LEXICONUL TEHNIC ROMÂN £• *•£#& EDITURA TEHNICĂ 19 4 9 Nr. de contn TOATE DREPTURILE REZERVATE PENTRU AST PREFAŢĂ Din îndemnul Partidului Muncitoresc Român, care a trasat o sarcină de cinste pentru tehnicienii din ţara noastă şi anume: editarea unui Lexicon tehnic, Asociaţia Ştiinţifică a Tehnicienilor din R P R (inţial AGIR şi Societatea Politehnică) a luat hotărîrea să realizeze o astfel de lucrare. In toamna anului 1947, a fost organizat un colectiv de specialiştie pentru întocmirea Lexiconului Tehnic Român, al cărui prim volum este cel de fată. In Rebublica Populară Română, Ştiinţa şi Tehnica sunt accesibile întregului popor, iar Partidul Muncitoresc Român, Guvernul şi reprezentanţii Ştiinţei şi ai Tehnicei îşi pun în permanenţă problema difuzării acestor cunoştinţe în masele largi populare, pentru a ajuta astfel la construirea socialismului în ţara noastră. Cunoaşterea şi popularizarea rezultatelor Tehnicei şi ale Ştiinţelor tehnice constitue unul din obiectivele regimului de democraţie populară din RPR aşa cum a subliniat tov. Gh. Gheorghiu-Dej: „Problema ridicării calificării muncitorilor şi a creării de noi cadre de tehnicieni şi specialişti, se află în centrul preocupărilor noastre. Ea devine o chestiune vitală a desvoUării economice a ţării noastre Un Lexicon tehnic dă atât tehnicienilor cât şi netehnicienilor posibilitatea să-şi însuşească mai uşor cunoştinţele tehnico-ştiinţifice, le deschide gustul pentru astfel de preocupări şi contribue la ridicarea nivelului lor de pregătire profesională. Regimul capitalist, care a stăpânit ţara noastră în trecut, nu a realizat şi nici nu sfa gândit să realizeze o astfel de operă, deoarece avea alte preocupări decât să pună ordine în producţie sau să ridice cadre din ce in ce mai luminate. Dimpotrivă, desordinea în producţie, însoţită, în acest domeniu, de lipsa de precizare a termenilor, corespundea intereselor capitalului monopolist care a instaurat, în tehnica noastră, — prin sistemul de brevete — o concurenţă nelimitată, dăunătoare, creatoare de confuzii. Folosirea terminologiei ştiinţifice şi tehnice împrumutată din Occident era un aspect al atitudini cosmopolite încurajată de ţările imperialiste prin prospectele şi reclama răsunătoare care însoţeau produsele lor industriale şt pe orice alte căi care duceau la neîncrederea în forţele proprii. Astfel s'a subminat încrederea în posibilitatea de a exprima noţiunile ştiinţifice şi tehnice în limba ţării, de a răspândi în masele largi ale tehnicienilor cunoştinţele necesare ridicării nivelului lor de pregătire profesională. Pe de altă parte, decenii întregi — până în 1944 —, cunoaşterea experienţei construirii socialismului în Uniunea Sovietică, a fost sistematic împiedecată în ţara noastră, regimurile burghezo-moş iereşti dinainte de 23 August 1944 neavand niciun interes ca tehnicienii şi păturile largi muncitoreşti să-şi însuşească Tehnica; ei preferau suficienţa, ignoranţa, obscurantismul, neştiinţa, abrutizarea, în locul acestei preocupări. Azi, prin cunoaşterea realizărilor Tehnicei sovietice, am găsit în acelaşi timp şi calea ridicării nivelului nostru de civilizaţie, a nivelului nostru tehnic. Dar aceasta nu mai e Tehnica din concepţia vechilor regimuri, ci Tehnica în slujba şi la îndemâna întregului popor, o Jehnică avansată, socialistă, adresându-se acelor tehnicieni „cari să fie în stare să înţeleagă politica clasei muncitoare din ţara noastră, cari să fie- în stare să-şi însuşească această politică şi s’o înfăptuiască" (LV. ST ALIN). Acest principiu a fost aplicat în ţara Socialismului — îri U R S S — unde, dela Revoluţia diri Octomvrie şi până aziy pentru a sprijini planurile cincinale, cu uimitoarele lor realizări, şi pentru a sprijini construirea socialismului, au apărut numeroase dicţionare, lexicoane şi enciclopedii de specialitate, cari au înlesnit unui număr uriaş de oameni ai muncii să-şi însuşească Tehnica şi să devină stăpânitorii ei. Tehnica socialistă se bazează pe efortul şi pe experienţa tehnicienilor, muncitorilor şi creatorilor din producţie, cărora le cere să cunoască temeinic toaie aspectele producţiei şi ale Ştiinţelor aplicate, precum şi noţiunile corespunzătoare, după cum spune L V. STALIN: „Pentru a pune tehnica în mişcare şi a o folosi până la capăt, ne . trebue oameni cari să fie stăpâni pe tehnică, ne trebue cadre cari să fie în stare să-şi însuşească şi să folosească această tehnică, după toate regulile artei. Tehnica, fără oameni cari să-şi fi însuşit tehnica, este moartă; Tehnica, dacă are în frunte oameni cari şi-au însuşit tehnica, poate şi trebue să facă minuni Numai regimul democraţiei populare, numai epoca elanului de construcţie socialistă — cu efortul de împlinire şi depăşire a Planului de Stat numai epoca întrecerilor socialiste, au putut face posibilă apariţia unui Lexicon tehnic la noi în ţară, lucrare pe care regimul burghezo-reacţionar n'a putut nici măcăr s’o iniţieze, cu atât mai puţin s’o realizeze. Cu această lucrare, se arată odată mai mult că, în timp ce regimurile imperialiste se gândesc la războiu, la noi s’a pus încă o piatră la construirea Păcii şi a Socialismului. * * * Acest Lexicon s’a redactat aplicând principiile muncii colective şi ale schimbului de experienţă între colective. Termenii corespunzători fiecărei discipline tehnico-ştiinţifice au fost culeşi şi prelucraţi în secţia de specialitate respectivă, iar o secţie de Filologie a avut sarcina de a unifica, din punctul de vedere al limbii, textul Lexiconului. Fiecare termen îşi are corespondentul său în limbile rusă, franceză, engleză, maghiară, germană, în vederea precizării şi a identificării cât mai sigure a fiecărei noţiuni. Printr’o muncă stăruitoare, s’a realizat, într’un timp scurt, această operă de ştiinţă, care pune la dispoziţia oamenilor muncii un Lexicon în care se dau definiţiile — corect ştiinţifice — a peste 40.000 termeni folosiţi în Ştiinţa şi Industria românească. Redactarea acestui prim volum a reclamat o muncă ce a însemnat peste 200.000 ore de lucru. Lexiconul va apărea în 4 volume de cca 1000 pagini fiecare şi o anexă-registru alfabetic în cele cinci limbi străine; el este ilustrat numai cu figurile necesare clarităţii textului Lexiconul tehnic devine, pentru tehnicieni şi pentru muncitorii cari se inieresază de Tehnică, un îndreptar cu explicaţii utile asupra maşinilor, aparatelor, operaţiunilor, îndeletnicirilor, fenomenelor şi problemelor ce se întâlnesc la fiecare pas în procesul de producţie, şi în cercetările ştiinţifice. FA este de folos elementelor producătoare din câmpul muncii, tehnicienitor şi inginerilor, corpului didactic — din învăţământul tehnic, profesional şi meşteşugăresc — elevilor şi studenţilor, ajutând, în acelaşi timp, la plani-fiecare producţieJ la îmbunătăţirea muncii puse în slujba construirii Socialismului şi a Păcii şi la îmbunătăţirea vieţii celor ce muncesc. * * * Acest Lexicon, deşi prezintă unele lipsuri, are meritul de a împlini, la timp, un gol resimţit în Tehnica românească. Dintre lipsuri semnalăm: nu toate noţiunile principale au egală des-voltare, deoarece colaboratorii noştri şi-au format cultura de specialitate în şcoli diferite. — lipsesc anumiţi termeni tehnici, deşi lucrarea s’a controlat în permanenţă şi s’a comparat cu alte lucrări similare; — nu s’au găsit totdeauna traducerile adecvate ceea ce a făcut ca, în unele cazuri, să se recurgă la folosirea unor termeni cari nu sunt, poatef totdeauna, cei mai potriviţi. * * * In vederea unei îmbunătăţiri continue a acestei opere folositoare luăm în considerare orice observaţie constructivă privind lipsurile întâlnite în volumul de faţă şi facem apel la tehnicienii din câmpul muncii şi la toţi ocmenii de ştiinţă să ne dea — în acest sens — concursul lor preţios. Mulţumim Colaboratorilor şi Colectivului de Coordonare pentru munca depusă, ca şi muncitorilor, funcţionarilor şi conducătorilor% dela Biroul de Execuţie al Lexiconului şi dela Tipografia „Tiparul Roşu“ din Sibiu, cari au adus contribuţia lor merituoasă pentru tipărirea acestei lucrări în condi-ţiuni cât mai îngrijite. Asociaţia Ştinţiifică a Tehnicienilor din RPR ACEASTĂ LUCRARE ESTE ELABORATĂ DE ASOCIAŢIA ŞTIINŢIFICĂ A TEHNICIENILOR DIN R P R (AST) BUCUREŞTI I. ABREVIAŢII Şl SIMBOLURI A amper at atmosferă tehnică ata atmosferă absolută atl atmosferă litrică ats atmosferă suprapresiune B. bacii Be grade Beaume °C Celsius (grade) cal calorie cca circa cm centimetru cm'2 centimetru pătrat cm3 centimetru cub conc. concentrat const. constant d. densitate diametru etc. et cetera °F f. Fahrenheit (grade) fierbere g acceleraţia gravitaţiei 9 gram gr. ai greutate atomică gr. moi. greutate moleculară gr- sp. greutate specifică h oră ha hectar kcal kilocaforie kg kilogram kV kiilovolt kVAr kilovolt amper reactiv kVA 'kiilovolt amper kW kilowatt Barare simplă vector (a, b,...) litru m- meta m metru. m2 metfu pătrat ■m* metru cub mg miligram mm milimetru moL moleculă P micron nr. at. număr atomic N. D. n urne depus o- orto obs. observafie P- para P- punct p.f. punct de fierbere pi. plural pr. presiune p. s. punct de solidificare p.t. punct de topire r rază ’R Reaumur (grade) s secundă sin. sinonim T temperatură absolută t tonă temp. temperatură V volt V. vezi voi. volum W watt =r m Barare multiplă tensor (^4,T, > mai mare decât < mai mic decât = aproximativ egal II. ABREVIAŢII PENTRU DISCIPLINELE REPREZENTATE IN LEXICON Acustică . Agronomie Algebră Analiză matematică Arboricujfură . Arheologie Arhitectură . Aritmetică Arte grafice V Artilerie . Artă .... Astronomie . Automobilism Aviafie Acust. Agr. Alg. An.'mat. Arb. ’ Arh g. Arh. Arii. Arte gr. Art. Artă Asfr. Auto. Av. B Balistică . . . . . . . B/s. Beton . . .................Bef. Biologie . . . . . . . Biol. Botanică......................... . Bot. Cadastru .... Căi ferate .... Calculul erorilor . Calculul probabilităfilor Calculul tensorial Calculul vectorial. . Canalizare . Cariere de piatră -■ Cartografie Chimie - . . . . Chimie biologică Chimie fizică Cinematică Cinematografie . Comasări . . Comunicaţii . Construcţii Construcţii metalice Construcţii civile D Dendrologie......................Dendrl. Dendrometrie.....................Dendr. Dinamică.........................Din. Drept............................Drepf Drumuri Drum. Economie agrară . Ec. a. Economie generală . . . Ec. g. Economie tehnică . . Ec.t Edilitate . . . . . ; . Edil. Electricitate . ... El. Electrocăldură . . . . . Electroc. Electrochimie . . Electromagnetism . . . E/'m. Electrotehnică. . . . . . Elf. Evaluări funciare . . . .Ev. 1. Explozivi . . . . , Expl. Farmacie . - Fizică . . . Fotografie Fotogrammetrie Fundaţii Fungicide Farm. Fiz. Foto. Fotgrm. Fund. Fung. Cad. Generalităţi r f, Geniu forestier . . . • . G. forest. C/c. e. Geniu militar . . . . . G. mii. C/c. pr. Geniu rural . . . . G. rur. C/c. t. Geodezie . . . . . C/c. v. Geofizică , ... . • . . . Ceofiz. Canal. Geografie . . . • . • Cr. p. Geologie Cartog. Geometrie Chim. Geometrie analitică . . Geom. a. Chim* biol. Geometrie descriptivă . Geom. d. Chim. fiz. Geometrie perspectivă . . . Geom. persp Cin. Cinem. H Coms. . Hidr, Com. Cs. Hidraulică agricolă . . Hidr. a. Cs. met. Hidraulică edilitară . . . . Hidr; e. Cs. civ. Horticultură . . • • • I Iluminat electric ... Industria alimentară . . Industria artelor grafice Industria cărbunelui . ■II,el. Ind. a/im. Arte gr. Ind- cb. Industria cauciucului Industria celulozei Industria cerurilor Industria cimentului Industria frigului Industria hârtiei . Industria lemnului Industria microbiologică Industria mijloacelor de trans-porti . . . . . . Industria petrolului . Industria pielăriei Industria textila .... Industria uleiurilor şi a grăsimilor . . Industria tutunului Industrii chimice speciale . Industria sticlei şi a ceramicei Industrii ţărăneşti Instalaţii sanitare . Ind. ct. lnd> cel. Ind. cer. Ind. cimt. Ind. frg. Ind. hârt. Ind. temn. Ind. micrb. Ind. mii. ir. Ind. petr. Ind. piei. Ind. text. Ind. ulei. şi grăs. Ind. tuf. Ind. chim. sp, Ind. st. c. Ind. făr. Inst, san. Navigafie fluvială Naviga|ie maritimă Nivelmenf Nomografie . Optică Paleontologie Petrografie Piscicultură Poduri Radar ..... Radiofonie Rezistenfa materialelor Nav. fi. Nav. m. N/v. Nomg. Opf. Paleont. Petr. Pisc. Pod. Radar Radio Rez. mat. Legumicullură Logică . . Magnetism Maşini . . Maşini agricole Maşini de ridicai Maşini electrice Maşini hidraulice Maşini miniere Maşini navale Maşini termice Maşinj-unelfe Măsuri . . Matematice . Mecanică . Melalografre . Metalurgie Meteorologie Metrologie . Microchimie . Mine . . . Mineralogie . Navigaţie . . Navigaţie aeriană M N Leg. cult. Logică Magnt. Mş. Mş. agr. Siderurgie Silvicultură Standardizare Statică . . Statistică . Sidg. Silv. SL Stat Statist. Mş. rid. Tehnică . Tehn. Mş. el. Tehnică militară . . . Tehn. mii. /Vis. hid r. Telecomunicafii . ... . Te/c, Mş. min. Telefonie . TelL Mş. nav. Telegrafie ... . . . Te/g. ,Mş. ferm. Televiziune . , Te/v. Mş. unelte Teoria mulfimiior . Teor. m. Terasamente . Ter. Mat. Termochimie . Termochim. Mec. Termodinamică . , Termod. Met gr. Termotehnică .... . Termot. Metl. Topografie ..... . Topog. Meteor, Transporturi ..... . Transp. Metr. Transporturi aeriene . Transp. a. Microchim. Transporturi pe apă . . Transp. ap. Mine Transporturi terestre . Transp. t. Mineral. u, V, z Urbanism . Urh. Nav. Vopsitorie . Vops. Nav. a. Zootehnie . . ... . Zoot, VOLUMUL INTÂIU CUPRINDE 11983 TERMENI A, a; A, a 1. A Simbol literal pentru amper, de întrebuinţat numai după valorile numerice. 2. Ai 1 Simbol literal folosii pentru lucrul mecanic. — 2. Simbol literal pentru arie. — 3. Simbol literal pentru echivalentul în lucru mecanic ai unităţii de căldură: A = t/427 kcal/kgm. .r-^ 4. Simbol literal pentru potenţialul vector, mai ales în electromagnetism. s. A Fiz.: Simbol literal pentru Angstrom (unitate de lungime: 10“8 cm), provenit prin abre-viaţie, întrebuinţat în spectroscopie. *• Ml Fiz.: Simbol folosit pentru a reprezenta valoarea puterii rotatorii specifice a unei substanfe pentru radiaţia de lungime de undă X, la temperatura t°. Se întrebuinţează de obiceiu D însemnând lungimea de undă medie X ** 5893 A a radiafiei galbene a so-diului. *#. a, particulă ~ [particule a; a-Partikel; a partide; a-reszecske; ajlb^a-qaCTHiţa], Fiz.: Nucleu de heliu 2He emis de unele substanfe radioactive. O particulă a are masa m = 6,644 • 10"24 g şi o sarcină electrică pozitivă 2 ^0, egală în valoare absolută cu dublul sarcinii unui electron. «. a, raze ~ [rayons a; a-Strahlen;a raysja-su-garak; ajib^ja-jiyHH]. Fiz.: Radiaţiile constituite din nuclei de o He, emişi de unele substanţe radioactive. Razele ce emise de o specie dată de atomi radioactivi pot fi descompuse într'un număr mic de grupuri, fiecare grup conţinând particule Deoarece între «nârgie şi parcurs exista o relaţie univocă, grupurile pot fi caracterizate şi prin parcursul lor. 7. Aalenian [aalenien; Aalenian; aalenian; âlenian retegek; aaaeHHaH]. Geo/.: Etaj al lia-sicului superior, alcătuit din depozite feruginoase şi marne negre cu :Trigonia navis. 8. A A R [against all risks = contra tuturor riscurilor]: Termen contractual indicând obligaţia de asigurare contra tuturor riscurilor (expresiune In contractele internaţionale de comerf cu cereale). t. Aba [bure; Aba; aba; daroc (-poszto); mepcTHHbe Typemcoe cyKHO], ind. text: Ţesătură groasă de tipul dimiei, de obiceiu albă, preparată dm lână sau din lână şi alt păr animal. Se întrebuinţează mult pentru îmbrăcăminte în Asia şi în Africa de Nord. to. Abacă [abaque; Fluchtlinientafel; nomogram; nomogram; adaKa]. Mat. apl.: 1. Reprezentarea grafica, întrun sistem de coordonate, a uneia sau mai multor relaţii între mărimi scalare ce pot reda anumite fenomene sau stări. Acest grafic serveşte la calcularea, respectiv la determinarea, unora din mărimile scalare, când se cunoaşte o parte din ele-----2. Tabelă grafică con- struită convenţional. — 3. Dispozitiv de calcul, întrebuinţat pe vremea Romanilor la efectuarea mecanică a operaţiunilor aritmetice. ît. ~ anamorfozată [abaque anamorphosee; Netztafel; anamorphous nomogram; anamorfozâli nomogram; aHaM0p(J)03HaH adaKa]: Abacă constituită de dreptele cari au într'un sistem de coordonate cartesiene abscise x constante, ca şi de cele ce au ordonate y constante, distanţa dintre dreptele paralele vecine corespunzând diferentelor dintre valorile a două funcţiuni x — x(a6pHKa TypeiţKoro cyKHa]. ind. text.: 1. Atelier sau industrie producătoare de aba. — 2. Atelier sau prăvălie unde se lucrează, respectiv se vinde abaua. 14. Abagiu [fabricant de bure, marchand de bure; Aba-Erzeugerf Aba-Verkâufer; aba work-man, aba dealer; darocszovo, darocfeldolgozo munkâs; 4>a6pHKaHT IIiepCTHHOH TypeiţKOft TKaHH]. Ind. text: Lucrător care se ocupă cu fabricarea sau vânzarea abalei, sau execută con-fecţiuni de aba. 15. Abandon [abandon; Abandon; abandon-ment; lemondâs, felhagyâs; OCT21BJI6HH6, 3a6po-meiiHOCTb, nOKHAaHHe]. 1. Drept: Părăsirea sau cedarea unui lucru sau drept. — 2. [abandon, delaissement; Abandon; abandonment; abandon; noKH/ţaHHe, OTKâ3]. Nav.: Dreptul armatorului sau al proprietarului navei de a părăsi nava sinistrată în schimbul întregii asigurări. Abandonul se prac^ iicâ şi în privinţa mărfurilor avariate din cauza 2 sau sonde pentru unul dirt următoarele motive: epuizare sub limita de rentabilitate a stratelor productive; accidente produse în timpul exploatării, a căror reparaţie nu este rentabilă sau posibilă, cum ar fi: turtiri de coloane provocate de natura terenului, instrumentaţii cari nu se pot rezolva, etc.; sonda nu a întâlnit strate productive; accidente şi instrumentafii nerezolvate în cursul forajului. In general, abandonarea găurii se face luând anumite măsuri de protejare a zăcământului. Când e posibil şj rentabil, se extrag în prealabil coloanele recuperabile. — Sin. Abandonare. 1. Abanos [ebene; Ebenholz; ebony; ebenfa; a6aHOC], Tehn.: Lemn exotic de esenţă foarte tare, compact, de coloare neagră. întrebuinţat mult ca lemn de placaj, în epoca Renaşterii; s'a bucurat de o favoare deosebită în Franţa, în timpul lui Ludovic al XiV-lea; adesea încrustat cu ivoriu, sidef, mozaic, etc. 2. Abataj: 1. [abatage; Gewinnung, Gewîn- nungsarbeit; working ; kiaknâzâs ; pa3pa6oTKa 3aJiemeH]. Mine : Operaţiunea de tăiere — respectiv detaşare sau extragere — a unei substanţe minerale utile sau a unei roce dintr’un zăcământ. — 2. Şantier de abataj [chantier d'aba-tage; Gewinnungsort; stope; bânyatelep]: Locul de muncă unde se face (se execută) abatajul rocelor sau al substanţelor minerale utile. In limbajul curent se foloseşte denumirea prescurtată de abataj, în locul denumirii complete de şantier de abataj. — 3. Procedeu de abataj [procede d'abatage; Gewinnungsart; method of working; kiaknâzâsi mod]: După felul forţei sau după modul în care se face tăierea -— respectiv detaşarea sau extragerea — substanţelor minerale utile şi a rocelor, se deosebesc următoarele procedee de abataj: manual; mecanic; cu explozivi; cu ajutorul apei; cu ajutorul focului. s. ~ manual [abatage manuel ; Handgewin-nungsarbeit; manual working; kezi kiaknâzâs; pyHHan pa3padoTKa]: Procedeu de abataj care foloseşte unelte acţionate de forţa omului: sapă, lopată, casma, târnăcop, pană, dalta, ciocan, etc. 4. ~ mecanic [abatage mecanique; maschi-nelle Gewinnungsarbeit; mechanical working; gepi kiaknâzâs; MexaHHHeCKaH pa3pa60TKa]: Procedeu de abataj care foloseşte maşini acţionate cu ajutorul aerului comprimat, al apei sub presiune sau al curentului electric (ciocane şi sape pneumatice şi excavatoare). «. ~ cu explozivi [abatage aux explosifs; Sprengarbeit; blasting; bânyarobbantâs, kiaknâzâs robbanfâssal; pa3pa00TKa ÎIpH nOMOIIţH B3pbIB-qaTHX BemeCTB]: Procedeu de abataj care foloseşte presiunea gazelor rezultate din acţiunea explozivilor. 6. ~ cu ajutorul apei [abatage par l'eau; hy-draulische Gewinnungsarbeit; hydraulic working; kiaknâzâs viz segitsegevel; pa3pa6oTKa npH nOMOnţH BO#bl]: Procedeu de abataj care foloseşte apa prin acţiunea sa: statică (dilatare prin absorpţie sau îngheţare),, dinamică (curent sub presiune: monitoare), — sau fizîco-chimică (di-solvare). 7. ~ cu ajutorul focului [abatage par le feu; Feuersetzen; working by means of fire; aknâzâs tuz segitsegevel; orHesaH pa3pa60TKa]: Procedeu de abataj folosit în special în trecut (înainte de descoperirea explozivilor) şj foarte rar astăzi, întrebuinţând acţiunea de desagre-gare a focului: prin deshidratarea anumitor roce, descompunerea carbonaţi lor, dilatări şi contractări succesive, datorită încălzirilor şi răcirilor repetate cu apă. 8. Abataj [abatage; Holzşchlag, Schlag, Fâllen, Făllung; cutting, felling; fadontes; pyâKâ Jieca], Ind. lemn.: Operaţiunea de doborîre a arborilor în picioare, izolaţi sau în masiv forestier, cu ajutorul unor unelte adecvate (topor, ferestrău, etc.) şi după metode variind cu specia arborilor şi cu mărimea lor. 9. Abataj [abatage en ca rene; Kielhoien; ea-reening; hajo toemelese; KHJieBHHHe Cy#Ha], Arh. nav.: Operaţiunea de înclinare pe o parte a unei nave, astfel încât partea opusă şi fundul ei să poată fi scoase din apă, spre a le repara. Sin. Abataj în carenă. 10. Abataj [abatage; Schlachtung; slaughte-ring; vâgâs (aliat); yooft CKOTa], Ind. alim.: Operaţiunea de ucidere, în vederea tăierii în abatoare, a vitelor mari, cornutelor, etc. 11. Abatere [ecart; Abmaljj; margin; elteres; OTKJlOHeHHC]. Tehn.: Diferenţa dintre dimensiunea maximă, respectiv minimă, admisă pentru o piesă, şi dimensiunea ej nominală. Diferenţa dintre dimensiunea maximă admisă şi cea nominală a piesei se numeşte abatere superioară [ecart superieur; oberes Abma^; higher margin; felso elteresi hatâr], iar diferenţa dintre dimensiunea nominală şi cea minimă admisă, abatere inferioară [ecart inferieur; unteres Ab-mafj; lower margin; also elteresi hatâr]. 12. Abatere [ecart; Abweichung; deviation; elteres; OTKJiOHeHHe]: Clc. pr.; Diferenţa ak dintre o valoare xk a unei variabile statistice x, susceptibilă de valorile Xi, cari au probabilităţile de realizare p(i = 1, 2, ... m) şi dintre valoarea m medie pt xt a variabilei. Când unul din două ;=1 evenimente contrare prezintă, la fiecare probă, aceeaşi probabilitate p de a se realiza, se demonstrează că abaterea care corespunde la a realizări din n probe ea — np, îs. ~ absolută medie [ecart absolu moyen; ecart probable; durchschnittliche Abweichung; âverage absolute deviafion; kozepelteres; a(5co-JIIOTHOe epeflHee OTK JIOHeHHe]. Cir. pr.: Media valorilor absolute ale abaterii. — Rădăcina pă- m trată din media ^ Pj aj a pătratelor abaterilor 7=1 (v.) se numeşte,: 14. ~ pătratică medie [ecart quadratique moyen; mittleres Abweichunqsquadrat; standard deviation; năgyzetes elteres; cpeflHee KBa^paT-HOe OTKJlOHeHHe], Când evenimentul prezintă, ta fiecare probă, aceeaşi probabilitatep de ase realiza, valoarea medie pătratică a numărului de câte ori se realizează tn n probe, e ''Jnpq unde q e probabilitatea contrarie. — Abaterea fafă de care abaterile mai mici au tot atâta probabilitate de a se produce ca şi cele mai mari, se numeşte 1. ~ mediană [ecart median; wahrscheinliche Abweichung; probable deviation; valâszinu elteres,* npHâjlHSHTejIbHOe OTKJlOHeHHe], După termenul german, această abatere se numeşte uneori şi probabilă şi trebue deosebită de cea absolută medie. — Raportul dintre abatere şi abaterea pătratică medie înmulţită cu V 2 se numeşte 2. /s/ redusă [ecart r£duit; reduzierte Abweichung; reducted deviation; redukâlţ elteres; coKpaiiţeHHoe OTKJlOHeHHe]. Când un eveni-' ment prezintă, la fiecare probă, aceeaşi probabilitate p de a se realiza, dacă a e numărul de câte ori s'a realizat evenimentul tn n probe, abaterea redusă e egală cu (a —»/>)/V2 npq, unde q e probabilitatea contrarie. — Catul dintre abatere şi numărul de probe se numeşte 8. ~ relativă [ecart re latif; mittlere Abweichung der reiativen Hăufigkeit; relative deviation; relativ elteres, viszonylagos elteres; OTHOCHTBJIbHOe OTKJlOHeHHe]. Este egală cu diferenfa dintre frecventă şi probabilitate. Când un eveniment prezintă, la fiecare probă aceeaşi probabilitate p de a se realiza, dacă oţ e numărul de câte ori s*a realizat evenimentul în n probe, abaterea relativă est% egală cu — In tragerile de artilerie, se consideră, ca lungime, 4» ^ mediană (probabilă) în bătaie [ecart median en longeur; wahrscheinliche Uan-genabweiphurig; probable deviation in range; . valoszinQ hosszelteres; BepOHTHOe OTKJlOHeHHe MeflHaHbi b JţJiHHy] fafa de normala pe direcţia, de tragere, dusă prin centrul punctelor de impact şi ^ ^ ~ mediană (probabilă) în direcţie [ecart median en direction; wahrscheinlicheSeitenabwei-cming; probable lateral deviation; valoszinQ oî-dalelteres; BepoHTHoe OTKJlOHeHHe B HanpaB-tfeHHH] fafă de direcţia de tragere, iar uneori se consideră şi \ ~ mediană (probabilă) în înălţime [ecart median en hauteur; wahrscheinliche Hohenab-weicHung; probable deviation in height; valoszinQ magassâgelteres; BepOHTHOe OTKJlOHeHHe Me^HaHbl b BHCOTy] pe verticala centrului punctelor de impact. Semidiametrul elipsei cu semiaxele mică şi mare egale cu abaterea mediană în direcţie, respectiv în bătaie, se numeşte 7. mediană (probabilă) în trageri [ecart median au tir; wahrscheinliche Schiefjabweichung; probable deviation in aiming; valoszinQ» ioveg- elterâs; BepoHTHoe OTKJlOHeHHe Me^naHbi b CTpeJIbde] după direcţia diametrului respectiv. 8. Abatere [deviation; Abtrift; deviation; elteres; /ţeBHaiţHfl], Fofgrm.: Transmutarea vehiculului aerian, în sbor, paralelă cu axa sa longitudinală, cauzată de forţa vântului sau de alte forje exterioare. Datorită acestei abateri, axa longitudinală ă vehiculului formează cu traiectoria lui reală în sbor, un unghiu variabil a, numit 9.'*', unghiu de ~ [angle de deviation; Abtriftswinkel; angle of deviation; szogelteres; yrojl #eBHaiţHH] sau unghiu de derivă şi a cărui variaţie este determinată de variaţia vi-tesei vântului sau a intensităţii forţei exterioare. In aerofotogrammetrie este absolut necesară cunoaşterea acestui unghiu a, pentru a se proceda — în timpul sborului de fotografiere — la corectarea sistemului de acoperire a fotogramelor aeriene. Mărimea unghiului de abatere se determină, pe cale grafică sau numerică, pe baza formulele lor: sin a—— sin(a+P), ştiind că: m ~ —:-S^—. • Aceste formule se de- sin (a+p) duc uşor din triunghiul forţelor, reprezentat în fig. 2, unde Vv e vitesa vântului, Vm e vitesa avionului la motor, Vr e vitesa rezultantă de sbor, iar a e unghiul de abatere. Unghiul <% astfel determinat se introduce când se orien- î—----------------J Fig. 2. UngMuf de abafere în -ridicări aerofologrammetrice. tează camera aerofotogrammetrică şi astfel se reglează acoperirea longitudinală normală a fotogramelor aeriene. io. Abafere diafonică [ecart diaphonique; Nebensprechgrundwert; crosstalk deviation; aia-fonikus elteres; flHa<|)OHH*ieCKaH JţeBHaiţHH]. Teif.: Abaterea diafonică, într'un punct al unui sistem de transmisiune perturbat, e valoarea P expresiunii ~ In P2 fiind puterea aparentă î în punctul considerat al sistemului perturbat, când puterea transmisă de el în punctul de nivel relativ zero e P — şi Pi fiind puterea aparentă în acelaşi punct, când puterea transmisă de sistemul de transmisiune perturbator în punctul de nivel relativ zero e tot7^. i. Abatere relativă de impedanfă [ecart re-latif d'impedance; relative Widersfandsabwei-chung; relative deviation of the impedance; viszonylagos-, lâtszolagos eilenâllâsi elteres; oTHocHTejibuoe OTKJlOHeHHe nojiHoro conpo-THBJieHHH]. Telecom.: Abaterea relativă între im-pedanfa W şi impedanfa Z considerată ca impedanfă de referinfă; e dată de expresiunea: 2. Abatize [abattis; Astverhau, Baumverhau; abattis; fatorlasz; 3aceKa, 3aBaJl]. G. mii.: Obstacole executate din crăci bine fixate în pământ sau din arbori culcafi şi aşezafi spre inimic. Se Fîg. 3. Tipuri de abatize în tehnica militară. cunosc abatize contra infanteriei (fig. 3 a) şi abatize contra carelor de luptă (fig. 3 b). s. Abafjour [termen francez]. Artă: 1. Dispozitiv construit din materiale uşoare (schelet de sârmă acoperit cu stofă sau hârtie, tablă, sticlă mată, etc.), destinat să modifice într'un sens dorit radiaţia de lumină a unei lămpi. — 2. Vizierăspecială pentru apărarea ochilor contra unei lumini prea puternice. 4. Abafon. Arh. V. Absidă. s. Abator [abattoir; Schlachthaus, Schlachthof; slaughter-house, abattoir; vâgdhid; 6oîIhh]. Arh., Urb,: Ansamblul de clădiri şî de amenajări sau insfaiafiuni în cari se taie animalele destinate în specia! alimentafiei (bovine, porcine, ovine, etc.) şi uneori se prelucrează carnea, oasele, sângele sau pielea lor. e. Abavit [abavite; Abavit; abavite; abavit; a6aBHT]. Chim.: Preparat fungicid cu bază de mercur, întrebuinfat contra mălurii. 7. Abbasidă, artă ~ [art abbasside; abbassidi-sche Kunst; Abbasside art; abbaszid muveszet; a66aCH#CKOe hckvcctbo]. V. Musulmană, artă e. Abbe, cubul ~ [cube d'A.; A/scher Wiirfel; A/s cube; A.Mcob, A.-fele kocka; Ky6 A66eJ. Fiz,: Piesă optică utilizată în camerele clare de tip Abbe, compusă din două prisme cu secţiunea în triunghiu drepiunghiu isoscel, suprapuse prin fetele lor ipotenuze. Aceste fefe sunt argintate pe toată suprafaţa, exceptând o mică deschidere în mijlocul lor. Dispozitivul serveşte la suprapunerea a două fascicule luminoase ce se propag perpendicular unul pe altul şi cari, căzând pe două fefe catete perpendiculare, ajung la faţa ipotenuză. Unul traversează deschiderea neargintată, iar celălalt se reflectă pe porfiunea argintată a acestei fefe. 9. Abbe, dispozitiv de iluminare ~ [disposîtif d'eclairage d'A.; A/scher Beleuchtungsapparat; A/s illumination apparatus; A.-fele vilâgito mflszer*, ocBeTHTejibHHă npn6op A66e]. Fiz.: Dispozitiv de iluminare oblică a unui preparat microscopic, format dintr'un condensor sub care se găseşte o diafragmă iris care se poate deplasa lateral. Dacă deplasarea este suficientă, se poate obfine cu acest dispozitiv şi observarea pe fond întunecat. 10. Abbe, numărul lui ~ [nombre d'A.; A/sche Zahl; A/s number; A.-fâle szâm; hhcjio A66e]. Fiz.: Valoarea reciprocă a puterii disper- nD — 1 sive a unei sticle: v = —-------unde nc, nD şi nF nF-~nc sunt indicii de refracfîe pentru lumina de frecventa liniilor Fraunhofer C, D şi F, împreună cu nDt caracterizează, după Abbe, sticla optică respectivă. u, Abbe, prismă Fiz. V. sub Prismă. 12. Abbe, refractometru ~ [refractometre d'A.; A/sches Refraktometer; A/s refractometer; A.-fele refraktometer, A.-fele fenytoresm£ro; petjpaKTO-M6Tp A66e], Fiz.: Aparat de optică pentru măsurat indicii de refracfîe ai lichidelor şi solidelor. Se bazează pe principiul reflexiunii totale şi al re-fracfiunii limite şi este constituit din două prisme identice (formând un paralelepiped) cu o mare refrîngenfă, orientabile, între cari se pune picătura lichidă sau iama solidă de studiat. La întrebuinţarea Iui sunt necesare lame subţiri, tăiate din solidele de studiat. RefractometruI cu citire ' directă Zeiss este o variantă a lui. îs. Âbbot, pirheliometrul lui Meteor. V. sub Radiafie solară, metode şi aparate de măsură. 14. Abderhalden, reacţia lui ^ [readion d'A.; A/sche Reaktion; A/s reaction; A.-fele re-akcio; peamţHH AdAepraJlbfleHa]. Chim. biol.: Albumina străină provoacă în sângele uman apariţia fermenţilor de apărare cari scindează proteinele străine. Dacă se amestecă ser sanguin ai unei gravide cu extract albuminos placentar uman, se observă aparifia de amino-acizi liberi, drept urmare a scindării proteinelor străine (în serul de analizat). Reacţia e folosită pentru diagnosticul sarcinii. îs. Abel-Pensky, aparatul ~ [appareil d'A.-P.; Apparat nach A, P.; A. P/s apparatus; A. P.-fele ke-szulek; annapaT A. II.]. ind. petr.: Aparat pentru determinarea punctului de aprindere (inflamabil itaie) în vas închis a white-spirit-ului şi a petrolului lampant. Se compune din: un reci- pient în care se introduce produsul, având un capac cu un orificiu pentru termometru şi un dispozitiv de aprindere; un vas de alamă care serveşte drept baie de apă pentru recipientul de maî sus; între recipient şi baia de apă, un spaţiu care serveşte drept baie de aer; un termometru, special, gradat dela —9° la + 51 ° sau un termometru gradat dela - 50° la 4- 75°< 1. Abelian, grup ~ [groupe abelien; Abel-sche Gruppe; abelian group; Abel-fele csoport; rpynna A6eJîfl]. Alg.: Grup comutativ. 2. Abeliană, ecuafie ~ [equation abelienne; Abelsche Gleichung; abelian equation; Abel-fele egyenlet; ypaBHeHHe A6eJlH], Alg.: Ecuafie algebrică normală, deci având toate rădăcinile funcfiuni raţionale de una din ele: xi — Rţ (*0) (i ” 1, 2 ... n) satisfăcând condiţiu-nea ^ [#£ (x0)] = Rjg[Ri (*0)]» oricari ar fi i şi k. s. Abeliană, integrală ~ [integrale abelienne; Abelsches Integral; abelian integral; Abel-fele integral; HHTerpaJl A6ejin]. An.maf.: Integrală de formafR(x, y)dx9 unde R(x,y) este o fracţiune raţională în x şîjy între cari există relafia P(jc, y)= 0, P fiind un polinom în x şi jy. Integralele eliptice ş* hipereliptice sunt cazuri particulare de integrale abeliene. 4, Aberaţie [aberration; Abweichung, Aberration; aberration; elteres; a6eppaiţHfl] 1. Gen.: Anomalie a unei funcţiuni speciale, a unui fenomen sau a unei acţiuni, în urma căreia acestea se depărtează de o stare respectiv situafie, normală sau ideală.— 2. Fiz.: Fenomenul prezentat de un instrument optic care transformă un fascicul de raze de lumină incident provenit dela un izvor punctiform, într'un fascicul emergent, ale cărui raze nu se mai întâlnesc toate în acelaşi punct. Se deosebesc: 6. ~ cromatică [aberration chromatique; cliro-matische Abweichung, Farbenabweichung; chro-matic aberration; kromatikus elteres. szinî elteres; xpoMaTHHecKan a6eppaiţHfl]. Fiz. sfericitato [aberratiion de sphericite; sphărische Aberration, sphârische Abweichung; ţineai aberration; szferikus elteres, gombi elteres; C(|)epHqeCKaH aâeppaiţHH]. Fiz.: Aberaţie a unui sistem optic centrat cauzată de o deschidere utilă (pupilă de intrare) de dimensiuni fcnite. Razeîe emergente, provenite dela o sursă punctiformă, situată pe axa optică nu se întâlnesc punct-imagine unic, ci dau naştere unui solid-imagine de revoluţie, numit caustică. Razele centrale întâlnesc axa optică într'un punct rc t iar razele marginale într’un aît punct P'm, Intervalul PcPm se numeşte aberaţie longitudi-nală. Pe un ecran situat în P'c1 perpendicular pe axă, se^ formează un cere luminos a cărui raza masoară aberaţia transversală sau laterală. ** re^rangibîîiîate, Sin. Aberaţie cro- matică. & ~ de apJanetism. V, sub Aplanetism. 9. ~ de astigmafism. V. sub Astigmatism. 3. Mat: In matematice se deosebesc: 10. ~ de curbură [aberration de courbure; Krummungsaberration; aberration of curvature; gorbuleti elteres; adeppaiţHH KpHBH3Hbl]. Limita unghiului format de normala într'un punct al unei curbe şi dreapta care, pornind din acest punct, împarte în două părţi egale coarda paralelă la tangentă în punctul considerat, când distanţa dintre coardă şi tangentă tinde spre zero. 11. axă de ~ [axe d'aberrafion; Aberrations-achse; aberration axis; elteresi tengely; a6eppa-i^HOHHan OCb]: Dreapta din planul osculator al unei curbe, care formează cu normala un unghiu egal cu aberaţia de curbură. îs. centru de ~ [centre d aberration; Aber-rationsmittelpunkt; center of aberration; elteresi kozponf; a6eppaiţHOHHbli! iţeiiTp.]: Centrul conicei având un contact de ordinul al patrulea cu curba în punctul considerat; e situat pe axa de curbură. îs. Aberaţia luminii, V. sub Lumină. 14. Âberoscopitl lui Tscherning [aberroscope de T.; T/scher Aberroskop; T.’s aberroscope; T.-fele aberoszkop; adepoCKOII HepHHHra]. Fiz.: Instrument de observare a defectului de distorsiune vizuală, inventat de Tscherning. Se compune dintr'o lentilă cuplată cu un cadrilaj rectangular, astfel încât imaginea acestui cadrilaj să se formeze înaintea retinei. Din cauza distorsiuni!, ca-drilajul-imagine este curbiliniu; defectul de distorsiune este normal dacă liniile cadrilajului-imagine prezintă concavitatea spre axa optică. îs. Abich, mortieră ^ [mortier d'A.; A/scher Morser; A/s mortar; A.-fele mozsâr; CTyiIKa A6nxa]. Ind. st c.: Aparat care serveşte pentru transformarea în pulbere a fragmentelor de diamant spre a obţine o pulbere abrazivă, numită pulbere de diamant. Este construit din oţel extra-dur călit şi se compune din mortiera propriu zisă, piesa intermediară şi pilon. Se întrebuinţează şi la lucrări de mineralogie. ie. Abisală, regiune ~ [region abyssafe; abys-sale Region; abyssal region; melytengeri zona; aSnccajibHaH 30nav 6es/ţOHHaH]. GeoL: Regiunea de fund a domeniului marin, cu adâncimi mai mari decât 1000 m. Se caracterizează prin lipsa curenţilor marini şi a luminii solare şi prin temperatură constantă. Aproximativ 70°/o din domeniul marin este abisal. i?. Ablaţiune [ablation; Abtragung, Ablation: ablation; ablâcio, lehordâs; aOJIHlţHH (CMbIB BbiBeTpHBineHCH nopo/p>i)]. GeoL: Transportul prin gravitaţie, apă, vânt sau ghiaţă, ai materialului rezultat din desagregarea rocelor. T8, Abnormă, pavea ~ [pave abnorme; abnor-mer Pflasterstein; irregular paving-stone; sza-bâlytalan kovezoko; aâHOpMHaH 6pyCHaTKa]. Drum.: Pavea de piatră (rocă dură) având trei feţe cioplite neregulat, iar a patra, pe care se circula, trebuind să fie plană. Dimensiunile standardizate sunt cuprinse între următoarele limite: 6 lungimea 12***16 cm; lăţimea 9”*12 cm; înălţimea 10***13 cm. Sunt în general pavelele cari rezultă din trierea şi selecţionarea celor normale; se întrebuinţează la executarea pavajelor de calitate inferioară (pe şosele sau străzi). i» Abnorme, pavaj de (pietre) ~ [pavage d'abnormes; Pflasterausabnormen Pflastersteinen; pavement of irregular paving-stones; szabâlytalan kovezokovel keszitett burkolat; afeopMHaH MQ-CTOBaa]. Drum.: Pavaj executat cu pavele abnorme. Din cauza neregularitătii pietrelor, se execută în arce ortogonale, ca şi pavajul de ca-lâpuri, folosindu-se o fundaţie de macadam, pesfe care se aşterne un strat de nisip de cca 7 cm. Bomba meritul e cuprins între 1/70 şi 1/80. Rosturile,se umplu cu mastic de bitum. Dacă e bine lucrat, pavajul rezistă în condiţiuni mulţumitoare unui trafic greu şi intens. g. Abonament [abonnement; Abonnement; sub-scription, subscription card; elofizetes; a<5one-MeHT]. 1. Convenţiune prin care, în schimbul unei sume plătite înainte, se obfin pe un timp hotărît, unele foloase, de ex. la ziare, teatru, tren, tramvaiu, telefon,, etc. 2. Suma plătită pentru această învoială. ■— 3. Legitimaţia sau biletul în care.se certifică identitatea aceluia care poate folosi abonamentul. a. ~ pentru furnisarea energiei electrice [abonnement pour la fourniture de Tenergie electri-que; Stromversorqungsvertrag; contract for sup-ply of current; villanyâramszolgâltatâsi elofizetes; AoroBop #jih CHa6îKeHHH ajieKTposHeprneîi]. Elf.: Conventiune între consumator şi întreprinderea de distribuţie a energiei, privind raporturile şi obligaţiile mutuale ale întreprinderii şi consumatorului, relativ la livrarea şi primirea energiei electrice. 4. Abonat [abonne; Hausanschlussteilnehmer; subscriber; elofizeto; aGoHeHT]. TeJf.: Beneficiarul unui abonament. Intr'o convorbire telefonică unul dintre cei doi abonaţi e chemător [demandeur; anrufend; calling subscriber; felhivo; BbI3bIBaiO-HţHit adoneHT], iar celălalt, chemat [demande; angerufen; called subscriber; felhivott; Bbl3Ba-hhhM adoHeHT]. s. Abordaj [abordage; Anfahren; collisjon; osszeutkozes, zâtonyrafutâs; a6op/ţa3K, KOpa-6jieKpymeHHe]. Nav.: 1. Sinistru maritim sau fluvial rezultat din ciocnirea a două nave sau din ciocnirea unei nave de un corp fix (cheu, estacadă, etc.). Pentru evitarea abordajului şi reglementarea răspunderilor în cazul unui atare sinistru, s*a întocmit un cod internaţional numit Regulamentul International al Abordajelor. V. şl Coliziune. — 2. Asaltul pe care o navă de războiu îl dădea asupra alteia (mai ales navele cu rame şi cu vele, în vechime). s. About as per standard = conform cu tipul. Clauză prin care vânzătorul se obliga să predea o marfă corespunzătoare tipului contractual. (Ex-presiune întrebuinţată curent pe pieţele mondiale de cereale). ?. Aboxit [aboxite; Aboxit; aboxit; aboxit; aâoKCHT], Cs.: Material de izolare contra umidităţii, întrebuinţat la construcţii, alcătuit dintr'o foaie de plumb, pe ale cărei fete este lipită câte o foaie de carton asfaltat. b. Abrams, conul iui ~ [câne d'A.; A/scherKe-gel; A/s cone; A.-fele kup; KOHyc A6paMCa]. Cş.: Dispozitiv cu ajutorul căruia .__________n . se face proba de turtire lZ-LZZZj a unui beton de ciment / \ proaşpăt, spre a i se / \ aprecia consistenta. Este _u \____ format dintr'o cutie de ta- fpn \\ blă, tronconică, fără tun- // / V \\ duri (înălfimea 0,30 m; dia- II * \ u metrele bazelor 0,20 m şi L-S 0,10 m) care se aşază cu | u baza mare pe o masă / V orizontală şi se umple cu / *_______J beton; apoi se trage în U——zo ~ .......—A sus. Micşorarea de înăl- ţime care rezultă din tur- F‘g. 4. Conul lui Abrams. tirea betonului, exprimată în milimetri, dă indicafii asupra consistentei lui (fig. 4). 0. Abrams, modulul de fineţă al lui ~ [module de finesse d'A.; A.-sches Feînheitmass; A/s modulus of fineness; A.-fele finomsâgi £rt£k; A6paMC, MOflyJlb TOHKOCThJ. Cs.: Suma fracţiunilor de material granulos rămase pe fiecare din ciururile având ochiuri cu diametrele de 5, 10,15 şi 30 mm, în cazul probei de ciuruire. Modulul de fineţă al unui agregat mineral prezintă importantă fiindcă, menţinând celelalte condifiuni neschimbate, rezistenta la compresiune a materialului, sau a betonului la care s'a întrebuinţat, rămâne aceeaşi, daca alcătuirea granulometrică a lui variază astfel, încât modulul de finetă să rămână constant. 10. Abrasfol [abrastol; Abrastol; abrasio!; abra-sztol; a6paCTOJlb]. Chim.: Sarea de calciu a naftolului sulfonat, folosită ca substanţă antiseptică în vi nlficatie. 11. Abraziune [abrasion; Abrasion; abrasion; csiszolâs, koszorules; a6pa3HH, iHJmcJîOBKa MaTepnaJia]. Ind. st. c.t Metl.: 1. Acţiunea de uzură prin frecare cu ajutorul unui corp mai dur decât materialul supus uzurii. Ex.: ascuţirea uneltelor de oţel cu piatra de corindon sau carbo-rundum. V. Abraziv, Duritate. încercările de laborator se execută cu diferite dispozitive (V. Bohme, Bauschinger, Dorry). — 2. Acţiunea de eroziune a valurilor mării asupra coastei. — 3. [abrasion; Abnutzung; abrasion; csaszolâs, koszorules; HCTH-paHHe, pa3MbiB]. Ind. cc.: Uzura la suprafaţă a unei probe de cauciuc frecate de o suprafaţă aspră. 12. Abraziv [abrasif; Schleifmittel; abrasive; csiszolo por; a6pa3HBHHîi MaTepHaji]. Ind. st. c.# Metl.: Substanţă dură care poate smulge, prin frecare, mici cantităţi din materialul supus acestei operaţiuni, pentru a curaţi şi netezi suprafeţele rugoase ale pieselor, respectiv pentru a înăspri suprafeţele netede. Se întrebuinţează *în stare de praf, aplicat pe pânză sau hârtie, sau sub forma de pietre compacte, artificiale sau naturale. Pulberea abrazivă este formată din granule a căror mărime depinde de gradul de fineţă al rectificării (şlefuirii). Cei mai cunoscufi abrazivi naturali sunt silicioşi [cuarţ, gresie, nisip, silex, sfărâmături de infuzorii fosili (tripoli)]! silicafi (piatra ponce, varietate de feldspaf vulcanic), aluminoşi (emeri: alumină amestecată cu oxid de fier) sau caicaroşi (diverse calcare fine, cunoscute sub numele de alb de Spania, de Meudon sau Troyes, var de Viena, piatră de Levant, etc.). Abrazivi artificiali: praf de sticlă, carborundum (siliciură de carbon), corindon artificial, alundum (obfinut la topirea bauxitei în cuptorul electric), ofeiui sfărâmat fin, etc. Piatra de polisor este un produs ceramic refractar, în masa căruia sunt incluşi abrazivi măcinaţi. 1. Abrazivi, suport de ~ [support d'abrasifs; weiche Tuchpolierscheibe; abrasive support; csiszolo fogo; a6pa3HBHan onopa]. Ind. st. c.: Strat moale de hârtie, stofă, catifea, etc., care se aplică pe uneltele de prelucrat sticlele optice! pentru ca granulele de abraziv să se fixeze în acest strat şi să se aglomereze, formând astfel o masă abrazivă suficient de compactă pentru a produce uzură. 2. Abscisă [abscisse; Abszisse; abscissa; ab-szcissza; aâttţHCCa]. Mat.: 1. Abscisă rectilinie: număr real prin care se determină poziţia unui punct M pe o dreaptă orientată dată, x*x. Dân-du-se pe ©a un punct fix O, numit origine, şi * unitatea de lungime, abscisa x a punctului M este egală cu distanta OM. afectată de semnul ’+ sau — f după cum M se găseşte pe semjdreapta O# sau pe semidreapta Ox\ împreună cu originea O, cu unitatea de lungime şi cu orientarea dreptei, abscisa formează un sistem de coordonate pe acea dreaptă, considerată ca un spaţiu cu o dimensiune, independent de spaţiul în -Cjire- -se- găseşte. — 2. In raportarea spaţiului cu Trei dimensiuni (sau a planului) la un sistem de coordonate cartesiene, abscisa unui punct M din spaţiu este abscisa proiecţiei acestui punct pe axa x’x9 făcută paralel cu planul celorlalte două axe, şi e una din coordonatele punctului M. — 3. Abscisa curbilinie a unui punct M pe o curbă orientată rectificabilă C este un număr real care determină poziţia Iui M pe C. Este egală în valoare absolută cu lungimea arcului OMt măsurat cu unitatea de lungime pe ? or*9|ne O dată, şi are semnul + sau după cum M se găseşte fafă de originea O în direcţia pozitivă sau negativă de pe curbă. ţ ^jsciseior, procedeul ~şi ordonatelor r?Cf!r ^ar a^sc,sses e* ordonnees; Koordinaten-verfahren; abscisses and ordinates method; koor-oinatâk szerinti eljârâs; cnoco6 adCîţHCC H op-JIHHaT]. Topog.: Procedeul de ridicare a deta-Jiilor terestre, folosind un aliniament mai lung ca bază sau axă de referinţă — şi proiectând pe această bază toate punctele terestre importante; se măsoară pe aliniamentul de bază distanţele dela punctul de origine al bazei la picioarele perpendicularelor din punctele terestre alese; aceste distanţe reprezintă abscise; — se măsoară apoi, pe perpendicularele ridicate, distanţele dela aliniamentul de bază la punctele alese; aceste distanţe reprezintă ordonate. Este un procedeu utilizat în cadastrul urban, la ridicarea în plan a clădirilor, etc.; de asemenea în cadastrul forestier, la ridicarea în plan a poienilor şi a marginilor exterioare ale pădurilor. 4. Absidă [abside; Abside; apse; abszid; ad-CHfla]. Arh. : Încăpere de formă circulară sau poligonală care termină, adesea chiar şi lărgeşte, naosul unei biserici. In arhitectura creştină din Orient, formând fundul navei centrale va unei biserici, absida este încăperea rezervată excluziv altarului. Din cauza funcţiunii ei, mai poartă şi alte numiri ca: adyton, adică loc secret, în sensul că este ascuns de o perdea vederii credincioşilor; abafon, adică loc inaccesibil, în sensul că nu puteau pătrunde în el decât preot» şi slujitorii bisericii, sau şi bema, adică estradă» din cauză că pardoseala absidei era ridicată cu o treaptă sau două deasupra nivelului navei. In bisericile creştine din Occh dent, absida mai poartă şi numele N de sanctuar, adică F'9' 5> Absrda (A)' loc sfânt, sau presbiterium, adică loc rezervat preotului, sau şi tribunal, prin analogie cu destinaţia pe care o avea absida în basiiica civilă: locul ocupat de cei cari, în numele Basi-leului, împărţeau dreptatea (A, fig. 5). s. Absidial [absidial; Absidial; apsidial; ab-szidiâl; aâCHflHaJlbHblft]. Arh.: încăpere care are legătură cu absida. In arhitectura creştină occidentală, de exemplu, capela absidială este o capelă care are legătură directă cu absida centrală. e. Absidiolă [absidiole; Absidiole; apsidiole; abszidiola; aâCHflHOJia]. Arh.: 1. încăpere mică în formă de absidă. — 2. In basilicele creştine orientale se numesc absidiole, absidele mici cari flanchează absida centrală şi cari corespund, de obiceiu, navelor laterale. Absidiola din stânga,, numită oblatorium prothesis sau proscomfdie, e destinată preparării şi păstrării lucrurilor sfinţite; cea din dreapta, numită apodosis sau diaconicon, este destinată păstrării vesmintelor şi altor obiecte de cult. Aceste anexe absidiafe poartă adesea şi numele vechiu latinesc de pastoforia. — 3. In arhitectura religioasă occidentală: capelă absidială. 7. Absint [absinthe; Wermut; absinth, ab-sinfhe; abszint; nOJlWHb], Farm. V. Pelin. «. Absintină [absinthine; Absinthin; absinthin; a abszintin (kristâly, por); a6CHHTHH]. Farm.: Principiul activ al plantei Artemisia absinthium. Cristale albe sau pulbere amorfă, galbenă, cu gust amar, foarte puf in solubilă în apă, solubilă în alcool, în eter şi cloroform. Stomahic, fe-brifug, emenagog, tonic amar. Intrebuinfat în combaterea clorozei, constipafiei, anoreziei. 1. Absolut [absolu; absolut; absolute; ab-szolut, feltetlen; a6c0JII0THbI&]. 1. Fiz.: O mărime fizico-chimică se numeşte absolută, dacă valoarea ei e independentă de condifiunile în cari se măsoară sau la cari se raportă, de exemplu independentă de pozifia sau de mişcarea sistemului de referinţă propriu al observatorului care măsoară. Altfel, mărimea se numeşte relativă. Sarcina electrică şi entropia sunt mărimi absolute. Vitesa e o mărime relativă. După mecanica clasică, masa inertă a corpurilor e o mărime absolută, dar după mecanica relativităţii ea e relativă, în înfelesul că depinde de vitesa corpului fajă de sistemul de referinţă din care se măsoară; această dependenfă devine însă sensibilă numai pentru vitese cari nu sunt neglijabile fafă de vitesa de propagare a luminii în vid. — 2. Ceea ce condifionează, fără a fi condiţionat. 2. spaţiu ~ [espace absolu; absoluter Raum; absolute space; abszolut ter; a6c0JIl0TH0e np0CTpaHCTB0]. Fiz.: Spaţiul fizic euclidian considerat în Fizica clasică, în care dimensiunile corpurilor sunt independente de starea cinematică a sistemului de referinţă la care sunt raportate, spaţiu care condiţionează prin grupul sistemelor inerţiale evoluţia fenomenelor fizice, fără a fi condiţionat de ele. ă. timp ~ [temps absolu; absolute Zeit; absolute time; abszolut ido; a6coJiK)THoe BpeMH]. Fiz.: Timpul considerat în Fizica clasică, în care durata unui fenomen e independentă de starea cinematică a sistemului de referinţă la care e raportată. 4. alcool ~ [alcool absolu; absoluter Al- kohol; absolute alcohol; abszolut alkohol, teljes alkohol; a6C0JIK)THbIH aJIKOrOJIb (CIIHpT)]'. Chim.: Alcool liber de apă cu d. 0,793 la i5°; p. f. 4* 78,4°, obţinut prin rectificarea alcoolului ordinar pe substanţe cari absorb apa, cum Sunt sulfatul de cupru anhidru, oxidul de calciu, sau prin tratarea alcoolului cu sodiu şi distilarea etilatului de sodiu. De asemenea se poate obţine alcool absolut prin distilarea azeotropică a alcoolului ordinar cu benzen. Alcoolul absolut este foarte higroscopic şi din acest motiv trebue păstrat în sticle ^ermetic închise. s. Absolută, continuitate ~ [continuite ab~ solue; absolute Stetigkeit; absolute continuity ; abszolut folytonossâg, teljes folytonossâg; a£co-jiiOTHaH HenpepbiBHOCTb]. An. mat.: O funcţiune aditivă de mulţime F(X), definită pe o clasă aditivă (x) unde s'a definit o măsură se numeşte absolut continuă în raport cu (x, |i) când, oricare ar fi s > 0, există un Y] (s) > 0, astfel încât |i P0 < y (s) să implice F{X) < s. o. Absolută, convergenţă ~ [convergence ab-solue;absolute Konvergenz; absolute convergence; abszolut kozelites, teljes kozelites; a6C0JIK)THaH KGHBepr&HtţHH]. An. maf.; O serie S<*n se numeşte absolut convergentă când seria |S(*W)| este convergentă. Un produs infinit II (14* an) se numeşte absolut convergent când II |(1 +an)\ este convergent. Valoarea unei serii absolut convergente sau a unui produs infinit absolut convergent nu depinde de ordined termenilor. ?. Absolută, înălţime ^ de sbor [hauteur absolue du voi; absolute Flughohe; absolute flying height; abszolut repiilesi magassâg; a6C0-JiFOTHan BbicoTa nojieTa}. Fotogrm.: înălţimea la care se găseşte aeronava faţă de nivelul marii, când efectuează un sbor de fotografiere asupra unei regiuni date. a. Absolută, valoare Mat. V. Modul. 9. Absorbant [absorbant; Absorptionsmittel; absorbent material ; efnyelo, felszivo anyag; BcacbiBaiomee, Bcenorjioinaiomee BemecTBO]: 1. Substanţă poroasă care lasă să pătrundă în masa ei un lichid sau un gaz. —- 2. Substanţă poroasă care suge un lichid, un gaz, etc. 10. Absorbens. Chim. fiz.: Forma de cristal care se desvoltă, în cursul răcirii unui amestec cristalin eterogen, în detrimentul celeilalte forme, pe care o absoarbe. 11. Absorbirea stratului limită [absorption de la couche limite; Grenzschichtabsaugung; absorption of the limit layer; hatârlegreteg be~ szivâsa; a6cop6lţHfl CJIOH JIHMHT]. Av.: Procedeu pentru mărirea coeficientului de portanţă al unui profil prin absorbirea spre interiorul profilului a vârtejurilor formate pe suprafaţă în stratul limită. Permite împiedecarea deslipirii curentului la extradosul aripii şi obţinerea unor coeficienţi de portanţă până la Cz. = 5. 12. Absorbitor [absorbeur; Absorptionsgefâfj, Aufsauger; absorber; felszivo keszulek; norjio-THTeJlb]. Termot.: Organ al instalaţiei frigorigene care produce absorpfia vaporilor agentului frigo-rigen, de obiceiu prin disolvarea lor întrrun lichid. Ex.: amoniac în apă. is. Absorpfie [absorption; Absorption; absorption; abszorpeio, felszivâs, elnyeles; a6cop6-Uhh, norjionţeHHe, BnHTbiBaHHe, BcacbiBaHHe]. 1. Chim., Fiz.: Fenomenul prin care o fază continua, lichidă sau solidă, incorporează din afară un mediu fluid sau dispers. Absorpfia este analoagă cu o disolvare. Concentraţia, în interiorul fazei continue, este în general proporţională cu presiunea, respectiv cu concentraţia externă (legea lui Henry). — 2. Fiz.: Fenomenul de disipaţie locală a energiei unei radiaţii (sonore, electromagnetice, etc.) ce trece printr'un mediu şi care provoacă o scădere progresivă a intensităjii radiaţiei. Dacă absorpţia se produce în special pentru = anumite lungimi de undă ale radiaţiei incidente,, se numeşte i4. ~ selectivă [absorption selective; selektive Absorption; selective absorption; szelektiv ab-szorpcio, szelektiv elnyeles; ceJieKTHBHOe no-rjionţeime]. Absorpfia selectivă a luminii determină coloarea prin transmisiune a unui corp. 1. Absorpfie, capacitate de ~ [capacite d'absorpfîon; Absorptionsvermogen; absorption capacity; elnyelesi kepesseg, abszorpcios-ke-pesseg; MOHţHOCTb aGcopâiţHH]. Fiz.: Ex- cesul procentual al greutăţii unui corp absorbant saturat cu un mediu absorbit, fafă de greutatea corpului absorbant înainte de absorpfie. Pentru încercarea rocelor la capacitatea de absorpfie de apă, cuburile se usucă la 100°, iar pe urmă se introduc în apă pentru 24 de ore. Uneori se întrebuinţează şi mijloace de eliminare a aerului din pori. 2. Absorpfie, coeficient de ~ [coefficient d'absorption; Absorptionskoeffizient; coefficient of absorption; abszorpcios tenyezo, elnyelesi te-nyezo; K09(J)(J)Hii,HeHT norJiomeHHH]. Fiz.: Coeficientul de absorpfie al unui mediu, pentru o radiafie de anumită frecvenfă, este inversul distanţei după parcurgerea căreia scade intensitatea radiaţiei respective la fracţiunea 1/e din valoarea ei iniţială, e fiind baza logaritmilor naturali. V. şi sub Legea lui Lambert. . n. Absorpfie acustică superficială, coeficient de ~ [coefficient d'absorption acoustique superficielle; Dămpfungskoeffizient des Schalles, Schluckgrad; acoustic absorptivity; hangabszorp-cîos tenyezo, feluleti hangelnyelesi egyutthato; KD3(|)(|)Hi^HeHT aKyeTHHecKdro norjionţeiiHH]. Fiz.: Raportul dintre intensitatea sonoră care nu se mai întoarce în mediul din care a venit şi intensitatea sonoră incidenţă pe suprafafa de se-parafie a două medii. Suprafafa se consideră indefinită, astfel încât să se elimine efectul de margine. 4. Absorpfiomefru [absorptiometre; Absorptio-meter; absorptiometer; abszorpciomeier, ab-szorpciomero; a6c0p6iţH0MeTp, H3MepHTeJib norJloiiţeHHHl. Fiz.: Instrument pentru măsurarea masei de gaze sau de vapori incorporate, prin absorpfie sau adsorpfie, de un solid care se găseşte la o temperatură data. 5. Abstract [abstrait; absirakt; abstract; eivont, absztrâkt; a6CTpaKTHbiHj. Conceptual, neintuitiv. 6. Abstractă, ştiinfă ~ [science abstraite; ăbstrakte Wissenschaft; abstract science; elvont tudomâny; aâCTpaKTHaH HayKa]: Ştiinţă a raporturilor abstracte, de ex. Matematicele. 7• Abstracţiune [abstraction; Abstraktion; ab-straction; absztrâkcio; aâCTpaKiţHH]: Refinerea anumitor caracteristice comune mai multor reprezentări sau concepte şi gruparea lor într'un nou concept, negliiând alte caracteristice. s» Abştic. Abaterea lucrărilor subterane (executate în mină) dela direcfia trasării topografice dată de firul cu plumb (termen minier, Valea fiului). ®* Absurd, reducere la ~ [reduction â l'ab-aurde; ad absurdum fiihren; reduction to absur- dity; abszurdumra vezet; AOBe#eHHe 80 a6-cypfla]: Metodă de demonstrare a unei propoziţii, punând în evidenţă confradicţiunea unor consecinţe ale negaţiei ei cu anumite axiome, cu alte propoziţii demonstrate, sau intre ele, — şl folosind apoi principiul terţiului exclus. 10. Abundent, număr ~ [nombre abondant; abundante Zahl; abundant number; sdkszorosszâm; H306HJibH0e HHCjio]. Arit.: Numărul pentru care suma divizorilor săi este superioară lui însuşi. Ex.: numărul 12 (1 + 24-3 + 4 + 6 = 16>12). 11. sistem ~ [systeme abondant; abun-dentes Gleichungssystem; abundant system; sok-szoros egyenletrendszer; H3o6HJibHaH CHCTeMa]. Alg.: Sistem de ecuaţii ai cărui număr de ecuaţii distincte este mai mare de cât numărul necunoscutelor. 12. Abundenfă relativă [abondânce relative; relative Hâufigkeit; relative abundance; relativ boseg; OTHOCHTeJlbHOe H306HJlHe]: Raportul dintre numărul de atomi ai unui anumit isotop al unui element şi dintre numărul total de atomi ai elementului se numeşte abundenfa relativă a isotopului considerat. înmulţind acest raport cu o sută, se obfine abundenfa relativă exprimată în procente. In general, abundenfa relativă variază extrem de puţin cu provenienfa materialului analizat. îs. Abur [vapeur d'eau; Wasserdampf; steam, vapour; vizgoz; nap]. Fiz. Tehn.: Vapori de apă. Aburul, ca şi vaporii, poate fi 14. ~ umed fhumide; nass; wet steam; nedves goz; BJiaHCHbli! nap] (nesaturat [non saturee; ungesâttigt; surcharged steam, superheated steam; telitetlen goz; HeHaCbinţeHHblS nap] sau saturat [saturee; gesăttigi; saturated steam; telitett goz; HacbimeHHbiftl), sau îs. ^ uscat [seche; trocken; dry steam; szâraz goz; cyxoft] (nesaturat, saturat sau supraîncălzit [surchauffee; iiberhitzt; superheated steam; tul-hevitett goz; neperpeTblă]). Când e răcit sub curba fimifă dintre starea supraîncălzită şi cea saturată, încât se depune pe pereţii recipientului sub forma de picături de apă, se numeşte 16. ~ condensat [vapeur d'eau condensee; kondensierter Wasserdampf; condensed steam; lecsapodott vizgoz; CryilţeHHblH nap]. V. şi sub Vapori. Din punctul de vedere al contactului cu masa de încălzit, deosebim: 17. ~ normal [vapeur d'eau normale; Normal-dampf; normal steam; normal vizgoz; HOpMaJIb-HblH nap]: Abur produs prin fierberea apei la 100° sub presiunea de 1 atm = 760 mm coloana de Hg. Conţinutul de căldură e de 639 kcal/kg abur (pentru calcul se consideră valoarea de 640 kcal/kg). 18. ~ direct [vapeur d'eau directe; eingelei-teter Wasserdampf; direct steam heaiing; koz-vetlen goz; npHMOH nap]. Ind. chim. sp.: Abur care se introduce chiar în masa lichidului sau a 10 materialului în care trebue dat. In căzui acesta rolul lui depăşeşte rolul de încălzire, pe care-l are aburul indirect. De ex. la distilata cu abur, când se introduce abur supraîncălzit, se obţine la fundul coloanei de distilaţie, pe lângă o ridicare a temperaturii, şi o mărire a suprafeţei de evaporare formată de suprafafa fiecărei bule de abur. t. ^ indirect [vapeur d'eau indirecte; Heiz-dampf; indirect steam heatin# futo-goz. koz-vetett goz; KOCBeHHblă nap]. Ind. chim. sp.: Abur dat în rezervoare, coloane, vase, etc. circulând printr'o serpentină din interiorul lor. Rolul lui este numai de a încălzi, nefiind în contact direct nici cu vasul, nici cu materialul în care se dă. 2. ~ proaspăt [vapeur fraîche; Frischdampf; live steam;.triss goz; CBeîKHâ nap]: Abur venit direct dela căldarea de abur, deci încă neutilizat. Sin. Abur viu. 8. ~ de priză [vapeur de prise; Anzapf-dampf; extracfion steam; csapgoz; 3aHMCTB0-BaHHblHj. V. Abur intermediar. Din punctul de vedere al întrebuinţării lui prealabile, deosebim: 4. ~ -intermediar [vapeur intermediaire; Zwi-schendampf; intermediate steam; kozbeeso goz; npOMeHiyTOHHbiîl nap]: Abur luat din maşina de abur între etajele de expansiune. Se utilizează pentru diferite nevoi de fabricare cari cer abur de presiune mai mare decât cea finală pentru evacuare. Sin. Abur de priză. s. ~ de emisiune [vapeur d'echappement; Auspuffdampf; exhaust steam. deaf steam; fâradt goz; BblXJlOnHOit, OTpadOTaKHblâ nap]: Abur evacuat dintr'o maşină de abur după ce a efectuat lucru mecanic. După calîtăfile pe cari le are la emisiune, aburul mai poate fi folosit fie pentru acfionarea altor maşini de importanfă secundară, fie pentru fiert, încălzit, etc. Sin. Abur de eşapament. Din punctul de vedere al presiunii deosebim: 6. ~ sub presiune [vapeur ă pression; ge-spannfer Darnpf; pressure steam; nyomâs alatti goz; nofl JţaBJleHHeM]. Abur încărcat cu energie poten{ială de natură elastică (presiune). Aburul sub presiune poate fi: 7. ~ de joasă presiune [vapeur â basse pression; Niederdruckdampf; low-pressure steam; kisnyomâsu goz; no/ţ HH3KHM ^aBJieHHGM], când presiunea e cuprinsă între limitele joasei presiuni (în cazul turbinelor. de abur, presiunile până la 30 ata); e. ~ de medie presiune [vapeur â moyenne pression; Mitteldruckdampf; middle pressure steam; kozepnyomâsu goz; no# cpe^HHM fla-BJieHHeM], când presiunea e cuprinsă între limitele mediei presiuni (la turbinele de abur, între 30 şi 60 ata), şi 9. ~ de înaltă presiune [vapeur ă haute pression; Hochdruckdampf; high pressure steam; magasnyomâsu goz; nofl BbICOKHM aaBJieHHeM]» când presiunea e cuprinsă Intre limitele înaltelor presiuni (la turbinele de abur, presiunii* ce depăşesc 60 ata). io. ~ de fiert [vapeur pour le cuisson; Koch-dampf; steam for cooktng purposes; forro g5z; nap #JIH BapKH]: Abur folosit în industrii pentru fiert (de ex. în industria textilă, în industria zahărului, a berii, etc.). Poate fi un abur de emisiune sau un abur de priză. n. ,/w de încălzit [vapeur pour le chauffage; Heizdampf; steam for heating purposes; futo-goz; nap Rftn corpeBaHHH]: Abur folosit pentru încălzit. Este luat, de obiceiu, dela centrala termică şi este fie un abur de emisiune, fie un abur de priză. 1*. ~ de incendiu [vapeur d'incendie; Not-loschdampf; fire steam; tuzolto goz; nOHCapnblH nap]. Ind, chim. sp.: Abur insuflat sub presiune, prin gurile de incendiu, asupra obiectelor cari au luat foc. îs. Aburire [vaporisage; Dâmpfen; damping; vaporisation; gozoles; nponapHBaHHe]. Ind. text: Procedeu întrebuinţat în industria textilă pentru înviorarea fibrelor, ca şi în vopsitorie şi imprimerie pentru desvoltarea anumitor colori. 14. Aburirea lemnului [dess£vage du bois; Dâmpfen des Holzes; woodsteaming; fagozol6s; nponapHBaHHe jţepesa (jiecnoro MaTepHajia)]. Ind. lemn.: Operaţiunea de expunere a lemnului la acţiunea aburului, cu scopul de a-i schimba coloarea şi a-i îmbunătăţi proprietăţile fizice. Fagul aburit devine brun-roşcat, stejarul — brun-negricios, paltinul — roşietic, etc. Fagul este esenţa aburită cel mai des. 15. Ac [aiguille; Nadei, Zeiger, Spindel, Spitz, Zunge; needle; td; HrJia, HFOJIKa, JKaJIO, CTpejiKa (3«ejie3. #oponi)], Tehn.: 1. Piesă dreaptă sau aproape dreaptă, ascuţită la unul sau la ambele capete, găurită sau nu transversal sau având o gămălie la un capăt. — 2. Piesă asemănătoare în parte cu cea de mai sus. După felul acului şi întrebuinţarea lui, el poate fi: ie. ^ aerian [aiguille a^rienne; Fahrdraht-weiche; overhead frog;âramszedovâlto;no#BeCKa JţJIH pa3BeTBJieHHH TpaMBaHHOH B03/ţymH0H jihhhh] ; Dispozitiv întrebuintat la bifurcarea unei linii de contact, pentru a permite trecerea prizelor de curent ale vehiculelor. 17. ~ cu gămălie [epingle; Stecknadel; pin; gombostu; 6yjiaBKa]. Ac ascuţit la un capăti având la celălalt o mică gămălie, mai mult sau mai pujin * sferica, lung de 2" *5 cm, cu un diametru până la t mm, îs, ~ de aerisire [aiguille d'air; Luftspitz; ven-ting wire; ontoformatO; HrJia £JIH BbinyCKaHHH BQ3/ţyxa]: Ac metalic cu ajutorul căruia se găuresc formele de turnătorie, pentru facerea canalelor prin cari se elimină gazele produse în formă, în timpul turnării. 19. de aspirafie al injectorului [aiguille cTaspiration; Saugspindel; suction needle; szivo-cso; BCacbiBaiomaH HrJia], V. Ac de reglare. 11 i. ^ d© busolă [aiguille de la boussole; Kom-passnadel ; compass needle; irânytu, delejtu; CTpejiKa KOMnacca], Topog.: Acul magnetic de formă romboidala sau dreptunghiulară mult alungită, care constitue elementul principal al unei busole. s. ~ de cale ferată suspendată [aiguiile de chemin de fer suspendu; Schwebebahn-weiche; suspension railway switch; legivasut-vâlto; cTpejiKa B03AyinH0H îKejies. aopora]: Ac de construcţie specială pentru a permite trecerea căii suspendate de pe o linie pe alta. s. ~ de cusut [aiguille â coudre; Năhnadel; sewing needle; varrotG; HlBe&HaH HrJia]: Ac care serveşte la cusutul cu mâna, respectiv cu maşina. 4. ~ de macaz [aiguille de changement de voie; Weichenzunge; switch blade; vâlto-nyelv; 3K. CTpejiKa]. C. f. V. Ac de schimbător. 6. de reglaj [broche de reglage; Justier-'Stift; fine adjustment needle; szabâlyozotu; CTpejiKa flJltf peryjinpoBaHHH]. Topog.: Ac rsau sârmă de ofel servind la reglarea şuruburilor de corectare ale nivelelor cu bulă de aer dela aparatele topografice sau geodezice, sau pentru reglarea şuruburilor de corectare ale aparatelor de măsurători, de determinări fizice, etc. e. ~ de reglare (de injector) [aiguille de reglage; Regulierspindel; regulating needle; sza-bâlyozotO; peryjinpyiomafl nrjia ($opcyHKa)]. Mş. ferm.: Tijă ascufită pentru reglarea debilului unui injector prin înaintarea sau retragerea ei din orificiul de debitare al injectorului. 7. ~ de schimbător [aiguille de changement de voie; Weichenzunge; switch blade, switch tongue; vâitonyelv; nepeBO^HaH CTpejiKa]. C. f.: Piesă ca o limbă metalică, de profil special, mobilă în jurul unui capăt al ei, care formează şi piciorul acului unui schimbător de cale ferată; serveşte la îndrumarea roţilor vehiculelor pe o linie sau alfa, prin alipirea vârfului său de contraşina respectivă. Fiecare schimbător simplu are o pereche de ace. Călcâiul acului e fixat prin pivot sau eclisă. Acul de schimbător poate fi: 8./x/ curb [aiguille courbe; gekrummte Zunge; curved tongue; hajlitott nyelv; KpHBan HrJia], •când suprafafa lui de conducere (ghidare) a roţilor vehiculului este curbă, cu generatoare verticală; ». /x/ drept [aiguille droite; gerade Zunge; ■straight tongue; egyenes nyelv; npHMan HrJia], când suprafafa de conducere (ghidare) a rofilor vehiculului este un plan vertical; io. flexibil [aiguille flexible; elastische Weichenzunge; flexibie tongue; ruganyos vâlto-nyelv; ruduan Hrjia], când e rabotat special, încât la trecerea vehiculului e împins lateral de buza bandajului rofii şi arcueşte în plan ori-, zontal. ti. /v de tricotat [aiguille â tricoter; Stricknadei; knitting needle; kototu; BH3aJIbHSH CQHlţa]: Piesă de metal, de lemn, os sau celuloid, de 15-**40 cm lungime, 1”*5 mm grosime (dimensiunile fiind caracterizate prin numere), între-buinfat ia tricotat cu fire textile. Acul de tricotat poate fi ascuţit la ambele capete sau numai la unul, celălalt având un opritor de formă sferică sau de disc. J2. ~ indicator [aiguille; Zeiger; hand; mu-tato; yKasaTeJîb]: Ac arătător, solidarizat cu echipajul mobil al unui instrument, care permite observarea deviaţiilor echipajului mobil. îs. ~ magnetic [aiguille aimantee; Magnet-nadel; magnetic needle; mâgneses tu; MarHHT-HaH CTpejiKa]. Topog.: Lamă de ofel înnobilat, în formă de romb foarte alungit, în centrul căruia este fixată o plăcuţă din piatră foarte dură, de obiceiu din agat. Aceasta se sprijine pe un pivot de oţel care asigură acului o mare mobilitate; contactul pivotului cu plăcuţa centrală ® lamei are loc numai în timpul observaţiilor; în repaus, acul este ridicat în sus cu ajutorul unei pârghii special adaptate; pentru a recunoaşte vârful Nord al lamei, se lasă coloraţia albastra a oţelului numai pentru jumătatea de lamă care indică Nordul. Acul magnetic indică direcţia Nord şi constitue partea principală a unei busole. 14. ~ Vicat [aiguille V.; V/sche Nadei; V.'s needle; V.-fele tu; HTJia BHKa]. Rez. mat.; Aparat standard, constând dintr'un ac cilindric de secţiune şi încărcare determinată, fixat la capătul inferior al unei tije care se poate mişca în sens vertical, în manşonul unui suport. Serveşte la determinarea începutului prizei lianţilor hidraulici. Acaciar specii de Silv. V. sub Tanante, ie, Acacia, Catechu Silv. V. sub Tanante. 17. Academie [academie; Akademie; academy; akademia; aKa#eMHH]: 1. Societate de oameni de ştiinţă, literaţi sau artişti, care urmăreşte progresul specialităţilor reprezentate în ea, şi are, în general, un număr limitat de membri. — 2, Instituţie de învăţământ superior, corespunzătoare unei Facultăţi, neincadrată într'o Universitate sau Politehnică. — 3. Clădire care adăposteşte societatea sau instituţia care poartă acelaşi nume. — 4. Prima şcoală filosofică, înfiinţată de Plafon la Atena. îs. Acadian [acadien; Acadian; acadian; aka-diân retegek; aKa^HaH], GeoL: Partea mijlocie a cambrianului, caracterizată prin stratele cu Pa-radoxides. - î9. Acaju [acajou; Mahagoni; mahogany; ma-hagonifa; KpacHoe flepeBo]. Artă: Lemn exotic de coloare roşietică, întrebuinţat ca placaj. Arborele care-l produce (numit şi mahon) este originar din Antile. 20. Acalmie. Meteor. V. sub Vânt. 21. Acant, frunză de ~ [acanthe; Bârenklau-blatt, Laubverzierung; acanthus; medvekoromlevei; aKaHTOBbiH jihct]. Arh.: Ornament care imită 12 frunza plantei de acant, folosit In peciaI la decorarea capitelului corintic şi compozit (fig. 6). Fig, 6. Ornament alcăfuif din frunze de acâni. î. Acanfhus mollis. Ag *. V. Talpa ursului. 2. Acar [aiguilleur; Weichensteller; points-man; vâltokezelo; CTpeJIOHHHK]. C. f.; Munci-' torul care manipulează acul schimbătorului de cale ferată. s. Acardită [acardite ; Akardite ; acardiţe ; akardit; aKapjţHT]. Chim.: Nhb—CO-N(C6H&)2. Difentluree asimetrică. Stabilizant şi plastifiant pentru pulberile fără fum. 4. Acaref [i. dependance; Nebengebăude; eutbuildings; mellekepulet; 3jţaHHâ, (jjjrareJIb]. Arh.: 1. Clădire, cu dependentele ei; uneori numai dependentele. — 2. Unealtă de muncă agricolă (rar). —■ Sin. Ecaret. s» Acaricid [acaricide; Milbenvertilgungsmittel; acaricide; molyolo; HHCeKTHCHfl], fung.: Substanţă chimică sub formă de pulbere, gaz, emulsie, suspensie sau soluţie, care are proprietatea de a distruge acarienii (paraziţi din familia arahnidelor). §o Acarnifă [etui â aiguilles, pelote; Nadei-bikhse, Nadelkissen; needle case; tupârna; HrOJlbHHK], Ind. far.: Obiect servind la păstrarea acelor. Termen întrebuinţat în Moldova şi Transilvania. Sin. Âcăriţă. t» Acaf. V. Salcâm. 8. Acăfare [engorgement, ancrage; Verstop-fung, Verklemmung; blocking; megakadâs; 3aT0p]. Mine: înţepenirea materialului aruncat într'un rostogol pe care l-a blocat (denumire minieră regională). s. Acăfarea cubilouluî [accrochagedu cu-bflot; Hăngenbleiben der Gicht; hanging of the cupora-furnace; olvasztokemence fennakadâsa; 3au,enJieHHe BarpaHKtfJ. Meii: Accident în mersul cubiloului, când încărcătura rămâne acă-ţată deasupra orificiilor de aer. 10. ~ pieselor de cuplare (atelaj) [accrochage des pieces d’attelage; Einhaken der Kuppel-glieder; hitching on, coupling; vagonosszekap-csolâs; npmţeîiKa (Bar0H0B)]. C.L: Acăfarea inelului cuplei pe cârligul vehiculului vecm şi al inelului cuplei acestui vehicul pe cârligul cuplei de siguranţă ai primului. 11. ^ sarcinii [accrocher ia charge, amarrer lâ charge au crochet; Einhăngen der tast an den Haken, Einhaken der Last; clenching or the îoad; feherbeakasztâs; 3aii;enKa rpysaj; Prinderea sarcinii în cârligul sau ochiul respectiv, care e acţionat de aparatul de ridicat, de tras, etc. In pauze lungi nu se lasă sarcina atârnată de aparatul de suspensiune. 12. Aţâţătoare [accrocheur; Anhăngehaken, Eiri-hăngehaken; hook, clutch; kampo; KpiOK]. Metl.: Fiecare din cârligele folosite în turnătorii, aşezate 1a extremităţile unui model pentru scoaterea îu* din formă cu mai multă uşurinţă. 13. Acăfifor automat [accrocheur automatique; automafîscher Hanger; automatic hanger; onrnS-kodo akaszto; aBTOMaTH'Jee.KHH KpiOK]. Mine,: Dispozitiv ' care cuplează (la pompe ca» nadiene) tijele de pompaj la pistonul pompei, când pistonul a fost introdus odată cu pompa în puţ, pentru a preveni deteriorarea pistonului. Acest dispozitiv se întrebuinţează numai la pompele canadiene cari se introduc în puf cu tubingul 14. ~ de prăjini canadiene [râtelier des tiges de pompage; Pumpengestângerechen; sucker rod hanger; elevator for canadian drilling rods; kanadai rud-akaszto; 3JieBaT0p Kana#- CKHX nacocoB[. Mine..* Dispozitiv de care se atârnă prăjinile de pompaj în turnul sondei, când se extrag din puf. Unul din tipuri este compus dintr'un cadru suspendat de turn, de care sunt fixate, în număr convenabil, bucăft de lanţuri provăzute la capătul de jos cu cârlige sau cleme pentru prinderea prăjinilor. După forma cadrului se mai numeşte şî policandru, când cadrul este circular şi ţambal, când acesta este drept. îs. Acău. Ind. far.: Măsură pentru lichide, egală cu 56 litri, folosită în regiunea transcarpatină. In Banat şi Oltenia, acov. ie. Accelerare [acceleration; Beschleunigung; acceleration; gyorsitâs; yCKopeHHe], 1. Mec.: Operaţiunea de imprimare a unei acceleraţii. — 2. Transp.: Termen folosit în special la automobile rutiere, pentru manevra care provoacă mărirea deschiderii obturatorului dela carburator în scopul majorării turaţiei motorului prin sporirea cantităţii de amestec carburant aspirat. — 3 .Tehn.: Mărirea vitesei unei operaţiuni, de ex. a vulcanizării. 17. Accelerat, tren ~ [train express; Eilzug; fast or express train; gyorsvonat; CKOpblfr noe3#]. C f.: Tren cu vitesa comercială sporită faţă de trenul obişnuit de persoane —^ şi căre nu opreşte în toate staţiile. îs. Acceleraţie [acceleration; Beschleunigung; acceleration; gyorsulâs; yCKopeHHe], Mec.: Variaţia, raportată la unitatea de timp, a vitesei unui punct material sau a unui solid rigid fafă de un sistem de referinfă. Dacă vitesa e cea lineara, acceleraţia se numeşte 10. ~ lineara [acceleration Hneaire; Linearbe-schleunigung, Translationsbeschleunigung; linear acceleration; lineâris gyorsulâs; JlHHetooe yCKO peHHe], dacă vitesa e cea unghiulară, accele-rafia se numeşte 20. ~ unghiulară [acceleration angulaire; Win-kelbeschleunigung; angular acceleration; szog-gyorsulâs; yrjiQBoe yCKopeHHe], iar dacă vitesa e cea areolară, acceleraţia se numeşte ai. ~ areolara [acceleration areolaire; Flâchen-beschleunigung; sector acceleration; felulefi-gyorsulâs; CeKTOpHOe yCKopeHHe], 13 Accelerata lineară instantanee a ă unui punct material, fafă de un sistem de referinţă, e limita catului dintre creşterea A-î; a vectorului v al vitesei liniare, şi creşterea corespunzătoare A1 a timpului ty începând cu momentul considerat, când această creştere tinde spre zero: adică e egală cu derivata în raport cu timpul a vectorului vitesei lineare a mobilului. Accelerafi^ lineară e deci un vector legat, a-vând originea în punctul material considerat şi orientarea cuprinsă în planul osculator al traiectoriei punctului material, îndreptată spre partea lui în care se găseşte centrul de curbură. Ea ■are o componentă tangenţială at, numită 1. ~ tangenfială [acceleration tangentielle; tangenţiale Beschleunigung; tangential acceleration; tangenciâlis gyorsulâs; TaHremţHajlbHoe yCKO-peHHe], egală cu derivata în raport cu timpul a valorii absolute a vitesei sau egală cu derivata a doua în raport cu timpul a lungimii s a arcului de traiectorie parcurs — şi o componentă normală an-, egală cu câtul pătratului vitesei prin raza de curbură p a traiectoriei în punctul în care se găseşte mobilul, numită 2. ~ centripetă [acceleration centripete; Zen-tripetalbeschleunigung; centripetal acceleration; kozepretarto gyorsulâs; ueHTpOCTpeMHTejlbHOe yCKopeHHe] î dv d2s v* Componentele aK> ay şi az ale vectorului acceleraţie lineara într'un sistem de coordonate cartesiene O xy z sunt: d *vx d2x' dvy d2y' dvz d2z ** “ dT " d?* ^ “ dT “ d?; as==dT“ d? fiindcă x—xa; y~y0; z—zQ, reprezintă componentele respective ale lui 7, dacă Xo9 yo9 z0 sunt coordonatele originii vectorului de pozifie r, iar *vxw'vy9 vz reprezintă componentele respective ale Vitesei lineare. Acceleraţia lineară a unui punct material e complet definită abia după ce se indică şi sistemul de referinţă fafă de care se consideră, adică e o mărime relativă din punctul de vedere cinematic. In mecanica clasică (şi în teoria relativităţii restrânse), acceleraţia fafă de grupul sistemelor inerfiale prezintă o importantă deosebită şi se numeşte s. ~ absolută [acceleration absolue; absolute Beschleunigung; absolute acceleration; abszolut gyorsulâs; a6ccwiK)THoe yCKopeHHe], numire împrumutată dela termenul de sistem inerţial în repaus absolut, folosit de Newton. Deşi experienţa nu permite recunoaşterea unui astfel de sistem de referinţă printre ce’e inerfiale (V. Sistem inerţial), totuşi conceptul de acceleraţie absolută îşi păstrează toată importanta în mecanică, fiindcă eccelerafia unui punct material e aceeaşi fafă de oricare din sistemele de referinfă ale grupului inerfial (V. Coriolis, teorema lui ~). Accelerata lineară a unui punct material fafă de un sistem de referinfă accelerat în raport cu grupul sistemelor inerfiale se numeşte, spre deosebire d© cea absolută, 4. ~ relativă [acceleration relative; relative Beschleunigung; relative acceleration; relativ gyorsulâs; OTHOCHT6JIbHOe yCKopeHHe], Acest termen se întrebuinţează adesea şi pentru accelerafia fafă de orice sistem de referinfă mobil fafă de un sistem inerfial considerat fix, adică chiar dacă sistemul mobil se găseşte în translafie rectilinie şi uniformă fafă de primul, şi e deci el însuşi inerfial. Accelerafia absolută a punctului fix în sistemul de referinfă mobil (numit şi sistem de transport), cu care coincide într'un anumit moment punctul dotat cu mişcare relativă, se numeşte 5. ~ de transport [acceleration de transport; Fuhrungsbeschleunigung; transport acceleration; vezeto gyorsulâs; TpaHCnopTHoe yCKopeHHe] a punctului material. - Analiza relafiei dintre accelerafia absolută, cea de transport şi relativă a unui punct material, făcută pe baza principiilor cinematicei clasice, arată că vectorul accelerafie absolută a punctului material nu e egal cu suma dintre vectorul accelerafiei de transport şi al celei relative, ci la această sumă trebue să se mai adauge un termen vectorial âc, care derivă din faptul că în cursul mişcării sale relative mobilul ajunge mereu în alte puncte ale sistemului mobil, dacă acesta se roteşte fafâ de cel fix. Acest termen e egal cu dublul produsului vectorial al vitesei unghiulare u> a sistemului mobil prin vitesa relativă vr a mobilului: ac~2 a vectorului ă> al vitesei unghiulare şi creşterea corespunzătoare A t a timpului t începând cu momentul considerat, când această creştere tinde spre zero: s = j ,adică at e egală cu derivata în raport cu timpul a vectorului vitesei unghiulare a corpului, respectiv a punctului material în mişcare circulară. Accele-j-afia unghiulară e deci un vector alunecător dirijat de-a-lungul axri instantanee de rotafie. — Accelerafia areolară instantanee A a unui punct material în mişcare plană, şi considerată fafă de un anumit pol din plan, e lirnita catului dintre creşterea AQ a vitesei areolare Q în raport cu acel pol şi creşterea corespunzătoare A * a timpului t începând că momentul considerat, când această creştere tinde spre zero: 14 d2 A = , adică e egala cu derivata în raport at cu timpul a vitesei areolare în raport cu polul. In cazul particular*al mişcării circulare, acceleraţia areolară, raportată la centrul cercului oscu-lator al traiectoriei, e egala cu semiprodusul razei lui prin acceleraţia unghiulară a mobilului. 1. ~ de demaraj [acceleration de demarrage; Anlaufbeschleunigung, Anfăhrbeschleunigung; star- ting acceleration; indulâsi gyorsulâs; HanaJIb-HOe yCKopeHHe]: Acceleraţia cu care se trece din repaus în starea de regim normal a unui aparat, a unui vehicul sau maşini. . 2. ~ de recul [acceleration de recul; Ruck-faufbeschleunigung; recoil acceleration; vissza-hatâsi gyorsulâs; 06paTH0e yCKopeHHe]; Acceleraţia unui corp supus unei mişcări de recul. s. ~ de ridicare [acceleration de levee; Auf-hebenbeschleunigung; raising acceleration; eme-lesi gyorsulâs; nOA'eMHOe yCKopeHHe], C. /.; Componenta verticală a acceleraţiei unui aparat, a unui vehicul, unei maşini sau sarcini în mişcare. 4. /-v eficace [acceleration efficace; wirksame Beschleunigung; ejfective acceleration; hatâsos gyorsulâs; e<$<î>eKTHBHoe yCKopeHHe]. Transp.: Diferenţa dintre acceleraţia centripetă şi componenta pe direcţia acesteia a acceleraţiei gravitaţiei. 5. Accelerafie [accelerateur; Beschleunigungs-vorrichtung; accelerator; gâzpedâj; yCKOpHTejlb], Auto. V. sub Accelerator. 6. Accelerafia camei [acceleration de la came; Nockenbeschleunigung; cam acceleration; forgat-tyucsap gyorsulâs; yCKopeHHe KyjiaHKa]. Al?.; Acceleraţia introdusă de profilul camei în comenzile distribuţiei. Ea depinde de forma profilului camei şi de turaţie şi nu trebue să depăşească o anumită limită, pentru a nu periclita suprafaţa de rulare a camei. * 7. Acceleraţiilor, compunerea ~ [composition des accelerations; Zusammensetzung der Be-schleunigungen; composition of the accelerations; gyorsulâsok dsszetetelei KQMnQSHlţHH» JlQCŢpQ-eHHe yCKOpeHHii]: Dacă un punct material are vitesa vt şi acceleraţia a, faţă de un sistem de referinţă Su care la rândul său se roteşte cu vitesa tt>10 faţă de un alt sistem de referinţă io, astfel încât acceleraţia faţă de S0 a punctului din sistemul St, care coincide cu punctul material considerat, să fie ă10, atunci acceleraţia totală ă0 a punctului material considerat, — faţă de sistemul 5*0, — e dată (în aproximaţia pe care o reprezintă mecanica clasică) de expresiunea: + -f 2u)10 Xvt, în care ă10 se numeşte acceleraţia de transport a punctului (efectuată de sistemul faţă de S0), iar 2 ă>10 X vt se numeşte acceleraţia lui Coriolis (exprimată vectorial). 8. Accelerator [accelerateur; Beschleunigungs-vorrichtung; accelerator; gâzpedâl; aKiţeJiepa-TOp]. Auto.: La autovehicule, mecanism care permite să se mărească turaţia şi puterea motorului, prin varierea dozajului amestecului carburant. 9. ~ de decolaj [accelerateur de decoîlage; Startsgeschwindigkeitsbeschleuniger; take-off accelerator, starting accelerator; start —, felszâllâs gyorsito; B3JieTHbiH, noA'eMHbiă aKiţejiepa-TOp]. Av.: Dispozitiv uneori largabil, funcţionând, după principiul rachetelor, prin care se furni-sează un suplement de forţă propulsivă în timpul decolării avioanelor obligate să decoleze de pe terenuri de suprafaţă redusă sau de pe portavioane. 10. ~ de priză [accelerateur de prise; Abbinde-beschleuniger; setting accelerator; kotesgyorsitâ; niTencejibHbiH yCKOpHTejlb]. Ind. cimt.: Substanţă care, adăugată la ciment, îi scurtează timpul de priză, Ex. :clorura de calciu sau de sodiu.. 11. ^. de vulcanizare [accelerateur de vulcani- sation; Vulkanisationsbeschleuniger; vulcanisation accelerator; vulkanizâlâsgyorsito; ByjlKaHH3a-iţHOHHbiH yCKOpHTejlb]. Ind. cc.: Substanţe de obiceiu organice cari, adăugate în cantităţi mici (0,3•••iVo) în cauciucul supus vulcanizării, reduc durata şi temperatura de vulcanizare. In prezenţa lor reacţionează tot sulful adăugat, evi-tându-se astfel fenomenele de postvulcanizare. Produsul obţinut are proprietăţi mecanice superioare celui fabricat în absenţa acceleratorilor (rezistenţa la întindere 200 •*■300 kg/cm2 în loc de 100 kg/cm2). Acceleratorii întâlniţi mai des în tehnică sunt tiuramul şi mercapto-benztiazolul, cunoscuţi în comerţ sub denumirea de vulcacit, respectiv vulcafor. 12. Accelerograf [accel£rographe; Beschleuni-gungsschreiber; accelerograph; gyorsulâs jegyzo mdszer; aKU;eJieporpa<|)]: Accelerometru Care înregistrează acceleraţiile în funcţiune de timp. îs. Accelerometru [accelerometre; Beschleu-nigungsmesser; accelerometer; gyorsulâsmer© muszer; aKiţeJiepOMeTp]: 1. Aparat cu care se măsoară acceleraţiile. ~ 2. Av.: Aparat care indică acceleraţia avionului în sbor. De obiceiu aparatul este pro văzut numai pentru acceleraţiile în direcţia axei verticale a avionului şt este gradat în multipli ai acceleraţiei gravitaţiei terestre (g), pozitivi sau negativi. Se foloseşte pentru a avea un indiciu asupra forţelor aplicate avionului şi pasagerilor săi în sbor, forţe cari trebue menţinute între anumite limite impuse de siguranţă şi confort. 14. Acceptor de hidrogen [accepteur d'hy-drogene; Wasserstoffakzeptor; hydrogen acceptor; hidrogen felvevo; BOCnpHHHMaTeJIb BO-AOpo^a]. Chim.: Substanţă capabilă să .fixeze hidrogenul care poate fi liberat de un compus care se dehidrogenează. Exemple: Chinona CeHUC^, prin adiţia a doi atomi de hidrogen în prezenţa paladiului, trece în hidrochinonă CeH4(OH)2. Oxigenul, prin fixarea a doi atomi de hidrogen, formează apa oxigenată care, în prezenţa paladiului sau a catalazei, se descompune imediat în apă şi oxigen. . îs. Acces direct [acces direct; unmittelbarer Zugang; direct access; kozvetlen bejâraf; npH- 110$ BXO/ţ]* Urb.: O parcelă sau clădire are acces direct când se găseşte în legătură nemijlocită cu o cale publică. Frontul parcelei sau ai clădirii coincide în acest caz cu alinierea străzii. 1. drum de ~ [voie d'acces; Zufahrtstrafje, Zugangstrafje; approach road; hozzâjâro tit; 110fl1>e3flHafl flopora]. Drum.: Cale de legătură cu o şosea importantă (autostradă) sau localitate, gară, exploatare, etc. 2. />/, rampă de ~ [rampe d'acces; Zufahrt-rampe; approach ramp; feljâro; no^es^naH paMna]: Umplutură de pământ, împietruită sau pavată, care permite urcarea vehiculelor pe o şosea importantă (în rambleu), pe un cheu de îmbarcare, eventual pe un pod, etc. Declivităţile se aleg cu atât mai mici, cu cât importanfa locului de acces e mai mare. 3. Accesorii [accessoires; Zubehorteile; ac-cessories; kellek, tartozek; aKOeccyapbl], Mş.: Piese anexe montate la o instalaţie, maşină, etc., cari nu fac parte integrantă din maşina respectivă, dar sunt folosite în legătură cu serviciul ei. *• ~ minerale [mineraux accessoires; Neben-gemenge; accessory minerals; âsvânyi mellekter-mekek; noGoHHbie MHHepaJlbl]. Mineral.: Minerale constitutive ale rocelor eruptive, cari nu lipsesc, dar sunt confinute în proporţie foarte mică (apatit, titanit, magnetit, etc.). 5. Accident [accident; Unfaii; accident; sze-rencsetlenseg; HeCHaCTHblă CJiyHan]: Eveni- ment întâmplător care produce o paguba, sau dăunează vieţii ori sănătăfii. e. ~ de exploatare [accident d'exploitation; Betriebsunfall; injury, damage; uzemi szerencset-lenseg, iizemzavar; HeCHaCTHblă cjiynaă npH eKCnjioaTaqHH]. C.f.: Accident întâmplat în exploatarea unei stafii, linii, atelier sau depou, etc., ca: deraieri, acostări, tamponări, ciocniri de vehicule, surprinderi de drezine Iau vagoane pe linii, etc. t. ~ de feren [accident de terrain; Gelănde-unebenheit; uneveness of surface, land-accident; terepegyen lotlenseg; npH HepOBHOCTH (nOHBbl, MeCTHOCTH)]. Topog.: Denivelări de teren reprezentate de dealuri, văi sau alte forme topografice. 8. ~ tectonic [accident tectonique;tektonische Storung; tectonic accident; tektonikus zavar; TeK-TOHHnecKoe norpymeime]. GeoL: Dislocaţie tangenţială (orizontală) sau dislocafie radia lă (verticală) care a afectat straiele geologice după depunerea lor orizontală. 9. Accidente (travaux de viile; Akzidenzen; casual work; alkalmi nyomtatvânyok; aKlţH-/ţeinţHH]. Arfe gr.: Lucrări tipografice mă- runte şi variate, de exemplu cărfi de vizită, invitaţii de nuntă, de botez, programe, capete de scrisori, cărfi de adrese, etc. Se caracterizează prin variaţia de litere şi de ornamente întrebuinţate în alcătuirea lor, după gust, fără respec-t?r®? regulil°r tipografice obişnuite, ceea ce dă ■fiecărei lucrări o notă aparte. | 1S to. Ace Le Chatelier [moule Le C; Le C. Nadei; Le C. needles; Le C.-fele tuk; HrJlbi Jle IIIaTejibe]: Aparat standard, format dintr*un inel lat de alamă, secţionat după o generatoare şi provăzut cu rdouă ace lungi, lipite pe inel de o parte şi de alta a secţionării. Se întrebuinţează la verificarea constantei de volum a cimenturilor. n. Acenaften [acenaphtene; H H Acenaphten; acenaphthene; C~*C acenaften; aiţeHa<|>TeH]. Chim.: S \ _ Hidrocarbură care se găseşte HC C~CH2 în gudroanele obfinute prin ^C=C\ | distilarea cărbunilor. P. t. 95°; j-j£ C“CH p.f. 277,5°. \r_f/ 12. Acer saccharum, Silv. h h V. sub Zaharoză. H H 13. Acefaldehidă [aldehyde acetique; Acefal-dehyde; acetaldehyde; acetâldehid; aiţeTaJIb-^erHA, yKcycHbiH ajibflerHfl]. Chim.: CH3-CHO. Lichid cu p. f. + 21 °. Produs intermediar al* fermentafiei alcoolice; se găseşte în mici cantităţi şi în urină. Se obfine din alcool etilic prin oxidare sau prin dehidrogenare catalitică. Industrial, se fabrică prin adifia apei la ace-tilenă, în prezenţa sărurilor de mercur. Alde-hida se întrebuinţează la fabricarea acidului acetic (prin oxidajie), a acetatului de etil, a mefa- şi para-aldehidei, a alcoolului etilic (prin hidrogenare), a alcoolului butilic, etc. Acetal-dehida se întrebuinţează ca atare la fabricarea^ oglinzilor de argint. 14. Acetall [acetals; Acetale; acetals; acetâlok; aiţeTaJlbl]. Chim.: Derivaţi ai aidehidelor sau ai cetonelor formaţi prin adiţia alcoolilor la gruparea carbonilică şi eterificarea semiacetalilor astfel formaţi. Acefalii aidehidelor au formula generală: R-CH(OR)2, iar acetalii cetonelor, R2C(OR')2, (R şi R' sunt radicali organici). Acefalii sunt lichide stabile şi se întrebuinţează în sinteze pentru protejarea grupării carbonilice. Unii acefali servesc drept narcotice. Ex.: dietiiacetajul, numit în mod curent acetal: CHs~CH(OC2H5)2, p. f. 104° — şi metilaiul CH2(OCHs)2, p. f. 42°, se întrebuinţează ca analgezice şi anestezice. 15. Acefanhidridă [acetanhydride; Acetanhy-drid; acetanhydride; acetanhidrid, ecetsavanhi-drid; yKCyCHblH aHrHflpHAj. Chim. V. Acetică, anhidrida 16. Acefanilidă [acetanilide; Acefanilid; ace» tanilide; acefanilid; aHTH^edpHH, aiţeTaHH-JIH#]. Chim., Farm.: CeHs—NH—CO—CH3. Pulbere cristalină sau lamele strălucitoare albe, fără miros, cu gust amar picant; greu solubile în apă rece, solubile în alcool, eter, cloroform. Este foiosită ca analgezic, ahtitermic, în nevralgii, şi reumatism. Contraindicată la cardiaci şi copii. Sin.: Antifebrină, Fenilacefamidă. 17. Acetat de isoamil [acetate d'amyfe; essig- saures Isoamyl; isoamyl acetate; isoamil acetât; yKcyCHO - KHCJiblă aMHJi], Chim.: CH3COOC5H11. Lichid cu miros aromatic; d. 0,876 la 150; p. f. 13 7 0• • ■ 145 0. întrebuinţat în Jâmpa 16 Hefner la determinări fotometrice şi ca solvent, tn special, pentru lacuri de nitroceluloză. 1. ~ de benzii [acetate de benzyle; Benzyl-azetat; benzyl acetate; benzii acetât; yKCyCHO-KHCjibiH 6eH3HJi]. Chim.: CH3-COO-CH2-C6H5. P. f. 215°, Intrebuinfat tn parfumerie pentru mirosul său de iasomie. 2. ~ de celuloză [acetate de cellulose; Cellu-loseacetat, Celion, Trolit, Ultrophan; cellulose acetate; aceti1-celIu loz; aueTfifJi-iţeJiJiyjiosa]. Chim.: Substanţă ob}inută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid şi anhidridă acetică, în prezenta unei mici cantităţi de acid sulfuric. Prin tratarea triacetatului (format cu acizi minerali diluaţi) se obfine hidroacetatui de celuloză, care este solubil în acetonă (lacuri). Acetatul de celuloză nu este inflamabil. Nu se disolva în benzină şi uleiuri. Se întrebuinţează la fabricarea filmelor (în locul nitrocelulozei), la confecţionarea geamurilor, lentilelor, etc. Aceto-butiratul de celuloză (Cellit B) are o mai mare stabilitate decât acetatul de celuloză, în condi-fiuni de temperatură sau umiditate variabile. 3. /v deefil [acetate d'ethyle; Essigsăureethyl- ester, Essigâther; ethyl acetate; etilacetât; yKCyCHO 3THJIOBMH 9$Hp]. Chim.: CH3-COOC2H5, p. f. 78°. întrebuinţat mult ca solvent pentru lacuri (în special de nitroceluloză) ca esenţă de fructe şi uneori ca medicament (stimulent). 4. ~ de fenil-mercur [acetate de phenyl-mer-cure; Quecksilberphenylacetat; phenyl mercury acetate; higgany-fenilacetât; '1 clorhidrat de Farm.: CH3-COOCH2-CH2- N(CH3)sCI. Pulbere albă cristalină, cu gust amar, higrosco-pică, solubilă în apă şi în alcool. Puternic vaso-dilatator şi antagonist al adrenalinei. Sin. Ace-colină (N. D.). 13. AcefiSenă [acetylene; Acetylen; acetylene; acetilen; aueTHJieH]. Chim.: HC sa CH. Gaz cu p. f. —83,8°. Temperatura critică 4-37°. Presiunea critică 68 atm. Solubilă în apă, 1,17 părfi la 1 parte apă — ş» în acetonă 25 părfi la 1 parte acetonă, la presiunea normală. Amestecurile de acetilenă şî aer sunt explozibile la 1 atm între Produsele obţinute din acefiteni ) Mase plastice ) j Coloranţi j | Stiren { j Baze aceti late Mase plastice I I tacuri şi filme H celuloză HMătase artidcialăj I Aspirîr Cărbu roune [ Ou ICI * "< 5 j \ 1 18 concentrafiile 3 şi 75%. Se fabrică din carbură de calciu: CaCs+2 HaO = Ca(OH)2 + CsH*. 1 kg carbură tehnică tratata cu 10 litri apă da cca 300 litri acetilenă, confinând impurităfi, ca HgS, PH3, NH3. Se transportă tn vase de presiune, diV solvată într'o masă impregnată cu acetonă, sub numele de aceti lenă disoivată [acetylene dissoute, gaz dissous; gelostes Acetylen; dissolved acetylene; oldott aceti len; pacTBopeHHblâ aueTH-JIGH], Pirogenarea metanului la 1400*• *1500°, sub presiune redusă şi cu timpuri de contact bine stabilite, constitue de asefrienea un procedeu industrial pentru producerea acetilenei* Vastele posibilităţi de întrebuinfare oferite de acetilenă ca materie primă în industria chimici organică se văd - în tabloul sinoptic (p. 17). O mare parte din acetilena produsă se întrebuinţează însă la sudura oxiacetilenică. 1. Acetileni, generator de V. sub Generator» 2. Acetifene [hidrocarbures acefyîeniques; Acety len-Kohlenwasserstoffe; acetylene ser ies; acetiUnikus szenhidrog^nek; aiţeTHJieHOBbie yrJieBOAOpOAW]. Chim.: Hidrocarburi nesatu- rate, cu triplă legătură, având formula generală: Cn Hjjn-2 Hidrocarburile aceti îenice au proprietafi fizice analoage cu ale hidrocarburilor parafinice şi olefinice, Cea mai importantă este acetilena. 3. Âcefilsalicilic,acid ^[acideacety Isâ licilique; Acety Isalycilsâure; acetylsalicylic acid; acetilsza-licilsav; aiţeTHJJCaJiHiţHJiOBaH KHCJlOTa]. Farm. V. Aspirină. 4. Âcetiltaniil [acetyItanin; AcetyItanin; acety I-fannih> ianinacetil; aiţeTHJPTaHHH]. Farm.: Pulbere amorfă, âlbă-cenuşie sau albă-gălbuie, insolubilă în apă şi în eter, pufîn solubilă în alcool. Astrin-gent, antiseptic, antidiareic. Sin. Diacetiltanin; Tanigen (N. O.); Tanacetil (N. D.). 5. AcefilurU [acetylure; Acetylehide, Carbide; acetylenide; karbidok; KapdHfl]. Chim.: Derivai al hidrocarburilor* acetilenice obţinut prin înlocuirea unui atom de hidrogen dela atomul de carbon triplu legat prîntr'un metal. Ex*. Acetilura de sodiu HC^CNa, acetilura de calciu (carbura de calciu) C2Ca, acetilura de cupru C2Q12. Acetilurile metalelor grele sunt explozive. 6. Acetfni [acetine;.Acetin; âcetine; acetinî aiţeTHiî]. Chim.: Amestec format din mono-acetatul şi cei doidiacetafi isomeri ai gficerinei. Solvent pentru materii colorante din clasa iridu-frnelor şi pentru tanin. 7. Acefo-butiraf de celuloză faceto-butyrate de cellulose; Zellulose aceto-butyrat; cellulose acetobutyrate; celluloz acefobutirât; yKeycHO-KHCJIblH 6yTHpaT ueJîJIVJI03bl]. Chim. V. sub Acetat de celuloză. s. Acetofenonă [acetophenone; Azetophenon, acetophenone; acetofenon; aiţeTO(|>eHOH]. Chim,: CsH^-CO—CH3. Cetona mixtă care se prepară din benzen cu clorură de acetil în prezenta ĂICls. P. t. 20,5°; p. f. 202°. Solubilă în alcool, în eter şi uleiuri grase. Se găseşte şi în gudroanele de cărbuni. Se întrebuinţează ca somnifer sub numele de hipnonă, la prepararea atofanuîui şi în parfumerie. ». Acetonă [acetone, propanone, dimethyl-cetone; Azeton, Propanon, Dimethylketon; acetone, propanone, dimethylketone; aceton; aiţe-TOH]. Chim.: CHs-CO-CB3. Primul termen din seria cetonelor. Lichid incolor, volatil, inflamabil, cu miros caracteristic, miscibil în orice pro-^orfie cu apa, cu alcoolul, eterul P. f. 56,5°; gr. sp. 0,792 la 20°. Prepararea industrială: 1. Prin distilarea uscată a calcei cenuşii. — 2. Din spirtul de lemn, prin distilare şi rectificare. —* 3. Prin fermentarea hidrafilor de carbon din cereale sau melasă, cu anumite bacterii, for-mându-se în acelaşi timp alcool butilic sau alcool etilic.— 4. Sintetic, prin descompunerea catalitică a acidului acetic, a alcoolului etilic, ace* taldehidei, acetilenei (produse obţinute la rândul lor din metan sau din petrol); prin oxidarea catalitică a alcoolului isopropilic obfinut din petrol. lhfrebuin{ări: Solvent important în multe industrii organice (materii grase, răşină, lacuri, fibre artificiale, mase plastice, pulberi fără fum, uleiuri lubrifiante, etc.). Absoarbe acetilena şi permite comprimarea ei la presiuni ridicate. Materie primă în sinteza unor produse organice: cloroformul, sulfonalu!, indigoul, etc. Sin. Pro-panonă, Dimetilcetonă. io» Acetopirină [acetopyrine; Acetopyrjn; ace-topyrin, acopyrin; acetopirin? aiţeTOIIHpHH]. Farm.: CuHisNsO , CeH^O-CsHsOJ-COOH Acetil salicilat de antipirina. Pulbere albă, cristalină, cu miros de acid acetic; foarte greu solubilă în eter. Analgezic, antipiretic, antireumatismal. Se întrebuinţează în nevralgii, migrene» reumatisme. Sin. Acopirină (N. D.)( Acetasol (N. D.). n. Achenă [akene, achaine; Achaene; achene, akene; akena, kemenyheju mag; axeHHyiVî]: Fruct uscat, de tipul nucii, indşhiscent, a cărui sămânţa* de obiceiu una singură, are un inveliş tare, nesudat cu pericarpuî. Există mono- şi poliachene. Exemple: fructele cânepei (Canabîs sativa L.), hrişcă (Fagopyrum esculentum Moench), fructul florii soarelui (Hefianthus annuus L.), şi al păpădiei (Teraxacum officinale Wiggers) sunt monoachene. Diachene au ombeliferele. Tetra-achene există Ia labiate şi Ia boraginacee. Poli» achene există Ia cele mai multe ranunculacee; ia unele malvacee şi rozacee. Fructe achenoide, întru cât sunt însofite de un involucru, există la stejar (ghinda), Ia fag (jirul), alun (aluna). Nuca de cocos se deosebeşte de adevăratele achene prin pericarpuî său, lipit de sămânţă. t2. Achillea. Agr. V, Coada şoricelului, îs. Achizitor [acquisiteur; Acquisiteur; acqui-rer; bevâsârfo, beszerzo; npHodpeTaTeJXb]: Pefsoană însărcinată de o întreprindere sau in-stitufie, etc., cu procurarea de materiale, mărfuri, valori, etc. 19 i. Acid [acide; Săure; acid; sav; KHCJiblH, KHCJIOTâ]. Chim: Substanfă cu gust acru şi cu proprietatea de a înroşi hârtia albastră de turnesol. Din această clasă de substanţe fac parte combinaţii chimice cu o compoziţie variată, de obiceiu oxigenate, prezenfa oxigenului nefiind indispensabilă pentru determinarea caracterului acid. In adevăr, acizi destul de puternici, cum sunt acizii halogenilor, nu au oxigen în compozita lor. In general se admitea, începând cu Lavoisier, că metaloizii şi oxizii lor, jbrin combinare cu apa, sunt capabili să producă acizi. Această ipoteză a fost contrazisă de existenfa unor acizi, produşi de metale ca staniul, manganul, cromul, ai căror oxizi, prin combinare cu apa, dau acizi. Liebig considera acizii ca fiind de obiceiu combinafii ale metaloizilor cu hidrogenul, acesta din urmă putând fi înlocuit cu uşurinfă de metale. Ipoteza formulată de el se baza pe constatarea experimentală că hidrogenul din molecula acizilor poate fi înlocuit de toate metalele, cu formare de săruri. Ea nu explica însă o serie de proprie-tăfi comune tuturor acizilor, indiferent de constituia lor chimică, cum ar fi: gustul lor acru, reacjia specifică fafă de indicatori şi vitesa cu care aceste substanfe reacfionează cu bazele, Orice substanfă a cărei moleculă e capabilă să cedeze un proton se consideră astăzi acid. Această definiţie este generală şi explică, în prezent, toate proprietăţile fizico-chimice ale combinaţiilor cari se numesc acizi. Prima explicafie satisfăcătoare a reacfiilor acide în soluţii apoase s'a putut da abia după desvol-tarea teoriei disociafiei electrolitice. Ostwald (1887) a demonstrat că, prin disolvarea acizilor în apă, aceştia se disociază, dând ioni de hidrogen. Ex.: In cazul disolvării acidului acetic în apă, se admitea, conform ecuaţiei: CH3-COOH^CH3 - COCT + H+, că aceste s'a disociat în anionul CH3COO~ şi cafionul H+. Acest mod de a prezenta fenomenul se baza pe constatarea experimentală că solu-ţiile anhidre de acizi nu au conductibilitate electrică. Ionii de hidrogen ar fi cei ce determină proprietăfile şi caracterul acid al unei substanfe. Caracterizarea definitivă a conceptului de acid, în particular clarificarea reacfiilor cari au loc la disolvarea unui acid în apă, a fost dată de Bronstedt şi Lowry, cari au interpretat fenomenul •n lumina teoriei electronice a valenfei. Ei au stabilit că ionul de hidrogen nu poate exista «ber în solufia apoasă din cauza structurii sale Particulare (atom de hidrogen fără electroni), ci numai hidratat total contorm reacfiei: H + + : O : H : [ H • O : H ]+ H H prin legarea protonului cu o pereche de electroni, neparticipanţi, aflafi la oxigenul apei. Rezultă că, în realitate, prin disolvarea unui acid !H aPŞ» datorită structurii sale speciale şi instabilităţii protonului, ceea ce se formează este ionul de hidroxoniu'şi nu cel de hidrogen, cum admitea teoria lui Ostwald. Când, de ex.f se disolvă acid clorhidric în apă, el dă naştere la ioni de hidroxoniu (ioni de hidrogen hidrataţi) şi la ioni de clor, după ecuafia* HCI + : O : H : CIH : O : H : CI" 4- H30+. H H produs labil Aşa dar,, disocierea electrolitică a unui acid în solufie apoasă se face potrivit schemei reacfiilor bimoleculare şi nu monomoleculare, protonul fiind cel care joacă un roi hotărîtor. 2. ~ albastru [acide bleu; blaue Săure; blue acid; keksav; rojiyoan KHCJIOTâ],, Chim.: OH—NO—SO2OH. A fost identificat în turnul lui Glover şi se bănueşte că s'ar forma ca- produs intermediar la prepararea acidului sulfuric. Formula de structură e nesigură. Sin. Acid nitrosil-sulfonic. 3. ^ de cameră [acide de chambre; Kammern-saure; chamber acid; kamarasav; KaMepHafl KHCJIOTâ (cepHan)], Chim.: Acidul sulfuric care se găseşte în comerf şi are o concentrafie de 50-53® Be. 4. ~ monohidraf tehnic [acide monohydrate technique; technische Monohydratschwefelsâurej monohydrated technical acid; monohidrâtkensav; TexHHqecKHil M0H0rHApaT (cepHan KHCJioTa)]. Chim.: Acidul sulfuric care se găseşte în comerf, cu o concentrafie de 99,5%. 5. ~ mort [boues vitrioliques, goudrons acides; Abfallsăure; waste acid; kensavselejt; MepTBaH KHCJIOTâ]. Ind. petr.: Rămăşiţă acidă, provenită dela tratarea cu acidul sulfuric folosit la rafinarea produselor petroliere albe şi a uleiurilor de uns. Se întrebuinfează la punerea în libertate a acizilor naftenici din leş»le naftenice, la fabricarea bioxidului de sulf şi, uneori, ca prim acid, tot la rafinarea derivatelor petroliere, mai ales a celor uşoare. Se obfine astfel o economie de acid sulfuric proaspăt. o. Acidimetrie şi Alcalimetrie [acidimetrie et alcalimetrie; Azidimetrie und Alkalimetrie; acidi-metry and alkalimetry; acidimetria es alkâlimetria, sav es lug-meresi eljârâsqk; aiţH/ţHMeTpHH H aJiKaJlHMeTpHH]. Chim.: Totalitatea metodelor volumetrice car? au la bază procese de neutralizare între o bază şi un acid, sau invers, când se determină cantitativ una din aceste substanfe. Sfârşitul titrării este marcat de un indicator, iar produsul final al reacfiei este o sare. In acidimetrie şi alcalimetrie, cantităţile de reactiv întrebuinţate (în analiză) sunt cantităţi echivalente necesare pentru atingerea punctului de neutralitate. 7. Acidimefru [acidimetre; Azidimeter; acidi-meter; savmero; aiţH/ţHMeTp]. Chim.: Aparat care serveşte la măsurarea concentratei în ioni de hidrogen a unei solufiî. 8. Aciditate actuală [acidite actuelle; aktuelle Aziditât; actual acidity; pillanatnyi savtartalom; 2* 20 HacTOHmaa» aKTyajibHan khcjiothoctb]. Chim.: Concentrafia actuală a ionilor de hidrogen, prin care se defineşte cantitativ şi numeric caracterul acid al unui iichid. 1. ~ cantitativă [acidite quantiiative; quanti-titative Aziditât; quantitative acidity; kvantitâtiv (mennyisegi) savtartalom; KOJlHHeCTBeHHaH KHC-JlOTHOCTb]. Chim, V- Aciditate titrimetrică. 2. ~ de schimb [acidite d'echange; Austausch-azidităt; exchange acidity; csere-savassâgMe-HHiomaHCH khcJlOTHOCTb, odMeHHan]. Chim.: Aciditatea de titrare a unei soluţii de clorură de potasiu, după ce a fost agitată cu o probă dintr'un sol; este datorită formării de HCÎ liber, ca urmare a deplasării ionilor de hidrogen din sol prin ionii de potasiu. Apare numai când valoarea pH a solului este mai mică decât 6. Din valoarea acidităţii de schimb se deduce necesitatea de calciu a solului. s. ~ de titrare [acidite de titrage; Titrations-azidifăt; titration acidity; titrâcios savassâg; THTpyiOHţaHCH KHC JlOTHOCTb]. Chim.: Numărul echivalenţilor de bază folosiţi pentru neutralizarea unei soluţii acide până la punctul de echivalenţă al sării care rezultă. Ex,: In cazul neutralizării acidului acetic cu hidroxid de sodiu, pH = 8,3; în cazul neutralizării acidului acetic cu hidroxid de amoniu, pH ~ 7,0. — Aciditatea de titrare este egală cu suma echivalenţilor de bază corespunzători acidităţii actuale şi acidităţii potenţiale. Acizii puternici şi cei slabi au aceeaşi aciditate de titrare pentru fiecare echivalent grarru se deosebesc unii de alţii prin acidităţi le actuale şi potenţiale, cari sunt determinate de disociabilitatea lor. «. ~ hidrolitică [acidite hydrolytique; hydro-lyfische Aziditât; hydrolytic acidity; hidrolitikus savassâg; rHflpoJiHTH^ecKan KHCJiOTHOCTb]. Chim.: Aciditatea de titrare a soluţiei unui acetat alcalin, după ce a fost agitata cu un sol debazi-ficat parţial sau complet, lonn de hidrogen absorbiţiîn—complexul argilohumic al solului sunt înlocuiţi prin cationii acetatului folosit, formându-se astfel acid acetic liber. Din valoarea acidităţii hidrolitice se poate calcula cantitatea de CaO sau COsCa, necesară pentru amendarea unui sol acid s. indice de ~ [indice d'acidite; Săure-zahl; acidity index; savmutato (szâm); noKa3aTeJlb KHCJIOTHOCTH]. Chim.: Numărul de mi li grame de hidrat de potasiu necesare pentru a neutraliza acizii organici liberi din 1 g de substanţă; se determină di sol vând grăsimea într'un amestec de benzen şi alcool, şi titrând cu o soluţie de hidrat de potasiu de titru cunoscut, în prezenţa unui indicator. !n cazul uleiurilor de coloare închisă se lucrează cu balonul Baader, care e un balon Erlen-meyer obişnuit, provăzut cu un tub (0 cca 3 mm) de comunicaţie între partea de jos şi un loc situat la aproximativ % din înălţimea balonului. 8. ~ ionica [acidite ionique; îonische Aziditât; ionic acidity; ionikus savassâg; HOHHaH KHCJIOT-HOCTb], Chim. Sin. Aciditate actuală. t. ~ potenţială [acidite potentielle; poten- tielie Aziditât; potential acidity; potencrâlis savassâg; noTeniţHajibHaH KHCJiOTHOCTb]. Chim.: Aciditatea datorită totalităţii ionilor de hidrogen pe cari un acid îl poate pune în libertate, în timpul neutralizării, până la completa lui disociere. 3. /v titrimetrică [acidite titrimetrique; titrime-trische Aziditât; titrimetric acidîty; tîtrimetrikus savassâg; THTpyeMaa KHCJiOTHOCTb]. Chim. V. Aciditate de titrare. 9. ~ volatilă [acidite volatile; vplatileAziditât; volatile acidity; illano savtartalom; HCnapneMafl KHCJiOTHOCTb]„ Chim.: Aciditatea datorită acizilor antrenabili cu vapori de apă. Se determină în special la băuturile alcoolice, prin distilare cu vapori de apă şi titrarea lichidului obţinut cu o soluţie Vio N de hidroxid de sodiu. 10. Acidofiliii [acidophiline; Acidophrlus-Mifch; acidophilus milk; acidofilin tej; aiţH#0(f>H JIHH]. Agr.: Produs terapeutic, pregătit din lapte smântânit, sterilizat şi apoi închegat cu ajutorul culturii de bacterii acidofile de Lactobâcillus acîdo-philus, îndulcit cu lactoză. Avantajul acestui produs consistă în faptul că bacteriile, ajungând în aparatul digestiv al omului sau a\ animalelor, persistă acolo şi creează condiţiuni de vieaţă neprielnice fermentaţiei de putrefacţie, împiedecând astfel desyoltarea sau apariţia boalelor intestinale. In zootehnie se utilizează în alimentaţia purceilor şi viţeilor de lapte, pentru a-i feri de disenterie. 11. Acldoid [acidoTde; Azidoid; acidoid; aci-doid; KHCJIOTHblH]. Chim.: Sistem coloid ale cărui particule posedă prbprietăţile unui acid. 18. Acidoliză [acidolyse; Addolyse; acidolysis; acidolizis; rn^poJiH3 b KHCJioS cpefle]. Chim.: Hidroîiză în mediu acid (termen întrebuinţat mai ales în Chimia organica). îs. Acidoii [acidose; Azidose; acîdosis, aci-dozis; aiţH#03]. Chim. biol.: Mărirea acidi- tăţii sângelui datorită unor turburări de ordin funcţional în organism. Acidoza se caracterizează prin coborîrea pH-lui sanguin sub 7,35 (normai 7,35**7,45). Acidozele organice se datoresc producerii în cantitate mare a unor acizi organici cari nu sunt utilizaţi de organism: Cetoacidoza se daforeşte acizilor cetonici (diabet); lactoacidoza este provocată de acidul lactic (oboseală musculară). Acidoze minerale: ^cidoza gazoasă, datorită creşterii bioxidului de carbon în sânge (nefrite grave); fosfoacidoza7 datorită fosfaţi lor minerali şi esterilor fosfâticî (boale de rinichi). Acidoza se determină prin măsurarea cu îonometrul a pH-lui sanguin direct în venă, acul de siringă fiind unul dintre electrozi. H. Acilare [acylation; Acylieren; acylation; aceti lâlâs; aKHJiaiţHHj. Chim.: Reacţie de înlocuire a hidrogenului grupărilor hidroxilice sau aminice cu restul unui acid organic (R—CO). Cele mai obişnuite reacţii de acilare sunt cele de formilare, acetilare şi benzoilare. Se introduc astfel resturile HCO— (formii), CHs*“ CO- (acetil) şi CeHs—CO—(benzoil) cu ajutorul acidului for-mic, al clorurii de acetil sau al anhidridei acer tice şi, în ultimul caz, al clorurii de benzoil. {nfrebuînfărîle reacfiilor de acilare sunt variate, mai ales în industria farmaceutică şi a materiilor colorante sau a celulozei. 1. Acizi aldehidici [acides aldehydiques; Al-dehydsâurertî aldehydic acids; aldehid-savak; aJlb/ţerH#KHCJIOTbl]. Chim.: Acizi organici cari conţin în molecula lor gruparea carboxi! alături de o grupare aldehidică. Proprietăţile acestor acizi variază cu poziţia celor două grupuri din moleculă. Se împart în a ^, p ^ şi y 'v, după pozifia grupelor funcţionale. Reprezentantul important al clasei este acidul glioxilic, care se găseşte în stare liberă în struguri, fructe necoapte, agrişe, etc. Este un lichid siropos, foarte uşor solubil în apă. Industrial, se prepară electrolitic prin reducerea acidului oxalic. v 2. ~ aldonici [acidesaldoniques; Aldonsăuren; aldonic acids; aldonikus savak; aJlb/JQKHCJlOTbl]. Chim.: Se obţin prin oxidarea blândă a grupei aldehidice a aldozelor cu apă de clor, de brom, sau cu acid azotic. Astfel, din manoză se obfine acid manonic, etc. Este o reacţie caracteristică pentru aldoze, întru cât cetozele nu reacţionează în aceleaşi condifiuni. Acizii aldonici pot elimina cu uşurinfă apă şi trec în Ţ- Jactone. Acestea, prin reducere cu amalgam da sodiu, trec în aldozele iniţiale. 3. ~ graşi [acides gras; Fettsăuren; fatty acids? zsirsavak; JKHpOBbie KHCJlOTbl], Chim.: Numire improprie pentru seria omologă a acizilor monobazicip saturafi, aciclici. In industrie se cuprind însă sub această numire toţi acizii Izolaţi din grăsimile naturale. Termenii inferiori ai seriei acizilor graşi sunt lichizi la temperatura obişnuită, iar cei cu mai mult de 12 atomi de carbon sunt solizi. Primii termeni, .acidul formic şi acidul acetic, sunt miscibili cu apa în orice proporfiune; solubilitatea în apă scade pe măsura creşterii numărului de atomi de carbon în moleculă, iar acizii cu peste 12 atomi de carbon sunt insolubili. Studiul acizilor graşi superiori constitue un capito! important din tehnologia grăsimilor. V. Grăsime animală. Pentru acizii graşi inferiori, v, sub Acetic, acid 4- /%✓ graşi liberi [acides gras libres; freie Fett-îăuren; free fatty acids; szabad zsirsavak; CBO 6oflHbie HiHpOBbie KHCJlOTbl]. Chim.: Acizii graşi întâlniţi în stare liberă în uleiurile ori grăsimile vegetale sau animale. Se găsesc în cantităfi mai mari în uleiurile sau grăsimile obţinute din materii prime alterate ori în uleiurile sau grăsimile păstrate fn condiţiuni rele, adică în contact cu aerul sau cu apa, sau expuse la lumina solară. Prezenţa lor nu este de dorit în materiile grase comestibile, de unde pot fi îndepărtaţi prin neutralizare cu solufii alcaline, prin esterificare sau prin distilare. 5* ~ graşi dela rafinare [acides gras de raffi-nage; Raffinationsfettsăuren; refining fatty acids; finomitâsi zsirsavak; 3KHpOBbie KHCJlOTbl OT pa(f)HHHpoBaHHfl]. Ind. ulei.: Numire comerciala a produsului uleios, obfinut prin descompunerea, cu un acid mineral, a săpunurilor rezultate din neutralizarea uleiurilor sau grăsimilor cu solufii de hidrat de sodiu. Acizii graşi dela rafinare sunt un amestec de acizi graşi, uleiu neutral şi substanfe colorate. De obiceiu au o coloare brună şi păstrează proprietăţile uleiurilor brute din a căror rafinare au provenit. Se întrebuinţează numai în scopuri industriale şi în special la fabricarea săpunurilor, a unsorilor consistente, etc. 6. Aclimatarea animalelor [acclimatation des animaux; Akklimatisierung der Tiere; animals* acclimatization; âllathonositâs; aKKJIHMaTHSaiţHH >KHBOTHblx]. Zoof.: Adaptarea animalelor la noi condifiuni de mediu şi de traiu. Când animalele sunt duse în regiuni situate pe aceeaşi linie iso-termă, adaptarea se numeşte mică, iar când sunt duse în regiuni cu climă extremă, se numeşte mare aclimatare. Pentru reuşita aclimatării, con-difiunile de mediu ale celor două regiuni trebue să fie cât mai asemănătoare. 7. stare de ~ [acclimatement; Akklimati-sationszustand; acclimation; honositâsi âllapot; aKKJIHMaTHSaiţHH]: Evolufia organismului animalelor cari, fiind mutate în alt mediu, reuşesc să se adapteze noilor condifiuni de traiu. Sin. Aclimatizare. a» />/, criză de ~ [crise d acclimatation; Akkli-matisafionskrise; acclimatization crisis; honositâsi krizis (vâlsâg); aKKJIHMaTH3aiTH0HHbIH KpH3HC]: Perioada critică prin care trec animalele până când se obişnuesc cu noi condifiuni de vieafă. .9. Adină? linie ~ [courbe aclinique; akli-nische Linie; aclinic line; âklinikus vonal; aKJlH-HHHeCKaH KpHBaH, MarHHTHbîH SKBBTOp]. ElmLocul punctelor de pe suprafafa Pământului, în cari inclinafia magnetică este nulă. io. Acmif. V. Egirin. u. Acolită [acoîne; Acoin; acoine; akoin; 9.K0HH]. Farm.; Clorhidrat de diparanisil mono- issassu^ /nh-“'-och* fără miros, solubilă C=N—CehU—OC2H5 kVs£ici|ocal,a!re': XNH-C,H4-OCH3, HCI buinfat în special în oftalmologie ca succedaneu al cocainei, fiind mai puţin toxic. 12. Acoladă [accoiade; geschweifte Klammer; double curved bracket; kapcsos zârojel; rpaaJlbTOM]: Procedeu folosit în special Ici reconstrucţia drumurilor, consistând, în general, în aplicarea unor covoare asfaltice (straturi subţiri) peste pavajele de piatră sau beton degradate. 14. piatră de ~ [pierre de revetement; Schutzkorn; covering stone; vedoszemcseburkolat; KaMeHb £JIH HaCTHJia]: Sort mărunt de piatră spartă, folosit ca strat de uzură la macadamurile executate în două sau mai multe straturi; se aşterne peste piatra de rezistenţă în proporţie de 2/3 (în greutate). 15. Acoperire [recouvremenf; Oberdeckung; overlap; fedes, âtfedes; nepeKpblBaHHe], Fotgrm.: Partea comună a imaginilor fotografice aparţinând celor două clişee cari constitue stereograma; acoperirea se exprimă în procente faţă de suprafaţa clişeului; se deosebesc: acoperire longitudinală şi acoperire transversală. 16. ~ longitudinală [recouvremenf longitudinal; Lăngsuberdeckung; forward overlap; hossz-fedes; npoAOJibHoe nepeKpbiBaHHe]. Fotgrm.: Porţiunea a două clişee reprezentând aceeaşi regiune de teren, orientată de~a-luhgul direcţiei de sbor, respectiv în lungul şirului de fotograme succesive, şi exprimată în procente fata de suprafafa totală a clişcului. 1. r* transversală [recouvremenf transversal; Gueruberdeckung; lateral overlap; keresztfedes; nonepenHoe nepeKpHBaHHe], Fotgrm.: Partea comună a două fotograme din două şiruri alăturate, exprimată în procente fa(ă de suprafafa totală a unui clişeu, orientarea acestei acoperiri fiind perpendiculară pe direcţia de sbor a şirurilor adiacente. 2. indicator de ^ [indicateur de recouvre-ment; Oberdeckungsanzeiger; overlap indicator; fedes-mutato; yKasaTejib nepeKpbiBaHHfl]. Fotgrm.: , Dispozitiv care permite examinarea acoperirii longitudinale a fotogramelor aeriene, In timpul sborului de fotografiere. s. regulator de ~ [regulateur de recouvre-ment; Oberdeckungsregler; overlap control; fedes szabâlyozo; peryJlHTOp nepeKpbIBaHHtt]. Fotgrm.; Aparat optico-rhecanic servind la reglarea şi asigurarea acoperirii longitudinale a fotogramelor aeriene dintr'un şir obfinut cu o cameră fotogrammetrică automată, la care se găseşte cuplat acest aparat, 4. Acoperirea unui pod [protection du pont; Bruckenschutz; bridge covering, bridge protection; hidfedes; HaKpblTHe MOCTa]. Pod.: Măsură care se ia pentru a semnaliza o restricfiune de vitesa la un pod de cale ferată. * ~ unui tren [couvrement du train; Deckung des Zuges; covering of a train, protection of a train; vasuti kdzlekedes biztositâsa; npHKpbîTHe H0e3#a]. C. încadrarea cu semnale optice, acustice, etc., a unui tren, automotor, locomo-fîvSt etc., care a oprit pe linie într’un loc neprevăzut; semnalele se plasează la distanţă suficientă, pentru ca un alt tren sau vehicul care ar veni pe linie să poată opri înainte de a ajunge la convoiul acoperit. «. ^ unui fir [recouvremenf du brin; Halmiiber-deckung; moliing; (dohâny) paianta befedes, beta-karâs; GKyHHBaHHe Ta6aKa]. Agr,: Operaţiunea de acoperire cu un strat de pământ uscat, aşezat în jurul firului de tutun plantat, pentru a împiedeca evaporarea apei care a fost turnată la fiecare fir, pentru a se menţine cât mai mult starea umedă a pământului şi a asigura deci o prindere mai bună. ~ cu foc [protection par le feu; Feuerdek-kung; protection by fire; tuzboritâs; npHKpblTHe OI’HeM], Tehn. mii.: Operaţiunea prin care o acţiune tactică, executată cu oameni sau materiale, este protejată de o perdea de proiectile care împiedeca pe inimic să se opună acestei acţiuni. a. ^ cu foc a obiectivului [couvrir par le feu; Feuerdeckung; target covered by fire; a cel pont fuzboritâsa; CTpejibda Ha od'beKTHB]. Tehn. mii: Operaţiunea de plasare a focului unor arme de foc asupra unui obiectiv. 9. Acoperire metalică [couveriure metaliique; MetaIIdeckung; metal covering; arany, eziist fe-dezet; MeTâJiJiHHecKoe odecneneme], Ec. f.r Cantitatea de metal preţios care se găseşte în depozitul unei bănci de emisiune şi care formează fondul de garanţie pentru moneta de hârtie ce se emjte. io. Acoperiş, pl. acoperişuri [foit; Dach; roof; fedeî; teto; KpoBJlH], Cs.: Element de construcţie care se aşază deasupra ultimului etaj al unei clădiri, prezentând pante de scurgere, apărând clădirea contra agenţilor externi şi izolând-o termic. Diferitele combinaţii de pantă determină silueta acoperişului şi, implicit, pe aceea a ‘clădirii, constituind şi un important factor estetic. Acoperişul se compune, în general, dintr'o şarpantă de susţinere din lemn, metal sau beton armat şi dintr'o învelitoare, executată din materiale variate ca: tablă de fier, zinc, plumb sau aramă, şifă, şindrilŞy ţiglă, olane, ardezie, etc. şi uneori carton asfeltat. u. ~ cu două versante [toif â deux egouts; Sat-teldach; saddle roof, ridged roof; nyeregteto; IţByxCKaTHaH KpOBJIH]: Formă de acoperiş întrebuinţată în construcţiile cu secţiune în plan dreptunghiulară, constând din două pante de scurgere inclinate spre cele două ziduri exterioare longitudinale. La capete, podul construcţiei este închis cu doua ziduri duse până la coamă, în continuarea celor exterioare transversale . (ziduri de capăt), (fig- 7). 12. ~ cu un versant [toit â un seul egout; Pult-dach; shed roof, pent roof; felfedel; O^HOCKaT-Hafl KpOBJlfl]: Acoperiş cu o singură pantă de scurgere, întrebuinţat de obiceiu la casele „vagon* sau la încăperi construite ulterior şi alipite de calcanul unei construcfii mai înalte. In primul caz, unul din zidurile exterioare ale clădirii este mai înalt, pe toată înălfimea podului casei., bine ancorat de planşeul podului, iar de el se ancorează fermele acoperişului. In al doilea caz, fermele se ancorează Fî 8 de zidul exisfent punân- Ac ^ versan) du-se tn lungul lui şi in plan vertical contravântuiri pentru „ rigidizarea, fermelor (fig. 8). 24 i. ~ de beton armat cu ferme prefabricate [ioit en beton arme avec fermes prefabri-quees; Eîsenbetondach mit vorverferfigten Ge-btnden; reinforced concrete roof with ready-made trusses; vasbefon teto elogyârtott fedel-szerkezettei; mejie30-deT0HHaH KpoBJlH]: Acoperiş executat din ferme turnate separat şi apoi montate pe scheletul de susţinere; este întrebuinţat în construcţii industriale, la barăci, depozite, garaje* hangare, etc. (fig. 9). Fig. 9. Acoperiş de beton armat, cu ferme prefabricate. 2. ~ de hale [toit de halles; Hallendach; roof for hali; csamokfedel; KpoBJlH pblHKa, 6a3apa]: Acoperiş întrebuinţat la construcţii industriale, hangare, gări, etc. Obişnuit, şarpanta este solidară cu stâlpii construcţiei. In cazul construcţiilor din lemn sau metal, ferma feste de obiceiu o grindă cu zăbrele. La cele de beton armat, acoperişul este un planşeu sau o placă subţire (fig. 10). V. sub Suprafeţe subjiri. 3. ~ de soare [toiture; Schutzdach, Sonnen-dach; awning; napellenzo, napvedo fedel; Kpbinia OT COJiHlja]: Construcţie specială, de lemn sau metalică, mobilă, pentru protejarea contra soarelui, a vântului sau ploii, a lucrărilor de beton, până la terminarea prizei. 4. ~ în arc pleoştit [toit applatl; Schilddach; plate arch roof; lapos fefoţ KpOBJIH C ocancen-HOH apKOH]: Acoperiş întrebuinţat la hale deschise, constând dintr'un arc cu săgeată mică în raport cu deschiderea. Când este executat din metal* are ferma cu zăbrele sau cu inimă plină. La deschideri mari, împingerile asupra stâlpilor de susţinere se iau prin firanţi, ceea ce reduce înălţimea utilă a construcţiei. La acoperişurile executate din lemn, ferma poate fi cu ză- brele sau din arce făcute din scânduri, după anumite sisteme. Acoperişurile executate din betor* armat au avantajul că lasă liberă toată înălţimea construcţiei, în care caz ferma se reduce la o placă de grosime mică, armată special (fig. 11). V. sub Suprafeţe subţiri. 5. ~ în consolă [toit en porte-â-faux; Kragdach; canti lever roof; konzolos teto; KpOBJIH B KOH~ COJiax]: Formă de acoperiş întrebuinţată la rampele de încărcare ale magaziilor, etc. Constă dintr'o fermă de lemn sau metalică, ancorată puternic în zidul exterior al clădirii, pentru învelî-tori obişnuite, şi dintr'o placă în consolă pentru acoperişurile din beton armat» e. ~ în dinti .de terestrău [toiture shed; Sheddach; saw-tooth-roof; furesz fedel, shed-teto; KpoBJlH 3y6*iaTaH KaK riHJia]: Formă de acoperiş folosită în special la construcţii industriale. Are două pante, dintre cari una este verticală sau mult înclinată, înveli-toarea fiind înlo- ^ cuită parfial prin panouri cu geamuri, cari permit o iluminare mai bună a interioru- P»g. 12. lui construcţiei. Acoperiş în dinfi de ferestrău. Fermele de susfinere pot fi executate din lemn, metal sau beton, de formă triunghiulară, simple sau cu puncte intermediare de susţinere (fig. 12). 7» /w în formă de cort [toit en pavilion; Zelt-dach; broach. oavilion roof; sâtor fedel; maTpO-BaH . KpOBJIH] : Formă de acoperiş întrebuinţată la construcţii cu secţiune în plan pătrată, sau la turnuri. Consta din patru pante egale, muchiile de intersecţiune ale planelor întâlnindu-se într'un punct în centrul secţiunii, Fer» mele de susţinere se aşază de obiceiu după diagonalele conturului, contravântuindu-se orizontal, iar pentru deschideri mari se execută un inel ceri- F’9; Acoperiş trai rigid, de care se prind în ,orma de c°rK fermele. împingerile laterale se iau prin firanţr sau prin rigidizarea zidurilor (cu o grindă de centură), (fig. 13). u ~ mansarda! [toiture mansardee; Mansard-dach; mansard roof; manszârdteto; Hep/ţaHHaa KpOBJIH]: Acoperiş ale cărui părfi laterale au câte două pante, cea din spre poale fiind mai pronunţată, pentru a lăsa sub învelitoare urt spaţiu mai mare care să poată fi amenajat pentru a fi locuit. Spatul liber se amenajează pentru a obţine una sau mai multe încăperi. Invelitoarea trebue să fie aşezată pe un strat impermeabil, pentru a nu lăsa să se infiltreze apa de ploaie 2. ~ masiv [toit massif; Massivdach; massive roof, solid roof; massziv teto; MâCCHBHâH KpOBJIH], Acoperiş executat din zidărie, piatră sau beton armat, utilizat la construcţiile monumentale sau industriale. Se iau măsuri speciale contra efectelor variaţiilor de temperatură (ros-furi de dilataţie), iar învelifoarea trebue să fie executată din materiale impermeabile şi să urmărească deformările elastice ale acoperişului (fig. 15). Ftg. 15- Acoperiş masiv. 3. cu patru versante [toit en croupe; Walm-dach; hip roof; konty teto; HeTbipexcKaTHan QTJlorafl KpOBJIH]. Formă de acoperiş adoptată la casele izolate, pentru a înlătura efectul in- Fig. 16. Casă cu acoperiş cu pafru verssnle. 25 estetic al zidurilor exterioare transversale ale construcţiei, cari sunt duse până la coamă (ziduri de capăt) (fig. 16). 4. ~ plan [toit plat; flaches Dach; flat roof; sikfedel; njiocKaa Kpbirna, »Teppaca«]: Acoperiş cu pante de scurgere foarte mici (2**'50/o), pe cari eventual se poate circula sau se poate sta. In acest caz, învelitoarea se compune dintr'un agregat de impermeabilizare şi izolare termică (asfalt, etc.), peşte care se aşază un înveliş de protecţiune (pardoseală), (fig. 17 a şi 17 b). Sin. Acoperiş în terasă. Fig. 17 a. Acoperiş plan la peroane. Fig. 17 b. Acoperiş plan masiv. 5. ^ de colivie [toitdecage; Korbdach; cage roof; kosârfedel; Kpbirna no^’eMHHKa (jIH3Hoe fleHCTBHe]. Mş..* Forţă exercitată de piesa ori piesele ce frânează, asupra pieselor frânate. ia. ~ de câmp. V. Acfiune din aproape în aproape. 14. Acfiunii şi reacfiunii, principiul [prin-cipe de l'action ef de la reaction; Prinzip der Wirkung und Gegenwirkung; principie of action and reaction; hatâs es ellenhatâs alapelve; npHHIţHII fleHCTBHH H IipOTHBOAeHCTBHfl]. Mec.; Dacă un punct material exercită o forţa (acţiune) asupra unui alt punct material, acesta exercită în acelaşi* moment asupra primului o forţă (reacfiune) egală şi de sens contrar cu prima. Termenii de acfiune şi reacfiune se pot 30 schimba între ei. Valabilitatea principiului acfiunii şi reacfiunii implică existenţa acfiunii la distanfă. u legea ~ ponderomotoare a câmpului electric [loi de Paction ponderomotrice du champ electrique; Gesetz der ponderomotorîschen Wirkung des elektrischen Feldes; law of pondero-motive action of electric field; elektromos fer ponderomotorikus hatâsa; 3aKOH IIOHflepMOTOp-Horo npHTHHCeHHH B 3JieKTpHHeCK0M nojie]: Forfa F pe care intensitatea câmpului electric focal E o exercita asupra unei sarcini electrice punctiforme q e egală cu produsul sarcinii electrice prin intensitatea locală a câmpului electric: qE. Din această lege se obfine, pentru cazul sarcinilor electrice reale cu densitatea de volum p în medii isotrope a căror constantă di-eiectrieă absolută e0e depinde de densitatea lor §, următoarea expresiune a densităţii de. volum f â Jorfei exercitate de intensitatea macro-scopîcă E a câmpului electric: /-p£-|^£2 grad • +”|^ grad (£* = legea ~ ponderomotoare a câmpului magnetic [loi de Taction ponderomotrice du champ magnetique; Gesetz der ponderomotorischen Wirkung des magnetischen Feldes; law of ponderomotive action of magnetic field; mâg-neses fer ponderomotorikus hatâsa; 3BKOH IIOH-^epMOTOpHOr<^ npHTHHCeHHH B MarHHTHOM îlOJîe]^ Forţa F pe care Inducţia magnetică locală B o exercită asupra unei sarcini electrice punctiforme q, animată de vitesa vt e egală cu produsul sarcinii electrice prin produsul vectorial dintre vitesa ei şi inducţia magnetică locală: F — qv X B. Această „lege" rezultă ca o consecinţă din relativi-iatea câmpu lui electromagnetic şi din legea acfiunii ponderomotoare a câmpu fui elfectric. Din forma de mai sus a legii se obţine, pentru cazul unui curent electric de densitate G, în medii isotrope, de polarizaţie magnetică remanentă M0 şi de permeabilitate magnetică (constantă faţa de situata cu remanenfâ) următoarea expresiune a densităţii de voîum f a forţei exercitate de inducţia magnetică macroscopică B şi de intensitatea macroscopică locală a câmpului magnetic H: /*= GX(S-4wi70)-^Hagrad jt'+Hdiv(-^4). 3. Acţiune [action; Wirkung; action; hatâs; h He&CTBHe]. Mec.: Integrala / 2 Edt privitoare t0 la mişcarea unui sistem material, unde E este energia cinetică a sistemului, iar t e timpul. Este egală cu suma integralelor de linie ale impulsu- rilor punctelor materiale ale sistemului, în intervalul de timp considerat: S f ml âv-, * • *0 4. Acţiuni, principiul minimei ~ [principe de la moindre action; Prinzip der kleinsten Wirkung; principie of least action; legkissebb hatâs alapelve; npHHiţnn HaHMeHbinaro fle&CTBHH]. Mec.: Un sistem de puncte materiale are, sub acţiunea unor forţe propriu zise conservative ş* a unor legături scleronome, mişcarea determinată de condifiunea ca acţiunea lui totală intre două momente to şi ti să fie staţionară (minimă), prinr cipiul conservării energiei fiind satisfăcut şi p€fn-tru mişcările variate, cari iasă neschimbate extremităţile traiectoriilor. s. Acţiunea electrică a vârfurilor [action electrique des pointes; elektrische Spitzenwirr kung; electrical action of poi/its; elektromos csucsponthatâs; 3JI6KTpH^eCKOe fle&CTBHe 0C-TpHeB]. Eite-Faptul că vârfurile conductoare favorizează descărcările electrice, datorită împrejurării că în apropierea lor intensitatea câmpului electric e foarte mare. Descărcarea depinde, la tensiune dată între conductoare, de fineţă vârfurilor şi de natura, presiunea* umiditatea, agitaţia şi ionizarea gazului dintre conductoarele între cari se produce descărcarea. De aceea se evită vârfurile pieselor conductoare între cari se stabilesc tensiuni înalte. 8. ^ ampenajelor. V. Sensibilitatea ampena-jelor. 7. Acţiunii f legea ~ maselor [loi de Taction des masses; Massenwirkungsgesetz; law of the action of masses; a tomeghatâs torvenye; 3aK0H MaccoBbîX AeHCTBHH]. Chrm.: In reacţiile chimice, cari au loc în medii omogene, transformarea compuşilor ce reacţionează se tace cu o vitesă bine definită, într'un anumit sens, indicat de ecua(ia chimică respectivă. Aceste» transformări 5 se opune, în general, o reacţie de sens contrar, care are loc între substanfele chimice produse de reacţia iniţială. Când vite-sefe celor două transformări de sensuri opuse sunt egale, se atinge o stare de echilibru, care este definită de constanta de echilibru, egală cu raportul dintre produsul concentrafiei substanţelor intrate inifial în reacfie şi produsul celor rezultate din reacfie. Constanta de echilibru variază mult cu temperatura. Astfel, în ecuafia care exprimă reacţia între două substanfe A şi B : A + B^C-f D ce se petrece într'un mediu omogen la temperatură constantă, starea de echilibru se atinge când: I —- I = LccXcd J T = ConsU cA» cB, cc şi Cp fiind concentraţiile (masele active) când sistemul chimic se găseşte în echilibru. Prin concentrafie sau masa activă a unei specii de molecule se înfelege numărul de molecule 31 gram (din specia respectivă) Ia litru. Dacă în ecuaţia generală de mai sus reacţionează fracţiuni de moli din substanţele introduse, adică: mA + nB = pC + rD, concentraţiile la litru fiind cele' de mai sus, legea acţiunii maselor, numită în acest caz şi isoterma de reacţie, -se for- rca x cb i = Kc L cr X CD J T — const. mulează cum urmează * uC ^cD In cazul reacţiilor cari au loc între gaze, masele active sunt exprimate prin presiuni parţiale, cu cari sunt proporţionale. In acest caz, între K c şî Kp există relafia: Kp = Kc(RT)Sv, unde Kp e constanta de echilibru a ecuaţiei chimice în care concentraţia a fost îniocuită cu presiunea P V parţială, R e constanta gazelor (R = —=^), T este temperatura absolută, iar Sv = m + n —(p+r). „Legea" acţiunii maselor este una diin cele mai generale teoreme ale Chimiei. Se numeşte impropriu „lege" şi se deduce din consideraţiuni privitoare la cinetica reacţiilor chimice. 1. Acţiune [action; Aktie; share; reszveny; aKIţHH]. 1. Parte din fondul unei societăţi pe acfiuni. — 2. Hârtie de valoare care certifică dreptul asupra unei acţiuni. 2. Activant [activant; belebendes Schwim-mittel; activator; aktivâns, âsvânymoso aktivâns; /ţeăcTByioiiţHâ, B03/ţeftCTByi0iiţHâ]. Mine: Reactiv folosit în flotaţia minereurilor, pentru a o înlesni în cazul unui minereu greu flotabil, sau a da această posibilitate unui minereu a cărui flotaţie a fost împiedecată prin acţiunea unui depresant. 3. Activare [activation; Aktivierung; activation; serkentes, aktivâlâs; âKTHBHpOBâHHeJ, 1. Fiz.: Operaţiune tehnologică prin care se reduce energia de emisiune termionică a electronilor dintr'o suprafaţă sau masă materială.-—2.Chim.: Operaţiune executată asupra cărbunilor de lemn, care are drept scop mărirea puterii lor de absorpfie faţă de gaze şi lichide. 4. Activarea moleculei [activation de la molecule; Aktivierung der Molekul; activation of the molecule; molekula aktivâlâsa; EKTHBHpo-BâHHe MOJieKyjIbl]. Chim.: Proces prin care fiecare cuantă de radiaţie electromagnetică este absorbită de o singură moleculă de substanţă, pe care o face capabilă să reacţioneze foto-chimic. s. Activator [activeur;* Aktivator; activator; aktivâtor; JţeHCTByK)IIţHH (JjaKTOp]. 1. Chim. biol.: Substanţă a cărei prezenţă este nece- sară şi indispensabilă pentru desvoltarea acţiunii enzimatice. Numeroase enzime sunt inactive din punctul de vedere biochimic, dacă în mediul de reacţie lipsesc substanţele activatoare. Sărurile minerale, ionii metalelor grele, ca şi anumite combinaţii organice, pot fi activatori de enzime. Ex.: Amîiaza devine inactivă în lipsa completă a clorurii de sodiu; fermentaţia alcoolică nu se produce în lipsa ionilor de magneziu; arginaza este activată de ionii de mangan, etc. Alte substanfe sunt activatori specifici; astfel, papaina şi ca-tepsina sunt activate de hidrogenul sulfurat şi de acidul cianhidric, iar tripsina rămâne inactivă în lipsa enterochinazei. — 2. Ind. cc.: Substanfă întrebuinţată pentru a mări acţiunea acceleratorilor de vulcanizare. 6. Actfvină [activine; Aktivin; acfivine; aktivin; aKTHBHH]. Chim. V. sub ctoramine şi p-toluen sulfocîoramidă. ?. Activitate capilară [activite capillalre; Ka-pillaraktivităt, Oberflăchenaktivitât; capillary ac-tion; hajcsovessegi tevekenyseg; KaiîHJUiHpHâfl aKTHBHOCTb]. Chim. ifz.: Coborîrea tensiunii superficiale a unui lichid prin disolvarea unei substanţe, de obiceiu organică (alcooli, acizi organici, esteri, săpunuri, etc.). Substanţele cari coboară tensiunea superficială se numesc capilar-active şî ele se îngrămădesc în suprafeţe conform legii lui Gibbs. V. şi Adsorpjie; 8. coeficient de ~ [coefficient d'activite; Aktivitătskoeffizient; activity coefficient; aktivjtâst tenyezo; K03(|)HlţHeHT aKTHBHOCTfl]. Chim.: 1. Factorul Cu care trebue înmulţită concentraţia unui ion pentru ca legea maselor să fie perfect valabilă în cazul electroliţilor tari. El depinde mai ales de temperatură. ■— 2. Factorul cu care trebue înmulţită concentraţia componentelor unui amestec de gaze, pentru ca acestea să aibă o comportare de gaz perfect. 9. ~ optică [activite optique; optische Akti-vitât; optical activity; optikai aktivitâs, — fe-vekenyseg; onTHHecKan (aKTHBHOCTb) ]. Fiz.: Proprietatea unor substanţe (în stare cristalină, în soluţie sau în stare de vapori) de & roti în jurul direcţiei de propagare planul de polarizare al unei radiaţii electromagnetice polarizate liniar. Substanţele cari posedă această proprietate se numesc optic active. Ele sunt dextrogire daca rotaţia s'a făcut în sensul acelor unui ceasornic — pentru un observator către care se propagă lumina — şi levogire în cazul contrar. Activitatea optică dextrogiră se numeşte şi pozitivă, iar cea levogiră, negativă. Unghiul cu care s'a rotit planul de polarizare este dat de a= [a]/, pentru o substanţă în stare cristalină şi de a = [a] ci (legea lui Biot) pentru o soluţie, t fiind grosimea de strat parcurs de lurhjnă, c concentraţia soluţiei şr [a],— numit rotaţie specifică sau putere rotatorie specifică o constantă care depinde de natura substanţei active, de temperatură şi de lungimea de undă a radiaţiei. Ultima dependenţă constitue fenomenul de dispersiune rotatorie. Activitatea optică a substanţelor anorganice provine din asimetria reţelei lor cristaline, adică apare numai în starea lor cristalina. Activitatea optică a substanţelor organice poate proveni atât din asimetria reţelei lor cristaline când sunt cristalizate, cât şi din proprietăţile asimetrice ale moleculelor, adică 32 poate apărea în ultimul caz şi în soluţii sau în stare de vapori. Cum până în prezent nu s'a reuşit să se sintetizeze, în condifiuni asemănătoare celor din natură, substanfe organice optic active în stare lichidă sau de vapori, activitatea optică a unor lichide sau vapori e considerată în deobşte ca o dovadă a provenienţei lor din regnul vegetal sau animal. Activitatea optică a petrolului vine, în acest sens, în sprijinul teoriei organice a originii sale. După Marcusson, activitatea optică a petrolului este datorită în special deriva}iior colesterinei şi fitosterinei proveniţi din materialul organic al regnului vegetal şi animal din care a luat naştere petrolul. Activitatea optică se constată din primele fracţiuni cari dis-tilă după 200° şi atinge un maximum în fracţiunea care . distila între 250•■'300° '(12—15 mm presiune), ca şi în cazul distilatului rezultat din colesterină. Cele mai multe petroluri prezintă o activitate optică pozitivă; mai rar se întâlnesc petroluri cu activitate optică negativă (Java, Borneo). In general activitatea optică este mică: -+ 1 până la +3° (Sachar), dar poate ajunge în unele cazuri, mai rar, până la 25°, în fracţiunile Superioare. Sin. Putere rotatorie. î. /x/ solară [activite solaire; Sonnenaktivităţ; solar activity; naptevekenyseg; COJIHeHHaH aKTHBHOCTb, cojiHe^Hoe fteiicTBHe (bjihhhhs)]. Meteor.: Totalitatea fenomenelor cari se produc în păturile superficiale ale Soarelui şi cari pot avea o influenţă directă asupra fenomenelor atmosferice şi asupra magnetismului terestru. Principalele fenomene cari se observă în păturile solare superficiale sunt: a) Petele [tâches solaires; Sonnenflecke; sun spofsj napfoltok; COJiHeHHbie HHTHa] :* Imense vârtejuri cari se produc în fotosferă şi ajung până la un diametru de 200 000 km; în vecinătatea lor se întâlnesc, de obiceiu, mici suprafeţe strălucitoare, cunoscute sub numele de facule. b) Floculiile [flocculi; Flocculi; floculi; fiokulâk, napfelhok; (JwiOKyjlbl]: Nori strălucitori de hidrogen şi calciu, situafi de obiceiu în apropierea petelor, dar cari apar pufin mai sus, în cromosferă. c) Protuberantele [protuberances; Protuberan- zen; solar protuberances; napkitoresek, a nap protuberânciâi; npoTydepaHiibl]: Imense flă- cări sau nori cari urcă până la sute de mii de km. Prezenţa petelor, faculelor, flo-culitlor şi protuberantelor constitue indiciul principal al unor importante perturbaşi Ia suprafafa Soarelui, cărora li s'a dat numele de furtuni solare. Tot în categoria acestor fenomene intra regiunile M, de suprafaţă mică, dar extrem de strălucitoare, numite şi erupfii cromosferice (o asemenea regiune este întotdeauna înconjurată de o coroană de protuberanfe). Erupţiile cromo-sferice coincid cu o intensificare puternică a ra-diafiilor ultraviolete solare, de lungimi de undă foarte mici, cari produc perturbaţii ionosferice (efectul Dellinger). La fel, petele solare re- varsă în spaţiu electroni, cari ajung în atmosfera terestră cu o întârziere de vreo două zile şi jumătate, producând aurore polare şi perturbaţii ionosferice şi magnetice. Frecventa furtunilor solare fluctuează în timp, crescând şî des-crescând după un interval care variază între 7 şi 17 ani, cu o medie de 11, 13 ani: perioada u/idecenală [cycle undecennal; 11 jăhrige Periode; eleven years period; 11-eves korfdlyamat; 11-THJieTHHH nepHO/ţ]. 2. ~ vulcanică [activite volcanique; vulkani-sche Tâtigkeit; volcanic activity; vulkânikus mu-kodes; ByjiKâHH^ecKoe ^eHCTBHe]. GeoL: Totalitatea fazelor de desfăşurare a fenomenului de erupţie vulcanică. Se deosebesc, în ordine succesivă: faza eruptivă, caracterizată prin erupfii de substanţe fierbinfi (gazoase, iichide sau solide) şi faza de consolidare a magmei şi de dega-zeificare magmatică, constând din întărirea topitu-rilor magmatice şi din eliminarea unei părfi din gazele conţinute de masa acestora. Ultima fază se împarte în următoarele stadii: fumerolian, sbl-fatarian şi. mofetic. 3. ~ fumeroliana [activite fumerollienne; Fu-marollentătigkeit; fumarolic activity; fumerol-teve-kenyseg, fustolges; (J)yMapOJlbHOe fleHCTBHe (ByjlKaHa)]. Geo/.: Faza de activitate a unui vulcan (faza caldă), imediat următoare erupţiei,, în timpul căreia au loc degajeri fumeroliene. V. Fumerole. 4. ~ solfatariană [activite solfatarienne; Solfa-tarentătigkeit; solfataric activity; solfatarikus te-vekenyseg; jţeHTejibHOCTb noTyxaiomaro Byji-KaHa]. Geof.: Penultima faza de activitate a unui vulcan, ulterioară erupţiei, în cursul căreia au loc emanaţii solfatariene. V. Solfatare. s. ~ mofetică [activite mofettique; Mofetten-tătigkeit; mofette activity,8 mofetikus tevekeny-seg; MO<|>eTHaH fleHTejibHOCTb]. Geof.: Ultima fază de activitate (faza rece) a unui vulcan, în timpul căreia au loc degajerr mofetice. V. Moifetă. 8. ~ ionică [activite ionique; lonenaktivităt; ionic activity; ionikus tevekenyseg; HOHHaa aKTHBHOCTb]. Chim. fiz.: Mărime care înlocueşte concentrafia In relaţiile cari exprimă legile soluţiilor concentrate de electrolîfi, cu scopul de a le da forma matematică a legilor soluţiilor diluate. Activitatea ionică este egală cu produsul concentraţiei printr'o mărime numită coeficient de activitate. 7. Actuală, energie ~ [energie actuelle; aktuelle Energie; actual energy; pillanatnyi energia; HHHeiHHHfl, aKTyajibHan BHeprHH]: Energie a cărei valoare depinde de viiesele ânsian-tanee ale particulelor materiale (adică ale maselor materiale şi ale sarcinilor electrice) fată de un sistem de referinfă inerţial. V. şi sub Energie. 8. Acua-lorte [gravure â I’eau-forte; Âetz-kunst; aquafortis; maromuveszet; rpaBîOpaKOH-IţeHTpHpOBaHHOH a30THQH KHCJIOTOă (O^OpT)], 33 Arie gr.: Variantă a calcografiei, care reproduce şi multiplică originale lineare. Clişeul cu ajutorul căruia se face reproducerea este gravat pe cale chimică pe plăci de cupru sau de zinc, fără intermediul fotografiei. Se întrebuinţează la gravuri şi stampe de lux cu tiraj limitat (v. Ca icog rafie). 1. Acuarelă [aquarelle; Aquarell; water co-lour; aquarell, vizfestmen/; aKBapeJIb], Artă: Pictură realizată cu colori de apă. Se deosebeşte de pictura în uleiu sau guaş; prin faptul că întrebuinţează colori transparente. 2. Acuariu [aquarium; Aquarium; aquarium; akvârium; aKBapHyM], Arh.: 1. Basin cu apă în care se întreţin plante şi animale de apă dulce sau sărată. — 2. Construcfie care adăposteşte astfel de basine. 3. Acuaîinta [aquatinte; Kupferstich in Tusch-manter; aquatint; tusos rezmetszet; IţapCKaH BOAKa]. Arte gr.: Variantă a calcografiei care reproduce şi multiplică originale în semitonuri, de obiceiu monocrome, pe plăci de cupru. Clişeul cu ajutorul căruia se face reproducerea este gravat pe cale chimică pe o placa de cupru, fără intermediul fotografiei. Se întrebuinţează la gravuri şi stampe de lux cu tiraj limitat. Calitatea reproducerii depinde de experienfa şi arta gravorului (v. Calcografie). 4. Acuitate vizuală monocuiară [acuite vi-suelle monoculaire; monokulare Sehschărfe; moriocular visuaf capacity; szemlâtâsi elesseg egy szemmel; OCTpOTa 3pGHHH]; Capacitatea de vedere a unui ochiu, caracterizată prin unghiul de vedere {ii, al cărui vârf se găseşte în punctul focal principal anterior al ochiului, şi ale cărui laturi trec prin cele două puncte vecine pe cari le poate distinge vederea. Pentru un ochiu normat, acest unghiu este de cca 1' (sexagezimal). 5. ~*vizuală stereoscopică [acuite visuelle ste-reoscopique; stereoskopische Sehschărfe; stereoscopic visual capacity; sztereoszkopikus lâtâsi elesseg; CTepeocKonHHecKan OCTpOTa 3pe-HHfl]: Capacitatea de vedere a ochilor omului caracterizată prin unghiul de vedere p.2, în privinţa distingerii a două puncte vecine eşalonate în adâncime la depărtări maxime. Acest unghiu *i2 este de 0,5' pentru vederea normală. 6- Acuitatea rezonante? [acuite de la reso-nance; Abstimmschărfe; resonance acuity; rezo-nância elesseg; OCTpOTa pe30HaHca]. Fiz.: O curbă de rezonanfă are o acuitate cu atât mai mare, cu cât constanta de disipafie Q = u> L/R e mai mică. Dacă fo e frecvenţa de rezonantă şi fi, f2 sunt frecvenfele cari corespund valorii 1 /V2 din maximul curbei de rezonanţă, acuitatea rezonantei e definită de expresiunea: /. -â i  Q 7. Acumulare [accumulation; Ansammlung, An-hăufung, Aufspeicherung; accumulation; felhalmo-zâs, felgyujtes, târolâs; HaKOlIJieHHe]: 1. Strân- gerea la un loc, în general în volum restrâns, a unor elemente determinate, pentru a le utiliza când este necesar. Ex.: Energia se poate acumula sub formă electrică în acumulatoare electrice, şub formă hidraulică în apa dintr'un basin la un ififyel înalt, sau sub alte forme. — 2. V. Retenţiune. 8. punct de ~[point d'accumulation; Hău-fungspunkt; point of accumulation; halmozopont; npe/ţejibHan TOMKa]: Pentru o mulţime jnfi- nită de numere sau o mulţime lineară, p este punct de acumulare sau punct limita, dacă în intervalul p — s, p -f* s există întotdeauna o infinitate de puncte ale mulţimii, oricât de mic ar fi e < 0. Orice mulţime de numere, mărginită şi infinită, are cel puţin un punct de acumulare. V. Bolzano-Weierstrass, teorema Definiţia se extinde cum urmează la spaţiul aritmetic cu n dimensiuni: Punctul p (§, £> ...)• este punct de acumulare al unei mulţimi M dacă în orice vecinătate a lui p, adică în orice interval (x-— £) < S, (y — 7j) < e, (z —-Q 0. In general, într'un spaţiu topologic S, p este un punct de acumulare al unei mulţimi M a spaţiului S, dacă orice mulţime deschisă de puncte ale lui S şi care conţine punctul p, conţine o infinitate de puncte ale lui M. 9- Acumulator [accumulateur; Akkumulator; accumulator; akkumulator; aKKyMyJIHTOp]. Mş.: Aparat sau rezervor pentru strângerea energiei sub diferite forme sau a purtătorilor de energie. to. ~ de abur [accumulateur de vapeur; Dampfspeicher; steam accumulator; goztârolâs; napOBOH aKKyMyJIHTOp]: Rezervor de strângere a aburului, pentru asigurarea continuităţii utilizării lui. 11. ~ de gaze [accumulateur â gaz; Gas-akkumulator; gas accumulator; gâztartâny; ra30BbIH aKKyMyJIHTOp] : Instalaţie pentru strângerea gazului. 12. ~ hidropneumatic [accumulateur hydro-pneumatique; Druckwasserspeicher mit Luftbe-lastung; hydropneumatic accumulator; hidro-pneumâtikus akkumulator; rHApoiIHeBMaTHHe-CKHH aKKyMyJIHTOp]: Combinaţie între acumulatorul de gaz şi cel hidraulic şi se întrebuinţează în special la presele de forjat. 13. ~ electric [accumulateur electrique; elek-trischer Sammler, elektrischer Akkumulator; electric accumulatot; villanyakkumulâtor; 3JieKTpH-4eCKHH aKKyMyJIHTOp], El.: Pilă electrică reversibilă (secundară), care înmagazinează, sub formă chimică, energia electrică dată de un curent continuu în timpul încărcării prin polarizarea chimică a electrozilor ei — şi • o restitue în parte în timpul descărcării, în curent continuu. Se disting următoarele tipuri de acumulatoare electrice: 14. ~ electric alcalin [accumulateur electrique alcalin; alkalischer Akkumulator; alkaline accumulator; alkâlikus villanyakkumulâtor; 3JI6K- u Tpo-IlţeJlOHHblH aKKyMyJIHTOp]: . Acumulator care are ca electrofit o soluţie alcalină. i Acumulator electric cu cadmiu-nichel [accumulateur electrique au cadmium-nickel; Cad-mium-Nickel-AkkumuIator; nickel-cadmium-accu-muiator; kâdmium-nikkel akkumulator; Ka^MneBO-HPmeJieBbiH aKKyMyJIHTOp]: Acumulator alcalin cu un compus al nichelului drept substanfă activă a electrodului pozitiv şi cu electrod negativ care confine cadmiu. 2. ~ electric cu fier-nicheî [accumulateur electrique au fer - nickel; Eisen - Nickel - Akku-mulafor; Edison-accumulator; vas-nikkel akku-mulâtor; aKKyMyJIHTOp >KeJIG30-HHK6JieBbIH]: Acumulator alcalin cu un compus al nichelului drept substanfă activă a electrodului pozitiv şi un compus ai fierului drept substanfă activă a electrodului negativ. Sin. Acumulator Edison (accumulateur Edison; Edisonakkumulator; Edison-accumulator; Edison fele akkumulator; aKKyMyJIHTOp 3/ţHCOHa). s. ~ electric cu lichid imobilizat [accumulateur electrique â liquide immobilise; Akkumulator mit gelatinîertem Elektrolyt; unspillable accumulator; rogzitettfolyadeku villanyakkumulâtor; 3JieKTpHHeCKHH aKKyMyJIHTOp C HeiIO-ABHJKHOH HCHAKOCTbK)]: Acumulator electric cu electrolitul imobilizat printr'o substanfă potrivită. 4. ~ electric cu plumb [accumulateur electrique au, plomb; etektrischer Bleiakkumulator ; lead accumulator; olomakkumulâtor; CBHHiJOBblH aKKyMyJIHTOp] Acumulator electric al cărui electrolit este o solufie de acid sulfuric, iar electrozii sunt cu bază de plumb. Afară de tipurile de mai sus, s'au construit acumulatoare cari hu s'au impus în industrie : acumulatoarele cu zinc-plumb, cupru-zinc, ar-gint-cadmiu, etc. s. ~ electric de căldură [accumulateur electrique de chaleur; elektrischer Wârmespeicher; electric heat accumulator; villamos melegtârolo; SJieKTpHHeCKHH Tei3JIOBOH aKKyMyJIHTOpj, Fiz.: Aparat de înmagazinare a căldurii produse electric. 6. Acuplaj [accouplement; Kupplung; cou-pling; kapcsolâs; ClţenjieHHe]. Mş.-. Dispozitiv demontabil pentru legătura elastică sau rigidă între organele de acfionare ale unei maşini (cazul arborilor). Acuplajele diferă între ele după felul cum e făcută legătura dintre organele de acfionare. ?. ~ cu articulafie cardanică [accouplement articule; Kreuz-gelenkkupplung; universal joint; kârdân kapcsolas; yHHBep-cajibHbiH rnapHHp, uiapHHp Kap^aHa]: Legătura e făcută printr'o articulafie car- ! 8. ~ cu bandă de curea [accouplement â ruban; j Riemenkupplung; band-coupling; szijkapcsolâs; ! ~ peMeHHoe]: Legătura realizată cu rofi dinfate 3 TrpT Fîg. 23. Acuplaj universal, danică (fig. 23), Sin. Acuplaj universal. Fig. 26- Acuplaj cu manşon Fig. 24. Acuplaj cu bandă de curea. cilindrice (una cu dinfi interiori, iar cealaltă cu dinţi exteriori), ce se îmbucă una într'alta şi a căror periferie este îmbrăcată cu o curea (fig. 24). 9- ~ cu con de fricţiune [accouplement â cone de friction; Konus-kupplung; cone coupling; kupkapcsolâs; ~ C K0-HyCOM]: Legătura se realizează prin frecarea Fl9- 2S- AcuPlai <=u dinfre două coroane cu de ,rlctlune- suprafefele de contact înclinate (fig. 25). 10. ~ cu manşon [accouplement par manchon; Muffenkupplung; muff-coupling; karmantyus kapcsolâs; ciţeiuieime My$-TOH]: Legătura se reali- zează printr'un manşon înşurubat pe cele două axe, cari vor purta, una filet dreapta şi cealaltă filet stânga (fig. 26). 11. ~ cu perii [accouplement â brosses; Bursten-kupplung; brush-coupjing; kefes kapcsolo; ~ C HţeT-KaMH]: O coroană de perii fixata pe suprafafa unui disc care se freacă de suprafafa unui al doilea disc (fig. 27). Fl9- 27. Acuplaj cu perii. 12. ~ cu dinfi sau ghiare [accouplement â griffes; Klauenkupplung; claw-coupling; fog-, koromkapcsolâs; 3y6naT0e CiţenJieHHe]: Legătura se face prin două drscuri cari poartă pe suprafefele lor dinfi, dispuşi astfel încât să intre unii în golurile celorlalţi (fig. 28).. îs. ~ cu discuri [accouplement a plateaux; Schei-benkupplung; plate-coup-ling;.lemezkapcsoIâs; AHC-K0B0e ciţeiuieime]: Legătură realizată cu ajutorul a două discuri strânse cu şuruburi şi calate pe capetele celor doi arbori (fig. 29). r~ r- ( 1 . ) Fig. 28. Acuplaj cu ghiare. Fig. 29. Acuplaj cu discuri. 35 1. ~ elastic [accouplement elastique; elasti-sche Kupplung; flexible coupling; ruganyos kapcsolâs; rn6KOe CUenJieHHe]: Legătură care permite devieri ale organelor de acfionare acuplate. 2. ~ elecfromagneîic [accouplement electro- magnetique; Elekfromag- ^ netkupplung; electromag- ||||1| netic coupling; elektro-mâgneses kapcsolâs; 3JI0K-TpoMaruHTHoe ciţen- ^l§|i|P^ jieHHe]: Acuplaj din două IBB? discuri, dintre cari unul poartă O bobină şi for- 30- Acuplaj eledro-mează electromagnetul, magnetic, iar celălalt formează armatura, care în timpul lucrului este atrasă de primul disc (fig. 30). а. ~ rigid [accouplement rigide; starre Kupplung; rigid coupling; merev kapcsolâs; TBep/ţoe CiţeriJieHHe]: Acuplaj care nu permite devieri aie organelor acuplate. V. Cupla. 4. Acustic, filtru ~ V. Filtru acustic. 5-, raport ~ [rapport acoustique; Schallquo- tient; acoustic ratio; akusztikus hânyadbs,akusztikus viszony; aKycTHnecKoe OTHOiiieHHe]. Fiz.: Ra-portuT dintre intensitatea sunetului direct, radiat de un izvor la urechea ascultătorului (sau la microfon) şi intensitatea aceluiaşi sunet, reverberat într'un spaţiu închis. Raportul depinde dfe depărtarea de izvor, de repartiţia polară a puterii sonore radiate şi de durata de reverberaţie a incintei. б. sondaj ~ [sondage acoustique; akus-tische Peilung; acoustic sonde; akusztikus szon-dâzâs; 3ByK0B0e (cjiyxoBoe) 30HAHp0BaHHe]. Mefeor. V. Sondaj meteorologic. 7. Acustică [acoustique; Schallehre, Akustik; acoustics; akusztika, hangtan; aKycTHKa], Fiz.: Capitol al Fizicei, care se ocupa cu studiul vibraţiilor corpurilor materiale şi în special cu acele vibraţii cari, satisfăcând anumite condifiuni cu privire la frecvenţă, intensitate şi durată, pot produce sensaţia de sunet. Partea Acusticei care se ocupă cu sunetele şi din punctul de vedere fiziologic se numeşte 8. ~ fiziologică [acoustique physiologique; physiologische Akustik; physiologicaj acoustics; fiziologikus hangtan; (J)H3H0Ji0rHqeCKaH aKy-CTHKa], 9. Acustica sălilor mari [acoustique des gran- des salles; Grofjraumakustik; big room-acoustics; a nagytermek akusztikâja; aKyCTHKa 60JlblIIHX 3aJl]: Totalitatea condiţiunilor în cari se face propagarea şi perceperea sunetelor în încăperile închise şi de dimensiuni mari. O sală are acustică bună'când sunetele produse într'un punct oarecare al sălii se aud clar în oricare alt punct al ei, fără schimbarea înălţimii şi timbrului, cu excitaţie pe cât se poate egală pentru toate punctele şi fără - deranjarea ascultătorului prin reverberaţie sau ecou. Sunetele percepute de ascultători sunt de două feluri: provenite direct dela sursa sonoră şi sunete reflectate de pereţi. Acestea din urmă sunt necesare, când nu produc ecouri, fiindcă întăresc sunetele directe, cari altfel ar fi prea slabe, dar pentru a le folosi, sunt necesare anumite măsuri privitoare la construcţia sălii şi la producerea sunetelor. Volumul încăperii nu trebue să depăşească 25 000 m3 la sălile de conferinţe şi 30 000 m:i la sălile de muzică; se vor evita colonadele, galeriile ieşinde prea mult, candelabrele mari şi ornamentaţiile bogate. Scaunele şi pereţii se vor căptuşi cu pânză ortofonicl, iar instalaţiile de încălzit şi aerat trebue amenajate astfel, încât să nu provoace curenţi ascendenţi de aer între sursa sonoră şi auditor. Sursa sonoră, trebue aşezată Ia înălţime, rândurile d§ locuri dispuse în amfiteatru, sau trebue luate ambele măsuri. In special distanţele trebue şlese astfel, încât sunetele directe şi cele reflectate să nu ajungă .la urechea ascultătorilor cu o distanţare în timp mai mare de Vis s (diferenfa dintre drumul parcurs de sunetele directe şi cele reflectate să fie cel muii de 17 m la vorbire şi 12 m ia muzică). Un exemplu de sală acustică bună este sala construită de Gustave Lyon în palatul Pleyel, la Paris (fig. 31). io. Adalin [adaline; Adalin; adalin; adalin; a$a-JIHH]. Farm.: (C2H5)2 - CBr - CO - NH - CO - HHi. Pulbere cristalină, albă, amăruie, fără miros; puţin solubilă în apă; solubilă în alcool şi în eter. Sedativ, hipnotic, folosit în insomnii, excitaţii nervoase, nevroze cerebrale. Sin.: Bromo-dietilacetiluree; Nyctal (N. D.); Carbroma! (N. D.). n. Adamantin [adamantin; Diqmantglanz; adamantine; gyemântos csillogas, gyemânttuz; â-JI-Ma3HbIH], Mineral.: Luciul puternic ai diamantelor, datorit,unui indice de refracţiune ridicat. 12. Adamelit [adamellite; Adamellit; adamelite; adamelit; a/ţaMejiHT]. Petr.: Rocă eruptivă plutonică având o poziţie intermediară între granit şi granodiorit, constituită din proporţii egale de ortoză şi plagioclaz, al cărei tip a fost găsit în masivul Adamello din Alpii Lombard/ei (Italia). Sin. Monzonit cuarţifer. ia. Adamkiewicr, reacţia lui ~ [reaction d'A.; A.'sche Probe; A/s reaction; A. fele reakcio; peaKlţHH A/iaMKeBi^a]. cfiim..: Reacfie cu 3* 36 ajutorul căreia se recunoaşte trlptofanul (amino-acid). In prezenfa acidului glioxilic, triptofanul dă un inel violet specific. Proteinele naturale cari confin triptofan dau de asemenea această reacţie. 1. Adamsifă [adamsite; Adamsit; adamsite; âdâmszit; a^aMCHT]. Gaze: (CeH^NHAsCJ. Difenilaminoclorarsină sau clorură de fenarsazină. Gaz de luptă strănutător; corp cristalizat, de coloare galbenă-verzuie. P. t. 195°; p. f. 410° (cu descpmpunere). Solubilă în solvenţi organici; topită şi pulverizată, acţionează ca aerosol. Pragul de excitaţie: 0,1 mg/m3. Limita de suportabil itate: 0,4 mg/m8. 2. Adânci, a >v [foncer; Abteufen; to dee-pen; kîmeiyitenT, kiâsni; yrJiy6jlflTb]. Mine: A executa o lucrare minieră de sus în jos (ex. adâncirea unui puf). 3. Adâncime critică [profondeur critique; Grenztiefe; criticai depth; vâlsâgos melyseg; KpHTHqeCKa^l rjiy^HHa], Hidr.: Adâncimea apei în canale şi râuri, la care se schimbă regimul de scurgere, în sensul că la adâncime mai mică decât cea critică scurgerea e lentă, iar la adâncimi mai mari scurgerea e rapidă. Trecerea se face prin salt hidraulic. Dacă Q este debitul, b lăţimea canalului sau a râului şi g accelerafia gravitaţiei,, adâncimea critică este 3 / O2 h —\ şi reprezintă înălţimea liniei ener- vă2 £ getice minime, la care mai poate fi scurs debitul Q, la lăţimea b a canalului sau a râului, 4. ~ navigabilă [profondeur navigable; Schif-fahrtstiefe; navigable depth; haj6iâsi melyseg; cyAOxoAHan rjiyâHHa, rpy6jma cJmpBaTepa]. Nav.: Adâncimea minimă a apei, necesară pentru ca vasele să poată naviga cu un anumit pescaj. Se obţine adăugând la pescaj rezerva pilotului, in cazul unui pescaj de 6 m, rezerva pilotului este de 30 cm. s. ~ de extracţie [profondeur d'exfractionj Fdr-derteufe, Fordertiefe; extraction depth; kiaknâ-zâsi melyseg; rjiyftmîa, H3BJieneHHH pyAbi]. Mine: Distanfa (măsurată în metri) pe verticală, între nivelul rampei de descărcare (dela suprafaţă) şi acela al Vampei de încărcare (din subteran) g* ~a sondei [profondeur du puits; Bohrloch-îiefe; depht of the well; szondamelyseg, furaşi melyseg; rjiy6HHa 6ypeHHH], Mine: La son- dele în foraj: Adâncimea atinsă de sapă. La sondele în prodgcfie: Adâncimea sabotului coloanei perforate sau, când sonda a fost retrasă la un strat superior, adâncimea oglinzii de ciment, deasupra ultimului strat părăsit. 7. ~ de înghef [profondeur de penetration du1 gel; Frosttiefe; frost profundity; fagyâsi melyseg; rjiy^HHa 3aMep3aHHH]: Grosimea măsurată dela suprafafa, pe care încjhiafă un teren. Ea depinde de aşezârea şi clima locului, ca şî de calitatea solului. Pentru clima noastră, adâncimea de înghef este de 0,8-‘*1 m. Pământurile necoezive (nisip, pietriş) înghiafă pe adâncimi mai mari decât cele coezive (argilă, lut). 8. ~ de modulaţie [profondeur de modulation; Modulationsgrad; depth of modulation; modulâcio foka; TJiyâHHa MOflyjiHlţHH]. Teii V. Grad de modulafie. s. ~a unui dispozitiv militar [profondeur; Tiefe; depth; melyseg (hârci âllâs, vedo âllâs); TJiydHHa]: Distanfa pe care se întinde un dispozitiv sau o pozifie, măsurată pe o direcfie normată pe front. 10. ~a drenurilor [profondeur des drains; Drăntiefe; depth of the drains; talajcsomelyseg; TJiy6HHa flpeHa^a]. Hidr.: Otferenfa dintre nivelul solului şi nivelul la care se aşază în teren tuburile de drenaj; se alege în funcfiune de natură, de condiţiile locale ale solului şi de felul culturii. V. Dren. 11. Adâncire 1. [fonţage; Abtiefen; shaft sin- king; melyites; yrJiydjieHHe]. Mine: Operaţiunea de săpare de sus în jos. Ex.: Adâncirea pufurilor verticale sau înclinate, a planurilor înclinate, etc. — 2. [ajpprofondissement; Ver-tiefung; deepening; tovabbfurâs]. M/ne: Re- luarea forajului, în vederea exploatării unor formaţiuni petroliere interioare, la sondele cari au exploatat formaţiunile superioare. 12. Adăpătoare [abreuvoir; Trânke; watering trough; itato; BOflOITOH]. Arh.: 1. Locul unde se adapă vitele. — 2. La fântâni, jghiabul din care beau apă vitele. 13. Adăpost [abri; Schutz; shelter; menedek, teto, ovohely, fedezek, muszerhâziko; yâeJKHllţe]. Arh.: 1. Loc de refugiu şi profecţiune împotriva intemperiilor sau a pericolelor, pentru oameni şi animale. — 2. Construcţie uşoară, în general de lemn, liberă sau anexată unei clădiri existente, pentru protecţia oamenilor şi animalelor; ex. adăpost în munţi. — 3. Construcţie specială, de. obiceiu subterană, masivă, provăzută cu toate instalaţiile necesare, servind la apărarea populaţiei împotriva atacurilor aeriene, numită în acest caz şi adăpost de apărare pasivă. Când adăpostul este provăzut cu arme, se numeşte adăpost activ şi se foloseşte în tehnica militară. - 4. Şanf acoperit sau descoperit, cu aceeaşi destina(ie ca sub 3. 14. ~ de instrumente meteorologice. Meteor. V. Instrumente meteorologice (adăpost de ^). îs. ~ de tunel [abri pour waigonnet; Arbeits- f " \ kammer; man-hole; alag-utmenedek; y6e>KHme TyHeJlH]. C. f.: Nişă mare,.. practicată în picioarele drepte ale unui tunel, a b pentru remizarea vago- F'g- 32- Adăpost de tunel netelor de cale ferate în (în stâncă). 37 timpul trecerii unui tren (fig. 32 a, b şi 33 a, b). Fig. 33. Adăpost de tunel (zidit). i* Adaptarea elicei [adaptation de l'h£!ice; Propelleranpassung; propeller adjustment; leg-csavar beillesztese; aflanTaiţHfl, no/ţ6op npo-nejljiepa]. Av.: Alegerea, prinţr'un calcul de aproximaţie, a unei elice dintr'o anumită familie cu caracteristice aerodinamice cunoscute, deter-minându-se totodată diametrul şi vitesa de rotafie, în vederea obfinerii celor mai bune per-formanfe pentru un anumit tip de avion. 2. ~ ochiului [adaptation de l'oeil; Adaptation des Auges; adaptation of the eye; a szem alkal-mazkodâsa; aAanTaiţHH rJia3Ka]. Fiz.: Modi- ficarea diametrului irisului, provocată de o schimbare a fluxului luminos primit de ochiu. 3- Adaus [addition; Zuschlag; admixture; ada-lek, adagolâs: /ţoâaBKa, npnâaBKa]. Metl.: Materiile adăugate masei de metal lichid, în timpul unei operaţiuni metalurgice, cu scopul de a perfecfiona purificarea în curs sau de a stabili compozifia definitivă a amestecului. Ex.: amestecul de fero-mangan, la fabricarea oţelului în cuptorul Martin. 4. ~ hidraulic [pouzzolane; hydraulischer Zuschlag; hydraulic admixture, pozzolona; hidrau-likus adalek; rH^paBJiHHecKan npHMecb]. Ind. cimf.: Produs natural sau artificial, caracterizat prin conţinutul său în bioxid de "siliciu reacţio-nabil (solubil în soluţii alcaline) şi întrebuinţat ca înlocuitor parţial al cimentului, spre a realiza betoane Impermeabile şi cu rezistenţă mai-mare la acţiunea soluţiilor agresive. s. Adaus [addition, adjonction, cale; Zusatz, Beilage; addition; toldâs, betet; #o6aBKa, /ţonoJl-HeHHe]. Mş-*; Bucăţi de materiale cari se adaugă la aparate, dispozitive, etc., în diferite scopuri, ca: împlinirea unor goluri, crearea unor distanţe, etc., de ex.: G. /x/ de menghină [pla-que pour etaux; Backen-einsatz; jaw-socket, false jaws; satu-betet; ~ 3a- JKHMHblx THCROB]: Bucata de tablă cu care se îmbracă falca unei menghine, pentru a permite strângerea diferitelor grosimi de piese (fig. 34). 7. ~ de nicovală [tasseau; Amboljstockel; anvil invertion piece; ullo-betet; HHJKHHKH Fig. 34. Adaus la fălcile menghinei. HaKOBajIbHH]: Bucăţi de metal puse la nicovala unei forjări-i, pentru a limita dimensiunea până lâ care se forjează o piesă prin baterea cu ciocanul. 8. ~ de pană [contre-cla-vette; Keilbeilage; gib and cotter; ek-betet; KJIHHOBOe 3aKpenjieHHe]: Piesă pentru umplerea locului rămas într'un gol de pană, când golul rezervat pentru pană e mai mare decât di- Rg 35 A^aus de pa„a, mensiunea ei (fig. 35). 9. ~ la o capotă de angrenaj [couvercle pro-tecteur de boîte d'engrenage; Schutzdeckel des Getriebekastens; protecting cover of the geat-cases; a hajtoszekreny vedoburkolata; K05Kyx KOpodKH meCTepHH]: Cuvă de tablă care închide fundul capotelor de angrenaj. Serveşte ca protecţie, preluând loviturile pietrelor de pavaj ieşite în relief, a celor aruncate de roţile în mers, etc. 10. Adenilie, acid ~ [acide adenylique; Ade~ nylsăure; adenylîc acid; âdenilsav; a/ţeHHJiOBan KHCJIOTâ], Chim. biol.: Substanţă alcătuită dintr'o moleculă de amino purină şi câte o moleculă de ri-boză şi acid fosforic. Este un nucleotid liber, însoţit de alţi doi acizi: adenozin-difosforic şi adenozin-trifosforic; se găseşte în muşchi, creier, rinichi. Combinaţia trifosforică poate să cedeze, în muşchi, o moleculă de acid fosforic, cu degajare de energie (rezervor energetic). Acidul adenozin-trifosforic îndeplineşte în ţesutul viu rolul de coenzimă, cedând hexozelor acid fos- foric. Sin. Acid adenozin-5-fosforic. ti. Adenină [adenine; Adenin; adenins ade- N = C — NHa I I HC C-NH II I \ CH N-C-N^ Adenosin; ade- nin; adenin; a/ţeHHH]. Chim. biol.: 6-amino purină prezentă în plante şi organismele vii. Bază nucleică importantă care intră în constituţia acizilor nucleici (v. Acid adenilic). 12. Adenozină [adenosine; nosin; âdenozin; a^eH03HH]. Chim. biol.: Nucleozid format din adenină şi d-riboză. Se obţine prin hidroliza polinucleotidelor sau a acidului âdenozin - fosforic. V. Adenină, Acid adenilic. Se găseşte în organismele ariimale, în special în materia cenuşie a creierului. 13. Adenozin-desaminaza [adenosine-desami-nase; Adenosin-desaminase; adenosirt-desami-nase; âdenozin-dezaminâzis; a/ţeH03HH - #e3a-MHHa3 (^HaCTas)]. Chim. biol.: Enzimă din clasa amidazelor; transformă adenozina în hipo-xantină. Desaminaza acidului adenilic descompune, în muşchi, acidul adenilic în acid inozinic. 14. Adenozin-fosfotic, acid ~ [acide adeno-sine-phosphorique; Adenosinphosphorsăure; adenosin phosphoric acid; foszforsavas âdenozin; a,n;eH03HHc|)occ|)opHaH KHCJIOTâ]. Chim. bioi V. Acid adenilic. 38 1. Aderenţă [adherence; Adhărenz; adhesion, adherence; surlodâsi fapadâs; npHJieraHHe, npHCTaBaHHe]: Frecarea (forfa de frecare de alunecare) dintre două corpuri în contact, dintre cari unul alunecă şi se rostogoleşte peste celălalt, de ex. aderen|a dintre roata unui vehicul cu tracţiune mecanică şi suprafafa de rulare (şina, şoseaua, etc.). Rofile vehiculului se rostogolesc cât forfa de tracfiune e cuprinsă între forja de frecare de rostogolire şi forja de aderenţă (forja de frecare de alunecare). Aderenja depinde de duritatea materialului corpurilor în contact şi de rugozitatea suprafejelor lor, de temperatură, etc. 2. Adermină [adermine; Adermin; adermine; âdermin; a/ţepMHH]. Chim. biol. V. Vitamina Be. 3. Adeps lanae. V. Lanolină. 4. Adevăr [verile; Wahrheit; truth; igazsâg; npaB/ţa]: 1. Caracterul abstract al judecăţilor adevărate, adică al judecăţilor cari reprezintă în mod univoc o stare de fapt („adevărul"). — 2. însăşi judecata adevărată (un „adevăr"). — 3. In mod impropriu, însăşi starea de fapt vizată de o judecată adevărată. Acest „adevăr" trebue deosebit de cel de sub 1„ care poate privi numai judecăţile referitoare la stările de fapt. 5., Adevărat [vrai; wahr; true; igaz, valo; HCTHHHblH]: Calitatea judecăţilor cari reprezintă în mod univoc o stare de fapt. «• Adevărată valoare a unei expresii nede-ferminat©^ [vraie valeur d'une expression inde-terminee; Wert eines unbestimmten Ausdrucks; yalue of an indeterminate expression; hatâro-zatlan kifejezes valodi erteke ; no^JIHHHafl qeHHocTb Heonpe^ejieHHofi SKcnpeccHHl. Mat.: Fiind dată o funcţiune F(x), definită pentru a < x < b, limita ei când x tinde către b prin valori interioare intervalului {ayb) (respectiv limita ei când x tinde către a în aceleaşi condiţii) se numeşte adevărata valoare a lui F(x) pentru x = b (respectiv pentru x = a). Definiţia se poate generaliza la cazul b = + oo (respectiv a — — oo Daca F(x) e definită în intervalul (a, b) cu excepţia unui punct interior c (a < c < b), definiţia de mai sus poate duce la adevărate valori distincte âle lui F(x) pentru x — c, după cum se consideră c drept extremitate dreaptă a intervalului (a, c) sau drept extremitate stângă a intervalului (c, b). Numai dacă cele două valori sunt eqale se poate vorbi de o adevărată valoare (fără specificare) a lui F(x) pentru *=c. Definiţiile de mai sus se aplică în special aşa numitelor ;,ex-presiuni nedeterminate", adică expresiunilor cărora nu le sunt aplicabile teoremele generale asupra limitei unei sume, a unui produs, a unui cât, etc. In cazul adevăratei valori pentru extremitatea dreaptă b a intervalului (,a, b) (b putând fi şi +oo), când adică x-+b, cazurile cari se pot prezenta sunt: 1. dat de F{x) ~ 0 g(x) unde 0 în {ayb), iar lim f{x) = lim £(*) ^ 0, x~b x^b — 2. — ,'dat de F{x) — unde lim f(x) = oo, 00 g(x) x=b lim £(x) = oo. — 3. 0 • oo, dat de F(x) = f(x) * g(x), x — b unde lim }(x)~0, lim g(x)— oo. Acesta se reduce X—b X—b la cazul 1, punând g(*)==r7“T‘ —• 4. oo-oo, dat h(x) de F(x) — f(x) — g(x)y unde lim f(x) = ± oo şi x—h lim g(x)= ± oo, iar f*g> 0 înfr'o vecinătate la x — b stânga lui x—b Se reduce la cazul 1, punând f{x)“hUc) v&{x) = iu)?l deci — 5 0°, 100, oo° ,date deF(x) = f{x)g^ cu/(x)> 0, limitele Iui f(x) şi g(x) fiind cele indicate în simbolul respectiv. Prin trecere la logaritmi, se reduc la cazurile precedente. Cazurile fundamentale 1 şi 2 pot fi tratate de multe ori prin aplicarea simplă sau repetată a „regulii lui Hopital" : Limita raportului F{x)= ~^ când f(x) . . f gW şi g(xj satisfac condiţiunile enunţate sub 1 (respectiv sub 2) este egală cu limita raportului f'(x) 2 + "" + a‘»y« (' -*••>») i se asociază sistemul diferenţial de forma care se deduce din primul înlocuind peyi cu şi schimbând liniile în coloane în determinantul coeficienţilor (după ce li s'a schimbat în prealabil | semnul), sistemul astfel obţinut se numeşte sistem diferenţial adjunct al celui iniţial. Există reciprocitate între cele două sisteme, adică, dacă primul sistem are ca sistem adjunct pe al doilea, cel de al doilea îl are ca adjunct pe ! primul. Din' integrala unuia dintre aceste sisteme rezultă integrala celuilalt. ! s. Administrare industrială [administration in- i dustrielle; Industrieverwaltung; industrial management; ipari igazgatâs; IipOMblIIlJieHHOe I ynpaBjieHHe, npoMbinuieHHaH a/ţMHHHCTpa- i tţH]: Activitate gospodărească în cadrul între-; prinderilor industriale, făcuta în vederea reali-j zării programului întreprinderii cu cele mai j mici cheltueli. I s. Administraţie [administration; Verwaltung; j administration; igazgatâs, kozigazgatâs; ynpa-J BJieHHe, a£MHHHCTpaijHH]: 1. Acţiunea de | gospodărie şi dirijare a afacerilor publice sau particulare ale unui sector de producţie (înţeles funcţional). — 2. Aparatul administrativ al unui sector de producţie. to. ~ forestieră (silvică) [administration forestiere; Forstverwaltung; forest administration; er-deszeti kozigazgatâs; JieCHaH a/ţMHHHCTpaiţHH]. Silv.: 1. Gospodărie forestieră, organizată unitar, ; în vederea punerii şi ţinerii în funcţiune a pro-! cesului de producţie. — 2. Acţiunea'desfăşurată j de gospodăria forestieră. j 11. ~ de control forestier [administration de | police forestiere; Forstpolizeiverwaltung; forest ; police administration: erdovedelmi kozigazgatâs; I ynpaBJieHHe JiecHOH CTpaJKH], Silv.: Administraţie specială, care supraveghiază aplicarea legilor silvice în pădurile unei ţări. 12. ~ Porturilor şi Comunicaţiilor pe Apă (abreviat P.C.A.) [Administration des Ports et des i) aduiar; 2) aga*; J) alrnandin; 4} amazonii; 5} ainefisf 6) andradlf 41 Communîcations sur PEau; Hafen- ynd Wasser-strafjenverwaitung; harbour and wafer transport communicatîoîisî {Român} kikdfok es hajozâsi ufak igazgatâsa, roviditve: P.O. A.; ynpaBjieHHe nopTOB H BG&HMX OyT6H COOdHţeHHH]: Administraţie de Stat ocupându-se cu construcţia, întreţinerea şi exploatarea porturiîor şi şantierelor navale, ca şi cu exploatarea navigaţiei fluviale şi maritime. A fost înfiinţată în 1908. 1* Admirabilă galbenă. Agr.: Varietate de piersecă cu fructul mare, rotund, mai lung decât lat; peIiţa fină, pufoasă, de coloare galbenă-aurîe bătând în portocaliu, iar pe partea însorită bătând în roşu, dungat cu purpuriu. Miez galben, roşu lângă sâmbure, fondant, semi-fin. Se detaşează greu de sâmbure. Se coace pe la mijlocul lunii August, 2. Admisibil [admissible; zulâssig; admissible; megengedheto; AonyCTHMblft]. V. Valoare admisibilă. 3. Admisiune [admission; Einstromung, Ein-la%; admission; inlet, beâramlâs; BnyCK, noCTy-njieHHe, nHTaHHe]. Mş.; 1. Porţiunea din cursa pistonului corespunzătoare intervalului de timp în care organul de admisiune permite trecerea agentului motor în cilindru. — 2. Intrarea agentului motor în cilindrul maşinii sau în maşina care-l utilizează. 4. ~ anticipată [admission anficipee; Voreinfafj; admission in advance; elobeâramlâs; npe/ţeapH-TeJIbHblH npHTOK]: 7. ~ parţială Jad-mission partielle; teii-weise Beaufschia-gung; parţial admission; reszieges toltes (-beâramlâs); HaCTHH- CXU eoe (nap^ajibHoe)lv\\r HanojiHeHHe]: Ad- misiune a agentului motor într'o turbină, prin aparate fixe, cari nu se dispun pe toată periferia din faţa primei roţi (fig. 38) czf* Fig. 38. Admisiune parftală. a) aparate fixe; bj coroană cu aparate mobile. Porţiunea din cursa pistonului spre punctul mort inferior, pe care începe deschiderea organului de admisiune. Se măsoară în procente din cursa pistonului. 5. ~ axială [admission axiale;achsiale Beaufschlagung; axial admission; tengely irânyu beâramlâs; aKCHajIbHblH npHTOK (napa)]: Intro- ducerea agentului motor într'o mafşină de forţă, paralel cu axa maşinii (fig. 36). c. ~ radială [ad-«mission radiale; ra-diale Beaufschlagung; radial admission; su-garâs beâramlâs; pa-AHaJIbHblH npHTOK]: Introducerea agentului motor într'o maşină de forţă, perpendicular pe direcţia axei maşinii (fig. 37). Fig. 36. Admisiune axială. Fig. 37. Admisiune radială. aj coroană cu aparate fixe. totală [pleine admission; voîle Beaufschlagung; full admission; teljes beâramlâs, teljes toltes; noJIHblft npHTOK]: Admisiune a agentului motor într'o turbină, prin aparate fixe, cari se dispun pe toată periferia din faţa primei roţi (fig. 37). 9. ~ exterioară [admission exterieure; ăufjşre Einstromung; exterior admission; kulso beâramlâs; HapyJKHblH npHTOK]: Admisiune Ia care presiunea aburului apasă pe faţa exterioară a sertarului; aburul intră prin golurile dintre muchiile exterioare ale tălpii sertarului şi ale luminii de admisiune. E folosită, în general, la sertarele plane şi la unele sertare cilindrice. 10. ~ interioară [admission interieure: innere Einstromung; interior admission; belso beâramlâs; BHyTpeHHHH npHTOK]: Admisiune care se face prin golurile dintre muchiile interioare ale tălpii sertarului şi luminii de admisiune, aşa încât presiunea aburului apasă la admisiune pe fafa interioară a sertarului. 11. variabila [admission variable; verănder-liche Einstromungsdauer; variable admission; vâltozo beâramlâsi tartam; nepeMeHHblH npHTOK]: Admisiune a cărei durată se poate modifica în funcţiune de puterea cerută maşinii. 12. grad de ~ [degre d'admission; Beauf-schlagungsgrad; degree of admission; beâramlâsi fok, beâramlâsi mertek; CTeneHb HanOJIHeHHfl]: Raportul dintre lungimea cercului din coroana fixă a turbinei ocupată de ajutaje şi dintre lungimea totală a cercului acelei coroane. Se exprimă şi în procente. 13. Admifanfă [admittance ; Scheinleitwert, Admittanz; admittance; lâtszolagos vezetoke-pesseg; nOJIHaa npOBO/ţHMOCTb]. El.: Câtul intensităţii efective a curentului unui circuit electric în regim armonic, prin tensiunea lui efectivă. Când circuitul e deschis, tensiunea e suma dintre tensiunea la borne şi tensiunea electromotoare în înţeles restrâns, indusă din exterior; când circuitul e închis, tensiunea e chiar tensiunea electromotoare în înţeles restrâns, indusă din exterior. Admitanţa e egală cu valoarea reciprocă a impedanţei, sau egală cu rădăcina pătrată din suma pătratelor conductanţei şi sus-ceptanţei. 42 1. Adnefh, facies de ^ [facies d'Adneth; Adnefhâr Kalkstein; Adnefh facies; Adneihi meszko; a/ţHeTHaH cfjau.HH]. GeoL: Facies m^rin, bafial al liasicului din catena alpină, reprezentat prin calcare roşii şi brune, ferugi-noase, bogate în Amoniţi. 2. Adnofafie fannotatlon; Fussnote; annota-tion; megjegyzes; aHHOTaiţHfl, npHMenaHHe]. Arfe gr.: Un rând sau mai multe, aşezate în partea de jos a pagini, culese cu litere mai mici decât literele textului, în cari se dau referinţe, bibliografie, nume de autori, trimiteri sau alte explicaţii asupra textului principaf respectiv. s. Adonis vernaiis. Agr. V. Ruscufă. 4. Adonită [adonite, adonitol; Adoftit; ado-nite, adonitol; adonit; a#OHHT]. Chim,: CH2OH-CHOH-CHOH-CHOH-CH2OH. Alcool pentavalent liniar. Optic inactiv. 5. Adraganf [adragante; Adragant; adragant; âdrâgânt (alvaszto textilnyomâsban); a^paraHT-ryMMH]. Ind. text.: Substanţă întrebuinţată ca aglutinant în imprimeria textilă. 6. Adrenalină [adrenaline; Adrenalin; adre-nalin; adrenalin; a/ţpOHaJlHH]. Chim. biol.: H /cs HO-C CH 1 I HO-C C-CH-CH2-NH-CH3 \ry I H OH Metil-aminometil (3,4 di-oxifenil)-carbinol. Hormon produs de măduva capsulelor suprarenale. Se poate prepara şi sintetic din pirocatechina. In organismul animal provoacă o strâmtare a vaselor sanguine, care produce mărirea jenşiunii arteriale, lărgirea pupilei, accelerarea bătăilor inimii şi inhibarea mişcărilor stomacului şi intestinelor, adică aceleaşi efecte cari se produc la excitarea sistemului nervos simpatic. Afară de acţiunea regulatoare asupra tensiunii arteriale, şi deci asupra repartiţiei sângelui în organism, adrenalina are şî o acţiune importantă asupra metabolismului hidraţilor de carbon. Chiar în doze minime, produce creşterea concentraţiei glucozei în sânge, dând glucozurie (v. lnsu-lină). Se întrebuinţează în chirurgie ca agent anemiant local, pentru împiedecarea emoragii-lor. Se adaugă în anestezicele locale (novocaina) pentru a le mări activitatea. Sîn. Suprarenin. 7. Adrenocrom [adrenochrom; Adrenochrom; adrenochrome; adrenokrom; ‘ a;ţpeHOXpOM]. Chim. biol.: Produs de oxidare al adrenalinei, prezent în organismul uman. la naştere din adrenalină, prin oiclizare între gruparea amino şi ciclu (v. Adrenalină). 8. Adrenosferon [adrenosterone; Adrenoste-ron; adrenosterone; adrenoszteron (mirigyvâla-dek); aApeHOCTepOH]. Chim. biol.: 3-11-17 tri-oxo-androsten (4). Hormon cu edificiu steroîic, care se găseşte în glandele suprarenale. Des- volfă o acfiune fiziologică asemănătoare cu a hormohului sexual (masculin). 9, Adresograf [adressographe; Anschriften- schreiber: adressograph; cimirogep; aApeGG- rpa^)]. Arfe gr.: Maşină de scris şi tipărit adrese pe plicuri, pungi, banderole, etichete sau direct pe imprimatele cari urmează a fi expediate prin poştă. Se întrebuinţează în deosebi pentru ziare şi reviste. 10. Adsorbanf [adsorbant; Adsorbent; adsor-bant; nyelo anyag; aâcopâHpyfonţHH, BîIHTbl-BaioiiţHH, norjioirţaiomHHj. Chim. (iz.: Substanfă pe suprafafa căreia se adsoarbe o altă substanfă. V. Adsorpfie. Ex.: cărbunele activ, silica-gelul, pământurile decolorante, etc. n. Adsorbl! [adsorbat; Adsorbat; sdsorbafe; elnyelesi elegy; a#CQp6aT]. Chim. fiz..'Complexul format prin unirea adsorbantului cu substanţa adsorbită. 12. Adsorpfiv [adsorptif; Adsorbendum; ad-sorptive; efnyeît anyag; CnocodHblft K a/ţ-C0p6lţHH], Chim.: Substanfa care este adsorbită în suprafeţe. Sin. Adsorbendum. V. Adsorpfie. 13. Adsorpfie [adsorption; Adsorption; adsorp-tion; adszorpcio, elnyelesi folyamat; a/ţCQp6lţHH, (norjiomeHHe Ha iiOBepxHOCTH)]. Chim. fiz.: Modificarea concentraţiei unei substanfe în suprafafa unei faze, faţă de concentraţia din interiorul fazei. Dacă concentraţia e mai mare în suprafaţă, adsorpţia se numeşte pozitivă sau mai scurt, adsorpţie; dacă concentraţia e mai mică în suprafaţă, adsorpţia se numeşte negativă. Conform legii (teoremei) lui Gibbs, dedusă din con-sideraţiuni termodinamice, substanţele cari coboară tensiunea superficială prezintă adsorpţie ppzitivă, iar cele cari o măresc prezintă adsorpţie negativă. Cantitativ, adsorpţia depinde de mai mulţi factori: natura adsorptivului, natura adsorbantului, natura disolvantului si concentraţia sau, pentru gaze, presiunea adsorptivului. 14. isotermă de ~ [isotherme d'adsorption; Adsorptionsisotherme; absorptions îsotherm; izoterm .gor.be; H30TepMâ aACOp6ijHH]: Curba care indică variaţia adsorpţiei în funcţiune de concentraţie, respectiv de presiune. Curba are forma unei parabole de ordin superior, care este reprezentată prin ecuaţia: x * fa — — K° c m (isoterma lui Ostwald-Freundlich), unde x reprezintă cantitatea de substanţă adsorbită pe m qrame de adsorbant, c concentraţia adsorbtivului* (respectiv presiunea pentru gaze) în echilibru, iar K şi Mn două constante, dintre cari valoarea lui Mn dă indicaţii asupra naturii fizice sau chimice a adsorpţiei. Valoarea lui Mn pentru adsorpţia normală este de cca 0,5; o valoare apropiată de zero denotă cantităţi echivalente. Adsorpţia neelectrolifilor sau a electrolifilor slabi este apolară. 15. ~ hidrolitică [adsorption hydrolytique; hydrolytische Adsorplion; hydrolytical adsorption; 41 hidrolitikus einyeles; TH^poJIHTHHeCKaH a#eop6-iţHîi]: Adsorpţie polară, în care se produce o schimbare a concentraţiei ionilor de hidrogen din soluţie adsoarbe deosebit baza şi acidul, cari constitue sarea respectivă. Ex.: O soluţie de clorură de potasiu, care este neutra, devine alcalină la tratarea cu cărbune de zahăr lipsit de cenuşă. 1. ~ de înlocuire [adsorption d'echange; Aus-tausch-Adsorption; change adsorption; csere el-nyeles; 3aMeCTHTejIbHaH a/ţC0p6lţHH]: Anionul şi cationul sunt adsorbiţi în proporţii diferite; în locul ionului adsorbit, trece în soluţie un ion încărcat la fel. Fenomenul este important la adsorpţia coloranţilor organici. In cazul substanţelor nedisociate, acelea cu activitate capilară mai mare le înîocuesc în suprafeţe pe acelea cu activitate capilară mai mică. 2. ~ selectivă [adsorption selective; selektive Adsorption; selective adsorption; szelektiv el-nyeles; ceJieKTHBHaH aAC0p6iţHH]: Dintr'un amestec de substanţe, adsorbântul adsoarbe mai mult pe unele decât pe altele. De obiceiu se adsorb mai muit substanţele cu activitatea capilară cea mai mare. Ca aplicaţie v. Cromatografia. 3. ~ orientată [adsorption orientee; gerichtete Adsorption; oriented adsorption; irânyitott e!-nyeles; opHeHTHpoBaHHan aACOpâuHH]: Moleculele adsorbtivului sunt orientate în suprafeţe Se produce când moleculele adsorbtivului sunt nesimetrice şi posedă o grupare polară (ex.: alcoolii, acizii graşi, aminele, etc.). 4. ~ reversibilă [adsorption reversible; urrv kehrbare Adsorption; reversible adsorption; re-verszibilis einyeles; o6paTHMaH a#C0p6LţHH]: Adsorpţie în care adsorptivul poate fi îndepărtai de pe suprafaţa adsorbantuîui prin diluare, prin scăderea presiunii sau prin eluţie. Isotermele de adsorpţie se aplică numai în cazul adsorpţiei reversibile. s. ~ ireversibilă [adsorption irreversible; kehrbare Adsorption; irreversible adsorption; ireverszi-bilis einyeles; Heo6paTHMaH a/ţCOp6iţHH]: Adsorpţie în care adsorptivul este strâns legat de adsorbant şi echilibrul stabilit nu este reversibil. Are Iqc, de obiceiu, când se formează combina-ţiuni Chimice definite între adsorptiv şi adsorbant. V. Chemosorpţie. Adsorpţia are numeroase aplicaţii practice în industria petrolului; la separarea gazolinei din gazele naturale, cu ajutorul cărbunelui activ; la rafinarea benzinei de cracking prin procedeul Gray; la rafinarea şi decolorarea uleiurilor minerale şi a parafinei, a vaselinei, cerezinei etc., cu ajutorul pământurilor naturale decolorante (bentonite). e. rafinare prin ^ [raffinage par adsorption; Bleicherdebehandlung; refining by adsorption; feh£rito foldkezeles; pacjMHHpoBâHHe nyTeiw a/ţcopniţHH]. Ind. petr. V. Rafinare cu pământuri. 7. Aducere la acelaşi numitor. V. sub Numitor, s. Aducfie, conductă de ~ [canal d'adduc-tion; Zuleitung; feed pipe; csatorna csovezetek; npHBO/ţHOH KaHaJi, Tpyda]. Hidr.: Conductă sub presiune sau canal cu nivel liber care transportă un lichid dela punctul de captare la punctul de distribuţie (castel de apă, cameră de echilibru, rezervor). 9. Adular [adulaire; Adular; adularia; adulâr; a/ţyjinp (noJieBoft rnnaT)]. Mineral.: Ortoză cu habitus pseudo-romboedric, transparentă, incoloră şi cu aspect sticlos. Frecventă pe crăpături şi geode alpine. 10. Adunare [addition; Addierung; addition; osszeadâs; CJIOHCeHHe], A/g..* Operaţiune fundamentală cu caracter algebric. Modelul său este adunarea numerelor naturale, care are următoarele caracteristice: a şi b fiind întregi, a -f b este un întreg determinat şi unic; operaţiunea este asociativă, adică (a +&)-fc — a~b(b~hc) şi comutativă:a+b — b-{-a. Orice operaţiune între elementele unei mulţimi (numere, funcţiuni, vectori, matrice, transformări, etc.) care are următoarele proprietăţi, se poate numi adunare: 1. a şi b fiind două elemente ale unei mulţimi, a-j-b este un element al aceleiaşi mulţimi, şi 2. Operaţia este numai asociativă şi comutativă. 11. Adunarea acceleraţiilor. V. Acceleraţiilor, compunerea 12. ~ viteselor. V. Viteselor, compunerea îs. Ad valorem. Drept (taxă) care se stabileşte în raport direct proporţional cu valoarea declarată a mărfii. Sistem de taxare în care se aplică principiul enunţat mai sus. 14. Advecfie, Meteor. V. Aer, mişcări de 15. Advecfiv, echilibru Meteor. V. Atmosferă, echilibrul în ig. Adyfon, Arh. V. Absidă. t7. Aelia rostrata. Agr. V. sub Ploşniţele cerealelor. îs. ~ acuminata. Agr. V. sub Ploşniţele cerealelor. ia. Aer [air; Luft; air; leg, levego; B03^yx], Meteor.: Amestec de gaze alcătuind atmosfera (v. Atmosfera), cu următoarele caracteristice: Densitatea aerului uscat la - 0°, 760 mm-Hg şi latitudine de 45°, este p0= 0,00129305 g/cm3 (mărime luată ca unitate pentru exprimarea densităţii gazelor). Densitatea aerului umed se calculează din formula: . H- 0,377 £ 1 . A = Po--------_-------- x 760 1 + 0,00367 t unde H este presiunea atmosferică totală (aer şi vapori) în mm Hg, t temperatura aerului în grade Celsius, iar s tensiunea vaporilor exprimată în mm Hg. Densitatea aerului, la o înălţime până la 12 000m, se calculează cu formula de aproximaţie: y (528) 8000 , , h = Po V/ 9/cm • 44 Densitatea în funcfiune de presiunea p (exprimată în milibari) şi temperatura virtuală T (exprimată în grade Kelvin) se deduce din: p= 348,6 y g/cm3. Căldurile specifice şi latente, v. Căldură specifică şi Căldură latentă. Entropia 'aerului,1 notată în tehnică cu S şi în Meteorologie cu se exprimă prin formula: cp-LS + K, unde Cp e căldura specifică la presiune constantă, K o constantă, iar 0 temperatura potenţială pentru aerul uscat sau temperatura echipo-tenţială pentru aerul umed. Constanta K se defineşte luând: ^e=10o 35 $0 = 100 “ °* Pentru aerul uscat, la 0 = - 273°, 9,998Xl(r6 în ergi/°C. Conductibilitatea termică. Coeficientul de con-ductibilitate moleculară X al aerului uscat şi liniştit depinde de temperatură: *° I X t° X t° 'l X — 50 0,0000422 -10 0,0000517 4-20 0,0000565 -30 0453 0 0553 f 30 0581 -20 0517 10 0549 + 40 0597 Coeficientul X este exprimat în cal cm-1 s" grad-1. Difuziunea gazelor atmosferice. Coeficienţii de difuziune moleculară sunt: Aer fată de oxigen Aer/hidrogen Aer/vapori de apă CCb/oxigen COă/hidrogen Hidrogen/oxigen Argon/heliu Vapori/aer (0°) Vapori/aer (19,5°) Frecarea exterioară a 0,178 cm2 0,661 cm2 0,24 cm2 0,180 cm2 0,56 cm2 0,72 cm2 0,706 cm? 0,198 cm2 0,283 cm2 aerului. Aerul deplasează, în contact cu soiul şi cu obiectele de pe sol, este supus frecării. După Guldberg şi Mohn, forfa exercitată pe unitatea de suprafaţă este proporfională cu vitesa şi dirijată în sens opus direcfiei de deplasare. Factorul de pro-porfionalitate se numeşte coeficient de frecare (extenoară) a aerului. Din observafii făcute asupra vitesei şi direcfiei vântului real, în raport Cu vântul teoretic, în calculul căruia nu se fine seamă de frecare (v. Vânt), s'au găsit pentru coeficientul de frecare al aerului valorile medii de: 8X10-5 (deasupra uscatului) şi de 2X10“ (deasupra oceanului). Valoarea acestui coeficient e&te puternic influenfată de starea de turbulenfă h aerului. Frecarea interioară (viscozitatea aerului). Determinarea coeficientului de frecare interioară, a- dică a viscozităfii dinamice, este extrem de dificilă în atmosfera liberă, fiindcă depinde de gradul de turbulenfă al aerului. Aşa se . explică - discordanţa foarte mare dintre valorile obfinute. Viscozitatea Tj este independentă de presiune şi creşte odată cu temperatura, cum rszultă din următoarele valori, măsurate în laborator pentru un aer uscat şi de turbulenfă nulă: t° n -50 0,000147 -10 0,000167 20 0,000182 -30 157 0 172 30 187 -20 162 10 177 40 192 Coeficientul r\ e exprimat în gem"1 s”1. In aerul umed saturat, valorile de mai sus se reduc cu 0,33°/o. Turbulenfă aerului. E caracterizată prin formarea de vârtejuri cu axa mai mult sau mai pufin orizontală. In general este de natură dinamică şi ia naştere prin frecarea maselor de aer între ele sau în contact cu diferite obstacole. Este cu atât mai puternică, cu cât atmosfera e mai pufin stabilă din punct de vedere termic, cu cât gradien-tul vertical este adică mai aproape de cei adiabatic (v. Atmosferă, echilibrul în ~). Turbulenfă dispare în apropierea solului, când radiaţia nocturnă răceşte păturile joase; de asemenea, prin fenomenul subsidenţei, care micşorează gradien-tul termic până la fornrarea unei inversiuni de temperatură. In general, turbulenţa se declanşează când vitesa relativă a maselor în joc depăşeşte 4 m/s. V. Termo-convective, vârtejuri Difuziunea prin turbulenţă. Prin turbulenfă, aerul se amestecă rapid. Amestecarea poate fi tratată ca o difuziune (vârtejuri) de elemente mult mai importante decât moleculele. Într'o primă aproximafie se poate considera că difuziunea prin turbulenfă este supusă legilor difuziunii moleculare, în care coeficienţii de difuziune au valori mai mari. Aceşti coeficienţi sunt diferiţi, după fenomenul la care se referă: transportul unei cantităţi de mişcare, transportul de căldură, de vapori de apă, etc. (viscozitate turbulentă, coeficient de difuziune turbulentă a căldurii şi a vaporilor, etc.). Din observafii făcute asupra vântului, se constată că toţi aceşti coeficienţi sunt de aproximativ 5X104 ori mai mari decât cei referitori la difuziunea moleculară. Stratul de turbulenfă. Regiunea dintre sol şi cota de aproximativ 1000 m deasupra nivelului mării, în care frecarea şi turbulenfă aerului au acfiune sensibilă asupra vântului. încălzirea şi răcirea aerului. Schimburile termice dintre maselie de aer sau dintre o masă de aer şi un corp oarecare (de ex. solul) se pot face prin: Conductibilitate moleculară, adică prin transportul din aproape în aproape (prin ciocnirile 45 dintre molecule) al energiei cinetice moleculare. In aer, transportul este foarte lent şi de aceea, pe această cale, solul nu reuşeşte să încălzească sau să răcească decât aerul din imediata sa vecinătate. Difuziunea moleculară. Prin mişcările des-ordonate, moleculele unei mase de aer pătrund în domeniul alteia şi tind să realizeze un amestec cu o temperatură intermediară. Difuziunea moleculară este lenta şi nu reuşeşte să amestece masele de aer cari sunt în mişcare. Amestec prin turbulenfă. Datorită frecărilor interioare şi încălzirii inegale, aerul prezintă o stare de turbulenfă, caracterizată prin formarea de vârtejuri. Datorită acestora, masele de aer se amestecă rapid. Amestecul pe care difuziunea moleculară îl realizează în câteva zile, este realizat prin turbulenfă în câteva secunde. Radiafie. Masele de aer se răcesc prin emisiunea de radiafii termice (infraroşii), sau se încălzesc absorbind astfel de radiafii (absorpfia se face numai când aerul confine vapori). Ultimele două mecanisme sunt cele mai importante. Starea dinamică a aerului. V. Aer, mişcări de Indicele de refracfie al aerului. Pentru o densitate a aerului p0 = 1,293 kg/m3, indicele de refracfie nQ corespunzător luminii de lungime de undă X (în microni) este dai de tabloul următor: X ^0 X "o X wo 0,28 1,0003111 0,40 1,0002984 0,80 1,0002902 0,30 3077 0,45 2960 0,90 2897 0,32 3050 0,50 2944 1,0 2893 0,34 3029 0,55 2932 1,5 2883 0,36 3011 0,60 2923 2,0 2880 0,38 2997 0,70 2910 2,5 2879 Pentru o altă densitate p a aerului, indicele de refracfie-Wp se calculează din formula: »p = 1 .+ (»o — 1) — • Po Extincfia radiafiilor în aer. După Rayleigh, valorile coeficientului de extincfie (v.) în funcţiune de lungimea de undă a luminii, exprimată în microni (|i), sunt: 107 aX 107 aX 0,28 19,460 0,50 1,689 0,32 10,910 0,55 1,145 0,34 8,460 0,60 0,8072 0,36 6,632 0,70 0,4317 0,38 5,281 0,80 0,2515 0,40 4,255 1,00 0,1027 0,45 2,603 2,00 0,0006382 Acfiunea aerului asupra variaţii lor solare şi terestre. V. Radiafia solară; Radiafia atmosferică; Radiata terestră; Refracfia atmosferică. Starea electrică a aerului. V. lonizarea aerului; Câmpul electric terestru; Nori de furtună. Radioactivitatea aerului. V. lonizarea aerului. Compozifia chimică a aerului. V, Atmosferă. In meteorologie se disting următoarele tipuri de aer: 1. ~ rece [airfroid; kalte Luft; cold air; hideg levego; XOJiOflHbi# B03flyx]: Aer mai dens decât cel cald, care se găseşte întotdeauna în straturile inferioare. Aerul rece activ se strecoară ca o pană sub aerul cald, generând o suprafaţă frontală, a cărei intersectiune cu solul este frontul rece al depresiunilor. 2. ~ cald [air chaud; warme Luft; hot air; meleg levego; TenjibiH B03/ţyx]: Aer situat peste aerul rece, când atmosfera este formată din1 straturi de mai multe origini. Aerul cald activ se urcă, alunecând deasupra aerului rece inferior. El generează astfel o suprafafa frontală, a cărei intersecfiune cu solul este frontul cald al depresiunilor. s. ~ stabil [air stable; stabile Luft; stable air; âllando levego; CTOHKHH B03flyx]: Aerul al cărui gradient termic vertical este mai mic decât răcirea adiabatică uscată pentru o denivelare ascensională egală. V. Atmosferă, echilibrul în 4. ~ tabil [air labile; labile Luft; unstable air; vâltozo levego; HenoCTOHHHblft B03flyx]: Aerul al cărui gradient termic vertical este mai mare decât răcirea adiabatică uscată pentru o denivelare ascensională egală. Se întâlneşte rar în atmosferă, în imediata apropiere a solului, în zilele cu insolafie puternică şi, se pare, în zona sub-sfratosferică a troposferei. V. Atmosferă,, echi-ţibrul în Sin. Aer instabil. s. ~ uscat [air sec; trockene Luft; dry air; szâraz levego; Cyxoii B03/ţyx]: In înfeles termodinamic, este aerul lipsit de vapori de apă. In înfeles obişnuit, este aerul cu umezeâlă relativ mică, sub 50%, în care fenomenul evaporării este intens. s. ~ umed [air humide; feuchte Luft; wet air; nedves levego; BJiaHCHblH B03flyx]: |n înfeles termodinamic, este aerul care confine apă în una sau mai multe din fazele gazoasă, lichidă sau solidă. Cantitatea de apă se exprimă în grame la 1000 g aer uscat (coeficientul amestecului x sau ca umezeală specifică (s grame de apă în 1000 s grame aer uscat). In înfeles obişnuit, aerul umed este un aer foarte aproape de saturafie. 7. ~ nesaturat [air non-sature; ungesăttigte Luft; unsaturated air; telitetlen levego; HeHa-CbinţeHHbli! B03/ţyx]: Aerul în care tensiunea actuală a vaporilor de apă este mai mică decât tensiunea maximă pentru temperatura respectivă; vaporii nu se pot condensa. 8. ~ saturat [air sature; gesăttigte Luft; satu-rated air; telitett levego; HaCbmţeHHbIHB03flyx]: Aerul în care tensiunea actuală a vaporilor dş 46 apă a devenii egală cu tensiunea ittaxima pentru temperatura respectivă; începe condensarea. 1. ~ suprasaturat [air sursature; ubersăttigte Luft; supersaturated air; tultelitett levego; nepe-CbimeHHbift BOSflyx]: Aerul în care tensiu- nea actuală a vaporilor de apă a depăşit tensiunea maximă pentru acea temperatură, dar, din lipsa nucleelor de condensare, vaporii nu se pot condensa. 2. ~ activ [air actif; aktive Luft; active air; âramlo levego; aKTHBHblft B03#yx]: Aerul care se pune în mişcare, invadând-; regiuni din cari înlătură alte mase de aer. Vitesa lui este întotdeauna mai mare decât aceea a aerului înlăturat. 3. ~ pasiv [air passif; passive Luft; passive air; âlio levego; naccHŞHbltt B03Ayx): Aerul care stafionează într'o regiune oarecare sau care este înlocuit de aerul activ dintr’o depresiune. Mişcarea aerului pasiv este întotdeauna deviata spre stânga în emîsferul nordic (fată de aceea a aerului activ) şi e mai înceată. 4. ~ polar [air polaire; Polarluff; polar air; sarki levego, polâris levego; IIOJJHpHblH B03-/ţyx]: Masa de aer din jurul calotelor polare, coborînd uneori, iarna, dincolo de 40° latitudine. Este caracterizat prin temperatura scăzută, instabilitate verticală, vizibilitate bună, umezeală specifică mică, temperatură echipotenjială scăzută. Linia de separaţie dintre aerul polar şi masele de aer mai cald constitue frontul polar, zonă de precipitaşi şi fenomene meteorologice violente. 5. ~ arctic [air arctique; Arktikluft; arctic air; sarkkori (arktikus) levego; apKTH^eCKHH B03-Ayx]: Aer din emisfera nordică, de origine polară. o. ~ subpolar [air sous-polaire; unterpoîare Luft; sub polar air; sark alatti, subpolâris levego; no/ţnoJlHpHblfl B03/ţyx]: Aerul de origine polară, care s'a încălzit prin stagnare .în* zonele temperate. Sin. Aer temperat de origine polară. r. ~ temperat [air tempere; gemă^igte Luft; temperate airţ. mersekeli* levego; yMepeHHblH B03/ţyx]: Aer provenind din aerul polar sau tropical, după staţionarea în regiunile temperate. Are caractere intermediare între cele două categorii anterioare. 8. ~ subtropical [air sous-tropical; subtropische Luft; sub-tropical air; egyenlito alatti levego, szubtropikus levego; no^TponHneCKHH B03-Ayx]: Aerul de origine tropicală care s'a răcit prin stagnarea în zonele temperate. Sin. Aer temperat de origine tropicală. o. ~ fropical [air tropical; tropische Luft; tropical air; tropikus levego; TponHHeCKHH B03-Ayx]: Masa de aer din zona tropicelor. Este cald, stabil, de bună vizibilitate, mare umezeală specifică şi temperatură 1 echipotentială ridicată. In deplasarea lui spre pol, acest aer generează frontul fropical, cu precipitajii linişti-te şi de lungă durafa. Aerul fropical se găseşte foarte frecvent la altitudine. 10. ~ ecuatorial [air equatorial; Âquatorialluft; equatorial air; egyenlito koruli levego, ekvâto-riâiis levego; 3KBaTOpHBJIbHblH B03^yx]: Aerul care staţionează între cele două tropice. In general, el prezintă o circulaţie închisă, încât aproape niciodată nu se deplasează spre zonele temperate. 11. ~ continental [air continental; kontinentale Luti; continental air; szârazfoldi levego; KOH-THHeHTajibHblH B03flyx]: Prin contactul prelungit cu suprafaţa continentelor, în timpul stagnării sau în cursul deplasării sale, aerul arctic, polar, tropical sau ecuatorial câştigă proprietăţi fizice speciale, în general o umiditate şi o vizibilitate mai scăzută. In aces^ sens, se vorbeşte de aer arctic continental', pqlar continental, etc. 12. ~ maritim [air maritime; maritime Luft; maritime air; tengeri levego; MOpCKOil B03;ţyx]: Prin contactul prelungit cu apa oceanelor, în timpul staţionarii sau în cursul deplasării sale, aerul arctic, polar, tropical sau ecuatorial câştigă proprietăji fizice speciale şi, în primul rând, o umiditate mai mare. In acest sens, se vorbeşte de un aer arctic maritim, polar maritim, etc. 13. mase de ~ [masses d'air; Luftkorper; air masses; levegotomegek, legtomegek; B03;ţyiII-Hbie jvtaccbl]: In atmosferă există mase de aer distincte, cari se, identifică prin proprietăţile lor fizice şi după originea lor. In acest sens se vorbeşte de mase de aer cald sau rece, mase de aer umed şi mai cu seamă de mase de aer polar, arctic, subpolar, temperat, tropical, etc. Pentru analiza şi studiul maselor de aer, după proprietăţile şi originea lor, *se folosesc hărţile şi diagramele arătate la analiza frontală, ca şi diagrama Schintze sau diagrama Rossby. Masele de aer se caracterizează prin temperatura echi-potentială sau pseudopotenţială. Se disting: u. invazie de ~ cald [invasion d'air chaud; Wărmee i nbruch, Wă rmedurohbruch, Wărm e- ausbruch; warrft air invasion; meleg leg betoreş, meleg legâttores, meleg legkitores; HanjiblB TeilJioro B03Ayxa]: înlocuirea mai mult sau mai puţin rapidă a unei mase de aer rece cu o masă de aer cald. Sin. Val de căldură. 15. invazie de ~ rece [invasion d’air froid; Kălteausbruch, Kăltedurchbruch,, Kălteeinbruch; coid air invasion; hideg leg kitores, hideg leg âttores, hideg leg betores; HanJiblB XOJlbAHoro BOS^yxa]: înlocuirea mai mult sau mai pufin rapidă a unei mase de aer cald cu o masă de aer rece. Invazia de aer polar se produce prin ruperea frontului polar în regiunea dintre două familii de depresiuni. V. Perturbaţii atmosferice. Sin. Val de frig. 16. mişcări de ~ [mouvements d'air; Luftbe-wegungen; air motions; legmozgâsok, legâram-lâsok; ABHJKeHHH B03/ţyxa]. Meteor.: O atmosferă în stare de imobilitate este caracterizată 47 prmfr*o anumifa repartiţie orizontală şi verticală a temperaturii, presiunii şi densităţii aerului. Suprafefele isoterme, isobare şi isopicne ar trebui să se confunde cu cele de nivel şi ar trebui să prezinte o anumită repartiţie în înălţime a mărimilor de stare. Orice modificare a acestei repartiţii aduce o stare de desechilibru — şi revenirea la normal se face prin mişcări ale aerului. Astfel, în plan orizontal, variaţiile locale ale presiunii sunt urmate de mişcări ale aerului din spre regiunea cu presiune mai ridicată către aceea cu presiune mai joasă. Tot aşa, încălzirea aerului, prin scăderea densităţii, are ca efect ridicarea lui. Principala cauză a mişcărilor aerului consistă în încălzirile şi răcirile cari modifică, pe porţiuni mai mari sau mai mici, după caz, repartiţia de echilibru a elementelor arătate mai înainte. Incălzirjle sau răcirile pot acţiona direct sau indirect prin variaţiile corespunzătoare ale presiunii. Mişcările aerului sunt influenţate şi oarecum dirijate (mai cu seamă când au loc în mari arii geografice) de rotaţia pământului. Ele se împart cum urmează: Mişcări orizontale, cari se produc în planuri mai mult sau mai puţin orizontale şi cari se numesc vânturi. Ele se datoresc în special variaţiilor de presiune. V. Vânt. Mişcări verticale, cari se produc după direcţii mai mult sau mai puţin verticale şi se datoresc, de obiceiu, variaţiilor de temperatură. Spre deosebire de ce!e precedente, mişcările verticale realizează vitese cari în mijlociu nu depăşesc 4 m/s. Ele se mai numesc şi curenţi verticali (vânturi verticale). Deosebim: Curent ascendent [courant ascendant; auf-steigender Luftstrom; ascending current; fel-szâllo legâram, feltoro legâram; BOCXOJţHUţee B03flyiHH0e TeneHHe]: Curent de aer a cărui vitesă are o componentă verticală ascendentă. Curent descendent [courant descendant; ab-steigender Luftstrom; descending current; leszâlo legâram; HHCxoAHiiţee B03AyuiH0e TeneHHe]: Curent de aer a cărui vitesă are o componentă verticală descendentă. Advecţie [advection; Advektion; advection; âdvekcio, vizszintes âramlâs, oldalirânyu âram-lâs; «mseKLţHfl]: Orice mişcare de aer cu direcţia mai mult sau mai puţin orizontală. Poate fi de natură termică (aerul rece vine să ia locul celui încălzit, mai uşor *şi în curs de ridicare) sau de natură dinamică, atunci când aerul este antrenat de curenţi. Convecţie [convection; Konvektion; convec-tion; fuggoleges âramlâs; KOHBeKLţHH]: Orice mişcare de aer cu direcţie verticală. Poate fi de natură termică (ridicarea aerului devenit mai uşor prin încălzire, coborîrea lui prin răcirea la Fig. 39a. Mişcare cicloqică înălţime), sau de natură dinamica, atunci când aerul este antrenat de curenţi- Convecţia şi ad-vecţia constitue unul din felurile de transmisiune a căldurii în atmosferă. Mişcare ciclonică [mouvement cyclonique; cyklonale Bewegung; cyclonic motion; 6rvenylo (ciklonâlis) âramlâs, drvenylo mozgâs; iţHKJlOHHOe ABHHteHHe]: Mişcare convergentă, caracteristică unei depresiuni sau unui ciclon. Fig. 39a reprezintă isobarele, presupuse circulare, cari indică repartiţia presiunii în interiorul unei asemenea formaţii. Când cele patru forţe: de gradient, geosirofică, cicio-strofică şi de frecare (v. Vânt) îşi fac echilibru, vântul taie isobarele, iar liniile de curent iau forma unor spirale dirijate spre interior. Forţa geo-strofică perpendiculară pe vânt şi dirijată la dreapta acestuia în emisfera nordică şi la stânga lui în cea sudică, e hotărîtoare pentru direcţia relativă a vântului faţă de gradient. Datorită acestui fapt, în emisfera nordică mişcarea ciclonică se face în sens retrograd, iar în cea sudică în sens direct. Mişcare anti-ciclonică [mouvement anticycloni-que; anţicyklo-nale Bewegung; anticyclonic motion; anticiklonâlis mozgâs; 3HTH-IţHKJIOHHOe ABH-HK6HH6]: Mişcare divergentă specifică unui antici-clon, având caracteristice opuse celor indicate la ciclon (fig. 39 b). Mişcare anisobară [mouvement anisobarique; anisobare Bewegung; anisobaric motion; âni-zobâr mozgâs; HeH30(5apH0e /ţBroKeHHe]: Mişcare a aerului care nu se supune legilor repartiţiei isobare. Este datorită cumulării efectului dinamic al văilor, cari dirijează de-a-lun-gul lor curenţii de aer. Remuuri de aer [remous d'air; Fallbo; air eddies; fel- es leszâllo legzonâk, legtorlodâsok ; 6e3-riopH/ţOHHoe ABHHceHHe B03Ayxa]: Zonele instabile unde sunt asociaţi curenţi de aer ascendenţi şi descendenţi. Aeronavele sunt antrenate în sus, sau se prăbuşesc odată cu curentul descendent. Fig. 39 b. Mişcare anficiclonică. 1. goluri de ~ (trous d*air; Luftioch; air pockets; legureg; B03AyiHHbie nyCTOTbl, HMbl]: Zonele remuuri lor unde aeronava întâlneşte curentul descendent. Mişcare cuasistatică [mouvement quasistati-que; quasistatische Bewegung; quasistatical motion; kvâzisztâtikus mozgâs; KBa3HCTaTHH6CK0S flBHttceHHe]. V. Atmosferă,, echilibrul în In mine şi în industria de petrol se disting următoarele tipuri de aer: 2. ~ greu [air lourd, air mephitique; matte Wetter, stickende Wetter; mephitic air; nehez levego; TBHteJIblfl B03/ţyx]: Aerul alterat care iese din instalaţiile miniere subterane, caracterizat prîn lipsă de oxigen. 3. '“v lift [air lift; Olforderung miffeîs Druckluft; air lift; olajszâllitâs surifett levego segitsegevel; aBpOJiH(|)T]. Mine: Metodă de exploatare a sondelor, în* câre aerul comprimat este între-buinfat pentru vehicularea fiteiului la suprafaţă. Această metodă este similară cu gazlift-ul, cu deosebire că la acesta din urmă se întrebuinţează gaze comprimate în loc de aer comprimat. Acest procedeu este întrebuinţat foarte rar în fară, din cauza inconvenientelor pe cari le prezintă. Se întrebuinţează doar pentru ridicarea apei din pufurile mai adânci. 4. ~ proaspăt [air frais, air respirable, bon air; frische Wetter, gute Wetter; fresh air; friss levego; CBeJKHH B03Ayx]: Aerul curat care intră în instalafiile miniere subterane; are o compozite asemănătoare, în linii mari, cu aceea a aerului atmosferic. 5. ~ vătămător [air vide, air mauvais, air toxi-que; bose Wetter, giftige Wetter; pernicious air; fojto levego, merges levego; BpeAHblH B03Ayx]. Aerul viciat care iese din instalafiile miniere subterane, alterat pe de o parte prin lipsa de oxigen, iar pe de altă parte prin adăugarea de elemente vătămătoare; este periculos pentru respirafie. In domeniul maşinilor se disting următoarele tipuri de aer: e. ~ de combustie [air de combustion; Ver-brennungsluft; air of combustion; egesi levego; ropiOHHft B03Ayx]: Aerul necesar pentru a se efectua arderea completă a unui combustibil, într'un focar, maşină, etc. 7. ~ primar [air primaire; Primarluft; primary air; primer levego; nepBHHHblH B03Ayx, ra-30reHepaT0pHblft B03Ayx]: Aerul principal care serveşte în focar la combustie. 8. ~ secundar [air secondaire; Sekundărluft; secondary air; szekunder levego; BTOpHHIîbifl B03AyX AJIfl AOnOJIHHTejIbHOrO CHSHraHHfl]: Aer introdus în mod suplementar în focar, pentru completarea cantitâf îi necesare (în cazuri excepfionale). 9. ~ incidental [air entre incidemment; Ne-benluft, Beiluft; incidental air; mellek leg; CJiy-Ha^nbîH B03Ayx]: Aer întrat în focar în mod incidental, prin evenfuale crăpături ale zidăriei sau în alt fel. 10. ~ adiţional [air additionnel; Zusatzluft; additional air; kiegeszito levego; AOIIOJIHH-TeJibHblH BOSAyx]: Aerul introdus peste trebuinţele normale, pentru diferite scopuri, ca ventilafia, combustia, etc. 11. ~ carburat [air carbure; Gasgemisch; car-buretted air; leg-gâz elegy; Kap6i0pHp0BaHHaH B03AyniHaH CMeCb]: Amestecul gazos rezultat după consumarea oxigenului din aerul amestecului combustibil. ia. ~ de scăpare [air d*echappemenf; Abluft; drawing off air; hasznâlt levego; BblXJlOIIHblJt 0Tpa60TaHHbIii B03Âyx]: Aerul care iese dintr'o instalaţie, maşină, etc. îs. ~ comprimat [air comprime; Druckluft; corhpressed air;suritett levego; CHCaTblă B03Ayx]: Aer sub presiune. Sub această formă, are diferite întrebuinfări, ca acţionarea ciocanelor de mână, a ciocanelor mecanice, acfionarea dispozitivelor de frână la vehicule de cale ferată, acfionarea disjonctoarelor electrice, etc. 14. ~ de baleiaj [air de balayage; Spulluft; scavenging air; tisztito levego; npOMblBOHHbiiî B03#yx]: Aerul introdus într'un motor cu ardere internă, înainte de începerea admisiunii, pentru spălarea cilindrului de gaze arse. Metoda permite mărirea puterii date de maşina respectivă. 15. ~ de frânare [air pour le freinage; Brems-luft; brake air; fekezes suritett levegovel; Top-M03H0H B03Ayx]. C. f.: Aerul comprimat la o presiune superioară celei atmosferice, care acţionează asupra pistoanelor în cilindrii de frână, tijele pistoanelor fiind în legătură cu sa-boţii de frânare. Aerul e comprimat de un compresor şi e împins pe conducta frânei, iar de aici în rezervoarele auxiliare. In celelalte ramuri ale tehnicei prezintă importanţă: ic. ~ în masă argiloasă [air dans la masse ar-gileuse; Luft in der Tonmasse; air in the a’rgilla-ceous mass; agyagfombok belsejebe zârt levego; B03AyniHbie ny3bipn fjihhhhhoh Maccw]. Ind. st. c.: Bulele de aer incluse într'o masă argjloasă constitue un deplastificator gazos, deoarece împiedecă particulele argiloase să se lege bine între ele. Presa de cărămidă cu vid măreşte plasticitatea argilelor prin eliminarea aerului din masa argiloasă. 17. ~ lichid [air liquide; flussige Luft; liquid air; cseppfolyos levego; mH/ţftHH B03#yx]: Produs obţinut prin răcirea aerului sub temperatura critică şi la o presiune convenabilă, format din oxigen, azot şi gaze nobile lichefiate. Temperatura critică este de — 140,7°, iar presiunea critică e de 38,4 at. Principiul de fabricare consistă în comprimarea aerului la presiuni mari şi° destindere adiabatică bruscă, ceea ce are ca urmare producerea unei răciri puternice. In această faza, gazul răcit este readus la presiune 49 Fig. 40. Maşina Unde penfru lichefierea aerului. mare şi apoi destins până ia presiunea normală. Repetând succesiv operafiiie de mai sus, se realizează temperatura şi presiunea critică necesară începerii lichefierii gazu- tscUot lui. Principiul se realizează tehnic în maşina Unde {fig. 40) şi în maşina Claude (fig. 41). In maşina Unde se întrebuinţează contra-curentutl în circulaţia gazului, realizat printr'un sistem de fevi cu pereţii dubli. In feava interioară circulă aerul răcit şi sub presiune, care-l răceşte pe cel din ţeava exterioară şi în care se destinde. Circuitul aerului în maşina Urtde se face fără să se folosească lucru mecanic. După ce aerul a străbătut un număr oarecare de astfel de fevi, el iese lichefiat, într'un recipient Special. La maşina Claude, detenta aerului se face în dosul unui piston care efectuează lucrul mecanic. Răcirea gazului în această maşină este considerabilă de- * oarece, când pistonul efectuează lucrul mecanic căldura internă eliberată de gaz se transformă în energie, mecanică. In rest, maşina Claude este asemănătoare cu a lui Linde. Pro-prietăfi : Lichid incolor sau colorat slab în albastru, limpede, cu p. f. cuprins apa i f XHI. -130' compresor de aer maşină de detentă Fig. 41. Maşina Claude pentru lichefierea aerului» ţs/J -190° între -159° şi -192°, d. aproximativ 1, care poate fi păstrat în vase de sticlă cu perefii dubli, dintre cari s’a scos aerul, cunoscute sub numele de vase Dewar. Materialele introduse în aer lichid câştigă, ca urmare a temperaturii joase, proprietăţi speciale; astfel, cauciucul îşi pierde elasticitatea şi devine sfărâ-micios, iar metalele îşi pierd rezistivitatea (fenomenul de supraconductibilitate). întrebuinţări: Cu ajutorul aerului lichid se pot realiza, în laboratoarele de cercetări, temperaturi foarte joase. Amestecat cu cărbune praf în anumite condifiuni, este folosit ca exploziv în lucrări subterane. Tunelul Mont Blanc a fost perforat mai mult de jumătate cu aer lichid. Sub numele de Oxiliquit este cunoscut un exploziv cu aer lichid, întrebuinţat la umplerea bombelor de aviaţie. Prin distilarea fractionată a aerului lichid şe prepară oxigen lichid, azot lichid şi ga*e nobile. 1. ~ maşină de ~ [machine â air; Luft- maschine; air engine; suritett leghajtâsos gep; MamHHa padoTaionţan B03#yxoM]: Maşină care întrebuinfează aerul drept agent motor. 2. ~ suflat [vent; Geblăseluft; blowed airr blast air; koho szel, befujt levego; HarH6Tâ-eMbîH B03Ayx], Metl: Aer debitat sub presiune în furnalele metalurgice. V. şi Suflantă. 3. Aer. Arh. V. Epitaf. 4. Aera) [aerage; Bewetterung, Zufuhrung frischer Wetter; ventilation; szellozfetes, friss levego vezetes; aapaiţHH, npOBeTpHBaHHe]. Mine: Totalitatea procedeelor, a mijloacelor şi lucrărilor cari permit introducerea de asr proaspăt în instalafiile miniere subterane. Scopurile principale ale aerajului sunt: să dea oamenilor şi animalelor aerul necesar respiraţiei, să dilueze gazele vătămătoare sau grizuul şi să scadă temperatura atmosferei subterane. Curentul de aer proaspăt intră în mină, dela suprafaţă, prin pufuri, planuri înclinate sau galerii de pătrundere (de coastă); circulă pe căile de comunicafie şi prin lucrările subterane, pe cale naturală (v. Aeraj natural) sau pe cale artificială (v. Aeraj artificial) şi iese din mină printr’un puf, galerie sau suitor de aeraj. s. ~ artificial [aerage artificiel; kunstliche Bewetterung; artificial ventilation; mesterseges szellozfetes; HCKycCTBeHHaa a3paiţHH]. Mine: Aerajul provocat de o diferenţă de presiune a aerului între punctele de intrare şi ieşire din mină, datorită mijloacelor artificiale. e. ~ aspirant [aerage aspirant; saugende Bewetterung; aspirate ventilation; szivorendszeru szellozfetes; BCaCblBaiOlnafl aapaiţHH]. Mine: Procedeu de aeraj artificial cu ajutorul unor maşini, în care aerul este aspirat din mină şi apoi refulat în atmosferă. 7. ~ în coborîş [aerage descendant; Abwărts-bewetterung, abfallende Wetterfuhrung; descen-ding ventilation; szellozfetes leszâllo legâram-mal; HHCXOflHHţaH aapaiţHH]. Mine: Procedeu de aeraj, în care aerul parcurge în sens invers drumul pe care-l parcurge în cazul aerajului în suiş. 8. ~ în suiş [aerage ascendant; aufsteigende Wetterfuhrung; ascending ventilation; szelloz-tetes felszâllo legârammal; BOCXO/ţHHţaH aapa-iţHH], Mine: Procedeu de aeraj, în cadrul planului general de aeraj al exploatării miniere, în care aerul coboară prin puful de extracfie, circulă prin galeria transversală principală până la zăcământ, iar pe urmă, prin galeria direcţională principală, parcurge în suiş, adică de jos în sus, şantierele de tăiere respective spre puful care serveşte pentru ieşirea aerului. 9. ~ natural [aerage naturel; naturliche Bewet-terung; natural ventilation; termeszetes szelloztetes; HaTypaJibHaa aapaiţHH], Mine: Aerajul provocat de depresiunea care se creează prin diferenţa de greutate a aerului, între punctele de intrare şi de ieşire din exploatarea minieră. 50 satisfăcând uneori nevoile de aer ale unei exploatări miniere. De cele mai multe ori este neregulat, schimbându-şi atât sensul cât $i intensitatea. î. ~ refulant [aerage soufflant; blasende Bewetterung; forced aeration, blowed aeration; fuvos szellozfetes; aspaiţHfl THro&J. Mine. Sin. Aeraj suflant. V. Aeraj aspirant. 2. Aerare (într'un siloz) [aeration des silos; Silosenfluftung; silo aeration; sziIo szellozfetes; CH-JI03HaH aapaiţHH]: Operafiunea de răcire a cerealelor depozitate în celulele unui siloz, prin introducerea în celule a aerului sub presiune sau, In mod primitiv, prin lopătare. 3. Âerel. Silv.: Răşină cu miros urît,, extrasă din rădăcinile diferitelor specii de Ferula (originară din Persia). Se întrebuinfează la prepararea unor medicamente, condimente, chiturî, etc. 4. Aerian [aerien; Luftleiter; aerial; legi antena; B03#yiHHblă np0B0AHHK]. Elf.: Conductă sau ansamblu de conducte aeriene, întrebuinfate penfru emisiunea sau recepfionarea undelor electromagnetice, adică termen comun pentru antena electromagnetică în înfeles restrâns, şi pentru cadrul electromagnetic. 5. Aeriană, stereofotogrammetrie ~ [sfe-reophotogrammetrie aerienne; Luft-Stereophoto-grammetrie; aerial stereophotogrammetry; legi sztereofotogrammetria; B03/ţyiHHafl <|>OTOrpaM-MCTpHH-]. Fofgrm.: Diviziune a Stereofotogram-metriei care se ocupă cu tehnica obfinerii şi exploatării fotogramelor aeriene. e. Aerisire [aeration, aerage, ventilation; Wetterfuhruna, Luftunq, Bewetterung, Wetterver-sorgung, Wetterwirtschaft; aeration, ventilation; szellozfetes; XipOBeTpHBaHHe, aspaiţHH]. Mine. V. Aeraj; Ventilafie. 7. Aerob şi anaerob [aerobe et anaerobe; Aerob und Anaerob; aerob and anaerob; aerob 6s anaerob mikroorganizmusok; a3po6bi h aHaa-po6bI (daKTepHH)]: Microorganismele cari nu se desvoltă decât în prezenfa oxigenului se numesc aerobe sau strict aerobiotice; cele cari se desvoltă în absenfa oxigenului se numesc anaerobe obligatorii sau anaerobiotice obligatorii. Cele cari sunt mai mult sau mai pufin indiferente fafă de oxigen se numesc anaerobiotice facultative. 8. Aerocarfograf [aerocartographe; Aerokar-tograph; aerocartograph; âerokartogrâf; B03-flymHbiH KapTOrpa^)]. Fotgrm.: Aparat de res-titufie fotogrammefrică pentru întocmirea hărţilor, pe cale automată, după fotograme. 9. Aerocariografte [aerocartographie; Luft-vermessung; aerocartography; legi terepfelme-res; B03#yiHHaH Kapxorpa(f>HH]e Fofgrm.: Tehnica întocmirii hărfilor şî a planurilor topografice, cu ajutorul aparatelor automate de cartare, pe bază de fotograme aeriene. io. Aerociinoscop [aeroclinoscope; Aerokli-noskop; aeroclinoscope; âeroklinoszkop; aspo-KJlHHQCKOn]. Fiz.: Instrument indicator al gra-dientului de presiune a aerului, imaginat în 1866 de Buys-Ballot. Nu a fost pus în practică. 11. Aerocre! [aero crete; Aerocret; aerocrete; âerokrât, lyukacsos habarcs; aapoKpeT]. Iad. cimt.: Mortar poros, alcătuit dintr'un amestec de ciment, nisip şi apă, căruia i se adaugă puţină pulbere de aluminiu. Aluminiul reacţionează cu varul pus în libertate prin priza cimentului şi dă hidrogen, care umflă amestecul, făcându-l poros. Are proprietăţi de izolant termic şi fonic. 12. Aerodinamic [aerodynamique; aerodyna-misch; aerodynamic; âerodinâmikus, âramvona-las; aapo/ţHHaMHHeCKHâ]. Av.: Calitate a formei date unui corp solid spre a prezenta un profil care să fie cât mai potrivit pentru deplasări în aer, cu un consum minim de energie adică şi cu o rezistentă la înaintâre cât mai redusă- 13. Aerodinamică [aerodynamique; Aerodyna-mik; aerodynamîcs; ăerodînamika; aspo^HHa-MHKâ]. Av.: Ramură a Mecanicei fluidelor care* se ocupă cu studiul mişcărilor dintr'un mediu gazos, în special cu mişcarea corpurilor solide în aer.- 14. ~ fizică [aerodynamique physique; physika-lische Aerodynamik; physical aerodynamics; fizi-kai âerodinâmika; 4>H3HHeCKaH aspOflHHaMHKa]. Meteor.: Capitol al Aerodinamicei, desvoltat şr aplicat la studiul fenomenelor meteorologice, în care se fine seamă de caracteristicele fizice ale gazelor reale ca: variafia temperaturii în timpul transformărilor adîabatice, frecarea şi viscozitatea dinamică şi moleculară, etc. 15. Aerodrom [aerodrome; Flugplatz; air potfr repuloter; aspOflpOM]. Av.: Teren special amenajat, având dimensiuni suficiente în toate di-recfiile, care permite rularea pe sol a avioanelor ta decolare şi aterisare, oricare ar fi direcfia locală a vântului. Terenul trebue să fie cât mai neted şi orizontal, cu iarbă deasă şi scurtă —-şi să nu aibă locuri cari să devină mocirloase pe timp de ploaie. Există aerodromuri principale, cari îndeplinesc toate condif iuni le de mai sus, fiind prelucrate şi întreţinute cu cea mai mare atenţiune; aerodromuri secundare, cari se bucură de mai puţină atenţiune — şi aerodromuri auxiliare, improvizate în lungul liniilor principale de sbor, pentru a oferi un loc de aterisare forjată mai pufin periculoasa. ie. Aerofloaf (termen englez) [aerofloat; Aero-float; aerofloat; aerofloat, habos flotâcio gyujto; 4)JiOTHpyK)mee BeuţecTBO]. Mine: Colectorii spumanfi folosifi în flotafia minereurilor; cel mai important este acidul dicresilfosforic (CHsCeH^jHPO*. După procentul de pentasulfură de fosfor folosită la prepararea lui, se deosebeşte aerofloat cu 15f 25 sau 31°/o P. Cu cât acest procent e mai mare, cu atât~acfiunea colectoare e mai puternică. 17. Aerofofogrammefrie [photogrammefrie aerienne; Luffbildmessung; air photogrammetry; âerofotogrammetria; B03flyiIIHaH (JpOTOrpaMMe-TpHfl). Fotgrm.: Partea Topofotogrammetriei sau a Fotogrammetrie! propriu zise, care foloseşte fotograme aeriene pentru măsurători şi reprezentări grafice. îs. Aerogară [aerogare; Flughof; airship sta-tion; repulogep âllomâs; a3pOBOK3aJl]. Av.: Ansamblul imobilelor şi anexelor aflate pe un aeroport. Adăposteşte serviciile administrative şi de exploatare şi deserveşte, In general, traficul de pasageri şi mărfuri pe linii aeriene. V. Gară. 1. Âerogengaz [gaz de gazoline; Gasolingas; aerogene gas; gâzolingâz; ra30JiHHra3]: Amestec de vapori de hidrocarburi uşoare cu aer, obfinut prin trecerea unui curent de aer prin gazolină. Se întrebuinţează în locul gazului de iluminat, în special în laboratoare şi în locaiităfiie unde nu există gaz aerian. 2. Aerogramă. Meteor. Sin. Diagramă Refs-dal. V. Diagramă aerologică. 3* Aeroliî [aerolithe; Aerolith; aerolith, aero-lite; aerolit, kozmikus eredetu testek; aspOJIHT]. Mineral.: Termen generic pentru toate corpurile de origine cosmică (meteorite, pulberi) cari cad pe pământ, venind din spafiul interplanetar. 4. Aerologie, sondaj Meteor. V. Sondaj meteorologic. s. Aerologie [aerologie; Aerologie; aerology; âerologia; aapoJiorHH], Meteor.: Capitol al Meteorologiei care se ocupă cu repartiţia în înălfime a diferitelor elemente meteorologice şi a fenomenelor sau mişcărilor legate de ele. Âerologia se ocupă în special cu problemele de statică, dinamică şi termodinamică în atmosfera liberă. *. Aeromefru [aerometre; Luftdichtemesser; aerometer; legsuruseg-mero; aapOMeTp]. Fiz.: Instrument de măsurare sau determinare a den-sităfii aerului. ?. Aeromobil [aeromobile, corps votant; Flugkorper; flying body; repiilo test; B03,HyX0-IIO^BHJKHOH]: Corp solid, mai uşor sau maî greu decât aerul, care se poate menfine şi mişca în aer, fie datorită forjei de propulsie date de rotafia elicelor, şi presiunii aerului pe suprafaja lui portantă — fie datorită'unui impuls inijial dat corpului, şi presiunii aerului pe suprafafa sa portantă. Forma sa este construită astfel, încât să ofere aerului o rezistenfă cât mai mică. Se cunosc elicoptere, planoare şi avioane, iâr din categoria celor mai uşoare decât aerul: baloane şi dirijabile, cari au dispărut prin concurenfa avionului. 8. Aeromodel [aeromodele; FlugmodelH air-plane model; repiilogepmodel; aapOMOflejlb], Model de avion cu un mijloc de propulsie oarecare (motoraş cu benzină sau declanşor de cauciuc) care poate să sboare, fără pilot, o distanfă apreciâbilă, ampenajele fiind fixate inifial în poziţia optimă de sbor sau putând fi comandate de un mecanism de ceasornic. •. Aeron [aeron; Aeron; aeron; aeron (ot-vozet); aapOH]. Metl.: Aliaj ameliorabil de aluminiu cu 1,5 * • *2% cupru, 0,75% mangan şi 1% litiu. ti. Aeronaut [aerdnaute; Luftschiffer; afero-naut; leghajos, repiilo; aapOHaBT, B03/ţyX0-IUiaBaTejib]: Cel care conduce sau călătoreşte cu un vehicut aerian. si 11. Aeronautică [aeronautique; Aeronautik, Luftfahrtwesen; aeronautics; leghajozâs, repules; aapOHaBTHKa]: 1. Tehnica construirii de aeronave. -— 2. Tehnica conducerii aeronavelor. — 3. Ştiinţa care se ocupă cu navigafia aeriană. 12. Aeronavă [aeronef; Luftfahrzeug; aircraft; legi jârmu; B03flyilIHblH KOpaâJIb]: Vehicul care se poate deplasa în aer, fiind susţinut de o forfă ascensională şi antrenat în deplasarea pe orizontală de o altă forfă sau componentă a unei forfe. îs. Aeronivelmen! [aeroni vel lement ; Luft-nivellement; air levelling; legi szintezes; B03-flynraaH HHBejiJiHpoBKa]. Fotgrm.: Aerotrian-gulafie spafiată sprijinită pe o suprafaţa de referinţă obfinută prin determinări barometrice asupra punctelor din cari s'au înregistrat fotogramele aeriene cari servesc la desvoltarea triangulafiei respective. Aceste fotograme sunt obfinute cu camere fofogrammetrice automate, special construite, provăzute cu dispozitive de înregistrare a orizontului corespunzător fiecărei fotograme. Se deosebesc mai multe sisteme de aeronivelment, ca: 14. ~ sistem Santoni [aeronivetlement systeme S.; S.-Aeronivellement; S. system air levelling! S.-fete legi szintezes; B03/ţyiimaH HHBeJlJIH-poBKa no cnocody CaHTOHH]. Fotgrm.: Aero-triangulafie spaţială folosind camere fotogfamme-trice amenajate să înregistreze elementele astronomice cari caracterizează poziţia în spaţiu a centrelor de perspectivă ale fotogramelor pe cari se desvoltă triangulaţia regiunii. Aeroni ve 1-mentul Santoni este caracterizat prin: înregistrarea direcţiei razelor solare printr'un periscop solar, care se efectuează pentru fiecare fotogramă în momentul expunerii ei; înregistrarea timpului, la un cronometru adecvat; înregistrarea înălţimilor relative,, la statoscop; înregistrarea declinaţiei magnetice la busola magnetică şi giroscopul direcţional. Sistemul s'a aplicat în ridicările fotogrammetrie ale regiunilor slab populate. 15. ~ sistem Nenonen [aeroni vel lement systeme N.; N.-Aeronivellement; N. system air levelling; N.-feîe legi szintezes; B03flynraaH HHBejUHl-poBKa no cnoco6y HeHOHeHa], FotgrmAero-triangulaţie specială folosind camere fotogram-metrice transformate astfel, încât să înregistreze orizontul fotogramei în camera orizont şi cota relativă a centrului de perspectivă al fotogramei cu ajutorul stetoscopului. ie. Aeroplan [aeroplane; Flugzeug; aeroplane, airplane; repulogep; aapOllJiaH, caMO-je6t]. Av.: Aparat cu plane în formă de aripi, având în general motor cu elice — şi care se poate deplasa plutind în aer. Sin. Avion (v.). 17. Aeropoiigona|le [aeropotygonation; Aero-polygonation; air polygonometry; legi sokszo-geles; aapono JIHrOHaiţHH], Fotgrm.: Opera- ţiune fotogrammetrică prin care se stabilesc şi se calculează punctele terestre necesare repera- '4^ 52 juluir restituţiei şi redresării fotogramrnetrice. Se sprijine pe desvoltarea de poligoane spaţiale cari rezultă din modelele optice corespunzătoare şirurilor de fotograme succesive. Aero-poligonafia se aplică pentru puncte situate la mici distanţe între ele (300***1000 m în medie). i. ~ în catene [aeropolygonation en cafenes; Folgebildanschlufj-Trianguiation; conjunction of succesive photographs; terbeli legi hârom-szogeles csatljkozo kepfelvetelekkel; nOCJie- AOBaTejibHan aspoTpHaHryjiHiţHH]: Aero- triangulafie spafială, penfru întinderi mici, folosind fotogramele succesive ale unui şir, orientate într’o înlănfuire continuă, pe distanfe de 8“*15 km. /v pe cupluri {aeropolygonation par cou-ples; Bildpaar-Triangulafiion; conjunction of stereo-grams; terbeli legi hâromszoge Ies keppărok segitsegevel; napnan a3pOTpHanryjiHi;HH]: Aerofriangulafie spafială, pentru întinderi mici, folosind cupluri de fotograme corespondente, asupra cărora se lucrează independent, determi-nându-se coordonatele noilor puncte de reper şi control, pe baza a trei puncte terestre de coordonate cunoscute. a. Aeroport [aeroport; Flughafen; airport; legi kikoto; aaponopT]. Av.: Terenul cu ansamblul insfşJafîilor necesare decolării, aterîsării, ma- nevrei, adăpostirii şi întreţinerii materialului volant, ca şi administrafiei acestora. Terenul trebue să fie o suprafafă cât mai plană, de obiceiu cu iarba măruntă şi deasă, degajată de obstacole pe zona din jur prescrisă de regulamentele de circulaţie aeriană. La aeroporturile importante, terenul are şi piste betonate penfru decolări şi aterisări pe timp de ploaie, pe timp cu vizibilitatea redusă şi pentru folosirea în trafic greu. Pentru aterisarea normală, noaptea, terenul e prevăzut cu balize iar pistele cu faruri. îngropate. Aeroporturile moderne sunt echipate cu instalaţii pentru aterisarea fără vizi- Fig. 42. Pianul de ansamblu al unui aeroport. a) piste pentru vreme cu vizibilitate; b) piste pentru vreme făra vizibilitate. bilitate şi pentru conducerea avionului ta mică distanţă în aceste condifiuni (fig, 42). 4. Aeroproiecfor multiplex [aeroprojecteur multiplex; Aeroprojektor Multiplex; aeroprojeefor multiplex; multiplex aeroprojektor; B03ÂymHHH npOHteKTop »MyJibTHnJieKC«]. Fotgrm.: Aparat fotogrammetrie de restituţie pentru construcţia de hărţi la scări mijlocii şr mici (1 :1OOO0*** 1 : 50 000); numărul proiectoarelor este variabil, dela 3 la 21; formatul clişeului în proiector: 4X4 cm (4,5X6 cm); modelul optic se obţine pe baza principiului anaglifuiui (fig. 43). . Fiig. 43. Aeroprojeefor multiplex cu 9 camere. 5. Aerosimplex [aerosimplex; Aerosimplex; aerosimplex; âeroszimplex, fotogrammetrikus k£-szulek; aspoCHMnjieKC}. Fofgrm.: Aparat fotogrammetrie de restituţie, folosit la întocmirea de hărţi topografice la scări 1 :10 000** *1 : 100000, pe bază de fotograme. Proiecţia imaginilor se face pe cale optică, iar exploatarea lor, pe cale stereofofogrammetrică. e. Aerosol [aerosol; Aerosol; aerosol; âero-szol; aspocoji]. Chim. fiz.: Sistem în care mediul de dispersiune este un gaz. Dacă faza dispersă este solidă, se obfine un fum; dacă faza dispersă, este lichidă, se obfine ceafă. Sub-stanfele fumigene şi unele gaze de luptă (în special arsinele aromatice) aefionează sub formă de aerosoli. 7. ~ atmosferic. Mefeor.V. Plancton atmosferici. 8. Aerostat. Av. V. Balon liber. 9. Aerostatică [aerostatique; Aerostatik; aero- stafics; ăerosztătika; asppCTaTHKa]: Ramură a Mecanicei care se ocupă cu echilibrul gazelor şi în particular cu al maselor de aer atmosferic, ca şi cu echilibrul solidelor în aer. 10. Aerostafie [aerosfation; Ballonschiffahrt, Luftschiffahrt; aerosfation; leggombhajozâs; B03-^yxonjiaBaHHe]. Av.: Ramură a navigaţiei aeriene, folosind aparate mai uşoare decât aerul. 11. Aerosfier [aerostier; Luffschiffer; aeronaut; leghajos; B03^yx0IUiaBaTejlb]. Av.: Persoană care se'“ocupă cu aerostaţia, de ex. pilot de baloane, arimor, observator de baloane, etc. 12. Aerofopograf [aerotopographe; Aerotopo-graph; aerofopograph; aerofopograf; aspOTOIIO-rpacf) (annapaT)]. Fotgrm• Aparat fotogrammetrie de restituţie, pentru construcţia de hărţi şi planuri topografice la scări mari (1:1000-**1 *.10000). îs. Aerotopografie [lever par photographie aărienne; Luftvermessung; aerotopography; ţe-repmeres legkepfelvetel segitsegevel; âspo-T0n0rpa4)HH]. Fotgrm.: Tehnica măsurătorilor terestre cu ajutorul fotogramelor aeriene. 1. Aerotrianguiaţie [triangulation aerienne; Aerotrianguiation, Bildtriangulation; aerotrianguiation; âero-, kephâromszogeles; aapOTpHaH-ryJWnţHfl]. Fotgrm.: Metodă fotogrammetrică ai cărei scop este. determinarea coordonatelor polare sau rectangulare ale punctelor terestre de reper şi de control, puncte cari constitue canevasu! de triangulaţie sau de poiigonaţie al unei regiuni care se ridică In plan cu ajutorul fotogramelor aeriene sau terestre. Prin aerotrianguiaţie se înţeleg toate metodele de triangulaţie fotogrammetrică, incluziv metodele de aeropoligonaţie şi cele de aeronivelment. In aerotrianguiaţie sau în triangulaţia aeriană se deosebesc trei grupuri de metode — şi anume: Grupul I: Metode planradiale, cunoscute sub denumirea generală de triangulaţie radială, în care cele mai frecvente sunt: triangulaţia radială nadirală generală, radială nadirală Wolf, radială americană sau a gabaritelor, radială grafico-numerică sau metoda Arundeî, radială Zeiss-Gruber, radială Aschenbrenner, etc. Grupul II: Metode spaţiale, cunoscute sub denumirea generală de triangulaţie spaţială, din cari cele mai frecvente sunt: triangulaţia spaţială pe cupluri de fotograme, spaţială în caţene sau pe şiruri, spaţială prin incluziune. Aceste trei metode se aplică pentru suprafeţe de întinderi mici şi de aceea se numesc metode de triangulaţie prin aeropoligonaţie, spre deosebire de metodele cari se aplică pe spaţii mari şi cari se numesc metode de triangulaţie prin aeronivelment; de ex. metodele Santoni, Ne-nonen şi Galius-Feber. Grupul III: Metode numerice sau prin calcul, cunoscute sub denumirea de triangulaţie analitică. Cele mai frecvente sunt metoda coordonatelor şi metoda Thompson. In primul grup sunt incluse metode expeditive, grafice sau mai precise, denumite metode de triangulaţie radială prin calcul, cari folosesc aparate stereoscopice, tniangulatoare. In al doilea grup sunt incluse metodele cele mai precise, unele desvoltate prin aeropoligonaţie şi altele prin aeronivelment; aceste metode sunt cele mai proprii pentru ridicări în plan la scări mari. In grupul al treilea sunt incluse metodele cari adoptă restituţia pe puncte, pe cale stereo-1 fotogrammetrică, dar cari sunt mai greoaie; ele fac uz de comparatoare sau de stereocompara-toare şi determină coordonatele rectangulare. 2. ~ prin incluziune [aerotrianguiation par in-clusion; Aerotrianguiation durch Inklusion; mclu-sloh aerotrianguiation; legi hâromszoge!6s soro-zatos kepfelvetel modszerevel; aapOTpHaHry-JiHiţHH BKJliOHeHHeM]. Fotgrm.: Aerotriangula-t',e spaţială folosind fotograme succesive asupra regiunii de triangulat, luate în reprize diferite; prima repriză este înregistrată la înălţimi foarte mari, de 5000•• *6000 m; a doua repriză este înregistrată la înălţimi înjumătăţite, de 2500-3000 m; a treia repriză este înregistrată la înălţimi de 1200* **1500 m, etc. Punctele de triangulaţie ob- ţinute din desvoltarea triangulaţiei efectuate pe fotogramele reprizei întâi sunt incluse în operaţia triangulaţiei corespunzătoare celei de a doua reprize —- şi aşa mai departe, până se atinge densitatea de puncte de triangulaţie, suficientă pentru topografie. s. ~ radială {aerotrianguiation radiale; Radial-aerotrianguîation; radial aerotrianguiation; sugâr-irânyu legi hâromszogeles; pa#HajjbHaH a3po-TpHaHryjlHlţHH]. Fotgrm.: Metodă de triangulaţie fotogrammetrică în care se folosesc fotograme aeriene radiale sau aproape radiale şi cari se des-voltă în lanţuri, de romburi sau triunghiuri, ale căror vârfuri de unghiuri se găsesc în pianul clişeului şi constitue punctele de radiaţie (unghiurile se măsoară grafic, tot în planul clişeului}» 4. /x/ radială centrală [aerotrianguiation par point central; photogrammetrische Mittelpunkt-aerot riangu iation; central radial aerotrianguiation; kozpontos legi hăromszogeles; pa^HaJIbHan iţeH-TpaJibHan aapoTpHaHryjiHHiHH]. Fotgrm.: Metodă de triangulaţie aeriană radială, al cărei punct de radiaţie este ales în centrul fotogramei sau al clişeului. s. ~ radială nadirală [aerotrianguiation par point nadiral; Nadirpunktaerotrianguiatibn; nlâdiral radial aerotrianguiation; nadirpontra vonatkoztatott sugârirânyu legi hâromszogeles; pa/ţHaJlbHaH aapoTpnaHryjiHiiiHH c Ha#Hpa]. Fotgrm.: Metodă de triangula}ie aeriană radială, al cărei punct de radiaţie este ales în punctul nadiral ai fotogramei sau al clişeului. e. Afac, ochiu ~ [oeil aphake; aphakisches Auge, linsenloses Auge; aphakous eye; lencse-nelkuli szem; ac^aKHHeCKHft rjia3j. Fiz.: Ochiul căruia i s'a scos cristalinul prin operaţie; un astfel de ochiu se comportă ca un dioptru ale cărui constante sunt: raza (corneei) 8 mm; indicele de refracţie 4/3; distanţa focală anterioara / = 24 mm;* distanţa focală posterioară 32 mm. Ochiul afac este hipermetropie; penfru vederea Ia distanţă, se corectează cu lentile convergente, de 11— *12 dioptrii.. 7. Afânare [foisonnement; Auflockerung; foo-sening; fellazitâs; pa30yxaHHe, BSpbixaeHHe]. Tehn.: Starea unui material fărâmiţat şi neîndesat. V. şi Infoiere. s. Afânaf [rare, foisonn^; aufgelockert; rare, dispersed; taza, ritka, szorvânyos; pa36yxniHfi, B3pbiXJieHHblâ]. Urb.: 1. Calitate a aşezărilor omeneşti, mai ales a satelor cu gospodării mari, largi şi întrerupte de culturi agricole, situate printre grupurile de case. — 2. Calitate a unui material fărâmiţat şi neîndesat. V. şi Infoiat. 8. Afanitic {aphanitique; aphanitisch; âphani-tic; âfânitikus szemcseju eruptiv kozet; â$aHH-TOBblăJ. Petr.: Calitate a rocelor eruptive cu bobul foarte mărunt, respectiv a pastelor lor, în cari mineralele constitutive nu se pot deosebi cu ochiul liber. io. Afectafie [affectation; Periodenflăche; al-lotement; tag; npeAHaSHaneHHe]. Si/v.: Totalitatea parcelelor şi subparcelelor dintr'o serie 54 de exploatare forestiera cari urmează să fie puse tn lucru în aceeaşi perioadă (de amenajament). O serie cuprinde atâtea afectaţii, câte perioade cuprinde durata totală de desvoltare, până la exploatare, a masivului forestier (revoluţia), jar ca mărime afectaţii le sunt de obiceiu egale între ele. i* Aferent [afferent; zugeordnet, zustehend; perfaining to; hozzâtartozo; lipHHHTaiomHHcH, C00TBeTCTByK)ii^Hii]. 1. Log. , Mat.: Rotaţie a două elemente cari se corespund într'o reprezentare sau într'un sistem, — 2. Cs.: Relaţie a două piese cari lucrează solidar într'o construcţie. Ex.: O grindă de beton armat, cu placa aferentă. t. Afel [affut; Lafette; gun-carriage; talp, tâ-masz (âgyu, fegyver); Jia(})eT]. Tehn. mii.: Suportul unei arme de foc, care permite punerea în direcţie, ochirea şi tragerea. Se cunosc: s. ~ fix [affut fixe; un-bewegliche Lafette; fixed gun-carriage; rogzitetttalp HenoABHHCHbiă jia(|>eT]: Afet pentru fortificaţie sau VZ/////////^ penfru marină, instalat în lucrările de fortificaţie sau pe navele de războiu, pentru tunuri, arme automate sau aruncătoare (fig. 44). 4. ~ mobil [affut mo- Fjg 44 bile; bewegliche Lafette; Afet ,ix pentru for)ificatn. mobi ie gun-carriage; moz- gathato talp; noABHHCHOft Jia$eT]: Afet de câmp, pentru armele din dotaţia trupelor de câmp sau de munte, care poate fi cu coada formată din una sau două piese. s. ~ cu irasat [affut cuirasse; Panzer lafette; armoured gun-carriage; pâncelzott talp; 6p0HHp0-BaHHblH Jia(|)eT]: Afet fix, de fortificaţie pentru piese de artilerie de mare bătaie, descoperite, Fig. 45. Afet cu irasat. f) afetul pe pivot; 2) cuirasa; 3) suportul afetului. însă protejate cu o cuirasă. Afetele cuirasate permit tragerea în toate direcţiile (fig. 45). e. Afidă. Hori. V* Păduchi de frunze. 7. Âfidon [afidon; Afidon; afidon; afidon ro- varolo; Chim.: Preparat insecticid cu bază de uleiu mineral. 8. Afin [arreile, myrtilîe; Hpîdelbeere; whortle-berry, bilberry; âfonya; HepHHKa]. Silv.: Vacci-nium Myrtillus L. Arbust din familia ericaceelor. Creşte în regiunea montană, pe soluri silicioase, turboase, acide, înalt până ila 0,5 m. Planta conţine materii tanante; frunzele sunt folosite pentru ceaiu. Fructele (afinele) sunt comestibile, cu întrebuinţări în patiserie,, la conserve, siropuri, băuturi alcoolice. Cu săruri de calciu, oxio de cupru şi amoniac, daii o coloare purpurie, întrebuinţată în pictură. 9. Afin, spaţiu Geom. V. Spaţiu. 10. Afinaj» MetL V. Afinare. 11. Afinare [affinage; Affinierung; refining, fi-ning process; megtisztităs, kitisztulâsi folyamat, finomitâs; OHHCTKa, 4>pHmeBaHHeJ. Metl.: Operaţiune metalurgică având de scop obţinerea metalului tehnic pur din metalul brut, prin curăţirea de impurităţi a masei metalice (în generai în stare lichidă). Operaţiunea se face prin una din următoarele metode: Oxidare [oxydation; Oxydierung; oxidation; oxidacio; OKHCJieHHe]: Afinarea prin oxidarea impurităţilor. Ex.: Afinarea fontei în convertisor. Diluare [dilution; Verdunnung; dilution; fel-higitâs pa33KHHceHHe]: Afinare prin amestecul materialului de afinat cu un material vechiu cu grad de afinare ridicat. Ex.: Afinarea fontei prin procedeul Martin, când se topeşte cu fier vechiu. Licuaţie [liquation; Seigern; refining-, liquation; kivâlaszto olvasztâs; JlHKBaiţHH, aeărepoBa-HHe]: Obţinerea prin, topire selectivă a me- talului cu punctul de topire mai scăzut, impurităţile cu punctul de topire mai ridicat rămânând ca masă informă netopită. Segregare [segr^gation; Abscheidungj segre-gation; kivâlasztâs; CerperaiţHH, H30JIHI3;HH]: Obţinerea prin solidificare selectivă a unei băi de mefialcu punctul de topim mal, ridicat, impurităţile cu punctul de topire mai scăzut elimi**-nându-se prin solidificare. Absorpţie [absorption; Absorption; absorption; abszorpcio, einyeles; aâcopâlţHH]: Afinare prin absorbirea impurităţilor, fără reacţii chimice. Ex.: Trecerea argintului din baia de plumb într*o baie de zinc, nemiscibilă cu prima. Reducţie [reduction; Reduktion; reduction; redukcio; BOCCTaHOBJieHHe]: Reducerea impu-rităjilor constituite de oxizi* adesea chiar oxizii metalului de afinat. După afinare poate urma rafinarea, adică obţinerea metalului pur, de obiceiu prin electroliza cu anozi solubili. Astfel, extragerea aurului din argint pe calea electrolitică este rafinarea acestuia din urmă. 12. ^ electrolitică [affinage electrolitique; elek-trolytische Raffination; electrolytic refining; finomi-fâs elektrolizis utjân; 3JieKTpOJiHTHHeCKHH a(J}<|)H-Hanc]. Chim.: Purificarea metalelor prin electro- liză. Metalul impur este înfrebuinţat ca anod "-.solubil într'o baie acidă sau într'o sare a lui (sulfat sau clorură). Prin electroliză, anodul se disolvă, iar metalul se depune pe catod (format din acelaşi metal pur), în stare de mare puritate; impurităţile cad la fund sau se disolvă în baia de electroliză. Se obţin metale în stare de mare puritate. Ex.: cupru de 99,99%, fier de 99,98%, etc. Sin. Rafinare electrolitică. 1. Afine, coordonate Geom. V. Sistem de coordonate şi Coordonate cartesiene. 2. Afinitate [affinite; Affinităt; affinity; affini-tâs; epoflCTBO]. Mat.: 1. Reprezentarea univocă a planului sau a spaţiului afin cu 3 dimensiuni pe el însuşi, astfel încât raportul oricăror doi vectori echipolenţi să fie egal cu raportul imaginilor lor, cari sunt de asemenea doi vectori echipolenţi. Imaginea sumei a doi vectori este suma imaginilor acestora, iar imaginea multiplului unui vector este acelaşi multiplu al imaginii vectorului. Considerând spafiul afin ca un spaţiu vectorial, o reprezentare univocă a sa pe el însuşi, care are aceste două proprietăţi, se numeşte transformare lineară, adică afinităţile placului şi ale spaţiului afin sunt echivalente cu transformările lineare ale planului, respectiv spaţiului vectorial. Raportând spajiul la un sistem de coordonate cartesiene, ecuaţiile ce definesc afinitatea sunt de forma: = an x -f- y -f- ati z -j- * y' »<*21 x 4- a22 y -f- a23 z -f- ai4 -j- b2; Z ssas X -(- dţ2 jy 4- <*33 Z 4* ^84 -4- î ' adică reprezintă transformări lineare (Pentru plan lipseşte z). Extensiunea acestei noţiuni la spaţiile cu n dimensiuni este imediată. Formulete respective sunt: n Afinitatea e nesingulară sau singulară, xJupă cum determinantul \a%\ diferă sau nu de zero. Afinităţile nesingulare sunt transformări biunivoce ale spaţiului în el însuşi. Ele transformă în mod biunivoq dreptele în drepte şi planele în plane. - 2. Afinitatea poate fi extinsă şi la reprezentarea unui plan (respectiv a unui spaţiu) afin pe altul, cu aceleaşi proprietăţi şi cu aceleaşi formule, dacă se raportează cele două plane (respectiv spatii) la două sisteme de coordonate cartesiene. — 3. Afinitatea poate fi considerată ca un caz particular de colineaţie, în care dreptele (respectiv planele) dela infinit ale celor două plane (respectiv spatii) se corespund. — 4. Perspectiva paralelă a unui plan pe altul sau ipe el însuşi este o afinitate nesingulară, în care axa de afinitate este propria sa omologă, punctele omologe găsindu-se prin proiecţie para-Jelă. — 5. Afinităţile nesingulare pot fi considerate şi ca schimbări de sisteme de coordonate cartesiene, reprezentabile prin formulele de transformări IjneQre, date. Mulţimea tuturor transformărilor lineare, numite şi afine, formează grupul 55 linear sau afin. Totalitatea proprietăţilor figurilor spaţiului afin car! rămân invariante prin afinităţi, deci prin grupul afin, constitue geometria afină. In termeni echivalenţi, geometria afină este totalitatea proprietăţilor figurilor spaţiului afin cari sunt independente de sistemele de coordonate cartesiene folosite pentru exprimarea lor analitică. s. Afiitor [affineur; Affinor; affinor; mâsod-rendu âszimetrikus tenzor; TeHCop BTOpO# CTeneHH, HecHMM6TpHHecKHH]. Mat.: Tensor de ordinul al doilea, nesimetric. 4. Afinor [affineur; Abtreiber; refining man; olvaszto munkâs; a<î)HHTOp] Metl.: Muncitorul care lucrează la cuptoarele sau la dispozitivele de afinare. 5. Afirmaţie [affirmation; Bejahung; affirmation; megerosites; yTBepHCAeHHe, yBepeHHe]. Log.: Aserţiunea unei propoziţii afirmative, adică a unei propoziţii în care relaţia considerată între termeni e pusa ca existentă. ş. Afix [affixe, Affix; affix; affix; aHKc]. Mat.: Punctul care reprezintă un număr complex în planul lui Gauss. 7. Afloat [â flot; schwimmend; afloat; dszd; cyflOBblî! rpy3]: Termen caracterizând o marfă care se găseşte într'un vas care navighează către portul de destinaţie. s. Afloriment [affleurement; Ausbeissen, Aus-gehend, Ausstreichen; outcrop; kivirâgzâs, ki-bujâs; Bbixofl MecTopoîKAeHHH 3ajie5KH]. Mine: Partea unui zăcământ care apare la suprafaţa solului. ». Afluent [affluent; Nebenfluss; tributary ri-ver; meîlekfolyo; npHTOK]. Hidr.: Curs de apă care se varsă în alt curs mai mare. 10. Aflux [afflux; Zufluss; supply, inflow of water; odafolyâs, odaâramlâs; npHJlHB, npHTOK]. Hidr.: Fluid care se deplasează către un loc considerat. 11. ~ catodic [affluxcathodique; lonenkathoden-strom; cathodic influx; katod âramlâs; KaTO/ţHbl*! npHTOK]. EL: Curent de ioni pozitivi cari bombardează catodul unui tub de descărcare electrică în gaze. 12. A. F. NOR. (A)ssociation (F)ran<;aise de (Nor)mal-isation: Organismul central de normare în Franţa care coordonează aceste lucrări şi studii şi prezintă Comisariatului Normării, penfru omologare, proiectele elaborate de Birourile de Normare permanente sau de Comisiuni tehnice. Prin Decizii ministeriale,, proiectele de norme se omologhează şi devin oficiale, obligatorii pentru administraţiile, instituţiile şi întreprinderile de Sfat, sau subvenţionate de Sfat, şi recomandate pentru cele particulare. is. Afocal, sistem ~ [systeme afocal; afokales System; afocal system; fokusz nelkuli rendszer; apaxT0BaHHe Cy^ua]. Nav..* închirierea unei nave —în total sau în parte -— pentru transportul de mărfuri dela un port la altul. Tipurile de contracte de închiriere a navelor poartă diferite denumiri: Charter-Party, Time-Charter. Sin. Navlosire. s. Afterpic [coqueron arriere; Hinterpick; at-terpeak; hajo hâtso reszen levo elelmiszerraktâr; 3a#HH& KaM6y3). Nav.: Ultimul compartiment la pupa unei nave. Este etanş şi serveşte la navele de mărfuri drept cambuza (magazie de alimente). 3. Afuiere [affouil lement; Unterwaschung, Unterspulung; underwashing, undermining; alâ-mosâs; noflMbiBaHHe]. Cs.: Acţiunea de des-agregare şi spălare a fundului unei ape curgătoare, în jurul unei fundaţii sau obstacol, de către un curent de apă prin efectul pantei hidraulice naturale, sau provocată de un obstacol din amonte. Această acţiune creşte cu posibilităţile de curgere şi debitul apei, şi depinde de natura şi consistenţa terenului fundului. Când desagregarea coboară sub planul de fundaţie al lucrării, stabilitatea şi siguranţa acesteia sunt ameninţate şi se impun măsuri speciale de apărare. 4. Afuiment. Cs. V. Afuiere. 5. Afumare [fumage; Răuchern; smoking; fus-toles; KonneHHe]. Ind. alim.: Procedeu de conservare a alimentelor (carne, peşte) cu ajutorul fumului. Afumarea se face în instalaţii speciale, numite afumătorii, sau expunând alimentele în pod la acfiunea fumului care iese din coş. Fumul conţine fenoli şi crezoli, aldehidă formică şi acetonă, cari au o acţiune antiseptică. Aceste substanţe pătrund în alimentele de conservat şi, împreună cu încălzirea şi uscarea, contribue la conservarea lor. «• Afumăfor [fumoir; Răucher; smoke house; fustolo; KonTHJibHH]. Orb.: 1. Construcţie specială, în care se afumă carnea, peştele, şuncile, etc. Sin. Afumătorie. — 2. Prăjini încrucişate, prinse deasupra vetrei sau coşului larg al caselor ţărăneşti,! de cari se atârnă cărnurile pentru a fi afumate. 7. Afundare [submersion; Versenkung, Trân- kung; submersion; bemârtâs, alâmerites; HOTO-HJieHHe, norpyHceHHe]. Tehn.: Introducerea unui obiect într'un mediu lichid până la acoperire completă. 8. Afuz-Ali [datfier de Beyrouth, -Aleppo; Bey-routh-, Aleppo-Trauben; Aleppo grapes; Afuz-Ali szdllo; BHHOrpa# A(|)y3-AjlH]. Agr.: Varietate de struguri pentru masă, originari din Turcia, cu ciorchinele foarte mari, aripate, boabe în forma de curmale, mari, de coloarea chihlibarului la coacere completă, cu peliţă groasă, miez cărnos, seminţe puţine (2-"3); se întrebuinţează şi pentru prepararea stafidelor. Coacere târzie, în epoca a treia. Cere tăiere foarte lungă: 12*”15 ochi. Producţia: 6000***â000 kg la ha. Rezista bine la transport, la boale criptogamice şi la păstrare în timpul iernii. Struguri ceruţi penfru masă. e. Ag Chim.: Simbol literal pentru Argint. 10. Agar-agar [agar-agar; Agar-Agar, Japani-sche Hausenblase; agar-agar; japân agâr-agâr; arap-arap]. Chim.: Polizaharid conţinut în unele alge marine. Se prepară din diferite alge de genul Gelidium, Gloiopelfis, Gracîlaria, cari cresc în mările Chinei şi Japoniei. Substanţă mucilagi-noasă sub forma de făşii sau lamele albicioase, translucide, fără miros. Purgativ. Prin hidroliză dă dextro- şi levo-galactoză. Cunoscut şi sub numele de geloză, este folosit ca mediu de cultură pentru bacterii; înlocueşte gelatina. —- Farm. Sin. Gelatină japonică, Phycocolle. 11. Agăr [agger; Wall, Erdwerk; agger; fold erod; TpaHineH, <|K)pTH(|>HKaiţHfl]. Tehn. mii: Ansamblu de lucrări de fortificaţie, alcătuit din valuri de pământ, palisade sau şanţuri construite uneori pentru apărarea unui oraş sau câmp întărit, alteori pentru atacul unei cetăţi asediate. 13. Agaricină [acide «agaricique; Agaricinsâure; agaric acid, agaricic acid, agaricinic acid; âgâ-ricinsav; arapHiţHH], Farm.: Acid agaricic: Ci9H36(OH)(COOH)3 +1, V* HtO. Principiu activ, extras din ciuperca Polyporus offici-nalis. Se prezintă în pulbere albă, cristalină, fără gust, fără miros,, insolubilă în apă, în alcool, eter, cloroform, benzen. Este solubilă în soluţii alcaline (hidraţi de sodiu, potasiu, amoniac). Folosită contra sudorilor nocturne ale tubercu-loşilor. Sin. Laricină, Acid cetilcitric. 13. Agat [agate; Achat; agate; achât; araT]. Mineral.: Varietate de calcedonie, prezentând în secţiune aspectul unor benzi neregulate, colorate diferit: cenuşiu, roşu, etc. Se întrebuinţează ca piatră semipreţioasa. Se fac şi mojare de agat. 14. Agăţare. V. Acăţare. 15. Agăfătoare. V. Acăfătoare. ie. Agăţător. V. Acăţător. 17, Agave [agave; Agave: aaave; âgâve; araBa]. Ind. text.: Specie de sisal care dă fibre textile. Se cultivă m Indochina şi în Arhipelagul malaez..... îs. Agent. Chim. V. Reactiv. 19. ~ coroziv {agent corrosif; Korrosionsmittel; corroding agent; maroszer; maro anyag; e/ţKHH, pa3T>e«aK)HţHă <|)aKTop]. Tehn.: Substanţă solidă, lichidă sau gazoasă, care exercită o a^iune chimică sau electrochimică pe suprafaţa unui material cu care vine înv contact. Procesul este mai frecvent pe suprafeţele metalice şi are loc în prezenţa agenţilor naturali, ca aerul atmosferic, vaporii de apă, solurile umede, etc. Caracterizarea generală a agenţilor corozivi este dificilă, deoarece aceeaşi substanţă se comportă diferit, din punctul de vedere chimic, faţă de materialul Cu care vine în contact, variind atât cu natura acestui material, cât şi cu felul con-diţiuni lor secundare în Cari are loc contactul. Se admite, în general, că substanţele ionizate devin corozive în prezenţa agenţilor naturali. De ex. acidul clorhidric gazos, dacă e uscat, nu corodează tuburile metalice prin cari trece, dar le corodează dacă e umed. De asemenea, acidul sulfuric concentrat nu corodează vasele de fontă în cari e transportat, în absenţa apei, dar le corodează puternic în prezenţa ei. De obiceiu termenul de agent coroziv este rezervat pentru substanţele chimice a căror acţiune nu se urmăreşte, dar este folosit şi pentru unele acţiuni dirijate din tehnică, cu substanţe neorganice, cum sunt acizii, bazele şi sărurile. t. ~ de flotafie [reactif; Flofationsreagenz; flofaţion agent; flotâcios reâgens; (|)JIOTHpyK)IIţH& peaKTHB], Mme. V. Reactiv de flotafie. 2. ~ de udare [mouillant; Netzmittel; wetting product, damping produfct; nedvesito anyag, — szer; 4>aKTop CMa^îHBaHKH, npHCTasaHHH]. Chim.: 1. Substanfă care scade tensiunea superficială a unui lichid, făcând posibilă fixarea lui pe suprafeţele hidrofuge. — 2. Adaus necesar la soluţiile antiparazitare, pentru ca ele să poată adera pe suprafefele vegetale ceroase şi, în ge-rteral, în toate cazurile în cari se cere ca un lichid sau o soluţie să adere pe suprafaţa unui corp. Sin. Agent de înmuiere. 8. ~ emulsificator [agent d'emulsion; Emul-gierungsmittel; emulsifying agent; emulzids anya-gok; 4>aKT0p 3My JibCHpOBaHHfl]. Chim.: Substanţă care are proprietatea de a stabiliza emulsiile mecanice. In special emulsiile bituminoase, uleioase şi balsamurile sunt stabilizate prin agenţi de emulsificare Iau de emulsionare. In tehnică, agenţii de emulsionare sunt cunoscuţi sub numele de emulgatori. Din această categorie face parte o serie de substanfe a căror constituţie chimică este foarte variată. Ex.: Gelatina, tra-gantul, săpunuri (în special cele de potasiu), derivaţii sulfonici ai hidrocarburilor aromatice şi sărurile lor de sodiu, uleiul de ricin sulfonat (Turkischrotol), ca şî o serie întreagă de produse sintetice, cunoscute sub numele de sapamine sau săpunuri inverse (v.), 4. ~ frigorigen [agent frigorifique; Kălte-mittel; refrigerating rnedium; huto anyag; 4>aKT0p OXJiaHC^eHHH]. tnd.frg.: Substanfă folosită pentru producerea frigului în instalafiile frigorigene; este, de obiceiu, un corp uşor volatil şi cu mare căldură de vaporizare, care se poate folosi pentru absorpfia căldurii în locul indicat. Cei mai întrebuinţaţi agenţi frigorigeni sunt amoniacul NH3, bioxidul de sulf SO2, bioxidul de carbon CO2, clorura de metil CHsCI, clorura de etil C2H5CI, clorura de metilen CH2CI2 şi bromura de etil C2H5Br. Sin. Agent frigorific. *. ~ motor [agent moteur; Antriebsmittel; dri-ving agent; hajto anyaq; JOţBHTaTeJlbHblH (J)aK-TOp], Mş. ferm.: Fluid care sufere transformări într'o maşină* termică, realizând ciclul ei pentru efectuarea de lucru mecanic. «• ~ purtător de căldură [porteur de chaleur; Wârmetrăger; heatinq agent; hovezto anyag; npenpoBO^HTejib TenJiOTbi]. Termof.: Substanţă fluidă sau gazoasă care, prin deplasarea ei, 57 transportă căldură dela o sursă caldă ia una rece. 7. ^ recepţionar [agent receptionnaire; Ab-nahmebeamter; inspecting engineer; âtvevo, szâmbavevo (szemely); npHeMHblH (|)aKT0P]: Specialist însărcinat să controleze unele piese, instalaţii, etc., verificând daca satisfac normele speciale sau caietele de sarcini. s. Agenţi atmosferici [agents atmospheriques; Verwitterungsagenten; atmospheric agents; el-mâlâsi tenyezok; aTM0C4>epHbie areHTbl]: To-talitatea fenomenelor atmosferice (variaţii de temperatură, precipita}») cari contribue la des-agregarea scoarfei pământului sau a unei lucrări de construcţie şi de cari trebue să se fină seamă la proiectarea şi executarea lucrării, în măsura în care este expusă mai mult acestor agenfi. ». ~ chimici pentru foraj [agents chimiques pour forage; chemische Bohrmittelstoffe; chemical agents for drilling; vegyi furaşi anyagok; XHMHHeC-KHeBenţeCTBa AJiHdypeHJiH]. Ind.pefr.: Compuşi chimici de defloculare pentru noroiul din sonde în vederea reducerii viscozităfii, a depunerilor, etc., sşu pentru menţinerea stării de dispersiune sau condiţionare pentru mame cari umflă. Se întrebuinţează, după caz: Silicatul şi metasilicâtul de sodiu; soda caustică (hidratul de sodiu); car-bonatul şi' bicarbonatul de sodiu; tanatul de sodiu şi acidul tanic; naftenaţi de sodiu; fosfaţi complecşi (fosfatul trisodic, fosfatul disodic, fosfatul monosodic, pirofosfatul tetrasodic, meta-fosfatul de sodiu, tetrafosfatul de sodiu şi hexa-metafosfatul de sodiu). In particular, penfru aci-dularea stratelor de calcar sau a depunerilor de carbonat de calciu pe coloană (la sonde în producţie), în formaţiuni petrolifere calcaroase sau de nisipuri sfiicioase cu ciment calcaros, se întrebuinţează, ca disolvant al calcarului, acidul clor-hidric 16°/o şi un inhibitor pentru împiedecarea» coroziunii burlanelor sau a tubingului. 10. ~ distrugători ai terasamentelor [agents destructeurs des terrassements; Zerstorer von Erd-arbeiten; earthworks destroying agents; foldmun-kâk romboloi, foldmunkâk szetmâlasztoi; areHTbl pa3pymeHHH TeppacaMeHTa]. Ter.: Totalitatea agenţilor cari contribue la desagregarea şi distrugerea parţială sau totală a unui terasa-ment. Principalul agent distrugător este apa, fie că provine din precipitaţii, din izvoare subterane sau din infiltrafii în pământ. Acfiunea ei distructivă se manifestă prin eroziuni pe suprafaţa ta-luzelor, înmuierea maselor de pământ şi crearea de suprafeţe de alunecare (producând surpări, alunecări de teren), înnomoiirea şanţurilor şr inundarea platformei căii cu depozitare de materiale, etc. Aerul, gerul şi vântul contribue la desagregarea unor categorii de roce din cari este făcut terasamentul sau cari formează talu-zele săpăturilor. De asemenea, cauze accidentele, ca surparea stâncilor, ca şi avalanşele de zăpadă, pot distruge şi ele terasamentul, între- 58 rupând circulajia. Măsurile de protecfiune cari se iau variază dela caz la caz, în raport cu natura terenului, cu materialele disponibile în regiune şi cu cauzele cele mai frecvente cari pot distruge terasamentul. 1. ~ mineralizatori [agents mineralisateurs; Mineralisatoren, Mineralbildner; mineralisation a-gents; âsvânyi kotoanyagok; <|>aKTOpbl MHHe-pajiH3aiţHH]. Mineral.: Gale, vapori sau substanţe volatile (compuşi de fluor, bor şi sulf) conţinute în lava fluidă, cari, fără să se fixeze pe vreuna din substanţele cu cari vin în contact, le transformă, luând astfel parte la formarea de minerale noi. 2. Agest. Ind. făr.: Îngrămădire de lemne, vreascuri şi alte depuneri aduse de apele repezi, la cotitura unui râu, unde formează un fel de stăvilar natural (Moldova, Bucovina, Transilvania). s. Agio [agio; Agio; agio; felâr; aHCHO]: 1. Sporul pe care-l poate înregistra valoarea reală a unei monete sau a unei hârtii de valoare, peste valoarea nominală. — 2. Diferenţa dintre cursul de emisiune şi valoarea nominală a unei acţiuni, în cazul emisiunii peste paritate. — 3. Diferenţa dintre valoarea nominală a rho-netei de argint şi valoarea ei reală exprimată în monetă de aur. 4. AGIR: Abreyiaţie penfru (A)sociafia (G)e-nerală a (l)nginerilor din (R)omânia- (v.) s. Agitator [agitateur; Ruhrvorrichtung; agitator; kavaroberendezes, kavaroszerkezet; M6-rnaJlKa, arHTaTop]. Chim., Ind. chim. sp.: Dispozitiv mecanic care serveşte pentru amestecarea lichidelor între ele sau cu solide, ori pentru activarea transmisiunii de căldură (ex.: pentru evita- rea încălzirilor locale). Se deosebesc: agitatoare cu braţe orizontale (fig. 46) cu sau fără ramificaţii verticale; agitatoare cu brafe elicoidale; -agitatoare pendulare, planetare, cu elice; F'g’ 46' agitatoare centrifuge, Ag,fafor cu brafe oHzontale' spirale, cu injector, cu aer comprimat. Agitarea este activată uneori prin bare fixe, intercalate între brafele agitatorului. e. Agitator [agitateur; Wuhlrad; agitator; ka-varokerek; BCTpHXHBâTe Jlb].. Agr.: Mecanism care asigură scurgerea seminţei din coşul semănătorii spre distribuitor (fig. 47) sau care asigura omogeneitatea soluţiilor de stropit pomii în timpul stropirii. 7. Agitator [agitateur; Ruhrwerk; agitator; kavaroberendezes, -iizem; MeniajlKa] Ind. petr.: Aparat de formă cilindrică şi cu fundul conic, care serveşte — în procesele de rafinare — Ia amestecarea produselor petroliere cu diferiţi reactivi chimici şi pentru decantarea produselor obţinute. Volumul acestor aparate variază până la mai multe zeci de metri cubi. 8. Agiicon [aglycone; Aglycon; aglycone; agii-kon; arJIHKOH]. Chim.: Alcool, fenol, oxiacid, etc.* care se cuplează cu un monozaharid. Prin hidro-liză acidă sau enzimatică, agliconul este pus în li-beriate din giicozidu! res- jtator Jtu]’emSnSI6rL pectiv. V. Glicozid. 9. Agiomerant [liant; Bindemittel; binding agent, fixing agent; kotoanyag; BHHCyiIţee Be-liţeCTBO], Chim., Ind. petr.: Substanfă care are proprietatea de a învălui sau de a lega între ei componenţii unui agregat sau ai unui material -mărunt oarecare. Sin. Liant. io. Agiomerant [agglomerant; Bindemittel; ag-glomerant; kotoanyag; opraHHHeCKafl nJieHKa]. Canal.: Substanfă organică, provenită din deşeuri (ex. urină, proteine, etc.), care formează în jurul suspensiilor din apele de canal o peliculă care joacă rolul de agiomerant. tt. Aglomerare [concretion; Sinterung; agglu-tinafion; osszezsugorodâs; CJIHîiaHHe]. Metl., Mine. V. Concrefionare. 12. Agiomerat. Mineral, V. Minereu. îs. Aglomerat [agglomerat; Agglomerat; ag-glomerate; agglomerat, rendetlen halmozodâs; arJlOMepaT]. GeoL: îngrămădire desordonată de materiale vulcanice grosolane, nesortate şi adesea slab cimentate. 14. ~ de zinc. V. Concentrafie de zinc. 15. Aglomeraţie [agglomeration; Siedlung; urban centre; telepuMs; HacejieHHblâ nyHKT]. Urb.: Grup compact de construcfii, alcătuind un mediu de vieajă umană. 16. ~ urbană [viile; Sfadt; town; văros; ro-po/ţ]: Ansamblu de comune, alipite sau învecinate, formând un oraş. Constă, în general, dintr'o comună urbană şi un număr de comune suburbane. 17. Agiutinant [liant; Verdicker; agglutinant; alvaszto, surito; arjIlOTHHHpylOmee BenţeCTBO]. Ind. text.: Substanţă vâscoasă cu care amestecăm colorantul pentru a putea fi aplicat ca pastă asupra unui articol textil de imprimat. Fără participarea aglutinantufui, colorantul s'ar prelinge pe ţesătură şi nu s'ar putea realiza limitele dorite ale desenului. Aglutjnantu! se prepară din amidon, dextrină, gumă, albumină, tragant, prin malaxare cu apă, în vasş cu pereţi dubli printre cari circulă apă caldă şi vapori. îs. Aglutinare [agglutination; Sinterung; aggiu-tination; osszezsugorodâs; CJIHîiaHHe]. Metl., Ind. cb., Ind. cer.: Reunire (lipire) a unui material granulos prin început de topire (de ex.: a anu- 59 mitor cărbuni, ca huilele grase, pe grătar, ceea ce îngreuiază trecerea aerului prin cărbuni). Sîn. Concrefionare, 1. Aglutinare, [agglutination; Agglutination; agglutination; aglutinâcio; arjiK)THHai|,HH]. Chim. bioJ.r Procesul de coagulare a bacteriilor provocat de aglutinină, ca substanfă coloidă care e absorbită la suprafafa microorganismelor, după ce a avut ioc tlocularea numai în prezenjaelectrolijilor. 2. Aglutinară [agglutination; Verdickung; agglutination; surites; CJIHnaHHe]. Ind. text.: Operafia de amestecare a solufiei de colorant cu aglutinantul. s. Agiuitnine [agglutinines; Agglutinine; agglu-tinins; agglutininok; arjllOTHHHHbi], Chim. biol.: Anticorpi cari apar în organismul animal pentru a-I apăra de o proteină străină. Aglutininele se precipită împreună cu proteina străină; ele coagulează astfel bacteriile cari pătrund în organism. V. Anticorpi. 4. Agonă [agone; Agone; agone; âgona; aix>Ha]. Fiz.: Linia de pe suprafafa pământului, ale cărei puncte nu prezintă declinafie magnetică. In prezent, ramura principală a agonei trece prin cei doi poli magnetici, prin cei doi poli geografici, coasta de Vest a golfului Hudson, vărsarea râului Orinoco, Rio de Janeiro, Australia de Vest, Golful Persic, Crimeea, Leningrad, Capul Nord şi Spitzbergen. Afară de această ramură există, în Extremul Orient, o agonă ovală. Agonele separă Jocurile de declinafie estică de cele de declinafie vestică. s. Agoră. l/rb.; Piafa publică în care se concentra negoful şi toată vieafa civică a unui oraş elen. In arhitectura romană, se numea forum. 8. Agrafă [agrafe; Klammer, Spange, Heft-blech; cramp, cramp iron; kapocs; CKOda, arpa(|»].Cs.:î.Crampon metalic (bronz) folosit în construcfii la prinderea pietrelor cari compun zidăria de piatră (fig. 48). — 2. Mici bucăfi de tabla sau de sârrfiă curbată, în- f "-------' [f ~........ 0 trebuinfate ia fixa- fc rea pieselor cari al- Fig. 48* Agrafe pentru prinderea CatuesC invelitorile pietrelor de zidărie. Fig. 49. Agrafe pentru prinderea tablei pe astereală. (fig. 49). — 3. Copcă din sârmă de ofel, îndoită Fig. 51. în formă de U şi ascufită la ambele capete, folosită penfru prinderea sârmei ghimpate sau neghimpate de parii de lemn. 7. de curea, cu ghiare [agrafe â grif-fes pour courroies; Rie-menkralle; claws belt fastener; szijkapocs; 3y6naTHH arpa<|>]. Mş.: Agrafă cu o fafă F,g’ 50, bombată şi una plană, Agra,a cu 9h,are pe",ru curele' provăzută cu dinfi drepfi perpendiculari pe ea, cari se înfig în extremităfile celor două bucăfi de curea ce urmează a fi reunite (fig. 50). s. ~ de curea, cu şurub [agrafe de courroie â vis; Riemenschraube; screw belt fastener; csa-varos szijkapocs; arpa$ C BHHTOM]. Mş.: Agrafă compusş din două bucăfi în formă de T, cari formează împreună un dublu T şi se înfig cu coifurile lor arcuite în capetele celor doua bu- Âgrafj§ cu şurub pentru curele, căfi de curea cari se asamblează. Prin tija T-ului dublu se introduce un şurub cu cap în-necat, care face strângerea (fig. 51). ». ~ simplă (de fixare a bandajului) [agrafe simple; Einzel-klammer; single retaining strip; egyszeru kapocs, egyes kapocs; 06blKH0BeHHHH arpa<|>]: Agrafă prin care se fixează bandajul de corpul rofii unui vehicul de cale ferată (fig. 52). 10. Agrafitic [agraphitique; agraphitisch; agra-phitic; âgrâfitikus; CBH3aHHblă yrjiepo/ţ]. Metl.: Calitatea carbonului combinat sau disolvat în fier, spre deosebire de carbonul grafitic care se găseşte în amestec cu metalul (termen întrebuinfat în metalurgie). 11. Agregare, stări de ~ [eîats d’aggregation; Aggregationszustănde; states of aggregation; hal-mazâllapot; arperaiţHH (C0CT0HHHe)]. Fiz.: Stări sub cari se poate prezenta materia, din punctul de vedere al rezistenfei la deformaţijîe prin forfe sau prin variafiile de temperatură. Se deosebesc următoarele stări de agregare: gazoasă, lichidă şi solidă. Materia se găseşte în stare gazoasă când între molecule nu se exercită forfe (gaz perfect) sau se exercită forfe foarte slabe (gaz real). Un gaz de greutate dată poate umplea un recipient de orice formă şi volum, adică este expansibil, oricât şi foarte mult compresibil. Starea lichidă se deosebeşte, formal, de cea gazoasă, prin faptul că un lichid îşi poate schimba forma, dar nu-şi schimbă decât foarte pufin volumul, fiind aproape nediiatabil şi incompresibil. Starea solidă se distinge de cele de mai sus, neschim- Fig. 52. Agrafă pentru fixarea bandajului. 60 bându-şi forma şi volumul decât în urma unor mari variafii de forfe şi de temperatură. 'Nu se cunoaşte cu precizie structura unui lichid. Prin ridicarea temperaturii, creşte energia cinetică a particulelor ce-i compun şi un număr din ce în ce mai mare de molecule scapă de sub influenfa forfe lor cari se exercită asupra lor în masa lichidă şi trec în stare gazoasă, se evaporă. De asemenea, prin coborîrea temperaturii, un gaz trece în stare lichidă, se condensează. In anumite condifiuni de temperatură, un gaz poate fi lichefiat numai prin mărirea presiunii la care este supus. Temperatura maximă la care se poate obfine, în acest mod, lichefierea se numeşte temperatura Critică a substanfei respective. Din acest punct de vedere, nu se poate trasa o limită precisă între starea lichidă şi cea gazoasă, la o temperatură pufin inferioară celei critice lichidul fiind foarte apropiat ca proprietăfi de gazul respectiv la o temperatură pufin superioară celei critice. Cazul obfinut prin evaporarea unui lichid la o temperatură mai joasă decât cea critică formează vaporii. Starea solidă a materiei se prezintă sub două forme: una amorfă sau sticloasă şi una cristalină. Starea amorfă sau sticloasă este o stare isotropă, care se obfine prin răcirea unei substanfe la temperaturi destul de scăzute penfru a provoca soli-dificarea, în condifiuni speciale pentru a împiedeca cristalizarea. Un solid sticlos este de fa pi un lichid de mare viscozitate, aceasta fiind mai mică în starea plastică şi extrem de mare (practic infinită) în starea elastică a solidului. Din acesi punct de vedere, trecerea dela starea lichidă la cea solidă amorfă este continuă. Starea cristalină se obfine prin răcirea unui lichid şi prin stabilirea fn masa lichidului a anumitor condifiuni cari permit o ordonare a particulelor componente* sau prin evaporarea unei solufii care confine substanfa respectivă. In stare cristalină, moleculele şi atomii, respectiv ionii, sunt grupafi la nodurile unei refete spafiale. Structura unu* lichid este foarte complexă şi începutul de ordonare se găseşte şi în interiorul lichidului. Din acest punct de vedere, trecerea din starea lichidă In cea cristalină este şî ea continuă. Nu există însă o temperatură critică de cristalizare, analoagă cu temperatura critică de lichefiere. Afară de stările de agregare descrise mai sus, se cunosc, pentru anumite substanfe, mai multe stări intermediare, numite mesomorfe. Stările mesomorfe mai cunoscute sunt: starea nematică, în care moleculele unei substanfe sunt repartizate la întâmplare, dar au toate aceeaşi orientare; starea smectică, în care moleculele au aceeaşi orientare şi sunt aşezate în straturi paralele echidistante — şi starea de lichid cristalin, în care lichidul e birefringent, adică are o structură ana-ioagă cu structura cristalelor. i* Agregat [agregat; Aggregat, Maschinen-satz; aggregate; gepcsoport; ManiHHHblH arpe-raT). Tehn.: Grup de maşini cari lucrează în comun pentru realizarea unei anumite lucrări sau operaţiuni tehnice. Ex.: agregate de beton, de asfalt, agregate de drumuri, grupuri electrogene (în uzine) sau de încărcare de acumulatoare electrice, etc. In construcfia de maşini, maşinile agregatului sunt cuplate între ele, de obiceiu mecanic, ca motorul termic sau hidraulic şi generatorul electric dintr'un grup electrogen sau motorul şi generatorul de sudură al unui agregat (convertisor) de sudură. 2. Agregat [agregat; Zuschlagstoff; aggregate; keverek anyag; arperaT]. Ind. cimt.: Numire generică pentru amestecul de nisip şi pietriş care intră în compozifia betonului împreună cu liantul. 3. ~ în sol [agregat; Kriimel; natural aggregate; kis foldgorongy; no^BeHHbiă arperafl. Agr.: Bucată poroasă, de câfiva centimetri diametru, alcătuită din mici particule de sol, legate printr'un ciment de natură minerală şi organică, precum şi prin secrefiuni sau filamente ale unor microorganisme. 4. /v/ mineral [agregat mineral; Zuschlagstoff, Aggregat; mineral aggregate; âsvânyi adalek anya-gok; MHHepajibHbiH v arperaT]. Drum.: Material mineral, inert, cu grăuntele variind ca formă şi mărime după provenienţă şi scop, înfrebuinfat la prepararea betoanelor, mortarelor, etc. Din punctul de vedere al provenienfei, se deosebesc agregate sedimentare (extrase din albia râurilor sau din depozite aluvionare) având muchiile şi coifurile rotunjite; agregate de concasare (obfinute prin sfărâmarea rocelor), de forme poliedrice neregulate, colfuroase, cu fefele aspre, şi agregate rezultate din prepararea altor materiale (sgura de cuptoare înalte). In ce priveşte mărimea grăuntelui, se împart în agregate mari (pietriş, piatră spartă), agregate fine (nisip natura! şi de concasare) şi filere* (pulberi fine), «. Agregafie, material de ~ [matiere d'agre-gation; Anhăufungstoff; agqreqation material; aproszemfl utborito anyag; CBfl3MBaiomH& MHHe-paJibHbiH MaTepnaji]. Drum.: Materiale minerale cu grăuntele mărunt cari se aştern peste macadamul în prealabil cilindrat uscat, pentru ca, prin repetate stropiri cu apă şi cilindrări, să pătrundă în intersiifiile pietrelor macadamului, spre a realiza etanşarea acestuia. Praful fin rezultat din frecarea Dietrelor în timpul cilindrănii, combinat cu apă, formează liantul macadamului ordinar. Materialul de agregafie: mărgăritarul (pietriş mărunt), nisipul grăunfos (până la 7 mm), sau o savură (sortul 0/6 mm dacă este de rocă dură, 0/2 mm dacă este de calcar). 6» Agresivitate [agressivite; Aggressivitât; aggressiveness; megtâmadâs; arpecCHBHOCTb]. 1. Cs.: Proprietatea pe care o au unele substanfe chimice, singure sau în amestec, de a ataca materialele de construcţie. Ex.: apa cu acid carbonic atacă betonul şi fierul. 7. 2. Agr.: Proprietatea agenfilor patogeni de a ataca organismele. Agresivitatea este o proprietate potenfiaîă independentă de virulenţă. 61 î. Agricultură [agricuiture; Ackerbau, Land-wirfschaff; agriculture; foldmuveles; 3eMJie#e-jIHe]: 1. Totalitatea operaftunilor şi metodelor cari au de scop cultura pământului, în vederea obţinerii de produse agricole. —- 2. Tehnica prelucrării pământului pentru realizarea de culturi agricole. *. Agrimensor [arpenteur; Feldmesser; sur-veyor; foldmero; 3eMJieM6p]. Nume folosit de Romani pentru inginerii topografi; azi, acest termen este rar utilizat, având un înfeles generic pentru inginerul de măsurători. s. Agrlmensură [agrimensure; Feldmessung; land survey, cadastral survey; foldmeres; 3eM-JieMepHan CbeMKa]. Topog.: Tehnica măsurătorii topografice şi cadastrale a terenurilor din zona rurală. 4. Agriş [groseillief â maquereau; Stachel-beere; gooseberry; egres; KpblîKOBHHK]. Silv.: Ribes Grossularia L. Arbust din familia saxi-fragaceelor. Creşte în pădurile montane, sub-aipine, adeseori cultivat, înalt până la 1,5 m. Fructele (agrişe) sunt folosite în alimentafie; verzi, sunt acre, conţinând acid citric; coapte, sunt dulci, răcoritoare, laxative; conţin substanfe zaharate. Sin. Acriş, Broboană, Borboană. 3. ~ negru [cassis; Ahlbeere; black currant; fekete egres; ^epHaa CM0p0AHHa]. Silv.: Ribes nigrum L. Arbust din familia saxifragaceelor, cultivat, înalt de l’-'l^ m. Creşte sălbatic în pădurile montane şi subalpine din Bucovina. Fructele (agrişe) negre, sunt comestibile; din ele, ca şi din muguri şi frunze, se prepară un lichior. Frunzele sunt bune pentru ceaiu. Sin. Coacăz negru. c. ~ roşu. Silv. V. Dracilă. 7. Agrogeologie [agrogeologie; Agrogeo-fogie; agrogeology; agrogeologia, a termotalaj geologiâja; iiOHBOBe/ţeHHe]. Agr.: Disciplină a Ştiinfelor agricole care se ocupă cu studiul rocelor pe cari s'au format solurile agricole. 8. Agrologie [agrologie; Ackerbaulehre; agro-fogy; âgroiogia; arpOJIOrHH]: Disciplină a Ştiinfelor agricole care se ocupă cu studiul factorilor de vegetale şi al mijloacelor tehnice pentru in-fluenfarea lor. 9. Agronom [agronome; Ackerbaukundiger, Landwirt; agronome; gazdatisszt; arpOHOM]: Tehnicianul sau cercetătoruf care se ocupă cu aplicarea pe teren a Agronomiei sau cu studiul ei. 10. Agronomie [agronomie; Ackerbaukunde; agronomy; foldmuvelestan; arpOHOMHH]: Totalitatea Ştiinfelor aplicate cari au de scop cultura sistematică şi intensivă a solului. 11. Agud. Silv. V. Dud. 12. Aguridar. Agr. V. Viţă de vie. is. Agurijoară [pourpier; Portulak; rose moss; portolâk; nopTyjiaK]. Agr.: Portulaca grandiflora, familia portulacaceelor. Plantă anuală, suculentă, cultivată pentru florile ei divers colorate (roşu-violet la planta tip), involte şi cari se desfac numai în timpul zilelor cu mai puţin soare. Creşte bine printre pietre, nisip, şi chiar în borduri. Se înmulţeşte prin seminţe semănate în răsadniţă şi pe brazde. 14. Ahrensr maşină ~ [machine A.; A/sche Maschine; A/s machine; A.-fele cigaretta cso-magolo gep; MailIHHa ApeHCa]. Ind. tut: Maşină de împachetat ţigaretele. Acestea sunt puse în nişte cadre speciale, cari sunt apoi introduse în maşină de unde, un dispozitiv special cu trei braţe (revolvere) le distribue în pachete (poşete) de 20’de bucăţi. Atât confecţionarea poşetei, cât şi ambalarea şi lipirea se fac automat. îs. Aiar. 1. Verificarea oficială a măsurilor, a greutăţilor sau cântarelor. — 2. Fixarea preţurilor articolelor de consumaţie. ie. Aincuplăr: Însoţitorul unui tren minier (termen minier, Valea Jiului). 17. Ainfas, V. Bordură. 18. Ainşibăr: Lucrătorul însărcinat cu manevra vagoanelor la gura puţului de mină (vagonetar de puţ), (termen minier, Valea Jiului). io. Ainşfraih: Traversele (garnituri intermediare) cari transmit împingerea pământului la cadrele de susţinere din galerie sau în abataj (termen minier, Valea Jiului). 20. Aitken, aparatul lui Meteor. V. Planctonul atmosferic. 21. Afour [termen francez]. 1. Arh., Artă: Deschizătură care iasă să pătrundă lumina într'un interior. Acest nume se dă, de obiceiu, unui ornament perforat care, pus într'o deschizătură, lasă să pătrundă lumina printre motivele cari formează ornamentul. — 2. Ind. text.: Ochiuri de efect (găurele) practicate în ţesături prin extragerea locală a unuia sau mai multor fire cu ajutorul unui ac. In tricouri se realizează printr'un sistem de legare pe sărite. 22. Ajungere la pământ [contact â la terre; Erdschlufj; earth fault; folderintkezes; 3aMbIKaHHe C 3eMJieH] Eft.: Legătură accidentală sau incidentală a unei conducte electrice cu pământul, când im-pedanţa legăturii e neglijabilă, spre deosebire de punerea la pământ (v.),care e o operaţie voită. Dacă ajunge la pământ o singură fază, ajungerea se numeşte monofazată. Dacă ajung 1a pământ în acelaşi loc sau în locuri diferite, simultan doua sau mai multe faze diferite, ajungerea e bifazată sau polifazată. Ajungerea la pământ se numeşte intermitentă când se stabileşte prin intermediul unui arc electric care se stinge când curentul instantaneu trece prin valoarea zero şi se reaprinde după o jumătate de perioadă, moment în care se stabileşte o tensiune înaltă în punctul ajungerii la pământ. 23. Ajusfaj [ajustage; Passung; adjustage; be-fejezo muvelet; e^HHHiţa H3MepetîHH T04H0CTH npnrOHKH]. Mş.: Mărime care măsoară preci-ziunea contactului fetelor plane sau cilindrice în contact, cari aparjin la două corpuri solide, imobile sau alunecând unul pe altul. Ajustajul se măsoară 62 în unităţi de toleranţă (numite în trecut unităţi de ajustaj), cari se definesc mai jos. Pentru asamblarea a două piese, dimensiunile realizate în feţele lor de contact trebue să fie cuprinse între două dimensiuni limită (dimensiunea limită maximă şi minimă), diferenţa dintre ele fiind toleranţa; mărimea toleranţei se numeşte calitatea ajustajului. Dimensiunea nominală e aceea la care se raportă abaterile, abaterea superioară fiind diferenţa dintre dimensiunea limită maximă şi cea nominală, iar abaterea inferioară diferenţa dintre dimensiunea limită nominală şi cea minimă. In multe cazuri, dimensiunile nominale sunt fixate prin standardizare. Unitatea de toleranţă este exprimată în microni (fi), şi este definită prin relaţia * = 0,45 Vd+0,001 A pentru feţele în contact cilindrice şi de diametru nominal D mm. Primul termen redă abaterile maxime crescătoare, cari asigură o aceeaşi precizie a contactului la diametri crescători, iar ar doilea termen ţine seamă de nefsiguranţa de măsurare, care creşte odată cu diametrul (unitatea de toleranţă ISA). Calitatea ajustajului se notează cu numerele dela 1'**16 (1 = preciziunea maximă) şi creşte dela valoarea 6 în sus în pro-gresiune aritmetica cu raţia 1, iar toleranţa creşte în progresiune geometrică cu raţia v 10= 1,6, corespondenţa fiind 10i pentru calitatea 6, aşa* încât se obţine următorul tablou de corespondenţa: Calitatea ajustajului: 1 — 5 6 7 8 9 10 11— 16 Unită}ile de toleranţă: * - 7 i 10 i 16 i 25 x 40» 64 i 100 i - 640i Sub calitatea 6, corespondenţa se abate puţin dela cea de mai sus, de ex. calitatea 5 pentru li în loc de 6,3i,m*6,4/, cât ar corespunde în progresiunea geometrică. Un contact cu feţe cilindrice, prezintă joc când diametrul alezajului (golului) e mal mare decât diametrul fusului -7 şi strângere când diametrul fusului e mai mare decât ai alezajului. Contactele cari prezintă joc, oriunde ar căd&a dimensiunile realizate între dimensiunile limită maxime şi minime, se numesc contacte cu joc; cele cari prezintă când joc, când supradimensiune, se numesc contacte de trecere — iar cele cari prezintă totdeauna strângere se numesc contacte fixe sau contacte de presiune. Există două sisteme de ajustaj: sistemul alezajului unitar (AH) şi al arborelui unitar (Ah); în primul, alezajul tuturor contactelor e egal; în al doilea, diametrul fusului (arborelui) e egal. Pozifia intervalului to-leranfei (cuprins între dimensiunile limită maxime şi minime) faţa de linia neutră, realizată de dimensiunea nominală, se indică în tehnică prin simboluri literale, urmate de cifra de calitate (din cari se deduce numărul de unităfî de toleranfă şi deci, la diametru nominal cunoscut* diametrul limită maximum şi minimum, între cari trebue să fie cuprins diametrul realizat). Alezajele se indică prin majuscule, iar arborii prin minuscule — şi anume: Alezaje: A”» G> dimensiunea normală; H: dimensiunea minimă == dimensiunea nominală; J şi K încălecând linia neutră; M'~Z< dimensiunea nominală. Arbori: a •••#< dimensiunea nominală; h: dimensiunea maximă = dimensiunea nominală; încălecând linia neutră; > dimensiunea nominală. in practică se indică întâi câmpul tolerantei alezajului, apoi al arborelui, de ex. H7/f7. In desene, notaţiile pentru alezaje se scriu deasupra cotelor; cele pentru arbori, dedesubtul lor (de obiceiu într'un triunghiu echilateral cu unul din vârfuri spre linia cotelor). Prin experienfă s'a ales, din mulţimea împerecherilor posibile, un număr limitat de familii de ajustaje, cari au în sistemul AH alezaj egal, iar în Ah arbore egal. O privire asupra acestor alezaje, recomandate pentru sistemul AHt o dă tabloul din p. 62, pentru intervalul de diametre dela 18**-30 mm. Cifra de calitate a arborilor e, în intervalul contactelor cu joc, pentru jocuri mijlocii şi mari, mai mare sau egală cu a alezajului, iar pentru contactele de trecere şi de presiune e cu 1 mai mică. In acest ultim caz, tolerantele arborilor sunt mai fine, spre a se obţine cu siguranţă contactul voit. Domenii de aplicaţie: AH — Construcţii generale de maşini, maşini mari. Ah — Transmisiuni, maşini textile şi agricole. Ambele sisteme: Maşini electrice, aparate şi mecanică de precizie. 63 1. Ajustare [ajustage; Passung, Nachstellung; adjustment, adjusting; pâszitâs, kikăszites, be-fejezo muvelet, befejezo szereles; npHJlEBKH-BaHHe, BblBepKa]. Mş.: Operafiune finală la executarea organelor de maşini, prin care se realizează ajustajul (dimensiunile precise ale acestora). 2. Ajustare [ajustage; Ausrichtung; adjusting; kikeszites; 3aKJHOHHTeJibHaH annpeTypHaH ot-JţejlKa]. Ind. texf.: Operaţiune finală în apretură, în care articolele textile se măsoară, se făljuesc (v.), se împachetează şi se ambalează. 3. Ajustare [ajustement; Ausgieichung; ad-justement; megigazitâs; COrJiacOBaHHe, Bbr-BepKa]. C/c. e.: Fiind dată o corespondenfă de valori determinate empiric (xu jyt), (*2, y%),..-(x„, yn),se numeşte ajustare operafiunea prin care se determină, plecând dela aceste valori, o curbă idealăjy^/W, astfel încât având un număr de parametri mult mai mic decât n, sa reprezinte corespondenta de mai sus cu o sumă cât mai apropiată de zero a abaterilor după ordonate. Procedeele de ajustare variază după precizia cu care urmează să se reprezinte corespondenta empirică dată. 4. banc de ~ [banc d'ajustage; Ferlbank; file bench; kikeszito asztal, satupad; CTaHQK RJlft npHrOHKH], Tehn.: Masă de lucru, foarte robustă, de obiceiu din lemnde esenfă tare (stejar, etc.), de care se foloseşte ajustorul pentru efectuarea lucrului său. 5. Ajustor [ajusteur; Zurichter; adjusting man;. kikeszito munkâs, szerelo munkâs; MOHTep,. cftopmHK]: Lucrător care execută operaţiuni de ajustare a diferitelor piese. e. Ajutaj [ajoutage, tuyere; Duse; distributor, nozzle, jet; porlaszto cso, ftîvocso, fuvoka; Haca^Ka. COIIJIO]: Orificiu provăzut cu perşţi de ghidaj de un profil determinat, servind pen-tru scurgerea fluidelor, în vederea realizării uner vitese sau presiuni date. După valoarea vitesei fluidului obfinută Ia ieşire, un ajutaj poate fi: 7. ~ subcrific [tuyere souscritique; unterkri-tische Duse; under criticai nozzle; kritikus âlla— poton aluli fuvocsd; no^KpHTHHecKoe coimo], atunci când destinde până la o presiune mai mare decât presiunea critică, deci vitesa fluidului răr-mâne sub valoarea critică şi 8. ~ supracritic [tuyere supercritique; uber-kritische Duse; over criticai nozzle; kritikus âlla-poton feluli fuvocso; CBepXKpHTHHeCKOe COIIJIO], când destinde până la o presiune mai mică decât cea critică, deci vitesa fluidului la ieşire depăşeşte vitesa critică. Din punctul de vedere constructiv, deosebimr 9. ~ convergent [tuyere convergente; ver-engte Diise; convergent nozzle, convergent jet; osszeszukiilo fuvocso; KOHBepreHTHOe COIIJIO]: Ajutaj cu secţiune descrescândă în sensul scurgeri» (a, fig. 53). Destinde normal până la presiunea critică, când e terminat cu o secfiune normală pe ax (v. Presiune critică). In cazul când destinde 64 mai pufin, adică presiunea de ieşire e mai mare decât presiunea critică, el devine un ajutaj sub- Fig. 53. Ajutaje. critic, deoarece vitesa fluidului în trecere rămâne sub valoarea critică. Poate destinde şi până la presiuni mai mici decât cea critica, când e prelungit cu o porfiune triunghiulară (v. şi Scurgerea prin ajutaje). Se mai numeşte şi ajutaj Zolly. 1. ~ divergent [tuyere divergente; erweiterte Duse; divergent nozzle, divergent jet; bovulo fuvo-cso; flHBepreHTHOe COIIJIO]: Ajutaj cu sec-fiune crescândă în sensul scurgerii (c, fig. 53). De obiceiu nu se întrebuinţează singur, ci com^ binat cu un ajutaj convergent. 2. ~ convergent-divergent [ajoutage Laval; Laval-Duse; Laval nozzle; Layal-fele cso; COIIJIO JlaBaJlH]: Ajutaj cu secfiune descrescândă, urmată de o parte cu secfiune crescândă în sensul scurgerii. Este folosit cel mai des la intrarea în turbinele de abur, turbinele hidraulice, etc. (b, fig. 53). Pentru a fi un ajutaj supracritic trebue ca, în partea divergentă, fluidul să se destindă sub presiunea critică; acest lucru se poate face numai când în secfiunea minimă s'a atins presiunea critică, iar înclinarea generatoarelor nu întrece 10°. Sin. Ajutaj Laval, Ajutaj normal, Danaidă. s. ~ director [tuyere cylindrique; zylindrische Duse; cylindrical nozzle; hengeresfuvocso; iţHJIHH-JţpH^eCKOe COIIJIO]: Ajutaj cu. secfiune constantă. Are numai rolul de a abate vâna de fluid şi se foloseşte între treptele de vitesă ale unei turbine de acfiune cu rofi Gurtis. Dacă unghiul de abatere al vinei de flutd e aproape de 180°, ajutajul se mai numeşte şi ajutaj de inversiune. Sin. Ajutaj cilindric. Ajutajele mai au denumiri şi după întrebuinţare: 4. ~ de injecfie [injecteur; Injektor, Ein-spritzer; injector; injektor cso; HHHCGKTop]: Ajutaj convergent pentru introducerea combustibilului în camera de combustiune. Deschiderea orificiului poate fi comandată de un ac (ajutaj de injecfie cu ac comandat). V. şi Injector. 5. ~ de măsură [tube de Venturi; Staudruck- diise; Venturi tube; torlonyomâsu fuvoka; Tpy6Ka riHTO (nHTOMeTp)]: Ajutaj convergent pentru măsurarea diferenfelor de presiune din aval şi din dreptul lui. V. Tub Venturi. <ţ. ~ de reacfiune [tuyau de reaction; Reak-tionsduse; reaction nozzle; reakcios csovecske, reakcios fuvoka; peaKlţHOHHafl TpyâKa]: Organ component al propulsoarelor de reacfiune. E un ajutaj divergent, compus de obiceiu dintr'un tub cilindric şi un con interior cu vârful spre aval, prin care se scurg gazele dintr'un reactor şi căruia îi cedează, prin reacfiune, o parte din energia lor. 7. Ajutor, lucrător ~ [aide-ouvrier; Hilfs-arbeiter; assistant; segedmunkâs; IlOAMaCTepbe]: Lucrătorul care şi-a terminat stagiul de ucenicie şi lucrează încă pe lângă un lucrător calificat şi cu practică în meserie, pentru a se deprinde cu răspunderea pentru lucrul executat. Ex.: ajutor-miner, ajutor de zidar, ajutor de mecanic, etc-Sin. (uneori) Lucrător industrial. s. Akon [akon; Akon; akon; akon; aKOH]. Ind. text: Fibră din categoria perilor vegetali. 9i Akrît (akrit; Akrit; akrit; âkrit; aKpHTj. MelL: Produs, din grupul Stellitelor, cu duritatea 800 Brinell; rezistenfa de rupere la încovoiere 200 kg/mm2; fuzibil la flacăra oxîacetilenică; întrebuinfat ca material dur la încărcarea matriţelor şi supapelor dela motoarele cu combustie internă, a pieselor de maşini cari lucrează la temperaturi înalte şi în medii oxidante, etc. io. Aktivin [aktivin; Aktivin; akfivin; âktivin; aKTHBHH]. Ind. text: Produs de descleire pentru textile, confinând clor; întrebuinfat în lucrările de atbitorie din industria bumbacului, it. Al Chim.: Simbol literal pentru Aluminiu. 12. Alabavtdină [alabandine; Manganbtende; alabandite; mangân csillâm, fekete csillâm; ajia-6aHflHH]. Mineral: MnS. Mineral care cristalizează rar (în sistemul cubic). Se găseşte sub formă de mase compacte, negricioase, având luciu aproape metalic; duritatea 3,5; gr. sp. 4,00. îs. Alabasfer [celeri alabaster; Alabaster-Sel-lerie; alabasfer celery; alabâstrom-celler; CSJIb-#epeă]. Agr..* Varietate de felină cu rădăcina mare, rotundă şi cu carnea albă, gustoasă. 14. Alabastru [albâtre; Alabaster; alabaster; alabâstrom (gipsz); aJiedaCTp]. Mineral.: Varietate curată, compactă, de gips. Are, în general, aspect de marmură albă, cu vinişoare fine, translucide. Se întrebuinfează la fabricarea unor obiecte ornamentale. ^ 15. Alamă [laiton; Messing; brass; sârga rez; JiaTyHb]. Metl.: Aliaj de cupru şi zinc, în care zincul nu depăşeşte 46%. Alama este bună conducătoare de căldură şi electricitate. Coeficientul mediu de dilatafie 0,019, căldura specifică 0,094; d. 8,3; p. t. 900°. Este cu atât mai maleabilă, cu cât are mai mult cupru. Poate fi turnată, forjată, laminată la cald şi la rece, sub forma de tabla, profile, etc., de asemenea, trasă în fire, tuburi, bare, etc., cu vaste utilizări industriale. Tipurile de alamă întrebuinţate astăzi sunt: Alama cu 67•••72% Cu, foarte maleabilă, folosită pentru confecfionarea munifiilor (dege-tarelor pentru cartuşe de infanterie, a tuburilor pentru obuze de artilerie), a duliilor pentru lămpile electrice, ca şi pentru alte lucrări de ambutisaj la rece; alama cu circa 58,-,60% Cu şî foarte pufin Pb, fumată sau forjată, se întrebuinţează la maşinile unelte, fiind mai dură şi mai puţin maleabilă; alama specială, cu diferite procente de Ni, Mn, Al, Sn, are proprietăţi mecanice superioare, fiind în special foarte rezistentă la coroziunea vaporilor saturaţi şi a apei de mare. î* Alamă, frigurile fumătorilor de ~ [fievre des fondeurs de laifon; Messinggiefjerfieber; brass-founders ague; sârgarezontok lăza; JlHXOpaflKa jiHTeămHKOB Ha JiaTyjiHbix saBo/ţax]: in turnătoriile de alamă şi bronz se cunoaşte din timpuri vechi boala numită „frigurile turnătorilor de alamă”* Aceasta este datorită intoxicaţiei cu vaporii de zinc, produşi în timpul fabricării aliajului. V. Zinc. Alambic [alambic; Desfillierblase; still; lepârolo ust; neperoHHbiâ chim. sp. : Instalaţie de dintr'un cazan de distilare (blaza) şi un refrigerent. Cazanul de distilare este montat pe un focar şi este închis cu un capac din care iese conducta înclinată de legătură cu refrigerentul. Acesta este o serpentină montată Ky0]. Chjm., Ind. distilare, alcătuită Fig. 54. Aiambtc. într'o cuvă prin care trece apa de răcire (fig. 54). La unele consfrucfii, distilarea este îmbunătăţită printr'un deflegmator (alambic cu rectificator) montat deasupra caza- Fig. $5. Alambic cu rectificator, cazan; b) coloană; • c) defiegmaior; d) refrigerent; e) vas colector. j^îîj sau Pr*n preîncălzirea lichidului de distilat (alambic cu preîncălzitor). 65 I s. Alaitină [alanine; Alanin; alanine; âlânin; I aJiaHHH]. Chim.: Acid a-amino-propionic; com-CHs-^CH—COOH ponent a proteinelor, din 1 cari se obţine prin hidroliză. NHa se găseşte în proporţie de 2,7°/o în gliadina grâului, căruia îi măreşte valoarea nutritivă. 4. Alantoicază [allantoicase; Allantoicase; al-lanfoicase; âllântoikâzis; ajiaHT0ftKa3]. Chim. biol.: Enzimă prezentă în organismul peştilor şi al batracienilor. Desface acidul aiantoinic în uree şi acid glioxilic. 5. Alanfoină [allantoîne; Allanfoin; allantoin; âllantoin; ajlJiaHTOHH]. Chim. biol.: Produs natural din grupul purinelor. Alantoina este un produs de eliminare, provenit din degradarea acidului uric sub influenţa uricazei. La cele mai multe animale, alantoina este produsul ultim de degradare a bazelor purinice. La animalele primare şi la om, degradarea se opreşte la stadiul acidului uric. AlantoinazS [allanfoînase; Allantoinase; ailanfoinase; âllăntoinâzis; ajiJiaHTOHHas]. Chim. bîoi.: Enzimă conţinută în unele plante; capabilă să desfacă molecula alantoinei, cu formare de acid aiantoinic. 7. Alară, sarcină ~ [charge alaire; Flugellast; alar charge; szârnyterheles; KpblJibeBan Ha-rpy3Ka]. Av.: Câtul sumei dintre greutatea proprie şi sarcina unui avion, prin aria suprafeţei iui purtătoare. 8. Alarmă {alarme; Alarm; alarm; riado, veszjel; TpeBOra]. 1. Semnal pentru trecerea unităţilor militare Ia arme. — 2. Semnal ’care anunţă apropierea unui pericol (de ex.: alarmă contra pericolului atacurilor aeriene). 9. dispozitiv de ~ cu circuit deschis [dis-positif d'alarme â circuit ouvert; Alarmeinrichtung mit Arbeitsstrom; working current alarm device; nyitott âramkoru riadokeszulek, «— v^szjelzo ke-szutek; CHTHajibHbiil npn6op c OTKpbiTbiM KOHTypoM]. Mş.: Dispozitiv care dă alarma la distanţă printr'un arcuit electric deschis în mod normal, circuit care se închide numai cât timp se dă alarma. 10. dispozitiv de ~ cu circuit închis [dis-positif d'alarme â circuit ferme; Alarmeinrichtung mit Ruhestrom; steady current alarm device; zârt âramkoru riadokeszulek,— veszjelzokeszulek; CHrHajibHbift npirâop c 3aKpbiTbiM icoHTypoM]: Dispozitiv care dă alarma la distanţă printr'un circuit electric închis în mod normal, circuit care se deschide numai când se dă alarma. 11. Alaun [alun; Alaun; aium; timsd; KBa&ţbl]. Chim.: Sarea dublă pe care o formează sulfatul de aluminiu cu sulfaţii alcalini. Formula generală de constituţie a alaunului este: yOv OsS(Q) Al-O-SOa-OR, unde R = K, Na, Rb, Cs. Alaunii se prepară amestecând sulfatul de aluminiu cu o soluţie a sulfatului metaluflui mono-valenf respectiv. Se cunosc alauni în cari alu- 66 miniul este înlocuit cu alte metale trivalente, ca fierul, cromul, manganul, etc. Gel mai cunoscut alaun este: î* ~ul de potasiu [alun de potassium; Ka-lium-Alaun; pofassiumalum; kâlitSmso; KaJIHHHbie KBaciţbl]: KAI(S04)2 • 12 H2O. Se obfine amestecând sulfat de aluminiu cu sulfat de potasiu. Cristalizează în octaedri mari, transparenţi; soluţia are un gust astringent, acid; prin încălzire pierde apa şi formează un corp alb, poros, numit alaun ars. Se foloseşte ca mordant în vopsitorie, iabăcarie şi farmacie. 2. Alb [blanc; weiss; white; feher; dejlblft]: Calitatea sensafieî de lumină produse de' radiafia termică a unui corp de temperatura superficială a Soarelui, după ce e reflectată integral şi difuz de suprafafa unui corp. s. ~ clar. Agr.: Varietate de mere de vară. Fructul e mijlociu, de formă sferică, neted. Coloarea pelifei e albă curată, fără desene sau ro-şeafă. Miezul alb, destul de consistent, întru câtva mălăief când se răscoace fructul; gust dulceag, acrişor, răcoritor şi plăcut. Se coace pe la sfârşitul lunii Iulie şi începutul lui August. 4. ~ de indigo [blanc d'indigo; Indigoweifţ; indigo white; indigo feher; HHAHrOBbie 6eJlHjia, HH/ţHroreH]. Chim. V. sub Indigo. 5. ~ de ordin superior [blanc d'ordre supe- rieur; weifj hoherer Ordnung; white higher or-der; felsobbrendu feher; âeJIblU Bbicmero no-pH£Ka]. Fiz.: Coloarea cu aspect albicios, obfinută într'un dispozitiv de interferenfă sau de difracfiune, prin suprapunerea într'un singur loc pe un ecran, a maximelor de intensitate ale radiafii lor de diverse lungimi de undă din spectre de diferite ordine. ™ de plumb [blanc de plomb; Bleiglătte; white lead; ofomtajt; CBHHiţOBbie 6ejiHJia, rjjeT]. Chim. Sin. Ceruză. V. sub Plumb. 7. ~ de sificat. Făina de caolin pur, între-buinfată ca pigment în vopsitorie (termen comercial). 8. ~ de titan [blanc de titane; Titanweifj; tita-nkim white; îitânfeher; THTaHBaitc, OKHCb THTaHa]. Chim.: I.Oxid de titan T1O2 (v. sub Titan). — 2. Oxid de titan în amestec cu ZnO, BaSO«, CaSO* se întrebuinfează pentru prepararea vopselelor cu bază de uleiu de in fiert. Adausul de corpuri străine are ca scop îmbunătăfirea calită-filor de acoperire ale vopselei. V. sub Titan. —- 3. Ind. cc.: Amestec de oxid de titan şi sulfat de bariu. 9: ~ de zinc [blanc de zinc; Zinkweifo zinc white; cinkfeher; iţHHKBaftc]: Oxid de zinc. Numire folosită în vopsitorie. V. sub Zinc. 10. ~ indofenot [blanc de indophenol; Indo-phenolweilj; indophenol white; indofenol feher; dejIbîH HHflO(|>eHOJi]. Chim. V. Albastru a-naftol. 11. Albăstreală. V. Sineală. 12. Albastru [bleu; blau; blue; kek; CHHHH]: Calitatea Sensafiei de lumină produse de o radi af ie electromagnetică având lungimea de undă cuprinsă între cca 4500 şi 5100 A (albastru mo-nocromatic) sau de un amestec al acestor radiafii 13. Albastru alcalin [bleu alcalin; Alkaljblau; alkali blue; âlkâlikek; nţeJloqHaH CHHb]. Chim.: Derivatul sulfonic al albastrului de anilină (v.). Colorant pentru lână şi mătase. Se foloseşte ca indicator pentru titrarea acizilor slabi în uleiurile minerale. 14» ~ Ciba [bleu Ciba; Cibablau; Ciba blue; cibakek; CHHHH Htrâa]. Chim.: Produs care cuprinde diferifi derivafi bromurafi ai indigou-iui (v.), cu 1 până la 5 atomi de brom în moleculă, în poziţiile 4, 5, 7. Coloranfi de cadă pentru bumbac şi mătase. 15. ~ de alizarina O OH [bleu d'alizarine;A!iza- U I rinblau; alizarin blue; ^ \/*~\/ N âlizârinkek; ajIHSâ- q q C—OH pHHOBaH CHHb]. I B fi I Chim.: Materie colo- HC CCC rantă de mordanfi, din clasa antrachino-nei. Cu mordanfi i de crom dă o colorafie albastră pentru bum-bac, mult apreciată. ” ie. ^ de anilină [bleu d'aniline; Ahilinblau; anilin blue; ănflinkek; CHHHÎi aHHJiHH]. Chim.: C.H5—NH—C.H4,c=c/L^c=N+_aH5 sc/nc/nc^n H fi I I O HC CH CsHs-NH-CeH^ Cl“ Clorhidratul trifenil-para-fucsinei. Materie colorantă din clasa trifenil-metanului. Sub forma derivafi lor săi sulfonid, solubili în apă, se întrebuinfează în vopsitorie. 17. ~ de apa [bleu â l'eau; Wasserblau; water blue; vizszinkek; aKBapeJlbHaH CHHb]. Chim.: Derivafii di-, iri- şi tetrasulfonici ai albastrului de anilină (v.). Derivatul disulfonic se întrebuinfează ca materie colorantă pentru mătase. Amestecul de derivafi trl— şi tetrasulfonici este tm coiorant pentru bumbac. Dă frumoase coloraţii albastre, rezistente la lumină. 18. ~ hldron [bleu hydrone; Hydronblau; hy-drone blue; hidronkek; „rH/ţpOH",CHHHHKpacKa]. Chim.: Materie colorantă de sulf, cu structura necunoscută. Se prepară dintr'un indofenol al carbazolului. Dă, pe bumbac, coiorafii mai rezistente decât indigoul, pe care îl îolocueşte adesea. 19. ~ imedlal pur [bleu îmmedial pur; Imme-dial-reinblau; pure immedial blue; immediâl tiszta kek; „HMe/ţHaJlb", CHHHH KpaCKa]. Chim.: Materie colorantă de sulf. Se prepară prin topirea polisulfurică a unei indoaniline: (CH3)2N - CeH* — N = C6H4 = O. Dă coiorafii albastre, vii, pe bumbac. 20. ~ indantren [bleu d'indanthrene; Indanthren-blau; indanthrene blue; indantrenkek; CHHHÎt HH^aHTpeH. Chim. V. Indantren. i. Meldola [bleu de Meldola; Meldoiablau; Meldoia's blue; Meldola-kek; „Mejlbflojia*, CHHHH KpaCKa]. Chim,: Materie colorantă oxazinică de mordanfi. Se prepară ;din 0-naftol şi nitrozo-dimetil-anilină. Colorant pentru bumbac, fibre artificiefe şi piele. Se întrebuinţează şi în microscopie. 2« metilen [bleu de methylene; Methylen- blau; methylene blue; metilen-kek; rojiydoă Me-THJieH]. 1. Chim.: ~ H H HC C C CH I I II I (CH3)2N* = C C C C“N(CH3)2 ci- Nc'xs/xc' H H Materie colorantă tiazinică. Se prepară din di-metil-anilină şi dimetil-p-fenilen-diamină. Apreciat pentru coloarea frumoasă şi rezistentă pe care o dă pe mătase şi bumbac, cu mordanţi. întrebuinţat în bacteriologic pentru proprietatea pe care o are de a colora numai anumite părţi din organismele vii (colorant vital), şi anume sistemul nervos periferic. A servit lui R. Koch la.descoperirea barilului tuberculozei. Se întrebuinţează în mediciriă ca desinfectant. — 2. Farm.: Pulbere cristalină, albastră-închis cu reflexe verzui, solubilă în apă 20%; mai puţin solubHă în alcool. Antiseptic, analgezic. Se întrebuinţează în tratamentul gonoreei, al tuberculozei intestinale, paludismului şi disenteriei. Injectat în anumite concentraţii, serveşte ca antidot în intoxicaţiile cu acid cianhidric. Sîn. Ciorhidrat de fetrametiltionină, Albastru de feniien, Methylenum coeruleum, Albastru de metil. s. ~ oc-fiaftol [bleu oc-naphtol; a-naphtolblau; a-naphtol blue; a-naftol-kek; CHHH# a-Ha(|)TOJl]. Chim.: Colorant de cadă din clasa indofenolilor. Are o rezistenţă slabă faţă de acizi, dar bună feţlLde lumină şi la spălare. Leucoderivatui său este comercializat sub numele de alb de indofenol. Sin. Indofenol. 4. ~ de cobalt [bleu de cobalt; Kobaltblau; cobalt blue; kobaltkek; KoGaJlbTOBafl CHHb]. Chim,: Colorant format prin calcinarea alaunului ^Şulfat cobaltos, întrebuinţat tn tehnica imprimării grafice şi a smalţurilor ceramice. s. /%/ de fier [bleu de fer; Eisenblau; Berlin blue; vaskek, berlinikek; 6epJIHHCKaH Jia3ypb]. Chim. Sin. Albastru de Berlin. V. Berlin, albastru de a/, «. ~ Victoria [bleu Victoria; Viktoriablau; Vic-tbria blue; Viktoria-kek; »BHKTOpHH«, CHHHH KpacKa]. Chim.: Materie colorantă din clasa frifenil-metanului, Se prepară din cetona lui şt fenil a-naftil-amină. Se întrebuinfează la vopsirea lânii, mătasei, bumbacului şi hârtiei. Albeaţă [blancheur de la farine; Mehlfarbe; whiteness; liszt-feher; CTeneHb 6eJIH3HbI MyKH]. Agr.: Coloarea făinurilor de grâu sau de secară, 67 cu atât mai deschisă, cu cât făinurile conţin o proporţie mai mică de tărâfe. Este folosită In practică pentru stabilirea gradului de extracţie al unei făini. s. Albedo [albedo; Albedo; albedo; albedo; ajlHbdeflO]. Fiz.: Fracţiunea din energia luminoasă incidenţa, radiată difuz de un corp oarecare. Pentru totalitatea radiaţiilor solare, al-bedoul pământului, considerat în totalitatea sa, este de 0,37. Albedoul depinde de natura soiului sau de îmbrăcămintea acestuia. Astfel: zăpada are 0,85; humusul 0,34; iarba 0,26; argila 0,20 etc. •• Albertif falbertit; Albertit; albertite; albertit; aJIb6epTHT]. Mine.: Rocă bituminoasă din clasa asfalturilor naturale, răspândită în Cuba, Mexico,, Utah (U. S. A.). 10. Albertol [albertol; Albertol; albertol; al-bertol; aJlb6epTOJib]. Chim.: Răşină fenolică modificată. Se prepară prin topire, din rezol şi colofoniu. Acizii poiicarbonici rezultaţi sunt esterificafi cu polialcooli (glicerina). Prin prelucrare cu uleiuri sicative sau semisicative, dă lacuri excelente. 11. Albeşti, calcar de ~ [calcaire d'A.; Kalk-stein von A.; A. limeştone; A. meszko; H3B6CTHHK H3 AjldeuiT]. Petr.: Calcar organogen, cu elemente detritice, compact, de coloare cenuşîe-albicioasă, gălbuie sau ruginie, bogat în resturi de numuliţi şi echinide. Se găseşte sub forma de petece transgre$ive pe şisturile cristaline sau în Senonianul dela Albeşti-Cândeşti (Jud. Muscel). i*. Albian (Oault) [albien; Alb; albian; kozepso kreta also retegei; aJlbdnaH]. Geo!.: Etajul inferior al Cretacicului mijlociu, caracterizat prin prezenţa cefalopodelor Hoplites tarde-furcatus, Hoplites dentatus şi Befemnites mini mus. îs. Albie [lit de fieuve; Fluljbett; bed of a river; meder, folyomeder;peHHOe JIOJKe, pyCJIo]: Canalul natural al unui curs de apă (fig. 56). Fig. 56. Albine. I) nivelul terenului; 2) albia majoră; 3) albia minori. 14. ~ majoră [lit majeur de fieuve; grosses Flufjbett; major bed of a river; fomeder; FJiaB-Hoe, MaîKopHoe peHHoe pycjio]: Canalul natural care corespunde apelor mari şi extraordinare ale cursului de apă. 15. ~ minoră [lit mineur de fieuve; kleines Flu^bett; minor bed of a river; mellek meder; Majioe, BTopocTeneHHoe peHHoe pycjio]: Canalul natural care corespunde apelor mici şi medii ale cursului de apă. ie. Albie [auge; Mulde; trough; ulloszem; Htojiod, MyJIbfla]. Mş.: Unealtă cu o scobitură tn semicerc, aşezată fix pe nicovala unei forjerii, penfru forjatul rotund. 5-- 68 1. Albie* Ind. ţăr.: 1. Vas de lemn (sau din alt material) întrebuinţat la spălatul rufelor. — 2. Vasul de lemn întrebuinfat la frâmântatul aluatului de pâine. Sin. Covată, Copaie. — 3. Formă de lemn cu fundul cilindric, folosită la legănatul pruncilor. 2. Albinărit [apicultura; Bienenzucht; bee keeping; meheszet; iraeJlOBOflCTBO]. Ind. făr.: Meşteşugul creşterii albinelor, al îngrijirii stupilor şi producerii de miere de albine. Sin. Stupărit, Apicultura. 3. Albinism [albinisme; Albinismus; albinism; albinizmus; aJlbOHHH3M]. Zoot.: Depigmentarea parţială sau totală a pielei, a părului sau irisului. 4. Albire [blanchissage; Bruhen, Vorkochen; scalding; aba las, elofozes, leforrâzâs; odsapH-Baime]. Agr.: Opărirea legumelor. Operaţiune care se face cu scopul de a fixa coloarea legumelor şi a le păstra, într’o largă măsură, gustul. Enzimele sunt distruse, legumele devin mai fragede şi se usucă mai repede. Prin albire se micşorează conţinutul în Vitamina Bi, care este solubilă în apă. s. Albirea celosetei [blanchiment de ia sote artificielle; Bleichung der Kunstseide; bleaching of artificial silk; muselyem feherites; OTâeJlH-BaHHe]. Ind, text.: Operaţiunea de tratare a scuturilor de celosetă cu hipoclorit de sodiu, în scopul obfinerii unei albiri finale. 6. Albit [albite; Albit; albite; albit; aJIbdHT]. Ind. st. c.: Feldspat sodic, siiicat dublu de aluminiu şi sodiu, natural, din familia feld-spafilor calcosodici, cu formula chimică: 6 Si02 * AI2O3 * NasO. Albitul este un mineral lăptos, verzuiu, roşietic sau incolor, care cristalizează în sistemul triclinic; se găseşte în multe roce de origine magmatică (în graniţele şi sie-nitele acide, în pegmatite) şi are gr. sp. 2,54* *2,64, iar duritatea 6*”6,5. In ceramică, albita este întrebuinţată ca fondant, dar mai rar decât ortoza (feldspatui potasic). Sin. Albită. 7. Albiforle [blanchisserie; Bleicherei; bleach works, bleaching house; feherito osztâly; 6e-JlHJibHH]. Ind. text.: Secţie din industria textilă în care se dă produselor o coloare albă, prin distrugerea pigmenţi lor naturali ai fibrelor. Articolele sunt supuse unor operaţiuni preliminare de curăţire. După ce s'a deschis drumul spre pigmenţi prin eliberarea grăsimilor naturale cari îmbracă fibrele, intră în funcţiune agentul de albire. Substanţele întrebuinţate pentru albire sunt oxidante (hipocloriti, apa oxigenată,, per-săruri) sau reductoare (bioxidul de sulf, etc.). Bioxidul de sulf se întrebuinţează la albitul lânii şi al perilor animali. 8. Albitură [blancs; Fullmaterial; whites, leads, spaces; betGkoz, vonalkoz; npoMeJKyTOHHbiă MaTepHaJl]. Arte gr.: Material tipografic format din piese metalice de acelaşi corp cu litera, însă fără floare, şi de grosimi diferite, care serveşte la completarea spatiilor albe dintre litere, cuvinte, rânduri, pagini, etc. Albiturile puse între litere se numesc spafii —» iar cele puse între rânduri, interlinii sau durşusuri. Pentru completarea paginilor se întrebuinţează reglefi. - 9. Albituri [linge; Wâsche; linen, household linen; fehernemu, âgynemu; deJlbe], Ind. text: Rufărie de pat şi de corp. 10. Albumeală [rouille blanche; weisser Rost; white rust; feher foltossâg; (SeJiafl paca]. Agr.: Boală a plantelor, în special a acelora din familia cruciferelor, produsă de ciuperca parazită Cystopus candidus. Se manifestă prin apa-ri}ia unor pete de coloare albă strălucitoare, pe tulpini şi frunze. Plantele atacate sufer defor-matiuni, produc flori, dar nu mai produc fructe. In dreptul petelor, ciuperca fructifică, formând mase de conidii sferice, dispuse în lanţuri pe conidiofori simpli. 11. Albumen [albumen; Mehlkorper; albumen; magfeherje; 6eJI0K, aJibâyMHH]. Agr.: Partea internă a bobului de grâu, din care rezultă, prin măcinare, făină albă. Este compusă din celule poliedrice, a căror protoplasmă proteică, formată mai ales din gliadină şi glutenină (proteine generatoare de gluten), este înnecata de granulele de amidon. In partea sa periferică se găseşte stratul aleuronic. Sin. Endosperny Corp făinos. 12. Albumină bicromată [albuminebichromatâe; Bichromat-Eiweifj; bichromatic albumhv, bikro-mât feherje; jEţByxpOMOBOKHCJiaH 6eJIK0BHHa]. Fot.: Solufie de albumină sensibilă la lumină, compusă din albumină, bicromat de amoniu, amoniac şi apă, în diverse proporţii. Serveşte pentru a sensibiliza plăcile cari se întrebuinfează executarea clişeelor fotografice. 13. Âlbumine [albumines; Albumine; albumins; feherje anyagok; 6eJIKH, aJlb6yMHHbl]. Chim.: Grup de proteine foarte răspândit în regnul .animal. Albuminele sunt solubile în apă şi, spre deosebire de globuline, nu conţin glicocol în molecula lor. Albumină din serul sanguin (serum-albumina), cea din lapte şi din albuşul de ou (ov-albumina) sunt cele mai cunoscute. Împreună cu globulinele, albuminele sunt proteinele componente ale protoplasmei, în care se găsesc într'un echilibru instabil. Greutatea moleculară a ov-albuminei este de 43 000, iar a serum-albuminei de 70 200. Ovaibumina are întrebuinţări multiple în industria alimentară, iar serum-albumina este înfrebuinfată în vopsitorie, fotografie, tăbăcărie, în industria cleiurilor speciale, a hârtiei şi a florilor artificiale. 14. Albumoze [albumoses; Albumose; albu-moses; albumozis; aJIb6yM03bl]. Chim.: Produşi infermedian obfinufi la hidroliza proteinelor. Nu sunt coagulabiii, dar se pot salifia. Se deosebesc de peptonă prin faptul că sunt sali-fiafi de sulfatul de amoniu. 15. Alburn [aubier; Spdint; alburnum, sapwood, splintwood; szijâcs; 3a60Ji0Hb], Si/v.: Stratul cilindric din trunchiul unui arbore, situat între duramen (inimă) şi fiber (scoarfă), format din celule vii prin cari circulă seva. Prin alburn se produce creşterea tn grosime a trunchiului. Din cauza conjinutului mare în apă, lemnul din album este slab din punctul de vedere al rezistentei şi durabilităţiif şi deci neindicat pentru construcţii. * i. Alcalice, soluri ~ [sols salants; Alkali-boden; alkaline soils; alkâli lugos talajok; cojiOHHaKOBbie noHBH, cojioHHaKH]. Agr.: Soluri cari conţin săruri solubile aie metalelor alcaline sau alcalino-pământoase în cantităţi suficient de mari pentru a produce efecte vătămătoare asupra plantelor cultivate. Se împart în soluri saline (săraturi) şi soluri alcaline» Solurile .saline conţin săruri solubile cu reacţie neutră (sultafi, cloruri, nitraţi şi carbonaţi de calciu sau de magneziu). Solurile alcaline, pe lângă săru’-rile amintite, conţin NaîCOs, din care cauză au o reacfie puternic alcalină (pH'^8,3)'.' Primeîe au fost numite de Hilgard soluri alcaline albe (withe alcali soils), după coloarea eflorescentelor saline — iar celelalte, soluri alcaline negre (black alcali soils), după coloarea humusului saturat cu sodiu şi dispersat. Sub raportul clasificării genetice, se disting, după intensitatea de levigare, solonciacuri şi solonefuri. Apar ca soluri intrazonale în regiunile aride şi semiaride, ocupând locurile joase ale reliefului (depresiuni, văi) în cari se adună apa de precipitaţii. De cele mai multe ori sărurile provin însă din apa unor pânze freatice, al căror nivel permite ascensiunea capilară până la suprafafa. 7 '*• Alcaliceluloză [alcalicellulose; Alkalicellu-lose; alkalicellulose; âlkâlicelluloz; aJIKaJIHIţejl-JIK)JI03a]. Chim.r Ind. cel.: Derivat alcalin al celulozei, obfinut prin tratarea acesteia cu o solufie de alcalii (IS’^Otyo). Ca urmare se produce o scurtare a lungimii şi o creşterea grosimii fibrelor de celuloză, astfel încât secţiunea lor transversală apare la microscop ca secfiune plină, fiindcă dispare complet canalul interior şi forma lor obişnuită de tub cu perefii lipiţi. Prin spălare cu apă, alcaliceluloza se descompune, celuloza “TTBgei^îându-se sub forma ei mercerizată.. Această celuloză regenerată se numeşte hidrat-celuloză şi se caracterizează printr'un luciu deosebit şi o capacitate mărită de fixare a materiilor colorante. Alcaliceluloza este un produs 'intermediar în prepararea viscozei şi a este-rilor celulozici. *• Alcalii [alcalis; Alkalien; alkalis; âtkâliâk; IlţejlOHH]. Chim.: Hidroxizii metalelor din grupa întâi a sistemului periodic, caracterizaţi prrn ma-solubilitate în apă şi albăstrirea hârtiei roşii de turnesol. , *' Alcalimetrie [alcalimetrie; Alkalimetrie; al- Kalimetry; âlkălimetria, lugtartalom meres; aJlKa-JHiMeTpHa], Chim. V. Acidimetrie şi Alcalimetrie. s. Alcaline, metale [metaux alcalins; Al-icalimetalle; alkaline metals; âlkâlikus femek; ^ejiOHHBie MeTajuibi]. Chim.: Metalele din grupa întâi a sistemului periodic al elementelor: iu*» sodiul, potasiul, rubidiul şi cesiul. Sunt 69 elemente electropozitive, cari reacţionează uşor şi cari, din acest motiv, se găsesc în natură numai sub forma de combinaţii. In stare metalică au aspect alb-argintiu strălucitor pe care şi-I pierd repede prin oxidare superficială. Reacţionează violent cu apa, degajând hidrogen şi formând hidraţi. e. Alcaline, roce ~ [roches alcalines; alka-lische Gesteine; alkaline rocks; alkâli tartalmti kozetek; mejiOHHbie ropHbie nopoAbi]. GeoL: Roce eruptive caracterizate chimic printr'un procent ridicat de alcalii în raport cu silicea (SiOs) şi alumina (AI2O3). Din această cauză, între componentele mineralogice predomină feldspa-toizi (nefelin şi leucit) în roce subsaturate, iar în rocele. paraalcaline predomină piroxenii sodici şi amfibolii sodici. 7. Alcaiinifale actuală [alcalinite actuelle; ak-tuelle Alkalinităt; actual alkalinity; pillanatnyi âl-kâlinitâs; aKTyajibHaa mejiOHHOCTb]. Chim.: Concentraţia actuală a ionilor oxidrili, prin care se defineşte cantitativ caracterul bazic al unui lichid. 8. ~ de titrare [alcalinite de titrage; Titrations-alkalinitât; titrimeric alkalinity; titrâcios âlkâli-nifâs; THTpaiţHOHHaH H^eJIOHHOCTb]. Chim.: Numărul echivalenţilor de acid folosiţi pentru neutralizarea unei soluţii alcaline până la punctul de echivalenţă al sării care rezultă. Este egală cu suma dintre alcalinitatea ectuală şi alcalini-tatea potenţială. 9. ~ potenţială [alcalinite potentielle; poten-zielle Alkalinitât; potenfial alkalinity; potenciâlis âlkâl initâs; nOTeffiţHaJIbHafl HţeJIOqHOCTb]. Chim.: Totalitatea ionilor oxidrili, pe cari o bază îi poate pune treptat în libertate. Ex.: In timpul neutralizării, când, pe măsură ce ionii disociaţi sunt neutralizaţi, se disociază o nouă cantitate de bază. 10. Alcalinitatea apelor naturale [alcalinite de l'eau; Wasser-Alkalinitât; alkalinity of the natural mineral water; termeszetes vizek âlkâlikus iar* talma; IlţeJIOHHOCTb BOflH]. Chim.: Alcalinitate provenită din hidroliza sărurilor de calciu şl de magneziu cari se găsesc în mod obişnuit în apele naturale. In cazul apelor epurate, alcalinitatea se datoreşte reactivilor aaăugifi în acest proces fizico-chimic (var, hidrat de sodiu, carbonat de sodiu, fosfat trisodic, sulfit de sodiu, etc.). Apele naturale confin două feluri de al-calinităfi potenfiale: alcalinitate potenfială fafă de metil-oranj care reprezintă alcalinitatea totală din apă, adică suma alcalinităfilor provenite prin hidroliza hidrafilor sau bicarbonafilor, carbonaţilor şi fosfafilor — şi alcalinitatea potenfială fată de fenolftaleină, care reprezintă suma dintre o treime din hidroliza fosfaţi lor tribazici, jumătate din hidroliza carbonaţilor şi hidroliza totală a hidrafilor alcalini (deoarece bicarbonafii şi fosfaţii primari şi secundari, în concentraţiile normale din apă, nu sunt alcalini fafă de fenolftaleină). 70 î. Akalino-pământoase, metale ~ [metaux alcalino-terreux; Erdalkalien; alkaline-earth me-tals; foldâlkalikus femek; mejrcreH03eMeJlbHbie MeTaJlJlbl]. Chim.: Grup de metale, aparţinând coloanei a doua a sistemului periodic al elementelor, format din calciu, stronfiu şi bariu. Ca-racteristiceie generale: Sunt de coloare albă şi cristalizează In sistemul cubic; foarte pufin dure. Dau oxizi de forma RO cu p. t. foarte ridicat; pot fixa mai mult oxigen, producând peroxizi de forma RO2, cari dau cu acizii apă oxigenată. Metalele alcalino-pământoase descompun energic apa, la temperatura normală. Ionii acestor metale posedă conformaţia electronică a gazelor nobile; deci nu formează săruri complexe. Afinitatea pentru oxigen creşte dela Ca la Ba. In acelaşi mod creşte ter-mostabilitatea carbonaţilor şi a hidroxizilor. Sin. Alcalino-teroase. 2. Alcaloizi [alcaloîdes; Alkaloide; alkaloides; âlkâloidok; aJIKaJlOHAbl]. Chim.: Combinajii organice cu caracter bazic, conţinând azot, izolate oin plante şi, mai rar, din organismul animal. Plantele producătoare de alcaloizi fac parte mai ales din clasa dicotiledonatelor şi mai puţin din a monocotiledonatelor şi crrpfogametor. De obiceiu se întâlnesc în aceeaşi plantă mai mulţi alcaloizi cu structură asemănătoare. Ei sunt localizaţi în diferite organe ale plantei: frunze, seminţe, rădăcini şi coajă, sub forma de săruri ale acizilor vegetali obişnuiţi: citric, oxa-lic, tartric, malic. Pentru aceeaşi plantă, conţinutul de aicaloid este în funcţiune de regiune şi climă. Uneori se întâlnesc şi alţi acizi caracteristici unei anumite plante: fumărie, aconitic, chinic. Se izolează prin extragerea cu disolvanţi (eter, cloroform) în prezenta alcaliilor. Alcaloizii sunt combinaţii cu structură mai mult sau mai puţin complicată, conţinând în moleculă unul sau mai multe inele heterociclice din grupurile pi-rolului, pirol dinei, piridinei, piperidinei, indolu-tui, imidazolului sau pirimidinei. Clasificarea lor se face după natura inelului heterociclic din moleculă. Mulţi dintre ei au o intensă acţiune fiziologică, fiind medicamente preţioase sau otrăvuri puternice. Cel. dintâi aicaloid obţinut în stare cristalizata a fost morfina din opiu. S'a reuşit să se sintetizeze majoritatea alcaloi-zilor. Cei mai cunoscuţi sunt: ricinina, nicotină, atropina, chinina, morfina, etc. Problema dacă în plante alcaloizii ar constitui un mijloc de apărare sau ar fi produşi de desasimilaţie încă nu e rezolvată. s. Alcaloză [alcalose; Alkalose; alkalosis; âl-kâlozis; ajncajiosa]. Chim. biol.: Mărirea alcali-nităţli sângelui, datorită unor furburări funcţionale. Este caracterizată prin creşterea pH-lui sanguin peste 7,45 (normal 7,35***7,45). Alca-loza se observă în cazurile în cari cantitatea de CO2 scade în sânge (alcaloză gazoasă), sau când cantitatea de NaHC03 creşte (alcaloză fixă). Se determină fie prin măsurarea rezervei alcaline, fie cu ionomerrul (acidoză), ori cu aparatul şî metoda Van Slyke 4. Alcaptonurie [alcaptonurie; Alkaptonurie; alkaptonuria; âlkâptonuria; aJlbKanTOHypHH]. Chim. biol.: Eliminarea anormală, prin urină, a unui acid fenol, acidul homogentixinic, numit şi alcapton, produs intermediar de degradare al tirozinei. Alcaptonuria este un fenomen teratologic, adesea ereditar. s. Alcătuire granuiometrică [constitution gra-nulometrique; Kornzusammensetzung; grain composition; szemcseosszetetel; rpaHyJIOMeTpH-qeCKan CTpyKTypa]. Cs. V. sub Granulometrie. e. Alchidali [alkydales; Alkydale; alkyds; îak-gyantâk; aJlKHflaJIbBbie CMOJIH]. Chim.: Răşini întrebuinţate la prepararea lacurilor. Se pot clasifica în următoarele categorii: Gliptale curate, gliptale modificate cu acizi nesicativi, gliptale modificate cu acizi sicativi şi gliptale modificate cu acizi rezinici, răşini şi acizi graşi. In acest grup intră şi răşinile preparate din acid maleinic, din acizi rezinici (colofoniu) şi gli-cerină. V. Răşini maleinice. Alchidalii se adaugă în lacuri de nitroceluloză pentru a le ameliora calitatea. In comerţ se găsesc cu diferite simboluri, ca: ST, STK, L, T, TO, U, UTO; TT; etc.; după Calităţile şi solubilităţile cerute. 7. Akhil [alkyl; Alkyl; alkyl; âlkil; aJlKHJl]. Chim.: Radical monovalent, cu formula generală CrtHjn+j, provenit dela o hidrocarbură parafi-nică prin eliminarea unui atom de hidrogen. Ex.: CHs-, C2H5-, C3H7-,.... Se notează obişnuit cu R. 8. Alchilare [alkylation; Alkylierung; alkyla-tion; âlkilâcio; âjikhJiHiţHfl]. Chim., Ind. petr.: Reac}ie între hidrocarburile etilenice şi isopara- finice, care dă naştere la o isoparafină: CH3~CH2«CH=CH2 + S04H2 -* so4h I - CH3-CH2-CH-CH3 SOM CHs I l CH3—CH2—CH—CH3 + CH—CH3 - I CHs CHs CHs I I SO4H2 + CH3—CH2—CH—C—CHs ! CH3 Reacţia are loc la o temperatură pufin mai înaltă de 20° şi la o presiune de 5”'20 at. Catalizatorii folosiţi cel mai mult sunt trifluorura de bor, trihalogenurile de aluminiu, acidul sulfuric şi acidul fluorhidric. De asemenea, benzinele pot fi alchilate cu hidrocarburile etilenice şi hidrocarburile aromatice. Alchilarea poate fi realizată şi în lipsa oricărui catalizator, dar în acest caz este necesar să se lucreze la o temperatură de aproximativ 500° şi la 200***30Q at. Alchilarea estefo- losită ca procedeu industrial pentru prepararea benzinelor cu indice octanic ridicat. In acest caz, catalizatorii folosiţi sunt acidul sulfuric şi acidul fluorhidric. Din punctul de vedere practic, în industria de petrol prezintă interes condensarea dintre o olefină şi o parafină. Această reacfie este aplicată la fabricarea benzinei al-chilate. Ca hidrocarbură parafinică se întrebuinfează. isobutanul, iar ca olefine: propilena, buti-lena sau amilena, din gazele de cracare. Condensarea dintre aceste hidrocarburi are loc în prezenfa unor catalizatori (acid sulfuric concentrat sau acid fluorhidric anhidru). Reacfia la al-chiiare are loc la temperaturi moderate, sub 30? şi la presiuni pufin mai mari decât presiunea atmosferică. Benzina alchilată are cifra octanică ridicată (peste 90). Este întrebuinţată ca benzină penfru avioane. 1. Alchimie [alchimie; Alchimie; alchemy; alkimia; aJiXHMHfl]. Chim.: Disciplina care s'a ocupat, dela începutul secolului al IV-lea până către mijlocul secolului al XVI-lea al erei noastre, cu problema transformării metalelor ordinare în metale nobile, cu ajutorul operaţiunilor chimice. Alchimia avea sensul de ocupaţie sau activitate cu «preparatul negru", concept care a jucat un mare rol în acele timpuri în ştiinţa transformării substanţelor. Ideea transmutaţiei metalelor ordinare în metale nobile a fost îmbrăţişată ca problema teoretică de către Eleni şi adoptată cu interes de către Egipteni, cari căutau să fabrice, prin cercetări sistematice, metale preţioase şi coloranţi, substanţe foarte preţuite pentru practicele religioase. Transformarea substanţelor ordinare în metale preţioase s'ar fi făcut, după concepfia alchimiştilor, Cu ajutorul unei proprietăţi fundamentale care se numea, după foc şi epocă, piatra fiîosbfala, lapis philoso-phorum, marele elixir, marele mister, tinctura roşie sau medicină de ordinul al treilea, şi care comunica substanţelor ordinare, puse să reacţioneze, acele proprietăţi ale metalelor nobile cari lipseaum materialul supus transformării. Către sfârşitul acestei epoce de chimiei a transformării, ideile asupra Universului, cari formaseră în primele secole fundamentul Alchimiei, au fost părăsite* începând cu Renaşterea, când Ştiinţele Naturale au luat o altă desvoltare teoretică. Alchimia, după ce timp de 1200 de ani strânsese un bogft material de cunoştinţe, a părăsit treptat cercetările transmutaţiei şi a început să evolueze spre Chimia modernă. Deşi 1200 de ani Alchimia ny a urmărit decât problema transmutaţiei, ea Sunt combinaţii puternic reactive dând reacţii de adifie, de condensare, polimertzare, oxidare, etc., cari permit numeroase sinteze. Au proprietăţi reductoare puternice. Aidehidele apar tn procese biochimice (fermentaţia alcoolică, foto-sjnteza hidrafilor de carbon,, etc.). Primul termen din seria omologă saturată este gazos; cei mijlocii sunt lichizi. Dau reacţii de condensare catalizate de acizi şi baze, formând compuşi ma-cromoleculari de mare importanfă industrială. Prin oxidarea aidehidelor se obţin acizi*. Unele aldehide alifatice naturale — cari se găsesc în uleiurile eterice -— şî, de asemenea, câteva aldehide sintetice — se întrebuinfează în par-fumerie. Ex.: formaldehida, acetaldehida, oenan-tolul; caprilaldehida CtHis—CHO, pelargonalde* hida CsHit—CHO, benzolaldehida, etc. 8. Aldehidă formică [aldehyde formique; Form-aldehyd; formaldehyde; forma Idehid; <|>opM-a;ib;ţerHA, MypaBbHHwă ajib#erH/ţ]. Chim.: H—CHO. Gaz cu miros înnecăcios la temperatura ordinară, care se lichefiază Ia —21°; d. 0,815 la -20°; p. f. -21°; p. t. -92°. Foarte solubil în apă: 100 g disolvă 50 g alde-hidă formică. In comerf se găseşte o solufie concentrată de aldehidă formică 37%, sub numele de formal'ină. Aldehidâ formică se polime-rizează uşor chiar în stare de disolvare; solufii le apoase mai vechi se turbură, cu formare de pa-raformaldehidă. Polimerizarea este împiedecată dacă se adaugă solufiei apoase câteva procente de alcool metiiic. Aldehidâ formică se prepară prin trecerea unui amestec de vapori de alcool metiiic şi aer peste argint sau cupru înroşiţi după ecuaţia: CHaOH & CH2O+Ha. Sintetic, al-dehida formică se prepară prin oxidarea catalitică a metanului sau etilenei la aproximativ 5Q0°( cu bune randamente. Se întrebuinfează mult în medicină ca desinfectant, şi ca materie primă în numeroase sinteze organice. Sin. Formol* Metanol, Oxometan. e. Aldimine [aldimines; Aldimine; aldimines; aldimihok; aJXb/ţHMHHbl]. Chim.: Derivafi ai aidehidelor; formula generală: R—CH^NH. 7. Aldine [aldines, gras; Aldinen, Halbfetfen; aldines, bold; aldin (betâforma); aJIbflHHbl]. Arte gr.: Caractere tipografice cu floarea semi-grasă. Se numesc astfel după numele tipografului venefian Aldo Manuzio, care le-a imaginat (Aldine). s. Aldolază [a Ido lase; Aldolase; aldolase; aldojâzisj ajib/ţ0jia3a]. Chim. biol.: Enzimă din grupul desmoiazelor. Aldoiaza catalizează reacfia de depolimerizare aldolică, scindând molecula esterutui Harden-Young, în fosfatul dioxi-acetonei şi fosfatul glicerin-aldehidei 9. Aldoză [aldose; Aldose; aldose; aldozis; ajlbfl03a]. Chim. V. sub Monozaharide. 10. Aldoxime [aldoximes; Aldoximen; aldo-ximes; aldoximen; aJlbflOKCHMbl]. ChimGrup de combinafii organice în care oxigenul grupării aldehidice este înlocuit prin radicalul = N—OH, derivat din hidroxilamină (H2N—OH); formula generală: R—CH = N-OH. 11. Aldrey. Metl.: Aliaj de aluminiu cu 0,4-0,7% Si, 0,3-0,5% Mg şi 0,2-0,3% Fe, ameliorabil şi plasticizabii, cu bune proprietăţi de conductibilitate electrică.şi rezistenfă la coroziune, folosit pentru conducte electrice în aer liber. is. Alee [allee; Allee; walk, avenue, alley; setater, setâny, sor; aJlJien]. Urb.: 1. Drum Fig. 57. Alei> într'un parc. trasat şi special amenajat, printr'o grădină, un parc sau o pădure (fig. 57). — 2. Făşie dintr'o arteră largă, având destinafie specială. Ex.: Aleea călărefilor, a bicicliştilor, etc. — 3. Fundătura unei străzi (fig. 58). —- 4. Arh.: înşiruire, de obiceiu pe două rânduri, de elemente arhitecturale diverse, cu caracter decorativ. Ex.: alee de sfincşi, alee de menhiri, etc. 1. Ale! [aleph; Aleph; aleph; âlef; ajie<|)]. Teor. m.: Numărul cardinal al unei mulţimi infinite, bine ordonate. Alefii se notează prin simbolul M (prima literă a alfabetului ebraic), le care se adaugă un indice ordinal; ex.: K0, e numărul cardinal al mulţimilor numerabile *. Alegere [triage â la main; Klaubarbeit;. hand picking; osszeszedes, kivâlogatâs; pyHHaH pyAopa36opKa, coprapoBKa]. Mine: Operaţiune manuală prin care se separă, din produsele miniere brute, bucăţile de minereu sau cărbune utile, de cele sterile (cari nu intră în prelucrare). Separarea se face observând coloarea, luciul, greutatea specifică, etc. Se practică la cărbuni ..până la dimensiunea minimă de 60 •••80 mm, la nriinereuri până la maximum 20 ••*30 mm. Alegerea se face uneori tn fronturile de abataj. In instalafiile la zi (exterioare) se face de obiceiu pe mese sau benzi de alegere. Alegerea foilor [selection des feuilles; Blăttfcrwahl; leaves select ion; levelek kivâloga-tfsa; copTnpoBKa jmctob Ta6aKa]. Ind. tut.i Operaţiunea de separare a foilor de tutun, după gradul de maturitate şi mărime. «• ~ lăstarilor pentru coroană [choix des rameaux pour la couronne (de I'arbre); Wahl der Jriebe fur die Baumkrone; choosing of the shoots for the (tree) crown; koronahajtâsok kivâlogatâsa; Bfci6op noderoB ajih cocTaBJieHHfl <|)opMbi KpOHBl]. Agr.: Operaţiunea alegerii a 3,,,5 lăstari, rezultaţi din mugurii unui pom altoit de 1**-*2 ani, lăstari câri vor forma coroana, fiind lăsa}i să crească în voie; ceilalţi lăstari se ciupesc. «• Alegorie [allegorie; Allegorie; allegory; allegoria, jelkep; aJlJieropHH]. Artă: Pictură sau sculptură care reprezintă o idee abstractă (de ex. Moartea, Justiţia, etc.). •• Alelotropie [allelotropie; Allelotropie; alle-lotropy; allelotropia; aJlJieJlOTponHH]. Chim.: 73 Echilibrul a două forme fautomere tn amestec. Se întâlneşte, de obiceiu, la substanţele lichide. 7. Alenă [aIlene; Alten; allene; allen; aJlJieH], Chim.: Hidrocarbură cu duble legături cumulate, având formula : CH2 = C = CH2î p. f. —32*, p. t. —146°; reprezentant tipic al unei clase de hidrocarburi (alene substituite) cari prezintă isomerie. #. Aleppo [alep; Aleppo: aleppo; alleppc kereg; aJienncKaH C0CHa]. Ind. piei.: Coajă de pin din Alep, conţinând 25% tanin, întrebuinţată ca material tanant la tăbăcire, în regiunea mediterană (Sudul Franţei, Algeria, Tunis, Sicilia). 9. Alergătoare [tournant; Muhlstein; mill stone; malomfufoko; MejibHHHHblH KaM6Hb, JKepHOB]- Ind. făr. : Piatra unei mori de apă sau de vânt, care se roteşte pentru a măcina boabele. 10. Alergătoare [metier pour Ies canette- chaînes; Spulrahmengestell, Scherrahmen fur Zettelkotzer; creel, warping-frame for warp-spools; orso, nyust; paMa flJIH KaTymeK OC-HOBbl]. Ind. text.: Unealtă pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face ur- x-----s. zeală. Sunt mai multe feluri de a- / n lergătoare : unele sunt mo- f ^ \ bile (fig. 59), iar altele fixe ( ] (fig. 60) In general, o alergă- Alergitoare toare fixa se compune din . ;ljS periile de urzit (1), furcile de mob',â* urzit sau furculiţele (2), pânza (urzeala) (3), cuiele alergătoarei (4), rezemătoarea, sprijinitoarea (5) Fig. 60. Alergătoare fixă. fofezele, fusceii, cotocii (6), firele (7), beţele mosoarelor sau drevele (8) şi mosoarele (9). ii. Alergătoare, roată ~ [roue portante; Lauf-rad ; bogie wheel; futokerek ; derOBOe ne- Fig. 61. Rofii alergătoare. pe/ţţîee Kojieco napoBQ3a}. G f.: Roţile din faţă ale unei locomotive, nelegate cu dispozitivele de acţionare (fig. 61). 74 î. AlesSiuri. tnd. text. far.: 1. Articol obţinut pe războiul de ţesut prin alegerea firelor (covor, catrinfă} efc.). — 2. Desen de flori sau alte motive, înfr'o ţesătura. — 3. Desene săpate în piatră. 2. Aleuromefru [aleurometre; Aleuromefer; aleuromefer; aleuromefer; aJieHpOMeTp]. Agr.: Aparat, construit de Boland, care permite aprecierea calităţilor de panificaţie ale gtutenului. s. Aleuron [assise proieique; Aleuronschichtj aleurone layer; âleuron-reteg; aJieftpOH, aJiefr-poHOBblă njiacx]. Agr.: Strat de celule cu pereţii îngroşaţi, care se găseşte imediat sub învelişurile bobului de grâu, la periferia endo-spermului. Este format din proteine de natură cornoasa, cari nu sunt generatoare de gluten. împreună cu embrionul şi învelişul bobului de grâu, formează* prin măcinare, târâtele, 4. Aleuronă [aleurone; Aleuron; aleurone; aleuron, fasejtanyag; aJieBpOH, aJieitpOH]. Silv.: Substanfă de rezervă proteică din celulele unor plante. Se extrage din fructe sau seminţe de cereale şi leguminoase (grâu, mazăre, celulele de drojdie de bere, etc.). 6. Alevinaj [alevinage; Brutaufzucht; a le vin breeding; halkoitesgondozâs, tenyeszâgygondo-zâs; BbipamHsaHHe, BCKapMJiHBaHHe pbi6bei! MOJIOflH]. pisc.: îngrijirea şi hrănirea puietului tânăr de peşte (alevini), obfinut în crescătoriile sistematice. 0. Alexandrii [aîexandrite; Alexandrii; alexan-drite; alexandrii; âJieKCaH/ţpHT]. Mineral.: Varietate verde de crisoberil (BeAI204), întrebuinţată ca piatră preţioasă. 7. Aleza| [alesage; Bohrung, Nachbohren; boring, bore hole; dorzs furâs, furâs utodolgo-zâsa; pacTOHKa KaHajia iţHjiHHApa, BTyjiKH]: 1. Mş.: Operaţiune de prelucrare a interiorului unui cilindru la dimensiunile cuprinse în limita tolerantelor admise. Prin alezajul unui cilindru uzat se măreşte diametrul său, deci şi puterea maşinii; toleranfele de alezaj sunt astfel alese, încât mărirea de putere să nu aibă influentă asupra celorlalte organe ale maşinii. Alezajul făcut ia dimensiunea nominală a unui cilindru se numeşte alezaj nominal, normai sau unitar [alesage nominal; Einheitsbohrung; nominal boring, normal boring, unitary boring; egyseg-furâs; HOMHHaJIbHBH paCTOHKa IţHJIHH/ţpa]. — 2. Diametrul interior al unui cilindru. — 3. Cs. met.: Operaţiunea de mărire sau rectificare a găurilor cilindrice date în piese metalice. La poduri şi construcţii metalice se foloseşte pentru îndepărtarea materialului rămas în jurul găurilor date cu priboiul, la mărirea găurilor mai mici date cu burghiul şi la montaj pentru rectificarea găurilor date, în mod izolat, la mai multe piese cari se asamblează între ele. Sin. Alezare. s. Alezor [alesoir; Reibahle; reamer, broach; dorzsâr, takarito furo; pa3BepTKa, CBepJIO, peiîâajl]: Unealtă provăzută cu dinfi tăietori (3 Fig. 62. Alezor drept. pe suprafaţă, servind pentru alezaj (v.) (fig. 62), După forma sau întrebuinţarea pe care o are, deosebim: 9. ~ ascufil [alesoir aiguise; geschliffene Reibahle; ground reamer; hegyes OCTpblH peil-6aJl], folosit pentru alezaj în locuri strâmte; 10. ~ unghiular [al^soîr rectangulaire; Winkel-reibahle; angular reamer; derekszogvegu npHMOyroJibHbiii peâdaji], când e îndoit tn unghiu drept; 11. ** conic [alesoir conique; konische Reibahle; taper reamer; kupos KOHHHecKHă peăâajl], în formă de trunchiu de con (fig. 63); 0 Fig. >63. Alezor conîc. 12. ^ cu caneluri în spirală [alesoir â canne- lures en spirale; spiraigenutefe Reibahle; reamer with spiral flutes; spiral vesetu peS6aJl CO cirapaJibHbiMH KaHejnopaMH], când prezintă caneluri în spirală pe suprafafa lui (fig. 64). §5^=5553-) B Fig. 64. Alezor cu caneluri In spiralS. îs. de rodat [alesoir a roder; Grundreîbahîe; grinding reamer; csiszolo IUJIH(})OBaJIbHblft peMaji], folosit la maşina de rodat, putând roda găurile de trecere şi cele cu bază. Constă din pietre longitudinale, introduse în caneluri Ie unui cilindru plin, pietrele putându-se fig. 65. Alezor de rodat, deplasa în sens radial. Unealta se fixează în tija maşinii cu un con Morse şi executa mişcări rectilinii alternative şi de rotafie în jurul propriei sale axe (fig. 65). u. Alfabet [alphabet; Alphabet; alphabet; âbece betusor; a3dyKa, aji<|>aBHT]: Serie de semne grafice prin cari se reprezintă sunetele unei limbi; servesc la redârea în scris a vorbirii. Se cunosc diferite alfabete: latin, elen, gotic, slav, ebraic, arab, chinez, etc. Pentru corespon-denfe secrete se folosesc uneori alfabete speciale, numite cifruri, în cari literele se înlocuesc prin cifre, cuvinte sau alte semne convenţionale, cunoscute numai de cei cari au cheia cifrului. In telefonie şi telegrafie se cunosc: i. ~ Morse, format din puncte şi linii, cari reprezintă literele alfabetului, cifrele şi semnele de punctuaţie, cum urmează: as- Hkiă aJî4>aBHT]. Telg.: Corespondenfă Intre semnale telegrafice de o parte şi litere,, cifre şi semne ortografice de alta. »• ~ telegrafic cu cinci elemente [alphabet ielegraphique a cinq elements; Funfer-Tele-graphenalphabet; five-unit alphabet; otelemes tav-Ir6 âbece; nHTH3HaHHaH Tejxerpa<|maH aadyna]. Te/g.: Alfabet telegrafic în care fiecare semnal e constituit din cinci elemente succesive de durate egale, elementele consistând din emisiuni sau .serii de emisiuni de două feluri, cum sunt curen}ii de sensuri diferite sau curenţii de inten-sitâţi diferite. Sin. Alfabet telegrafic în cinci. 4. ~ul telefonistului [alphabet du teiephoniste; BiîcKstabiertafel; telephonist’s alphabet; a telefonista âbeceje; aJl$aBHT T6Jie(J)0HHCTa]: Cu- vinte uşor de înfeles la telefon (câte unul pentru fiecare literă a alfabetului), fiecare începând cu litera respectivă a alfabetului. Se —folosesc de obiceiu următoarele cuvinte: Ana, Barbu, Constantin, Dumitru, Elena, Florea, Gheor-ghe, Haralambre, Ion, Jiu, kilogram, Luca, Marin, Nicolae, Oprea,. Petre, Radu, Stan, Ştefan, Tudor, Udrea, Vasile, Winter, Xenofon, York, Zaharia. *• Alfanumerică» clasificare V. Clasificare. «• Algarobilla. ind. piei.: Fruct capsular, în formă de păstaie, al unui arbore (Caesalpinia brevifolia Baill. şi Caesalpinia coriaria Wild), care creşte în America Centrală, America de Sud şi Antile. Confine 30 ‘’50°/o tanin şi se întrebuinfează la tăbăcitul pieilor. Sin. Dividivi. Algarot [algaroth; Algarothpulver; oxi-chloride of antimony; âlgârot por; aJIbrapOT]. Chim.: Numele sub care era cunoscută, în vechime, clorura bazică de antimoniu, cu formula: Sb4Q5Cl2. Substanfa se hidrolizează uşor în prezenta apei, dând naştere la produşi a căror compozifie depinde de temperatura la care a avut loc hidroliza şi de cantitatea de apă care 75 intervine în reacţie. In Evul Mediu, alqarotul avea numeroase întrebuinţări medicale. fi. Algebră [algebre; Algebra; algebra; algebra, mennyisegtan; ajire6paj: 1. In înfeles restrâns: Disciplina matematică în care se studiază legile operaţiunilor de adunare, scădere, înmuiere şi împărfire, independent de valorile numerice intervenind în ele, motiv pentru care în tehnica operaţiunilor, numerele se înlocuesc prin simboluri — şi anume prin simboluri literale. In înfeles mai larg: Disciplina matematică în care operaţiunile ei caracteristice: adunarea, scăderea, înmulfirea şi împărţirea se definesc implicit printr'un sistem de axiome, astfel încât, aplicate unei mulfimi de elemente (cari se reprezintă prin simboluri literale şi pot fi în particular numere aritmetice) să conducă la unul sau mai multe elemente din aceeaşi mulţime. Aceasta dă nofiunilor de corp, inel şi grup un rol fundamental în algebră. Operafiunile caracteristice algebrei conduc la nofiunile de polinom şi funcfiune rafională (cu coeficienfi dintr'un corp datC). Calculul cu polinoame conduce la considerarea de ecuafii algebrice şi la rezolvarea lor, adică la determinarea rădăcinilor, cari sunt elemente ale corpului C sau ale unef extensiuni a lui şi verifică ecuafia. Teorema fundamentală a Algebrei stabileşte că o ecua{ie algebrică de gradul n, cu coeficienţi dintr’un corp C de numere, admite n rădăcini cari aparfin corpului numerelor complexe. Ea se extinde la ecuafii cu coeficienţi din anumite corpuri C de elemente, în care caz rădăcinile aparfin unei extensiuni determinate a lui C. O distincte importantă există între rezolvarea numerică — deci determinarea eventuaî aproximativă a rădăcinilor prin operafiuni asupra coeficienţilor considerafi ca numere — şi rezolvarea algebrică a ecuafiilor algebrice, adică determinarea rădăcinilor prin expresiuni raţionale de rădăcinile altor ecuafii, a căror obţinere este piecizată şi rezolvată prin teoria lui Galois. Capitolele Algebrei desvoltate axiomatic — în cari conceptele primitive sunt definite adică implicit prin-axiome şi din cari rezultă apoi proprietăţile cuprinse în teoriile corpurilor, grupurilor, inelelor, algebra liniară, teoria formelor, di vizibilitatea polinoamelor, teoria eliminării,, rezolvarea ecuafiilor, teoria lui Galois, etc. — se disting şi prin preocuparea de a da problemelor solufii exhaustive (cari epuizează subiectul problemelor). 2. într'o accepfiune specială, se înfelege prin algebră, un inel, modul finit peste un corp comutativ, numit câmp sau corp fundamental, gradul modulului fiind gradul algebrei respective. Un inel complet de matrice peste câmpul numerelor reale reprezintă un exemplu de o astfel de algebră. Sin: Sistem de numere hipercomplexe. Când inelul e în acelaşi timp corp, algebra se numeşte 76 î. ~ divizoare [algebre â divisions; Divisions-algebra; division algebra; oszto algebra; JţeJIH-TejibHan ajire6pa]. Numerele complexe ordinare, ca algebră de gradul al doilea pesfe câmpul numerelor reale, constitue un exemplu de algebră divizoare. *. Algebrică, funcţiune ~ [fondion alge-brique; algebraische Funktion; algebraic function; algebrai fuggveny; aJireâpaHHeCKaH 6b]: Bilă mică de plumb, folosită ca proiectil în cartuşele de vânătoare. încărcătura unui cartuş este compusă din mai multe alice. îs. Alicărie [pierres cassees; Steînschlag, Stein-geschlăge; broken stone, crushed stone; torme-lek; nţe6eHb]. Drum.: Spărturi de bolovani, de piatră sau de cărămizi. 14. AlicofS, parte ~ [pârtie aliquote; aliquoter Teii; aliquof part; aliquotus resz, hânyszoros resz; aJiHKBOTHan naCTb]: Parte a unui tot,, conţinută în ei de un număr întreg de ori. î. Alidad, cerc ~ [cercle alidade; Alhidade; aîidade circle; alhidâde-kor; aJlHfla/ţHbliî Kpyr]. Topog.: Cercul interior orizontal al teodolitului, care se roteşte în jurul axei verticale a aparatului; este rigid, fixat în luneta teodolitului, şi se roteşte în interiorul cercului orizontal fixat de trunchiul de bază al teodolitului. *. Alidadă [alidade; Alhidade; alidade; alhi-dâde; aJIH/ţa/ţa]: Dispozitiv cu care sunt echipate Instrumentele goniometrice şi care serveşte ia formarea şi măsurarea unghiurilor. Se deosebesc: Alidade pentru aparate terestre go-niografice, alidade penfru aparate terestre goniometrice, pentru aparate de navigaţie pe apă, pentru aparate de navigaţie aeriană şi pentru aparate speciale. s. autoreductoare [alidade autoreductrice; Kippregel; telescopic alidade; onredukcios alhi-dâde; TejxecKonHHecKan, pa3#BH>KHaH ajiH-#a#a]. V. Alidadă cu lunetă. 4. ~ cu lunetă [alidade â lunette; Kippregel; telescopic alidade ; tâvcsdves alhidâde-mero-aszfal; aJlHflafla c n0fl30pH0ă Tpy6oît]: Dispozitiv constituit dintr'o riglă metalica pe care este fixată o lunetă de vizare; constitue partea principală a planşetei topografice. Se deosebesc: Alidade cu lunetă, fără cerc vertical, cari servesc ^determinarea şi măsurarea grafică a unghiurilor orizontale; ele sunt alidade cu lunete simple; alidade cu lunetă, cu cerc vertical, cari servesc la determinarea şi măsurarea grafică a unghiurilor orizontale şi la măsurarea, unghiurilor verticale, respectiv la efectuarea nivelmentului (alidade nivelatoare şi alidade autoreductoare). 5. ~ cu pinuie [alidade â pinnules; Diopter-lineal; diopter alidade; dioptrikus vonalzos âl-hidâde; aJIH/ţafla C flHOlITpOM]: Dispozitiv cu care sunt echipate instrumentele goniografice, servind la formarea şi măsurarea unghiurilor orizontale. Se deosebesc două feluri de alidade cu pinuie: alidada cu pinuie la planşetele topografice, constituită dintr'o riglă de metal sau de lemn pe care este fixat un vizor cu pinuie — ş* alidada cu pinuie, la grafometre. «• ^ nivelatoare. V. Alidadă cu lunetă. ~ holometrică. Alidada hoiometrică Gou-lîer şi alidada holometrică Wild. V. Alidadă cu lunetă. 8. Alifatică, combinaţie ~ [combinaison aliphatique; aliphatische Verbindung; aliphatic combinat ion; alifatikus kapcsolat; aJlH(paTH-HeCKaH KOM()HHaiţHH]. Chim.: Substanţă chimică aparţinând seriei de hidrocarburi grase, în care atomii de carbon ai unei molecule sunt legaţi unul de altul în formă de lanţ liber, la cele două capete. Termenul este întrebuinţat şi pentru celelalte substanfe organice cari derivă din hidrocarburile alifatice, cum sunt alcoolii, cetonele, aidehidele, eterii, esterii, etc. ». Aligofg Agr. : Varietate de struguri (pentru vin), din vifă franceză, cu răspândire aproape universală. Ciorchinele, de obiceiu câte 79 trei pe coardă, sunt cilindro-conici, cu bobife îndesate,, mici, rotunde, cu pelifă groasă şi elastică, de coloare verde-gălbuie, cu miezul zemosr cu cca 80°/o randament în must. Epoca de coacere: a doua. Varietate cu flori normal constituite şi polen fertil. Se poate cultiva singură,, fără a fi amestecată cu alte varietăţi. Cere o tăiere lungă, ia 10*“12 ochi, deşi poate fi tăiată şi scurt, la 3***4 ochi, dacă butucul are creştere slabă. Se complace pe port-altoiuri obişnuite în cultură. Rezistă bine la oidium; sensibilă la mană. In toamnele ploioase, strugurii sunt expuşi putrezirii, datorită diferitelor mucegaiuri. Producţia mijlocie la ha este de 500••*600 decalitri. Vinul, de bună calitate, are în mijlociu 11 ***12° alcool şî aciditate normală, de 4***4*5%o, exprimată în acid sulfuric. In anii buni, poate asigura material de bună calitate pentru şampanizare. 10. Alimb. Partea care se descarcă dintr'un vas (şlep) pentru a uşura trecerea peste un obstacol ivit în cursul transportului. Sin. Limb. V. Alimbare. 11. Alimbare [allegeage, delestage; Leichtern, lightenig of a ship, unbaiiasting; konnyites, teher-mentesites; BpeM6HHoe oâjierneHHe cy/ţHa nac-THHHoă pa3rpy3KOÎi]: Operaţiunea de descărcare a unei părţi din marfa dintr'o navă în alta, spre a o uşura ca să poată trece astfel cu un pescaj mai mic un prag, un banc sau o bară. 12. Alimentare [alimentation; Speisung; fee-ding; taplâlâs, eliâtâs; CHa&KeHHe]. Tehn.: 1. A furnisa unui sistem tehnic, unei localităţi sau unei regiuni, materialul sau energia necesară în vederea funcţionării,, întreţinerii, respectiv a mersului normal. — 2. Instalaţiile penfru această alimentare. — Exemple: ia. ~ cu apă [alimentation d'eau; Wasserver-sorgung; water supply; vizellâfâs; CHadîKeHHe BOflOit]. Canal.: Totalitatea lucrărilor tehnice penfru captarea, conducerea, înmagazinarea şi distribuirea apei într'o localitate. Apa potabilă necesară alimentării aglomeraţiilor urbane sau rurale se captează uneori din râuri sau din alte ape curgătoare (apa necesitând în acest caz instalaţia speciale de purificare), iar alteori din pufuri de mare adâncime (când apele extrase cu ajutorul pompelor sunt, in generai, direct potabile). 14. ~ cu combustibil [alimentation â com-bustible; Kraftsfoffzufuhrung; fuel feeding; tuzelo-anyaggal va io eliâtâs; CHadHCeHHe roplOHHfif]. Termot.: Furnisare de combustibil la focare, maşini cu ardere internă, aglomerafii (gaze), etc. îs. ~ cu energie electrică [alimentation en energie electrique; Versorgung mit elektrischer Energie; electric energy feed; villamos energiâval valo eliâtâs; cmomeme sjieKTpoaHeprHeli]. V. sub Transportul energiei electrice şi Distribuţia energiei electrice. 16. ~ prin cădere [alimentation par chufe; Kraft-stoffzufunrung durch Gefâile; fall fuel feed, head fuel feeding; tuzeloanyaggal valo eliâtâs eses utjân; no/ţana ropioqero nafleHHeM, caMOTO KOM]: Sistem de alimentare care consistă în a 80 aduce combustibilul (de ex. benzina) la carburator folosind greutatea lui (fig. 66). Rezervorul de benzină este plasat la un nivel superior nivelului din carburator. V. şi sub Carburator. Fig. 66. Alimentare prin cădere, f) carburator; 2) conducta de alimentare cu combustibil; 3) filtru.de ,aer (epurator); 4) intrarea aerului; 5) praful eliminat de aer; 6) ţeava de aspirafie; 7) ţeava de evacuare; 8) camera de încălzire a amestecului carburant; 9) pârghia clapetei regulatorului gazelor de Încălzire; 10) bloc motor; lî) culasa motorului. j. ~ prin pompa [alimentation păr pompe; Pumpenzufuhrung; pump fuel feeding; eliâtâs szivattyijzâs utjân; HaC0CH0e ilHTaHHe]: Procedeu de alimentare, în care rezervorul e aşezat la un nivel inferior carburatorului; combustibilul este trimis la carburator cu ajutorul unei pompe de aspirare-refulare, plasată între rezervor şi carburator. 2. ~ prin vacuum [alimentation par vacuum; Unterdruckforderung; vacuum fuel feeding; el-lâtâs vâkuum seg£lyevel; HHTaHHe noMonţbK) BanyyMa (BCaCblBaHHeM)]: Procedeu care întrebuinţează un exhauştor pentru producerea vidului în carburator; benzina este adusă la carburator de diferenţa de presiune dintre rezervor şi camera carburatorului. 3. Alimentator [appareil d'alimentaiion; Speise-apparat; feeder, feed-roller; tâplâlo szerkezet, tâplâlo berendezes; nHTaTejib, nHTâTeJIbHbliS iipnSop, no^aiomnă ~]: Organ care serveşte la alimentarea unei maşini, a Unei instalaţii, etc. Exempie: ~ cu lingura [distributeur â cuiller; Schopf-aufgabe, Rusşel; feeder with scoop; meritokana-las jlOHceHKOBbiH, K0BmeB0ă nHTaTejib}. Mine: Dispozitiv care serveşte penfru alimentarea morilor de minereu, compus dintr'o cutie cilindrică plată, echipată cu o parte prelungită, care formează lingura. Dacă moara trebue alimentată şi când lucrează în circuit închis, cu clasificator, se întrebuinfează un 6. ~ cu lingură pentru alimentare dublă [dis-tributeur â tambour et cuiller; Schopfaufgabe mit Russel und Zentraieinlauf; feeder with scoop for double feeding; kozpontosnyilasu meritokanalas KOBmeBoă nHTaTejibc abohhqh noflaaca£HaH jihhhh]. Urb.: Linie teoretică pe care se aşază limitele unei construcţii (fig. 67). Alinierea poate fi obligatorie sau numai limitativă. In acest din urmă caz, construcţia se poate aşeza şi înapoia alinierii. Se mai disting: 11. ^ de fafadă [alignement de faţade'; Frontbauflucht; front building line; £pi!esi vonal; HHIţeBaH JIHHHH 3#aHHfi], pe care se aşază fafada principală a unei clădiri; 12. ~ de fund [alignement des arriere-corps; Bauflucht der Frontgegenseite; building line opposite the front one; hâtso epitesi vonal; 3aAH3H JIHHHH 3/ţaHHiî], direct opusă alinierii de fafadă; îs. ~ dosnică [alignement des bâtiments an-nexes; Bauflucht der Nebengebâude; depen-dencer building line; epitesi mellekvonal; jihhhh 81 UpHJieHCaiUHX npHCTpoen], limitele Intre cari se pot aşeza clădirile dosnice sau secundare, 1. Alinierea străzii. Limita care desparte te-renul public al străzii de terenurile proprietăţilor particulare (fig. 67). 2. Alit [alite; AJit; alite; âlit; aJlHTj. Ind. cimf.: Silicatul tricalcic 3 CaO • SiC>2; component principal al cimentului Portland, 3. Alitare [alifage; alitieren; aliting, ca lori-zing; acelfelulet finomitâsi eljârăsa aluminiumot-vczet segitsegevel; aJIHTHpOBaHHe (KaJIopH--saiţHfl)]. .-Metl.: Procedeu de înnobilare a suprafeţei unei piese de ofel, constând din formarea unui aliaj de aluminiu la suprafafa obiectului fabricat, prin reîncălzirea lui la 800*•*900°, în praf de aluminiu cu adaus de IMHaCl sau de alte sub-, stanţe reductoare. Aluminiul difuzează în metal, care devine astfel foarte rezistent fafă de acfiunea gazelor oxidante sau sulfuroase. Sin. Calo-rizare. Alife [allites; Allite; allites; allitâk; JiaTe^ pHTbl], Petr.: Soluri al căror complex argilos e foarte bogat în oxizi şi hidroxizi de aluminiu şi de fier (laterite). 5. Aliveiu [coursive; Gang; alley-way; folyos6 raktâr; 6opTQBb!H K0pHA0p, npoxo#]. Nav. m. ; Coridor în suprastructura navei, în care se pot pune mărfuri sau rezerve de cărbuni. - «• A livrer termen francez : Expresiune folosită când marfa se predă la un termen mai îndepărtat (mai mare de o lună), spre deosebire de prompt, imediat, tutti-prompt, etc. In încheierile* de bursă indică predările efective, spre deosebire de încheierile de bursă pe termen pentru o diferenfă. 7. Alizarină [alizarine; Alizarin; alizarin; ali-zârin; aJIH3apHH]. Chim,: 1-2-dioxi-antrachinonă. Materie colorantă an-trachinonică. Se găseşte ca glicozidă a acidului ruberitric în rădăcina de roibă sau garanfă (Rubia finc-torum). Rădăcina acestei plante, uscată şi pulverizată, comercializată sub numele de garanfă, s'a întrebuinfat în vopsitorie până în seqolul al XlX-lea, când alizarina s'a fabricat sintetic. Industrial^ se prepară din derivatul sulfonic al antrachînonei. Colorant de mordanfi, care formează lacuri mult apreciate pentru lână şi bumbac, remarcându-se prin frumuseţe şi rezistentă. Lacul de aluminiu este roşu, cel de crom, cafeniu, iar cel de fier, violet. s* Aiizee. Meteor. V. Vânt, tipuri de 9. Alkaliblau. Chim. V. Albastru alcalin. 10. Alkanna: Substanfă coloranta, exfrasă din rădăcinile plantei Alkanna tinctoria L- Tausch, familia boranginaceelor. Se întrebuinfează în tehnica microscopică. 11. Alkydharz. Chim. V. Alchidal. X2. Allan, procedeul ~ [procede A.; A.-Ver-fafireh; A.-process; A.-fele el jârâs; MeTOA AjUlâHa]. Ind, petr.: Procedeu de distilare primară, atmosferică, a fifeiului, caracterizat prin faptul că produsele obfinute sunt rectificate în coloane de formă specială, de dimensiuni diferite (coloanele au forma de tuburi de orgă). Se numeşte impropriu şi sistem Allan. V. sub Coloană. 13* Allen Hazen, coeficientul lui ^ [coefficient d*A. H.; A. H.-Koeffizient; A. H.'s coefficient; A. H.-fele tenyezo; K03(|)(|>mţHeHT AjuieH-TaaeHa]. V. Uniformitate, coeficient de 14. Âllonal. Farm. : CiqHi403N2 + C13H17N3O isppropilalilbarbiturat de piramidon. Combinafie echimolecuiară între piramidon şi alilisopropil-maloniluree. Pulbere gălbuie cristalină, cu gust amar, pufin solubilă: în apă, solubilă în alcool. Hipnotic,, sedativ, analgezic (M. D.). 15. Allweiler, pompă ^ [pompe d'A.; A.rPumpe*, A. pump; A.^rendszeru szivattyu; HOMna AjibBafijiepa], Ind. chim. sp.: Pompă de mână, formată dintr'o carcasă cilindrică cu axul orizontal, doi perefi orizontali ficşi cu supape de evacuare şi doi perefi radiali mobili, solidari cu axul şi având supape de admisiune. Axul şi pereţii mobili sunt mişcaţi pendular printr'un brat. ie. Almanah [almanach; Almanach; almanac; almanah; aJIBMaHax]: Calendar cu indicaţii astronomice şi meteorologice, completat cu date diverse, cronica evenimentelor din anul expirat, texte literare şi artistice, etc. 17. Almandin [almandin; Almandin; alman-dine; almandin; ajlbMaHflHH, Mineral': Aluminosilicat de fier, de coloare roşie-violacee. Se întrebuinfează ca piatră semi preţioasă. 18. Alneon [alneon; Alneon; alneon; alneon (aluminium, rez es cink otvozet); aJIHeOH]. Metl Aliaje de aluminiu turnate şi ameliorabile, având 75*\*90°/g Al# 2*-3°/o CuT 22-v27«4 Zn şî 0,5*”10/o alfi componenfi, incluziv cei de înnobilare. 19. Alocaţie specifică [ailocation specifiqueî spezifischer Zuschufj; specific ailocation; elâirâny-zotf mennyiseg; cneqH(j>PHeCKaH, Hpîîcymas A06aBKa (AOAa^a)]: Cantitatea dintr'un anumit fel de material, care se stabileşte (ca fiind normală) să fie consumată pentru executarea unei anumite prestafii. 20. Alocinamic, acid ^ [acide ailocinam-mique; Allozimtsăure; allocinamic acid; allo-cinsav; ajUIOKOpHHHatf KHCJIOTâ], Chim. V. sub Cinamic, acid 21. Alocrizină [alochrysine; Allochrysin; alo-chrysine; âllokrizin; ajl JlOxpH3HH]. Far m.: Tio-propanolsulfonat dublu de aur şi de sodiu. Pulbere cristalină, albă-galbuie, solubilă în apă, insolubilă în alcooli şi eteri. Folosit contra tuberculozei, a reumatismului infecfios cronic, a lupusului eritematos. H 0 OH 1 I C C C / \/ \/ \ HC C C C-OH I 8 I î HC C C CH %c/xc/xc^ I - H O 6 82 1. Alocromafic [allochromatique; allochro-matisch; allochromatic; allokromâtikus; aJlJIO-xpOMaTH^ecKHH, OKpameHHBift]. Mineral.: Calitatea mineralelor a căror coloare se daforeşte unui amestec molecular, sau unei dispersiuni coloi-dale de substanfe străine, unor interpozifii sau incluziuni de produse de descompunere sau de lame de minerale străine. Ex.: reflexele albăstrui sau verzui tn feldspaţi, coloarea bronzată în hiper-sten. — 2. Fiz.: Calitate a unui cristal fotocon-ductor, a cărui sensibilitate (a radiaţie e fie datorită unor impurităţi, fie câştigată prin acfiunea prealabilă a razelor X sau a altor agenţi. Ex.: halogenurile alcaline, de argint, etc. 2. Aloe. Chim., Farm.: Răşină naturala, obţinută prin concentrarea sucului extras din frunzele unor specii de Aloe cari cresc în Arabia de Sud, în Africa de Sud şi Madagascar. Coloarea ei variază dela brun deschis la negru, după specia şi regiunea de unde se recoltează. Este folosită în scopuri medicinale ca tonic, purgativ şi, în special, în tratamentul ulcerului. Componenţii activi sunt aloina şi anumifi derivaţi aii antrachinonei. Sin. Aloes. 3- Alofan [allophane; Allophan; allophane; âllofăn; aJiJl0<î>aH]. Ind. st. c.: Varietate de argită coloidalâ, care măreşte simţitor plasticitatea maselor ceramice. Alofanul este silicaf de aluminiu hidratat, sub forma de gel, solubil în acid clorhidric concentrat, spre deosebire de argilă, care este insolubilă in acizi la temperaturi obişnuite. 4. Alofanoid [allophanoîde; Allophanoid; allophanoid; âllofânoid vegyulet; aJlJlO(|>aHOHA]. Ind. st. c.: Amestec de geluri care, fără a fi un compus obişnuit, are o formulă chimică bine definită. Alofanoizii sunt compuşi diverşi de tipul hidrosilicafilor de aluminiu, cu formula: XÂI2O3 . ySiOs . ZH2O, în care raportul dintre cei trei oxizi variază în limite foarte largi, spre deosebire de şrgile şi caotinuri. 5. Atofanton [allophantone; Aftophanton; alîo-phanfone; âllofanton; aJlJlOCpaHTOH]. Agr.:. Prototip al alumosiiicatilor secundari din solul arabil; gel coloidal natural, rezultat din procesul de coagulare mutuală a acidului silicic şi hidroxidu-lui de aluminiu, în prezenţa carbonatului de calciu şi de sodiu. e. Alogen [allogene; allogen; allogeneous; allogen; aJIJIOreHHblfi, npHHeceHHMH H3BHe]. Petr.: Constituent mineral tormat înainte şi într'un loc diferit de al rocei din care face parte. 7. Alofnă [aloîne; Aloin; aloin; aloin; aJIOHH]. Farm.: Principiu activ conţinut în diferitele specii de aloe din familia liliaceelor. După provenienţă, poartă numele de barbaloină1 nataloinâ, capaloinâ, etc. Obişnuit se întrebuinţează sa-burul, răşină obţinută din sucul toilor plantei cu acelaşi nume. Se prezintă în bucăţi neregulate, de coloare brună închisă, cu reflexe verzui; are gust amar şî miros particular. Se întrebuinţează ca purgativ. 8. Alosomi [allosomeş; Alloşomen; allosomes;; affoszomok; ajuiocoMbi]. Biol.: Pereche de cro-mosomi cari diferă de ceilalţi cromosomi prin* formă, mărime şi colorabilitafe. Sin. Cromosomi accesorii, heterocromosomi, cromosomi sexuali. 9. Alofrlomorf [allotrtomorphe; allotriomorph; aflotrromorphic; allotriomorfikus; aJiJiOTpHO-MopOTOrpa(i>iraeCKafl BbicoTa]: Inăifimea centrului de perspectivă al fotogramei sau a punctului de vedere al fotografiei deasupra terenului. 4. ~ absolută de fotografiere [altitude de prise de vues; absolute Aufnahmehohe; absolute photographic a'ltitude; abszolOt fenykepezesi magassâg; a6eojiK)THaH ^OTorpa^HnecnaH BbicoTa ZţJiH CHHMKa]. Fofgrm.: Inăifimea centrului de perspectivă al fotogramei sau a punctului de vedere al fotografiei deasupra suprafefei de nivel situate la nivelul mijlociu al mării. б.*/^ de presiune [altitude de pression; Luft-drjjckhohe; pressure altitude; legnyomâs magassâg; BbicoTa eooTBeTCTByiomafl jcţaHHOMy #aBjieHHK) npn CTaH^apTHOH aTM0C(f)epe]. Av. Altitudine care corespunde unei presiuni atmosferice date, raportată la atmosfera standard. 6. ~ de densitate [altitude de densife; Luft-dichtehohe; density altitude; levegosuruseg magassâg; BbicoTa njiOTHOCTH]. Av.: Altitudine care corespunde unei densităfi atmosferice date, raportată la atmosfera standard. 7. ~ de adaptare [altitude d'adaptation; An-passungshohe; adaptation altitude; alkalmazkodâsi magassâg; BbICOTa npHCn0C06jIHeM0CTH, aflanTaiţHH], Av.: Altitudinea pentru care se proiectează avionul, astfel încât organele sale componente să aibă o eficienfă maximă. Alegerea acestei altitudini diferă după tipul avionului. 8. ~ de restabilire [altitude de retablissement; Ausgleichhohe; compensation altitude; kiegyen-iiio# magassâg; BbicoTa KOMneHCaiţHH], Av.; Altitudinea maximă până la care un motor supra-alimentat poate să menfină presiunea nominală de admisiune, sau dela care în sus un motor supracomprimat poate să funcfioneze cu admisiune plină. o. ~ de presiune constantă [altitude de pression constante; Gleichdruckhohe; constant pressure altitude; âllando nyomâsmagassâg; BbICOTa n0CT0HHH0r0 AaBJieHHfl]. Av.: Inăifimea până la care compresorul poate să restabilească presiunea normală dela sol (760 mm Hg). Această altitudine e de obiceiu mai mare decât cea de restabilire. Serveşte şi ca termen de comparafie între compresoare. io. ~ de utilizare [altitude d'utilisation; Ge-brauchshohe; utilization altitude; hasznâlt magassâg; BbicoTa yTHJiH3aiţHH]. Av.: Altitudine de sbor normal al avionului în condifiuni optime de funcfionare şi finând seamă de misiunea lui. u. Alfocumulus. Meteor. V. Nori. 12. Altoire [greffage; Veredlung; grafting; ol-tâs, nemesito oltâs; npHBHBKa]. Agr.: Opera-fiunea îmbinării unui altoiu pe un port-altoiu, având între ei un anumit grad de afinitate, prin mijlocirea * unei tăieturi, care asigură contactul necesar al fesuturilor generatoare. Prin altoire se urmăreşte perpetuarea proprietăţilor alese ale unei specii sau varietăfi. Se cunosc numeroase sisteme de altoire (fig. 71): îs. ~ în copulaţie [greffe anglaise; Kopulation; whip grafting ; pârositâs ; npHBHBKa KOnyJIH-POBKOH (aHrJIHSCKaa)]: Sistem de altoire în uscat, care se foloseşte când altoiul şi port-altoiul au a-celaşi diametru, aceştia îmbinându-se printr'o tăietură piezişă de două ori mai lungă decât ; grosimea lor. Se aplică frecvent în pepiniere. ; Ea poate fi: 14. ~ în copulafie cu limbă [greffe anglaise en esquille; Kopulation mit Gegenzunge; whip and tongue grafting; nyelv oltâs; npHBHBKa KOny-JIHPOBKOH C H3HHKOM], când, pentru a fixa mai bine altoiul de port-altoiu, li se deschide amândorora pe tăietură, câte o „limbă" prin care se face îmbinarea şi 15. ~ prin copulafie laterală [greffe anglaise; Sattelschâften; side tongue graft; szemlapozâs; anrjiHHCKaH npHBHBKa 6okoboh KonyjmpoB-KOH], care se aplică în cazul altoiului pufin mai subfire decât port-altoiu! şi are tăietura piezişă pe port-a>ltoiu, lateral, şi de o mărime corespunzătoare diametrului altoiului. ie. ~ în coroană [greffe en couronne; Kronen-veredlung; crown grafting; korona oltâs; npHBHBKa B KOpOHy]: Altoirea unui port-altoiu săl-banc, la înălfimea de 1*"1,6m, spre a se obfine un pom cu trunchiul varietăfii sălbatice şi coroana varietăţii nobile respective. 17. ~ în despicătură [greffe en fente; Spalt-pfropfung; cleft grafting; hasitek oltâs; npHBHBKa B pacnţen]: Sistem de altoire în uscat, care se aplică altoiului mult mai subfire în diametru decât port-altoiul. Port-altoiul se decapitează la o anumită înălfime, printr'o tăietură orizontală sau pufin oblică, apoi se despică, iar în despicătură se introduce altoiul cu 2" 3 muguri, căruia i se fac două tăieturi laterale, dispuse sub unghiul ascufit de 10-15°. 18. ~ în fluier [greffe en fIute; Pfeifenpfropfung; flute budding; sip oltâs; npHBHBKa HCeJIodnaTblM nOHKOBâHHeM]: Sistem de altoire care se folo- • seşte la nuc, în momentul când seva a început să circule, dar nu s'a produs încă desmugurirea. 87 Consistă în deslipirea unui mugure nobil împreună cu o porjiune circulară de scoarţă şi ataşarea iui pe port-aitoiul nedecapitat, de pe care s'a desfăcut o porţiune de Scoarţă identică. 1. Altoire înochiu crescând [greffe par oeil poussant; Okulation aufs treibende Auge; shield budding; eloszemzes; OKyjiHpoBKa pacnycKâîO-llţilMCa rJia3K0M]: Sistem de altoire ‘ în -verde, folosit în prima vegetaţie (Mai-Junie), care consistă în deslipirea unui mugure nobil, cu o por ţiune de scoarţă lungă de cca 15 mm şi lată de cca 6 de pe un lăstar în creştere — şi în introducerea acestui altoiu într'o tăietură în formă de Ţ, făcută în scoarţa port-altoiului. Altoiul legat cu rafie, fără a fi uns cu mastic, va creşte în aceeaşi perioadă de* vegetaţie. Se foloseşte la plantele de ornament. 2. ~ înochiu dormind [greffe par oeil dormanf; Okulation aufs schlafende Auge; grafting with dormant bud; alvoszemzes; OKyJlHpOBKa cna-IlţHM rJlâ3K0M]: Sistemul de mai sus, aplicat însă în lunile August-Septemvrie, în care caz altoiul nu creşte în aceeaşi vară, ci rămâne în stare de repaus până în primăvara anului următor. Se foloseşte la altoirea pomilor în pepinieră. a. ~ în placaj [greffe enplacage; Anplatten; patch budding; diofa ke-regoltâsa; npHBHBKa nJIâKHpOB-Kpă, 3anjiaTOîi]: Sistem de altoire ca la altoirea în ochiu crescând, care se deosebeşte de aceasta prin faptul că în jurul rnugurelui se, des-Jipeşte o porţiune de scoarţă mult mai mare, lungă dâ cca 3 cm şi lată de cca 2 cm. Se foloseşte la nuc. «• ~ în triangulaţie [greffe en fente par cote; Geifjfufjpfropfen; side cleft graft; kecskelâbăs oltâs; npHBHBKa B 60K0B0ă pacnţen]: Sistem de altoire în uscat, folosit când diametrul altoiului este mult mai mic decât al port-altoiutui ~ şi care consistă în decapitarea port-altoiului şi efectuarea unei tăieturi piramidal-triunghiulare, in care se introduce un altoiu căruia i s'au aplicat clouă tăieturi laterale, formând un diedru drept •sau aproape drept. Se practică în mod obişnuit Ja realtoirea merilor şi a perilor în plantaţii. ^ în uscat fgreffe d'hiver; Winierveredlung; ymier grafting; fâs oltâs; 3HMHHH npHBHBKa (BCyxyio)]: Oricare dm sistemele de altoire cari Fig. 71. Diferite feluri de altoiri, a) tn copulafie; h) prin copulafie laterala; c) tn despicătură; d) în triangulaţie; e) în placaj; f) tn flui'er; g) sub coajă. se folosesc când plantele se găsesc în stare de repaus, în spre primăvară, puţin timp înainte de desmugurire. Caracteristic pentru aceste sisteme este faptul că altoiul se leagă de port-altoiu cu rafie, şi că toate tăieturile se ung cu mastic. e. ~ în verde [greffe en vert; Sommerver-edlung; summer grafting; zold oltâs; npHBHBKa B TpaBHHHCTOM COCTOHHHH (jieTHHH)J: Oricare din sistemele de altoire cari se folosesc când plantele se găsesc în stare de vegetaţie, adică dela desmugurire până la căderea frunzelor. La toate sistemele, altoiul se leagă de port-altoiu cu rafie, fără a se unge însă cu mastic, 7. ~ prin apropiere [greffe par approche; Al-laktieren; approach grafting; . kozeloltâs; npHBHBKa cdjIH3KeHHeM]: Sistemul prin care altoiul, nefiind detaşat imediat de pe planta-mamă, se alipeşte printr'o tăietură longitudinală corespunzătoare a unui port-altoiu care se* găseşte în imediata apropiere. Se întrebuinţează rar, 8. ~ prin forţare [greffe forcee; Veredlung mit Wârme; grafting in the hothouse; fesfito szem- zes; <|>0pCHp0-BaHHaa, TenjiHH-Han npHBHBKa], îmbinarea unui altoiu şi a unui port-altoiu a căror creştere laolaltă este ajutată prin adaus de căldură de seră. 9. ~ sub coajă [greffe en cou-ronne; Pfropfen un-ter die Rînde; bark grafting, grafting under the rind; kereg ala oltâs; npHBHBKa rJia3-KOM nOA Kopy]: Sistem de altoire în uscat, prin care altoiul — o porţiune de lăstar cu 2"\3 muguri — este tăiat pieziş sub ochiul dela bază şi este apoi introdus sub coaiă în capul port-altoiului decapitat, într'o tăietură deschisă cu lama briceagului copulator. Se aplică primăvara, înainte de des-mugurtre, când altoiul este mult-mai subţire în diametru decât port-altoiul. io. Altoiu [greffon; Edelreis; scion; oitovesszo; npHBOâ, HepeHOK flJia npHBHBKH]. Agr.: Porţiunea din lăstarul unei plante, cu 1, 2 sau 3 mu-guri, care se detaşează de pe o plantă-mamă şi se ataşează pe o plantă port-altoiu prin mijlocirea unei tăieturi corespunzătoare sistemului de altoire folosit (v. Altoire). u. Alto-relief [haut-relief; Hochrelief; high-relief; dombormu; ropejibe(|>], Arh.: Lucrare de sculptură, în relief faţă de un fond deicare {ine sau pe care a fost aplicată; figurile ies în re- 88 Itef fafă de acest fond, cu ^aproape toată grosimea lor. î. Alfosirafus. Meteor V. Nori. 2. Aluat [pâte; Teig; dough; teszta; TeCTO, naCTa]. Ind. alim.: Pastă de o anumită consistentă, preparată din făină de grâu sau de secară, cu o anumită cantitate de apă, drojdie şi sare de bucătărie. Prin dospire şi coacere, aluatul este transformat în pâine. 3. Alugă [mortaise; M ^ Buhnenloch; hole for nog; C Bt oszloplyuk, melyedes, vâ- jjjppL.______ jat; THe3A0, na3 #jih ^epeBHHHoro 6pyca]: p W Scobitură practicată într'un a Jpf perete sau în vatra (baza) . fe unei excavafii, pentru in- JB troducerea capătului unui wi lemn de susjinere. Ter- Fig. 72. Alugâ. menul e întrebuinfat în a) piesă de fixare; 6) alugă; special la construcţiile de c) grindă transversala, tunele (fig. 72). 4. Alumin Ind. cc.: Varietate de caolin care serveşte în industria cauciucului ca material de umplutură. 5. Alumină [alumine; Tonerde; alumina; tit-n-fold, agyag ; OKHCb ajlIOMHHHH, rjIHH03eM, KBaeiţOBaa 3eMJiH]. Mineral.: AI2O3, oxid de aluminiu component refractar, întrebuinfat în majoritatea produselor ceramice, alături de calce şi silice (oxizi de calciu şi siliciu). — Chim.: Oxid de aluminiu nehidratat, produs djn bauxftă, într'un stadiu intermediar, în metalurgia aluminiului. 0. Alumina! [aluminate; Â'luminat; aluminate; aluminăt; ajKOMHHaT], Chim.; MeAl02, în care Ms este un metal. Compus obfinut, în general, prin disolvarea hidroxidului de aluminiu în baze puternice. Hidroxidul de aluminiu joacă, în acest caz, rolul de acid. Aluminafii cei mai importanfi sunt: 7. ^ de bariu [aluminate de baryum; Barium-aluminat; barium aluminate; . băriumaluminâf; aJUOMHiiaT 6apHH]. Chim.: Ba(AI02)2. Se 6b-fine prin topirea unui amestec de bauxită, cărbune şi barifină. Masă bruna sau albă, solubilă în' apă şi care serveşte la epurarea apei. 8. ~ de calciu [aluminate de calcium; Câl-ziumaluminat; calcium aluminate; kâlduma u-minât; aJliOMHHaT KaJlbiţHH]. Chim.: CaţAlOs)». Se obfine prin topirea, în cuptorul electric, a unui amestec de bauxită şi var; serveşte la prepararea pe cale umedă a altor aiuminafi. 9. ~ de cobalt. V. Albastru de cobalt. 10. ~ de crom [aluminate de chromej Chrom-aluminat; chromium aluminate; kromaluminât; ajKOMHHaT xpOMa]. Chim.; Cr{Al02)3. Se prepară prin încălzirea amestecului de oxid de aluminiu, fluorură de calciu şi bicromat de amoniu. Coloare verde pentru ceramică. 11. ~ de plumb [aluminate de plomb; Blei- alumînat; lead aluminate; olomafuminât; aJIlOMH-HaT CBHHlţa]. Chim.: Pb(Al02)2. Se obfine prin încălzirea ia 700° a unui amestec de oxid de aluminiu şi litargă; este un pigment alb, solid, întrebuinfat în pictură. 12. ~ de potasiu [aluminate de potasse; Ka-liumalurninat; potassium aluminate; kâliumalu-minât; aJliOMHHaT KaJiHH]. Chim.: K(AI02). Se prepară prin disolvarea aluminei în hidrat de potasiu; se întrebuinfează în imprimeria textilă. t3. ~ de sodiu [aluminate de soude; Natrium-aluminat; sodium aluminate; nâtriumaluminât; aJliOMHHaT HaTpHH]. Chim.: Na(Al02). Masă ■albă, uşor fuzibilă, pbfinută prin tratarea bauxitei cu hidroxid de sodiu, uşor solubilă în apă. Se întrebuinfează ca mordant în vopsitorie, Ia încleirea hârtiei, la fabricarea lacurilor şî ca mijloc de spălare. 14. Aluminifă [aluminite; Aluminit; aluminite; aluminit, aluminiumszulfât; ajlloMHHHT, BedCTe-pHT]. Chim.: Sulfat bazic natural de aluminiu întrebuinfat la fabricarea alaunului. 15. Aluminiu [aluminium; Aluminium; alumî-num; aluminium; ajlIOMHHHH]. Chim.: Al; nr. ai. 13; gr. at. 26,97; d. 2,70; p. t. 658°; p. f. 2056°; trivalent. Metal alb cu o uşoară nuanţă albăstruie, foarte răspândit în natură, sub forma de silicafi (argile, feldspafi), fluorură (criolită), oxizi (corindon), hidroxid (bauxită) şi şulfafi (aluniţă). . Este un bun conducător de căldură şi electricitate şi în general destul de greu oxidabil, deoarece în aer se acopere foarte repede cu un strat subfire de alumină, care îi dă un luciu argintiu, dar îi apără de orice oxidare ulterioară. Acidul azotic nu-j atacă; acidul sulfuric, pufin; acidul clorhidric îj disolvă bine. Se disolvă în hidrafi alcalini cu formare de aiuminafi. In stare turnată, are o rezistenfă la rupere de* 500* *900 kg/cm2 care, după laminare şi re-coacere, poate creşte până la 2000*’*2500 kg/cm2. Fiind maleabil şi ductil, se laminează şi se traqe uşor în fire la rece. dar mai ales încălzit la 425°. Aluminiul se poate suda oxiacetilenic şî se nichelează, ambele procedee fiind puse la punct abia în ultimii ani. Metalurgia aluminiului se bazează excluziv pe extragerea lui din bauxită. Singura metodă întrebuinţată penfru aceasta are două faze distincte, cari nu se pot produce în aceeaşi uzină: transformarea bauxitei în alumină, şi electroliza acestei alumine care a fost aisolvată într'o baie de criolită topită. Prima operaţiune se face în uzine situate cât mai aproape de minele din cari se extrage bauxita şi comportă două metode: prima, datorită lui Sainte-Claire Deville, astăzi aproape abandonată, şi, a doua, mai simplă, mai pufin periculoasa şi în aceiaşi timp mai ieftină, perfecţionată de Bayer. In ambele procedee, alumina este transformată într'o solufie apoasă de aluminat de sodiu, în timp ce impurităţile (fierul, silicea, etc.) rămân insolubile şi se separă cu uşurinţă prin filtrare. 89 A doua opera|iunef electroliza aluminei disol-vate în criolită topită, se face într'un cuptor special (fig. 73), cu electrozi de cărbune fin (de preferinţă din cocs de petrol aglomerat cu gudron), temperatura necesară de 850‘'••900° fiind produsă şi menfinută de însuşi curentul electric întrebuinţat. A-lumina se descompune în a-luminiu metalic care se depune la catod (la fundul băii), şi în oxigen care se desvoltă la anod şi se combină cu carbonul a-cestuia, pentru a da oxid de carbon. Pentru .a evita electroliza criolitei (solventul ^aluminei), tensiunea electrică de electroliză este menţinută între 5 şi 8V şi nu trebue sa atingă niciodată 15 VV Totuşi, prin simpla ei prezentă, se produc şi reacţiuni secundare, cari dau de ex. fluorură de siliciu, care se volatilizează. Pentry a obţine 1 kg de aluminiu metalic este nevoie de 2 kg alumină, obţinută din 4 kg bauxită, de 1,8 kg criolită, 1,8 kg cărbune şi 25 kWh energie electrică. Produsul care se obţine prin această metodă are 98,5 -*99,5% AI, restul fiind impurităţi de Fe şi Si. Recent s’a pus la punct o metodă în care se obţine prin electroliză, plecând dela aluminiu impur, un aluminiu şproape pur, având peste 99,9% Al. Aluminiul este întrebuinţat mult în tehnica modernă: In industria aeronautică (pentru carcasa dirijabilelor, fuzelajul avioanelor, etc.), în construcţia automobilelor (în special sub forma de aliaje), în electrotehnică (penfru cabluri) şi, pe o scară foarte întinsă, în industria alimentară şi la fabricarea articolelor de menaj fiindcă, deşi este uşor atacabil de acizi organici, sărurile respective nu sunt toxice. Laminându-se uşor şi putându-se transforma în foiţe foarte subţiri, în-locueşte în unele cazuri foiţele de sfaniu (staniolul). Pulberea de aluminiu, obţinută cu multă precaufie din hârtie de aluminiu — deoarece în această stare este uşor inflamabil în aer în timpul prelucrării — serveşte ca materie primă în pictură, având o mare- capacitate acoperitoare. Oraţie afinităţii sale mari faţă de oxigen, aluminiul este întrebuinţat ca desoxidant şi formează baza aluminofermiei. Săruri de aluminiu: ,, oxidul anhidru de ~ [oxyde anhydre a aluminium; Aluminiumoxyd;anhydrous aluminum a? alumîniumoxid; 6e3BO/ţHblă aJIlOMHHHă]: AI2O3. E obfinut prin deshidratarea bauxitei în cuptoare electrice şi e întrebuinţat la fabricarea obiectelor refractare. Se găseşte în natură, constituind partea principală a unor pietre preţioase, ca rubinul, ametistul, topazul, safirul, etc., ca şi a corindonului, întrebuinţat ca abraziv. 2. hidratul de ~ [hydrate d'alurninium; Aluminiumhydrat; aluminum hydrate; aluminium-hidrât; rHflpaT aJIIOMHHHfl]:Al(OH)3. Se obţine sub forma de gel prin precipitarea soluţiei unei sări de aluminiu cu amoniac. Are caracter am-foter. Cu hidraţi alcalini dă aluminaţi. In stare gelatinoasă precipită multe materii colorante din soluţiile lor, dând combinaţii colorate insolubile, Hidratul de aluminiu este insolubil. 3- clorura de ~ [chlorure d'aluminium; Aîuminiumchiorid; aluminum chloride; aluminium” klorid; XJlOpHCTHH aJIK)MHHHă]: AlCls. Sare higroscopică, întrebuinţată în formă anhidră drept catalizator în laborator şi în rafinăriile de petrol. 4. sulfat dublu de ^ şi potasiu [sulfate double d'aluminium et de potassium; Kalium-Alaun; potassium alum; kâlitimso; JţBOHHQfl aJKOMHHHeBO-KâJIHeBblH cyJIb(|)aT]: Sare albă, solubilă în apă, mai uşor la cald decât ia rece, cunoscută sub numele de piatră acră. Are un gust la început dulceag, care devine imediat amar. Fixează materiile colorante şi împiedecă putrezirea unor materii animale. Se întrebuinţează în pictură, pentru limpezirea apei, conservarea pieilor, lipitul hârtiei şi în medicină cs astringent şi caustic. Sih. Alaun. 5. acetatul de ~ [acetate d'aluminium; Aluminiumazetat; aluminum acetate! aluminium-acetât; ajiiOMHHHeBbiH aiţeTax]: (CHs - COO)3AI. E folosit la impermeabilizarea stofelor şi ca fixator al colorilor în industria textila. 6. Aluminiu schimbabil [aluminium re mp I scabie; austauschbares Aluminium; exchangeable aluminum; kicserelodo aluminium; 3aMeCTHMMiî, 3âMeHHMblH aJlFOMHHHH]. Agr.; Aluminiul care apare în soluţie extractivă, la tratarea solurilor acide cu o soluţie de clorură de potasiu. 7. Aluminotermîe [aluminothermie; Alumine-fhermie; aluminothermy; aluminoterrnia; âJÎIOMH-HO-TepMHfl]. Metl.: Operaţiune metalurgică industrială, bazată pe proprietatea aluminiului de a fi un puternic reductor al oxîzilor metalici, producând în acelaşi timp, prin formarea aluminei (AI2O3), o temperatură foarte ridicată. Tehnica operaţiunii este următoarea: aluminiul măcinat fin se amestecă cu pulberea oxidului metalic respectiv Cu ajutorul unui amestec de aluminiu şi bioxid de bariu, inflamabil la flacăra unui simplu chibrit, se aprinde întreaga masă supusă reducerii, reacţiunea respectivă propagându-se cu mare vitesă şi desvoltând o cantitate de căldură considerabilă. Această proprietate este folosită îi> sudura autogenă a fierului şi ofelului, în special pentru piese mari (arbori de transmisiune, şine de tramvaie sau căi ferate, în tehnica naval ă, etc.), cari nu ar putea fi sudate la flacăra Fig. 73. Celuia pentru electroliza criolitei topite, a) căpfuşeala de grafii; b) anod de cărbune. 90 oxiacetilenică, şi în metalurgia manganului, a cromului, şi a alfor metale, pentru prepararea lor, prin reducerea oxizi lor respectivi. Sin. Procedeul Goidschmidt. 1. Alumosilicafi [siiicates d'alumine; Alumi-niumsilikate; alumina siiicates; aluminium szili-kâtok; HJiiOMHHOCHJlHKaTbl]. Chim.: Compuşi chimici cu formula: nAl2O3.mSiO2.pH2O. Sin. Silicafi de aluminiu. 2. Alun [coudrier, noisetier; Haselnufcstrauch; hazel, filbert; mogyorofa; opeiHHHK, JieilţHHa]. Silv.: Corylus Avellana L., arbust din familia be-tulaceelbr; creşte în păduri de şes şi de dealuri, înalt de m. Intrebuinfări: lemnul, alb, bun de foc, are putere calorifică mare şi e bun de cărbuni; tulpinele tinere, pentru cercuri de butoaie; desfăcute în cordele, folosesc la împletituri pentru coşuri. Fructul (aluna), comestibil, confine 60% uleiu. 3. ~ turcesc [coudrier en arbre, noisetier de Byzance; kretischer Nul^baum; hazelnut tree; torok mogyorofa; Me/ţşeJKHft opex]. Silv.: Corylus Colurna L. Arbore din familia betulacee-lor. Creşte, la noi, în Oltenia şi în Banat, înalt până la 2 m. Lemnul, roz, cu ochiuri (nodule) este folosit în tâmplăria fina; colorat, imită abanosul. Alunele turceşti sunt comestibile. 4. Alundum [alundum; Alundum; alundum; alundum, csiszolo anyaq; ajiyHflyM]. Tehn.: Abraziv produs priri topirea aluminei pure într'un cuptor electric. (N. D.). 5. Alunecare [glissement; Gleitung, Rutschung; sliding; csuszâs; CKOJlbJKeHHe]. Tehn.: Mişcare relativa a două corpuri în contact, astfel încât vitesa relativă a suprafeţelor lor de contact să fie dirijată tangenfial la ele. In tehnică prezintă importantă deosebită: 6. ~a curelelor [glissement des courroies; Rie-menschlupf; slip of the belts; szijcsuszâs; CKOJIb-meHHe nepe^aTOHHbix peMHeâ] pe rotile de transmisiune, care condiţionează o pierdere de putere transmisă la o solicitare dată a curelei, fajă de cazul că aceasta nu.ar aluneca. Alunecarea unei curele se exprimă prin raportul dife-renfei viteselor curelei fără şi cu alunecare, prin vitesa ei fără alunecare — sau în procente prin însutitul acestui raport. 7. ~a rambleului [eboulement du remblai; Dammrutschung; slip of an embankment; rezsu csuszâs; cocKaJib3biBaHHe, cnoji3aHHe Hacbinn]. C. f. V. Alunecarea terasamentelor. 8. ~a terasamentelor [eboulement; Dammrutschung; slip of an embankment*' toltes csuszâs; ocbinaHHe, cnoJi3aHHe Hacbiim].* C.f.: Fenomen de deplasare a unei umpluturi de pământ sub acfiunea greutăfii proprii sau prin încărcarea umpluturii, datorit existenţei sau creării unui plan de alunecare. 9. ~a terenului [glissement de ferrain; Erd- rutschung; land slip, land slide, earth slip, earth slide; terepcsuszâs, foldcsuszâs; CHOJI3aHHe 3eMJIH (onoJI3eHh)]. Drum.: Deplasarea unei mase mari de pământ (deal, etc.), în urma ruperii echilibrului interior, datorită creării unei suprafefe de alunecare care coincide în general cu planul de separafie a două straturi. V. şi Pornitură. 10. ~ transversală [glissement transversal; Quergleifen; transversal slipping; kereszt-, harânf csuszâs; nonepeHHoe cko JibHteHHe, 6yKCOBaHHe (KOJiec)]. Drum.: Deplasare transversală pe bom-bamentu*! unei şosele, a unui vehicul angajat în lungul ei, sub acfiunea gravitafiei, din cauza po-zifiei înclinate a vehiculului şi a frecării foarte mici dintre rofile lui şi cale (fără ca să intervină forfa centrifugă). Se produce când şoseaua este umedă, cu zăpadă, poleiu, noroiu, etc. Sin. Frin-galaj. 11. ~ specifică [glissement specifique; spezi-fische Gleitung, bezogene Gleitung; specific sliding; fajlagos csuszâs; cneiţHtjjH^eCKoe CKOJib2KeHHe (nepeMenţeHHe)]. Rez. mat V. Lunecare specifică. 12. suprafafă de ~ 1. Meteor. V. sub Discontinuitate. — 2. Rez. mat. V. sub Lunecare. 13. Alunecarea maşinii electrice asincrone [glissement de la machine electrique asynchrone; Schlupf, Schlupfung der elektrischen Asynchron-maschine; slipping of the asynchronous alternator; aszinkron villamos gepek csuszamlâsa: CKOJIb-JKeHHe 3JieKTpHHeCKOH aCHHXpOHHOH ManiH-Hbl]. Elt.: Raportul turafiei relative a indusului maşinii asincrone fafă de câmpul ei magnetic învârtitor, prin însăşi turafia câmpului magnetic învârtitor (v.). Dacă Ns e turafia câmpului magnetic învârtitor şi N turafia rotorului, alunecarea Ns — N a este a———----------Inmulfită cu 100, dă expre- siunea alunecării în procente din turaţia câmpului magnetic învârtitor. 14. Alunecător [coussinet glissiere; Gleitstuhl; slide chair; vâltosaru; pejIbCOBaH no/ţyniKa (no/ţKJiaAKa)]. C. {.: Piesă de reazem a acului schimbătorului de cale, aşezată pe placa generată saudirect pe traversă — şi pe care alunecă acul. 15. Alungire. Rez. mat. V. Lungire. ie. Alungire [allongement; Seitenverhăltnis, Flugelstrecke; aspect ratio; oldalviszony, szârny-terjedelem; OTHOCHTeJibHblil pa3Max, yflJIH-HeHHe]. Av..* Raportul dintre anvergura aripii şi coarda medie •— sau raportul dintre pătratul anvergurii şi suprafafa aripii. Uneori se numeşte astfel şi valoarea reciprocă a acestui raport. 17. ~ specifică [allongement specifique; spe-zifische Dehnung; specific elongation; fajlagos hosszvâltozâs, fajlagos nyulas; ClieiţH<|)HHeCKOe y/ţJlHHeHHe]. V. Lungire specifică. 18. ~ virtuală [allongement virtuel; virtuelles Seitenverhăltnis; virtual aspect ratio; virtualis oldalviszony; BHpTyajIbHblH OTHOCHTeJIbHblâ pa3Max, y/ţJiHHeHHe]. Av.; Alungire corespunzătoare unei aripi de anvergură finită, care ar 91 funcfiona, din punctul de vedere aerodinamic, în aceleaşi conditiuni ca o secfiune din pala unei elice. 1. Alungirea cablului [allonqement du câblej. Seilzugdehnung; elongation of the cable; sod-ronykofel megnyulâsa; y#JiHHeHHe, BbITHH{Ka Ka6ejl»]. Mine: Âfungirea progresivă şi permanentă (plastică) a cablului de extracţie, constatată la interval de câteva săptămâni după punerea lui în serviciu, perioadă în care cablul are nevoie de reglaje frecvente. Fenomen asemănător la funiculare. 2. Aluni) [alun, alunite; Alaunstein; alunite; aiunit, timsoerc; ajiyHHT, KBaeiţOBblâ KaMeHb], Mineral.: Mineral care cristalizează în sistemul exagonal: K2SO4 ' 3AI2SO4 • 6H2O; incolor, găl-buiu sau roşieiic. Se prezintă sub forma de cristale romboedrice şi mase compacte sau pămân-toase. Produs al activităţii vulcanice solfatariene, prin descompunerea lavelor trahitice, în cari formează vine. 3. Alură [allure; Segeiart; sailing trim; hajo szelirânyu viselkedese; no/ţBeTpeHHblH XOR (Jia-BHpoBaHHe) cyflHa]. Nav. m,: Felul cum merge o nava, în special navele cu vele, în raport cu direcfia vântului. Alurele unei nave cu vele sunt: 4. ~ vânt de pupă [vent arriere; mit dem Winde, vor dem Winde; before the wind; szel elott; (popfteBHm (xo/ţ cyflHa no BeTpy), când navighează cu vânt din spate; 5. ~ vânt larg [grand largue, courir grand îargue; Backstagswind; broad reach, wind on the quarter; tâgszel; 60JIbin0H 60K0B0H rajic], când vântul bate la cca 45°, din spre pupă. 6. ~ vânf fravers [largue, courir largue; raum-schots segeln; going free, running free; tâgszel; xojx cy^Ha no# nonepeHHbiM BeTpoM]rcând vântul bate perpendicular pe axa longitudinală a navei; 7. ~ vânt strâns [au plus pres; am Wind, scharf beim Wind; close-hauled; oldalszel; XOA cy^Ha noA octphm BeTpoM], când vântul bate la cca 45° din spre proră; 8. ^ vânt bulină [au plus pres serre; dicht bei dem Winde; sailing on a bowline; szoros szel; xo/ţ cy/ţfia noA BecbMa ujiotuum BeTpoM (no# dyjIHHeM)] sau vânt foarte strâns (30° din proră). La această alură e nevoie să se întrebuinţeze bulinele la vele pătrate, pentru a evita ca vela să prindă vântul din bordul celălalt, când vântul evită (oscilează) sau nava ambordează (deviază). Aluviale, formafii ~ [formations alluviales; alluviale Formationen; alluvial formations; allu-viâlis kepzodmenyek; HaHOCHbie (aJIJIIOBH-aJIbHbie) (jpopMaiţHHj. GeoL: Formafii sedimentare detritice, rezultate din acfiunea de eroziune, de transport şi depunere a râurilor şi lacurilor actuale. Şesurile aluviale reprezintă albia majoră a râurilor, acoperită în perioadele de inundafie. io. soluri ~ [sols alluviaux; alluviale Boden; alluvial soils; uledek talajok; HaHOCHbie nOHBbl] Soluri azonale, formate pe materiale transportate şi depuse de apele curgătoare, ale căror caractere nu sunt de loc sau sunt foarte pufin modificate de factorii bioclimatici. 11. Aluvîu [Alluvîum; Alluvium; alluvium; al-luvium; aJlJlîOBHft]. GeoL: Cuaternarul superior, începând dela retragerea gheţari lor, până în zi- 1 lele noastre. Dela începutul Aluviului, clima şi cursurile de apă au avut caracterele actuale. 12. Aluviune [alluvion; Alluvion; alluvial de-posit; uledek; ajijnoBHajibHoe MeCTopoJKAGHHe, poccbinb]. GeoL: Materialele provenite din desagregarea rocelor, transportate şi depuse de apele curgătoare în lungul albiei lor. Ex.: nisipul, mâlul şi pietrişul. îs. ~ metaliferă [alluvion metallifere;Serfe;me-talliferous alluvium; erctartalmu uledek kozetek; MeTajulOHOCHblă aJlJnOBHft]. GeoL: Roce sedimentare mobile, psammitice, de origine fluviali lă, în cari s'au concentrat metale native sau minereuri, ca platină, aur, casiterit, magnetit, etc. 14. AEvar. Ind. chim. sp.: Masă plastică constituită din acetat polivinilic (N. D.). 15. Alveolă [alveole; Zelle; seed cell; veto-gep eiosztojânak magtartoja; HHeHKa, aJIbBeOJin]. Agr.: Locaşul invariabil al seminţelor în distribuitorul cu alveole al semănătorii în rânduri, sau în interiorul cilindrului trior, V. Distribuitor cu alveole şi Trior. ie. Alvilis. Ind. chim. sp.; Răşină vinilică în forma de pulbere sau paiete; solubilă în apă şi în cea mai mare parte a solvenfilor organici. Se întrebuinfează la fabricarea lacurilor. 17. Am Chim.: Simbol literal pentru Americiu (v.). 18. Amager. Agr.: Varietate târzie de varză albă, cu căpăfâna de 3"*5 kg, rofundă-furtifă, foarte îndesată. E pretenfioasă la sol. Se păstrează bine peste iarnă, dar nu este bună pentru murat. 19. Amalgam [amalgame; Amalgam; amalgam; amalgam, foncsor; aMajibraMa, copTy^Ka]. 1. Chim.:, Aliaj de mercur cu diferite metale; după raportul de amestec, se prezintă sub formă solidă, plastică sau lichidă. Amalgamele rezultă ca produs intermediar la extragerea anumitor metale (aur, argint, etc.). Mai cunoscute sunt amalgamele de platină, de aur, argint şi cupru, întrebuinţate în dentistică. — 2. [amalgame; Amalgam; amalgam; amalgam, termeszetes foncsor; aMajibraMa]. Mineral.: Aliaj natural de mercur şi argint; minereu foarte rar; cristalizează în sistemul cubic holoedric; se găseşte sub forma de granule sau plăcufe de coloare argintie, în zona de oxidare a zăcămintelor de cinabru şi de minereuri de argint. 20. Amalgamare [amalgamation; Amalgamie- rung; amalgamation; amalgamozâs, toncsorozâs; aMaJibraMaiţHH]: 1. Formarea unui aliaj de mercur, de obiceiu la rece. In tehnica dentară se întrebuinfează, imediat după preparare, aliaje plastice cari se întăresc ulterior; se mai întrebuinţează în extragerea metalelor prefioase na- 92 tive diseminate în roce, aliajul fiind apoi separat prin distilare.— 2. Mine: Procedeu pentru extragerea aurului şi a argintului din minereuri, după ce acestea au fost măcinate fin. Se bazează pe proprietatea mercurului de a disolvă aurul şi argintul, formând amalgame. Din amalgam, mercurul se recuperează prin presare şi distilare, iar aliajul rămas se supune unei topiri afinante şi apoi rafinării electrolitice, prin care se separă aurul de argint. Amalgamarea se a-plică la minereurile aurifere cari confin aurul în stare nativă răspândit în cuarţ, şi se realizează pe mese de amalgamare, în şteampuri, mori de amalgamare sau diferite amalgamatoare. In cazul minereurilor de argint, acest procedeu se aplică fie când argintul e nativ, fie când se găseşte combinat sub forma de clorura sau sulfura. ~ electrolitică [amalgamation electrolitique; elektrolytische Amalgamierung; electrolytic amalgamation; elektrolitikus amalgamozâs; 9JieKTpO-JIHTH^eCKan aMaJIbraMaiţHH]. Mine: Amalgamare intensificată sub tensiune electrică foarte joasă, cu’"ajutorul unui curent electric care circulă între benzi de grafit — suspendate în turbu-reala minerală — şi placa de amalgamare. 2. Amaigamator centrifug [amalgamateur centrifuge; Zentrifugalamalgamator; centrifugal amaigamator; centrifugâlis amalgamozâsi beren-dezes; iţeHTpo6e3KHbiâ aMajibraMaTop]. Mine: Aparat pentru amalgamarea minereurilor aurifere, care foloseşte forfa centrifugă pentru a proiecta particulele de aur din minereul centrifugat contra mercurului fixat pe fafa interioară a plăcilor de cupru cari limitează lateral aparatul. 3* Amalgamor [amalgameur; Amalgameur, Amalgamierungskundiger; amalgamisf; foncso-rozo; aMaJIbraJVfHpOBHţHK]: Lucrător care efectuează amalgamarea. 4. Amalgol l'nd. text.: Alcooli graşi sulforiafi, întrebuinfafi în industria textilă ca agenţi do înmuiere, agenţi de supleţa şi în vopsitorie ca adjuvanţi (N. D.). 5* Amara, a ~ [amarrer; befestigen; to moor; târgyat hajora erositeni; JlpHKpeiIHTb, npH-niBapTOBaTb]. Nav. m.: 1. A fixa un obiect la locul său pe o îmbarcaţiune sau navă. — 2. Acfiunea de fixare a unei nave prin ancorare sau prin legare de un cheu, geamandură, etc. o* Amaranf. 1. Floare cfe coloare roşie purpurie, care nu se vestejeşte.' — 2. Coloare roşie-purpurie, 7. ~r lemn de ~ [bois d'amarante; Ama-rantholz; amaranfh wood; amarant-fa, mahagoni-fa; KpaCHOe #epeBO]. Lemn de acaju, de coloare roşie transparentă, Amaranthus caudatus L. Agr. V. Ştir. o. Ama rea fa vinurilor [amertume des vins; Biiterwerden der Weine; turning bitter of the wines; borkeserâseg; ropeHb, TOpKOCTb BHH]. Ind. al'.m.: Boală microbiană la vinuri. Se manifestă în special la vinurile apoase, cu cantităţi reduse de alcool, de acizi şi tanin. Vinurile capătă un gust amar persistent. Amăreâla este în- soţită de o aciditate desagreabilă şi de un gust fad. Tratament preventiv: aciditate suficientă, adăugire de SOs, curăţenie, aerisirea vinului. Tratament curativ: Pasteurizarea vinului la 60**,62°, timp de un minut — sau adăugire de SO2, în doze de S-'-IO g la hl. Pentru îndepărtarea gustului amar, se face o refermentare cu drojdii selecţionate. După refermentarea vinurilor, se tanî-nizează uşor (10“*20 g tanin la hl) şi li se a-daugă 15*’*20 g acid citric la hl. 10. Amatol [amatol; Amatol; amatol; amatol-robbanoszer; aMaTOJl]. Expl.: Exploziv format din amestecul de azotat de amoniu şi trinitrotoluen. Proporţii: 80°/o azotat de amoniu şi 20% trinitrotoluen; 40% azotat de amoniu şi 60% trinitrotoluen. E întrebuinţat la încărcarea proiectilelor şi a bombelor. 11. Amazonit [amazonite; Amazonit; amazo-nite; amazonit; aMa30HHT]. Mineral.: Varietate de microclin de coloare verde. Se foloseşte ca piatră semipreţioasă. 12. Ambalaj [emballage; Verpackung; packing; csomagolâs; ynaKOBOHHbiiî MaTepnaJi]: 1. Mijloacele pentru împachetarea diferitelor mărfuri în vederea transportării dintr'un loc în altul (lăzi, butoaie,, coşuri, etc.), a conservării sau manipulării. — 2. Modul de împachetare a mărfurilor în vederea transportării dintr'un loc în altul. 13. Ambalare [emballement; Durchlaufen; ra-cing of the engine; gepmegfutâs; npeBbîIIieHHe HOMHiiajibiiOH TypaiţHH MaiiţHHbi nepe6oH b MaiUHHe, pa3HOC]: Trecerea unei maşini rotitoare peste turaţia nominală, într'o măsură care să o pericliteze prin forţele centrifuge. E cauzată de un cuplu motor mai mare decât cel rezistent, de ex. din cauza funcţionării defectuoase a regulatorului, etc. 14 Âmharcader [embarcadere; Ladestelle; wharf, landing stage; rakodoheiy; npHCTaHb]: Instalaţie care serveşte Ia îmbarcarea oamenilor şi- mai ales a vehiculelor în vase şi portiţe. La podurile militare de echipaj, ambarcaderul este construit dintr'o lacră de cap, având' ca suporturi, de o parte un corp mort (pe matul apei) şi de cealaltă parte fie un căluş, fie un vas (ponton). V. Debarcader. 15. Ambarcaţiune [embarcation; Boot; boat; csonak; cyjţHO]. Nav. m. V. Îmbarcaţiune. ie. Ambardee [embardee; Gieren; yaw; hajd hirte len kiteriiese menetirănyâbol; OTKJlOHeHHe ey/ţna ot nypca]. Nav, m.: îndepărtarea bruscă şi involuntară a unei nave din drumul urmat. Este datorită fie unui timonier nepriceput sau neatent, fie valurilor pe o mare rea. 17. Ambargo. V. Embargo. îs. Amberglow. Ind. chim. sp.: Răşină formo-fenolică. 19. Amberif. Pulbere propulsivă, compusă din nitroglicerină, diferite nitroceluloze şi cărbune de lemn. 20. AitibîeSaj [embiellage; Pleuelstangensystem; connecting rod system; hajtorud rendszer; CHC-TeMa maTyHOB], Mş. V. Imbielaj. 93 1. Ambligonit [amblygonite; Amblygonit; ambligonite; ambligonit; hm6JlHrOHHT]. Mineral.: Minereu de litiu. Fosfat care confine, în afară de litiu, aluminiu, sodiu şi fluor. 2. Ambră [ambre; Ambra; ambergris; ambra; aMâpa]: Calcuii formafi în intestinul caşalotului Catodon macrocephalus Gray. Se prezintă sub forma de masă neregulată cu d. 0,92, în greutate de până ia câteva kilograme, de coloare cenuşie, insolubilă în apă, solubilă în alcool fierbinte, în eter şi uleiuri. Se topeşte la aproximativ 60° şi arde cu flacără cu mult fum. In stare solidă nu are miros plăcut; prin disolvare şi diluare devine plăcut mirositoare. Componenţii ei sunt ambraina (substanfă de tipul colesterinei) şi uleiul animal. Se întrebuinfează în parfumerie. 3. Ambrazură [embrasure; Geschutzscharte; loop hole, embrasure; fuzersegi lores; aM6pa-3ypa, 6otaHlţa]. Arf.: Crenel pentru armament de artilerie. 4. Ambreiaj [embrayage; Kupplung, Wel-lenschalter; coupling, enqaging and disengaging gear; kapcsolâs, tengelykapcsolâs; ClţeriJieHHe, coeAHHeHHe, BKJimeHHe ABHraTejibHoro npn-BO#a]. Mş..* Organ de maşină care permite solidarizarea temporară a două mecanisme. La motoarele de automobil, ambreiajul este plasat Fig. 74. Ambreiaj. J) pedala de ambreiaj; 2) volanul motor; 3) arborele mo-*or; 4) discul ambreiajuiui; 5) ferodo; 6) placa ambreiaju-foi; 7) resort; 8) levier (pârghie); 9) manşon; Î0) arborele primar ; ţţ) pinionui arborelui primar ; 12) carcasa ambreiajuiui. intre motor şi schimbătorul de vitesă, stabilind şi suprimând, ia voinfa conducătorului, legătura dinţre motor şi roţile motoare (fig. 74). Ambreiajul este indispensabil la pornirea şi oprirea automobilului, pentru a nu se opri şi motorul, şi serveşte la schimbarea viteselor în condifiuni optime. Este format dintr'o parte solidară cu motorul (volanul motor), rotindu-se întotdeauna cu acesta — şi o parte solidară cu schimbătorul de vitesă. Această a doua parte este cuplată cu prima, prin intermediul unui disc provăzut cu o garnitură de ferodo, şi este antrenată de ea când sistemul este ambreiat (un număr de resorturi fine în mod normal ambreiajul în această pozifie). Ea este, dirppotrivă, separată de prima parte, când «sistemul este de-breiat (resorturile sunt comprimate de conducător prin intermediul unor tije şi pârghii comandate de pedala de ambreiaj). Se deosebesc următoarele tipuri principale de ambreiaj: 5. ^ automat [embrayage automatique; selbst-tâtige Kupplung; automatical coupling; onmu-kodo (automâtikus) kapcsolâs; aBTOMâTHHeCKOe CijenJieHHe]: Ambreiaj comandat automat, de obiceiu de un servomotor. c. ~ cu frecare [embrayage â friction; aus-ruckbare Reibungskupplung; friction coupling; suriodâsos kapcsolâs; (JîpHKlţHOHHQe ciţen-JIGHHe]: Ambreiaj compus de obiceiu din unul sau mai multe discuri, pe ale căror fefe laterale sau frontale se produce frecarea care asigură solidarizarea temporară. Ambreiajul serveşte la decuplarea motorului în momentul pornirii şi la apărarea lui de eventuale suprasarcini. Tipuri de ambreiaje cu frecare: 7. ~ cu con de fricţiune [embrayage par cone de friction; Kegelkupplung; cone clutch; kupos kapcsolâs; KOHyCHOe ClţeiIJieHHe], constituit dintr'un tambur de fier, conic, ce intră în partea interioară a volanului, realizată şi ea tot conic; exteriorul tamburului este îmbrăcat în piele solidă, prinsă cu nituri de aramă (fig. 75). Fig, 75. Ambreiaj cu con de fricţiune. 8. ~ cu un disc [embrayage â disque uni- Fig. 76. Ambreiaj cu un disc. que; Einscheibenkupp- 0 volan; 2) placă de presiune; lung; plate clutch; tâ- 3) arcul ambreiajulur; 4) pe-nyeros kapcsolâs; Clţen- dala ambreiajulu»; 5) arbore JieHHe O/ţHOAHCKOBOe, de transmisiune; 6) inel de TJiaBHOe].constituitdin- frecare; 7) disc de cuplare; tr'un disc fixat pe axul 8) garnitura ambreiajuiui. ambreiajuiui şi care este intercalat de o parte de volan, iar de partea cealaltă de o placă ce apasă asupra sa prin acfiunea exercitată de mai multe resorturi (fig. 76). 9. ~ cu mai multe discuri [embrayage â disques multiples; Mehrscheibenkupplung; multiple disc clutch; tobbszoros tânyerkapcsolâs; MHO- 94 rOAKCKOBOe ClţenjieHHe]: Arborele ambreiajuiui are ia capătul său dinainte un manşon. Cutia ambreiajuiui. este provăzută pe partea interioară cu nişte şanfuri regulate. Pe aceste două piese sunt dispuse nişte discuri de ofel: exterioare pe cutie, .. interioare pe man- f__ şon. Aceste discuri vL^ sunt aşezate alternativ, astfel ca o placă interioară să fie încadrată de două plăci exterioare şi invers. Prin acfiunea unui resort puternic, plă- Fi9‘ 77« cile Se strâng, Ambreiaj cu mai fhuite discuri, apasă una pe alta şi realizează legătura dorită (fig. 77). — 1. ~ electromagnetic [embrayage electro-magnetique; elektromagnetische Kupplung; electromagnetic coupling; elektromâgneses kapcsolâs; 3JieKTp0MârHeTHHecK0e ciţenjiemie]. Elf.: Dispozitiv care stabileşte sau desface legătura mecanică temporară a doi arbori sau a două maşini, prin acfiune electromagnetică. *. ~ hidraulic [embrayage hydraulique; hy-draulische Kupplung; hydraulic clutch; hidraulikus kapcsolâs; rHflpâBJlHH-IţHeHTa MOHţHOCTH]. Elf.: Aducerea factorului de putere al unei linii sau reţele electrice cât mai aproape de unitate. Operaţiunea se face în cazul încărcării inductive cu ajutorul condensatoarelor statice, al motoarelor sincrone supraexcitate, asincrone compensate, asincrone sincronizate şi al compensatoarelor (avansoarelor) de fază, sisteme cari dau o putere reactivă de semn contrar celei cerute de receptoare dela linie compensând*-o. Sistemele compensatoare trebue montate cât mai aproape de receptoare. 3. Amenajament silvic [amenagement des forefs; Forsteinrichtung; forest planning, forest management; erdogazdasâgi uzemterv; Jieco-yctpoScTBO, nJiaHHpoBKa jiecHoro xo3năcTBa]. SilV.: 1. Disciplina care are ca obiect amenajarea pădurilor, adică organizarea punerii lor în valoare în vederea realizării optime a scopurilor pentru Cari se cultivă. Sin. Amenajarea pădurilor. — 2. Lucrarea (scrisă) conţinând descrierilej planurile şi dispoziţiile privitoare ia pădurile amenajate. Când obiectul amenajării este o păşune împădurită sau o pădure de păşune, lucrarea constitue un amenajament silvo-pastoral. Acesta se întocmeşte numai pentru păşunile împădurite şi prevede, pe lângă lucrările arătate la amenajamentul pastoral, şi măsurile necesare penfru conservarea şi exploatarea materialului lemnos care se găseşte pe păşune. 4. pastoral [amenagemenf pastoral ;Wiesen-Bewirtschaftung; pasture planning; legelogazda-sâgi uzemterv; nJiaHHpoBKa nacT6HmHoro xo-3HficTBa]. Agr.: Planul care cuprinde programul de lucru pentru minimum 5 şi maximum 10 ani, scopul obţinerii unei bune producţii de păşune ŞJ a unei folosiri raţionale a acesteia. In amenajament sunt date: planul păşunii, descrierea ei, starea ^actuală, posibilităţile de îmbunătăţiri, telr mea păşunaiului, repartiţia în timp a lucrărilor, eîc. 95 s. Amenajare hidraulică [amenagement hy-draulique; Wasserkraftbewirtschaftung; water eco-nomy, organization for water supply; vizerogaz-dâlkodâs; BO^Hoe xo3Hhctbo, o6opyfl()BaHHe]: Hidr.: Sistem de lucrări în vederea utilizării apelor. 6. ~ integrală [amenagement integrai; Ge-samtausbau; integral organization for water supply; teljes kiepites, vegleges szabâlyozâs; HHTe-rpajibHoe B0flH0e xo3hhctbo, odopyaoBaHHe] r Sistem de lucrări în care se ţine seamă de toate folosinţele posibile ale apelor (protecţia- contra inundaţiilor, regularizarea albiei, irigaţie, desecări, forţă motoare, navigaţie) într'o regiune mai întinsă. - 7. '**•' a torenţilor [amenagement des torrenis; Wildbachverbauung; torrent installation; vad-patak szabâlyozâs; oâopyflOBaHHe, peryjrapo-BaHHe 6ypHbix iiotokob]. Hidr.: Sistem de lucrări în basinul de recepţie şi pe conul de dejecţie ai unui torent, în scopul stingerii Iui. 8. ~ piscicolă [amenagement piscicole; Fisch-zucht-Einrichtungen; fishculture planning; hal-tenyeszto berendezes; 060py#0BaHHe, IlJiaHH-poBKa pbi6noro X03HăcTBa]. Pisc.: Lucrările tehnice bazate pe studii topografice, biologice şî economice, făcute fie pentru transformarea unor terenuri în iazuri şi eleştee destinate creşterii peştilor, fie pentru a crea — la apele naturale — condifiuni optime spre a fi exploatate prin pescuit. Prin astfel de lucrări iau naştere iazurile din văi, eleşteele dela şes, trecătorile (scările) de peşti în râurile barate, canalele cari asigură libera circulaţie a peştilor din bălţi, etc. 9. ~ inferioară [amenagement interieur; innere Einrichtung; internai arrangement; belso berendezes, belso kikepzes; BHyTpeHHee odopyflo-BaHHe]: Ansamblul dispoziţiilor interioare pentru funcţionarea în bune condiţiuni şi deservirea scopurilor pentru cari e destinat un vehicul. 10. Amendă [amende; Geldstrafe; fine; penz-buntetes; HITpatj), HeyCTOâ Ka]: Impunerea unei plăţi de bani celor ce nu respectă unele dispoziţii legale sau regulamentare. u. Amendament de sol [amendement de sol; Bodenveredlungsstoffe; soi! amendment; talaj-javito anyagok; BeiiţecTBO co#eScTByK>iiţee no-BbiineHHK) Ka^iecTB noHBbi]. Agr.: Substanţă care, incorporată solului, îi modifică proprietăţile fizice, chimice şi de mediu biologic, fără a participa direct la fenomenul de nutriţie. 12. Amer [amer; Bake, Landmarke; sea mark; hajozâst bisztbsito partjelek; MOpCKâH MeTKa]. Nav. m.: Semnul pus pe coastele cu aspect uniform, pentru a indica navigatorilor, în timpul zilei, poziţia în care se găsesc. Amerele sunt constituite, în general, din panouri de forme speciale, de lemn sau de metal, vopsite în alb când se proiectează pe un fond închis, şi în negru, când fondul este deschis. îs. Amercif Ind. fext.: Impregnant cu bază de crezoli şi ciclohexanol (N. D.). 96 1. Americiu [americium; Amerizium; americium; americium; aMepKiţHH]. Chim.: Am; nr. at. 95; gr. at. 241. Timpul de înjumătăţire 500 ani. Element radioactiv sintetizat, care, împreuna cu neptuniul, plutoniul şi curiul, formează o nouă familie radioactivă. Se cunosc doi îsotopi, ambii radioactivi, unul de perioadă T = Ş00 ani (ot— activ) număr masic 241; şi celălalt de perioadă extrem de scurtă de ordinul 10“6s == activ). Reacţie nucleară de formare; 238, (o, n)241 (0) 241 " . , , 92U -—►. 94Pu—95Am (reacfie la ciclotrori, cu helioni de 44 MeV). Metal actinoid, cu valen-fele IV, III, ultima fiind cea mai stabilă. Are 6 electroni pe stratul 5 f, analog cu 63 Eu (cu 6 electroni în stratul 4 f). 2. Ameripol. Ind. cc.: Cauciuc sintetic cu bază de butadienă (N. D.). 3. Amerisaj [amerissage; Seelandung; aligh-ting on sea; vizreszâllâs; noca^Ka Ha BO^yj• Av.: Evoluţia în care hidroavionul ia contact cu apa şi alunecă până când se opreşte pe suprafaţa ei. 4. Amerpin. Ind. text: Agent de înmuiere a •textilelor, cu bază de alcoilnaftalinsulfonat de sodiu (N. D.J. 5. Amestec [melange; Mischung; mixture; keverek; CMecb], Fiz., Chim.: Produsul obfinut prin punerea laolaltă a mai multor substanfe (realizabil în orice raport al maselor lor), în particule ale căror dimensiuni pot coborî până la dimensiunile moleculelor. e. ~ azeotropic [melange azeotropique; azeotrope Mischung; azeotropic mixture; âzeo-iropikus keverek; aseoTponHaH CMecb]. Chim. V. Azeotrop. 7. ~ Berger [melange B.; B.-Mischung; B.-mix-ture; B.-fele keverek; CMeCb Beprepa], Gaze: Amestec fumigen de substanfe chimice solide (paste) cari dau — prin reacfie t— cloruri acide volatile în stare de vapori. Ex.: Pulbere de zinc, clorai de sodiif, clorură de amoniu, tetraclorură de carbon şj pamantel. Amestecurile se folosesc pe câmpul de lupta in lumânările fumigene. 8. Bogat [melange riche; reiches Gemisch; rich mixture: dustartalmu keverek; (foraTaH CMecb]: Amestec cu excedent de combustibil, care în parte rămâne nears, dând fum negru la evacuare. Când excedentul nu e prea mare, fumul nu e colorat prea intens, iar flăcările sunt de coloare albastră pronunţată. 9. ~ carburant [melange combustible; brenn-bares Gemisch; combustible mixture; egheto keverek ; FOpK>HaH CMecb]: Amestec de aer cu o substanţă combustibilă, într'o astfel de proporfiune, încât fiecare particulă de combustibil să găsească în jurul ei aerul necesar oxidării. Se face, pentru fiecare combustibil, într'un anumit raport, numit io. raport de ~ [rapporf de melange; Mischungsverhâltnis; proportion of mixture; keve-r6si arany; nponopiţHfl CMeCH]. Amestecul se Introduce în motoarele cu ardere internă penfru ca, prin ardere, să se obţină căldura care se va transforma apoi în energie mecanică. n. ~ continuu al betonului [melange continuei du beton; stetige Betonmischung; conţi-nuous mixture of concrete; a beton folytonos keverese; HenpepkiBHoe cMeniHBaHHe 6eTOHa]. Cs.: Procedeu de preparare a betonului în care diferitele operaţiuni (transportul materialelor din depozite, dozarea şi amestecarea lor şi transportul betonului gata preparat la locul de turnare) se fac fără întrerupere între ele. Materialele (ciment, nisip, pietriş) sunt depozitate în compartimente separate, de unde sunt scoase şi transportate la betonieră, fie prin şuruburi fără fine, fie prin benzi alergătoare, dozarea făcându-se prin diferite dispozitive cari. modifică vitesa şuruburilor sau a benzilor. Alte dispozitive asigura introducerea în agregate a cantităţii de apă necesară betonului. Amestecarea betonului se face după principiul căderii libere, în betoniere cilindrice inciinate, echipate cu lopefi în spirala, iar evacuarea se face prin aripioare aşezate inclinat fafă de axa cilindrului. Transportul betonului la locul de turnare se face prin lanf de vagonete, prin plane şi jghiaburi înclinate, prin benzi de transport sau prin elevatoare şi conducte. V. Instalaţii. de betonare prin gravitaţie,. 12* rC combustibil [melange combustible; brennbare Mischung, Brennstoffmischung; combustible mixture; feljavitott egesi keverek; ropionan CM€Cb]: Combustibilii amesteca^ în scopul de a li se ameliora calijăfile sau pentru a economisi un combustibil mai scump ori mai greu de procurat.. Astfel se amestecă benzină cu benzen sau cu alcool. 13. ~ de topire [lit de fusion; Moller; foundry mixture; olvasztâsi keverek; JIHTŞHHaH CMeCb], Metl.: 1. Amestec compus din. una sau mai multe calităţi de minereuri cu fondanţi şi cocs, formând încărcătura unui cuptor înalt şi — prin extensiune — şi a altor cuptoare. Amestecul realizează o sgură uniformă, fluidă şi cu punctul de topire scăzut. — 2. Reţeta de încărcare a cuptorului înalt. 14. ~ Eschka [melange d*E.; E. Mischung; E mixture; E. keverek; CMeCb 3lIIKa]. Chim.: Amestec compus din două părţi MgO calcinat, cu o parte NaaCOa anhidru, întrebuinţat ‘ în chimia analitică pentru mineralizarea cationilor şi a antonilor din substanţele organice. îs. ~ etalon [melange etalon; Bezugskraftstoff; standard mixture; tuzel^anyag egysegkeverek; 3TaJlOHHaa CMeCb]. Mş.: Amestec de combustibil cu proprietăţi de detonaţie asemănătoare benzinei-etalon. Există: 18. ~ etalon original [melange etalon original; Ur-Bezugskraftstoff; original standard mixture; os egysegkeverek; opHrHHaJIbHaH, no/ţJIHHHafl 3TajiOHHaa eMecb], compus din isooctan şi n-heptan, şi ir. ~ etalon secundar [melange etalon secon-daire; Unter-Bezugskraftstoff; secondary standard mixture; mâsodlagos egysegkeverek; BT0p0*-CTeneîiHaH 3TaJioHHaa CMecb], compus din 97 hidrocarburi inferioare cu proprietăţi de detonaţie asemănătoare cu proprietăţile amestecului etalon original, cu care se controlează din când în când. î. ~ eutectic [melange eutectique; eutektische .Mischung; eutectic mixture; eutektikus keverek; SBTBKTHHGCKâH CMeCb]. Chim.: Amestec de două sau mai multe substanţe, în astfel de proporţii, încât să poată coexista ca faze distincte, atât în stare solidă cât şi lichidă, în condifiunile de presiune şi temperatură date, 2. ~ explozibil [melange tonnant; explosibles Gemisch; explostve mixture; robbano keverek; B3pbIBHaTafl CMeCb]: Amestec de aer cu un combustibil într'o proporţie cuprinsă între limitele de explozie ale amestecului. Ex.: Amestecul de aer cu aceti lenă explodează dacă are 2,5',*2,9°/o acetilena (fapt care trebue evitat pnn • aerisirea încăperilor în cari se lucrează cu acetilena). 3. ^ exploziv topit [melange explosif fondu; geschmolzene Sprengstoffmischung; melted ex-plosive mixture; olvasztott robbanoanyag ke-verek; pacnjiaBJieHHan BspbiBHaTan CMecb] Expl.: Amestec de explozivi topiţi, cu care se încarcă proiectilele sau bombele. Amestecul trebue să aibă un punct de fuziune sub 100° şî să se apropie de amestecul eutectic al explozivilor. Poate fi încărcat chiar topit, ori se granulează şi apoi se încarcă sub presiune. 4. ~ frigorigen. V. Amestec refrigerent. 5. ~ inflamabil [melange inflammable; ent-zundbares Gemisch; inflammable mixture; rrieg-gyujthato keverek; BOCIUiaM€HHK)maHCH CMeCb]: Amestec de combustibil cu mare excedent de aer. (oxigen), în proporţia în care se aprind la temperatura cea mai joasă sau foarte aproape de ea, Inflamabilitatea amestecului depinde de numeroşi factori, ca: forma şi mărimea vasului în care se păstrează amestecul, presiunea aerului, cantitatea de aer din interiorul recipientului — respectiv cantitatea procentuală de oxigen — temperatura amestecului, tensiunea de vapori a compoziţiilor amestecului, etc. 8. masă de ~ [table de mixage; Mjsch-tîsch; mixing table; keveroasztal; CTOJI flJIH npHrOTOBJieJHHH CMeCH]. Cinem.t Dispozitiv de amestecare a diferitelor înregistrări (dialoguri, muzică, sgomote) pe o singură pistă sonoră. Sin. Masă de mixaj. 7. ~ normal [melange normal; normaîes Gemisch; normal mixture; normal keverek; HOp-MaJibHan CMecb]: Amestec de combustibil cu ®er în proporţia potrivită unei arderi bune şi complete. In focare, flăcările amestecului normal de cărbuni şi aer sunt roşii la bază şi albastre sore vârf. Când se lucrează cu colector de gaze de evacuare, fumul are o coloare cenuşie. 8. ~'pe loc [melange sur place; Bodenmisch-verfahren; mixed in place; helyszini keveresi stjârâs (utepites); CMeiliaHHblH Ha MeCTe]. Orum.: Sistem de lucru întrebuinţat curent la executarea drumurilor de pământ, în care, odată cu aplicarea unui tratament de suprafaţă la rece (cu ’un -bitum fJuid la temperatura ordinară, uleiu asjaltic său o emulsie), se face şi o reprofilare a drumului, prepararea şi amestecul mixturii fa~ cându-se direct pe suprafaţa şoselei, prin maşini speciale. Sin. In situ. «. ~ refrigerent [melange refrigerent; Kuhlrmi-schung; refrigerating mixture; hidegkelto keverek; pe4)pHmepaTOpHaH CMecb]. Chim., Fiz.: Sistem fizic care absoarbe căldură când ajunge la punctul criohidratic (eutectic), din cauza căldurii de disolvare negative a unor săruri. Ex.: Zăpadă + NaCI; zăpadă+ NH4CI + KNO3; Na2S04 iOHgO + HCI; zăpadă + H2SG4; C02 solid-f acetonă, respectiv eter sau eter de petrol. 10. ~ sărac [melange pauvre; armes Gemisch; poor mixture; szegeny keverek; CKy/ţHan CMeCb]: Amestec de combustibil cu mare excedent de aer. in acest caz aprinderea e mai brusca, iar motorul se încălzeşte mai mult. Flăcările dela evacuare sunt scurte şi roşii, cu baza gălbuie. Motorul dă rateuri, fiindcă nu se produc explozii complete-Mersul cu un astfel de amestec solicită mult piesele motorului şi în special pistonul şi supapele. 11. ~ sonor [mixage sonore; Tonmischung; sound mixing; hang keverek; 06pa30BaHH6 3ByKOBOH CMeCH], C inem.: Operaţiune prin care se amestecă între ele şi se înregistrează pe o pistă sonoră unică diferite înregistrări sonore (dialoguri, muzică, sgomote)'. i-- ~ T.A. [mixture T. A.; T. A.-Mischung; T. A, mixture; T. A. keverek; CMeCb T. A.]. Mine: Colector spumant, folosit în flotaţie. Este o solufie a tiocarbanilîdei CS(NHCeH5)2 în anilină. iă. ~ T. T. [mixture T. T.; T. T. Mischung; T. Ţ. mixture; T. T. keverek; CMeCb T. T.].- M/ne.' Colector spumant, folosit în flotaţie. Constă dintr'o soluţie de tiocarbanilidă CS(NHC6H5)2 în ortotoluidină C6H4CH3NH2, în raportul 1:4. 14. Âmestecăfor [me-langeur, melangeuse ; Mischvorrichtung,Mischer; mixer; kevero-berende-zes, ~ keszulek; CMe-niHBaiomee npHcnoco-6jieHHe, MemajiKa]. Chim., Ind. chim. sp.: Dispozitiv mecanic care serveşte la amestecarea materialelor în pulbere Fig78r7meslecăfoîXpe^ru sau a pastelor, in scopul omogeneizării lor, etc. Se construesc amestecă-toare discontinue, cu axa verticală saU oblică (fig. 81), şi amestecătoare continue inelare, cu melc, cu palete şi tubulare (v. Mori). Uneori amestecătorul are un dispozitiv care a-mestecă şi, în acelaşi timp, fărâmiţează materialele; în acest caz se numeşte malaxor (fig. 82). lichide, a) aripioară pentru amestecare; b) carcasa sferică; c) dispozitiv de antrenare ; d) mania pentru încălzire. Fig. 82. Malaxor 98 Dispozitivele pentru amestecarea lichidelor sau a lichidelor cu pulberi se numesc agitatoare (v.). i. Amestecurilor, metoda ~ [methode des me-îanges; Mischungsmethode; method of mixfures; keveresi eîjârâs; MeTO^a CMeceii]. Fiz.: Metodă calorimetrică penfru măsurarea căldurii specifice c a corpurilor solide sau lichide cari nu se combină cu apa la presiunile şi temperaturile obişnuite. Un vas cilindric de alamă, uşor, conţinând o masă de apă Ma îa o temperatură ta (înconjurat de un alt vas cilindric concentric asemănător, care împiedecă pierderile de căldură prin ra-diaţie)s numit calorimetrul lui Berthelot, primeşte corpul sau lichidul de masă Mc la temperatura lc. După ce se agită* temperatura se uniformizează la t°m. Căldura cedată de corp Mc*c este egală cu căldura primită de apa din calorimefru de unde se deduce valoarea lui c. 2, a-mefiinaftalînă [a-mefhyînaphtaline; a~Me~ thylnaphtalin; a-methylnaphthalene; a-metil-naftalin; a-MeTHJiHac|)TaJIHH]. Chim,: Hidrocarbură din seria aromatică, întrebuinţată în amestec cu cetanul la prepararea combustibililor primari de referinţă, folosiţi la determinări de cifre cetanice. Pentru a-metilnaftalina cifra cetanică este zero. s. Âmeiisf [amethyste; Amethyst; amethyst; ametiszf; SMeTHCT]» MineralVarietate de cuarţ, de coloare violetă, întrebuinţată ca piatră serni-preţioasă. 4. Ametrop [ametrope; ametrop; ametrop; ametropos; aMeTpoiî]. V. sub Ametropie. 5. Amefropie [amefropie; Amefropie; ame-fropy; ametropia; âM8TponHB]. Fiz.: Vedere anormală, în care ochiul neacomodat nu vede obiectele depărtate, fiindcă focarul imagine nu este situai pe retina. E de două tipuri: miopie (v.) şi hipermetropie (v.). Omof care prezintă un astfel de defect este numit ametrop. 6t Amfibîe 1. [amphibie; Amphibienkraftwagen; amphibian car; amfibia gepkocsi; aBTGM06HJlb aM<|)H6HH]. Aufo.: Automobil carosat şi echipat special spre a putea trece şi cursurile de apă.*— 2. [amphibie; Amphibienflugzeug; amphibian air-plane; amfibia repulogep; CaMOJieT aM(]3H6HH]. Av.: Avion capabil atât să ateriseze, cât şl să ameriseze. Astfel sunt hidroavioanele înzestrate şi cu un tren de aterisaj escamotabil. ?. Amfiboli [amphiboles; Amphibole; amphi-boles; amfibolok; aM$H6ojibl]. Mineral.: Grup important de minerale de contact eruptiv; se găsesc însă şi în şisturi cristaline. Sunt silica;! complecşi de Mg, Fe, Ca, cu puţin Na şi Ah Cristalizează în sistemul rombic şi monoclinic. Varietăţi: Antofilit, tremelifs actinot. hornblendă, barkevikit, arfedsonit, riebekit, glaucofan. 8. Amfiholif [amphiboSife; Âmpjiibolif; amphi-bolite; amfibolîf; aMHTeaTp]. Arht: t. La Eleni şi Romani, vastă incintă circulară sau eliptică* având o arenă înconjurată de gradenuri sau de trepte pe cari şedeau spectatorii. — 2. In şcoale şi universităţi, săli de curs cu bănci aşezate în gradenuri, în faţa sau în jurul estradei pe care se găseşte catedra.—- 3. Urb,: Oraş construit pe un teren înclinat şi de formă circulară. 12. Amfolif [ampholyte; Ampholyt; ampholyte; âmfolit; aM(|)OJlHŢ]. Chim.: Substanţă care se . poate combina şi cu acizi şi cu baze. Sin. Amfoter, 13. Amforă [amphore ; Amphora ; amphora ; amfora, vâza; aM<|)opaJ. Arfă: Vas de pământ, de formă ovoidală alungită» strâmt la baza, cu două mânere (fig. ifl H 83), în care se păstrau, în antichitate, [/ \j diferite lichide (vin, untdelemn, etc.). *4. Amfoter [amphotere; Amphoter; amphoter; amfoter; aM(J)OTep]. Chim.: Substanfă care reacţionează ca acid când se găseşte în solufie alcalină, şi ca bază când se găseşte în solufie acidă. Astfel Al(OH)3 reacţionează atâi cu HCI după schema: Fig. 83. Al(OH)3 + 3 HCI = AlCla + 3 H2O Amforă, cât şi cu NaOH după schema: Al(OH)s + 3 NaOH = Na3AI03 + 3 HaO. O importanfă deosebită prezintă amfoterii cari pot reacţiona simultan ta aceeaşi moleculă, atât*ca baze, cât şi ca acizi. Un astfel de amfoter e, de ex., o combinafie care are în moleculă grupări amino (bazice) şi grupări carboxil (acide). Aminoacizii şi proteinele sunt reprezentanţii lor tipici. In apropierea- punctului lor isoelectric, aceşti amfoteri dau ioni cari au fiecare ambele funcţiuni (amfioni) şi sunt în echilibru cu moleculele nedisociate: H2N - R - COOH ^ H3N - R - COO-Sin. Amfolif. îs. Amiaco. Ind. chim. sp.: Fenoplast care se prelucrează ia cald (N. D.). 36. Amianfă [amiante; Asbest; Amiant; asbestos; amianthus; aszbeszt; aMHaiiT, ac6eCT].Mineral.: Varietate asbestiformă de tremolif; substanţă fibroasă, având în compoziţia ei siiicaţi de magneziu; incombusfibilăf rău conducătoare de căldura şi electricitate, flexibilă, inalterabilă ia foc,, Se poate fese sau amesteca cu alte materiale. Duritatea şi greutatea specifică variază după provenienfă. de ex amîanta serpfentsnica (în special „fibra de Canada") are duritatea 3*“4, gr, sp. 2,3 * *2,8; amianta de hornbîeadă (Italia, Boemia, etc.) are duritatea 5,5'"6 şi gr, sp. 2,9**‘3, întrebuinţările amiante*: Sub forma fibroasă, !a filtrarea diferitelor soluţii, la umplerea saltelelor şt a şnururilor de protecţie; toarsă şi ţesută, ia fabricarea costumelor, a pânzeturilor incombustîbile şi a ţesăturilor filtrante pentru industria chimică; împletită cu fibre de lână, cânepă, etc., sau chiar cu fire de plumb sau de alamă •— penfru a forma cordoane cari sunt excelente garnituri rezistente la căldură; cu cauciuc, pentru a forma plăci, inele sau rame de etanşeizare; cu cauciuc superior, pentru a forma plăci de etanşeizare pentru înaltă presiune (klingerit) -— şi în compoziţie specială, pentru a forma garnituri marine, înfr'o singură piesă, iar cu o uşoară adăugire de caolin, penfru a forma cartonul (până la 30 mm) şi hârtia de amianfă. Amestecată intim şi comprimată cu un exces de ciment Portland, formează şistul de ciment de amianfă (eternit şi asbestolit), întrebuinfat la învelitori de acoperişuri. Amestecată cu pămânţel, formează izolanji pentru căldări şi . conducte de vapori, şi pentru protecţiunea fierului contra focului (plutonit). Plutonitul confine şi mici cantităţi de substanfe aglutinante. De* şeurile se întrebuinfează în vopsitorie sub forma de pastă (coloranţi incombustibili) sau se aglutinează, servind la fabricarea materialelor izo-lante de construcţie (plăci pentru acoperit pereţii, cărămizi izolante, etc.), 1. Amicale, numere Mat. V. sub Număr. 2. Amici, prismă Fiz. V. sub Prismă. 3. Amicron [amicron; Amikron; amicron; ami-kron; âMHKpOH]. Chim. fiz.: Particulă coloidală care, din cauza dimensiunilor ei foarte reduse, nu poate fi văzută nici cu ajutorul ultramicroscopului. 4. Amicroscopic [amicroscopique; amikros-kopisch; amicroscopic; âmikroszkopikus; aMH-KpOGKOnHHeCKHH]. Chim. fiz.: Calitatea particulelor de a fi invizibile la ultramicroscop. Imposibilitatea de a fi văzute poate fi datorită unei dimensiuni prea reduse a particulelor (sin. Amicron), unei prea mici diferenţe între indicele de re-fracţiune al mediului de dispersiune şi a! particulei, sau unei concentraţii prea mari a particulelor în mediu* 5. Amidaze [amidases; Amidasen; amidases; amidâzok; aMH#a3bl]. Chim. biol,: Grupuri de enzime din clasa hidrolazelor. Amidazele desfac hidrolific gruparea dată de legătura — HC = N —. Din acest grup fac parte: ureaza, arginaza, aspa-raginaza, hipuraza şi purindesamidazele. 6. Amide [amides; Amide; amides; sav-amidek; aMHflO-rpynna]. Chim.: Compuşi de acilare ai amoniacului, cu formulele generale: R—CO—NH2, amida primară; (R~CO)2NH, cea secundară; (R—CO)3N, cea terţiară. Amidele sunt neutre faţă de turnesol; cu acizi şi cu metale dau totuşi săruri nestabile. Ex.: Formamida (amida acidului formic) HCONH2, lichidă, şi acetamida CH3—CONH2 solidă, cu p. t. 82°. Servesc la identificarea acizilor. Unele amide au proprietăţi hipnotice. Amldină. Ind. text.: Varietate de dextrină, obţinută prin prăjirea amidonului de grâu. E întrebuinţată ca apret în industria textilă (N. D.). s. Amidine [amidines; Amidine; amidines; amidin ; aMHflHHbl]. Chim. : Com- NH2 P^şi organici cu formula generală: ^ ^ ^ *• Amidogen. Expl.: 1. Exploziv propulsiv Analog cu pulberea neagră obişnuită, dar care conţine puţine tărâţe. —2. Dinamită cu bază de nitroglicerină la care se adaugă 5% azotat de amoniu şi 5°/o parafină (N. D.). /°H io* Amidol. Chim.: CeH3r-NH2.2, 4 diaminofe-XNH2 noi. Foiţe cu p. t. 78-*•80°, cari se colorează repede la aer în negru-brun. Se prepară prin reducerea dinitrofenolului cu fier şi exces de acid clorhidric. Soluţia în hidraţi alcalini se colorează la aer în albastru; clorura de fier sau bicromatul colorează soluţia în roşu închis. Sub forma de sulfat, se întrebuinţează ca revelator în fotografie şi la vopsirea blănurilor şi a părului (N. C.) n. Amidon [amidon; Sfărke; starch; kemenyito; aMHflOH, KpaxMaJî]. Chim.: (CeHio06)n. H2O. Sub» stanţă organică hidrocarbonată, de rezervă, care ia naştere în frunzele verzi ale plantelor sub acţiunea radiaţiilor luminoase ale soarelui şi se acumulează în seminţe, în fructe, fulpineie unor palmieri, tubercule, etc. Se prezintă ca granule de diferite forme şi mărimi, după natura plantei, şi are o structură stratificată. E insolubil în apă rece, se gelatinizează prin încălzire cu apă, se colorează în albastru cu iodul şi se descompune hidrolific, sub acfiunea enzimelor,, în dexfrine, maltoză şi chiar glucoză. Sub acţiunea acizilor minerali diluaţi, amidonul se degradează hidro-litic în glucoză. Se găseşte în seminţele cerealelor, în proporţie de 50 "-IW/ţs şi constitue (în nutriţie) materia generatoare de energie. Amidonul se întrebuinţează ca materie primă la fabricarea dextrinei şi a glucozei, iar în industria lexfilă ca apret. 12. solufie de ~ [solution d'amidon; Stărkelosung; starch solution; kemenyito-oldat; KpaXMaJIbHblH paCTBOp]. Chim.: Soluţie apoasă, obţinută din: 1 g amidon solubil, disolvat în 99 g apă distilată fierbinte. Se întrebuinfează ca indicator în dozările iodometrice. 13. Âmidonerie [amidonnerie; Stărkefabrik; starch factory, starch works; kemenyito-gyâr; KpaXMaJIbHblH saBO#]. Ind. al im.: Fabrică în care se prelucrează cerealele pentru extragerea amidonului. Dacă fabrica prelucrează numai cartofii, pentru extragerea feculei, ea se numeşte feculerie (v.). 14. Amidură de sodiu. Chim. V. sub Sodiu. 15. Amiezîfă [amiesite; Amiesit; am ieşite; aszfaltbeton utburkolat; aMHe3HT]. Drum.: îmbrăcăminte rutieră confecţionată dintr'un beton asfaitic, preparat la cald. Aşternerea pe şosea şi cilindrarea se fac însă la rece, datorită faptului că bitumul folosit este fluidificat printr'o substanţă volatilă numită „liquefier" (fracţiune de lampant cu densitatea 0,77) care, după răcire, menţine cleioasă mixtura asfaltică, un timp mai îndelungat. După cilindrare, suprafaţa amie-zitei se închide (se etanşeizează) cu un top-dressing (mortar de amiezită). Ca filer se foloseşte şi adaus de var stins. îs. Amigdală [amygdale; Amygdal; amygdale; leneşe; MHH/ţajlbHBlfi KaMeHb]. Mineral: Cavi- 100 tate veziculară în rocele vulcanice, cu forma rotunjită sau lunguiafă, plină cu minerale secundare. 1. Amigdalină [amygdaiine; Amygdalin; amygdalin; amygdalin; aMHiyţajlHH]. Chim.: Glicozid cianhidric care se găseşte în migdalele amare şi în sâmburii fructelor. Este o g-gentiobioză a nitrilului mandelic. Emulsina hidrolizează en-zimatic amigdalina. Prin hidrolrză acidă se scindează în acid cianhidric (1 mol.), benzaidehidă (1 mol.) şi d-glucoză (2 mol.). 2. Amigon. Ind. chim. sp.: Amestec de fosfat şi carbonat de sodiu. Se întrebuinfează la fabricarea zahărului din trestia de zahăr. ş. Amilac. Chim.: Lac cu bază de acetat de amil, de tipul Zapon-lacului. 4. Amilacee, materii ~ [substances amylacees; stârkemehlartige Stoffe; amyiaceous substances; kemenyitolisztszeru anyagok; aMHJiaiţea, Kpax-MajlbHbie BenţeCTBa]. Chim., Ind. ai/m.: Materii cari confin amidon sau sunt constituite din amidon. Materiile amilacee sunt principiile imediate cari se găsesc, sub forma de rezerve, în organele unui mare număr de plante. 5. Amilaza [amylase; Amylase; amylase; âmi-lâzis; aMHJias]. Chim. biol., Ind> micrb.: Enzimă care transformă amidonul în maltoză şi glucoză. Există mai multe feluri de amilaze, cari atacă moleculele amidonului în mod diferit: Glucogenoza, amilaza animală, amilaza bacteriană sau amilaza dextrinogenă pancreas, malţ ■—şi ami-laza vegetală sau amilaza zaharogenă (cereale în germinare, malţul, tuberculele, etc.). Ultima acţionează puternic în timpul germinaţiei seminţelor, ca şi în timpul dospirii aluatului. V. Diastaz^e, 6. Amilen [amylene; Amylen; amylene; ânii->len; aMHJieH]. Chim.: C5H10. Hidrocarbură extrasă din gazele naturale, cu d. 0,66 şi p. f. 30---400. Foarte combustibilă. Se întrebuinfează în sinteza unor derivaţi organici. Sin. Penten. 7. Amilfenol [amylphenol; Amylphenol; amyl- phenol; amilfenol; aMHJI(|)eHOJi]. Chim.: Masă albă, cu p. t. 88°, insolubilă în apă, solubilă în solvenfi organici. Se întrebuin- C5H11 fează 4a fabricarea răşinilor formo- CeH*^ fenolice. OH 8. Amilic, alcool ~ [alcool amylique; Amyl-alkohol; amyl alcohol; amilalkohol; aMHJIOBblH CllHpT]. Chim.: Prin alcool amilic se înfelege de obiceiu isomerul 2-metil butanol 1, cu formula CH3-CH2~CH(CH3)~CH2QH, care se găseşte în fuzel (v.). P. f. 128°. E optic activ. întrebuinfat ca solvent penfru răşini, grăsimi, uleiuri, lacuri, etc. Pentru formula CsHuOH se cunosc opt isomeri, dintre cari cel mai întrebuinfat este cel de mai sus. 9. Amilobacter [amylobacter; Amyiobakter; amylobacteria; amilobakterium; aMHJI06aKTe-pHH]. Chim. biol., Ind. fext.: Principalul ferment natural care acţionează la topitul unor plante textile, ca inul, cânepa şi iuta. io. Amilodextrinâ [amylodextrine; Amylo-dextrin; amylodextrin; amilodextrin; aMHJIOAeK- CTpHH]. Chim.; Produs de degradare hidrolitică a amidonului (v. Oextrină). Substanfă solubilă în apa, care dă coloraţie violetă cu iodul şi precipită cu alcoolul din soluţiile sale apoase; ia naştere în procesul de dospire al aluatului. 11. Amiloform [amyloforme; Amyloform; amyloform; amiloform; aMHJI0(|)0pM], Farm.: Produs obfinut prin tratarea amidonului cu aldehidă formică. Pulbere albă, care degajă aldehidă formică prin încălzirea cu acizi sau alcalii, sau în atingere cu secreţiile rănilor. Se întrebuinţează ca desinfectant. 12. Amilogil. Ind.fexf.: Extrasul de pancreas, întrebuinţat în industria textilă pentru solubilizarea amidonului. 13. Amiiograf [amylographe; Amylograph; amylograph; kemenyito mero; aMH Jiorpatf)]. Agr.; Aparat care înregistrează maximul de ge^= latinizare a amidonului unei faini, în funcţiune de temperatură. Valoarea acestui maxim de ge-latinizare caracterizează calitatea făinurilor dş secară, ca şi umiditatea pâinii fabricate din făina de grâu. 14. Amilogramă [amylogramme; Amylogramme; amylogram; amylogram gorbe, kemenyito qorbe; aMHJIorpaMMa]. Agr.; Curbă înscrisă laamilograf, reprezentând variaţia gelatinizării amidonului unei făini în funcţiune de temperatură. .15. Amiloid. Ind. text.: Amidon dextrinizat, întrebuinţat în apretură. ie. Amiloliză [amylolyse; amylolytische Um-wandlung; amylolyse;^ amilolitikus âtalakulâs; aMHJlOJiHTHHeCKHH]. Chim.b/ol.; Acţiunea de convertire a amidonului provocată de enzime sau de acizi minerali diluaţi. Are loc în timpul germinaţiei seminţelor, ca şi în timpul dospirii aluatului. 17. Amilopectină [amylopectine; Amylopektin; amylopectin; amilopektin; aMHJloneKTHH]. Chim.: Component al amidonului, greu solubil în apă. Are structură macromoleculară. Macromoleculele sunt ramificate, cu grad de polimerizare de cca 2000 •**3000 Confine mici cantităţi de fosfor (0,08* **0,17%), acid silicic, substanţe azotate şi acizi graşi. Formează cocă şi, amestecat cu iodul, dă o coloraţie violetă până la roşu. Intră în compoziţia amidonului în proporţia de 80%. Sub influenţa amilazei se transformă 55% în maltoză. îs. Amiioză [amylose; Amylose; amylose; amilozis; aMHJi03]. Chim.: Component al amidonului, solubil în apă. Are structură macromoleculară. Macromoleculele sunt liniare, neramificate, cu grad de polimerizare mic, până la cca 300. Cu apă nu formează cocă; dă cu iodul o colorafie roşie-închisă. Intră în compoziţia* amidonului în proporţia de 20%. 19. Amină [amine; Amine; amine; amin (ra-keta anyag); aMHH]. Av.: Combustibil între- buinfat pentru avioanele rachete. E un amestec de 57% alcool cu 13% cianură de potasiu şi de cupru disolvată în apă, şi cu 30% hidrat de hidrazină. Ca oxidant se întrebuinfează per-hidrolul (H2O2). E un combustibil cu putere ca!o- 101 rifică relativ mică şi de aceea, în prezent, e mai pufin întrebuinfat. 1. Amine [amines; Amine; amines; aminok; HMHHO-rpynna]. Chim.: Derivafi ai amoniacului, în cari atomii de hidrogen sunt înlocuiţi prin radicali organic] (R), alifatici sau aromatici. Se cunosc amine primare: RNH2, secundare: R2NH, şi .-terţiare: R3N. Aminele au proprietăfi bazice importante, cele alifatice fiind baze mai tari decât cele aromatice. Unele amine se găsesc în natură. Cele sintetice constitue obiectul unei părfi importante din industria chimică organică, şi se întrebuinfează ca materii prime în fabricarea unor materii colorante, medicamente, acceleratori de vulcanizare, etc. Primii termeni din seria aminelor alifatice sunt gazoşi; celelalte amine pot fi lichide sau solide. Ex.: Metilamina CHs— NH2, p. f. —6°; trimetilamina (ChtaHN care se găseşte în peştele alterat şi este cauza mirosului acestuia; 1-4-diamino-butanul sau putresceina. H2N-CH2-CH2-CH2-CH2—NH2 şi 1-5-diamino-pentanul sau cadaverina H2N-CH2-CH2~CH2-CH2-CH2-NH2, cari apar în putrefacţii ca produşi de degradare biochimică a aminoacizilor; anilina (v.), toluidina C6H4(CH3)NH2| etc. 2. Aminoacid-oxldază [amino-acide-oxidase; Aminosăure - Oxydase; amino - acid oxydase; aminosavas-oxidâcio; aMHHOKHCJIblH OKCH/ţa3]. Chim. biol.: Enzimă conţinută în glanda hepatică. Desaminează şi oxidează aminoacizii dex-trogiri anormali cari apar în organism. 3. Aminoacizi [amino-acides; Aminosăuren, Aminocarbonsăuren;arhino-acids; aminoszensavak; aMHHOKHCJlOTbl]. Chim.: Clasă de substanţe organice, conţinând în molecula lor două grupări funcţionale deosebite: amino — NHa şi carboxil —COOH. După locul pe care gruparea NH2 îl ocupă faţă de gruparea acrdă, se disting mai multe categorii: a-, p-, y-aminoacizi, etc. Cei mai importanţi sunt a-aminoacizii, pentrucă se obţin prin hidroliza proteinelor; formula lor generală este R—CH2(NH2)—COOH (în care R poate fi un radical alifatic, aromatic sau heterociclic). S'au izolat în mod sigur 27 de aminoacizi din proteine. Se pot prepara şi sintetic. Sunt substanţe cristalizate, uşor solubile în apă. Au caracter amfoter. Sub influenţa unor enzime sufer degradări biochimice de mare însemnătate fiziologică, trecând în amine, oxizi sau alcooli. Cel mai simplu aminoacid este glicocolul (v.). Arginina, lizina şi histidina, cei trei aminoacizi bazici cari conţin şase atomi de C în moleculă, se numesc baze hexonice. Singurul p-aminoacid întâlnit în natură este P-alanina. 4. Aminoazobenzen [aminoazobenzene; Ami- doazobenzol; Aminoazobenzol; amino-azo-ben-zene;aminoazobenzen;aMHH0a306eH3eH]. Chim.: CeHsN = NC0H4NH2. Masă cristalină, gălbuie, cu p. t; 127°, pufin solubilă în apa, solubilă în alcool. Constitue baza mai multor materii colorante. Sin, Galben de anilină. i 5. Aminoazonaffalitiă [aminoazonaphtaline; Amidoazonaphtaîin, Aminoazonaphtalin; amino~ azo-naphtalene; aminoazonaftalin; aMHH0a30Hâ(|>~ TajiHH]. Chim.: CioH7-N=N-CioH6-NH2. Se prepară pornind dela naftilamină. Isomerul P are cristale roşii, cu p. t. 175°, puţin solubile în apă sau alcool. Se întrebuinţează în sinteza unor coloranţi. 6. Aminoazotoluen[amidoazotoluene; Amido-azotoluol, Aminoazotoluol; amino-azo-toluene; amidoazotoluol; aMHp0a30T0Jiy0Jl], Chim.: CH3—CeH4~N = N-C6H3\Masă cristalină co-nNH2 lorată, roşie, brună sau galben-roşie, aproape insolubilă în apă, solubilă în grăsimi şi în solvenţii lor. 7. Aminogeni. Ind.cc.: Acceleratori de vulcanizare: Aminogen I (sin. a-naftilamină) şi amino-gen II. Sin. parafeniiendiamină. 8. Aminolac. Ind. chim. sp.: Răşini sintetice cu bază de formol şi uree. Se întrebuinţează Ia fabricarea lacurilor (N. C.). 9. Aminonaffoli. Chim.: Derivaţi aminici ai naftolului. După poziţia ocupată de NH2 faţă de oxidril, variază şi prepararea şi proprietăţile. Se întrebuinţează ca materie primă pentru sintetizarea unor coloranţi, operaţiune care se face uneori direct pe ţesături (N. C). 10. Aminoplasfe [aminoplastes; Aminoplasten; aminoplasts; plasztikus mugyanta anyagok; aMH~ HOnJiaCTbl, CMO Jibl] Chim:. Mase plastice, răşini macromoleculare, preparate din substanţe chimice cari conţin azot în moleculă. Ex.: Ami-noplastele obţinute din uree, din cazeină, amine, aminoacizi, etc. Macromoleculele lor sunt formate din monomeri dispuşi tridimensional. 11. Amino-polipepfidaze [amino-polypepti-dases; Amino-Polypeptidasen; aminopolypepti-dases; aminopolipeptidâzek; aMHHQ-nojiHnenTH-Aa3bl]. Chim. biol.: Enzime din clasa proteaze-lor, grupul peptidazelor' Hidrolizează lanţul poli-peptidic în vecinătatea unei grupări amino terminale libere. 12. Aminoxilen. Chim. V. Xiliden. îs» Aminozaharuri [amino-sucres; Amino-zucker; amino-sugars; aminotartalmu cukor; aMH-Hocaxapbl]. Chim. Zaharuri cari conţin în moleculă gruparea aminică. Se găsesc răspândite în natură mai ales sub forma polizaharidului numit chitină. Reprezentantul cel mai important al clasei este glucozamina, component al multor glico-proteide, prin hidroliza cărora se poate obţine. iî. Ammobium alafum. Agr. V. Imortelă albă. 15. Amnar [poteau; Pfosten; post; faoszlop; CTOHKa, KOCHK, CBan] Arh.: Stâlp. Se întrebuinţează de obiceiu pluralul amnari, pentru stâlpii unei case sau ai altei construcţii de lemn între , cari se aşază „înfundătura" (scândurile sau împletitura de nuiele care formează pereţii). Amnarii se îmbină în partea de jos cu o talpă — uneori se înfig direct în pământ — iar în ! partea superioară se leagă cu o cosoroabă. \\ 102 1. Amnar. Ind. far.: 1. Grinda orizontală dela sfăvilaruî unei mori, care lea'gă cei doi stâlpi bătuţi m apă (Banat),— 7. Mâner de lemn, de forma unui diapason cu braţele unite în partea de sus, cu ajutorul caruia se învârteşte şi se fixează sulul care întinde şi pe care se. strânge pânza în războiul de fesut (fig. 84) — 3. Bucată de fier sau cu iu cu ajutorul căruia se coboară sau se ridică Fi9’ 84' Amnar dela rSzbolui fierul lat del'a plug (Ba- de *e5ui nat şi Muntenia). 4. » 2) limbi; 3i sui; Fiecare din cele pairu «tuna. speteze, câte două la fiecare loitră a căruţei, cari leagă Ia extremităţi carâmbii (Moldova). 2. Amnar [briquet; Feuerstqin, Feuerstahî; fiint steel; szikrâztato acel; OFHHBO]: Scăpără- toare: unealtă de oţel cu care se loveşte cremenea pentru ca să producă scântei. a. Amnar [bloc de devissage; Anschraube-block; break-out block; melyfuro âsolapât; KO JIOAKa (npH6op) AJIfl SaBHHHHBaHHH H OT-BHH^îHBaHHH]. Ind. petr.; Unealtă pentru strângerea şi slăbirea înşurubării sapei la prăjina grea. Este formată dintr'o placă de oţel cu o deschizătură longitudinală, în care intră tăişul sapei, şi care se fixează în masa Rotary prin două buloane. 4. Âmoa. Ind, text.: Produsul obţinut prin acţiunea la cald a hidratului de potasiu asupra cazeinei. Se întrebuinţează în industria textilă ca emulsionant şi ca agent de înmuiere. s* Âmofos [ammophos; Ammophos; am-mophos; ammofosz, mutrăgya; aMMO(|)OC]. Agr.; îngrăşământ de acid fosforic şi de azot cu 61% P2O5 şi 12% azot, sub forma de fosfat de amoniu primar. e. Amols. Expl.: Exploziv de siguranţă care conţine azotat .de amoniu, nitrobenzen şi rumeguş de lemn. E foarte higroscopic. 7, Arnonal '[ammonal; Ammonal; ammonal; amonâl (robbanoszer); aMMOHaJl]. Expl.: Ex- ploziv format din amestecul: azotat de amoniu 65%, trinitrotoluen 15%, aluminiu pulbere 17% şi pulbere de cărbune 3%. Proporţiile acestor componenţi pot varia, dar aluminiul trebuei să fie în proporţie de 10--'30%. Din cauza alterării prin oxidarea aluminiului, care duce la insensibilizarea explozivului, nu se mai întrebuinţează în prezent. 8. Amoniac [ammoniaque; Ammoniak; am-monia; ammoniak; aMMHan]. Chim.: NH3. Gaz incolor, cu miros puternic, sufocant; d. 0,596; căldură specifică mare. Se lichefiază la temperatura ambiantă, sub presiune moderată, sau la — 33,4° sub 1 at. Foarte solubil în apă. In soluţie apoasă se comportă ca o bază puternică. Se combină cu acizii, dând săruri de amoniu. Preparare industrială: Din apele amoniacale ob- ţinute prin distilarea huilei; sintetic, din azoi şi hidrogen (procedeele Haber-Bosch, Claude, Casale) — şi prin tratarea cianamidei cu apa (procedeul Franck şi Caro). Se poate obţine, de asemenea, din azoturi sau din cianuri. întrebuinţări: La fabricarea sărurilor de amoniu, a acidului azotic, în industria organică* în spălătorie, etc. Lichid, folosit şi ca. agent frigorigen, mai ales în procedeul prin absorpţie. Poate fi recunoscut uşor după miros, în cazul unor scăpări datorite lipsei de etanşeitate. 9. intoxicaţie cu ^ [intoxication par ammoniaque; Ammoniakvergiftung; ammonia in-toxication; ammoniâkgâzzal valo mergezodes; OTpaBJieHHe aMMHaKOM]: Prezenţa gazului în proporţie mai mare de 5% în aerul respirat produce o irita fie puternică a mucoaselor respiratorii şi a ochilor. Inhalarea îndelungată de cantităţi mici dă un catar bronhial cronic, tenace, greu de vindecat. Sunt expuşi muncitorii din industria oglinzilor, cei cari lucrează la galvanizarea tablei, la fabricarea amoniacului şi a gheţei artificiale. Profilaxia se face prin ventilaţia bună a localurilor. 10. Amonificare [ammonisation; Nitrifikation; nitrification; ammoniâkkepzodesi folaymat; aMMO-HH{J)HKaLţHfl]. Agr.: Proces de formare a amoniacului din substanţele albuminoide, prin intermediul bacteriilor amonificatOare. u. Amonit [ammonite; Ammonit; ammonife; amonit (robbanoszer); aMMOHHT]. Expl.: Exploziv de amestec: Amonitul 1 are 80% azotat de amoniu, 12% trinitrotoluen, 4% făină vege- tală şi 4% nitroglicerină. Amonitul 2 (donarit, astralit) are 81% azotat de amoniu, 17% trini-froioiuen şi 2% făină vegetală. Nu se mai întrebuinţează ca exploziv militar. 12. Âmonifi [ammonifes; Ammoniten; ammo-nites; ammonitek; aMMOHHTbl]. Paleont.: Mo-lusce cefalopode având o cochilie înfăşurată intr’un pian (spirală), împărţita in loje separate unele de altele prm pereţi (septe), Inter scCţiuiicci acestor pereţi cu peretele extern al cochiliei se face după o curbă, numită linia de sutură a lobilor. Amoniţii sunt formele cele mai caracteristice Fig 85 Amon;f pentru Mesozoic (fig. 85). 13. Amoniu [arrrmonium; Ammonium; ammo-nium; ammonium; aMMOHHH], Chim.: Radicalul NH4+, care se comportă în multe privinţe ca un atom de metal monovalent; de ex. joacă rolul de metal în sărurile de amoniu. 14. clorura de ~ [chlorure d'ammonium; Ammoniumchlorid; ammonium chloride; amo-nium klorid, ammonium so; XJIopHCTblft aMMOHHH] Chim.: NFUCI.. Sare de amoniu care se obţine din apele amoniacale dela uzinele de gaz. Prin încălzirea acestor ape se degajă amoniacul, care este prins în acid clorhidric. Cristalizează în cu- 103 buri sau ociaedri. Prin încălzire ia 350®, se disociază complet în amoniac şi acid clorhidric. In stare perfect uscată, clorura de amoniu nu se disociază şi nici nu se combină cu acidul* clor- ii i dric. Se întrebuinfează, în laborator, ca reactiv, - şi la lipirea metalelor şi spoirea vaselor de cupru cu cositor. Sin. Tipirig i> ■*+', sulfura de ~ [sulfure d'ammonium; Ammoniumsulfid; ammonium sulfide; ammonîum-szulfid; cepHHCTMK aMMOHHH]. Chim.: (NH^S. Se obfine prin combinarea unui volum de= HaS qu două volume de amoniac. In stare disolvată, se obţine amestecând o soluţie de hidrosulfură de amoniu cu amoniac. Este folosit ca reactiv de laborator. 2. Amonte, în ~ de [en amont de; flufjauf-wărts;, up stream; folott (folyo irănyban); BBGpx no TeHeilHK)]. Hidr.:: Locuţiune adverbială care arată poziţia unui punct situat mai sus de un alt punct, în sens opus curgerii unui curent. Ex.; Giurgiu este in amonte de Călăraşi, pe Dunăre. 3. Amorf [amorphe; amorph; amorphous; alaktalan; aMOp(f)HbIM]. Fiz.: Starea substanţe- lor solide, opusă celei cristalizate, caracterizată prin isotropia tuturor proprietăfilor fizico-chimice. Ex.: Sticla, cleiurile, răşinile, hidroxidu! de fier, de crom şi aluminiu. Substanţele amorfe pot fi considerate ca lichide subrăcite, în cari diferiţi factori au împiedecat cristalizarea. La anumite substanţe amorfe nu se poate observa nici chiar trecerea spre starea cristalină, dar ia altele se observă o astfe! de trecere, mai muif sau mai pufin rapidă, ca la devitrificarea sticlei. 4. Amorsa [amorce; Zunder; percussion cap; gyujto, gyutacs; riHCTOH, KaiICK)JIb. sanajl]: Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de pulbere sau de exploziv. Se deosebesc: capse (amorse pentru cartuşe şi proiectile), încărcate cu fulminaf de mercur sau azotură de plumb, după necesităţile tehnice; detonatoare (amorse speciale pentru proiectile), încărcate cu fulminaf de mercur sau azotură de plumb şi cu trotil; stupite (amorse speciale întrebuinţate la cartuşe), Tomnate dintr’un tub metalic încărcat cu fulminat de mercur sau azotură de plumb şi cu pulbere cu sau fără fum, şi focoase (amorse speciale pentru aprinderea explozivului unui proiecţii, in locui de impact). Amorsele funcfioneaza prin petrcusiune, prin fricţiune, aprindere electrică sau aprindere cu fitil. Amorsele cu percusiune sunt întrebuinţate ia cartuşe, la proiectile sau bombe. Cele cu fricţiune sunt întrebuinţate la grenade, 1a aprinderi de încărcături de pulbere (tunuri model mai vechiu) Şi artificii (civile sau militare). Amorsele cu fitil, independent de tip, sunt întrebuinţate, în general, la aprinderea încărcăturilor minelor militare sau a explozivilor minieri. Amorsa [amorce; Anschlufjstrasse, Neben-strasse-; by-road; nagyforgalmu osszekoto ut;60K0-san Aopora. npoceJlOK], Drum.: Porţiunea din traseul unui drum pe care se face legătura între ojocalitate importantă şi o şosea principală, care pătrunde în acea localitate (intrările şî ieşirile din oraşe), şi pe care traficul este mult mai intens decât pe restul traseului. s. Amorsare famorţage; Anfachung, Zundung, Ansaugeniassen* piriiming, starting; lobbanfâs» gyujtâs, gerjeszfes, beszivâs; B036y}K$eHHe» BOCHJiaMeHEHHG]': Provocarea, printr'o cauză exterioară, a regimului de transiţie care precede deslăhtuirea unui fenomen. ?. Amorsarea arcului electric [amorţage de Tare electrique; Anfachen des Lichtbogens, Zundung, des LicMbogens; arc ignition, striking of an electric arc; fenyiv gerjesztese; B036y>K/ţeHHe BOJIbTOBOH /ţyFH}.. Elf..: Operaţiunea prin care se iniţiază un arc electric (de ex. prin contactul dintre electrozi şî ruperea lui ulterioara sau prin aplicarea unei tensiuni suficiente pentru străpungerea dielectricului dintre electrozi). ». ~ bitumului [amorţage du bitume; Haft-behandlung; treafment for increasing the adhe-sîon capacity of bitumen; aszfaltbeton utburkolaf keszitese; 06pa60TKa OHTyMa C IţejIbK) JIOBbT HieHHH npHGTaBaHHH (npHJIHnaHHH)]. Drum.: Operaţiunea prin care bitumul este făcut să adere şi mai bine de agregatele cu cari se amestecă sau de feţele pe cari se aplică. Se obţine prin uscarea şi încălzirea agregatelor, iar în cazul feţelor, prin tratarea lor cu emulsii sau bitumuri fluide, diluate. Uneori, în cazul rocelor hidrofile (euarţifere, granituri, etc.), este necesar ■—• înainte de amorsare ■—■ să se facă o înnobilare a agregatelor sau a feţelor, printr'o tratare cu lapte de var, lapte de ciment, soluţie de hidroxid de fier, etc. 9, ~ conductelor pompei, etc. [amorţage des conduites de la pompe, etc.; Ansaugeniassen der Leitung der Pumpe u. s. w.; priming of the pump pipes; vezetek beszivâsa; 3aJiHBKa Ha' cocnoro Tpy60np0B0Aa nOMnbl]. MşOperaţiunea de pornire a curentului de fluid într'o conductă, şi începutul trecerii curentului de fluid onn pompă (prin scoaterea aerului, respectiv prin umplerea cu lichid a conductei de aspiraţie a pompei). io ~ erupţiei sondei [amorţage de l'eruption de ia sonde; Einbringunq der Eruptivbohrung; kicking, oft the well; szondşkîfores begerteszfese; B036y/K^GIIHe HSBepJKŞflHH 6ypOBOH CKBa-JKHHbl]: Operaţiunea prih care se determină erupţia unei sonde care nu porneşte prin simpla înlocuire cu apă sau ţiţeiu a noroiului din coloană şi tubing. Se face prin injectarea de gaze comprimate cari, amestecându-se cu fluidul din coloană, sa-i reducă greutatea specifică, penfru ca presiunea'stratului productiv, învingând greutatea amestecului, să poată provoca erupţia. II. ~ exploziei [amor^age de l'explosion; Zundung der Expîosîon; ignitîon of an expiosive charge; robbanâs begyujtâsa; B036y}KAGHHe, BocnjiaMeHeHHe espbiB^aToro BeiiţecTBa]: Operaţiunea de aprindere a unei încărcături de pulbere sau de exploziv. îs. ~ injecforului [amorţage de l'injecteurj Ansaugeniassen des Injektors; priming of the 104 injector; injekior beszivâsa; npHCOC, sana^Ka HHJKeKTOpa]. Tehn.: Operaţiune de pornire a curentului de combustibil prin injector (de ex. prin darea prealabilă a unui curent de abur). 1. ~ oscilafiilor [amorţage des oscillations; Schwingungserregunq, Schwingungsanfachung; starting of the oscîlations; lenges meginditâsa; B036ym^eHHe OCiţHJiJiHiţHH]. Fiz., Tehn.: Când există un cuplaj între ieşirea unui amplificator şi intrarea lui, amplificatorul poate intra în oscilaţie (se poate amorsa), dacă valoarea mărimii aplicate la intrare prin acest cuplaj e în fază şi cel pufin egală cu valoarea mărimii originar aplicate. Aceasta poate fi o forfă sau o presiune în cazul amplificatoarelor mecanice, o tensiune electrică în cazul amplificatoarelor electrice, etc. In cazul amplificatoarelor cu bandă largă, con-difiunea de amorsare sau, mai precis, condi-fiunea inversă, de stabilitate, e mai complexă: Fie A(co) caracteristica de amplitudine şi B (<«) caracteristica de fază a circuitului obfinuf când se taie într'un punct oarecare circuitul închis format de amplificator şi refeaua de cuplaj, şî se termină cuadripolul astfel obfinuf prin impedarv-îele preexistente în acest punct înainte de tăiere. Când frecvenfa variază, extremitatea vectorului descrie o curbă. Dacă această curbă nu încolăceşte punctul A — 1, B = 0, sistemul e stabil (criteriul lui Nyquist). 2.' Amortisare [amortissement; Dămpfung, zeît-liche Dămpfung; damping; tompitâs, oldaltom-pitâs; aMoprasai^HH, saTyxaHHe, £eMn ~ de direc}ie [amortisseur de direction; Lenkungsstofyfănger; direction shock absorber; trânyito rud, lokestompito szerkezet; aMOpTH-3aTop ynpaBjiHioinoro MexaHH3Ma]. Aufo..’ Amortisor care se fixează la extremitatea unei bare de legătură şi serveşte drept locaş de articulafie pentru nuca pârghiei respective şj atenuează ŞO- Ffg. 89. Amortisor-de direcţie, c&nie; în cazul direcţiei de automobil, readuce dela sine volanul >n pozifia iniţială, după luarea virajului (fig. 89). Sin. Capăt de bară. s ^ de recul [amortisseur de recul; Ruck-sfo^dămpfer; recoil cylinder; visszahatâs tompito; aMopTHsaTop (noMnpeccop) 0T#aHHf oTicaia opy/ţHH], Tehn. mii.: Dispozitiv care amortisează reculul gurilor de foc. 7. ~ de ruliu [amortisseur de roulis; Dămp- fungsvorrichtung; rolling damper; hajolengest tompitoberendezes; aM0pTH3aT0p 60K0B0H Ka^KH cy#Ha]. Nav.: Amortisor care serveşte pentru amortisarea mişcărilor de ruliu aile navelor; el poate fi: Chilă de ruliu [quille de roulis; Schlingerkiel ; bilge keel ;* feneklemezes len-gestompito berendezes; yTOJIIIţeHHaH odlIIHBKa KHJieBOH HaCTH cyflHa], consistând în plane subţiri, aplicate aproape normal pe fundul navei, cari dau un cuplu rezistent în timpul ruliului; cisternă de ruliu [citerne de roulis, caisses anti-roulis; Schlingertank; anti-rolling tanks, water chambers; tartânyos BO/ţHHbie KaMepbî, 6aKH rjih aMopTH3ai^HH KanKH cy/ţHa], formată din vase comunicante în interiorul navei, cari reduc modulul de stabilitate iniţială şi deci măresc perioada de ruliu, ca şi amortismentul navei prin disiparea energiei corespunzătoare ruliuluî, prin frecarea masei lichide de pereţii cisternei — şi giroscop de ruliu [gyroscope de roulis; Schlickscher Kreisel; anti-rolling gyroscope; giroszkopos tomp-ito; THPOCKOII np0THB060K0-BOH KaHKH cyflHa], constituit dintr'un giroscop cu ax vertical, susţinut de un cadru oscilând liber în jurul unei axe transversale — şi care se opune mişcărilor de ruliu. 8. ~ de sgomot de abur de emisiune [amortisseur du bruit de la vapeur d'echappe-ment; Auspuffdampf-Schalldămpfer; dead steam silencer; kipuffogâsi hangtompito; niyMorJiyiIIH-Tejib OTpa6oTaHoro napa]: E constituit prin va. riafia convenabilă a secfiunii coşului de locomotivă, în vederea amortisării sgomotului aburului ce iese pe coş. 9. ~ de şoc la pompa canadiană [amortisseur de chocs de la pompe canadienne; Stofj-dămpfer der kanadischen Pumpe; shock absorber of the canadian pump; kanadai szivattyu visszahatâs tompito; oy^îepHbiH aM0pTH3aT0p KaHa/ţCKOrO Hacoca]: E constituit dintr'un manşon masiv de cauciuc, protejat la capete de rondele metalice prin cari trece prăjina canadiană, intercalat la capătul balansierului, între punte şi şar-niere — şi servind la amortisarea şocurilor şi a vibraţiilor de prăjină. 10. ~ de trepidaţii [sourdine; Schalldămpfer; silencer; rezgestompito; TJiyiliHTeJIb, cyp/ţHHKa]: E constituit dintr'o piesă de cauciuc, anexă a unei rozete de perete, cu care se prinde firul transversal de susfinere a firului aerian de contact al unei căi de tracţiune — şi serveşte la amortisarea trepidaţiilor provenite dela firul aerian. 11. Ampaiamenf [empattement; Achsstand,, Rad- sfand; axle base, wheel base; tengelykoz; KOJiecHâH dasa, paccTOHHHe MeîK^y ochmh]. C. f.: Distanţa dintre axe^e osiilor extreme ale unui vehicul- 12. ~ fix [empattement fixe; fester Achsstand, starrer Achsstand; rigid wheel base; szilârd vagy merev szerkezetu tengelyrendszer; HenO#BHîK- 106 nan hjih HtecTKan 6a3a (KOJiec)]: Dbfanfa dintre axele osiilor cuplare extreme ale locomotivei. Sin. Ampatament rigid- 1. ^ fotal [empattement total; Oesamtachs-stand; total wheel base; teljes fengefykoz; IlOJIHaH KOJieCHan 6a3a aKCbl]: Drsfanfa dintre axele osii'lor extreme ale locomotivei sau vagonului1. 2. Ampelografie [ampelographie; Ampelogra-phie; ampelographf; ampelogrâfia; aMneJlorpa- Agr,: Capitol al Viticulturiir care se ocupă cu descrierea speciilor şi varietăţilor vifeî de vie, pentru cunoaşterea caracterelor lor botanice specifice şi a aptitudinii îor de a fi cutfwate. 3. Ampenaj [empennage; Leitwerk; rar! plane, tail surface; irănyito szârnyak; XBOCTOBOe Otrepe HHe, CTa6HJiH3aTop caMOJieTa]. Av.,* Organ de stabilizare şi de comandă, format din piane | fixe şi mobile, montate în partea din spate, mai rar în cea din fafă, a fuze-lajuîui şi servind la echilibrul, stabilitatea şi maniabilitatea avionului. Ampenajul e compus din: ampenaju! vertical, cu derivă (fixă) şi direcfie (mobila), —- şi ampe-najul orizontal, cu stabilizator (fix) şi profundor (mobil), iar- în fafă, cu aripioarele (mobile). 4. ~ Fleftner [gouvernail F.; F.-Ruder; F, rudder; F.-fele irănyito szârnyak; pyjieBOe onepeune OjieiTHepa]: Ampenaj compensat, cu partea mobilă completată cu un mic ampenaj auxiliar, care-i imprimă mişcarea inifială. Sn totalitatea lui, ampenajul are forma de S. 5* ~ fix [pîan fixe; Flosse; fin; fix helyzetu irănyito szărnyak; BepTHKâJIbHblH CTa6HJIH-3aT0p]. Av.: Partea fixă a ampenajelor, a cărei pozifie fafă de axele generale ale avionului poate varia numai în lintiţe restrânse, fiind comandată de pilot. Rolu! acestei părfi fixe e să stabilizeze şi să amorfiseze mişcările avionului comandate de ampenajul mobil. 6, ~ mobil [gouverne; Ruder; rudder; mozgo irănyito szârnyak; nOABHJKHQe, pyjieBOe onepeHHe], Av.: Partea mobilă a ampenajelor, a cărei poziţie e comandată în limite relativ largi de pilot sau de pilotul automat. Serveşte la comandarea evolufiei avionului şi La compensarea insuficienţei părţilor fixe în menţinerea stabilităţii pe traiectorie a avionului, în cazul unor forţe externe (curenţi). 7. Amper [ampere; Ampere; ampere; amper; aMnep]. EL: Unitatea practică absolută şi unitatea internaţională a intensităţii curentului electric. Un amper internaţional e intensitatea curentului electric constant care, frecând printr'o solufie apoasă de azotat de argint, depune pe electrozi câte 0,001118 grame de argint pe secundă (vechea definiţie a amperuiui legal). In prezent e legalizat în cele mai multe fări amperul absolut: Un amper absolut e intensitatea curentului electric care, trecând prin două fire paralele, lungi si la distanţa de un metru unul de altui, dă între cele două fire o forfa de 2 X 10"7 newtoni/m. s. Ampere, regula lui ~ [regie d'A.; A.'s Reqel; A.'s rule; A.szabâlya; npaBHJlO ÂMnepa], Fiz,: Regulă care defineşte sensul triedrului de axe dreptr întrebuinţat în electromagnetism: Presupunând un observator aşezat după una dintre axe, de ex. Oz, cu capul în direcţia pozitivă, sen-stif de rotafie pozitiv în planul perpendicular dela Ox către Oyt este acelaşi cu sensul care merge prin faţa sa dela dreapta la stânga; dacă observatorul priveşte în direcţia pozitivă a axei Ox, direcfie poziffvă a axei Oy este la stânga sa, a. teorema Iui ~ [theoreme d#A. ; A/scher Satz; theorem o# A.; A. tetele;; T60-peMa A.], Fiz.: Cazul particular al formei integrale a legii circuitului magnetic, când curent u l: de deplasare e zero. Se numeşte impropriu şi „legea" lui Ampere. V. Circuitului magnetic, legea ia. Âmpermeîru [amperemetre; Strommesser, Amperemeter; ampermeter, ammeter; aram-mero; aMîiepMeTp]. EL: Instrument pentru măsurarea directă sau indirectă a intensităţii curenţilor electrici. Indicaţiile ampermetrelor se dau de obiceiu în amperi, de unde şi numirea. După mecanismul lor de măsură (v. sub Instrumente electrice de măsură), ampermetreie sunt: cu cadru mobil (electromagnetice sau cu fier moale), electrodinamice sau dinamometrice, cu inducţie şi electrotermice (cu fir cald). Pentru intensităţi ale curentului de măsurat* până la, cca 200 amperi, ampermetreie se montează direct în serie pe conducta electrică (a, fig. 90); pentru intensităţi mai mari, în curent continuu, se montează în paralel cu o rezistenţă electrică (shunt) legată în serie pe conductă (montaj folosit mai rar în curent alternativ) (b, fig. 90), iar în curent alternativ, ampermetreie se leagă în secundarul unui transformator de măsură de intensitate, care nu e pus la pământ (c, fig. 90) pentru Joasă tensiune ■—>.şi e pus la pământ pentru măsurători în înaltă tensiune (d, fig. 90). La acumulatoare, ampermetrul indică, pe lângă intensitatea curentului din circuitul principal şi sensul lui (încarcă-descarcă). Pentru aceasta, scara gradată are punctul zero la mijloc. a b c d Fig. 90. Montaje de ampermeire, a) ampermetru montat direct în serie; b) shuntat, penfru măsurători, în curent continuu sau alternativ; c) ampei • metru de curent alternativ în secundarul unui transfer mator de măsură de curent fără punere la pământ d) aceeaşi schemă de legătură, dar cu secundarul pus L: pâmâni pentru măsurători în înaltă tensiune. n. Amperoră [ampere-heure; Amperestunde, ampere-hour; amper-ora; aMnep-Hac]. Elf.: Uns-tate practică uzuală de sarcină electrică, egala cu 3600 coulombi. 107 î. Amperormetru [ampereheuremetre; Am* perestundenzăhler; amperehourmeter; amper oramero; aMnep-HaCOBblă C^eTHHK]. Elf.: Instrument de măsură înregistrator pentru măsurarea sarcinii electrice (în amperore). 2. Amperspira pe metru [ampere-tour par metre; Amperwindungen jeMeter; ampere turn per meter; meterejikenti amper-tekercs; aMnep-BHl:OK Ha MGTp]. EL: Unitate de intensitate a câmpului magnetic, egală cu intensitatea câmpului magnetic care se stabileşte în vid, în centrul unei spire circulare având raza de o jumătate de metru, şi străbătută de curentul electric de un amper. 3' Amperspire [ampere-tours; Amperewindun-gen; ampere turns; amper-tekerecsek; aMîiep-Ha IvieTp], Elf.: Unitate de intensitate a câmpului unei bobine prin curentul care trece prin ele, exprimat în amperi. Amperspira. se întrebuinfează adesea ca unitate de tensiune magnetomotoare şi se defineşte în acest caz ca integrală de linie ^ unui câmp magnetic de o amperspira pe metru, pe distanfa de un metru în direcfia câmpului. 4. Amplasament [emplace.ment; Ansatzpunkt, Stelle, Stellung; site, plan, position; hely, elhelye-zes, elrendezes; paciIOJICtfKeHHe, MeCTOHa-xomj\enne, MecTo ycTanoBKH hjih iioctpohkh] : Locul de aşezare al unei instalafii,, al unui dispozitiv sau construcfii existente, desfiinfate sau proiectate. După felul instalaţiei, al dispozitivului sau ai construcţiei, se pot da ca exemple: 5. ~ de baterie [place de batterie; Schiess-platz; battery emplacement; utegâllâs; MeCTO (no3Hi],HH) npeAHa3HaHeHHoe ajih ycTaHOBKH 6aTapeH]. Ari.: Suprafafa de teren amenajată pentru a primi tunurile unei baterii în vederea tragerilor. Amplasamentul trebue să îndeplinească anumite condifiuni de tragere, de comandă, si-guranfă, aprovizionare, etc. s ~ de fortificafi© [emplacement de fortifi-cation; Stellung, Nest, Stand; gun emplacement; megerositett âllâs, kiepitett âllâs; pacnOJIOîKeHHe BpeMeHHoro yKpemieHHH (<|)opTH(i)HKaiţHH)]: Lucrare de fortificafie pasageră (constituită din platforma pentru armament şi locaşele servanfilor), căptuşită sau nu, după timpul şi materialul disponibil. Spre deosebire de termenul locaş de tragere, care se referă numai la lucrările mai mici, ca acelea pentru puşca mitralieră, mitralieră, aruncător sau tunul anticar ■— termenul amplasament se referă şi la lucrări mai întinse, cum sunt cele pentru baterie. ■— Uneori se înfelege prin amplasament numai locul care va fi ocupat de o armă neportativă împreună Cu servanfii săi, şi pe care se vor executa; în măsura posibilităţilor, lucrările de apărare corespunzătoare. “. ~ de pod [emplacement du pont; Brucken-îage, Bruckenstelle; bridge's place; hid hely; pacn0Ji0}KeHHe MOCTa], Pod.: Locul pe unde o cale de comunicare, susfinută de un pod, trece peste un curs de apă, peste o altă cale de comunicafie sau peste o depresiune de teren. 8. ~ de puf de mină [emplacement du puits de mine; Schachtansatzpunkt; location oi mine shaft; târnakezdet; pacn0Ji0}KeHHe pyflHHKOBOH iîiaXTbl]. Mine; Locul dela suprafafa terenului unde se plasează un puf de mină. El trebue să îndeplinească următoarele condifiuni de suprafafă: să fie situat pe un teren suficient de mare, penfru a permite o viitoare desvoîtare a exploatării, să fie în apropierea căilor de comunicafie, să fie ferit de inundaţii şi să nu fie mişcător; următoarele condifiuni de adâncime: să nu fie situat deasupra unor exploatări vechi, să evite, pe cât se poate, formaţiile cu nisipuri plutitoare şi terenurile cu viituri puternice de apă —şi următoarea condifiune de exploatare: să fie situat în apropierea centrului de activitate ai viitoarei exploatări. 9. ~ de uzină, ~ de centrală [emplacement d'usine ou de centrale; Werkstelie, -platz; work-shop space, shop place; gyârtelep eîheîyezese; MecTo pacnojioHceHHe 3aB0,n;a hjih cTamţHH], EL: Locul în care e plasată o uzină sau o centrala. 10. Amplificare [amplification; Verstărkung, Vergrosserung; amplification; erosites; yCHJieHHe, yBejiHneHHe, pacniHpeHHe]. 1. Fiz./Tehn.: Ope-rafiune de mărire a valorilor instantanee ale unei mărimi fizice cu ajutorul energiei date de o sursă de energie separată. •— 2. Tehn.: Opera-fiunea de mărire a dimensiunilor unei lucrări. 11. ~ electrică [amplification electrique; elek-trische Verstărkung; electrical amplification; viila-mos erosito; 3JieKTpHHeCK0e yCHJieHHe]. EL: Operafiunea de mărire a valorilor instantanee ale unei mărimi electrice, cu ajutorul energiei date de o sursă de energie separată. Mărimea electrică poate fi o tensiune, un curent sau o putere electrică. Uneori interesează obţinerea unei puteri cât mai mari la o tensiune electrică apiicaiă de valoare dată. 12. ~a hărfii [amplification de la carte; Kartenvergrosserung; amplification of a map; terkepnagyitâs; yBejlHHeHHe KapTbl]. Carfog Operafiunea măririi unei hărfi, trecându-se dela o scară mică la o scară mai mare. Pentru amplificare ;se folosesc: metoda pătratelor, metoda care foloseşte pantograful şi metoda prin fotografiere, î3« Amplificator [amplificateur; Verstârker; am-plifier; erosito; yCHJIHTeJIb]. Fiz,: Aparat care măreşte valoarea mărimilor cari caracterizează un fenomen, luând energia necesară dela o sursă de energie separată. 14. ~ electric [amplificateur electrique; elek-trischer Verstârker; electrical amplifier; villamos erosito; 3JieKTpHHeCKHH yCHJIHTeJIb], F/Z,: Aparat de mărire a amplitudinii unui fenomen electromagnetic, care împrumută suplemr.rtul de energie necesară dela o sursă exterioară. Un amplificator cu lămpi poliode care, pentru amplificarea amplitudinilor întrebuinfează reacfiunea se numeşte: 15. ~ cu reacfiune [amplificateur â reaction; Ruckkopplungsverstărker; reaction amplifier; re- 108 akcios erosito; peaKIţHOHHblii yCHJIHTeJIb]; cel care întrebuinfează cuplajul prin rezistenfă, se numeşte 1. ~ cu rezistenfă [amplificateur â resistance; Widerstandverstărker; resistance amplifier; ellen-âliâsos villamos erosito; pe3HCTHBHblft yCHJiH-T6JIb]; cel care întrebuinfează fenomenele de rezonanfă, se numeşte 2. ~ cu rezonanfă [amplificateur â resonance; Resonanzverstărker; resonance amplifier; vissz-hang erosito; pe30HaHCHbIH yCHJIHTeJIb], iar cel care întrebuinfează cuplaje prin transformatoare, se numeşte 3. ~ cu transformator [amplificateur â trans-formateur; Transformatorenverstârker; transformer amplifier; franszformâtoros erosito; TpaHC(|)OpMa-TOpHblH yCHJIHTeJIb]. 4. ~ de înaltă frecvenfă [amplificateur ă haute frequence; Hochfrequenzverstărker; high-frequency amplifier; nagy frekvenciâju aram erosito; yCHJIHTeJIb BblCOKOă HaCTOTbl]. Fiz.: Aparat întrebuinfat pentru amplificarea unor oscilafii de înaltă frecvenfă (adică de frecvenţe mai înalte decât cele audibifle). Clasificarea priveşte ,de obiceiu amplificatoarele de oscilaţii electromagnetice, 5. ~ de joasă frecventă [amplificateur â basse frequence; Niederfrequenzverstărker; low-frequency amplifier; kis frekvenciâju âramero-sito; yCHJIHTeJIb HH3Koă nacTOTbi]. Fiz.: Aparat întrebuinfat pentru amplificarea unor oscilafii de joasă frecvenfă (de frecvenţe audibile sau mai joase decât cele audibile). Clasificarea priveşte de obiceiu amplificatoarele de oscilafii electromagnetice. *6. ~ ranifă [amplificateur portatif â dos d'homme; Tornisterverstărker; knaosack amplifier; hâtizsâk - erosito; nopTaTHBHbiH, paHiţeBbiH yCHJIHTeJIb]; Amplificator telefonic militar, care amplifică într'un singur sens. Schimbarea sensului de amplificare se face printr'un releu automat, fiind comandat de curenţii microfonici. Corespondenţii trebue să vorbească deci pe rând. 7» Amplitudinea unei mărimi alternative strne-irice [amplitude d'une grandeur alternative syme-frique; Amplitude, Scheitelwert einer symme-trischen Wechselgrosse; amplitude of a symme-trical alternating quantity; alternativ szimetrikus lengo nagysâgok amplitudoja; aMIIJIHTy^a ne-peMeHHOH CHMMeTpHHeCKOH BeJIHHHHbl], FÎZ.: Valoarea maximă atinsă de mărime în timp de o perioadă, egală cu o jumătate din amplitudinea ei totală. 8. ~ totală a unei mărimi oscilante [ampili-tude totale d'une grandeur oscillante; Gesamt-r amplitude einer Schwinggrolje; total amplitude of an oscillating quantity; lengo nagysâgok amplitudoja; nOJIHan âMlIJIHTy^a OClţHJLJIH-iţHOHHGH BeJlHHHHbl]. Fiz.: Diferenţa dintre valoarea maximă şi minimă a mărimii oscilante.— In meteorologie şi ciimatologie se foloseşte mai ales amplitudinea totală (numită simplu ampli- tudine). Termenul se foloseşte acolo şi pentru mărimi cari nu variază periodic — şi reprezintă diferenţa dintre valoare maximă şi minimă » unei mărimi într'un anumit timp: amplitudine „aperiodică”, diferenţa dintre maximul şi minimul mediei orare fiind numită amplitudine „periodică". 9. Amprentă [empreinte; Abdruck; cast; le-nyomat; c JienoK, OTTHCK otiighetok] . Arfă .* Reproducerea exactă, în spaţiu sau în plan, a unui obiect, obţinută prin imprimarea lui pe o substanţă plastică. 10. Amprente fiziologice [empreintes physio-logiques; physiologische Prăgungen; physiological prints; fiziologikus lenyomatok; (f)H3H0JI0rH-necKHe otthckh, OTneHaTKH]. Paleont.: Urmele lăsate de organisme în sedimente, reprezentând activitatea lor vitală. Ex.: găurile în stânci ale moluscelor Jifofage (Pholade) sau si-lofage (Ţerrede), urmele de viermi, paşi de vertebrate, dejecţiuni (Coprolite). V. sub Fosil. 11. Ampriza [emprise; Enteignungsbreite, Bau- breite, Gelănde; expropriation territory, way territory, building ground; kisajâtitâsi szelesseg, epitesi szelesseg; npHflopoîKHaH nojioca nQfl-jieHcanţan eKcnponpnauHH, cTpoHTejibHbiiî y^iaeTOK /ţoporn, ^opojKHaH CTpoHnjio-Hţâ£Ka]. Drum.: 1. Lăţimea fâşiei de teren care se va expropria în vederea executării unui drum (ampriza drumului). — 2. Partea lucrată a unui drum, socotită pe profilul transversal (ampriza şoselei). — 3. In înţeles restrâns, porţiunea din profilul transversal al unei şosele ocupată cu lucrările de terasamente. 12. Amsden. Agr.; Varietate de piersecă de vară, cu fructul aproape mare, rotund. Peliţa uşor pufoasă, de coloare verde-albicioasă şi cu o roşeaţă purpurie şi mată în partea din spre soare. Miez alb-verzuiu, uşor rozat sub peliţa, fin, foarte zemoş, uşor acidulat şi aderent la sâmbure. Se coace de vreme, în a doua jumătate a lunii Iunie. 13. Amurg [crepuscule: Abenddâmmerung; twilight; alkonyat; cyMepKH]. Meteor, Sin. Crepuscul. V. sub Metieori optiici. î4. Amuş. Ind. far.: Groapa cu apă şi var în care tăbăcarul pune pieile penfru argăsit. 15. Amuşi, a Ind. ţar.: Operaţiunea prin care tăbăcarul smulge părul de pe piei, după ce au stat în amuş. ie. 4mylo, procedeu ~ [procede amylo; Amylo-Verfahren; amylo-process; kernenyitoanya-gok cukrositâsa; aMHJlO-npoiţec]. Ind. micrb Procedeu prin care zaharificarea materiilor ami-lacee se face cu ajutorul enzimei secretate de mucegaiul Mucor rouxii. După fierbere, cerealele (porumb, orez, etc.), sunt însămânţate cu sporii mucegaiului (Mucor rouxii) la temperatura de 38°. Prin desvoltarea mucegaiului în 25’**30 de ore, zaharificarea este terminată. Se coboară temperatura şi se însămânţează cu drojdie. Se poate lucra în mediu sterilizat şi se obţine vin alcool mai pur. 109 î. An Chim.: Simbol literal penfru Actinon. 2. An [annee; Jahr; year; ev; ro#]. Astr.: Intervalul de timp în care Pământul efectuează o revolu|ie în jurul Soarelui. Se deosebesc: an anomalistic, astronomic, bisericesc, bisextil, calendaristic, comun, civil, an lună, an sideral, an solar, an stelar, an tropic. a. ~ anomalistic [annee anomalistique; ano-malistisches Jahr; anomalistic year; anomâlisztikus ev; HenpaBHJibHbiă, aHopMajibHbiH rofl]: Durata după care Pământul revine |a periheliu. Fiindcă periheliul înaintează anual cu 11,5" pe ecliptică, anul anomalistic e cu 4 min 35,15 s mai lung decât anul sideral. 4. ~ astronomic [annee astronomique; astro-nomisches jahr; astronomica! year; csillagâszati 6bIKHOBeHHbIH ro/ţ]: An calendaristic care are 365 de zile calendaristice. 10. ~ lună [annee luriaire; Mondjahr; moon year; holdev; JiyHHblH ro#]: Timpul în care luna efectuează de 12 ori revolufia ei sinodică; anul lunar are 354 de zile, 8 ore, 48 minute şi 36 secunde. 11. ~ sideral [annee siderale; sîderisches Jahr, Sternjahr; sidereal year; csillag ev, sziderikus ev; 3Be3#HbIH ro/ţ]: 1. Intervalul dş timp necesar pentru ca Soarele — în mişcarea lui aparentă — sa descrie complet drumul său — numit ecliptică -— adică să parcurgă 360° fafă de sistemele de referinfă inerţiale; acest interval de timp cu- prinde 365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9,35 secunde. — 2. Timpul de revolufie a Pământului după a cărui trecere Soarele apare iarăşi la aceeaşi stea fixă a eclipticei; anul sideral este considerat constant, având 365,2563 zile siderale, 12. ~ solar [annee solaire; Sonnenjahr; solar year; nap ev; COJIHeHHbiH ro/ţ]: Durata după care Pământul revine în acelaşi punct caradenstic a! orbitei sale; dacă acesta e punctul vsrnal anul solar e an tropic; dacă acesta e periheliul, anul solar e an anomalistic, etc. 13. -"v stelar [annee stellaire; Sternjahr; star year; tropusi ev; 3Be3£HblH ro#]. V. An sideral. 14. ~ tropic [annee tropique; tropisches Jahr; tropical year; tropusi ev; TponH^eCKHit rO$]; Intervalul de timp dintre două treceri consecutive ale Soarelui prin punctul vernal, adică prin punctul în care ecliptica intersectează planul ecuatorului (la echinoxul de primăvară); acest punct are o mişcare retrogradă, descriind anual un arc de cerc de 50,2", fapt care determină — pentru anul tropic — un interval de timp mai mic decât al anului sideral, şi anume, actualmente, de 365 de zile, 5 ore, 48 minute şi 46,04 secunde. îs. An platonic [annee platonique; platonisches Jahr; platonic year; platonikus ev; IIJiaTOHH-HeCKHH ro/ţ]: Durata de aproximativ 26 000 ani siderali, în care axa de rotafie a pământului efectuează o rotafie completă în jurul polului eclipticei. Sin. An mare. ie. An lumină [annee lumiere; Lichtjahr; light year; feny ev; ro#-CBeT]. Astr.: 1. Distanfa străbătută de lumină într'un an, egală cu a 3,25-a parte dintr'un parsec. Anul lumină este unitatea de măsură în care se exprimă depărtarea dela pământ la o stea ; exprimată în km, e : 300 000 km/s x N — 9460 miliarde kilometri, N fiind numărul! secundelor dintr'un an. 17. Ana [corde superieure des filets de peche; Obersaumleine; upper cord of fishing nets; horog eloszto es tartozsinor; BepXHHH BepeBKa pbl60JI0BH0H ceTH]: 1. Frânghia de care sunt suspendate, la distanfe egale, unditele sau cârligele carmacelor. — 2. Frânghia cu plute dela marginea superioară a mrejelor şi a altor refele pescăreşti. îs. Anabazină [anabasine; Anabasin; anaba-sine; ânâbâzjn; ÂHa6a3HH]. Chim.: Aicaloid isomer cu nicotină, alături de care se găseşte în Anabasis aphylla, plantă toxică asiatică. Se găseşte şi în tutun. 19. Anabitum [anabitume; Anabitumen; anabi-tumen; anabitum; aHa^HTyM]. Ind. petr.: Bitum în faza de formafie. Ex.: ceară sapropelică, ceară de alge, ceară montană, adipocire, etc. E constituit din acizi organici liberi, din esteri ce-roşi şi hidrocarburi. 20. Anabolism [anabolisme; Anabolism; ana-bolism; ânâbolizmus; aHa6oJlH3M], Chim. biol.: Totalitatea proceselor biochimice cari au loc în organismele vii, şi prin cari se sintetizează substanţele necesare vieţii. 110 î- Anaerob [anaerobie; Anaerobe; anaerobe; anaerob bakteriumok; aHaapodHbie 6aKTepHH]. Chim. biol.: Bacteriile cari pot trăi fără să consume oxigenul din atmosferă se numesc anaerobe. Oxigenul le este furnisat, în cele mai multe cazuri, prin descompunerea fermentativă a zaharurilor, iar uneori prin descompunerea apei în elemente. 2. Anaior [remole; Nehrstrom; vortex; parti orverry; BO^OBOpOT]: Vârtej de apă care se formează în lungul ţărmurilor unui curs de apă. Anafoarele puternice sunt periculoase pentru vasele cari navighează, deoarece acestea' pot fi deviate din mers şi chiar rotite pe loc, riscând astfel să atingă fundurile pufin adânci. La ana-foare se pescueşte, în Dunăre, somnul. s. Anaforeză [anaphorese; Anaphorese; ana-phoresis; ânâforezis; ^BHJKeHHe KOJIJIOH/ţaJIb-HbîX HaCTHU, K aHO/ţy]. Ch/m. fiz.: Transportul particulelor coloidale spre anod, sub acfiunea unui curent electric. V. sub Electroforeză. 4. Anaglifelor, procedeul ~ [methode des anâglyphes; Anaglyphenverfahren; anaglyphic method; ânâgîlif eljaras; MeTO# aHarjIHC|)OB]. Fofgrm.: Procedeu întrebuinfat în măsurătorile fotojgrammetrice, pe baza căruia se obfine imaginea în relief a unui obiect fotografiat în două clişee corespondente, proiectate prin intermediul aparatelor aeroproiectoare multiple, în imagini colorate, respectiv roşu-albastru (colori complementare), imactini cari, suprapuse şi examinate cu ochelari coloraţi (colori conjugate cu filtrele proiectoarelor), duc la obţinerea modelului optic, adică la vederea stereoscopică sau în relief. s. Anagon. Exploziv întrebuinfat în mine, formai dintr'un amestec de azotat de amoniu, azotat de potasiu, uleiu de in şi pulbere de aluminiu (N. D.). 6. Analagmafică, curbă V. sub Curbă. 7. Analagmafică, suprafaţă V. sub Suprafaţă. 8. Analaf ic, punct ~ [point anallatique; anal-laktischer Punkt; anallatic point; ânâllâktikus pont; OIlTHHeCKHH flajIbHOMepHblH IiyHKT, TOHK&]. Topog.: Punctul focal anterior al unei Sunete. Sin, Punct analactîc. 8. Ânaiafîcă, lentilă ^ [verre anallatfeeur; anallaktische Linse; anallatic lens; ânâllâktikus leneşe; #a JI b HOM epHbl H C)6'beKTHB, JIHH3E]. Topog.: Lentilă suplemenfară aşezată între o-biectiv şi reticul ■— cu scopul de a aduce vârful noului unghiu stadimetric în centrul de staţie al aparatului, respectiv cu scopul de a corecta distanţa citita pe stadie, interceptată de firele stadimetrice, cu distanţa adiţională cuprinsă între focarul anterior al obiectivului lunetei şi centrul de stafie ai aparatului. Sin. Lentilă analactică. io. lunetă Topog, V. sub Lunetă, n. Ânaîcid, Insecticid dintre cele mai puternice. Se obţine prin disolvarea gamexanuiui (hexaclorciclohexan) în white^spirit sau sub formă de praf, prin amestecarea acestuia cu talc (95%). Gamexanul se prepară prin cloru- rarea benzenului pe cale fotochimică şi izolarea isomerului y; de aici şi numele de Gamexan. Ţesăturile stropite cu o soluţie de 5°/o analcid fac să moară insectele cari vin în contact cu ele. Durata de eficacitate, după o stropire, este de cca 3 lunr. Analcidul este întrebuinţat pentru a combate tifosul exantematic, paludismul, ravagiile purecilor şi ale insectelor cari atacă pomii şi plantele. Omoară, prin contact, pureciii, păduchii, ploşniţele, gândacii, moliile, etc. Sin. Nitroxan* 12. Analcim [analcime; Analcim; analcime; ânâlcim; aHajibiţHM]. Mineral.: Mineral din grupul zeoliţilor, cu formula chimică NafA^OeJhhO. Cristalizează în sistemul cubic holoedric, în trape-zoedri (cari pot atinge 7-**8 cm), sau se găseşte în agregate granuloase şti pământoase. E incolor, alb sau roşcat, cu luciu sticlos, spărtura neregulată, duritatea 5 şi gr. sp. 2,2. Se găseşte în cavităţile rocelor efuzive cavernoase (diabaze, mela-fire) şi pe crăpăturile lor. . ia. Anale [annales; Annalen; annals; evkony-vek; aHHaJIbl]: 1. Scriere istorică în care evenimentele sunt raportate an cu an. — 2. Publicaţie periodică, cu apariţie la intervale de un an. 14. Analgezie [analgesie; Analgesie; analgesia; analgezia; HenyBCTBHTejIbHOCTb (K 6ojih)] : 1. Pierderea sensibilităţii ta durere a unui organism sau a unei părţi din el, cu păstrarea sensibilităţii tactile. Această păstrare deosebeşte analgezia de anestezie. — 2. Provocarea anaî-geziei în înfeilesul de mai sus. 15. Analitică, curbă V. sub Curbă. 16. Analitică, funcţiune ~ [fonction analyti-que; analytische Funktion; analytic function; âna-litikus fuggveny; aHaJlHTH^eCKaa cjjyHKiţHH]: 1. într'un punct x0 : Funcfiune f(x) de o variabila reală x, care în jurul unei valori x — xQ se desvoltă în serie Taylor, convergentă într'un interval cu centrul în xQ. — 2. într'un interval (a, b): Funcfiune analitică în orice punct x din intervalul (ao, z — zq , convergentă într'un interval tridimensional cu centrul în PQ. — 4. In domeniul complex: Funcţiunea obţinută prin prelungirea analitică a unui element taylorîan. In acest scop, se consideră iniţial o serie întreagă f(z), convergentă într'un cerc cu centrul într'un punct zQ\ apoi se' desvoltă f(z) în serie Taylor în jurul unui punct zt din cercul de convergenţă z0. Dacă cercul de convergenţă zx are o porţiune exterioară lui z0, domeniul de existenţă al lui f{z) se măreşte prin această porţiune. Repetând operaţiunea, se poate defini f{z) ca mulţimea tuturor elementelor tay-loriene, obţinute din unul' dat, prin prelungire analitică. Aceasta definiţie precizează punctul de vedere a iui Weierstra^- — 5. Uneori se numesc a-nalitice funcţiunile monogene în sensul lui Cauchy-Riemann. O funcfiune monogenă nu este olo-morfă în fot domeniul ei de existenţă, adică nu admite o desvoltare în serie Taylor. Teoriile lui 111 Cauchy, Weierstrafj şi Riemann se completează mutual, — Funcţiunile uzuale sunt toate analitice în afara punctelor singulare. Astfel: poli-noamele, funcţiunile raţionale, funcţiunile circulare directe şi inverse, exponenţiala şî logaritmul, funcţiunile eliptice, etc. sunt analitice, considerate atât în domeniul complex, cât şi în cel real. __ 6. In cazul funcţiunilor de mai multe variabile complexe, definirea funcţiunilor analitice prin prelungirea unui element taylorian, adică a unei serii întregi, poate da naştere la dificultăţi. De aceea, funcţiunea analitică este definită în analogie cu funcţiunea monogenă de o variabilă complexă. 1, geometrie ~ [geometrie analytique; analytische Geometrie; analytic geometry; ana-litîkus geometria; aHajiHTHHecKaa reoMeTpHH]. Vs sub Geometrie. 2. Analitică, suprafaţă V. sub Suprafaţă. & Analiză [analyse; Analyse, Analysis; ana- lyslsj anâlizis, elemzes; aHaJiHS]: 1. Desfacerea unui complex în elementele lui. — 2. Descompunerea unei evoluţii în fazele ei. — Deosebim: ■4. ■'v. cauzală [analyse causale; kausale Analyse; causaî analysis; okozati analizis; npHHHH-HblH aHaJlHS]: Analiză în care complexul e desfăcut în elementele sale, ţinând seamă de relaţiile cauzale dintre ele; s* ^ elementară [analyse elementaire; elementare Analyse; elementary analysis; elemi ana-Sizis; 3JieMeHTapHblft aHajlH3]: Analiză în care complexul e desfăcut în elementele sale fără a ţinea seamă de relaţiile dintre ele; 8. ~ logică [analyse logique; logische Analyse; logical analysis; logikus elemzes; JIGrHH-HblH aHaJIH3]: Analiză în care complexul e desfăcut în elementele sale, ţinând seamă de relaţiile logice dintre ele. Analiză [balayage; Abtastung; scanning; letapintâs; pa3JlO>KeHHe H3o6paîKeHHH]. Elf.: In televiziune, operaţiunea de explorare a unei imagini, porţiune cu porţiune, î*h vederea transformări] intensităţilor luminoase în impulsuri electrice. Analiza poate fi executată prin linii alăturate sau alternate. ** Analiză bacteriologică [analyse bacterio-logique; bakteriologische Untersuchung; bacteriologica! analysis; bakterioiogiai vizsgâlat; 6aKTe-pHojiorHHecKHH aHaJiHS], Chim. biof.: Analiză care determină numărul şi felul microbilor dintr'o anumită cantitate de substanţă. 8, biochimică [analyse biochimique; bio-chemische Analyse; bîochemical analysis; bio-kemlal analizis; âHOXHMHHecKHH aHajras], Chim. biok: Capitol din chimia analitică, având drept scop recunoaşterea şi determinarea elementelor şi substanţelor chimice cari joacă un rol fiziologic în organismul fiinţelor vii. io. /v, calitativă [analyse qualitative; qualita-tive Analyse; qualitative analysis; minosegi elem-zes; KaneCTBeHHblH aHaJIHS]. Chim.: Opera- ţiune de identificare şi separare a constituenţilor unei substanţe chimice cu ajutorul reacţiilor caracteristice. în analiza calitativă, substanţa cercetată este mai întâî disolvată în solvenţi convenabili. Din soluţia obţinută se precipită, după o schemă generală, elementele (componenţii substanţei care se analizează) sub forma de precipitate greu solubile, caracteristice, sau cari se comportă specific la adăugirea de acizi, baze sau săruri. Uneori, în loc de precipitate, sunf folosite reacţiuni de coloare cari apar la adăugirea reactivului. ii. ~ cantitativă [analyse quantitative; quantitative Analyse; quantitative analysis; mennyisegi elemzes; KOJiH^ecTBeHHBilt aHaJiHS]. Chim.: Analiză chimică prin care se determina cu pre~ ciziune cantitatea de substanţă dintr'un amestec, o anumită cantitate de ioni dintr'o combinaţie, sau cantitatea unui element din compoziţia unei substanţe chimice. Din punctul de vedere al metodelor de lucru, analiza cantitativă se împarte în analiză gravimetrică, volumetrică, a gazelor şi fizico-chimică, ii. ~ chimică [analyse chîmique; chemische Analyse; chemical analysis; vegyelemzes, vegy-vizsgâlat; XHMH^eCKHH aHaJîHS]. ChimOpe-raţiune de identificare sau determinare a compoziţiei chimice a unei substanţe, prin intermediul diferitelor reacţii. îs. Analiză combinatorie. V. Combinatorie, analiză u. Analiză de arbore [analyse d'arbre; Stamm-anaîyse; tree analysis; fanoves elemzes, fanoves vizsgâlat; aHaJîHS /ţepeBa]. SilvMetodă penfru determinarea creşterii arboretului (în diametru, în înălţime, în suprafaţa de bază, în volum) în decursul întregii sale vieţi» îs. Analiză în picătură [analyse â la goutfe, analyse â la touche; Tupfelanalyse; drop analysis; csepp vizsgâlat, csepp elemzes; KaneJlbHblft aHaJlH3]. Microchim.: Microreacţîi calitative executate cu ajutorul unei tehnice speciale, pe cantităţi extrem de mici din substanţa de cercetat. Reacţiile în picătură sunt reacţii de coloare cu o mare sensibilitate, datorite atât tehnicei întrebuinţate la executarea lor, cât şi specificităţii reactivilor. 16. ~ elementară [analyse elementaire; Ele-mentaranalyse; elementary analysis; elemi analizis; BJieMeHTapHblH aHaJiHS]. Chim.: 1. Determinarea cantitativă, prin ardere (combustiune), a elementelor constitutive dintr'o combinaţie organică. Sin. Analiză elementară organică. — 2. Determinarea procentului de carbon, de hidrogen, oxigen, sulf combustibil şi azot din constituţia unui cărbune. 17. Analiză granulometrică [analyse granulo-metrique; Kornprufung; granulometric analysis; szemcseszerkezeti elemzes; rpaHyjlOMeTpHHe-CKHH aHaJiHS] Rez. mat.: Determinarea şi clasificarea după mărime, a granulelor sau pietricelelor cari alcătuesc un materia! compus din gra- 112 nule de diferite mărimi- In construcţii, analiza granuiometrică se aplică în special la nisipuri şi la pietrişuri. V, şi Analiză mecanică. 1. Analiză gravimetrică [analyse gravimetrique; gravimetrische Analyse; gravimetric analysis; gra-vimetrikus elemzes; rpâBHMeTpHHeCKHH, Be-COBOH aHaJlH3]. Chim.: Determinarea, prin cântărire, a unui corp care e transformat, cu ajutorul unui reactiv, într'o combinaţie stabila şi cu o compoziţie bine cunoscută. Sin. Analiză ponderală. 2. Analiza imediată [analyse immediate; Im-mediat-analyse; immediate analysis; pillanatnyi ăllapot elemzes; HenoepeACTpBeiîHblH aHaJIH3]. Ind. cb.,e Determinarea procentului de umiditate, cenuşă (cărbune fix) şi materii volatile din cărbuni. s. Analiză matematica [analyse mathematique; mathematische Analyse; mathematical analysis; ma-tematikai analizis; MaTeMaTHHeCKHH aHajiHS]: Disciplină matematică având ca obiect studiul funcţiunilor şi al relaţiilor dintre ele, eu ajutorul conceptelor de număr, de variabilă şi de limită. Printr'o generalizare a operaţiunilor efectuate în Algebră şi prin introducerea conceptului de limită, Leibniz şi Newton au fondat Calculul infinitezimal, punând astfel bazeie Analizei matematice. Definite prin expresiunile lor analitice, funcţiunile se împart în funcţiuni algebrice şi transcendente, ultimele cuprinzând exponenţiala şi logaritmul, ca şi expresiunile obţinute din ele prin integrare, funcţiunile circulare şi hiperbolice, inversele lor, etc. In conceptul modern de funcţiune, datorii lui Dirichlet, corespondenţa dintre doua variabile x şi y — f{x) sau dintre două mul. ţimi de numere x şi yt înlocueşte definiţia mai veche, dată de expresiunea analitică. Studiul proprietăţilor generale ale funcţiunilor clasificate, după anumite caractere specifice (continuitate, de-rivabilitate, nedeterminări, etc.), iar nq după înfăţişarea lor algoritmică, a dat naştere unei a doua -ramuri a Analizei: Teoria funcţiunilor de variabile reale. Desvoltarea acesteia e sprijinită pe teoria mulţimilor, a lui Cantor, care are azi o existenţă autonomă şi sprijine evoluţia multor domenii ale matematicelor, In secolul trecut, Cauchy şi Weierstrafj au creat teoria funcţiunilor de variabile complexe, care introduce noi instrumente de cercetare şi reprezentare a funcţiunilor (integrala lui Cauchy, produsele infinite, etc.) şi dă metode generale de investigaţie a funcţiunilor şi integralelor eliptice, a funcţiunilor automorfe, algebrice, etc. In unele probleme intervin relaţii în cari anumite funcţiuni sunt date, iar altele necunoscute. In teoria acestor relaţii, numită teoria ecuaţiilor funcţionale, prezintă importanţa eeuaţiile diferenţiale, cu derivate parţiale, ecuaţiile integrale, cele cu diferenţe finite, integro-diferenţiale, etc. Delimitarea domeniului Analizei matematice are o valoare convenţională şi temporară. Ca urmare a fecundităţii unor idei, anumite capitole se desvoltă şi se desprind de corpul principal, Acesta este caztrl Calculului variaţiunilor, care a condus la Analiza funcţională, a! Calculului probabilităţilor, al Teoriei grupurilor continue, al Teoriei mulţimilor, al Topologiei, etc. Creată din necesitatea de a rezolva probleme puse de Geometrie şi Fizică, Analiza matematică a devenit un instrument indispensabil de reprezentare pentru toate Ştiinţele, pe măsură ce ele se apropie de caracterul de ştiinţe exacte. 4. Analiză mecanică [tamisage, analyse meca-nique; Siebversuch, mechanische Analyse; sifting mechanical analysis; mekânikai analizis;-MexaHH-HeCKHH aeaJIH3] Geof.: Determinarea proporţiilor diferitelor mărimi de granule cari compun un amestec mineral, sau un material pământos cu granu-laţie mare ( > 0,06 mm), prin cernere printr'o a-numită serie de site şi ciururi. Pe baza datelor obţinute, se întocmeşte diagrama de ciuruire sau curba granuiometrică a amestecului. Pentru materiale cu granulaţie fină (< 0,06 mm) se face analiza prin decantare. Pentru materialele cu granulaţie variată se face o analiză combinată, prin cernere şi decantare. Sin. Analiza granuiometrică. s. Analiză mecanică a solului [analyse me-canique du sol; mechanische Bodenanâlyse; mechanical soil analysis; mekânikai talajelemzes, ~ vizsgâlat; MexaHHHecKHH anajiHS rioHBbi], Agr.: Stabilirea stării de dispersiune a solului prin determinarea procentului cu care particulele de diferite mărimi intervin în alcătuirea masei minerale a solului sau a oricărui sediment clastic. Dacă se referă la particulele obţinute prin dispersare completă a masei minerale (particulele primare), se numeşte analiză mecanică granuiometrică sau granulometrie; dacă se referă la stabilirea procentelor cu cari agregatele (particulele secundare) de diferite mărimi intervin în alcătuirea solului, astfel cum se găseşte în stare naturală, se numeşte analiza agregatelor. Se consideră un număr restrâns de fracţiuni, fiecare fracţiune fiind caracterizată prin două valori limite ale diametrului particulelor considerate sferice. Asociaţia Internaţională pentru Ştiinţa Solului a adoptat ■— pentru valorile limite ale diferitelor fracţiuni — sistemul zecimal al lui Atterberg şi anume 0,002 mm: argilă; 0,002* *0,02 mm: praf (mâl); 0,02*“0,2 mm: nisip fin; 0,2* *2 mm: nisip grosier; 2,,i20 mm: pietriş; ş 2 cm: pietre şi bolovani. Fracţiunile cu particule mai mari de 2 mm (scheletul solului) sunt separate direct — cu ajutorul sitelor —- prin cernere umedă sau uscată; cele sub 2 mm (pământul fin) se separă după ce — printr’un tratament prealabil — s'a obţinut dispersarea completă în particule primare. Pentru separarea fracţiunilor fine se foloseşte fie o metodă de levigare (Kepecky, Krause, etc.), fie o metodă de sedimentare (cilindrul Wiegner-Gessner, metoda pipetei, cilindrul de decantare Atterberg, balanţa Sven Oden) sau centrifugarea cu ajutorul super-centrifugei Sharples. 113 i* Analiză microchimică [analyse microchimi-que; mikrochemische Analyse; microchemical analysis; mikrokemiai elemzes; MHKpoXHMHHeCKHH aHa;iH3]. Microchim.: 1. Capitol al Chimiei analitice calitative şi cantitative având ca obiect studiul metodelor de lucru cari întrebuinfează cantităţi de substanţă de ordinul miligramului. Analiza microchimică cuprinde: Microanaliza neorganică, organică, biochimică şi a gazelor. Ceea ce caracterizează analiza microchimică, exceptând cantităţile mici de substanţă cu cari se lucrează, este aplicarea pe o scară mare a legilor şi a fenomenelor fizico-chimice în metodele ei de lucru, aplicare neobişnuită în Chimia analitică clasică. — 2. termen impropriu pentru reacţiile micro^ chimice calitative executate la microscop, pentru cari s'a convenit să se întrebuinţeze termenul de recunoaştere microchimică sau microcristalo-grafie. 2. Analiză nedeterminată [analyse ind^ter-minee; diophantische Analyse; indeterminafe analysis; hatârozatlan elemzes; HeonpeflGJieHHblH âHcUlH3]. Mat.: Studiul rezolvării prin rădăcini întregi a sistemelor de ecuaţii în număr inferior numărului de necunoscute. Sin. Analiză diofanfiană. s. Analiză oficială [analyse officielle; offizielle Analyse; officiaj analysis; hivatalos elemzes; anyagvizsgâlat; 0(|)HI$HaJIbHbIH aHaJIH3]: Determinarea compoziţiei şi a caracteristicelor unui material sau aie unui produs, făcută de un laborator al Sfatuilui sau recunoscut de Stat. 4. Analiză ponderală. Chim. V. Analiza gravimetrică. 5. Analiză potenfiomefrică. Chim. V. Titrare potenţiometrică. Sin. Potenfiometrie. *. Analiza preţurilor [analyse des prix; Preis-berechnuna; price analysis; ârelemzes; aHaJlH3 Iţex]; Totalitatea calculelor făcute la întocmirea unui proiect, în vederea stabilirii preţurilor unitare pe fiecare artiqpl din deviz, ţinând seamă de cantităţile de materiale, de timpul de lucru, utilaj, transporturi, cheltueli de regie, sarcini sociale şi fiscale, pierderi, beneficii, etc., pe baza preţurilor curente sau oficiale. 7. Analiză prin absorpfie [analyse par absorption; Absorptionsanalyse; analysis by ab-sorDtion: abszarbcios analizis; a6cop6THBHblil aHaJIH3]: Analiza unei substanţe sau a unei radiaţii bazata pe studiul curbei de absorpţie corespunzătoare. . s. Analiză raţională [analyse rationnelle; ra-tionelle Analyse; raţional analysis; racionâlis elemzes; paiţHOHaJibHbiă aHajiH3, pa36op]. Chim., Ind. st. c.: Dozarea şi separarea materiilor prime ceramice de substanţa argiloasă care este complet solubilă la cald în acid sulfuric. Se realizează în prealabil o separare a impurităţilor accesorii (cuarţ, feldspaţi, mică, etc.). Analiza soiului [analyse du sol; Bodenana-lyse; soil analysis; talaj elemzes (vizsgâlat); aiiajiH3 nOHBbl]. Agr.: Cercetarea solului la diferite adâncimi, din punctul de vedere fizico-chimic, agrogeologie, biologic, etc. pentru a i se cunoaşte compoziţia şi proprietăţile. io. Analiză spectrală. V. Spectrală, analiză n. Analiza structurii cristaline [analyse de la structure cristalline; Kristallstrukturuntersuchung; crystal structure analysis; kristâlyszerkezet vizsgâlat, ~elemzes; aHâJiH3 CTpyKTypbi KpHCTajiOB]. Fiz.: Studiul structurii cristalelor şi în particular al dispoziţiei atomilor în cristale, cu ajutorul razelor X. 12. Analiză titrimetrică. Chim, V. Analiză volumetrică. îs. Analiza trenului [analyse du train; Anwei-sungstelegramm fur Zuge; advertisement of the composition of the train; vasuti kozlekedest irânyzo tâvirat; TeJierpa(|)HOe HaCTaBJieHHe no OTnpaBKe noe3/ţa]. C f.: Telegramă pe care o stafie de cale ferată o dă altei stafii cu privire la îndrumarea unui tren şi în care se arată ora pilecării, compunerea trenului (locomotive, vagoane), tonajul şi stafiile în cari lasă şi ia vagoane. 14. Analiză volumetrică [analyse volumetrique; volumetrische Analyse, titrimet/ische Analyse; volumetric analysis; volumetrikus elemzes, ter-fogat elemzes; od'beMHblft aHaJIH3]. Chim.: Determinarea concentraţiei unei substanţe chimice sau a unui element prin măsurarea precisă a volumului consumat din soluţia unui reactiv* de concentrafie cunoscută cu precizie. Sin. Analiză titrimetrica, Titrimetnie. 15. Analizor [analyseur; Analysator; analyser; fenypolârizâtor; aHajiH3aT0p]. Fiz.: Nicol sau alt aparat de polarizare, cu ajutorul căruia se studiază starea de polarizaţie a unui fascicul de raze de lumină. ie. Analizor* armonic [analyseur harmonique; harmonischer Analysator; harmonic analyser; har-monikus analizator; rapMOHHHeCKHâ aHaJIH3a-TOp]. Fiz.: Aparat pentru determinarea mecanică a amplitudinilor armonicelor cari intervin în desvoltarea în serie Fourier a funcţiunii reprezentate printr'o curbă periodică. Foloseşte de obiceiu principiul de a transforma rotaţia proporţională cu timpul a unei roţi într'o mişcare alternativă, spre a obţine astfel -r- pe cale mecanfcă — proiecţia suprafeţei linftitate de curbă, din care se obţin apoi constantele seriei Fourier prin integrare mecanică efectuată cu ajutorul unui plani-metru. Pentru diferitele armonice se întrebuinţează roţi de diametri diferiţi. Tipuri de analizoare armonice*. Lord Kelvin, Yule şi Le Conte, Mader, Siratton şi Michelson. 17. Analizor de bioxid de carbon [analyseur pour bioxyde de carbone; Kohlendioxyd-Analysa-tor; carbon dioxide analyserf szensavelemzo mu-szer; aHajiH3aTop yrjieKHCJioro ra3a] .Chim.: Aparat automat cu ajutorul căruia se face, în industrie, analiza procentului de bioxid de carbon. Construcţia lui se bazează pe variaţia de temperatură a unui ter- 8 114 mocuplu, provocată de procentul variabil de CO2 din gazul de analizat, deoarece bioxidul de car* bon e mai râu conducător de căldură decât aerul. Varia|iile de temperatură înregistrate de termo-cuplu sunt indicate pe un cadran, în ţ^j procente de CO2. 1.. *** de gaze arse [analyseur des gaz d'echappement; Abgaspriifer; ex-haust gas tester; gâzeiemzo muszer; aHajiH3aTop oTpa-6oTaHHbix ra30B]: Aparat pentru determinarea proporţiei de aer necesar unui combustibil pentru’arderea completă într'un focar, prin analiza fizică sau chimică a gazelor de evacuare (fig. 91). 2. Ânaîogie [analogie; Analogie; ana-logy; analogia, ha-sonlosăg; aHaJlo-rafl] : 1. Relaţia dintre două sau mar multe sisteme de concepte, în cari conceptele omologe sunt cel pufin în parte diferite — dar în fiecare dintre si- . steme relaţiile dintre anumite perechi (respectiv dintre toate perechile) de concepte omoloage, sunt egale: analogie parfială (respectiv totală).-^- 2 Termen pentru proporţie (egalitatea a două rapoarte), în terminologia matematicienilor ejeni. s. Analogiile lui Neper [analogies de N.; N.-'sche Analogien; analogies of N.; N.-fele analogiâk; aHaJiorHH Henepa]. Mat.: Proporfiuni privitoare la sinusurile, respectiv cosinusurile şî tangentele trigonometrice ale semisumelor, serni-diferentelor, respectiv jumătăţilor unghiurilor şi laturilor unui triunghiu sferic, stabilite de Neper. 4. Analysis situs [analysis situs; Analysis situs; analysis situs; analisis situs; aHaJlHTH^eCKHH MeTOfl CHTyc], Mat.: Topologia. Termen introdus de Leibniz şi reintrodus de Riemann. 5. Anamorfoză [anamorphose; Anamorphose; anamorphosfs; ânâmorfozis; aHaM0p<|)03]. Mat.: Transformarea unei abace cu isoplete curbe în una cu, isoplete drepte (în nomografie). — Fiz.: Desen deformat, care dă o imagine justă, dacă e privit fie dintr'un anumit punct, fie într'o oglindă specială (anamorfoză ca*optrică) sau printr'o lentilă specială (anamorfoză dioptrică). Fig. 9t. Analizor de gaze arse. a) intrarea gazelor arse; b) intrarea apeî; c) intrarea aerului; d) tub de scurgere; e) preaplin; f) dispozitiv de spâlare; g) filtru de proiecte; h) trans-mifăfor de CO2; i) itransmifStor de CO2 + H2; k) catalizator; /) indicator de CO2; m) indicator de CO2 + H2. Fig. 92. Ananchytes. 0. Ananchytes [Ananchytes; Ananchytes; Ananchytes; Ananchytes; AHaHXHTbl]. Paleont.: Echi-nid exociclic, de formă conică, comprimată lateral, cu fa}a inferioară plană, apex alungit, gura şi anusul excentrice. Sunt forme cari se găsesc în special în faciesul de „cretă". Speciile acestui gen se repartizează din Turonian până în Danian (fig. 92). 7. Anaptychus [anaptychus; Anaptychus; anap-tychus; anaptychus; âHanTHX]. Paleont: Piesă ovală sau subtriunghiulară servind de opercul amonifilor. V. Apfychus. 8. Anarmonic, raport ~ [rapport anharmo-nique; Doppelverhâltnis; cross-ratio; kettos vi-szony; aHrapMOHHHHCKoe hjih flBofeoe otho-HieHHe]. An. mat: 1. Raportul anarmonic al unui sitem, ordonat de 4 numere xi, X2, xz, X4 este expresiunea fA\ / » X3 “ Xi ^4 “* Xl (1) (xi x2 X3 Xi) = ------ :---------- X3 — X2 X4 — X2 numită şi biraport. Dacă sistemul dat este supus unei transformări de forma: (2) x'=a^~%(ad-bc* 0), biraportul numerelor transformate are aceeaşi valoare {x[x2x^x^ = (xi X2 xz x*). Este un invariant al familiei de transformări cu 3 parametri esenţiali, definită (2), familie care for* mează grupul proiectiv al multiplicitătilor cu o dimensiune. In cazul particular (xi#2x3x4) =— t, biraportul se numeşte armonic. Formele geometrice de prima speţă (dreapta punctuală, fasciculul de drepte, fasciculul de plane) constitue un exemplu de astfel de multiplicităţi, cu elemente de ale lor putându-se forma bîrapoarţe cu semnificaţie geometrică. In particular, raportul anarmonic a patru puncte A, B, C, D, pe o dreaptă, este catul rapoartelor în cari C şi D împart pe AB. Tăind un fascicul de patru drepte concurente cu o secantă, raportul anarmonic al celor patru puncte de intersecfiune este acelaşi, oricare ar fi secanta. Acest raport se numeşte raportul anarmonic al fasciculului. — 2. Raportul anarmonic a patru numere complexe zt, z2,zs, z4 sau al punctelor din plan cari au aceste afixe, este numărul: z1 # z4 — 0. Anason [anis, anis vert; Anis; anise; ânizs; aHHC]. Ind. alim.: Plantă erbacee aromatică (Pimpinella anisum L.) din familia umbeliferelor. Fructele ei au o aromă foarte pătrunzătoare şi caracteristică. Macerate în alcool, sau în forma de infuziuni, se întrebuinfează pentru fabricarea bomboanelor şi a lichiorurilor (anisette). 115 1. Anastigmatic, obiectiv fotografic ~ [ana-stigmat; Anastigmat; anastigmat objective; ânâ-sztigmât leneşe; 06'beKTHB aHaCTHTMaT]. F/z.: Obiectiv fotografic de tip modem, construit din sticle speciale, pentru întrebuinţare universală. La aceste obiective, toate aberafiile sunt bine corectate. Pot fi dublete (simetrice şi asimetrice) şi triplete. 2. Anafas [anatase; Anatas; anatase, octahe-drite; anatâsz; aHaTa3]. Mineral.: Varietate de rutil, cristalizat în sistemul pătratic sub forma de cristale bipiramidale sau tabulare fafă de bază. Are coloarea brună-roşie sau neagră, cu luciu adamantin. Se* găseşte în zăcăminte alpine din roce gneisice, asociat cu adular şi cuarf. a. Anafexie [anatexie; Anatexis; anatexis; ana-texisz; aHaTeKCHC]. GeoL: Fenomen prin care, în zonele adânci ale scoarfei, rocele se transformă în mase uniforme de gneise şi de graniţe. 4. Anauxit [anauxite; Anauxit; anauxite; ânau-xit; aHaBKCHT]. Mineral.: Al203*3 SiCV2 H2O. Mineral din grupul caolinituiui; cristalizat în sistemul monoclinic. Duritatea 2,5; gr. sp. 2,524. Coloare albă; luciu sidefos. s. Ancabiură [encablure; Kabellănge; cable's length; kotelhossz; KadejibTOB (MopcKan Mepa AJIHHbl]. Nav.: Unitate de lungime egală cu a 10-a parte dintr'o milă marină, întrebuinţată pentru aprecierea distantelor pe mare. a. Ancadrament [encadrement; Rahmen; fra-ming; keret; 06paMJieHHe]. V. sub Chenar. 7. Âncastrament [encastrement; Einschnitt; embedding; bemelyedes; rHe3flO, no/ţnHT-HHk], Nav.: Locaş amenajat în zidăria unui pereu sau a unui cheu, în care se montează paserela unui ponton, o schelă sau un scondru. 8. Anchilostom [ankylostome; Palissadenwurm, Haarwurmer; ankylostoma; kapesos belfereg; aHKHJlOCTOMa]: Mic vierme intestinal (Ankylostoma duodenale, Dubini), care se prinde cu ajutorul mandibulelor de mucoasa intestinului, unde se închistează mai mult sau mai pufin adânc, găureşte micile vase sanguine —» şi provoacă adesea adevărate emoragii, secretând, în acelaşi timp o substanfă toxică şi iritantă, care determină inflamarea generală a mucoasei intestinale şi distruge hemoglobina sângelui cu care s'a amestecat. 9. Anchilosfomiază [ankylostomiâse, chlorose d'Egypte; Hakenwurmkrankheit; hookworm di-sease; ankilosztomiâzis, kapesos belfereg okozta betegseg; aHKHJlOCTOMHa3]: Boală cauzată de prezenfa în organism a viermilor nematozi: Ankylostoma duodenale (Strongylus duodenale) în Europa, Africa şi Asia; Necator amesicanus în America de Nord şi Ankylostoma braziliense în America de Sud. io. Anchusa italica, Retzius. Agr.: Limba boului. ît. Anclavă. V. Enclavă. 12. Ancolai [encollage; Schlichten; starching; refegzes; npOKJieHKa]. V. Incleire. 13. Ancombrament [encombrement; Raumbe-darf; required space, encumbrance; urszelveny, terszukseglet; noTpeâHbiii HHTepsaji, npoMeacy-TOK]: Spafiul necesar pentru aşezarea, montarea, etc. a unui lucru sau dispozitiv ancombrant (v.). 14. Ancombrant [encombrant; sperrig; bulky; torlasz; rp0M03#KHH, 3arpOMO}K^aK)ii^HH]: Calitatea unor lucruri de a îngreuna sau împiedeca o trecere, ori a lua din spafiul necesar altor lucruri. 15. Ancoră [ancre; Anker; anehor; horgony; aHKep, HKOpb]. Nav.: Piesă turnată sau forjată din ofel, etc., legată de navă printr'un lanf şi care se lasă pe fund penfru a fînea nava pe loc. In trecut, ancorele constau din blocuri de piatră sau din cutii încărcate cu piatră. O ancoră se compune din următoarele părfi: Inelul sau veriga (v.)f adică partea de care se leagă lanful ancorei, fixat pe un troliu de pe coverta navei; fusul sau tija (v.), partea de care se fixează, la capătul de sus, inelul, şi din care se despart, la partea de jos, brafele; diamantul (v.) care este locul de întâlnire al braţelor cu fusul; brafele (v.), părfi le cari se înfig în pământ prin ghiare (v.) şi palma (v.), care formează partea plată a fiecărui braf. Ancorele de fluviu sunt cu câte 2-"5 ghiare, iar cele (O) de mare numai cu ” P două. Ancorele de mare au avut, la început, brafele ghiare-lor fixe, iar pentru înfigerea în pământ aveau o traversă (v.). Deosebim: ie. ~ patent [ancre articulee; Patent-anker; stockless anehor; szabadalmazott horgony; COHJieHeF-hhh, naTeHTOBaHHbiH HKOpb]: Ancoră cu brafele oscilante şi fără traversă (fig. 93). Fig. 93. Ancoră patent. Fig. 94. Ancoră de amiralitate. 1) traversă; 2) fus; 3) ghiară; Fig. 95. Ancoră 4) palmă; 5) braf; 6) diamant. ghiară de pisică. 17. ~ de amiralitate [ancre de l'amiraute; Admiralităts-Anker; Admiralty anehor; tengemagyi 8* 116 horgony; a/ţMHpaJlTCHCKHft HKOpb]: Ancoră cu braţe fixe şi cu traversă mobilă. Se întrebuinţează în marina franceză, iar la noi numai pe canoniere (fig. 94). 1. ~ de deriva [ancre floffante; Treibanker; drag, sea anehor; viharhorgony; BJieHeHHbliî, 6yKCHpHblă, njIOBy^HH HKOpb]: Dispozitiv constând dintr'un con de pânză remorcat la pupa navei sau a îmbarcaţiunii, şi care, prin rezistenfă pe care o opune,, împiedecă nava sau îmbarca-fiunea de a cădea între valuri. Sin. Ancoră de furtună. 2. ~ ghiară de pisică [grappin; Dreg; grappling hook, grapnel; macskakorom; MajlblS HKOpb, #peK, KOIIIKa]: Ancoră mică cu mai multe ghiare, care se întrebuinfează pentru căutarea lanţurilor sau a altor obiecte căzute pe fundul apei (fig. 95). 3. Ancoră [ancre; Anker; anehor; falkotovas; aHKep, aHKepHbiil 6ojit], Cs. : Piesă de mW Fig. 96. Ancora în T pentru ziduri. Fig. 97. Ancoră ia grinzile unui pianşeu de lemn. fier în formă de S, T, C sau X, fixată de capătul unui tirani servind la legarea zidurilor între ele, a coşurilor de şarpanta acoperişurilor, a fermelor de ziduri, etc. (fig. 96**:99). — 2, Piesă de fier care prinde reazemele grinzilor de masivele de Fig. 99. Ancoră exterioară pentru ziduri. m Fîg.98. Ancora de firant. zidărie pe cari sunt aşezate, când există tendinfa de deplasare sau de smulgere (fig. 100). — 3. Drum.: La îmbrăcămintele rutiere din beton de ciment, ancorele sunt vergele de fier rotund, fără ciocuri, cu diametrul de 14,,*18 mm, lungi de 1,00*• *1,20 m, aşezate la distanfa de 0,70*"1,50 m unele de altele, normal pe rosturile verticale şi ia jumătatea grosimii planşelor îmbrăcămintei, pentru a transmite forfele dela o planşă la alta şi a opri denivelarea planşelor adiacente. La rosturile de dilatare se aşază ancore speciale, numite gujoane, pentru a permite deplasarea planşelor în plan orizontal. 4. Ancoră [bou-lon, ancre de fon-dation;Fundament-anker; anehor boit; alapcsavar; 4>yH-flaMeHTHbiâ aH-KepHbiit 6ojit], Mş.: Bulon special care serveşte pentru a fixa(consolida) două corpuri între ele# în particular • batiu) unei maşini F’9' 10°- Anc°rS Tbi 8 pen,ru 9r,n-de fundafia ei. 2i,e podur,lor' 5. Ancoră de căldare [firant de chaudiere; Dampfkesselanker; boiler stay; gozkazânmerevito; KOTejIbHafl CBH3b, KOTeJIbHblH aHKep]. Mş.; Piesă de consolidare servind la legarea între ei a pereţilor focarului şi ai căldării verticale de locomotivă şi locomobilă, pentru a împiedeca deformarea lor în serviciu. — După destinafie, o ancoră poate fi: 6. ~ de dilatafie [firant de dilatation; Bugeî-anker, nachgiebiger Anker; crown bar yoke, ad-justable yoke, dilatation yoke; dilatâcios merevito; 6aîiKa CBOfla orHeBOiî Kopofaoi]: Ancoră mobilă, între cerul focarului şi placa tubulară a cutiei de foc, sau între cerul focaru Iul şi plafonuI căldării verticale. Permite o deplasare uşoară a cerului de focar, când placa tubulară se dilată neuniform fafă de ceilalţi perefi ai cutiei de foc. V. sub Cerul focarului. ?. ^ la placa portală a căldării verticale [tole de protection; Blechanker; gusset stay; lemez-tarto; aHKepHan cBH3b b BHAe HteJie3Horo JIHCTa]: Ancoră de legătură între placa portală şi pereţii laterali ai căldării verticale la locomotive. Este formată dintr'o tablă prinsă de pereţi prin corniere nituite; 8. ~ la placa tubulară [firant de plaque tu-bulaire, bride de renfort; Bodenanker; palm stay; csofal merevito; JiannaTaH CBH3b, flHHllţeBafl CBH3b]: Ancoră de legătură din tablă, între placa tubulară şi burta căldării orizontale a locomotivei. Prinderea de placa tubulară se face prin şuruburi cu cap nituit, iar prinderea ae burta căldării, prin nituire; 117 î. ~ longitudinală [tirani longitudinal; Lăngs-anker; longitudinal stay; hosszmerevito; npoflOJlb-Han aHKepHafl 6aJlKa]: Ancoră de legătură din bare rotunde, între placa portală a căldării verticale la locomotive şi căldarea orizontală. Legarea se face prin înşurubare, fie direct, fie prin intermediul unei piese nituite; 2. ~ transversală [firant transversal; Quer-anker; cross stay; keresztmerevito; nonepeHHaH CBH3B, paCKOC]: Ancoră de legătură din bare rotunde, între perefii laterali ai căldării verticale, în spaţiul deasupra cerului de focar. Legarea se face prin înşurubarea ei în piese nituite de perefii căldării; 3. ~ verticală de plafon [tirani vertical du ciel du foyer; Deckenstehbolzen; crown stay boit; menyezettarto; amtepHaH CBH3B flJiH Kpemie-HHH Heda KOTJia]. V. sub Şurub de plafon; 4. Ancoră de turlă [hauban; Ankerseil; an-choring cable of a derrick; kihorgonyzo kotel; aHKepam, aHKepHbiii Ka6ejib dypoBOîi Bbirn-KH]. Ind. pefr.: Cablu cu care se asigură turnul sondei contra răsturnării pe care ar cauza-o vântul. Ancorele sunt dispuse în diagonală şi pe două rânduri. Capetele superioare sunt legate de montanţii turlei, iar capetele inferioare sunt legate la o fundaţie prin intermediul unui manşon de întindere. 5. Ancoraj [ancrage; Verankerung; anchoring; kihorgonyzâs; amsepam, yKpeiuieirae, 3aKpen-JieHHe]. Cs.: 1. Fixarea unei piese sau con-strucfii metalice ori de lemn pe o zidărie, cu ajutorul unor buloaner vergele, cabluri, etc., astfel ca să reziste la răsturnare sau deplasare sub acfiunea forfelor verticale, înclinate sau orizontale.— 2. Legătura făcută la un zid de sprijin^ le o construcţie de lemn,. respectiv la o boltă, ca să reziste la împingerea pământului sau la acfiunea unor sarcini înclinate (fig. 101 şi 102).— 3. Vergea meta- . lica având un capăt îndoit, înnecat juj y în zidărie şi cela- if'Ji lalt capăt ieşit din Jj jj planul zidăriei \ / constituind un * punct fix pentru a Fig. 101. Ancoraj la palplanşe. lega o piesă metalică sau de lemn. — 4. Dispozitiv format din fiare rotunde (ancore) car» se pun, după anumite reguli, la rosturile pavajelor de beton de ciment şi, uneori, la fundaţiile de beton ale pavajelor definitive, pentru a transmite forfele dela o planşă la alta, în dreptul rosturilor — şi a opri deplasarea sau denivelarea lor. V. sub Ancoră. Fig. 102. Ancorajul cablurilor podurilor suspendate. e. Ancoraj [ancrage, mouillage; Ankergrund; anchorage; horgonyhely; HKOpHOe MeCTO]. Nav.: Spafiu sau loc pentru ancorare. (Pe malul apelor sau pe hărfile cari indică locurile bune de ancoraj se pune ca semn. o ancoră cu brafele în partea de jos; când locul nu este bun de ancoraj, semnul de pe malul apelor sau de pe hărfi este o ancoră cu brafele în sus). 7. Ancoraj inferior [ancrage inferieur; Unter-riegel; anehor hold down; kanadai szivattyuk also lerogzitese; HHJKHee CKpenjieHHe, odxBaT]. Ind. pefr.: Dispozitiv pentru fixarea şi etanşarea păr}» inferioare a pompei canadiene insert în locaşul respectiv, cu posibilităţi de extragere. 8. ~ superior [ancrage superieur; Oberriegel; top-lock; kanadai szivattyuk felso lerogzitese; BepxHee CKpenjieHHe, odxBaT]. Ind. pefr.: Dispozi- tiv la pompele canadiene insert pentru fixarea şi etanşarea părfii superioare a pompei în locaşul respectiv, cu posibilitatea de extragere. 9. Ancorajul stâlpului [hauban de poteau; Mastanker; guy for hoisting po-ies; oszlop horgony; aHKepam CTOJi6a]. Elf.: Dispozitiv de fixare a stâlpului, prins de el Ia O anumită Fig. 103. Ancorajui stâlpilor înăifime dela pă- conductelor electrice aeriene, mânt format din cabluri metalice,. în general de ofel zincat, ancorate în pământ (fig. 103)/ 118 i. Ancorare [ancrage; Ankerung; Veran-kerung; anchoring; kihorgonyzâs; IlOCTâHOBKa H& HBOpb, aHKepaHC, 3aKpenJieHHe]: 1. Fixarea de fundul apei a unui plutitor, prin aruncarea unei ancore. — 2. Fixarea ancorei. — 3. Fixarea prin anumite dispozitive a unui obiect care altfel s'ar deplasa. Ex.: Coşurile metalice ale instalaţiilor se ancorează prin cabluri. t. Ancorarea cablurilor [amarrage; Kabelver-ankerung; fastening of the cables; sodronykotel-veg befogâsa; KpeiLJieHHe Ka6eJieâ]: Fixarea capătului superior al cablurilor la funicular. s. Ancorarea căldării [entretoisement de la chaudi&re; Kesselverankerung; boiler staying, boiler bracing; gozkazân-merevites; yKpenJieHHe aHKepaMH KOTJia]: Operafiune de consolidare a perejilor plani ai cutiei de foc şi ai căldării verticale la locomotive şi locomobile, pentru împiedecarea deformaţii lor provocate de presiunea interioară a căldării. Se face prin ancore (v.), prin antretoaze (v.) şi şuruburi de plafon (v.). V. sub Cutii de foc. 4. Ancorof [grappin; Enterhaken; kedge anehor; kishorgony; 3aB03H0H, Majlbift HKOpb, Bepn]: Ancoră de dimensiuni mici, întrebuinţată pentru ancorarea îmbarcafiunilor uşoare. 5. Ancoşă [encoche; Nut; notch; vâjat; nas, IlţeJIb]. V. Crestătură de maşină electrică. «. Ancoşeză [encocheuse; Tonspurstanze, Film-schablonenstanze; film perforating machine; film-sablonpres,* (|>HJlbMOBblii nep<|)OpaiţHOHHblă HETaMn]. Cinem.: Perforator de negativ, cu profil adecvat, întrebuinţat în cinematografie, fie pentru a elimina (la reproducere) frecvenfă nedorită pe care ar cauza-o porfiunea lipită a unei piste sonore,, fie pentru a provoca o acţionare automată a variatorului de lumină în maşinile de copiat filme. 7. Ancrasarea bujiei [encrassement de la bougie; Verrussen der Zundkerze; spark plug soiling; gydjtogyertya bekormozodâsa; 3arpfl3-HeHHe 3anajIbHOfi CB6HH]: Depunerea de praf de cărbune, uleiu ars„ etc. pe electrozii bujiei. unde formează o scoarfă izolatoare care împiedecă funefionarea normală a bujiei. 8. Ancylit. Mineral.: Mineral din grupul car-bonafilor hidratafi; cristalizat în sistemul rombic; cu formula Sr3(Ce, La, Dy)4 [(OH) | (CCte)?] • 3 H2O. 9. Andaluzit [andalousite; Andaluzit; andalu-site; andaluzit; aHflaJiy3HT]. Mineral.: AfeSiOs. Mineral cristalizat în sistemul rombic. Se prezintă în cristale prismatice mari, sau în mase granulare şi agregate radiare, de Coloare cenuşie sau roşietică. Se găseşte metamorfic în şisturile cristaline (micaşisturi şi gneise) şi în corneele de contact; d. 3,2; duritatea 7"'7,5. La temperatura de 1350° începe să se descompună în mulită şi silice. Se întrebuinfează în ceramică. 10. Andezin [andesine; Andesin; andesine; andezin (foldpât); aH^H3HH], Mineral.: Feldspat calcosodic (amestec de 3 părfi albit şi 2 părfi anortit); cristalizează în sistemul triclinic; duritatea gr. sp. 2I6Q,,:2,75. Caracteristic pentru ro-cele eruptive cu confinut mediu de siliciu. 11. Andezif [andesite; Andesit; andesite; ande-zit; aHAe3HT]. Petr.: Rocă vulcanică cu fenocris-tale de plagioclaz, andezin, amfibol şi uneori biotit sau piroxen. Este corespondentul efuziv al dioritelor. Serveşte ca piatră de pavaj şi de construcfii. 1*. Andocare. V. Indotare. 13. Andorit [andorife; Andorit; andorite; an-dorit; aH/ţOpHT], Mineral.: 2PbS * Ag2S • Sb2S3î cristalizează în sistemul rombic; duritatea 3 "3t5't gr. sp. 5,5. Coloarea cenuşie de plumb; luciu metalic. 14. Andradil [andradite; Andradit; andradit; andradit; aH/ţpa#HT]. Mineral.:CasFe2 “*(Si04)3. Mineral din . grupul granafilor; cristalizează în sistemul cubic, clasa holoedrică. Numit astfel după numele mineralogului d'Andrada. 15. Andrews, curbe ~ [courbes d'A.; A.-sche Kurven; A.'scurves; A.-fele gorbek; KpHBbie A.]. Fiz.: Sistem de isoterme ale unui fluid real, reprezentate în sistemul de coordonate pv, p fiind presiunea şi v volumul specific al fluidului. 18. Andrewsif [andrewsife; Andrewsit; an-drewsite; andrevzit; âHJţpeBCHT], Mineral.: [Al2(CuFe#*)3] [(OH31 PO4]. Mineral din grupul fosfafilor anhidri. 17. Andromeda [Andromede; Andromeda; An-dromeda; Andromeda; AH#pOMe#a], Astr.: Con-stelafie din emisfera boreală, formată din trei sfele de mărimea a doua, o stea de mărimea a treia şi numeroase corpuri astrale constituind frumoasa nebuloasă spirală Andromeda (M 31) şi alte mici grupări; mărimea constelaţiei este de cca 20°. La sfârşitul lunii Noemvrie apar din spre constelafia Andromeda stele căzătoare numite Andromedide sau Bielide, cari sunt resturi ale cometei Biela. In popor, constelafia Andromeda este cunoscută sub numele de Jghiabul. 18. nebuloasa ~ [nebuleuse d'A.; A.-Ne-bel; A. nebula; A. kod; TyMâHHOCTb aHflpo-Meflbl]. Astr.: In constelafia Andromeda sunt două nebuloase: Nebuloasa mare, planetară, având formă eliptică, în interiorul căreia este situată constelafia principală şi nebuloasa în spirală, vizibilă cu ochii liberi, având 12" mărime, albastră. ie. Andromedide [Andromedides; Androme-diden; Andromedides; Andromedidâk; AHJţpo-Me/ţHflbl]. Astr.: Stele căzătoare periodice, având punctul radiant în constelafia Andromeda. 20. Andron. Arh.: In bisericile creştine, nume dat navei laterale din dreapta, rezervată băr-bafilor. 21. Andropogon saccharum. V. Zaharoză. 22. Androstan [androstan; Androstan; andro-stane; androsztân; aH/ţpoCTaH]. Chim. biol.: Hidrocarbură cu schelet sterolic din care, teoretic, derivă hormonii sexuali masculini. Androstanul m lare formula de structură după cum se vede constituită dintr'un ciclu pentanic lipit de unuj fen-antrenic şi anume de inelul C şi doi metili angulari în poziţiile 9 şi 13: H2 ch3 H*9ii AJ/-’ \ Hs CHs I C I HC H2C ■/'* -14 15, CHî 2 C 9 o7CH A | y B 7 | H2e3 c10 *CHt-\«/H\s/ C c Hî Hî i. Androsfandiol [androstandiol; Androstan-'diol; ’androstanediol; androsztandiol; aH/ţpoCTaH-jţHOJl]. Chim. biol.: Substanfă hormonal-activă cu schelet sterolic, având două grupări oxidril în poziţiile 3 şi 17 (v. sub Androstan), Se obfine prin reducerea Androsteronei şi are o activitate hormonală mai mare decât aceasta. s* Androsteronă [androsterone; Androsteron; androsterone; ândroszteron; aH#p0CTep0H].Ch/m. biol.: O19H30O21 (3 oxi 17 oxo androstan). Hormon sexual masculin, izolat din urină; androsterona este un steroid cu ciclurile saturate (v. sub Androstan). Produs hormonal de eliminare; injectat la animale castrate, produce desvoltarea organelor genitale şi aparifia caracterelor sexuale masculine secundare. Prin injecfii la claponi şi măsurarea desvoltării crestei, se poate aprecia activitatea produsului hormonal. Unitatea internaţională este egală cu activitatea desvolîată de 0,1 mg androsteronă cristalizată. 3. Anelectrofomis [aneledrotonus; Anelektro- tonus; anelectrotonus; ânelektrotonus; aH3JI6K-TpOTOH]. Elf.: Modificările dintr'un organism viu, situat în apropierea anodului, caracterizate ; prin scăderea excitabilităţii fi conductibilităfii fiziologice, ca urmare a pătrunderii curentului electric* în acel organism. 4. Anemocinemograf. Meteor. V. sub Vânt, instrumente de măsură. 5. Anemograf. V. sub Vânt, instrumente de măsură. 6. Anemogramă. Meteor. V, sub Diagramă. 7. Anemolite. Mineral.: Numele vechiu şi părăsit azi, pentru stalactitele de ca leit. 8. Anemomefru 1. [anemometre; Anemome-ter; anemometer; ânemometer, gâzsebessegmero; aHeMOMeTp,aHeMOrpa4>]. Fiz.: Instrument constituit dintr'o mică roată cu palete sau cu emisfere şi dintr'un mecanism cu roţi dinţate care indică numărul de rotaţii. Serveşte pentru măsurarea vitesei gazelor (fig. 104). V. şi sub Vânt, instrumente de măsură. — 2. [anemometre; Fahrt-smesser; airspeed head,. airspeed indicator head; ânemometer, repulesi sebessegmero; aHeMO MeTpj. Av.: Instrument care indică vitesa relativă a avionului în raport cu aerul. E construit, de obiceiu, pe principiul tubului Pitot sau al tubului Venturi, legat la un manometru. Dă indi-caţiuni proporţionale cu pătratul vitesei şi cu densitatea aerului la altitudinea sborului. Coeficientul de proporţionalitate depinde de poziţia antenei pe care suntfixate prizele de presiune ale anemometrului. 9. Anemona. Agr. V. Dediţel. 10. Anemostat [anemostat; Anemostat; anemostat; ânemosztât, legosztokeszu-lek;aHeMOCTaT]. Inst. san.: Aparat întrebuinţat în încălzirea centrală cu aer cald, pentru difuzarea 104 Anemome)ru eu emis(ere. aerului in încăperi, fără a produce curenţi supărători. 11. Aneroid 1. [aneroi'de; Aneroid; aneroid; aneroid; aHepoHfl]: Capsulă barometrică plată, cu ondulaţiuni circulare concentrice pe capace. E mai puţin inertă decât capsula barometrică normală şi are o istereză mai mică. E indicată pentru barografele avioanelor rapide moderne (fig. 105 şi 106).— 2. Barometru înzestrat CU O capsulă F‘g- 105. Barometru aneroid. aneroidă. V. şi sub Presiunea atmosferică, instrumente de măsură. P—^ 12. Anestezie [a- -----? dLTZv nesthesie; Anesthe- 1 sia; anaesthesie; er-zektelenites; aHe-GTe3HHl-: 1. Pierde- Fig. 106. Capsulă barometrică aneroidă (secfiune),. rea sensibilităţii conştiente tactile( de temperatură şi de durere a unui organism sau a unei părfi a lui. — 2. Provocarea anesteziei în înţelesul de sub 1. 13. ~ electrică [anesthesie electrrque; elek^ trische Betâubung; electrical anaesthesia; vil-lamos erzektelenites; 3JieKTpo-aHeCTe3HH]. EL: Suspendarea mai mult sau mai puţin accentuată a sensibilităţii unui organism viu* prin curenţi electrici. 14. Anesfezină [anestbesme;; Anesthesin; anae-sthesin; anesztezin, erziektelemto szer; aneCTe- 120 3HH]. Chim.: Esterul etilic al acidului p-amino benzoic: H2N—C6H4—COOC2H5, Are slabe însuşiri anestezice. Se întrebuinfează în medicină pentru anestezia locală. 1. Anefol [anethol; Anethol; a net ho Ie; anetol; aHeTOJi]. Chim.: HsC-O-CeHâ-C^CH-CHs, p-metoxi-propenil-benzen. Se găseşte în uleiul de anason şi de mălură. Se întrebuinfează în parfumerie şi în industria lichiorurilor pentru mirosul sau plăcut de anason. 2. Aneurină [aneurine; Aneurin; aneurin; âne-urin; âHeBpHH]. Chim. bjol, V. Vitamina Bi. a. Anfiladă, tragere de ~ [tir d'enfilade; Lângsbestreichung; enfilade fire; sorbaloves; aH(|>HJiaflHbii! hjih npo/ţojibHHft oroHb]. Art.: Tragere care are fintele înşirate în lungul unei direcţii normale sau oblice fafă de front. Văile, comunicafiile şi şanfurile, cu orientarea normală fafă de front, oferă direcţii bune pentru tragerile de anfiladă. 4. Angajat [engage; belastet; engaged; meg-terhelt Jpiller, oszlop); BKJHO^eHHblă, BJIO-JKeHHblâj. Arh.: Calitatea unui pilastru sau a unei coloane de a face fiecare corp comun cu un zid (fig. 107). In arhitectura clasică (greco - romană) şi în arhitectura Renaşterii, coloanele angajate sunt ieşite din planul vertical al zidului, cu două ?l treimi din diametrul lor, iar pilaştrii, în general, şi mai puţin. V. şi Degajat. 5. Angaralil [angaraîite; Angaralife; angara-lite; angara!it; aHrapajIHT]. Mineral.: 2 (Ca Mg)0 ' 5 (Al Fe)203 ■ 6 S1O2, cristalizat în sistemul hexagonal?). Colorat în negru prin impurităţi căr-bunoase. Se găseşte la contactul calcarelor, lângă râul Angara, districtul Jenisei (Siberia). Angarie [angarie; Angarie; compulsory re-quisition of a foreign vessel; szâllitâsi szolgâl-tatmâny; BbIHyHCfleHHaH peKBH3HIţHfl HHOC-TpaHH0r0 cy^Ha]. Nav.: Obligaţia impusă de către un Stat, vaselor străine, de a-şi întrerupe itinerarul pentru a face un serviciu fn interesul acelui Stat, în cazuri de forţă majoră. 7. Angelardit. Mineral.: Mineral neprecis definit chimic, asemănător cu ludlamitul, un fosfat de fier hidratat. 8. Angeli-Rimini, reacţia lui ^ [reaction d‘A.-R.; A.-R.'sche Reaktion; A.-R. reaction; A.-R.-fele reakcio; peaKlţHH A.-P.]. Chim.: Reacţie specifică pentru recunoaşterea aidehidelor. Acizii hidroxamici (R—CONHOH obţinuţi la tratarea aidehidelor cu benzen sulfonil hidroxil-amina CeHs—SO2NHOH) dau o coloraţie roşie intensă cu clorura ferică, indicând prin aceasta prezenţa aidehidelor» 9. Anger, funcţiune ~ [fonction drA.;A/sche Funktion; function of A.; A.-fele fuggveny; 4>yHKiţHH A.]. An. mat: Soluţia ecuaţiei ne- omogene a lui Bessei: o , • * , 9 *v (jc—v)sinv7c x~y -hxy -f(*2—v2)y — ------------------» IC de forma JJx) = — f* cos (v a— x sin a) d a o Pentru v întreg, Jv (x) coincide cu o funcţiune Bessei. 10. Anghinară [artichaut; Artischoke; artichoke; ârticsoka; apTHmOK]. Agr.: Cynara Scolymus — familia compozitelor. Plantă vivace, cultivată ca legumă, înaltă de ^O’^^Ocm, cu mai multe ramificaţii terminate cu câte o inflorescenţă în formă de capitul. Se înmulţeşte prin seminţe şi puieţi. Baza bracteelor şi receptaculii florali sunt comestibili. ti. Anglarif. MineraK FeS Sb2S3. Numele vechiuj, părăsit, pentru berthierit. 12. Anglezit [anglesite; Angle’sit, Bleivitriol; anglesite, lead-vitriol; anglezit, olomvitriol; aHrJie3HT], Mineral.: Minereu de plumb PbSO* cu 68,3°/o Pb; luciu adamantin; coloare albă-cenuşie, galbenă,, cafenie, verde sau albastră; urma fără coloare; duritatea 3; gr. sp. 6,12*••6,30; cristalizează în sistemul rombic holoedric. Se prezintă în mase compacte, cu spărtură concoidală. Se găseşte în zona de oxidare a zăcămintelor de galenă. 13. Angobă. V. Engobă. 14. Angola, copal de ~ [copal d'A.; A.-Kopal; A. copal; A.-kopâl; KonaJi A. (HasBaHHe rpynnbi CMOJl)]: Copal fosil, exportat de pe coasta vestică a Africei. Se prezintă în două varietăţi: Copalul roşu, sub forma de bucăţi mici, rotunde, neregulate, cu stratul superior alterat, cu spărtura sticloasă. Copalul de Angola alb se prezintă în bucăţi rotunde, albe până la gălbuiu, străvezii, cu miros de balsam. Sunt aproape complet solubile în acetat de amil. Se întrebuinţează la fabricarea lacurilor. 15. Angora [angora; Angora; angora; angora szor; aHropCKHH nyx]. Ind. text.: Cei mai buni peri folosiţi în industria textilă, provenind dele capra, pisică sau iepurele de Angora. ie. Angof, formula lui ~r Meteor, V, sub Atmosferă. 17. Angrenaj [engrenage; Verzahnung; gearing; fogaskerek âttetel; 3aiţeiIJieHHe]. Mş,; Ansamblu de roţi dinţate dispuse astfel, încât dinţii lor să calce unii în golurile celorlalţi, servind penfru transmiterea fără alunecare a mişcării dela un arbore la altul. Clasificarea lor se face după forma fundamentală a angrenajului, care e determinată de poziţia relativă a arborilor, —- Deosebim: 18. ~ cilindric frontal, [engrenage cylindrique frontal; Stirnrad; spur gear; homlokkerek âttetel; iţHJiHHAPHHecKan 3y6naTaH nepe^ana], cu roţile cu o suprafafă cilindrică dinţată şi cu 121 Fig. 108. Angrenaj cilindric frontal exterior. axele arborilor paralele. Dinţii pot fi drepţi, obiiqi sau în unghiu. Un angrenaj poate fi: 1. ~ cilfindric frontal exterior [engrenage cylin-drique frontal ex-terieur; âusserer Stimrad; externai spur gear; kulso homlokkerek âttetel; BHeiIIHHH IţH- JIHHflpHHeCKaH 3y6naTaH nepe-fla^a], când cercurile primitive ale roţilor sunt tangente exterior (fig. 108); § 2. /v cilindric fron- tal interior [engrenage cylindrique frontal in-terieur; innerer Stirn-rad; internai spur gear; belso homlokkerek âttetel; BHyTpeHHHH IţH» jiHHAPHHecKan 3y6na-TaH nepe^ana], când Fig. 109* Angrenaj cilindric cercurile primitive ale frontal interiore roţilor sunt tangente interior (fig. 109), s. ~ eliptic [engrenage elliptique; clliptische Verzah-nung; elliptical gear; elliptikus âttetel; 3JiJiHnTHHecKaH 3y6-Haran nepe/ţana], cu axele arborilor paralele şi roţile având drept curbe primitive câte o elipsă (fig. 110), ceea ce dă un raport de transmisiune periodic. Fig. 110. Angrenaj eliptic. 4. ~ conic getriebe; bevei gear system; kupkerek - âttetel; KOHHHeCKaH syânaTan ne-pe/ţana], cu roţile cu o suprafaţă conică din-fată şi cu axele arborilor concu- engrenage conique; Kegelrad- Fig. 111. Angrenaj conic, rente. Dinţi? pot fi drepţi, oblici sau în spirală (fig, 111). 5. ~ cilindric elicoidal [engrenage cyiindri-que helicoîdal;. Schraubenstirn-radgetriebe; helîcoidal spur gear system; csavarkerek âttetel; iţHJiHHApHHecKan rejiH-KGHjţajibHaH syd^aTan nepe-Jţana],, cu roţile având o suprafaţă cilindrică cu dinţii în elice, folosit când axele arborilor nu se găsesc în aceiaşi plan, putând fi ortogonale sau nu (fig. 112). Fig. Î13. Angrenaj cu şurub fără fine- Fijg. 112. Angrenaj cilindric elicoidal. «• ~ elicoidal hiperbolic [engrenage heli-coidal hyperbolique; Schraubenhyperboloidge-triebe; hyperbolical helicoidal gear system ; hiperbolikus âttetel; reJlHKOHflaJIbHaH nmep-doJiH^ecKan sydnaTan nepe^a^a], cu roţile cu o suprafaţă cilindrică cu dinţii în efice hiperbolică (în desfăşurare, muchiile dinţilor fiind hiperbole în loc de drepte), când axele arborilor nu se găsesc în acelaşi plan, putând fi ortogonale sau oricum. 7. ^ cu şurub fără fine [engrenage â vis sans fin; Schnek-kengetriebe; worm gear; veg-nelkuli csavar âttetel; HepBJTC-Han nepe^aqa]: Angrenaj folosit când axele arborilor sunt ortogonale, când cele două corpuri sunt un cilindru şi un tor; cilindrul este de diametru foarte mic în raport cu cealaltă roată dinţată (fig, 113), s. ~ cu şurub fără fine globic [engrenage â vis sans fin globique; globisches Schnecken-getriebe; globical worm gear; csigamenetes âttetel; KOJibu;eo6pa3HaH qepBH^i-Han nepe/ţana], când cele două corpuri dinţate sunt două toruri, dintre cari unul este de diametru foarte mic (fig. 114). Se întrebuinţează când axele celor doi arbori sunt ortogonale. ~ cu buloane [engrenage par boulons; Triebstockverzahnung; pin wheel, mangle gear; pâl-câs fogazâs; IţeBO^fflaH 60JiT0Ban nepe^a^a]: Angrenaj în care dinţii uneia dintre roţi sunt formaţi din buloane cilindrice sau (pentru a micşora frecarea) din rulouri al căror centru se găseşte în general pe cercul primitiv (fig. 115). Fig, 114. Angrenaj făra fine globic. io. ~ cu caneluri [engrenage par canne-lures;Nutenver-zahnung; internai toothsmuff coupling; kar-mantyus kapcsolâs; nepe-#ana c Kamie-JllopaMH]: Angrenarea cu ajutorul unui man- Fig. 115. Angrenaj cu buloane. Fiig. 116. Angrenaj cu caneîuru 122 şon cu caneluri interioare, a doi arbori tn prelungire şi prevăzuţi la capefe cu caneluri longitudinale exterioare (fig. 116). î. /n/ cu cremali-eră [engrenage â cre-maillere; Zahnstan-gengetriebe; rack and inion; togasrudmeg-ajtâs; nepefla^a ^y6^aTOH peHKOH]: Angrenaj constând dintr'o roată angre- nată cu o bară din - Fig. n7, Angrenaj cu eremalierl. ţaţa, numita crema-Jieră (fig. 117). 2. /w cu lanţ [trans-mission par chaînes; Kettenantrieb; chain drive; lânchajiâsjlţen-HaHnepe^ana] transmisiune cu roţi dinţate, la distanfă mare între Fl9* 118- Angrenaj cu lanf. arbori; angrenarea nu se face direct, ci prin intermediul unui lanţ trecut peste roţi (fig. 118), s. /%/ de deplasare zero [engrenage â de-placement nul; V-Null-Getriebe; gear system with zero displacement; null-âttitel; 3y6HaTaa Fîg. 119. Angrenaj de deplasare zero. nepe/ţana HyjieBoro nepeMenţeHHH]: Angrenaj la care ambele roţi primesc deplasări egale şi de sensuri contrare (fig. 119). 4. ~ diferenţial [engrenage differentiel; Diffe-rentialgetriebe; differential gear; differendâl-ât- Fig. 120. Angrenaj diferenflal. 1) coroană dinţată; 2) pinion de atac; 3) arborele pini-onului de atac; 4) caseta sateiifilor; 5) arborele sate-lifilor (crucea sateiifilor); 6) satelit; 7) planetar; 8) ax planetar (antrenat); 9) bulon de prindere. tetei; AH(|><|>epeHlţHaJl]: Angrenaj conic de antrenare simultană a două axe sau arbori, care realizează ia o repartiţie egală a forţei de tracţiune pe roţile antrenate, o turaţie diferită a roţilor. Exemplu: la automobile, unde diferenţialul permite înscrierea în curbe de rază mică (fig. 120), V. şi Diferenţial. 5. planetar de întoarcere [engrenage pla-netaire de retour; riick-kehrende Planetengetriebe; planetary gear for return motion; visszatero bolygo hajtomu; iuiaHeTapHan ne-pe^ana oâpaTHoro xo/ţa]: Angrenaj cu patru roţi (uneori pot fi şi mai multe), Fig 121 Angrenaj p|a. dintre cari două sunt soli- „etar de întoarcere, dare între ele şi sunt antrenate de o tijă rotundă, iar două, având centrul pe axa de rotaţie a tijei, sunt libere între ele. Prin blocarea uneia dintre cele două roţi libere şi rotirea roţilor solidare, braţul antrenat poate realiza vitese diferite de ale roţilor solidare (fig. 121). 6. ~ planetar simplu [engrenage planetaire simple; einfache Planeten-răder; planetary gear; egy-szeru bolygo hajtomu; npo-CTan njiaHeTapHaa nepe-fla^a] : Angrenaj compus dintr'o roată dinţată fixă, una motoare şi un braţ de antrenare articulat pe arborii celor două roţi, care, prin rostogolirea roţii motoare, imprimă braţului antrenat o Fig. I22. Angrenaj pla-mişcare de rotafie diferită „etar simplu. de a rofii motoare. Dacă rofile sunt exterioare, raportul dintre turafia motoare (2) şi turafia brafu^ui antrenat (S), este egal cu unitatea plus câtul dintre raza rofii fixe şi a roţii motoare (fig. 122). Dacă rofile sunt interne, raportul este egal cu câtul dintre raza rofii fixe şi a rofii motoare, minus unitatea. 7. ~ reversibil [train d'engrenage reversible; Vor- und Riickwârtsgetriebe; reversing gear system; reverzibilis âttetel; peBepCHBHblă nepe/ţa-TO^Hblă MexaHH3M], Ind. petr.: Transmisiune intermediară care permite inversarea sensului de rotafie al troliului, menfinând neschimbat sensul de rotafie al motorului, Se bazează pe principiul diferenfialului, mişcarea transmisă fiind de acelaşi sens cu mişcarea motorului, când planetarele se învârtesc solidar cu sateliţii (cuplaj direct), sau mişcările fiind inverse, când se fixează — prin frânare — coroana de sateliţi. Aceste dispozitive sunt întrebuinţate în instalaţiile de foraj cu motoare termice,, cari nu-şi pot inversa mişcarea aşa de uşor ca maşinile cu abur. 8. Angrenare [faire engrener, metfre en prise; die Răder zum Eingriff bringen; to engage, to 123 throw info gear; fogaskerekek mukodesbehozâsa; 3aiţenJlHTb, 3aiţenHTb]. Mş.: Operafiunea prin care rofile dinfate sunt aduse în pozifia în care dinţii îmbucă unii în golul altora. 1. ~f arc de ** [arc d'engrenement; Eingriffs-bogen; arc of action; kapcsolo-iv; #yra saiţeil-JieHHH]: Arcul comun cercuriilor parfiale a două rofi dinfate cari angrenează împreună şi pe care cele două rofi vin în contact în timpul angrenării a doi dinfi. 2. ~ distantă de ~ [etendue de l'engrene-ment; Eingriffssfrecke; path of contact; kapcsolâsi hossz; 3aiţeiuiHK>mHH 0Tpe30K (#JiHHa 3aiţen-JieHHH)]: Porţiunea din linia de angrenare cuprinsă între cele două cercuri exterioare a două rofi dinfate. s. durată de ~ [duree d'engrenement; Eingriffsdauer; period of contact; kapcsolâsi tartam; /ţjraTejibHOCTb 3aiţenjieHHH]. V. Grad de acoperire. 4. linie de ~ [ligne d'engrenement; Ein-grifflinie; line of contact; kapcsolo-vonal; JIH-HHfl 3aiţenjieHHH]: Linia de-a-lungul căreia vin în contact doua rofi dinfate (cari lucrează împreună) în timpul rotafiei lor. Este diferită, după felul profilului de dinfi. 0 .0 ° O 5. Angstrom [angstrom; Angstrom; angstrom; angstrom; AHrCTpeM]. Fiz.: Unitate de lungime întrebuinfată în spectroscopie : 1 A = 10”8 cm. b. piiranomefrul lui Meteor. V. sub Radiajie atmosferică, instrumente de măsură. 7. pirgeometrul iui Meteor. V. sub Radiafie terestră, instrumente de măsură. 8. /vr pirheliometrul lui Meteor. V. sub Radiafie solară, instrumente de măsură. 9. Anguillulina tritici S. Agr. V. Viermele grâului. 10. Anhidridă [anhydride; Anhydrîd; anhydride, anhydrid; ânhidrid; aHrHftpHfl]. Chim.: Combinafie organică sau neorganică, a cărei formare se datoreşte, în principiu, deshidratării unui acid. Anhidridele neorganice se obfin prin oxidarea elementului. Ex.: Dela C, CO2; dela S, SO2; dela P, P2O5; dela Cr, O2O3; dela Mn, Mn207, etc. Anhidridele dau cu uşurinfă reacfii -de adifie cu apa şi formează acidul respectiv. 11. Anhidride acide organice [anhydrides acides'; Carbonsăure Anhydride; organic acid anhydrides; szensavas ânhidrid; KHCJIbie Opra-HHHeCKHe aHrHApHZţbl]. Chim.: Combinafiuni rezultând prin eliminarea unei molecule de apă mtre două molecule ale unui acelaşi acid sau a doi acizi diferiţi. Formula generală: R—C—O—C-Ri, R şi Ri fiind radicali hidrocar- II I bonafi identici sau nu, alifatici O O sau aromatici. Ex.: Anhidrida benzoică (CeHsCO^O. Anhidridele acizilor inferiori sunt lichide, cu miros neplăcut şi înţepător; ale acizilor superiori sunt substanfe cristalizate, inodore. Au puncte de fierbere mai ridicate decât ale acizilor corespunzători. Sunt substanfe pufin solubile în apă. 12. Anhidrit [anhydrite; Anhydrit; anhydrite; anhidrit; aHFH/ţpHT]. Mineral.: Sulfat de calciu anhidru CaS04, care se găseşte ca atare în natură sau e obfinut prin încălzirea gipsului (sulfat de calciu hidratat) la peste 180°. E un mineral cristalizat în sistemul rombic,, fără apă de cristalizare; duritatea 3; gr. sp. 2,9; incolor; prin hidratare se transformă în gips. Se găseşte în depozitele de precipitare marină, asociat cu gips, sare gemă, săruri de potasiu, etc. 13. Anhidroformaldehidanillnă [anhydroformal-dehydeaniline; Anhydroformaldehydanilin; anhy-droformaldehyde-aniline; anhidroformaldehid-ani-lin; aHrH^po^opMajibAerHA-aHHJiHH]. Ind. cc Masă cristalină albă, cu p. t. 135°, care se îngălbeneşte la lumină; e întrebuinfată ca accelerator de vulcanizare în industria cauciucului. 14. Anhidroformaldehidparatoluidină[anhydro-formaldehydeparatoluidine; Anhydroformaldehyd-paratoluidin; anhydroformaldehyde-paratoluidine; anhidroformaldehid-pârâtoluidin; aHrH#p0-(i)0p-Majib/ţerHfl-napaTOJiyH/ţHH]. Ind. cc.: Pulbere galbenă-cenuşie, întrebuinfată în industria cauciucului ca accelerator. 15. Anhidronă [anhydrone; Anhydron; anhy-drone; anhidron; aHrHflpOH]. Microchim.: Denumire comercială pentru percloratul de magneziu trihidratat. Excelent absorbant de apă; din această cauză are o largă întrebuinfare în mi-croanaliza organică, la determinarea hidrogenului (sub forma de apă) din substanţele organice. 10. Anihilare [annihilation; Vernichtung; anni-hilation; megsemmisites; ymnrKWKeHHe, pa3-pyineHHe]. Fiz.: Procesul prin care un electron pozitiv şi unul negativ dispar simultan şi îşi transformă în radiafie electromagnetică întreaga energie (incluziv cea de repaus, egală penfru fiecare cu mc2, m fiind masa fiecăruia şi c vitesa luminii în vid). 17. Anilină [aniline; Anilin; an i line; ani lin; ai-JHJlHH]. Chim.: C6H5NH2. Lichid incolor cu p. f. 184°, care în aer se colorează în galben şi apoi în brun. Inhalată în cantităfi mari, anilina este toxică. Sărurile ei sunt uşor solubile în apă; singur sulfatul e mai greu solubil. Solufia apoasă dă, cu hipocloritul de calciu, o colorăfie violetă trecătoare. Această reacfie e folosită pentru recunoaşterea ei. Anilina este unul din produsele de bază ale industriei chimice organice şi în special ale industriei materiilor colorante. Se fabrică prin reducerea nitrobenzenu-lui cu fier şi acid clorhidric, în vase de fontă, cu agitafie. Pentru a obţine 100 părfi anilină, se întrebuinfează cca 91 părfi be'nzen. In alte procedee se reduce catalitic nitrobenzenul (catalizatori de cupru). Anilina serveşte, în mare parte, la fabricarea negrului de anilină şi a metil- şi etilanilinelor, tiocarbanilidei, parafenilen-diaminei, chinolinei, etc. In comerf, anilina se găseşte sub diferite forme, dintre cari sarea de anilină (clorhidratul de anilină CeHs—NH2HCI) este cea mai cunoscută. 124 i' Anilină, intoxicaţie cu ~ [intoxication par l'aniline; Anilinvergiftung; aniline paisoning; ani-lin-mergezes; OTpaBJieHHe aHHJIHHOM]: Anilina şi substanfele înrudite (benzidina, azoderivafii, acetanilida, diazobenzenul, dimetilanilina, dife-nilamina, paranitroanilina, etc.) provoacă intoxicaţii cu caractere comune, Pătrunderea toxicului se poate face prin piele, pe căile respiratorii şi prin tubul digestiv. Intoxicaţiile se ivesc în diferitele ramuri ale industriei care prelucrează gudronul de cărbune, împreună cu cele datorite altor compuşi derivaţi din gudron şi — în mai mică măsură —- în industriile cari folosesc aceste produse (vopsitorii, laboratoare farmaceutice, etc.)* Intoxicaţia acuta (accidentală, prin respirarea de vapori concentraţi sau inundarea cu lichid) dă somnolenţă, dureri de cap, respiraţie scurtă; în cazurile grave urmează pierderea cunoştinţei, convulsiuni şi cianoză (coloraţia în vânăt a pielei) uneori foarte intensă, datorită formării de methemoglobină în sânge. In intoxicaţia cronică, bolnavii prezintă anemie, puls rar, crampe musculare şi mai ales erupfii ecze-matoase. Eliminarea prin urină a toxicului absorbit continuu produce o iritafie cronică a căilor urinare, urmată de apariţia unor tumori: papi-lomul şi cancerul de anilină, localizate în special în vezică. Papilomul este o tumoare benignă, fără tendinfe distructive, dar se poate transforma adesea în cancer. 2. punct de ~ [point d'aniline; Anilin-punkt; aniline point; anilinpont; aHHJIHHOBâH TOHKa]. Ind. petr.: Temperatura minimă la care o fracţiune distilată dintr'un petrol brut se disolvă complet într'o cantitate egală de anilină anhidră. Punctul de anilină serveşte la determinarea confinutului de hidrocarburi aromatice şi naftenice în benzine, ca şi la calculul indicelui Diesel al motorinelor. Punctul de anilină este în legătură cu parafinitatea combustibilului, adică cu raportul carbon/hidrogen. Din această cauză, hidrocarburile parafinice au cel mai înalt punct de anilină; urmează apoi hidrocarburile nafte-nice, olefinice şi aromatice. Calitatea de aprindere creşte odată cu punctul de anilină. s. Animaiizare [animaîisation; Animalisation; animalization; animâlizâcio; aHHMaJIH3aiţHH], Ind, text.: Tratament aplicat unor articole textile vegetale, pentru a le da o serie de proprietăţi specifice fibrelor de natură animală. 4. Anime [anime; Anime; anime resin; anime gyantâk; aHHMbl (KonaJIbl)]. Chim.: Nume dat unei serii de copaluri, mai ales copalurilor moi din Hymenaea şi unor răşini de provenienţă nesigură, numite şi răşini de Tacamahac. Se cunosc: anime din India de Apus şi din India de Răsărit. 5. Animikit [animikite; Animikit; animikite; animikit; âHHMHKHTj. Mineral.: Mineral constituit dintr'un amestec de Ag cu galena şi nichelină. 6. Anin alb [aune, aune, de montagne; Grau-erle; hoary alder; mezgâs eger; JŞeJiaH OJIbxa]. Silv.: Alnus incana Willd. Arbore din familia betulaceelor; creşte pe malurile râurilor de munte, înalt de 10"*15m. Lemnul este folosit în tâmplărie, imitând, după anumite tratamente, lemnul de mahon, palisandru, abanos. E cultivat uneori pentru ornament şi pentru corectarea torenţilor. Sin. Arin atb. 7. ~ de munte [aune verţ; griine Erle; green alder; hamvas eger; 3eJieHaH OJIbxa]: Alnus viridis DC. Arbust din familia betulaceelor. Creşte în regiunea alpină, înalt de 2v*4 m; lemnul, alb-roz. Scoarţa şi conurile confin tanin. Sin. Aninaş, Liliac de munte. 8. ~ negru [aune, aune commun; Erle, Eller, Schwarzerle; alder; fekete eger; ^epHan OJIbxa (KJieHKan)]: Alnus glutinosa Gaertn. Arbore din familia betulaceelor. Creşte pe malurile râurilor, înalt până la 22 m. Lemnul •— roşu deschis — este folosit în tâmplărie, pentru placaj, cutii de tutun, mosoare. Scoarfa confine tanin 16,5%; lemnul este foarte durabil sub apă. 9. Aninaş. Silv. V. Amin de munte. 10. Anion [anion; Anion; anion; anion; âHHOH}. Chim.: Ionul cu sarcină electrică negativă. Ionii metaloizilor (CI", Br”, etc.) şi ai radicalilor acizi SO4 * NO3”, etc. sunt anioni. 11. Anisian [anisien; anisische Stufe; anisian; ânisziân reteg; aHHCHaH]. GeoL: Etajul inferior al Triasicului mediu de tip alpin, având ca formă caracteristică fosila Ceratites trinodosus. 12. Anisidină. Chim. V. Ortoanisină. 13. Anisol [anisol; Anisol; anisoie; âniszoi; aHH30Jl]. Chim.: Eterul metiiic al fenolului, cu formula: CeHs—O—CH3. Lichid cu p. f. 154°, cu miros plăcut, întrebuinfat ca solvent şi ca materie primă în industria chimică. 14. Anisobară, mişcare Meteor, V» Aer, mişcări de 15. Anison. V. Anason şi sub Uleiuri eterice. ie. Anisofrop [anisotrope; anisotrop; aniso- tropic; ânizotrop; aHH30Tp0IIHbIH]: Calitatea substanfelor de a prezenta anisotropie în raport cu o anumită proprietate a lor. 17. Anisotropie [anisotropie; Anisotropie; ani-sotropy; ânizotropia; aHH30Tp0IIHH]: O sub-stanfă e anisotropă în raport cu o proprietate fizico-chimică a ei, caracterizabilă prin mărimi locale dacă, pentru un punct dat, aceste mărimi variază, după o anumită legef cu direcfia la care se referă. Ex.: Monocristalele, în general. Cristalele din sistemul cubic nu prezintă anisotropie optică, dar o prezintă din alte puncte de vedere. Substanţele cari prezintă anisotropie din punctul de vedere al uneia sau mai multor proprietăfi ale lor, se găsesc în stare cristalizată. Cazul anisotropiei anumitor lichide, v. sub Cristal lichid. îs. Ankaramif [ankaramite; Ankaramit; ankara-mite; ânkârâmit; âHKapaMHT]. Pefr.: Rocă ex-truzivă bazaltică,, melanocrată, bogată în feno-cristale de piiroxeni şi pufina olivină; se găseşte într'o pastă compactă formată din microlite de augit şi titanomagnetit, cu pufin biotit şi labrador. 125 î. Ankaratrit [ankaratrite; Ankaratrit; ankaratrite; ankaratrit; BHKapaTpHT]. Petr.: Varietate de bazalt nefelinic, cu fenocristale de olivină, într'o pastă formată din augit titanifer, nefelin, biotit, ilmenit, perowskit şi, uneori, meii lit. 2. Ankerif [ankerite; Ankerit; ankerit; ankerite; aHKepHT]. Mineral.: Carbonat dublu de Ca şi Fe; cristalizează în sistemul hexagonal. Se găseşte asociat cu siderita în minereurile de fier carbonatate şi este adesea magnezian. а. Ankilostom. V. Anchilostom. 4. Annabergit [annabergite; Annabergit; anna-bergite; annabergit; aHHadeprHT], Mineral.: Ni3As208*8 H2O. Mineral cristalizat în sistemul monoclinic, fie sub forma de cristale capilare, fie masiv sau diseminat. Clivaj perfect (010); duritatea 2,5"'$', gr. sp. 3. Colorat în verzuiu. Mineral de origine secundară, la suprafafa zăcămintelor de nichel. S'a găsit la Annaberg (Saxonia), 5. Anna Spath. Agr.; Varietate de prune. Fructul mare şi foarte mare, de formă sferică, uneori scurt, invers ovoid, cu jumătăfile des-părfite spre vârf prin adâncirea brazdei dorsale. Coloarea pelifei e roşie-vânătă închisă, brumată în albastru deschis. Mîez galben-verzuiu, gras, însă mălăief şi lipsit de dulceafă şi aromă; sâmburele, neaderent. Se coace târziu, în Octom-vrie, şi fine până la începutul lui Noemvrie. б. Annerodit. Mineral.: Samarskit concrescut cu niobit (nume vechiu). Mineral din grupul oxiziJor de niobiu şi tantal. 7. Anod [anode; Anode; anode; anod; aHO/ţ]. Chim. fiz., El.: Electrodul pozitiv al unei pile electrolitice, al unei băi electrolitice, sau al unei descărcări prin gaze sau în vid. 8. ~ de poliodă [anode de tube polyo-dique; Anode einer Mehrpolrohre; anode of a polyode; tobbpolusu cso anodja; aHO# 3JH5K-TPOHHOH TpyOKH]. E/f.: Electrod prin care curentul electric pozitiv intră în interiorul tubului poliodic. 9. Anodic, efecf ~ [effet anodique; Anoden-effekt; anodic effecf; anodikus hatâs; aHO/JHblă 3(|)e6pHH]. Chim. V. Acetanilidă. 8. Antiferment [antiferment; Antiferment; anti-enzyme; erjedesgâtto anyag; aHTH(j)epMeHT]. Chim. biol.: Oricare din substanfele cari apar în organismul animal şi sunt capabile să împiedece acfiunea fermentior. Astfel serul uman are proprietatea de a inhiba în parte acfiunea tripsinei, pepsinei sau a chiagului, şi această proprietate este sensibil mărită dacă se injectează, în prealabil, în sângele subiectului, solufia unuia din fermenţii menţionaţi. Se consideră deci că serul sintetizează antifer-menţi, substanţe cu o constitufie chimică încă neclarificată, cari se opun acfiunii fermenţilor, şi se admite că aproape pentru fiecare ferment organismul animal poate să sintetizeze antifermentul respectiv, dacă necesităţile biologice impun acest fapt. Aşa, în cazul viermilor intestinali, aceştia secretă o antitripsină care îi apără de acfiunea digeratoare a tripsinei. Temperaturi mai mari de 60° distrug acfiunea antagonistă a antîfermenfilor. 9. Antiferment [antiferment; Antiferment; antiferment; erjedesgâtlo szer; aHTH(|>epMeHT]. fad. tuf.: Produs chimic care se adaugă leşiei de tutun, când aceasta este livrată în butoaie sau în damigene, pentru a împiedeca fermentarea. Se foloseşte, de obiceiu, bicromat de potasiu în solufie suprasaturată la rece, în proporţie de 20 cm3 la litrul de leşie,, sau creolină cca 1 litru la 250 litri de leşie. 10. Antiffon [antiphone; Antiphori; antiphone; hangtompifo fuldugo; aHTH(|)OH]. Fiz.: Mic corp de plasticitate suficientă, care se introduce în ureche pentru a o apăra de sgomote intense. 11. Anfiformin. Chim.: Soluţie de hipoclorit de sodiu stabilizata cu hidroxid de sodiu. întrebuinţări: ca desinfectant şi în tehnica bacteriologică, deoarece disolvă multe bacterii, afară de bacilul tuberculozei şi de sporii dalacului. 12. Antifricfiune, aliaje de V. Aliaje de cusinefi. 13. Antifrosto. Produs străin, sub forma unor cristale albe, întrebuinfat ca adaus la mortaruri şi betoane de ciment, penfru a face posibilă betonarea pe timp de înghef, până la —20° (în raport cu cantitatea introdusă) (N. D.). 14. Antifungin. Ind. alim.: Boraful de magneziu întrebuinfat la conservarea cărnii (N. D.). 15. Antigeni [antigenes; Antigene; antigens; antigen; aHTHreHbl]. Chim. biol.: Substanfe specifice, secretate de bacterii, cari determină, în organism, apariţia anticorpilor, Antigenii sunt compuşi dintr'o proteină şi o grupare haptenică, formată dintr'un polizaharid care îi conferă specificitatea. ie. Antigef [antigel; Frostschutzmittel; anti-freeze; fagybiztos folyadek; npe^OXpaHH-TeJib OT 3âMep3aHHfl]. Mş.: Solufie care * » 132 se adaugă în apa de răcire a motoarelor cu ardere internă pentru a-i coborî punctul de înghef. Confine glicerina, glicol sau alcool etilic şi substanţe cari întârzie evaporarea alcoolului şi împiedecă atacarea tuburilor metalice sau de cauciuc. In proporfie de V* antiger şi V* apă,, rezistă până la — 30° şi deci, iama, nu mai este nevoie să fie scoasă apa din radiator. Sin. Antigel. 1. Antigorit [antigorite; Antigorit; antigorite; antigorit; aHTHropHT]. Mineral.: Varietate de serpentin, formată din agregate foioase neregu* late, colorate în verde sau negru. 2. Ântigraf [antigraphe; Abschrift; antigraph; kezi mâsolatţ aHTHrpac})]: Copie manuscrisă de pe un original. — Cu sens peiorativ: apograf. s. Antigmu. Expl'.: Exploziv de siguranţă, folosit în mină, format dintr'un amestec de azotat de amoniu şi dinitronaftalină. 4. Anfigrizutos [antîgrizouteux; schlagwetter-geschutzt; firedampproof; bânyaleg biztos, rob-banâs biztos; 3aiIţHTHaH np0THB0râ30BâH Ha-THpna, CJIOH]. Elf.: Calitatea unui tip de pro-tecfiune mecanică (simbolul P. . m, uneori şi P .. sch). V. sub Proteefiunea mecanică a maşinilor,, aparatelor şi instrumentelor electrice. 5. Anfiîmbăfrânifor [anti viei llisseur; Alterungs-schutzmittej; anti ager; kaucsukvedo szer; Cpe#-ctbo npoTHB CTapeHHfl]. Ind. cc.: Substanţe chimice cari se întrebuinfează ca mijloace de proteefiune contra îmbătrânirii cauciucului, £x.: Fenil-P-naftilamina, aldol-a-naftilamina, etc. (în general fenoli şi amine). e. Antiincrusfant [anti-incrustant; Kesselstein-verhutungsmittel; boiler anfi-scaling composition; kazânkogâtlo szer; aHTHHaKHIIHH]. Mş. V. Des-incrustant. 7. Antiinducfie [anti-induefion; Induktions-schutz; anti-induction; ellenindukcio; aHTHHHJţyK-iţHfl]. Elf.: Procedeu prin care se elimină efectele de inducţie cari au toc prin cuplajul electric sau magnetic dintre două circuite electrice. s- Anîilocal. Telc. V. Dispozitiv antftocal. 9. Anfilogariffm [anfilogarithme; Antilogarithm, antilogarithm; e I len logaritmus; aHTHJI0rapH(})M]: Numărul care admite ca logaritm numărul la care se referă. 10. Antilopă [antilope; Antilope; antelope, antilope; antilop; 3aMlliaJ. Ind. piei.: Piele de antilopă, tăbăcită, întrebuinţată pentru mănuşi şi încălţăminte de lux. Industria pielăriei o imită folosind piei de oaie, de capră, etc. 11. AnfimăSurin. Fung.: Preparat fungicid, cu bază de cupru,, folosit contra mălurii. Antimăiurire. Fung.: Operafiunea de apărare a cerealelor, de mălură, cu ajutorul unor substanfe fhimice. 13. Anfimottiaf, hidrogen ~ [hydrogene anti-monie; Antimonwasserstoff; antimoniuretted hy-drogen; hidrogenantîmoniâf; CypbMflHHCTblă BO-/ţopo/ţ]. Chim.: SbH3. Compus hidrogenat al an- timoniului. Se obţine prin acfiunea acidului dor-hidric diluat asupra unui aliaj de magneziu şl antimoniu, sau prin acfiunea hidrogenului născând asupra compuşilor de antimoniu. Este un gaz incolor, cu miros displăcut. Fierbe la -18° şi se topeşte la -91°. Arde cu o flacără verde albăstruie. Dă o oglindă mai neagră decât aceea de arsen, şi fără lustru. 14. Antimoniafi [antimoniates; Antimoniate; an-timoniates; antimoniâtok; aHTHMOHaTbl], Chim.: Sărurile acidului antimonic. Se obfin din pentoxid de antimoniu, prin topire cu carbonafi sau hidrafi alcalini. Există trei feluri de antimoniafi, acidul antimonic fiind un acid tribazic. îs. Aittimoifik* acid — [acide antimonique; Antimonsăure; antimonic acid; antimonsav; OpTO-cypbMHHaH KHCJlQTa]. Chim.: HâSbO«. Acid al antimoniului. Se obfine prin oxidarea antimo-niului cu acid azotic concentrat, sau prin descompunerea pentaclorurii de antimoniu cu apă. Este un praf alb, aproape insolubil în apă şi în acid azotic. ie. Antimonit. V. Stibină. 17. Antimoniu [antimoine; Antimonium; anti-mony; antimonium; cypbJVia]. Chim.: Sb; nr. at. 51; gr. at. 121,76; d. 6,70* -6,85; p. t. 630°; p. f. 1500°; tri- şi pentavalent. Metaloid de coloare aIbă-albăstruie, strălucitor. Se găseşte foarte rar în natură în stare nativă. Combinat, se găseşte în minereuri ca stibină (Sb2Ss), valentinifă (SbaOa), sertarmontifă (SbgOs). Cristalizează în romboedri; este foarte casant şi are în spărtură o structură lame iară. In stare amorfă, detonează la şoc sau prin încălzire. In contact cu aerul nu se oxidează dar, aruncat în aer în stare topită, arde cu o flacără strălucitoare. Metalurgia antimoniului comportă fazele obişnuite ale extragerii unui metal din sulfura sa naturală: prăjire şi reducere. O treime din producţia mondială de antimoniu provine din subproduse metalurgice. Antimoniul nu are nicio întrebuinţare în stare pură, dar aliat cu plumbul, pe care îl întăreşte, se întrebuinfează pentru plăci de acumulatoare electrice, gloanţe pentru şrapnele (6*r*8°/o Sb), caractere tipografice (15"*30% Sb, Sn şi Pb). Aliat cu fierul, di, aliajul lui Reaumur, iar cu zincul, metalul englezesc. Un aliaj Sb+Cd+Bi se întrebuinfează penfru cupluri termoelectrice. Antimoniul intră, de asemenea, în compozifia aliajelor de cusinefi. Sărurile de antimoniu sunt întrebuinfate în industrie: Triclorura de Sb, pentru brunarea armelor; oxidul, penfru colorarea în galben a sticlăriei şi la prepararea emailurilor; sulfura roşie, penfru colorarea cauciucului,, etc. In medicină, oxiclorura şi o serie de săruri de antimoniu sunt folosite pentru vomitive, purgative, ca stimulente, expec-torante, cauterizante. 1. ~ exploziv [antimoine explosif; explosives Antimon; explosive antimony; robbano antimonium; B3pt»IBHaTaH cypbMaj: Forma nestabilă a antimoniului, obfinută prin electroliza unei solufii apoase a compuşilor halogenafi. Din această cauză este impurificat cu halogenura respectivă. Prin frecare* explodează. 2. trioxid de ~ [trioxyde d'antimoine; Antimontrioxyd; trioxide of antimony; antimonium-trioxid; TpHOKHCb cypbMbi] : SbnOs. Compus oxigenat al antimoniului. Se obfine fie prin arderea antimoniului în aer, fie prin oxidarea lui cu acid azotic diluat. Se găseşte în natură sub forma de minereu. Este un praf galben, aproape insolubil în apă. Se volatilizează la 1560°. Densitatea de vapori ia această temperatură corespunde formulei Sb*Oe. Este insolubil în acid sulfuric şi azotic, dar este uşor solubil în acid clorhidric, tartric, etc. 3. trisuifura de ~ [trisulfure d'antimoine; Antimonfrisulfid; antimony trisulfide; antimonium-triszulfid; TpexcepHHCTaH cypbMa]: Sb2Ss. Compus al antimoniului cu sulful. Se obfine prin topirea sulfului cu antimoniul, sau precipitând cu hidrogen sulfurat o solufie de clorură de antimoniu. Are o coloare roşie-portocalie; se disolvă în acid clorhidric concentrat. 4. Antinomie [antinomie; Antinomie; antinomy; antinomia; aHTHHOMHH]. V. Paradox. s. Antinonnin. Fung.: Preparat insecticid, cu bază de dinitro-o-creozolat alcalin şi săpun. e. Antioxidant [antioxydant; Antioxydant; antioxidant; antioxidâns; aHTHOKCHAaHT]. Ind. cc.: Substanfă care împiedecă oxidarea. V. şi Anti-oxigen. 7. Antioxigen [antioxygene; Inhibitor; anti-oxygen, inhibitor; oxidâciogâtlo anyagok; âHTH-OKCHreH]. Ind. pefr.: Substanfă organică folosită pentru a întârzia sau a împiedeca oxidarea unor produse de natură organică, supuse acfiunii oxidante a oxigenului. Antioxigenii cei mai folosiţi sunt fenolii şi aminele aromatice. Ex.: dibutil p-fenilendiamina. Cantităfi de aproximativ 0,1 %o din aceste substanfe sunt suficiente pentru împiedecarea fenomenului de oxidare. 8* Antiparalel [antiparalele; antiparallel; antiparallel; ellenpârhuzamos ; aHTHna' pajijiejlb]. Geo m.: Calitatea a două drepte orientate sau a doi vectori de a fi pa- Fi ţ32 raleli şi de sensuri opuse .. . . Ig’. ', (f*g 132) Vectori antiparaleli. s- Antiparalelă [antiparallele; Antiparallele; antiparallel; ellenpârhuzamos; aHTHnapajUiejlb-H3H], Geom.: Dacă o dreaptă taie laturile AB, AC ale triunghiului ABC în M, N, astfel încât unghiurile AMN ş>i ACB să fie egale, MN este o antiparalelă la BC. Un cerc arbitrar, dus Pr*n vârfurile B, C, taie din nou laturile AB, AC după o dreaptă antiparalelă. Tangenta în A la cercul circumscris şi latura corespunzătoare a 133 triunghiului ortic sunt antiparalele cu BC. Două antiparalele la aceeaşi bază sunt paralele între ele. 10. Antiplrină [antipyrine; Antipyrin; antipyrine; antipirin; aHTHllHpHH]. Chim.: 1-fenil-2, 3-dlmetil 5-pirazolonă. HC=C—CH» Combinafiune organică din grupul t I pirazolului. P. t. 122°. Se pre- 0=C H-CHS pară sintetic din ester aceti l-acetic. ^ Bază puternică,, monoacidă, crista*- | lizată. Se întrebuinfează ca anal- c6h5 gezic şi antipiretic. 11. Antipol [antipole; Antipol; antipole; ellen- polus; aHTHllOJliOC]. Geom.: Antipolul unei drepte în raport cu o conică e simetricul in raport cu centrul conicei, al polului dreptei în raport cu conica. 12. Antipolară [antipolaire; Antipolare; anti-polar; antipolâris; aHTHlIOJlflpHaH]. Geom.: Antipolara unui punct în raport cu o conică e polara în raport cu acea conică, a simetricului punctului în raport cu centrul conicei. 13. Antipozi [antipodes; Antipoden; antipodes; ellenlâbas; aHTHIIO/ţbl]. 1. Geod.: Doi oameni cari locuesc în puncte diametral opuse pe globul pământesc. — 2. Geom.: Două puncte diametral opuse, pe o sferă. 14. Antipozi optici [antipodes optiques; op-tische Antipoden; optical antipodes; optikai anti-podok; onTHHecKHe aHTHiiOflbi]. Chirii.: Isomeri optici cari rotesc planul de polarizafie al luminii în sensuri opuse. îs. AntiprincipaJe, plane ~ [plâns antiprinci-paux; negative Hauptebenen; negative unit planes; foellensikok; njlOCKOCTH OTpHiţaTeJlbHbiX e/ţH-HHiţ]. Fiz.: Simetricele planelor principale fafă de focarele unui sistem optic. ie. Antiqua [antique; Antiquaschrift; antique; antika betuforma; aHTHKBa (mpH(|)T)]. Arfe gr.: Literă de tipar din grupul caracterelor 'latine. După regulile vechi de gravare, se deosebeau caracterele antiqua obişnuite,, medievale, egiptene * renaissance, italiene şi groteşti. Dintre acestea, se folosesc azi mai ijiult: antiqua obişnuită,, caracterizată prin linii de grosime inegală şî tălpi, medievalul, cu floare lată şi scunda — şi grotescul, cu linii de grosime egală şi fără tălpi: Litera antiqua obişnuită; Litera medieval; Litera grotesc. 17. Anlirrhinum Majus. Agr. V. Gura leului. îs. Antis. V. sub Templu. îs. Antiseptice [antiseptiques; Antiseptica, Des-infektionsmittel; antiseptics; ferlotlenito szerek; npoTHBorHHJiocTHbie, aHTHcenTHHecKHe Be-UţeCTBa]: Substanfe chimice, întrebuinţate pentru combaterea des voi tării bacteriilor în organismele şi în produsele vegetale sau animale. Pentru uzul intern sunt folosite antiseptice cu acfiune mică asupra organismului. Unele sunt capabile să distrugă bacteriile, altele împiedecă înmulţirea lor. Antisepticele sunt otrăvuri protoplasmatice cari turbură echilibrul proteinelor din 134 plasma prin procese de oxidare, de precipitare, de substitufie a unei funcţiuni vitale, sau de schimbare a raporturilor normale de permeabilitate celulară. Aceste procese pot fi reversibile sau ireversibile; în primul caz,. bacteria este împiedecată în desvoltarea ei; In al doilea, este distrusă. Pătrunderea antisepticului în celula microorganismului şi acţiunea substanţei chimice asupra plasmei celulare depind de felul microbului, de natura substanţei chimice şi de factori externi, ca mediul, temperatura, etc. Antiseptice de oxidare sunt: apa oxigenată, cloratul de potasiuu permanganatul de potasiu, clorul (clora-mine) şi, într'o oarecare măsură, cărbunele animal. Cele mai multe antiseptice ca: unele preparate de aluminiu, acidul boric, sărurile metalelor grele, iodul, alcoolul 70%, aldehida formică, fenolul, crezolul, lizolul, creozotul, timo-lul, acidul salicilic, chinozolul, aparţin grupului de precipitare. După puterea antiseptică se împart în substanfe de antisepsie extremă: HgJ2, HJ, H2O2, HgCfe, etc.; foarte puternică: CI, J, HCN, Br, CuCI2, CHCI3, CUSO4; puternică acidul sali-cilic, acidul benzoic; mijlocie: acidul boric; slabă: eterul sulfuric, boraxul, alcoolul etilic, etc.; foarte slabă: KJ, NaCl, etc. In doze mici, multe antiseptice exercită o acfiune excitantă, uneori importantă, asupra înmulţirii microorganismelor tratate. 1. Antisimetria ten sori lor [antisymetrie des tenseurs; Şchiefsymmetrie der Tensoren; antisym-metry of tensors; tenzorok ferde szimetriâja; aHTHCHMMeTpHH TeH3opoB]. C/c. f.; Un tensor se numeşte antisimetric dacă, permutând într'o componentă a lui doi indici de acelaşi fel de varianţă (ambii covarianţi, respectiv ambii con-travarianfi), componenţa îşi schimbă numai semnul, Ex.: Cijhk Cjihk Z Cijkh. Pentru i — j sau k-h, componenta respectivă trebue să fie deci nulă. 2. AntiSoxină [antitoxine; Antitoxinstoff; anti-toxin; toxinellenes anyag, -szer; aHTHTOKCHH]. Chim. biol.: Substanfă activă care intervine în mecanismul biochimic de apărare at organismului. Antitoxinele cuplează toxinele de origine animală sau vegetală, făcându-le inactive. V. sub Glucuronic, acid A/, 3. Antitoxină [contrepoison; Gegengift; anti-toxin; ellenmereg; npOTHBOHAHe]. Mine: Reactiv folosit pentru a înlătura acfiunea- dăunătoare a toxinelor în procedeul de flotaţie. Contra toxinelor reprezentate de sărurile solubile ale unor metale, se adaugă, în turbureala care se flotează, antitoxine, ca varul sau soda, cari transformă sărurile solubile în săruri insolubile (de obiceiu bidroxizi). 4. Antociane [anthocyanes; Anthocyane; an-thocyanes; antociânok; aHTOiţHaHbl]. Chim.: Glicozide naturale. Prin hidroliza lor se obfine un zahar şi agliconele numîte antocianidine (v.) Pigmenţi naturâli cari determină colorile roşii şi albastre ale florilor şi fructelor. 5. Antocianidine [anthocyanidines; Anthocya-nidine; anthocyanidins; antociânidinok; aHTOIţHa-HHflHHbl]. Chim.: Săruri de benzopirrliu cu formula: OH l H C C HC C C-OH H l B I HO-C \'\y -c< C—C H H OH l C. /C—QH: Ch Cianidina Se obţin prin hidroliza antocianelor cu acizi. In natură se întâlnesc trei tipuri fundamentale, cari se deosebesc prin numărul de grupări OH din restul fenilic:pelargonidina, cianidina şi detfinidina, cu una, două respectiv trei grupări OH. Sintetic, se obţin prin condensarea cumarinei cu compuşi orgartomagnezieni. Sărurile sunt de coloare roşie. 6. Antofilif [antophyllite; Arithophyllit; antho-phyllite; antofilit; aHTO^HJIJIHTl. Mineral.: Mineral din familia amfibolilor rombici cu formula chimică: (OH)2(Mg, Fe)7,St8022; rar şi fără însemnătate practică. 7. Antofitoză [anthophytose; Anthophytose r anthophytose; antofitozis; aHT0(J)HT03a). Agr.: Boală a plantelor, provocată de o plantă cu flori (Anthophyta), care iţBe-TOe/ţa], Agr.: Operaţiunea de strângere şi distrugere a gărgăriţei florilor de măr (Anthonomus pomorum) executată zilnic, dela apariţia acestora şi până la începutul pontei. Gărgăriţele căzute, prin scuturarea pomilor, pe pânze sau foi de cort întinse sub ei, se adună şi se ard. 9. Antoxyl. Ind. iext.: Amestec de alcooli graşi sulfonaţi şi de solvenţi ai grăsimilor întrebuinţaţi în industria textilă ca impregnant şi emulsionant (N. D.). 10. Antoz. Ind. cc.: Antioxigen cu bază de paraaminofenol butiraldehidă, întrebuinţat în industria cauciucului (N. D.). u. Antozoare [anthozoâires; Antozoa;anthozoa; antozoâk; aHT030H (KopauiJiOBbie nOJiHnhi)]. Paleonf. V. Coralieri. 12. Antracen [anthracene; Anthracen; anthra-cene; antracen; aHTpaiţeH]. Chim.: Cristale albe cu p. t. 217°; p. f. 351°. Intră în proporţie H ^ H de cca 1 °/o în gudroa- nele cărbunilor de pă- f-j£ q q cu mânt, şi anume în frac- I II | 1 ţiunea uleiu de antra- HC C C CH cen (270° *"320°).. Cea \ / \ ✓ mai mare parte din an- ' ' tracenul obţinut din gu- droane este întrebuinţată la fabricarea mate- 135 riilor colorante antrachinonice. Uleiul de antracen este întrebuinfat mult ca fungicid (sub numele de wcarbolineum,,)l la impregnarea lemnului şi în agricultură. V. Carbolineum, Fungicide. 1. Antracenic, uleiu ~ [huile anthracenique; .Antracenol; anthracene oii; antracen olaj; aHTpa-IţeHOBOe MacJIO]: Produs obfinut prin distilarea gudronului brut între 270° şi 320°. Răcit, se prezintă sub forma unei paste untoase de coloare galbenă-verzuie şi confine mici cantităţi de naftalină, antracen, etc. Gudronul confine 6***15% uleiuri antracenice. 2. Antracenol. Insecticid agricol, compus din emulsie de uleiu de antracen, în apă cu săpun şi cu un agent de înmuiere (N. D.). s. Antrachinonâ [anthraquinone; Anthrachinon; anthraquinone; antrakinon; aHTpaXHHOH]. Chim.: Chinonă obfinută prin oxidarea antracenu lui; j_j 9 H constitue substanfă de q I q bază a multor materii y \ S \ / \ colorante (alizarrnă, MC C C CH indantren, etc.). Se pi t ® t L, prezintă sub forma de ' \ / \ / \ / cristale gălbui; nu are C . C C miros; nu este volatilă. H ® H Este greu solubilă; apa regală nu o atacă. Prin reducere se obfine antra-hidrochinona, tautomeră cu oxantrona, cu închiderea colorii în brun. 4. Antracit [anthracite; Anthrazit; anthracite coal; antracit; aHTpaiJHT]. Mine: Cărbune humic, amorf, de coloare neagră lucioasă; duritatea 2,5'”3 şi'gr. sp. 1,4***1,7. Analiza medie: 87°/oC, 2,5% H, 2,5% O + N, 1% S, 1% H2O, 6% cenuşă şi o putere calorifica de 7670 * *9200 kcal/kg. Este cărbunele cu cantitatea cea mai mică de materii volatile, din care cauză arde cu o flacără scurtă şi fără fum. Produce un cocs pulverulent. a. Antracnoza fasolei [anthracnose des hari-cots; Fleckenkrankheit der Bohnen; bean anthracnose; a bab foftossâga; aHTpaKH03 <|)aC0JIH]. Agr,: Boală a fasolei, produsă de o ciupercă numită Glomerella Lindemuthiana din familia gno-moniâceelor. Atacă frunzele şi păstăi le. Se manifestă prin aparifia unor pete brune cu o margine roşietică. Infecţia poate trece şi pe boabe. Ca măsură preventivă se recomandă desinfectarea seminţei. c. ~ mazării [anthracnose des pois; Antrak-nose der Erbsen; pea anthracnose; a borso foltossâga; aHTpâKH03 ropoxa]. Agr.: Boală a mazării produsă de ciuperca Mycosphaerella pinodes (Ascochyta Pisi) din familia micosferelaceelor. Atacul se manifestă pe frunze, pe stipule şi păstăi, prin aparifia unor pete aproape circulare de coloare galbenă, cu o margine brună roşcată. Infecţia poate trece şi pe seminţe. Se recomandă desinfectarea seminţelor ca mijloc de prevenire şi combatere a acestei boale. 7. ~ punctată a vifei de vie [anthracnose de la vigne, charbon; sdwarzer Brenner; vîne anthracnose, smut; szollovesszo foltos antrak-nozâja; aHTpaKH03 BHH0rpaAH0H jio3bi]. Agr.: Boală a vifei de vie produsă de Ciuperca Elsinoe Ampelina (Gloeosporium ampelophagum) din familia plectodisceiaceelor. Atacă mai ales frunzele, mai rar ramurile şi boabele. Se manifestă prin pete neregulate, brune-negricioase, risipite pe suprafafa frunzelor. In mod obişnuit, pentru combaterea acestei boale sunt suficiente stropirile cu zeamă bordeleză, care se foloseşte şi contra manei. Când atacul este puternic, se recomandă sulfurizarea, prăfuirea cu var sau prăfuirea cu un amestec de sulf cu var, în proporţie de patru părfi sulf şi cinci părfi var gras. 8. Antracolitic. GeoI. V. Permo-carbomfer. â. Anfranllaf de metil [anthranilate de methyle; Methylanthranilat; methyl anthranilate; metil-an-tranilât; MeTHJlOBblH âHTpaHHJiaT]. Chim.: H2N—CeH*—COO—CHs. Cristale incolore, cu miros plăcut de portocale, p. t. 25°, p. f. 127®, întrebuinţate în parfumerie. 10. Antranilic, acid ~ [acide anfhranilique; An~ thranilsăure; anthranilic acid; antranilsav; aHTpa HHJlOBaH KHCJIOTâ]. Chim.: NH2 — CeH4 — COOH. Acid o-amino-benzoic. Se obţine din anhidrida ftalică. E întrebuinţat la fabricarea indigoului. Esterul său metiiic este componentul mirositor al uleiului de iasomie, de portocale şi tuberoze, 11. Anfranol. Chim.: Alcool obţinut prin reducerea antrachinonei cu OH staniu şi acid acetic. H j H Se prezintă sub forma' / V de ace lucitoare, slab HC C C CH gălbui, cu p. t. 163*-- I l II I 170°. Serveşte la pre- /^\ S pararea benzantronei C C C folosită în industria H H H materiilor colorante. qo 12. Antrarufin.C^jm.:HO-C6H3\^/C6H3~OH. 1,5 dioxiantrachinonă. Se prepară prin tratarea acidului antrachinondisulfomc cu lapte de var sau carbonat alcalin. Se prezintă sub formă de foiţe galbene cu p. t. 280°, solubiJe în alcool. Serveşte la prepararea unor materii colorante (alizarinsafirel). 13. Antrax. V. Dajâc. i4« Antrenare [entraînement; Antriebsart, Antrieb, Mitreissen; drive; meghajtâsi mod, meghaj-tâs, meginditâs; npHBOA, nepefla^a]. Tehn.: 1. Fel de legătură între maşina motoare şi maşina acţionată de ea. Antrenarea se poate face‘prin cuplare directă, prin curele, cabluri, angrenaje, fricţiune, şurub 1ără fine, etc. Sin. Atac. După sistemul de grupare a organelor, antrenarea poate fi: 15. ~ individuală [entraînement individuel; Einzeiantrieb; individual driva; kulonhajtâs; HH#H-BHflyaJlbHblii npHBOfl], când fiecare maşină antrenată îşi are motorul ei (aproape totdeauna electric). Prezintă o bună adaptabilitate a antrenării la maşina unealtă, în ce priveşte puterea, turaţia şi comanda. Motorul nu merge în gol şi deran- jamentele lui afectează numai maşina respectivă. Poate fi directă sau indirectă, după cum motorul este legat direct la maşina de antrenat sau e legat prin intermediul unei transmisiune reduc-toare, (a, b, c, fig. 1331; Fig. 133. Sisteme de antrenare, a) antrenare individuală directă; b) antrenare ihdiv'iduală indirectă cu motor trifazat; c) antrenare individuală indirectă cu motor de curent continuu reglabil; d) antrenare de grup directă; e) antrenare de grup indirectă; f) antrenare generală. 1. ~ de grup [entraînement en groupe; Gruppenantrieb; group drive; csoporthajtâs; rpyn-IIOBOH npHBO#]: Motorul antrenează prin intermediul unei transmisiuni un grup de maşini de acelaşi tip. Subdiviziunea vitesei se obfine prin conuri etajate (v.) sau cutii de vitese (v.). Poate fi şi ea directă sau indirectă (d, e, fig. 133). 2. *** generală [entraînement general; Ge-samtantrieb; general drive; osszhajtâs; oâlIţHit npHBOjOţ]: Un singur motor antrenează printr'o transmisiune toate maşinile dintr'o hală. Sistem greoiu, care consumă multă energie şi are intervale de turafii limitate de transmisiunile intermediare (f. fig. 133). V. sub Organ de antrenare. La vehiculele automobile antrenarea poate f«* s. ~ în fafă [commande de l'essieu d'avant; Vorderradantrieb; front-wheel drive; mellso meg-hajtâs; npHBOfl nepeflHHro KOJieea]. Auto.: Antrenarea rofi lor din fafa ale vehiculului. Prezintă avantajul unei stabilităţi mai mari pe cale, deoarece forfa de tracfiune acţionează şi pentru menţinerea direcfiei. La curbe, vehiculul poate merge cu o vitesă mai mare. 4. ~ în spate [commande de l'essieu d’ar-riere; Hinterradantrieb; rear-wheel drive; hâtso-tengely meghajtâs; nepefla'ia 3a#Hflro KOJieea], Auto.: Antrenarea roţilor din spate ale vehiculului, care dă un mers mai pufin stabil. Conducătorul vehiculului urmează să intervină la orice deviere din echilibru pe cale. s. Antrenare [entraînement; Mitreiljen; en-trainment, priming; elsodrâs; yBJieneHHe]. Mec.: Fenomen prin care un curent de fluid sau de corp dispers imprimă unui mediu sau unor corpuscule străine, cari se găsesc în el sau în contact cu el, o vitesă mai mică sau egală cu a fluidului. Ex.: Apa de căldare cu substanfe în suspensie formează o spumă care e antrenată uşor în coş de aburul de tiraj; cărbunele praf e antrenat uşor în camera de fum de gazele de ardere, mai ales în cazu-l tirajului forfat, 9. Antrenare [entraînement; Mitfuhrung; en-trainment; elragadâs; yBJieHeHHe]. Elf.: Vitesa de propagare a undelor electromagnetice în fluidele în mişcare fiind diferită de cea din fluidele în repaus, s'a admis ca fluidele antrenează parţial eterul electromagnetic, cât s'a crezut că probema vitesei eterului e o problemă adecvată. 7. Antrenare. Chim.: Fenomen prin care o substanfă care distila la o temperatură relativ joasă face să distile la acea temperatură şi o altă substanfă, care are aceeaşi tensiune de vapori, dar care, singură, ar distila ia o temperatură superioară, eventual s'ar descompune înainte de a distila. In industrie se practică: 8. ~ a cu vapori [distilation â entraînement â la vapeur; Wasserdampfdestillation; steam dis-tillation; vizgoz desztilâlâs; neperOHKa npH nOMOiiţH HarpGBâHHH napOM]. Chim.: In- troducerea unei vine de vapor* de apă peste substanfa de distilat. Amestecul astfel obfinut dintre substanfa de distilat şi vaporii de apă va fierbe la o temperatură mai joasă,, pentru care corespunde o presiune de distilare egală cu suma dintre presiunea vaporilor de apă şi a substanţei de distilat. Procedeul se foloseşte la distilarea substanfelor greu volatile sau uşor al-terabile la temperaturi ridicate şi penfru cari e deci necesar să se coboare temperatura de distilare. 9. Antrepozit [entrepot; Lagerhaus; de-pot, warehouse; kdzraktâr, vâmraktâr; CKJia#]. Tehn.: 1. Loc sau magazie în care se pun mărfurile în depozit. — - 2. Loc sau magazie în care se pun mărfurile în depozit, rămânând supuse unui regim special din punctul de vedere vamal, comercial, de gaj, militar, termic, etc. 1. Antrepozit frigorific [entrepot frigorifique; Kuhlhaus; cold store; hutohâz; XOJIO/ţHJIbHHK]. Ind. frgv; Clădire construită special pentru amenţine frigul, cu scopul de a primi în depozit alimente uşor alterabile la căldură. Se construesc de obiceiu cu încăperi de temperaturi diferite spre a se putea depozita alimente diferite. 2. vamal [entrepot de douane; Zollnieder-lage ; custom warehouse ; vâmraktâr ; TaMO-JKeHHblH CKJia/ţ]: Locul sau magazia în care se pun mărfurile în depozit fără a plăti taxele vamale, urmând ca acestea să se achite la ieşirea din antrepozit. 3. Antreprenor [entrepreneur; Unternehmer; contractor; vâilaikozo; nOflpHflHHK, nocTâBiiţHK]. Tehn., Ec. t.: Persoană care conduce pe răspundere proprie o întreprindere economică, întrebuinţând muncă salariată. Când antreprenorul semnează lucrări tehnice de specialitate, trebue să aibă autorizaţia legală pentru specialitatea respectivă. Ex.: Antreprenor de cadastru, de construcţii, de instalaţii, etc. 4. Antrepriză [entreprise; Unternehmung; en-terprise; vâllalat; npe^npHHTHe]. V. întreprindere. 5. Antretoază [entretoise; Stehbolzen; stay boit, distance piece; tâmcsavar; pacnopHblH 6ojit, 60JlT0Ban CBH3b]. Mş.: -Bară 'de distanţare, care leagă între ei, pentru consolidare, doi pereţi plani ai unei căldări cu abur. La căldările de locomotive se consolidează prin antretoaze pereţii laterali, peretele de racordare şi placa portală a căldării verticale cu pereţii corespunzători ai focarului. Se confecţionează din bare rotunde standardizate, din material identic cu al cutiei de foc (cupru, oţel aliat, metal Monel). Se Fig. 134. Antretoaze. a) antretoază normală: 1 peretele căldării verticale, 2 peretele focarului; b) antretoază cu cap sudat: f peretele focarului, 2 peretele căldării verticale; c) antretoază montată prin procedeul de umflare: 1 peretele căldării verticale, 2 căpăcel de închidere, 3 peretele focarului; d) antretoază articulată: 1 căpăcel, 2 Înşurubare, 3 corpul an-treîoazei, 4 peretele focarului, 5 cap de articulaf'e. fixează în cei doi pereţi prin înşurubare: un filet Whitworth în continuare, la ambele capete. Etan- 137 şeitatea se obţine fie prin filetul ajustat fin în găurile curăţite perfect, fie prin umflarea, cu priboiul, a corpului subdimensionat, al antre-toazei. Antretoazele sunt găurite pe întreaga lor lungime, pentru ca, în caz de rupere, să poată fi uşor identificate prin apa care ţâşneşte din ele. Pentru a nu intra aer rece în focar, capul exterior este astupat cu un cuiu (ştift). Capetele antretoaze lor se căpuesc. La cutiile de foc, de oţel, montarea antretoazelor se face prin sudură electrică; în acest caz nu se mai filetează capetele (fig. 134). 6. ~ articulată [entretoise â tete articulee; gelenkiger oder beweglicher Stehbolzen; flexible stay boit; mozgofeju tâmcsavar; HiapHHpHblK pacnopHblH 6ojit, inapHHpnaH CBHSb]: Antretoază cu capătul interior fixat în perete prin înşurubare, capătul ei exterior fiind articulat într'un cap de articulaţie înşurubat în peretele căldării verticale (d, fig. 134). 7. Antretoază [entretoise; Quertrăger, Quer-verband; transverse girder; kereszttarto, ke-resztkotes; nonepe^Haa CBH3b hjih 4)epMa]. Cs.: Legătură transversală, efectuată din loc în loc între două grinzi sau şine longitudinale, pentru a rigidiza ansamblul; constitue uneori şi un element de rezistenţă, repartizând forţele pe grinzile principale (fig. 135 şi 136). Se executa ca grindă cu inimă plină, grindă cu zăbrele, sau din fiare profilate, etc. Fig. 135. Antretoază cu inima Fig. 136 Antretoază plină (la poduri mefaiice). de distanfare. 8. Anlret, Antreu (în Moldova). V. Vestibul. 9. Antropomorf [anthropomorphe; anthropo- morph; anthropomorph; antropomorf; aHTpono-MOp(J)HHeCKHH]: Relativ la antropomorfism sau ţinând de antropomorfism. Ex.: Concepţie antropomorfă. 10. Antropomorf [anthropomorphe; Anthropomorph; anthropomorph; antropomorf; aHTpono-Mop(J)HbiH, Heji0BeK0-06pa3Hbifi]. Arte: Obiect de artă sau reprezentare decorativă cu formă de fiinţă omenească. 11. Anuar [annuaire; Jahrbuch; annuary, year- book; evkonyv; e}Kero;ţHHK]: 1. Publicaţie anuală conţinând un rezumat al evenimentelor din anul care se încheie şi date statistice, administrative etc., pentru anul următor. — 2. Pu- 138 blicafie oficioasă anuala arătând starea şi mişcarea personalului din anumite profesiuni. — 3. Publicaţie anuală de specialitate a instituţiilor de ştiinţă, de administraţie, etc. Exemplu: 1. Anuar hidrografic [annuaire hydrographique; tiydrographisches Jahrbuch; hydrographic year-book; vizrajzi evkonyv; rHjţporpa^HHeCKHH £}Kero#HHK]: Publicaţie statistică anuală a Direcţiunii Apelor, cuprinzând următoarele: Indexul alfabetic al staţiunilor hidrometrice; tabloul staţiunilor hidromeVice cu limitele variaţiilor de nivel înregistrate, altitudinile „zero"-ului mirelor hidrometrice, suprafeţele basmelor de recepţie, anul înfiinţării şi situaţia actuală a staţiunilor hidrometrice; tabloul hidrogradelor pentru staţiunile hidrometrice de ordinul întâiu; tablouri cu variaţiile zilnice ale nivelului apei curgătoare cu mediile lunare şi anuale; diagrame asupra variaţiei nivelului apei în timp de un an, la staţiunile hidrometrice principale grupate pe cursuri de apă; măsurători de debite; studii asupra regimului râurilor importante şi observaţii generale asupra raportului dintre precipitaţiile şi debitele scurse; harta hidrografică. 2. Anuitate [annuite; Annuităt, Jahresgebuhr; annuity, anual instalment; jâradek, evjâradek; e>Kero/ţHafl imaTa, r0/ţ0B0H b3hoc]: 1. Sumă fixă sau variabilă, care se plăteşte anual, un anumit număr de ani, pentru a stinge o datorie sau pentru a constitui un fond. — 2. Taxă anuală care se plăteşte pentru brevetele de invenţie şi de import. V. Taxă anuală. s. Anulare [anhulation; Annullierung; annula-tion, annulment;. megsemmisites; aHHyjrapo-BaHHe], Maf.: Egalarea cu zero a unei expresiuni. 4. Anunciator [annonciateur; Meldezeichen; annunciator; jelzokeszulek; OnOBemaJOlIţHH CHr-HaJI, 3yMMep]. Tehn.: Aparat care anunţă anumite modificări de regim ale unui sistem tehnic. In telefonie, aparat care, într'o centrală telefonică manuală, atrage atenţia operatorului. Dacă-i atrage atenţia asupra faptului că un abonat chiamă, anunciatorul se numeşte 5. ~ de apel [annonciateur d'appel; Anruf-zeichen; calling signal; felhivojel; BbI3bIBH0H npH6op]. 6. Anvelopă [enveloppe; Laufdecke des Rei-fens outer cover, tire ; kopeny ; IIOKpbllllKa aBT0M06HJibH0H IUHHblj. Auto'.: Piesă exterioară a pneului, construită după un profil special, pentru o bună fixare pe jantă, o protecţiune a camerei şi o rulare sigură pe cale. Este construită din cauciuc vulcanizat şi provăzută cu un număr de inserţii de pânză de mătase, de bumbac sau (în talon) de oţel, pentru obţinerea unei bune rezistenţe şi elasticităţi. După suprafaţa de rulare, se deosebesc anvelope obişnuite şi anvelope antiderapante (fig. 137 şi 138). In vorbirea curentă, anvelopele se numesc cauciucuri. V. şi Dimensiunile anvelopelor. Fig. 137. Anvelopă obişnuită. Fig. 138. Anvelopă antiderapantă. 7. Anvergură [envergure; Spannweite; span; szârnykiterjedes; pa3Max (KpblJia)]. Av.: Distanţa dintre extremităţile unei aripi de avion, măsurată perpendicular pe axa lui longitudinală. 8. Aonidiella perniciosa Comst. V. Păduchele din San Jose. 9. Apă [eau; Wasser; water; viz; BO#a], Chim.: H2O. Lichid incolor, străveziu, fără miros, fără gust, care la presiunea normală (760 mm Hg) se transformă în vapori la 100° (p. f.). Fenomenul are loc cu absorpfie de căldură şi sunt necesare 539 kcal pentru fiecare kg. Volumul vaporilor este de 1651 de ori mai mare decât cel corespunzător masei lichide. — In strat gros, este uşor colorată în albastru. Cea mai mare densitate o are la 4°; 1 cm3 de apă cântăreşte, la această temperatură, 1 g; masa corespunzătoare serveşte ca unitate de masă în fizică. Apa pură conţine 11,11 părţi în greutate hidrogen şi 88,89 părfi în greutate oxigen. In molecula apei în stare de vapori, cei doi atomi de hidrogen sunt legaţi de ‘ O oxigen la distanfe interatomice egale (^ 0,96 A), formând la atomul de oxigen un unghiu de 104°. Sinteza apei se realizează producând descărcări electrice printr'un amestec de două volume hidrogen şi unul de oxigen, conform ecuaţiei: 2 H2 + O2 = 2 H2O +136 cal. Apa se formează la oxidarea substanţelor cari conţin hidrogen în molecula lor, cât şi la reducerea oxizilor metalici. De asemenea, este produsul principal de descompunere într'un mare număr de reacţii chimice. Poate fi descompusă de către unele metale (ca sodiul, potasiul şi fierul înroşit), în hidrogen şi hidraţii respectivi. Apa este solventul cel mai obişnuit pentru majoritatea substanţelor neorganice şi pentru multe substanţe organice. Apa este foarte pufin ionizată; la temperatura normală, la 10 000 000 litri 139 apă se găsesc 1 g ioni de oxidril şi 1 g ioni de hidrogen; din această cauză ea nu conduce curentul electric decât într'o măsură extrem de redusă. Pentru desvoltarea viefii pe pământ, apa joacă un rol de primul ordin. Ea înlesneşte şi reglează procesele fizico-chimice ale celulei, difuziunea substanfelor nutritive în celulă şi ţesuturi şi tot în ea sunt disolvate proteinele, substanfe principale ale organismului. Apa ia, parte la digestie şi reglează căldură organismului prin evaporarea pe care o produce la suprafaţă. Consumul de apă al unui om normal este de cca 2„5 litri în 24 de ore. Plantele confin apă până la 95% din greutatea lor; animalele mari şi omul,, 60"’70%. După natura lor, apele se pot clasifica în: î. I. Apă de adâncime [eau souferraine; Unter-grundwasser; underground water, subsoil water, subterranean water; talajviz; rpyHTOBan, 110#-IlOHBeHHâH BO^a]. GeoL: Apa care se găseşte în interiorul scoarfei terestre la mari adâncimi, caracterizată printr'un confinut ridicat de săruri şi gaze. — Deosebim: 2. ~ aderentă [eau d'adhesion; Haftwasser; adhesion water; tapado viz; npHCTaiomaH BO#a]. GeoL: Apă subterană care aderă la suprafafa particulelor de pământ în regiunea în care nu este în legătură cu pânza de apă subterană sau Cu infiltrafiile. 3. ~ arteziană [eau artesienne; artesisches Wasser; artesian water; ârtezi viz; apTe3HaHC-Kâfl BO^a]. Hidr.: Apă subterană care se găseşte la o presiune mai mare decât presiunea atmosferică, şi care fâşneşte din pământ la o oarecare înălţime, direct sau în urma unui foraj executat până la stratul de apă. Pânza de apă arteziană e cuprinsa, de obiceiu, între două straturi impermeabile (fig. 139). Fig. 139. Apă de adâncime. Oj) primul orizont (freatic); 02) al doilea orizont (sub presiune); px) puf cu apă cu nivel liber; p2) puf cu apă ascendentă; p3) puf cu apă arteziană. 4- ~ ascendentă [eau ascendante; aufstei-gendes Wasser; ascendent water; feltoro viz; BoexoAHmaH, noAbiMatomancH Bo^a], Hidr.: Apă care se ridică într'un sondaj, fără a ajunge la suprafafa terenului, şi provine dintr'o pânză de apă freatică (fig. 139). s- ~ capilară [eau capillaire; Kapillarwasser; capillary water; hajcsdvessegi viz; KanHJlJinp-Haa Bo^a], Agr.: Apa care circulă în sol prin spaţiile capilare. E folosită de plante; nu se pierde prin infiltrare; se împuţinează prin evaporare directă sau prin absorpfie de către rădăcinile plantelor. 6. ~ de condensare interioară [eau de con-densation interieure; inneres Kondensationswasser; internai condensation water; belso lecsapodo viz; BO^a BHyTpeHHeii KOH/ţeHcaiţHH]. Agr.: Apa care se condensează în porii solului. In anumite regiuni joacă un rol important în nutrifia cu apă a plantelor. Sin. Rouă interioară. 7. ~ de infiltrafie [eau d'infiltration; Sicker-wasser; percolating water, leakage water; beszi-vârgott viz; HHCjîHJibTpaiţHOHHaH BO/ţa], Hidr.: Apă subterană în mişcare descendentă vizibila, cuprinsă în zona subterană aerisită, puternic influenţată de forfele capilare. 8. ~ de mină [eau de mine; Grubenwasser; mine water; bânyaviz; py^HHKOBaH BO/ţa]. Mine: Ape de infiltrafie cari pătrund în mină prin lucrările cari interceptează strate acvifere, roce poroase, fisurate, sau caverne purtătoare de ape, suprafeţe de rupturi (de falii, încălecări, etc.), surpături, vechi exploatări inundate, etc. Unele ape de mină au în solufie diferite săruri (mai ales la exploatările de sare) sau acizi (la unele mine metalifere), în care caz pot ataca părfile metalice ale utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor subterane. Aceste ape îngreunează lucrările de exploatare. De aceea trebue să fie captate şi evacuate din mină. 9. ~ de sinclinal [eau de synclinal; Synklinal-wasser; syncline water; szinklinâlviz; CHHKJIH-HaJIbHaa BO#a], Ind. petr.: Apă sărată, din stratul de fifeiu, situată în sinclinal. In compozifia ei intră peste 80% cloruri de sodiu, de calciu, de magneziu şi dş amoniu şi săruri ale acizilor naftenici. De obiceiu e lipsită de sulfaţi. E întrebuinfată în scopuri terapeutice şi la extragerea iodului. Apele din formaţiile Meoţianului confin, în fara noastră, până la 250 g săruri la litru, iar cele din Dacian până la 100 g 10. ~ de zăcământ. V. Apă de sinclinal. ii ~ filtrantă [eau filtrante; Filterwasser; fii-tering water; szuremlesi viz; npoCOHHBlIiaHCfl BQ#a]. Hidr.: Apă subterană provenită din mfil-trafie, şi care — la partea superioară — este în legătură cu apa de suprafafă (de râu, canal, lac), iar la partea inferioară cu o pânză de apă subterană. 12. ~ fosilă [eaufossile; fossiles Wasser; fossil water; fosszil viz, os viz; no/ţseMHatf BO/ţa BKJIfOHeHIIâH Me>K^y CJIOHMH HecjDTH]. ind. petr.: Strat de apă subterană intercalat între orizonturi petrolifere. Apa fosilă este în generai sărată şi nu are nicio legătură cu suprafafa. Ea apare în timpul forării unei sonde, în care caz trebue izolată prin cimentare. Sin. Apă veterică. 13. ~ freatică [eau phreatique; Grundwasser; subsoil water, underground water; talaj viz; IIOA~ no^BemiaH, rpyHTOBan BO/ţa]. GeoL: Pânză de apă subterană din care se alimentează, în mod obişnuit, pufurile, fântânile şi izvoarele (fig. 139). 140 î. Apă higroscopică din sol [eau hygrosco-pique; hygroskopischesWasser; hygroscopîc water; higroszkopikus viz; THrpoCKOnHHeCKaH BOfla]. Agr.: Apă sub forma de pelicule foarte subfiri, alcătuite din unul sau mai multe rânduri de molecule de apă, sub presiuni înalte, având alte proprietăţi fizice decât apa liberă. Fiind puternic adsorbită la suprafaţa particulelor de sol, nu poate fi folosită de către plante. 3. ~ juvenilă [eau juvenile; Juvenil wasser; juvenile water; juvenil viz, magmâs viz; K)Be-HHJlbHâH BO/ţal GeoL: Apă subterană de origine internă, care rezultă prin condensarea vaporilor de apă din masele de magmă. a. ~ sărată [saumure, eau salee; Salzwasser; salt water, brine; sos viz; COJieHaH BO#a]. Ind. pefr.: Solufie sărată conţinând NaCI, MgCta, urme de iod şi brom, care însoţeşte fifeiul în zăcăminte. Dacă fifeiul confine peste 3 "7 kg sare/vagon, se întâmpină dificultăţi la prelucrarea lui. V. şi Desemulsionare. 4. ~ subterană [eau souterraine; Grundwasser; subterraneous water; talaj viz; nOfl3eMHaH BOfla]. Hidr.: Apa din păturile acvifere ale scoarfei terestre. 5. ~ subterană mineralizată. V. Izvoare minerale. 6. ~ termală [eau thermale; Thermalwasser; thermal water; heviz; TepMajlbHaH BO£a]. GeoL: Apă subterană cu o temperatură peste cea obişnuită. 7. ~ vadoasă [eau vadeuse; vadoses Wasser; vadose water; felszini eredetu talajviz; BaA030-Bafl BOfla]. Mine: Apă subterană de origine externă, care provine din infiIfrafia apelor atmosferice (ploaie, topirea zăpezilor, condensarea cefii, rouă, etc.), şi al cărei debit poate varia cu precipitările atmosferice. s. II. Apă de suprafafa [eau de surface; Tag-wasser; surface water; felszini viz; IIOBepX-HOCTHan BO/ţa]. Geo/.: Apă provenită din pre-cipitafii atmosferice sau izvorîtă din pământ, care curge sau stafionează la suprafafa terenului. -— Deosebim: 9. ~ curgătoare [eau courante; fliefjendes Wasser; flowing water; folyo viz; npOTOHHafl BOfla]. Hidr.: Apă care curge, colectată într'o albie naturală sau artificială, sau într'o conductă. io. ~ de băltire [eau stagnante; stehendes Wasser; stagnant water; âllo viz; 3aCTO&Hafl BO^a], Agr.: Apă care stagnează pe suprafefele plane ale solului sau în depresiunile lui. ti. ~ de băut [eau potable, eau buvable; Trinkwasser; drinkable water; ivo viz; iIHTbeBafl BOfla]. Canal. V. Apă potabilă. 12. ~ de irigafie [eau d'irrigation; Bewâsse-rungswasser; irrigation water; ontozo viz; HppH-rai^HOHHafl BO#a]. Agr.: Apă folosită în irigafie. V. sub Irigafie. 13. ~ de izvor [eau de source; Quellwasser; spring water; forrâs viz; KJllOHeBâH BOfla]. GeoL: Apă care iese din pământ, confinând mai multă sau mai pufină clorură de sodiu( sulfat de sodiu, de magneziu, de calciu şi adesea bicarbonat de calciu şi de magneziu. 14. ~ de mare [eau de mer; Meerwasser; sea water; tengerviz; MopCKâH BOfla]. GeoL: Apa din mare,, provenită din râuri şi fluvii, caracterizată printr'un confinut ridicat de săruri, datorit evaporărilor continue. 15. ~ de ploaie [eau de pluie; Regenwasser; rain water; eso viz; /ţOJK/ţeBaH BO#a]. Meteor, V. Apa din atmosferă. to. ~ de râu [eau de riviere; Fluljwasser; river water; folyo viz; peHHafl BO#a]. Hidr,: Apă care formează râurile şi care, din punctul de vedere al compoziţiei, se caracterizează printr'o fracfiune mică de săruri. Confinutul redus al sărurilor provine din faptul că, apa fiind în mişcare, se pierde o parte din bioxidul ei de carbon, se deranjează echilibrul de disolvare a sărurilor — şi acestea se depun. i7. de şiroire [eau de ruissellement; rinnendes Wasser; stream water; csorgedezo viz; pyMbeBafl BO#a]. GeoL : Apă care, în timpul ploilor, se scurge la suprafafa terenului, în şuvife neregulate, alimentează în primul rând torenfii şi nu are o albie permanentă. îs. -v/ dulce [eau douce; Susswasser; fresh water; edes viz; npecHan BOfla]. Geo/.; Apă de izvoare,, de râuri, lacuri, care are un confinut potrivit de săruri, putând fi folosită pentru băuf şi spălat. îs. ~ gravitaţională din sol [eau gravitation-nelle; Gravitationswasser; gravitaţional water; gravitâcios viz; rpaBHTaiţHOHHaH BOfla]. Agr.: Apa care nu poate fi refinută de sol şi, datorită forfei de gravitafie, se infiltrează în orizonturi adânci (apă de infiltrafie), sau se scurge la suprafafa pantelor: apă de spălare. Reprezintă o pierdere pentru provizia de apă a solului necesară plantelor. 20- ~ minerală [eau minerale; Mineralwasser; mineral water; âsvânyviz; MHHepaJIbHaH BO/ţal, GeoL: Ape cari confin în solufie, pe lângă săruri, gaze şi substanfe radioactive şi constitue o clasă specială a apelor naturale, prin aplicafiile lor medicinale. Când temperatura apei nu depăşeşte 15°, apa minerală se consideră apă minerală rece; apele minerale cu o temperatură mai înaltă de 15° sunt ape minerale calde. Clasificarea lor se face pe baza compozifiei chimice: ape gazoase, numite şi acidulate, feru-ginoase, sulfuroase, saline, sulfatate, carbonatate sau alcaline. 21. ~ potabilă [eau potable; Trinkwasser; potable water; ivo viz; BOfla rOAHaH flJIH IIHTbH]. Canal.: Apă care îndeplineşte o serie de condifiuni igienice, chimice, biologice şi fizice cerute de regulamentele sanitare în ce priveşte puritatea, confinutul în săruri şi gaze, numărul de germeni pe cm3, coloare, aspect şi gust. Sin. Apă de băut. 22. ~ salmastră [eau saumâtre; Brackwasser; briny water; selejtviz; COJIOHOBaTaH BO/ţa]: Apă cu gust apropiat de gustul apei de mare- 141 1. Apă stătătoare [eau stagnante; stehendes Wasser; stagnant water; âlfo viz; CTOHH3H BO/ţa]. Hidr.: Apă care se adună In depresiuni ale terenului, fără a putea ieşi din ele prin scurgere. 2. w uzata [eau usee, eau residuaire; Abwas-ser; used water; hasznâlt viz; HCII0JIb30BaHHâH BOfla, (6biBinaH b ynoTpedneHHH)]. Canal.: Totalitatea apelor cari trebue eliminate dintr'un centru populat, după ce au fost folosite pentru nevoile particulare, publice sau industriale. 3. III. Âpa din atmosferă [eau atmospherique; atmosphărisches Wasser; atmospheric water; legkorî viz; aTMOC(|)epHaH BOfla]. Meteor.; Apa care se găseşte în atmosferă în fazele: gazoasă, lichidă şi solidă. In stare lichidă şi solidă, ea formează ceata, norii şi ceilalţi hidrometeori. In stare de vapori, ea se manifestă optic prin modificarea transparenţei aerului şi prin ab-sorpţia în diferite regiuni spectrale, ca şi termodinamic, prin intermediul umezelii, impunând un anumit regim proceselor de evaporare, condensare şi sublimare din atmosferă. Masa totală a apei din atmosferă a fost evaluată la 13,26 X 1012 tone. La 0° ar ocupa un volum de 13260 km3. Reprezintă cam a 400-a parte din masa totală a atmosferei şi a 450-a milioana parte din masa pământului. Aproape toată cantitatea de apă din atmosferă se găseşte în troposferă. Schimbări de fază în apa din atmosferă: Intre starea gazoasă, lichidă şi solidă a apei din atmosferă există o trecere continuă, prin condensare, evaporare, vaporizare (fig. 140), sublimare, solidificare, to- v • p pire şi subrăcire. In timpul acestor treceri, fiecare unitate de masă de apă absoarbe sau liberează căldura latentă respectivă. — In particular, condensarea apei din atmosferă se realizează pe suprafeţele răcite, adică isobar (v. Diagrama aerologică), sau în cuprinsul masei de aer, ultima realizându-se pe două F‘9- 14°- Diagrama aerologicâ căi: Prin condensare a aPe‘ ^,n atmosferă la umidi-produsă în urma a- *a*e ^ constantă. S e umid»- mestecului a două tatea maximă, mase de aer umed cu temperaturi şi tensiuni ale vaporilor inegale, şi prin condensarea prin schimbarea de stare a masei de aer, efectuată prin oricare proces în cursul căruia umezeala specifică actuală poate deveni egală cu umezeala specifică maximă corespunzătoare presiunilor şi temperaturilor succesive prin cari trece amestecul în cursul procesului. Subrăcirea, adică rămânerea picăturilor de apă în faza lichidă chiar sub temperatura de solidificare, se poate menţine până la —20°, dacă aerul e liniştit. Picăturilor de apă subrăcite li se datorează givrajul (depunerea ghefei pe avioanele în sbor)^ Sin. Supratopire, Suprafuziune. — Prin sublimarea apei în atmosferă se înţelege — în Meteorologie — atât trecerea directă din faza solidă în faza de vapori, cât şi invers. — Evaporarea în atmosferă e un fenomen extrem de complex şi depinde de următorii factori principali: salinitate, umiditatea aerului, vânt; presiunea atmosferică, întinderea şi forma suprafeţei apei. La aceşti factori se mai adaugă temperatura apei, ca şi radiaţia solară, care măreşte considerabil vitesa de evaporare. V. şi Meteori apoşi (instrumente de măsură). 4. ~ meteorică [eau meteorique; Regen-wasser; atmospheric water, rain water; csapadek viz; flOHCfleBaa BO#aJ: Totalitatea formelor sub cari apa evaporată la suprafafa mărilor şi oceanelor se condensează în stratele ridicate ale atmosferei şi se precipită apoi spre pământ (ploaia, zăpada, roua, bruma, ceafa, chiciura, grindina). s. ~ precipitabilă [eau precipitable; Nieder-scblagwasser; precipitable water; csapadekviz; ocanc/ţaeMaH BO/ţa]: Cantitatea totală de apă cuprinsă într'o coloană verticală de aer de secfiune egală cu unitatea, înaltă până la limita superioară a atmosferei. Se presupune condensată la baza coloanei şi se exprimă prin înălţimea în mm a stratului de apă. In Europa Centrală, înălţimea medie a apei precipitabile este de 26 mm. «. IV. Apă industrială [eau industrielle; Be-triebswasser, Industriewasser, Gebrauchswasser; industrial water; uzemi viz, ipari viz; IipOMblIIIJieH-nan BOfla]. Tehn.; Apa folosită de industrii la alimentarea generatoarelor de abur, la răcirea motoarelor, la fabricarea produselor alimentare sau la spălare în procesul de fabricaţie. 7. ~ brută [eau brute; Rohwasser; raw water; nyers viz; Heo'milţeHHaH, Cblpaa BOfla].Canal.: Apa, în starea în care se găseşte înainte de a intra într’o instalaţie de epurare. Ex.: Apa de râu. înainte de a intra în decantor. s. ~ de alimentare a căldărilor [eau d*ali-mentation des chaudieres; Kesselspeisewasser; feed water for boilers; kazânviz; BO/ţa /ţjifi lîHTaHHH napoBblX kotjiob]. Tehn.: Apa cu care se alimentează căldările de abur. De obiceiu, această apă trebue să fie tratată în prealabil pentru a i se reduce duritatea, evitându-se astfel depunerile de piatră în căldare. 9. ~ de condensare [eau de condensation; Kondenswasser; condensing water; lecsapodo viz; KQHfleHCaiţHOHHaH BOfla]. Mş.: Apă rezultată din condensarea aburului în instalaţiile industriale, care se captează, se trece prin filtre pentru separarea uleiului pe care eventual l-ar conţine — şi se întrebuinţează apoi la alimentarea cazanelor de abur. 10. ~ de constituţie [eau de constitution; Zersetzungswasser; connate water; bomlâsi viz; 142 pejIHKTOBaH, pa3JI05KeHHaH, KOHCTHTyiţHOH-Han BOfla]. Ind. cb.: Apă obţinută ia distilarea cărbunilor uscaţi, care se condensează în răcitor odată cu celelalte produse de distilare. 1. Apă de răcire [eau de refroidissement; Kiihlwasser; cooling water; huto viz; OXJiaîK-flaioman BOfla]. Mş.: 1. Apa întrebuinfată pentru a răci o instalaţie care altfel ar avea o temperatură înaltă şi dăunătoare pentru material. — 2. Apa care se foloseşte la instalaţii de turbine cu aer cald, în răcitorul de aer, penfru a lua căldura aerului ieşit din turbine şi a o trece cejui ce va intra. — 3. Apa care circulă într'un condensator, pentru răcirea şi condensarea vaporilor. 2. ~ de recirculare [eau de recirculation; Rezirkulationswasser; recirculation water; korbe-âramlo viz; peiţHpKyjiHiţHOHHaa BOfla]. Ind. chim.: Apă de răcire, tratată chimic pentru a4 scădea duritatea, şi pompată în mod continuu într'un circuit închis* între condensatoarele în funcfiune (unde are rolul de mediu răcitor) şi turnul de răcire (unde cedează căldura acumulata). Sin. Apă răcită. a. ~ de spălare [eau residuelle; Wascb-wasser; waste water; moso viz; 0Tpa60TaBHiaH, CTOHHafl BO/ţa]. Ind. chim., Ind. petr.: Apa rămasă după rafinarea produselor petroliere cu acid sulfuric. Aceste ape se scurg apoi în vase şi în basine de decantare. 4. ~ epurată [eau epuree; gereinigtes Wasser; purified water; fisztitotf viz; OHHHţeHHafl BO/ţâ]. Tehn.: Apă care a fost curăţită de substanfele antrenate în suspensie, sau disolvate în ea* prin metode mecanice, chimice, etc., după scopul întrebuinfării ei. s. ~ menajeră [eau menagere; Hausabwassfer, Wirtschaftswasser; waste water; hâztartâsi viz; CTOHHaH, X03HâCTBeHHaHBOAa]. Canal.: Apele uzate din gospodării sau, prin extensiune, toate apele primite de o canalizare, afară de cele de ploaie. e. ~ naturală [eau naturelle, eau non epuree; Rohwasser, Naturwâsser; natural Water; terme-szefes viz, nyers viz; HaTypajibHan BOfla]. Mş.: Apă, în starea în care este luată dintr'o sursă, cu materiile organice şi depozitele de săruri respective. V. şi Apă brută. 7. ~ răcită. V. Apă de recirculare. 8. ~ rece [eau fraîche; Frischwasser; fresh water; friss viz; xoJio/ţHaH, CBeman BO#a]. Ind. chim.sp.: Apa care se întrebuinfează în fabrici,, cum este scoasă din puf şi înainte de a fi trecută prin turnul de răcire. După această trecere devine apă răcită sau apă de recirculare. b. ~ reziduală [eau residuelle; Abwasser; residual water; gyâri hasznălt vagy maradek vizek; ocTaTOHHan BO#a, cmbibkh]. Ind. chim. sp.: Apele de scurgere ale unei fabrici. Sunt caracterizate printr'o impurificare foarte mare, în special cu materiile cari se prelucrează în fabrica respectivă Scurgerea apelor reziduale ale unei fabrici este reglementată de legi speciale. io. .Apă agresivă [eau agressive; Beizwasser; agressive water ; maratâ-viz; arpeccHBHaH BO#a], Cs.: Apă care confine substanfe capabile să atace materialul din care este făcută o construcţie. Substanfele cari dau agresivitatea pot exista în apa din natură (de ex. în apa de mare, apa termală, apa sălcie, etc.) sau provin dela apa industrială evacuată într'un curs de apă sau infiltrată în pământ în imediata vecinătate a unei construcţii. ii* Apă amoniacală [eau ammoniacale; Am-moniakwasser; ammoniacal water; amoniâktar-talmu viz; aMMHaHHan BOflaJ. Ind. cb.: Apă care conţine amoniac. Se dă acest nume apelor cari provin din distilarea cărbunilor de piatră la o temperatură înaltă. 12. Apă bidistilată [eau bidistillee; bidistilliertes Wasser; bidistilled water; kâtszeresen desztilâlt viz; ^BaJK^bl /ţHCTHJIJIHpOBaHHaH BO/ţa]. Chim.: Apă preparată în vşse de sticlă, prin fierberea, cu hidrat de potasiu şi permanganat de potasiu, a unei ape odată distilate, pentru a îndepărta urmele de compuşi organici de descompunere şi urmele de grăsimi provenite dela garniturile de etanşare ale aparatului de distilare. 13. Apă celestă. V. Soluţie cupro-amoniacală. 14. Apă de brom [eau de brome; Bromwasser; bromine water; bromos viz; 6pOMO$aH BO/ţa]. Chim.: Soluţie obţinută prin disolvarea bromului în apă; 100 părţi apă disolvă 3,5 părfi de brom în greutate. In prezenţa bromurii de potasiu, solubiiitatea bromului în apă creşte. Când este concentrată, apa de brom are o coloare galbenă; sub influenfa luminii se descompune, cu producere de acid bromhidric şi oxigen. 15. Apă de clor [eau de chlore; Chlorwasser; chlorine water; klorviz; XJIOpHaa BO^a], Chim.: Solufie de clor în apă. Este folosită în laboratoare în locul clorului gazos. 10. Apă de Colonia [eau de Cologne; Kol-nisches Wasser; eau de Cologne; kolni viz; O^eKOJIOH]. Chim.: Lichid obfinut prin disolvarea, într'o solufie alcoolică de 85°/o, a unui amestec în părfi aproximativ egale de uleiu de portocale, cu uleiu de lămâie şi uleiu de Neroîi, solufie peste care se adaugă o cantitate de uleiu de Berga-mote, egala cu aproximativ jumătate din amestecul de uleiuri eterice de mai sus— şi o cantitate de uleiu de rosmarin, egală cu aproximativ un sfert din amestecul de uleiuri eterice menţionate. E întrebuinţată în cosmetică pentru buchetul ei plăcut. Sin. Aqua admirabilîs. 17. Apă de conductivitate [eau de conducti-vite; Leitfăhigkeifswaşser; conductivity water; vezetokepes viz; 3JieKTp0np0B0#HaH BO#a]. Elecfrochim. * Apă de mare puritate, pentru determinările de conductivitate a electroiliţilor. Dacă nu conţine urme de CO2 disolvat, conductivitatea sa este: 0,5:10“6 siemens/crri la 18°. Este greu de păstrat; de aceea, în măsurătorile curente, se întrebuinţează o apă mai puţin pură. V. Apă de echilibru. î. Ap* de gură [eau dentifrice; Mundwasser; 1 mouth water; szâjviz; BO#a ^Jlfl IIOJlOCKaHbH pTa, syâHOâ 8JiHKCHp]. Chim.: Solufie alcoolică aromatizată care,, adăugată tn cantitate mică în apa de spălat gura, exercită asupra fesutului cavită|ii bucale o acfiune antiseptică şi bacteriei dă. Produce şi o sensafie de prospefime. Cele mai frecvente substanfe întrebuinţate la prepararea apelor de gură suni: fenolul, taninul, vani-linaj, cumarina, esteri ai acidului, cinamic şi numeroase uleiuri eterice. 2. Apă de iod [eau iodee; Jodwasser; jodine water; jodos viz; HO/ţHCTafl B0#a]. Chim.: Apă în care s'a disolvat iod până la saturafie; în prezenta iodurii de potasiu, soiubilitatea iodului şi stabilitatea solufiei sunt mărite. 3. Apă de Javel [eau de J.; J.-Wasser; i.-water; J.-viz; }KaBejieBaH BOfla]. Chim.: Solufie obfinută prin introducerea clorului într'un amestec de solufii apoase de carbonat de Sodiu şi carbonat de potasiu. 4. Apă de var [eau de chaux; Kalkwasser; llhne water; meszviz; H3BeCTKOBaH BO^a]. Chim.: Solufie incoloră de hidrat de calciu în apă; (hidratul de calciu este pufin solubil în apă). Cu mai pufină apă, dă o suspensie lăptoasă de var, numită lapte de var. 5. Apă distilată [eau distillee; distilliertes Wasser; distilled water; desztilâlt viz; flHCTHJI-JiHpoBaHHan BOjţa], Chim.: Apa rezultată din condensarea vaporilor de apă în. aparate speciale, numite distilatoare, cu scopul de a se obfine o apă liberă, de săruri şi impurităţi. 6u Apă gazoasă [eau de Seltz; Sodâwasser; soda-water; szikviz; ra3HposaHHaH BO/ţa]: Apă potabilă în care se introduce, la presiune mică (cca 1 • * *2 at)„ bioxid de carbon gazos. Se consumă singură sau în amestec cu siropuri de fructe sau cu anumite băuturi alcoolice. Se comercializează în sticle speciale, sub numele de sifon. 7. Apă glicerinoasă [eau glycerinee; Glyze- rinwasser; spent lye; glicerines viz; rJlHijepH-HOBaH BO/ţa]. Ind. ulei. şt, gras.: Solufie. cu cca 8°/o glicerină, rezultată la scindarea în autoclavă a materiilor grase. Din ea se separă glicerina prin tratare cu acid sulfuric, prin evaporare, concentrare, rafinare şi distilare. 8. Apă grafitoasă [eau graphiteuse; Graphit- wasser; graphitic water; grafitos viz; rpa(|)HTHaa Bo^a]. Tehn.: Zeamă formată din praf de grafit Cu apă şi pufin uleiu, cu care se spoesc formele de turnătorie şi sâmburii pe toate suprafefele lor. Grafitul rezistă la temperaturi înalte ale metalului topit — şi netezeşte şi apără suprafafa de contact a modelului cu lichidul turnat. Sin. Negreală. . 9. Apă grea [eau lourde; schweres Wasser; heavy water; nehez viz; THHCeJiaH BO/ţa]. Chim.: D2O. Compus al hidrogenului greu (deuteriu) cu oxigenul. Se găseşte în apa obişnuită, o parte 143 la 6500, de unde se extrage prin electroliză. Astfel se poate obfine o apă cu 99,99°/o D2O, având d. 1,1056 la 22°; p.f. 101,42° şi p.t.+3,8°. 10. Ap# în echilibru [eau en equilibre; Gleichgewichtswasser; pure conductivity water; egyensulyi viz; ypaBHOBemeHHaH BO/ţaj. Chim.: Apa pură, întrebuinţată în măsurătorile curente de conductivitate a electrolifilor. Se obfine prin dublă distilare. Are pufin CO2 şi conductivitatea 0,8. 10-8 simens/cm la 18°. 11. Apa lui Labarraque [eau de L; L.-şches Wasser; L solution; L.-fele viz; BOfla JladappaKa], Chim.: Numire comercială a unei solufii de hi-poclorit de sodiu, verde-gălbuie, care confine şi clorură de sodiu. Se obfine prin electroliza unei solufii reci de NaCf; sau prin acfiunea clorului gazos asupra unei solufii reci de hidrat de potasiu bri carbonat de sodiu. Se întrebuinfează ca oxidant, desinfectant şi decolorant. 12. Api mineralizată [eau mineralisee; kiinst-lîches Mineralwasser; mineralized water; meşter-seges âsvâmyviz; MHHepaJIH30BaHaH BOfla]. Chim.: Apă potabilă căreia i se adaugă un anumit procentaj de bioxid de carbon, hidrogen sulfurat, pe lângă săruri de litiu, potasiu, etc., astfel încât să se apropie cât mai mult de compozita apei minerale naturale. Apa mineralizată are aceleaşi întrebuinfări terapeutice şi dietetice ca şi apa minerală naturală. 13. Apă moartă [sillage; Totwasser; wake; holf viz; MepTBaH BOfla, KHJlbBaTep]. Hidr.: Regiune de lichid stătător, care se formează înapoia unui corp care avansează într'un lichid real, când vitesa acestuia nu întrece o anumită valoare critică. La vitese mai mari, spafiul respectiv se umple cu vârtejuri alternate. 14. Apă oxigenată [eau oxygenee; Wasser-stoffsuperoxyd; oxygenated water; oxigenes viz, hidrogen hiperoxid; nepeKHCb B0#0p0fla] Chim.: H2O2. Unul dintre produşii de combinare ai hidrogenului cu oxigenul. Gr. mol. 34„016; gr. sp, 1,4649 (la 0°); p. f. 1510 (calculat); p. t. 0,89®. Apa oxigenată se găseşte în cantităţi foarte mici în păturile joase ale atmosferei, de unde poate fi antrenată de precipifafii pe suprafafa pământului. Se obfine prin reaefia dintre hidrogen atomic şi oxigen molecular sau prin hidroliza combinaţiilor cari confin gruparea pero ( — O — O — ). In stare pură, este un lichid siropos incolor în strat subfire, şi albastru în straturi mai groase. Apa oxigenată se disolvă în apă în orice pro-porfie; este solubilă în alcool şi în eter. Constanta ei dielectrică e mai mare decât a apei. Este o substanfă foarte instabilă, descompu-nându-se exoterm. Descompunerea este accelerată de căldură, lumină şi catalizatori. E un acid bibazic foarte slab, care dă săruri numite per-oxizi. Apa oxigenată este un oxidant foarte puternic. Ca desinfectant se întrebuinfează sub forma de solufie 3°/o. Solufia 30% se numeşte perhidrol. Industrial se întrebuinfează ca oxidant 144 şi decolorant. Formula structurală a apei oxigenate: jj Unghiul H — O — O — este de cca uyO — O'' ' 110°; iar cel dintre grupările OH, H de 90°. 1. Apă regală [eau regale ; Konigswasser ; aqua regia; kirâlyviz; iţapCKaH BG/ţa]. Chim.; Lichid de coloare galbenă închisă cu proprietăfi disolvante deosebite. Disolvă toate metalele, incluzi v aurul. Este cunoscută din timpul alchimiştilor, cari o preparau din clorură de amoniu şi acid azotic. Este un amestec de trei părfi acid clorhidric şi o parte acid azotic: HNOs + 3 HCI = NOCI + Cl2 -f 2HsO Puterea disolvantă a apei legale se datoreşte clorului liber. 2. Apă tare [eau forte; Salpetersăure; aqua -fortis; eros viz, saletromsav; KOHIţeHTpHpOBaHHan a30THaa KHCJIOTâ]. Chim.: Numele popular al acidului azotic. Unii tehnicieni folosesc eronat “termenul de apa tare pentru acidul clorhidric. V. Acid azotic. s. Apadana [apadana; Apadana; apadana; apadana; ana#aHa]. Arh.: Sală pătrată, hipo-sfilă,, pentru adunări şi audienţe, în palatele persane. Sala era închisă din trei părfi, iar a patra comunica cu exteriorul printr'o poartă monumentală, formată dintr'un du-blu porţie, pe latu- Fig. ,4,. Apadana. nle caruia se gaseau corpul de gardă şi sala de aşteptare (fig. 141). 4. Apărare, lucrare de ~ [travaux de pro* teefion; Schutzarbeit; protection work; vedesi mu.nkâlat; 3amHTHOe COOpymeHHe]. Cs. : Lucrare executată pentru a împiedeca degradarea anumitor părfi dintr'o construcţie. Ex.: Oprirea taluzelor, a malurilor, evacuarea apelor, etc. Se execută prin mijloace potrivite, în raport cu agresivitatea agenţilor distructivi, în raport cu materialele din regiune şi. cu natura lucrării ce trebue apărată. 1) şanf de coamă; 2) rigolă pereată. 5. ~a debleului [protection du deblai; Aus-grabungsschutz; cutting protection; bevâgâs-rezsu biztositâs; yKpenjieHHeBbieMOK, KaHaB]: Apărare care se face fie prin îndepărtarea agenţilor dis- —^ /*> i 4. # ‘ Fig. 144. Apărarea taluzelor săpăturilor în terenuri permeabile. 1) pământ bun; 2) rigolă Sazylly; 3) teren permeabil; 4) argilă; a) distantă de minimum 0,80 m. trugători, fie prin consolidarea terenului care formează taluzul. Procedeele întrebuinţate mai des sunt: Înlocuirea feţei taluzului prin zidărie uşoară prevăzută cu barba-cane şi drenuri la spate (la săpături în stâncă); executarea unui şanţ în Fig. 143. Taluz apărat prin pereu lungul coamei ta- uscat şi dren. luzului (fig. 142), î) beton; 2) dren; 3) barbacană; pentru colectarea 4) pereu uscat, apelor de suprafaţă, consolidat prin brazde de vegetaţie, prin pereuri (uscate sau zidite) sau printr'un pavaj de beton, după mărimea pantei longitudinale a şanţului, — îm-brazduiri, plantaţii, împletituri, drenuri de suprafaţă, rigole sau pereuri (la săpături în terenuri grase), (fig. 143); rigole de Sa-zilly, drenuri contraforturi pe taluz, pereuri, zidărie de sprijin (la săpaturi în terenuri cari se surpă), (fig. 144); îm-brăzduiri, însămân-fări, sau suluri de fascine (la săpături j_ în- terenuri nisipoase sau nisipoase acvi-fere), (fig. 145). Fig. 145. Apărarea iaiuzului săpăturilor în nisipuri acvifere. 1) brazde; 2) sul de fascine; 3) pământ bun; 4) făruş; 5) nisip acvifer. 6. ~a rambleului [protection du remblai; Dammschutz; embankment protection; tdltes-rezsu biztositâs; yKpen-JieHHe OTKOca]: A-părare care se face luând anumite măsuri chiar dela construire (de ex.: întrebuinţând un pământ bun, îndepăr- Fl^ 146' APărarea Priorului tând apele cari var Auzului' contra apelor de su- înmuia terenul, etc.) prafafă. sau ulterior, prin Iu- brazde ; 2) pereu ; 3) etiaj; crări speciale pe su- 4) anrocament. prafaţa taluzuilui (însămânţari, îmbrăzduiri plantaţii, pereuri uscate, etc.), sau la piciorul talu- zului (anrocamente de bolovani, continuate peste etiaj prin pereuri uscate), dacă acesta este supus acţiunii apelor de suprafaţă-(lacuri, râuri), (fig. 146). 1. Âpără~roate, stâlpi ~ [chasse-roue, boute-roue; Radabweiser, Prellstein; curbstone, kerb-stone; kerekveto; Ha^OJI^a, npHflOpOHCHafl TyMda].Drum..-Stâlpi de lemn, de beton sau piatră, de 0,60” *0,70 m înălţime, vopsiţi sau văruiţi, aşezaţi pe acostamente, la marginea părţii căru-ţabile. Servesc pentru delimitarea căii şi penfru a împiedeca circulaţia pe acostamente. In aliniament se aşază la distanţe de 25***50m, iar în curbe la S'^IOm sau chiar mai des. 2. Apa-Stop. Produse brevetate, întrebuinţate ca adausuri la mortaruri de ciment şi la betoane, pentru a le face impermeabile, a ie mări rezistenţa la intemperii, la acţiunea apelor de mare, a petrolului şi a apelor agresive, iar unele penfru a le accelera timpul de priză (N. D.). s. Aparat [appareil; Gerât, Apparat; apparatus; muszer, szerkezet, berendezes, keszulâk; annapaŢ, npndop]. 1. Tehn.: Sistem de corpuri solide, cu mobilitate mutuală sau demonta-bile, servind pentru o operaţiune ştiinţifică sau tehnica, fără a fi întrebuinţat direct pentru observarea sau măsurarea unei mărimi de stare fizico-chimică sau de stare globală a unui sistem tehnic (v. Instrument) sau pentru transformarea energiei de diferite forme în energia mecanică a unor corpuri solide, respectiv invers (v. Maşină). Un aparat poate cuprinde şi instrumente sau maşini. •— După natura lor, aparatele se împart în mecanice, acustice, termice, electrice, magnetice, optice, sau combinate,, ca electrohidraulice, me-carfoacustice, etc. — După întrebuinţare, se Împart în aparate de laborator şî tehnice, în aparate de fizică şi de chimie, etc. Ex.: Spectroscopul, aparatul Kipp, aparatul Orsat, etc. Exemple de aparate, după felul operaţiunii pentru care se întrebuinţează: 4. Aparat de alarmă [appareil d'alarme; Alarmgerăt, Warngerăt; alarming apparatus; vesz-jelzo; annapaT rjih noflaw TpeBOfH, Tpe-BOHCHLIH CHmaJl]. V. sub Aparat de semnalizare. s. rs/ de apucat [appareil de prehension; Greifgerăt, Greifzeug; gripping device; kabala, markoloke-SZulek; 3aXBaTbIBaiOIU(HH, CÎKH-MaioiiţHH npn6op]: Aparat care apucă piesele solide, lucrând după principiul pârghiei sau cu sectoare dinţate. Apucarea se poate face la comandă, sau automat, la ridicarea sarcinii. Uneori se numeşte astfel întregul aparat de ridicat care poseda un astfel de dispozitiv de apucare, de exemplu lupul de apucat pietre [louve â soulever Ies pierres; Stein-wolf; lewis; koemelo, kabala; annapaT ajih no^eMa 6ojibnmx Fi9- U7- Lup KaMHeft (BOJIHbH Jiana)], care in- de apucat pietre, troduce într'o scobitură a pietrei o ghiară împănată puternic (fig. 147). 145 6. ~ de aservire [appafreil d'asservissement,-Steuergerăt; steering apparatus; kormânyzoke-szulek; pyjieBoă npHdop]: Aparat de legătură mecanică sau electromagnetică, prin care poziţiile sistemului tehnic acţionat sunt aservite poziţiilor organului care-I comandă. 7. ~ de blocaj [appareil de blocage; Blok-kungsgerăt; locking apparatus; zâroberendezes; npndop ajih 6jiokhpobkh, 3aMHKaHHH], V. Aparat de zăvorire. 8. Aparat de bord la avion [appareil de bord; Flugzeugausrustung; aerial navigation instrument; repulogep felszerelese; 6opTOBOeo6QpyAOBaHHe caMOJieTa]: Aparat sau (impropriu) instrument care se găseşte în cabina de comândă a avionului şi serveşte la conducerea şi supravegherea 'iui. Aparate sunt indicatorul de pantă longitudinală-şi transversală, aparatul de încălzit, aparatul de semnalizare prin telegrafie fără fir, etc., iar instrumente de măsură: altimetrul, busola, indicatorul de vitesă, termometrul, etc. 9. Aparat de calcul [appareil de calcul; Re-chengerăt, Rechenmaschine, Berechnungsgerăt; calculating machine; szâmologep; KaJIBKyjiHTop, CHeT’îHK]: Aparat care serveşte la efectuarea unui calcul, ca rigla de calcul, „maşinile" de calculat, etc. — In tragerile antiaeriene şi marine prezintă importanţă: 10. Aparat central [appareil central; Kommando-gerăt; conning apparatus; kozponti vezerloszer-kezet; iţeHTpajIbHblH annapaT]: Aparat care serveşte la calcularea elementelor de tragere corespunzătoare poziţiei viitoare a ţintei. In calculul elementelor se porneşte dela elementele poziţiei actuale ale ţintei. După metoda pe care o întrebuinţează în calculul elementelor de tragere, aparatele centrale moderne se împart în tachi-meirice, cari determină elementeîe de tragere pe cale analitică, folosind formule, şt în geometrice, cari determină elementele de tragere pe cale geometrică, folosind construcţii geometrice. 11. Aparat de cârmă [appareil â gouverner; Rudergerat, Rudermaschine; steering device; kor-mânykeszulek: MexaHH3M pyjieBoro ynpaBJie-hhh]: Aparat care acţionează o cârmă. In particular: 12. ~ de cârmă electric [appareil â gouverner electrique; elektrische Rudermaschine; elec-trical steering device; villamos kormânykeszulek; BJieKTpHHecKHH pyjieBOH MexaHH3M], "care acţionează cârma unui vapor prin intermediul unui motor electric. ia. Aparat de ciocnire [appareil de choc; Sfo^-puffer, Stofjvorrichtung, Stofjgerăt; buffer gear; utkozo berendezes; 6y<|)ep]: Aparat cuprinzând, Fig. 148. Aparat de ciocnire fa vagoane, cutia cu placa de fixare, discul cu tija (tampon) şi un resort telescopic, servind la transmiterea 10 îuplă a şocurilor, la împingerea şi ciocnirea dmfre vehiculele de cale ferată pe cari e rpontat (fig. 148). — Aparatul de ciocnire poate fi şi centralizat ca: 1. Aparat de ciocnire cu balansier [appareil de choc â balancier, appareil de choc â compen-sation pardeux leviers et bielle de renvoi; Aus-gleichpuff ermit Winkelhebeln und Verbin-dungsstange; buffer gear with compensatîng beam;kiegyen- lito utkozo be- pig J49 Aparat de ciocnire cu balansier. rendezes; 6y- 4>ep c daJiaHCHpoM], care are resorturi elicoidale cu capetele legate prin coturi articulate la o bară transversală, ansamblul îndeplinind rolul de amortisor şi de balansier penfru egalarea şocurilor; primeşte forfa de ciocnire prin tijele tampoanelor (fig. 149) şi 2. ~ de ciocnire cu resort transversal [ap- pareil de choc â ressort transversal; Ausgleich-puffer mit Quer-feder; buffer gear with fransverse spring; kereszt-rug<5s iitkozobe-rendezes ;6y siunea pompelor de noroiu, turaţia la masă, cuplul la rotafie, etq.; 14 7 t. Aparat de controlul sarcinii pompajului canadian [appareil de controle de la charge du pompage canadien; Belastungskontrollgerăt der kanadischen Pumpe; apparatus for the control of the load of the plunger pumps; kanadaj szivattyu megferheleset mutato muszer; KOHTpOJIbHblH aimapaT HârpysKH KaHaACKoro Hacoca]. Ind. pefr.: Aparat întrebuinfat tn industria de petrol pentru înregistrarea variafiei sarcinii la prăjina po lisată, în funcfiune de cursă, rezultatul înregistrării fiind concretizat sub forma unei diagrame care arată ciclul de pompat. V. şi sub Dinamometru; 2. ~ de controlul debitului [appareil de confrole du debit; Strommengenkontrollgerât; out-flow controlling apparatus; folyadekmennyiseg mutato keszulek; KOHTpOJibHbiH npn6op pe-HCHMa nocTynjieîiHH HCHflK0CTeH, raaoB]. Tehn.: Înregistrează debitul de fluide (fifeiu, produse petroliere şi gaze). E bazat pe principiul înregistrării presiunii diferenţiale în funcfiune de timp. Presiunea diferenţiala înregistrată arată — la o anumită scară — debitul. Prin planimetrare,, aceste diagrame dau cantitatea de fluid scursă prin conductă într'un anumit interval de timp. 3. Aparat de demaraj [appareil de demar- rage, demarreur; Anfahrgerăt, Anlafjgerăţ, An-lasser; starting switch; indito keszulek; nyCKOBOH npHdop, CTâpTep]: Serveşte penfru porni rşa sistemelor tehnice, în particular a maşinilor. După felul sistemului tehnic, se deosebesc aparate de demaraj pentru maşinile electrice, termice, hidraulice, pentru locomotive, etc. Sin. Demaror, Pornitor. 4. Aparat de detecţie [appareil de detection; Peilgerăt; bearing apparatus; kutato muszer; AeTeKTOp]. Tehn.: Serveşte la detectarea prezenţei Unui obiect. — Un tip de a. ~ de detecţie submarină [appareil de detection sous-marine: Unterwasserpeilgerât; submarine detection apparatus; vizallatti hallgato-keszulek; npnOop no/ţBO/ţHOH /ţeTeKiţHH] a fost folosit ca aparat de ascultare în timpul primului războiu mondial. Indică, aproximativ, direcţia din care vine sgomotul — şi aceasta numai manevrând cu nava în aşa fel,, încât sunetul să se audă în mod egal în ambele urechi. In prezent se construesc aparate ultrâsonice sau radioelectrice de detecţie, cari permit detectarea: primele, a corpunilor solide, iar ultimele,, a celor Conductoare. — Exemplu din prima categorie: e. ~ perifon [appareil periphone; Unterwas-seruJtraschallgeber; submarine sound detector; viza latti, hangfogo es jelzâ keszulek; yjibTpa3By-KOBOH noABOAHblH AeTeKŢOp]: Aparat de căutare a submarinelor sau a navelor de suprafaţă. Lucrează prin emisiunea şi recepfia unui fascicul de unde .ultrasonore, cari se reflectă când întâl- nesc un obstacol solid. — Aparatul perifon de mare precizie se numeşte: 7. ~ de sondare [appareil de sondage; Son-dengerât; soundind apparatus; kutato muszer; npH6op AJIH 30H#Hp0BaHHH]. Sin. Aparat tip S. 8. Aparat de încălzire [appareil de chauffage; Heizgerăt; heating apparatus; futokeszulek; Ha-rpeBaTeJibHbXM npn6op], Elf.: Aparat care serveşte pentrO încălzit, ca: 9. ^ de încălzire cu arc electric [appareil de chauffage â arc electrique; Gerăt mit Lichtboqen-heizung; heating apparatus with electric arc; feny-ives futokeszulek; AyrOBOâ 3JieKTpoHarpe-BaTejIb], încălzit prin unul sau mai multe arcuri electrice; 10. ~ de încălzire cu inducţie [appareil de chauffage â induction; Gerât mit Induktîonshei-zung; inductton heating; 'indukcios fQtokeszulek; HHAyKmHOHHbiâ HarpeBaTejibHbift npudop], încălzit *de curenţii produşi în interiorul sau prin inducfie; 11. ~ de încălzire prin rezistenfă [appareil de chauffage par resistance; Gerăt mit Wider-standsheizung; eledric resistance heating apparatus; ellenâllâsos futokeszulek; pe3HCTeHTHbI$ HarpeBaTeJIbHblH npH6op]r. încălzit de curenţii electrici cari circulă prin rezistenţe electrice puse sub tensiune la borne. 12. Aparat de încercare [appareil. d'essai; Pruf gerât; testing app.aratus; vizsgâlo muszer; 9KcnepHMeHTajib-HbiH annapaT]. Tehn.: Aparat care serveşte pentru e-fectuarea de încercări privitoare la proprietăţi sau elemente de interes tehnic sau Fig 151 Aparg1u| Krey ştiinţific, ca. penfru încercarea Ia for- 13. ^ de forfecare [ap- fecare a terenurilor, pareil de cisaillement; Scher-apparat, shearing apparatus; nyiro muszer; cpe3Hbifi npndop], pentru determina- Is c & r- [ f- -V- L, \\Vw\v p) probă de pământ; S) încărcare statică; F) forjă de tracfiune. Fig. 152. Aparatul Casagrande pentru încercarea Ja forfecare a terenurilor, a) cadrul aparatului; p) proba de pământ; f) piatră poroasă; m) micro-metru; S) încărcare statică; F} forţă de tracfiune. rea unghiului de frecare interioară şi a coeziunii terenurilor. Ex.: aparatul Krey (fig. 151) şi aparatul Casagrande (fig. 152). 148 t. Aparat de limită de curgere [appareil pour limite d'ecoulement; Fliessgrenzeapparat; fiow limit researching apparatus; folyâsi ha-târt jelzo keszulek; onpeAejiHTejib Te-KyneCTH], pentru determinarea limitei de curgere a unui material. Pentru ca- F»g. 153. Aparatul Casagrande zul terenurilor, există pentru determinarea limitei de un aparat de curgere curgere a terenurilor, a) cutii a terenului, imagi- crestat proba, nat de Casagrande (fig. 153). V. Atterberg, limitele de plasticitate ale lui 2. ~ de luat probe de fund sub presiune [appareil pour des echantillons de petrele et gaz sous pression; Druckprobenentnehmer; bottom hole sampler; nyomâsprobât vevo musszer; annapaT flJiH B3HTHH nOA3eMHHX npo6 BOA Aparat care" se în- trebuinfează tn industria de petrol şi se compune dintr'un tub în care amestecul de Jifeiu şi gaze este admis şi adus la suprafafa ermetic în chis. După modul cum pătrunde proba în camera respectivă, s£ disting: Aparate la cari camera de luat probe rămâne deschisă în timpul introducerii, până în momentul în care ajunge la adâncimea la care trebue să se ia proba, când se închid două supape (una superioară şi alta inferioară); aparate la cari camera rămâne închisă în timpul coborîrii, iar la adâncimea dorită amestecul de fluide este admis încet în cameră, fără vreo reducere de presiune a fluidelor —• şi aparate la cari camera rămâne închisă în timpul coborîrii — şi admisiunea fluidelor se face brusc. 3. ~ Farcaş [appareil F.; F.-sches Gerăt; F.'s apparatus; F.-fele muszer; annapaT Oap-Kama]: Aparat pentru măsurat săgefile elastice ale grinzilor de poduri (v. fig. sub Săgeată). 4. ~ Haggenberger fappareil H.; H.-sches Gerăt; H/s apparatus; H.-fele muszer; npHdop rarreHdepraj; Aparat de măsurat alungirea între două puncte apropiate de pe o bară supusă la întindere. 5. ~ Helle-Schaw [appareil H.-S.; H.-S-sches Apparat; H.-S.'s apparatus; H.-*S.-fele muszer; annapaT rejljîb-llloy] : Aparat pentru demonstrarea scurgerii fluidelor fără frecare în jurul corpurilor. Un lichid mai vâscos, colorat pentru a fi vizibil, se scurge dintr'o serie de găuri ale unui rezervor superior longitudinal printre doi perefi verticali foarte apropiafi (cca 0,5 mm), între cari se plasează şi o secfiune a corpului considerat. Unul dintre perefi e de sticlă. Liniile de scurgere a lichidului iau forma corespunzătoare scurgerii fără frecare. Aparatul permite să se studieze infkienfa surselor şi a punctelor de absorpfie. 6. ~ inel şi bilă [appareil anneau-bille; Ring- und Kugelapparat; ring-and-ball apparatus; gyuru-golyos muszer; niapHKOnepcTHeBbiH npn-6op]: Aparat pentru determinarea punctului de înmuiere al bitumului. Se compune dintr'un inel de alamă în care se toarnă bitumul de examinat. Pe bitum se aşază o bilă şi se introduce fotul într'un pahar cu apă, care se încălzeşte cu câte 5° pe minut. Se măsoară temperatura la care bila pătrunde în bitum, ceea ce se consideră realizat când bitumul, ieşit din inel, atinge fundul paharului (fig. 154). 7. ~ Krâmer-Sarnow [appareil K.-S.; K.-S.- sches Gerât; K.-S.’s apparâtus; K-S.-fele muszer; annapaT KpeMepa-CapHOBa]: Aparat pentru determinarea punctului de înmuiere al bitumului. E compus din patru tuburi de sticlă în cari se toarnă bitumul. După răcire se introduc 5 g mercur, se pune fotul într'un vas cu apă, care se încălzeşte cu câte 2° pe minut şi se măsoară temperatura la care mercurul străbate bitumul (fig. 155). A. -i—i—i- —}—i -20,7$ ~^9,S0r ‘ ii fig 154. Aparafu! inel şi bilă. Fig. 155. Aparatul Krâmer-Sarnow. a) patru tuburi identice; b) bitum; c) apă sau uleiu de parafină; d) 5 g Hg. 8. ^ Marfens cu pârghii [appareil â levier M.; M.-Hebelgerăt; M.'s lever apparatus; M.-fele emelokaros szerkezet; annapaT MapTeHca c pbIHaraMH]: Aparat penfru măsurarea alungirii barelor la întindere, folosind un dispozitiv cu pârghii. Raportul de mărire este cuprins între 1:20 şi 1:50. 9. ~ penfru încercarea productivităţii straielor petrolifere [appareil pour Pepreuve de productivite des horizons petroliferes; Produktivi-taţprufgerât; formation tester; egy reteg petro leum tartalmât kimutato muszer; npndop A-KH HCnbl-TaHHH npOAyKTHBHOCTH Iiet^TeHOCHblX (J)Op-MaiţHH], Ind. pefr.: Aparat pentru încercat conţinutul şi productivitatea stratelor petrolifere sau de gaze naturale în găurile de sondă, fără a mai fi nevoie să se cimenteze coloana de burlane. Aparatul poate fi adaptat şi pentru facerea probelor de izolare a stratelor acvifere, după cimentarea coloanelor de burlane, pentru încercarea perforafiunilor originale ale coloanei, sau a perforafiunilor efectuate pe cale mecanică sau prin împuşcare. El se foloseşte când carotajele mecanice — şi în special profilele electrice — arată că stratele cari trebue încercate vor avea o produefie redusa, sau ar putea fi chiar neproductive. Principiul lui consistă în înlăturarea totală sau parfială a presiunii hidrostatice a coloanei de fluid care apasă asupra stratului. Interiorul prăjinilor de foraj cu cari se introduce aparatul şi de cari este înşurubat la partea lor. inferioară va fi deci total sau parfial gol. începând de jos în sus aparatul se compune dintr'un separator cilindric perforat, de ofel, pentru refinerea dărâmăturilor, şi un packer conic sau cilindric — din cauciuc sau alt material întrebuinfat la construirea packerelor — care este înşurubat de corpul cilindric al aparatului. Acesta din urmă se compune dintr'o supapă de egalizare, o supapă de circulaţie, o supapă de refinere cu arc elicoidal aşezat la partea superioară şi o supapă de închidere. Aceste patru supape sunt construite din ofel, au o formă cilindrică şi constitue patru unităfi separate cari se combină în ordinea enumerată, formând un tot. Operafiunea preliminară introducerii aparatului în gaura sondei consistă în forarea la fundul găurii normale a unei găuri cilindrice sau tronconice, cu diametrul redus, bine centrată şi egalizată, umerii ei având spafiu suficient pentru fixarea etanşă a packerului. Diametrul ei trebue să fie cu cel pufin 3” mei mic decât diametrul găurii normale, iar cel al packerului cu tM mai mic. Aparatul se introduce în gaura sondei cu prăjinile de foraj de cari este înşurubat; separatorul pătrunde în gaura cu diametrul redus, iar packerul se fixează etanş, pe umerii ei. Aplicând o greutate pe aparat, supapa de egalizare se închide, iar arcul elicoidal se comprimă, deschizând supapa de refinere, şi permite astfel fluidului din strat să pătrundă în corpul aparatului până la nivelul supapei de închidere. Supapa de închidere este apoi deschisă prin căderea dela suprafafa a unei bare cilindrice scurte de fier (numită „go-devil") în interiorul prăjinilor de foraj, fluidul de sub packer pătrunzând în inferiorul acestora. Timpul necesar executării acestei operaţiuni variază după starea în care se găseşte gaura, fiind, tn general, de cca 30 minute. După încercare, prăjinile de foraj trebue retrase încet, relaxându-se presiunea exercitată asupra arcului elicoidal care închide supapa de refinere. Supapa de egalizare se deschide când se continuă retragerea prăjinilor de foraj, permifând noroiului de deasupra packerului să pătrundă prin supapă în gaura cu diametrul redus, ceea ce egalizează presiunile de deasupra şi de sub packer, permifând deci extragerea aparatului din gaura sondei. Fluidul din strat care se găseşte în prăjinile de foraj este adus la suprafafă odată cu extragerea lor şi supus examinării. In fara noastră se întrebuinfează aparatul tip Johnston. V. Johnston, aparatul" i. Aparat Poldi [appareil P.; P.-Schlaghărteprii-fer; P.’s shock hardness tester; P.-fele utoprobâs vizsgâlQ muszer; annapaT IIojiah]: Aparat pentru încercarea durităfii. O bilă plasată între piesa de încercat şi o bară etalon se imprimă simultan în, 149 ambele, printr'o lovitură de ciocan; prin compararea celor două urme, pe piesă şi pe bara etalon, se deduce duritatea cu ajutorul unei tabele ataşate la aparat. 2. Aparat de legătură [appareil de conne-xion; Verbindungsgerât; connecting apparatus; kapcsolo berendezes; Cde/ţHHHTejibHblU npn-6op], Tehn.: Aparat care asigură legătura între două sisteme tehnice. Din această categorie fac parte cuplele, aparatele electrice, întreruptoa-rele, etc. s. Aparafi de lucru [appareil de travail; Ar-beitsgerât; work apparatus; munkaszerszâm; pa-6o*raă annapaT]. Tehn.: Aparat care, în domeniul aparatelor, are rolul pe care maşinile de lucru îl au în domeniul maşinilor. Exemple: 4. ~ Buh! şi Mayer [appareil B. et M.; B. und M.-Apparaf; B. and M.'s apparatus; B. M.-fele muszer; annapaT Byjin h Manepa]. Agr.: Apa. raf compus din două bare de lemn, un regulator şi trei jghiaburi de lemn cu aripi laterale, întrebuinfat în combaterea qândacului lucios al rapifei (Meligethes aeneus F.). 5. ~ de amestecat dolomîta cu gudron [appareil â goudronner la dolomite; Dolomiti-scher Tankknefer; kneading mill for dolomite and tar; dolomitpor es kâtrânykevero berendezes; annapaT jsjin ry/ţpoHHpoBaHHH flojiOMHTa]. Metl.: Aparat cu ajutorul căruia se amestecă praful de dolomifă cu cantitatea de 7 • • *9%> gudron, pentru a da o masă comprimabiiă, cu care se căptuşesc perefii cuptoarelor sau se fac cărămizi, plăci sau blocuri de diferite forme pentru convertisoare. ~ de distilat gudron [appareil â distiller le goudron; Teerdistillaiionsapparat; tar still; kâ-trânylepârolo berendezes; annapaT /ţJiH nepe-roHKH jţerTHj. Tehn,; Aparat cu ajutorul căruia se curăfă de impurităţi gudronul brut. 7. ^ de extracfie [appareil d’extraction, appareil de fraînage; Fordervorrichtung; mine hoist, hauling engine; szâllifo berendezes; npîi6op #JIH 3KCTpaKiţHH H OTKaTKH]. Tehn.: Aparat în-trebuinfaf penfru extracfia şi transportul pe distanfă scurtă al materialelor în masă sau în bucăfi mărunte, ca: balast, pietriş, nisip, pământ, cărbuni, minereu, etc., încărcarea şi golirea făcându-se automat. 8. ~ de flotafie [machine de flottafion; Flo-tafionsapparaf; flotation apparatus; moso berendezes,* (pjiQTaiţHOHHbiit npndop]. Mine: Aparat penfru concentrarea, prin flotafie, a minereurilor şi a nomolurilor de cărbune. In turbureala con-finufă în aparatul de flotafie se produce o spumă care, pe măsură ce se încarcă cu particule de minereu sau de cărbune, este separată de restul turburelii. După modul de producere a bulelor de aer, se deosebesc aparate de flotafie cu agi-tafie mecanică, pneumatică sau combinată: 8. ~ de flotafie cu agifafie combinată [machine de flottafion â agitation combinee; kom-binierter Flotationsapparat; flotation apparatus 150 with combined agitation; kombinâit moso-kavaro berendezes? KOMdHHHpOBaHHblîi (|)JlOTaiţHOH-Hblif npHdop]: Aparat de flotaţie în care agitaţia se face atât cu agitatoare mecanice, cât şi cu aer comprimat. Cel mai cunoscut este aparatul Minerals Separa-Honj cu subaeraţie. Constă dintr'o serie de ce- _ |ule identice şi alăturate, pe cari turbureala, le parcurge pe rând. Fiecare celulă (fig. 156) constă dintr'o cameră neferoasă de agitajie A şi alta B de separaţie, plasată deasupra ei, aer despărţite printr'un grătar. In camera A, unde se roteşte un agitator şi Fig. 156. Aparat de flotafie cu agitaţie combinată. se introduce aer comprimat, turbureala vine în contact cu numeroasele bule de aer. Acestea, încărcate cu minereu/se ridică Ia suprafaţa camerei B, unde spuma este evacuata în C, iar restul turburelii trece peste un perete vertical în camera de agitaţie a celulei următoare; î. Aparaf de flotafie cu agitaţie mecanică [machine de flottafion â agitation mecanique; Riihr-werkflotationsapparat; flotation apparatus with mechanical agitation; mosoberendezes mekânikai kavaro keszulekkel; MexaHH3HpOBaHHbIH $JIO-TaiţHOHHblft npndop]: Aparat de flotaţie în care bulele de aer sunt produse prin acţiunea unui agitator mecanic. Cel mai cunoscut este aparatul Minerals Separa-tion Standard, folosit pentru flofaţia nomolurilorde cărbune. Constă din-tr’o serie de celule identice şi alăturate, pe cari turbureala le parcurge pe rând. O celulă (fig. 157) constă dintr'o cameră de agitaţie A, în care un agitator asigură a-mestecul turburelii cu bulele de aer, după care turbureala trece în camera de separaţie B, unde spuma încărcată se revarsă în jghiabul colector C, iar restul turburelii frece, prin tubul O, în camera de agitaţie a celulelor următoare; 2. ~ de flotaţie pneumatică [machine de flottafion pneumatique; Druckluft-Flotationsappa-rat; pneumafical flotation apparatus; legnyomâsos mosoberendezes; npH6op #Jifl nHeBMaTHHec-KOă JIOTaiţHH]: . Aparat de flotaţie, în care bulele de aer sunt introduse în turbureala prin Fig. 157. Aparaf de flotafie cu agitaţie mecanică. materiale poroase, de obiceiu pânză de bumbac, sâu cauciuc perforat, ca la aparatul Mac Infosh. ta alte aparate pneumatice (Sputhwestern, Forrester, Ekof), aerul este introdus în turbureată prin tuburi. 3. ~ de foraj, V. Granic. 4. ~ de legaf [table de liage; Bindevor-richtung; twine binder; kevekoto szerkezet; CHO-noBH3ajibHbrâ nexa-HH3M], Agr.: Mecanism al secerătorii legătoare, care leagă snopi de cereale cu sfoară de iută, de hârtie sau de cânepă. Se compune din acul în-nodătoruiui şi din mecanismul de înnodat şi tăiat sfoara. 5. ~ de nisip. V. Nisipar. 6. ~ de preîncălzif aerul (Cowper) [appareil â air chaud de C.; ^ Winderhitzer nach C.; C. S sţove; C.-fele elo- pjg> ^53 Aparatul Cowper melegito; Kaynep, B03- (secfiune). a) conducta ga-AyXOHarpeBaTejIb] : A- 2e|or de furnal; b) intrarea parat de preîncălzif aerul aerujui de ardere; c) con. întrebuinţat la cuptoarele ducfa şi regisfru| ga2eior înalte. Recuperează căi- arse . d) intrarea aerului dura gâzelor de cuptor,, rece; e) ieş|rea aeru!ui pre. încălzind aerul insuflat în încălzit; f) grăfar recupera_ cuptor (fig. 158). V. sub tor din şamotă Cuptor înalt. 7. /y. de prins sacii cu scrisori din mers [appareil â recueillir Ies sacs â lettres; Briefbeufel-fangapparat; catching device for lefter bags; postazsâk fogokeszii-lek; npn6op AJIH 3axBaTa ilOHTOBbix MeuiKOB Ha xoAy]. C. f..‘ Aparat instalat la o anumită distanţă fafă de gabaritul vagonului poştal al trenului, prin care sacii cu scrisori, aşezaţi la o anumită înălţime, pot fi apucaţi din mersul trenului în stafia în care e instalat aparatul. 8. ~ de redresare [appareil de redresse-ment; Entzerrungsge-răt; rectifying apparatus; fotogrammetrikus bontokeszulek; BOCC- TaHOBHŢejibHbiH an-napaT]. Fofgrm.: Aparat fotogrammetrie care serveşte la redresarea grafică sau fotografică a Fîg. 159. Aparat de redresare. clişeelor fotogrammetrice, în vederea obţinerii fotoplanului (fig. 159), 1. Aparat de restitu)ie [appareil de restitution; Auswertungsgerăt; plotting apparatus; hârom-dimenzioju restitucios keszulek, pecTHTyiţHOH-Hbiâ annapaT]. Fofgrm.: Aparat fotogrammetrie folosit pentru exploatarea spafială a fotogramelor. Exploatarea se face pe trei dimensiuni, în vederea confecţionării de planuri şi hărji topografice, eleva}ii, profile, etc. (fig. 160). Fig. 160. Aparat de resfitufie. 2. ~ de resfitufie cartografică [appareil de restitution cartographique; Bildkarteigerăt; auto-cartograph; fotogrammetrikus terkepezo muszer; pecTHTyiţHOHHbiâ KapTorpac|)HHecKHH annapaT]. Fofgrm.: Aparat fotogrammetrie care serveşte la con-^5; struirea hărfilor şi a planurilor pe baza fotogramelor (fig. 161). Fig. 161. Aparat de resfitufie cartografică. f) planele fotogramelor conjugate; 2) sistemul optic adiţional ai obiectivului; 3) marca de reper (dreapta, stânga); 4) sistemul de articulafie al mărci» de reper; 5) obiectivii camerelor de protecţie; 6) linialele fangen-fiale; 7) ocularele aparatului de resfitufie; 8) prismele inversoare; 9) prisme cu refleefie totală; x, y, z) mişcările sistemului de măsurare pe cele trei axe spafiale rectangulare; bx, by, bz) mişcările de corectare după componentele bazei. s. ~ de sortare [calibreur; Sortierapparat; sorting machine; osztâlyozo keszulek; COpTHpO-BOHHbiH npH6op]. Ind. alim.: Aparat la care suprafafa de sortare este formată din tablă perforată, ale cărei găuri pot fi rotunde sau lungi, 151 iar forma suprafefei poate fi cilindrică sau plană. Un aparat de sortare cu suprafafa plană este format dintr'o serie de site plane suprapuse, fiecare sită având găurile de o anumită mărime, deosebită de a celorlalte site. întregul sistem de site este închis într'o cutie supusă unei mişcări alternative. Astfel rămân pe fiecare sită boabele de aceeaşi mărime. Aparatele cilindrice sunt alcătuite după acelaşi principiu, cu deosebirea că în locul mişcării alternative au o mişcare de rotafie, iar cilindrul de calibrare se freacă de o perie care are rolul de a destupa găurile. 4. ~ de semăna!, centrifug [semeuse centrifuge; Zentrifugalsâapparat; centrifugal seeder; sorbavetogep; IţeHTpOCTpeMHTeJIbHblă BblCeB-HOft MexaHH3M]. Agr.: Aparat portativ, aefionat manual, care împrăştie seminfele printr'un disc care se roteşte sub orificiul de scurgere a seminfelor. s* ~ fumivor [appareil fumivore; Rauchver-brennungseinrichtung; smoke burner, smoke con-sumer; fustemeszto - berendezes; #biMonorjio-nţaioîiţee npHcnocodjieHHe]. Tehn.: .Instalafie care serveşte 1a reducerea şi chiar suprimarea fumului unei arderi. La locomotive trebue să aefiorteze la aprinderea focului, la încărcarea grătarului cu combustibil, la mersul cu regulatorul deschis şi mersul cu regulatorul închis. In ultimul caz acţionează în general printr'o vână (val) de abur dirijată spre fafa anterioară a grătarului, făcând astfel să aflueze gazele spre uşa focarului* pe unde e antrenat aer suplementar pentru ardere, imediat după încărcarea grătarului. La mersul cu regulatorul deschis, e suficientă menţinerea valului subfire de abur, fără acfiunea suflătorului. 6. ~ Pavlowsky [appareil P.; P.-Apparat; P.-apparatus; P.-fele keszulek; annapaT IlaBJiOB-CKoro]. Agr.; Aparat compus dintr'un jghiab de tablă, cu două mânere, provăzut, pe fund, cu o deschizătură longitudinală şi cu o deschidere de evacuare la % capătul din spate, care se întrebuinfează lâ strângerea diferitelor insecte sau a larvelor lor din culturi, prin mişcări de cosire. 7. Rheo ~ [rheo-appareil; Rheogerăt; Rheo apparatus; Rheo-keszulek; annapaT Peo]. Ind. cb.: Instalafie întrebuinfată în prepararea cărbunelui, penfru spălarea cărbunelui brut. Este alcătuită dintr'un sistem de jghiaburi metalice prin cari circulă apa. Jghiaburi le au, F'9’162‘ Aparal Rhea (schema,lc)- în partea de jos, un dispozitiv pentru separarea cărbunilor de şisturi cari, fiind mai grele, cad la fund, de unde sunt îndepărtate; cărbunele, fiind mai uşor, este antrenat de apă şi dus la instalafia de uscare, de flotare., etc. (fig. 162). 8. Aparat de manevră [appareil de ma-noeuvre; Manovrierungsvorrichtung; manoeuvring apparatus; vezerszerkezet, irănyito berendezes; 152 annapaT A-aH MaHeBpHpoBaHHH], Tehn.: Aparaf de comandă care asigură o manevră pe cale mecanică. Exemple: 1. Aparaf de manevră al acului {levier de ma. noeuvre; Weichenbock; switch operating mecha-nism; vâltoâliito keszulek; nepeBOtfHbiii pbmr HC. A- CTpejiKH]. C. f.: Aparat cu ajutorul căruia se manevrează acul schimbătorului de cale ferată. Este compus dintr'o pârghie cu două bare şi o contragreutate. L ^jAre şi un indicator pjg ^3 Aparatul de manevră (felinar), care arată la a| acu!ui unui schlmbător de ce linie dă acces acul cale ferată, respectiv (fig. 163). 2. Aparaf de măsură [appareil de mesure; Mefjgerăt; measuring device; meromuszer, me-roszerkezet; H3MepHTejibHbiH npn6op]. Tehn.: Aparat care serveşte pentru efectuarea măsurării unor mărimi diferite de mărimile de stare fizico-chimică, sau de cele de stare globală a unui sistem tehnic (sistemele de corpuri pentru măsurarea acestor mărimi fiind numite instrumente de măsură). Metrul, orologiul, dinamometrul, frec-ventmetrul, ampermetrul, voltmetrul, luxmetrul sau pozametrul sunt instrumente de măsură, nu aparate. In unele limbi nu se mai face o deosebire netă între instrumentele şi aparatele de măsură, fie prin tradiţie (franceză), fie din cauza că nu exista doua cuvinte agreate pentru cele două concepte (germană). Exemple de aparate de măsură: 3. ~ crusher [appareil crusher; Sfauchapparaf; crusher press; nyomâsjelzo keszulek; #po6HJlb-Hbiă npH^op, Kpernep]. Tehn. mii.: Aparat tn care se aşază cilindrul crusher sau alte dispozitive şi apoi se plasează în încărcătura de pulbere sau se adaptează la gurile de foc. Serveşte la măsurarea presiunii desvoltate în timpul tragerii. Are ca părfi principale o nicovală şi un piston asupra căruia acţionează presiunea gazelor; 4. ~ de măsurat fotograme [appareil pour mesures sur photogrammes; Bildmessgerăt; measuring apparatus for photograms; fenykepe-lem'mero muszer; npiî6op fljin H3MepeHHfl o-TOrpâMM]. Fofgrm.: Aparat care serveşte la mă- Fig. 164. Aparat de măsurat fotograme, surarea, pe fotogramă, a elementelor unghiulare şi de distantă dintre puncte (fig. 164); 5. ~ de observaţie [appareil d’observation; Beobachtungsgerăf; observation apparatus; meg-figyelo berendezes; HadJUO/ţaTeJlbHblii annapaT]. Tehn. V. Aparat de control; a*.~ de ochire [appareil de poiniage; Stell-einrichtung; sight adjustment; celzo-beâllito keszulek; npmţeJibHbiă annapaT], Tehn.: 1. Aparat cu4 ajutorul căruia se îndreaptă o axă pe 0 anumita direcfie, prin raze vizuale. — 2. Aparat care înregistrează elementele de ochire ale unei guri de foc — şi în raport cu care se dă pozifia de tragere a gurii de foc. După felul ochirii există aparate de ochire în direcfie şi aparate de ochire în înălfime. 7. Aparat de oprire [appăreil d'arret; Haltegerăt; Fanggerât, Abstellgerăt; stop mechanism; leâllito keszulek; BbiKJiiOHaTejibHblH annapaT]. Tehn.: Serveşte la oprirea unei mişcări sau a unui regim. Ex.: Aparatul de oprire prin care se asigură oprirea unui vehicul, a unei sarcini, etc., într'o pozifie de . echilibru şi de siguranfă, de obiceiu prin fixarea cu ghiare, cârlige, dinfi, prin acfiunea unei pene, etc. 8. ~ de oprire automată [appareil d'arret automatique; selbsttâtige Fangvorrichtung; automatic stop mechanism; onmukodo leâllito keszulek; aBTOMaTHHeCKHH BbiKjnonaTejIb]: Aparat a cărui acfionare de oprire se declanşează automat, când intervin condifiuni anormale cari periclitează siguranţa. 9. Aparaf de pornire. V. Aparat de dernaraj 10. Aparaf de protecfiune [appareil de protection; Schutzgerât; protection apparatus; biztosito berendezes; npe#oxpaHHTejibHbiH npn6op]: Aparat care asigură protecfiunea mecanică, termică, electrică, etc. a unui sistem tehnic (maşina, aparat, instalafie, etc.). 11. Aparaf de racordare [appareil de raccor-dement; dbergangsgerăt; joinlng apparatus; âfme-neti es kapcsolo berendezes; nepeX0#H0e, CBfl-3biBaiomee npHcnoco&ieHHe]. Tehn.: Aparaf care asigură racordarea a două sisteme tehnice, reclamată de un serviciu. Exemplu: Aparatul de racordare care, la podurile de şosea, asigură continuitatea căii în punctele de întrerupere ale acesteia, situate deasupra reazemelor mobile. Cele mai frecvente tipuri de aparate de racordare a căii la podurile de şosea sunt: Plăcile cari susfin patul de împietruire, plăcile turnate cu striuri, plăcile cu dinfi penfru deplasări mai mari de 80 mm, aparatele cu plăci mobile, aparatele formate dintr'un grătar de bare metalice susfinute de grinzi şi legate între ele cu pârghii în foarfeci cari repartizează deplasarea totală în mod egal la toate -5---- barele grăta- ^*9* Aparat de compensare a căii. rului (v. fig. sub o $ină mobilă; 2) şină fixă; 3) pfacă Racordare). d© susftnere. 12. Aparaf de compensare a căii [aiguille fixe; Schienenagszug; overlap of rail; âtmeneti şinkap- 153 csolo; HenOABHJKHaa M.R. CTpeJIKa]. C I: Aparat care asigură continuitatea căii, ia podurile de cale ferată, tn punc- tele de întreru pere ale şinei, situate deasupra reazemelor mobile. Compensarea se poate obfine prin tăierea oblică a două şine şi a-şezarea lor în preîlungire (fig. 165), prin tăierea în lung la mijlocul coroanei, pe o anumită lungime, a două şine situate în prelungire (fig. 166), sau prin 7 Fig. 166. Aparat de compensare a căii, cu şine tăiate ia jumătatea coroanei. 1) şina mobilă; 2) placă de susţinere; 3) şină fixă. 2 /_______. _____-7 Secţiune' 3 <3 Fig. 167. Aparat de compensare a căii cu eclisă specială. 1) ş:ină mobilă; 2) şină fixă; 3) eclisă specială. tăierea în lung a două şine în prelungire şi adăugirea unei eclise speciale (fig. 167). i. Aparaf de luare de curent [appareil de prise de courant; Stromabnehmer; trolley brush; âram-szedo; TOKonpneMHbiH npn6op]. E/f. V. Priză de curent. a. Aparat de reazem [appareil d'appui; Lager; bearing; felfekvo saru, hidsaru; onopHblH npH-6op]. Cs.; Aparat care asigură rezemarea unei construcfii în condifiunile cerute de folosinfă. Ei poate fi un element de construcţie care face legătura între suprastructura şi infrastructura unui pod. Aparatele de reazem îndeplinesc, în general, următoarele funcţiuni: transmit reacfiunile orizontale şî verticale dela suprastructură la infrastructură şi le repartizează pe elementul de construcfie aşezat sub ele; fixează punctul de trecere al reacfiunii; permit mişcările suprastructurii produse de defor-mafiile elastice şi de va-riafiile de temperatură. Fig. 168. Aparat de Fig m Aparaf de reazem fix, cu plăci. reazem fix, cu balansier. După funcţiunile îndeplinite, aparatele de reazem sunt fixe, când îndeplinesc numai primele două func-fiunl, şi mobile, când înde- ' plinesc toate trei funcfiu- rille de mai sus. După modul lor de alcătuire,, a- Fig. 170 Aparat de paratele de reazem fixe reazem mobil, cu plăci, se împart în aparate de reazem cu plăci (fig. 168), te carj legătura dintre suprastructură şi infrastruc- tură se face după linia de contact dintre placa plană superioară, fixată de suprastructură, şi cea curbă inferioară, fixată de infrastructură — şi în Fig 171. Aparate de reazem mobile cu rulouri, a) cu dotiă rulouri; b) cu 5 rulouri. aparate de reazem cu balansier, formate din două elemente: balansierul superior şi cel inferior, legate între ele printr'un bulon de articulafie (fig. 169)i Aparatele de reazem mobile se împart în aparate cu plăci (fig. 170), cu rulouri (fig. 171), cu pendule (fig. 172) şi cu sector (fig. 173). La podurile foarte late, având numai două grinzi principale, se întrebuinfează aparate cu balansiere, la ^ Fig. 172. Aparat de reazem mobil, cu pendul. Fig 173. Aparat de reazem mobil, cu sector. cari legătura dintre ele se face printr'o calotă sferică, pentru a fixa mai bine punctul de trecere al reacfiunii şi a permite şi o eventuală înclinare elastică transversală. s. Aparaf de reperaj [appareildereperage; Peil-gerăt; locating device; ku-tato muszer; annapaT fljia onpe/ţejieHHH no3HiţHH iţejiH (caMOJieTa, cy^Ha)]. Tehn. mii. : Aparat care serveşte la aflarea fintelor aeriene sau navale. El poate fi acustic, când se bazează pe reperarea sunetului produs de avion — şi electromagnetic, când se bazează pe reperarea avionului sau a navei prin recep{ionarea undelor electromagnetice reflectate de avion, respectiv de nava. 4. Aparaf de reglare [appareil de reglage; Reguliergerăt; regulator; szabâlyozo keszulek; peryjmpoBOHHbiH npn6op]. Tehn.: Aparat care asigură — pentru un sistem tehnic — menfinerea unei mărimi caracteristice (turafie, tensiune electrică la borne, etc.) între anumite limite restrânse. Exemple: Regulatoarele centrifuge, regulatoarele Tirrill, etc. V. sub Regulator. 5. Aparaf de respirafie [appareil de respira-tion; Atmungsgerăt; breathing apparatus; legzo keszulek; ^ixaTe jibHbin annapaT, pecnnpaTop] Mine: Aparat folosit de mineri la lucrări subterane cari se execută într'o atmosferă al cărei aer este 154 greu sau periculos de respirat: îndiguiri contra incendiilor, stingerea incendiilor, emanafii de gaze toxice (CO, H2S, SO2) sau asfixiante (CH*, CO2) şi lucrări de salvare după accidente (explozii de grizu şi praf de cărbune, surpări * de terenuri, etc.). tipuri curante: măşti cu tub filtrant (filtru), folosite tn specia) în medii cu CO; aparate cu mască, cu furtun şi pompă de aer curatr întrebuinţate Ia lucrări sfafionare sau cari implică deplasări* reduse; aparate cu mască şi rezervor portativ de oxigen comprimat, aer lichid sau substanfe bogate în oxigen, folosite la oricare din lucrările specificate mai sus (tip Draeger). — Prezintă importanfă practică: t. Aparat de respiraţie cu furtun [appareil de respiratlon â tuyau; Frischluftschlauchgerât; hose breathing apparatus; csoves legzokesziilek; pec-irapaTOp c UiJiaHroM]: Aparatul se compune dintr'o mască de piele, echipată cu ochelari; o pompă cu piston care aspiră aer curat din anumite regiuni ale minei eu atmosferă neviciată şi îl pompează în inferiorul măştii; un re-zervor-tampon pentru aer, intercalat între pompă şi masca, servind ca egalizator de presiune; un furtun de cauciuc care face legătura între rezer-voru l-tampon şi mască. Aerul expirat este eliminat în atmosferă printr'o supapă fixată de mască. Se recomandă aparatele cari folosesc aer la o presiune mai mare decât cea atmosferică. 2. ~ de respiraţie portativ [appareil de res-piration portatif; tragbarefs Atmungşgerât; por-table breathing apparatus; hordozhato legzoke-szulek; nopTâTHBHblH pecnnpaTOp]: Aparat portativ de respiraţie, constând dintr'o mască de piele sau 4$ cauciuc echipată cu ochelari, un rezervor, în care se transportă aerul sau oxigenul necesar respirafiei, şi un dispozitiv care asigură circulafia normală a aerului sau oxigenului dela rezervor la mască. Există două tipuri de astfel de aparate: aparate cu supapă, cari elimină aerul expirat în atmosferă, şi aparate cu dispozitiv de fixare a CO2 rezultat din respirafie, cari folosesc în circuit închis aerul expirat, oxigenul necesar fiind procurat de rezervorul amintit. In exploatările miniere sunt folosite excluziv aparatele din categoria a doua. Oxigenul necesar este transportat în butelii de ojel, cu capacitatea de 2 litri, confinând 300 litri oxigen gazos comprimat la 150 at, provăzute cu reductoare de presiune* Bioxidul de carbon produs prin expiraţie este absorbit de KOH. Aceste aparate permit respirafia unui lucrător care prestează o muncă normală, timp de cea 2 ore. 8. />> Draeger [appareil D.; D.-gerăt; D. apparatus; D.-fele keszulek; rpy3onofl'b§MHaH Ma-iHHHa, no^i'beMHHK]. Gaze; Aparat care izolează pe om — din punctul de vedere al respiratei — de atmosfera înconjurătoare şi care dispune de rezervă de oxigen pentru respirafie. Tipul cel mai obişnuit se compune dintr'o butelie cu oxigen comprimat, un reductor de presiune, un dispozitiv de dozare a oxigenului, un sac de respirafie, o mască cu două tuburi de m legătură şi o cutie cu substanfe chimice penfru purificarea aerului expirat. In acest aparat, aerul de respirafie formează un circuit închis. Sin. Aparat izolant. 4. Aparat de ridicat [appareil de te vage; Hebezeug; winding engine, hoisting apparatus; emeloszerkezet, emelogep; no#'b§MHblH KpaH]. Tehn.: Aparat pentru ridicat sarcini la înălfimi relativ mici şi, eventual, pentru transportat la distanfe reduse. Ex.: macaraua, podul rulant, etc. După mişcările pe cari le efectuează, un aparat de ridicat poate fi: 5. ~ de ridicat simplu [appareil simple de levage; einfaches Hebezeug; stmple windinq engine; egyszeru emeloszerkezet; HecJIOJKHblă no,H'b§MHHK]( constând din asamblări simple de organe de maşini, cu mişcări unice ale sarcinii; de ex. cele bazate pe principiul pârghiei: viri-ciuri (v.), cricuri (v.), palane (v.), trolii (v.)( etc,; e. ~ de ridicat şi transportat [appareil de levage de transport; Hebe- und Transportzeug; apparatus for lifting and transporting; emelo es hordoszerkezet; Fpy30n0A'beMH0e h xpaHC-nopTHOe npnnocodJieHHe]: Aparat de ridicat pentru deplasarea atât verticală sau oblică, cât şi orizontală a sarcinii. Ex.: macarale (v.), elevatoare (v.), poduri rulante (v.). 7. Aparaf de rulare [appareil da roulemenf; Laufwerk; running gear; fufoszerkezet, hajtomu; XOAOBan HaCTb MaillHHbl]. Transp.: Aparat care asigură rularea unui vehicul. La o locomotivă, acest aparat se compune din osiile cu rofile montate, ca şi d|n toate părfile constructive prin cari se sprijine cadrul pe osii, ca suspensiunea (resorturi* balansier, etc.). 8. Aparat de semnalizare [appareij de siana-lisation; Signalgerât; signalling apparatus; jelzo-kesziilek. jelzoberendezes; CHrHaJlH3aiţHOHHbl8 annapaT]. Tehn.: Aparaf de profecfiune a circulaţiei sau care semnalizează ivirea unui defect într'o instalafie şi, în general, o situafie care poate deveni periculoasă. ». Aparat de siguranfă fapp areil de surete; Sicherheitsapparat; safety apparatus; biztonsâgi berendezes; npefloxpamiTejibHbiit annapaT]. Tehn.: Aparat întrebuinfat pentru realizarea siguranţei în serviciu a unui vehicul, mijloc de transport, de ridicare, etc. Exemplu: 10. ~ paravan [paravane; Minenbaggergerăt; paravane; aknakutato es szedo-kotro; n0/ţB0/ţHbIH Tpajui BoeHHoro cy/ţHa, pacHHiiţaiomHă nyTb OT MHHHblX 3arpa3K^8HHH]. Nav.: Instalafie servind la dragajul minelor ancorate. Constă din două parâme metalice, prinse cu un capăt de etrava navei, remorcând la celălalt capăt un derivor care le menfine la o anumită adâncime şi îndepărtate de corpul navei, într'up bord şi într'altul. Din loc în loc, pe aceste două parâme se găsesc foarfeci cari funcfionează şi taie parâma unei mine când este întâlnită şi prinsă în el. Foarfeci le sunt acfionate de un cartuş care^ explodează din cauza tracţiunii care se 155 produce când parâma aparatului paravan întâlneşte parâma cu care este ancorată mina. 1. Aparaf de suspensiune [appareil de-sus-. pension, organe de suspension; Hăngewerk; suspend ing apparatus; fuggeszto szerkezetek; noft-BecHbiH npH6op, no^sec, no/ţBecKa]. Tehn. V. Suspensiunea vehiculelor. 2.Aparat de telecomunicaţie [appareil de telecommunication; Fernmetdegerăt; remote sig-nalling apparatus; tâvjejzo keszulek; TeJieKOMy-tîHKaiţHOHHblă annapaT], Elf.: Aparat întrebuinţat ca pifesă principală sau secundară în telegrafie, în telefonie, telegrafierea imaginilor sau televiziune: Telegraful Morse, Hughes, Baudot, Siemens, Wheatstone, etc., receptorul telefonic, microfonul, aparatul de radioreceptiune, etc. Deosebim, în particular: а. ~ de legătură pentru teleimprimatoare [appareil de liaison pour Ies teleimprimeurs; Fernschreibanschlussgerăt; junction apparatus for telautographs; tavirogep bekapcsolo szerkezete; KOHTaKTHbiH npndop ajih TejieaBTorpa^OB], care dă tensiunile electrice necesare alimentării teleimprimătoarele şi care poate transforma im-pulsiunile de curent continuu în impulsiuni de curent alternativ de frecventă muzicală, sau invers. In acest fel, comunicările telegrafice se pot transmite şi pe linii telefonice, folosind echiparea acestora (centrale, amplificatoare, aparate de curenfi purtători, etc.); 4. ~ de radiorecepfie [radio - recepteur; Empfangsgerăt; receivring apparatus; felvevokeszulek; pa^HonpHeivlHHK]. V. sub Radioreceptor; 5. de surprindere a convorbirilor telefonice [appareil pour la surprise des, Communications telephoniques; Lauschgerăt; listening apparatus; halIgatozo-keszulek; npnoop AJIfl nepexBaTbl-BâHHH TeJie$OHHbIX pasrOBOpOB]: Amplificator de joasă frecvenfă, cu amplificare variabilă, pentru ascultarea convorbirilor telefonice. Captarea curenfi lor de vorbire se face fie prin prize de pământ, în cazul circuitelor simple sau cu scurgeri la pământ, fie prin cuplaj capacitiv cu linia telefonică; б. ~ de transmisiune a imaginilor [appareil de transmission des images; Bildubertragungs-gerăt; pieture transmission apparatus; keptâviro berendezes; annapaT #jih nepeflann H3o6pa-HîeHHH Ha pacCTOfl'HHe]. V. Fototelegraf; 7. ~ de fototelegrafie [appareil phototele-graphique; Bildfelegraph; photo-telegraph; keptâviro berendezes; (|>OTOTeJierpa(|)Hbliî annapaT]. V. Fototelegraf; 8. ~ telefonic [appareil telephonique; Fern-sprechapparat; telephone; telefon; TeJie/. j -jr\ Aparat de tracţiune cu doua resorturi. mai mari (fig. 175); 13. ~ de tracfiune elastic [appareil de traction elastique; elastische Zugvorrichfung; elastic draw gear; rugos vonokeszulek; npyjKHHHmHă, 3JiacTHxîHbiH Tflr0B0H npndop], cu cârligul de tracfiune într'un locaş mărginit de o parte de traversa frontală, de alta de placa limitatoare de curslî, între cari se hnontează unu sau două resorturi puternice, telescopice, cărora li se transmite forfa dela cârligul de tracfiunei prin placa limitatoare de cursă şi tija resortului. Resorturile suht montate cu o tracfiune inifială, ca să se tragă cârligul în afară numai după depăşirea unei anumite forfe de tracfiune (fig. 176); 14. ~ de tracfiune separat [appareil d'atte-lage separe; nicht durchgehende Zugvorrichfung; Fig. 176. Aparat de tracţiune elastic. 156 interrupted draw gear; megszakitâsos vonoke-szulek; OT^eJlbHblii HJIH HeCKB03H0li THFOBOft npHâop], întrebuinfat la vehicule la cari tija de tracfiune nu e continuă, dela o traversă frontală la cealaltă, ci e întreruptă, forfa de tracţiune transmifându-se prin dispozitive separate sau prin cadrul vagonului. Pentru continuitate, capetele tijelor de tracfiune a două aparate aparţinând unui vehicul se pot asambla la mijlocul vehiculului prin piese speciale. Se preferă tijele continue, spre a se apăra cadrul vagonului şi în special traversele frontalei i. Aparat de tracfiune şi ciocnire [appareil de traction et choc; Zug- und Stofjvorrichtung; draw and buffer appliances; vono-iitkozo berendezes; K0M6HHHp0BaHHbiă THroBCH h 6y(|)epHbiii Fig. 177. Aparat de tracfiune şi ciocnire. npH6op]: Aparat combinat, pentru tracfiune şi ciocnire, la tracfiune lucrând ambele resorturi, iar la ciocnire numai unul (fig. 177). 2. Aparat unealtă [appareil-outil; Werkzeug-gerat; apparatus tool; szerszâmkeszulek; anna-paT-HHCTpyMeHT]. Tehn.: Aparat care are, în domeniul aparatelor, rolul pe care-l au maşinile unelte în domeniul maşinilor. Exemple: s. ~ de calare [appareil de calage; Entlastungs-vorrichtung; counter balance; fordîfo korong feher-mentesito szerkezefe; npOTHBOBec, ypaBHOBe-UIHBaTejIb]: Dispozitiv de calare, care apără ansamblul plăcii învârtitoare de cale ferată şi pivotul contra izbiturilor puternice verticale. 4. ~ de curbat şine [machine â courber Ies rails; Rollen- biegemaschie- dZZZf ne; rail ben-ding device ; sinhajlito keszulek; annapaT fljin crn-6aHHH pejib-COB]: Aparaf de fier,, compus din două ijh. piese cilindrice fixe coaxiale şi o a treia piesă asemă- ? nătoare aşezată pe partea opusă şi între cele fixe. Prin A apropierea a- F,g‘ m' Aparaf de cu^ *,ne-cestei piese de primele două, când şina este introdusă în aparat., se dă curbura necesară şinei (fig. 178). s. ~ de deversare [appareil de deversement; Sturzvorrichiung; tipping gear; onto keszulek; CTOHHblîl annapaT]: Aparat prin care se goleşte confinutul unui rezervor sau al unei pâlnii prin înclinare, golirea făcându-se pe o platformă care urmează aceeaşi mişcare de înclinare şi care conduce cdnfinuful în rezervorul de încărcat. 0. ~ de lipit [appareil de brasure; Lotgerăt; soldering apparatus; forraszto keszulek; naHJIb-Hblă annapaT, nanJlbHHK]: Aparat întrebuinţat pentru lipirea pieselor metalice. Ex.: ciocanul de lipit (electric, cu gaz, etc.). 7. ~ de asamblare a doagelor în butoiu [appareil pour assembler Ies douves; Aufsetzform fur Făsser; stave jointer; hordoformâlo keszulek; BH3ajibHan (|>opMa ajih c6opkh KJienoK do'lKH]: Aparat care ghidează cercul de fund, doagele şi înclinarea lor, pentru a forma butoiul nelegat. 8. ~ de strângere [appareil de serrage; Klemmapparat; damping device; szorito keszulek; 3aH£HMHblă npH6op]: Presă specială comportând două fălci cari prind puternic cele două extremităfi ale pieselor ce trebue sudate în capete pe cale aluminotermică. Ea permite varierea distantei între cele două fălci, realizând presarea în capete a pieselor, în timpul sudării aluminotermice. 9. ~ de sudură autogenă [appareil de sou-dure autogene; Schwei^gerăt; welding apparatus; autogen forraszto-keszulek; annapaT #JIH aBTO-reHHOâ CBapKH]: Aparat folosit pentru sudura autogenă (cu gaz, electrica, etc.) a pieselor de metal. Convertisorul de sudură e o maşină de sudură; transformatorul de sudură, în diversele lui aplicafii la sudura cu arcul electric, prin rezistenfă, etc., e un aparat de sudură. to. ~ de tăiat [appareil de coupe; Schneid-apparat; cutter; vâgo keszulek; pe3ajlbHblă npHdop]. Agr.: Dispozitiv la maşina de recoltat (cositoare, secerătoare simplă, secerătoare legă-toare şi secerătoare treierăfoare), care serveşte penfru tăiat tulpinele cerealelor, furajelor, etc. Se compune din lame tăietoare, degete, contra -placă şi placă-suport. ii. ~ de tăiat cu gaz [appareil de coupe autogene; autogener Schneidapparat; autogenous cutting device; autogen heggeszto-kesziilek; annapaT rjih aBToreHHoă pe3KH]: Aparat pentru tăierea metalelor (de obiceiu a fierului) prin arderea materialului de-a-lungul unei linii de separaţie. Se compune dintr'un bec de tăiat şi un dispozitiv de conducere (fig. 179) care mişcă becul în mod uniform şi fără trepidaţie. Becul de ^‘9* Aparat de tăiat cu gaz. tăiat funcfionează, de obiceiu, cu flacără oxi-acetilenică* Dispozitivul de conducere se poartă de-a-lungul liniei de tăiere, trasată pe piesă, ac- ţiqnat fie de mână, fie de un motor eledric Asemenea aparate se construesc pentru a executa tăieri circulare, în lungime, profilate, etc. sau combinate. 1. Aparat de tăiat linii [coupoir â filets, taille-filets; Linienschneidapparât; metal-cutting appa-ratus; vonalvâgo ollo; npiîâop #JIH pe3KH Me-TajiJiOB, (jihhhh)]. Arie gr.: Foarfeci de metal cu ajutorul cărora se taie liniile de plumb, pe măsura necesară pentru alcătuirea tabelelor. Acest aparat este provăzut şi cu un dispozitiv special de tăiat liniile în unghiu (pentru coifuri). 2. ~ de teşit [appareil de chanfreinage; Ab-kantvorrichtung; rounding apparatus; eltompito berendezes; annapaT ttjih KOCfefX cpesos]: Aparat de tăiat în unghiu marginea unei tole sau capătul unui tub, pentru sudâre. Sin. Aparat de şanfrenat. 3. Aparat de zăvorire [appareil de verouil-lage; Verriegelungsvorrichtung; locking device; rogzito, rogzito szerkezet; 3aMblKaiomee, ^JiOKHpyiomee npHcnocodJieHHe]: Aparat sau dispozitiv pentru fixarea, într'o anumită poziţie* a unui instrument, a unei instalaţii, etc. Sin. Aparat de blocaj. 4. Aparat indicator de uleiu [appareil indica-teur d'huile; Olstandvorrichtung; oii gauge; olâjmutato keszulek; yKa3aTejib ypoBHH Macjia]: Aparat care indică buna funcfionare a pompei de uleiu a automobilului — de ex. manometrul care indică presiunea în interiorul conductei de uleiu (v.), etc. Aparat. 2. In sens figurat, un aparat e mediul, dispozitivul sau totalitatea mijloacelor cari servesc pentru o anumită activitate. Exemple: Aparat, administrativ; aparat circulator, digestiv, respirator; aparat critic; aparat fluvioglaciar (adică porţiunea unde ghefarul formează izvorul şi constă din centura morenică, depresiunea centrală şi conul de transiţie), etc. e. Aparafaj electric [appareillage electrique; elektrische Schartanlagengerâte; electric măchî-nery; villamos kapcsolo-kesziilek; SJieKTpnqec-Kan annapaTypa]. Elf.: Termen general pentru a-paratele de siguranţă, de reglare, manevră, control şi accesorii, întrebuinţate în instalaţiile electrice. 7. Apărătoare de soare [pare-solerl; Sonnen-schutz, Sonnenblendscheibe; dark glass; nap-vedo, napellenzo; iiţHTOK OT COJimţa]. Auto.: Placă mobilă, plasată pe rama parbrizului, pentru a feri ochii conducătorului unui autovehicul, de bătaia razelor soarelui. 8. Apărător de instrumente meteorologice. V. Instrumente meteorologice, adăpost de o. Apărător frontal [chasse-pierres, garde d'une locomotive; Abrăumer; safe-guard, sweepsr, fee-Ier; mozdony biztonsâgi răcs; nap0B03Hblă deuiMaK]. C. /..* Dispozitiv în formă de plug, compus din bare de of el laminat, cari formează un grătar înclinat cu marginile laterale întoarse 157 înapoi, plasat în faţa locomotivei, pentru a înlătura mici obstacole (pietre, lemne, zăpadă, etc.) cari s'ar găsi pe linie (fig. 180). 10. Aparatură [a p-pareillage; Appara-tur; apparatus, machi-nery; muszerek; annapaTypa] : Ansamblu de aparate cari asigură funcţionarea, distribuţia sau reglajul unei instalaţii. -F‘9* 180. Apkrăfor frontal. 11. Apareiaj [appareil; Verband; bond; hom- lokfalazat; KâMeHHaH (KHpnHHHan) KJiajţKa]. Arh.: 1. Modul de aşezare a pietrelor sau cărămizilor în zidurile de fafadă ale unui edificiu. Cuvântul poate indica: Mărimea pietrelor întrebuinfate: apareiaj mare, când pietrele au dimensiuni dela 60 cm la I m; apareiaj mijlociu, când au dimensiuni dela 25 cm la 50 cm, şi apareiaj mic, când au dimensiuni între 10 şi 15 cm. 2. Desenul rosturilor pietrelor sau al cărămizilor pe fafadă: apareiaj regulat, când rosturile orizontale formează. linii paralele continue, iar cele verticale discontinue, dar aşezate unele în prelungirea celorlalte; apareiaj regulat isodom, când asizele sunt egale între ele; apareiaj regulat pseudisodom, când asizele sunt inegale, dar cu rosturi paralele; apareiaj adâncit, când rosturile orizontale sau cele verticale, sau atât unele, cât şi celelalte, sunt subliniate de un şănţuleţ mai mult sau mai-puţin adânc; apareiaj în spinare de peşte (opus spicatum), când pietrele sau cărămizile sunt inclinate faţă de verticală într un sens într'o asiză şi în sens invers în asiza următoare; apareiaj în reţea (opus reti-culatum), când pietrele sau cărămizile, de formă cubica, sunt aşezate în operă pe muchie, lăsând să se vadă pe faţa zidului o reţea de pătrate cu diagonalele dispuse orizontal şi vertical.—-3. Aspectul feţei pietrelor între rosturi: apareiaj în bosaje, când feţele pietrelor sunt lucrate brut (nu sunt netezite); apareiaj. vermiculat (opus ver-miculatiim), când feţele pietrelor sunt brăzdate de curbe în formă de S; apareiaj în tăietură de diamant, când feţele pietrelor sunt cioplite în aşa fel, încât apar ca formate din mici piramide aşezate unele lângă altele. — 4. Aspectul feţei în zidurile tencuife cu materiale minerale aglomerate şi imitând piatra de talie; se referă mai ales la modul cum e lucrată piatra: apareiaj ciocănit, dărăcit, etc. (v. fig. sub Zidărie). 12. Aparent, [apparent; scheinbar; apparent; lâtszolagos; KaJKyilţHHCfl]: Calitatea lucrurilor care caracterizează felul de a fi înregistrate în raport cîi poziţia şi felul organului înregistrator. is. Aparent, contur ~ [contour apparent; scheinbare Randlinie; apparent contour line; lâtszolagos szegelyvonal; KaHCyiiţHPiCH KOHTyp], Geom.; Locul geometric al intersecţiunilor dintre razele vectoare duse dintr'un punct, astfel încât să fie tangente la un corp dat sau să treacă 158 printr’un eonfur dat,, şl dintre sfera cu raza unitate şi cu centrul în punctul considerat, Ia care se raportă conturul aparent. 1. Aparentă, mărime ~ [grandeur şpparente; scheinbare Grosse; apparent magnitude; lâtszolagos ertek; KatftyiiţaHCH BejiHHHHa], Geom.: Unghiul solid ai conului tangent la un corp şi cu dentrul în punctul fafă de care se consideră mărimea aparentă a corpului. 2. Aparenţă, mişcare ~ [mouvement apparent; scheinbare Bewegung; apparent rfiotion; lâtszolagos mozgâs; KaHCyiiţeeCH flBHJKeHHe]. Mec,, Astr.: Schimbarea pozifiei aparente fâfă de un sistem de referinfă şi un punct dat. 3. Aparentă, pozifie ~ [position apparente; scheinbare Lage; apparent position; lâtszolagos helyzet; KaHcyHţaHGH no3HiţHH], Mşt., Astr.: Orientarea (direcfia şi sensul) unui punct, astru, etc., fafă de un punct şi un sistem de referinfă dat. 4. Aparentă, putere ~ [puissance apparente; Scheinleistung; apparent power; lâtszolagos tel-jesitmeny; KaHCyilţaHCH CHJia]. Tehn, V. sub Putere. s. Apartament [appartement; Wohnung, Appar-tement; apartmenf, lodging, flat; lakâs, lakosztâly; KBapTHpa, nOMeiiţeHHe]. Arh.: î. Unitate de locuit pentru o familie.— 2. Grupare de încăperi eu strânsă relaţie de folosire între ele.. e. Apartenenţă [appartenance; logische € — Funktion; appartenance; logikus osszefugges, logi-kus fuggveny; npHHaflJieJKHOCTb]: Relaţia logică dintre un individ m şi clasa M (în matematice, mulţimea) în care individul e unul din elemente. Relafia se scrie m € M şi se citeşte " m aparfine lui M " sau "m este element al lui M”. Relafia de apartenenţă trebue deosebită, din punctul cfe vedere logic, de următoarea relaţie de incluziune: clasa (m), care confine ca singur element pe este o subclasă a clasei ceea ce se exprimă prin simbolul de incluziune .0 W QM, Deosebirea ce rezultă din trecerea dela elementul m la clasa (m), care are ca singur element pe m, apare dacă se fine seamă de transitivitatea rela-fiei de incluziune şi de netransitivitatea relaţiei de apartenenţă €: dacă M C N {M e subclasă a clasei N), atunci şi (m) C N; dar dacă U € N (M e element al unei clase de clase N), aceasta nu implică m £N(m poate să nu fie element al lui N). Exemplu: Considerăm fascicululiV, compus din totalitatea dreptelor spaţiului ce trec printr’un punct fix m: N este deci o mulţime de drepte. Considerând fiecare dreaptă M a fasciculului ca o mulfime de puncte, avem m €M, dar nu m € N, căci un punct nu poate să aparjină ca element unei mulfimi de drepte. S'ar putea considera fasciculul N ca mulţime de puncte, dar acest mod de a-l privi este neinteresant, deoarece mulfimea respectivă ar coincide cu spaţiul întreg. 7. Apăsare dinamică [pression dynamique; dynamiseher Druck; dynamic pressure; dinamikus nyomâs; . AHHaMHHeCKOe AaBJieHHe]: Forfa cu care un gaz, un lichid, sau o masă pulverulentă, în stare de mişcare sub forma de curent sau vână, împinge asupra suprafeţei unui corp aşezat în calea lui, — Raportată la unitatea de suprafaţă, se numeşte presiune dinamică. Valoarea ei teoretică este dublul presiunii statice. Reducerea ei se datoreşte frecărilor curentului de gaz sau ale vinei de lichid ori de masă pulverulentă. 8. ~ statică [pression statique; statischer Druck; static pressure; sztatikus nyomâs; CTa-THHeCKOe AâBJieHHe]: Forţa cu care un gaz, un lichid sau o masă pulverulentă în stare de repaus, împinge asupra pereţilor şi fundului vasului care confine aceste corpuri, sau asupra suprafeţei unui corp introdus în masa lor. Este egală cu produsul greutăţii specifice a masei împingătoare prin adâncimea sub nivelul liber la care se găseşte centrul de greutate al suprafeţei considerate. Raportată la unitatea de suprafaţă, se numeşte presiune statică. •. Apafeiit. Minefal.: Mineral neprecis definit; seamănă cu karfosideritul (un mineral din seria alunitului). 10. Apatit [apatite; Apatit; apatite; apatit; anaTHT]. Mineral.: Mineral cristalizat în sistemul hexagonal. Duritatea 5; gr. sp. 3,2; p. t. cca 1300°. Prin calcinare îşi măreşte volumul cu cca 7°/o. Este un fosfat tricalcic (PO^Cas^l, F). Se găseşte ca mineral accesoriu în toate rocele eruptive, iar ca mineral asociat, în zăcămintele de fier şi de staniu. Fosfafii de calciu formează importante zăcăminte de origine organică în Maroc şi Tunisia. Se exploatează pentru fabricarea su-perfosfaţilor întrebuinţaţi în agricultură ca îngrăşământ chimic. 11. Apau. Abataj (termen minier, Valea Jiului). ii. Ape [eaux; Gewăsser; waters; vizek; BOAbl]. Nidr.f Nav.: Mase de apă stătătoare sau curgătoare (termen întrebuinţat în deosebi în hidraulică, transporturi pe apă, geografie, etc.). Din punctul de vedere hidraulic, al navigafiei, ele se pot clasifica astfel: 13. ~ mic» [eaux basses, basse-mer; Niedrig-wasser; low-water; kis vizek; HH3KHe BO/ţbl] Ape cu nivelul scăzut sub etiaj; 14. ~ mijlocii [eaux moyennes; Mittelwasser; mean water; kozep vizek; cpeftHHe BO#bl]: Ape cari reprezintă media aritmetică a nivelurilor sau a debitelor; 15. ~ mari obişnuite [hautes eaux ordinaires; gewonliches Hochwasser; ordinary high water; normâlis ârvizek, kozonseges ârvizek; 06bIKH0-BeHHbie BOflbI c BbICOKHM ypOBHeM]: Apele mari ale unui râu, fără a fi revărsate peste maluri. Se determină făcând media anuală a apelor mari, pe mai mulfi ani, raportată fie la niveluri, fie la debite; ie. ~ mari extraordinare [eaux extraordinai-res; ausserordentliches Hochwasser; excepţional high water; kulonleges nagy vizek; BOftbl c Heo-6bIKHOBeHHO BbICOKHM ypOBHeM]: Apele unui râu, revărsate peste maluri în toată regiunea inundabilă. Corespund celui mai mare nivel observat; 1. Ape catastrofale [eaux cafasfrophales; ka-tastrophales Hochwasser; catastrophic floods; ka-tasztrofâlis ârvizek; KaTaCTpO(f}aJIbHbie BOAbl]: Ape excepţional de mari, a căror înălţime întrece cu mult nivelul malurilor şi produce inundarea instalaţiilor socotite până atunci ca fiind la nivel neinundabil, producând astfel adevărate catastrofe, Corespund celui mai înalt nivel la care se apreciază că s'ar putea ridica apele. Din punctul de vedere geografic, apele se pot clasifica în: 2. ~ continentale [eaux continentales; Binnen-gewâsser; in land water; belvizek; KOHTHHeHTa-jlbHbie BOjţbi]: Ape din interiorul unei ţări sau continent, constituind râuri, fluvii, lacuri, etc. şi «. ~ maritime şi oceanice [eaux maritimes ei oceaniques; See- und Ozeanwasser; sea water; fengeri es oceânvizek; MOpCKHe H OKeaHH-leCKHe BO^bl]: Ape cari constitue mările şi oceanele. 4. ~ teritoriale [eaux territoriales; Territorial-gewăsser; teritorial water; terulet-vizek, parti vizek; TeppHTOpnajlbHbie BO/ţbl]: Zonele de-a-lungul coastelor mărilor sau oceanelor,, asupra cărora statele riverane îşi exercită dreptul lor de suveranitate, în special în ceea ce priveşte poliţia, pescuitul şi cabotajul. 5. Apeduct [aqueduc; Aquădukt, Wasserlei-tung; aqueduct, water conduit, water piping; vizve^etek; B0ft0np0B0fl] •* Canal principal cu curgere liberă, închis, deschis, subteran, suspendat sau Ia suprafa{a solului, construit din lemn, din zidărie, beton sau fontă, pentru a conduce apa de. alimentare dela punctul de priza la centrele de aglomeraţie umană, servind pentru nevoile casnice, industriale sau agricole. Poate avea secţiune dreptunghiulară, trapezoidală, ovoi-dală sau circulară. Apeductele aeriene, în special cele din antichitate, sunt uneori opere de artă, cari înfrumuseţează peizajui unei regiuni. Sunt formate adesea dintr'o serie de arcade suprapuse, ajungând uneori până la trei rânduri (fig. 181). Fig. 181; Apeduct roman. e. Apeduct, piese fasonate de V. Fasonate, piese ~ de apeduct. 1 7. Apei telefonic [appel telephonique; Fern-sprechruf; telephone call; telefonfelhivâs; TeJie-cj)OHHblă BbI30B]. Te/f.: Producerea unui semnal sonor sau luminos într'un post telefonic sau pe un tablou comutator de telefonie, pentru a atrage atenţia unui operator sau abonat. Apelul telefonic sonor poate fi: s. ~ fonic [appel phonique; Tonruf; audible call; hang-hivâs; (JîOHHHeCKHH Bbl30B]: Proce- 159 deu de chemare a postului corespondent, folosit la unele telefoane de campanie. La postul chemător se apasă pe o clapă sau buton de apel, închizându-se circuitul unui vibrator al'itaentat de bateria de pile electrice a telefonului, baterie care stabileşte curen}i de frecventă muzicală. La postul, chemat se aud în receptor semnalele de apel. 9. ~ magnetic [appel magnetique; (nduktor Anruf; ring down operation; hivâs;: MarHHTHblit Bbl30B]: Procedeu de chemare a postului telefonic corespondent, prin acţionarea unei sonerii din postul chemat. Curenţii de ape| sunt produşi în postul chemător de către un inductor învârtit cu mâna. 10. Apendice [appendice; Fullansatz; appen-dix; csotoldalek; anneHflHKC]. Av.: Prelungire inferioară a balonului, care permite ieşirea liberă a gazului în atmosferă. ti. Apeiifractiţ, aperifractică [aperiphractique; aperiphraktisch; aperiphracticî âperifraktikus; ane-pH^paKTjHHeCKaH 30Ha]: Calitatea unei regiuni din spaţiu ca fiecare suprafaţă închisă din interiorul ei să poată fi restrânsă la un punct, fără $ părăsi regiunea. Altfel, regiunea şe nqmeşte perifractică. 12. Aperiodică [aperiodique; aperiodisch; ape-riodic; aperiodikus; anepHOflHHeCKaH]: Calitate a variaţiei în timp a unei mărimi, care e astfel, încât mărimea îşi atinge valoarea de echilibru fără a o depăşi. Mărimea considerată poate fi poziţia unui mobil sau a părţii mobile a unui instrument, o sarcină electrică sau un curent, etc. îs. Aperlan. Ind. text: Emulsie de parafină într'o soluţie de sare de aluminiu. Serveşte la impermeabilizarea ţesăturilor (N. D,). . m. Aperminol. Sin, Aperlan. 15. Apertometru [apertometre; Aperfometer; apertometer; âperfometer; anepTOMeTp]: Fiz.: Dispozitiv întrebuinţat pentru determinarea aper-turii (deschiderii) numerice a unui obiectiv microscopic. Este compus diritr'un semicilindru plat de strclă, care are pe marginea circulară o gradaţie de-a-lungu! căreia se pot mişca doi indici. * Şe aşază apertometrul pe platina microscopului şi se deplasează cei doi indici de-a-lungul gradaţiei, până ce imaginile lor ajung la marginea porţiunii de apertometru văzute în imagine în microscop. Citirea pe gradaţie dă direct aper-tura numerică a obiectivului. ie. Apertură numerică. Fiz. V. Deschidere numerică. 17. Apex [apex; Apex; apex; apex; aneKC]. Asîr.: 1. Punctul spre care se mişcă sistemul solar. Se găseşte în constelaţia Hercules şi are, în coordonate ecuatoriale, ascensiunea dreapta 271° şi declinaţia 31°. Opusul apexului se numeşte antapex. — 2. Apexul unui corp ceresc e punctul spre care e îndreptaţă vifesa Iui instantanee. 18. Apex [apex; Spitze; apex; hegy, tefŞ, csucs; aneKC, MaKOBKa]. 1. Geom.: Creştet, uneori vârf, —* 2. Pâieont.: Vârful sau extremi* m tatea posferioară â cochiliei gasteropodelor. V. Gasteropode. 1. Aphîdidae. Hort. V. Păduchi de frunze^ 2. Aphis Forbesi Weed. Hort. V. Păduchi de frunze. s. A. P. I. Abreviafie pentru „(Ajmerican (P)etroleum (l)nstitute" (Institutul american de petrol). Organizafie centrală de studii, documentare şi standardizare privitoare Ia industria de petrol (Statele Unite). 4. scara ^ [echelle A. P/l; A. P. I.-Skala; A. P. I. scale; A. P. I. beosztâs; A. II. H. HlKaJţa]. Ind. pefr.: Scară areometrică pentru indicarea densitafii derivatelor petroliere în grade A. P. I. Relafia dintre densitate (ţ) şi numărul n de grade A. P. I. este: 141,5 T=131i5+b' 5. Apicultor [apiculteur; Bienenzuchter; bee- keeper; mehesz; IIHeJlOBOA]. Agr.: Persoană care se ocupă cu creşterea albinelor pentru pro^ ducerea mierei şi a cerii. 6. Apiculfură [apiculture; Bienenzucht; api-culture, bee-keeping; meheszet; nHeJlOBOflCTBO]. Agr. : Ştilnfă şi ramură a Agriculturii, care se ocupă cu creşterea albinelor pentru producerea mierei şi a cerii. Apicultura contribue şi ia mărirea producţiei plantelor polenîzate de albine. 7. Apiezon [apiezon; Apiezon; apiezon; apiezon (iilo olaj, ii Io zsiradek); anHe30H]: Uleiu sau unsoare cu tensiune de vapori foarte mică (10~7,--10“'11 mm Hg la temperatura ordinară), cari servesc în tehnica vidului înaintat. Uleiurile aduse în stare de vapori se îrttrebuinteoză în pompele cu difuziune, ta medii de antrenare a gazelor cari se evacuează, permifând să se realizeze viduri mai înaintate decât vaporii de mercur. Unsori le se întrebuinfează la ungerea robinetelor şi a rodajelor din instalafiile de vid, în cari urmează să se stabilească presiuni mai mici decât 10"5mmHg. Aceste produse se obfin din uleiurile minerale prin metode speciale de distilare. 8. Apioză [apiose; Apiose; apiose,; apiozis; anH03]. Chim.: H0CH2/ COH"CHOH ~CHO Pentoză naturală cu catenă ramificată. Împreună cu hamameloza (o hexoză), sunt singurele mono-zaharide naturale cunoscute, cu catenă ramificată. Se găseşte în pătrunjel sub forma de glu-ţ cozidă. Nu dă furfurol prin distilare cu acizi anorganici. 9. Apisfin. Ind. texf.: Emulsie stabilă de cauciuc, întrebuinfată în vopsitorie şi apretură (N. D.). 10. Aplanare [dressage, aplanissement; Ab-gleichung,, Planierung, Richten; levelling, pla-nishing; kiegyengetes, kiterites; BbipaBHHBaHHe]. Drum.: 1. Operafiunea prin care un material aşternut neregulat pe suprafafa unui teren sau pe platforma unei şosele este împrăştiat pentru a da o suprafafă regulată. — 2. Tăierea ridică-turilor şi umplerea adânciturilor unui^ teren, a platformei sau a patului unei şosele, pentru a realiza o suprafafă plană. —3. Operafiunea prin care piese metalice de suprafafă mare în raport cu grosimea (tole, table, plăci, etc.) sunt readuse în stare plană, prin presare. ii. Aplaneiic [aplanetique; aplanatisch; apla-natic; âplânâtikus; anJiaHaTHHeCKHâ]. . Fiz. Calitatea unui sistem optic de a satisface con-difiunile apianetismului. 12» Aplanetism [aplanetisme; Aplanatismus; aplanatism; âplânâtizmus; anJiaHaTH3M]. Fiz.: Proprietatea unui. sistem optic de a fi stigmatic pentru punctele infinit apropiate de axa optică. Aceste puncte trebue să se găsească într'un plan perpendicular pe axa. optică (plan-obiect) a cărui imagine este tot un plan (plan-imagine) pierpendicular pe aceeaşi axă. is. Aplatisare [developpement de frajectoires relatives; Flachdriicken, Abflachung; flattening; simanyomâs; cnJHOllţHBaHHe]. Mş.: Operafiune grafică efectuată spre a obfine, în cazul paletei turbinei Francis; elementele unghiulare în adevărata mărime. Constă în deplasarea axului turbinei la infinit şi întinderea suprafefelor de scurgere în aşa fel, încât meridianele lor să devină drepte, şi apoi în proiectarea lor pe un plan. Cercurile paralele devin drepte perpendiculare pe meridianele suprafefelor de scurgere desfăşurate. 14. Aplică [applique; Auflegestuck; applied ornament, bracket; kidiszitett darab, falikar-yiJâgito; «îţeKOpaTHBHaH HaKJia/ţKa]. 1. Arh.: Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. -— 2. Elf.: Corp de iluminat, cu unul sau mai multe brafe, care sh fixează în perete. 15. Aplicabile, suprafeţe ~ [surfaces appli-cables; aufeinander abwickelbare Flăchen; appli-cable surfaces; egymâsra fejtheto felii letek; npHMeHHMbie, npHJiomHMbie]. Mai.: Suprafeţe cari se pot reprezenta una pe alta, punct cu punct, astfel încât arce compuse din puncte corespunzătoare să aibă aceeaşi lungime pe ambele suprafeţe. Două suprafeţe aplicabile au curbura totala- egală în puncte corespunzătoare. O suprafafa aplicabilă pe un plan se numeşte suprafafa desfăşurabilă [surface deve-loppable; Torse: developpable surface; torzfelu-letek; pa3JlOH£HMas, npHMeHHMan]. Suprafefele desfăşurabile sunt suprafefe riglate cu generatoarele drepte tangente la o aceeaşi curbă, numită muchie de răspăr sau de înapoiere [arete de rebroussement; Ruckkehrkante; edge of regression; visszatero el; perpecCHBHOe, B03BpaTH0e pe6po]. io. Aplicaţie [application; Applikation; appro-priation; berakasi ertesites; CTaTbH O npHMe-HeHHH ToproBbro floroBopa]: Clauză contractuală, în contractele -Cif, indicând obligafia vânzătorului de a aviza pe cumpărător de încărcarea făcută, într'un anumit termen dela producerea acestui fapt, cu indicarea numelui vaporului, a cantităţii, a felului mărfii şi a contractului la care se referă. 17. Aplicaţie, punct de ~ [point d'applica-tion; Angriffspunkt; application point; tâmado 161 pont; TOHKa npHJIOJKeHHH]. Mec.: Punctul de aplicare al unei forje este punctul din corp a-supra căruia se exercită forţa. In cazul unui solid rigid, starea iui de mişcare e independentă de poziţia punctului de aplicaţie al forţei pe direcţia ei instantanee. 1. Aplit [aplite; Aplit; aplite; aplit kozet; anJlHT], Pefr.: Rocă eruptivă, alba, cu granule de dimensiuni mici, alcătuită din feldspaţi şi cuarţ; se găseşte în masivele granitice, în special sub forma de filoane sau de zone marginale. 2. Aplomb [aplomb; Fu^stellung; poise.upright-ness; lâbtartâs; IIOCTaHOBHa HOr]. Zoof.r Drrecţia pe care o au membrele în raport cu verticala, când animalul (de ex. calul) e în staţiune plasata, direcţia fiind examinată din profil şi din fata. s. Apocrenic, acid V. Creriici acizi. 4. Apocfomat [apochromate; Apochromat; apo-chromatic objective; apokromâtikus; anoxpOMaT], Fiz.; Obiectiv corectat în cazul aberaţiei cromatice pentru trei radiaţii, iar în cazul aberaţiei de sfe-ricitate, pentru două radiafii. El nu mai prezintă astfel decât un rest neglijabil de spectru secundar. Acast rezultat se obţine printr'o combinaţie de trei lentile (două de flint şi una de crown) sau printr'o combinare de două lentile, dintre cari una de fluorină (semiapocromat, în care caz rămâne un rest de spectru secundar). Din cauza distantei focale mici fată de deschiderea obiectivului, curbura câmpului este apreciabilă, ceea ce nu jenează observarea vizuală, dar împiedecă întrebuinţarea lui în microfoto-grafie. Apertura numerică a unui apocromat uscat poate atinge 0,95, iar a unui apocromat cu imer-siune în uleiu, 1,40. Se întrebuinţează ia microscop împreună cu un ocular compensator. s. Apodosis. Arh. V. Diaconicon, Absidtolă. e. Apoenzlmă [apoenzyme; Apoenzyme; apoenzyme; apoenzim; an03H3HM]. Chim. biol.: Componenta proteică termolabilă a unei enzime. V. sub Enzime. 7. Apofilit[apophyllite; Apophyllit; apophyllite; apofilif; anoH3, npOHCHJIOK], Pefr.: Părţi dintr'un masiv intruziv cari, fiind în directă legătură cu el, au dimensiuni mici şi forme alungite. ». Apofiză [apophyse; Apophyse; cavetto; apofizis; BblKpyHCKa]. Arh.: Mulură dulce, concavă, care marchează legătura fusului unei coloane cu baza ei. 10. Apogeu. Astr. V. Orbita Lunii, ti. Apolară, grupare moleculă valenţă '-v. V. Nepolară, grupare mole- culă valenţă îs. Apomagmatic [apomagmaticjue; apomag-matisch; apomagmatic; apomagmâtikus; anoMar-MaTH^eCKHâ]. Geo/. : . Calitatea unui mineral sau a unei asociaţii de.minerale de a fi formate din soluţii hidrotermale, la temperatură joasă, în împrejurimile relativ îndepărtate ale unui basin magmatic. 13. ApomeifU [compteur d'eau; Wassermesser; water-meter; vizora; BOftOMep]: Aparat (instrument) pentru măsurarea volumului de apă scurs prin conducta pe care e montat. După metoda întrebuinfată pentru măsurarea volumului de apă, se deosebesc: măsurătoare de vitesă, de volum şi de diferente de presiune. Măsurătorul de vi- ..... LT Fig. 182. Apomefru cu roafă cu palefe. tesă constă, în principal, dintr'o roată cu palete, care efectuează un număr de rotafii proporţional cu volumul de apă scurs prin conducte; mişcarea roţii este trans- ___ misă printr'un mecanism de ceasornicărie la un cadran indicator, cu ac rotitor, unde se citeşte direct volumul apei trecute prin conductă. Este întrebuinţat în special la racordările casnice (fig. 182 şi 183). Măsurătorul de volum constă dintr'o cameră de măsură, în care un disc efectuează o mişcare de balansare în jurul centrului său (fig. Ui L u u Fig. 183. Apomefru Woffman. Fig, 184. Apomefru cu disc balansor 184). La fiecare cursă a discului se scurge prm aparat o cantitate de apă egală cu volumul ca- 162 merei de măsură. Un mecanism de ceasornicărie înregistrează numărul de curse ale discului, a-dică volumul de apă scurs. Este un aparat de precizie, folosit mai mult în experienţe, în determinări exacte, etc. Măsurătorul de diferenţă de presiune constă dintr'o strangulare în conducte şi un măsurător de presiune, Diferenfă de presiune dintre secţiunea normală a conductei şi cea strangulată măsoară debitul de apă. Nu are niciun organ în mişcare. De aceea se poate folosi şi pentru apele murdare, în special pentru cele industriale. Se întrebuinţează, de obiceiu, un tub Venturi, un ajutaj convergent, etc. Sin. Contor de apă. a. Apomorfiftă [apomorphine; Apomorphin; apomorphine; apomorfin; anOMOp^HH]. Farm..* C17H17NO2. Produs insolubil în apă, obţinut prin distilarea morfinei. In terapeutică se întrebuinţează clorhidratul de apomorfină (CitHitNC^CIH), care se prezintă ca o pulbere cristalină, alba sau albă-cenuşie, solubilă în apă calda şi în alcool, insolubilă în eter şi în cloroform. Are proprietăţi de emetic (vomitiv) puternic, bun expectorant şi uşor hipnotic. 2. Aporia Crataegi L. Agr. V. Fluture aib. aApotecie [apothece; Apothecium; apo-thece; apotecium; aiîOTeiţHH]. Agr.: Fructificare care se întâlneşte la unele ciuperci asco-micete, Are forma unui taler sau a unei cupe, cu sau fără peduncul. în inferior conţine asce cu ascospori şî parafize. 4. Apotemă [apotheme; Mittellinie; apo-thema; kozepvonal; ariO(|>eMa]. Ceom.t 1. Segmentul de dreaptă care uneşte centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi; Apotema este egala cu raza cercului înscris în poligon. — 2. V. sub Piramidă, 5. Apozîmază [apozymase; Apozymase; apo-zymase; apozimăzis; ai303HMa3]. Chim. biol.: Componenta proteică termolabilă a zimazei. Apozimaza formează, . în unire cu cozimaza, holo-enzirnâ activă numită zimază. V. sub Enzime, Zimază. e. Âppalachîană, Jază de cutare ^ [plisse-ment appalachien; appalachische Falîungsphase; appalachian folding: apalâhikus hajlăsi âllapot; annajiaKHaHCKaH 4>a3a CMopnţHBâHHH]. GeoI. V. Saalică, fază de cutare ?. Apperf, procedeul ~ [procede A.; A. Ver-fahren; A. process;. A.-fele eljârâs; cnoco6 AnnepTa]. Chim.: Procedeu pentru conservarea alimentelor prin căldură, imaginat de Appert. Se pune alimentul de conservat în borcane de sticlă sau în cutii de tablă, cari sunt sterilizate după ce au fost închise ermetic. 8. Apret [appret; Apret-mittel; finishing pre-paration; telito anyag; annpeTypHOe CpeflCTBO]. Ind. text.: Substanţă cu care se tratează ţesăturile şi uneori firele, pentru diferite scopuri: în-greunare, plinătate, moliciune, etc. După scopul urmărit, se introduc în pasta de apret una sau mai multe din substanţele: amidon de grâu, de porumb, de orez, cleiu, ceară, uleiu turcesc, glicerină, etc. ». Apretaj, instalafie de ~ [installation de cisaillage des produits des laminoirs; Nacharbei-tungseinrichfung der Walzwerkfabrikate’ straigh-fening of the rolling miils products; henge-reltâru utodolgozâsa; peTyiHOBOHHaH MeTajUIO-yCTaHOBKa], Mş.: Instalaţie anexă a unei hale de laminare, în care laminatele ajustate sunt supuse unor prelucrări, ca găurire, rectificare, etc., cerute de natura întrebuinţării lor. 10. Aprefan. Ind. text.: Produs de impermeabili' zare, cu bază de răşini vinilice (N. D.). u. Apretare [appretage; Appretur; dressing; apretirozăs; armpeTypa]. Ind. text.: Operaţiune fizic0“chimică prin care se tratează fibrele textile sau ţesăturile, cu un apret (v.) care le conferă anumite calităţi urmărite în fabricaţie. Când se execută pe o singură faţă a ţesăturii se numaşts apret simplu, iar pe ambele feţe, apret dublu. îs. Apretură [appreture; Appretur; finishing; apretirozăs, kikesziles; annpeTypal, Ind. fext.: 1. Totalitatea operaţiunilor de fierbere, înălbire, mercerizare, călcare, carbonizare, vopsire şi imprimare, ca şi apretarea propriu zisă. — 2. Ultimul ciclu de mai sus al operaţiunilor efectuate asupra materialului textil în prealabil fiert,, înălbit, vopsit, etc., şi anume îngreunarea, ca-landrarea, uscarea, măngăluirea, etc. — 3. Instalaţia în care se efectuează apretarea. 13. Aprindere [allumage ; Ziindung ; ignition ; gyuijtâs; BocnjiaMeHeHHe, 3aHmraHHe, sanaji], 1. Chim.: Iniţierea arderii. Ea are loc dacă aerui sau oxigenul, într'un volum minim necesar, sunt în contact cu corpul combustibil care a fost încălzit local, în prealabil, la o anumită temperatură (temperatura de aprindere, punctul de inflamabilitate). Aprinderea ar avea loc când desvoltarea de căldură prin oxidare e mai mare decât pierderea prin propagarea arderii în regiunile vecine, sau prin difuziunea de molecule activate, radicali şi atomi liberi, fie prin cele două efecte combinate. — 2, Mş.: Iniţirea arderii prin încălzirea combustibilului, respectiv a amestecului carburant la temperatura de aprindere. — 3. Metl.: Operaţiunea de pregătire a unui cuptor pentru punerea în funcţiune şi iniţierea arderii. Exemple: Aprinderea unui cuptor înalt, a unui cubilou, a unui cuptor cu reverberaţie, etc. — 4. Mine, Tehn. mii'.: Opera- ţiunea de transmitere a arderii la pulberea de fitil, pentru a provoca explozia unei încărcături de exploziv. Se poate realiza manual cu ajutorul chibriturilor, al tăciunilor sau al aprinzătoarelor. — 5. Operaţiunea de pregătire a unei lămpi de iluminat, pentru punerea ei în funcţiune şi iniţierea arderii. Ex.: Aprinderea lămpii de petrol, de gaz sau electrice, etc. — 6. Elt,: Operaţiunea de stabilire a curentului electric, într'o lampă cu incandescenţă, cu arc voltaic, cu vapori de mercur, în tuburi cu gaze refiate, etc. — 7. Operaţiunea de punere în stare de 163 funcţionare a unui cuptor electric cu arc. Sin. Amorsare. Din punctul de vedere al condiţiunilor generale, există: i. Aprindere independentă [allumage inde-pendant; unabhângige Zundung; independent ignition; fiiggetlen gyujtâs; HeaaBHCHMOe 3SLHCH-raHHe], efectuată cu ajutorul unei surse exterioare de căldură şi s. ~ spontană [allumage spontane; Selbst-enfzundung; spontaneous ignition; ongyujtâs; caMOBamHraHHe], efectuată fără intervenţia unei surse exterioare de căldură. Calitatea de aprindere a unui combustibil de aprins spontan e considerată cu atât mai bună, cu cât* timpul lui de aprindere în condiţiuni date e mai scurt. Sin. Autoaprindere, Din punctul de vedere al mijloacelor de aprindere, există: 9. ~ electrică [allumage electrique; elek-trjsche Zundung; electric ignition; villamos gyujtâs; 3JieKTpHqecKoe 3a?KHraHHe]f dacă iniţierea aprinderii e realizată pe cale electrică; 4. ~ termică directă [allumage thermique direct; direkte Wărmezundung; direct thermic ignition; kozvetlen gyujtâs; HeilOCpe/ţCTBeHHOe TepMHHeGKOe SaîKHraHHe], dacă iniţierea arderii este realizată printr'o aprindere propriu zisă. După mijloacele folosite în acest scop, se deosebesc: 5. ~ electrică prin incandescenţă [allumage electrique par incandescence; elektrischa Gluhzundung; incandescent electrical ignition; villamos izzogyujtâs; 3a3KHraHHe HaKaJlOM], produsă prin căldura desvoltată de un curent electric într'o conductă pe care o aduce la incandescenţă; 8. ~ prin scânteie electrică [allumage par etmcelle electrique; elektrische Funkenzundung; spark ignition; villamos szikragyujtâs; 3aHCHraHHe BJieKTpH^eCKOH HCKpOH], produsă de o scânteie de descărcare electrică. După locul unde se produce, aprinderea poate fi: 7. ~ în spaţii deschise [allumage en espa-ces ouverts; Zundung in offenen Râumen; ignition in open spaces; nyilt korben valo gyujtâs; 3anaji b otkpbitbix npocTpaHCTBax]: Aprindere, la priesiune sensibil constantă a combustibilului, în aer liber, în focare, cuptoare metalurgice şi industriale. In aer liber, constitue un fenomen neghidat care depinde de temperatura de aprindere a combustibilului. In focare şi în cuptoare, aprinderea e un fenomen ghidat, provocat de trecerea de căldură prin convecţie şi radiaţie, de la sursa de căldură la combustibil. Sursa de căldură e formată de stratul de combustibil aprins, de pereţii focarului, respectiv ai cuptorului, de gazele aprinse din cutia de foc sau din cuptor, şi de bolta focarului, eventual a cuptorului; 8. ~ în volum limitat [allumage en volume limite; Zundung im begrenzten Raum; ignition in iimited space; zârt korben valo gyujtâs," 3anaji b orpaHHneHHOM np0CTpaHCTBe]^ Aprindere sub volum dirijat, cu o creştere mare a presiunii, a amestecului carburant în motoarele cu ardere internă. La motoarele cu explozie urcarea de temperatură necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru se realizează printr'o scânteie electrică produsă într'un circuit electric întrerupt periodic sub joasă tensiune (100“-150 V), sau între electrozii ficşi ai unei bujisub înaltă tensiune alternativă (8000■■,15000 V). La motoarele cu cap incandescent, temperatura de aprindere a amestecului carburant se realizează prin încălzirea unei sfere mefaiice. La' motoarele Diesel urcarea de temperatură necesară pentru combustibilul injectat în cilindri este provocată de căldura produsă prin comprimarea aerului din cilindri; este o autoaprindere. V. sub Motoare termice. După momentul în care se produce, există: 9. întârziată [allumage retarde; Spătzun- dung; retarded ignition; kesleitetf gyujtâs; 3a-1103/ţaBfflee 3a)KHraHHe]: Aprindere cu un avans mai mic, necesară la pornirea motorului şi la funcţionarea cu suprasarcină. La avans mai mic, puterea scânteii e mai mare. Acest avans se întrebuinţează şi în funcţionarea de regim, când vrem să curăţim, în mers, bujiile, de uleiul depus pe electrozi; 10. ~ prematură [allumage premature; Fruh-ziindung; early spark; elogyujtâs; npeHî^eBpe-MeHHOe 3a}KHraHHe]: Aprinderea amestecului carburant în motoarele cu explozie, înainte de producerea scânteii, prin electrozii supraîncălziţi ai buj ii lor sau prin calamina incandescentă din interiorul camerei de explozie. Aprinderea prematură produce aproape totdeauna o presiune exagerata înainte de sfârşitul cursei de compresiune, ceea ce opreşte motorul. Trebue deosebită de detonaţie (v.), cu care se confundă uneori, fiindcă aceasta se produce după aparifia scânteii, are alte cauze şi se manifestă printr'un sgomot care are caracter metalic, pe când caracterul sgomotului de aprindere prematură nu este metalic. Deto-naţia poate favoriza însă producerea unei aprinderi,premature, prin faptul că încălzeşte motorul. 11. ~ ratată [allumage rate; Fehlzundung; mis-fire; hibâs gyujtâs; HeHCnpaBHblH, Hey#aB-iimficH 3anaJl]: Aprinderea amestecului de benzină şi aer după ieşirea din ţeava de evacuare. Produce o pocnitură puternică. Aprinderea se produce din cauza unui amestec prea bogat sau a funcţionării în timp îndelungat, în sarcină mare sau la turaţie înaltă. 12. Aprindere, avans la V. sub Avans. is. Aprindere, dispozitiv de ~ [mecanisme d'allumage; Zundvorrichtung; ignition mechanism; gyujto berendezes; 3anaJibHoe npH-cnoco6jieHHe, 3anaJlbHHK]. 1. Tehn.: Dispozitiv it* 164 cu ajutorul căruia se iniţiază arderea amestecului de aer şi combustibili într'o maşină cu ardere internă. — 2. Tehn. mii: Dispozitiv care declanşează aprinderea încărcăturilor explozive. i. Aprindere, grupuri de ~ şl* clase de de-flagrafie [groupes d'allumage et classes de de-flagration; Zundungsgruppen und Explosionsklas-sen; ignition groups and explosion classes; gyuj-tâsi csoportok es robbanâsi osztâlyok; rpyimbl 3anajia h Kjiaccbi BcnbimeK OţecpjiarpaiţHH)]. Elf.: Gazele, vaporii şi pulberile cari, amestecate între ele sau cu aerul devin deflagrante, se clasifică— din punctul de vedere al temperaturii de aprindere — în patru grupuri de aprindere: grupul A, cu temperatura de aprindere egală sau mai înaltă decât 450°; grupul Br cu temperatura de aprindere între 300 şi 449°; grupul C, cu temperatura de aprindere între 175 şi 299° şi grupul D, cu temperatura de aprindere între 120 şi 174°. Din punctul de vedere al capacităţii de a transmite deflagraţia prin fantele din sau dintre pereţii de metal, gazele, vaporii şi pulberile se clasifică în trei clase de deflagraţie: clasa 1, la care lărgimea fantei poate trece de 0,8 mm; clasa a 2-a, la care lărgimea amintită poate fi cuprinsă între 0„5 şi 0,8 mm şi dlasa a 3-a, la care lărgimea amintită trebue să fie sub 0,5 mm, pentru ca deflagraţia să nu se comunice dintr'o parte în alta — lungimea fantei, măsurată transversal pe perete, fiind, în toate cazurile, de 25 mm. Grupurile de aprindere nu se suprapun cu clasele de deflagrajie. Tabloul alăturat cuprinde repartiţia pe grupuri şi clase a vaporilor şi a gazelor mai frecvente, cu temperaturile maxime Grupul de aprindere l| Q-c <0 -O 1 1*3- sîi i J fii Iii jdT> 8 «?2 t 2 «o _5 Gaze ;i vapori A 165° 65° 2t 5* 165° 265* 1 Acelonă, amoniac, benzină, benzen, butan, etan, metan, pentan, pro-pantoluen. (430") 2 Etilen. gaz de iluminat. oxid de carbon. 3 Gaz de apă. hidrogen. B 120* 1 Alcool etilic, acet-aldehidă. (300—449*) 3 Acetilenă. C (17S—299“) âo* 65° 105” 80° 105° 1 Eter etilic, hexan. 0 (120—174*) 45° 45* 65° 45° 65* 3 Sulfura de carbon. admisibile corespunzătoare. Clasificarea în grupuri de aprindere şi în clase de deflagraţie prezintă impdrtantă în constructia maşinilor şi a aparatelor electrice antidefiagrante şi antigrizutoase. 2. Aprindere, întârziere de ~ [delai d’allu-mage; Zundverzug; delay of ignition; gyulladasi kesedelem; 0TCp0HKa, npoMe/yieHHe şanajia]: Intervalul de timp dintre introducerea combustibilului în spaţiul de ardere şi aprinderea lui. La arderea de combustibili solizi în focare (lemne, turbă, lignit, cărbuni), întârzierea de aprindere depinde de temperatura de aprindere a combustibilului, de conţinutul de umezeală, de temperatura din focar, de conductibilitatea externă a căldurii şi de cantitatea necesară de aer. întârzierea de aprindere pentru combustibilul de pe grătar este mai mare decât a materiilor volatile din combustibil, cari au o mare vitesă de propagare a aprinderii. — La arderea de cărbune pulverizat, întârzierea de aprindere depinde de felul cărbunelui, de temperatura aerului de antrenare a prafului de cărbune, de temperatura din focar şi de vitesa de antrenare a prafului de cărbune. — La arderea cu păcură, întârzierea de aprindere depinde de temperatura de aprindere a pacurii, de temperatura din focar, de vitesa de antrenare a particulelor de păcură pulverizată, de temperatura şi de cantitatea de aer din focar. — La arderea cu gaze, întârzierea de aprindere se defineşte prin intervalul dintre intrarea în contact intim a gazului cu aerul şi dintre aprinderea amestecului. Depinde de temperatura de aprindere a gazului, de temperatura din focar, de intimitatea amestecului gaz-oxigen şi de cantitatea şi temperatura aerului din focar, este influenţată mult de vitesa de propagare a aprinderii în volumul de gaze, care este, în general, mare, la arderea cu gaze. întârzierea de aprindere are mare rol în tehnica conducerii focului, cu cât e mai mică, cu atât e mai mare economia de combustibil realizată. V. sub Conducerea focului. La motoarele Diesel, întârzierea de aprindere se defineşte prin intervalul de timp dintre începerea injecţiei combustibilului în cilindru şi dintre aprinderea lui. Depinde de felul combustibilului injectat, de temperatura din camera de combustie, de densitatea şi temperatura aerului, de vitesa de schimb dintre combustibilul injectat şi aerul comprimat din cilindru, şi de caracteristi-cele de construcţie şi de funcţionare ale motorului. întârzierea de aprindere a amestecului com-bustibil-aer este cuprinsă între limitele date de gradul de amestec. Se distinge o limita superioară a întârzierii de aprindere, Ia care există lipsă de aer, şi o limită inferioară, în căzui excesului de aer. s. Aprindere inferioară [allumage interieur; innere Zundung; internai ignition; belso gyujtâs; BHyTpeHHee 3a?KHraHHe]. Mine: Operaţiunea de reaprindere a unei lămpi de siguranţă, realizată cu ajutorul unui aprinzător, fără a o deschide. 4. Aprindere, punct de ~ [point d'inflam-mabilite; Flammpunkt; flash point, flashing point;_ gyujtopont; TOHKa 3aH£HraHHH]. Ind. pefr.: Temperatura cea mai joasă la care un combustibil lichid emite o cantitate suficientă de vapori, cari pot da, cu aerul înconjurător, un amestec exploziv. Punctul de aprindere se poate determina în vase închise, în aparatul Abel-Pensky (petrol lampant), Martens-Pensky (motorină) sau în vase 165 deschise, în creuzete, cu aparatul Marcusson (uleiuri, păcură). Sin. Punct de infiamabilitate. 1. Aprindere, tensiune de ~ [tension d'al-lumage; Zundspannung; sparking potenfial; gyuj-tâsi feszultseg; HanpHJKeHHe 3aJKIiraHHfl]. Elf,: Tensiunea electrică minimă la care se inifiază o descărcare electrică luminescentă între doi electrozi. E superioară tensiunii în serviciu nominal. 2. Aprinzător [allumeur; Ziinder, Ziehziin-der, Ziindvorrichtung; detonator, ignition device; gyujto, gyujtoberendezes; 3a>KHraT6Jib, BOCnJiaMeHHTeJlb]. Mine: Organ obligatoriu al lămpilor de siguranfă, constituit dintr'un aparat, care permite reaprinderea acestora, fără a le deschide. 3. Aprinzător [allumeur; Ziinder; detonator, ignition device; gyujto; /ţeTOHaTOp]. Tehn. mii.: Dispozitiv special care permite aprinderea fitilului ordinar, fără a folosi mijloacele obişnuite: chibrit, tăciune, etc. în operafiunile de distrugeri. .Aprinderea se realizează fie prin percusiune(un percutor izbeşte o capsă care, detonând, transmite flacăra, fitilului), fie prin frecare (smulgerea unei sârmulife, care provoacă frecarea pe o pastilă cu bază de fosfor, care aprinde şi transmite flacăra, fitilului). 4. ~ electric. V. sub Amorsă. 5. Aproape peste tot [presque par tout; fast liberali; almost everywhere; majdnem mindeniitt; IIOHTH Be3/ţe]. Teor. m.: Locufiune folosită pentru a indica faptul că 6 proprietate are loc în toate punctele unei mulfimi, exceptând cel mult o submulţime de măsură nulă. c. Apropiat. Mat. V. Aproximativ. 7. Apropiat, metoda punctului ~ [methode du point approche; Hilfspunktmethode; method of approach point; megkozelito pont eljârâs, segedpont eljârâs; MeTO# 6jlH}KHeH TOHKH]. Topog.: Metodă topografică pentru ridicarea detaliilor terestre, sprijinindu-se pe o triangu-lafie dinainte executată. Metoda constă în determinarea — prin vize terestre la aparat — a unui punct auxiliar, apropiat de punctul căutat, şi în calcularea elementelor lui numerice pe baz*a determinării terestre efectuate; rezultatele obţinute se raportează la o scară foarte mare şi apoi se interpolează, respectiv se determină, pozifia punctului necunoscut. s. Aprovat [sur nez; kopflastig, vorlastig; down by the bows; orrterhes; norpyîKeHHe HOCOBOH HaCTbK)]. Nav.: înclinarea navei în sen> longitudinal, cu prova (prora) afundată în apă. 9. Aproximafie [approximation; Approximation, Annăherung; approximation; megkozelites; npH-6jiH3HTejibHan oiţeHKa, npH6jiH5KeHHe]. Mai.: Situarea valorii unei mărimi, în jurul valorii ei exacte, astfel încât să nu difere decât pufin de ea. Aproximata poate fi făcută prin lipsă sau prin adaus (la mărimile caracterizate printr'o singură valoare numerică). io. Aproximaţiei, procedeul ~ [procede d'ap-proximation; Nâherungsverfahren; approximation method; megkozelito eljârâs; MeTOA npHâJIH-HCeHHOCTH, npH6jIH3HTeJIbHOCTH]. Microchim.: Procedeul de preparare cu precizie a solufiilor de normalitate dorită, necesare în microvolume-frie, plecând dela solufii-mamă de concentrafie cunoscută—prin efectuarea de operafiuni repetate. Aproximaţiilor succesive, metoda ~ succesive [methode des approximations successives; Methode der sukzessiven Approximationen; method of successive approximations; folytatolagos megkozelitesek modszere; MeTO/ţ IIOCJie/ţOBa-TeJibHbix npHdJiHHceHHii]. An. mat.: Metodă care consistă în apropierea progresivă de o limită căutată,substituindu-i diverse stări fictive din ce în ce mai apropiate de ea, diversele stări fiind legate unele de altele după o lege specifică fiecărui gen de probleme (lege care serveşte la probarea existenfei limitei). Această metodă este folosită cu succes mai ales la demonstrarea teoremelor de existentă a integralelor ecuafiilor dife-renfiale sau cu derivate p^rfiale, ca şi în teoria ecuafiilor integrale. 12. Aproximativ [approximatif; unqşfâhr; ap-proximative; megkozelitâleg; npH6jiH3HTe«Jlb-HblH]. Mat.: Calitatea unei valori de a diferi puţin de valoarea exactă. Ex.: Calcul aproximativ. Sin. Apropiat. 13* Apsizi [apsides; Apsiden; apsid^s; apszi-dek; anCH/ţbi]. Astr.: Cele două puncte extreme ale axei mari a elipsei pe care o descrie un corp ceresc în jurul altuia, central, de masă cu mult mai mare decât el. In aceste puncte, distanţa lui fafă de corpul ceresc central e maximă, respectiv minimă. Ex.: In cazul mişcării planetelor în jurul Soarelui, punctul cel mai apropiat corespunde periheliului, iar cel mai depărtat apheliului. Linia care uneşte apsizii se numeşte linie apsidală. 14. Aptian [Aptien; Aptien; Aptian; apciân reteg (kretakor); anCHaHHHeCKHâ Hpyc], Geo/.: Ultimul etaj al Cretacicului inferior, caracterizat prin prezenfa foraminiferului Orbitolina lenticularis, a lamelibranhiatului Matheronia virginae şi a amonifilor Hoplites deshayesi şi Oppelia nisus. 15. Aptitudinea de a vedea stereoscopic [ap- titude â la vision stereoscopique, sens stepeosco-pique; Făhigkeit stereoskopisch zu sehen; stereoscopic vision aptitude; sztereoszkopikus lâto-kepesseg; cn0C06H0CTb BH/ţeTb cTepeocKO-IIHHeCKH]. Fotgrm.: 1. Proprietatea vederii umane de a sezisa în relief obiectele din spafiu cari au fost cuprinse în cupluri de fotografii speciale, când aceste fotografii sunt examinate la stereoscop. — 2. Sensafia vizuală de relief, când privim (examinăm) — cu aiutorul stereo-scopului — cupluri conjugate de fotografii. ie. Aptychus [aptychus; Aptychus; apthychuv, âptikus; anTHX]. Paleont.: Opercului amonifilor. Este o piesă calcaroasă, calcaro-cornoaşă, simplă sau dublă. Când acest opercul este alcătuit dintr'o singură piesă ovală sau subtriunghiulară, se numeşte anaptychus; când este format din două piese asociate simetric, se numeşte apty- 166 chus (propriu zis); când este format din două piese sudate, se numeşte synaptychus. 1. Apucător [benne prenante; Greifer; grab; markolo; rpeft-4>ep, caMoex-saT npaHa, 3c-KaBaTOp]: Aparat de apucat o sarcină pentru ridicarea şi transportarea ei (ex- Fig. 185. Apucător cu electromagnet. cavator, aparat de ridicat cu electromagnet, etc.), (%• 185). 2. Apunfamenf [appontement; Ladebriicke; gang-plank; rakodo hid; npHHajibHbie MOCTKH]. Nav.: Punte de lemn, mai rar de beton armat sau de metal, de-a-lungul malurilor, servind la acostarea navelor. Se numeşte în mod obişnuit estacadă, deşi aceasta se deosebeşte de apun-tament, fiind dirijată perpendicular pe maf. 3. Apupaf [sur cui, sur l'arriere; steuerlasfig, achterlastig; aştern; farterhes (hajo); norpyJKe-HHe KOpMOH], Nav.: înclinare a navei în sens longitudinal, cu pupa afundată în apă. • 4. Aquamarin [aigue - marine; Aquamarin; aquamarine; akvamarin; aKBaMapHH], Mineral.: Varietate de berii de coloare albastră deschisă sau verzuie. Este o piatră preţioasă. 5. Aquarex. Ind. text.: Agent de înmuiere; sarea de sodiu a acidului isopropilnaftalinsulfon’ic Serveşte la uşurarea impregnării cu latex a fibrelor (N. D.). 6. Aquasif. Cs.: Preparate speciale, între- buinţate ca adaus la mortaruri şi betoane, pentru a le face impermeabile, pentru a le proteja contra eflorescentelor şi a le mări rezistenta contra apelor agresive (N. D.). Se împart Jn mai multe categorii, după forma prezentării şi după dozajele prescrise: 7. ~ A: Lichid de coloare negricioasă, uşor solubil în apă, întrebuinţai numai în mortaruri de ciment, în cari este introdus după prepararea for. Dozaj: 2-"3 kg aquasit A la 100 kg ciment. 8. ~ F: Lichid negricios, uşor solubil în apă, întrebuinţat la orice fel de mortaruri. Dozaj: 2 kg aquasit F la 100 kg ciment. 9. ~ P: Praf care se amestecă, în stare uscată, în ciment şi nisip. Dozaj: 3 kg aquasit P la 100 kq ciment. 10. ~ W: Pastă albicioasă, fără miros, care se întrebuinţează la orice, fel de mortaruri preparate în prealabil. Dozaj: 3 -‘4 kg aquasit W la 100 kq ciment. 11. Aquasol. Uleiu de ricin sulfonat (N. D.). 12. Aquilegla vulgaris. Agr. V. Căldăruşă. 13. Aquinif. V. Cloropicrină. 14. Aquifani'an [Aquitanien; Aquitan (-ian); Aquitanian; aquitaniân reteg; AKBHTaHCKHH nJiaCT]. Geol.: Primul subetaj din baza Mio-cenului, pe care unii geologi îl atribue încă Oli-gocenului. In Aquitanian au avut loc importante mişcări orogenice (faza savică). Cuprinde o faună cu caracter specific mediteranean. Un mare număr de specii de molusce marine aquitaniene trăiesc şi azi. Dintre fosilele cari, în general, se găsesc în Aquitanian, sunt mai importante: Po-tamides plicatus, Turitella desmaresti, Aturia aturi, Rissoa clotha, Trochus angulafus, Murex basteroti, Nassa aquitanica, Lucina dentata, Cor-bula carinata, Ostrea gingensis aginensis, Cerit-hium margaritaceum, Turitella turris, Murex sub-clavatus, Mytilus haidingeri, etc. La noi, Aqui-tanianul se prezintă sub un facies lagunar, cuprinzând zăcăminte de sare şi de cărbuni. In Transilvania, stratele de Pusta Sân-Mihai, ca şi cărbunii din basinul Petroşanilor sunt de vârstă aquitaniană. t3. Ar V. sub Unităţi de măsură. ie. Ar Chim.: Simbol literal pentru Argon. 17. Arabesc [ara- besque; Arabeske; “ arabesque; arabeszk; apa6ecKa], Arh.: Ornamentul de sculptură sau pictură, specific decoraţiei arabe, constând dintr'o împletitură capricioasă de linii şi figuri geometrice, flori, fructe, Fig. 186. Arabesc etc. (fig. 186). 18. Arabînoză [arabinose; Arabinose; arabi- nose; arabinozis; apa6HH03]. Chim.: Pentoză, care există în două forme optic active; /(+) arabi-noza se găseşte sub forma polizaharidei araban, în coji de fructe şi de seminţe, în gume vegetale şi în materii pectice. Se prepară din guma de cireş sau din sfeclă, prin hidroliză. Antipodul ei optic se găseşte rar în natură şi se obţine din glucoză prin degradare. îs. Arafeis alpina. V Gâscăriţă. 20. ArabifS [arabife, arabitol; Arabil; arabite, arabifol; arabit; apa6HT]. Chim.: Alcool pen-tavalent linear, cu formula: CH2OH-CHOH-CHOH-CHOH-CH2OH existent sub două forme optic active (d şi /). 21. Arac. Agr. : Par de lemn, lung şi re- lativ subţire, înfipt în pământ, folosit la susţinerea tulpinei viţei de vie sau a altor plante acă-tătoare, pentru ca acestea să-şi poată desvolta creşterea lor verticală. Sin. Harac, Harag, Pocie. 22. Arad, pepene de Agr.: Varietate de pepene verde cu fructul foarte mare, aproape sferic, eu coaja subţire, de coloare verde-închisă, eu dungi longitudinale mai deschise, cu carnea roşie, consistentă, brumată, foarte dulce şi cu seminţe mici. 23. Aragaz. Ind. pefr.: Gaz lichefiat, care conţine peste 90% butan şi cca 8% propan. Puterea calorifică este de 28 500 kcal/m3 (0°, 760 mm) sau cca 15 000 kcal/kg de gaz lichefiat. Este întrebuinţat în locuinţe, ateliere, laboratoare, etc., în locul gazului de iluminat (N. D.), Analog cu produsele Schellgas, Pebegaz. 167 1. Arago, actinometrul lui Meteor. V. sub Radiafie solară, aparate şi instrumente de măsură. 2. Aragonit [aragonite; Aragonit; aragonite; -aragonit; aparOHHT}. Mineral.: Mineral cristalizat în sistemul rombic. Este un carbonat de calciu (CaCOs). Spre deosebire de calcit, are o răspândire restrânsă. Se găseşte în fisurile rocelor eruptive, în unele filoane, în depozite de izvoare calde. 3. Arai. Ind. petr.: Carburant format dintr'un amestec de benzină şi benzen. 4. Aramă. V. sub Cupru. s. Arămar [chaudronnier en cuivre; Kupfer-schmied; coppersmith; rezmuves; Me/ţHHK]. Ind. ţar.: Meseriaş care prelucreaza arama cu mijloace simple. «. Arămire [cuivrage; Verkupferung; cop-pering; rezezes; nOKpblBaHHe MG/ţbK)]. Metl.: Operaţiune industrială prin care se depune, pe cale electrolitică, un depozit fin de cupru pe suprafafa ailtor metale, sau pe suprafafa lemnului, a ipsosului, etc. Arămirea se face atât în băi acide, cât şi în băi alcaline, având la 1 litru apă următoarea compoziţie: — baia alcalină: cianură de potasiu 24 g, acetat de cupru 24 g, sulfit de sodiu 20 g, carbonat de sodiu 7 g;*^-baia acidă: sulfat de cupru cristalizat 150 g, acid sulfuric 66c Be, 50 g. Pentru a se obfine,, cu o bale acida, un strat aderent, se foloseşte un curent electric cu densitatea de 1 A/dm2 şi cu o tensiune redusă, care nu trebue să depăşească 2 V, Băile alcaline, având o acfiune decapantă asupra pieselor de arămit, utilizează o densitate de curent mai mică (0,1 0,6 A/dm2), pentru ca depozitul electrolitic să se formeze mai încet. Fierul, zincul şi plumbul se arămesc în băi alcaline, iar aluminiul în băi acide. Obiectele nemetalice cari urmează să fie arămite, ca: statuete, ornamente, medalii în ipsos, etc., se impermeabilizează la suprafafă cu ceară sau parafină, după care se acopere cu grafit pentru a fi făcute bune conducătoare de electricitate. Arămire [encuivrage; Verkupferung; cop-per-ptfating, coppering; elrezesedes; OMefl-HBHHe]. Ari.: Fenomen de depunere, în in- teriorul ţevii, a cuprului rezultat din tocirea brâu-lui forfator al proiectilului prin frecarea lui pe flancurile ghinturilor. a. Aranjamente [arrangements; Varietionen; arrangements; elhelyezes, csoportositâs; pa3-MemeHHH], Alg. : ». ~ simple [arrangements simples; einfache Variationen; simple arrangements; egyszeru felâllitâs; npocTbie, 3jieMeHTapHbie pa3Menţe-HHH]: Numărul total al modurilor posibile de a grupa q obiecte, dintre p obiecte distincte, astfel încât două grupuri să difere fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. Numărul aranjamentelor simple a p obiecte distincte, luate câte q, e egal cu produsul a q numere întregi şi descrescătoare, începând cu p p{p" 1) ••• (?- b> bndS: zusammengesetzte Feder; mi- c' os,e‘ xed spring; osszetett rugâ; KOM6HHHpOBaHHafl. peccopa], în care se acuplează două arcuri de cele de mai sus; 11. ~ eliptic [ressori ellipiique; elliptischş Feder, Scherfeder; elliptical spring; eiliptikus rugo; 3JiJiHnTHHecKafl peccopa], compus din două arcuri drepte (v.), unul inferior, având curbura în jos şi capetele articulate prin jumele de capetele arcului suoerior, care are curbura în sus şi este fixat la mijloc de cadru; 12. semielipfic [ressortdemi-pincetteâcrosse; Dreiviertelfeder mii Krummung; three quarter ellip-tical spring with swan neck; hâromnegyedes rugo; n0Jiy3JiJiHnTHHecKaH peccopa], pentru osia dinapoi, având un arc inferior cu curbura în jos. foaia principală sus, fiind fixat la un capăt de cadru, iar la celălalt articulat prin jumelă, de un semiarc superior, răsturnat şi fixat de cadru; ia. /-w transversal [ressort transversal; Quer-feder; transverse spring; keresztrugo; TpaHCBep-cajlbuan peccopa], când arcul este paralel cu osia. 14. Arc 2. [ressort; Feder; spring; rugo; pec* copa, npytfCHHa]: Resort solicitat în principal la torsiune (sens impropriu), (v. sub Resort). După destinaţie deosebim: îs. ~ de ciocnire [ressorf de choc; Stofjfeder; shock spring; utkozo rugo; 6y(J>epHafl peccopa]: Resort care face parte dintr'un aparat de ciocnire, ca fa locomotive şi vagoane, unde tija tamponului presează într'o cutie de tampon, prin intermediul unui disc, pe un resort telescopic, sau la cârligul de tracţiune la vagoane, unde cârligul presează printr'o puniiţă două resorturi telescopice. Sin. Resort de ciocnire; ia. ~ de presiune [ressori de pression; Druck*-feder; pressure spring; nyomo rugo; HaîKHMHaH npyîKHHa]: Resort care comandă mişcarea des- 176 modromă a unei supape prin presiune. Exemplu: Resorturile supapelor de distribufie; resortul unei supape de siguranfă, care este calculat a ceda la o anumită presiune, lăsând aburul din cazan să iasă în atmosferă. Sin. Resort de presiune. V. şi sub Legături elastice; 1. Arc de tracfiune [ressort de traction; Zug-feder; draw spring; huzo rugo; THrOBâfl pec-eopa]: Resort care face parte dintr'un aparat de tracfiune, ca la unele aparate de legare între locomotivă şi tender, unde tampoanele de ciocnire se sprijine pe câte un capăt al unui singur arc cu foi dreptunghiulare, sau fiecare tampon are câte un arc elicoidal cilindric. Sin. Resort de tracfiune. 2. Arc electric, pl. arcuri* electrice [arc elec- trique; efektrischer Lichtbogen; electric arc; villamos fenyiv; BOJlbTOBa #yra]. E/t. r Descărcarea electrică disruptivă, în curent continuu sau alternativ, luminoasă şi persistentă, pr într'un izolant, între doi electrozi sub tensiune, caracterizată prin pată catodică de puternică emisiune foto-electrică şi termoelectrică. Are o caracteristică tensiune-curent descendentă şi temperatură înaltă, de cca 3700°. Se întrebuinfează ca sursă, de lumină în lămpile cu arc şi pentru sudura electrică. Arcul electric de sudură în curent continuu se „trage" între metalul de bază, de sudat, şi P»g- 211. un electrod metalic. La extremitatea Arc elecfrl*- catodului are o pată catodică. Pe coloana anodul constituit de metalul de bază v,olet?: b)au* se produce un crater luminos. Intre reo,ă exte~ catod şi crater se găseşte coloana r|oară. centrală, luminoasă şi subfire, de nuanfă violetă, a arcului. Coloana centrală e înconjurată de o ■flacără neregulată (aureolă). Arcul electric emite raze luminoase vizibile, infraroşii şi ultraviolete (fig. 211). Sin. Arc voltaic. 3. ~ invers [arc inverse; Ruckzundung; inverse electric arc; ujragyujtâs; oâpaTHaH BOJlbTOBa joţyra]: Arcul care se formează într'un redresor cu vapori de mercur, în sens invers sensului unic de trecere a curentului (deci arcul la care anodul obişnuit devine catod). Astfel de arcuri au efectele unui scurt circuit puternic şi periclitează serios redresorul şi întreaga instalafie. Ele se evită prin vid înaintat, lipsă de impurităţi şi gaze străine, ascunderea sau ecranarea ano-dului fafă de catod, spre a evita bombardarea anodului de ioni în fază inversă, etc. Reaprin-derea arcurilor inverse se poate evita prin pozi-tivarea grilelor din fafa anozilor, cu ajutorul unor releuri rapide şi al unor surse auxiliare de tensiune continuă. 4. Arc de înfăşurare [arc embrasse; Umschlin-gungsbogen; arc of contact; tekercselesi iv; OIIJieTaeMaH Ayra]. Mş.: Arcul corespunzător porfiunii de înfăşurare a unui cablu pe o tobă (de ex. de frână). 5* Arcaciu. 1. îngrăditura sau despărfitura în care se închid oile pentru a fi separate unele de altele. -— 2. îngrăditură de nuiele sau de stuf, şi cotefe pentru prinderea şi păstrarea peştelui care se cârdueşte (zătoneşte) în bălfi, iarna, sub ghiafă. — (Termen popular). 6. Arcadă [arcade; Schwibbo-gen, Arkade; arcade; ârkâd, kor- lâb; apna/ţa]. Arh.: Element arhitectural, format dintr'un arc şi din picioarele cari îl susfin (fig. 212). 7. Arcadă de rodire [arcade de production; Frucht- bogen; production Rg 212 Edif.du cu arcade arch; gyumolcs- termeszto iv; HJIO/ţOHOCHaH apKa#a]. .Agr. : Curbura unei ramuri sau a unei şarpante din scheletul coroanei unui pom, datorită aplecării îndelungate, sub greutatea rodului. 8. Arcaşul [Le Sagittaire; Schiitze; Şagittarius, archer; nyilas; Orpejieiţ (C03Be3#He)]. Astr.: Constelaţie din emisfera australă, formată din 146 stele vizibile cu ochiul liber. Sin. Săgetătorul. 9. Arcatom. Eli. V. sub Sudură electrică. 10. Arcafură [arcature; Bogensteîlung; arca- ture; ivezet, ivsor, boltsor; #eKOpaTHBHbie ap-Ka/ţbl]. Arh.: Serie de arcade oarbe, de di- mensiuni mici, în relief pe suprafafa unui zid, în scop pur decorativ (termen întrebuinfat de obiceiu la plural), (fig. 213). Fig. 213. Ziduri cu arcafuri. 11. Arce crepusculare. Mefeor. V. sub Meteori optici (crepuscul). 12. Arce tangente haloului. Meteor. V. sub Meteori optici. 13. Arcele lui Lovitz. Mefeor. V. sub Meteori optici (halo). 14. Archaeocyathus, calcare cu ~ [calcaires â Ar-cheocyathus; Archaeocyathus-Kalkstein; Archaeocyathus-limestone; arheociâtus mesz-ko; H3BecTHHKH c Apxeo-IţHaTycOM]. Geo/.: Calcare Fig 214 Archaeocya)hus recifale cu Archaeocyathus (fig. 214), cari se găsesc în Georgianul superior şi în Acadian. ■f u 177 1. Archaeopferix [Archeopteryx; Archaeopte-rix; Archaeopferix; arheopterix; ApxeonTepHKC]. Paleont.: Prima pasăre care a apărut pe pământ, cunoscută din calcarele litografice dela Soln-hofen (Jurasicul superior). Prezintă atât caractere de pasăre, cât şi de reptilă: craniu de pasăre, dar cu dinţi conici; coadă lungă, formată din numeroase vertebre; corpul acoperit cu pene. 2. Arcosolium. Arh.: Nişă funerară într'o catacombă. 3. Arcoză [arkose; Arkose; arkose; arkozis (iiledek kozet); apK03, nOJieBOIHIiaTOBblH ncaMMHT]. Petr.: Rocă sedimentară, care provine din consolidarea pe loc (sau după un transport scurt) a produselor de alterare subaeriană a granitului. Este alcătuită din granule de cuarţ şi de feldspat (de obiceiu alterat). 4. Arctic, cerc ~ [cercle arctique; arktischer Kreis; arctic circle; arktikus kor, sarki kor; apKTHHeCKHă Kpyrj. V. sub Polar, cerc 5. Arctic, aer Meteor. V. sub. Aer. 6. Arcturus [Arcturus; Arkturus; Arcturus; Ark-turus; ApKTyp hjih ApKTypyc (3Be3#a). Asfr.: Stea roşie-gălbuie, de mărimea 1, din constelaţia Boarul, cu o puternică mişcare proprie (cca 2,3" anual). 7. Arcului, naşterea ~ [naissance de Tare; Bogenkămpfer; impost; boltvâl; nflTa CBO/ţa (apKH)]: Secţiunea transversală dela care începe sau la care se termină arcuL 8. Arcuş. Mefeor. V. sub Nori. 9. Ardeiu [piment; spanischer Pfeffer; pepper; paprika; nepeiţ]. .Agr.: Capsicum annum; familia solanaceelor. Legumă anuală, foarte sensibilă la Irig. Se înmulţeşte prin seminţe. Se cultivă prin răsad. Creşte ramificat, sub forma de tufă. Cere pământ îngrăşat, mai multe udături pe vară şi căldură multă. Fructul e o capsulă cărnoasă, bogată în vitaminele A, B şi C. 10. Ardent [ardent; luvgierig; griping; szel-beâllo; pwcKaiomee, noBopanHBaiomeecH npoTHB BeTpa (cyjiHo)]. Nav.: Adjectiv care indică tendinţa unei nave sau îmbarcaţiuni cu vele de „a veni în vânt" (de a se întoarce cu prora spre direcţia de unde bate vântul). 11. Ardere [combustion; Verbrennung; com-bustion; eges; ropeHHe, cropaHHe]. Chrm., Tehn.: Reacţie de oxidare a unei substanţe în prezenţa oxigenului atmosferic, cu desvoltare de căldură şi, în general, însoţită de lumină (flacără). Din punctul de.vedere al condiţiunilor în cari se petrece, deosebim: arderea normală (în spaţii deschise, la presiune sensibil constantă, ca în focare), şi ardere motoare (în spaţii închise, sub volum dirijat, ca în cilindrii motoarelor). V. şi sub Motoare cu ardere internă. Din punctul de vedere al vitesei de reacţie, arderea poate fi ardere normală (sau ardere obişnuită, însoţită totdeauna de flacără), ardere înceată sau lentă şi ardere repede. Sin. Combustie. 12. Ardere normală [combustion normale; normale Verbrennung; normal combustion; normal eges; HopMaJlbHoe ropeHHe]: Totalitatea feno- menelor cari se produc în spaţii deschise la oxidarea unui material combustibil în prezenţa oxigenului atmosferic, cu desvoltare de căldură şi în general însoţite de flacără. In acest caz, oxidarea combustibilului este o reacţie desordonată, în care radicalii liberi şi atomii elementelor lui constitutive sunt oxidaţi (au fost semnalaţi, pe cale spectrală, că iau parte la reacţii radicalii cu vieaţă foarte scurtă: C2, CH şi OH, ca şi atomii de hidrogen — şi se presupune existenţa radicalilor HCO~ şi HO —O-). La arderea normală, vitesa de propagare a flăcării e cuprinsă între câţiva decimetri pe secundă şi câţiva metri pe secundă. Concentraţia moleculelor active din reacţie este arbitrară şi poate avea chiar valori mici în arderea normală, arderea putând fi determinată în special de factori întâmplători, ca fenomene iniţiatoare de radicali liberi,, şi de promotori sau inhibitori de ardere, conţinuţi ca impurităţi în amestecul combustibil. Aceste fenomene au loc în timpul perioadei de inducţie, caracteristică pentru fiecare gen de ardere — şi a cărei durată variază în limite foarte largi. Uneori oxidarea combustibilului poate începe chiar la temperatura ordinară, dar obişnuit ea are loc dacă se încălzeşte corpul combustibilului la o temperatură determinată (temperatura de aprindere), ceea ce produce o mărire a vitesei de reacţie, astfel încât se desvoltă căldură şi apare flacăra. In această fază, cele mai multe substanţe combustibile desvoltă gaze (dacă combustibilul nu este chiar un gaz) cari se aprind prin fenomenele schiţate mai sus — şi cari, la rândul lor, aprind componentele puţin volatile ale combustibilului. Practic, uşurinţa de aprindere a unui combustibil depinde de posibilitatea formării unei componente gazoase, ca şi de temperatura ei de aprindere. Astfel, dintre combustibilii solizi, cei cari se aprind mai uşor sunt cei cari dau, prin încălzire, gaze. De exemplu, procesul de ardere al cărbunelui se poate caracteriza prin două etape: arderea produselor gazeificabile şi arderea reziduului cocsificat, care se desfăşură mult mai încet. In cazul combustibililor lichizi, uşurinţa de aprindere depinde, ca şi la cei solizi, de posibilitatea formării de gaze în cantitate suficientă spre a putea da, cu aerul, un amestec combustibil care să se poată aprinde la o anumită temperatură dependentă de natura combustibilului (tejnperatură de inflamare, punct de aprindere, punct de inflamabilitate). Punctul de ardere este temperatura combustibilului lichid la care lichidul se aprinde şi arde mai departe pe întreaga sa suprafaţă; ea este întotdeauna mai înaltă decât cea de aprindere. In general, arderea se produce la peste 500°, din care cauză substanţele solide devin incandescente, în timp ce vaporii şi gazele combustibile ard cu flacără. într'o ardere obişnuită, produsele finale ale reacţiei de oxidare sunt bioxidul de carbon şi hidrogenul oxidat la apă — oxizi de azot, bioxid de sulf, oxizi de fosfor, dacă sunt conţinuţi în materialul ars, pe lângă mici cantităţi de alde- 178 hide inferioare (forma Idehidă), acizi organici inferiori şi alcooli. In general, produsele finale de ardere depind de cantitatea de oxigen, respectiv de aer, care ia parfe în procesul de ardere. La o ardere incompletă (condusă In deficientă de aer), se produc în cantităţi importante (după compozita combustibilului) oxid de carbon, per-oxizi, aldehide, acizi, alcooli organici şi cocs. Vitesa de ardere a unui combustibil depinde de numeroşi factori, printre cari prezintă importantă — din punctul de vedere tehnic *— gradul de diviziune al lui, fiindcă, la.cantitate dată, supra-fafa de oxidare creşte odată cu fineţa diviziunii. Cantitatea de aer necesară pentru arderea unui combustibil se poate calcula în funcţiune de compozi}ia lui, t'nându-se seama şi de oxigenul continui în combustibil, care se combină cu hidrogenul şi constitue un surplus fa)ă de cel luat din aer, adică cel calculat că este necesar pentru o ardere completă. Această cantitate de hidrogen reprezintă aproximativ Vs din cantitatea de oxigen din aer, restul de hidrogen (H —1/8 0) fiind considerat ca disponibil. In tehnică, cantitatea de aer calculată este considerată ca suficientă pentru o ardere completă a unui combustibil lichid, chiar dacă amestecul de combustibil şi aer realizat nu este intim. Pentru combustibilii gazoşi este necesară o cantitate de aer de cca 1 ori cantitatea calculată pentru o ardere completă, în timp ce pentru cei solizi este nevoie de o cantitate care poate fi chiar dublă. Gazele unei arderi complete sunt formate din oxizii elementeior constitutive ale combustibilului (C, H, S, N), azotul din aer, apa legată higroscopic şi excesul de oxigen. Procesul de ardere se poate caracteriza prin căldura rezultată (căldura de ardere sau puterea calorifică, exprimată în cal/kg) — cât şi prin temperatura obţinută, in tehnică se face deosebire între puterea calorifică superioară, în care se cuprinde şi căldura desvoitata în procesul arderii de către apa formată — şi între puterea calorifică inferioară, în calculul căreia se scade căldura de condensare a apei formate (câte 58U ki localorii pentru fiecare kg de vapori de apă). In procesul arderii se deosşbesc două faze distincte: descompunerea combustibilului în elementele constitutive şi unirea acestora cu# oxigenul. Căldura de reacţie a ultimului proces este constantă pentru fiecare element, pe când căldura de reacţie a primului proces depinde într'o largă măsură de modul de legare a elementelor din combustibil, adică de structura lui moleculară. In cazul combustibililor gazoşi, în special al celor cu compoziţie simplă, căldura de ardere se calculează uşor din diferenfa căldurilor de reacfie penfru procesul de descompunere al combustibilului în elemente şi cel de oxidare a acestora, respectiv din căldura de ardere a componentelor. Ecuaţia se scrie: Qa=(25,8 H + 30,3 CO + 25,3 CH4 + 140 CnH,n) kcal/m*, în care H, CO, ChU şi Cn H2n reprezintă procentul în volume al gazelor obţinute prin araere şi determinate prin analiza. Dacă gazul esfe bogat în hidrocarburi grele, formula de mai sus nu mai e exactă, iar în cazul combustibililor lichizi ea nu mai este aplicabilă, cu atât mai pufin în cazul celor solizi, deoarece modul de legare a elementelor nu e binecunoscut. In acest caz se întrebuinfează formulele propuse de Dulong, dacă se cunosc procentele de C, H, O, N, S şi apă, determinate prin analiza elementară: Qa = 81 C + 290 (H- 4- 25 S — 6 H20 kcal/kg Qa=85 C + 270 H-j-25 S—[25,5 0 + 6(9H-H20)] kca!/kg, cari dau valori destul de exacte. Tot ceea ce nu ia parte ia procesul arderii trebue privit ca balast penfru ea. Astfel esfe cazul azotului atmosferic, al excesului de aer, al apei din combustibil, cât şi a! cărbunelui nears sau al gazelor cari, din punctul de vedere tehnic, joacă un rol preponderent în procesul arderii. i.- Ardere lentă [combustion lente; langsame Verbrennung; slow combustion; lassu eges; Me/ţJîeHHoe ropeHHe]: Ardere care se produce la o temperatură mult mai joasă decât arderile obişnuite şi este caracterizată printr'o vitesa de reacţie cu mult mai mică. S'a stabilit cu suficientă precizie, în special în cazul hidrocarburilor gazoase, că arderea are loc prin reacfii în-lănfuite cu următoarele caracteristice: Nu are ordin de reacfie precis (măsurătorile cinetice ale vitesei de reacfie arată că sunt un amestec de reacfii mono- şi bimoleculare), E precedată de o perioadă de inducfie de câteva secunde până la câtevş minute, în care oxigenul nu se consumă, sfârşitul acestei perioade fiind marcat printr’o creştere bruscă a vitesei de reacfie, când apar radicali liberi în masa gazului (propagatori de reacfii înlănfuite). Vitesa de oxidare este influenţată de aria pereţilor vasului în care are loc arderea, ea fiind cu atât mai mare, cu cât raportul dintre arie şi volum este mai mic. Natura suprafeţei influenţează, de asemenea, asupra vitesei de reacfie, prin faptul că poate provoca întreruperea lanfului de reacţie prin captarea radicalilor liberi. Adăugirea unui gaz inert măreşte vitesa de reacţie prin şocul dintre moleculele lui şi radicalii liberi, ceea ce echivalează cu un drum liber mijlociu mai scurt; de asemenea, la presiune dată, şocurile radicalilor liberi cu peretele vasului devin mai rare. Reacţia de ardere este influenţată radical de unele substanţe în cantităţi mai mici, cari joacă fie rolul de promotori (oxizi de azot, oxizi organici, aldehide, etc.), fie de inhibitori (pentacarbonilul de fier. tetraetilul de plumb), primii scurtând perioada de inducţie şi contribuind la formarea de radicali liberi, iar ultimii întrerupând lanţurile de reacţii. Arderea lentă este uneori însoţită de o luml-nescenţă a întregului gaz. Procesul arderilor lente poate fi schematizat deci prin următorul mecanism de reacţii înlănţuite: r _ CH* - CHj + 0=0------ R - CHj - CH** + HO - O" (reacţie de iniţiere) (a) r _ CH* — CHa + HO — O"-— CH* — O ^ O + H* . ^ ^ * Li r\ a / (moleculă inertă care absoar- « v H +0 = 0 +A » H-O-O 1 be par«e din energia reacfiei) ^ 179 Peroxizii formaţi în procesul de ardere se descompun, !a rândul lor, în radicali liberi cu formare de aldehide, după schema: R—CH2—O—OH R—CHO +H2O. Aceştia sunt excelenfi promotori ai reacţiilor de ardere. In general, s'au semnalat în acest gen de arderi, pe lângă aJdehide, oxid de carbon, bioxid de carbon, apă, şi cantităţi minime de alcooli, de per-oxizi şi acizi organici. O astfel de ardere se întâlneşte la arderea combustibilului în motoarele cu ardere internă şi la fenomenul de ciocănire al motorului, care se evită adăugind în combustibil produşi antidetonanţi. Sin. Ardere înceată. 1. Ardere repede [combustion rapide; schnelle Verbrennung; rapid combustion; gyors eges; dbiCTpoe ropeHHe]: Ardere care are Ioc, de obiceiu, în volum închis (vase, recipiente, cilindri) şi se produce într'un strat relativ subţire, cu un mic front al flăcării. Vitesa de propagare a flăcării este în funcţiune de vitesa de reacţie şi are valori cuprinse între 1 şi 4 km/s. In această categorie sunt cuprinse explozia (v.) şi detonaţia- (v.)f ardere în care, din cauza presiunii statice enorm de mari ce acţionează asupra gazului, se produce o undă de şoc (de compresiune) care are o vitesă aproape egală cu vitesa de reacţie. Din această cauză căldurile de reacţie şi de compresiune nu se pot îndepărta prin* conductibilitate, timpul fiind foarte scurt, şi. deci temperatura de ardere creşte mult. Mecanismul de reacţie nu se mai petrece, în acest caz, prin lanţuri succesive, ci aproape ţoate moleculele primesc o energie de activare mare, care le face capabile să reacţioneze imediat, vitesa de reacţie fiind determinată de concentraţia acestor molecule activate. Acest gen de arderi are loc în motoarele cu explozie şi la cele Diesel. — In tehnică se deosebesc următoarele feluri de ardere: 2. ~ completa [combustion complete; voll-kommene Verbrennung; total combustion; teljes eges; nojraoe cropaHHe], în care combustibilul este ars total, nerămânând din el niciun rest combustibil. Se realizează printr'un amestec perfect al combustibilului cu aerul de ardere, practic cu un exces fafţă de cantitatea calculată, şi anume exces de 20•• *30% la combustibili gazoşi şi lichizi, şi 50 -*100% la combustibili solizi. La combustibilii gazoşi, lichizi sau solizi în formă de praf trebue ca aerul să fie introdus în cantitatea indicată, temperatura focarului să fie destul de ridicată, aerul să fie bine amestecat cu combustibilul şi proporţiunea de aer-combustibil să fie menţinută; 3. /v fără flacără [combustion sahs flamme; flammenlose Verbrennung, Oberflâchenverbren-nung; flameless combustion; lângnelkuli eges, feliileti eges; 6e3nJiaMeHHOe ropeHHe],, care are loc pe suprafeţe refractare poroase incandescente. Arderea este violentă (vitesă mare de re-actl6)» practic completă, fără flacără, şi realizează temperaturi ridicate; 4. ~ incompletă [combustion incomplete; un-vollkommene Verbrennung; incomplete combustion; tok£let!en eg4s; Henojffioe cropaHHe], în care combustibilul este ars parţiali gazele de ardere conţinând mari cantităţi de părţi nearse: gudron, cărbune sub forma de funingine şi fum negru, CC şi hidrocarburi nearse. Se produce când cantitatea de aer este prea mtcă şi amestecul de aer şi combustibil nu este destul de bun. Arderea incompletă se poate produce şi la un exces prea mare de aer, prin micşorarea temperaturii de ardere şi răcirea focarului, sau prin volumul prea mic al camerei de ardere. 5. Ardere, proces de ~ [cuisson; Brennen; heating; eg6si folyamat; odîKHraHHe]. Ind. st. c.: Procesul de ardere a produselor ceramice, cu scopul de a le mări soliditatea, far în unele cazuri de a le face şi impermeabile. e. Ardezie [ardoise; Schiefer, Dachschiefer; slate, schist, roof slate; pala, tetopala; CJiaHerţ, KpHCTajuiHHecKHii cjiaHeiţ, iim^ep]. Petr.: Rocă pelitică, consolidată, care prezintă un început de formare de minerale noi (mică, cuarţ secundar, pirită) datorită unui slab metamorfism. E dura, în general de coloare cenuşie închisă, depusă în straturi subţiri cari se desfac cu uşurinţă în foi. Se întrebuinţează pentru învelitori de acoperişuri. Rezistenţa ei la intemperii depinde de mărimea granulelor şi de felul în care acestea au fosr comprimate şi legate între ele. Un conţinut de silice îi ameliorează calitatea; unul de calce o face uşor alterabilă. 7. Arecaidină [arecaîdine; Arecaidin; arecai- dine; arekaidin; apeKaH/ţHH]. Chim.: Acid N-metil-tetrahidronicotinic, alcaloid extras din nuca de betel (Areca ca-techu), în care se găseşte alături de alţi patru alcaloizi (arecolina, are-coMdina, guvacina şi gu-vacolina). In India şi în mai multe insule din Oceanul Pacific, nuca de betel este folosită ca stimulent şi narcotic. Mestecată în gură cu puţin var şi tutun, provoacă o salivaţie intensă şi o stare de euforie. In doze mai mari este toxică. 8. Arecoliflă [arecoline; Arecolin; arecoline; arekolin; apeKOJiHH]. Chim.: Esterul metilic al arecaidinei alături de care se găseşte în nuca de betel. 9. Âreic [arrheique; arreisch; arrheic; areikus, vizszegeny; apeHHeCKHH]. Agr.: Calitatea zonei secetoase de a fi lipsită de râuri. 10. Arenă [arene; Arena; Kampfplatz; arena; arena, kuzdoter; apeHa]. Arh.: Loc circular sau eliptic, acoperit cu nisip, în centrul unui amfiteatru sau circ, unde se dădeau, la Romani, lupte de gladiatori sau de fiare sălbatice. V. sub Amfiteatru (1). 11. Arenă [arene; Kies, Grus; grit, gravei; aren, OledSkkozet; apeHa (ropHan nopo/ţa)]. Pefr.! Rocă sedimentară neconsolidată psamitică, H h2c/ nc-cooh I I h2c ch2 XN/ l CHs tr 180 formată din cuarf şi feldspat alterat, care provine din descompunerea pe loc a graniturilor sub influenfa agenfîlor atmosferici. 1. Arenacee [arenacees; sandige, sandartige; arenaceous; homok refeges; neCKH]. Pefr.: Adjectiv care se aplică rocelor derivând din nisipuri sau cari confin nisip. 2. Arendă [fermage; Pachtzins; lease, tenancy; berosszeg; apeH^a, HaeM, apeH^Han nuaTa]: V'enitul pe care îl încasează proprietarul unui pământ, al unui fond industrial, comercial, eţc., în schimbul dreptului de exploatare pe care îl cedează. 3. Arenga saccharifera. V. sub Zaharoză. 4. Areolară, vitesă ~ [vitesse areolaire; Flâchengeschwindigkeit; sector velocity; felulet sebesseg; ceKTOpHan, ynacTKOBaH CKopocTb] V. sub Vitesă. a. Areometru [areometre; Arăometer; areo-meter, hydrometer; areometer, folyadeksuruseg mero ; apeOMeTp]. 1. Fiz.: Instrument fo- losit pentru determinarea rapidă a densităţii unui lichid sau solid, ori a concenfrafiei unei solufii, bazată tot pe determinarea den-sităfiii Este alcătuit dintr'un corp mai mult sau mai pufin cilindric, continuat în sus cu o tijă verticală, gradată în unităfi speciale. După cum lichidul de măsurat are greutatea specifică mai mică sau mai mare, areometrul se afundă mai mult sau mai pufin în lichid. Gra-dafiile se fac după greutatea specifică, în diferitele scări areome-trice: Baume, Balling, Brix-Fischer şi A. P. I. Pentru a se putea menţine în pozifie verticală, areo-metrul este lestat în partea inferioară. Areometrele sunt de două feluri: areometre cu greutate constantă, bazate pe principiul lui Ar-himede, la cari variază volumul introdus în lichidul de cercetat, cu tija de obiceiu gradată direct în unităfile de măsură proprii determinării executate (fig. 215), ca areometrele Baume, alcoolmetrele, etc. — şi areometre cu volum constant, dar cu greutate variabila, ca areo-metrul Fahrenheit şi Nicholson. — 2. Drum.: Densimetru având formă şi gradafie specială (0,995’ --1,030), după Bouyoucos- Casagrande, penfru determinarea, prin decantare, a granulo-mefriei terenurilor cu granule fine. o. Areostil [areostyle; Arăostyl; araeostyle; âreosztil; apeoCTHJlb]. Arh.: Unul dintre modurile de prezentare ale unui intercolonament (v.), având distanfa dintre coloane cât 4 diametre de coloană, ceea ce îl face să apară larg, spafios şi aerat. V. şi sub Templu. 7. Aresolenl. Chim.: Antiseptici organici de compozifie variată: ortofenilfenilat de sodiu, triclorfenolat de sodiu, pentaclorfenolat de sodiu, paraoxibenzoat de metil sodat, ortofenilfenol, triclorfenol, pentaclorfenol (N. D.). s. Argăseală. fnd. far.: Amestec pregătit din diferite substanfe, cu care se face argăsirea pieilor. 9. Argăsi, a Ind. far.: A pune pieile în apă amestecată cu coajă de stejar, castan, etc., pentru a le face impermeabile şi durabile. 10. Argăsire. Ind. far.: Operafiunea de a ar-găsi pieile. 11. Argan. Nav. V. Cabestan. 12. Argea. Ind. far.: 1. Fiecare din cefe două scânduri pe cari şed săfencele când fes. — 2. Casa, la începutul construirii ei, când sunt puşi numai stâlpii şi căpriorii (Moldova şi Transilvania). ■— 3. Bolta cea mare a unei biserici (Moldova). — 4. Fiecare din grinzile de lemn fixate de o parte şi de alta a unei plute, ca să fină strânse -lemnele cari o compun (Moldova). 13. Argea [tronc cotier; Wehrbaum; fencing ! trunk; csuszfafo szelfa; 3arpa/ţHTeJibHbiH ;ţpe- i BeCHblH CTBOJI, 6pyc]. Silv.: Trunchiu de arbore care, în exploatările de păduri, se aşază pe laturile potecilor de alunecare. 14. Argentan. V. Alpaca. 15. Argentln. Ind. text., Ind. hârt.: Staniu redus în praf, preparat pe cale chimică. Se obfine prin disolvarea unei sări de staniu în acid clorhidric diluat şi introducerea în solufie a unei lame de zinc, pe care se depune staniul metalic, ca o pulbere brună-cenuşie. Se întrebuinfează în imprimeria textilă şi în fabricarea hârtiei, pentru obfinerea unui luciu metalic (N. D.). îs. Argenflf [argentite, argyrose; Silberglanz, Glaserz, Silbererz; argentite; argentit, ezustfeny, ezusterc; apreHTHT (cepeâpHHbift dJieCK)]. Mineral.: AgzS. Minereu de argint cu confinut de 87,1% Ag; coloarea, între a plumbului şi a fierului; pe hârtie lasă o urmă cenuşie închisă; duritatea 2,5; gr. sp. 7,2•••7,4; e cristalizat în sistemul cubic holoedric: cub asociat cu ocfaedru; compact, filiform, sau în pulbere. Este maleabil, cu spărtura coifuroasă. Formează cristale de a-mestec cu galena. Se găseşte în filoane hidro-termale galenifere, împreună cu alte minereuri de argint. Sin. Argiroză. 17. Argilă [argile; Ton; clay, loam; agyag; rJiHHa]. Mineral., Ind. st. c.; Rocă sedimentară pelitică de structură fină, alcătuită dintr'un amestec complex de minerale argiloase, în proporfii variabile. Intre ele predomină caoliniful şi mont-morillonitul (silicafi hidratafi de aluminiu, respectiv şî de magneziu) cu grade diferite de puritate; la acestea se adaugă, în cantităfi mici, în cazul argilelor obişnuite, alumogel, ferogel, man-ganogel, silice hidratată şi sfărâmături foarte fine de minerale reziduale nealferafe, ca feldspat, cuarf, mică, etc., resturi de substanfe organice (cărbunoase, bituminoase, etc.), material biotic (părfi de cochilii şi feste de foraminifere, elemente calcaroase şi silicioase) şi minerale de formafie nouă, ca pirit, carbonat de Ca, Fe, Mg a b Fig. 215. a) Areomefru, b) Termoareo-metru. 181 şi glauconit, oxid şi hidroxid de fier, etc. Coloarea argilei e datorită unora din elementele accesorii (în special oxizilor de fier şi materiilor opace). Geneza ei are ioc printr'un proces de alterare, pe cale hidrolitică, din silicaţii alumi-noşi (feldspaţi, nefelin, leucit, etc.), din rocele eruptive (graniţe, pegmatite, riolite, dacite, an-dezite, etc.), sau din şisturi cristaline (gneis, mi-caşisturi). Natura elementelor componente şi raportul dintre cantităţile respective depind de felul rocelor din cari derivă şi de gradul lor de descompunere. Se foloseşte în ceramică, drept decolorant, la fabricarea cimenturilor, în tehnica sondajelor, etc. — Se cunosc numeroase varietăfi de argile, cari se pot clasifica după coloare: argile albe şi argile colorate (galbene, roşii şi brune, cenuşii sau vinete, etc.); din punctul de vedere petrografic: argile alofane, caolinitice şi montmorillonitice; din punctul de vedere practic: argile grase şi slabe, argile nobile şi comune, argile salifere, alaunifere, smectice, etc., argile plastice, bol, etc.; din punctul de vedere ceramic: argile refractare sau infuzibile, argile vltri-fiabile sau fuzibile, argile coloidale, grosiere, brute. 1. Argilă alauniferă [argile alunifere; alaun-haltiger Ton; alumic clay; timfdld; raJiyHHafl rJIHHa]: Varietate de argilă cu multă pirită, în care se găseşte, fin diseminat, cărbune sau uneori substanţe bituminoase. Prin alterarea piritei se formează diferifi sulfafi (de Ca, Fe, etc.) şi în special sulfatul dublu de K şi Al (alaunul) care, când se găseşte în proporfiune mai mare, se poate extrage prin disolvare. 2. ~ albă [argile blanche; weifjerTon; white clay; feher agyag; 6ejian rJlHHa]: Varietate de argilă foarte curată şi lipsită de pigmenţi coloranţi (oxizi şi hidroxizi de fier, săruri de mangan, materii organice, etc.). Din această categorie fac parte caolinul şi alte tipuri de argile nobile (bentonite, etc.). s. ~ alofanică [argile allophanique; allopha-nischer Ton; allophanic clay; allofânikus agyag; ajUIO(J)aHHaH rJIHHa]: Argilă care conţine bioxid de siliciu şi oxid de aluminiu în raportul Si02:Al203 egal cu 0,3,,,1,3. 4. ~ brută [argile grossiere; grober Ton; raw clay; durva agyag; rpy6an rJIHHa]: Varietate de argilă folosită în ceramică şi caracterizată prin particuile componente cu dimensiuni mai mari decât 0,02 mm. 5. ~ calcaroasă [argile calcane, marne; Mergel; mari; mârga, mesztartalmti agyag; H3BeCTKOBan rJIHHa]: Categorie de argile cu un conţinut mai mic sau mai mare de carbonat de cailciu, care face să scadă simţitor temperatura de concreţionare (800°•■■1000°). Au o oarecare plasticitate şi o retragere mica la uscare şi ardere, care poate fi simţitor redusă prin adaus de nisip cuarţos. Se întrebuinţează la fabricarea produselor de faianţă comună (ordinară), cărămizi, ţigle, plăci, sculpturi ieftine,, etc. şi la fabricarea cimentului. Sin. Marnă argiloasă, Marnă calca- roasă, după cum predomină în masa lor argila sau calcarul. 6. ^ caolinitică [argile caolinitique; kaolinit-haltiger Ton; kaolinitic clay; kaolinfold; KaoJIHH-KOBaH TJIHHa]: Argilă cu raportul SiCteîAhCh egal cu 1,4" *2,5. 7. ~ coloidală [argile colloîdale; kolloidaLler Ton; colloidal clay; kolloidtartalmu agyag; KOJT-JIOHAaJlbHaa rJIHHa]: Varietate de argilă folosită în ceramică şi caracterizată, între altele, prin mărimea particulelor componente, cari sunt mai mici de 2ji. 8. ~ colorată [argile coloree; farbiger Ton; coloured clay; szines agyag, szines fold; iţBfîT-HaH rJIHHa]: Varietate de argilă, colorată diferii şi cu nuanţe variate, după natura şi procentul de substanţe minerale şi organice pe cari le conţine. Se deosebesc argile galbene, roşii şi brune, colorate cu oxizi şi hidroxizi de fier sau, în ultimul caz, cu compuşi de mangan; argile cenuşii şi vinete, a căror coloare este datorită conţinutului de substanţe organice. 9. ~ comună [argile commune, argile ordi-naire; gewohnlicher Ton; common clay, ordinary clay; kozoseges agyag; pHflOBafl, o6bIHHaH rJIHHa]: Argilă obişnuită sau ordinară. 10. ~ cu blocuri [argile â blocaux; block-haltiger Ton; clay which contains rock blocks; homok, kavics es kotombokkel vegyes agyag; CMe-maHHHH TJiHHOHOCHbiH nJiacT]: Amestec de argilă (cu conţinut de calcar fără stratificaţie) cu nisip, pietriş şi blocuri din roce de naturi foarte diferite (eruptive, sedimentare şi metamorfice), constituind aşa numitele morene de fund, de provenienţă glaciară. 11. ~ figulină [argile figuline; Mergelton; figuline clay; agyagos mârga; MepreJlbliafl TJIHHa]: Varietate de argilă puţin calcaroasă, respectiv marnă argiloasă. 12. ~ fuzibilă [argile fusible; schmelzbare Tonerde; fusible clay; olvaszthato agyagos fold; nJiaBKan rJIHHa]: Varietate de argilă destul de răspândita, plastică, colorată diferit, în special din cauza oxizilor şi a hidroxizilor de fier, cu o mică retragere prin uscare şi ardere. Se deosebeşte de argilele vitrifiabile prin faptul că la cca 1100° sufere un început de vitrifiere, iar Ia 1150° se topeşte. Din cauza diferenţei mici dintre punctul de vitrifiere şi cel de fuziune, aceste argile nu se pot întrebuinţa la fabricarea de produse vitrifiate, ci numai pentru materiale poroase: cărămizi, ţigle, plăci, sculpturi ieftine, etc. 13. ~ grasă [argile grasse; fetter Ton; unc-tuous clay; zsiros agyag;.TyHHaH rJIHHa]: Varietate de argilă foarte plastică şi onctuoasă la pipăit. 14. ~ grosieră [argile grossiere;" grober Ton; common clay; durva agyag; rpy6aa rJIHHa]: Argila folosită în industria ceramică şi caracterizată, din punctul de vedere tehnic, prin* elementele componente cu dimensiuni cuprinse între 0,02 şi 0,002 mm (2—20[*). 182 î. Argilă infuzi bilă [argile infusible; unschmelz-bare Tonerde; infusible clay; nemolvaszfhatâ agyagos fold; orHeynopHan TJlHHa]: Ind. st. c.: Argilă refractară propriu zisă, care serveşte la fabricarea obiectelor de fatanfă fină şi de caoline. 2. ~ monfmoriltonifică [aVgile montmorillo-nitique; monfmoril lonitischer Ton; montmorillo-nitic clay; monfmorillonitikus agyag; MOHTMO-pHJlJlOHHTH4eCKafl rjîHHa]: Argilă cu raportul Si02:Al203 egal cu 3*"7. s. nobilă [argile noble; edle Tonerde; noble clay: nemeş agyag; 6jiaropo,îţHaH rJIHHal: Argile alcătuite în mare parte sau excluziv din caolinit, halloisit şi montmorillonit. Din această categorie fac parte caolinele., când predomină caolinitul, şi bentonitele, când montmorillonitul este în majoritate*. 4. ~ plastică [argile plastique; Topfererde, olastischer Ton; potter's clay, plastic clay; gyur-hato agyag, fazekas-fold; nJiaCTHHeCKan rjîHHa]: Varietate de argilă cu proprietăfi de plasticitate prin excelenfăt, datorite structurii lor fine şi stării coloidale, favorizate în mare măsură prin amestecul de materii organice. s. ~ refractară [argile refractaire; feuerfeste Tonerde; refractory clay, fire clay; tuzâllo agyag; TyronjiaBKan, orHeynopHan rjîHHa]: Varietate de argilă din care se fabrică materiale ce trebue să reziste la temperaturi înalte, fără a se topi. Această proprietate se datoreşfe confinutului redus în oxizi metalici şi în special în alcalii. Sin. (impropriu) Argilă infuzibilă. 6. ~ roşie de mare adâncime largile rouge des grandes profondeurs; roter Tiefenton; great depth red clay; melyseg! voros aqyaq; KpaCHan rjîHHa c 6oJibiHHX TJIy6hh1: Nomol argilos, colorat în roşu de oxizi de fier, şi uneori în cafeniu de compuşi de rhangan, confinând particule fine de diferite minerale, concreftuni de oxizi de mangan şi de fier, mici nodule de zeolifi, etc. Se găseşte pe fundol depresiunilor din mări şi oceane, Ia adâncimi de peste 1000 m. 7. ~ saliferă [argile salifere; Salzton; săli-ferous clay; sos agyaq; COJIfîHOCHaH XJlHHâ]: Varietăfi de argila, uneori bituminoase,, impregnate cu clorura de sodiu şi de magneziu, conţinând adesea bucăfi de sare gemă, gips, ânhidrid, dolomit, etc. 8. ~ slaba [argile maigre; maqerer Ton; meagre clay; sovâny agyag; cyxan, TOHţaH rJIHHa]: Varietate de argilă pufin plastică, friabilă, aspră la pipăit din cauza mineralelor grăun-foase pe cari Ie confine. 0. ~ smectică [argile smectique, terre â fouion; Walkerde; smectite; kailo fold; 3eJl§HaH cyKHOBajIBHaH rJIHHa]: Rocă argiloasă, lipsită de plasticitate, de coloare verzuie, galbenă, cafenie sau albă, care absoarbe cu uşurinfă grăsimile; se întrebuinfează ca degresant în industria textilă. O altă varietate separă uleiurile minerale de anumite substanfe colorante şi râu mirositoare. 10. ~ vitrifiabilă [argile vitrifiable; verglas- bare Tonerde; vitrifiable clay; uvegesedo agyag; CTeKJlOBH^HaH TJIHHa]: Varietate de argilă plastică, de coloare gălbuie, cafenie sau uneori cenuşie, cu retragere mică Ia uscare şi ardere. Se vitrifică eutectic la temperatura de 1100°, luând colori închise, şi se topeşte la 1450* • *1550°, dând o sgură colorată închis. Această proprietate este datorită prezentei în masa argiloasă a unor cantităţi importante de alcalii şi oxid de fier. Se întrebuinfează la fabricarea produselor comerciale vitrifiate, gresii şi klinkere, sub forma de plăci şi tuburi de canalizare. 11. Argiloaser minerale ~ [mineraux argileux; Tonerdemineralien; clay minerals; agyagos âsvâ-nyok; rJlHHHCTbie MHHepaJlbl]: Mineralele principale cari constitue argilele: caolinit, attapulgit şi montmorillonit. Sunt silicafi de aluminiu, respectiv şi de magneziu, hidratafi, cu structura cristalină filitică şi cu proprietăfi coloidale mai mult sau mai pufin pronunfate. Rezultă din alterarea înaintată a unor silicafi aluminoşi şi în special a feldspafilor şi a mineralelor înrudite, urmată de un proces de hidroliza. Mineralele argiloase se clasifică pe baza echidistantei foitelor constitutive elementare (după J. de Lap-parent) în caolinite, attapulgite şi montmorillonite, 1*1 o o o cu echidisfanfa de, respectiv, cca 7 A, 10 A şi 14 A, 12. Arginază [arginase; Arginase; arginase; arginâzis; aprHHa3]. Chirni. biol.: Enzimă solubilă care se găseşte în ficatul mamiferelor, de unde a şi fost izolată. Prin hidroliza, arginaza scindează arginina, în ornitină şi uree. îs. Arginină [arginine; Arginine; arginine; ar-ginin; aprHHHH], Chim.: HOOC-CH-CH2-CH2-CH2-NH-C--NH2 I II NH* . NH Derivatul guanidinic al ornitinei. Una din cele trei baze hexonice (v. Amino-acizi). la parte la sinteza ureei în organismul animal. In proteinele tărâfei de grâu intră în proporfie de 14,3°/o. Este indispensabilă în nufrifie. 14. Argint [argent; Silber; silver; ezusf; cepeâpo]. Chim.: Ag; nr. at. 47; gr, at. 107*880; d. 10,5; p. t. 960°; p. f. 1950°. Metal prefios mono-valent, de coloare albă caracteristică, foarte strălucitor, sonor. Se găseşte în natură în stare nativă (argint nativ), şi sub forma de argiroză (sul-fură de argint). Conducfibilitafea termică la 0° 1.0968 cal/cm grad s; conducfibilitafea electrică la 20° 62,5 m/ Q mm2; foarte maleabil şi foarte ductil; nu este atacat de oxigen, din care cauză este considerat metal nobil. Se aliază uşor cu toate metalele, afară de fier şi cobalt. Cu mercurul formează amalgam la temperatură ordinară. Dintre toate metalele cunoscute, are cea mai mare putere de rellexiune pentru căldură şi lumină şi, în acelaşi timp, cea mai mică putere emisivă. Cristalizează în sistemul cubic, cel mai adesea în octaedri regulafi. Se combină uşor cu halogenii, dând halogenurile respective, săruri foarte sensibile la lumină, întrebuinţate tn industria fotografică. Metalurgia argintului se face pe cale uscată, umedă şi electrolitică. Pe cale uscată, minereul este îmbogăţit în argint, ca şi în plumb şi zinc, cari se găsesc ca impurităţi; ultimele două sunt oxidare cu aer în ultima fază, argintul rămânând neatacat. Pe cale umedă, minereul este atacat cu cianură de sodiu sau de potasiu, argintul trecând în sarea complexă K[(CN)2Ag] din care este precipitat cu mercur sub formă de amalgam. In urmă, amalgamul este distilat pentru a separa mercurul de argint. Pe cale electrolitică, argintul se obţine pur. Procedeul consistă în disolvarea minereului de argint într'o sare solubilă, de obiceiu K[(CN)2Ag], care se elec-troiizează. Argintul pur, din cauza durităţii scăzute, este întrebuinţat numai în galvanoplastie, pentru argintarea diferitelor obiecte. Aliajele de cupru, având duritatea mărită, sunt întrebuinţate pentru baterea monetelor, confecţionarea bijuteriilor, a tacâmurilor, obiectelor de artă şi de cult religios. — Se cunosc următoarele varietăţi de argint: 1. Argint coloidal [argent colloîde; kolloidales Siiber; colloidal silver; kolloidezust; KOJIJIOHflaJIb-HOe cepeCSpo]. Chim.: Stare alotropică a argintului, în care acesta nu are conductivitate. Argintul coloidal are proprietăţi de metaloid. Prin încălzire, trece în stare metalică obişnuită. Argintul coloidal se disolvă în apă şi nu difuzează prin diafragme (membrane). Se poate obţine argint coloidal prin reducerea cifratului de argint într'un curent de hidrogen la 100°, sau prin trecerea scânteilor electrice ale unei maşini Ruhmkorff între două sârme de argint. 2. ~ cornos [argent corne; Silberhornerz; hornsilver, cerargyrite; ezusţszaruerc; Kepap-THpHT, XJlopaprnpHT]. Mineral.: Minereu declo-mră de argint. Se găseşte răspândit în natură fie în forme amorfe cenuşii-albăstrui, fie cristalizat în cuburi. 3. ~ nativ [argent natif; gediegenes Siiber; native silver; szinezust; CaMOpOflHOe cepe6po]: Minereu de argint, conţinând în cantităţi mici şi variabile Au, Cu, Hg, Fe; coloare argintie caracteristică, galbenă-brună, până Ia neagră; urmă albă-argintie; duritatea 2,5; gr. sp. 10*•■.12; cristalizează în sistemul cubic holoedric: rareori cristale izolate, mai frecvent în snopuri, dendrite şi pepite. Se găseşte în filoane împreună cu alte minereuri de Ag, sulfuri, calcit, cuarţ, baritină, fluorină, etc. Combinaţiile argintului: 4. Argint, azotat de ~ [nitrate d'argent; Sil-bernitrat; silver nitrate; ezusfnifrât; a30TH0eKHC-Jioe cepe6po]: AgN03. Se prepară prin disolvarea argintului metalic în acid azotic concentrat. Este isomorf cu azotatul de potasiu. Cristalizează în prisme rombice şi incolore, cari se înnegresc în contact cu corpurile organice, fiind redus la argint metalic. Pe piele lasă pete negre. Se disolvă în apă şi se topeşte la 208°. In medicină este între- 183 buinţat drept cauterizant. Largă întrebuinţare în industria fotografică. 5. azotură de ~ [azoture d'argent; Sil-berazid; silver nitride; ezust-azidso; HHTpH# cepedpa]: AgN3, sarea de argînt a acidului azothidric. Se obţine prin precipitarea unei soluţii de azotat de argint cu azotură de sodiu, sub forma unui precipitat alb-brânzos, sensibil la lumină şi lovire. Se întrebuinţează ca exploziv de iniţiere. «. bromură de ~ [bromure d'argent; Silberbromid; silver bromide; bromeziist; 6pO-MHCToe cepeâpo]: AgBr. Precipitat brânzos alb-gălbuiu, obţinut prin precipitarea unei soluţii de azotat de argint cu o bromură alcalină; sensibil la lumină; întrebuinţat la prepararea plăcilor şi a hârtiilor fotografice. 7. cianură de ~ [cyanure d'argent; Sil-bercyanid; silver cyanide; ezustciânid; iţHaHH-CTOe (CHHepo/ţHCToe). cepe6po]: AgCN. Precipitat alb, obţinut prin precipitarea unei soluţii de azotat de argint cu cianură de potasiu. Solubil în exces de reactiv, cu formarea unui complex K[(CN)2Ag] mult întrebuinţat în galvanotehnică. 8. clorură de ~ [chlorure d'argent; SiI-berchlorid: silver chloride; ezustklorid; XJlopH-CToe cepedpo]: AgCI. Se găseşte răspândit în natură ca minereu. Se prepară precipitând o soluţie de azotat de argint cu acid clorhidric sau cu o clorură solubilă. Precipitatul obţinut, cu aspect alb-brânzos se învineţeşte la lumină şi apoi se face negru. Este foarte puţin solubil în apă. Se disolvă uşor în amoniac, hiposulfit de sodiu şi în cianură de potasiu, dând naştere la ioni complecşi. Se întrebuinţează în fotografie. 9. fulminat de ~ [fulminate d'argent; Silberfulminat; silver fulminate; ezust-robbanto; rpeMynee cepe6po]: AgCNO. Sarea acidului fulminic, întrebuinţată ca exploziv de iniţiere. 10. iodură de ~ fiodure d'argent; Silber- iodid; silver iodide; ezustjodid; HOflHCTOe ce-pedpo]: AgJ. Precipitat brânzos de coloare galbenă, obţinut prin precipitarea unei soluţii de azotat de argint cu iodură de potasiu sau de sodiu, întrebuinţat în industria fotografică. 11. oxid de ~ [oxyde d'argent; Silber- oxyd; silver oxide; eziistoxid; OKHCb cepedpa]: Ag20. Precipitat negru, obţinut prin tratarea unei soluţii de azotat de argint cu un hidrat alcalin, foarte puţin solubil în apă şi având proprietăţi bazice. întrebuinţat în industria oglinzilor. 12. permanganat de ~ [permanganate d'argent; Silberpermanganate; silver permanga-naie; ezust-permângânât; nepMaHFaHaT Ce-pe6pa"|: AgMnO*. Sarea acidului permanganic, care, în amestec cu oxidul de calciu şi clorură de calciu, absoarbe puternic oxidul de carbon, din care cauză este întrebuinţat la confecţionarea unor filtre speciale pentru aparatele izolante şi măştile de gaze. îs. sulfat de ^ [sulfate d'argent; Silber-sulphat; silver sulphate; ezustszulfat; cepHHCTO KHCJloe cepedpo]: Ag2S04. Sare a acidului sul- 184 furie, obfinută prin disolvarea argintului în acesta, întrebuinfată drept catalizator în numeroase sinteze organice. 1. Argint, sulfura de ~ [sulfure d'argent; Sil-bersulfid; silver sulphide; ezustszulfid; cepHHCTOe cepe6po]: Ag2S. Se găseşte în natură ca minereu de argint. Se poate obfine sub forma de precipitat negru, prin acfiunea hidrogenului sulfurat asupra azotatului de argint. Argintul metalic este transformat în sulfura de argint, sub acfiunea hidrogenului sulfurat din aer. Sulfura de argint se disolvă în acid azotic, spre deosebire de sulfurile metalice nobile. 2. Argint viu. V. Mercur. 3. Arginfare [argenture; Versilberung; silve-ring, silver-plating; ezustozes; cepe6peHHe]. Metl.: Operaţiune industrială consistând în aplicarea unui strat subfire de argint pe .suprafafa unor corpuri (în special a cuprului şi aliajelor sale), pentru a le da astfel coloarea, strălucirea şi inalterabilitatea argintului. Procedeele industriale de argintare mai des folosite sunt: pe cale galvanică şi prin imersiune, — iar mai rar şi pentru lucrări mărunte — prin aplicare de foife de argint, şi prin foc cu amalgam de mercur. 4. ~ galvanică [argenture galvam'que; gal- vanische Versilberung; galvanic silvering, electro-plating; galvânikus "ezusiozes; raJibBaHHHeCKOe cepe6pemie]. Metl.: Depunerea galvanică a unui strat subfire de argint, pe suprafafa obiecr telor de metale inferioare (cupru şi aliajele sale). Obiectele sunt maî întâi spălate, degresate, decanate şi apoi sunt introduse într'o baie electrolitica cu următoarea compozifie: 50 g cianură de potasiu, 40 g clorura de argint la un litru de apă distilată. Anodul este format dintr'o placă de argint fin, iar catodul din obiectul de argintat. Se lucrează cu o densitate de curent de 0,5'**1 A/dm2, argintul depus trebuind sa fie alb Argintarea durează 1/2,,,2 ore, după grosimea care urmează sa se obfină pentru stratul de argint. Apoi, obiectele se spală cu apă şi se lus-truesc. 5. ~ prin imersiune [argenture par immer-sion; Versilberung durch Eintauchen; immersîon silvering; ezustozes furdoben; HMMepCHOHHOe CepedpeHHe]: Obiectele de cupru, alamă, etc. sunt cufundate, câteva minute, într'o baie cloco-tindă, cu următoarea compozifie: 10 g azotat de argint plus 35 g cianură de potasiu la un litru de apă distilată. Stratul de argint se obfine în câteva minute, după care obiectele sunt scoase şi spălate cu multă apă. a. Arglrodif [argyrodite; Arqyrodit; argyro-dite; argirodit; aprHpo/ţHT]. Mineral.: Minereu argentifer în care a fost descoperit germaniul. Este o sulfura de qermanîu şi de argint. Formula chimică: GeS?*4Ag2S. 7. ArgirozS [argyrose; Argyrose; argyrose; argirozis, kenezusterc; aprnpo3]. Mineral.: Mineral de sulfură de argint. V. Argentit. 8. Argon [argon; Argon; argon; argon; ap' TOH]: Ar; nr. at. 18; gr. at. 39,944; d. 1,38; p. f. —185,8°. Caz nobil; se găseşte în atmosferă în proporfiune de 0,93%. Incolor, inodor şi fără gust; caracterizat printr'o mare inerfie chimîcă. Se extrage, industrial, prin distilarea fraefionată a aerului lichid. Se întrebuinfează la umplerea becurilor electrice. 9. Argos. Astr.: Roiu de stele, constituit din stele simple şi duble, situat în emisfera australă. 10. Argument [argument; Argument, Beweis; argument; erv; apryMeHT]: 1. Log.: Simbol care reprezintă ceva nedeterminat, adică e o variabilă — şt face parte din simbolurile ce formează expresiunea care reprezintă o funcfiune întrebuinfată în logică. Ex.: „Negoiul e un munte" e o propozifie; „x e un munte” e o funcfiune — şi anume o funcfiune prepoziţională, în care x e simbolul care reprezintă ceva nedeterminat, adică x e argumentul. — 2. Teor. m.: Element arbitrar (variabil) al unei mulfimi pe care se defineşte o funcfiune. In y~f{x), x e argumentul funcţiunii y. 11. Argument [argument; Argument; argument; erv; ap^ ryMeHT]. Mat.: Unghiuly> pe care-l face, cu axa reală, raza vectoare care uneşte originea cu punctul reprezentativ al unui număr complex Fi9- 216. Argumenfu! r = pe'f = p (cos cp + i sin )’ d{u,v)‘ e)(«, v) nu se anulează niciodată simultan, aria domeniului de pe suprafaţă e dată du dv unde E, F, G sunt coeficienţii elementului de linie al suprafeţei, As2 ~ ăxz + dy2 + dz2 = Eău* + 2 Fdudv +G dv2, iar integrala e extinsă la domeniul considerat din planul uOv. In speciali, dacă* se pot lua x şi y ca parametri şi z = / (x, y), expresiunea de mai sus se reduce la ff)/î + (f'x)* + (fy)2 dxdy. V. şi sub Măsură. 7. Arie [aire, cour; Tenne; threshing floor; udvar, hely; ryMHO]. Agr.: 1. Locui unde se treieră cerealele. Când treieratul se făcea cu cai, aria se găsea chiar pe parcela gospodăriei şi consta dintr'o suprafaţă circulară având în centru un par sau un steajăr, în jurul căruia alergau caii. La treieratul cu maşini, aria reprezintă suprafaţa pe care se găseşte treierătoarea, stogurile de snopi şî şira de paie. Terenul, incluziv acareturile necesare, se numeşte şi arman. — 2. Curtea unei gospodării rurale (în Transilvania şi Oltenia). 1. Arie [aire; Pian; floor; sima teriilet, sima felii-let; iDiouţaAKa rjih cyniKH KHpiraHeftj. 1. Ind. sf. c.: Suprafafă de teren, netedă, pe care se toarnă din tipare şi se usucă parţial cărămizile de mână. De pe arie cărămizile se ridică tn felinare (5" *8 straiuri de cărămizi suprapuse, aşezate pe muchie) şi se adună ulterior în stive, pentru terminarea procesului de uscare. — 2. Cs.: Pardoseală mobilă de scânduri, întrebuinţată pentru prepararea pe ea a betoanelor. — 3. Cs.: Suprafafă amenajată pentru asamblarea unor elemente constructive (grinzi de poduri, armaturi, cofraje, etc). 2. Arie de înnecare [aire d'ennoyage; Sen-kungszone; flooding area; hajlâsi szakasz; mioriţaRb, paKOH saBO/tfîeHHfl], Oeol.: Regiune a zonelor de cutare, în care axele cutelor ating maximul de coboare, prezentând, la un anumit nivel, strate mai noi decât în restul zonelor de cutare. 3. Arie de plutire [aire de flottaison; Wasser-linienflăche; water line area; vizvo-nal felulet; IIJIO-iiţa/ţb BaTepjiH- AP. HHH]. Hidr.: Aria cuprinsă între li- ' niile de plutire ale unui corp plutitor pe apă, sau intersecfiunea ni- f'* 2's■ Ar,a de plu,.'re * u"u velului apei (plan -corp pluWor’ Af> ,ar,a de plu' de plutire) cu cor- ",rei L- P’ lin,a d* P'u*,re: p' P'> pul (fig. 218). In plan. de plutlre; <7 v0 ca;ena v#-calculul stabilită- SU,“M a-p' ax da plu,l”;_ h> peîca,! fii transversale (de c) centruI carene'! G) baricen,ru' ruliu) intervine momentul de inerţie/^ fx2dS al ariei 5, faţă de axa instantanee de inclinafie, iar la stabilitatea longitudinală (de tangaj) intervine, analog, Jy ® fy2âS. 4. Arie de supraridicare [aire de surelevation; Hebunaszone; superraised area; emelkedesi szakasz; odjiacTb Hpe3MepHoro noBbiineHHH, bm-nyKJlOCTH], Oeol.: Regiune a zonelor de cutare în care axele cutelor ating maximul de ridicare, prezentând, la un anumit nivel, strate mai vechi decât în restul zonelor de cutare. fi. Arierbec Tarriere-bec, bec-d'aval; Pfeiler-hinferhaupf, Pfeiler-sterz, Talpfeiierkopf; back staHing, tail star-ling; pi llerfej; 3a#HHH 'lacTb BOAope3a, Jie- A0pe3a (dbIKa)]. Pod.: Fig. 219. Secfiune orizontală Partea din aval a unei printr'o pilă de zidărie, pile de zidărie (fig. a) avanfbec; b) arierbec. 219). 6. Arii continentale [aires continentales; Kon-tinentalschilder; continental areas; kontinentâlis siksâgok- KOHTHHeHTajibHbie o6jiacTH]. Geol: Regiuni foarte întinse, situate în afara geosincli-nalelor, corespunzând continentelor. Sunt alcătuite din strate orizontale sau slab ondulate, de origine neritică sau continentală. Regiuni rar tn- 187 vadate de mare, Ex.: Platforma rusească şi Scutul canadian. 7. Ariilor, teorema ~ [theoreme des aires; Flăchensatz; law of areas; feluletek tetele; Teo-peMa iuioiiţafleă]. Mec.: Sub acţiunea unei forţe centrale, un punct material se mişcă astfel, încât raza lui vectoare în raport cu polul forţei centrale descrie suprafeţe plane egale în timpuri egale (vitesa lui areoiară e deci constantă). Exemplul clasic este legea a doua a lui Kepier din mişcarea unei planete, presupunând că se exercită asupra ei numai forţa de atracţiune universală a Soarelui, considerat ca un punct fix. 8. Arii [aryl; Aryl; aryl; arii gyok; apHJl]. Chim,: Radical monovalent care derivă dintr'o hidrocarbură aromatică prin eliminarea unui atom de hidrogen. De ex.: CeH.# —. Se indică uneori prin simbolul Ar. 9. Arimaj. V. Arimare. 10. Arimare [arrimage; Trimmung, Stauung; sto-wing, siowage; kozpontos egyensulyi hajorakodâs; ypaBHOBemeHHe Harpy3KH cy/ţHa]. Av., Nav.: Aranjarea şi fixarea încărcăturii unui vas sau vehicul aerian pentru obţinerea unui centraj favorabil stabilităţii. Sin. Arimaj, 11. Arimor farrimeur; Stauer; stevedore, trim-mer; rakodâsi felugyelo; yKJiaflHHK rpy3a]. Âv., Nav.: Persoană care face aşezarea raţională a încărcăturii unui vas, balon sau dirijabil, ţinând seama de condiţiunile de echilibrare. 12. Arin. SiJv. V. Anin. 13. Arinaş* Silv. V. Anin de munte. 14. Aripă [aile; Flugel; wing, airfoii; szârny; KpblJlo]. Av.: Organ de aeromobil, care formează un corp solid cu forma determinată astfel, încât să prezinte o rezistenţă minimă la înaintare şi să producă o forţă portantă când se deplasează în aer. Pentru avioane, aripa e fixă fafă de celelalte elemente şi contează una pentru un, plan, chiar dacă trece prin fuzelaj, care con-stitue şi el o suprafaţă portantă, spre deosebire de aripile batante (animate de o mişcare periodică, spre a obţine atât portanţă, cât şi propulsie) sau aripile rotitoare ale altor aeromobile cari dau portanţa când au axa verticală — şi porfanţa şi propulsiunea când au axa înclinată. Lungimea aripei se numeşte anvergură. In secţiune transversală, se disting bordul de atac, care desparte în două curentul de aer, şi bordul de scurgere, care reuneşte cele două părţi ale curentului de aer. Distanţa dintre ceîe două borduri se numeşte profunzime. — Talpa inferioară se numeşte intrados, iar talpa superioară extrados. Dacă se duce în planul transversal o tangentă la intrados, astfel încât să aibă şi un al doilea punct de contact cu el, segmentul acestei tangente, cuprins între cele două puncte de contact ale ei cu intradosul, se numeşte coardă. — Pe bordul de scurgere se articulează aripioarele mobile, cari servesc pentru manevra avionului. — Scheletul aripii cuprinde în general longeronii (montaţi în lungul aripii), nervurile (transversale şi legate de Ion- 188 geroni) şi învelişul (legat de longeroni şi nervuri). Se confecţionează din lemn special (spruce, acacia, etc.), sau din metale uşoare (duralumin, aluminiu, vedal, etc.). — Construcţiile vechi, de lemn, au longeroni cu secţiune goală, străbătând nervurile din lemn placai; prinderea se face prin şuruburi şi îmbinări înoleite. învelişul se face din pânză de in, de cânepă, etc., îmbibată cu aceto-celuloză. — Construcţiile mai noi, din lemn elaborat (comprimat şi imbibat cu răşină), au învelişul din placaj de lemn din una sau două foi încleite şi presate. Lemnul elaborat are, la greutate egală, rezistentele la întindere, la compresiune şi încovoiere superioare metalelor uşoare. —-Construcţiile metalice au realizat un tot rigid, în care scheletul şi învelişul^ rezistă solidar, asamblarea lor fiind făcută prin sudură electrică sau oxiacetilenică, sau prin nituire automată, ceea ce permite producţia în serie. Longeronii lor sunt din grinzi armate (table şi corniere), din duralumin sau din ofel inoxidabil. Nervurile sunt din bare profilate curbate după profilul transversal al aripii, de care se prinde o inimă plină sau perforată, consolidată prin profile sudate. Eventual întreaga nervură se face din tablă ambu-tisată. Nervura se sudeaza de înveliş şi longeroni. învelişul e din duralumin, vedal sau alclad. învelişurile noi se realizează din două foi de duralumin: una plană, exterioară, şi una ondulată, interioară, sudate prin puncte, eliminând astfel nervurile. Unele aripi sunt legale de fuzelaj prin bare şi coarde de piart. — Aripa poate fi: t. Aripă monopla-riă [aile monoplane; Eindecker; single deck wing; egy fe-delu; MOHonJiaHHoe KpblJlo], compusă C dintr'un singur element portant (fig. 220); 2. ~ biplana [aile biplane; Dop-peldecker; biplane wing; ket fedelu; flByxnjiâHHoe Kpbi-Jio], compusă din două elemente în plane diferite (fig. 221); Fig. 220. Avion cu aripă mono-plană. a) aripioară. Fig. 221. Avion cu aripă bipfană. 3* 'v multipla- nă [aile multi-plane; Mehrde-cker; multiplane wing; tobb fedelu; MHoronjiaHHoe F,g* 222- Avion cu ariPâ m4l{iP,anâ KpblJlo], compusă (cu lrei P,ane) din mai multe elemente. De asemenea, la siste- zi / !/ mele multiplane, aripile pot fi suprapuse (fig. 222) sau în tandem (una după alta). Din punctul de vedere al elementelor rezistente, deosebim: a 4. Aripă mono-longeron [aile â longeron unique; aile monolongeron; ein-holmiger Flugel; monospar wing, single sparrend wing; egygerinces szârny; OAHOJIOHÎKepOHHOe KpbIJIO], al cărei schelet are un sin- gur longeron (fig. F'9-223. Plan „ secf.une Wver-22$)' sa*a a unei ar,P' rnonolongeron. ^ i .« a) longeron de rezistenţă; b) Ion- ron [aile â °deux c) n*rv»ra. longeronş, aile bilongeron; zweiholmiger Flugel; two sparrend wing; ketgerinces szârny; /ţByx-JIOHHCepOHHOe KpbIJlO], al cărei schelet rezistent cuprinde doi longeroni (fig. 224 ■ •226); 6. ~ cocă [aile- coque; Flugelboot; r coque-wing; ureges szârny; nycToe Kpbi-JIO], cu interiorul complet gol, rezistenta ei fiind preluată numai de învelişul dublat; 7.'~ cu înveliş rezistent [aile â revetement resistant, aile â revetement travaillant; Flugel mit wiederstands-făhiger Bespannung; wing with resisting covering; el lena II o szârny, bevonat; KpbIJIO C BbIHOC JIH- tx~x~ -n=:: / r Fig. 224. Aripă bilongeron. a) longeroni de rezistenfă; b) longeroni falş»; c) nervuri. Fig. 225. Secţiune transversală a unei aripi bilongeron. a) longeroni de rezistenfă; b) longeroni falşi. Bofi nOKpbllUKOft]- la care învelişul preia o bună parte din solicitări; s. multilongeron [aileâ longeronş mul-tiples ; mehrholmiger Flugel; multisparwing; tobb gerinces szârny; MHOrOJIOHHCepOIÎ-Hoe KpblJlo], cu mai mult de doi longeroni (fig. 227). Din punctul de vedere constructiv, deosebim: 9. cu fantă [aile â fente; Schlitzflugel; Fig. 226. Aripă bilongeron (perspectivă), a) longeroni de rezistenfă; b) longeron fals; c) nervură. slotted wing; hasitott szârny; KpbIJlO C Hape-30M]: Aripă provăzută cu o despicătură longitudinală în profil, dela intrados spre extrados, plasată fie în apropierea bordului de atac, fie a 189 celui de scurgere. De obiceiu se foloseşte primul sistem, având fantă reglabilă automat sau comandat. Fanta se dispune în scopul aducerii curentului cu presiunea mare dela intrados în zona de depresiune dela extra-dos, micşorând astfel Fig. 227. ^orflHHecK0e KpbiJio], dacă zidul face un unghiu ascuţit sau obtuz cu axa podului (fig. 232). 2. Aripă de clădire [aile d'edifice; Gebâudefliigel; wing of a building; epiilet-szârny; /' Sin. Diiodotimol; lodoti- ~^CH(CHa)2 mol; Annidalin. 10. Aritmetică [arithmetique; Anithmetik; arith mefics; mennyisegtan; apH(J)MeTHKa]: Ramură a ştiinjelor matematice care studiază conceptul de număr şi operaţiunile cari rezultă între numere din operaţiunile aritmetice elementare. Operaţiunile aritmetice elementare sunt suma şi produsul, având ca inverse scăderea şi împărţirea. Proprietatea de asociativitate permite definirea sumei mai multor termeni şi a produsului mai multor factori. Ultima operaţiune Conduce la ridicarea Ia puteri şi la inviersa ei, extragerea de rădăcini. Prin trecerea la limită, se obt‘m exponenjiala şi inversa ei, logaritmul. Aplicate numerelor,, aceste operaţiuni definesc funcţiunile aritmetice şi permit determinarea de proprietăţi ale lor. Aritmetica poate fi prezentată sub diverse înfăţişări: ca o teorie sintetică, pornind dela conceptul de număr extras din considerarea mărimilor şi a operaţiilor geometrice; ca o teorie analitică, pornind dela numărul natural şi definind apoi — printr'un proces de asociafie — celelalte numere; ca o teorie axiomatică în care se reelaborează şi conceptul de număr natural, pornindu-se dela concepte primitive şi axiome. In aritmetica generală se cuprind proprietăţile numerelor naturale, raţionale, reale, complexe şi hipercomplexe. Studiul claselor speciale de numere formează capitole speciale. Astfel, teoria numerelor studiază, în accepţiunea sa restrânsă, proprietăţile numerelor întregi cari rezultă din divizibilitatea şi din descompunerea în factori primi, iar în general, rezolvarea în numere întregi a ecuaţiilor cu mai multe necunoscute (Analiza nedeferminată). Aritmetica practică studiază numere determinate pe cari le precizează prin semne bine stabilite, exprimându-le în sisteme de numerajie, şi dă reguli de calcul cari permit obţinerea semnului numărului rezultat din semnele numerelor cari intervin în operaţiuni. Obiectul cel mai important 191 al aritmeticei este structura mulfimii numerelor reale. Ea nu dispune de procedee generale pentru a stabili natura oricărui număr, astfel încât fiecare caz poate pune o nouă problemă. Dovedirea transcendentei unor numere ca rc şi e, a însemnat mari victorii în cunoaşterea numerelor, dar metodele aplicate nu s'au putut adapta la o clasă largă de cazuri. 1. Aritmie [arythmique; arhythmisch; arhythmic; aritmikus; apmjJMHHecKHH]. V. Telegraf aritmie. 2. Arifmograf [arithmographe; Arithmograph; arithmograph; aritmograf, szâmolo-gep; apH<|)-MOrpatJ)] Mat.: Aparat care efectuează mecanic operafiuni aritmetice şi le înregistrează. Aritmologie [arithmologie; Arithmologie; arithmology; aritmologia; apHM0Jl0rHH]. Mat.: Studiul proprietăţilor numerelor, independent de operafiile ce se pot efectua cu ele. Se studiază în special compunerea, descompunerea şi formarea numerelor. 4. Arifmontefrti [arithmomefre; Arithmomeier; ariihmometer; aritmometer, szâmolo-gep; apH$-MOMeTp], Mat.: Aparat care efectuează, mecanic operafiuni aritmetice. «.Arlechin [manteau d'arlequin; linke und rechte Portalumrahmung; proscenîum arch; jobb es baloldali portâlkeret; nopTaJl ClţeHbl, pe-(|)JieKTOp ciţeHbl]. Arh.: 1. Panoul lateral şi draperia care limitează deschiderea scenei (în dreapta şi în stânga) într'un teatru. — 2. Prin extensiune: Reflectorul lateral din fâfa scenei (reflector de arlechin). 6. Armă [arme; Waffe; weapon, arm; fegyver; opyHCHe]: Obiectul sau unealta, aparatul sau maşina care serveşte la atac sau apărare, fată de oameni sau animale. — Distingem: t. ~ aibă [arme blanche; blanke Waffe; weapon; sima fegyver; XOJlOflHOe OpyjKHe]: Armă de ofel care loveşte, taie sau împunge; deex.: baioneta, sabia, stiletul,pumnalul, lancea. 8. ~ anticar [arme antichars; Panzerabwehr-waffe; anti-tank weapon; tankelleni fegyver; npo-THBOTaHKOBOe opyjKHe]: Armă de foc a.1 cărei proiectil străbate blindajul carelor de luptă. Ex.: puşca anticar, mitraliera anticar, tunul anticar. 9. ~ automată [arme automatique; Maschinen-gewehr; automatic arm; gepfegyver; aBTOMaTH-necKoe opyniHe]: Arma de foc Ia care armarea se face automat, după fiecare proiectil tras, cu ajutorul for(ei de recul provenite prin explozia încărcăturii. Ex.: puşca mitralieră, pistoM automat. io. ~ defensivă [arme defensive; Schiitz-waffe; defensive arm; vedfegyer; 060p0HHTeJIb-Hoe opyjKHe]: Armă care serveşte la apărare: Ex.: armura, scutul. u. ~ de foc [arme â feu; Feuerwaffe; fire arm; tiizfegyver; OrHeCTpeJIbHOe OpyjKHe]: Armă care aruncă un proiectil prin forja de expansiune a gazelor provenite din explozia unei încărcături. Ex.: puşca, tunul, aruncătorul de mine. 12. ~ de vânătoare [arme de chasse; Jagd waffe; hunting gun; vadâszfegyver; OXOTHHHbe opyîKHe]: Armă folosită la vânarea animalelor sălbatice. ia. ~ ofensivă [arme offensive; Trutzwaffe; offensive arm; tâmadofegyver; HaCTynaTeJIbHOe opyjKHe]: Armă care serveşte la atac. Ex.: sabia, armele oe foc. 14. ~ portativă [arme portative; tragbare Waffe; portable arm; hordozhato fegyver; nop-TâTHBHOe opyjKHe]: Armă purtată şi mânuită de un singur om. Ex.: puşca, puşca mitralieră. u. Armagnac[armagnac; Armagnac; armagnac; armanyâk; apMaHbHK]. Ind. a/im.: Băutură alcoolică similară coniacului, obţinută prin distilarea vinului din regiunea Armagnac (Franţa). 16. Armament [armement; Bewaffnung; armament; fegyverzet; B00py3KeHHe, âoeBoe CHa-pHJKeHHe]: Totalitatea armelor cu cari sunt dotate trupele unei unităfi, ale unui fort, nave de războiu, etc. 17. ~ [armement; Bootsbemannung; outfit; esonak kiszolgâlo szemelyzet; SKHiiaHC IHJHOIIKH]. Nav.: totalitatea marinarilor cari deservesc o barcă a unei nave. îs. Arman. Ind. far.: 1. Arie pentru treieratul cerealelor (Dobrogea). — 2. loc- împrejmuit. — 3. Locuinfă cu acarete, magazii, etc., aşezată pe o movilă sau pe un loc înalt, izolată de aşezări omeneşti (sate, târguri, etc.), care serveşte ca domiciliu administratorului unei ferme şi ca loc de îrimagazinare a recoltei ei (Bărăgan, regiunile inundabile ale Dunării şi Dobrogea). — 4. Ogradă cu fân, unde se fncnid vitele. 19. Arman [caisse de manoeuvre; Manevrie-rungskiste; tobacco trunk; kezelo'lâda; MaHH-nyJiniţHOHHblă HHţHK]. Ind. fut: Lada zincată, cu o capacitate de 100 kg, în care sunt depozitate foile de tutun şi în care stau 24 de ore acoperite cu o pânză umedă, înainte de a fi transportate la maşinile de tăiat. 20. Armânii [battage, depiquage; Dreschen; threshing; csepl^s; MOJIOTbOa XJieda]. Ind.făr.: Treieratul (Dobrogea). 21. Armare [armature; Bewehrung, Armierung; armouring, reinforcing; vasaiâs; OKOBKa]. Cs.: Operajiunea de aşezare şi fixare a armaturii (fiarelor) care urmează să constitue scheletul unei piese sau construcţii de beton armat. 22. ~ simplă [armature simple; einfache Be-wehrung; simple reinforcing; egyszeru vasaiâs; npocTafl OKOBKa]: Consistă în armarea numai a regiunii întinse a betonului unei piese supuse la încovoiere (fig. 233). Fig. 233. Grindă de beton armat, simplu armată. 28. ~ dublă [armature double; doppelte Be-wehrung; double reinforcing; kettos vasaiâs; ABOăHaH OKOBKa]: Consistă în armarea atât a 192 regiunii întinse, cât şi a regiunii comprimate a betonului unei piese supuse la încovoiere (fig. 234). Armarea dublă poate fi simetrică, atunci cânci fierul armaturii are secţiuni egale atât în partea întinsă cât şi în cea comprimată a betonului — sau disimetrică, atunci când cele două armaturi sunt neegale. pmsiR' i i Fig. 234. Grindă de befon armat, dublu armată. 1. Armare (soutenement; Ausbauen; timbering, support; szereles, dticolâs, kiepites; KpenjieHHe] Mine: Montarea unei construcţii de lemn, de metal, zidărie, beton sau combinate, numită armatură, pentru a susţine (sprijini) tavanul, pereţii şi, eventual, talpa unei excavaţiuni subterane (galerie, puţ, cameră de maşini, de pompe, etc.), pentru a rezista la presiunea litostatică a terenurilor înconjurătoare, a menţine profilul golului pentru a se asigura circulaţia persoanelor, a aerului şi transporturile subterane, pentru a feri muncitorii şi utilajul de accidente, etc. — Din punctul de vedere al duratei pentru care e executată, armarea poate fi definitivă sau provizorie; 2. ~ definitiva [soutenement de-finitif; Zimmer-ung; definitive timbering; vegleges ducolâs, yegleges kiepites; IIOCTO-HHH06 pyflHHH-Hoe KpenjieHHe]. Mine : Armarea executată în bune condiţiuni de soliditate spre a da lucrărilor subterane siguranţa necesară pentru o durată mai lungă. Armarea definitivă poate fi: 3. ~ cu cadre în câmpuri [boisage â căci res distances; Bolzenschrotzim-merung, Kappen-zimmerung; di-stanced fu ll-set timbering; keret-âcsolâs; Kpen- Fi9- 236* Ârmare JieHHe C /jţHC- galerie), f) tavan; 2) căptuşeală; 3) TaHIţHpOBâHbl- grindă; 4) chingă; 5) stâlp sau mon. MH paMaMH], *an*î căptuşeală de scânduri; 7) când are cadre pilugă; 8) talpă• distanţate între ele cu 0,5 — 1 m. Se numeşte şi armare obişnuită sau în rărime (fig, 235* *237). Fig. 235. Armare în câmpuri (într'un şantier de abataj). î) direcţia de înaintare a abatajului; 2) strat de cărbune; 3) scoabă-furcă; 4) grindă; 5) stâlp sau montant; 6) Jug; 7) căptuşeală; 8) tavan; 9) sfrângăfoare; f 0) chingă; 11) talpă; 12) culcuş. câmpuri 4. ~ Cu cadre în desime [boisage â cad res jointifs; Schrotzimmerung; compact full-set tim- -Şecttunea A-B f —1i M M Fig. 237. Armarea în câmpuri (a unui puf de mină). bering; egymâsutân helyezett âcsolt keretek; KpenjieHHe c npnjieraiomHMH paMaMH], când are cadre de lemn aşezate unele lângă altele, fără a lăsa spaţiu între ele. Se numeşte şi armare în desime (fig. 238 şi 239). Din punctul de vedere al tipului de construcţie, armarea poate fi: Fig. 238. Armare în desime (la o ^ galerie). 1) căptuşeală; 2) grin- 9’ . , . i.i ii ^ - Armarea in desime da; 3) sfaip sau montant; 4) cap- . , . . „ , ... a unui puf de mina. tuşeala la perefi; 5) piiugă. 5. ~ cu grinzi [soutenement par cqdre-cha-peau; Ausbau mit Schwebesfempel; cap timbering; egyszeru suvegfâs beleles; CTponHJibiioe KpenjieHHe]. Mine: Mod de armare (armatură Fig. 240. Armare cu grindă Fig. 241. Armare cu grinda J) tavan; 2 ) căptuşeală; şi stâlp; 1) grindă; 2) stâlp; 3) grindă; 4) talpă. 3) acoperiş; 4) căptuşeală; 5) talpă; 6) culcuş. simplă) folosit în galerii şi, mai rar, în şantiere de abataj, constând din grinzi montate la tavan prin încastrarea capetelor (fig. 240). 193 1. Armare cu grinzi şi stâlpi [demi-cadre, cadre â un seul montant; halber Turstock; half-set timbering; felkeret tâmasztâs; npoCT.oe 6a-JIOHHOe KpenJieHHe]. Mine: Mod de armare (armatură simplă), folosit de obiceiu în galerii supuse ta presiuni din direcţia tavanului şi a unuia din pereţi, constând din cadre alcătuite dintr'o grindă cu unul din capete încastrat în peretele rezistent şi cu celălalt capăt sprijinit pe un stâfp montat lângă peretele care trebue susţinut (fig. 241). Sin. Armare cu cadru deschis. 2. ~ cu stâlpi [soutenement par butte; Aus-bau mit Stempel; prop timbering; kiepites tâm-fâkkal vagy vasoszlopokkal; npoCTOe Kpenjie-HHe]. Mine: Cel mai simplu fel de armare (armatură simplă) folosit în şantierele de abataj, întrebuinţând stâlpi de lemn sau stâlpi de metal (fig. 242). NX X Fig. 242. Diferite feluri de armare cu sfâlpi. 1) stâlp; 2) talpă; 3) tavan; 4) pilugă; 5) pană; 6) papuc sau opincă. s. ~ cu stivă [soutenement par pi|es de bois; Holzkastenausbau, Holzpfeilerausbau; sup-port with wood heaps; rakott faszekrennyel valo kiepites; KpenJieHHe c 6peBeHHaTbiMH kh-naMH]. Mine: Mod de armare practicat în special în minele de cărbuni, pentru susfinerea tavanului şantierelor de abataj sau a pereţilor de Fig. 243. Armare cu stive de lemn (într'o galerie). galerii ori a planurilor inclinate supuse la presiuni mari. Se face cu ajutorul unor bucăţi de lemn rotund sau ecarisat (de preferinfă stejar) aşezate cruciş, unele lângă altele sau la extremităţile stivei, în care caz golul dintre ele poate fi umplut cu rambleu, formând astfel stâlpi cu secfiunea de bază dreptunghiulară sau pătrată şi cu înălţimi până la 10 m. Stivele se construesc: defor-mabile, indeformabile, fixe sau demontabil^. In şantierele de abataj la cari se aplică metoda de exploatare prin surpare dirijată, se folosesc stivele de-montabile, de lemn Fi-9- 244- Sfivă demontabilă (de sau de metal. Sti- lemn), vele de lemn au, în acest caz, în locul uneia din grinzile de bază, o grămadă de cărbuni, prin îndepărtarea căreia se prăbuşeşte eşafodajul respectiv, şi apoi şi tavanul şantierului (fig. 243 şi 244). De curând s'au construit stive metalice, provăzute cu dispozitive speciale pentru demontarea lor, în momentul în care trebui surpat tavanul. 4. ~ provizorie [soutenement provisoire; provisorische Zimmerung; provisory timbering; ideiglenes ducolâs; BpeMeHHOe pyflHHHHOfc KpenJieHHe], Mine: Armare executată sumar, pentru a da siguranţa necesară unei lucrări miniere până la armarea definitivă. Armarea provizorie se face, în special, la înaintarea forţată a galeriilor sau a pufurilor- 5- Armare [armer; ausrusten und bemannen; outfitting of a ship; hajo felszereles; CHapHHte-HHe cy#Ha]. Nav.: 1. A pune în serviciu, pentru prima oară, o navă, prin îmbarcarea echipajului, a aparatelor, materialelor şi proviziilor necesare vieţii la bord şi navigaţiei. — 2. „A arma barca": Dispoziţii preliminare cari se dau echipajufui pentru ca să intre în barcă şi să fie gafa de a primi ordine. 6. Armare [armer; Laden, Bewaffnen; loading, cocking; fegyvertoltes, felfegyverzes; 3apfl-HcaHHe, BoemiaH SKHnnpoBKa]. Tehn. mii 1. Operafiunea prin care se introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme de foc ş* se aduce percutorul în poziţia de a lovi capsa. — 2. Echiparea unui soldat, a unei unifăti militare sau a unei nave de războiu, cu armamentul necesar. 7. Armator [armateur; Schiffsbefrachter; freigh-ter, ship owner; hajotulajdonos; CyAOBJiaflejieiţ]: Persoană fizică ori juridică ocupându-se cu exploatarea unei nave şi cu folosirea ei, fie pentru transport de rrlărfuri, fie pentru pasageri (adesea şi într'un scop şi în altul), fie pentru pescuitul maritim. Proprietarul navei se numeşte adesea, impropriu, armator. In Codul de Comerţ, armatorul este un comerciant. 8. Armatură [armature; Armatur; fitting; sze-relveny, fegyverzet; apMaTypa, HaCTb HJIH fleTaJlb MaiHHHbl], Mş.: Ansamblul de aparate de control, de verificare, siguranţă şi comanda a exploatării unei instalaţii de maşini de forţă, de căldări şi recipiente sub presiune, sau conducte 194 de fluide. Aparatele trebue să fie robuste, construite şi montate astfel, încât să permită o deservire uşoară şi controlul funcţionării lor. Deosebim: 1. Armatură de căldare[armaturedechaudiere; Kesselausrustung; boiler fittings; kazânszerelveny; KOTeJIbHaH apMaTypa]. Mş.: Armatură montată pe corpul căldării cu abur, ca aparatele de alimentare cu apă (pompe, injectoare), supapele şi conductele de alimentare, organele de priză a aburului şi organele de golire,, indicatoarele de nivel, supapele de siguranţă, manometrele, placa de timbru, gurile de spălare şi de vizitare. 2. ~ de locomotivă [armature de chaudiere de locomotive; Lokomotivkesselausrustung; locomotive boiler fittings; gozmozdony-kazân-szerelveny; nap0B03Han apMaTypa]. C. f.: Armatură montată pe corpul căldării de locomotivă. Se împarte în: 3. ~ fină [afmature fine ; Feinausrustung; fine fittings; finom kazânszerelveny; MeJIKaH apMaTypa]: Armatură compusă din aparatele de alimentare cu apă (pompe şi injectoare), supapele şi conductele de alimentare, indicatoarele de nivel, supapele de siguranfă, supapele de refinere, fluierul, capul central de luat abur, robinetul de abur pentru încălzire, robinetul de purjare, stropitorul de pe marchiză, manometrele, pirometrul şi placa de timbru; 4. ~ grea [grosse armature; Grobausrustung; large fittings; durva kazânszerelveny; Kpyimafl apMaTypa]: Armatură compusă din uşa cutiei de foc, grătarul, cenuşarul, stropitorul cenuşa-rului, pulverizatorul (injectorul) de păcură cu conductele aferente, găurile de spălare şi vizitare, inelele de consolidare, sacul de nomol, regulatorul, conductele de abur, capul de emisiune, suflătorul, stropitorul din cutia de fum şi parascânteiul. 5. Armatură de cilindru [garniture de cylindre; Zylinderarmatur; cylinder fiffings; hengerszerel-venyek; apMaTypa HHJIHHftpa]: Accesoriile unui cilindru, ca robinetele de golire, supapa de siguranfă, supapa'de aspiraţie, etc. 8. ~ de conducte [armature de conduite; Rohrleitungsarmatur; pipe line fittings,^ csoszerel-veny; apMaTypa Tpy6 (<|)HTHHrH)]: Piesa care asigură punerea în funcţiune, funcţionarea, închiderea, desaerarea şi golirea unei reţele de conducte de fluid, ca robinetele, vanele, hidranţii, etc. 7. ~ de recipient sub presiune [armature de recipient sous pression; Druckbehălteraus-rustung; fittings for the receiver under pressure; nyomotartânyszerelveny; apMaTypa pecHBepa no/ţ flaBJieHHeM]. Tehn.: Armatură montată pe corpul unui recipient sub presiune, ca supapele şi conductele de alimentare, organele de priză, indicatorul de nivel, supapa de siguranţă, gurile de spălare şi vizitare. 8. Armatură [armature; Bewehrung; armouring, reinforcing; vasalâs; 2KeJie306eT0HHaH apMaTypa]. Cs.: Totalitatea vergelelor rotunde sau a barelor profilate, metalice, puse în piesele de beton armat pentru a rezista, împreună cu betonul, solicitărilor exterioare (fig/. 245 şi 246). Armatura poate fi întinsă sau comprimată, după natura for- Fig. 245. Planşeu de beton armat, cu grinzi. 1) armaturi longitudinale de rezistenfă; 2) armaturi transversale de repartifie; 3) armaturi incPinate; 4) etrier; 5) fiare de montaj. ţelor la cari este supusă. De asemenea, armatura poate fi simplă sau dublă, simetrică sau disime-trică (v. Armare). 9. ~ de rezistenţă [armature de resistance; Hauptbewehrung; principal reinforcing; fovasalâs; pe3HCTeHTHaH HceJie306eT0HHaH apMaTypa]. Cs.: Armatură pusă într'o piesă de beton armat, pentru a prelua în întregime forţele de întindere şi eventual,, şi o parte din forţa de compresiune. Sin. Armatură principală. 10. ~ de repartiţie [armature de repartition; Verfeilungsbewehrung; distribution reinforcing; eloszto vasalâs; pacnpe/ţejiHTejibHaH 3Keji€30-6eTOHHaH apMaTypa]. Cs..* Armatură a unei piese de beton armat, care face legătura transversală a armaturilor principale şi ajută la repartizarea sarcinilor în acea piesă. Are, în general, o secfiune mai mică decât a armaturii principale. 11. ~ longitudinală [armature longitudinale; Lângsbewehrung; longitudinal reinforcing; hosz-szanti vasalâs; npofloJibHafl HcejieaodeTOHHaa apMaTypa]. Gs.: Armatură aşezată în sensul dimensiunii celei mai mari a unei piese de beton armat. 12. /x/ specială [armature speciale; Sonder-bewehrung; special reinforcing; kulonleges vasalâs; cneiţHajibHaH acejie30deT0HHafl apMa-Typa]. Cs.: Armatură fabricată după anumite brevete, pentru a înlocui armaturile obişnuite, executate din bare rotunde. Unele armaturi speciale se întrebuinfează la piese de beton armat de grosime mică, cum sunt plăcile şi pereţii, de ex.: rabiţ, plasă de sârmă, metal desfăşurat, etc.; altele se întrebuinţează la piese importante de beton armat, fiind fabricate în mod special pentru a se mări aderenţa dintre armatură şi beton, de ex.: bare de oţel cu spirală, cu proeminenţe răsucite, fiare Isteg, Johnson, Tachter, Diamond, Ran-some, etc. (v.). ia. ~ transversală [armature Fig. 246. Stâlp transversale; Querbewehrung ; cercuit de beton transversal reinforcing; kereszt- armat, a) armatură vasalâs; TpaHCBepcajIbHan H£e- longitudinală; b) Jie306eT0HHaH apTMaTypa]. Cs.: armatură de cer. Armatură aşezată într'un plan per- cuîre. pendicular pe axa longitudinală a unei piese de beton armat. i£ ~ de cercuire [armature de frettage; Um-schnurungsbewehrung; encirclement reinforcina; korvasalâs; HOHCHaH 3Kejie306eT0HHaH apMa-Typa]. Cs.: Armatură transversală, în formă de cercuri suprapuse sau de elice, care înconjură armaturile longitudinale ale pieselor de beton armat (stâlpi şi mai rar grinzi) cari suportă încărcări importante, pentru a împiedeca deplasarea laterală a armaturilor longitudinale (fig. 246)- Sin. Fretă. 1. Armatură înclinată [armature inclînee; Schrăg-bewehrung; inclined reinforcing; ferde vasaiâs; HaKjioHHan JKeJie306eT0HHaH apMaTypa], Cs.: Armatura aşezată pentru a prelua forjele interioare principale dintr'o piesă de beton armat. Sin. Armatură oblică. 2. Armatură [soutenement; Ausbau; timbering; bănyakiepites; pyAHHHHOe KpenJieHHe]. Mine: Construcfie de lemn, de zidărie, de beton simplu sau armat, metalică sau mixtă, care serveşte la sus}inerea golurilor subterane (galerii, tuneluri, metrouri, pufuri, planuri înclinate, etc.). După felul construcfiei, deosebim: a. Armatură simplă [soutenement simple; Elin-fachausbau; simple timbering; egyszeru ducolâs lâmfâval; np0CT0e pyflHHHHOe KpenJieHHe], care serveşte la susfinerea unei anumite porţiuni din golul subteran; de ex. Ia tavan: stâlpi izo-lafi, de lemn sau metalici, cu sau fără pană; stâlpi, ca mai sus, cu grindă de lemn sau metalică, etc.; la unul din pereţi: stâlp încastrat în tavan şi în talpă; la unul din pereţi şi tavan: stâlp şi grindă; la ambii pereţi: stâlpi incastraji în tavan şi în talpă; la perefi şi tavan: cadru deschis; 4. /v/ completă [soutenement complet; Voll-ausbau; complete timbering; teljes kiepites; nojiHoe py/ţHHHHoe KpenJieHHe], care serveşte la susfinerea completă a diferitelor părji ale unui gol subteran (perefi, tavan şi talpă). De ex.: cşdre închise şi cuvelaje. V. Cadru închis, Cuvetaj. După comportarea la presiunea litosfatică, deosebim: 5. Armatură rigidă [soutenement rigide; star-rer Ausbau ; rigid timbering ; merev kiepites ; Fig. 247. Armatură de susfine rBepjţoe py/ţHHHHoe KpenJieHHe] t la care toate elementele componente (grindă şi stâlpi) nu cedează la presiune decât după ce s'a depăşit rezistenta lor şi se rup — şi ^ e. ~ deformabilă [soutenement deformable; nachgiebiger Ausbau; deformable timbering; osszenyomodhato tâmdticolâs; #ei 8. ~ definitivă [soutenement definitif; Dauer-ausbau ; definitive timbering; vegleges kiepites; n0CT0HHH0e py^HHHHoe KpenJieHHe], care se execută în bune condifiuni de soliditate, pentru a da siguranfă lucrării pe o durată lungă. 9. Armatură de colivie [attelage de la cage; Zwischengeschirr; connecting link of the cage; bânyakas kapcsolâs; COe^HHHTeJlbHoe 3BeHO KJieTH]. Mine: Ansamblul pieselor metalice cari fac legătura între colivie şi dispozitivul de prindere al capătului unui cablu de extracfie. Armatura poate fi rigidă, adică dintr'o singură bară de of el; mixtă, când bara este dublată de lanţuri — sau suplă, când legătura cu colivia este formată excluziv din lanfuri. •* io. Armatură de cablu [armature de câble; Kabelbewehrung; armouring of cables; kâbel fem burkolata; 3Kejie3Hafl 6pOHH Ka6ejlH]. Elf.: îmbrăcăminte de metal dur, de obiceiu benzi sau fire de ofel, care protejează cablul electric contra acfiunilor mecanice exterioare. Sin. Cablu armat. 11. ~ de condensator electric [armature de condensateur electrique; Kondensatorbeleg; condenser armature; villamos kondenzâtor szerel-venye; odKJia^Ka 3jieKTp0K0H#eHcaT0pa]. Elf.: Fiecare din cele două conductoare separate printr'un dielectric, cari constitue condensatorul electric. 12. ~ de linie electrică [armature de ligne electrique; Freileitungsarmatur; overhead line fittings; villamos szabadvezetek szerelvenyei; apMaTypa 3JieKTp0JiHHHH]. Elf.: Piese cari asigură funcfionarea liniei electrice aeriene, ca bornele de strângere, amortisoarele de oscilaţii mecanice, armatura de susţinere etc. (fig. 247). e, de linie aeriană electrică. îs. ~ de magnet [armature d'aimant; Magnet-anker;. armature of a magnet; mâgnes-horgony; MarHHTHaH apMaTypa]. Elf.: Piesă feromagne-tică plasată astfel, încât reduce reluctanfa dintre doi poli magnetici. Armaturile magnefilor permanenţi se aplică pe capetele lor şi, micşorând reluctanfa, asigură menfinerea polarizafiei lor magnetice permanente. Armaturile electromagne-filor sunt dispuse fie spre a se putea deplasa sub acfiunea lor magnetică, fie spre a micşora numai reluctanfa circuitului lor magnetic. 14. ~ de maşină electrică [armature de ma-chine electrique; Anker einer elektrischen Ma-schine; armature of an electrical machîne; villa- 13* 196 mosgep horgonya; apMaTypa SJieKTpHHeCKOH MainHHbl]. Elf.; indus de maşină electrică. 1. Armătură [service d'armement; Waffenamt; ordnance deparfment; fegyver - osztaly ; IţeX B0eHH0r0 CHapHHCeHHH]. Tehn. mii.: Serviciul dintr'o unitate militară, care se ocupă cu adrminis. trarea, controlul şi întreţinerea armamentului şi a muniţiilor. Sin. Serviciul armăturii. 2. Armeria [gazon d’Espagne, gazon de Hol- lande; Grasnelke; Dutch grass, Spanish grass; mezei szegfu; HcnaHCKHH HJIH FoJIJiaHflQKHH ra30H].Horf.: Armeria maritima; familia plomba-cinaceelor. Plantă vivace care înfloreşte prin Mai-lunie şi creşte până la 15 cm înăl(ime. Prezintă, în pământ, un rizom, şi creşte, de pre-ferinfă, în apropierea apelor. Se cultivă pentru florile sale numeroase şi de coloare roză. Se întrebuinţează la borduri şi taluze; poate înlocui cu succes gazonul. Se înmulţeşte prin divizare şi, foarte rar(, prin seminţe- s. Armii [armit; Armit; armit; ârmit; apMHT], Metl.: Aliaj cu bază de carburi metalice, între- buinţat ca surogat al Stellit-elor, cu următoarea compozifie chimică: 22°/o crom, 11 f2°/o nichel, 2,8% carbon, 1,4% mangan, 5,6% siliciu şi 57% fier. Se găseşte în corner} sub forma de vergele, servind ca material dur la încărcarea cu flacăra oxiacetilenică a pieselor de maşini supuse la o uzură mare şi cari lucrează la temperaturi ridicate. 4. Armonic, fascicul ~ [fascicule harmonique; harmonischer Geradenbiischel; harmonic pencil; harmonikus nyalâb; rap-MOHEraeCKâH CBH3Ka, KHCTb, nyn&K]. Geom.; Fascicul de patru drepte, determinate de un punct arbitrar O, împreună cu fiecare din cele patru puncte A, B, G şi D arte unei diviziuni armonice Fig, 248. Fascicul armonic, (fig* 248). 5. /%/., patrulater ~ [quadrilatere harmonique; harmonisches Viereck; harmonic quadrilateral; harmonikus negyszog; rapMOHHHGCKHH neTbi-pgXCTOpOHHHK]. Geom..* Patrulater înscris într'un cerc, ale cărui vârfuri determină un fascicul armonic de drepte împreună cu orice punct M de pe cercul în care e înscris. Diagonalele unui patrulater armonic sunt drepte conjugate în raport cu cercul în care e înscris patrulaterul. «. raport ~ [rapporf harmonique; harmonisches Doppelverhăltnis; harmonic ratio; harmonikus kettosviszony; rapMOHHHeCKOe COOT-HOineHHe]. Mai.: Raport anarmonic egal cu unitatea* al unui sistem ordonat de patru numere Xff X%9 Xgy Xţ • 3 *4-*i = 1. *3 —x2 *4 - 7. Armonică [harmonique; harmonischer Ober-ton; harmonic overtone; harmonikus magashang; 06epT0H( Bbicinan rapMOHHKaj. Fiz.: Sunet care însofeşte sunetuf fundamental şi a cărui frecvenfă este un multiplu al frecventei sunetului fundamentat Cele mai multe instrumente muzicale produc sunete fundamentale însoţite de armonice. s. Armonică [conduite d'expansion; Dehnungs-element; expansion pipe; kitâgulâsi elem; •KOMneHcaiţHOHHafl Tpyda (K0Mn6HcaT0p)]. Wîş.: Mufă de diilatafie, cu perefii* ondulafi ca ar unui acordeon, pusă pe conductele prin cari circulă fluide fierbinfi. 9. Armonică de funcfiune periodică [harmonique de fonction periodique; Harmonische einer periodischen Funktion; harmonic of a periodic function; periodikus fuggveny harmonikus erteke; rapMOHHKa nepHO^HHeCKOH cfîyHKiţHH]. An. mai.: Fiecare* din funcfiunile armonice a căror sumă reprezintă, după teorema lui Fourier, funcţiunea periodică dată. 10. Armonică,cKviziune ~ [division harmonique; harmonischer Punktwurf; harmonic division; harmonikus osztâs; rapMOHHnecKoe noApa3AeJie-HHe], Geom.: Diviziune a unui segment de dreaptă AD, realizată de patru puncte Ar B, C, D, situate pe ea, astfel încât C şi D să împartă în acelaşi raport segmentul AB. In aceste condifiuni, C şi D se numesc conjugate armonic cu A şi B, şi reciproc: A şi B rezultă conjugate armonic cu C şi D, iar segmentul AB se numeşte medie armonică între AC şi AD A = i_ + ±. AB AC AD 11. Armonică, serie ~ [serie harmonique; harmonische Reihe; harmonic series; harmonikus sor; rapMOHHHecKHâ pa/ţ]. V. sub Serie. 12. Armonice, funcţiuni ~ [fonctions harmo-’ niques; harmonische Funktionen; harmonic func-tions; hârmonikus fuggvehyek; rapMOHHHeCKHe 4>yHKiţHH], An. mat.: Integralele ecuafiei cu derivate parfiale de ordinul al doilea: ^+g-o,«.g+s+8-o, dx2 dx2 dj2 ' dz numită ecuafia lui Lapîace (ecuafia potenjialului), O proprietate caracteristică a funcfiunilor armonice constă în aceea că valoarea lor într'un punct este egală cu media valorilor lor pe un cerc (respectiv sferă) cu centrul în acel punct. O funcfiune armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu, dacă se cunosc valorile ei pe frontiera domeniului (problema lui Dirichlet). Solufia acestei probleme în cazul cercului sau al sferei este dată de integrala lui Poisson (v. Poissonn integrala ~). Pentru alte domenii, solufia este dată cti ajutorul funcţiunii lui Green, care confine funcţiunile armonice fundamentale: log r sau — în cazul spafiului, unde r — MP este distanfa dela un punct oarecare M la un punct fix P. O funcfiune armonică u{x, y) de două variabile este partea reală (sau imaginară) a unei funcfiuni analitice f(z) şi a-nume u(x, y) = Rf(z). Dacă/(z) = «(*,j)+i v(x,jy), u şi v sunt două funcfiuni armonice conjugate, 197 iar transformarea punctuală: X=u(xiy)iY— v(x,y) este o transformare conformă. i* Armoricană, direcţia ~ [direction armo-ricaine; armorikanische Richtung; armorican di-rection; armorikânikus Irâny; apMOpHKâHCKâH AHpeKiţHH, HanpaBJieHHe]. Geof..- Directa NV-SE a cutelor din cafenele hercinice ale masivului armorican (Bretania). 2. gresie ~ [gres armoricain; armori-kanischer Sandstein; armorican sandstone; ar-morikânus homokko; apMOpHKaHCKHÎ! nec-HaHHK]. Pefr.: Gresie, cu rare urme de Lingula şi de trilobiţi, situată la partea inferioară a Silu-rianului din Bretania. 3. Ar mor in, Ind. fexf..* Produs cu bază de al-gina't de amoniu, care dă în apa alcâlinizată soluţii vâscoase întrebuinţate în apretură (N.'D.). 4. Armură. Ind. fexf. V. Legătură. 5. Armurier [armurier; Waffenschmied; ar- mourer, gunsmith; fagyvermuves; OpymeHHblH MaCTep]: Cel care fabrică, repară sau vinde arme. e. Arneu. Ind. tar.: Acoperiş la car, la trăsură, etc. (Banat şi Transilvania). 7* Amică [amica; Arnika; amica; potbâl; apHHKa (paCTeHHe)]. Bot, Farm.: Plantă cu flori capituliforme de coloare galbenă, cu miros slab aromat (Amica montana; familia compozee-lor), Florile ei conţin arnicină,, esenţe, gume, rezine, amisterină, tanin. Stimulent nervos sudo-rific. întrebuinţat extern ca rezolutiv al contuziu-niior. Sin. Potbal de munte, Potbeal. de munte. 8. Arniciu. Ind. far.: Bumbac răsucit într'un singur fir, vopsit în diferite colori, cu care se cos înfloriturile pe cămăşi, ii, ştergare, etc. o. Aromă [arome; Aroma; aroma; aroma, zamat, illat; apOMaT]: Sensaţie plăcuta,de miros sau de gust, produsă de anumite materii sau preparate alimentare, datorită unor substanţe organice conţinute, rezultate sau introduse în alimente (aroma pâinii, a cozonacului, a vinului, $ fructelor, etc.). 10. Arpăcaş [orge perle, Gerstengraupe; pearl barley; arpakâsa; nepjlOBaH Kpyna]. Ind. atim.: Produsul" obţinut prin descojirea boabelor de orz sau de grâu în anumite condiţiuni. Este folosit în alimentaţie, în Jocul orezului. 11. Arpagic [petits oignons; Steckzwiebel; smal! onion bulbs; metelohagyma; canceHlţOBbiH JiyK]. Agr.: Bulbi mici de ceapă, cari se obţin în primul an din sămânţă semănată des şi cât mai timpuriu, pentru ca, după transplantare, în anul al doilea, să dea bulbi mai mari, pentru consum sau planie-mame, în vederea obţinerii de seminţe în al treilea an. 12. Arpenfaj [arpentage; Feldmessung; land surveying; foldmeres; MeHteBaHHe]. Topog.: Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale, a pichetării acestora şi a determinării suprafeţelor lor. 13. Arpenfor. Topog. V. Geometru. 14. Arrhenius, teoria lui V. Disociaţie electrolitică* 15. Arrow-rooi [arrow-root; Pfeiîwurzelstârke; arrow-roof; gyokerkemeny ifo; appoypyT]. Ind, alim.: Feculă comestibilă care se extrage (în India şi în America) din rădăcinile unor plante, în special din Maranta arundinacea. 16* Arsaceiină [arsaceiine; Arsacetin; arsace-t in; arsacetin; apcaiţeTHH]. Chim.: Derivatul acetilat al atoxilului (v.). Are aceeaşi acţiune ca şi acesta, dar e mai puţin toxic. 17. Arsdluntîit» Fung.i Insecticid agricol, format din amestecul de arseniat de sodiu şî sulfat de aluminiu (N. D.). îs. Arsanilic, acid ^ [acide arsanilique; Arsa-nilsăure; arsanilic acid; arsanil sav; apCaHHJlbHaH KHCJIOTa], Chim.: Acid p-amino-fenil-ar-sinic, corp cristalizat care 1a încălzire se descompune fără să se topească. Se prepară prin încălzirea anilinei cu acid arsenic 1a 200°. Sarea de sodiu a acidului arsanilic este întrebuinţată ca medicament sub numele de atoxil. 19. Arsei! [arsenic; Arsen; arsenic; arzen; ap-ceHHK, MbimbHK]. Chim.: As; nr. at, 33; gr. at. 74,91; d. 5,72 la 15°. Metaloid tri- şi pen-tavâlent care se găseşte în natură în stare nativă, dar mai ales sub forma de combinaţii. Pe cale industrială 'se obţine prin reducerea anhidridei arsenioase cu cărbune sau prin descompunerea mispichelului. Arsenul este un corp solid, cenuşiu, cu strălucire metalică. Sub presiune se topeşte la 817°. Densitatea vaporilor conduce la formula ■As*r dar în jurul a t600,,*1700° molecula esfe bi-atomică (Asg). Arde în oxigen cu flacără violetă, dând AS2O3 cu miros de usturoiu. Nu se combină cu azotul!,, cu siliciul, borul şi carbonul. Cu metalele se combină uşor; dă aliaje de mică duritate. Toate combinaţiile sale sunt otrăvitoare. Prezintă următoarele stări alotropice: 20. amorf {arsenic amorphe; amorphes Ar~ sen; amorphous arsenic; alaktalan arzen; aMOp$-HblH MblinbHK]. Chim. : Se obţine prin încălzirea hidrogenului arseniat într'un tub de sticlă, unde se depune sub forma de oglindă de arsen. 21. ^ galben [arsenic jaune; gelbes Arsen; yellow arsenic; sârga arzen; JKGJITblH MblinbHK]. Chim.: Formă care se obţine prin răcirea vapc rilor de arsen cu aer lichid la— 180°. Esfe foarte nesfabîlă. Sub acţiunea luminii trece în arsen negru. 22. ~ negru [arsenic noir; schwarzes Arsen; black arsenic; fekete arzen; HepHblft MbimbHK]. Chim.: Formă care se obţine prin distilarea arse-nului într'un curent de hidrogen. Este mai stabil decât arsenul galben. Prin încălzire la 360° trece în arsenul obişnuit. Principalele combinaţii ale arsenuiui: 28. Arsen, halogenuri de ~ [halogenures d'ar-senic; Arsenhalogenide; arsenic haloides; arzen- NH2 HC CH II l HC^ CH Nc I HO-As-OH 198 halogenidok; rajioreHbl MbinibHKa]: Combinafii ale arsenului cu fluorul, cu clorul, bromul şi iodul Importanjă tehnică prezintă: i* Arsen, sulfuri de ~ [sulfures d'arsenic; Arsensulfide; arsenic sulfides; arzen szulfid; cep-HHCTbie coejţHHeHHH MbimbHKa]: Combinaţii ale arsenului cu hidrogenul sulfurat. Sunt importante: realgârul, sulfura roşie (As2S2), care se întrebuinţează în special Ia confecţionarea artificiilor militare de semnalizare; ţrisulfura de arsen, numită auripigment, (AS2S3)., se întrebuinfează în pictură; pentasulfura de arsen (AS2S5) prezintă o nuanfă mai deschisă decât ţrisulfura şi are aceeaşi întrebuinfare. 2. frielorura de ~ [trichlorure d'arsenic; Arsentrichlorid; arsenic trichloride; arzentriklorid; TpHXJiopHCTblH MblHIbHK]: AsCls. Substanfă fumigenă care se prepară prin tratarea trioxi.-dul’ji de arsen (AssOs) cu HCI gazos. Lichid incolor sau gălbuiu, uleios, care dă, în contact cu aerul, un fum alb sufocant, şi provoacă tuşea; p. t.-18°; p.f. 130,2°; d. 2,217 la 20°. Infre- buinfată în războiul din 1914 * * ■ 1918, în proiecti- lele toxice. 3. Arsen, infoxicafii cu ~ [intoxication par l'arsenic; Arsenvergiftung; arsenic poisoning; arzen mergezes; OTpaBJieHHH MbliHbHKOM]. Chim.: Arsenul are toxicitate redusă; intoxicaţiile sunt datorite compuşilor lui, Pătrunderea în organism se face prin tubul digestiv, pe căile respiratorii, prin mucoase şi piele, aşa încât cel mai mare pericol îl prezintă pulberile conţinând arsen, cari pot fi absorbite uşor pe toate căile. Extracfiunea minereurilor de arsen nu este, în ge- neral, periculoasă. Intoxicafiile se ivesc mai ales în industrii cari prepară sau întrebuinfează compuşi ai arsenului, ca: metalurgia, fabricarea sărurilor de arsen, argăsirea blănurilor,, epilarea şi conservarea pieilor cu auripigment, prepararea pigmenfilor cu săruri de arsen pentru pictură şi imprimerie, bronzarea, fabricarea alicelor de vânătoare, şi în industria sticlei, unde se întrebuinfează săruri pentru decolorare. Intoxicaţia acută se produce rar în industrii, cu excepfîunea intoxicaţiei cu hidrogen arseniat. Intoxicaţia cronică începe cu o iritafie crescândă a pielei şi a mucoaselor. Ea poate provoca şi cancerul arsenical, care se iveşte mai ales pe piele. O formă specială este cancerul pulmonar datorit acfiunii arsenului pe plămânii iritafi cronic prin inhalafia de pulberi silicioase. Tratamentul intoxicaţiei acute cu hidrogen arseniat constă în inhalafii de oxigen, transfuziuni de sânge şi susfinerea stării generale cu tonice, etc. Tratamentul intoxicaţiilor cronice se face după caz, tratându-se simpto-mele în parte şi, bine înfeles, înlăturându-se posibilitatea de a se mai absorbi prodys toxic. 4. Arsenal [arsenal; Arsenal, Zeughaus; arse- nal; fegyvertâr, fegyverqyâr; apceHajl]: 1. Depozit de arme. — 2. Fabrică de construit armament şi de înarmat mijloace de luptă. —- 3. Fabrică de reparat mijloacele puse la dispoziţia ar- j matei. Exemplu: ! 5. ~ul marinei [arsenal de la Marine; Ma-rinewerft; navy shipyard; hajogyâr; MOpCKOH apceHajl]: Şantier naval pentru repararea sau construirea navelor marinei militare. 6. Arseniat de cobalt. V. sub Cobalt. 7. Arseniat, hidrogen ~ [hydrogene arsenie; Arsenwasserstoff; arseniuretted hydrogen; arzen-hidrogen; MbllHbHKOBHCTHH BO/ţopoÂ]. Chim.: AsH3. Gaz incolor cu miros de usturoiul. Se formează prin acţiunea hidrogenului născând asupra combinaţiilor oxigenate ale arsenului. Arde cu flacără slab albastră; prin răcirea flăcării se depune arsen. Pe această proprietate se bazează recunoaşterea arsenului în toxicologie (proba Marsh). 8. Arseniafi [arseniates; Arseniate; arseniates; arzensavas sok; apceHHaTbl]. Chim.: Săruri ale acidului arsenic. 9. Arsenic, acid ~ [acide arsenique; Arsen-săure; arsenic acid; arzensav; 0pT0MbIinbHK0-Ban KHCJIOTâ], Chim.: HâAsCX Acid puternic care atacă fierul şi zincul cu degajare de hidrogen. In stare solidă se prezintă în cristale incolore cu compoziţia 2 H3ASO4 * H2O. Se prepară prin evaporarea unei soluţii de acid azotic cu arsen. Prin deshidratare trece în acid piroarsenic (H2AS2O7), iar acesta — tot prin deshidratare-— trece în acid metaarsenic (HAsOs) care, la rândul său, prin aceeaşi operaţiune, trece în anhidridă ar-senică (AS2O5). Sărurile Iui se numesc arseniati. Se întrebuinţează în vopsitorie şi la imprimarea textilelor. 10. Arsenică, anhidridă ~ [anhydride arseni-que; Arsensăureanhydrid; arsenic anhydride; arzensavas ânhidrid; aHrHflpH# MblIHbHKOBOH KHCJlOTbl]. Chim.: Compus oxigenat al arsenului; alb sticlos; se disolvă încet în apă, transformânduse în acid arsenic. La temperaturi ridicate se descompune în oxigen şi anhidridă arsenioasă. 11. Arsenioasă, anhidridă ^ [anhydride ar-senieux; Arseniksâureanhydrid; arsenious anhydride; arzeniksavaş ânhidrid, arzenvirâg; aHrH-JţpH# MblHIbHKOBHCTOă KHCJlOTbl]. Chim.: AS2O3. Se găseşte în natură sub numele de floare de arsen. Se obţine prin arderea arsenului în aer sau în oxigen, ori prin oxidarea arsenului în acid azotic diluat. Pe cale industrială se obţine prin prăjirea piritelor arsenioase, vaporii obţinufi condensându-se sub forma unui praf alb. Purificarea se face prin sublimare. Esfe un corp solid. Din densitatea de vapori şi din măsurători ebulioscopice s'a găsit formula corespunzătoare: AS4O6. Se prezintă atât sub formă amorfă, cât şi sub formă cristalină, cu cristale octaedrice sau prismatice. Prezintă fenomenul de tribolumines-cenfă. Prin reducere, frece în arsen, iar prin oxidare, în anhidridă arsenică. Poate servi ca re-ductor. Este pufin solubilă în apă, dând o reacfie slab acidă. Se disolvă mai uşor în acizi. Este o otravă puternică; antidotul ei este hidratul de fier proaspăt preparat. 12. Arsenios, acid ~ [acide arsenieux; arse-j nige Săure; arsenious acid; arzentartalmu sav; ! OpTOMblfflbHKOBHCTaH KHCJIOTâ]. Chim.: Oxi- 199 acid ai arsenului, cunoscut numai în soluţie apoasă. Prin evaporarea soluţiei se obţine anhidrida respectivă, iar nu acidul arsenios. Sărurile lui se numesc arseniţi. 1. Arsenifi [arsenites; Arsenite; arsenites; ar- zensavas sok; apceHHTbl]. Chim.: Săruri ale acidului arsenios. 2. ArsUTniuri [arseniures; Arsenide; arseroides; arzenidek; apceHH/ţbl]. Chim.: Combinaţii ale arsenului cu metalele. 3. Arsenobenzen [arseno-benzene; Arseno-benzol; arseno-benzene; arzeno-benzol; apceHO-6eH30Jl]. Chim.: CeHs — As = As — CeHs. Produs de reducere a acidului fenilarsinic. Dela arsenobenzen derivă medicamentele cu arsen din clasa salvarsanului, 4. Arşin. Cad.: Veche unitate de măsură, egală cu o lungime de 0,711 m. 5. Arsine [arşines; Blaukreuz; arsines; arsin-gâz, prusszentogâz; apCHHbl]. Gaze: Gaze de luptă, strănutătoare, cari au în constituţia lor radicalul — Asbta. 6. Arsinic [lychnis; Lichtnelke; lychnis; raga-dos szekfu; JiHKHH/ţ (paCTeHHe)]. Horf.: Lychnis; familia cariofilaceelor. Plantă vivace, glabră sau păroasă şi lipicioasă datorită unui suc vâscos secretat de peri. Creşte de 30"*100 cm înălţime şi înfloreşte prin lunie-lulie. Se cultivă pentru florile sale colorate în roşu, rar albe, numeroase, foarte mari şi învoalte, dispuse în fascicule um-belate. Se întrebuinţează în grupuri, platbande — şi ca motiv floral în legătorie. Varietăţile simple se înmulţesc prin seminţe, în răsadniţe calde,,, sau mai târziu pe brazde, afară. Varietăţile învoalte se pot înmulţi şi prin divizare. Sin. Lipicioasă. 7. Arsură [couche d'oxyde; Zunder, Oxyd-schicht; tinder, film of oxide; fekete oxid; OKajlKHa]. Metl.: Pătură de oxid negru, produsă de oţel cu ocaziunea laminării la cald, a for-jării.atraîamentelortermice ale oţelului,etc.Se îndepărtează uneori prin ciocănire cu mâna, alteori prin decapare, în vederea presării (tablă) şi a înnobilării suprafeţei (galvanizare,, smălţuire, etc.). 8. ~ [paillettes; Hammerschlag; iron-scales; vaspikkely; HeinyHKH OKajiHHbi]. Metl.: Solzii de oxid, detaşaţi de pe fier cu ocaziunea laminării, a forjării, etc.; —- prin răcire şi calcinare, acest deşeu poate fi pus în valoare ca pigment ocru pentru vopsea şi smalţ: oxidul negru, Fe304, trece în oxid roşurFe203. 9. Arsura orezului [broussure du riz: Reis-brand; blast of rice; szorult rizs; OJKOr (6ojie3Hb pHCa)]. Agr.: Boală a orezului, produsă de ciuperca neperfectă Piricularia oryzae. Atacă frunzele şi paiele; poate produce sterilitatea panicu-lelor. Se manifestă prin apariţia pe frunze a unor pete alungite, de coloare cenuşie, cu o margine mai închisă, brună-negricioasă. In dreptul acestor pete, ciuperca fructifică, formând conidiofori cu conidii. 10. Arfar [plane, faux-sycomore; Spitzahorn; maple; juhar; KJI&H, njiaTaH], Si/v.: 1. Acer platanoides L. Arbore din familia aceraceelor, înalt de 20,,,25m; creşte în regiunea de dealuri şi de câmpie. Se cultivă uneori pentru ornament. Lemnul (d. 0,56*• *0,84) alb, adesea roşcat, uneori creţ, este preţuit pentru lemnărie, instrumente muzicale, paturi de arme. Seva conţine zahăr. — 2. Acer tataricum. Arboraş din* familia aceraceelor; creşte în pădurile de şes şi de dealuri joase; uneori se plantează pentru ornament. n. Arfe grafice [arts graphiques; graphisches Gewerbe; graphic arts; grafi kus muveszet, nyomda ipar; rpa^HHeCKOe HCKycCTBO]: 1. Industria şi meseriile cari îşi găsesc expresiunea în linii sau semne trasate pe suprafeţe plane, de obiceiu cu ajutorul unei materii colorate: scrierea, desenul, pictura şi gravura. — 2. Tehnica reproducerii şi a multiplicării originalelor scrise sau desenate, sub forma de imprimate sau de cărţi. 12. Arteră [artere; Hauptstraije; thoroughfare; foutvonal; apTepHH, MarHCTpaJib]. Urb., Drum.: 1. Cale de comunicaţie importantă: arteră carosabilă, arteră navigabilă, etc.— 2. Cale carosabilă, în special într'un oraş al cărd trafic sau ale cărui dimensiuni sunt foarte mari. Deosebim: îs. ~ de penetraţie [artere de penetration; Eindringungsstrafje; penetration road; âthatolo ut-vonal; CKB03HaH apTepHH]. Drum.: Prelungirea unei şose>le principale, sub formă de bulevard, în cuprinsul unui oraş. Leagă zona centrală a oraşului cu şoseaua propriu zisă şi are, în general, 9 orientare radiată (fig. 249); 14. ~ diago- nală [artere diagonale; Drago- c. A . , nalsfral^e; diago- ■ F,g. 249. Artere urbane: nai road;. ătlos- 0 de Penetra»ie; 2> '"elara; 3> rad,ala' ut; ^HaroHajibHafl apTepHH], al cărei traseu este diferit de al celor radiale sau inelare, tăindu-le sub un unghiu apreciabil: 15. ~ inelară [artere annulaire; Ringstrafje; boulevard; korut; K0JIbu;e06pa3HaH apTepHH], al cărei traseu are un caracter circular sau poligonal, în jurul centrului aglomeraţiei (fig. 249); 16. ~ radială [artere radiate; radiale Strafje; radial road; sugârut; pa#HaJIbHaH apTepHH], al cărei traseu are direcţia aproximativ dela centrul unei aglomeraţii spre periferie (fig. 249). 17. Arteră [artere; Hauptstrangr main line; fovezetek; rjiaBHan (MarHCTpaJibHan) jihhhh]. Elf., Canal.: Conductă hidraulică, respectiv linie electrică de alimentare, pe care se transportă un debit, respectiv o putere importantă, spre focurile de consum. 200 î. Arteră’ de distribufie (de apă) [artere de dis-tribution; Hauptrohrstrang; main pipe line; focso-vezefek; Bo^onpoBo^Han pacnpe^ejiHTejibHan apTepHH]. Canal.: Conductă de alimentare cu un diametru mare (peste 200 mm), care conduce un debit important într'o refea de distribufie a apei, fără a se face derivaţii pe parcursul ei. 2. Arteră electrica [artere electrique; elek-trische Speiseleitung; feeder; villamostâpvezetek; <})H/ţep, 3JieKTpojihhhh]. Elf.: Linie electrică de legătură directă între o centrală sau o subsfatiune şi un punct al reţelei sau ai liniei electrice de distribuţie, fără a se deriva curent pe parcursul ei. — Se numeşte: 3. ~ electrică deschisă [artere electrique ou-verte; Stichleitung; open feeder; nyilt vezetek; OTKpbITaH 9JieKTpoJIHHHH], dacă e iegata la o singură sursă de energie,, şi 4. ~ electrică de interconexiune [artere electrique d'interconnexion; Kuppelleitung; intercon-necting feeder; kapcsolo vezetek; BHyTpeHHHH 3JISKTp0JiHHHH], dacă leagă între ele două surse de energie sau două reţele. 5. ~ electrică de întoarcere [artere electri-que de retour; elektrisehe Ruckleitung mit be-sonderem Leiter; return feeder; visszatero villa-mosvezetek; odpaTHan 3JieKTp0JIHHHH]: Arteră derivată din şinele de rulare ale unei refele sau linii de tracfiune electrică, racordată lâ subsfa-fiunea de alimentare. V. şi Feeder. e. Artezian [artesien; artesisch; artesian; ar-tezi ; apTe3HaHCKHH] : Calitatea stratelor de apă subterane, de a avea nivelul piezometric superior suprafeţei terenului, fiindcă sunt cuprinse între două strate de teren impermeabile, a căror pozifie pune apa sub o presiune destul de mare în acest scop. Prin perforarea stratului impermeabil de deasupra, apa se ridică mai sus decât suprafafa terenului. In felul acesta se construeşte o fântână arteziană (fig. 250). Fig. 250. Fântână arteziană. /) strate impermeabile. 7. Arfsc. Ind. frg.: Amestec de clorură de metil şi acroleină sau azotat de metil, întrebuinţat în maşini frigorifice (N. D.). 8. Articol de formă farticie moule; Form-arfikel; form-good; presâru; OTJIHTbIH npe/ţMeT]. Ind. cc.: Piesă care se vulcanizează în formă (matriţă), sub presiune. 9. Articulat, sistem ~ [systeme articule: Fach- werk; framework; râcsszerkezet; apTHKyJlH-IţHOHHan, paMHan CHCTeMa]: Ansamblu de bare articulate fără frecare în nodurile lor (în intersecţiunile axelor barelor lor). Sistemele articulate sunt static determinate dacă forţele din bare şi reacţiuni le necunoscute se pot determina din condiţiunile de echilibru pentru noduri — şi anume intern static determinate, dacă forţele necunoscute din bare se pot determina din con-diţiunile de echilibru pentru noduri, pentru orice sistem de forfe exterioare (sarcini şi reacţiuni) în echilibru — şi extern static determinate, dacă reacţiuni le necunoscute se pot deteifnina din condiţiunile de echilibru pentru forţele exterioare, pentru orice sistem de sarcini date. Dacă nn e numărul de noduri şi ny e numărul de bare, un sistem intern static determinat plan (în care barele şi forţele exterioare sunt coplanare) are 2nn — 3 bare, iar unul în spaţiu are nb “ ^nn ^ bare. O construcţie cu zăbrele cu un număr mai mare de bare e static nedeterminată. io. Articulafie [articulation; Gelenk; joint; csuklo; COHJieHeHHe]. Tehn.: 1. Sistem de asamblare între două corpuri solide, care permite rotaţia lor relativă în jurul unei axe sau al unui punct. Articulaţia nu poate transmite, între cele două corpuri,, momente (în plan, respectiv în spaţiu) fiindcă permite rotirea lor. Sin. Articulaţie fixă. Deosebim: ti. ~ cilindrică [articulation cylindrique, articulation simple; Zylindergelenk, einfaches Gelenk; cylindrical joint; hengeres csuklo, egy-szeru csuklo; iţHJiHHflPHHecKoe co^jieHeHHe], la care rotaţia se poate face în jurul unei singura axe. Direcţia în plan a reacţiunii din articulaţie e nedeterminată şi reacţiunea se caracterizează prin două componente (fig. 251 a, fig. 251 b). Sin. Articulaţie simpla. 12. ~ sferică [articulation spherique; Kugelge-lenk; bal l and socket joint ; gombcsuklo; C^epHHeC-Koe coHJieHeHHe], la care rotaţia se poate face în jurul oricărei axe care trece printr'un punct fix. Direcţia reacţiunii din ar- Fig. 251a. Articulaţii fixe. 1 şi 2) articulaţii cilindrice; 3) articulafie sferica. fi» ~ sd’" Fig. 251 b. Articulafie fixă, din ofel dur. ticulaţie este nedeterminată şi reacţiunea se caracterizează prin trei componente (fig. 251 a). — Dintre articulaţiile sferice, cele cu rotaţie limi- 20t tată se numesc articulafii cu genunchiu şi sunt întrebuinţate în special ia cheia bolţilor mari (fig. 252). —2. Sistem de doua articulaţii între trei corpuri so-lidelf care permite fie deplasarea relativă, în anumite limite şi condifiuni, a corpurilor extreme (articulaţie mobilă), fie rotirea lor (articulaţie universală, articulaţie cardanică). i. Arficulafie cardanică [joint cardan; Kardangelenk; universal joint; Cardan-csuklo; Kap^aHHOe (yHHBepcaJIb- Fi9- 252. Articulaţie HOe) COHJieHeHHe]: Articula- cu genunchiu. ţie alcătuită din două piese extreme în formă de semicerc, dispuse în cruce una faţă de alta. Fiecare piesă are în capete fusuri dispuse după direcţia razei semicercului, cele patru fusuri putându-se roti în palierele unei piese intermediare de legătură în formă de cerc metalic. Fiecare semicerc constitue piesa terminală a unui arbore1 (fig. Fl9- 253, Art'culafie 253). — Uneori piesa in- cardanică. termediară poate fi un inel elastic sau un disc joint; mozgo-csuklo; IIO/ţBHHCHOe COHJieHeHHe]: Articulaţie care se întrebuinţează în special l» podurile metalice cu grinzi Gerber şi poate fi: cu cărucior mobil, asemănător reazemului mobil Fig. 256. Articulafie mobilă, cu pendul supus la întindere. Fig. 257. Articulafie mobilă, cu pendul supus la compresiune. a| grinzilor, compusă din două piese de oţel turnat, între cari se găseşte un bulon cilindric, piesa superioară fiind fixată de una din grinzi, iar cea inferioară mobilă pe cilindri ITU-b de oţel (fig. 255); Fig. 254. Articulafie elastică, a şi b) fălcile de antrenare ale arborelui motor şi antrenat; c) tampoane de presare din cauciuc ; d) dispozitiv de centrare a arborilor. de cauciuc, legate cu piesele terminale a doi arbori (fig. 254). Fig. 255. Articulafie mobilă, cu cărucior. 2. ~ mobilă [articulation mobile; beweg-liches Gelenk, verschiebliches Gelenk; mobile Fig. 258. Articulafie de piatră dură, la naşterea bolfii (arcului), a) placă de plumb; b) bolfari de piatră dură. Fig. 25.9. Articulafie de beton armat, Ia cheia bolfii (arcului), a) placă de plumb; b) pană de lemn care se scoate după turnarea betonului. sau cu pendul, constituită din două articulaţir legate cu o bară (pendul) care poate fi atârnată, şi deci supusă la întindere (fig. 256) sau sprijinită, adică lucrând la compresiune (fig. 257). — După materialul întrebuinţat1, articulaţiile folosite la podurile boltite de zidărie, de beton sau de beton armat, pot fi din fontă, din oţel Fi9- 260- Articulafie de beton dur (fig. 251 b şi 252), armaf (cercuit). Ia cheia bolfii piatră dură, beton (arcului), simplu sau beton ar- a) fiare Pulernice: b> PlacS mat (atât la cheie de plumb- cât şi la naşteri). Cele din piatră dură sau din beton simplu sunt formate din doi bol-ţari puternici, cu suprafeţe de contact plane între cari se pune o placă de plumb (la podurile cu deschidere mică), (fig. 258), sau cu suprafeţe curbe cari se pot sprijini liber una pe alta (mai rar), sau prin intermediul unui blindaj 202 executat din table curbate, solidarizate în mai Fig. 261. Articulafie de beton armat, la naşterea bolfii (arcului). multe puncte prin corniere şi prinse de boltă, respectiv de culee, prin şuruburi de fixare, Articulaţiile podurilor de beton armat cu deschideri mari se fac din fiare pu- ternice, aşezate în forma de pană în masa de beton a boltii şi a culeei şi încrucişate în centrul rostului articulaţiei, Din cauza forfe lor marocan trebue transmise, adesea, armaturile articulafiei se cercuesc puternic (fig. 259••*262). î. Articulaţie, semi ~ [demi-articulation; Halb-gelenk; semijoint, half-joint; felcsuklo; nOJiycOHJie-BeHHe]: Articulafie care permite şi o deplasare relativă a celor două corpuri în lungul unei axe. 2. Artificier [boute-feu; Schie^meister; arti-ficer; robbantomester; 3apH#HHK, B3pbIB-HţHK]. Mine: Muncitor minier specializat în încărcarea şi explodarea încărcăturilor. 3. Artificier [artificier; Feuerwerker; pyro-technist; robbanoanyagkezelo; (J)eHepBepKep, HHpOTeXHHK]. Tehn.: 1. Meseriaş specializat în manipularea explozivilor sau a rachetelor de semnalizare. — 2. Lucrător specializat în fabricarea de focuri de artificii. — 3, Maestru militar specializat în mânuirea de materiale explozive şi de cartuşe. 4. Artificii [artifices; Feuerwerk; fireworks; tuzjâtek; (JîeHepBepKH]. Expl.: Dispozitive compuse dintr'un înveliş (tub de carton sau tablă nichelată), cu un confinut de amestec carburant şi o substanfă care, eventual, să coloreze flacăra sau să producă ceată ori fum. La unele artificii fumigene, combustibilul produce fumul. Sunt în- Fig. 262, Articulafie de beton armat (cercuit), la naşterea bolfii (arcului). trebuintate pentru semnalizări, marcări sau furnizări. 5. Artificiu de calcul. V. sub Calcul. e. Artilerie [artiIJerie; Artillerie; artillery; tuzerseg; apTHJlJiepHH]. Art: Grupul de mijloace întrebuinţate într'o armată în vederea tragerii de proiectile cu guri de foc neportative. 7. ~ antiaeriană [artillerie antiaerienne; Flak- artillerie; antiaircraft artillery; legvedelmi tuzerseg; np0THB0B03AyniHaH apTEWIJiepHH]: Ar- tileria dotată cu materiale şi aparate speciale pentru tragerile contra fmtelor aeriene. 8. ~ anti-car [artillerie anti-chars; PakartiIlerie; antitank artillery; pâncelkocsielleni tuzerseg; npOTHBOTaHKOBafl apTHJlJiepHH]: Artileria organizată în vederea combaterii carelor de luptă. 9. ~ automobilă [artillerie automobile; Kraft-wagenartillerie; motorized artillery; gepesitett tuzerseg; M0T0pH30BaHHaH apTHJlJiepHH]: Artileria a cărei deplasare în câmpul tactic este făcută prin autovehicule speciale. 10. ~ călăreafă [artillerie â cheval; reitende Artillerie; horse artillery; lovastuzerseg; KOHHaH apTHJlJiepHH]: Artileria afectată organic sprijinului unităfilor de cavalerie. 11. ~ contra aeronavelor. V. Artilerie antiaeriană. 12. ~ de asalt [artillerie d'assaut; Sturmartillerie; tank guns; , rohamtuzerseg; HiTypMOBaH apTHJlJiepHH]: Artileria folosită pentru intervenfiile rapide în acfiuni le tactice vii ale câmpului de luptă. 13. ~ de asediu [artillerie de siege; Belage- rungsartillerie; siege artillery; ostromtuzerseg; OCaAHaH apTHJlJiepHH]: Artileria organizată special pentru asediul oraşelor, ai regiunilor fortificate sau al forfărefelor. 14. ~ de bord [artillerie de bord; Schiffs- artillerie; naval artillery; hajotuzerseg; cyiţOBaH, MOpCKaH apTHJlJiepHH]: Artileria montată pe bordul vaselor marine. îs. ~ de bord aeriană [artillerie de bord aerienne; Flugzeugsartillerie; airplane artillery; repulog^ptuzerseg; 6opT()BaH apTHJlJiepHH ca-MOJieTa]: Artileria montată pe bordul avioanelor. ie. ~ de câmp [artillerie de campagne; Feld-artillerie; field artillery; mezei tuzerseg; IIOJieBaH apTHJlJiepHH]: Artileria organizată astfel, încât să facă fafă condifiuni lor tactice în terenul obişnuit. 17. ~ de cetate [artillerie de forteresse; Festungsartillerie; fortress artillery; vârtuzerseg; KpenoCTHaH apTHJlJiepHH]: Artileria organizată în vederea apărării cetăţilor sau a regiunilor fortificate ori fortăreţelor. is. ~ de coastă [artillerie de cote; Kusten-artillerie; coast artillery; parti tuzerseg; 6epe-roBaH apTHJlJiepHH]: Artileria organizată şi amplasată în vederea apărării coastelor. 19. ~ de munte [artillerie de montagne; Gebirgsartillerie; mountain artillery; hegyi tu- 203 zerseg; ropHaHapTHJlJiepHfl]: Artileria organizată şi construită astfel, încât să facă fafă condifiunilor tactice pe un teren muntos. 1. Artilerie de sprijin direct [artillerie d'appui direct; Nahkampfariillerie; forward guns, combat artillery; gyalogsâgi tuzerseg; nepe^OBaH, BCIIO-MOraTejlbHaH apTHJlJiepHH]: Artileria a cărei misiune principală este sprijinul imediat al unităţilor de infanterie, cu cari se încadrează în mari unităfi tactice. 2. ~ grea [artillerie lourde; schwere Artillerie; heavy artillery; nehez tuzerseg; THHSgJiaH ap-THJIJiepHH]: Artilerfa anume înzestrată cu piese pentru a arunca proiectile de mare calibru. s. ~ hipomobilă [artillerie hippomobile; Artillerie zu Pferde; horse artillery; lovastuzerseg; apTHJlJiepHH C KOHHOH . Taroft]: Artileria a cărei deplasare în câmpul tactic se face cu ajutorul cailor. 4. ~ vânătoare de care [artillerie pour la chasse aux chars; Kampfwagenjăgerartillerie; anti-tank fight artillery;> pâncelkocsivadâsz tuzerseg; apTHJlJiepHH npOTHBOTaHKOBan]: Artileria organizată şi folosită pentru vânătoarea de care. 5. Arfinsehian [Artinskien; Artinskien; Artin-skian; Artinschianus; apTHHCKHHî]. Geol: Per-mianul inferior, de facies marin, caracterizat prin gresii şi argile fosilifere (Pronorites, Gastrio-ceras). 6- Arfofor. V. Chivot. 7. Artropode [arthropodes; Arthropoden; ar-thropodes; artropodâk; apTpono/ţa]. Paleonf.: Animale nevertebrate, cu schelet extern,, segmentat şi articulat, format din chitină, adesea impregnată cu săruri de calciu. Corpul este format din trei părţi: cap, torace şi abdomen. Fiecare parte,, la rândul ei, este alcătuită dintr'un număr de segmente articulate, uneori sudate între ele şi înzestrate cu apendice. Apendicele sunt formate din segmente articulate, de unde şi denumirea de artropode. Se clasifjcă în artropode acvatice (crustacee şi merostomate) şi artropode terestre (arahnide, peripate, miriapode şi insecte). 8. Aruncător Brandt [lance-bombes; Minen-werfer; bomb dropping gun; aknaveto; 6om6o-M6T-BpaH^T]: Gură de foc neghintuită, cu pereţi subfiri, uşoară, uşor transportabilă, care aruncă cu vitesă mică bombe explozive, sub unghiuri de tragere de peste 45°; încărcarea lor se face obişnuit pe la gură. 9. ~ de bombe [lance-bombes; Minenwerfer; bomb dropping gun; bombaveto; 6oM6oMeT]: Aruncătorul obişnuit numit uneori astfel pentru a-l deosebi de aruncătorul de flăcări. io. ~ de bombe antisubmarine [lance-gre-nades antisousmarins; Wasserbombenwerfer; antisubmarine bomb dropping apparatus; tengeral-latti bombaveto; np0THB0n0AB0AHbiH 6om6o- MeT]: Aruncător constând dintr'un tub cu ajutorul căruia se aruncă bombe antisubmarine până la o distanfă relativ redusă cu ajutorul aerului comprimat sau al presiunii gazelor formate prin arderea unei cantităfi de pulbere. La aceste ultime dispozitive cu pulbere, bomba antisub-marină este fixată pe o lingură. ii. Aruncător de flăcări [lance-flammes; Flammenwerfer ; flames thrower ; lângveto ; orHeMeT], Tehn. mii.: Armă care serveşte la aruncarea unui lichid inflamabil arzând, asupra obiectivelor inimice apropiate. Tipul cel' mai obişnuit este compus dintr'un recipient cu lichid inflamabil, un rezervor cu gaz inert sub presiune şi o conductă de aruncare a lichidului. Poate fi portabil sau fix, în care caz are o capacitate şi o bătaie mai mare. ia. Aruncător de flăcări [lance-flammes; Flammenwerfer; flames thrower; lângveto; oraeMeTa-TejlbHblH annapaT]. Silv.: Aparat întrebuinţat la distrugerea unora dintre insectele vătămătoare (ex.: lăcustele). Este compus dintr'un rezervor pentru petrol lampant, un dispozitiv pentru presiune, feava de condus substanta inflamabilă şi un dispozitiv de aruncat flacăra. Acesta este format dintr'o teavă lungă (lance) provăzută cu un mâner şi care are la vârf dispozitivul de încălzit şi vaporizat, format dintr'o feavă spirală care se termină cu un pulverizator. In jurul fevii spirale se găseşte un coş format din sârmă şi sfoară de asbest. In jurul acestora se găseşte un trunchiu de con, de tablă, care apără pe lucrător. 13. Arvic, acid ~ [acide arvique; Arwicksâure; arvic acid; ârvik sâv; apBHHeCKan KHCJIOTa]. Chim.: C30H4SO6N12. Acid organic, cu structură necunoscută, extras din humus. 14. Arzător [bruleur, bec; Brenner; burner; ego; ropejiKa, (JJOpcyBKa]: Aparat care serveşte pentru amestecul combustibililor solizi pblveri-zafi, lichizi sau gazoşi cu (o parte din) aerul necesar arderii pentru obfinerea de căldură sau lumină. V. şi Injector, Suflaiu, Bec, Focare. 15. ~ Bunsen [bec B.; B. Brenner; B. burner; B.-ego; ByH3eHOBa ropejiKa]. V. Bec Bunsen. io. ~ de cărbune pulverizat [bruleur de char-bon pulverise; Kohlenstaubbrenner; coal powder burner;. szenporego; <|)opeyHKa pacnblJieHHOro yrJlH]. V. Injector de cărbune pulverizat. 17. ~ de combustibil lichid [bruleur â com-bustibles liquides; Dlbrenner; oii burner; olajego; He(J)THHaH c|)opcyHKa]. V. Injector. te. ~ de gaz [brâleur â gas; Gasbrenner; gas burner; gâzego; ra30BaH ropejiKa]: Aparat care serveşte pentru amestecul gazelor combustibile cu (o parte din) aerul necesar în vederea arderii cu flacără de intensitate reglabilă. Deosebim: 19. ~ cu absorpfie de aer [bruleur â absorption d'air; Gasbrenner mit Lufteinnahme; atmosphericgas 204 burner; legszivâsuego; aTMOC(|)epHafl ra30Ban ropeJIKa]: Arzător bazat pe principiul becului Bunsen şi anume: gazul care iese dintr'un ajutaj, sub presiunea normală de transport, absoarbe din atmosferă aerul primar cu care se amestecă în feava de amestec, la capătu! căreia se produce arderea, folosind o nouă cantitate de aer (aerul secundar). Ţeava de amestec este cilindrică sau în forma de tubVerituri, penfru a da un Fig. 263. Arzător de gaz cu absorpfie, amestec mai in- a) arzătorul; b) ajutaj; c) robinet j tim de gaz şi d) corpul aspiratorului; e) feava de aer. La capătul amestec; f) tunel în mortar izolant. ţevii de amestec, flacăra are forma de con. Unele arzătoare au la capătul ţevii de amestec un cap de ardere pentru a modifica forma flăcării, un acumulator de căldură din material refractar pentru menţinerea temperaturii de aprindere, sau o cameră de amestec (fig. 263). 1. Arzător cu insuflaţie [bruleur â insuflation d'air; Prejjluftgasbrenner; pressure gas burner; legfuvâsu egâ; (f)opeyHKa c B^yBaHHeM B03-$yxa]: Arzător la care aerul de ardere esfe trimis de ventilatoare în ţeava de amestec*, reali-zându-se un amestec intim. Şe poate insufla întreaga cantitate de aer necesară arderii sub forma de aer primar, care p^ate fi şi preîncălzif. Se poate insyfla şi amestecul de gaz şi aer- Pupă felul flăcării, deosebim: 2. ~ cu flacără luminoasă [bruleur â flamme lumineuse; Gasbrenner mit leuchtender Flamme; luminous flame burner; vilâgifo iângu ego; rQ-pejiKâco CBeTHîiţHMCH njiaMeHeM]: Arzător în care arderea e incompletă, numai o parte din aerul de ardere amestecându-se mecanic în tubul de amestec, restul aerului fiind luat prin difuziune la gura arzătorului; 3. ~ cu flacără obscură [bruleur â flamme obscure; Gasbrenner mit enfleuchteter Flamme; non luminous flame burner; fenytelenifett Iângu ego; ropejiKa c HecBeTHiiţHMCH njiaMeHeM]: Arzător în care arderea e completă, datdrită unui bun amestec; 4. ~ fără flacără [bruleur â gaz sans flamme; flammenloser Gasbrenner; flameless gas burner; lângnelkuli ego; 6ecnjiaMeHHaH ropejiKa]: Arzător în care arderea începe cu flacără şi, mărin- du-se proporţia de aer a amestecului, se măreşte vitesa de ardere până ce întrece vitesa de scurgere a amestecului, pentru ca flacăra să bată înapoi şi arderea să se producă într'un corp de şamotă, care devine incandescent şi menţine arderea fără fiacără. Acelaşi efect se poate obţine la arzătoarele cu insuflaţie,, prin preîncălzirea aerului sau prin arderea amestecului de gaz şi aer într'un canal din material refractar. Arzătoarele fără flacără realizează temperaturi înalte (fig. 263). 5. As Chim.: Simbol literal pentru Arsen. 6. A. S. A«: Abreviaţie pentru: (A)merican (S)tandards (A)ssociation. Asociaţia federativă a 40 de societăţi tehnice, asociaţii profesionale şi reprezentanţi ai Guvernelor Federale, care definitivează şi aprobă standardurile Statelor Unite ale Americei. 7. Asamblaj fotografic [assemblage photogra-phique; Bildmosaik; mosaic, assemblage of air pho-tographs; kepmozaik, kepcsoport; (J)OTOMOHTa5K]. Fofgrm.; Alcătuirea de porţiuni de fotogramă (diapozitive) astfel încât acestea, îmbinate, să dea imaginea întreagă a regiunii sau a corpului fotografiat. Asamblajul fotografic rezultă din suprapunerea fotogramelor adiacente, constituind o piesă fotografică folosită în recunoaşterile terestre sau în studiul formei corpurilor. 8. Asamblare [assemblage; Zusammehbau; assembling; osszeszereles; c6opKa, yCTBHOBKa, MOHTaHC]: Operaţiunea de reunire a elementelor componente ale unui sistem tehnic (aparat, maşină, etc.). Când asamblarea este rigidă, se numeşte asamblare prin îmbinare (v.), când permite rotaţii relative în jurul unei axe sau al unui punct, se numeşte asamblare prin articulaţie (v.), când permite deplasarea relativă după o direcţie, se numeşte asamblare prin legătură elastică (v.), iar când permite alunecarea relativă după o direcţie, se numeşte asamblare prin glisieră (v.)* Sin. Asamblaj. 9. Asanare [assainis- sement; Eniwăsserung; field drainage; lecsapo-lâs, ârmentesites; acce-HH3au;HH, nojieBOH^pe-Ham], Hidrot.: înlătu- rarea apelor în exces dintr'o regiune, în scopuri economice, de salubritate sau estetice prin lucrări hidrotehnice executate pe spaţii întinse. Meto- Fig. 264. Asanare prin dele asanării sunt: exien- canale deschise, sive (prin canale des- <> *an* de cen,urS; « *an< chise, prin colmatare şi colec,°r prlnciPal; 3) *an‘ . , | , , , . furi elementare; 4) şanf co- cu ajutorul plantelor cari ' .. consumă multă apă), (fig. ec or, ig. 264) şi intensive (prin drenaj şi puţuri absorbante). 205 î. Asanare [assainissement; Grabenentwăsse-rung; drainage; lecsapolâs sâncrendszerrel; B0-ftOOTBO#]. HidrofGrup de lucrări tehnice, nespecific agricole, făcute pe un teren pentru a elimina prisosul de apă cu ajutorul reţelelor de şanţuri. Apele pot fi de precipitaţie, provenite de pe suprafaţa înconjurătoare, din revărsări, sub presiune, etc. 2. ~ prin îndiguire [assainissement; Ein-deichung; diking in; ârjpnentesites vedtoltessel; ocymeHHe noepe^eTBOM asm6, iijiothh]. Hidrof.: Metodă de asanare prin care se dă agriculturii, cu ajutorul îndiguirilor, Rg 265 Asanare prin îfldiguire. O parte din luncs a|b-ie majoră; 2) gr«nd; 3) albie inundabila a unui minoră; 4) dig; 5) luncă inundabilă, râu (fig. 265). s. ~ prin puţuri filtrante (sistem olandez) [assainissement hollandais; hollăndisches Ent-wâsserungssystem; Dutch land drainage system; hol land rendszeru viztelenites; rOJlJiaHflCKafl CHCTeMa acceHH3aiţHH]. Hidrof.: Sistem de asanare, aplicabil regiunilor cu strate impermeabile cari se găsesc la o mică adâncime în subsol, constând în străpungerea lor prin puţuri absorbante; se dă astfel, prin ele, o cale de scurgere a apelor de deasupra lor, în stratele permeabile inferioare (fig. 266). 4. Asanarea platformei [assainissement, drainage; Eptwăsserung, Trockenlegung; draining, drainage; viztelenites, vizlevezetes; ^peHaHC] Drum.: Operaţiunea de uscare a platformei unui drum prin asigurarea scurgerii apelor şi îndepărtarea infiltraţiilor. Se folosesc, de obiceiu, drenuri aşezate convenabil, cari se varsă în şanţuri sau- pe taluze. e. Asbesf [asbest; Asbest; asbestos; aszbeszt; acdeCT, ropHblfi JieH]. Mineral. .‘ Mineral fibros din grupul amfibolilor: asbest de hornblendă, de tremolit (amiant), de riebeckit (crocidolit) sau din grupul serpentinei: asbest de serpentină (crisotil). Are un luciu mătăsos, divers colorat, în deosebi verde în diferite nuanţe. Se prezintă metamor-fic: în şisturi cristaline şi pe crăpături în serpentină. întrebuinţat drept calorifug în termoteh-fiică (placi de asbest, ţesături incombusti- bile) şi ca izolant tn electrotehnică. Asbestul impregnat cu nitroglicerină este un exploziv puternic, asemănător cu dinamita. Cartonul de asbest impregnat cu' uleiu şi miniu de plumb, dă klingeritul întrebuinţat la fabricarea garniturilor de conducte, de cilindri, etc. cari lucrează la temperaturi înalte. Garniturile pot fi armate cu fire metalice şi unse cu grafit. e. ~ ciment [amiante-ciment; Asbestzement; asbestos-cement;. aszbeszt-cement; ac6eCT-li;e-MeHT]. Ind. cimt. : Material alcătuit dintr'un amestec de asbest şi ciment, eventual cu adausuri de pulberi silicioase şi pigmenţi (oxizi de fier), obţinut prin presarea amestecului umed şi întărirea lui ulterioară, în atmosferă de vapori de1 apă sub presiune. Produse comerciale: tuburi şi plăci pentru învelitori (eternit). 7. ~ sodat. Microchim.: Sin. Natronasbest. V. sub Ascarită. 8. Asbestolit. V. sub Amiantă. 9. Asbolan [asbolane; Kobaltmanganerz; as-bolane; kobaltmangânerc; ac6ojlâH, K06ajIbT0-MapraHqeBan py#a]. Mineral.: Minereu de cobalt, cu formula (CO, Cu)0’2 MnO^; are un conţinut nedeterminat de apă. 10. Ască [asque; Schlauch; ascus; petesejt; acna, CUOpOBaH cyMKa]: Celulă-mamă îndeplinind funcţiunile de organ producător şi apoi purtător de spori interni, caracteristic ciupercilor din familia ascomicetelor. Are forma de sac alungit şi se produce în urma unui proces de înmulţire sexuată. Conţine, de obiceiu, dpt spori (ascospori), dar şi câte patru, la levuri (drojdii) sau, de obiceiu, un multiplu de doi, la erizi-facee. Asca ia naştere, la origine, din două hife de sex diferit, numite gametangi. După împerecherea multiplelor nuclee sexuale din celulele de vârf ale gametangilor, ia naştere as-cogonul, celulă din care se desvoltă pe urmă o hifă ascogenă, formată din celule cu câte două nuclee, numite dicarioni. Dicarionul terminal al hifei ascogene devine apoi, prin contopirea celor două nuclee, sincarion, celulă al cărei nucleu diploid, în urma unui proces de diviziune, constând din trei diviziuni succesive, dintre cari numai prima este reductoare (numai ‘două diviziuni la levuri), ajunge la formarea celor opt celule-fiice, cari sunt asco-sporii. 11. Ascaridol [ascaridol; Ascaridol; ascaridol; aszkaridol; aeKapH/ţOJib]. Chim.: Peroxidul unei mentene (clasa terpenilor monociclici). Se găseşte în uleiul de Chenopodium anthelmin-iieum, Se întrebuinţează în medicină pentru combaterea viermilor intestinali (N. D.). 12. Ascarită [ascarite; Askarite, Natronasbest; ascharite; nâtronaszbeszt; aCKapHT, HâTpOH-ac6ecT]. Microchim.: Substanţă obţinută prin topirea hidratului de potasiu cu asbest în absenţa 206 aerului (n,umire comercială). Ascarita are o mare putere de absorpfie a bioxidului de carbon şi, din această cauză, se întrebuinfează în toate metodele pentru determinarea carbonului din sub-stanfele organice. 1. Ascendent [ascendant; aufsteigend; ascendent; feltoro, felemelkedo; BOCXOflHmHlt]: Calitatea trecerii dintr'o pozifie în alta, de a ajunge într'o pozifie de potenfial gravitafional mai mare. 2. Ascendent, nod ~ [noeud ascendant,^ aufsteigender Knoten; ascending node; felemelkedo csomo; BoexoflHiiţHH y3eji, nymrr]. Astr,: Punctul din planul eclipticei prin care un corp ceresc trece din emisfera de Sud în emisfera de Nord. s. Ascensională, forfă ~ [force ascension-nelle; statische Hubkraft; buoyancy; sztatikus emeloero; Bocxo^niiţan, no^TbeMHaa cmia]. Mec., Av., Meteor.: Rezultanta dintre greutatea unui corp fluid în repaus, situat în întregime într un mediu fluid de densitate mai mare, în câmpul de gravitafie al pământului, şi dintre împingerea ascensională pe care mediul fluid o exercită asupra corpului. Valoarea ei absolută e egală cu diferenfa dintre împingerea ascensională statică şi dintre greutatea corpului fluid. 4. forfă ~ liberă [force ascensionnelle libre; freie statische Hubkraft; free buoyancy; szabad sztatikus emeloero; BOCXO/ţHllţaH CBO 6oRH.QJrl CHJiaj. Alee., Meteor., Av.: Diferenfa dintre forfa ascensională şi greutatea unui balon, incluziv anexele lui. 5. forfă ~ specifică normală [force ascensionnelle specifique normale; normale spe-zifische statische Hubkraft; normal specific buoyancy; normâlis szpecifikus sztatikus emeloero; Bocxo^Hiiţan cneiţHfJmnecKaH Hop-MaJlbHaa CHJia]: Forfa ascensională care se exercită în atmosferă asupra unităfii de volum de gaz sau de vapori, la nivelul mării, la latitudinea geografică de 45°, la temperatura de 0° şi presiunea de 760 mm coloană de mercur (1,203 kg/m3 pentru hidrogen şi 1,115 kg/m3 pentru heliu). 6. împingere ~ statică [poussee ascensionnelle statique; statischer Auftrieb; static lif-ting force; sztatikus felhajtoero; BOCXO^Hmee CTaTHHeCKoe ^aBJieHHe]. Mec.: Rezultanta forfetar pe cari un mediu fluid în repaus le exercită în câmpul de gravitafie al pământului asupra suprafefei unui corp în repaus, situat în parte sau în întregime în acel mediu — şi dirijată vertical în sus. Valoarea absolută a împingerii ascensionale statice e egală cu greutatea mediului fluid deslocuit, iar punctul ei de aplicare e centrul de greutate al mediului fluid deslocuit. 7. împingere ~ dinamică [poussee ascensionnelle dynamique; dynami-scher Auftrieb; dynamic liftirig force; dinamikus felhajtoero; Bocxo/ţmiţee AHHaMiraeeKoe /ţasjieHHe]. Mec.: Componenta verticală a rezultantei forjelor pe cari un mediu fluid în repaus le exercită în câmpul de gravitafie al pământului asupra suprafefei unui corp în mişcare, situat în parte sau în întregime în acel mediu. 8. vitesă ~ [vitesse ascensionnelle; Steig-yeschwindigkeit; ascensional velocity; emelke-desi sebesseg; BOCXQflHHţaH CKOpoCTb]. Meteor.: Vitesa de regim a unui balon liber (sau, în general, a unei mase de gaz mai uşoare decât aerul) sub acfiunea forfei ascensionale libere. Creşte cu forfa ascensională liberă, scade cu diametrul balonului şi cu greutatea purtată, şi este invers proporfională cu rădăcina de ordinul 6 din densitatea aerului. In stratul dela sol, până Ia cca 1500 m, rezistenfă opusă de aer la ascensiunea unui balon este mai mică, din cauza turbulenfei verticale. In acest strat, vitesa ascensională este mai mare decât în păturile superioare cu cca 10%. In practica meteorologică, forfa ascensională necesară obfinerii unei anumite vitese se ia din tabele, calculate fie empiric dintr'o serie de sondaje cu 2 sau 3 teodolite, fie din formulele stabilite teoretic pentru condiţiunile medii din atmosfera standard. 9. Ascensiune (urcare) [ascension, montes; Auffahrt; ascension; felszâllâs, megmâszâs; BOCXOttCfleHHe, nOfl'tSM, BOCXOfl;]: Mişcare de jos în sus a unui mobil în mişcare: 10. Ascensiune dreaptă [ascension droite; ge- rader Aufstieg; right ascension; egyenes felemel-kedes; npHMoe BocxoJKfleHHe, iioa'bSm]. Asfr.: 1. Unghiul diedru format de planul orar al punctului vernal (y) cu planul orar al stelei S. •— 2. Arcul de pe ecuator, fA, cuprins între planul o- • rar al punctului vernal (y) şi planul o-rar al stelei 5V Ascensiunea dreaptă se‘ măsoară începând dela Y» dela 0° la 360° în sens direct, Fig- 267. Ascensiunea dreaptă putându-se repre- a un®' sfe,e- zenta în grade, minute şi secunde de arc, sau în ore de timp sideral. Ascensiunea dreaptă nu variază cu locul şi cu timpul (fig. 267). V. Coordonate ecuatoriale. 11. /%/ dreaptă a Soarelui [ascension droite du soleiI; gerader Aufstieg der Sonne; sun right ascension; a nap felkelese; npHMOă BOCXO# COJlHiţaJ.Asfr.: Ascensiunea dreaptă identică cu ascensiunea dreaptă a centrului Soarelui şi egală cu semisuma ascensiunilor drepte ale celor două margini verticale ale lui. 0 207 î. Ascensor [ascenseur; Aufzug; lift; felvono; noA'beMHHK, jih(|)t]: Mijloc de transport pe verticală sau a-proape pe verticală, cu o platformă sau cabină, trasă de cabluri sau de -lanţuri cari se înfăşură pe o tobă sau roată antrenată cu motor. Se poate folosi pentru transportul mărfurilor sau al persoanelor. După direcţia în care se face transportul, deosebim: 2. ~ vertical [ascenseur vertical ; Vertikalaufzug ; vertical elevator; fuggoleges felvono; ^ BepTHKâJI bHblă ^nOA'b^MHHK], la care cursa cabinei, a platformei, etc. se face în direcţia verticală (fi9- 268)î 3. ~ înclinat [ascenseur sur plan încline; Fig. 268. Ascensor vertical. Schrăgaufzug; in- clined lift; siklo; HaKJIOHHblâ nOtfbgMHHK], la care cursa cabinei, a platformei, etc. se face pe o cale înclinată (fig. 269). Ex.: Ascensoa-rele în mine, funi-cularele în carierele de piatră, etc. şi as-censoarele speciale de persoane, pentru deservirea la diferite înălţimi, însă nu pe .etaje suprapuse. Din punctul de ve-dere al sarcinii trans- R 269 Ascensor inc|inat penfru portate, deosebim: „ cuptor inalt. 4. scensor e ^ calea de rulare a vagonetului; persoane [ascenseur mofor de acţionare; c) vagonet; pour personnes; Per- cu minere(j; cgp)or sonenautzug; pas- îna(f senger lift; szemely- felvono.; nacca>KHpcKHH noA'beMHiţK (jih^jt)], pentru serviciul de persoane, incluziv ascensoarele de marfă, la cari cursele sunt însoţite de o persoană; 5. ~ de mărfuri [ascenseur pour charges, monte-charge pour marchandises; Lastaufzug, Warenaufzug; merchandise lift; teherfelvono; rpy30B0â, TOBapHblii JIH^T], pentru serviciul excluziv al mărfurilor sau materialelor, fără însoţitor. După felul mărfurilor, aceste ascensoare pot fi 6. ~ de alimente [monte-pilats; Speisenaufzug; dining house lift; etelfelvono; no#'b§MHHK JţJIH nmiţeBblx np0AyKT0B], întrebuinţat în restaurante,, cantine, etc.; 7. ~ de bagaje [monte-bagages; Gepâckauf-zug; luggage lift; csomagfelvono; 6araJKHblS nojţ'beMHHK], întrebuinţat în gări; 8. ~ de butoaie [monte-barils; Făfjeraufzug; barrel hoist; hordofelvono; dOHeHOHHblă HOtfb-§MHHK], întrebuinţat pentru ridicat şi coborît butoaiele în restaurante, în berării, etc.; 9. ~ de cărfeuni [mpnte-charge pour charbon; Kohlenaufzug; coal lift; szenfelvono; yrOJIbHblă no.îţ'bCMHHK], întrebuinţat pentru ridicarea cărbunilor în vagoane sau pentru alimentarea focarelor. V. Elevator; 10. ~ de saci [monte-sacs; Săckeaufzug; sack lift; zsâkfelvono; MeHieHHblâ JIH(|)T], pentru ridicat sacii, echipat cu un vinciu simplu; 11. ~ de vase [ascenseur pour bateaux; Schiffshebewerk, Trogschleuse; ship lift; hajo-emelo; Kopa6eJibHbiâ nofl'beMHHK]: Instalaţie care serveşte la4 trecerea navelor, printr'o deplasare pe verticală, între două biefuri cu diferenţă importantă de nivel, sau întrebuinţată în şantierele navale pentru ridicarea şi coborîrea vaselor în construcţie sau în reparaţie. După felul locului în care se întrebuinţează, deosebim: 12. Ascensor de magazie [monte-charge de de-pdt; Şpeicheraufzug; granary lift; raktari felvond; CKJiaflCKHH, aMdapHblil IIOtfbeMHHK], între' buinţat în magazii, depozite, silozuri, etc.; 13. de magazin [monte-charge de magasin; Magazinaufzug; store lift; raktari felvono; Mara-3HHHblft IIOfl'beMHHK], întrebuinţat, pentru manipularea mărfurilor între diferitele etaje ale unui magazin; 14. ~ penfru restaurante [monte-charge pour restaurants; Wirtschaftsauf-zug; restaurant lift; gazdasâgi felvono, veridegloi felvono; peCTOpaHHblH, CTOJIOBblH nojnbeMHHK]: Serveşte la transportul veselei şi alimentelor între diferitele etaje ale unui restaurant. îs. ~ penfru consfrucfii [monte-charge pour con-struction de bâtiment; Bau-aufzug; building lift; epi-toanyag felvono; nocTpo-e^îHbiH noArbeMHHK], întrebuinţat în construcţia clădirilor înalte, pentru ridicarea materialelor necesare lucrărilor la diferite etaje. ie. ~ pentru cuptoare înalte şi cubilouri [monte-charge; Gichtaufzug; blast • furnace elevator; adatemelo; nOA'beMHHK BbICOKHX JJfi-MeHHbix neneii], cu cursa lungă, ridicând vagonetele~ de construcţie specială, cu combustibilul şi materialele necesare alimentării cuptoarelor înalte şi cubilourilor pentru încărcarea la gura de încărcare a cuptorului; ■"h1 Fig. 270. Ascensor penfru lucrări de construcţii. 208 î. Ascensor pentru pivniţe [monte-charge de cave; Kelleraufzug; cel Iar lift; pince felvono; norpedHoă no(zţ'beMHHK]( întrebuinfat mai ales pentru manipularea butoaielor, lăzilor, etc.. Din punctul de vedere al multiplicităţii, deosebim: 2. Ascensor simplu fascenseur simple; Einfach-aufzug; simple lift; egyszeru felvono; tipoCTOft UO.Zţ'beMHHK], care acţionează o singură cabină, colivie sau platformă; 3. ~ dublu [ascenseur double; Doppelaufzug; double lift; kettos felvono; flBOftHoă no/ţ'beM-hhk], care acfionează concomitent două cabine sau platforme, etc., astfel încât, când într’o parte a pufului (turnului), etc. euna urcă, a doua să coboare în cealaltă parte; 4. ~ multicelular [patenotre; Paternosterauf-zug; paternoster lift; pâternoszter; HQpHH, 9Jie-BaTOp, naTepHOCTep]: Ascensor cu bandă rulantă, cu un număr mare de platforme, folosit în clădirile cu circulafie mare, atât pentru persoane, cât şi pentru mărfuri. Banda serveşte de obiceiu pe o parte la urcare şi pe alta la coborîre (fig. 271). Sin. Paternoster. Din punctul de vedere al construcfiei, deosebim: 5. /v cu cabină sau colivie [ascenseur â cabine, ascenseur â cage; Fahrstuhlaufzug; lift; fulke-felvono; no/ţTbeM-HHK-Ka6HHa, KJieTb]: Ascensor în care sarcina este ridicată cu o cabină (ascensor de persoane) de diferite dimensiuni, după scopurile urmărite (de ex. : în spitale,pen-tru un pat sau targă cu însoţitor), sau prin construcţii mai simple (colivii) pentru transportul anumitor mărfuri, etc.; 6. ~ cu platformă [as- censeur â plate-forme; Platt-formaufzug; platform lift; sik felvono; IIOfl'beMHHK-IIJiaT-4>opMa], cu platformă (fără perefi laterali) pentru mărfuri, la care toate organele ascensorului Sunt situate Fig. 271. Ascensor într'un spafiudedesubtul celui multicelular, rezervat pentru cursa utilă. 7. ~ în consolă [monte-charge â pofence; Ausleger; crane beam; darukar; KpOHfflTeHHO-BblH no/ţ'beMHHK], pentru urcat mărfurile în silozuri, în magazine mari, etc., sau pod având un braf orizontal susţinut cu contrafişă pe un stâlp, pe braf fiind discul sau roata asupra căreia se acfionează cu un cablu rulant pentru ridicare; 0 După felul în care e acfionat ascensorul, deosebim: s. ~ acfionat cu abur [ascenseur â vapeur; Dampfaufzug; steam drive lift; gozfelvono; nap0B0H no$TE>eMHHK]: Ascensor acfionat de o maşină cu abur; este pufin întrebuinfat, neavând suplefa necesară cerinfelor funcţionării unui ascensor şi fiind neeconomic; 9. ~ acfionat cu mâna [monte-charge ma-noeuvre â Ia main; Handaufzug; hand drive lift; kezi felvono; pyHHOâ IIOfl'beMHHK], a cărui platformă sau colivie suspendată prin cabluri sau lanfuri e acfionată cu mâna direct sau printr'o transmisiune cu roti dinfate; 10. ~ acfionat prin curele [ascenseur â commande par courroies; Riemenbetriebaufzug; belt drive lift; szijhajtâsos felvono; peMeHHOH no/ţ'b-eMHHK]: Ascensor acfionat de un arbore de transmisiune prin curele; 11. ~ cu piston [ascenseur â piston; Stempel-aufzug; piston drive lift; dugattyus felvono; nopiHHeBOfi nofl'beMHHK], Ia care sarcina este mişcată pe piston. In cazul ascensoarelor cu cabină pe piston, legătura dintre cabină şi piston se face foarte solidă, şi chiar se trece prin toată lungimea pistonului o ancoră care se înşurubează Ia platforma cabinei; 12. ~ electric [ascenseur electrique; elek-trischer Aufzug; elecHcal lift; villamos felvono; 9JieKTpPîHeCKHH ITOfl'bgMHHK]: Ascensor la care acfionarea se face prin motoare electrice; 13. ~ hidraulic [ascenseur hydraulique; hy-draulischer Aufzug; hydraulic lift; hidraulikus felvono; rH£paBJiHHe.CKHH nofl'beMHHK]: foloseşte apa sub presiune care acfionează asupra unui piston. — Un ascensor hidraulic poate fi: 14. ~ acfionat direct [ascenstsur â commande directe; unmittelbar angetriebener Aufzug; lift with direct mampulati#n; kozvetlenhajtâsu felvono; * no/ţTbeMHHK c npHMoă nepe/ţaneH], dacă sarcina e ridicată direct de piston, cilindrul fiind vertical, iar cursa pistonului egală cu înălţimea de ridicare a sarcinii; 15. ~ acfionat indirect [ascenseur â commande indirecte; mittelbar angetriebener Aufzug; lift with indirect manipulation; kozvetett meghajtâsu felvono; no/ţ'b&MHHK C KQCBeHHoM nepe/ţaneH], dacă mişcarea pistonului este transmisă prin cabluri sau prin alte organe de tracfiune asupra sarcinii. Aparatul de ridicat poate fi vertical sau orizontal, aşezat în interiorul sau exteriorul pufului, iar cursa lui poate fi într'un raport oarecare cu aceea a sarcinii. ic. Ascheim-Zondekr reacfia ~ [reaction d'A.-Z.; A.-Z.'sche Reaktion; A.-Z.'s reaction; A.-Z.-fele reâkcio; peaKIţHH AcxeHM-3oH-flena]. Chim. biol.: Reacfie pentru diagnosticul sarcinii femeilor. Se injectează urina de cercetai Ia şoareci-femele impubere. Reacfia se consideră pozitivă când, după sacrificare, se con- 209 iie continuă. stată desvoltarea foJiculelor animalului de experienţă. 1. Aschenbrenner, camera V. Camera Aschenbrenner. 2. Aşchiefeclat, copeau; Span; splinter, turning; torgâcs; onHjioK, ockojiok, 06pe30K, mena, CTpymKa]: Părticică cu muchii ascuţite, aderenta parfial sau desprinsă dintr'un material sub o acfiune mecanică sau sub acfiunea intemperiilor. — In cazul prelucrării mecanice* distingem următoarele elemente principale: unghiul libera), unghiul de ascufire (p), unghiul de aşchiere (y), Fig. 272 \ h unghiul de taiere . (&), unghiul de forfecare (pi), adâncimea de tăiere (f), grosimea aşchiei (fi), planul de rupere (c-d)„ fafa de tăiere (a-b). V. sub Cufit. Se deosebesc următoarele forme de aşchii: a. ~ continuă [copeau conţinu; Fliefjspan; turnings; folytonos forgâcs; HenpepblBHblft, cnJlOGiHOH oiihjiok], formată la vitesă mare de tăieref adâncime mică şi unghiu de aşchiere (y) cuprins între 10 şi 30° (fig. 272). Tăierea se face cu apăsare mai mică şi cu variafii mai mici de temperatură, iar suprafafa prelucrată e netedă. Cu cât materialul e mai plastic;, cu atât se formează mai repede aşchia continuă; 4. ^ de forfecare [copeau de cisaillement; Scherspan; shearing splinter; nyiro forgâcs; HOHC-HHHHblH OIIHJIOK], de transiţie între aşchia de ruptură şi cea continuă. Tăierea se face sub un unghiu de aşchiere (y) / ^ până la 17 °, şi adâncime de tăiere (f) mică. Suprafafa prelucrată este relativ netedă. Distanfa dintre Fig 273. Aşchie de forfecare, două plane de .ruptură succesive este mai mică decât la aşchierea de ruptură (fig. 273); 5, ~ de ruptură [cor peau de rupture; Rei^ span; drawing splinter; szakadâsi forgâcs; no-JIOMOHHblH, paapbIBHOă OIÎHJIOK], formată prin ruperea şi îndesarea materialului. Unghiul de aşchiere (y) e cuprins între 0 şi 10°. Aşchiile sunt u- A ♦ - . i « i ! w,. . 274. Aşchte de ruptura, sub forma de bucafi, iar suprafafa piesei prelucrate e neregulată. La materialele mai casante, aşchia e fărâmicioasă, iar ^17° Adâncimea de tăiere , unghiul de aşchiere poate merge până la 30° (fig. 274); 6. ~ vifgulă [copeau virgule; Kom-maspan; comma sha-ped cutting; vesszo forgâcs; OIIHJIOK B (|)OpMe 3anHTOH], în formă de virgulă, produsă de un singur tăiş al unei freze cilindrice (fig. 275). 7. Aşchiere [action. de detacher des copeau x; Zerspannung; splintering; apritâs; OTKajibiBamie, CTpy-raHHe]: Tăierea de Fig. 275. Aşchie virgulă, f) adâncimea de frezare; S) arcul de atac;q>') unghiul de a-tac; q>’) unghiul instantaneu al dintelui; Sz) avansul pasului d:intelu:i; v) vitesa de înaintare a piesei; d) diametrui frezei. aşchii dintr'un material, în scopul de a i se da forma necesară folosirii. 8. Ascofruct [organe de fructification des as-comycetes; Fruchtkorper der Ascomyceten; asco-phore; aszkomicetesek termekenyito testei; aCKyC, opraH. pa3MHOHceHHH cyMHaTbix rpH6oB]« Bot.: Organ de fructificare al ciupercilor din clasa, as-comicetelor. Se fbrmează în urma procesului de înmulţire sexuată. 9. Ascomicete [ascomycetes; Schbuchpilze, Askomyceten; ascomycetes; aszkomicetesek; acKOMHiţeTbi, cyMHaTbie rpn6bi]. Bot: Clasă de ciuperci cu hife septate, caracterizată prin modul lor special de reproducere, pe cale sexuată* prin ascâ, formaţiune care confine doi, patru, dar de obiceiu opt sporf (ascospori). Cele mai importante ascomicete, conţinând de obiceiu câte opt ascospori, sunt speciile genurilor Peiiza, Taphrina, Morchella, ca sbârciogul (Morchella eseu lenta L), Tuber, trufa neagră sau de Perigord (Tuber melanosporum Vittadini, sin. Tuber cibarium Corda), trufa aibă (Choiromyces meandriformis Vittadini) din familia terfeziaceelor, etc-, Aspergillus sp. (periodic prin asce), Penîcillium sp. (excepfional prin asce). Familia zaharomicetaceelor (levurile, drojdiile) are câte patru ascospori. Familia erisifaceelor câte 1-’-2 sau mai mulfi. Dintre ciupercile enumerate, aspergilaceeile, penicilaceele şi levurile se mai pot înmulfi şi pe cale vegetativă, adică asexuat, prin înmugurire, conidii, organe cu spori externi (spre deosebire de asce, Ia cari sporii sunt interni), prin conidii cu membrană fină (oidii) sau cu membrană groasă (geme). 10. Ascorbicr acid ~ [acide ascorbique; As-corbinsâure; ascorbic acid; ascorbin sav; aCKop-doBan KHCJIOTâ], Chim. V. Vitamina C. 11. Ascospor .[ascospore; Ascospore; ascospore; askosporâk; âCKOCnopa]. Bof.: Spor caracteristic pentru ciupercile ascomicete. Se formează în interiorul organului numit asca (endospor). D,e 6bi-ceiu se găsesc câte opt ascospori într'o ascâ. 12. Ascuţit [aigu; spitz, scharf; pointed, sharp; eles, hegyes; OCTpOKOHe^HblH, 3aoCTpeHHbIHj. Geom., Tehn*: 1. Cu vârf. —2. Cu creastă. 210 1. Ascult, unghiu ^ {angle aigu; spitzej Winkel; acute angle; hegyes szog; OCTpblft yrojl], Geom.î Unghiu mai mic decât unghiul drept. 2. Ascuţitoare [affuteuse, affiloir; Schleifvor-richtung; hone, whetstone, sharpener; elesito, hegyezo kdszoru; TOHHJIbHblft CTaHOK, TOHHJÎKa, TOHHJIO], Tehn.: Unealtă, aparat sau maşină pentru ascuţit uneltele tăietoare noi sau uzate (cuţit, burghiu, foarfeci, răzuitoare, etc.) astfel ca, prin polisare, unealta să capete unghiurile, de tăiere corectate. De obiceiu are un mecanism care poartă piatra de polisor şi alt mecanism care dă uneltei poziţia şi mişcările necesare. s. ~ de ofel [affiloir; Ziehklingenstahl; steel whettîng machine; acelelesito; CTaJlbHOe TO~ SHJIO]. Silv.: Unealtă pentru ascuţirea razui-toarelor prin apăsare pe muchie, până se formează „aţa". Constă dintr'o tijă de ofel foarte dur, de formă cilindrică sau ovală, fixată sau nu într'un mâner de lemn. 4. Ascufitor [affuteur; Schleifer; sharpener; koszdrus, szerszâmelesito.; TOHHJlbllţHK] : Per- soana care ascute uneltele tăietoare. 5. Asecare, instalaţie de ~ [installation d'assechemenţ, installation de drainage; Aus-trocknungsanlage, Trockenlegungsanlage, Eptwăs-serungsanlage; drainage system; viztelenites, lecsapolâs; BOAOOTBOflHaE ycTâHOBKâ]: Instalaţie pentru îndepărtarea apelor de infiltraţie cari ar dăuna unei construcţii. 6. Asediu [siege; Belaqerung; siege; ostrom-iâs; oca^a]. Tehn. mi!.: Operaţiune militară de împresurare a unei cetăţi, spre a o cuceri. 7. Aseismică, regiune ^ [region aseismique; aseismisches Gebiet; aseismic region; aseis-mikus terulet; aceycMHHHaH odjiacTb], Geoi: Regiune a scoabei terestre în care nu se produc cutremure de pământ. Sin. Regiune asismică, 8. Asemănare [simifiiude; Âhniichkeit; simi-fitude; hasonlosâg; CXGgCTBO, no/ţodne]. Geom..' Asemănare între doua plane: colineaţie afină particulară care păstrează valoarea unghiuriJor şi deci rapoartele dintre segmenta. Planele fiind raportate la sisteme de coordonate cartesiene ale căror axe se corespund prin asemănare, ecuaţiile corespondenţei sunt*, x — ax, y = ay. Este o colineaţie între două plane, care transformă punctele ciclice ale unuia în punctele ciclice .ale celuilalt. — Asemănare între două spaţii: colineaţie afină între două spaţii, care păstrează unghiurile şi deci rapoartele dintre segmente. Spaţiile fiind raportate la sisteme de coordonate cartesiene ale căror axe se corespund prin asemănare, ecuaţiile corespondenţei sunt: x ~ ax\ y' ~ ay \ z — az. Este o colineaţie între două spaţii, care transformă cercul imaginar dela infinit al unuia dintre ele în cercul imaginar dela infinit ai celuilali ». Asemenea [semblable; ăhnlich; similar; hasonlo; no#o6HbiH cxo/ţHblH], Geom.: 1. Calitatea a două figuri de a avea unghiurile lor corespunzătoare egale sau de a avea iungîrruie loH omologe sunt proporţionale — adică în acelaşi raport k — şi deci ariile omologe în raportul k*, iar volumele în raportul k8. — Două triunghiuri sunt a-semenea dacăau două perechi de unghiuri egale, cuprinse între perechi de . laturi proporţionale, sau toate laturile respective proporţionale (fig. 276). Doua po- ligoane sunt ase- Fi9- m- Triunshiuri «•">•«••• menea când pot fi desfăcute în acelaşi număr de ' triunghiuri ase- C menea şi aşe- \ zate asemenea A-••*——*P a p (fig, 277). — 2. V-----—J Două mulţimi or- Fig 277 Po|jgoane asemenea. donate A şi B se numesc asemenea când există o aplicaţie biunivocă b « j(a), a = /-1 {b), (a € A, b € B)t astfel încât a C ^ să implice f(a) C Aaî)> 10. Aserfiune [assertion; Behauptung; asser-tion; âllitâs; yTBepîK/ţeilHe]. Log.; Punerea ca adevărată a unei propoziţii, indiferent dacă e afirmativă sau negativă. Aserţiunea se notează în logistică prin simbolul H, care nu e un simbol primitiv al Logicei. 11. Aservire. Elf. V. sub Aparat de comandă. 12. Aşezare [affaissement; Setzma^; settling; ulepedesi mertek; oce/ţatrae, onyCKaHHe]. Ind. cimt.: Deformarea în sens vertical, care se observă 1a betonul turnat într'o forma troriconici având baza mică de 10 cm, baza mare de 20 cm şi înălţimea de 30 cm, după ce se ridică forma. După această deformare, exprimată în cm, se apreciază consistenţa betonului. is. âsfaJIn. ExpL: Exploziv de mineif format din clorat de potasiu, azotat de potasiu, sulfat de potasiu şi tărâţe. 14. Asfalt [asphalte; Asphalt; asphalt; aszfalt; ae<|)ajibT (dmyM)]: 1. Ind. pefr., Mineral. V. Asfalt natural. — 2. Ind. pefr. V. Asfalt de petrol. — 3. Drum.: îmbrăcăminte rutieră confecţionată dintr'o bitumină asfaltică sau din beton asfaltic. 15. ~ bătut [asphalte dame; Stampfasphalt; compressed asphalt; csomoszolt aszfalt; yiIJIOT-HeHHblH actjbajlbT], Drum.: Îmbrăcăminte rutieră obţinută prin aşternerea pe şosea a unui strat (în grosime iniţială de â’^IOcm) de pulbere (pudră) asfaltică (rezultată din măcinarea rocelor asfaltice cu un conţinut de cca 9°/o bitum), încălzită în prealabil la 130° şi îndesată printr'o pilonare energică, cu maiurî de mână sau mecanice. Indesarea se desăvârşeşte prin circulaţie. Este rezistentă, dar foarte alunecoasă (derapantă). Sin. Asfalt comprimat. 1. Asfalt cilindră! [a sp hal te cylindre; Walzas-phalt; rolled asphalt; hengerelt aszfalt; npo-KaTaHHWH, Bajibi^OBaHHbiH acaJIbT-naK]: Produs obfinut prin disolvarea asfaltului 211 în so>lvenfi. Este amestecat întotdeauna cu uleiuri sicative, răşini naturale sau sintetice, mai rar cu latex sau cauciuc brut. 0. ~ lacustru [asphalte lacustre; Seeasphalt; lacustraI asphalt; tavi aszfalt; 03gpHbliî aC(|>aJIbT]: Amestec natural de bitum asfaltic cu materiale minerale foarte fine. Se găseşte în insulele An-tiile, în Bermude, etc.f şi este întrebuinfat în asfaltaj. 10. ~ moaie [asphalte mou; Weichasphalt; soft asphalt; lâgy aszfalt; MHrKHă aC(J)aJlbT]. Ind. pefr. V. Răşini asfaltice. 11. ~ natural [asphalte; Asphalt, Erdpech; natural asphalt, mineral pitch; termeszetes aszfalt; HaTypajibHbiH acd[>ajibT]. Ind. petr., Mineral.: Amestec complex de hidrocarburi superioare polimerizate, oxidate parfial, bogat în compuşi c«-r sulf şi azot. Confine 67**,88%C, 7•••10% H, 2-,23% O, 1 ••*3% S şi 2-:5%N. Gr. sp. 1,1 •••1,3; duritatea 2; p. t, 70--:100o. Amorf, solid sau semi-solid vâscos, brun închis până la negru, cu sau fără luciu sticlos, cu spărtură concoidală. E un produs natural care se găseşte în regiunile petrolifere degradate şi impregnează roce calcaroase sau nisipuri. Se cunosc numeroase varietăfi ca: albertit, asfaltit, gil-sonit, grahamit, asfalt de Trinidad, etc. Se întrebuinfează ca material izolant, la construcţia şoselelor, a drumurilor, străzilor, pavajelor bituminoase, etc. 12. ~ tare [asphalte dur; Hartasphalt; hard asphalt; kemeny aszfalt; TBep/ţblă aC(|>aJlbTj. Ind. pefr. V. Asfaltene. 13. ~ turnat [asphalte coule; Gufjasphalt, Schmelzasphalt; cast asphalt; ontott aszfalt; JlHTblft ac(|)ajibT]. Drum.: 1. Beton asfaltic, compus din pietriş, nisip, filer şi 8***10% bitum, preparat la cald, folosit ca îmbrăcăminte rutieră, fiind dela început compact şi impermeabil. Se aşterne fierbinte pe şosea,, în straturi de 2 cm Ia trotoare şi 3 cm în partea carosabilă, şi se întinde cu o drişcă de lemn. Se mai poate confecţiona şi din roce asfaltice (cu un confinut de 12*”14% bitum) măcinate şi topite împreună cu agregatele. — 2. Amestec de asfalt şi pietriş mărgăritar în proporfiunea de 40% asfalt la 60% mărgăritar, întrebuinfat în construcfii sub formă de straturi izolante turnate la cald. 14. ~ turnat dur [asphalte coule dur; Hart-, guljasphalt; hard cast asphalt; ontott kemeny-aszfalt; TBep/ţbift jiHTblH aC(|)ajlbT]. Drum.: Asfalt turnat obişnuit, la care pietrişul de râu este înlocuit prin piatră spartă dură, de obiceiu split mărunt de bazalt. Are o durata de 15”*.25 ani şi poate suporta un trafic de 2000 •••3000 tone pe zi. is. pudră de ~ [poudre d'asphalte; As-phaltmehl; asphalt powder; aszfaltliszt; act|)ajlb-TOBblS nopomoK]: Pulbere foarte fină, obfinută prin măcinare, în mori speciale, din rocă asfaî-iică (calcaroasă) cu un confinut de 6 • • * 13°/o bitum, folosită la confecfionarea îmbrăcămintelor rutiere de asfalt bătut (comprimat). 144» 212 î. Asfaltare [asphaitage; Asphaltierung; as-phalting; aszfaltozâs; acc})aJlbTHpOBaHHe]. Drum.: Operaţiunea prin care se realizează aşternerea unei îmbrăcăminte asfaitice pe suprafaţa unei şosele, a unui troţoar, etc. Sin. Asfaltaj. 2. Asfaltare, procesul de ~ [asphaitage; Asphaitage, Asphaltierung; asph'alting; aszfal-fozâsi eljârâs; aC(|>a JIbTHpOBaHHe]: Fenomen In urma căruia bitumul, datorită variaţiilor diurne de temperatură, îşi modifică starea fizică şi capătă o mişcare de ascensiune, acoperind sau învelind pietrele cu cari este pus în contact. s. Asfalfene [asphaltenes; Asphaltenen; as-phaltenes; aszfaltenâk; ac4>ajii>T3Hbl]. Ind. pefr.: Compuşi prezenţi în asfalturi, în păcură sau în uleiuri grele, mai ales în cele provenite din cracare. Iau naştere şi prin încălzirea îndelungată a uleiurilor minerale în contact cu aerul. Sunt substanţe de compoziţie complexă, colorate în brun închis până la negru, nefuzibile, insolubile în fracţiuni uşoare de petrol (eter de petrol, benzine), dar solubile în benzen, în cloroform, tetraclo-rură de carbon şi sulfură de carbon. Reprezintă produsul separat din uleiuri grele distilate, pacuri, asfalturi,, etc., când sunt tratate cu un exces de benzină normala. Sin. Asfalt tare. 4. Asfaltic [aşphaltîque; bituminos, asphaltisch; asphaltic; aszfaltos; ăC(|)ajlbTOBbiil], Drum.: Calitatea unui macadam, a uriui beton sau covor, în general a unei îmbrăcăminte rutiere, de a fi confecţionată cu un liant asfaltic (bitum asfaltic). 5. ciment ~ [ciment aşphaltique; Asphalt-zement; asphaltic cement; aszfalt-cement; ac-(J)aJlbTOBblH iţeMeHT], Drum.: Amestec cu bază de bitum asfaltic, preparat special din punctul de vedere al calităţii şi al consistenţei, pentru a , putea fi întrebuinţat imediat la confecţionarea unei îmbrăcăminte asfaitice. Denumirea este folosită în special de Americani (asphaltic cement). 6. Asfaltică, rocă ~ [roche aşphaltique; Asphaltgestein; asphaltic rock; aszfaltkozet; rop-Hafl acajibTOBaa nopo/ţa]: Rocă (calcar, gresie, etc.) impregnată în mod natural cu bitum asfaltic. V. şi Asfalt de rocă. 7. Asfalfite [asphaltites; Asphaltiten; asphal-tites; aszfaltit; ac<|>aJlbTHTH]. Pefr.: Bitumene înrudite cu asfaltul, amorfe,, cu o spărtură con-coidală şi cu luciu de smolă. Au gr. sp. 1***2 şi duritatea 2***3. Se prezintă sub forma de filoane şi vine. Conţin, în cantităţi apreciabile, vanadiu, sub formă de V2S5 (în patronit, care esfe un minereu apreciat al acestui metal). Se întrebuinţează în industria lacurilor (şi anume varietăţile răşinoase şi uşor solubile), ca izolant, şi în tehnica reproducerilor grafice. Produsele cu mult vanadiu se exploatează pentru extragerea acestui metal, necesar la fabricarea oţelurilor cu vanadiu. 8. Asfaltogen [asphaltogene; Asphaltogen; asphaltogen; aszfaltogen; CIIHpTOBOfi SKCTpaKT H3 acc|)aJlbT3HOB]. Ind. pefr.: Extract alcoolic din asfaltene. •. Asfalfogenici, acizi ^ [acides asphaltogâ-niques; Asphaltogensăuren; asphaltogenic acids; aszfaltogen savak; ac 2. C/c. e.; Asimetrie prezintă o distribufie al cărei coeficient de asimetrie: Y=VPi © diferit de zero, unde pt esfe unuî din coeficienţii pearsonieni: Pt — şi fiind momentele de ordinul 2, respectiv 3. — 3. Chim.: Lipsă de simetrie, de Care sunt susceptibile moleculele cu cel pufin patru atomi, nu tofi identici între ei, dispuşi astfel în spafiu, încât sa poată forma configurafii cari să nu fie superpozabile cu atomii egali respectivi, când coincid doi câte doi. Substanfele compuse din molecule de un singur tip de asimetrie — sau dintr'un amestec în părfi inegale, de molecule de tipuri de asimetrie diferite — pot prezenta activitate optică (v.). Prezintă activitate optică, datorită asimetriei moleculare., compuşi ai cobaltului, ai cromului, fierului, rodiului, platinei şi iridiului, iar dintre substanfele organice cele cari au în moleculă ca atom central asimetric carbonul, şi în cazuri particulare azotul, sulful, seleniu!, siliciul şi sta ni ui, legaţi de radicali organici, tofi diferifi între ei (v. sub Isomerie). —- 4. Arh.: Dispoziţie a unei compoziţii arhitecturale care nu prezintă nicio axă fafă de care părfi Ie componente să fie dispuse simetric. 8. Asimilabil [assimiîable; assimilierbar; assi-milable; aszimilâlhato, âthasonulhato; yCBaH-BaeMblil]. Ind. alim.: Calitate a unui produs pe care viefuitoarele îl pot transforma parţial în substanfa vie a corpului lor, şi deci poate servi pentru a le nutri. 9. Asimilare [assimilation; Assimilation; assi-milafion; aszimilâlâs, âthasonulâs; yno^odJieHne]. Petr.: Fenomenul de absorbire, prin disolvare sau prin reacfie chimică, a unui fragment din roca înconjurătoare, de către o masă magmatică topită, luând naştere, în locul fragmentului străin, o enclavă de compozifie mineralogică uneori aberantă (rocă hibridă). 10. Asimilafie [assimilation; Assimilation; assi- milation; aszimilâlâs, âthasonulâs; yCBOeHHe, acCHMHJiHLţHH]: Absorpfia şi integrarea sub- stanfelor nutritive într'un organism. Asimilarea carbonului din regnul animal poate fi făcută, în principal, de organismele (plantele) cari confin clorofilă, celelalte plante şi animalele fiind de- 214 pendente de primele tn procesul de obfinere a substanfei organice. 1. Asimptote [asymptote; Asymptote; asymp-iote; aszimtota; aCHMnTOTa]. Geom.: Dreaptă asociată astfel unei ramuri a unei curbe, al cărei domeniu de existentă con)ine regiunea dela infinit, încât distanta dela un punct al ramurii de curbă la asimptotă, măsurată paralel cu o direcţie' distinctă de a asimptotei, să admită o limită nulă, când punctul se deplasează pe* curbă tinzând spre domeniul dela infinit. In cazul unei curbe algebrice, asimptota apare ca tangentă la curbă într'un punct al ei dela infinit, daca acest punct este simplu şi real. 2. Asimptotică, linie V. Linie asimptotică, s. Asincron [asynchrone; asynchron; asynchro- nous; aszinkrdn; aCHHXpOHHHă]: 1. Mersul unei maşini în afară de sincronism (în qeneral în subsincronism). — 2. V. sub Maşină electrică asincronă şi motor electric asincron «. Asismică,regiune ~.V.Aseismică,regiune s. Asiză [assise; Steinlage; course; falretegzes; aCH3a], Arh., Cs.rRând său strat orizontal de material (piatră, că- Fig. 278. Trei asize,c2e cărămizi. rămidă, mortar, etc.) în construcţia unui zid (fig. 278). 0. Asmafuchiu [cerfeuil; Gartenkerbel; chervil; turbolya; KanpH$OJiHH]. Agr.: Anfhriscus cere-folium; familia umbeliferelor. Plantă erbacee, condimentară; creşte SO'^O cm înălţime. Se cultivă pentru uzul culinar, ca verdeafă aromatică plăcută. Se înmulfeşte prin seminfe, semănate direct. 7. Asociaţia Generală a Inginerilor din România (A. G. I. R.). Asociafie cu caracter profesional având drept scop: Promovarea intereselor profesionale ale inginerilor români. ♦ Promovarea tehnicei şi ridicarea nivelului pregătirii tehnicienilor pentru a corespunde nevoilor desvoltării economice a fării. Cercetarea problemelor interesând economia generală a fării printr'un studiu ştiinfific şi raţional. Orientarea activităţii membrilor săi pentru o justă integrare a lor în desvoltarea economică a fării. Stabilirea raporturilor de colaborare cu cele-* lalte categorii de tehnicieni, precum şi cu asociaţiile similare de ingineri şi tehnicieni din străinătate. încurajarea raporturilor colegiale între membrii Asociafiei şi arbitrarea diferendelor profesionale sau a celor în cari competenta tehnică este necesară. Organizarea tehnicienilor din R. P. R.f pentru a înfăptui scopurile Asociafiei. Sediul centrali al Asociafiei este în Bucureşti. Asociafia are şi cercuri regionale în diferite oraşe ale fării. e. Asociaţia [association; Assoziation; association; târsulâs; accoiţHâlţHH}. Mat: Corespondenta dintre două sau mai multe’entităfi, în vir- tutea unei reiafii stabilite între ele. Ex.: Asociafia după rşgula burghiului drept, , dintre sensul pozitiv de rotafie şi sensul pozitiv pe axa instantanee de rotafie (fig. 279), ^ v e. Asociaţie, coeficient J de ~ [coefficient d'associa-tion; Âssoziafionszahl; association coefficient; asszociâ- Fig. 279. Asociaţia ci6stenyezo;K09(|><|>HIţHeHT sensurilor pari fi v« aCCOIţHarţHH]. Gradul de *»p3 regulă burghiu- legătură între două. mă- lui «frept. rrmi se poate măsura în mai multe feluri prin diferi>fi coeficienfi: de asociafie (Yule), de contin-genfă (Pearson), de corelajie, etc. Coeficientul de asociafie al lui Yule reprezintă gradul de legătură între două mărimi drstincte A şi B; are expresiunea, _(/4B)(aŞ)-(AmBa) Q _(4J)(d» + (i4p)(fl.) în care .parantezele reprezintă numărul de elemente cari posedă cele două mărimi atribuite, şi anume (AB) este numărul de elemente cari au atât atributul A cât şi atributul/?, iar a==r»on A şi Ş =non B. aşa încât, de ex. (v4p) este numărul de elemente cari au atributul A dar nu atributul B. Numărul total de elemente este N = (A)+(*)^B-+(ff. io. Asociafie de tip cliimatic [association de type climatique; Pflanzengesellschaft klimatischen Typus; climatic type plant association; klimâtikus târsulâs, klimâtikus csoporfulâs; KJlHMaTHHeCKaH acCblţHaiţHfl paCTeHHă]. Agr.: Comunităfi mari de plante, caracteristice unui tip climatic care, la rândul său, a determinat formarea unui anumit tip zonal* Ex.: asociafiile de graminee spontane, specifice climatului de stepă pe solul brun deschis; pădurea de conifere, specifică climei umede şi recif pentru solul denumit podzol schelet. ti. ~ de tip edafic [association de type 6da-phique; Pflanzengesellschaft edaphischen Typus; edaphic type plant association; talajtârsulâs; SAa^H^ecKan accoiţnaiţHH pacTeHHă]. Agr.: Asociaţii mai mici de plante^ din interiorul zonei mari climatice, determinate de modificările solului, ale expozifiei, de roca mamă, etc. t*. Asociafie în paralel a elementelor de circuit electric. V. Legătură în paralel a elementelor de circuit electric. îs. ~ în serie ‘a elementelor de circuit electric. V. Legătură în serie a elementelor de circuit electric. * 14. ~ în serie paralei a elementelor de circuit electric. V. Legătură în serie paralel a elementelor de circuit electric. îs. Asociafie moleculară [association molecula ire; mo lekulare Assoziation; molecular association; molekulâris kapcsolodâs; MOJieKyjIflpHaH accoiţHanHH]. Chim. fiz.: Grupare de două sau mai multe molecule identice cu valenfele principale saturate, datorită forţelor van der Waals. Gradul de asociafie, adică media numărului de molecule grupate, depinde de condifiunile fizice şi se poate determina prin măsurători fizice (tensiune superficială, crioscopie, etc.). Asociativitate [associativite; Assoziativitât; associativity; asszociâtivitâs; aCCOlţHaTHBHOCTb], Alg.i Proprietate a unei relaţii sau operaţiuni, repetată şi aplicată asupra unui şir de elemente, de a conduce la un rezultat independent de ordinea tn care se aleg dementele din şir sau se efectuează operaţiunile succesive. Ex.: adunarea şi Inmulfirea numerelor reale au proprietatea de asociativitate. Fiind dat şirul a, h>c, (<*+£)+ <:= 4 +(£ + c) şi [ab) • c—a * (bc). Relaţiile,, legile, operaţiunile cari se bucură de asociativitate se numesc asociative. s. Asolament [assolement; Fruchtfolgeî crop rotation; forgo; ceB00(50p0T], Agr.: Tehnica împărţirii terenului cultivat în atâtea sole (v.) câte plante sau grupuri de plante se cultivă şi a repartiţiei, pe fiecare solă, a unei plante sau grup de plante cultivate. s. Asparagic, acid ~ [acide asparti- que; Asparaginsâure; aspartic acid; aszparâgin sav; acnaparHHOBan KHCJxoTaj, Chim..* HOOC—CHta—CH—COOH Acid amino-succinic. I Aminoacid bibazic NH2 obţinut prin hidroliza proteinelor; ia parte, probabil, la sinteza amino-acizilor din organism prin reacţii de fransami-nare: cedează azotul său unor acizi cetonici, cari trec astfel în amino-acizi. îşi reface apoi molecula, printr'o reacţie de aminare directă, fiind, împreună cu acidul glutamic, singurii amino-acizi cari au această proprietate. Intră în proporţie de cca 1% în gliadina şi în glutenina cerealelor. 4. Asparagini [asparagine; Asparagin; aspa-ragine,* aszparâgin; acnapaTHH], Chim.: Amida acidului asparagic. Se obţine prin hidroliza enzi-maticâ a proteinelor. Se găseşte însă şi liberă în plante, de ex. în sparanghel, unde serveşte, probabil, Ia constituirea proteinelor. 5. Asparaginază [asparaginase; Asparaginase; asparaginase; aszparaginâzis; acnaparHHa3a]. Chim. biol.: Enzimă specifică', prezentă în organismul animal, în plante şi bacterii. Prin hîdro-liză, asparaginaza descompune /-asparagina în a-moniac şi acid /-asparagic. Face parte din clasa hidrolazelor, grupul amidazebr. 6. Aspartază [aspartase; Aspartase; aspartase; aszpartâzis; acnapTa3a].Chim. biol.: Enzimă vegetală care catalizează adifia amoniacului la molecula acidului fumărie, dând naştere acidului asparagic. 7. Aspecte [aspects; Aspekten; aspects, ap-pearances; helyzetek; acneKTbi, BH/ţbi], Astr.: Diferitele poziţii opuse ale Soarelui, ale planetelor şi sateliţilor, aşa cum apar de pe Pământ. Se deosebesc: a) conjuncţia, b) opoziţia, c) cua-dratura, d) aspectul trigonal (semn astronomic A) — când cele două astre sunt situate faţă de Soare cu diferenţa de longitudine de 120°, e) aspect hexagonal (semn astronomic ) — când cele două astre sunt situate faţă de Soare cu o diferenţă de longitudine de 60°. V. Conjuncţie, Opoziţie, Cuadratură. 215 8. Aspergilacee [aspergillacees; Aspergilla-ceae; aspergillaceaej aspergilâceâk (peneszek); acneprHJiJiaiţeH (iuiecHeBbie rpirâKH)}: Mucegaiuri superioare cu miceliul format din hife ramificate şi septafe. In cazuri rare, hifele se împart în oidii (Penicillium camemberti) sau formează geme. Genuri mai importante: Asper-gilius, Citromyces şi Penicillium. Distincţia dintre genuri constă în morfologia aparatului conidian. 9. Aspergillus [aspergillus; Aspergillus; aspergillus; aspergillus (penesz); acneprHJlJiyC]: Mucegaiuri superioare, cu aparatul conidian neseptat, de obiceiu neramificat, cu vârful foarte umflat. Cuprinde următoarele specii mai importante, din punctul de vedere industrial: Aspergillus glaucus, A. niger, A. oryzae (fig.280 * • *282).Există şî specii patogene (A. fumigatus). 10. ^ niger. Mu-cegaiu foarte bogat în enzime. Este întrebuinţat în industrie pentru conţinutul său în tanază sau din cauza facul- Fig- 28°* AsPer9,,|,us glaucus. taţii lui de a produce acizii citric şi gluconic (fig. 281). Se întrebuinfează penfru dozarea biologică a potasiu lui şi fosforului din sol (Niklas) sau a cuprului (Mulder). Sin. Sterigmatocystiş ni-gra. 11, ~ oryzae. Mu-cegaiu termofil (25--400),foarte bogat în enzime diversa, în special în< ami'lază. Se întrebuinfează în industrie pentru prepararea takadiastazei, iar în Extremul Orient pentru prepararea unor băuturi alcoolice speciale (sake), (fig. 282). 12. Asperitate [a-sperite; Rauheit; roughness; evdes-seg, durvasâg; ÎKSCTKOCTb, rnep-maBOCTb]: Proprie- Fig. 282, Aspergillus oryzae. tatea unei fefe, considerată macroscopic, de a avea o rază de curbură principală care variază brusc sau discontinuu, cu Fig. 281. Aspergillus niger. 216 amplitudini de ordinul de mărime al dimensiunilor lineare ale porfiunilor între cari curbura îşi schimbă sensul — şi mici fafă de dimensiunile fefei. Prezenta sau absenta acestei proprietăţi depinde de mijlocul de observare sau de constatare a proprietăţii» şi de scopul la care este destinată fafa respectivă. In mecanica fluidelor, ridicăturile locale ale fetelor pereţilor se consideră că formează o asperitate în măsura în care nu ies din stratul limită. Ele provocă vârtejurile cari dau rezistenta de suprafaţă. 1. Aspersiune [aspersion; Spritzbewăsserung, kunstliche Beregnung; sprinkling, artificial rain; locsolo ontozes, mesterseges eso; HCKycCTBeH-Hblâ flOÎK^b, onpbICKHBaHHe]. Sin, Ploaie artificială. V. Irigafie prin aspersiune. 2. Aspiraţie [aspiration; Saugen; aspiration, suction; szivâs; BcacHBaHHe, oTcacbiBaHHe]. Tehn.: Procedeu de deplasare a unui fluid într'o conductă, respectiv dintr'un rezervor, prin micşorarea presiunii aerului din conductă, respectiv din rezervor, fafă de presiunea aerului atmosferic în contact cu fluidul. Depresiunea se poate crea printr'o vână de aer sau de abur de o anumită presiune, trecută printr'un ajutaj convergent. V. şi Tiraj artificial. s. ~ falsă [fausse aspiration; falsches An-saugen; false suction; hibâs beszivâs; JlOîKHOe BCacbIBaHHe, OTcacbiBaHHe], Mş.: Dacă presiunea care contribue la aspiraţie e mai mică decât tensiunea vaporilor lichidului dintr'o pompă, se produce o aspirafie de vapori, numită falsă, iar pompa se desamorsează. 4. conductă de V. sub Conductă. s. înălfime de V. Inălfime de aspirafie. rezistentă la V. Rezistenfă la 7. Aspirator [aspirateur; Absauger, Aspirator, Exhaustor; aspirator, exhaustor; felszivogep, ex-hausztor; aCHHpaTop, 3KcraycTep]: Aparat pentru aspirarea de fum, praf, praf industrial sau deşeuri de produse lichide, etc. Foloseşte pompe sau rofi cu palete acfionate electric sau mecanic, sau injectoare acfionate prin energia cinetică a unui fiuid, cari creează depresiunea ace-sară într'un anumit loc pe conducta de aspirafie. De obiceiu, pompele, rofile cu palete, etc. reglează şi debitul aspirat. Aspiratoarele se împart, după materialul de aspirat; de exemplu: 8. ~ de aer [aspirateur pour air; Sauger, Luft-sauger; air suction apparatus, air induction apparatus; levego-szivo berendezes; BeHTHJIfl-iţHOHHblH COcyH HJIH acnnpaTOp]: Aparat destinat a face vidul .într'o anumită încăpere. V. sub Pompa de vid, Exhaustor. s. ~ de cereale. V. Instalafie pneumatică de transport. io. ~ de gaze arse [aspirateur de fumee; Absauger von Rauchgas; flue gas aspirator; fust-gâznyelâ berendezes; OTCaCbIBaTejib eropeB-IIIHX ra30B]: Ventilator cu aspirafie pentru tiraj artificial; când aspiraţia se face prin conducte,! dintr'un anumit loc (de exemplu: gazele de ar- j dere de deasupra unui cuptor), aparatul se, numeşte exhaustor. Prin rotirea rofii cu palete se face şi refularea gazului. ti. ~ de lichide [aspirateur pour liquides; Saugpumpe; suction pump; folyadek szivo-keszulek; BCaCblBaKmţHit Hacoc] : Aparat pentru aspirarea lichidelor dintr'o încăpere şi eventual refularea în alte încăperi. V. sub Pompă de lichid, Injector, Sifon. 12. ~ de praf [aspirateur centrifuge de pous-siere; Kreiselentstauber; dust exhaustor; porszivo; nblJiecoc, acirapaTOp]: Carcasă de tablă cu roată cu palete, pentru aspirarea prafului. După felul de antrenare deosebim, de exemplu: îs. ~ electric de praf [aspirateur electrique; elektrischer Staubsauger; electrica! dust exhaustor; villamos porszivo; SJieKTpOlIbUîecOC]. Elf.: Aparat antrenat de un motor electric,, care serveşte la adunarea sau la scoaterea prin aspirafie a prafului. După funcfiunea de îndeplinit, de exemplu: 14. ~ de aerisire [aspirateur de ventilation; Luftungssauger; aerating apparatus; szellozteto legszivo; BCaCblBaiomHft BeHTHJIHTOp]: Partea superioară a dispozitivului prin care se face as-pirafia aerului pentru a se realiza înălfimea coloanei de aspirafie necesară penfru tirajul corespunzător debitului impus ventilatorului. După locul de unde aspiră, de exemplu îi 15. ~ de adâncime [aspirateur de profondeur; Tiefsau-ger; deep-well aspirator; melysegi szi-vattyu; rJiyOOHaCOC]: Aparat pentru extragerea dela mare adâncime a apei, a petrolului sau a altor «lichide. Constă dintr’o pompă a, pentru debitarea unui lichid antrenat într'o conductă b, care, trecând printr'un ajutaj convergent, Fig 283. Aspirator de adâncime antrenează fluidul (fig. 283). 16. Aspirator, tub V. sub Tub aspirator, Turbina Francis. 17. Aspirină. Chim., Farm.: Acid acetil-salicilic. HOOC —CeHâ —0~ CO —CH3. Se întrebuinţează în medicină pentru însuşirile sale antipiretice, antinevralgice şi analgezice (N. D.). îs. Aspru [rugueux, rude; rauh; rough; durva, erdes; mepinaBblg]: Calitate a suprafefelor cari prezintă asperitate (v.). E o calitate necesară a suprafefei căii unei şosele, pentru a împiedeca patinarea şi deraparea vehiculelor. 19. Assa foetida. Farm.: Gumă-rezină extrasă, prin acizi,, din rădăcinile diferitelor specii din genul Ferula din familia umbeliferelor. Granule - |-Supapă-c/apă ± Filtru brune-gălbui, cu miros caracteristic respingător şi cu gust amar. Antispasmodic, emenagog, vermifug. 1. Assilina [Assilina; Assilina; Assilina; Assi-lirîa; AcCHJlHHa]. Paleonf.: Foraminifer poros, cu }est ca Icaros, asemănător cu numuliţii. Prezintă o spiră vizibilă în exterior, granule şi pilieri. Seamănă cu un numulit, dar nu are spaţii mterlamelare. Este mai ales de vârstă luteţiană, dar se poate întâlni sporadic şi în Eocenuî superior. 2. Assmann, psihromefru ~ [psychrometre A.; A.»Psychrometer; A.'s psychrometer; A.-fele pszihrometer; ncHXpOMeTp AcCMaHHa], F/z.; Psihrometru perfecfionat, format dintr'un termometru cu rezervor uscat, un termometru cu rezervor umed şi un ventilator care aspiră aerul (a cărui stare higrometrică trebue măsurată) prin canalele în cari sunt montate termometrele. Se poate deduce — cu ajutorul diagramelor sau prin calcul, dacă se cunosc temperaturile celor două termometre aile psihro-metrului — gradul de saturaţie, umiditatea relativă, umiditatea aerului umed de cercetat (fig. 284). 3. Astackulfură [astacicul-ture; Krebszucht; astaciculture; râktenyesztes; BbipanţHBaHHe paKOB]. Pisc.: Creşterea raţională a racilor. 4. Âsfar. V. sub Pavilion 5. Asfafic [astatique; asta-tisch; astatic; âsztâtikus; aCTa-THtieeKH$]: Calitate a unui ac magnetic de a fi dispus astfel, încât sa fie în echilibru indiferent sub acţiunile ponderomotoare exercitate asupra lui de un câmp magnetic exterior în care e plasat (fig. 285). «. echilibru ~ [equilibre astatique; asta-tisches Gleichgewicht; astatic equilibrium; âsztâtikus egyensuly; aCTa-THnecKoe paBHOBecHe]. Mec..* Echilibrul indiferent al unui solid rigid sub acţiunea unui sistem de forte din cari fiecare îşi păstrează direcfia, sensul Fi9- 28S- Sls,em de ace şi punctul de aplicajie astahce. asupra coroului. Ex.: trei fbrte aplicate unui solid îşi fac echilibru dacă dreptele lor suport sunt concurente şi poligonul (triunghiul) respectiv al forţelor se închide. Aceste proprietăţi ale sistemului de trei forţe se menţin când se roteşte solidul, adică echilibrul e astatic, dacă triunghiul determinat de cele trei puncte de aplicaţie ale forţelor asupra solidului e invers asemenea cu triunghiul forţelor, 7. Aster. Aqr. V. Steluţă. s. Âsfereală [volige, voli’geage; Dachschalung, Bretterschaking; roof boarding; tetoboritâs, be- Fig. 284. Psihro-metru Assmann. * 217 deszkâzâs, beszindelyezes; KpOBSJIbHblH Hac-thji]. Cs.: îmbrăcăminte la partea superioară a unui acoperiş, pe care se fixează înVfelitoarea, constituită din scânduri subţiri alăturate. La acoperişurile de ţiglă sau de olane, îmbrăcămintea care susţine ţiglele, respectiv olanele, e formată dintr'o reţea de şipci, care e considerată, de asemenea, ca astereală (v. fig. sub Invelitoare). 9. Aşternut de cilindru de imprimare [blan-chetdedrap; Drucktuch, Druckzylinderbekleidung; blanket; nyomohenger bevonata; #eKeJIbHan odTHJKKâJ. Arte gr.: îmbrăcăminte elastică a cilindrului de presiune al preselor de imprimare. Se confecţionează din postav, din pânză cauciu-cată, carton, hârtie, etc. Pe ea se face şi se fixează potriveala. 10. Asterotzi [asteroîdes; Asteroiden; asteroids; âszteroidok; aGTepOH£bl]. Astr.: 1. Planete mici între Marte şi Jupiter, vizibile cu ajutorul telescopului astronomic. —■ 2. Corpuri cereşti micir ca aeroliţii, bolizii, etc. 11. Asiian [Astien; Astian; Astian; asztiân reteg; aCTHatî]. GeoL: Al doilea etaj al Pliocenului de facies marin, din Vestul Europei. 12. Asilgmaficăr imagine ^ [image astigma-tique; astigmatisches Bild; astigmatic image; âsztigmâtikus kep; aCTHmaTHHeCKOe H3o6pa-HCeHEte]. Fiz,:] Jmagme nepunctiformă a unui obiecf practic punctiform, .produsă de un sistem optic care reprezintă aberaţia de astigmatism. — 2. Imagine deformată a unui obiect, formată din ansamblul imaginilor, deformate prin astigmatism, ale punctelor componente. is. Astigmatism [ăstigmatisme; Astigmafismus; astigmatism; âsztigmatizmus; aCTHFMaTH3M]. Fiz.: Aberaţia de sfericitate a unui sistem optic centrat, care apare în cazul fasciculelor de lumină de deschidere mică şi oblice faţă de axă, provenite din puncte situate în afara axei optice. O sursă punctiformă,, situată în afara axei, are, în acest caz, o imagine care nu este punctiformă. Diferitele aspecte ale imaginii astigmatice se pot observa pe un ecran care se deplasează rămânând mereu perpendicular pe direcţia mijlocie a fasciculului emergent. In două poziţii, imaginea astigmatică se reduce la două drepte perpendiculare între ele şi pe raza mijlocie, numite focala tangenţială şi focala sagitală sau radială. Există o pozifie intermediară a ecranului, în care se obţine o imagine în formă de mic cerc luminos, care reprezintă cel mai bine sursa şi care se numeşte pseudo-imagine. 14. ~r distanţă de ~ [disfance d'astig-matisme; Astigmatismus-Enffernung; disfance of astigmatism; âsztigmâtikus fâvolsâg; paCCTOHHHe aCTHrMaTHSMa]: Distanţa, măsurată de-a-lungul râzei medii a fasciculului emergent, ce corespunde unui fascicul incident provenit dela un punct luminos, cuprinsă între focala tangenţiala şi focala radială; depinde de inclinarea razei medii faţa de axa sistemului optic. 15. Asiilbe [astilbe; Scheingeifjbart; astilbe; âsztilbe; aCTHJlb6e]. Hort.: Astilbe rivularis, fa- 218 mii ia saxifragaceelor. Plantă vivace, fără luciu la frunze, care creşte până la 1,50 m înălţime şî înfloreşte prin lulie-August. Frunzele sunt de aproape 1 m, cu peţiolul cărnos, păroase, de coloare roşietică şi odorante. Se cultiyă pentru eleganţa florilor ei albe-gălbui, în formă de ciorchine. Astilbele se seamănă în răsadniţe calde, se repică la cald, apoi se pun pe teren. 1. ASTM. Abreviajie pentru: (A)american (S)ociety for (T)esting (M)aterials. Stabileşte no*-mele ASTM / aplicate în diferite industrii,, pentru încercarea sau cercetarea calităfii diverselor materiale şi materii prime. 2. Astragală [astragale; Rundstab, Astragal; astragal; korlec; a- CTparajib (o6o^6k BOKpyr KOJIOHbî)]. Arh.: Fiecare din mulurile asemănătoare cu un inel, cari separă de obiceiu fusul Fig. 286. Astragale (a). unei coloane, de baza şi de capitelul lui (fig. 286)» s. Astrahan [astrakan; Astrachan; astrakhan; asztrâhân juh; KapaKyjlb]. Zoot. V. Caracul. 4. Astrahan alb [astrakan blanc; weiljer Astra-chaner; white astrakhan; feher asztrâhân almafaj; dejibie «AcTpaxaHGKKe» h6jiokh]. Agr.: Varietate de mere văratice. Fructul, aproape mare, de formă sferică turtită. Peîifa, albă-verzuie, cu dungi roşii-palide de partea însorită; atât dungile cât şi pelifa, acoperite cu brumă. Miez alb, cu nuanţă verzuie foarte fină. Gust acrişor pronunfat. Se coace în August. 5. ~ roşu [astrakan rouge; roter Astrachaner; red astrakhan; piros asztrâhân almafaj; KpaCHbie «AcTpaxaHCKHe» h6jiokh]. Agr.; Varietate de mere văratice. Ffuctul, aproape mare, de formă scurtă turtită, de coloare roşie închisă, prezentând un desen de formă neregulată. Miez crocant, roşietic sub peliţă, foarte plăcut. Se coace în August. e. Astralii [astralite; Astralii; astrali te; asztralit (robbanoanyag); aCTpajlHT]. Expt.: Exploziv de-ionant de siguranfă, având compoziţia: 80°/o azotat de amoniu, 12% trinitrotoluen, 4% nitroglicerină şi 4% praf de cărbune şi făină de lemn. Masa aglomerată semigelatinoasă; gr. sp, 1,1; vitesa de detonaţie 4800 m/s; temperatura de explozie 2680°; căldură de explozie 940 kcal/kg; presiunea specifică de explozie (f) 10170 atl/kg; volumul gazului de explozie (0° şi 760 mm) 900 l/kg; brizanţa (Kast) 53,69; proba Trauzl 370 cm3. Mai puţin brizant decât dinamifeie; nu produce gaze vătămătoare; nu înghiaţă; are o sensibilitate mică la manipulare şi la transport. Se foloseşte în roce uscate moi sau; semi-tari, de ex.: sare gemă, cărbuni fără gaz metan, roce de construcţie, etc. 7. Astralit [astralite; Astralit; astralite; asztrâlit (iiveg); aCTpaJiHTj. Chim.: Sticlă opacă, colorată în roşu. Este un flint cu un conţinut de cca 40% oxid de plumb, a cărui coloare se dato-reşte unui adaus de cca 10% oxid cupros. Se; întrebuinţa în Evul Mediu la confecţionarea mozaicului şi a vaselor de pref, Sin. Hematinon. 8. Asfralon [astralon; Astraion; astralon; asz-tralon; aCTpaJlQH], Chim.: Polimer mixt al clo-rurii de vinii cu acrilaf de metri. 9. Astringent [astringent; adstringent; astrin-gent; osszehuzo; BHHCyilţHli]. Chim.: Calitate a substanţelor de a strânge ţesuturile animale când vin în contact cu ele. 10. Astroflzică [astrophysique; Astrophysik; as-trophysics; csillagâszati fîzika; aCTpO(|)H3HKa], Asfr,: Ramură a Astronomiei teoretice, care foloseşte anumite metode fizice pentru cercetarea structurii şi mişcării corpurilor de pe bolta cerească, cuprinzând numeroase diviziuni principale: Astrofotografia, Astrofotogrammetria; Astro-fofomefria; Analiza spectrală stelară, etc. 11. Astrofotografie [photographie âsfrale; Astro- phofographie; astrophotography; csillag-fenyke-pezes; aCTp0<|)0T0rpa<|>HH]. Asfr/: Diviziune a Asfrofizicei, care foloseşte fotografia pentru determinarea numărului astrelor de pe bolta cerească şi pentru întocmirea catalogului stelelor. 12. Astrofotogrammetrie [astrophotogrammetrie; Astrophotogrammetrie; astrophotogrammetry; csillagâszati fotogrammetria; aCTpO(|)OTOrpaMMe- TpHH]. Fofgrm.r 1. Ramură a Fotogrammetrie! aplicată în măsurătorile astronomice, folosind determinări pe cale stereoscopică. — 2. Diviziune a Asfrofizicei care foloseşte Stereofotogramme-tria, având de scop şi întocmirea hărţilor Cerului. îs. Astrofotoitaefrie [astrophotometrief Astro-photometrie; asfrophotometry; csillagâszati foto-metriaj aCTp0(|)0T0MeTpHH]. Asfr.: Tehnica măsurătorii intensităţii luminoase, respectiv a luminozifăfiT relative a stelelor, incluziv tehnica construirii şi â manipulării aparatelor speciale folosite penfru aceste măsurători. 14. Astrognozie [asfrognosie; Astrognosie; as-trognosy; csillagâszati ismeret, asztrognozia; aCTp0rH03HH]. Asfr.: Ştiinţa cunoaşterii formei stelelor şi a zodiilor. îs. Asfrografie [astrographie; - Astrographie, Sternbeschreibung; astrography; leiro, csillagâszati asztrogrâfia; aCTporpaq)HH]. Asfr.: Ramură a Astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. ic. Astroidă [astroîde; Astroide, Sternkurve; astroid; asztroid gorbe; aCTpoH^]: Curbă având 4 puncte de înapoiere (fig. 287). Caz particular al hipocicloidei (v. Hipo-cicloidă) 4n care raza cercului inferior mobil este un sfert din raza cercului exterior fix. Ecuaţia în coordonate cartesiene rect- Fig. 287. Astroidă. angulare x^3 +y3^3 = aK 17. Astrolah [astrolabe; Jakobsstab; astrolabe; Jakabrud (meroeszkoz); aCTpoJIH6HH]. Nav. V. Astrolabium (2). 18. Astrolabium [astrolabe; Astrolabium; astro-labe; asztrolâbium; aCTpojih6hh]. Asfr.: 1. In- 219 strument pentru măsurarea poziţiei astrelor şi a înălţimii Jor deasupra orizontului. — 2. Cei mai vechiu aparat pentru măsurarea unghiurilor, construit de Hiparc; azi întrebuinfat rar, fiind înlocuit de teodolit, iar în navigafia maritimă, de sextant. i. Astffolan. Ind. text.: Uleiu vegetal sulfonat, servind drept agent de suplefă şi impregnant în industria textilă (N. D.). 2» Astrolog [astrologue; Astrolog; astrologer; asztrologus; aCTpoJior]: Persoană care practică astrologia. a. Astrologie [astrologie; Astrologie; astro-iogy; asztrologia; aCTpoJiorHH]: 1. Astronomie (în Antichitate). — 2. Pretenţia de a prezice destinul omului după pozifia şi mersul astrelor. 4. Astrometrie [astrometrie; Astrometrie; astro-metry; asztrometria; aCTpOHOMeTpHH]. Astr. : Tehnica determinării pozifiei locului de observaţie, raportat la sfera cerească sau la diferite astre principale de pe bolta cerească. 5. Astronautică [astronautique; Raumschiffahrt; astronautics; csillagkozi leghajozâs; aCTpOHâB-THKa]: Ştiinţa posibilităţii şi a condifiuni lor na-vigafiei interastrale. 6- Astronom [astronome; Astronom; astronom; csillagvizsgâlo; aCTpOHOM]: Om de ştiinfă sau tehnician care se ocupă cu Astronomia. 7. Astronomic, loc ~ [lieu astronomique; astronomischer Ort; astronomical position; csil-lagâszati hely; aCTpOHOMHHeCKOe MeCTO]. Astr.: Punctul de pe bolta cerească unde .un astru pare că stă fix pentru ochiul observatorului. Este determinat prin longitudine şi latitudine sau prin ascensiunea dreaptă şi declinafie. 8. teodolit ~ [theodolite astronomique; astronomischer Theodolit; astronomical theodolite; csillagâszati teodolit; aCTpOHOMHHeCKHH T60JI0JIHT]. Astr.: Teodolit echipat cu lunetă specială, cu cerc orizontal gradat dela 0° la 360° în sens retrograd şi cu dispozitive speciale pentru observarea astrelor. 9. Astronomică, fofometrie ~ [photometrie astronomique; astronomische Photometrie; astronomic photometry; csillagâszati fotometria ; aCTpoHOMHHecKan (|)OTOMeTpHH]. Astr.: Tehnica fotometrică întrebuinfată pentru determinarea luminozităţii stelelor. V. Astrofotometrie. 10. unitate ~ [unite astronomique; astro- nomische Einheit; astronomic unity; csillagâszati egyseg; acTpoHOMHHecKan e/pramţa]. Astr.: Unitate de măsură a lungimilor sau depărtărilor dela Pământ la astrele cereşti,, egală cu depărtarea dela Pământ la Soare. ^ 11. Astronomice, instrumente ~ [instruments astronomiques; astronomische Instrumente; astronomic instruments ; csillagâszati muszerek ;1 acTpoHQMHHecKHe HHCTpyMeHTbi]. Astr.: Instrumente pentru măsurători şi determinări astronomice; se deosebesc trei clase de instrumente astronomice şi anume: Instrumente astronomice pentru observafii unghiulare (ex.: teo- dolit, ecuatorial, carnete fotogrammetrice, etc.); instrumente astronomice pentru determinări fizice (ex.: spectrograf stelar, refractor, fotometru, etc.); instrumente astronomice pentru măsurarea timpului (ex.: cronometre, ceasornice, etc.). 12. semne ~ [signes astronomiques; astronomische Zeichen; astronomical signs; csillagâ-szati jelek; aCTpOHOMHHeCKHe SHâKH]. Astr.: Semne întrebuinţate în scrierile astronomice şi calendaristice pentru astrele cereşti mai importante, dintre cari unele folosite şi în Zodiac (fig. 288). Semnul lui Saturn ^ Semnul lui Mercur 0 Semnul lui Uranus Q Semnul M Venus ]Ji Semnul lui Neptun ^ Semnul Pământului O Semnul Soarelui Semnul lui Marte (J Semnul Lunii Semnul lui Jupiter Fig. 288. Principalele semne astronomice. is. Astronomi® [astronomie; Astronomie, Stern-kunde, Himmelskunde; astronomy; csillagâszat, csillagâszati fudomâny; aCTpoHQMHH]. Astr.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul astrelor, cu natura, constituţia fizică şi mărimea lor, cu pozifia şi depărtarea lor fafă de Pământ şi cu legile mişcării lor. 14. ~ practică [astronomie pratique; prak-tische Astronomie; practicai astronomy; praktikus csillagâszat; npaKTHHecKan acTpoHOMHH]. Astr.; Partea din Astronomie care se ocupă cu studiul instrumentelor, cu tehnica observaţiilor şi cu sistemele de calcule astronomice. is. ~ sferică [astronomie spherique; sphârische Astronomie; spherical astronomy; gombcsillagâ-szat, szferikus asztronomia; C(|)epHHeCKaH aCTpo-HOMHfl]: Ramură a Astronomiei teoretice, care se ocupă cu studiul felului în care astrele se proiectează pe bolta cerească, aceasta fiind considerată ca suprafafă sferică. ie. ~ teoretică [astronomie theorique; theo-retische Astronomie; theoretîcal astronomy; el-meleti csillagâszat; TeopeTH^eCKaH aCTpOHO-MHH]: Partea Astronomiei care cuprinde Astronomia sferică, Astronomia propriu zisă, Mecanica cerească şi Astrofizica. 17. Astroscop [astroscope; Sternsucher; astro-scope; asztroszkop, csillagkutato; aCTpOHOMH-qecKHâ TejiecKon]. Astr.: Telescop astronomic, folosit pentru examinarea sumară a bolfîi cereşti, respectiv a mişcării astrelor dintr'o zonă dată. is. Astru [astre; Gestirn; celestial body; csil-lagzat; He6ecHoe cseTHJio], Astr.: Corp de pe bolta cerească: stea, planetă, etc. 19. Astuparea perforaţiilor [engorgement des perforations; Verstopfung der Perforationen; filling of the perforations; furâs betomese; 220 3aKjia/ţKa npoâypaBjieHHbix OTBepcTHH]. Ind. pefr.. Astuparea eu marnă, cu bucăfi de ciment, nisip, parafină şi, uneori, cu carbonat de calciu depus din ape, a perforaţilor coloanelor tn timpul extragerii ţiţeiului. Destuparea perforaţiilor se face, după caz: prin detonări cu puşti fără gloanţe (marnă şi nisipuri), prin reperfo-rări (1a ciment, marnă, nisip şi carbonat de calciu), prin spălare cu ţiţeiu cald (la parafină) sau prin acidulare (la ciment şi carbonat de calciu). 1. Asfupuş 1, [bouchon; Stopsel; stopper; dugo; npo6Ka, saTHHKa, nbiîK]: Dop de lemn, de plută,, hârtie sau cârpe, cu care se astupă un orificiu sau o gaură. — 2. [bourrage, bourre; Ladepfropfen; stemming, wadding; fedohuvely; 3a6oHKa, nbDK]. Mine: Materialul care serveşte la burarea găurilor de mină. V* Fultuială, Buraj. 2. Asudare [liquation; Seigerung; liquation; izzadâs; OTflejieHHe K0Mn0HeHT0B cnjiaBa no-MonţbK) nacTbiHHoro njiaBJieHHH]. Metl. V. Licuaţie. * s. Asvârlifoare [jet; Wurf; throw, cast; fa-ugraszto; cdpaCbIBaTejIb, c6p0c]. Silv.: Partea dela capătul din vale a unor jilipuri, dispusă în contrapantă, pentru a arunca lemnele într'o grămadă mare. 4. Aţă [fii ; Zwirn; thread; cerna; HHTb]. Ind. fexf.: Fir multiplu, provenit din răsucirea între ele a mai multor fire simple. Prin acest sistem de reunire şi de răsucire între ele a mai multor elemente simple, aţa devine rezistentă şi cu aspect plăcut. Uneori se cerueşte sau se apre-iează. s. Aţă de vele [fii â voiles; Segelgarn; twine; vitorfafonal; napyCHafl HHTb]. Nav.: Fir mai gros, de cânepă sau de in, care se întrebuinţează la cusutul sau la reparatul velelor, tenzilor sau capotelor. La întrebuinţare, se unge cu ceară, ca să nu aibă scame. e. Afac [attaque, entraînement; Antriebsart, Antrieb; drive; meghajtâsi mod; nepe^ana, npHBO#]: Fel de legătură între maşina motoare şi maşina acţionată de ea, sau între maşina generatoare şi motorul acţionat de ea. Se poate face prin cuplare directă, prin curele, cabluri, angrenaje, fricţiune, şurub fără fine, etc. Sin. Antrenare (v.). 7. Afac [attaque; Atzen; attack; marâs, mara-tâs; npoTpaBKa, pas'beflaHHe]. Metl.: Tratarea suprafeţei de examinat a unui metal cu un reactiv care disolvă, în măsură diferită, elementele structurale, sau din care se depune un precipitat. 8. Afac cu proiectoare [attaque par projec-ieurs; Gaswerferangriff; chemical mortar attack; gâzbombatâmadâs; ra30MeTHan aTaKa]. Gaze: Atac chimic, realizat prin bombardarea obiectivelor inimice, din aruncătoare (proiectoare) speciale (Livens, Stokes), cu bombe încărcate cu gaze volatile, caracterizat printr'o mare concentrare de gaze în obiectiv. 9. Atac prin galerie şi pufuri [abatage par galerie et puits; Stollen- und Schachtbau; driving a heading, gallery driving; akna- es târofejtes; npoxo^Ka BbipadoTKH no rajuiepeflM h ko-Jio/tfţaM]. Ter.: Metodă de săpare, în cazul tran-şeelor foarte lungi şi adânci, constând în săparea unei galerii de mină la baza (fundul) tranşeei proiectate şi în lungul ei, precum şi a mai multor puţuri în axa galeriei, dela suprafaţa terenului până la galerie. Săpătura pentru tranşee se execută simultan în jurul tuturor puţurilor, iar pământul rezultat se aruncă, prin puţ, Fig. 289. Atac prin galerie fi pufuri. direct în vagonetele unui tren de lucru, care circulă prin galerie şi cu ajutorul căruia se transportă afară (fig. 289). 10. Afacamit [atacamite; Atakamit, Salzkupfer-erz; atacamite; atakamit, sorezerc; aTâKaMHT]. Mineral.: CuCta.* 3 Cu(OH)2. Minereu de cupru cu un conţinut de 59,43% Cu. Are luciu sticlos, coloare verde de smaragd sau verde închis; urma la fel; duritatea 3 * * *3,5; gr. sp. 3,76; cristalizează în sistemul rombic. Se prezintă în cristale prismatice, în mase compacte reniforme şi în agregate radiare sau granuloase; spărtura con-coidală. Se găseşte în pălăria zăcămintelor cuprifere din regiunile desertice. In industrie se prepară sub numele de verde de Braunschweig, expunând la aer plăci de cupru udate cu acid clorhidric sau cu clorura de amoniu. 11. Afârnăfor la cutia de unsoare [suspenseur â la boîte â huile; Achslagerge-hănge; hanger to the lubrica-tor box; tengelyâgy felfug-gesztoje; no^BeCKa CMa30HH0H K0p05KH].C. f.: Piesă intermediară la suspensiunea locomotivei, legând, prin câte o articulaţie cu bulon, cutia superioară de unsoare de brăţara dela mijlocul resortului cu foi (fig. 290). 12. Afârnăfdr de sabot (de ,9.' ’ u ia su~ i * ri_* ii • perioara de unsoare, frana) [bielle de suspension, r. , • . pendant de sabot; Bremsklotz- ^ ?orpu cu *ei ' j .. . o)compozifie; c)cu- hangeeisen; suspension iron; . , ' fektusko fuggvas; no/ţBecKa *,ne * ^ a arn® or T0pM03H0r0 SaniMana]. C f.: e c^,e; e) a au* Piesa de care este suspendat, e ronz‘ prin articulaţie, sabotul unei frâne. ia. Ataş [attache; Beiwagen, Seitenwagen; side car; potkocsi; KOJIHCKa MOTOIţHKJia]: Cutie metalică, pe una sau mai multe rofi, de formă mai mult sau mai pufin aerodinamică, ataşată unui vehicul motor pentru a mări capacitatea lui de transport. 22! *• Ataşament, carnet de ~ [cahier d'attache-ment; Baufagebuch; builder's diary, construction journaili naplo; BejţOMOCTb, HcypHaJi pa60T]. Cs.: Registru sau juma! de şantier, în care se fin în evidentă, prin notări zilnice, toate operaţiunile efectuate la o lucrare şi anume: lucrările executate, pe articole, cu dimensiuni şi cantităţi (eventual schite explicative), mişcarea materialelor (intrate, ieşite, consumate), personal folosit, ridicări de probe, încercări de materiale, starea timpului, funcţionarea maşinilor şi orice alte evenimente cari intervin pe şantiere în mersul lucrărilor. 2. Atebrină [atebrine; Atebrin; atebrin; atebrin; aTedpHH]. Chim.: Derivat al amino-acridinei; întrebuinţat în chemoterapie pentru combaterea malariei. CHs H O CH3 o-epa]: învelişul gazos al Pământului, format dintr’un amestec de gaze care se numeşte aer. Aerul exercită asupra solului o presiune mijlocie de 1,033 kg/cm2, adică echilibrează o coloană verticală de mercur înaltă de 76 cm. Presiunea, respectiv densitatea aerului, scad exponenţial cu înălţimea, însă până ia 10 km compoziţia aerului nu variază sensibil din cauza curenţilor de aer. Aurorele polare cari se produc în atmosferă ajung până la înălţimi de 1000 km. Greutatea atmosferei este de 52X1014 tone. Jumătate din masa ei se găseşte între sol şi înălţimea de 5,5 km. Diviziunile atmosferei: Troposferat între sol şi 8 km la poli şi 18 km la ecuator, e regiunea norilor şi domeniul meteorologiei curente, în care temperatura descreşte în înălţime; — stratosfera,, între 8*■ *18 km şi 40 km, în care temperatura rămâne constantă (regiunea de transiţie se numeşte tropopauză); — ionosfera, între. 40 şi 100Q km, în care aerul este puternic ionizat şi se produc fenomene optice, ca aurorele polare, şi franjul atmosferic situat între 1000 şi 2500 km. Troposfera se mai numeşte şi atmosferă joasă, iar stratosfera şi ionosfera, atmosferă înalţă (fig. 292). ' Urnita teoretică a atmosferei 1000 800 400 300 100 150 100 75 ' Nivelul dela care moleculele încep să părăsească atmosfera - Liniile intens.e din spectrul cerului nocturn - Pătura ionosferică F - Rachetă “ Curenfi cari produc variaţia magnetismului terestru . - Pătura Ionosferică E ~ Nori luminoşi nocturni - Liniile de sodiu din spectrul cerului nocturn - Arcele crepusculare - Reflexia sunetului - Balon sondă ~ Nori sidefii - Ozonul atmosferic * Stratostat Fig. 292. Diviziunile atmosferei. Compoziţia chimică a atmosferei: Aerul tro-posferic conţine cca 77,9% azot, 21°/o oxigen, 1,1% argon. La acestea se mai adaugă 0,033% hidrogen şi 0,02% gaze nobile (neon, heliu, kripton şi xenon), ca şi cantităţi variabile de vapori de apă (până la 0,05%), bioxid de carbon (0,03%* ”0,3%) şi ozon (urme). Compoziţia aerului variază cu înălţimea, fiindcă presiunea parţială a unui gaz scade cu atât mai repede în înălţime, cu cât densitatea lui e mai mare. In stratosferă, proporţia relativă a azotului şi a oxigenului rămâne aproximativ aceeaşi, iar heiliul prezintă o uşoară creştere; vapori de apă se găsesc în cantităţi minime, iar gazele nobile par să lipsească. Compoziţia aerului, ionosferic e puţin cunoscută: predomină azotul şi oxigenul (în stare moleculară şi atomică), dar nu are hidrogen şi heliu în stare liberă. Partea atmosferei care e 225 departe de influenta solului sau a accidentelor orografice se numeşte liberă. — Deosebim: 1. Atmosferă grea [air lourd; matteWetter; heavy atmosphere; romlott levego; THJK&JlblH B03/ţyx]. Mine: Atmosfera din mină, viciată de gazele de emanajie, din cauza ventilaţiei insuficiente. 2. ~ isofermă [atmosphere isotherme; iso-therme Atmosphăre; isothermal atmosphere; îzo-termikus legkor; H30TepMHHeCKan aTMOC^epa]: Atmosfera ideală, în care temperatura ar rămânea constantă la orice nivel; înăl(imea ei este teoretic infinită. Presiunea variază după legea: z Pz^P<>X10 B() + at0)i unde p0 şi pz sunt,respectiv, presiunea la nivelul mării şi la altitudinea z (metri geodinamici), tQ temperatura atmosferei isoierme, iar B constanta barometrică a atmosferei (v.). 3. ~ omogenă [atmosphere homogene; homogene Atmosphăre; homogeneous atmosphere; homogen legkor; OflHOpOAHaH aTMOC(|)epa]: Atmosferă ideală, care are îri tot cuprinsul ei aceeaşi temperatură şi aceeaşi densitate. Dacă atmosfera Pământului ar îndeplini aceste condi- RT fiuni, ea ar avea o înălţime =-----, unde R este g constanta gazelor pentru aer, g acceleraţia gravitaţiei şi T temperatura absolută. Când T = 273°K, adică £ = 0°, înălţimea atmosferei omogene esfe de 7990 m. 4. ~ normală. V. Atmosferă standard. 5. ~ politropă [atmosphere polytrope; poly-trope Atmosphăre; polytropic atmosphere; poli-trop legkor; nojIHTponHHeCKan aTMOC(})epa]: Atmosferă ideală, în care gradientul termic vertical este constant şi diferit de zero. înălţimea teoretică a atmosferei politrope, dacă gradientul termic vertical y este algebric mai mic decât gradientul adiabatic uscat, este finită si dată de: T z=y. Presiunea la nivelul z este dată de formula hipsometrică a atmosferei politrope: ,-'•(€>* unde Tşi T0 este temperatura absolută la nivelul iniţial şi final, g acceleraţia gravitaţiei şi R constanta gazelor pentru aer. Atmosfera standard este o atmosferă politropă. Atmosfera reală este o succesiune de strate politrope. 6. ~ standard [atmosphere standard; Normal-atmosphăre; standard atmosphere; normal legkor; CTaHflapTHan aTMOC(|)epaj. Av.: Atmosferă convenţională în care temperatura (temperatura standard), presiunea (presiunea standard) şi densitatea au fost fixate odată pentru totdeauna, după valorile lor medii în timp de un an, în funcţiune de altitudine (fig. 293). La ea se raportă calculele şi măsurarea performantelor avioanelor pentru a le putea face comparabile, expertizele, etc. Sin. Atmosferă normală. — Atmosfera standard stabilită de C. I. N. A. (Comisiunea Internafională de Navigaţie Aeriană) se defineşte astfel: aerul este uscat şi are o compoziţie chimică invariabilă cu înălţimea; la nivelul mijlociu al mărilor,, presiunea este de 760 mm (la 0°), iar temperatura de 15°; acceleraţia gravitatei este independentă de latitudine .şi altitudine; ea are valoarea de g =9,8062 m/s2; până la 11000 m temperatura descreşte după legea: Tz = 15° - 0,0065 z. unde z e înăl}imea în metri. In atmosfera standard astfel definită, formula hipsometrică valabilă până la 11 000 m esfe: D D p88- 0,0065 z\5,256 unde P0 e presiunea la nivelul mării, iar Pz presiunea la nivelul z. Pentru înălfimi mai mari de 11000 m, se presupune că temperatura rămâne constantă şi egală cu —56,5°, ceea ceţ aduce o simplificare a formulelor de mai sus. 7. Atmosferă [atmosphere; Atmosphăre; atmosphere; lăgkor, atmoszfera; aTMOC(|)epa]: Masa de vapori şi de gaze care îmbracă maţşrialuJ supus unei operaţiuni fizicq-chimice. Exemple: s. ~ de protecfiune [atmosphere protectrice; Schutzafmosphâre; protecting atmosphere; vedo legkor; 3anţHTHaH aTMOCepa]: Atmosferă reductoare produsă la sudura cu arcul electric, în jurul arcului,, în vederea protejării contra oxidării a metalelor de aport şi de bază, topite. Poate fi produsă prin arderea adausului special al electrodului, sau printr'un curent de hidrogen suflat în jurul electrodului. 9. ~ oxidantă, neutră, reductoare [atmosphere oxydante, neutre, reductrice; oxydierende, neutrale, reduzierende Atmosphăre; oxidising, neutral, reducing atmosphere; oxidâlo, semleges,, re-dukcios legkor; OKHCJIHTejIbHaH, HeătpaJIbHaH, BoccTaHOBHTejibHan aTMOCepa (cpe/ţa)]. Ind. st. c.: Atmosfera din interiorul cuptorului' este oxidantă când conţine un exces de aer sau de oxigen fafă de cantitatea de aer sau de oxigen necesară unei arderi complete. In acest caz flăcările sunt inexistente sau scurte şi în imediata apropiere a combustibilului incandescent. Atmosfera este reductoare când conţine un exces de combustibil fată de aer sau oxigen. In acest caz ea este plină de flăcări fumegânde. Atmosfera este neutră când nu este nici oxidantă, nici reductoare. Calitatea atmosferei modifică natura şi determină coloarea produselor ceramice. De exemplu, într'o atmosferă reductoare, glazurile de plumb şi de zinc sunt distruse. Coloranfii ceramici de cupru devin roşii într'o atmosferă reductoare, şi verzi sau 'albaştri într'o atmosferă oxidantă. 10. Atmosferă [atmosphere; Atmosphăre; atmosphere; legkor, atmoszfera; aTMOC(|)epa]: Unitate de presiune. Deosebim: 11. ~ standard [atmosphere normale; Normal-atmoshpăre; normal atmosphere; normal legkor; HopMajjbHaH; CTafîflapTHaH aTMOC(i>epa]: li 226 Fig. 293. Curbe referitoare la atmosfera standard. 8) densitatea relativă a aerului; 0°) temperatura; p) presiunea; a) vitesa sunetului; viscozitatea cinematică a aerului; R) numărul lui Reynolds (pentru o vitesă şi o dimensiune constantă); Z) altitudinea. 227 Greutatea unei coloane de mercur de 760 mm înălţime şi 1 cm2 secfiune, având densitatea de 13,5951 kg/dm3, la 0°, într'un ioc în care accelerafia gravitaţiei este de 9,80665 m/s2. Simbolul literal al atmosferei standard e atm. Atmosfera standard e egala cu 1,033 kg/cm2. Sin. Atmosferă fizică, Atmosferă normală. î. Atmosferă tehnică [afmosphere technique; technische Atmosphăre; technical afmosphere unit; muszaki legkornyomâs; TeXHHHeCKaH aTMOC-$epa]: Unitate de presiune, egală cu 1 kg/cm2. Simbolul ei literal e at. Când se exprimă presiunea absolută în atmosfere tehnice, se notează cu ata, iar când se exprimă presiunea relativă — supra-presiunea fafă de presiunea atmosferică—se notează cu ats (atu e împrumutat dintr'o limba străină). Atmosferă, echilibrul în ^ [lequîlibre dans l'aimosphere; das Gleichgewicht in der Atmosphăre; the equilibrium in the afmosphere; legkori egyen-suly; coeTOHHixe pasHGBecHH b aTMoc4>epeJ. Meteor.: Echilibrul static şî convediv ai maselor de aer din atmosferă. Echilibru static [equilibre statique; statisches Gleichgewicht; static equilibrium; sztatikus egyen-suly; CTBTHHeCKOe paBHOBecHe]: Stare de repaus a maselor de aer în care forfele de gravitafie exercitate asupra lor sunt în echilibru cu forjele datorite diferenţelor de presiune în sens vertical. In atmosfera în echilibru»static, suprafefele rsosubstanfiale sunt şi isobare, adică repar-tifia maselor e barotropă şi nu baroclină. Mişcările (lente ale) maselor de aer, în cari fiecare stare e caracterizată prin presiunea (dar nu prin temperatura) maselor isobare din cazul echilibrului Static, se numesc cuasistatice. Ex.: Mişcările verticale ale aerului, cari rezultă din dife-. renfele de temperatura. Echilibru convectiv [equilibre convectif; kon-vektives Gleichgewicht; convective equilibrium; konvektiv egyensuly; K0HB6KD,H0HH0e paBHO* BeCHe]: Starea de stabilitate, de indiferenţă «au de labilitate a maselor de aer în mişcare cuasistatică. Fiindcă mişcările verticale ale maselor de aer se efectuează practic adiabatic, felul acestui echilibru se poate caracteriza prin relafia dintre componenta verticală a gradientului (v.) de temperatură care există în atmosferă — şi dintre valoaţea componentei verticale pe care ar avea-o gradientul de temperatură dacă mişcarea verticală a maselor de aer ar fi adiabatică — masele de aer putând fi uscate sau umede nesaturate, ceea ce dă gradientul de temperatură adiabatic uscat,, sau umede saturate, ceea ce dă gradientul de temperatură adiabatic umed. Echilibrul convectiv e stabil, indiferent/ respectiv labil (nestabil), după cum componenta verticală a gradientului de temperatură care există în atmosfera e mai mica; egală, sau maf mare dedi componenta verticală' a gradientului de temperatură adiabatic uscat. Stabilitatea sau labilitatea se numeşte uscată, respectiv umedă, după cum componenta i/erticală a gradientufuf de temperatură care există în atmosferă e mai mică sau mai mare decât a gradientului ei adiabatic uscat, respectiv umed, adică după cum curba aerolo-gică a stratului orizontal considerat e înclinată spre dreapta sau spre stânga fafă de adiabata uscata, respectiv umedă, din zona curbei. Stabilitatea, respectiv labilitatea umedă, raportate lai pseudoadiabata din zona curbei aerologice, s& numesc pseudostabilitate, respectiv pseudolabiii-tate. Gradientul termic maxim care se poate stabili în atmosfera în echilibru rezultă din condi-fiunea ca scăderea de presiune să nu micşoreze densitatea aerului mai mult decât o scade descreşterea în înălfime a temperaturii, penfru ca densitatea aerului să nu crească în înălfime. Valoarea lui e de 3,42° pe 100 m. Labilitatea latentă e starea în care componenta verticală a gradientului de temperatură a aerului în repaus. este cuprinsă între componenta verticală a gra-dienfului adiabatic uscat şi a celui umed. Masele de aer umed nesaturat sunt în echilibru stabil, iar cele saturate, în echilibru labil. Cât timp o masă de aer nesaturată, în deplasările ei date de un impuls exterior, nu a atins punctul (nivelul) de condensare adiabatică, stratul în care se găseşte masa este pentru ea stabil. Prin atingerea acelui nivel, vaporii se saturează, stratul devine labil, şi masa urcă mai departe, dela sine. Fenomenul joacă un rol important în formarea norilor cu-muîus şi cumulonimbus. Energie de labilitate [energie de labilite; Labilitătsenergie; energy of lability; labil itâsi energia; 3HeprHH HeyCTOHHHBOCTH, jih6hjh>-HOCTH]: 1. Energia pe care unitatea de masă de aer trebue să o mai primească din afară, penfru a trece din starea de labilitate latentă în starea de labilitate umedă. Pe diagramele aerologice conforme condiţiunii lui Refsdal, această energie este măsurată de aria negativă, cuprinsă între curba aerologică, porţiunea adiabatei uscate care trece prin punctul reprezentativ P0 (cuprinsă între P0 şi punctul Pc de condensare adiabatică)—şi porţiunea adiabatei umede care frece prin punctul (cuprinsă între Pc şi punctul P în care taie curba aerologică). — 2. Energia cedată de unitatea de masă de aer care a trecut în starea de labilitate umedă în punctul P’, până Sa nivelul H, unde adiabata umedă respectivă trece din nou, în punctul Ph< sub curba aerologică. Ea se măsoară prin aria pozitivă cuprinsă între adiabata umedă şi curba aerologică. — 3. Suma algebrică a celor două energii de mai sus. s. Atmosferei, centru de acţiune al ~ [centre d'action de l'afmosphere; Wirkunszentrum der Aimosphăre, Aktionszentrum der Atmosphăre; centre of action of the afmosphere; legkori hatâsok kozpontjai; iţeiiTpbi aTMOc4)epHoro AeăcTBHH, BJIHHHHH]; Ansamblu de mari formaţii anticiclonice şi depresionare (v. Forme isobarice) .stabilite, de sezon, sau permanente, 15* 228 cari comanda circulaţia generală a aerului într'o foarte mare arie geografică şi impune curenfilor de perturbafii (v. sub Perturbaţii atmosferice) anumite traiectorii. Dispoziţia relativă a centrilor de acţiune determină tipul de timp (v. sub Timp). Prin intensitatea şi extensiunea lor variabilă, centrele de ac{iune impun tipurilor de timp o durată limitată dela câteva zile la câteva săptămâni. Centrii de acţiune prezintă oscilaţii de sezon în jurul poziţiilor medii, urmând deplasarea Soarelui în declinaţie. — Centrii de acţiune cari comandă circulafia generală a aerului în Europa sunt: Anticiclonul ruso-siberian, permanent în tiiYipul iernii, cu centrul în regiunea Turfan (Mongolia). El se extinde mulf spre Vest, trimiţând în Europa o prelungire sub forma unei dorsale anticiclonice,, care desparte regiunile cu climat oceanic de cele cu climat continental. In timpul verii, anticiclonul ruso-siberian dispare, acţiunea lui fiind înlocuită de acţiunea depresiunii Golfului Persic; Anticiclonul azoric, permanent în tot timpul anului; are centrul în regiunea Insulelor Azore. In timpul iernii coboară spre Sud. Vara urcă spre Nord, extinzându-se până în Insulele Britanice şi în Marea Nordului. Totodată, el pătrunde adânc în continentul european, permifând revărsarea aerului oceanic, umed şi rece, asupra continentului; Depresiunea Golfului Persic, permanentă în timpul verii; are o influentă directă asupra evoluţiei timpului în Europa răsăriteană. In timpul iernii, acţiunea depresiunii Golfului Persic este înlocuită prin acţiunea anticiclonului ruso-siberian; Depresiunea islandică, permanentă în tot timpul anului; e situată între Groenlanda şi Islanda. Se deplasează vara spre Nord şi iarna spre Sud, trimiţând prelungiri până în regiunile centrale ale continentului european. 1. Atmosferei, constanta barometrică a ~ [constante barometrique de l'atmosphâre; at-mosphărische Barometerkonstante; barometric constant; barom^trikus âllando, legnyomâs âllando; 6apoMeTpHTîecKan KOHCTaHTa aTMOCepHoeHarpeBaHHe, odorpeBairae]: Gazele din atmosferă exercită o absorpfie practic neglijabilă asupra radiaţiilor solare şi asupra radiaţiilor terestre situate în infraroşu. In schimb, vaporii de apă, bioxidul de carbon, ozonul şi impurităţile din atmosferă exercită o absorpfie selectivă apreciabilă, datorită căreia aerul se încălzeşte. In acest proces, factorul cel mai important îl constitue vaporii de apă. Din totalul de căldură reţinut de atmosferă, 12°/o provin din absorptia radiaţiilor solare, 68% din absorptia radiaţiilor terestre ş» 20% prin încălzirea aerului în contact cu solul, prin transportul căldurii în atmosferă (datorită curenţilor de convecţie şi turbulentei aerului), prin topirea ghetei şi evaporarea apelor. Soarele nu încălzeşte deci aerul direct, ci indirect, prin intermediul pământului (din totalul de energie primit dela Soare, atmosfera retine 17%, pământul primeşte 43%, restul de 40% fiind radiat din nou în spaţiu prin reflexiune pe suprafafa norilor şi prin difuziunea din atmosferă). V. Bilanţul termic al Pământului. 3. Atmosferică, cameră ^ [chambre atmos-pherique; atmosphârtscher Raum, atmosphărische Halle; atmospheric chamber; atmoszferikus kamra; aTMOCcJsepHan Kaivrepa]. Ind. pefr.: Hala în care sunt aşezate rectificatoarele — la instalaţia de distilare primară tip Allan —- şi în care tirajul aerului este reglat cu ajutorul Onor ferestre şi al unor obloane. 4. macrosituatie ~ [macrosituafion at-mospherique; groFje Wetterlage; great state of the weather; idojârâs ; MaKpococroHHHe, 6ojiHiiioe C0CT0HHHe aTMOccjpepbi]. Mefeor.: Succesiune de stări cari, în totalitatea lor, prezintă o unitate bine definită; ea se raportă la o arie geografică mai mare şi la un interval de timp mai lung. In Europa Centrală, durata medie a macrotimpului e de 5,5 zile. Sin. Micro-timp, Maerovreme. 5. situaţie stare ~ [sîtuation atmos-pherique; Wetterlage; state of the weather; atmospheric condition; legkori âllapot; aTMOC<|)ep-Hoe CDCTOHHHe, eocTOHHne noro/ţbi]. Meteor.: Stare de ansamblu, rezultând din valorile elementelor meteorologice măsurate la sol şi îr> înălţime, într'un punct sau într'o regiune dată. Sin. Timp, Vreme. 6. Atmosferice, pulberi ~ Meteor. V. sub Planctonul atmosferic. 7. Atmosferici [atmospheriques; atmosphărische Storungen; atmospherics; legkori zavarok; ax-MOc4>epHbie paapHAbi (nepTypdaiţHH)]: Per- turbat ii electromagnetice produse în aparatele de radiorecepfie, datorite variaţiilor stării electrice a atmosferei. 8. Afmosferizare [atmospherisation; Atmosphă-risation; atmospherisation; legkori behatas; aT-MOc4>epH3ai^HH]. Pefr.: Fenomen natural de di-solvare şi descompunere a rocelor sub influenta agenţilor atmosferici. 9. Atochinol. Chim..‘Esterul alilic al atofanului (N. D.). Se întrebuinţează pentru combaterea gutei. io. Atodid [athodyde; Athodyd; athodyde; ato-did; aTO^HA]. Av.: Propulsor pentru vehipule cu vitesă supersonică. Nu are nicio piesă cu mobilitate relativă. Pentru realizarea compresiunii necesare unei combustii cu randament favorabil, foloseşte unde4e de şoc dela intrare, produse de vitesele supersonice. Constă dintr'un tub de secţiune variabilă, în care se găseşte: o cameră de compresiune sau difuzor (a), o cameră de combustie (b), un ajutaj de reacţiune (c). Când aerul comprimat ajunge în camera de combustie, se injectează prin injector (d) combustibilul, care se aprinde, produce detenta şi măreşte vitesa de ieşire a gazelor prin ajutaj, producând efectul de reacţiune şi deci propulsia. 229 Nu jare posibilitate de demarare prin propriile lui mijloace, ci necesită un dispozitiv special de demarare (de obiceiu rachetă). Pentru încercări se aşază în aval de un turboreactor, folosind vitesa mare cu care gazele acestuia, amestecate cu mult aer, părăsesc ajutajul de reacfiune. Aceste gaze servesc în atodid drept aer de combustie (fig. 294 şi 295). Sin. Statoreactor. 4 Fig. 294. AtocHd. a) difuzor; b) camera de Fig. 295, Afodid cu unde combustie; c),şjutaj; d) in- de compresiune oblice, jector; v0) vifesa aerului a) difuzor; fc>) camera de ambiant; vt şi v2) vitesele combustie; c) ajutaj super- succesive ale aerului în sonic; d) injector; e) unde interior; v3 şi v4) vitesele de compresiune oblice; f) succesive ale gazelor arse. . perete metalic. 1. Afofan. Farm.: Pulbere gălbuie cu gust ampr, insolubilă în apă, în alcool şi în eter. Se disolvă în acid clorhidric şi în acid sulfuric (N. D ). Atofanul este un medicament, specific în tratamentul reumatismului articular, sciatic, etc. Sin. Acid a-fenil-chinolin-y-carbonic, Fenochin (phe-noquin), Artanin. 2. Atol [atoli; Atoli; atoli, koral sziget; aTOJIJl]. Geog., Topog.: Insulă constituită din resturi şi schelete de corali, având înfăţişarea unei coroane întrerupte, în inferiorul căreia se formează o lagună de apă liniştită, marginile calcinate ale insulei având un sol superficial pe care se desvoltă vegetaţie. Aceste insule se găsesc în mările tropicale, dar mai ales în Oceanul Pacific şi în Oceanul Indian. 3. Atom [atome; Atom; atom; atom; aTOM], Fiz.: Cea mai mică parte dintr'un element chimic care mai păstrează proprietăfile chimice ale elementului. Âtomii unui element chimic nu sunt totdeauna identici între ei, ci pot diferi din punctul de vedere al masei lor. Totalitatea atomilor unui element cari au aceeaşi masă constitue un isotop al elementului considerat (v. Isotop). Deoarece proprietăfile chimice ale unui element nu depind în mod apreciabil de masa atomilor, clasificafia chimică a elementelor aşază în acelaşi loc al. sistemului periodic tofi isotopii unui element, numai elementele diferite ocupând locuri diferite. Atomul este un sistem complex, alcătuit dintr'un nucleu central, având dimensiuni lineare de ordinul 10”i3,,*1.0“12 cm, în care e concentrată practic întreaga lui masă şi care $re o sarcină electrică pozitivă, egală cu de Z ori sarcina elementară (cuanta electrică elementară), Z fiind „numărul atomic" âl elementului respectiv, adică numărul de ordine al elementului în sistemul periodic. In jurul acestui nucleu, într'o regiune având dimensiuni Hneare de ordinul a 10”8cm, se găseşte un număr de electroni legaţi de atom, cari nu pot fi îndepărtaţi fără consum de energie. Numărul acestor electroni este Z pentru atomul neutru, iar în atomul ionizat pozitiv sau negativ, el e mai mic, res- suatai K L » N O Q S* Ptnuti 1 0 2 0 1 9' 0 13 0 12 3 5 . 0 l 2 6 ■ 0 1 2 7 0 ÎI ' • « P # p d *P <1 f .51 ’ I 1 H 2 Ue 1 2 5 3 L. 4 Bo *8 2 1 2 § 5 B 2 2 1 ,pi 11 6 C 2 2 2 •Pi 7 N S 2 3 ** 8 O 2 2 4 ■p* 9 P 2 2 5 ,pi 10 Me 2 2 6 'S. 11 Na 2 2 6 l «Si 12 Mg 2 2 e 2 < ia ai 2 2 6 2 1 ,pi Ui 14 Si 2 2 6 a 2 •p. 15 P 2 2 6 2 3 16 S 2 2 8 2 4 •p\ 17 C! 2 2 6 2 5 ‘pi 18 Ar 2: 2 6 2 6 < 19 K 2 0 •: « 1 !Si •30 i\. 2 C .21 Se 2 6 2 C 2 6 ■ 2 % 23 V >• ■> r. 2 6- i 21 Cr 2 2 6 i 6 i 1 ■s; 25 Mn 2 2 6 2 6 5 2 •S. 26 Fe 2 1 2 6 2 6 6 2 *0. •27 Co 2 , 2 ii 2 ti 7 2 •Fi & Ni 2 2 6 2 6 8 2 •F. IV 29 Cu 2 2 6 2 6 10 1 '30 Zn 2 2 6 2 6 10 ■i •s. 31 Ga 2 2 G 2 6 10 2 1 'h «>) 32 Go i 2 6 2 6 10 2 2 •p. 33 Aj 2 2 6 2 C 10 2 3 ♦s? 34 &• 2 , 2 6 2 6 10 2 4 •p; 35 Br 2 1 2 6 2 6 10 2 5 ,pi 36 Kr 2 2 6 2 6 10 2 6 •S. 87 P b 2 2 6 2 6 10 2 6-* 38 Sr 2 2 6 2 6 10 2 6 2 ■s. 39 Y 2 2 6 2 6 10 2 6 1 2 40 Z t 2 : 2 6 2 6 10 2 6 8 2 •F," 41 Nb 2 2 6 2 6 10 2 6 4 1 42 Mo 2 2 6 2. 6 10 2 6 5 I ’S, 43 Mo 2 2 6 2 6 10 2 6 6 1 •Oţ 44 Rjj 2 6 2 6 10 2 6 7 X': •f. 45 Rfi’ 2 2 6 2 6 10 2 6 8 1 V 46 Pd 2 2 6 2 6 10 2 6 10 •s. 47 Ag 2 2 6 2 6 10 2 6 10 1 -i ‘St 48 Cd 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 ■S. 49 (o 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 1 ,pi b) 50 Sn 2 . 2 6- 2 6 10 | 2 6 10 2 2 •p. SI Sb 2 ! 2 6 2 6 10 ! 2 6 10 2 3 ?■ 52 Te 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 4 •p, 53 J 2 ; 2 6 2 6 10 2 6 10 2 5 •p, 54 X 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 6 >S. 5$ O ; 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 6 1 •Si 56 Ba 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 6 2 < 57 U 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2.6 1 2 58 Ce 2 i 6 2 6 10 2 6 10 1 2 ti 1 2 59 Pr 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 2 <: I 2 •Ki. 60 Sli 2 2 6, 2 6 10 2 6 10 J 2 r. 1 V si u a i c. 2 6 10 a 6 io 4 2 0 1 2 r 62 Sm 2 2 6 2 6 10 2 6 10 5 2 6 1 2 •a-. 63 Eu 2 2 6 2 G 10 2 6 10 fi 2 G 1 2 •ii i 6* Gd 2 2 6 2 6 10 •o. S. E.) 65 TI. 2 2 •: 2 6 10 2 C 10 8 2 6 1 2 •ii,. 66 Py 2 2 6 2 C 10 2 6 10 y 2 G 1 2 67 Ho 2 2 6 2 6 10 2 6 10 10 2 li 1 2 68 Er 2 2 C 2 6 10 2 6 10 11 2 6 1 2 69 Tu 2 2 6 2 0 10 2 6 10 12 2 6 1 2 •K., VI 70 V». •> 2 6 2 6 10 2 6 10 13 2 G 1 2 71 Cp 2 2 ti 2 6 10 2 6 10 14 ' 2 6 1 2 72 Hf 2 2 6 2 6 10 ; 2 6 10 14 2 0 2 2 •f, 73 T». 2 2 6 2 e io, 2 6 10 U 2 •h 74 W 2 U 6 2 6 10' 2 6 10 14 2 6 4 ■1 75 Be 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 5 2 76 O* 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2# 6 fi 2 *r>, 77 Ir 2 1 2 6 2 C 10 2 6 10 14 an i 2 78 Pt 2 ' 2 ti 2 0 10 2 6 10 14 2 fi !* 1 •ti 79 .Vi 2 2 6 2 6 10 2 8 10 14 2 6 I» 1 ?•' 80 Hg 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 •4 6 10 2 ' 81 TI 2 G 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 1 i -82 Pb 2 2 6 i 2 G 10 2 6 10 14 2 0 10 2 2 -83 Ui 2 2 6 j 2 6 10 2 6 10 14 2 2 :i 34 Po 2 2 C 2 fi 10 2 6 10 H 2 6 1» 2 4 85 — 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 r, io 2 5 •p, 86 Rd 2 3 6 2 0 10 2 G 10 14 2 6 10 2 «i 87 — ' o 2 6 2 G 10 2 6 10 14 2 ii 10 2 «: 1 88 Ra 2 2 6' 2 6 10 2 G 10 11 2 6 10 2 G 2 •sf VJ1 89 Ac 2 2 0 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 « 1 2 90 Th 2 2 6 2 6 10 2 G 10 14 2 (i 10 2 G 2 2 •F, 91 Po 2 2 6 1 2 6 10 2 G 10 14 2 6 10 2 6 a 2 92 0 9 2 6 ! 2 C 10 : 3 6 10 11 2 6 10 2 (1 5 1 ’S Qistributia electronilor pe straturile şi substraturile atomilor pentru elementele sistemului periodic (cu excepflunea elementelor transuraniene). 230 pediv mai mare decât Z. Legătura electronilor în atom este datorită forjelor de atracfiune dintre nucleu şi electroni, atracţiunea electrostatică reprezentând partea ei covârşitoare. Date fiind dimensiunile mici ale nucleului, el acţionează practic ca un pol electric, potenţialul fiind proporţional cu sarcina şi invers proporţional cu distanta. O eventuală asimetrie în repartiţia sarcinii electrice din nucleu se poate manifesta sub formă de potenfial al unui cuadripol electric extrem de slab, suprapus (polului simplu. In anumite cazuri, nucleul are şi un slab moment magnetic, al cărui câmp magnetic poate exercita forţe asupra electronilor exteriori. Intre nucleu şi electroni se exercită şi slabe forje neelectromagnetice, a căror natură încă nu e suficient cunoscută. Deoarece forjele cele mai importante depind numai de excesul de sarcină de un gen faţă de sarcina de gen contrar a nucleului, structura învelişului electronic, de care depind proprietăţile chimice şi un număr important de proprietăţi fizice ale elementului, e practic aceeaşi pentru atomii isotopi. Pentru structura nucleului v.sub Nucleu atomic. Electronii exferiori se clasifica prin numerele cuantice (v. Număr cuantic) ale mişcării unul singur electron într'un câmp central de atractiune. Această clasificare e aplicabilă, oricât de puternică ar fi interacfiunea dintre electroni, deoarece această interacţiune poate fi concepută ca introdusă adiabatic, plecând dela o stare iniţială, în care ea lipseşte complet, iar fafă de o astfel de modificare adia-batică numerele cuantice rămân invariabile. Se constată că interacţiunea poate fi bine aproximată prin acfiunea unui câmp central, aşa încât chiar în atomul real, cu mai mulţi electroni, numerele cuantice ale electronului păstrează semnificaţia fizică pe care o au în cazul simplu al unui electron izolat. Aceste numere cuantice sunt: numărul cuantic principal n, care ia valorile 1, 2, ..., numărul cuantic azimutal / ( = 0,1, 1)» numărul cuantic magnetic m (= —/, — / 4-1, ..., -W) şi sensul spinului, adică a momentului cinetic al electronului. Energia electronului nu depinde de m, dacă nu intervine nicio perturbafie exterioară care să strice simetria centrală. Totalitatea electronilor cari au orbite cu acelaşi număr cuantic principal formează un strat. Folosind nomenclatura din spectroscopia razelor X, stratele cu n — 1, 2, 3... se numesc respectiv stratul K,L, M,.... Atât energia, cât şi cea mai mare dimensiune geometrică a orbitelor creşte cu n, astfel încât electronii din stratul K sunt cei mai strâns legafi şi situaţi în regiunea cea mai apropiată de nucleu. Orbitele dintr'un strat dat se grupează în substrate, după valorile numărului cuantic azimutal /, energia crescând cu /. In limbajul spectroscopiei optice, orbitele cu / = 0, 1, 2, ... se numesc, respectiv, orbite s,p.d,f şi apoi, continuând alfabetic, g,h, ..., iar electronii de pe a-ceste orbite sunt numiţi electroni s, p, d, f, ... Creşterea energiei cu în interiorul unui strat, e mai puţin pronunţată decât cea dela strat la strat, dar există totuşi cazuri în cari electronii s dintr'un strat sunt mai strâns legaţi decât, de ex., electronii d din stratul imediat precedent. Intr‘un atom sau într'un ion dat, care se găseşte în starea sa normală, electronii sunt repartizaţi astfel pe diferitele orbite, încât energia totală să fie minimă. Repartiţia trebue să satisfacă însă principiul de excluziune al lui Pauli (v.), care, în cazul de fată se formulează astfel: pe fiecare orbită se găsesc cel mult doi electroni, iar dacă acest număr maxim e atins, spinii celor doi electroni trebue să fie antiparaleli. Numărul maxim de electroni dintr'un substrat caracterizat printr'o anumită valoare a lui l este deci 2(2 / -HI), căci există 2 / + 1 orbite diferind prin numărul cuantic magnetic, iar într'un strat cu număr cuantic principal n se n-1 găsesc cel mult 2 2(2/+1)=2»? electroni. Ocu^ /=o parea succesivă a stratelor, când se parcurge, şirul elementelor din sistemul periodic, c&ndufce la apariţia periodică a unor configuraţii asemănătoare a electronilor periferici, cărora le sunt datorite proprietăţile chimice ale elementelor. Lungimea perioadelor este tocmai de forma 2#2 = 2, 8, 18, 32, pentru w = 1, 2, 3, 4. Anomaliile în succesiunea acestor perioade se datoresc inversiunilor din scara energiei, amintite mai sus. 1. Atom cheie [atome clef; Schlusselatom; key atom; kulcs-atom; KJIJOH-aTOM]. Chim.: Atom atrăgător de electroni, care dă naştere unei legături paralizante în moleculele organice. Astfel, în acidul cloracetic, din cauză că atomu*l de clor este atrăgător de electroni, el provoacă o deplasare electronică formulată astfel: H O I il CI^-C^-C-^-O — H f Din această cauză, hidrogenul carboxrlului este mai slab legat şi deci, la disolvare, se ionizează uşor. Prezenta atomilor cheie explică de ce acizii halogenafi organici au constanta de ioni-zare mai mare decât cei nehalogenaţi. 2. ~ gram [atome-gramme; Grammatom; gram-atom; gramaton; rpaMM-âTQM]. Chim,. Cantitatea dintr'un element, egală cu greutatea sa atomică exprimată în grame. 3. Atomic, număr ~ [nombre atomique; Ord-nungszahl; atomic number; atomikus sorszâm; HTOMHOe HHCJIO]. Fiz.; Numărul de ordine al unui element chimic în tabloul periodic al elementelor. Coincide cu numărul de sarcini elementare pozitive ale nucleului şi, dacă atomul este neutru, cu numărul electronilor (extranu-cleari). In concepţia de nucleu atomic format din protoni şi neutroni, numărul atomic este egal cu numărul protonilor nucleari. Se notează de obiceiu cu Z. 4. volum ~ [volume atomique; Atom-volumen; atomic volume; atomterfogat; aTOMHblH o6te>6m]. Fiz.: Raportul dintre masa atomică a unui element şi densitatea lui în starea solidă. 1. Atomică, greutate ~ [poids atomique; Atomgewicht; atomic weight; atomsufly; aTOMHblfi Bec]. Chim.: Greutatea unui atom, exprimata cu ajutorul fracfiunii 1/16 din masa isotopului celui mai abundent al oxigenului (scara fizica a greutăţilor atomice) luată ca unitate, sau cu 1/16 din valoarea mijlocie a masei isotopilor oxigenului, media fiind calculată cu ajutorul abundentelor relative' din amestecul natural de isotopi (scara chimică). Unitatea chimică este de 1,000275 ± 0,000007 ori mai mare decât cea fizică. 2. Atomice, raze ~ [rayons atomiques; Atom-strahlen; atomic rays; atomsugarak; aTOMHbie JiyHH]. F/z. V. sub Moleculare, raze 3. Atomizare. V. Pulverizare. 4. Atopit [atopite; Atopit; atopite; atopit; aTO-HHT], Mineral.: (Ca, Na)2Sb2O0(F, OH, OJMn. Mineral din grupul pirocloruiui. Numele vechiu, părăsit, pentru romeit. 5. Atoxii. Farm.: H2N-C6H4-As03HNa. Pulbere cristalină, albă, fără miros, solubilă în apă, insolubilă în alcool. Se întrebuinţează în tratarea sifilisului, a dermatitelor, clorozei, pelagrei (N. D.). Sin. Anilarsinat de sodiu, p-aminofenilarsinat de sodiu, Arsamina (N. D.), Tripoxil (N. D.). 6. Atracfiune [attraction; Anziehung; attraction; "vonzâs; npHTHJKeHHe]: 1. Faptul că se exercită asupra unui punct material (atras) o forjă îndreptată spre un al doilea punct material (atrăgător), pe dreapta care le uneşte şi funcţiune numai de proprietăţile celor două puncte materiale şi de distanfa•dintre ele. După natura forjei, atracţiunea se numeşte gravitaţională,, electrică, magnetică, etc. — 2. Rezultanta forjelor de atracfiune exercitate de punctele materiale ale unui corp asupra punctelor materiale ale altui corp. 7. ~ solară [attraction solaire; Sonnenan- ziehungskraft; solar attraction; a nap vonzo ereje; COJIHeHHOe npHTHJKeHHe]: Rezultanta forfelor de atracfiune universală exercitate de punctele materiale ale Soarelui asupra punctelor materiale ale Pământului (sau ale altei planete). 8. ~ universală [attraction universelle; uni-verselle Anziehungskraft; universal attraction; âl-talanos vonzâs; yHHBepcajibHoe npHTHHceHHe]. V. Gravitase universală. 9. ~ universală, constantă de ~ [constante de ’l'attradion universelle; Gravitationskonstante; constant of Newton's law; gravitâcios âllando; KOHCTaHTa yHHBepcajibHoro npHTHHceHHH]. Fiz.: Valoarea absolută a forjei cu care se atrag două mase de câte o unitate de masă — situate la distanja de o unitate de lungime una de alta. tste o constantă absolută. Valoarea ei în sistemul C. G. S. este 6,670X10”8 dine cm2/g2 (Heyl, 1930). 10. Atramentare. V. Fosfatare. n. Afrifiune [attrition; Zerreibung; attrition; szetorlodes; HCTHpaHHe, a6pa3HH]. 1. Tehn. V. Abraziune. — 2. Drum.: Fenomenul de uzură a pietrelor unei şosele prin frecarea dintre ele. Materialul rezultat (rămăşijele) din această uzură se numeşte „detritus". 231 12. Atriu [atrium; Atrium; atrium; âtrium; aTpnyM]. Arh.: 1. Curte interioară, înconjurată de portice, frecventă în construcjia locuinţelor greco-romane (fig. 296). — 2. Curtea mărginită de partea care precede intrarea într'o biserică creştină. Fig. 296, Atriu antic. 13. Atropină [atropine; Atropin; atropine; atro-pin; aTponHH]. Chim.: CH2----CH------CH2 CeHs II I • n-ch3 CH-O-C-CH llll! CH2----CH------CH2 o CH2OH Alcaloid cu un nucleu pirolidinic şi altul piperidinic. Este esterul acidului tropic racemic cu alcoolul numit tropină. Se găseşte în unele specii de solanacee (mătrăguna, măselarija şi laurul porcesc), alături de isomerul ei optic activ, hiosciamina. Se între-buinjează în oftalmologie pentru acjiunea ei midriatică (dilatarea pupilei), paralizând muşchii de acomodajie ai ochiului; de asemenea, pentru proprietatea pe care o are de a micşora funcţiunea unor glande de secrejiune (salivare, etc.). tn doze mai mari este foarte toxică. 14. Atrypa [Atrypa; Atrypa; Atrypa; Atripa; ATpmia]. Paleont.: Brachiopod articulat, cu-orna-mentajia valvelor formată din coaste şi striuri concentrice cari se încrucişează sub forma unei reţele. Genul Atrypa a trăit din Silurian până în Devonian. îs. Attapulgit [attapulgite; Attapulgiite; atta-pulgite; attapulgit; aTTanyJIbrHT]. Mineral: Mg2V2 H[(H20)s | Si40n] • H2O. Mineral din grupul serpentinelor; cristalizează în sistemul mo-noclinic. ie. Atterberg, limitele de plasticitate ale lui ~ [limites de plasticite d'A.; A.-sche Knetbarkeits-grenzen; A.'s plasticity limits; A.-fele gyurhato-sâgi hatârertekek; npe^ejlbl nJiaCTHHHOCTH ATTep6epra]. Oeof.: Procentul maxim de apa (limita superioară) şi minim (limita inferioară) între cari o probă de pământ este plastică. — Limita superioară a lui Atterberg sau limita inferioară de curgere [limite inferieure d'ecoulement; untere Fliefjgrenze; lower flow limit; also folyâsi hatâr; HHHCHHH npe/ţejl TeKyneCTH, CTeKaHHH]: Li- mită care arată procentul de apă conjinut de pământ în momentul când nu mai este fluid şi devine plastic. Se determină cu aparatul lui Casa-grande, care constă dintr'o capsulă în care se pune pasta de pământ. Cu un cufit special se face o crestătură în pastă şi apoi, prirrtr*un dispo- 232 zitiv mecanic, capsula este scuturată de 25 de ori. Daca după această operaţiune crestătura dispare, materialul a ajuns la limita inferioară de curgere. — Limita inferioară a lui Atterberg • sau limita inferioară de plasticitate [limite inferieure de plasticite; untere plastische Grenze; lower plas-ticity limit; also gyurhatosâgi hatâr; HHHCHHft npe/ţejl nJiaCTHHHOCTH]: Limită care arată procentul de apă conţinut de pământ când începe să nu mai fie plastic (crapă) şi corespunde momentului când nu se mai pot modela, cu mâna, cilindrii cu diametrul de 3 mm, făcufi din acest pământ. — Cele două limite încadrează câmpul (intervalul) de plasticitate. Diferenţa procentuală dintre cantităţile de apă corespunzătoare celor două limite constitue indicele de plasticitate al pământului respectiv. Cu cât acest indice este mai mare, cu atât pământul e mai plastic. Cu cât limita de curgere e mai ridicată, cu atât pământul e mai periculos pentru lucrări de construcţii. Nisipul are indice de plasticitate nul; argila obişnuită 10* ■ '25; argila grasă 25 * * *75; argila coloiidală peste 10.0. — Limita de curgere a unui pământ mai poate da indicaţii şi asupra naturii acelui pământ. î. Âfwoodr maşina lui ~ [machine d'A.; A-sche Fallmaschine; A.’s machine; A.-fele ejtogep; M&iHHHâ ATBy.ua]. Fiz.: Aparat cu care se studiază legile căderii corpurilor şi care are ca scop micşorarea într'un raport constant a acceleraţiei unui sistem de cădere, permiţând astfel observarea mai uşoară a fenomenului. Este compus dintr’un suport ce susţine un scripete care se poate roti într'un plan vertical şi pe care alunecă un fir care poartă la fiecare capăt câte un corp de masă M (fig. 297). Prin adăugirea, pe unul din aceste corpuri, a unei mase suplementare m, sistemul se pune în miişcare în aşa fel, încât cade corpul de masă M-Vm. Dacă se neglijează frecarea scripetelui şi greutatea firului, mişcarea de cădere se face cu o acceleraţie a — ~~— M+m (g fiind acceleraţia gravitaţiei), care poate fi decî făcută oricât de mică. rig. 2. Au Chim.: Simbol literal pen- Maşina Atwood. fru Aur. 3. Aubretia deltoides. Hort.: Plantă vivace din familia cruciferelor; înfloreşte din Martie-Aprilie până în Iunie; se cultivă pentru florile ei, aşezate în ciorchine, de coloare albastră, liliachie sau purpurie,, şi pentru creşterea gazonată. Se foloseşte la borduri, mozaicuri alpine, stâncării, ruine, terenuri inclinate sau taluze. Se înmulţeşte prin despărţire şi butaşi sau prin seminţe, primăvara, în răsadniţe reci; se repică, apoi în August-Sep-temvrie se plântează direct pe brazde. 4. Audia, strate de ~ [couches d'A. ; A.-Schichten; A.-strata; A.-retegek; (|)0pMaiţHH, HaCJIoeHHH A.]. Geo/.; Facies particular al Bar-remianului din Carpafii Orientali, reprezentat prin» şisturi argilo-nisipoase cu aspect de ardezie, gresii silicioase cu concreţiuni sferoidale de mar-casif şi siderit, şisturi argilo-calcaroase, bituminoase, cu aspect disodilic şi silexuri negre. Se întâlneşte în Flişul Carpaţilor Orientali, din valea Buzăului până în Nordul Bucovinei. 5. Audibilitate [audibilite; Horbarkeit; audi-bility; hallhatosâg; CJlbllHHMOCTb]. Fiz.: Proprietatea unor vibraţii materiale de a produce sen-saţia de sunet. Pentru aceasta trebue ca vibraţiile să aibă frecventa cuprinsă între aproximativ 16 şi 20 000 per./s, intensitatea cuprinsă între anumite limite, cari depind de frecvenţă, şi să dureze cel pufin timp de câteva perioade* Aceste limite variază după individ. Reprezentând limitele de intensitate între cari un sunet mai poate fi perceput în funcţiune de frecventă (trecută în abscise) şi de presiune sau intensitate (trecută în ordonate) se obţine o curbă închisă, care conturează suprafa}a de audibilitate, limitată spre intensităţi scăzute de pragul de audibilitate, şi spre? intensităţi mari, de pragul de durere (fig. 298). Fig. 298, Curbe de egală audibilitate. 6. suprafaţă de ~ [aire de sensation auditive; Horflăche; auditory sensation area; hali-hatosâgi feliilet; 30Ha CJiyxOBbix omyiiţeHHă, iuioilţaflb CJIblfflHMOCTH].Fiz. V. sub Audibilitate. 7. Audsomefru [audiometre; Audiometer; au-diometer; hangmagassâgmero ay#HMeTp]: Aparat cu ajutorul căruia se determină înălfimea sunetelor şi se analizează frecventele cari le compun, printr'un sistem special de filtre.. s. Audion. Radi o: V. Autodma. 9. Auer, sita lui ~ [manchon A.; A.-Strumpf, Gluhstrumpf; A. incandescent mantie; Auer ha-risnya, izzo harisnya; ra30KaJIHJlbHaH ceTKa Ayapa]. Tehn.: Sită confecţionată din fibre textile uşor combustibile, impregnată cu un a-mestec de azotat de toriu şi de azotat de ceriu, înainte de întrebuinţară, sita se calcinează, pentru distrugerea fibrelor textile şi transformarea azotafilor în oxizi. Se întrebuinţează la iluminaf în lămpile cu gaz aerian, amestecul de oxizi devenind incandescent când este introdus în flacără şi dând 6 lumină puternică cu o repartiţie spectrală convenabilă pentru ochi. 233 î. Âuerbachif [auerbachite; Auerbachit; auerbachite; auerbâhit; ayep6axHT]. Mineral.: Varietate de zircon, alterată prin radioactivitate. 2. Auerlit [auerlite; Auerlith; auerlite; auer lit; aBpeJlHT], Mineral.: Fosfosilicat de toriu; duritatea 2,5 ••*.3; gr. sp. 4,2•••4,8; coloarea, galbenă. s. Âugelif [augelite; Augelith; augelite; auge lit; aBreJiHT]. Mineral.: Al2[(OH)3 | PO4] cristalizat în sistemul monoclinic. Duritatea 5,5'"6; gr. sp. 5,03. 4. Augit [auqite; Augit;'augite; augit; aBrHT], Mineral.: Ca6* 5 Na0f5Fei “ Mge(Al, Fe ' * Ti)2* [AbS^Ois]; cristalizează în sistemul monoclinic; duritatea 5•••6; gr. sp. 3,3***3,5; coloarea,, neagră. Macle după (100); clivaj după (110). Mineral caracteristic pentru roce eruptive ca: andezitul, bazaltul, diabaze, piroxenite, etc. Mineral important din grupul piroxenilor. 5. Augifif. Petr.: Rocă eruptivă compusă din augit şi olivină. e. Aulă [aula; Aula; aula; aula; ayjia]. Arh.: 1. In antichitate, piafa sau localul din fafa casei (la Greci); mai târziu, anfecameră sau atriu, Ioc de judecată, de recepfii, etc. — 2. In basilicele creştine, la început, partea pronaosului din fafa intrării centrale; mai târziu, partea din nartex în care se adunau credincioşii. ■— 3. In prezent, în şcoale şi universităţi, sala mare, rezervată festivi-tăfilor, examenelor, etc. 7. Aur [or; Gold; gold; arany; 30JT0T0]. Chim.: Au; nr. at. 79; gr. at. 197,2; p. t. 1064°; d. 19,3; mono- şi trivalent. Metal prefios, foarte rar, de coloare galbenă cu strălucire vie, caracteristică. Se găseşte în natură în stare nativă (v. Aur nativ). Amestecat aproape întotdeauna cu sulfuri şi arseniuri de Pb, Fe, Cu şi uneori cu argint, tot în stare nativă. Minereuri de aur: cala-veritul (telurură de aur) şi silvanitul (telurură de Au şi Ag). Aurul se mai găseşte în unele minereuri de Cu, Pb, Zn şi se extrage ca subprodus în metalurgia acestora. Confinutul mediu al minereurilor exploatabile este de 7 —8 g/t şi nu scade sub 3 g/t. Cristalizează în sistemul cubic. Rezistenţa la întindere 1100 kg/cm2. Foarte tenace, foarte ductil şi cel mai maleabil dintre toate metalele, aurul se poate lamina în foii până la 0,001 mm grosime şi se poate trage tn fire extrem de fine (0,00033 g/m). Conductivitatea şi conductibilitatea lui termică sunt aproape egale cu ale argintului şi cuprului, inoxidabil la orrce temperatură, aurul este atacat de clor şi de brom, disolvat de apa regală şi de cianurile alcaline în contact cu aerul, dar rezistă acizilor. Se combină uşor cu mercurul, dând un amalgam. Aurul se întrebuinfează pur numai în galvanoplastie, pentru auriri. In aliaj cu cuprul, care îi dă duritate, se întrebuinfează pentru baterea monetelor ţi la fabricarea bijuteriilor cari se marchează obligatoriu de Stat. Sub forma de săruri, aurul se întrebuinfează în fotografie şi în medicină. Aurul se combină direct numai cu clorul şi cu cianul; celelalte combinafii ale lui se obfin din cianura şi clorura de aur. Extragerea aurului din mi- nereuri se face prin‘două metode mai importante: amalgamarea şi cianurarea. In prima metodă, atât nisipurile aurifere, cât şi minereuri le filoniene concasate, măcinate fin şi concentrate prin clasoare Dorr sau prin flotafie, şi în carî aurul se găseşte în stare nativă, sunt trecute cu> ajutorul unui curent de apă peste mese de amalgamare,, al căror mercur refine aurul şi argintul sub forma unui amalgam dublu de aur şi argint. Acesta este încălzit în retorte, mercurul distila şr se obfine un aliaj de aur şi de argint care, ulterior, se afinează şi se separă în cei doi componenfi. Prin acest procedeu nu se extrage însă decât 60% din aurul ce se găsea iniţial în minereu. Metoda cianurării, mai modernă, extrage 95•••.98%* din aur şi constă în disolvarea aurului din minereu într'o solufie de cianură de sodiu şi în precipitarea lui,, cu ajutorul zincului, într’un mâl impur care —• tratat cu acid sulfuric •— pune în libertate un amestec de aur şi argint. Printr'o afinare pe cale uscată sau umedă, sau pe cale electrolitică, se obfine aurul fin cu o puritate de 99,99%* Varietăfi de aur: 8. Aur argental [or argental; Goldargental; argental gold; aranyargentâl; cepe6pHGTOe 30 jioto, npHpo^Hbiă ciuias 30Ji0Ta c cepe6poM]. Mineral.: Aliaj natural de aur şi argint, descoperii în Siberia. 9. ~ coloidsl [or colloi'dal; kolloidales Gold; colloidal gold; kolloid-arany; KOJIJIOH/ţHOe 30JI0T0], Chim.: Aur cu granulele de dimensiunile particulelor coloidale. Se poate obfine producând sub apă un arc voltaic între două sârme de aur. 10. ~ fin [or fin; Feingold; fine gold; finom arany; OHHIIţeHHOe, BbIC0K0np06H0e 30JI0T0]. Metl.: Aur obfinut după afinare, al cărui confinut se apropie,, cu toleranfele legale, de 1000°/oo aur. 11. ~ nativ [or natif; gediegenes Gold; native gold; termes arany; CaMOpOflHOe 30JI0T0]. Mineral.: Minereu de aur, cu un confinut până la 99,7% Au, 0,05*•■0,4% Ag şi, mai rar: cupru, fier şi metale din grupul platinului. Se prezintă sub forma de granule, foife, concrescenfe arbori-forme, fire, praf (în nisipuri aurifere) şi pepite. Cristalizează în sistemul cubic hoioedric; coloarea, galbenă caracteristică sau roşcată (arămie); urma, galbenă sau roşcată; duritatea 2,5-"3; gr. sp. 15,6*••19,3 (fafă de 19,28 aur pur). Este cel mai important minereu de aur. Se găseşte în nisipuri aurifere aluvionare (împreună cu: cuarf, corindon, spinell, granat, magnetit şi, mai rar, platină şi diamant), în zăcăminte filoniene, străbătând şisturi cristaline şi paleozoice şi roce eruptive, în impregnaţii stratiforme din gresii şi conglomerate şi în intercalafii cuarfifere ş) lentile din şisturi cristaline şi paleozoice. Serveşte ca materie primă pentru extragerea aurului pur. Compuşii aurului: Acid auriclorhidric [acide aurichiorhydrique; Goldchlorwasserstoffsaure; aurihydrochloric acid; aranyklorhidrogensav; 30Jl0T0XJi0pHCTafl KHC-JIOTa]. Chim.: HAuCL; produs inifial pentru cele- 234 * lalte preparate de aur, pentru aurul coloidal şi purpura de aur (purpura Iui Cassius). Se întrebuinţează la aurirea metalelor, a sticlei şi a produselor ceramice, la colorarea sticlei, la glazuri şi emailuri. Sărurile lui alcaline se întrebuinfează în băile de viraj fotografic. Clorura aurică [chlorure aurique; Aurichlorid, Ooldchlorid; aurie chloride; aranyklorid; XJIO-pHCTOe 30JI0T0]: AuCta; se obţine prin acţiunea directă a clorului Ia 180° sau prin disolvarea aurului în apă regală. Prin încălzire la roşu închis se descompune în elemente. Prin disolvarea ei în aciu clorhidric se obţine acidul auriclorhidric. Săruri alcaline ale acidul âi auricianhidric [sels alcalins de l'acide auricyanhydrique; Alkali-salze der Goldcyanwasserstoffsăure; alcaline salts of the auricyanhydric acid; ciânhidrikus aranysok; meJIOHHbie COJIH 30JI0T0UHaHHCT0B0A0p0AH0â KHCJlOTbl]: MelAu(CN)4; se formează în procedeul cianurării întrebuinţat la prepararea aurului. Se pot obfine şi prin acţiunea directă a cianurilor alcaline asupra aurului. Săruri organice de aur [sels organiques d'or; organische Goldsalze; organic gold salts; szerves aranysok; opraHHHeCKHe COJIH 30-JIOTa]: Săruri de aur ale unor acizi organici cu moleculă mare, întrebuinţate în tratamentul tuberculozei şi al lupusului. 1. Auraminâ [auramine; Auramin; auramine; auramin; aypaMHH (aBpaMHH)]. Chim.: Materie colorantă din clasa difenil-metanukii. Auramina O ■se prepară din cetona Michler şi din elorură de amoniu şi de zinc. Clorhidratul său este una dintre cele mai importante materU colorante galbene., în special pentru hârtie. Auramina G se prepară din monometil-o-toluidină şi aldehidă formică. Vopseşte bumbacul în galben, după tratare cu mordanţi. 2. Aureolă de contact [aureole de contact; Kontakthof; contact aureole, contact halo; erint-kezesi zona; KOHTaKTHaH 30Ha]. Pefr.: Zonă de lărgime variabilă care mărgineşte uneori un masiv de roce eruptive şi în care s'au produs transformări metamorfice. 3. ~ pleocroică [aureole pleochroîque; pleo-chroisdier Hof; pleochroic halo; pleokroikus zona; nJieoKpOHHHoe Kojibiţo, opeoJi]. Petr.: Zonă de coloraţie mai intensă, în unele minerale pleocroice, provocată de acfiunea radioactivă, datorită incluziunii de minerale cu confinut de elemente radioactive (zircon, ortit). 4. Aureolă solară sau lunară. Meteor. V. Meteori optici. 5. Aureolin [aureol'ine; Aureolin; aureoline; aureolin; aypeOJiHH]. Chim.: K3[Co(N02)e] + H2O. Cobaltiazotit de potasiu. Colorant de cobalt obfinut prin amestecarea unei solufii de azotat de cobalt cu o solufie de azotit de potasiu. Pulbere galbenă, cristalină,, pufin solubilă în apă, cu colorafie roşie. Serveşte ca pigment în pic-iură şi în ceramică- 6. Aurică [camara commune; gemeine Wan-delblute; red sage; vasfu; KpaCHblH maJl(|)eH]. Silv.: Lantana camara'. Arbust mic din familia ver-binaceelor, originar din America de Sud şi din India, cultivat pentru ornament. 7. Auricalcif [aurichalcite; Aurichalcit; auri- chalcite; aurikâlcit; aBpHxa JIKHT]. Mineral.: (Zn, Cu)5[(OH)3 | COs]2. Mineral din grupul car-bonafilor anhidri; cristalizat în sistemul monoclinic sau triclinic. 8. Auriga [Le Cocher; Fuhrmann; Auriga; sze-keresz (csiillagraj); Bo3HHTiHH, AypHra (c03Be3-AHe)]. Astr.: Roiu de stele, de o densitate mare, confinând stele pufin luminoase, 9. Aurină [aurine; Aurin; aurin; aurin; aypHH]. Chim.: Dioxi- h f-j fucsonă. Ma- HOC8H4, ,C = C. terie colorantă \ \ r\ din clasa tri- C=:C Ct=z° fenilmetanului, HOCeH* C = C acidă, de co- H H loare aurie. Se întrebuinfează la vopsitul hârtiei. 10. Auripigment [orpimeni; Auripigment; auri- pigment, orpiment; auripigment; aBpHIIHrMGHT, onepMeHT], Mineral.: AS2S3. Sulfură de arsen; cristalizează rar monoclinic; e moale; luciu adamantin; coloare galbenă vie. Se găseşte asociat cu realgarul. * 11. Aurire [dorure; Vergoldung; golding; ara- nyozâs; sojio^emie, n030Ji0Ta]. Metl.: Operaţiune industrială constând din acoperirea unor metale, în special a cuprului şi a aliajelor sale (bronzul, alama) şi chiar a argintului, cu un strat subfire de aur, penfru a le da astfel coloarea, strălucirea şi inalterabilitafea acestuia. Aurirea se practică şi pe lemn, pe porţelan., sticlă, etc. Procedeele industriale de aurire cele mai des întrebuinfafe sunt: prin aplicare de foife de aur, prin imersiune, pe cale galvanică şi, mai rar, prin lăcuire şi prin foc, cu amalgam de aur. 12. ^ cu mercur [dorure au mercure; Queck- silbervergoldung; mercurial gilding, gilding by amalgamation; aranyozâs higgany-foncsorral; pTyTHoe 30Ji0HeHHe, aMajibraMaiţnoHHoe 30JI0HeHHe]: Procedeu de aurire, întrebuinfat în general penfru obiecte de cupru, de bronz sau alamă şi care consistă din aplicarea unui amalgam de aur (o parte aur şi două părţi mercur) peste obiectul respectiv, în prealabil decapat cu acid sulfuric sau azotic concentrat şi frecat cu azotat de mercur. Prin încălzire la roşu, mercurul se volatilizează, rămânând la suprafafa obiectului un strat de aur brun,, care se spală cu apă caldă şi se lustrueşte prin frecare puternică. Operafiunea se aplică rar şi la piesele de fier, acoperite în prealabil cu un strat de cupru. Aurirea cu mercur este o operafiune foarte costisitoare şi periculoasă, şi deci se practică rar. 1% /v/ galvanică [dorure galvanique; galva-nische Vergoldung; galvanic gilding; galvânikus 235 aranyozâs; raJlbBaHHHeCKOe 30Jl0HeHHe]. Metl.: Aurire obfinufă prin depunerea pe cale electrolitică a aurului pe obiectul metalic de aurit. Obiectul de aurii, în prealabil decapat, se introduce ia polul negativ al băii; polul pozitiv ai băii e format dintr'o lamă de aur fin. Se execută atât la rece, cât şi la temperatura de 60•••70°. Compozijia băii întrebuinţate cel mai des în industrie: clorură de aur 5,5 g, cianură de potasiu 6 g, apă distilată 1 litru. Prin adăugirea,, la această baie, a unor soluţii slabe de săruri de argint sau de cupru, se obfine o aurire colorată în yerde — în cazul sărurilor de argint — şi în roz, în cazul unui amestec de săruri de argint şi de cupru. 1. Aurire prin aplicare de foife [dorure â Ia feuille; Folienvergoldung; gold blocking; level-aranyozas; 30Jl0HeHHe JiHCTaMH]: Operaţiune de aurire în care se aplică cu presiune, peste obiectul respectiv, în prealabil bine curăfit şi lăcuit cu un lac special, foife foarte subfiri de aur fin. 2. ~ prin imersiune [dorure par immersion; Eintauchvergoldung; gilding by immersion; ara-nyozâs bemeritessel; SOJio^eHHe norpyîiceHHeM]. Metl.: Procedeu de aurire, întrebuinţat în special pentru obiectele de valoare mai mică fabricate în serie: insigne, nasturi, etc. Obiectele sunt mai întâi bine decapate şi apoi introduse într'o baie care fierbe şi confine, la un litru de apă: fosfat de sodiu 5g, hidrat de potasiu 3 g, clorură de aur 1 g, cianură de potasiu 16 g; sau clorură de aur 8g, bicarbonat de potasiu 50 g. Imersiunea durează 1*"2 minute. s. Auroră [aurore; Morgenrot; dawn; hajnal-pirkadas; yTpeHHHH 3apn, aBpopa]. Mefeor.: Lumina care precede răsăritul soarelui. V. Crepuscul, sub Meteori optici. 4. Auroră polara [aurore polaire; Polarlicht; aurora polaris, polar light; eszaki sarkfeny; IIOJlHpHOe CHHHHe]. Meteor.: Lumini difuze de coloare verde sau roşie, cari ocupă mari por-fiuni din bolta cerească în timpul nopţii şi cari pot lua aspectul de raze, benzi, draperii, coroane, etc., în necontenită pâlpâire. Aurorele sunt foarte frecvente în regiunile polare, cu deosebire în vecinătatea a două cercuri de 2500 km rază, centrate în polii magnetici ai Pământului, în apropierea solstifiului de iarnă. In timpul perioadelor de activitate solară maximă, zona de apariţie a aurorelor se extinde către latitudinile mijlocii. Aurorele polare apar între 80 şi 1000 km înălţime. Ele constitue fenomene de luminescen{ă asemănătoare luminescenjei tuburilor cu neon şi sunt produse de electroni expulsaţi de Soare, cari pătrund în atmosfera înaltă, pe traiectorii şi cu vitese determinate de câmpul magnetic terestru. După Polul în apropierea căruia se produc, deosebim: 5. ~ australă [aurore australe; Sudlicht; austral aurora, Southern light; deli sarkfeny; K)3KHOe CHHHHe]: Auroră polară care apare în zona Polului Sud, şi 6. ~ boreală [aurore boreale; Nordlicht; boreal aurora; eszaki feny; ceBepHOe CHHHHe], care apare în zona Polului Nord. 7. ~ polară muzicală [aurore polaire chan-tante; tonendes Polarlicht; singing aurora; zongos sarki feny; nOJIHpHOe 3ByK0B0e CHHHHe (My3blKaJlbHOe)]: Auroră polară însoţită de o vibrare sonoră a aerului, care se aude în zona în care este vizibilă aurora. s. Aurorali, nori ~ [nuages auroraux; Polar-licht-Wolken; auroral clouds; sarki fenyfellegek; o6jiaKa noJinpHoro chhhhh]. Mefeor.: Auroră cu aspect de nori luminoşi. Fenomenul apare relativ rar, în zona inferioară a ionosferei. Aspect de nor luminos izolat sau de asociafie de nori luminoşi fără regularităţi de structură. 9. Austenită [austenite; Austenit; austenite; ausztenit; ayCTeHHT]. Metl.: Soluţie solidă, cristalină, a carbonului în fier, constând din cristale mixte. Există în echilibru stabil, în regiunea mărginită de curbele NI, IE, ES, SG şi verticala de concentrafie 0% C, adică deasupra temperaturii de 721 °, numită câmp austenitic (v. Diagrama fier-carbon). In anumite conditiuni poate fi stabilă şi la temperatura ordinară. Prin diferite adause (mangan, nichel), regiunea poate fi mărită; prin altele (crom, wolfram), poate fi restrânsă. io. Austenitic, ofel ~ [acier austenitique; auste-nitischer Stahl; austenitic steel; ausztenitikus acel; ayCTeHHTHaH CTajlb]. Metl.: Ofel şliat în care prezenfa unui element special (11% mangan, sau 25% nichel, singure, sau în alte proporţii mai mici, combinate cu carbon sau nichel şi crom) stabilizează, la rece, starea alotropică y a fierului, odată cu caracterul ei nemagnetic şi cu starea de soluţie solidă omogenă a carbonului. Expresiunea sinonimă — oţel poliedric — provine dela structura poliedrică observabilă la microscop în materialul prelucrat la cald sau recopt. Exemple: oţelul Hadfield (1,25% C, 11 • *14% Mn), folosit la fălci de concasor, macazuri de cale ferată, şenile de tanc, blindaje sutţiri, etc.; otelul refractar (13*'*25% crom, 3,,,15% nichel),, folosit la cutii de cementaţie, la grătare de emailare. Reziistă la oxidare până la 1300°. ît. Austral [austral; austral; austral; deli; K)5KHbiâ]. Geog.; Aparţinând emisferei sudice a Pământului sau referitor la ea. Ex.: Ţări australe. 12. Australăr declinaţie ~ [declinaison australe; sudliche Deklination; austral declination; deli el-hajlâs; KWKHoe OTKJIOHeHHe]. Asfr. V. Declinare. 13. Austru. Meteor. V. Vânt, tipuri de 14. Autarhie [autarchie; Autarkie; autarchia; autarhia, onellâtâs; BBTapKHH]: 1. Stare în care nevoile economice ale unei ţări sunt satisfăcute prin propriile ei puteri, fără import sau ajutor străin. — 2. Politică economică autarhică. 15. Autigen [authigene; auihigen; authigenic; autigen; aBTHreHHblH]. Pefr.: Calitatea elementelor constitutive ale unei roce de a se fi format simultan sau mai târziu decât roca din care fac parte integrantă. 236 i. Autoaprindere [auto-allumage; Selbstztin-dung; self-ignition, sponfaneous ignition; on-gyujtâs; caMOBOcnjiaMeHeHHe, caM0B03r0pa-HHe],Tehn.: Aprindere produsă fără intervenfia unei surse exterioare de căldură — din cauza temperaturii sau a presiunii ridicate. Ciciul Diesel se bazează pe autoaprinderea combustibilului injectat tn aerul comprimat la presiune ridicată. La motoarele cu explozie, e dăunătoare fiindcă produce ciocănirile în cilindrii motori. Autoaprinderea se întâlneşte frecvent la zăcămintele sau stivele de cărbuni cu o anumită structură sau compozifie chimică şi se datoreşte oxidării.şi descompunerii componenfi lor piritoşi, cari se efectuează cu desvoltare de căldură. Dacă pierderile prin radiafie sau conductibilitate sunt reduse, iar condifiunile favorabile (presiuni mari, aeraj slab, lemne putrede, etc.), temperatura locală poate creşte suficient pentru a aprinde cărbunii. 2» punct de ~ [point d'auto-allumage; Selbstzundungspunkt; self-ignition point; fcjyuj-to-pont; TOHKa caMOBOcnjiaMeHeHHH, caMO-B03r0paHHfl], Ind. petr.: Temperatura la care o cantitate minimă dintr'un lichid inflamabil se aprinde fără intervenfia unei flăcări străine. Punctul de autoaprindere se determină introducând proba într'un balon scufundat într'o baie de plumb, plumb-cositor sau plumb-cositor-cadmiu. s. Aufoblocaj [autoblocage; selbsttătiges Blok-ken; automatical blocking; onmukodo blokjelzo; aBTodjiOKHpoBKa, aBToperyjinpOBKa (/ţBroKe-HHH n0e3£0B]. C. t: Sistem automat de comandă a blocului de linie. V. sub Bloc automat. 4. Autobrec [autobr.eak; Autobreak; auto-break; szemely-tehergepkocsi; aBTOdpeK]. Auto.: Automobil pentru transportat 6*••10 persoane şi bagaje, de obiceiu închis, cu caroserie de lemn. s. Autobus [autobus; Autobus; motor-bus; au-tobusz; aBTOdyc]. Alito.: Automobil carosat spe- Fig. 299. Autobus. cial cu bănci şi întrebuinfat în mod obişnuit pentru transportul în comun al unui număr mai mare de persoane (fig. 299"*301). Autobusele pot fi cu două, trei şi patru osii, înscrierea în curbe fiind realizată în ultimul caz prin două cadre articulate. “ 6. Autocamion ^‘9* Autobus aerodinamic. [camion automo- Pentru vifese mari <120 km/oră)-bile; Lastkraftwagen; motor truck, motor freight car; fehergepkocsi; aBT0rpy30BHK]. Auto.: Automobil carosat cu platformă, cu sau fără obloane laterale, cu sau fără prelată de acoperire, întrebuinfat pentru transportul de mărfuri, dela două tone în sus (fig. 302). Sin. Camion. Fig. 302. Autocamion. 7. Autocamionefă [camionette; Schnellastauto; motor delivery car, light motor truck; gyors-tehergepkocsi; JierKHH aBT0rpy30BHK]. Auto.: Autocamion mic, pentru greutăfi până la două tone. Sin. Camionetă. 8. Autocar [autocar; Gesellschaftsauto; motor char-â-banc; târsas gepkocsi; MHOrCMeCTHblH aBTOMOdHJlb], Auto.: Autobus mare, descoperit, care poate transporta un număr mare de persoane. o. Aufocarfograf [autocartographe; Autokarto-graph; autocartograph; autokartogrâf; aBTOKap-TOrpa$]. Fotgrm.: Aparat de resfitufie foto- grammetrică pentru construirea automată a hăr-filor, după fotograme aeriene şi terestre. Este primul aparat universal de restitufie automată,, pe, care s'a bazat desvoltarea fotogrammetriei moderne. io. Autocatalîză [auto’catalyse; Autokatalyse; autocatalysis; autokatalizis; aBTOKaTaJlH3]. Chim.: Modificarea vitesei reacfiei chimice principale prin înseşi produsele de reacfie. Ex.: Hidroliza esterilor, catalizată de ioni H, cari iau naştere în timpul reacfiei, când se formează acid, aceştia producându-şi singuri oatalizatoruh Din acest motiv esterii, pentru a putea fi mult timp conservafii trebue să fie fără urme de acid; contrar, se produce reacfia de autocataliză menţionată. n. Autocirculafia apei în căldări [autocircu-lation de Peau des chaudieres; naturlicher Wasser-umlauf; free water circulation; termeszetes viz-keringes ; aBTOiţHpKyjiHiţHH BOflbi B KOTJie* CBodo^Han hjih HaTypajibHan iţnpKyjiaiţHH BO/ţbl B KOTJie]: Sistem de circulaţie a apei în căldările cu fevi de apă înclinate, în cari circu-lafia apei nu este dirijată forfat din exteriorul căldării, ci prin diferenfa dintre greutatea specifică a apei care coboară în fevi Ie din partea rece a căldării şi a amestecului de apă şi abur din 237 fevjle de urcare. Reprezintă un progres fafă de circulafia naturală, desordonată, a apei în căldările cu mare volum de apă. î. Autocisternă [auto-citerne; Behălterwagen; motor cistern; tartânygepkocsi; aBŢOiţHCTepHa]. Auto.: Automobil carosat special, pentru transporturi de lichide sau combustibili lichizi (benzină, motorină, petrol, apă, etc.). 2. Autoclavă [autoclave; Autoklav; autoclave; autoklâv, fertotlenitokeszulek; EBTOKJlâB]. Ind. chim. sp.: Vas cu perefi i groşi, care serveşte pentru sterilizare sau pentru efectuarea reacţiilor sub presiune (fig. 303)., încălzirea se face cu foc direct (focar), electric, prin manta sau prin serpentină cu abur. Autocla-vele pot fi cu sau fără a-gitator şi sunt echipate cu termometru, cu manometru şi supapă de siguranţă. Autoclavele se numesc după operaţiunile pentru cari sunt întrebuinţate. In industria vopsi-toriei se numesc auto- Fi9- 303- Autoclavă cu clave şi căldările de agitator, spălat ţesăturile cu benzină. s. Autoclavă [autoclave; Deckei; cover; fedo; KpblHlKa, KOJinaK]. Mş.: Capac care închide un recipient, aplicându-se din interior spre exterior pe scaunul orificiului pe care-l astupă, astfel încât să se menfină închis prin presiunea interioară. Ex.: Capacul oval de ofel, care serveşte la închiderea orificiilor de spălare ale căldărilor cu abur. Etanşeitatea se realizează, în acest caz, interpu-nând o garnitură de plumb, iar închiderea se asigură printr'un şurub cu piulifă care străbate capacul, şi printr'o puntifa rezemată pe peretele exterior al cazanului (fig. 304), La autoclavele de tip mai nou etanşeitatea se asigură mai bine prin faptul că scaunul garniturii reprezintă suprafaţa prelucrată a unei înşurubări conice de bronz (fig. 305). Autoclavă cu înşurubare Fig. 304. Autoclavă simplă de căldare, in.) partea Interi- Fig. 305, oară; ex.) partea conică, exterioară; c) ciu- a) tija autoclavei; b) puntifă; c) perca autoclavei; ciuperca autoclavei; d) inel de e-p) puntifă. tanşare; e) înşurubarea autoclavei. 4. Autocolimafie [autocollimation; Autokolli-mation; autocollimation; onkollimâcio; aBTO-KOJIJlHM&lţHH]. Topog.: Corectarea mecanică (sau prin intermediul unui dispozitiv) a erorii, de colimafie a unei lunete de vizare, 5. Autoeomplexifafe [autocomplexite; Auto-komplexitât; autocomplexity; autokomplexitâs; aBTOKOMllJieKCHOCTb]. Chim.: Fenomen pe care îl prezintă unele combinafii simple ca Fe2(C204)a. halogenurile metalelor grele HgCUfCdJs şi HeTeOs, solufie. de a forma singure ioni complecşi în De ex.: 2 Cdi2 Cd(CdJ4) Fe2(C204)3 ^ Fe[Fe(C204)3] Esfe deci o asociere de ioni, care are drept urmare scăderea conductibilităfii electrice şi a presiunii osmotice. e. Aufoconcentrarea razelor [autoconcentra-Hon des rayons; Selbstkonzentration der Strahlen; self-focussing; sugarak dnkoncentrâcioja; aBTO-KOHiţeHTpaiţHH, caMococpe^OTOHeHHe jiyneft]. Fiz.: Concentrarea razelor catodice într'un fascicul subfire, provocată de sarcinile spafiale din jurul acestui fascicul, când în tubul de descăr- care e un vid imperfect. 7. Aufodină [autodyne; Schwingaudion; auto-dyne; autodin, radio lampa;aBTO^HH]. Rac//o.'Montaj de radiorecepfiune în care aceeaşi lampă vFnT" serveşte ca detector şi n ca oscilator, producând aproape aceeaşi frecvenfă ca şi aceea primită în antenă, fapt care permite să se recepţioneze, prin bătăile provocate, unde electromagnetice (fig. 306). s. Autodistrugere Fig. 306. Autod'nă. A) anod; Cat.) catod; G) grilă; C) condensator; R) rezistenfă. [autodestruction; Selbst-sprengung; self-destruction; onrobbanâs; caMO-B3pbiBaHHe, caMopa3pyineHHe, aBTOtfecTpyK-iţHH]. Tehn. mii.: Proprietatea pe care o au unele proiectile de artilerie antiaeriană, sau dela bordul avioanelor, de a se distruge automat, după o anumită durată de traiect, pentru a nu fi periculoase dacă nu au atins finta. 9. Autodraglină. V. sub Draglină. 10. Autodrum [autoroute; Autostrafje; motor road; automobilul; aBT0M06HJlbHaH, CMeniaH-HaH flopora], Drum.: Şosea construită pentru tracţiune mixtă (mecanică şi animală). ti. Autodubă [automobile de livraison; Liefer-auto; delivery car; kulonleges szallitogepkocsi; ĂOCTaBOHHWă aBTOMOdHJIb]. Auto.: Automobil amenajat special, pentru transporturi de materiale fragile, produse alimentare, corespondentă, etc. i2. Autoepurafia râurilor [auto-epuration des rivieres; Selbstreinigung der Fliisse; auto-epu-ration of the rivers; folyok ontisztulâsa; caMOOHH-[iţeHHe peK]: Procesul biologic şi chimic de transformare a materiilor organice din apa unui râu în substanţe mineralizate, inofensive fafă de desvoltarea organismelor vii. Transformarea se face de microbii aerobi şi de planctonul din apă, cu ajutorul oxigenului absorbit din atmosferă. 238 1. Autoetanşare [auto-etancheite; Selbstdich-tung; self-packing; onszigeteles; caMoyiUIOT-HeHHe]. Hidr.: Fenomenul prin care corpul unui dig îşi asigură singur impermeabilitatea, prin calitatea materialelor din cari e construit şi nu printr'un dispozitiv special. 2. Autoexcavafor. V. sub Excavator. 3. Aufoexcifafie [auto-excitation; Selbsterre-gung; self-excitation; ongerjesztes; caM0B03-Sym^eHHe], El.: Excitajie magnetică produsă de însuşi sistemul (maşina, aparatul sau instrumentul) excitat. 4. Aufoexcitator [auto-excitateur; Selbster-reger; self-exciter; ongerjeszto; caM0B036y^H-TeJIb]. EL: Sistem electromecanic în care mişcarea şi acfiunile electrice şi magnetice interne produc şi întrefin, Ia o valoare de regim, fluxurile electrice sau magnetice interesând funcţionarea lui. 5. Autoferfilitate [autofertilite; Selbstfrucht-barkeit; autofertility; ontermekenyules; caMOnJlo-/ţopoflue]. Agr.: Proprietatea unor specii şi varietăţi de pomi roditori de a lega fructe pe baza fecundaţiei cu polen propriu, fie că acest polen provine dela aceeaşi floare ori dela o alta, dar din acelaşi pom, sau dela florile unui alt pom, însă din aceeaşi varietate. 6. Autofretaj [autofrettage; Kaltreckung; self-hooping, autofrettage; tuligenyles; caMOCKpen-JieHHe o6pynaMH, caMOOKOBKa]. Metl.: Realizarea efectului de fretaj în stratele coaxiale ale unui tub, prin solicitarea lui peste limita de elasticitate şi prin recoacere sub punctul critic de tratament termic al materialului. Se aplică mai ales Ia gurile de foc. 7. Autogenă, sudură ~ [soudure autogene; Autogenschweifjung; autogenous welding; autogen heggesztes; aBTOreHHaH CBapKa]. V. sub Sudură. 8. Aufogir [autogire; Tragschrauber, Trag- schraubenflugzeug; autogyre; autogir; aBTOJKHp]. Av.: Avion având pentru sustentajie, în loc de aripi fixe fafă defuzelaj, o eiice tripală,care se roteşte în jurul unei axe înclinate pufin înapoi fafă de verticală. Fiecare pală a elicei e mobilă în jurul unet axe orizontale aşa că, în sbor, palele se rotesc pe mantaua unui con mai mult sau mai pufin închis, în funcţiune de forfa centrifugă şi de greutatea a-vionuiui. Elicea se roteşte dela sine (de unde şi nu- Fig. 307. Autogir. mele) din cauza deplasării pe orizontală a avionului, produsă de o elice normală, antrenată de motor (fig. 307). 9. Autograf [autographe; Autograph; auto-graph; autograf; aBTOrpa^]. Fotgrm.: 1. Aparal de restituţie cu ajutorul căruia se întocmeşte planul sau harta topografică, pe bază de fotograme cari cuprind obiectul de reprezentat în plan. Poate fi cu proiecţie optico-mecanică (tipurile Wild A II, 1926 şi Wild A VI, 1939) sau cu proiecţie mecanică (tipul Wild A V, 1938). — 2. Aparat de restituţie fotogrammetrică tip Hu-gershoff, folosit la trasarea de profile transversale şi longitudinale, pe bază de fotograme. Este folosit şi la întocmirea de planuri şi hărţi topografice. — 3. V. Manuscris. 10. Autohton [autochtone; Autochton; autoch-thonous; autohton;aBTOXTOH]. Geo/.: Regiunecare nu a suferit deplasări orizontale şi suportă o pânză de şariaj. In Carpaţii Meridionali, masivele Almaş, Petreanu, Retezatul, Vulcan, Cerna şi Parâng, constitue autohtonul pânzei getice. 11. Autoinducfie [auto-induction; Selbstinduk-ti'on; self-indudion; onindukcio; caMOHHftyKiţHH]. V. sub Inducţie proprie. 12. Autoiiză [autolyse; Autolyse; autolysis; bomlâs, felbomlâs; aBTOJlH3]. Chim. biol.: Descompunerea ţesutului celular, după moartea animalului, sub acţiunea enzimelor litice (protea-zelor) cari sunt conţinute în celulele organismului. Autoliza poate fi oprită prin agenţi chimici (fixarea ţesuturilor cu formol). îs. Automat [automate; Automat; self-acting, automatic; automata, onmukodo keszulek; aB-TOMaT]. Tehn.: Dispozitiv care, după înlăturarea unei piedeci mecanice, efectuează, ghidat şi fără altă intervenţie exterioară, o anumită operaţiune. Automatele pot face serviciul de regulatoare, în-treruptoare, semnalizatoare, unelte, ungătoare, comenzi, etc. 14. Automat de instalafie [interrupteur auto- matique; Installa+ionsselbstsdhalter; instalîation automatic switch; onmukodo kapcsolo; aBTOMa-THHeCKHH BbIKJlIoqaTeJib]. Elf.: Intreruptor automat, care protejează un circuit de joasă tensiune contra suprasarcinilor, prin acţiunea unui releu termic bimetalic şi contra scurt-circuite-lor prin acţiunea unui releu electro- Fig. 308. Automat de instalaţie, magnetic. Se con- a) pârghia de întrerupere; b) strueş'te CU borne puntea de contact; c) în cl*-sau CU înşurubare, chetaj; d) electromagnet; e) pentru a fi montat releu bimetalic. în locul dopului de siguranţă fuzibilă (fig. 308). V. şi Intreruptor, Siguranţă fuzibilă. 15. Automat de plug [reievage automatique de charrue; automatische Aushebevorrichtung; automatic lifting mechanism; onmukodo eke ki es be-kapscolo szerkezet; aBTOMaTHHGCKHH peryjIH-TOp JîeMexa]. Agr.: Mecanism cu excentrice şi curse limitate, care asigură căderea şi scoaterea plugului din brazdă. 1. Automat de vid [automate de vide; Vakuum-regler; vacuum regulator; vâkuumszabâlyozo; BâKyyM-HBTOMaT]. Ind. pefr.: Regulator întrebuinţat la bateriile cu blaze pentru distilat uleiurile de uns şi care permite ca uleiul care vine în serpentinele cazanului — fiecare cazan are câte două serpentine — să curgă în boxe. Este format dintr'un cilindru gros de fontă, separat în două prin peretele AB. Fundurile CD şi EF poartă câte două ventile cari ^ se deschid din sus în jos. In ^ compartimentul superior fun- 1 £ c dului CD se face vid în mod continuu. In cele două compartimente dintre fundurile CD şi EF, se face alternativ când vid, când presiunea obişnuită. Serpentinele / şi II varsă continuu uleiu în compartimentele superioare, iar uleiul care se £ strânge aici, se scurge prin alternajie în compartimentul inferior şi de aici, tot prin al-ternafie, în boxe (fig. 309). u on 2. Automefamorfism [autometamorphisme; Au-tometamorphismus; autometamorphism; autometa-morfizmus, onâtalakulâs; aBTOMeTaMOp4>H3M]. Pefr.: Fenomen de transformare mineralogică a unei roce eruptive, sub influenfa materiilor volatile cari sunt puse în libertate prin consolidarea ei. s. Automobil [automobile; Fahrzeug, Kraft-wagen; automobile, motor car; gepkocsi; aBTO-MoBhjib]. Auto.: Vehicul rutiier, pe minimum patru roti, provăzut cu motor propriu, folosit pentru transport de călători, greutăfi şi mărfuri. Păr^le principale ale automobilului sunt: motorul, transmisiunea, aparatul de rulare,, cadrul, caroseria, echipamentul de frână şi instalaţiile auxiliare (fig. 310). Motorul poate fi cu explozie, Diesel (ambele de tip uşor), cu gaz (în butelii sau generator propriu), sau electric, cu acumulatoare (v. sub Motor). Folosirea motoarelor de tip uşor la automobile impune condifiuni speciale de adaptare a lor la tracţiunea rutieră: promptitudine în funcţionare, la variaţii mari de sarcina şi de turafii, demarare rapidă, greutate mică pe cal-putere, adaptare la neregularităţile căii, deservire simplă. Transmisiunea e formată din am-breiaj, cutia de vitese, arborele cardanic şi cutia diferenţialului (v. sub Transmisiuni). Transmisiunea serveşte la transmiterea mişcării dela motor la aparatul de rulare. Ambreiajul poate fi: cu fricţiune, cu monodisc sau cu două discuri, lamelar în uleiu cu mai multe discuri, hidraulic, automat, etc. Necesitatea ambreiajului e provocată de faptul că motorul cu ardere internă nu poate porni în sarcină. Tracţiunea, cu un cuplu motor constant, la diferite vitese şi la diferite rezistente în mers, se realizează prin modificarea în cutia de vitese a raportului de transmisiune dintre mo- 239 tor şi aparatul de rulare. Cutia de vitese poate fi: cu angrenaje cilindrice, cu rofi elicoidale, cu ghiare deplasabile, hidraulică, semiautomatăr automată, cu servomotor, etc. Cuplarea ambre-iajuîui, respectiv a diferitelor trepte din cutia de vitese, se face de către conducătorul automobilului prin pedala ambreiajului, respectiv pârghia schimbătorului de mers (v. sub Cutie de vitese). Legătura dintre arborele cutiei de vitese ş» cutia diferenţialului e realizată prin arborele cardanic. Antrenarea axelor planetare ale osiei motoare se face prin angrenajul diferenţial. Diferenţialul repartizează în mod egal forja de tracfiune pe rotile motoare la diferite ttîraţii ale fiecăreia, astfel că la mersul în curbe, cu toate că rofi le parcurg drumuri diferite, ele se rostogolesc fără alunecare. Angrenajul diferenţial este obişnuit conic, cu dinţi elicoidali, sau conic cu dinţi Gleason; el poate fi uneori cilindric sau cu şurub fără fine (v. sub Diferenţial). Aparatul de rulare e format din osiile cu roţi, suspensiunea cu amortisoarele de oscilaţii şi direcţia. Osiile sunt motoare şi de direcţie. In general, osia din spate este* motoare şi cea din faţă este de direcţie. Deseori tracţiunea, uneori şi direcţia, pot fi pe toate osiile automobilului. Roţile motoare sunt antrenate de către axele planetare. Roţile de direcţie sunt dirijate prin fuzete, fiecare roată putând fi întoarsă cu fuzeta ei în jurul axei fuzetei. Roţile sunt bandajate cu bandaje de cauciuc masiv sau cu pneuri. Suspensiunea e realizată prin arcuri de suspensiune cu foi: longitudinale sau transversale, arcuri elicoidale, etc. Amortisoarele de oscilaţii sunt cu frecare, hidraulice, etc. şi se montează între osii şi cadru, lucrând, paralel cu suspensiunea (v. sub Oscilaţii). Direcţia realizează, prin volan şi sistemul de bare şi pârghii, comanda roţilor de direcţie (v. sub Direcţie). Cadrul constitue elementul de rezistenţă,, suportă caroseria şi echipamentele automobilului, transmiţând greutatea lor căii prin intermediul roţilor de cari este legat elastic. Poate fi de formă deschisă, din bare profitate, nituite sau sudate, şr de formă închisă (ca o cutie), (v. sub Cadru de automobil). Caroseria este cutia automobilului» construită special, după destinaţie, din lemn, din oţel aliat, sau din aliaje uşoare de mare rezistenţă. Echipamentul de frână este compus din două frâne, cu acţionare independentă. Frânele se aplică pe toate roţile. Ele sunt cu seg-menţi interiori sau cu bandă şi sunt acţionate mecanic, hidraulic, cu aer comprimat sau cu depresiune. La mersul pe pante lungi, frânarea se face şi prin acţiunea motorului (v. sub Frânare). Instalaţiile auxiliare sunt: instalaţia electrică de aprindere, generatorul de lumină, demarorul electric, bateria de acumulatoare electrice, aparatele şi instrumentele de control şi verificare şi aparatele de semnalizare. După utilizare, deosebim: 4. ~ de greutăţi [camion automobile; Last-kraftwagen; motor lorry, motor freight car; teher-gepkocsi; aBT0M06njib #jih nepeB03KH THîKe-CTeft, rpy30B0H aBTOMOâHJlb], pentru trans- jl. o o d :ig. 309. nat de vid. 240 port de greutăţi şi mărfuri. Astfel de automobile sunt: autocamionul, autocamioneta, autocisterna, autoduba, etc. 1. Automobil de persoane [voiture automobile pour voyageurs; Personenkraftwagen; passenger motor car; szemely-gepkocsi; naccaHCHpCKHH aBTOMOdHJlb], cu caroseria deschisă, închisă sau decapotabilă. Astfel de automobile sunt:autobrecul, autobusul, autocarul, autosportul, autoturismul,, etc. 2. ~ de tracfiune [tracteur automobile; Zug-kraffwagen; motor tractor; vontato gepkocsi; TpaKTOpHblH aBTOMOdHJIb]: Automobil fără platformă de încărcare; serveşte la producerea unei forfe mari de tracfiune. Astfel de automobile sunt: autotractorul, autoşenila, etc. 3. /x/ special [automobile d'utilisation speciale; Spezialkraftwagen; special motor tarry, special freight motor car; kulonleges hasznâlatu gepkocsi; aBTOMO^Hjib cneiţHajibHoro Ha3Ha-^eHHH], de construcfie adaptată diverselor scopuri. Astfel de automobile sunt: automobilul blindat, autosanitara, autoturnul, etc. 4. Automobil blindat [voiture automobile cui-rassee; Panzerkraftwagen, Stra^enpanzerwagen; armoured motor car; pâncelos gepkocsi; 6pOHH-pOBaHHblă aBTOMOdHJIb]. Aufo.: Automobil pro-văzut cu blindaje pentru a rezista la lovituri. 5. Automolit. Mineral. Numele vechiu, părăsit, pentru gahnit. 6. Automorf. Alg. V. sub Idiomorf. 7. Aufomorfă, funcfiune ^ [fonction auto-morphe; automorphe Funktion; automorphic func-tion; automorf fuggveny; aBTOMOp^HaH (|>yHK-EţHH]: Funcfiune uniformă/(z), ale cărei valori nu se schimbă când variabila z este supusă unei transformări oarecari dintr'un grup de transformări lineare de variabilă complexă. In particular, funcfiuni te periodice de perioadă sunt auto-morfe, deoarece avem/(z)=/(z +&a>), unde k este întreg. Clasa funcfiunilor autcmorfe este importantă— atât prin proprietăfi, cât şi prin aplicafii —' în Analiză, în Geometrie, Algebră şi Teoria numerelor, una din cele mai importante aplicafii fiind la uniformizarea funcţiunilor multiforme de o Fig. 310. Părfi le principale ale unui automobil de persoane, a) motorul; b) ambreiajul; b') pedala ambreiajuiui; c) cutia de vitese; c’) maneta schimbătorului de vitese; d) arborele cardanic; e) diferenţialul; f şi f) tuburile pendulare ale osiei oscilante din spate; g şi g') rofile notoare; h) conducta pentru apa de răcire; /) radiatorul; k) ventilatorul; I) dinamul; m) distribuitorul de aprindere; n) demarorul; n) întreruptorul cu pedală al demaroruiui; o) teava de alimentare cu uleiu, cu dispozitivul de evacuarea aerului; p) peretele frontal; q) tabloul; r) volanul de direcţie; r') arborele volanului; s) dispozitivul de direcţie; t şi t*) pârghiile de fuzetă; u şi u’) arcurile transversale duble ale osiei oscilante din fată; v şi v*) rotile din fată; w şi w') arcuri elicoidale; x şi x ) amortisoarele; y) longeronii cadrului; z) traversele cadrului; I) frâna de mână cu tracţiune prin cablu pe rotile din spate; I') aparat de ajustarea frânei; 2) pedala frânei hidraulice cu tifeîu, pe patru roti; 3) acceleratorul; 4) filtrul de aer; 5) pompa de picior, pentru ungerea centrală; 6) conducta dfe evacuare; 6') toba de eşapament. 241 variabilă. Se arată că funcţiunile multiforme y — f(x) având un număr finit de puncte de ramificaţie pot fi uniformizate cu ajutorul unei funcţiuni t~t(x), care e inversa unei funcţiuni automorfe. î. Aufomorfism [automorphisme; Automorphis-mus; automorphism; automorfizmus; aBT0M0p-(|)H3M]. Â/g.:. Reprezentare biunivocă şi fără lacune a unui grup (considerat ca grup-obiect) pe el însuşi (considerat ca grup-imagine), aşa încât imaginea produsului a două elemente ale grupului-obiect să fie egală cu produsul imaginilor lor. E un isomorfism particular, în înţelesul că, la isomorfism, grupul-imagine diferă (de obiceiu) de grupul-obiect. — Deosebim: 2. ~ inferior [automorphisme interieur; in-nerer Automorphismus; internai automorphism; belso automorfizmus; BHyTpeHHHft aBTOMOp-H3M]: Isomorfism (de inel) al unui inel cu el însuşi. s. Automotor [automotrice; Triebwagen; rail motor car, motor coach; motoroskocsi; caMOflBH-raTeJib, aBTOMOTOp]. C. f.: Vehicul de cale ferată, provăzut cu motor propriu, folosit pentru transportul unei , sarcini utile (călători şi mărfuri) pe care o poartă el însuşi (fig. 311). Clasificarea automotoarelor se face după numărul de osii, după sistemul motorului şi al transmisiunii folosite. Automotoarele pe două osii se întrebuinţează mai ales pe linii secundare, pe distante scurte, permiţând organizarea de curse rapide, Fig. 31 f. Automotor.' dese şi cu pufini călători. Automotoarele pe patru sau pe mai multe osii şi cu profil aerodinamic se întrebuinţează pe distante lungi, pentru transporturi rapide cu putini călători. Părfile principale ale unui automotor sunt: motorul, transmisiunea, cadrul, aparatul de rulare, caroseria, echipamentul, frâna şi instalaţiile auxiliare. Motorul poate fi: cu abur, cu explozie sau Diesel. La motoarele» cu abur, forfa de tracţiune este dată de o maşină cu abur. Tipuf de maşină întrebuinţat e de înaltă presiune şi cu turaţie mare. Aburul este dat de o căldare verticală, cu presiune de regim de peste 25 at şi cu mare cifră de va-porizare. Automotorul cu abur se foloseşte din ce în ce mai puţin (v. sub Maşină cu abur). Motoarele cu explozie întrebuinţate sunt de tipul motoarelor uşoare. Folosirea motorului* cu explozie Ia automotoare impune condifiuni speciale de adaptare la tracfiunea feroviară: regularitate absolută în funcţionare, pornire rapidă, vitesă constantă la variaţi mari ale puterii, siguranţă împotriva incendiilor, etc. (v. sub Motor cu explozie). Motoarele Diesel întrebuinţate sunt rapide, în patru sau doi timpi. Li se cer aceleaşi conditiuni speciale de funcfionare ca motorului cu explozie şi mai ales demarare rapidă. E tipul de motor întrebuinţat, aproape excluziv, la automotoare din cauza numeroaselor avantaje pe cari le prezintă fafă de celelalte tipuri: randament termic mare (36%), combustibil ieftin, siguranţă fafă de incendii, etc. (v. sub Motor Diesel). Transmisiunea serveşte la transmiterea mişcării dela motor la aparatul de rulare. Permite pornirea automotorului în sarcină şi funcţionarea lui în condifiuni normale, indiferent de sarcină şi de vitese. Acfionarea transmisiunii se face prin comandă la distanfăf care poate fi mecanică (v.), pneumatică (v.), electrică (v.), sau eledropneu-matică (v.). ‘Schimbarea sensului de mers se face prin inverşor, de obiceiu cu pinioane conice. După felul de construcţie, transmisiunea poate fi mecanică, hidraulică sau electrică. Transmisiunea mecanică e formată din ambreiaj şi din cutia de vitese cu angrenaje în mai multe trepte. Permite numai variata discontinuă a raportului de transmisiune corespunzător treptelor de transformare dio cutia de vitese. Se întrebuinţează la automotoarele de putere mică şi mijlocie. Are greutate mică şi pref de cost redus. Transmisiunea hidraulică e formată din una sau mai multe pompe şi turbine acfionate prin intermediul unui lichid (uleiu). Realizează o transmisiune suplă şi mare siguranţă în serviciu. Prezintă desavantajele că lichidul se încălzeşte şî că e dificil să se realizeze o etanşeitate absolută. Se întrebuinţează la automotoare de mică putere. Transmisiunea electrică e formată dintr'un generator electric, cuplat de motorul termic, şi din motoare electrice montate pe osii. Permite varia}ia continuă a raportului de transmisiune între motor şi aparatul de rulare. Se adaptează uşor la variajiile cuplului motor, permite func-ffonarea motorului într’un regim apropiat de puterea nominală, asigură pornirea şi accelerarea rapidă. Are randament mare (de cca 85%). Se întrebuinţează la automotoarele rapide cu putere şi vitesă mare, cu tendinfa d6 generalizare (v. sub Transmisiuni). Cadrul suportă caro- 16 242 seria vagonului şi transmite greutatea ei la cale, prin intermediul rofilor. E construit din două grinzi longitudinale întărite prin traverse formând un cadru rigid nedeformabil. Se con-strueşte din ofel aliat sau din aliaje de aluminiu de mare rezistenfă. Aparatul de rulare e format din boghiuri, osii, rofi, cutii de unsoare, suspen-siune şi aparate de amortisare a oscilafiilor. Osiile sunt motoare şi libere. Se construesc din material de greutiate specifică mică şi cu rezistenţă mare. Trebue să asigure automotorului un mers liniştit la vitese mari. Au aproape totdeauna cutii de unsoare (paliere) cu rulmenfi. Caroseria e cutia automotorului. Se construeşte din oţel aliat sau din aliaje uşoare de mare rezistenţă (duralumin, alferium, vedal, etc.). La automotoarele de mică vitesă (60**,70 km/oră), interesează numai greutatea cutiei. La automotoarele de mare vitesă {100***150 km/oră), rolul principal îl joacă rezistenţa aerului; de aceea cutiile au formă aerodinamică. Echipamentul de frână al automotoarelor pe două osii şi cu mică vitesă de circulaţie constă dintr'o frână de serviciu cu acţiune rapidă şi automată, şi o frână de siguranţă, de mână. Automotoarele de mare vitesă,, pe patru sau pe mai multe osii, sunt echipate, pe lângă frâna de serviciu şi de siguranţă, cu o frână electromagnetică de ur-genfă şi cu o frână de încetinire (v. sub Frână). Instalafiile auxiliare sunt: de control, de comandă, de condiţionarea aerului, de încălzire, de răcire, etc. Automotoarele echipate cu motoare cu ardere internă prezintă — fafă de tracţiunea cu locomotive cu abur — avantajele: de a avea randa-‘ ment ridicat (25,,,27°/o la janta roţilor, fafă de folosită la lucrări de terasamente, nivelări, aşter-nere de materiale, etc., constând dintr’un plug nivelator (grader), (fig, 312). Fig. 312. Autopatrol. 3. Autoregulator de fading [correcfeur d'eva-nouissement, autoregulateur de sensibilite; Schwundausgleich; autofading regulator; fading-szabalyozo; aBTOMaTHHeCKHH peryJIHTOp (j)e-AHHra, pacceHBaHHH]. Radio: Dispozitiv al unui aparat de radiorecepţie, care menţine practic constantă amplitudinea undei purtătoare la bornele sistemului detector, intre anumite limite, oficari ar fi variaţiile intensităţii undei electromagnetice purtătoare incidente. 4. Autorotafie [autorotation; Autorotation; autorotation; autorotâcio, onforgâs; (ftJIHTeJIbHOe) BpameHHe BOKpyr jnodoft och no# BJiHHHHeM aapo/ţHHaMHHeCKHX CHJi]. Av..* Rotirea stabilă în poziţie cabrată a unui model de avion fără motor, în tunelul aerodinamic. Se produce automat la o anumită incidenţă plasată în apropierea punctului superior de inflexiune al polarei. Fenomenul prezintă mare importantă în toate mişcările avionului la incidenţă mare. Poate provoca vrila. Poate fi provocat artificial prin cabra-rea avionului, urmată de manevrarea aripioarelor. s. Autosanitară [voiture d'ambulance; Sanităts-7*,,10°/o la locomotivele cu abur), rapiditate de wagen ; ambulance car; betegszâllito gep- punere în stare de serviciu, rază mare de acfiune, * * ------- “ ~ _ economie de apă, economie de combustibil în timpul staţionării, manutenfiune ieftină a combustibilului, economie de personal şi economie la cheltuelile de întreţinere. Prezintă desavan-tajele că au un pref de cost ridicat şi o capacitate mică de supraîncărcare a motorului. Aufooxidare [auto-oxydation; Autooxydation; aufooxîdation; onoxidăcîo; caMOOKHCJieHHe]. Chim.: Termen impropriu pentru oxidarea lentă ia care iau parte molecule de oxigen atmosferic. Autooxidarea este o oxidare indusă, printr'un mecanism de reacfii înlănfuite, asupra unei sub-stanfe chimice de către prezenfa alteia. Astfel unele olefine lichide, cum este de ex. esenfa de terebentină, au însuşiri de peroxid, oxidând iodul din solufia de iodură de potasiu, acidul arsenios în acid arsenic, sau decolorează o solufie de in-digo. In lipsa esenfei de terebentină substanfele menţionate sunt stabile fafă de oxigenul atmosferic. Autooxidarea poate fi accelerată de lumină, sau poate fi oprită de unele substanfe numite antioxidanfi sau inhibitori. 2. Aufopatrol [autopatrol; Wegejiobel; auto-road-leveller; motoros-utgyalu; «îţopCMKHaH HH-BeJIJIHpOBOHHafl (CK06jIHJIbHaH) M0T0PH30-BaHHaH MaUTHHa]: Maşină rutieră automotoare, kocsi; caHHTapHbiă aBT0M06HJib]. Auto.: Automobil carosat special, pentru transportul bolnavilor, al răniţilor, accidentaţilor, etc. 6. Aufoselector [jarre; Selbstausleser; hat- ching jar; halikrakelteteto keszulek; aBTOHHKy-6aTOp}. Pisc.: Vas incubator de sticlă, pentru clo-cirea ouelor mici şi lipicioase de peşte (ştiucă). Selectorul de tip Zug este o butelie de 5* “10 litri, fără fund, cu gâtul în jos şi în care apa intră pededesubt şi iese pe deasupra (fig. 313). Se umple cu ouă, aproximativ pe jumătate. 315> Autosefecfor Zug. Curentul apei fine ouăle într'o stare de rotafie lentă, dar continuă. Astfel, ouăle moarte, cu mică greutate specifică, se aleg dela sine, plutesc deasupra şi sunt antrenate de curent şi evacuate peste marginea superioară a buteliei. 7. Autoşenilefă [autochenille; Raupenschlep-per, Zugkraftwagen; Caterpillar tractor; vonjato gepkocsi; ryceHHHHbiă rpy30B0H aBT0M06HJibf. Auto.: Autocamjon pentru orice teren, care folo- 24* seşte — pentru direcfie — rofile din fafă, iar penfru repartifia sarcinii pe teren, o pereche de şenile în locui roţilor din spate (fig. 314). Fig. 314. Aufoşeniietâ. 1. ÂufospoTt [automobile de course; Renn- wagen; racing-car; versenygepkocsi; rOHOHHHH âBTOMOdHJTb]. Auto.: Autoturism destinat curselor cu vitese foarte mari; dispune de un motor foarte puternic şi de o caroserie special construită, spre a opune aerului o rezistenfă cât mai mică. Centrul de greutate a! automobilului (este situat cât mai jos posibil. 2. Autosteriiitate [autosterilite; Selbststeri lităt; autosteritrty; onsterilităs, ontermekuietlen-seg; caMOdecnjio/ţHOCTb]. Agr.: Incapacitatea unor specii sau varietăfi de plante de a lega fructe, prin fecundarea florilor cu polen propriu, adică cu polenul florilor de pe plantele cari aparfin aceleiaşi varietăfi. s. Autostop [autostop; Autostopp, selbsttâtige Bremsung; self-acting brake; onmukddo fek ; CaMOAeHCTByiOII^HH pbIHajKHblH T0pM03], C. L: Instalaţie de cale ferată pentru oprirea automată a unui vehicul în circulafie. Frânarea vehiculului se face prin comandă optico-electrică (celulă foto-electrică) pusă în funcţiune chiar de vehicul. 4. Autostradă [autoroute; Autobahn, Auto-strasse;® motor highway, high speed automobile road; automobilul; aBTOCTpa/ţa]. Drum.: Şosea rezervată excluziv circulaţiei autovehiculelor. Pentru fiecare sens este amenajată câte o cale specială (unidirecţională), fiecare având câte două benzi de circulafie. Cele două căi sunt separate printr'o zonă mediană, verde, plantată cu arbuşti mărunţi (0,90* *1,20 m), cari servesc şi la oprirea luminii farurilor vehiculelor cari vin din sensul opus (fig. 315). Dispozitivele de construcfie Fig. 315. Profil transversal de autostradă, a) acostamente; fe) benzi laterale; f, ti) benzi de circulafie. şi instalabile anexe au ca scop să dea maximum de siguranfă circulaţiei de mare vitesă. Autostrada ocoleşte localităţile şi nu se încrucişează la acelaşi nivel cu alte căi de comunicaţie terestre. Ramificaţiile, racordările şi încrucişerile se fac astfel încât niciun şir de circulafie sâ nu se întretaie cu un altul de sens contrar. Accesul pe autostrade este permis numai în anumite puncte, obligatorii şi pentru locuitorii din lungul lor, ele fiind în general împrejmuite. Capetele autostradelor nu pătrund niciodată în centrele localităfilor pe cari le leagă, ci numai până în marile bulevarde de centură. Uneori autostradele sunt alcătuite din mai multe benzi de circulafie alăturate (America), zonele verzi fiind suprimate. s. Aufofipie [autofypie; Autotypie; autotypy; autotipikus nyomâs; aBTOTHiîHfl]. Arfe gr.: 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clişeu cu suprafafa activă în relief, pentru tipărit monocrom, după un original într'o singură coloare, nuanfele de umbră şi lumină fiind redate prin puncte (uneori liniii) mai dese, respectiv mai rare (fig. 316). V. şi sub Similigravură. — 2. Clişeu tipografic obfinut prin procedeul de autotipie. — 3. Imprimarea Fig. 316. Schema unui’ aparat pentru autotipie. a) originalul de reprodus; fc) obiectiv; c) raster; d) placă sensibilă. monocromă făcută cu un clişeu tipografic obfinut prin procedeul de autotipie. c. Autotractor [autotracteur; Schlepper, Zug-kraftwagen; tractor; vontato gepkocsi; aBTO-TpaKTOp]. Auto.: 1. Tractor de mare putere, montai pe rofi cu cauciucuri, în general, pline. — 2. Autocamion pentru orice teren, cu rofi, cu dublu diferenfial în spate (uneori cu tracfiune şi în fafă), echipat cu cabestan. — 3. Autoşeniletă obişnuită. Un autotractor poate remorca una sau mai multe remorce,, piese de artilerie, grupuri electrogene pe cărucioare, etc. 7. Autofransformafor [autotransformateur; Spar-transformator; balancing transformer, autotransfor-mer; ontranszformâtor; aBT0TpaHC(|)0pMaT0p]. Elf.: Transformator cu o singură înfăşurare, având trei borne, două c «treme pentru tensiunea înaltă, iar una extreme şi una intermediară pentru tensiunea joasă. Se foloseşte în curent monofazat, când raportul de înfăşurare nu diferă prea mult de unitate (de ex. 0,5••*2). Se numeşte: 8. ~ de pornire [autotransformateur de de-marrage; Anlalj-Spartransformator; autotransformer starler; transzformâtoros onindito-keszulek; nyc-KOBOâ aBTOTpaHC^) >pMaTop]: Un autotrans-formalor care alimentează, sub tensiune redusă, un motor electric, în perioada de pornire 5* accelerare. 0. Autoturism [automobile de lourisme; Perso-nenkraftwagen; touring car, passenger motor car; szemelygepkocsi; JierKOBOă aBT0M06HJIb]. Auto.: Automobil pentru persoane. Exemple: Faetonul, turism de patru persoane,, descoperit, echipat cu capotă contra ^intemperiilor; roadster-ul, turism de sport, cu două locuri şi un îoc de rezervă în spate, descoperii; cabrioleta, turism pentru două până la patru persoane, bine închis, însă cu acoperiş decapotabil; limuzina, turism pentru patru până la şase persoane, cu caroseria fixă, acoperiş 10* 244 nedecapotabil (fig. 317); cupeul, turism pentru patru persoane, având scaunul şoferului descoperit, restul închis. Fig. 317. Limuzină. i. Auloturn [voiture echelle; Autoturmwagen; motor vehicled ladder; villanyvezetekszerelo gepkocsi; caM0nepeB03HaH (MOTOpH3HpOBaH-Han) JieCTHHlţa]. Aufo.: Automobil carosat special, care serveşte la executarea lucrărilor de fir aerian pentru tracţiunea electrică. E alcătuit dintr’un schelet special, montat pe şasiul unui automobil, având rolul de a susţine o platformă izolată faţă de pământ (fig. 3t8). Printr'un meca- nism acfionat hidraulic sau mecanic, platforma se poate ridica la diferite înălfimi (5*v7m), sau se poate roti cu un unghiu de 0“90o. 2. Autovehicul [autovehicule; Kraftfahrzeug; autovehicle; gepkocsi; aBT0M06HJIb, aBTOMa-iUHHa]. Transp.: Vehicul antrenat de o maşină de forfă alimentată de o sursă de energie purtată de el. — Deosebim: 3; aerian [autovehicule aer ren; Luftkraftfahr-zeug; airplane; legi jârmu; B03#yiIlHbie Câ-Mo^BHraTejiH, caMOJieTbi, /ţHpmKaâjm], care poate fi mai uşor decât aerul (dirijabilul) sau mai greu decât aerul (avionul). V. Avion, Dirijabil, 4. ~ amfibiu [voiture automobile amphibie; schwimmfăhiger Wagen ; amphibious vehicle ; amfibia gepkocsi; aBTOMO^HJlb aM NC=C/ H t CHOH I CH2-CO-CH2-COOH Auxina c este o lactonă derivată din auxina Lipsa auxinelor provoacă încetarea creşterii plantelor. Se cunosc şi substanfe sintetice sau de origine animală cari au acfiune de auxină, ex.: acidul P-indolil-acetic. 13. Auxocromt [auxochromeş; Auxochrome; au-xochromes; auxokromok; ayKCOXpOM]. Chim.: Grupuri de atomi a căror introducere în molecula cromogenă închide şi intensifică coloarea acesteia. Combinafia devine o materie colorantă, 245 câştigând afinitate pentru fibra textilă. Grupurile auxocrome au un efect electromer + E. Stabilizează ionul pozitiv, de unde numirea de poziti-vanfi. Grupurile auxocrome sunt: - NH2, - NR2, -OH şi -OR. 1. Auxotefon [auxotephone; Auxoiephonî auxotephone; auxotefon; ayKCOTe$OH): fip de gramofon fn care diafragma e înlocuită printr'o grilă de metal care vibrează, închizând şi deschizând nişte fante practicate în fata peretelui unei camere acustice fixe, ceea ce lasă să treacă, respectiv taie, un curent de aer stabilit de supra-presiunea constantă de lh atmosfere. Grila fiind comandată de acul auxotefonuîui, se obţin reproduceri de foarte mare intensitate şi de fidelitate relativ mare. 2* Avi [tramail; Stellnetz; trammel net; âllito hâl6; TpaJl, HGBO/ţ]. Pisc.: Refea de pescuit, aşezată vertical în apă şi menjinută astfel prin plutele dela marginea superioară şi prin plumburile dela cea inferioara. Se confundă adesea cu setea. V. Mreajă. s. Aval, în ~ de [en aval de; fluljabwârts; down stream; alatt (folyo irânyâban); BHH3 no TeneHHK)]. Hidr.: Locuţiune adverbială care arată poziţia unui punct situat mai jos de un alt punct, în sensul curgerii unui curent. De ex.: Sulina este în aval de Tulcea (pe Dunăre). 4. Avalanşă [avalanche; Lawine; avalafiche; gorgeteg, lavina; JiaBHHa]: Masă de . zăpadă în cădere, desprinsă din straturile de zăpadă de pe vârfurile înalte ale munjilor. 5. Âvalif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, penfru fuchsit. 6. Avans [avance; Vorschub; advance; elotolâs; ABHHceHHe Bnep^A, onepejKeHHe]. Mş.: La maşinile-unelte, este mişcarea de înaintare a căruciorului port-unealtă (sania) sau a piesei, perpendicular pe direejia de tăiere, pentru a se putea ataca o nouă aşchie. Avansul determină lăţimea aşchiei. Exemple de maşini-unelte cu avans de cărucior: strungul (v.), maşina de mortezat (v.), maşina de găurit (v.); cu avans de piesă: sha-pingul (v.), maşina de frezat (v.), maşina de alezat (v.). Avansul se poate realiza manual sau automat. — Deosebim: 7. ~ longitudinal [avance longitudinale; Lângsvorschub; longitudinal feed; hosszanti elotolâs; npoAOJibHoe flBHmeHHe, noflana]: înaintarea săniei unei maşini-unelte sau a piesei în direcţia axei longitudinale a piesei de lucru. Ex.: Avans la strung, avans la maşinile de rectificat. s. ~ transversal [avance transversale; Plan-vorschub; cross feed; keresztirânyu elotolâs; nonepe^Hoe flBHHceHHe, no^a^a]: înaintarea sanjei unei maşini-unelte în direcţia perpendiculară pe axa piesei de lucru. Ex.: Avans la strung. 9. unghiular [angle d'avance; Voreilungs-winkel; angle of advance; elotolâsi szdg; yroji OnepeîKeHHfl]: Deplasarea prin rotire a căruciorului port-unealtă. Se măsoară în grade. Ex.: Avansul unghiular la maşinile de mortezat. 10. Avans [avance; Voreilen; advance; elosie-tes; onepejiceHHe, npe/papeHHe]. Mş.: Admi-siunea şi evacuarea aburului; aprinderea şi evacuarea amestecului motor; «respectiv injeefia şi evacuarea combustibilului în cilindrul tipurilor respective de maşini termice, înainte ca pistonul să fi ajuns la punctul mort. Avansurile sunt necesare pentru a mări, pe ciclu, energia mecanică şi a realiza o trecere fără şoc ja punctul mort. După modul cum se măsoară, se' numeşte: 11* .Avans linear [avance lineaire; lineare Vorei-lung; linear advance; lineâris elosites; JIHHeHHOe onepenceHHe, npe/ţBapeHHe]: Raportul dintre lungimea cursei pistonului corespunzătoare avansului, şi lungimea cursei întregi; se măsoară în procente din cursa mişcării rectilinii alternative. i2. ~ unghiular [angle d'avance; Voreilwin-kel; angle of advance; elosietesi szog yroJI onepe-HteHHH HJIH npe^BapeHHfl]: Unghiul determinat de cele două poziţii ale manivelei corespunzătoare poziţiilor pistonului la începerea avansului şi la punctul mort. Se măsoară în grade. După timpul când se produce, deosebim: 13 Avans la admisiune [avance â Tadmission; Voreinlaf), Voreinstromung; advance of admission; a goz elobeomlese; npe#BapeHHe, onepe-HteHHe noCTynjieHHH (napa)]: Introducerea a-burului în cilindrul unei maşini cu abur, înainte ca manivela motoare să ajungă la punctul mort precedând cursa de admisiune. Se măsoară fie prin unghiul cu care manivela excentricului ce comandă organul de distribuţie se găseşte decalată înainte fa{ă de manivela motoare, când aceasta este la punctul mort, fie prin raportul dintre distanta pe care trebue să se deplaseze pistonul până când manivela motoare parcurge unghiul de avans de mai sus şi dintre cursa întreagă a pistonului; 14. ~ la aprindere [avance â l'allumage; Vor-zundung; advance of ignition; elogyujtâs; npe#-Bapemîe, onepenceHHe 3ajKHraHHH]: Aprinderea amestecului combustibil la un motor cu explozie, înainte ca manivela motoare să ajungă îa punctul mort precedând cursa de admisiune^ Se măsoară fie prin unghiul pe care trebue sa-i mai parcurgă manivela motoare până la punctul mort, fie prin raportul dintre distanta pe care trebue să o mai parcurgă pistonul, din poziţia în care a sărit scânteia, până la punctul mort şi dintre cursa întreagă a pistonului; 15. ~ la evacuare [avance â l'echappe- ment; Vorausla^; advance of exhaust; elo-kiomies; onepe>KeHHe BbinycKa, Bbixjiona (napa, ra3a)]: Evacuarea amestecului ars sau a aburului care a lucrat într'o maşină cu pis- ton, înainte ca manivela motoare să ajungă la punctul mort precedând cursa de evacuare. Se măsoară fie prin unghiul parcurs de manivela motoare din momentul începerii evacuării până în punctul mort, fie prin raportul dintre distanta pe care o mai are de parcurs pistonul din po- ziţia în care a început evacuarea până la punctul mort şi dintre cursa întreagă a pistonului. 246 Este necesar, pentru ca pistonul să întâmpine în cursa de întoarcere o rezistenfă cât mai mică; 1. Avans la injecfie[avanceâ l'injection;Vorein-spritzung; advance of'injection; elobefecskendezes; onepeHteHHe BnpblCKa] ; Introducerea combustibilului într'un motor Diesel sau cu cap incandescent, înainte ca manivela motoare să ajungă la punctul mort. Se măsoară fie prin unghiul parcurs de manivela motoare din momentul începerii injecfiei până în punctul mort, fie prin raportul dintre distanfa pe care o mai are de parcurs pistonul din pozifia în care a ţnceput injecţia până la punctul mort şi dintre cursa întreagă a pistonului; 2. Avantbec [avant-bec; Eisbrecher, Vorkopf; stream starling, fore starling; elofej, jegtoro; ne-pe^HHft Bo/ţope3, jie^opea (6bma)]. Pod..* Partea din amonte a unei pile de pod. Se amenajează pentru a desparţi firul apei la trecerea pe sub pod şi a apăra pila de distrugere prin materialele aduse de apă (blocuri de piatra, buşteni, sloiuri de ghiafr, etc.). Avantbecul se protejează contra izbiturilor prin îmbrăcare cu blocuri de piatră tare, cioplite şi bine prinse între ele cu scoabe sau cu pene metalice, pentru ca forfa izbiturii să se repartizeze pe cât mai mu'lte pietre. Fi9- 3’9' Ava"tbe<:- Diferite sec)iuni Se mai pot pune la orizontale , vârf armaturi pu- a) semlcircu,arSi M «Mie*; c) ogi-ternice din fiare vală; ^ triunghiulară; e) în friunghiu profilate, înglo- rotuniit- bate în beton. Forma în plan a secţiunii orizontale a avantbecului poate fi un triunghiu, un tri-unghiu rotunjit, o ogivă, un trapez, un semicerc sau o parte dinfr'o elipsă (fig. 319). 3. Avantcreuzet [avant-creuset; Vorherd; fore-hearih-iron receiver; salakkivâlaszto tartâny; 3yMn(|), MeTaJiJioco^HpaTeJib nepe/ţHHro rop-Ha]. Metl.: Basin independent de cuptorul propriu zis de topire, fix sau mobil, de secfiune mare, plasat imediat lângă cuptor şi în care materiile topite se scurg în mod continuu şi se depozitează înainte de evacuare. Basinul e uneori încălzit. Permite izolarea fontei de sgură. Sgura dirr el se scurge continuu, iar metalul adunat Ia fund este evacuat când e nevoie. 4. Avânte [chaîne d'avant d'une drague; Baggervorderkette; cable; hajokotro vonokotele vagy lânca; nepe/ţHHâ Tpoc flparn, 3eMJie-irepnajIKH]. Nav.; Lanf sau cablu de sârmă care se montează la drage sau la alte plutitoare, în amontele lor, ancorat la mare distanfă şi susjinut cu ajutorul unei bărci de ancoră. Pq el se trag aceste plutitoare spre a înainta pe măsură ce lucrul lor progresează. 5. AvanffosS [avant-fosse; Vortiefe; fore-de-pression; elomelyedes; (|>pOHTaJIbHaH flenpec-CHH]. Geol.: Depresiune geosinclinală situată în fafa unei zone cutate sau a unei cordiiliere. e. Avantporf. V. Anteport. 7. Avantpost [avant-poste; Vorposten; advanced post; eloors; aBamiocT]. Tehn. mii.: Element de siguranfă înau’ntat al unor trupe cari staţionează sau ocupă *o pozifie. s. Avarie [avarie; Havarie; damages; szâlli-toeszkoz serulese, hajoserules; aBapHH* nOBpe-JK^eHHe], Transp.: Stricăciune suferită de corpul sau de încărcătura unui mijloc de transport, prin ciocnire, furtună, acostare, punere pe uscat sau în timpul manevrei. 9. ~ comună [avarie commune; grofje Havarie; general average; nagy havâria; dOJIbinSH HJIH OOHţaH aBapHH]. Nav.: Cheltuiala pe care o suportă, în caz de avarie, într'o proporfie determinată, tofi interesafii la o navă şi la încărcătura ei. 10. ~ particulară [avarie particuliere; beson-dere Havarie; particular average; kulonleges havâria; npacTan hjih HacraaH asapHH]: Cheltuiala care rămâne în întregime în sarcina proprietarului obiectului care a suferit paguba sau a provocat cheltuiala. Avaria particulară este condiţionată de un viciu propriu, o greşeală sau un accident. n. Avasit [avaKapHbiH npeAOxpaHH-TeJIb]: Aparat plasat în încăperile de protejat contra incendiului, care acţionează electric un sistem de comandă» sub acţiunea unei urcări anormale a temperaturii. 7. Avia|ie [aviation; Aviation, Luftsehiffahrt, Flugwesen; aviation; legţha-jozâs, repules; aBHaiţHH, B03Ayx0HJiaBaHHe] :1 .Tehnica sborului vehiculelor aeriene, mai grele decât aerul. — 2. Sborul cu vehicule aeriene mai grele decât aerul. — 3. Ramura ştiinfei care se ocupă cu tehnica vehiculelor aeriene mai grele decât aerul. s. Avicula [Avicula; Avi- ....... cula;Avicula;Avikula; Abh- Flg' 320‘ Cocf,,l,e de Kyjia], PalepntLameli- Avicula. branchiat cu cochilie echivalvă şi inechilaterală, înzestrată cu aripioare cardinale. Specia Avicula contorta este caracteristica pentru Rhetian (fig. 320). 9. Avion [avion; Flugzeug; airplane; repulogep; caMOJlST]. Av.: Vehicul aerian mai greu 247 decât aerul, cu forja de sustentafie (portantă) dată prin deplasarea fafă de aer a elementului susţinător (aripă, elice, etc.). După modul de sustentafie deosebim: avionul propriu zis, elicopterul (v.), autogirul (v.). Părfile principale ale avionului propriu zis sunt: fuzelajul, aripa (sau aripile), grupul motopropulsor, coada, trenul de aterisaj, roata de coadă, cablurile şi barele de comandă (fig. 321); iar ca accesorii, o serie de aparate de bord. Fuzelajul A / g este un corp alun- â \ f | \ git, de formă aerodinamică, alcătuit din grinzi longitudinale, bare transversale şi montanţi, totul fiind îmbrăcat într'un înveliş. Scheletul poate fi din lemn uşor (bambu, plopi, etc.), din ţevi’ (ofel inoxidabil, duralu-min, etc.) sau din bare profilate de metal uşor (duralumin, aluminiu, etc.). învelişul e din pânză impregnată, respectiv din tablă de metal uşor (aluminiu, etc.), sau parte din metal şi parte din pânză. De fuzelaj sunt prinse: aripa sau aripile (după cum avionul este mo-noplan,, biplan sau multiplan), adică suprafeţele cari asigură, prin portantă, susţinerea în aer, şi sunt montate la partea din fafă a fuzelajului. Aripa este alcătuită din grinzi, bare şi înveliş, ca şi fuzelajul, având un profil transversal care să opună aerului o cât mai mică rezistenfă la înaintare. Coada este compusă din mai multe plane şi asigură, prin derivă, direcfia deplasării în plan orizontal şi prin profundor, direcfia deplasării în pian vertical şi stabilitatea longitudinală. Trenul de aterisaj e compus din două rofi independente, montate pe pneuri şi susţinute de un cadru, prin intermediul amortisoarelor oleopneumatice; serveşte la menţinerea şi deplasarea pe teren a avionului. Rofile sunt înzestrate cu frână. Roata de coadă formează cu trenul de aterisaj trei puncte de susfinere pe teren. Ea poate fi înlocuită printr'o sapă, sau printr'o roată în fafă. Grupul motopropulsor e constituit din unul sau mai multe motoare în linie sau în stea, cari acţionează una sau mai multe elice cu axul paralel cu planul de simetrie al avionului. Motoarele pot fi cu benzină sau cu motorină, cu răcire cu aer sau cu apă. Ungerea şi răcirea se fac prin una sau mai multe pompe de uleiu şi de apă. Motoarele trebue să fie de construcţie uşoară, folosind ofeluri speciale sau aluminiu şi să prezinte siguranţă în serviciu. Avioanele neînzestrate cu grup motopropulsor se numesc planoare (v.). Elicea are suprafeţe eli- Fig. 321. Părjile principale ale unui avion, a) cârmă de direcfie; b) derivă; c) jumătate de aripă; d) bord de atac; e) carlinga; f) motor; g) elice; h) jumătate de tren de aterisaj escamotat; I) oblon de intrados; j) fuzelaj; k) aripioară; I) plan fix; m) roată de coadă (bechie) ; n) flettner ; o) profundor. 248 coidale cu pas fix sau cu pas variabil în iungul palelor. Se construeşte din foi de lemn (stejar, nuc, etc.) aplicate în lung,, încleite şi modelate (apoi totul lăcuit), sau din metal uşor (duralumin călit, electron, etc.). Unele elice se fac din metal, cu un corp central şi cu pas variabil, acţionat prin comandă; permit turafii mari. Legăturile dintre motor şi elice pot-fi directe sau prin demultiplicator. Avioanele cu reacfiune sunt: cu reacfiune indirectă (motopropulsoare şi turbopropulsoare) sau directă, fără elice (motoreac-toare, pulsoreactoare, statoreactoare, turboreactoare). Pe avion sunt .montate diferite aparate şi instrumente de echipament de bord, de servitute, de siguranfă (v. sub Bord, Servitute, Siguranţă). Elicea în rotaţie, punând aerul în mişcare, dă forţa de tracţiune a avionului şi deci mişcarea lui de înaintare, din care rezultă o deplasare a aripii faţă de aer, ceea ce dă portanţa. Po?tanţa depinde de vitesa elementului, de poziţia lui faţă de vitesa de deplasare, de densitatea fluidului (aerului) şi de suprafaţa elementului* Pentru urcare e necesar ca forţa ascensională să fie mai mare decât greutatea vehiculului. Dacă deplasarea relativă dintre elementul portant şi aer încetează, avionul cade sub acţiunea gravitaţiei şi a forţelor opuse de aer. După numărul şi poziţia aripilor, deosebim: 1. Avion biplan [biplan; Doppeldecker; bi-plane; ketfedelu repulogep; CaMOJlST 6HIIJiaH], cu două aripi suprapuse (v. fig. sub Aripă bi-plană); şi 2. ~ monoplan [monoplan; Eindecker; mono plane; egyfedelu repulogep; CaMOJieT MOHO-nJiaH], cu o singură aripă (v. fig. sub Aripă monoplană). Avionul monoplan poate fi: 3. ~ cu aripa jos [avion â aile basse; Tief- decker; airplane with low-set wing; mely szârny-fekvesu egyfedelu repulogep; CaMOJieT c HH3K0-paCnOJIOHCeHHbIM KpblJIOM (HH3K0II jiaH) ]: Avion cu aripa fixată de partea inferioară a fuzelajului, având intradosul comun. In prezent e modul de construcfie întrebuinfat cel mai mult, deoarece dă cel mai mare câmp de vizibilitate în fafa şi . permite escamotarea F'9' 322' Av,on cu ar,pa ,os: trenului de aterisaj în cele mai bune condifiuni (fig. 322). Prezintă desavantajul unei interferenţe mari cu fuzelajul, care se poate elimina printr'o bună racordare a rădăcinii aripii; 4. ~ cu aripa sus [avion â aile haute; Hochdecker; airplane with high-set wing; magas szârnyfekvesu egyfedelu repulogep; CaMOJieT C BblCOKO- paenojioHteHHbiM KpblJIOM]: Avion mo- Fî9- 323- Av,‘on cu arlPa sus-noplan, a cărui aripă e fixată de partea supe- rioară a fuzelajului, fiind plasată de obiceiu deasupra acestuia. Prezintă desavantajul că micşorează câmpul de vizibilitate în fafă şi nu permite escamotarea trenului de aterisaj, decât eventual în fuzelaj (fig. 323); 5. ~ rafă [avion canard; Entenflugzeugj duck or canard type airplane; kacsaformâjii repulogep; CaMOJieT «yTKa»], în formă de rafă, cu ampenajele plasate în fafă şi cu trenul de aterisaj foarte scurt. A constituit o încercare de rezolvare a problemei stabilităţii. E o construcţie particulară a avionului cu aripa jos. Din punctul de vedere al vitesei în serviciu, deosebim: e. ~ subsonic [avion soussonique; Flugzeug fur Unterschallgeschwindigkeit; subsonic plane; szubszonikus repulogep; caMOJlST n0fl3ByK0B0fr CKOPOCTH], cu vitesa mai mică decât a sunetului şi a cărui mişcare satisface legile aerodinamicei, şi 7. ~ supersonic [avion supersonique; Flug- zeug fur Oberschallgeschwindigkeit; supersonic plane; szuperszonikus repulogep; caMOJlST CBepx3ByKOBOft CKOPOCTH], a cărui vitesă în serviciu depăşeşte vitesa sunetului la altitudinea respectivă, aşa încât mişcarea unui astfel de avion satisface legile balisticei Fig. 324. Avion supersonic. (ca proiectilele). Construcţia lui diferă mult de a avioanelor subsonice, mai ales ca formă şi profil de aripă (fig* 324). Din punctul de vedere al altitudinii pentru care e construit, deosebim: 8. ~ stratosferic [avion stratospherique; Stra-tosphărenflugzeug ; stratospheric airplane ; sztratoszfera repulogep*; CTpaTOC(|)epHbI& ca~ Fig. 325. Avion stratosferic cu cabina etanşă. MOJieT], construit special pentru sborul la mare altitudine. Cabina lui e provăzută cu perefi etanşi pentru a păstra, la mare altitudine, presiunea dela sol, aceasta fiind întrefinută de un compresor. Măsuri corespunzătoare sunt necesare şi pentru asigurarea funcţionării motorului la această altitudine, atât în ce priveşte procesul termic, cât şi răcirea (fig. 325); 9. ~ troposferic [avion tropospherique; Tro-posphârenflugzeug; tropospheric airplane; tro-poszfera repulogep; Tponoc^epHHH eaMOJieT], pentru sborul în troposferă. Din punctul de vedere al motorului, deosebim: 249 î. Avion cu motor cu piston [avion a moteur â piston; Kolbenmotor - Flugzeug; airplane with piston-motor; dugattyumâtoros repulogep; CaMOJieT C nopmHeBblM MOTOpOM], antrenat de un motor cu piston, şi 2. ~ cu reacţiune [avion â reaction; Dusen-flugzeug; rocket propelled plane, space ship; reâkciomotoros repulogep; peaKTHBHblH, pa-KeTHHH CaMOJieT], antrenat de un turboreactor sau de un alt antrenor cu reacfiune. Planele sunt relativ mici şi subţiri, pentru a opune o rezistenfă cât. mai mică la înaintare (fig, 326). Fig. 326. Avion cu reacfiune. Din punctul de vedere al scopului, deosebim: s. ~ de bombardament [avion de bombar-dement, bombardier; Bombenflugzeug; bomber; bombaveto repulogep; CaMOJieT OOM6ap/ţH-pOBHţHK]: Avion pentru transportul şi lansarea bombeflor. Prezintă asemănare cu avionul de transport, exceptând încăperea pentru sarcină. De obiceiu sboară la mari altitudini, pentru economie de combustibil şi pentru a fi ferit de artileria antiaeriană. E înzestrat cu unu sau mai multe motoare pentru mare altitudine. Sin. Bombardier; 4. ~ de legătură [avion de liaison; Verbin-dungsflugzeug; liaison plane; osszekoto repulogep; CaMOJieT CBH3H]: Avion cu vitesă mică de aterisare şi cu gamă mare de vitese. Poate decola şi aterisa în bune condifiuni pe terenuri improprii şi mici. Stabileşte legătura vizuală între comandamente. E impropriu pentru luptă; 5. ~ de luptă în picaj [avion de combat en picage; Sturzkampfflugzeug; dive bomber; buko harcireptilogep; riHKHpyionţHH 6oM6ap#H-pOBHţHK]: Avion special pentru luptă şi bombardament în picaj, jn timpul cursei, avionul e foarte mult solicitat de forjele aerodinamice şi de inerţie, iar pilotul sufere acţiunea acceleraţiei, pentru suportarea căreia are nevoie de un antrenament special. Prezintă avantajul unei precizii mai mari de bombardare, dar e expus mai mult proiectilelor apărării antiaeriene decât avionul normal, care sboară la mare altitudine, dar are o precizie mai mică de bombardare. e. ~ de recunoaştere [avion d'observation; Aufklărungsflugzeug; scout airplane,, reconnais-sance plane; felderito repulogep; pa3Be;ţbIBa-TejlbHblH CaMOJieT]: Avion militar cu misiunea de a face observaţii în spatele liniilor inimicului; e de mare altitudine şi are o mare autonomie de sbor. Are vizibilitate mare, dar putere de luptă relativ mică; 7. ~ de şcoală [avion-ecole; Schulflugzeug; training plane, school. plane; iskola-repii-logep; yneGHbiH caMOJieT]: Pentru începători şe întrebuinţează avioane mici şi cu motoare slabe, cu dublă comandă, iar pentru înaintaţi avioane mai mari şi mai puternice, tot cu dublă comandă. Trebue să prezinte maniabilitate uşoară şi vitesă mică de aterisare, pe teren mai puţin propriu; s. ~ de transport [avion de transport; Trans-portflugzeug; transport airplane; szâllito repulogep; TpaHcnopTHblă caMOJieT]: Avion destinat să transporte pasageri sau mărfuri la distanţe mai lungi sau mai scurte. După mărimea distanţei se determină şi altitudinea normajă de sbor adică însăşi construcţia avionului şi a motorului. Distanţelor mari le corespund altitudini mai mari; 9. ~ de vânătoare [avion de chasse; Jagd-flugzeug; pursuit plane; vadâszrepulogep; CaMOJieT HCTpedHTeJib]: Avion de luptă contra oricărui alt avion militar. Trebui să aibă vitesă mare, atât orizontală (în palier), cât şi de urcare, mare putere de foc şi mare uşurinţă de manevrare, pentru a ataca repede şi scurt, ferindu-se astfel de apărarea inimică. Sunt cele mai pretenţioase avioane din toate pune- Ptg. 327. Avion de vânătoare cu tele de vedere. două fuzelaje. Au nevoie de motoare mari, echipate cu toată aparatura de reglare a puterii ia altitudine. Nu cer economie de combustibil, având o mică rază de acţiune (fig. 327); 10. ~ meteorologic. Mete ort V. Sondaj meteorologic; 11. ~ sanitar [avion sanitaire; Sanitâtsflug-zeug, Krankenbeforderungsflugzeug; ambulance plane; betegszâllito repulogep; CâHHTapHblâ CaMOJieT]: Avion de transport, amenajat pentru transportul rapid al bolnavilor şi al medicamentelor speciale. Se aseamănă cu avionul normal de transport. 12. Avionului, autonomia ~ [autonomie de l'avion; Reichweite des Flugzeugs; airplane aUtonomy; repulogep hatotâvolsâga; aBTOHOMHfl caMOjieTa (MaKCHMajibHan jţaJibHOCTb no-JieTa)]. Av..* Distanţa maximă pe care o poate străbate un avion, dus şi întors, fără a fi obligat să se mai alimenteze. Autonomia depinde, în bună parte, de cantitatea de combustibil şi de lubrifiant încărcată la bord, dar şi de misiunea avionului, care limitează cantităţile de mai sus, în folosul sarcinii utile. ta. Aviosondaj. Meteor. V. Sondaj meteorologic. 250 î. Avitaminoză [avitaminose; Avitaminose; avifaminosis; vitaminhîâny; aBHTaMHHOŞ], Chim. biol.: Boala provocata de lipsa mai îndelungată a vitaminelor din hrană. Simptomele boalei dispar după introducerea în organism a substanţelor cari lipseau. Ex.: Scorbutul este avitaminoza datorită hrănirii, timp îndelungat, cu conserve. Boala „beri-beri" e datorită lipsei vitaminelor din coaja orezului şi se contractează prin hrănire îndelungată cu orez decorticat. 2. Avitex. Ind. text.: Alcooli sulfonaji, între-buinfafi ca agenţi de înmuiere şi de suplefă (N. D.). a. Avivare [e-'ivage; Avivierung; revival; szinelenkites; OJKHBJfeHHe, OCBeHteHHe, BOC-CTBHOBJieHHe]. Ind. piei, Ind. text.: Operafiunea prin care se dă o nuanfă mai vie fesăturilor sau pieilor colorate, prin tratarea obiectelor vopsite tn solufii cu diferiţi acizi (tartric, citric, acetic, oxalic, etc.) sau cu săruri (cromat. de potasiu, carbonat de potasiu, săpun, etc.). Sin. Avivaj. 4. Avizo [aviso; Aviso; sloop of war; orhâjâ; 60eB0H niJlion]. Nav.: 1. Navă de războiu cu un tonaj cuprins între 600 şi 800 tone, — armată cu artilerie de calibru mijlociu şi întrebuinţată la paza coastelor sau la vânătoarea anti-submarină. 5. ~ 2. [aviso; Depeschenboot; aviso; hir-kozvetitohajo; aBH30 (BecT0B0e nocbijibHoe cy^HO]: Vas de tonaj mic care face legătura între vasele unei escadre. e. Avogadro, legea iui ~ [loi d'A.; A.'sches Gesetz; A.'s law; Aj-torvenye; 38K0H AB0raflp0]. Fiz.: In aceleaşi condiţiuni de temperatură şi de presiune, volume egale de gaze perfecte conţin acelaşi număr de molecule. Practic, legea e valabilă şi pentru gazele reale la temperaturi destul de ridicate faţă de temperatura lor critică şi sub presiune destul de mică. 7. numărul lui ~ [nombre d'A.; Lo-schmidtsche Zahl; A.'s number; Loschmidt-fele szâm; HHCJIO AB0ra/ţp0]. F/z..* -Numărul de molecule dintr'un gaz perfect, conţinute într'o mole-culă-gram N =6,02 • IO23. Practic, orice gaz la temperatură destul de ridicată faţă de temperatura lui critică şi sub o presiune destul de scăzută, conţine într'o moleculă gram acelaşi număr de •molecule. 8. Avufie naţională [richesse naţionale; Volks-vermogen; naţional wealth; nemzeti vagyon; TOCyAapCTBeHHOe AOCTOHHHe]: Totalitatea avuţiilor cari aparţin persoanelor fizice sau juridice din cuprinsul unui Stat (incluziv Statului). 9. Awaruif [awaruite; Awaruit; awaruite; ava-ruit; aBapyHT]. Mineral.: Granule de nichel şi fier, fin diseminate într'o serpentină din Noua Zelandă. »o. Awningdeck [awning-deck; Awningdeck; awninq deck; potfedelzet; BepXHHH, JierKaH najiy6a (najiy6Haa HaACTpo&Ka)]. Nav.: Cargo-uri cu punte awning, adică având o punte deasupra punţii de rezistenfă, de o construcfie mai uşoară. Ea a fost concepută, iniţial, pentru adăpostirea indigenilor transportaţi pe puntea prin- cipală. Marca de franc-bord nu este însă socotită dela această punte, ci dela puntea de rezistenfă. Puntea awning poate fi întinsă pe toată lungimea vasului sau numai parfial. ii. Ax pl. axe, uneori axuri [axe; Achse; arbor, axle; tengely; OCb, BaJl]. 1. Tehn.: Organ de maşină provăzut cu unu sau mai multe fusuri, destinat să se rotească în jurul axei de simetrie a fusurilor şi solicitat, în principal, la încovoiere şi eventual, în secundar, la torsiune — prin opoziţie cu arborele, care e solicitat în principal la torsiune şi în secundar, la încovoiere. Dacă organul de maşină e supus la solicitări de torsiune şi încovoiere şi are montat pe ei rofile de rulare ale unui vehicul, el se numeşte de asemenea ax (axul de tramvaiu, de locomotivă electrică, etc.). *— Deosebim: ia. ~ de cârmă [meche du gouvernail; Ru^er-stamm, Ruderpfosten, Ruderherz; main piece of the rudder; kormânyrudcsap; py/ţepiMC, pyjieBan OCb], Nav.: Axul # de rotafie al cârmei servind la manevrarea vasului în plan orizontal. is. ~ de frână [axe de frein; Bremsbolzen; bra-ke screw; fektengely; OCb TOp-M03a]. Tehn.:Axul de articulafie al pârghiei unei frâne CU bandă. Sin. Bu- 328. jumătatea din stânga a Ion de articulaţie axu|u{t ţ|.jn fafă (director) al unui auto-a frânei. mobii. l)longeronul cadrului; 2)axul 14. ~ de pis- director; 3) arc cu foi; 4) brida ar-fon [axe du pis- cului; 5} pivot; 6) axul fuzetei; ton; Kolbenbol- 7) pârghia fuzetei; 8) nucă; 9) ca-zen; piston pin; du- pat de bară; 10) bară de con«-gattyucsap; nop- xiune; I!) tamburul frânei; 12) bu-HIHeBOH IHIIHH- tucul rofii; 13) capacul; 14) pâr-JţeJIb, najien;]. gH>a frânei; 15) articulafie sferică; Tehn.: Bulon, de ^) discul rofii; 17) fanta rofii; 18) obiceiu cu secfiune tija frânei; 19) prteu; 20) anvelopă; inelară spre a eco- 21) cameră de aer. nomisi material, prin care se leagă biela de piston. 'Sin. Bulon de piston. is. ~ de vagonet [axe du wagonnet, tourillon du wagonnet; Tragzapfen; pivot of ‘a horizontal shaft; ^ billeno tengely; IIIKBOpeHb T0pH30HTa-jibHoâ no^BecHOH och BaroHeTKH]: Ansamblul fusurilor fixate în două părţi opuse ale cutiei vago-netului prin intermediul cărora esuspendat,aşa încât să poată fi basculat la golire. Sin. Turion de vagonet. 16. ~ director [essieu directeur, essieu avant; Vorderachse; front axle; elso tengely; nepe^HHH, HanpaBJimomafl OCb]: Ax de vehicul pe care sunt montate cele două roţi cari dau direcţia de mers a autovehiculului (fig. 328). 17. ~ pendular [axe pendulaire; Gelenkachse; pendulous axle; csuklos tengely; 0TBHCJI3H,. K0Jie6jiK)maHCH, MaHTHHK006pa3Han GCb}* compus din două bucă|if fiecare având, în cazul vehiculelor, suspensiune proprie şi permiţând mişcări verticale independente (fig. 329). Fig. 329. Ax pendular. 1. Ax planetar [axe planetaire; PlaneHnachse; planetary axle; bo'lygo tengely, planetâris tengely; nJiaHeTapHblă BaJl]. Aufo.: Axul care antrenează roata motoare a unui automobil. Primeşte mişcarea dela diferenţial prin intermediul unui angrenaj planetar. 2. ~ rigid [axe rigide; starre Achse; rigid arbor; merev tengely; pHrHflHaa, HerudltaH, 3K^CTKaH OCb], dintr'o singură bucată. Când serveşte ca ax pentru vehicule, poate avea resorturi longitudinale sau transversale. înclinarea tn curbe se reduce prin înălţarea punctelor de sprijin ale arcului, (fig. 330). Fig. 330. Ax rigid. F) forfa centrifugă; h) braful de pârghie^ s. Ax, pl. axe. 2. Tehn.: Denumire improprie care se dă de mu'ite ori arborilor. V. sub Arbore. 4. Ax de coroană [tige principale; Haupt-stamm; axis of the crown; fatorzs; KOpOHHafl, rJiaBHafl OCb, BaJl]. Agr.: Prelungirea tulpinei unui arbore, începând cu punctul de ramificare al tulpinei şi până în vârful coroanei. Constitue ramura centrală a coroanei. s. Axă, pl. axe [axe; Achse; axis; tengely; OCb], 1. Mat.: Dreaptă care ocupă, fafă de figurile geometrice, o poziţie privilegiată dintr'un anumit punct de vedere. — Deosebim: e. ~ de coordonate [axe de coordonnees; Koordinatenachse; axis of coordinates; koordi-nâtâk tengelye; OCb KOOp^HHaT] a unui sistem de coordonate rectilinii: e o dreaptă ale cărei puncte au, cu excepţiunea uneia, toate coordonatele nule. 7. ~ de proiecte [axe de projection; Pro-jektionsâchse; projection axis; vetitesi tengely; npoeKiţHOHHaH OCb]: Axă având directa în care se face proiecţia pe un plan. 8. ~ de simetrie [axe de symetrie; Symme- * trieachse; symmetry axis; arânyossâgi tengely; OCb CHMMeTpHH, COpa3MepHOCTHl a unei figuri : e o dreaptă în raport cu care punctele figurii se asociază în perechi simetrice. Exemple: Co- 25i nicele cu centrul unic la distantă finită admit două axe de simetrie rectangulare, câri formează perechea de raze ortogonale a involuţiei diametrilor lor conjugaţi, iar cele de gen parabolă admit o singură axă de simetrie, care este diametrul conjugat direcţiei perpendiculare pe direcfia asimptotică unică a conicei. Cuadîricele cu centru unic la distantă finită admit trei axe de simetrie formând un triedru trirectangular, ale cărui fete sunt cele trei plane principale ale cuadricei, iar cuadricele de gen paraboloid admit o singură axă de simetrie, intersecţiunea celor două plane principale, reprezentată de diametrul conjugat planelor perpendiculare pe direcfia determinată de centrul dela infinit al cuadricei. 9. ~ imagine [axe-image;. Achsenbild; image axis; tengelykep; OCb H3o6paHeHHH, OT-panceHHH]: E proiecjia pe un plan a fiecăreia din cele trei axe ale triedrului trirectangular de referinfă din spaţiu. Axele imagini pot fi alese arbitrar ca trei drepte concurente în axonome-triile ortogonală şi oblică. In axonometria conică nu imaginile axelor, ci punctele lor de fugă sunt esenţiale. jo. ~ orientată [axe oriente; gerichtete Achse; directed axis; irânytengely; 0pHeHTHp0BâHHaH, HanpaBJieHHaa ocb]: E o dreaptă indefinită, dotată cu un sens pozitiv, ales dintre cele două sensuri în cari poate fi parcursă dreapta. . 11. ~ principală a tensorului de ordinul al doilea [axe principal du tenseur du deuxieme ordre; Hauptachse des Tensors zweiter Ordnung; principal axis of the tensor of second order; masodrendu "tenzorok f otengelyei; TJiaBHâH OCb TeH3opa BToporo nopH^Ka]. Mat., Fiz. V. Direcţii principale ale tensorului de ordinul al doilea,, Cuadrica tensorului de ordinul al doilea. Sub aceiaşi termeni, v. Axe principale de inerte, Axe principale de deformaţie, Axe principale de eforturi specifice (rezistenţe, tensiuni mecanice). 12. ~ principală de probabilitate [axe principal de probabilite; Wahrschemlichkeitshaupt-achse; principal axis of probability; valoszinusegi fotengelyek; TJiaBHaH OCb BepOHTHOCTH]. Mat.: Când într'un spaţiu cu trei dimensiuni Ae^^^’^dxâydz e probabilitatea ca un punct să aibă coordonatele cuprinse respectiv între x şi x + djc; y şi y + dy; z şi z~hdz, unde A nu depinde de x,y şi z, iar cp (jc, y , z) e o formă pătratică pozitiv definită; axele principale ale elipsoidului %>(x, y, z) — 1 se numesc axe principale de probabilitate. In cazul similar din plan intervine o elipsă în locul elipsoidului. 13. ~ radicală [axe radical; Potertzlinie; radical axis; potenciâlis vonal; pa/ţHKaJIbHaH, OCHOBHafl OCb]: E dreapta loc geometric al punctelor cari au puteri egale faţă de două cercuri coplanare cu ea şi între ele. Axa radicală e perpendiculară pe linia centrelor cercurilor — şi din punctele ei, exterioare ambelor cercuri, se pot duce 252 la cercuri tangente egale. Cercurile ortogonale ale ambelor cercuri au centrele pe axa radicală. 1. Axă [axe; Achse; axis; tengely; OCb]. 2. Fiz., Mec., Tehn.: Dreaptă care, din punct de vedere static, cinematic, optic, electric sau magnetic, ocupă o pozifie privilegiată fafă de un sistem fizic. Deosebim: 2. ~ aerodinamică principală [axe aerodynamique principal; aerodynamischeHauptachse; principal âerodynamic axis; âramvonalas fomoz-gâsi tengely;rJiaBHan aapo/ţHHaMHHeCKaH OCb]: Fiecare din axele în lungul cărora mişcarea unui corp într'un fluid se face fără cuplu aerodinamic. (Forfa ce se exercită prin acţiunea de contact are direcţia vitesei). 3. ~ centrală [axe central; Zentralachse; central axis; kozponţi tengely; IţeHTpaJIbHan OCb]. Mec.: Dreaptă pe a cărei direcţie lucrează atât forţa rezultantă, cât şi momentul cuplului la care s'au redus forţele unui sistem, considerate ca vectori aiunecători. 4. ~ de cadru [axe du cadre; Rahmenachse; axis of the frame; kerettengely; OCb paMbl, 4>epMbi, Ka/ţpa]. Fofgrm.: Fiecare din cele doua axe rectangulare determinate de cei patru pinteni din mijlocul braţelor cadrului, adică al dispozitivului metalic al camerei fotogrammetrice, cari permit stabilirea poziţiei clişeului faţă de centrul optic al obiectivului. 5. ~ de cameră fotogrammetrică [axe de chambre photogrammetrique; photogrammetri-sche Kammerachse; axis of the photographic camera; fotogrammetrikus-karriara tengelye; OCb (JjOTorpaMMeTpHHecKOîi KaMepbi]. Fotgrm.: Dreapta care uneşte centrul optic al obiectivului camerei cu centrul cadrului clişeului. e. ~ de colimafie [axe de collimation; Kol-limationsachse; collimation axis; kollimâcios vonal; KOJlJlHMâlţHOHHaH OCb]. Topog. V. Linie de colimaţie. 7. ~ de fotografiere [axe de prise de vues photographique; photographische Richtung; pho- tographic axis; fenykepezesi irânytengely; <|>OTO-rpatjDHHecKafl OCb]. Fotgrm.: Dreapta perpen- diculară pe planul clişeului unei fotograme, în punctul ei principal (fig. 331); 8. ^ de gira- fie [axe de gira-tion, axe de la-cet; Rotationsach-se; axis of gyra-tion; forgâsi tengely; OCb KOJIO-BpaTHoro ABH-JKeHHH]. Av.: Axă perpendiculară pe axele de tangaj şi de ruliu, în punctul lor de intersecfiune, faţă de care se măsoară momentele Fig. 332. Axele de girafie, degiraţie(fig.332). de ruliu şi de tangaj. 9. ~ de inclinaţie [axe d'inclinaison; Wasser-linien-Drehachse; axis of inclination; hajlâsi tengely; OCb yKJlOHa, OTK JIOH6HHA]. Hidr.: Dreapta care trece axial şi orizontal în planul apei, prin centrul de inclinaţie O al unui corp plutitor (v. fig. sub Arie de plutire). so. ~ de oscilafie [axe d'oscillation; Schwin-gungsachse; oscillating axis; lengesi tengely, inga-tengely; OCIţHJIJIHIţHOHHaH OCb]. V. sub Pendul. ii. ~ de plutire [axe de flottaison; Schwimm-achse; axis of flotation; uszăsi tengely; OCb BCllJlblBâHHH, BâTepjihhhh]. Hidr.: Dreapta care uneşte centrul de • inclinafie O cu baricentrul G şi cu centrul C al carenei, în pozifia de echilibru a unui corp plutitor (v. fig. sub Arie de plutire). is. ~ de portanfă nulă [axe de portance nulle; Nullauftriebsachse; axis of nuli lift; felhajtâsi nulltengely; OCb HyjieBOH IIOA'beMHOH CHJIbl Ha eAHHHi^y n0BepxH0CTH]. Av.: Dreapta unui profil, după direcfia căreia curentul de aer nu produce portanfă. 13. ~ de rotaţie [axe de rotation; Rotations-achse, Drehachse; axis of rotation; forgâsi tengely; OCb BpauţeHHH]. Mec.; Dreapta ale cărei puncte rămân fixe în mişcarea de rotafie a unui solid rigid. 14. ~ de ruliu [axe de roulis; Lângsachse; axis of roii; hosszfengely; OCb yTJIOBoro nepe-MeuţeHHH caMOjieTa, ocb 6okoboiî KanKH], Av.: Axa centrală de inerţie a avionului. Fiind greu de determinat cu precizie pe cale experimentala, se operează adesea în locul ei cu axa longitudinală a avionului (fig. 332). is. ~ de suspensiune [axe de suspension; Auf-hăngungsachse; suspension axis; felfiiggesztesi tengely; cycneH3HOHHaH OCb]. V.siib Pendul. ie. ~ de tangaj [axe de tangage; Querachse; axis of pitch; kereszttengely; OCb nonepeHHOrO HâKJIOHâ CaMOJI^Ta, OCb KHJieBOl! Ka^KH]. Av.: Dreaptă perpendiculară pe planul de simetrie al avionului şi trecând prin centrul lui *253 de greutate. In raport cu ea se măsoară momentele de tangaj şi se defineşte stabilitatea longitudinală a avionului (fig. 332). 1. Axă de vizare [axe de visee; Zielachse; axis of sight; iranyvonal; OCb IIOJIH 3peHHH]. Topog.: Dreapta determinată de axa longitudinală a lunetei unui aparat de vizare, trecând prin punctul central al obiectului vizat, 2. ~ elastică deformată [ligne elastique; elastiche Linie; elastic line; rugalmassâgi vonal; ajiacTH^Han ocb (jihhhh)]. Rez. mat.: Linie elastică. «. ~ electrică [axe electrique; elektrische Achse; electric axis; villamos forgâsi tengely; 3JieKTpHHecKaH ocb]. EL: Dreaptă în jurul căreia poate fi rotit un mic corp cu sarcina electrică totală nulă, fără ca să varieze acfiunile ponde-romotoare exercitate asupra lui de un câmp electric; axa electrică uneşte centrul sarcinilor negative cu centrul sarcinilor pozitive ale corpului. 4. ~ focală [axe focal; Brennpunktachse; focal axis; gyujtopont-tengely; (JîOKyCHaH oCb]. V. sub Lentila. 5. ~ instantanee de rotafie [axe instantane de rotation; momentane Drehachse; instantaneous axis; szabadforgâsi tengely; MrHOBeHHaH OCb BpaiIţeHHH]: Axa de rotafie la un moment dat când pozifia ei variază. s. ~ magnetică [axe mâgnetique; magne-tische Achse; magnetic axis; mâgneses tengely; MarHHTHaH ocb]. Elm.: Dreaptă a unui mic corp magnetizat, în jurul căreia poate fi rotit fără să varieze cuplul pe care un câmp magnetic îl exercită asupra lui; uneşte cei doi poli magnetici ai corpului. 7. ~ neutră [axe neutre; Nullinie; neutral axis, zero line; semleges vonal; HeăTpaJlbHaH ocb, HyjieBan jihhhh]. Mec., Rez. mat.: Dreapta, dintr'o secfiune transversală a unei piese Supuse la încovoiere sau la solicitare axială excentrică, în punctele căreia eforturile specifice (rezistenfele, tensiunile mecanice) normale de încovoiere sunt nule. In cazul greutăfilor elastice de la forfe axiale şidola încovoiere, axele principale elastice [axes principaux elastiques; elastische Hauptachsen; elastic main axles; elâsztikus fotengelvek; TJiaB-Hbie ajlâCTHHHbie OCH] sunt dreptele perpendiculare între ele, trecând prin centrul de greutate elastic, cari satisfac condifiunile fx- xkd s = 0; (xt, xk = x, y, z) respectiv fxixk d O) = 0; (*,, xk = x, y, z). integralele fiind extinse asupra corpului considerat, ~ nucleară [axe nucleaire; Kernachse; nuclear axis; magtengely; HflepHaH OCb]. Fofgrm.: Dreapta care uneşte centrele de perspectivă a două fascicule fotogrammetrice corespondente, trecând prin punctele nucleare K, şi K2 ale fotogramelor cari constitue stereograma (v. fig. sub Axă de fotografiere). a. ~ optică [axe optique; optische Achse; optical axis; optikai tengely; OIITHHeCKaH OCb]. Fiz.: 1. Axa unui cristal în direcfia căreia nu se manifestă birefringenfa optică, razele de lumină polarizate diferit parcurgând aceeaşi fraiectorie cu aceeaşi vitesă. — 2. Dreapta care uneşte creştetul unui dioptru cu centrul lui. ~ 3. Linia centrelor dioptrilor cari constitue un sistem optic. 10. ~ permanentă [axe permanent; freie Drehachse; permanent axis; szabad forgâsi tengely; noCTOHHHafl OCb] a unui solid cu un punct fix: orice dreaptă e axa principală de inerfie faijă de punctul fix, dacă momentul forţelor exterioare cari se exercită asupra solidului e dirijat de-a-lungul ei. Dintre cele trei axe principale de inerfie ale cazului general, cele do.uă cari dau momentul de inerfie maxim sau minim sunt stabile, iar cea de-a treia e labila. 11. ~ principală a clişeului [axe principal du cliche; Bildhauptachse; principal axis of the cliche; keptengely; rjiasHa# OCb KJlHlne]. Fbfgrrn.: Dreaptă care trece prin punctul principal al clişeului şi* prin centrul de perspectivă respectiv. 12. ~ principală de inerfie [axe principal d'inertie; Haupttrăgheitsachse; principal axis of inerţia; tehetetlensegi fotenngely; rJiaBHaH OCb HHeplţHH]. V. Axă principală a tensorului de ordinul al doilea. îs. ~ profilului teoretic [axe du profil theo-rique; Profilachse; axis of the theoretical profile; szelvenytengely; OCb Te0peTHHeCK0r0 npo-4)hjih]. Av.: Axa unui profil determinat în mod teoretic, care leagă centrul cercului de transformare conformă cu bordul de scurgere al profilului (punctul critic al transformării). Prezintă importanfă în metoda geometrică de trasare a profilelor teoretice (Kutta-Joukowski, Karman-Trefftz, etc.). t4. ~ spontană [axe spontane; spontane Drehachse; spontaneous axis; pilianatnyi forgâsi tengely; 6e30CTaH0B0HHaH, CnJIOIHHaH OCb] a unui solid liber: orice dreaptă e axă centrală de inerfie, dacă momentul forfelor exterioare cari se exercită asupra solidului e dirijat de-a-lungu! ei. Orice axă spontană e şi axă permanentă de rotafie. îs. ~ traiectoriei [axe du trajet; Bahnachse; axis of trajecfion; repulogep palyatengelye; OCb TpaeKTOpHH]. Av.: Axa instantanee, tangentă în fiecare moment la traiectoria centrului de greutate al avionului. Componenta forfer aerodinamice, în lungul acestei axe şi de sens invers cu sensul vitesei, se numeşte forfă de rezistenfă. ie. ~ universului [axe du monde; Weltachse; Himmelsachse; world axis; vilâgtengely; Hedec-Haa OCb]: Dreapta determinată de axa de rotafie a Pământului, în jurul căreia pare a se roti bolta cerească odată în fiecare zi siderală. Axa universului descrie în aproximativ 26 000 ani un con circular cu deschiderea de 23° 30' în jurul polului invariabil al eclipticei (precesiunea). Sin. Axa lumii. 254 1. Axă [axe; Achse; axis; tengely;OCb].3..Tehn.: Linie (dreaptă,, frântă, sau curbă) care ocupă, fafă de unul sau mai multe sisteme tehnice, o pozifie privilegiată dintr'un anumit punct de vedere. 2. ~ căii ferate [axe de voie ferree; Gleis-achse; axis of track; vâgânytengely; HC, /ţ.-OCb]. C. f.: Linja loc geometric al mij locuri lor segmentelor de rază de curbură cuprinse între cele două fire ale şinelor, ce formează calea ferată. 3. ~ cordonului [axe de la soudure; Âchse der Schweiljnaht; axis of weld; hegesztesî tengely; OCb CBapKHj. Metl.: Linia ce trece cât se poate de aproape de centrele secfiunilor cordonului de sudură şi este paralelă cu muchia capătului. 4. ~ cutei [axe du pl-i; FaJtenachse; axis of the fold; hajlat tengely; OCb, UiapHHp CKJia/ţKH, CTH6a], Geol.: Linia de intersecfiune a suprafeţei axiale (a planului axial) a unei cute cir suprafaţa topografică a terenului. 5. ~ de bandă de fotograme [axe de bande de cliches; Bildreihenachse, Bildstreifenachse; photographic strips axis; kepsorozatok tengelye; ocb CTepeoTHiiHoS JieHTbi]. Fofgrm.: Linie poligonală care uneşte punctele principale ale fotogramelor succesive» cari constitue o bandă sau un şir. ~ de transmisiuni [axe dşs transmissions; Transmissionsrichtung; direction of transmission; hirtovâbbitâsi irâny; OCb BOeHHOă nepe/ţaHH, CBH3H]. Tehn. mii.: Direcţie, de obiceiu de-a-lungul unei comunicaţii, pe care sunt concentrate mijloace de transmisiuni cu sau fără fir, necesare legăturilor unei mari unităţi în timpul operaţiunilor. 7. ~ drumului [axe de la chaussee; Weg-achse, Wegmittellinie; road axis; uttengely; pyTesan OCb]. Drum.: Linia de intersecţiune între suprafafa platformei şi planu) loc geometric al perpendicularelor pe mijlocurile segmentelor cuprinse între cele două margini ale platformei unui drum, considerate pe razele de curbură. 8. ~ heliofermică [axe heliothermique; he-liothermische Achse; heliothermic axis; helioter-mikus tengely; reJIHOTepMHHeCKaH OCb]. Urb.: Linie având direcfia maximului valorii helio-termice, formând un unghiu de cca 19° cu direcfia Nord-Sud şi variind în timp cu pozifia geografică. 9. ~ mediană [axe median; Mittelachse; median axis; kozepvonal; t;pe#HHHafl, Me-^HaHHaH OCb], Cs.: Linie loc geometric al mij locuri lor segmentelor (în general de rază de curbură) cuprinse între intradosul şi extradosul unei bolfi, arc sau piese de cadru. io. ~ şinei [axe du rail; Schienenachse; axis of the rail; sintengely; OCb pejlbca]. Transp. t.: Axa de simetrie a secţiunii transversale a unei şine de cale ferată, când secţiunea admite o astfel de axă, sau dreaptă convenfională perpendiculară pe talpa şinei, când secfiunea nu are axă de simetrie (de ex. şinele Phonix). 11. ~ zero [trace theorique; Nul linie; direc-trix ; nullvonai; HyjieBaH OCb]. Ter. : Linie şerpuită cu declivitate continuă şi constantă, în lungul căreia nu apar lucrări de terasamente pentru o cale de comunicaţie. Se determină prin studii pe un plan cu curbe de nivel, pentru găsirea unui traseu optim din punctul de vedere al declivităfilor. Ţinând seamă de alte caracteristice ale traseului sau terenului, axa zero se înlocueşte ulterior prin aliniamente şi curbe convenabile. 12. Axă [axe; Achse; axis; csoport tengely; OCb]. 4. Arh.: a. Dreaptă în jurul căreia se grupează, într'o anumită ordine, elementele unei compoziţii arhitectonice, în plan sau în elevaţie. — b. Dreaptă care desparte elementele unei compoziţii arhitectonice în porţiuni sau grupuri identice (axă de simetrie). is. Axe principale elastice. V. sub Axă neutră. 14. Axeroffol. Chim. V. Vitamina A. 15. AXFr produs ***■ [produit AXF; AXF-Produkt; AXF product,* AXFtermekek; BenţeCTBO AKCO]. Ind. cc.: Substanţă elastică produsă prin reacţia dintre dihalogenurile de etilen şi hidrocarburile aromatice, în prezenţa clorurii de aluminiu, folosită ca ingredient în industria cauciucului. Formula generală: R—CeHâ—R'. 16. Axial [axial; achsial, Achsen; axial; ten-gelyre vonatkozo; 0CeB0ă]. Mat., Fiz., Tehn.: 1. Privitor la o axă. — 2. In raport cu o axa. Ex.: simetria axială e simetrie în raport cu o axă. 17. Axinit [axinite; Axinit; axinite; axinit; aK-CHHHT]. Mineral.: Ca^ţMn, FeJAb BH[SiO*]4, mineral din grupul borosilicaţilor; cristalizează în sistemul triclinic; duritatea 6,5"'7\ gr. sp. 3,27**:3,29. is. Axiomă [axiome; Axiom; axiom, axioma; alapttetel; aKCHOMa]. Log.: 1. Propozifie (v.) nedemonsfrată, privitoare la anumite concepte primitive (v.) cari nu aparfin logicei şi din care se deduc — eventual folosind şi alte axiome — celelalte propozifii ale unui domeniu deductiv numite teoremele lui. (Definiţia precisa este cea următoare). — 2. Funcfiune propozifională (v.) nedemonstrată, de anumite variabile primitive (v.), definite implicit prin proprietăfile (v;) şi relaţiile (v.) date de axiomă şi eventual de alte axiome, din care se deduc — eventual prin cohjuncfiune cu alte axiome — propozifii le unui domeniu deductiv, numite teoremele lui. 19. Axiome, sistem de ~ [systeme d'axio-mes; Axiomensystem; system of axioms; axioma rendszer; CHCTeMa aKCHOM]. Log.: Totalitatea axiomelor din cari se deduc teoremele unui domeniu deductiv. — Sistemul de axiome a! unui domeniu trebue să satisfacă următoarele condifiuni: Să fie neconiradictoriu, sau coerent, adică să nu fie posibil să se deducă din el atât o propoziţie, cât şi negativa ei. — Să fie suficient sau complet îr> înfeles larg, adică să se poată deduce din el toate teoremele domeniului pe care-l priveşte. — Să fie complet în înţeles 255 restrâns, adică, dacă i se adaugă o axiomă independentă de el, să se obţină un sistem contradictoriu. — Fiecare axiomă să fie independentă de celelalte, adică să nu poată fi dedusă din ele. fiindcă altfel „axioma" considerată ar fi o teoremă. i. Axiomele aritmeticei [axiomes de Tarith-metique ; Axiome der Arithmetik ; axioms of arithmetics; a mennyisegtan aiaptetelei; apH<|>-MeTHHeCKHe aKCHOMbl]: Sistemul lui Peano al axiomelor aritmeticei are trei concepte primitive: „zero", „număr" şi „următor" şi cinci axiome: 1. Zero e un număr. — 2. Următorul unui număr oarecare e un număr. — 3. Nu există două numere cu acelaşi următor. — 4. Zero nu e următorul niciunui număr. — 5. Orice proprietate a lui zero, pe care o posedă şi următorul oricărui număr care se bucură de acea proprietate, apar-fine tuturor numerelor. — Din acest sistem se poate desvoltă întreaga teorie a numerelor naturale (in-cluziv zero): Numărul 1 se defineşte drept următorul iui zero (0); 2 drept următorul lui 1, etc. In aceste definiţii succesive putem înainta oricât fiindcă, pe baza axiomei a treia, acest număr nu poate fi niciunui din numerele definite mai înainte, iar în virtutea axiomei a patra niciunui din următorii întâlniţi în acest fel nu poate fi numărul zero (0). Astfel, şirul următorilor dă un şir nelimitat de numere mereu noi. In virtutea axiomei a cincia,, acest şir, care începe cu zero şi progresează dela un următor la cel care-l urmează, cuprinde toate numerele, fiindcă zero aparţine şirului şi, dacă acest lucru e valabil despre un anumit număr, e valabil şi despre consecventul lui, adică, după axioma a cincia, a inducţiei matematice, orice număr aparţine şirului. Suma m + n a două numere m şi n se defineşte cum urmează: Suma m + 0 se defineşte ca m, suma m+(n + i) drept consecventul lui m + aceasta defineşte suma m-f-w. Analog se poate defini produsul a două numere — şi se poate deduce din sistemul lui Peano oricare din teoremele aritmeticei. Sistemul lui Peano admite şl interpretări deosebite de aceea de şir al numerelor naturale. Dacă se înţelege, de exemplu, prin „zero" numărul 100, iar prin „număr” numerele dela 100 incluziv în sus, sunt satisfăcute toate axiomele lui, fiindcă de exemplu 99 nu e, după noua interpretare, un „număr". De asemenea, dacă prin „zero" se înfelege zero obişnuit, iar prin „număr" un număr par. In acest caz „1" înseamnă 2, „2” înseamnă 4, etc. De asemenea, dacă prin „zero" se înfelege numărul 1, iar prin „număr" unul din numerele seriei 1, Vs, V4, Vs, V16, „următor" însemnând în acest caz „jumătate din". Axiomele lui Peano sunt valabile, în general, pentru orice şir de simboluri *0, xi, X2, xz, n, în care nu survin repetiţii şi care are un început. „Zero" va fi xot „număr" unul- din elemente, „următorul" lui** va fi xn^. Sistemul lui Peano e suficient şi complet, iar axiomele Iui sunt independente unele de altele. 2* Axiomele geometriei' euclidiene [axiomes de la geometrie euclidienne; Axiome der euklidi-schen Geometrie; axioms of euclidean geometry; az euklideszi geometria aiaptetelei; aKCHOMbl 3BKJIH-flOBOiî reOMeTpHH]: Sistem de 20 de axiome folosind trei concepte primitive (stabilitdeHilbert), cari definesc geometria spafiului euclidian cu trei dimensiuni: Fie trei sisteme diferite de o-biecte (trei concepte primitive): obiectele primului sistem se numesc puncte şi se notează cu majusculele latine A, Bţ C,...; obiectele celui de al doilea sistem se numesc drepte şi se notează cu minusculele latine a, b, c,...; iar obiectele celui de al treilea sistem se numesc plane şi se notează cu minusculele elene a, p, y......... Relaţiile dintre puncte, drepte şi plane sunt descrise de douăzeci de axiome ale geometriei euclidiene, cari se împart în cinci grupuri: I. Axiomele asocierii. 1. Relativ la două puncte diferite A,B, există totdeauna o dreaptă a, asociată cu fiecare din cele două puncte A, B. (Se spune că şi punctele „determină" dreapta» că dreapta a „trece prin" punctele A şi Bt sau că a „uneşte" punctele A şi B. Dacă A e un punct care determină, împreună cu un altul, o dreaptă a, se mai spune că A „se găseşte pe" dreapta a sau că A „e un punct al" dreptei a. Dace A se găseşte atât pe dreapta at cât şi pe dreapta b, se spune că dreptele a şi b au „punctul comun" A). —- 2. Relativ la două puncte A, B nu există decât o dreaptă asociată cu fiecare din cele două puncte A, B. — 3. Pe o dreaptă există totdeauna cel pufin două puncte. Există cel pufin trei puncte nesituate pe o dreaptă (ne-colineare). — 4. Privitor la trei puncte oarecari necolineare A. B, C, există totdeauna un plan a, asociat cu fiecare din cele trei puncte A, B, C. Relativ la fiecare plan există totdeauna un punct asociat cu el. — 5. Relativ la trei puncte oarecari necolineare A, B, C nu există mai mult decât un asociat cu fiecare din cele trei puncte A, B, C. — 6. Daca două puncte A, B ale unei drepte a se găsesc într'un plan a, fiecare punct al dreptei a se găseşte în. planul a. — 7. Dacă două plane a j3 au un punct A comun, ele mai au comun cel pufin încă un alt punct comun B. — 8. Exista cel pufin patru puncte necoplanare. II. Axiomele ordonării. Definifie: Punctele unei drepte stau în anumite raporturi mutuale, a căror descriere se face în particular cu ajutorul cuvântului „între". — 1. Dacă un punct B e situat între un punct A şi un punct C, A.B,C sunt trei puncte diferite ale unei drepte şi B se găseşte şi între C şi A. — 2. La două puncte A şi C există totdeauna cel pufin un punct B pe dreapta AC, astfel încât C să fie situat între A şi B. — 3. Printre trei puncte ale unei drepte nu există mai mult decât unul care să se găsească între celelalte doua. — 4. Dacă A, B, C sunt trei puncte necolineare şi a e o dreaptă din planul ABC, care nu trece prin niciunui din punctele A, B, C — şi dacă dreapta a trece printr’un 256 punct al segmentului de dreaptă AB,eatrece cu siguranfă, fie şi printr'un punct al segmentului BC, fie şi printr'un punct al segmentului AC. III. Axiomele congruenţei. Definiţie: Segmen- tele de dreaptă stau în anumite relafiuni mutuale, a căror descriere se face în particular cu ajutorul cuvintelor „congruent" sau „egal". —. 1. Dacă A, B sunt două puncte pe o dreaptă a, şi A' un punct pe ea sau pe o altă dreaptă a, se poate găsi totdeauna pe dreapta a', într'o parte dată fafă de A’, un punct B', astfel încât segmentul de dreaptă AB iă fie congruent sau egal cu segmentul AB'] în simboluri: AB^A'B'* Orice segment e congruent cu el; însuşi, adică AB= AB şi BA = BA. — 2. Dacă un segment de dreaptă A,B' şi unul A"B" sunt congruente cu acelaşi secjment AB, şi A’B’ e congruent cu segmentul A' B", adică, dacă două segmente de dreaptă sunt congruente cu un al treilea, ele sunt congruente şi între. ede. -r- .3-. Dacă AB şt BC sunt două segmente fără puncte comune pe dreapta a, şi AB' şi B'C' două segmente fără puncte comune pe aceeaşi dreaptă sau pe o alta a — şi dacă AB sAB' şi BC^B'C', avem totdeauna şi AC^A’C. — Definifie: Un sistem de două raze cu origine comună şi aparţinând la două drepte diferite formează un unghiu intern şi unul extern. Relatiunile mutuale dintre unghiuri se descriu cu ajutorul cuvintelor „congruent" sau f,egal". •— 4. Dacă < (h, k) e un unghiu într'un plan ^ şi a' o dreaptă într'un plan a' * şi se dă o anumită parte a Iui a în ol , iar /?' e o rază a dreptei a cu originea în O’, există în planul a' o rază k' şi numai una, astfel încât unghiul (h, k) să fie congruent sau egal cu unghiul (h',k'). şi încât toate punctele din interiorul unghiului h'k' să se găsească de partea dată a tui a în a‘; în simboluri < (h, k) = < (h', k'). Orice unghiu e congruent cu el însuşi, adică totdeauna < (h, k) = < (k, k). — 5. Dacă în două triunghiuri ABC şi A B'C' există congruenţele ACssAC şi < BAC ^HHeCKHfî a3HMyT] a! unui punct B, măsurat din punctul A, este unghiul orizontal pe care îl determină planul meridianului geografic în punctul A cu planul format de normalele pe geoid în punctele A şi B; 17 258 drept sens pozitiv se consideră, de obiceiu, acela ai mersului acelor de ceasornic, iar direcfia de origine este direcfia Nordului geografic (direcfia către polul Nord geografic). 1. Azimut magnetic [azimut magnetique; mag-netisches Azimut; magnetical azimuth; mâgneses azimut; MarHHTHblft a3HMyT] al direcţiei AB, A şi B fiind două puncte de pe scoarţa globului terestru, este unghiul format de această direcfie A B cu direcţia acului magnetic, respectiv cu direcfia către Nordul magnetic; sensul pozitiv acestui azimut este acela al mersului acelor de ceasornic, iar direcţia de origine este aceea a Nordului magnetic (direcţia către polul Nord magnetic). 2* Azimutal, cerc ~ [cercle azimutal; Azimu-iaikreis; azimutha! circle; azimut kor; a3HMyTaJIb-HblH Kpyr]: Instrument care serveşte la măsurători astronomice şi geodezice de unghiuri orizontale (azimute de laturi sau de astre), având un cerc orizontal de diametru mult mai mare decât al teodolitelor obişnuite. ». Azimutală, diafragmă ~ [diaphragme azimutal; Azimutblende; azimuthaj diaphragm; azimut diafragma; a3HMyTaJIbHaH JţHa^parMa]: Dispozitiv care permite pătrunderea luminii asupra unei zone date (în vederea examinării ei la microscop), astfel ca razele de lumină să cadă pe câmpu! de cercetat sub diferite unghiuri; diafragma are două orificii simetric şi diametral opuse faţă de centrul ei; prin rotirea diafragmei, razele de lumină sunt obligate să pătrundă, prin cele două orificii ale diafragmei mate, sub unghiuri determinate. 4. ~r proiecţie ~ [projection azimutale; Azimuthalprojektion; azimuthal projection; azimut vetulet; a3HMyTajibHan npoeniţHH]. V. sub Proiecţie geodezică, Proiecţie cartografică. 5. Azimutale, coordonate ~ [coordonnees azimutales; azimutale Koordinaten; azimuthal coor-dinates; azimut koordinâtâk; a3HMyTaJIbHbie KOOp/ţHHaTbl]. V. Coordonate cereşti. c. Azimutul avionului [azimut de l'avion^Flug-zeugazimut; airplane azimuth; repulogep azimutja; S3HMVT CâMOJieTa]: Unghiul de rotafie al axei longitudinale a avionului (considerat în sbor orizontal) în jurul axei sale verticale (axă de girafie). ?. ~ de tragere [angle de direction; Seiten-winkel; lateral azimuth; irânyszog; a3HMyT CTpeJIbâbl]: Unghiul format de planul vertical de origine (stabilit pentru tragere) cu planul vertical al ţintei — şi având sensul pozitiv identic cu a! mersului acelor de ceasornic. Sin, Unghiu de derivă. s. ~ unui astru [azimut d'un astre; Ge-stirnazimut; star azimuth; csillag azimut; 3Be3/ţ-Hblît a3HMyT], .V. Coordonate cereşti orizontale. 9. Azine [azines; Azinen; azines; azinok; a3HHbl]. Chim.: Combinaţii heterociclice cu inele de şase atomi şi doi sau mai mulfi heteroatomi, dintre cari cel puţin unu este de azot. Principalele clase sunt oxazinele (conţinând O si N), tiazinele (S şi N) şi diazinele (2 N). Oxazinele şi tiazinele sunt importante mai ales prin derivaţii lor cu două nuclee benzenice condensate: fenoxazina şi fentiazina, substanţe de bază ale unor clase de materii colorante (galocianine, albastru de me-tilen). Dintre diazine, cele mai importante sunt pirimidina (v.) şi pirazina (fenazina). 10. Azobenzen [azobenzene; Azobenzol; azo-benzene; azo-benzenok; .a30-6eH30Jl], Chim.: V. Azoderivaţi. 11. Azoderivaţi [composes azoiques; Azokorper; azoderivative compounds; azo-testek; a30- npOH3BOAHbie]. Chim.: Combinaţii conţinând gruparea — N = N — legată de radicali organici. Se cunosc azoderivaţi alifatici (de ex. azo-metanul : CH3“N=N—CH3, gaz incolor) şi azoderivaţi aromatici (de ex. azobenzenul: CeHs — N = N — CeHs, p. t. 68°, dela care derivă materiile colorante azoice). Azoderivaţii sunt compuşi neutri; toţi azoderivaţii aromatici sunt coloraţi şi se obţin, în special, prin reacţii de cuplare (v.). 12. Azomefine [azomethines; Azomethine; azo-methines; azometinok; a30MeTHHbl]. Chim. V. Schiff, baze is. Azonal, sol ~ [sol azonal; azonaler Boden; azonal soil; azonal fold; asOHajIbHaH no^BaJr Sol neevoluat (nematur); nu are un profil diferenţiat fără de materialul-mamă. Aparţin acestui grup solurile, scheletele şi grohotişurile, nisipurile depuse de vânt, ca şj solurile aluviale. u. Azorif. Mineral,: Numele vechiu, părăsit, pentru zircon. îs. Azof [azote, nitrogene; Stickstoff; nitrogen, azote; nitrogen; a30T]. Chim.: N; nr. at. 7; gr. at. 14,008; d. 0,9682. Element tri- şi pentavalent din grupul V al sistemului periodic. Se găseşte în aer în stare liberă (cca 4/5), iar combinat, în azotaţi şi în organismele animale şi vegetale. E incolor, inodor, insipid şi face parte, din aşa numitele gaze permanente, lichefiindu-se greu. Azotul lichid este incolor; p. f. —195°,8; p. t. —210°,5. La temperatura ordinară, azotul este un gaz inert din punctul de vedere chimic, datorită legăturii covalente existente între cei doi atomi din moleculă. La temperatură ridicată, azotul se combină direct cu metalele, dând azoturi. La 1000° reacţionează cu carbura de calciu, dând cianamida de Calciu, care se întrebuinfează la fabricarea amoniacului. Azotul se prepară din aerul atmosferic, prin distilarea frac- jionată a aerului lichid, şi din amoniac; se întrebuinţează la umplerea termometrelor cu mercur, la obfinerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu. — Azotul formează următorii oxizi: io. bioxid de ~ [peroxyde d'azote, hypo-azotide; Stickstoffdioxid; nitrogen dioxide; nitro-gen-peroxid; nepeKHCb a30Ta], Chim.: NO2. Gaz roşu-brun, foarte toxic. Vaporii, roşii-bruni, constau din NO2 şi N2O4. Bioxidul de azot este un oxidant puternic. Poate fi socotit ca anhidrida mixtă a acizilor azotic şi azotos. 259 1. Azot, monoxid de ~ [broxyde d'azote, oxyde azotique; Stickoxyd, Stickstoff monoxyd; nitrogen dioxide; nifrogen-dioxid; OKHCb a30Ta]. Chim.: NO. Se prepară prin sinteza directă a azotului cu oxigenul; gaz incolor, pufin solubil în apă; în prezenţa oxigenului formează vapori bruni de bioxid de azot. 2. pentoxid de ** [anhydride azoiique; Stickstoffpentoxyd; nitrogen pentoxide; nitrogen-pentoxid; HHTHOKHCb asoTa], Chim.: N2O5. In stare pură se prezintă sub forma de cristale incolore cu p. t. 30*. Pufin stabil, puternic oxidant; e anhidrida acidului azotic. 3. protoxid de ~ [protoxyde d'azote; Stick-oxydul, Lachgas, Lustgas; nitrogen monoxide, ni-trouş oxide; nitrogen-monoxid; 3aKHCb a30Ta]. Chim.: N2O. Gaz incolor, cu gust dulceag, care, inspirat în cantităfi mici, provoacă o stare de veselie. Solubil în apa şi în alcool. La temperatură mai ridicată se descompune în N2 şi O. j Anestezic local şi general, asociat cu oxigenul ,în proporfie de 1 la 5, folosit în mica chirurgie şi în dentisitică. 4. ~,trioxidde~ [anhydride azoteux; Stick. stoffsesquioxyd; nitrogen trioxide; nitrogen trioxid; TpHOKHCb a30Ta]. Chim.: N2Q3. Stabil dela -10° în jos, lichid albastru intens. Este anhidrida acidului azotos. 5. Azot-iperita [azote-yperite; Stickstoffyperit; nitrogen yperite; nitrogeniperit; a30T-HnepHT]. Gaze; N(CH2 —CH2CO3, triclortrietilamină. Gaz de luptă vezicant. Lichid incolor; d. 1124 la 20°; p. f. 105“*110°/3 mm; mai persistent decât ipe-rita, dar produce răni mai uşoare. Nu se trădează prin miros. Pufin rezistent la apă. Prezintă o toxicitate resorptivă mai mare decât a iperitei. Nu a fost folosit pe câmpul de luptă. 6. Azotaţi [azotates; Nitrate; nitrates; nitrâtok; a30TH0KHCJIbie COJIH]- Chim.: Săruri ale acidului azotic, obfinute fie prin disolvarea metalelor în acid, fie prin reacţia de dublu schimb între acidul azotic şi sărurile sau hidroxizii metalelor respective, in general, tofi azotafi i sunt solubili în apă, afară de un iii azotafi bazici. Prin încălzire uscată, se descompun cu cedare de oxigen. Datorită a-cestei proprietăţi, se întrebuinţează ca oxidanţi, la temperaturi înalte. Sin. Nitraţi. — Azotâţi mai importanţi: 7. Azotat de amoniu [azotate d'ammonium; Ammoniumnitrat; ammonium nitrate; ammonium-nitrât; HHTpâT aMMOHHH, aMMHaHHan cejiHTpa], Chim.: NH4NO3; gr. mol. 80,05; d. 1,75; p. t 165°; se descompune fa 200°; incolor; întrebuinţat în agricultură ca îngrăşământ. 8. ~ de • argint [azotate d'argent; Siiber-nitrat; silver nitrate; ezust-nitrât; a30TH0KHCJI0e cepedpo, jihhhc, aflCKH# KaMeHb]. Chim.: AgNOs; gr. mol. 169,89; d. 4,35; incolor; cristalizează în sistemul rombic şi romboedric. E între-buinfat ca materie prima în industria fotografică, ca oxidant în operaţiuni chimice şi ca reactiv în chimia analitică. Se topeşte fără să se descompună. Sin. Piatra iadului. #. ~ de calciu [azotate de calcium; Calcium-nitrat; calcium nitrate; kâlcium-nitrât; a3t)THO KHCJibiH KaJlbiţH&j. Chim.: Ca(NO.,)2 + 4 Ha O; gr mol. 236,13; d. (anhidru) 2,4; p. t. 42,5°; incolor întrebuinţat ca îngrăşământ agricol.. 10. ~ de potasiu [azotate de potassîum; Ka-liuminitrat; potassium nitrate; kâlium-nitrât; HH-TpaT KaJIHH, â30TH0KHCJIb£H KaJIHH]. Chim.: KNOs; gr. mol. 101,11; d. 2,10; p. t. 336°. Se foloseşte ca îngrăşământ, ca oxidant şi ca fondanf. Sin. Salpetru de Indii. u. ~ de sodiu [azotate de soude; Natrium-nitrat; sodium nitrate;' nâtriam-nitrât; HHTpaT HaTpHH, a30TH0KHCJIbIH HaTpHH]. Chim. : NaNOs; gr. mol. 85s0t ; d, 2,25; p. t. 308°. E un îngrăşământ important, folosit în agricultură. In industrie se întrebuinţează ca oxidant. Sin. Salpetru de Chili. 12. Azotic, acid ~ [acide azotique, acide nitrique, eau-forte; Salpetersăure, Scheidewasser; nitric acid ; saletromsav, vâjasztoviz ; a30THafl KHCJIOTa]. Chim.: HNOş. Se formează în natură, din aer, sub influenfa descărcărilor electrice. Combinai, se găseşte sub forma de azotaţi; cele mai importante zăcăminte sunt în Chili (Salpetru de Chili). In stare anhidră este un lichid incolor care fumegă în aer. Fierbe la 86° şi se solidifică la —41°. Acidul azotic din comerţ, de 92** *99,5%, se numeşte acid azotic fumans. Acidul azotic concentrat este un oxidant puternic, reacţionând cu cele mai multe din metale; ex-cepfîune fac aurul şi metallele din grupul platinului. Metalele uşor oxidabile, cum sunt zincul şi fierul, nu sunt atacate de acidul azotic concentrat. Preparare industrială: 1. Prin acţiunea acidului sulfuric asupra azotatului de sodiu natural. — 2. Prin acţiunea aerului şi a apei asupra oxizilor de azot; oxizii de azot fiind obţinuţi, fie prin oxidarea amoniacului cu oxigenul din aer în prezenţa catalizatorilor, fie din azotul şi oxigenul din aer sub influenfa descărcărilor electrice (procedeul Birke-land şi Eyde, procedeul Pauling, etc.). — întrebuinţări: la fabricarea îngrăşămintelor (azotafi), a explozivilor (nitroceluloză, nitrotoluen, nitrofenol), la fabricarea acidului sulfuric prin procedeul camerelor de plumb, la sinteza unor coloranţi şi în industria maselor plastice. In cantităţi mai mici este folosit la decaparea metalelor, la disolvarea metalelor preţioase, la prepararea diverşilor azotaţi industriali, etc. Sin. Acid nitric, Apă tare. 13. acid ~ fumans [acide azotique fumant; rauchende Salpetersăure; fuming nitric acid; fustolgo saletromsav; jţblMHmaHCH a30THaa KHCJlOTa]. Chim. V. sub Azotic, acid 14. Azofifi [azotites; Nitrite; niitrites; nitritek; a30THCT0KHCJlbie COJIH]. Chim.: Săruri ale acidulai azotos. Sunt, în general, uşor solubili în apă rece. Soluţiile apoase ale azotiţilor sunt puţin stabile. Faţă de oxidanţii puternici, se comportă ca reductori; faţă de reductorii puternici, ca oxi- 17* 260 danii. Âzotiţii alcalini se pot obfine prin trecerea unui curent de NO şi NO2 printr'o solufie apoasă de hidroxid alcalin sau prin încălzirea azotaţilor în prezenfa unui reductor slab. In stare uscată, azotifii alcalini pot fi topifi fără să se descompună. Ceilalţi azotifi sunt termolabili. Prin acfiunea acizilor concentraţi, âzotiţii se descompun cu degajare de vapori bruni de NOs. Azotitul de sodiu este un vasodilatator. Sin. Nitriţi. 1. Azotobacter [azotobacter; Azotobacter; azo-lobacter; nitrogen bakterium; a30T06aK’PepHH]. Agr.: Bacterie liberă heterotrofă, care asimilează azotul din aerul solului şi-1 fixează în organism sub forma de substanţe albuminoide. 2. Azofomefru [azotometre; Azotometer; azo- tometer; nitrogen mero; HHTpo-MeTp]. Chim»: Aparat întrebuinţat în analiza cantitativă organică (metoda Dumas), cu ajutorul căruia se determină cu precizie volumul de azot pus în libertate prin arderea substanţei organice. Azotometru I este o biuretă special etalonată, care se termină în partea inferioară cu un mic basin du mercur ce realizează un tip de supapă*. Aceasta permite colectarea şi păstrarea gazului degajat în timpul analizei (fig. 334). 3. Azofos, acid ~ [acide azo- teux; saIpefrige Săure; nitrous acid; satetromos sav; a30THCTaH KHC- JlOTa], Chim.; HNO2. Acid oxigenat al azotului, foarte nestabil la tem- Fig 334 peratura ordinară; nu poate exista Azofomefru. decât în soluţii diluate foarte mult. 4. Azotură de plumb [azoture de plomb; Bleiazid; lead azide; olomazid; a30THHÎI CBHHeiţ]. Expl.: Exploziv detonant, întrebuinţat ca exploziv de iniţiere. Se prezintă sub forma de cristale mici, de coloare albă, cu gr. sp. 4,80. Are formula chimică: PbţNs)*. Prin descompunere dă naştere la: Pb + 3N2. Este mai puţin sensibil la lovituri, şocuri şi flacără, însă are o vitesă de detonafie mult mai mare decât a fuiminatului de mercur. In aer, se descompune cu uşurinţă sub influenfa oxidului de carbon. Datorită acestor proprietăţi, este folosit — împreună cu trinitro-rezorcinatul de plumb — la confecţionarea capselor detonante cu încărcătură combinată. 5. Azoxi derivaţi [composes azoxyques; Azoxy-verbindungen; azoxy-derivates; azoxi-kepzod-menyek; a30KCH#6pHBaTbl]. Chim.: Oxiderivafi ai azoderivafilor, având formula generală: R — N = NO —Ri, R şi Ri fiind radicali organici. Produşi intermediari în reacţia de reducere a nitroderivaţilor. Ex.: CeH5 - N = NO — CeHe, azoxi-benzenul care are cristale galbene cu p. t. 36°. e. Azulene [azuleneş; Azulene; azulenes; azulenok; a3yjie- u H H HM], Chim.: Hidro- c X — C carburi cu un sche- # ^ ^ let compus dintr'un 8 rH inel ciclopentanic vi* j condensat cu unul V ' cicloheptanic. Se rj C=*C remarcă prin co- H H loarea lor albastră-închisă, care se datoreşte conjugării continue a dublelor legături din cele două cicluri. Se găsesc în multe uleiuri eterice, de exemplu în uleiul de muşeţel. 7. Azur [azur; himmelblau, azurn; azu re; eg-szinkek; roJiydoft, Jia3ypHbl&]: 1. Nuanţa de albastru, obţinută prin difuziunea luminii albe de către anumite medii difuzante, de ex. de către atmosferă. — 2. Nuanţe de albastru, analoage cu albastrul cerului senir 8. Azurare [bleuissage ; Blăuen ; blueing ; kekites; noflCHHHBaHHe]. Ind. iext.: Operaţiune de uşoară albăstrire a produselor albite. Se practică pentrucă albiturile au o tendinţă spre în-gălbenire sub acţiunea luminii şi a oxigenului din aer. Tonul galben e combătut cu albastru deschis, şi efectul rămas este un alb proaspăt, plăcut ochiului. 9. Azuriu, Chim. V. sub Cuproamoniacală, solufie 10. Azurii [azurite; Azurit, Kupferlasur; azurite; azurit, rezlazur; a3ypHT]. Mineral. : Cu3[OH | COs]2. Minereu de cupru cu un confinut de 55,2°/o Cu. Luciu sticlos; coloarea, azurie; lasă pe hârtie urmă albastră; duritatea 3,5*'*4; gr. sp. 3,77**'3,89; cristalizează în sistemul monoclinic prismatic. Se prezintă compact, în mase reniforme sau pămân-toase. Se găseşte în pălăria zăcămintelor cuprifere, însofit de malachit. Este un produs de alterare şi oxidare a zăcămintelor de cupru. Se întrebuinţează ca piatră de ornament, iar în praf, ca albastru de munte, care intră în compoziţia unor fungicide. 11. AzurmalachH Mineral.: Amestec de azurit şi malachit (nume vechiu, părăsit). B, b; B, p 1. B Chim.: Simbol literal pentru Bor. 2. B EL: 1. Simbol literal pentru inducfia magnetică.— 2. Simbol literal pentru susceptanfă. s. g Chim.: 1. Simbol care indică o substituie într'un lanf de atomi de carbon, făcută astfel încât între ea şi gruparea funcfională la care se raportă să se mai găsească un atom de carboh intermediar. h Ex.: CHs - CHCI - CH2 - COOH, C-CMi) 'II CH ✓C\H acid {3-clor butanoic. — 2. Sim- H(j ţ bol care indică o substituie la un HC^ /Cv , atom de carbon, separat printr'un £ . JJ.. atom de carbon intermediar de , . heteroatomul unui compus hetero- ® ' ° * ciclic. Ex.: p-metil indol. — 3. Simbol care indică unul din sfereoisomerii zaharurilor. 4. p raze ~ [rayons P; p-Strahlen; 3-rays; P-sugarak; p-JiyHH]. Fiz.: Radiafii constituite din electronii efnişi de unele substanfe radioactive. Energia electronilor emişi de o substanfă radioactivă unitară are toate valorile, dela zero până la o valoare maximă. Peste acest spectru continuu se suprapune un spectru discontinuu, datorit electronilor de conversiune internă. s. P raze ~ pozitive [rayons Ş positifs; positive P Strahlen; positive p-rays; pozitiv p sugarak; n03HTHBHbie p-JiyHH]. Fiz.: Radiafii constituite de pozitroni emişi prin desiintegrarea anumitor radioelemente de sinteză. ©. Ba Chim.: Simbol literal pentru Bariu. 7. Baader, balon ~ [ballon de B.*, B.s Kol-ben; B.'s flask; B.-fele gomb; 6ajuiOH, K0Jl6a Baa/ţepa]. Chim. V. sub Aciditate, indice de ^ 8. reactiv ~ [reactif de B.; B.s Reagens; B.'s reagent; B.-fele reagens; peaKTHB B.]. Chim.: Solufie alcalină de permanganat de potasiu, care se decolorează în prezenfa unei ol-e-fine, depunând bioxid de mangan. Serveşte la recunoaşterea dublei legături. 9. Babă [chapeau; Kopfbalken, Wandbalken; wali beam; pârnafa, suvegfa, fejfa; daJlKa, yjio-HceHHâH B/ţoJl&]. Cs.: Grindă de lemn aşezată în lungul unui zid, care serveşte ca reazem pentru fermele unui acoperiş sau pentru grinzile transversale ale unui planşeu de Fîg- u Babe Penfru 9rinzl de pl*n?®u-lemn şi repartizează, pe toată lungimea zidului, sarcinile transmise de acestea (fig, 1). \.<» aS " *1— J :u ] io. Babă [chapeau; Holm, Kappbaum; cross-beam; suveggerenda; KpeCTOBHHa, rJIHBHaH 6ajma (maTpa)]. Pod.: Element de construcfie care face legătura între suprastructura şi infrastructura unui pod de lemn. Este format din una sau două grinzi ecarisate, aşezate pe capul piloţilor, dacă in- frastructura (pa- Flg 2 Pod de ,emn cu grinine leea sau culeea) a5ezete pe babe ţa). este de lemn; sau direct pe zidăria infrastructurii, dacă aceasta este făcută din piatră* beton sau beton armat (fig 2). it. Baba [tambour d'amarrage; Vertăuungs-beting; mooring bitt; koteldob; npHHaJIbHblâ f)HTeHr]. Nav.: Piesă cilindrică, în general de metal (fixată pe prora vaselor sau pe cheuri), de care se leagă pripoanele sau cablurile. V. şi Bintă. 12. Babaş. Ind. far.: Rămăşifă din fagure, după ce s'a extras ceara din e| (Moldova). Sin. Boştină* îs. Bâbbif, metal ~ [metal B.; B.s Metal l; B. metal; B.-fem; Ba66HT-MeTaJiJi]. Mş.: Aliaj de cupru, cositor şi antimoniu, folosit ca material de antifricfiune. Compozifia metalului Babbit variază între limite relativ largi. 14. Babcock-Wilcox, căldare de abur tip ~ [chaudiere B. W.; B. W. Dampfkessel; B. W. boiler; B. W.-gozkazân; napOBOâ KOTeJI B. B.]. V. sub Căldare de abur. 15. Băbească neagră: Varietate de struguri pentru vin, originară din podgoria Nicoreşti, cu ciorchinele de mărime mijlocie, ramificate, cu boabe rare, negre-violete, sferice şi cu pelifa groasă. Miezul cărnos are un randament în must de cca 75°A>. Coacere târzie, în epoca a treia. Varietate autofertilă. Cere tăiere lungă. Se complace pe port-a Itoiuri le obişnuite în cultură. Altoită pe Riparia porta lis, formează o îngroşare la punctul de altoire. Rezistenfă practică la mană şi bună la oidium. Producţia la ha 500■••70Q decalitri. Vinul, roşu închis, se clasează printre vinurile bune de masă. Băbeasca neagră se poate vinifica şi în alb, obfinându-se un vin de coloare trandafirie. te. Babinet, compensator Fiz. V. Compensator Babinet. 262 t. Babinet, formula lui ~ [formule de B.; B.s Formei; B.’s formula; B.-fele keplet; <|)OpMyJia-B.]. Meteor.: Formulă care, finâ.nd seamă de distribuţia diferitelor mărimi meteorologice cu înălţimea, dă înălţimea H ce corespunde în atmosferă unei presiuni p: /f=16 000(1+«O?l7-. Pq+P unde po este presiunea normală (760 mm Hg), tm temperatura medie între straturile atmosferice cu presiunea po şi p. a coeficientul de dilatare al gazelor, iar p presiunea la înălţimea H. Formula este valabilă numai pentru diferente de nivel cari nu depăşesc 500 m. 2. punctul Sui V. sub Lumină solară s. Babingtonit [babingtonite; Babingtonit; babingtonite; babingtonit; 6a6HHrTOHHT], Mine-ral.: Silicat dublu de fier şi calciu, natural, din grupul piroxenilor. 4. Bablah [bablah, bablad; Bablah; bablah; bablah; 6a6jiax]. Ind. piei.: Fructul unor specii de mimoză cari cresc în India estică. Având un confinut de 30 •••35% tanin, se întrebuinţează în tăbăcărie. 5. Babord [babord; Backbord; port; elo-bâstyafedelzet; JieBblft 6opT (KOpatfjIH)]. 1. Nav.: Partea stângă a unei nave, privind dela pupă spre proră, adică spre partea dinainte a navei. — 2. Av.; Marginea longitudinală, din stânga, a fuzelajului unui avion sau a unui dirijabil aerian, privind spre partea dinainte a aero-vehiculului. Pentru avioane, termenul se foloseşte numai la cele mari şi mai ales la hidroavioane. 6. Babşa, strafe de ~ [couches de B.; B.-Schichten; B.-strata; B.-fele retegek; HacJioeHHfl Ba6ma]. Geol.: O parte din stratele de Bistra din Apfianul marnos şi grezos. Din punctul de vedere petrografic, sunt reprezentate prin marne şistoase, argiloase, cari alternează cu gresii cal-caroase, micacee —• unele cu structură curbicorti-cală — şi pe suprafaţa cărora se observă ieroglife şi urme cărbunoase. 7. Bac [bac; Trajekt, Făhre; ferryboat, moving ferry; komp; napOM]: 1. Pod umblător care serveşte la trecerea persoanelor, a animalelor şi vehiculelor dela un mal la altul, peste un râu mare. — 2. Nav. V. sub Imbarcafiune. 8. Bac [mâchoire; Backe; cheek, jaw; vâgo-pofâk, szoritopofâk; Ilţena THCKOB, THCOHHaH ry6a], Mş.: Falcă de fMieră, de menghină, de maşină de sudură în capete, etc. Intre bacuri se prinde o piesă pentru prelucrarea ei (pilire, filetare, sudare, etc.). V. Falcă. 9. Bac de celulă electrolitică [bac d'ele-ment electrolytique; Zellengefăss; accumulator box; elektrolitikus elemtarto; aKKyMyJIHTOpHblH COCy/ţ]. Elt.: Vas de ebonită, de sticlă sau de răşini sintetice, care conţine electrozii şi electrolitul unei celule electrolitice,/ adică ai unei pile sau ai unui acumulator eledric. Bacul împărfit în mai multe compartimente — în vederea plasării în el a mai multor celule electrolitice — se numeşte 10. ~ cu compartimente [bac â comparti-ments; Blockkasten; multiple container; blok-szekreny; CJIOÎKHblH, KJTeTOHHblH aKKyMyjIH-TOpHblfi cocy#]. 11. Bac de răcire [bac refroidisseur; Kuhl-bottich; coofing tank; hutotartâny; XOJIOflHJIb-Hblă 6aK]. Ind. al'im.: Aparat folosit la răcirea mustului de bere. Se construesc bacuri deschise şi bacuri închise. Cele deschise sunt recipiente făcute de obiceiu din fontă, cu secţiunea pătrată sau dreptunghiulară, foarte pufin adânci, astfel încât, mustul având o mare suprafaţă de evaporare, capacitatea de răcire a bacului se măreşte,, iar stratul de must fiind subfire, depunerea substanţelor din suspensie se face repede. Prezintă des-avantajul că, având o mare suprafaţă de contact cu aerul, mustul este expus la diferite in-fectiuni. De aceea bacurile sunt aşezate astfel, încât să se evite contaminarea mustului. — Bacurile închise sunt cuve cilindrice de fier,, acoperite cu un capac care se poate ridica şi care intra într'un fel de jghiab în care se găseşte apă, situat în jurul cuvei. Astfel închiderea bacului se faee mai bine. In interiorul cuvei se găseşte o serpentină de răcire, iar deasupra ei un jghiab, prin care mustul de bere este răspândii pe suprafaţa serpentinei. întregul sistem de răcire este fixat de capacul bacului, aşa că este ridicat odată cu acesta. Mai are două fevi pentru aducerea aerului steril comprimat, şi un coş cu o clapetă de închidere şi deschidere, care serveşte la eliminarea vaporilor şi la ventilarea bacului. Bacul mai are şi un plutitor care lasă să treacă numai mustul limpede. Bacurile închise preziintă avantajul că, în timpul răcirii, mustul de bere, fiind ferit de contactul cu aerul, este ferit de contaminările microbiene. 12. Bacă [baie; Beere; berry; bogyo; Hro#a]: Fruct cărnos, indehiscent, conţinând una sau mai multe seminţe. Ex.: strugurele (Vitis vinifera L.)f coacăza (Ribes rubrum L.), agrişa (Ribes gros-sularia L.), pătlăgeaua roşie (Lycopersicum escu-lentum L.), lămâia (Citrus medica L. ssp. Limon-num (Risso) Hooker filius), portocala (Citrus au-rantium L. ssp. Sinensis Gallesio), castravetele (Cucumis sativus L.), pepenele (Citrullus vulgaris Schrader), dovleacul (Cucurbita pepo L.), pătlăgeaua vânătă (Solanum melongena L.), ardeiul (Capsicum annuum L.), curmala (Phoenix dacty-lifera L.), mătrăguna (Atropa belladonna L.), etc. îs. Bacalif [bacalite; Bacalit; bacalite; bâkâlit; SanaJIHT]. Mineral.: Varietate de răşină fosilă din grupul chihlibarului. 263 î. Bâcan [bresil, campeche; Farbholz; cam-peachy wood, logwood; festofa; KâMneiHHHK, caH^ajibHoe /ţepeBO]. Vops.: Lemn colorat, a cărui substanfă colorantă (albastru, roşu, galben, etc.) serveşte Ia vopsitul textilelor şi al ouă lor de Paşti. 2. Bachelită [bakelite; Backelit; bakelite; bakelit; 6aKeJlHT]. Chim.: Răşină sinteticş, preparată prin condensarea fenolului cu formalde-hidă, în prezenfa hidratului de sodiu sau a amoniacului. Se formează astfel rezolul (bache-jita A), solubil în solvenfi şi fuzibil. Prin încălzire, rezolul se transformă în rezitol (Bachelita B), insolubil în solvenfi şi care nu se mai topeşte normal. Rezitolul, încălzit mai departe, trece în răşina definitivă — rezit (bachelita C) — insolubilă şi infuzibilă. Acest proces este ireversibil: din faza C nu se mai poate trece către *B sau A. Bachelita întrebuinfată Ia presat este amestecată cu diferite umpluturi cari îi îmbunătăţesc calităţile fizice şi mecanice. Umpluturile folosite cel mai des sunt: făina de ilemn, firele textile, hârtia şi asbestul. — Novolacul (v.) se obfine prin condensarea fenolilor cu formaldehidă,, în mediu acid. Fiind solubil şi în solvenţii obişnuiţi, este folosit la prepararea lacurilor. NovolaCul nu devine insolubil şi inflexibil prin încălzire. Dacă i se adaugă hexa-metilentetramină, se poate folosi şi ca masă de presaj. Bachelita A, pulverizată, topită sau disol-vată, poate servi la turnarea de piese (bacuri de acumulatoare, piese izolante, etc.), la impregnarea înfăşurărilor de maşini electrice, sau la impregnarea hârtiei, pentru a le face izolante. Bachelita B se poate încălzi şi presa. Bachelita C, dură, se prelucrează ca metalele şi are mare rezistenţă la întindere, la presiune şi la şoc. Nu este higroscopică, se descompune la 250° şi are o rigiditate dielectrică de 20 000 000 V/m. 3. Bâckstrdmif [băckstromite; Bâckstromit; băck-sifomite; beksztromit; 69KCTpeMHT]. Mineral.: Mineral din grupul brucitului. După Aminoff, este o modificaţie rombică de Mn(OH)2. 4. Băcie. Ind. ţar.: 1. Colibă în care locuesc ciobanii, în timpul verii (Oltenia). — 2. Stană (Maramureş). 5. Bacii [bacille; Bacillus; baci Mus; bacillus; SaiţHJiJia]. Biol.: Gen de bacterii din familia bacteriaceelor, ordinul Eubacteria, cari au forma de bastonaşe mai lungi, uneori cu cili. Bacillus denitrificans şi Bacillus piocyaneus sunt anaerob i şi heterotrofi. Se desvoltă cel mai bine la temperatura de 34--37°; mor la 50—600; în sol, produc denitrificarea. Bacillus radicicola este aerob şi heterotrof, temperatura optimă de des-voltare fiind 28•••30°, cea minimă, 4,5*•■6,5° — şi cea maximă, 39:*‘40°. Trăieşte în simbioză cu leguminoasele, oferindu-le azot, pe care-l fi-xeaza din aerul solului. 6. Bacilul cimentului [bacille du ciment; Zementbacillus; cement bacillus; cementbacillus; daiţHJiJia qeMeHTa]. Ind. cimt.: Sulfoaluminatul de calciu 3 CaO • AI2O3 * 3 CaSO« * 3 H2O. Se formează prin acţiunea soluţiilor de ulfaţi asupra cimentului întărit. Sin. Sarea lui Candlot. 7. Baciu: Ciobanul care supraveghiază mulsul oilor şi pregăteşte caşul (termen popular). 8. Bactericid [bactericide; Bakterizid; bacte-ricide; bakteriumoloszer; 6aKTepHIţH/ţ]. Chi'm. biol.: Substanţă care distruge bacteriile. 9. Bacterii [bacteries; Bakterien; bacteria; bakteriumok; daKTepHH]. Biol.: Microorganisme unicelu'lare heterotrofe, parazite sau saprofite, lipsite de nucleu diferenţiat; se înmulţesc prin diviziune transversală (sciziparitate) şif în cea mai mare parte, şi prin spori. Sunt lipsite de pigment clorofilian. Lungimea lor variază între 1" * 10 şi chiar mai mult (sulfobacterii). Se prezintă sub patru forme principale: Coccus (sferică), Bacillus (dreapta şi cilindrică), Vibrio (cilindrică, răsucită) şi Spirillum (în spirală). — Prin înmulţirea celulelor sferice se ajunge la următoarele. forme: diplococi (două celule sferice lipite), streptococi (celule sferice lipite în’ formă de lanţuri sau mărgele), tetrade (grupuri de câte patru în acelaşi plan), sarcine (grămezi cubice), stafilococi (sub forma de ciorchine). Cele mai multe specii de bacterii trăiesc între 0 şi 45°. Există specii, numite 10. ~ iermofile [bacteries thermophiles; ther- mophile Bakterien; thermophile bacteria; termofil bakteriumok; TepMO(ţ>HJlbHbie 6aKTepHH], cari au un minim de desvoltare între 40 şi 49°, un maxim între 50 şi 55°, atingând un nou minim între 60 şi 70°. Grupul bacteriilor ter-mofile cuprinde bacteriile cari se găsesc în sol (B. mesentericus, B. vulgatus), fermenţii lacticî şi anumite specii particulare (B. calfactor, B, thermophilus) cari provoacă încălzirea maselor vegetale în fermentaţii, ca şi speciile cari se găsesc în apele termale. Din punctul de vedere al nevoii lor de oxigen, bacteriile se împart în: 11. ~ aerobe [bacteries aerobies; aerobe Bakterien; aerobe bacteria; aerob bakteriumok; aapodHbie 6aKTepHH, a3po6bi], cari se desvoltă în medii cu mult aer. Joacă un rol im- portant în epurarea apelor de canal, mineralizând substanţele organice. Ex.: bacteriile nitri-ficatoare sunt aerobe; ele mineralizează materiile organice, transformându-le în azotaţi. 12. ~ anaerobe [bacteries anaerobies; anaerobe Bakterien; anaerobe bacteria; anaerob bakteriumok; aHaapodHbie daKTepHH], cari se desvoltă numai unde este puţin aer; ele îşi procură oxigenul* descompunând materiile organice. Toate putrefacţiile sunt produse de bacterii anaerobe. 264 Joacă rol important la împuţinarea nomolului în tratarea apelor de canal. Din punctul de vedere a) toxicităţii pentru organismul omenesc, bacteriile se împart în patogene şi nepatogene, ultimele numite şi 1. Bacterii banale [bacteries banales; banale Bakterien; banal bacteria; ârtalmatlan bakteriu-mok; 6aHajibHbie, odbiKHOBeHHbie 6aKTepHH], inofensive fată de organismul omenesc; toleranta organismului: 100 bacterii la cm3 de apă potabilă. In cantitate mai mare la cm3 devin totuşi dăunătoare. Bacterii cari joacă un rol important în industria alimentară ca agenţi de fermentafie (bacterii acetice, butirice., lactice, etc.) sau ca agenţi activi în circulaţia azotului (bacterii arrronificatoare, nitrificatoare, denitrificatoare, etc.): 2. ~ acetice [bacteries acetiques; Essigsăure- bakterien; acetic bacteria; ecetsav-bakteriumok; yKCycHbie 6aKTepHH]. Biol.: Bacteriile cari produc acid acetic. Se găsesc în abundentă în natură, unde joacă un mare rol în circuitul carbonului. Aparfin grupului acetobacter. Se prezintă sub forma de bastonaşe de lungimi variabile după specie, izolate sau grupate perechi sau în lanţuri. In general sunt imobile şi gram-pozitive (v. Gram, colorare ~). Condijiumle de cultură au o mare influentă asupra formei şi dimensiunii celulelor. Unii fermenţi acetici se recunosc prin faptul că se colorează în albastru cu iodul, sau că dau alte reacfii ale celulozei. Henneberg împarte fermenţii acetici în patru categorii: ferment-i acetici din bere, din must, din vin şi de fermentafii rapide. 3. ~ acetice din bere [bacteries acetiques des bieres; Bieressîgbakterien; acetic bacteria of beer; sorsav-bakteriumok, yKCyCHbie 6aKTepHH iIHBa]. Biol.: BacteriiJe acetice cari se întrebuinţau în trecut pentru transformarea berii în acid acetic. Cele mai importante bacterii sunt: B. aceti Han-sen (suportă 11 ° alcool şi dă 6,6°/o acid acetic); B. pas-teurianum Hansen, pj_ 3 Bacterium pasteurianurrv (fig. 3), (suportă 9°,5 9 alcool şi dă 6f2°/o acid acetic); B. kuntzigianum Hansen (suportă 9° alcool şi dă 6,6°/o acid acetic); B. acetosum Beijerinck, Thermobakterium aceti Zeidler (suportă 9° alcool şi produce 6°/o acid acetic). In general, aceste bacterii sunt vătămătoare în industria berii, a spirtului şi a drojdiei presate. Primele două se întrebuinţează la fabricarea ofetului. 4. ~ acetice din must [bacteries acetiques du mout; Maische-, Wurzessigbakterien; acetic bacteria of must; mustsav-bakteriumok; yKCyCHbie 6aKTepHH cycjia]. Biol.: Bacteriile acetice cari se întâlnesc în plămezile din industria berii, a spirtului şi a drojdiei presate. Puterea lor de acidificare este însă mică şi de aceea nu prezintă interes industrial. Fac parte dintre bacteriile vătămătoare cari intervin în industriile de mai sus. Se cunosc două specii de bacterii: B. oxydans, izolată din bere, care produce 2°/o acid acetic, şi B. industrium, izolată din drojdia presată, şi care produce 2,7% acid acetic. 5. ~ acetice din vin [bacteries aceliquesduvin; Weinessigbakterien; acetic bacteria of wine; borecetsav - bakteriumok; yKCyCHbie 6aKTepmt BHHa]. Biol.: Bacterii acetice cari intervin în fabricarea oţetului din vin, sau produc infecjiuni în mustul de struguri sau în vin. Se împart în bacterii acetice cultivate şi bacterii a-cetice sălbatice.. Din prima categorie de bacterii fac parte B. xylinoides şi B. or-leanense (fig. 4), iar din a doua,, B. xyii-nium (fig. 5) şi B. ascendens. Caracte- F,9' 4‘ Bacier,um orleanen;e' rele speciilor de bacterii sunt: B, xylinoides Henneberg (temperatura optimă 28°, suportă 9° alcool, produce 8% acid acetic); B. orfeanense (temperatura optimă 30°, suportă 12° alcool, produce 9,3% acid acetic); B. xyli-nium Brown (temperatura optimă 26-" 33°, suportă 6-••7° alcool,produce 4,5% acid acetic); B. ascendens Henneberg (temperatura optimă 31 °, suportă 12° alcool, produce 9° acid acetic); B. xylinium produce o membrană compactă şi solidă, care poate atinge o grosime de 30 cm. In procedeul de acetificare rapidă cauzează perturbări grave din cauza mu-cilagiului pe care-1 produce şi care acopere falaşii. 5 6. ~ acido-rezistente [bacteries acido-resis-tantes; Săurefestebakterien;. acid resistant bacteria; savâllo bakteriumok; KHCJlOTOyCTOHHHBbie 6aKTepHH], Biol.: Bacteriile cari se colorează cu fucsină fenicată şi cari nu se mai decolorează prin tratarea cu acid azotic diluat şi alcool. 7. ~ amonificafoare [bacteries ammonifica-trices; Ammoniak bildende Bakterien; ammoni-fying bacteria; bomlaszto bakteriumok; aMMHaH-Hbie GaKTepHH]. B/o/:.* Bacterii carL produc amoniac, descompunând substanţele albuminoide; 8. ~ butirice [bacterjes butyriques; Butter-săurebakterien; butyric bacteria; vajsavbakte- Fig. 5. Bacterium xylinium. 265 Fig. 6. Granulobacter saccharo-butyricum. rîumok; 6aKTepHH MaCJIHHOă khcjioth]. Biol.: Bacteriile cari produc acid butiric. Se prezintă sub forma de bastonaşe groase, adeseori poli-forme. Se desvoltă ia 35**,40O1. Sporulează uşor. Prin sporulare se umflă şi iau forma de fus sau de măciucă (Clostridium, Plectridium). Unele sunt anaerobe fa-cuîtativ, altele anae- ff W robe strict. Se gă-sesc pe cereale, In noroiu, în pământ, în lapte şi în brânzeturi. Folosesc ca sursă de azot compuşii amoniacali. Nu atacă proteinele propriu zise. Bacteriile butirice mai importante sunt: Granulobacter saccharobuty-ricum (fig. 6), Gra-nulobacter lactobu-tyricum, Clostridium butyricum, Baccillus arnylo-bacter, Baccillus ortobutyricus. î. Bacterii de acetificare rapidă [bacteries d'a-cetification rapide; Schnellessigbakterien; rapid acetification bacteria; gyorsecetkepzo bakteriumok; 6aKTepHH 6bICTpOrO OKHCJieHHH]. Biol.: Bacteriile acetice cari se găsesc în generatorii rapizi. Produc la suprafaţa lichidelor alcoolice o peliculă foarte subţire, care se dislocă uşor. Speciile importante ale a-cestor bacterii sunt: B. Schiitzenbachii Henneberg (temperatura optimă 27°, suportă 14° alcool, produce 11,5% acid F'9- 7* Bacterium Schutzenbachii. acetic); B. curvum Henneberg; B. acetigenum Henneberg (temperatura optimă 33°, suportă 7° alcool, produce 3°/o acid acetic). Specia cea mai importantă, din punctul de vedere industrial, este B. Schutzenbachii (fig. 7). 2. ~ denitrificaloare [bacteries denitrifiantes; denitrifizierende Bakterien; denitrifying bacteria; denitrifikâlo bakteriumok; AeHHTpH(|)HKamiOH-Hbie 6aKTepHH]. Biol.: Bacterii cari reduc azotaţii, liberând azot molecular (v. Denitrificare). Printre cele mai importante sunt: B. denitrificans, B. piocyaneus, B. colii, etc. s. ~ lactice [bacteries Jactiques; Milchsăure-bakterien; lactic bacteria; tejsav-bakteriumok; MOJlOHHbie 6aKTepHH]. Biol.: Bacteriile cari produc acid lactic. Se prezintă sub forma de coci şi de bastonaşe de dimensiuni diferite şi grupate foarte variat (diplococi, streptococi, etc.). Sunt puţin rezistente la temperaturi înalte, deoarece nu produc spori. La 70**-75° mor în câteva minute. Sunt aerobe şi anaerobe şî foarte răspândite în natură, unde joaca un mare rol. Transformă un foarte mare număr de zaha-ruri în acizi. Cele mai frecvente procese de acidificare spontană sunt datorite bacteriilor lactice. O. Jensen împarte bacteriile lactice în două categorii: 1. Bacterii lactice adevărate, cari produc aproape numai acid lactic, atacă zaharurile şi alcoolii superiori, folosesc pentru nutriţie azotul din peptone, sunt Gram-pozitive, mobile, nesporulate. — 2. Pseudobacterii lactice, cari produc puţin acid lactic şi multe gaze (CO2 şi H2); sunt Gram-negative; folosesc şi azotul amoniacal. 4. ~ lactice adevărate [bacteries lactiques vra-ies; echte Mtilchsăurebakterien; true lactic bacteria; tiszta tejsav-bakteriumok; IIO/ţJlHHHbie MOJIOH-Hbie 6aKTepHH]. Biol.: Grupul A: Bacterii cari produc catalază, nu reduc azotaţii şi nu se desvoltă la suprafaţă pe medii solide. 1. Genul Thermobacterium formează acid lactic levogir sau inactiv. Precipită cazeina. Temperatura optimă 40*’-50°; bastonaşe alungite, imobile; conţine speciile Thb. Helveticum, Thb. lactis (din laptele cald), Thb. yoghorti (din iaurt), Thb-bulgaricum, Thb. cereale (B. Delbrucki), care provoacă acidifica-rea plămezilor din cereale (fig. 8). — 2. Genul Strepto-bacterium, care produce acid lactic dextrogir. Se . prezintă sub forma de lanţuri lungi. Temperatura maximă 35 *40°. Fermentează pentozele. Se găseşte în lapte, brânză şi în aluatul ■ . „ „ . dela fabricarea pâi- F'9' 8' Bac,Mus Delbruck'-nii. — 3. Genul Streptococcus, care formează acid lactic dextrogir, se prezintă sub forma de diplococi şi de lanţuri lungi, şi dă mai puţin acid lactic decât cele precedente. Din acest grup fac parte Streptococcus lactis din laptele acru şi fermenţii lactici din smântână. — 4. Genul Betacoccus se prezintă sub forma de diplococi, cari produc puţin acid şi dau subproduse (CO2, H2, alcool, acid acetic şi acid succinic). Se găsesc pe rădăcinile în descompunere (sfeclă, cartofi, etc.) şi în băligar. Unele specii provoacă viscozitatea soluţiilor de zaharoză, sintetizând gume (Leuconostoc). — 5. Genul Beta-bacterium, are aceleaşi caractere fiziologice ca şi genul Betacoccus. Cuprinde fermenţii lactici cari se întâlnesc în industria berii şi în special bacilul berilor cari se întind (Saccharobacillus pastorianus-Van Laer). 266 Grupul B: Bacteriile cari produc catalază, reduc azotafii şi se desvoltă la suprafaţă. — 1. Genul Microbacterium— bastonaşe foarte mici, rezistente ia acţiunea căldurii. Produc puţin acid lacfic. Nu produc coagularea laptelui. — 2. Genul Tetracoccus — diplococi sau tetrade. Unele specii lichefiază gelatina. Produc pujin acid ladic, iar unele, cantităţi apreciabile de acid acetic. Se găsesc curent în băligar. î. Bacterii nitrificafoare [bacteries nitrifiantes; nitrierende» Bakterien, Salpeter bildende Bakterien; nitrifying bacteria; nitro-bakterium; HHTpH(J)HKâ-HHOHHbie damepHH]. Biol.: Baderii cari transformă amoniacul în acid azotos şi acid azotic (v. Nitrificare). Printre cele mai importante sunt: Nitrosoccocus, Nitrosomonas,, Nitrobacter. 2. Bacferiolizine [baderiolysines; Bacterio-lysine; bacteriolysines; bakteriolizînek; âaKTepHO-JlH3HHbl], Chim. biol. V. sub Anticorpi. 3. Bacteriologie [baderiologie; Bakteriologie; bacteriology; bakteriologia; 6aKTepH0Ji0rHH], B/o/.; Ştiinţa care se ocupă cu bacteriile şi studiază raportul lor cu omul, cu animalele şi cu plantele, sau efectul lor asupra transformării substanţelor organice. 4. Bacterioză [bacteriose; Bakteriose; bacte-riosis; bakteriozis; 6aKTepH03]. Biol.: Boală a plantelor provocată de bacterii. 5. Bacurin, Ind. pefr.: Lubrifiant obfinut prin sulfonarea cu acid sulfuric a unui amestec* de petrol şi uleiu de ricin (N. C.). 6. Bădâiu. Ind. far.: Putineiu servind la prepararea şi alegerea untului (Transilvania). Sin. Bădâu, Bădău (în Banat). 7. Badan [badan; Badan; badan; badăn gydker; 6a^aH], Ind. ptei: Saxifraga crassifolia. Plantă erbacee, cu frunze late, răspândită în Siberia, în regiunea Aitai, şi a lacului Baikal. Rădăcina ei se desvoltă până la o adâncime de 2 m. Confine 20% tanin şi se întrebuinţează în tăbăcărie. s.Bădan. Ind. făr.: Vas mare de lemn, în formă de con trunchiat (Oltenia şi Banat). Sin. Badană. 9. Badeieif [baddeleyite; Baddeleyit; baddeleyite; bâddeleit; dafl^ejieHT]. Mineral.: ZrOz, Minereu de zircon cristalizat în sistemul mono-clinic holoedric, fără coloare sau colorat în galben, cafeniu ori negru; duritatea 6,5; gr. sp. 5,5"'6. Se găseşte în filoane de sienit nefeiinic şi în nisipuri metalifere nobile. 10. Badijonare [badigeonnage; Bepinseln; white-washing; bemâzolâs; o6Ma3bmaHHe CTBOJia 4>pyKTOBblX AepeBbeB], Agr.: Operaţiunea de ungere sau de spoire a cojii trunchiurilor (de pomi) cu uleiuri minerale sau cu zeamă sulfocal-cică, pentru a distruge păduchii festoşi, diferite insecte adulte, ouăle afidelor, ale fluturilor, etc. 11. Badijonare [badigeonnage, traitement superfidei; Oberflâchen-Oberzugbehandlung; road sur-face treatment; Citfelulet-kezeles; nOBepxHOCTHan o6pa6oTKa nyîH]. Drum.: Tratarea suprafeţelor poroase ale îmbrăcămintelor asfaltice rutiere cu tendinţe de degradare, prin ungerea cu un produs bituminos, aplicat la cald sau la rece, în strat foarte subţire, cu scopul de a le impermeabiliza şi de a lega (aglomera) elementele lor del* suprafaţă. îs. Baerită. Ind. cc.: Cauciuc artificial de tipul tiocolului (N. D.). îs. Bagaj [bagage; Gepâck; luggage; pbd-gyâsz; Saranc]: Obiectele, hainele, etc. necesare unui Călător în călătorie şi pe cari le ia cu sine. 14. Bagdadie. Ind. făr.: 1. Tavan (termen popular, Moldova). — 2. Tavan de biserică ornamentat (Ardeal). îs. Bagger. V. Excavator. ie. Baghetă [baguette; Stăbchen; moulding; diszpâlca, lec; 6areT, $0pM0BKa, n0HC0K]. Arh.: Mică mulură de secţiune semicirculară, netedă, sau, adesea, cu perle. 17. Baghetă [baguette; Ştab; rod; pălea, rud; CTepnteHb, npyr], Tehn.: Piesă cilindrica subţire, care, în organismul unei maşini, îndeplineşte o funefiune bine determinată: bagheta şi confrabagheta la selfactor, bagheta sau fuscelul la războiu, etc. îs. Baghetă de prospecţiune [baguette des sourciers; Wunschelrute; divining rod; varâzs-vesszo; BOJIineâHblă }«e3Jl]: Baghetă în formă de V, cu braţele situate în două plane paralele, pe care solomonarii o t»n cu mâinile de cele două capete într'o poziţie labilă şi despre care pretind că le permite să recunoască (pe cale subiectivă) prezenfa în scoaba Pământului a anumitor zăcăminte miniere sau a apei. Metoda nu prezintă valoare ştiinţifică. 19. Baguînos. Meteor. V. sub Perturbafii atmosferice. 20. Bahnă [marais; Sumpf; marsh, bog, swamp; mocsâr, vizenyos terulet; SOJIOTO, TOnb, Tpfl-CHHa]: 1. Loc umed,, unde a fost mai înainte baltă (Bucovina). — 2. Smârc în care creşte papură şi stuf (Moldova). — 3. Loc întins, într'o regiune muntoasă, care t‘n© apă (Transilvania). 21. Bahnmetal [bahnmetal; Bahnmetall; bahn-metal; vasutî csapâgy fem; 6aH-MeTaJIJI (tfC.-fl.-MeTajui)]. Mefl.: Aliaj de plumb cu 0,7% Ca, 0,6% Na, 0,02% Al şi 0,04% Li, folosit ca material pentru căptuşirea cusinefilor de osii la locomotive şi vagoane. Excepţional, se întrebuinţează şi la căptuşirea cusinefilor de biele cuplare. Duritate Brinell cca 34 şi rezistenfă la compresiune de 1 750 ••-2 100 kg/cm2. 22. Bahor (termen popular): Cârlig fixat la capătul unui băf de lemn, cu care se apucă şi se scot din apă peştii mari (sturioni, somni) prinşi la pripoane şi carmace. Sin.* Bură, Buret. 23. Băi [station balneaire, viile d'eaux; Bade-ort, Bad; watering place, spa; furdo; KypopT]. Urb.: Stafiune balneară. 24. Băiaş. Mine: Miner (mai ales în Transilvania). 25. Baibarac. Ind. fir.: Haină fărănească, scurtă până la brâu,, purtată în special de femei şi copii. 20. Baie [mine; Gfube; mine; bânya; pyflHHK, KOlib, maxTa]. Mine: Mină (termen regional, 267 dela care derivă nume de localităţi din {ară: Baia Mare, Bala Sprie, Baia de Aramă, etc.). 1. Baie [bain; Bad^ bath; furdokâd; BaHHa]: 1. Recipient de lemn, de metal sau alt material, în care se pune un lichid (apă, uleiu, metal sau săruri topite, solufii de lichide şi săruri) şi serveşte la îndeplinirea unei operafiuni industriale sau casnice. Ex.: baie de călit, de spălat, etc. — 2. într'o clădire, încăperea în care se găseşte baia de spălat. — 3. Lichidul dintr'o baie. —4. Sta^ bilimentul de folosinfă publică având încăperi cu instalafii speciale de băi: calde sau reci, de abur sau aer cald, de cadă sau duşuri, piscine, etc. — In tehnică deosebim: 2. Baie de apă 1. [bain-marie; Was-serbad; water bath; vizfiirdo; BOflHHaH BaHHa, 6aHH]. Chim.: Recipient pentru încălzirea vaselor de laborator (aşezate deasupra lui) prin aburul apei fierte în el. Este întrebuinfat pentru a ridica temperatura solufiilor şi a lichidelor cari nu suportă încălzirea directă sau temperaturi peste 100°, ca şi la unele evaporări (fig. 9). — 2. [bain d'eau; Wasser-bad; water bath; vizfiirdo; BO/ţHHaH BaHHa,6aHH].Mef/. Recipient cu apă folosit în tratamentul termic al metalelor. Are de obiceiu un dispozitiv de răcire a confi-nutului, sau un dis- . pozitiv de amestecare, pentru uniformizarea temperaturii conţinutului. V. şi Tratament termic. 3. ~ de nisip [bain de sabie; Sandbad; sand bath; homok furdo; necOHHaH 6aHH (BaHHa)]. 1. Chim.: Vas de metal, umplut cu nisip, întrebuinfat pentru încălzirea vaselor de laborator la temperaturi ce le pot depăşi pe acelea pentru cari se foloseşte baia de apă. — 2. Metl.: Vas de metal, umplut cu nisip, folosit pentru încălzirea pieselor, peste temperatura ce se obfine în baia cu apă, în vederea unui tratament termic. V. sub Tratament termic. 4. de săruri [bain rde sels; Salzbad; bath with salts; sos furdo; BaHHa C COJIHMH]. Metl.: Baie cu sare sau cu un amestec de săruri topite. Sărurile folosite de obiceiu sunt clorurile şi azo- tat» de bariu, de sodiu sau de potasiu, carbo-natul de bariu, boraxul şi altele. Prezintă avantajul de a feri piesa tratată de contactul cu atmosfera oxidantă sau carburantă a cuptorului, şi de a asigura o transmitere bună a căldurii între piesă şi baie. Se pot realiza amestecuri cu temperaturi de topire variind între 180° şi 950°, cari pot fi folosite în tratamentele termice ale ofelurilor speciale, piesa tratată putând avea temperaturi până la 1300°. 5. ~ de uleiu [etuve â huile; Olbad; oii bath; olajfurdo; MaCJlHHâfl BaHHa]: 1. Chim.: Baie de încălzire, asemănătoare cu baia de apă; la care lichidul de încălzire este un uleiu mineral. — 2. Metl.: V. sub Normalizare, Revenire, Tratament termic, Ba ie de că lire cu uleiu. e. Baie metalică [bşin â metal; Me-.tallbad; metal bath; - M6TaJI-jiHHecKan BaHHa]. Metl.: Baie cu metal sau cu amestec de metale topite, folosită în tratamentele termice ale anumitor ofeluri. Asigură răcirea sau încălzirea uniformă şi omogenă, şi fereşte de oxidare suprafafa piesei încălzite. Metalul folosit este de obiceiu plumbul (v. Baie de călire cu plumb), uneori mercurul (v. Baie de călire cu mercur) sau un a-mestec de plumb şi cositor. Se foloseşte şl pentru ca li rea fracfionată. 7. Baie de metalizare la cald [bain de metallisation â chaud; warmes Metallisierungs-bad; warrn metallizationbath; meleg femesitofurdo; BaHHa fljra ropHHeft MeTaJiJlH3aiţHH]: Vas conţinând un metal topit, în care se introduc anumite piese, pentru a le acoperi cu un strat din metalul topit (v. sub Metalizare). — Deosebim: s. ~ de cosiforire [bain d'etamage; Verzin-nungsbad; tinning bath, tin plating bath; onfurdo; BaHHa ajih JiytfteHHH]: Baie de metalizare la cald a pieselor de ofel, de fontă, cupru sau alamă, prin acoperirea cu un strat de cositor. Piesele sunt băifuite, spălate, tratate cu solufie concentrată de clorură de zinc şi amoniac, si introduse în baia de cositor ia temperatura de 260°, apoi sunt şterse. V. Cositorire. f d Fig. 9. Băi de apă întrebuinţate în laborator, a) baie de apă pentru creuzete; b) baie de apă pentru sterilizare; baie de apă (obişnuită); d) baie de apă pentru eprubete; e) vas pentru sterilizat; f) suport pentru eprubetele introduse In baia de apă. 268 1. Baie de galvanizare [baiu de galvanisaiion, băin de zingage; Galvanisierungsbad; galvani-sing bath; galvanizâio fiirdo; TajIbBaHH3aiţHOH-H3Lfl BaHHa]: Baie de metalizare la caid a pieselor metalice, prin acoperirea cu un strat de zinc. Piesele sunt bănuite şi apoi introduse într'o baie cuprinzând zinc topit şi un fondant (cu bază de clorură de zinc şi amoniac) la temperatura de 450°. Galvanizarea este efectuată când piesa introdusă capătă o temperatură uniformă. V. sub Zincare. 2. ~ de plumbuire [bain de plombage; Ver-bleiungsbad; lead baih, lead plating bath; olom-furdo; BâHHa RJia OCBHHlţeBaHHH]: Baie de metalizare la cald a pieselor de ofel sau de fontă, prin acoperirea cu un strat de plumb. Piesele sunt introduse într'o baie de plumb topit la 350°, cu un adaus de 5% de antimoniu sau co.sitor. Adausul este necesar, fierul neavând afinitate pentru plumb. V. sub Plumbuire. 3. Baie de metalizare prin electroliză [bain de m^tallisation par electrolyse; elektrolytisches Mettallisierungsbad; metallizafion bath by ©lectroly-sis; elektrolitikus femesito furdo; BaHHa AJKI Me-TaJIJIH3aiţHH 9JieKTp0JIH30M]: Vas cu o solufie dintr'un metal, în care se introduc anumite piese, pentru a le acoperi pe cale electrolitică cu un strat din metalul în solufie. Se bazează pe principiul că o sare a unui metal, străbătută de un curent electric se descompune, depunând metalul la catod. Piesele de metalizat sunt introduse în solufie şi legate la catod, iar anodul este con- stituit dintr'o lamă din metalul cu care se metalizează (v. sub Metalizare). — După metalul cu care se metalizează, deosebim: 4. ~ de alămire electrolitică [bain de lai-tonnage electrolytique; elektrolytisches Messin-gungsbad; electrolytic brassing bath; elektroliti-kus sârgarezfurdo; aJieKTpOJIHTH^eCKaH BaHHa AJIH nOKpblTHH JiaTyHbK)]: Baie de alămire a pieselor prin introducerea lor într'o baie de cianură, confinând cantităţi.. echivalente de săruri de zinc şi de cupru. Ex.: 12,2 g sulfit de cupru, 12,5g sulfit de zinc, 40 g cianură de potasiu, 1 litru de apă. Anodul este de alamă. 5. ~ de arămire electrolitică [bain de cui-vrage electrolytique; elektrolytisches Kupferbad; electrolytic copper bath, electrolytic coppering bath; elektrolitikus rezfurdo; 3 JieKTpo JIHTHH6CKas BâHHa ^JIH OMe^HeHHH]: Baie pentru acoperirea unui metal, a ipsosului sau a lemnului, cu un strat subfire de cupru pe cale electrolitică. Obiectele de ipsos sau de lemn se ceruesc şi se acoper cu plombagină, pentru a le da o faţă conductoare din punct de vedere electric. V. sub Galvano-plastie şi sub Arămire. e. ~ de argintare electrolitică [bain d'argen-ture electrolytique; elektrolytisches Si Iberbad; electrolytic silver bath; elektrolitikus ezustfurdo; ojieKTpojiHTH^ecKaH BaHHa ajih cepeâeHHH]: Baie pentru acoperirea unui metal cu un strat subf ire de argint, pe cale electrolitică. V. sub Argintare. ?. ~ de aurire electrolitică [bain de dorure electrolytique; elektrolytisches Goldbad; electrolytic gold bath; elektrolitikus aranyfurdo; 3JieK-TpOJIHTHHeCKaH BaHHa A JIH 30 JIOHeHHH]: Baie pentru acoperirea unui metal cu un strat subfire de aur, pe cale electrolitică. V. sub Aurire. 8. ~ de cadmiere electrolitică [bain de cad-miage electrolytique; elektrolytisches Kadmium-bad; electrolytic cadmium bath; elektrolitikus kâdmiumfurdo; sjieKTpojiHTHHecKaH BaHHa fljin Ka/ţMHpOBaHHH]: Baie pentru acoperirea unui metal cu un strat subfire de cadmiu, pe cale electrolitică. Cadmierea se face la rece, cu anod de cadmiu. V. sub Cadmiere. * 9. ~ de cobaltare electrolitica [bain de co-baltage electrolytique; elektrolytisches Kobaltbad; electrolytic cobalt bath; elektrolitikus kobalt-fiirdo; SJieKTpOJIHTHHeCKaH BaHHa KOdaJIb-THpOBaHHH]: Baie pentru acoperirea unui metal cu un strat subfire de, cobalt, pe cale electrolitică. V. sub CobaltaPe. 10. ~ de cromare electrolitică [bain de chro-mage electrolytique; elektrolytisches Chrombad; electrolytic chrome bath, electrolytic chromate bath; elektrolitikus kromfurdo; 3JieKTpOJlHTH-qecKan BaHHa ajih xppMHpOBaHHH]: Baie pentru acoperirea unui metal cu un strat subfire de crom, pe cale electrolitică. Cromareâ se face pe un strat de cupru sau de nichel. V. sub Cromare. it. ~ de nichelare electrolitică [bajn de ni-ckelage electrolytique; elektrolytisches Nickel-bad, elektrolytisches Vernickelungsbad; electrolytic nickel bath; elektrolitikus nikkelfurdo; 3JieK-TpOJIHTHHeCKaH BaHHa AJIH HHKejIHpOBaHHH]: Baie penfru acoperirea unui metal cu un strat subfire de nichel, pe cale electrolitică. V. sub Nichelare. ia. ~ de zincare ejecfrolitică [bain de zingage electrolytique; elektrolytisches Verzinkungs-bad; electrolytic zincing bath; elektrolitikus czink-furdo; sjieKTpojiHTHqecKaa BaHHa ajih oijhhko-BaHHH]: Baie pentru acoperirea unui metal cu un strat subfire de zinc, pe cale electrolitică. V. sub Zincare. îs. Baie de tratament chimic [bain pour trai-tement chimique; Bad fur chemische Behandlung; bath for chemical treatment; fiirdo vegyi kezeles reszere; BaHHa AJIH XHMHHeCKOH o6pa6oTKH]: Baie cu substanfe lichide sau cu o solufie, de constituţie chimică variată, folosită pentru obfinerea unor modificări în compozifia, fie chiar superfi-ciajă, a corpurilor tratate. Exemple: 14. ~ de băifuit [bain de decapage; Beizbad; pickling tub; pâcfurdo; npOTpaBOHHaH BaHHa]: Solufie întrebuinfată la băifuit şi a cărei com-pozifie depinde de natura suprafefei care urmează să fie tratată. V. sub Baif. 15. ~ de cositorire prin deplasare [bain d'eta-mage par deplacement, duclamisation; Bad fur Austauschverzinnung; tinning bath by displace-ment; csere-onf iirdo; BaHHa RJIH JiymeHHH nepe-MenţeHHeM]: Baie cu săruri complexe de staniu, folosită la metalizarea pieselor mici. Cositorirea sa 269 realizează pe cale chimică, fără curent electric şi fără agitarea băii, prin cufundarea pieselor în baia caldă. 1. Baie de developare [bain de developpe-ment; Enlwicklungsbad; developing bath; elo-hivofurdo; npOHBHTeJIbHaH BaHHa]. Fot.: So|u|ie de săruri pentru developarea materialului sensibil fotografic, după ce a fost iluminat. Com-pozifia băii variază după felul materialului pe care-l supunem operaţiunii de developare, după rezultatele pe caţi dorim să le obţinem, cât şi după caracteristicele acestui material (plăci uscate ortocromatice, pancromatice, infraroşii; filme; plăci umede cu colodiu sau cu emulsie; hârtie, etc.). Constituentul principal al băii este developatorul respectiv (metol, hidrochinonă, sulfat de fier, etc.). V. sub Developare. 2. ~ de fixare [bain de fjxage; Fixierbad; fixing bath; rogzito furdo; (|)HKCa3K, BaHHa flJlfl 3aKpenJieHHH]. Fot: Soluţie de săruri pentru fixarea materialului fotografic sensibil, după ce a fost iluminat şi developat. Compoziţia băii variază după felul materialului întrebuinţat (plăci umede, plăci uscate, hârtie, etc.), cât şi după modul cum este întrebuinţată baia: pentru negative sau pozitive, vara sau iarna. Afară de hiposulfit de sodiu, soluţia mai poate conţine metabisulfit de potasiu, alaun de crom, bisulfit de sodiu, etc. V. sub Fixare. 3. ~ de întărire [bain de duroissement; Hărtebad; quenching bath, tempering bath; erosito furdo; BaHHa fljra aaKpenjieHHH]. Fot.: Soluţie pentru întărirea stratului de gelatino-, bromură de argint al materialului fotografic iluminat care a fost supus operaţiuni! de developare — ca să nu se înmoaie prea mult şi să se desfacă de pe suport, în timpul zilelor prea călduroase, la operafiunea următoare de fixare şi spălare. Este o soluţie de formaldehidă în apă. 4. ~ de slăbire [affaiblisseur; Abschwăcher? reducer; gyengito furdo; BaHHa /ţJIH OCJia(> JieHHH]. Fot.: Soluţie care produce efectul de slăbire a înnegririi, Compoziţia băilor variază după felul materialului fotografic întrebuinţat, cât şi după efectul urmărit. — Se întrebuinţează: fericianură de potasiu şi hiposulfit de sodiu (baie de slăbire universală, care dă claritate şi lasă contraste puternice); cianură de potasiu şi fericianură de potasiu (pentru plăcf umede cu colodiu şi plăci cu emulsie); persulfat de amoniu, clorură de sodiu şi sulfat de sodiu (penfru negative obişnuite, dând claritate mai mare, dar contraste mai dulci), cianură de sodiu şi iod metalic (pentru plăci umede cu colodiu); permanganat de potasiu, acid sulfuric şi metabisulfit de potasiu (baie de slăbire universală, lucrând uniform şi dând claritate mai mare, cu păstrarea aceloraşi gradaţii de alb şi negru). V. sub Slăbire. 5. Bale de tratamente termice [bain pour traitements thermiques; Bad fur thermische Be-handlungen; bath for heat treatments; termikus femkezelo furdo; BaHHa flJlH TepMHHeCKOS (TenJiOBOă) o6pa6oTKH]. Meff.: Vas cu o substanţă lichidă, solidă sau, uneori, gazoasă, încălzit în cuptoare speciale (prin curent electric sau prin combustibili), la o anumită temperatură, adecvată tratamentului termic al unui metal sau aliaj. După felul tratamentului termic, deosebim: 6-. ~ de călire [bain de trempage; Hărtebad; hardening or quenching bath; edzofurdo; 3aKa-jiOHHaa hjih oxjiajKAaiomaH BaHHa]. Metl.: Baie care serveşte la răcirea brusca a metalelor, în special a oţelurilor, în vederea călirii lor. Efectul de răcire depinde de conductibilitatea termică, de căldura specifică, căldura de evaporare, viscozitatea (în cazul uleiurilor) şi temperatura lichidului, ca şi de diferenţa de temperatură dintre piesa tratată şi baie. Efectul de răcire este uneori influenţat şi de acfiunea chimică a băii. Se folosesc trei grupuri de lichide. — După felul lichidului folosit, băile pot fi: 7. ~ de călire cu apă [bain de trempage â l'eau; Wasserhărtebad; water hardening or quenching bath; vizes edzofurdo; BOAHHafl 3a-KajioHHaH hjih oxjia>K;ţaiomaH BaHHa], în care lichidul de călire este apa; se întrebuinfează pentru ofelurile cu un confinut mai mic de carbon, când se urmăreşte o duritate mai mare, temperatura de călire nedepăşind 840°. Apa de ploaie, de condensafie şi apele moi călesc mai bine decât .apele dure. Prin adausuri se poate mări sau micşora efectul de răcire al băii cu apă. 8. ~ de călire cu apă, cu adaus de acid sulfuric [bain de trempage â l’eau contenant de l'acide sulfurique; Wasserhărtebad mit Şchwefel-săurezusatz; hardening bath wîth water with sul-phuric acid; edzo vizfiirdo kensav hozzâadâsâ-val; BaHHa AJIH 3aKaJIKH BO/ţOft C npHMeCbK) cepHOâ KHCJlOTbl]: Baie de călire în care adausul de acid sulfuric măreşte, prin acfiune chimică, efectul de răcire al apei, 9. ~ de călire cu apă sărată [bain de trempage â Teau salee; Salzwasserhărtebad; hardening bath with salt water; sosvizes edzofurdo; 3aKajlO^HaH BaHHa C COJieHOfi Bojţoft]: Baie folosită pentru a se căpăta o răcire mai uniformă. Se întrebuinfează în aceleaşi cazuri ca şi baia de călire cu apă. Baia de călire cu apă sărată cu adaus de acid sulfuric dă piesei o coloare cenuşie argintie. ic. ~ de călire cu emulsie de glicerina [bain de trempage â emulsion de glycerine; Hârte-bad mit Glycerinemulsion; hardening bath with qlycerine emulsion; glicerinemulzios edzofurdo; 3aKajio*raaH BaHHa c rjraiţepHHOBOă 3jvryjib-CHeft]: Baie în care lichidul de călire este un ames-^e. .SîKc^rină ş» apă, glicerina prezentând o miscibilitate nelimitată cu apa. Se pot realiza medii de călire cari permit să se obfină diferite vitese de răcire. ii. ~ de călire cu emulsie de uleiu [bain de trempage â emulsion d'huile; Hărtebad mit Ol-emulsion; hardening bath with oii emulsion; 270 olajos edzofurdo; 3aKajiOHHan BaHHa c Mac-JIHHOÎI SMyJlbCHeă], în care lichidul de calire este un amestec de uleiu cu apă; se întrebuinfează când se cere o duritate mai mare, ia temperaturi de calire mijloci], emulsia permifând o calire mai dulce decât apa. 1. Baie de călire cu glicerina [bain de trem- page â la glycerine; Hărtebad mit Glyzerin; har-dening bath with glycerine; glicerines edzofurdo; rjiHiţepHHOBan sanajio^Han BaHHa]: Baie în care lichidul de călire este glicerina; se întrebuinfează în cazuri speciale, când se cere o răcire mai dulce şi uniformă. 2. ~ de călire cu mercur [bain de trempage au mercure; Hărtebad mit Quecksilber; hardening bath with quicksiiver; higganyos edzofurdo; pTyraan 3aKâJIO*maH BaHHa]: Baie în care lichidul de călire este mercurul; se întrebuinfează în cazuri speciale, când se urmăreşte o răcire absolut uniformă şi omogenă, acesta fiind un mijloc de călire costisitor. s. ~ de călire cu petrol [bain de trempage au petrole; Hărtebad mit Petroleum; hardening bath with kerosene; petroleumos edzofurdo; sanaJIOH-HaH BaHHa C Kep0CHH0M]: Baie în care lichidul de calire este petrolul; se întrebuinfează rar, în aceleaşi cazuri ca şi uleiul, când nu se cere o călire specială. 4. ~ de călire cu plumb topit [bain de trempage au plomb fondu; Hărtebad mit geschmol-zenem Blei; hardening bath with molten lead; ol-vasztott olmos edzofurdo; 3aKajIOHHaH BaHHa C pacnaBJieHHblM CBHHlţOM]: Baie în care lichidul de călire este plumbul topit; se întrebuinfează foarte rar, când structura metalului nu permite o răcire la temperatură mai scăzută. Permite o răcire omogenă şi uniformă. Piesa trebue ţinută în baie cu cleşte sau sub site metalice. s. ~ de călire cu uleiu [bain de trempage â Phuile; Hărtebad mit Dl; hardening bath with oii; olajfurdo; 3aKajI0HHaH BaHHa C MaCJlOM], în care lichidul de călire este uleiul mineral sau vegetal; se foloseşte penfru răcire mai lentă decât ia cea cu apă. Efectul de răcire scade cu viscozitatea. Uleiul e preferat altor lichide, deoarece acfiunea de călire se realizează mai uniform, împişdecându-se astfel formarea micilor crăpături de călire. e. ~ de cementare [bain de cementation; Zementationsbad, Zementierungsbad; cementing bath, case-hardening bath; cementezo furdo; BaHHa AJIH iţeMeHTaiţHH]: Baie de săruri (v.) care confine şi cianură de sodiu sau de potasiu. Cementarea se produce prin descompunerea cianurilor cu degajare de carbon şi azot, cari difuzează în straturile dela suprafafa piesei tratate. Se poate folosi ca agent carburant şi un gaz bogat în hidrocarburi parafinice. V. şi sub Cementare, Tratament termic. 7. ~ de încălzire [bain d'echauffement, bain de câlefaction; Erwărmungsbad; warming bath, heating bath; melegito furdo; noflorpeBaTeJibHaH BaHHa]: Baie folosită pentru a încălzi pieseie supuse unui tratament termic ia temperatura cerută. V. sub Tratament termic. e. > de nitrurare [bain de nitruration; Nitrier-bad; nitriding bath; ammoniâk furdo; BaHHa flJlH HHTpHpOBaHHH, a30TH3aiţHH]: Baie de amoniac folosită penfru călirea superficială a pieselor de ofel, prin acfiunea azotului confinut în amoniac. Nitrurarea prezintă avantajul folosirii unei temperaturi de tratament mai joase decât la cementare. V. sub Nitrurare, Tratament termic. s. ~ de normalizare [bain de normalisation; Normalisierungsbad; normalizing bath; normaliza 16 furdo; BaHHa £JIH HOpMajlH3aiţHH]: Baie folosită pentru încălzirea de normalizare. V. sub Normalizare, Tratament termic. 10. ~ de revenire [bain pour faire revenir (l'acier); (Stahl-) Anlassbad; (steel) tempering bath, (steel) annealing bath; szinfurdo; BaHHa fljra OTnycKa, OTîKHra (CTajiH)]: Baie folosită pentru încălzirea la temperatura de revenire. V. sub Revenire, Tratament termic. 11. Baîeră [ganse; Ose, Schlinge, Schleîfe; loop; hurok; neTJlH]: 1. Ochiu de frânghie, de pripon sau de ştreang, care serveşte ia facerea unui nod sau a unei legături. — 2. Ochiu de frânghie care trece prin gaura strapazanului unei bărci. (In baiera strapazanuiui se introduce lopata). — 3. Fundă de frânghie, care se face după executarea nodului, pentru ca, trăgând de capătul liber al baierei, nodul să se desfacă mai uşor. Ex.: nod cu baieră. 12. Baikerinif [baYkerinite; Baikerinit;baikerinite; bâjkerinit; 6aHKepHHHT]. Mineral.: Varietate de răşină fosilă din grupul chihlibarului. 13. Bailag [cale; Beilage; intermediate layer; betet; îîpOKJia^Ka]. Mş.; Adausul pus între două piese, pentru evitarea sau micşorarea jocului dintre ele, şi reglarea lui prin modificarea grosimii adausului (termen impropriu). Se foloseşte, de ex.: între cele două jumătafi ale unui palier, pentru reglarea strângerii lui. Fără modificarea grosimii adausului, se poate obfine o reglare a jocului dintre piese, numai creind mai multe interstifii. 14. Baionetă [baîonette; Bajonett; bayonet; szurony; HlTbiK]. Tehn. mii.: 1. Armă alba de îm-pungere, adaptabilă la capătul fevii puştii, aşa ca să permită, în acelaşi timp, atât ochirea, cât şi tragerea cu puşca. Ea este alcătuită dintr'o lamă de ofel şi dintr'un mâner. — 2. Fier scurt, ascufit, de forma unei baionete de armă, montat, în lucrările de forfificafie, la partea superioară a grilelor defensive de escarpă. — Mş.: Tăietură în formă de Z, practicată la • inelele (seg- 271 menfii) pistoane lor, pentru a prezenta un spaţiu de trecere redus,pentru scăpările de abur sau de gaze. 1. Baife, clasele Iui ~ [classes de B.; B.-sche Klassen; B/s classes; B.-fele osztâlyok; Banp-Kjiaccbl]. An. mat: Funcţiunile reale continue se numesc funcţiuni Baire de clşsă zero; funcţiunile cari nu sunt continue, însă sunt limite ale unui şir convergent de funcjiuni continue, se numesc funcţiuni Baire de clasa întâi; în general, a fiind un număr ordinal din clasa a doua, se numeşte funcţiune Baire de clasa a orice funcţiune care este limita unui .şir convergent de funcţiuni Baire de clasă v< a, .şi nu aparţine niciunei clase v< a. 2. Băişaq. Ind. făr.: Meseria sau munca de baiaş sau miner (Transilvania). 3. Baif [mordant, mordant pour tannerie; Beize; mordant, stain, tanner's mordant; pâc; npoTpaBa, irarMeHTHaH KpacKa], Ind. chim. sp., Tehn.: Substanţa de obiceiu lichide sau în soluţie, de constituţie chimică variată, întrebuinţate în iehnicş pentru obţinerea unor modificări la suprafaţa corpurilor solide, cu scopul de a le curaţi, colora sau a le imprima un aspect de obiect prelucrat. — 1. In industria metalurgică prelucrătoare, se înţeleg prinbaiţuri: lichide sau soluţii acide cu ajutorul cărora se pregăteşte suprafaţa metalică pentru galvanizare, colorare, emailare, lipire, etc.— 2. In industria prelucrătoare a lemnului sunt întrebuinţaţi ca baiţuri, de obiceiu, coloranţi vegetali cunoscuţi sub numele de băcan, cu ajutorul cărora esenţe de calitate inferioară pot căpăta aspectul esenţelor superioare. — 3. In industria tăbăcăriei sunt întrebuinţate soluţii ale acizilor diluaţi, sub numele de baif de argăseală, cu ajutorul cărora suprafafa pielei este curăţită de impurităţi şi pregătită pentru tăbăcire. — 4. In tehnica de prelucrare a obiectelor confecţionate din corn şi materiale cornoase, se înţeleg prin baiţuri soluţii diluate ale sărurilor de plumb sau de argint. — 5. In industria textilă, în vopsitorie, prin baiţuri (mordanţi) se înţeleg substanţele cari ajută la fixarea colorantului pe fibră, datorită combinaţiilor insolubile cari se formează între componenţi. Acestea sunt cunoscute sub numele de lacuri şi iau naştere, de obiceiu, între coloranţi şi sărurile de aluminiu, de crom, fier, cupru şi staniu. — 6. In industria tutunului, prin baiţuri se înţeleg substanţele cari pot să favorizeze fermentarea frunzei şi desvoltarea aromei. — 7, In industria alimentară se înţelege prin baiţ un amestec de salpetru şi sare, sub forma de soluţie, cu care se unge carnea. 4. Bajoaier. V. sub Doc şi Ecluză. 5. Bajocian [Bajocien; Bajocien; Bajocian; Bajocian retegek; BaJKOKHaH]. Geo/.: Subdiviziunea inferioară a Jurasicului mediu (Dogger), alcătuită din calcare oolitice feruginoase, cu Trigonia navis. J e. Bal [ballot; Ballen; bale, pacicage; kotes, bala; TIOK (Ta6aKa)]. Ind. tut.: Mod de împachetare întrebuinţat în industria tutunului. — Se întâlnesc următoarele tipuri: 7. ~ Smirna: Mod de ambalare a tutunurilor de calitatea întâi şi a doua. Se face prin presarea păpuşilor în prese speciale şi poate conţine atât păpuşi, cât şi foi. Dimensiunea unui astfel de bal este de 70X55X37 cm; are o greutate de 45'*-50 kg; 8. ~ tip Marele Ardeal: Cel mai mare format de ambalaj de tutun. Dimensiunea unui bal este de 80x80x80 cm, iar greutatea minimă de 140---150 kg; 9. ~ tip Micul Ardeal: Mod vechiu de ambalare a tutunurilor; astăzi nu se mai întrebuinţează. Dimensiunile unui bal erau de 60X60X65 cm şi greutatea de 70*’'80kg; 10. ^ tip II: Mod de ambalare a tutunurilor inferioare (grupul 3); conţine de obiceiu păpuşi şi, într'o mică proporţie, foi din grupul respectiv cari s'au deslegat în timpul manipulării păpuşilor. Are dimensiunile 75X60X65 cm şi o greutate minimă de 80*”90 kg; 11. ~ tip III: Mod de ambalare a tutunurilor de calitate inferioară. Dimensiunile balului sunt de 100x70x65 cm, iar greutatea minimă de 100 — 110 kg. 12. Baiader [cuir â talons; Keder, Koder, Band-leder; heel-band, heel-leather; sarokbor; Kâ-6jxyHHafl KOJKa]. Ind. piei.: La încălţăminte, bucata de piele care umple golul de sub călcâiu. 13. Balâdor [engrenage baladeur; Schiebe- râdergetriebe; sliding change gear; csusztato kerek-meghajtâs; nepe/ţa^ia nocpeftCTBOM ne-peABHJKHOH mecTepHH]. Mş.: Sistem de una sau mai multe roţ: dinţate, montate pe acelaşi arbore, deplasabile axial, şi cari, angrenate pe rând cu roţi calate pe alţi arbori, pot realiza diferite raporturi de transformare a vitesei. Arborele şi rofile au caneluri, Fig 10 Balador , ro)i iar deplasarea axi- cu,isanle. ^ ^ K ) ro(i calate ală se reafizeaza prin schimbătorul de vitese (fig. 10), Sin. Tren balador. 14. Balama [penture, paumelle; Band; hinge; sarokpant; neTjin, niapHHp, noABecna]. Cs.: Dispozitiv metalic servind să lege un panou de un cadru fix, astfel încât să permită panoului o mişcare de rotaţie în jurul unei axe paralele cu una din laturile cadrului şi foarte apropiată de aceasta. 272 După formă şi destinaţie, se deosebesc următoarele tipuri de balamale (fig. 11): 1. Balama cu fus [paumelle â pivof; Dorn-band, Zapfenband; pivot plate; csapos pant; CTepmneBaH, noBopoTHan neTJin], care se montează la coifurile panoului mobil. Se compune dintr'un colfar cu cep şi bucea, fixat pe batant, iar în toc se fixează o plăcuţă care are bucea, respectiv cep; 2. ~ pentru uşi batante [pen-ture de porte baftante; Pendel-tiirband, Bom-merband; swing door plate; csu-klos ajtopânt; npyjKHHHan neTJifl], alcătuită din trei piese cu două cepuri de pivotare; 3. ~ şarnier [cbarniere;Schar-nierband; joint-frame; joint-hin-ge; csuklo spânf; mapHHpHan neTJiHH], întrebuinţată la mobile şi capace uşoare; 4. /v simplă [fiche â vase, paumelle; r Auf-^atzband, Fitsche, Fischband; pin hinge; ablakpânt, ajtopânt; npoC-Taa AByCTBopnaTaH neTJin], compusă din două piese articulate între ele şi având fiecare frâte o aripă prin intermediul căreia se prinde una de cadru, iar cealaltă de panoul mobil. 5. Balansare [baiancement; Schlingern, Schau-keln; rocking; ringâs; KaHKa cy#Ha]. Nav.: 1. Legănarea unei nave din cauza valurilor, a hulei, vântului, sau rhiar a manevrei proprii. Balansarea poate fi în jurul axei longitudinale şi în acest caz se numeşte ruliu (v.), sau în jurul axei transversale, când poartă numele de tangaj (v.). Balansarea provoacă răul de mare. Navele mici sufer mai mult din cauza valurilor şi au deci o balansare rrtai pronunţată; de aceea pe atari nave şi răul de mare se manifestă mai puternic. — 2. Pregătirea unei maşini penfru manevră. Sin. Balans. s. Balansarea treptelor [baiancement des es-caliers; Stiegenausmittfung; contrivance for a circular staircase; lepcsobeosztâs; KOJiedeHHe CTy-neHeft JieCTHHiţbl]. Cs.: Dispoziţie constructivă ce se ia la o scară compusă din porţiuni curbe şi drepte, pentru ca variaţia lăţimii treptelor în partea din spre balustradă (la trecerea din porţiunea dreaptă îri cea curbă şi invers), să se facă progresiv, evitând astfel eventuale accidente pe parcurs din cauza schimbării brusce a lăţimii scărilor. Se începe modificarea lăţimii treptelo/ şi în porţiunea dreaptă a scărilor, pe o anumita distanfă, astfel încât adâncimea treptelor să des-crească progresiv până la mijlocul curburii, iar apoi să crească progresiv până la racordarea cu altă porţiune dreaptă (fig. 12). Sin. Minfirea treptelor. 7. Balansier [balancier; Schwunghebel, Balancier, Aus-gleichhebel;wor-king beam; rez-geto, kiegyenlito emeltyu, himba; dajiaHCHp, Ma-HTHHK, Kopo-MbiCJlo]. Tehn.: Pârghie de primul ordin, dreaptă sau cotită, cu două braţe, şi articulată la mijloc. s. Balansier [appui â bascule, appui osci liant; Kippla-ger; swing sup-port, pivoting bearing; mozgosaru; KaHajQIIiaHCfl noAnopKa], Pod.; Piesă metalică turnată, alcă- Fig. 12. Balansarea treptelor. AB=A1B1 = 10 b; CD^^q. tuind unul din elementele aparatului de reazem numit cu balansiere,şi având de scop concentrarea Fig'. 11. Diferite forme de balamâle, a) balama obişnuită; b) balama pentru uşi batante; c) balama cu platbande (aripioare lungi); d) balama decorafivă; e şi g) balamale cu.p:ivot; f} balama şarnier. 273 reacţiuni lor spre bulonul aparatului de reazem-Balansierele se întrebuinţează la podurile de deschidere mare, pentru a fixa şi transmite centric re-acţiunile (fig. 13). — Se disting: 1. Balansier inferior [selle d'appui; Lagerstuhl, Lager- bock; bearing stool; csap-âgyszek; HHJKHHH Ka^atO- Fi9- 13* de rea manca no^nopKa, no/ţ- zem cu balansie[- IIIHnHHK]: Balansier situat a) balansier superior; sub bulonul de articulaţie: b) balansier inferior; la reazemele fixe, direct pe c) bulon de articulaţie, cusinet, iar la cele mobile, pe cărucior. 2. ~ superior [balancier superieur; Kippstiick, Sattel; saddle; mozgosaru felso resze; BepXHHH KanaiOmaHCH nOAnopKa]: Balansier situat la partea superioară, deasupra bulonului de articulaţie. 3. Balansier. V. sub Ceasornic. 4. Balansier [balancier; Pumpenscbwengel; walkinq-beam, pump handle; kankalek, csapâgyas furortadazaf; HacoCHan THra, pbinar]. Mine: Grindă oscilantă, sprijinită pe un palier, care transmite mişcarea alternativă, prin bielă, la tija polisată (in cazul pompajului canadian) sau la garnitura de foraj (în cazul forajului pensilvan), (fig. 14). Fig. 14. Balansierul instalafiilor de pompaj şi foraj. 5. Balansier [appui par poulies; Seiltrag-rollen; rope pulleys; sodronykoteltarto korong; >Kejio6qaTBm (KaHaTHbiH) mKHB, 6jiok ajih KaHaTGB], Transp. f.: Dispozitiv cu 2"*4 scripeţi pe care se reazemă frânghiile funicularelor mo-nocabiu. 6. Balansier compensator [balancier compen-sateur; Ausgleichhebel; equalizer, compensating beam; emelo, himba; KOMneHCail.HOHHblH 6a-JiaHCHp, KOpoMbICJIo]. C. f.: Balansier cu braţele egale sau inegale, legat la fiecare capăt de câte un arc. Repartizează uniform, pe cele două arcuri, forţa care altfel ar ţfi suportată numai de unul din ele. Obişnuit, se construeşte ca un solid de egală rezistenţă. Deosebim: la aparatele de tracţiune [balancier pour . appareil de traction; Ausgleichhebel fur Zugvorrichtung; compensator lever for draw gear; vonokeszulek himbâja; ypaBHHTeJIbHbiă pbiqar THroBoro ycTpoHCTBa (annapaTa)]. C. f.: Balansier aşezat transversal, lucrând într'un plan Fig. 15. Balansier longitudinal (a). orizontal şi întrebuinţat la aparatul de tracţiune al vehiculelor de cale ferată. Este legat la capete de tijele tampoanelor de ciocnire, iar la mijloc culisează înfr'o deschidere a barei cârligului de tracţiune. Exemplu: Balansierul dela unele aparate de tracţiune şi ciocnire la vagoane (v. fig. sub Aparat de tracţiune); 8. ~ la suspensiune [balancier pour suspension; Ausgleichhebel fur Federaufhangung; compensating lever for elastic suspension; rugohimba; ypaBHHTejibHbifi pbmr ajih, ajiacTHHHoă cyeneH3HH]: Balansier lucrând într'un plan vertical, folosit la suspensiunea unui vehicul, pentru repartizarea uniformă a sarcinilor pe osii. Exemple: 9- ~ longitudinal [balancier de suspension longitudinal; Lăngshebel; longitudinal equalizer; kiegyenlito hosszirânyu himba; npo/ţOJlbHblH 6a-JianCHp BarOHa]. c. f»: Balansier aşezat paralel cu axa lon-aitudinală a vehiculului, având articulată la fiecare capăt câte o tijă de suspensiune a arcurilor aparţinând la două osii alăturate (fig. 15). Bulonul de articulaţie este fixat în cadrul vehiculului, astfel încât momentele forţelor cari acţionează la capete, faţă de axa bulonului, să fie egale. In repaus, balansierul este orizontal. La denivelările căii, etc., o osie des-carcându-se brusc, încarcă prin înclinarea balan-sierului osia vecină care, înclinând balansierul în sens contrar, reîncarcă prima osie, restabilind echilibrul după o serie de oscilaţii. 10. ~ transversal [ba- lancier transversal; Quer- Fig. 16. Balansier transversal, hebel, Pendelwiege; swing bolster; kereszthimba; nonepenHbiH 6a-JiaHCHp]: Balan- sier transversal, lucrând într'un plan vertical, care leagă 4--două roţi ale ace-leiaşi osii sau două puncte de sprijin dispuse transversal. Serveşte pentru a repartiza în mod uniform pe ambele rofi sarcinile cauzate de neregulari-tăţile căii (fig 16). 11. ~ transversal de bisel [balancier transversal Fig. 17. Balansier de bisel. de Bissel' Bissel- a) balansier transversal de b*sel; sche Wiege, Bis- b) balansier longitudinal, selsche Pendeiwieqe; Bissel swing bolster; Bissel 18 274 tengely kereszthimba; JllOJlbKa (6aJiaHCHp)]. C. f.: Balansier transversal lucrând în pian vertical, legat la capete de suspensorii de arc ai sistemului de suspertsiune a locomotivei, şi articulat la mijloc de cadrul biselului. Serveşte ca rapel al osiei bisel (fig.17). V. şi Bisel. După raportul braţelor de pârghie, poate fi: 1. Balansier cu brafe egale [balancier â bras egaux; gleichar-miger Ausgleich-hebel ; equalizer with equal arms; egyenlokaru eme-16; paBHonjienHH 6âJiaHCHp]: Balansier compensa- _ lor, cu braţe egale cî «0 -c w 1v i, Fig. 18. Suspensiune cu arcuri şi C3re. izeaza ba|ans;er longitudinal cu brafe egal«. sarcinile în mod , y , , egal pe celedouS f"S a •• iv. , i 2) arcuri de suspensiune; 3) cutii osii alaturate, le- / ^ . ,; , ' .. , gate prîp el (fig °e unsoare; °a'ans,er longitudinal 18). ' cu brafe egale; 5) atârnătorul cutiei 2 ^ br t uns°are; 6)brâfara arcului; 7)ron- , r. » . dea de articulaţie; 8) suspensor de inegale [balancier ‘ * , a.» 3 arc; 9) foi de arc; 10) adaus; a bras inegaux; un- ff ' j . .. gleicharmiger Aus- "> pana: U) p,aca de ar"cula"e' gleichhebel; equalizer with unequal arms; egyen-lotlenkaru emelo; HepaBHOnjie^Hă dajiaHCHp]: Balansier compensator cu două brafe inegale, la care sarcinile se repartizează pe ce ie două osii alăturate, în raport invers cu lungimile braţelor legate prin el (fig. 19). Fig. 19. Balansier cu brafe inegale, a) suspensor de arc; b) balansier cu brafe inegale; c) axul balansierului. a» ~ compensator cotit [levier compensateur en equerre; Ausgleich-winkelhebel; beli crank. equalizer; ki-egyelito szogemelo; KOjieHHâTbiîî dajiaH-CHpj. Mş.; Mecanism compensator format din două pârghii oscilante cotite, cu axele paralele şi CU câte Fi9* 20- Balansier compensator un capăt articulat ia cotît- câte unul din capetele unei tije compensatoare (fig. 20). 4* ~ul cilindrului de frână [balancier du cy-lindre de frein; Bremszylinderhebel; brake cy-linder lever; fekhenger emelokarja; 6aJiaHCHp T0pM03H0r0 IţHJIHHApa]. V. sub Pârghie de egalizare a frânei. 5. Balansină. Nav. V. sub Manevre fixe. 6. Baian|ă [balance; Waage; balance, weig-hing machine; merleg; Becbl]. Fiz., Tehn.: Aparat care serveşte la măsurarea greutăţii, prin com-parafie cu o forjă cunoscută. După natura acesteia, balanţele se împart în balanfe cu pârghii şi balanfe cu resort. — Balanţa cu pârghie: Corpul de greutate necunoscută acţionează asupra uneia din extremităţile unei pârghii, care are o rezemare sau articulaţie fixă, iar asupra celeilalte extremităţi acţionează greutatea cunoscută a unor corpuri de comparaţie. Această acţiune se poate exercita fie direct (balanţă propriu zisă), fie printr'un sistem intermediar de pârghii. Când acest sistem intermediar are un singur etaj, aparatul se numeşte obişnuit cântar şi se întrebuinţează până la cca 300 kg, iar când sistemul de pârghii intermediar are mai multe etaje, se. numeşte basculă şi se întrebuinţează pentru greutăţi mai mari. Pârghia balanţei poafe fi cu braţe egale sau cu braţe de lungime într’un raport fix, în care caz se variază numai greutatea corpurilor de comparaţie, sau într'un raport variabil, în care caz se schimbă numat lungimea unuia din braţele pârghiei. Variaţia greutăţii sau a lungimii braţului de pârghie se face până ce momentul greutăţii necunoscute,, în raport cu punctul de articulaţie, devine egal cu momentul greutăţii corpurilor de comparaţie, egalitatea fiind constatată prin revenirea pârghiei într'o poziţie fixă, de obiceiu orizontală. In măsura în care câmpul de gravitaţie e uniform în regiunea ocupată de o balanţă cu pârghii, aceasta poate servi şi la măsurarea masei corpurilor.— La balanţele cu resort, greutatea necunoscută, atârnată de extremitatea inferioară a resortului sau aşezată pe un platan atârnat de a-cea extremitate, este echilibrată de forţele elastice cari iau naştere. Fig. 21 a. Balanţă analitică modernă. Se determină greutatea în funcţiune de defor-maţia produsă, balanţa fiind etalonată cu greutăţi cunoscute. Balanţele de acest tip se numesc şi dinamomefre (v.). — Balanţele cu pârghii sau cu resort pot servi la determinarea densităţii lichidelor sau a solidelor, prin metode bazate pe principiul lui Arhimede. , Tipurile de balanţe întâlnite cel mai des sunt: 275 i. Balanţă aerologică. V. sub Sondaj meteorologic. *. /^' analitica [balance analytique; analytische Waage; analytical ba lance; analitikai merleg; aHaJlHTH^eCKHe BeCbl]: Balanţă cu pârghie cu braţele egale» de o sensibilitate care permite să se cântărească o anumită cantitate dintr'o substanţă, cu o precizie de o zecime de miligram. Este folosită în analiza chimică cantitativă (fig. 21 a). Sin. Balanfă de precizie. а. ~ de precizie, V. Balanfă analitică. 4. ~ de torsiune [balance de torsion; Dreli-waage; torsion balance; forgo merleg, torzios merleg; KpyTHJlbHbie BeCH, Becbl KyJIOHa]: Aparat în care momentul forfei de măsurat, care poate să nu fie o greutate, este echilibrat prin cuplul de torsiune al unui fir de care este atârnat un echipaj mobil, supus acjiunii forfei de măsurat. Şe întrebuinfează în microchimie, în determinări electrice şi magnetice (v. Coulomb, balanja lui ~) sau în determinări geofizice (v. E6tv6s, balanfa lui ~). In acest din urmă caz se foloseşte o modificare a balanfei clasice de torsiune, modificare care consistă, în principiu, tn adăugirea unor prelungiri verticale la echipajul ei mobil. Acest aparat permite determinarea gradientului orizontal al accelerafiei gra-Vitafiei şi a mărimilor de curbură ale geoidului In punctul de stafie. Se întrebuinfează în prospecţiunea gravimetrică a subsolului. 5. ~ hidrostatică [balance hydrostatique; hydrostatische Waage; hydrostatical balance; hi-drosztatikus merleg; rHApocTaTHHeCKHe Becbl]: Balanfă cu brafele egale, întrebuinţată penfru determinareadensitătii solidelor şi a lichidelor. In primul caz, solidul de studiat se atârnă de un cârlig aşezat sub unul din talerele balanfei şi se cântăreşte, succesiv, în aer şi cufundat în apă distilată. Fie pi şi p2 vadorile greutăţilor de echilibrare a balanfei. Densitatea corpului solid este p = ♦ Pi ~Pt In cazul lichidelor, se cântăreşte un corp solid (atârnat de cârligul de sub unui din talere), succesiv, în aer, în apă distilată şi în lichidul de densitate necunoscută. Fie pi, pa şi ps valorile greutăfilor de echilibrare. Densitatea lichidului es*e * * P p, -pi б. ~ Jolly [balance de J.; J.-sche Federwaage; balance of J.; J.-fele merleg; BeCH JKojijih]: Acarat, întrebuinfat pentru determinarea densităţi solidelor, compus dintr'un resort vertical, care susfine un platan de care este atârnată, cu un fir subfire, >o bucată din corpul cu densitatea necunoscută. Se determină greutăţile pt şi p% cari trebue să fie adăugite pe platan pentru ca dinamometrul să se întindă cu o anumită lungime, atât când corpul se găseşte în aer, cât şi când e cufundat în apă distilară. Se îndepărtează apoi corpul şi se determină greutatea P care, pusă pe platan, produce aceeaşi alungire a dina- Fig. 21 b. Balanfă Roberval. mometrului. Densitatea căutată rezultă din; p pt-pt 7. ** Mohr-Westphal. V. Mohr-Westphal, ba-lanfă 8. ~ Roberval [balance de R.; R.s Waage; R.'s balance; R.-fele merleg; BeCbi PodepBaJia]: Balanfă cu brafefe egale, la care pârghia este dublă şi se reazemă în punctele O şi O* (fig. 21 b). Platanele A şi B sunt susţinute de două tije articulate în câte două puncte, la pârghiile CC şi DD*. Cu această dispozifie, suprafeţele platanelor rămân orizontale, când balanţa se înclină, frecările mari limitează sensibilitatea la ordinul unui gram. încărcarea maximă trece rar peste 10 kg. ~ romană [balance romaine; romische Waage, Laufgewichtswaage; sliding weight balance; romai merleg; pHMCKHe BeCbl, Becbl C nepeABHHCHoâ rnpeil, 6e3MeH]: Balanfă la care echilibrul se realizează cu o sjngură greutate etalonată, modificând lungimea brafului de pârghie pe care acţionează aceasta. Pârghia este astfel gra- *9- 21 c. Balanfă romană. dată încât să se poată citi direct pe ea mărimea greutăfii cântărite, după pozifia ocupată de greutatea etalonată (fig. 21 c), to. ~ samovar: Balanfa cu care se determină greutatea volumetrica a şemmfelor. Poate avea capacitatea de 0,25, 0,50 sau 1,0 litri. u. ~ zecimală [bascule, balance decimale; Dezimalwaage; decimal weighing machine; tize-des merleg; /ţeCHTHHHbie Becbl]: Balanfă cu braţe inegale, care permite echilibrarea greutăfilor de măsurat cu greutăfi etalonate de zece ori mai mici. Pârghia ei BAOA' este sprijinită în O, lungimile celor două brafe O A şi O A* sunt invers proporţionale cu greutăfi le pe cari le suportă. Platanul mare se sprijine-pe cufite în A, D şi D'. Ultimele două sunt purtate de pârghia dublă HH'C, mobilă în jurul axei fixe HH' şi susţinută în C de extremitatea B a pârghiei principale. Prin realizarea con- difiunii: = -777?’ platanul mare rămâne ori- OB H C zontal, chiar când balanfa se înclină. Acfiunea greutăfii pe care o suportă rămâne aceeaşi ca şi când aceasta ar fi aplicată în A (fig. 21 d). Sin. Decimal. u. Balanfa [la Ba-lance; Waage; Libra, J >7-the Balance; Merleg; J—^ Becbl (C03Be3AHe)]f Fig-. 21 d. Balanfă zecimală. Astr,: 1. Constelaţie din emisfera australă, com- 276 pusă din două stele de mărimea- a doua, o stea de mărimea a treia, o stea de mărimea a patra şi 53 de stele mai mici---------2. Al patrulea semn al Zodiacului. î. Balast [ballast; Bettung, Kiesbettung; bailast; kavicsâgy; 6aJIJiaCT]. C. f.: Material alcătuit din piatră spartă sau din amestec natural de pietriş şi nisip, întrebuinţat ca pat pentru aşezarea şi fixarea traverselor unei linii ferate. 2. Balast [ballast; Kiessand, Kiesschotter; ballast, gravei sand, river sand; folyamkavics; 6ajl-jiacT, CMeob rpaBHH c necKOM].. Cs.: Amestec natural de pietriş şi nisip, provenit din cariere sau din albia râurilor şi întrebuinţat la diferite lucrări tehnice, ca prepararea betoanelor de rezistenţă mica, umpluturi rutiere de grosime mică şi cari să nu dea ulterior tasări importante, ca strat filtrant, ca strat de egalizare, etc. s. ~ [poids mort; Ballastgewicht,; dead load; kiegyenlito suly, holtsuly; n0CT0flHHaH Harpy3Ka COdCTBeHHblM BecOM]. Cs.: 1. Greutate moartă cu care se încarcă uneori panourile extreme ale grinzilor continue de pod, penffu a împiedeca ridicarea grinzilor de pe reazeme, când sarcinile se găsesc în poziţie defavorabilă. Acest dispozitiv se întrebuinţează mai ales când panourile extreme sunt mici, şi* înlocuesc ancorajele verticale, astfel încât să se realizeze ipoteza liberei rezemări, făcută la proiectare. Balastul constă dintr'un masiv de zidărie, din beton, blocuri metalice (când este nevoie de greutate mare), etc., şi e aşezat între grinzile principale ale podului (fig. 22). — 2. Greutate moartă (saci cu nisip, pietriş, şine metalice, etc.) cu care se § - Fig. 22. Grindă de pod cu trei deschideri, cu panourile extreme încărcate cu balast. încarcă, static şi temporar, un element de construcţie (grindă, boltă), pentru a-i determina deformaţii le şi a deduce din acestea rezistenţa construcţiei. — 3. Nav. a.: Sarcină fără valoare. luata de balon pentru a i se putea regla altitudinea. Constă, de obiceiu, din saci plini cu nisip sau cu alt material greu şi ieftin. Şin. Lest. 4. Balast de apă [ballast d'eău; Wasser-ballast; wajer ballast; vizsuly; BOAHblH 6aJIJiaCT]: Nav.: Rezervor cu apă din inferiorul, navelor, destinat a ie mări pescajul, pentru a menţine elicea sub apă, a micşora suprafaţa expusă vântului şi valurilor, sau a mări stabilitatea navei. Uneori rezervoarele de balast se întrebuinţează şi ca rezervoare de combustibil. Ele sunt realizate fie prin compartimentarea dublului fund, fie prin compartimenie făcute în proră şi pupă de ambele părţi ale axei longitudinale, pufându-se astfel regla şi asieta navei. 5. conductă de ~ [conduite pour ballast d'eau; Wasserballastleitung; pipe line for water ballast; vizsuly vezetek; TpydonpoBOA B0AH0r0 6aJIJiaCTa]: Conductă folosind ia încărcarea sau descărcarea apei din rezervoarele de balast. o. Balastare [ballastage; Beschotterung, Schot-tern; ballasting; utkavicsolâs; SaJÎJiaCTHpOBKa], Drum.: î. Operaţiunea de punere în lucrare a balastului (în umpluturi şi pe şosea). — 2. Operaţiunea de încărcare suplementară a cilindrilor compresori, penfru a le mări greutatea. In acest scop se umplu anumite cutii, sau tamburele roţilor, cu apă, nisip, balast, etc., sau se fixează pe roţi greutăţi adiţionale formate din piese speciale de fontă. 7. Balastieră [ballastiere; Kiesgrube; ballast-hole, ballast-pit; kavicsgodor; SaJiJiaCTHbiî! CJIO&, nocrejlbl]. Drum.: Depozit, de origine aluvială, din care se extrage nisip, pietriş sau ba-last. Se exploatează, de asemenea,, depozitele din albiile râurilor (prundurile), de sub apă (prin dragaj), din albia majoră sau din albii părăsite. 8. Balata [balata; Ba lata; balata; balata; 6aJiaTa], Chim.: Combinaţie macromoleculară, naturală, cu structură politerpenică de tipul (C5H3) n, asemănătoare cu cauciucul şi guta-perca. Gradul de polimerizare este de acelaşf ordin cu acela al cauciucului. Provine dintr'o plantă din familia sapotaceelor, originară din Antile. După cercetările făcute cu raze X, balata poate fi privită ca un isorrier geometric al cauciucului. Este întrebuinfată — între altele —> la confecţionarea curelelor de transmisiune. Nu se poate vulcaniza. 9. Balata, curea de ~ fcourroie de balata; Balata-Riemen; balata belt; balafaszij; 6aJiaTa-peMeHb], V. sub Curea de balata. 10. Balaurul [le Dragon; Drache; Draco, the Dragon; Sârkâny; C03Be3flHe TţpaKOHa]. Astr.: Constelaţie din emisfera boreală, numită şi Dragonul/ V. Dragonul. 11. Balbach, procedeul lui ~ pentru afinarea argintului [procede B. pour l'affinage de l'argent; B.-sches Silberaffinationsverfahren; B/s process for the refininq of silver; B.-fele ezustfinomitâsi eljârâş; enoco6 Eajibdaxa/ţjin a(J)HHHpoBaHHH (OHHUţeHHH) cepe6pa]. Mefl.: Procedeu, pentru afinarea electrolitică a argintului, care întrebuinţează o solufie apoasă de azotat de argint, la care se adaugă o cantitate mică de acid azotic. Catodul este format din lame de grafit, aşezate orizontal la fundul băii, în timp ce anozii — tot orizontali — sunt aşezaţi pe un ţesut filtrant, suspendat la suprafaţa electrolitului. Densitatea de curent este de 2,5 A/dm2, tensiunea de 3,8 V, iar randamentul în cantitate de curent, de 93%. Baia este din porţelan. 12. Balcaşit [balkachife; Balkaschitt; balka- shite; bâlkâsit; dajlbXaiHHT]: Masă de co- loare cenuşie-închisă, elastică, asemănătoare cauciucului, la naştere prin acţiunea bacteriilor aerobe asupra uleiurilor grase din algele Bo-triococcus Brauni K (alge cari acoper supra- 277 Fig. 23. Balcon. fafa lacului Balcaş). Acizii graşi saturaţi şi nesa-turafi, cari intra în mare cantitate tn compozifia acestor uleiuri, sufer procese de oxidare şi de polimerizare. Este dat de Stadnikoff ca exemplu pentru produsul primar intermediar în formarea din alge a cărbunilor sapropelici. 1* Balcon [balcon; Balkon; balcony; erkelyl 6aJlK0H], Arh.: 1. Ieşitură pe fafada unui edificiu, realizată prin prelungirea, în consola, a unei porţiuni de planşeu, jnărgiinită de un parapet sau de o balustradă. Balconul comunică printr'o uşă-fereastră cu încăperea în fafa căreia este dispus (fig. 23). 2. Grupurile de scaune pentru spectatori, aşezate în unele teatre, în şiruri paralele, deasupra parterului, alcătuind unul sau mai multe etaje suprapuse. Balconul superior poartă adesea numele de galerie. Fiecare balcon este dispus, de obiceiu, în amfiteatru. Planşeul lui este susfinut pe stâlpi sau, de cele mai multe ori, în consolă. 2. Baldachin [baldaquin; Baldachin; canopy; baldakin; 6aJlflaXHH], Arh.: Acoperemânt uşor, de pânză sau de lemn (ori cupolă mică de piatră), susfinut de patru colonete, deasupra altarului unei biserici, sau deasupra tronului unui suveran, al unui înalt prelat, etc. 3. Baleiaj [balayage; Spulung; scavenging; oblites; npo/ţyBKa, npoMbiBKa, OHHCTKa]. Mş. ferm.: Spălarea de gazele arse a cilindrului unei maşini cu ardere internă; se face, de obiceiu, printr'un curent de aer sau, uneori, cu un amestec combustibil proaspăt. Curentul de baleiaj este dat de o pompă, numită pompă de baleiaj, care-i dă presiunea necesară învingerii presiunii existente în cilindru (v. Pompă de baleiaj). Baleiajul poate fi în echicurent sau în con-tracurent, după direcfia amestecului proaspăt sau a aerului fafă de gazele arse. Pentru eficacitatea spălării se dau orificiilor de baleiaj dimensiuni şi pozifii adecvate, iar uneori se dirijează curentul prin deflector (v.). 4. Balenieră. Nav. V. sub Imbarcafiune. 5<« Balercă. Ind. far.: Vas de lemn, alcătuit din doage, de formă tronconică sau având forma de butoiaş — cu ambele capete înfundate — servind de obiceiu la transportarea sau păstrarea unei cantităfi mai mici de vin (Moldova). 6. Băile. Ind.fSr.: Vas mare de lemn, cu diametrul mai mare decât înălţimea, făcut din doage, în care se spală rufe (Moldova). 7. Batistă [balliste; Wurfmaschine, Balliste; ballista; hajitogep; KaTanyjlbTa, GaJIJIHCTa], Tehn. rfiil.: Arbaletă mare, fixă, folosită de Romani pentru lansarea de bârne sau bolovani. „mon*a^ Pe un suPorf fix şi putea arunca până la 150 m. In timpul transportului, se monta pe un cărucior numit carobalistă. Fig. 24. Pendul balistic. 8, Balistic, galvanometru ~ [galvanpmetre balistique; ballistischer Galvanometer; balltstic galvanometer; ballisztikus galvanometer; 6$JIJIHC-THHeCKHă raJlbBaHOMeTp]. V. sub Galvanometru. 9. Balistic, pendul ~ [pendule balistique; ballistischer Pendel; ballistic pendulum; ballisztikus inga; daJiJlHCTH* qeCKHîî MaHTHHK]. Tehn. mii.: Pendul fizic, masiv, care serveşte la determinarea vitesei proiectilului cu care -este lovit (prin împuşcare), finându-se seama de legile ciocnirii corpurilor (fig. 24). 10. Balistică [balistique; Ballistik; ballistics; ballisztika, lovedek mozgâstana; 6aJIJIHCTHKa]. Tehn. mii.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul mişcării proiectilelor pe traiectorie. 11. ~ exterioară [balistique exterieure; ăuţţere Ballistik; exterior ballistics; kulso ballisztika; BHeniHHfl daJlJlHCTHKa]: Ramură a balisticei care se ocupă cu studiul mişcării proiectilelor pe. traiectoria exterioară, dela gura armei de foc şi până la căderea lor pe finta impusă sau până la explodarea lor. w. ~ interioară [balistique interieure; innere Ballistik; interior ballistics; belso ballisztika; BHy-TpeHHHH 6aJlJlHCTHKa]: Ramură a balisticei care se ocupă cu studiul mişcării proiectilelor în interiorul armelor de foc, din momentul aprinderii încărcăturii pulberilor de asvârlire a proiectilelor şi pană când acestea ies din feava armei de foc. îs. Balistică practică [balistique pratique; prak-tische Ballistik; practicai ballistics; tapasztalati ballisztika; npaKTHHeCKan 6aJiJiHCTHKa]: Tehnica folosirii armelor de foc în vederea rafionării tragerilor proiectilelor de artilerie sau de alt gen. Sin. Balistică experimentală. 14. Balistită [bafistite; Ballistit; ballistite; bal-lisztit; daJlJiHCTHT]: Expl,: Pulbere cu nitroceluloză (70“ *50%) şi nitroglicerină (30”’50°/o). Procentul de azot în nitroceluloză este de 12 * * • 12,5, în funcfiune de procentul de nitroglicerină. Se întrebuinfează balistită cu 40**,50°/o nitroglicerină, şi T**2°/o centralită, ca stabilizant. E grafi-tată sau nu la suprafafă. Din cauza temperaturii ridicate de combustie, uzează gurile de foc. Se foloseşte în aruncătoare şi mortiere. is. Balisfol: Uleiu mineral cu adaus de oleat alcalin, întrebuinfat ca lubrifiant pentru arme şi ca insecticid în agricultură (N. D.). u, BallvaJ . [balivage; Vorstândner; staddling; k6zeperdoszâlfâk vigatlsi terve; nJiaH OTdopa C6M6HHKK0B]. Silv.: Planul prin care se fixează, în crângul compus, numărul de rezerve la hectar, pentru fiecare revoluţie. 278 C =i i* Baliză [balise; Backe; landmark; hârom-szogelăsi forony, hâromszogelesi gula, hâromszdgelesi jel; opneH-mpOBOHHblft nyHKT], Topog.: Semnal topografic constituit dintr'un stâlp de lemn cu două perechi de scândurele fixate la partea lui superioară şi având rolul de a indica poziţia unul punct topografic sau geodezic, făcând posibilă reperarea deîa distanfă a punctului (fig. 25). s. Baliză [amer; Landmarke; landmark, leading mark; parti jel; yKa3aTejibHbifr 3HaK, opHeH- . „ . , tv pentru măsurători THp], Nav,: Semnal care constă jeresfre dintr'un catarg sau piramidă, având ^ re‘ în vârf un pavilion sau alte semne de formă circulara, pătrată, triunghiulară sau combinată. Se instalează pe coastă, pentru a marca un aliniament, sau pe o apă, pentru a delimita o zonă (fig. 26). Când se montează pe o geamandură, se numeşte baliză plutitoare. Fig. 25. Bălizi Fig. 26. Balize marine. a. Baliză [poteau d'avertissement du signal â distance; Ankundingungsbalken fur Vorsignal; warning post of the distant signal; figyelmezteto jel; npe#BapHTejibHbi# cnrHaJi]. C {.: Semnal neiluminat, în formă de dreptunghiu, care se aşază înaintea semnalelor obişnuite, pentru a atrage atenfia personalului de tren că se apropie de semnai. 4. Baliză [balise; Umrandungsfeuer; boundary light; repuloter korvonaljelzo lâmpâi; CBeTOBOft pa3rpaHHHHTejibHbiâ cHrHaji aspo/ţpoMa], Nav. a.: Semnal luminos, aşezat împreună cu alte semnale la periferia unui aerodrom, pentru delimitarea lui. E construit de obiceiu djn tablă de o formă alungită pe orizontală, şi poate fi observat dela înălţime, în timp cu vizibilitatea bună, prin coloarea învelişului, iar în timp de vizibilitate redusă, prin lumina roşie a unui bec. In timpul zilelor cu vizibilitate bună, semnalul luminos esfe dat de efectul de lumină al colorilor alb-roşu de pe învelişul său; — indicatorul astfel construit se mai numeşte şi 5. -w de zi [balise de jour; Tageslandie-zeichen; airport beacon, boundary daylight; re-puiofdr korvonalmutatâ nappali jelei; AHeBHOâ pa3rpaHHHHTejibHbift cnrHaji aapoApoMa], 6. Baliză iluminată [balise ilîumin^e; Leucht-backe; lightened leading mark; hâromszogel^si pont fenyjelzSse; CBeTOBOft yKa3aTejIbHblft 3HaKf opHeHTHpj. 1,. Topog.: Baliză topografică sau geodezică servind la efectuarea observaţiilor unghiulare cari se fac în timpul nopţii şi pentru care motiv e iluminată. — 2. Nav.: Semnal iluminat (în timpul nopţii), în regiunile de coastă, întrebuinţat fie pentru a marca începutul uscatului, fie pentru alte scopuri de navigaţie maritimă. 7. Baliza] [balisage; Befeuerung, Bodertfeuer; beacons; terepjelz^s; 0pHeHTHp0B0HHaH aapo-ApOMHan CHrHaJIHBaiţHH]. Nav. a,: 1. Semnalizarea conturului unui aerodrom, a locurilor periculoase de trecere sau a traseului dintre aerodromuri. Se poate face fie cu jaloane vîzibile, fie prin semnale optice, semnale sonore sau de radio.— 2. Nav.: Se.nnâlizarea, prin balize* a pune-» te.br sau a zonelor periculoase pentru navigaţie, — 3. Jaloanele vizibile cari realizează balizajul. 8. Balling, scară ~ [echelle de B.; B.s Skala; B.'s scale; B.-fele skâla; HlKaJia BaJiJiHHra]. Chim.: Scară areometrică penfru indicarea greutăţii specifice a lichidelor, întrebuinţată în specia/ în industria zahărului, Relaţia între gr. sp. Y şr numărul n de grade Balling este: ? =200/(200 — »). 0. Balmer, formula lui ~ [formule de B.; B.-sche Formei; B.'s formula; B.-kdplete; <|>Op-Myjia BajIbMepa]. Fiz.: Relaţie care dă frecvenţa liniilor dintr'o serie din spectrul atomului de hidrogen sau a unui atom hidrogenoid: R fiind o constantă, numită constanta lui Rydberg, iar nt şi n2 două numere întregi, astfel ca ^2*=»! + 1, w, 4- 2, etc. Pentru o serie spectrală dată, nx are o valoare fixă. Dacă se exprimă v în numere de undă pe centimetru, adică în cm"1, deci v“"^r lungimea de undă X fiind dată în cm, avem penfru hidrogen R = 109 677,81 cm"1. Seria spectrală a hidrogenului penfru care nx = 1 se numeşte seria Lyman, cu linii în ultravioletul îndepărtat. Seria corespunzătoare lui = 2 se numeşte se Balmer şi are linii în vizibil şi în ultravioletul apropiat. Se mai * cunosc serii ale hidrogenului cari corespund lui n i=3, 4,5, toate cuprinzând linii în infraroşu, io. Balon [baiion; Ballon; balloon; l£ggomb; B03flyiHHbifi map, aapoeraT]. Nav.a.i Vehicul aerian care se ridică în atmosferă din cauza diferenţei dintre greutatea sa totală şi aceea a aerului deslocuit. Acest lucru este posibil dacă densitatea gazului cu care esfe umplut balonul este cu atât mai mică faţă de aceea a aerului, încât 279 împingerea de jos în sus, corespunzătoare, să întreacă greutatea totală. Pentru umplerea baloa-.neior se întrebuinfează hidrogenul, heliul şi uneori aerul cald. La altitudine, presiunea atmosferică fiind mai mică decât la sol, umplerea la sol trebue să fie cea minimă necesară înălfării balonului. Părfi le principale ale unui balon sunt: învelitoarea, fileul, nacela, supapa, aparatul de rupere, mâneca de apendice, ghidropa, ancora, sacii. învelitoarea se face din: mătase, stofă cau-ciucată, etc, Fileul este o refea de frânghie rezistentă, de care se prinde nacela, în formă de coş dreptunghiular sau pătrat. Nacela are o duşumea de lemn de stejar. Supapa este situată la partea superioară a anvelopei şi foloseşte la evacuarea parfială sau totală a gazului interior pentru diminuarea forfei ascensionale, pentru a produce astfel coborîrea. Se deschide prin acfionarea unei frânghii şi se închide automat prin arcuri de presiune. Aparatul de rupere este compus dintr'o despicătură în anvelopă, pornind dela supapă şi sfârşind la cercul mare orizontal, acoperită cu o bandă, care se poate deslipi prin acfionarea unei frânghii. Serveşte la desumflarea rapidă. Mâneca de apendice se compune dinfr'un manşon de sfofă Fig. 27. Balon liber, sau de pânză având la extremităţi câte un cerc de lemn. Se leagă cu interiorul balonului, fiind fixată la partea inferioară. Dacă gazul se dilată, surplusul se evacuează prin mânecă. Ghidropa este o frânghie lungă de 100"’120 m, care atârnă, legată de un capăt, sub nacelă. Este un amortisor de coborîre. Ancora foloseşte la fixarea de teren a balonului. Saci* de nisip folosesc la delestarea şi deci la ascensiunea balonului. Din punctul de vedere al posibilităţilor de deplasare, balonul poate fi: î. Balon captiv [baHon captif; Fesseiballon; captive balloon; kotott leggomb; npHBH3aHHbiă map, aapocTaT]: Balon legat la un punct fix de pe sol, cu ajutorul cablurilor (fig. 28). V. sub Sondaj meteorologic. 2. ^ dirijabil [bal-lon dirigeable; Lenk-ballon; airship, diri-gible; kormânyozhato leghajo;#HpiDKa6jib]. V. sub Dirijabil. Fig' 28‘ Balon capf,v- 3. ~ liber [ballon libre; Freiballon; free balloon; szabad leggomb; CB060/ţHbIH map]: Balon care se poate mişca în orice direcfie {fi9- 27). Din punctul de vedere ăl presiunii gazului confinut, balonul poate fi: 4. ~ sbârcit [ballon flasque; schlaffer Ballon, flabby balloon; rânczos leggomb; CMOpiiţeHHbliî map]: Balon care are gaz atât de pufin, încât învelişul său face cute pe toată suprafafa. 5. ~ semiumflat [ballon demi-gonfle, ballon demi-plein; halbpraller Ballon; half-taut balloon; felfeszes leggomb; iIOJiyHa/ţyTblft map]: Balon care confine un volum de gaz mai mic decât capacitatea învelişului. Sin. Balon piriform. «. ~ umflat [ballon gonfle, ballon plein ; praller Ballon; taut balloon; feszes leggomb; HaflyfthJH inap]: Balon în care gazul e sub presiune mai mare decât aceea a atmosferei, balonul menfinându-şi forma sferică. Din punctul de vedere al funcfiunii îndeplinite, distingem; 7. ~ de plafon [petit ballon-piIote; kleiner Pilotballon; small pilot balloon; kis feljegyzesi leggomb ; MajIblS inap-nHJIOT]. V. sub Sondaj meteorologic. s. ~ de protecfie [ballon de protection; Sperrbalon; barrage balloon; kotott leggomb; aspoCTaT 3arpa5K#eHHfl]. Tehn. mii: Balon captiv (legat cu cabluri) care împiedecă trecerea avioanelor. g. ~ pilot [ballon-piIote; Pilotballon; pilot balloon; pilota leggomb; Hiap-IIHJIOT]. V. sub Sondaj meteorologic. 10. ~ sondă [ballon sonde; Stichbalfon, Re-gistrierballon, Ballonsonde; sounding balloon, re-gistering balloon; feljegyzesi leggdmb; perHCTpa-iţHOHHblH niapj. V. sub Sondaj meteorologic. 11. ~ tarat [ballon equilibre; ausgewogener Ballon, Schwebeballon; ballasted-up balloon, top-ped-up balloon; kiegyensulyozott lebego leggomb; ypaBHOBemeHHblâ]. V. sub Sondaj meteorologic. 12. Bal6n de acostare [ballon de defense; Fen-der; fender; iitkozopârna; IipeflOXpaHHTeJIbHbie CBH3KH 4)aniHH HJIH JPKyTOBblS IIJieTeHKH]. Nav.: Sac de formă sferică, făcut din împletitură de parâmă, umplut cu plută, cu păr sau câlfi şi întrebuinfat pentru apărarea bordajului unei nave, la acostare. Pentru mânuire, balonul are o barbetă. 13. Balon de sticlă [ballon; Kolben; flask; uveggomb, uvegbura; 6aJIJIOH, KOJl6a]: Recipient de sticlă, bombat, cu gâtul lung sau scUrt, cu fundul plat sau rotund, de capacitate care variază între 25 cm3 şi 10 litri (fig. 29). Serveşte, în anumite operafiuni chimice, la încălzirea sau fierberea lichidelor şi solufiilor. Un balon alungit în formă de pară, cu gâtul lung şi fundul rotund, fabricat din sticlă greu fuzibilă, suportând direct căldura flăcării, se numeşte balon Kjeldhal. Serveşte la desagregarea substanţelor organice. Când balonul este cu fundul plat şi gâtul lung, pe care este marcată — cu un semn circular — 280 capacitatea lui, determinată la 15°, iar gâtul este astupat cu un dop şlefuit, se numeşte balon cotat şi serveşte la prepararea soluţiilor titrate. Fig. 29. Baloane de sticlă înjreburntate în laborator, a) balon cu trei gâturi şl1 fund rotund; b) balon de suifurare cu trei gâturi; c) balon de sulfurare cu fund plat; d) balon cu fund rotund; e) balon cu gât şlefuit; f) balon Baader; g) balon cu gât lung şi fund rotund; b) balon cu gât lung şl fund plat. t. Balonef [bailonnet; Ballonett; balloneţ, gas-bag; leghajo gâzkamrâja; daJlJiOHeT, B03Aym-Hblă MeiHOK]. Nav. a.: Cameră de gaz din interiorul carenei unui dirijabil, care se poate umfla sau desumfla în timpul sborului, pentru a menfine înălţimea. In hidroaviafie: plutitor de dimensiuni mijlocii, aşezat aproape de capătul aripii hidroavionului, ca să împiedece intrarea acesteia în apă (fig. 30). Fig. 30. Hidroavion cu baionete. s. Băfoşire [maladie de la graisse; Zâhe-werden; wine's slavery or drivelling; megszivo-sodâs; Tflry^eCTb, BH3KOGTb (6ojie3Hb BHHa)]. Ind. alim.: Boală a vinurilor provocată de fermenţi aerofobi, Vinul bolnav se turbură, devine vâscos şi se întinde ca uleiul. De această boală sufer vinurile sărace în alcool şi tanin, şi mai ales vinurile albe. — Tratament preventiv: adăugire de tanin 4,,,5g la hectolitru şi aerisire. — Tratament curativ: aerisire, adăugire de tanin 15” 20 g ia hectolitru, cleire şi filtrare după câteva zile. s. Balot [ba!le, ballot; Balen; bale.ballot; kotes, csomag; KHna, HedoJIblHOH TîOK]: Pachet de bumbac, de lână, de iută, etc. din transacfiile comerciale mondiale. Are forme şi greutăfi oarecum standardizate. Se obişnueşte să se facă încheieri pentru un anumit număr de baloturi sau baluri, în loc să se mai precizeze numărul de kilograme contractat, Ex.: balotul american de bumbac cântăreşte 220 kg, cel egiptean, 300 kg, iar cel de lână, 250 kg. 4. Balot, fier ~ [fer en rubans; Bandeisen; bând iron; laposvas; n0Ji0C0B0e, iHHHHOe, 06py*îH0e JKeJie30]: Ofei lat, de grosime mîcă (1 ■ ■ ’t0 mm), întrebuinfat, între altele, pentru confecţionarea cercurilor de butoaie sau a cercurilor de pe obada rofilor de căruţa. 5. Balsam [baume; Balsam; balsam; balzsam; 6ajlb3aM]. Chim.t Farm.: Răşină de origine vegetală, de viscozifate mai mică decât produsul numit în mod obişnuit răşină. Se întrebuinţează în medicină, ia preparatele microscopice, etc. e. ~ de Canada [baume de C.; K.-Balsam;: balsam of C.; Kanada-balzsam; KaHaflCKH# 6aJlb-3aM]: Răşină naturală, obţinută prin crestarea arborilor din speciile Abies canadensis L., Pinus balsamea L., Pinus Traseri Pursh, din Canada. Se întrebuinţează la preparatele microscopice, în industria ceramică (la pictarea porţelanurilor şi a sticlei), la prepararea plasturilor, la lipirea lentilelor (având un indice de refracjiune cuprins între 1,534 şi 1,540), etc. 7. ~ de Peru [baume de P.; P.-Balsam: balsam of P.; P.* balzsam; TlepyBHaHCKHă 6aJlb~ 3aM]: Balsam obţinut prin crestarea arborilor din specia Myroxylon balsamum L., cari cresc în peninsula Yucatan, în Salvador, Costarica; Guatemala, etc., nu în Peru. I se spune balsam de Peru, deoarece era dat în corner} pe pieţele din Peru. Este întrebuinfat în medicină. Sintetic se prepară prin amestecarea benzoatului de benzii cu uleiu de ricin, colofoniu, etc. 8. ~ de Tolu [baume de T.; T.-Baisam; balsam of T.; T.-balzsam; T.-6aJlb3aM]: Răşină naturală care se găseşte pe o plantă leguminoasă din America de Sud (Myroxylon balsamum). Confine esteri cinamici în proporţie de cca 80°/o. Se întrebuinţează ca stimulent, diuretic, expectorant, antiseptic, în afecţiuni bronhie şi în parfumerie. 9. Balsam sintetic [baume synthetique; syn-thetischer Balsam; synthetical balsam; szintetikus balzsam; CHHTeTHHeCKHâ 6aJlb3aM]. Ind. chim.: Amestec de ester benzilic al addului ben-zoic cu uleiuri, de ex. cu uleiul de ricin, cu colofoniu, cu alte răşini, cu esterul benzilic al acidului cinamic, etc. Are miros de benzaldehidă. In amestec cu fenol sau cu formol se întrebuinţează ca adeziv şi ca lac protector contra ruginii, 10. BalsaminS (balsamine; Springkraut; balsa- mine, garden balsam; nenyuljhozzâm; 6aJlb3a-MHHJ. Hori.: Impatiens balsamina L., familia bal-saminaceelor. Plantă anuală cultivată pentru florile ei dispuse în spic alungit, colorate dela alb la roşu liliachiu; florile se desfac din Iunie până în toamnă. Se foloseşte în borduri, ronduri, platbande şi în ghivece. Se înmulţeşte prin seminţe. Semănatul se face în răsadnife temperate sau chiar afară, pe brazde. Fructele sunt nişte capsule, cari se deschid în mod brusc, când seminfele sunt coapte, proiectând seminţele la distantă. . 11. BalfiS [etang; Teich; pond; mocsâr, tocsa; npy03epo, caflOH]: 1. Depresiune naturală de teren, plină cu apă, având uneori, eventual 281 numai pa marginea ei, o vegetaţie specifică (stuf, papură, trestie, etc.). — 2. Prin extensiune, întreaga regiune inundabilă a unui râu sau fluviu, cuprinzând luciul de apă şi uscatul inundabil. — 3. Apă stătătoare, pufin adâncă, în care se cultivă peşte (sens impropriu). i. Balta Dunării [region Inondable du Da-nube; Oberschwemmungsgebiet der Donau; inun. dable region of the Danube; Duna ârterulete; saJiHBaeMan 30Ha /ţyHaa]: Zona inundabilă a Dunării, formată dintr'un complex de ape şi terenuri şi care, din punctul de vedere geografic, este albia majoră a fluviului. E o regiune productivă, apele ei fiind exploalate prin pescuit, iar. terenurile inundabile — după înălfimea lor — pentru păşunat şi agricultură. s. Băltăreţ. V. sub Vânt, tipuri de 3. Băffata, strate de [couches de B.; B.-Schichten; B.-strata; B.-retegek; (JîopMaiţHH, HacJioeHHH BaJliţaTa], Geo/.: Marne argiloass şi gresii oolitice, de vârstă helvefiană, desvoltate în regiunea de coline a Subcarpafilor Moldovei. 4. Baltic, scut ~ [bouciier baltique; Bal-tischer Schild; baltic shield; baltikus pajzs; BajiTHâCKHâ mHT]. Geo/.; Regiune care corespunde câmpiilor întinse din jurul Mării Baltice, acoperită cu morene şi cu aluviuni recente — şi al căror fundament este alcătuit din roce foarte vechi, cutate puternic şi metamorfozate. 5. Balustrada [balustra- ____________ de; Balustrade, Gelănder; parapet, hand rail; pârkâny; 6ajnocTpa/ţa, nepnjia]. Cs.: Perete sau panou vertical, de înălfime mică (0,80• • • 1,20 m), executat din lemn, fier, piatră, zidărie sau din combinarea acestora, Fi9'31'Balustrads de lemi aşezat la marginea unor cu 9oluri decorative, construcfii (balcon, terasă, prispă, scară, pod, rambleu, etc.), ca şi pentru a împiedeca accesul într'un anumit ioc (de ex. într'un sanctuar, într'un loc periculos sau în vecinătatea unei maşini stabile), sau penfru a forma o trecere obligatorie (de ex. la ghişete, la intrarea în anumite stabilimente, la peroanele gărilor, etc.). Balustrada se poate executa dintr'un perete plin sau cu goluri (fig. 31), din stâlpi verticali legafi la partea superioară printr'o piesă continuă de lemn sau de metal, numită lisă sau mână curentă (între stâlpi punându-se bare orizontale pentru a micşora spafiu! liber), din stâlpi cu profil ornamental (ba-îuştri), (fig. 32), din kare încrucişate formând motive geome- Fig, 32. Balustradă de zidărie cu baluştri. trice, florale, etc. sau din plasă de sârmă aşezată între stâlpi metalici verticali (în special în jurul ascensoare lor). Balustru pentru desen. 8. Balustru [balustre; Baluster, Gelândersâule; baluster; pârkânyoszlop; dajlHCHHa, CTO&Ka 6a-jiK)CTpa/ţbi, napaneTHHH ctoji6hk]. Arh.: Stâlp scurt, profilat, construit din piatră sau din lemn, care formează elementul constitutiv al unei balustrade (fig. Fig. 33. Diferite forme de baluştri. 33). ?. Balustru [compas â balustre; Nullzîrkel; spring bow compasses; nuUkorzo; KpOH* iţHpKyJlb]. Tehn.:Compas alcătuit dintr'un braf tubuiar cu,manşon la partea superioară, de care este legal un al doilea braf, care arcueşte şi poartă un trăgător sau un creion. Brafu! tubuiar este străbătut de o tijă cu un capăt ascufit şi având la celălalt capăt un mic disc, asupra căruia se presează, pentru a înfige vârful în centrul micului cerc de trasat. Prin rotirea manşonului, cele două brafe se rotesc, tija singură rămânând fixă, iar trăgătorul sau ^4* creionul trasează cercul. Operafiunea conturării punctului cu acest mic cerc cu centrul în el se numeşte balustrare, şi se execută finând braful principal perpendicular pe hârtia de desen (fig. 34). 8. Balvan. Ind, far.: 1. Trunchiu de arbore curafit de ramuri, din care se taie scândurile. Sin. Gros. — 2. Bârnă care se aşază orizontal pe temelia sau pe ţăruşii casei şi serveşte la fixarea stâlpilor verticali. Sin. Talpa casei, Tălpoiu, Temeiu. — 3. Bârna dela teascurile ţărăneşti de uleiu. 9. Bamberger, formula naftalinei după ~ [formule de la naphtaline d'apres B.; B.-sche Naphtalin-Formel; B.'s naphtalin formula; B.-fele naftalinkeplet; $opMyjia Hac[?TaJiHHa no BaM-6epry]. Chim.: Formula centrică a naftalinei, având valenfele dirijate către centrele inelelor benzenice. _ Ea nu presupune duble le- HC^j^C^ [NCH gături, Ca în formula lui Er- I ^ ^ ^ ^ | lenmeyer, derivată din for- HC\ II ^CH mula lui Kekule pentru ben- C C zen. A fost abandonată în H ^ favoarea formulei lui Erlenmeyer, care corespunde mai bine considerafiunilor teoretice de ordin fizicochimic. 10. Bambu [bambou; Bambus; bâmboo; bam-busz; 6aM6yK]: Gen de arbore din familia gra-mineelor. Cuprinde plante arborescente, cu tulpine drepte, lemnoase, cari cresc până la înăl-fimi de 25 m. Creşte în regiunile tropicale. Befele de bambu sunt uşoare, dar elastice şi rezistente. Se foloseşte şi ca material de con-sfrucfie, în special în regiunile seismice. 11. Bame [gombo; Bamia, Gombo; gombof gumbo; mâlyva; 6aMbl]. Agr.: Hibiscus esculen- 282 tus; familia maivaceelor. Legumă anuală, foarte simţitoare la frig; tulpina erectă, erbacee; creşte de 50 •*•100, cm înălfime. Se înmulţeşte prin seminţe. Cere pământ îngrăşat în anii precedenţi, multă căldură şi irigaţie pe timp secetos. Se cultivă pentru fructul ei, o capsulă piramidală, carfe se recoltează crud, înainte de a deveni atos. Varietăţi valoroase: Sultanine şi Carabame. 1. Banach, spaţiu ~ [espace de B.; B.-scher Raum; B.'s space; B.-fele ter; npOMeHCyTOK, npoCTaHCTBO BaHaxa] : Spaţiu vectorial, normat şri complet. Spatiile euclidiene,- spa|iul Hilbert, etc. sunt spatii Banach. 2. Banană [banane; Banane; banana; banân-kapcsolo; 6aHaH, HlTenceJîb]. Elt: Piesă de forma unei fişe mici, cuprinzând un contact metalic central, izolat împrejur cu un manşon izo-lant. Banana se montează, de obiceiu, la capătul unei conducte electrice, pentru a stabili un contact prin introducerea ei într'o bucea. s. Bananier [bananier; Bananenbaum; banana tree; banânfa; 6aHaH0B0e AepeBO]. Bot.; Plantă din genul Musa, familia musaceelor. Sistematica ■acestor plante este încă neclară. De obiceiu varietăţile înalte, al căror fruct, banana, se consumă crud, se numesc Musa sapientum, iar varietăfile pitice, Musa Cavendishi. Fructele plantelor din specia Musa paradisiaca (considerată uneori drept o subspecie de Musa sapientum) se consumă numai după un tratament termic. Specia Musa textilis (originară din Fili-pine) nu produce fructe comestibile, însă fibrei3 frunzelor dau o fibră textilă mult apreciată, manila. Toate speciile de bananier cresc în regiunile tropicale ale Asiei, Oceaniei şi Africei şi sunt cultivate şi în America, precum şi în zonele subtropicale ale celor patru continente. 4. Banatife [banatites; Banatiten; banatites; bânâti refegek; 6BMB.TB.Thi]. Pefr.: Roce, în ansamblu! lor granodioritice, cari constitue termeni de diferenţiere proprii unor ţinuturi petrografice (Banat şi Munţii - Apuseni). 5. Banc [banc; Bank; bank; uledekreteg; 3aJieJKb, CJIOH, nJiaCT]. Geo/.: Strat gros de rocă sedimentară agregată sau desagregata. 8. Banc [banc de nage; Ducht; thwart; csonakpad; 6aHKa Ha rpednoH HiJiionKe]. Nav..* Bancheta care, la micile îmbarcajiuni, se întinde dintr'un bord într'altul şi pe care stau oamenii. 7. Banc [banc; Bank; reef; zâtony, tengerszirt; Mejlb, OTMeJlb, 6aHKa]. Nav.: Fund înalt, ne^ stâncos, în mare sau într'un fluviu. Un banc stâncos în mare se numeşte şi recif.. 8. Banc de nisip [banc de sabie; Sandbank; sand bank; homokpad; nec^aHHaH Mejlb]: îngrămădiri de nisip, de pietriş, nomol, depuse de apele curgătoare în locurile în cari apele au vitese mici. Bancurile pot fi staţionare sau călăfoare (uniform, variabil sau intermitent). 9. Banc [banc; Bett; bed; alzat; GTaHOK, CTaHHHa], Mş.: Postamentul sau suportul, de obiceiu de fontă, al unei maşini-unelte. Bancul poate fi numit după natura maşinii pe care o deserveşte, de ex. de strung; după natura operaţiunii pe care o îndeplineşte sistemul pe care îl susţine, de ex. banc de trefilat sârmă, etc. io. ^ de atelier [banc d'atelier; Werk-bank; workshop bench; munkapad; BepCTâK, CTaHOK]. A4ş.r Masă de lucru, robustă, cu sertare penfru păstrarea uneltelor mărunte, construită de obiceiu din lemn de esenfă tare, învelită uneori cu tablă. Pe ea se fixează diferite unelte. In ateliere poartă numiri după specialitatea lucrătorilor cari îl întrebuinţează sau după operafiuniîe pentru cari serveşte; banc de lăcătuş, de ajustor, de bobinor, de tâmplar, etc. De obiceiu este fix; uneori poate fi şi transportabil, montat pe un cărucior cu rulouri. tt. ~ de îndreptat laminate [banc de re-dressemenf des lamines; Richtbank fur Walzgut; straightening bench for roiled iron; kikeszito pad; CTaHOK flJIfl BbinpaBJieHHfl JIHCTOBOrO }KeJie3a]: Banc compus dintr'o riglă fixă şi alta mobilă. Piesa se încălzeşte unde e deformată şi se îndreaptă prin presare între cele două rigle. 12. ~ de lăcătuş [banc de serrurier; Schlosser-bank; locksmith bench; satupad; CJiecapHblă CTaHOK]: Banc de lemn sau de metal pe care sunt montate dispozitivele cu carj lucrează lăcătuşul. îs. ~ de tâmplar [etabli de menuisier; . Hobelbank ; joiner's bench ; gyalupad ; CTOJIflpHblH CTaHOK]: Banc special pentru tâmplărie (fig. 35). 14. Banc de convecfie [fascicule de convec-tion; Konvektionsleitungen, convection bench; konvekcios csovezetek; KOHBeKiţHOHHblH CTa-H0K].Mş.: Totalitatea ţevilor dintr'un cuptor tu-bular aşezate în spaţiul de convecfie. Sin. Fascicul de convecfie. 15. Banc de probă [banc d'epreuve, banc d’essai; Prufstand; test stand; probaâllvâny; npo6Han, nposeponnaH CTaHHHa]. Mş.: Instalaţie fixă penfru încercarea maşinilor'sau a organelor de maşini în conditiuni cât mai apropiate de regimul lor în serviciu, finând seamă de solicitările maxime, Astfel sunt: banc de probă pentru osii montate de cale ferată; banc de probă pentru încercat comportarea cusinefilor; pentru echipamentele de frână; pentru aparatele de uns; pentru armaturi; etc. 16. ~ de probă pentru automobile [banc d'essai pour automobiles; Prufstand fur Kraft- Fig. 35. Banc de tâmplar. 283 wagen; test stand for automobiles; automobil probaâllvâny; CT3H/ţ fljra HCnbITaHHH aBTO-MOdHJiefi]. Aufo.i Banc care serveşte pentru încercarea automobilelor. Părţile Jui principale sunt: rulourile cu arborii sprijinifi pe reazeme, rulourile de ghidare, aparatele de frână, platforma *de aşezare a automobilului pe rulouri, aparatul dinamometric şi aparatele şi instrumentele de "înregistrare a caracteristicelor de funcţionare ale automobilului. Fiecărei osii motoare îi corespunde un grup de două rulouri şi un grup de două rulouri de ghidare; Osia liberă a automobilului se fixează pe platforma de aşezare. Aparatul de frână poate fi o frână mecanică cu fricfiune (Prony), hidraulica (Froude), electrică, sau un dinam pendular, ultimul sistem de frânare fiind cel mai răspândit. Automobilul pentru încercare se aduce pe bancul de probă, cu ajutorul platformei, se aşază cu roţile motoare pe* rulouri (fig. 36) şi întregul sistem se leagă la aparatul dinamometric. Mişcarea de rotafie a roţilor va imprima o mişcare de sens contrarruiourilor. Fig. 36. Banc de probă pentru auto- Variind efectul mobile, a)rulou de ghidare; b)rulou; de frânare asupra c) dinamometru; d) dinam pendular; ruiourilor, Se pro- e) platforma de aşezare; f)tachometru duce variafia rezistenţelor la înaintare, şi deci şi a forfei de "tracfiune desvoltate, care e înregistrată de aparatul dinamometric. Rezistenfă aerului la avansarea automobilului este realizată prin punerea m funcfiune a unui ventilator. Indicaţiile diferitelor aparate şi instrumente montate pe automobil (manometru, vitesometru, indicatoare de consum, etc.) se înregistrează la diferitele regimuri de func}ionare, iar pe baza datelor se ridică toate curbele caracteristice ale automobilului. 1. Banc de probă pentru automotoare [banc d'essai pour automotrices; Triebwagenprufstand; iest stand for rail motor cars; motoroskocsi proba-âllvânya; CT3H# flJia HCIIblTaHHH aBTOMOTOpOB]: C.f.: Banc care serveşte la încercarea automotoarelor. E construit şi funcţionează după aceleaşi principii ca şi bancul de încercat locomotivele. Motorul automotorului se încearcă şi separat, pe bancul de probă penfru motoare. 2. ~ de probă pentru electromotoare ţbanc d'essai pour electromoteurs; Elektromotorert-priifstand; test stand for electromotors, test stand for electric motors; elektromotor probaâllvâny; CT3Hfl TţJia HCIIblTaHHH 3JieKTpOMOTOpOB]. V. Platformă de încercare pentru electromotoare. s. ~ de probă penfru locomotive [banc d'essai pour locomotives; Lokomotivprufstand; test stand for locomotives; mozdony pr£ba-âllvânya; npOBepOHHaH CTBHHHâ £JIH JIOKOMO-THBOB]. C. f.: Banc care serveşte penfru încercarea locomotivelor (fig. 37). Părfile lui principale sunt: rulourile cu arborii sprijinifi pe reazeme, aparatele de frână cu conductele şi instalafiile aferente, platforma de aşezare a locomotivei pe rulouri, aparatul dinamometric şi aparatele de înregistrare a caracteristicelor de funcfionare ale locomotivei. Numărul ruiourilor este egal cu numărul osiilor locomotivei de încercat. Printr'un angrenaj cu cremalieră, rulourile pol fi deplasate în sensul axei longitudinale a locomotivei, permifând astfel încercarea pe bancul de probă a diferitelor tipuri de locomotive. Aparatele de frână sunt formate, aproape totdeauna, din frâne hidraulice de tip Froude, din pompa pentru circulafia apei, din rezervpârele de apă şi din conductele de legătură dintre frâne. Frânele se cuplează pe arborii ruiourilor, câte una la fiecare capăt, alternativ pe o parte şi pe alta. Locomotiva se aduce pe bancul de pipbă cu ajutorul unei platforme speciale şi se aşază cu rofile ei pe rulouri. Un aparaf special verifică aşezarea axelor rofilor de locomotivă în acelaşi plan vertical cu axele ruiourilor. Cârligul de tracfiune se leagă de aparatul dinamometric, fixat pe bancul de probă. Sub acfiunea forfei de tracfiune, rofile locomotivei, în loc să înainteze pe cale, se învârtesc pe loc, antrenând rulourile înfr'o mişcare de rotafie de. sens invers mişcării rofilor. Prin varierea efec- Fig. 37. Banc de probă penfru locomotive, a) batiul frânelor; b) batiuI ruiourilor; c) cremalieră; d) reazemele ruiourilor; e) rulouri; f) platforma de aşezare; g) arborele de comandă penfru deplasarea ruiourilor; h) arborele de comandă al deplasării platformei; /) cuplajul frâne» de arborele ruiourilor; k) frâne. tului de frânare asupra ruiourilor se produce variaţia rezistentelor la înaintare ale locomotivei şi, implicit, variafia forfei de tracfiune, ceea ce se înregistrează de aparatul dinamometric. Indicaţiile aparatelor şi instrumentelor speciale, fixate pe locomotivă (pirometre, manometre, vitesometre, etc.), sunt transmise electric la aparatele speciale de înregistrare din cabina dinamometrului. Pe baza datelor înregistrate se ridică curbele caracteristice pentru fiecare tip de locomotivă 284 cate se încearcă. Particularităţile în mişcarea diferitelor piese, ca mişcarea pieselor de dîstribufie, mişcarea supapelor, etc., se urmăresc printr'un aparat cinematografic încetinitor (strobograf). 1. Banc de probă penfru motoare [banc d'essai pour moteurs; Moforenprufstand; test stand for engines; motor probaâllvânya; CT3H# #JIH HCnblTaHHâ flBHraTejieii]. Mş,.* Banc de încercare a motoarelor cu ardere internă, penfru ridicarea şi verificarea caracterisficelor lor de funcţionare. Constă dirj aparatele cari servesc pentru determinerea caracterisficelor principale de funcţionare ale motorului: turafia motorului se măsoară printr'un tachometru-etalon, (v.); puterea indicată a motorului se înregistrează cu un indicator; cuplui motor se măsoară prin diferite metode, dintre cari, cele mai obişnuite sunt metodele prin cântărire. Se cuplează de arborele motor un aparat de frânare, (care poate fi o frână cu fricţiune sau cu acţiune hidraulică, un generator electric, o efice de frânare, etc., şi se determină valoarea cuplului motor prin cântărirea efectului de frânare. V. încercarea motoarelor. 2. de probă pentru motor de avion [banc d'essai pour moteurs d'avion; Flugmotorenpruf-stand; test stand for airplane engines; repulogep-motor probaâllvânya; npo6m>lft CTaHOK flJIH flBHraTejiH caMOJieTa]. Av.: Instalafie de banc de probă la sol, prin care se determină performantele şi caracteristicele de funcţionare ale unui motor de avion, la sol şi în altitudine, în conditiuni cât mai apropiate de cele de serviciu. Frânarea motorului se realizează mecanic, hidraulic, electric sau aerodinamic (când mulinetuj serveşte şi ca ventilator pentru răcirea motorului). 3. rss de probă, de altitudine [banc d'essai d'altitude; Hohenpriifstand; height test stand; magassâgii probavizsgâlo szerkezet; npo6HbIH CTaHOK BblCOTbl]. Ay.: Banc de probă în care, prin mijloace artificiale, motorul este adus să funcfioneze în condifiuni de presiune şi temperatură ale aerului corespunzătoare diferitelor altitudini ale atmosferei standard. Aceste condifiuni pot să se limiteze numai la presiunea aerului admis în motor, în care caz acesta absoarbe aerul dintr'un rezervor de depresiune; pentru a stabili, în această situaţie, condifiunile reale de funcfionare în altitudine, rezultatele de banc trebue afectate de diferifi coeficienţi de corecţie, stabiliţi pe cale teoretică sau empirică. Aceşti coeficienţi de corecţie se verifică în sbor pe un* avion laborator sau la un banc de altitudine, în care întreg motorul este pus să funcţioneze într'o atmosferă adusă în condiţiunile de presiune şi temperatură ale atmosferei standard. 4. Banc de strung [banc de tour; Drehbank-bett; lathe bed; esztergapad'; CTaHHHa TOKap- Horo CTaHKa]. Mş.: Masă de lucru a strungului, din fontă turnată, cu fafa superioară bine planată şi rectificată, servind ia alunecarea longitudinală a păpuşii mobile şi a căruciorului port-unealtă. Este înzestrat cu picioare, prin cari se fixează pe fundafie, constituind, în ansamblu, batiul strungului. Pentru prelucrarea pieselor foarte lungi, este înzestrat şi cu picioare suplementare. Sin-Pat de strung. Poate fi: 5. ~ drept [banc droit; gerade Wange; straight bed; egyenes esztergapad; npHMâH 6aJIKa CTaHHHbl]: Banc la care fafa superioară planată este continuă; e. ^ întrerupt [banc rompu; gekropftes Bett; bed with gap; magszakitott esztergapad; CTaHHHa C BbieMKOH]: Banc la care fafa superioară are o întrerupere profundă pentru prelucrarea de piese cu diametri mari; 7. ~ semiîntrerupf [banc entaille; gekropfte Wange; bed with gap; melyedeses esztergapad; 6aJIKa CTaHHHbl C BbieMKOH]: Banc la care fafa superioară are o întrerupere pufin adâncă, pentru a permite prelucrarea pieselor de diametr» mai mari. Un pod amovibil îl poate transforma în banc drept. 8. Banc de tras [banc a etirer; Ziehbank; dra~ wing bench; huzopad; BOJIOHHJlbHblH CTaHOK]: Ansamblul dispozitivelor necesare tragerii (eti-rării) metalelor, în bare şi fevi, prin filieră, la rece. După mijlocul de executare a tragerii, deosebim: 9. ~ de tras cu cremalieră [banc â etirer a cremailliere; Zahnstangen-Ziehbank; rack dra-wing bench; fagasrudas huzopad; BOJIOHHJIbHblS: CTaHOK c 3y6naT0â peHKOH]: Banc compus dintr'o cremalieră antrenată de un pinion, legată de nişte cleşte cari frag materialul printr'o filieră. 10. ~ de tras hidraulic [banc â etirer hydrau-lique; hydraulische Ziehbank; hydraulic drawing bench; hidraulikus huzopad; rHApaBJlHHeCKHît BOJiOHHJibHblH CTaHOK]: Banc compus dintr'un piston acfionat hidraulic, legat de nişte cleşte cari trag materialul printr'o filieră. n. ~ de tras cu lanf [banc â etirer â chaîne; Ziehbank mit Kette; chain drawing bench; lâncos huzopad; BOJIO^HJIbHblH CTaHOK C IţeilbK)]: Exemplu: Banc de tras tuburi (fig. 38), care se Fig. 38. Banc de iras tuburi, cu lanf. a) bară de tras; b) filieră; c) cleşte; d) contragreutate; e) cărucior; i) cârlig; g) bancul din spate; h) lanf; /) bancul din fafă, compune din bancul din spate, bancul din fată» filieră, mandrină şi cleştele de prindere, antrenate de un lanf fără fine, care primeşte mişcarea 285 dela un angrenaj cu rofi. Bancul din spate susţine bara plină; bancul din fa}ă susţine tubul tras, având la capătul din spre bancul din spate filiera de o}el călit, cu profilul exterior ca al tubului. Cleştele sUnt legate de un cărucior. Ele prind capătul tubului şi se deplasează prin acfiunea lanfuluif mandrina rămânând în axa tubului. Când ajunge la capătul opus filierei, un dispozitiv desprinde căruciorul de lanf. V. sub Etirare. î. Banc de frefilare [banc de trefilerie; Draht-ziehbank; wire draw bench; drothuzopad; npo-BO JIOHHO-BO JIOHH JlbHblâ CTâHOK]. Mş.: Ansamblul dispozitivelor necesare tragerii metalelor în fire, prin filieră, la rece. Cuprinde: o masă robustă, o tobă de înfă- a şurare, acfionată /—^ A printr'un angre- _________a naj, o tobă de ~ desfăşurare care ^r-_ se roteşte liber şi o filieră situată /r8^6 Fig. 39. Banc de frefilare. a) toba tobe (fig. 39)^De desfăşurare; b) filieră; c) toba toba de înfăşu- cJe înfăşurare; d) roată de curea, rare sunt prinse cleştele cari efectuează tragerea. V. sub Trefilare. 2. Banc optic. V. Bancă optică. 3. Bancă [banc; Bank; bench; pad, loca; CKâMbH]: Piesă de mobilier, lungă, de lemn sau de metal, cu spătar, pe care pot şedea deodată mai multe persoane. Ex.: bancă de grădină, bancă de şcoală, de vagon de cale ferată, etc. 4. Bancă [banque; Bank; bank; bank; 6aHK]: înstitufie comercială care se ocupă cu reglementarea plăţilor dintre diverse institufii sau persoane şi cu diferite operaţiuni de credit. 5. Bancă [banque; Bank; bank; bankepiilet; 6aHK]. Arh.: Clădirea în care este adăpostită o înstitufie bancară. e. Bancă optică [banc d'optique; optische Bank; optica! bench; optikai pad; onTHHeCKHH CTaHOK]. Fiz.: Stativ de formă alungită, în lungul căruia se pot deplasa sau pe care pot fi fixate diferitele suporturi ale pieselor unui dispozitiv optic (lentile, obiective, fante, etc.). Este format, de obiceiu, fie dintr'o lamă de lemn sau de metal, fie din două lame de acest fel paralele intre ele, totul fiind montat pe nişte picioare cu ajtftorul cărora i se poate asigura orizontalitatea. Sin. (rar) Banc optic. 7. Banchetă [banquette, berme; Bankett, Berme; bench, terrace; pad, padka; depMa, yCTyn, Teppaca]. Drum., Hidr.: 1. In sens larg: Orice Porfiune orizontală din profilul transversal al unei lucrări de terasament (de ex.: platforma şoselei, care este bancheta principală, acostamentele, Porfiunea laterală a platformei unei linii de cale ferată ce nu este ocupată de patul căii; aceasta din urmă are rolul de a permite scurgerea apelor infiltrate în balast, circulafia lucrătorilor şi, eventual, depozitarea vâgonetului, a uneltelor şi a diferitelor materiale). — 2. Suprafafă orizontală de forma unei trepte, lată de 0,50 m, plasată între piciorul taluzului unei săpături (debleu de şosea sau cale ferată, canal, etc.) şi marginea şanfului de colectare a apelor, pentru a refine pământul sau alt material adus de ape sau rezultat din surparea taluzului, material care ar astupa secţiunea de scurgere a şanfului (fig. 40). La canalele Fig. 40. Profil transversal mixt de cale ferală. a) platforma {bancheta principală); b) taluze; c) traversă; d) grosimea patului sub traversă; e) banchete. deschise, această banchetă mai are rolul de a mări secfiunea de scurgere la eventuale debite maxime neprevăzute. — 3. Construcfie accesorie unui dig, asemănătoare celei dela terasamente, pentru a închide curba de infiltrafie a a-pelor în interiorul digului, astfel ca apa 41 ■ Bancheta unu:i dig. de infiltrafie să *) banchetă;. 2) curba de infiltrafie nu mai poată a apelor; 3) nivelul apelor mari. cauza deteriorarea digului (fig. 41). 8. Banchetă [banquette; Polsterbank, Sitz; bench; pârnâzott pad; CKaMbH]: Bancă, cu sau fără spătar, în general tapisată. a. Bancheta cusinefilor [banquette d'appui; Eisenbetonbank; bench of a bridge abutment; hidsaruk vasbetonalzata; CTaHHHa HHTbl CBOfla]. Pod.: Partea superioară a unei pile sau a unei culee de beton, alcătuind o placă armată puternic, mai ales în dreptul aparatelor de reazem, când reac-fiunile transmise de grinzi dau presiuni prea mari asupra infrastructurii podului, fiind pericol de strivire a betonului simplu. io. Banchetă de tragere [banquette d'infanterie, berme; Bankett, Berme; firing step; gyalogsâgi lofedezek; CTyneHbKa, npncTy-iîOK flJIH CTpeJIb6bl]. Tehn. mii.: Bandă îngustă de teren sau de zidărie, pe care stau trăgătorii, la adăpostul parapetelor lucrărilor de fortificafii (fig. 42). Fig. 42. Secfiunea transversală a unei tranşee, a) bancheta de iragere; b) bermă. 286 1. Banchină [cale d'appui du montant; Fuss-pfahl; stay sili; talpgerenda; îlOflyiHKa]. Cs.: Grindă de lemn — în general ecarisată — aşezată orizontal pe teren pentru a repartiza pe o suprafafă mai mare forfeîe interioare transmise de stâlpii unei schele sau ai unei sprijiniri (fig. 43).-----2. Bordura fundafiei dela nivelul traverselor căii, întrebuin-fată ca reper de cotă pentru ni-velmentul în tuneluri. 2. Bandă [bande; Band; band; F,g\ ^3‘ szalag, nyalâb, sâv; JieHTa, no- Banchină (a). JlOCa]: Grup de frecvenfe vecine sau apropiate din spectrul unei radiafii electromagnetice sau sonore. a. ~ caracteristica [bande caracteristique; Formantenbereichj characteristic(al) band; jelleg-zetes hangszalag, jellegzetes hangsâv; OTJIH-^HTejibHaH, xapaKTepncTHHecKaH nojioca]: Una din bandele în cari se găsesc frecvenfele caracteristice a căror coexistenfă e necesară spre a da impresia de sunet vocal. 4. ~ continuă [bande continue; kontinuier-liches Band; continuous band; folytonos nyalâb; HenpepbiBHan nojioca]. V. sub Bandă spectrală, s. ~ de absorpfie [bande d'absorption; Ab-sorptionsband; absorption band; abszorpcios nyalâb; nojioca cneKTpa norjioiiţeHHH, a(5cop6-iţHOHHan nojioca]. V. sub Bandă spectrală. 8. ~ de emisiune [bande d'emission; Emis-sionsband; emission band; kisugârzâsi nyalâb; nojioca 3MHCCHH, H3JiyneHHH]. V. sub Bandă spectrală, 7. de frecvenfe [bande des frgquences; Testfilm; frequency band; frekvenciâs hangszalag; nojioca HaCTOT]. Cinem.: Peliculă cinematografică pe a cărei pistă sonoră sunt înregistrate toate frecvenfele audibile folosite (10* • *10 000 Hz) cu scopul de a se verifica funcfionarea corectă a mui amplificator de reproducere. 8. ~ de 'imagini [bande des images; Bild-streifen; prcture track; kepszalag; JieHTa, (|)HJIbM H3o6paHceHHH]. Cinem.: Filmul cinematografic impresionat numai cu imagini (înainte de înregistrarea pistei sonore). o, /x/ de rotafie [bande de rotation; Rota-tionsband; rotation band; rotâcios nyalâb; Bpa-HţaTeJlbHaH nojioca]. V, sub Bandă spectrală. 10. /-w de vibraţie [bande de vibration; Schwin-gungsband; vibration band; vibrâcios nyalâb; BHâpaiţHOHHan nojioca]. V. sub Bandă spectrală, 11. ~ electronica [bande electronique; elek-tronisches Band; electronic band; elektronikus nyalâb; 9JieKTpOHHaa nojioca], V. sub Bandă spectrală. 12. ~ laterala de frecvenfă [bande laterale de frequence; Seitenfrequenzband; frequency side band; oldalfrekvenciasâv; dOKOBan no- Jioca]: Oscilafia de o anumită frecvenfă purtătoare, cu amplitudinea modulată pe o frecvenfă mai joasă, de modulafie, e egală cu suma a trei osci laţii nemodulate: una pe frecvenfă purtătoare şi câte una pe o frecvenfă egală cu suma, respectiv cu diferenfă dintre frecvenfă purtătoare şi cea de modulafie. Când frecvenfă de modulafie variază într'o anumită bandă, variază şi ultimele două oscilaţii nemodulate, în două bande de frecvenfă de aceeaşi lăfime, situate una deasupra şi cealaltă dedesubtul frecventei de modulafie, numite bande laterale. îs. ~ sonoră [bande sonore; Tonband; sound track; hangszalag; 3ByKOBaH IlOJIOCa (JieHTa)]. Cinem.: Film pe care esfe impresionată numai pista sonoră. ii. ~ spectrală [bande spectrale; Spek-tralband; spectrum band; spektrâlis nyalâb; cneKTpaJlbHan nojioca], Fiz.: Grup de frec- vente apropiate din spectrul unei molecule, co*-respunzând unei aceleiaşi transifii ale ei între două stări energetice. O bandă poate fi obţinută în absorpfie (bandă de absorpfie), sau în emisiune (bandă, de emisiune). După structura pe care o are, o bandă poate fi continuă (bandă continuă), sau poate fi compusă din linii spectrale foarte apropiate. Bandele cu structură de linii sunt datorite substarrfelor în stare gazoasă. Ele provin din transîţia moleculei între doua stări energetice, cari pot fi datorite fie energiei electronilor unuia dintre atomii moleculei (bandă electronică), fie vibrafiei atomilor unul faţă de altul (bandă de vibrafie), fie rotafieî moleculei (bandă de rotafie). In spectrul unei molecule, bandele se grupează în sisteme cari confin bande corespunzătoare transifiilor între aceleaşi nivele energetice electronice. Liniile unei bande, în special ale unei bande electronice, se grupează în ramuri cari, dacă sunt reprezentate grafic, cu frecvenfele liniilor în ordonate şi cu numerele de ordine succesive ale lor in abscise, au aspectul unor parabole. Adesea se observă vârful uneia din aceste parabole sub forma unei regiuni în care liniile bandei sunt mai dese, regiune numită capul bandei, banda apărând bine limitată într'o parte şi difuză în cealaltă parte. 15. Bandă de capăt [franche-fţje; Kapitalband; head band; konyvsarokszalag; TOJlOBHaH, Ka-ilHTejibHaH JieHTa]. Arfe gr.: Bandă cu o ţesătură specială, rară, cu o margine rotundă îngroşată, care se pune la extremiităfile cotorului cărfii sau registrului, pentru a închide legătura la capete, penfru a întări extremităfile cele mai solicitate şi a orna cartea. Sin. Capitalband. ie. Bandă de circulafie [bande de circuiation; Fahrbahn; circulating’track; utfelulet; iţHpKyJIH-iţHOHHafl nojioca]. Drum.: Făşie din partea carosabilă a * platformei unei şosele, rezervată circulafiei în acelaşi sens pentru un singur şir de vehicule. Şoselele obişnuite au, tn general, două benzi de circulafie alăturate (câte una pentru fiecare sens). Autostradele * au câte două benzi de circulafie.pentru fiecare sens, circulafia normala făcându-se pe banda din dreapta, iar depăşirile pe cea din stânga. Lăfimea benzilor de circulafie se stabileşte, la întocmirea proiectului, în funcfiune de importanfa şoselei, de vitesa cu care se va circula, de natura şi intensitatea traficului, finând seamă şi de desvoltarea lor viitoare. Pentru locurile de parcare şi pentru şoselele de mică importanţă este necesară o lăfime de 2,50 m. Pentru şosele obişnuite, cu trafic mixt şi cu dublu curent de circulafie, lăfimea minima este de 3,00 m. La vitesa de 100 km/oră este necesară o lăfime de 3,25*”3,50 m, iar pentru vitese de 160*••180 km/oră (căzut autostradelor) se socotesc câte 3,75 m pentru fiecare bandă de circulafie (v. fig. sub Autostradă). i. Bandă de.frâna [bande de frein; Brems-band; brake band; fekszalag; T0pM03Hâfl JieHTa]: Mş.: Lamă metalică aplicată cu presiune pe un sector al periferiei unei roifi sau tobe, astfel încât să frâneze prin frecare. Presarea se realizează prin acfionarea celor două capete ale benzii, cu ajutorul unei pârghii (fig. 44). După modul de prindere a benzii de pârghie, se deosebesc mai multe feluri de frâne cu bandă (v. sub Frână). Banda e de ofel lat. Se poate aplica direct pe roată sau prin intermediul unei căptuşeli, spre a mări coeficientul de frecare. Căptuşeala poate fi de Jemn, de piele sau de amianfă. Prinderea căptuşelii de lemn se face prin şuruburi cu piulifă (fig. 45), iar a celei de piele, prin nituri (fig. 46). Fig, 44. Frână dife- Fig, 45. Bandă de de frână prinsă renfială cu bandă. frână prinsă de cap- de căptuşeală cu tuşeală cu şuruburi. nituri. 2. Bandă de rulment [bande de roulement; Laufflâche; ripper surface of a band; fufofelulet; noBepxHQCTb KaTaHHH]. Ind. cc.: Partea de cauciuc din anvelopă, care aderă Ia pământ* evită alunecarea şi protejează carcasa de uzură, r Bandă de transport [bande transporteuse; Forderband, Transportband; endless band; szâl-litpszalag, futoszalag; 6eCKOHeHHaH TpăHCnopT-Hân JieHTa, KOHBe&ep]. Tehn.: Bandă continuă (fără fine), de cauciuc, de piele, fesătură de cânepă sau bumbac (uneori armată cu fire metalice) sau din plăci metalice articulate între ele, aşezată pe rulouri şi acfionată mecanic, servind Ja transportul, pe plan orizontal sau pe plan pufin înclinat, al materialelor (pământ, minereuri, agregate, ciment, etc.) sau al pieselor fabricate sau în curs de fabricafie (fig. 47 şi 48). Cele metalice 287 se întrebuinfează în special pentru transportul materialelor calde. Sin. Bandă fără fine. V. şi Transportor. Fig. 47. Bandă de transport, a) bandă fără fine; b) rulouri. Fig. 48. Transportor cu bandă fără fine, folosit la lucrări de săpături. După funcfiune şi modul de construcfie, sş disting următoarele tipuri: 4. ~ de alegere [table de triage; Leseband; picking band, sortingband; vegnelkiili oszfâlyozo-szalag; copTHpoBOHHan decKOHeHHaH JieHTa], Mine: Bandă fără fine, de cauciuc, de cânepă, plăci de ofel, etc., pe care se aduc produsele miniere pentru ca lucrătorii să aleagă substanfele utile de cele sterile. Banda este mişcata încet (cca 0,2 m/s), pentru ca lucrătorii cari stau de-a-lungul ei să recunoască şi să poată alege anumite minerale. *>• >•*■> cu raclete [bande â raclettes; Kratz-band; push conveyor, scraping belt; kaparos szâllitoszalag ; CKpeâKOBblă TpaHCnopTgp]. Miine; Bandă de transport, întrebuinfată în general pentru cărbuni (fig. 49). f fi i*i er: z c b b Fig. 49. Transportor cu bandă cu raclete. a) jgheab de alimentare; b) jghiab de transport; c) raclete; d) îanf articulat; e) deschizătură pentru căderea materialului cfin jghiabuf de transport; f) rulourile purtătoare ale lanţului cu raclete; g) roată antrenantă; h) roată.antrenată reglabilă. fără fine [bande sans fin; endloses Band; endless band; vegnelkiili szalag; deCKO-HeHHâH jieHTa, TpaHcnopT§p]r V. Bandă de transport. 7. Banda, a Nav. V. Canarisi, a 8. Bandaj [bandage; Radreifen, Radkranzreifen; tyre; abroncs; IHHHa, 0()0fl KOJieca, nOKpblinKa]. Transp.: Piesă circulară, montată pe obada (janta) unei rofi de vehicul, prin intermediul căreia 288 roata calcă pe cale. Preia uzura de rostogolire, de alunecare şi de frânare. La vehiculele rutiere, îăfimea bandajului trebue aleasă astfel, încâl apăsarea transmisă căii să nu depăşească limitele admise pe cm linear de bândaj: 90 kg la cele metalice, 125 kg la cele de cauciuc masiv şi 150 kg pentru cele pneumatice. După materialul din care este construit, bandajul poate fi: î. Bandaj de cauciuc masiv [bandage en caoufchouc plein; Vollgummireifen, Vollreifen; solid tyre; teligummiabroncs; ClulOlIlHâHHJIHMâC-CHBHaH Kay^yKOBan IHHHa]: Bandaj întrebuinţai la autocamioane grele. 2. ~ metalic [bandage metallique; Metall-reifen; metal tyre; femabroncs; MeTaJIJIH^eCKaH IHHHa]: Bandaj de metal (oţel), care se în- trebuinţează la căruţe şi la vehicule de cale ferată. s. ~ pneumatic [bandage pneumatique; Luft-reifen; pneumatic tyre; legpârnâs abroncs; nHeB-MaTH^eCKan, B03#yiHHaH IHHHa], când banda, jul este de cauciuc, îmbrăcând o cameră de aer. Se întrebuinţează la biciclete, automobile, avioane, etc. V. sub Pneu. După destinaţie, bandajul poate fi: 4. ~ de automobil [bandage de voiture automobile; Reifen; motor car tyre; automo-bilkerek abroncs; aBT0M06HJlb-naa IHHHa]. Auto.: Bandaj de cauciuc masiv sau cu o cameră de aer (pneumatic). Preia uzura şi şocurile (fig. 50). V. sub Pneu. 5. ~ de avion [bandage de roue d'atterrişsage; Flugzeuglaufradreifen; airplane landing wheel tyre; repulogep-kerek abroncs; IHHHa noca-^OHHoro KOJieca (caMOJieTa)]. Av.: Bandaj de cauciuc cu cameră de aer, montat pe roţile de aterisare a le avionu lu i . Preia uzura şi şocurile. V. sub Pneu. y s. ~ de căruţă [cercle de i. roue, bandage de roue de char- 1 riot; Wagenradreifen; wagon wheel tyre; kocsikerek abroncs; HiHHa TejieîKHbix Kojiec]: Cerc de fier lat (obişnuit 10 mm grosime) care se montează la cald pe roată. Preia uzura şi consolidează, prin strângere, obada. Se asigură contra rotirii sau a Fig. 51. Roată de ve-căderii prin două sau mai multe hicuf de cale ferată şuruburi cu cap înnecat şi piuliţă. (secfiune). Sin. Şină de căruţă, Raf. 0 discul rofii; 2) 7. ~ de vehicule de cale bandaj; 3) cercul de ferată [bandage de roues de fixare al bandajului; vehicules de chemin de fer; Ei- 4) butucul rofii. senbahnfahrzeuge - Radreifen; railway vehicle wheel tyre; vasutikocsi abroncs; IHHHa KOJieC m. Fig. 50. Roată de automobil cu bandaj pneumatic. A- nepeBoaoHHbix epe/ţCTB]. C. f.: Bandaj de oţel special, aplicat pe obada roţilor vehiculelor de cale ferată (fig. 51). Deosebim: . 9. ~ de locomotivă [bandage pour roues de locomotive; Lokomotivradreifen; locomotive wheel tyre; mozdonykerek abroncs; IHHHa nap0B03-Hbix KOJiec]: Bandajul cu un profil special. Spre interiorul şinei, profilul are o margine proeminentă, numită buza bandajului, care dă siguranţa contra deraierii, se continuă cu o porţiune conică (V20), iar spre exterior profilul se termină cu o porţiune de altă conicitate (Vio). Rolul profilului conic esfe de a menţine roata, în timpul mersului, într'un plan numit planul cercului de rulare (fig. 52). Bandajul se aplică pe obada, prin încălzire la 250",300o, diametrul inierior al bandajului fiind cu 1 ■ -‘2°/o mai mic decât diametrul exterior al obadei. Un inel de fixare, aplicat din interiorul roţii, prinde bandajxil de roată, împiedecând o eventuală rotire a lui (în caz de rupe.re). Rotirea bandajului faţă de obada roţii se constată prin crestătura practicată atât pe corpul bandajului, cât şi pe Pe măsura uzurii, bandajul Fig. 52. Bandaj, de roată- de locomotivă. obadei. se restrunjeşte. Pre- scripţii speciale fixează limitele de uzură, sub cari bandajul se înlocueşte. Roţile locomotivelor de caJe îngustă au bandaje cu profile deosebite, cari permit o înscriere uşoară în curbe cu raze mici. 9. ~ de vagon [bandage pour roues de wa-gons de chemin de fer; Eisenbahnwagen-Radrei-fen; railway car tyre; vasutikocsikerek abroncs; IHHHa 7K. R. BarOHOB]: Bandaj de construcţie şi calitate asemănătoare celor de locomotivă. Uneori bandajele sunt fixate pe obadă prin sudură, prin nituri sau şuruburi, iar profilul bandajului este refăcut prin încărcare cu sudură, cu rezultate bune pentru buză şi mai puţin bune pentru profilul drept. La unele automotoare, bandajele metalice au fost înlocuite cu bandaje de cauciuc, mărin-du-se aderenţa şi reducând trepidaţiile. 10. Bandaj [bandage; Bandage; bandage; vâszonbetet, vâszonszalag; 6aH#a3K]. Ind. cc.: Fâşie de pânză cu care se înfăşură diferite articole de cauciuc pentru vulcanizare (ex.: tuburi, etc.). 11. Bandaj de palete [bandage d’aubes; Deck-band der Schaufeln; bandage of paddles; goztur-binalapât fedoszalagja; JIOIiaCTHblH 6aH#a}K]. Mş.: Bandă de oţel care leagă capetele periferice ale paletelor rotorului turbinelor cu abur. Paletele sunt fixate de această bandă prin nituire. Pentru a uşura montarea şi demontarea . paletelor de pe roată, solidarizarea paletelor prin bandă se face pe segmenteu 12. Bandajare [embattage; Beschienen (der Răder), Umlegen der Eisenreifen; firing (of wheels), laying on the iron tyre; abroncsolâs; OIHHHOBKa KOJiee, oAGBaHHe mejie3Hbix ihhh Ha KOJiSca]. Mş.: Operaţiunea de tragere a bandajului pe obada roţii vehiculelor. 289 1. Bandajare [application des bandages; Ein-wicklung; bandaging; tekercseles; 6aH/ţaHCHpo-BaHHe]. Ind, cc.: Operafiunea de înfăşurare a fâşiilor de pânză pe articole de cauciuc. 2. Bandaje [planches de soutenement;Zumache-bretter, Verschalungen; breast boards; kibeleles; ’doKOBbie noAnopHbie AOCKH}. Cs.; Dulapi laterali aşezaţi în lungul unui tunel sau al unei galerii de mină, în planul pereţilor laterali ai galeriei, având de scop să transmită presiunile laterale ale terenului asu- Fig. 53. Perete de galerie pra cadrelor de susfi- sprijinit prin bandaje, nere (fig. 53). V. şi sub a) bandaje; b) palplanşă. Căptuşeală. 3. Bandilif [bandilite; Bandytith; bandilite; ban dilit; GaH/ţHjiHT]. Mineral.: Cu[CI | BOs] • 2 HsO. Mineral din grupul borafilor hidrataţi; cristalizează în sistemul pătratic. 4. Bandou. V. Brâu. 5. Bandulă [passeresse; Wurfleine; reeving line; dobokotel; npireaJlbHblft KaHaT], Nav.: Piesă care uşurează darea parâme lor dela bord la mal, sau dela mal la bord, ca şi între nave, înainte de acostare. Este alcătuită dintr'o pană de lemn, îngreunată la mijloc cu plumb, legată de o saulă lungă de cca 100 m. c. Bandzeg. V. Ferestrău cu bandă. 7. Banefă. Ind. far.: Oală pufin mai mică decât lăscăiaţa. Serveşte pentru băut apă. V. Lăscăiaţă. s. Bani [argent; Geld; money; penz; fleHbrH, MOHeTa]: Formă socială a valorii în societatea producătoare de mărfuri. Servesc ca măsură a valorii, ca mijloc de circulaţie, de plată şi de tezalirizare. ». Banifă. Ind. făr.: 1. Măsură cu care se toarnă boabele de grâu sau de porumb în coşul morii. Sin. Bănicior. — 2. Unitate de măsură pentru cereale, folosită în mediul rural (cca 20 de ocale). 10. Baptisteriu [baptistere; Baptisterium, Tauf-kapelle; , baptistery; keresztelo kâpolna; 6an-THCTepHOH, KpeCTHJIbHOe 3AaHHe] Arh.: 1. jLâ Romani, basinul de înnoţ, situat fie în una din încăperile speciale ale fermelor (cella frigi-daria), fie sub cerul liber. — 2. In arhitectura creştină veche, edificiu, cu secfiunea în plan circulară sau poligonală, destinat oficierii botezului prin imersiune. Situat în apropierea unei biserici, baptisteriul cuprmdea, în mijloc, un basin de marmură, de porfir, granit sau mozaic, şi pe una din laturi, sau într'o nişă spiecială, un mic oratoriu cu altar pentru oficierea, imediat după botez, a împărtăşaniei. 11. Bar [bar; Bar; bar; bar; 6ap (eflHHHlţa aTM0CepH0r0 /ţaejieHHH)]. Fiz.: Unitate de presiune, valorând 10® barii. 12. Bară [barre; Barre; shoal, shetf, bar; rekesz-zâtony; OTMejib, necnaHHaH 6aHKa b ycTbe peKH]. Hidr.: 1. Ridicătură a fundului mării, în faţa gurii unui fluviu, produsă de un complex de fenomene cari au loc la vărsarea unui fluviu în mare: pierderea de viţesă a apelor fluviului, efectul valurilor, etc. — 2. Formafie asemănătoare de-a-lungul coastelor, în mările fără maree, la întâlnirea valurilor cari se revarsă cu curentul de întoarcere al valurilor anterioare. 13. Bară [mascaret; Sprungwelle; large fidal wave; szokohullâm; BOJIHeHHe B yQTbe peKH]: Valul care urcă dela gură spre amonte, odată cu fluxul, în fluviile cu maree importantă. 14. Bară [barre; Stab; rod, bar; rud; 6pyc, niTaHra, dajiKa, mima, peilKa]. Cs.: 1. Element de construcţie, din lemn, din fier, ofel de diferite califăfi sau alt metal* având o lungime mare în raport cu dimensiunile secfiunii. Se numeşte, după secfiune (dreptunghiulară, pătrată, circulară, în T, I, C, etc.)şi axă, şi e supusă, de obiceiu, la solicitări axiale. Din punctul de vedere al re-zemării, poate fi simplu rezemată, articulată sau încastrată. — 2. Element al unei grinzi cu zăbrele, cuprins între două noduri. Uneori, bara poate fi alcătuită din mai multe elemente izolate, legate între ele prin plăcufe sau zăbrelufe, şi se numeşte, în acest caz, bară compusă. După forma axei, deosebim: 15. ~ dreaptă [barre droite; gerader Stab; straight rod; egyenes rud; npHMaH 6aJIKa. IIITaHra], cu axa în linie dreaptă. ie. ~ curba [barre courbe; gekrummter Stab; curved rod; gorbe rud; JKpHBanBazJKâ, IIITaHra]: Bară care are drept axă o curbă oarecare, de obiceiu plană. După raportul dintre mărimea razei de curbură şi grosimea secfiunii, o bară curbă poate fi: 17. ~ de curbură mare [barre â grande courbure; stark gekrummter Stab; bent rod, strongly curved rod; erosen gorbitett rud; IHTaHra, mHHa 60JIb~ IIIOH KpHBH3Hbl], la care raza de curbură este de acelaşi ordin de mărime cu grosimea secfiunii, influenfând astfel în mod hotărîtor repar-tifia rezistenţelor cari se determină cu formule exacte. Se întrebuinţează mai ales la organe de maşini: cârlige, inele de lanţ, volane, etc.; 18. ~ de curbură mică [barre â petife courbure; schwach gekrummter Stab; rod with smalî curvature; gyengen gorbitett rud; IIITaHra, IIIHHa MaJlOH KpHBH3Hbl], la care raza de curbură este mult mai mare decât grosimea secţiunii, astfel că influenţa curburii asupra repartiţiei rezistenţelor (tensiunilor, eforturilor) este neglijabilă, 19 290 După felul solicitării la care esfe supusă bara, deosebim: 1. Bară cOiiiprimată [barre comprimee, barre fravailiant â la compression; Druckstab; com-pressed rod; nyomott rud; CJKaTafl mTaHra], supusă la forfe de compresiune; 2. ~ de egala rezistenfă [barre d'egale re-sistance; Stab mit gleicher Festigkeit; rod of equal resistance; vâltozo keresztmet-szetu rud, egyenlo szilârdsâgu rud; mTaHra pasHoro conpoŢHBjieHHH]: Bară cu secfiunea variabilă, astfel ca rezistenfă (tensiunea, efortul specific) să fie aceeaşi în toate secfiunile. Pentru cazul barei supuse la întindere prin greutatea proprie, rezis- Fi9* 54. Bară tenfa (tensiunea) este aceeaşi, în orice de e93iă re-punct, când aria secfiunii variază după *«sten}ă. o exponenţială cu distanţa dela capătul de jos (fig. 54); ^ 3. ~ întinsă [barre tendue, tirant; Zugstab; stretched rod; huzott rud; BbITHHyTafl mTaHra], supusă numai la forfe de întindere; 4. solicitată alternativ [barre travaillant â effort alternatif; Stab mit Wechselbelastung; altematively strained rod; vâltozo igenybevetelu nyomott-huzott rud; mTaHra nepeMeHHoro HanpHHCeHHH], supusă alternativ la întindere şi compresiune. s. Bară [barre, barreau; Stab, Stânge; rod, bar; rud, kar; 6pycoK, CTepacem», THra, pbinar]. Mş.: Piesa de metal din compunerea unor dispozitive mecanic’e, de obiceiu rectilinie, de secţiune dreptunghiulară, circulară, etc., a cărei lungime esfe, în general, mult mai mare decât dimensiunile transversale. Exemple de bare: 6. ~ de avans a sertarului [levier d'avance; Voreilhebel; combination lever; elosietesi emeltyu; KaHaiOHţHHCH pbinar, MaHTHHK], C. f.: Bară din sistemul de distribufie al locomotivei cu abur, articulată în trei puncte: cu bara de comandă a sertarului, cu tija sertarului şi cu bara de articulafie a sertarului. E acţionată de capul de cruce (g, fig. 55). 7. ~ de comandă [tige de direcfion; Lenk-stange; steering lever; irânytengely; pbmr pyjieBoro ynpaBJieHHH, pyjieBan rara]. Auto.: Pârghie de oţel laminat, articulată la un capăt cu pârghia (levierul)-de comandă şi la celălalt capăt cu pârghia (levierul) de direcţia. Legătura la fiecare capăt se face prin intermediul unei nuci (v. fig. sub Arbore de direcţie), Sin. Bară de direcţie. V. sub Direcţie. 8. ~ de comandă a culisei [levier de com-mande de la coulisse; Schwingenstange; excen-tricrod; ellenforgattyurud; paenpefleJTHTeJlbHafl THra KyjlHCbl]. c. Bară din sistemul de distribuţie al locomotivei, articulată cu contramani- culisa, căreia îi transmite o mişcare oscilantă, prin transformare dintr'o mişcare circulară (i, fig. 55). Sin. Bielă de comandă a culisei. sertarului [levier de Schieberschubstange ; o Fig. 55. Bare din sistemul de distribuţie Heus:inger (la locomotivă). a) bara schimbătorului de mers; b) pârghia arborelui de comandă; c) bara, de ridicare; d) bara de comandă a sertarului; e) culisa?. f) tija sertarului; g) bara de avans a sertarului; h) bara de articulafie; ;) bara de comandă a culisei. o. ~ de comandă a commande du tiroir; radius rod; tolattyu-nyomoi»ud; 30JI0THH-KOBblH HITOK, 30JI0T-HHKOBâH THra HJIH CKaJIKa]. c. f.: Bară din sistemul de distribuţie al locomotivei cu abur; se articu- lează cu bara de ridicare, cu bara de avans şi cu piatra culisei (d, fig. 55). Sin. Bielă de comandă a sertarului. 10. ~ de conexiune *[barre de connexion; Spurştange;connecting rod; kapcsolo rud; pbinar c^eHJieHHH, nonepe^man Tara]. Auto.i Bara care face legătura între pârghiile de fuzetă ale celor două roţi de direcţie ale unui auto- mobil şi menţine distanţa dintre ele. Ea transmite mişcarea, dela roata acţionată de volan, la cealaltă roată, realizând simultaneitatea şi egalitatea mişcării ambelor roţi (v. fig. sub Arbore de direcţie). V. sub Direcţie. 11. ~ de grătar [barreau de grille; Roststab; fire bar; rostelyrud; peuieTKa, KOJIOCHHK]. Mş.; Bară, în special de fontă, care formează un element de construcţie â* unui grătar, sprijinită pe bare transversale, şi acestea pe altele înşurubate la cadrul focarului. Secţiunea barelor, dispuse de obiceiu înclinat e, în general, trapezoidală, cu profilul ondulat, şerpuit, înzestrat sau nu cu nervuri laterale pentru arderea cărbunilor mărunfL Barele pot fi fixe sau mobile (basculante sau scuturătoare), simple (pe toată lungimea) sau duble,, lăsându-se spaţiile necesare la capete ca să nu fie împiedecată dilataţia. De asemenea, pot fi bare goale în interior, bare cu circulaţie de apă, etc. (fig. 56). S Fig. 56. Bară de grătar. 12. ~ de împingere [barre de pression; Druckstange;» pressing rod; nyomâskozvetito rud; HaHtHMHOH pbinar]. Mş.; Bară care exercită o presiune, direct, sau printr'un sistem de pârghii. îs. ~ de legătură a frânei [barre de connexion du frein; Bremsausgleichstange; brake connecting rod; fekkiegyenlito-emeltyu; none-peHHHa CBH3H T0pM03a]. C. f.: Bară din timoneria frânei unei locomotive, aşezată paralel cu bara transversală şi egalizând cele două forfe exercitate de tiranfi asupra barei transversale (fig. 57). d ţi /) arborele de frână; e şl g) braful arborelui; /) atârnător de sabot; h) firant; i) pârghia unghiulară; k) pârghia de legătură; /) bara transversală a frânei; m) bara de legătura a frânei. i. Bară de profecfiune [barre de protection; Wagenschutzstange; protecting rod; utkozo rud; iipe/ţoxpaHHTejibHaH, 3amHTHafl niTaHra]. Auto.: Fiecare din barele orizontale fixate de cadru, în fafa şi în spatele automobilului, prin intermediul unor suporturi. Serveşte la protejarea radiatorului şi a spatelui caroseriei, în'caz de ciocnire. 2* ~ de ridicare [bielle de relevage; Hănge-eisen; liffing link; kormânyfuggvas; nOfl'beMHafl Tflra, phinar], C. Bară din sistemul de distribufie al locomotivei cu abur; se articulează cu bara de comandă a sertarului şi cu braful de comandă a| distribuţiei, care e calat pe arborele de comandă (c, fig. 55). s. ~ de tracfiune [barre de traction; Zug-stange; draw bar; vonorud; TflrOBOH CTepmeHb, eiţenHan Tflra (BarOHa)] C. f.: Bară de secfiune Fig. 58. Bară de tracfiune, a) călăuză; b) palier de presiune. pătrată, care face corp comun cu cârligul de tracţiune al vagoanelor. Cârligul are o călăuză în traversa frontală pe care o străbate, iar coada barei acfionează asupra a doi longeroni centralii ai vagonului, prin intermediul a două resorturi telescopice (fig, 58). 4. ~ a schimbătorului de mers [barre de changement de marche;4 Steuerstange; reach rod; kormâny vonorud; Tara nepeMeHH HanpaBJieHHfl flBHJKeHHfl}. C.f.: Bară din sistemul de distribufie al locomotivei cu abur, care leagă schim- 291 bătorul de mers cu pârghia arborelui de comandă, pe care e calată. Comanda distribuţia aburului şi sensul de mişcare'al locomotivei (a, fig. 55). 5. ~ şi feava de torsiune [barre et tuyau de torsion; Stab und Rohrdrehfeder; torsion bar and pipe; tekercses csorugo; Tflra H Tpy6Ka no^BepîKeHHbie CKpyHHBaHbio]. Auto.: Resort format dintr'o bară lungă, coaxială cu o feava, ambele supuse la torsiune. Se întrebuinţează ca piesă de suspensiune la osia independentă a automobilului (fig. 59). \ Fig. 59. Resort în doua trepte, cu bara şi feavă de torsiune. 6f. ~ transversală a frânei [barre transversale de frein; Bremsbalken; brakebeam; fekgerendely; T0pM03Hafl nonepeHHHa]. C. f.: Bară din timoneria frânei unei locomotive cu abur, articulată la fiecare capăt cu un atârnător de sabot. Sub acţiunea a doi tiranfi, cari se deplasează în plan orizontal, şi prin intermediul atârnătorilor de saboţi, aplică sabofii pe roţi, producând frânarea (fig. 57). 7. Bară colectoare [barre collectrice, barre omnibus; Sammelscbiene; bus bar; âramgyujto; pacnpeAejiHTejibHafl inima]. Elf,: Fiecare din barele de metal prin cari se asociază în paralel generatoarele electrice spre a le colecta curentul şi a-l transmite reţelei de distribufie sau de transport de energie prin liniile de plecare (fig. 60 şi 61). Barele colectoare se construesc Fig. 60. Celule de înaltă tensiune cu disjonctoare pneumatice trifazate şi cu bare duble (sus). ca sistem de bare simple, deschise (a, fig. 62) sau îi^ inel (b, fig. 62), duble (c, fig. 62), 19* 292 de rezervă sau cu dublu joc de bare şi ca bare de translaţie (d, fig. 62). Sistemul cu dublu joc de bare colectoare măreşte siguranţa în serviciu, şi unul din sistemele de bare constitue o rezerva In caz de defecte sau revizii. 1. Bară de înaintare [tuyau d'avancement; Rohrheber; boring rod for cerea Is; gabona-probavevo cso; 6ypoBan uiTaH-ra flJIH B3HTHH 3epHOBbIX npo6]. Agr.: Bară de sondaj, cu exteriorul în formă de burghiu, pentru a produce înaintarea sistemului de bare de sondă, în interiorul masei de cereale, din cari dorim să luăm probe pentru a-naliză. 2. Bară de manevrare [per-che isolante* Fi9-Celule de înaltă tensiune cu Schalfstange* disjonctoare cu expansiune trifazate şi switch rod; kap- cu bare duble (sus>‘ csoio-kar; IiepeBOflHOH thhc, nepeBOflHan niTâHra (Tara)]. Eli: Bară izolată care serveşte la manevrarea organelor sub tensiune electrică (închiderea şi deschiderea secţionoareior, etc.)» Fig. 62. Sisteme de bare colectoare, a) bare deschise; 6) bare în inel; c) bare duble; d) bare de translase, asigurând izolarea electrică a operatorului de organul pe care-l manevrează. 3. Bară de mină [barre de mine; Bohrstange; boring bar; furorud, bânyafuro; py/ţHHKOBblfi 6ypaB, nepcjKjpaTOp], Mine; Bară de ofel cu rezistenţa la compresiune de 90*"110 kg/mm2, de secţiune circulară sau poligonală (0 = 19 - • ‘50 mm) şi lungimi de 1,5* "3 m, pentru exploatările subterane — şi 3••'15 m pentru cariere, având la ambele capete tăişuri ascuţite, care serveşte la executarea găurilor de mine mai adânci (3-**12 m), în roce de diferite tării. Vitesa de înaintare în roce foarte tari 0,08'*'0,25 m/oră; în roce tari 0,18“*0,50 m/oră; în roce semitari 0,40*-*0,60 m/oră; în roce moi 0,00»“tr20 m/oră şi în roce foarte moi 1,60-”2,30 m/oră, 4. Bară de sondare [tuyau de sondage; Rohre; boring rod; gabonaprobaveyo cso; Tpy6KOBHfl-Hbift 6yp fljiH B3HTHH 3epHOBHX npo6]. Agr.: Tub de oţel — formând o sondă separată — cu lungimea de aproximativ 1,50 m, având la ambele capete câte un sistem de cuplare, permiţând cuplarea în capete a secţiunilor, până în fundul celulei unui siloz. După coborîre, printr'o mişcare inversă şi o rotaţie completă care deschide ferestrele de sondare, interiorul barelor se umple cu cerealele a căror analiză dorim să o facem. Apoi, prin revenire şi ridicare, se scoate afară întregul sistem. Se foloseşte pentru luarea de probe, dela adâncimi diferite, din cerealele depozitate. s. Bară de trolley [perche de trolley; Stronv* abnehmerstange; trolley boom; âramszedd; CTepHteHb TOKOiipHgMHHKa]. Eli: Tub metalic, uşor, flexibil, care poartă la extremitatea lui liberă capul trolleyului şi transmite ruletei presiunea produsă de resorturile dela celălalt capăt al lui, prin care se leagă de vehicul. V. sub Priză de curent. o. Barabăr. Mine: Lucrător nepregătit din punctul de vedere profesional (termen cu sens peiorativ, în limbajul minerilor din Valea Jiului). 7. Baracă [baraque; Baracke; barrack; barak; 6apaK]. Cs..* Construcţie uşoară, provizorie, confecţionată din lemn, tablă ondulată şî, mai rar. din zidărie (de piatră naturala, de cărămidă obişnuită sau găurită, din blocuri de materiale minerale sau organice aglomerate, etc.), fără subsol şi aproape totdeauna numai cu parter, aşezată pe o fundaţie de mică înălţime sau pe piloţi scurţi, servind pentru adăpostirea temporară a bolnavilor, a trupelor, animalelor, a unei instalaţii (de ex. frigorifică), a unui atelier, ca magazie de materiale sau de unei- pî9* Baracă cu schelet metalic te, etc. (fig. 63 acoperit cu tablă ondulaţi (secţiune). şi 64). Din punctul de vedere constructiv, se Fig. 63 Baracă de lemn. 293 compune dintr'o osatură de lemn sau de metal, Intre ale cărei piese se execută perefiircari pot fi simpli sau dubii, La interior, perefii se căptuşesc cu plăci din materia! izolant, iar dacă sunt dubli, materialul izolant se aşază între cei doi pereţi. După felul execuţiei, barăcile pot fi fixe sau mobile, ultimele fiind demontabile şi transportabile. u Baracamenf [baraquement; Barackenbau; barrack building; barakepitmânyek; 6apaHHblH Jiarepb]; Ansamblu de barăci pentru personal, materiale, instalafii, formaţii sanitare, etc. *. Baraj [barrage; Staudamm, Staumauer, Wehr; dam, barrage, weir; duzzaszt6 gât; gaMtia, HJiOTHHa. 3anpyaa]. Hidr.: Obstacol construit în patul unui ^ curs de apă, închizând ** complet secfiunea de scurgere pentru a-i--r ridica nivelul în amon- ~ te. Se foloseşte în lu-^ crările de regularizare şi navigabilizare a râurilor, în stingerea torenfilor, în realizarea unei prize de apă sau la obfinerea de forjă motoare. Un baraj se compune din: corpul barajului, talpa barajului (suprafaja de R 65 p j|e componente ale fundafie), paramentul u . b r T (fafa> F"' ') bU.răjuluT;a2) talpa ba- men*ul(«ata) aval, pj- rajului. 3)paramen)uldinsmonle. corul amonte, pi- aramentu| din aval. 5) u ciorul aval, şi creasta . , j- * . T , . , . ciorul din amonte; 6) piciorul sau coronamentul. Li- ,. , \ .. a»n aval; 7) creasta sau coro- nia verticala a—a. care . . . . , , ... . J. . namentul; a — a axa baraiului. trece prin jumatatea coronamentului, se numeşte axa barajului (fig. 65). Tipuri de baraje, din punctul de vedere al funcfiunii lor: 8. ~ deversor [barrage deversoir; Oberfall-wehr; overfall-weir,waste-weir; bukâgât; BOflO-cjiHBHan njio-THHa]. Hidr. .-Baraj cu creasta rotunjită sau cu secfiunea trans- . versală astfel F'9' 66’ Bara’ deve,sor' profilată, încât, prin deversare, să poată evacua cu uşurinfă apele mari (fig. 66); ( 4. ~ fix [barrage fixe; festes Wehr; permanent weir; szilârd gât; Heno/ţBHHCHaH, nocTOHHHan HJIOTHHa]: Baraj construit în cursurile mici de apă, din materiale ieftine şi la îndemână (pământ, piatră, lemn). Barajul are adesea dever-soare pentru descărcarea surplusului de apă. care i-ar ridica nivelul peste maximul proiectat; 5. ~ mixt [barrage mobile; bewegliches Wehr; movable dam; mozgo gât; nJIOTHHa CMeuiaHHoro rana hjih noABHHCHan]: Baraj echipat cu vane şi stă vi la re, penfru reglarea debitului de apă. Sin. Baraj mobil; o, ~ rezervor [barrage reservoir; Talsperre; water stop wall; volgyzâr6 gât; - BOflOSMHaH 3anpy^a]: Baraj construit pentru a refîne apa într'o depreşiune naturală care se găseşte în amonte de baraj, permiţând regularizarea debitului cursului de apă cu ajutorul vanelor, al stă-vilarelor şi deversoarelor, după nevoile irigaţiei, ale uzinelor sau ale navigafiei (în cazul din urmă, barajul are şi o ecluză). Din punctul de vedere al realizării, barajul poate fi: ~ Ambursen [barrage A.; A.-Sperre; A.-dam; A.-rendszerd gât; IlJIOTHHa AMOypceHa]. Hidr.: Baraj cu pile la care peretele de refinere e realizat din plăci de beton armat, simplu rezemate pe pile; s. ~ celular Gutzwiler [barrage âvide; Zel-lenmauer; gravel-filled cellular dam; G.-fele ureges gât; HHBHCTaH flaMâa BbinoJiHeHHan cpaBHeM]. Hidr.; Baraj de greutate, turnat cu goluri verticale de secfiune circulară sau hexagonală (celule) cari, pentru economie de material, sunt umplute cu nisip sau cu pietriş; ~ cilindric circular {barrage cylindrique circulaire; kreiszylindrische Bogenmauer; cylin-drical dam; korives gât; iţHJIHHflpHHeCKaH K0Jlbiţe06pa3HaH JţaMoa]. Hidr.: Baraj în arc cu corpul făcând parte dintr'un cilindru care are un cerc ca directoare; 10. ~ cu pile [barrage â contreforts; Pfeiler-staumauer; buttress dam; pilleres gât; nJIOTHHa C KOHTp^opcaMH]. Hidr.: Baraj la care elementele cari iau împingerea apei (plăci, bolfi, cupole) se sprijine pe o serie de pile verticale de formă obişnuit triunghiulară. Sin. Baraj cu contraforturi; 11. ~ cu plăci [barrage â dalles multiples; Plattenstaumauer; multiple-slab dam (retaining wall); lemezes gât; MHOrOHJIHTOHHaH nJIOTHHa]. Hidr.: Baraj cu pile, al cărui perete de refinere e realizat din plăci simplu rezemate sau continue. Se numeşte baraj cu plăci drepte, când plăcile au pozifia verticală,, şi baraj cu plăci înclinate, când plăcile sunt inclinate spre aval; 12. ~ de greutate [barrage a gravite; Ge-wichtsstaumauer; gravity dam; sulygât; rpaBH-TăiţHOHHaH, MâCCHBHan nJIOTHHa]. Hidr.: Baraj de obiceiu de secfiune triunghiulară, care rezistă împingerii apei prin acfiunea greutăţii proprii. In calcul se presupune că transmiterea forfelor interioare se face numai în plane verticale; îs. ~ de greutate în arc [barrage â gravite arque; Bogengewichtsstaumauer; arched gravity dam; ives duzzaszto-gât; Jţyroo6pa3HaH MacCHB-Han nJIOTHHa]. Hidr.: Baraj arcuit în plan, cu secfiunea transversală de forme variate. Rezistă împingerii apei acfionând în plane verticale ca grindă încastrată la bază — şi în plane orizontale ca arc încastrat în fiecare versant al văii. 294 Fîg, 67. Baraj în bolfi multiple înclinate. După forma secfiunii transversale, el poate fi: triunghiular, trapezoidal, hiperbolic, etc.; 1. Baraj în arc [barrage voute; Bogenstaumauer; arth dam; tiszta ivgât; apOHHafl nJlOTHHa]. Hidr • Baraj cu secfiunea transversală mult redusă fafă* de aceea a unui baraj de greutate. In plan este puternic arcuit după un cerc, o parabolă, etc. Rezistă împingerii apei, acfionând numai în plane orizontale ca arc încastrat în fiecare versant al văii; ~ în bolfi multiple [barrage â voutes multiples; Gewolbereihenstaumauer; multiple vault dam; tobbszoros ivgât; MHoroeKJiafl-^axan njioraHa]. Hidr.; Baraj cu pile, la care peretele de refinere e realizat din bolfi incastrate în contraforturi (fig. 67). Se disting: baraj în bolfi multiple drepte, când bolţile au pozifie verticală baraj în bolfi multiple înclinate, când bolfi le sunt oblice spre aval; s. ^ în ciuperci [barrage â contreforts ar- rondis; Rundkopfstau-mauer; dam with roun-ded buttresses; pilier; njioTHHa c aaKpyrjieH-HblMH KOHTp(|>C)pCaMH]. Hidr,: Baraj cu pile lărgite şi rotunjite la fafa amonte, realizând prin aceasta peretele de re- Fig, 68. Baraj tn ciuperci, finere (fig. 68); 4. ~ în cupole multiple [barrage â coupoles multiples; Kuppelrei-henstaumauer; multiple dome dam; kupolasor rendszeru gat; MH0r0-KynojibHan iuxoTHHa]. Hidr.: Baraj cu pile, la care peretele de reţinere e realizat dintr'o serie de suprafeţe de revolufie în jurul unor Fig. 69. Baraj în cupole multiple. axe inclinate, incastrate în contraforturi (fig. 69); s. ~ isogon [barrage isogone; Gleichwinkel-staumauer; isogonal (equal angle) dam; egyen-loszogu ivgât; H30r0HHHeCKafl, paBHoyrojib-Han ilJXOTHHa]. Hidr.: Baraj în arc, realizat dintr'o serie de arce orizontale solidare, cari îşi păstrează unghiul la centru constant. Aceasta, pentru a asigura acfiunea ca arc şi în partea inferioară a barajului; o. /v/ permeabil [barrage permeable; durch-lâssige Sperre; permeable dam; szuro gât; npoHHiţaeMan nJlOTHHa]. Hidr.: Baraj din zidărie de piatră fără mortar, sau cu zidărie cu mortar, însă cu barbacane, întrebuinfat la amenajarea torenfilor pentru refinerea aluviunilor. 7. Baraj [barrage; Sperre; barrage; akadâly, zârotuz; 3arpaHC/ţeHHe]. Tehn.mil: 1. Obstacol întins în amontele unui pod, pentru a împiedeca minele plutitoare inimice de a ajunge la pod şi de a-l distruge. Este alcătuit dintr'o plasă metalică, întinsă dela un farm la celălalt cu ajutorul unui cablu susfinut din loc în loc pe plutitori, şi menfinută în plan vertical cu ajutorul unor greutăţi. Spre deosebire de estacade, barajele se aşază perpendicular pe firul apei. — 2. Zonă în care navigafia vaselor este periclitată de prezenfa minelor. —- 3. Foc dens şi rapid de artilerie sau de arme automate, ca să se interzică inimicului trecerea sau mişcarea în zona bătută, Se poate executa: s. ~ de artilerie [barrage d'artillerie; Ar-tilIerie-Sperrfeuer; curtain fire; tOzârsâgi zâr6tGz; 3arpa/ţHTejibHbift apTHjuiepHftcKHft oroHb], executat cu armament de artilerie. Dintre barajele de artilerie, barajul rulant se desfăşură imediat în fafa infanteriei proprii în atac şi trebue să se deplaseze în acelaşi sens ca şi infanteria atacatoare; 9. ~ de aruncătoare [barrage de lance-bombes; Minenwerfersperre; mine thrower barrage; aknavetâ zârotdz; MHHOMfiTHOe 3arpam-flemie], executat cu aruncătoare de mine; 10. ~ de mitraliere [barrage de mitrailleuses; Maschinengewehr-Sperrfeuer; machine gun curtain fire; gâpfegyver zârotuz; 3arpaflHTejIbHblii nyjieM^THblă oroHb], executat cu mitraliere şi puşti automate. u. Baraj de baloane [barragedebailons; Ballon-sperre; balloon barrage; lâggomb-akadâly; B03-AyniHoe sarpajKAeHHe aapocTaTaMH], Tehn. mii: Reţea de baloane de protecfiurre, fixate pe teren, fie în jurul unui punct important, pentru a împiedeca atacarea obiectivelor la altitudine joasă, fie pe anumite direcfii, pentru a completa dispozitivul aerian de apărare. 12. Baraj tehnic [barrage technique; Hindernis; barrage; akadâly; TeXHHHeCKoe 3arpaîKfleHHe, npenHTCTBHe]* Tehn. mii: Obstacol artificial (distrugeri, câmpuri de mine, refele de sârmă, inundafii, abatize, etc.) creat în calea inimicului, pentru a-l opri sau cel pufin pentru a-i încetini înaintarea. Un baraj tehnic poate fi: baraj de marş (întreruperea comunicaţiilor, minări, inundaţii, etc.), urmărind întârzierea înaintării; baraj de luptă (câmpuri de mine, şanfurj contra carelor de luptă, refele de sârmă, abatize, inundafii, etc.), menit să sporească tăria terenului (pozifiei) pe care se găsesc instalate trupele apărării; baraj rapid (mine dispersate pe şosele — fără a fi îngropate —, obstacole transportabile, etc.), el fiind confecţionat în prealabil (operafiunea se reduce numai la plasarea lui pe teren). Barajele tehnice sunt folositoare în operaţiunile cari se efectuează când adversarul este prea aproape şi deci nu este timp pentru a crea alte baraje: 295 baraj, fals, în general, false minări, Acesta, combinat cu cele reale, impune adversarului prudentă şi prin urmare o înaintare mai înceată. 1. Baraj de oprire [arret-barragei Gestein-staubsperre; stop barrage; robbanăsfojtâs ko-porral; npoTHBQBapbiBHoe npHcnoco6jieHHe]. Mine; Dispozitiv bazat pe principiul înnâbuşirii exploziei prafului de cărbune, cu ajutorul unei cantităţi importante de apă sau de pulbere de steril, care acţionează brusc asupra flăcării amestecului exploziv, 2. Baraj de puf [plate^cuve; provisorische Schacht-Wasserabsperrung; shaft barrage; akna-biztositâs falazott kuttal; 3arpa>K^eHHe iliaXTbl]. Mine: Lucrare provizorie, executată în interiorul unui puf de mină în timpul săpării iui, pentru a opri pătrunderea apelor cari vin din sus sau a acelora cari izvoresc din fundul pufului. Are o formă bortită; se execută din cărămidă sau din beton şi se etanşeâză cu argilă. s. Barajist [barragiste; Wehrwărter; weir kee-per; gâtor; HaflCMOTpmHK iuiOTHHbi]: Persoana care supraveghiază şi asigură mica întreţinere a unei instalaţii de captare de apă. 4. Barantină [barre de mine, fleuret a per-cussion; Sto^bohrer; percussion borer; utofuro; y^apHBlft 6yp]. Mine: Bară de ofel ascufită ca o daltă, care se adaptează ciocanului mecanic de abataj şi serveşte la darea găurilor în roce sau în strate compacte. 5. Baranco [barranco; Barranco; barranco; barranko (lâvafolyâs); 6appaHKO], Geo/.: Jghiab radiar pe coastele vulcanice, provenit din rostogolirea avalanşelor de lavă uscată. 6. Baraterie [baraterie; Betrug; barratry; csalâs; 6apaTpHH], Nav.: Anumite încălcări de îndatoriri sau greşeli ale comandantului sau ale vreunui membru al echipajului unei nave,, în dauna caricului (încărcăturii). Teoretic, barateria nu este acoperită de asigurare, dacă nu se prevede prin clauză specială. Unele legislaţii străine (engleză, americană, germană, etc.) consideră barateria printre riscurile asigurate de plin drept. 7. Barbă. Ind. făr.: Smoc de lână, de in, etc., pregătit special pentru a fi pieptenat. a. Barba împăratului [belle de nuit; Wunder-blume; marvel of Peru; Peru szepe; HyflOlţBeT (iţBeTOK)]. Horf.: Mirabilis jalapa L.f familia nida-ginaceelor. Sunt plante anuale şi vivace, cultivate pentru frumusefea florilor dispuse câte 3’"6 în fascicule terminale, colorate dela alb la roşu-violet şi chiar liliachiu, înflorind din Iunie până în Octomvrie. Se folosesc în grupuri mari, în plat-bande, ronduri şi borduri. Se înmulţesc prin seminţe semănate în răsadniţe calde, reci şi chiar direct pe brazde. Rădăcinile, napiforme, se scot toamna şi se păstrează în nisip până primăvara, ca şi cele de dalie. V. şi Regina nopţii. 9. Barbacană [barbacane; Âbzugsloch; wee-per; szivârgonyiîâs; OTXOflHOe, CTOHHOe 0T-BepcTHe]. Cs.: Deschizătură de secţiune mică, lăsată din distanfă în distantă în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin, baraj per- Fig. 70. Barbefă. meabil, etc.,f pentru a permite evacuarea apelor colectate de drenul din spatele zidului. 10. Barbadensis. Ind. text.: Gossypium barba-dense L. Specie de bumbac superior cu fibra lungă, moale şi strălucitoare, uniformă şi uşor de egrenat. La bumbacul egiptean, coloarea este în general albă, uneori gălbuie. Bumbacul Barbadensis se mercerizează, dând produse de calitate superioară (în special cel cultivat în Egipt şi care se numeşte şi Mako). 11. Barbatoină. Chim. V. sub Aloină. iz. Barbetă [barbette; Barbette, Geschutzbank; barbette; âgyu lo-padka ; 6ap6€T]. Tehn.mil.: Platformă de tragere cu tunul, J folosită în lucrările ^ * vechi de fortificaţie, pentru a trage peste * parapet (fig. 70). 13. Barbetă [bosse d'embarcation ; Fangieine; boat's pa inter, boat-rope ; fogo-kot^l; npHHajl], Nav.i Bucată de parâmă mai lungă de doi metri, care se întrebuinţează la legarea babanelor, a trinchetilor şi a bărcilor, pentru a le fixa şi manevra cu uşurinfă. 14. Barbey, ixometru ~ [ixometre B.; Ixometer von B.; B/s ixometer; B.-fele ixometer; HKCOM€Tp Bap-6en]. Ind. pefr.: Aparat întrebuinţat în Franfa pentru măsurarea fluiditafii unui uleiu, exprimată prin debitul de uleiu scurs printr'un spafiu inelar al aparatului sub ac-fiunea unei diferente de presiune. Aparatul este compus dintr'un tub metalic în formă de U, având o ramură cu un spafiu inelar, prin care se scurge uleiul, sub acţiunea unei diferenfe de nivel; un termostat cu apă; termometrul pentru termostat; rezervorul din care uleiul se scurge în aparat şi un reci- J) pient de sticlă cu gâtul gradat în diviziuni de 1/6 cm3 Fl9- 71 • Ixometru (fig. 71). Barbey. 15. Barbituric, acid ~ [acide barbiturique; Barbitursăure; barbituric acid; barbitursav; 6ap6n-TypOBafl KHCJiOTa]. Chim.: Diureida acidului maIonic. Substanfă cu caracter acid, din clasa pirimidinei. Nu se găseşte în natură. Prezintă importanfă derivafii săi dialchi-lafi cari sunt narcotice foarte întrebuinfate (calmante, soporifice). Printre cei mai întrebuin-fafi sunt acidul dietil-barbituric sau veronalul, acidul fenil-etil-barbituric sau lu- H . j® N-C / ' \ o = c ch2 \ / N-C H so 296 mina Iul, acidul dipropil-barbituric sau propanalul şi acidul dialil-barbituric sau dialui. 1. Barbotaj. V. sub Ungere. 2. Barbofină [barbotine; Giefjmasse; barbo-tine; dntoanyag; 6ap6oTHH]. Ind.sf.c.: Amestec fluid de apă cu materii prime ceramice prelucrate în prealabil. Se întrebuinţează de cera-roişti, la fasonarea pieselor greu de modelat pe altă cale, ţinând seamă de procedeul de turnare. V. sub Fiuidificarea argilelor pentru turnare. 3. Barbofină [barbotin de guindeau; Ketten-scheibe einer Ankerwinde; wildcat of the wind-lass; horcjonyemelo lânckerek; 6apa6aH iimHJlH HJIH KaoeCTaHă]. Nav.: Roată pe obada căreia sunt imprimate locaşuri de forma şi mărimea zalelor lanţului ancorei. Face parte din ansamblul pieselor cari alcătuesc vinciul ancorei, şi serveşte la viratul sau filatui lanţului. 4. Barcă [barque, canot; Boot; boat; csonak; JlOflKa, mJilonKa, 6ot|. Nav.: Plutitor de lemn, de metal, etc.f propulsat cu lopeţi, cu pânze sau cu motor, de capacitate redusă. — După mijlocul de propulsie, se cunosc: barcă cu tapet i sau luntre; barcă cu pânze sau regată; barcă cu motor. -— După materialul folosit în construcfie, se cunosc: barcă de lemn; barcă de metal; barcă de cauciuc, confecţionată dintr'un colac de pânză cauciucată, în care se introduce aer sub presiune, şi un fund fot de pânză cauciucată, protejat prin grătare de şipci de lemn; barcă de plută expandată, confecţionată dintr'un colac de plută expandată şi un fund de pânză impermeabilă, protejat cu grătare de şipci de lemn. V. şi sub îmbarcaţiune. 5. ~ de asalt [barque d'assaut; Sturmboot; armed motor boat; roham-csonak; BOOpyjKeH-Han MOTopHafl Jio/ţKa, yjţapHan jiojţKa]. Tehn. mit.: Barcă, de obiceiu cu motor, cu o capacitate mică, uşoară, de lemn sau de cauciuc, echipată cu mijloacele şi armamentul necesar pentru a servi la debarcări forfate şi la atacul coastelor inimice 6. ~ de salvare [canot de sauvetage; Ret-tungsboot; life boat; mentocsonak; cnacaTeJlb-HMft 6ot, cnacaTejibHaH nunoiraa]:Barca cu care se înzestrează orice navă, pentru salvarea personalului în caz de naufragiu. 7. Barcană [barkhane; Sicheldune; crescent shaped sand# dune; homokbucka; cepIIOBH#HaH fliOHa]. Geol.: Dună de nisip, în formă de semilună, cu convexitatea în bătaia vântului. Baroanele sunt frecvente în Turkestan. 8. Barcaz. V. sub îmbarcaţiune. 9. Barchef [futaine; Barchent; fustian; barket; 6yMa3en]. I'nd. text.: Ţesătură de bumbac sau cu urzeală de in şi bătătura de bumbac, scămoşată pe una sau pe ambele feţe. Sin. Barhent. 10. Barchif. Ind. cel.: Oxalat de dimetilciclo-hexanol, întrebuinţat ca plastifiant pentru lacurile de celuloză (N. D.). 11. Bârcoace [neflier-cotonneux; Zwergmispel; med Iar tree; madarbirs; KapjlHKOBOe KH3HJI0B0e flepeBO, MyuiMyJia]. Si/v.: Cotoneasier integer- rima Medik. Arbust din familia rozaceelor, înalt până 1a 1,5 m. Creşte pe* stânci subalpine canceroase. E cultivat uneori ca plantă decorativă. is. Bardă [doloire, erminette; Breitbeil, Zimmer-mannsbeil; axe; bârdf âcsfejsze; niHpOKHâ TO-nop* njiOTHHHHH Tonop]. Ind. far.: Instrument tăietor, asemănator cu securea; folosit la ciopli-rea lemnului. Se caracterizează printr'o lungime mult mai mare a tăişului Fig 72 Ba,dfi de lâmplar. în comparaţie cu securea, prin dispunerea asimetrică a tăişului faţă de axa cozii, prin ascuţirea numai pe o parte şi prin coadă foarte scurtă (fig. 72). 13. Bărdacă. Ind. far.: Vas mic de pământ, cu coadă, de obiceiu cu gura strâmtă, întrebuinţat pentru băut; uneori, prin acest termen popular se înţelege o cană mică, o ulcică cu coadă. 14. Bardace. Agr.: Varietate de prune româneşti. Fructiul,, de o mărime submijlocie, cu o formă scurt gâtlănoasă, arie o coloare vânătă; e acoperit cu o brumă albăstruie. Miez tare, verzuiu, potrivit de suculent, cu un gust dulce, fin taninat. Se coace în a doua jumătate a lunii Iulie. to. Bărdaş [boiseur; Zimmerhauer; carpenterr timber cutter; âcs; UiaXTeHHblH IIJIOTHHK, KpenHJibUţHK]. Mine: Lucrător specializat în cioplirea, de obiceiu cu barda, a lemnelor de mină. Nume dat, în rpod greşit, în unele regiuni, lucrătorilor minieri specializaţi în aşezarea armaturilor. ie. Bardol. Ind.cc.: Plastifiant pentru cauciuc preparat din gudron de cărbuni de pământ liber de fenoli şi naftalină (N. D.). i7. Bardor. V. sub Macara. is. Bardou [bardeau, bardof; Maulesel; hinny; oszver; Myjl]: Produs hibrid (bastard), rezultat prin împerecherea masculului din specia Equus caballus cu femela din specia Equus asinus. Seamănă mai mult cu măgarul, însă are coadă de cal. Prezintă sterilitate totală (atât masculul, cât şi femeia). io. Bărduială- Ind. far.: Cioplirea cu barda a unei piese de lemn sau a unui buştean. Sin. Bărduire. 20. Bare deschise [barres ouvertes; offene Stangen; open rods; nyitott rudak; OTKpbITbie THrH]. Alş..* Dispoziţie de distribuţie exterioară a sertarelor, la care bara £ excentricului de mers înainte e legată la partea superioară a culisei, iar bara excentricului de Fi9- 73- Bare deschise, mers înapoi, la partea ei a) excentricul de mers îrra- inferioară (fig. 73), for- 5n*e; b) excentricul de mers- mând astfel un sistem des- înapoi; c) butonul manivelei'; chis. Prezintă inconvenien- a) unghiul de avans, tul că, la admisiuni descrescânde, avansul linear creşte, ceea ce nu e de dorit. 21. Bare încrucişate [barres croisees; gekreuzte Stangen; crossed rods; âtlos rudak; nepeKpeCT- 297 Hbie tflrH]. Mş.: Dispoziţie de distribuie exterioară a sertarelor, la care bara excentricului de mers înainte e legată la partea inferioară a cu lisei, iar bara excentricului de mers înapoi, la parcea ei superioară, formând astfel un sistem de bare încrucişate (fig. 74). Fig. 74. Bare încrucişate. excentricu! de mers înainte; b) excentricul de mers înapoi; c)butonul manivelei; a) unghiul de avans. Un avantaj al acestei dis-poziţii este variaţia avansului linear la admisiune, uniform şi odată cu variaţia admisiunii. 1. Barem [bareme, barreme; Rechenbuch, Re-chenknecht; ready-reckoner; âruertek; apH3fla]. Chim.: Reacţie calitativă, specifică pentru recunoaşterea monozaharozelor, bazată pe reducerea acetatului de cupru la oxid cupros. 5. Baric [barique; barisch; baric; bârikus; 6apOMeTpHHeCKHâ]: Calitate a lucrurilor sau a mărimilor privitoare la presiunea atmosferică. 6. câmp ~ [champ barique; barfsches Feld; baric field; bârikus mezo; 6apOMeTpH-HeCKOe . noJie]: Câmpul presiunii atmosferice. 7. gradient ~ [gradient barique; barischer Gradient; baric gradient; bârikus grâdiens; 6apo-MeTpHHeCKHH rpaflHeHT]: Gradientul presiunii. 8. Barfcă, repartiţie ~ [distribution barique; barische Verteilung; baric distribution; bârikus ei-oszlâs; 6apoMeTpHHecKoe pacnpe/ţejieHHe]: Repartiţia presiunii la suprafaţa pământului, în înălţime. 9. transformare ~ [processus barique; barischer Prozefj; baric procfcss; bârikus folya-mat; 6apOMeTpHHeCKHH npoiţecc]: Orice transformare atmosferică în care presiunea joacă rolul principal. 10. undă ~ [onde barique; barische Welle; baric wave; bârikus hullâm; dapOMeTpHHeCKan BOJiHa]. V. sub Presiune atmosferică, undă de 11. Baricadă [barricade; Barrikade, Strafjen-sperre; barricade; torlasz; dappHKa^a, npe-Fpa#a]. Tehn. mii.: Baraj tehnic, constând din aglomerări de materiale diferite (arbori, bolovani, căruţe umplute cu piatră, etc.), din şine metalice sau piloţi bătuţi In pământ, etc. pentru a împie- deca pe inimic de a folosi o comunicaţie. Se întrebuinţează mai ales contra mijloacelor motome-canizate. ia. Baricentric, calcul V. sub Coordonate baricentrice. ts. Baricentru [barycentre; Schwerpunkt; bary-center; sulypont; IţeHTp #aBJI6HHH, THJKeCTH] i Centru de greutate. 14. Barie [barye; Mikrobar; microbar; mikro-bar; MHKpodap]. Fiz.: Unitate de măsură pentru presiune în sistemul C. G. S., egala cu presiunea de o dină pe un centimetru pătrat. Se foloseşte şi multiplul bar (1 bar = 106 barii). 15. Barieră [barriere; Schranke; barrier, gate; sorompo; 6apbep, 3acTaBa, imiardayM]. Drum.t C. f.: Dispozitiv mobil, confecţionat din lemn sau din metal, echipat uneori pentru semnalizare, servind ca obstacol transversal pentru oprirea circulaţiei pe o cale de comunicaţie (de ex. pe o şosea în porţiunile unde se lucrează şoseaua, la încrucişeri de nivel cu o linie ferată) sau pentru interzicerea accesului într'un anumit loc. După felul construcţiei se deosebesc următoarele, tipuri de bariere, folosite în special la intersecţiunile de nivel între o şosea şi o cale ferată: 16. ~ acăţată [barriere accrochee; Hănge-, schranke; hinged barrier; fuggo-sorompo; OTKHfl-HOH, 3aiţeiIHbIH 6apbep], constituită dintr'o bară sau dintr'un lanţ, care la unul din capete se prinde printr'un inel de unul din stâlpii de susţinere, iar la celălalt capăt are un cârlig cu care se acaţă de o verigă fixată în al doilea stâlp (fig. 75 şi 76); m 4 Fig. 75. Barieră acăfată, Fig. 76. Barieră acâfată, cu lanf. cu bară. 'i7. ~ basculantă [barriere â bascule; Schtag-schranke; bascule barrier; iito-sorompo; no#T>~ eMHbift, KopoMbicjiOBbiîi 6apbep], care se mişcă în plan vertical, fiind fixată la unul din capete printr'un ax ori- O zontal (fig. 77). Manevrarea barierei se face fi manual sau deia dis- jl tanţă, printr'un sistem de pârghii articulate Fig. 77. Barieră basculantă. sau prin cabluri metalice. Pentru uşurinţa manevrării, bariera are o contragreutate; J8. ~ batantă [barriere â battants; Flugel-torschranke; folding barrier ; szărnysorompo; CKJiaAHoă, CTBOpna-TblH 6apbep], formată din două panouri cari pivotează în jurul stâlpi- Fi9- 78- Barieră batantă, lor de susţinere (fig. 78). Sin. Barieră cu porţL 298 1. Barieră culisantă [barriere â coulisse; Schie-beschranke; sliding barrier? tolo-sorompo; CKOJIB3H- urnă, saABHîKHOH 6apb-ep]f alcătuită dintr'o bară care cupsează în interiorul F*9- 7*. Barieră culisantă. unui tub metalic (fig. 79); 2. ~ rulantă [bar- riere roulante ; Roll-schranke; rol ling gate; gorgo-sorompo; KaTy-4HH, OTKaTHbffl 6apb-ep], care se depla-sează transversal pe Fig. 80 Barleră rulanlă. cale, fund aşezată pe rofr cari rulează pe şine îngropate în platforma şoselei (fig. 80); 3. ~ turnantă [barriere toumante; Dreh- schranke; swing gate; forgo-sorompo ; IHJiar-6ayM], numită astfel fiindcă pivotează, la unul din capete, jn jurul unui ax vertical (îig. 81) F'9. 8*- Barieră turnantă. Sin. Barieră pivotantă. 4. Barieră [barriere; Stadttor; city-gate; varos- kapu; ropo#cK.oH, in Jiar6ayM]. Urb.: Intrările sau ieşirile dintr'o localitate, unde se face controlul vehiculelor ce transportă măr- furi şi se percep taxele comunale respective. In aceste puncte poate exista un dispozitiv pentru oprirea circulaţiei sau numai un post fix unde stau funcţionarii respectivi. 5. Barieră [barriere; Anschlag; barrier; utkozo; nepHJia, orpamjţeHHe]. Mine: Dispozitiv de siguranfă a circulaţiei în mină,, de ex.: dispozitiv de oprire a vagonetelor la partea inferioară a planului inclinat. o. ~ de colivie penfru transportul personalului [barriere de cage pour le transport du personnel; Korbsicherheitsverschlulj fur die Mann-schaftsfdrderung; men safety barrier in the cage; ^zemelyszâllitokosâr biztosifo zâroszerkezete; npe^oxpaHHTejibHbie nepHJia KJiera rnaxTSp-CKoro nacca>KHpCKoro nofl'beMHHKa], Mine: Dispozitiv mobil care se montează pe colivii, în timpul transportului personalului, destinat să împiedece căderea oamenilor. 7. ~ de siguranfă [barriere desurete; Sicher-heitsverschlufj; safety barrier; biztonsâgi elzărâs; npefloxpaHHTejibHbm 6apbep, orpaHyţemie], Mine: Dispozitiv de închidere a golului pufurilor, m dreptul rampelor, blocând automat butonul da semnalizare la nivelul rampei de încărcare sau tachefii la nivelul rampei de descărcare, şi imobilizând astfel colivia atât timp cât bariera este deschisă. s. ~ ghilotina [barriere â guillotine; Fall- gatter; guillotine-Iike barrier; keretsorompo; 6apbep, noAo6HbiH FHJibOTHHe]. Mine : Barieră care închide golul pufurilor în dreptul rampelor, culisând într'un plan vertical, echilibrată prin contragreutate şi acfionată, de obiceiu, automat de către colivie, în momentul când aceasta ajunge la nivelul rampelor de încărcare sau de descărcare. 9. ~ pentru vagonete [barriere pour wa-gonnets; Wagensicherheitsverschlu^; barrier for miner trucks; banyacsille biztosito zâroszerkezete; 6apbep maxTeHHbix BaroHeTOK], Mine: Dispozitiv alcătuit din două bare transversale, montate frontal pe colivia de extracfie, oscilând în jurul unui ax orizontal şi destinat a opri vago-netele şi a le refine prin coşul (cutia) lor, îm-piedecându-le să alunece din colivie în timpul transportului. 10. ~ rabafanfă [barriere rabattante; Schutz-gatter; falling down barrier; kerefszerkezetfl banyasorompo; onyCKaiomaHCK UiaXTeHHafl pem^TKa]. Mine: Barieră alcătuită din două sau mai multe bare articulate, formând un drept-unghiu deformabil, care, oscilând în jurul unor axe orizontale, deschid sau închid golul pufului. Acest dispozitiv este acfionat automat de colivie, în momentul când aceasta ajunge la nivelul rampelor, u. ~ rulantă [barriere roulante: Rollgatter; rolling barrier; kereiszerkezetu gorgos bânyaso-rompo; OTKaTHbîH 6apbep]. Mine: Barieră care închide golul pufurilor în dreptul rampelor; e alcătuită dintr'un sistem deformabil, care are la partea superioară role,, şi e suspendată de o bară care oscilează în jurul unui ax orizontal; e acfionată în mod automat de către colivie, în momentul când aceasta ajunge la nivelul rampelor. 12. Barigiroscopfbarygyroscope; Barygyroskop; barygyroscope; barigiroszkop; 6ap*irHp0CK0n]: Instrument giroscopic penfru punerea în evidenţă a rotafiei Pământului, prin deviaţia fafă de verticală a axei unui giroscop rotitor, rezemat într'un inel cardanic care poate oscila între muchii orizontale, astfel încât axa gi-roscopului sase găsească mereu în planul meridianului locu- lui, inelul cardanic având în partea de jos o greutate xare Fî9- 82. Barîgîroscop. fine verticală axa giroscopului, când acesta nu se roteşte (fig. 82). 13. Baril, pl. barili [baril; Baril; barrel; baril; 6apHJi]. Ind. petr.: Unitate de măsură pentru volume, întrebuinfată în Statele Unite şi în Anglia, în special pentru produse de petrol. Un baril american =42 galoni americani =0,1589 m8. Un baril englez = 36 galoni englezi =0,1635 m3. Se abrevtază: Bbl. t4. Barimefrie [barymetrie; Gewichtsmessung; weight measuring; sulymeres; 6apHMeTpHfl]. Zoot.: Aprecierea greutăfii vii a animalelor pe bază de măsurători biometrice. Se întrebuinfează formula lui Quetelet: G = 88 pH, în care G este greutatea vre în kg, p perimetrul toracic în m, şi / lungimea scapuloischială a corpului, iar 88 este un coeficient fix, în kg, găsit prin tatonări; sau formula Iui Crevat: G = 80p3, unde G este greutatea vie, p perimetrul toracic în m, iar 80este un coeficient fix. 1. Bariş [barege; Barege; barege, head cloth; bareg, ritka szoves; dapeîKb (TKaHb)]. Ind. texf.: Ţesătură rară, de mătase ori de bumbac, făcută din fire extrem de subţiri. Cu ea se acopere fafa ori capul, se împodobesc pălăriile, etc. 2. Barisferă [barysphere; Barysphâre; barysphere; bariszfera; 6apHC<|>epa]. Geol.: Sâmburele globului pământesc, compus din metale cu greutate specifică mare (6* ”12), între cari predomină nichelul (6”-1Q°/o) şi fierul (88°/o), pe lângă alte metale grele, ca: platina, aurul, telurul, iridiul, etc. Are o rază de cca 3500 km şi a fost numit de Suess, zona Nife. După Wiechert, ar avea o temperatură de maximum 3000°, o presiune. în centru de 1,5 * 106,,\3 * 106 at, volumul de 175 miliarde m3 şi greutatea 1685 trilioane t. 3. Barisiflt [barysitit,, barysilite; Barysilit; barysilite; bâriszilit; 6apHCHJIHT]. Mineral.: Pb3[Si207]. Cristalizează în sistemul hexagonal (romboedric). Duritatea 3; gr. sp. 6,11* *6,72. 4. Barit [baryte; Baryt; baryte; barit; 6apHT]. Ind. pefr. V. Baritină. 5. Barită. Hidrat de bariu. V. Bariu, hidrat de e. Barită, absorbitor cu ~ [appareil pour baryte; Barytvorlage; baryte apparatus; baritos abszorbcios muszer; annapaT #JIH 6apHTa], Microchim.: Microaparat, special construit, încărcat cu o soluţie n/10 de hidrat de bariu, care absoarbe cantitativ bioxidul de carbon. Este întrebuinţat de J. Lindner în metoda sa, pentru dozarea carbonului prin titrare. 7. Barită, apă de ~ [eau de baryte; Baryt-wasser; barytawater; bâritviz; GapHTOBaH BOAa]. V. sub Bariu, hidrat de /V, 8. Baritină [barytine; Baryt, Schwerspat; bary-tine; bârit, sulypât; 6apHT, THJK§JIbl8 HinaT]. Mineral!: BaSO*. Cristalizează în sistemul rombic, de obiceiu în cristale ptnacoidaile; are uneori, de asemenea, structură globulară, fibroasă sau lamelară în formă de creste. Duritatea 2,5 •••3,5; gr. sp. 4,3**-4,6. Clivaj perfect (001), bun (110). Luciu sticlos. Coloarea, albă, galbenă, albăstruie, roşietică, brună sau chiar neagră. Transparentă până la translucidă sau opacă. Se găseşte în filoane. metalifere bidrotermaie formând ganga. Se foloseşte ca materie colorantă, în industria sărurilor de bariu şi în industria petrolului, pentru îngreunarea noroiului de sapă. Când e măcinată, se prezintă ca o făină albă-gălbuie. Nu este abrazivă, aşa că nu uzează pompele şi prăjinile de foraj. Din punctul de vedere chimic este neutră, astfel că nu corodează instalaţiile. Este cel mai indicat material pentru mărirea densităţii noroiului, în special când acesta trebue să aibă o densitate mare (1 #5***2). Dat fiind că este relativ scumpă, ea se recuperează de multe ori din noroiul care nu mai poate fi întrebuinţat. Sin. Barit (în industria petrolului). 299 9. Baritocalcită [barytocalcite; Barytocalcit; baryto-ca leite, alstonite; bâritokâlcit, alsztonit; 6apHTOKaJlblţHT]. M/neraL* BaCa(C03)2. Cristalizează în sistemul monoclinic. 10. Baritocelestină [barytocelestine; Baryto-colestin; baryto-celestine; banito-celesztin; 6apH-TOlţeJieCTHH]. Mineral.: (Sr, Ba)[Ş04]. Mineral din seria isomorfă a baritinei. Cristalizează în sistemul rombic. 11. Bariu [baryum; Barium; barium; bârium; 6apHH]. Chim.: Ba; nr. at. 56; gr. at. 137,36; d. 3,78; p. t. 850°. Metal alcalino-pământos, bivalent, de coloare albă-argintie, moaile ca plumbul. Se găseşte în cantităţi mici în natură, sub forma de sulfat (baritină, BaSOţ) şi carbonat (witherit, BaCOa). Se obţine prin transformarea sulfatului de bariu în clorură, care apoi se elec-trol'izează. Bariul se oxidează repede la aer şi, în contact cu apa, o descompune, cu formare de hidra# de bariu şi cu degajare de hidrogen. Este întrebuinţat uneori în unele aliaje de cusineţi. Compuşii mai importanţi ai bariului sunt: 12. azotat de ~ [azotate de baryum; Ba-riumnitrat; barium nitrate; bârium nitrât; HH-TpaT 6apHH]: Ba(NOs)2. Substanţă care se prepară disolvând carbonatul de bariu sau sulfura de bariu în acid azotic diluat. E întrebuinţat în pirotehnie pentru obţinerea focurilor de artificii de coloare verde. is. carbonat de ~ [carbonate de baryum; Bariumkarbonat; barium carbonate; bârium karbo-nât; yrJieKHCJlblH 6apHH, BHTepHT]: BaCOs. Se găseşte în natură ca witherit. Se întrebuinţează la prepararea altor săruri de bariu, în ce^ ramică şr pentru fabricarea sticlelor optice. 14. cloraf de ^ [chlorate de baryum; Ba-riumchlorat; barium chlorate; bârium klorât; XJlopaT 6apHH]: Ba(CIOs)2 * HsO, obţinut prin electroliza soluţiilor concentrate, calde, de clorură de bariu. Se întrebuinţează uneori în focurile de artificii pe cari le colorează în verde. 15. clorură de ~ [chlorure de baryum; Ba-riumchlorid; barium chloride; bârium k lor id; XJlopHCTblH 6apH#]: BaCb- 2 H2O. Se obţine prin tratarea carbonatului de bariu cu acid clorhidric; se prezintă sub forma de cristale incolore, solubile în apă. Este o otravă puternică. ie. cromat de ~ [chromate de baryum; Ba- riumchromat; barium chromate; bârium kromât; XpOMOBOKHCJIblH 6apHH (>K6JITaH KpacKa)]: BaCrOâ. Se obţine ca un precipitat galben, prin descompunerea unei soluţii de clorură de bariu cu cromat de potasiu. Se întrebuinţează în vop-sitorie ca pigment galben. 17. hidrat de ~ [hydrate de baryum; Ba- riumhydroxyd; barium hydroxide; bârium hidroxid; THApooKHCb 6apHH]: Ba(OH)2. Se obţine prin tratarea oxidului de bariu cu apă. Soluţia apoasă de hidrat de bariu, numită apă de barită are caracter alcalin şi se întrebuinţează în chimia analitică. O soluţie saturată de hidrat de bariu depune, prin răcire, forma hidratată Ba(OH)2 *81^0: cristale incolore cari pierd o parte 300 din apa de cristalizare, când sunt expuse ia aer uscat. i* Bariu, manganat de ^ • [manganate de ba-ryum; Bariummanganat; barium manganate; bâ-rium manganat; MâHraH3T. 6apHfl]: BaMn04. Pulbere verde-smaragd, obţinută prin calcinarea bioxidului de mangan cu hidrat de bariu, car^ bonaf de bariu sau azotat de bariu. Se întrebuinţează în pictură. 2. monoxid de ~ [monoxyde de baryum; Bariumoxyd; barium oxide, baryta; bâriummon-oxid; OKHCb 6apHH]: BaO. Se obţine fie prin calcinarea azotatului de bariu, fie prin reducerea unui amestec de carbonat de bariu cu cărbune, fie prin arderea metalului în aer. Cu apa reacţionează cu desvoltare de căldură şi dă hidrat de bariu 3. platinocianură de ~ [platinocyanure de baryum; Bariumplatincyanur; barium platino-cyanide; bârium-platinacianur; IiJiaTHHO-iţHaHHC-TblH 6apHH]: Ba[Pt(CN)4] * 4 HsO. Cristale gălbui cari emit lumină de fluorescenţă prin bombardare cu raze X. Se întrebuinţează la fabricarea ecranelor pentru radioscopie. 4. peroxid de ~ fperoxyde de baryum; Bariumperoxyd; barium peroxide; bariumperoxid; nepeKHCb 6apHH]: BaOa. E obţinut prin încălzirea oxidului la 500*“6OO0 în curent de oxigen. La temperaturi superioare se disociază din nou în monoxid şi oxigen. Este folosit la prepararea apei oxigenate şi în aluminotermie, când, amestecat cu praf de magnezie, constitue un tip special de aprinzător; 5. suboxid de ~ [sous-oxyde de baryum; Baryumunteroxyd; barium suboxide; băriumszub-oxid; HaflOKHCb 6apHH]: Ba20. Se prepară prin încălzirea în vid ta 1000° a oxidului de bariu cu pulbere de magneziu. 6. ~f sulfat de ~ [sulfate de baryum; Ba-riumsulfat; barium sulphate; barium szulfât; cepHOKHCJIblii 6apHH]: BaS04. Compus care se găseşte în natură, ca baritină. Se prepară tratând soluţia unei sări de bariu cu acid sulfuric, reacţie care serveşte şi la identificarea ba-riului. Se întrebuinţează ca material de îngreu-nare; apoi, graţie opacităţii pentru razele X, în medicină, la radioscopiile şi radiografiile aparatului digestiv, şi în vopselărie ca pigment alb, cunoscut sub numele de blanc fix. 7. sulfura de ~ [sulfure de baryum; Ba-riumsulfid, Schwefelbarium; barium sulphide; bâ-rium szulfid; cepHHCTblft 6apHH]: BaS. Pulbere albă, obţinută prin încălzirea la roşu a sulfatului de bariu cu praf de cărbune. Este descompusă de apă cu formare de hidrat de bariu şi hidrosulfură de bariu. Se întrebuinţează la fabricarea anumitor substanţe fosforescente, şi ca insecticid. 8. Bariunrtaragonif [aragonite barytifere; Ba-riumaragonit; barium-aragonite; bariumaragonif; 6apnyMaparoHHT]. Mineral.: Mineral din seria isomorfă a aragonitului. 9. Bariumcalcit [caicite barytifere; Bariumcal-cit; baricalcite; -bâriumkâlcit; OapHyMKaJIblţHT], Mineral.: Mineral din seria isomorfă a calcituluL 10. Bariumfosforuranit [baryturanite; Barium- phosphoruranit; bariumuranite; bâriumfoszfor-urânit; 6apHy M(i)oe<|>opypaHHT]. Mineral.: BalUOa j P04]2 •: 8 H2O. Mineral din grupul urani-telor, numit şi uranocircit; cristalizează în sistemul rombic pseudopătratic. 11. Bariumheulandii [bariumheulandite; Barium-heuiandit; bariumheulandite; bâriumheulândit; 6a-pHyMreBJiaH^HT]. Mineral.: CafAbSieOie] -SHjîO. Heulandit cu conţinut de 2,5% BaO. 12. Bariummuscovit [muscovite barytifere; Ba-riummuskovit; barium muscovite; bârium-musz-kovit; 6apHMMyeKOBHT], Mineral.: (KfBa (Al,Mg)a [(OH,F)2 [ ÂlSiaOio]. Mică albă cu conţinut de BaO până la 10%. Sin. Ollackerit. 13. Baritsalpelru [nitrobarite; Barytsalpeter, Ni-trobaryt; baryto-salpetre; bârit-saletrom; 6apHT-caJibneTp, 6apHT-eejiHTpa]. Mmeral.: Ba(NOă)2. Mineral din grupul azotaţilor anhidri. Cristalizează în sistemul cubic. • 14. Barkevikil [barkevicite, barkevikite; Bar-kevik^t; barkevikite; bârkevikit; 6apKeBHKHT]. Mineral.: (Na, K)e-3 Ca4 Mg4-e Fei-a Tio-2 (Pe , AI)2-3 [(O, OH)4 | Al4Sii2044]. Amfibol din seria hornblen-delor bazaltice. 15. Barklyif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru rubin. 16. Bârnă [poutre; Balken; beam; gerenda; 6ajiKa, 6pyc, 6hmc]. Cs.: Grindă de lemn cu două feţe paralele plane ori cu secţiune pătrată sau dreptunghiulară, obţinută prin cioplirea din gros a unui buştean lung, şi servind pentru construcţii de pereţi de lemn, sau pentru schelete la paiante sau la construcţii provizorii. 17. Bântuire. Ind. făr.: Bârnele cari alcatuesc pereţii caselor ţărăneşti. Sin. Bârnuitură. îs. Barnweli, piston ~ [piston B.; B.s Kol-ben; B.-rs piston; B.-fele dugattyu; ncfpineHb BapHBejiJiH]. Mine: Piston special de pompă canadiană, cu buza superioară ascuţită, pentru a rade nisipul depuş pe cămăşile pompei. 19. Barocă, arfă ~ [art baroque; Barockkunst; baroque art; barok muveszet; dapOKKO (HC-KycCTBO)]. Arh.: Artă care s'a desvoltat în Europa către sfârşitul secolului al XVII-lea, caracterizată prin bogăţie de decor, folosirea în arhitectură a frontonului curb sau frânt, măreţie obţinută prin folosirea de ordine arhitecturale, colosale, la scară exagerat de mare. Faţadele construcţiilor civile baroce, decorate cu ornamente de piatră sau de stuc, nu exprimă distribuţia interioară. Materialele întrebuinţate sunt: zidăria mixtă de cărămidă şi piatră, cărămida tencuită şi, în interiorr cărămida placată cu materiale scumpe. Plafoanele sunt, în* general, casetate şi ornamentate cu motive geometrice sau cu picuri cari — prin perspective perfecte — dau iluzii optice. Mobilierul se caracterizează prin aplice de bronz aurit şi tapiserie bogată. Suprafeţele plane (ta mese, în general) se fac din plăci de marmură colorată sau din marchetărie. 1. Barodină, distribufie ~ [disfribution baro-cline; barokline Verteilung; barocHne distribu-tion; baroklin elpsztâs; 6ap0KJlHHH0e pacnpe-/ţeJieHHe]. Meteor.: Distribufie în care suprafeţele isosubstanfiale şi isobare atmosferice se întretaie. 2. Baroforexă [barophorese; Barophoresis; ba. rophoresis; baroforezis; 6apo<|>ope.3HC]. Chim.: Difuziunea unor particule dintr'o suspensie, sub Influenfa gravitaţiei. 3. Barograf [barographe ; Barograph ; * baro-grsph; bârogrâf; 6aporpac|>]. Av.: Aparat care înregistrează presiunea la sol sau într'un vehicul aerian, în funcfiune de timp. Barograful avioanelor cu turboreactoare, cu mare vitesă de urcare, trebue să funcţioneze cu inerfie cât mai mică. înregistrarea se face pe o hârtie gradată sau pe un film de celuloid. V. şi sub Presiune atmosferică (aparate de măsură). 4. Barogramă [barocjramme; Barogramm; ba-rogram; bârogrâf gorbeje; 6aporpaMMa], Av.: Curba înregistrată de barograf. Din ea se poate deduce altitudinea instantanee a avionului şi vitesa de urcare. Nu poate fi folosită cum a fost înregistrată, decât pentru determinări aproximative. Pentru determinări exacte, barograma se reduce la Condiţiunile atmosferei normale, cu ajutorul unor formule de corecfie. s. Barolit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru witherit. 6. Barometric, vid ~ [vide barometrique; barometrisches Vakuum; barometric vacuum; ba-rometrikus legures ter; 6apOMeTpHHeCKHft Ba-KyyM]: Vidul care se realizează deasupra nivelului mercurului dintr'un tub barometric. Este un vid relativ, căci spafiul respectiv este saturat cu vapori de mercur, la o presiune egală cu tensiunea acestor vapori la temperatura barometrului. 7. Baromefrfci, constantă V. sub Atmosferei, constanta barometrică a 8. Barometru. V, sub Presiune atmosferică {aparate de măsură). 9. Baros [massette; Schi ager; sledge; poroly; 3Kejie3HbIH MOJIOTOK, KyBajl/ţa]. Tehn.: Ciocan de ofel, greu de 5**‘10 kg, manevrat cu ambele mâini. Este folosit în ateliere de forjă, în lucrări de drumuri, minerit, etc. io. Baroselenit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru baritină. u. Barotermograf [barothermographe; Baro-thermograph; barothermograph; barotermograf; 6apOTepMOrpa]: Aparat format dintr'un barometru şi un termometru, care înregistrează, în aceiaşi timp, varrafrile de presiune atmosferică şi de temperatură ale aerului. 12. Barotermohiqrometru [barothermohygro-metre; Barothermohygrometer; barothermohygro-meter; barotermohigrometer; 6ap0TepM0PHrp0-MeTp]: Aparat compus dintr'un barometru, un termometru şi un higrometru şi care măsoară, în acelaşi timp, variafiile presiunii, ale temperaturii şî umezelii aerului. Se întrebuinfează pentru controlul presiunii, al temperaturii şi al stării de umiditate a aerului din incintele în cari se realizează diferite stări atmosferice pentru etalonarea radio-sondelor. is. Barotermometru [barothermometre; Baro-thermometer; barothermometer; barometer-ho-mero; 6apOTepMOMeTp]I Aparat compus dintr'un barometru şi un termometru, şi care e întrebuinfat pentru măsurarea presiunii atmosferice şi a temperaturii aerului. 14. Barotropă, distribufie ~ [disfribution baro-trope; barotrope Verteilung; barotrope distra bution; barotrop elosztâs; 6ap0Tp0îlH0e pac-npeAeJieHHe]. Meteor.: Distribuţia în care supra-fefele atmosferei sunt isobare. 15. Barrandian [Barrandien; Barrandium; Barran-dian; barrandium retegek; 6appaHflHaH]. Geo/.: Succesiunea depozitelor paleozoice, studiate de cercetătorul Barrande, în basinul Praga. ie. Barrandif [barrandite; Barrandit; barrandite; barrandit; 6appaH/ţHT], Mineral. : Variscit cu conţinut de Fe***. Mineral din grupul fosfafilor hidratafi. 17. Barremian [Barremien; Barreme; Barre-mian; barremiân retegek; dappeMHaH], Geol.: Unul din etajele superioare ale Cretacicului inferior, caracterizat prin prezenfa lamelibranhiatului Requienia ammonia şi a amonoide-ului Macroscophites yvani. îs. Bârsă. Ind. făr. : Piesă care îmbină grin-deiul plugului cu plazul lui, întărind pârtea de dinainte a cormanei şi servind la coborîrea sau la ridicarea plazului, împreună cu fierul lat al plugului, astfel încât să intre mar mult sau mai pufin adânc în pământ (fig. 83). 19. Bartit [barthite; Barthit; barthite; bârfit; 6apTHT]. Mineral.: ZnsCu[(OH)2 | AseOis] ■ HsO. Mineral din grupul arseniafilor hidratafi; cristalizează în sistemul monoclinic. 20. Bartonian [Bartonien; Bartonian; Bartonian; bartoniân retegek; dapTOHCKHfi Hpyc]. Geol.; Facies particular al Ledianului, considerat până de curând ca alcătuind un etaj (al treilea) independent al Eocenului. 21. Baritofilit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, penfru cloritoid. 22. Bârzeică. Ind. făr.: Săniufă cu care se aduc, iarna, lemnele din pădure (Transilvania şi Banat). 23. Başbagliu [type d'emballage du tabac; Ta-bakverpackungsart; mode of packing thetobacco; dohânycsomagolâs; THn TadaHHoM TIOKOBKH]. Ind.tut.: Mod de ambalare a tutunurilor de calitatea lux şi I. Ambalarea acestor tutunuri se face sub forma de păpuşi; un astfel de bal are 40x65 cm* înălfimea fiind în raport cu mărimea Fig. 83. Bârse. a) bârsă pentru pfug în grindeiu curb; b) bârsă pentru plug în grindeiu* drept. 302 foii şi cu lăţimea pânzei. Greutatea unui baş-bagli u este de 124 20 kg 1. Bască [beret ba que, Baskenmutze; basque cap; bâszk-sapka; 6aCKa depeT]. Ind. text: Acoperitoare de cap, în formă de calotă fără boruri, din fesătură sau din pâslă. 2. Başcă. V Pivniţă. 3. Başchie [couche de manoques; Biindeltabak-lager; layer of roll-tobacco; dohânykotes-raktâr; njiacT Tadana, cjioHCTan yKjia/ţna jiHCTOBoro TadaKa]. Ind. tuf.: Stratuf în care se aşază tutunul păpuşit — până când se adună cantitatea necesara confecţionării unui butoiu sau a unui bal — penfru a se menţine supleţa necesară a foilor. 4. Başchie [chasse, chassoir, marteau de ton-nelier; Triebel; cooper's driver; bognâr kalapâcs; SonapHblH MOJIOTOK]. Ind. lemn.: Unealtă a dogarului, constând dintr'un fel de ciocan, al cărui capăt alungit- 84 B hie. este rostuit; serveşte la baterea cercurilor butoaielor (fig. 84). 5. Basculă 1. [bascule; Ober-lichtschere; fan-light opener; fe-lulvilâgito ablak zâroszerkezete; npndop ajih ot-KpblTHH Bepx-Haro CBeTa], Cs.: Dispozitiv alcătui! din bare articulate, care se fixează pe tocul unei ferestre, al unei uşi sau pe perete şi care, prin mişcarea unei pârghii, permite deschiderea sau închiderea unei supralumini basculante aşezate la Fl9- 8S* Basculă pentru supralumină. oarecare înălţime (fig. 85).— 2. Dispozitiv fixat în pavaj sau în pardoseală, permiţând, la nevoie, imobilizarea unui canat de uşă în poziţie deschisă. 6. Basculă [bascule; Waage; weighmg machine; hidmerleg; KOpOMblCJIOBbie BeCH #JIH 6oJIb-UIHX THJKeCTeH]: Aparat pentru măsurarea greu-tăfii corpurilor, de tipul balanţei cu pârghii (v. sub Balanţă), întrebuinţat în cazul corpurilor de greutate mare (de obiceiu peste 200* •-300 kg), (fig. 86). Basculele obişnuite sunt fie de tipul Fi9- 86. Basculă pentru vehicule, balanţei cu braţk neegale în raport fix (în ge- neral t : tOO, numită uneori şi balanţă centezi-mală), fie de tipul balanţei romane. 7. Basculă de locomotive. V. Cântar de locomotive. 8. Basculare [mouvement de bascule; Kippen; tipping; billeneş; OlipOKHflblBaHHe, KanaHHe]: Rotire parţială, în jurul unei axe orizontale, a unui corp cu centrul de greutate în afara axei. o. Basculator [bascuieur; Kipper, Wipper; tip-per; billenoszerkezet; OIipOKH/ţblBaTeJIb]. Mş.: Dispozitiv care serveşte pentru basculare, de obiceiu în vederea golirii obiectului basculat. După sistemele de antrenare şi după felul obiectului basculat, deosebim: io. ~ circular [bascuieur circulaire; Kreisel-kipper; circular waggon tip, rotary waggon tipper; borito csille; BpanţaTejibHblft onpOKH^bl-BaTejlb BarOHeTKH]: Basculator în care vago-netul este montat fix pe două şine circulare transversale, solidarizate, şi se descarcă prin rotire în jurul uneia din şinele de rulare (fig. 87). Fig. 87. Basculator circular pentru vagonete de mină. O variantă de construcţie este aceea în care va-gonetul se introduce într'o colivie cu două sau mai multe inele, cu axa paralelă cu şinele, iar pentru descărcare se roteşte tot ansamblul ca mai sus; ii. ~ cu ladă -şa i de încărcare [ba- I „ 1 1 scule de char- gement; Char-gierschwengel; charging lever; teknos billento; 3arpy30HH0e KOpOMblC JIO]. Mş.; Braţ bas- culant, orizontal, de extremitatea căruia se prinde O cutie CU Fi9-88. Basculatorcu ladă de încărcare, care se intro- a) «ncărcare; b) basculator? duce materialul c) cuPt°r Marfin. de topit în gura cuptoarelor metalurgice. Braţul se suspendă de un cărucior al unui pod rulant, putând efectua: mişcările imprimate de podul rulant şi cărucior, rotirea lui în jurul axului propriu, al unui ax vertical, precum şi bascularea lui. Este folosit mai ales la încărcarea cuptoarelor Martin de mare Fi9- 89• Lacla încărcare capacitate (fig. 88 şi 89); a basculatorului. j 303 1. Basculator cu răsturnare completă [basculeur â retournement; Kopfwipper; swing tipping device; fejbuktatd; KpyroBOH 0np0KH#biBaTeJib BarOHa].* Basculator tn care vagonetul e adus pe o platformă de care se fixează prin tiranfi; platforma e echipată cu două scuturi laterale, şi cu pivoturi cari se prind de lanfurile unei macarale, care efectuează răsturnarea completă; 2. Basculator de vagoane [basculeurde wagon; Waggonkipper; trucktippsr, waggon tipping device; vaggonbillento; BaroHHbift onpoKH/ţbiBaTejib]: Basculator folosit pentru descărcarea vagoanelor cu materiale mărunte: cărbuni, nisip, pietriş, cereale, etc. Vagonul e adus pe o platformă articulată, fixat, peretele frontal se deschide şi apoi platforma cu vagonul se rotesc în jurul articulafiei, efectuând răsturnarea cutiei (fig. 90); 3. ~ hidraulic [basculeur hydrau-lique; Pre^wasser- kippvorrichtung; Fig. 90. Basculator de vagoane a) platformă mobilă; b) articulaţie; c) rulou de ridicare; d) arbore cu filet; e) platformă fixă, f) mctor pentru antrenarea arborelui. hydraulic tipper; hidraulikus billento; rHftpaBJIH-HecKHH 0np0KHflbiBaTeJib]: Basculator a cărui platformă e basculată cu ajutorul unui vinciu hidraulic; 4. ~ în curbă [culbuteur â courbe, basculeur â rails cintres; Kurvenkipper; curved hpper,chute tipping device; gorbepâlyăju billento; onpoKH/ţbl-BaTeJIb (BarOHeTOK) C KpHBOJIHH6HHblM nOA'b-Smom]: Basculator care comportă un eşafodaj fix pe calea prelungită prin şine curbate, cu conca-vitatea în sus. Vagonul rulează pe acest eşafodaj, fiind tras cu ajutorul unui vihciu şi, fiind adus pe şinele curbate, se inclină şi răstoarnă confinutul (fig. 91). Fig. 91. Basculator în curbă. s. Băşicate. Agr.: Varietate de cireşe româneşti. Fructul, mijlociu, alungit, moale, cu pelifa foarte subfire şi uşor transparentă, de coloare galbenă-roşietică murdară. Miez foarte moale, dulce şi plăcut. Zeama, incoloră. Fructele se pătează uşor şi nu fin la transport. Se coc în săptămâna a 3-a sau a 4-a de cireşe; se cultivă mult în Muntenia. e. Basidîe [baside; Basidie; basidium; baszi-dium; 6a3H#HH]: Organ caracteristic pentru ciupercile din clasa basidiomicetelor, la exteriorul căruia, pe nişte prelungiri numite sterigme, se formează basidiosporii. Formarea basidiilor cu basidiospori este întotdeauna precedată de fenomenul de înmulfire sexuată. 7. Basidiofruct [organe de fructification des basidiomycetes; Fruchtkorper der Basidiomyceten; basidiophore; baszidios termotelep; nJlOft 6a-3HflHOMHU;eT]: Fructificatia ciupercilor din clasa basidiomicetelor. Se formează în urma procesului de înmulfire sexuată. La cele mai multe basidio-micetş are forma de pălărie cu picior. s. Basidiospor [basidiospore; Basidiospore; basidiospore; baszidiospora; 6a3H#H0CII0pa] ? Spor caracteristic pentru ciupercile basidiomi-cete. Se formează la exteriorul basidiei pe nişte prelungiri numite sterigme (sunt exospori). Pe fiecare basidie se formează de obiceiu câte patru basidiospori. 9. Basilică [basilique; Basilika; basilica; ba-zilika; 6a3HJlHKa]. Arh.: 1. Sala sau reşedinfa suveranului. — 2. In arhitectura greco-romană, la început, edificiul în care suveranul, sau, în numele lui, judecătorii, împăr-feau dreptatea; mai târziu, un fel de local de bursă în care comercianfii şi poporul se reuneau pentru a trata diferite afaceri comerciale. Edificiul înfăţişa un plan dreptunghiular, de obiceiu de trei ori mai lung decât lat. Interiorul era împărat în sens longitudinal, prin şiruri de coloane sau de arcade, în trei sau chiar cinci , părfi. Partea din mijloc, numită navă centrală, mai largă şi mar înaltă decât părfi le (navele) laterale, era întotdeauna prelungită cu o încăpere de formă semicirculară, numită absidă. Navele erau rezervate poporului, iar absida, judecătorilor (fig. 92). — 3. In arhitectura creştină, bisericile al căror plan este conceput după modelul basilicelor greco-romane. V. şi Biserică. 10. Baziiit [basilite; BasiJit; basilite; bazilit; 6a3HJiHT], Mineral.: 11 (Mn,Fe)203Sb205 * 21 H20. 11. Basin [bassin; Becken; basin; medence? 6acceHH]. Geol.: Zonă a scoarfei terestre, cu contur curb sau poligonal, scufundată între falii Fig. 92. Basilica lui Maxenfiu, a) vestibul; b) navă centrală; c) nave laterale; d) absidă. B04 periferice sau limitata de flexuri ori numai prin înclinarea strateior spre centrul ei. 1. Basm [bassîn; Becken; basin; medence; 6acceăH, B0A0eM, pe3epByap]. Tehn.: Rezervor de lichid cu suprafaţă liberă, natural sau artificial. Denumirea variază după funcţiunea îndeplinită. Exemple: 2. ~ de amestec [reservoir d'homogeneisa- tion; Schlammbehălter; mixing basin; cement- iszapolo; 6acceHH, pe3epByap ajih CMeiira-BâHHH, rOMOreHH3aiţHH]. Ind. cimf.: Basin întrebuinţat la omogeneizarea pastei brute de ciment fabricate pe cale umedă. Pasta se introduce într'un basin circular (până la 20 m diametru şi 4 m adâncime), în care se omogeneizează, cu ajutorul unui agitator, fixat în mijlocul basmului pe un suport de zidărie. 3. ~ de apă [bassin d'eau; Wasserbecken; water basin; vizmedence, viztartâny; BOAHblî! 6acceăH]. Arh.: Basin pentru apă, într'o grădină, într'un parc sau cuprins într’un ansamblu de construcţii. 4. ~ de clarificare finafă [bassin d'humus secondaire; Nachklărbecken; humus-tank, final cla-rificafion basin, settling basin; tisztito medence; KOHeHHblH OHHCTH- TejibHbiH dacce-HH]. Cana/.: Ultimul basin dintr'o instalajie de purificare biologică a apei de canal, unde se depune humusul rezultat din trans- Fi9- 93- Basi" de clarificare formarea materiilor finala- a) canal Penfr^ '"depăr- organice. Apa de *area «obolului, canal trece din basinele de nomol activai, în basinele de clarificare finală (fig. 93)- 5. /x/ de decantare [bassin de decanfation; Absetzbecken; decanting basin; ulepito medence; 6âcceăH flJiH jţeKaHTaiţHH]. Canal.: Basin construit din pământ, din zidărie sau beton, în care se trimite apa pentru a se purifica, prin depunerea materialului conţinut în suspensie. După depunerea acestuia, apa esfe întrebuinţată. Sin. Basin de sedimentare. 6. de de- a t_ i F'9- Basin de decantare cu subsol, i cantare cu subsol ___________, ! [bassin de decan-tation â deux eta-ges; zweistockiges a) pompă de aer; b) conductă de j aer; c) conductă pentru evacuarea j ^ nomolului; d) rezervor de nomol; Absetzbecken^Em- e). conducta Penfru golirea nomolu-scherbrunnen;' two ,ui; f) cameră de depunere a nomo-storied decanting ,U,UÎ; 9) cameră de decantare; h) basin; emeletes basin de denisipare. ulepito medence, emschikut; /{ByXHpyCHblH 6aC-ceHH AJIH AeKaHTaqHH]. Canal.: Basin de de- cantare cu două camere suprapuse, în care lichidul trece prin camera superioară, iar materiile solide se acumulează în camera inferioară, de ; unde nu se mar pot întoarce în camera de sus, şi unde sunt supuse fermentaţiei anaerobe (fig. 94). Ex.: Puful Imhoff, folosit pentru epurarea apelor de canal. 7. ~ de denisipare [bassin de dessable-ment; Sandfang; sandclearing basin; homokfogo; 6acceHH^jia 0Tnec0tiHBaHHH (ajih 3a#epHCKH necKa]. Canal.: Basin de refinere a nisipului. Sin. Denisipator, Groapă de nisip. s. ~ de economisire a apei de ecluze [bassm d’epargne; Sparkammer, Sparbecken; side pond of the locking chamber; târplomedence; 6acceăH câepettceHHH boaw injiK>3Hbix KaMep]: Basin alăturat sau incorporat bajoaierelor unor ecluze, cu ajutorul căruia se poate reduce consumul de apă în timpul ecluzărilor; la golirea sasului, o parte din apă intră prin simplă cădere în acest basin, de und£ curge în acelaşi mod înapoi în sas, la umplerea acestuia. Sin. Basin de recuperare. 9. ~ de fermentare [bassin de digestion, di-gesteur; Faulraum; fermentation basin; erjeszto-me-dence; (JsepMeH-TaiţHOHHblH 6ac-ceHH]. Canal.: Basin în care fermentează nomolul, reducându-şi vo- Fig. 95. Basin de fermentare, lumul, sub actiu- j) conductă de alimentare cu no-nea bacteriilor an- moj. 2) clopot pentru captarea ga- aerobe (fig. 95). zelor; 3) serpentină de încălzire; to. /■*/ de floCU- 4) cazan de încălzire cu gaze; 5) lafie ţbassin de conductă de evacuare, floculafion; Flok- kungsbecken; floculation basin; flokulâcios medence; (JîJioKyjiHiţHOHHbiă 6acceăH]. Canal.: Basin în care depunerea materiilor în suspensie este sporită şi grăbită cu ajutorul coagulanţilor cari produc floculaţia. it. ~ de împlinire [bassin de remblai; Auflandungsteich; filling up sedimentation basin; iszapgddor; ceAHMeHTaiţHOHHblU 6acce&H]. Canal.: Basin de sedimentare, săpat în pământ, care funcţionează până ce este complet umplut de nomolul depus. Sin. Groapă de nomol. 12. ~ de înspumare [bassin d’ecumage; Schaumbecken; foaming basin; habmedence; 6acceHH ajih BcneHHBaHHfl]. Canal.: Basin în care, prin aglomerare şi emulsionare, materiile în suspensie sunt transformate într'o spumă care se ridică la partea superioară, de unde este apoi evacuată. îs. ~ de nomol activat [bassin de boues activees; Belebungsbecken; activated slush basin; eleven-iszapmedence; 6aceeta aKTHBHpoBaH- 305 HOĂ rpH3H]. Canal,: Basin în care epurarea biologică este realizată prin nomol activat. 1. Basin de nomol activat mixt [bassin mixte; Riihrwerkbecken mit Zusatzîluft; mixed ac-tivated slush basin; legvonatos kevero medence ;CJi03KHbiâ: 6ac- £ CeHH aKTHBHpOBaH-Hoă rpH3H]. Canal.: Tip de basin de nomol Fi9- 96- Basin de nomol activai activat, cu agitaţie me- mixt- a) conductă de aer; canică şi insuflare de 6) ag'tator. -aer comprimat (fig. 96). 2. ~ de peşti [etang destine â l'elevage dii poisson; Fischbecken, Fischteich; fish basin; hala sto; pbi^Hbiâ 6acceHH, npy#]. Pisc.; Lac amenajat pentru finerea şi creşterea peştilor (numire improprie). 3. ~ de precipitare chimică [bassin de pre-cipifation chimique; chemisches. Făllungsbecken; chemical precipitation basin; vegyi ulepito medence; 6acceHH rjih XHMHHecKoro oeaîKAe-HHH]: Basin în care, sub efectul coagulanţilor, materiile cari se găsesc în stare coloidală flo-culează şi se precipită. Sin. Decantor chimic, Oecantor-floculator, Basin de floculafie. 4. ~ de probe [bassin d'essais; Schiffs-prufstand; test basin; hajoprobamedence; npo6-Hbiă hjih HcnbiTaTejibHbiH 6acceta]. Nav.: Basin servind la efectuarea diferitelor probe cu modele navale reduse, executate din parafină, pentru determinarea elementelor caracteristice, aplicabile execuţiilor definitive. Modelele reduse sunt geometric asemenea cu cele definitive, fiind construite după planurile ce vor servi la execuţiile definitive. După trasarea curbelor caracteristice pentru model, se deduc cele aferente execuţiei definitive, ţinând seamă de coeficienţii de transpunere cari derivă din similitudinea dinamică. Pe baza lor, proiectantul modifică pro-filele proiectate pentru a realiza condiţiunile optime. In acest mod se studiază forma carenei, a elicei, vibraţii'le maşinilor, influenţa adâncimii, etc. Sin. Basin Froude. 5. ~ de reactivare [bassin de reactivation; Wiederbeliiftungsbecken; reactiveness basin; legvonatos felfrissito medence; dacceHH flJIH peaKTHBHpOBaHHH (rpH3H)]. Canal.: Basin în care nomolul uzat este reactivat prin aerare intensă. 6. ~ de refinere [bassin de retention; Stau-becken; storage basin; vizgyujto medence; 6ac-ceHH HaKOnJieHHH, 3anaca (BO/ţbl)], Hidr.: Rezervor natural sau amenajat în amontele unui curs de apă, pentru reţinerea apelor în timpul ploilor sau al topirii zăpezilor şi pentru alimentarea cursului de apă în timpul secetei. 7. ~ de sedimentare [clarificateur, decanteur; Absetzbecken; sedimentation basin; ulepito medence; ocaflOHHbift 6acceta]. Canal.: Basin în care apa este lăsată în repaus sau se mişcă cu vitesă redusă, pentru a permite materiilor în suspensie să se depună. Basinul de sedimentare cu apa în repaus, funcţionează cu intermitenţă: se umple, se Işsă în repaus, se scoate apa limpezită, iar apoi reîncepe ciclul. Basinul de sedimentare cu apa în mişcare funcţionează continuu: Fig. 97. Basin de sedimeatare. î) conductă de preaplin; 2) vana conductei de alimentare; 3) vana conductei de golire. apa intră pe la un capăt, se mişcă cu vitesa de câţiva mm/s şi iese limpezită la capătul opus, trecând peste un deversor (fig. 97). Sin. Basin de decantare. ». ~ pentru captarea apelor de mină [albraque, puisard; Wasser und Klârbehălter; mine sump; bânyaviz gyujto es târolo-medence; 3yMn(J)]. Mine: Excavaţie subterană de forma unei galerii, având rolul să acumuleze apele de mină în vederea evacuării lor cu ajutorul pompelor. In basin se face şi o decantare a acestor ape şi de aceea trebue construit astfel, încât să permită curăţirea lui din când în când. In acest scop este uneori împărţit în două compartimente printr'un perete despărţitor, sau este construit din două părţi complet separate, având de cele mai multe ori forma unor galerii conjugate. Este construit sub nivelul galeriei în care se adună apele şi sub camera pompelor. Volumul lui trebue să fie astfel, încât sa poată înmagazina apele, timp de cât mai multe ore sau zile. Sin. Jomp, Rezervor pentru captarea apelor de mină, Basin septic. 9. Basin portuar [bassin; Hafenbeckenj Was-serbecken; basin of a harbour, wet dock; kikoto-medence; nopTOBbiH daeceira, raBaHb]. Nav,: 1) basin; 2) cheu; 3) pereuri la fluviu; 4) rfîg; 5) macarale; 6) magazii şi antrepozite; 7) siloz; 8) linii ferate de garaj; 9) servicii administrative; <0) împrejmuire. Partea dintr'un port fluvial sau maritim unde navele pot staţiona în siguranfă. Basinele oferă navelor, 20 306 mai mult decât restul portului, adăpost contra furtunilor şi valurilor, contra gheţurilor (periculoase mai ales tn porturile fluviale sau arctice), contra curentului apei şi contra variaţiilor mari ale nivelului apei, stânjenitoare mai ales tn porturile cu flux şi reflux mare. In basine se pot face, în modul cel mai uşor, operaţiuni de port, ca încărcări şi descărcări de mărfuri, etc. Basinele din porturile fluviale sunt adiacente şenalului navigabil (fluviu, râu, canal), cu care sunt în legătură prin gura basinului (fig. 98). Se deosebesc diferite categorii de basine portuare: basin natural, când depresiunea umplută cu apă este naturală, şi basin artificial, când excavafia este rezultatul unei săpături mari de pământ; basin fluvial şi basin maritim» după cum aparţine na-vigafiei fluviale sau celei maritime.-—Deosebim: 1. Basin cu maree [bassin â maree; Tidebecken; tide basin; âramlâsi medence; 6acceto npH-JîHBa II OTJXHBa]: Basin deschis, în porturile din mările cu maree redusă, sub 2 m amplitudine; 2. /-v cu porfi [bassin â flot; Aussendock; wet dock; kapuval elzârf medence; MOKpblH Sok, rasaHb c BopoTaMH 3aimpaiomHMHCH Ha BpeMH OTJiHBa], în porturile cu maree pronunţată (peste 2 m diferenfă de nivel între flux şi reflux): are porfi de închidere etanşă, ca |a ecluze, pentru menţinerea unui nivel mai ridicat în timpul refluxului, sau, în porturile petroliere, pentru limitarea incendiilor la un singur basin; 3. ~ de întoarcere [bassin d'evolution; Wen-debecken; tuming basin; fordulo-medence; 6ac-ceHH £ un MaHeBpnpoBaHHH, noBOpanHBaHHH cyjţOB]:' Porţiune dintr'un port, unde vasele mari pot întoarce; 4. deschis [bassin ouvert, darse; Bek-ken; open basin; nyilt medence; OTKpHTaH raBaHb], a cărui gură este permanent liberă, vasele având oricând acces în interior (se găsesc în porturile fără maree sau în porturile fluviale); 5. Basin carbonifer [bassin houiller; Kohlen-becken; coal basin; szenmedence; KaMeHHO-yroJlbHblâ dacceHH]: Grupare geografică de zăcăminte carbonifere, limitată. e. Basin de alimentare [bassin d'alimenta-iion; Einzugsgebiet; alimentation basin, storage basin; vizgyiijto terulet; daCCeHH CHa6îKeHHH]. Hidr.: Suprafaţa de teren, de pe care se alimentează un curs de apălf un lac sau o mare, prin apele de precipitaţie şi de infiltraţie. Sin. Basin colector,, Basin de recepţie, Basin hidrografic. ?. Basin de cubilou [creuset du cubiiot; Eisensammler; smelting-hearth of the cupola fur-nace; olvasztoftvas gyujto-tarfâny; ropHHJIQ BarpâHKH], Metl.: Partea inferioară a cubiloului, cuprinsă între vatră şi orificiile de aer. Sin. Creuzetul cubiloului. 8. Basin forestier [bassin- forestier; Forst-wirtschaftsbezirk; forest district; erdogazdasâgi kertilet; JieCHOH OKpyr]. Silv.; Totalitatea pă- durilor din cuprinsul aceluiaşi basin de râu, cart constitue obiectul unei lucrări de amenajare. 9. Basin Froude. V. Basin de probe, 10. Basma [fichu; Kopftuch; kerchief; fejkend6; nJiaTOK, KOCbiHKa], Ind. text.: Ţesătură de obiceiu în formă de pătrat, întrebuinţată de femei ca batistă sau penfru acoperit capul. 11. Basma [type d'emballage du tabac; Tabak-verpackungsart; mode of tobacco packing; do-hânycsomagolasi mod; THnnaKOBKH JlHCT0B0r0 T86aKa]. Ind. tut.: Mod de împachetare a tutunurilor de calitate superioară, în baluri de 65X40 cm şi cu înălţimea în raport cu mărimea foii şi cu lăţimea pânzei. Greutatea unei basmale este de 8 ■ • * 14 kg. 12. Basmagiu. Indr făr.: Fabricant sau negustor de basmale. Sin. Basmangiu. îs. Basofor. Ind. cc.i Sulfat de bariu precipitat, întrebuinţat ca umplutură în industria cauciucului. 14. Basorelief [bas-relief; Basrelief; bas-relief; dombormd; 6apejibe]. Arh.: Lucrare de sculptură, în relief foarte mic faţă de un fond cu care face corp comun. 15. Bassetif [bassetite; Bassetit; bassetite; ba-szefit; 6acceTHT], Mineral.: Un fosforuranit cu fier. ie. Bastard [batard; Bastard; bastard, hybrid; korcs; MeTHC, rHfipHft]. Agr., ZooL: Produs rezultat prin împerecherea a doi indivizi vegetali sau animali din specii diferite. Deşi în general aceşti produşi sunt sterili, există totuşi şi cazuri de fecunditate parţială (catârca) sau totală (cei rezultaţi din speciile sus scrofa cu sus ferus). In ameliorarea plantelor şi în zootehnie, bastard este sinonim cu hibrid. Sin. Corcitură. 17. Bastard, pilă ~ [lime bâtarde; Bastardfeile; bastard file; nagyolo reszelo; HaiIHJibHHK C #pa-HeBOâ HaceHKoft]: Pilă având distanţa de 1 ••*1,25 mm între muchiile consecutive ale tăişurilor (în clasificarea pilelor după fineţa tăişului). V. sub Pilă. îs. Bastardare [hybridation;Bastardierung;cross-breeding, hybridizafion; keresztezes; rH6pH£H-3aiţHH]. Agr., Zoof.: încrucişarea a doi indivizi cu formule genotipice deosebite. 19. Basfecă. V. Pastică. 20. Bastilie [bastille; Bastei, Bastille; basfilte; kozepkori bâstya; (SaCTHJlHH, KpenoCTb]. Tehn. mii.: 1. Lucrare construită în fortificaţia medievală, înainte de inventarea prafului de puşcă, lângă zidurile unui oraş întărit, având, ca şi bar-bacana, rolul de a apăra intrarea. — 2. In fortificaţia medievală, după inventarea prafului de puşcă, lucrare în formă de turn cu o înălţime mai mică şi cu o suprafaţă mare, plasată în interiorul sau exteriorul incintei, reprezentând o trecere dela turnul medieval la bastionul din fortificaţia bastionată. 21. Bastingaj [bastingage, casiers â sacs; Sack-gestelle; bag cases; zsâkâllvâny; KOpa6eJlbHbie BenţeBbie HHţHKH]. Nav.; Chesoane instalate în cazarma unei nave, de-a-lungul pereţilor, sau pe punte, de-a-lungul parapetului, în cari echipajul ţine sacii cu efecte. 307 î. Bastion [bastion; Bastion; bastion; bâstya, erod; 6aCTHOH]. Tehn. mii.: Lucrare de formă poligonala — cu două fefe şi cu două flancuri — ieşită în fafa unei linii de fortificafii (a şi c fig. 99) pentru a permite baterea şanfului obstacol, în aşa fel încât să nu rămână niciun punct mort. Bastionul cu urechi este primul sistem de bastion (folosit de Vauban) cu flancurile retrase (b fig. 99). Fig; 99. Fortificafie. f) bastion; 2) flanc; 3) fafă; 4) curtină; 5) şanţ; 6) glacis; 7) cleşte. 2.. Basfnesit [bastnaesite; Basfnăsit; bastnasite; bâsztnezit; ^aCTHe3HT]. Mineral.: (Ce, La, Di) [F I CO3]. Cristalizează în sistemul hexagonal (tri-gonal); duritatea 4,5; gr. sp. 4,948. curile electrice, are un capăt fixat în extremitatea turtită a degetarului şi la celălalt capăt cârlige de molibden, dispuse radial, cari suportă filamentul, 7. Bată. Ind. făr. V. Brânef (3). 8. Bâtă. Mrne: Bucată de lemn rotund, de mărime convenabilă, cu ajutorul căreia se îndeasă explozivul în gaură. 9. Bătăiaşl [rabatteurs; Treiber; beaters; sâs-kahajto; 3aTOHIlţHKH]. Agr.: Personalul din echipa de combatere a lăcustelor călătoare, care face goana insectelor, îndreptându-le în direcfia paravanelor metalicei cu ajutorul cărora ele se în-cercuesc şi se omoară prin strivire ila suprafafa terenului sau în gropi speciale, prin stropire cu petrol ori prin ardere cu aruncătoare de flăcări.* 10. Bătaie [battement; Schwebung; beat, lebe-ges, luktetăs; nyjlbCaiţHfl]: Variafie periodică a amplitudinii unei oscilafii, rezultând din suprapunerea a două oscilafii armonice de frecvente apropiate (fig. 100). 11. Bătaie [coup; Schlag; beating of the lathe, laying of the batten; veres; y#ap]. Ind. iext.: Lovitura vatalei la războiul de fesut. 12. Bătaie [portee; Schiefjweite, Reichweite; range; lotâvolsâg; AaJlbHOCTb /ţeHCTBHfl]. Tehn.: 1. Distanfa până la care poate acfiona un dispo- 3. Baston [cadre; Rahmen; frame; keret; paMa, Kaflp]. Vops.: Cadru pe care se pun unele mărfuri pentru a fi introduse în căzi le de descleire. 4. Baston. Nav.; Piesă în formă de baston, având diferite, funcfiuni pe bordul unei nave, ca;, 1. Bastonul bompresului [boute-hors de beau-pre; Kluverbaum; jib-boom; ârboctorzs; ro-pHSOHTaJlbHblfi paHTOyT]: Porfiune a bompresului, aşezată în prelungirea coloanei, formând partea din bompres care iese afară din navă. — 2. Bastonul pavilionului: la pupa şi la prora navei sunt două bastoane verticale de fier, pe cari se ridică payilioanele nafionale. — 3. Bastoane pentru susfinut tengile. 5. Baston pentru somatomefrie [bâton mesu-reur; Meljstock; graduated measuring stick; mero-pâlca; rpaflyHpoBaHHan H3MepHTejibHan naJiKa (rHnnOMeTp)]. Zoof.; Baston având înscrise trei scări gradate în cm, , pe cari se poate măsura lungimea, lăfimea şi înălţimea animalelor, cu ajutorul a doi cursori mobili cari susfin câte o vergea metalică. Se folosesc modelele lui Lydtin şi Deriaz. In mod curent se numesc hipometre. q. Bastonaş de cristal [baguette; Stăbchen; rod; kristâlypalca; najiOHKa (CTeKJiHHan)]. Ilum. el.: Vergea de sticlă de plumb care, în be- zitiv emifător sau aruncător. —2. Distanfa dintre gura fevii şi punctul de impact al unui proiectil. îs. Bătaie de motor [cognement du moteur; Schlagen des Motors; motor knock; motor-veres; nepe<5oă MOTOpa]. Mş.: Sgomot anormal al motorului cu» piston, care se produce cu o anumită periodicitate; este dat de starea anormală a unora din elemente, ca: ovaliizarea fusului dela arborele motor, uzura inegală a cusi-nefilor, ovalizarea cilindrului, slăbirea bulonului dela piston, etc. Apare ca sunet surd, localizabil, când e produs de mersul neregulat al arborelui mofor; ca sunet intern mai pufin surd, care provine din interiorul motorului, când e produs de mersul neregulat al pistonului; ca sunet clar, când e dat de un joc prea mare Ia tachefi sau de dimensionarea nepotrivită a resortului supapelor, lucru care face ca supapa să se aşeze cu şoc pe scaunul ei, etc. 14. Bătaie de post emifător [portee de poşte emetteur; Senderreichweite; range of the trans-mitter; râdi6leado hatosugara; JţajlbHOCTb H3Jiy-HaTeJiH]. Te/c.; Distanfa dintre postul emifător şi un post receptor penfru care transmisiunea mai e practic asigurată în tot timpul anului. Priveşte, de obiceiu, bătaia posturilor de radioemtsiune. 308 î. Batal [fosse de stockage; Erdolgrube; pit; nyersolaj godor; 3arOTOBHTeJIbHaH HMa] Ind. petr.: Groapă săpată tn pământ, care serveşte ia depozitarea ţiţeiului, a noroiului de sapă, sau d diverselor reziduuri de fabricaţie. Batalul poate fi căptuşit In inferior cu scânduri sau cu un strat de humă. Când serveşte )a depozitarea noroiului de sapă, se numeşte: 2. /x/ de noroiu [fosse pour la boue; Spui-grube; mud pit, slush pit; iszapgddor; HMa flJIH oypOBOit rpH3H, Myra]: Se găseşte lângă sondă, e de formă paralelepipedică şi căptuşit cu scânduri. Serveşte şi ca decantor pentru particulele fine cari nu au fost îndepărtate de sita vibratoare. Noroiul este tras din batal de pompde de foraj, cari sunt montate tn imediata sa vecinătate, şi este împins la puf, de unde revine la zi şi în batal, formând un circuit închis. 3. Batal [belier châtre; Hammel; wether; uru; oCKonSHHbiă 6apaH]. Zoot.: Berbece castrat, apreciat pentru carnea lui, care nu mai are mirosul specific ovinelor. 4. Batant [battant defenetre, battant de porte; Fensterflugel, Turflugel; wing of a window, leaf of a door; ablakszârny, ajtoszârny; OKOHHan CTBopKa, flBepHafl CTBOpKa]. Cs. V. Canat. «. Batardou [bâtardeau; Fangdamm: coffer-dam; szâdfal; nepeMbiHKa, BcnoMoraTaji-Hafl]. Cs., Hidr.: Incintă formând un peri- metru închis, alcătuită din perefi de palplanşe, care se construeşte în apă şi din care, prin scoaterea apei, se obfine un spafiu uscat în interiorul căruia se pot executa săpături şi zidării pentru fundaţii, reparafii la construcţii existente, etc. Pereţii batardoului pot.fi simpli sau dubli, căp-tuşifi sau călfătuifi, mai .mult sau mai pufin apropiaţi, după înălfimea batardoului, între perefi bătându-se argilă în straturi succesive, spre a se etanşa (fig. 101). Fig. 101. Perefi de batardou. a) cu argila bătuta între perefi de palplanşe; b) cu sâmbure de pământ şi blocaje laterale de piatră. s. Bătătoare [batteur; Schlagmaschine; beater; pamutverâ gep; TpenaJlO], Ind. text.: Maşină care bate bine smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle, până la individualizarea fibrelor. După aceasta, le dispune în forma de văl subfire, care se învălătuceşte pe un sul, formând aşa numitul cojoc. 7. Bătătoare. Ind. făr. V. sub Joagăr. 8. Bătător [batte; Klopfbrett; earth rammer; verodeszka; KOJlOTyniKa]. Agr.: Unealtă de gră-dinărie, folosită pentru apăsarea pământului, după semănat sau înainte de repicat. Bătătorul constă dintr'o mică scândură dreptunghiulară de 40 X 20 X (3 •**4) cm, echipată cu un mâner perpendicular pe ea. V. şi Maiu. 9. Bătătură. Arh.: 1. Terenul de lângă o casă ţărănească şi mai ales din fafa ei, de obiceiu spre stradă, între împrejmuire şi casă, care s'a „bătătorit" prin mult umblet. — 2. Curte, ogradă. to. Bătătură [trame; Einschlag; weft, filling; verofonal; yTOKj. Ind. text.: Firul care se introduce transversal printre firele urzelii, cu ajutorul suveicii sau pe altă cale, penfru a forma ţesă-tura. Sin. Băteală. 11. Batavicăr lacrimă ~ [larme batavique; (ba-tavische) Glastrâne; (prince) Rupert's drop; batâvi cseppek; 6aTaBCKHe CJie3KH]. Chim.: Picătură de sticlă întărită, obfinută prin răcirea sticlei topite într'o baie de uleiu fierbinte. Din cauza subrăcirii brusce, se creează în sticlă tensiuni mecanice interne şi, ca urmare, o singură sgâ-rietură transformă picătura în pulbere. 12. Bâtcă. Topog.: 1. Munte mic, în formă de con trunchiat, rotunjit şi despădurit, având coaste repezi. — 2. Movilă pe coasta unui deal sau a unui munte. — 3. Deal sau dâmb singuratic în mijlocul şesului. Sin. Măgură. t3. Bâtcă. Ind. făr.: Mică nicovală portativă, bătută uneori în capătul unui făruş pe care cosaşul îl împlântă în pământ; pe ea îşi „bate" coasa cu un ciocănaş cu leafă. 14. Băteaiă. 1. Ind. făr. V. sub Coşul morii. — 2. Ind. text. V. Bătătură. is. Batepupa. V. sub îmbarcaţiune (yawt). 16. Batere cu maiui [pilonnage, damage; Fest-stampfen, Einstampfung, Stampfen; ramming; cso-moszoles, dongoles; TpaMdOBâHHG]. Cs.: Operaţiunea de îndesare, cu ajutorul maiului de mână sau mecanic, a pământului dintr'o umplutură, a pavelelor unui pavaj, a betoanelor, a asfalturilor, etc. 17. Baterea fierbătorului [vidange de la chau-diere; Kocherentleerung; emptying of the boi Ier; fozotartâny kiuritese; onopaHCHHBaHHe KHIIH-THJibHHKâ], ind. cel.: Golirea fierbătorului. is. Baterea găurilor. Mine: Operafiunea de executare a găurilor de mine. V. sub Perforare. 19. Baterea monetelor [frappe de monnaies; Munzprăgung; coinage; penzveres; HeKaHKa MO-HeTbl]: Operafiunea tehnicei monetare, în care rondelele de metal sunt imprimate cu ajutorul preselor speciale şi devin monete. 20. Baterea niturilor. V. Nituire. 21. Baterie [batterie; Batterie; battery; uteg; daTapen]. Tehn. mii.: 1. Unitate de administraţie, de instrucfie şi luptă, alcătuită din reunirea, sub o comandă unică, a 2 ••-*3 secfii (4’”6 guri de foc). — După natura pieselor de artilerie se deosebesc: baterii de tunuri de câmp, de tunuri grele, de obuziere, de tunuri anti-car, de tunuri antiaeriene, de tunuri de munte, de mortiere; iar după misiuni: baterie de asediu, de coastă, de supraveghere, etc. — 2. Lucrare de fortificaţie independentă, echipată cu mai rnulte piese de artilerie, conlucrând la apărarea regiunii fortificate, Ea poate fi cuirasată, dacă piesele sunt adăpostite în cupole, sau intermediară, dacă e dotată cu 50'‘:60 de oameni şi numai cu piese mici. 1. Baterie [batterie; Batterie; battery; elemcsoport, elemsorozat; 6aTapen]: Grup de aparate, de dispozitive sau piese identice, asociate, cari execută o aceeaşi operaţiune, — Exemple: 2. ~ de acumulatoare, de condensatoare sau pile' electrice [batterie d’accumulateurs, de condensateurs ou piles electriques; elektrische Akkumulatoren-, Kondensatoren- oder Elementen-batterie; storage battery, battery of condensers or electric celI battery; villamos akumulâtor su-rito vagy elemcsoport; aKKyMyJiHTopHHH 6aTa-pen]. Ett: Ansamblu de acumulatoare, condensatoare sau pile electrice legate electric între ele. 3. ~ de acumulatoare de tracţiune [batterie d'accumulateurs de traction; Fahrzeugsammler-batterie; traction battery; yontato akumulâtor-csoport; BâroHHaH 6aTapen, THroBan 6aT^pen]. Elf.: Baterie de acumulatoare, transportabilă, care asigură tracţiunea vehiculelor cu acumulatoare. 4. ~ de acumulatoare electrice echilibrată (batterie d'accumulateurs electriques equilibree; elektrische Sammlerbatterie in Dauerschaitung; floating battery; âllandokapcsolâsu villamos aku-mulătorcsoport; ypaBHHTejibHan daTapen]. Elf.: Baterie de acumulatoare electrice, legată atât Ia un circuit pe care îl alimentează, cât şi la un circuit de încărcare, reglat astfel, încât curentul lui de încărcare să compenseze suma dintre curentul de descărcare şi curenţii de acţiuni locale din baterie. 5. ~ de aprindere [batterie d'allumage ; Zundbatterie; ignition battery; gyujtoelemcsoport; ăâHCHraTejibHaa SaTapen]. Aufo.: Baterie de acumulatoare, care, prin intermediul unui dispozitiv de întrerupere bruscă şi al unui transfor- mator, alimentează bujia cu un curent periodic de înaltă tensiune. Sistemul e folosit la automobile.La turaţii mari, tensiunea dela bornele secundarului transformatorului scade din cauza inducţiei proprii. 6. ~ de celule electrolitice, fixă [batterie fixe d'elements electrolytiques; ortsfeste Batterie elektrolytischer Zellen; stationary battery; helyhez-rogzitett elektrolitikus elemcsoport; CTaiţHOHap-HaH daTapen]. Elf.: Baterie de celule electrolitice destinată funcţionării într'un loc fix. 7. ~ de celule electrolitice, transportabilă [batterie transportable d'elements electrolytiques; tragbare Batterie elektrolytischer Zellen; portable battery; szâMithato elektrolitikus elemcsoport; ne-peHOCHaa 6aTapen]: Baterie de celule electrolitice construită special pentru a putea fi deplasată. N 8. ~ telefonică centrală [batterie telepho-nique centrale; telephonische Zentralbatterie; tele-phonic central battery; telefonkozpont villamos elemcsoportja; iţeHTpajlbHaH T6Ji6(|)0HHaH 6a-Tapea]: Baterie de acumulatoare care furnisează 309 energia necesară funcţionării apeluşlor unei reţele telefonice, în postul centrai şt de abonaţi» Bateria se numeşte integrală, dacă alimentează şi circuitele microfonice ale abonaţilor. E instalată în postul telefonic central. 9. ~ telefonică locală (batterie telepho-nique locale; telephonische Ortsbatterie;telephonic local battery; helyi-telefon villamos telepe; MeCT-HaH Tejie(|)OHHaH 6aTapen]: Baterie locală care furnisează energia electrică necesară . circuitului microfonic local al abonatului şi apelului telefonic central. 10. ~-tampon de acumulatoare [batterie-tam-pon d'accumulateurs; Pufferbatterie elektrischer Akkumulatoren; buffer battery; feszultsegkiegyen-lito telep; 6y4>epHaH âaTapea], Elf.: Baterie de acumulatoare electrice asociată în derivaţie cu un generator de curent continuu, spre a-i atenua variaţiile de tensiune şti de curent. 11. Baterie de căldări [batterie de chaudieres; Kesselbatterie; battery of boilers; futokazân-cso-port; 6aTapen napoBbix kotjiob]: Grup de mai multe căldări de abur situate una lângă alfa, în scopul unei funcţionări asociate. 12. Baterie de condiţionare [batterie de con-ditionnement; Luftklimatisierungsbatterie; air-con-ditioning battery; kozponti szeilozo berendezes; BeHTHjiHi^HOHHaa ycTaHOBKa], Insf. sanCameră de tablă (sau de zid), în care se găsesc toate elementele constructive necesare pentru condiţionarea aerului şi anume: bateria de pre-încălzire, camera de umidificare, separatorul de picături de apă, bateria de încălzire, ventilatorul, colectorul de apă, pompa de circulaţie a apei de răcire. V. Condiţionarea aerului. is. Baterie de conducte de alimentare [batterie pour conduites d'alimentation d'eau; Batterie fur Steigleitungen; feed tank for water pipe lines; elosztovizvezetek tâplâlotartânya; nHTaiom.HH, pacxoAHbift 6aK Bo/ţonpoBo#a]. Canal.: Rezervor, aşezat de obiceiu în pivniţa caselor mari, dela care pleacă toate coloanele de alimentare cu apă a locuinţelor respective. 14. Baterie de difuziune [batterie de diffusion; Diffusionsbatterie; diffusion battery; keverokazân; daTapea pacceHBâHHH]. Ind. alim. V. Difuzor. 15. Baterie de distilare [baţte-rie d'alambics ; Blasenbatterie ; battery of alembics, battery of stills; lepârolo kazâncsoport; ne-peroHOHHaa daTapea], Ind. pefr.: Instalaţie de distilare, a ţiţeiului sau a altui produs petrolier, care cuprinde mai multe cazane (de obiceiu 6,**8,,,12 cazane). ie. Baterie de duş [batterie de douches; Schauerbatterie; shower battery; zuhany; CMeCHTejlbHaH daTapen]: Ansamblul robinetelor de apă rece şi caldă cari permit F,9; 102* amestecul şi trecerea apei spre Ba,er‘® du*, duş; sunt legate ia o singură ieşire, la capătul căreia se găseşte para de duş (fig. 102). 310 1. Baterie, de filtrare [batterie de filtration; Lăuterbatterie; filtration battery, clearing instal-lation; szuroberendezes; (J)HJibTpOBaJIbHaH 6a-Tapefl]. Ind. alim.: Totalitatea pieselor cari servesc la tragerea mustului de bere filtrat în cuva de filtrare, adică: ţevHe cari pleacă dela fundul inferior ai cuveide filtrare şi cari se deşartă, prin câte un robinet, în jghiabul colector; jghiabul colector, şi o pompă centrifugă, care trimite mustul defa începutul filtrării, din nou în cuva de filtrare, cât trece turbure. De îndată ce s'a limpezit, se opreşte pompa, iar mustul este trimis la cuva de fierbere cu hameiu. 2. Balerie de încălzire [batterie de chauffage; Heizbatterie; heating battery; kozponţi futesi elemcsoport; HarpeBaTejibHaH daTapen]. In st. san.: Piesă folosită pentru producerea de aer caid cu ajutorul aburului sau al apei calde. Se compune de obiceiu din mai multe fevi prin cari circulă agentul de încălzire,- sudate la un colector de intrare şi unul de ieşire. Pe ţevi sunt înşirate lamele rotunde sau hexagonale, distanţate printr'un guler (obfinuf prin presarea lamelei) şi solidarizate cu feava prin metalizare la cald în baie de zinc sau de cositor. Numărul şi distanfa fevi lor şi lamelelor dinţr'o baterie depind de temperatura agentului de încălzire şi de vitesa de trecere a aerului prin baterie. Bateria de aceeaşi construcfie se poate folosi şi ca baterie de răcire, când prin fevi circulă apă rece sau saramură rece. Pentru încălzirea apei cu flacără de gaze, se foloseşte bateria din feava şi lamele de aramă, în care apa circulă prin interiorul tubului de aramă. 3. Baterie de sifoane [batterie de siphons; Heberbatterie; battery of siphons; szifon csoport; CH<î>OHHaH daTapen], Hidrot.: Grup de sifoane aşezate 1a partea superioară a unui baraj, cu crestele sensibil denivelate, pentru a intra succesiv în acfiune. 4. Baterie de valfuri [batterie de meiangeurs; Walzenstrang; battery of roii mills; hengersorozat; Bajibiţosan cepHH], Ind. cc..* Grup de valfuri acţionate prin transmisiune de acelaşi motor. 8. Batială, regiune ~ [region bathyale; bathyale Region; bathyal zone; bâtiâl zona, m£ly-tengeri zona; daTHaJlbHafl 30Ha], Geol.; Regiune de fund a „domeniului marin, cu adâncimi cuprinse între isobata de 200 m şi cea de 1000 m, agitată de curenfi marini; lumina pătrunde în părfi le superioare; temperatura e constantă. 6. Batic [imprime; Batik; batik; batik; daTHK (HadHBHafl TKaHb)]. Ind. text.: Ţesătură imprimată care se obfine prin vopsirea articolului, apoi prin corodarea locală a colorii cu anumite substanfe de distrugere a colorilor, după o tehnică originară din lava. 7. Bativnetrică, curbă de nivel ~ [ligne de niveau i>athymetrique; bathymetrische Schicht-linie; bathymetric contour line; melytengeri re-tegvonal; KpHBan daTOMeTpHnecKOă ropH3C>H-TaJIHl. V. sub Curbă de nivel. 8. Bafimetru [bathymetre; Dampfungsmesser; bathymeter; csillapitâsmero; H3MepHTeJlb ycno-KOeHHfl]: Aparaf pentru măsurarea echivalentului unui organ dintr'o centrală telefonică. 9* Batir, aţă de ~ [faufil; Heftfaden; threa-ding-tack; ferccerna; HHTKa £JIH CMaTbIBaHHH, HaMeTKaj. Ind. text.: Fir de bumbac răsucit uşor şi pufin mai gros decât aţa de cusut, cu rezistenţa la întindere mică, întrebuinţat pentru însăilatul îmbrăcămintei în timpul confecfionării. Sin. Afă de însăilat. 10. Batist [batiste; Batist; cambric; batiszt; daTHCT (TOHKaa TKaHb)]. Ind. text.: Ţesătură din fir foarte fin, de bumbac ori de in, legătura (armura) urzelii cu bătătura fiind simplă. 11. Batiu [bâti; Rahmen;, engine frame; motor-vâz; octob, Ka£p, CTaHHHa, KapKac]. Mş.: 1. Construcfie de metal care formează legătura dintre cilindrii unui motor şi fundafie. De obiceiu se toarnă; în ultimul timp s'a practicat şi construcfia. prin sudură, care dă rezultate satisfăcătoare şi realizează o economie apreciabilă de material. — 2. Construcfie de metal pe care se montează mecanismele maşinilor-unelte. Batiul poate fi de mai multe tipuri: 12. ~ baionetă [bâti en baîonnette; Bajonett-rahmen; bayonet engine frame; bajonettkeret; daâoHeTHan CTaHHHa]: Suportul cilindrului unei maşini, legat de corpul de culisare al capului de cruce şi având forma unei baionete; 13. ~ cu baie [bâti â bain; bettformiger Rah-men; engine frame with oii bath; olajgyujto keretmelyedes; KapKac C MaCJIHHOft BaHHOft]; Batiu cu concavitate, în care se adună uleiul ele ungere a palierelor maşinii; 14. ~ furcat [bâti en fourche; Gabelrahmen; forked bed; villâskeret; BHJl00dpa3HbIÎI Ka#p]: Batiu cu două aripi în forma de furcă, între cari se dispune cilindrul; is. în consolă [bâti â baîonnette en porte-â-faux; freitragender Bajonettrahmen; not supported engine frame; szabadonâllo bajonettkeret; CB060AH0Jie3KamHă da&OHeTHbiâ KapKac]:Batiu în formă de baionetă, având un punct de susţinere în palierul arborelui motor, iar celălalt capăt fiind legat de cilindru. ie. Bătociu. Ind. făr. V. sub Coşul morii (termen întrebuinţat în judeţul Vlaşca). 17. Batocrom [bathochrome; Bathochrom; batho-chrome; batokrom; daTOXpOM]. Chim., Fiz.: Auxocrom care deplasează spre roşu lungimea de undă a luminii absorbite; ca urmare, nuanţa colorantului se închide. is. efect ^ [effet bathochrome; bathochro-mische Wirkung; bathochromic effect; batokro^ mikus hatâs; daTOXpOMOBblH 3yH;ţa-MeHT, IţOKOJIb]. Arh., Mş.: Partea inferioară pe care se sprijine un edificiu, un element constructiv, o coloană, un piedestal sau o maşină. " 11. Bază [base; feste Rollkurve; base; gor-dtilesi gorbe; nO/ţOHIBa, 6a3HC, TOHKa OnOpbl]. Mec. V. sub Mişcare. 12. Bază [base; Base, Lauge; base; lug; OCHOBaHHe]. Chim.: Substanfă cu gust leşietic, care albăstreşte hârtia roşie de turnesol.—Caracterul bazic era considerat că e determinat de existenfa în moleculă a unui atom metalic legat de unul sau mai mulţi oxidrili. Această primă caracterizare e insuficientă, existenfa amoniacului şi a de-rivafilor săi arătând că şi anumifi metaloizi pot să dea baze în unire cu hidrogenul. O caracteristică esenfială a bazelor, care a putut fi pusă în evidenfă numai după cunoaşterea disociaţiei electrolitice, este ionul OH“f după cum în cazul acizilor este ionul H+, respectiv H3O* In prezent, se defineşte ca bază, cu ajutorul cunoştinfelor privitoare la cataliza acidă şi bazică, orice substanfă care are tendinfa de a accepta un proton (v. şi sub Acid). — Apa poate acţiona atât ca acid, cât şi ca bază: în ea se produce, în mică măsură,, reac|ia: H2O 4* H2O HsO* + OH“. Acizii şi bazele formează deci perechi corespondente, unite prin reacţia teoretică: Acid r* Bază + H*. 1. Bază a unui> ideal [base d'un ideal; Ideal-basis; ideal base; ideal alap; H/ţeajlbHOe OCHOBaHHe]. Aîg.i Sistemul de elemente^, a2..., unde a1, a?, , an sunt elemente ale idealului, iar klt k2,..., kn sunt întregi. Dacă idealul are unitate, se poate considera numai expresiunea a\ a?, ..., an. V. Ideal. t. Bazl carbinolică [base carbinolîque; Carbi-nolbase; carbinol base; karbinol-lug; KapdHHOJlO-BOe OCHOBaHHe]. Chim.: Combinaţie organică de tip carbinolic, obţinută prin tratarea sărurilor materiilor colorante trifenilmetanice cu hidroxizi alcalini. Nu sunt baze adevărate, ci combinaţii covalenfe(pseudobaze),produşi intermediari la prepararea unor coloranfi din clasa trifenilmefanului. 3. Bază cuaternară de amoniu [base quater-naire d'ammonium; quaternăre Ammonium-Base; quaternary ammonium base; kvâterner ammonium-Itig; HCTBepTHHHOe aMMOHHHHOe OCHOBaHHe], Chim.: Combinafie care derivă dela aminele ter-Jiare aîifatice şi are formula generală: (R4N)+OH“. Bazele de amoniu cuaternare sunt analoage — din punctul de vedere al alcalinîtăfii — cu hidro* xizii metalelor alcaline. 4. Bază de corp de numere algebrice [base de corps de nombreş algebriques; Basis eines algebraischen Zahlenkorpers; basis of a field of numbers; algebrai szâmtestalapja; OCHOBaHHe (6a3Hc) nojiH ajire6paHHecKHx HHceji]. A/g.: Sistem de numere co1to)2.......wn, întregi, alge- brice, cuprinse în corpul de numere K de gradul n, linear independente şi cari au proprietatea că orice număr algebric întreg din corpul K se poate pune sub forma: b^t 4- b2a>24- ... Jrbnmn, unde, K> b9, ..., b sunt numere întregi. 5. Bază de fotografiere [base des prises de vues; Aufnahmenabstand; photographic base; fenykepezesi tâvolsâg; 6a3HC 4>0T0rpa<|)H-HeCKoft CT>eMKH]. Fofgrm.: Distanţa dintre centrele de perspectivă a două fascicule fotogrammetrie corespondente. e* Bază de modul [base de module; Modul-basis; modulus base; modulus alap; OCHOBaHHe MOflyjIH, CTeneHH, CHCTeMbl], A/g.; Sistemul de elemente linear independente a1( a2 ... an cu ajutorul căruia se poate exprima orice element al modulului oc=a1cci+a2ac2+ ... -t-anan; ax,Al, ...,an fiind determinate şi unice într'un câmp determinat. Două baze ale aceluiaşi modul au acelaşi număr caracteristic de elemente, numit rangul modulului fajă de câmpul dat. Dacă se iau ca bază vectorii unitate at- I1100 ... OII, a, - HO 1 0 ... Oii...., aw=fl00 ... 01||, ^este dimensiunea spaţiului de vectori a1x1 +d2a2 315 +... a an (unde a1, a2... an aparţin câmpului numerelor reale). 7. Bază de sistem de numera|ie [base de systeme de numeration; Zăhlsystembasis; base of a number system; szâmrendszer alapja; OCHOBaHHe (6a3HC) HCHHCJIHTejIbHOH CHCTeMbl]. Arii.: Un număr întreg q se poate scrie fafă de orice număr întreg sub forma: ... 4- azqz + ®. ) soc u- gas-filled lamp; gâzzal telitettvillanykorte;ra30Ha-IlOJiHeHHaH JiaMna]: Bec al cărui filament se găseşte într'o atmosferă formată de un gaz inert şi is. cu vid [ampoule â filament dans le vide; Vakuumlampe; vacuum bulb; vâkuum lampa; BaKyyM-JiaMna]: Bec la care filamentul se aă-seşte în vid. Exemple de becuri speciale: 19. ~ lumânare [lampe en forme de chandelle; Kerzenlampe; lamp in candle shape; villany-gyertya; JiaMIIO^Ka B (JîopMe CBe^fî]: Bec cu bulbul în formă de lumânare. 20. ~ tubuiar [lampe tubulaire; Rohrenlampe; tubuiar ‘incandescent lamp; villamos csolâmpa; Tpy6aaTan JiaMnoHKa]: Bec cu bulbul în formă de tub> se foloseşte în deosebi pentru lumini speciale: cu vapori de sodiu, cu mercur, etc. 21. Bec de control [lampe de controle, ampoule temoin; Kontrollampe; pilot lamp; ellenorzo villamos lampa; KOHTpoJIbHaH JiaMIIOHKa]: 1. Lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu un defect prin întrerupere. — 2. Bec electric montat pe un tablou de distribufie, pentru a semnaliza anumite deranjamente (de exemplu se aprinde când se descarcă bateria de acumulatoare). 315 1. Bec de gaz [bec de gaz; Gasbrennerduse; gas-bumer head; gâzego fuvokâja; <|>opcyHKa (Haca^Ka) rasoBoit ropejiKH]: Element component al unor arzătoare industriale de gaz, compus de obiceiu din două tuburi metalice concentrice, în care se face amestecul de gaz şi aer. Are uneori aripi de conducere pentru a realiza un amestec intim. 2. Bec de gaz [bec de gaz; Gasbrenner; gas burner; gâzegâ; ra30Ban ropejiKa ajih ocBe-nţeHHH (pomoK) HJIH AJIH HarpeBaHHH]: Arzător pentru cantităfi mici de gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit (v. şi Arzător de gaz). Pentru iluminat, gazul iese din corpul, metalic sau din steafită, al becului, printr'un ajutaj, şi arde în aer liber cu flacăra luminoasă. Placări mai mari se pot obfine cu arzătorul cu două ajutaje cu alimentare unică, ale căror axe se încrucişează, sau cu arzătorul cu fantă. Ambele dau o flacără*în formă de fluture. Exemple de becuri folosite pentru iluminat: 3. ~ Argand [bec de gaz A.; A.-Brenner; A. burner ; A.-fele gâzegâ ; ra30BaH ropejiKa (pOHCOK) ApraHfl]: Bec de gaz care are o serie de ajutaje dispuse circular într'un distribuitor, care permite accesul aerului atât în interior cât şi în exterior. Circulaţia aerului şi luminozitatea sunt îmbunătăţite printr'un cilindru de sticlă. 4. ~ Auer [bec de gaz A.; A.-Brenner; A. burner, A.-fele gâzegâ, A. harisnya; ra30BblH pOttfOK Aya-pa]: Bec de gaz cu tubul de amestec convergent-divergent şi, uneori, cu o sită metalică de preîncalzire la capăt, lacare gazul ieşit printr'un ajutaj aspiră aer primar. Flacăra, pufin luminoasă, foarte caldă, aduce în stare de incandescentă o sită specială (v. Auer, sita lui ~). Cu aerul şi gazul preîncăl-zit, luminozitatea creşte, şi aceasta se realizează răsturnând arzătorul şi punând sita sub ajutajul de ieşire a gazului. — In laborator, pentru încălzii, se foloseşte: 5. ~ Bunsen [bec B.; B.-Brenner; B. burner; Bufele gâzegâ; EyH3eHOBa ropejiKa]: Arzător tipic cu absorpţie de aer. Este compus dintr'un suport de fontă cu un Fig< 106' racord lateral pentru tub de cauciuc, Bec Bunsen prin care se face intrarea gazului în (sect‘une)- a) ,n~ arzător,' şi cu o cameră cilindrică de tra:ea 9azu,ui: amestec cu un ajutaj central pentru lntrarea aeru-gaz şi două deschideri pentru aer, în *ul’ manta, diametral opuse. Camera de amestec este continuată cu un tub de amestec cilindric şi are un' inel cu două deschideri, cu ajutorul cărtiia se poate regla cantitatea de aer primar (fig. 106). Flacăra se formează la capătul tubului de amestec şi este luminoasă, când cantitatea de aer primar este mică, sau neluminoasă, când cantitatea de aer primar este mai mare. Flacăra poate atinge temperatura de 1550° la vârf. Becuri Bunsen modificate sunt: e. ~ cu flacără lineară [bec â flamme Kne-aire; Langbrenner; gas burner with straight flame; hosszu lângegâ; rasoBan ropejiKa e npHMfciM nJiaMeneMj. Microchim.: Bec special, care formează încălzitorul cuptorului întrebuinţat în microanaliza organică pentru calcinarea, pe o lungime determinată, a tuburilor de combustie la metodele Fig. 107. Bec cu flacără de dozare a carbonului, a lineară.; hidrogenului şi azotului (fig. 107). 7. ~ Meker [bec M.; M.-Brenner; M. burner; M.-fele gâzegâ; ropejiKa MeKepa]: Bec de £az cu tubul de ameslec de tip Venturi, având capatul îmbrăcat cu un grătar de tablă de nikel, al cărui rol este de a preîncălzi amestecul gaz-aer şi a împiedeca flacăra să bată înapoi. Prin divizarea dată de gătar, flacăra se uniformizează şi atinge temperatura de 1770° la vârf. 8. ~ Teclu [becT.;T.-Brenner; T. burner; T.-fele gâzegâ; ropejiKa TeKJiy]: Bec de gaz cu tubul de amestec tronconic la partea de jos. Reglajul aerului se face cu ajutorul unui obturator circular care se poate mişca vertical pe filetul exterior al ajutajului de caz. Realizaeză un amestec mai bun de gaz şi de aer, deci o temperatură mai înaltă decât a becului Bunsen. 9. Bec de siguranţă [bec de surete; Sicher-heitsbrenner; safety burner; biztonsâgi egâ; npe-AoxpaHHTejibHan jiaMno^Ka (npn6op)]: Dispozitiv de siguranţă care permite funcţionarea unui aparat, a unei instalaţii, etc,, în condifiuni normale, oprindu-le în caz de deranjament. La instalaţiile fri-gorigene încălzite cu gaz, are rolul de a opri gazul, când flacăra s’a stins, dintr'un motiv oarecare. 10. Bec de sudură [busa de chalumeau; Schweifjbrennerduse; welding burner heâd; a heg-gesztâ egâjenek fuvokâja; CBapOHHOe COIIJIO]. Mş.; Piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil şt gaz comburant (oxigen), care arde cu flacără concentrată, şi dă temperatura ridicată, necesară în sudură. V. sub Sudură. 11. ~ de sudură cu flacără multiplă [buse de chalumeau multiflamme; Mehrflammen- ^ Bec jg brennerduse; multiflame wel- sudurS cu „acir3 dmg burner head; heggeszto muIfip!ă lângfej; MHoronjiaMeHHoe CBapOHHOe conjio]. Mş.: Bec în care amestecul de gaz combustibil şi oxigen iese prin mai multe ajutaje aşezate unul după altul în capul becului; prin aceasta se realizează o mărire a vitesei de sudură şi o îmbunătăţire a cordonului de sudură (fig. 108). V. sub Sudură. 12 Bec de sudură cu gaz sub presiune [buse de chalumeau â haute pression; Hochdruck-brennerdiise; high pressure welding burner heed; a heggesztâ egojenek keverofuvokâja; CBapo4Hoe conjioe c ra30M no/ţ AaBJie-HHeM]. Mş.: Bec în care gazul combustibil iese din aparatul de sudură la o presiune mai 316 apropiată de aceea a oxigenului, amestecul de ardere făcându-se In capul mânerului (fig- 10°). Fig. 109. Aparat de sudură cu gaz sub presiune. I) capul mânerului; 2) ajuta) multiplu; 3) cameră de amestee; 4) ţeavS de legătură; 5) bec de suduri; 6) robinet de închidere; g) gaz combustibil (sub presiune); o) oxigen. i. Bec de sudurii cu injector [buse de chalu-meau â injecteur; Injektor-Schweiljbrennerduse; injector welding burner head; heggeszto egoje-nek lovelos fuvokâja CBapHâH ropejiKa c hh-HCeKTOpOM]. Mş.: Bec în care gazul combustibil iese cu o presiune mai mică şi este antrenat de oxigenul sub presiune, amestecul de ardere fă- 1 orientabilă. La ^ Fig. 110. Aparat de sudură cu injector. I) ajutajul injectorului; 2) piesă intermediară; 3) piuliţă de strângere; 4) feavă de amestec; 5) reducţie intermediara; 6) bec de sudură. cându-se într'o feava a-şezată între aparatul de sudură şi becul propriu zis (fig. 110). V. sub Sudură. 2, /v de tăiere [buse de chal urneau â decouper; Schneidbrennerduse; fu-sing burner head; a vâgo egojenek fuvokâja; pe-acyman ropejiKa, pe-3aK]. Mş.; Piesă componentă a aparatului de F'9*.111 • tăiere cu gaz prin topire 1 \ a*u+aj (fig. 111). Este compus din 2) aiufai de fă,ere; PieSa două ajutaje aşezate unul de *ixare a cJ™clo™lui după altul (fig. 112), sau con<^> concentric (fig. 113); unul us 1 1 * °) Bec de tăiere, de preîncălzire; Fig. 112. Fig. 113. Pozifia ajutajelor la becul de tăiere. Bj) ajutaj de preîncălzire; B2) ajutaj de tăiere; a) dis-1anfa ajutajului de tăiere; fc>) distanfa ajutajului de preîncălzire; c) deschizătura mărită a ajutajului de tă’iere. din ele (primul, respectiv cel din exterior) servind la preîncălzirea metalului, iar al doilea ser- vind la tăierea propriu zisă prin topire. V. şi Aparaf de tăiat cu gaz. s. Becherii [beckerite; Beckerit; beckerite; be_ kerit; 6eKepHT]. Mineral.: Varietate de răşină fosilă (grupul chihlibarulu'i). 4. Bechie [bequille de queue; Sporn; tai) skid; sarkantyu; XBOCTOBOfi KOCTblJlb (caMO-JI&Tâ)]* 1. Av.: Dispozitiv numii şi pinten, care se găseşte 1a coada avionului şi serveşte la re-zemarea acesteia pe pământ. Bechia poate fi fixă sau mobilă (escamotabilă) capătul liber poate avea fie o patină, fie o roată (fig. 114). Sin. Pinten. — 2. Nav.: Piesă de metal aşezată sub elice, la îmbarca^ uni le cu motor, destinată să apere elicea de loviri, când se navighează în ape pufin adânci. «. Beciu [cave; Kel-ler; cellar; pince; no- Fi9. m. Coadă de avion c» rpe6]. 1* V. Pivnifă. — bechie fixă cu patină. 2; Ind. petr.: Locul’ de a> bechie; amortisor. sub podul sondei, delimitat lateral de picioarele acesteia. Fundul beciului se găseşte, uneori, sub nivelul terenului şi este căptuşit cu o placă de beton, servind pentru colectarea scurgerilor de noroiu şi apă, cu scurgerea către centru, de unde se pot evacua cu pompa. In beciu sunt montate instalafiile de control. e. Beckacit. Chim.: Răşină fenolică modificată, întrebuinfată în industria lacurilor, în special ca înlocuitor al copalului natural (N. D.). 7. Beckmaitnr termometru ~ [ther-mometre de B.; B.s Thermometer; B/s thermometer; B.-fele homero; TepMO-MeTp BeKKMaHHa]. Chim. fiz.: Termometru de formă specială, întrebuinfat în determinările crioscopice şi ebulio-scopice, pentru determinarea unor diferenţe mici de temperatură. Este format din două rezervoare, unite printr'o tijă capilară care cuprinde diviziuni reprezentând 3 •■••5 grade Celsius, fiecare grad fiind împărfit în 100 de părfi. Prin introducerea sau scoaterea mercurului din rezervorul inferior se poate potrivi termometrul pentru determinări într'un interval oarecare (fig. 115). 8. Beckmann, transpoziţia ~ [trans- Fi9- 115-position de B.; B.-sche Umlage- Termometru rung; B.'s transposition; B.-fele âtala- Becfcmann> kulâs; TpaHcno3HiţHH BeKKMaHHa]. Chim.: Sub influenfa unor catalizatori, ca de ex. pentaclorura de fosfor sau anhidrida acetică, aldoximele aromatice şi aldoximele şi cetoximele alifatice sufer o schimbare structurală în care oxima este transformată într'o amidă acidă substituită la atomul de azot după schema: C6H5-C-H o = c-h H I N — OH H-N-CeHs 317 Reacţia Beckmann are un mecanism ionic şi se efectuează în două faze: CeHs-C-H HO-C-H (1) II - II N-OH N-CeHs In-care gruparea hidroxi-J se deplasează în locul grupării din poziţia trans, şi HO-C-H 0 = C —H (2) II - I N — CeH5 H-N-C6H5 în care hidrogenul grupării hidroxilice se transferă la atomul de azot, amida acidă substituită care se obţine putând fi hidrolizată. Transpoziţia Beckmann este o reacţie folosită la identificarea configuraţiei sin- şi anti-cetoximelor. 1. BecquereHf [becquerelite; Becquerelit; becquerelite: bekerelit; 6eKepeJlHT]. Mineral.: 2 UOs * 3 H2O. Cristalizează în sistemul rombic 2. Bedenit [bedenite; Bedenit; bedenit; bedenit; defleHHT], Mineral.: Ca2(Mg, Fe *, Al)s [OH I (Si, AI)40h]2. Mineral din grupul amfibolilor rombici; formează agregate albe asbestoase. 3. Bedreag. Ind. făr.: 1. Scaunul de cioplit al rotarului. Sin. Butuc, Trunchiu. — 2. Butucul pe care cismarul croeşte pielea. 4. Bedulian [Bedoulien; Bedoulien; Bedou-lian; bedulian retegek; 6eflyjiHaHCKHH cy6rb-flPyc]. Geol.: Subetajul inferior al Apţianului din Sudul Franţei, caracterizat prin prezenfa amo-noideelor Ancyloceras matheroni şi Hoplites deshayesi. 5. Beegerif [beegerite; Beegerit; beegerite; begerit; deerepHT]. Mineral.: PbeBi^Se. Cristalizează în sistemul cubic sau pseudocubic; gr. sp. 7,27. e. Beer, legea lui ~ [loi de B.; B.-sches Gesetz; B.'s law; B.-torvenye; 3aK0H Beepa]. f/z.: Coeficienfii de absorpţie k şi de extincţie s ai unei solujii sunt proporţionali cu concentraţia c a solujiei, adică: s = s0c; k = k0c şi deci: I = Iijek°cd ■, 1= d fiind grosimea de strat de solufie străbătut de lumină, iar / şi /o intensitatea obiectivă a luminii după şi înainte de a fi străbătut stratul de soluţie. V. şi Lambert, legea- lui 7. Behenic, acid ~ [acide behenique; Be-hensăure; behenic acid; behensav; dereHOBaH KHCJlOTâ], Chim.: CH3-(CH2)2o-COOH. P. t. 82°. Acid care se găseşte în grăsimile vegeta Te. Derivaţii lui halogenafi sunt întrebuintafi sub forma de săruri de calciu, ca medicamente, în locul halogenurilor alcaline. 8. Behren, scara lui ~ [echelle de B.; B.s Skala; B.'s scale; B.-fele skâla, B.-fele fokozat; IIIKajia EerpeHa]: Scara convenţională a durităţii prin sgâriere: 1, plumb; 2, zinc; 3, cupfu; 3,5, bronz; 4, ac de otel revenit la galben; 5, ac de ofel revenit la albastru; 6, ofel de burghiu revenit la galben; 7, ferocrom. 9. Beidellit [beidellite; Beidellit; beidellite; bejdellit; 6eă/ţeJlJlHT]. Mineral.: AI2[(OH)2 I Al SisOgOH] • n HaO-Cristalizează în sistemul rombic. -Sc. 10. Beirichit [beyrichit; Beyrichit; beyrichite; bâjrihit; 6eiipHXHT], Mineral.: NiS, considerat ca un millerit cu gr. sp.. 4,7. 11. Bel [bel; Bel; bei; bel; 6ejl]. Fiz.: Unitate de măsură „log a ritmică" pentru intensitatea acustică a unui sunet. Intensitatea acustică N, măsurată în beli, este dată de relaţiile: N = log y sau 2V=2log— , h Po unde / reprezintă intensitatea obiectivă a sunetului, măsurată în scara fizică: W/cm2, p presiunea efectivă a sunetului, măsurată în barii, /o=10-l6lF/cm2 şi p0 =2.10”4 barii. /o şi p0 corespund pragului de audibilitate pentru sunetul normal cu frecventa de 1000 per/s. 12. Belciug [anneâu; Ring; ring-bolt; karikâs csavar; Kojlblţo]: Verigă metalică de fixare, echipată cu un şurub. 13. Belemnifella [Belemnitella; Be-lemnitella; Belemnifella; Belemnitella; BejieMHHTeJiJia]. Paieont.: Cefalo-pod fosil din grupul belemniţilor; a trăit în Cretacicul superior. Prezintă rostrumul cu un şanţ alveolar şi un mucron. Belemnitella mucronata este o specie caracteristică pentru Seno-nian (fig. 116). 14. Belemnifi [Belemnites; Belem-niten; Belemnites; Belemnitek; Be-JieMHHTbi]. Paieont.: Cefalopode di-branhiate, decapode. Fosile meso-zoice. Au apărut în Triasic şi au dispărut la sfârşitul Cretacicului. In sedimente sunt reprezentate mai ales Fig. 116. Belemnitella. m) mucron; Sc) scizură ventrală anterioară. prin rcs- trum care este o parte a scheletului intern, calcaros, în forma unei ţigări de foi, putând fi însă umflat ca o măciucă sau turtit, terminat printr'un vârf ascuţit (mucron) sau printr'o parte rotunjită. Partea opusă vârfului sau mu-cronului este scobită în forma unei alveole conice. Rostrumul este format din prisme de cal-cit, dispuse radiar în raport cu axa longitudihală (fig. 117). 15. Be§fnograf[telepho-tographie Belin; Belins f) rosfrum de belemnif; 2) BiIdubertragungsgerăt;Be- belemnif reconstituit; r) ros-lin's picture telegraph; trum'’ ««gmocon; pr) Belin-fele keptâviro; 4>0- proostracum. TOTejierpa(î),6iîjibATejierpa(i)3 Tele.: Aparat de transmis imaginile, prin telegrafie cu şi fără fir, după procedeul Belin. V. sub Telefotografie. îs. Belinogramă [belinogramme; Belinogramm; Belin's picture telegram; belinogrâma, keptâvirat; (J)OTOTejierpaMMa, 6HJib/ţTejierpaMMa]: imagine transmisă prin telegrafia cu şi fără fir, după procedeul Belin. V. sub Telefotografie. 318 1. fieliş. Ind. făr.: Ţesătură pentru căptuşeli. 2. Belit [belite; Belit; belite; belit; 6eJlHT]. fnd. cimt.: Siflicat bicalcic 2CaO*SiC)2; unul din constituenţii cimentului Portland. s. Belită [bellite; BeJIit; bellite; beliit; dejUlHT]. Expl.: Exploziv de siguranţă, întrebuinţat în minele de cărbuni. E format dintr'un amestec de azotat de amoniu şi dinitrobenzen. Esfe amorsat prin explozia unei capse cu fulminat (N. D ). 4. Belladonna, frunze de ~ [feuilles de bella-done; Tollkirschenblâtter; befladonna leaves; beMadona; 6ejiJia#OHHa]. Farm.: Atropa bella-donna L. din familia solanaceelor. Frunzele plantei şi rădăcina confin ca principii active atro-pina, hiosciamina, hioscina, etc. Antispasmodic, sedâtiv, modificator al secrefiunilor. Sin. Frunze de mătrăgună. s. Bellatrix [Bellatrix; Bellatrix; Bellatrix; Bellatrix; BejuiaTpyKc, BoHTejibHraţa (3Be3/ţa)]. Astr,: Stea de mărimea a doua (y) din constelafia Orion. 8* Belleville, căldare de abur tip ~ [chau-diere B.; B. Dampfkessel; B. boiler; B.-rend-szeru gozkazân; napOBOH KOTeJI BeJIJIbBHJIJlH], V. sub Căldare de abur. 7. Bellis perennis. V. Părăluţe. 8. Beliit [bellite; Beliit; bellite; bel lit; 6ejlJIHT]. Mineral.: Un cromoarseniat de Pb.; cristalizează în sistemul hexagonal; duritate 2,5; gr. sp. 5,5. ». Belpaire, focar ~ [foyer de locomotive B.; B.s Lokomotivfeuerbuchse; B.'s locomotive fire box; B.-fele mozdonytuzszekreny; TOIIKa JIOKO-MOTHBa Bejlbnsp], C. I: Focar plan întrebuinţat la unele locomotive. Cerul focarului şi plafonul căldării verticale, sunt plate şi paralele, iar consolidarea verticală, transversală' şi longitudinală a cerului, făcută prin tiranfi dispuşi asemănător cvi antretoa-zele. Avantaje: consolidarea uşurează calculul, poza Fi9- 118‘ Focar BelPaire (secfiune şi întreţinerea ce- transversală), rului; focarul prezintă o suprafaţa de vaporizare superioară focarului obişnuit. Desavantaje: necesită o placă de racordare complicat ambuîi-sată şi nu se poate folosi la focare debordante (fig. 118). V. sub Căldare de locomotivă. 10. Belvedere [belvedere; Aussichtsturm; belvedere, turret; kilâtotorony; 6ejlbBe^ep], Arh.: Construcţie, în general de dimensiuni mici, elegantă, ridicată deasupra unei clădiri sau izolată pe o ridi-cătură de pământ, de unde se poate avea o vedere generală şi frumoasă asupra împrejurimilor. 11. Bema. V. sub Absidă. 12. Bementit [bementite; Bementit; bementite; bementit; 6eMeHTHT]. AAineral.: Mne[(OH)s IŞUOio]. Mineral din grupul doritelor; cristalizează în sistemul rombic; gr. sp. 2,981. Un antigorit, sau crisotil (?), cu Mn. îs. Bemporad, tabela Iui V. sub Radiafie solară. 14. Benă. 1. [benne; Kiibel; bucket, bin; gep-teherkocsi lâdâja, bifleno tekno; Ky30B aBŢ0rpy30BHKa]. Auto.: Cutia (lada) unui autocamion, în care se încarcă diferite materiale, Pen- _ tru uşurinţa descăr- Fig< îî9 Autocamion cu benă bas-cări i, unele camioane culantă, au bene basculante, acfionate mecanic, cari deşartă încărcătura fie prin spate (fig. 119), fie lateral. 15. ~ 2. [benne; Ku-bel, Greifer; tub, bucket; markolâ; KOBHI, Hep-naK, danbH, cobok]. Transp.: Godeu sau cupă metalică pentru transpor-tul diferitelor materiale^ în vrac sau în bucăţi: cereale, cărbuni, pământ, ciment, minereuri, etc., golirea făcându-se automat. Constitue unul din elementele principaile ale unor aparate de ridicat sau de transport ca macaralele, vagonetele, elevatoarele, etc. (fig. 120). — După felul construc- FiS* t20- Benă de macara’în fiei şi al modului cum P“‘»ie «*•“•"*»■ lucrează, deosebim: *> cuPa benei; b> cablutiu de închidere şi deschidere i«. ~ apucafoare au- , » ,, .. . ,w r. r a benei; c) cablurile de tomata [benne preneuse automatique; Selbstgrei-fer; automatic grab; on-mukodo markolo; Hep- 1 j . naxejibHaH MamHHa e i \! noBopoTHbiMH KOBina- Lp!.e Mti]: Benă cu fund mo- , bil, cu încărcare şî descărcare automată. Bena se afundă în vracul de materiale prin propria ei greutate. Sin. Benă sistem Priestmann; 17. ~ apucătoare automată, cu un cablu [benne preneuse automa-tique â un câble; Einseil- ridicare. \ \ Fig. 121. Benă apucătoare automată, cu un cablu; a) tambur; b) cablu de ridicare; c) cupe; d) pârghie de comandă; e) inel de oprire (pentru comanda pârghiei). greifer; single rope (wire) grab; egykotelu markolo; OAHOKaHaTHblH (o/ţHOIţenHblH) CXB8T] î Benă aoucătoare automată la care dispozitivul de golire, montat pe ea, are o pârghie, care, în momentul golirii, printr'o simplă ridicare, se fo-veşte de un inel pus la înălfime fixă pe maşina de ridicat, producând declanşarea benei (fig. 121); 319 Fig. 122. Benă apucătoare automată, cu două cabluri, a) tambur de deschidere ; b) tambur de ridicare ; c) cablu de deschidere; d) cablu de ridicare; e) cupă. u Benl apucătoare automată, cu două cabluri' [benne preneuse automatique â deux câbles; Zweiseilgreifer; fwin rope (wire) grab; ket koteles markolo; flByx-KaHaTHbifi taByxiţenHbift) CXBET]: Benă apucătoare automată la care cablul de ridicare este fixat de cadrul benei, iar al doilea acţionează printr'un palan având un scripete solidar cu cadru'l benei şi un al doilea solidar cu cupele. Prin acţionarea combinată a celor două cabluri se obţine ridicarea, lăsarea şi deschiderea benei (fig. 122 şi 123); 2, ~ apucătoare automată, cu motor electric [benne preneuse automatique â moteur electrique; Selbstgreifer mit elek-trischem Motor; automatic grab with electric motor; vil-lanymotoros markolo; HepnaTeJIbHaH MaiHHHa c noBopoTHbiMH KOBinaMH hjih nepnaKaMH c 3JieKTpHHeCKHM MOTOpOM]: Benă apucătoare automată înzestrată cm motor electric pentru acţionarea cupelor* Se foloseşte mai ales în turnătorii şi ateliere de forjă, când se cere o mare forjă de pătrundere a benei în material; a. ~ basculanta [benne basculante; Kippkii-bel; tipping bucket; billeno kotrovodor; onpo-KH^HaH 6a#bH, KOBIH]: Benă cu o singură cupă, suspendată prin două pivoturf laterale, în jurul cărora poate bascula. Este calculată astfel încât, atunci când este încărcată, centrul de greutate este deasupra axei de rotase» iar când este descărcată, sub axa de ro-fafie. Se încarcă F«g. 123. Benă apucătoare automată, cu două cabluri şi palan. Fig. 124. Benă basculantă, a) cupă (godeu); b) etrier de prindere în cârligul macaralei; c) deget de oprire; d) contragreutate e) pivot de basculare. manual, se împiedecă de a bascula, printr'un deget de oprire, se ridică, se transportă şi apoi se descarcă prin tragerea degetului de oprire. Centrul de greutate fiind deasupra axei de ro- tafie, basculează şi se răstoarnă, după care revine în poziifia cu gura în sus (fig. 124); 4. ~ basculantă cu încărcare mecanică [benne basculante â chargement mecanique; Kippkiibel mit mechanischer Chargiervorrichtung; tipping bucket with mechanical charging device? mekânizâlt billeno kotrovodor; onpOKHflJIblft KOBIH c MexaHHHecKOli Harpy3KOH]: Benă basculantă folosită la săpături, fiind manevrată de o dragă. Cupa este calculată astfel încât, plină sau goală, să aibă centrul de greutate sub axa de oscilaţie, când gura este în jos. Prin căderea liberă, bena se înfige în material, iar un cablu. (Ian{) legat de buza ei trage, efectuând încărcarea. Când materialul s'a adus la locul de descărcare, cablul (lanful) este slăbit, iar bena bas- s. ~ cu dinţi [benne-cuiller avec dents en queue d'aronde; Zinkenschaufelkubel; toothed shovel or bucket; kormosmarkalo; IîOfl'beMHblft KpaH tapară) c syGnaTbiMH nepnaKaMH, cob-KaMH]: Benă la care, pe marginea de jos a cupelor, reduse la nişte rame, se prind dinţi tari, de Fig. 126. Benă apucătoare automată, cu dinfi. o}el, cari pătrund unii în golul altora, la închiderea cupelor. Sunt bene cari se întrebuinţează şi la dragaje (fig. 126); 320 1. Benă cu fundul mobil [benne â fond mobile; Kiappmulde; grab with movabie bottom; csapo-feneku kotrotekno; Hep-naK, KOBin c nepe-flBHHîHblMflHOM]; Benă compusă din două părfi ay'j mobile, legate printr’o articulafie care se prinde de cablul (lanful) de ridicat. Se încarcă manual, se transportă şi se descarcă automat printr'o furcă montată la inăifimea dorită, care încalecă pe cablu şi acfionează mecanismul de care se suspendă bena, _ „ ^ , . . producând deschiderea. ,g‘ en*,cu un, “ Uneori, un cablu efec- ?'un “bl“' ?> cab'u tuează ridicarea, iar de r,d:c8re; 'b> ^ de al doilea deschiderea, r?**™ ***?*«? printr'o mişcare combi- f ^ 'an,un de ^P6"' însă două tobe de ca- dare a furcl': *> eablu de blu (fig 127); comandă a furcii;, h) cupă. 2. ~ rulantă [grue mobile ou roulante;, Roll-kran; movabie crane; futomacska; nOflBHJKHOH hjih BpamaTejibHbrâ noArbeMHbiHKpaH]: Benă care circulă pe o estacadă sau pe o şarpantă metalică, fiind atârnată de un cărucior rulant. s. Benardos, procedeu de sudură ~ [procede de soudure B.; B.-sches Schweiljverfahren; B.'s welding method; B.-fele heggesztesi eljârâs; cnocoâ CBapKH no BenapAOCy]. Mş.: Procedeu de sudură cu a b arc electric, în care arcul se stabileşte între un electrod de cărbune şi metalul pieselor legate la cela- ma*e‘ Fig. 128. Procedeul de sudură Benardos. fia U e apor mfetal de aport; b) electrod de căr-avand forma , , » w oune. de sarma care se fine cu un capăt în arcul de sudură (fig. 128). Sin. Sudură cu arc cu cărbune. V, şi sub Arc electric, Sudură electrică. 4. Bence-IoneSr aibumina ~ [albumine de B.-J.; B.-J.-sches Eiweilj; B.-J.'s albumine, B.-J.'s protein; B.-J.-fele feherje; aJIbdyMHH B.-HC.]. Chim. biol.: Albumină din clasa globulinelor, care şe coagulează la încălzirea între 60 şi. 70° şi devine din nou solubită peste 80°. Această albumină specifică apare în urina bolnavilor cu tumori ale măduvei osoase. $. Bendix [bendix; Bendix; bendix; bendix; 6eHflHHC]. Auto.: Electromotor de pornire al motorului unui automobil, înzestrat cu un pinion alunecător. Când se pune electromotorul în funcţiune, pinionul alunecă şi se angrenează automat cu o coroană dinfată montată pe volan, efectuând rotirea volanului şi deci pornirea motorului. După pornire, pinionul se decuplează automat. a. Benin [benin; Benin-I^opal; benin copal; benin kopâl; 6eHHH-KOnaJl]. Chim.: Copal provenit din Africa de Vest. Se prezintă ca bucăfi mici, gălbui, rotunde, alterate la suprafafă, cu spărtură sticloasă, cu p. t. 140°. Se întrebuinţează la fabricarea lacurilor. 7. Benitoit [benitoi'te; Benitoit; benitoit; be-nitoit; 6eHHTOHT]. MineralBaTi[Si30«]. Cristalizează în sistemul hexagonal (trigonal^; duritatea 6,2*"6,5; gr. sp. 3,6; coloarea albastră. 8. Benjamini! [benjaminite; Benjaminii; benjaminite; benjâminit; 6eHbHMHHHT]. Mineral.: 2 PbS • (Ag, Cu^S • 2 BÎ2S3. Cristalizează în sistemul rombic; duritatea 3,3'"3,5; ‘ luciu metalic. a. Benson, căldare tip ~ [chaudiere B.; B.-scher Dampfkessel; B.'s boiler; B.-fele gozkazân; napoBoft KOTeji EeHCOHa].Mş.:Tip de căldare de abur, de înaltă presiune. V. sub Căldare de abur. 10. Benfă. Mine.: Piatră conglomerată (termen minier). 11. Bentogen, sediment ~ [sediment bentho-gene; benthogenes Sediment; benthonic sediment; bentogen uledekkozet; deHTOHHHeCKHii OCaflOK]. Geol.: Sediment organogen, format din acumularea resturilor minerale ale organismelor de fund. 12. Bentonifă [bentonite; Berrtonit; bentonite; bentonit; 6eHTOHHT]. Petr.: Amestec de ge-luri, cu bază de silicafi naturali hidratafi de aluminiu, cu silice fină ca impuritate. Işi datoreşte proprietăfile caracteristice montmorilfonitului. Spre deosebire de caolinit, după o uscare prealabilă, montmorillonitul se umflă în apă, mărindu-şi mult volumul (ceea ce-i dă o plasticitate şi o retragere considerabilă). Se deosebesc bentonite sodice şi calcice. Ambele au o viscozitate mai mică decât cele mai plastice caolinuri. In America de Nord, bentonitele sunt întrebuinfate la fasonarea (modelarea) produselor ceramice din silimanit, mulit, etc., lipsite de plasticitate, dar foarte bogate în alumină şi deci extrarefractare. Bentonita şe întrebuinţează şi penfru stabilizarea noroiului de foraj. îs. Bentos [benthos; Benthos; benthos; bentosz (tengerfenek? elolenyek); deHTOC]: Totalitatea organismelor, libere sau fixate, cari trăiesc pe fundul măriilor (ex.: lamelibranhiafeJe sunt animale bentonice). 14. Benzaldehidă [aldehyde benzoîque; Benzal-dehyd; benzaldehyde; benzâldehid; 6eH30ÎÎHblM ajib/ţerHA, 6eH3aJib;ţerHfl]. Chim.: C0H5-CHO. Lichid cu p. f. 180°, Se găseşte în natură sub forma de glucozid (amigdalina), în esenţa de migdale amare, industrial,. se fabrică din clorură de benzii (CeHs—CH2CI). Are miros de migdale amare şi este întrebuinfată în parfumerie şi pentru săpunuri. Benzaldehida este de asemenea o materie primă, întrebuinfată la fabricarea materiilor colorante. Sin. Aldehidă benzoică. 15. Benzanilidă [benzanilide; Benzanilid; benz-anilide; benzanilid; 6.eH3aHHJlHfl], Chim., Farm.: 321 C6H5 — NH — CO—CeHs. Paietele strălucitoare, incolore, fără miros, cu gust amar, insolubile în apă, pufin solubile în eter. Antipiretic în boalele infecfioase. Sin. Benzoilanilină. 1. Benzanfronă [benzanthrone; Benzanfhron, benzanthrone; benzântron; 6eH3aHTpOH]. Chim.: H /c\ HC CH H | | hc'WSh I II II I HC C C CH V \/ V H II H O Substanfă de bază a unor materii colorante an-trachinonice. 2. Benzaurină [benzaurine; Benzaurine; benzau- rine; benzaurin; u h 6eH3aypHH], HQ_C H Chim.:Reprezen- MU C»M«\ / ~ \ fanful tipic al C = C C = Q materiilor colo- r v\ / — r/ rante acide din 6 5 H ~~ H clasa frifenilme- tanului. Nu se întrebuinfează în tehnică. 3. Benzen [benzene; Benzol; benzene; benzol; 6eH30Jl]. Chim.: Lichid; p. f. 80°; p. t. 5,5° d. 0,879 la 20°. Benzenul se gă- |-j seşte în proporfij variabile: q 10***15% în fracfiunile uşoare Mr^ ^ rw (60,,,90°) dela distHarea petro- j g lului, Cea mai mare cantitate de j-jq cj-j benzen se obfine însă din gudroa- \c/ nele dela distilarea cărbunilor de j_j pământ, unde se găseşte în proporţie de 0,1,"20°/o. Din petrol, benzenul se separă prin distilare fracfionată. Procedeele de aromatizare a benzinelor reforming ca şi fabricarea acetilenei din metan, fac posibilă producerea industrială a benzenului sintetic. Benzenul are nenumărate întrebuinfări la fabricarea materiilor prime intermediare (derivafi halogenafi, nitroderivafi, acizi sulfonici, etc.) necesare în industria chimică organică. Benzenul tehnic este un solvent prefios şi, de asemenea, un carburant întrebuinfat. Pentru structură v. Hidrocarburi. 4. Benzi de încadrare [bandes d'encadrement; Randstreifen, Seitenstreifen; marginal sireaks; ut-szegely; doKOBbie, KpaeBbie, oâpaMJiHiomHe nojiocbl AoporH]. Drum.: Făşii de pavaj, late ds 0T80*,*1,OOm (la autostrade de 2,50 m) cari mărginesc lateral partea carosabilă a unei şosele, în tot lungul ei, pentru a spori lărgimea căii, a proteja marginea îmbrăcămintei şoselei şi acostamentele, ca şi pentru a oferi un spafiu uscat pentru stafionarea vehiculelor sau penfru circu-lafia pietonilor (v. fig. sub Autostradă). Se execută din acelaşi material ca şi îmbrăcămintea căii sau dintr'un material diferit, de obiceiu altfel colorat decât calea, pentru a delimita^ mai bine partea carosabilă. Când benzile de încadrare servesc numai pentru a împiedeca formarea de făgaşe pe acostamente, se fac din împietruiri simple, din macadam, bolovani pe nisip sau înglobafi în beton, etc. In traversările de localităfi sunt făcute, de obiceiu,, dintr'un pavaj brut. Sin. Benzi laterale, Cordoane de încadrare. 5. ~ de probă. V. Suprafafă de probă. 0. ~ laterale. V. Benzi de încadrare. 7. Benzidină [benzidine; Benzidin; benzîdine; benzidin; 6eH3HflHH]. Chim.: p, p'-diaminodifenil NH2- CeH* - CeHâ- NH2. P. 1.127,5°; p.f. 400°. Se prepară prin tratarea hidrazobenzenului cu acid clorhidric, sau prin reducerea electrolitică a nitrobenzenului. Bază organica; cristalizează în foife incolore, strălucitoare, solubile în alcool, mai greu solubile în eter şi în apă fierbinte. Dintre săruri, caracteristice sunt sulfatul şi clor-hidratul. Prin fierbere cu acid acetic glacial, dă derivafi acetilafi cari, prin sulfonare, se transformă în acizi benzîdin-sulfonici. Benzidină este componentul principal al coloranfilor azoici cari colorează direct bumbacul. 8. Benzidinică, transpoziţie V. Transpozifie benzidinică. 9. Benzii, bromură de ~ [bromure de benzyle,, cyclite; Benzylbromid; benzyl bromide; benzi Ibro-mid; 6pOMHCTblft 6eH3HJl]. Chim.: CeHs-CH2Br. Lichid cu miros neplăcut, cu p.f. 198°. Se obfine prin bromurarea fotochimică a toluenului. Materie primă pentru unele sinteze organice şi gaz de luptă lacrimogen. Produsul letal 6000; pragul de excitafie 4 mg/m3; limita de suportabifitate 60 mg/m3. A fost întrebuinfat în primul războiu mondial, încărcat-în proiectile de artilerie. 10. Benzii, diclorură de V. Clorură de benziliden. 11. Benzîlbenzen. V. Difenilmetan. 12. Benzilceiuloză [benzyl - cellulozef Benzil-Zellulose; benzyl cellulose; benzilcelluloz; 6eH-3HJi-iţeJlJlî0Ji03a]. Chim.: Eter al celulozei. Se prepară din celuloză şi clorură de benzii. Se întrebuinţează le prepararea unor lacuri speciale. 13. Benzilefilanilină [benzylethylaniline; Benzyl-ăthylanilin; benzylethylaniline; benzil-etil-anilin; 6eH3Hjl3THJiaHHJIHH]. Chim.: Lichid iocolor cu formula: C6H5~CH2-CH2-CH2-C6H,~NH2. P. f. 286° ia 710 mm Hg; se prepară prin încălzirea unui amestec de metilanilină şi clorură de benzii. Se întrebuinţează ca materie primă în sinteza unor coloranţi. 14. Benzilfdenacetonă fbenzylidene - acetone; Benzylidenaceton; benzyl idehe acetone; benzili-denaceton; 6eH3HJiH/ţeHaiţeTOH], Chim.: C6H5 - CH = CH - CO - CH3. Substanfă plăcut mirositoare, obfinută din acetonă şi aldehidă benzoică. Cristale gălbui cu p. f. 41 •••42°, p. f. 151v la 25 mm Hg. Se întrebuinfează ca înlocuitor al cumarinei în parfumerie şi în inoustria săpunului, 15. Benzilmetilaniiină [benzylmethylaniline; Ben-zylmethylanilin ; benzyl methylaniline ; benzil- 21 322 mefiî - anilin ; 6eH3HJiMeTHJiaHKJiHH], Chim.: C0H5-CH2-CH2-C6H4-NH2. Lichid uleios, incolor, cu p. f. 250°, obfinut prin încălzirea unui amestec de metrlanilina cu clorură de benzii. Materie primă penfru sinteza unor coloranţi. 1, Benzină [essence; Benzin; petrol, gasoline, spirit; benzin; 6eH3HH], Ind. petr.: Produs petrolier sau de sinteză, constituit dm hidrocarburi cu punctul de fierbere între 35 şi 200°. — Tipuri curente: 2. ~ alchilafă [essence d'alkylation; alkylier-tes Benzin; alkylated petrol; alkilâlt benzin; aJI-KHJIOBblii 6eH3HH] : Rezultă din condensarea iso-butilenului cu olefinele din gazele de cracare; se întrebuinfează în cantităţi mari; stabilă, cu indicele octanic cuprins între 88 şi 94. s. ~ auto [essence tourisme; Âutokraftstoff; motor spMt. petrol; gepkocsi-benzin; aBTOMQ-6HJIbHbIH 6eH3HH (flJiH aBT0M06HJIbHbIX #BH-raTeJieft)]: Benzină folosita pentru alimentarea motoarelor de automobil. Are caracterisficele: d maximă 0,750 la 15°: începutul distilaţiei Ia 45°; până la 100° distila 25* ••30%; până la 200° distila 98%. Indicele ocfantc variază între 58 şi 60 4. ~ de aviaţie [essence-aviafion; Fliegerben- zin; aviafion spirit, aviatjon petrol (gasoline); repulogep benzin; aBHaiţHOHHblil 6eH3HH (6eH3HH fljiH ^BHraTeJieH eaMOJieTOB)]: Benzină 'folosite pentru alimentarea motoarelor de avion. Caracteristice: d. maximă 0,790 la 15°; până la 75° distHă minimum 10%; până la 100° disfilă minimum 50%; până la 150®, minimum 90%. Finalul distilării, la maximum 180°. Tensiune de vapori Reid maximum 7 libre de }o! pătrat. Gume prin metoda A. S. T. M. maximum 10mg/100cms. Indice octanic: peste 80, uneori 100 şi chiar mai mult, 5. de cracare [essence de cracking; Krack-benzin; cracked spirit; katalit'ikus benzin;KpeKHHF-6eH3HH]: Benzină obfinută prin descompunerea termică sau catalitică a produselor grele. 6. /v de distilare primară. V. Benzină Sf raighf Run. 7. ~ de extracfie [essence d'extraction; Ex-traktionsbenzin ; extraction petrol; kivonatolf benzrn; SKCTpaKlţHOHHblâ 6eH3HH] : Benzină obfinută la distilarea primară, având caracteristice le: d. maximă 0,725 la 15°: distilarea începe la 65°; 98% disfilă până ia 98°. 8. ^ de reforming [essence de reforming; Reforming - Benzin ; „reforming" spirit; finomifott benzin; pe<|>opMHHr-6eH3HH]: Benzină cu indice octanic ridicat, obfinută dintr'o benzină de calitate inferioară, uneori dintr'o benzină grea, înfr'o instalafie de reforming. Reforming-ul poate fi termic sau catalitic. 9. ~ de sinfeză [essence synthetique; Kunst-benzin; synthetic petrol; szinfefikus benzin; CHH-TeTHHeCKHÎl 6eH3HH]: Produs obfinut prin hidro- genarea cărbunilor, după procedeul Berg.us, sau a gazului de apă rezultat din cărbuni, după procedeul catalitic Fischer-Tropsch. Aceste benzine urmăresc înlocuirea benzinei din petrol. în ţările în cari aceasta lipseşte. Benzina sintetică obfinută prin hidrogenarea cărbunilor este cunoscută sub numele de Kogasin l. Ea confine hidrocarburi parafinice, în cea mai mare parte normale şi hidrocarburi nesafurate. Distila între 30 şi 200° şi are cifră octanică ridicata. 10. ~ efilată [essence ethyl^e ; aetylierfes Benzin; ethylafed petrol; ef«laIt benzin; 9THJIO-Bblîî 6eH3HH] j Benzină care confine tetraefil de plumb, în proporţie* de cej mult 1%o penfru a-i mări indicele octanic. 11. ./>/ grea [essence lourde; Schwerbenzin; heavy petrol; nehez benzin; THHiejlblH 6eH3Hii, HH3lUHiî 6eH3HH]: Benzină obfinută la distilarea primară. Caracteristice: d. maximă 0,760-”0,780 la 15®; disfilafia începe fa 70°; până la 100° distila 5%; până ja 205° distila 98%. 12. ~ normală [essence normale; Normal- benzin; normal petrol; normal benzin; Hop-MaJIbHblH, CTaH^apTHblă 6eH3HH] : Benzină desarmonizată, folosită ca reactiv de laborator la determinarea asfaltului tare în produsele de petrol. Caracteristice: disfilă între 65 şi 95°; conţine maximum 2% hidrocarburi absorbabile de acidul sulfuric fumans. 13. ^stabilizată [essence stabilis4e; stabili-siertes Benzin; stabilized aasoline; szfabilizâlf benzin; CTa6HJlH3HpoBaHblH 6eH3HH]: Benzină din care s’au îndepărtat componenţii cei mai volatili, de obiceiu până la pentan. 14. ~ sfraighf run [essence de disfillation; aus Rohol direkt destiliertes Benzin; sfraighf-run spirit; nyersolajbol desztiîâciâ utjân kozvetlenul nyert benzin; 6eH3HH noJiyneHHbiH npflMOH neperOHKOH]: Benzină obfinută prin simpla distilare a ţiţeiului, fără sa intervină fenomene de descoropiinere termică. Sin. Benzină de distilare primară. 15. ~ uşoară (essence legere; Leichfbenzin; liaht petrol; konnyu benzin; JierKHft 6eH3HH]: Prima fracţiune obfinută la rectificarea benzinei brute, cu punct final de distilare maximă 160°. Benzinele enumerate mai sus sunt întrebuinţate obişnuit drept carburanţi în motoarele cu explozie. Se mai cunosc şi alte tipuri de benzine comerciale, întrebuinţate penfru scopuri variate, cum sunt benzina de gazogen, benzina de extracţie, benzina de brichete, etc. ie. Benzinoform. Chim.: Numele comercial al tefraclorurii de carbon (N. D.). 17. Benzifă. V. sub Trinitrobenzen* is. Benzoat de benzii [benzoate de benzyle; Benzoesăurebenzylester; benzyl benzoate; ben-zoIsavas-benzileszfer; 6eH30aT 6eH3HJia]. Farm.: CeHs — COO — CH2 — CeHs. Lichid uleios, incolor, eu miros plăcut, cristalizând ia rece. Este insolubil în apă şi în. glicerina; se disolvă în alcool, în eter, ciorolţrm, sulfură de carbon, etc. Se întrebuinfează în "terapeutica medicală şi în special în industria parfumeriei ca fixator. 1. Benzoaf de naftol. V. Benzonaftoi. s. Benzoaf de sodiu [benzoafe de sodium; Na-trîumbenzoat; sodium benzoate; nâtrium benzoât; 6eH30aTHaTpHH]. Chim..* CeHs-COO-Na. Substanfă care cristalizează cu o moleculă de apă; solubilă în apă: 56,2°/o; solubilă în alcool: 7,7°/o. Intrebuinfată în medicină ca desinfectant intestinal,.ca şi la prepararea conservelor, pentru acţiunea sa antifermentativa. s. Benzoe [benjoin; Benzoe; benzoin; benzoe; 6eH30HH], Chim.: Răşină naturală care se scurge prin incizii făcute în arborele Styrax din Şiam şi Sumatra. Componentul ei principal este acidul benzoic, respectiv cinamic, esterificat cu alcooli superiori. Este folosită la prepararea parfumurilor, iar în medicină ca expectoranf (tinctură benzoe) şi excitant, stimulent, desinfectant în afecţiuni ale căilor* respiratorii sau ale căilor urinare. Se mai întrebuinţează la prepararea unor lacuri speciale fi a acidului benzoic sublimat. Sin. Smirnă. 4. Benzofenonă [benzophenone; Benzophe-non; benzophenone; benzofenon; 6eH30(|)eH0H]. Chim.: CeHs — CO — CeHs. Cristale rombice cu p. t, 49°, insolubile în apă, solubile în alcool, în eter şi în acid acetic glacial. Se prepară prin acfiunea clorurii de benzoil asupra benzenului di-solvat în sulfura de carbon, în prezenta clorurii de aluminiu. Se întrebuinţează în sinteze organice şi ca fixator în parfumerie. s. Benzoic, acid ~ [acide benzoîque; Ben-zoesaure; benzoic acid; benzoesav; 6eH30ăHaa KHCJiOTâ]. Chim.: CeHs-COOH. P.t. 121°. Se găseşte în unele răşini naturale, în special în smirnă (răşină de benzoe). Industrial, se fabrică din toluen. Se întrebuinţează la fabricarea clorurii de benzoil şi a unor materii colorante. Ben-zoatul de sodiu şi benzoatul de litiu se întrebuinţează ca antiseptice şi ca expectorante. Es-terii metilic, amilic şi benzilic ai acidului benzoic sunt întrebuinfati în parfumerie (de ex.: benzoatul de metil, sub numele de esenţa de Niobe). Benzoică, aldehidă V Benzaldehidă. ?* Benzoilare. V. Aci la re. 8» Benzonaftoi [benzonaphtoJ; Benzonaphthol; benzonaphtol; benzonaftoi; 0eH30Ha<|)T0Jl]. Chim,, Farm.: CeHs — COO —C10H7. Eter fi - naftoljc al acidului «benzoic. Pulbere cristalină, albă, fără gust, solubilă în alcool şi în cloroform; insolubilă în eter, foarte pufin solubilă în apă. Antiseptic intestinal. Sin. Benzoat de naftol. *. Benzonitril [benzonitrile; Benzonitril; ben-zonitrile; benzonitril; 6eH30HHTpHJl]. Chim.: CeHs —Cs N. Uleiu incolor cu miros de migdale amare, cu p. t. —12,9°; p.f. 190,7°. Se găseşte în gudroanele de huilă. Se întrebuinfează în sinteze organice şi ca insecticid. 323 10. Benzopurpurină [benzopurpurine; Benzo- purpurin; benzopurpurin; benzovoros, biborvoros; 6eH3onypnypHH]. Chim.: Materie colorantă azoică substantivă. Tipurile întrebuinfate cel mai mult sunt: benzopurpurină 4 B, care se prepară din acid naftionic şi o-toluidină, şi 10 B, în care se înlocueşte toluidina cu anisidina. Este unul dintre cei mai importanfi coloranfi roşii pentru bumbac. 11. Beraunif [beraunite; Beraunit, Eleonorit; be-raunite; beraunit; âepayHHT]. Mineral.: Mineral din grupul fosfafilor hidratafi, având formula: Fes[(OH)e l (PO^] * 3 H2O; identic cu eleonoritul. Cristalizează în sistemul monoclinic; duritatea 2; gr. sp. 2,9. 12. Berbec [casse-fonte; Fallwerk; pig breaker; verokos; Konep jţjiH pa3jiaMHBaHHH ^yryHHHx IHTblKOB H K03JI0B, HyiHKOJIOMaTGJIb]. Metl.! Instalafie mecanică pentru .spart fonta. Se compune dintr'un trepied, fiecare picior având o lungimedelO’-'l^m, dintr'o greutate de fontă dură de 700***800 kg (berbecul propriu zis), un mecanism de ridicare, un dispozitiv de declanşare şi o nicovală înfundată în pământ. Bucâfile mari de fontă, cari nu se pot introduce în cuptoare, se sparg la berbec, aşezându-le pe nicovală şi __ t _ lăsând şă cadă pe ele din Fig. ,29. Berbec pentru jarfiUl ^,ed±[‘ berbecul ar( fon)a. de fonta (fig. 129). îs. fierbec [mouton pour essai au choc; Faljhâr-teprufer; hardness drop tester; kos; KOnep, anna-paT fljifx y^apHoro HcnbiTaHHH nyryHa (#jih hc-nbiTaHHH Ha conpoTHBJieHHe y^apy)]. Rez. mat. i Aparat pentru determinarea rezistenfei la încovoiere dinamică şi a rezilienfei unei epruvete dintr'o şarjă de fontă. E compus dintr'o nicovala grea, încastrată într'o fundaţie de beton; în nicovală sunt fixa}i doi stâlpi metalici verticali pe cari poate aluneca, ghidată, o bară, de care se prinde o greutate de fontă, constituind, împreună cu bara, un berbec de 12**;18 kg. Berbecul este prins de un cablu care trece peste doi scripefi şi poate fî ridicat cu mâna; el cade pe o bară orizontală confecţionată din fonta de încercat. Bara are 200 mm lungime, secfiune pătrată cu latura de 30 mm şi e aşezată pe două suporturi cu deschiderea dintre ele de 160 mm. Berbecul se lasă să cada succesiv pe bară, dela 28 cm înălfime şi apoi, mărind înălţimea din 2 în 2 cm, până la rupere. Se examinează secfiunea, al cărei aspect dă calitatea fontei turnate,, iar raportul dintre energia mecanică de rupere (în kgm) şi secfiunea barei (în mm2), dă rezistenfă la încovoiere dinamică, respectiv rezilienfa, dacă bara e încrestată, şi se calculează cu secfiunea slăbită de crestătură. 21* 324 i. Berbec [belier, mouton; Bar, Rammbăr, Rammbock, Rammklotz; batfering ram, monkey, hammer tup; verokos; 6a6a, MOJIOT, KyBaJlfla, TapaH, Kongp]. Cs.r Fund.: Bloc metalic, (de ofel moale sau de fontă) care serveşte la baterea de pilofi şi palplanşe, având, în generai, forma unui trunchiu de piramidă cu baza pătrată, sau de trunchiu de con. In primul caz, una din fetele laterale esfe perpendiculară pe bază şi are un dispozitiv de gni-dare în lungul lumânărilor sonetei. La partea superioară, berbecul are un inel în care intră cârligul unui dispozitiv, numit pisică, legat de un cablu care trece peste o mică roată fixată la vârful sonetei. Prin tragerea cablului, berbecul se ridică şi apoi, printr'o manevrare, se declanşează din cârlig, căzând pe Fig. 130. Berbec capul pilotului sau al palplanşei şi de sonetă. producând înfigerea lor în pământ. « ^ Greutatea berbecului va-riază, după tip şi natura lucrării, între 250 şi 4000 kg, fiind în mijlociu de 2,,,3 ori mai greu decât pilotul ce se bate (fig. 130). s. Berbec cu abur [mou-ton â vapeur? Dampframme, Dampfschlagwerk ; steam pile driver, steam ram; gozverog^fL ; napOBafl dada, Kongp, TapaH]. CsM Fund.: Dispozitiv mecanic pentru baterea pilofilor, alcătuit dintr'un cilindru în interiorul căruia se mişcă un piston sub acfiunea a-burului (fig. 131). La unele sisteme., masa care produce baterea este cilindrul, la altele, pistonul. Se constru* esc berbeci cu abur cu simplu efect, la cari aburul produce numai cursa ascendentă a masei (cilindru sau piston), căderea făcând u-se sub efectul qra- Fig. 131. Berbec cu abur. vitafiei, şi CU dublu efect, a)piston-ciocan; b) cana! la cari aburul ridică masa pentru intrarea aburului; (cilindrul sau pistonul) care loveşte pilotul şi o împinge apoi în jos, aşa încât baterea se produce sub acfiunea combinată a gra-vitafjei şî a aburului. Comanda lor e, în general, automată. s. Berbec de ciocan [ours; Hammerbâr; hammerblock; kalapâcs-farkas; 00& MOJIOTa, dada MOJIOTa]. Mş.: Bloc de fontă c) ctlindfru fix; d) cilindru intermediar; e) pis-, ton intermediar; f) capacul cilindrului, cu ochiul de prindere a cablului de suspensiune; g) sertarul pistonului; f>) eşapament. sau de ofel, acfionat mecanic, spre a da lovituri repetate pe aceeaşi direcfie. Se foloseşte la lucrările de forjă, unde |>iesa de forjat, încălzită, se aşază pe nicovala ciocanului mecanic, iar berbecul ciocanului esfe comandat după voie, variindu-se numărul de lovituri sau intensitatea loviturii. Energia mecanică se dă, atât de greutatea berbecului prin cădere liberă, cât şi prin energia imprimată de maşină. V. sub Ciocan mecanic. 4. Berbec de mână [moufon â bras; Hand-ramme; hand pile driver, rammer; kezi verokos»* pyHHOft Konep]. Cs.: Berbec de lemn, cu mânere, folosit pentru baterea palplanşelor la fundafii sau a pilofilor şi ţăruşilor la podurile improvizate şi de echipaj, uşoare (fig. 132), Fig. 132. Berbec de mâni. Fig. 133. Berbec hidraulic, a) rezervor de alimentare; b) conductă înclinată; c şi d) supape; e) rezervor de aer; f) conductă verticală; g) rezervorul apei ridicate. 5. Berbec hidraulic [belier hydraulique; hy-draulischer Widder (Stossheber); hydraulic ram; hidraulikus kos; rHflpaBJiHHecKHă BOAonoATb-&MHHK, TapaH], Hidr.: Veche maşină de ridicat apar care foloseşte energia loviturilor de berbec produse prin închiderea şi deschiderea alternativă şi automată a două supape, cari se găsesc pe conducta de aducfie (fig. 133). V. şi Lovitură de berbec. «. Berbec rotativ [mouton rotatif; rotierender Hammer; Irnpacf festlng machine of the rotary type; forgokos; npndop p0TaiţH0HH0r0 THna £JIH HCIIblTaHHH Ha y#ap], Mş.: Aparat care serveşte la efectuarea probelor de lovire, pentru determinarea rezilienfei materialelor. Este constituit dintr'un volan cu un cioc, cu care loveşte epruveta de încercat, în momentul în care volanul a atins un număr suficient de rotaţii. V. sub Rezilienfă. r. Berbec sub scut [tortue beliere; Widder-schildkrote; batfering ram; pajzsos faltorokos; 6apaH, (cTapHHHoe cTeHodHTHoe opyAHe)]. Tehn. mii.: Veche maşină de războiu, pentru asediul cetăfilor. Era formată dintr'o bârnă instalată în interiorul unui eşafodaj de lemn,'în formă de Casă* care se putea deplasa $i aduce până sub zidul cetăfii asediate. Berbecul servea ca element de izbire. 8. Berbec, lovitură de V. Lovitură de berbec. 325 t. Berbece [belier; Widder; ram; kos; 6apaH]. Zoot.i Masculul ovinelor (oilor). Aspectul lui variază cu specia. 2. Berbecele [le Belier; Widder; Aries; kos; 0b6h]. Astr.: Constelaţia din emisfera boreală, care cuprinde; o stea de mărimea a doua, o stea de mărimea a treia şi cca 80 de stele mai slabe. Berbecele este primul semn al zodiacului. 3. Berbeci [roches moutonnees; Rundhocker; round humps; sziklakup; OKpyrjieHHbie, 6a-pauiKOBHAHbie rpedHH (cnaji)]. Oeol.: Stânci proeminente, rotunjite şi lustruite de gheţari. Prezenta lor, astăzi, este o mărturie a existenţei unor gheţari în perioadele geologice. In fara noastră se găsesc în masivul Retezatului.» 4. Berbecul lui Charpy. V. Charpy, pendulul Iul 5. Berbinfă. Ind. făr.: Vas de lemn, alcătuit din doage, de formă alungită, uneori înfundat, servind la transportarea şi păstrarea laptelui şi a brânzei de oaie. e. Bere [biere; Bier; beer; sor; iihbo]. Ind. alim.: Băutură slab alcoolică (3"’5°IQ alcool) obţinută prin fermentarea, cu ajutorul unei drojdii speciale, a unei decocjii de orz încolţit (sau, în cazul berii speciale, chiar din grâu încolţit), amestecat cu hameiu. Pe lângă alcool, substanţe nefermentabile şi bioxid de carbon, mai conţine şi vitamine, în special din complexul B. Fabricarea berii comportă următoarele operaţiuni; Obţinerea malţului : Seminţele de orz se curăţă şi se pun la înmuiat 3"a4ziler în cuve de înmuiere, apoi se întind în grămezi de 15*-*25 cm grosime, în camere de germinaţie (încăperi joase şi slab luminate), unde se vântură cu lopata. Bioxidul de carbon care se degajă este eliminat printr'un curent de aer umed. Germinaţia durează până la 10 zile. Germinaţia poate fi făcută şi în germinatoare pneumatice, (v. Ger-minator pneumatic), în cari operaţiunea se face mecanic. După încolfire, orzul este uscat in camere speciale, traversate de tuburi prin cari circulă gaze calde. In acest mod, încolţea orzului este oprită. Dacă încălzirea este mai avansată, se obţine, printr'o uşoară torefiere a bobului de orz, bere brună. După această operaţiune se îndepărtează germenii din malţ, prin vânturare pe site, după care se macină fără a-l sfărâma complet. Prin germinaţia orzului iau naştere diastaze cari transformă amidonul în dex-trină şi apoi în maltoză. Prepararea mustului constă din două operaţiuni; înmuierea malţului, în timpul căreia se produce zaharificarea, şi fierberea. In timpul înmuierii, are loc transformarea amidonului în maltoză. Această transformare nu este completă, rămânând cca o treime sub forma de dextrină. Se separă mustul de drojdie, se fierbe şi se adaugă hameiu în proporţie de 250 •*•350 grame la hectolitru. Hameiul dă berii proprietăţi specifice şi gustul amăruiu. In faza următoare, mustul răcit în prealabil, este supus fermentării. Aceasta se face în două faze, prima fază fiind fermen- taţia tumultuoasa, urmată de o a doua fază, complementară. In prima fază se însămânţează mustul cu drojdie de bere şi se lasă să fermenteze timp de 8 *'■ 15 zile la o temparatură de 5 ••*6°. Urmează fermentaţia complementară, care se face în butoaie mari, ermetic închise, la o temperatură de 1 •**2°. Ea are loc în pivniţe răcite printr'un sistem de ţevi prin cari circulă un lichid refrigerator. Pentru consum, berea este încărcată în butoaie sau în sticle speciale. 7. Berengelit [berengelite; Berengelith; be-rengelite; berengelit; 6epeHrejiHT]. Mineral.: Varietate de răşină (grupul chihlibarului). 8. Bergamot. V. sub Uleiuri eterice. 9. Bergapfen [bergaptene; Bergapten; ber-gaptene; bergâbten; 6epranTeH]. Chim.: Eferul metilic la grupul OH al bergapţolului (v.). Se găseşte în rozacee (uleiul bergamot); se întrebuinţează în parfumerie. 10. Bergaptol [bergaptol; Bergaptol; bergaptol; bergaptol; 6epranTOJl[. Chim.: Der.vat al cu-marinei (v.) şi anume o furo-cumarină, izolat d,n uleiul de bergamot. E folosit în parfumerie 11. Bergenia [saxifrage; Bergenia; saxifrage; bergenia; KaMHejiOMKa (pacTemie)]. Agr. hori.: Plantă vivace din familia saxifragaceelor, cu portul mic şi frunzele cărnoase. In pământ prezintă un rizom scurt şi gros. Planta are frunzele verzi, cărnoase. Înfloreşte prin lulie-August. Se planiează în parcuri şi grădini, pe sub arbori şi arbuşti, la borduri, platbande, pentru ornarea stâncilor, a grotelor, pe margini de ape, etc. Se înmulţeşte prin seminţe aşezate prin Martie-Aprilie, la cald, în cutii sau ghivece; se repică, apoi se plantează la locul definitiv. Se desvoltă bine şi prin butaşi, prin despărţire, şi prin rizomi de rădăcină. 12. Bergholz [xylotile, bergholz, asbeste lign/-forme; Bergholz; rock wood, ligneous asbestos; faazbeszt; 6eprxoJlbuj. Mineral.: Mineral din grupul crisotiiului, fibros cu aspect xitoid. Sin. Xylotil. 13. Berginizare [berginisation; Berginisieren; Bergius' process; bergenizâlâs; 6eprHHH3aiţHH]. V. Bergius, procedeul 14. Bergius, procedeul ~ [procede B.; B. Verfahren; B.'s process; B.-fele eljârâs; cnoco6 Beprayc]; Procedeu de preparare a carburanţilor sintetici, folosind cărbunele drept materie primă. Cărbunele pulbere, care formează o pastă cu uleiurile minerale medii şi grele, este „lichefiat" prin încălzire la o temperatură înaltă, sub presiune înaltă, într'o atmosferă de hidrogen. Procedeul iniţial a fost modificat, în sensul că se folosesc catalizatori şi se face hidrogenarea cărbunelui în două faze, 15. Bergleder [cuir de montagne; Bergleder; mountain leather; farbor; 6eprjieAep]. Mineral.: Mineral din grupul crisotiiului, fibros, cu aspect de pâslă. ie. Bergmann, tub izolant ~ [tube B.; B. rohr: B. tubing; B.-cso; Tpy6na BeprMaHHa]. Elf.; Tub din tablă de fier fălţuifă şi lăcuită, cu cap- 326 tuşeală de hârtie, în interiorul căruia se montează conductele electrice izolate. Se foloseşte la instalafiile electrice din clădiri, fie peste tencuială fixându-se prin brăfări, fie sub tencuială, complet îngropate în zidărie şi fixate prin cuie, cârlige seu cuie cu sârmuliţe. Dimensiuni standardizate: Diametrul exterior în mm 13 15,8 18,7 21,2 28,5 34,5 42;5 54;5 Grosimea mantalei în mm 0,15 0,15 0,15 0,18 0,2 0;22 0;24 0;24 Diametrul interioi în mm -9 11 13,5 16 23 29 36 48 1. Bergreen presă ~ V. sub Presă. 2. Berk, porc ~ [race de Berkshire; Berk- shire Rasse; Berkshire breed; berkszkir disz-nofaj; BepKiiiHp (cBHHHan nopo^a)]. loot: Cea mai rezistentă r£-sa ameliorată de porcine. Caractere: conformare foarte regulată; talia 0,50 m; membre fine, coloare neagră, cu coada, extremităţile membrelor şi o pată din frunte, albe, precoce. Dă o carne gustoasă şi o grăsime densă. Este răspândită în Transilvania. s. Beriberi [beriberi; Beri-Beri; beriberi; beri-beri; 6epH6epH]. Biol.: Maladie de carenfă, datorită lipsei de vitamină B±. Populajia din Sud-Estul Asiei, a cărei principală hrană este orezul, pe care-l consumă decorticat (fără vitamine), sufere mult de această boală. 4. Beril[beryl, berii; Beri 11; beryl;beril;6epHJlJl]. Mineral.: Mineral hexagonal holoedric din grupul granaţilor, cu o formulă chimică Be3AI2Si3018. Se prezintă în cristale prismatice, striate adesea, după axa verticală. Varietatea nobilă este transparentă, iar varietatea comună, mată. Poate fi incolor sau colorat în verde (smaragd), albastru (aquamarin), roz (morganit) sau gălbuiu (berilul comun). Are duritatea: 7,5.'"8 şi gr. sp. 2,7. Se găseşte ca mineral pegmatiiic pneumatolitic în graniţe şi pegmatite; de asemenea, în micaşisturi şi ortogneisuri, sau în aluviuni. Berilul comun se exploatează din pegmatite. Berilul nobil, care este o piatră prefioasă căutată, se exploatează ca smaragd şi ca aquamarin. 5. Beriliu [beryllium;Beryllium;beryllium,gluci-num; berillium; 6epHJlJlHH]. Chim.: Be; nr. at. 4; gr. at. 9,02; d. 1,85; p. t. 1280°; p. t. 2970°. Metal bivalent, răspândit în natură, în cantităţi mici, sub forma de combinafii. Confin beriliu: crisoberilul, berilul şi smaragdul. Este alb ca zincul, ductil şi maleabil. Se disolvă uşor în acid clorhidric şi în acid sulfuric. Nu descompune apa. Are proprietăfi asemănătoare cu ale aluminiului. Silicaţii de beriliu sunt pietre prefioase. Sărurile de beriliu au gust dulce. Se întrebuinfează pentru mărirea durităfii aliajelor de cupru. «. Berillonif [beryllonite: Beryllonit; beryllo- nite; berii lonit; 6epHJiJiOHHT]. Mineral.: NaBe(P04). Cristalizează în sistemul monoclinic. Duritatea 5,5** *6; gr. sp. 2,8. Luciu sticlos pe (001)) sidefos. 7. Berlin, albastru de ~ [bleu de Berlin; Berlinerblau; Berlin blue; berlinikek; BepJlHH-CKaH Jia3ypb]. Chim.: [Fe(CN)6]3Fe4. Sarea ferica a acidului fericianhidric. Insolubil în apă, solubil în acid oxalic, cu o colorafie albastră (cerneală albastră), şi în acid clorhidric concentrat. In afară de albastrul de Berlin insolubil, există şi un albastru de Berlin solubil, coloidai: [Fe(CN)e]FeK. Reacfia albastrului de Berlin este caracteristică pentru recunoaşterea cationului Fe+++. Coloraţia intens albastră a sării este datorită prezenţei ionilor de fier bi- şi trivalenfi în moleculă, cari stau în echilibru după ecuafia: Fe+++4- [Fe++(CN6]— ^ Fe++ -f [Fe+++ (CN)6]~~\ 8. Berlinit [beriinite; Berlinit; berlinite; ber-linit; âepjiHHHT], Mineral.: Al(PC>4). Mineral din grupul fosfatilor anhidri. Cristalizează în sistemul hexagonal (trigonal). Gr. sp. 2,64. 9. Bermanif [bermanite; Bermanit; bermanite; bermânit: 6epMaHHT]. Mineral.: (Mn‘\M9)5-(Mn"'f Fe">[(OH)o \ (P04)4]2 * 15H20. M nsral din grupul fosfafilor hidratafi. Cristalizează în sistemul rombic. 10. Bermă 1. [berme, banquette; Berme; Bank, Bankett; berm, bench, terrace; padka; 6epMa, yCTynj. Drum., Hidrot,: Banchetă lată de cca 1 m, amenajată pe ta-iuzeie mai înalte de 4 m, penfru a le mări stabilitatea. In debleu, ele servesc şi la oprirea pământului ce eventual s'ar prăvăli pe ta-luze — şi au uneori şi şanfuri de gardă cari să colecteze apele de ploaie, dacă acestea se adună de pe suprafefe importante (fig. 134). — Bermele sunt utile mai ales la barajele mari, de tipul digurilor de pământ, dacă se amenajează cu tuburi pentru colectarea apelor de ploi. u. ~ 2. [berme; Berme, Armauflag;berm;terep-sâv, padka; 6epMa]. Tehn. mii.: Bandă îngustă de teren, care se lasă între taluzul unui şanf şi grămada de pământ rezultată din săparea lui. In lucrările da fortificaţie pasageră, berma serveşte la sprjiinirea coaielor trăgătorului (v. fig. sub Banchetă de tragere). 12. Berna, în ~ [en berne; halbmast; halfmast; zâszlo felârbocra eresztve; npHCnymeHHblH 4)jiar (Ha CHAHe)]. Nav.: Tinerea pavilionului naţional şi a semnelor distinctive la jumătatea catargelor sau a bastoanelor de pavilion, în semn de doliu. is. Eernouli, numerele lui ~ [nombres de B.; B.-sche Zahlen; B.'s numbers; B.-fele szâmok; BepHyjTJlHeBbl HHCJia]. An. mat.: Şir infinit de numere raţionale Bif definite fie prin desvoltarea în serie: 7=r,+*'îî+*’2i + *«4i + -' fie prin formula de recurentă: Bn = (#-f-1)n, unde | puterile Rp din desvoltarea binomului se în- Fig. 134. Taluz cu bermă (a). 327 iocuesc cu Bp. Avem: Btk+t — 0 când k e întreg, iar: Bt.-- \ ; B, = 1; Bt — i; 5e = S8-------------^ . J5_, * 66 ' . 691 . ‘ 8730' •Bn = : 3617 < 510 * i. BernouHi, teorema lui ~ [theoreme deB.; B.-scher Satz; B.'s theorem; B.-tetele; TeopeMa BepHyjuiH], Fiz.: Suma dintre înălţimea piezo- metrică P T' înălţimea echivalentă vitesei; — 2g Ş» cota z a unui punct dintr'un lichid perfect şi in-compresibil în mişcare, e constantă: p v* -- -f-+ z - const. r 2 g şi anume penfru toate punctele din lichid, dacă mişcarea e potenfială -— şi pentru toate punctele de pe o linie de scurgere, dacă mişcarea nu e potenţială, fiecare linie de scurgere având în ultimul caz o constantă caracteristică ei. 2. Berth Terms: Expresiune în contractele de navlu, care arată clauza condiţiunilor de încărcare şi descărcare, conform uzanţelor din porturile de încărcare şi descărcare. s. Berfhelof, calorimetru! lui ~ [calorimetre B.; B.-sches Kalorimeter; B.'s calorimeter; B.-fele kalorimeter; KaJIopHMeTp BepTejIo], Fiz.: Ca-lorimetru format dintr'o bombă ca-lorimetrică (în prezent de oţel inoxidabil), cu capacul închis ermetic, un vascalorimetric şi o manta izolantă care împiedecă schimburi ie de căldură cu exteriorul. Se întrebuinţează pentru determinarea puterii calorifice superioare a combustibililor solizi şi lichid. Arderea unei cantităţi cunoscute a de combustibil se face în oxigen sub presiune (25 at); căldura transmisă apei din vasul ca-lorimetric îi ridică temperatura cu bt. Citind regimul tem- Fig. 135. Calorimefrul lui Berfhelof. a) bomba calorimetrică; b) capacul bombei calorimetrice. c) fir de i ' platin; d) conductoare; e) capsulă; i) regulatorul debifului de oxigen; g) şi h) borne; ») fitil de bumbac; /) agitator; k) apă; /) termometru Beckmann. peraturilor, se determină puterea calorifică după relafia: Q = £ Lt/a, în care E esfe echivalentul în apă aj calorimetrului (fig. 135). 4. Berthierin. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru chamosit. s. Berthonit [berthonite; Berthonit; berthonite; bertonit; 6epTOHHT]. Mineral1.: 5 PbS • 9 Cu2S • 7 SbaSs. Mineral din grupul bournonitei. Duritatea 4,5; gr. sp. 5,49. 6. Bertluirea ţevilor. V- sub Burdurare. ?. Berton. Nav. V. sub Imbarcafiune. 8. Bertrandit [bertrandite; Bertrandit; bertrandite; bertrandit; 6epTpaH#HT]. Mineral.: Be4 * [(0H)2lSi04lSi03]. Mineral din grupul vezuvia-nului. Cristalizează în sistemul rombic; cristale pinacoidale sau prismatice. Duritatea 6***7; gr. sp. 2,59 ••*2,60. Se găseşte în pegmatite, asociat cu berii. 9. Berfrand-Thiel, procedeul ~ [procede B.-T.; B.-T.-Verfahren; B.-T. process; B.-T.-fele eljârâs; cnoco6 BepTpaH-THJij. Metl.: Procedeu bazic de afinare pe vatră, pentru prepararea ofelului din fonte fosforoase, efectuat în două faze. In prima fază, cuptorul se încarcă cu minereu şi calcar, eliminându-se impurităfile prin oxidarea siliciului şi a fosforului din minereu. In a doua fază, metalul lichid se scurge, fără sgură, într'un al doilea cuptor, în care s'a pregătit în prealabil un amestec de minereu, fier vechiu şi var, producând decarburarea; apoi se face adiţia finală pentru realizarea analizei dorite. Se caracterizează prin mersul continuu şi succesiv în două cuptoare. V. Duplex, procedeu de afinare 10. Berzelianit [berzelianite; Berzelianit; berzelianite; berzelianit; depîţeJIHaHHT]. Mineral.: Cu2Se. Cristalizează'în sistemul cubic; gr. sp. 6,71. 11. Berzeliit [berzeliite; Berzeliit; berzeliite; berzeliit; depiţeJlHT]. Miner al: NaCa2(Mg,Mn)2[As04]s. Cristalizează în sistemul cubic. Duritatea 5; gr. sp. 4,03. 12. Berzelius, pahar ~ [becher; Becher; Be- cherglas ; B. beaker; B.-fele pohâr ; _____ CTaKaH BepiţeJiHyc]. Chim.: Piesă de sticlă, în formă de pahar cilindric cu sau fără cioc, de mărimi diferite. Se întrebuinfează mult în laboratoare. ------------" (fig. 136). Fig. 136. 13. Beşchie [scie ventree; Bauchsăge, pahar Ber‘ Schroftsage; fel ling saw; kefkezes vono- zel ius. fu resz; BbirHyTan tfByxpy*raa H nnjia]. Ind. făr.: Ferestrău format dintr'o pânză lată, având două mânere pentru a fi acţionat cu mâna de doi lucrători şi ser- Fig. 137. Beşchie. vind la retezatul buştenilor (fig. 137). Sin. Joagăr. 14. Bessei, elipsoidul lui ~ [ellipsoîde de B.; B.-sches Erdellipsoid; B.'s ellipsoid; B.-fele ellip-szoid; 3JIJIHncOHA Beccejlflj: Elipsoid de referinţă, care aproximează geoidul, determinat şi calculat de F. W. Bessei (1841), la următoarele elemente fundamentale: ^=6377397,16 m; b=6356078,96 m; X —1/299,15, a fiind semiaxa mare, b semiaxa mică şi X turtirea. Până în 1924 a fost folosit ca elipsoid internaţional de refe-rinjă pentru măsurile geoidului- A servit la ridicările geodezice ale statelor din Europa Centrală. 328 i. Bessel, funcţiunile lui ~ [fonctions de B.; B.-sche Funktionen; B.'s functions; B.-fele fuggve-nyek; BecceJieBH <|>yHKlţHH]. An. mat: Funcţiunea lui Bessel Jp (z), de indice p şi argument z, este integrala ecuafiei lui Bessel (v. Cilindrice, funcţiuni dz* z dz z această proprietate rezultă expresiunea (2) J* f *zcose cos/>s ds. ■ Dacă aw şi f 'VI i / Re A T\ T) / _ / __ -eS i?. / / \ ÎŢSl V A s s Im Jrt rţ î) \ 1 > /?< >4 rx ti k V- > —*1 J VI «-JT * F?g. 138. Funcfiunile Bessel de ordinul zero ale argumentului xt'0,5 (linie plină) şi funcţiunile Bessel de ordinul unu ale argumentului xi0}5 (linie punctată). Funcfiunile +})’ unde T(a) este funcjiunea T a lui Euler (v. Gamma, funcjiunea ~). Seria este absolut convergentă fzsP pentru orice valoare a Iui z şi p; factorul ^ Fig. 139. Harta de nivel a funcţiunii Bessel /o (*+V) =*el8 are un pol pentru p întreg şi negativ, şi un punct de ramificaţie pentru p diferit de un întreg. Exemple: 12 Funcţiunile lui Bessel cu indice întreg şi pozitjv sunt coeficienţii, desvoltării funcţiunii generatoare gizcose în serie Fourier în raport cu s; din A0= J f(x) Ax; $af\x)Ja(a]. Chim.: Solufie concentrată de! clorură stânoasă în acid clorhidric fumans, întrebuinţată pentru recunoaşterea arsenului. 1. Befts, procedeul lui ~ pentru afinarea lumbului [procede B. pour l'affinage du plomb; .-sches Bleiaffinierungsverfahren; B.'s process for lead refining; B.-fele olomfinomitâsi eljârâs; <|)pHineBaHHe cBHHiţa no cnoco6y BeTTcaJ. Meii.: Procedeu de afinare electrolitică a plumbului, în care eledrolitul este constituit dintr'o solufie apoasă de fluosilicat de plumb, confinând un exces de acid fluorhidric. Drept catod se întrebuinfează lame de plumb electrolitic, iar ca anod, masa de plumb supusă afinării. Tensiunea dintre electrozi variază între 0,38 şi 0,45 V; densitatea de curent catodic poate atinge 1 A/dm2, Consumaţia de energie este de ordinul a cca 150 W pentru fiecare kg de plumb. Procedeul permite eliminarea bismutului din plumb, făcându-l apt la fabricarea ceruzei, De asemenea, dă un randament superior în recuperarea aurului şi argintului din plumbul brut. Sin. Afinarea electrolitică a plumbului. 2. Beudantit [beudantite ; Beudantit; beu-dantite; beudantit; 6ey/ţaHTHT]. Mineral. : PbFe” [(0H)6 I SOiAsOâ]. Cristalizează în sistemul hexagonal (romboedric) pseudocubic. Duritatea 4; gr. sp. 4,1. s. Beusfît [beustite; Beustit; beustite; beusztit; deyCTHT], Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru epidot. 4. Bl Chim.: Simbol literal pentru Bismut. s. Bîacîd. V. Bibazic, acid e. Bîalr reacfia lui ~ [reaction de B.; B.-sche Reaktion; B/s reaction; B.-reâkci6ja; peaK-iţHfl BnaJiH], Chim.: Reacfie folosită la recunoaşterea pentozelor. La solufia de cercetat se adaugă., în exces (volum dublu), o solufie de 0,3% orcină în acid clorhidric fumans şi apoi 7 picături de perclorură de fier, solufie 10%. Se încălzeşte până fierbe. Se obfine o coloraţie verde-smaragd, care pune în evidentă prezenfa pentozelor. ?. Bialif [bialite; Bialit; bialite; biâlit; 6naJlHT]. Mineral.: Ca3Ab[(OH)31POJ*. Un tavistockit cu Mg; cristalizează în sistemul rombic» 8. Biax [biaxe; zweiachsig; biaxial; kettos-ten-gelyu: flByoCHblft]. 1. Mineral.: Calitatea unor substanfe birefringente de a avea două direcţii de monorefringenfă. — 2. Calitatea unor câmpufi de vectori plane de a avea vectori de câmp neparaleli. Sin. Biaxial. 0. Bibazic, acid ~ [acid bibasique; zweiba-sische Sâure; bibasic acid; kettos-sav; flByoC-HOBHâfl KHCJIOTâ], Chim.: Acid care confine în moleculă doi atomi de hidrogen cari pot fi în-locuifi prin metal. Sin. Biacid. 10. Bibelou. Artă: Mic obiect de artă care se aşază într'o vitrină, pe o etajeră, pe mobile, etc. 11. Biberif [bieberite; Bieberit, Kobaltvitriol; bieberite; biberit, kensavkobalt; 6H(5epHT]. Mineral.: Co(SO*) • 7 hfeO. Cristalizează în sistemul monoclinic. Duritatea 2; gr. sp. 2. Format 333 1 prin oxidarea sulfurilor de cobalt. A fost găsit în minele dela Bieber (Hessen-Nassau). 12. Bîbliobus [bibliobus; Bibiiobus; bibliobus; bibliobusz (konyvtâr reszere kikepzett gepkocsi); aBT0M0dHJib-6H6jiH0TeKa, nepeflBHHCHan 6h-6jiHOTeKa]: Vehicul automobil amenajat cu bibliotecă. 13. Bibliofilie [bibliophilie; Bibliophilie; biblio-philism; konyvgyiijto szenvedely; 6hDjiH0$HJIHH] : Arta, gustul şi pasiunea colecfionarului de cărfi valoroase prin confinut, dată, tipar, legătură ori provenienţă. 14. Bibliofilm [bibliofilm; Bibliofilm; biblio-film; bibliofilm; 6h6 JIHO(|>HJIbM]: Fotomicrocopie pe film de 35 mm sau, în general, pe un film cu bandă îngustă, a unui text (manuscris sau tipărit). 15. Bibîiognozie [bibliognosie ; Bibîiognosie ; bibliognosy; bibliognozia; 6n6jIH0rH03HH]: Cunoaşterea cărfilor în valoarea lor intrinsecă. Cunoscătorul de cărfi, în acest sens, se numeşte bibliognost, 16. Bibliografie [bibliographie; Bibliographie, Schrifttum, Liferatur; bibliography; bibliografia, konyvszemle; 6H6jlHOrpa(J)HH]: 1. Descrierea cărfilor. — 2. Listă de imprimate sau de alte documente referitoare Ja un anumit subiect. 17. Bibliologie [bibliologie; Buchwesen, Bucher-kunde; bibliology; bibliologia, konyvismerettan; 6H6jiHOJK)rHH]: Ştiinţa cărfii şi a teoriilor privitoare la carte. is. Bibliotecă 1. [bibliotheque; Bucherschrank; book-caşe; konyvszekreny; OnOjlHOTeKa]: Mobilă în forma de dulâp cu rafturi, pentru păstrarea cărfilor. 19. ~ 2. [bibliotheque; Buchersaal; library; kony vtârszoba; 6îî6jlHOTeKa, KHHTOXpaHHjiHIIţe]: Cameră care adăposteşte, într'o locuinţă, rafturi cu cărfi; serveşte şi pentru consultarea cărfilor. 20. ~ 3. [bibliotheque; Bibliofhek; library; konyvtârepulet; 6n6jIHOTeKa, KHHrOXpaHH-JIHIIţe]: Edificiu de uz public, care adăposteşte colecfiuni de cărfi, reviste, manuscrise, hărfi, etc., clasate şi putând fi uşor consultate de public. 21. Biblioteconomie [bibliotheconomie; Biblio-thekonomie, Bibliothekslehre; science of library administration; konyvtârtan; 6H6jIHOTeKOHOMHH]: Totalitatea cunoştinţelor, sistematizate, referitoare la biblioteci. Cuprinde o parte tehnică (adminis-trafie, personal, clădiri, creşterea colecfiunilor, conservarea şi întrebuinţarea lor) şi o parte ştiinţifică (bibliologie, catalogare, clasificafie). 22. Bibliotehnită [bibliotechnie ; Buchtech-nik; bibliotechnics; konyvtâri tehnika; 6h6jiho-TexHHKa]: Tehnica producerii materiale a cărfii. 28. Bibloc [bibloc; Doppelblock; double block; kettos blok; ^ByxuiKHBHbiH 6jiok]. Mş.: Proprietatea unei maşini de a fi constituită din două blocuri. 24. Bicaracterlstice [bicaracteristiques; Bicharak-leristiken; bicarachteristics; kettos jellemzok; 6HxapaKTepHCTHHecKHe KpHBbie], An. mat.: Curbele caracteristice ale ecuaţiei cu derivate parfiale a varietăţilor caracteristice ale unui 334 sistem de ecuaţii cu derivate parţiale lineare, sistem care se poate reduce în particular la o singură ecuafie. Ele sunt razele asociate undelor epicentrale, când sistemul de ecuaţii la care se referă este chiar cel care traduce analitic un fenomen fizic. 1. Bicarbonat de sodiu. Chim. V. sub Sodiu. 2. Bicicletă [bicyclette; Fahrrad; bicycle; ke-rekpâr; BeJiOCHne/ţ]: Vehicul cu două roţi situate în acelaşi plan, — pentru a transporta una sau două persoane — pus în mişcare prin două pedale acţionate de conducător cu picioa- rele Se compune F| U5 Bidclefs aintr un cadru care leagă între ele cele două roţi şi care poartă în faţă ghidonul, cu ajutorul căruia se dă direcţia vehiculului; în spate, şeaua pe care este aşezat conducătorul, iar la partea inferioară, mecanismul de pedalare şi lanţul prin care acesta angrenează roata din spate. Roata din faţă este directoare, iar cea din spate motoare (fig. 145). Dacă bicicleta este acfionată de două perechi de pedale, aşezate una în spatele celeilalte, are două şele şi două ghidoane şi se numeşte bicicletă tandem. Ghidonul din faţă dă direcţia, iar cel din spate este fix. Cele două perechi de pedale acţionează acelaşi lanţ. — Bara superioară a cadrului poate lipsi (bicicletă de doamne). 3. Bickford, fitil ~ [cordeau B.; B. Zundschnur; B. fuse; B.-fele gyujto-zsinor; (|)HTHJlb Ehk-4>op/ţa].* Fitil izolat, format dintr'un miez de material fuzant, înfăşurat tntr o dublă învelrtoare de cânepa gudronată. Se întrebuinţează pentru punerea focului la încărcături de explozivi; rezistă la umiditate. 4. Biconcav [biconcave; bîkonkav; biconcave; ketszeresen homoru; /ţBOtf KOBOrHyTbiH]. Fiz.: Calitatea corpurilor, în special a lentilelor, de a prezenta două fefe concave opuse (a, fig. 146). V sub Concav. 5. Biconvex [biconvexe; bi-konvex; biconvex; ketszeresen domboru; JţBOHKOBbinyKJIblH]: Calitatea corpurilor, în special a lentilelor, de a prezenta doua feţe convexe opuse (b, fig. 146). V. sub Convex. 6. Bicontinuăr corespondentă Fig.146. Lentifăbi-concavă (a) .şi lentilă biconvexă (b). [correspon- dance bicontinue; zweifach kontinuierliche Korres-pondenz; bicontinual correspondence; ketszeresen folytatolagos hasonlosâg; B/ţBOHHe nocTOHHHOe COOTBeTCTBHe]. Topologie : Corespondenţă continuă în ambele sensuri, 7. Bicromat de potasiu [bichromate de potas-sium; Kaliumbichromat; potassium bichromate; kâlium bikromât; 6HXpQMaT KâJIHH]. Chim,: foC^O?. Sarea de potasiu a acidului ipotetic bicromic. Substanţă cristalină de coloare roşie-carmin, uşor solubilă în apă şi puternic oxidantă. Se întrebuinfează în industria sticlei pentru colorarea ei, ca baiţ în industria metalurgică, ca agent oxidant în industria chimică organica, etc. V. şi sub Crom, a. ~ de sodiu [bichromate de natrium; Na-triumbicTiromat; natrium bichromate; nâtriumbi-kromât; 6HxpoMaT HaTpHH]. Chim. : Na2Cr207. Sarea de sodiu a acidului ipotetic bicromic; substanţă cristalină de coloare roşie-carmin, cu proprietăţi şi întrebuinţări analoage cu ale bicro-matului de potasiu. V. şi sub Crom. »• Bicromafi [bichromates; Bichromate; bichro-mates; bikromâtok; dHXpoMaTbl], Chim.: Săruri ale acidului bicromic ipotetic HtaCrsO?. Se obţin din cromaţi, prin adăugire de acizi. Importanţi sunt bicromaţii de sodiu şi de potasiu. 10. Bictţarf Soleil. Fiz. V. Soleil, bicuarţ 11. Bidalotit [bidalotite; Bidalotit; bidalotite; bidalotit; dHAaJIOTHT]. Mineral.: Mineral considerat ca un piroxen rombic; produs de transformare al cordieritului cu 10,5% Ab03, 4,3% FeaOs, 17% FeO şi 12% MgO. îs. Bidimensional, sistem ^ [systeme â deux dimensions; bidimensionales System; bidimensional syştem; ketdimenzioju rendszer; CHCTGMa AByx H3MepeHHH]. Chim. fiz. V. sub Film monomolecular. is. Bidinea [brosse â badigeon-ner ; Anstreichpinsel ; whitewashing brush; festo-, mâzolo ecset; HţSTKa, KHCTb fljin no6eJiKH]. Cs.: Unealta pentru spoirea cu lapte de var sau pentru zugrăvit, alcătuită dintr'un disc de lemn care are fixat, pe una din feţe, un mâner şi pe cealaltă faţă un mănunchiu de fire lungi de par de porc (fig/ 147). 14. Bidon [bidon; Kanister; canister; bâdogtartâny; 6h#OH, H£eCTHHKa]: Recipient de tablă, de obiceiu transportabil, în care se păstrează lichide (fig. 148). — In tehnica autofransporturilor se foloseşte un bidon de tablă sudată de formă paralelepipedică, cu baza dreptunghiulară, cu o capacitate de cca 20 litri şi un dispozitiv special pemru închiderea etanşa. Serveşte la depozitarea benzinei în timpul mersului autovehiculelor (fig. 149). 15. Biedermeier, stil rs; [style B.; B.-Stil; B. style; B.-stilus; CTHJib BH^epMaHep]. Arfă: Stil, în generai de mobilier, care p. reprezintă o reacfiune împotriva Bidon 9de ben2ln3 complicaţiilor ornamentale ale . , r IW , . pentru autovehicule. rococoului. A luat fiinţa sub influenţa stilului Empire. Caracteristice: simplicitate de forme, frecventa întrebuinţare a placa- Fig. 147; Bidinea. Fig. 148. Bidon de tablă- 335 jului şi a furnirului în desene simple. Impresia generală a mobilierului este greoaie. 1. Bief [biefHaltung; channel, levej; csator-naresz ket zsilip vagy ket gât kozoft; 6be<£, niJIl03HbIH JKOJIod]. Hidr.: Porfiunea de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. V. sub Canal navigabil. 2. Bieirosif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru beudantit. s. Bielă [bieile; PleueJsfange, Schubstange; connecting rod, main rod; hajtorud; HiafyH], Aîş*: Organ de maşină, în formă de bară, legat prin articulaţii cilindrice cu axele paralele, la cele două capete, de. câte o piesă mobilă a maşinii. Piesele de maşină legate prin bielă pot avea o mişcare de rotafie, de oscilafie sau rectilinie. Părţile bielei sunt: cele două capete de bielă în mişcare, cu palierele lor, cari formează locaşurile fusurilor de cari se articulează biela, şi corpul bielei, care uneşte cele două capete şi poate fi de secfiune circulară, dreptunghiulară sau în dublu î, In cazuri rare, când biela are montat la un capăt un fus, palierul aparfine piesei de care se articulează biela. După mişcările e-fectuate de cele două capete ale ţj bielei şi după funcţiunea îndeplinită, biela poate fi: 4. ^ cuplară [bieile d'accouple-ment; Kuppelstan-ge; coupling rod; kapcsolt hajtorud; ciţeimoe Abiinjio, C^BaHBaiOIQHH maTyH]: Bielă, la care ambele capete efectuează o mişcare de rotafie. Sistemul manivelă-bielă cuplară formează un paralelogram cinematic. Exemplu de bielă cuplară: 5. ~ cuplară de locomotivă fbielle d’accou-plement de locomotive; Lokomotiv - Kuppeî- a h Fig. 150. Bielă cuplară de locomotivă, cu cusinet :ineiar. a) cap de bielă (pe butonul motor)* b) corpul bielei; c) cap de bielă (pe butonul cuplar); d) metal de antifricfiune ; e) buton cuplar; f) bulon de legitură; g) pâslă ;-h) cusinet inelar. b C Fig. 150 a. Mecanismul motor al locomotivei, a) manivele; b) bielă cuplară înapoi; c) bielă cuplară înainte; d) bielă motoare; e) glisieră; f) cap de cruce; g) roji cuplare; h) roată motoare; i) cilindru. stânge; locomotive coupling rod; mozdony kap-csolorud; ClţeiIHOe jţblIOJIO JIOKOMOTHBa] C.f.i Biela cuplară care face legătura mecanică între roata motoare şi rofile cuplare ale locomotivei pentru a se mări greutatea aderentă şi deci, implicit, puterea de remorcare a locomotivei (fig, 150 şi 150a). Prin biele cuplare se leagă rofile cuplate ale locomotivelor cu abur, ale locomotivelor electrice, Diesel-electrice, etc. 6. Bielă de comandă [bieile de commande; Steuerstange; control rod, push rod; vezerlorud; Tflra (MexaHH3Ma) ynpaBjieHHfl, TOjmaîomHH (cmHMaKHIţHH) CTepjKeHb]. Mş.: Bielă care imprimă piesei articulate cu unul din capetele ei mişcarea necesară în vederea realizării unei comenzi mecanice. Exemple de biele de comandă: ?. ~ de comandă a culisei [bieile de commande de la coulisse, levier de commande de la< coulisse; Schwingenstange; excentric rod; elenfor-gattyurud; Tflra ynpaBjieHHfl Kyjmccbi]. C. f.: Bielă,, la care un capăt articulat la butonul con-tramanivelei efectuează o mişcare circulară, iar celălalt capăt, articulat la culisă, e-0 fectuează o mişcare de oscilafie. Sin. Bară de comandă a culisei (v.). . 8. ~ de comandă a sertarului [bieile de commande du tiroir, barre de commande du tiroir, bi^ el le de commande du levier oscil-lant; Schieber-schubstange radius rod; îollattyu-nyomorud; 30JI0T-HHKOBblH IHTOK, 30JI0THHK0Bafl rara hjih cnaji-Ka]. C. f. : Biela la care un capăt articulat de culisă efectuează o mişcare de oscilafie, iar celălalt capăt, articulat la bara de avans a sertarului are o mişcare rectilinie alternativă. Sin. Bară de comandă a sertarului (v.). 9. ~ de comandă la turbina de apă [bieile de commande de turbine hidraulique; Gestânge der Regelvorrichtung bei Wasserturbinen; gover-ning gear rod for water turbines; vizturbina sza-bâlyozo rudazata; Tflra ynpaBjieHHfl BOflflHOH TypdHHbl], Mş. hidr.: Bielă articulată la un capăt cu cercul (inelul) de reglare al distribuitorului unei turbine tip Francis sau tip roată-elice, iar la celălalt capăt de o manivelă acfionată manual sau prin servomotor. Distribuitorul unei turbine Francis sau al unei rofi-elice este alcătuit obişnuit din palete directoare fixe (antedirectoare) urmate de palete directoare mobile. Directoarele, mobile pot oscila în jurul unui ax. Prin rotafia lor se poate varia debitul şi direcfia de intrare a apei în rotor. 336 Toate paletele directoare mobile sunt articulate pe un cerc de reglare, ca re, acţionat de bielă, a) biele de comandă; b) distribuitor; c) rotor; d) bieletă; e) directoare mobila; f) cerc de reglare; g) antedirectoare; sensul de închidere. se roteşte şi dă mişcarea simultană a directoarelor mo- 5 bile (fig. 151). Ambele capete ale bielei efectuează mişcări unghiulare. 1. Biela excentricului [bielle d'ex-centrique, barre d'excentrique; Ex-izenterstange ; ec-centric rod; kor-hagyorud; 3KC-IţeHTpHKOBaH TH-rav hjih CKaJi-Ka]. Mş.: Bielă de comandă care imprimă mişcarea supapelor de distri-bufie ale unei maşini cu abur. Un capăt al bielei este legat de excentric şi ' are o mişcare de rotafie, iar celălalt capăt imprimă o mişpare osci lantă pârghiei cotite a supapei. Sin. Bielă de comandă a supapelor de distribuţie. 2. Bielă motoare [bielle motrice; Treibstange, Triebsiange; main rod; hajtorud; Be-AynţHH maTyH, nopnraeBoe ahih-JIO]. Mş. : Bielă care transmite manivelei puterea şi mişcarea pistonului unei maşini de forfă (maşină cu abur, motor cu ardere internă), transformând, împreună cu manivela, mişcarea rectilinie alter- nativă a pistonului în mişcarea circulară a arborelui motor, sau invers (pompe cu piston, compresoare cu piston). Capătul de bielă care efectuează mişcarea de rotafie se numeşte capul bielei, iar capătul care efectuează mişcarea de translaţie se numeşte piciorul bielei. V. Cap de bielă, Picior de biela. — Exemple de biele motoare: 3. ~ motoare de locomotivă [bielle motrice de locomotive; Lokomotivtreibstange; locomotive main rod; mozdonyhajforud; Be/ţymHH EBâ" TyH JlOKOMOTHBa]. C. f.: Bielă motoare a locomotivei cu abur. Piciorul bielei este articulat în capul de cruce, iar capul bielei se leagă de butonul manivelei, respectiv de fusul osiei cotite, după cum cilindrul este exterior sau interior. Raportul dintre lungimea bielei şi a manivelei se ia, la locomotive, mai mare de-cât la maşinile cu ^ abur stabile, fiind cuprins între 5,5 şi 8 (fig. 150a şi 152). 4. ~ motoare de motor cu ardere internă [bielle motrice de moteur â combustion inte-rieure; Verbren-nungsmotor-Treibstange ; internai combustion engine main rod; belso-egesu motor haj-torudja; BeflymHft maTyH flBHra-TejiH BHyTpeH-hhfo cropaHHH]. Mş.; Bielă care a-sigură legătura mecanică dintre piston şi arborele motor, la motoarele cu ardere internă. Piciorul bielei este articulat direct de bulonul pistonului, fără cap de cruce, iar capul, care este deschis, se leagă de fusul arborelui, (fig. 152a). La motoarele cu cilindri în V, bielele a doi cilindri aşezaji faţă în fa{ă atacă acelaşi fus (maneton), sistemul de legă- tură al capetelor de bielă putând fi: cap lângă cap; un cap de bielă în furcă şi capul celeilalte biele articulat între brafele furcii, una din biele articulată pe cealaltă; sau dispozitiv bielă- Fig. 152. Bielă motoare de locomotivă, a) capul bielei; b) adaus; c) pană; d) cusinet; e) corpul bielei; f) vas pentru ungere; g) piciorul bielei; h) pană; i) şurub de pană; k) metal de antifricfiune; /) placă de siguranţa. Fig. 152a. Bielă motoare pentru motor cu ardere internă. a) şuruburile capului de bielă; b) capul bielei; c) corpul bielei; d) piciorul bielei; e) cusinet al bulonului de piston. 337 marnă cu bielefă (fig. 153). La motoarele cu cilindri în W sau Y, acelaşi fus al arborelui motor este atacat de trei biele. Legarea bielelor m 33* Fig. 153. Legarea bielelor la motoarele în V. a) legare cap lângă cap; b) legare în furcă; c) legare prin articulafie, una pe cealaltă; d) legare prin dispozitiv bielă-mamă cu bîeletă. se face în dispozitiv bielă-mamă cu două bielele (fig. 154). La motorul cu cilindrii în X, se folo- Fig, 154. Bielă motoare pentru motor în W. a) bielă-mamă; b) bieletă. seşte un dispozitiv bielă-mamă cu trei bielele. La motoarele în stea, cu până la 9 cilindri pe o stea simplă, legarea bielelor pe a-celaşi fus se face printr'o bielă principală, al cărei cap se articulează pe fus, îar bielele secundare sunt ar-Fig* 155* Bielî motoare pentru motor ticulate pe ca- sfef\ . i • i • a) biela principală; 6) biele secundare: pul bielei prin- , “ , . ,, ,. , cipaJe (fig.155). ■ «) »un.bur. d. cap d. b»ia. După felul de construcfie al capului de. bielă, deosebim: i. Bielă cu cap deschis [bielle â tete ouverte; Treibstange mit offenem Kopf; connecting rod with marine end; nyitottfeju hajtorud; niaTyH C OTKpbITOH rojIOBKOH]. Mş.: Bielă al cărei cap este format din două piese demontabiIe, legate prin şuruburile capului de bielă. Se foloseşte la maşinile cu arbore motor cotit (fig. 156). a) şurub de cap de bielă; b) cap de bielă; c) corpul bielei; d) picior de bielă, în furcă; e) metal de antifricfiune; f) cusinet; g) şanf de ungere; h) bulon de cap de cruce. 2. ~ cu cap închis [bielle â tete fermeej Treibstange mit geschlossenem Kopf; connecting rod with solid end; zârtfeju hajt6rud; maTyH C 3aKpbITOH rojIOBKOH]. Mş.: Bielă al cărei cap închis formează o singură piesă cu corpul bielei, în interiorul capului bielei fiind montaji cusinefii bOtonului de manivelă, cari pot fi de strângeref cu pană, sau inelari. Se foloseşte la bielele motoare şi cuplare ale locomotivelor cu cilindri exteriori (fig. 157). V. Cap de bielă. Fig. 157. Bielă cu cap închis, a) corpul bielei; b) şurub de strângere; c) cusinet de cap de bielă; d) cap de bielă; e) material de anttfricfiune. s. ~ In furcă [bielle â fourche, bielle exte-rieure; Gabelschubstange; forked connecting rod; vil las hajtorud; BHJIK006pa3Hblă maTyH]: Bielă al cărei cap este construit în formă de furcă, spre a se putea articula de capul bielei interioare, la motoarele în V. Sin. Bielă exterioară* După rolul pe care îl îndeplineşte, o bielă poate fi: 4. ~ centrală [bielle centrale, bielle interieure; Zentralschubstange; central connecting rod; belso hajtorud; iţeHTpaJibHblH maTyH]: Bielă al cărei cap poate fi legat de capul în furcă al unei alte biele. Se foloseşte pentru legarea pe acelaşi fus n 338 a două biele, la motoarele tn V. Sin. Bielă interioară. u Bielă exterioară. V. Bielă tn furcă. *. ~ inferioară. V. Bielă centrală. s. ~-mamă [bieile mattresse ou principale; Hauptstange» Hauptpleuelstange; maşter con-nectîng rod; f o hajtorud; rjiaBHblă niaTyH]: Bielă articulată pe fusul arborelui, pe capul bielei articulându-se biela (bieleta) unui alt cilindru, printr'un ax. Se întrebuinţează la motoarele în V. 4. ~ principală [bieile principale; Haupt-pleuelstange; main cpnnecting rod; fohajtorud; rjiaBHblâ maTyn]: Bielă articulată pe fusul arborelui, la un motor în stea, şj care transmite, pe lângă for}a dată de pistonul propriu, şi forjele date de celelalte pistoane, prin intermediul bielelor secundare articulate la capul bielei principale. 5. ~ secundară [bieile secondaire; Neben-pleuelstange; secondary connecting rod; mellek-hajtorud; BTopoCTeneHHbiH rnaTyH]: Bielă care transmite forja pistonului propriu la un ax prin care se articulează la capul bielei principale. e. Bieletă [biellette, bieile articulee; Neben-schubstange, Nebenpleuelstange; articulated con-necting rod; mellekhajtorud; COHJieHeHHblâ ma-TyH]. 1. Mş.: Bielă de dimensiuni mai mici, care se articulează, la motoarele în V, de capul bielei-mame, pentru ca doi cilindri să lucreze pe un singur fus al arborelui. — 2. Mş.hidr.: Bielă care leagă cercul de reglare cu paleta directoare mobilă a unei turbine Franois sau a unei rofi-elice (v. fig. sub Biela de comandă la turbina de apă). 7. ~ de rup- 6 fură [biellette de rupfure; Bruchver-bindungsgelenk; -breaking connec-ting link; bizfon-sâgi hajtorud; JIO- Fi9* 1^8- Bieletă de ruptură dintr’o MaîOIIţHHCH HJIH sin9urS P'esă. a) secfiunea de ru-npeAOXpaHH- Pere; b) crestătură. TeJlbHbii! maTyH]. Mş. hidr.: Bieletă care leagă cercul de reglare cu paleta directoare mobilă a Fig. 159. Bieletă de ruptură din două piese, a) piesă de minimă rezistenţă» unei turbine Francis sau. a unei rofi-elice, jucând rolul de organ de siguranfă. Dacă, în timpul va-nării, s'ar aşeza corpuri străine între directoare sau între distribuitor şi rotor, s'ar produce ruperea lor. Bieleta de ruptură este construită astfel, încât să fie organul care să se rupă la astfel de accidente. Bieletele pot fi dintr'o singură bucată cu o crestătură de rupere, sau din două piese legate printr'o piesă de minimă rezistenfă la rupere (fig. 158 şi 159). 8. Bieleta pendulei de balans [balancier transversal; Pendelachsş; pivoted axle; kereszthimba; KanaionţanCH ocb]. Auto.: Tijă paralelă cu traversa frontală a cadrului unui automobil, care asigură legătura transversală a cadrului de caroserie, permiţând totodată mişcările de balans ale caroseriei. a- Bielzit [bielzite; Bielzit; bielzite; bielzit; 6HeJlb3HT]t Mineral.: Varietate de răşină fosilă (grupul chihlibarului). 10. Bienaymg-Cebfşef, teorema lui ~ [theo-remedeB.-Tch.;ThebremvonB.-Tch.; B,-Tch/s theo-rem; B.-C.-f^Ie tetei; TeopeMa B.-H.jt Probabilitatea ca, pentru o expresiune oarecare, să existe o abatere mai mică în valoare absolută decât un număr L, este mai mare sau cel puţin egală cu 1 *“2~ăr unc^e a2 reprezintă valoarea medie pătratică a expresiunii considerate. 11. Bifilarăr înfăşurare ^ [bobinage bifilaire; Zweifadehwickluhg; bifilar winding; kettos fonalti; dHCÎJHJiHpHoe HgaMaTbiBaHHe]. Elf.: înfăşurare constituită de două conducte identice, izolate şi juxtapuse, înfăşurate împreună şi reunite la unul din capete, astfel încât să fie parcurse de curentul eledrrc în sensuri contrare. E întrebuinţată spre a evita efectele de inducfie electromagnetică din exterior, i?. Bifilară, suspensiune ~ [suspension bifilaire; Zweifadenaufhângung; bifilar suspension; kătszâlti felfuggesztes; 6H B,tor*‘ elâgazâs; 6H(|îypKaiIiHH, pa3BeTBJieHHe]: Locul de împărfire în două ramuri, ca brafele unei furci. Ex.: bifurcafia de cale ferată este locul în care o linie ferată se desparte în două şi unde se aşază un macaz pentru schimbarea direcfiei. ie. Bigă [bigue; Ladebaum; sheerlegs; emel5-szerkezet; KopadeJlbHblâ rpy30n0A'b^MHHK]. 33* Nav.: Aparat de ridicat/ întrebuinţat ia bordul navelor pentru încărcări şi descărcări. Este format dintr'o bară articulată îa .partea de jos a catargului. Capătul de sus susjine scripetele unei macarale. înclinarea în planul vertical se face cu ajutorul unui cablu (fungă); lateral, poziţia este fixată cu ajutorul a doua cabluri (braţe). Manevra acestor cabluri se face cu vinciuri mecanice, iar uneori manual (fig. 161). jjj 2* 4 * 1 1 ■ m- fl| jzH //fiBl7\\\\ Fig. tdt. Biga. f) fungă; 2) bigă; 3) şarturi; 4) vinciu; 5) brdf; 6) cârlig; 7) magazie. 1. Bigaz: Amestec de doua gaze, folosit drept combustibil (termen folosit în industria metalurgică română). Ex.: amestec de gaz de la furnal şi dela cuptoarele pentru fabricarea cocsului. 2. Bilă [baliveau, grosse piece d'echafaudage; Geruştbaum, Rustbaum, Sfandbaum; scaffolding pole, putlog; âllvânyfa, âllvânygerenda; CT0JI6, CBaH]. Cs.: Piesă de lemn rotund, de formă tron-conică, având diametrul mediu de cea 8*• *16 cm şi lungimi de 4 până la 12 m. Se întrebuinţează în construcţii, pentru schele sau proptiri. 3. Bilă [biile; Kugel; ball; gomb, golyo; Iliap, mapHK]: Sferă de lemn, de sticlă, de piatră, de cauciuc, de metal, etc., cu diametrul până la câjiva decimetri, având întrebuinţări variate, de exemplu pentru morile cu bile, palierele cu bile, etc. 4. Bilă Brinell [biile B.; B.s Kugel; B.'s ball; B.-golyo; iliap, niapHK BpiffleJIfl]: Bilă, parte componentă a unui aparat ce serveşte la determinarea durită}ii Brinell a materialelor, şi mai ales a metalelor. V. Brinell, încercare Brinell, duritate 5. Bile, palier cu V. Palier cu bile. e. Bilanţ [bilan; Bilanz; balance-sheet; £vvegi merleg, zârszâmadâs; dajiaHC, CBe/ţeHHe CHe-TOB]: Actul contabil încheiat la sfârşitul exerciţiului financiar constatând activul şi pasivul une] activităţi. Se încheie după efectuarea cheltue-îilor şi realizarea veniturilor în cursul exerciţiului. 7. Bilanţ [bilan, balance; Bilanz; balance; merleg; 6aJiaHC, paBHOBeCHel: Calcul efectuat pentru stabilirea unei situafli financiare, economice, tehnice, la un moment dat. In tehnică şi în ştiinţă distingem următoarele tipuri de bilanţuri: 8. calorific [bilan calorifique; Wărmebilanz;. thermic bailance; hofogyasztâsi merleg; KajiopH-qecKoe, TenjiOBoe paBHOBecne]. V. Bilanţ termic; ». ~ termic [bilan thermique, balance thermique; Wărmebi-îanz, Wârmeflu^-plan; thermic balance ;hofogyasz-tâsi merleg; Tep-MHHeCKHH, Ten-JIOBOH 6aJiaHC] : Calcul bazat pe principiul conservării energiei, considerând numai căldura sau energia utilă exprimată în caloriii (căldura uf Mă). Bilanţul este definit prin relata: căldura existentă +căldţira intrată = căldura rămasă 4- căldura utilă -f căldura ieşită. Bilanţul general se referă la întreaga instalaţie, iar bilanţurile parfiale la câte un element al instalafiei (fig. 162 şi 163); Fig. 163. Bilanţul termic al unei căldări de locomotivă cu supraîncălzitor şi preîncălzifor de apă. Ca = căldura apei; Cv= căldura aburului (de vaporizare); Cg ss căldura de Supraîncălzire; Ce =s căldura de preln-călzire; Q ss căldura totală intrată (100%); Qj s= căldura utilă în căldare (55%); Q2 = căldura utilă !n supraîncălzitor (6%); Qg = căldura pentru preîncălzirea apei (10%); Q4 s= Q3 — P2 — căldura utilă în preîncâfţiior (8%); Qu =s căldura utilă rămasă pentru cilindri (9,2%); P± =s pierderi în cenuşar (combustibil nears) (8%) î P2 =s pierderi prin scorii (2%); P3 as pierderi priii ra-diafie şi în conducte (9%); P4 = pierderi în pretncSh zi tor prîn condensaţîe (2%); P5 =- pierderi în gazele de ardere (26%) ; Pq ss Ps — ss pierderi în gazele eva-. cuate (20%) ; P7 = pierderi în aburul de emisiune (59,8°/o); P8 =s P7 ~ Q3 = pierderi în aburul de emisiune după preîncălzirea apei (49,8%); Ptotal = pl + p2 + p3 + h + ■P9 + P9 » 9M%* Qu = Q — PtQtai = 100 - 90,8 = 9,20/o, 10. Bilanţul greutăţilor avionului [bilandespoids de Tavion: Gewichtsbilanz des Flugzeugs? airplane 22* Fig. 162. Bilanţul termic al unui motor Diesel. Q s= căldură intrată (100%); Qu ts căldură utilă (34%); PA ss pierdere prin răcire (21%); P2 = pierdere prin gazele de evacuare (35%); P3 s= pierdere prin radiafie (10%); pfofa( = P1 + pî + p3 = &V* • QU = Q - P loial = 340 weight balance; a repulogep sulyeloszlâsi merlege; C0CT0HHHe paBHOBecHfl nacTe# caMO-JieTa]. Av.: Aprecierea greutăfi lor diferitelor părfi componente ale avionului, la începutul proiectării, şi apoi verificarea ei cu rezultatele obţinute după proiectare. Aprecierea se face pe bază de date statistice; 1. Bilanţul lemnului [bilan du bois; Holzbilanz; timber balance; a fa merlege; daJiaHC flpeBec-Horo MaTepnajia]. Silv.: Bilanf care înfăţişează de o parte intrările de lemn ca materie primă, adică producfia proprie şi importul de lemnărie, într'o fară say într'un finut dat, iar de alta parte ieşirile de lemn, constituite de consumul propriu şi de exportul de lemnărie; 2. ~ materialelor [bilan, balance des mate- riayx; Stoffbilanz; material balance; anyag merleg; 6ajiaHC MaTepnajiOB]: Calcul bazat pe legea conservării materiei şi definit prin relafia: materiale existenţe + materiale intrate = materiale rămase ■+ materiale ieşite. Bilanful general se referă la toate materialele şi la întreaga instalaţie; bilanfuri parale se pot face pentru un anumit material (de ex. elşroent chimic) sau pentru un element al instalaţiei. Făcând bilanful de materiale în punctele interesante ale unui proces, se poate cunoaşte circulaţia materialelor în in-stalafia de prelucrare; s. ~ oxigenului [bilan en oxygene; Sauer-stoffhaushalt; oxygen balance; oxigSntartalom merlege; 6aJiaHC KHCJlopofla]. Canaî.: Cantitatea de oxigen disponibilă, fafă de cantitatea de oxigen necesară arderii materiilor organice. Ex.: în tehnica epurafiei apelor de canal, bilanful oxigenului hotăreşte dacă o apă de canal, poate fi descărcată într'un râu, fară prealabilă epurafie; 4. ~ termic al Pământului [bilan thermique de la terre; Wărmebilanz der Erde ; thermic balance of the earth; a fold termikus merlege; TepMiraecKHă 6aJiaHC 3eMJiH]. Meteor.: Diferenţa algebrică dintre cantitatea de căldură pierdută şi cea primită de Pământ. E deficitar, când cantitatea pierdută este mai mare decât cea primită (în acelaşi interval de timp) $i excedentar în cazul invers. Bilanful termic poate fi cinetic (transmisiune de căldură prin agitafia moleculelor), ra-diativ (transmisiune sub forma de unde electromagnetice) sau cinetic şi radiativ în acelaşi timp. In totalitatea sa, Pământul nu se încălzeşte şi nici nu se răceşte, adică are în medie temperatura pentru care există egalitate între cantitatea de căldură primită dela Soare şi cea radiată în spafiul cosmic. In cadrul acestui bilanţ termic, atmosfera se comportă ca o seră, care lasă să pătrundă radiaţiile solare, dar reţine căldura în jurul Pământului (efectul de seră al atmosferei). 5. Bildsfein [agalmathotfte; Bildstein; bildstein; agalmatolit; âHJibAHlTeta]. Mineral.: Varietate masivă de pirofilit. Sin. Agalmatolit. e. Bile! [billet; Fahrkarie; ticket; menetjegy.; dHJieT]. Transp.: Legitimaţia eliberată unui călător pentru a avea dreptul să călătorească cu vehiculul pentru care s'a eliberat. 7. Bilei de bancă [billet de banque; Banknote; bank-note; bankjegy; daHKHOTa]: înscris prin care o bancă — numită bancă de emisiune —* se obliga a plăti prezentatorului o sumă oarecare în monetă efectivă. In practică, în cele mai multe fări, această obkigafie a băncilor de emisiune de a plăti monetă efectivă, adică monetă metalici plină pentru biletele de banbă emise, a fost desfiinţată. Biletele emise au devenit, în fapt, hârtie monetă cu curs forţat. 8. Bilefă [billete; Knuppel; billet; hengerelt tomb; 3ar0T0BKavKBa;ţpaTHaH 6ojiBaHKa]. WtefJ.i Semifabricat din oţel turnat şi eboşat prin laminare, având secţiunea pătrată, cu latura cuprinsă între 40 mm şi 100 mm şi cu muchiile rotunjite. Pentru confecfionarea lui se foloseşte iingoui de oţel turnat, de secţiune pătrată şl cu muchiile rotunjite, care se încălzeşte într'un cuptor special, numit pitts, sau în cuptorul de preîncălzire progresivă (v. fig. sub Bloom)* Se eboşează într'un tren laminor, numit blooming, spre a se obfine dimensiunea prevăzută. Se taie la lungime convenabilă şi se livrează industriei ca semifabricat, pentru confecfionarea, prin laminare, a diferitelor profile (pătrate, rotunde, corniere, etc.), şt uneori a tablelor. 9. Biliari, acizi ~ [acides biliaires; Galen-sâure; biliary acids; epesav; HCeJIHHbie KHCJlOTbl]. Chim. biol.: Acizi organjci cu structură steroidă, izolaţi din fierea multor animale; derivaţi ai acidului colanic cu una până la trei grupări OH în moleculă. Steric, se încadrează în seria coprosterinei. Din fierea de om şi de bovine s'au izolat: acid colic (3, 7, 12-trioxicolanic), acid desoxicolîc (3, 12-dioxicolanic) şi acid litocolic (3-oxicolanic). Din fierea de porc: acid hio-desoxicolic (3, 6-dioxi-colanic), iar din cea de gâscă acid cheno-desoxicolic (3, 7-dioxicolanic). Aceşti acizi se găsesc în fiere combinaţi cu glicocol sau cu taurină şi se numesc acizi biliari împerechiafi. Acidul colic combinat cu glicocolul se numeşte acid glicocolic; combinat cu taurina, formează acid taurocolic. Acizii împerechiafi se găsesc în fiere ca săruri de sodiu. Acizii biliari au proprietatea de a forma combinaţii moleculare cu multe substanfe insolubile în apă, cum sunt acizii graşi, carotinele, diferite medicamente, etc. Aceste combinaţii moleculare sunt uşor solubile în apă şî astfel pot fi resorbite de organism, prin mucoasa intestinală. O astfel de combinaţie este acidul coleic, care este format din opt molecule de acid des-oxicolic şi o moleculă de acid stearic sau palmitic. 10. Bilineară, formă ~ [forme bili.neaire; bili-neare Form; bilinear form; bilineâris forma; AByxJIHHeHHaH <|)OpMa]. Alg. : O formă bilineară este un polinom linear şi omogen fafa de fiecare din cele două serii de variabile x1lx2i ...x”, y1' y2> ~yn — Ş» are deci expresiunea ik~ 1 u. Bilinit [bilinite; Bilinit; bilinite; bilinit; 6h-jihhht]. MineralFe’Teâ‘[SOJ* * 22hfeO. Mine- ral din^ grupul sulfafilor hidrataţi; cristalizează în sistemul monoclinic; duritatea 2; gr. sp. 1,87; In fibre radiare. i* Bilirubină [biIirubine; Bilirubin; bilirubin; bilirubin; 6HJlHpy6HH]. Chim. biol. V. sub Pigmenţi biliari. 2. Biiifonife. V. sub Tectife. 3. Biliverdină [biiiverdine; Biliverdin; biliverdin; biliverdin; 6HJlHBep/ţHH]. Chim. biol. V. sub Pigmenţi biliari. 4. Billef, bilentilele lui ~ [bilentilles de B.; B.s Halblinsen; B.'s splif lenses; B.-fellencseje; nOJiyJIHH3bI BHJlJieTa]. Fiz.: Dispozitiv folosit în obţinerea franjelor de interferenţă, format din două jumătăţi de lentilă convexă (tăietura fiind făcută printr'un plan care conţine axa optică), deplasate puţin una faţă de cealaltă. 5> Bimefal [bimetal; Bimetall; bimetal; kettos fem; 6HMeTaJlJi] Metl.: 1. Produs tehnic realizat prin unirea pe cale mecanică a două metale. Ex.: fierul placat cu nichel pur, întrebuinţat la fabricarea monetelor; dubleul, foiţele de cupru placate cu aur fin, etc. — 2. Organul sensibil folosit în relee termico şi termostate, compus din două rigle de metale diferite, sudate sau laminate împreună pe toată lungimea. EI se deformează din cauza dilatării termice diferite a riglelor, dând o forţă suficientă pentru ca riglele sudate să se încovoaie sau să se îndrepte la variaţiile de temperatură, şi pentru a acţiona direct mecanismul de control al unei surse de căldură sau al unui disjonctor electric de protecţiune a unei maşini, aparat, etc., contra suprasarcinilor. e. Bimefalism [bimetallisme ; Bimefallismus ; bimetalism; kettos femfedezet; 6HMeTajuiH3M]: Sistem monetar în care se bate monetă atât din aur, cât şi din argint — şi în care raportul dintre valoarea aurului şi valoarea argintului este fixat de lege. 7. Bina [bâtisse; Bau; building; epiilet; 3R3.-HHe, cTpoeHHe, nocTpoHKa]. Arh.,Cs.: 1. Clădire de zid, de obiceiu cu mai multe apartamente, servind pentru locuinţe sau pentru prăvălii. — 2. Clădire în construcţie, având terminată numai zidăria. 8. Binagiu [entrepreneur de bâtiments; Bau-unternehmer; buijder, building contractor; epitesi vâllalkozo; CTpoHTeJlbHblâ noflpHflHHK HJIH npe^npHHHMaTejlb]. Arh., Cs..’ Persoană care se ocupă cu construirea de binale. 9. Binar [binaire; Zweistoff; binary; kettos anyag; (DHHapHblH]. Chim. fiz.: 1. Compus binar: corp alcătuit din două elemente chimice. — 2. Aliaj binar: aliaj între două1 metale sau între un metal şi un metaloid. Ex.: alama, oţelul, etc. — 3. Sistem binar: amestec de două substanţe, în care interesează proporţia de amestec. Ex.: amestec de apă cu alcool, alcool cu benzen, etc. io. Binară, formă ~ [forme binaire; binare Form ; binary form ; kettos alak, biner forma ; 341 6HHapHafl (|)OpMa]. A/g.: Polinom omogen în raport cu două variabile x şi y. n. Binară specfroscopică [binaire spectrosco-pique; spektroskopisch bestimmter Doppelstern; spectroscopic determined double star; spektrosko-pikus kettos csillag; cneKTpocKonHnecKafl 6h-HapHan 3Be3/ţa]. Asfr.: Stea binară, descoperită prin prezenţa a două spectre suprapuse. îs. Binarkies. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru marcasit. 13. Binder [beton asphaltique; Binder; binding asphalt concrete; kotoanyag; aC(|)aJIbT06eT0-HOBblS CJIOh], Drum.: Strat de beton asfaltic deschis, ciiindrat, confecţionat cu sau fără agregate fine, în grosime obişnuită de 3***4 cm, servind ca strat de legătură (suport) între fundaţie şi o îmbrăcăminte asfaltică (stratul de uzură). Mai poate fi folosit şi ca strat de egalizare (pentru reprofilarea fundaţiei) sau chiar ca fundaţie la trotoarele de asfalt turnat. Are un conţinut de bitum de 4,,:6°/o (în greutate) şi se confecţionează de obiceiu fără fi Ier. Ca strat de legătură se mai poate folosi şi un macadam asfaltic, în grosime de 4 cm, confecţionat prin metoda amestecului. 14. Bindex: Adeziv produs prin concentrarea leşiilor reziduale dela fabricarea celulozei sulfit. Pastă brună, vâscoasă, solubilă în apă (N. D.). 15. Bindheirnif [bindheimit; Bindheimit; bind-heimite; bindhâijmij^ 6HH^reHMHT]. Mineral.: Pb2Sb2C>60. Minereu amorf, reniform, pământos sau ca incrustaţii. Se găseşte ca produs de descompunere a altor minereuri de stibiu. 16. Binoclu [jumelle; Doppelfernrohr; field- glass; kettos-tâvcso; 6HHOKJib]. Fiz.: Instrument optic constituit din două mici lunete terestre, având axele lor longitudinale paralele şi fiind astfel dispuse (prin intermediul unui dispozitiv de legătură), îngât să fieapro-piabile sau depărtabile între ele, şi deci adaptabile la distanţa interpu-pilară a observatorului care-l foloseşte pentru a vedea obiectele situate ‘ . . la distantă mare (fa|ă de F'9' ,64' B,noclu-punctul de observaţie). Uneori este întrebuinţat pentru a examina obiectele foarte mici (fig. 164), — Se deosebesc: 17. ~ cu prisme [jumelle â prismes; Prismen-feldstecher; binocular prism telescope; prizmâ-tikus kettos-tâvcso; (DHHOKyjlHpHblS npH3MaTH-^[eCKHH TejieCKOn], folosit la aparatele de laborator, pentru examinarea stereoscopică a imaginilor conjugate; 18. ~ de campanie [jumelle de campagne; Feldstecher; fieid glass; tâbori tâvcso; IIOJieBOH 6hhokjiî>], folosit în recunoaşterile terestre, pentru scopuri militare sau pentru programarea lucrărilor topografice, geodezice, etc. Sin. (corect) Binoclu de câmp; 342 î. Binoclu de marină [jurmelle de marine; Marine-gjas; marine glass; tengereszeti fâvcso; MOpCKOH Shhokjib], folosit de comandantul vasului, în timpul cursei de navigafie, pentru explorarea spafiului maritim din zona parcursului sau pentru observarea navelor din vecinătatea vasului; 2. ~ de vânătoare [jumelle de chasse; Jagd-glas; hunting glass; vadâsz-tâvcso; OXOTHHHHH DHHOKJlb], folosit de vânători la observarea animalelor de vânat, în timpul vânătorii; 3. ~ periscopic [jumelle periscopique; Sche-renfemrohr; shear joihted telescope; periszkop-tâvcso; nepHCKonHHec -KHH 6HH0KJIb, CO^JieHgHHblH, paS^BHÎKHOH Te- Fi9- 16S- Binoclu periscopic, văzut JieCKOn, II0fl30p- ob,ic- de sus. Han Tpy6a], folosit (de obiceiu) în tehnica militară, ia posturile de observaţie şi de comandă ale unităfilor de artilerie (fig. 165); 4. ~ universal [jumelle universelle; Univer-salfeldstecher; universal field glass; egyetemes kettos tereptâvcso; yHHBepcajibHHH nojieBoit 6nH0KJlb]I cu întrebuinţări multiple, având posibilitatea de adaptare, spre a se putea observa obiecte la depărtări mari sau mici. 5. Binocular [binoculaire; binokular; binocu-lar; kettos lâtcso; dHHOKyjmpHblH]: 1. Cu două oculare. — 2. Pentru .ambiigpchi, — 3. Văzut cu ambii ochi. e. Binom [binome; Binom; binome; binom; 6HHOM, ^ByHJieH], A/g.: Polinom cu doi termeni. Ex.: axnym 4- bxlyh. 7. Binomului, teorema ~lui Newton [theo-reme du binome de N.; N.-scher Binomialsatz; N/s binomial theorem; N. binominâlis tetele; Teo-peMa 6HH0Ma HblOTOHa]. A/g.: Teoremă exprimată de egalitatea n / * 1 \tl V UI t TI-TU {a4-b)n = JmCn a b unde C™ e numărul de combinări fără repetiţie, a n obiecte luate câte m. 8. Binormală [binormale; Binormale; binormal; binormâlis; dHHOpMaJIbHaH]. Geom.: Normala pe o curbă, perpendiculară pe planul osculator al curbei. Ecuaţia binormalei, sub formă vectorială: (dacă p este vectorul de poziţie al unui punct curent P al binormalei în punctul M al curbei, de vector de pozifie rt ş\ u distanja orientată MP)'. unde p este raza de curbură în punctul M şi s e lungimea de arc a curbei. Ecuafia binormalei în coordonate cartesiene x, y, z: X-x(s) Y-y(s) Z-z(s) y'z" — z'y” z'x,, — xz” xy" — yx"* unde x, y, z sunt coordonatele punctului curent M al curbei, X, Y, 2 sunt coordonatele punc- tului curent P ale binormalei în punctul M, iar şi " indică derivatele de ordinul întâiu ş\ al doilea în raport cu lungimea 5 a arcului de curbă. 9. Binfă [bitte; Haltepfahl, Poller; bitt; hor-gonyoszlop, kikotobak; 6HTem\ npHHajibHbiH CTOJ16]. Nav.: Stâlp de care se leagă navele la cheu; poate fi de lemn, de beton armat sau de metal. La bordul navelor sunt montate, în acelaşi scop, binte metalice duble, în general de dimensiuni mai mici decât cele de pe cheu. Sin. Bită, Stâlp de pornire, Stâlp de amaraj, Baba. V. şi Bolard, Biton. 10. Biobibliografie [biobibliographie; Biobiblio-graphie; bîo-bibliography; bibliografia; 6ho-6h6-JIH0rpa4)HH]: Dicţionar biografic în care datele biografice sunt completate cu bibliografia asupra persoanelor respective sau cu bibliografia lucrărilor lor. . 11. Biocafalizafor. V. sub Enzime. 12. Bioclimafologie [bioclimatologie; Bioklima-tologie; bioclimatology; bioklimâtologia; 6h0-KJlHMaTOJIOFHH]. Meteor.: Capitol al Meteorologiei, care se ocupă cu modificările pe cari le exercită o influentă climatică îndelungată asupra fiinţelor viî. » 13. Bioelemenfe [bioelements; Bioelemente; bioelements ; bio-elemek ; 6HO-3JieMeHTbl]. Chim. biol.: Elementele cari intră în compozifia organismelor vii şi cari iau parte la desfăşurarea fenomenelor vitale. Bioelementele se împart în două grupuri: elemente plastice, cari intră într'o proporţie relativ importantă în compozifia oaselor, a tegumentelor, a ţesuturilor, etc. -— şi oligoe-lemente, cari se găsesc răspândite inegal în ţesuturi, în cantităţi foarte mici, având un rol catalitic (v. Oligoelemente). Elementele plastice sau bioelementele propriu zise sunt în număr de 11, şi anume: carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf, fosfor, clor, calciu, magneziu, potaâiu şi sodiu. Analizele au dovedit că . 99,95% din greutatea totală a corpului animal (mamifer) este for/nată din combinafii ale acestor elemente. u. Biogen [biogene; Biogen; biogen; biogen; 6H0reH]: 1. Agr.: Preparat din culturi de bacterii cari îmbogăţesc solul în azot, întrebuinfat pentru a spori productivitatea leguminoaselor. V. şi Nitragin.—-2. Pefr.: Rocă sau cărbuni rezultând din activitatea unor viefuitoare (plante sau animale). Ex.: calcare biogene, formate prin depunerea carbonatului de calciu din cochiliile anumitor animale marine sau de ape dulci. 15. Bîoluminescenfâ [bioluminescence; Biolu-mineszenz; bioluminescence; elofenykibocsâtâs; 6H0JlK)MHHeciţeHiţHH]. Chim. biol.: Proprietatea unor fiinfe vii (bacterii, ciuperci, protozoare, molusce, insecte, peşti) de a emite lumină. Se produce prin oxidarea luciferinei (peptonă) cu oxigenul din aer, în prezenfa unei enzime numite lucifereză, Deoarece în timpul reacfiei nu se produce căldură, lumina se numeşte „rece". i. Biometeorologie [biometeorologie; Biometeorologie ; biometeorology; biometeorologia ; CHOMeTeopoJlorHfl], Mefeor.î Studiul influentei exercitate de variaţiile rapide ale elementelor meteorologice asupra fiinfelor vii şi asupra boa-lelor lor. In particular, studiul comportării organismului omenesc în timpul sborurilor cu avionul. 2» Biometrie [biometrie; Biometrie; biometry; biometria; dHOMeTpHH]: Totalitatea măsurătorilor efectuate asupra unei fiinfe vii (cântăriri, numărări/ măsurători somatometrice) şi interpretarea datelor obfinute prin statistica variafiilor, necesare pentru studiul exteriorului, al selecfiunii, corelaţiilor dintre caractere şi al vaniabilităfii caracterelor cantitative ale fiinfei respective. 3. Biortogonal, şir ~ [suite biorthogonale; biorthogonale Folqe; biorthogonal sequence; bi-ortogonălis sor; 6HopToroHajrbHbiă pn/ţ, no-pfl/ţOK], An mat.: Un şir xv *jf • • • de elemente ale unui spaţiu funcţional şi un şir /i, /s,... de funcţionale lineare definite în acest spaţiu se spune ca formează un şir biortogonal, dacă funcţionala fi are valoarea zero pentru toate elementele şirului cu exceptiunea lui xt, pentru care are valoarea unu. 4. Bios [bios; Bios; bios; biosz; 6hoc]. Chim. biol: Substanjă în absenfa căreia nu este posibilă desvoltarea drojdiei în mediu mineral. Se găseşte în decocftiile de vegetale şi în peptonă. După ultimele cercetări, „biosul" este constituit din mai multe elemente: inozîtul (un derivat al fitinei), vitamina Bi şi acidul pantotenic. 5. Biosferă [biosphere; Biosphăre; biosphere; bioszfera; 6HOC(|)epa]. GeoI.: învelişul planetei noastre în care se manifestă vieata, cuprinzând hidrosfera, partea externă a litosferei şi partea inferioară a atmosferei, e. Biol, legea lui ~ [loi de B.; B.-sches Ge-setz; B's law; B.-torvenye; 3aK0H BHOTa]. Fiz. V. sub Activitate optică. 7. jegea lui ~ şi Savart [loi de B. -et S.; B.-S.-sches Gesetz; B. and S.'s law; B.-S,-torvenye; 3aKOH BHOŢa H CaBapTa], Fiz.: Intensitatea câmpului magnetic al unui curent linear se obţine prin însumarea vectorială a unor intensităţi elementare de valoare absolută dH, cari depind numai de intensitatea i a curentului, de elementul de linie ds al firului de curent, de distanta r dintre elementul d* şi punctul P în care interesează dH, şi de unghiul a dintre ds şi, r, după expresiunea: i ds sin a t* ’ Direcfia lui dH, considerat ca vector, este perpendiculară pe planul definit de punctul P şi de elementul di, iar sensul lui este îndreptat spre stânga unui observator • aşezat pe elementul d* în sensul pozitiv al acestuia şi privind spre punctul P. In notaţie vectorială: în care orientările lui di, r şi dH formează în 343 această ordine un triedru dreptunghiu drept. 8. Blotit [biotite; Biotit; biofite; bîotit; 6h0tHT], Mineral.: K(Mg, Fe**)3 • (OH)2 • [(Al, Fe^SisOioj. Mică neagră, magneziană, cristalizată în sistemul monoclinic holoedric. Se prezintă în fol sau foite de coloare brună închisă, respectiv verde închisă până la neagră. Este moale şi are duritatea 2,5,**3 şi gr. sp. 2,8-"3,2. Clivaj perfect după (001), foile fiind flexibile şi elastice. Luciu perlos; translucid până la opac; se găseşte în multe roce eruptive (graniţe, sienite, diorite, trahite, etc.), în corneene de contact eruptiv, în şisturi cristaline, etc. o. Bioforf. Agr.: Turbă tratată* cu bacterii de diferite culturi; preparat comercial folosit ca îngrăşământ organic (N. D.). io. Bioxid de carbon [bioxyde de carbone* Kohlendioxyd; carbon dioxide; szensav, szen-dioxid; ynieKHCJioTa, jţByoKHCb yrjiepo/ţa]. Chim.: CO2. Anhidrida acidului carbonic H2CO3, numită adesea impropriu în tehnică şi acid carbonic. Este un gaz incolor (d. 1,52; p. sublimare — 78°; p. congelare —57°, sub o presiune de 5,1 atm); se găseşte liber în atmosferă între 0,03 ‘ • *0,04%. Cantităţi mari de bioxid de carbon sunt puse în libertate în atmosferă de către vulcani — prin gazele de emanajie — şi de unele izvoare (de obiceiu în peşteri), aceste izvoare servind în scopuri terapeutice. De asemenea, sub forma de soluţii rnai mult sau mai pufin saturate, se întâlneşte în numeroase izvoare de ape minerale. Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere, ca şi al procesului de descompunere a substanţelor organice. Plantele transformă bioxidul de carbon din atmosferă — cu ajutorul clorofilei (şi sub influenta radiaţiilor solare — în substanţe de bază necesare nutriţiei. Pe această cale, el ajunge, sub formă de alimente, în organismul animal de unde, în urma procesului de nutrifie, este din nou eliberat în atmosferă, realizând un circuit cunoscut sub numele de circuitul carbonului în natura. In laborator, bioxidul de carbon se prepara prin descompunerea carbonâtibr cu acizi diluaţii după ecuafia CaCOa + 2 HCi = CO2 + H2O + CaCh, iar în tehnică, fie prin captarea, purificarea şi comprimarea gazelor naturale bogate în C02, fie prin calcinarea pietrei de calcar, sau prin arderea cocsului într'un exces de aer. De asemenea, bioxidul de carbon se mai poate prepara, în tehnică, prin cracarea gazelor naturale, constituite în mare parte din metan. Gazul, punificat şi comprimat în cilindri de ofel, este mult întrebuinfat în tehnică. Bioxidul de carbon lichid serveşte (pescară mare) la preparareazăpezii carbonice, care esteînirebuinfată atât în laboratoare, pentru obţinerea unor temperaturi joase, de până la —80°, cât şi în terapeutica unor forme de tuberculoză ă pielei. Bioxidul de carbon este relativ uşor solubil în apă, o parte de apă disolvând aproximativ o parte de gaz la 15°. Soluţia apoasă înroşeşte hârtia albastră 344 de turnesol, deşi 99% din gaz se* găseşte disolvat şi numai 1% combinat sub forma de acid carbonic. La temperaturi înalte se disociază conform ecuafiei: 2 CO2^2 CO +O2 tn oxid de. carbon şi oxigen. Bioxidul de carbon este mult întrebuinfat ia fabricarea carbonatului de amoniu, la fabricarea apelor minerale, în tehnica frigului, a prevenirii incendiilor, cât şi în industria zahărului şi a berii. In apele naturale, bioxidul de carbon se găseşte sub următoarele forme: liber (disolvat), ca bicar-bonafi de calciu şi de magneziu şi bicarbonafi alcalini. In apele tratate pentru eliminarea durităţii, bioxidul de carbon, pe lângă cel disolvat, se mai găseşte şi sub forma de bicarbonafi de calciu şi de magneziu, bicarbonafi alcalini, carbonafi de magneziu. O parte din bioxidul de carbon disolvat în apele naturale se mai numeşte şi bioxid de carbon aferent deoarece, conform ecuafiei: Ca(HC03)2 ^ CaCOs + CO2 + HaO, ajută la menţinerea în stare de disolvare a bicarbonafi lor menfionafi, spre deosebire de rest, care se numeşte bioxid de carbon agresiv, deoarece el solu-bilizează o cantitate apreciabilă de carbonafi de calciu sau de magneziu. In modul acesta se explică acfiunea lui corozivă asupra materialelor calcaroase sau asupra betonului. 1. Bioxid de sulf [anhydride sulfureux; Schwefel-dioxid, Schwefligsăureanhydrid; sulfur dioxide; kendioxid, kenessavanhidrid; #ByOKHCb cepbl, cepHHCTbIH aHrHflpHfl]. Chim.: SO2. Se găseşte în gazele vulcanice şi ia naştere prin arderea sulfului sau a combinafiilor lui în prezenfa aerului. Gaz incolor, cu miros sufocant şi gust acru. Densitatea fafă de aer 2,228. Se lichefiază la —10,2°, la presiunea normală, iar prin comprimare la 2,72 atmosfere, se lichefiază la 4-15°. Se solidifică la —72° într'o masă cristalină albă. Foarte solubil în apă. Bioxidul de sulf acfionează ca un puternic reductor. In prezenfa catalizatorilor reacţionează cu oxigenul, frecând în trioxid de sulf. Industrial, se obfine prin arderea sulfului sau prin prăjirea piritelor. Se mai poate obfine şi prin reducerea sulfajilor. întrebuinţări: cea mai mare cantitate de bioxid de sulf este întrebuinţată la fabricarea acidului sulfuric. Este folosit, de asemenea, la prepararea sulfifilor, a bisulfifilor şi hî-drosulfifilor, în diverse reacţii organice €a reductor, ca agent frigorific, decolorant în vopsitorie şi ca insecticid. Sin. Anhidridă sulfuroasă. 2. procedeu de rafinare cu ~ de sulf lichid [procede de raffinage au SO2 liquide; fliis-siges Schwefeldioxyd-Raffinationsverfahren; refining process with liquid sulphur dioxide; folyekony kendioxid finomitâsi eljârâsa; npOIţec pa4>HHHpOBaHHH C HCH/ţKHM CepHHCTbIM aH-fHflpHflOM]. Ind. pefr.: Procedeu de rafinare a diverselor fracfiuni de petrol, care consistă în a folosi proprietăfile disolvante ale bioxidului de sulf lichid pentru hidrocarburile cu caracter aromatic. In modul acesta, compuşii cu caracter aromatic sunt îndepărtafi din diversele fracfiuni. Procedeul mai serveşte şi penfru extragerea din benzină a hidrocarburilor aromatice uşoare: ben- zen, foluen, xileni. Se poate folosi şi Ia rafinarea uleiurilor. s. Bioze [bioses; Biose; bioses; biozis;dH03bl]* Chim. V. sub Monozaharide. 4. Bipătrat [bicarre; Biquadraf; biquadratic; kettos negyzet, bikvadrât; 6HKBa/ţpâTHi>lă]. A/g.: 1. Număr întreg de forma 1, 24, 34,... — 2. Poli-nom de forma P(x)^a-\-aixz-\d4x4-h .•+dinx2n. — 3.Ecuafia obfinută egalând cu zero ,un poli-nom bipătrat se numeşte ecuafie bipătrată. 5. Biplan [biplan; Doppeldecker; biplane; ket-fedelu repulogep; 6miJiaH]. Av.: Avion cu două suprafeţe portante, dispuse de obiceiu una deasupra celeilalte. Această construcfie se întrebuinfează când e nevoie de suprafeţe portante mari, cari i-ar da'unei singure suprafeţe portante o anvergură prea mare, incompatibilă cu maniabili-tatea avionului. Bîplanul se întrebuinfează tot mai rar, de când se poate mări sarcina alară. e. ~ decalat [biplan decale; versetzt ange-ordnefer. Zweidecker; staggered biplane; eltolf siku ketfedelu repulogep; 6HnjiaH c KpbiJibHMH pacno-JIOHCeHHblMH B CTy-neHb^aTOM no-pflflKe]. Av.: Avion Fig m Bip!an deca|al cu două aripi dispuse una deasupra celeilalte, cea de sus fiind* plasată cu bordul de atac mai în fafă sau mai în spate decât al celei de jos (fig. 166). V. şi sub Decalare. 7. Bipolar [bipolaire; zweipolig; bipolar; ketpolusu ; flByxnojiiocHhiH, 6hiioJiHpHbiS]. E/f.: Calitatea unei maşini, aparat sau instrument de a avea doi poli magnetioi principali, unul Nord şi altul Sud. V. şi sub Multipolar. 8. Bipolar, electrod ~ [electrode bipolaire; bipolare Elektrode; bipolar electrode; ketpolusu elektrod; AByxnojnoCHblH 9JieKTpo^]. EÎecfro-chim.: Electrod care serveşte cu o fafă ca pol negativ, iar cu cealaltă ca pol pozitiv. Dispozitiv întrebuinfat în industriile electrolitice, ca de ex.: la electroliza apei, la afinarea metalelor, etc. 9. Biprismă Fresnel [biprisme de F.; F.-sche Doppelprisma; F.'s ‘biprisme; F.-fele kettos szog-prizma; 6nnpH3Ma ^peiîejiH, CHCTeMa #Byx CKjieeHHbix npHMoyrojibHbix npH3M, o6pa3y-lOnţHX Ky6]. Fiz.: Dispozitiv format din două prisme identice cu secfiune în triunghiu, Cu unul dintre unghiuri foarte ascuţit şi având comune fefele catete opuse acestui unghiu. Serveşte în unele montaje întrebuinţate la obţinerea franje-lor de interferenfă. 10. Bipunc! [bipoint; Punktepaar; pair of points; pont pâr; napa tiyHKTOB]. Geom. d.: An- samblul a două puncte dintr'o epură, luate într'o anumită ordine, conform unei notafii care face parte integrantă din epură — şi a căror dreaptă este supusă unei anumite condifiuni, care rezidită din dubla proiecţie prin care a fost obfinut. V. sub Dublă proiecfie ortogonală. 11. Birefringenf [birefringenf; doppelbrechend; birefringent; kettostoresu; #Ba3KflbI Jiynenpe- 345 jiOMJiHK)nţee BenţecTBO], Chim. fiz.: Substanfă lichidă sau solidă, care prezintă fenomenul dublei refracfiuni. i* Birefringenfă [birefringence; Doppelbre-chung; double refraction, birefringence; kettos tores; flBOHHoe Jiy nenpe jiom jieHHe]. Fiz.: Fenomenul dublei refracfiuni: dedublarea prin re-fracţiune, în două raze refractate, a unei raze luminoase incidente pe un mediu optic anisotrop. Cele două raze refractate se propagă cu vitese deosebite, şi sunt polarizate cu vibraţiile în piane perpendiculare. Măsura birefringenţei este dată de diferenţa indicilor de refracţiune ai celor două raze. 2. ~ circulară [birefringence circulaire; zir-kulare Doppelbrechung; circular double refraction, fcircular birefringence; korvonalas kettos tores; rţHpKyjinpHaH /ţBoiraaH pecfjpaKijHH, npeJlOMJieHHel: Fenomen datorit unei inegalităţi în vitesa de propagare a celor două mişcări circulare de sensuri contrare, în cari se poate descompune vibrafia unei radiafii polarizate linear. Acestei inegalităţi i se datoreşte puterea rotatorie a mediului în care se propagă lumina. Dacă mediul absoarbe în mod diferit cele* două componente polarizate circular în sensuri opuse, el prezintă fenomenul dicroismukii circular. Când anisotropia mediului birefringent este obfinută prin mijloace externe, fenomenul se numeşte: 3. ~ incidentală [birefringence accidentelle; zufâllige Doppelbrechung; accidental double refraction, accidental birefringence; mesterseges kettos tores; cjiynaHHoe /ţBOHHoe npejioMJieHnp, petjjpamţHfl]. Exemple: efectul Kerr (birefringenfă electrică), efectul Cotton-Moufon (birefringenfă magnetică), birefringenfă mecanică etc. Studiul bire-fringenţei incidentale mecanice, în piesele supuse la solicitări mecanice, constitue baza metodelor fotoelasticimetrice de determinare a eforturilor specifice (a tensiunilor mecanice). 4. Biremă [bireme; Zweiruderer; bireme; ket evezosoros hajo; aHTHHHOe CyflHO C /ţByMH pflflaMH BeceJl], Nav.: Navă antică, propulsată cu ajutorul a două rânduri de rame. s. Birkeland şi Eyde, procedeul ~ [pro- • cede de B.-E; B.-E.s Verfahren; B. and E 's process; B. es E.-fele eljârâs; cno-co6 BHpKejiaHAa h Eii/ţe]. Ind. chim. sp.: Procedeu pentru fixarea azotului din aer ca oxid de azot, sub influenfa flăcării arcului electric. Flacăra arcului electric este răspândită cu ajutorul unui câmp magnetic creat de către un electromagnet. 8. Birnă [poire; Birne; swage, swedge; fCîrocso javito-szerszâm; rpyma, on-paBKa c B0p0HK0H tajiH BbinpaBJie- Fl?* U7‘ HHH CMHTbIX KpOMOK Tpy6)]. Mine.* Birnă- Unealtă de instrumentaţie care, prin lovituri succe- sive, serveşte pentru evazarea burlanelor cari au fost turtite ia puf. Are forma unui corp de revolute subfiat la capete şi având pe periferie canale elicoidale cari permit să se facă operaţiunea şi în lichid (fig. 167). Sin. Pară* 7. Birou 1. [bureau; Schreibtisch; desk; Iro-asztal; iraCbMeHHbiâ CTOJl]: Masă, în general cu sertare, pe care se scrie, în care se păstrează hârtii, dosare, etc. Biroul american are un capac rulou, care se poate încuia peste hârtiile şi rechizitele de pe masă, fără a le deplasa. — 2. Încăpere special destinată studiului, sau adăpostirii uniri grup de funcţionari cari au o misiune comună. — 3. Clădire în carfe lucrează funcţionarii unei instituţii.^— 4. Serviciu în care se execută o anumită serie de lucrări tehnice sau administrative, în cadrul unei întreprinderi. Exemple: 8. ~ administrativ [bureau d'administration; Verwaltungsbtiro; management office, administrative oftice; kereskedelmi iroda; a^MHHHC-TpaTHBHaH KOHTOpa]: Serviciu în care se execută lucrările administrative dintr'o întreprindere. 9. /x/ de expediţie [bureau d'expedition; Speditionsburo; expedition office; szâllitâsi iroda; 3KCne/pnHOHHaHKOHTOpa]. Transp.: Oficiul unde se fac formalităţile pentru înregistrarea, predarea şi taxarea bagajelor şj a mărfurilor care se exr pediază. io. /v/ tehnic [bureau technique; technisches Buro; technical office; muszaki tervezesi iroda; TeXHHHeCKan KOHTOpa]. Tehn.: Serviciu cu personal specializat şi cu mijloace materiale corespunzătoare, pentru a concepe, a studia şi proiecta lucrările tehnice de cari este nevoie în activitatea productivă a unei întreprinderi industriale» n. Birtley, procedeul Ind. cb. V. sub Epurarea cărbunelui. 12. Birfleyr curăţitorul de pietre Ind. cb, V. Curăfitorul de pietre Birtley. 13. Bisabolen [bisabolene; Bisabolen; bisabo- lene; biszabolen; 6nca6ojieH]. Chim.: Sesqui- terpen monociclic, izolat din uleiul de lămâi sau din ace de molid. 14. Blschofit [bischofite; Bischofit; bischofiter bisofit; 6hhioht]. Mineral.: MgCh * 6 H2(X Cristalizează în sistemul monoclinic; e granular sau fibros. Duritatea 1,5. 15. Biscuit [biscuit; Biskuit; biscuit; piskota; 6HCKBHT]. Ind. alim.: Produs alimentar obţinut prin coacerea unui aluat consistent şi nedospitr preparat din făină albă, zahăr, unt sau untdelemn, coloranţi şi prafuri de copt. Aluatul se întinde în foaie groasă şi se x  taie în diferite forme. \Bg A/ ie. Bisectoare. 1. [bissec- \ / trice; Halbierungslinie; bi- \ 90° / Pi sector; felezo, felezovonal; dncceKTpHca]. Geom.; Se- SJ*' midreaptă dusă prin vârful Q 0 0 unui unghiu pe care îl des- Fig 168 Bisectoarele parte în două unghiuri egale; unui unghlu> bisectoarea este axa de si- B ) blsectoare lnte. metrie a unghiului. Bisec- rloarâ . B } bisectoarea unghiului adiacent foare exterîoarS< suplementar se numeşte bisectoarea exterioară a unghiului. Bisectoarele interioară şi exterioară ale unui unghiu sunt perpendiculare una pe alta (fig. 168). — 2. Bisec- 346 A C Fig.169. Bisectoarele unui triunghiu. toarele unui triunghiu sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului, ele fiind concurente în centrul cercului înscris, tangent laturilor (fig. 169). i. Bisecfoare [bissectrice; Bi-sektrix, Mittellinie; bisector; ko-zăpvonal; 6HCCeKTpHca], Mineral.: Termen folosit în optica cristalelor pentru semiaxele indicatoarei, cari bisedează unghiurile axelor optice. s* Bisecfoare [disfance sommet; Scheitelabstand; nith-distance; szognyi-lâs; 36HHTHoe pac-CTOflH^e}. Drum.: Dis-tanja dintre vârful de unghiu şi curbă, măsurată pe bisectoarea geometrică a unghiului din- Fig* î7°* Elementele unei curbe tre cele două afliniamen- de racordarea două aliniamente, te cari se racordează intrarea în curbă (originea prin curba considerată curbel>; B) m'j,ocu« curbei; (fig. 170). Serveşte la c) le?irea dln curbs (Punctul trasarea curbelor şi se f*nal al curbei); a) bisectoarea înscrie în piesele dese- un9h{u*uî ce*or două aiinia-nate ale proiectului, pe b) săgeata curbei, p-lanul de situafie şi pe profMul în lung al drumului, printre caracteristice le curbelor, folosin-du-se ca semn convenţional litera B. 8. Bisector, plan ~ [plan bissecteur; Hal-bierungsebene; bisecting plane; felezosik; npo-nponopiţHOHajibHaH nJiocKocTb], Geom.: Plan dus prin muchia unui diedru pe care îl desparte in doua diedre egale. In geometria descriptivă,* primul bisector este planul bisector al diedrelor şi III. Ei este locul geometric al punctelor din spa{iu cari au cota egală cu depărtarea. In epură, punctele din primul bisector au pro-iecfiile simetrice fafă de linia de pământ. Al doilea bisector este planul bisector al diedrelor II şi IV. F,g* 171> plami,e b,sectoare ale Ei este locul geo- ce,or patru d,edre formafe de metric al pune- douâ P1*"® perpendiculare. telor din spafiu cari au cota şi depărtarea egale în valoare absolută, dar de semne contrare (fig. 171). 4. Bisel [bissel;Deichselachse,Bisselsches Ge-stell; Bissel-bogie, Bissel-truck; forgoâllvâny, Bissel tengely; Tejienma c Bommeîi, Tejieama BHCCejlH]. C. t: Dispozitiv pentru înscrierea în curbe a locomotivelor, folosit la locomotivele de vitese mijlocii, format dintr'un cadru triunghiular independent de cadrul locomotivei, şi care poate pivota cu un vârf în jurul axului vertical al unei crapodine fixe, iar la celelalte două vâr*^ furi ale sale are montate cutiile de unsoare ale Fig. 172, Schema înscrierii în curbă prin bisel, a) osii fix’e; b) longeron; c) cadrul triunghiular al bise-, lului; D) pivot de rotafie. osiei alergătoare. Datorită pivotului crapodinei, osia rofii alergătoare se aşază radial după raza de curbură a căii. Readucerea osiei în aliniament se face printr'un dispozitiv de rapel, care poate fi un arc de rapel, un leagăn cu bielete simple sau duble şi balansier transversal, sau un dispozitiv de rapel cu plane înclinate. Biselurile se montează la osiile alergătoare, ca şi la cele purtătoare ale locomotivelor (fig. 172). 5. Biserică [eglise; Kirche; church; templom; iţepKOBb], Arh.: Edificiu destinat oficierii serviciului religios, la .creştini. După forma" planului şi structura interioară şi exterioară, biserica poate fi: de tip basilical simplu, când forma pianului respectă modelul basilicei, având interiorul împărţit în trei (mai rar în cinci) nave, navele laterale fiind adesea cu etaj; de tip basilical cu cupolă, când forma planului aminteşte dispoziţia tipului basilical, navele laterale fiind însă boltite, iar nava centrală încoronată în mijloc cu o cupolă; de tip central, când părfi le componente principale ale edificiului se desfăşură în spafiu simetric fa}ă de o axă verticală, iar centrul este încoronat de o cupolă, cu sau fără tambur, cupola sprijinindu-se fie direct pe zidurile exterioare, fie pe un inel interior de puncte libere; de tip cruce greacă înscrisă, când încaperea centrală a bisericii, naosul, de formă pătrată, are în mijloc patru stâlpi legafi de zidurile mărginaşe ale încăperii, şi între ei, prin arcade şi bolfi, aşa încât să schifeze în plan şi în spafiu forma unei cruci cu brafele egale; de tip cruce latină, când planul are forma unei cruci Cu braful inferior mult mai lung decât celelalte trei; de tip trilobat, când planul schi-fează forma unei cruci ale cărei brafeF cu ex-cepfiunea celui inferior, mai lung, sunt terminate cu câte o absidă. e. Bisericani, straie de ~ [couches de B.; B. Schichten; B.'s strata; B. retegek; BHCepH-naHCKHe (JJopMaiţHH, HacJioeHHH], Geot.: Facies particular al Oligocenului inferior sau al Eocenului superior din zona marginală a Flişu-. lui din Carpafii Orientali, reprezentat prin marne şistoase, micacee, de coloare neagră-verzuie, cu intercalafii slabe de gresii fine, silicioase. 347 î. Bisextil [bissextil; Schalt-(Jahr); bissextile; szoko ev; BHCOKOCHbllt]: Termen folosit spre a preciza anul compus din 366 de zile, în loc de 365 de zile, câte are anul comun, Bismif [bismit;Bismit*‘bismite;biszmii;BHCMy-tht, BHCMyTOBaHOxpa]. Mineral.: BisQs( + H20?); pulverulent, pământos. Se găseşte ca produs al oxiidării altor minerale de bismut. s. Bismoclit [bismoclite; Bismoclit; bismoclite; biszmoklit; BHCMOKJIHT], Mineral.: BiOCI. Mineral din grupul laurionit-nadoritului. Cristalizează în sistemul pătratic. 4. Bismut [bismuth; Wismut; bismuth; bizmut; BHCMyT]. Chim.: Bi; gr. at. 209; nr. at. 83; gr. sp. 9,80; p. t. 271,5°; p. f.1450°; tri- şi penta-valent, de coloare albă-roşcată, casant, cristalizând în sistemul hexagonal. In natură se găseşte împreună cu nichelul şi cobaltul sub forma de oxizi, sulfuri sau carbonat bazic. Bismutul se disolvă în acid azotic şi, mai greu, în acid sulfuric cald. Are numeroase întrebuinţări în medicină: sub forma de săruri organice, ca subgalatul de bismut *— cunoscut sub numele de dermato! — în tratamentul unor boale de piele; sub forma de suspensii uleioase, în tratamentul sifilisului; unele săruri neorganice sunt folosite la combaterea şi tratarea unor infecţii intestinale. Compuşii mai răspândifi sunt următorii: 5. ~ azotat bazic de ~ [nitrate basique de bismuth; basisches Wismutnitrat; basic bismuth nitrate; lugos biszmut-nitrât; OCHOBHOH HHTpaT BHCMyTa], a cărui constituţie variază cu cantitatea de apă adăugită. Se întrebuinţează de multă vreme în cosmetică. 6. azotat de ~ [nitrate normal de bismuth; normales Wismutnitrat, salpetersaures Wismut; normal bismuth nitrate; saletromsavas bisz-mut; HOpMaJIbHblft HHTpaT BHCMyTa] : Bi(NOs)3 + 5 H2O. Sare incoloră, obţinută prin evaporarea unei soluţii de bismut în acid azotic. Dacă la această soluţie se adaugă apă, se obţine un precipitat de azotat bazic de bismut. 7. bisulfură de ~ [sulfure de bismuth; Wrsmut bisulfid; bismuth disulphide; biszmutdi-szulfid; /ţHCyjIb(|)Hfl BHCMyTa]: Bi2S2. 8. ~f carbonat bazic de ~ [carbonate basique de bismuth; Wismutoxycarbonat; bismuth basic carbonate; biszmutoxikârbonât; OCHOBHOH «apdOHaT BHCMyTa]: 2(Bi0)2C03 + H20. Precipitat alb, obţinut prin tratarea unei soluţii cfe azotat de bismut cu un carbonat alcalin. Se mai cunoaşte şii un alt carbonat bazic de bismut: 2(Bi0)2C03, 2Bi(0H)3+3H20. 9. clorură de ~ [chlorure de bismuth; Wismuttrichlorid, Wismutbutter; bismuth trichîo-ride; biszmuttriklorid; XJiopHA BHCMyTa]: BiCIs. Substanţă albă, care se topeşte la 225 *••230° şi fierbe la 435- • -440°; cu exces de apă, dă un pre- cipitat alb de clorură de bismutil (oxiclorură de bismut) BiOCI. Dă săruri complexe cu clorurile alcaline, cu amoniacul, cu clorură de nitrozil, etc. 10. pentoxid de ~ [anhydride de bismuth; Wismutpentoxid; bismuth pentoxid; bisz-mutpentoxid; nHTHOKHCb BHCMyTa]: BisjOs. Pulbere brună, obţinută prin încălzirea acidului bis-mutic, Bi03H, la 130°. 11. trioxid de ~ [oxyde de bismuth; Wis-muttrioxyd; bismuth trioxide; biSzmuttrioxid; TpexOKHCb BHCMyTa]: Bi203. Pulbere gălbuie, solubilă în acizi minerali. Se poate obţine prin oxidarea bismutului la roşu. Se disolvă şi în al-calii concentrate şi în sulfuri alcaline, indicând prin aceasta prezenţa unui caracter slab amfoter. 12. /■»-', trisulfură de^ [trisulfure de bismuth; Wismuthsulfide ; bismuth trisulphide ; biszmut-szulfid; TpexcepHHCTHH BHCMyT]: BÎ2S3, de coloare neagră, amorfă, cunoscută în natură sub numele de bismutină. 13. Bismutină [bismuthine; Wismutglanz; bismuth glance, bismuthinite; bizmutcsillâm; BHC-MyTHHHT, BHCMyTOBbiă 6jiecK]. Mineral. .* Bi2S3. Minereu de bismut cu 81,2% Bi, care cristal zează în sistemul rombic, este cenuşiu, uşor fu-zibil şi volatil. 14. Bismutolamprit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru bismutină. 15. Bismufosferit [bismuthospherite; Bismuto-sphărit; bismutosphaerite; bizmutoszferit; BHC-MyTOC^epHT], Mineral.: Bi2[02 I COs]. Mineral din grupul fosgenit-bismutosferitului, de origine secundară; forme sferice cu structură ra-diară. Duritatea 3-•'•3*5; gr. sp. 7,3,,,7I4. 16. Bistagit. MineralNumele vechiu, părăsit, pentru diopsid. , 17. Bisfra, stratfe de ~ [couches de B.; B.-Schichten; B.-strata; B.-retegek; <|)0pMaiţHH BHCTpa]. GeoJ.: Facies grezos al Barremianului din Carpaţii Orientali, reprezentat prin gresii calcaroase, masive, în bancuri de 1***4 m grosime, separate între ele prin intercalaţii de calcare marnoase şi şisturi argiloase, negricioase, micacee, a căror grosime merge până la 50 cm. Către partea superioară, gresiile sunt înlocuite prin puternice bancuri de conglomerate în asociaţie cu blocuri de calcar. 18. Bistriţa. Agr.? Varietate românească de prune, cultivate foarte mult în Transilvania. Fructul, mijlociu, alungit, oval, de coloare vânătă închisă, aproape neagră, e acoperit de o brumă albăstruie. Miezul, verzuiu-roşietic, are un gust plăcut. Se coace în Septemvrie-Octomvrie. 19. Bisturiu electric [bistouri electrique; Hoch-frequenzkauter; electric bistouri; villamos se-beszkes; 3JieKTpHHeCKHă dHCTypHâ]: Eledro-cauter de înaltă frecvenţă, pentru tăierea fără emoragie a ţesuturilor vii. 20. Bisulfat de sodiu. V. sub Sodiu. 348 î. Bisulfafi [bisulfates; Bisulfate; bisulphates; biszulfâfok; 6HCyJlb(|)aTbl]. Chim.: Sărurile acide ale acidului sulfuric. 2. Bisulfifi [bisulfites; Bisulfite; bisulfites; bi-szulfitek; 6ncyjib(|)HTbi]. Chim.: Sărurile acide ale acidului sulfuros. 3. Bilă. V. Bintă. 4. Bifargil, Emulsie de bitum filerizat, având ca filer o ^pastă de argilă coloidală calcinată, fapt care măreşte considerabil capacitatea de aderenţă a bitumului. Emulsia e foarte stabilă (N. C). 5. Bifon [bitton; Betting; small bitt; kikoto-bak; Majlblă £>HTeHr]. Nav.: Bintă mică. De obi-cei’u bitoanele se montează la bordul vaselor şi, mai rar, ia cheuri; ele sunt confecţionate din fontă sau din bronz. V. şi Bintă. 6. Biforonif [bytoronite; Bytoronit; bytoronite; biforonit; 6HT0p0HHT]. Mineral.: Mineral, din grupul plagioclazului, cu un confinut de 70’•*90% anortit şi 10,,,30% albit. 7. Bifownif [bytownite; Bytownit; bytownite; bitovnit; 6htobhht], Mineral.: Feldspat calcosodic cu continui de albit între 2/3 şi 7/8, Cristalizează în sistemul triclinic. 8. Bitum [bitume; Bitumen; asphalt, bitumen; bitumen; 6HTyM, ac^aJibT]. Chim.: Produs rezultat din oxidarea cu aer a reziduului dela distilafia uleiurilor minerale, în anumite condifiuni şi care, din punct de vedere chimic, are o constitufie pufin cunoscută. S'au putut izola următorii constituenţi principali ai bitumului : Uleiuri constituite din hidrocarburi saturate şi nesaturate, probabil naftene policiclice ; în general, coloarea acestei fracfiuni- este roşie, cu puternică fluorescenfă verde, viscozitate mare şi d. 0,980-• -1,050. Indicele de refracţiune, cuprins între 1,541 şi 1,584, este o dovadă sigură că substanfele din această fracţiune au o structură ciclică. — Răşini alcătuite din substanţe cu pronunţat caracter acid, probabil acizi policiclici proveniţi prin oxidarea hidrocarburilor policiclice. Sunt solubile în alcool de 70%, au o greutate moleculară medie între 800 şi 1500, aspect vâscos şi cleios şi coloare roşie-portocalie.— Acizi asfaltogenici: Substanţe de coloare neagră, vâscoase, solubile în alcool şi în cloroform, insolubile în eter, cu d. 1,2, sărurile lor de sodiu fiind solubile în apă, şi presupuse a fi acizi naftenici policarboxilici. — Asfaltene: Substanfe de coloare neagră, semisolide şi onctuoase, solubile în benzen, în sulfură şi în tetraclorură de carbon,, presupuse a fi polimeri superiori ai hidrocarburilor aromatice policicfcice. — Carbene : ^Substanţe negre,, fcasante, cu aspect de huilă, solubile în sulfura de carbon şi insolubile în tetraclorura de carbon. — Carboide, cari pot fi privite ca asemănătoare cu carbenele, dar deosebite de acestea numai prin insolubilitatea manifestată fafă de sulfura de carbon. In tehnică, bitumul se numeşte în mod greşit asfalt deoarece asfaltul are o compoziţie chimică diferită de a acestuia, fiind mai bogat în sub- stanţe oxidate, în special în aoizi şi anhidride a-cide, şi este un produs natural. — Se numeşte bitum şi produsul obţinut la distilarea până la semicocs a huilelor, care însoţeşte substanţa hu-mică şi dă huilelor proprietatea de cocsificare. De obiceiu,acest produs se numeşte şi bitum de cărbuni* 9. ~ fluid [bitume de coupage, bitume fluide; Verschnittbitumen; cut-back,,road oii; folye-kony bitumen, oldott bitumen; pa3lKH3KeHHblfî[ 6HTyM, <|).JiK>CHpOBaHHbiă 6HTyM]. Drum.: Bitum disolvat într'un distilat volatil de petrol (benzină grea, lampant sau motorină) pentru a-l face fluid la temperatura ordinară, spre a se putea lucra cu el la rece. Solventul (15,,’20%) se elimină ulterior, prin evaporare. După gradul de volatilitate al solventului, se pot obţine bitumuri fluide cu uscare rapidă, mijlocie sau lentă. Produsul face parte din categoria uleiurilor asfaltice — şi este cunoscut şi sub numirea de cut-back. Sin. Bitum de cupaj, Bitum tăiat. 10. ~ fluxat [bitume fluxe; erweichtes Bitumen; fluxed asphalt; lâgyitott bitumen; pa3-MHmeHHblH, (|)JIK)COBaHHbIH' 6HTyM]. Drum.: Produs obţinut prin amestecarea unui bitum cu punct de topire ridicat, cu un altul care are punctul de topire mal coborît, sau cu un uleiu asfaltic (flux), pentru a-i • reduce consistenţa. Variind proporţiile, se pot obfine bitumuri de diferite consistente, după cerimfele tehnice. Bitumurile dure pot.fi fluxate uneori şi cu gudron de şist. 11. ~ suflat [bitume souffle; geblasenes Bitumen; oxidized asphalt; fujtatott bitumen; /ţyTbIH, OKCHAHpoBaHHblH 6HTyM]. Cs.f Drum.: Bitum care se prepară din reziduuri asfaltoase, încălzite la 200°, prin cari se trece un curent puternic de aer. Ca urmare, se obfine un produs cu ductilitatea mică. Nu se întrebuinfează curent în construcţiile rutiere; este folosit cu succes la izolări, unde rezistă mai bine variaţiilor de temperatură şi agenţilor atmosferici. Sin, Bitum oxidat. 12. Bifumaj [bitumage, surfa$age; Oberflăchen-uberzug mit Bitumen; bituminous treatment; utfe-lulet bitumenezese; noBepXHOCTHan o6pa6oTKa dHTyMOM]. Drum..‘Tratament superficial executat cu bitum, la caild sau la rece, constând dintr'o stropire, urmată de o acoperire (aşternere) cu grus sau cu criblură şi având ca scop combaterea prafului, protejarea macadamurilor noi, închiderea (etanşarea) suprafeţei la îmbrăcămintei asfaltice, etc. Se mai poate întrebuinţa şi ca tratament antiderapant, ca şi la repararea macadamurilor cari au început să se degradeze. La cald se execută cu bitum, cu gudron sau amestec de bitum şi gudron. ţLa rece se folosesc emulsii sau uleiuri asfaltice. is. Bitumare. 1. [enrobage; Umhullung; bituminous wrapping; bitumenezes; 06B0JiaKHBaHHe 6HTyMOM]. Drum.: Tratarea şi combinarea cu bitum a anumitor agregate, având ca rezumat acoperirea (îmbrăcarea) lor cu o peliculă (film). Sp.Iit.ul mărunt, criblura şi grusul se bitumează cu cca 4% bitum şi se întrebuinfează la tratamentele superficiale. Nisipul se bitumează cu cca 6% bitum şi serveşte la închiderea şi etanşarea suprafefelor asfaltice. Există şi un brevet (străin) pentru bitumarea filerului, folosind o ceafă de bitum. Operaţiunile de bitumare se iac atât la cald, cât şi la rece (cu emulsii sau cut-back-uri), în instalaţii centrale, materialele fiind transportate, preparate în prealabil, pe şantiere. 1. Bitumare. 2. [bitumage, colmatage; Bitumen-fugenvergufc;* bitumen filling of the joints; hezag-kidntes; 3ajiHBKa, 3anojiHeHHe nycTOT 6HTy-MOM]. Drum.: Operafiunea de umplere cu o masă bituminoasă a rosturilor dintre pavele sau dintre dalele de beton ale îmbrăcămintelor de beton vibrat. Masa bituminoasă, de obiceiu mastic, se prepară din bitum şi filer, eventual şi cu adaus de nisip. Uneori, pentru a face această pastă mai elastică, i se adaugă şi o cantitate de fire de asbest. Sin. Colmatare, Rostuire. 2. Bitumen [bitume; Bitumen; bitumen; bitumen; ropHan CMOJia, 6HTyMeH].Chim:.* Material bogat în carbon, provenit prin transformare^ grăsimilor, a cerurilor şi răşinilor din plante. însoţeşte. substanfa humică din cărbuni şi dă huilelor proprietatea de a putea fi cocsificate. s. ~ fi [bitume p; 0* Bitumen; P-bitumen; p-bitumen; p-6HTyMeH]: Component al substanfe! bituminoase din huile, solubil în piridină şi insolubil în cloroform. 4. ~ y [bitume Yi T- Bitumen; - bitumen; Ţ-bitumen; Ţ-6HTyMeH]: Component al substanţei bituminoase din huile, solubil în piridină şi în cloroform şi insolubil în eter de petrol. 5. Bitumine [bitumines; Bituminen; bitumens; bitumenek; âHTyMbl], Ind. pefr,: Substanfe cari se găsesc în scoarfa Părnântului şi sunt constituite, în majoritate, din hidrocarburi de toate tipurile, asociate cu mici cantităfi de alte substanfe organice cari confin, pe lângă carbon, şi hidrogen, sulf, oxigen şi azot. Ele sunt rezultatul transformării substanfeî organice prin procesul de bituminizare, Pot fi împărfite în bitumine libere, cari migrează şi pot fi gazoase, lichide şi solide (cele gazoase sunt gazeJe naturale formate din metan, etan şi propan; cele lichide sunt petro-lurile brute şi lichidele grele de tipul ţiţeiului, iar cele solide sunt parafinele naturale, ozoche-ritele şi asfalturile) şi în bitumuri fixe, ca şisturile şi calcarurile bituminoase şi cărbunii bituminoşi. e. Bituminit [bituminite; Bituminit; bituminite; bituminit; ^HTyMHHHT]. Mineral. V. Boghead. 7. Bituminizare [bituminisation; Bituminierung; bituminization; bitumenezes; npeBpameHHe B 6HTyM]. Ind. pefr.: Procesul de formare â asfaltului în natură, constând din transformarea lentă — în afara contactului cu aerul — a nomolului sapropelic, rezultat din descompunerea organismelor animale şi vegetale, în fundul mărilor, în prezenfa depozitelor anorganice. Fenomenul de 349 bituminizare duce la produse caracterizate printr'o îmbogăfire în carbon şi hidrogen, spre deosebire de fenomenul de incarbonizare, care duce la produse cu un confinut mărit numai în carbon, în detrimentul hidrogenului şi al celorlalte elemente, in industria petrolului, prin bituminizare se înfelege transformarea păcurii secundare în vederea preparării asfaltului, indiferent dacă aceasta se face prin concentrare sau prin oxidare. 8» Bitumului, penetraţia ~ [penetration du bitume; Eindringung ins Bitum; penetration in the asphalt; a bitumenbe valo benyomodâs; ne-HeTpaiţHH dHTyMa]: Adâncimea la care pătrunde, într'o anumită probă de bitum, în timp de 5 secunde, un ac de dimensiuni, formă şi greutate standardizate. 9. punctul de înmuiere al ~ [point de ramollissement du bitume; Erweichungspunkt des Bitumens; bitumen softening point; a bitumen lâgyuiâsi hofoka; TOHKa pa3MHrneHHH 6h-TyMa]: Temperatura la care bitumul este destul de moale ca să permită pătrunderea unei bile standardizate (v. Aparat inel şi bilă) sau a mercurului (v. Aparat Krămer-Sarnow). 10. punctul de întărire al ~ [point de durcissement du bitume; Erstarrungspunkt des Bitumens; bitumen solidification point; a bitumen megszilârdulâsi hofoka; TOHKa saCTbIBaHHH HJIH 3aTBep/ţeBaHHH dHTyMa]: Temperatura la care bitumul nu mai este plastic, pierzându-şi calitatea de liant. 11. punctul de picurare al ~ [point de goutte; Tropfpunkt; dripping point; a bitumen cseppfolyosulasi fok; TOHKa KanaHHfl]. Ind. petr,: Temperatura la care cade — prin greutatea proprie —' prima picătură dintr'o cantitate de bitum care aderă pe suprafafa rezervorului unui termometru de măsură. 12. Bifuşcă. Ind. făr.: Cojocul scurt, adesea fără mâneci, purtat de săteni şi sătence (Transilvania). is. Biunivocă, corespondenta ~ [correspon-dance biunivoque; eindeutige Zuordnung; biunivoca I correspondence; egyertelmu kolcsonos; 0flH03HaHH0e COOTBeTCTBHe]. Teor. m.: Corespondentă între elementele a două mulfimi, astfel încât elementele uneia din ele să corespundă tinivoc elementelor celeilalte, şi invers. 14. funcfiune ~ [fonction biunivoque; ein-deutige Funktion, umkehrbar eindeutige Funktion; biunivocal function; visszafordithato egyertelmG fuggveny; 0flH03HaHHaH H30H0BaH) KOHta]. ind. piei.: Piele de vifel tăbăcită după un anumit procedeu, care imită pielea de bizon (animal în curs de dispariţie), întrebuinfată pentru confecfionarea încălţămintei de iarnă. o. Bizotaj [biseautage; Abschrâgung; bevelling; lenyeses; CKâlIIHBaHHe, cpe3bIBaHHe], V. Te-şitură. io. Bizofaf [biseaute; abgeschrâgt; bevelled; lenyesett; CKOineHHbiH, KOCoyrojibHbiă]. V. Teşit. n. Bixină [bixine; Bixin; bixin; bixin; 6hkchh], Chim.: C25H30O4. Carotinoidă izolată din ceara care înveleşte seminţele plantei tropicale Bixa orellana. Materie colorantă roşie, care se întrebuinfează şi azi pentru vopsirea bumbacului, a mătasei -şi a alimentelor. Nu e rezistentă la lumină. Sin. Orlean, Rucu. 12. Biackeit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru coquimbit. 13. Biackor. Mine: Aliaj dur, fuzibil la flacăra arcului electric, în formă de praf (granule), format din 86°/o wolfram, 10% carbon, 3°/o siliciu şi 1% fier. Se întrebuinfează ca material dur la încărcarea pieselor de maşini cari lucrează în condifiuni grele în roce dure (cufiţele maşinilor de tăiat piatră, fălcile de concasor, sapele de foraj, tăişurile de burghie, etc.). (N. D.). 14. Blană pl. blăni, blane [planche epaisse; Bohle, Planke; plank, thick board, balk; pallo, pallodeszka; TOJlCTafl flOCKa]. *Cs.; Scândură groasă. 15. Blană, pl. blănuri [fourrure; Pelz; fur; szQrme; Mex]. Ind. piei.: 1. Piele de animal, cu părul ei, preparată pentru a fi întrebuinfată drept garnitură şi mai ales drept căptuşeală de îmbrăcăminte. — 2. Blănuri: prin extensiune, diferite varietăfi de blană, sau haine călduroase cu fafa sau cu căptuşeala de blană. ie. Blănar [pelletier; Kurschner, Pelzhândler; furrier; szucs, szormes, szormekereskedo; CKOp- 351 HHK, MeXOBIIţHK]: Meseriaş sau comerciant care se ocupă cu confecfionarea, respecfiv cu negoful de blănuri. 1. Blanc (piele) [cuir avive, cuir â oeuvre; Blankleder; sleek-leather, hamess-ieather; blank-bor, szînbor; KOHca flJlH mopHbix H3flejraă]. ind. piei.: Piele de vacă sau de vifei, tăbăcită în sistemul vegetal, vopsită în negru sau nevopsită şi unsă bine penfru a o face mai flexibilă. Se întrebuinfează la confecfionarea articolelor de harnaşament, a geamantanelor, etc. 2. ~ natur [cuir â oeuvre naturel; Natur-blankleder; not coloured sieeked leather; festet-len bor; rjia^Kan HeoKpameHHan noma]. Ind. piei: Pielea blanc nevopsită,, tăbăcită cu coajă de stejar, de coloare galbenă-roşcată, apreciată pentru nuanfa ei frumoasă. 3. Blanc [clair, nu; blank; clear, bare; tiszta, tenyezett; hhctbih, saHHir^eHHbiH, HeH30JiHp0-BaHHblît]: 1. Calitatea unei suprafefe metalice, . curăţită de urme organice pe cale chimică sau mecanică. — 2. Calitatea unei sârme, a unei conducte metalice, a unui cablu, etc., neîmbrăcat în niciun fel de izodafie. 4. Blanchif. Ind. fexf.: Inălbitor textil format din hidrosulfit de sodiu pur, amestecat cu carbonat de sodiu. Se întrebuinfează la înălbirea lânii, a fulgilor, paielor, pielei, etc. (N. C.). 5. Blandif. Succedaneu al cauciucului, format din uleiu de in oxidat, clorură de sulf şi asfalt (N. D.). 6. Blandola. Gelatină vegetală servind ca apret în industria textilă (N. D.). 7. Blanşir [dechets du lissage des cuirs; Reste vom Glătten des Leders, Reste vom Blanchieren; sleeking waste; borhulladek; OTXO/ţbi JionţeHHH KOJK], Ind. piei.: Scamele şi întregul deşeu care rezultă dela maşinile de fălfuit sau de blanşiruit. Sin. Blangir. 8. Blanşirulre [blanchir; Blanchieren; sleeking; e^yengeto metszes; OHHCTKa, npnrjiaîKHBaHHe, JIonţeHHe (kojk)]. Ind. piei.: Operafiune prin care se îndepărtează părfi le neomogene de pe dosul pieilor tăbăcite. Pieile capătă astfel o grosime egală pe toată întinderea lor, un aspect mai plăcut şi o coloare mai deschisă. Blanşiruirea se poate face manual sau mecanic. 9. Blătfererz. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru nagyaghit, 10. Blau. Mine: Absenfă nemotivată dela lucru (termen minier, Valea Jiului). n. Blaugaz [blau gaz; Blaugas; blau gas, blue gas; kekgâz; 6jiayra3]. Ind. pefr.: Amestec de hidrocarburi gazoase şi hidrogen, folosit drept combustibil, obfinut prin descompunerea termică a fracţiunilor grele de petrol. is. Blauspat. MineraL: Numele vechiu, părăsit, pentru lazulit. is. BlazS [alambic, cornue; Biase; alembic, still; lombik, tartâny; neperOHHblH Ky6, /ţeCTHJIJIH-TOp, peTOpTa]. Ind. chim.: Rezervorul dela partea inferioară a unei coloane de rectificare, în care se aduce amestecul de rectificat şi în care rămâne componentul mai pufin volatil al amestecului distilat. încălzirea se face cu foc direct sau prin manta orf prin serpentină cu abur. 14. Ble. ind. cc.: Amestec de acetonă cu di-fenilamină, nemiscibil cu apa, care serveşte ca antioxidant în industria cauciucului (N. D.). îs. Bleau. ind. făr.: 1. Tablă de fier cu care se căptuşeşte osia carului spre a împiedeca roade-rea ei prin frecarea produsă de butucul rofii. — 2. Tablă cu care se îmbracă, pe dinafarar butucul rofii. 16. Bleiarsenglanz. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, penfru sartorit. 17. Bleihornerz. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru fosgenit. is. Bteilazur. Mineral.: Numele vechiu, părăsitr pentru linarit.. 19. Bleispat. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru ceruzit. 20. Bleivifriol. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru anglezit. 21. Blendă [blende; Zinkblende, Sphalerit; zinc blende, black jack, sphalerite; cinkfeny, cinkerc; C(|)ajiepHT, iţHHKOBaH odMaHKa]. Mineral.: ZnS sulfura de zinc. E cel mai important minereu de zinc; confine 50“-67°/o Zn, ca şi MnS, FeS şi CdS (până la 4%); bciu submetalic adamantin sau gras; coloare cafenie, galbenă, roşie până la neagră; transparent până la translucid. Urmă de coloare galbenă până la brună; duritatea 3 —4; gr. sp. 3,9•'•4,2; cristalizează în sistemul cubic tetraedric-hemiedric. Se prezintă sub formă compactă, în agregate pământoase, uneori fibroase, sau în mase reniforme. Este un minereu foarte răspândit în zăcăminte hidroiermale, însofit de galenă, — în parageneză cu pirită, calcopirită, galena şi cuarf — ca şi în zăcăminte de contact metasomatic, în calcare şi dolomite. 22. Blendă [diaphragme; Blende; draphragm; diafragma; flHa^îparMa]. V. Diafragmă. 23. Blezuire. V. Purjare. 24. Bllabergif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru ottrelii 25. Blid [terrine; Schussel; bowl, basin, dish; tânyer; MHCKa, HamKa, TapejiKa]. Ind. st c.: Vas de pământ, de lemn sau de metal, de obiceiu rotund, care se lărgeşte mult din spre bază spre gură şi e folosit pentru servirea şi, uneori, pentru păstrarea mâncării. Sin. Strachină, Farfurie. 26. Blidar [etagere; Geschirrkăstchen; china-shelf, dish-shelf; edenytarto; nOCyflHaH CTOfiKa, 9TamepKa]. Ind. făr.: Etajeră rustică servind la păstratul blidelor. 27. BlindS [bride pleine; Blindflansche; blank-flange, blind-flange; vakkarima, âlkorong; FJiyxoâ (J)JiaHeiţ, 3arJiymKa]. V. Bridă oarbă. 28. Blindaj, plăci de ^ [plaques de blindage; Panzerplatten; armour - plates; pâncelIernez; 6poHesbie JiHCTbi]. Tehn. mit: Tole de oţel destinate protecfiunii navelor, a tancurilor, artileriei de fortificaţie şi, recent a avioanelor, contra pro- 352 iectilelor. Pentru a asocia duritatea cu rezifienfa, se foloseau table compuse din straturi dure şi moi suprapuse. In prezent se folosesc numai oteluri aliate. Pe lângă procedeul de mai susf se foloseşte şi cementarea unei fefe. La blindajele subţiri se mai folosesc ofeluri austenitice, cari rezistă spargerii prin alung irea considerabilă (până la 50°/o), iar penetraţiei prin capacitatea lor de ecruisare. 1. Blindaj [blindage, protection par ecran; Abschirmung; screening; ernyo; 3KpaHHpOBâHHe, npe#oxpaHeHHe 9KpâHHpOBaHHeM]. Elf.: Mijloc de protejare a unor piese sau sisteme electromagnetice, fată de acţiuni electrostatice, magnetice sau eledromagnetice. Exemple: Blindajul pieselor şi al aparatelor de radiodifuziune, care suprimă cuplajele parazite între diferitele piese, fereşte bobinele de acfiuni eledromagnetice exterioare şi îmbunătăţeşte audiţia; blindajul aparatelor de diatermie, care anihilează acţiunile eledromagnetice exterioare ale acestor aparate. — Deosebim: 2. ~ electrostatic [blindage electrostatique; elektrostatische Abschirmung; electrostatic screening ; e.lektrosztâtikus ernyo; 3JieKTp0CTaTHHeCK0e 3KpaHHpoBaHHe]: Blindaj condudor care anihilează influenja eledrostatică. Un câmp electric exterior separă sarcini pe blindaj, astfel încât volumul ocupat de el devine echipotenjial, ceea ce suprimă sau reduce mult câmpul electric din dosul blindajului. Exemplu: s. ~ de cadru [blindage de cadre; Rahmen-abschirmung; frame screening; kereternyo; pa-MOHHOe 9KpaHHpOBaHHe]: Blindaj eledrostatic pentru eliminarea efectului de antenă al cadrului, efect care nu ar permite extincţia completă a semnalelor, când cadrul e perpendicular pe direcţia undelor electromagnetice incidente. Se men}ine o întrerupere a blindajului, spre a realiza un blindaj eledrostatic şi nu electromagnetic, care ar anula receptiunea (fig. 174), \$) b Fig. 174. Blindaj de cadru. 4. ~ de transformator [blindage de transfor-mateur; Transformatorabsehirmung; transformer screening transzformator-ernyo; TpaHC$opMa-TOpHOe 9KpaHHpOBaHHe]. E/f.; Blindaj pentru a împiedeca influenta electrostatică a transformatorului de rejea asupra aparatelor electrice. Constă dintr'o placă conductoare cilindrică, desfăcută de-a-lungul unei generatoare, interpusă între primar şi secundar şi pusă la pământ. 5. ~ de aprindere [blindage d'allumage; Zundanlageabschirmung; ignition shield; gyiijto-berendezes szigetelese; SKpaHHpOBaHHe 3SDKH-raHHH], Auto.: înveliş metalic al bujiilor, fişelor şi magnetoului, pus la masă şi realizând un blindaj eledrostatic, care să împiedece paraziţii produşi de sistemul de aprindere, să deranjeze recepţiile radioelectrice. c. ~ magnetic [blindage magnetique; mag-netische Abschirmung; magnetic screening; mâg-neses ernyoszigetefles; MarHHTHoe 3ţpaHHpO-BaHHe]. Eli.: Blindaj feromagnetic care anihilează parfial acţiunea magnetică. Un magnet se poate blinda dacă i se aşază în fa(ă o placă de ofo! moale. In spatele plăcii, inducfia magnetică este aproape nulă., 7. ~ electromagnetic [blindage elecfromag-netique; elektromagnetische Abschirmung; electromagnetic screening; elektromâgneses erny6-szigeteles; 3JieKTpoMarHHTHoe 3KpaHHposa-HHe], Elt.: Blindaj conductor, care anihilează parfial acţiunea electromagnetică. Se bazează pe curenfii induşi de un câmp magnetic alternativ, într'o placă aşezată perpendicular pe direcjia lui. Aceştia produc un câmp magnetic secundar, care anihilează aproape în întregime câmpul primar din spatele blindajului. Efectul creşte cu conductivitatea blindajului şi cu frecventa câmpului alternativ. Exemplu: s. ~ cilindric de bobină [blindage cylindri-que de bobine; zylindrische Spulenabschirmung; cylindrical spool screening; hengeres fekercsszige-teles; IţHJIHHAPHHeCKOe 3KpaHHpOBaHHe Ka-TyiHKH]. JE/f.; Blindaj constituit dintr'o tablă metalică îndoită în formă de cilindru şi încheiâfă pe o generatoare, constituind o cutie pentru o bobină parcursă de curent alternativ. Protejează aparatele exterioare de acţiunile câmpului eledro-magnetic. 9. Bloc [maison â appartements; Hochhaus; apartmenthouse; hâztomb; dojlbllioe MH0r03TaHC-Hoe 3^aHHe]. Arh.: 1. Clădire de dimensiuni rrţari, în general cu etaje numeroase, cuprinzând uri număr important de apartamente, birouri, magazine, etc. — 2. V. Insulă. 10. Bloc [bloc; Block, Klotz; block; kodarab, kotomb; KaMeHHaa rjiblda]. Cs., Drum.: 1. Piatră de dimensiuni mari, folosită obişnuit la executarea de lucrări masive: cheuri, diguri, baraje, anrocamente, etc., sau la confecfionarea de materiale fasonate (cioplitură), ca borduri, pavele, calupuri, etc. Blocurile de dimensiuni mai mici se întrebuinfează la executarea de blocaje, de pereuri sau ziduri. — 2. Bucată de dimensiuni mari şi de formă regulată, confecţionată dintr'un amestec mineral, aglomerat cu ajutorul unui liant (ex.: blocuri de beton, masive sau celulare, etc.). 11. Bloc [bloc; Block; block; irattomb; 6JIOK-HOt]. Ind. hârt.: Reunire de foi de hârtie egale, suprapus^, prinse împreună pe o latură, .astfel încât să fie uşor detaşabile, servind pentru a face însemnări, desene, schife, etc. 353 î. Bloc de cilindru ţbloc decylindre; Zylinder-block; cylinder block; hengerblok; rpynna IţH-JIHHjţpOB» 6jiok IţHJIHH/ţpOB]. 1. Mş.: Masă (bioc) metalică turnată, care cuprinde unu sau doi cilindri şi cutia sertarului unei maşini cu abur, stabile. — 2. C. f.: Masă (bloc) metalică turnată, care conţine cilindrul, şi cutia sertarului locomotivei. Se confecţionează din fontă specială, sau, tn ultimul timp, din oţet turnat. La locomotivele de construcţie modernă, dimensiunile cilindrilor din ceie două părţi sunt egale şi deci blocul de cilindru este perfect simetric faţă de planul care trece prin axa AB (fig. 175). — 3. Mş.: Masă (bloc) metalică turnată, Fig. 175. Bloc de cilindru de locomotivă. 1) canal de admisiune; 2) orificiul de ungere al sertarului; 3) îmbrăcăminte; 4) orificiu penfru ţeava manometrului şi pirometruluij 5) canalul supapei de aspirafie; 6) gaură de control; 7) orificiul din cutia sertarului, pentru evacuarea apei de condensafie; &) orificiul de ungere al cilindrului; 9} robinetul de scurgere a apei de condensafie din cutia sertarului; 10) robinetul de scurgere a apei de condensafie din cilindru; 11) canalele egalizatorului de presiune; 12) legătura canalului de emisiune. care conţine cilindrii motorului cu ardere internă, camerele de răcire şi conductele de distribuţie. Se confecţionează din fontă specială sau din aliaje rezistente de aluminiu, de obiceiu silumin, cari dau un bloc foarte uşor. Aşezarea cilindrilor tn bloc se face în linie sau în stea (v. sub Motor cu ardere internă), (fig. 176). 2* ^ F*9- 176. Bloc de cilindru greutate [bioc servant de * , . . * . • • \ r* de motor cu ardere internă. contrepoids; Gegenge- wichtsklotz; counterpoise block; eilenstilytomb; 6jiokCJiyHcanţHânp0THB0BeC0M]. Mş.; Contragreutate montată la macaralele cu pivot sau cu placă învârtitoare («turnantă") servind, prin momentul dat de greutatea ei, la echilibrarea momentului de răsturnare dat ■ de sarcina de ridicare împreună cu greutatea proprie a maşinilor de ridicat. Se dimensionează astfel, încât rezultanta contragreutăţii, a sarcinii utile şi a greu- tăţii proprii a macaralei să cadă în poligonul de susţinere al macaralei, la orice mărime a ar-cinii ufile pe care o .poate suporta macaraua. Astfel se diminuează sensibil dimensiunile macaralei. Contragreutatea poate fi: un bloc de fontă sau o cutie de tablă umplută cu beton sau cu pietre (fig. 177 şi 178). -O Fig. 177. Macara în- Fig. 178, Macara cu placă vârtitoare cu pivot. învârtitoare. %; Bloc de îndesare [bioc pour refoulage, bloe pour matage; Stauchplatte; upsetting block; tomo-rito vastomb; 0ca#0HHbiH 6jiok (nyuiKa)]. Mş.: Masă de fontă, de formă 1 cilindrică sau prismatică, aşezată cu faţa de sus la nivelul solului. Serveşte în atelierele de fierărie la îngroşat barele în stare încălzită, prin căderea lor în cap, pe blocul de îndesare (fig. 179). 4. Bloc de înhămare a locomotivei [attelage de la locomotive; Kup-pelkasten der Lokomo-tive; coupling-box of the locomotive; mozdony kapcsolo szekreny; COeflHHH-TejibHan Myc|)Ta hjih KOPOdKa JIOKOMOTHBâl. c. BI , k , G. f.: Cutie formată din ** * ,nd“art. două table orizontale a> ,?d*S8r*: b) bloc! c] bari consolidate între ele, fi- 8 m e.sa ' * ’ens. 9 e‘ xate perpendicular, prin p asare 8 ar*'‘ corniere nituite, pe partea dinapoi a longeronilor / Fig. 180. Bloc de înhămare a locomotivei, a) cuple auxiliare; b) cuplă principală; c) plăci de ciocnire; d) bulonul cuplei principale; e) butoanele cuplelor auxiliare; f) dispozitiv de ungere. locomotivei. Serveşte ca locaş al aparatului de legare între locomotivă şi tender. In blocul de 354 înhămare sunt fixate buloanele de cuplare (unu! principal şi două auxiliare), de cari se prind — prin ochiuri — cuplele. De cutie sunt fixate şi plăcile de ciocnire, montate pe fafa din spre tender. Plăcile de ciocnire sunt prelucrate în formă de unghiu, şi în ele apasă tampoane le tenderului (fig. 180). V. sub Cuplarea locomotivei cu tenderul. i. Bloc de înhămare a tenderului [attelage du tender; Kuppelkasten des Tenders; coupling-box of the tender; szerkocsi kapcsoloszekreny; coe/ţHHHTejibHan My<|)Ta hjih Kopoâica TeH-flepa]. C.f.: Cutie formată din două plăci longitudinale (nituite pe longeromii tenderului) şi două bare transversale, aşezată pe partea din spre locomotivă a tenderului. Serveşte ca locaş al aparatului de legare. In blocul de înhămare sunt fixate buloanele de cuplare de cari se leagă, prin ochiuri, cuplele, ca şi două tampoane, cari apasă pe plăcile de ciocnire ale locomotivei. Discurile tampoanelor apasă cu presiune pe plăci, iar tijele lor se leagă între ele printr'un arc transversal de rapel, căruia i se dă iniţial o forjă de comprimare (fig. 181). V. sub Cuplarea locomotivei cu tenderul^ â c & Fig. 181. Bloc de înhămare a tenderului, a) arc de rapel; b) dispozitiv de ungere; c) bulonul cuplei principale; d) bulonul cuplei auxiliare; e) cupla principală; f) cupla auxiliară; g) tampon de ciocnire; h) conducerea tamponului de ciocnire. 2. Bloc de matriţat [tas-etampe; Gesenkplatte; Lochplatte; swage block, boss, prinţ; odorlap; CBapOHHaa HaKOBaJlbHH]. Mş.: Bloc de oţe!l cementat, sau, uneori de fontă, a- vând pe margini Fig. 182. Bloc de Fig. 182 a. Aparat cu bloc matrifat. de matrifat. o serie de tipare cu forme variate, iar pe corp* găuri de diferite forme şi dimensiuni. Serveşte pentru fasonarea ia cald (fig. 182 şi 182 a). Sin. Bloc de fasonat. s. Bloc do placi de acumulator electric [bloc de plaques d'accumulateur electrique; Sammler-plattenblock; storage cell plate block; akkumu-lator telep; 6jiok 3JieMeHTOB 3JieKTpHHecKora aKKyMyjlHTopa]. E/f..- Ansamblu format din două grupuri de plăci de acumulator electric, de polarităţi contrare, incluziv sau excluziv separatoarele şi diafragmele. 4. Bloc erafic [bloc erratique; erratischer Block; erratic block; vândor tomb, vândor szikla; apaTH-HeCKHă KaMeHb, BaJiyH]. GeoL: Bloc de dimensiuni mari, rămas în urma retragerii gheţarilor. s. Bloc exotic [bloc exotique; exotischer Block; exotic block; exotikus kotSmb; 9K30TH*ieCKaH M&eca]. Pefr.î Material de provenienţă străină, în roce detritice sau în brecii tectonice. e. Bloc-motor [motobloc, moteur d'un seul bloc; Blockmotor; motor with cylinders all in one piece; motorblok; moto-6jiok, 6jiOK-MOTOp]. Mş,: Tip de motor cu ardere internă, la care cilindrii sunt aşezaţi în aceeaşi masă metalică, formând un singur bloc: blocul cilindrului. La motoarele moderne, se toarnă în acelaşi bloc partea superioară a carterului şi, uneori, şi cutia de vitese. Prin acest sistem de construcţie, se reduc mult volumul şi greutatea motorului, la putere dată. Sin. Motor-bloc. ?. Bloc-posf [block-poste; Blockposten; block-place; blokkhâz; 6ji0K-n0CT]. C. #..* Post care cuprinde aparatele unei instalaţii de bloc. După rolul pe care îl îndeplineşte, postul poate fi: 8. ~ de comandă [block-poste de commande; Blockbefehlsstelle; block order-place; irânyito blokkhâz; pacnpeAejiHTejibHbtă nyHKT 6jio-KHpOBOHHOft CHCTeMbi]. C. f.: Post care efectuează comenzile electrice de blocare, respectiv de deblocare mecanică a unui parcurs sau a unui semnal fix de linie. V. sub Bloc, instalaţie de 9. ~ de manevră [block-poste de manoeuvre; Blockbedienungsstelle; block service-place; k'iszolgâio blokkhâz; oâcJiyHOîBaiOHţHă, Ma-HeBpOBblH 6jI0K-n0CT], C. f.: Post care, după primirea comenzilor electrice dela postul de comandă, efectuează blocarea sau deblocarea mecanică a unui parcurs sau a unui semnal fix de linie. V. sub Bloc, instalaţie de ic. Bloc-sisfem [block-systeme; Streckenblok-kung; block system; vonal blokkrendszer; 6JIOKH-pOBOHHan CHCTeMaJ. C. f.: împărţirea în sectoare, prin blocuri, a liniei curente de cale ferată dintre două stafiuni, în sistemul de circulaţie la interval de sector de bloc. Punerea în poziţia de liber a unui semnal este condiţionată de punerea în poziţia de oprire a semnalului din amonte, fiind interzise două deblocări succesive pentru acelaşi tren. Sectorul de bloc este cuprins între două semnale fixe, intrarea, respectiv ieşirea din sector, fiind comandate de către semnale. Acţionarea semnalelor se X 355 face prin diferite metode, posibilitatea de acţionare fiind comandată de instalaţia de bloc (v. sub Circulaţie feroviară). După metodele de acfionare a semnalelor de bloc, deosebim: 1. Bloc-sistem manual neasigurat [block-systeme manuel non enclenche; nicht gesicherte Blok-kung mitWărterbedienung;unsecured manual block system; nem biztositott kezi blokkrendszer; pyH-Han He3aKpenjieHHan 6ji0KHp0B0HHaH chc-TeMa]. C. f.: Sistem de tmpărfire a liniei prin posturi (cantoane) de reavizare. Există o inde-pendenfă absollută între semnalele de acoperire ale sectorului de bloc şi între aparatele de comandă formate din transmisiuni electrice. Asigurarea manevrării juste a semnalelor depinde numai de o executare manuală corectă a comenzilor. 2. ~ manual asigurat [block-syst&me manuel enclenche; gesicherte Blockung mit Wărterbedie-nung; secured manual block system; biztositott kezi blokkrendszer; pyHHan 3aKpenJi6HHan 6ji0KHp0B0HHaH CHCTeMa]. C. f.: Bloc-sistem la care mişcarea semnalelor se face manual, dar exista o dependenfă, realizată prin electrocomu-nicafii, între aparatele de comandă şi manevra semnalelor. s. ~ semiautomat [block-systeme semi-auto-matique; halbautomatische Blockung; semi-auto-matic block system; felautomatikus blokkrendszer; nojiyaBTOMaTHHecKan âjioKHpoBO^Han chc-TeMa]. C. /.: Bloc-sistem la care există o strânsă dependenţă între comanda şi manevrarea semnalelor. Comanda nu se face de către un post din stafie, ci de fiecare post de manevră în mod consecutiv, posturile transformându-se automat şi alternativ, în sensul trecerii trenului, în posturi de comandă, respectiv în posturi de manevră. Conexiunile electrice dintre două posturi vecine pun posturile între ele în stare de dependenfă, blocarea mecanică a aparatului de comandă al unui semnal provocând deblocarea mecanică a aparatului de comandă al semnalului următor. Operaţiunea esfe efectuată prin câmpurile de blocare electrică şi se numeşte semiautomată, necesitând, penfru efectuarea ei, şi prezenta unui agent (fig. 183). 4. ~ automat [block-systeme automatique; selbsttătiges Blocksystem; automatic block system; onmukodo blokkrendszer; aBTOMaTH^ecKaH 6jI0-KHpOBOHHan CHCTeMa]. C. /..'Bloc-sistem, la care toate operafiunile sunt automatizate, acfionarea aparatelor de manevrare făcându-se electromecanic de către însuşi trenul care urmează să fie acoperit prin semnalul fix al sistemului de bloc. Cele două fire ale căii sectorului blocat, legate între ele electric ş\ izolate prin ©clise de izolare la cele două extremităfi ale sectorului, formează un circuit electric de cale, izolat de restul căii. Extremitatea din aval a sectorului este racordată la o sursă de energie electrică de joasă tensiune, în general o baterie de pile, extremitatea din amonte a sectorului fiind legată cu un releu de 5# S3 jfav Of- mi "V 4l s, mi T3&~ S2 -0 400/ &■ Â! ■î&K' mi 5: ms / &- s, FIU 40 □! / & v ’N7 '7 Fig. 183. Schema de funcţionare a bioc-sisiemulu» semiautomat. $l), S2) şi Ss) posturi de bloc de linie; 1) cofret de câmp de blocare electrică; 2) pârghia de comandă a semnalului de acoperire ; 3) semnalul de acoperire al sectorului; 4) braful semnalului în poziţia de liber; 5) braţul semnalului în poziţia de oprire; 6) vehicul (avansarea Iu» în diferite sectoare de bloc) ; 7) contact pentru readucerea semnalului în poziţia de oprire; după intrarea trenului în sectorul de bloc (semnalul este pus automat în poziţia de oprire). cale, prin care se efectuează manevrarea semnalului de acoperire (fig. 184). Când nu se gă-A “* e Fig. 184. Schema de legături1 electrice a bloc-sistemulul automat. -4) vehicul de cale ferată; R) releu penfru comanda semnalului; S) gtenerafor de energie electrică; e) filtre alectrice; r) reosfat de reglare; roşu) pozifia de oprire a semnalului; verde) pozifia de liber a semnalului. seşte niciun vehicul în sectorul de bloc, releu! 356 este excitat şi semnalul este pus în poziţia de liber; prin trecerea unui vehicul în sector, curentul de excitaţie al releului ^e întrerupe prin rotile vehiculului, şi semnalul se pune în poziţia de oprire. Pe liniile simple, unde circulaţia se face în ambele sensuri, se montează două circuite electrice de cale, astfel încât să permită acţionarea alternativă' a semnalului, după sensul de circulaţie al trenurilor. La liniile electrificate, unde calea face parte din circuitul electric de tracţiune, calea poate servi şi pentru circuitul electric de bloc, prin folosirea unui curent alternativ superpozabil curentului de tracţiune ş\ limitat de filtre electrice între extremităţile sectorului de bloc. Când curentul de tracţiune e continuu, se întrebuinţează, pentru circuitul de cale de bloc, curent alternativ de frecvenţă industrială, el fiind limitat pe circuitul de bloc prin filtrele electrice dela capetele lui. Când se foloseşte pentru tracţiune curent alternativ, frecvenţa curentului din circuitul de bloc trebue să fie astfel, încât să cadă în intervalul de eliminare al filtrelor dela capetele sectorului de bloc* ^— Conform diferitelor norme de circulaţie, deosebim: 1. Bloc-slstem absolut [block-systeme absolu; unbedingtes Blocksystem; absolute block system; teljes blokkrendszer; 6e3yCJIOBHaH HJIH a6co-JIIOTHaH 6jIOKHpOBOHHâH CHCTeMa]. C. f..' BloC-sistem, în care semnailul pus pe oprire comandă oprirea absolută. Prezintă o mare siguranţă în circulaţie, dar este prea rigid, în special pe fi-rciile cu mare debit de circulaţie. 2. ~ condifionat [block-systeme conditionne; konditioniertes Blocksystem; conditioned block system; felteteles blokkrendszer; KOH/ţHlţHOHHpO-BaHHaa djioKHpoBO^raaH CHCTeMa]. C.f.: Bloc-siistem în care, după oprirea, pentru un timp prescris a trenului, la semnalul de intrare în sectorul blocat, semnalul comandă mersul cu atenţie. Se aplică în special la sectoarele de bloc situate în picior de rampă, pentru trenuri grele. 3. ~ permisiv [block-systeme permissif, block-systeme facultatif; bedingtes Blocksystem; permis-sive block system; engedeiyezâ blokkrendszer; ycjiOBHafl 6jiOKHpOBOtraaH CHCTeMa], C. f.: Bloc care permite intrarea trenului în sectorul blocat, după respectarea unor prescripţii de siguranţa. Prezintă o mai mare elasticitate în circulaţie, în dauna siguran}ei. Se aplică în special la căile ferate urbane şi metropolitane cu mare debit de circulaţie. 4. Bloc fermo-stat pentru uscare [bloc thermostat; Trockenblock Re- Fi t8S. Bloc tsrmosta). generierungsblock; thermostatic block; blokktermosztât, mikroszuro szârito berendezes; TepMOCTaTHHeCKHH 6jTOK]. Microchim.: Aparat construit de obiceiu din aluminiu, care serveşte pentru uscarea microfiltrelor cu precipitate, la o temperatură stabilită. Aparatul este încălzit cu un microbec şi are un termometru care indică temperatura atinsă. Variaţiile temperatunii sunt limitate la 2*:*3° (fig. 185). s. Blocr cărbune ^ [morceau de charbon; Stuckkohle; lump coal; darabos sz£n; KpynHklH KycKOBOâ yrojib]. Mine: Cărbune bloc: termen întrebuinţat curent în preparaţie, pentru cărbuni de peste 100 mm granulaţie. Sin. Cărbune bulgăre. 6. Bloc, foarfeci de ~ [cisaille pour blooms; Blockschere; shears for blooms and billets; tombvâgo ollo; HOHCHHiţw fljin pe3KH MeTajuiH-HeCKHX 60JlBaH0K], Metl: Foarfeci, de obiceiu cu acţionare hidraulică, pentru tăierea părţilor nefolosibile dela capetele blocurilor metalice laminate. 7. Bloc, instalaţie de ~ [block, installation de block; Blockeinrichtung, Blockstelle; block; b lokkberendezes; 6jIOKHpOBOHHaH yCTaHOBKa, 6jiOKHpOBOHHOe ycTpoăCTBO]. C.f.: Instalaţie de cale ferată, 'care serveşte pentru siguranţa circulaţiei, prin faptul că realizează o dependenţă între comanda şi între manevrarea aparatelor de acoperire a căii (macazuri şi semnale fixe) din staiţie şi de pe linia curentă, astfel încât manevrarea aparatelor de acoperire să nu fie posibilă, decât conform comenziilor date de către postul de comandă a circulaţiei din sectorul respectiv. Blocul nu efectuează deci manevrarea aparatelor de acoperire, ci dă numai posibilitatea de manevrare a lor când sunt realizate anumite con-diţiuni, el fiind acţionat totdeauna în mod conjugat de către doi agenţi situaţi la cele două posturi distincte, din cari se compune instalaţia de bloc: postul blocului de comandă, instalat la comanda postului de mişcare pentru deservirea circulaţiei (biroul de mişcare din staţie) şi postul blocului de manevră, montat în cabina acarului, respectiv în cabina de centralizare sau în cabina postului de reavizare de pe linia curentă. Postul de bloc de comandă se compune di.n: cofretul electric, cu mai multe panouri, fiecare corespunzând unui câmp de blocare electrică, pentru despiedecarea, adică pentru deblocarea mecanică a parcursurilor, respectiv a semnalelor de acoperire ale sectorului de bloc; inductorul de curent electric, necesar pentru câmpurile de blocare electrică şi pentru sonerii; cutia cu linearele de înzăvorire şi cu ma^ netele de comandă pentru determinarea parcursurilor— şi încuietoarea de bloc pentru închiderea aparatului. Postul de bloc de manevră se compune din: cofretul electric, cu mai multe panouri, fiecare corespunzând unui câmp de blocare electrică, pentru asigurarea parcursurilor sau a semnalelor de acoperire ale sectorului de bloc; inductorul electric; soneria avertisoare; cutia cu linearele de înzăvorire a pârghiilor de manevrare a macazurilor şi a semnalelor — şi maneta de direcţie. Câmpul de blocare electrică constitue piesa de bază a instalaţiei de bloc şi se compune, în esenţă, dintr'un electromagnet cu ar- i 357 matura tn pârghie oscilantă, sub acfiunea căreia se realizează mişcarea sistemului de lineare şi de pârghii ale cutiei blocului (v. sub Câmp de blocare electrică). Pentru a se efectua o comandă de circulafie (executarea parcursului unui tren în stafie sau punerea în pozifia de liber a semnalului de sector de bloc de pe linia curentă), postul de comandă se blochează prin blocarea mecanică a sistemului de pârghii din cutie, pe care o realizează câmpul de blocare electrică; acfiunea se traduce la postul de manevră prin deblocarea mecanică a sistemului de pârghii din cutie, şi deci prin posibilitatea de manevrare a aparatelor de cale. După executarea justă a parcursului şi anularea parcursurilor incompatibile, se blochează câmpul postului de manevră, ne mai fiind posibilă n'icio acfiortare a aparatelor de cale, şi se deblochează câmpul postului de comandă. Deblocarea postului de manevră nu este posibilă decât după ce trenul a depăşit parcursul fixat; astfel se împiedecă şi întoarcerea acelor sub rofile trenului în mers. După destinare, deosebim: 1. Bloc .de stafie [block de station; .Stations-blockstelle, Stationsblockeinrichtung; station block; âllomâsj blokkberendezes; CTamţHOHHaH 6jiokh-pOBOHHâH yCTaHOBKâ], C. f.: Instalafie de bloc pentru stafii de cale ferată, care serveşte la realizarea dependenfei mecanice dintre aparatele de manevrare ale executării parcursului unui tren şi ale postului de comandă al circulafiei din stafie. Inşfalafia se foloseşte atât în sistemul direct de acţionare a macazurilor (înzăvorirea acelor), cât şi în sistemul de acfionare centralizat (fixarea acelor), (v. sub Executarea parcursului). Postul de bloc-cornandă este montat în biroul de mişcare al stafiei, iar posturile de bloc-manevră în cabinele acarilor, respectiv în cabinele de centralizare. Diferitele posturi de manevră sunt legate astfel cu postul de comandă, încât să permită, la o anumită comandă, executarea numai a parcursului compatibil cu ea (fig. 186). *. ~ de finîe [block de section de voie; Streckenblockstelle; section block; vonal blokkbe-rendez^s; nyTeBan hjih ynacTKOBafl 6jiokhpo-BOHHaa yCTaHOBKa], C. Instalafie de bloc pentru asigurarea mişcării trenurilor în sistemul de circulafie la interval de sector de bloc (bîoc-sistem). Intrarea în sectorul de bloc este comandată de către semnale fixe de acoperire, în strânsă interdependentă cu blocul de linie. Manevrarea semnalelor de comandă a intrării pe sectorul de bloc se face prin postul de bloc-comandă şi prin postul de bloc-manevră. Blocul de manevră esfe instalat pe fiecare sector de bloc al liniei; postul de bloc-comandă poate fi în stafie, sau două posturi de bloc-manevră învecinate pot fi legate între ele, penfru a putea efectua fiecare, în mod alternativ, în sensul de circulafie al trenului, operafiunea de comandă — P±) post de comanda; P2) post de manevră; f) şi 2) cofret cu panouri pentru câmpurile electrice de blocare (despiedecârea parcursurilor); 5) conducta electrică de legătură Intre postul de comandă şi postul de manevră • 4) şi 5) cofret cu panouri pentru câmpurile electr'ice de blocare (asigurarea parcursu- rilor); 6) pârghia de manevrare a semnalului fix; 7) şi 8) pârghiile de manevrare a macazurilor; 9) linearul de blocare mecanică a semnalului; 10) ma- neta de manevrară a linearelor; 12) şi 13) zăvoarele linearelor de macaz; 14) zăvorul linearului de semnai; 15) piedeca de blocare mecanică a semnatului; 16) şi 17) piedecile de blocare mecanică a macazurilor. A. Pozifia de bază. Linearele macazurilor şi ale semnalului sunt blocate prin zăvoare. B. Pozifia de dare a unei comenzi. Postul de comandă blocat electric, postul de manevră deblocat electric, linearul de manevră al macazului parcursului comandat deblocat mecanic, iar linearul de manevră al pârghiei semnalului blocat mecanic. C. Pozifia de efectuare a comenzii. Linearul de manevră al macazurilor blocat mecanic; linearul semnalului deblocat mecanic. După manevrarea semnatului în pozifia de liber, se blochează linearul de manevră al semnalului, şi se blochează mecanic semnatul. Prin blocarea mecanică a linearelor de macaz şi semnal se face asigurarea parcursului. Postul de manevră este blocat electric, iar postul de comandă deblocat electric. 358 şi anume semiautomat sau automat. Operaţiunea de comandă consistă în punerea în poziţia de liber a unui semnal-comandă, în punerea pe oprire a semnalului următor, şi invers. — In cazul circulaţiei în ambele sensuri pe o singură linie, blocul de linie realizează şi dependenta între poziţia semnalelor celor două sensuri de mers (fig. 187). V. sub Circulaţie feroviară. *W77/7' Fig. 187. Bloc de linie. PA) post de comandă; Pg) post de manevră; f) cofret de câmp de blocare electrică; 2) inductor electromagnetic; 3) zăvorul linearului de semnal; 4) linear de blocare a semnalului; 5) pârghia de manevrare a semnalului; 6) semnai de acoperire; 7) brafui semnalului de acoperire. i. Bloc de bifurcare [block de bifurcation; Ab-zweigungsblockstelle; bifurcation block; kitero blokkberendezes; dJIOKHpOBO^Hafl yCTaHOBKa OTBeTBJieHHH HJIH paSBeTBJieHHH]. C. f.: Instalaţie de bloc pentru asigurarea circulaţiei pe o bifurcare a liniei curente. Postul bloc-comandă e instalat în stafie, postul de manevră fiind pe linia curentă, în dreptul bifurcării. Semnalele de acoperire şi macazul bifurcării sunt în strânsă dependenfă, parcursul compatibil neputându-se executa decât prin manevrarea conjugată a macazului şi a semnalului. 2* Bloc, laminor de V. Bîooming. 3. Blocadă. V. Blocus. 4. Blocaj [blocage; Steinschuttung, Steinwurf; loose stone embankment; kohânyâs; BajI, #aM()a H3 60JIbHIHX KaMeHHblX HJIH 6eTOHOBblXrjIbl6]. Cs..* Blocuri mari de piatră sau de beton, dispuse după anumite profile, servind drept fundafii sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor sau viiturilor de ape. 5. Blocaj [blocage, herisson; Packlage; botto-ming; utalap; Hţe6eHOHHbiă cjioh]. Drum.: Fundaţie la şosele, alcătuită din bolovani de râu sau din pietre de carieră, cu înăifimea de 12"-18 cm, aşezate cu mâna, în picioare, cât mai strâns unele de altele, pe un pat de nisip sau de balast. Pietrele se împănează bine cu alicărie şi se cilindrează, peste ele executându-se un strat de macadam, cu sau fără interpunerea unui strat intermediar de piatră spartă, pentru egalizare. Este una din fundaţiile cele mai solide şi se foloseşte unde terenul nu prezintă suficiente garanfii. e. Blocare 1. [blocage; Bilockierung; blocking; locking; leâllâs, megâllâs; 6jlOKHpOBKa]. Tehn.: Oprirea bruscă, şi de obiceiu nedorită, a unui dispozitiv mecanic. — Exemple: ?. ~a comenzilor [blocage des commartdes; Steuerungsverblockung; steering gear blocking; vezerles leza rasa; 6jîOKHpOBKa MexaHBSMa ynpaBJieHHfl]. Av.: Fixarea voluntară sau întâmplătoare a manetelor de comandă într'o anumită pozifie. Fixarea se poate produce din cauza unei dereglări a mecafiismelor de comandă sau pentru a studia mişcarea avionului într'o anumită pozifie a comenzilor. 8. ~a motorului [grippage du moteur; Fest-sitzen des Motors; motor seizing-up; a motor leâllâsa; 3ae/ţaHHe MOTOpa]. Mş.: Oprirea bruscă a unei maşini cu piston, datorita înţepenirii pistonului în cilindru. Este provocată prin suprimarea jocului dintre peretele cilindrului şi peretele pistonului. Cauzele suprimării jocului pot fi: ungerea insuficientă, răcirea insuficientă, in-fluenfa prafului din aerul aspirat, elasticitatea insuficientă a inelelor, o alegere eronată a materialelor din cari sunt confecfionate cele două piese în mişcare relativă (coeficientul de dilatajie al pistonului trebuind să fie cel mult egal cu al cilindrului), etc. Sin. Griparea motorului. /N^a rofilor unui vehicul [blocage des roues d'un vehicule; Feststellen der Fahrzeug^ răder; skidding of the wheels of a vehicle, jamming of the wheels of a vehicle; a kerekek leâllitâsa; 6ji0KHp0BKa, 3aiiţeMJieHHe kojiSc aBT0M06njiH h hhhx nepeB030HHbix cpe/ţcTB]. C.f., Auto.: Fenomenul de încetare a rostogolirii rofilor unui vehicul în mişcare, care se produce la frânarea vehiculului, când apăsarea exercitată de saboţi depăşeşte o anumită limită. La înaintarea unu» vehicul pe cale, se produce între roată şi cale o frecare de adeziune, egală cu produsul greu-tăfii aderente prin coeficientul de frecare la rostogolire. Când se frânează, se produce, la suprafaţa de contact dintre sabot şi roată, o frecare la frânare, egală cu produsul forjei de frânare prin coeficientul de frecare, care variază după felul materialelor în contact şi este aproximativ invers proporfional cu vitesa relativă. Roata încetează de a se rostogoli când cele două frecări sunt egale sau când frecarea prin frânare depăşeşte frecarea de adeziune; roata se blochează şi alunecă pe cale. La alunecare, valoarea coeficientului de frecare fiind mult mai mică , , , i. r Fig. 188. Blocarea ro- decat la rostogolire, frecarea * - - - - fi lor. P) apasarea sa- scade mult, iar drumul de frâ- nare Se măreşte (fig. 188). La fotului, Fa) frecarea automobil, blocarea rofilor e a ezlune* re , i i carea la franare. poate provoca ruperea bandajelor de cauciuc şi deraparea vehiculului. La vehiculele de cale ferată, blocarea rofilor provoacă patinarea lor pe şină, producând gropi şi suprafefe plane pe bandaje. Pentru a se evita patinarea, în special *la mersul pe şine umede, la demarări cu trenuri grele în rampe, la frânări aspre, etc., se dă nisip pe şine, şi astfel se măreşte coeficientul de frecare între rofile locomotivei şi cale (fig. 189). /* 0,350 o 10 10 30 rn 50 60 70 80 90 100 Fig. 189. Variaţia coeficientului de frecare între roată şi sabot la vehiculele** de cale ferată. H = coeficient de frecare: v = vitesa vehiculului în | m | 1. Blocare 2. [blocage; Blockierung; blocking, locking; leâllitâs, megâllitâs, lerogzites; 6JIOKH-pOBKa], Tehn.: Fixarea unui dispozitiv mecanic, după ce a fost adus într'o pozifie comandata. — Exemple: 2. ~a câmpului de blocare electrică [blocage de Tappareil de bloc; Blockung des Block-feldes; blocking of the block-apparatus; a villamos blokkrendszer lerogzitese; 6jI0KHp0BKa djIOK-annapaTa]. C. f.: Operafiunea de împiedecare a posibifităfii de deplasare a tijei de apăsare dintr'un câmp de blocare electrică, după efectuarea comenzii de executare a unui parcurs. V. sub Câmp de blocare electrică. 8. ~a parcursului [blocage de l'itineraire; Fahrstraljenblockung; track blocking; vonalzâro blokkrendszer; 6jl0KHp0BKa MapmpyTa]. C. f.: Operafiunea de împiedecare a posibilităţii de manevrare, fără o altă comandă, a aparatelor de cale (macazuri şi semnale fixe) corespunzătoare unui parcurs de tren comandat, după ce au fost aşezate în pozifie justă. V. sub Asigurarea parcursului; Bloc, instalafie de 4. diferenţial cu ~ automată [differenfiel â blocage automatique; selbstsperrendes Aus-gleichgetriebe; differential gear with automatic blocking; onmukodo zârodifferenciâl-meghajtâs; /ţHcjxjjepeHiţHaji c aBTOMaTHHecKOH 6jiokh-pOBKOH], Auto.: Diferenfial care repartizează automat cuplul motor pe axele osiei din spate, proporfional cu forfele de translaţie posibile ale rofilor motoare, şi fără a opune mişcărji relative a celor două rofi motoare o rezistenfă mai mare, la mersul în curbe. Se foloseşte, în special, la automobilele cari circulă pe şosele rău între-finute, întru cât micşorează patinarea unei rofi 359 la demarare, când cele dauă rofi motoare au un coeficient de adeziune diferit (fig. 190). Fig. 190. Diferenfial cu blocare automată, a) colivia legată cu pinionul de antrenare; b) inelul exterior solidar cu axul planetar drept; c) inelul interior solidar cu axul planetar stâng. 5. Block, formula V. Vârstă medie. e. Blockhaus. V. sub Cazemată. 7. Blocus [blocus;Blockade; blockade; blokâd, korulzârâs; djIOKa^a]. Tehn. mii.: Impresurarea din toate părf i le a unei cetăfi sau a unui stat, cu tăierea tuturor legăturilor cu exteriorul; este, în general, o acfiune de durată, pentru a sili pe cei asediaţi să cedeze, din lipsă de alimente, de munifii, medicamente, etc. Sin. Blocadă. 8. Blojdină. Ind. făr.: Scândură îngustă din care se alcătueşte podeala caselor fărăneşti (termen din regiunea subcarpafină). 9. Blomstrandin [blomstrandine; Blomstrandin; Piiorif; blomstrandine; priorii; 6jIOMCTpaiî/ţHH]. Mineral.: (Y, Ce, Ca, Na, Th, U)[(Nbf Tb, TiJ^Oe]. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale pina-coidale. Duritatea 5,5; gr. sp. 4,8-'4,9. 10. Bloom [bloom; Bloom; bloom; aceltomb; nyniKa, 6ojiBaHKa, CBHHKa]. Metl.: Semifabricat din ofel turnat şi eboşat prin laminare, având secfiunea pătrată cu latura mai mare decât 100 mm şi muchiile rotuniite. Pentru confecfionarea lui se foloseşte lingoul de ofel turnat, cu secfiunea pătrată şi muchiile rotunjite, care se încălzeşte într'un cuptor special, numit pitts, sau în cuptorul de preîncălzire ,cu încălzire progresivă (fig. 191). Se ^boşează apoi prin câteva treceri Fig. 191. Cuptor de preîncălzire. I) lingouri; 2) piston pentru împins lingourile; 3) uşă penfru evacuarea lirgourilor; 4) uşă penfru Introducerea lingourilor: 5) focar. prin laminorul eboşor, numit blooming, care îi dă secfiunea cu dimensiunile prevăzute. Se taie în lungime convenabilă şi se livrează in- 360 austriei ca semifabricat pentru confecfionarea, prin laminare, de profile aiferite (şine, corniere, teuri, etc.) şi uneori table. V. şi sub Ţagle. 1. Blooming [train degrossisseur, blooming; Blockwalzwerk, Vorwalzwerk ; blooming mi l-l ; elohengermu; no^rOTOBHTeJibHblH hjih o6hch-MO^HblH CTâH]. Metl.: Tren laminor eboşor, cu cilindri capelaţi, servind pentru laminarea lin-gourilor de ofel turnat la dimensiunile secfiunii bloomurilor sau ale biletelor. V. Laminor, 2. Bliimner, procedeul de cracare ~ [procede de cracking B.; B.-Krackverfahren; B.'s cracking process; B.-fele krakkolâsi eljârâs; KpeKHHr no cnoco6y BjiiOMHepa]. Ind. petr.: Procedeu de cracare tn fază mixtă (lichid-vapori), caracterizat prin menfinerea unei temperaturi constante (450; • *500°) în interiorul autoclavei în care se introduce uleiul supus cracării. Presiunea de lucru e de 9,**13 at. s. BlufSfein [sanguine; Roteisenstein, Roteisen-erz, Blutstein; bloodstone; verko,. roterc; KpO-BaBHK]. Mineral.: Oxid de fier, masiv şi pământos 4. Boacfăr [gardien; Wăchter; guard ian; or; CT0p03K, KapayjibHbiil]. Mine: Paznic de mină (termen minier; Valea Jiului). 5. Boala de hidrogen [mal d'hydrogene; Wasserstoffkrankheit; hydrogen disease; hidrogen-befegseg; BOflonoAHan 6oJie3Hb(Me/ţH)]. Metl.: Fenomen de rupere; care se produce în cuprul cu un confinut în proporţie prea mare de oxid cupros (CU2O). Oxigenul rămas în masa metalului după rafinare oxidează cuprul, dând oxidul cupros, care scade mult maleabilitatea metalului. Ruptura în masa metalică este provocată când cuprul este supus la încălzire, la o temperatură de 800***900°( într'o atmosferă care confine hidrogen. Oxidul cupros este redus cu formare de apă care, supraîncăzită, produce crăparea metalului; prin forfa de expansiune a vaporilor. e. ~ lui Krupp [maladie de K.; K.-Krankheit; K.'s disease; K.-betegseg; 60Jie3Hb Kpynna], Metl.: Fenomenul de transformare în material extrem de fragil a anumitor ofeluri, în special a celor cu Ni-Cr, dacă sunt încăzite, după călire, la 500-*'600° şi răcite lent. Fenomenul se evită prin introducerea, în ofelul respectiv, a unei fracfiuni de 0,2••*0,3% molibden. 7. Boala petelor cafenii [tavelure; Schorf-krankheit; pearscab, apple scab, foltos megbete-gedes; nHTHH3TOCTb (jpyKTOB (B0Jie3Hb)] Agr.: Boală a merilor şi a perilor; produsă de ciupercile: Endostigme Inaequalis (Fusidadium den-driticum) şi Endostigme pirjna (Fusjcladium pi-rinum). Atacă ramurile, frunzele şi fructele. Pe ramuri produce rapănul ramurilor, care constă în crăparea şi exfolierea scoarfei. Pe frunze se manifestă prin pete circulare de coloare brună-măslinie, cari progresează radiar. Pete asemănătoare se observă şi pe fructe, în dreptul cărora ţesuturile se îngroaşă* se suberifică şi crapă. Fructele bolnave nu pot fi păstrate timp mai îndelungat, deoarece putrezesc. Boala se combate prin stropiri cu zeamă sulfocalcică şi cu zeamă bordeleză, conform calendarului de stropire a pomilor fructiferi, aplicându-se tratamente de iarnă, de primăvară şi de vară. 8. Boambe de Cotnari. Agr.; Varietate românească de cireşe, originară din regiunea Cotnari. Fructul foarte mare, este roşu, punctat cu roşu închis{ Miez pietros, de cojoare gălbuie, cu zeamă incoloră şi cu un gust fin acidulat, foarte plăcut. Sâmburele şi codifa<, de mărime mijlocie. Se coc în a 5-a săptămână a sezonului de cireşe. 9. Boarul [le Bouvier; Bootes; Bootes; hajcsâr (csiIlagzat) ; Bojionac, E00Tec (C03Be3#He)]. Astr.: Constelaţie compusă din 5 stele, în formă de pentagon neregulat, având steaua Arcturus de mărimea întâia, iar celelalte 4 stele de mărimea a treia. 10. Boască [marc de raisin; Treber; husks (remains of marc) of grapes; sepro ; BHHO-rpaAHbie HCMblXH]. Ind. făr. : Tescovina strugurilor, rămasă după ce aceştia au foşti sfărâmefi şî storşi. Sin. Boştină. 11. Bob [feve; Puffbohne; broad bean; lobab; PycCKHe 6o6bl]. Agr.: Vicia faba; legumă anuală din familia leguminoaselor. Are tulpina dreaptă,, groasă. Se cultivă pentru păstăi ş\ pentru boabe; se consumă în stare verde. Se înmulfeşte prin se-minfe, semănate direct la câmp. 12. Bob mare. Agr.: Vicia faba major. Subspecie de bob, cu boabe mari, mai turtite la unul din capete, de coloare albicioasă sau verzuie, cu păstaia relativ turtită. Se cultivă pentru hrană. 13. Bobină [bobine; Spule; coil; tekercselo dob; KaTyiHKa]. Tehn.: 1. Piesă având un corp cilindric plin sau gol, limitat uneori la capete de două discuri de diametru mai mare decât diametrul corpului, ş\ pe care se poate înfăşură un fir, un cablu, Bobină etc. (fig. 192 şi 193). Sin. Mosor, (mosor) penfru Tobă, Tambur, Rolă (dacă lungimea afă- nu întrece diametrul). 2. Ansamblul format din /(T bobina în sensul de sub 1 yj" şi de firul înfăşurat (în spe-cial la bobinele electrice). F'9' Şobin» penfru V. şi Bobină electrică. fMm fotografic. 14. Boblflă [bobine; Spule; bobbin; orso; 60 6HHa, iţeBKa, KaTyniKa, înnyjibKa]. Ind. text.: Ghem sau înfăşurare de fire, depusă, în general, pe un suport, într'o ordine studiată, aşa încât firul să nu se deşire. Se întrebuinfează la executarea urzelilor şi la comercializarea firelor. 15. Bobină [bobine de film; Filmspule; film reel; filmtekercs; (J)HJlbMOBaH 6o6HHa]. Cinem.: Mosor metalic, terminat cu discuri de diametru mare, pe care se înfăşură filmul de cinematograf. Sin. Rolă. ie. Bobină Bauch [bobine de B. ; B.-scher Umspanner; B. transformer; B.-fele tekercs; TpaHC(î)opMaTop Bayxa]. Elt. V. Transforma- tor Bauch. 17* Bobină de cablu telefonic [fambour pour cable telephonique; Kabeltrommel; cable reel; 361 telefondrot tekercsdobja; Ka6eCTaH, Ka6eJIbHaH 6o0HHa]. Teii: Piesă servind la înfăşurarea cablului telefonic de campanie. Se confecţionează din tabla şi se compune dintr'un corp cilindric gol, având la fiecare capăt câte un disc circular, sudat sau nituit. 1. Bobină electrică [bobine electrique; elek-trische Spule; electric coiI; villamos tekercs; ajieKTpHHecKan KaTyniKa], Elf.: Ansamblu de spire în serie, for- mat prin înfăşurarea în comun a unui sau a mai multor conductoare electrice lineare. Se caracterizează, din punctul de vedere al comportării ei globale când e pusă sub tensiune la borne, prin rezisţenfa electrică a conductei ei, şi prin inducti-vitate. Sin. Sole- F,9* 194 a. Câmpul magnetic al cu- noid. renfului dintr’o bobină cilindrică. După construcfie, deosebim: 2. Bobină cu miez de ojel moale [bobine elec-frique â noyau de fer; Eisenkernspule; coil with core of mild steel; vasmagos villamos tekercs; KaTynţKa c cep^e hhhkom h3 MnrKoă CTajin], când conducta izolată __________}__ este înfăşurată pe un corp de ofel moale, ceea ce-i măreşte in-ductivitatea datorită permeabilităţii magnetice a otelului moale. Miezul se divizează în table sau, pentru înaltă ub frecvenfă, în particule, folosindu-se, în uItimul caz, praful de ofel moale legat printr'un izolant, spre a se reduce pierderile de e- nergie prin curenţi, Rg. i94b. Câmpul electric Foucault. Pierderile dlWo bobinâ cii;ndrică par-cresc cu frecvenfă cu- cursă decurenf, curentului care trece prin bobină. s. ~pe un rând [bobine electrique â une couche; einlagige Spule; single layer wound coil; egyszeru tekercselâsu tekercs; KaTyilIKa c 06m0TK0h b OAHH cjioh], când conducta este înfăşurată într'u,n singur strat (fig. 194 a şi 194 b), 4. ~pe mai multe rânduri [bobine electrique ă couches multiples; mehrlagige Spule; multi-layerwound coil; tobszoros tekercselesu tekercs; KaTyniKa c o6motkoh b HecKojibKO cjioeB], când conducla este înfăşurată pe mai multe straturi suprapuse. Bobinele pe mai multe rânduri, folosite în radiocomunicafii, pot fi înfăşurate cu spirele paralele în fund de coş sau în fagure. b. Bobină de alimentare a arcului electric [bobine d'alimentation des arcs; Speisespule des Lichtbogens; adjusting coil for feeding arc lamps; a fenyiv tâplâlotekercse; nHTaTejibHaH KaTyuţKa BOJibTOBOH AyrH]. Elf.: Bobină de reactanjă montată într'o reţea de curent alternativ în serie cu un arc electric, producând o cădere de tensiune inductivă, pentru a reduce tensiunea la bornele arcului fată de tensiunea reţelei, fără a cauza pierderi importante prin efect Joule, După destinat a ce i se dă, deosebim: e. ~ de aprindere [bobine d'allumage ; Zundspule ; ignition coil ; gyuito-teckercs ; Ka-TyuiKa BoenjiaMeHeHHH, 3anajibHan KaTym-Ka]. Mş. : Bobină de inducfje folosită la producerea scânteilor electrice într'o bujie de aprindere, pentru aprinderea amestecului carburant dintr'un motor cu explozie. Exemplu: la un automobil, curentul continuu dat de un acumulator este transformat în curent alternativ (cca 12 000 volfi) care, prin distribuitor, se repartizează bujiilor. Distribuitorul şi ruptorul sunt coordonate asifel, încât la producerea ruperii, când tensiunea în secunder devine maximă, contactul distribuitorului să fie legat electric cu una din bujii (fig. 195). Fig. 195. Schema aprinderii cu acumulator, a) acumulator; b) bobină de inducfie; c) contactul aprinderii; Cj) pozifia închisă a contactului; c2) pozifia deschisă a contactului; d) distribuitor; e) condensator; f) rup-tor ; g) rezistenfă ; h) bujia care produce scânteia ; i) masa motorului; ■** curentul primar;-------curentul se- cundar. 7. ~ de egalizare (bobine egalisatrice; Drei-leitermaschinendrossel: equalising coil; hâronrr $62 vezetekes kiegyenlito tekercs; ypaBHHTejibHafl KaTyiHKa]. Elf.: Aparat constituit din inductivi-tăfi cari formează un autotransformator, cele două înfăşurări tiind legate prin inele colectoare la puncte echidistante ale indusului unui dinam de curent continuu, şi cu punctul meridian ai celor două inductivităfi legat de conducta mijlocie a distribufiei unui curent continuu pe două punfi, spre a egaliza tensiunile punţilor. Sin. Dolivo-Dobrowolsky. 1. Bobină de explorare [bobine exploratrice; Probespule; exploring coif; probatekercs; Ka-TyuiKa fljm H3CJieAOBaHHă, HenbiTaHHft]. Elf.: Mică bobină cu o singură spiră, cu ajutorul căreia se măsoară componenta perpendiculară pe ea a inducţiei magnetice, prin măsurarea sarcinii electrice care irece prin bobină când se stabileşte câmpul magnetic. Sin. Bobină exploratoare. 2. ~ de filtrare. Elt.: V. sub Filtru electric. s. ~ de încărcare [bobine de charge; Pupin- spule; loading coil, Pupin-coil; Pupin-tekercs; Ka-TyniKa Harpy3KH, KaTyiHKa IlyimHâ]. Te/c.: Transmisiunea pe circuitele unui cablu telefonic se ameliorează dacă ii se măreşte in-ductivitatea prin bobine de încărcare, aşezate la intervale regulate, astfel încât pe fiecare lungime de undă a celei mai înalte frecvente de transmis să „ . • „ .. „ „ . w « . 4rk Fig. 196. Bobina Pupin. se gaseasca cei pufin 10 K bobine electrice de inductivităte poirivită, numHe bobine de încărcare (fig. 196). Sin. Bobină Pupin. 4. ^ de inducfie [bobine d'induction; Induk-tionsrolle; induction coil] ; indukcios tekercs; HHAyKiţHOHHaa KaTyiHKaJ. Elf.: Mic transformator static, cu circuitul magnetic adesea deschis, care serveşte pentru transformarea curentului continuu pulsator sau întrerupt din înfăşurarea lui primară, în curent alternativ în înfăşurarea lui secundară — iar uneori serveşte ca simplu translator, s. ~ de reactanfă [bobine de reactance; Drosselspule; choke coil; fojtotekercs; peaKiţHOH-Han (peaKTHBHâfl) KaTyniKa]. Elt.: Bobină, cu sau fără miez de ofel moale, care are o rezistenfă ohmică mică în raport cu reactanfa inductivă. Reactanfa ei inductivă măreşte impedanfa, fără să mărească pierderile prin efect Joule. Opune curenfilor alternativi o impedanfa crescătoare cu frecvenfă, iar celor continui doar mica ei rezistenfă electrică. e. ~ de siguranfă [bobine de surete: Schutz-spule; protective coil, safety coil; vedo tekercs; npefloxpaHHTejibHan KaTyniKa]. Elt.: Bobină de reactanfă cu miez de ofel moale, montată în derivafie pe o lampă electrică, dacă aceasta se găseşte într'un circuit electric în serie cu alte lămpi. Dacă lampa se defectează, bobina de siguranţă menfine aproximativ aceeaşi tensiune la bornele lămpii. Se calculează deci astfel, încât să aibă miezul nesăturat la curentul derivat când funcfionează cu lampa în derivafie, şi saturat dacă frece prin ea întreg curentul lămpilor, când se defectează lampa pe care e montată în paralel. 7. ~ de transformator [bobine de transfor-mateur; Transformatorenspule; transformer coil; transzformâtor tekercs; KaTyiHKa TpaHC(|)opMa-TOpa]. Elf.: Bobină formată de spirale din înfăşurările unui transformator electric. Poate cuprinde o parte sau întreaga înfăşurare a unei faze primare sau secundare. — Deosebim: 8. ~ de transformator, primară [bobine pri-maire de transformateur; Primăr-Transtormato-renspule; primary transformer coil; primer transzformâtor tekercs; nepBHHHan KaTyuiKa TpaHc-(|)0pMaT0pa]: Bobină care face parte din înfăşurarea primară a unui transformator. 9. ~ de transformator, secundară [bobine secundaire de transformateur; Sekundăr-Transfor-matorenspule; secondary transformer coil; szekun-der transzformâtor tekercs; BTopHHHaH Ka-Tymna TpaHC(|)0pMaT0pa]: Bobină care face parte din înfăşurarea secundară a unui transformator. 10. ~ deviafoare [bobine pe balayage; Steuerungspule; deflecting coil; irânyito-tekercs; OTKJiOHHiomaH KaTyiHKa]. Fiz.: Bobină cu fir conductor izolat, care, fiind traversată de un curent, stabileşte un câmp magnetic variabil, care provoacă devierea unui fascicul elec.ronic explorator sau de reconstituire a unei imagini de te-leveziune, ori de înscriere în oscilografele catodice. 11. ~ Dolivo - Dobrowolsky [bobine de D.-D.; D.-D-sche Drosselspule; D.-D's bobine; D.-D.-fele tekercs; KaTyuţKa /ţonHBO-/ţo6po-BOJlbCKOro]. Elt.: V. Bobină de egalizare. 12. ~ electrică de protecfiune[bobine electrique de protection; Kurzschluss-Drosselspule; safety electric-coil; indukcios vedo-tekercs; 3JieK-TpHHecKaH npeAOxpaHHTejibHan KaTyniKa], Elf.: Bobină de reactanfă, dispusă în serie într'un circuit sau pe o linie electrică de curent alter- Fig. 197. Bobină electrică de profecfîune, pe cadru de beton- nativ în vederea limitării supracurenfilor (de scurt-circuit), (fig, 197), 1. Bobină electrică de scurgere [bobine electrique d'ecoulement; Erdungsdrosselspule; drai-nage coil; foldvezetekes fojto tekercs; 3a3eM-JiHiomaH ApocceJibHan KaTyniKa]. Elf.: Bobină de reactanjă legată între centrul unei refele electrice şi pământ, şi care permite scurgerea la sol a sarcinilor electrice de origine statică de pe conductele refelei. 2. ~ electrică de şoc [bobine electrique de choc; Schutzdrossel, Uberspannungsschutzdrossel; electric choke coil; ttilterhelesi biztosito fojto-tekercs; 3aiIţHTH&fl ApoCCeJIbHaH (peaKTHB-Han) KaTyniKa]. Elf.: Bobină de reactanjă, legată în serie pe o linie e'lectrică şi servind la reflexiu-nea undelor mobile de pe linie şi la slăbirea curenfilor de înaltă frecvenfă cari intră în anumite părfi ale unei linii sau ale unui circuit electric, datorită faptului că reactanja ei inductivă creşte cu frecvenfă curentului. 3. ~ exploratoare. Elf. V. Bobină de explorare. 4. /v/ Petersen [bobine P.; P.-Spule; P. coil; P.-fele tekercs; KaTyiHKa EteTepceHa]. Elf.: Bobină de stingere a arcurilor electrice stabilite între pământ şi o fază ajunsă la pământ. E montată între punctul neutru şi pământ şi dimensionată astfel, încât să treacă prin ea, în caz de defect, curentul capacitiv al liniei, care altfel ar trece prin arc. Se construeşte cu mai multe întrefieruri pe coloana înfăşurată — şi se reglează prin schimbarea unor prize, în funcţiune de capacitatea liniilor protejate. V. şi Bobină electrică de scurgere. 5. ~ Pupin [bobine P.; P.-Spule; P. coil, loading coil; P.-fele tekercs; KaTyiHKa IlynHHa]. Te/c. V/Bobină de încărcare. 6. ~ Ruhmkorff [bobine de R.; R.-scher In-duktor; R.. coil, sparking coil; R.-fele induktor, R. âramgerjeszto; KaTyniKa PyMKOp(|)a]. Elf.: Transformator cu circuit magnetic deschis, folosit pentru transformarea curenţilor electrici continui de joasă tensiune, în curenfi electrici periodici de înaltă tensiune. Se compune din două bobine electrice izolate şi înfăşurate pe un acelaşi miez ’zşpzmzzzzi&znzzmzmmmzmzzmznzB2ammmi& Fig. 198. Bobină Ruhmkorff. a) lamela ruptoruiui; b) baterie galvanica; c) condensator; d) suportul ruptoruiui; e) miez de ofel moale; f) şi g) cele două vârfuri ale înfăşurării secundare; h) înfăşurare primară; i) înfăşurare secundară. de ofel moaie: circuitul primar şi secundar. Circuitul primar este alimentat de o sursă electrică 363 de curent continuu, şi poate fi întrerupt de un ruptor. Circuitul secundar poate fi închis sau deschis, şi în ultimul caz se produc la capetele lui scântei. Curentul continuu din primar, întrerupt de ruptor, 'produce în circuitul secundar un curent de inducţie de înaltă tensiune. Un condensator, în denivafie pe ruptor, anihilează scânteia de rupere şi evită deteriorarea ruptoruiui (fig. 198). Rup-toarele pot fi: cu lamă, Carpentier, Foucault, etc. 7. Bobină termică [bobine thermique; Heiz-^ spulensicherung; heat coil; futotekercses biztosi-tâs; TepMHHecKan KaTyniKa]. Elf.: Mică bobină electrică, montată în serie într'un circuit şi provocând, prin topirea unei lipituri metalice djn interiorul ei, întreruperea circuitului când e parcurs, un timp excesiv, de un supraeurent. ,Se întrebuinţează pentru a proteja instalaţiiîe de telecomunicaţii interioare de efectele supracu-ren{i|or. 8. Bobînaj alternat [bobinage alterne; al-ternierende Wicklung; alternating winding; vâl-takozo tekercseles; nepeMeHHan 06M0TKal. V. sub înfăşurare electrică alternată. ». ~ bîconcentric [bobinage electrique bi-concentrique; Zweirohrenwicklung; biconcentric electric winding ; bikonczentrikus tekercseles ; 6HK0HIţeHTpHHeCKafl 06M0TKa]. E/f. V. sub înfăşurare electrică biconcentrică. 10. ~ concentric [bobinage conceritrique; Rohrenwicklung ; concentric winding ; konczen-trikus tekercseles ; KOHiţeHTpHHeCKaH o6-MOTKa], V. sub înfăşurare electrică concentrică. 11. ~ electric [bobinage electrique ; elek-trische Wicklung; electric winding; villamos tekercseles; 06M0TKa]. E/t. V. sub înfăşurare electrică. 12. Bobinator [bobineur; Wickler; coil winder; tekercselo munkâs; o6mothhk}: Lucrător care execută bobine, înfăş6rări şi reparaţii de bobine sau de înfăşurări de maşini electrice. îs. Boboase [baies; Beerenobst; sorosis, bacci-form fruit, berries; bogyâ; Hro/ţHbie]. Agr»: Frude-boabe, cari sunt bace din punctul de vedere botanic. Ex.: coacăzele, agrişele, strugurii, etc. 14. Bobou. Ind. ţar.: Manta groasă de lână, mijoasă, mai scurtă decât sarica, cu mânecile lungi, purtată mai ales de ciobani. Sin. Bubou, Băbău. 15. Bobovină [concretion ferromanganifere; Eisen-Mangankonkretion; ferromanganiferous concretion; mangân-vas konkreciok (tomoruletek); 3Kejie30MapraHiţ0BHCTbie KOHKpeiţHH]: Concre-tiuni mici de oxizi de fier şi de mangan, amestecate cu argilă şi chiar cu humă, de coloare brună, roşietică, negricioasă sau gălbuie. Apar în solurile din regiunile umede. 16. Bobuşor. Agr.: Vicia faba minor. Subspecie de bob, cu boabe mici, aproape rotunde, cu păstaia cilindrică. Păstăi le şi boabele lui servesc numai ca nutreţ 17. Boc [chevalet; Falzbock, Gerberbaum, Schabebaum; currier's beam, wooden leg; cser-zofa, szortelenito asztal; JţepeBHHHblii CTaHOK, CTOHKa]. Ind. piei. Masa, care poate fi şi un 364 trunchiu de copac înclinat, pe care se lucrează pieile la cenuşar, pentru a fi curăfite de păr, de epidermă şi de came. 1. Bocaiu. Ind. făr.: Ulcică mai mare, în care se pune laptele la prins (termen regional). 2. Bocaporf [panneau de cale; Luckenoffnung; hâtchway; nyilâs; JIIOK, OTBepCTHe JlIOKa]. Nav.: 1. Deschizătură în punte pentru introducerea mărfurilor în magaziile navei. Nava are atâfia boca-porfi, câte magazii are. — 2, Panourile cu cari se închid gurile de magazii (sens impropriu). s. Boccea [type d'emballage du tabac; Tabak-verpackungsart; tobacco packing type; dohâny-becsomagolâsi forma; THn TadaHHbă TîOKOBKH, naKOBKH]. Ind. fut.: Mod de ambalare a tutunurilor de calitate superioară în baluri de 40X25X10 cm, în cari foile tutunului nu sunt aşezate în păpuşi, ci în pastale. Greutatea unei boccele este de 4-“6 kg; ambalajul nu este economic. 4. Bocşă 1. [meule â charbon» Meiler; charcoal-kiIn; faszen boksa; yrJieBblîKHraTejIbHaH neHb]. Ind. chim. sp.: Instalafie rudimentară penfru obţinerea cărbunelui de lemn, la care căldura necesară carbonizării este produsă prin arderea unei părfi a materialului lemnos şi a produselor de distilare. Bocşa este constituită din bucăfi verticale de lemn, aşezate simetric în jurul unei axe centrale şi acoperite cu un strat de praf de cărbune şi de pământ. Carbonizarea poate fi condusă după voie cu ajutorul unor deschideri laterale de tiraj. Procedeul bocşelor nu se mai foloseşte decât în regiunile păduroase izolate, fiind înlocuit în mare măsură de procedeele mai noi de distilare uscată a lemnului. s. ^ 2. [tas; Haufen; heap; kenes erchalom; Kyna, rpy/ţa]. Mine: Grămadă formată din bucăfi de minereuri bogate în sulf, folosită penfru oxidarea minereurilor, în vederea unei desulfurări parfiale. Nu se întrebuinfează combustibil decât pentru amorsarea operafiunii (procedeu primitiv). Bocşa este forma cea mai simplă de cuptor metalurgic. 6. Bodenif. Mineral: Numele vechiu, părăsit, pentru orthit. 7. Boefimit. Mineral. : AIOOH. Mineral din grupul diasporglui. Cristalizează îh sistemul rombic. 8. Boerner, aparatul ~ [appareil B.; Apparat B.; B. apparatus; B.-fele keszulek; annapaT BoepHep], Agr.: Aparat mecanic pentru reducerea probelor de cereale la cantitatea convenabilă determinării procentului de corpuri străine, compus dintr'o pâlnie care alimentează printr'o gură un vas cOnic cu 36 orificii la bază, scurgerile din ele fiind concentrate în două rezervoare. 9. Boghead [boghead, bituminite; Boghead-kohle, Bituminit; Boghead coal, tasmanite; bo-ghead-szen, bituminit; 6orxe/ţ, âorxeflCKHft yrojlb]. Pefr. V. Cannel coal. 10. Boghiu [bogie; Drehgestell; truck; forgoalvâz; TeJiencKa]. C. i.: Dispozitiv în formă de cărucior, format din două sau mai multe osii le- gate solidar, printr'un cadru, la mijlocul căruia se găseşte o crapodină în care se articulează printr'un pivot cadrul unui vehicul de cale ferată (locomotivă sau vagon). Serveşte la înscrierea în curbe pentru a se obfine un mers liniştit al vehiculelor, în special la vitese mari (fig. 199). Are o oscilafie unghiulară în jurul axei verticale a pivotului. Construcţia ameliorată a boghiului permite, pe lângă oscrlafia unghiulară în jurul pivotului, şi o deplasare laterală a lui. Modul cum se înscrie un boghiu în curbă se vede în fig. 200. Boghiul are un dispozitiv de readucere Fig. 200. înscrierea boghiultri în curbă. h) pivot; m) deplasare laterală. (rapel), pentru aşezarea lui în pozifia normală, îndată ce vehiculul a intrat, din curbă, în aliniament. 11. Boghiu de automotor [bogie pour auto-motrice; Triebwagendrehgestell; truck for rai) motor car; motoroskocsi forgoalvâz; TeJieHCKa AJIH aBTOMOTopoB]. C. L: Se deosebesc două sisteme, după solicitările la cari este supus boghiul: 12. ~ moior [bogie moteur; Triebdrehgestell; driving truck; motor-forgoalvâza; TeJIGHCKa-MO-Top]: Boghiu care poartă echipamentul motor. E construit din bare profilate, legate între*ele prin traverse şi diagonale. In mijlocul irayersei principale a boghiului e montai suportul pivotului (crapodina). Distanfa dintre cele două osii este mai mare decât la boghiu! purtător, spre a se permite montarea echipamentului motor. Sus-pensiunea echipamentului motor * ia cea mar mare parte din trepidafiile cari ar urma să se transmită cutiei vagonului. In general, se dă o deosebită atenfie suspensiunii, date fiind vi-fesele mari de circulafie ale automotoarelor. La automotoare, boghiurile sunt dispuse obişnuit la capetele vagoanelor. Există însă şi construcţii la cari extremităfile a două vagoane vecine se sprijine pe acelaşi boghiu; 13. ~ purtător [bogie porteur; Tragdrehge-stell ; carrier truck ; tarto forgoalvâz; He-cyirţaH, onopHan TejieHCKa]: Boghiu de construcfie obişnuită, ca şi boghiurile de vagoane. 14. Boghiu de locomotivă [bogie pour locomotives; gewohnliches Lokomotivendrehgestell; truck 365 tor locomotives; mozdony forgoalvâz; nap0B03-Han TejieîKKa]. C.f.: Boghiu format din două osii alergătoare sau purtătoare, legate printr'un cadru (fig. 201). h Fig. 201, Boghiu de locomotivă. a) grinda de egalizare de boghiu; b) cadrul boghiului; c) tablă de consolidare; d)longeronul locomotivei'; e) corniere de consolidare; f) plăci de consolidare; g) crapodină ; h) arc de suspensiune ; i) suspensor de arc ; î) pivot; k) cutie de unsoare. După pozifia ocupată de boghiu în corpul locomotivei, distingem: 1. Boghiu în faţă [bogie avant; vorderes Dreh-gestell; front truck; e!ulso forgoalvâz; nepejţHHH TejieHCKa]: Boghiu format din două osi'i alergătoare. Se foloseşte la locomotivele cu vitese mari, la cari nu e necesară o greutate aderentă prea mare. O parte din greutatea locomotivei se repartizează pe osiile boghiului, spre a se evita o sprijinire în consolă, şi deci o cauză de mişcări perturbatorii ale locomotivei; 2. ~ înapoi fbogie arriere; hinteres Dreh-gestell; rear truck; hâtsâ forgoalvâz; 3a#HHH TejieHCKa]: Boghiu aşezat în spate (osiii purtătoare). Se întrebuinfează la locomotive cari au cutie de foc mare şi grea, pentru repartizarea mai uniformă a sarcinilor pe osii. Folosirea unui sistem de boghiuri nu exclude şi întrebuinţarea celuilalt sistem. In special locomotivele grele, de mare vitesă, ca şi locomotivele tende:, au atât boghiu în. faţă cât şi înapoi. * Tipuri speciale de boghiuri de locomotivă: s. Boghiu-bisel [bogie-Bissel, bogie moto-porteur; Bisselsches Drehgestell; Bissel truck; Bissel-fele forgoalvâz; TejieîKKa BHCCejiH]. C.f.: Boghiu format dintr'o osie alergătoare şi una cuplară, legate între ele printr'un cadru articulat în două puncte h şi b (fig. 202). Articulaţia din Fig. 202. înscrierea în curbă a unui boghiu-bisel. h) articulaţia pivotului,* b) articulaţia barei de prelungire a cadrului. punctul h, aşezată între cele două osii ale boghiului, este formată dintr'o crapodină, în care se articuleâză printr'un pivot cadrul locomotivei, iar articulaţia din punctul b, este formată dintr'o piesă solidară cu cele două cutii de unsoare ale osiei cuplare şi articulată cu bara de prelungire a cadrului boghiului. La mersul în cur.be, boghiu} are o oscilaţie unghiulară în jurul axei verticale a pivotului, care permite aşezarea radială a osiei alergătoare şi deplasarea laterală a osiei cuplare, continuu paralelă cu celelalte osii cuplare ale locomotivei. Dispozitivele de rapel permit readucerea osiilor în poziţiile iniţiale. Se întrebuinţează în construcţia locomotivelor dela cari se cere o greutate aderentă mare (de ex. la locomotivele cu putere de remorcare mare, pentru liniile de munte sau pentru trenuri grele ae marfă). 4. ~ Krauss - Helmholtz [bogie K. - H. ; K.-H.-Drehgestell; K.-H. truck; K.-H.-fele forgoalvâz; TeJieHCKa K. r.]. C. f.r Construcţie perfecţionată de boghiu-bisel, aplicată la locomotivele cari nu pot fi înzestrate decât cu o singură osie alergătoare, spre a se avea la dispoziţie o greutate aderentă cât mai mare. Boghiul este format din osia alergătoare şi din prima osie cuplară, legate între ele printr'un cadru cu doua articulaţii, h şi b (fig. 202 şi 203). Fig,. 203. Boghiu Krauss-Helmholtz. a) longeron; b) bară de prelungire a cadrului împreună cu palierul; c) arc de rapel; d) tirant; e) placă de compresiune; f) tijă de compresiune; g) resort elicoîdal de rapel; h) crapodina pivotului. Cadrul boghiului este aşezat, prin intermediul a două arcuri, pe cutiile de unsoare ale osiei, alergătoare şi, prin palierul barei de prelungire a cadrului, pe osia cuplară. Cadrul locomotivei se articulează cu un pivot, pe crapodină aşezată în cadrul boghiului. La mersul în curbe, boghiul are o oscilaţie unghiulară în jurul axei verticale a pivotului, ceea ce permite aşezarea radială a osiei alergătoare. Prin şpăsarea pe palier, a barei de prelungire a cadrului boghiului, se produce deplasarea laterală a osie! cuplare. Pentru a se permite deplasarea laterală a osiei cuplare şi a bielelor cuplare, butoanele de manivelă sunt sferice. Pivotul central poate avea şi el o deplasare laterală, pentru o mai bună înscriere în curbe a locomotivei. Boghiul are două dispozitive de rapel, formate din arcuri cu foi, respectiv din resorturi elicoidale. — O variantă a acestui sistem o formează boghiul numit: 5. /v/ Zara [bogie Z.; Z.-Drehgestell; Z. truck; Z.-forgoalvâz; TejieHCKa 3apa]. C. f.: Boghiu cu ajutorul căruia, printr'o repartiţie mai uniformă a sarcinilor locomotivei asupra boghiului, se obţine un mers mai liniştit şi o micşorare a trepidaţiilor. 366 î. Boghiu de vagoane (bogie pour voitures; Wagendrehgestell; truck for wagons; kocsi forgoalvâz; TejieîKKa ajih Bar0H0B]. C. f.; Boghiu format din două osii legate printr'un cadru independent fafă de cutia vagonului. Are o oscilafie unghiulară, tn jurul pivotului central, fixat pe cadrul vagonului (fig. 204). Permite o bună înscriere în Fig. 204. Boghiu de vagoane. curbe, la vagoanele lungi de călători, şi un mers liniştit la vitese mari. Pentru amortisarea şocurilor provenite din neregularităfile căii, boghjul este înzestrat cu arcuri eliptice şi cu resorturi ejj-coidale. Are un dispozitiv de readucere (rapel). Prin mărirea capacităfii de încărcare a vagoanelor de marfă şi cisterne, se generalizează fot mai mult' introducerea boghiurilor şi la acest fel de vagoane. La vagoanele de călători se folosesc şi boghiuri formate din trei osii, pentru a avea un mers cât mai liniştit şi a reduce greuiăfile pe osii. 2. Bdhnte, maşina ~ [machine de B.; Schleif-scheibe von B.; B.'s machine; B.-fele csiszolo-korong; MailiHHa E>9Ma]. Drum.: Maşină de laborator întrebuinfată pentru a măsura uzura unui material prin abraziune. încercarea se execută asupra unui corp de probă în stare uscată, de formă cubică, cu latura de 7,1 cm (deci cu fafa de 50 cm2), aşezat pe un disc de ofel moale, cu diametrul de 75 cm, la distanfa de 22 cm de axa de rotaţie şi apăsat printr'un dispozitiv cu pârghie, astfel încât să suporte o încărcare de 30 kg (0,6 kg/cm2). Maşina (fig. 205) are un mecanism care roteşte discul de 30 de ori pe minut, un contor de ture şi un dispozitiv de frânare. Pe disc se aplică 20 g şmirghel. După fiecari 22 învârtitori se îndepărtează praful rezultat prin abraziune şi restul de şmirghel, şi se adaugă o nouă cantitate de 20 g şmirghel. După fiecari 110 învârti-turi, suprafafa frecată este rotită cu 90°. Pierderea în greutate a probei, după 440 de rotafii ale discului, reprezintă uzura pietrei şi se exprimă în procente. 3. Bohnerz [minerai de fer en grains; Bohif-erz; pisolitic iron, bean ore; baberc: doraepiţ]. Mineral.: Limonit în sferule, cu structură concentrică de mărimea unui bob de mazăre până la mărimea unei nuci. 4. Boia [teinture; Farbe; dye; szoveffestek; KpaCKa]: Colorant sau vopsea (termen popular). Sin. Boială. s. Boiangerie 1. {teinturerie; Fârberei; dye-works; kelmefesto muhely; KpaCHJlbH#]. Ind. chim. sp. : Instalaţie, atelier, eventual amenajare industrială, etc., servind pentru vopsirea stofelor şi a materialelor textile. — 2. Tehnica vopsirii materialelor textile prelucrate sau brute. e. Boiangiu [teinturier; Fârber; dyer; kelmefesto; KpaCHJIbirtHK]. Vops.: Meseriaş care se ocupă cu boiangeria. 7. Boii matifei [flotteurs â i'arriere de la seine; Schwimmer am Hinterende der Wade; floats at the back of the seine; dobohâlo uszoi; 3a#HHe /ţepeBHHHbie nonjiaBKH HeBOfla]. Pisc.: Cele două lemne uşoare, legate de coifurile sacului năvodului, pentru a le finea ridicate. V. şi Năvod. 7 Boiken [pommes B.; B.-âpfel; B. apples; ponyik alma; Bofee (copT h6jiok)]. Agr.: Varietate de mere, cu fructul mare, de formă tron-conică scurtă, cu multe creste în partea de sus. Pelifa, de coloare galbenă ca paiul, e fină, rar rumenită în*roz pe partea din spre soare. Miezul, alb ca zăpada, destul de tare, însă suculent, e mai mult acru, răcoritor. Se coace târziu, iarna, şi este un măr de masă apreciat. 9. Bokspufif. Mineral.: PbeBisţOs I CO3J3. Se găseşte sub forma de agregate cristaline. 10. Boiler [rechauffeur, reservoir â eau chaude; Boiler, Warmwass/srbereiter; boiler; bojler, hevito kazân, melegviz kazân; 6oftjiep, KHIIHTHJBbHHK]. Inst. san.; Rezervor de acumulare a apei calde, echipat cu un dispozitiv pentru încălzirea apei din el, folosit, în general, la instalafiile penfru apă caldă din clădiri. Are, de obiceiu,. forma unui cilindru cu două funduri bombate, dintre cari Fig. 206. Boiler cu fevi de încătâre. a) ieşirea apei calde; b) intrarea apei reci; c) intrarea apei sau a aburului de încălzire; d) ieşirea apei sau a aburului de încălzire; e) corp (fevi) de încălzire. unul demontabil şi prins în şuruburi. Se confecţionează din tablă de ofel sudată. Este zincat. 367 prin sfropire cu pistolul de metalizat, sau la cald prin cufundare fn baie de zinc. Se intbracă cu un strat de material de izolare termică, incăl zi rea se face cu flacără de gaze, prin curent electric (v. încălzitor de apă), cu apă caldă sau cu abur. In ultimele două cazuri, schimbul de căldură se face printr'un corp de încălzire, compus din mai multe ţevi îndoite în formă de U şi legate la două colectoare din ţeavă, orizontale (fig. 206). Uneori mantaua exterioară este dublă, apa sau aburul, de încălzire circulând în spa)iul închis dintre cele două mantale (fig. 207). 4 . Fig. 207. Boiler cu manta de încălzire, a) ieşirea apei calde; b) intrarea apei reci; c) Intrarea apei sau a aburului de încălzire; d) iefirea apel sau a aburului de încălzire. 1. Boiler Brotan (collecteur type B.; B.-Boiler; B.-boiler; B.-fele hevitokazân, B.-fele elofej; B. doâjiep]. C. {.: Corpul cilindric al căldării verticale la căldările de locomotivă tip Brotan. E o numire improprie. Inlocueşte cerul dela focarele de locomotivă de construcţie obişnuită. V. şi Brotan, căldare de locomotivă tip 2. Bol [bol; Bolus; bole; vastartalnu agyag; 6oji, 60JII0C HJIH CparHfl]. Mineral.; Varietate de argilă cu mult oxid de fier şi uneori cu calcar, care se întâlneşte în crăpăturile rocelor sau se prezintă în formă de strafe cari conţin minereuri de fier în, formă de boabe de mazăre (con-creţiuni de limonit). Sin. Bolus. s. Bolard [borne da mar rage; Pol Ier, Halte-pfahl; bitton, bol lard; kikotobak; KHeXT HJIH 6u~ Tem*]. Nav.: Stâlp scurt de oţel sau de fontă, cu patru pinteni laterali şi cu capul de sus îngroşat, montat de-a-lungui cheurilor, de care se leagă navele (fig. 208). Uneori capul este mult lăţit, ca o ciupercă, spre a opri ochiurile parâmelor să scape din bolard (bolard-ciupercă). V. şi Binta. 4. Bold. Ind. făr.: 1 Par 208 Bolarop- 368 Myjia BojlOMen]. Drum., Cs.: Formulă pentru determinarea compozifiei granulometrice optime a unui amestec folosit la confecfionarea betonului de ciment: p=A + {\00-A)^. unde p e procentul pe care-l reprezintă greutatea sortului O/d, din greutatea totală, incluziv a cimentului; D e diametrul fixat penfru agregatul cel mai mare te se foloseşte; d e diametrul maxim al sortului O/d, a cărui proporfie se caută, iar A e o constantă, care depinde de natura agregatelor şi de gradul de lucrabilitate pe care urmează să-l aibă betonul, şi are valori cuprinse între 10 şi 14. Formula se întrebuinfează cu folos mai ales pentru agregatele de sorturi ce nu se încadrează în diagramele granulometrice cunoscute, sau când nu se dispune de astfel de diagrame. i. Bolovan de râu [caillou roule, galet; Geroll, Geschiebe; rubble, rubble stone; fo-lyamko, kohordalek; BajiyH, 6yTOBblă KaMeHb]. Drum., Cs..* Bucată de rocă cu dimensiuni peste 8 cm, rotunjită prin transportul ei de către ape. Se întrebuinfează ja diferite lucrări de construcfie. Bolovanii de dimensiuni mari se întrebuinfează la anrocamente, fundafii, blocaje, etc.; cei cu dimensiuni între 12 şi 18 cm, la pavaje rutiere; iar cei cu dimensiuni sub 12cm, la pa-’ varea trotoarebr ordinare. Prin concasarea bolovanilor se obfine piatra spartă, întrebuinfată la executarea macadamurilor sau a betoanejor inferioare. *. Bolovănif [cailloutis; Kiesel; cobble-sto-nes; kavics; rajibKa, 6yjibi>KHHK]. Pefr.: Rocă sedimentară detrHică, necimentată, din categoria psefitelor, formată din elemente rotunjite, de natură petrografică variată, având un diametru de peste 10 cm. #• Bolf. V. Bulon. 4. Boltă [voute; Gewolbe; va uit, vaulting; boltozat; CBO/ţ, apKa]. Cs.: Construcfie de zidărie cu suprafeţe curbe şi cu supirafafa ei inferioară bombată în sus, cu dimensiunile orizontale de acelaşi ordin de mărime, care acopere un anumit spaţiu (încăpere, clădire) sau constitue elementul principal de susţinere a unei lucrări (a unui pod, a unui tunel, etc.). Din punctul de vedere al construcţiei, bolta poate fi executată din bolfari reunifi şi dispuşi astfel, încât să se sus-fină unii pe alfii (de ex. botfile de cărămidă sau de piatră), sau fără bolfari (bolfi le de beton simplu sau de beton armat). Ea suportă încărcări şt transmite reazemelor atât propria ei greutate, cât şi forfele la cari este supusă. Bolfile se calculează ca şi arcele, putând fi staticdeterminate sau nedeterminate (v. sub Arc). Când bolta constitue elementul principal de rezistenfă, forma ei trebue aleasă astfel, încât transmiterea forjelor la reazeme să se facă, pe cât posibil, fără întinderi în zidăria bolfii, ceea ce se realizează când curba de presiune a bolfii este cât mai apropiată de curba mediană. Este de dorit să treacă prin treimea mijlocie a bolfari lor, când se realizează bolta cea mai economică. Presiunile exercitându-se uniform pe rost, bolta se poate dimensiona astfel, încât materialul să fie cât mai bine folosit. Elementele unei bolfi sunt: suprafafa inferioară, concavă, numită intrados; suprafafa exterioară, aproape totdeauna convexă, numită extrados; profilul, adică linia de intersecfiune a intradosului cu un plan perpendicular pe axa bolfii; naşterile, adică suprafefele de reazem ale bolfii; linia naşterilor, care este intersecfiunea planului naşterilor cu un plan perpendicular pe axa bolfii; axa bolfii, care e linia din planul naşterilor egal depăr-. tată de centrele naşterilor; cheia, adică punctul cel mai înalt al bolfii, — şi săgeata bolfii, adică distanfa verticală dintre cheie şi linia naşterilor (fig. 210). După felul intradosului, bol-file se împart în simple (cu intradosul format dintr'o suprafafă curbă continuă) şi compuse (cu intradosul constituit din două sau mai multe suprafeţe curbe). Din categoria bolfilor simple, fac parte: s. ~ cilindrică [voute en berceau; Tonnen-gewolbe; barrel vault; donga boltozat; UHJIHH- Fig. 210. Elementele unei bolf*. a b c) profilul bolfii; a c) linia naşterilor; b) cheia bolfii; a c d e) planul naşterilor; bf) săgeata; f V) axa bolfi?; E) extrados; f)'intrados; N) naştere. a) boltă cilindrică dreaptă, tn plin cîntru; b) boltă conică; c) boltă cilindrică rampantă; d) boltă în cupoJă suspendată; e) boltă bizantină; f) boltă în cruce; g) boltă în arc mănăstiresc. flpHHeCKHH CBOA], al cărei intrados este o suprafafă cilindrică. Sin. Boltă în leagăn. — Poate fi: 369 î. Boltă dreaptă [voute droite â tonnelle, ber-ceau; gerades Tonnengewolbe, KufengewoJbe; straight barrel vault; egyenes dongaboltozat; npHMOH IţHJIHH#pHHeCKHă CBO#], (a, fig. 211); 2. ~ oblică [votite biaise â fonnelle, ber-ceau biais; schiefes Tonnengewolbe; skew barrel vault; ferde dongaboltozat; KOCOă lţHJIHH#pH-HeCKHH CBO#], sau s. ~ rampantă (voute rampante â tonnelle; steigendes Tonnengewolbe; rampant barrel vault; emelkedo dongaboltozat; noji3yHHă IţHJIHH#pH-HecKHii CBO#], (c, fig. 211). — Linia naşterilor poate fi orizontală, în care caz.bolta este simetrică, sau înclinată fafă de orizontală, când bolta este asimetrică. După forma profilului sau a intradosului, bolţile pot fi: 4. ~ conică [voute conique; Kegelgewolbe; conical vault; kupolaboltozat; KOHHHeCKHH Cko#], al cărei intrados este o suprafaţă tronconică (b, fig. 211); 5. ~ în arc de cerc [voute en arc de cercle; bogenformiges Gewolbe; arched vault; korives boltozat; #yroo6pa3Hblii CBO#], având profilul în arc de cerc, cu săgeata mai mică decât raza; 6. ~ în cupolă [voute en cogpole; Kuppel-gewolbe; domical vault, cupola domfe; kupola boltozat; KyiIOJIbHblH CBO#], care are intradosul format dintr'o suprafafă de revolufie generată de un arc de cerc, elipsă, parabolă, hiperbolă, etc. (b. fig. 213). V. şi Cupolă; 7. ~ în cupolă suspendată [voute en cou- pole suspendue; Hăngekuppelgewolbe; suspen-ded domical vault, suspendea cupola dome; fiiggo kupolaboltozat; IIO#BeiIieHHbIH KynOJIb-HbiH CBO#]: Boită în cupolă, folosită pentru acoperirea încăperilor cu secţiunea orizontală un pătrat. Se obfine prelungind planele pereţilor deasupra planului de naştere al bolţii, ceea ce determină formarea a patru triunghiuri sferice, numite pandantive, prin cari bolta se sprijine în cele patru colţuri ale încăperii (d, fig. 211). Cele patru panouri verticale, cari se formează, pot fi zidite complet sau cu spaţii libere pentru iluminarea interiorului, sau pot fi lăsate nezidite, dacă bolta are nişe laterale. Sin. Boltă cu pandantive. V. şi sub Cupolă; 8. ~ în mâner de coş [voute en anse de panier; Korbbogengewolbe; three-centre vault; kosârgorbe boltozat; K0p060BbIH CBO#], al cărei profij este o curbă formată din trei arce de cerc de raze diferite, racordate între ele; 9. ~ în plin cinfru [voute fen plein cintre; Rundbogengewolbe; full cente vault; felkoralakâ, boltozat; nojiHbiH KpyrJibiH CBO#], cu profitul în semicerc, diametrul fiind chiar linia naşterilor; io. /v/ inelară [voute annulaire; Ringgewolbe; circular vault; gyurus boltozat; K0Jlblţe06pa3HbIH CBO#], adică cilindrică şi ale cărei ziduri de susfinere au, în plan orizontal, secfiunea unui inel circular; Fig. 212. Boltă cu lunete. 11. pleoştită [voute basse; gedrucktes Gewolbe, Stichbogengewolbe; surbased vault; la-pos boltozat; nOHHJKeHHblît CBO#], a cărei săgeată este foarte mică în raport cu deschiderea; 12. supraînălfată [voute surhaussee, voute surmontee; uberhohtes Gewolbe; high vault; magasifott boltozat; B03BbinieHHblS CBO#], având profilul format dintr'un semicerc racordat cu două tangente verticale, astfel încât săgeata să fie ma! mare decât diametrul. Din categoria bolţilor compuse fac parte, în general, bolţile de intersecţiune ca: 13. ~ bizantină [voute byzantine; byzantini-sches Gewolbe; byzantine style vault; bizânci boltozat; BH3aHTHHCKH& CBO#]: Boltă cu aspect monumental, obţinută dintr'o boltă în cupolă suspendată, tăind partea superioară a calotei cu un plan şi suprapunând o boltă sferică (e, fig. 211; c, fig. 213); 14. ~ cu lunete [voute â lunettes; Brillen- gewolbe; groined vault; segedbolto-zat; peSpHCTbIH CBO#], adică boltă cilindrică străpunsă de una sau de mai multe bolfi cilindrice de înălţime mai mică (fig. 212; a, fig. 213); 15. ~ cu muchii ieşinde [voute d'arete, voute croisee; Kreuzgewolbe; cross vault; keresztboltozat; KpeCTOBblH CBO#], formată din patru panouri rezultate din intersecţiunea a două bolţi cilindrice cari au aceeaşi înălţime şi acelaşi plan de naştere (f, fig. 211; d, fig. 213). Sin. Boltă romană, Boltă în cruce; ie. ~ cu nervuri [voute â nervures; Rippen- gewolbe; ribbed vault; bordâs boltozat; rOTH-HeCKHH CBO#], al cărei intrados este format din mai multe suprafefe curbe dispuse după diagonală, muchiile lor de intersecţiune formând pe suprataja intradosului o serie de nervuri ieşinde (e, fig. 213); 17. în arc mănăstiresc [voute en arc de cloître; Klostergewoibe; cloister vault; kolos-torboltozat; MOHaCTbipcKHH CBO#], formată din patru panouri cilindrice, dispuse astfel, încât muchiile de intersecţiune să fie intrânde. Pe când la bolta cu muchiile ieşinde, pereţii încăperii se prelungesc deasupra planului de naştere, formând, sub panourile bolţii, timpane circulare (în plan vertical) cari pot fi, eventual, străpunse de ferestre, la bolta cu muchiile intrânde, panourile boltii se întâlnesc cu pereţii încăperii chiar pe planul de naştere (g, fig. 211); îs. ~ în cruce. V. Boltă cu muchii ieşinde; ia. ~ în evantaliu* [voute en eventail; Fâ-chergewoibe; fan vault; legyezoboltozat; Beep-Hblil CBO#], al cărei intrados este format dintr'o serie de suprafeţe curbe, răsfirate în sus în formă de evantaliu, în jurul mai multor puncte de rea- 370 zem, având muchiile lor de intersecfiune ieşinde (f, fig. 213); 1. Boltă ogivala (voute ogivale; gotisches Ge-wolbe, Spitzbogengewolbe; gothic vault; csucsi-vesboltozat; CTpeJIbHaTbIH, OÎKHBajIbHblH CBOA] > formată din patru sau mai multe panouri curbe sprijinite pe arce de ogivă. După felul materialului din care sunt făcute, bolfi le se clasifică în: 2. ~ de cărămidă [voute en briques; Back-steingewolbe; brick vault; teglaboltozat; KHp-IIHHHbI& CBO/ţ], întrebuinfată în special la acoperirea încăperilor, la ferestre şi uşi, ca şi la podurile de deschidere mica. Se folosesc cărămizi de presă aşezate pe muchie, în unu sau mai multe rânduri, cu rosturile alternate; boltozat; dyTOBblîi CBO/fl, (fig. 214); sau poate fi de piatră cioplită regulat, bolta numindu-se, în acest caz, 5. /v de piatră de talie [voute en pierres de taille; Hausteingewolbe; ashlar vault; faragotfko-boltozaf ; CBOfl TeCO-BblH], (fig. 215); 6. ~ de beton [voute en beton; Betongewolbe; F,9- 215* Boltă de P,atră concrete vault; beton- de falie, boltozat; JIHTOH CBOfl], sau 7. ~ de beton armat [voute en beton arme; Eisenbetongewolbe; reinforced concrete vault; vasbetonboltozat; JIHTOÎÎ apMHpOBaHHblH CBO#], e f Fig. 213. Bolfi simple şi compuse, a) boltă cilindrică cu lunete; b) boltă în cupolă; c) boltă bizantină; d) boUă cu muchii ieşinde; e) boltă cu nervuri; f) boltă în evantaliu. 3. ~ de piatră [voute en pierres; steinernes Gewolbe; stone vault, masonry vault; koboltozat; KaMeHHbiH CBO/ţ], executată din blocuri de piatră şi întrebuinfată la* construcţii monumentale şi la. poduri de deschidere mai mare. Piatra întrebuinţată poate fi de dimensiuni şi forme variate, aşa cum se extrage din cariere, bolta numindu-se 4. ~ de piatră brută [voute en pierres de carriere; Bruchsteingewolbe; rubble vault; nyersko lj ,\ i \ F st* Fig. 214. Boltă de piatră brută. executată fie din bolfari de beton simplu sau de beton armat, fie masiv, prin turnare în cofraje. Se întrebuinfează ia acoperirea spafiilor mari sau ia poduri de deschidere mare. 8. Boltă de descărcare (voute de decharge; Entlastungsgewolbe; relieving arch; tehermen-tesito boltozat; pa3rpy3Han apKa]: 1. Pod.: Boltă aşezată transversal pe bolta principală a unui pod, pentru a reduce greutatea umpluturii şi a timpanelor. — 2. Tnl.: Boltă care se formează singură în masivul de rocă, deasupra corpului în cilindru eliptic care încarcă un tunel, de câte ori împingerea muntelui este mai mică decât rezistenfă rocei. In cazul contrar, împin- 371 gerea deformează roca şi bolta de descărcare nu se formează, aşa încât întreaga masă de rocă de deasupra încarcă bolta tunelului. 1. Boltă de focar [voute de foyer; Fe&erge-wolbe, Feuerschirm; fumace vault; lângbolt; TOllOHHbiH CBO/ţ]. Mş.: Boltă aşezată pe suporturi deasupra părţii anterioare a grătarului, confecţionată din material refractar şi sprijinită pe perefii laterali ai unui focar. înmagazinează sau cedează căldură la schimbările de temperatură din focar şi protejează bordurile fevi lor de fum contra arderilor de către flăcările directe. Impune gazelor arse un drum ocolit pentru ca să cedeze pereţilor focarului o fracţiune cât mai mare din căldura lor. La focarele cu cărbune are şi rolul de a uşura aprinderea cărbunelui proaspăt. V. sub Focar. 2. Bolta p«pei [voute de navire; Gillung; counter; farhajlat; H3riî6 KOpMbl]. Nav.: Partea dinapoi a navei formată din bordajul pupei, cuprinsă între planul perpendicular pe planul longitudinal al navei, trecând prin etamboul cârmei şi între perpendiculara dinapoi. Boltă răsturnată [voute renversee; Sohlen-gewolbe; inverted arch; f.ertekboltozat, talpbol-tozat; o6paTHbiH hjih noHBeHHbiH cboa]. Fund.: Construcţie executată din zidărie de cărămidă, din beton sau beton armat, având forma unei bolti cu partea concavă îndreptată în sus şi sprijinită pe extrados, Se întrebuinţează la construirea radierelor boltite de fundafii (fig. 216). Fig. 216. Boltă răsturnată, de beton? armit. a) strat de asfalt; b) pardoseală de beton; c) Umplutură de beton. 4. Bolfar [pierre de voGte, voussoir; Wolb-stein; voussoir, arch stone; boltozatko; KJIHH-*KlTblâr KaMeHb, kjihh], Cs.: Element de construcţie al unei bolţi, al unui arc sau al unei arcade. Are, de obiceiu, forma de pană, dar poate avea şi forme speciale cu mai multe feţe (în special la arcele sau la bolţile cari acoper golul unei ferestre sau al unei uşi), (fig. 217). Bolţaru! obişnuit e mărginit sus de extrados, jos de intrados şi lateral de planele de separaifie dintre bolţari. Bolţarii se confecţionează separat (după schiţele din pro- Fig. 217. Bolfari de diferite forme, iect), fiecare primind numărul de ordine care indică poziţia lui în boltă, apoi se asamblează, fiind susţinuţi de schelăria bolţii (cintru). Bolţile continue (de beton sau de beton armat) nu au bolţari* Pentru cal- culul lor de rezistenţă se delimitează, în schije, anumite poriţiuni cari au forma generală a bolţari lor, ceea ce uşurează calculele. 5. Bolfi şau conuri vulcanice [voutes ou cones volcaniques; vulkanische Kuppen oder Kegel; volcanic bosses; lâvakupok; KpynHbie ByjlKa-HH^eCKHe BKJIIOHeHHH H3BepjKeHH0& IlOpOflbl B OCHOBHOM MaccHBe]. Geo/..* Mase importante de lavă, cenuşă, lapili, etc. şi blocuri de roce aduse din interiorul scoarţei ferestre de către erupţiile vulcanice. Se prezintă sub forma de conuri. 6. Bolfişoară [voutine, voussette; Kappenge-wolbe; cap vault; poroszsuvegboltozat; MaJIblit CBOA]. Cs.: Element de construcţie, în formă de boltă cu săgeată mică, executat din cărămidă, beton simplu sau beton armat, între grinzile metalice sau de beton armat ale unui planşeu (fig. 218 şi 219). Se întrebuinţează, uneori, şi la tablierele podurilor. Fig. 218. Planşeu cu bolfişoare de cărămidă, a) bolfişoară de cărămidă; b) grindă metalică; c) umplutură; d) firant. Fig. 219. Planşeu cu bolfişoare de beton armat. a) bolfişoară de beton armat; b) grindă metaiică: c) umplutură; d) firant. 7. ~ de descărcare [voute de decharge; Entlastungsgewolbe; relieving arch; tehermen-tesito boltozat; pa3rpy3HOH CBOfl], Pod.: Bol-f-işoară aşezată transversal pe bolta principală a unui pod, pentru a reduce din greutatea umpluturii şi a timpanelor şi, uneori, pentru a da întregului pod un aspect mai puţin masiv. 8. Bolfonif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru forsterit. 9. Bolfzmann. constanta lui ~ [constante de B.; B.-sche Konstante; B.'s constant; B.-fele âllando; KOHCTaHTa BojibiţMaHHa]. F/z.: Câtul constantei gazelor perfecte R, prin numărul lui Avogadro N: k = -^r= 1,36 • 10~16 ergi/grad N = 1,36-10’23 jouli/grad. 10. relaţia lui ~ [relation de B.; B.-sche Beziehung; B.'s equation ; B.-fele viszony; ypaBHeHHe BoJIblţMaHHa]: Fiz.: Entropia S a unui sistem într'o anumită configuraţie esfe proporţională cu logaritmul probabilităţii de stare P a acelei configuraţii: Sp&logP, unde & este constanta lui Boltzmann(& = 1,36 • 10“23jou li/grad). 11. teorema H a iui ~ [theoreme H de B.; if-Theorem von B.; B. if-theorem; B. H-te- 24* 372 fele; TeopeMa X BoJibiţMaHHa]. Fiz.: în medie, când timpul creşte expresiunea H = 5 / In / d* dy dz dpx dpy dpz» în care f este funcţiunea de distribufie într'un gaz, descreşte, din cauza ciocnirilor dintre moleculele gazului. H e proporţional şi de semn contrar cu entropia gazului. 1. Boltzmpnn, legea lui V. Stefan-Boltz-mann, legea lui 2. Bolus [argile; Bolus; clay, bole; fold, finom agyag; 60JIÎOC, 60JI (}KeJie3HCTaH HSBeCTKO* Ban TJIHHa)]: Argilă fină, întrebuinfată ca di-luant solid, s. Bolus alb [argile bianche; weifjer Bolus, weiifjer Ton; white clay; feher fold; 6e.JlbIH 60JIK)C]. Farm.: Pulbere alba, fină, fără miros, onctuoasă la pipăit, insolubilă în apă. Se foloseşte la combaterea disenteriei şi a hiperacidi-tăfii. Sin. Silicat de aluminiu hidratat. 4. Bolus roşu [argile rouge; roter Bolus, roter Ton; red clay; piros fold; KpacHblH 60Jlî0C]: Bolus care conţine oxid de fier. 5. Bolzano-Weiersfrass, teorema ~ [theoreme de B.-W.; Satz von B.-W.; B.-W.'s theorem; B.-W. tetele; TeopeMa Bojibiţaiio-Baăep-IIITpacca]. Mat.: Dacă f(x) e o funcfiune continuă în intervalul închis a&xs b şi dacă f(a) şi ţ(b) sunt de semne contrare, există în intervalul considerat cel puţin o valoare x~c pentru care /(c) =0. Una ain consecinfele acestei teoreme este aceea că, dacă o funcfiune continuă /(*) ia două valori f(a) = a şi f(b) =P, atunci ia cel puţin odată şi orice valoare X cuprinsă între a şi p. O funcfiune monotonă care ia toate valorile intermediare între f(a) şi /(£), este continuă în intervalul (a, b). «. teorema lui ~ [theoreme de B.-W.; Satz von B.-W.; B.-W.'s theorem; B.-W.-tetele; TeopeMa BojibiţaHo-BaHepiirrpaccaJ. Teor. m.; Fiecare mulfime mărginită şi infinită are cel puţip un punct de acumulare. 7. Bombă [bombe; Bombe; bomb; bomba; 60M6a]. Tehn. mii.: Proiectil, de formă în general alungită, ascuţit la capete, umplut cu exploziv şi echipat cu aripioare de direcţie. E întrebuinfat la bombardamen- k\ tele din avion. Se construesc şi bombe antisubmarine, lansate de vasele de războiu împotriva submersibilelor. 8. Bombă calorimetrică [bombe caiorimetrique ; kalorimetrische Bombe; bomb calorimeter; kalori-metrikus bomba; KaJIopHMeTpH-necKan 6oM6a]. Chim. fiz.; Apa-rat (fig. 220) întrebuinjat pentru Fig“ m ^mba calorimetrică. determinarea căJdurii de ardere a unei substanfe. Determinarea se face prin aprinderea electrică, într'o atmosferă de oxigen, a substanţei conţinute într'o capsulă a. Aparatul se compune dintr'un cilindru de oţel inoxidabil cu pereft groşi, la care se poate înşuruba un capac prin care străbat două tuburi g şi k cu supape h şi i, pentru introducerea în bombă a oxigenului şi pentru evacuarea gazelor de ardere în vederea analizei lor. Electrozii sunt de platină, unul în formă de fir e, iar celălalt în formă de tub f. Deasupra capsulei care conţine pastila de substanfă c şi a firului b, care produce combustia, se află o apărătoare d, pentru pro-tecfiunea capacului bombei. Pentru executarea măsurătorii, bomba se introduce într'un calorimetru. 9. Bombă cu decalină [bombeâdecaline;Hohl- granate, Heizgranate; decalene cylinder; futogrâ-nât, futohenger; 6aJlJiOH C fleKaJlHHOM]. Micro-chim.: Aparat, lung de 700 mm şi gros de 35 mm, străbătut de un tub interior cu diametrul de 14 mm. Este întrebuinfat în metoda Preglj Friedrich şi Linder de determinare a carbonului şi a hidrogenului din substanfele organice pentru a menţine, Ia temperatura de fierbere a decalinei (190°), stratul de bioxid de plumb care formează o parte din umplutura tubului de combustie (fig. 221). 10. Bombă de îmbătrânire [bombe de viei I-lissement; Alterungs-bombe; oxidizing bomb; kaucsukoregbito muszer; OKHCJIHTeJIbHblă cocy# (annapaT)]. Ind. cc.: A- F«g- 221. Bombă cu parat cilindric care ser- decalină. veşte pentru grăbirea oxidării cauciucului, cu ajutorul temperaturii ridicate, uneori combinată cu presiune de aer sau de oxigen. 11. Bombă Vieille [bombe V.; V.-sche Erosion-bombe; V.'s erosîon bomb; egesi gâzok maro-hatâsât mutato muszer; 6ajiOH BneHH]. Expl.: Aparat pentru măsurarea puterii de eroziune a gazelor rezultate din combustia unei pulberi. 12. Bombaj [bombage; Bombierung; bulge; ki-, domborodâş; B3#yTHe, BbinyHHBaHHe]. Ind. alim.: Umflarea capacelor cutiilor de conserve, când conţinutul cutiei s'a alterat sau când cutia nu a fost bine executată. Se apreciază după bombajul exprimat de catul sumei săgeţilor maxime ale umflăturilor capacelor, prin distanta iniţială dintre capace. 13. Bombamenf [bombement; Wolbung; curva-ture, dishing; utfelulet domborulata; BbinyKJlOCTb #oporH]. Drum.: Convexitate, în profil transversal, a platformei sau numai a părţii carosabile a unui drum, pentru scurgerea apelor de suprafafă. Mărimea bombamentului se exprimă prin raportul dintre săgeata lui şi lăţimea căii, şi este cuprinsă între 1/40 şi 1/200; valorile mai mari corespund suprafeţelor de pavaje mai pufin aspre. Poate fi curb (arc de cerc, de parabolă, etc.) sau în formă de acoperiş cu două versante plane, cari se racordează, uneori,la mijlocul căii printr'un arc de cerc, pe o lăţime de 1,50 nv\2,50 m (sau 1/3 * * *1/5 din lăfimea căii). 1. Bombamenf de acoperiş [bombemerit du toit, courbure du toit; Wolbung des Daches; arching of the roof; tetogorbulet; BbinyKJlOCTb KpbiniH BarOHOB]. C. f.; Curbură ce se dă acoperişului vagoanelor acoperite, pentru a înlesni scurgerea apelor de ploaie pe laturile vagonului. 2. Bombamenf de profil [bombement du profil; Profilwolbung; profile convexity; szelvenygorbulet; BbinyKJlOCTb npo4>HJIfl]. Nav. a.: Raportul dintre săgeata medianei profilului şi lăfimea lui. Coeficientul de portanfă al profilului depinde mai ales de acest raport. Cu cât bombamentul e mai mare — până la o anumită fimită — cu atât coeficientul de portanfă creşte, dar şi coeficientul de rezistentă începe să crească, în special la valorile mari ale coeficientului Reynolds. De aceea pro-filele de bombament mare nu sunt proprii viteselor mari. s. Bombardă [bombarde; Bombarde, Schleu-dermaschine; bombard; ropitogep, dobogep; 6oM6ap;ţa (cTapHHHoe opyAHe)]. Tehn. mii.: Maşină de războiu, în Evul Mediu, formată dintr'o feavă de calibru mare (de lemn la început, de fier forjat, de fontă sau de bronz mai târziu), care, prin arderea unei încărcături de pulbere, putea arunca sfere de piatră cu un diametru de iOO'-^OO mm. Se foloseau, Ja început pe suporturi fixe, mai mult pentru apărarea cetăfilor. Mai târziu s'au montat pe cărucioare mobile. 4. Bombardament [bombardement; Bornbar-dement; bombardment; bombatâmadăs; 6oM(5ap-flHpOBKa]. Tehn. mii.: Atacarea cu bombe a unei localităţi sau a unei pozifii strategice. Sin. Bombardare. 5. Bombardare catodică [bombardement ca-thodique; Elektronenaufprall; cathodic bombardment; elektronbombâzâs; 3JieKTp0HH0-KaT0£H0e CTaJIKHBaHHe]. El.: Incidenfa unui curent de electroni rapizi pe o suprafafă metalică, de ex. pe anticatodu! unui tub de raze X. 6. Bombare [bossage; Ausbeulung; bulging; kidomboritâs; Bbiny^HBaHHe, B3^;yTHe]. Mş.: Deformare, voită sau nu, a tablei, ia cald sau la rece, după o suprafaţă convexă fără muchii. Bom-barea poate să nu fie voită, dacă provine din însăşi fabricafia tablei, şi se constată prin aşezarea acesteia pe masa de trasare. Bombarea indică un exces de material la centru fafă de periferie. Operafiunea de aplanare se numeşte şi îndreptare. Bombarea voită este o operaţiune de deformare după un profil, de obiceiu, sferic. Ea poate fi efectuată prin opera'fiuni cu ajutorul cărora materialul este refulat (ciocănire sau ambutisare în anumite forme). Ciocănirea se face pe o nicovală fasonată, numită ciupercă (formă de calotă sferică), şi cu ciocane cu vârful şi fafa rotunjite, chiar emisferice. Bombarea prin ambu- tisare se poate face cu ciocanul pe matrifă, în două feluri: fie periferică, pe o matrifă cilindrică, pe care se răsfrânge mai întâi marginea şi apoi se subţiază tabla dela periferie spre centru, dân-du-i-se forma sferică — fie centrală, pe o matrifă inel, începând ciocănirea din centru. Bombarea prin ambutisare se mai poate face la presă, dând tablei forma voită între două matrife (matrifă şi contramatrită), într'o singUră operaţiune sau prin operaţiuni succesive. In ultimul caz, tabla se recoace după fiecare matrifare, spre a se evita crăpăturile în material. 7. Bombetă [bombette; runde Windlampe; hurricane lamp; viharlâmpa; cy/ţOBaH, niTOpMO-BaH JiaMna]. Nav.: Lampă, de obiceiu cu gaz şi rareori electrică, având un glob sferic căruia îi lipseşte calota superioară şi inferioară. Poate funcfiona şi pe vânt, chiar dacă e cu gaz. Se întrebuinfează pe vase, pentru semnalizări. 8. Bombeu [bout; Vorderkappe; toe cap piece; cipoorr; HOCOK odyBH]. Ind. piei.: Partea întărită şi bombată cate formează vârful încălfămintei şi apără vârful degetelor picioarelor. o. Bombiccif. Mineraf.; Numele vechiu, părăsit, pentru hartit. io. Bomfaer< V. Ferestrău de mână pentru tăiat metalele. n. Bompres. V. sub Arboradă. 12. Bonamîf. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru smithsonit. 13. Bonderizare. V. Fosfatare. 14. Bondifă. Ind. făr. V. Bundifă. 15. Bonetă [bonnette; Bonnett, Brustwehrkappe;' bonnette; kisterjedelmu vedmu; dOHHeT]. T^hn. mii.: Lucrare mică în construcfiile de fortificafie, alcătuită dintr'un parapet cu două fefe în unghiu ieşind de cel pufin 60° şi cu fefele de cel mult 25 m lungime. Se foloseşte în forturile cu bătaie joasă, în fafa glacisului, a intrărilor sau a poziţiilor de artilerie. ie. Bonetă [bonnette; Leesegel; studding sail; vitorla; JlHCejlb]. Nav. V. sub Verfafor. 17. Bonificare [bonification; Vergutung; a|lo-wance; megterites; B03MenţeHHe, CKHflKa]: Seducerea din pref datorită de o parte contractantă celeilalte părţi, pentru neexecutarea întocmai a contractului. Sin. Bonificafie. 18. Bonîfarea apelor [estimation d'une eau; Wasserbonitierung; estimation of water; halgazda-sâg hozzadek megâllapitâsa; oiţeHKa BO^bl, 60HHTHp0BKa BO/ţbl]. Zoof.; Determinarea valorii economice a unui bun piscicol', stabilindu-i bonitatea (productivitatea) în urma unor cercetări locale. Elementul de bază este capacitatea bio-genică. io. Bonitate [fertilite; Bonităt; fertility; termo-helyi josâg; iuio/ţopo/ţHe]. Silv.: Calitatea unei staţiuni de a produce arborete mai bune sau mai rele. Se apreciază cu ajutorul tabelelor de pro-ducfie, în raport cu înălfimea medie a arboretului de o anumită specie şi la o anumită vârstă. Sin. Fertilitate. 374 î. Bonilor [boniteur; Bonitierer; cattle specialist; apaâllatbecslo; âOHHTHpOBIIţHK, OlţeH-liţHK ftOManiHHX hchbothbix). Zoot: Specialist în aprecierea calităţii reproducătorilor pe baza studiului exteriorului, al productivităţii, constituţiei şi al provenienjei animalelor, 2. Bonifură, foaie de V. sub Metoda punctelor. 3. Boost [pression d'admission; Ladedruck; boost; toltesinyomâs; flaBJieHHe Harpy3KH]. Av.: 1. Presiunea de admisiune a unui motor cu compresor. — 2. Cantitatea cu care presiunea de admisiune depăşeşte presiunea atmosferică. Se măsoară în kg/cm2. 4. Boosfer [booster, survolteur-devolfeur; Zu-satzmaschine fur Zu- und Gegenschaltung; booster; hozzâ- es ellenkapcsolhato villamos segedgep; B0JIbT0#06aB0HHaHManiHHa], Bit.: Maşină electrică asociabilă astfel cu altă sursă de energiie electrică, încât tensiunea ei electrică Ia borne, fie să se adune, fie să se scadă din a celeilalte surse. Sin. Supravoltor-devoltor. 5. Boosfer [ejecteur â vapeur; Dampfejektor; steam jet ejector; gozejektor; napoCTpytabliî acimpaTop]. Ind. petr.: Aparat analog cu trompa de vid cu apă, funcţionând însă cu abur, folosit în instalafiile de distilare a uleiurilor pentru a produce vidul. V. Ejector. e. Booster [booster; Booster; booster; booster; 6yCTep]. C. f..* Maşina de abur auxiliară, folosită pentru a da roţilor tenderului sau celor libere ale locomotivei, funcţiunea de ro{i motoare. Se întrebuinţează la locomotivele cari remorcă trenuri grele, pe linii cu variaţii mari de rezistentă, pentru mărirea forţei de tracţiune a locomotivei. 7. Boofhit [boothite; Boothit; boothite; bootit; 6yTHT], Mineral.: CuSO« • 7 H2O. Mineral din grupul sulfatilor hidratati, de obiceiu masiv. Duritatea 2* •*2,25; gr. sp. 1,94. Coloarea, albastră. Se găseşte ca mineral de origine secundară în zăcămintele de cupru. 8. Bor [bore; Bor; boron; bor; 6opJ. Chim.: B; nr. at. 5; gr. at. 10,83; p. t. 2300°; metaloid trivalent. Se găseşte în natură sub forma de săruri ate acidului boric, în special de Na, K, Mg. Sub forma de acid boric, se întâlneşte în gazele şi în apele vulcanice, fiind antrenat de ele din inferiorul scoabei terestre. Se prepară prin reducerea clorurii de bor cu hidrogen, prin descărcări electrice, şi se prezintă ca o pulbere amorfă de coloare brună deschisă, cu gr. sp. 2,32, care arde în aer şi se transformă în B2O3, Ars în clor, trece în PCU, iar cu azotul se combină la temperaturi înalte (roşu-alb) şi dă azotură de bor BN. Se topeşte la peste 2300°, dar începe să sublimeze la 1600°. Se disolvă în aluminiu topit şi — prin răcire — cristalizează într'o masă cristalină, neagră lucioasă, cu compoziţia AlBi2, cunoscută în tehnică sub numele de diamant de bor, care are o duritate apropiată de a diamantului şi se întrebuinfează ca abraziv. Dintre combinaţiile borului, au Întrebuinţări tehnice acidul boric (v.), boraxul (v.) şi perborafii, iar importantă teore- tică, unii compuşi ai borului, ca hidrura, în care borul este tetravalent, ceea ce arată caracterul lui amfoter. Combinaţiile borului cu halogenii BCI3 şi cu azotul BN nu au întrebuinţări tehnice. Carbura de bor se obfine prin topirea electrică a trioxî-dului de bor B2O3 cu cărbunele şi este întrebuinfată ca abraziv pentru diamante şi pentru alte materiale dure, sub numele de carborundum. Compuşii mai importanţi ai borului: Acidul boric [acide borique; Borsăure; boric acid; borsav; 6opHaa KHCJlOTa] (v.), cunoscut sub trei forme: ortoboric BOsHs, care la 107° pierde parfial apă şi trece în acid meta-boric BO2H; acesta mai pierde apă la 140° şi frece în acid piroboric sau tetraboric B4O7H2. Sărurile acidului boric se numesc borafi. Dintre borafi, cel mai întrebuinfat este boraxul (tetraboratul de sodiu) B40?Na2, iar dintre per-borafi, perboratul de sodiu B02Na • H2O2 • 3 e întrebuiinfat ca desinfectant, înălbitor şi agent de spălare (Perşii), de asemenea şi în cosmetică. Anhidrida borică [anhydride borique; Bor-săureanhydrid; boric anhydrid; borsavanhidrid; âopHbliî aHrH/ţpHA]: B2O3. Substanţă sticloasă, sfărâmicioasă, incoloră şi care nu a putut fi cristalizată. Se ; prepară prin deshidratarea acidului boric. 9. Boraciu [cliquet â canon; Bohrknarre, Ratsche; ratchet - brace; kezhajtâsos femfuroszer-szâm ; CBepJIHJIbHaH TpemeTKa]. Mş. : Ma-şină-unealtă pentru găurit metale, la care burghiul primeşte mişcarea de rotaţie printr'un mecanism î Fig 222 Boraciu# cu roată dinfată şi clichet antrenat prin mişcarea alternativă a unei pârghii. Este folosit în pozifii cari nu permit rotirea pârghiei cu 360° (fig. 222). 10. Boradt [boracite; Boracit; boraoite, borâcit; 6opaiţHT]. Mineral.: MgefChlBiiC^e]. Mineral an-hidru de bor, cristalizat în sistemul rombic, în cuburi, şi mai rar în dodecaedri şi tetraedri. Este incolor sau turbure, uşor albăstruiu. Are duritatea 7 şi gr. sp. 2,9*• -3. Luciu sticlos. Transparent până la translucid. Formează’ concrefiuni în zona cu carnalit a zăcămintelor de săruri de potasiu. 11. Bora. V. sub Vânt, tipuri de 12. Borangic [fii de soie; Seidenfaden; silk fibre; selyem fonal ; IlieJlKOBaH HHTb]. Ind. text.: Mătase naturală, trasă de pe gogoşi, dar nefiartă, nedegomată, adică din care nu s'a eliminat sericina. 13. Borani [boranes; Borane; boranes; borânok; 60p0B0/ţ0p0^bl]. Chim.: Compuşi hidrogenafi ai borului, în cari acesta se uneşte cu el însuşi formând lanfuri de tipul hidrocarburilor. Se prepară prin tratarea borurii de magneziu cu acid clor-hidric, obfinându-se un amestec de borani, principalul fiind tetraboranul B4H10. Cel mai simplu este diboranul BsHe, care se obţine prin expune- 375 HN I HB H NH II BH "N H rea tetraboranului la lumina ultravioletă, sau prin încălzirea lui la 100°. Este un gaz incolor, cu miros neplăcut; se condensează la —88° şi se solidifică la —169°. Se descompune cu âpa dând acid boric. Omologi cunoscuţi: pentaboran, dihidropentaboran, hexaboran şi decaboran. î. Borax [borax; Borax; borax; borax; 6ypa-, THHKaJl], Chim.: Na2B407 * 10 HaO. 'Sarea de sodiu a acidului piroboric sau tetraboric. Se găseşte în stare naturală în apa unor lacuri din California şi Tibet. încălzit, boraxul pierde apa de cristalizare şi se transformă, prin răcire, într'o masă sticloasă care disolvă oxizii metalici. Pe această proprietate se bazează întrebuinţarea boraxuluii la sudarea metalelor. 2. Borazol [borazol; Borazol; borazol; borazol; 6opa3(>Jl]. Chim.: Compus constituit numai din azot, bor şi hidrogen. Are caracter aromatic, datorit inelului de 6 atomi cu duble legături conjugate. Este cunoscut şi sub numele de benzen anorganic. 3. Borboană. V. Agriş. 4. Borcan [pot; Topf; pot; befotfes edeny; 6aHKa, ropinoK]. Ind. st. c.: Vas de sticlă, de porfelan, de lut smălfuit, fără toartă, în general mai înalt decât lat, cu gura mai strâmtă decât corpul şi cu buza lucrată cu îngrijire pentru a putea fi bine închis, întrebuinfat pentru păstrarea dulcefurilor sau a altor alimente. Sin. Gavanos. 5. Borceag [dragee (fourrage), hivernage; W-ick-hafer; winter fodder; zabosbiikkony; 3HMHHH KOpMOBaH CMecb]. Agr.: Amestec între o leguminoasă şi o cereală, cultivat pentru a obfine nutref. Borceagul poate fi de toamnă (amestec de măzăriche de toamnă cu o cereală, ca grâul, orzul sau secara), şi de primăvară (amestec de măzăriche sau mazăre furajeră, mai ales cu ovăs). e. Bord 1. [bord; Kante, Rand; edge; el, szel; KpOMKa, KaHT]. Mş., Av.: Marginea unui profil. Pentru o aripă de avion, bordul este linia care uneşte extremităfile profilelor în fiecare secfiune transversală. Sin. Margine. — Exemple: 7. <"*»' de afac [bord d'attaque; Vorderkante; leading edge; eliilsoel; nepe/ţHHH KpOMKa, HanpaBJIHîomaH KpOMKa]. Av.: Bordul din fafă (amonte) al profilului ari- . pii unui avion, fafă de de deplasare profi| de ari ă de (fig. 223). La avioanele cu vitesă subsonică (aerodinamică), acest bord e rotunjit şi construit din placaj sau tablă, formând cu longeronul un cheson La avioanele cu vitesă supersonică (balistică), bordul e mai ascuţit, pentru a nu da unde de şoc prea mari. 8. ~ de fugă [bord de fuite; Hinterkante; trailing edge; hâfso el; KpOMKa oâTeKaHHH]. Av.: Bordul din spate al aripii unui avion, fafă de direcţiunea mişcării (fig. 223). E o muchie ascuţită, care la profilele de tip Joukowski are un jn. a) bord de afac; b) bord de fugă. diedru nul. Motive constructive împiedecă realizarea unui astfel de bord, aşa încât şi acest bord are o grosime. La avioanele supersonice, forma bordului de scurgere nu mai are mare importanţă decât în timpul când vitesa lor devine subsonică. In alte cazuri, bordul de atac şi bordul de fugă se definesc ca fiind punctele de contact dintre profil şi cercul circumscris. Sin. Bord de ieşire, Bord de scurgere. 9. ~ de paletă. V. Paletă, muchie de to. Bord [bord; Bord; board; fedelzet; dopT, 6ok (cyflHa). 1. Nav.: Fiecare din cele două coaste ale unei nave (de ex. în locuţiunea „bord la bord”). ■*— 2. Fiecare din părţile laterale ale (punţii) unei nave (bordul babord e partea stângă, iar bordul tribord, partea dreaptă a navei). — 3. Nava însăşi (de ex. în locuţiunea „a se duce la bord"). — 4. Nav. a., Mş.: Vehiculul considerat ca încăpere ocupată, de personal. 11. Bord liber [franc-bord; Freibord; free-board; szabad fedelzet; HaflBOflHblH 6opT]. Nav.: Distanţa dintre nivelul apei şi partea superioară a punţii, măsurată în exteriorul navei, la jumătatea lungimii ei, când nava este încărcată. 12. Bord, echipament de ~ [equipement debord; Bordausrustung; equipment of control instruments; fedelzeti felszereles; 60PT0BaH 9KHIIHpOBKa (o6opyAOBaHHe, CHapameHne)]. Nav. a.: Ansamblul instrumentelor de bord, al instalaţiei de fotografiat, al radiometalizaţiei, al radarului şi al instalaţiei de oxigen de pe un aerovehicul. is. Bord, instrumente de ~ [instruments de bord; Bordgerăte; control Instruments; fedelzeti mu-szerek; 6opTOBbie tfJIH KOftTpOJIbHbie HHCTpy-MeHTblJ. A4f.: Instrumente montate la bordul unui vehicul, servind la controlul diferitelor elemente de mers şi funcţionare. După vehiculul la care se montează, deosebim: 14. instrumente de ~ la aerovehicule [instruments de bord pour vehicules aeriens; Bordgerăte fur Luftfahrzeuge; control instruments for air vehicles; legi jârmuvek fedelzeti muszerei; 60pT0Bbie HJIH KOHTpOJIbHbie HHCTpyMeHTbl B03/ţyxonjiaBaTejlbHblx aimapaTOB]. Nav.a.: Instrumentele montate la bordul unui aerovehicul; fac parte din echipamentul lui. Servesc la controlul funcţionării motopropulsorului şi al pilotajului. Pentru controlul motopropulsorului se întrebuinţează tachometrul, indicatorul de consum al combustibilului, indicatorul de presiune al uleiului, pirometrul pentru temperatura uleiului, termometrul pentru temperatura apei de răcire, ampermetrul, voltmetrul, etc. Penfru controlul pilotajului, cu şi fără vizibilitate: altimetrul, viteso-metrul, indicatorul de presiune aerodinamică, clino-metrul (indicatorul de înclinare, orizont artificial), anemometrul, navigraful, giroscopul de direcţie, telecompasul, variometrul, etc. 15. instrumente de ~ la automobile [instruments de bord pour automobiles; Bordgerăte fur Kraftwagen; control instruments for motor-cars; automobil ellenorzo muszerek, szerelofali 376 muszerek; aBTOMO^HJIbHbie 60pT0Bbie HJIH KOH-TpOJIbHbie HHCTpyMeHTbl]. Auto.: Instrumentele montate la bordul unul automobil şi servind la controlul funcfionării motorului şi al mersului automobilului. Ex.: manometru! pentru presiunea uleiului, termometrul pentru apa de răcire, am-permetrul polarizat, voltmetrul, alţi metrul (în cazuri speciale), pirometrul pentru temperatura uleiului, ceasul, vitesometrul, lampa de control, manometru! pentru frână (sau vacuummetrul), indicatorul de consum al combustibilului, .etc. 1. Bord, jurnal de ~ [journal de bord; Schiffs- fagebuch, Logbuch; log-book; hajozâsi naplo; BaxTeHHbiH mypHaji, 6optobbih mypHaji]. Nav.: Jurnal în care se înregistrează toate evenimentele petrecute în timpul cursei unei nave, în legătură cu nava, cu încărcătura, cu echipajul, călătorii, etc. Jurnalul este finut cronologic de ofiferul secund, sub controlul comandantului de vas. .. 2. Bord, tablou de ~ [planche d'instruments de bord; Schaltbrett, Instrumentenbrett; instrument board, instrument panel; jârmuvek szerelofala, jârmu kapcsolotâbla; npH6opHaa flOCKa]. Auto., Nav. a.i Panou la bordul automobilelor sau al aero-vehiculelor, pe care sunt montate cadranele instrumentelor de control. El trebue să fie astfel organizat, încât să permită conducătorului o documentare rapidă asupra modului de funcfionare a diferitelor elemente sub control: cantitatea de uleiu, poziifia şi viiesa avionului, pozifia trenului de aterisare, etc. Sin. Tablou de comandă. s. Borda-Belanger, teorema lui ~ [theoreme de B.-B.; B.-B.-sches Theorem; B.-B.'s theorem; B.-B.-fele tetei; TeopeMa B.-B.]: Când secfiunea unei conducte creşte brusc, fluidul ce o străbate sufere o pierdere de vitesă şi o pierdere de energie cinetică, datorită ciocnirilor dintre particulele fluidului. Energia cinetică pierdută de 1 kg de ffuîd se exprimă prin: (v — v'Y 9= ^. 2 2 unde v şi v sunt vitesele în cele două secfiuni, iar g este acceleraţia gravitafiei. Energia cinetică se transformă în energie calorifică. 4. Bordaj [borde ; Beplattung, Beplankung ; planking; hajobordâzat kibelelese; o6lHHBKa (cy/ţHa)]. Nav.: Ansamblul fâşiilor metalice sau de lemn cari învelesc coastele şi traversele unui vas. Ex.: Bordajul carenei e bordajul care acopere coastele, bordajul punfii e cel care acopere puntea, bordajul exterior e cel care acopere partea exterioară a coastelor, iar bordajul interior e cel care acopere partea interioară a coastelor. 5. Borderou [bordereau; Verzeichnis; schedule, memorandum; kimutatâs; 6op#epo]: Piesă scrisă, cuprinzând lista tuturor pieselor scrise sau desenate (în ordinea succesiunii lor), cari fac parte dintr'un proiect sau dintr'un dosar. Se anexează la începutul proiectului, respectiv al dosarului. 6. Bordeaux, roşu ~ [rouge bordeaux; Bor-deauxrot, Bordorot; Bordeaux-red, dark-red; bordo voros; 6op#o, TeMHOKpacHbiă]. Ind. text. Acid naftil-nafto l-sulf onic, nuanfă de roşu folosită în industria textilă. 7. Bordif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru okenit. 8. Bordo. Termen contractual care indică obli-gafia vânzătorului de a preda marfa (în vasul pus la dispoziţie de cumpărător), cântărită pe şlep sau pe vapor, iar la predări din silozuri şi elevatoare, cântărită la cântarul silozului sau al elevatorului. Toate cheltuelile de^ încărcare, impozitele şi taxele de orice natură" către Stat, judef şi comună privesc pe vânzător, în afară de orice fel de taxe percepute la export, cari privesc pe cumpărător. o. Bordozit [bordosite; Bordosit; bordosite; bordoszit; 6op/ţOCHT]. Mineral.: Mineral con- stituit în parte din kongsbergit, în parte, poate, din clorură de argint şi de mercur. 10. Bordură [bordure; Rahmen, Schulter; frame, shoulder; szegely, karima; paMa, 6opT, njieno]. Mş.: Element sau marginea unui element de maşină care serveşte pentru racordarea la alt ele- F,9-224 Teavă de fum» ment sau pentru protejarea Io- cu borcjura Pe P,aca* cului de asamblare. Ex.: bor-tubu,ară a focarului, dura fevilor de fum ale locomotivei (fig. 224). 11. Bordură 1. [bordure; Bord; border, margin; szegelyko; 6op/ţlop, KaHMa, o Kpaă, dopT]. Drum.: Bandă JT îngustă, formată din piese | paralelepipedice de piatră J dură, naturală sau artificială,'5 servind la mărginirea tro- , . , 3 , Fig. 225. Bordură de toareior in spre partea carosabilă a străzilor sau la măr- *° °aj , , ^ ... i .. a) fundaţie de beton gmirea parfn carosabile a . . i * , pentru bordura; b) bor- unei şosele in spre acosta- j „ . . ' . mente (fig. 225). dura de pu, ra; c pa. >2. ~ 2. [bordure; Rand- de P'atrai stein, Bordsfein ; border dat,a pal1" carosab,le- stone, corner stone; szegelyko;... 6op#K)p, 60pT0Bbie KaMHH, nope6pHK], Drum.: Piesă de construcţie, de formă regulată, executată din piatră sau din beton, servind la incadrarea pavajelor de pe şosele sau a trotoarelor. Cele de beton pot fi simple sau mozaicate pe fefele văzute, şi uneori armate în interior. Au secfiunea de 20x25 cm sau 25x30 cm şi lungimea de cca 1,00 m, şi se folosesc în special la trotoare. Cele de piatră sunt cioplite din roce eruptive, muchiile şi fefele lor văzute fiind regulate. Au secfiunea de 18 X 18 cm (ta şosele) sau de 20 X 25 cm (la trotoare), iar lungimea de cel pufin 30 cm. Se aşază totdeauna pe o fundafie de beton de ciment, îngropându-se pe o anumită porfiune în masa de beton. 13. Bordură [bordure; Beetrand; border; termo-âgy szele; 6op#K>p, KpaH], Agr.; 1. Partea exterioară a unui strat care se învecinează cu o alee şi pe care se culftivă, de obiceiu în unu sau două rânduri drepte, o legumă anuală sau perenă. —2 377 Bordură de piatră sau de cărămidă: delimitarea marginilor aleelor de mare circulafie pentru protejarea gazonului şi a florilor din figurile limitrofe şi pentru obfinerea unui efect artistic. — 3. Bordură de gazon: porţiune îngazonată, cuprinsă între alee şi limita exterioară a unei plat-bande cu flori, pentru care constitue un chenar verde. -— 4. Bordură de flori: partea exterioară a unei platbande, a unui rabat sau rond, plantată cu flori de talie mică şi cu un colorit mai viu, pentru scoaterea în relief a celor mai variate desene. i. Bordură [encadrement, bordure, bord; Ein-fassung; border; keret; 6op/ţlop, paMKa]. Arte gr.: Rigle de alamă, de înălţimea literelor tipografice, cu floarea formată dintr'o linie groasă şi una subfire sau dintr'o linie groasă între două subţiri, întrebuinfată mai ales la tipărirea tabelelor sau ca ornamentafie în accidente (fig. 226). Fig. 226. Diferite modele de bordură. ||| Pentru formarea coifurilor, unul din capete este retezat la 45°. Sin. Ainfas. V. Lihii tipografice. 2. Bordurarş [bordage; Bordelung, Krămpung, Sieken; bordering, curling, flanging; szegelyezes; 3arn6aHHe (6opTQB)]. Tehn.: Operafiunea de răsfrângere prin deformare a materialului dela marginea unei piese metalice (placă, rezervor, tub, etc.), pentru obfinerea unei suprafefe de racordare, pentru a proteja locul de asamblare sau pentru întărirea marginii. Se execută la cald sau la rece, manual prin docănire, sau mecanic la maşini cu role sau la prese. s. Boreal [boreal; nordlich; northern; eszaki; ceBepHHH, 6opeaJIHC]: Nordic, sau care aparţine emisferei terestre nordice. Ex.: latitudine boreală, ţinuturi boreale, etc, 4. Boreală, declinafie V. sub Declinafie. 5. Borel, mulfime ~ [ensemble borelien; B.-sche Menge; B.'s set; B.-fele mennyiseg; aHCaM^Jib BopejiH]. Teor. m. .* Mulfime aparţinând celei mai mici clase aditive construite pornind dela familia mulţimilor închise. 6. Borel-Lebesgue, Ierna lui ~ [lem.me de B.-L.; Heine-B.-L.-scher Satz; B.-L.'s lemma; B.-L. alaptetele; JieMMa B.-JI.]. Teor. m.: Fiind dată o mulfime M închisă şi compactă şi o familie D de mulţimi deschise, a căror reuniune confine pe M, există un număr finit de mulfimi deschise din D, a căror reunire conţine pe M. 7. BorgJlis [petit-romain; Borgis; bourgeois; borgisz; ooprec (inpH(J)T)]. Arte gr.: Corp de literă, de 9 puncte tipografice. 8. Borhot [residu, dreche; Schlempe, Treber; pulp, spent malt, spent grain; cefre; 0T6p0CbI, OCTaTKH, Mflsra, BbKKHMKH]. Ind. alim.: Resturile de fructe, de plante sau de cereale cari se obţin în industria alimentară fermentativă, dupa ce s'a extras principiul activ d'in ele. Astfel, la fabricarea vinului, se înţelege prin borhot, peliţa şi sâmburele boabei de strugure. Borhotul de struguri lăsat să fermenteze mai departe în pre- zenta apei dă, prin distilare, tescovina. In industria zahărului, se înţelege prin borhot restul de tăiefţei de sfeclă, după ce s'a extras zahărul, rest care mai confine substanţe uleioase, din care cauză e întrebuinţat ca hrană pentru animale. In industria berii,, borhotul este constituit din resturile de grăunţe cari rămân după fermentare şî cari, ca şi cele de sfeclă, conţin substanţe grase, din care cauză sunt întrebuinţate în acelaşi scop. Sin. Boloştină, Boştină, Huşte, Huştină, Tescovină. 9. Boric, acid ~ [acide borique; Borsăure; boric acid; borsav; 6opHaH KHCJIOTâ]. Chim.: H3BO3. Oxiacid al borului care se găseşte în solfionii şi în fumarolele vulcanice. Se poate prepara la cald, dintr'o soluţie concentrată de borat de sodiu, cu acid clorhidric în exces. Se mai extrage şi din vaporii fumarolelor. Acidul boric cristalizat se prezintă sub forma de foiţe strălucitoare, puţin solubile în apă rece. Soluţia alcoolică a acidului boric arde cu o flacără verde caracteristică. Nu se cunosc săruri ale acidului boric normal H3BO3, ci doar ale acidului meta-boric HBOă, dar şi metaboraţii sunt nestabili şi, sub acfiunea bioxidului de carbon, trec în săruri ale acidului tetraboric B4O7H2. Acidul boric este un antiseptic slab. 10. Borickit [borickite; Borickyt; borickite; bo-rikit; 6opHKHTj. Mineral.: CaFe^* [(OH)sI(PO^]r 3 FbO. Mineral din grupul overit-pseudowavelli-tuilui. E amorf, reniform, masiv sau compact; duritatea 3,5; gr. sp. 2,7. 11. Borium [borium; Borium; borium; borium; dopnyM]: Material dur, care face parte din categoria carburilor turnate, întrebuinţat pentru armarea pieselor de maşini supuse la uzură mare. Are următoarea compoziţie chimică: 91% wolfram; 2% carbon; 4% fier; 2,5% molibden şi 0,5% siliciu. 12. Bormaşină. V. Burghiere, maşină de găurit prin 13. Bornă electrică [borne electrique; elek-trische Klemme; electric terminal; villamos ka* pocs; sjieKTpHnecKHH 3a)KHM (okhm), 6opHa], Elf.: Piesă de metal prin care se leagă galvanic o maşină, un aparat, instrument sau conductă electrică, la o altă conductă electrică. După locul în care se montează, deosebim: 14. de derivafie [borne de ramification, borne de derivation; Abzweigklemme; branch terminal; elăgazo kapocs ; OTB6TB JlHTeJIbHblH 3a3KHM]. Elf.: Bornă electrică formată din una sau mai multe piese metalice asamblate, prinzând între ele, mecanic, conducta de alimentare împreună cu una sau mai multe conducte derivate. Exemple de borne de derivaţie pentru instalaţii interioare: 15. ~ dublă cu lamă [borne double â deux vis et lame; Doppelklemme; double terminai; kettos kapocs; ftBOHHOH 3aHCHM], Elt.: Bornă de derivaţie constituită dintr'o lamă, fixată pe un suport izolant şi de care se leagă două conducte electrice de secţiuni egale sau diferite, prin intermediul unor şuruburi. 378 1. Bornă dublă cu manşon [borne double ă manchon; Drahtklemme fur zwei Drăhte; connector, binding screw for two wires; kettos kapocs; flBOHHOH 3HJKHM C My^TOH]. Elt.: Bornă de derivafie alcătuită dintr'un manşon care are la fiecare cap câte un şurub. Cele două conducte electrice se introduc prin câte un orificiu practicat în manşon. 2. ~ în cruce [borne en croix; kreuzformige Verbindungsklemme; four wire connector, binding-screw for four wires; keresztkapocs; KpeCT006-pa3Hbiit 6aTapeHHbiH (coe^HHHTejibHbiâ) 3a-HCHM AJIH AByx npOBOJlOK], Elf.: Bornă de derivafie alcătuita din două manşoane în cruce, şi servind la prinderea şi racordarea între ele a patru conducte electrice. Exemple de borne de derivafie pentru instalaţii exterioare: 3. /-/v brăfară [borne-collier; Schellenklemme; collar terminal; gyurus kapocs; âpacjieTQBH/ţ-HblH 3aJKHM]. Elt.: Bornă din plăci şi brăfări asamblate cu cablurile prin şuruburi cu piulife. Sunt folosite la prinderea cablurilor de cupru cu cele de aluminiu (fig. 227). 4. ~ cu brăfară (de bare colectoare) [borne a collier; Schellenklemme; colarclamp; gyurusgyuj-tokapocs; 3aîKHM fljin nmypoBbix npoBO/ţoB]. Elf.: Bornă de derivafie, compusă din două brăfări în etrier, prin cari trece bara colectoare a unei distribufii capsulate şi cari trec prin câte două plăci între cari se strâng derivafiile. Fiecare brăfară este formată dintr'un etrier de ofel laminat, cu capetele filetate, şi dintr’o contra-placă de fontă maleabilă, presând cablul de baza etrierului prin piulife de strângere (fig. 228). Ochiul făcut de cablu este căptuşit cu tablă. Fig. 227. Bornă brăţară, a) aluminiu ; b). cupru ; c) material izolant; d) bronz siiicios; e) bucea de tablă cupru-aluminiu. Fig. 228. Bornă de bare Fig. 228 a. Bornă de bare colectoare, brăfară; colectoare, cu bucea. 5. ~ cu bucea (de bare colectoare) [borne a douille; Buchsenklemme; bushing clamp; per-selyes gyujtokapocs; 3a3KHM co BTyJiKOăj. Elt.: Bornă de derivafie, formată dintr’un etrier fasonat la inferiorul îndoiturii în formă de bucea, prin care trece bara colectoare a unei distribufii capsulate. Brafele etrierului sunt străbătute de câte o gaură cilindrică pentru derivaţii (fig. 228 a) 6. ~ cu puntife [borne de derivation avec lames; Abzweigklemmen mit Stege; Kranch terminal with bar^ elâgazo kapocsgâttal; OTBeT-BJIHTeJIbHblH 3a>KHM C IIJiaCTHHOÎf]. EM.: Bornă alcătuită din două plăci legate prin şuruburi cu piulife, şi prinzând între ele cele două Fig. 229. Borne cu puntiţe. conducte electrice (fig. 229). Plăcile sunt de cupru sau de aluminiu. 7. ^ toc [borne douille; kon-zentrische Klemmhulse; bushing terminal; hiivelykapocs; 3a5KHM THJIb3a, 3aHCHM BTyjiKa], Elt.: Bornă în formă de toc, confecţionată din cupru turnat prin presare, jucând uneori rolul de suport. Are forma de T, L, I (fig. 230). s. ~ în T [serre-fi 1 en forme de T; T-Verbindungsklemme; T. connector; T-kapocs; Coe/ţHHHTeJlb-Hbiit 3aîKHM b 4>0PMe T]. EH.: ‘ Bornă confecţionată din mai multe piese de aluminiu asamblate prin c şuruburi cu piuliţe, prinzând între Fig. 230. ele cele două cabluri (fig. 231). Borne toc. 9. ~ în T manşon [serre-filen a)înformădeT; forme de T-manchon; T-Verbin- *>)înformădeU dungsmuffe;T-connectingmuff; kar- cj înformădel. mantyus T-kapocs; eoe-RHHHTeJIbHaH My$~ Ta]. Elt.: Bornă din ţeava de cupru în T, zincuită în interior, stră-* bătută cu şuruburi cu cap înnecat şi care fixează cele două cabluri. 10. ~ de legătură dreaptă [borne de rac- Fig. 231. Bornă în T. cord droit; gerade Verbindungsklemme; straight connector; egyenes kotokapocs; 3a>KHM JţJlH npH-Moro COeAHHeHHH]. Elt.: Bornă confecţionată din mai multe piese asamblate prin şuruburi cu piuliţe, şi care prinde în capete cele două conducte (cabluri, bare colectoare) de racordat între ele. Exemplu: ti. ~ teacă [connecteur â rîvets ou â boulons; Niet- oder Schraubenverbiinder; rivets or screw-bolts connector; szegecsesvagycsavaros osszekoto kapocs; HţHTOBH/ţHblfi 3a5KHM]. Elt.: Bornă în @ orna feaca; b) Prl-sei de energie electrică. bo.u;c)placădesprijin. 2. ~ de intrare şi ieşire la tablou [borne d'entree et de sortie au tableau; Reihenklemme fur Zu- und Ableitungen; entrance and leading-out terminal; be- es kimeneti sorkapocs; nopH#-KOBblH BBOflHblH H BbIBOflHOH 3âHCHM]. Elt.: Bornă montată pe tabloul de distribuţie interioară, formată dintr'un corp izolant străbătut transversal de o lamă metalică, având la fiecare capăt câte un şurub de fixare a cablurilor electrice. Se folosesc simple său multiple (compuse din mai multe borne simple) montate în şiruri pe un suport fixat în spatele tabloului de distribufie (fig. 233). Leagă conductele de alimentare cu conducta de distribufie Fig. 232 b. Modul de executare a înnâdirii cu bornă teacă. â i Fig. 233. Borne penfru tablou de distribufie. a) bornă de intrare şi ieşire; b) şir de borne de intrare şi ieşire. s. Bornă terminală [borne terminale; Endbund-klemme; bindiing terminal; vegkapocs; KOHe^HblH 3aHCHM]. Elt.: Bornă construită penfru a asigura legătura dintre o maşină sau un aparat şi o conductă sau un cablu electric. Exemple: 4. ~ de element [borne d'element; Element-klemme; cell-ferminal, terminal clamp; elemka-pocs; 3JieMeHTHblH CJKHM (3a3KHM)]. Elf.: Bornă terminală montată pe elementele de acumulator sau pe pile electrice, constituită dintr'un etrier străbătut de două şuruburi: unul fixează etrierul pe element, iar al doilea fixează conducta electrică. Uneori este un simplu manşon înşurubat în capul i Fig. 234. Borne de element, polului, iar la celălalt capăt manşonul are un şurub de fixare a condudei (fig. 234). 5. ^ papuc şfanţată [cosse estampee pour câbles; gestanzter Kabelschuh; stamped cable lug; kâbelsaru; HiTaMnoBaHHbii! KadejibHbiH HâKO-HeHHHK (6amMaK)]. Elt.: Bornă confecţionată din tablă de cupru, având o porţiune care formează un manşon spintecat, şi un ocbiu de prindere- In manşon se introduce cablul, după care brăţara se închide prin presare sau lipire. e. ~ papuc turnată [cosse coulee pour câbles; gegossener Kabelschuh; cast cable lug; ontott kâbelsaru; JIHTOH KadeJIbHblă HaKOHeHHHK (6aniMaK)]. Elf.: Bornă cu un ochiu de prindere la maşină sau la aparat, şi făcând corp comun cu o placă- Pe placă se aplică o contraplacă;' între ele se prinde cablu prin şuruburi cu piuliţe. 7. ^terminală de tracţiune electrică [borne terminale pour traction electrique; Fahr-draht-Endklemme; binding terminal for electric traci ion ; villamos vontatâsi Fi9* 235, Şornă îermlnală de trac-vegkapocs; KOHen- tlune electrică. HblH 3aîKHM £J1H 3JieKTpHHeCK0H Tara]. Elt: Bornă construită în general dintr'o piesă, în care conducta sau cablul se fixează printr'o pană (fig. 235). Piesa are un ochiu în care pătrunde un bulon de legătură cu maşina sau cu aparatul respectiv. 8. Bornă [borne; Prellstein; guard stone, spur stone; kerekveto; orpaHHHHTeJlbîjblH nyTeBOă CTOJl6, TyMda]. Drum.: Stâlp de marcare, confecţionat din lemn, din zidărie, din beton sau din piatră, aşezat pe marginea drumurilor, vopsit sau văruit, pentru a fi vizibil. — Deosebim: 9. ^ hectometrică [borne hectometrique; Hek-tometerstein; hecfometer stone; hektometerjel; reKTOMeTpoBbiă ctoji6, TyMda]. Drum.: Mici stâlpi de piatră sau de lemn, aşezaţi pe zona drumului şi indicând, printr'un număr, hectometrul respectiv. 10. ~ kilometrică [borne kilometrique; Kilo-meterstein; milestone; kilometerjel; MHJIbHblft CTOJI6, KaMeHb]. Drum.: Bornă de lemn, de zidărie sau de piatră, aşezată de obiceiu pe zona unei căi de comunicaţie, pentru a marca kilometrajul, dând uneori şi indicaţii asupra distanţelor până la localităţile din vecinătate. u. Bornă de piatră [borne; Grenzstein; boun-dary stone, landmark; hatârko, hatârjel; MeHCeBOit KaMeHb]. Topog.: Piatră marcând limita unui hotar sau un pund caraderistic al terenului (pund topografic sau geodezic). Are fohna de paralelepiped sau de trunchiu de piramidă, şi este confecţionată din piatră cioplită sau din beton armat. 12. Bornă apără-roate. V. Apără-roate, stâlpi 13. Bornare [bornage: Vermarkung; settling the bounds; pontjeloIes; yCTaHOBKa MeJKeBblx 3Ha-KOB, MeHCeBaHHe]. Topog.: Operaţiunea de materializare a punctelor geodezice sau topografice pe teren, constând din fixarea în subsol § unor 380 Borne sau semnale cari să asigure durabilitatea, stabilitatea şi identificarea riguroasă a punctelor pe cari se sprijine ridicarea geodezică sau topografică. Bornări terestre: bornarea punctelor geodezice de ordin superior (I, II, III); bornarea punctelor geodezice de ordin inferior (IV, V, VI); bornarea punctelor topografice principale; bornarea punctelor de stafii (mai ales în ridicările de oraşe); bornarea liniilor de hotar ale teritoriului cadastral; bornarea proprietăfilor funciare* ale Statului, ale comunei, aşezămintelor publice, etc.; bornarea capetelor parcelelor din extravilan, cari marchează proprietăfile funciare individuale, etc. Sin. Bornaj. 1. Bornare continuă. V. sub Bornarea parcelei cadastrale. 2. ~ discontinuă. V. sub Bornarea parcelei cadastrale. s. ~ mijlocie. V. sub Bornarea parcelei cadastrale. 4. ~ paralelă. V. sub Bornarea parcelei cadastrale. 5. Bornarea parcelei cadastrale [bornage des limites de proprietes; Abgrenzung; fixingorsettling the bounds; elhatârolâs; KaftaCTpOBOe MemeBa-HHe], Topog.: Operaţiunea de stabilire a limitelor (hotarelor) parcelei cadastrale şi de materializare a acestor limite; bornarea este de mai multe feluri, printre cari: bornare continuă, când limita de proprietate este materializată prin zid, gard sau şanf; bornare discontinuă, când limita de proprietate este materializată numai din loc în loc, prin borne de piatră, pari de lemn sau pi-chefi metalici fixafi în punctele de frângere ale perimetrului parcelei. Bornarea continuă poate fi: bornare mijlocie, când zidul, şanful, etc. se găsesc amplasate jumătate pe o proprietate şi jumătate pe proprietatea vecină, adică axa mijlocie a hotarului material materializează limita dintre parcelele adiacente; bornare paralelă, când şanful, gardul, etc. se găsesc situate în interiorul parcelei, fa o depărtare constantă, de obiceiu de 50 cm, urmărind, într'un traseu paralel, hotarul parcelei. 6. Borneol [borneol; Borneol; borneol; bor- neol; 6opHeoji (6opHeitcKaH KaM<|)opa)]. Chim.: Alcool terpenic, derivat al camforului, în care gruparea carbo-nilică este înlocuită cu ,, r gruparea alcoolică. 2 Prezintă stereoisome-rie prin carbon asimetric. Borneolul sau r camforul de Borneo 2 este componentul principal al uleiului de Dryobal (Anops camphora); se găseşte, de asemenea, şi în alte uleiuri eterice (levănfică, ros-marin). Antipodul său optic se găseşte, atât liber cât şi sub forma de esteri, în uleiul de odolean şi în Blumea balsamifera. 7» Bornin. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru tetradimit. 8. Bornit [bornite; Buntkupferkies, Bornit; bor-n.ite; bornit, rezpirit; 6opHHT (ngCTpaH Me#Hafl pyfla)]. Mineral.: Minereu de cupru: CusFeS4 cu un confinut de 55,5% Cu şi 16,4% Fe, şi rareori Ag. Are luciu metalic, coloâre roşietică sau pestrifă (albastru şi roşu violet). Are duritatea 3•••3,5; gr. sp. 4,9* • *5,2 şi spărtură concoidală. Se prezintă în mase compacte de coloarea bronzului, adesea irizate (printr'o pojghiţă de covelină). Se găseşte în filoane hidrotermale, în zona de cimentafie a zăcămintelor cuprifere, în marne bituminoase per-miene. 9. Boroană [herse; Egge; harrow; borona; 6opCHa]. Agr.: 1. Grapă (Moldova). — 2. Grapă cu coif* de lemn. 10. Borod. Meft.: Aliaj, sub formă de praf, folosit prin fuziune la încărcarea pieselor de maşini supuse unei mar? uzuri. Inlocueşte uneori Stellitul (N.D.). 11. Boroflux. Metl.: Amestec de suboxid de bor, anhidridă borică şi oxid de magneziu, întrebuinţat la desoxidarea cuprului, în timpul purificării lui (N. D.). 12. Boroghină. Ind. făr. V. Boştină (2). îs. Boroglicerină [boroglycerine; Boroglycerin; boroglycerine ; boroglicerin ; 6oporjiHiţepHH]. Chim. : C3H5BO3. Ester al glicerinei cu acid boric, care posedă proprietăţi remarcabile de conservare şi e întrebuinfat pentru acest motiv în industria alimentară. Se prezintă ca masă incoloră, higroscopică. 14. Boromagnezi! [boromagnesite; Boromag-nezit; boromagnesite; boromâgnezit; 6opOMar-He3HT]. Mineral.: 2 Mg5B4Gn • 3 H2O. V. Szaj-belyit. îs. Boronit [hersage; Eggen; harrowing; boro-nâlâs; 60p0Hb6â]. Agr.: Grăparea arăturii câmpului, după ce s'a semănat. îs. Borotomefal. Mş..a Aliaj de antifricfiune, de cositor, plumb şi antimoniu, în care este incorporat grafit coloidal. Are duritatea Brinell 17*”25. Se foloseşte pentru paliere cu ungere automată (N,D.). 17. Boroxîlîf. Perborat de sodiu. Se întrebuinţează în fotografie ca eliminator al hiposulfitului de sodiu (N. D.). ia. Borrmann, procedeul ~ [procede B.; B.-Verfahren; B.'s process; B.-fele eljârâs; CII0C06 BoppMaHa]. Ind. peir.: Procedeu în care se întrebuinfează o instalafie tubulară de distilare primară a fifeiului la presiunea atmosferică, instalafie caracterizată prin două cuptoare cu două treceri (păsuri) şi un număr de şase coloane de rectificare. 19. Borf [bort; Bort; bort; bort; 6opT (aiTpe-raTbl aJIMa3a)j. Petr.: Granule sferoidale de diamant cu structura radiară fibroasă, transparente şi cu luciu gras. Se întrebuinfează ca abraziv şi la perforat. 20. Borzoşă [peuplier baumier; Balsam-Pappel; cotton-wood; balzsam-jegenye; aMepRKaiICKIîli CH3 I CHOH H3C-C-CH3 C^ H -CH2 Tonojlb]. Silv.: Populus balsamifera. Arbore cultivat, din familia salicaceelor, ,înalt de 10—25. mr originar din Canada. Pe frunzele tinere are o substanfă vâscoasă, aromată (balsam), folosită la tratamentul rănilor. Lemnul, moale, e bun pentru fabricarea hârtiei şi a befelor de chibrituri. 1. Bosaj. V. sub Apareiaj (3). 2. Bosaje de piston. V. Umere de piston. s. Boschet [bosquet; Gebusch; grove, thicket; cserje; peniţa, sapocjib]. Arh.t Urb.: Grup izolat de arbori sau de arbuşti, crescut în mod natural sau plantat într'un parc sau într'o grădină. 4. Bose-Einstein, statistica V. sub Statistică. 5. Bosjemanit [bosjemanite; Bosjemanit; bosjemanite; boszjemânit; doCHCeMaHHT]. Mineral.: Mineral din grupui halotrichitului. Amestec de cristale de pickeringit cu Mn. 6. Boşfină. Ind. făr.: 1. Rămăşifa obfinută din fagurul fiert, după ce s'a stors mierea, şi din care s'a scos ceara. — 2. Rămăşifa obfinută după ce strugurii au fost sdrobifi şi tescuifi. Sin. Boască, Borhot, Boroghină, Prăştină, Tescovină. 7. Boston, presă ~ [petite presse â manivelle; Bostonpresse; boston press; kezinyomdapres; pyHHOH THnorpa(î>CKHH CTaHOK]. Arfe gr.: Cea mai mică presă plană de imprimare (fig. 236). Forma se fixează pe cadrul vertical (a), iar hârtia se aşază cu mâna pe piesa de presiune (b). Cerneala se pune în jghiabul (e) sau direct pe discul de frecare (d), de unde cilindrii purtători (c) o iau şi o întind pe suprafafa formei la o comandă a manetei (f). Apoi cilindrii se retrag, piesa de presiune sează hârtia pe suprafafa formei. Se întrebuinfează la imprimarea accidenfelor de format mic. 8. Boştură: Scorbură sau văgăună în formă de peşteră, în coasta unui deal (termen regional). 9. Bof [bosse; Stopper; stopper; rogzito kotel darab; CTOnop]. Nav.: Bucată de parâmă sau de lanf, care serveşte la manevrarea lanfurrlor de ancore pe vinciu sau în puful lanţuri lor (pe nave şi în porturi). 10. Botă [barillet; Tonnchen; keg; barreI ; fedeleş edeny ; dOHOHOK, 60H0H0HeK], Ind. făr.: 1. Vas făcut din doage de lemn, de formă tron-conică alungită, cu baza mare jos, înfundat la amândouă capetele, cu o vrană deasupra, servind la transpor- p. 237 Bofg tarea şi Ia păstrarea apei, a vinului sau a altor lichide (fig. 237). — 2. Donifa (Transilvania). 381 u. Botagiu. V. sub Muncitori de port. 12. Botcă. Ind. făr.: In albinărit, celula în care se naşte matca (regina albinelor). ia. Boteşit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru hessit. 14. Botnifă [museliere; Maulkorb; muzzle; szâj-kosâr; HaMOp/ţHHK]. Zoof.: Apărătoare metalică sau din curele, fixată pe botul unor animale, pentru, a le împiedeca să muşte, să sugă sau să pască. 15. Boton. Mine: Rezervorul lămpii de sigu* ranfă cu benzină, de ex. de model Davy (termen minier, Valea Jiului). Sin. Butie. ie. Botriogen [botryogene; Botryogen; bo-tryogen; botriogen; dOTpHOreH], Mineral.: MgFe°'°[OH I (SOaJs] • 7H2O. Mineral din grupul aluminitciano-trichitului. Cristalizează în sistemul monoclinic. De obiceiu reniform şi botriodal. Duritatea 2* “2,5; gr. sp. 2,1. 17. Bofriolif [botryolite; Botryolith; botryolite; botriolit; 60TpH0JlHT]. Mineral.: Ca[OH I BSiOj. Cristalizează în sistemul monoclinic. V. Datolit. 18. Botrytis cinerea. Biol.: Botrytis cinerea Per-soon. Ciuperca Sclerotinia funckeliana de Bary, în stadiul formării conidiilor. Ciuperca reprezintă un nucleu care se ramifică abundent şi dă un fetru cenuşiu, bogat în conidii. Se desvoltă pe plantele vii sau moarte, şi în special pe fructe. Atacă strugurii în două feluri diferite, dând fie putreziciunea nobilă, fie cea vulgară. 19. Bottom [residu; Ruckstand; bottom; mara-dek; ocTaTOK, oca/ţoK, OTdpocbi]. Ind. pefr.: Reziduul unei distilări 20. Bottom [fond; Boden; bottom; fenek; flHO, flHHme]. Ind. pefr.: Fundul unei coloane de distilare. 21. Bofucire. V. Stampare. 22. Bouchardat, reactivul lui ~ [reactif de B.; B.-sche Losung; B.'s reagent;. B.-fele oldat; peaK-THB Bymap/ţaTa]. Chim.: Reactiv compus din 10 g iod, 20 g iodură de potasiu şi 500 g apă, întrebuinfat pentru recunoaşterea alcaloizîlor:. 28. Boticfierof, teorema lui ~ [thebreme de B.; B.-scher Satz; B.'s theorem; B.-teteie; Teo-peMâ ByinepOTa]. EL: Puterea reactivă care intră pe ia borne într'un sistem de circuite este egală cu suma puterilor reactive cari intră pe la borne în sistemele parfiale, dacă sistemul nu prezintă solufii de continuitate. Teorema este valabilă atât în reqim armonic, cât şi în regim periodic nesinusoidal. 24. Bouguer, legea lui V. sub Radiafie solară. 25. Boulangerit [boulangerite; Boulangerit; bou-langerite; bulangerit; 6yjiaHHtepHT (MHHepaJl)]. Mineral.: PbsSbâSn. Minereu de plumb cu un confinut de 55,4% Pb şi 25,7% Sb. Se găseşte în mase granuloase sau fibroase. Are luciu metalic, coloare cenuşie de plumb, urmă cenuşie negricioasă, duritatea 2,5*,,3 şi gr. sp. 5,8*••6,2. Cristalizează în sistemul rombic holoedric. Se găseşte în filoane hidrotermale, asociat cu galena, antimonit, sideroză şi cuarf. Fig. 236. Presă Boston, se apropie de formă şi pre- 382 1. Bourdon, tub ~ [tube B.; B.'s Rohr; B.'s tube; B.-fele cso; TpydKa BypflOHa]: Tub metalic cu secţiune lenticulară, curbat în arc de cerc şi închis ermetic. Tubul este gol sau umplut cu un lichid (alcool, toluen, petrol) cu punctul de înghefare scăzut. Incurbarea tubului gol variază cu presiunea atmosferică; incurbarea tubului cu lichid se schimbă cu temperatura aerului. Primul serveşte ca element sensibil pentru ma- nometre, barometre şi barografe, iar cel de al doilea, pentru termografe. 2. Boumonif [bournonite; Bournonit, Rădelerz; bournonite; burnonit; dypHOHHT]. Mineral.: PbCuSbSs. Cristalizează în sistemul rombic, sub forma de cristale tabulare groase, agregate granulare compacte, macle după (110), adesea ciclice. Duritatea 2,5•■■3; gr. sp. 5,7”*5,9. Spărtură concoidală. Luciu metalic sau mat. Coloare cenuşie de ofel până la neagră. Se găseşte cu ga Jenă, tetraedrit, stibină. a. Bovine, piele de ~ [cuir de bovines; Rindleder; bovine leather; marhabor; BOJIOBbH KOîKa]. Ind.- piei.: Pielea care provine dela animale din specia boului. Se tăbăceşte în diferite sisteme, pentrti a obfine talpă de încălfăminte, curele de transmisiune, garnituri, curelărie unsă, toval, boxuri. 4. Bow-window (termen englez). Arh.: Nişă care prelungeşte spre exterior o cameră. In plan orizontal, poate fi de secfiune poligonală sau mărginită de o curbă. Are, în general, în pe-* refi, ferestre cari permit vederea atât în direcţie perpendiculară pe planul faţadei, cât şi lateral. Bow-win-dow-ul se poate amenaja atât la parter, cât şi lauetaj. Când clădirea respectivă are faţada pe alinierea străzii, bow-window-iil coboară cel mult până la 3 m deasupra solului, şi consolă (fig. 238). 5. Boxă. V. sub Muncitori de port. e. Boxă jnsonora [boîte insonore; Kamera-haube; sound-proof box; hangszigetelo kamara; 3ByKonorjiomaiomaH Kopo6Ka]. Cinem.: Casetă căptuşită cu material izolant fa{ă de vibraţiile acustice,care serveşte la eliminarea sgomotuluî produs de aparatul de luat vederi cinematografice, ferind astfel microfonul destinat înregistrărilor sonore. 7. Box-calf. Ind. piei.: Piele de vifel tăbăcită cu crom, vopsită, unsă pufin şi lustruită. Se întrebuinţează pentru feje de încălfăminte. 8. Boyle-Mariotte, legea ~ [loi de B.-M.; B.-M.-sches Gesefz; B.-M. s law; B.-M. fetele; 3aKOH EoftJlH-MapHOTTa]. Fiz.: La temperatură Fig. 238. Bow-window. deci este dispus în constantă, produsul dintre presiunea la care este supusă o anumită masă de gaz perfect şi volumul ocupat de ea este constant. Boyle, punctul ~ [point de B.; B.-scher Punkt; B.'s point; B.-fele pont; TOHKâ BoSjih]. Fiz.: Temperatură caracteristică pentru fiecare pV gaz, la care raportul ^7 — 1, p fiind presiunea Ki la care este supus gazul, V volumul molar, R constanta gazului perfect şi T temperatura absolută. io. Br Chim.: Simbol literal pentru Brom. u. Brabant. V. Plug brabant. 12. Brac [rebuts, casses; Abfălle; refuse, rubbish, waste; maradek; o6pe3KH, OTXOflbI, OCTaTKH]. Ind. hârt.: Deşeuri rezultate în cursul fabricaţiei hârtiei. 13. Bracare [braquage; Ausschlag; deflection; kiteres; OTKJlOHeHHe, îlOBOpOT]. Av.: Rotirea părfii mobile a unui profil tafă de partea fixă. Se caracterizează prin unghiul de bracaj. 14. Brăcinar. Ind. făr,: 1. Speteaza care leagă capetele brafelor „piscului" dela inima cărujei. — 2. Tijă de metal care leagă mânerele ^(coarnele) plugului obişnuit. — 3. Centură (termen din mediul rural). Sin. Brânef. 15. Brackebuschif [brackebuschite; Brackebu-schit; brackebuschite; brâkebusit; 6paKe6yiIIHT]. Mineral.: Pb2[OH I VO4]. Cristalizează în sistemul rombic sau monoclinic, ie. Brad (alb) [sapin,sapin argente; Fichtentanne, Weifjtanne; fir, silver fir; jegenyefenyo; eBponeâ-CKaa ilHXTa]. Si/v.; Abies alba Mill. Arbore din familia abietaceelor, verde şi iarna. Creşte în regiunea montană, înalt până la 40 m; e cultivat adesea pentru ornament. Lemnul de brad se întrebuinfează la binale; în dulgheria uşoară, pentru cherestea, şindrilă, doage, fabricarea hârtiei; din frunze şi din vârfurile ramurilor se distilează un uleiu eteric cu miros de balsam, întrebuinfat în medicină şi în cosmetică; din conuri se prepară lâna de pădure; din seminfe se extrage un uleiu cu miros terpenic. 17. Brădet [sapiniere; Tannenwald; firwood; fenyo erdo; eJlOBblă Jiec]. Silv.: Pădure de brad sau porfiune de pădure pe care se găseşte numai brad. 18. Brădiş. 1. [cornifle; Hornblatt; hornwort; mo* csâri novenyzet; poroJiHCŢ (nOftBOflHOe paCTe-HHe)]: Plantele din genurile Ceratophyllum şi MyriaphiUum, întâlnite foarte des în bălfile noastre (termen popular). — 2. Porţiunea dintr'o baltă; al cărei fund e acoperit, în cea mai mare parte, cu aceste plante. Sin. Cosor. 10. Bradul ciumei [genevrier; mittlerer Wachol-der; juniper; torpe boroka; MOJKJKeBeJlbHHK]. Silv.: Juniperus intermedia Schur. Arbust din familia abietaceelor. Creşte în regiunea montană şi subalpină. Lemnul şi boabele sale au aceleaşi întrebuinfări ca şi acelea ale ienupărului. 20. Bragă. Ind. al im.: Băutură slab alcoolică (maximum 1%), obfinufă prin fermentarea unei jnfuziuni de meiu. 383 1. Bragg, „legea" lui ~ [loi de B.; B.-sches Gesetz; B.’s law; B.-fele torveny; 3âK0H Bparra]. Fiz.: Un fascicul paralel şi monocromatic de raze X având lungimea de undă X dă, când cade pe o reţea cristalină, un fascicul difractat, dacă există un sistem de plane reticulare paralele identic ocu- p pate cu atomi ai cristalului, având echidistanta d, astfel încât normala comună a acestor plane bisectează unghiul dintre se-miraza incidenţă şi semiraza difracta-tă, şi dacă unghiu- a 3 rile <¥>î din p. 239. Schema refelei cristaline tre aceste semi- . . v » , cu trecerea razelor X. raze ş, planul ret.- a bJ|| e#J p,ams reticu,are. d, echi. cular satisfacj'ela- disfanfa între două p|ane retiCu!are; fia Sin 9 n , j direcfia de incidenţă a razei unde n este un v , , .. , , .. .. . , .. X pe planul reticular; o n) direcfia întreg, numit or- difractat3 a razei *; dinul raze, chfrac- , (orma( desemira2a fncid|n;s tate. In relaţia de . ... . 1S4 * , şi semiraza difractata. mai sus nu s a jmut seamă de mica diferenţă dintre * unitate şi indicele de refracfiune al razelor X folosite. Legea lui Bragg se aplică în metalografie, la determinarea structurii cristalelor mefaiice cu ajutorul unor raze X cu lungimea de undă foarte scurtă. Se poate explora astfel interiorul corpului metalic şi se determină deformafiile suferite în aşezarea cristalelor în urma tensiunilor proprii datorite tratamentului termic sau solicitărilor exterioare (fig. 239). 2. Braggit [braggite; Braggit; braggite; brâggit; dparrHT]. Mineral.: (Pt, Pd, Ni)S. Mineral din grupul covelină-braggit. Cristalizează în sistemul păfratic. Duritatea 5,5*”6; gr. sp. 5,8. s. Braglă. Ind. far. Sin. Brâglă. V. Vătală. 4. Brâglă. V. Vătală. 5. Brahă. Ind. făr.: 1. Orz măcinat, care se întrebuinţează la fabricarea berii (Transilvania). — 2. Rămăşiţă care se depune în cazan după fabricarea rachiului (Moldova şi Bucovina). — 3. Braga (Moldova şi Bucovina). e. Brahianticlinal [brâchyanticlinal; Brachyanti-klinale; brachyanticHne; rovid antiklinâl; 6pa-XHaHTHKJIHHaJIb]. Geo I. Anticlinal la care raportul dintre lăfimea şi lungimea bazei e cuprins între 0,5 şi 0,2 (fig. 240 a). ?. Brahicefal [bra-chycephale; Kurzschâ-del ; brachycephal ; rovid koponya; 6pa-XHiţ€(|)aji]. Zoof. : Fig. 240a. Brahianticlinal. ------axa brahianticlinalului; | înclinarea stratelor; A) stratul cel mai vechiu; B) stratul intermediar; C) stratul cel mai nou. 1. Craniu care are lăfimea mai mare decât lungimea. — 2. Animal care are craniul brahicefal. Fig. 240 b. Brahisinclinal. — — axa brahisinciinalu-lui; | înclinarea stratelor; A) stratul cel mai vechiu; 8) stratul intermed ar; C) stratul cel mai nou. . 8. Brahiopode [brachiopodes; Brachiopoden; brachiopods;brahiopodâk;6paXH0il0/ţa]. Paleont.: Animale evoluate, apropiate de briozoare şi de viermi. Au o cochilie bivalvă. Toate sunt marine şi de cele mai multe ori fixate, fără a forma colonii. Au o simetrie bilaterală şi apendice bucale spiralate, numite brafe (de unde şi numele lor). Sunt cunoscute din Cambrian şi până în epoca actuală. Cochilia are planul de simetrie perpendicular pe plănui de separafie al valvelor. Se distinge o valvă mare ventrală (cu un umbone adesea perforat) şi una mică, dorsală. 9. Brahisinclinal [brachysynclinal; Brachysyn-klinal; brachysyncline; rdvid szinklinâl; 6paXH-CHHK jiHHajib]. Geo/.: Sinclinal ia care raportul dintre lăfimea şi lungimea bazei e cuprins între 0,5 şi 0,2 (fig. 240 b). 10. Brahistocronă [bra-chystochrone; Brachysto-chrone; brachystochrone; brahisztokron gorbe; 6pa-XHCTOXpoHHafl (KpHBafl)]. Mec.: Curba dintre două puncte date, pe care un punct material greu o parcurge în timpul cel mai scurt. — Se pot defini brahistocrone şi pentru câmpuri diferite de cel de gravitafie. 11. Brâie capcane [bandes piege; Fangbinden; trap bands; csapdagyuru; JTOBHHe KOJIblţa, nOHCa]. Agr.: Brâie de paie, de cârpe, de hârtie sau de cartort gofrat, aşezate sub formă de inele pe tulpinele pomilor, 1a O^O**^ m înălţime, pentru a ademeni şi a capta anumite insecte dăunătoare, spre a fi apoi distruse prin mijloace mecanice sau chimice. 12. Bramă [brame; Bramme; iron slab, slab bloom; hengerelt felkeszitmeny; miOCKaH CTaJlb-Han sarOTOBKa, CJIH6]. Metl.: Semiprodus laminat de ofel de secfiune dreptunghiulară sau pătrată cu muchii rotunjite şi suprafafa striată sau punctată. Se obfine prin laminarea lingouri-lor în laminorul de blocuri. V. Laminare şi Bloc, laminor de 13. Brancîog: Teren pietros (termen întrebuinfat în regiunea Prahova). 14. Brandizif [brandisite; Brandisit; brandisite; brândizit; 6paH/ţH3HT]. Mineral.: Mineral din grupul micelor cu Ca. E un xantofilit bogat în fier. 15. Brandtit [brand ti te; Brandtit; brandtite; brandtit; 6paHflTHT]. Mineral.: Ca2Mn[As04]2 • 2 H2O. Cristalizează în sistemul monoclinic. ie. Brandt, aruncător V. Aruncător Brandt. 17. Brandflr prisma lui ~ [equerre â prisme B.; B.-Pentaprisma; B.'s prismatic square; B.-pen-faprizmâja; npH3Ma BpaHflTJia]: Prismă penta-gonală, având două fefe perpendiculare una pe alta (ab şi ac) şi alte două fefe (cd şi be) po- 384 leite şi dispuse astfel, încât prelungirea lor să formeze un unghiu de 45° (fig. 241). Se întrebuinţează la construcţia unui anumit tip de echer cu e prisme. V. Echer cu prisme. \ î. Brânduşă de toamnă d [colchique; Zeitlose; mea-dow saffron, autumn crocus; osszi kikirics; 6e3BpeMeH-hhk (HflOBHTBe pacTeHHe)]. Hort: Colchicum autumnale Fig 241. Prisma |ui L., familia liliaceelor. Plantă Brandtl. bulboasă care creşte 20 cm Înălţime, şi înfloreşte din August până în Octomvrie. E foarte veninoasă. Are bulbul negricios. Se cultivă pe sub arbori şi arbuşti, în grupuri, în borduri şi chiar în ghivece pentru forţat în timpul iernii. Florile colorate dela alb la purpuriu închis, tubuloase, apar înaintea frunzelor şi dau un fruct ovoid de coloare verde. Se cultivă atât pentru frunzele ei colorate, cât şi pentru florile învoalte. Se înmulţeşte ca şi Chionodoxa; îi priiesc terenurile nisipoase. 2. Brânef. Ind. făr.: 1. Cingătoare întrebuinţată la costumele ţărăneşti. — 2. Şiretul care serveşte la strângerea pe mijloc a cioarecilor sau a iţarilor. Sin. Brânişor, Brăcinar. — 3. Cingătoare întrebuinţată la portul femeiesc. Sin. Brâulet, Bată. 3. Brânişor. Ind. făr. V. Brâneţ (2). 4. Branişte [broiissail!e,taillis; Buschholz; brush-wood, underwood; cserjes; JieCHaH nopoCJIb, ponţa]: Dumbravă sau pădure rară, a cărei tăiere este oprită — şi în care noile legiuiri silvice interzic şi păşunaiul. 5. Branly, coerorul lui ~ [cohereur de B.; B.s Kohărer; B.'s coherer; B.-fele koherer; KO-repep BpaHJIH]: Aparat pentru detectarea undelor electromagnetice. V. sub Coeror. e. Brannerif [brannerite; Brannerit; brafinerite; brânnerit; 6paHttepHT]. Mineral.: Metatitanat de Ca, Fe, U, Th, Zr, Y hidratat. Duritatea 4,5; gr. sp. 4,5 *••5,4. Se prezintă în cristale prismatice, sau granular. 7. Branşă [branche; Fach; branch; szakma; OTpaCJIb]: Specialitate în negoţ sau în meserii. 8. Branşament [branchement; Abzweigstelle; branching, service line; elâgazâs; MeCTO OTBeT-BJieHHH (Tpy6)]. Tehn.: Legătura dintre o conductă principală (în general cu o secţiune mai mare) şi o conductă secundara ( cu o secţiune mai mică). 9. ~ [branchement; Anschluljleitung; con-netting pipe; csaltakozovezetek; COejţHHHTeJlb-HaH Tpyoa]. Canal.: Porţiune de conductă de fontă, de plumb, sau de oţel galvanizat, care face legătura între conducta publică de distribuţie a apei potabile sau a gazului şi instalaţia interioară de apă sau de gaz a unui consumator. 10. ~ electric [branchement electrique; elek-trische Abzweigung, elektrischer Hausanschlu^; houSe service connection; villanybevezetes; ajieKTpHHecKoe AOMosoe OTBeTBJieHHe]. Elf. V. sub Racord electric. 11. Branf [semelle interieure; Brandsohle; înner sole; cipokereg; BHyTpeHHflfl IIOAOIIIBa, CTeJIb-Ka]. Ind. piei.: Talpa interioară a încălţămintei; se lucrează dintr'o piele de calitate inferioară. 12. Brănuire [mise en suif; Einbrennen; dresşing (of the leather) in tallows; boritatâs, bortelites; npOHiHpHBaHHe kojkh]. Ind. piei.: Procedeu de ungere a pieilor grele (curele, talpă tăbăcită în crom, etc.), prin cufundarea lor în seu topit la 80°. 13. Brânză [fromage; Kăse; cheese; turo, sajt; Cbip, TBapor]. Ind. alim.: Produs alimentar obţinut prin coagularea laptelui (cu sau fără grăsime), obţinută prin adăugire de chiag (presură) sau de coagulanţi sintetici, şi care conţine cazeină, grăsime, zaharuri şi o parte din substanţele minerale din lapte. Se prezintă de obiceiu în forme, uneori presată, sărată, şi poate fi consumată proaspătă sau maturată în diferite .grade, prin fermentare. Diferitele feluri de brânză se pot clasifica în trei grupuri: grase, semigrase şi slabe, după cum sunt obţinute din lapte natural, smântânit sau centrifugat. După consistenţa pastei, se disting brânzeturi moi, semitari şi tari, iar după relaţiile de fermentare se clasifică în nefermentate şi fermentate. Modul de preparare depinde de felul de brânză ce urmează să fie fabricat, — Există numeroase feluri de brânză, ca: Brânză de Brăila. Brânza obţinută prin coagularea cu chiag a laptelui de oaie cald, separarea caşului de zer, presarea lui timp de 1’"3 zile şi introducerea în putini de brad în cari se toarnă saramură şi cari apoi se astupă. Astfel, brânza poate fi conservată timp îndelungat. Sin. Telemea. Brânză de burduf. Brânză obţinută prin fărâmiţarea şi frământarea caşului proaspăt de oaie, sărat şi scurs de zer, introdus apoi în burdufuri formate din membrane animale, unde are loc o fermentare parţială. Brânză de Olanda. Brânză tare, de coloare gălbuie, care conţine 30*”40°/o grăsimi, obţinută prin sfărâmarea coagulului care se pune într'o formă sferică, din care se scoate şi se sară timp de şase zile, pentru a se usca apoi timp de 2,,*3 luni. Se prezintă sub forma de bulgări sferici coloraţi în roşu la suprafaţă. Camembert. Brânză fermentată din lapte de vacă, coagulat cu presură, de coloare gălbuie, de 'consistenţă moale şi uneori aproape fluidă, având miros caracteristic destul de puternic. Caş Brânză obţinută prin coagularea laptelui şi scurgerea zerului din coagul. Uneori se consumă fără altă preparare; alteori se usucă şi chiar se afumă, în care caz se prezintă sub forma de turte tari. Caşcaval. Brânză tare, de oaie, de coloare gălbuie, preparată din caş dospit, fiert, frământat şi apoi sărat. Se prezintă în turte. Emmenthaler. Brânză tare, de origine elveţiană, obţinută din lapte de vacă în parte natural şi 385 In parte centrifugat, coagulat şi fermentat timp de cca 4 luni la o temperatură mai înaltă declţt cea ambiantă. Are coloare gălbuie şi un gust oarecum dulceag; se prepară în turte, în cari masa brânzei prezintă goluri caracteristice. Sin. Şvaifăr. Gorgonzola. Brânză grasă, de origine italiană, în turte, obfinută prin coagularea laptelui de vacă cu chiag şi maturizarea printr'un mucegaiu, care străbate masa în vine şi'-i dă gustul. Parmezan. Brânză foarte tare, gălbuie, obfinută din lapte smântânit, coagulat şi maturizat în camere răcoroase şi bine ventilate. Se întrebuinfează numai fărâmată sau rasă. Roquefort. Brânză moale, obfinută prin coagularea cu chiag a laptelui de oaie, căruia i se adaugă, de obiceiu, pufin lapte (de vacă sau de capră), maturizată la o temperatură sub cca 5° de un mucegaiu care creşte pe pâine. Mucegaiul se trece în straturi cari alternează cu straturile de caş, şm străbate apoi masa în formă de vinişoare. Trapist. Brânză de coloare slab gălbuie, obfinută din lapte proaspăt, coagulat cu chiag şi apoi maturizată timp de vreo două luni la o temperatură pufin mai scăzută decât pentru Emmenthaler. 1. Brasaj [brassage; turbulente Mischung; turbulent mixture; felkavart elegy; Typ6yjieHTHoe (6ypHoe)CMemHBaHHe(ropiotîero)]. Mş.: Amestecare energică a combustibilului pulverizat sau in stare de vapori, cu aerul comburant, pentru a produce turbulenfă necesară bunei funcfio-nări a motoarelor cu ardere internă. 2. Brasaj [brassage; Bierbrauen; beer brewing; sorfozes; npHroTOBjieHHe iiHBHoro cycjia]. Ind. alim.: Operafiunea prin care se obfine mustul de bere amestecând la cald apă cu făina de mal} care confine, între altele, amidon şi dias-tază, ultima transformând acest amidon în rnal-toză şi dextrine. Acestea din urmă fiind solubile, dau cu apa o solufie care, împreună cu alte substanfe, formează mustul de bere. Brasajul se poate face prin infuziunej prin decocfie sau printr'un procedeu mixt. 8. Braf [brasse; Faden; fathom; angol ol; MopcKan cajKeHb, mecTH^yTOBaa cancem»]: Măsură engleză de lungime, egală cu şase picioare engleze, sau cu 1,829 m (fathom). In Franfa, braful are 1,6242 m. 4. Braf [bras; Wasserarm; river arm; folyoâg; peHHOfi pyKaB]. Hidr.: Partea dintr'o apă curgătoare, care se desparte din albia principală, pentru a se reuni, mai departe, cu ea, sau pentru a se vărsa în alt râu ori în mare. s. Braf [bras, bec, fleche; Auslegerarm, Hebel-arm; arm, jib arm; kar, gepkar;, mieHO, pyicaB, KpbiJio]. Mş.: Piesă laterală sau parte de construcfie laterală, de lungime mare fafă de dimensiunile secfiunilor ei transversale, făcând parte dintr’o piesă sau dintr'o construcfie mecanică şi jucând rolul de suport. Ex.: braf de macara, braf de maşină-unealtă, braf de aparat, etc. Din punctul de vedere af felului de solidarizare a brafului cu constructia principală, deosebim: 6. Braf articulat [bras articule; Gelenkausleger; articulated arm, hinged arm; csuklos kar; Hiap-HHpHoe COHJieHeHHe]. Mş.: Braf care poate oscila în jurul unui ax orizontal. Exemplu: 7. ~ articulat de macara rulantă şi pivotantă [bras articule de la grue roulante et pivotante; Dreh- und Schierendkron-Ausleger; hinged arm of the travelling and revolving crane; forgodarti csuklos karja; IIiapHHpHOe COHJieHeHHe nO/ţBHJK-Horo H nOBOporaoro KpaHa]. Mş.: Braf articulat la bază şi acfionat printr'un dispozitiv cu lanf sau cu cablu, care trage asupra unei rofi montate la celălalt capăt, obfinându-se astfel diferite in-clinafii ale brafului. Un scripete montat la câpăt poartă cablul cu cârligul de ridicare. V. sub Macara. s. Braf fix [bras fixe; fester Arm; fixed arm; merev kar; HenOflBHJKHOe nJieHo]. Mş.: Braf incastrat în construcfia mecanică din care face parte. Exemple: 9. ~ de ghidare al maşinii universale de frezat [bras de la machine â fraiser universelle; Gegenhalter - Fuhrungsarm der Universal - Frâs-maschine; over-arm of the universal mii ling machine; univerzâlis marogep vezetokarja; BepX-Hee» Ha^Becaoe iuieno hjih pyKaB xodoTa yHHBepcajibHoro 4>Pe3epHoro CTaHKa]: Bară orizontală cilindrică, fixată în stâlpul maşinii de frezat. Pe el pot aluneca suporfii arborelui port-unealtă. La maşinile orizontale de frezat, braful este curbat şi are un vârf în care se prinde arborele port-unealtă, jucând rolul de suport al arborelui. V. sub Frezat, maşină de 10. ~ de macara învârtitoare [fleche de grue pivotante; Schwenk-kranarm; slewing crane arm; forgo-daru karja; IIJieHO noBopoTHoro Kpa-na c AByMH ijan-4)aMH]. Mş.: Braf nituit lâ un capăt de stâlpul macaralei, iar la celălalt capăt de un tirant, prin intermediul guseurilor. La capătul legat de Flg- 24Z Schema unei macara,e tirant poartă un seri- învârtitoare cu două fusuri. pete, peste care sarclnă; A) B^asamb,ărl rl9ideî trece cablul - pentru a> flrant: b) bfat fix* e>- stâlP> sarcină. Stâlpul are d> fus cu craP°d1"ă; e> fus cu sus şi jos Câte un pa,ler: f)fobă: 9)scrlpefe; h)cab,u-fus, ca să poată executa mişcarea de rotire în jurul unei axe verticale (fig. 242). V. Macara. 11. Braf rotitor [bras tournant; Dreharm; revolving arm; forgokar; BpauţaiomeeCH, nOBO-poraoe njieno]. Alş.r Braf care se poate roti în jurul unei axe verticale, fie izolat, fie împreună cu alte părfi ale unei construcfii meca^ nice. Exemple: 25 386 1. Braţ rotitor de maşină' radială de găurit cu burghiu [bras pi votant de perceUse ra-diale; drehbarer Arm der Radial-Bohrmaschine, Universalausleger der Radial-Bohrmaschine; ful! universal arm of the radial drill; radiâl furogep karja; yHHBepcaJibHoe njieno paflHajibHO-CBepjiHJibHoro CTaHKâ]. Mş.: Braf orizontal, care se poate roti în jurul stâlpului; unâi maşini radiate de găurit. Este înzestrat cu un manşon care alunecă pe coloană. Uneje maşini au brafe cari pot aluneca şi în sens vertical sau se pot roti în jurul axului lor longitudinal. Braful are una sau două glisiere longitudinale, pe cari alunecă unu sau două cărucioare port-unealtă. Câte o tijă filetată aşezată longitudinal, execută, prin rotirea ei, mişcarea de deplasare a căruciorului port-unealtă, prin intermediul unei piulife fixate pe cărucior. Mişcarea se comandă manual printr'un volan sau printr'o manivelă. V. sub Burghiu, maşină radială de găurit, cu 2. ~ rotitor de macara cu placă învârtitoare [bras de ia grue â plaque tournante; Drehscheiben-kraoarm; turn-table crane jib; forditokorongos daru-kar; njieno KpaHa c no-BOpOTHblM KpyrOM]. Mş.: Macaraua are un stâlp în vârful căruia un braf se poate roti prin intermediul unei plăci învârtitoare cu rulouri. Uneori un cărucior, purtând cârligul de ridicare, se poate deplasa pe braf, . w . mărind suprafafa de acfiu- ,p,aca ^ oare “ ru ne a macaralei. Se foloseşte our^ c{ ra* rot,f°r; pe cheuri pentru încărcarea caruc,or; e) nava-navelor cu încărcături de mare tonaj (fig. 243). După forma construcfiei, deosebim: s. Braf cotit [bras coude; geknickter Aus-leger; curved jib; hajlitott kar; yKOCHHa HJIH CTpejia Ji0MaHH0r0 BH£a]. Mş.: Braf de formă cotită. Exemplu: 4. ~ cotit de macara curbată {bras coude de grue courbee; geknickter Kranausleger; curved crane jib; hajlitott karu emelodaru; yKOCHHa hkh CTpejia Kpaga jiOMaHHoro BHJţa], Mş.: Braf de tablă nituită sau sudată, format dintr'o porţiune verticală şi una înclinată, făcând parte ^ntr'o macara. Porfiunea verticală are două paliere interioare, pe cari se sprijine un pivot, care formează stâlpul macaralei. Porfiunea ______________„____ înclinată poartă la Fi9- 244. Macara curbată, vârf un scripete, peQ) sarcină; a) braj cotit; b) şi c) care frece un ca- fusuri cu psiter; d) pivot, blu care poartă cârligul de ridicare (fig. 244). Fig. 243. Macara cu placă învârtitoare. OJ sarcină; a) stâlp b) s. Braf drept [bras droit; gerader Ausleger; straight jib; egyenes kar; npflMafl yKOCHHa, npHMan CTpejia]. Mş.: Braf cu „axă" dreaptă. Ex.: braful macaralei învârtitoare cu două fusuri. După modul în care este construit, deosebim: e. Braf cu inimă plină [fleche â âme pleine; vollwandiger Ausleger; solid jib, plate jib; teii szelv^nyu kar; cnjioiHHan nonepenHHa hjih CTpejia], Mş.: Braf construit din bare cu inimă plină (tole cu tă-lpi, fiare profilate, etc.). Ex.r braful maşinii de frezat, braful maşinii radiale de găurit, cu burghiu. 7. ~ cu zăbrele [fleche â trei IIis; Fachwerk-ausleger; lattice jib; râcsos kar; pemeTHaTaH nonepeHHHa hjih CTpejia]. Mş.: Braf în grindă cu zăbrele. Ex.: braful rotitor al macaralei cu placă învârtitoare. s. Braf de alimentare cu apă [grue alimen-taire murale; Wandwasserkran; water crane at-tached to a wall; vizvetelezesi csokar; pyKaB B0fl0pa360pH0r0 KpaHa]. Hidr.: Ţeava orizontală de alimentare cu apa, montată pe peretele unui rezervor. Legarea brafului cu rezervorul se face articulat, pentru ca braful să se poată rofi cu 180° în jurul axei verticale a articulafiei. 9. Braf de ancoră [bras d'ancre; Ankerarm; arm; horgonykar; KOrTH HKOpfl]. V. sub Ancoră. 10. Braf de arbore de frână [levier de frein; Bremshebel; brake lever; fektengelykar; Top-M03H0ÎÎ pbrnr]. C. f.: Piesă calată pe arborele de frână al unui vehicul de cale ferată cu instalaţie de frână continuă. Se compune din două pârghii: una legată de tija pistonului cilindrului de frână, iar alfa de timoneria frânei. n. Braf de balanfă [bras de balance; Waage-balken; balance beam, arm (or lever) of a balance, scale arm; merlegkar; KOpOMbICJIO B6C0B,. 6aJiaHCHp]. Mş.: Fiecare din cele două porfiuni în cari punctul de reazem împarte bara care are rolul de pârghie de balanfă. Cele două brafe pot fi egale sau neegale. V. Balanfă. 12. Braf de coloană hidraulică [bras de grue hydraulique; Wasserkranausleger; water crane arm; vizdarukar; pyKaB nyTeBoro hjih rH/ţpaBJiH-neckoro KpaHa, pyKaB rH/ţpaBJiH^ecKoft ko-JIOHHbl]. C.f.: Braf orizontal al coloanei hidraulice pentru alimentarea cu apă a locomotivelor. Este legat de capul coloanei hidraulice şi împreună cu el se articulează de stâlpul coloanei hidraulice. Braful se montează la înălţimea gurii rezervoarelor de apă ale tenderului locomotivei şi poate avea o mişcare de rotafie de 180°, respectiv 360°, în jurul axei verticale a stâlpului coloanei. V. Coloană hidraulică. 13. Braf de cuplu [bras du coupie; Arm des Krăftepaares; arm of coupie; eropâr karja; nJieHO napbl CHJl]. Mec.: Distanfa dintre cele două forfe antiparalele ale unui cuplu, 14. Braf de frână [bras du levier de frein; Hebelarm der Bremse; lever-arm of brake; fekkar; njieno T0pM03H0r0 pbinara]. Mş.: însăşi pârghia unei frâne cu bandă sau cu sabofi, asupra căreia lucrează forja care provoacă frânarea. i. Braf de manivelă [bras de manivelfe, flas-que de manivelle; Kurbelarm; crank arm; hajto-kar; njieno KpHBOHlHna]. Mş.: 1, Partea manivelei de mână, care face legătura între arbore şi mâner. — 2. Partea manivelei de motor, care leagă arborele mofor de butonul de manivelă, respectiv de capul de bielă. La un arbore cotit, cotul are două brafe de manivelă, legate printr'un fus. Distanfa dintre axa arborelui şi axa butonului se numeşte raza manivelei; lungimea razei se confundă cu lungimea brafului de manivelă. V. sub Manivelă. î. Braf de pârghie [bras de levier; Hebelarm; lever arm; emeiokar; nJie^o pbinara]. Mec.: Distanfa dintre axa de articulafie a unei pârghii şi dreapta-suport a unei forfe care se exercită asupra pârghiei. s. Braf de pârghie al unui cuplu rezistent [bras de levier d'un couple resistant; Hebelarm eines Widerstands-krâftepaares; arm of -f-Ţ the couple of resis- tance; hajlitoeropâr .1.4 ___ emelokarja; ilJieHO £ peSHCTeHTHOH na- Fig. 245. Secfiune printr'o piesă pbl CHJlJ. Cs., Rez. de beton supusă la încovoiere. mat.: Distanfa din- b) lăfimea piesei; d) Înălfimea to-tre centrul de greu- *ală 3 piesei; h) înălfimea utilă; tate al regiunii com- xj distanfa axei neutre; z) braful primate şi centrul de de pârghie al cuplului rezistent; greutate al regiunii Qe3Abi], C. 391 L: Sistem de ramificafie de cale ferată având în plan forma de X, aşezat între două linii ferate paralele şî permifând trecerea unui vehicul de pe o linie pe cealaltă, în două sensuri, prin intermediul macazurilor. 15. Brefelă [bretelle; Riegel; boit trench; za-rosânc; 3anop, OTCeK OKOna]. Tehn. mii.: Porţiunea de şanf de tragere care restabileşte continuitatea frontului, când inimicul pune stăpânire pe o parte din şanful de tragere. ig. Bretonă, fază de cutare ~ [plissement breton; bretonische Faltungsphase; armorican phase of pîication of strata; breton reteggyuro-desi âllapot; 6peTOHCKaH <|)a3a CMOpiIţHBaHHH HacJiOeHH&j. Geo/.: Fază de cutare care a avut loc la începutul Carboniferului; a fost identificată în Bretania, Vosgi, Pădurea Neagră, Thurin-gia, Silezia de Jos. Cu această fază începe formarea catenei hercinice. ir. Breunnerif Mineral.: Nume vechiu, părăsit pentru magnezitut cu carbonat de fier. is. Brevet [brevet; Patent; patent; szabada-lom; IiaTeHT]: Documentul eliberat de o autoritate de Stat pentru protejarea pe un anumit timp a unei invenfii, a unei idei cu caracter tehnic de o importantă deosebită, a unei perfecţionări tehnice, etc. Brevetele pot fi protejate numai în fara respectivă sau pot fi cu ap'licare internaţională. Brevetul poate fi şi (f)ără (g)aran-tia (g)uvernului: „brevet F. G. G.". In U. R. S. S. invenfiile sunt protejate în două moduri, şi anume: prin certificate de autor, cari se conferă inventatorului salariat sau inventatorului care, în realizarea invenţiei sale, a primit subsidii dela Stat sau orice fel de ajutoare, ca şi prin brevete de invenfie acordate inventatorului care a lucrat independent, fără ajutoare din partea Statului, ori când inventatorul este cetăfean al unui stat străin. In ambele cazuri, protecfiunea invenfiei este acordată după ce invenfia respectivă a fost examinată din punctul de vedere al realităţii, al noutăţii şi al capacităţii de a fi brevetată. In cazul certificatului de autor, Statul are dreptul şi obligaţia de a exploata invenfia. In cazul brevetului de invenţie, dreptul excluziv de exploatare revine brevetatului, sub sancfiunea licenţei obligatorii (v. Licenţă obligatorie). Brevetul de invenfie este convertibil, la cerere, într'un certificat de autor. Certificatul de autor conferă posesorului său avantaje de ordin profesional şi economic; brevetul de invenfie, nu conferă. 19. Brevicif. Mineral.:- Numele vechiu, părăsit, pentru natrdlit. 20. Brevignatism [brevignatisme; Brevignatis-mus; brevignatism; brevignâtizmus; 6peBHrHa-Tii3M (aHopMajibHoe yKopoHemie nejiiocTH)]. Zoot.: Anomalie de corespondentă a incizivilor, caracterizată prin existenfa unui maxilar mai scurt decât celălalt, care e normal. Brevignatismuf poate fi superior sau inferior. 21. Brevieoryne Brassicae L.: V. sub Păduchii de frunze. 392 1. Brewster, legea lui ~ [loi de B.; B.-sches Gesetz; B/s law; B.-torvenye; 3aK0H BpeBCTepa]. Fiz,: O raza de lumină naturală este polarizată complet, prin reflexiune, pe o suprafaţă care separă două medii transparente, I şi II, numai dacă unghiul de incidenţă i verifică relaţia tg i — n, unde n este indicele de refracţiune al mediului II în care intră lumina faţă de mediul I din care vine lumina. Unghiul i, care verifică această expresiune, se numeşte unghiu de incidenfă brewsteriană. 2. Brewster, punctul Iul V. sub Lumină solară. s. Brewsferif [brewsterite; Brewsterit; brewster ite ; brewszterit; 6peBCTepHT]. Mineral.: (Sr, Ba, Ca) [Ab Sie Oie] ■ 5H2O. Mineral din grupul heulandif-desmin. Cristalizează în sistemul monoclinic; duritatea 5; gr. sp. 2,45. 4. Brezoiu, conglomerat de ~ [conglome- rat de B.; B. Conglomerat; B.-conglomerate; B.-konglomerat;-Epe30K)-K0Hrji0MepaT]. Geol.î Conglomerate poli gene, cu blocuri de calcare cu hipuriţi, situate trânsgresiv peste Senonianul superior din basinui Brezoiu. 5. Bric. V. sub Nave cu vele. 6. Briceag [canif; Taşchenmesser; pen-knife; zsebkes; nepOHHHHblă HOîKHK]: Cuţitaş de buzunar. 7. Briceag copulator [greffoir; Kopuliermes-ser; whip graf ting knife; egyenes oltokes; npHBH-BOHHblă HOîk]. Agr.: Briceag a cărui lamă are ascuţişul absolut drept şi vârful ascuţit. Este folosit, de obiceiu, ia altoiri în uscat. s. ~ oculator {greffoir; Okuliermesser; bud-ding knife; gorbe oltokes; OKyjIHpOBOHHblâ HOîk]. Agr.: Briceag a cărui lamă tăietoare are ascuţişul sinuos, vârful uşor curbat în sus, deasupra acestuia o creastă, şi, opusă lamei, o spa-tulă de metal sau de os. 0. Brichetă [briquette; Brikett; briquette; briket; 6pHKeT]. Tehn.: Produs industrial, în formă paralelepipedică, ovoidală, etc., rezultat din aglomerarea prin presiune, cu sau fără liant, a elementelor mărunte (particule, grăunţe sau praf) de cărbune, de serrîicocs, minereuri sau produse ale furnalului înalt. 10. Brichetă de cărbune fbriquette de char- bon; Presskohle, Kohlenbrikett; coal briquette; szenbriket; yrojibHblH 6pHKeT]. Ind. cb.: Cărbune mărunt şi aglomerat, prin presare, în forme regulate. — Se disting: 11. ~ umedă [briquette preparee par voie humide ; Nafjbrikett ; wet-pressed briquette ; nedvesbriket; CbipOH, BJiaJKHblH 6pHKeT]: Cărbune aglomerat după amestecarea cu un lichid, de ex. cu gudron. 12. ~ uscată [briquette preparee a sec; Trockenbrikett; pressed briquette; szârazbriket; CyxOH 6pHKeT]: Cărbune aglomerat fără adausul unui liant lichid (prin simplă presare). 13. Brichetare [briquetage; Brikettierung; bri-quetting; briketirozâs; 6pHKeTHpOBaHHe]. Ind. cb.: Aglomerarea în forme geometrice regulate a mărunţi lor şi a pulberilor de cărbuni, de minereuri, etc., în general ale unui material care nu prezintă destulă coerenţă, pentru a uşura tratarea sau transportarea lor. Cărbunii se aglomerează prin presare simplă, presare la caid şi presare cu liant (de obiceiu smoală). Pulberile minerale se aglomerează cu var, cu săruri metalice, sau prin topire parfială. Sin. Brichetaj. 14. Bridâ [bride; Flansche; flange; kapcsdlo-gyuru; <|)JiaHeiţ, (|)JiHHeiJi, (jjiaHu;]. Tehn.: Coroană, de grosime mai mică decât lăţimea ei şi mică în raport cu diametrul ei interior, montată la capătul unui tub sau al unei piese cu secţiune de obiceiu circulară, servind ca element de racordare. Etanşarea suprafeţelor de contact se obţine prin garnituri de etanşare. Sin. Flanşă. Exemple de bride: 15. Bridă de carter [bride de carter; Gehău-senflansche; engine case flange; karter kapcsolo-gyuru; <|>jiaHeiţ KopodKH hjih napTepa]. Mş.: Marginea de îmbinare a c^ior două jumătăţi de carter, la un motor. 16. Bridă de priză [bride de prise; Mefj-druckentnâhme-Flansche; derivation pipe flange; csatlakozo gyuru; flepHBaiţHOHHblH JiaHeu;]Jehn..* Bridă turnată o-dată cu corpul piesei (fig. 263). Se foloseşte pentru tuburi turnate, pentru piese fasonate şi pentru armaturi. Distanfa centrelor şuruburilor dela margine este independentă de diametrul tubului şi depinde numai de diametrul şuruburilor de strângere. Şuruburile de strângere, în număr multiplu de 4, sunt repartizate pe cercul de strângere, astfel ca să nu cadă nicio gaură pe axa orizontală sau verticală a armaturilor. s. ~ mobilă [bride rapportee; lose Flansche; loose fiange; szabad kapcsologyuru; CBo6o/ţ-HHH (|)JlHHeiţ]: Bridă montată liber la capătul Fig. 263. Bridă fixa. wr Fig. 264. Bridă mobilă, la tub cu capăt cu guler. Fig. 265. Bridă mobilă, la tub cu guler presudat. Fig. 266. Bridă mobilă, la tub cu capăt bordurat. cu guler (fig. 264 şi 265) sau bordurat (fig. 266) al unui tub, astfel încât să se poată roti în jurul axei tubului şi deci să se poată potrivi găurile corespunzătoare dela îmbinare, fără a se roti tubul. Tensiunile interne sunt mai mici decât la blidele fixe, iar şuruburile de fixare, mâi lungi. 4. ~ oarbă [bride d'obtura- tion, bride aveugle; Blindflansche; blank fiange; vak kapcsologyuru ; rjiyxoă tiwiHHeu;, 3arjiyinKa]. Tehn.: Bridă cu un capac, montată pe o conductă fie pentru racordul ulterior al unei conducte de derivaţie, fie pentru o gură de vizitare sau de curăţire. ~Sin. Bridă de închidere, Bridă falsă. 5. ~ presudată [bride presoudee; Vorschweilj- flansche; prewelded fiange; foldâsos heggesztett kapcsologyuru; npe/ţBapHTejibHo CBapeHHbiH <|>JIHHeiţ]. Tehn. : Bridă prelungită din fabricaţie cu un capăt de tub, mifând o sudură transversală în capătul tubului la ,£*r“- ---““r care se montează brida. Fig 267 Bridâ presudatâ Se foloseşte la conducte de presiune, pentru orice diametru şi valoare a presiunii, conform standardelor (fig. 267). icafie B ! ’ § per- \------H-------------* isver- -uJ/ : . 0322------1---------22EB a. ~ sudată [bride soudee; geschweifjte Flansche; welded fiange; heggesztelt kapcsolo gyuru;. CBapeHHbifi (|)JiHHeiţ]. Tehn.: Bridă sudată la capătul tubului, pe fafa lui laterală (fig. 268). Se întrebuinţează f-1— {fa 1 pentru presiuni joase şi mij- Fig. 268. BrtdS sudafă. locii dda 2,5*• *16 at. 7. Brigadă silvică [brigade forestiere; Forst-schutzbezirk; forest division; foerdoori keriilet; JieCHan 6pHra#a]- Silv.: In administraţia pădurilor, a doua unitate ierarhică, în cuprinsul căreia activează brigadierul silvic ca agent de pază ai pădurii. Cuprinde două sau mai multe cantoane silvice. Sin. Brigadă de pădure. 8. Brigadier silvic [brigadier forestief; Forst-wirt, Unterforster; forest keeper; erdoor; JieCHOît 6pHra/ţHp, CMOTpHTeJlb]. Silv.: Funcţionar care îndeplineşte, în primul rând, funcţiunea de supraveghetor al serviciului de pază al pădurii, în cadrul unei brigade silvice. Are cursurile elementare obişnuite şi şcoaja de brigadieri silvici. 9. Brigantin goeietă. V. sub Navă cu vele. 10. Brighidâu. Ind. făr.: La stânele de oi, unealtă întrebuinţată la prepararea caşului1. E formată dintr'un bat, care are Is unul din capete un disc cu mai multe găuri. 11. Bright stock [bright stock; Bright Stock; bright stock; B. S.-olaj; dpaHTCTOK]. Ind. petr.: Uleiu cu viscozitate ridicată, preparat din cy-linder stock prin deparafinare şi filtrare priir pământuri. Acest termen este folosit uneori şi pentru unele distilate vâscoase. Uleiurile de tip bright stock sunt folosite mai ales în amestecuri pentru obfinerea uleiurilor de automobil şi de avion. 12. BrigIS. Ind. făr.: Bara de sus sau bara de jos (brigla de sus, respectiv brigla de jos) a vatalei, piesă în formă de dreptunghiu care susfine şi fixează spata războiului de fesut (Oltenia). is. Brifamentului, procedeul ~. V. Eclipsare, procedeul prin 14. Briliant [(1) briliant, (2) corps trois; Briliant; brilliant; briliâns, gyehnânt betu; dpHJIJlHaHT]. 1. Artă: Piesă de piatră prefioasă transparentă, în special de diamant, „tăiată" în dublă piramidă, cu vârful din fată trunchiat mult, ca să formeze o fafă mare octogonală, şi cu vârful din spate trunchiat mai pujin, ca să formeze o fată mai mică. In rest, „piramida" din fată are 32 de fefe, iar cea din spate 24, triunghiulare, romboidale sau pentagonale---------2. Arte gr.: Corp de literă de trei puncte tipografice; este cea mai mică literă şi, fiind foarte scumpă, a fost numită briliant. 15. Briliantiilă [brillantine; Brillantine; brillian-tine; brillântin; 6pHJiJiFaHTHH]; Amestec de uleiuri sau grăsimi, parfumat, întrebuinfat în cosmetică pentru îngrijirea păriilui. Se deosebesc briliantine lichide şi solide. Componenţii prin- 394 cipali ai briliantinelor lichide sunt uleiul de ricin, de vaselină, de măsline şi alcoolul. Componenţi briliantinelor solide sunt: ceara, cerezina, parafina, vaselina. 1. Brinell, duritate ~ [durete B.; B.-Harfe; B.-hardness; B.-kemenyseg; TBSpAOCTb no JBpHReJlK)]. Rez. mat.: Câtul dintre forja P, exprimată în kg, cu care se apasă pe suprafafă unui material o bilă de diametru D mm, din material foarte dur, şi aria S. exprimată în mm2, a urmei (calotei), de diametru d mm, care rămâne imprimată în acel material; 2 P S nD(D-V D*-d*) Se exprimă în unităfi Brinell. Valorile obţinute sunt comparabile, dacă se indică şi con-diţiunile de efectuare a încercării. Se notează, de exemplu, A /10/3000/30 pentru a indica duritatea obţinută cu o bilă cu diametrul de 10 mm, apăsată cu forfa de 3000 kg, durata de apăsare fiind de 30 secunde. Cu bile de dia-metri diferiţi se obţin aceleaşi valori ale durităţii, când forţa de apăsare este proporţională cu pătratul diametrului bilei. Duritatea Brinell dă şi o primă orientare asupra rezistenţei la întindere. Raportu'l dintre rezistenţa la întindere (în kg/mm2) şi duritatea Brinell, exprimată în u-nităţi Brinell, are valori cuprinse între 0,36 şi 0,34 pentru oţeluri perlitice cu carbon, cu nichel sau cu crom-nichel. 2- încer*-care ~ [me-thode de B.; B.-sches Verfahren; B.'s method; B.-fele eljârâs; Me-TO/ţ BpHHejXfl], Rez. mat.: încercare statică pentru determinarea durităţii Brinell a materialelor prin imprimarea pe suprafaţa lor, a unei bile de material dur apăsate CU o forţă P. In- ^'9* ^69. Aparat Brinell, cărcareaPtrebue a) vo'a,> ^e comandă a tijei filetate; aleasă astfel în- b) Pâr9h'a de comandă a arcului; cât diametrul ur« c) camă; d) Pârgh*e cu cuţit; e) cu-mei (calotei) ră- tif de acfionare a arcului; f) arc de mase în material presiune; g) tija arcului; h) bilă; i) Să reprezinte tiletată; /) nicovală de aşezarea a 20*,,50°/o din Piese'î P) forfa de încărcare (3000 kg), diametrul bilei, care de obiceiu de 5 sau 10 mm. încercarea Brinell se execută cu ajutorul unor aparate speciale (fig. 269 şi 270), iar diametrul urmei se măsoară la microscop. Bila este de obiceiu de oţel călit. Pentru metale foarte dure se foloseşte o bilă de diamant cu diametrul de 2 mm. s. Briozoare [bryozoa ires;' Bryozoa; bryozoa; briozoâk; P~ dpH030a]. Paieont.: Clasă, de animale făcând parte din în- Fig. 270. Bilă Brinell. crengătura moîuscoidelor. Sunt h) bilă; p) piesă de organismecoloniale(polizoare), încercat; p) forfa de mici, fixate; mai rar trăiesc încărcare (3000 kg), izolate (gen Loxosoma). Incrustează rocele şi scoicile animalelor de apă. Cele mai multe briozoare sunt marine, preferând apele limpezi şi agitate, cu adâncimi mici şi mijlocii. Corpul unui individ colonial (zooidul) este oval şi protejat de un înveliş rezistent şi elastic (ectocist), întărit cu calcar magnezian sau cu o substanţă cornoasă; ambele sunt secretate de ectodermul (ectocistul) corpului. Ec-tocistul este deschis la extremitatea opusă bazei de fixare, fiind acoperit de o placă orală membranoasă circulară, sau în formă de potcoavă, care poartă excentric orificiul anal, iar în mijloc orificiul bucal, înconjurat de tentacule retractile, cari servesc animalului la respiraţie şi la prins hrana. La unele forme, animalul se acopere şi cu un căpăcel (opercul) când îşi retrage corpul şi tentaculele în căsuţă. Au, în general, un tub digestiv bine desvolat, recurbat în formă de U, şi un sistem nervos compus dintr'un ganglion situat între orificiul bucal şi cel anal. Se înmulţesc prin ou şi prin muguri. In general se observă, la unele colonii, indivizi diferenţiaţi şi specializaţi, ca: Aviculariile, cu tubul digestiv şi tentaculele reduse, operculul fiind transformat într'un fel de cleşte în formă de cioc cu falca inferioară mobilă, care serveşte pentru prinderea şî fixarea hranei coloniei. Vibraculariile, la cari operculul este transformat într'un fel de biciu (vibracul), care vibrează continuu, ser- vind coloniei la apărare. Gonozoiciile, cari sunt un fel de celule — căsuţe mai mari, având rolul de a păstra ouăle şi, mai târziu, larvele. Ooi-ciile, un fel de celule rotunde mici, servind în acelaşi scop şi, în fine, celule fără deschidere, cenozoicii, cari sunt consideraţi ca servind drept suport celorlalte celule. Clasa briozoarelor se împarte în două subclase: Entoproctele cu un mic grup, edicelinele fără importanţă paleontologică, şi ectoproctele, cari sunt importante şi se împart în două ordine: Ectoprode filactoleme cu placa orală acoperită cu tentacule dispuse în formă de potcoavă (lofofor) şi ectoproctele gimnoîeme, cu tentacule dispuse circular, trăind în mediul marin, având un schelet calcaros şi fiind repartizate în cinci subordine. Briozoarele au apărut la începutul Paleozoicului cu forme evoluate; 395 se pare chiar că evolufia lor atinsese apogeul în acel timp, căci formele mesozoice, neozoice şii actuale nu se disting mult din acest punct de vedere, de cele paleozoice. Briozoarele sunt o clasă de animale conservative în ceea ce priveşte evoluîjia lor. Ele au format recife în Pa-leozoic, în Mesozoic, etc. 1. Brifholit [britholite; Britholith; britholiite; britolit; 6pHTOJiHT]. Mineral.: (Na, Ce, Ca)5 • [F I (Sii04, PO^s]. Mineral din grupul apatitului. Cristalizează în sistemul hexagonal. Duritatea 5,5; gr. sp. 4,4. Se găseşte în siemite nefelinice. 2. British gum. V. Gumă britanică. 3. British Thermal Unit.: Unitatea de măsură pentru cantitatea de căldură, egală cu căldura necesară pentru a ridica temperatura unei livre (1 Ib) de apă cu 1 ° Fahrenheit; ea corespunde cu 0,25199 kcal. 4. Brix-Fischer, scara ~ [echelle B.-F.; B.-F.- Skala; B.-F.'s scale; B.-F.-fele skăla; IHKaJia BpHKC-OHinepa]. Ind. chim. sp.: Scară areo-metrică, întrebuinfată în special în industria zahărului, pentru indicarea greutăfii specifice a lichidelor în grade Brix-Fischer. Relafia între gr. sp. (y) şi numărul (n) de grade B.-F. este 400 (400 - n) 5. Brizanfă [brisance; Brisanz; brisance, shat-tering effect; robbanekonysâg; 6pH3aHTHOCTb (flpodHHţHH 9(|)(i)eKT)]. Expl.: Calitatea unui exploziv de a se descompune într'un timp foarte scurt, dând gaze de mare presiune. Brizanfă e hotărîtoare pentru distrugerea învelişului în care se găseşte explozivul, sau a corpurilor şî obstacolelor din imediata lui apropiere. După Kast, brizanfa se determină din formula: B — ~j^T~s unde : f e presiunea specifică de explozie în atmosfere litrice pe kilogram, § e greutatea specifică a explozivului în kg/i şi v e vitesa de detonafie în m/s. 6. Broască [bloc â mâchoires; Rohrkeilklemme; spider; csofogo; npn6op ajih y^eptftaHHH ko-jiohhbi iHTaHr HJIH Tpy6]. Ind. petr,, Mine: Unealta cu ajutorul căreia se desfac, la gura sondei, coloanele de burlane sau de tubing, când se'Tntroduc sau se scot din puf. Se compune dintr'un inel de ofel aliat, cu gaură conică, prin care trec burlanele sau tubingul. In spafiul dintre inel şi burlane (tubing) se introduc pene dinfate pe fafa interioară, formând elementul de prindere a coloanelor (tubingului). Inelul poate fi dintr'o bucată, iar penele independente una de alta (construcfie mai veche), sau poate fi construit din două bucăfi, iar penele fixate de un cadru inelar articulat. Această construcfie de tip mai nou Fig. 271. Broască penfru coloana de burlane. prezintă avantajul unei manevre mai uşoare şi mai rapide ia gura sondei, iar penele pot fi ridicate din locaş de un singur om, cu mâna sau cu o pedală. La broaştele de fabricaţie recentă, manevrarea penelor se face cu aer comprimat (fig. 271). 7. Broască [serrure; Schlofj; lock; zar; 3aMOK]. Cs.: Dispozitiv metalic întrebuinfat pentru închiderea şi încuierea unei uşi, capac (de cutie, de ladă, etc.) sau a unui sertar, respectiv pentru descuierea şi deschiderea acestora. Se compune din următoarele părfi: broasca propriu zisă, fixată pe panoul mobil, mânerul pentru manevrarea mecanismului ei şi o piesă metalică fixată pe toc sau pe celălalt panou. Broasca propriu zisă se compune dintr'o cutie metalică, în care se găseşte un sistem de pârghii care, prin apăsarea sau rotirea mânerului, acfionează asupra unei pene prismatice (ivăr); aceasta pătrunde în partea fixă din toc sau se retrage din ea, asigurând închide- ^ 272'Broasca ,n9;opa'a rea sau deschiderea. încuierea se face prin introducerea în partea fixă de pe toc, a unui zăvor, acfionat prin rotirea unei chei introduse din afară. — După felul cum se fixează, broaştele se împart în : broaşte îngropate, la cari cutia broaştei este îngropată în panoul mobil (fig. 272) şi broaşte aplicate, la cutia e r e h d Fig. 273. Broască aplicafă. ca^‘ a) cufia broaştei; b) mâner; c) arcul apli“ mânerului; d) zăvorul cheii; e) opri- cată, fără a se foru| zăvorului cheii; f) arcul opH- adânci, pe una ioruluJ; g) zăvor de siquranfă; h) din fefele panou- gaura chell lui (fig. 273). Mânerul sau butonul de manevră, şi uneori însăşi broasca propriu zisă (la broaştele aplicate), pot alcătui motive ornamentale ale uşilor. 8. Broască [palier; Lager; bearing; csapâgy; noflUlHllHHK]: Palier (termen care nu a depăşit cadrul industriei fărăneşti). 9. Broboadă [fichu; Kopftuch; kerchief; fej- kendo; miaTOK, KOCbIHKa], Ind. făr.: Basma mare de lână, care serveşte ca învelitoare de cap pentru femei; când este mai mare, se poartă şi pe spate. 10. Brocart [brocart; Brokat; brocade; brokât-selyem; napna]. Ind. text.: Articol textil de mătase, cu alesătură de flori sau ornamente, făcută 396 cu fire de aur, de argint sau de mătase. Sin. Brocard. 1. Brocchit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru condrodit. 2. Brochanfit [brochantjte; Bronchantit; bro-chantite ; brokântit; dpoiliaHTHT]. Mineral.: Cu4[(OH)e I SO4]. Cristalizează în sistemul monoclinic, în cristale aciculare scurte; uneori se prezintă în mase reniforme ş\ fibroase. Clivaj perfect după (010). Are luciu sticlos; pe spărtură, side-fos. Coloare verde de smaragd, sau verde negricioasa. Urma verde cu nuanţă deschisă. Transparent până la translucid. Duritatea 3,5* “4; gr. sp. 3,9. Este un minereu de cupru cu un conţinut teoretic de 56% Cu. 3. Brocken, spectrul lui V. sub Meteori optici. 4. Brocoli [brocoli; Brol<:koli; brocoli; kel-kâposzfa; cnapHceBan KanycTa]. Agr.: Brassica oieracea botrytis asparagoides. Legumă asemănătoare cu conopida. Are o vegetaţie mult mai prelungită. Formează căpăţâna în al doilea an, la începutul primăverii. Are foi mai numeroase decât conopida şi mai strânse, cu nervurile mai groase. Se cultivă, ca şi conopida, din răsad. Peste iarnă - se păstrează în şanţuri, în beciuri, direct în pământ, etc. 5. Broderie [broderie; Stickerei; embroidery; himzes; BblIIIHBKa]. Ind. text.: 1. Legătură specială între fire, bazată pe împletitura acestora între ele. — 2. Ornamente executate în relief sau în ajour pe o ţesătură. — 3. Pânză sau stofă împodobită cu astfel de ornamente. ci Broggerit [broggerite; Broggerit; brogge-riite; brogerit; ypaHHHHT]. Mineral.: (UrTh)Ch>. Mineral din grupul pechblendei. Cristalizează în sistemul cubic; gr. sp. 9,03. 7. Brognarfin. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru brochanfit. 8. Brojbă [chou navet; Kohlrube; rape; csi- csoka; pena]. Agr.: Brassica napus esculenta. Legumă bisanuală, din familia cruciferelor, cultivată pentru rădăcinile ei bogate în zahăr, în proteine şi vitamine. Se înmulţeşte prin sămânţă. Cere pământ bogat şi reavăn. Rădăcinile se păstrează peste iarnă în siloz sau în pivniţa. E cultivată mai mult în ţările nordice. 9. Brom [brome; Brom; bromine; brom; 6poM]. Chim.: Br; nr. at. 35; gr. at. 79,916; p. f. 59°; p. t. —7,3°. Metaloid monovalent din grupul ha-logenilor; lichid roşu-brun la temperatura ordinară, care emite vapori cu miros neplăcut. Nu se găseşte în natură în stare liberă, ci numai sub forma de bromuri. La 0° are densitatea 3,14. Are o coloare roşie închisă, proprietăţi chimice asemănătoare cu ale clorului, dar o reactivitate mai mică. Molecula bromului este biatomică până la 300°. Cu potasiul reacţionează energic; cu sodiul, mai slab. Se întrebuinţează în industria farmaceutică şi în fotografie, sub forma de bromuri; de asemenea, în industria coloranţilor. E un gaz de luptă sufocant. Are proprietăţi caustice, acţionând şi asupra sistemului nervos cen- tral; în concentraţii mari este şi lacrimogen. In războiul din 1914- • -1918, a fost întrebuinţat la încărcarea proiectilelor. 10. Brom, indice de ~ [indice de brome; Bromzahl; bromine number; bromszâm; HHCJIO 6pOMa]. Chim.: Număr care dă, în procente, cantitatea de brom adiţionată de hidrocarburile nesaturate şi exprimă, în general, gradul de ne-saturaţie al * unei combinaţii organice. Se determină prin agitarea combinaţiei cu un amestec de bromură şi bromat de potasiu în mediu acid, şi titrarea iodometrică a excesului de brom. 11. Bromacefat de etil [bromacetate d'ethyle; Bromessigsăureăthylester; ethyl bromacetate; bromecetes etil; M0H06p0M3THJiaiţeTaT]. Chim : BrCH^ —COOC2H5. Gaz de luptă lacrimogen, lichid, cu p. f. 168° şi produsul letal 3000, iar pragul de excitaţie 10 mg/m3. Limita de supor-tabilitate 40 mg/m3. A fost întrebuinţat în mod trecător în primul războiu mondial, încărcat în grenade lacrimogene şi în proiectile de artilerie. 12. Bromacefat de metil [bromacetate de me-thyle; Bromessigsăuremethylester; methyl bromacetate; bromecetes metil; MOHC)6pOMM3THJI-aiţeTaT]. Chim.: BrCFta — COOCHs. Gaz de luptă lacrimogen; lichid, cu p. f. 144°, întrebuinţat în mod trecător în primul războiu mondial, încărcat în grenade. 13. Bromacetonă [bromacetone; Bromaceton; bromacetone; bromaceton, konnygâz; 6pOM-aiţeTOH]. Chim.: CH3 — CO — CbteBr. Lichid incolor cu p. f. 136°. Se prepară prin bromura-rea directă a acetonei. Gaz de luptă lacrimogen, cu produsul letal 3000 şi pragul de excitaţie 1 mg/m3. Francezii l-au întrebuinţat amestecat cu cloracetona, sub numele de Martonită. In primul războiu mondial, a servit la încărcarea obuzelor şi a grenadelor lacrimogene. 14. Bromamine[bromamines; Bromamine; brom-amines; bromamin; 6poMaMHHbl], Chim.: Compuşi organici obţinuţi prin reacţia bromului sau a acidului hipobromos asupra aminelor alifafice primare şi secundare. Bromaminele au proprietăţi asemănătoare cu ale cloramineior. 15. Bromamoniu [bromammonium; Bromammo-nium; bromammonium; bromammonium; 6pOM~ HMMOHHH], Mineral.: NH4Br. Se găseşte în natură, amestecat cu salmiac. 16. Bromargirit [bromargyrite;Bromsi!ber, Brom-argyrit; bromargyrite; bromargirit, bromezusterc; 6poMaprHpHT (6poMHCToe cepedpo)]. Mineral.: AgBr. Minereu de argint cu un conţinut de 57°/o Ag; luciu gras strălucitor şi coloare verzuie până la galbenă (chihlibarie). Urmă verzuie; are duritatea 1:**2, gr. sp. 5,8***6; cristalizează în sistemul cubic holoedric. Se prezintă în formă de agregate. Se găseşte în pălăria de fier a unor zăcăminte hidrotermaie argentifere. 17. Bromaţi [bromates; Bromate; bromates; bromvasas sok;6poMaTbl]. Chim.: MejBr03.Săruri ale acidului bromic. Bromaţii se disolvă în apă mai greu decât cloraţii. Prin încălzire, cedează oxigenul pe care-l conţin, trecând în bromuri. i. Brom-cian [bromure de cyanogene; Brom-Cyan; cyanogen bromid; bromciân; 6pOMIţHaH (6pOMHCTbIH CHHepOA)]. Chim.: BrCN. Gaz de luptă solid, cu p. t. 52°, p. f. 61°. Se prepară prin acţiunea bromului asupra cianurii de sodiu: NaCN+Br2 = CNBr-f NaBr. Are proprietăfi tipice asemănătoare cu ale acidului cianhidric, fiind toxic pulmonar (sufocant) şi, în acelaşi timp, un puternic lacrimogen. In primul războiu mondial, a fost întrebuinfat de către Austriaci pe frontul italian, încărcat în proiectile, amestecat cu alte substanfe. s. Bromclorargirit [bromchlorargyrite; Brom-chlorargyrit; embolite; bromklor-ârgirit; 6pOM- XJXopaprHpHT]. Mineral.: Ag(Cl, Br) cu CI şi Br în proporfii diferite. Mineral din grupul nantokit-iodargirit. s. Bromelia. Chim.: Eterul etilic al naftolu- lui. Se prepară prin ţ_ţ j_j încălzirea unui ames- q q tec de betanaftol, / \ / \ alcool şi acid clorhi- C C-O-C2H5 dric. Este o masă r rH albă, cu p. f. 36°, \/\ A insolubilă în apă, so- ^ ^ lubilă în alcool şi *"• ** în eter. Se întrebuinfează în parfumerie (N. D.). 4. BromeSlif [bromellite; Bromellit; bromellite; bromellit; 6pOMeJiJIHT]. Mineral.: BeO. Cristalizează în sistemul hexagonali. Duritatea 9; gr. sp. 3,017. 5. BromhidriCr acid ~ [acide bromhydrique; Bromwasserstoffsăure; bromhydric acid; brom-hidrogensav; dpOMHCTO-BOflOpOflHaH KHCJIOTâ]. Chim.: HBr. Acid halogenat care, în stare naturală, se găseşte în fumarolele Vezuviului. Se prepară trecând un curent de hidrogen şi de vapori de brom peste un tub încălzit, care confine negru de platină. Se mai poate obţine şi prin acfiunea hidrogenului asupra compuşilor bromurafi, sau prin descompunerea pentabro-murii de fosfor cu apă. Este gazos la temperatura ordinară; se poate lichefia, dând un fîchid cu p. f. —67°; se solidifică în cristale incolore cu p. t. —86°. Acidul bromhidric este stabil până la temperaturi ridicate. c. Bromhidrine [bromhydrines; Bromhydrine; bromhydrins; bromhidrogensav; 6pOMrH/ţpHHbl]. Chim.: Combinafii moleculare obfinute prin acfiunea acidului bromhidric asupra aidehidelor. 7. Bromic, acid ~ [acide bromique; Brom-săure; bromic acid; bromsav; 6pOMHOBaTaH KHCJIOTâ]. Chim.: HBr03. Acid oxigenat al bromului, care se obfine prin acfiunea clorului asupra apei de brom. Are proprietăfi de oxidant energic. 8. Bromism [bromisme; Bromismus; bromine poisoning; brommergezes; OTpaBJieHHe6pOMOM]: Intoxicaţie care se produce după o lungă şi continuă întrebuinţare a preparatelor şi a medicamentelor cu brom. La unele persoane apare chiar după o singură întrebuinţare. Se manifesta prin slăbirea sistemului nervos, a memoriei, aparifia insomniei, deranjamente în mers şi în 397 vorbire. Cazurile de deces în urma acestui gen de intoxicafii sunt rare. Tratamentul constă »n administrarea unei cantităţi însemnate de clorură de sodiu (sare de bucătărie) care fixează ionii de brom din organism. 9. Bromit [bromite; Bromsilber; bromite; bromit, bromezust; 6p0MHT (6p0MHCT0e Ce-pedpo)]. Mineral.: Bromură naturală de argint. Numde vechiu, părăsit, pentru bromargirit (v.). 10. Bromlit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru alstonit. 11. Brom-metil-efilcefonă [brommethyl-ethyl-cetone; Brommethylâthylketon, Bn-Stoff; bromome-thylethylketone; brommetiletilceton; 6pOM-MeTHJI-3THJiKeT0H]. Chim.: BrCHs - CO - C2H5. Gaz de luptă lacrimogen; lichid incolor, cu p. f. 145° (cu descompunere), d. 1,43, produsul letal 6000, pragul de excitaţie 1,6 mg/m3 şi limita de supor-tabiilitate 16 mg/m3. Amestecul în proporfie de 80% brom-metil-etilcetonă şi 20°/o clor-metil-etilcetonă a fost întrebuinfat ca gaz de luptă în primul războiu mondial, sub numele de „Homo-martonite". 12. Bromoform [bromoforme; Bromoform; bro-moform; bromoform; 6p0M0(|)0pM]. Chim., Farm,: CHBr3. Lichid cu p. f 148 •••150°; cristalizează la +9°. E incolor, mobil, greu, volatil, cu miros pătrunzător, asemănător celui de cloroform. E foarte pufin solubil în apă, solubil în alcool şi în eter. Sedativ, antispasmpdic, toxic. Este întrebuinfat sub forma de soluţie hidroalcoo'lică zaharată. Sin. Tribrommetan; Metan tribromat. 13. Bromopren [bromoprene; Bromopren; bro-moprene; bromopren; 6p0M0IipeH]. Chim.: 2-brom-1 -3-butadien. 14. Bromosfiroleii. Chim. V. Stiroien. 15. Bromură de metil [bromure de methyle; Methylbromid; methyl bromide; metilbromid; MeTHJlOBblâ 6pOMHflj. Chim.: CHsBr. Gaz toxlic cu p. f. 4,5°, folosit în agricultură pentru combaterea parazifilor. ie. Bromură de xilil [bromure de xy li le ; Xylil-bromid, T.-Stoff; xylil bromide; xililbromid; KCHJiHJl6pOMHA]. Chim.: BrH2C - CeH* - CH3. Gaz de luptă lacrimogen. Lichid incolor, cu p. f. 210*,*220°, pragul de excitajie 1,8 mg/m3 şi limita de suportabUitate 15 mg/m3. A fost întrebuinfat în primul războiu mondial, încărcat în proiectile şi grenade. 17. Bromural [bromural; Bromural; bromural; bromurâl; 6pOMypaji]. Chim.f Farm.: CHs/CH-CHBr-CONH—CONH2. Cristale albe, fără miros, cu gust amăruiu; pufin solubile în apă rece, solubile în apă caldă, în alcool, în eter. Confine 33,3***35,7% brom. Sedativ nervos, hipnotic. Sin. Brom-iso-va Ieri l-uree, isobromol (N. D.), Dormigen (N. D.), Albroman (N. D.). is. Bromuri [bromures; Bromide; bromides; bromidok, bromsavas sok; dpOMHflbl]. Chim.: Săruri ale acidului bromhidric, solubile în apă, cu excepfiunea bromurii de argint şi a bromurîi de plumb, cari se disolvă greu. 398 î. Brongmartin. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru glauberit. 2. Bronf. Mine: Cărbune sfărâmicios, uneori cărbune fin măcinat (termen minier, Valea Jiului). s. Bronz [bronze; Bronze; bronze; bronz; 6poH3a]. Metl.: Aliaj de cupru cu unui! sau mai multe metale de adaus, pentru a-l face mai dur, mai rezistent şi mai fuzibil (însă fără un con-finut predominant de zinc, în care caz aliajul se numeşte alamă). După metalele de adaus, deosebim: 4. Bronz cu stan iu [bronze d'etain; Zinn- bronze; fin bronze; onbronz; OJIOBHHHafl 6poH3a]. Metl.: Aliaj de cupru şi staniu, în proporţii cari variază după destinafia ce i se dă. Are uneori un adaus de alte metale, pentru a-i schimba calităţile mecanice, chimice, etc. Este un aliaj sonor, care se topeşte uşor; este mai dur şi mai rezistent decât cuprul şi are o remarcabilă rezistenţă la coroziune. Se toarnă, se forjează, se laminează, se prelucrează şi capătă luciu cu un aspect frumos. Bronzul cu peste 10% Sn este casant la temperatura ordi- nară, dar se poate face maleabil prin tratament termic de recoacere şi răcire lentă, tratament prin care devine mai omogen. Rezistenţa la întindere şii duritatea cresc cu confinutul în staniu până la 20% Sn, peste care încep să scadă. Aliajele cu 6*,,10%Sn se folosesc pentru produse laminate sau trase; cele cu un confinut de peste 10% Sn se folosesc pentru turnat. Bronzurile binare industriale folosite cel mai des sunt: bronz laminat, cu 6% Sn, pentru sârmă, tablă sau benzi; bronz turnat, cu 10% Sn, pentru armaturi şi piese de maşini; bronz turnat, cu 14% Sn, pentru piese cu uzură mare, cusineţi, roţi dinţate, aparate lucrând sub presiune; bronz turnat, cu 20% Sn, pentru clopote şi pentru piese cu frecare mare. Aliajele cu un conţinut mai mare de staniu sunt casante şi se folosesc rar; de ex., aliajul cu 23•••24% Sn, pentru clopote şi obiecte de artă, şi cu 30% Sn, pentru oglinzi de aparate optice mari. Bronzurile binare cu staniu se desoxidează uneori la turnare cu fosfor (v. Bronz fosforos), cu mangan sau cu siliciu. 5. Bronz fosforos [bronze phosphoreux; Phos-phorbronze; phosphor bronze; foszforos bronz ;(J>OC-4>opHCTaH 6pOH3a]. Metl.: Aliaj de cupru şi staniu în diferite proporţii, desoxidat cu ajutorul fosforului, putând conţine şi urme de fosfor (până la 0,1%). Fosforul se adaugă la turnare, sub forma de cupru fosforos în proporţie de 0,5,*‘2%, astfel încât, după; reducerea oxidului de ştaniu, să nu rămână în aliaj mai mult de 0,1% fosfor. Peste această proporţie, fosforul se. combină cu cuprul din aliaj şi dă un compus (CU3P) foarte dur şi fragil. Desoxidarea cu fosfor are ca efect ameliorarea calităţilor mecanice (rezistenţa la întindere, alungirea şi duritatea). a. Bronz roşu [bronze au zinc; Rotgulj; red bronze; voros - bronz; 6p0H3OBaH OTJIHBKa, KpaCHOe JIHTbg]. Metl.: Aliaj ternar de cupru- staniu-zinc şi uneori cu adaus de 1 • • -3% plumb. Zincul coboară temperatura de topire a aliajului, şi-i măreşte rezistenţa şi alungirea. Se folosesc aliajele: cu 4% Sn, 2% Zn şi 1% Pb, pentru bride; cu 9% Sn şi 6% Zn, pentru cusinefi de cale ferată şi armaturi; cu 10% Sn şi 4% Zn, pentru piese de maşini, armaturi şi fifinguri. 7. Bronz special [bronze special; Sonderbronze; special bronze; kulonleges bronz; eneiţHajibHafl 6pOH3a]. Metl.: Aliaj cu cel puţin 78% Cu, cu adaus de unui! sau mai multe metale (însă fără conţinut mare de zinc, când aliajul se . numeşte alamă): Al (v. Bronz de aluminiu), Be1,5’*:3% (folosit pentru arcuri şi aparate speciale, fiind foarte rezistent, dar foarte scump), Mn (folosit pentru antretoaze de locomotive), apoi Cd, Ni, etc. Bronzurile speciale se numesc după metalul străin pe care-l conţin sau după obişnuinţe comerciale. — Exemple: 8. ~ concreţionat [bronze fritte; Sinterbronze; sintered bronze; ritka bronz;CIieKinaHCfl 6pOH3a], MetL: Aliaj poros, folosit pentru cusinefi, obţinut prin comprimare şi coacere din pulberi metalice cu adaus de grafit. Mărimea porilor e determinată de granulaţia şi compoziţia elementelor componente, de presiunea şi temperatura de concrefionare. Uleiul absorbit (prin capilaritate) prin pori e cedat suprafeţei de alunecare, datorită încălzirii în mers, asigurând ungerea automată. Sin. Bronz fritat. 9. ~ cu aluminiu [bronze d'alumimum; Alu-miniumbronze; aluminium bronze; aluminium bronz; ajIlOMHHHeBaH 6pOH3a]. Metl.: Bronz special, constituit dintr'un aliaj greu de aluminiu şi cupru, laminat sau turnat, cu 10---12% Al, limită până la care aliajul se menfine tenace, peste această îlimită devenind fragil. Are coloare aurie, e rezistent la coroziune şi are proprietăţi mecanice speciale. Aliajul cu 4% Al, laminat şi recopt, are o rezistenţă de rupere de 40 kg/mm2, duritatea Brinell 60 şi alungirea până la 50%. Bronzul de aluminiu se laminează tla cald şi se căleşte uşor. Prezintă dificultăţi la turnare, din cauza retasurilor şi a suflurilor cari se produc, şi cari nu se elimină decât printr'un adaus de Mn. Un bronz de Al cu 7" '8% Al este întrebuinfat cu succes la fabricarea monetelor divizionare, laminându-se şi bătându-se uşor Ia rece; un bronz de Al cu adaus de Ni şi Fe (Cu 80%, Al 10%, Ni 5%, Fe 5%), având o rezistenţă de rupere de 80 kg/mm2 şi o alunaire de 15%, este întrebuinfat mult în construcţiile, navale. 10. ~ cu plumb [bronze au plomb; Blefr-bronze; lead bronze; olom bronz; CBHHlţOBafl dpOH3a]. Metl.: Bronz special, constituit dintr'un aliaj de cupru cu plumb, sau de cupru cu plumb şi staniu, uneori cu aite adausuri. Se foloseşte pentru cusinefi cu încărcare specifică mare. 11. ~ Isima [bronze I.; I.-Bronze; l.-bronze; l.-bronz; HCHMa-6pOH3a]. Metl.: Bronz special, constituit dintr'un afiaj de cupru cu 2f**,3% Si ş»i 0,15”*0,5% Mn. Este rezistent şi necorodabil; 39? se foloseşte în deosebi pentru paletele de turbină. î. Bronzare [bronzage; Bronzieren; bronzing; bronzozâs; 6pOH3HpOBaHHe]. Metl.: Acoperirea obiectelor din diferite materiale cu un strat care să le dea aspectul de obiecte de bronz. Se poate depune pe cale electrolitică un strat de alamă, căruia i se dă, chimic, coloarea bronzului, sau se aplică prin stropire pulberi de bronz, de alamă, colori (sintetice) de bronz pe un strat de liant (lac, spirt, sticlă solubilă, etc.), eventual se aplică cu pensula sau prin stropire o vopsea din pulberi de bronz, de alamă sau colori (sintetice) de bronz cu un liant. Uneori, după uscare, stratul de bronzare se acopere, prin pulverizare, cu un strat de celuloid, pentru a-i împiedeca oxidarea. 2. Bronzit [bronzite; Bronzit; bronzite; bronzit; 6pOH3HT]. Mineral.: (MgFe)SiOs. Confine 5,,#15°/o FeO. Cristalizează în sistemul rombic. Desfacerea după (100). Cristale rare cari pot fi măsurate numai în meteoritul dela Breifenbach. De obiceiu se găseşte sub formă de concreşteri compacte sau de agregate granuloase. Translucid până la opac. Luciu mătăsos metalic. Coloarea brună gălbuie cu irizafiuni datorite incluziunilor de i'lmenit. Duritatea 5“-6; gr. sp. 3,2* ”3,5. Este unul din componenţii esenfiali ai amestecurilor din norite şi gabbrouri. 3. Bronzuri cu wolfram [bronzes au tungstene; Wolframbronzen; wolfram bronzes; wolfrâmbron-zok; BOJIb(J>paMHCTaH 6p0H3a]: Combinafii colorate, obfinute prin reducerea wolframafilor alcalini. Săruri galbene, roşii sau albastre, cu frumos luciu metalic, întrebuinţate în trecut drept coloranfi. 4. Brookit [brookite; Brookit; brookite;-broo. kit; 6pyKHT, AByoKHCb THTaHa]. Mineral.: Ti02. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale cu habitus de obiceiu tabular, mai rar prismatic, cu striuri verticale. Casant, luciu adamantin, submetalic. Duritatea 5,5- ■ *6; gr. sp. 3,9 • •4,2. Transparent până la translucid. Coloare brună-gălbuie, roşie-brună şi neagră. s. Broşă [broche, pointe â noyau; Kernnagel; core nail; megformâzo vas; 3Kepe6oK HHH ttte-pedeâKa b BHfle iHTH<|)Ta co imiHircoft]. Metl.: Unealtă de turnătorie, de forma unui cuiu foarte lung, cu care formârul face canale în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor desvoltate Ia turnare. «. Broşă [broche, armature du noyau; Kern-gerippe; core frame; ontoforma magja; CTepJK-HeBan paMKa, inHineHHbiă KapKac hjih CKejieT]. Metl.: Scheletul metalic al unui miez de turnătorie de formă cilindrică. Se confecfio- Fig. 274. Broşă tub cu oriflclI( penfru miezuri. nează din ofel sau diln fontă, putând fi de forma unei bare cu canale longitudinale la suprafafă, sau a unei fevi. cu foarte multe găuri, permifând evacuarea gazelor (fig. 274 şi 275). Broşa are (SE Fig. 275. Broşă bară cu caneluri, pentru miezuri. la cele două capete câte un fus, prin care se sprijine pe câte o capră, prin intermediul câte unui palier deschis, spre a putea fi rotită în ceie două paliere. Lucrătorii de miezuri (miezarii) confecţionează miezul, aplicând o frânghie de paie şi apoi unu sau două straturi de argilă şi argilă nisipoasă. Se nivelează apoi cu un şablon şi se introduce totul în cuptorul de uscat. Sin. Armatură de miez. 7. Broşă [broche, degorgeoir; Răumnadel; broach, scraping-out cutter; vâjogepkes; pa3-BepTKa, onpaBKa c pe3iţaMH #jih yiimpeHHR OTBepCTH&J. Mş.; Unealtă pentru maşina de broşat. Are patru părţi principale: partea de apucare, cea de ghidare, de tăiere şi de calibrare (fig-276). Pentru tăiere şi calibrare, are un număr \—a- Fig. 276. Părfile componente aie unei broşe de tăiat, a) coadă; b) ghidaj; cj partea de tăiere; d) partea de calibrare. de dinfi drepţi de înălfimi diferite, aşezaţi unul după altul perpendicular pe axa uneltei. Diferenfa de înălfime dintre dinfii succesivi este egală cu grosimea aşchiei. Dinfii pot fi dintr’o bucată cu tija (fig. 277), sau montafi pe o tijă. De Fig. 277. Modul de tăiere cu broşa cu dinfi. obiceiu, broşa este confecfionată pentru anumite piese şi pentru un anumit material. Sin. Ac de broşat. 8; ~ penfru canelura de pană [degorgeoir pour rainures de clavette; Răumnadel fur Kei-I-nuten; key groove milling broach; kerekbutu-vajokes; onpaBKa C pe3IţaMH /ţJIH npO^HBaHHH na30B]. Mş.: Unealtă pentru tăiat caneiurile de pană în interiorul butucului rofilor (volan, roată dinfată, etc.). Are forma unui ferestrău cu mai multe cufite, dispuse pe o tijă comună, prinsă îr> sania maşinii de broşat. s. Broşare [defonţage, brochage; Răumen; broaching; vâjni; npOTHHCKa, ynmpeHHe (OT-BepCTHfi, Awp)]. Mş.: Operafiune de prelucrare prin aşchiere, cu mişcare lineară a uneltei de tăiere (broşă), pentru a obfine găuri străpunse (în cazuri speciale şi suprafeţe exterioare) de o anumită formă (de exemplu: canelura 400 pentru pană în butuc, canelurile pieselor asamblate, în. construcţia automobilelor sau a maşini lor-unelte( pe arbori cu pene multiple). Se execută la maşina de broşat.1 Pentru alezaje răsucite, piesa este fixată într'un dispozitiv rotativ de prindere. Inlocueşte economic operaţiunea de mortezat pentru prelucrările de mare serie. 1. Broşat, maşină de ~ [machine â d£gor-ger ou â brocher; Râummaschine, Râumnadel-ziehmaschine; broaching maschine; vâjogeb; CTa-hok fljiH ynrapeHHfl oTBepcTHă]. Mş.; Ma-şină-unealtă pentru fabricarea în serie de piese cu găuri străpunse sau suprafeţe exterioare de o anumită formă, folosind unelte numite broşe. Se execută în construcţie verticală (de obiceiu pentru piese uşoare) sau în construcţie orizontală (pentru piese mai grele sau cari cer mai multe operaţiuni). Părţile componente principale sunt: batiul, căruciorul port-unealtă, dispozitivul de antrenare, dispozitivul de fixare a pieselor. Antrenarea se poate face mecanic (prin tijă filetată şi piuliţă, sau prin cremalieră şi roată din-fată) sau hidraulic (fig. 278). Fig. 278. MaşinS de broşat. 1) batiu; 2) cSrucior port-unealtă; 3) dispozitiv de antrenare; 4) dispozitiv de fixare a piesei; 5) broşă. 2. Broştenit. Mineral.: Amestec de oxizi de mangan hidrataţi şi anhidri. 3. Broşură [brochure; Broschure; brochure, pamphlef; fiizet; dpomiopa]. Arfe gr.: Carte subţire care cuprinde cel mult 6 coaie. De obiceiu se cos coaiele prin străpungere şi se acoper cu o copertă de carton sau de hârtie, prinsă de cotor cu cleiu. 4. Brotac [gousset, echantignole; Knagge; eleat; csânkr vâlek; pnrejlb]. Cs.; Piesă mică de lemn, de formă triunghiulară sau trapefoidală, care se îmbină ori numai se fixează pe faţa superioară a arbaletrierului unei ferme de acoperiş, lângă pană sau cosoroabă, spre a împiedeca -alunecarea acestora* pe arbalefrier. Sin. Călcâiu. 5. Brotan, căldare de locomotivă tip ~ [chaudiere de locomotive B.; B.-Lokomotivkessel; B. locomotive boiler; B.-fele mozdonykazân; KOTeji BpoxaHa c Bo^oTpyâHoâ toiikoh]. C, f.; Căldare de locomotivă cu ţevi* de apă şi ţevi de fum. Căldarea verticală are pereţii laterali şi peretele portal construiţi din ţevi de apă în contact direct cu focul. Ţevile sunt fixate prin mandrinare la partea superioară, într'un colector cilindric, numit boiler, iar ia partea inferioară într'un cadru cu secţiune inelară (fig. 279). Boilerul se racordează cu placa tubulară a cutiei de foc. Căldarea longitudinală este cilindrică. Faţă Fig. 279. Căldare de locomotivă tip Brotan. a) boiler; b) căldare longitudinală (orizontală); c) gura ^cutiei de foc; d) placa tubulară a cutiei de foc; e) tev» de fum; f) cadru inelar; g) cot de circulafie a apei; h) fevi Brotan (de apă). de căldările de locomotivă de tip clasic, prezintă avantajul unei mai bune circulaţii de apă în căldare şi al unei mari economii de aramă. Construcţia nu a fast generalizată, din cauza întreţinerii grele a ţevilor. V. sub Căldare de locomotivă. 8. Brotan, ţevi tip ^ [tubes d'eau B.; B.-Wasserrohre ; B. watertubes ; B.-fele vizeso ; BO/ţHHbie TpydKH THn BpoTaH]. C. f.: Ţevi de ofel fără cusătură. Se folosesc la căldările de abur ale locomotivelor tip Brotan. Dimensiunile sunt standardizate. Se montează la căldare prin mandrinare. Sunt rezistente la foc. Când apa de alimentare este dură şi curăţirea fevilor nu se face radical, acestea crapă foarte uşor. * ?. Brotoe. Ind* făr. V. sub Roata morii. 8. Browniană, mişcare ~ [mouvement brow-nien; Brownsche Bewegung; brownian movement; Brown-fele mozgâs; BpoyHOBCKOe ABHJKeHHe]. Fiz.: Mişcare desordonată a particulelor dintr'o suspensie cari au dimensiuni lineare de ordinul de mărime al micronului. Se poate observa ia microscop. Este provocată de ciocnirea dintre particulele în suspensie şi moleculele mediului. Se deosebeşte o mişcare browniane de deplasare, şi una de rotafie, care se poate observa la particulele de altă formă decât cea sferică. Mişcarea browniană poate fi pusă în evidenfă şi în cazul echipajelor de galvano-metru foarte uşoare. Legile Mecanicei statistice clasice duc la următoarea expresiune pentru numărul 6N de particule cari au coordonatele cuprinse în intervalele (*, x + djc), ...., iar componentele vitese» în intervalele (vx, vx + d^), _ U_ (1) dN — const.*e 2kT.e kTdxdydzdvxdvydvz unde m este masa particulei, U energia potenţială, T temperatura absolută şi k constanta lui Boltzmann. Rezultă că energia cinetică mijlocie a unei particule esfe y kT (sau ykT pentru fiecare grad de libertate), iar concentraţia mijlocie de particule n (numărul de particule pe unitatea de volum) e dată de _u_ (2) n = const. • e . Deosebit de important esfe cazul când •forfa care derivă din U e proporţională cu masa (cazul sedimentării sub acfiunea gravitaţiei sau sub acfiunea forţelor centrifuge în operaţiunea de centrifugare): formula (2) arată că, în echilibru, regiunile de potenţial minim se îmbogăţesc în particule grele. Repartiţia staţionară dată de formula (2) e rezultatul a două efecte antagoniste. De o parte forţa: — grad U tinde să deplaseze particulele spre regiunile de potenţial minim, iar sub acţiunea acestei forţe şi a unei rezistenfe din partea fluidului în care se mişcă particulele, rezistentă de forma —ţv (P>0), particulele iau o vitesă v = — - gra dU, P de unde un curent de particule ct — n • v = — ^ gradU. P De altă parte, fenomenul de difuziune tinde să egalizeze concentra}ii le printr'un curent proporţional cu gradientul concentraţiei c2 =—D*gradn, D fiind coeficientul de difuziune. In regim staţionar, curentul total fiind nul, urmează (3) gradw + gra dU = 0 Substituind expresiunea (2) în ecuafia (3), se obţine kT («>. »-T. Fie de considerat acum repartiţia nestafionară care rezultă într'un moment t, dacă în momentul anterior î== 0 toate particulele ar fi fost con*' centrate în originea axelor. Legea de conservare a numărului de particule se exprimă prin (5) — divq =Ddivgrad», unde ^ 0* c)2,c)2 dlvgrad (în coordonate carte- siene). Considerând numai mişcări în direcţia axei Ox, înmulţind ecuaţia (5) cu x2 şi integrând pentru toate valorile lui x, se obţine n dx = D/x*g d* - 2 D/n dx . Pentru valoarea mijlocie fx* n dx n dx dx2 rezultă deci ţ— = 2 D, ax de unde, ţinând seamă de condiţiunile iniţiale: (6) Formulele (6) şi (2) au fost verificate experi- mental; obţinând pentru constanta k (deci şi pentru numărul lui Avogadro) rezultate în bună concordanţă între ele, cât şi cu cele obţinute prin alte metode (fig. 280 şi 281). Fig. 280. Probabilitatea deplasărilor din origine, într'un plan. Fig. 281 Distribufie staţionara a unor particule grele în câmpul de gravitase. 1. Brownmillerit [brownmillerite; Brownmillerit; brown millerite; brownmillerit; 6poyHMHJIJiepHT]. Ind. cimf.: FesOă * AI2O3 • 4CaO, feroaluminat tetracalcic, unul din constituenţii cimentului Portland. 2. Brucîitâ [brucine; Brucin; brucine; bruoin; dpyiţHH]. Chim.: Aicaloid cu p. t. 178°; derivatul dimetoxilat al stricninei, alături de care se găseşte în multe specii de strychnos (Nuca vo-mica). Otravă extrem de puternică, având însuşiri ş*i întrebuinţări asemănătoare cu ale stricninei. 3. Brucit [brucite; Brucit; brucite; brucit; 6pyCHT, 6pi0CHT]. Mineral.: Mg(OH)2. Cristalizează în sistemul hexagonal (trigonal). Se prezintă în cristale de obiceiu tabulare, sub forma de masive foioase ori fibroase (fibre separabile şi elastice). Duritatea 2,5; gr. sp. 2,38*••2,4. Luciu sidefos. Mineral de origine secundară însoţind mineralele de Mg şi serpentinul. 4. Bruckner, epura ^ [epure de B.; B. Auf-riss; B/s draught; B.-fele tomegelosztâsi âbra; nepTem, njiaH EpyKHepa]. Drum.: Construcţie grafică pentru determinarea raţională şî economică a mişcării pământului la lucrările importante de terasamente, în vederea găsirii celor mai bune posibilităţi de compensare între săpături şi împliniri, precum şi pentru aşezarea gropilor de împrumut şi a depozitelor de pământ. 5. Bruckner, ciclul lui V. sub Ciclu meteorologic. 6. Briicknerellif [brucknerellite; Brikknerellit; brucknerellite; bruknerellit; dpiOKHepejIJlHT]. Mineral.: Varietate de răşină fosilă (grupul chihli-barului). 7. Brucsif. Ind. chim. sp.: Izolant electric obţinut dintr'un amestec de colofoniu şi uleiu de răşină. Masă gălbuie, cu aspect sticlos (N. D.). 8. Brudar: Cel care conduce un pod umblător. Sin. Podar. 9. Brudină: I.Taxă plătită pentru trecerea cu un pod umblător. — 2. Pod umblător. — 3. Vad sau trecătoare. 402 1. Bruftuire [ravalement; Bewurf; rough plas-lering; vakolâs; niTyKaTypKa]. Cs.: Aruncarea şi Întinderea tencuelii pe zid. 2. Brugnatellit [brugnatellite ; Brugnatellit; brugnatellite; bruqnâtellit; 6pyrHaTeJIJIHT]. Mineral; Mg6Fe*”[(OH)i3 ! CO3] * 4H2O. Mineral din grupul bidromagnezit-artinit. Cristalizează în sistemul hexagonal. E lamelar. 3. Bruiaj. Radio. V. Interferenfă. 4. Brumă [gelee bianche; Reif; wfoite frost, hoar-frost; der; HHeă]. V. sub Meteori apoşi. 5. Brumărele [phlox; Flammenblumen; phlox; flox; (|)JI0KC]. Horf.: Phlox, familia polemortia-ceelor. Plantă anuală sau vivace, cultivată pen-iru florile ei reunite în corimb la vârful tuî-pinei, divers colorate şi de diferite mărimi. Se plantează în medii alpine, pe stâncării, în grote, borduri şi platbande. Se înmulfeşte prin se-minfe, butaşi şi despărţire. Se seamănă toamna şî primăvara, direct pe brazde. Sin. Scânteiufe. e. Brumării. Pătlăgea vânătă românească. 7. Brun de mangan [brun de manganese; Manganbraun; manganese brown; mangân-barna; MapramţeBaa KopHHHeBan Kpacna]. ind. text.: Colorant mineral cu bază de mangan, întrebuinţat la vopsirea bumbacului. Materialul este impregnat cu o solufie de clorură de mangan, după care este trecut într'o baie de hidroxid de sodiu şi apoi lăsat să se usuce la aer. Coloarea bruna care se formează este datorită bioxidului de mangan. 8. Brun Bismarck [brun B.; B. braun; B.-brown; B.-barna; 6HCMapK KOpHHHeBblS]. Chim.: (NH2)2CeH3-N = N- CeH* - N = N - C6H3(NH2)2. Colorant âzoic obţinut din m-fenilen-diam:ină prin dublă diazotare şii cuplare cu două molecule de nrvfenilen-diam>ină. Serveşte la fabricarea cernelii de tipar, la vopsirea bumbacului taninat şi a pielei. Se foloseşte pentru identificarea acidului azotos în apele de băut: se tratează apa impură cu m-fenilenrdiamină, iar coio-rafia brună care se obfine (brunul B.) este atât de intensă, încât se pot identifica 3*10“8g azotit în 100 cm3 apă. Sin. Vezuvin. ». Brun imedial [brun immedîal; Imrnedial-braun; immediaî brown; immediaî barna; KOpHH-HeBan KpacKa »HMMe#Hajib«]. Chim.: Materie colorantă de sulf, brună, întrebuinfată ia vopsirea bumbacului. 10. Brun deschis de stepă, sol ~ [sd brun claiir de steppe; hellbrauner Steppenboden; light brown steppe soil ; vilâgosbarna pusztatalaj; CBeTjio6ypan CTeiman noHBa], Agr. V. sub Sol. 11. Brun roşcat de pădure, sol ~ [sol brun rougeâtre de foret; braunrotlicher Forstboden; reddish brown forest soil; rozsdâsbarna erdotalaj; KpacH0BaT06ypaa jiecHan no^Ba], Agr. V. sub Sol. is, Bruna]. V. Brunare. îs. Brunare [brunissage; Briinieren; burnishing; barnâzâs; B0p0HeHHe]. Metl: Acoperirea pe cale chimică a fierului, a ofeluîui, a cuprului sau a aliajelor de cupru cu un straf de oxizi, colorat în brun până la negru, prin care se măreşte adezivitatea uleiului sau a unsorilor, ceea ce are ca urmare o protecfiune contra coroziunii. Brunarea fierului şi - a ofeluîui se execută pe cale uscată sau umedă. La brunarea uscată se unge piesa cu grăsime sau cu uleiu, după care se arde stratul format, sau se unge cu o alifie dintr'un amestec de clorură de antimoniu şi uleiu de măsline. Pentru brunarea pe cale umedă se întrebuinţează clorură de fier, sulfat de fier sau azotat de cupru disolvate în apă, sau hidratde sodiu concentrat cu adaus de oxidanfi. Cuprul se brunează pe cale uscată prin frecare gu un amestec de oxid de fier şi grafit pe metalul polisat şi< încălzit în prealabil. Pe cale umedă cuprul se brunează în solufii: de sulfo-ântimoniat de sodiu (sarea Iui Schlipp) cu adaus de clorură de amoniu, de ficat de sulf (polisulfură de amomiu), sau de clorură de amoniu, de acetat de cupru şi acid acetic. Sin. Brunaj. 14. Bftinrsichit. Mineraf.: Numele vechiu, pără-s*i+, pentru apofMit. 15. BrufhSt [brushite; Brushit; brushife; brusz-kit; 6pyiHHT (KHCJIblH (|)OC(})OpHOKHeJIblil Kajlb-IţHfî)3. MlneraL: CaHfPOJ • 2 H2O. Cristalizează în sistemul monoclinic, în prisme mici, sau con-crefionat masiv. Duritatea 2* "2,5; gr. sp. 2,48. ie. Brut [brut; roh; raw; nyers; Cbipoft]. Metl.: 1, Calitate a unei materii prime rămase în starea în care a fost extrasă. Ex.: un minereu înainte de prăjire. — 2. Calitatea unui produs, de a avea starea în care â rămas după o operaţiune de prelucrare care nu e de finisare. Ex.: fonta înainte de afinare, ofelul balot după laminare. 17. Brutărie [boulangerie; Bâckerei, Brotbăcke-rei; baking, bakehouse; sutode; neKapHH, XJiedqneKapHfl]. Ind. aiim.: 1. Industria de fabricare a pâinii. — 2. Clădirea care cuprinde toată mstalafia necesară acestui scop (frământătoare pentru facerea aluatului, cuptoare pentru coacerea pâinii, etc.). îs. Brutto, greutate ~ [poids brut; Bruttoge-wicht; gross weighf; brutto-suly; Bec 6pyTTO, Bec c Tapofi]: Greutatea totală a unei mărfi, adică incluziva ambalajului, respectiv a piesei în care se găseşte. La calea ferată, greutatea mărfii, plus greutatea proprie a vagonului sau a vagoanelor şi a locomotivei. 19. B. S. I.: (B)ritish (S)tandards (l)nstitutîon. Institutul de standardizare britanic B. S.!., organism particular recunoscut ca organ oficial de utilitate pubfică. 20. B. T. U. V. Britisch Thermal Unit. 21. Buaz [embouchure d'une riviere; Mundung eines Flusses; mouth of a river; folyo torkolat; yCTbe peKH]: Albia unei gârle la gura ei. Sin. Buhaz, Bugaz, Bogaz 22. Bubble tower [termen englez]. Ind. pefr: Coloana principală de fracţionare într'o instalafie de distilare a fifeiului. ss. Buburuza lucernei [coccinelie des legu-mineuses; Marienkăfer; leguminous plânt cocci-nella, lady-bird; katicabogâr; JiHCToe/ţ 6<)60Bblx paCTeHHil]. Agr.: Subcoccinella vigintiquatuor- 403 punctata L. (ordinul coleopterelor, familia coc-cinelideelor). Gândac de coloare roşie brună, cu 24 de puncte negre pe .elitre. Lungimea corpului 3'“4mm. Insecta este răspândită în regiunile de şes şi de coline, în special în culturile de lucemă şi de trifoiu. Trăieşte şi pe alte leguminoase spontane, în două generafii pe an. In unii ani produce pagube de peste 50%. In urma atacului, atât ai adui|ilor cât şti al larvelor, frunzele plantei atacate iau un aspect alb dungat. In luna Septemvrie gândacii se retrag în locurile de iemare, la baza tulpinelor de lu-cemă. Combaterea se face prin următoarele metode: Grăparea (primăvara), adunarea gândacilor, eventual şi a larvelor, cu aparate speciale de prins insecte (Aparatul Pavlovski), tratarea ve-trelor cu diferite substanfe insecticide (substanfe cu bază de arsenic), grăparea după cosit, pentru a distruge larvele şi pupele. s„ Bucaramangit [bucaramangite; Bucaraman-git; bucaramangite; bukaramangit; SyKapMâHTIET]. Mineral.: Varietate de răşină fosilă, clin grupul chihlibarului. 2. Bucătărie [cuisjne; Kuche; kitchen;‘konyha; KyXHH], Arh.: încăpere sau local destinat pregătirii alimentelor ca şi instalafiile aferente. î. Bucce. Ind. făr.: Durifă (termen întrebuinfat în Nordul Moldovei, Suceava). 4o Bucea [mortaise, pas de tenon; Zapfen-loch; morfise, mortice; csaplyuk; BTyJIKa, 6yKCa, rHe3AO, na3].Cs.: Scobitură de formă paralelepipe-dică, ciilindrică, etc., făcută într'o piesă de lemn ori de metal, în care intră o parte ie- . şindă ţi de ace- F’9' m .lmlblnare cu cep laşii profil, numită ?l ucea* cep, făcută la capătul altei piese cu care se îmbină cea dintâi (fig. 282). 5. Bucea [coussinef, douille, buseluse; Biichse, Hiilse; bush, bushing, sleeve, joumal box; persely; BTyJIKa], Mş.; Manşon de metal montat între două piese asamblate rigid sau între car» există o mişcare relativă. In cazul unei asamblări rigide, ea este piesa de înlocuit, când, după o desmembrare, se efectuează o reasamblare a pieselor. Când piesele sunt în mişcare relativă, buceaua este organul de maşină care suportă uzura cauzată de mişcare, protejând piesele. In ambele cazuri, buceaua rezolva o problemă de economie. După piesa pe care se montează buceaua, deosebim: e. ~ de bară [buse!lure de barre; Gelenk-buchse; bar bushing; csuklos persely; BTyJIKa COCTaBHblX CTepHCHeii]. Mş.: Bucea folosită la barele articulate, pentru a Ie proteja de uzura produsă de bulonul de articulafie. Buceaua se confecţionează obişnuit din bronz fosforos, şi se introduce la rece prin presare. ~ de bielă [buselure de bieile; Pleuel-stangenbuchse; main rod bushing; hajtokar persely; HiaTyHHaH BTyJIKa]. Mş.: Bucea care căptuşeşte palierul unei biele cu cap închis, pentru a proteja biela de uzura fusului. Se confecfio-nează din bronz şi se introduce în cap prin presiune. V. sub Cusinet. 8. ~ de carufă [boîte de roue, boîte d'essieu; Nabenbuchse, Wagenbuchse; wheel box; kerek-agypersely; BTyjiKa n0B030HH0r0 KOJieca]: Bucea tronconică, de fontăt, care căptuşeşte gaura butucului unei rofi de cărufă şi care preia frecarea fusului osiei, când roata se roteşte. Buceaua are la un capăt, pe fafa ei exterioară, două proeminenfe cari împiedecă rotirea ei în gaura butucului. 9. ~ de cilindru [chemise de cylindre; Zy-linderbuchse; cylinder liner; hengerpersely; BTyJIKa iţHJIHHflpa]. MşBucea trasă la cald în inferiorul blocului unui cilindru şi fixată la unul din capete. Suprafafa interioară a bucellei se prelucrează apoi, formând oglinda cMindruIlui. Sin. Cămaşa cilindryjui (v.). 10. ~ de găuri de fevi de fum [douillle des tuyaux de chauffage; Heizrohrgewindebuchse; heating tube bushing; tuzcsopersely; BTyJIKa flblMOBbXX Tpy6 (KOTJia)]. C. I: Bucea din feavă Mannesmann, înşurubată în placa tubulară a cutiei de. foc, când după repetate reparafii, diametrul găurii a depăşit limita prescrisă. Marginea bu-celei din spre cutia de foc se bate cu ciocanul, iar celălalt capăt se mandrinează. Procedeul e folosit de unde administraţii de cale ferată, pentru a prelungi timpul de serviciu al plăcii tubulare. u* de palier [buselure de palier; Lager-buchse; bearing bush; csapâgycsesze; BTyJIKa no/ţQlHllHHKa]. Mş.: Bucea care căptuşeşte un palier, pentru a prelua uzura din mişcarea de rotafie a fusului unui arbore. Se confecfioneaza obişnuit din bronz şi se introduce presat la rece, în palier. Are canale de ungere pentru fus. 12. ~ de perefi de căldări verticale de locomotive [douille d'entretoise en acier; Stehbol-zenbuchse aus Stahl; steel sfay-bolt bushing; tâmcsavar szelence ; CTajitHan pacnopHan CBH3b napa’B03Hbix kotjiob]. C. f.: Bucea de ofel, introdusă în tablele de ofel ale căldării verticale a unei locomotive, când, după înlocuirile succesive de antretoaze, diametrul filetat a găurii de antretoază depăşeşte limita prescrisă (fig. 283). Pentru a prelungi timpul de serviciu al plăcilor, se folosesc bu-cele. Buceaua are forma tronconică sau cilindrică, şi se montează din spre exterior, prin următoarele operafiuni: frezarea găurii vechr, filetarea er, introducerea bucelei filetate la exterior, înşurubarea ei Fig. 283. Bucea de perefe de caldare şi căpuitor. 404 (fără unsoare) cu ajutorul unui priboiu fixat în gaura ei, şi apoi cu maşina de aer comprimat; mandrinarea şi căpuirea (fig. 283). 1. Bucegi, conglomerate de V. sub Conglomerat. 2. Bucela, a ~ [metfre un coussinet, garnîr un coussinet; ausbiichsen; to bush a bearing, to line with metal; kiperselyezni ; BCTâBJIHTB BTyJlKy]. M?.: Ansamblu! operaţiunilor pentru a se aplica o bucea la o piesă, adică pregătirea piesei şi introducerea bucelei. s. Buchet de Mai [bouquet de Mai; Biischel-zweig; budding branch; termo hajtâs; KOPOTKHÎÎ nyHKoo6pa3HHH no6er c Bepxynie^HoM non-KOfi]. Agr.: Ramura roditoare cea mai scurtă, specifică pomilor roditori din grupul sâmburoa-selor, constând dintr'un ax scurt, pe care se găsesc, lateral, câfiva muguri fjoriferi, uneori unul singur, iar la vârf un mugure vegetativ, alteori doi. 4. ~ de Mai inelaf [bouquet de Mai ride; Rin-gelbiischelzweig; ringed budding branch; gyiirus termoâg; KOJlblţeBOfi, apyCHblă nyHKOO(5pa3-hhh noder]. Agr.: Un buchet de Mai cu axul (piciorul) format din mai multe inele anuale suprapuse, cel mai de jos fiind şi cel mai bătrân, iar fiecare dintre inelele următoare, mai tânăr cu un an decât cel precedent. s. Buchetul vinului [bouquet du vin; Weinbu-kett; wine bouquet; borzamat; 6yKeT BHHHâ], Ind. alim.: Aromă specială a vinurilor datorită prezentei unuia sau mai multor compuşi volatili, cari nu se desvoltă decât cu timpul, prin învechire. Calitatea buchetului depinde de proporţia de esteri oenantici şi de combinaţiile acestora. Parfumul vinului este deosebit de buchetul Iul, el fiind datorit unei materii mirositoare din peliţa boabei, materie care se disolvă în vin în timpul fermentaţiei. s. Bucholzit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru si II iman it. ?. Buciardă [boucharde; Kraushammer, Stoek-hammer; granulating hammer; dorozma; Ha-ceHKa, dynapAa]. Cs. : Ciocan cu secfiunea transversală pătrată, având pe fefele de izbire dinfi în formă de piramidă, folosit la lucrări de pietrarie naturală sau artificială, pentru a imprima prin izbire pe fafa văzută a pietrelor, adâncituri dispuse regulat F|9- ^ Buciardă. (fig. 284). 8. Buciardare [bouchardage; Stocken; stone granulating; kiveres; HaceKaHHe, o6pa(5aTbIBaTb HaceHKoă, 3y6HaTHM Tec0BHK0M]: Operafiunea de prelucrare a feţei văzute ia blocurile de piatră naturală sau artificială din construcţii. Se execută prin lovirea suprafeţei pietrei cu un ciocan numit buciardă. 9. Bucium. Ind. făr.: Instrument în formă de corn, însă foarte lung, confecfionat din lemn, din coajă de teiu sau din metal, folosit de ciobani şi de oameni dela munte, spre a-şi comunica, prin sunete distincte, anumite acfiuni sau chemări. Sin. (pentru exemplarele foarte lungi) Tulnic. 10. Blickingif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru romerit. 11. Buclă [boucle; Schleife; loop; hurok; neTJIfl]. Geom.: Porfiune de curbă, cu orientarea planului osculator şi cu raza de curbură variind lent cu lungimea de arc şi în generai în limite restrânse, separată de rest prin porţiuni cu raza de curbură foarte mare sau variind brusc cu lungimea de arc. 12. Buclă [tournant; Wendeplatte, Kehre; wîn-ding of a road; fordulo; nyTeBOft H3rn6, Kpy-TOPl IIOBOPOT floporH]. Drum. : Curbă foarte pronunfată (întorsătură în loc), în general cu rază sub 25 m, folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. In dreptul acestor curbe, decli-vităfile se limitează la cel mult 3°/o şi se aplică dispoziitive constructive speciale pentru siguranfa circulaifiei: parapete de lemn sau zidărie, semnalizări, etc. is. Buclă [meandre; Schleife; meander, win-ding; vizkanyar; HSJiyHHHa, H3BHjiHHa, H3rn6 (peKH)]. Nav.: Porfiune şerpuită a cursului unui râu sau al unui fluviu. 14. Buclă [boucle; Locke; loop; hurok; 3aBH-TOK, neTJlH, ymKO]. Ind. fexf..v|ndoitură de fir din care se alcătueşte ochiul tricoului. is. Buclă [boucle; Einhăngestuck, Klobbe, Elevator; elevator link; kapocshorog; neTJlH, o6oh-Ma], Ind. petr. : Piesă de ofel forjat, în formă de buclă, întrebuinfată sau destinată să facă legătura între elevatorul sau şamierele din jurul coloanei de burlane şi cârligul de suspensiune al macaralei mobile din sondă. Sin. Ochiu. ie. Buclă de cablu [boucle de cable; Kabel-schleife; cable buckle; kâbelhurok; KadeJIbHaH neTJlH]. Cs.: Piesă metalică pe care se îndoaie şi se fixează capătul u-nui cablu, cu ajutorul căreia a-cesta poate fi Fig 285 BucIS de cab!u prins de altul sau de o construcfie. Diametrul buclei creşte odată cu diametrul cablului şi al firului din care esfe construit (fig. 285). 17. Buclă de dublaj [boucle de doublage; double Schleife; dubbing loop; filmszalagtekercs; neTJlH y/ţBOeHHH, MHrneHHH]. Cinem.: Porfiune de film cinematografic, cu capetele lipite, care se proiectează de repetate ori în cursul unei operafiuni de dublaj. ta. Buclă de întoarcere [boucle de retour-nement; Umkehrungskurve; reversing curve rail; 405 hurokvâgâny; IIOBOpOTHaH peJIbCOBaH KpH-Bafl, flyraj. Transp.: Curbă situata de obiceiu ia capetele de linie, pentru realizarea întoarcerii pe aceeaşi linie a vehiculului de cale ferată, prin mers înainte. 1. Buclă, distribuţie în ~ [distribution en boucle; Schleifenverteilung; loop hore distribution; hurok-elosztâs; pacnpe^eJieHHe neTjieH]. Elt.: Distribuţie de energie electrica în care circuitul format de linia electrică are forma de buclă (fig. 286 şi 287). Prezintă avantajul că receptoarele pot fi aii- ± jati, •E H a Fig. 287. Distribuie în buclă, Fig. 286. Distribufie în buclă. pe grupuri de receptoare, a) receptoare; b) conductă a) grupuri de receptoare; de ducere; c) conductă de b) conductă de ducere; c) întoarcere. conductă de întoarcere. mentate din două părfi şi că are, la secţiune şi lungime dată şi la receptoarele date, o mică pierdere de tensiune. 2. Bucureşfene, pana corbului. Agr.: Varietate de pătlăgele vinete gustoase, cu fructe mari, uneori uriaşe, ova l-a lungite, de coloare neagră-violetă. s. Bucureştenf. Agr.: Varietate de ardei go-goşari dulci, de coloare roşie la maturitate. Se întrebuinfează pentru conservat în ofet. 4. Budac. Ind. făr.: Sapă mare sau târnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit (Banat). 5. Budacă [baquet pour la mise en presure; Butterfafj; coagulating vat; tejes hordo; nraăKa flJIH saKBâCKîi MOJiOKa]. Ind. făr.: Vas de lemn în care se pune laptele ia chiag. Sin. Chegornifă, Berbinfă. e. Bud&ncă. V. sub Budăiu. î. Budăiu. Ind. făr.: 1. Cilindru gol de lemn, făcut dintr'un singur butuc găurit, care se aşază pe gura unei fântâni sau a unui izvor dela suprafaţa pământului. Sin. Ştiubeiu. -— 2. Vas de lemn, confecfionat din doage şi având forma unui trunchiu de con. Sin. Buduiu, Budacă, Budâncă (termen minier, Valea Jiului). 8. Budur. Ind. făr.: Jghiab de fântână confecfionat dintr'un trunchiu de copac scorburos (Moldova şi Transilvania). 9. Buduref. Ind. făr.: Coş sau horn de casă jărăneaşcă (Transilvania). 10. Bule! [buffet; Speiseschrank; side board; ebed loszekreny; 6y(|)eT, uiKan flJIH nocyflbl]. Arh.: Mobilă în care se păstrează vesela şi tacâmurile. 11. Bufet [office; Vorratskammer; pântry; tâlalo; 6y4>eTHaH]: încăpere anexă a sufrageriei, în care se aşază şi se pregăteşte tot ce are legătură cu serviciul mesei. Sin. Oficiu. 12. Bufet [buffet; Buffet; refreshment room; buffe; 6y4>eT (pecTopaH)]: Mic restaurant, în care se servesc, în general, humai mâncări reci, preparate dinainte, cari pot fi consumate repede şi uneori în picioare. îs. Bufet de orgă [buffet d'orgue; Orgel-kasten; organ case; orgonaszekr^ny; KOpodKa OpraHa]: Mobilă de lemn şi de metal, în care sunt prinse şi aşezate tuburile unei orge. Construcţiile de azi pot constitui un important motiv decorativ al unei săli de concert, al unei biserici, etc. 14. Bufeting [buffeting; Flossenschwingung; buffeting; szâmylenges; 6a<|>THHr, HenpaBHJlb-Han BH6paiţHH XBOCTpBoro onepeHHH]. Av.: Fenomenul de vibrafie a ampenajelor unui avion, când acestea se găsesc în zona de aer perturbată de mişcarea în jurul aripii. Se produce, în special, la sborul cu incidenfă mare. 15. Bugeac [steppe; Steppe; steppe; puszta; CTenb]: Ţinut de stepă, lipsit de păduri şi de ape curgătoare, brăzdat de văi adânci şi seci,'caracterizat prin zone secetoase sau pustii. 16. Buget [budget; Budget, Haushalt; budget; koltsegvetes; 6K)^}KeT].£cg..‘ Actul de prevedere în care sunt înscrise cheltuelile ce urmează să se facă în cursul exercifiului financiar şi veniturile cari vor urma să se încaseze în acelaşi interval de timp. Bugete pot avea Statul, judeful, comuna, institufiile şi întreprinderile publice sau particulare cu venituri proprii. 17. Buget materie: In economia planificată, tablou de disponibilităţi şi nevoi, în scopul de a le echilibra pe primele cu cele din urmă. Dacă disponibilităţile de materii apar în tablou insuficiente fafă de nevoi, va trebui, fie ca disponibilităţile să crească (mărirea producţiei; import, etc.), fie ca previziunile de consumafie să fie scăzute. îs. Buiandrug [linteau de fenâtre, linfeau de porte; Fenstersturz, Tiirsturz; window Hntel, door linie!; ablakfej, ajtofej; OKOHHbiH apxHTpaB, ^BepHOâ apxHTpaB]. Cs.; Grindă de lemn, de metal sau de beton armat, aşezată deasupra golului destinat unei porţi, uşi sau ferestre, pentru a susfine construcfia de deasupra acestui gol. Numărul şi dimensiunile lor sunt. în raport cu grosimea zidului. Sin. Lintou îs. Buină. Nav.: Cârmă auxiliară de mână, întrebuinţată pe Prut, montată la prora navei, pentru a uşura manevra la coborîre (mers spre aval). V. şi sub Plută. 20. Bujie [bougîe; Zundkerze; sparking plug; gyujto-gyertya; 3anaJibHafl hjih HCKpoB&H CBe- 406 Fig. 288. Bujie, Ha]. Mş. ferm.: Organ de motor cu explozie, înzestrat cu doi electrozi între cari se produce scânteia,electrică necesară aprinderii amestecului carburant (fig. 288). Se compune dintr'o tijă metalică cen-trală (electrodul central) învelită într'o piesă de material izolant rezistent. Piesa izolantă este îmbrăcată într'o manta metalică filetată la exterior, prin care se înşurubează pe cilindrul motorului cu explozie, şi care are un vârf metalic: electrodul-vârf. Intre e-Jectrodul central şi electrodul-vârf, disfanfaji cu 0,4“-0,6 mm unul de altul, sare scânteia, sub o tensiune de cca 16kV. Tija centrală e de obiceiu din platină iridiată sau dintr'un aliaj î) corpul bujiei; 2) cu nichel. Este filetată la capă- c°rP izolant; 3) efectul exterior, de care se prinde, frocJ central; 4) elec-printr'o piulifă de conexiune, trod vârf; 5) scânteie; conducta eiecfrică, şi pe por- garnituri; 7) scau-fiunea centrală, cu care se nul buiiei''' 8) Plul,ta fixează de izolant. Izolantul se de conexiune; 9) fi?ă facedinporfelan, din mică, stea- de curenf electric‘ tită, etc. Mantaua metalică protejează bujia şi face legătura electrică între electro-dul-vârf şi masa motorului.Ai doilea electrod poate fi din unu, două sau trei vârfuri. Condifiu-nile unei bune funcţionări: bujia să fie etanşa, să nu se ancraseze uşor şi să nu dea autoaprin-deri, Cu cât este mai calda, se ancrasează mai greu, dar dă mai Fig- 289. Buj ie montată defectuos, uşor autoaprin- 0 scuri circuit; 2) electrozi cu vâr-deri Condîfiu- ^uri^e lăsate, 3) piesă intermediară; nile fiind con- 4) distanfa dela fundul pistonului. tradictorii, sunt greu de realizat. Fig. 289 reprezintă o bujie montată defectuos, fiindcă vârfurile în jos favorizează ancrasarea; vârfurile aşezate prea sus deasupra fundului cilindrului nu pot da o bună aprindere, iar interpunerea unei piese între masa motorului şi bujie produce o răcire insuficientă, şi dă deci autoaprindere. fn figură e trasat şi drumul urmat de curent ia una din defectări. Deosebim: i> Bujie caldă [bougie chaude; Kerze mit nie-drigem Wărmewert; warm plug; kis hoerteku gyujto-gyertya; Tenjian 3anaJibHaH CBeqa]: Bujie al cărei izolator înmagazinează multă căldură, care ridică temperatura întregii bujii. Poate suporta numai o temperatură joasă. Nu se murdăreşte cu uleiu, dar poate deveni incandescentă, ceea ce ar face-o inutilizabilă. 2. rece [bougie froide; Kerze mit hohem Wărmewert; cold plug; nagy hoerteku gyujto-gyertya; XOJio/ţHaa 3anaJibHan CBena]: Bujie cu masă izolantă mai mică, eliminând uşor căldura pimită dela motor. Poate suporta o temperatură înaltă. Se murdăreşte mai uşor cu uleiu, dar nu are tendinfa de a deveni incandescentă. 3. Bujie cu fir incandescent [bougie â fii Incandescent; Gluhkerze; glow plug; izoszâllâs gyujto-gyertya; 3anaJlbHaH CBena C HaKajiOM]: Aprinzător întrebuinfat la demararea motoarelor Diesel, constând dintr'un fir cu rezistenfă mare, plasat în camera de combustie, care e străbătut — Ia pornire ‘t de un curent sub tensiune relativ joasă, care-l aduce la incandescenfă. Dă primele aprinderi în motorul Diesel rece. 4. Bujor [pivoine; Păonie, Pfingştrose; peony; punkosdi rozsa;. nHOH (iţBeTOK)]. Hori.: Paeonia officinalis L., familia ranunculaceelor. Plantă vivace cu rădăcini tuberoase, cultivată pentru eleganta florilor ei mari, învoalte, numeroase, uneori mirositoare, dispuse în capitule, de coloare dela alb la roşu închis. înfloreşte prin Mai— Iunie. Se cultivă în parcuri ş;i grădini, la borduri, platbande, ronduri şi grupuri izolate şi compacte. Se înmulţeşte prin divizare şi prin sămânţa semănată direct pe 'brazde. V. şi Smirdar. ş. Bulamac [poteau; Pfosten; post, pole; osz-lop; CTOHKa], Cs.: Stâlp de lemn, lung de doi sau mai mulfi metri, care se îngroapă pe o anumită porfiune în pământ, şi serveşte ca stâlp de susţinere la garduri de lemn, schele, sprijiniri', linii electrice aeriene, etc., în care scop partea superioară poate fi ecarisată sau cioplită. Sin. Bulumac. 8. Buîaf [couteau de tonnelier; Fa^binder-messer; cooper's knife; bognârkes; donapHbllt pe3eix, CTpyr]. Ind. far.: Unealtă de tăiere, care se aseamănă cu un cufit şi e întrebuinfată în dogărie, unde serveşte la prelucrarea cercurilor de lemn cu cari se cercuesc vasele mai mici, ca donife, şiştare, etc. 7. Bulb [bulbe; Knolle, Zwiebel; bulb; gumo, hagyma; JiyKOBHiţa]. Agr.: Tulpină subterană, rotundă, plată sau piriformă, compusă dintr'un înveliş exterior membranos uscat, şi din mai multe foi cărnoase (ceapa), sau dintr'o masă uniformă cărnoasă (usturoiul). 8. Bulb de lampă [ampoule de lampe; Lam-penkolben ; (incandescent) bulb ; lâmpaburok ; rpyuia jiaMnbi] ■: Invelitoare închisă, de sticlă sau de cuarf, care confine o sursă de lumină. Sin. Balon de lampă. 407 î. Bulb de presiune [bulbe des pressions; Oruckzwiebel; pression bulb ; I' nyomâsi kup; rpymeBHAHan 0 30Ha CJKaTHH \ rpyHTa noA-^ 4)yHflaMeH-tom]. Fund.: Fi--ttâ/ gura de revoluţie ob{inută prln-180 cm. rotirea în jurul " axei verticale a 0% /% iO%^~r^JO% 1% o% isobarelor de re- '-f t ■ \ - 4..■+ f > parfifie a pre- -150-100 -50 0 50 100 150 siunilor în teren. ^ Reprezintă volu- Fig. 290. Bulb de presiune (după ex-mul de pământ perienfele lui Kdgler şi Scheidig). de sub fundafie a) presiuni pe planul reazemului! ^care ia parte la diagrama presiunilor în lungul axei repartiţia presiu- ver^cal®i O diagrama presiunilor după ni lor în teren \ cu apă. Sin. Astupuş. 21. Bura re [bourrage; Fullwerk; packing, tarrv-ping; fojtâs; 3a6otoa]. Expl.: Acfiunea de astupare cu un material inert a unui exploziv, pentru a menfine explozivul în locaşul în care e pus şi penfru a-l face să acfioneze într'o anumită regiune. — Ex.: burarea pulberii într'un cartuş; burarea unui exploziv într'un cartuş sau într'o groapă de mină. Burarea măreşte efectul şi vitesa de combustie sau de detonafie. Sin. Buraj. 22. Burarea căii [bourrage des traverses; Schwel-lenunterstopfung; packing, stamping of the* steepers; vâgâny alâverese; ynjîOTHeHHe HC. A. nyTH]. C. f..* Indesarea balastului sub traversele unei Mnii de cale ferată, pentru a aduce linia la cotă şi pentru a forma o masă compactă ş» indeformabilă Ia solicitările prin circulaţia vehiculelor. Sin. Burarea traverselor. 1. Burat [bInterie a pain; Zentrifugalsicht-maschine; centrifugal sifter; centrifugăIszîfa; IţeH-TpodejKHoe chto]. Ind.afim.: Sită centrifugă, întrebuinţată, în morărit, pentru cernerea urluielii de grâu sau de secară, în vederea obţinerii făinurilor de diferite extracţii. 2. Burafit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru auricalcit. 3. Burcă. Ind. făr.: 1. Cojoc mare şi miiţos (jud. Suceava). — 2. Manta mare, ţărănească, din pănură groasă (Moldova şi Bucovina). 4. Burdac. Ind. st. c.: Ulcior cu dop, ca şi cârciogul, de care se deosebeşte prin aceea că are gura mai strâmtă. 5. Burdigalian [Burdigaliien; Burdigai; Burdi- galian; burdigai reteg; 6ypAHrajIliaHCKHfi (cy6-HPyc)]. OeoL: Al doilea subetaj din baza Mio-cenului. La noi este reprezentat prin conglomerate, în exteriorul Carpaţilor, şi prin stratele de Hidalmaş şi stratele de Corod, constituite din nisipuri,' pietrişuri şi conglomerate, în Transilvania. Fauna de mamifere burdigaliene se caracterizează prin apariţia primelor proboscidiene. Fosilele mai des întâlnite în Burdigalianul de facies marin sunt: Ostrea crassissima, Ancilla glandiformis, Pecten solarium, Cardium edule, C. burdigalum, Turitella gradata, Aturia aturi, Conus dujardini, Chenopus pes pelicani, Pecten beudanti, Lucina dujardini, etc. o. Burduf de comunicaţie [soufflet; Falten-balg (Leder, Leinwand,Gummistoff); folding wall, concertina wall; redonyos kocsiâtjâro; rapMO-HHKa, CTBOpqâTaH CTeHKa]. C. f.: Perete ondulat, de piele, de pânză sau de pânză cauciucată, care se pune pe laturile punţii de comunicaţie între două vagoane de călători, spre a proteja călătorii când trec dintr'un vagon în altul. Burdufurile sunt astfel constituite încât, la cale normală, vagoanele să poată trece fără stânjenire prin curbe cu raza de 150m. 7. Burduş [coude; Rohrknie; knee; cso-konyok; KOJieHO, KOJieHHaTan Tpy6a]. Metl.: Cotul pe care conducta de aer îl formează la intrarea ei în gura de aer a unuii cuptor înalt. Sin. Revolver, Cot. 8. Burduşire [deformation; Ausbauchung; swel-ling, bulging; kihasasodăs, kidomborodâs; OT-/ţyjIHHa, BbinyKJIOCTb]: Deformare a unui perete pe o porţiune limitată, astfel încât să formeze una sau mai multe calote, de obiceiu neregulate, cu convexitatea spre exteriorul peretelui. 9. Buref [bourrette; Bourrette; bourette; bourrette; TKaHb H3 0*iecK0B mejiKa]. Ind. text: Ţesătură de mătase cu firul gros, neregulat, poros, provenit din deşeurile degradate din industria mătasei şi din destrămarea gogoşilor. 10. Burete de cauciuc [eponge en caoutchouc; Gummischwamm; India-rubber sponge; gumiszi-vacs; Kay^yKOBaH rydKa]. Ind. cc.: Articol de 411 cauciuc cu goluri comunicante, asemănător cu buretele natural de baie. 11. Burete de platină [noir de platine; Platin-schwamm; platinum sponge; platina-szivacs; ry6-naran njiaTHHa]. Chim.: Catalizator preparat în mod special, constituit din platină fin divizată, care are o mare activitate catalitică, mărind considerabil vitesa de reacţie a anumitor reacţii chimice. El poate aprinde cu multă uşurinţă gazul aerian, gazul natural, hidrogenul, etc. îs. Bureffos [spongieux; schwammig; spongv; szivacsos; nopHCTblft, ryânaTblft]. Ind. CC.: Calitatea unui cauciuc asemănător buretelui. is. Burful a Ind. făr.: A prăşi porumbul, când acesta este în trei frunze (prima pravilă). 14. Burfuială. Ind. făr.: Cea dintâi praşilă a porumbului. 15. Burgess, procedeul lui pentru afinarea fierului [procede de B. pour Paffinage du fer; B.-sches Eisenaffinationsverfahren; B.'s process for iron refining; B.-fele vasfinomitasi eljârâs; Me-ro/ţ Byprecca Rjin paHHHipoBaHHH ace-Jie3a]. Metl.: Procedeu electrolitic pentru descompunerea unei sări de fier şi obţinerea la catod a unui fier aproape pur. Instalaţia constă dintr'o baie care are următoarele elemente esenţiale: electrolitul, anodul, catodul. Electrolitul obişnuit şi economic poate fi: clorură feroasă, sulfat feros sau sulfat dublu de fier şi amoniu. Anodul poate fi solubil, dacă reacţionează cu electrolitul menţinând concentrafia, sau insolubil, când necesită o alimentare permanentă a băii. In primul caz, se folosesc ca anod: bucăţi de fontă, deşeuri de oţel sau, mai rar, oţel turnat. Catodul poate fi din bare de platină, de cupru sau de plumb. Mersul operaţiunii necesită o supraveghere pentru menţinerea: concentraţiei electrolitului, a temperaturii, a agitaţiei electrolitului şi a densităţii de curent de 0,5 ••*0,8 A/dm2. Secretul fabricaţiei constă în mijlocul de a desprinde fierul de pe catod. Fierul obţinut conţine 99,9% Fe şi urme de carbon, siliciu, sulf şi fosfor. Este dur, casant şi conţine incluziuni de hidrogen şi azot. Prin încălzire la temperatura de 1000° pierde H şi N, obţinându-se un fier cu calităţi superioare (or =32 kg/mnrV2, er = 40°/o), maleabil, rezistent la corâziuni, cu istereză redusa, permeabilitate magnetică mare, fără scorii. Se foloseşte pentru a face tuburi şi plăci, la fabricaţia oţelurilor speciale (m creuzete) şi în electrotehnică. Se numeşte fier electrolitic. ie. Burghiu [foret, meche; Bohrer; borer, drill; furo; CBepJIO, 6ypaB, flpeJIb]. Mş.; Unealtă cu muchii ascuţite, care, prin mişcarea de şurub ce i se imprimă, execotă găurirea materialelor. Se compune din trei părţii: vârf, corp şi coadă, cu următoarele elemente caracteristice: axa, unghiul de ascuţire (g), unghiul la vârf (V), tăişul şi sensul de rotire. Pentru a executa operaţiunea de găurire, burghiul se fixează într'un port-burghiu. Mişcarea ce i se poate imprima (ma- 412 Fig. 296. Unghiurile caracteristice aie burghiului. nuai sau mecanic) se compune dintr'o mişcare de avans şi o mişcare de rotaţie. Avansul şi vitesa de rotafie se aleg mm//A////////////////////,B pentru fiecare calitate de material. La un burghiu în funcţiune se mai disting următoarele caracteristice: unghiul liber (a), unghiul de aşchiere (?) şi unghiul de. tăiere P)» (^g. 296). Se confecţionează prin frezare din bară plină sau, mai rar, prin matriţare. Metalul fplosit este oţelul-carbon aliat, sau oţelul rapid, ultimele două având wolfram, cobalt, nichel, etc. Uneori vârfurile burghielor se înzestrează cu o plăcuţa de metal dur (Widia, Stellit, etc.), care permite vî-tese de lucru foarte mari. Un burghiu bun are muchia de tăiere cu unghiul constant pe toată lungimea ei; se poate ascuţi fără a-i modifica diametrul; îndepărtează automat aşchiile; realizează găuri adânci cu pereţi netezi; rezistă forţelor de comprimare şi de răsucire cari i se aplică; poate lucra Ia vitese cât mai mari de rotaţie. Se unge cu apă săpunată său uleiată, dacă prelucrează, oţel; cu uleiu, pentru alamă şi aramă; cu petrol sau terebentină, pentru oţelul dur, etc. După materialul de prelucrat, deosebim: î. Burghiu pentru lemn [foret â bois, meche â bois; Holzbohrer; gimlet, auger, wood drill; fafuro; CBepjlO flJlH flepeBa]: Burghiu folosit la gaurirea lemnului. Poate avea coada cîlin- Fig. 297. Burghie pentru lemn. drică, dacă se acţionează printr'o maşină, sau trunchiu de piramidă, pentru acţionarea manuală. Tipurile cele mai frecvente sunt: 2. ~ cu cap dinţat [foret â fraiser; Versen-ker; countersink; melyto furo; seHKOBKa]; Burghiu cu vârful tronconic, provăzut cu dinţi, folosit pentru lărgirea găurilor existente, în special a celor pentru şuruburi cu cap înnecat (d, fig. 297). s. ~ cu vârf ascuţit [vriile; Nagelbohrer; gimlet; hegyesvegu furo; KOHyCHOe CBepjlO], (a, fig. 297). Sin. Sfredel. 4. ~ de centrare [foret â cuiller; Zenfrum-bohrer; centre bit; kozpontos furo; iţeHTpnpy-iomee cBepjio], (c, fig. 297). «. ~ răsucit în volută [tariere â vis; Schnek-kenbohrer; spiral drill; csiga-furo; CIXHpaJIbHOe CBepjlO], (b, fig. 297). e. Burghiu pentru metal [foret â metaux; Metal Ibohrer; metal drill; femfuro; CBepjlO £JIH MeTaJUIOB]: Burghiu folosit la găurirea metalelor. Poate fi: 7. ~ elicoidal [foret helico’idal, meche heli-cotdale, foret americain; Şpiralbohrer, Schrau-benbohrer; twist drill, auger; csigafuro; CIIH-pajibHoe hjih BHToe cşepjio, aMepHKaHCKoe CBepjlO]: Burghiu având un corp cilindric, pe care sfau tăiat două sau mai multe caneluri elicoidale (fig. 298). Burghiul poate fi drept sau stâng, după cum muchiile elicei sunt dextrorse sau sinistrorse. Poate avea două sau mai multe muchii elicoidale. Unghiul la vârf (K) are 90* ••135°. Corpul are un diametru exterior, şi un diametru la baza canelurii, egal cu 0,15** *0,25 din diametrul exterior. Pasul elicei muchiilor este de 5"*8 ort diametrul exterior. înclinaţia elicei muchiilor pe direcţia axei burghiului este de 30”*45°, crescând cu descreşterea durităjii, după materialul de găurit. Spatele muchiilor se prelucrează la un diametru mai mic. a = 12*”20°, Ş = 70° şi constant pe tot vârful. Coada poate fi cilindrică sau tronconică, şi se fixează cu presiune în port-burghiu. Cozile conice sunt standardizate după conul Morse. Materialul este ofel-carbon de creuzet, ofel aliat sau ofel special, Diametrii sunt standardizaţi din 0,5 în 0,5 mm. Obişnuit se acfionează prin maşini de găurit portative sau fixe (v. sub Burghiu, maşină de găurit, cu ~). Ruperea burghiului e cauzată, în general, de: jocurile axiale în maşină, fixarea slabă a piesei, vitese de tăiere greşit alese, a-vans prea mare, ascuţire greşită, înfundarea găurii cu aşchii, lipsă de ade-renfă în conul de Fig. 298. Elementele burghiului eli-coidal. - \ - r- \ A r-i $ i r> & \ K £ .? fii +- t \ V n 3 V ff 20 25 30 35 r H5 50 55 60 ^'9’ 299 Diagrama indicând vitesa fi fixare, lipsa de ayansu| burgfc,uluI de ofe| rgpid a) avans; d) diametrul burghiului; n) numărul de rofafii pe minut; ungere, etc. Diagrama din fig.299 este un exemplu nuTru' T pet mmuT de coreîafia din- A) ,curba ,de’ var'afe Pen,r“ o1?' trediemetrulbur- moa e 51 lon,a moale; B) eurb* de ghiului, numărul “ar'.a,ier,penf™ ?,el dut. * ,on,î de rotaţii pe mi- du,a: C) curbs d* var,at'e a ava"- nut, calitatea ma- su ul' terialului de găurit şi avansul cu care se lucrează. Exemple: i. Burghiu cu canal de ungere [foret helicoîdal â tube d'huile; SpiraSbohrer mit Schmierkanălen; oii-fube drill; kenovâjatu csigafuro; CBepjIO CO CMa30HH0H KaHaBKOft HJIH }KeJI06K0M]: Burghiu eiicoidal, străbătut de unu sau de două canale, carj conduc uleiul până ia vârful burghiului (b, fig. 300). Uneori, canalul de ungere este periferic (a, fig. 300). 2« /v/ cu carteluri drepte [foret â rainures droites; Bohrer mit geraden Nuten; straightflute drill; egyenes vâjatu furo; CBepjIO C npHMbIMH KaHaBKaMH HJIH HCeJIodKaMH]: Burghiu având canelurile drepte şi paralele cu axa lui (f, fig. 300). Se foloseşte pentru găurirea me- Fig. 300. Burghie pentru meiaie. talelor puf in dure, ca bronzul, alama, cuprul, etc. Unghiul la vârf F’ = 90,,,135°. s. ~ cu con Morse [foret â cone M.; Bohrer mit M. kegelschaft; M. taper-shank drill; furo M.-fele kupos vâjattal; CBepjIO C KOHycOM Mop36]: Burghiu eiicoidal cu con Morse (c. fig. 300). Standardizarea făcută prevede ca, dela 2 la 1Onr»m0„ burghiul să aibă coadă cilindrică, iar peste 10 mm 0, să aibă con Morse. 4. ~ cu două caneluri [foret helicoîdal â deux rainures; zweischneidiger SpiraIbohrer; two groove drrll; kettos elu csigafuro; ClIHpaJIbHOe cBepjio c AByMH KaHaBKaMH hjih Hcejio6-KBMH]: Burghiu eiicoidal cu două caneluri şti deci cu două tăişuri ia vârf. Se foloseşte, obişnuit, la prelucrarea de metale feroase (d, fig. 300). 5. ~ cu trei caneluri [foret helicoîdal â trois rainures; dreischneidiger Spîraibohrer; three groove drill; hâromelu csigafuro; cnHpaJIbHOe CBepjio c TpeMH KaHaBKaMH hjih Mcejio6- 413 KaMH]: Burghiu eiicoidal cu trei caneluri şi deci cu trei tăişuri la vârf. Se foloseşte, obişnuit, la prelucrarea de metale mai pufin dure (aluminiu, bronz, etc.). e. Burghiu pentru găuri adânci [foret â canon, meche â canon; Kanonenbohrer; gun bo-ring drill; melyfuro; nyineHHOe CBepjIO]: Burghiu în formă de semicilindru. Pentru degajarea aşchiilor) vârful se detalonează cu cca 10° (e, fig. 300). Are un singur tăiş şi se foloseşte pentru dat găuri adânci. 7. Burghiu plat [foret â langue d'aspic, meche â langue d'aspic; Spitzbohrer; common bit, poin-ted end drill; irdalo; nep0B0e CBepjIO, OOblK-H0BeHH0e CBepjio, nepKa]: Burghiu de formă plată, cu vârf triunghiular, terminat cu două tăişuri. Corpul are secfiunea pătrată şi e pufin îngustat spre vârf, pentru a permite degajarea aşchiilor; coada e în formă de trunchiu de piramidă, cu secfiunea pătrată sau dreptunghiulară. V = 90*,,130°l a= 3•*•5°, p=87-'-85*, T =0. Se foloseşte pentru a da găuri în material dur; se roteşte cu vitesă mică şi permite lucrul într'un singur sens; evacuează greu aşchiile (g, fig. 300). Sin. Burghiu figărfesc. 8. ~ plat cu crestături [foret plat â rainures; Spitzbohrer mit Nuten; grooved common bit; irdalo; HcejiodnaToe nepoBoe CBepjio]: Burghiu plat cu tăişuri crestate pentru fracfionarea aşchiilor, pentru a asigura o evacuare mai bună (h, fig. 300). 9. ~ plat cu două sensuri de tăiere [foret â langue d'aspic â deux sens de coupe; zweischneidiger Spitzbohrer; double cutting drill; kettos vâgâsu irdalo; nepoBoe CBepjIO C flByMH HanpaBJieHHHMH pe3aHHH]: Burghiu plat având ambele tăişuri ascufite în două plane egal înclinate faţă de planul transversal al burghiului (15" *60°). Permite rotafia în două sensuri (*» fig* 300). 10. ~ plat cu fus de centrare [foret â teton, meche â teton, meche â conducteur, foret h langue de cârpe; Zapfenbohrer; pin drill; csapos kozpontifuro; nepOBOe CBepJIO C IHHIIOM, C u,an(J)OH]: Burghiu care se deosebeşte de cel plat cu vârf de centrare prin faptul că are, în locul vârfului, un fus de centrare. Se foloseşte la dat găuri de diametri mari. In prealabil, se dă o gaură cu un burghiu de diametru egal cu al fusului de centrare, constituind locaşul de ghidare al fusului burghiului plat. a = 20-**10o, P = 70-80°, r = 0 (I, fig. 300). 11. ~ plat cu ghidare [foret â langue d'aspic guide; Spitzbohrer mit Fuhrungskante; common bit with guiding edges; vezetoelu irdalo; nepoBoe CBepjio c HanpaBjiaiomeft KpoMKoă]: Burghiu de formă plată, al cărui corp se leagă de vârf printr'o porfiune de secfiune constantă, care foloseşte la conducerea burghiului în gaură (j, fig. 300). 12. ~ plat cu vârf de centrare [foret â mouche, foret â centrer; Zentrumbohrer; center drill; kozpontos fur6; IţeHTpOBOe CBepjIO, IţeH- 414 TpOBan nepKa]: Burghiu plat, având tăişurile în prelungire şi normale pe qxa lui, un ghidaj şi un vârf tăios servind la ghidarea prin centrare; a '= 20***10°f p = 70***80° , T = 0 (k, fig. 300). i. Burghiu figănesc. V. Burghiu plat. 2- Burghiu de foraj [fl eu ret; Bergbohrer, Bohr* meissel; boring chisel; kofuro,, bânyâsz furo; ropHbîă 6ypaB]. Mine: Unealtă de foraj, de ofel special, prelucrată în formă de bară cu capătul în elice, care se adaptează la perforatorul mecanic, în capătul prăjinilor de săpat. Pentru rocele foarte rezistente se întrebuinfează burghie hexagonale, găurite la mijloc şi străbătute de un curent de apă pentru răcire şi pentru îndepărtarea materialelor desagregate. 3. Burghiu pentru stâncă [perforateur; Ge-steinbohrer; rock drill; kâfuro; 6ypaB #JIH Ka-MeHHOâ IIOHBbl]: Tipurile cele mai frecvente sunt* Fig. 301. Burghie penfru pământ şî stâncă. 4. ~ cu diamante [foret â diamants; Dia-mantbohrer; diamond drill; gyemânt-furo; (SypaB C aJlMa3aMH]: Burghiu folosit pentru roce de mare duritate (d, fig. 301). s. ~ cu sâc [trepan â sac; Sackbohrer; sack drill; zacskos furo; Meme^HblH 6ypaB]: Burghiu având ataşat un sac care colectează materialul rezultat prin găurire (a, fig. 301). e. ~ cu vârf ascufit [foret â langue d'aspic; Spitzbohrer; pointed drill; hegyesvegu furo; KOHycHbiă 6ypaB], (b, fig. 301). ?. ~ răsucit în volută [taraud; Schnecken-bohrer; screw tap; csiga-furo; CIIHpajlbHblH 6ypaB], (c, fig. 301). 8. ~ tubuiar [perţoir â curette; Rohrenbohrer; pump borer; cso-furo; TpydOBHflHbiă 6ypas]: Ţeavă de ofel având, la unul din capete, dinfi pe perimetru. Prin învârtirea fevii şi prin lovituri repetate de ciocan, se produce găurirea stâncii (e, fig. 301). o. Burghiu de filet [taraud; Gewindebohrer, Schraubenbohrer; tap, screw-tap; csavarmenet- B JWWVWWVWWw wwwwwww^ Fig. 302. Burghiu de filef. vâgo furo; M€THHK, BHHTOpe3}. Mţ.: Unealtă cu muchii ascufite care, prin rotire, taie filetul în interiorul unei găuri date, în prealabili într'o piesă metalică. Mişcarea de rotire se efectuează manual sau mecanic. Este o bară de ofel, compusă din corp şi coadă. Pe corpul cilindric se taie un filet, cu dimensiunile fi Jetului ce se va efectua în interiorul găurii. Filetul este întrerupt de cele trei sau patru caneluri longitudinale, rea-lizându-se astfel trei sau patru şiruri de muchiii tăietoare ale burghiului de filetat (fig. 302). Coad^ are secfiunea pătrată sau circulară. Fi le-tarea peretelui unei găuri se execută în trei ope-rafiuni' succesive, cu trei burghie: degroşor, intermediar şi finisor. Degroşorul are o formă uşor tronconică, cu baza mare spre coadă; celelalte două sunt cilindrice. Ele formează o serie (un joc) şi» poartă numerele 1, 2 şi 3. Uneori — şi> numai pentru lucrările manuale — se foloseşte seria aşezată succesiv pe o siingură bară. Se confecţionează din ofel-carbon, din ofel aliat sau ofel special. Deosebim: io. ~ de filef cu profil detalonat [taraud â profil detalonne; Gewindebohrer, mit hinterdreh-tem Profil; screw-tap with relieved profile; csa-varfuro; MeTHHK C SaTOHeHHbIM npociJHJieM]: Fig. 303. Burghiu de Fig. 304. Burghiu de filet cu filet cu profil detaiona*. profil nedetalonaf. Burghiu de filet cu trei caneluri, deci cu trei şiruri de muchii tăietoare, şi cu spatele profilului detalonat. Unghiul liber (a) este de 3* ”5°, unghiul de ascufire (p) este de 75’•*80°, iar unghiul de aşchiere (y) e de 5***7° (fig. 303). 11. ~ de filet cu profil nedetalonaf [taraud a profil non-detalonne; Gewindebohrer mit nicht hin-terdrehtemi Profil; screw-tap with not relieved pro-file; csavarfuro; MeTHHK C He3aT0HeHHbIM npo-(|)HJieM]: Burghiu de filet cu patru caneluri, deci cu patru şiruri de muchii tăietoare, şi cu spatele profifluluii nedetalonaf a = 0°, P = 80•*•85°» T = 10-*5° (fig. 304). 12. Burghiu, maşină de găurit, cu [machine â percer; Bohrmaschine; boring machine, drilling machine, drill, drill press; furogep; CEepJIHJIbHblH CTaHOK]. Mş.: Maşină care imprimă burghiului mişcarea de şurub pentru a efectua o găurire prin aşchiere. După modul de acfionare, deosebim: is. maşină manuală, de qăurif, cu ~ [machine â percer â main; Handbohrmaschine; hand drilling machine; kez!ifurogep; py^HOit CBepJIHJIbHblîi CTaHOK]: Maşină de găurit la care energia mecanică este dată prin acfiunea directa a omului. Mişcarea de rotafie a burghiului1 poate fi continuă sau alternativă. Maşiinile cu Maşină radială universală de găurit cu burghiul. A) soclu; B) masă; C) coloană; D) cărucior; 1) tablou electric de comandă; 2) inel de prindere, manual sau electric; 3) întreruptor automat de fine de cursă verticală; 4) şi 5) fixatori de braf; 6) întreruptor automat de fine de cursă vert'cală; 7) electromotor de cursă verticală; 8) întrerupforul cursei verticale; 9) braf; 10) electromotor pentru găurire; 11) vizor de mecanism; 12) tachometru; 13) pană cu role; 14) întreruptor de avans; 15) electro- motor pentru deplasarea căruciorului; 16} ampermetru; 17) cutia mecanismului de deplasare; 18) glisieră; 19) pârghie de cuplare pentru deplasare; 20) indicatorul adâncimii găurii; 21) indicator de uleiu; 22) volanul de avans al burghiului; 23) întreruptor de avans; 24) volan pentru deplasarea laterală a căruciorului; 25) braf cu palier; 26) pârghie de accelerafie; 27) pârghia de fixare a brafului. mişcare continuă sunt: coarba, boraciull, maşina manuală de banc, maşina manuală de piept, etc. Maşinile cu mişcare alternativă sunt: arcul şi vri la. 1. Burghiu, maşină manuală de banc, de găurit, cu ~ [machine de banc pour per$age a main; Bankhandbohrmaschine; bench hand drilling machine; kezifurogep; pyHHOH BepCTaHHblîl CBep-JIHJibHblH CTaHOK]: Maşină compusă dintr’un suport transportabili, echipat cu o piuliifă. In piu-H>fâ se înşurubează o tijă care are la capătul superior o manivelă, iar la cellălalt capăt un dispozitiv de fixare a burghiului. Prin rotirea manivelei se efectuează înaintarea, şi deci găurirea. 2. maşină manuală de piept, de găurit, cu ^ [machine â percer portative â engre- nages; Metallbohrdreher; geared hand dri1!! for metals; femfuro gep; rpyAHOIÎ KOJIOBOpOT C mecTepneH fljin MeTajuiOB]: Maşină înzestrată cu un angrenaj acţionat de o manivelă, care imprimă burghiului mişcarea de rotaţie. Capătul fusului burghiului are o talpă, pe care se presează cu pieptul sau cu mâna, efectuând avansul uneltei. s. maşină mecanică de găurit, cu [perceuse mecanique; mechanische Bohrmaschine; mechanicall drilljng machine; motoros furogep; MexaHHHeCKHă CBepJIHJIbHblil CTaHOK]: Maşină de găurit la care energia mecanică este dată de un motor. Maşina poate fi antrenată individual sau în grup cu alte maşiini (v. sub Antrenare). MaşMe de găurit mecanice pot fi fixe sau portative. Intre maşinile fixe, deosebim: maşini verticalle, maşini orizontale, maşini radiale şi maşini multiple; iar între cele portative, deosebim: maşini de piept, maşini de banc, maşini pe cărucior, etc. 4. maşină mecanică fixă de găurit, cu ~ [perceuse mecanique fixe; feste mechanische Bohrmaschine; fixed mechanical dril'ling machine; alapra erositett furogep; HenOflBHJKHbiH Mexa-HHHeCKHft CBepjlHJIbHblft CTaHOK]: Maşină de găurit fixată pe o fundafie. Cuprinde, în prin* cipal, un batiu, organele de transmisiune a mişcării de rotafie, organelle de transmisiune a mişcării de avans şi suportul piesei de prelucrat. Caracteristicele unei maşini de găurit fixe sunt: distanfa dela coloană (respectiv dela batiu) Sla axa burghiului (D), cursa maximă a burghiului, măsurată pe verticală (L), distanta maxima dela vârful burghiului la masa de lucru,, care dă dimensiunea maximă a piesei de găurit (H), diametrul maxim al găurii de dat sau capacitatea de găurire, limitată de robustefa maşinii (d). Deosebim: 5. ~f maşină multiplă de găurit, cu ~ [machine â percer multiple, machine â forets muHiip/es; mehrspindlige Bohrmaschine, mehrfache Bohrmaschine; multiple-spindle drilling machine; fobborsoju furogep; MHOroiHlIHH/ţeJIbHblft CBep-JIHJIbHblH CTaHOK]: Maşină de găurit fixă, cu mai multe burghie verticale, acţionate concomitent. Maşina are două colo f»e. Pe ele se 415 poate deplasa, vertical, o traversă pe care sunt fixate cărucioarele de dat găuri, cărucioare cari pot fi ac^onate concomitent. Se foloseşte la găurirea de capace, de blocuri de motoare, etc. c. maşină orizontală de găurit, cu ~ [machine â percer horizontale; Horizontalbohr-maschine, liiegende Bohrmaschine; horizontal dril-ling machine, horizontal boring machine; fekvo furogep; r0pH30HTaJIbHblă CBepjIHJIbHblil CTaHOK] : Maşină de găurit fixă, având axa burghiului orizontală. Maşina are un soclu cu coloană. Burghiul este fixat într'un arbore orizontal, iar piesa se fixează într’o menghină. Burghiul execută numai' mişcarea de rotafie, iar mişcarea de avans se imprimă piesei. 7. maşină radială de găurit, cu ~ [machine radiale â percer; Radialbohrmaschine, Aus-legerbohrmascbine, Kranbohrmaschine, Flugel-bohrmaschine; radial drilling machine; forgokaru furogep; paflHaJlbHblii CBepjIHJIbHblft CTaHOK]: Maşină de găurit fixă, înzestrată cu un braf rotitor, pe care alunecă unu sau mai multe cărucioare port-unealtă şi care poate executa gău-riri succesive, radial şi circular. Cuprinde un soclu, o coloană, un braf, un mecanism de rotire a brafufluii în jurul coloanei, un cărucior port-unealtă, care poate ailuneca pe o pereche de glisiere orizontale ale brafuilui, şi un mecanism de rotire şi> de avans pentru burghiu. s* maşină radială universală de găurit, cu ~ [machine â percer radiale universelle; Universal-Radiailbohrmaschine; universal radial driflling machine; egyetemes ftirogep; yHHBep-cajibHbiH paflHajibHbiii CBepjrajibHbift cra-HOK]: Maşină radială la care braful şi căruciorul efectuează mai multe feluri de mişcări. De exemplu, braful poate fi prins de un suport. In acest caz, suportul efectuează o mişcare de rotafie şi de înaihtare pe verticală, iar braful poate efectua o mişcare de rotafie în junii axei sale longitudinale. Uneori, suportul se poate roti, iar braful poate aluneca pe o glisieră verticală fixată pe suport. Alteori, maşina este înzestrată cu două cărucioare cari pot efectua o mişcare de alunecare pe braf şi o mişcare de rotafie pentru a se putea da găuri înclinate fafă de verticală. Maşinile radiale universale sunt folosite la lucrări de cazangerie ca, de exemplu, la găurirea cu burghiul a căldărilor de locomotive (v. planşă)* 9. maşină verticală de găurit, cu ** [machine â percer verticale; stehende Bohrmaschine, vertikale Bohrmaschine; vertical drilling machine; âllo furogep; BepTHKaJIbHblH CBep-JIHJIbHblâ CTaHOK]: Maşină de găurit fixă, având axa burghiului verticală. Se compune dintr'un batiu de soclu, o coloană şi un mecanism de antrenare. Un braf susfine o tijă port-unealtă. Tija se continuă, la partea inferioară, cu o bucea, în care se fixează burghiul. Buceaua cu tija pot executa atât o mişcare de rotafie, imprimată de mecanismul de antrenare, printr'un angrenaj conic, cât şi o rmişcare de avans, ceea ce se poate executa manual sau automat. Piesa de prelu- 416 crat se fixează pe masă, prin şuruburi sau cu menghine. Spre a aduce piesa în dreptul burghiului, masa poate executa o mişcare de ridi- Motor - Bankbohrmaschine ; motor bench drill; motoros padfurogep; MOTOpHblH Bep-CTaHHblH CBepJIHJIbHblH CTaHOK] : Maşină Fig. 305. Maşină portativă de găurii,, cu burghiu, acfionată electric, a) port - burghiu bucea cu ghiare; b) bucea de strângere; c) mecanism de antrenare; d) şurub de fixare; «) înfăşurarea indusului electromotorului; f) buton de pornire; g) orificiu de aerisire; h) învelitoarea motorului; i) perie de cărbune. care printr'un pinion cu cremalieră — şi o mişcare de rotafie în jurul coloanei, sau de translaţie pe suportul mesei (v. planşă). 1. Burghiu, maşină portativă de găurit, cu ~ [perceuse portative; tragbare Bohrmaschine; por-table drilling machine ; hordozhato furogep; nepeHOCHbiii CBepjrajibHbiH CTaHOK]: Maşină de găurit care se poate transporta la locul de prelucrare. Se foloseşte la prelucrări de piese mari, ca, de exemplu, la lucrări navale sau de cazangerie. Poate fi acfionată electric (fig. 306) sau cu aer comprimat (fig. 307). Cele electrice dau rezultate mai bune, dacă folosesc frecvenfe mari: 150---200 per/s. Deosebim: Fig. 306. Maşină portafivă, mecanică, de găurit., cu burghiu, acfionată electric. 2. maşină portafivă mecanică de piept, de găurit, cu ~ [perceuse portative; Motor-Brustbohrer; motor breast drill; motoros mell-furogep; nepeHOCHbiii rpy;ţHoii kojiobopot e MOTOpOM]: Maşină portativă de găurit, acfionată de un motor electric (fig. 305) sau cu aer comprimat, la care mişcarea de rotafie este dată de maşină, iar avansul se imprimă de lucrător, prin împingerea maşinii. 3. ~r maşină portativă mecanică de banc, de găurit, cu ~ [perceuse d'etabli (â moteur); Fig. 307. Maşină portativa de găurit, cu burghiu, acfionată cu aer comprimat, a) intrarea aerului comprimat; b) distribuitor rotativ de aer, pentru patru cilindri; c) regulator; d) greutăfiîe regulatorului; e) angrenaj cu rofi dinfate între regulator şi arborele cotit; f) arbore cotit; g) piston; h) orificiu de evacuarea aerului din cilindru; i) vană de reglare a debitului de aer, acfionată de regulator; k) port-bucea de prindere a burghiului; f) şi m) fusuri pentru două biele cap lângă cap; n) admisiunea aerului la cilindru; o) locaş penfru mâner; p) locaş pentru mâner şi conductă de aer. Maşină verticală de găurit cu burghiul. 1) angrenaj cu rofi conice, penfru rotirea arborelui; 2) transmisiune intermediară; 3) conul etajat superior; 4) capul coloanei cu două brafe; 5) angrenaj penfru avansul automat al arborelui principal; 6) lan} cu contragreutate; 7) arbore auxiliar; 8) arbore principal; 9) pârghie de ambreiere; 10) coloană; II) opritor pentru deplasarea automată; 12) porf-burghiu manşon; J3) pârghie penfru decuplarea automată; 14) volan pentru avansul manual; 15) pârghie pentru cursa de înapoiere; 16) an grenaje pentru avansul automat; 17) cutie de vitese penfru avansul automat; 18) pârghia schimbătorului de vitese pentru avans; 19) -sanie; 20) glisiera coloanei; 21) contratişă; 22) pârghia schimbătorului de curea; 23) cremalieră de ridicare a mesei; 24) şuruburi de fixare a suportului mesei; 25) braf cu palier; 26) conul etajat inferior; 27) furca schimbătorului de curea; 28) roata liberă (nebună) şi roata calată; 29) masa; 30) şurubul de fixare a mesei; 31) suportul mesei; 32) mecanismul de deplasare verficală a mesei; 33) soclu; D) distanjâ maximă; L) cursa maximă, 417 de găurit portativă, aşezată pe un mic suport şi acfionată cu motor electric (fig. 308) sau cu aer comprimat. î. Burghiu, maşină portativă mecanică, pe cărucior, de găurit, cu /v/ [machine â percer sur chariot; fahr-bare Bohrmascfoine; por-table drilling machine; hordozhato furogep; nepeflBHHCHoă CBep-JIHJIbHblH CTaHOK] : Maşină de găurit, trans*-portabilă pe cărucior, antrenată de un mofor electric sau cu aer comprimat. Este înzestrată cu un suport care se sprijine pe piesă şi care F7 poartă unealta, antre- .. . w . .. « r j • Fig. 308. Maşina portativa, narea tacandu-se prin ....... . ~ . , electrica de banc, de găurit, intermediul unui arbore . . • flexibil. Uneori, suportul cu bur9h'u- se prinde de piesă printr'un dispozitiv electromagnetic (dacă piesa este din material feromagnetic). 2. Burghiu, port- ~ [porte-foret; Bohrerhalter; drill holder, drill stock; furotarto; /ţepJKaTeJIb CBepjia]. >V\ş.: Dispozitiv prin intermediul căruia burghiul se fixează în maşina de găurit. Deosebim: s. pori-~ manşon cu con Morse [porte- foret manchon â cone M.; Bohrhaltermuffe mit M.-Kegel; drill holder muff with M. cone; M.-fele furokarmantyu; JjepJKaTeJIb-MycjDTa CBepjia C KOHycOM Mop3ej: Manşon continuat cu o coadă conică. Manşonul este conic în interior, folosind la fixarea burghiului, iar coada se fixează Ia maşină. Specificaţia conului Morse se dă cu două numere. Exemplu: 4/5, adică nr. 4 în interior şi nr. 5 coada. V. sub Con Morse. 4. bucea port-~ cu con Morse [douille porte-foret â cone M.; Bohrhalterhulse mit M.-Kegel; drill-holder bush with M. cone; M.-fele ftirotarto huvely; BTyJIKa-flepHcaTejib CBepjia C KOHycOM Mop3e]: Bucea având un con Morse exterior şi unul interior. Cel exterior se fixează în maşină, iar cel interior fixează burghiul. Se foloseşte numai penfru burghie cu coadă conică. Un canal transversal serveşte la scoaterea burghiului din bucea. Sunt standardizate după numărul conului Morse. Exemplu: 3/4 adică nr. 3 intterior şi nr. 4 exterior. V. sub Con Morse. s. mandrină port- ~ [mandrin porte-foret; Spannfutter* fur Bohrer; dri‘11 chuck; szorito-beles furo reszere; flep5KaTeJIb-onpaBKa CBepjia]: Dispozitiv de fixare penfru burghiele cu coada cilindrică. Se compune dintr'un manşon în care se introduce coada burghiului şi pe care o prind două sau mai multe fălci. Mandrina se fixează apoi în maşină. s. Burghiului, ascuţirea ~ elicoidal [affu-tage du foret helicoidal; Schleifen des Spira 1-bohrers; grindîng of the twist drill; a csigafuro koszorulese; ToneHHe cnHpajibHoro CBepjia]: Operafiunea de ascufire a burghiului elicoidal. Se efectuează în diferite maşini, compuse, în principiu, dintr'un. suport inclinabil, în care se fixează burghiul, şi o piatră de emeri sau de carborundum, care se roteşte. Suportul se înclină cu unghiul la care se ascute burghiul, şi se apropie de piatra de ascufit. Piatra de as-cufit este un disc de emeri sau de carborun-dum, antrenată cu o turafie înaltă. 7. Buriu. Ind. făr.: Butoiiu care serveşte la păstrarea ofetului sau a fuicii; capacitatea lui variază, de obiceiu, între 114 şi 136 litri. 8. Burkeit [burkeite; Burkeit; burkeit; burkeit; dypKeHT]. Mineral.: Na2[C031 (S04)2]. Mineral din grupul burkeiit-hanksit. Cristalizează în sistemul rombic. 9. Burlan 1. [tuyau de descente; Abfallrohr, Abflu^rohr, Regenrohr; down pipe; lefolyo cso, levezeto cso; BO/ţoCTOHHaH Tpyda], Cs..* Tub de tablă, în general galvanizată, de secfiune circulară, dreptunghiulară sau pătrată, care conduce apele din precipitaţii atmosferice, dela jghiaburile acoperişului caselor, la pământ (fig. 309 şi 310). In mod obişnuit, burlanul are o Fig. 309. Burlan cu scurgere la nivelul terenului, a) burlan de tabla; b) brăţară pentru fixate în zidărie; ^9* 310. c) brăfară pentru fixare în lemn; d) jghiabul acoperişului; e) nas; f) buza burlanului. Burlan cu scurgere la canal. a) jghiabul acoperişului* bf burlan; c) brăţară; d) scurgere 1a canal. serie de coturi cari înconjură părfile ieşinde ale fa{adei casei (cornişă, brâie, soclu, etc.), dar poate fi şi drept, străbătând zidăria acestora. Se montează, de obiceiu, la capetele jghiabului, sau la distanfe de aproximativ 10 m unu! de altul, dacă fafada este prea mare. Pentru a nu strica efectul estetic al liniilor fafadei, se îngroapă 418 uneori, parfial sau total, In zidărie. Burlanele se fixează de zid prin brăfări, iar pentru a nu aluneca în jos, se face deasupra fiecărei brăfări câte un coiac sau un nas de fabiă. Gura burlanului esiie întărită cu un colac de tablă, numit buză, sau toată partea de jos este înlocuită cu un tub de fontă de 1 m lungime, pentru a fi mai rezistentă. Scurgerea apelor se face fie la supra-fafa terenului, fie direct la canal, burlanul fiind racordat cu acesta (fig. 310). 1. Burlan 2. [tuyau de poele; Ofenrohr; stove pipe; kâlyhacso; AbiMOXO/ţ]. Cs.: Tub de tablă, sau coloană de olane, prin care trece fumul dela o sobă la coş. 2. ~ 3. [tuyau; Bohrrohr; casinq tube; furo-cso; o6ca#HaH Tpy6a]. Mine: Tub de metal, folosit în industria de petrol, de gaze naturale şi la sondajele de apa, la tubatul găurilor de sondă, pentru susţinerea perefilor în timpul forajului şi al exploatării. Se fabrică din ofel laminat (procedeu Mannesmann) sau din tablă de ofel sudată (cu sudura în elice sau cu sudura pe generatoare). Pentru asamblare prin mufă detaşabilă, are cep filetai la ambele capete, Se poate construi cu cep filetat la o extremitate şi cu mufă filetată din corpul burlanului, la a doua extremitate. Diametrul burlanelor se exprimă în folii, iar grosimea peretelui variază în funcfiune de diametru, dela 1,5 la 12,5mmr aşa încât greutatea pe metrul linear variază cu diametrul. V. şi Tub. Exemple: s. ^ de pistonat [tuyau de pistonnage avec presse-efdupe; Rohr mit Seilstopfbuchse; oii savertube; fomito szelencevel ellâtott cso; Tpy6a $jih iipe^ynpeHUîeHHH pa36pbi3rHBaHHH h norepH npn noA'beMe HHCTpyMeHTa Ho CKBâ/KHHbî]. Mine: Bucată de burlan lungă de 5*,*12ml fixată etanş pe capul de erupfie al unei sonde. Are la partea superioară o presetupă de etanşere pe cablul de pistonat (oii saver). La partea inferioară are un manşon care permite montarea unei conducte de 2'"3”, prin care se scurge tifeiuL 4. ~ de sondaj [tuyau de forage; Bohrrohr; easing<; furo-eso; CBepjlHJlbHâH, 6ypOBafl Tpy6a]. Mine: Tub de ofel introdus în sondă pentru a proteja gaura contra dărâmării terenului, a permite închiderea apelor prin cimentare si a forma o conductă etanşă pentru circulafia fluidelor şi pentru menfinerea presiunilor în timpul operaţiunilor sau al extracfiei. 5. ~ exfreme-line. Mine: Burlan special cu mufa din corp, fără evazare la partea filetată, cu diametrul exterior şl interior constant pe întreaga lungime a coloanei, dând o bună întrebuinţare a spatului găurii. 6. ~ flush joint. Mine: Burlan special, unit prin manşoane sau nipfuri ai căror diametri, fie exteriori, fie interiori, sunt egali cu ai burlanului. 7. ~ perforai [tuyau perfore; perforiertes Rohr; perforând casing; lyukasztottfalu cso; nep-(J)opHpoBaHHafl oâca/ţHaa Tpy6a]. Mine: Porţiunea de coloană care se găseşte în dreptul stratului productiv. Se (introduce perforată dela suprafafă, pentru a permite accesul ţiţeiului în coloană. Perforaţiile pot fi rotunde sau dreptunghiulare. In ultimul timp s'a renunţat Ia întrebuinţarea burlanelor perforate, adică se introduc coloane pline, cari se perforează ulterior îr* dreptul straielor productive. 8. Burmit [burmite; Burmit; burmite; burmit; 6ypMHT]. Mineral.: Varietate de răşină fosilă din grupul chihlibarului. 9. Burniţă [bruine; Nieseln. Spruhregen; drizzle; permetezo cso; H3MOpOCb]. V. sub Meteori apoşi. io. Burnonit [bournonite; Bournonît; Radelerz; bournonite; burnonit; 6ypHOHHT]. Mineral.: Mineral complex de plumb, cupru şi stibiu : PbCuSbŞs, cu un conifinul de 42,6a/o Pb, 13°/o Cu şi 24,6°/o Sb. Are luciu metalic, coloare cenuşie de ofel, până la aceea de fier, urmă cenuşie-neqri-cioasă, duritatea 2,5- "3, gr. sp. 5,75•••5,85. Cristalizează în sistemul rombic holoedric. Se prezintă în cristale prismatice maclate radiar, sau în mase granuloase. Este un minereu important de plumb şi cupru. Se găseşte în filoane hidro-termale, asociat cu blenda, galenă, chalcopirită şi antimonit. u. Bursă [bourse; Fruchtkuchen; purse; gyu-molcs szâr; yTOJmţeHHaH nacTb njioflOHOCHoro no6era]. Agr.: Partea superioară, înqroşată, a unei ramuri roditoare la măr şi la păr, rămasă după căderea fructelor, purtând urmele acestora şi fiind plină de substanfe amidonoase, cari îl fac fesuturile sfărâmicioase. Sin. Pungă. 12. BursuflurS [boursouflure; Blăhung; bloated-ness; fuvodâsos megvetemedes; O/ţyTJlOBaTOCTb]. Ind. st. c.: Deformarea produsului ceramic prin umflare. Se produce din cauza desvoltării de gaze din descompunerea anumitor materii prime ceramiice (carbonaţi), când porii au fost închişi Ia suprafafă, din cauza încălzirii prea rapide la începutul calcinării. 13. Burta căldării [ventre de la chaudiere; Kesselbauch; boiler belly; kazân-alja; HH3 KOTJia]. Mş.: Partea inferipară a mantalei unei căldări oilindrice orizontale. 14. Burfon, procedeu de cracare ~ [procede de craquage B.; B.-sches Crackverfahren; B/s cracking process; B.-fele krakkolâs; KpeKHHr-npoiţecc no BypTOHy]. Ind. petr.: Vechiu procedeu de cracare în fază lichidă, la 350,,,360°r sub o presiune de 5 at. Nu mai prezintă interes practic. 15. Buruiană 1. [mauvaise herbe; Unkraut; weed; gyom, burjâny; COpHaH TpaBa], Agr.: Plantă ierboasă, fără fruct sau sămânfă comestibilă, care creşte fără a fi cultivată, pe câmp, în grădini sau în culturile agricole, cărora le micşorează recolta. Anumite buruieni produc pagube mai mici, altele au o mare putere de răspândire, producând pagube mari şi putând chiar compromite recolta. Dintre buruieni, pirul este considerat drept duşmanul principal al agriculturii. Alte buruieni periculoase sunt: pă-lămida, ştirul, susaiul, turtiţa, torteluî, etc. i» Buruiană 2. [vegetation submergee; unter-getauchte Wasserflora; under-water vegetation; lebego es uszo viziinovenyzet; HO/ţBO/ţHaH pa-CTHT6JibHOCTb]. Piisc.: Veget^ia dela fundul lacurilor, a râurilor, etc., sau cea plutitoare (termen întrebuinfat în piscicultura). 2. Buse [buse; Drempel; clap-sillt lock-siîl; kuszob; iiopor injIK>3a]. V. sub Ecluză. 3. Bushel: Unitate de măsură de capacitate, engleză şi americană : ,bushel-u| englez are 0,36368 hl, iar cel american 0,35239 hl. 4* Bushing. V. Reducţie. ’ 5. Busolă [boussole; Kompass, Bussole; com-pass; galvanometer, irânytu, tâjolo; 6yccojlb, KOMnac]. Magnt., EL: Instrument care serveşte la determinarea unui câmp magnetic sau la măsurarea intensităţii unui curent electric. — Se deosebesc : Busole electrice, busole magnetice, busole goniometrice şi busole speciale. e. Busolă electrică [boussole electrique; elek-trische Bussole, elektrischer Kompass; electrical compass; villamos irânytu; SJlGKTpHHeCKafl 6yc-COJib]: Galvanometru care serveşte pentru măsurarea (indirectă) a intensităţii curentului electric. — Exemple : 7. ~ de sinusuri [boussole des sinus; Sinus-bussole; sine galvanometer; sinus-galvânometer; CHHyc-rojibBaHOMeTp]. EL: Galvanometru cu magnet mobil dispus astfel, încât sinusul unghiului de devia}ie ‘ să fie proporţional cu intensitatea curentului' electric de măsurat. 8. ~ de tangente [boussole des tangentes; Tangentenbussole; tangent galvanometer; tangens-galvânometer; TaHreHC-rajibBaHOMeTp]. EL : Galvanometru cu magnet mobil dispus astfel, încât tangenta unghiului de derivaţie să fie proporţională cu intensitatea curentului electric de măsurat. 9. Busolă magnetică [boussSte magnetique; magnetische Bussole, magnetischer Kompass; magnet icai compass; mâgneses irânytu; MarHHT-HaH 6yccOJlb]: Instrument care serveşte pentru determinarea orientării câmpului magnetic (de obiceiu terestru). — Exemple: 10. ~ de câmp [boussole de campagne; Marsch-kompass; field compass; terep-tâjolo; nOJieBOit, iiOXOflHblă KOMnac]. Tehn, mii.: Busolă adaptată nevoilor de orientare în câmp deschis. Sin. (impropriu) Busolă de campanie. 11. ~ de declinaţie [boussole de declinaison; Deklinationsmesser, Deklinationsbussole, Deklina-torium; declination compass, declination needle; elhajlos irânytu; KOMnac flJiH H3MepeHHH Mar- 419 HHTHoro CKJlOHeHHH]. Magnt.: Busola în al cărei plan (orizontal) se poate mişca magnetul mobil, servind spre a măsura dec!mafia magnetică. 12. ~ de inclinaţie [boussole d'inclinaison; Inklinationsnadel, lnklinationsmesser, Inklinato-rium;dipping needle, inclinafory needle, inclination compass; elhajlâsmero; HH-KJIHHaTOp, TOpHblH KOM-nac, 6yccojib; KOMnac HaKJIOHeHHH, HHKJIHHO-MeTp]. Magnt.: Instrument de măsură cu un mecanism care are un magnet mobil în jurul unei axe, supus acţiunii ponderomotoare a unui câmp magnetic independent de instrument (de obiceiu câmpul magnetic terestru). Dacă magnetul mobil al busolei se poate mişca numai în planul ver- »n~ ti ca I şi instrumentul ser- Fi9- 311- Busolă de veşte spre a măsura incli- clmafie. naţia magnetică, busola se numeşte de incli-naţie (fig. 311). 13. ~ de miner [boussole de mineur; Gruben-kompass, Hângekompass; miner's compass; cir-cumfertor, bânyâszati tâjolo; ropHblH HJIH py#~ HHHHblH KOMnac]. Mine: Busolă care serveşte Ia orientarea lucrătorilor în galerii, asemănătoare busolei simple de buzunar, dar cu o suspensiune specială spre a fi folosită în mine. 14. ~ decimatoare [boussole declinatoire; Ab» weichungskompass; declination instrument; elhajlos irânytu; yKJlOHOMep]: Busolă care serveşte la orientarea aparatelor la cari este ataşată. V. Declinator. 15. ~ electronică [boussole âlectronique; elek-tronischer Kompass; electronic compass; elektro-nikus irânytu; 9JieKTpoiiHbiH KOMnac]. Fiz.: Instrument de orientare care, în acest scop, foloseşte, ca şi busola magnetică, acţiunea câmpului magnetic terestru. Esfe compusă dintr'un tub electronic analog cu al oscilografului catodic, de care se deosebeşte prin faptul că deviaţia fasciculului de electroni se produce sub acţiunea cârrţpului magnetic terestru, şi anume sub acţiunea componentei lui orizontale, dacă fasciculul are o direcţie verticală. Spotul esfe deplasat spre Est pe ecranul fluorescent, pe care sunt marcate punctele cardinale. ie. ~ giroscopică [boussole gyroscopique; Kreiselkompass; gyrocompass; korforgâsu tâjolo; FHpocKonHHecKHH KOMnac]. V. Busolă giro-statică. 17. ~ giroscopică penfru dirijarea tirului [boussole gyroscopique pour la conduite du tir; Kreiselkompass fur Feuerleitung; gyrocompass for gunfire; lovesirânyito korforgâsu tâjolo; rnpo-KOMnac /ţJiH ynpaBjieHHfl orHeM]. Tehn. mii.: Instrument folosit la reglarea şi conducerea tragerilor de artilerie. 27* 420 io Busolă girosiafică [boussoîe gyrostatique ; Kreiseikompass, Mufferkompass; gyrocompass; korforgâsu tâjoio; fHpOKOMnac, rnpocTaTHHec-CKHH KOMnac]; instrument de navigaţie (fig. 312), Fig. 312. Busolă girosfattcă. a) axa principală a busolei; 5) cutia busolei; c) axele orizontale; d) cadrul inelar interior al busolei; e) tijă metalică de suspensiune; f) inelul exterior; g) dispozitiv tubular auxiliar; h) suport superior în formă de cruce; i) Inel cardanic de suspensiune; k) motor; I) dispozitiv de antrenare. care foloseşte proprietatea unul girostat între-finut de a-şi menţine axa orientată paralel cu meridianul geografic local. Se întrebuinfează în locul busolei magnetice. % ** marină [boussoîe marine; Schiffskom-pa^; nautica! compass, marine compass, mariner's needle; hajozâsi irânytu; MOpCKOH KOMnac], Nav.: Instrument care serveşte Ia conducerea vaporului pe traseul fixat, folosind orientarea spre Nord a aculu-i magnetic (fig. 313). Păr-file principale ale busolei sunt: cutia busolei, construită din aramă sau alamă, cu fundul încărcat cu plumb; pivotul metalic, fixat în mijlocul _ Iw ^ . Fig. 313. Busola martna. cufjes şi pe care se a sprijine acul magnetic şi roza vânturilor, acul magnetic, rezemat pe pivotul metalic al cutiei prin intermediu! unei pietre dure (rubin, safir, etc,) care să asigure o frecare minimă de vârful pivotului pe care se sprijine, şi roza vânturilor, deasupra căreia se roteşte (în jurul punctului de vârf al pivotului metalic) acul magnetic. Cutia busolei este acoperită cu o placă de sticlă absolut plană, deasupra căreia se găseşte, Ia busolele marine azimutale, dispozitivul goniometric al instrumentului. întregul corp al busolei este fixat, prin intermediul unui dispozitiv de suspensiune cardanică, în locaşul pentru busolă al vaporului respectiv. 3. ~ marină normală [boussoîe marine normale; Scbi'ffsnormalkompafj; normal marine compass; kozonseges hajozâsi irânytu; HOpMaJlbHMH MOpCKOH KOMnac], Nav.: Busolă marină caracterizată prin faptul că roza vânturilor poartă patru lamele magnetice duble, cari sunt dispuse paralel cu linia Nord-Sud şi aşezate astfel pe un ineh subfire de alamă, încât linia care uneşte capetele polilor lamelelor duble interioare cu punctul mijlociu al rozei vânturilor să formeze un unghiu de 15° cu linia N-S, iar linia care uneşte capetele polilor lamelelor duble exterioare cu punctul mijlociu al rozei vânturilor să formeze un unghiu de 45° cu linia N-S. Busola are un dispozitiv constituit dintr'un cerc alidad cu dioptru şi vernier. 4. ~ simplă de buzunar [boussoîe de poche; Taschenkompa^; pocket compass; zsebirânytu; KapMaHHblH KOMnac]. Magnt.: Instrument cu un ac magnetic, servind la determinarea -Nordului magnetic al punctului de observaţie Este constituit dintr'o cutie cilindrică sau paralelepipedică, în centrul căreia se aşază acul magnetic pe un pivot fixat pe fundul cutiei, care permite icului să se rotească în planul orizontal al dispozitivului aparatului, în fafa diviziunilor aplicate pe marginea unei coroane circulare* împărţită în 400G (360°). Busolele simple servesc la determinarea Nordului magnetic, pentru orientarea hărfilor topografice, pentru orientarea itinerarelor turiştilor, exploratorilor, etc. După forma cutiei, deosebim: s. ~ circulară [boussoîe â boîte circulaire; Vollkreisbussole, Kreisbussole; circular compass; kortâjolo; iţHpKyjiflpHbîă KOMnac]: Busolă a cărei cutie este cilindrică. 6. ~ dreptunghiulară [boussoîe â boîte rect-angulaire; Streichbussole; compass; negyszogu tâjolo; KOMnac]: Busolă a cărei cutie este para-lelepipedică, fafa ei fiind dreptunghiulară şi prevăzută cu două arce gradate, opuse vârfurilor acului magnetic şi divizate în grade unghiulare. 7. Busolă goniometrică [boussoîe goniome-trique; goniometrische Bussole, goniometrischer Kompa^; goniometric compass; goniometrikus irânytu; TOHHOMeTpHHeCKaH 6yCCOJIb]: Busolă care serveşte *la măsurarea mărimilor unghiulare, folosind orientarea unei direefii fafa de Nordul magnetic. Se compune dintr'un aparat goniometric (cerc orizontal), gradat sexagezîmaî sau centezimal, şi o busolă magnetică, — Exempîe: ş. decimatoare [boussoîe declinatotre; Strichbussole, Einrichtebussole; declination compass; elhajlos irânytu; OTKJIOHHK)lH;HÎiCH KOMnac, opHeHTHp6yccojib, /ţeKJiHHaTop], V. Decimator goniometric. 9. Busolă eclimetrică [boussole-eclimetre; Bussole; clinometer compass; eklimetrikus irânytu; 421 KJîHH0MeTp-6ycc0Jib]: Busola echipată şi cu un cerc vertical, întrebuinfată în ridicările expeditive (mai ales militare) sau pentru explorări. 1. Busolă forestieră [boussole forestiere; Forst-Bussole; forest compass; erdeszeti tâjolo, erdeszeti irânytu; JieCHOH KOMnac]: Aparat goniometric cu busolă penfru măsurarea orientărilor unghiulare orizontale, întrebuinfat în ridicările topografice ale suprafefelor forestiere, ridicării caracterizate prin vizări scurte, poligoane închise şi precizie mijlocie. 2. ~ Peigne [boussole-alidade P.; P. Kom-pafj; P.-compass; P.-fele irânytu; II.-KOMIiac]: Busolă de câmp care, împreună cu cartonul cu bretele, formează o sfafiune topografică de campanie completă. Este alcătuită din două cutii deschise, de secfiune pătrată, dintre cari una formează fundul, iar cealaltă capacul. Cutia propriu zisă cuprinde busola, iar capacul permite vizarea. Pentru vizare se foloseşte, ca ocular, o pinulă metalică prevăzută cu o fereastră, iar ca obiectiv, o deschidere practicată în capac şi având două fire de păr. 3' ~ tachimetru [boussole taeheometre; Bus-solentachymeter; tachymeter compass; irânytus tachimeter; TaXHMeTpHHeCKEH 6yccoJIb]: Tachi-mefru care — pentru măsurarea direcţiilor unghiulare orizontale — foloseşte o busolă gonio- * metrică în locul cercului alidad orizontal. 4= /x/ teodolit. V. sub Teodolit. s. ~ topografică [boussole topographique; Bussolentheodollt; surveying compass; irâny-tus teodolit; Tonorpattm^ecKaH dyccojib]: Ansamblu de busolă şi teodolit, în care limbul orizontal al teodolitului propriu zis e înlocuit cu busola echipată cu cerc gradat complet. Serveşte în ridicările de detalii, unde nu se cere o mare precizie. 6. Busolă specială [boussole speciale; spezial Kompaljj, special compass; kulonleges tâjolo; cneiţHajibHaH 6yccoJib]: Busolă acţipnată pe cale magnetică, electrică, etc.; e folosită pentru determinarea direcţiei Nordului magnetic. Exemple: ?» ~ comandată [boussole commandee; Tochterkompalj; auxiliary compass; sismetlo irânytu ; cjiymeăHbiă, BcnoMaraTejibHbiH KOMnac]. V. Busolă repetifoare. 8. ~ de Inducţie [compas d'induction terre-stre; Erdmduktionkompa^; earth inductor compass; foldvezetekes tâjolo; 6yccoJIb 3a3eM-Jimoilţeil HHflyKlţHH]: Busolă care indică direcfia Nordului magnetic, folosind curentul electric stabilit de tensiunea electromotoare indusă prin mişcare în circuitul închis al unei bobine care se învârteşte în câmpul magnetic terestru. s. ~ Gyrosyn: Sistem de busolă magnetică, la care busola repetitoare este combinată cu un girodirecţional. Se elimină astfel erorile dinamice ale busolei magnetice. io. ~ repetitoare [compas â repetition; Toch-terkompafj; repeater compass; ismetlo irânytu; TpaHCJiaiţHOHHan 6yceojlb]: Instrument care reproduce indicaţiile unei lelebusole, de care poate fi acţionat pe cale electrică sau pneumatică. Este compus, de obiceiu şi în esenţă, din două bobine încrucişate, mobile în câmpul unui magnet permanent, — saua dintr'un manometru diferenţial sensibil. Sin. Busolă comandată. 11. Buşon [bouchon-fusible; Sicherungsstopsel; fusible plug; biztositek; IipeflOXpaHHTejlbKaH npodKa, JierKonjiaBKHH niTencejib]. Elf.: Piesă de porţelan, de formă cilindrică, conţinând un fir fuzibil şi făcând parte din siguranţa fuzibilă de protecţiune a unui circuit electric. Buşonul se montează într'un corp de siguranţă şi poate fi înlocuit cu uşurinţă după topirea firului, înlocuirea făcându-se şi sub tensiune. 12. Bus! [buste; Buste, Brustbild; bust; mell-szobor; 6k>CT]: Sculptură sau pictură reprezentând partea superioară a corpului omenesc, cu sau fără braţe. is. Busfantif [bustamite; Busiamît; bustamite; b’usztamiit; 6yCTaMHT]. Mineral.: CasMngfSisOola. Mineral din grupul wollastonit. Cristalizează în sistemul frîcîlnîc. 14. Buştean. Ind. făr.: Trunchiu de copac, tăiat ş, . « , . d) capac de pro- pentru ce*e de oxigerr, presiu- j * - -i J Af\ i tecfiune. nea de incarcare fund de 40 at. respectiv 250 at.). Buteliile de presiune mică 423 (de ex. pentru butan) se construesc prin sudură; cele pentru presiune mare (de ex. pentru oxigen) se construesc fără sudură, prin procedeul Mannesmann. Sin. Bombă pentru gaz» 1. Butelnic. Ind. făr.: Unealtă de dulgherie, în formă de sfredel, cu diametru! până la 3 cmf folosită la găurirea pieselor de lemn. 2. Buterolă [bouterolle; Dopper; riveting set; szegecs gyâm; o6}KHMKa, o6«chm, o6/ţaBKa]. Cs., Mş.; Unealtă folosită la turtirea extremităţii libere a corpului de nit, pentru a forma al doilea cap. Sin. Căpuitor. — Deosebim: s. ~ de mână [bouterolle â main; Dopper, Nietdopper, Senei leisen; ’ riveting set, cup, snap-tool; kezi szegecsgyâm; pyHHaH odîKHMKa]. Cs., Mş.: Unealtă folosită la facerea capului de nit în nitirirea de mână, la rece, a niturilor mici. Este o bucată de ojel rotund sau hexagonal, de diametru potrivit diametrului capului de nit, cu o extremitate scobită după forma capului de nit, cu marginea teşită sau cu marginea tăioasă (pentru a tăia bavura). A doua extremitate, în care se bate cu ciocanul, are faţa uşor bombată. Nituitorul mânueşte atât buterolă, cât şi ciocanul. 4. ~ pentru maşină de nituit [bouterolle pour machine â riveter, bouterolle pour frappeur pneumatique; Dopper fur Nietmaschine; riveting set for riveting machine; szegecsgyâm' szege-cselogep reszere; odîKHMKajţJlH KjienajibHoii MainHHbi]. Mş.: Unealtă folosită în nifuirea mecanică, ia cald sau la rece, pentru a forma capul de nit. Este o bucată de otel de forma unei ciuperci cu coadă (fig. 316) pentru fixarea la maşină; are fafa scobită după forma Rg TÎTTStafol* capului de r>it, cu marginea de penfru ma,ina de obiceiu teşită.-Buterolă este că- nituit. lită şi revenită. 5. ciocan ~ [bouterolle ă oeil; Schell-hammer; cup-shaped die; fejezokalapâcs; O6-HCHMKa c rJiâ3KOM]. Cs., Mş.: Unealtă în formă de ciocan (fig. 317), folosită la facerea capului de nit la cald. Ciocanul buterolă are o Fig. 317. Ciocan bu- coscjg şj a buterojă cu ochiu. tero a. Buterolă are o faţă scobită după forma capului de nit. Nitul încălzit la roşu, se introduce în locaşul său: unul din capete este gata fasonat din fabrică, iar pe celălalt capăt, ce urmează a se fasona se aplică buterolă, care se bate cu ciocanul până când capul a luat forma dorită. In timpul baterii, capul gata fasonat e ţinut cu o contrabuterolă, care are aproximativ aceeaşi formă ca şi buterolă. Sin. Ciocan căpuitor. £3' 9. Bufi [etanţon vertical ; montanf de cadre; Ştănder,Ttirsîocksăule; prop, stanchion; fodu-cok, keretducok; CTOHKH]. Cs. ; Stâlpii principali de sus}inere, în eşafodajul unui tunel în construcfie, confecţionaţi din lemne rotunde, de secţiuni mari. Suporta traversele (şvelerii) şi transmit vetrei încărcarea acestora, . « i. i Fig. 318. Sprijinirea unei gelerii. prin intermediul * v i I • a) traversa principală (şveler); o) unei banchine ‘' £ - K ' , bufi; c) bancnme; d) canal colector 7® r®Part,zare pentru apa de infiltrafie; e) bandaje. (fig. 318). 7. Bufie. 1. Mine. V. Boton. 8. Bufiiamină [butylamine; Butylamin; butyla-mine; butilamin; 6yTHJiaMHH]. Chim.: C4H0 — NH2. Lichid combustibil, miscibs! cu apă, solubil în alcool; p. f. 77°. întrebuinţat ca accelerator în industria cauciucului 9. ButHcauciuc [butylcaoufchouc; Butyl-Kaut-schuk; butyl rubber; mukaucsuk; 6yTH JI-KaynyK]. Ind. cc.: Cauciuc sintetic, preparat prin polimerizarea unui amestec de butadienă şi butena. Prin calităţile excepţionale de rezistenţă Sa uzură, la căldură şi îmbătrânire, se impune drept ce! mai bun cauciuc sintetic. 10. Biifilenă [butylene; Butylen; bufylene; bufi len; 6yTHJieH]. Chim.: CHs- CH = CH - CH;?. Hidrocarbură nesaturată. Are doi isomeri geometrici. Isomerul trans are p. f. 0,3°, iar isomerul cis p. f. 3°. Ambii se găsesc în gazele dela cracarea petrolului. 11. BufHglico! [butylglycol; Butylglykol; butyl glycol; butilgilikol; 6yTHJirjiHKOJib]. Chim.: HO—CH2—CH2—O—C4H9. Lichid incolor, cu p. t. 170°, bun disolvant al nitrocelulozelor. 12. Bufilic, alcool ~ C4H9OH; lichid cu p. f. 117°; d = 0,810 la 20°; întrebuinţat ca solvent. Sin. Butanol. is. Butîrat [butyrate; Butyrat; butyrate; butira-tok; 6yTHpaT, 3(j)Hp MaCJIHHOH KHCJlOTbl]. Chim.: Sare şi ester al acidului butiric. Butiraţii alcoolilor superiori (de beutil, de cinamrl, de geranil, de linalol) sunt lichizi, incolori, cu miros plăcut de flori, întrebuinţaţi în parfumerie. Butirafii cari au însemnătate tehnică industrială sunt: 14. de amil [butyrate d'amyle; Amylbutyrat; amyl butyrate; am’rlbutirât; aMHJIOBblH 3<|>Hp MacJIHHOH KHCJlOTbl]. Chim.: C3H7-COOC5H11. Lichid incolor, cu miros de pere, întrebuinfat în industria alimentară. v 1. Bufiraf de amoniu [butyrate d'ammonium; Ammoniumbufyrat; ammonium butyrate; am-moniumbutirât; 6yTHpaT âMMOHHH]. Chim.: C3H7 — COONH4. Lichid obţinut prin neutralizarea acidului butiric cu amoniac. E întrebuinfat în tăbăcărie. 2. ~ de efil [butyrate d'efhyle; Ăthylbuty-rat; ethyl butyrate; efil butirât; 3THJiOBbift 3$Hp MacJlHHOâ KHCJlOTbl]. Chim.: C3H7-COOC2H5. Substanţă cu p. t. —100,8°, p, f. 121°, Se întrebuinfează în locul esenţei naturale de rom şi, în soluţie alcoolică, drept esenţă de ananas. a. ~ de metil [butyrate de methyle; Methyl-butyrat; methyl butyrate; metil butirâf; MeTHJIO-bbih 3(J)Hp MacJiHHofi KHCJlOTbl]. Chim.: C3H7 —COOCH3. Lichid incolor cu miros de fructe, întrebuinţat în industria alimentară. î« Butiric, acid ~ [acide butyrique; Butfer-săure; butyricacid; vajsav; MaejIHHafl KHCJIOTa]. Chim. CH3 — (CH2)2—COOH. Acid organic cu p. f. 163°, Se găseşte sub forma de gliceridă (butirină) în grăsimile animale (unt). Se prepară prin fermentaţie oxidativă cu bacterii, din amidon sau melasă, ori prin oxidarea alcoolului butilic. Acidul1 butiric tehnic se întrebuinţează în tăbăcărie; cel purificat, la fabricarea esferilor butrrici cu miros de fructe, folosiţi ca esenţe comestibile. Esferîi butirici conţinuţi în untul natural pot servi Ia ameliorarea margarinei. Pentru prepararea pe cale industrială a acidului bu-tirîc, se întrebuinţează materii amilacee sau zaharate (cartofi, porumb, etc.). Materiile amilacee se zaharifică cu malţ, ca la fabricarea spirtului. In cazul melasei se adaugă săruri amoniacaîe sau proteine. Concentraţia mustului în zahăr trebue să fie de 10%. Se adaugă cretă în proporţie, de cca 60% din greutatea amidonului. Fermentaţia se face prin însămânţare cu culturi pure sau cu maiale mixte de fermenţi butirici. Se execută în putini mari de lemn, echipate cu agitatoare. Temperatura de lucru e de 35**-40°. Se adaugă, zilnic, suspensie de creta. Se desvoltă CO2 şi H2. Fermentaţia durează 8**MO zile, dând acid butiric (cca 35% din cantitatea de amidon), acid lactic şii, după felul bacteriilor şi plămadă, diverse cantităţi de acid acetic, acid propionic, acid va-lenianic, alcool etilic, alcool butilic, etc. V. şi Fermentaţie butirică. 5. Bufirină [butyrine; Butyrin; butyrin; butirin; 6yTHpHH], Chim.: H2C - OOC - CH2 - CH2 - CH3 l HC - OOC - CH2 - CH2 - CH3 I H2C - OOC — CH2 - ch2 - ch3 Esterul rezultat prin combinarea acidului butiric (bufanoic) cu glicerina. împreună cu oleina, pal-mitina şi stearina, formează principalii ^componenţi ai grăsimilor. Proporţia ei în diferitele grăsimi variază cu natura lor. In cazul grăsimii cerealelor, proporţia de butirina este mică. e. Buf irită. Varietate de ozocherită, albă-gălbuie, cu p. t. 45°. 7. Bufiromefru [butyromefre; Butyro-meter; bufyrometer; butirometer, vaj-mero; 6yTHpOMeTp]. Chim.: Aparat pentru determinarea procentului de unt (sau a procentului de grăsime) din lapte. E format dintr'un tub gradat care conţine un volum cunoscut de lapfe, tub în care se separă apoi untul prin reactivi convenabili sau prin centrifugare (fig. 319). Raportând volumul de grăsime depusă, la volumul laptelui din tub, se obţine procentul de unt din lapte. 8. Bufironă [butyrone; Butyron; bu- fpŞ fyrone; butiron; 6yTHpOH], Chim. : ® C3H7 — CO — C3H7. Dipropilcefonă. Pro- Fl 319 dus obţinut prin distilarea butiratului de Bufîro_ calciu, întrebuinfat la fabricarea lacu- . riilor de Celuloză. me,ru- 9. Butisă [boutisse; Kopfpflasterstein; bond stone; kovezoko; TbiHOK, KaMeHHaa' nepeBHSKa]. Drum.: Pavea specială, cu lungimea de 1,5 orr mai mare decât a unei pavele normale şi cu secfiunea orizontală dreptunghiulară sau penta-gonală. Serveşte la încheierea pavajului Ia rigolă, spre a da posibilitatea de a se ţese pavelele. Bufisele de formă pentagonală servesc la încheierea pavajelor executate cu pavele pătrate, aşezate în şiruri, la 45° faţă de axa căii. Celelalte elemente ale butiselor corespund pavelelor respective. 10. Buflerif [boutlerife; Butlerit; butlerife; but-lerit;6yTJiepHT].Mineral.; Fe*" [OH | SOJ - 2H26. Cristalizează în sistemul triclinic, pseudorombic. iî, Butnar [tonnelier, boisselier; Fassbinder^ cooper; bognâr; do^ap, 6oH#apb]. Ind. făr.: Dogar (Moldova şi Transilvania). 12. Butnărie [tonnelîerie; Fassbindereu; cooper workshop; bognârsâa; 6oH/ţapHH]. Ind. făr.: Do-gărie (Moldova, Dobrogea, Transilvania). 13. Bufoarcă. V. Bufura (4). 14. Bufoiu [tonneau, fut, baril; Fafy, Tonne? cask, barrel, tub; hordo; fto^Ka. 6ohohok]. Ind. făr.: Vas de secfiune circulară, bombat la mijloc, confecţionat din doage de lemn, uşor curbate şi asamblate cu cercuri de ofel balot, închis la ambele capete cu câte un fund plat, fixat într'un şanţ circular la interiorul doagelor, numit gardină. Serveşte Ia păstrarea lichidelor. Volumul aproximativ al butoiului este: V = 1/12% • H(2 D2+d2), unde O şi d reprezintă diametrul maxim şi ceî minim, iar H înălţimea; valoarea calculată e mai mare decât volumul real. Sin. Poloboc (Moldova). 15. Bulon [bouton; Druckknopf; push, button; villamos gomb; KHOnKa]. Tehn.; Piesă în formă de nasture legat de o tijă şi care, prin apăsare, serveşte la comanda unei acfiuni mecanice sau, 425 indirect, electrice. Exemple: buton de declanşare, buton de sonerie, etc. 1. Bulon [bouton, maneton, tourillon; Zap-fen; pin; forgocsap; iţancjDa, naJieiţ], Mş.: Fus încastrat la un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric fa}ă de axa de ro-, taf ie a piesei. Serveşte ca legătură de articulaf ie într'un mecanism. Exemple: 2. ~ cuplar [bouton d'accouplement; Kuppel-zapfen; coupling pin; kapcsolocsap; Clţeimafl nan^a]: Buton fixat în rofile cuplare ale locomotivelor cu abur, de care se leagă capul bielei cuplare. Uneori, butonul are formă sferică, pentru a permite o mişcare de oscilafie a osiei fafă de mecanismul motor al locomotivei. s. ~ de manivelă [bouton de manivel le; Kurbelzapfen, Treibzapfen; driving pin; forgattyu csap; Iţan^a, najieiţ KpHBOlHHna]: Buton fixat la extremitatea manivelei motoare, sau pe steaua rofii motoare şi de care se articulează capul bielei motoare. De obiceiu este conic, şi este introdus în manivelă prin apăsare la cald, asigurarea făcându-se prin retragere. V. sub Manivelă. 4. Bufonare. Ind. text.: Metodă de apretură prin care fibrele din fesătura de lână sunt aglomerate sub forma de bobife pe una din supra-fefe, pentru a se da articolului textil yn aspect special. 5. Butonieră [boutonniere; Knopfloch; button-hole; gomblyuk; 6yTOHbepKa]. Ind. text.: Deschizătură tivită pe margini, practicată într'un articol textil. 6. Butonieră. Geol.: Forma sub care se prezintă stratul cei mai vechiu, limitat de un contur închis, care apare în centrul unui brahianticlinal sau al unui dom, în urma eroziunii crestei sale. 7. Buftgenbachif [buttgenbachite; Buttgenba-chit;buttgenbachite;butfgenbâhif;6yTTreH6aXHT]. Mineral.: 2CuCI2 ■ 16 Cu(OH)2 • Cu(N03)2 • 4H20. Cristalizează în sistemul hexagonal; gr. sp. 3,33. 8. Butuc. Ind. făr.: 1. Corpul de revolufie cu gol cilindric în interior, în a cărui fafă exterioară se fixează spifele rofii (Moldova, Dobrogea şi Transilvania). V. sub Carului, rofile 2. Trunchiu gros de lemn, la care lucrează rotarul, fierarul, etc. — 3. Partea superioară a jugului. —■ 4. jghiabul dintr'o piuă, în-care se bate dimia. — 5. Talpa sau scaunul războiului de fesut. — 6. Bucată scurtă de trunchiu de copac, c^ros, curăţit de crengi şi, uneori, de coajă. 9. Butuc [moyeu;. Nabe; nave, boss, hub; kerekagy; CTyimiţa, BTyjiKâ]. Mş.: Partea centrală, de obiceiu îngroşată, pe care sunt asamblate piesele ce trebue să se rotească în jurul unei axe, sau partea centrală a unei piese în formă de corp de revolufie şi care serveşte la asamblarea cu un arbore, cu un ax, cu o tijă.sau cu un fus. Exemple: ic. ~ de elice [moyeu d'helice ; Propeller-nabe; propeller boss; legcsavaragy; CTynHIţa nponeJIJiepa]. Av., Nav.: Partea centrală a elicei, care susfine palele (v. fig. sub Elice). u. /v/ de elice, dinamometric [moyeu d'helice dynamometrique; Luftschraubenmessnabe; dyna-mometric airscrew hub; dinamometrikus legcsavaragy; CTynmţa ^HHaMOMeTpHHecKoro npo-neJIJiepa]. Av.: Butuc de elice echipat cu dispozitive pentru măsurarea în sbor a tracfiunii şi a cuplului desvoltat de elice. Sistemul de măsurare poate fi cu capsule dinamometrice sau cu resorturi. înregistrarea se face, de obiceiu, în cabina pilotului. 12. ~ de roată [moyeu (de roue); Radnabe; (wheel) nave; kerekagy; CTynHiţa KOJieca]. Mş., Transp.: Partea centrală a unei rofi, în care sunt asamblate, radial, spiţele. Dacă roata trebue să se rotească pe fus, butucul are paliere cu bile sau cu rulouri, sau o bucea, pentru micşorarea frecărilor. 13. ~ de volan [moyeu de volant; Schwung-radnabe; flywheel boss; lendkerekagy; CTynHiţa MaxOBHKa]. Mş.: Partea centrală a volanului, din care ies, radial, spifele. 14. Butuc de manivelă [moyeu de manivelle; Kurbelnabe; crank nave, crank hub; forgattyuagy; BTyJIKa KpHBOIirana]. Mş.: Partea îngroşată a unei manivele (de maşină sau de mâna), prin care manivela este asamblată pe arbore. 15. Butuc de piston [moyeu de piston; Kol-bennabe; piston boss; dugattyuagy; BTyJIKa nopHIHH], Mş.: Partea centrală a pistonului disc sau a pistonului plonjor, prin care pistonul se asamblează cu tija (v. fig. sub Piston). ie. Butur [billot; Klotzholz; block, choppîng log; tusko; Hyp6aH, HypKa]. Silv.: Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rezultată, de obiceiu, prin scurtarea trunchiului în bucăfi de câte 1 m lungime, şi rămasă nedespicată. 17. Butură. Ind. făr.: 1.' Trunchiu de copac, scurtat. Sin. Butuc. — 2. Rădăcină cu o parte a trunchiului, rămasă după tăierea arborelui. Sin. Buturugă. — 3. Bucată groasă şi noduroasă de lemn. Sin. Ciot. — 4. Trunchiu cu scorbură. Sin. Butoarcă. is. Buturugă. Ind. făr.: 1. Rădăcina, împreună cu partea inferioară a trunchiului unui arbore, după tăierea acestuia. — 2. Rădăcina unui copac, care se scoate din pământ, pentru foc. — 3. Partea dintr'un arbore rămasă deasupra pământului după doborîrea arborelui, incluziv rădăcinile din pământ. Ca volum, buturuga reprezintă cca 10% din arbore. Sin. Cioată, Tulpină. 19. Butyr Cacao [beurre de cacao; Kakaobutter; cocoa butter; kakaovaj; KanaOBOe Macjio], Farm.: Corp gras, confinut în seminfele de Theobroma cacao (familia sterculiaceelor), extras prin presiune la cald. E o masă solidă, albă-gălbuie(^ unsuroasă, cu miros şi gust plăcut de ciocolată/^x E insolubil în apă, solubil în alcool, în eter, sau i în cloroform. Se topeşte la o temperatură de 32•••34°. Este întrebuinfat, ca excipient în dife rite preparate medicamentoase. Sin. Unt d& cacao, Oleum de cacao. 426 1. Buys-Ballot, legea lui V. sub Vânt. 2. Buză [levre; Flugel; flank; szârny (reteg); KpbIJio, 4)JiaHT, ry6a]. Geol.: Flancul unei dislocări. — Se deosebesc două feluri de buze: s. ~ ridicată [levre soulevee; gehobener Flugel; upthrow side; felemelf szârny; npmiOfl-HHTOe KpHJlO, ry6a], Geo/.: Flancul sau aripa ridicată a unei dislocări (paraclaze). 4. ~ scufundată [levre affaisee; abgesun-kener Flugel; downthrow siide; lesiilyedt szârny (reteg); onymeHHoe KpbiJio (c6poca)j. Geo/.: Flancul sau aripa scufundată a unei dislocări (paraclaze). s. Buză de bandaj [boudin de bandage; Spurkranz; flange of a tyre; nyomkarima; 6aH-AaJKKan pe6op/ţa], C. L: Marginea proeminentă a j 4 bandajului rofilor vehicule- ^ lor de ca>le ferată. Serveşte la menţinerea şi conducerea rofli pe şină (fig. 320). Profilul buzei bandajului e, în general, de formă rotunjită; el depinde de forma profilului de şina pe care rulează roata. Grosimea buzei bandajului, măsurată la 10 mm sub perpendiculara dusă pe cercul de rulare la punctul de intersecfiune a lui . , , cu ?ina, ca şi deplasa- VV'T h /T rea lui laterală fată de banda,ulu,; d)ob.d.rot,.i şina pe care rulează, e,,3.r“^u“ ! pot varia între anumite li- |ulu'; ' ma"'mea bu2el mite date. Deplasarea late- u;: g) grosime» rată (jocul lateral) are im- banda'"'*a portantă la mersul în curbe, oanda)ulu,;| AB) cercul de şi în special pentru rotile ru are. cari circulă pe şine de tramvaiu. Prin scăderea sub o anumită limită a grosimii buzei bandajului, el devine ascujit şi prezintă pericol de deraiere a rofii: vehiculul se scoate din serviciu, pentru restrun-jirea bandajelor. Fig. 321 reprezintă modul de apăsare pe şină, Fig. 321. Apăsarea pe şină a rofii a rofii *şi a buzei unui vehicul de cale ferafă. bandajului. V. sub aj apăsarea buzei bandajului; b) Bandaj de vehicule apăsarea rofii vehiculului, de cale ferată. 8. Buză de navă [plat-bord; Schan-deck, Schan-deckel; gunwale; fedelzetperem; BaTep- Fig. 320. Caracferisficele bandajului vehiculelor de cale ferată. a) buza bandajului; b) BeHC]. Nav.: Marginea superioară a unui vas de echipaj, pe Care se aşază furcile de lopată şi de ancoră, şi pe care se reazemă grinzile, când vasul serveşte drept suport la un pod de echipaj. 7. Buzaină. Ind. făr.: Construcfie laterală într'o curte fărănească, asemănătoare cu o magazie sau cu un şopron, unde se păstrează cazanul de rachiu şi alte vase şi unelte gospodăreşti. Sin. Buzană (Banat). 8. Buzunar de acumulator electric [pochette d'accumulateur electrique; Sammlertasche; pocket of accumulator; villamos akkumulâtor tarsolya; (})yTJiHp 3JieKTpH*îecKoro aKKy MyjiHTopa]. Elt.: Invelitoare de metal perforat, care cdnfine sub-stanfa activă a acumulatorului electric. Termenul se întrebuinţează, în particular, pentru acumulatoare alcaline. •. Buzzer [vibreur; Summer; buzzer; zen-go ; 3yMMep]. Te/f,* Aparat alcătuit ca o bobină de inducfie,, al cărei ciocănel este înlocuit cu o Fig. 322. Buzzer. aj electromagnet; b) membrană cu resort; rj contact de. întremez rupere; d) sursă de energie brană telefonică (fig. e[ec,ricS: e) intreruPlor; (> con-322). Prin circuitul pri- densa,or cu rezistenti nB,nduc-mar trece, în urma ’ivS' ,penlru s"n9erea, scân'ei' ...» ... . . lor; g) primar de transformator; vibraţiei membranei, .. , . . , ' . * , . | . . nj secundar de transformator la închiderea circui- , . , . .... , . . legat la refea. tul ui bateriei, un curent alternativ, ceea ce induce în bobina secundară o tensiune electromotoare periodică, cu frecvenfă de 500'••1000 per/s. Se foloseşte în telefonie ca organ de apel. io. By-pass [by-pass, conduite de derivation; By-pass-Umlautleitung; by-pass korulfuto veze-iek, 6aâitacc, oâxoAHbifî KaHajiJ. 1. Tehn.: Derivafie care dublează, pe o anumită porfiune, o conductă principală de fluid, oferind posibilitatea de a se devia prin ea, în mod temporar, circulafia fluidului, izolându-se porfiunea corespunzătoare din conducta principală. Acest lucru este necesar când sunt montate pe conductă aparate de măsură sau de control, cari reclamă intervenţii dese. — 2. Mş. V. Egalizator de presiune. ti. Byrsocrypfa gallarum. V. Păduchi de frunză. 12. Byssolif [byssolite; Byssolith; byssolite; bis-szolit; dHCCOJiHT]. Mineral.: Varietate fibroasă de asbest, provenită din amfibol. îs. B. Z. Cellulose. Sin. Benzilceluloză (v.). r C, c 1. c: 1. Eh.: Simbol literal pentru vitesa de propagare în vid a undelor electromagnetice. — 2. Fiz. : Simbol literal pentru căldura specifică. — 3. Chim. fiz.: Simbol literal penfru concentrare. 2. C 1. Elt.: Simbol literal pentru coulomb (unitatea de saroină electrică), provenit prin abre-viafie, întrebuinfat după valorile numerice. — 2. Chim.: Simbol literal pentru Carbon, — 3. Simbol literal pentru 100, în siistemul de cifre romane. 3. C, Elt.: Simbol literal pentru capacitatea electrică. 4. C, Mat.: Simbol grafic pentru incluziune. 5. Ca Chim.: Simbol literal pentru Calciu. 6. Caba [oignon â planter; Zwiebel; trans-planted onion; dughagyma; JiyK-ceHHeiţ]. Agr.: Ceapă obfinută prin răsad. E numită şii ceapă de apă, deoarece cultura ei necesiită multă umezeală. 7. Cabaline, piei de ~ [cuirs de cheval; Pferdehăute; horse hides; loborok; KOHCKOe KOHCCblpbe]. Ind. piei.: Pieile cari provin dela animalele din specia calului. Tăbăcite în săruri de crom, servesc la imitarea'unor piei mai fine: boxul şi chevreau-ul. s. Cabană [cabane; Hufte; huf, sheîter, cot-tage; bodâ, kunyho; xaTa, XHHCHHa]. Arh.: Clădire, construită de obiceiu din lemn, destinată adăpostirii excursioniştilor. 9. Cabernet-Sauvignon. Agr.: Varietate de struguri pentru vin, de* origine, în special, din regiunea Medoc, unde se produc vinurile roşii de Bordeaux. Astăzi este răspândită pretutindeni. Ciorchinele, miici, cîlîndrocomce, au boabe îndesate, mici, rotunde, de coloare neagră-violetă şi cu pelifa groasă. Miezul e cărnos, cu un randament în must de cca 70%. Epoca de coacere: a doua. Varietatea e autofertilă. Cere tăiere lungă., Are rezistenfă bună la boalele criptoga-mice. Producfia este de 300 •• *350 decalitri la hectar. Vinul, de coloare roşie-violetă, e bogat tn extract, în alcool şi are o aciditate plăcută. Câştigă mult prin învechire, pierzând astfel şi din astringenfă. 10. Cabestan [cabestan; Wurger; fascîne-choker; rozsekevet koto-zsineg; KaHaTHbiH BO-POT flJIH BH3KH 4>aiHHH]. Tehn. mii.: Bucată de frânghie de 1 m lungime, cu câte un ochiu la fiecare capăt, care se foloseşte la legarea fascinelor (în pionerie). 11. Cabestan [cabestan; Spill; capstan; csorlo; Ka6ecTan, ilinHJlb]. Mş.: Aparat de forma unui vinciu, dar cu axa de rotafie verticală, montată pe sol, pe un autovehicul sau pe bordul vaselor, folosită pentru deplasări scurte orizontale sau pe pantă ale vehiculelor, pentru manevrarea vagoanelor de cale ferată, ancorarea nâvelor, tragerea lor la mal, mai ales când se acostează cu pupa, etc. Se compune dintr'o tobă cu axa verticală, alcătuită din unu sau două clopote şi pe care se înfăşură un cablu de ofel, un lanf, sau o funie; cuprinde şi siistemul de antrenare a tobei, care se montează, de obiceiu, într'o cutie îngropata şi constă, în esenţă, din motorul de acţionare, din angrenaje şi clichet. Antrenarea se poate face direct, prin şurub fără fine sau prin angrenaje cu rofi dinfate. Sin. (pentru anumite cabestane simple) Argan* După numărul clopotelor, deosebim: 12. Cabestan cu un singur clopot [cabestan â simple cloche; einstufiges Spill, einhăuptjges Sprll; single - headed capstan; egyfejes csorlo; Ka-6ecTaH hjih miiHjib c o/ţHOCTyneHHaTbiM 6a-pabaHOM]: Cabestan folosit când forfa de tracfiune în cablu variază între limite restrânse. 13. ~ cu dublu clopot [cabestan â double cloche; zweistufiges-, zweihăuptiges Spill; double headed capstan; ketfejes csorlo; Ka6eCTaH HJIH rnnHjib c AByxcTyneH^aTbiM 6apa6aHOM]: Cabestan folosit când forfa de tracfiune variază în limite largi. Clopotul de jos, de diametru mai mare, serveşte pentru acfionare cu forfa şi vitesa corespunzătoare serviciului normal, iar clopotul mai mic, de sus, pentru forfe maii mari de tracfiune şi vitese mai mici ale cablului. După felul de acfionare, deosebim: 14. Cabestan cu abur [cabe- j I stan â vapeur; f' Dampfspill; steam capstan ; gozcsorlo; napO* Fig. 1. Cabestan cu abur. BOH Ka6eCTaH a) clopot; b) coroană cu găuri, pen-HJIH HIIIHJIb] : acfionare manuală; c) roată de Cabestan acfio- ,ant; <*) clichet; e) maşină cu abur; nat de O maşină 0 angrenaj cu şurub fără fine. de abur cu piston (fig. 1). is. ~ cu acfionare de mână [cabestan a bras; Handspill; hand capstan; kez-i csoro; py1!-hoh Ka^ecTaH hjih uinHJib]: Cabestan la care rotirea clo-potului se face prin acfionarea ,g’. ‘ a es a" wcu cu mâna asupra unuia sau a act'°nare de ma"a; mai multor brafe de rotire, cari sunt fixate în capătul clopotului (fig. 2). 428 i. Cabestan electric [cabestan electrique; elek-trisches Spill; electric capstan; viI lamos csorlo; 3JieK-TpHHeCKHH Ka6eCTSH HJIH HIIIHJIb]: Cabestan antrenat de un motor electric, prin intermediul unor rofi dinfate sau al unui şurub fără fine. Motorul electric trebue să aibă un cuplu mare de pornire. In curent continuu, se foloseşte motorul compound, iar în curent alternativ, motorul asiin-cron. Motorul şi angrenajul sunt introduse înfr'o cutie îngropată, Ia exterior fiind numai clopotul şi o Redală de comandă (fig. 3). Fig. 3. Cabestan electric, a) electromotor; b) cuplă elastică; c) angrenaj cu şurub fără fine; d) arborele de acfionare al clopotului; e) clopot; f) cutia cabestanului; g) platforma cabestanului» 2. ~ hidraulic [cabestan hydraulique; hidrau-fisches Spill; hydraulic capstan; hidraulikus csorlo; rH/ţpaBJiHHecKHH Ka6ecTaH HJIH HIIIHJIb]: Cabestan acfionat de o mică tur- bină hidraulică. 3* Cabesfan de autovehicul [cabestan; Spill; capstan; gepkocsi csorlo; Ka6eCTaH]. Auto..* Troliu cu ax vertical, de înălţime foarte mică, aşezat pe şasiu sub caroseria autovehiculelor grele (tractoare, care de luptă), pe care se înfăşură un cablu cu un cârlig de tracfiune la capăt. Antrenarea cabestanului se face printr'o derivafie din transmisiunea principală a maşinii, care se poate cupla la comandă. Cabestanul serveşte fie pentru a trage un alt autovehicul dintr'un loc unde s'a împotmolit, fie pentru a trage propria maşină, în care caz, capătul cablului se leagă de un corp fix, iar maşina se trage spre acel obiect prin rotirea cabestanului, 4. Cabină [cabine; Kabine, Kajute; cabin; fiilke; £>y/JKa, KaâHHa, KaiOŢa]: 1. Mica Încăpere fixă sau transportabilă, cu o destinafie spe- * cială. Ex.: cabină de vagon de dormit, cabină 'telefonică. — 2. Mică încăpere de locuit temporar. Ex.: cabină de pasageri pe un vapor, —= 3. Mică încăpere folosită temporar de persoane diferite. Ex.: cabină de baie, în care se desbracă şi se îmbracă cei ce folosesc un stabiliment de băi; cabină de actor, în care se costumează şi se machiază un actor. s. Cabină de acar [poşte d'aiguillage; Wei-chenstellerhăuschen; pointsman box; vâltoâllito bode, vâltoâllito fulke; 6y#Ka CTpeJIO^IHHKa], C. t.: Construcfie de zid sau de lemn, cu o mică încăpere, aşezată la intrarea, la ieşirea şi, în general, în apropierea grupurilor de ace dintr'o stafie de cale ferată. Serveşte la adăpostirea acarului şi ca încăpere pentru.postul de bloc de manevră. Are legătură telefonică cu Impiegatul de mişcare. 6. Cabină de ascensor [cabine d'ascenseur; Aufzug-Fahrstuhl; lift cage, elevator cage; fel-vono fulkeje; KadHHa nojţ'beMHHKa]: încăpere mobilă, de dimensiuni relativ reduse, care aparţine unei înstalafii de ascensor, şi serveşte la transportul de persoane, eventual de mărfuri, între diferitele etaje ale unui imobil, etc. Mişcarea cabinei în puful ascensorului se face de-a-lungul unor şine verticale de ghidaj, prin intermediul unor piese numite blocuri sau sabofi de ghidare. 7. Cabină de basculă [guerile de bascule; Waagehăuschen; weigh office, weighing machine cabin; hidmerleg fulkeje; BecOBaH Sy#Ka]: încăpere de Semn sau de zid, în care sunt adăpostite mecanismele unei bascule (pârghiile, con.-tragreutatea, scara gradată, etc.) şi în care stă cantaragiul care manipulează bascula. Are o fereastră spe podul basculai, pentru a se putea observa modul de aşezare a sarcinii pe pod. s. Cabină de centralizare [poşte de manoeuvre sureleve; Stellwerkturm; interlocking to-wer; kozponţi blokkjelzofulke; 6aiIIHH ceMacpop-Horo hjih iţeHTpajibHoro nocTa]. C f.: Cabină aşezată, de obiceiu, într'un turn sau într'o clădire înaltă, şi care serveşte ca încăpere pentru montarea aparatelor de comandă ale instalafiei de centralizare dintr'o stafie de cale ferată. 9. Cabină de conducere [cabine de conduite; Fuhrerstand; driver's cage; kocsivezetd helye, — fulkeje; 6y#Ka hjih KaâHHa MaiHHHHCTa]. Mj.f Btf.: Cabină situată într'un vehicul de cale ferată electrică, pe o macara sau pe un pod rulant, şi rezervată conducerii vehiculului, a macaralei, respectiv a podului. 10. Cabină de controlor de bilete [guerite du controleur des billets, cabine du controleur des billets; Schaffnerhăuschen, Fahrkartenkontrol-leurhăuschen; ticket collector's box, ticket exa-miner's box; ellenori fulke; 6yflKa JţJIH IIJiaT-(|)OpMeHHbIX CTOpCttKOH (KOHTpOJiepOB)]. C. f..* Post de control al biletelor, într'o stafie importantă de cale ferată, la capătul cheului de intrare sau de ieşire pe peronul care deserveşte fiecare linie. 11. Cabină de mecanic de locomotivă [cabine du mecanicien, guerite du mecanicien; Fuhrerstand, Fiihrerhaus; drjver's cage; mozdony-erkely; 6y/ţKa MaiHHHHCTa]. C. I V. Ghereta mecanicului. 12. Cabină de semnalizare [cabine de signa-leur, guerite de signaleur; Signalbude; signal box, signal cabin; jelzo fulke; CHrHaJIbHaH 6y#Ka]. C fCabină de unde se transmit semnalele feroviare, în sistemul de semnalizare simplu, şi mai ales în sistemul de bloc manual. Se aşază, de obiceiu, într'un loc degajat al 429 stafiei, de unde se poate urmări uşor intrarea, şi ieşirea trenurilor. 1. Cabină de serviciu [poşte de service; Be-triebshăuschen; service cabin; s2olgălafi fulke; CJiyncedHaH 6yflKa]. C. Construcfie mică, de zid sau de lemn, anexată la un canton sau Ia pasajele de nivel păzite. Serveşte la adăpostirea paznicilor de bariere în timpul serviciului, şi e dotată cu clopot sau cu sonerie, eventual cu telefon în legătură cu stafiile vecine. 2. Cabină de transformatoare [cabine de trarisformateurs; Transformatorenhăuschen; trans-former box; transzformâtor fiilke; TpaHC(|>opMa-TOpHaH 6y;ţKa]. Eli.: încăpere în care se găsesc instalate transformatoarele de alimentare a refelelor de joasă tensiune, V3 şi sub Stafiune de transformatoare. 3. Cablaj [câblage; Flechtârt; twisting of ca-ble, lay of cable; fonâsi mod, sodrâsi mod; CBHBaHHe KaHaTOB]. Mş.: Modul de răsucire sau de împletire a firelor într'un toron şi a fo-roanelor între ele, pentru a forma un cablu. 4. ~ alternat [câblage alterne; Wechsel-schlag; alternated lay; vâltakozo sodrâsi mod; nepeMemaiomeecfl CBHBaHHe KaHaTOB]: Cablaj în care alternează toroane torsadate spre stânga şi spre dreapta. 5. ~ direct, [câblage direct; Lăngsschlag, Gleichschlag; direct lay; hosszanti sodrâs; npn-MOe CBHBaHHe KaHaTOB]: Cablaj în care răsucirea elicoiidală a toroanelor împrejurul inimii este în acelaşi sens ca şi torsadarea firelor cari compun fiecare toron. Cablajul direct poate fi făcut cu torsadarea spre stânga sau spre dreapta. El este favorabil pentru rezistenfa cablului, dar defavorabil pentru repartifia uniformă a forţelor interioare. 6. ~ încrucişat [câblage croise; Kreuzschlag; crossed lay; kereszt-sodrâs; KpeCT006pa3H0e, nepeKpeuţeHHoe CBHBaHHe KaHaTOB]: Cablaj în care răsucirea eMcoidală a toroanelor împrejurul inimii este în sens contrar cu torsadarea firelor cari compun fiecare toron. Cablajul încrucişat se opune tendinţei de desrăsucire a cablului, dar este defavorabil pentru rezistenfa Iui prin momentele de torsiune suplementare pe cari le provoacă în toroane. Se foloseşte la ridicări de sarcini, la cari se recomandă să nu se producă rotirea cablului când sarcina este suspendată (antigiratoriu). 7. Cablier [bateau câblier; Kabelschiff; cable-ship, vessel for laying cables; kâbellerako hajo; Ka6eJIbHOe cyAHO]. V. sub Nave speciale. s. Cablu [câble; Seil, Drahtseil, Kabelseil; cable, rope; sondronykotel; Ka6eJIb]. Mş.r 1. Ansamblu de fire vegetale sau metalice, răsucite (torsadate) şi, eventual, cusute împreună, pentru ca să lucreze solidar. Un cablu poate fi alcătuit, uneori, din grupuri de fire torsadate între ele, grupurile fiind torsadate (sau, uneori, cusute) în cablu. Aceste grupuri de fire se numesc toroane. Alteori, cablul este alcătuit din straturi de fire suprapuse, torsadarea straturilor alternând ca sens. In cablu, firele torsadate pierd din rezistenfa pe care o aveau ca fire libere. Cablurile sunt folosite în aparate de ridicat şî de transport, ele fiind standardizate după sarcina pe care trebue să o suporte. Rofile şi tobele pe cari sunt înfăşurate au diametrii calculafî după diametrul firelor cari compun cablul. Cablurile sunt prinse, între ele sau de aparatele la cari funcţionează, prin cleme. După natura materialului din care se confecţionează, deosebim: 9. Cablu vegetai [câble vegetal; Pfianzen- faserkabel; vegetal cable; rostkotel, hâncskotel; paCTHTejlbHblH Ka6eJlb (KaHaT)]: Cablu din fire vegetale (fig. 4). Obişnuit se face din cânepă, din manila sau din bumbac. Pentru a rezista intemperiilor, se îmbibă cu gudron sau carbolineum. Firele din cablu sunt solicitate şi la torsiune. Cablurile vegetale sunt suple, dar puţin re- _ - „ . , . , zistente. Se folosesc pentru ’9' * a u vege a' transmisiuni, ia palane, la trolii mici, la prinderea încărcăturilor, etc. Folosinţa este limitată de diametrul cablului. Sin. Funie, Odgon. 10. Cablu metalic [câble metallique; Drahtseil; wire rope; drotkotel; MeTaJIJIHHeCKHH KadeJIb]: Cablu din fire de metal (fig. 5). Obişnuit, se face din oţel de creuzet, ecruisat sau călit. Firele pot fi grupate în toroane sau în straturi. Flexibilitatea cablurilor creşte |cu numărul de fire. Toroanele la aceeaşi secţiune pot cuprinde fire de diametri diferiţi. /Straturile au fire de acelaşi diametru, dar firele din Straturi diferite pot avea diametri diferiţi. Mijlocul cablului poate fi un fir metalic sau de cânepă. In ultimul caz se măreşte flexibilitatea, dar se scade rezistenţa. In funcfiune, cablul e solicitat la întindere, la torsiune, presiune şi încovoiere. Cablurile se calculează la întindere şi la încovoiere cu o rezistenţă de 60“*240 kg/mm2 şi cu un coeficient de siguranţă de 6* •*10. Ceea ce distruge cablul este apăsarea şi frecarea iui pe roata sau pe toba pe care se înfăşură. Contra intemperiilor, cablul se galvanizează sau se unge la cald cu un ames* tec de gudron vegetal, sulf şi uleiu. Ambele operaţiuni se efectuează însă în detrimentul flexibilităţii şi al rezistenţei la întindere. Durata în serviciu se poate prelungi, daca se protejează contra uzurii prin adaptarea exactă a cablului în canelura rofii sau a tobei, prin realizarea unei suprafeţe mari de sprijin pe roată sau pe tobă şi prin căptuşirea canelurîlor roţii sau ale tobei cu piele, cu lemn, etc., dacă se protejează contra căldurii şi contra curenţilor electrici. Se folosesc la trolii, la macarale, ascensoare, transmisiuni, fiindcă prezintă avantajul de a avea un mers liniştit, o greutate redusă în raport cu rezistenţa la întindere, flexibilitate mare, tobă de diametru mic şi rupere succesivă, ceea ce con^-stitue o avertisare suficientă pentru a se lua măsuri. — După sensul de torsadare, deosebim: P 430 1. Cablu forsadat la dreapta [câble â torsion â droite, cable dextrorsum; rechtsgeschlage-nes Seil; rope with lay to the right; jobb sodrâsu kotel; BnpaBo cbhtmh Ka6eJibf KaHaf], dacă torsadarea între ele a toroanelor într'un cablu se face spre dreapta (a, fig. 5). 2. ~ forsadat la stânga [câble a torsion a gauche, câble sinistrorsum; linksgeschlâgenes Seil; rope with lay to the left; bal sodrâsu kotel; antigiratoriu se foloseşte mai ales ia deschiderea benelor apucătoare. 5. ~ cu toroane cablate [câble â torons câbles; Kabellitzenseil, Kabelseil; twisted stranded cable; kâbel sodronykdtef; KpyneHbiâ, BHTO0 Kadejib, KadejibHbiil KaHaT]: Cabiu constituit din fire torsadate în toroane, toroanele fiind torsadate în grupuri de cabluri subţiri, iar cablurile sub{iri torsadate din nou. Fig. 5. Cabluri mefaiice. BJI6BO CBHTblH KadeJIb, KaHaT], dacă torsadarea între ele a toroanelor într'un cablu se face spre stânga (b, fig. 5). CabluJ cu toroane poate fi: 3. Cablu Alberl V. Cablu cu toroane rotunde. 4. ~ cu secfiune pătrată [câble carre; Vier-kantseil; square rope, square cable; negyelu kotel; neTbipexrpaHHbiH Ka6ejib, KaHaT}: Cablu folosit când este expus rotafiilor. Fiind 6. ~ cu toroane plate [câble â torons plats; flachlitziges Seil; flaţ ştrand rope; lapos sodronykotel; Kaâejib c njiocKHMH npn/ţHMH]: Cablu la care secfiunea toroanelor este eliptică şi inima e de cânepă sau de metal. Prezintă avantajul că asigură prin mai multe toroane contactul cu mantaua rofii sau a tobei pe care este înfăşurat, aşa încât uzura firelor e mai mică (f şi g, fig. 5). O execufie specială are două straturi de toroane torsadate în sensuri contrare (h, fig. 5). 431 î. Cablu cu toroane rotunde [câble â torons ronds; Rundlitzenseil; rope with strands of round section; kerekszâlu sodronykotel; KaHaT C Kpy-rjiblMH npHAHMH]: Cablu cu toroane rotunde. Se foloseşte la trolii, la ascensoare, etc. Sin. Cablu Albert (e, fig. 5). 2. cu toroane triunghiulare [câble â torons tniangulaires; Dreikantlifzenseil; rope with strands of triangular section; hâromszoq szel-venyalaku sodronykotel; KaHaTC TpexyrojIbHbî-MH npH/ţHMH]: Cablu la care toroanele au secfiunea de formă aproape triunghiulară şi sunt împletite în jurul unei inimi centrale de cânepă (j, fig. 5). 3. ~ plat [câble plat; Flachseii, Bandseil; flat rope, flaf cable; szalagsodronykotel; IîJIOC-khh KaHaT, JieHTo^Hbiâ KaHaT]: Cablu de secfiune dreptunghiulară, cusut din toroane alăturate şi cu firele torsadate alternativ spre stânga sau spre dreapta. Are flexibilitate mare şi un contact cu organul de susfinere (corpul tobei) oe o suprafafă mare, şi deci o uzură mică (d, fig. 5). Cablul fără toroane poate fi: 4. Cablu eiicoidal [câble helicoîdal: Soiral- seil; twisted rope, spiral rope; spirâlsodrâsu sodronykotel; CimpaJIbHblH KaHaT]: Cablu constituit din fire de ofel rotunde sau profilate şi împletite în elice, cu sau fără inimă, format din straturi de fire suprapuse, torsadarea straturilor alternându-se ca sens (&, fig. 5). Poate fi: 5. ^ deschis [câble ouvert; nichtverschlos- senes Seil; uniocked cable; nyilt sodrâsu sodronykotel; OTKpbiTbIH KaHaT]: Cablu con- stituit din fire rotunde, cari nu asigură o închh-dere a părfii din spre axa lui (I, fig. 5). 6. ~ închis [câble clos; verschlossenes Seil, vollschlăchtiges Seil; locked'rope, locked cable; zârt sodrâsu sodronykotel; 3aKpbITblft KaHaT]: Cablu din fire profilate ■— şi anume cu toate firele stratului exterior profilate (k şl m, fig. 5) -— realizând o închidere bună a părfii din spre axa lui. Se foloseşte pentru transportoare şi pentru maşini de extracfie pentru mine. Este pufin flexibil. ?. ~ semiînchis [câble demi-clos; halbver-schlossenes Seil; serroMocked cable; felig zârt-so-drâsu sodronykotel; n0Jiy3aKpbITblH KaHaT]: Cablul cu firele stratului exterior alternativ rotunde şi profilate (c, fig. 5). realizând o închidere mediocră a părfii din interiorul lui. s. ~ simplex [câble simplex; Einfachseil; simplex cable, simplex rope; egyszeru sodrony-kotel; KaHaT CHMnjieKC]: Cablu .din fire profilate, închis, cu un singur strat şi fără inima O» fig- 5). După modul de protejare a cablului contra agenţilor atmosferici, deosebim: &. Cablu galvanizat [câble metallique gai-vanise, câble metallique zingue; verzinktes Drahtseil; galvanized wire rope; cinkezett sodronykotel; OIţHHKOBaHHblH npOBOJIOHHblă KaHaT]: Cablu galvanizat pentru a-l apăra con- tra ruginii, umezelii şi uzurii. Prin galvanizare se micşorează flexibilitatea şi rezistenfa admisibilă şi se expune cablul la pericolul corodărit electrolitice în cazul unei atmosfere umede. 10. ~ negalvanizat [câble metallique non galvanise, câble metallique non zingue; unver-zinktes Drahtseil; non-galvanized wire rope; cinkezetlen sodronykotel; HeoiţHHKOBaHHblft npOBOJIOHHblH KaHaT (CBeTJIblH KaHaT)]: Cablu fără strat protector permanent. In acest caz, se unge la cald tu un amestec de uleiu mineral fluid, neacid, de sulf şi gudron vegetal. Pentru întrefinere, se unge cu unsoare consistentă de cabluri spre a-i proteja suprafafa contra umezelii, ruginii şi uzurii. După formă şi funcfiune, un cablu poate fi: 11. Cablu de extracfie [câble d'extraction, câble de levage; Forderseil; hoisting rope, hau- li.ng cable; szâllito-kotel; KaHaT #JIH HiaXTHblX HO/ţ'bgMHHKOB]: Cablu folosit în extracţiile miniere. Are, de obiceiu, inima din trei fire profilate, cari dau în secfiune un triunghiu. 12. Cablu de macara [câble de grue; Kran-seil; crane rope, crane cable; darukotel; KaHaŢ JţJlH KpaHOB]: Cablu folosit la macarale, cu toroane rotunde şi inimă de cânepă. 13. Cablu de transmisiune [câble de trans- mission; Treibseil, Triebwerkseil, Transmissions-seil; driving rope, transmission rope; hajtâkoteî; npHBOflHblâ KaHaT]: Cablu fără fine, folosit la transmisiuni ca organ de atac. Folosirea lui devine convenabilă fafa de curea, când distanfa dintre axele a doi arbori de transmisiune este mai mare decât 10 m. Cele două capete ale cablului se prind aşa fel, încât firele componente să nu se lege toate în acelaşi loc. Ca şS transmisiunile prin curea, cele prin cablu au o roată conducătoare, o roată condusă, un fir conducător şi un fir condus ai cablului. Roţile sunt cu caneluri. Pe ele se pot monta, în caneluri diferite, mai multe cabluri continue, efectu-ându-se o antrenare concomitentă a mai multor ţ^bluri. Forfa de aderenfă este mal mare, când: vitesa de antrenare este mai mică, coeficientul de frecare dintre cablu şi şanful rofii este mai mare şi unghiul de înfăşurare pe roata de diametru mare este mai mare. Pe roţi, cablurile se pot monta drept sau încrucişat, pentru a transmite mişcarea în acelaşi sens, respectiv în sens contrar (v. sub Rofi de cablu). Cablul de transmisiune poate fi: 14. ~ de transmisiune, metalic [câble metal- lique de transmission; Transmissionsdrahtseil; transmission wire rop ; drothajtokotel; MeTaJl-jnrcecKHit npHBOflHOii Kaâejib]: Cablu de transmisiune de metal. Se foloseşte fără rofi intermediare de susfinere, când distarvfa între cer doi arbori este cuprinsă între 25 şi 175 m. Dacă depăşeşte 175 jti, se folosesc rofi intermediare, numite molete (v.). Diametrul rofii de cablu se alege de 150-de ori cât diametrul cablului, iar al moletei egal cu 0,75 din diametrul rofii de transmisiune. Rofile se căptuşesc cu piele, cu 432 lemn, fibra, etc., se echilibrează şi se verifică, spre a fi în acelaşi plan. Vitesa lineară se alege dela 20 •••30 m/s. 1. Cablu de transmisiune, vegetal [câble vegetal de transmission; Transmissions-Pflanzenseil; vegetai transmission rope; novenyfonalu hajto-kotel; pacTHTejibHbift npHBO/ţHoă Kaâejib]: Cablu de transmisiune, de bumbac, de manila sau de cânepă. Cablul vegetal se foloseşte pentru transmisiuni la cari distanfa dintre axe este cuprinsă între 10 şi 25 m. Vitesa lineară se alege de 15#,,20 m/s şi, mai rar, până Ia 30 m/s, vitesa prea mare având riscul aruncării cablului de pe rofi, prin forfa centrifugă. Prescripţii: cablul se montează cu o reducere din lungime de 5°/o şi bine uscat; se foloseşte la transmisiuni cu axele paralele şi în plan orizontal sau în plan inclinat şi, foarte rar, în plan vertical; se montează firul conducător jos. Diametrul rofii mici se alege cel pufin de 50 de ori diametrul cablului. Uneori transmisiunea are şi cărucior de întindere. 2. Cablu fără fine [câble sans fin; Seil ohne înde, endloses Seil; endless rope; vegtelen kotel; 6eCKOHeHHblM KaHaT]: Cablu cu capetele îmbinate prin legături. Serveşte adesea la transportul, în interiorul minelor sau Ia suprafafă, al vagonetelor cari se prind de cablu cu ajutorul unei furci mobile sau fixe. 3. Cablu logaritmic [câble logarithmique; ver-jiingtes Seil; logarithmic cable; vekonyodo so-dronykotel; JIorapHCf)MHHeeKHH KaHaT]: Cablu de egală rezistenfă, cu secfiunea crescând exponenţial cu lungimea, şi anume de jos în sus, întrebuinfat drept cablu de extracfie în pufurile foarte adânci, pentru cari cablurile de egală secfiune ar necesita dimensiuni prea mari pentru a putea suporta greutatea lor proprie şi sarcina utilă. 4. Cablu purtător, longitudinal, de linie de contact [câble porteur longitudinal de ligne de contact; Lângstragsei) der Fahrleitung; longitudinal cable carrier of the contact line; kozlekedo vezetek tartokotele; npo/ţOJIbHOHecynţHH Ka-6em> KOHTaKTHOÎi JIHHHH]: Cablu longitudinal care suportă, direct sau indirect, firul sau firele de contact ale unei linii electrice. 5. Cablu purtător [câble aerien porteur, câble aerien de transport et de support; Seillaufbahn; aerial bearer cable; kotelpâlya tartokotele; KaHaT /ţjiH B03/ţyinH0H #oporH]: Cablu folosit la căile suspendate, pentru susfinut vehiculele de transport (v. sub Cale suspendată). Se folosesc: cabluri elicoidale, cu Inimă metalică, închise, semiînchise sau simplex. Nu se folosesc cabluri sub 12 mm 0. 6. Cablu trăgător [câble fracteur; Zugseil; pul ling rope, traction rope; vonokotel; THTOBOH hjih THHyHţHÎi KaHaT]: Cablu .continuu, folosit la căile suspendate,, pentru antrenarea vehiculelor de transport (v. sub Cale suspendată, Funi-cular). Vehiculele se prind de cablu prin diferite mijloace. Exemple: la funicularele de triaj, vagoanele, rulând pe linie, sunt antrenate de cablul trăgător prin cabluri de prindere; Ia funicularele cu vagonete, vagonetele sunt prinse de cablul trăgător prin dispozitive speciale de prindere cu contragreutate. Se foloseşte, obişnuit, cablul cu toroane rotunde (cablu • Albert), cu inimă de cânepă. 7. Cablu, roată de V. Roafă de cablu. s. Cablu, tobă de V. Tobă de cablu. 9. Cablu electric 1. [câble electrique, con-ducteur torone, câble nu; Litze, Seil, kabelăhn-liche elektrische Leitung, elektrisches Kabel; cable, cabled conductor; szâlas drot, villamos vezetek, villamos kâbel, kotel; 3JieKTpH^ecKHH Ka6ejlb, npoBQA]. Elt-: Conductă electrică compusă din mai multe fire conductoare reunite electric şi torsadate, spre a forma o conductă unică. In această primă accepţiune a termenului, cablul se numeşte, mai precis, conductă cablată şi anume, în particular, liţă, dacă e de secfiune mică» şi cablu neizolat sau conductă cablată, dacă e de secţiune mai mare. 10. ~ electric. 2. [câble electrique, câble isole, câble; isolierte Leitung. elektrisches Kabel, Kabel; linsulated cable, cable; szigetelt vezetek, kâbel; H30JIHp0BaHHbIH 3JieKTpHHeCKHH Ka-6ejlb, npOBOfl]. Elt.: Conductă simplă sau cablată, sau ansamblu de astfel de conducte, fiecare acoperită de un strat izolant, totul echipat cu un înveliş protector (v. planşele). Sin. Cablu izolat. 11. Cablu izolat 1. [câble isole, câble; isolierte Leitung, Kabel; insulated cable, cable; kâbel, szigetelt vezetek; H30JlHp0BaHHblft Ka-6eJIb, npOBO/ţ]. Elf.: Cablu electric izolat (v. Cablu electric 2), cu una sau mai multe conducte simple sau cablate, fiecare acoperită de un strat izolant. Se deosebesc cabluri izolate uşoare şi cabluri izolate grele. Primele se construesc fie pentru aşezare stabilă şi se numesc, obişnuit, conducte izolate, chiar dacă cuprind mai mult decât o singură conductă electrică, fie pentru aşezare mobilă, numindu-se, în acest caz, cordoane. Cablul izolat greu se numeşte, în mod obişnuit» numai: 12. ^ izolat. 2. [câble isole; Kabel; insulated cable; kâbel; H30JlHp0BaHHbIH Kaâejlb, npo-BOJţ]. E/f.: Cablu electric izolat (v. Cablu electric 2), cu una sau mai multe conducte simple^ sau cablate, fiecare acoperită cu un strat izolant având, în plus, un înveliş metalic etanş de pro-tecţiune contra umidităţii. După tensiunea de serviciu, deosebim. is. Cablu de înaltă tensiune [câble â naute tensîon; Hochsparuiungskabel; high tension cable; nagyfeszultsegu kâbel; Kadejlb BbXCOKOFO tta-npHJKeHHfl]: Cablu izolat, folosit pentru transportul sau distribuţia energiei electrice sub tensiuni mai înalte decât 750 V şi ajungând până la 130 kV, pentru cabluri cu o conductă. 14. ~ de joasă tensiune [câble â basse tension; Niederspannungskabel; low tensîon cable; kisfeszultsegu kâbel; KaâeJIb HH3Koro HanpH-HCeHHfl]: Cablu izolat, folosit pentru transportul sau distribuţia energiei sub tensiuni mai joase decât 750 V. Cablurile de electrocomunicaţii sunt, prin natura lucrurilor, de joasă tensiune. După materialul dondiictoarelor, deosebim: 1. Cablu izolat, cu conducte de aluminiu [câble â conducteurs en aluminium; Aluminium-kabel; insulated aluminium wire cable; alumi-niumkâbel; ajiiOMHHHeBWH Kaâejib (H30Jrap0--BaHHblH]: Cablu electric cu conductele de aluminiu. Este standardizat pentru dimensiunii de secfiuni dela 4 mm2 până 1000 mm2 pentru cablurile cu o conductă şi până la 400 mm2 pentru cablurile cu mai multe conducte. 2. ~ izolat, cu conducte de cupru [câble isole a conducteurs en cuivre; Kupferkabel; in-sulated copper wire cable; rezkâbel; Me/ţHblâ H30JiHp0BaHHbiii KadeJib): Cablu electric cu conductele de cupru. Este standardizat pentru secţiunii începând cu 1,5 mm2 şi până la 1000 mm2 pentru cablurile cu o conductă şi până la 400 mm2 pentru cablurile cu mai multe conducte. După numărul de conducte din cablu, deosebim: s. Cablu izolat, cu o conductă [câble isole â conducteur unique; Einfachkabel, Einleiter-kabel; insulated single core cable; egyszeru kâbel, egyesyezetek; OAHOJKHJlbHblii H30JlHp0-BaHHblH Kadejlb]: Cablu izolat cu o singura conductă simplă sau cablată. 4. ~ izolat, cu mai multe conducte [câble isole â plusieurs conducteurs; Mehrfachkabel; insulated multiple core cable; tobbszoros kâbel, tobbszoros vezetek; MHOrOHCHJlbHbiH H30Jrap0-BaHHblH KadeJib]: Cablu de 2, 3, 4, sau mai multe conducte. După aşezarea conductelor în cablu, deosebim: s. Cablu concentric [câble coaxial; konzen-trisches Kabel; concentric cable; kozpontosito kâbel; KOHIţeHTpH*ieCKHH KaSeJIb]: Cablu la care una din conducte este în axa cablului, iar cealaltă, respectiv celelalte formează una sau mai multe scoarfe cilindrice coaxiale cu conducta centrală. e. ~ cu conducte în sector [câble â conducteurs en forme de secteur; Kabel mit sektor-formigen Leitem; cable with segmentai conduc-tors; kâbel szelet alaku vezetekkel; KadeJIb C ceKT0p00dpa3HHMH npOBOAaMH]: Cablu la care conductele izolate au secfiunea în formă de sector de cerc. Are diametrul exterior mai mic decât cablul cu conducte circulare şi de aceeaşi secfiune. 7. ~ torsadat [câble torsade, câble â conducteurs câbles; verseiltes Kabel; iwisted cable; sodort kâbel; BHTOH KadeJIb]: Cablu la care conductele izolate sunt torsadate în lungul lui. După materialul de protecţiune contra umezelii şi contra coroziunii, deosebim: 8. Cablu cu cămaşă de aluminiu [câble sous aluminium; Kabel mit Alijiminiummantei; aluminium covered cable; aluminium-burkolatu kâbel; Kaâejib c aJiK>MHHHeBo& o6ojiohkoS] .* Cablu cu un înveliş de protecjiune contra umezelii, 433 format dintr'o ţeavă de aluminiu fără cusătură, E mai uşor decât cablul cu cămaşă de plumb. Este folosit rar. 9. ~ cu cămaşă de plumb [câble sous plomb; Bleikabel, blanker Bleikabel; lead covered cable; olomkâbel; CBHHlţOBblă KadeJlb, KadeJIb B CBHHIţOBOH 060JI0HKe]: Cablu cu învelişul protector contra umezelii compus dintr'o cămaşă de plumb fără cusătură. Sin. Cablu cu plumb. 10. ~ cu plumb, asfaltat [câble sous plomb asphalte; umhulltes Bleikabel, asphaltiertes Blei-kabel; compound lead cable; aszfaltos olomkâbel; ac4>ajibTHpoBaHHbiă CBHHiţOBbiir Ka-6eJIb]: Cablu a cărui camaşă de plumb este protejată contra coroziunii printr'un înveliş nemetalic: de bitum, de catran, asfalt sau substanţe asemănătoare, cărora li se adaugă, eventual, gudron de cocs sau de lemn, sau uleiuri, suportul acestora fiind din hârtie sau dintr'o ţesătură de iută. 11. ~ cu plumb, armat [câble arme; bewehr-tes Kabel; armoured cable; vedoburkolatu kâbel; dpoHHpoBaHHHli KaâeJlb (CBUHIţOBblă)]: Cablu care are, peste învelişul nemetalic de pro-tecţiune contra coroziunii, un înveliş de benzi de ofel de fuziune sau de sârmă rotundă de oţel de fuziune, sau de o împletitură din sârmă de ojel zincată. Se foloseşte când există probabilitatea de a avea lovituri sau solicitări la întindere. Armatura metalică este protejată prin straturi de protecţiune contra coroziunii. 12. ~ cu plumb, dublu armat [câble â double armature; doppelbewehrtes Kabel; double armoured cable; kettos vedoburkolatâ kâbel; CBHHiţoBbiâ Kadejib c flBoiraofi GpoHeă]: Cablu cu un strat de armare din bandă de oţel, peste care se găseşte a doua armare, eventual din sârmă de oţel zincată. La exterior este protejat printr'un strat de protecţiune contra coroziunii. Este folosit când există probabilitatea de a avea lovituri sau mari solicitări la întindere. După felul sizolaţiei conductelor din cablu şi după protejarea contra solicitărilor electrice a izolaţiei, deosebim: cablu izolat cu gutapercă, cu hârtie şi bumbac, cu lac şi bumbac, cu mătase şi bumbac şi 13. Cablu cu gaz sub presiune [câble â gaz sous pression; Drukkabel, Gaskabel; gas insulated cable; gâznyomâsu kâbel; ra30Bbift H30JiHp0Ban-HblS KadeJIb]: Cablu de înaltă tensiune, cu o conductă sau cu trei conducte, la care fiecare conductă este izolată cu hârtie impregnată şi apoi învelită cu un strat de hârtie metalizată. Fiecare conductă este învelită cu benzi de hârtie impregnată, care lasă goluri şi distanţează conductele între ele, şi faţă de cămaşa de plumb de protecţiune. Când cablul este complet terminat, aceste qoluri sunt umplute cu azot usca*, sub presiune. Presiunea gazului creşte cu tensiunea nominală a cablului. 14. ~ cu gumă [câble sous caoutchouc; Gum-mikabel; rubber-cable; gumiszigetelesu kabel; 29 434 pe3HH0BHiî Kaâejib, Kadejib c pe3HH0B0ă H30 JiHlţHeii]: Cablu la care conductele sunt Izolate cu gumă, de obiceiu In două sau în mai multe straturi. Stratul de gumă este învelit*cu bandă de bumbac. La cablurile cu mai multe conducte, acestea sunt torsadate, iar spafiul dintre conducte este umplut cu gumă. Izolaţia cu gumă se foloseşte la joasă tensiune. 1. Cablu cu hârtie [câble sous papier; Papier- kabel; paper insulated cable; papirszigetelesu kâbel; dyManmbiH Kadejib, «adejib c âyMam-HOÎi H30JiHiţHe&]: Cablu la care conductele sunt izolate cu hârtie îmbibată cu uleiu sau cu parafină. Izolaţia cu hârtie e folosită şi pentru înalte tensiuni. 2. ~ cu uleiu [câble sous huile; Olkabel; oi} insulated cable; olaj-kâbel; Kaâejib C MaCJIH-HQH H30JlHIţHeă]; Cablu de înaltă tensiune, cu o conductă sau cu trei conducte, fiecare izolată cu hârtie impregnată şi apoi înfăşurată cu hârtie metalizată. Spafiul dintre conducte şi cămaşă este umplut cu uleiu şi are canale cari permit circulara uleiului şi dilatarea lui Ia încălzirea cablului în sarcina. 3. ~ metalizat [câble metaHise ou â champ radial; metal lisiârtes Kabel; metallized cable; femesitett kâbel; MeTajUIH30BaHHblH Kadejib]: Cablu de curenfi tari, cu un înveliş metalic coaxial cu fiecare conductă torsadată în parte, pentru a da, în jurul fiecărei conducte, un câmp electric radial. Se evită astfel solicitarea electrică tangenfială la suprafaţa izolaţiei conductelor, ca şi în sectoarele de umplere ale izolafiei, şi se micşorează pierderile în dielectric. 4. ~ metalizat cu plumb [câble metaHise au plomb; Kabel mit bleiummantelten Adern; lead metallized cable; dlomburkolatu kâbel; Kadejib MeTajuiH30BaHHbiH cbhhijom] : Cablu la care fiecare conductă are un înveliş etanş de plumb şi apoi conductele sunt torsadate şi protejate cu sau fără un al doilea înveliş de plumb. 5. ~ metalizat tip Hochstâdter [câble metal- lise H.; H. Kabel; H. metallized cable; H.-kâbel; MeTajUlH3bBaHHbiH Kadejib X.]: Cablu la care se foloseşte, pentru metalizarea fiecărei conducte, un cilindru de foiţă metalică subfire sau de hârtie metalizată; conductele sunt torsadate şi cablul e protejat cu o cămaşă de plumb. După serviciul pe care îl fac, deosebim: 6. Cablu de curenţi tari [câble pour courants forts; Starkstromkabel; power current cable; eros âramu kâbel; Kadejib CHJIbHOro TOKa], Elf.: Cablu electric izolat, greu, folosit pentru transportul sau distribuţia energiei electrice. Se foloseşte, de obiceiu, pentru aşezare subterană. Cablurile de curenţi tari cu conductele de cupru, cu plumb, izolate cu hârtie şi standardizate după normele oficiale, se notează în ţara noastră cu simbolurile N şi K (în loc de C). Dacă sunt izolate cu gumă, primesc între N şi K simbolul G (NGK), iar dacă se întrebuinţează spre a ali- menta iluminatul reclamelor, mai primesc simbolul R (NRGK), Cablul blanc cu hârtie, standardizat, se notează deci cu NK, cel cu înveliş protector mai primeşte simbolul A (NKA)r respectiv simbolul B dacă e armat cu oţel balot (NKB), simbolul R dacă e armat cu sârmă de oţel rotundă (NKR) şi. simbolul P (în Europa Centrală F) dacă e armat cu sârmă plată (NKP respectiv NKF), iar când e cazul, în plus, simbolul A de mai sus, adică NKBA, NKPA şi NKR A (v. planşele). Dacă execuţia diferă de cea din standarde, simbolul N se înlocueşte cu X, dacă execuţia e mai uşoară, cu U (în Europa Centrală cu L)r iar dacă e metalizat după Hochstâdter, cu H. Dacă fiecare conductă torsadată îşi are cămaşa ei de plumb, se adaugă după N un E» iar dacă are conducte de aluminiu, un A. Simbolului cablului i se mai adaugă numărul de conducte torsadate, secţiunea fiecăreia din conducte, forma secfiunii ei (r pentru rotundă şi s pentru sector) şi tensiunea nominală în kilovolfi. Pozifiile 1*“6 din planşă reprezintă secţiuni prin cabluri, şt anume NAKBA 1X70 r, 1 kV; NAKBA 2X50 sr 1 kV; NAKRA 3x120 s, 3 kV; NKBA 6X4 r, 1 kV; NAEKBA 3X50 r, 30 kV şi NKBA 3X70 r, 6 kV. Secţiunile nominale ale conductelor torsadate ale cablurilor de curenţi tari sunt standardizate până la 1000 mm2, după seria: 1,5; 2,5; 4; 6; 10; 16; 25; 35; 50; 70; 95; 120; 150; 185; 240; 300; 400; 500; 625 şi 1000 mm2. 7. Cablu de telecomunicaţii [câble d'elec-trocommunicafion,l Fernmeldefcabel; cable for weak currents; villamos tâvvezetek; Kadejib CJia6oro TOKa]. Elt: Cablu electric de joasă tensiune, folosit în telecomunicafii pentru realizarea legăturilor conductoare. Materialul conductor este cuprul şi, rareori, de încercare, aluminiul. Pentru a proteja conductele de cupru contra atacurilor chimice ale anumitor izolanfî (de ex. guma), ca şi pentru a uşura lipirea, conductele sunt cositorite înainte de izolare, cu excepfiunea conductelor din cablurile izolate cu Iac şi hârtie. Diametru conductelor variază între 0,6 şi 2 mm, excepfional 3 mm. De obiceiu, conductele sunt pline; penfru cablurile cu gutapercă sau de secţiuni mai mari, cum sunt cele submarine, conductele sunt compuse din fire torsadate, în vederea obţinerii unei flexibifităfi mal mari. Cablurile de telecomunicafii, fără cămaşă de cablu se notează, în ţara noastră cu simbolul K, iar cele cu cămaşă (manta) de plumb,. cu simbolul M. Dacă sunt izolate cu gumă, primesc în faţa simbolului de mai sus simbolul G, dacă sunt izolate cu bumbac, simbolul B, dacă sunt izolate cu hârtie (papyrus), simbolul P, iar dacă sunt izolate cu lac, simbolul L. Prima literă din simbolul unui cablu de telecomunicafii e I pentru tipurile de interior şi A pentru tipurile aeriene sau de exterior. Poziţiile 11 •*.•13 din planşă reprezintă secţiuni prin cabluri telefonice de exterior, cu conducte de 0,8 mm diametru, primul cu 25 cuarte şi nearmat, al doilea cu 3 perechi şi armat, iar al Cabluri electrice. W (2 2X95 r, 1 k v • 2) cablu NKA 2X95 r, 3 kV; 3) cablu NKBA 2X95 r, 6 kV ; 4) cablu NKR A 2X95 r. 10 kV ; f;'A 3X95 r, 10 k V ; 6) cablu NKBA 3 X 95 r, 6 kV; 7} cablu NKA 3 x 95 r, 3 kV; 3) cabiu NK 3X95 r, 1 kV; Q5s, 1 kV; 10) cabru NKA 3 X 95 s, 3kV; 11} cablu NKBA 3 X 95 s, 6 kV ; 12) cafcîu NKR A 3 X 95 s» 10 kV; ^Meţie; albastru: ofe*, arămiu: cupru: argintiu : plumb; galben în straturi: straturi de hârtie. Cabluri electrice. 1) cablu NAKBA 1X70 r, 1 kV; 2) cablu NAKBA 2X50 s, 1 kV; 3) cablu NAKRA 3X120 s, 3 kV; 4) cablu NKBA 6X4 r, 1 kV; 5) cablu NAEKBA 3X50 r, 30 kV; 6) cablu NKBA 3X70 r, 6 kV; 7) cablu concentric NKBA 2X95 r, 10 k\A; 8) cablu cu uleiu 3X120 s, 30 kV; 9) cablu cu uleiu 1X120 r, 60 kV; 10) cablu submarin XAKPA 3X70 r, 50 kV; 11) cablu -telefonic APM, cu 25 cuarte şi nearmat; 12) cablu telefonic APM, cu 3 perechi şi armat cu sârmă rotundă de ofel; 13) cablu telefonic APM, cu 12 cuarte şi armat cu bandă de ofel; 14) cablu telegrafic APM, cu 7 conducte şi nearmat; 15) cablu telegrafic APM, cu 3 conducte şi armat cu sârmă rotundă de ofel; 16) cablu telegrafic APM, cu 24 conducte şi ‘ armat cu ofel balot; a) conducte; b) izolajie de hârtie; c) hârtie metalizată; d) umplutură .izolantă; e) bandă izolantă de strângere; f) cămaşă de plumb; g) înveliş de ţesătură textilă; gx) înveliş elasfic ş:i protector contra coroziunii; g2) înveliş izolant; h) armatură de sârmă profilată; j) canal de uleiu; k) bandă de cupru, perforată; f) două rânduri de bandă de ofel; m) armatură de sârmă rofundă; n) pereche; o) cuartă, Cabluri electrice. 1) armare cu ofel balot, în două straturi; 2) armare deschisă, cu sârmă plată, şi cu contraelice (un strat de ofel balot); 3) armare închisă, cu sârmă plată, într'un strat; 4) armare închisă, cu sârmă plată, şi cu contraelice (un strat de ofel balot); 5) armare închisă, cu sârmă rotundă, şi cu contraelice (un strat de ofel balot); 7) părfile constitutive ale unui cablu NKFC; 8) şi 9) câmpul electric şi construcţia unui cablu trifazat NKBA, cu conductele nemetalizate şi cu cămaşă de plumb; 10) ş:i 11) câmpul electric şi construcţia unui cablu trifazat Hoch-stădter HKBA, cu conductele metalizate şi cu cămaşă de plumb; 12) şi 13) câmpul electric şi construcţia unui cablu trifazat NEKBA, cu conductele în cămăşi de plumb; a) armatură de sârmă plată; b) contraelice; c) izolafie, d) cămaşă de plumb; e) bandă de strângere; f) izolat»© de hârtie; g) conducte. treilea cu 12 cuarfe şi armai, toate cu izolaţie de hârtie şi cămaşa de plumb, adică tipul APM. Poziţiile 14* "16 din planşă reprezintă secţiuni prin cabluri telegrafice de exterior cu conducte de 1»5mm diametru, primul cu 7 conducte şi nearmat, ai doilea cu 3 conducte şi armat, iar al treilea cu 24 conducte şi armat, toate cu izolaţia de hârtie şi cămaşă de plumb, adică tipul APM. Din punctul de vedere al scopului tehnic, al locului ocupat şi al locului de montare a instalaţiei de telecomunicaţie, deosebim: cablu de stradă, de interior, de intrare, de ieşire, de capăt şi: 1. Cablu de linie [câble de ligne; Fernieitungs-kabel; trunk cable; villamos tâvvezetek; Kadejib jihhhh ŢţajibHeii cbh3h, Kadejib MarncTpajiH]: Cablu care serveşte în porţiuni de linii de telecomunicaţii aeriene. 2. /-w de mare distanfă [câble de grande disfance; Fernkabef; long disfance cable; tâvvezetek; Kadejib dojibinoH flHCTamţHH (flajib-CBH3H]: Cablu folosit în telecomunicaţiile dintre diferite localităţi. s. ~ de racord [câble de raccord; Anschlulj-oder Teilnehmerkabel; connection cable; kap-csolo-vezefek» csatlakozo-vezetek; npHCOG/ţHHH-TeJIbHblft Kadejlb]: Cablu folosit la legarea unei instalaţii' dintr'un imobil la un cablu de linie sau de stradă. 4. ~ interurban [câble interurbain; Ortsver-bindungskabel; trunk cable, toii cable; interurban vezetek; Kadejib MeJKflyropoflHoft CBH3H]: Cablu folosit în telecomunicaţiile dintre diferite locatităfi. . Din punctul de vedere al serviciului, cablurile de telecomunicaţii, se deosebesc: 5. ~ de radiocomunicafiî [câble de radio-communication; Rundfunkkabel; cable for broad-casting transmission; râdio-vezetek; Ka6ejîb pa-flHOBenţaHHH]: Cablu telefonic special, folosit în legarea studiourilor de radiocomunicafii cu posturile de emisiune. e. ~ de semnalizare [câble de signalisation; Signal kabel; signalling cable; jelzovezetek; CHr-HaJIbHblH Kadejlb]: Cablu folosit pentru realizarea de legături, în vederea semnalizărilor în interiorul unui imobil, şi cabluri asemănătoare de legătură, cum sunt cablurile din interiorul centralelor de telecomunicaţii, cele de pe vapoare, cablurile de pompierit, etc. ?. r* de telefonie [câble de telephonie; Fem-sprecherkabel; telephone-cable; telefon-vezetek, telefonkâbel; TeJie<|>OHHblft Ka6ejlb]: Cablu folosit în telefonie. Conductele izolate ale cablurilor de telefonie se grupează fie în perechii fie în cuarte, cari, pentru acelaşi număr de circuite, ocupă mai pufin loc. Perechile, respectiv cuartele, uneori înseşi conductele izolate, se torsadează spre a se obţine inima cablului. 8. ~ de telegrafie [câble de telegraphie; Telegraphenkabel; telegraph-cable; taviro-veze-tek; TeJierpatoHă Kadeabl; Cablu folosit în 435 telegrafie. E compus din 1 • * • 100 conducte de cupru de 1,5 mm 0, aşezate în straturi concentrice. E izolat cu hârtie sau cu gutapercă, protejat cu cămaşă de plumb armată, şi protejat contra coroziunilor. După felul aşezării, deosebim: 9. ~ aerian [câble aerien; Luftkabel* over-head cable; leg-vezetek; B03/ţymHbift Kadejib]: Cablu cu cămaşă blanc de plumb, care se suspendă pe stâlpi. 10. ~ de tub [câble pour tubes; Rohrenkabel; conduit cable; csokâbel; Ka6ejlb, npOKJia/ţbî-BaeMbră b Tpy6ax]: Cablu folosit în oraşe, care se aşază în tuburi de ciment sau de ceramică. E, de obiceiu, un cablu cu cămaşă blanc de plumb. n. ~ fluvial [câble sous-fluvtal; Flufjkabel; water cable; folyami-kâbel;* peHHOă KadeJlb}: Cablu armat şi protejat, folosit la trecerea cursurilor de apă. Armatura e mai grea sau mai uşoară, după cum cablul esfe expus mai mult sau. mai pufin Ia lovituri. 12. ~ submarin [câble sous-marin; Seekabel, Unterseekabel; submarine cable; tengeri kâbel; noABOAHbiă Kadejib (MopcKoă)]. Cablu folosit în transmisiunile transoceanice. E construit astfel, încât să aibă o capacitate în serviciu cât mai mică. Pentru distanfe lungi, este încarcat (kraru-pizat). 13. ~ subteran [câble souterrain; Erdkabel; underground cable; foldalatti kâbel; IIO£3eMHblfi Ka6eJlb] : Cablu care se aşază în pam#nt. E, de obiceiu, armat şi- protejat contra coroziunilor. 14. Cablu director [câble^guîde; Leitkabel; leading wire; irânyifo-kâbel, vezeto-kâbel; Ha-npaBJiHlOHţHÎi KaâejrbJ. Av.: Fir, aerjan sau îngropat, parcurs de un curent alternativ, care materializează un traseu prin câmpul său electromagnetic şi care poate acţiona asupra unei instalaţii de radio dela bordul avionului. Navigatorul poate urma traseul cablului director cu ajutorul instrumentelor indicatoare dela bord. is. Cablu electric artificial [câble electrique artificiel; kunstliches elektrisches Kabel; artificial cable; villamos mukâbel; HCKycCTBeHHbiH 3JieK-TpnqeCKHH Kadejlb], Elf.: Ansamblu de rezistenţe şi condensatoare montate astfel, încât să fie echivalente — din punctul de vedere electric cu un cablu de telegrafie sau de telefonie. V. şi sub Linie electrică artificială. ie. Cablu electric încărcat [câble pupinise ou kra-rupise; Pupin-kabel,Krarup-kabel;Pupin-cable, kra-rup-cable;Pupin-kâbel,krarup-kâbel;nynHHH3Hpo-BâHHbiH Ka6eJlb]. EH.: Cablu ale cărui circuite au bobine (Pupin) de încărcare (sin. Cablu pupinizat) care are fire uniform înfăşurate cu sârmă fero-magnehcă (sin. Cablu krarupizat). 17. Cablu electric izolat, uşor. V. Conductă izolată, Cordon electric. is. Cablu electric neizolat. Sin. Conductă cablată. ie. Cablu pupinfzaf. V. Cablu electric încărcat. 2** 436 î. Cablu, suport de ~ electric aerian. V. sub Suport de linie electrică. 2. Cablu, simili V. Simili-cablu. 3. Cablurilor, coeficientul de frecare al ~ [coefficient de friction des câbles; Seilreibungs-koeffizient; coefficient of friction of cables; ko-telsurlodâsi egyutthato; K03(|5(|)HlţHeHT TpeHHH Kadejieâ]. Mec.: Coeficientul de frecare care intervine în formula privitoare la frecarea cablurilor pe roata sau pe toba pe care se înfăşură. V. Cablurilor, frecarea 4. Cablurilor, frecarea ~ [friction des câbles; Seilreibung; friction of cables; kotelsurlodâs; TpeHHe Ka6ejieH]. Mec.: Diferenţa dintre cele două tracţiuni 7*2 şi T± din cele două capete ale unui cablu trecut peste un scripete fix, care înfăşură lâ periferia scripetelui un arc de unghiu la centru a, coeficientul de frecare dintre cablu şi scripete fiind n, iar mişcarea fiind în direcţia lui r2( este Tu - T% = Ti 1). Aceeaşi re- laţie există şi când cablul e fix, iar scripetele mobil. 5. Caboşon [cabochon; Cabochon; cabochon; egy drâgako csiszolâsi alakja; HerpaHeHHblH AparoiţeHHbiă KaMeHb]: Forma în care este tăiată şi rectificată o piatră preţioasă sau semî-preţioasă, pentru punerea ei în valoare. Tăieturile se fac în caboşon simplu sau dublu, piatra prezentând o suprafafă sferoidală, elipsoidală sau ovală. e. Cabotaj [cabotage; Kiistenschiffahrt; coas-ting trade; parthajozâs; KâdoTaîK]. Nav.: Navigaţie comercială la mică distanfă de coastă. Cabotajul primeşte, în special, semnificaţia de navigafie între porturile aceleiaşi ţări, spre deosebire de navigafia de lungă cursă. 7. Cabofier [caboteur; Kustenfahrer; coaster; parti hajo; Ka60Ta3KH0e ey#HO]. Nav.: Navă de tonaj mic sau mijlociu, care navighează între porturile de pe coastă. s. Cabraj [cabrage; Oberziehen; nose-lift, elevating; emelkedes; KadpHpOBaHHeJ. Av.; Evoluţia pe care o execută avionul, când îşi măreşte incidenţa de sbor. Dacă această schimbare de incidenfă se execută în limite convenabile, cabrajul schimbă panta de urcare a avionului; dacă incidenţa trece însă de o anumită limită, portanţa se micşorează şi avionul cade brusc, ceea ce poate fi periculos, când evoluţia se face în apropiere de sol. 9. Cabrare [cabrement, cabriole; (Pferde)-Bocksprung; prancing, rearing; bakkugrâs; CKOK, npbDKOK]: Mişcare pe care o execută unele patrupede prin ridicarea părţii anterioare a corpului. Se observă, mai des, la cai, în timpul săriturilor peste obstacole înalte. 10. Cabrerif [cabrerite; Cabrerit; cabrerite; kâbrerit; Ka6pepHT]. Mineral.: [NiMgCojfAsO^. 8H2O. Varietate de annabergit cu Mg şi Co, Cristalizează în sistemul monoclinic. Se prezintă, de asemenea, sub formă fibroasă, radiară, reniformă sau granulară. 11. Cabuya. Ind. text.: Fuior provenit din anumite plante şi din care se fabrică funii. 12. Cacadâr [eglantier; wilder Rosenstock; brier-rose, dog rose, field rose; vadrozsa; nranoBHHK]. Bot. V. Măceş. 13. Cacao [cacao; Kakao; cocoa; kakao; Ka- Kao]. ind. alim.: Sămânţa fructului arborelui Theobroma cacao, originar din Mexic. Se cultiva în America meridională, în Antile, etc. Fructul are mărimea unui mic pepene (300 g) şi este împărţit în cinci despărţituri longitudinale în cari se găsesc seminţele în formă de migdale (25v40). După culegere, se deschid fructele şi se scot seminţele cari, înainte de a fi puse în alimentaţie, sunt supuse unei fermentaţii şi apoi sunt uscate. Fructul de Theobroma cacao este un aliment analeptic de prim ordin. Alcaloidul său — teobromina — este un stimulent tot atât de energic ca ş>î cafeina şi teina. Boabele de cacao conţin teobromină 1,5%, cafeină 0,3%, substanţe grase 50%, substanţe azotoase, amidon, tanin, etc. Boabele de cacao servesc ca materie primă pentru fabricarea prafului de cacao, a untului de cacao şi a ciocolatei. Operaţiunile pentru fabricarea acestor produse sunt comune până la obţinerea pastei de cacao. Boabele de cacao sunt supuse unei operaţiuni de curăţire şi sortare, apoi se prăjesc la 130*••140° în maşini speciale, de obiceiu cu adaus de soluţii de săruri alcaline. După prăjire, boabele sunt curăfite şi fărâmiţate, apoi sunt măcinate cu ajutorul unor maşini cu cilindri şî transformate într'o pastă fluidă (pasta de cacao). Pentru a se obţine praful de cacao şi untul de cacao, pasta de cacao este trecută la prese hidraulice, unde, prin presare la temperaturi de 60”-70°, se separă de-o parte untul de cacao şi de altă parte o masă, care este apoi măcinată, pentru a se obţine praful de cacao. Pentru obţinerea ciocolatei, pasta de cacao sau boabele de cacao curăţite, prăjite şi fărâmiţate, se amestecă, în ma!axoarer cu zahăr şi cu alte adausuri speciale (praf de lapte, vanilie, etc.), după care se trece masa obţinută, la maşini cu cilindri, apoi la maşini de frământare şi, în sfârşit, la maşini de tăiere. După ce este tăiată, ciocolata se răceşte pe o bandă rulantă şi este trecută la ambalare. Cojile obţinute la curăţirea boabelor sunt supuse unei operaţiuni de extragere a grăsimilor şi a teobrominei, iar reziduul se întrebuinţează ca îngrăşământ, 14. Cacao, arbore de ~ [cacaoyer; Kakao-baum; cocoa tree; kakaofa; KaKa0B0e flepeBO]. Bot.: Theobroma cacao L.f familia sterculia-ceelor. Arbore originar din Mexic, având înălţimea, de 8‘vlOm în stare spontană şi 3*"4 01 când se găseşte în cultură. E cultivat aproape în toate ţările calde ale globului, pentru seminţele sale din cari se prepară praful de cacao. Are frunze ovale lanc.eolate, întregi, rotunjite spre pefiol şi ascuţite la vârf. Florile sunt numeroase, reunite’ în cime bogate pe ramurile bătrâne sau chiar pe trunchiul plantei. Florile sunt roşietice sau roşii. Fructul, cărnos, este un fel de bacă, de 10* **25 cm lungime, în formă de fus, de coloare galbenă la maturitate. Seminţe le, numeroase, sunt ovoide, de coloare brună. Din ele se prepară praful de cacao. Seminţele confin 45,,*50°/o unt de cacao, care se obţine prin presare la cald, după o prealabilă fermentare şi torefiere a seminţelor. Tot din seminţe, dar mai ales din cojile lor, se extrage teobromina (dimetilxantina), întrebu:in}ată în medicină. 1. Cacao» unt de ~ [beurre de cacao; Kakao-butter; cocoa butter; kakaovaj; KaKaOBOe Macjio]: Prin presarea pastei de cacao (v. sub Cacao) se elimină până la 50% din grăsimile confinute ihifiaj în boabele de cacao,, sub forma de unt de cacao. Untul de cacao este o masă solidă cu p. t. 32 •••34°. Se întrebuinfează, în farmacie, ca masă pentru înglobarea medicamentelor, deoarece se topeşte la temperatura corpului. Sin. Butyr Cacao. 2. CSciulă [mitre, capote de cheminee; Schornsteinaufsatz, Kaminaufsatz; cowl; kemeny-fedoko; 4)JiiorapKa, KOJinaK Ha/ţ ^hmoboh Tpy6ofi]. Cs.: Apărătoare aşezată deasupra unui coş de fum sau a unui canal vertical de ventilafie, pentru a preveni căderea unor corpuri în interiorul lor, ca şi pentru a activa tirajul pnin crearea unei depresiuni la gura lor. Căciulile se pot executa: din tablă, în forma unui con susţinut pe mai multe brafe, lăsând un spafiu liber între gura coşului şi baza conului, — sau fabricate după diferite brevete, având o formă mai mult sau mai pufin complicată şi putând fi fixe sau mobile; din zidărie, acoperită la partea superioară cu fig ia sau cu tablă, având pe părţile laterale deschideri pentru ieşirea aerului sau a fumului, cari uneori pot avea lame metalice sau placi de beton aşezate înclinat. s. CăcikilS [capuchon; Kappe; cap; suveg; nexoji, KpbiiHKa, KOJinangK]. 1. Canal.: Piesă specială, în formă de căciulă, pentru închiderea capătului drept al unei conducte hidraulice; fixarea ei se face cu funie gudronată şi cu plumb. -— 2. Inst. san.: Fiţing în formă de cilindru înfundat la un capăt, cu filet în interior, folosit pentru închiderea la capăt a unei conducte de apă, de gaz sau de alt fluid. . 4. Căciulă de nori. Sin. Pileus. V. sub Nori. 5. Cacodil [cacodyle; Kakodyl; cacodyl; ka-kodil; KaKOAHJl]. Chim.: (CH3)2As-As(CH3)2. TetrametrJdiarsină. Lichid cu p. f. 170®, nestabil. E combinafia de bază pentru o serie de derivafi organici ai arsenului. «. Cacodilic, acid ~ [acid cacodylique; Ka-kodylsăure; cacodylic acid; kakodilsav; KaKO-^HJiOBaa KHCJiOTa]. Chim.: (CHa^AsOOH. Acid dimetilarsinic. Cristale prismatice cu p. t. 200°, fără miros, cu gust acid. E solubil în apă şi în alcool, insolubil în eter. Sărurile lui — cacodi-fafii de sodiu şi de fier — sunt întrebuinţate în medicină pentru tratarea anemiei. 437 ?. Cactee [cactee; Kaktus; cactus; kaktusz;; KaKTyc]. Bot.: Gen de plante exotice, cărnoase şi spinoase, lipsite de frunze, adesea cultivate pentru ornamentafie. Sin. Cactus. 8. Cadă [cuve; Butte; . vat; kâd; Ka/ţKa, yniaT, HaH]. Ind. făr.: Vas de lemn sau din alt material, de capacitate mare, format dm doage, tronconic, cu baza mică gura mai largă, întrebuinfat la prepararea vinului, la păstrarea lichidelor sau pentru operafiuni tehnice. Ex.: 9. ~ cu troliu [cuve â treuil; Kufenhaspel; laundry vat; szovetmoso-kâd; npOMblBHOH* HO JiocKaT6JibHbiH naH c Jie6e/ţKOH], Ind. text.: Cadă de lemn pentru spălat ţesăturile, prevăzută, deasupra, cu două rulouri de lemn, cari rulează făşiile de materiale introduse în cadă. Sin. (impropriu) Cadă cu haşpăl. 10. ~ de baif [cuve de decapage; Beiztrog, Beizbottich; pickling vat; pâcvâlyu; HaH flJIH KayCTHKa]. Tehn.; Cadă de material rezistent la acizi: lemn, gresie, bazalt sau granit. Cada de lemn este, uneori, asfaltată sau căptuşită în interior cu plumb. 11. ~ spălătoare [bac, laveur; Waschkasten; washing fank; mosokâd, mosovâlyu; npOMblBHOîi qaH]. Ind. cb.: Cadă de construcjie variată, în care se face spălarea cărbunelui în industria cărbunilor. Are. un piston agitator, care comunică apei mişcarea necesară — şi un dispozitiv pentru evacuarea şisturilor. 12. Cadalină [cadaline; Cadalin; cadalene; ka-dalin; Ka/ţaJiHH]. Chim.: 1,6-dimetil-4-isopropil-naftalină. Hidrocarbură aromatică obţinută prin dehidrogenarea maii multor sesquiterpeni bidclici. Se foloseşte la stabilirea structurilor moleculare. ss. Cadastral, plan *+* [plan cadastral; Flur-karte; cadastral pilan; kataszteri terkep; Ka/ţao TpoBblii nJiaH]. Cad.: Reprezentare grafică la scară mare (1 : 500***1 :5000) a unei regiuni cadastrale, finându-se seamă, în deosebi, de limitele de proprietate şi de cultură, respectiv de folosinţă, a parcelelor cadastrale. 14. Cadastrare [cadastrage; Katastrieren; ca-dastring, registering the land; kataszteri eljârâs; KajţacTpnpoBaHHe, perHCTpaiţHH]. Cad.: Ac-fiunea de a întocmi lucrările tehnice, economice şi juridice privitoare ia o parcelă cadastrală. îs. Cadastru [cadastre; Kataster, Grundbuch; cadastre, register of property; kataszter; Ka-flacTp]. Cad.: 1. Ştiinfă aplicată care se ocupă cu întocmirea planurilor cadastrale şri cu determinarea elementelor economice şi juridiice caracterizând proprietatea funciară din cuprinsul planurilor respective. — 2. Totalitatea lucrărilor tehnice, economice şi juridice cari frebue efectuate pentru determinarea exactă a parcelelor cadastrale, cu toate caracteristicele lor fizice, etc. i«. ~ fiscal [cadastre fiscal; Steuerbuch; fiscal cadastre; adokonyv; «|>HCKaJIbHblH, HaJIOfOBblft Ka/ţaCTp, perHCTpaiţHH]. Cad.; Totalitatea lucrărilor cari urmăresc stabilirea cât mai cores- 438 punzătoare a impozitului fiscal pe proprietăfile funciare. 1. Cadastru inifiai [cadastre primifif; Urkataster; original cadastre; oskataszter; HHHlţHa JlbHblH, nepBHHHblîl KaflaCTp]. Cad.: Totalitatea lucrărilor tehnice, economice şi juridice, desfăşurate pentru prima oară asupra unei proprietăfi funciare, constituind o comună sau o aglomeraţie de case şi de gospodării omeneşti. 2. ~ rural [cadastre rural; Flurbuch; rural cadastre; muvelesi kataszter; CeJlbCKHH Ka/ţaCTp], Cad.: Cadastru confinând lucrările tehnice, economice şi juridice ale proprietăfii funciare din zona rurală, corespunzătoare culturii pământului. s. Cadaverină. Chim. V. sub Amine. 4. Cădere [chute; Gefălle; fall; eses; na-£6HHe]. Tehn.: Diferenfa dintre valorile pe cari; le are o mărime în două puncte sau tn locuri diferite. s, ~ de presiune [chute de pression; DruckfibfaN; fall of pressure; nyomâseses; na-#eHHe, yMeHbineHHe flaBJieHHH]: Diferenfa de presiiune dintre două secţiuni ale unui curent de fluid. Exemple: e. ~ de temperatură [chute de temperature; Temperaturabfall; fall of temperature; homersek-letcsokkenes; na^eHHe TeMnepaTypbi]. Mş.: Diferenfa dintre temperatura unui mediu activ, înainte şi după efectuarea unei transformări însoţite de răcire. 7. ~ termică [chute thermique; Wârmege-fălJe; thermic fall; hoeses; TepMHHeCKHH Hanop]. Mş..* Diferenfa dintre valoarea entalpiei unităţii de cantitate de fluid în două secfiuni de trecere a lui. La o turbină cu abur, poate fi calculată pentru o treaptă de turbină, pentru mai multe trepte sau pentru întreaga maşină. 8. ~ termică critica [chute thermique criti-que; kritisches Wărmegefălle; criticai thermic fall; kritikus hoeses; TepMH^eCKHă Hanop KpH-THHeCKHă]. Mş.; Căderea de entalpie între intrarea şi ieşirea dintr'un ajutaj, după căre, fluidul în scurgere atinge vitesa critică (vitesa sunetului). ». ~ termică teoretică [chute thermique theo-rique; theoretisches Wărmegefălle; theoretical thermic fall; elmeleti vagy adiabatikiis hoeses; TepMHnecKHH Hanop TeopeTH^ecKHH]. Mş.: Diferenfa dintre entalpia la intrarea aburului într'o maşină (/i).şi entalpia cu care ar ieşi aburul din maşină, dacă ar evolua adiabatic între cele două puncte (fa). In diagrama / - S se măsoară pnin diferenfa de ordonate dintre cele două puncte. V. Diagrama I-S (Mollier). io. ~ termică utilă [chute thermique utile; Wârmenutzgefâlle; useful thermic fall; hasznos hoeses; nojiesHbiă TepMHqecKHH Hanop]. Mş.: Diferenfa dintre entalpia la intrarea aburului într’o maşină (Ii) şi enfalpiia cu care aburul iese efectiv din maşină (fa), adică după ce s'au scăzut pierderile. 11. ~ termică internă [chute thermique interne; inneres Wărmegefălle; internai thermic fall; belso hoeses; BHyTpeHHHÎi TepMHHGCKHH Hanop], Mş.: Diferenfa dintre căderea termică utilă şi căderea termică corespunzătoare pierderilor prin frecări şi ventilafie. 12. Cădere [chute; Gefălle; fall; es£s; na/ţe-HHe, Hanop, BbicoTa nafleHHH]. Hidr.: Diferenţa de nivel dintre două puncte ale unui curs de apă. — In cazul instalaţiilor de forţă, hidraulice, deosebim: 13. ~ brută [chute brute; Rohgefălle; gross head, gross fall; nyers eses; nojiHblâ, rpy6bIH, odllţHft, BaJlOBOÎl Hanop]: Cădere reprezentată prin diferenfa dintre cofa apei în dreptul intrării ei în conducta de aducfie şi cota ei la intrarea în canalul de fugă. 14. ~ netă [chute nette; Nettogefâlle; net head, net fall; hasznos eses; n0Jie3Hblii Hanop]: Cădere reprezentată prin diferenfa dintre căderea brută şi pierderea de sarcină hidraulică (transformată în înălfime) pe traseul căderii. îs. Cădere de apă [chute d'eau; Wasserfall; waterfall; viz-eses; Bo/ţona#]. Hidr.: Loc pe un curs de apă, în care căderea apei e liberă sau panta cursului e foarte mare. In condiţiuni favorabile, energia căderilor de apă e susceptibilă de a fi folosită pentru armenajeri de instalaţii de forţă, hidraulice. — O cădere de apă poate fi: ie. ~ artificială [chute d'eau artificielle; kunstlicher Wasserfall; artificial waterfall; mes-terseges viz-eses; HCKycCTBeHHblil BO/ţOIia/ţ], când diferenfa de nivel care se foloseşte în amenajarea hidraulică e creată artificial, prin pompaj sau prin corectarea pantei naturale şi j?. ~ naturală [chute d'eau naturelle; natur-licher Wasserfall; natural waterfall; termeszetes viz-eses; HaTypajibHbiă, npHpoAHbiH Boflonafl], când diferenţa de nivel care se foloseşte în amenajarea hidraulică-e cea naturala. ........ is. Cădere de tensiune electrică [chute de tensîon electrique; elektrischer Spannungs(ab)falî; voltage drop; villamos feszultsegeses; HOTepH, na/ţeHHe sjieKTpHHecnoro HanpHmeHHH]. El.: 1. De-a-lungul unei linii electrice: Diferenfa dintre tensiiunea la bornele secundare în gol şi în sarcina la care se referă, pentru linia electrică alimentată la bornele primare sub o frecvenfă şi tensiune primară la borne, date. — 2. într'un transformator: Diferenfa dintre tensiiunea în go*i la bornele secundare ale transformatorului electric ?i tensiunea la bornele lui secundare în sarcina considerată, pentru o frecvenfă şi tensiune primară, date. — 3. într'o maşină electrică generatoare: Diferenfa dintre tensiunea în gol la bornele maşinii şi tensiunea la borne în sarcina la care se referă, şi în condiţiuni determinate. Când diferenţele considerate privesc valorile instantanee, se obfine valoarea instantanee a căderii de tensiune electrică. Dacă se operează în regim 439 armonic, simbolic sau grafic, şi se reprezintă valorile efective şi defazajele prin vectori, căderea de tensiune e reprezentată, ca valoare efectivă şi fază, de vectorul cu originea în extremitatea vectorului tensiunii în sarcină şi cu extremitatea în extremitatea vectorului tensiunii în gol. Diferenfa dintre valorile efective ale celor două tensiuni se numeşte uneori, în acest caz, pierdere de tensiune. Deosebim: î. Cădere anodică de tensiune [chute ano-dique de potentiel; Anodenfall; anode falI of potential; anodeses; anoAHoe naAeHHe noTeH-IţHaJia]. El.: Tensiunea electrică dintre anod şi primete porfiuni ale coloanei pozitive de descărcare, într'o descărcare electrică în gaze închise într'un tub Geissler. 2. ~ catodică de tensiune [chute cathodique de potentiel; Kathodenfall; cathode fall of po-tentiial; katodeses; KaTo^noe naAeHHe noT6H-IţHaJia]. EL: într'un tub Geissler, tensiunea electrică dintre catod şi marginea catodică a lumi-nescenfei negative, a unei descărcări electrice luminescente, adică de-a-lungul spaţiului obscur Aston, a primului strat luminescent catodic şi a spaţiului Crookes. Este aproximativ egală cu tensiunea de străpungere minimă pentru gazul respectiv. V. sub Geissler, tub s. /v/ de .potenţial electric [chute de potentiel electrique; elektrischer Pofentialabfall; electric fall of potential; villamos potenciâîeses; na/ţeHHe 9JieKTpHTiecKoro noTemţHajia], El.: Cădere de tensiune electrică. 4. ~ inductiva de tensiune [chute de tension inductive; induktiver Spannungs(ab)fall; inductive voltage drop; indukcios feszultsegeses; HH^yKTHBHoe na^eHne HanpHjKemîH]. Elt.: Căderea de tensiune care s'ar stabili, la un anumit curent electric, dacă un circuit sau o linie electrica nu ar avea rezistenţă şi capacitate, sau într'un transformator sau într'o maşină electrică, dacă nu ar avea rezistenţă electrică. In regim armonic şi pentru o linie electrică monofazată, e egală cu produsul intensităţii curentului prin reactanţa inductivă a porţiunii de linie considerate, iar pentru o fază de transformator e egală cu produsul curentului secundar prin reactanţa de dispersiune a transformatorului, redusă ia secundar. ohmică de tensiune [chute de tension ohrmique; ohmischer Spannungs(ab)fa|l; ohmic fall of tension; ohmikus feszultsegeses; OMH^eCKOe naAeHHe HanpHHceHHH]. Elf.: Căderea de tensiune care s'ar stabili, la un anumit curent electric, dacă un circuit sau o linie electrică nu ar avea inductivitate şi capacitate, sau într'un transformator sau într'o maşină electrică, dacă qu ar avea dispersiune magnetica. Pentru liniile electrice monofazate, e egală cu produsul intensităţii curentului electric prin rezistenfa porţiunii din cele două conducte ale ei, cuprinse între punctele între cari se consideră căderea, iar pentru liniile electrice trifazate simetrice e egală cu de V3 ori căderea de tensiune dintre o fază şi neutrul liniei. 6. ~ relativă de tensiune electrică [chute relative de tension electrique; relativer elektrischer Spannungsabfall; relative fall of tension; viszonylagos villamos potenciâîeses; OTHOCH-TejibHoe na/ţeHHe 3JieKTpHHecKoro HanpHHce-HHH]. Elt.: Raportul dintre căderea de tensiune electrică $i tensiunea electrică nominală. 7. Cădere [chute; FaH; fajl; eses; na/ţeHHe], Fiz., Tehn.: Mişcarea unui mobil în câmpul de gravitaţie, fără impuls inifial, dela un nivel de potenţial, la altul, de potenţial superior. — Se deosebesc: 8. ~ liberă [chute libre; freier Fall; freefall; szabad eses; CB060AH0e naAeHHe]: Cădere care se efectuează fără impuls iniţial şi fără rezistenţe în cursul ei. într’un punct dat dintr'un câmp de gravitaţie, acceleraţia absolută a căderii libere e aceeaşi pentru toate corpurile, ceea ce asigură egalitatea dintre masa inertă şi masa grea. V. sub Echivalenţei, principiul 9. ~ ghidată [chute guidee; Fall mit FuhrUng; led fall; irânyitott eses; HanpaBJieHHOe Tia/ţe-HHe]: Cădere în care mobilul e în contact cu un corp de ghidare. Altfel, se numeşte 10. ~ neghidată. Sin. Cădere liberă. 11. Cădere a unui strat. Mine. V. IncHnare a unui strat. 12. Căderea păioasetor [verse; Lagern; laying, beating-down; lefektetes; nOJieraHHe XJie6a Ha KOpHK)]. Agr.: Culcarea la pământ a păioaselor, sub acţiunea vânturilor violente, a ploilor sau a grind inei. îs. Cădere, margine de Nav. V. Grandee, 14. Cadinen [cadi- CHs nene; Cadinen; cadi- l H2 nene; kadinen; KaAH- GH u C HeH]. Chim. : Hidro- Ht>c C CH2 carbură terpeniică “j | j (sesquiterpen biciclic) HC r C —CH cu p.f. 270•••271° şi d. \ /H\ S 0,92, folosită în parfu- j j* merie. Se găseşte în unele uleiuri eterice / \ (uleiu de Piper cu- CHs CH3 beba, uleiu de lemn de santal, etc.). 15. Cadmiare. V. Cadmiere. 16. Cadmie [cadmie, tutie; Ofenbruch, Gicht schwamm; furnace cadmia, tutty; dnkbxid; IţHHKO-Ban HacTbiJib, iţHHKOBafl neHa]: Seoarfă de oxid de zinc amestecat cu particule metalice de zinc, care se depune pe perefii cuptoarelor de zinc. E întrebuinfată în medicină (sub forma de unguent) şi în pictură (colorant). 17. Cadmiere [cadmiage; Verkadmung; cad-miumising; kâdmiumozâs; Ka/ţMHpOBaHHe]. Metl, : Depunerea, pe cale electrolitică, a unui strat de cadmiu pe suprafafa unu? corp metalic. Se între- 440 buinfează pentru protecfiunea fierului contra coroziunii, depozitul respectiv fiind superior calitativ celui de nichel. Baia folosită în această operafiune este din cianură dublă de potasiu şi cadmiu (82 g), sodă caustică pură (5 g), dextrină (2 g) şi apă (1 kg). Electroliza se face la rece, cu anozi de cadmiu turnafi. 1. Cadmiu [cadmium; Kadmium; cadmium; kâdmium; Ka/ţMHH]. Chim.: Cd; nr. at. 48; gr. at. 112,41; d. 8,65; p. t. 321°; p. f. 778°; Metal bivalent din coloana a doua a sistemului periodic. Este foarte asemănător cu zincul, pe care îl însofeşte în diferitele sale minereuri. Cadmiul este un subprodus obfinut la prepararea zincului. In cursul distilării minereului de zinc, cadmiul, care este mai volatil, distila ce! dintâi, şi se condensează sub forma unei pulberi de oxid care, încălzită cu cărbune, se reduce la cadmiu metalic. Acesta se volatilizează din nou şi se condensează sub formă metalică. Cadmiul nu se alterează la aer. Acidul clorhidric şi acidul sulfuric îl atacă foarte pufin. Este uşor solubil în acid azotic. Cadmiul se întrebuinfează la prepararea de aliaje cu punct de topire scăzut (de ex.: aliajul Wood, aliajul pentru sudură, etc.), la cadmierea metalelor pe cale electrolitică, drept colorant galben în ceramică şi la fabricarea plăcilor de acumulatoare. Cei mai importanfi compuşi de cadmiu sunt: 2. hidrat de ~ [hydrate de cadmium*; Kad-miumhydroxyd; cadmium hydrate; kâdmiumhidro-xid; THApaT Ka/ţMHfl], Cd(OH)2; precipitat alb, obfinut prin tratarea cu hidrat de potasiu a solufiei unei sări de cadmiu. 8. iodură de ^ [iodure de cadmium; Kadmiumîodid; cadmium iodide; kâdmiumjodid; HOflHCTblH KaflMHH], Cdh. Se obfine prin disolvarea cadmiu lui în acid iodhidric. Formează cristale strălucitoare, solubile în apă şi în alcool. Se întrebuinfează, uneori, în fotografie. 4. oxid de ~ [oxyde de cadmium; Kad- miumoxyd; cadmium oxide; kâdmiumoxid; OKHCb KajţMHH], CdO; pulbere brună, obţinută prin încălzirea metalului în aer sau în oxigen, sau prin calcinarea hidratului. 5. sulfat de ~ [sulfate de cadmium; Kad- miumsulfat; cadmium sulphate; kâdmiunmszulfât; cepHOKHCJibiă KaAMHH], CdSO«. E cunoscut în mai multe forme de hidratări diferite. Prin evaporarea unei solufii apoase, se depun cristale de 3 CdSQi, 8 H2O, iar dacă solufia confine şi acid sulfuric, sarea depusă are constitufia CdS04, H2O. Se întrebuinfează în construcţia pilelor Weston. 6. sulfura de ~ [sulfure de cadmium; Kad- miumsulfidr cadmium sulphide; kâdmiumszolfid; cyJlb(J}Hfl KaAMHH], CdS. Se găseşte şi în natură ca greenockită. Se poate obfine sub forma de precipitat galben, tratând cu hidrogen sulfurat o solufie a unei sări de cadmiu. Este întrebuinfată drept colorant. ?. Cadmiumspat [carbonate de cadmium; Cad-miumspat, Otavit; otavite; otavit, kâdmiuropât; OTaBHT]. Mineral.: Mineral, cu formula CdCOa. Sin. Otavit. 8. Cadran [quadrant; Quadrant, Viertelkreis; quadrant; negyedkor; KBa/ţpaHT]. Geom.: Unghiul drept şi cu vârful în originea unui sistem de axe rectangulare, format de două semiaxe perpendiculare între ele. Unghiul format de direcfiile pozitive ale celor două axe se numeşte cadranul întâiu (I); cel format de di»-recfia pozitivă a axei ordonatelor şi de direcfia negativă a axei absciselor se numeşte cadranul al doilea (II); unghiul format de direcfiile negative ale celor două axe este cadranul al treilea (III), iar ultimul unghiu, cadranul al patrulea (IV). 9. Cadran 1. [cadran; Zifferblatt; dial; szâm-lap, mutatolap; iţH(|>ep6jiaT, jihm(5, yrjiOMep-Hblft Kpyr], Tehn.: Suprafafă de formă adecvată scopului (de obiceiu circulară sau în sector de cerc), cu anurroite diviziuni şi indicaţii, pe care se citeşte deplasarea unui ac indicator. Au cadran cele mai multe instrumente de măsură: ceasornice, busole, instrumente de laborator (galvanometre, etc.) şi industriale (voltmetre, ampermetre, contoare, etc.). — 2. Tehn. mii.: Aparat compus dintr'un sector circular gradat şi un braf mobil în jurul centrului cerculur respectiv, cu ajutorul căruia se măsoară înclinarea axei fevii de tun. 10. Cadran de apel telefonic [disque d'appel; 'Nummerscheibe; dial; szâmlap; HOMepHOâ flHCK], TelcCadran, într'un sistem telefonic automat, cu ajutorul căruia se produc impulsiile necesare stabilirii unei comunicaţii telefonice. Cadranul are zece găuri, ce corespund la zece numere (1, 2, *••()) şi folosesc Ia formarea numărului telefonic, prin acfionarea contactorului cu resort. Sin. Disc de apel. V. sub Telefon. 11. Cadran solar [cadran solaire; Sonnenuhr; sun-dial; napora; COJlHeHHbie HaCbl]: Suprafafă plană, pe care sunt trasate diviziuni indicând orele, şi pe care soarele proiectează (Ia aceleaşi ore, pe aceleaşi diviziuni) umbra unui fus, fixat pe această suprafafă, paralel cu axa polilor Pământului. 12. Cadranură [cadrannure; Kernrilj; star-shake* ronkrepedesek; pa/ţHajIbHbie TpeilţHHbl flpe-BecHHbi ot cep^iţeBHHbi k nepH(|)epHH]. Silv.: Crăpături radiale, Ia arborii bătrâni, pornind dela măduva trunchiului spre periferie, cu început de putregaiu. Defect frecvent la stejar şi la nuc. 13. Cadru [cadre; Rahmen; frame; keret; paMa, 4>epMa, KapKac, GKeJieT].Cs.. Schelet de formă dreptunghiulară, poligonală sau şi cu linii curbe,, alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, legate rigid Ia noduri» pentru a forma o construcfie cât mai rigidă (fig. 6). Barele sunt solicitate de momente 441 Fig. 6. Tipuri de cadre utilizate în construcfii. a...J) cadre simple; k) cadru închis dreptunghiular; I) cadru închis triunghiular; mj cadru multiplu cu panouri dreptunghiulare; n) cadru multiplu în dinfi de ferestrSu; o) şi p) cadre multiple folosite la hale; f) cadru multiplu şi etajat; s) cadru multiplu cu partea din mijloc etajat*. 442 încovoietoare, de forţe axiale şi forţe tăietoare. De obiceiu, cadrele sunt static nedeterminate şi se calculează prin metode generale (exacte sau de aproximaţie), bazate pe teorema lucrului mecanic de deformaţie minim — de fapt, pe teorema energiei elastice minime — (v. Sistem static nedeterminat). Cadrele au întrebuinţări variate în construcţii, ca schelet de rezistenţă al clădirilor mari sau al altor lucrări importante (poduri, viaducte, eşafodaje, tuneluri, galerii de mină, etc.) şi la organe de maşini. Din punctul de vedere al metodelor de calcul •aplicabile, deosebim: 1. Cadru cu noduri fixe [cadre â noeuds fixes; Festknoten-Rahmen; frame with fixed knots; fix csomopontd keret; paMa c saKpenJieHHbiMH y3JiaMH]: Cadru ale cărui noduri rămân invariabile, deformafia cadrului făcându-se numai prin rotaţia solidară a întregului grup de bare dela noduri Cadrul poate avea nodurile fixe, fie din cauza modului cum este alcătuit şi rezemat, fie din cauza simetriei lui geometrice, asociată cu simetria forjelor exterioare şi cu simetria de rezemare. Se calculează după metode cari au ca necunoscute uneori unghiurile de rotire dela noduri. 2. ~ cu nodurj deformabile [cadre â noeuds deformables; Rahmen mit beweglichen Knoten; deformable frame; mozgo csomopontu keret; paMa C #e(|)OpMHpyiOmHM&CH y3JiaMM]: Cadru ale cărui noduri se deformează, în urma solicitărilor exterioare, prin rotaţia solidară a grupului de bare dela noduri şi prin rotaţiile relative ale acestor bare sau prin deplasările nodurilor. Se împart în trei categorii: cadre cu simetrie geometrică, ale căror noduri sunt fixe pentru sarcini simetrice, însă deformabile pentru sarcini nesimetrice; cadre simetrice, ale căror noduri sunt deplasabile şi pentru sarcini simetrice; cadre nesimetrice, ale căror noduri sunt deplasabile în urma nesimetriei consfrucfiei, indiferent de poziţia sarcinilor. După numărul deschiderilor, un cadru poate fi: 3. Cadril simplu [cadre simple; ©infacher Rahmen; simple frame; egyszeru keret; npoCTaH paMa]: Cadru cu o singură deschidere şi având formă de triunghiu, dreptunghiu, trapez, poligon, etc. Poate avea reazemele articulate (sistem simplu static nedeterminat) sau încastrate (sistem triplu static nedeterminat). 4. ~ multiplu [cadre multiple; mehrstieliger Rahmen; multiple frame; tobbnyilâsu keret; CJIOHCHaH paMa]: Cadru cu mai multe deschideri, obţinut prin alăturarea mai multor cadre simple, reazemele intermediare fiind comune la două deschideri alăturate. După modul de alcătuire, deosebim: s. Cadru deschis 1. [cadre ouvert; offener Rahmen; open frame; nyilt keret; npoCTpaHCT-BeHHafl (|>epMa]. Cs.: Cadru ale cărui bare nu formează un contur poligonal închis. Fig. 7. Cadru polonez, tavan; b) căptuşeală; c) grindă; grindă suplementară; e) stâlpi; 0 talpă. ' «. ~ deschis 2. [cadre ă trois pieces; Tiirstock; three quarter set; ajtokeret; OTKpblTaH TpexneT-BepTHafl paMa, KOCHK]f Mine: V, Armatura simplă. 7. ~ polonez [cadre polonais; polnischer Tiirstock; po-lish set; len-gyel ajtokeret; nojibCKan paMa, kochk, Kpenb]. Mine: Cadru deschis, alcătuit dintr'o ^ grindă şi doi stâlpi, la care îmbinarea dintre stâlpi şi grindă se face în formă de subsuoară (gât de lup) pentru ca să reziste la împingerile predominante a) transmise de d) tavanul galeriei (fig. 7). o. Cadru etajat [cadre etage; mehrgeschos-siger Rahmen, Stockwerkrahmen; frame in tiers; emeletes keret; CTyneHHaTan, HpycHan paMa]. Cs.: Cadru de înălfime mare, ai cărui stâlpi verticali sunt legaţi prin două sau maî multe grinzi orizontale, formând astfel panouri etajate. Formează un sistem multiplu static nedeterminat, determinarea necunoscutelor lui făcându-se cu metode de aproximare, cari uşurează calculele, dând rezultate destul de exacte: Metoda punctelor fixe, metoda Cross, metoda Filipescu sau a coeficienţilor nedeterminafi, metoda Guldan, etc. 9. Cadru închis 1 • [cadre ferme; geschlossener Rahmen; closed frame; zârt keret; 3akpMTafl paMa], Cs., Mş.: Cadru alcătuit din bare drepte sau curbe, care formează un contur poligonal închis (sistem triplu static nedeterminat). Se întrebuinfează la maşini şi în. construcfii ca element tubular (conducte, podefe, tuneluri) sau ca element de rigidîzare (contravântuiri transversale la vehicule, poduri, etc.). 10. ~ închis 2. [cadre complet, cadre âsemelle; Viergespann; şquare set; negyes keret; KBa/ţpaT-HbiH OKJia/ţ, Kpenb]. Mine: Construcfie de lemn, de metal sau mixtă, pentru susfinerea, pe toate părfile, a unei excavaţii subterane (galerie, suitoare sau puf înclinat). Este alcătuită din patru piese: grinda (la tavan), doi stâlpi sau montanfi (la perefi) ş\ talpa (la baia excavafiei). Se foloseşte în terenuri cari dau presiune mare la baza excavafiei, pentru a împiedeca deformarea (umflarea) acesteia. — Exemple de cadre închise, cu destinafie specială în construcţia podurilor: 11. ~ de cărucior [châssis de guidage; Fuh-rungsrahmen; guide frame, roller cage; vezer-keret; HanpaBJlHion^aH paMa]. Pod.: Cadru format din două platbande menţinute la distanfă constantă una de alta prin buloane de distanfare aşezate la capetele lor. Platbandele sunt pro-văzute cu găuri egal distanţate, în cari intră butoanele axiale ale ruiourilor aparatului de reazem. Cadrul serveşte să menţină rulourile la distanfă egală unele de altele şi să le împiedece să cadă de pe plăcile aparatului de reazem. 1. Cadru final [cadre portail; Portalrahmen; portal frame; vegso keret; paMa nopTaJia]. Pod.: Cadru rigid, alcătuit din montanfii extremi ai unui pod, legafi la capete prin antretoaze puternice şi având întărituri la coifuri, pentru a-i mări rigiditatea. Serveşte la preluarea reacfiunilor forţelor orizontale, cari acfionează în planul contra vântuiri lor orizontale superioare ale podului, transmifându-Ie la reazeme. Sin. Portal. In construcţia de maşini şi vehicule» cadrele au înfrebuinfări ca schelet de rezistenfă, ca element de legătură între diferite organe, ca element de ghidare pentru alte piese, ca element de protecfiune sau pentru a limita un spafiu gol care se închide printr'un panou mobil, etc. Exemple: 2. Cadru de acoperiş de vagon [cadre de toit de vagon; Waggondachrahmen, Waggon-deckenrahmen, Waggonoberrahmen; wagonroof frame; vasuti kocsi tetokerete; KpOB6JlbHaH pana BarOHa], C. f.: Schelet format din lon-geroni, şi din traverse curbate de lemn sau de metal, aşezate perpendicular pe axa vagonului', consolidate cu piese metalice. Serveşte pentru susfinerea căptuşelii care formează acoperişul şi tavanul vagonului. a. ~ de angrenaje de laminor [cage â pignons de laminoir, cage d'engrenages de laminoir; Kamm walzen gerust; rolling-mill gear housing; hengermukeret, henger-szek; KJieTb npHBOAa (uiecTenen) jihcto-npoKaTiioro CTana]. Metl.: Cadru care susţine cusineţii fusurilor unui angrena} de antre- î) cilindri; 2) cadru de cilindri d€ lanrvinor; 3) arbori de cuplare; 4) mufe (manşoanej; ,5) angrena) conic de sţrângertej 6) angrenaj cu dinfi în V; 7) cajă formată din două*cadre de angrenaj de la-minor; 8) bară de legătură; 9) cap de cadru cu bucea de bronz; 10) cusinet de bronz; II) roată de strângere cu mânere radiafe; 12) şurub de presiune. nare al unui laminor. Este dreptunghiular, din fontă turnată şi cu un capac superior, permifând 443 revizuirea cusinefilor. Un angrenaj de laminor este susfinut de fiecare parte de câte un cadru, iar perechea de cadre limitează o cutieînchisă , în care angrenajele se rotesc în baie de uleiu (fig. 8). Tălpile cadrelor au găuri de şurub pentru ancorare în fundafie. 4. ~ de automobil [châssis d'automobile; Autorahmen, Kraftwagenrahmen; automobile frame; gepkocsikeret, gepkocsialvâz; IIiaCH, paMa aBT0M06Hjih]. Auto.: Cadru care constitue scheletul pe care sunt montate celelalte organe: motor, organe de transmisiune, rofi, caroserie, etc. Ca formă, variază după tipul şi mărimea automobilului. Este alcătuit din Iongeroni metalici de secfiune U sau tubulari, rigidizaţi prin traverse, uneori şi prin longrine diagonale, iar, la unele tipuri, este format dintr'o placă groasă de ofel (cadru blindat). In partea din fafă, cadrul prezintă o curbură pentru a uşura montarea ro-fiilor, iar cadrele penfru autoturiisme au şi în partea din spate o curbură, mai pronunţata, pentru a permite montarea diferenţialului şi a organelor de suspensiune. s. ~ de bicicletă [cadre de bicyclette; Fahr-radrahmen; bicycle frame; kerekpârkeret; paMa BeJlOCHne^a]: Cadru care suportă pe conducătorul bicicletei şi mecanismul de pedalare, făcând legătura între ghidonul care dă direcţia, şi rofile de rulare. Se confecţionează din ţevi de ofel trase, sudate între ele şî emailate. 6. ~ de boghiu [châssis de bogie; Dreh-gestetlrahmen; truck frame, bogiie frame; forgo-âllvâny keret; paMa TejieHCKH]: Cadru metalic, format din bare longitudinale şi transversale nituite sau sudate; sau turnat dintr'un singur bloc şi în care se asamblează piesele unui boghiu de vehicul de cale ferată. După modul de execufie aj cadrului, el poate fi: 7. ~ de boghiu, din bare [châssis de bogie en barres de fer; Drehgestell-Fachwerkrahmen, Drehgestellrahmen aus Formeisen; bar iron bogie frame; szelvenyvas forgoâllvâhykeret; paMa Te-jiemKH H3 nojiocoBoro Hcejie3a]: Cadru format din doi Iongeroni principali laterali, din două traverse frontale, traverse intermediare şi, eventual, diagonale. Intre traversele intermediare se montează o grindă puternică, numită traversa dansantă sau Tongeronul superior, care suportă greutatea vehiculului prin crapodina din mijlocul ei, în care oscilează pivotul de rotire al boghiului, şi două reazeme laterale cari primesc greutatea şi împiedecă balansarea laterală a cadrului vehiculului. Sarcina traversei dansante se transmite elastic traversei de legătură a barelor longitudinale (leagănului inferior), rezemarea cadrului făcându-se pe cutiile de unsoare ale osiilor, fie prin arcuri de suspensiune, fie prin grinzi egalizatoare. 8. ~ de boghiu, turnat [châssis de bogie en acier coule; Stahigufj-DrehgesteHrahmenî cast steel bogie frame; ontottacel forgoâllvânykeret; paMa TeJieîKKH H3 JIHTOH CTaJIH]: Cadru format dintr'o singură piesă de ofel turnat; transmi- 444 ferea sarcinii şi legăturile elastice sunt identice cu cele dela cadrul din bare. Permite o economie de manoperă. 1. Cadril de boghiu de^ automotor [châssis de bogie pour automoirice; Triebwagendrehgestell-rahmen; rail motor-car bogie frame; motoroskocsi forgoăllvâny keret; paMa Tejie}KKH peJIbC0B0r0 aBTOMOTOpa]: Cadru de boghiu montat la automotoare. Se construeşte, ca şi cadrul boghiurilor de vagoane, folosindu-se şi cadre turnate din aliaje de aluminiu uşoare. 2. ~ de boghiu de locomotivă [châssis de bogie pour locomotive; Lokomotivdrehgestell-rahmen; locomotive bogie frame; mozdony for-goâllvânykeret; paMa nap0B03H0it TeJieJKKH]: Cadru de boghiu montat la locomotive. Pentru boghiuri le-cărucior — se construeşte fie din bare, fie turnat. s. ~ de boghiu de tender [châssis de bogie de tender; Tenderdrehgestellrahmen; tender bogie frame; szerkocsi forgoâllvânykerete; paMa T6-JieJKKH TeH^epa]: Cadru de boghiu montat la tendere. E construit din bare, uneori fără traverse frontale, barele longitudinale fiind fixate prin capetele lor în formă de ,falcă, pe cutiile de unsoare; poate fi construit într'un singur bloc turnat; acest sistem tinde să fie generalizat. 4. ~ de boghiu de vagon [châssis de bogie de wagon; Wagendrehgestellrahmen; carriage bogie frame; vasuti kocsi forgoăllvâny kerete; paMa Bar0HH0ft TeJieJKKH]: Cadru de boghiu, montat la vagoane de călători sau de marfă. E confecţionat fie din bare, fie turnat într'o singură piiesă. Boghiuri le cu trei osi i au cadrele formate cu două traverse dansante legate între ele. 5. ~ de cilindri de laminor [cadre ă cylindres de laminoir; Walzensfander; rolls housing; henger-mukeret; CTaHHHa npoKaTHoro CTaHa]. Mefl.: Cadru din fontă sau ofel turnat, care susfine cusi-nefii fusurilor cilindrilor de laminare (v. fig. sub Cadru de angrenaje de laminor). Trebue să fie suficient de robust, pentru a prelua şocurile produse de materialul introdus între cilindri laminori, şi trebue să permită modificarea distanfei dintre axele cusine-filor. Cadrul are, la partea superioră, o porfiune lărgită, în care se înşurubează, prin intermediul unei bucşle de bronz, un şurub de presiune, care împiedecă ridicarea cusinetului când trece materialul între cilindri laminori. Doua cadre, uneori unul singur, formează împreună cu cilindrii de laminare şi cu dispozitivele auxiliare, caja de laminor. e. ~ de ciocnire. V. Opritor cu tampoane. 7. ~ de elice [cadre d'helice; Schrauben-rahmen; pfopeller frame; hajtocsavar-keret; yCTaHOBKa RJ1H B03/ţyiHH0r0 BHHTa]. Nav.: Cadru în care se mişcă elicea unui vas cu o singură elice. Este format din etamboul elicei, din etamboul cârmei şi din prelungirea chilei. 8. '**>' de focar [cadre de foyer; Feuerbuch-senrahmen, Fu^ring, Grundring, Bodenring; fire box ring, foundation ring; tuzszekrenykeret; TO-HOHHaH paMa], Mş., C. Cadru dreptunghiular care leagă părţile inferioare ale plăcilor focarului şi ale căldării verticale a unei locomotive (fig. 9), a) cadru de focar; b) traversă-suport de căldare; cj longeron de cadru de locomotivă; d) căldare verticală; e) focar;f) căldare longitudinală; g) cadru de gură de focar; hj traversă-suport de cadru de locomotivă. Se confecţionează din ofel turnat dintr'o singură bucată sau din ofel forjat din două sau trei bucăfi sudate. De el se prind cenuşarul şi suporfii barelor de grătar. Are suporfi prin cari se sprijine căldarea pe carul locomotivei. 9. ~ de fundafie [cadre de fondation; Grundrahmen; foundgtion frame; alapkeret; OC-HOBHaH paMa]. Mş.: Cadru metalic, de obiceiu de fontă, montat la b&za unei maşini; fixat în betonul fundaţiei, serveşte la aşezarea maşinii sau a piesei respective. 10. ~ de gură de focar [cadre de gueulard; Feuerlochring; fire door frame; tuzelonyilâs kerete; TOnOHHaH paMa, HHJKHHH TOIlOHHblH BeHeiţ], C. f.: Cadru care consolidează marginile plăcilor unei locomotive, în dreptul gurii focarului. Gura focarului se taie în placa por-tală a căldării verticale şi în placa portală a focarului. Marginile celor două plăci se prind între ele, uneori direct,^ dar de obiceiu prin nituire, prin intermediul unui cadru de secfiune dreptunghiulară, de ofel forjat sau turnat, care poate sau nu să înglobeze şi cadrul injectorului de păcură (fig. 10). Obişnuit, mar- Fig 10> Cadru de ginea exterioară a cadrului, gură de focar< marginile gurii focarului şi a) cadruj gurlî foca. capetele de nituri sunt pro- ru|ui; b) uşa focaru. tejate contra căldurii exce- ,ul. c) p!aca de pro„ sive, printr'o piesă de fontă, fecfle a uşil; d) mâ_ numită paravătraiu. neru, uş|i. e) para_ 11. ~ de locomotivă [châs- văfraiu|. f) pjaca por-sis de locomotive; Lokomo- fală a câIdărll verfi. tivrahmen; locomotive under- cale; g) placa pof. frame; mozdonyalvâz, moz- fals a focarului; h) donykeret; nap0B03HaH pa- an|eef0ază; F) focar. Mâ], C.f.:, Cadrul locomotiveii care constitue un ansamblu rigid de formă dreptunghiulară, şi trebue să îndeplinească următoa- 445 rele condifiuni: să suporte greutatea cilindrilor şi a căldării; să menfină la distanfe invariabile osiile; să suporte forfa de tracfiune necesară remorcării trenului; să reziste la forfele ce se stabilesc din lucrul aburului şi din trecerile în curbe ale osiilor. Se compune din piese longitudinale, din Iongeroni, obişnuit doi, şi din piesele transversale asamblate rigid (traversele), cari pot fi nituite, sudate sau turnate dintr'o bucată cu longeronii. La capetele longeronilor sunt traversele frontale (fig. 11). Uneori, cilindrii dacă sunt interiori, joacă rolul şi de traversă, iar 5. ~ de vagonet [cadre de suspension de wagonnet; Wagengehănge, Kastengehănge; car suspension tackle; billenokocsi fuggeszto-keretje; no^BecHan pâMa BaroneTKH]. c. f.: Cadru de formă dreptunghiulară, din bare de ofel profilate cu secfiunea în U, sau din grinzi de lemn. Obişnuit se confecţionează din una sau din două bare în U, curbate la cald, îmbinate la capete, prin guseuri. Două bare în U, longitudinale, sunt nituite de cele două laturi opuse, pe cari le consolidează, şi în cari se prind cârligele de tracfiune. Alteori, cadrul, de formă dreptunghiulară. Fig. 11. Cadru de tablă, pentru locomotiva, a) longeron; b) traverse-suport intermediare; c) traverse frontale; d) cilindri inferiori; e) traverse intermediare, f) căldarea verticală, cu focarul; g) căldare longitudinală. Ia tipurile de locomotive cu Iongeroni exteriori şi cu cilindri interiori, cadrul mai are un longeron central, pentru sprijinirea osiei cotite motoare. Pe cadru se prind: suspensiunea, aparatele de tracfiune şi ciocnire, etc. 1. Cadru de motocicletă [cadre de motocyclette; Motorradrahmen; motor-cycle frame; motorkerek-pârkeret; paMa MOTOlţHKJia]: Cadru construit special spre a putea suporta pe conducătorul motocicletei, motorul, organele de transmisiune, rezervorul cu combustibil, instalafiile anexe, şi să facă legătura între ghidonul care dă direcfia şi rofiile de rulare. Se confecfionează din fevi de ofel trase, sudate între ele, sau din tablă ambutisată, având forma de triunghiu. 2. ~ de port-ferestrău [châssis de scie â lames, cadre de scie â lames; Săgerahmen, Oatterrahmen, Rahmengatter; saw frame; furesz-keret; paMa nHJlbHOro CTaHKaJ: Cadru dreptunghiular, între ale cărui traverse se întinde pânza, respectiv pânzele de ferestrău ale unui gater, la distanfe convenabile una de alta. Sin. Cadru de gater. s. ~ de protecfiune [cadre de protection; Schutzrahmen; protecting frame; vedo-keret; 3a-IlţHTHâH paMa]. Mş., C. f.: Ramă metalică din ofel lat, aşezată la partea de jos a carului unui vehicul de cale ferată, la 10 cm deasupra coroanei şinei. Împiedecă pătrunderea la rofi, la angrenaje sau la motoare, a obiectelor mari ce s'ar găsi în calea vehiculului. 4. de sertar [cadre de tiroir; Schieber-rahmen; bridle, valve buckle, yoke; tolattyukeret, tolattyuvezetek; CKo6a, XOMyT 30Ji0THHKaj. Mş.ferm.: Cadru care antrenează sertarul plan şi e înşurubat pe tija de comandă sau forjat dintr'o singură piesă cu ea. Cadrul înconjură sertarul, care poate culisa în el în sensul înalfimii. se construeşte din fiare U drepte şi din comiere nituite. Pe cadru se nituesc caprele, pe cari se sprijine cupa vagonetului. Când cadrul este din grinzi de lemn, se asamblează la coifuri prin şuruburi cu piulife. e. ~ inferior de vagon [cadre inferieur de voiture et wagon, ceinture inferieure de voiture ef wagon; Wagenbodenrahmen, Wagenunterrahmen; wagon floor frame; vasuti kocsi also kerete; hhhchhh o6BH3Ka BaroHa]. C. f.; Cadru metalic Fig. 12. Cadru inferior de vagon, a) longeron; b) traversă frontală; c) confrafişă; d) bară de tracţiune; e) arcul telescopic al barei de tracfiune; f) cârlig; ig) traverse intermediare. (de ofel) de formă dreptunghiulară, alcătuit din două grinzi principale, aşezate lateral în lungul vagonului, numite Iongeroni, şi solidarizate la capete prin două traverse frontale. Pentru a-i mări rigiditatea, cadrul este contravântuit prin longrine longitudinale, prin longrine diagonale şi prin traverse intermediare (fig. 12). La'vagoanele cu boghiuri, două din traversele intermediare au o formă specială, pentru a permite transmiterea sarcinii la pivofii boghiurilor. 7. Cadru de centrare a fotogramei [cadre de mise en place de la photogramme; Photogramm-Einlegerahmen; photogram centning frame; betet-keret; paMa IţeHTpfrpOBaHHH <|>OTOrpaMMbl]. 446 Foigrm.: Cadrul în care este fixat clişeul şi cu care apoi este aşezat în port-clişeul camerei de proiecţie a aparatului de restituţie sau de redresare; asupra acestui cadru se acţionează pentru a se centra clişeul în aparatul de explorare. 1. Cadru de fotogramă [cadre de photo-gramme; Photogrammrahmen; photogram frame; fenykep-keret; paMa <|>OTOrpaMMbl]. Fotogrm.: Dispozitivul metalic ce face parte din camera fotogrammeirică şi care determină cadrul fotogramei, prin imprimarea pe clişeul imaginii a celor patru indici de referinţă. 2. Cadru de placă de acumulator electric [cadre de plaque d'accumulateur electrique; Sammlerplatten-Rahmen; accumulator plate frame; villamos akumu lâtor-keret; paMa aKKyMyJIH-TopHoâ nJiaCTHHbi]. Bit.: Cadru de ofel nichelat, în ale cărui alveole se practică buzunarele unui acumulator alcalin. 3. Cadru de sprijin [cadre d'appui; Anlege-rahmen; supporting frame; felfekvo-keret; onop-Han (no/ţnopHan) pâMa]. Foigrm.: Cadrul metalic pe care se aşază placa de sticlă fotografică în vederea centrării clişeului. 4. Cadru electromagnetic [cadre electro-magnetique; elektromagnetische Rahmenantenne; electromagnetic aerial frame; elektromâgneses keretantena; paMa 9JieKTpOMarHHTHOiî B03-flyniHOH ceTH]. Elt: Cadru de radiorecepţiune dirijată, compus dintr'un schelet izolant (lemn, ebonită, etc.), dreptunghiular, pătrat, în cruce sau circular, pe care sunt înfăşurate, pe izolatoare, una sau două conducte izolate. Se foloseşte în radiogoniometrie şi în cazuri speciale. După modul de aşezare, poate avea spirele în elice sau în spirală (fig. sub Antenă cadru). s. Cadrul secţiunii cadastrale [cadre de la section cadastrale; Kataster-Blattrahmen; cadaster section frame; kstaszteri terkep-keret; paMa Ka/ţacTpaJibHOro npo(|>HJiH]. Cad.: Figura geometrică perfect dreptunghiulară, în care se încadrează foaia cadastrală pe care se raportează planul cadastral. Cadastrul român a adoptat un cadru de formă dreptunghiulară ale cărui diagonale sunt date de formula: £>= V642+502 = 81,216 cm, laturile cadrului fiind de 64 cm X 50 cm; în cele patru coifuri ale cadrului, pe chenar, se trec coordonatele corespunzătoare şi anume: în direcţia N-S, abscisele, iar în direcfiâ E-V, ordonatele; pe laturi se marchează, cu ocazia construirii cadrului, diviziuni din 4 în 4 cm, In scopul de a servi la raportarea detaliilor. 6. Cadrului, planul ~ [plan du cadre; Rahmen- ebene; frame's plane; sik-ker^t; nJlOCKOCTb paMKH], Foigrm.: Planul pe care 'se aşază clişeul fotogramei în cadru şi pe care se sprijine fafa emulsionată a clişeului. i 7. Caduc [caduc; fruh abfallend; caducous, caduke; korai lehuîlo; onaAaKmţHif, OCbinaiO-HţHHCH (opraH paCTeHHH)]. Bot: Organ alunei plante care cade înainte de vreme. Ex.: frunze caduce. s. Caesalpinia coriariaWilId. V. sub Tanante. ». Caf.Nav. m.: Iniţialele cuvintelor franceze: cout, assurance, fret (cost, asigurare, transport). Contractul de vânzare, cuprinzând în pref costul mărfii, navlul şi asigurarea până la portul de destinaţie. V. şi Cif. 10. Cafea [cafe; Kaffee; coffee; kâve; KO<|>e]. Ind. alim.: Sămânţa fructului arborelui Coffea arabica, decorticată aproape în totalitate de învelişul ei cărnos. După provenienfă, aspect, calitate şi modul de preparare a seminţei, se deosebesc cca 30 de feluri de cafea. Cele mai cunoscute sunt: Cafeaua arabică (Moca), indiană (Java, Ceylon, Menado) şi americană (Cuba, Jamaica, Portorico, Rio, Santos). Calitatea cafelei depinde de conţinutul ei în cafeină. Cafeaua se întrebuinţează în băutură, numai prăjită la o temperatură de cca 200°. in timpul prăjirii se descompune o parte din cafeină şi se desvoltă compusul aromatic, cafeona sau cafeolul. Aroma cafelei se pierde prin încălzire. Cafeaua prăjită conţine 0,75* • *2,5% cafeină, 0,12% cafeol, 3***6% tanin, 1% zahăr şi 12***14% substanţe grase. 11. Cafeină [cafeine; Kaffein; caffeine; kof- fein; K0(|)6HH]. Chim.: u p «u r*—.o Alcaloid; 1, 3, 7-trimetil- 8 \ j ^ xantină. Se găseşte în se- 0=C C—N^ 3 minţele de cafea (până la l II >CH 4%), în frunzele de ceaiu H3C — N — C — N (până la 5%), în nucile de cola (până la 3%), etc. Excitant al sistemului nervos şi stimulent al inimii, mult întrebuinţat în medicină. 12. Cafelufă [lupin; Wolfsbohne, Lupi ne; lupine; fehercsillagfust; JiyilHH, bojihhh 606]. Hort: Lupinus albuş, lupinus luteus, familia leguminoaselor. Plantă anuală şi vivace cultivată pentru coloritul florilor dispuse în spice lungi de peste 30 cm, de coloare dela alb curat până la roşu. înfloreşte din Iunie până în Octomvrie; Se întrebuinţează în parcuri şi în grădini, la ronduri, platbande şi chiar pentru buchete florale şi omarea vaselor în locuinţe. Se înmulţeşte prin seminţe şi prin despărţire. Se seamănă primăvara, direct la locul definitiv, pentrucă nu suportă transplantarea. Sin. Niprală. 13. CăhalS [carreau de poele; Kachel, Ofen-kachel; dutch tile, glazed tile; csempe; rJia3y-poBaHHbiH Ka şi are o formă specială adaptată la găurile potcoavei. 4. Caiac. V. sub Imbarcaţiunfe. 5. Calc [caique, caic, caVk; Kaik; caique; vitorlâs dereglye; KaHK], Nav.: Mică navă turcească cu vele pentru navigafie maritimă, putând avea şi motor auxiliar, cu tonaj până Ia 100 de tone. E puntată total sau numai la proră şi pupă. Are pupa înaltă şi prora de asemenea, dar mai pufin decât pupa. • s. Caier [quenouille; Spinnrocken; distaff; fonoroka; nynoK Ky^ejiH Ha^eTbiă Ha npnjiKy]. Ind. făr.: Mănunchiu dărăcif, de lână, de cânepă, de in sau borangic, care se înfăşură şi se pune în furcă pentru ca să fie tors. 7. Caief de sarcini [cahier de charges; Lasten-heft, Verdingungsunterlage; specifications, condi-tlions of contract, terms of contract; kiirâsi felte-telek; BeAOMOCTb c ycjioBHHMH /ţoroBopa]: Piesă scrisă cuprinzând condifiunile tehnice, de calitate, rezistenfă, termen de livrare, de re-cepfie, eventual procedee de lucru, programe cu termene de execufie, etc. pentru executarea unei lucrări, confecfionarea sau fabricarea unui material, a unei piese, maşini, etc., şi garanţiile şi obligaţiile impuse ^întreprinzătorului, furniso-rului sau fabricantului. Unele administraţii au caiete de sarcini tip, Ia cari se adaugă, dela caz Ia caz, condiţiuni speciale. 8. Cailcedra, coajă de ~ [ecorce de cailcedra; Gaiicedrarindeî caiifeedra bark; kâjlcedra hej; KaHJibiţe/ţpoBaH Kopa]. Farm.: Coaja -arborelui Khaja senegalensis A. Juss. care creşte în Sene-gambia. Confine cca 0,08°/o cailcedrină, un principiu răşinos (insolubil în apă, solubil în âleool), tanin şi un colorant roz. Se întrebuinfează în medicină, ca tonic şi ca febrifug, fiind un înlocuitor al chininei. 9. Caînca, rădăcină de ~ [racine de caînca; Cainkawurzel; snow-berry roof, David's ro.ot; kâjnka-gyoker; KOpeHb KaHHKH], Farm.: Rădăcină provenită din plantele Chiococea anguifuga Mart., Chiococea densifolia Mart. şi Chiococea racemosa L., cari fac parte din familia rubia-ceelor şi cresc în America Meridională şi Centrală. Conţine un glucozid asemănător cu sapo-nina (acid caincic), o substanfă amară, caincina, un tanin şi o substanţă — ciococcina — care are acţiune analoagă cu emetina. Se foloseşte în medicină, sub forma de pulbere, în combaterea hidropiziiei şi ca diuretic. 44 T 10. Câine [tenailles transporteuses; Forder-zangen; conveyer tongs, conveyer dogs; szâliîtd-kormok; KOHBenepHbie 3aHCHMHwe KJienţK HJIH Hţ^KH]. Mş.: Ghiare transportoare fixate pe un cablu continuu de transport, pentru transportul materialului laminat pe lăţimea patului de răcire. Sin. Transportor de laminate. 11. Câinele mare [le Grand Chien; der Grolje 'Hund; Caniş Major, Great Dog; nagy kufya (csillagzat); Bojibnţoit Ilec]. Astr.: Constelaţie boreală, formată din şaptezeci de stele vizibile cu ochiul liber, printre cari Sirius, cea maî luminoasă stea de pe bdlta cerească. 12. ~ mic [le Petit Chien; der Kleîne Hund; Caniş Minor; kis kutya (csillagzat); MaJIblft riec]. Astr.: Constelaţie boreală, formată din treizeci şi şapte de stele vizibile, printre cari steaua luminoasă Procion. is. Cainif [kamite; Kainit; kainite; kajnîf; KaHHHT], Mineral.: KMg[Cl |SO*] • 3H20. Sare naturală de potasiu şi magneziu. 14. Cainozoic [Caenozoique; Kânozoikum; cai-nozoic; kenozoikum; KaHH030HHeCKafl spaj. Geol.: Eră geobgică, formată de ansamblul ere!br Terţiară şi Cuaternară. Sin. Neozoic. is. Cais [abricotier; Aprikosenbaum; apricot, apricot-tree; kajszinbarackfa; adpHKOCOBOe AQ-peBO]. Agr.: Prunus Armeniaca L. Arboraş din familia rozaceelor, cultivat, înalt de 6**-10m. Fructele (caise) sunt mult apreciate. Sunt între-buinfate la prepararea marmeladei, a geleurilor, a băuturilor alcoolice şi în patiserie. Din seminţe se extrage un uleiu eteric, zis de migdale amare, folosit în industria delicatesebr şi In farmacie, ca şi un uleiu gras care înlocueşte uleiul de migdale dulci, Turtele servesc ia îngrăşatul pasărilor. Tulpina produce un exsudat, gumă, folosit în industrie. te. ~ sălbatic. V. Migdal pitic. ti. CaiS de cilindri de laminor. V. sub Cadru de cilindri de laminor. is. Cajepuf, esenţă de ~ [essence de cajeput; Cajeputol; cajeput oii; kajeputolaj; KaenyTOBoe MacJio], Farm.: Uleiu eteric cu miros de camfor» obţinut prin distilarea foilor proaspete de Me-laleuca leucodendron L, care creşte în insulele Moluce şi Celebes, şi în Australia. Are coloarea verde-galbenă; d. 0,915-••0,930; n^= 1,464* ••1,471; punctul de congelare —2 până la —3°; distilă la 250°. Este solubil în alcool 80%. Este format din cineoJ, terpineol, acetat de terpinil şi diferite aldehide din clasa terpenrlor. Se întrebuinţează în medicină ca antiseptic pulmonar şi ca analgezic. 19. Cajuelif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, penfru rutil 20. Cal: Simbol literal pentru caloria mică. st. Cal. (termen popular). Arh.: Grindă care formează coama scheletului unui acoperiş de casă ţărănească. Sin. Şeaua casei. 22. Cal [^querre; Winkel, Dreieck; triangular set square; hârorroszog; maXTeHHblH TpeyroJlb- 448 unic]. Mine: Echerul necesar la păstrarea unei înclinaţii fixe tn lucrările din mină (termen minier, Valea Jiului). 1. Cal de friză [cheval de frise; spamischer Reiter; cheval de frise, Spanish rider, herisson; spanyol lovas, akadâly bakk; poraTKa]. Tehn. mii: Element de obstacol artificial contra infanteriei: capră de lemn sau de metal, pe ale cărei brafe sunt prinse panouri de sârmă ghimpată. Serveşte fie pentru astuparea breşelor realizate de artileria inimică în reţelele de sârmă proprii (sau pentru bararea tranşee lor în cazul pătrunderii inimicului), fie pentru a realiza obstacole rapide (prin legarea în capete a caprelor). Sin. Capră de sârma. 2. Cal putere [cheval-vapeur, cheval; Pferde-starke; horse-power; loero; JIoniaftHHafl CHJia]: Unitate tehnică de putere egală cu 75 kgrn^s sau cu 736 waţi = 0,736 kilowaţi; iar în Marea Britanie şi USA cca 76 kgm/s. Se notează, în ţara noastră, cu simbolul CP, iar în Marea Britanie şi USA cu HP. E înlocuit, treptat, prin kilowatt. s. ^ putere-oră [cheval-heure; Pferdestârke-Stunde; horse-power-hour; loero-âra; JIOIHa/ţHHan CHJia-Hac]: Unitate tehnică de energie care reprezintă 270000 kgm. E înlocuită treptat de kilowatt-oră. 4. Cală [cale; Radkeil; wedge; ekfusko; KO-jiecHbiH kjihh (T0pM03HbiH 6aiiiMaK). Mş., Av.: Piedecă folosită pentru a opri punerea în mişcare, nedorită, a unui vehicul, a unei piese, etc. Cala are adesea forma de prispnă triunghiulară şi se aşază astfel, încât unul din vârfuri să intre sub roata vehiculului pentru a opri rostogolirea ei. «. Cală [cale; Distanzklotzchen; spacing block; mertek betet, tâvolsâgrogzito betet; KJIHH, OT-POCTOK, npOMeHCyTOHHOe TeJIO]. Mş.: Piesă frezată, care poate face şi corp comuo cu piciorul paletei şi are, de obiceiu, înălţimea piciorului acesteia; se introduce între paletele unei turbine termice, pentru a menţine distanţa dintre ele. Sin. Piesă de distanţă. «.Cală 1. [cale; Laderaum, Ladungsraum, Last; hold, cargo-hold; rakodohely; TpiOM]. Nav.; încăperea de sub puntea unei nave cu o singură punte, destinată să primească încărcătura, sau încăperea dintre puntea cea mai de jos şi fundul unei nave cu mai mulfe punfi/ 7. ~ 2. [cale; Helling; slip; hajocsusztato, solya, solyasiklo; HaKJIOHHaH njiaT<|>opMa B JţOKe flJiH cnycKa cyAHa]. Nav.: Platformă uşor inclinată, într'un ,port sau întrtfun şantier naval, pe care se repară sau se construesc nave. Panta unei cale este de cca 1/10. Cala este înzestrată cu grinzi pe cari alunecă nava, cu cărucioare de rulare, cu vinciurî de tras, etc. 8. ~ de construcfie [cale de construction; Sfapel, Helling, Helgen; building-slip, building-berth, stocks, slipway; szerelo solya; CyflOCTpOH-TejibHaa njiafrcjpopMa b /ţone]. Nav.: Cală foarte puţin inclinată sau perfect orizontală, pe care se construesc nave noi. 9. ~ de halaj. V. Cală de ridicare. 10. ~ de lansare [cale de lancement;. Helling, Auflaufgeru.st; slip-way, launching ship; vizrebo-csâto berendeze|; 3JlJIHHr, cnyCKHbie no-Ji03bH flJiH cy^Ha]. Nav.: Capătul din spre apă al unei cale de construcţie, de pe care se lansează nava la apă. Se deosebesc cale transversale şi cale longitudinale, după cum nava se aşază pe cală paralel cu malul, respectiv perpendicular sau uşor inclinată faţă de linia malului. V. şi Sanie de cală. 11. ~ de ridicare [cale de halage; Aufschlepp-helling; hauling-up slip; emelosolya; nOA'b§MHaa njiaT^opMa B flOKe]. Nav.: Cală pe care se scot, se ridică isau se halează (se trag) navele pentru reparaţie. Sin. Cală de halaj. 12. ~ seacă. V. sub Doc. îs. Calabrian [Calabrîen; Calabrian; Calabrian; Calabrian reteg; Kajia6pHHCKHH Hpyc]. Geo/.: Ultimul etaj (cel mai nou) al Pliocenului de facies marin din Vestul Europei. 14. Calafat. Ind. făr.: Scândura cu care se întăreşte un fuftd de butoiu (Oltenia). is. Calafat [etoupe; Kalfatem, Kalfatwerk; oakum, caulkîng material; tomitokoc; naKJiH, KOHOnaTHblâ MaTepHaJl]. Nav.: Căiţi sau cârpe destrămate, transformate, prin răsucire, în sfori deslânate, cari se bat în crăpăturile bărcilor şi ale punţii de furtună (din lemn), a navelor pentru a împiedeca pătrunderea apei. Operaţiunea se numeşte călfătuire. După această operaţiune urmează cătrănirea care are loc dacă sforile n'au fost înmuiate iniţial în catran. 16. CălSfătiiire. V. Călfătuire. ir. CaSageri, seminţe de ~ [graînes de co-nyse, graines de calageri; Kalagerisamen; cala-geri seeds; kalagerijnag; ceMeHa KaJiaJKepH]. Farm.: Seminţe de Vernonia anthelminthica Willd, din familia compozeelor, originara din India. Conţin 17% grăsime şi o materie răşi-noasă amară, care se foloseşte în terapeutică. is. Calâican. V. sub Fier, sulfat feros. 19. Calalcan natural. Mineral. V. Melanterit. 20. Calaj [calage, angle de calage; Schrân-kungswinkel; angle of lead; beâllitoszog; yrOJI noA'beMa BHHTOBOH jihhhh]. Av.: 1. Unghiul stabilit la montare între axa de portanţă nulă a profilului aripii şi axa de portanţă nulă a profilului ampenajului orizontal, fără bracaj. De acest unghiu depinde stabilitatea statică a avionului. — 2. Unghiul de montare al axei de portanfă nulă a aripii, fafă de axa longitudinală a avionului, pentru ca profilul să dea portanţa necesara sborului în palier, când fuzelajul e orizontal. 21. Calaj. V. Calare. 22. Calaj. Nav. V. Pescaj. 23. Calaj [tin de cale; Stapelklotz, Stapel- block; keel block; solyatusko; KHJib-djiOK, CTa-neJIb-dJIOK]: Nav.: Postamentul de grinzi de lemn pe care stau navele în cală, la loc uscat, pentru construcţie sau reparaţie. 449 î. Calamină. Mineral.: Nume vechiu, părăsit, fste un amestec de hemlmorfit şi smithsonit. 2. Calamină [calamine; Verbrennungşriick-stânde, Koksansătze, Rufr aus Treibstoff; soot, carbonized residue; egesi maradekok; KOnOTb, HJlbHblH KaJiaH/ţp], Mş.: Calandru întrebuinfat la trasarea profilelor. Are unul din cilindri cu caneluri de formă apropriată profilului. 11. Calapod [embauchoir; Leisten; lasf; kapta-fa; KOJlOflKa], Ind. piei.: Piesă de lemn (care reproduce forma piciorului), întrebuinfată In special de cismari pentru a dă încălţămintei mărimea şi forma dorită. 12. Caiâre [calage; Keilung; wedging; beâl- litâs; SaKJiHHHBaHHe]: Operafiune prin care se fixează mecanic, se potriveşte, etc. un organ de maşină, în mod voit. Sin. Calaj. —Exemple: îs. ~ mecanică [calage jmecanique; Auf-pressen, Einstellung; sefting, pressing-on; mekâ-nikai beâllitâs; MexaHHHeCKOe 3aKJIHHHBaHHe, 3ajKHMaHHe, yCTaHOBKa]. Mş.: Fixarea unui organ de maşina, sau a unui sistem tehnic, cu ajutorul unor cale sau prin contact presai 14. ~a periilor [calage eledriques; Bursten- stellung; brush lead; kefebeâllitâs; yCTaHOBKa HţeTOK]. Elt.: 1. Fixarea pozifiei (corecte a) periilor pe colectorul unei maşini electrice, astfel încât să se suprime scânteile la perii. —- 2. Fixarea avansului de aprindere la un magnetou sau la un distribuitor sistem Delco. 15. Calarea rofilor [calage des roues â la presse; Aufpressen der Răder auf die Achsen; pressing-on the wheel on the axle; kerekek ten-gelyrehuzâsa; saKJiHHHBaHHe KOJiec Ha OCHX]. Mş.: Operafiune prin care se procedează la fixarea cu strângere a rofilor pe osii (la locomotive şi vagoane). Se realizează prin simplă presare sub o presiune foarte mare, sau prin presare şi fixarea unei pene. Diametrul inferior al butucului trebue să prezinte strângere fafă de diametrul osiei pe care se calează (adică se fie pufin mai mic decât ultimul). io. ~ plăcii învârtitoare [calage de la plaque tournante,, fixation de la plaque tournante; Drehscheibeneinstellung; fixation of turn-tabîe; forditokorong beâllitâsa; 3aKpenjieHHe noBQ- 450 poraoro KpyraJ. C. I: Asigurarea pozifiei fixe a plăcii învârtitoare, aşa încât şinele căilor de pe ea să rămână nemişcate în pozifie de continuitate fată de şinele de acces. Se realizează printr'un sistem de pene de calare. i. Călăreţ [compas des marchands de bois; Zirkel, Holzmeljgerăt; wood dealer's compass; korzo; JieCHOfi iţHpKyjib]. Silv.: Instrument de lemn, de forma unui compas de desen, având două braţe cu vârfurile depărtate între ele de 1 m, întărite printr'o stinghie transversală, care serveşte la măsurarea lungimii buştenilor. Călăreţ [cavalier; Reiter; rider, cursor; platina lovas; pefiTOp, rycapHK, Hae3flHHK (b aHaJiHTHHecKHX secax)]. Fiz.: Mică piesă construită din fir de platină, având o formă care se apropie de aceea a unui U majuscul stilizat, care se poate aşeza în diferite puncte ale unuia din braţele unei balanţe analitice încărcate, pentru a obfine echilibrul balanfei. Braful respectiv este gradat, şi gradafîa dă ultima zecimală a greutăţii măsurate cu balanfa. 3. Călărefi [fers plies; Zulageeisen; straps; potvas; CKoâaJ. Cs.: Armaturi scurte adause într'o piesă de beton armat (de ex.: pe reazemele grinzilor sau ale plăcilor), pentru a lua forfele interioare de întindere din regiunea momentelor negative. 4. Ca la verif [calaverite; Calaverit; calaverite; kalaverit; KajiaBepHT, TejiypHCTOe 30 jioto] . Mineral.: AuTe2; confine 55,9% telur, 44% aur, şi cca 3% argint. Cristalizează în sistemul mono-cîinic. Are duritatea 2,5, gr. sp. 9,04, coloare galbenă de bronz şi urmă galbenă-cenuşie. Este un mineral rar, care se găseşte sub forma de mici mase cristaline. Alte telururi rare cari aparţin acestui grup sunt krenneritul (Au, Ag)Te2 şi nagyagitul. A fost descoperit în districtul Cala-veras (California). s. Calc. V. sub Hârtie. e. Calcados [calcados; Calcados; calcados; kalkadosz; KajlKaflOC]. Ind. petr.: Amestec de naftenaţi de calciu şî uleiuri, provenit prin neutralizarea cu var a uleiurilor. 7. Călcâiu [termen indigen], Ind. chim. sp. : Stratul care se separă între săpunul de miez. şi leşiîle glicerinoase, prin adăugirea solufiei de clorură de sodiu. Este constituit dintr'un amestec de 40***50% săpun cu exces de hidroxid de sodiu, apă şi impurităţi. Prin neutralizare şi, e-ventual prin spălare, se obfine din el un săpun de calitate inferioară. In unele cazuri se adaugă în fierturile de săpun, pentru a ajuta începerea saponificării. 8. Călcâiu. V. Brotac. 9. Călcâiu [crochet de mouleur; Putzhăckchen; Scotch cleaner; ontoforma simitovas ; HinaTeJlb], V\£ef/.: ^UneaItă de metal a formarului, de forma unei tije cu un capăt curbat, penfru netezirea formelor de turnătorie. io. Călcâiu 1. [talon de l'etambot; Kielstuck; skeg, heel; togerenda; nflTKa KHJIfl], Nav.: Extremitatea dela pupă a chilei. ti. ~ 2. [etrangloir; Wurgleine, Wurgtau; lo-cking arrangement; lânc vagy kâtăl-r6gzito; foiOKHpyioiiţee npHcnoco6jieHHe]. Nav.: Dispozitivul cu care se împiedecă un lanf sau un cablu de a se desfăşura. 12. Călcâiu de arbore [talon de mât, emplan-ture; Kiel eines Mastes; heel of a mast, step of a mast; ârbocto; nHTa, HHJKHHit KOHetţ MaHTbl], Nav.: Capătul inferior al unui arbore (catarg). % is. Călcâiu de bandaj. V. Talon de bandaj. 14. Călcâiul acului [talon d'aiguilie; Zungen-wurzel, Wurzelende der Zunge; heel of tonguer heel of blade; vâlt6t5; KOpeHb HJIH HHTâ OCTpHKa], C. Capătul gros al acului schimbător de cale ferată, opus vârfului, Acul este fixat în cale numai printr'un pivot, în jurul căruia se poate roti, când se întoarce acul de pe o linie pe alta. 15. Călcâiul tălpii. Ind. făr.: Partea din urmă a tălpii plugului, fabricată din ofel turnat şi prinsă de talpă cu nituri. V. sub Talpa plugului, ie. Calcan [mur commun, mur mitoyen, mur pignon; gejneinschaftliche Giebelmauer, Brand-mauer; fire wall, common (gabie) wall; tuzfal; oGiiţan 6paH^MayepHaH CTeHa, 6paH/ţMayep], Cs.: Zidul exterior al unei clădiri, aşezat pe limita parcelei sau a proprietăţii din spre vecinL In calcan nu se amenajează nicio deschidere, fiindcă este destinat să fie acoperit de calcanul unei clădiri învecinate. 17. Câlcar [calcaire; Kalkstein; limestoner meszko; H3BeCTHHK]. Petr.: Rocă formată din carbonat de calciu. In marea majoritate a cazurilor e de origine zoogenă sau, mai rar, din precipitaţie în ape. E o rocă foarte răspândită la suprafaţa scoarfei pământului. Sin. (în comerf) Piatră de var. is. Calcar asfaltos [calcaire aşphajtique; As-phaltkalk; asphaltic limestone; aszfaltos meszko ,-ae(|)aJlbTOBbIH H3BeCTHHK]. Petr.: Calcar impregnat cu asfalt. In unele fări serveşte Ia extragerea asfaltului. 19. Câlcareobarif [calcareobaryte; Calcareoba-ryt; calcareobaryte; meszesbârit; . KaJlbKapeo-6apHT]. Mineral.: Baritină conţinând Ca. 20. Calcaron [Calcaroni, termen de origine italiană]:Cuptor pentru rafinarea sulfului, compus dintr'o vatră circulară, zidită de jur împrejur, pe care se aşază astfel sulful brut în bucăţi, încât sar lase un fel de coşuri pentru tiraj. Grămada de sulf se acopere cu resturi pămânfoase dela extragerile anterioare, apoi se aprinde o parte din sulful din grămadă pentru ca, arzând, să topească restul. Durafa unei rafinări e de cca trei luni. Capacitatea cuptorului este de 800■••1000 m3. 21. Călcătoare [passage pratique dans Ies clo-tures â poisson; Durchgang in Fischzăune; passage 451 lllliffillA'lit! în fish enclosures; âtjâro a halkeritesen; npoxofl b pH&wiOBHbix orpaîKAeHHHX (3a6opax)J. Pisc.: In sta la fie practicată la garduniie pescăreşti, fie pentru a per- ltlllll mite trecerea peş- []liypllllllll telul din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulaţia bărcilor prin garduri, fără Fig. 15. Călcătoare. ca să iasă peştele (fig. 15). i. Călcătoare. Ind- făr.: 1. Scândura pe care olarul calcă lutul cu picioarele, până ce-! face moale* — 2. Vas în care se calcă strugurii. Sin. Jghiab. *. Calce [chaux; Kalk; lime; mesz; OKHCb KaJlBlţHH]. Chim.** Oxid de calciu (termen vechiu). s. Calce cenuşie [acetate gris de chaux; Graukalk; gray acetate of lime; szurke mesz; cepuă ApeBecHbiH nopoinoK]. Chim.: Acetaf de calciu brut, obţinut ca produs intermediar în industria distilării uscate a lemnului. Se prepară neutralizând cu lapte de var acidul pirolignos, îndepărtând prin distilare spirtul de lemn, concentrând apoi Şii uscând acetatul de calciu rămas. Calcea cenuşie confine 80•••82% acetat de calciu, 14% apă Şii 4’-*6% substanţe străine (în special fenol). Prin descompunerea calicei cenuşii cu acid sulfuric concentrat şi distilare în vid, se obţine acidul acetic. Prin distilarea uscată a cal-cei cenuşii se obfine acetona. 4. Calcedonie [chalcedoine, caIcedaine; Chal-zedon; chalcedony; kalcedon; xajllţe/ţOH]. Mineral.: Varietate criptocrista-lină de Si02, translucidă, în general colorată, adesea sub formă stalactitică. s. Calceola [calceola ; Calceola; calceola; kalceola; Kajibiţeojia]. Paleonf.: Calceola sanda lina. Tetracora-lier de forma unei sandale, având un opercul semicircular (fig. 16). Este o specie caracteristică pentru Devonia-nul mijlociu. F,g> 16, Ca,ceo,a- 6. Calcid. Chim.: Produs industrial întrebuinţat pentru combaterea insectelor parazite din magaziile, morile, silozurile şi vasele de cereale. Conţine 88,5% cianură de calciu. Pune în libertate acid cianhidric, 50% din greutatea cianurii, in comerţ se găseşte sub forma de tablete de 20 g, cari pot pune în libertate 10 g acid cianhidric (N. D.). 7. Calciferol [calciferol* Calciferol; calciferol; kalciferol; KajibiţH<|>epoji]. Chim. biol. V. Vitamina D2. 8. Calcificare biogenică [calcification bioge-nique; biogene Verkalkung; biogenous calcification; biogen meszesedes^ 6iioreHHaH KajiblXH-4>HKaiţHH, odHSBeCTBJieHHe]: îmbogăţirea în calcar a apei (fenomen curent în apele naturale). Obişnuit calcarul se găseşte în apă sub forma de bicarbonat de calciu uşor solubil. Vara, când, datorită asimilaţiei active a plantelor submerse şi a fitoplanctonului, se consumă mult bioxid de carbon din apă, e atacat şi bioxidul de carbon din acest bicarbonat. Din descompunerea lui rezultă, în parte, carbonat de calciu care, fiind insolubil, se precipită sub forma unui depozit solid pe frunzele plantelor submerse. Prin acest fenomen, apa sărăceşte în calcar (decalcificare biogenică). Toamna, când plantele cad la fund şi se descompun prin activitatea bacteriilor, se produce din nou bioxid de carbon, care transforma o parte din carbonatai de calciu de pe frunze în bicarbonat solubil: apa se îmbogăţeşte iarăşi în calcar, fenomen care se numeşte calcificare biogenică. Calciklas. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru anortit. 10. Calcină [ca Ici ne; Calcine; frit for enamel manufactura; on-olomoxid por; SMajieBaH 4>pHTa]. Ind. st c.: Pulbere galbenă, obţinută prin oxidarea unui> amestec de cositor şi plumb. Se întrebuinţează la prepararea emailurilor albe pentru faianţă, şi ca abraziv. 11. Calcinare [calcination ; Rosten.Gluhen, Kal-zinieren; calcination; kalcinacio, eleges, porkoles; KaJibiţHHaiţHH, odjKHraHHe]. Chim.: 1. Operaţiunea de prăjire la aer sau în curent de oxigen a unui produs chimic, când se urmăreşte să i se determine fracţiunea de constituenţi necombustibili, de natură minerală. — 2. Operafiunea de ardere a unui creuzet, pentru a-l purifica de urme de substanţă organică, înainte de a fi întrebuinţat. Calcinarea creuzetelor se execută până ce greutatea lor nu mai variază după două operaţiuni consecutive. — 3. Operaţiunea de ardere a hârtiei unui filtru, pentru ca să rămână în creuzetul de sub ei precipitatul mineral din filtru.—4. Metl.: Operaţiune metalurgică pe cale uscată, fără topire sau vaporizare şi fără transformări chimice, produsul principal fiind obţinut în stare solidă. Operaţiunea consiştă în încălzirea materialului respectiv fără acces de aer, până ce se îndepărtează părţile volatile. Ex.: uscarea la o temperatură înaltă a hidratului de aluminiu la tratarea bauxitei, desagregarea unui minereu prin încălzire şi răcire. 12. Calcinat la moarte [calcine â mort; totge-brannt; overburnt; tulegefett, agyonegetefţ; ne-peHUKeHHblă]: Calcinat peste temperatura dorită sau mai mult decât trebuia, astfel ca produsul să-şi piardă proprietăţile caracteristice. Ex.: Ipsosul poate fi calcinat la moarte şi s^ nu mai facă priză; concreţiunile de calcar din ţigle şi cărămizi pot fi calcinate la moarte, pentru a-şi pierde proprietăţile lor distrugătoare (spargere datorită măririi de volum a varului inclus şi provenit din calcar, în momentul stingerii lui j cu umezeala din atmosferă). 452 t. Calcinator [calcinateurj Kalzinator; calcin^r; porkoloberendezes; Ka JlblţHHaTOp]. Ind. st. c.f Dispozitiv pentru recuperat căldura gazelor de ardere din1 cuptoarele rotative pentru ciment (fig. 17). Este compus dintr'o tobă (2) cu perefi i for-mafi din grătare, închisă într'o manta (1) şi -în care se introduce prin (3) pasfa brută de materie primă. Cajcînatorui este ~ - , . , . A . w. w i. F»g* 17.- Calcinator. in legătură directă cu cuptorul rotativ (4), ale cărui gaze de ardere au mersul arătat de săgefi. Ele străbat toba, care se învârteşte în jurul axei ei principale, iar după^ce au evaporat apa pastei brute, sunt aspirate de un ventilator prin (5). 2. Calcioancilif [ancylite calcarifere; Calcio-ancylit; calcioancylite; |calcioancilil; KaJIblţHO-amţHJIHT]. Mineral.: Varietate de ancilit cu Ca. 3. Calciobarit [calcîobaryte; Calciobaryt; calcium baryte; meszbărit; KajIblţHOâapHT], Mineral: (Ba, Ca)SOi, Cristalizează în sistemul monoclinic. 4. Calciocarnofit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru tujamunit. s» Calciodiadochif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru rodocrozit confinând Ca. 6. Calcioferit [calcioferrite, calcoferrite; Calcio-ferrit; calcioferite; kâlcioterrit; KajlblţHO(|)eppHT]. Mineral,: (CaMg)3(Fe**\Al)3[(0H)31 (PO*)*] * 8H2O. Are duritatea 2,5 şî gr. sp. 2,5. 7. Calciogadolînit [calciogadolinite; Calcio-gadolîn’it; calcium gadolinîte; mesz-gadoiinit; KaJlblţHoraAOJIHHHT]. Mineral.: Varietate de ga-dolinit confinând Ca. 8. Calciolazulif [calciolazulite; Calciolazulifh; calcium lazulite; meszlazulit; Kajlbii;H0Jia3yJlHT]. Mineral.: Mineral în care aproximativ % din Fe'**, şi Mg" a fost înlocuit prin Ca. 9. Calcio-vecchio [termen italian]. Arh., Cs.: Sistem de tencuială care imită vechile tencueli înfrebuinfate adesea în Evul mediu şi în Renaştere. Prezintă o suprafafă cu asperităţi şi şanfurî destul de pronunţate, cari dau un joc de lumini şi uşoare umbre. 10. Calciovolborfit [calciovolborthite; Calcio- volborfhît; caîciovoiborthite; meszvolbortit; Kajlb-iţH0B0Jib60pTHT]. Mineral.: Esfe un vanadat de calciu şi cupru, cu structura aproape identică , cu a voibortitului. 11. Calcit [calcite; Kalkspat; calcite; calcsar, meszpât; KajibiţHŢ, H3BecTK0Bbiîî rnnaT]. Mineral.: CaCOs. Cristalizează în sistemul hexa- gonal romboedric. Cristalele se prezintă ca romboedri ascu}ifi, turtifi, scaienoedri, prisme hexagonale. Macle frecvente şi macle polistn-tetice. Se găseşte sub formă ae agregate gra-nulare, fibroase, compacte, stalactitice, oolite. Clivează perfect după (1011). Are duritatea 3; gr. sp. 2,6*••2,8; luciu sticlos. E incolor, alb sau colorat prin impurităfi. Este cel mai cofnun şi frecvent mineral după cuarf. Formează ganga filoanelor metalifere hidrotermele. Se găseşte în roce sedimentare, metamorfice, sub forma de calcare cristaline (marmure), de tufuri calcaroase şi travertine. Cristalele limpezi se numesc Spat ae Islanda. Fiind puternic birefringent, serveşte ia construirea polarizoareior şi a analizoarelor din unele aparate optice. 12. Calcitagat [calcite agatifere; Cakitachat; calcite agate; kâlcitahât; KaJiblţHT araT]: Amestec de caicedonie, cuarf şi calcit. 13. Calciu [calcium; Kailzium; calcium; kâlcium; KajlbiţHÎij. Chim.: Ca; nr. at. 20; gr. ai 40,08; d. 1,54; p. t. 810°. Metal, alcalino-pamântos, alb-gălbuiu când este tăiat proaspăt. Nu se găseşte în stare nativă, deşi este foarte răspândit în scoar}a pământului, care confine 4% calciu. Se găseşte în natură sub forma de carbonat şî de sulfat, iar mai rar ca fluorură, ca fosfat şi sijrcaf. Se prepară prin electroliza unui amestec topit de clorură de calciu anhidră şi fluorură de calciu. La temperatura ordinară nu este atacat de oxigen, de clor, de brom sau de iod. Se combină cu aceştia sub acfiunea căldurii. Ca metal, calciul se întrebuinfează ca înlocuitor al sodiului fa anumite operafiuni metalurgice. Dă aliaje cu aluminiul şi cu plumbul (ex.: un aliaj de cusinefî cu 3% calciu). O mare valoare industrială prezintă compuşii calciului: calcarul, varul, gipsul, cimentul, etc.f şi sărurile sale„ Compuşii cei mai importanfi sunt: 14. acefaf de ~ [acetate de calcium; Kalziumazetatj Calciumacetat; calcium acetate; mesz acetât; yKCyCHOKHCJIblH KajiblţHH, aiţe-TOT KajiblţHH]. Chim.: (CăHsC^Ca • 2 H2O; gr. mol. 158,12, p0 t. 100°. Solubilitate în. apă rece 34,7 g °/o, iar la cald, 29,6 g %. Insolubil în alcool. — La distilarea lemnelor se obfine un acefaf de calciu cenuşiu (impur). — Prin tratarea acetatuiui de caldu cu SO2CI2 se obfine clorura de acetil. — Acetatul de calciu este întrebuinfat la impregnarea ţesăturilor. 15. arseniat de ~ [arseniate de calcium; Kaiziumarseniat, Calciumarseniat; calcium arse-nate; kâlciumarzenât, arzenes meszso; Mbinibfl-KOBOKHCJIblS KaJIblţHH, apCeHaT (KaJIbtţHH)]. Chim.: Ca3(As04)2,3 H2O. Se întrebuinfează în agricultură ca sare neutră, la combaterea insectelor. ie. azotat de ~ [nitrate de calcium; Kal- ziumnitrat, Cailciumnitrat; calcium nitrate; mesz-nitrât; a30TH0KHCJIbI& KajIblţHH, HHTpaT KaJIb-EţfiW]. Chim.: Ca(N03)2+4 H20. Cristale mono-clinice, incolore. Gr. mol. 236,13; d. 1,82; p. t. 42,5°. Solubilitatea în apă, la 18°, 54,8%; la \ 42,5°, 69,5%. Are mai multe trepfe de hidratare: Ca(N03)*+2 H2Q p. t, 510; Ga(NO3)2+3H2O p. t. 51,7°; Ca(N03)2+4H20 p. t. 42,5°; Ca(NOs)2 + 6 HaO p. t; 26,4°. Anhidru, cristalizează în forme regulate, cu d. 2,4; p, t. 561 °± 6°. Se prepară prin absorpfia vaporilor nitroşi de către carbonatul de calciu sau în solufie, prin absorpfia vaporilor nitroşi de către laptele de var, sau prin disolvarea carbonatului de calciu în acid azotic. Se întrebuinfează ca îngrăşământ mineral, la prepararea azotatului de plumb şi de crom, şi, uneori, ca deshidratant. v 1. Calciu, azotură de ^ [azoture de calcium; Kalziumnitrid; calcium ■» nitride; kălciiumnitrid; HHTpHfl KâJlblţHH], ChimCa3N2. Compus obţinut prin încălzirea calciului într'un curent de azot. Este o pulbere cenuşie-gălbuie care, în contact cu apa, desvoltă amoniac. 2. carbonat de ~ [carbonate de calcium; Kalziumkarbonat, Calciumcarbonat; calcium carbonate; szenszavas kâlcium; yrJieKHCJiblâ KaJib-iţHH, KapdOHaT KajlblţHH]: Chim.: CaCOâ. Compus care se găseşte în natură în mari cantităţi, sub numele de calcar, de marmură sau, cristalizat', ca aragonit sau calcit. Se poate obfine în laborator prin precipitarea solufiei unei sări de calciu cu carbonat alcalin. Este insolubil în apă, dar solubil în apa care confine bioxid de carbon prin formarea de bicarbonat de calciu Ca(HC03)2. Carbonatul de calciu este atacat de acizi cu desvo|tare de bioxid de carbon. 8. carbură de ~ [carbure de calcium; Kalzîumkarbid, Caiciumcarbid; calcium Carbide: kâlcium karbid, karbid; KapdHfl KaJlbiţHH]! Chim. ;XaC2. Se prepară, industrial, încălzind în cuptorul electric un amestec de var şi cocs pisat. Are structura cristalină, este dură şi are densitatea 2,3. Apa o atacă cu uşurinfă; acidul sulfuric nu are nicio acţiune asupra ei. La temperatură îr\altă reăcfionează cu azotul, dând cianamidă de calciu. Cu apa, dă acetilenă. Se întrebuinfează în generatoarele de acetijenă, pentru sudura oxiacetilenică. Sin. Carbid. 4. cianamidă de ~ [cyanamide calcique; Kalziumzyanamîd, Calciumcyanamid, Stickstoff Kalk.; calcium cyanamide; kâlciumciânâmid, mesz-nitrogen; iţHaHâMHA KaJlbiţHH]. Chim.: Ca = N — CsN, Substanţă solidă, de coloare albă. Sub influenţa apei se transformă în amoniac. Se prepară, industriei, prin acţiunea azotului asupra cărbuni de calciu încălzite la 1000°. In făfile cari au gaz metan, azotul necesar re-acfîei poate fi obţinut prin arderea metanujui în aer, întrebuinţări: La prepararea amoniacului1 prin procedeul Frank şi Caro, şi ca îngrăşământ pentru agricultură. Conţine 20-*-22°/o azot. Se aplică pe solurile din regiunile mai umede, cu reacfie neutră sau acidă. In sol se descompune, cu formare de uree şi amoniac, care se nitrifică şi da nitraţî. 5. cianură de ~ [cyanure de calcium; Kalziumzyanid, Calciumcyanid; calcium cyanide; kâlciumciânid; IţHaHHCTbIH KaJlblţHÎt, iţHaHH# i' 453 KajIblţHH]. Chim.: Ca(CN)2. Substanfă care desvoltă, la umiditate, acid cianhidric. Serveşte Ia deparazitări. e. clorură de ~ [chlorure de calcium; Kalziumchlorid, Calciumchlorid; calcium chloride; kâlciumklorid; XJlopHCTblt KaJlblţHft, XJiopHfl KaJiblţHH], Chim,: CaC'b. Se obfine din oxid sau din carbonat de calciu şl acid clorhidric şi, în procedeul Solvay de fabricare a carbonatului de sodiu, ca produs secundar la reacfia de recuperare a amoniacului (2 NHâCl + CaO « 2 NHs + H2O+CaCh). Cristalizează cu 6 molecule de apă, în cristale higroscopice. Prin încălzire la 200°, clorură de calciu devine ânhidră. Sarea uscată se topeşte la 719°. Clorură uscată absoarbe amoniacul. Clorură de calciu se disolvă în apă, cu scădere de temperatură. Un amestec de clorură de calciu şi zăpadă produce o scădere a temperaturii la —48°. Se întrebuinfează ca absorbitor de. apă. - 7. ~,.fluorură de ~ [fluorure de calcium; Kalziumfluorid, Calciumfluorid; calcium fluoride; kâlcium fluorid; (|)TOpHCTbIH KaJIbUiHH, IIJiaBH-KOBblH mnaT], Chim.: CaFa. Se găseşte în natură sub forma de fluorină. Cristalizează în cuburi, cari prezintă adesea fenomenul de fosforescenţă. Este insolubilă în apă. Se întrebuinţează în metalurgie ca fondant. Industrial, se prepară prin acţiunea unei soluţii de sare de calciu asupra fluorurii de sodiu. 8. fosfaţi de ~ [phosphafes de calcium; Kâlziumphosphate, Calciumphosphate; calcium phosphafes; meszfoszfât; (|)OC(|)aTbI KaJlbiţHH]. Chim,: Compuşi ai. calciului cu acizii fosfor ici, — Se cunosc mai mulţi fosfaţi de calciu: 9. fosfaf acid de ^ [phosphafe dical-cique ; Dikalziumphosphaf, Dicaîciumphosphat; dîcalcium phosphate ; dimeszfoszfât; BTOpHH* HblH KHCJIblH (J)OC(|)aT KaJIblţHH]. Chim.: HCaPOâ, H2O. Se obţine prin evaporarea unei soluţii clorhidrice de clorură de calciu şi fosfat disodic. Se găseşte în guano. Sin. Fosfat dicalcic. 10. fosfaf neutru de [phosphate trical-cique; Trikalziumphosphat, Tricalciumphosphat; calcium phosphate; semleges meszfoszfât; Cpe#-HHH ^OC^OPHOKHCJIblH K3Jlbl^HH]. Chim. : Ca3(P04)2. Se găseşte în oase, ca fosforit sau, amestecat cu clorură său fluorură de calciu, ca ăpatit. Se poate obţine tratând o soluţie de clorură de calciu cu fosfat de sodiu şii amoniac. E insolubil în apă, dar solubil în soluţii de acid clorhidric sau azotic. Sin. Fosfat tricalcic. 11. pirofosfat de ~ [pyrophosphate de calcium; Kalziumpyrophosphât, Calciumpyrophos-phafe; calcium pyrophosphate; meszpirofoszfăt; nnp0(|)0C$aT KaJlbiţHH]. Chim.: Ca2P207. Sarea acidului pirofosforic. Fără importanţă tehnică. 12. superfosfat de ~ [superphosphate de calcium; Kalziumsuperphosphat, Calciumsuper-phosphat; superphosphate of lime, calcium superphosphate, calcium orthophosphate; meszszuper-foszfât; cynep$OC$aT KaJlbiţHH]. Chim.: Amestec de fosfat acid şi de sulfat de calciu obţinut prin tratarea fosfatului tricaloic cu ackl sulfuric. E folosit cd îngrăşământ. 1. Calciu, hidrat de ~ [hydrate de calcium; Kalziumhydroxyd, Cakriumhydroxyd; calcium hy-droxide, calcium hydrate; kâlcium hidroxid, oltott mesz; TH;ţp00KHCb KajlbiţHH], Chim.: €a(0H)2. Se obţine prin stingerea varului nestins, adică prin udarea acestuia cu apă rece. Reacţia se petrece cu desvoltare de multă căldură. Hidratul de calciu este pufin solubil tn apă. Prin încălzire, se descompune în oxid de calciu şi apă. Se întrebuinfează în construcţii, pentru mortar, întărirea lui se datoreşte transformării în carbonat de calciu, sub influenfa bioxidului de carbon din atmosferă; totodată se desvoltă şi apă, 2. hidr ură de ~ [hydrure de calcium; Kalziumhydrid, Calciumhydrid; calcium hydride; kâlciumhidrîd; rHAPK# KaJIblţHH], Chim.: CaH2. Compus obfinut prin încălzirea metalului într'un curent de hidrogen. In contact cu apa, degajă hidrogen; se foloseşte în aerostafie penfru umplerea babanelor. s. oxid de ~ [oxyde de calcium; Kalzium-oxyd, Calciumoxyd; calcium oxide; egefett mesz; OKHCb KajibiţHfl, H3BecTb]. Chim.: CaO. Se prepară industriali prin arderea pietrei de var, în cuptoare de var. In stare curată, se obfine prin calcinarea azotatului sau a carbonatului de calciu, Este un praf amorf, care nu se topeşte decât la temperatura arcului electric. Se combini cu apa (reacfie puternic exotermică), dând hidratul de calciu. 4. /vf sulfaf de ^ [sulfate de calcium; Kal* ziumsulfat, Calciumsulfat; calcium sulphate; m£sz-szulfât, gipşz; CyJIb^aT KaJIblţHH, cepHQKHC-Jibifi KaJiblţHă]. Chim.: CaSO*. Se găseşte în naturş ca anhidrit (sulfat anhidru) şi ca gips (cris* talizat cu două molecule de apă). Se obfine sub forma unei pulberi albe, prin tratarea solufiei unei sări de calciu cu un sulfat solubil. Gipsul parfial deshidratat (sub forma CaSO*, l H*0), numit ipsos, se întrebuinfează în modelaje. *. sulfură de ~ [sulfure de calcium; Kalziumsulfid, Câîciumsulîid; calcium sulphide; messzulfid; cepHHCTbiU KajibiţHâ, cyjib(|>HA KajiblţHH]. Chim,: CaS. Se obfine prin reducerea cu cărbune a unui sulfat de calciu. Este un corp aib-gălbuiu; cu, apa, dă hidrat de calciu şi sulf-hidrat de calciu. Expusă la lumina solară, sulfura de cajciu devine fosforescentă. Se mai cunosc sulfurile CaSg şi CaSs. '•v, polisulfură de ~ [polysulfure de cal* cium; Kalziumpoiysutfid, Calciumpolisulfid, Kalkschwefelleber; calcium polysulphide; mesz poliszulfid; n0JlHCyjlb4)Hfl KajiblţHH]. Chim.: (CaS)x. Se obfine ca produs secundar Ia prepararea carbonatului de sodiu după metoda Leblanc şi se întrebuinfează ca paraziticid, constituind componentul principal al solufiei sulfo-cabice. 7. Calciufosforuranit [autunite; Calciumphos-phoruranit, Autunit; autunite, calcium phosphor-uranite; kâlcium foszforurânif, autunit; aBTyHHT, OTyHHT, H3BecTKOBbiă ypaHHT]. Mineral.: CajUOs I POâ]* * 8 HaO. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale de formă tabulară sau de lamele subfiri. Duritatea 2 ***2,5; gr. sp. 3,1—3,2. Coloare galbenă ca lămâia. Luciu sidefos. a. Calciupectolif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru xonotlit. o. Calciupiromorfit [polyspherite; Calcium-pyromorphit, Polysphărit: polysphaerite; poK- szferit; n0JIHC$epHT]. Mineral,: (PbCa)3(P04)s • (PbCa)2CI(P04). Mineral din seria apatitului. Sin. Polisferit. io. Calcivore» plante ~ [plantes calcivores; Kalksteinzerfressende Pflanzen; calcivorous plants, calcicole plants; meszevd nov^nyek; paCTeHHfl pa3l>eflaK>ntfie KaJlbiţHâ]. Bot,: Plante ale căror apoteci provoacă scobituri în rocile de calcar pe cari cresc. Faptul e datorit bioxidului de carbon desvoltat de plantă, şi care, prin disolvarea în apă, permite plantei să pătrundă mai adânc în rocă. ti. Calco-alcalin [calco-alcalin; kalk-alkalisch; calc-alkali; âlkâlikus mesztartalmu; HSBeCTKOBO-m^JlOHHWâ]. Petr.: Calitatea unei categorii de roce de a avea un astfel de confinut de calciu şi de substanfe alcaline, încât să determine o compozifie mineralogică în care să predomine feld-spafii şi hornblendă sau piroxenul, feldspatoizii şî mineralele sodice lipsind, it. Caicocif. Mineral. V Chalcozină. ia. Calcocloroză [calcochlorose; Kalkehbrose; Hme-induced chlorosiş; sârgasâg; XJl0p03 (6o-JieSHb paCTeHHfi)]. Agr*.* Ingălbenirea frunzelor plantei din cauza lipsei de fier asimilabil în soiurile bogate în calciu. 14. Calcofii [chalcophiie; Chalkophii, chalco-pbile; kalkofil; xaJlbKO(j)H JlbHblă]. Pefr.: Calitatea elementelor chimice caracteristice învelişurilor intermediare ale globului terestru cuprinse între barisferă Şt litosferă, de a avea o mai mare afinitate pentru sulf decât pentru oxigen. Sin. Chalcofil. 15. Calcografie [chalcographie, im pression en creux; Tiefdruck; chalcography; melynyomâs; rpaBtepoBajibHoe ncKyccTBo (no jiaTyHH hjih Me^H)]. Arfe gr.: Gen grafic care reproduce originale lineare şi în semitonuri, cu ajutorul clişeelor de metal, la cari elementele suprafefei active (suprafafa care imprimă) se găsesc sub suprafafa iniţială a plăcii sau a cilindrului metalic. Sin. Chalcografic. ie. Caicopirifă. V. Chalcopirifă. 17. Caicorodocrozit [calcorhodocrosite; Cal-ciumrhodochrosit; calciumrhodocrosite; kâlciucn-rodokrozit; KaJlblţHyMp0A0Kp03HT].Mineral.: Mineral care face parte din seria isomorfa a calcitului. is, Calcosfderit [calcosiderite; Calciumsiderît; cakosiderite; kalkosziderit; xaJIbKOCHJţepHT]. Mineral.: Mineral care face parte din seria iso-morfă â calcitului. io. Calcosffonfianit [emmonile; Calciumstron-tianit, Emmonit; emmomîfe; emmonit; eMMQHHT], Mineral.: Mineral care face parte din seria iso morfă a aragonitului, Sin. Emmonit. 20. Calcozini. V. Chalcozină. 1. Calcozincif [calcozincite; Caîcozinkit; cai-cozincite; meszcinkerc; Kâ JlKOIţHHKHT]. Mine-ral.: Mineral constituit dintr'un amestec de calcit şi zincit. 2. Calcul [calcul; Rechnung; caicuius; szâ-mitâs ; BblHHCJieHHe, HCHHCJieHHe] : 1. Ansamblul operaţiunilor logice, incluziv regulile şi procedeele după cari se efectuează, pentru a deduce teoremele unui domeniu de cercetare din sistemul lui de concepte primitive şi din sistemul lui de axiome, sau şi din teoreme demonstrate în prealabil. După domeniul din care face parte» calculul poate fi*: calcul logic (ex.: calculul prepoziţional), calcul matematic (ex.: calculul aritmetic, calculul algebric, etc.). — 2. Capitol din matematici, în care se întrebuinţează, mai ales, un anumit tip de calcul, cum e Calculul diferenţial, Caleulul integral, etc. (accepţiune improprie a termenului). 3. Calcul acoperitor [calcul approche; Nâhe* rungsberechnung; approximate calculation; koze-lifo szâmitas; npH6jIH3KeHHOe HCHHCJieHHe]: Calcul de dimensionare a unei piese sau a unei părţi dintr'o construcţie, pe bază de date sau clemente experimentale, în care se operează cu un anumit coeficient de siguranţă pentru a se obţine dimensiuni superioare celor strict necesare. 4. Calcul cu diferente finite [calcul aux dif^ ■ferences finies; Differenzenrechnung; finite diffe-rences caicuius; kulombseg szâmitas; BblHHC-JieHHe KOHenHbix pa3HOCTefl]. An. mai: Fiind dat un şir de numere y0 ,yA ,..yn,.., şirul se numeşte şirul diferentelor de ordinul întâi u al firului dat. Aplicând acelaşi procedeu noului fir, se obfine şirul diferenfelor de ordinul al doilea : A^jo = Ayx - Ay0, A*yt = Ay2 — Ayî,.. Continuând în mod analog, se pot defini diferentele de orice ordin n: Calculul cu diferenţe finite are ca obiect determinarea acestor diferente când se cunoaşte şirul, ca şi problema inversă, de a determina şirul când se presupune că şirul y0, yt,„ este şirul valorilor pe cari le ia o funcfiune y—f{x), când variabila independentă x parcurge un şir dat de valorii cari formează de obiceiu o progresiune aritmetică. Problema cea mai importantă este rezolvarea ecuaţiilor cu diferenţe finite, adică determinarea funcţiunii /(*}, când se dă o relaţie între funcfiune şi diferenţele ei până la un anumit ordin. 5. Calcul diferenţial [calcul differentiel; Dif-ferentialrechnung; differentia! caicuius; differen-ciâl szâmitas; flH(J)(t)epfcHiţHajibHoe hchhc-JieHHeJ.V. sub Calcul tensorial. 7. Calcul grafic [calcul graphique; graphi-sches Rechnen; graphical calculation; grafikus szâmitas; rpa<|>HHecKHe pemeHHH]. Geom.; Efectuarea operafiunilor de calcul, cu ajutorul construcfiilor geometrice. Datele şi rezultatele se citesc la scară. 8. Calcul integral [calcul integral; Integral-rechnung; integral caicuius; integral szâmitas; HHTerpaJibHoe HCHHCJieirae]. An. mat: Capitol al Analizei matematice, care are ca obiect definirea, studiul proprietăţilor şi aplicafiile integralelor indefinite şi definite, simple şi multiple, Uneori se^ înglobează în acest capitol şi teoria ecuafiilor diferenţiale de diferite tipuri: ecuaţii diferenţiale ordinare, ecuafii parfiaie, ecuafii cu diferenţiale totale, etc. 9. Calcul tensorial [calcul tensoriel; Tensor-rechnung; tensorial caicuius; tenzorszâmitâs; TeH30pH0e BbIHHCJIGHHe]. C/c. t: Studiul ope-raţiunilor cari se efectuează cu tensorii de diferite ordine în spaţiile rfemanniene sau mai generale, cu oricâte dimensiuni. Când se operează cu componentele covariante, contravariante şi mixte ale tensdrilor, călculul tensorial se numeşte şi calcul diferenţial absolut. Se întrebuinţează mai ales în studiul geometricilor neeuclidiene. Constitue instrumentul matematic adecvat teoriei relativităţii. to. Calcul vectorial [calcul vectoriel; Vektor-rechnung; vectorial caicuius; vektor-szâmitâs; BeKTopHajibHoe BbiHHCjieHHe]. CIc. v.: Studiul operaţiunilor cari se efectuează cu vectorii sau cu vectorii şi cu scalarii în spaţiul euclidian cu cel mult trei dimensiuni, făcându-se abstracţiune de sistemul de referinţă. Constitue instrumentul matematic adecvat studiului operaţiunilor şi ai câmpurilor de vectori cari intervin în Mecanică şi în Electromagnetism. it. Calcul, artificiu de ~ [artifice de calcul; Rechenkunstgriff; artifice of caicuius; szâmoîâsi sajâtossâg; HCKycHbiH npneM bhhhcJieHHH]. Mat.: Procedeu de calcul, aplicabil într'un anumit caz particular sau pentru un anumit tip de probleme, care conduce la rezultat pe o cale mai scurtă decât procedeul de calcul obişnuit clasei de probleme din care face parte problema tratată. 12. Calculator [calculateur; Rechner, Kalkula-tor; calculator; ârszâmito; KaJIbKyJIHTOp]: Funcţionar specializat în calculul prefului produselor sau al salariului de plătit celor ce prestează muncă în acord, etc. îs. Calculul probabilităţilor [calcul des pro-babilites; Wahrscheinlichkeitsrechnung; caicuius of probability; valoszinusegi szâmitas; BbIHHCJieHHe BepoHTHOCTefi]. An. mai: Calcul în care elementul fundamental este probabilitatea ca un anumit eveniment să aibă loc în una sau alta din formele lui posibile. Aplicafiile. statistice ale acestui calcul constitue discipline speciale, variind 456 ca formă teoretică după natura domeniului statistic corespunzător. 'Astfel, sunt discipline distincte: Teoria erorilor, Teoria jocurilor de noroc, Teoriile statistice biologice, Teoria asigurărilor, Teoria cinetică a gazelor, Statisticele cuantice, etc. i. Calculul variafiunilor [calcul des variations; Variationsrechnung; calculus of variationsî val-tozâs-szâmitâsj HCHHCJieHHe BapHaiţHH]. An. mat.: Partea Analizei matematice în care se studiază determinarea uneia sau a mai multor funcfiuni de una sau de mai multe variabile, cari să facă minimă o anumită integrală, în care intră aceste funcfiuni şi derivatele lor, ca şi variabilele independente, limitele de integrare fiind fixe^ sau chiar variabile, iar funcfiuni le căutate putând satisface şi anumite condifiuni limitativef ceea ce determină solufiunea, când ea există. Numeroase probleme de geometrie, de mecanică, fizică, matematică, tehnică, etc., se rezolvă prin calculul variafiunilor. Exemple de probleme clasice: Problema brahistocronei, determinarea arcului de, lungime minimă între două puncte ale unei su-prafefe (geodezicele suprafeţei), problema iso-perimetreTor, determinarea corpului de revolufie care întâlneşte rezistenta cea mai mică la înaintare într'un mediu omogen, principiul minimei acfiuni, principiul lui Hamilton, principi/ui minimei constrângeri, etc. — Probleme simple de calculul variafiunilor: a. Să se determine o funcfiune x(t) care să facă minima integrala: (1) J unde Punând: x(£)-fe£(£) în locul lui #(*), unde £ (a) = £(&)= 0, se calculează variafiunea integralei (1), care, dacă se pune: (1') V + x + s|) dt, este: (2) Integrând prin părfi şi finând seamă că |(t) e arbitrar, condifiunea /(0)=0 atrage după sine condifiunea ' ' dx dAg* / Aceasta este ecuafia diferenţială de ordinul al doilea (ecuafia lui Euler), care determină pe jc(*)« în afară de două constante arbitrare. b. Dacă V nu depinde numai de t, x,x, ci şi de derivata a doua x> a treia ic,etc. a funcfiunii necunoscute, adică e de determinat valoarea extremă a integralei: (4) J V(t, x, x, x, x, .. .) At, se găseşte în acelaşi mod, ca o condifiune necesară pentru x(t), ecuafia diferenţială (a lui Euler): c)% dAe)âJ dfav§jf.-/ d/8\0jc J c. Funcfiunea de sub semnul integrală depinde de n funcţiuni xj,(t) de o variabilă şi de derivatele lor, adică: (6) J V(ţ, xlt xt,..., xt, x2 ••.) dt. Condifiunile necesare de minim sunt: numite ecuafii Ie lui Lagrange. d. Valoarea extremă a unei integrale duble: (8) §v(x'y-z>peM0M bo^h h c BHyipeHHeîl h BHeniHeîi (HăpyJKHOfi) TOnKOă]. Mş. ferm.: Căldare formată dintr'un corp cilindric cu încălzire interioară sau combinată (interioară şi exterioară), şi provăzută cu tuburi de flacără; cu fevi de fum sau cu o combinaţie a ambelor sisteme (2, fig. 18). Prin aşezarea focarului în inferiorul corpului se măreşte suprafafa de încălzire de. radiafie iar prin trecerea gazelor de ardere prin ţevile de fum se măreşte transmisiunea căldurii prin convecfie. Procesul de vaporizare este ameliorat, circula}!® de apă este însă neregulată; are, deci, randament scăzut. Pentru ameliorarea circulafiei de apă şi sporirea suprafefei de încălzire directe, se montează, uneori, în fevile de flacără şi tuburi de apă sistem Galloway. Presiunea de regim ajunge până la 20 ats. — Deosebim: neted sau ondulat după sistemul Fox sau Morrison, şi are un diametru de 700***1000 mm. Sin. Căldare Cornwall monotubulară. 2. ~ cu două fevi de flacără [chaudiere (de) Lancashire, generateur (de) Lancashire, chaudiere (â vapeur) â deux tubes-foyers, generateur (de vapeur) â deux tubes-foyers; Zweiflammrohr-Dampfkessei, Doppelflammrohr-pampfkessel, Lan-cashirekessei; double flue steam boiler, Lancashire boiler; kettos tuzcsovu gozkazân; napo-Boă KOTeji c AByMH HcapoBbiMH (njiaMeH-HblMH) TpydaMH]: Căldare la care cele două funduri bombate sunt legate cu două fevi de flacără (fig. 19): Diametrul mantalei ajunge până la 2000 mm, iar suprafaţa de încălzire până la 150 m2, cu o producţie orară specifică de abur de 18\**25 ka/mâh. Sin. Căldare Cornwall bitu-bulară, Căldare Lancashire. î. Căldare cu o feavă de flacără [chaudiere (de) Cornouailles, generateur de Cornouailles, chaudiere (â vapeur) â un seul tube foyer, generateur (de vapeur) â un seul tube foyer, chaudiere (â vapeur) â tube-foyer unique, generateur (de vapeur) â tube-foyer unique; Einflammrohr-DampfkesseS, Cornwallkessel; Cornish boiler; fuz-csoves kazân, C.-kazân; napOBOH KOT6JIC OflHOH HcappBoă (njiaMeHHOă) Tpy6oă, KopHBajî-JIHHCKHH KOTeJl]: Căldare străbătută dela un capăt la celălalt de un tub de flacără, care leagă între ele cele două funduri bombate (fig. 20). Focarul este, de obi-ceiti, inferior, dar poate fi şi un antefocar aşezat în exteriorul corpu-lur de căldare. Partea cilindrică poate avea un diametru până la 2000 mm. Se ajunge la o suprafafă de încălzire până la 60 m2, cu o prd-ducfie orară specifică de abur de 16-25 kg/m12 h. Fis Pentru o mai bună circulafie a apei, tubul de flacără este aşezat anaxial fafă de mantaua cilindrică. Tubul este Căldare .cu o feavă de flacără. ~ cu trei fevi de flacără [chaudiere (â vapeur) â trois tubes-foyers, generateur (de vapeur) â frois tubes-foyers; Dreiflammrohr-Dampf-kessel; triple flue steam boiler; hârmas tuzcsovu gozkazân; napoBoit KOT6JI c TpeMfl HcapoBbiMH (njiaMeHHbiMH) TpyâaMH] :Căldare cu trei fevi de legătură între cele două funduri bombate. Diametrul mantalei ajunge până la 3000 mm, iar suprafafa de încălzire până la 300 m2, cu o producţie orară specifică de abur de 20**:30 kg/m12 h. Prezintă o circulafie mai bună a apei şi o scurtare a timpului de punere în funcfiune. Sin. Căldare Cornwall tritubulară. Căldare Fairbairn. 4. ~ cu fevi de fum [chaudiere (â vapeur) ignitubulaire, generateur (de vapeur) ignitubu-laire, chaudiere (â vapeur) â tubes de fumee, generateur (de vapeur) â tubes de fumee, chaudiere (â vapeur) multitubiflaire â tubes de fumee, generateur (de vapeur) multitubulaire â tubes de fumee; Heizrohr(dampf)kessel; smoke tube steam boiler, fire tube boiler, multitubular steam boiler; tuzcsoves gozkazân; napoBoâ TpydnaTbîă KOTeji c 6ojibiiiHM hhcjiom /ţbiMorapHbix (nporap-Hbix Tpy6 (TpydOK)]: Căldare formată dintr'un cilindru orizontal, ale cărui funduri sunt legate prin fevi cu diametrul cuprins între 50 şi 100 mm, 460 prin cari circulă gazele de ardere. Ţevile sunt fixate tn plăcile tubulare prin mandrinare, Focarul este de tip inferior sau cutie de foc, de obiceiu pentru combustibili inferiori (lemn, rumeguş de lemn, etc.). Sistemul de căldare se construeşte până la suprafaţa de încălzire de 120m2, cu o producfie orară specifică de abur de 15" *20 kg/m2h. Ţevile de fum sunt grupate în figuri pătrate sau hexagonale,, fevile formând vârfurile. Sin. Căldare igroitubulară. — Exemple de căldări cu jevi de fum: ie CăldareTischbein[chaudiereT.,generateurT.; T.-Kessel; T. boiler; T.-kazân; napOBOiă KOTeJl T.]: Căldare formală din două corpuri cilindrice orizontale suprapuse (fig. 21). Cilindrul Inferior Fig. .21. Căldare Tisehbein. e străbătut de o feavă de flacără, «ar cel su» perior de Un fascicul de fevi de fum, legătura dintre corpurile cilindrice făcându-se printr'un tub vertical. Focarul este în interiorul ţevii de flacără, sau poate fi aşezat exterior» Gazele de ardere trec d in feava de flacără în fevi le de fums ajungând în canalele de fum, după ce au îmbrăfişat mantalele cilindrice aile căldării. Spafiul de apă al căldării este format în comun, de ambii cilindri. Sistemul se construeşte până la suprafafa de încălzire de 400 m2, cu o prb-ducfie orară specifică de abur de 15*'*20 kg/m2h. 2. ~ cu cutie de foc [chaudiere (â vapeur) ignitubulaire avec boîte â feu, generateur (de vapeur) ignitubulaire avec boîte â feu, chaudiere Fig. 22. Căldare cu cutie de foc cu un singur corp cilindric. (â vapeur) avec boîte â feu (et tubes de fumee), generateur (de vapeur) avec boîte â feu (et tubes de fumee); Heizr6hren(dampf)kessel mit Feuerbuchse, Feuerbuchsendampfkessel; Cornish multifubular steam boiler; tuzcsoves es .tuzszek-renyes gozkazân; TpydHăTbliî napoBoiî KOTEJI c orHeBoii kopo6koh, napOBOH KOTeji c orHe-BOH K0p06K0H H AbiMorapHbiMH TpydKaMH]: Căldare formată obişnuit din două părfi; una„ cilindrică, numită căldare orizontală —- şi una în formă de cutie, numită căldare verticală. Cele două părfi sunt îmbinate rigid. In căldarea verticală este aşezată cutia de foc, care poate fi aproximativ paralelipipedică sau cilindrică în forma de feavă de flacără. Căldarea orizontală este străbătută de un fascicul de fevi cu diametrul de 40"'100 mm, care leagă placa iubu-lară a cutiei de foc, de fundul căldării. Uneori căldarea* este formată dintr'un singur corp cilindric (fig. 22). — Exemple de căldări cu cutie de foc şi fevi de fum: 3. ~ de locomobiiă [chaudiere pour loco-mobile; Lokomobilkessel; locomobile boiler; lo-komobilkazân; JI0K0M06HJIbHbIH napOBOH KOTeJl]; Căldare cu cutia de foc mobilă, montată pe rofi. Fasciculul de fevi de fum leagă între ele cele două placi tubuiare ale cutiei de foc şi ale cutiei de fum. Sistemul se construeşte pentru suprafeţe de încălzire mici, până la 40 m2, cu o producfie orară specifică de abur de 17---22 kg/m2h. 4. ~ de locomotivă [chaudiere pour locomotive; Lokomotivkesşel; locomotive boiler; moz-donykazân; nap0B03HbiH napOBOH KOTeJl]: Căldare cu cutie de foc, montată pe locomotivă. Părfile ei principale sunt (v. planşa): Cutia de foc împreună cu cenuşarul, căldarea verticală, căldarea orizontală sau longitudinală, şi cutia de fum. Cutia de foc e aşezată în interiorul căldării verticale, de care este legată prin antretoaze, prin şuruburi de plafon, prin cadrul focarului şi prin ancore de căldare. Are formă aproximativ prismatică, putând fi cu grătare înguste sau late (v. Focar de locomotivă). Căldarea verticală este compusă dirv placa porta lăr din cei doi perefi laterali, din plafonul şi placa de racordare cu căldarea orizontală, îmbinate între ele prin nituire sau prin sudură. Pe corpul căldării verticale se găsesc gura uşii focarului, găurile de spălare şi vizitare, orificiile şi suporfii pentru montarea diferitelor aparate ale armaturii fine. Căldarea orizontală de formă cilindrică e confecfionată din două sau trei virole nituite sau sudate. Cele două funduri plane sunt formate din placa tubulară a cutiei de foc şi placa tubulară a cutiei de fum. Mănunchiul de fevi de fum leagă între ele cele Căldare Belleville cu două fascicule de ţevi fierbăfoare, aşezate în spirală. 8) colector-separator de nomol; 9) cameră de combustie; 10) dispozitiv de evacuarea sgurii; îl) grătar; 12) canale de fum; 13) regisfru de obturare a gazelor de ardere; a) colector-separator de nomol; b) cameră interioară de apă; c) camere din fajă, de apă (de racordare a fevilor fierbătoare); d) colector-separator de abur; e) obturator mobil, f) camere din spate, de apă (de racordare a fevilor fierbătoare); g) autoclave de vizitare a fevilor; h) găuri de vizitare a camerei de apă două plăci, în cari ţevile de fum sunt fixate prin rnandrinare. Pe corpul cilindric e montat domul de abur, domul epuratorului de apă, sacul de nomol, capul de luat abur, capul de alimentare cu apă, etc. Corpul are găuri de spălare şi vizitare-Cutia de fum esfe prelungirea căldării orizontale şii serveşte la conducerea gazelor arse spre coş (v. Cutia de fum a locomotivei). In cutia de fum sunt montate: ţevile de admisiune şi de emisiune, capul de emisiune, suflătorul, para-scânteiul şi coşul. La locomotivele cu abur supraîncălzit, supraîncălzitorul e format din fevi de diametru mic, numite elemente, prin cari circulă aburul saturat din căldare; eile sunt aşezate în fevi de fum mandrinate în cele două plăci iubuiare străbătute de gazele de ardere. Pre-tncălzirea apei de alimentare e realizată prin injectoare cu abur de emisiune sau cu pompe şi economisoare cu abur de emisiune. Suprafaţa de încălzjre ajunge până la 450 m2, cu o producţie orară specifică mare de abur, până la ■60 kg/m12!!, şi cu presiunea de 25 ats. î* Căldare Holland [chaudiere H.,, generateur H.; H. Kessel; H. boiler; H.-kazân; napOBOH KOTeji I\]: Căldare formată dintr'un corp cilindric cu un tub de flacără, de care se racordează trei fascicule de ţevi de fum cu diametri diferiţi (fig. 23). Ga- Fig. 23. Căldare Holland. zele de ardere străbat trei drumuri: primul, format din câteva fevi de diametru mare, — al doilea, dintr'un fascicul de fevi cu diametru mic, prin care trec gazele cu vitese mari — şi ai treilea, cu ţevi de diametru mare, cu o secfiune totală a fevilor mai mică. La căldările cu supraîncălzire, drumul al doilea e format, de obiceiu, din ţevi cu diametru mare, în interiorul lor fiind aşezat supraîncălzitorul, iar ţevile din. drumul întâiu şi cele din al treilea sunt cu diametru mic. Suprafaţa de încălzire ajunge până la 150m'2, cu o producfie orară specifică de abur de 20 • • *35 kg/m® b. Ocupă un spafiu mic; are pierderi puţine. 2. ~ Scotch [chaudiere (â vapeur) ecossaise; schottischer Dampfkessel, Heizrohren(dampf)-kessel mit Flammrohr, Zylinder(dampf)kessel;Scotch 461 steam boiler; henger gozkazân niOTJiaHjţCKHÎi napoBoă KOTeji, ropH30HTajibHbiH Tpy6naTbiH napoBoiî kotcji c tfcapoBoă Tpy6oă, o6paT-HbIMHAbIMOrapHbIMH(AblMOnpOrapHbIMH)Tpy-6aMH (TpydKaMH) h BHyTpeHHeă B03BpaTH0H KaMepOH]: Căldare cu un corp cilindric scurt şi cu funduri plane, în interiorul căruia sunt montate 1**’4 cutii de foc în forma fevilor de flacără (fig. 24). Ţevile de foc se racordează în camere ver- ticale de întoarcere, ai căror perefi plani sunt legaţi cu fundul din fafa al corpului cilindric prin fascicule de fevi de fum. Pereţii plani sunt consolidaţi prin antretoaze. Se construeşte cu suprafeţe de încălzire de 10***300m'2( cu o producfie orară specifică de abur de? 30* **50 kg/m2h. Prezintă avantajul unei suprafeţe mari de încălzire, pe un spafiu ocupat mic. Se construeşte şi sub forma de căldare dublă, cu focare în ambele părfi, în care caz camera verticală este montată la mijlocul corpului căldării. s. Căldare de abur cu volum mic de apa, cu fevi de apa şi cu circulafie naturală [chaudiere (â vapeur) aquatubulaire â petit volume d'eau et â auto-circulation; Wasserrohr (dampf)-kessel mit kleinem Wasserraum und mit natur-licher Zirkulation; water tube steam boiler with small waterspace and natural circufation; viz-csoves kazân; napOBOH kot^ji c MajibiM o6t>-eMOM BOAbI, BOAHHbIMHTpydKaMH H c HaTy-pajibHOH iţHpKyjiHiţHeă]: Căldare de abur formată din unu sau din mai mulfi cilindri,, numifi colectoare, legaţi între ei prin fascicule de ţevi, în cari circulă apa. Fasciculele de fevi sunt aşezate mai mult sau mai puţin înclinate fafă de orizontală, formând, prin felul lor de aşezare şi de legătură cu colectoarele, sisteme foarte variate. Circulafia apei în căldare e întreţinută automat şi într'un sens determinat, prin diferenţa dintre greutatea apei care coboară din colector în ţevile aşezate în partea mai rece a căldării, şi dintre greutatea amestecului de abur cu apă care se urcă în colector, prin ţevile aşezate în partea cu temperatură mai ridicată a căldării. Fo- 462 carul este totdeauna exterior şi, la marile unităţi, automat. Gazele de ardere învălue fasciculele de fevi şi colectoarele, circulaţia gazelor făcându-se pe un drum determinat, străbătând mai multe şicane orizontale sau verticale, realizate prin perefi despărfitori construifi din material ignifug. Toate tipurile de căldări sunt echipate cu supraîncăl-zitor şi cu preîncălzifor de apă, accentuându-se o predispoziţie pentru sistemele în cari o parte din vaporizafia apei se petrece în preîncălzitor; se folosesc şi preîncălzitoare de aer. Căldarea de abur cu fevi de apă e tipul folosit pretutindeni pentru marile unităţi; se caracterizează printr'o mare producfie de abur în spaţii mici. prin presiune de regim înaltă şi punere rapida în stare de serviciu. Se ajunge la suprafeţe de încălzire până la 2500 m2, şi la o producfie orară specifică de abur de 100 kg/m2h. .Se întrebuinfează volume mari de focar, cu mari suprafeţe de radiaţie. Sin, Căldare acuatubulară. După gradul de inclinafie al fasciculelor de ţevi fafă de orizontală, deosebim: î. Căldare cu fevi de mică inclinafie [chaudiere tubulaire »(â vapeur) â faisceau legerement încline; Schrăgrohr(dampf)kessel, Wasserrohren-f dampf) kessel mit geneigten Rohren; water tub# steam boiler with jndlined tubes; ferde vizcsoves gozkazân; BOflOTpydHbiâ napoBoii kotSji q HaKJiOHHMMy BOAHHHMH TpydKaMH]: Căldare de abur, la care axele fasciculelor de fevi au o înclinare de 1/3" *1/5, formând cu orizontala un unghiu de 10***15°. Colectorul este aşezat deasupra fasciculelor de fevi şi este legat de ele prin camere de apă, dintr'o singură bucată sau secfionale, în carii sunt mandrinate fevile cu diametrul de aproximativ 100 mm (4 şi 6, fig. 18). Avantajul sistemului cu fevi pufin înclinate consistă în folosirea de fevi drepte, cari sunt uşor de cu-răfît şi de înlocuit; desavantajele sunt: multe deschideri în perefii camerelor, deci o construcfie şi o mtrefinere grea. Clasificarea căldărilor cu fevi pufin înclinate se face după sistemul de cameră de 3pa: 2. /v cu o cameră de apă dintr'o singură bucată [chaudiere (â vapeur) â une chambre unique d'eau, generateur â une chambre d'eau; Einkammer(dampf)kessel.; single header steam boiler; egyvizkamrâs gozkazân; OftHOKaMepHblH napOBOiî KOTeJl]: Căldare cu o singură cameră de apă în fafăl şi care este legată cu colectorul. Camera este ^ubîmpărfită în două părfi: prin una se ridică aburul în colector, prin cealaltă cade apa In cameră. Ţevile de apă au montate, în interior, coaxial, o feavă subfire,, ambele fiind legate în camerele de apă. Prin fevile interioare circulă amestecul de apă cu abur, iar prin cele exterioare, apa. Tip de căldare cu o mică producţie orară de abur pe metrul pătrat,, şi care nu se mai construeşte, 3. ~ cu două camere de apă dintr'o smgtiră bucată [chaudiere (â vapeur) â deux chambres d'eau, generateur (de vapeur) â deux chambres d'eau; Zweikammer(dampf)kessel; double header steam boiler; ketvizkamrâs gozkazân; #Byx-KaMepHblH napOBOfi KOTeJl]: Căldare la care ambele capete ale fasciculelor de ţevi sunt mândri nate în câte o cameră de apă. Legătura dintre colectorul aşezat deasupra fasciculelor şi camere se face prin două tuburi verticale. Camerele de apă sunt înzestrate, în dreptul fevilor, cu găuri cu capace, pentru mandrinarea şi curăţirea fevilor, fiind şi consolidate prin antretoaze. Apa din colector curge, prin camera din spate, în fevile fierbătoare, unde se vaporizează, iar amestecul de abur şi apă se ridică, prin camera din faţă,, în colector. Astfel se formează o circulafie naturală automată a apei. Avantajul sistemului consistă în buna circulaţie a apei, iar desavantajul, în construcfia rigida a camerelor, care limitează presiunea de regim la 30 ats. Suprafafa de încălzire ajunge până la 500 m2, cu o producfie orară specifică de abur de 40 kg/m2K — Exemple de căldare cu două camere de apă: 4. ~ Belleville [chaudiere (â vapeur) B.; B.-Dampfkessel; B. steam boiler; B.-fele gozkazân; napOBOit KOTeJl B.]: Căldare formată din fascicule de fevi fierbătoare înclinate, aşezate în spirală. E o căldare intermediară între căldarea cu camere dintr'o singură bucată şi căldarea cu camere secfionale, camerele fiind formate de racordul fasciculelor de fevi. Capetele ţevilor sunt legate în câte o cameră de apă, camera din fa{ă fiind legată, printr'un tub vertical, cu colectorul de apă. Se construesc căldări cu unu şi cu doua fascicule de fevi, şi cu colector al cărui diametru variază între 500 şi 1500 mm. Se ajunge la suprafeţe de încălzire de 400 m2 şi ia o producţie orară specifică de abur de 40 kg/m2h. 5. />/ Steinmuller [chaudiere S., generateur S.; S.-Kessel; S. boiler; S.-fele gozkazân; napo-BOă KOTEJI niTaăHMlOJIJiepa]: Căldare cu două camere, în perefii cărora sunt mandrinate fevile fierbătoare. Camerele sunt legate, prin două tuburi verticale, cu corpul cilindric. Se ajunge Ia suprafefe de încălzire de 500 m2, cu o producfie-orară specifică de abur de 40 kg/m2h. e. /v/ cu camere secfionale [chaudiere (â vapeur) sectionnelle, chaudiere (â vapeur) sec-tionnee„ generateur (de vapeur) secfionne; Glieder(dampf)kessel, Sektional(dampf)kessel ; secţionai steam boiler; rel^szes gozkazân; CeKIţHOHHblîî (ceKIţHOHajIbHblU) napOBOÎI KOTeji] : Căldare cu una sau două camere de apă, secfionale, fiecare element purtând 7”*8 rânduri suprapuse de fevi, mandrinate în perefii camerelor. Ţevile sunt aşezate în zig-zag, una deasupra celeilalte, astfel ca gazele de. ardere să poată învălui complet fiecare feavă. Numărul de elemente alăturate este determinat de mărimea căldării, fiecare element fiind legat printr'un tub cu colectorul. Prin camerele secfionale, volumul Căldare cu fevi de apă şi cu două camere de apă dintr'o singură bucată (tip Steinmuller). 1) colectorul căldării; 2} camera de apă din fafă; 3J fascicul de fevi fierbătoare (de apă); 4) focar; 5) supapă de siguranfă; 6) cap de alimentare; 7) gură de vizitare; 8J supraîncălzitor; 9) tuburi de legătură între colector şi camera de apă; 10) cap de luat abur supraîncălzit; 11) camera de apă din spate; 12) cap de evacuare a apei; 13) suportul pe rulouri al căldării; 14) canal de fum; J5J dispozitiv de evacuarea sgurii. Căldare cu fevi de apă şi camere de apă secfionale (tip Babcock Wilcox). 1) colectorul căldării; 2) camera de apă din fafă; 3J fascicul de fevi fierbătoare (de apă); 4) camera de combustie (focar); 5J grătar rulant; 6) dispozitiv de evacuare a sgurii; 7) canal de fum; 8} registrul (clapă) de reglare a tirajului. 9} colector-separator de nomol; 10) camera de apă din spate; 11) capac pentru gusa de vizitare a fevilor de apă; 12) conductă de încărcare a supraîncălzitorului; 13) supraîncălzitor; 14) autoclava gurii de vizitare; 15) supape de siguranfă; 16) cap de alimentare cu apă. de apă din căldare esfe subîmpărfit în făşiî paralele de apă, fiecare făşie formând un circuit natural de apă închis prin colector. Căldarea este de construcfie simplă, cu piese uşor de schimbat. Prezintă suficientă elasticitate, dar şi desavantajul că are multe găuri de mandrinare, cari cer o întreţinere relativ costisitoare. Se ajunge la con-strucfii cu suprafefe de încălzire până la 2500 m2, cu producfie orară specifică de abur de 30***40 kg/m2h, şi presiuni de regim înalte. Este tipul de căldare răspândit pretutindeni. — Exemple de căldări cu camere secfionale: 1. Căldare Babcock-Wilcox [chaudiere (â vapeur) B.-W*, generateur (de vapeur) B.-W.; B.-W.-(Dampf)kessel; B.-W. steam, boiler; B.-W.-fele gozkazân; napoBoâ KOTeji BadKOKa h Bhjib-KOKca]: Căldare cu un corp şi qu două camere de apă, aşezate una în fafă şi una în spate, sec-fionafe în elemente de formă şerpuită şi aşezate perpendicular pe axa fasciculelor de fevi fierbătoare. Numărul fevilor dintr'un element e de 7•••10; ele sunt aşezate în zig-zag. Elementele secfionale ale camerelor sunt legate de corpuj cilindric (colector) prin tuburi de legătură cari au, fafă de verticală, o înclinare identică cu înclinarea camerelor de apă. Supraîncălzitorul şi pre-încălzitorul se găsesc în spafiul dintre fasciculul de fevi şi colector (v. planşa). Căldarea se construeşte în baterie pentru suprafefe de încălzire mari, ajungând până la 2500 m2, şi cu o producfie orară specifică de abur de 30*’*40 kg/m2h. Presiunea de regim ajunge până la 100 ats. In construcţiile moderne de căldări, corpul este aşezat cu axa longitudinală transversal pe proiecfîa orizontală a fevilor fasciculului, realizându-se astfel o circulafie uniformă a apei prin întregul corp al căldării. 2. ~ Niclausse [chaudiere (â vapeur) N., generateur (de vapeur) N.; N.-(Dampf)kessel; N. steam boiler; N.-fele gozkazân; napOBOii KOtSji HHKJlOCca]: Căldare cu o singură cameră, secţionată în elemente verticale, aşezată în fată, şi în care sunt mandrinate fevile de apă. Ţevile sunt cu perefii dubli; prin feava interioară circulă abur. înclinarea fevilor este de 1/10 în spre partea din spate. In spafiul dintre colector şi fasciculul, tubuiar se găsesc supraîncălzitorul şi preîncălzitorul de apă. Suprafafa de încălzire ajunge până la 400 m2, cu o producfie orară specifică de abur de 40 kg/m2h. s* ~ cu fevi de apă de mare inclinafie [chaudiere (â vapeur) aquatubulaire â tubes tres inclines; Steilrohr(dampf)kessel, Wasserrohren-(dampf)kesse! mit Steilrohren; water tube steam boiler with very inclined tubes; âllocsoves kazân; napOBOH BOflOTpy6HbIH kotSji c boahhbimh TpydKaMH c dojibiiiHM HaKJiOHOM]: Căldare cu fevi de apă, formată din două sau mai multe corpuri cilindrice cu axele aşezate în diferite plane orizontale şi legate între ele prin fascicule de fevi verticale sau pufin înclinate fafă de ver- 463 ticală. Numărul de corpuri poate ajunge până Ia 7, In ultimul timp preferându-se însă căldările cu două, maximum cu trei colectoare. Legătura fe-viilor în colectoare se face direct prin mandrinare, fără intermediul camerelor de apă. Ţevile fierbătoare fiind cu înclinare mare şi fiind direct legate în corpuri, se realizează o foarte bună circulafie a apei, şi deci o mare cifră de vapo-rizare. Este tipul de căldare care se pretează foarte bine la suprafefe de încălzire mari şi presiuni înalte, aproape întregul proces de vapori-zare petrecându-se în fevile fierbătoare, car» sunt învăluite de gazele de ardere. Supraîncălzitorul şi preîncălzitorul de aer se găsesc în drumul gazelor de ardere, între fasciculele de fevi’şi colectoare. La căldările de înaltă presiune se întrebuinfează şi un supraîncălzitor intermediar. Se construesc căldări cu suprafefe de încălzire până la 2700 •• *3000 m2 cu o producfie orară specifică de abur de 30*••40 kg/m2h, şi presiuni de regim până .ia 180 ats, producţia orară putându-se mărî mult prin folosirea de suprafefe de încălzire prir» radiafie. Avantajele căldării cu fevi de mare inclinafie: Capacitate de producţie de abur mare, căldarea ocupând un spafiu redus, elasticitate mare a fevilor, siguranfă contra exploziilor, eljmU narea construcfiei de camere şi de găuri de vizitare. Prezintă desavantajul că întrefinerea fevilor curbate e grea (5 şi 7, fig. 18; fig. 25). — După felul de racordare în corpuri a fevilor, deosebim: 4. ~ cu (evi drepte [chaudiere (â vapeur) aquatubulaire â tubes droits tres inclines, g4ne-rateur (de vapeur) aquatubulaire â tubes droits tres inclines; Wasserrohren(dampf)kessel mit ge-raden Steilrohren; water tube steam boiler with very inclined straight tubes; âll6csoves kazân egyenes csovekkel; BOflOTpydHblit napOBOH KOTgJI C npHMbIMH BOflflHbIMH Tpy&îaMH] : Căldare cu fevi de apă drepte, cari leagă între ele corpurile ale căror axe sunt aşezate în două plane orizontale diferite. Mandrinarea fevilor în mantaua cilidrică a colectoarelor se face printr'o placă presată, astfel încât axa fevilor să fie perpendiculară pe placă. Prezintă avantajul că fevile* fiind drepte, se pot uşor întrefine şi înlocui; în schimb, sistemul are o mică elasticitate termică. Din această cauză, căldările cu fevi drepte se construesc rar. — Exemple de căldări cu fevi drepte: 5. ~ Oarbe [chaudiere (â vapeur) G., găne-rateur (de vapeur) G.; G. (Dampf)kessel; G. steam boiler; G.-fele gozkazân; napOBOă KOTgji Tapde]: Căldare cu fevi drepte, formată din patru colectoare^ dintre cari două sunt superioare, unul inferior şi unul serveşte ca sac de nomol. Legătura dintre colectoare este formată de fascicule de fevi drepte. Aşezarea colectoarelor poate varia. Se construeşte cu o suprafafă de încălzire care ajunge până la 800 me, şi dă o producfie orară specifică de abur de cca 40 kg/m2h, (3, fig. 25). 464 î. Căldare Yarrow [chaudiere (â vapeur) Y., generateur (de vapeur) Y.; Y. (Dampf)kessel; Y. steam boiler; Y.-fele gozkazân; napOBOH KOtSji Hppoy]: Căldare formată din trei colectoare, aşezate în triunghiu, unul superior şi două inferioare, legate între ele prin fascicule de fevi drepte. Se construeşte până la 2000 rri2 suprafafă de încălzire, dând o producfie orară specifică de abur de 30,,,40 kg/Wh. La tipul de căldare Yarrow modificat, fevife drepte se curbează la capete, HIHM HaKJIOHOM]: Căldare cu fevi de foarte mare inclinafie, sau verticale, formată din două sau mai multe colectoare, legate între ele prin fascicule de fevi curbate. Curbarea fevilor se poate face după diferite sisteme de construcfie, nefiind o normă stabilită inifial. Ţevile sunt mandrinate în mantaua colectorului, cu axele în direcfie radială. Corpurile cilindrice (colectoare) sunt aşezate cu axele lor longitudinale dispuse transversal fajfă de proiecfia într'un plan orizontal Fig. 25. Căldări cu fevi d 1) căldare cu două colectoare şi cu fevi curbate; 2) că cu patru colectoare şi cu fevi drepte (căldare Garbe); cu fevi drepte, curbate la capete; 5) căldare cu trei < (căldare Stirling)(» 6) căldare cu patru colectoare, cu fa curent; -*» drumul gazelor de arder astfel încât racordarea cu corpurile cilindrice sa se poată face radial. 2. ~ cu fevi curbafe [chaudiere (â vapeur) aquatubulaire â tubes tres inclines courbes, generateur (de vapeur) aquatubulaire â tubes tres inclines courbes; Wasserrdhren(dampf)kessel mit steilen gebogenen Rohren; water tube boiler with very inclined curved tubes; âllocsoves gozkazân gorbitett csovekkel; kOflOTpyâHblH napo-BOH KOTeji C H30rHyTblMH Tpyt>KaMH C 60JIb- e apă de mare inclinafie. Idare cu trei colectoare şi cu fevi curbate; 3) căldare 4) căldare cu frei colectoare şi cu colector de nomol, :olectoare, cu colector separator şi un colector de nomol scicule de fevi încrucişate şi cu circulafia apei în contra-e; — şicane pentru gazele de ardere. a axei longitudinale a fasciculelor de fevi. Sistemul prezintă o mare elasticitate, foarte avantajoasă din punctul de vedere al dilatafiilor termice. La tipurile de construcfie modernă, numărul de colectoare este redus la două, realizându-se o circulafie foarte bună a apei. Avantajul căldării îl constitue suprafafa mare de radiafie, iar desavantajul, diversitatea formelor de fevi şi lungimea lor, îngreuindu-se mult montarea şi întreţinerea lor. Se construeşte până la cele mai mari 465 mărimi ale suprafeţei de încălzire: 2500•• *3000 m2, cu o producţie orară specifică de abur de 30*”40 kg/m2h şi presiuni de regim înalte. E tipul de căJdare întrebuinţat pentru unităţi mari. —După modul de aşezare a corpurilor şi a fasciculelor de ţevi, există o mare varietate de căldări cu fevi curbate de mare inolinanţie (5 ş:i 7, fig. 18, şi 1, 2, 5, fig. 25). — Exemplu: î. Căldare Stirling [chaudiere (a vapeur) S., generateur (de vapeur) S.; S. (Dampf) Kessel; S. steam boiler; S.fele gozkazân; napOBOH KOtSji IIlTHpjlHHra]: Căldare formată din două până Ia cinci corpuri cilindrice, cu axele paralele şi situate în două plane orizontale diferite. Colectoarele sunt legate între ele cu mai multe fascicule de ţevi, curbate în mod diferit. Ţevile supraîncălzitorul ui sunt aşezate între fasciculele de fevi fierbătoare (fig. 26). Se construeşte până la Fig. 26. Căldare tip Stirling. * a) grătar; b) «cran de ţevi (suprafafă de încălzire prin radiafie); c) supraîncălzitor; d) ventilator pentru tiraj; e) preîncălzifor de apă; f) preîncălzifor de aer. suprafeţe de încălzire de 2500 m-, cu o producţie orară specifică de abur de 30---40 kg/m2h ş» presiuni de regim înalte. s. Căldare cu fevi de apăr cu circulafie forţată [chaudiere (â vapeur) aquatubulaire â circulation forcee, generateur (de vapeur) aquatubulaire â circulation forcee; Zwangsumlauf-Wasserrohren(dampf)kessel; water tube boiler with forced circulation; kenyszerfolyamatos viz-csoves gozkazân; BO/ţOTpydHbiâ napOBOH ko-Teji c npHHyjK/ţeHHOH (HCKyceTBeiraoft) iţnp-KyjIHIţHeâ BOflbl]: Căldare de* abur cu ţevi de apă, la care circulaţia naturală a apei este înlocuita prin circulaţie forţată, întreţinută continuu de o pompă de apă de circulaţie (9» fig. 18). Principiul de construcţie a căldării este acelaşi ca al căldării cu ţevi de apă şi cu circulaţie naturală automată; ceea ce Ie deosebeşte, este modul de circulaţie a apei. In căldări cu circulaţie forţată numărul de colectoare este redus (obişnuit, este un singur corp) şi diametrul lor mai mic, iar ţevile fierbătoare, la unele tipuri speciale, au diamet.ul cuprins între 20 şi 30 mm. Circulaţia apei şi a aburului este continuă şi se face în circuit închis, vitesa apei fiind de .1l5,,,2m/s faţă de vitesa de 0,3•••1,2 m/s Ia căldările cu circulaţie naturală. Principiul de vaporizare este identic cu al căldărilor cu aufocirculafie, fenomenul putând fi dirijat, întru cât trecerea apei şi a aburului în diferitele părţi componente ale căldării depinde de presiunea pompei. Se construeşte până la suprafeţe de încălzire de 2500•* *3000 m2r cu o producţia orară specifică de abur de 70- -80 kg/m?h şi presiuni înalte. Avantajele căldărilor cu circulafie forfată sunt: circulaţie reglabilă a apei, în locul circulafiei pufin sigure şi nereglabile la căldările cu aufocirculafie,sistemul de ţevi fierbătoare rigide se înlocueşte prin sistemul de fascicule de ţevi, curbate după diferite raze de curbură, pentru a permite dilataţii variate; diferenfa mare dintre nivelul superior şi nivelul inferior al căldării, necesară pentru o bună circulafie a apei la căldările cu aufocirculafie (construcfie înaltă a halei căldărilor), nu se mai impune la căldările cu circulafie forfată, ele putând fi montate în clădiri joase. Prin circulafia forfată a apei, bulele de aer nu se pot depune pe perefii ţevilor, ceea ce înlătură una din cauzele cari produc coroziuni. Desavantaje: o construcţie mai complicată; o piesă în plus: pompa de circulaţie forţată, şi o deservire mai grea decât Ia căldările de construcţie mai simplă. Sistemul de circulafie forţată a apei se poate aplica Ia căldările cu ţevi de mare înclinaţie; s'a încercat să se construiască tipuri speciale de căldări, cari să poată da un randament termic mai mare. — Exemple de căldări speciale, cu circulafie forţată a apei: s. ~ La Mont [chaudiere (â vapeur) La M., generateur (de vapeur) La M.; La M. (Dampf)-Kessel; La M. steam boiler; La M.-fele gozkazân; napOBOft KOTEJI JIa MoHTa]: Căldare cu ţevi de apă şi cu circulafie forţată, formată dintr'un corp cilindric, un fascicul de ţevi lungi şi subţiri, curbate şi echipate cu ajutaje de distribuţie a apei, şi o pompa de apă de circulafie (fig. 27). Focarul este format din perefi cu fevi de apă. Pompa de circulaţie consumă cca 0,6% din aburul produs şi întreţine circulaţia continuă a apei şi a aburului. La căldările cu preîncălzifor de apă (economisor) distingem două circuite de apă: circuitul deschis al apei de alimentare, compus din rezervorul de apă, pompa de alimentare, capul de alimentare, distribuitorul de 30 466 apă.Ja intrare, economisorul, distribuitorul de apă ia ieşire, colectorul şi circuitul închis al apei de circulafie în căldare, compus din colector, pompa de circulafie, distribuitorul de intrare, fevile fierbătoare, distribuitorul de ieşire, colector. Tipul a) corpul cilindric (colector); b) pompă de cir-culafîe forjată a apei; c) fascicul de fevi fierbătoare; d) supraîncălziforj e) preîncălzifor de apă. de căldare se construeşte pentru unităfi mari; se pretează foarte bine şi pentru unităţi mici, şi se întrebuinfează şi drept căldare auxiliară Ia căldările cilindrice pentru sporirea capacităţi lor de producfie de abur. i. Căldare Velox [chaudiere (â vapeur) V.j generateur (de vapeur) V.; V. - (Dampf) Kessel ; V. steam boiler; V. - fele gozkazân ; na-poBoă KOTeJl BeJlOKCa]: Căldare caracteri- s-îî,sa «*•* ocupă. Apa se a) gura de evacuare a 9a2elor de vaporizează fn ardere; b> Preîncă,zi,or de aP3' c> fevile fierbătoa- corp cilindric: d> ,ocar'- e> PornpS re aşezate înfre de combus,ibn; '> PomP« de circu-perejii corpului 'ffie '°r,ată a aPei; 9) mo,or auf cilindric şi focar "ar de Pom,re; h> impresar de (fig 28) Com- aer' ^ *urk'n® ^e 9aze de ardere; bustibilul intre- k) ^praîncălzitor; I) coUclor-sepa-buintat e numai rator de abur 5‘ apS: m) caP de lust lichid sau gazos, abur; n) cap de alimen,ar* cu aPs-arderea făcându-se sub presiune. Gazele de ardere au o vitesă de 200*’*300 m/s; ele sunt*presate pe suprafefele de încălzire, obfinându-se astfel o cifră foarte, ridicată de trecere a căldurii. După ce au trecut prin spafiul de supraîncălzire, gazele acfionează asupra unei turbine, care antrenează compresorul de aer pentru activarea arderii, pompa de circulafie forfată a apei şi pompa de* combustibil; ele trec apoi în spafiul de preîncălzire a apei. Ca apă de alimentare se foloseşte numai apă epurată. Căldarea Velox are o producfie orară specifică mare de abur şi permite o punere în funcfiune rapidă. 2. Căldare de abur cu fevi de apă, cu trecere forfată [chaudiere (â vapeur) aquatubulaire â passage force, generateur (de vapeur) aquatubulaire â passage force, chaudiere (â vapeur) â circuit ouvert, generateur (de vapeur) â circuit ouvert| Wasser-rohren(dampf)kesse| mit Zwangsdurchiauf; water tube boiler with forced passage; kenyszermozgâsu vizcsoves gozkazân; BOflOTpyâHblH napOBOH KOTeji c npHHyjK^eHHbiM nponycKOM boam]. Căldare cu circulafie forfată şi în circuit deschis a apei, apa intrând tn fevi într'o cantitate egală cu cea vaporizată. Căldarea poate fi fără corp cilindric (colector), formată numai din fevi fierbătoare curbate, în cari se pompează apă sub presiune (10, fig. 18). Trecerea forfată a apei se realizează printr'o instalafie de pompare, producând u-se -astfel o reglare după voie a vapori-zării, fenomenul nefiind întrerupt în nicio parte a căldării. Bulele de abur se formează după aceleaşi principii ca şi la alte tipuri de căldare. Neavând spafiu pentru rezervă de apă, căldarea e înzestrată cu' aparate speciale de siguranfă. Căldarea fiind formată, obişnuit, numai din fascicule de fevi, se poate ajunge la suprafefe de încălzire mari, la o producfie orară de abur mărită (100 kg/m2 h) şi la presiuni de regim din cele mai ridicate. Exemple de căldări cu trecere forfată: s. ~ Benson [chaudiere (â vapeur) B.f generateur (de vapeur) B.; B. (Dampf) Kessel; B steam boiler; B.-fele gozkazân; napOBOH KO-TeJl BeHCOHa]: Căldare formată din mai multe grupuri de serpentine cu diametru mic, aşezate în drumul gazelor de ardere. Vaporizarea se face la presiunea critică de 224,2 ata şi la temperatura de 374°, când căldura latentă de vaporizare este egală cu zero. Apa de alimentare este introdusă în fevi, direct, ia o presiune care depăşeşte suma dintre presiunea critică şi pierderea de presiune datorită frecării; astfel, temperatura apei creşte progresiv, atingând temperatura critică de 374°. Aburul saturat, obfinut ia presiunea de 224,2 ata, este destins, printr'o supapă de reducere, la presiunea de 100***120 ats şi supraîncălzit la o temperatură cerută. Randamentul căldării este mult redus prin întrebuin-farea pompei de înaltă presiune; de aceea s'a construit un tip de căldare modificat: 4. ~ Benson modificată [chaudiere (â vapeur) B. modifiee, generateur (de vapeur) B. modifie; B.-modifizierter Dampfkessel; B. modi-fied steam boiler; B.-fele âtalakitott gozkazân; BHflOH3MeHeHHbIH napOBOH KOTSJI BeHCOHa]: Căldare formată dintr'un sistem de fevi în serpentină, împărfit în diferite sectoare: de preîncălzire, de radiafie, de trecere şi de supraîncălzire. Curentul de apă şi de abur ar^e ace- Căldare marină, cu fevi de apă, de mare inclinafie (tip Yarrow) Secţiune C ~D Secţiune E ~F le de aer; 4) mecanism de închidere a uşii focarului; î) dom de abur; 2) colectorul superior al căldării; 3) cana . ^ pentru insuflarea aerului în focar; 5) colectorul inferior al căldării; 6) clapă de grătar; 7)' ^ exterioară prin strat de aer; 12) izolare prin ?) cameră de combustie; 10) fascicul de \ev\ fierbatoare; ) a rameră ^e fum- 15) preîncălzifor de aer. plăci de asbest; 13) izolare inferioară prin strat de aer; laşi sens, .succedându-se în acelaşi parcurs. Funcţionarea căldării se face la presiuni sub cea cri- Abur tupraincâlzu Fig. 29. Căldare Benson modificată, a) ecran de fevi (suprafefe de încălzire prin radiaţie); b) zonă de trecere (intermediară); c) supraîncălzitor; d) preîncălzitor de apă; e) preîncălzitor de aer. tică. Vaporizarea se petrece în sectorul de radiajie şi de trecere, şi nu se ajunge la presiunea critică. Apa de alimentare poate fi numai epurată, fără depuneri de săruri. Se construesc unităţi cu suprafefe de încălzke de 1000“'1500 m2, cu producfie orară specifică de abur de 70-80 kg/m*h (fig. 29). î Căldare Sulzer [chaudiere (â vapeur) unitubulaire S., generateur (de vapeur) unitubulaire S.; S. Einrohr-(dampf)kessel; S. steam boiler; S.-fele egycsovu gozkazân; OflHOTpy6-Hbiil napOBOH HOTen 3yjlblţepa]: Căldare monotubulară, formată dintr'o serpentină continuă de fevi sudate fa ’f Fig. 30. Căldare Sulzer (schemă). , . # «a) serpentina sectorului de capete, cari formeaza . , |. * . vaporizare; b) serpentina sec- sectorul de preincalzire, . , r » torului de supramcaizire; c) de vaponzare şi suprain- . .. \ ' ' „I . r n , r serpentina sectorului de pre- calzire. Pe la un capat. :. . , , . • , « n încălzire; dj colector-separator al serpentinei intra apa, , ... , , 1 . i«. i. «. de apa şi abur; el cap de iar pe la celalalt capat .. , * w ' K , .. L Ji •. alimentare cu apa; fi cap de iese abur supraîncălzit , , 7 //• nr\\ *uaf abur. (fig. 30). 2. ~ Râmzin [chaudiere (â vapeur) R„ ge-nerateur (de vapeur) R.; R.-(Dampf)kessel; R. steam boiler; R.-fele gozkazân; napOBOH KOtSji PaM3HHa]: Căldare cu trecere forfată şi cu mare suprafafă de încălzire prin radiafie, formată din fascicule de fevi în serpentină, legate între ele prin colectoare separatoare de apă (fig. 31). Apa de alimentare e adusă în preîncălzitor, de unde se repartizează în ecranul de fevi care îmbracă perefii focarului şi unde începe vaporizarea. Vaporr-zarea cbmpletă se face în serpentinele din zona 467 intermediară, aşezată în partea superioară a căldării, de unde aburul saturat trece în suprăîn-călzitor. Căldarea e înzestrată cu dispozitive de reglare a spafiului de apă şi a temperaturii aburului, prin varierea intensităfii de ardere şi prin injectarea apei de răcire în fevîle zonei intermediare, cu ajutorul unui shunt de apa, ocolind preîncălzitorul. Se construeşte atât pentru presiuni înalte, cât şi mijlocii, cu suprafefe de încălzire până la 2000 m2 şi cu o producfie orară de abur de 160- *200 t/h. / b Fig. 31. Căldare Ramzin (schemă), a) ecran de fevi fierbăfoare (suprafaţa de radiafie); b) supraîncălzitor; c) serpentinele zonei intermediare; d) preîncălzitor de apă; e) preîncălzitor de aer; f) fevi de apă, atârnate de tavan; g) shunt de apă cu dispozitive de laminare; h) intrarea apei de alimentare; i) abur spre sala maşinilor; k) injectarea apei de reglare a temperaturii; I) conducta apei de reglare. 3. Căldare de abur de tip special [chaudiere (â vapeur) de type special, generateur (de vapeur) de type special; Specialtype von Dampfkessel; special type of steam boiler; kiilonleges rend-szeru gozkazân; napOBOă KOTeji cneiţnajib-Horo rana]: Căldare care se deosebeşte de tipurile generale, fie prin forma de construcfie, fie prim destinaţie, sistem de transmisiune a căldurii, mod de producere a aburului, după combinarea între ele a diferitelor sisteme, sau după felul fluidului vaporizat. 30* 468 După forma de construcfie, deosebim: 1. Căldare verticală cu fevi de apă de diametru mic [chaudiere (â vapeur) verticale aquatubulaire â tubes de petit diametre, generateur (de vapeur) vertical aquatubulaire â tubes de petit diametre, chaudiere (â vapeur) verticale â tubes d'eau de petit diametre, generateur (de vapeur) vertical â tubes d'eau de petit diametre; stehender Wasserrohr(dampf)kessel mit Rohren von klei-nen Durchmesser, stehender Wasserrohren(dampf)-kessel mit Rohren von kleinen Durchmesser, stehender Siederohr(dampf)kessel mit Rohren von kleinen Durchmesser; verficaJ water tube steam boiler with small diameter tubes; kis âtmerojG âllo vizcsoves gozkazân; BepTHKaJlbHblii Tpy6-HETblH napOBOÎi KOTeJl C BOAHHbIMH Tpy6KaMH Majioro AHaMeTpa]: Căldare verticală, compusă dintr'un cilindru, în interiorul căruia este aşezată, axial, o cutie mare de foc, străbătută de 20***30 fevi cu diametrul de 70,,,100mmf mandrinate, prin cari circulă apa. Cutia de foc se termină direct prin coş. Caracteristiceie sunt aceleaşi ca ale căldării verticale cu fevi de fum. 2. ~ verticală cu fevi deapă de diametru mare [chaudiere (â vapeur) verticale aquatubulaire â tubes de grand diametre, generateur (de vapeur) vertical aquatubulaire â tubes de grand diametre, chaudi&re (â vapeur) verticale â tubes d'eau de grand diametre, generateur (de vapeur) vertical â tubes d'eau de grand diametre; stehender Wasserrohr-(dampf)kessel mit Rohren von grofjen Durchmesser, stehender Wasserrohren-(dampf)kessel mit Rohren von grofjen Durchmesser, stejhen-der Siederohr(dampf)-kessel mit Rohren von grofjen Durchmesser; vertical water tube steam boiler with big diameter tubes; nagy âtmeroju vizcsoves gozkazân; BepTH-KajibHbiH Tpy6^a-TblH napOBOH KOTeJl C BOAHHbIMH Tpy6-KaMHdojibinoroAHa- S MeTpaJ: Căldare ver- Fig 32. că]dare vertical« cu fîcaiă, ^ CU 2"‘6 |evi |ev[ de apis, de dîamefru mare.' de apş, cu diametrul de 250 * *350 mm, sudate în perefii cutiei de foc (fig. 32). Caracteristiceie sunt aceleaşi ca ale căldării verticale cu fevi de diametru mic. Sin. Căldare Lachapelle. s. ~ verticală cu fevi de fum [chaudiere (â vapeur) verticale ignitubulaire, generateur (de vapeur) vertical ignitubulaire, chaudiere (â vapeur) verticale â tubes de fumee, g£n£rateur (de vapeur) vertical â tubes de fum^e; stehender Heizr6hren(dampf)kessel; vertical multitubular steam boiler; âllo fustcsoves gozkazân; BepTHKajIb-HblH Tpy6qaTbIH napoBoil KOTgji, BepTHKajIbHblft napoBoii kotSji c flblMOrapHHMH TpyâKaMH]; Căldare formată dintr'un cilindru aşezat cu axa vertical, în interiorul mantalei cilindrice fiind aşezate cutia de foc, fevile de fum şi cutia de fum, legată direct c, ~ ^ ^ cu coşul (fig. 33). F,g’ 33> Ca,dare verf,ca,a cu cuf,e Se construeşte de ,oc 5i *evi de ,um-până la 20* • 25 m2 suprafafă de încălzire, cu o producfie orară specifică*de abur de 10* • #15 kg/m* h, şi presiunea de regim de 10*--12ats. Se foloseşte pentru staţiuni de pompare şi şantiere. După destinaţia specială, căldarea poate fi: 4. Căldare marină [chaudiere (â vapeur) marine, generateur (de vapeur) marin; Marinekessed, Schiffskessel; marine boiler; hajo (goz)kazân; MopCKoit (napoxoflHbiâ) KOTeJl]: Orice tip de căldare întrebuinţată ca generator de abur pe vapoare* alegerea sistemului făcându-se după felul vasului. Dintre căldările cu fevi de fum, se întrebuinţează, în special pe vapoare, căldarea Scotch, iar dintre căldările cu ţevi de apă, căldările Belleville, Niclausse, Babcock-Wilcox, Yarrow, etc. Pe vapoarele cari dispun de spaţiu foarte mic (distrugătoare, torpiloare, etc.) se întrebuinfează căldări Velox, La Mont, Benson, etc. După sistemul de producere a aburului, deosebim: s. ~ cu producere indirectă a aburului [chaudiere â production indirecte de vapeur, generateur ă production indirecte de vapeur; Kessel mit indirekte Dampferzeugung, Kessel mit indirekte Dampfproduktion; boiler with indirect production of steam, boiler with indirect generation of steam; kozvetett gozfejlesztesu gozkazân; napoBoâ KOTeji c KOCBeHHbiM npo-H3BO#CTBOM napa]: Căldare în care vaporizarea apei se produce prin cedarea către apă a căldurii unui curent de abur introdus în corpul căldării, şi care se condensează acolo. — Exemple de căldări cu producere indirectă a aburului: * 469 u Căldare Ldffler [chaudiere L.; L-Kessel;L. boiler; L-fele gozkazân; napOBOH KOTEJI Jl.J: Căldare a cărei încălzire e dată de un flux de abur supraîncălzit (fig. 34). Supra-încălzitoru^ în serpentine e aşezat în focar. Aburul supraîncălzit este introdus într'un colector de apă, aşezat în afara parcursului de gaze de ardere, producând vaporizarea apei. O parte din abu- Fig. 34. Căldare Loffler (schemă), rul produs trece a) colector de apă de vaporizare; într un al doi- supraîncălzitor în serpentine; c) lea supraincal- supreîncălzitorul al doilea; d) pre- ZÎtor,, pentru a încălzitor de apă; e) pompă de cir- fi întrebuinţat, culafie pentru abur. restul trecând în circuitul de vaporizare. Se construeşte pentru presiuni înalte şi în instalafii unde se dispune de un spaţiu redus (locomotive de înaltă presiune, distrugătoare, etc.). 2. ~ Schmidt-Hartmann [chaudiere S.-H.; S.-H. Kessel; S.-H. boiler; Sch.-H.-fele gozkazân; napOBOH KOTeji IIlMH/ţT-rapTMaHa]: Căldare a cărei încălzire este dată de un flux de abur saturat, de înaltă presiune. Căldarea primară, Fig. 35. Căldare Schmidt-Hartmann (schemă), a) colectorul căldării secundare; b) fascicul de serpentine de încălzire; c) fascicul de fevi fierbătoare (căldare primară); d) colector intermediar; e) supraîncălzitor; /) preîncălzitor de apă. aşezată în focar, produce ab'ur de înaltă presiune, care străbate un fascicul de serpentine din căldarea secundară, căreia îi cedează căldura de vaporizare, producând aburul la presiunea de regim necesară. Circulafia apei se face într'un circuit închis, în circuitul primar găsindu-se în permanenfă apă complet epurată, fără depuneri (fig. 35). a. ~ de abur încălzită electric [chaudiere electrique, generateur electrique; elektrisch ge-heizter Dampfkessel, Elektrodampfkessel; electrical steam boiler; viiiamosfutesu gozkazân; 9JI6KTpH-HeCKHâ napOBOH KOTeJl]: Căldare a cărei încălzire se face prin efectul Joule al curentului electric. E formată, de obiceiu, dintr'un corp cilindric simplu, în care se găsesc fie rezistenfe electrice montate în tuburi sau în cutii, fie electrozi de încălzire. Sistemul se foloseşte numai unde se dispune de energie electrică ieftină. După felul de transmisiune a căldurii, deosebim: 4. Căldare de radiafie [chaudiere (â vapeur) de rayonnement, generateur (de vapeur) de rayon-nement; Stra h lung (da mpf) kessel; radiant steam boiler; kisugârzatos gozkazân; napOBOâ KQT§JI c nepeflanen Tenjia nepe3 jiyHeHcnycKamie]: Căldare la care aproape totalitatea suprafefei de încălzire este construită ca suprafafă de radiaţie (8, fig. 18; fig. 36). Tipul de căldare e obişnuit cu fevi de mare inclinafie, perefii focarului fiind căptuşii cu ecrane de fevi, cari formează suprafaţa de 470 radiafie. Se ajunge Ia o producfie orară specifică de abur de 80***120 kg/m2. Avantaje: Pierderi mici de căldură prin radiafie, spafiu necesar mic, adaptarea Ia încărcări mari. Desavantaje: Scăderi de temperatură, când încărcarea se micşorează, ardere incompletă, etc. — Exemplu de căldare prin radiafie: 1. Căldare KO-Vl [chaudiere KO-Vl, generateur KO-Vl; KO-Vl Kessel; KO-Vl boiler; KO-VI-fele gozkazân; napOBOH: KOTeJl KO-VI]: Căldare cu fevi de apă de mare inclinafie, cu un singur colector, circulafia apei fiind naturală. Suprafafa de încălzire principală este formată de ecranul de fevi fierbătoare, care reprezintă 85°/o din suprafafa totală. Gazele de ardere învălue fevile fierbătoare şi frec în canalul de fum al supra-încălzitorului, de unde ajung în canalele pre-încălzitorului de apă şi de aer. Se construeşte în unităţi mari, până la suprafefe de încălzire de 2500 m2, cu o producfie totală de abur de 160-••200 t/h şi presiuni de regim înalte. 2. ~ rapidă [chaudiere rapide; Rapidkessel; rapid boiler; gyors gozfejleszto kazân; CKOpblH, 6bICTpblft napOBOH KOTeJl]: Căldare la care parcursul gazelor de ardere se face sub presiyne, ele atingând o vitesă de 200 •••300 m/s. Se obfine astfel un coeficient de trecere al căldurii, mare, şi deci suprafefe de încălzire mici, la o mare producfie de abur. Ex.: Căldare Velox, căldare, rapidă Munzinger, etc. 3. ~ recuperatoare [chaudiere de recupera-tion; Abhitzekessel; recuperation boiler; hovissza-nyero gozkazân; penynepaiţHOHHblH napOBOH KOTeJl]: Căldare în care e folosită căldura gazelor fierbinţi dela cuptoarele înalte, de turnătorie, etc, Determinarea suprafeţei de încălzire se face după conţinutul de căldură a| gazelor. 4. ~ rotativă [chaudiere rotative, generateur rotatif; rofierender Kessel, Rotationskessel; rotating boiler; forgo gozkazân; poTaiţHOHHblH napo-BOH KOTeJl]: Căldare formată dintr'un fascicul de ţevi fierbătoare, cu diametrul de 200■••350 mm, aşezate orizontal, şi care se roteşte în jurul axe] sale cu 300 rotaţii pe minut. Prin rotaţie, se obţine o suprafafă de încălzire directă, cu o producfie orară de abur de 200300 kg/m2 h. Exemplu: căldare Atmos. s. Căldare de abur combinată [chaudiere combineş; kombinierter Kessel; combined boiler; kombinâlt gozkazân; KOMdHHaiţHOHHblH HJIH KOMdHHHpOBaHHblH napOBOâ KOTeji]: 1. Căldare cu mare volum de apă, formată din combinarea mai multor sisteme suprapuse (3, fig 18). Astfel sunt: căldare cu fevi de fum su- prapusă peste o căldare cilindrică simplă; căldare Cornwall suprapusă peste o căldare de acelaşi sistem; căldare cu fevi de fum suprapusă peste o căldare Cornwall (căldare Tischbein), etc. — 2. Căldare cu volum mic de apă, acua-tubulară. combinată, cu circulafie de apă naturala şi cu trecere forfată a apei (circulafie for-fata in circuit deschilş). Căldarea e formată din- două suprafefe de încălzire cu două circuite de apă diferite/ aşezate pe două parcursuri diferite ale gazelor de ardere. După felul fluidului vaporizat, deosebim: e. Căldare cu amoniacate [chaudiere (â vapeur) â ammomacates; Ammoniakaten(dampf)kessel; ammoniacafes steam boiler; âmoniâkos gozkazân; napOBOH KOTeji e aMMHaKaTaMH]: Căldare la care unul din lichidele de vaporizare e format dintr'un amoniacat. '' 7. ~ cu mercur [chaudiere â vapeur" de mer-cure; Quecksilberdampfkessel; mercury boiler; higganygozkazân; napOBOH KOTeJl CO pTyTbK) (co pTyTHblM napOM)]: Căldare de abur prin va-porizarea a două lichide: mercur şi apă. Funcţionarea se bazează pe proprietatea mercurului de a putea fi încălzit la temperaturi înalte, fără ridicarea simfitoare a presiunii. Căldarea se compune dintr'o parte unde se produc vapori de mercur la 425° şi 3,15 ata; vaporii de mercur, destinşi, sunt apoi condensaţi în apa din cealaltă parte a căldării, unde se produce vaporizarea apei. 8. Căldare de asfalt [chaudiere d'asphalte; Asphaltkessel; asphalt boiler; aszfaltkazân; ac-4)ajibTHbIH KOTeji]. Cs..* Căldare folosită pe şantiere, pentru topirea asfaltului, în vederea turnării. Este confecţionată din tablă de cca 5*”6 mm grosime, nituită sau sudată, şi are forma tronconică. Căldarea se introduce într’o camforcă specială, făcută din acelaşi material, în care se face focul. ». Căldare de vid [reservoir d'air; Luftkessel; air reservoir; legkazân; B03flyiHHbIH pe3epByap]: Rezervor metalic de unde se evacuează aerul cu o pompă, penfru a se produce un vid parţial, care să asigure aspiraţia apei şi ridicarea ei peste nivelul inifial. Ex.: colectarea apei din mai multe pufuri se face cu o conductă de aspiraţie legată Ia o căldare de vid, din care pompele aspiră apa şi o refulează mai departe. 10. Căldare, explozie de V. Explozie. 11. Căldare, transmisiunea căldurii în V. sub Transmisiunea căldurii. 12. Căldării, apa de alimentare a V. sub Apă industrială. is. bilanful termic al V. sub Bilanţ termic. 14, ~f carcasa metalică a V. sub Carcasă metalică. is. cifră de vaporizare a V. Cifră de vaporizare. 16. controlul arderii V. Conducerea focului. 17. controlul şi supravegherea exploatării V. Exploatarea căldării. 18. înzidirea V. sub lnzidire. 19. presiunea de regim a V. sub Tim- brul căldării. 20. suflarea V. sub Exploatarea căldării. 21. suprafaţa de încălzire a V. Incăl- zire, suprafaţă de J Căldare KO-VI, cu suprafaţa de radiafie şi ardere de cărbune pulverizat. 1) injectoare de cărbune pulverizai; 2) cameră da combustie (focar); 3) ecrane de fevi; 4) fascicule de {evj fierbăfoare; 5) colector; 6) co!ector-separator de abur; 7) supraîncălzitor; 8) preîncălzitor de apă; 9) preîncăl-zifor de aer; 10) cameră de praf cu multicicloane; 11) filtre electrice pentru filtrarea gazelor; 12) pâlnie de evacuare a prafului; 13) ventilator de tiraj; 14) aspirator de gaze; 15) conductă de evacuare a gazelor; 16) dispozitiv de curăţire a focarului; 17) d'spozitiv hidraulic de evacuare a cenuşei volante. 471 î. Căldării, producţia orară de abur a ~ fproduction horaire de vapeur de la chaudiere; Dampfleistung des Kessels je Stunde; boiler outpul per hour; a kazân goztermelo teljesitmenye; napojipoH3Bo^HTejibHocTb napoBoro KOTjia B Hac]. A4ş. ferm.: Cantitatea de abur produsă de căldare într'o oră, măsurata în tone pe oră (t/h). Depinde de tipul de căldare, de intensitatea transmisiunii de căldură, de vitesa gazeîor de ardere, de mărimea suprafeţelor de încălzire, de starea de curăţenie a suprafefelor de încălzire, de circulafia apei, de tiraj, etc. 2. producfia orară specifică de abur a ~ [production horaire specifique de vaporisation de la chaudiere, vaporisation horaire par m2 de surface de chauffe; spezifische Dampfleistung des Kessels, Dampfleistung des Kessels je m2 Heiz-flăche und Stunde; hourly boiler evaporation per square meter of heating surface; a kazân szpeci-fikus gozfejleszto kepessege; y^ejibHaa napo-np0H3B0AHTejibH0CTb napoBoro KOTJia B^ac], Mş. ferm.: Cantitatea de abur produsă de căldare pe oră, raportată la metrul pătrat de suprafafă de încălzire. Valori medii ale producţiei orare specifice de abur pentru diferite tipuri de căldări. Producfia orară specifică de abur în kg/m2h Tipul de căldare Regim de funcfionare normal 4> ® <5 T5 c s -JL - *0» C £ Căldare verticală 10 15 „ monocilindrică 10 12 i, multicilindrică 12 18 cu ţevi de flacără 16 30 m cu ţevi de fum 15 20 . * combinată (Tischbein) 15 20 de locomotivă 40 60 m de locomobilă 17 22 H Ho Hand 20 35 ' M- marină Scotch 30 50 m cu ţevi de apă de mică înclinaţie 30 40 H cu ţevi de apă de mare înclinaţie 30 40 n cu circulaţie forţată 40 60 '.m cu trecere forfată 50 80 V cu suprafeţe de radiaţie 60 90 K de radiaţie 80 120 rotativă 200 300 Intru cât în construcfii le moderne de căldări fendinfa e pentru mărirea suprafefelor de încăl-2ţ5®a,e accesoriilor căldării -(supraîncălzitor, preîn-Călzitor de apă), valorile arătate în tablou pot ^uce la o falsă apreciere a producfiei căldării; aceea se foloseşte şi mărimea numită încărcarea termică a suprafeţei de încălzire. s. Căldării, randamentul ~ [rendement de la chaudiere; Kesselswirkungsgrad; boiler yield, boiler output; kazânhatăsfok; K09(|)ui sistem fizicochimic, cari au loc-fără transformări sau produceri de energie mecanică, electrică sau magnetică, şi fără transformări chimice, variafia între două limite date a temperaturii unui corp ales ca .etalon e compensată totdeauna de o variafie, în mijlociu de sens contrar, a temperaturii celorlalte corpuri. Produsul masei corpului etalon prin variafia considerată a temperaturi] lui şi printr'un factor constant, care depinde de unitatea de măsură aleasă, se numeşte cantitatea de căldură (sau căldura) trecută dela celelalte corpuri la corpul etalon sau invers, după cum variaţia temperaturii corpului etalon e pozitivă sau negativă. Dacă sunt satisfăcute condiţiunile specificate mai sus, căldura schimbată intre corpul etalon şi restuj sistemului depinde, după principiul întâiu al termodinamicei, numai de 472 starea iniţiala şi finală a sistemului („legea" lui Hess). — Căldura se numeşte sensibilă dacă primirea sau cedarea ei de către un corp îi provoacă o variaţia a temperaturii (cum s'a arătat mai sus) şi latentă, dacă primirea sau cedarea ei provoacă numai o va-viafie a stării de agregafie a corpului la temperatură constantă. Se constată experimental că, dacă un corp primeşte sau cedează energie excluziv prin variafia stării lui termice, el primeşte, respectiv cedează, o cantitate de căldură proporfională cu energia primită, respectiv cedată, o kilo-calorie fiind egală cu lucrul mecanic de 427 kgm, respectiv cu 860 jouli. In considerarea statistică a fenomenelor, căldura primită din exterior de un corp, sau de o parte dintr’un corp, apare ca partea din lucru:! mecanic efectuat de exterior asupra lui, corespunzătoare mişcărilor desordonate ale moleculelor. Lucrul mecanic care apare în expresiunea principiului întâiu al termodinamicei reprezintă deci numai partea din lucrul mecanic care corespunde mişcărilor ordonate: 1. Căldură atomică [chaieur atomique; Atom-wărme; atomic heat; atom-ho; aTOMHaH TenjlO-eMKOCTb]. Fiz.: Produsul căldurii specifice a unui element chimic prin greutatea lui atomică. La temperaturi înalte, căldura atomică e aceeaşi pentru toate elementele, şi are valoare de 6 cal/grad (regula lui Dulong-Petit). 2. Căldură de amestec [chaieur de melange; Mischungswărme; mixing heat; keverek-meleg; TenJIOTa CMemeHHH]. Chim. fiz.: Căldura absorbită, respectiv liberată, când se amestecă — isobar-isoterm — unitatea de masă dintr’o substanfă, cu un lichid. Valoarea ei depinde de natura substanţei şi a lichidului, care poate fi un lichid pur sau un lichid obţinut printr'un amestec prealabil al unui lichid pur cu substanţa care se amestecă cu el. Termenul de căldură de amestec se întrebuinţează, de obiceiu, când substanţa care se amestecă cu lichidul este tot un lichid, rezervându-se termenul de căldură de disolvare, căldurii care intră în joc când substanţa amestecată cu lichidul e un corp solid sau, uneori, gazos. s. Căldură de combustie [chaieur de combustion; Verbrennungswârme; heat of combustion; egesi meleg; TenjiOTâ ropeHHfl]. Chim. fiz.t Tehn.: Căldura care se desvoltă când se arde, în anumite condifiuni, un compus chimic sau un element chimic. Se măsoară cu bomba calorime-trică a lui Berthelot şi se exprimă, în Chimie, în cal/mol (căldură de combustie molară), iar în tehnică în kcal/kg sau, în cazul combustibililor gazoşi, uneori în kcal/m3. 4. Căldură de disolvare [chaieur de dissolu-tion; Ldsungswărme; heat of dissolution; oldâsi meleg; TenJIOTa paCTBOpeHHH, pa3JI0JKeHHH], Chim. fiz.: Căldura absorbită sau cedată, când se disolvă isobar-isoterm o unitate de masă dintr'o substanţă într'un disolvant. Valoarea e>) depinde de presiune, de temperatură, de natura substanţei disolvate, de natura disolvan- tului şi de concentraţia soluţiei, având o valoare pentru disolvarea în solvent pur şi altă valoare (numită uneori căldură integrală de disolvare), când disolvarea se face într’o soluţie concentrată până la saturarea acesteia. Constitue un caz particular de căldură de amestec. 5. Căldură de formaţie [chaieur de formation; Bildungswârme; heat of formation; vegyuleti ho; TenjiOTâ (J>opMHpoBaHHH, o6pa30BaHHH]. Chim. fiz.: Căldura cedata sau absorbită, când se sintetizează un mol al unui compus chimic din elementele sale constitutive. Se poate calcula scăzând căldura de combustie a compusului, din suma caidurilor de combustie ale elementelor în stare gazoasă. 6. Căldură de hidratare [chaieur d'hydratation; Hydrierungswărme; heat of hydration; kotesi meleg; TenjiOTâ BbiAejieHHH npH rn/ţpaTaiţHH, 3K30TepMHafl TenJIOTa]. Chim. fiz.: Căldura desvoltată de lianţii hidraulici în timpul prizei, şi al întăririi lor iniţiale. 7. Căldură de neutralizare [chaieur de neu-tralisa-tton; Neutralisationswărme; heat of neutra-lisation ; semlegesitesi ho; TenJIOTa Heit-TpajiH3aiţHH]. Chim. fiz.: Căldura desvoltată în timpul unui proces chimic de neutralizare. Reprezintă căldura de formare a apei. Când acidul sau baza sunt incomplet disociate, o parte din căldură se consumă pentru disocierea lor. Căldura de neutralizare este independentă de natura substanfelor cari reacţionează; depinde însă de gradul lor de disociere. Se raportă la un mol de sare rezultată. 8. Căldură de reacfie [chaieur de reaction; Wârmetonung, Reaktionswârme; heat of reaction; melegkepzodes fokozata, reakcios meleg; TenJIOTa peaKiţHH]. Chim. fiz.: Căldura cedată sau absorbită de un mol de substanfă într'o reacfie chimică. Depinde de condiţiunile în cari se efectuează reacfia. Reacţiile chimice se numesc exoterme, respectiv endoterme, după cum sunt însoţite de desvoltare, respectiv de'absorp-ţie de căldură. Un caz particular îl constitue căldura de adsorpfie, care se consideră, de obiceru, pentru temperatură constantă. Un alt caz particular îl constitue căldura de priză a betonului, care se consideră pentru o, temperatură constantă. In anumite cazuri, prezintă interes: 9. Căldura de reacţie a unei benzine [chaieur de reaction d’une essence; Benzinreaktions-wărme; reaction heat of a gasoline;, a benzin reakcios melege; peaKiţHOHHan TenJIOTa 6eH-3HHa], care reprezintă căldura de reacfie a benzinelor cu acid sulfuric: cantitatea de căldura desvoltată în urma agitării a 150 cm3 benzină cu 30 cm3 acid sulfuric, timp de două minute, într’un ritm de 130***160 de mişcări pe minut. Căldura de reacfie se exprimă (indirect) prin diferenfa dintre temperatura inifială şî temperatura finală a benzinei. 10. Căldură lalentă [chaieur latente; latente Wărme; latent heat; lappango meleg, lappango ho; CKpbITaH TenJIOTa]. Fiz.: Căldura absorbită 473 sau cedată de unitatea de cantitate dintr'un corp sau dintr'un sistem de corpuri .într'o transformare de fază efectuată la temperatură şi presiune constantă. Transformarea de fază poate consista în transformarea stării de agregaţi e, într'un amestec (disolvare, absorpfie), în adsorpfie, etc. După natura transformării, deosebim: 1. Căldură de condensare [chaleur de con-densation; Kondensationswârme; latent heat of condensation; lecsappdâsi meleg; CKpbITaH Ten-JIOTa KOHfleHCaiţHH]. Fiz.: Căldura cedată la trecerea isobar-isotermă din faza gazoasă în faza lichidă. 2. /y de fuziune [chaleur de fusion; Schmelz-wărmef latent heat of fusion; olvadâsi ho, olva-dâsi meleg; CKpbITaH TenJlOTa IIJiaBJieHHH]. V. Căldură de topire. s. ~ de solidificare [chaleur latente de soli-dification; Ersfarrungswărme; latent heat of soli-dification; merevedesis szilârdulâsi meleg; CKpbITaH TenjioTa 3acrbiBaHHH, OTBep/ţeBaHHH]. Fiz.: Căldura cedată la trecerea isobar-isotermă din faza lichidă in faza solidă. 4. ^ de sublimare [chaleur de sublimation; Sublimationswărme; latent heat of sublimation; szublimâlâsi meleg; CKpbITaH TenJlOTa B03-tohkh, cyfoiHMaiţHH]. Fiz.: Căldura latentă absorbită la trecerea directă isobaMşotermă a unei substanţe din faza solidă în faza gazoasă. 5. ~ de topire [chaleur de fusion; Schmelz-wărme; latent heat of fusion; olvadâsi ho; CKpbITaH TenJlOTa nJiaB JieHHH]. Fiz.: Căldura absorbită la trecerea isobar-isotermă din faza solidă în faza lichidă. Sin. Căldură de fuziune. «. ~ de vaporizare [chaleur de vaporisa-ţion; Verdampfungswărme; latent heat of vaporisation; gozolgesi meleg; CKpbITaH TenJlOTa napoo6pa3C)BaHHH]. Fiz.: Căldura absorbită la trecerea isobar-isotermă din faza lichidă în faza gazoasă. Partea din căldura de vaporizafe care serveşte la efectuarea lucrului mecanic (ordonat) de mărire a volumului, se numeşte căldură externă de vaporizare, iar diferenţa până la căldura de vaporizare se numeşte căldură internă de vaporizare.. Căldură internă. V. Cădere termică internă. 8^ Căldura lichidului [chaleur du liquide; Fliissigkeitswârme; heat of the liquid; folyadek-no; TenJlOTa HtHflKOCTH]. Fiz.: Căldura care trebue dată unităţii de cantitate dintr'un lichid cafe .se găseşte la o anumită temperatură de referinţă (de ex. ia 0°) şi la presiunea de fierbere corespunzătoare, pentru a-l aduce, de-a-lungul curbei limită inferioare de vapori, la temperatura de fierbere corespunzătoare presiunii alese. ? .F^ur«& moleculară [chaleur moleculaire; Molwărme; molecular heat; molekulâris ho; MO-^®*WP*PHaH TenJlOTa]. Fiz.: Produsul dintre căldura specifică şi greutatea moleculară a unu» corp. r ,10‘ Căldură sensibilă la presiune constantă [chaleur sensible â pression constante? fuhlbare Wărme bei konstantem Druck; sensible heat; ho-kulombseg; ouţyTHMaH TenJlOTa]. Chim. fiz. Căldura care măreşte temperatura unităţii de cantitate dintr'un corp la presiune constantă: Qt ,o = ^ Cpdt, unde e căldura specifică la presiune constantă. ii. Căldură specifică [chaleur specifique; spe-zifische Wărme; specific heaf at constant pres-sure; szpecifikus ho, szpecifikus meleg; cneiţH-$HHecKaH TenjioTa, y/ţeJibHan TenjioTa}. Fiz.r Limita raportului dintre căldura AQ necesară ridicării temperaturii unităţii de masă dintr'un corp şi dintre ridicarea de temperatură A t, când aceasta tinde către zero. Căldura specifică depinde de temperatură. Se poate defini şi o căldură specifică medie între temperaturile ti şi £2 (t2> ti)t p - Qti, h . h — Ţ—J • * 1 Q, , fiind cantitatea de căldură necesară rid*— cării temperaturii dela fi'la £2 a unităfii de masă din corpul respectiv. 12* ~ specifică la presiune constantă [chaleur specifique â pression constante; spezifische Wărme bei konstantem Druck; specific heat at constant pressure; âllando nyomâsu szpecifikus meleg; y/ţejibHaH TenJioeMKoeTb iioctohh-Horo ^aBJieHHH]. Fiz.: La presiune constantă: 13. ~ specifică la volum constant [chaleur specifique â volume constant; spezifische Wărme bei konstantem Volumen; specific heat at’ constant volume; âllando terfogatu szpecifikus meleg; y^ejibHan TenJioeMKoeTb n0CT0HHH0r0 06^-eMa]. Fiz.: La volum constant: c v V dt ' v — cons\. 14. Căldură specifică poIHropă [chaleur specifique polyfrope; ;polytrope spezifische Wărme; polytropic specific heat; politrop szj>ecifikus meleg; y/ţejibHaa nojiHTpoiiHHecKaH TenjioTa]. In meteorologie se consideră căldura specifică în cursul unei transformări politropice. V. sub Transformări termodinamice uscate. 15. Căldură de umectare [chaleur d'humec-tation; Benetzungswărme; heat of humectation; megnedvesitesi meleg; TenJlOTa yBJiaîKHeHHH]. Agr.: Căldura care se desvoltă în mici cantităţi, ca urmare a procesului de adsorpfie a apei hi-groscopice la suprafafa particulelor de sol. ie. Căldură totală de vaporizare [chaleur totale de vaporisation; Erzeugungswărme des trok-kenen gesăttigten Dampfes; total heat of vapo-rization; teljes pârolgâsi meleg; IIOJiHaH TenJlOTa nap006pa30BaHHH]. Fiz.: Căldura care trebue dată unităfii de cantitate dintr’un lichid care se găseşte la o anumită temperatură de re-feninfă (de ex. 0°) şi la presiunea lui corespunzătoare de fierbere, pentru a-l trece de-a-lungul 474 curbei limite inferioare ţichid-vapori până la pre- . siunea vaporilor usca)! saturaţi cari se consideră, I şi pentru a vaporiza îsobar unitatea de cantitate I de lichid la acea presiune. Sin. Căldura de producere a vaporilor uscaţi saturaţi. 1 î. Căldură utilă,. V. Cădere termică utilă. i *• Căldlifli, ecuaţia conducţiei ^ [equation 1 de la chaieur; Wârmeleitungsgleichung; heat < equation; hovezetes egyenlete; ypaBHeHHe Ten-JlOTbl], An, mat.: Ecuaţie cu derivate parţiale, lineară, de ordinul al doilea şi de tip parabolic, care exprimă legea de conducţie a căldurii, stabilită şi studiată de Fourier; k(^I + ^T4.^1) - ofŞI T fiind temperatura mediului tn momentul t, într'un punct M(x,y,z),\ar k, 9 şi c respectiv con-ductibilitatea termică, densitatea şi căldura specifică, presupuse independente de temperatură. Aceeaşi ecuaţie exprimă legea de difuziune a unei mărimi T (concentraţia, ele.) într'un mediu, k şi c fiind, în fiecare caz, constante cari depind de natura mediului. s. Cale 1. [voie, chemin; Bahn; way; pâlyaj JţopQra, nyTb]: Suprafaţă de teren amenajată special, pentru deplasarea pe ea a unui vehicul, prin energia unei surse proprii sau independente. —- Exemple: 4. ~ [chaussee; Fahrbahn; road; pâlya, ut-test; npoe3Hca« nacTb, flopora ajih e3/ţbi]. Drum.: Partea carosabilă a unei şosele sau a unei străzi, care este amenajată şi consolidată pentru a înlesni circulaţia vehiculelor. «. ~ [voie, rue, avenue; Hauptstrafce, Chaussee ; avenue, road ; fout; TJiaBHaH yjlHiţa, Jţopora, npocneKT]. Urb.: Arteră carosabilă urbană, care străbate un oraş şi conduce spre regiuni depărtate de el, făcând legătura cu o şosea importantă. Ex.: Calea Victoriei, Calea Rahovei. «. ~ ferată [voie; Gleis; track; vâgâny; HC. fl. JIHHHH, HC. fl. nyTb]. C. f.: Cale Ia care deplasarea vehiculului se face pe suprafeţe metalice: şine sau cabluri. După modul de fixare a şinelor căilor ferate obişnuite, deosebim: 7. Cale ferată pe suporţi izolaţi [voie sur sup-ports isoles; Einzelstutzgleis; track with rails ca'-ried on isolated supports; egyes tâmaszu vâ-gâny; nyTb Ha OT^ejibHbix CTyjibax hjih ono-pax]: Cale formată din şine scurte, susţinute de suporţi de piatră sau de beton, îngropaţi în pământ. Se întrebuinţa la începutul desvoltarii căilor ferate, când sarcinile pe osii erau mici şi nu se puteau lamina şine de oţel. In prezent se întrebuinţează numai pentru scopuri speciale, pentru vagonete încărcate uşor, în diferite exploatări, unde realizarea unei căi obişnuite ar fi prea costisitoare faţă de importanţa ei; 8. ~ ferata cu longrine [voie â longrines; Langschwellengleis; rails on longitudinal sleepers; hossztalpfâs vâgâny; nyTb Hă npOflOJIbHblX JieHCHHX]: Cale ferată cu şine fixate pe grinzi de lemn sau pe grinzi de fier profilat, aşezate în lungul şinelor. 9. ~ ferată cu traverse [voie â traverses; Querschwellengleis; rails on cross-sleepers; ke-reszttalpfâs vâgâny; nyTb Ha nonepeqHHax hjih UinaJiax] : Cale ferată la care şinele sunt fixate pe grinzi de lemn, de metal sau de beton!£armat, aşezate perpendicular pe axa căii (traveiife), îngropate până la faţa lor superioară în balast şi depăşind lăfimea caii, de o parte şi de alta, cu 0,30”'0,50 m. V. şi sub Traversă. 10. ~ de acces la pod [voie d'acces au pont, chemin d'acces au pont; Briicken-Î^ifahrts-weg; approach-way to a bridge; hidhoz^*vezeto ut; n0fl'be3£H0H nyTb MOCTa]. Pod.: Porţiunea în rampă a unei şosele, care face legătura între capătul unui pod şi calea propriu zisă a şoselei. 11. ~ la poduri [couverture du tabiier; Bruckenfahrbahn; carriage-way of a bridge; hid-pâlya; npoe3H£afl HaCTb MOCTa], Pod.: Totalitatea elementelor de construcţie cari' susţin sarcinile mobile şi transmit greutatea lor tablierului unui pod. Se compune din îmbrăcămintea căii şi din platelaj. 12. Cale 2. [voie, chemin; Bahn; way; pâlya; nyTb, AOpora]: Element al unei construcţii pentru deplasarea pe el a unui aparat. —■ Exemple: is. /v/ de rulare [voie de roulement; Lauf-bahn; track; futopâlya; pejlbCOBblH nyTb, nyTb nepeMemeHHfl]. Mş.: 1. Suprafafa pe care rulează rofile căruciorului unui pod rulant, ale unei macarale, ale unei plăci turnante, etc. Este alcătuită fie din şine de cale ferata, fie din fiare profilate, susţinute de stâlpi sau de console aşezate din distanfa în distanfă, sau din grinzi cu inimă plină sau cu zăbrele. — 2. Suprafafa pe care se rostogolesc bilele sau rulourile unui rulment. Exemplu: 14. ~ cu rulouri [train de rouleaux; Rollgang; live rol Ier bed; hengerjârat; pOJlbraHr]. Mş.: Sistemul de rulouri din fa}a unui cadru de laminare, pus în mişcare de un motor şi servind pentru deplasarea pe el a laminatelor. Sin. Cale rulantă. t5. Cale de comunicaţie [voie de communi-cation; Verkehrsweg; communication way; for-galmi ut; nyTb C006llţeHHH]. Transp.: Traseu pe care se circulă în deosebi cu un anumit mijloc de transport. Se deosebesc cai de comunicafie pe uscat sau terestre (străzi, căi ferate, etc.), căi na-i vigabile (râuri, canale, mări) şi căi (linii) aeriene. 15. Cale ferată [chemin de fer; Eisenbahn; i railway; vasut; HCeJie3HaH jţopora, HC. nyTb]. s C.f.: Mijloc de transport, pentru deplasarea vehi-, culelor prin rulare pe şine sau pe cabluri, ceea • ce permite reducerea frecării dintre cale şi rofile i vehiculelor, sporind astfel puterea de remorcare. Din punctul de vedere al importanţei economice, caile ferate se clasifică în: 17. Cale ferată principală fcherfiHrde fer principal Ha&pfsirecke; principat-râilwây; fovasut- vonal; rjiaBHbiH hc. #. nyTb, MaracTpajib]: Cale ferată care leagă între ele centre importante de populaţie, industriale şi comerciale. Formează arterele principale ale unei refele de cale ferată. Se caracterizează prin vitese şi greutăţi mari pe osie, admise pentru vehiculele în circulaţie. Raza minimă admisă pentru curbe este de BQQîjti. Are şine de profil mare. 1. Cale ferată secundară [chemin de fer se-condaire; Nebenstrecke; secondary railway; mel-lekvasut-vonal, meîlekvonal; BT0p0CTeneHHbiH 3K. /ţ. nyTb]: Cale ferată care deserveşte regiuni-pufin importante ca întindere şi activitate industrială şi comercială. Derivă, în general, din liniile principale. Vitesa de circulafie este limitată, ca şi greutatea pe osie admisă, de infrastructura şi de suprastructura traseului. Debitul de circulafie este mult mai redus decât pe liniile principale, 2. ~ ferată de centură [chemin de fer de ceinture; Ringbahn; circular railway; korvasut; OKpyjKHan hjih noflCHaa Hcejie3HaH /ţopora]: Cale ferată construită în jurul unui centru cu populafie densă şi industrie desvoltată, pentru legătura stafiilor de cale ferată exterioare centrului, aşezate pe liniile de cale ferată radiale ale oraşului. In centrele foarte întinse există adesea două căi ferate de centură: una de mică centură, situată imediat la periferia oraşului, şi alfa de mare centură, care leagă centrele suburbane, cari se găsesc la oarecare distanfă de oraş. 3. ferată de interes local [chemin de fer d'interet local; Lokalbahn; local railway; helyi-erdeku vasut-vonal; MajiaH HJIH MeCTHaH HC6-Jie3HaH /ţopora]: Cale ferată care deserveşte numai anumite regiuni, având un caracter strict local. Vitesele de circulafie sunt mici, iar vehiculele folosite au o greutate mică pe osie., 4. ~ ferată de joncfiune [chemin de fer de jonction; Verbindungsbahn; jonction railway; osszekoto vasut-vonal; Coe^HHHTeJlbHbiH HC. A-nyTb, coe/ţHHHTejibHan hc. a. BeTKa]: Cale ferată care face legătura între stafiile de pe linia ferată de centură şi centrul oraşului, sau leagă două stafii de pe două linii ferate principale. Din punctul de vedere al geografiei fizice, deosebim: 5. Cale ferată de şes [chemin de fer de payş plat; FlachlandrEisenbahn; flat country railway; sikvolgyi vasut-vonal; HC. A* nyTb pOBHOft MecTHocTH, paBHHHHaa Hcejie3Han /ţopora] : Cale ferată (a care declivităfile profilului longitudinal merg până la 5%o. 8* ~ ferată de deal [chemin de fer de coteau; Hugelland-Eisenbahn; hilly ground railway; dombvideki vasut-vonal; HC. A- nyTb XOJIMHC-TQH MeCTHOCTH]: Cale ferată cu declivităfi cuprinse între 5%o şi 15°/oo. 7* ~ ferată de munte [chemin de fer de roontagne; Bergbahn; mountainrailway; hegyi-VasCit; ropHafl Hcejie3HaH AOpora]: Cale ferată 475 cu declivităfi cuprinse între 15®/oo şi 25%o pentru liniile principale şi între 15%o şi 40°/oo pentru liniile secundare. 8. ~ ferată alpină [chemin de fer alpin; Alpenbahn; alpine railway; alpesi vasut-vonal; ajIbHHHCKaH HCejie3Hafl Aopora]: Cale ferată cu declivităfi peste 40%o, construită, de obiceîu, pentru scopuri turistice. Rampa mare impune introducerea tracfiunii cu cremalieră. După numărul liniilor, deosebim: 9. Cale ferată simplă [chemin de fer â simple voie; eingleisige Bahn; single-line railway; egy-vâgânyu vasut; OAHOKOJieHHbiă hc.a* nyrb]: Cale ferată cu o singură linie. Circulafia pe linie se face în ambele sensuri, iar încrucişerib de trenuri se fac în stafii. 10. ~ ferată dublă [chemin de fer â double voie; zweigleisige Bahn; double-line railway; ketvâgânyu vasut; AByXKOJieăHblH HC. A-nyTb]: Cale ferată cu două linii. Circulafia se face pe fiecare linie într'un singur sens, iar încrucişerile se fac în stafii şi pe linia curentă. 11. ~ ferată multiplă [chemin de fer â plusieurs voies; mehrgleisige Bahn; multiple line railway; tobbvâgânyu vasut; MHOrOKOJiefeblft HC. A- nyTb]: Cale ferată cu mai multe linii de circulafie, de obiceiu patru. Două linii servesc pentru trenuri rapide directe cu opriri pufine, iar două linii pentru traficul local. După lărgimea căii, deosebim: 12. Cale ferată îngustă [chemin de fer â voie etroite; Schmalspurbahn; narrow gauge railway; keskenyvâgânyu vasut-vonal; y3KOKQJieiÎHaH HceJie3Han /ţopora]: Cale ferată cu ecarta- mentul sub 1435 mm, cuprins, în general, între 500 şi 1000 mm. is. ferată largă [chemin de fer â voie large; Breitspurbahn; broad gauge railway; sze. lesnyomtâvu vasut; inHpOKOKOJieHHblii HC. A-nyTb]: Cale ferată cu ecartamenful peste 1435 mm. Ex.: în URSS, ecartamentul este de 1524 mm, iar în Spania, Portugalia, Ceylon şi India, de 1676 mm. 14. ~ ferată normală [chemin de fer â voie normale; Regelspurbahn, Vollspurbahn; standard gauge railway; rendes nyomtâvu vasut-vonal; HOpMaJIbHOKOJieHHblă HC. A- nyTb]: Cale ferată la care distanfa dintre fefele interioare ale şinelor (ecartament), măsurată la 14 mm sub nivelul fefei superioare a şinei, este de 1435 mm. Acest ecartament a fost acceptat de majoritatea administraţiilor de cale ferată, la conferinfa inter-nafională dela Berna (1887), şi este considerat normal. După felul tracfiunii, deosebim: is. Cale ferată cu sursă de energie independentă [chemin de fer â source d'energie independante; Eisenbahn ohne den Zug beglei-tendâ Kraftquelle; railway with independent power source; vezetekes vasut-vonal; HC6Jie3HaH A°~ pora c He3aBHCHMbiM hctohhhkom şHeprHH]: Cale ferată la care energia pentru producerea 476 forjei de tracţiune, necesară pentru remorcarea unui- tren, este dată de o sursă centrală fixă. Ex.: Cale ferată cu tracţiune electrica. 1. Cale ferată cu sursă de energie proprie [chemin de fer â source d'energie propre; Eisenbahn durch eine den Zug begleitende Kraft-quelle; railway with its own power source; sajăf eroforrâssal rendelkezo vasut-vonal; 3KeJie3HaH flopora c'co6cTBeHHHM hctohhhkom 3HeprnH]: Cale ferată la care fiecare tren îşi are propria sa sursă de energie pentru remorcare. După felul maşinilor de forjă, deosebim: tren cu abur, tren automotor, tren cu locomotivă Diesel, tren cu locomotivă Diesel-electrică, etc. După felul în care se realizează forja de tracţiune, deosebim: 2. Cale ferată cu aderenţă [chemin de fer â adherence; Reibungsbahn; adhesion railway; adhezios vasut; 5K. /ţJIH flBHHCeHHH JIOKO-MOTHBOB, CHJia TflrH KOTOpblX HBJIHeTCH pe3yjIbTaT0M COnpOTHBJieHHH TpeHHH KOJieC. o peJlbCbl]: Cale ferată la care forja de tracţiune necesară pentru remorcare se obţine prin frecarea dintre coroana şinei şi suprafaţa de rulare a roţilor motoare şi cuplare ale locomotivei, realizată de greutatea care le încarcă. Remorcarea prin aderenţă poate merge, pe timp frumos şi cu nisipare, până la o declivitate de 67%o (1 : 16,75); normele de circulafie limitează decli-vitatea pentru locomotiva cu abur la 25%o (1 :40) pentru liniile principale, şi la 40%o (V : 25) pentru liniile secundare. Pentru locomotivele electrice, limitele sunt mai mari. s.,~ ferată cu cremalieră [chemin de fer â cremaillere; Zahnradbahn; rack railway; fogas-kereku vasut; syS^aTaH mejie3HaH £opora]: Cale ferată la care forţa de tracţiune pentru re-morcafe se realizează prin angrenarea unei roţi dinţate motoare a locomotivei sau a maşinii propulsoare cu o fină cu dinţi de angrenaj (cremalieră), montată paralel cu ca'lea, între cele două şine. Declivitatea pentru care se construeşte o cale ferată cu cremalieră merge dela 40%o (1 : 25) până la 500%o (1 :2). Se întrebuinţează pentru traseuri grele de munte, cu vitese de tren reduse. 4. ~ ferată cu cremalieră şi aderenţă [chemin cTe fer de systeme combine â cremaillere et â adherence; Zahnrad- und Reibungsbahn ge-mischten Systems; combined rack and adhesion railway; adhezios es fogaskereku vasut; JK. CMemaHHOro rana]: Cale ferată la care forţa de tracţiune necesară remorcării se objine atât prin forja de tracţiune aderentă, cât şi printr'o forţă de tracţiune suplementara, realizată prin angrenarea unei roţi motoare dinţate, pe cremalieră. Se foloseşte pe linii cu porţiuni pe cari nu s*a reuşit să se limiteze declivitatea la 40%o (1 :25). Ex.: linia Subcetate—Caransebeş. s. ~ ferată funieulară [chemin de fer funi-culaire; Drahtseilbahn; cable-way; sodronykoteî-pâlya; npoBOJiOHHO-KaHaTHaH m. /ţ., dpyim-KyJiep]: Cale ferată la care remorcarea se face prin tragerea vehiculelor printr'un cablu trăgător dela o staţiune motoare fixă, iar vehiculele se deplasează pe roţi cari se rostogolesc pe şine fixe, purtătoare. Cablul trăgător este condus pe role fixate pe traverse. Astfel de linii se construesc pentru decjivităţi foarte mari, fi, în general, pe traseuri scurte cu trafic redus. Din punctul de vedere al poziţiei căii faţă de nivelul solului, deosebim: o. Cale ferată la nivelul solului [chemin de fer au niveşu du sol; Niveaubahn; surface railway, level railway; szintpâlya, szintvasut; Ha-3eMHan jk. jk. # npoBe#eHHaH b ypoBHe 3eMJIH]: Felul obişnuit de construcţie a căilor ferate, având şinele fixate pe traverse, aşezate la suprafaţa terenului, care constitue terasamentul căii. 7. ~ ferată aeriană [chemin de fer ae-rien; Hochbahn; elevated railway; magas-vasut; HaA3eMHaH, B03BbimeHHaH 3Kejie3Haa Aopora]: Cale ferată construită pe viaducte, la o înălţime suficientă, pentru a nu împiedeca circulaţia altor vehicule, putând trece şi peste construcţii mar joase. Se întrebuinţează ca mijloc de transport în comun în centrele aglomerate. E înlocuită, în măsură din ce în ce mai mare, prin calea ferată subterană. s. ~ ferată aeriană pe cablu [voie aerienne â cable; Luftseilbahn; aerial ropeway, aeriaf cableway; legi sodronykotelpâlya; B03#yinHaHKa-HaTHan jk. fl. » KaHaTHO-npoBOJioHHaa m. fl.]: Cale ferată formată dintr'un cablu de oţel susţinut de piloni metalici, pe care circulă vagonete suspendate pe cărucioare. Vagonetele sunt trase cu ajutorul unui cablu pus în mişcare de o uzină sau de o staţiune de forţă fixă. Se întrebuinţează pentru transportul materialelor şi al persoanelor în fabrici, în exploatări miniere, industriale şi forestiere, în special în regiunile muntoase. Sin. Funicular. 9. ~ ferată prin gravitaţie [chemin de fer par gravite; Schwerkraftbahn; railway by gravity; gravitâcios vasut; Hafl3eMHaa 3K. (JtyHKlţHO HHpyiomaa CHJIOK) TflHCeCTH]: Cale ferată aeriană pe plan înclinat, pe care circulă vagonete de construcţie specială, pe două rânduri, prin propria lor greutate. Serveşte pentru transportul de materiale, pe distenţe scurte. 10. ~ ferată subterană [chemin de fer sou-terrain; Untergrundbahn; underground railway; foldalatti vasut; nofl3eMHaa 3K. fl.]: Cale ferată aşezată într'un tunel construit la o anumită adâncime dela suprafaţa terenului. Astfel de că? ferate se construesc în centrele aglomerate, pentru a nu fi stânjenite sau pentru a nu stânjeni circulaţia, pentru a nu reduce suprafejele construite sau pentru a nu implica cheltueli prea mari prin dărâmarea construcţiilor existente. Se construeşte şi iub un canal navigabil, sub un braţ de mare sau sub un fluviu, pentru a le putea trece îh orice stare a apelor, şi unde construirea unui pod nu este posibilă. Uneori se construeşte sub sol numai staţiunea terminus a unei linii, aşezată într’un centru de mare aglomeraţie urbană. 1. Cale ferată suspendată [chemin de fer sus-pendu, chemin de fer telepherique; Schwebe-bahn; suspended railway, telepher railway ; fuggovasut; IIO/ţBeCHaH HJIH BHCHHBH HC. fl.] : Cale ferată ia care calea de rulare o formează una sau două şine aşezate pe suporţi, ia cel puţinei 2 m înălfime deasupra solului. Vehiculul este atârnat de căruciorul mobil, astfel încât centru! tui de greutate să se găsească sub nivelul căii. Se foloseşte, în special, la transportul de material în exploatări şi în fabrici. 2. ~ ferată suspendata, electrică [chemin de fer electrique suspendu; Elektrohăngebahn; suspended electric railway; villamos fuggovasut; ajieKTpH^ecKan no/ţBecHaH hjîh BHCHHan HC. #.]: Cale ferată suspendată pe cabluri sau pe şine rigide, cu vehiculul antrenat printr’un electromotor montat în interiorul lui. Calea este împărţită în mai multe câmpuri. Căruciorul, în mersul lui, acţionează contactele plasate la extremitatea fiecărui câmp, aşa încât câmpul parcurs se scoate de sub tensiune, în timp ce câmpul pe care începe parcursul e pus sub tensiune electrică. Cât timp calea nu este liberă, vago-netul care urmează este blocat, evitându-se astfel ciocnirea cu cel din faţa lui. După destinaţie, deosebim: s. Cale ferată de campanie [chemin de fer â voie portative; Feldbahn; portable railway, field railway; tâbori-vasut, mezei-vasut; nepeHOCHan HC. #.]: Cale ferată, în general cu ecartament îngust, cu şinele fixate pe traverse metalice, formând panouri. Se aşază direct pe teren, după o nivelare sumară a acestuia. Se montează şi se demontează rapid, prin ridicarea şi desfacerea panourilor. 4. ~ ferată de serviciu [chemin de fer de service; Baueisenbahn; service railway; munfca-vâgâny, munkapâlya; HC. Jţ. JţJlH odcjiyHCH-BaHHH]: Cale ferată îngustă, formată din panouri de obiceiu pe traverse metalice, aşezate direct pe teren, fără terasamente. Serveşte la transportul de materiale pe şantiere de lucru. Sin. Linie Decauville. s. ~ ferată industrială [chemin de fer industriei; industriebahn; industrial railway, factory railway, works railway; iparvasut; 3aBO#CKaH HJIH npOMBICJlOBan HC. fl.]: Cale ferată construită în special pentru deservirea unei uzine sau a unui grup de exploatări industriale (forestiere, miniere, etc.). Se leagă cu o linie principală de cale ferată, sau cu un port. Profilul traseului şi tipul de şine, ca şi alegerea ecartamentului, depind de natura şi de durata exploatării. Pentru exploatări se preferă construirea unei linii înguste. e. ~ ferată metropolitană. V. Metropolitan. 7. ~ ferată militară [chemin de fer militaire; Mi litârbahn; military railway; katonai vasut; BoeHHan HC. #.]: Cale ferată care deserveşte numai unităţi militare şi zone rezervate exciuziv armatei, ca zonele de fortificaţie militară, cen- 477 trele de instrucţie, poligoanele de tragere sau câmpurile de manevră. 8. ~ ferată strategică [chemin de fer stra-tegique; strategische Bahn; strategic railway; hadâszati vasut; CTpaTerHHecKaa hc. hc. #. fljiH CTpaTerHnecKHX iţeJieâ]: Cale ferată care leagă regiuni de mare importanţă strategică. ». ~ ferată portuară [chemin de fer desser-vant un port; Hafenbahn; harbour railway; fci-koto-vasut; nopTOBaH HC. fl.]: Cale ferată care deserveşte transporturile feroviare în interiorul unui port şi face legătura cu gara principală a unui oraş portuar. 10. Cale 3. [voie; Bahn; path; villamos ve-zetekresz; nyTb]. Elf.: Fiecare din porţiunile unui circuit electric cuprinse între două puncte date ale circuitului. Ex.: 11. ~ de înfăşurare electrică [voie d'enroule-ment electrique; elektrischer Ankerstromzweig; electric armature circuit; armatura âramkor; ajieKTpHHecKaH amcepHaH ceTb]: Ansamblul secţiunilor de indus al unui indus cu colector, cari se găsesc, într'un moment dat, legate în serie între două perii de colector. Sin. Drum de înfăşurare electrică. 12. Cale 4. [voie, chemin; Weg; path, line; ut, vonal; nyTb, jihhhh, iţenb]. 7e/c.; Ansamblu de medii şi organe cari intervin în transmisiunea semnalelor electrice de telecomunicaţie, sau de telecomandă, între două posturi. Ex.: is. ~ de transmisiune de telecomunicaţie [voie de transmission d'electrocommunicafion; Obertragungsweg elektrischer Femmeldungen; electrocommunication transmission line; villamos tâvjelzesek âtviteli utja; TpaHCMHCCHOHHan JIH-HHH 3JieKTpo-CBH3H]. Elt: Cale de trans- misiune între un post emiţător şi unul receptor de telecomunicaţii. Când se efectuează simultan, pe un circuit de telecomunicafii, cu ajutorul curenţilor purtători, mai multe comunicaţii telefonice, fiecare din ele constitue o cale, mediile cari intervin, în acest caz, în transmisiune, fiind constituite de câmpurile electromagnetice, cu acţiuni separabîle prin filtrele electrice. 14. ~ de telecomandă [voie de telecom-mande; Fernbedienungsweg; remote control way; tâvirânyitd .vezetek; JIHHHH ynpaBJieHHH Ha paCCTOHHHH]. C. I: Cale folosită pentru transmiterea pe cale electrică a comenzilor de manevrare a aparatelor de cale. is. Cale 5. [voie; Verfahren, Method; way, manner, method; eljârâs; nyTb. cnocod», Me-TO/ţ], V. Procedeu. i«. Cale de vârtejuri [sillage de tourbillons; Wirbelstrafje; zone of eddies; orvenyut; BHX-peBan 30Ha, CTpyn, CJie/ţ]: Dâră de Vârtejuri (rămasă imediat în aval de un corp în mişcare relativă faţă de un fluid), în care vârtejurile se dispun alternativ şi la intervale regulate pe suprafeţele de discontinuitate dintre curentul conturbat şi cel liniştit. In aval, la oarecare distanţă, regularitatea intervalelor dispare şi dâra devine o masă de mici vârtejuri. 478 i Cale liberă [permis de marche; Fahr-erlaubnis; permission to start, permission to go ahead; szabad bejârâs; pa3pemeHHe na or* npaBKy noe3^a]. C. {.: Operaţiune prin care o staţie cere, telegrafic, avizul altei stafii, pentru expedierea unui tren. 2. Cale liberă [voie fibre; unbelegtes Gleis, unbesetztes Gleis; unoccupied track, empty track; szabad pâlya; CBo6o^HbIH nyTb], V. sub Linie liberă. s. ~ ocupată [voie occupee; belegtes Gleis, besetztes Gleis; occupied track; foglaIt vâgâny; 3aHHTblă nyTb]. V. sub Linie ocupată. 4. Calea lactee [voie lactee; . MiIchstrafje; mrlky way; tejtit; MJieHHblft nyTb]. Astr.: Roiu imens de stele, de forma unei lentile, constituind o fâşie luminoasă, din care fac parte sistemul solar şi toate stelele vizibile cu ochiul liber. Se proiectează pe bolta cerească în direcţia dimensiunilor mai mari, sub forma unei făşii luminoase alburii, care ne înconjură. Numărul stelelor roiului e de cca 30 de miliarde. Grosimea roiului este de aproximativ 20000 de ani-lumină şi diametrul lui mare este aproximativ de 300000 de ani-lu-mină'- Sin. populare: Calea Laptelui, Calea lui Traian, Drumul Robilor; Sin. ştiinţific: Galaxia sistemului solar. s. Calea Laptelui. Asfr. V. Calea lactee. 6. Calea lui Traian. Asfr. V. Calea lactee. 7. Caledonică, catenă ~ [chaîne caledo-nienne; caledonische Kette; Caledonian chain; kaledonikus lânc; KaJie^OHCKHH ropHblH xpe-6eT, Iţenb]. Geo/.: Catenă rezultată din mişcările tectonice cari au avut loc în timpul Silu-rianului (faza tectonică din America de Nord) sau la sfârşitul lui (faza ardenică din Europa). 8. Căledoniff [caledonite; Caledonit; eale-donite ; kâledonit; KaJie/ţOHHT]. Mineral. : Pb*Cu2[(OH)6 I CO3 I (SOâJa]. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale mici. Are clivaj perfect după (001), duritatea 2,5,,*3, gr. sp. 6,4. E un mineral rar, de origine secundară. 9. Calefacfie [calefaction; Leidenfrostsches Phânomen; calefaction; Leidenfrost-fele tune-meny; HarpeBaHHe, noflorpeBaHHe]. Fiz.: Fenomenul de împiedecare a contactului direct dintre o picătură de lichid şi suprafaţa de metal de temperatură înaltă, pe care se găseşte, prin vaporii formaţi între picătură şi suprafaţă, ceea ce menţine temperatura picăturii sensibil mai joasă decât a suprafeţei. Dacă aceasta din urmă scade suficient, vaporizarea lichidului devine mai puţin intensă, vaporii produşi nu mai pot să împiedece contactul, şi deci lichidul se vapori-zează brusc. 10. Calendar Lcalendr.ier; Kalender, Almanach; calendar; naptâr; KaJieH/ţapb]. 1. Gen.: Indicator tipărit cuprinzând ordinea zilelor, a săptămânilor, lunilor, anotimpurilor, etc., dintr'un anumit an, — la care se adaugă, uneori, date astronomice, ecleziastice, etc. — 2. Asfr.: Lucrare nor^ mativă prin care se stabileşte împărfirea timpului în perioade precise (zile, luni, ani, etc.), ţinân-du-se seama de o cât mai apropiată concordanţă între anul civil şi anul tropic. (Se ştie că anul tropic nu este constant şi că pentru primii 10 000 de ani ai erei creştine, durata mijlocie a anului tropic este de 365,2450 zile solare medii, adică cu aproximativ un sfert de zi mai mare decât a anului civil). In plus, calendarul stabileşte; fi alte date, ca: sărbători, anotimpuri, etc. După :natura ciclului pe care se sprijine împărfirea timpului în perioade, -— se deosebesc următoarele tipuri principale de calendare: calendare solare, calendare luni-solare, calendare lunare» calendare convenţionale, calendare perpetue şi universale, calendare religioase, etc. Câteva tipuri mai însemnate sunt exemplificate mai jos. 11. Calendar solar [calendrier solaire; Sonnen-kalender; solar calendar; napredszeru naptâr? COJlHeqHbliî KajieHflapbj. Asfr.: Lucrare normativă care stabileşte împărţirea timpului în perioade precise, având ca ciclu de bază durata revoluţiei Pământului în jurul Soarelui, de aproximativ 365 de zile şi 6 ore. Din această categorie fac parte următoarele tipuri de calendare solare mai importante: 12. ^egiptean [calendrier egyptien; âgyp- tischer Kalender; Egyptian calendar; egyiptomi naptâr; erHneTCKHH KaJieHflapb]: Calendar folosit în Antichitate, în deosebi de Egiptenir în care anul tropic era socotit de 365 de zile, împărţit în 12 luni de câte 30 de zile, plus cinci zile suplementare, numite zile epagomene. Prin nesocotirea Cinui sfert de zi a anului tropic, se ajungea la un decalaj, între timpul astronomic şi cel civil, de 100 de zile în fiecari 400 de ani. 13. ~ iulian [calendrier julien, vieux calen-drier; Julianischer Kalender; Julian calendar, the old calendar, old style calendar; J.-fele naptâr; jojiHaHCKHH KajieH^apb, lojinaHCKoe JieTOC-HHCJieHHe]: Calendar întocmit în anul 45 a. C., în timpul lui luliu Cezar (de unde şi numele). Este bazat pe durata anului tropic socotită egală cu 365,25 de zile civile; acest calendar admite trei ani de câte 365 de zile, numiţi ani comuni, iar al patrulea -an de 366 de zile, numit an bisextil, rezultat din adăugirea unei zile în plus faţă de anii comuni (zi obţinută din însumarea celor patru sferturi de zi) la luna Februarie (a anului al JV-lea). Sunt consideraţi ani bisextili anii al căror număr este exact divizibil cu patru, exceptându-se anii seculari, dintre aceştia fiind totuşi consideraţi ani bisextili aceia Ia cari primele două cifre constitue un număr divizibil cu patru, ca, de exemplu, anii 1200, 1600, 2000, 2400, 2800, efc. Această particularitate a anilor bisextili a fost adoptată de calendarul gregorian. Calendarul iulian a fost adoptat de creştini în urma hotărîrii Conciliului ecumenic dela Niceea (325), când s'a stabilit să se numere anii dela naşterea lui Hristos. Prin acest calendar, timpul este compartimentat în perioade convenţionale mai mici decât perioadele astro- nomice corespunzătoare, ceea ce determină un minus de 3 zile în fiecari 400 de ani; anul este împărjit în 12 luni, cu numărul de zile indicat după numele lor: Ianuarie (31), Februarie (28 sau 29), Martie (31), Aprilie (30), Mai (31), Iunie (30), Iulie (31), August (31)r Septemvrie (30), Qctomvrie (31), Noemvrie (30) şi Decemvrie (|1 )f. respectiv în 52 de săptămâni, corespunzând aproximativ numărului de sferturi de lunafie. iv Calendar gregorian [calendrier gregorien, nouveau calendrier; gregorianischer Kalender; Gregorian calendar, reformed calendar, new style calendar; G.-fele naptâr; rperopnaHCKHH Ka-neH/ţapb, rperopHaHCKoe jieT0CHHCjieHHe]: Calendar întocmit în anul 1582, din iniţiativa papei Grigore al Xltl-lea (căruia îi datoreşte numele), având la baza durata anului tropic de 365,2422166 de zile, care este mai mică decât aceea a calendarului iulian cu 0,0077834 zile; o diferenfa de acest ordin de mărime a determinat, de-a-lungul timpului, până în 1582, • o întârziere de 10 zile. Prin reforma gregoriană s'a hotărît să se adauge această diferen}ă de 10 zile, astfel că ziua de 5 Octomvrie 1582 a devenit 15 Octomvrie 1582, Pentru a avea o precizie mai mare decât calendarul iulian, s'a hotărît să nu se considere bisextili trer ani seculari din patru, adică din anii 1700, 1800, 1900, 2000, primii trei să se elimine şi să rămână ani bisextili numai anii seculari penfru cari primele două cifre constitue un număr divizibil cu 4. Prin acest calendar, timpul este împărfit în perioade convenţionale mai mici decât corespunzătoarele lor astronomice, ceea ce determină un minus de o zi în fiecari 4000 de ani. A fost adoptat în Europa apuseană imediat după 1582, iar în Europa răsăriteană (Rusia, Grecia, România,, etc.) între anii 1918 şi 1923; Are aceleaşi subdiviziuni ca şi calendarul iulian. 2. ~ republican [calendrier republicam; fran-zosischer republikan>ischer Kalender; French republican calendar; franoia koztârsasâgi naptâr; 4>paHiţy3CKHîi pecny6jiHKaHCKHîi KajieHflapb]: Calendar stabilit de Convenfiunea naţională a Republicei franceze, la 24 Noemvrie 1793, considerând că anul civil începe cu echinocfiul de toamnă (22 Septemvrie). Numărătoarea anilor se face dela 22 Septemvrie 1792, când începe anul 1 al Republicei franceze; anul este împărfit în 12 luni de câte *30 de zile, iar cele cinci zile neincadrate, numite zile complementare, erau destinate desfăşurării sărbătorilor Republicei. Lunile erau numite după natura anotimpului (brumar, termidor, etc.). Acest calendar a fost înlocuit, la 1 Ianuarie 1806, prin calendarul gregorian. 3. Calendare luni-soîare [calendriers luni-solaires; Mondsonnen-Kalender; luni-solar calen~ dars; nap-hold rendszeru naptâr; JiyHHO-COJI-HeHHbie KaJieH/ţapH]. Astr.: Lucrări normative cari stabilesc împărţirea timpului în perioade 479 precise, având ca ciclu de bază durata mişcărilor reale ale Lunii şi ale Soarelui, raportate la un meridian fix. Cel mai tipic dintre aceste calendare este aşa numitul 4. Calendar chinez [calendrier chinois; chi-nesischer Kalender; Chinese calendar; kinai naptâr; KHTaâCKHil KajieHAapb]: Mişcările reale ale Lunii şi ale Soarelui sunt raportate la meridianul Peking, iar anul începe când Soarele intră în zona zodiacală a Peştilor. Se deosebesc: ani comuni, cu 12 luni şi 354 sau 355 de zile (lunile având 29 sau 30 de zile), şi ani plini, cu 13 luni şi 383 sau 384 de zile; anii sunt grupafi pe cicluri de câte 60 de ani. 5. Calendare lunare [calendriers lunaires; Mondkalender; lunar calendars;. honapos naptâr; MeCHHHbie KajieHflapH]: Lucrări normative cari stabilesc împărţirea timpului în perioade precise, având ca ciclu de bază durata revoluţiei Lunii în raport cu Pământul şi cu Soarele. — Din această categorie fac parte următoarele calendare mai importante: 6. Calendar roman [calendrier romain; ro- mischer Kalender; Roman calendar; romai naptâr; pHMCKHHl KaJieH/ţapb]: Primul calendar roman era lunar, şi socotea durata anului de 304 zile, împărţită în 10 luni; în timpul lui Numa Pompiliu, durata anului a fost stabilită la 355 de zile, împărfită în 12 luni; lunile aveau 29 şi 30 de zile, şi erau .împărfite în trei perioade, separate prin cele trei sărbători caracteristice ale lunii: calendele, nonele şi idele. Anul începea la 1 Martie, lunile având. denumirile: Martius, Aprilis, Maius, lunius, Quintilis, Sextilis, Sep-tember, October, November; December, lanua-rius, Februarius. 7. ~ israelit [calendrier israelite; judischer Kalender; Jewish calendar; izraelita naptâr; eBpeîiCKHH KajieH^apb]: Calendar stabilit pe baza ciclului de 19 ani a! Lunii, şi care deosebeşte trei feluri de ani: ani comuni, cari constau din 12 luni lunare de câte 29 sau 30 de zile, — ani cu lipsuri, în cari una din cele 6 iuni de câte treizeci de zile primeşte tot 29 de zile «— aceşti ani având 353, 354 sau 355 de zile —~ şi ani excepţionali, cu 13 luni lunare, numărând câte 383, 384 sau 385 de zile. Ziua începe la ora 6 p. m. Săptămâna este de 7 zile şi începe Sâmbăta. Ziua e împărţită în 24 de ore, ora în 1080 de „părţi”, şi fiecare parte, la rândul ei, în 70 de „momente*. s. ~ elen [calendrier grec; griechischer Kalender; Greek caleridar; gorog naptâr; rpeneCKHii KajieH/ţapb]: Calendar în care anul lunar cu 354 de zile era împărfit în 12 luni lunare. Trei ani din opt cuprindeau o a 13-a lună, de 30 de zile; fiecare cetate elenă avea calendarul ei. 9. ~ macedonean [calendrier macedonien; mazedonischer Kalender; Macedonian calendar; macedoniai naptâr; MaKe/ţOHCKHH KaJieH/ţapb]: Calendar în care anuj lunar cu 354 de zile era împărţit în 12 luni lunare. Păstra caracteri*«cele 480 generale ale calendarului elen. A fost impus în teată Asia mică şi în Asia sudică, în timpul imperiului Iui Alexandru cel Mare. 1. Calendar persan [calendrier persan; persi- scher Kalender; Persan calendar; perzsa naptâr; nepctf/ţeKHft KaJien#apb}: Calendar asemănător celui elen; avea însă stabilit un ciclu de 33 de ani, în cadrul căruia se stabileau toate corecţiile impuse de neconcordanta dintre anul tropic şi anul civil. r 2. ~ musulman [calendrier musulman; mo- hammedanischer. Kalender; Mohammedan calendar; mohamedân naptâr; MycyJibMaHCKHH Ka-JieH^apb]: Calendar în care anul lunar de 354 de zile era împărţit în 12 luni lunare de câte 29 sau de câte 30 de zile, având ani bisextili de 355 de zile. Lunile variază cu perioada anului, revenind la aceleaşi epoce numai după un ciclu al Lunii, Ia 30 de ani, ciclu în cadrul căruia sunt 19 ani comuni şi 11 ani bisextili (al 2-lea, al 5-lea, al 7-lea, al 10-lea, al 13-lea, al 16-lea, al 18-lea, al 21-lea, al 24-lea, al 26-lea şi al 29-lea an al ciclului). s. Calendar de stropit [calendrier de pulve-risation; Spritzkalender; spray schedule, spraying guide; permetezesi elojegyzesi naptâr; KaJieH-iţapb padoT no yHHHTomeHHio Bpe/ţHTejieM (onpbîCKtoaHHeM)]. Agr.; Calendar biologic care indică momentele de aplicare a mijloacelor de combatere a diferitelor insecte, a ouălor, nimfelor sau larvelor lor, folosind, ca principiu, coincidenţa dintre fazele fenologice ale plantelor ameninţate de atac şi stadiile de desvol-tare a insectelor dăunătoare. 4. Calendula officinalis. V. Filimica. s. Călep. Ind. făr. V. Scul. e. Călfăfuire [calfatage, calfeutrement; Ab-dichtung, Kâlfatern; caulking; restomites; KOHO-na^efine]. Nav.: Operaţiunea de etanşare a bordajelor şi a punţilor de lemn ale navelor. Etanşarea se face cu câlţi (calafat) îndesaţi între rosfun peste cari se toarnă catran. Sin. Călăfă-teire. 7. Călibil [trempable; hărtbar; capable to be hardened; edzheto; CnOCOâHblH K 3aKaJIKe]: Calitatea unui material de a putea fi călit, 8. Călibilitafe [trempabilite ; Hărtbarkit; ca-pacity for hardening; edzhetoseg; 33KaJI0H-HOCTb, cn0C06H0CTb K 3aKajme]: Proprietatea ■unui material de a deveni mai dur prin operaţiunea de călire. ». Calibrare [caiibrage; Kalibrierung; cali-bration.; iiregmeretezes; KaJIHdpOBaHHe, 9Ta-JiOHHpoBaHHe]. 1. Mş.: Operaţiune de atelier prin care se realizează, cu mare precizie, piese de maşini de aceleaşi dimensiuni (de ex.: ţevi calibrate, lanţuri calibrate, etc.). — 2. Metl: Proiectarea unui calibru, de ex. un calibru la un cilindru de laminor, pentru a se putea obţine, dintr'un bloc dat, o anumită secţiune finală, ştiind că la o trecere a blocului printre cilindri, secţiunea lui poate fi redusă cu maximum 50% şi obişnuit cu 7-*,9°/o, şi că grosimea blocului nu trebue să treacă de 1/10 din diametrul cilindrului, înainte de laminare, şi de 1/20 după lami- □ Fig. 37 a. Cilindri de laminor pentru laminarea unei şine de cale ferată (faza iniţială). nare (fig 37 a şi 37 b). — 3. Hidr.: Restrângerea albiei unui râu de lărgime variabilă, la o lărgime determinată şi stabila, prin lucrări de regularizare, ca îndiguiri, pinteni, etc. H- Fig. 37 b. Cilindri de laminor pentru laminarea unei şine de cale ferată (faza finală). io. Calibrarea orzului [caiibrage de l'orge; Sortierung der Gerste; barley sorting; arpa osztâlyozâs; copTHpoBKa HHMeHH no BejiHHHHe SgpeH], Ind. a/im.: Sortarea orzului după mărimea boabelor, în categorii cari se pun separat la germinare. n» Calfbror [jauge pour calibrer, caiibreur; Kalibrator; calibrating gauge; csemete osztâ-lyozo; HHCTpyMeHT fljin H3MepeHHfl AHaivieTpa nepeHKOB, njio^oMep, ma6jioH ajih Kajm-6pOBKH]. Agr.: 1. Unealtă cu ajutorul căreia se măsoară diametrul puieţilor. Constă dintr'o bucată de tablă sau de lemn, pe marginea căreia sunt tăiate intrânduri cu diametrul de 8*“10 mm; 6'”8 mm; şi 4*"6 mm. — 2. Aparat pentru sortarea fructelor după mărime, constând din mai multe inele juxtapuse, cari se pot roti în jurul unei axe perpendiculare pe planul lor, cu care se măsoară diametrul fructelor. i2. Calibru [calibre; Kaliber; caliper, pass; henger-vâgat; Kajinâp BajlKOB]. Metl.: Profilul definit de cele două caneluri ale cilindrilor de laminor, prin care trece blocul (lingou, bloom, biletă) care se laminează. Un calibru poate fi deschis, când fiecare cilindru are caneiat jumătate din profil şi există un joc de 2"'5 mm între cordoanele de sus şi cele de jos corespunzătoare — şi închis, când un cilindru poartă canelura întregului profil, iar al doilea pătrunde, prin intermediul unei proeminenţe, în celălalt. La laminarea unei şine de cale ferată, de exemplu, se aşază la un capăt al laminorului (fig. 37 a) un ca- 481 jibru deschis, iar la celălalt capăt (fig. 37 b)( un calibru închis. 1. Calibru [calibre; Kaliber; calibre, size; komeret; KaJlHdp, AHaMeTp]. Drum.: Mărimea (diametrul) unui) anumit sort de piatră. 2. Calibru [calibre; Kaliber, Laufweite; ca-liber, calibre; csomeret; KajiHdp]. Tehn. mii.: Diametrul interior al fevh’ unei guri de foc. La o gură dş foc ghintuită, calibrul se măsoară 3. Calibru [calibre; Lehre; caliber, calîper, gauge; idomszer, mintă, kaliber; KaJlHdp, KajiHdpoBOHHbiH npnâop, madJiOH]. Tehn.: Unealtă de precizie, cu care se controlează sau se măsoară precis dimensiunile (iar în optică suprafefele) pieselor fabricate, unealta fiind confecţionată la măsura dorită (fig. 38). Se confecţionează din ofel aliat, rectificat şi călit. Are nevoie de o deosebită îngrijire* prin ungere, Fig. 38. Calibre. î a) calibru tampon simplu; 1b) contracalibru; Ic) caiibru iampon dublu; 2a) mod greşit de verificare; 2 b) mod corect de verificare; 3a) calibre ine!are(bun şi rău); 3 b) contracalibru; 4) calibru plat dublu; 5aJ şi 5 b) calibre plate simple (bun şi rău); 6} calibru potcoavă simplu; 7) calibru potcoavă dublu; 8 a) mod greşit de verificare; Sb) mod corect de verificare; 9) calibru potcoavă simplu cu două limite; 10a) calibru conic,0 10b) calibru manşon; 11a) calibru limitativ de piulife, filetat - nefiletaf; 11b) contracalibru; 11c) calibru limitativ de piuliţe; 12a) calibru cu role; 12 b} tija filetată pentru controlat. intre plinurile a două ghinturi diametral opuse. I evitarea şocurilor, a coroziunilor, etc., şi de o Sin. Lumină. | verificare periodică prin contracalibrele de con- 31 482 trol (v.). Calibrele sunt folosite la verificarea pieselor fabricate în serie, cari intră în compunerea construcfîilor mecanice. Respectarea dimensiunilor impuse de calibre permite ajustarea diferitelor piese între ele, pentru buna lor funcţionare şi interschimbabilitatea pieselor fabricate în serie. V. şi Ajustaj. — Deosebim calibre uzuale, cari servesc la verificarea dia-metrrbr de corpuri cu secţiunea circulară, a găurilor, a con ici taţii, grosimilor filetelor — şi calibre speciale, cari privesc fabricaţii speciale, ca profilele de bandaje, de mobilă, etc. Un calibru uzual poate fi: 1. Calibru circular [jaugecirculaire; Bljechlehre; plate gauge, standard gauge for steel plates; Iernez vastagsâg mertik; KajîHdepHaH £0-nţeHKa, flonţeHKa ajih H3M6p6HHH jbhctob]: Disc de tablă de oţel, cu crestături dreptunghiulare pe periferie. Lăţimea crestăturii indică o dimensiune fixă. Se foloseşte la confrolul grosimii tablelor sau a firelor. s. ~ conic [jauge conique; Kegel lehre; co-riical gauge; kupos idomszer; KOHHHeCKHft Kajra6p]: Calibru tampon simplu, cu cepul de formă tronconică, folosit la verificarea manşoa-nelor metrice sau Morse. Pe tampon se trasează un cerc, care indică locul până unde trebue să ajungă manşonul (10 a, fig. 38). s. ~ cu role [calibre â mâchoire â roitleaux pour filet; Gewinderachenlehre mit (den) Priif-rollen; externai screw thread caliper with testing rolls; csavarmenet ellenorzo idomszer; Hapy5K-Hblii pe3b6oMep C poJlHKaMH]: Calibru în formă de potcoavă, cu două role filetate, printre cari trebue să se poată introduce tija filetată de controlat (12, fig. 38). 4. de cilindri [calibre d'exterieur; Rachen-lehre; separate caliper; âifogo îcdrzd; HapyHCHblU KajIHdp]: Calibru de fabricaţie, folosit pentru verificarea diametrului unuj cilindru (de ex. arbore). Poate fi: calibru potcoavă dublu, potcoavă simplu, potcoavă simplu cu două limite, şi inel. 5. Vw de cilindri reglabil [calibre reglable pour arbre; Grezrachenlehre mit verstellbaren Rachen; adjustable externai Jimit gauge; âllithato pofâju hatârmârlek; pa3flBH5KHOH, nepecTae-HOit, HapyHCHblil TOJîUţHHOMep]: Calibru limitativ pentru cilindri, asemănător calibrului potcoavă simplu cu două limite, dar ale cărui dimensiuni de maxim şi minim se pot regla. Se foloseşte în uzinele cari fabrică, în mod curent, arbori de diametri diferiţi, folosirea lui fiind o soluţie de economie. e. ~ de fabricaţie [calibre de fabrication; Fabrikationslehre; manufacturing caliber; gyârtasi meretellenorzo idomszer; «JîaâpH^Hblft, 3aBOfl-CKHâ Kajm6p]: Calibru folosit la verificarea unei dimensiuni, la o fabricaţie în serie. ~ de filet [calibre pour filet; Gewinde-lehre; screw thread gauge; menetvăgo mertek; pe3b6oBQH KajiHdp, maâjiOH]: Calibru folosit penfru verificarea filefului. Se deosebesc calibre penfru piuliţe şi calibre penfru şuruburi. 8. ~ de grosime [calibre d'epaisseur; Fuhl-lehre; thickness gauge, beles mertek; TOJlHţH-HOMep]: Serie de Iar Ta3 : Calibru inelar cu gaură tronconică (10 b, fig. 38), pentru verificarea conurilor metrice (conicitatea 1/20) sau a conurilor Morse (conicitatea ^1/20). 3. ~ normal [calibre normal; Normallehre; standard gauge; normal idomdarab; HOpMâJlb-UhîpL KaJlHdp]: Calibru care indică o singură dimensiune, pe care piesa fabricată trebue să o şi aibă. 4. pentru găuri [calibre d interieur; Loch-iehre; internai caliper gauge, ho ie gauge; lyuk-mero; HyTpOMep, #bipOMep]: Calibru de fabricaţie folosit pentru verificarea diametri lor de găuri. Poate fi: tampon simplu/ tampon dublu, plat simplu, plat dubiu şi vergea-etalon. s* ~ pieptene pentru filet [jauge pour filet de vis, calibre de taraudage; Oewindeschablone; screw pifch gauge; csavarminta; Hia6jlOH BHH-TOBOS Hape3KH, pe3b60Mep]: Serie de lame cari au pe margini profilul filetului de verificat. e. w plat simplu [jauge plate simple; ge-teilte Grenzflach Iehre; simple flat gauge; osztott fapos hatârmertek lyukaszto; npOCTOH nJIOCKHH KaJlHdp]: Calibru de formă plată, pentru găuri cuprinse între 100 şi 260 mm, cu aceleaşi funcţiuni ca şi calibrul tampon simplu (5, fig. 38). ~ plat dublu [jauge plate double; Flach-jehre, Grerizflachlehre; double flat gauge; lapos fireg; flBOăHOă IIJlOCKHft KaJlHâp]: Calibru limitativ de formă plată, pentru găuri cuprinse între 100 şi 260 mm, cu aceleaşi funcţiuni ca şi calibrul tampon dublu (4, fig. 38). a. ~ potcoavă simplu [calibre â mâchoires simple; gewohnliche Grenzrachenlehre; externai caliper gauge; egyszeru hatârmertek idomszer; npocToŞ HapyjKHbift Kajmâp, TOjimHHOMep]: Calibru limitativ pentru arbori cu di/ametrul peste 100 mm, şi care are numai o pereche de fălci. Pentru verificare sunt necesare două calibre 483 potcoavă simple, unul de maxim şi unul de minim (6, fig. 38). 9. /v potcoavă simplu cu două limite [calibre â mâchoires â deux limites; Rachenlehre fur zwei Grenzen; externai caliper for two limitş; egyszeru kettos hatârmerteku idomszer; HPOCTOÎÎ HapyHCHblH KajIHdp, TOJmţHHOMep C AByMH npe^ejiaMH]: Calibru limitativ pentru arbori cu diametrul peste 100 mm, cu o pereche de fălci, la cari cele două dimensiuni de maxim şi de minim sunt în- continuare (9, fig. 38). 10. ~ potcoavă dublu [calibre â* mâchoires double; Grenzrachenlehre; double externai caliper; kettos hatârmerteku idomszer; £B0itH0i! HapyîK-HbiH KaJiHdp]: Calibru limitativ pentru arbori cu diametrul până la 100 mm. Se compune dintr'o piesă terminată la ambele capete cu câte o pereche de fălci (7 şi 8, fig. 38). Distanţa dintre o pereche de fălci este diametrul maxim, iar distanţa dintre celelalte, diametrul minim. Calibrul trebue să treacă, sub acţiunea greutăţii sale proprii, peste un arbore, cu fălcile de maxim („bun") şi nu trebue să treacă cu cele de minim („rău”). 11. ~ tampon simplu [tampon de tolerance simple; Lehrdorn; plug gauge; lyukm£ro; IJHJIHH-HpunecKHH kajiHOp hjih maojioH, KajiHâep-HaH npodna]: Calibru pentru găuri cu un diametru sub 100 mm, compus dintr'o tija de secţiune circulară, având o coadă striată şi un cep tot cilindric, care foloseşte la verificarea dimensiunilor unei găuri (1 a, fig. 38). Dacă este un calibru normal, el trebue să treacă prin gaură; dacă se confecţionează pentru o gaură două calibre tampon simple, unul este de maxim şi unul de minim. Cel de maxim nu trebue să treacă, iar cel de minim trebue să treacă prin gaură. Capătul de trecere se notează cu „bun", iar cel ce nu trece, cu „rău". 12. ~ tampon dublu [tampon de tolerance double; Grenzlehrdorn; double plug gauge; hatârmertek- lyukaszto; flBOiÎHOă IţHJIHHflpH-HeCKHă KaJlH^p]: Calibru limitativ pentru găuri sub 100 mm, compus dintr'o tijă de secţiune circulară, care are o porţiune centrală striată, de care se ţine în mână, şi două cepuri de secţiune circulară prelucrate la dimensiunea mâximă, respectiv minimă (1 c, 2 a şi 2 b, fig. 38). Pe mâner se indică partea cu dimensiunea maximă prin „rău", şi ea nu trebue să intre în gaură, iar cea cu dimensiunea minimă prin „bun", şi ea trebue să intre în gaură. 13. ~ vergea-etalon [bâton etalon; Stabnor* mal Iehre; staff standard gauge; normâl pâlca-idomszer; HopMaJibHbiH KaJlH6p-}ice3Jl]: Calibru pentru găuri mai mari de 260 mm. Se confecţionează dintr'o tijă circulară de lungime corespunzătoare găurii de verificat. Obişnuit, e nevoie de două calibre de acest fel* pentru un control, unul de maxim şi unul de minim. Exemple de calibre speciale: 14. Calibru de aliniere (pentru pompe canadiene) [calibre d'alignemerit; Kaliber fur Tief- 31* 484 pumpenbuchsen; relining mandrei; kanadai szi-vattytipersely; uia6jiOH BbipaBHHBaHHH RJIH KaHa/ţCKHX HacocOB]. Mş.: Calibru de montaj, cu ajutorul căruia se calibrează şi se aliniază cămăşile (linereie) la montajul pompelor canadiene. i< Calibru de bandaj [calibre pour bandages; Radreifen-Lehre; tyre fiange gauge; kerekabroncs kaliber; Kajin6p #jih 6aH-Aama]. C. f.: Calibru cu care se controlează dacă profilul bandajului roţii unui vehicul de cale ferată corespunde normelor prescrise şi, în special, grosimea buzei bandajului, grosimea bandajului şi conicitatea profilului (fig. 39). Fig. 39. Calibru de bandaj. 2. /n* de distanţă [calibre de disfance; Di-sianzlehre; disfance gauge; nyilâsmero; Tejie-MeTp, AaJlbHOMep]. Cs.: Calibru care se foloseşte pentru verificarea distanţelor dintre perefii co-frajelor pieselor de befon armat, iar la şoselele cu îmbrăcăminte de befon, pentru a fixa marginile benzilor de circulaţie, faţă de axa şoselei, care se trasează prin pichetare, conform proiectului. 3. ~ de ecartament [regie d'ecartement, calibre de la voie; Spurmafj, Spurîehre; rail gauge templafe, platelayer's gauge; nyomboseg mero; nyTeBoă madjioH (ajih HSMepemH uihphhh pejlbCOBOă KOJieH)]. C.i.i Calibru folosit la calea ferată pentru verificarea distanţei dintre şine. 4. ~ de tâmplar [calibre de menuisier; Schreinerlehre; carpenter's gauge; tagozat mintă; njlOTHHHîrit KajiH6pP madjlOH]: Calibru pentru controlul profilului d@ mobile. 5. ~ optic [calibre optique; opHsche Lehre; optical gauge; optikai mintadarab; onTHHeCKHă Kajm6p]. Opt.: Calibru confecţionat din sticlă optică cu mic coeficient de dilafaţie termică (sticlă „Pyrex", „Sibor", etc.), care prezintă o suprafafă-tip de formă şi de dimensiuni precise (de ex. cu toleranţa de o franjă de interferenţă în verde pentru calibrele cu suprafaţă concavă cu raza de 40,,,50 mm). Serveşte la verificarea preciziei de prelucrare a suprafeţelor optice. Stabilirea calibrelor optice constitue baza fabricaţiei de precizie şî trebue să preceadă punerea în fabricaţie a sticlelor optice. Calibrele optice se construesc pereche: unul mascul şi altul femei, unul din ele servind pentru verificarea celuilalt. Grosimea lor esfe de ordinul a 1/5“ ”1/6 din diametru. Se construesc calibre optice cilindrice, plane, sferice, în tor. V. şi Plan tip optic. e. Câlkhe {caliche; Caliche; caliche; kalike; caMopoflHan qHjiHHCHan cejiHTpa]. Petr.: Rocă nitriferă care confine până la 40% NaNOs, ca şi cloruri şi sulfaţi de sodiu, calciu şi magneziu, iodură şi borat de sodiu. Formează zăcăminte întinse de-a-lungul coastei vestice a Âmericei de Sud, în zona de deşert (700 •“-1300 m altitudine). Zăcămintele supt neregulate, sub forma de cuiburi* strate sau lentile, în argile sau gipsuri cu mici cantitafi de sare. Serveşte la extragerea azotatului de sodiu (salpetru de Chile). 7. Caiico [ca ii cot; Kaliko; calico; kaliko vâ-szon; KOJieHKop, MHTKajib, CHTeiţ]. Ind* text,: Ţesătură de bumbac, de in sau semî-in răsucit, cu legătură de pânză, tare, rigidă şi apretată lucios. Fafa ei este < netedă ca pielea sau cu bobife rotunde fine ori grosolane. E întrebuinţată pentru confecfionarea şorţurilor de uniformă şi ca pânză pentru legat cărţile. 8, Călin [boule-de-neige; Schneeballe; cran-berry-tree, guelder rose, snowball; bangita fa; KaJlHHa (KycTapHHK)]. Bot.: Viburnum opulus L. Arbust înalt de 28,,4 m, din familia caprifolia-ceelor, Creşte în regiunea montană prin văile umede; se cultivă adesea pentru ornament (var. sterilis DC). Scoarţa confine o substanfă amară, vibumina. Din lemnul Iul se fac bastoane, fevi de pipă, etc. »» Calincov verde. Agr.: Varietate de ardeiti gras, dulce; fructul, cu trei şi patru muchii. In stare crudă, e de coloare verde deschisă, iar Ia maturitate, de coloare roşie. io» Callornă [caliorne; Gier; purchase; emelo-csigasor; cy/ţOBbiă rpysono/ţ'beMHbift Mexa-KH3M CQ CMeHHbIM npHBO^OM], Nav.: Palan puternic cu cel pufin trei, patru perechi de scripeţi, Caliornele se întrebuinfează, în generai, la bîgă, fie pentru manevrarea ei în sus şi în jos, fie penfru ridicarea greutăţilor. 11. Caliptolif* Mineraf.; Numele vechiu, părăsit, pentru zircon. 12. Călire [trempe; Hârten; hardening; ed-zeni; 3aKaJlKa]. Metl.: 1. Procedeu prin care se măreşte duritatea unui metal, printr'o încălzire şi răcire adecvată. V. sub Tratamente termice. —- 2, Tratament termic al oţelurilor, pentru a le mări duritatea şi uneori şi rezistenţa. Consistă în ^ m Fig. 40. Curba de răcire (stânga) şi de încălzire (dreapta) a fierului pur (fără care apare numai la aliajele fier - carbon). Âc2j şi Ar2) punctele de transformare (magnetică) între fierul a şi fierul fî; Ac3) şi Ars) punctele de transformare între fierul fi şi fierul y; Ac4) şi Ar4) punctele de transformare între fierul y şi fierul 8; 15309) punctul de topire a fierului pur. încălzirea oţelului la o * temperatură superioară punctului de transformare Aci— An (punctul de trecere a liniei PSK a aliajelor Fe—C), şi, de obiceiu, superioară punctului Ac3 de transformare â fierului P în fier (fig 40. Curba de răcire şi 485 de încălzire a fierului şi fig. 41, Diagrama fier-car-bon), urmată de răcire cu o viiesa astfel aleasă (vifesa critică de răcire), încât austenita aliajului încălzit să se transforme, parfial sau total, în marten-sită, care este dură. Călirea este însofită de creşterea fragilităfii materialului şi, adesea, de tensiuni proprii în material. Pentru a coborî duritatea la va^. loarea cerută şi pentru a înlătura tensiunile proprii şi fragilitatea ofelului cu structură mar-fensitică de căllre, ofelul este supus operafiunii de revenire (v.). Prin revenire apar structurile de franstfie între martensită şi perlită, şi anume sorbită, osmondita şi troostita. Aceste structuri de transîfie apar şi la călirea printr'o răcire cu o vitesă Subcritică. Ofelurile hipereutectice (cu 7 °C____________________________________ selor, aşa încât piesele se încălzesc la temperaturi cu 30** *50® peste linia GOS. Adausurile ofelurilor aliate micşorează temperaturile de transformare; curba GOSK se deplasează tn jos, temperaturile de încălzire pentru că li re devin mult mai joase. Unele ofeluri aliate se pot căli în aer la temperatura camerei (ofeluri cu autocălire). încălzirea pentru călire se face la forjă, în foc de cocs, şi mai ales în foc de cărbune de lemn, sau în cuptoare încălzite cu lemne, cu cărbuni, combustibili lichizi, gazoşi sau prin curent electric. Se foloseşte şi încălzirea cu arcul electric (la piese mici) sau încălzirea prin curenfi de înaltă frecvenfă (v. Electrotermie, pro- mo< mo mo 1100 1000 700 mo \ / m 3T 0,5 . QSI& 1,5 1J Z,0 15 5,0 15 41 m 7 Z M 31 _L W K' 10 20 80 6,0 $5$7%C S0 1 M’fyC 30 m 50 $0 70 Fig. 41. Diagrama simplificată fier-carbon. ---— diagrama fier-cemenfită de echilibru metastabil (labil);-----------------diagrama fier-grafit de echilibru stabil; I) lichid omogen în fuziune; II) lichid + austenită (cristale mixte sau soluţie solidă); III) lichid + cemenfită primară; /V) austenită; V) ledeburită + austenită + cemenfită secundară; VI) ledeburifă + austenită + cemenfită primară; VII) ferită + austenită; VIII) austenită + cemenfită secundară; IX) ferită + perlită; X) perlită + cemenfită secundară; XI) austenită în descompunere + ledeburifă; Xl/J Iedeburită + cemenfită primară. cedeu de ~). O încălzire uniformă se realizează în băi de încălzire cu metale sau Cu săruri topite, cari prezintă şi avantajul de a feri suprafaţa piesei de oxidare în contact cu aerul, şi de carburare sau de decarburare în contact cu gazele arse. Se foloseşte, uneori, şi încălzirea cu flacără directă de gaz: becuri Bunsen (pentru unelte mici) sau flacăra oxiacetilenică (pentru călire superficială sau locală). Răcirea se face prin imersiune în baia de călire, cu diferite medii de călire, compoziţia şi temperatura băii depinzând de confinutul de carbon şi de me- peste 0,89% C), trebue încălzite, pentru călire, la temperaturi peste linia SK din diagrama fier-carbon, când în structura aliajului apare ce-mentifa, dură, în austenită. Ofelurile subeutec-tice trebue încălzite la temperaturi mai înalte, peste linia GOS din diagrama fier-carbon, pentru ca să se freacă de faza aliajului cu ferită, care nu este dură, în austenită; temperatura de încălzire pentru călire frebu© să fie mai mare pentru ofeluri cu un confinut în carbon mai mic. Temperatura de încălzire pentru călire trebue să fie mai mare pentru secţiuni mai mari ale pie- 486 talele de adaus. Unele ofeluri aliate se răcesc în curent de aer. Băile de călire se încălzesc prin imersiunea corpului de călit şi îşi pierd, prin aceasta, puterea de răcire; se caută să se menţină temperatura băii prin circulaţia şi răcirea mediului de răcire. Piesele se introduc, în baia de răcire pentru fcălire, cu cleştele sau cu dispozitive cari împiedecă deformarea în timpul răcirii. . Variind condiţiunile- de încălzire şi răcire, putem avea: i. Călire autogenă. V. Călire superficială (2). ?. ~ fracţionată [trempe fractionnee; gebro-chenes Hărten; fractionary hardening; megsja-kitâsos edzes; 4)paKU,H0HHaH 3aKaJlKa]: Tratament de călire la care răcirea dela temperatura de călire se face succesiv, în două băi de călire. In prima baie, de apă, care este o baie de răcire bruscă, cu efect mare de răcire, piesa se răceşte până Ia temperatura de cca 500°, care dă structura martensitică, iar în a doua baie, de uleiu, cu efect de răcire mai domoală, piesa se răceşte până Ia temperatura camerei. Se evită, în acest fel, rupturi de material prin tensiuni proprii de călire. Se foloseşte pentru oţeluri călibile în apă. s. ~ în trepte [trempe par degres; Warm-badhărten, Stufenhârtung; mar tempering; foko-zatos edzes; nocTeneHHaH CTyneH^aTan 3a-KajlKa]; Tratament de călire, la care răcirea piesei dela temperatura de călire se face într'o baie caldă (de uleiu, de săruri sau de metale topite), până ce piesa ia temperatura băii, urmată de o răcire în orice mediu, până Ia temperatura camerei. Temperatura băii calde este aleasă astfel, încât austenita aliajului să .devină stabilă (pentru oţeluri carbon, peste punctul martetisitic, adică 200• •300° — şi, pentru oţelurile aliate, în zona dintre perlită şi martensltă, adică 400;* "600°). Prin acest procedeu se evită tensiuni proprii şi deformări la călirea oţelurilor călibile în ufeîu sau în aer. Sin. Călire termală. 4. ~ pătrunsă [trempe profonde; Durchhăr-tung; profound hardening; teljes edzes, âthatolo edzes; TJiydoKaH 3aKajlKa]: Călire cu efect în toată secţiunea piesei. Factorul hotărîtor în pătrunderea călirii în adâncime este compoziţia oţelului: un oţel cu crom este pătruns mai uşor decât unul normal. 5. ^ şi revenire într'o operaţiune [trempe et revenir dans une seule operation; Hărten und Ânlassen in eînem Arbeitsgang; hardening and tempering in one operation; edzes es lâgyitâs egy munkafolyamat alatt; 3aKajIKa H OTnyCK B OAHOă onepai^HH]: Tratament de călire al pieselor mai mici# de obiceiu al uneltelor călite la capete, urmat de revenire. Piesa încălzita pentru călire se introduce numai cu partea care trebue să fie dură (de ex. vâîful dălţilor) în baia de călire, până ce ia temperatura băii. Apoi se scoate în aer, se lasă partea călită să revină, primind căldură dela restul uneltei, care mai este caldă, si se răceşte brusc în baie, când a ajuns la temperatura de revenire, pe care călitorul o constată după coloarea de revenire. s. ~ termală. V. Călire în trepte. 7. Călire prin precipitare [trempe â precipi-tation; Ausscheidungshăriung; precipitation hardening; hirtelen edzes; flHenepCHOHHOe TBep-/ţeHHe]. Metl.: Tratament termic al oţelurilor speciale sau al aliajelor de aluminiu, pentru a le schimba structura şi a le mări duritatea. Consistă în încălzirea la o temperatură Ia care soluţia solidă se saturează cu anumite elemente de adaus ale aliajului:, urmată de răcire bruscă. Prin răcirea bruscă, elementele de adaus se precipită şi rămân îptre cristalele soluţiei solide fier-carbon (fără să se formeze martensita) sau ale soluţiei aluminiu-magneziu. 8. Călire la rece [trempe â froid; Kalthărtung; cold hardening; hidegedzes; XOjiOflHaH 3a-KaJlKa, HarapTOBKa]. Metl.: Creşterea durităţii şi a rezistenţei la întindere a aliajelor de fier sau de metale neferoase, în urma prelucrării la rece (trefilare, presare, etc.). Este datorită unei schimbări în structura aliajelor (ecruisare) şi este în-soţită de creşterea fragilităţii şr de scăderea aîungirii. Uneori, călirea Ia rece este necesară; de exemplu, călirea prin ciocănire a coaselor. De cele mai multe ori, pentru ca materialele să fie prelucrate în alte procese de fabricaţie, se înlătură aceasta călire printr’o recoacere de recris-talizare. 9. Călire superficială 1. [trempe superficielle* Oberflăchenhărten; case hardening; felulefi edzes; liOBepxHOCTHaH iţeMeHTai^Hfl], Metl.: Tratament aplicat pentru a obţine, din oţeluri moi, ieftine, cu un conţinut mic de carbon, piese cu suprafaţa rezistentă la uzura şi al căror corp trebue să fie tenace şi să reziste la încovoiere şi Fa lovire (axef fusuri^ etc.). Se obţine călirea "superficială printr'un proces de carburare prin difuzarea carbonului în stratul superficial, urmat de răcire bruscă, proces numit cementare; prin călirea termică normală (v. Călire superficială 2); prin difuzarea de azot în stratul superficial (v. Nîtrurare), sau prin procedee de prelucrare Ia rece. 10. ~ superficială 2. [trempe superficielle; Oberflăchen-Abschreckhărten; case hardening by quenching; feluleti edzes; nOBepXHOCTHaH Iţe-MeHTai^HH npn 6biCTpoM oxjiancAeHHH]. Metl.: Tratament termic pentru călirea unui strat superficial, de grosime mică, al pieselor cari reclamă la -suprafaţă o duritate şi o mare rezistenţă Ia uzură,; miezul piesei rămânând cu rezistenţa oţelului necăjit. Se realizează, de obiceiu, prin încălzirea piesei în spaţiu deschis, prin flacără oxiacetilenică, urmată de răcirea cu un şuvoiu din lichidele de răcire folosite Ia călirea normală. Sin. Călire autogenă. 11. Călire, temperatură de ^ [temperature de trempe; Hârtetemperatur; hardening tempera-ture; edzesi homerseklet; TeMIiepaTypa Ha-rpeBa npH sanaJiRe]: Temperatura la care se încălzeşte un material, de obiceiu peste punctul de transformare Acz, pentru a fi călit prin răcire. 1. Calitate de ajustaj [qualite d'ajustement; Passungsqualitât; adjusting quality; iileszfesi minosegj Ka^ecTBO npnroHKH, peryjiapoBKH]: Fiecare din clasele de ajustaje, după criteriul internaţional ISA. V. şi sub Ajustaj. 2. Calitatea ajustajului. V. sub Ajustaj. s. Calităţi de sbor [qualites de voi; Fîug-eigenschaffen; flying qualrties; repulesi tulajdon-săgok; KanecTBa noJieTa]. Av.: Proprietăfi ale avionului, cari îl fac capabil de a sbura în anumite condifiuni: decolarea cu toată încărcătura pe distanfa prescrisă, stabilitatea în sbor conform misiunii, atingerea unui plafon minimal care să-i permită îndeplinirea misiunilor prevăzute, reac-fiunea comenzilor, aterisarea în bune condifiuni pe distanţa prescrisă. 4. Călitor [trempeur; Hărter; hardener, tem-perihg workman; edzo; SaKaJIbllţHK, KajIHJIb-HţHK]: Lucrător care execută tratamentele termice ale semifabricatelor şi fabricatelor feroase, printre cari călirea este cel mai frecvent. s. Călitorie [atelier de trempe; Hărterei; hardening plant; edzomuhely; 3aKaJI0HHblft Iţex, TepMHHeCKHH Iţex]: Atelier în care se face călirea pieselor (şi alte tratamente termice). Cuprinde: instalafiile de încălzire (vatră de forjă, cuptoare şi băi de încălzire), băile de răcire, banc de lăcătuş cu meghine şi cu polisoare, instrumente de măsurat temperatura, şi instalaţii anexe, ca ventilatoare, instalafia de ars combustibili solizi sau lichizi, generator de acetilenă, instalaţii de amestec şi de răcire a băilor de răcire, etc. Cum temperatura se apreciază şi după coloarea pieselor calde, iluminarea călitoriei trebue să fie suficient de mare, însă prin lumină difuză (prin orientarea atelierului cu ferestrele spre Nord, sau prin vopsirea ferestrelor). Calix [sondeuse C,; C.-Kran; C. drill; C melyfurogep; 6yp K.].Mine: Aparat de săpat pentru adâncimi mici, pentru sonde cu caracter de explorare geologică, până la 300 sau 400 m» şi în terenuri moi sau de rezistenfă medie. In*? trebuinţează o coloană de tuburi de diametru mic, provăzută la capăt cu o coroană dinţată. Serveşte şi pentru a scoate, odată cu săparea, •carote continue din teren. ?. Callainit [callaînite; Callainit; callainite; kâtfâjnit; KaJlJiaHHHT]. Mineral.: Al(PC>4) • 2/^HaO. Turcoază de coloare verde ca smaragdul. 8. Callier, efect ~ [effet C.; C.ş Effekt; C. effect; C.-fele hatâs; 3(|)<|)eKT K,].'Fiz.: 1. Faptul că îhnegrirea unei plăci fotografice, când este deternrfinată cu ajutorul unui fascicul paralel de lumină care cade perpendicular pe suprafafă plăcii, este mai mare decât când este determinată prin măsurători în lumină difuză. Raportul O dintre cele doiiă înnegriri se numeşte factorul lui Callier şi este mai mare decât unitatea. — 2. Distorsiune sonoră care provine, la sistemul de înregistrare cu densitate variabilă, din cauza supra impresionării stratului sensibil al filmului, în urhrta colimării luminii în dispozitivul modulator de înregistrare a vibraţiilor. 487 ». Callistephus. V. Ochiul boului, io. Callovian [callovien; Callovien; callovian; kalloviân reteg; KaJlJiOBHaHCKHii Hpyc]. Geol.: Etajul inferior al Mălinului, caracterizat prin prezenţa amonitului Perisphinctes Tiziani. n. Calm [calme; Windstille; calm; szelcsend; 3aTHUlbe]. Meteor.; Absenţă de vânt apreciabil. i2. Calm ecuatorial [calme equatorial; Mal-lungen, âquatoriale Stillen, ăquaforialer Katmen-gurtel; region of equatorial calm; egyenlitoi szelcsendov; 30Ha, nojioca 3KBaTOpHaJIbHOrO 3aTHUlbfl]. Meteor.: Zonă îngustă, situată de o parte şi de alta a ecuatorului termic, între zonele alizeelor. Se caracterizează printr'o valoare scăzută a presiunii atmosferice (în medie 758 mm). In cuprinsul acestei zone, vânturile sunt mai rare şi mai slabe, cerul mai mult noros şi precipitaţiile abundente. is. Calm tropical [calme tropical; tropisches Stillen, tropischer Kalmengurtel; region of fropical calm; tropikus szelcsendov; 30Ha, nojioca TpoimqecKoro saTHfflbfl]. Meteor.: Zonă de calm şi de timp frumos, care se găseşte între latitudinile de 30 şi 35°, între zona alizeelor şi aceea a vânturilor dominante de Vest. Zona urmează deplasările Soarelui în declinaţie. In aceste zone, vânturile sunt slabe şi cerul mai mult senin. 14. Cafiomel. V. sub Mercur, is. Calonef [moule pour filet; Strickholz; spooi; hâlokoto deszkâcska; KaTyniKa, <|>opMa RJiR njieieHHH pbiffojiOBHbix ceTeil]. Pisc.: Scân-durică lată, de dimensiuni variate, folosită la rmpletitul plaselor pescăreşti. Pe ea se înşiră şi apoi se înnoadă ochiurile plaselor. Sin. Lopăfică. is. CSIoniu. Ind. făr.: 1. Cuptor rudimentar (Banat şi Transilvania). 2. Poliţă aşezată de-a-lungul zidului* lângă vatră. — 3. Scăunoaie întrebuinţată de rotar (Banat). —• 4. Butuc cu două picioare, folosit de argăsitor când rade pieile (Banat). 17. Calorică, putere V. Calorifică, putere is. Calorie [calorie; Kalorie; ca lory; kaloria; KaJiopHH}, Fiz.: Unitatea de cantitate de căldură, egală cu căldura necesară pentru a ridica temperatura unităţii de masă de apă dela 14,5° la 15,5°, la presiunea atmosferică normală. Dacă unitatea de masă este gramul, unitatea se. numeşte calorie (calorie mică sau calorie-gram) şi se notează cu simbolul cal, iar dacă unitatea de masă este kilogramul, se numeşte kiiocalorie (calorie mare sau calorie kilogram) şi se notează cu simbolul kcal. Kilocaloria are 860,41 kilo-wattore internaţionale. In tabelele internaţionale de abur se întrebuinţează kilocaloria tabelelor internaţionale (kcal TI), egală prin definiţie cu 860 kwh internaţionale. 19. Calorifer [calorifere, chauffage central; Zentralheizung; central heating; kozponţi futes; KaJI0pH(|>ep]: 1. Instalaţie pentru încălzirea/ printr'o singură sursă producătoare de căldură, a încăperilor dintr'o clădire sau dintr'un grup de clădiri, încălzirea făcându-se cu apă caldă, cu 488 ebur sau cu aer cald. V. încălzire centrală. — 2. Radiatoarele dintr'o instalare de încălzire centrală (termen impropriu). V. sub Radiator. 1. Calorifer de vagoane. V. încălzirea trenurilor. 2, Calorifică, putere ~ [pouvoir calorique; Heizwert; calorific power, calorific value; futoertek; TenJi0np0H3B0^HTejibHOGTb, TenjiOTBOp-Han MOiiţHOCTb]. Chim. fiz.: Numărul de kcal desvoltate de un kilogram de combustibil la arderea completă. Sin. Putere calorică. — In practică se disting: 3r putere ~ inferioară [pouvoir calori- que inferieur; unterer Heizwert; lower calorific value; futoertek also hatâra; HH3inaH KâJlopH-MeTpHHecKan MonţHocTb, Tenji0np0H3B0^H-TeJlbHOCTb]. Chim. fiz.: Numărul de kcal obţinui în laborator, în calorimetru, pentru un kilogram de combustibil ars complet, din care s'a scăzu? căldura de valorizare a apei conţinute în combustibil, sau formată prin combustie. E mărimea care interesează în tehnică. V. şi sub Ardere. 4. putere ~ superioară [pouvoir calorique superieur; oberer Heizwert; higher calorific value; futoertek felso hatăra; BblcmaH TenjlO-npOH3BOAHTejibHOCTb]. Chim, fiz.: Numărul de kcal obţinut în laborator, în calorimetru, pentru un kilogram de combustibil ars complet, în care se cuprinde şi căldura de vaporizare a apei con-fînute sau formate prin combustie. Valoarea ei interesează numai indirect în tehnică. 5. Calorifug [calorifuge ; wărmeisolierend ; heat insulator; hoszigetelo; nJIOXO npOBO/ţHlIţHft TenJIOTy]: Calitatea anumitor substanţe de a fi rău conducătoare"''de căldură (asbestul, aerul, lâna, lemnul etc.). Produsele ceramice poroase sunt, de obiceiu, calorifuge. Sin. Izolant termic. 6. Calorifug, înveliş ^ [revetement calorifuge; wărmeisolierende Verkleidung; heat insu-lating cover; hoszigetelo burkolâs; H30Jinp0BKa, odKJia^Ka hjioxo npoBOflHnţaa TeruioTy]: Strat constituit dintr'o substanţă calorifugă, în jurul unei instalaţii sau al unor elemente de instalafii, în vederea evitării pierderilor de căldură dăunătoare funcţionării instalaţiei. Se foloseşte la instalaţii termice şl frigorifice. 7. Calorimefrici, coeficienfi ~ [coefficients calorimefriques ; kalorimetrische Koeffizienten ; cadorimetric coefficients; kalorimetrikus egyutt-hatok; KaJIOpHMeTpHHeCKHe K094)4>HUiHeHTblJ. Fiz.: Coeficienţii creşterilor variabilelor independente din expresiunea variaţiei dQ a cantităfii de căldură schimbate într'o transformare elementară reversibilă: dQ = cpdt + bdp, dQ = cvdt + Idv sau dQ = X d-y + X dp, unde Cp este căldura specifică la presiune constantă, căldura specifică la volum constant, h căldura latentă de compresiune, l căldura latentă de dilatare, iar X şi X sunt coeficienţi calorime-trici cari nu au numiri speciale. 8. Calorimefrie [calorimetrie ; Kalorimetrie ; calorimetry; kalorimetria; KaJiopHMeTpHH]. Fiz.: Parte a Căldurii, care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităfllor de căldură. 9. Calorimetru [calorimetre; Kalorimeter; ca-lorimeter; kalorimeter; KajiopHMeTp]. Fiz.: Aparat care serveşte la măsurarea cantităfilor de căldură. V. şi Berthelot, Calorimetru 10. ~ adiabatic [calorimetre adiabatique; adia-batisches Kalorimeter ; adiabatic calorimeter; adiabâtikus kalorimeter; aflliaâaTHHeCKHH Ka~ JiopHMeTp]: Calorimetru care lucrează într'o incintă a cărei temperatură variază odată cu temperatura ca lorimetrul ui, astfel încât acesta din urmă să nu aibă schimburi de căldură cu exteriorul. n. ~ Hartley [calorimetre de H.; H.s Kalorimeter; H.'s calorimeter; H.-fele kalorimeter; Ka-JlopHMeTp rapTJiea]: Calorimetru alcătuit dintr'o serie de perefi concentrici între cari circulă apă de jos în sus. Un rezervor cu nivel constant dă posibilitatea de a se avea un debit constant* Gazul trece mai întâi printr’un regulator de presiune, apoi printr'un contor, şi este ars în compartimentul central al aparatului, printr'un bec Bunsen. Se măsoară temperaturile t şi t' ale apei la intrare, respectiv la ieşire. Când regimul permanent s'a stabilit(temperaturile sunt constante), se notează debitul M de apă şi debitul Vde gaz. Căldura luată de masa M de apă: M(t’ — t), este egală cu căldura de combustie Q a volumului V de gaz: Q = M(t' — f)- Dacă V este volumul exprimat în litri şl M masa de apă în kg, pentru fiecare m3 de gaz vom avea puterea calorifică" 1000 *Q ^ 1000-M(t' — t) Pd.“—sau^f. =------------------------Î7------' 12. ~ isoterm [calorimetre isotherme; iso-thermer Kalorimeter; isothermal calorimeter; izo-termikus kalorimeter; H30TepMHHeCKHH KaJIO-pHMeTp]: Calorimetru care-şi păstrează neschimbată temperatura în timpul unei determinări ca-lorimetrice. Ex.: calpnimetrul cu ghia|ă aJ lui Bunsen. V. şi Bunsen, calorimetru îs. Calorimetru tip exploziv [calorimetre type explosif ; Kalorimeter fur Sprengstoffe ; calorimeter of explosive type; kalorimeter robbano-anyagok reszere; KajiopHMeTp B3pbIBH0r0 THna]. Expl.: Calorimetru special pentru măsurarea cantităţilor de căldură rezultată prin combustia; pulberilor sau din detonafia explozivilor. Primeşte, în interior, bomba ca lorimetri că. 14. Calorimetru, echivalentul în apă al unui V. Echivalent în apă al unui calorimetru. 15. Calorimetrului, constanta V. sub Echivalent în apă al unui calorimetru. 16. Calorizare [calorisation; Kalorîsierung; ca-lorizing; kalorizâcio; KaJl0pH3aiţHH]. Metl. V-Alitare. 17. Calorizafor [calorisateur ; Wărmeaustau-scher; calorisator; melegcserelo; KaJlOpH3aTOp]. Ind. alim.: Schimbător de căldură pentru încălzirea apei sau a sucului zaharat în instalaţia de V 48? difuzoare. Fiecare difuzor este legat în circuit cu câte un calorizator. V. şî sub Difuzor. 1. Calotă [calotte; Kappe; calotte; kupola-suveg; KajiOTTa]. Geom. .* Parte dintr'o sferă obfi- nută prin tăierea sferei f X \ cu un plan. Diametrul \^\ J sferei, perpendicular pe Hj J plan, înţeapă calota în ere- Fig 42 Ca|ot- sfericS ştetul ei. Distanfa dintre (în stânga) creştet şi plan este înălţimea calotei. Dacă h e înălţimea calotei,, r raza sferei şi a raza bazei calotei, volumul ei este V(3 a2 + hz) =\nh2 (3 r—b),iar aria laterală este M =■ 2nrh. 2. Calotă [calotte; Kalotte; calotte; gomb- suveg; Bepx eepoHflajibHoro Kynojia]. Arh.: Boltă cu intradosul în formă de calotă sferică. s. Calotă [calotte; Gewolbekappe; calotte; suvegboltozat; KajiOTTa, KpyrjibiH CBO/ţ]. Cs.: 1. Boltă de tunel. — 2. Partea superioară a excavatei, care se execută prin mărirea galerie* de creştet a unui tunel, 4. Calotă [calotte; Kalotte; calotte; suveg; KajiOTTa]. Geo/.: Formă de teren care rezultă din acţiunea eroziunii asupra unei regiuni cu structura monoclinală, având panta conformă cu înclinarea stratelor şi în care o formafie mai1 nouă este circumscrisă de o formafie mai veche. Se deosebeşte de sâmburele sincimalului, care se întâlneşte în regiunii cutate şi care are o proiecfie pe plan orizontal egală cu a calotei. 5. Calotă [calotte; Haube; hood; suveg; KpbiniKa flbiMOBO# Tpy6bi]. Mş.: Piesă componentă montată deasupra coşului de evacuare a gazelor. 6. Calotă [calotte; Haube, Kuppel; dome; kupola; KyriOJi, KOJinaK. IllJieM]. Mş.: Piesă de maşină sau de instalafie, asemănătoare cu calota unei sfere. Exemple: 7. ~ de dom [calotte de dome; Domkuppel, Domhaube; dome cap, dome cover; goz-kupola; KpbiniKa cyxonapHHKa hjih napemoro KOTJia]. Mş.: Partea cea mai de sus, bombată, a domului căldărilor de abur. Sin. Capac de dom. 8. ~ roşie [calotte rouge; Gluhkopf; hotbulb; izzofej; KaJlHJIbHblH Hiap]. V; Cap de aprindere. 9. Calotă de turelă [coupole; Kuppel, Ring-wulst; cupola; kupola-suveg; Kynoji 6pOHeBOH 6aniHH]. Tehn. mii.: Partea superioară, rezistentă la lovituri, a unei turele. 10. Caipionella. Paleont.: Protozoar fosil, cu un fest chltinos, de forma unei mici butelii. E un microfosil caracteristic pentru faciesurile pelagice ale Valanginianului şi, mai ales, ale Tithonicului. Caipionella alpina e o specie cunoscută în Alpi, iar Caipionella carpathica e cunoscută din Titho-nicul din Carpafir noştri. 11. Câlfi. Ind. făr.: Resturi de cânepă sau de în, cari rămân după dărăcire şi din cari se fac funii, pânză de sac, etc. 12. Călţun [bas; Strumpf; stocking, sock; ha-risnya; HyjiOK]. Ind. făr.: 1. Incălfăminte pentru; acoperirea picioarelor şi a gambelor, confecfio-nată din lânăf din bumbac, etc. — 2. Ciorap. 13. Călfixnaşi [capucine; Kapuzinerkresse; Indian cress, garden nasturtium; sarkantyuka; Ka-nyiţHH, HacTypu;HH]. Hort.: Tropaelium majus, familia tropeolaceelor. Plantă anuală şi vivacer erectă, urcătoare sau atârnătoare, cultivată pentru florile ei mari, de coloare galbenă-aurie, cu miros de piper. Se cultivă în ghivece şi în vase suspendate la balcoane şi ferestre. Se înmulfeşte prin* seminţe puse în ghivece şi apoi prin transplantare. 14. Călugăr [vanne d'etang; Teichmonch; shut- off, sluice-board; vizszabâlyozo; 3ailOpHO-BbI- nycKHOH iHJiK)3Hbrâ mHT]. Pisc.: Dispozitiv pentru menţinerea şfi evacuarea apei din eieştee, constând dintr'un corp paralelepîpedic vertical de lemn, de beton sau de zidărie, prelungit în aval de un altul orizontal şi for-mând tubul de scurgere a apei (fig. 43). In corpul vertical,un şir de ............ vanete verticale suprapuse, alune- «-mm când în falfuri, Fig. 43. Călugăr, permite să se men- a) vanete; b) grătar; c) fundul fină nivelul de apă eieşteului; d) dig. dorit, coborîndu-l ia nevoie. La pescuirea făcută prin golirea completă a eleşteuluii, vanetele se înlocuesc cu site sau cu grătare, cari opresc ieşirea peştelui. Cel mai bun este tiipul de călugăr mixt, la care corpul vertical e de lemn gudronat, iar cel orizontal aşezat sub dig, de beton. Vanetele sunt aşezate pe două rânduri, ceea ce permite evacuarea pe la bază a apelor viciate, şi nu a celor mai calde şi bine aerate dela suprafaţă. is. Calup 1. [moule, forme; Form; mould, lastj mintă; $opMa, MyJBDK, HiadJIOH]: Piesă care serveşte ca model sau tipar în cărămidărie, în olărit, cismărie (calapod), etc. ie. Calup 2. [morceau, pain, bloc; Stuck, Block; block; darab, kocka; 6jiok, FJlbl6a, Macca]r Bucată masivă de material (săpun, piatră, ghiafă, ofel, trotil, etc.)f adesea paralelepipejdică* Exemplu: 17. ~ [petit pave; Kleinpflasterstein; paving-stone ; kiskockako ; 6pycnaTKa]. Drum. : Bloc de piatră naturală dură (granit, bazalt, etc.), de piatră artificială sau de lemn,, de formă aproape paralelepipedică, şi care serveşte ca element constitutiv al unui pavaj. Latura fetei superioare este de 7" -10 cm, iar înălfimea (coada) de 8**’10 cm. Fafa calupurilor trebue să fie rectangulară, plană, cu muchiile regulate, şi paralelă cu baza. Fefe le laterale trebue sa fie simetrice fafă de axele pavelei, iar suprafafa de bază să nu fie mai mică decât 4/5 din cea de sus. Sunt folosite la pavajul numit de calupuri sau pavaj-mozaic. Sin. Calâp. 490 1. Calup. Ind. făr.: Floarea care se execută la capătul stâlpilor de construcţii de case ţărăneşti. Sin. Başlic, Căciulă, Călup, Cârlan, Măgăriţă, Papuc, Talaer. 2. Calupuri, pavaj de ~ [pavage de mo-sa'ique; Kleinpflaster; tessellafed pavement; kis-kocka burkolat; M03aHHHâH MOCTOBaa]. Drum.: Pavaj executat din pavele mărunte (calupuri), aşezate de obiceiu în arce ortogonale, dispuse astfel, încât la borduri arcele să se termine la cheie. Pavajul trebue să albă rosturile bine {esute, şi se lucrează, de preferinţă, pe o fundafie de beton de ciment, peste care s'a aşternut un strat de nisip de cca 3 cm, dar se poate folosi şi o fundafie bună de macadam. Uneori calupurile se aşază şi într'un mortar de ciment. Rosturile sunt umplute cu mastic de bitum. Bombanientul obişnuit este de l/90'’’l/IOO. Rezistă la un* trafic de peste 5000 tone pe zi, şi are o durată de 15 ••*30 de ani. Sin. Pavaj mozaic. s. Căluş [chevalet; Bock; stand; bakâllvâny; CTOHKa, no^CTaBKa, kosjim]. Pod.: Suport fix pentru podurile de echipaj sau improvizate, con- Fig. 44. Căluş belgian, a) capelă; b) trepied. struif pe mal şi instalat prin diferite mijloace în axa podului. După materialele întrebuinţate, se deosebesc: căluşi de lemn rotund şi căluşi de lemn ecarisat sau cioplit. — După felul construcţiei, se deose- . : '■ -■■■-------------■-» besc: căluşi bel- L,.„-— ----------------------^ gieni (fig.44), din două trepiede şi o capelă ; căluşi de lemnar (fig. 45), cu înălţime de suport fixă şi cu talpă; căluşi de zidar, din r'* 45‘ câlu5 de lemnar- , două picioare, O a) cape,â; b) contrafişă; c) talpă; capelă şi două ^ $,alp' contravântuiri; căluşi cu culisă, formafi din două picioare cari trec prin culise şi o capelă aşezată >la înălfime variabilă, după nevoie. Din aceştia face parte şi căluşul Birago, folosit la podul de echipaj cu acelaşi nume. V. şi Capră. 4. Căluş. V. sub Cosaş (2). 5. Căluş. Ind. făr.: Buştean lung, tăiat la joa- găr în scânduri (Oltenia). e. Calvonigrit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru piroluzit. 7. Calyx. V. Calix. 8. Camă [came; Nocken; cam; butyok, csap,* KyjiaK]. Mş.: Proeminentă cu suprafafa laterală cilindrică, cu un profil determinat, pe o piesă care are suprafaţa laterală cilindrică circulară sau plană. Serveşte spre a ridica, pentru o anumită fracţiune din perioada de mişcare a piesei, o pârghie care se sprijine pe camă, şi pentru a © lăsa apoi iar în contact cu suprafaţa de sprijin. Se întrebuinfează fixată pe un arbora, ca organ de comandă a distribuţiei, mal ales la maşinile cu ardere internă. Dacă pârghia e legată cu o supapă (de admisiune sau de evacuare), ridicările şi lăsările ei pe suprafaţa de sprijin deschid şi închid supapa pentru un timp, şi anume printr'o mişcare determinată de profitul camei. Cama poate fi ' construit^ făcând un corp comun cu arborele, constifuihd astfel un arbore cu came, sau dintr'un disc separat, fixat prin pană pe arbore, formând astfel un disc cu camă. Fig. 46, Modul de acfionare al camelor: prin tachet cu cap rotunjit (stânga), prin tachet cu rofifă (mijloc) şi prin tachet cu ciupercă (dreapta), a) rotifă; b) tachet; c) resortul rsupapei; d) şurub de reglare; e) confrapiuliţă de reglare; f) ghidajul fachetuiui; g) ciuperca tachefului. Pentru a se evita şocuriHe date de aşezarea supapei pe scaunul ei, trebue să se dea un anumit profil curbei de ridicare şi de aşezare, care reprezintă înălţimea ei de ridicare în funcţiune de timp, (fig. 46). Exemple: 9. ~ deplasabilă [came deplaţable; verschiebbarer Nocken; sliding cam; eltolhato butyok; CKOJIbSHIIţHH, nepe^BHHCHOfl KyjiaK]. Mş.: Camă care poate fi deplasată în lungul arborelui pe care e asamblată, pentru a se putea aduce, la mersul înapoi ar maşinii, camele cu profilul cel mai potrivit în contact cu rotifa pârghiei de comandă a supapei. 10. ~ oscilantă [came oscillante; Schwing-daumen; oscillating cam; forgo-biityok; KanaiO-IIXRHCH KyjiaK]. Mş.: Camă care efectuează o mişcare oscilantă în jurul axei arborelui pe care este fixată. 11. ~ reglabilă [came reglable; regulierbarer Nocken; adjustable cam; beâllithato biityok, szabâlyozhato butyok; peryJIHpyeMbliî KyjiaK}. Mş.: Camă al cărei profil poate fi reglat după nevoile distribuţiei pe care o comandă. De exemplu, sprea se obfine o admisiune mai mare, profilul camei poate fi modificat pentru o durată de acfionare mai mare. Astfel, la construcţia cu discuri cu came* reglarea se poate obfine dimensionând cama discului cu cea mai mică lungime de profil şi montând-o fix pe arbore. Alături de disc se montează un a! doilea disc cu cama, de acelaşi profil, decalabiJ după voie fafa de. primul, aşa încât să se obfina lungimea de camă dorită. i. Camănă [corde inferieure des filets de peche; Grundleine; ground rope; halâszhâlo also kotele; HHJKHHH TflrOBOă KaHaT pbl6o-JlOBHOÎt ceTH], Pisc.: Frânghia groasă, îngreuiată sau nu cu ‘ plumburi, dela marginea inferioară a plaselor de pescuit, când acestea sunt aşezate vertical sau trâse prin apă. а. Cămară [garde-manger; Speisekammer; lar-der, pantry; efeskamra; RJia^OBan]. 1. Arh.: încăpere în care se păstrează alimentele. — 2. Încăpere de depozitare. —- 3. încăpere (în trecut). s. Cămaşă [chemise; Hemd; shirt; ing; py-6axaJ. Ind, fext.: Îmbrăcăminte de bumbac, de cânepă, de in sau de mătase, uneori de lână, etc., cu mâneci, care se poartă pe piele şi acopere partea superioară a trupului, dela gât până aproape de genunchi. 4. Cămaşă [chemise, manteau; Mantei; case, casing, jacket; kopeny, palâst, burok; KOHCyx, py6aiHKa, KopodKa, KapTep]. Tehn.: îmbrăcăminte exterioară sau interioară a unui organ de maşină sau a unei piese. Când este interioară, serveşte, de obiceiu, drept suprafafă de contact cu o altă piesă. Se numeşte după elementul de maşină la care se montează. Exemple: 5. ~ de cilindru [chemise interieure du cy-lîndre; Zylinder-Laufmantel, Zylinderlauf; cylinder jacket; hengerburok, hengerpalâst; BHyTpeHHflfl py6aiHKa IţHJIHHApa]. Mş.: Căptuşeală interioară a peretelui unui cilindru, care constitue o cale de alunecare pentru piston. Se confecfionează dintr'un material rezistent la uzură, pentru ca segmenfiî pistonului (eventual pistonul) să se uzeze mai întâi, fiindcă sunt mai uşor de înlocuit. Se montează în cilindru pentru ca, după uzură, să poată fi alezată de mai multe ori şi eventual înlocuită, iar blocul cilindrului, care e 0 piesă scumpă, să rămână folosibil şi după înlocuirea cămăşii. Sin. Cămăşuiala cilindrului. б. ~ de sertar [fourreau du tiroir cyîindrique; Schieberbuchse; valve liner, valve bush; tolattyu persely, tolattyu huvely; BTyJIKa SOJIOTHHKa]. Tehn.: Manşon, de obiceiu din fontă moale, care se introduce prin presare în interiorii! unui cilindru de sertar şi se asigură contra deplasărilor. Suprafafa interioară a cămăşii constitue oglinda sertarului. După uzură, cămaşa poate fi realezată de mai multe oiî până la o anumită limită, după depăşirea căreia se înlo-Cueşte. Cămaşa este străbătută de una sau de două coroane de orificii, pentru admisiunea 491 şi evacuarea aburului. Sin. Cămăşuiala sertarului. Când cămaşa este exterioară, serveşte pentru protecfiunea mecanică, termică, etc. a piesei. Se numeşte fie după caracteristiceie con-strUctive,, fie după fluidul care o străbate: ?. ~ de abur [chemise de vapeur, enveloppe de vapeur; Heizmantel; jacket, heating jacket; fatokopeny;. napoBafl py6aiHKa]: Strat de abur care ocupă o încăpere care înconjură un spafiu ce trebue încălzit, şi prin care circulă aburul de încălzire. 8. ~ de apă [chemise d'eau; Wasser-mantel; water jacket; hutokopeny; BOftflHafl py6aiHKa rjir oxjiaîKAeHHa]. Mş.: Strat de apă care ocupă o încăpere practicată în blocul motor şi înconjură cilindrii, şi prin câre se asigură răcirea unui motor termic sau a unui compresor. 9. Cămaşă de plumb a cablului [gaine en plomb du câble; Kabel-BIeimantei; cable lead sheath, cable lead covering; a kâbel olomburko-lata; CBHHiţOBaH oâojiOHKa uadejin]. Elt.: Teacă protectoare de plumb, care acopere conductele izolate ale cablurilor electrice grele. E continuă şi se execută prin presiune, fără cusături sau lipituri. 10. Cămăşuială [decouverte, mort-terrain; Ab-raum; shelf, barren rock, earth roof; felfedes; nycTan nopojţa, o6jioMOHHan nopo/ţa]. Mine: Strat de piatră alterată (desagregată) care înveleşte, în general, masivele de piatră din cariere. Când se începe exploatarea carierei, se îndepărtează şi se cercetează, pentru a se obfine indîcaf ii asupra comportării rocei fafă de agenfii agresivi. u. Cămăşuiala cilindrului. V. Cămaşă de cilindru. 12. ~ sertarului. V. Cămaşă de sertar. is. Cambium [zone generatrice; Cambium; cambium; kâmbium; KaM6Hâ]. Agr.: Ţesutul din zona generatoare, care asigură creşterea secundară în grosime a tulpinei şi a rădăcinii, ca şi vindecarea rănilor şi sudarea la altoire cu port-altoiul. 14. Cambrian [cambrien; Kambrium; cambrian; kambrium; KaMdpHHCKHii nepHOfl]. Geo/. : Prima perioadă geologică cu forme organizate, care prezintă un interes stratigrafie. In Cambrian sunt cunoscute arheociatidele, brahiopodele nearticulate şi trilobifii (Olenellus, Paradoxides, Olenus). Cuprinde următoarele etaje: Georgianul (strate cu Olenellus), Acadianul (strate cu Paradoxides) şi PotsdamianuL (strate cu Olenus). 15. Cambrură de lentilă [cambrure de lentille; Linsen-Durchbiegung; lens flexure; leneşe âthajlâs; H3rn6 JIHH3BI]. Fiz.: Produsul lui V2 (după Chretien), respectiv al diferenfei {n— 1) dintre indicele de refraefiune n al materialului lentilei şi unitate (după Schwartzschild), prin suma algebrică â curburilor celor două fefe ale lentilei, considerate pozitive când centrele de curbură ale fejelor se găsesc într'o anumită parte a axei dptice. Se exprimă în dioptrii. 492 1. Cambuză [cambuse; Proviantkammer; laza-rette,, tween-decks store room; eleskamra; KaM-6y3, npoAOBOjibCTBeHHan cy^OBan KJiaflOBan]. Nav.; Magazie la bardul navelor, aşezată, în general, sub punte şi în locuri cari au temperatură constantă, în care se păstrează şi de unde se distribue proviziile pentru echipaj şi călători. 2. Cambuzier [cambusier; Bottelier; steward's mate; elelmezesi fonok; cyflOBblft K JiajţOBIlţHK]. Nav.: Persoana care administrează, pe o navă, cambuza (depozitul de alimente). s. Camee [camee; Kamee; cameo; kâma, faragott dombormuv ko; KaMea], Artă: Piatră fină, de varietate tare, împodobită cu o figură sau cu un motiv decorativ, executat în relief. 4e Cameră [chambre; Zimmer; room, chamber; szoba, kamra, fulke; KOMHaTa, nOMeiIţeHHe, KaMepa]: 1. încăpere de locuit, într'un imobil. — 2. Sală cu destinafie specială, la tribunal. Ex.: Cameră de Consiliu, Cameră de deliberare. — 3. Local în care se întrunesc adunările legislative. Ex.: Camera deputafilor, etc. — 4. încăpere cu o destinafie bine definită. Exemple: 5. Cameră Aschenbrenner [chambre aeropho-togrammetrique A.; A.-sche Meţjbildkamera; A.'s aero-photogrammetric camera; A.-fele kamra; âap00T0rpaMMeTpHHecKafl KaMepa ArneH-6peHHepa]. Fotgrm.: Cameră aerofotogramme-trică multiplă, cu 9 camere simple, respectiv cu nouă obiective fotogrammetrice, construită pentru a mări capacitatea de fotografiere prin mărirea zonei terestre care poate fi înregistrată de o fotogramă aeriană dată de această cameră. 6. Cameră auto. V. sub Cameră de aer. 7o Cameră auxiliară [chambre auxiliaire; Luft-speicher; auxiiiary chamber; meliek-legkamra; BcnoMoraTejibHan KaMepa]. Mş.: Cameră de aer situată în culasa unor anumite tipuri de motoare Diesel, în legătură, printr'un canal, cu cilindrul. Injec-torul e aşezat în afara camerei şi proiectează combustibilul în cameră, unde începe arderea (fig. 47). Uneori e situată chiar în capul pistonului. Sin. Cameră de acumulare de aer. F,g> 47* Mofor D,esel cu camera s. Cameră a- aux.liară. ^ vraftca [appareil 0 ,njector de combust,bil motor: de photographie 2) cameră de ^bustie; 3) supapă aerienne;Flieger~ de re9,are a wului; 4) cameră kammer; aerial auxiliară, photographyc apparatus; repulogep fenykepezo kamrâja ; aBHaiţHOHHaH (JpoTorpatlHFîeeKaH KaMepa (annapaT)]. Fotgrm.: Cameră fotografică specială care serveşte la luarea de fotografii din avion. 9. Camera cârmei [timonerie; Ruderhaus; wheel-house; kormâny fulke ; HITypBaJIbHaH py^Ka, pyjieBaa pydKa]. Nav.: Cameră construită pe puntea cea mai înaltă a vasului,, în care se instalează roata cârmei şi unde stă timonierul care manevrează cârma. 10. Cameră clară [chambre dai re; Zeichen-apparat; camera lucida; fenykamra, optikafi rajzolo-muszer; HCHan KaMepa]. Fiz.: Dispozitiv optic care se poate a-şeza deasupra o-cularului unui microscop, întrebuinţat pentru reproducerea prin desen a unui preparat microscopic. Permite observarea directă a imaginii văzute prin microscop şi observarea imaginii, ^'9* Cameră clară Nachef. prin dublă refle- a) ocularul microscopului; bj pris-xiune, a hârtiei de mele camerei clare; c) ecran co-desen, obţinută l°rat'’ ^ desen. fie cu ajutorul unei prisme cu secţiunea în paralelogram (cameră clară Nachef) fie cu o oglindă şi un cub Abbe (cameră clară Abbe). V. Abbe, cubul Serveşte şi pentru executarea desenelor obişnuite, nu numai în microscopie (fig. 48). 11. Cameră cu aer [chambre â air; Luftkammer; air space; a tojâs legtere; B03^yniH0e npo-CTpaHCTBO]. Agr.: Gol care se formează cu timpul într'un ou, la capătul lui obtuz, între cele două membrane de sub coaja lui, şi în care pătrunde aerul. 12. Cameră cu ceafă [chambre de detente; Nebelzimmer; cloud chamber; kodkamra; Ty-MaHHaa, flbiMOBan KaMepa]. F/z. V. WMson, cameră îs. Cameră de acumulare de aer. V. Cameră auxiliară. 14. Cameră de aer 1. [chambre â air; Luft-schlauch des Reifens; inner tube; legtomlo; BHyTpeHHHH B03#yiiiHaH Tpy6Ka hjih KaMepa]. Auto. : Element al pneului, alcătuit dintr'un tub de cauciuc în formă de tor„ cu perefî relativ subfiri şi uşor deformabili, în care se introduce aer sub presiune, printr'un orificiu cu supapă de întoarcere (cu bilă). Pe roată, ia forma anvelopei, Sin. Cameră auto. 15. ~ de aer 2. [reservoir d'air, cloche d'air; Druckwindkessel; air chamber; szelkazân; HarHe-TaTeJIbHblH HJIH HanOpHblH BOSAyiHHblH KOJI-naK]. Mş.: Rezervor metalic cu perefii rezistenfi, situat pe conducta de refulare a unei pompe hidraulice cu piston, la.ieşirea din pompă; înmagazinează aer sub presiune, cu rolul de a atenua şocurile şi loviturile de berbec, asigurând o curgere continua a apei. Sin. Cameră pneumatică, Recipient de aer, Cazan de aer, Clopot de aer. 1. Cameră de n____________ aer 3.[chambre â ------------- air; Luftkammer; air chamber; leg-kamra; B03/ţyiH-Han KaMepa]. Mş.; Cameră situată în culasa unor anumite tipuri de motoare Diesel, în comunicaţie CU cilin- pig 49 Motor Diesel cu cameră de drul şi plină cu aer laterală. aer de rezerva f) injectoî^de combustibil motor; 2) ca-pentru alimenta- meră de aer; 3) cameră de combustie, rea cu aer a arderii în cilindru, după aprindere (fig. 49). 2. Cameră de amestec 1. [chambre de melange; Mischkammer; mixing chamber; kevero-ter, kevero-kamra; KaMepa 06pa30BaHHH CMeCH, KaMepa CMeuieHHfl]. Mş.: încăpere a carburatorului, care comunică într'o parte cu camera de nivel constant, iar în cealaltă parte cu filtrul de aer, şi în iinteriorul căreia se realizează amestecul de combustibil şi aer, care e aspirat apoi în cilindru. In ea se găsesc jiclorii, difuzorul şi fluturaşi^ (vana-fluture, obturatorul), (v. fig. sub Carburator). Sîn. Cameră de carburaifie. 3. ~ de amestec 2. [tuyere de melange; Fangduse, Mischduse; combinîng nozzle; kevero-, poriaszto-cso; cMeniHBaiomee hjih cmcch-TeJlbHOe conjio]. Mş.: încăpere în care se realizează, într'un injector aspirant sau neaspiirant, amestecul aburului care a fost admis prin trompeta convergentă a injectoruluî, cu apa adusă în injector, pentru ca acest amestec să pătrundă apoi în divergentul injectorului şi să fie refulat spre căldarea de abur (v. fig. sub Injector). 4. Cameră de apă 1. [chambre d'eau; Wasserraum; water chamber; vizhuto ter; BO/ţHHaH KaMepa, B0flHH0e np0CTpaHCTB0]. Mş.: încăpere din juruî cilindrilor,, prin care circulă lichidul de răcire al unei maşini termice răcite cu apă. 5. ~ de apă 2. [collecteur d'eau; Wasser-kammer; header; vizkamra; B0/ţ0c6c>pHHK, KOJI-JieKTOp]: Cameră prismatică, cu adâncimea de 150••*300 mm, în care se racordează fevile fierbătoare ale căldărilor cu fevi de apă de mică Snclinafie. Se montează fie la ambele capete ale fevilor de apă, fie numai la un capăt, şi se leagă, prin tuburi de comunicafie, cu corpul cilindric al căldării, iar la partea de jos are un colector de nomol. Serveşte drept colector pen- 493 tru apa care se vaporizează în fevile fierbătoare, ameliorând muit circulafia apei în căldări ie cu circulafie naturală. După sistemul de construcţie, deosebim: s. ~ de apa, dintr'o singură bucată [collecteur d'eau d'une seule piece; Groţiwasserkammer, einteilige WaSserkammer; single header; kozos vizkamra; OflHOKaMepHblâ B0fl0C60pHHK, KOJI-JieKTOp]. Mş.: Cameră de apă, construită dintr'o singură bucată. E formată din table cu marginile nituite sau sudate. Perefii camerei se consolidează prin antretoaze. Ţevile fierbătoare sunt Fig. 50. Cameră de apă, dintr'o singură bucată, cu perefii nituifi. a) feavă fierbătoare; b) antretoază; c) nit. mandrinate în peretele camerei, în dreptul fevilor fiind, pe peretele opus, o gaură cu capac, prin care se face montarea şi curăfirea fevilor (fig. 50 şi 51). ({ jL Fig. 51. Cameră de apă, dintr'o singură bucată, cu perefii sudaţi, a) antretoaze; b) feavă fierbătoare; c) capac de vizitare. 7. ~ de apă, secfională [collecteur d'eau sectiionne, collecteur d'eau â compartiment; Teil-wasserkammer, Sektionalwasserkammer; divided header; osztott vizkamra; ceKlţHOHHHH KOJI-JieKTop (napoBoro KOTJia): Cameră compusă din mai multe secfiuni alăturate (elemente), fiecare secfiune purtând câte un rând vertical de fevM fierbătoare. Forma camerei este şerpuiită, construită 494 dintr'o singură bucată cu lăţimea secţiunii de 120***160 mm, cele 7 **10 fevi ale unui element fiind aşezate în zig-zag. Elementele au, pe suprafefele lor de contact, garnituri cari închid ermetic golurile inter-secţionale. Prin secţionarea camerei, apa din căldare este împărfită într'o serie de fâşii paralele, cari formează toate un circuit închis prin corpul cilindric al căldării. Prezintă, fa{ă de camera dintr'o singură bucată, avantajul unei mari siguranfe în serviciu, dând, în acelaşi timp, o bună circulafie naturală a apei de vapohi-zare (fig. 52). u Cameră de captare [chambre de captage; Fas-sungsarîlage; works for water supply; foglalomu; COOpyjKe-HHe rjih KanTaHca boam].' Canal.: Construcţie de zidărie cu perefii etanşi, de obiceiu subterană şi cât mai aproape de locul de aparijie al unui izvor, cu rolul de a capta Fig> 52 Cameră de apele, a le feri de infectare apă( sect«onală. prin amestecul cu ape străine a) teav§ fierbăfoare; şi a Je finea la dispoziţie bj tub de legătură, pentru consum. 2. Cameră de carburafie. V, Cameră de amestec (1). 3. Cameră de cocs [chambre â coke; Koks- kammer; coke chamber; kokszolo kamra; KOKCO-BaJIbHaa KaMepa). Ind. petr.: Cameră în care se face cocsificarea reziduului provenit din camera de reacfie, în cazul Instalaţiilor de cracare termică. O instalaţie poate dispune de mai multe camere de cocs (v. fig. sub Dubbs, procedeul de cracare ~). 4. Cameră de comandă [chambre de com-mande; Schalttafelraum; control chamber, switch room; figyelo es kapcsolo helyseg; pacnpe/ţe-jiHTejibHbiH, KOMMyTaiţHOHHblH 3aji]. Elt.: Încăpere specială într'o centrală termo- sau hidroelectrică, în care se centralizează, se supraveghează şi de unde se comandă, în mod automat, activitatea întregii instalaţii. s. Cameră de comandă [poşte de commande; Kommandoraum; command post; paran,csnoki fulke; KOMaH^Hblă IIOCT]. Tehn. mii.: Încăpere într'o lucrare de fortificaţie, din care se efectuează conducerea. Ea dispune de legături telefonice, optice, acustice sau prin radio, cu camerele de tragere şi cu observatorii proprii, cu lucrările vecine şl cu eşelonul superior. Poate fi la nivelul solului, sau subterană. e. Cameră de combustie [chambre de combustion; Brennraum, Verbrennungsraum, Feuer- raum; combustion chamber; egesi ter ; KaMepa cropaHHH, KaMepa bocii jiaMeneHHB j. Mş.: 1. c d Fig. 53. Diferite forme de camere de combustie, la motoare cu explozie. A) şi B) bujij; a) cameră de combustie cu două bujii îr» culasa cilindrului; b) cameră cu o bujie în cuiasa cilindrului şi cu una laterală; c) cameră cu o bujie în axa culasei cilindrului; d) cameră cu o bujie montată lateral în culasa cilindrului (sistem Ricardo). Spafiul în care se aprinde amestecul motor, la un motor cu ardere internă. Este cuprins între culasă Fig. 53 a. Motor Diesel cu injecfie directă. 1) injector de combustibil motor; 2) cameră de combustie. şi piston, în momentul când pistonul se găseşte în apropierea punctului mort superior (fig. 53 şi 53 a). Forma camerei variază după diferitele tipuri 495 de motoare: la motoarele cu explozie are aproape totdeauna forma de calotă sferică, iar la motoarele cu injecţie, o formă care asigură un amestec cât mai omogen al combustibilului motor cu aerul. La unele motoare, pentru a se mări camera de combustie, pistonul este concav la partea superioară. Sin. Cameră de ardere, Cameră de explozie, Cameră de injecţie directă.— 2. Spafiul limitat de perefi, în care se petrece arderea, în focarul unei căldări de abur (v. sub Focar). ^— 3. încăperea cuprinsă între placa tubulară şi o boltă de cărămidă aşezată transversal în cutia de foc la anumite locomotive, pentru ameliorarea combustiei printr'un amestec cât mai intim ai gazelor de combustie cu aerul. Se foloseşte, în special* Ia locomotive cu focare cu suprafefe mari de grătar; măreşte suprafafa directă de încălzire, cea mar activă pentru vaporizare. î. Cameră de combustie pentru reactoare [chambre de combustion pour reacteurs; Verbren-nungskammer fur Reaktoren; combustion chamber for reacţors; reaktoros egesi kamra; KaMepa BOCnJiaMeHeHHH fljra peaKTopOB], Mş.: Cameră construită din materiale rezistente la căldură, în care se produce arderea combustibilului la pro-pulsoarele cu reacfiune. Camera poate fi inelară, în jurul axului reactorului, sau multiplă, în formă de butoiaşe. Prin nişte deschideri poate intra aer primar pentru combustie, şi aer secundar pentru răcirea gazelor şi completarea combustiei. In ultimul timp se încearcă folosirea ceramicei ca material refractar pentru căptuşirea peretelui camerei. V. şi sub Atodid. 2. Cameră de detentă [chambre de detente; Entspannungsraum; expanding chamber; nyomâs-csckkento ter; KaMepa pa3pHHCeHHH]. Ind. petr.: Cameră în care trece, în instalafiile de cracare termică, reziduul din camera de reacfie. Trecerea este însofjtă de o scădere de presiune, care provoacă evaporarea părfi lor mai uşoare. In felul acesta, reziduul din camera de reacfie nu sufere o cocsificare prea intensă. Se întâlneşte la instalafiile Dubbs. Sin. Cameră de flashing (v. fig. sub Dubbs, procedeul de cracare ~). s. Cameră de distribufie [chambre de distri-bution; Schieberkasten; distributing box; goz-szekreny; pacnpeAejiHTeJibHan KopodKa], Mş.: încăperea în care se mişcă sertarul maşinii şi de unde aburul e distribuit de o parte sau de alta a pistonului. Sin. Camera sertarului. 4. Cameră de echilibru [chambre d'^quilibre; Freispiegelwasserschlo^; hydraulic accumulator; szabad vizszinu kiegyenlito medence; BOflOHa-nopHMH pe3epByapj. Hidr.: încăpere cu funcţiunea de tampon hidraulic într'o instalaţie hidroelectrică, situată între canalul de aducţie cu scurgerea liberă, şi conducta forfată. La pornirea turbinelor, ea debitează apă suficientă în conducta forfată şi, prin închidere, permite vizitarea acesteia. Sin. Castel de apă. s. Cameră de ecou [chambre d’echo; Hall-raum; echo studio; visszhangkamra; 3X(>-CTy#HH]. Cinem.: încăpere, în studiourile pentru înregistrări sau transmisiuni sonorei în care se stabileşte o anumita reverberaţie prin echiparea adecvată a suprafeţelor cari reflectă sunetul. Sin. Cameră de reverberaţie. e. Cameră de egalizare [chambre de com-pensation; Ausgleichskammer; compensation chamber; hokiegyenlitokamra; KOMnSHCaiţHOH-Han KaMepa]. Mefl.: Porţiunea din cuptorul de încălzire a lingourilor, în care stă materialul până la uniformizarea temperaturii în toata masa lui. 7. Cameră de emisiune. V. Cameră de evacuare. 8. Cameră de evacuare [chambre d'echappe-ment; Austrittskammer; exhaust chamber; ki-dmlo-kamra; kaMepa BbinyCKa]. Mş.: Camera în care se adună agentul motor folosit într'o maşină, înainte de a fi condus la evacuare. Sin. Cameră de emisiune. 9. Cameră de expansiune [chambre de detente (de Wiison); Nebelkammer (nach Wilson); expansion chamber of Wilson; kodkamra; HCIia-pHTejibHan KopodKa (KaMepa)]. V. Wilson, cameră ~ 10. Cameră de explozie 1. [chambre d'explo-sion; toschkammer; explosion chamber; kisulesi ter; KaMepa B3PHB0B]. Elt: încăpere care înconjură contactele unui Intreruptor electric şi care suportă suprapresiunea datorită formării arcului electric şi favorizează stingerea lui, adică măreşte puterea de ruptură a întreruptorului. Sîn. Cameră de stingere. — 2. Mş.: V. Cameră de combustie. 11. Cameră de flashing. V. Cameră de detentă. 12. Cameră de fum [boîte â fumee; Rauch-kammer; smoke box; fustterj flbiMOBaa KopodKa], Mş.; Parte componentă a căldării unei locomotive sau a unui vas maritim, în care se strâng gazele provenite din arderea combustibilului în focar, înainte de îndrumarea lor spre coş; în această parte se găseşte şi supraîncălzitorul. Cutia de fum trebue închisă etanş, fiindcă în interiorul ei există o depresiune de numai 50* ”200 mm şi orice pătrundere de aer ar anihila-o, împiedecând tirajul şi favorizând arderea particulelor de cărbune antrenate în interiorul ei. Etanşeitatea e asigurată printr'o uşă metalică, de obiceiu circulară, care are, în interior, o contraplacă de protecţiune fixată prin 6‘ ' 8 zăvoare aşezate la periferia uşii. Uşa se roteşte în jurul unei axe verticale, laterală. Sîn. Cutie de fum. is. Cameră de gazare [chambre de gazage; Gaskammer; gas chamber; gâzkamra; raaosaH KaMepa, KaMepa #jih oKypHBaHHH ra30M]. 1. Agr.: Cameră închisă ermetic, construită din 496 beton* din cărămidă sau din lemn (în general de cca 24 m3), în care se poate gaza dintr'o dată, pentru deparazitare cu acid cianhidric sau cu alt insecticid găzos, un număr mare de puieţi de pomi. T- 2. încăperea din subsolul unei magazii cu silozuri, care se poate închide ermetic şi care conţine tinstalafia necesara trimiterii gazelor toxice, prin conducte,, în celulele de gazare. — 3. Tehn. mii.: încăpere închisă etanş, care serveşte pentru exercisfii sau pentru experienţe cari se fac într'o atmosferă gazată. 1. Cameră de împrumut. V. Groapă de împrumut. 2. Cameră de injecfie directă. Mş.: V. Cameră de combustie. s. Cameră de ionizare. V. lonizare, cameră de /vş 4. Cameră de lucru [chambre de travail; Arbeitszimmer; working chamber; dolgozoszoba; padonan KaMepa (KeccoHa)]. Cs..- încăperea inferioară a unui cheson cu aer comprimat, folosit pentru săpăturile de fundaţie sub apă, care vine în contact direct cu terenul, şi în care lucrează lucrătorii cari execută săpătura. Suprafafa camerei este egală cu baza chesonului, iar înălţimea ei este de 2,,,2f5m. înainte de intrarea lucrătorilor, apa se evacuează cu ajutorul aerului comprimat. V. şi Cheson. 5. Cameră de mină [chambre de mine; Sprengkammer; mine chamber; robbanto ureg; MHHHan KaMepa]. Mine: Gaură mai largă decât cele de mină, lăsată uneori chiar dela construcţie în anumite lucrări (Ia poduri), unde se plasează încărcătura de explozie, când se distruge lucrarea. e. Cameră de munifii [magasin des munitions; Munitionsraum; ammunition magazine; foszer-kamra; Mara3HH, cKJia/ţ doenpmiacoB]. Tehn. mii.: Încăpere, adesea subterană, în toate cazurile bine ferită de lovituri, în lucrările de fortificaţie, folosită pentru depozitarea muniifiiilor. 7. Cameră de navigaţie. V. Camera hărfilor. 8. Cameră de nivel constant [chambre â ni-veau constant, cuve du flotteur, chambre du fiot-teur; Schwimmergehăuse; float chamber; uszotok; uonjiaBKOBafl KaMepa (Kap&opaTopa)]. Mş.: încăpere a carburatorului, în care combustibilul care soseşte dela rezervor este menţinut la un nivel constant cu ajutorul unui corp plutitor, care se ridică şi coboară odată cu nivelul carburantului, corectându-l imediat prin închiderea sau deschiderea orificiului conductei de sosire (v. fig. sub Carburator), cu ajutorul unui ac acţionat prin intermediul unor pârghii sau al unor brafe, şi al unor greutăţi. De aici, carburantul este condus la jiclori. Sin. Cameră de plutitor. 9. Cameră de oprire [chambre d'obturation; Sperrkammer; sealing chamber, packing chamber; zârokamra; 0(5TypaiţH0HHafl KaMepa]. Mş.: Cameră pentru reglarea presiuniii în presetupa unei turbine cu abur, astfel încât să nu Intre aer, când presiunea e mai mică şi să nu iasă abur, când presiunea din presetupa e mai mare. Se foloseşte mai ales la treapta de înaltă presiune (fig. 54). 0 Fig. 54. Cameră de oprire. 10. Cameră de plutitor. V. Cameră de nivel constant. 11. Cameră de praf [chambre â poussieres; Staubkammer; dust chamber; porszivo kamra; nhiJieocaflOHHaH KaMepa]. 1. Tehn.: încăpere cu pereţi netezi şi uşor de curăfit, folosită în instalaţiile de ventilaţie sau de condifionarea aerului, prin care acesta trece cu o vitesă cât mai redusă, astfel încât să se poată depune praful pe care-l conţine. — 2. Tehn.: încăpere, în interiorul unei magazii cu silozuri, care serveşte pentru a reţine şi depozita praful rezultat din curăţirea cerealelor, spre a fi apoi îndepărtat din clădire. — 3. Mş.: încăpere pentru depunerea şi recuperarea prafului de cărbune sburător la căldările de abur cu ardere de cărbune pulverizat. Depunerea se poate efectua prin decantare, printr'un sistem de şicane celulare, prin ciclon, prin filtre cu acţiune electrică, prin filtre u-mede, etc. 12. Cameră de prea plin [chambre de trop-plein; Oberlaufraum, Schlabberraum; overflow space; tulfolyo; cjiHBHoe hjih nepeJiHBHoe npoCTpaHCTBC)]. Tehn.: încăpere pentru colectarea excesului de fluid care se scurge printr'o conductă specială, dintr'un rezervor umplut peste limita admisibilă. is. ~ de prea plin a injectorului [chambre de trop-plein de l'injecteur; Oberlaufraum des Injektors; injector's overflow space; az injektor tulfolyo kamraja; CJiHBHoe np0CTpaHCTB0 hh-HCeKTOpa]. Mş.: încăpere anume amenajată Ia injectoarele de abur., între extremitatea trompetei convergente (pe unde pătrunde aburul) şi începutul trompetei divergente. Prin conducta care este în legătură cu această cameră se scurge excesul de abur şi de apă, înainte de amorsarea injectorului (v. fig. sub Injector de apă). i4. Cameră de precombustie [chambre de precombustion; Vorverbrennungskammer; pre- combustion chamber; eloegesi ter; np0CTpaHCTB0 jţjiH npe^KâMepHoro ropeHHH, npe/ţKaMepa, 4>opKaMepa]. Mş.': Cameră situată în culasa anumitor tipuri de motoare Diesel, în comunicaţie pr*n canale cu cilindrul. Injec-torul este montat în cameră, în partea opusă canalelor de legătură cu cilindrul Prin arderea unei părfi din combustibilul injectat în camera de precom-bustie se produce Fig 55 Motor Diese, ^ camera o mărire a presiumi de precombustie. $5 deci O antrenare ^ injector de combustibil motor; sub presiune a par- 2) bujie de pornire. 3) cameră t de combustibil de precombustie. 4) camerS de ti a6L'n rC'l,ndrU combustie. (fig. 55). Este un caz particular de anfecameră de motor Diesel. î. Cameră de reacfie [chambre de reaction; Reaktionskammer; reaction chamber; reakcios kamra; peaKTHBHan KaMepa]. Ind. petr.: încăperea unei instalafii de cracare termică, în care ajunge materia primă după ce a fost încălzită în cuptor. In camera de reacfie se produc reacfii le de descompunere termică prin cari se formează produsele de cracare. Este o piesă anume construită, sudată electric şi tratată termic (v. fig. sub Dubbs, procedeul de cracare ~). 2. Cameră de recepţie [chambre de recep-tion; Empfangsraum; receiving house; gyujto kamra; npHeMHHK], Ind. petr.: încăperea unei instalafii de distilare în care se face recepfia produselor rezultate. Cuprinde lanternele în cari curg distilatele, îndreptate apoi spre depozitare. 3. Cameră de regie tehnică [cabine de regie; Regieraum; chamber for sound mixing; hang-vegyito kamra; pettCHCCypHan KaMepa (khho)]. Cinem.: Cameră în care se execută controlul şf* amestecul convenabil al curenfilor rezultafi d'n acfiunea diferitelor surse sonore cari intră în compunerea unui program acustic (radio, înregistrare cinematografică, înregistrare pe disc). 4. Cameră de reverberafie. V. Cameră de ecou. 5. Cameră de rezerve [logement des hom-mes; Mannschaftsraum; soldiers' quarters; legeny-segi szâllâs; noMenţeHHe (yâejKHiiţe) ot-Jţbixa pe3epBHbix naCTen]. Tehn. mii.: încăpere, adesea subterană, a unef lucrări de fortificaţie, înzestrată cu tot confortul necesar pentru adăpostirea şi odihna rezervelor. ®. Cameră de sertar. Mş.: V. Cameră de distribufie. 7. Cameră de stingere. V. Cameră de explozie. 8. Cameră de supapă [chambre des soupapes; Ventilkammer; valve chamber; szelepkamra; 497 KJianaHHan K0p06Ka]. Mş.: încăpere în care se mişcă supapa. 9. Cameră de tragere [chambre de tirage; Kabelschacht; junction chamber; kâbelkapcsold akna; Ka(5ejibHbiH KOJiOfleiţ]. Bit.: încăpere în care se face joncţiunea cablurilor trase prin conducte subterane. 10. Cameră de tragere [chambre de tir; Schieţjraum; firing room; lokamra; CTpejIbdHIIţ” Han KaMepa]. Tehn. mii.: încăpere aşezată la n'ivelul solului,, în cazemate, echipată cu creneluri, afete ş>\ cu toate dispozitivele anexe. 11. Cameră de turbulenfă [chambre de turbu- lence; WirbeJkammer; whirîing chamber; orveny-kamra; BHXpeeaH KaMepa]. Cameră de combusfie situată în culasa unor anumite tipuri de motoare Diesel, legată printr'un canal de comunicaţie cu cilindrul (fig. 56). Injectorul de combustibil este montat în peretele camerei ; combustia are pjg 56 Motor Diesel cu cameră de loc în ea, într'un turbulenfă. amestec foarte camer§ de turbulenfă; 2) injector omogen de aer ^ combustibil motor; 3) bujie de şi combustibil, pornire; 4) calotă incandescentă, asigurat de mişcarea turbulentă provocată de forma camerei, 12. Cameră de vizită [puisard d'un fuyaufage, puisard d'une canalisation; Einsteigschacht; înspec-tion shaft; buvoâkna; CMOTpOBOă KOJIOflerţ, CMO-TpOBan maxTa]. Canal.: Construcfie de zidărie sau de beton sub faţa terenului, servind la coborîrea în adâncime, pentru controlul şi manipularea instalaţiilor subterane sau pentru controlul şi întreţi-nerea canalelor de evacuare a apeJor folosite. is. Camera filtrelor [chambre des filtres; Fil-terraum; fiiter chamber; szurokamra; KaMepa (|)HJlbTpOB]. Inst. san.: încăpere metalică sau de zidărie, în care sunt montate filtrele pentru curăţirea aerului, într'o instalafie de ventilaţie sau de condifionarea aerului. 14. Cameră fotografică [appareil photogra-phique; photographische Kamera; photographic camera; fenykepezo kamra; KaMepa, (fiOTorpa-4)HHeCKHH annapaT]. Opt.: încăpere constitutivă a unui aparat fotografic. V. Fotografic, aparat Exemple speciale: 15. ~ fotografică de mână [appareil â main; Hândkamera; hand camera; kezi fenykepezogep; pyHHan KaMepa, pynHOH (|)0T0rpa0T0rpa<î>HqecKHH annapaT)]. Fotgrm. : Cameră fotografică la care o parte din mişcările de acfionare se fac pe cale manuală de către operator, iar altă parte se face pe cale mecanică, automat. 2. Cameră fotogrammetrică [appareil photogrammetrique; photogrammetrische Kamera; pho-togrammetric camera; fotogrametrikus kamra; 4>0T0rpaMMeTpHHecKan KaMepa]: Cameră fotografică specială,1 întrebuinfată în fotogrammetrie. Exemple: s. ~ fotogrammetrică costieră [appareil pour lever hydrographique cotier; Kunstenauf-nahmekamera; coast-survey photogrammetric camera; parti fenykepezo gep; (|)OTOrpaM-MeTpHHecKan deperoBaa KaMepa]. Fotgrm. : Cameră fotogrammetrică, special construită pentru ridicarea coastelor maritime şi oceanice. Aceste camere se instalează în vase de coastă amenajate în acest scop. 4o ~ fotogrammetrică cu mai multe obiective [appareil photogrammetrique ă objectifs multiples; Mehrobjektivkamera; multiple objec-tive photogrammetric camera; tobblencseju fenykepezo gep; MHOrood'beKTHBHaH $0T0-rpaMMeTpHHecKan KaMepa, MyjibTHnjiHKa-Top], Fotgrm.: Cameră fotogrammetrică echipată cu două sau mai multe obiective, cărora le corespund tot atâtea clişee izolate sau un clişeu comun, ca de ex. ta camera Aschenbrenner cu nouă obiective. «. ~ fotogrammetrică cu mai multe clişee [appareil photogrammetrique multiple â plaques independantes; Mehrplattenkamera; multiple plate photogrammetric camera; tobblemezes fenykepezo gep; MHOroUJiaCTHHHaTafl (|)0T0-rpaMMeTpHHecKan KaMepa]. Fotgrm.: Cameră fotogrammetrică multiplă, care foloseşte clişee independente cari se expun simultan. In general, clişeele sunt dispuse în plane convergente, în cazul ridicărilor aerofotogrammetrice, sau în acelaşi plan, în cazul ridicărilor geofotogram-metrice. e. ~ fotogrammetrică multiplă [appareil photogrammetrique multiple; Mehrfachkamera; multiple photogrammetric camera; tobbszoros fotogrammetrikus kamra; CJlOîKHaH oTorpaMMeTpHqecKaH KaMepa (c OflHHM odTbeKTHBQM)]. Fotgrm.: Cameră fotogrammetrică cu un singur obiectiv. 8. Camera hărfilor [chambre de veille; Na-vigationszimmer; chart room; hajâ irânyito es terkep fulke; HaBHraiţHOHHan KaMepa, pydKa], Nav.: încăpere pe puntea de comandă, lângă camera cârmei, în care se găsesc hărfrle, cărfile şi instrumentele privitoare la navigafie, în care se fac calculele nautice şi se trasează, pe harfă, drumul de urmat. Sin. Cameră de navigafie. 9. Cameră metrică [appareil photographique metrique; Meljkammer; measuring camera; mero-kamrâs fenykepezogep; MeTpHHeCKaH, TOHHaft JiadopaTopHan KaMepa]. Fotgrm.: Cameră fotografică de precizie, întrebuinfată în măsurătorile-fotogrammetrice terestre sau de laborator, şi care se caracterizează prin faptul că permite> obfinerea unei perspective centrale riguroase, al cărei punct principal este determinat în planul clişeului prin repere speciale. V. Indici de referire. 10. Cameră obscură [chambre obscure, chambre noire; Dunkelkammer; dark room, camera obscura; sotezkamra; KaMepa odCKypa]. 1. Foto.: încăpere, în laboratorul fotografic în care se fac operaţiunile de preparare a plăcilor sensibile, developare, fixare, etc. In camera obscură poate fi întunerec complet, sau o lumină roşie, sau verde de diferite nuanfe, după felul materialului fotografic care se prelucrează (roşie pentru ortocromatic, verde pentru pancromatic, întunerec pentru infraroşu, etc.). — 2. Dispozitiv instalat într'o cameră întunecoasă, care, prin intermediul unei deschizături, prin care pătrund razele de lumină reflectate de un obiect exterior, permite obfinerea şi examinarea imaginii răsturnate a obiectului, imagine formată pe un ecran aşezat Ia o disfanfă definită. — 3. Cutie închisă, special construită, provăzută cu o deschizătură (în care este centrată, de obiceiu, o lentilă), prin care pătrund razele de lumină reflectate dela un obiect exterior, a cărui imagine răsturnată se formează pe un ecran (sau clişeu), la o distanfă stabilită. u. Cameră panoramică [appareil de photo-graphie panoramique; Rundbiidkamera, Pano-ramenapparat; panoramic camera; panorăma-gep; naHopaMHaa KaMepa], Fotgrm.: Cameră specială cu care e echipat un aparat fotografic cu ajutorul căruia se obfin vederi panoramice, cu cadru semicilindric, pe care se desfăşură filmul sau pelicula de expus, şi cu un obiectiv fotografic fix sau rotitor în jurul unei axe verticale. 12. Camera pompelor [chambre des pompes; Pumpenkammer, Pumpenraum; pump chamber; szivattyuter; HacocHoe noMemeHHej. Mine: In- căpere subterană, destinată instalării pompelor pentru evacuarea apelor din lucrările miniere subterane, şi săpată, de obiceiu, deasupra celui mai adânc orizont al acestor lucrări, de preferinţă în roce tari, fn apropierea galeriilor sau a rezervoarelor subterane de colectare a apelor de mina — şi, In acelaşi timp, în apropierea puţurilor de evacuare a acestor ape. î. Cameră refrigerentă [entrepot frigorifique; Kuhlhaus; refrigerating chamber; hutohâz; X0-jio/ţHJibHaa KaMepa, xojioAHJibHbiH CKjiafl]. Ind, Irg.: încăpere special amenajată, cu tempe^ ratură joasă produsă de o instalafie frigorifică şi în care se păstrează alimente, medicamente, etc. 2. Cameră stereofotografică [chambre stereo-photographique; Stereokamera; stereophotogra-phic camera; sztereofotografikus kamra; CTe-peo^JOTorpacJîH^ecKaH KaMepa]. Foto.? Cameră fotografică dublă, care permite obţinerea a două fotografii corespondente, cari, privite la un stereoscop adecvat camerei, prezintă imaginea în relief a corpului care a fost fotografiat simultan în cele două clişee ale ei. s. Cameră stereofotogrammetrică [appareil stereophbtogrammetrique de mesure; Stereomefj-kanrtera; stereophotogrammetric camera; sztereofo-fogrammetrikus kamra; CTepe0(|>0T0rpaMMeTpH-HeCKaa KaMepa]. Fotgrm.: Cameră fotogrammetrică cu două obiective, cari corespund la două clişee situate într'un plan comun, dar au punctele lor mijlocii la o distanfă egală cu distanfa dintre centrele optice ale obiectivelor fotogrammetrice respective — şi permit obţinerea a două fotograme corespondente cari, privite la un stereoscop adecvat, constitue stereograma pe care se pot efectua măsurători tridimensionale. 4. Cameră surdă [chambre sourde; Tondămpf-raurn; sound damping chamber; hangtompito-kamra; 3ByKonoi\noiijaK)iiţaH KaMepa]. Cinem.: încăpere în care, prin acoperirea cu materiale absorbante a tuturor suprafefelor cari reflectă sunetul, se elimină reverberafia. 5. Camera vanelor [chambre des vannes; Schieberhaus; flood gate (sluice gate) chamber; tolattyukamra; mnâepHaH KaMepa]. Mş. hidr.: încăperea dintr'o stafiune de pompare, unde se găsesc instalate robinetele-vane principale (claviatura), pentru conductele cari vin sau pleacă. #. Cameră Wilson. V. Wilson, cameră 7. Camere de amestecare [cassiers de melange; Mischkammern; mixing chambers; vegyito kamra; CMeiHHBaTejibHan KaMepa]. Ind. text: Compartimente confecfionate din şipci de lemn distanţate şl cu podea de lemn, în cari bumbacul este lăsat să stea 5"*15 zile, pentru ca firele să se destindă, să qb}ină o elasticitate mai mare şi o formă mai plină, şi să piardă excesul de umiditate, temperatura menfinându-se constantă între 20 şi 24°. Se calculează cu Im8 pentru 20 kg bumbac. Sin. Camere de odihnă. 8. Camere de plumb [chambres de plomb; Bleikammern; lead chambers; olomkamra; CBHH- 49? iţOBan KaMepa]. Ind. chim. sp.: încăperi de formă paralelepipedică sau cilindrică, construite din tablă de plumb, lipite între ele cu plumb şi folosite la fabricarea acidului sulfuric. In ele se oxidează anhidrida sulfuroasă în anhidridă sulfurică, în prezen fa oxizi lor de azot şaH]. Chim.: Hidrocarbură cu p. t. 154°, obfinută prin hidrogenarea până la saturaţie a camfenului. 12. Camfen [camphene; Kamphen; camphene; kâmfen ; KaMIl<|>eH]. Chim.: Terpen biciclic ob- CHs ţinut prin tratarea clorurii I de pinen cu potasă. In na- V\ tură, se găseşte în dife- H2C------------!----_^-CH rite uleiuri eterice. E o sub- ^ stanţă cristalină cu p. f. HsC —C —CHa 51°, relativ stabilă, totuşi uşor oxidabilă. Prin tra- HsC\^ ^ 'H2 tarea cu acid cromic se obfine camfor ca produs de oxidare. 13. Camfor [camphre; Kamfer; Camphor; kamfor; KaM$opa]. 1. Chim.: Derivat al camfanului, CHs care confine o funcfiune ' carbonilică. Camforul u r—n sau camforul japonez 2 se obfine prin distilarea cu vapori de apă a lemnului arborelui „ n de camfor (Cinnamo-rmum Camphora T. Nees et Eberm.), care creşte în regiunile tropicale, în special în insula For-mosa. S'a găsit şi în arbustul Enonymus verru-cosa Scop. (salba râioasă).. Antipodul său optic, camforul de matricaria, se izolează din unele uleiuri eterice. Sintetic, se fabrică în cantităţi mari pornind dela pinen. E o substanfă cristalizată, cu miros caracteristic. Insolubil în apă, 32* 500 solubil în alcool, în eter, cloroform şi uleiuri. Cantităţi mari sunt întrebuinfate în industria celuloidului şi a pulberii fără fum. — 2. Farm.: Tonic cardiac şi stimulent energic al sistemului nervos central; antiseptic şi antispasmodic. Î6 Camforic, acid ~ [acide camphorique; Kampfersăure ; camphoric acid ; kamforsav ; KaM<|)apHaH KHCJlOTa]. Chim.: Substanţă cristalizată, incoloră, fără miros, cu gust slab amar, greu solubilă în apă, solubilă în alcool, în eter şi cloroform. E un antiseptic,, astringent şi desin-fectant intestinal. Se întrebuinfează în combaterea diareei, a sudorilor nocturne, a eistitei, a unor afecţiuni ale laringelui şi faringelui, etc0 2. Cămilă [chameau; Kamel; camei; teve; Bep6jiK)#]. Zoot: Mamifer rumegător, Părul că-mi iei, care se aseamănă cu cel de bou, dar se distinge de el prin diametrul mai mic şi măduva redusă, serveşte la confecfionarea de haine, de curele de transmisiuni, stofe de mobile şi covoare, şi ca material de umplut. 3. Cămin [foyer; Heim; home; lakâs, otthon; Hmjimiţe* o6m;e3KHTHe]. Arh..* 1. Locuinfa unei familii. — 2. Edificiu particular sau de Stat, în care locuesc în comun persoane cu aceleaşi preocupări profesionale (elevi, studenfi, artişti, scriitori, etc.). 4. Cămin [cheminee; Kamin; chimney; kan-dalo; KaMHH]. Arh., Cs.: Construcfie de formă prismatică, executată din piatra sau zidărie, mai mult sau mai pufin ornamentată, înaltă de 1 — 1,30 m şi zidită alipit de perete, folosită Ia încălzitul camerelor, cu lemne sau cu cărbuni cari ard la vedere. Se compune dintr'o vatră la nivelul planşeului camerei, încadrată lateral de două picioare drepte, cari sunt legate la partea superioară printr'o placă orizontală mai lată decât picioarele (consola), şi dintr'un coş în formă de pâlnie răsturnată, continuat cu canalul de evacuare a gazelor de ardere. Vatra este limitată la partea din spate de o placă verticală de fontă, partea din fafă putând fi liberă sau limitată de un grilaj metalic ornamentat, formai din două portife. Canalul de fum are, la partea de jos, un registru cu ajutorul căruia se poate varia tirajul. s. Cămin [regard; Einsteigschacht; man-hole shaft; buvoakna; CMOTpOBOe OTBepCTHe, Jia3], Canal.: Cameră subterană zidită, verticală sau pufin înclinată fafă de verticală, de secfiune în plan dreptunghiulară sau circulară şi închisă Ia partea superioară cu un capac de fontă, plasată pe traseul unei conducte subterane (de apă, electrică sau canal), pentru a permite accesul la acea conductă, în vederea controlului ei, sau pentru a stabili prize de distribuie. Sin. Casetă. — Deosebim: 6. de branşament [regard de branchement, regard de raccord; Einsfeigscbacht fur Ab-zweigungen; man-hole for branch lînes; csatla-kozo buvoakna; Jia3 OTBeTBJieHHflj: Cămin amenajat pe conducta de branşament (racord) şi situat în interiorul proprietăfilor. Sin. Cămin de racord. 7. ~ de contor de apă [regard pour comp-teur d'eau; Einsteigschacht fur Wassermesser; man-hole for water meter; bavoakna vizora re-szere; Jia3 #JIH BOflOMepa], Canal.: Cămin în care este aşezat contorul de apă. 8. ~ de control. V. Cămin de vizitare. 9. /x/ de racord, V. Cămin de branşament. 10. ~ de spălare [puits pour le rinţage; Spui-schacht; flushing pit; oblitoakna; npoMblBHOă Jia3]. Canal.: Cămin amenajat pentru spălarea canalelor. Spălarea se poate face manual, de către lucrători, cu ajutorul unor unelte speciale (ariciu, etc.) sau automat, căminul având o instalafie care intră în funcfiune singură la intervale de timp reglabile. 11. ~ de vane [regard des vannes; Schieber-schacht; sluice valve pit; tolattyuakna; Jia3 IlţH-TOB, 3aTB0p0B, BeHTHJieH]. Canal.: Căminul care adăposteşte robinete le-vane sau alte armaturi, pe traseul conductelor. 12. ~ de vizitare [regard de visite; Revisions-schacht, Inspektionsgrube; inspectron shaft,* elle-norzoakna; KOHTpojibHbiH Jia3], Canal.: Cămin care serveşte la controlul bunei funcfionări a unei conducte subterane. Sin. Cămin de control, Cameră de vizitare, Cameră de control. 13. Camion [camion; Lastwagen; lorry; teher-kocsi; rpy30BHK jioMOBan Tenera, iuiaT* (|)0pMa]. Ţransp. t.: Vehicul rutier, cu tracfiune animală, cu o platformă închisă sau deschisă, pe care se pot încărca diferite sarcini. 14. Camionaj [camionnage; Wagenbeforde-rung; carting; kocsiszâllitâs; nepeB03Ka TH5K6C-TeH (ry}KOM)]. Transp. i.: 1. Transportarea sarcinilor cu ajutorul unui camion. — 2. Serviciu organizat pentru realizarea transportului a diferite mărfuri, contra plată. — 3. Costul operaţiunii de transport cu camionul (accepţiune rară a termenului). 15. Camionetă. V. Autocamionetă. ie. Câmp [champ; Feid;field; mezo; IîOJie]. Maf.î Mulfimea formată de valorile pe cari le poate lua o variabilă, sau de mulţimile valorilor corespunzătoare pe cari Ie pot lua mai multe variabile (domeniul de definifie al mai multor funcţiuni). Exemplu: 17. ~ de extremale [champ d'extremaîes i Extremaîenfeld; field of extremais; extremâlis mezo; nojie KpaăHOCTeS]. Mat.: O familie de extremale regulate cu n parametri ult ••• un, definită de solufiile Xi (t, u), pi (t, u) ale ecuafiilor canonice ale lui Hamilton, cari umplu odată un domenki din spafiul cu «4-1 dimensiuni t,xt"*xn, constitue un câmp de extremale, dacă parentezele Iui Lagrange lua #p] sunt identic nule. 18. Câmp [champ; Rationalitătsbereich; field’ râcionâlitâsi mezo; nojie]. Mat: In Algebră: Mulţime confinând cel pufin două elemente, pentru care sunt definite două operaţiuni, numite 501 adunare şi tnmulfire, cari satisfac următoarele condifiuni: Sunt asociative şi comutative; adunarea admite totdeauna operafiunea inversă (scăderea), de unde urmează existenţa unui element unitate tn raport cu adunarea, numit zero, adică a unui element ^re, adunat cu oricare altul, îl reproduce; înmulţirea e distributivă fafă de adunare; înmulţirea admite operafiunea inversă (împărţirea), cu excepţiunea împărţirii prin zero, de unde urmează existenfa unui element unitate diferit de zero, adică a unuii element care, înmulţit cu oricare altul, îl reproduce. Exemple: Mulţimea numerelor raţionale; Mul-fimea numerelor reale; Mulţimea numerelor complexe; Totalitatea fracţiunilor de forma Q(vy unde P(x) şi Q(x) sunt polinoame cu coeficienţi întregi, e rădăcina unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi întregi, iarQ($)=4=Q; Câmpurile Galois (v.). Sin. Câmp de raţionalitate; Corp comutativ. 1. Câmp Galois [champ de G.; G.şches Feld; G.'s field; G-fele mezo; nojie I\]. Mat.: Sistem de mărimi algebrice în număr finit, înzestrat cu cele două operaţiuni indicate mai sus, care confine pentru fiecare operaţiune un element unitate cu proprietăţile amintite (excluziv comuta-tivitatea înmulţirii), deoarece se poate demonstra că orice astfel de corp e comutativ. 2. Câmp [champ; Feld; field; mezo; IlOJie]. Geom.: .Regiune a unui spaţiu, în care fiecărui punct i se asociază o mărime bine determinată. După caracterul acestei mărimi, câmpurile (geometrice) se împart în câmpuri de scalari, câmpuri de vectori, câmpuri de tensori, câmpuri de spinori şi câmpuri de matrice* 3. ~ de scalari [champ de scalaires; ska-lares Feld; field of scalars; skâlâris mezo; -ter; nojie CKaJinpOB]: Regiune din spaţiu, în care fiecărui punct i se ataşează câte o mărime scalară, numită scalar de câmp sau intensitate a câmpului scalar. Exemple din Fizică: Câmpul temperaturii unui corp, şi câmpul potenţialului electrostatic. 4. ~ de spinori [champ de spineurs; Spi-norenfeld; field of spinors; szpinor mezo; nOJie CUHHOpOB]: Regiune din spaţiu, în care fiecărui punct i se ataşează câte o mărime spinorială, numită spinor de câmp sau intensitate a câmpului spinorial. 5. ~ de tensori [champ de tenseurs; Tensor- feld; field of tensors; tenzor mezo; IlOJie TeH-30p0B]: Regiune din spafiu, în care fiecărui punct i se ataşează câte o mărime tensorială (de acelaşi ordin pentru toate punctele), numită tensor de câmp sau intensitate a câmpului ten-sorial. Conceptul de câmp de tensori cuprinde conceptele de câmp de vectori şi de câmp de scalari drept cazuri particulare (câmp de tensori de ordinul întâiu, respectiv de ordinul zero). Termenul de câmp de tensori se întrebuinţează adesea în înţelesul luii restrâns, de câmp de tensori cari să fie cel puţin de ordinul al doilea. s. ~ de vectori [champ de vecteurs; Vektor-feld; field of vectors; vektor mezo; BeKTOpOB nojie]: Regiune din spaţiu, în care fiecărui punct i se ataşează câte o mărime vectorială, numită vector de câmp sau intensitate a câmpului de vectori. Exemple din Fizică: Câmpul de gravitaţie, câmpul inducţiei magnetice, câmpul electric, câmpul viteselor unui fluid în mişcare. Un câmp de vectori se numeşte şi 7. ~ uniform [champ uniforme; gleichformi-ges Feld; uniform field; egyenletes mezo; OJ3f H0p0/ţH0e nojie], dacă vectorul lui de câmp are, în fiecare moment, aceeaşii valoare absolută şi aceeaşi orientare în toate punctele lui, iar altfel, 8. ~ neuniform [champ non uniforme; un-gleichformiges Feld; not uniform field; egyen-lotlen mezo; HeoflHOpo/ţHoe nojie]. Un câmp de vectori al cărui vector de câmp variază cu timpul în diferitele puncte se numeşte 9. ~ variabil [champ variable; verănderfciches Feld; variable field; vâlto-rmbzo; nepeMeHHOe, HenocTOHHHoe nojie], şi anume: 10. ~ oscilant [champ osci liant; Schwingfeld; osciilating field; rezgo-ter, rezgesi mezo; OClţHJI-JiHpyiomee nojie], dacă vectorul de câmp îşi păstrează în fiecare punct- direcţia şi-i variază periodic numai valoarea absolută şi sensul, fiind 11. ~ alternativ [champ alternatif; Wechsel-feid; alternative field; vâlto-mezo; aJIBTepHa-THBHOe nojie], când media valorilor îui absolute pe o perioadă e zero. Câmpul se numeşte 12. ~ învârtitor [champ tournant; Drehfeld; rotating field; forgo ter, forgo mezo; BpailţaiO-iiţeecH irojre], dacă vectorul iui de câmp se roteşte într'un pian. Dacă extremitatea vectorului de câmp descrie, în cursul rotaţiei lui, un cerc, câmpul învârtitor se numeşte 13. ~ rotitor circular [champ tournant ci>rcu~ laire; zirkulăres Drehfeld; circular rotating field; korforgo ter, forgo mezo; iţHpKyjlHpHO Bpa-maiomeeCH nojie], iar dacă descrie o elipsă, câmpul învârtitor se numeşte 14. ~ rotitor eliptic [champ tournant ellip-tique; elliptisches Drehfeld; elliptical rotating field; elliptikus forgotor, ellipfikus forgo mezo; 3JiJiHiiTHHecKoe nojie]. Un câmp de vectori cu rotorul nul şi cu divergenţa nulă se numeşte îs. ~ laplacian [champ laplacien; L.sches Feld; Laplacian field; Laplace fele vektormezo; jianjiacnaHCKoe nojie]; unul cu rotorui nul se numeşte 16. ~ irotajional [champ irrotationnel, champ potentiel, champ lamellaire; wirbelfreies Feld, Potentialfeld, lamellares Feld; irrotationnal field; potential field, lamellar field; forrâsmentes mezo, potenciâlis mezo, sâvos mezo; 6e3BHXpeB06 nojie]: Sin. Câmp potenţial, Câmp lamelar. — Un câmp cu divergenţa nulă se numeşte 17. ~ fără divergenţă [champ sans diver-gence, champ solenoidal; divergenzfreies Feld, solenoidaies Feld; iv Id without divergence, so- 502 lenoidal field; szolenoidâlis mezo; COJieHOH-AajlbHoe nojie]: Sin. Câmp solenoidai. 1. Câmp genera! [champ general; alIgemeines Feld; general field; âltalânos mezo; odllţee nojie]: Câmp care are atât rotorul, cât şi divergenta diferită de zero. 2. ^ tamelar. V. sub Câmp irotational. «. ~ potenţial. V. sub Câmp irotaţional. 4. ~ scalar [champ scalaire; Skalarfeld; scalar field; skalâris mezo; CKaJiapHOe IlOJie]. V. Câmp de scalari. s. ~ solenoidai [champ solenoidai; quellen-freies Vektorfeld; solenoidai field; forrâsmentes vektor-mezo; COJiettOH/ţajIbHOe nOJie]. V. Câmp fără divergentă. 8. spinoriai. V. Câmp de spinori. 7. ~ tensorial. V. Câmp de tensori. 8. ~ tubular. V. Câmp solenoidai. 9. ~ vectorial. V. Câmp de vectori. 10. linie de V. Linie de câmp. 11. ~ fizic [cha^ip; Feld; field; ter; IlOJie]. Fiz.: Regiune a spaţiului susceptibilă de a se manifesta prin acţiuni ponderomotare. Există patru genuri de câmpuri fizice: cel de gravitaţie (gravitaţional, gravific), cel eleciric, cel magnetic şi cel nuclear. In Fizica clasica primele trei sunt câmpuri de vectori (numite şi câmpuri de forţă). In Fizica relativistă, câmpul electric formează, împreună cu cel magnetic, o unitate reprezentată printr'un câmp de tensori de ordinul al doilea antişimetrici, iar în teoria relativităţii gensrale, câmpul de gravitaţie e reprezentat şi el de un câmp tensorial, şi anume de câmpul tensorului metric, de ordinul al doilea. Pentru câmpul nuclear, v. sub Forţă nucleară. 12. Câmp electric [champ electrique; elek-trisches Feld; electric field; villamoster; 3JieK-TpHHeCKOe nojie]. EL: 1. Regiune a spaţiului, în starea fizică în care e susceptibilă de a se manifesta prin forţe electrice, adică prin forţe de felul acelora cari se exercită între substanţe diferite, frecate între ele şi apoi separate unele de altele. Câmpurile electrice sunt stabilite fie de sarcini electrice (v. Fluxului, legea ~ electric), fi»e de câmpuri magnetice variabile (v. Inducţiei, legea ~ electromagnetice). Afară de forţele de natură electrică, pe - cari câmput electric propriu zis le exercită asupra sarcinilor electrice, se mai pot exercita forţe de natură neelectrică asupra masei particulelor elementare de materie încărcate, cari produc aceleaşi efecte ca şi forţele de natură electrică. Se zice că în regiunea spaţiului în care se exercită asupra particulelor încărcate forţe de natură neelectrică există un is. ~ electric imprimat [champ electrique imprime; eingeprăgtes elektrisches Feld; impressed electric field; villamos mezo; OTTHCKHyTOe, HainTaMnoBaHHoe sjieKTpHnecKoe nojie]: Câmpurile electrice imprimate se stabilesc în regiunile neomogene ale conductoarelor electrice, cum ar fi regiunile de concentraţie variabilă din electroliţi, suprafaţa de contact dintre două metale sau dintre un metal şi un electrolit, în regiunile de temperatură variabilă din conductoarele omogene (v. Thomson, efectul ~), în circuitele electrice compuse din două metale, ale căror puncte de sudură sunt ţinute Ia temperaturi inegale (v. Peltier, efectul ~), în fenomenele de piroelectricitate şi piezoelectricitate, etc. — 2. Termen întrebuinţat, uneori spre a indica intensitatea câmpului electric. — 3. In Meteorologie şi în Transportul de energie electrică, prezintă interes: 14. ~-uI electric terestru [champ electrique de la terre; erdelektrisches Feld; terrestrial electric field; a fold villamostere; 3eMHOe 3JI6KTPH-«leCKOe nojie], de care e înconjurat Pământul, stabilit între sarcinile electrice negative cari încarcă suprafaţa Pământului (cu densitatea medie de —1,12 X 10~13 C/cm2) şi între excesul de ioni pozitivi din atmosferă. Intensitatea lui descreşte cu înălţimea. E slab în văi şi mai intens pe creste, având, în apropierea solului, o valoare mijlocie de 130 V/m. Sufere o variaţie diurnă pe tot globul, şi una anuală. Norii de furtună încărcaţi produc perturbaţii ale câmpului electric normal, cari pot merge până la inversarea sensului lui. 15. /v/ electrostatic [champ electrostatique; elekfrostatisches Feld; electrostatic field; elektro-sztâtikus ter; 3JieKTpocTaTHHecKoe nojie]. El.: Câmp electric de intensitate invariabilă în timp, în care nu se transformă energie, electrică în căldură. E produs de sarcini electrice imobile, V. sub Fluxului, legea ^ electric. io. Câmp gravitaţional [champ gravitationnel; Schwerefeld; gravitaţional field; neheszkedesi mezo, gravitâcios mezo; rpaBHTaiţHOHHOe nOJie]: Fiz.: Regiune a spaţiului susceptibilă de a se manifesta prin forţe de gravitaţie universală, exercitate asupra corpurilor aduse în ea — adică regiune în care corpurile au (pe lângă masă), şi greutate. După Fizica clasică, e un câmp de vectori, potenţial, caracterizat în fiecare pun<$ prin intensitatea Iui, egală cu greutatea locală a unităfii punctiforme de masă grea. Câmpul de gravitaţie e stabilit de masele grele; cel din apropierea suprafeţei Pământului, datorit masei lui, se numeşte 17. ~ gravitaţional terestru [champ gravita-tionnel terrestre; Schwerefeld der Erde; terrestrial gravitaţional field; a fold gravitâcios vonzâstere; 3eMHoe rpaBHTâiţH0HH0e nojie]. Potenţialul scalar din care derivă se numeşte potenţial gravitaţional şi, în particular, în apropiere de Pământ, geopotenfial [potentiel de gravite; Geo-potential; gravitation's potential; gravitâcios po-tenciâl; rpaBHTaiţHOHHbift noTemţiiaji], sau şf nivel geodinamic [niveau geodynamique; geo-dynamisches Niveau, geodynamische Hohe; geo-dynamic height; geodinâmikus szint; reoflHHaMH-HeCKHH ypoBeHb, BbicoTa]. — O suprafaţă echipotenfială din câmpul de gravitafie din apro- pierea Pământului se numeşte suprafafa de nivel geodinamic sau de geopotenţial [surface de ni-veau geodynamique; geodynamische Niveau-flăche; geodynamic level surface; geodinâmikus szintfelulet; reo/ţHHaMHHeCKOro ypOBeHfl]. Distanta dintre doua suprafeţe geopofenfiale între cari există o diferenfa 9* — 9i de nivel geodinamic egală cu 10 ergi/g, se numeşte metru geodinamic [metre geodynamique; geodynami-sches Meter; geodynamic meter; geodinâmikus meter; reoAHHâMHneCKHft MeTp]. Această distanfă scade dela ecuator spre poli, şi este aproximativ egală cu 1,02 metri lineari. Nivelul geodinamic al unei suprafefe echipotenfiale fafă de nivelul mării se exprimă în metri geodinamici. 1. Câmp magnetic [champ magnetique; mag-netisches Feld; magnetic field; mâgneses ter; MarHHTHoe nojie]. Bl.: 1. Regiune a spafiuîui, în starea fizică în care e susceptibilă ae a se manifesta prin forfe magnetice, adică prin forfe de felul celor cari se pot exercita între bucăfi neelectrizate de oxid de fier F3O4 (magnetit). Câmpurile magnetice sunt stabilite fie de momente magnetice sau de curenfi electrici, fie de câmpuri electrice variabile în timp (v. Circuitului., legea ~ magnetic). — 2. Termen întrebuinfat, uneori, spre a indica intensitatea câmpului magnetic. — Câmpul magnetic permanent care există In regiunea Pământului se numeşte 2. ~ magnetic terestru [champ magnetique terrestre; erdmagnetisches Feld; terrestrial magnetic field; foldmâgnessegi ter; 3eMHOe MarHHTHoe nojie]. 3. ~ magnetic coercitiv [champ magnetique coercitif; magnetisches Koerzitivfeld; coercitive magnetic field; osszetarto mâgneses ero; K03p-IţHTHBHOe MarHHTHoe nojie]: Intensitatea câmpului magnetic, necesară spre a anula polarizafia magnetică a unei substanfe cu istereză magnetică, după ce aceasta a parcurs un număr destul de mare de cicluri de istereză spre a deveni stabilă din acest punct de vedere. 4. Câmp [champ; Feld; field; mezo; IlOJie]. Fiz.: Regiune din spafiu, în care fiecărui punct i se asociază câte o valoare a unei anumite mărimi fizice de stare. După comportarea matematică a acestei mărimi, câmpurile fizice — în acest înţeles mai larg — pot fi câmpuri de scalari (câmpul temperaturii unui corp, câmpul densităţii unui corp), câmpuri de vectori (câmpul viteselor particulelor unui fluid, câmpul deplasărilor particulelor unui corp deformat faţă de poziţiile lor iniţiale), sau câmpuri de tensori în înţeles restrâns (câmpul stării de tensiune elastică dintr'un corp deformat, câmpul stării de defor- mafie a unui corp, ambele de ordinul al doilea; câmpul tensorului lui Hooke al unui cristal sau corp isotrop, care e de ordinul al patrulea, etc.). 5. ~ ^acustic [champ acoustique; Schallfeld; acoustic field; hanghullâm terjedesi tere; aKyc-THHeCKOe IlOJie], Fiz.: Regiune a unui mediu elastic care se găseşte în stare de vibraţie, fiind 503 sediul unor unde sonore. Se poate caracteriza prin vitesa locală a particulelor mediului. Sin. Câmp sonor. e. ~ de forfe [champ de forces; Kraftfeld; field of forces; erohatăster; IIOJie CHJl]: Re- giunea din spafiti, în care o particulă materială (punct material) este supusă acţiunii unei forfe, care depinde de pozifia în spafiu a particulei, de proprietăfile şi eventual de vitesa ei. ?. ~ de presiune [champ de pression; Druck-feld; field of pressure; nyomâsi ter; IlOJie JţaB-JieHHH]: Regiune ocupată de un fluid perfect, în mişcare sau în repaus, sau de un fluid în repaus, considerată din punctul de vedere al repartiţiei în ea a presiunii. E un câmp de scalari. 8. ~ de temperatură [champ de temperature; Temperaturfeld; temperature field; szelveny homerseklete; TeMnepaTypHOe nOJie]: Regiune ocupată de medii susceptibile de temperatură, considerată sub raportul repartiţiei temperaturii. E un câmp de scalari. In tehnică prezintă importantă: 9. ~ de temperatură de tăiere [champ de temperature de coupe; Temperaturschnittfeld; field of temperature of cutting; szelveny homerseklete; nojie TeMnepaTypw pe3KH]: Câmp în care temperatura e condifionată de transformarea lucrului mecanic (ordonat) în căldură, la tăierea unui material. In fig. 57, Ti e temperatura de tăiere în dreptul desprinderii, Tt temperatura de deformare a aşchiei, 7*3 temperatura dela suprafafa de tăiere care uzează cufitul, Ti temperatura suprafeţei li- Fig- 57. Câmpul iem-bere a cufitului, 0) unghiu peraturilor de tăiere, de ascuţire. 10. ~ de vitese [champ de vitesses; Geschwin- digkeitsfeld; field of velocities; sebessegmezo; nojie CKOpoCTeît]: Regiunea ocupată de un fluid, considerată sub raportul repartifiei în ea a vectorilor viteselor locale ale particulelor de fluid. E un câmp de vectori. 11. ~ de vârtejuri [champ tourbilJonnaire; Wir-belfeld; curl field; orveny mezo; nojie BHXpe-Boro ZţBHîKeHHfl]: Câmp de vitese, irotafional sau câmp turbionar. 12. ~ sonor. V. Câmp acustic. 13. Câmp [champ; Fetid; field; ter, mezo; nOJie]. Opt.: Regiune din spafiu, eventual unghiu sau unghiu solid, în care se poate găsi un obiect, respectiv un ecran sau un ochiu, astfel încât imaginea obiectului să poată fi înregistrată, respectiv văzută. — După caz, deosebim: t4. ~-imagine [champ-image; subjektives Ge-sichtsfeld; image field; szubjektiv lâtâsi ter; nojie OTpaJKeHHH, H3o6paHceHHH]. Opt.: Regiune din spaţiu, în care poate fi deplasat un ecran sau ochiul unui observator, astfel încât să fie obţinute sau percepute olar imaginile pune- 504 telor dintr'un câmp-obiect dat. Sin. Câmp vizual aparent. 1. Câmp,examinarea în ~ întunecos [observa-tion sur champ obscur; Beobachtung im Dunkei-feld; observation in dark field; megfigyeles be-sotetitett mezoben; Ha6jiK)fleHHe B tgmhom IlOJie]: Examinarea punctelor-obiect pe un fond întunecos, în instrumente optice de laborator (de ex. la microscop). O astfel de examinare este observarea microscopică a preparatelor luminate prin raze oblice fafă de axa optică a microscopului. Se întrebuinfează în metalografie, iar uneori în observarea preparatelor biologice, sau la observări ultramicroscopicfc. 2. ^/-obiect [champ-objet; objektives Ge-sichtsfeld; object field; objektiv lâtâsi ter; o6T>eKT-nojie], O pi: Regiune din spafiu, în care se pot găsi punctele-obiect ale căror imagini, date de un instrument optic de proiecţie, să apară pe un ecran sau pe o placă fotografică aşezată într'o pozifie determinată, — sau ale căror imagini, date de un instrument optic ocular, să fie văzute de ochiul aşezat într’o anumită pozifie. Se deosebesc: un câmp-obiect în adâncime, definit ca diferenfa distanfeior, afectate de semnul lor şi măsurate de-a-lungul axei optice a instrumentului, dela un punct oarecare al acestuia până la punctul cel mai depărtat şi cel mai apropiat de pe axă, în cari pot fi aşezate puncte ale căror imagini mai îndeplinesc condi-ţiunea impusă, — şi un câmp-obiect lateral, măsurat în unghiuri şi mărginit de razele extreme pe cari se mai obfin imagini cari îndeplinesc condifiunile cerute. Sin. Câmp de vedere, Câmp vizual real. s. ~ vizual [champ visuel; Blickfeld; field of view, visibie range; lâtâsi ter; IlOJie 3peHHfl]. Urb.: Spaţiul pe care-l poate cuprinde vederea, când axa ochiului rămâne fixă. Câmpul vizual corespunde unghiului de vedere. Acesta variază cu spectatorul. In medie, câmpul vizual corespunde unui unghiu de 60° în sens orizontal şi de 24° în sens vertical. El variază pufin şi cu colorile predominante în câmp, albul prezentând ~ cel mai întins câmp. Amploarea câmpului vizual serveşte, în Urbanism, la determinarea proporţiilor unor elemente, ca piefe, străzi monumentale, etc. şi pentru punerea în valoare a edificiilor importante. 4. ~ vizual aparent. V. Câmp-imagine. 5. ~ vizual real. V. Câmp-obiect. 6. Câmp [champ; Feld; field; ter, mezo; nOJie]. Opt.: Fondul care are coloarea dominanta s unei suprafefe în mai multe colori. Ex.: fondul unei ţesături, fondul unei zugrăveli de perete. ?. Câmp [champ; Richtfeld; field; ter, mezo; nojie, njiocKOCTh]. Tehn. mii.: Unghiul solid, respectiv unghiul vertical sau orizontal, în interiorul căruia se poate orienta axa de ochire, şi deci axa fevii unei guri de foc, în vederea tragerii. — Deosebim: 8. ~ de tragere orizontal [champ de tir horizontal; waagerechtes Richtfeld; horizontal ai- ming field; vizszintes loter; r0pH30HTaJIbHafl njiocKoeTb CTpeJibdbi, o6cTpejia], Tehn. mii: Unghiul cu care se poate roti axa fevii unui tun fix în jurul unei axe verticale, fără ca punctele de reazem la pământ să se schimbe sensibil. 9. ~ de tragere vertical [champ de tir vertical; Hohenrichtfeld; vertical aiming field; fug-goleges loter; BepTHKaJIbHafl nJIOCKOCTb CTpejib6bl, odCTpejia]. Tehn. mii: Unghiul dat de înclinarea maximă şi de cea minimă, care i se poate da, în plan vertical, axei unei guri de foc în vederea tragerii. 10. Câmp fchamp; Feld; field; mezo; IlOJie, HHBa], Agr..* Teren din afara centrelor populate,, pentru cultură sau păşunat. 11. ~ de ameliorare [jardin d'ameliora-tion; Zuchtgarten; improvement garden; tenyesz-fold; cejiemţHOHHoe nojie, onbiTHoe nojie] Agr.; Terenul ales, pe care se seamănă, se cercetează, se creează şi se înmulfesc seminfefe plantelor ameliorate. Câmpul de ameliorare cuprinde: sortimente, elite, piante-părinfi, hibrizi, microculturi şi culturi, comparative. 12. Câmp [champ; Feld; field; mezo; IlOJie, ynacTOK, npoCTpaHCTBoj : Porfiune de teren, dintr'un zăcământ sau dintr'o construcţie. îs. Câmp de exploatare [champ d'exploita-tion; Schachtfeld, Abbaufeld; seK of workings; kiaknâzâsi terulet; nojie, ynacTOK Bbipa6oTKH, pa3pa60TKH]. Mine: Porfiune dintr'un zăcământ, având, în general, formă dreptunghiulară, cuprinsă între două galerii direcfionale şi două galerii perpendiculare pe acestea. Deserveşte un puf sau o galerie principală de extracfie sau un plan înclinat la zi. Dimensiunile lui sunt determinate de natura, modul de prezentare şî grosimea zăcământului, de accidentele geologice cari îl afectează, adâncimea la care se găseşte, natura terenurilor acoperitoare, zonele de rnine-ralizafie şi necesităfile de transport, aeraj, siguranţă, etc. Lungimile laturilor lui variază dela câteva sute de metri la mai multe mii de metri. 14. Câmp de răspândire [champ d'epandage; Rieselfeld; irrigated field; ontozott fold; nojie OpOHieHHH, nojie OHHIIţeHHfl BO/ţbl 6HOJIOrH-HeCKHM nyTeM]. Edil: Suprafafă de teren permeabil, împărţită în panouri prin rigole şi diguri, pe care se împrăştie apa de canal, după o prealabilă epurare mecanică, pentru a fi supusă unei epuraţii biologice naturale. 15. ~ de aterisare [champ d'atterisage; Lan-dungsfelg; fanding field; repuloter; ilOCa/ţOHHaff nJlOimaAKa, a3p0flp0M]. Nav. a..* Teren special amenajat pentru aterisarea aerovehiculelor. 18. Câmp de tragere [champ de tir; Richt-feld; aiming field; ioteriilet, lovoter; IlOJie CTpejib6bi, apTHJiJiepHHCKHH ynacTOK]. Tehn. mii: Zonă de teren, în care se execută trageri cu gurile de foc. Când este organizat special în vederea instrucţiei la trageri, se numeşte poligon de tragere. 17. ~ întărit [camp retranche; befestigte Zone; entrenched camp, fortified area; megero- \ 505 sitett terep; yKpenJieHHbiH paâOH]. Tehn. mii.: Poziţie cu lucrări de fortificafie permanentă, completată cu lucrări de fortificaţie trecătoare. Sin. Câmp retranşat. 1. Câmp [champ; Feld; field; mezo; HOJie, nJioCKOCTb, n0BepxH0CTb]. Rez. mat, Cs. V. sub Panou. 2. Câmp [champ; Feld; field;t szomszedos bânyakeretek kozott valo ter; pyflHHHHblH ynaCTOK]. M/ne: Porfiunea dintre două armaturi consecutive ale unei lucrări miniere. s. Câmp de blocare electrică [appareil de bloc; Blockfeld; block apparatus; blokkmezo; MexaHH3M 6jiOKa hjih djlOKnocTa]. Elf.: Piesă de bază, montată în cofretul electric al instalaţiei de bloc de cale ferată, sub acţiunea căreia se realizează mişcarea sistemului de lineare şi de pârghii ale cutiei blocului (fig 58). Formează un zăvor electric, acfionat printr'un electromag-net cu pârghie oscilantă. а) pozifia deblocată; b) pozifia după apăsarea pe mâner; cj pozifia blocată; 1) mâner; 2) tija de apăsare; 3} resort de apăsare; 4) tijă de înzăvorire; 5) sector dinfat; б) pârghie oscilantă; 7) electromagnet; 8) lamela de în-zăvorire; 9) resort de înzăvorire; fO) zăvor; 11) linear. După felul curentului electric de acfionare, câmpul de blocare poate fi: 4. Câmp în curent alternativ [appareil de bloc â courant alternatif; Wechselstrom-Blockfeld; alternating current block apparatus; vâltakozo-âramti blokkmezo; MexaHH3M 6ji0Kn0CTa ne-peMeHHOro TOKa]. Elf.: Câmp de blocare electrică, acfionat în curent alternativ. Părfile lui principale sunt: mânerul, tija de apăsare, tija de înzăvorire, sectorul dinfat, electromagnetul cu armatura (pârghie oscilantă). Blocarea se realizează prin: apăsarea asupra tijei de apăsare, care, prin tija de înzăvorire, fixează linearul, şi trecerea ulterioară a unui curent prin electromagnet, sub acfiunea căruia pârghia oscilantă permite rotirea sectorului dinfat. Pentru deblocare, se excită electromagnetul, care permite acum rotirea sectorului dinfat dinte cu dinte în sens invers, şi deci descleştarea tijei de înzăvorire. s. ~ în curent continuu [appareil de bloc â courant conţinu; Gleichstromt-Biockfeld; con-tinuous current block apparatus, direct current block apparatus; egyenâramu blokkmezo; Mexa-HH3M djionnocTa nocTOHHHoro Tona]. Elt: Câmp de blocare electrică, acfionat în curenf continuu. In locul sectorului dinfat, electromagnetul acfionează o paletă. Blocarea se face prin siimplă apăsare cu mâna, jar deblocarea, electric. ~ în curent continuu-alternativ [appareil de bloc â courant combine conţinu et alternatif; Gleichstrom-Wechselstrom-Blockfeld; direct and alternative current block apparatus; egyenâramu1 vâltakozo-âramu blok-kmezo; MexaHH3M 6JIOK-nocTa nocTOHHHoro h nepeMeHHoro TOKa]. Eftr Câmp de blocare electric, la care blocarea se face prin acfiunea unui curent alternativ, iar deblocarea, prin curent continuu. Are două bobine electrice. 7. Câmp [champ; Feld; field; ter; IlOJie]: Domeniul sau intervalul pe care-l poate ocupa o mărime, în reprezentarea ei grafică în funcfiune de alte mărimi, alese drept coordonate. — Cu această accepţiune, deosebim: 8. ~ de randamente [champ de rendements; Wirkungsgradfeld; efficiency field; hatâsfok me-zeje; nojie npoMbiiHJieHHOH OT/ţanH, nojie3-Horo aghctbhh hjih npo/ţyKTHBHOCTH]: Totalitatea curbelor de randament constant, trasate pentru un tip de maşină în funcfiune, de obiceiu, de turale şi de debit, luate drept coordonate cartesiene. 9. ~ de toleranfe de ajustare [champ de tolerances, champ d'ajustage; Pafjtoleranzfeld; tolerance field; illesztesi megengedhetoseg; nOJie flonyCKa]: Pozifia şi mărimea intervalului tolerantelor în raport cu linia de zero, formată de dimensiunea nominală. V. sub Ajustaj. 10. Campadură. Ind. far.: Deschidere prin acoperişul unei case ţărăneşti, care perrrtite ieşirea fumului din sobe. Sin. Bagea(c)(ă), Fumar, (H)Ogeac, Ochiul podului, Cubea, Cucumea. 11. Campanie de combatere [campagne de combat; Bekămpfungsâktion; control campaign; lekuzdohadjârat; 6opb6a C Bpe^HTe JIHMH]. Agr.: Acfiune generală de luptă, după un plan stabilit, contra duşmanilor animali sau vegetali. Ex.: Campania de combatere a păduchelui din San Jose. 12. Campanii [campaniile; Kampanile, Glocken-turm; campanile, campaniile; harangtorony; OT-;ţejibH0 CTOHiiţan K0ji0K0JibHH, KcşmaHHjia], Arh.: Turn-clopotnifă construit lângă b biserică, uneori chiar pe corpul bisericii, caracteristic arhilecturiif italiene. Construcfie obişnuită mat ales în secolele XI-- XVI. 13. Campanula. V. Clopoţei. 14. Câmpeni, strate de ~ [couches de C-r C. Schichten; C. strata; C.-retegek; KblMlieH-CKHe HacJioeHHH]. Geo/.: Argile, marne şi gip- 506 suri cu slabe intercalaţii nisipoase, alcătuind un orizont stratigrafie în formaţia saliferă superioară (Helveţianul superior) din regiunea sub-carpatică a judeţului Buzău. 1. Câmpie [plaine; Plachland, Feld; plain; mezoseg; pâBHHHa]. Topog. : Suprafaţă întinsă a scoarţei Pământului, situată la altitudine mică (până la 200 m), plană şi aproape orizontală, cu accidente de teren foarte mici. Se deosebesc: câmpii înalte, situate la înălţimi mai mari de 150"‘200m, câmpii propriu zise, situate la alti*-tudini între 10 şi 100 m, Şi câmpii joase, situate la altitudini apropiate de 0, nivelul mijlociu ai mării, sau„ uneori, sub acest nivel. 2. Câmpie, sfrate de ~ [couches de C.; Mezoseger Schichten; C. strata; mezosegi re-tegek; paBHHHHbie <|>opMaiţHH]. Gieol.: Faciesul marin de adâncime al Miocenului superior — cuprins între văile Someş şi Mureş — alcătuit din marne cu globigerine, argile şistoase, gresii, cu intercalaţii de tuf dacific, de gips şi sare. s. Câmpină [plăteau; Hochebene; table-land, plateau; fennsik; IIJiaTO]: întindere de pământ, plană, situată pe locuri ridicate (pe dealuri, pe munfi, etc.). 4. Camsellif [camsellite; Camsellit; camsel- 1 ite; kâmsze1! lit; KaMCeJlHT]. Mineral.: 2 MgO * B2O3 ' H2O. Se prezintă sub forma de fibre rombice de coloare albă. Are duritatea <3,5 şi gr. sp. de cca 2,65. 5. Camuflaj [camouflage; Tarnung; camou-flage; elbujâs; MaCKHpOBKa]. Tehn. mii.: Mijloc folosit pentru a ascunde de vederea inimicului personalul, armamentul, maşinile, navele, lucrările sau instalaţiile importante. 6. Camuflaj [camouflage; Tarnung; camouflage; elbujâs; MaCKHpOBKa]. Geochim.: Ascunderea anumitor elemente chimice dispersate în minerale găzduitoare, cari cuprind constituenţi de aceeaşi valenţă şi cu dimensiuni ionice apropiate. Elementul camuflat urmează soarta elementului principal, de care se poate separa prin procesele naturale de cristalizare fracţionată. — Exemple: galiul în minerale de aluminiu, germaniul în silice şi în silicaţi, hafniul în minerale cu zirconiu. 7. Camuflef [camouflet; Quetschmine; camou- flet crushing mine, stifler; zuzoakna; KaMyijXJieT]: Tehn. mii.: Furnal care nu produce efecte de distrugere vizibile din exterior. V. sub Furnal. 8. Cană. Ind. fext. V. Canetă. 9. Cană [broc; Kanne; jug; korso; KpyJKKa, KyBIHHH]. Ind/ st. c.: Vas de pământ, de porţelan, de sticlă sau de metal, cu toartă, cu gâtul larg şi gura lărgită, având o capacitate de ordinul litrilor. Sin. Cănată. 10. Cana. V. Robinet cu cep. 11. Cana Audco. V. Robinet cu cep Audco. 12. Cana de luat probe [robinet d'epreuve; Probierhahn; test cock; probavevo csap; np0(5-HblH KpaH], Ind. pefr.: Cana cu cioc într'o parte şi cu bridă sau filet în partea opusă, care se adaptează la vasul din care se ia probă. Dimensiunea canalei e de M"'**1 13. Canaanif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru diops>id. 14. Canaf. Ind. făr.: Obiect în formă de ciucure, care serveşte ca podoabă. Se confecţionează din fire de lână, de bumbac, mătase, etc. Firele sunt legate la un capăt toate împreună, iar la celălalt capăt sunt libere. 15. Canafas [canevas; Stramin; canvas; kana-vâsz; xojict, rpyâoe iiojiotho]. 1. Ind. text.: Pânză folosită la întărirea hainei. — 2. Arfe gr.: Pânză apretată special şi colorată, folosită la legarea cărţilor şi a registrelor grele. ie. Canaigre [canaigre; Sauerdorn; canaigre; amerikai tanin gyoker ; KOpHHKHCJIOro Tep-HOBHHKa], Ind. piei.: Rădăcinile plantei Rumex hymenosepalus, care creşte în America. Conţin 17...230/0 tanin şi se întrebuinfează în tăbăcărie. 17* Canal [canal, egout; Kanal, Graben; canal, channel; csatorna, ârok; KaHaJI, KaHaBa, pOB]. 1. Hidr., Canal., Mine: Conductă liberă, acoperită sau descoperită (şanţ, rigolă, galerie, sau făcută din tuburi îmbinate etanş), aestiţlafă să transporte apă sau alte lichide, dintr'un Ioc în altul, în scopuri agricole, industriale, sanitare, etc. Canalele tubulare sunt făcute din tuburi de metal, de argilă arsă, de ciment sau de beton armat,, şi pot avea secţiunea circulară, semicirculară sau ovoidală. Canalele descoperite au, de obiceiu, secţiunea trapezoidală cu panta ta-luzelor la 45°. V. şi Canalului, elementele — 2. Insf. san., Mş.: Conductă cu secţiunea circulară sau dreptunghiulară, liberă, îngropată (în pământ, într'un masiv de zidărie, etc.), sau executată în masa unei piese, şi destinată să aducă aburul, gazele sau lichidele necesare unei operaţiuni tehnice sau funcţionării unei maşini, respectiv să evacueze produsele gazoase sau lichide rezultate. — 3. Nav.: Albie artificială, destinată plutirii sau navigaţiei. V. Canal navigabil. — 4. Nav.: Braţ de mare situat între două ţărmuri apropiate. 18. ~ colector 1. [canal eolleefeur; Sammel-kanal; collecting channel; gyuto csatorna; Co6h-paTeJibHbiH hjih c6opHbiH KaHaji]. 1. Canal., Insf. san., Tehn.: Conductă închisă, de obiceiu îngropată, făcută din tuburi de fontă, de argilă arsă, de ciment sau de beton armat, îmbinate etanş, destinată să conducă la un anumit punct apele de ploaie, apele uzate sau alte lichide, ca şi gazele, cari sunt aduse prin conducte mai mici în diferitele puncte ale colectorului. Sin, Colector. 19. ~ colector 2. [rigole dans le sol; Sohlenkanal; bottom channel; talpârok; flpeHaJKHblH, BO/ţO-OTBO/ţHblH KaHaji]. Tnl: Rigolă zidită, acoperită, construită la baza unui tunel, pe toată lungimea lui, pentru evacuarea apei colectate de drenurile dela extradosul îmbrăcămintei. Pentru a putea fi vizitat, se aşază lateral, la tunelurile cu cale simplă, şi în axa tunelului, la cele cu cale dublă. 1. Canal colector 3. [colateur; Vorflutgraben; main canal; ârcsatoma; rjiaBHbliî KaHaJi]. Hidr. a.: Canal care adună apele aduse de toate ramificaţiile reţelei de colectare ale unui sistem de irigaţie. Se prelungeşte * prin canalul de evacuare sau, tn cazul unei suprafeţe mari de irigat, printr'un canal colector principal. Sin. Canal de colatură. 2. ~ colector principal [colateur principal; Hauptabflufjgraben, Sammelgraben; main collec-ting canal; gyiijtoârok; rJiaBHblH cdopHblH KaHaJl]. Hidr. a.: Canal de colectare, care strânge apele colectate de canalele de colectare secundare ale unei reţele de drenaj sau ale unei reţele de colectare, şi le varsă în canalele de evacuare. s. ~ de abur [lumiere de vapeur; Dampf-kanal; steam port; gozcsatorna; napOBOă KaHaJl]. Mş.: Oricare din canalele unei maşini cu abur, prin care se introduce, respectiv se evacuează, aburul din camera de distribuţie în şi din cilindru. 4. ~ de admisiune [canal d'admission; Ein-lafjkanal ; inlet channel ; beomlo csatorna ; KaHaJl BnyCKa]. Mş.: Cavitate tubulară, de secţiune variabilă, care conduce aerul, aburul sau gazele prin culasă, dela ţevăria de admisiune până la supapă. 5. ~ de aducţie [canal d'adduction, canal d'amenee; Zuleitungsgraben, Zulaufkanal; supply canal; hozzâvezeto ârok; no^BO^HHţHH KaHaJl]. 1. Hidr. a.: Canal care aduce apele necesare unei irigaţii, dela priza de apă la reţeaua de irigat.— 2. Canal., Hidrot: Canal care conduce apele dela o captare la rezervorul de alimentare al unui oraş, sau aduce apele unui Iac, ale unui râu, etc., la camera de echilibru a unei uzine hidraulice. e. /v/ de aer [canal d'air, event; Luftkanal; air channel; legcsatorna; B03flyiHHbIH KaHaJl]. Metl. : Orificiu, în general vertical, prin care partea superioară a cavităţii interioare a tiparului de turnat comunică cu atmosfera, şi prin care se uşurează ieşirea aerului şi a gazelor produse în tipar la intrarea metalului lichid. Serveşte şi la indicarea momentului când tiparul este complet umplut cu metal. 7. ~ de aerisire [canal d'aerage, canal de ventilation; Luftungskanal; aeration channel; szellozo csatorna; aapaiţHOHHblft KaHaJl]: Canal orizontal sau vertical, în inferiorul unei magazii cu silozuri, sau în inferiorul celulelor de siloz, destinat să conducă aerul necesar aerisirii cerealelor. s. ~ de alimentare [canal d’alimentation; Speisegraben; feeder of a canal; tâplâlo csatorna, tâplâlo ârok; IIHTaTeJIbHblH KaHaJl, KaHajl CHadmeHHH]. Hidr. a.: Canal care conduce apa, fie direct dela priza de apă, fie din canalul de derivafie, Ia reţeaua de irigaţie a unui teren agricol. 9. ~ de colatură. V. Canal colector (3). 10. ~ de derivafie [canal de derivation; Um-fuhrungskanal, Hauptzuleitungsgraben; by-pass canal; fohozzâvezeto ârok; /ţepHBaiţHOHHblH 507 nOflBOflHHţHH HJIH BOJţOIipHBO^HblH KaHajl]. t. Hidrot.: Canal care serveşte pentru a regulariza debitul unui fluviu, al unui râu saii al altui canal, în epoca marilor viituri, sau care conduce apele unui râu, etc. la o uzină hidroelectrică. — 2. Hidr. a.: Canal care conduce apa de irigat, dela punctul de captare, la Canalele de alimentare ale unui sistem de irigaţie. Sin. Arteră maestră. 11. ~ de descărcare [canal de decharge; Entlastungskanal; discharging-eanal; tehermente-sitâ csatorna, tehermentesito ârok; pa3rpy30H-HbiH, BbinycKHOH KaHajl]. Hidrot.: Canal al cărui radier este aşezat sub nivelul maxim al unui lac de acumulare, ş*i> care serveşte la evacuarea, în aval de un bara}, a apelor catastrofale. 12. ~ de desecare [canal de dessechement; Entwăsserungskanal; drainage channel; vizleve-zeto ârok, vizmentesito csatorna; OCyiHHTejIb-Hblft KaHajl]. Hidr. a.: Canal construit pentru a deseca un teren umed sau mlăştinos, în scopul de a-l face propriu pentru cultură. 13. ~ de distribuţie [canal de disfribution; Verteilungsgraben; distributing duet; eloszto ârok; pacnpe/ţejiHTejibHbi# KaHajl]. Hidr. a..* Canal care leagă rigolele de udare ale unei reţele de irigaţie cu canalul de alimentare. După importanţa irigaţiei, se numeşte arteră, canaI sau rigolă. 14. ~ de drenaj. V. Dren, Tub de drenaj. îS. ~ de egalizare [conduit de compensation; Druckausgleicherkanal; by-pass channel; kiegyen-lito-csatorna; ypaBHOBeniHBâiOmHH KaHaJi]. V, Egalizator de presiune. ie. ~ de emisiune [lumiere d'echappement; Auştrittkanal, Auslafjkanal; exhaust port; kidmlo-csatorna; BbinyCKHOH KaHajl, BbinyCKHOe na-poBOe OKHO]. Mş.: Canalul unei maşini cu abur, prin care se face evacuarea aburului lucrat, dela cilindru la ţeava de emisiune. 17. ~ de evacuare 1. [canal d'evacuation; Hauptvorflutgiîaben; outlet canal; kibocsâto-eso; BbinycKHOH KaHajl]. Hidr. a.: Canal care conduce apa dela canalul colector la emisarul sistemului de irigaţie sau de drenaj. is. ~ de evacuare 2. [canal d'echappement; Ausla^kanal, Abgaskanal; waste-gas duet; kibo-csâto csatorna, kibocsâtocso; BblXJlOIIHOii HJIH BbinyCKHOH KaHajl]. Mş.: Cavitate tubulară care conduce gazele arse, dela supapă spre ţevile de evacuare. Din cauza temperaturilor mari, trebue dispusă astfel, încât răcirea să se facă în condiţiuni cât mai bune. is. ~ de fugă [canal de fuite; Unterwasser-kanal; tail race; also lefolyo csatorna; HHJKHHă KaHajl, otboahoh KaHaJi]. Hidrot.: Canal sau galerie cu scurgere liberă, care evacuează spre punctul de restituire apele folosite într'o centrală hidroelectrică, după trecerea lor prin turbine. 20. ~ de fum [renard, carneau; Rauchkanal, Fucbs, Fuchskanal; chimney flue, flue connection to stack; fustesatorna, fusteso; BbITHîKHafl Tpyda, flbiMOXO/ţ, flbiMOBOH KaHaJi]. Mş. ferm.: Canal 508 de zidărie, îngropat, cu traseul în general orizontal, care face legătura între focarul de căldare, de calorifer, de cuptor, etc. şi coşul vertical de evacuare a fumului. Are, de obiceiu, secfiunea aproximativ pătrată, cu tavanul uşor boltit. Sin. Canal de coş. 1. Cana! de încercări [canal d'essai; Versuchs-rinne; testing channel, experimental channel; kiserleti csatorna; 9KCnepHM€HTaJIbHbIH KaHaJl]. . HidrotCanal amenajat special în vederea executării diferitelor încercări hidrotehnice. — După natura încercărilor, deosebim: 2. ~ de încercări de râuri [canal d'essai pour rivieres; Versuchskanal fur Fliisse; experimental channel for rivers; folyami kiserleti csatorna; 9KcnepHMeHTajibHbm pe^HOH KaHaji] : Canal în care se construesc modele de porţiuni întregi de râu, împreună cu lucrările de amenajare plănuite. Are, în general,, 0,40-'*0,80 m adâncime, 2"*4 m lăţime şi 20*“40 m (uneori până la 100 m) lungime. Unele canale au perefii laterali mobili, ceea ce permite să se varieze lă|imea după cerinţele tehnice; 3. ~ de încercări hidraulice [canal d'essais hydrauliques; Kanal fur hydraulische Versuche; hydraulic experimental channel; hidraulikus kiserlefi csatorna; rH&paBJIH^eCKHH ancnepH-MeHTajlbHblH KaHaji] : Canal în care se studiază particularităţile unei scurgeri, de ex. ale unui deversor, etc. Are 0,80"*1,80 m adâncime şi 0,50**,1,00 m lăţime. Pereţii laterali se fac, cel pufin în parte, din sticlă, -pentru a uşura observarea. 4. ~ de încercări' hidrometrice [canal d'essais hydrometriques; Kanal fur hydrometrische Versuche; hydrometric experimental channel; hidro-metrikus kiserleti csatorna; FHApOMeTpHHeCKHH 3KcnepHMeHTaJibHbiH KaHaJl]: Canal amenajat special pentru încercări hidrometrice, şi, în particular, pentru tarări de aparate de măsură a vitesei apei. Are, în general, lungimi mari (100"*200 m), putându-se executa şi altfel de încercări, de ex.: încercări de corpuri de vase, încercări de aluviuni, demonstrafii> didactice, etc. 5. ~ de irigafie [canal d'irnigation; Bewăsse-rungskanai; canal for irrigation; ontozo csatorna; OpOCHTejIbHblH, HppHrai^HOHHblM KaHaJl]. Hidr. a.; Canal destinat să conducă şi să răspândească pe un teren agricol apele captate pentru rrîga{ie, pentru a mări fertilitatea terenului. «. ~ de recepfie [canal recepteur; Wach-fluter-Kanal; receiving drain; felfogo-csatorna; npneMHblH KaHaJl]. Hidr. a.: Canal în care se varsă surplusul de apă al unei irigaţii, sau direct de pe un teren. Sin. Canal receptor. 7. ~ de scurgere [rigole; Wasserrinne; drai-nage ditch; folyoka, csurgo; flpeHaHCHaa Ka-HaBa]. Mine: Şanf săpat în vatra (talpa) unei galerii, a unui tunel, a unui plan înclinat, etcM pentru colectarea şi scurgerea apelor din mină. 8. ~ de turnare [canal de coulee; Einlauf-kanal; running channel, pouning channel; befolyo csatorna; JiHTHHKOBblit KaHaJl]. Metl.: Canalul făcut în forma de turnat, prin care se toarnă metalul topit. 9. ~ de ungere [canal de graissage; Schmie-rungskanal; lubricating channel; kenocsatorna; CMa30HHbIH KaHaji]. Mş. : Cavitate tubulară (săpată într'o piesă de maşină, sau sub formă de conductă) care conduce lubrifiantul, dela ultima conductă distribuitoare, direct între supra-fefele de uns. 10. ~ de ventilafie 1. [canal de ventilation; Liiftungskanal; conauit for ventilation; huto csatorna; BeHTHJlHU,HOHHblH KaHaJl], Inst. san.: Conductă amenajată într'un zid pentru a evacua aerul vifiai dintr'o încăpere, sau pentru a aduce aer proaspăt din afară. Poate fi făcută din tuburi (de metal sau de argilă arsă) înzîdite, când are secfiunea circulară, sau din zidărie, în care caz are secfiunea dreptunghiulară. Canalele cari evacuează aerul au gura plasată la partea superioară a încăperii, iar cele cari addc aer proaspăt o au la partea inferioară. 11. ~ de ventilafie 2. [canal de ventilation ; Kuhlschlitz; ventilating duet; hutocsatorna; B6H-THJlHlţHOHHblfi KaHaJl[. Elf.: Interstiţiu practicat în interiorul unui miez (de obiceiu feromagnefic), spre a-i uşura venii Jaf ia. 12. Canal navigabil [canal de navigafion? Schiffahrtskanal, Schiffskanal; ship canal; hajo-csatorna; cy/ţOXO^HblH KaHaJl]. Nav.: Cale de comunicaţie pe apă, care face legătura între două mări, între două lacuri, două fluvii, înire un fluviu şi uri lac sau o mare, etc., destinată plutirii sau navigatei. Se execută fie prin săpare în întregime sub nivelul terenului, fie între diguri, deasupra terenului, fie prin corectarea şi adâncirea albiei unui râu sau fluviu. Canalul este îm-părfit în biefuri, separate prin ecluze cari fac să se aibă, în interiorul bietului, un nivel de apă orizontal — şi permit trecerea vaselor dintr'un bief în altul, prin faptul că apa din ecluză este adusă succesiv la nivelurile apei din cele două biefuri pe cari le separă. Când diferenfa de nivel dintre cele două biefuri este mare, se fac mai multe ecluze, dispuse una după alia, cari realizează un fel de scară de lichide. Traseul unui canal navigabil trebue ales în afara zonelor de inundafie ale râurilor sau, dacă aceasta nu se poate, să se facă diguri pentru a împiedeca intrarea acestor ape în canal; trebue evitate terenurile permeabile, cari ar produce pierderi mari de apă prin infiltratii; trebue să se aibă în vedere posibilităţile de alimentare cu apă a canalului; să se evite terenurile scumpe din punctul de vedere al costului de expropriere; să se evite căile de comunicaţie terestre, oraşele, interseefiunile cu râuri sau cu alte canale; trebue căutate regiunile productive (industriale sau agricole), capabile să alimenteze traficul. In general, se alege traseul în aliniament, iar dacă aceasta nu se poate, curbele trebue să aibă raza cât mai mare (minimum 1000 m). Pentru raze de curbură mici, secfiunea transversală se supra-lărgeşte. Dimensiunile secţiunii canalului depind 509 de acelea ale navelor cari vor circula, de posibilităţile de alimentare cu apă şi de intensitatea traficului (pentru un singur curent de circulafie, sau pentru două), etc. Secfiunea este trapezoi-dală, cu taluzele săpăturii ia cca /5°, panta taluzului putând fi cu atât mai mare, cu cât terenul este mai tare (fig. 59). Taluzele sunt supuse unor degradări continue, provocate de Fig. 59. Secţiunea transversală a unui canal navigabil, aj strat de protecfiune a taluzelor; b) strat de etanşeizare; c) drum de halaj; d) plantaţie de protecţiune contra vântului. agenfii atmosferici sau de navele cari circulă (prin frecări, loviri sau prin valurile produse de navigafie). Mijloacele obişnuite de apărare sunt: plantafiile uşoare şi cleionajele, cari refin pământul, ca şi îmbrăcămintele de piatră, de cărămidă sau de plăci de beton, executate pe toată fafa taluzului sau numai pe porfiunea udată. In afară de lucrările de protecfiune, se execută, pe fafa taluzului, ca şi pe fundul canalului, lucrări de etanşare, cari sunt cu atât mai importante, cu cât terenul este mai permeabil. Procedeele obişnuite de etanşare sunt: umplerea canalului cu apă care confine, în suspensie, un material, de ex. nisip argilos, şi care, prin depunere, formează un strat impermeabil; executarea unui strat, în grosime totală de 80 cm, de nisip argilos, bine udat şi cilindrat în straturi succesive de S'^IO cm (mai ales pentru taluze împîetruite); îmbrăcarea cu zidărie de piatră sau cu dale de beton, rostuite cu mortar impermeabil; execu- ciale. Canalele prezintă, fafă de râurile navigabile, avantajul de a avea un nivel de apă constant şi de a fi lipsite de curenfi, ceea ce dă posibilitatea de a fi navigate, cu aceeaşi uşurinţă, în ambele sensuri. Prez'intă desavantajul că înghiafă mai uşor decât râurile, şi provoacă în^ târzieri în circulafie, prin ecluzare. Din punctul de vedere geografic, deosebim: î. Canal de acces la mare [canal d'acces â la mer; Seezugangskanal; sea joining canal; tengerhez vezeto csatorna; KaHajl C IIQflCTy-noM (BblXOAOM) k Mopioj: Canal care leagă ci* marea un port important, situat In interiorul uscatului, permifând navelor maritime să pătrundă în port. 2. Canal inferior [canal interieur; Binnen-kanal; inner canal; belvizi csatorna; BHyTpeHHHii KaHaJi]: Canal care deserveşte navigafia interioară, fiind, situat, în întregime, în interiorul uscatului. Poate fi: 3. ~ de garaj [canal de garage; Stich-kanal; loading canal; csatlakozo csatorna; KaHaJi CBH3H, norpyso^HbiH KaHaJi]: Canal care leagă un oraş mic, sau un port industrial, cu un râu sau cu un canal mai mare; 4. ~ de partaj [canal â point de partage; Scheitelkanal; canal with summit; kapcsolo csatorna; KanaJi c BepuiHHOH]: Canal care uneşte două râuri navigabile învecinate, prin trecerea peste linia de separafie a basinelor acestora e Fig. 60. Profilul longitudinal al unui canal de partaj, a) ecluză; b) bief; c) ascensor de vase; d) porţiune de canal în tunel sau în debleu mare; (bief de partaj); e) punctul de partaj ai apelor. tarea unui strat de beton hidraulic, în grosime de 10***12 cm, protejat de o şapă de mortar şi de un strat de pământ de cca 30 cm. Alimentarea cu apă a canalului se face din lacuri, din cursurile de apă, sau din pânza de apă subterană, prin instalafii de pompare. Rezerva de apă este înmagazinată în basine speciale, dispuse, de obiceiu, în apropierea ecluzelor, iar volumul de apă depinde de pierderile produse prin infiltraţii, prin evaporare, prin lipsa de etanşeitate a perejrlor şi a ecluzelor, etc. Tracţiunea navelor se face fie prin halaj (cu oameni, cu animale, cu tractoare sau cu cablu fără fine), fie prin remorcare, cu ajutorul îmbarcafiurâilor speciale, fie prin tragere, cu ajutorul unui lanf sau cablu înnecat în albie, şi care se înfăşură pe o tobă care se găseşte pe un vas special care remorchează alte nave, — fie, în sfârşit, prin propulsia Independentă a Mmbarcafiunilor spe- (fig. 60). Bieful cel mai înalt, care străbate această linie, se numeşte bief de partaj. Alimentarea canalului nu se poate face decât prin captarea izvoarelor sau a pâraielor, cari se găsesc deasupra nivelului apei bietului de partaj, sau prin $tafiuni de pompare, cari să ridice apa la acest nivel; 5. ~ de plutire [canal de fioftage; Flolj-graben; canal for rafting wood; usztato csatorna; cnjiaBHOft KaHaJi, miOTOXOfl]: Canal cu des-tinafie specială, pentru transportul lemnelor; e. ~ fluvial [canal fluvial; Fluljkanal; fluvial canal; folyami csatorna; peHHO# KaHaJi]: Canal care uneşte două fluvii navigabile, sau care face navigabil un fluviu, prin corectarea şi adâncirea albiei; 7. ~ lateral [canal lateral; Seitenkanal; lateral canal; metllek csatorna; dOKOBOâ KaHajl]: Canal al cărui traseu nu părăseşte valea unui fluviu 510 sau a unui râu, pe care-l dublează. Alimentarea canalului se face chiar din apa râului sau a fluviului, canalul fiind racordat la capete cu acesta. 1. Canal maritim [canal maritime; Seekanal; sea canal; tengeri csatorna; MopCKOft KaHaJl]: Canal care uneşte două mări sau două oceane, prin tăierea uscatului care le separă, şi este destinat navigafiei maritime, pentru a scurta drumul navelor, cari altfel ar trebui să înconjure 0 parte din uscat. 2. Canal receptor. V. Canal de recep)ie. 3. Canal de citire [canal lecteur; Lichtspalt; sound-gate; fenyres; 3ByKOBOH KaHaJl, npoxofl]. Cinem.: Spaţiul strâmt prin care trece pista sonoră a unui film cinematografic, pentru a fi străbătută de fasciculul luminos care acţionează celuia fotoelecirică. 4. Canal de lucru [fosse de visite entre Ies rails; Arbeitsgrube; inspection pit between the rails; munka-godor; padonafl, CMOTpOBaH JK. fl. KaHaBa]. C. f.: încăpere dreptunghiulară săpată între şine în lungimea lor, şi care serveşte pentru vizitarea părţilor inferioare ale vehiculelor (fig. 61). Adâncimea canalului trebue să fie 1 m dela coroana şinei, lărgimea între perefii liniei consolidate 1,2 m, iar lungimea este în funcţiune de necesităţile de lucru sau de garare. La capetele canalului sunt scări de coborîre. — După locul unde se construeşte, deosebim: 5. de lucru în staţie [fosse de visite dans Ies stations; Arbeitsgruben in den Eisenbahn-stationen; inspection pit in the railway stations; pâlyaudvari vizsgâlo godor; padonafl, CMOTpOBaH CTamţHOHHaH KaHaBa]: Canal construit în stafie, de obiceiu în dreptul coloanelor hidraulice, care serveşte pentru vizitarea părţilor inferioare ale locomotivelor trenurilor în mers, şi pentru curăţirea focului. 6. ~ de lucru în depou [fosse de revision dans Ies depots de locomotives; Arbeitsgrube in den Lokomotivenschuppen; inspection pit in the locomotive sheds; futohâszi munka-godor; pado-*iah, CMOTpOBaH KaHaBa b m. /ţ. A^no]: Canal construit pe teritoriul depoului de locomotive, pe liniile exterioare ale depoului, respectiv în interiorul remizei, fiecare linie a remizei fiind aşezată pe un canal. Canalele din exterior servesc la revizia locomotivei înainte de plecare şi după sosire, iar cele din remiză, la reviziile periodice şi la reparaţiile părţilor inferioare ale locomotivei. Se construesc şi canale cu destinaţii speciale, de ex. canalul scufundătorului de osii, etc. 7. ~ de lucru în atelier [fosse de reparation dans jes ateliers; Arbeitsgruben in den Aus-besserungswerken; working pit in the workshops; muhelyi munka-godor; padonaH, CMOTpOBaH KanaBa b MacTepcKOH]: Canal construit în atelier. Serveşte pentru reparafia părţilor inferioare ale vehiculelor de cale ferată. &• Canal de maşină electrică [encoche de machine electrique; Nut einer elektrischen Ma-schine; slot of an electric machine; villamosgep homya; KaHaji, Bna#HHa ajieKTpn^iecKOH Ma-uiHHbij. V. Crestătură de maşină electrică. 9. Canal, raze ~ [rayons canaux; Kanal-strahlen; canal rays; csosugarak; KaHaJlOBbie Jiy^H]. Fiz.: Radiaţie de natură corpusculară, formată din ioni atomici sau moleculari pozitivi, care se obfine într'un tub de descărcare al cărui catod este găurit. Razele se propagă în spafiul din spatele catodului. io. Canale [balsamine des jardins ; Baisamine; touch-me-not; balzsamvirâg; 6aJIb3aMHH]. Bot.: Impatiens Balsamina L. Plantă erbacee din familia balsaminaceelor. Are tulpina suculentă, frunze lanceblate, dinţate pe margine; florile albe, roşii sau pestrife, uneori învoalte. E o plantă originară din India apuseană. Se cultivă ca plantă ornamentală. înfloreşte în lunie-lulie. LJcru, de cale ferată. 11. Canalizare [canalisation; Kanaiisafion; ca-nalization; csatornâzâs; KaHajiH3aiţHflJ. Canal.: Totalitatea lucrărilor tehnice executate pentru a colecta şi a evacua apele uzate dintr'o aglomeraţie umană, în scopul păstrării salubrităţii aerului şi a solului. 12. Canalizare [canalisation; Kanalisierung; channeiing; csatorna kepzodes; odpasOBaHHe KaHajiOB]. Ind. petr.: Tendinfa cimentului de a nu umplea complet spafiul inelar dintre coloană şi gaura sondei. Această canalizare are des-avantajul de a lăsa enclave de noroiu la presiunea mare pe care a avut-o în timpul cimentării, ceea ce poate determina turtirea ulterioară a coloanei, când se goleşte, S'a observat, de asemenea, că şi gazele dintr'un zăcământ au tendinfa să formeze canale în drumul pe care-l parcurg spre sondele productive, în special în cazul recomprimării gazelor în zăcământ. îs» Canalizafie electrică [canalisation electrique; elektrische Leitung; line conduit; villamos vezetes; SJieKTpHHeCKafl npOBOflKa (JIHHHH, KaHajiH3aiţHH]. Eli: Instalaţie care transportă sau distribue energie electrică, folosind conducte electride. Din punctul de vedere af curentului, canalizaţii le se împart în: 511 1. Canalizafie de curent continuu [canalisation â courant conţinu; Gleichstromleitung; continuous current line; egyenâram vezetes; 3JieK» TpHHecKan jihhhh n0CT0HHH0r0 TOKa]: Cana-lizafie care toloseşte curentul continuu; 2. ~ de curent alternativ [canalisation â courant alternatif; Wechselstromleitung; alternating current line; vâltoâram vezetes; 9JieKTpH-necKan jihhhh nepeMeHHoro TOKa]: Canalizafie care foloseşte curentul alternativ mono-sau polifazat. Din punctul de vedere al tensiunii, se împart în: 3. Canalizafie de joasă tensiune [canalisation â basse tension; Niederspannungsleitung; low tension current iine; kisfeszultsegu âramvezetes; 8jieKTpHHecKan jihhhh HH3Koro HanpHJKe-HHH], dacă tensiunea e sub 1000 volfi; 4. ~ de înaltă tensiune [canalisation â haute tension; Hochspannungsleitung; high tension current line; nagyfeszultsegu âramvezetes; 3JieK-TpHqecKan jihhhh BbicoKoro HanpHJKeHHH], dacă tensiunea e mai înaltă decât 1000 volfi. Din punctul de vedere al sistemului de curent, se împart în: 5. Canalizafie electrică, monofazată, difa-zată, trifazată, hexafazată, etc. [canalisation mo-nophasee, diphasee, triphasee, hexaphasee; Wech-selstrom-, Zweiphasen-, Drehstrom-. Sechsphasen-stromleitung; single-phase-, twp-phase-, three-phase-, six-phase alternating current line; vâlto-, ketfâzisu-, forgo-, hatfâzisu âramvezetes; O/ţHO-<|>a3HaH, AByx(|)a3HaH, Tpex<|>a3HaH, niecTH-$a3Han, h. t. /ţ. sjieKTpHHecicaH jihhhh nepeMeHHoro TOKa], Din punctul de vedere al locului de trecere, se împart în: e. Canalizafie aeriană, subterană, submarină, subfluvială şi inferioară [canalisation aerienne, souterraine, sousmarine, sousfluviale et interieure; Freileitung, unterirdische, See-, Flufj- und Innen-leitung; aerial-, underground-, submarine-, sub-fluvial-, inner line; szabad vezetes, fold-, tenger-, folyo alatti es belso vezetes; B03#yiIlHaH (Hafl-3eMHan) nofl3eMHaa, no/ţBOflHaH Mopcnan, no^BOAHaH penHan, BHyTpeHHHH sjieKTpn- HecKan jihhhh, npoBOflKa]. Din punctul de vedere al serviciului pe care-l îndeplinesc, se împart în: 7. Canalizafie de transport [canalisation de transport; Obertragungsleitung; main transmission line; âtviteli vezetek; TJiaBHaH JIHHHH nepe-flaHH], care serveşte pentru transportul energiei electrice sub înaltă tensiune, dela locul de producere, în regiunea de consum; 8. ~ de distribufie [canalisation de distribu-tion; Verteilungsleitung; distributing lines; el-oszto vezetek; pacnpefleJIHTeJIbHaH JIHHHH, npoBOflKa], care serveşte pentru distribuirea energiei electrice* obişnuit sub joasă tensiune, în localitatea deservită. s. Canalul cablurilor [canal des câbles; Seil-kanal; hoisting ropes channel; kdtelvâjat; KaHaJi no^rbeMHbix KaHaTOB (maxTeHHbix)]. Mine: Suiş cu o înclinare de cca 45°, la pufurile oarbe, săpat în rocă şi servind la trecerea cablurilor de extracfie, dela aparatele de înfăşurare la molefe. 10. Canalul şinei [gorge du rail; Rille; rail groove; sin csatorna; Htojiod pejlbca]. C. f. V. Şină cu şanf. 11. Canalului, elementele ~ [elements du canal; Kanalbemessungen; canal elements; csatorna elemek, csatorna meretek; 3JieMeHTbI KaHajia], Hidr.: Părfile constituente ale unui canal deschis, cari, legate între ele prin diferite relaţii, permit calcularea debitului de apă, a dimensiunilor canalului sau a terasamentelor de executat. Aceste elemente sunt (fig. 62): baza fir---------------J Fig. 62. Elementele unui canal deschis. 4BCD) secţiunea (profilul) canalului; EBCF) secfiunea muiată; AEFD) secţiunea liberă; AB + BC+CD) perimetrul; EB + BC+CF) perimetrul muiat; H) adâncimea canalului; h) adâncimea apei din canal; B*) baza mare; BC) baza mică (f); a) unghiul taluzului. mică sau lăfimea la fund (/); taluzul sau înclinarea perefilor laterali fafă de planul orizontal, care este tangenta trigonometrică a unghiului de înclinare (a); baza mare; secfiunea sau profilul transversal al canalului, care este intersecfiunea perefilor şi a fundului canalului cu un plan vertical perpendicular pe axa longitudinală a Iui; secfiunea muiată, adică partea din secfiunea canalului, care e ocupată de apă; secfiunea liberă, adică partea din secfiunea canalului care nu e ocupată de apă; perimetrul, adică suma segmentelor de linie cari formează profilul canalului; perimetrul muiat, adică partea din perimetru care este în contact cu apa; raza hidraulică, adică raportul dintre secfiune şi perimetru; panta canalului, adică înclinarea, în sens longitudinal, a fundului, fafă de orizontală; profilul longitudinal, adică intersecfiunea fundului cu un plan vertical care trece prin axa longitudinală a canalului, — şi coeficientul de rugozitate (v.). 12. Cananga odorata Hook. f. et Thomas. V. sub Uleiuri eterice. is. Canarisîr a ~ [mettre un navire â ia bande; ein Schiff krangen; to heel (a boat); hajo keresz-tirânyu dulesztese; KperiHTb, KHJiesaTb, KpeH-rOBaTb]. Nav.: A înclina transversal un vas. Sin. A banda, A zbanda. 14. Canaf [bandes; Halbhăuten; half-skins; felbor; nojIOBHHKH KOHtH]. Ind. piei.: Fiecare din părfile unei piei tăiate în jumătate, de-a-lungul liniei şirei spinării. Numai pieile mari şi grele se taie în două canate. 15. Canaf [battant de fenetre, battant de porte; Fensterflugel, Turflugel; wing of a window, leaf of 512 a door; ablak-, ajtoszârny; OKOHHaa CTBOpKa, OKOHHblă CTaHOK]. Cs.; Panoul mobil — prin rotafie sau prin transiajie — la o fereastra sau uşă, prin mişcarea căruia se face deschiderea sau închiderea acestora. 1. Canava [canevas; Kanevas, Gitterleinwand, Siebtuch, Stickgaze; canvas; kanavâsz; KaHBa]. Ind. iext.: Pânză groasă, foarte rară, formând o împletitură de pătratele regulate, pe care se brodează. 2. Canbyit [canbyite; Canbyit; canbyite; kan-biit; KaHdblHT]. Mineral.: Fe4"*[(OH)8 I Si4O10] • 4 H20. 3. Cancer de plante [cancer des plantes, galle de la couronne; Krongalle, Pflanzenkrebs; plant cancer, crown gali; novenyi râk megbetegedes; paK paCTeHHH]. Agr.: Tumoare care se formează la plante prin proliferarea haotică a fesuturilor, sub acfiunea unei bacterii fitopatogene, numită Agrobacterium tumefaciens. Se întâlneşte, în special, (a pomii fructiferi, în regiunea coletului. Se combate numai prin măsuri de igienă de cultură şi de polifie fitosanitară. 4. Cancioc. Cs. V. Canciog. 5. Cancioc [eprouvette d'echantillons; Probe-loffel; oii thieve; csoros kanal; npodHaH JlOJKKa, COBOK]. Ind. pefr.: Cană cu cioc, care serveşte la luarea probelor — mai ales de produse petroliere — din rezervoare sau dela instalafii. 6. Canciog [grande cuiller â crepir; Maurer-pfanne; mason's ladle; komiveskanâl; 6ojlbHiaH uiTyKaTypHaH JKWKKa, kobui]. Cs.: Lingură de metal, de formă tron-conică, cu coada de lemn, folosită în lucrările de zidărie şi de tencuială pentru scoaterea mortarului din targă şi aşezarea lui în operă Fig 63 Canciog de lidar (fig. 63); are capacitatea de 1***3 litri. Sin. Cancioc. 7. Cancrtnif [cancrinite; Cancrinit; cancrinite; 1<ânkrinit (foldpâtoid); KaHKpHHHT]. Mineral.: (NasCaMCO* I (H2O)0_3 I (AlSîO^eJ. Feldspatoid. Cristalizează în sistemul hexagonal. Se prezintă de obiceiu masiv; rar sub forma de cristale. Clivaj perfect după (1010). Are duritatea 5*'-.6 şi gr. sp. 2,42”-2,5; coloare^ albă, cenuşie, galbenă, verzuie, roşietică. Se găseşte în roce eruptive, sienite nefelinice. 8. Candelă [montant de cadre; Siănder; prop, stay; tarto, oszlop; CTOHKa, paCKOC], Cs.: Stâlp de lemn, rotund, de 15*’*20 cm diametru, care susfine, în tuneluri, cintrele bolfii şi se reazemă pe bancheta fundafiei (banchina). ». Candelabru [candelabre; Leuchţer; cande-labrum; kandelâber, tobbkarti gyertyatartd; K&H-JţejiHdp]. Artă: Sfeşnic cu mai miilte brafe, sprijinit sau suspendat. 10. Candelila. V. Ceară de Candelila. 11. Candelifă [gâche; Seilauge; siapie; kotel-szem; yuiKO]. Nav.; Ochiu matisit din capătul unei parâme sau cablu de legat nava, care se pune pe babale. Când ochiul dela capătul pa-râmei nu este matisit, se face un nod special, care se numeşte nod de candelifă. Sin. Gaşă (în regiunea Dunării)^ 12. Cândeşfi, straie de ~ [couches de C.; C. Schichten; C. strata; C.-retegek; <|X)pMaiţHH K.]. GeoI.: Pietrişuri fluvio-lacustre-torenfiale puternic desvoltate la partea superioară a Pliocenului (Levantin) de pe versantul sudic al Carpafilor din Sudul Moldovei şi din partea răsăriteană a Munteniei (Judefele: Râmnicul Sărat, Buzău, Prahova, Dâmbovifa). 13. Candiiă de Sinop. Agr.: Varietate de mere originare din Turcia (oraşul Sinop). Fructul e mare şi foarte mare, foarte lung şi foarte frumos, Colorat în aib-gălbuiu deschis,, cu o rumeneală roşie în partea din spre soare. Miezul e albr poros şi foarte sfărâmicios,, suculent şi dulce; are aciditate slabă, şi totuşi,, un gust foarte plăcut. E un măr de masă foarte apreciat, mai ales pentru mărimea şi frumuseţea lui neîntrecută. 14. Candit. Mineral: Numele vechiu, părăsit* pentru ceylonit. 15. Candlofr sarea lui ~ [sel de C.; C.sches Saltz; C.'s salt; C.-fele so; COJlb KaHAJiOTa]. V. Bacilul cimentului. ie. Canelură [cannelure; Kannelure; flute; ka-nelura; KaHHeJiiopa, JKeJio6oK]. Arh.: Şanf îngust, cu secfiunea transversală în arc de cerc, care brăzdează vertical sau, uneori, eiicoidal, fusul unei coloane, al unui pilastru, corpul unui vas, etc. (fig. 64). Fig. 64. Pilastru cu caneluri. ' 17. Canelură [cannelure; Zelle; flute; magoszto rekesz; KaHHejiiopa, Hcejio6oK]. Agr.; Mic canal semicilindric al distribuitorului, care aruncă seminţele în tubul brăzdarului. 18. Canelură [rainure; Nut; groove; vâjat; KaHHBKa na3], I.Mş.; Şanf longitudinal pe un ax sau butuc, care serveşte pentru intercalarea unei piese, pentru fixarea prin îmbucare, etc. — 2. Şanf longitudinal sau oblic pe cilindrii unei mori cu cilindri, pe nuca unui concasor (girator) conic, etc., care serveşte la o raai bună sfărâmare a materialelor introduse. —3, Şanţ circular tăiat la periferia cilindrilor unui laminor pentru profilate. 1. Canelura segmentului [cannelure du segment; Ringnute; annular groove; gyurus vâjat; KOJIblţeBaa KaHaBKa]. Mş.: Şanf circular,, la periferia pistonului unei maşini cu piston, în care se introduce segmentul de etanşeitate. 2. Canelura trunchiului [cannelure; Spann-ruckigkeit; stria; fagylec; CTpHH, 60p03flKa]. Silv.: Ondularea trunchiului, astfel încât prezintă caneluri longitudinale (creste şi adâncituri succesive). Inelele anuale ale trunchiurilor canelate sunt, de asemenea, ondulate. Trunchiurile de carpen, de corn, ienupăr şi tisă sunt totdeauna canelate. Alte specii prezintă caneluri numai spre rădăcină sau în jurul inserfiei vreunei crăci (de ex.: fagul). 8. Cânepă [chanvre; Hanf; hemp; kender; KOHOnjlH]. Ind. textPlantă din familia mora-ceelor, genul canabtnoideJor, specia cannabis. După cum se cultivă penfru , fibre textile sau pentru seminfe (uleiu), se disting: cânepa de vară (tulpinele masculine) şi cânepa de toamnă (tulpinele feminine). Ca fibră textilă face parte din grupul fibrelor de bast, cu o rezistenfă mai mare decât aceea a inului. Fibrele ei sunt însă mai grosolane şi nu rezistă la călcat. Fibrele se extrag din tulpine, prin topire, melifare, pieptă-nare şi periere. Se întrebuinfează pentru a confecţiona pânză groasă (cearşafuri şi prosoape de baie), frânghii, chingi, garnituri de etanşare, etc. Din frunze se extrage haşişul. 4. ~ indiană [chanvre indien; indischer Hanf; Indian hemp; inaiai kender; HHJţHitCKaH KO-HOnjlH]. Farm.: Cannabis sativa (var. indica). Se întrebuinfează terminaţiile florale ale plantei femele. Confine: canabină, canabinol, canaben, esenfe. E un hipnotic, antispasmodic, sedativ, narcotic. Sin. Haşiş. 5. Canefă [canette; Kotzer; cap, pirn; gyujto cso; 6apa6aH, KaTynma]. Ind. text.: Tub colector, de formă cilindrică, folosit la cardă şi la maşina de laminat, pentru colectarea benzilor rezultate prin reunire şi laminare. Poate avea fund dublu, înzestrat cu un arc, care împinge materialul în sus, pe măsură ce se goleşte ca-neta. Capacul acestui tub colector se învârteşte cu cca 70 rotafii/minut, depunând panglica în spire cu desfăşurare neegală, pentru ca materialul depus să nu se încurce. Deoarece capacul se învârteşte în acelaşi sens ca şi caneta, numărul spirelor depuse pe minut este egal cu diferenfa rotaţiilor, adică cca 67, caneta făcând 3 rotaf ii/minut. Intr'o canetă intră 500 ••-600 m Ne 0,09•••Ne 0,32, adică 2,f,2,50 kg panglică, şi încărcarea ei durează 14***20 de minute. Sin. Cană. e. Canevas [canevas; Kanevas; canvas; vâzlat, rajzkorvonal; KâHBa, CKHiţiţa, HadpocoK pH-CyHKa]: Schiţa sau liniile generale ale unui desen. 513 7. Canevas de triangulafie. V. sub Refea de triangulafie. 8. Canevas geodezic [canevas geodesique; geodătischer Kanevas; geodetic canvas; geode-ziai hâromszogeles ; reo/JH3HHecKaH CKHIţlţa]: Ansamblul triunghiurilor unei triangulaţii geodezice. 9. Canevas topografic [canevas topogra-phique; topographischer Kanevas; topograpfiic canvas; topogrâfikus hâromszogeles; T0II0rpa<|)H-HeCKaH CKHIţlţa]: Ansamblul triunghiurilor unei ridicări topografice. io. Canfieldif [canfieldite; Canfieldit; canfieldite; kânfildit; KaHHeJlb/ţHT]. Mineral.: 4 Ag2S(Sn, Ge)S2. Argirodit în care cea mai mare parte din Ge este înlocuită prin Sn. Are duritatea 2*5; gr. sp. 6,28, luciu metalic şi coloare neagră. n. Canforcă [four â souder; Lotofen; solde-ring furnace; heggeszto kemence; IIOpTaTHBHaH naHJibHan nenb]. Tehn.r Sobă mică, portativă, de formă tronconică (înaltă de 0,5“ *0,6 m şi cu diametrul de 0,30 m), având un mâner spre a putea fi transportată cu mâna. Serveşte la lucrări de tinichigerie pentru încălzirea ciocanelor de lipit, alimentarea focului făcându-se, în general, cu mangal. 12. Cange [gaffe, croc; Bootshacken, Widder-hacken, Harpune; boat hook; kampos rud; KpiOK, darop]. Nav.: Prăjină care are la un capăt o armatură metalică, cu un vârf şi un cioc. Serveşte la navigafie, mai ales pentru darea la larg a plutitorului, la acostare, pentru prinderea de mai sau de arbori cu ciocul cangei, şi Ia navigafie prin cangere (Ia ape cu fundul pufin adânc). Coada căngii este, de obiceiu, gradată din 20 în 20 cm şi serveşte la măsurarea adâncimii apei. Cangea are o lungime de cca 4 m şi un diametru de 4**'5 cm. îs. Canion. V. sub Cheie. 14. Canistră [bidon; Kanister; canteen, petrol tin; benzintartâny; HceCTflHKa» dHflOH #JIH 6eH-3HHa]. Auto.: Bidon de tablă sudată, de formă para-lelepipedică, având capacitatea de 20 litri, cu dispozitiv special pentru închidere etanşă. Serveşte la păstrarea benzinei în timpul mersului. Sîn. Bidon (v.). îs. Căntfă de uns [burette â huile; Schmierol-kanne; ofl-can; kenocsesze; MaCJlflHKa flJIH CMa3KH M6XaHH3MOB MaiiiHH]. Mş.; Vas de metal, de obiceiu de formă tronconică, cu mâner şi cu un cioc lung, care se foloseşte pentru ungerea diferitelor părfi ale mecanismelor. Are forma arătată pentru a putea intra cu ciocul în orificii mai mici şfi între piesele mecanismului. ie. Canivou, sistem cu ~ [systeme â caniveau; Kabelkanalsystem; troughing system; kâbelcsa-torna rendszer; CHCTeMa Ka6ejIbHOrO KaHajia], Elt.: Sistem de tracfiune electrică, la care linia electrică este montată într'un canal deschis, paralel cu şinele. Priza de curent a vehicululoii—cu tracfiune electrică este montată sub vehicul. Ea pătrunde în canal şi alimentează motorul electric de tracfiune dela o linie for- 83 514 mată din două bare în T, paralele, montate în canal. Canivoul poate fi axial, dacă -linia se montează între cele două şine, sau lateral, dacă linia se montează lângă una din şine. Canivoul reclamă o fundafie de beton şi suporfi metalici subterani, pe cari se montează şinele spre a evita deplasările fafă de barele de alimentare. Folosirea canivoului în locul liniilor aeriene nu este economică. 1. Cannabis indica L. V. Cânepă indiană. 2. Cannel coal [cannel coal; Kannelkohle; cannel coaJ; kennel-szen; KeHHeejieBblă yroJIb, AJlHHHonJiaMeHHbîH yrojib]. fnd. cb.: Varietate de cărbune bituminos, compact, tare, cu spărtura concoidală, format din incarbonizarea sporilor şi a sporangilor de criptogame vasculare şi din polen de 'gimnosperme. Dă — prin distilare — cantităţi mari de gaz de iluminat. Sin. Boghead. a. Cannizzarit [cannizzarite; Cannizzarit; can-mzzarite; kânnizârit; KaHHH3apHT]. Mineral 6 PbS * 5 BÎ2S3. Cristalizează în sistemul rombic. Are gr. sp. 4,82. Prezintă luciu metalic. Se găseşte ca produs mineral recent din fumarolele dela Vulcano Lipari. 4. Canniziaro, reacfia —• [reaction de C.; C. Reaktion; C. reaction; C.-fele reakcio; peaKlţHH K.]. Chim.: Reaofia de oxido-reducfie-disproporfionare a aldehidelor, cu grupa car-bonilică legată de un atom de carbon terfiar.'în prezenta hidroxizilor alcalini. Ex.: Aldehida ben-zoică dă, în prezenfa hidratului de sodiu, alcool benzilic şi acid benzoic; 2 CsH, - C + HsO-* - C«H5 - CH2OH + CsHs - COOH. Reacfia Cannizzaro se produce, uneori, şi în procesele enzimafice. 5. Canoe. V. sub Imbarcafiune. e. Canon [maillet; Schlagel; mallet; tolo-bunko; KyBaJlfla, KOJlOTyniKa]. Mş.: Bloc metalic montat culcat pe un cărucior; cu el se împinge lingou! în calibrul cilindrilor de laminor. Sin. Maiu. t. Canon [corps trente-six; Kanon; two line great primer; kanon (betu forma); #ByxJIHHeHHafl TepiţHH (iţepKOBHbiH oipH(|)T)]. Arfe gr.: Corp de literă de 3 cicero (întrebuinfât frecvent în tipărirea cărfilor canonice, de unde şi numirea). s. Canonadă [canonnade; Kanonade, Kano-nenfeuer; cannonade, gun-fire; âgyutuz; KaHO-Hafla, opyAHHHbifi oroHb]. Tehn. mii.: Tragere de artilerie executată, deodată, cu mai multe arme de foc, 9. Canonic [canonique; kanonisch; canonical; kanonikus; KaHOHHHeCKUfi]. Mat: Conceptul de canonic se defineşte cu ajutorul conceptului de entităfi matematice echivalente fafă de un grup de transformări: Fiind dat un sistem de entităfi matematice (mărimi, relafii, figuri, etc.) şi un grup de transformări cari, aplicate entităţilor sistemului, duc adică la entităfi ale aceluiaşi sistem, două entităfi cari pot fi1 transformate una într'alta printr'o transformare a grupului se nu- mesc echivalente. Se numeşte formă canonică, în raport cu anumite cniterii de unicitate şi de simplicitate, a unei clase de entităfi echivalente, aceea dintre entităfi le clasei,, care satisface criteriile impuse. Exemple: a. Fiind dată o formă pătratică în n variabile, această formă se poate reduce printr'o transformare lineară nesingulară complexă a variabilelor, la o sumă de pătrate ale variabilelor, care e forma canonică a formei date. Două forme pătratice sunt echivalente, dacă numărul de variabile cari apar în forma canonică („rangul" formei) e acelaşi. Dacă forma are coeficienfi reali şi ne restrângem la transformările reale, forma canonică e o sumă algebrică de pătrate ale variabilelor; în acest caz, două forme sunt echivalente dacă au acelaşi număr de pătrate cu aceleaşi semne în forma canonică. Dacă se consideră numai transformările ortogonale reale ale variabilelor, forma canonică n este unde Xlf X2, Xn se numesc valorile caracteristice sau valorile proprii ale formei date. — b. Integrala eliptică de spefa Sdz VpC) unc^e e un poliriom de gradul al patrulea, se transformă într'o integrală de ace- ccz' 8 laşi fel prin schimbarea de variabilă z = —7-7-z (unde a§ —(^4=0). Alegând în mod convenabil coeficienfii a, P, f, d, integrala poate fi adusă la una oarecare dintre formele numite canonice: Sdz f dz " .....-— sau \ .—* CU~ V(1— Z2) (1 — Pz2) J V^z3 — g% z— g3 noscute respectiv sub numele de forma normală a lui iegendre şi a lui Weierstrass. — c. Un sistem de ecuaţii diferenţiale ordinare, satisfăcut de un număr oarecare de funcţiuni necunoscute, de variabilă t, se spune că are formă canonică, dacă este de ordinul întâiu şi e rezolvat în raport cu derivatele funcţiunilor necunoscute. Notând cu xt (*— 1,... ,n) aceste funcfiuni, sistemul se scrie sub forma dx: =/ (*1. ■■■, X„, t) (»= 1.......n). d. Sistemul de ordinul al doilea al ecuaţiilor lui Lagrange pentru evolufia în timp a unui sistem d/0L\ gL _ . t-( rr- ) — “-=0. unde q: sunt coor- dt \$qi) c)qt donatele generale,, t e timpul, qt =J—» iar L este dt energia cinetică, funcfiune de qx,...., qn, qv ..., qn. /, se poate reduce la forma canonică a lui Hamilton: . $H . dH . *’srs ............................”• c)£ dacă se iau ca necunoscute q; şi p, = rr- şi se pune H^'Zp qi — L (H e presupus exprimat cu mecanic: 515 ajutorul variabilelor pi% qt). — e. Variabilele qi şi pi cari figurează ca funcfiuni necunoscute de timp, în forma canonică de mai sus a ecuafiilor lui Hamiiton, se numesc variabile canonice. Două variabile qt şi pi având acelaşi indice se numesc „canonic conjugate", qt purtând numele de coordonată generalizată, iar pi pe acela de impuls generalizat. — f. Schimbările de variabilă Qi» • • • > 0 • • • > • ţ; -j \ *,;-*( Qi.....,Q«^i...........................W) n astfel încât expresiunea S (pt Mi ~ P ^Q,) să fie o diferenţială totală exacta se numesc transformări canonice. Aceste transformări au proprietatea de a lăsa invariantă forma canonică a ecuafiilor iui Hamiiton. 1. Canonieră [canonniere, aviso; Kanonenboot; gunboat; âgyu-naszâd; KaHOHepCKaH JIOflKa, KaHOHepKa]. Nav.: Navă de războiu cu un deplasament între 400 şi 2000 de tone şi o vitesă până Ia 20 noduri. Armament: tunuri de calibrul 75---150 mm. Serveşte pentru patrulare, escortare, contra submarinelor şi pentru sfervidi de polifie. V. şi sub Nave de războiu. 2. Canotaj [canotage; Stilrudern; rowing; evezes; rpedHoă cnopT]. Nav.; Sportul vâslirii şi tot ce se referă la manevrarea unei bărci sau a unei alte îmbarcafiuni de sport cu rame. 3. Cant [marge; Rand; margin; szel, perem; Kpafi, OKpaHHa» nojie (khhth)]. Arfe gr.: Partea copertei de carton care depăşeşte mărimea filelor unei cărfi legate, ale unui caiet sau registru. Sin. Margine. 4. Canfalup [melon; Melone; melon; kantalup dinnye; KaHTaJiyna]. Agr.: Varietate de pepene galben, cu fructul aproape sferic, pufin turtit, segmentat în felii adânci şi late, cu coaja netedă sau aspră, de coloare albă-gălbuîe sau galbenă-verzuie, cu carnea fragedă, foarte dulce, de coloare galbenă sau cărămizie, puternic parfumată. 5. Cantan. Chim. biol.: Preparat standardizat (în pastile şi fiole) de vitamină C. (N. D.). e. Canfar. Arh.; 1. Vas elen cu două baiere mari. — 2. Fântâna cu apă lustrală, aşezată în mijlocul afriulur (în arhitectura creştină). 7e Cântar. V. sub Balanfă. 8. Cântar de locomotivă [bascule de locomotive; Lokomotivwaage; locomotive weighing machine; mozdonymerleg; napOBOSHbie Becbl]. Sistem compus din mai multe cântare, montat pe un canal special (canal de cântărire), folosit pentru cântărirea locomotivelor şi pentru verificarea repartizării greutăfilor pe fiecare osie (roată). Sin. Basculă de locomotivă. 9. Cântar roman. V. Balanfă romană, sub Balanfă. 10. ~ zecimal. V. Balanfă zecimală, sub Balanfă. 11. Cantaragiu [peseur; Wieger; weigher; merlegkezelo; BecOBnţHK]: Muncitor care execută operafiunea de cântărire. Exemplu: canta- ragiul de furnale este acela care cântăreşte materialele înainte de a fi introduse în furnal. 12. Cantaridă [cantharide de frene; spanische Fliegej blister beetle, cantharis, Spanish fly; spanyol legy; KaHTapH/ţa, înnaHCnan Myxa]: Lytta vesicatoria L. Gândac din familia melo-ideelorr care cauzează desfrunzirea frasinilor. Sin. Gândăcel. 13. Cantaridinâ [cantharidine; Cantharidin; can-tharidin; kantaridin; KaHTapHflHH]. Farm.: Principiu activ extras din insecta numită cantaridă (gândăcel), (Lytta vesicatoria L.). Se prezintă în lamele cristaline albe, insolubile în apă, solubile în alcool, în eter, cloroform şi uleiuri grase. Rar întrebuinfată intern ca afrodiziac, se întrebuinţează extern pentru acfiunea sa vezicantă. i«. Cântărire [pesee; Wăgung; weighing; suly-meres; B3BeniHBaHHe]. Fiz.: Determinarea greu-tăfii sau a masei unui corp. Greutatea se determină cu ajutorul unui dinamometru, echilibrând forfa care lucrează asupra corpuluii prin forfele elastice cari iau naştere în una din piesele dina-mometrului. Masa corpului se determină cu balanfa, echilibrând-o prin corpuri etalon, de masă cunoscută, până ce ea revine într'o pozifie de zero bine determinată. In cântăririle de preciziie se foloseşte metoda prin substituţie, în care se echilibrează pe rând corpul a cărui masă se determină, ca şi corpurile de comparafie, printr'o aceeaşi tara, ceea ce asigură echivalenta sîtuafiei corpului cercetat şi a corpurilor de comparafie în timpul cântăririi, şi elimină influenfa imperfecţiunilor balanfei. Se mai întrebuinfează metoda dublei cântăriri, în care determinarea se face aşezând, pe rând,, corpul studiat pe unul din platanele balanfei, şi corpurile de comparafie pe celălalt platan, şi invers. In determinările de acest gen, împingerea aerului influenfează măsurătorile şi trebue făcută corecţia respectivă, iar penfru cântăririle de mare precizie, operafiunea se face în vid. is. Cântărirea locomotivei [pesage de la locomotive; Wâgen der Lokomotive; weighing of the locomotive; mozdonymerlegeles; B3BeniH-BaHHe nap0B03a]. C. f.; Operaţiune prin care se măsoară greutatea, repartizată pe fiecare roată (osie), a unei locomotive. Locomotiva, adusă pe canalul de cântărire, se ridică cu 2*,*3 mm deasupra şinelor şî, prin cântarele aşezate sub rofi, se cântăreşte greutatea care revine pe fiecare roată. Repartizarea încărcărilor pe fiecare roată se face prin variafia arcurilor de suspensiune. 36. Cantină [cantine; Kantine; canteen; kantin, etkezde; odlIţeCTBeimaH CTOJIOBKa, CTOJIOBan npn HHCTHTyiţHH, npH nocTpoâKe]. Arh.: Local pentru servirea meselor, organizat pe lângă o înstitufie publică sau particulară, şi folosit de personalul acelei instituţii, în Condifiuni speciale. 17. Cantitate [quantite; Menge. Quantitât; quantity; mennviseg; KOJUraeCTBO]. Gen.: Proprietate scalara susceptibila de măsurare sau de numărare. — Exemple: 516 1. Cantitate de electricitate [quantite d’efec-trîcifei Elektrizitătsmenge; electric quantity; vil-lamos mennyîseg; KOJiHqeCTBO 3JieKrpHHeCTBar 3apHA]. El..* Sin. Sarcină electrica (v,). 2. Cantitate de lumină [quantite de lumiere; Lichtmenge ; quantity of light; f eny-mennyiseg; KOJIHH6CTBO CB6Tâ]. Fiz.: Integrala — în raport cu timpul — a fluxului luminos» extinsă asupra intervalului de timp în care se consideră cantitatea de lumină. Dacă fluxul luminos e con-' stant, cantitatea de lumină e egală cu produsul fluxului luminos prin durata lui. Unitatea de cantitate de lumină © Jumensecunda şî reprezintă cantitatea de lumină radiată în fiecare secundă de o sursă cu fluxul luminos de un lumen; ea reprezintă cantitatea de lumină emisă de un corp care ar radia monocromatie în verde 1,61.10“® jouli pe lungimea de undă în vid X — 5,55.10-5 cm, iar pentru oricare altă lungime de undă lumensecunda corespunde unui număr de 1,61.10w3/r^ jouli radiaţi, unde r% e coeficientul de vizibilitate relativă, corespunzător lui X. a. Cantitate de magnetism [quantite de mag-netisme; Magnetismusmenge; quantity of magnetism; mâgnes mennyîseg; KOJiHHecTBO Mar-HeTH3Ma]. EL: Sin. Sarcină magnetică (v.). 4. Cantitate de mişcare [quantite de mouve-ment; Bewegungsgrofje; momentum; mozgăs-mennylseg; KOJiireeCTBO flBHJKeHHH]. Mec. V. Impuls. 5. Cantitate siofcheiomefrică de aer [quantite d*air stoechiometrique; stochiomefrische tuft-menge; stoichiometrical air quantity; stohîome-trikus (szuksegelt) levego mennyiseg; KOJIHH6C-tbo B03^yxa Heo6xoAHMoe /ym nojiHoro cropaHHflj. Tehn..8 Cantitatea minimă de aer necesară unei combustii complete, rezultată din calculul stoicheiometric. Ea diferă totdeauna de cantitatea reelă, care este mai mare şi care variază în raport cu cantitatea şi cu natura combustibilului ars. V. şi sub Ardere. «. Canion [canton, maison de garde-iigne; Bahnwărterhaus; watchman*s house, linekeeper's lodge; vasut î or haz; JK. CTOpOHCeBOe 3#a-HHe, dyjţKa]. C. f., Drum.: Clădire construită în imediata apropiere a unei căi de comunicafie, şi care serveşte ca locuinfă pentru un agent» numit cantonier, însărcinat cu supravegherea, curăţirea şî întrefinerea permanentă a căii şi a lucrărilor de artă aferente. Cantoanele de cale ferată se aşează, de obiceiu, la pasajele de nivel, şi sunt echipate cu aparate de comunicafie şi de semnalizare, comandate de instalaţiile din stafiile vecine, cantonierul fiind însărcinat şi cu închiderea şi deschiderea barierei ta trecerea trenurilor. Canton silvic 1. [canton forestier, garderie; Waldbegang, Waldbelauf; wood keeper's region of survey; erdoort korzet; JieCHOă ynaCTOK, jiecHan CTopojKeBan 6yflKa]. Silv.: Cea mai mică unitate (circumscripţie) în administrafia pădurilor, înlăuntrul căreia activează pădurarul, ca agent de pază al pădurii. *— 2. Locuinţa de serviciu a pădurarului. Sin, Canton de pădure. 8. Cantonier [cantonnier, garde-lrgne, garde-barriere; Bahnwărter; waichman, line keeper, pâlyaor; flOpO&CHblH HJTH JIHHeHHblH CTOpOHC]. C. Drum.: Persoană din serviciul administraţiei unei căi de comunicafie, având în sarcina sa supravegherea şi între{inerea uroui sector dintr'o şosea sau dintr'o cale ferată. El se mai ocupă şi cu mici .reparaţii, cercetează şi semnalează orice degradare suferită de cale sau de lucrările speciale aferente. De obiceiu locueşte într'un canton, plasat chiar în sectorul în care lucrează. 9. Canfonîf [cantonite; Canfomtr cantonite; kantonit; KaHTOHHT], Mineral.: Mineral pseudo-morf de covelină, după galena. 10. Cinufă [cruche; Kanne; small can, canette; kancso; MajibiU KyBiiiHH, KpymKa]. Ind. st. c.t Cană mică, de obiceiu pentru băut, 11. Caoltn [kaolin; Kaolin; kaolin, porcelam earth, China clay; kaolin; BaoJSHH}. Mineral.: Material întrebuinţat în industria ceramică; face parte din grupul mineralelor argiloase. Are formula chimică ÂfotOHJsţSiâOio)* cristalizează în sistemul monoclinic şi e de coloare albă. Este de origine secundară, la naştere prin alterarea pneumatolitică, hidrotermală sau superficială a feldspafrlor. 12. Caolinit [kaolinite; Kaolinrt; kaolintt; kao-linit; KâOJlHHHT}» Mineral.: Sificat de aluminiu hidratat: Al203*2 Si02”2 HaO. E un component caracteristic al cao linului. 13. Caoiinizare [kaolinisation; KaoJintsierung; kaolinization; kaolinne va io âtalakulâs; KaQJIH-HH3aiţHH]. Mineral.: Transformarea feld spatului în caolin, prin eliminarea alcalinelor sub efectul apelor termale şi prin alterare superficială. 14° Cap [tete; Kopf; head; fej; FOJIOBa» FCh jiOBKa, BepxyinKa, nuianKa], Tehn.: ExtremU tate sau piesă de extremitate a unui dispozitiv tehnic sau a unui corp, făcând corp comun cu el, iar alteori fiind îmbinată, respectiv articulată cu el. 15. Cap de alimentare [chapelle de rete-nue pour chaudiere; Dampfkesselspeiseventil; valve for boiler; gozkazân tâplâlofej; JîHTaTeJIb» Hbiă KjianaH c 3anopHbiM KpâHOM]. Mş.: Dis- Fig. 65. Cap de alimentare, f) robinet cu supapă de refinere; 2) robinet de alimentare; a) cap dela pompă sau injector; b) cap dela căldare. pozitiv de alimentare a căldărilor de abur, compus dintr'un robinet de alimentare, montat pe căldare, şi dintr'un robinet cu supapă de refinere, montat pe conducta de legătură cu sursa de alimentare (fig. 65). Robinetul de alimentare serveşte pentru izolarea căldării, după umplere, iar robinetul cu supapă de refinere, penfru a împiedeca întoarcerea apei din căldare. 1. Cap de aprindere [calotte d'allumage; Gluhkopf; hot bulb; izzofej; HianOHKa 3a5KH-râHHH, KâJIHJIbHblH map]. Mş.: Cameră la extremitatea unui cilindru de motor se-mi-Diesel (fig. 66). In ea se injectează combustibilul, la începutul compresiunii. La pornire se încălzeşte cu o lampă cu benzină; în timpul funcfionării se încălzeşte dela sine la roşu, vaporizând combustibilul, care arde încet, până ce se atinge presiunea şi temperatura deau-foaprindere, 5in. Căp p’9- ^e aprindere la incandescent. motor semi-DieseL 2. Cap de balansier. V. Cap de cal. 3. Cap de berbec. V. sub Intinzător de sart. 4. Cap de bielă [tete de bieile; Pleuel-stangenkopf; connecting rod big end; hajtorud-fej;rojioBKa inaTyHaHJiH flbimjia, AbinuiOBan rDJlOBKa]. Mş.: Capătul unei biele motoare, care efectuează mişcarea de rotajie. Este articulat de butonul manivelei, respectiv de fusul (manetonuî) arborelui cotit al unei maşini termice (v. fig. sub Bielă). Sistemul de legătură al capului de bielă, la motoarele cu ardere internă cu mai mulţi cilindri, variază după felul de aşezare al cilindrilor: în linie, în V, W, X, Y, etc., sau în stea. Capul e în formă de cadru, şi în interiorul lui e montat cusinetul de bielă, prin care capul bielei se leagă de fusul arborelui, respectiv de butonul manivelei. Cusinetul poate fi inelar (dintr'o singură bucată) sau cu pană (din două bucăfi), şi este reglabil, după uzura metalului de antifric-tiune al căptuşelii, astfel încât distanfa dintre centrul cusinetului capului de bielă şi centrul cusinetuiui piciorului de bielă să rămână constantă (v. sub Bielă motoare). —> După felul construcţiei, capul de bielă poate fi: 5. ~ deschis [tete de bieile â chape ouverte; offener Pleuelstangenkopf; marine head; nyitott ha jtortidf ej; OTKpbiTan rojiosKa inaTyna]: Cap de bielă format din două piese, legate între ele prin şuruburile capului de bielă. Se foloseşte la maşinile cu arbore motor cotit (v. fig. sub Bielă cu cap deschif). e. ~ închis [tete de bieile fermee; geschîos-sener Pleuelstangenkopf; solid head; zârt haj-torudfej; 3aMKHyTan TOjiOBKa maTyHa]: Cap de bielă în formă de cadru închis, care formează o singură piesă cu corpul bielei. Se foloseşte la maşinile cu arbore drept şi cu manivelă (v. fig. sub Bielă cu cap închis). 517 7. ~ în furcă [tete de bieile â fourche; gegabelter Schubstangenkopf; forked rod head; vil las hajto rudfej ; BHJiK006pa3Haa ro-jiOBKa maTyHa]: Cap de bielă în formă de furcă, folosit în sistemul de prindere al capului bielei exterioare, la motoarele cu cilindrii în V. 8. Cap de cal [tete de balancier; Schwen-gelkopf; horse head; nyomokarfej; r0Jl0B-Ka KopoMbicjia 6a-jiaHcnpa, 6a6Ka CTaHKa]. Mine: Dispozitiv plasat la gura pufului, în capul ba-lansierului, şi care permite ataşarea prăjinii lustruite şi mişcarea ei în linie dreaptă (fig. 67). V. şi Unitate de pompaj. 9. Cap de cilin-dru. V. sub Culasa Fig. 67 Cap de ca| cilindrului. 10. Cap de cimentare [tete de cimentation; Zementierkopf; cementing head; cementezofej; rojiGBKa iţeMeHTaiţHH]. Mine : Aparat de legătură între furtunul pompei de cimentare şi coloana de cimentat, în operafiunîle de foraj. —> Tipuri de capete de cimentare: — capete simple, cari trebue deşurubate după pomparea laptelui de ciment, pentru introducerea dopului de lemn; capete în cari dopul de lemn este plasat în interior, în partea superioară, fiind refinut în aceasta pozifie printr'un şurub — şi la cari o claviatură de supape permite ca pomparea cimentului să se facă sub dopul de cimentare, iar după terminarea pompării acestuia, dopul este liberat prin retragerea şurubului, şi pomparea noroiului este dirijată deasupra lui prin claviatura amintită, având ca urmare împingerea lut după masa de ciment. — Sistemul numit „Mac Clat-chie" este un dispozitiv simplu de cap de cimentare. El este format Fig. 68. Cap de cimentare, dintr'un dispozitiv de ancorare în interiorul coloanei, prin bacuri cu dinfi. Printr'o strângere a bacurilor, el se fixează 518 „ în interiorul coloanei şi umflă totodată o garnitură de cauciuc care face etanşarea. Presiunea care se stabileşte în timpul cimentării esfe frânată p*in bacurile menţionate mai sus, iar etanşarea o dă garnitura de cauciuc. Acest dispozitiv este simplu, solid, sigur şi uşor de manipulat (fig. 68). 1. Cap de ciocan. V. sub Ciocan. 2. Cap de cruce [crosse; Kreuzkopf; cross head; keresztfej; I10J13yH, KpeitlţKOîl<|)].. Mş.; Piesă de articulare între tija pistonului şi bielăi cu rolul de a ghida rectiliniu tija, la transformarea mişcării rectilinii în circulară sau invers. Are două tălpi de alunecare, numite patine, căptuşite, de obiceiu, cu material de antifric-fiune, şi cari se mişcă pe suprafeţe fixe de alunecare şi ghidaj, numite glisiere (fig. 69; v. şi fig. sub Bulon de cap de cruce). Fig. 69. Cap de cruce pentru două glisiere. 8’ Cap de cruce pe tija sertarului. V. Tija sertarului. 4. Cap de cuplare [tete d'attelage; Kupp-lungskopf; coupler head; kapcsolâfej; rOJIOBKa ClţenKH]. C. Extremitatea dispozitivului de cuplaj de tracfiune dintre vehicule, de ex. Ia vehicule de cale ferată. V. sub Cuplă. 5. Cap de ecluză [tete d'ecluse; Schleusen-haupt; sluice-head, lock-bay; zsilipfej; TOJIOBHaH qaCTb Illjliosa]. V. sub Ecluză. 6. Cap de emisiune [tuyere d'echappement de locomotive; Lokomotivblasrohr; locomotive blast pipe, locomotive exhaust pipe; fuvocso; KOHyc nap0B03a]. C. f.: Dispozitiv de colectare a aburului evacuat din cilindrii unei locomotive. Activează automat tirajul la grătar. Când creşte sau scade debitul de abur prin capul de emisiune, depresiunea produsă în camera de fum* şi deci debitul de aer aspirat, variază în acelaşi sens, producând o activare sau o diminuare a intensităfii focului, şi deci a producţiei de abur. Capetele de emisiune pot fi fixe, dac! au secfiunea de emisiune constantă, oricare ar fi gradul de activare al combustiei, şt variabile, cu o secfiune de emisiune care poate fi variată în timpul mersului. Tipuri curente de capete de emisiune cu secfiune fixă: 7. ~ de emisiune cu conuri etajate [echap- pement de locomotive â cones etages; Lokomotivblasrohr mit Zwischenduse; locomotive blast pipe with intermediate nozzle, locomotive blast with petticoat pipe; fuvocso kozbenso fuvo-nyilâssal; nap0B03Hbift KOHyc c npoMejKyTOH-HOâ HacaflKOH]: Serie de ajutaje convergente suprapuse coaxial, aşezate între capul de emisiune propriu zis şi baza coşului de fum, şi constituind un dispozitiv de aspiraţie uniformă a gazelor din întregul fascicul al fevilor de fum. La unele tipuri, aburul lucrat este împărfit în patru vine, prin patru cufite montate în primul con al capului de emisiune. In acest fel se realizează un tiraj bun chiar la presiuni joase. 8. ~ de emisiune cu guri separate (coaxiale) [echappement de locomotive â embouchures se-parees; Lokomotivblasrohr mit getrennten Mun-dungen; locomotive blast pipe with separated openings, locomotive exhaust pipe with separated openings; fuvocso megosztott nyilâssal1; na-p0B03HbIH KOHyc C HeCKOJIbKHMH yCTbHMH]: Sistem la care cele două emisiuni se fac prin intermediul unor fevi separate, cari se termină prin două ajutaje convergente, suprapuse coaxial cu axa coşului de fum. Sistemul prezintă acelaşi avantaj ca şi precedentul. 9. ~ de emisiune cu perete despărfitor [echappement cloi-sonne de locomotive; Lokomotivblasrohr mit Scheîdewand, getei!-tes Lokomotivblasrohr; divided locomotive blast, divided locomotive exhaust pipe ; megosztott fuvocso ; no;ţpa3flejieHHbiâ nap0B03Hbm KOHyC, pa3£B0eHHbIH KOHyc, KOHyc c neperopoAKoă]: Cap cu un perete vertical despărfitor, între emisiunea de pe cele două părfi, cele două emisiuni unindu-se numai deasupra peretelui (fig. 70). Fig. 70. Cap de Sistemul evită reducerea energiei emisiune cu pe-cinetice a aburului Ia emisiune. retedespărfitor. Tipuri curente de capete de emisiune cu secfiune variabilă: 10. ^ de emisiune cu clape [echappement variable â palettes (de locomotive), echappement variable â valves (de locomotive); Lokomofivklap-penblasrohr,Lokomotivfroschmaul; locomotive blast pipe with hinged flaps, locomotive exhaust pipe with hinged flaps; szelepes fuvofej; napOBOS-HblH nepeMeHHblft CTBOpnaTblâ KOHyc]: Construcfie la care variafia secfiunii se obfine prin 519 apropierea sau depărtarea unor ciape articulate la bază (fig. 70a). Fig. 70a. Cap de emisiune cu secfiune variabilă, cu clape, a) intrarea aburului de emisiune; b) corpul capului de emisiune; c) pârghie de manipulare; d) tija secţiunii variabile; e) dispozitiv cu secfiune variabilă; f) ieşirea aburului de emisiune. î. Cap de emisiune inelar [echappement an-nulaire de locomotive; ringformiges Lokomofivblas-rohr, Lokomotiv-Ring-blasrohr; locomotive annular blast, locomotive annular exhaust pipe; fuvofej vizszintes fuvokâval; nap0B03-HHH KOJIblţeBOft ko-Hyc]: Cap din care a-burul iese prin golul variabil dintre două ajutaje convergente montate coaxial. Poate fi întrebuinţat şi ca sistem fix, când cele două ajutaje rămân permanent In aceeaşi pozifie relativă. 2. Cap de erupţie Jtete d'eruption; Erup-tionskopf; Christmas-tree; kitoresi szabâ-lyozo-fej; KOHTpojlb-iian rojioBKa (Ha-<îafl[Ka) H3BepHce-HHH]. Mine : Dis- pozitiv montat între coloana şi tubingul unei sonde de o parte, şi între coloana de erupţie de alta, care serveşte pentru captarea şi controlul presiunii din sondele in erupţie (fig. 71). *3-71 • Cap de erupţie. s. Cap de injecţie [tete d'injection; Spul-kopf; rotary swivel; oblitofej; BepTJHOr]. Mine: Aparat care permite suspendarea garniturii de foraj la cârligul macaralei,cu posibilitatea de rotire liberă a acesteia, şi care permite ca noroiul de sapă să fie dirijat către garnitura de prăjini, pentru a se asigura circuitul de noroiu (fig. 72). 4. Cap de luat abur [tete de prise de vapeur; Dampf- 4' entnahmekopf; steam supply head; gozve-telezo fej; TOJiOBKa napono;ţBOAa (napo-npoBo;ţa)]. Mş.: Piesă montată pe corpul căldării de abur prin b care se ia aburul, ne- q / cesar pentru maşini şi pentru diferite servicii auxiliare (fig. 73). La locomotivă, aburul necesar în cilindri este trimis prin regulator, iar pentru diferitele servicii auxiliare, ca injectoare, pompe de uleiu, pompe de aer, turbo- ^'9* 72. Cap de injecfie. generator, încălzirea a) ochiu de acăfare; b) fus; trenului, etc., aburul c) Pa,ier cu ro,e conice; d> se ia dela capul de presetupă; e) cot de racordare abur, care, d^ obiceiu, ,a conducta fluidului de circu-este unul central, CU lat*e; o palier axial, cu bile. mai multe derivaţii, pentru a nu se găuri corpul căldării rn prea multe locuri. Fig. 73. Cap de luat abur la locomotivă. A-B) axa căldării; a) intrarea aburului; b) derivafie ia fluier şi la pompa de aer; c) derivafie la turbogenerator; d) derivafie la suflător; e) derivafie la pompa de alimentare cu apă; f) con de laminare; g) virola căldării. s. Cap de nit [tete de rivet; Nietkopf; rivet-head; szegecsfej; TOJiOBKa 3aKJl6nKH, 3aKJie-nOHHaa rojiOBKa], Tehn.: Extremitatea bombată 520 a nitului. Poate avea diferite forme, după feiul • îmbinării. V. sub Nit. 1. Cap de nit frezat [tete noyee de rivef; Nietsenkkopf; fiush rivet head, countersunk rivet head; sulyesztett szegecsfej; yTOnJieHHafl, no-TaitHaa r0Ji0BKa (3aKJicinKH)]. Tehn.: Cap de nit, fără calotă» amenajat astfel, încât să intre în piesa pe care o solidarizează. Sin. Cap înnecat. 2. Cap de şină [champignon du rail; Schie-nenkopf; head of the rail; sinfej; TOJlOBKa pejlbca]. C. Partea şinei pe care se rostogolesc rofile. Se construesc şine cu un singur cap de rulare şi şine cu dubiu cap. Acestea din urmă permit întoarcerea şinei cu 180°, după uzură, şi folosirea ei din nou. Sin. Ciuperca şinei. V. sub Şină. 3. Cap de supapă. Sin. Taler de supapă. V. Supapă. 4. Cap de şurub [tete de vis; Schraubenkopf; screw head; csa-varfej; TOJlOBKa OOJITa HJIH BHH-Ta]. Tehn.: Extremitatea proeminentă a şurubului. Are diferite forme, după felul întrebuinţării. V. sub Şurub. s. Cap de tubing [fete de tubing; Tubingkopf; tubing head; tufa ingfej; TOJlOBKa Tio&Hra]. Mine: Dispozitiv folosit la sondele în producfie penfru fixarea şi etanşarea tubingului de fianşa coloanei (fig, 74). e. Cap di vizor [appareil diviseur, poupee â C^J Fig. 74. Cap de tubing. Fig. 75. Cap divizor. I) dispozitiv pentru fixarea piesei; 2) roată dinfată; 3) disc cu găuri pentru deplasări unghiulare egale; 4) manivelă cu degete de fixare; 5) şurub fără fine; 6) suportul capului divizor; 7) talpa suportului, prin care se fixează pe masa maşinii, diviseur; Teilkopf; dividing head; osztofej; flejlH-TejlbHaH TOJlOBKa]. Mş,: Dispozitiv adaptabil ia maşini-uneite pentru fixarea şi executarea precisă a diviziunilor pe un cerc (fig. 75). Se întrebuinfează pentru tăierea dinfi lor de angrenaje. Exemple: 7. ~ pentru dinfi drepţi [tete pour engre-nages droits; Kopf fur Stirnrâder; head for spur gears; homlokkerek fej; TOJlOBKa #JIH IJHJIHH-apH^ecKOH mecTepHH). Tehn.: Cap divizor care se foloseşte Ia tăierea rofilor cu dinfi drepţi. 8. ~ pentru dinfi elicoidali [tete pour en~ grenages he'licoîdaux; Kopf fur Schraubenrâder; head for spiral gears; csavarkerek fej; TOJlOBKa AJIH Kocosydoro KOJieca]. Tehn.: Cap divizor care se foloseşte la tăierea dinfilor de profil elicoidal. 9. ~ universal [diviseur universel; Univer-salieiikopf; universal dividing head; univerzâlis fej; yHHBepcajibHaa jţejiHTejibHaH rojioBKa]. Tehn.: Cap divizor care se foloseşte la tăierea mai multor feluri de profile. io. Cap incandescent. V. Cap de aprindere. u. Cap de filetare. V. Filetare pe strung. 12. Cap de fixare. V. Burghiu, port- îs. Cap pierdut [masselotte, jet, tete perdue; verlorener Kopf; discard head, lost head, dead head; tolcser fej; npHdblJlb]. Metl.: Masă de metal care rezultă, ia turnare, Ia partea superi* oară a unui lingou sau a unei piese turnate, în goluri special practicate (forme adăugite). Are roiul de a forma o rezervă de material lichid pentru compensarea retragerii materialului piesei (prin răcire) şi un Ioc pentru strângerea bulelor de aer şi de gaze rezultate din turnare, şi de adunare a sgurii. După răcirea piesei, capul pierdut se îndepărtează prin mijloace mecanice şi se trimite la retopire. Sin. Maselotă. 14. Cap revolver. V. Revolver, cap ~ pentru strung. 15. Cap [tete, extremite; Kopf, Ende; head, top; fej, veg; rojioBKa, MaKynma, mjianKa]. Tehn.: Extremitate. Sin. Capăt. 16. Cap de linie [terminus, tete de ligne; Kopfgleis; line end; vonal veg; TymiKOBblii nyTb]. Transp. t.: începutul sau sfârşitul unei linii de cale ferată, de trarrwaiu, autobus, etc. 17. Cap de mol [musoir, tete de ia jetee^ Molenkopf; pier's end, pier-head; molofej; KOHeiţ MOJia]. Topog.: Porfiunea din spre larg a unui mol. is. Cap mort [tete fixe de câble; Seilanschlufj-stuck; dead end of the cable; kotelvegcsatla-kozâs; TJiyxoă KOHeiţ, MepTBbiă KOHeiţ]. Mine: Capătul fix ai cablului de manevră, ancorat de talpa turlei printr'o tobă pe care se înfăşură de câteva ori, sau direct pe grinda sondei. Pe acest cap mort se montează plosca indicatorului de greutate. ia. Cap [potint, lieu; Punkt, Stei le; point, place; pont, hely; nyHKT, TOHKa, MeCTO]. Av.: Punct, loc. 20. Cap de alimentare [point d'aiimentation de combustible; Kraftstoffversorgungspuhkt; fuef supply station; uzemanyag ellâtâsi hely; nyHKT 521 CHaâHteHHH ropK)HHM]. Av.: Locul unde se alimentează avioanele cu combustibil, cu lubrifiant, etc., pe aeroporturile cari dispun de o instalaţie fixa în acest scop. 1. Cap [cap; Kap; cape; fok (fold); Mbic]. Topog.: Ieşind al uscatului în mare. 2. Cap [angle de route; Kurswinkel; course angle; menetirâny; Kypc, HanpaBJieHHe (cyflHa, caMOJieTa)]. Nav., Av.: Direcţia urmată de o navă în timpul navigaţiei, determinată de unghiul dintre axa ei longitudinală şi o direcfie fixă. s. Cap magnetic [angle magnetique de route; magnetischer Kurswinkel;*magnetic course angle; mâgneses irânyszog; yroji MarHHTHOro Kypca]. Nav.: Unghiul format de direcţia de navigafie cu direcţia Nordului magnetic. 4. ~ adevărat [vrai angle de route; wahrer Kurswinkel; true course angle; valodi mâgneses irânyszog; TOHHbiH yrOJI Kypca]. Nav.: Unghiul obţinut din capul magnetic făcând corecţiile necesare şi ţinând seamă de influenţa vântului. 5* Cap de bandă [tete de bande; Band-kante, Bandkopf; band head; nyalâb-fej, nyaiâb el; BepxyiHKa, rOJIOBKaJieHTbl]. V. sub Bandă spectrală. e. Cap de negru. Agr.: Varietate de varză roşielf foarte productivă, cu tulpină scurtă, căpă-fână rotundă, îndesată, de coloare roşie închisă. 7. Cap de pod [tete de pont; Bruckenkopf; bridgehead; hidfo; npe^MOCTHOe yKpeiLJieHHe, n03HL^HH TeT-Ae-nOH]. Tehn. mii: Linie aproximativ semicirculară, de-a-lungul căreia se constitue un dispozitiv de apărare, menit să asigure o zonă de securitate în jurul trecerii peste un obstacol. Termenul se foloseşte atât pentru trecerea peste un râu (pod), cât şi pentru trecă-torile munţilor (păsuri, defileuri). 8. Cap de scrisoare [en-tete de lettre; Brief-kopf; letter heading; levelfej; 3ar0JI0B0K HHCbMa]. Arte gr.: Inscripţia —> cu numele firmei, adresaf numărul de telefon şi alte indicaţii — ce se tipăreşte pe hârtia de scrisoare comercială. Sin. Antet. 9. Cap de trolley [tete de trolley; Rollen-kopf; trolley head; gorgofej; BHJiKa TpOJIJieft- portu! ruletes, care, împreună cu ruleta, constitue capul de trolley; 4) bară; 5) furcă; 6) arc de apăsare; 7) capră. Horo (pOJIHKOBOrO) TOKOIipHeMHHKâ]. Elf.: Ansamblul pieselor cari permit deplasările ne- cesare ruletei de trolley şi cuprind, în particular, ruleta şi suportul ei (fig. 76). 10. Cap de ziar [tete de journal, titre de journal; Zeitungskopf, Zeitungstitel; newspaper heading, newspaper title; ujsâg fej; 3ar0Jl0B0K ra3eTbl]. Arfe gr.: Titlul ziarului, cu toate indicaţiile pe cari le face redacţia, despărţit de text. 11. Cap înnecat. V. Cap de nit, frezat. 12. Cap rock [cap rock; Cap Rock; cap rock; vizzâro boritoreteg; K3IipOK, nOKpbIBaiomaH nopo/ţa]. 1. Geo/.: Strate superioare cari acoper şi protejează un zăcământ. — 2. Mine: Strat impermeabil, de protecţiune imediată a unei roce care conţine ţiţeiu sau gaze (fig. 77). Fig. 77. Profil schematic printr'un zăcământ de sulf, localizat în rocele vechi aduse de masive de sare diapire (cap rock). a) sedimente terfiare; b) calcare dolomitice; c) calcare cu sulf; d) anhidrit; e) sare, uneori calcare dolomitice. 13. Cap sonor [tete sonore, lecteur de son; Lichtfongerăt; sound head; hangfej; 3ByK0BaH TOJiOBKa, npHcnoco6jieHHe]. Cinem.: Dispozitiv pentru citirea benzilor sonore. Constă dintr'un sistem de antrenare cu vitesă constantă a filmului, astfel încât înregistrarea lui sonoră să fie traversată de o făşie îngustă de lumină care întâlneşte apoi o celulă fotoelectrică. Curenţii amplificaţi ai acesteia sunt apoi convertiţi tn vibraţii sonore. 14. Capă [cape; Kap; try-sail; hajo viharirânya; Tpnccejlb]. Nav.: Poziţia pe care o ia o navă pe timp foarte rău. Nava merge aproape în sens contrar direcţiei de propagare a valurilor. In general, în această situaţie se micşorează vitesa navei, pentru a nu lăsa sa sufere maşinile prin ieşirea elicei afară din apă şi a nu îmbarca prea multe valuri prin proră. * 15. Capac [couvercle; Deckel; cover, lid; fedo, fedel, teto; KpbliiiKa, nOKpbifflKa, KOJinaK]: Piesă care închide un spaţiu limitat, putând fi îndepărtată la nevoie. Poartă denumiri după dispozitivul pe care-l deserveşte, după locul de aşezare, etc. — Exemple: ie. ~ carosabil [couvercle carossable de regard; fahrbarer Schachtdeckel; resistant manhole cover; forgalombiztos csatornafedel;y/ţo6onpoe3-}KaH KpblUIKa CMOTpOBOrO OTBepCTHH (jIIOKa, Jia3a, KOJlO/ma)j. Canal.: Capac de fontă sau de oţel turnat, constituit dintr'un capac propriu zis şi un cadru, ambele de construcţie robustă, pentru a rezista circulaţiei vehiculelor pe ele. Se întrebuinţează la acoperirea căminelor, a 522 pufurilor de vizitare, a hasnalelor, etc., plasate pe străzi, pe şosele sau în curţi carosabile. 1. Capac de cămin [couvercle de regard ; Schachtdeckel; manhole cover; aknafedel; Kpbim-Ka HMbi, KpbiniKa Jia3a]. Canal.: Capac de ■fontă pentru acoperirea căminelor în instalafiile de alimentare cu apă (apeduct). Se compune din două piese: cadrul sau rama care se fixează pe cămin, şi capacul propriu zis, care permite vizitarea căminului. Forma capacului propriu zis poate fi pătrată sau circulară. 2. ~ de celulă electrolitică [couvercle d'ele-ment electrolytique; ZeHendeckel; cejl*s lid; elekirolitikus elemfedo; KpblinKa 3JieKTpOJlH-THHecKoro 3JieMeHTa]. Elt.: Piesă care închide bacul celulei electrolitice. 3. ~ de cilindru [couvercle de cylindre, pia-teau de cylindre, fond (de cylindre) amovible; Zylinderdeckel, abnehmbarer Zylinderboden; cy-linder cover; hengerfedel; KpblinKa IJHJIHH-#pa]. Mş.: Capac care închide capetele de cilindru la o maşină cu abur. După cum închide capacul dinainte sau pe cel dinapoi, se numeşte capacul din fafă sau capacul de dinapoi. 4. ~ de dom [couvercle du dome; Dom(ver-schlufj)deckel; dome manhole cover; gozktipfedel; KpbiniKa cyxonapHHKa hjih napoBoro koji-naKa]. Mş.: Capacul cu care se închide domul unei căldări de abur. s. ~ de gură de vizitare [autoclave de trou d'homme, couvercle de trou d'homme; Mann-lochdeckel; manhole cover; kemlonyilâsfedel; KpbHHKa Jiasa (ropjlOBHHbi)]. Tehn.: Capacul de închidere al unei guri de vizitare a căldărilor de abur, al gurii unui siloz, a unui rezervor, canal, a unei conducte de apă, etc. e. Capac [caile; Kappe^ cap; suvegfa; Hacafl-Ka CBâH, nepeKJiaAHliaJ. Mine: Grindă scurtă, pusă în capul unui stâlp, la şantierele de abataj, şi care susfine un acoperiş format dintr'o rocă tare, care dă presiuni fără importanfă. Capacul este susfinut de un singur stâlp şi are o lungime de cca 0,5"*0f7 m, spre deosebire de o grindă obişnuită, care esfe susţinută de cel pufin doi stâlpi. 7. Capac [termen regional]. Pisc.: Unealtă de pescuit, formată dintr'o elipsă metalică de care se prinde un sac f|iră fund, care lunecă pe mânerul uneltei. Cu capacul se pescueşte în apă limpede, în stufării sau sub ghiafă, la copci; se aruncă asupra peştelui, care astfel rămâne prins în plasă. 8. Căpăcel. Ind. făr. : Ţest mic, în care se coace mălaiul. 0. Capacitate. 1. [capacite; Kapazitât; capacity; kepesseg; eMKOCTb, CII0C06H0CTb, MOIIţ-HOCTb, ;ţeecnoco6HocTb, npoflyKTHBHocTb]: Cantitatea de materie sau de energie pe care un sistem sau un dispozitiv are posibilitate de a o acumula în condifiuni date io. ~ 2. [capacite; Făhigkeit; capacity; kepesseg; Cn0C06H0CTb, MOIIţHOCTb, IipOflyKTHB-HOCTb]: Posibilitatea unui sistem sau a unui dis- pozitiv de a executa o operafiune, de a produce un efect sau de a suferi o transformare. n. Capacitate acustică. V. Elasticitate acustică. i*. Capacitate biogenetică [capacite biogeni-que; biogenische Făhigkeit; biogenous capacity; biogenikus kepesseg, halternroo kepesseg; 6noreHHaH eMKOCTb, MOHţHOCTb (BOA)]. Pisc.: Productivitatea piscicolă a apelor curgătoare. La râurile de munte, unde peştii dominanfi sunt sal-monidele, capacitatea biogenetică exprimă valoarea nutritivă a apei respective. La râurile de şes, unde domină ciprinidele, ea este expresiunea tuturor condifiuni lor de vieafă piscicolă. In acest caz, factorii temperatura şi vitesa apei determină repartiţia difertfeldr specii de peşti. Capacitatea biogenetică se împarte în zece trepte. Stabilirea ei se face, după cercetări locale, de către hidrobiologi. Capacitatea bioge-netică se foloseşte în bonitarea apelor, în formula de randament şi în cea de lansare. 13. Capacitate calorifică [capacite caiorifique; Wărmekapazităt; heat capacity; hofogo-kepes-seg; TeiIJlO^MKOCTb]. Fiz.: Produsul dintre masa unui corp şi căldura specifică a substanţei lui. 14. Capacitate cilindrică [capacite cyîindrique; Gesamthubraum, Gesamthubvolumen; cylindric capacity; loketterfogat; pa60HaH SMKOCTb IţH-JlHH/ţpOB M0T0pa]. Mş. ferm.: Suma tuturor cilindreelor motorului, adică volumul total descris de pistoanele tuturor cilindrilor pentru o cursă a • % d? pistonului. Este dat de formula H, — iH = i —— s, 4 unde Ht e capacitatea cilindrică, H e cilindreea, j numărul de cilindri, d diametrul cilindrului şi s e lungiimea cursei pistonului. Sin. Cilindree totală. 15. Capacitate de absorpfie {capacite d'ab- sorption; Absorptionskapazităt; absorption capacity; elnyelesi kepesseg; a()COp6iţHOHHaH HJIH norjiOTHTeJibHaa cnoeoGnocTb]. Chim. fiz.: Cantitatea maximă de substanfă (aer, apă, etc.) care poate fi absorbită de unitatea de volum a unui corp oarecare. Exemplu: capacitatea de absorpfie pentru apă a solului. 16. Capacitate de adsorpfie [capacite d'ad- sorption; Adsorptionskapazităt; adsorption capacity; telitesi kepesseg; aflCOpâlţHOHHaH CHO-C06H0CTb]. Chim. fiz.: Cantitatea maximă de substanfă, care poate fi adsorbită în 100 g de adsorbant. 17. Capacitate de aer [capacite d'air; Luft- kapazităt; air capacity; levego âtereszto kepesseg; CKBaJKHOCTb HJIH I30p03H0CTb, B03flyffl-HaH SMKOCTb]. Hidrot.: Diferenfa dintre porozi-tatea şi capacitatea de apă a unui pământ care formează subsolul unui strat freatic cu apă subterană, sau care formează subsolul şi taluzele unui curs de apă, ale unui lac, baraj, etc. is. Capacitate de apă [capacite d'eau; Was-serkapazităt; water capacity; viznyelo kepesseg; BJiaroeMKOCTb]. Hidrot.: Volumul de apă refinut de o probă de pământ, după scurgerea excesului de apă, raportat la unitatea de vo>lum a probei. Depinde de mărimea granulelor, de natura lor şi de spafiul lacunar. Prezintă importantă specială următoarele valori: 1. Capacitate minimală [capacite minimale d’eau; kleinstes Wasserhaltevermogen; lowest water capacity; legkisebb viznyelâ kepesseg; MHHHMâJibHâH BJiaroeMKOCTb], a cărei valoare minimă este 10% din volumul solului, pentru ca să se poată produce fenomenul de capilaritate. 2. ~ maximală [capacite maximale d'eau; grofjtes Wasserhaltevermogen; highest water capacity; legnagyobb viznyelo kepesseg; MaKCH-MaJlbHaa BJiaroeMKOCTb], care este cantitatea de apă ce umple complet spaţiile intergranulare ale solului (terenului). In acest caz, solul devine asfixiant. 3. Capacitate de celulă electrolitică [capacite d'element eiectrolytique; Kapazitât der elek-trolytischen Zel le; capacity of the electrolytic cell; eiektrolitikus elemkepesseg; GMKOCTb 9JieK-TpoJiHTHHeCKoro 9JieMeHTa]. Elf.: Sarcina electrică pe care o poate debita celula electrolitică (pila sau acumulatorul electric), dacă se descarcă în condijiuni date. Deosebim: 4. ~ masică [capacite specifique massique; spezifische Massenkapazităt; specific massic capac? |y; szpecifikus tomegkepesseg; MaccOBaa yfleJlbHaa eMKOCTb]: Capacitatea raportată !a unitatea de masă a celulei electrolitice sau a electrozilor. s. ~ specifică [capacite specifique; spezifische Kapazitât; specific capacity; szpecifikus kepesseg; yfleJIbHaH eMKOCTb]: Reprezintă capacitatea raportată la unitatea de vo(lum a celulei electrolitice sau a electrozilor. 6. ~ superficială [capacite specifique surfaci-que; spezifische Oberflăchenkapazităt; superficial specific capacity; szpecifikus feliileti kepesseg,* HOBepxHOCTHafl y^eJibHan eMKOCTb]: Capacitatea raportată la unitatea de suprafafă a celulei electrolitice sau a electrozilor. ?. Capacitate de circulafie [capacite de cir-culation; Verkehrsleistung; capacity of traffic; forgalmi kepesseg; nponyCKHaH cn0C06H0CTb floporH]. 1. Drum.: Numărul maxim de vehicule cari pot circula pe o şosea în timp de o oră. Depinde de număruJ benzilor de circulafie şi de sensul în care sunt circulate, de procentul în care intră diferitele categorii de vehicule în compunerea traficului şi de vitesele acestora. Vehiculele cu vitesa mică (în special cele cu tracţiune animală) influenfează cel mai mult capacitatea de circulafie a unei şosele. Capacitatea cea mai mică o au şoselele cu două benzi de circulafie şi cu trafic în ambele sensuri. Când se ajunge la capacitatea maximă, adică la saturafie, se produce fenomenul de ambuteiaj, adică toate vehiculele trebue să circule cu vitesa celui mai încet. Când se depăşeşte această limită, se produce blocarea circulafiei, pentru evitarea căreia se adoptă circulafia în sens unic. Cea mai mare capacitate de circulafie o au autostradele, cari au căi unidirecfionale, de 523 obiceiu cu câte două benzi pentru fiecare sens de circulafie. — 2. C. f.:a Numărul maxim de trenuri cari se pot înscrie în graficul de circulafie al unei linii de cale ferată. Depinde de felul căii (linie simplă, dublă, etc.), de sistemul de circulafie, de vitesa comercială a trenurilor şi de capacitatea de garare a stafiilor şi a triajelor de pe linia respectivă. Capacitatea de circulafie determină capacitatea de transport a liniei. 8. Capacitate de încărcare [capacite de char-gement; Tragfăhigkeit; - carrying capacity; hord-kepesseg; rpy30Il0A'beMH0CTb]. Transp*: 1. Greutatea care poate fi încărcată într'un vehicul, astfel încât solicitările rezultate din încărcare să nu întreacă limitele admisibile. Exemple: pentru un vagon de cale ferata, capacitatea de încărcare este limitată de sarcina permisă pe osie; pentru un autocamion, este limitată de sarcina permisă de pneuri* etc. — 2. Volumul materialului care poate fi încărcat într'o încăpere (rezervor, siloz, etc.). Sin. Capacitate de înmagazinare. 9. Capacitate de încărcare [toftnage, capacite de chargement; Ladefăhigkeit eines Schiffes; capacity tonnage; a hajo rakodo kepessege; rpy3noAi>eMnocTb b TOHHax, TOHHaac]. Nav.: La vase maritime, fluviale, etc., numărul de persoane, vehicule sau animale pe cari îe poate lua la bord, sau cantitatea de materiale care se poate primi într'un vas, astfel încât pescajul să treacă dela linia de plutire cu nava goală până la linia de plutire la plina încărcătură. 10. Capacitate de penetrafie [pouvoir de pe-netration; Durchdringungsvermogen; capacity of penetration ; âthatolâsi kepesseg ; MOllţHOCTb, CHJia neHeTpaiţHH]. Fiz.: Capacitatea radiaţiilor de a traversa mediile materiale fără să le scadă intensitatea sub o anumită fracfiune din intensitatea pe care ar avea-o în vid. 11. Capacitate de schimb [capacite d'echange; Austauschkapazităt; exchange capacity; csereke-pesseg ; CnOCOdHOCTb, MOIIţHOCTb o6MeHa]. Chim.: Cantitatea maximă de ioni (exprimată în echivalenţi), care poate fi reţinută în complexul adsorptiv (la valoarea pH = 7), şi care poate fi înlocuită cu o cantitate echivalentă de alt cation schimbător. 12. Capacitate de transport [capacite de transport; Transportfăhigkeit; transport capacity; szâl-litâsi kepesseg; IipOH3BOflHTejIbHOCTb TpaHC-nopraoro ycTpoăCTBa]. Transp.: 1. Cantitatea de material care poate fi deplasată cu ajutorul unui sistem de transport, într'un timp determinat, adesea în unitatea de timp. Sin. Capacitate de deplasare. — 2. C.f.: Numărul de vagoane, respectiv tonajul, care se poate remorca în 24 de ore, pe o linie de cale ferată. Depinde de capacitatea de circulafie a liniei şi de puterea de remorcare a locomotivelor. 13. Capacitate de ungere. V. Onctuozitate. 14. Capacitate electrică [capacite electrique; elektrische Kapazitât; electric capacity; villamos kepesseg; 3JieKTpHH6CKaH eMKOCTb]. El.: Capacitatea electrică a unui condensator e câtul 524 dintre sarcina electrică a unei armaturi a lui şi diferenfa de potenfial dintre ea şi cealaltă armatură, dacă nu există alte conductoare în câmpul lui electric, sau dacă influenfa lor e neglijabilă. In câmpul electrostatic a n conductoare încărcate cu sarcinile Qîf Qa» Q3» ... a căror sumă e zero, potenfialele lor Vlt Vv Vv...V, sunt funcfiuni lineare şi omogene de sarcini, dacă nu mai există alte conductoare în câmp: Vi = kiîQ1 4- kl2Q2 + kizQz + .. • +kin Q«, sau, rezolvând în raport cu Q,-: Qi - Qt K + Q2 v24-Cî3k3+...+ G„V„, unde constantele se numesc coeficienţi de influenfă electrică (coefficients d'influence elec-triques; elekfrische Influenzfaktoren; electric in-fluence coefficients; villamos megoszîâsi temjezo; K09HIţHeHTbI 3JieKTpHHeCK0r0 BJIHHHHH] şi în particular coeficienţii de indici egali C# capacităţi electrice. Ete satisfac relafiile: Ch + C 2 + Q3 + ... Cm — 0 Cj kC%k-J- C3fg~\~ • ■ • Cnk" 0 Qk= Cki; Cu ) 0; Cik( 0 pentru i 4= k -Dacă se găsesc în câmp n +1 conductoare în con-difiunile de mai sus, şi se notează cu Qo şi Vq sarcina şi potenjialul conductorului 72 + 1,. şi se scrie. C’^ = — se obfine, în loc de relafiile de mai sus: Qi = C,io(Kt-V0) + Cîl(K,~F1) + C,3(K;-l/3)4-+ ...Cin(Vi-Vn); (i — 0, 1, 2, ...»), unde C’% se numesc capacităfi parţiale. Unitatea practică de capacitate e faradul, egal cu capacitatea unui condensator care se încarcă cu un coulomb, când diferenfa de potenfial dintre armaturile iui este egală cu un volt. Cele trei forme ale relaţiilor lineare şi omogene dintre sarcinile şi potenfialele electrice ale conductoarelor în câmpurile electrostatice se numesc cele trei forme ale ecuafiilor de capacitate ale lui Maxwell. 1. Capacitate în serviciu a conductei [capacite en service; Betriebskapazitât; working capacity; uzemkepesseg; paâo^an, 3KCIIJl0aTaiţH0HHaH MOHţHOCTb]: Câtul sarcinii care încarcă un conductor de linie electrică, prin tensiunea ei fafă de pământ în condifiuni le de serviciu la cari se referă. 2. ~ lineică [capacite l'ineique en service; Betriebskapazitătsbelag ; working capacity per unit length; uzemkepesseg; pa6oHaH MOlJţHOCTb e^HHHlţbl /ţJlHHH, e^HHHHHafl]: Capacitatea în serviciu care se raportează la unitatea de lungime de linie. Conceptul prezintă importanfă în regimurile în cari dă acelaşi (sau aproape acelaşi) rezultat în toate momentele unei perioade. s. Capacitate electrică parfiaiă [capacite par-tielle; Teilkapazităt; parţial capacity; reszke-pesseg; napijHaJibHbie, qacTHHHbie eMKocTH], V. sub Capacitate electrică. 4. Capacitate frigorifică [capacite frigori-fique; Kălteleistung; refrigerating capacity; huto- teljesitmeny; X0Jl0/ţ0np0H3B0AHTeJlbH0CTb]: Cantitatea de căldură care poate fi trânsportată de o maşină frigorifică într'o oră de funcţionare normală, dela sursa rece ia cea caldă. Se exprimă în frigorii pe oră. 5. Capacitate în tone [tonnage; Tonnage, Tonnengehalt, Schiffsraumgehalt in Tonnen; ton-nage; tonna tarta lom; cyAOBaa BMeCTHMOCTb HJIH rpy30n0A'beMH0CTb B TOHHaX, Cy/ţOBblH TOHHaHC], Nav.: Volumul navei, determinat după anumite norme. Ca unitate se întrebuinfează tona registru = 100 picioare cubice engleze = 2,63 m*. Se deosebesc: 6. ~ brută tone registru [tonnage brut, jauge brute; Brutto-Tonnage (Registertonnen); registered gross tonnage; a hajo brntto tonnatartalma; IIOJl-Han BMeCTHMOCTb (TOHHaJK) cy^Ha, nojmoe BOAOH3MenţeHHe]. Nav.: Capacitatea în tone registru a unei nave, care cuprinde toate compartimentele, incluziv ale suprastructurilor fixe de pe punte, fără dublul fund (dacă acesta nu serveşte ca magazie de mărfuri sau ca tanc de combustibil), şi volumul tuturor tambuchilor, cari se găsesc deasupra sau pe puntea superioară. Nu fac parte din această capacitate suprastructurile punfii pentru adăpostirea marinilor auxiliare, timoneria, cambuza (cantina), toaletele şi camera distilato-rului de apă, dacă nu sunt mai mari decât cele normale. 7. ~ netă tone registru [tonnage net, jauge nette; Netto-Tonnage (Registertonnen); registered net tonnage; a hajo netto tonnatartalma; pe-THCTpOBaH BMeCTHMOCTb (TOHHâHC) Cy/ţHa, TOHHaHC HeTTO]. Nav.: Capacitatea brută în tone registru a unei nave, din care se scad: locuinţele echipajului şi locuinţa comandantului, cabinele de navigafie, compartimentele căldării auxiliare şi ale maşinilor auxiliare, magazia de vele la navele cu vele (dacă nu trece de 2,5% din tonajul brut), compartimentul maşinilor şi al căldărilor la navele cu propulsie cu abur, incluziv tunelul şi pufurile axelor de elice şi excluziv buncărele de combustibil, 8. Capacitate maximă [tonnage deadweighf, porteeen lourd; maximale Ladungsfăhigkeit eines Schiffes; deadweight tonnage; a hajo legnagyobb rakodo kepesseg©; MaKCHMaJIbHaH cyftOBaH BMeCTHMOCTb hjih rpysono^beMHocTb, TOH-Harn BO^OH3Mein;eHHH]. Nav.: Greutatea totală pe care o poate lua nava complet echipată pentru mare, cu încărcătură, provizii, apă potabilă şi menajeră, combustibil, materiale de întreţinere, echipaj şi pasageri, incluziv efectele respective, pentru ca să se cufunde în apa de mare până la semnul bordului liber. Sin. Deadweight. 9. Capacitate iensorială [capacite tensorieile; Tensorkapazităt; tensor capacity; tenszoros kepesseg; TeH30pHan eMKOCTb]. V. Tensorială, ~ tensorială. 10. Capacitatea unei staţii [capacite d'une station de chemins de fer; Eisenbahnstationskapa-zităt; capacity of a railway station; pâlyaudvar forgalmi kepessege; eMKOCTb, BMeCTHTejlHOCTb JK. CTaHiţHH]. c. i: Numărul total de vagoane cari se pot gara pe liniile unei stafii (triaj) de cale ferată. La determinarea capacităţii se exclud următoarele finii: liniile curente, de tragere ia manevrăf de circulafie şi de legătură, de reparafii, de pregătire a garniturilor de tren şi de asigurare a circulafiei. Capacitatea se determină în număr de vagoane convenţionale, cu două osii şi cu lungimea de opt metri. 1. Capaloină. Chim. V. sub Aioină. 2. Căpăstru [licou, licol; Zaum, Halfter; halter; kotofek ; IIOBO/ţ, He/ţ0y3/ţ0K] : Harnaşament care se aplică şi se ajustează pe capul animalelor. Este format, de obiceiu, din curele şi catarame, cari se numesc după regiunea capului animalului unde se aplică. Poate fi făcut şi din sfori de cânepă. s. Capăt. Tehn.: Extremitate. V. Cap. 4. Capăt de bară [amortisseur de di/ comercial [capital commercial; Handels-kapital; trade capital; kereskedelmi toke; TOp-TOBblH KanHTaji]: Capitalul investit în procesul de circulaţie a mărfurilor. Scurtând perioada în care capitalul industrial investit în mărfurile respective trebue să stea imobilizat în âceste mărfuri, capitalul comercial încasează o parte din profitul industrial sub forma de beneficiu comercial. 4. ~ constant [capital constant; konstantes Kapital ; constant capital1; âllando toke ; noc-TOHHHblH KaiIHTajl]: Partea capitalului industrial care este investită în mijloace materiale de producţie (clădiri, maşini, materii prime, etc.). Munca pusă. în acţiune în procesul de producţie nu face decât să conserve valoarea acestor mijloace de producţie, pe care o transmite neschimbată asupra produsului, de unde numirea de constant. Contrarul: capital variabil. 5. ~ de rulment industrial [capital de cir-culafion; Betriehckapital; working capital; forgo toke ; 3KCnjI0aTaiţH0HHblft 060p0THblM KaiIH-TaJl]: Capitalul întrebuinţat în funcţionarea întreprinderii industriale, putând fi disponibil şi uşor lichidabil prin încetarea procesului de fabricaţie, licenţierea personalului şi vânzarea materialelor de fabricaţie şi a mărfurilor. 6. ~ fictiv [capital fictif; fikfives Kaoital; fictitious capital; nevleges toke; (|)HKTHBHbIH KanHTaji] : Suma preţurilor acţiunilor unei societăţi anonime. Mărimea sa nu este determinată de valoarea reală a întreprinderii respective, ci reprezintă dividendele capitalizate la dobânda curentă. 7. ~ financiar [capital financier; Finanzka-nital; financial capital; penzuovi toke, bank toke; 4>HHaHCOBbIli • KaiIHTajl] : Capital rezultat din împletirea capitalului bancar cu cel industrial, ca urmare a concentrării producţiei şi a monopolurilor cari rezultă din ea. El apare în faza imperialistă a capitalismului. 8. ~ fix [capital fixe; fixes Kaţpifal ; fixed capital; âllo toke; OCHOBHOă KaiIHTajl] : Partea capitalului industrial care nu este consumată în întregime în actul individual de producţie, ci se consumă într'o serie întreagă de acte de producţie. Valoarea lui trece treptat, pe 527 măsura uzării, în valoarea noului produs; de ex.: clădirile, maşinile, uneltele, etc. Contrarul: capital circulant. a. ~ industrial [capital industriei; industriel-les Kapital; industrial capital; ipari toke; HH-AycTpHajibHbiH, npoMbiiiiJieHHbiH KanHTaji]: Capital folosit în procesul de producţie. El realizează profit prin exploatarea directă a muncii salariate. 10. ~ uzurar [capital usurier; Wucherkapital; usurious capital; uzsora toke; poCTOBIIţH-HeCKHH KanHTaji]: Capital de împrumut. Capitalul pe care posesorul lui îl pune la dispoziţia întreprinzătorului industrial, a comerciantului sau a micului producător de mărfuri, în schimbul unei dobânzi. Se vorbeşte de uzură atunci când dobânda este excesivă, întrecând o anumită măsură, considerată normală în societatea capitalistă. 11. ~ variabil [capital variable; variables Kapital; variable capital; vâltozo toke; nepe-MeHHblă KanHTaji]: Partea capitalului indus- trial care este investită în forţă de munca, adică în salarii. Munca pusă în acţiune în procesul de produaţie reproduce valoarea lui, sporind-o, în acelaşi timp, cu un excedent, care se numeşte plusvaloare, de unde numirea de variabil. Contrarul: capital constant. 12. Capitală [capitale; Kapitale; capital; âllando vedmuvek arânyvonala; rOJIOBHaH JIHHHH 4)opTH(J)HKaiţHHl. Tehn. mii.: Linia de simetrie a lucrărilor de fortificaţie permanentă (de ex.: bisectoarea unghiului celor două feiţe ale unui bastion). Importanţa capitalei consista în faptul că densitatea focului apărătorului era mai mică în lungul ei; de aceea, atacatorul urmărea descoperirea capitalei, spre a începe apropierea sistematică de cetate. 13. CapitaJband. V. Bandă de capăt. 14. Capitale: Litere majuscule. 15. Capifălufe [petites capitales; Kapitălchen; small capitals; kis kapitel (betu); MaJIbie lipo-nHCHbie 6yKBbi, Majibiâ KanHTejib]. Arte gr.: Litere majuscule de tipar/cu floarea mai mică decât aceea a corpului respectiv, turnate pe măsura literelor mici. ie. Căpitan de cabotaj [capitaine de la marine marchande; Seekapitân; skipper of the eoas-tinq vessel; parthajozâsi hajoskapitâny; KanHTaH Ka6oTa}KHoro cy/ţHa]. Nav.: Comandantul unei nave comerciale de mare, care execută o navigafie de coastă, adică din port în port. El trebue să aibă brevetul de „Căpitan de cabotaj". 17. ~ de cursă lungă [capitaine au long cours; Hochseekapitân; sea captain; tengerhajo-zâsi hajokapitâny ; KanHTaH /ţaJIbHHro njia-BaHHH]. Nav.: Cel mai înalt grad de Comandant de navă*, în marina comercială. Comandantul unei nave trebue să aibă un brevet de Căpitan de lungă cursă, care se obţine pe bază de examen şi în urma unui stagiu, cu practică şi cu trecerea prin diferite funcţiuni la bordul unei nave care a navigat pe mare. In practică şi în vorbirea curentă, căpitanul de cursă lungă se numeşte comandant. In afară de misiunea de a 528 conduce nava, comandantul are, la bordul navei, un rol privat şi un rol public. Rolul privat îi conferă, dreptul de a supraveghia conducerea . navei, transportul pasagerilor şi transportul mărfurilor. Rolul public îi dă o deosebită putere disciplinară asupra tuturor persoanelor cari se găsesc pe bordul navei, echipaj şi pasageri. EI este ofifer al poliţiei judiciare; constată crimele şi delictele comise la bord şi poate să dispună arestarea culpabililor; este ofifer al stării civile astfel ca poate să dreseze acte de stare civilă şî să primească un testament. Sin. Căpitan maritim. 1. Căpitan de port [capitaine deţ port; Hafen-kapităn; harbour maşter; kikotoparancsnok; Ha-qajibHHK, KanHTaHnopTa, raBaHH]. Nav.: Titularul unei căpitanii de port. Gradele ofiţerilor de polifie maritimă şi fluvială sunt: agent, ofifer ajutor de polifie, ofifer de polifie, căpitan ajutor de port, căpitan de port, căpitan principal de port (egal cu inspectorul de polifie maritimă) şi inspector qeneral de polifie maritimă. 2. ~ fluvial fcapitaine fluvial; Flufykapitân: captain of the fluvial marine; folyamhajozâsi hajoskapitany, KanHTaH penHoro njraBaHHH]. Nav.: Comandant de navă de fluviu în marine comercială. Comandantul de navă de fluviu trebue să aibă un brevet de căpitan fluvial, care sc obfine pe bază de examen şi după un timp de practică la bordul navelor de fluviu. 3. ~ maritim. V. Căpitan de cursă lungă. 4. Căpitănie de port [capitainerie de port; Hafenamt; port authority, port commission; ki-kotoparancsnoksăg; nopTOBafl a/ţMHHHCTpaiţHH]. Nav.: Autoritate administrativă şi poliţienească, în porturi, care se ocupă cu polifia judiciară represivă şi preventivă, cu polifia navelor şi a navigaţiei în apele teritoriale, cu polifia naufra-giilor, cu scoaterea epavelor, anchetarea accidentelor de navigafie şi de manevră, judecarea în prima şi ultima instanţă a litigiilor maritime şi fluviale până la o anumită valoare. Constată infracţiunile la leqea de polifie şi de navigafie, şi la regulamentele naţionale şi internaţionale în legătură cu navigafia. Ţine statistica mişcării porturilor. După mărimea porturilor, există căpitănii principale, căpitanii şi oficii de port. s. Capitel [chapiteau; Kapitell; capital; osz-lopfo; fejezet; KanHTejih]. Arh.: Partea superioară a unei coloane; mulurată sau sculptată, pe care se sprijine arhitrava. Forma capitelului este caracteristică ordinului sau stilului căruia îi aparţine coloana. e. Capitol [chapitre; Kapitelj chapter; feje-zef; rjiaBa (khhth)]. Arfe gr.: Fiecare din diviziunile în cari e împărfită, în mod obişnuit, o carte. t. Capnicit. Mineral.: Varietate de wavellit; se găseşte, uneori, pe tetraedrită şi pe blendă. 0. Capoc [kapok; Kapok; kapok; kapok; KanoK]. Ind. text: Plantă din familia bomba-ceelor (Ceiba pentandra, var. indica). Se cunosc foarte multe specii diferite de plante din famiîia bombaceelor, cari produc fibre de. capoc, uneori; calitativ, superioare celui din lava. fibrele sale cresc în interiorul fructului, ca produse ale coajei, spre deosebire de bumbac, la care fibrele cresc pe seminţe. Fiind o fibră cu rezistenţă foarte slabă, se întrebuinfează numai ca material de umplere penfru perne, saltele, etc., şi la confecţionarea centurilor de salvare, fiindcă poate susţine de 34 de ori greutatea proprie. Din samânfă se extrage un uleiu întrebuinţat la facerea săpunului, iar turtele dela extracfie sunt folosite ca nutreţ si ca îngrăşământ. 9. Caponieră [caponniere; Kaponniere; ca-ponier; vedett lohely, vedett futoâr.ok; Kano-HHpJ. Tehn. mii.: 1. Mic adăpost activ, aşezat pe zidul de escarpă, la fortificafiile permanente poligonale, pentru flancarea şanţurilor. Se cunosc caponiere simple, cu o direcfie de tragere, şi caponiere duble, cu două direcţii de tragere. — 2. La fortificafiije bastionate, drum de legătură, protejat contra loviturilor. V. Semicaponieră, Dublă caponieră. 10. Caporcianit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru laumontit. 11. Capot [capot, coiffe, chemise; Decke, Mantei; hood, tarpaulin, bonnet; takaro; kopeny; 6pe3eHTOBbift hjih napycHHOBbiîî TeHT (Ha-Bec)]. Nav.: Invelitoare de pânză care apără de ploaie, de zăpadă, de funingine sau de valuri, diverse obiecte şi instrumente de sub punţile unei nave. Velele, când sunt strânse pe verge, se înfăşură în capoate, spre a le feri de arşiţa soarelui. 12. Capotă 1. [capot; Haube; hood. cowling; suveg; KOJKyx ABHraTejiH]. Auto. Av.: învelişul de tablă cu care se acopere, în vederea protecfiunii, motorul unui autovehicul. Sin. Capota motorului. îs. Capotă 2. [capot; Verdeck; top; teto; BepX aBTOMO^HJia]. Auto.: Acoperişul de pânză sau de piele al unui vehicul; de obiceiu se poate strânge prin pliere şi, în acest caz, se numeşte 14. ~ pliantă [capot pliant; zusammenklapp-bares Verdeck; folding top; osszehajthato teto; CKJia/ţHOH BepX aBT0M06HJIfl]. 15. Capotă de angrenaje. V. Invelitoare de anarenaje. w. Capota] [capotage; Oberschlag auf den Boden; culbute; felborulâs; KapOTHpOBaHHe]. Auto., Av.: Accident de avion sau de autovehicul, când acestea intră cu botul în pământ. 17. Capota] [capotage; Waqenplane, Verklei-dung; hood of a car, hood of a mofor; boritâs; 6pe3eHT, Bepx, KanoT aBTOMO(5HjiH, jţBHra-TeJlH]. Av., Aufo. : Capotă cu toate elemen- tele ei de fixare pe un motor, pe un autovehicul, pe unele elemente ale unui avion, etc. — La avioane deosebim: is. ~ Naca [capotage N.; N.-Verkleidung ; N. cowlinq • N.-fele ovurus boritâs ; KOHtyx, KanoT» odTeKaTejib H.]. Av.: Capotaj inelar folosit la motoarele de avion, care se extinde, tn faţă, până aproape de efice, iar în spate, bână aproape de fuzelaj. Capotajul se dispune strâns deasupra culasebr motoarelor în stea. Are, în fată,, o parte convergentă şi în spate o parte cu o divergentă variabilă. Cu divergenta variabilă se reglează răcirea motorului. 1. Capotaj intercilindric [capotage intercylin-drique; Zylinderverkleidung; hood of a motor cy-linder; hengerboritâs; KanOT, KOHCyx IţHjiHHflpa]. Av.; Table dispuse în jurul cilindrilor răciţi cu aer, pentru a obliga aerul de răcire să treacă numai printre nervurile lor. Aceste capotaje se pot folosi numai în colaborare cu capotajul Naca, deoarece numai în acest caz aerul nu va ocoli motorul, fără a mai trece decât o prea mică parte prin locurile unde rezistenta e mai mare. 2. Capră [chevalet, treteau; GeKistbock; trestie; bak, âllvany; K03Jlbl]. Cs..3 Piesa de susţinere a schelelor de lucru pentru înălţimi mici. Se compune din două picioare, fiecare format din câte două grinzişoare îmbinate într'un V cu vârful în sus, şi îegate prin câte o traversă _. e . w . 1W , . , Fig. 80. Schela monfata pe capre, ia partea de sus şi la cea de jos. Cele .două picioare se aşază în plane verticale paralele, şi se leagă la partea de sus printr'o grindă orizontală, iar pe părţile laterale se contravântuesc prin grinzişoare aşezate cruciş. Pentru construirea schelei se folosesc două capre, oe cari se aşază platforma de lemn pe care stau lucrătorii (fig. 80). V. şi Căluş. 3. Capră 1. [chevalet pour scier, chevre pour scieur; Săgebock; sawingtrestle;fureszbak, *, K03JlbI flJIH iihjikh APOB]: Suport de !emns, cu două picioare, pe care se aşază lemnele lungi, pentru a fi tăiate cu ferestrăul. Fiecare picior e format din două grinzişoare, îmbinate cruciş în unghiu şi formând astfel două unghiuri ascuţite, opuse Ia vârf, şi legate la partea inferioară printr'o traversă. Picioarele se aşază în două plane parar-lele şi se leagă între ele printr'un fus în dreptul îmbinării şi prin stinghii aşezate perpendicular pe planul lor. Uneori se contravântuesc pe părfile taterale, pentru a forma o piesă mai rigidă. 4. ~ 2. [chevre; Bock; support, base; tâmasz; K03eJl, cynopT]. Tehn. mii.: Suport pentru construcţii improvizate, format dintr'o capelă şi două picioare. V. sub Căluş (Căluş de zidar). s. Capra cârmei [chevalet de changement de marche de la locomotive; Steuerungsbock der Lokomotive; locomotive reversing gear control bracket; kormânybak; CTaHHHa pbl^aJKHOro peBepca JlOKOMOTHBa]. C /..* Suportul schimbătorului de mers. Se confecţionează din tablă groasă, montată vertical. In partea superioară, suportul are o tăietură longitudinală, în care culisează piuliţa schimbătorului de mers, care se articulează cu bara schimbătorului de mers. Pe suport este montat orizontal un arbore filetat (şurubul schimbătorului de mers), care se poate roti în două paliere fixate la capetele caprei şi 529 care antrenează piuliţa schimbătorului de mers. Aceasta acţionează bara schimbătorului de mers şi provoacă variafia admisiunri aburului. Capra cârmei se montează în ghereta mecanicului, pe cadrul locomotivei sau pe căldarea verticală (v. fig. sub Schimbător de mers). e. Capră cu arbore filetat [chevalet â verin; Schraubenhebebock; screw lifting jack; csavaros emelobak; BHHTOBbie notfbeMHbie KOSjfibi]. Mş.: Unul din suporţii aparatului de ridicat cu traversă (fig. 81). E o construcţie metalică nituită, cu arbore filetat. care se compune dintr'un stâlp vertical cu con-trafişe şi talpă. Intre cele două bare profilate ale stâlpului poate să se rotească un arbore filetat. Un mecanism cu două manivele de mână produce rotirea arborelui filetat, care antrenează, într'o mişcare verticală, o piuliţă. Aparatul de ridicat cuprinde două capre şi o traversă orizontală sprijinită pe cele două piuliţe. Prin deplasarea piuliţelor, traversa efectuează o mişcare de ridicare, respectiv de coborîre. Unele aparate de acest tip sunt acţionate printr'un motor electric. ?. Capră cu role pentru căldări [chevalet â rouleaux pour chaudieres; Kesselbfock mit Rol-len, Kesseltragbock; boiler cradle with rolls, boiler saddle with rolls, boiler bearer with rolls; gorgos ustâllvâny; K03JIbI C pOJIHKaMH AJIH kotjiob]. Mş.: Suport în formă de cadru trape-zoidal, cu baza mare jos şi înzestrată Cu o talpă. Pe baza mică sunt montate două role cari se pot roti în jurul axei lor proprii. Axele rolelor sunt perpendiculare pe planul suportului. Caprele cu role sunt folosite ca suporţi ai căldărilor, când sunt în reparaţie, căldările putând fi rotite în jurul axei lor, prin rostogolirea pe role. 8. Capră de funicular [support de funiculaire; Seilbahntrăger; cableway support; sodronykotel-pâlya-âJIvâny; onopa KaHaraoft floporn]: Suport în formă de cadru, pentru susjinerea cablurilor funicularelor. 9. Capră de sârmă [cheval de frîse; spani-scher Reiter; herisson, cheval de frise; tuskesdrot akadâlybak; peineTKa hjih orpa/ţa c KOnbHMH], Tehn. mii. V. Cal de friză. 10. Capră de transmisiune (pentru pompe canadiene) [chevre de transmission; Pumpenbock; pumpingjack; szivattyu âllvâny; npHBoiţ-KaHaJI-Ka], Mine: Construcţie mecanică, folosită pentru activarea, prin prăjini (tije), a pompei canadiene, şi care primeşte printr'o transmisiune mişcarea, 34 530 dela o instalafie centrală de forfă (fig. 82). Se compune dintr'un cadru de fundafie, de care se leagă, prin şuruburi cu piulifă sau prin sudură, Fig. 82. Capră de transmisiune. două perechi de bare, îmbinate câte două într'un V cu vârful în sus şi rigidizate prin traverse orizontale. La vârf, cele două picioare au câte un palier, pe care oscilează fusul unui balansier cu sau fără contragreutate. V. şi Unitate de pompaj. î. Capră de trolley [support de trolley; iso-lierter Stromabnehmertrăger; trolley support; szigetelt âramszedo dob; onopâ TpOJlJieH]. Bit.: Suportul capătului inferior ai barei de trolley. Se compune dintr'o piesă de bază, de care se articulează bara de trolley. Pe suport sunt montate resorturile cari sunt legate de partea inferioară a barei de trolley, efectuând presarea capătului superior al trolley-ului pe linia aeriană (v. fig. sub Cap de trolley). 2. Capră de vagonet [chevalet de wagonnet; Kippgestell eines Forderwagens; wagon tipping frame; billenokocsi âllvâny; K03JIBI BaroHeTKH]. C. f.: Ansamblul a doi suporfi de ofel profilat, montat pe cadrul vagonetului, care suportă cutia vagonetului şi pe care poate bascula cutia. s. Capră metalică anti-car [chevre metallique antichar; Igel gegen Kampfwagen; antitank herisson; harcikocsi elleni vassundiszno; npOTHBOTaH-kobhh MeTaJiJipnecKHH K03£ji]. Tehn. mii.: Element de obstacol contra carelor, în forma de capră multiplă, construit din bare de ofel comier bine solidarizate între ele prin alte bare de ofel comier. Este folosită pentru realizarea obstacolului anti-car, prin alăturarea mai multor capre în adâncime, după ce fiecare a fost bine ancorată de pământ şi de celelalte. 4. Caprafoiu. V. Caprifoiu. 5. Capricornul [Le Capricorne; Steinbock; Capricornus, the Goat; bakk; C03Be3flHe Ko3e-pora]. Astr.: 1. Constelaţie formată din o stea dublă (Giedi), 62 de stele mai slabe şi mai multe nebuloase. — 2. Al zecelea semn al zodiacului. o. Caprifoiu [chevrefeuille commun; echtes Geîfjblatt; honeysuckle; kaprifolium; JKHMOJlOCTb (KycTapHHK)}. Bot.: Lonicera Caprifolium L. Arbust urcător din familia caprifoliaceelor, înalt până la 10 m, cu flori plăcut mirositoare, cultivat pentru decorarea zidurilor. Sin. Caprafoiu* Catrafoiu. ?. Caprilic, acid ~ [acide caprylique; Kapryl-săure; caprylic acid; kaprilsav; KanpHJlOBaH KHCJIOTâ], Chim.: CtHis—COOH. Acid gras, cu p. t. 16° şi p.f. 237°, care se găseşte între acizii din untul de vacă, în laptele de capră, în uleiul de cocos, etc. 8. Caprine, piei de ~ [peaux de chevre; Ziegenfelle; leather of caprines, hides of ca-prines; kecskeborok; K03be KOJKCbipbe], Ind. piei.: Piei cari provin dela animalele din specia caprei. Aceste piei, tăbăcite, sunt rezistente, au o fafă fină şi se întrebuinfează în pielăria de calitate superioară (antilopă, chevreau, marochin). 9. Caprinic, acid ~ [acide caprique, acide decylique; Kaprinsăure; capric acid; kâprmsav; KanpHHOBan KHCJIOTâ]. Chim.: C9H19-COOH. Acid gras, cu p. t. 31° şi p. f. 270°, al cărui ester cu glicerina se găseşte în untul alterat, în uleiul de cocos şi în diferite alte grăsimi. Acest ester are miros de capră. 10. Căprior [chevron; Dachsparren, Sparren; rafter, spar; szarufa; CTPOIIHJIO, daJlKa, 6pyc]. Cs.; Piesă de lemn, de formă paralelepipedică, cu secfiunea cuprinsă între 6X8cm şi 9X12cm, făcând parte din elementele constructive ale unui acoperiş. Căpriorii se aşază în sensul liniei de cea mai mare pantă, peste pane, la intervale de 0,50^*1,00 m, cari variază, în general, după natura învelitorii. Peste căpriori se aşază aste-reala sau şipci ie pe cari se fixează învelitoarea. 11. Caprolc, acid ~ [acide caproîque; Kapron-săure; caproic acid; kâpronsav; KanpOHOB&H KHC-JiOTa]. Chim.: CsHu—COOH. Acid gras, lichid, cu p.i — 1,5°, care se găseşte în untul ae vacă şi de capră, în aptele de capră, în uleiul de cocos, în anumite fracfiuni de fuzel, etc. 12. Caprotfi, distribufie V. Distribufie cu> supape ia locomotive. îs. Capsă [capsule; Kapsel; capsule; fem-gyuru; Kanciojib]. II. el., Eîf.: Rondea metalică, izolată de soclul becului electric, care face legătura între unul din electrozi sau unul din capetele filamentului şi contactul izolat al duliei. 14. Capsă [amorce, capsule; Zundkapsel, Sprengkapsel; priming cap, detonator; gyutacsr kapszli; HOflpblBHOH KaiIClOJIb, fleTOHaTOp]. Expl.: Mic tub metalic, umplut cu un exploziv de iniţiere, servind ia provocarea exploziei unei încărcături de explozivi lenţi, respectiv deto-nanfi, prin aprindere sau percusie. Din această categorie fac parte: capsele pirotehnice, respectiv detonante, cari sunt aprinse cu ajutorul fitilului ordinar sau cărora li se provoacă detonarea cu ajutorul unui percutor, — şi capsele electrice, cari se aprind cu ajutorul curentului electric, i is. Capta cartuşului armelor de foc [amorce; Zundhutchen, Geschofjzundung; percussion cap; gyâtacs; Kanciojib, iihctoh]. Expl.: Alveolă metalică, umplută cu fulminat de mercur, plasată Ia fundul cartuşului, şi care, prin lovire (percusie), detonează, transmifând flacăra la pulberea sau la încărcătura cartuşului. 1. Capsă chimică [amorce chimique; chemi-sche Ziindkapsel; chemical primer; vegyi gyuj-tas; XHMHHeCKHă KaHCIOJIb, KanCIOJIb B3pbIB-Horo naTpoHa], Expl.: Capsă folosită în special pentru provocarea exploziei torpilelor sau a minelor marine. Conţine un amestec de cîoraf de potasiu cu o substanţă combustibilă, iar în interiorul amestecului, un mic tub de sticlă cu câteva picaturi de acid sulfuric concentrat. Prin izbire, tubul mic de sticlă se sparge, sj acidul sulfuric provoacă aprinderea amestecului. Sin. Amorsa chimică. 2. Capsă detonantă [capsule detonante, de-tonateur; Sprengkapsel; detonating primer; gyujtokupak, robbanokupak; BOCnJiaMeHHTeJlb-Hblâ 3apflfl]. Expl.: Tub cilindric de cupru, de alamă sau de aluminiu, închis la un capăt şi deschis la celălalt, umplut pe o anumită porţiune cu unul sau cu mai mulţi explozivi de iniţiere dispuşi în straturi distincte. Aprinderea ei se face cu fitil Bickford. Prin explozie, dă naştere unei unde detonante foarte puternice, care descompune încărcăturile de explozivi detonanţi. —-După felul umpluturii, deosebim: 3. ~ detonantă combinată [amorce combî-nee; kombinierte Ziindung; combined primer; kombinâlt gyutacs; KOMdHHHpOBâHHblIÎ KanCIOJIb, 3anaJl]: Capsă care conţine mai mulţi explozivi de iniţiere, dispuşi în straturi succesive, şi formând încărcătura primară, situată spre gura tubului şi care se aprinde cea dintâi dela fitilul Bickford, şi încărcătura secundară, situată spre fundul tubului şi care se aprinde prin detonaţia primei încărcături. Pentru încărcătura primară se folosesc ca explozivi de iniţiere: fuîminatul de mercur (singur, sau amestecat cu clorat de potasiu), şi azotura de plumb (amestecată, sau având numai deasupra un strat de trinitrorezorcinat de plumb). Capsele cu ful-minat de mercur au tuburile de alamă sau de cupru, iar cele cu azotură de plumb,, tuburi de aluminiu sau de aliaje de aluminiu. Pentru încărcătura secundară se întrebuinţează explozivi brizanfi puternici, însă puţin sensibili ia şocuri, _. --*• • F'9* 83- Capsă fig. 84. Capsă şi anume: Trimtro- , , * ist , K, 7 i /, ,;i\ . defonanta combi- detonantă de si- toluen (trotil) şi tetran i trometi lani-lina (tefril) (fig.83). 4. ~ detonan- nată. guranfă. a) tub de cupru a) tub de alumi- sau de aluminiu; niu; b) încarcă- ♦a "de siguranţă b> în“r8SP'1‘ [amorce de sure- mara: e) ,ncSrca- carcă,urS secun- fe; Sicherheitszun- furS secuntJarî' dară;. d> inel de dung; safety pri- s'gu^fS. mer; biztonsâgi gyutacs; 6e3onaCHbiH KancioJib, 531 3anajl]: Capsă combinată, Cu dublă încărcătură, având la partea superioară a încărcăturii primare un inel de siguranţă (de cupru în cazul fuimina-tului de mercur, şi de aluminiu în cazul azoturii de plumb) şi un mic orificiu prin care se poate transmite flacăra dela fitilul Bickford (fig. 84). 5. ~ detonantă electrică [detonateur electrique; elektrischer Ziinder; electric detonating primer; villamos gyujtâs; 3JieKTp0/ţeT0HaT0p]: Capsă detonantă, alcătuită din două părţi: capsa propriu zisă, conţinând explozivul de iniţiere (simplu sau compus) — şi amorsa electrică, constituind dispozitivul electric de aprindere a explozivului de iniţiere. După modul în care se face aprinderea, deosebim capse cu fir incandescent şi capse cu scânteie. Capsele detonante electrice pot fi instantanee, când explozia capsei propriu zise se produce aproape instantaneu, şi capse electrice cu întârziere, când explozia se produce după un anumit interval de timp. e. ~ detonantă electrică, cu aprindere prin scânteie [detonateur electrique â etincelle; Spalt-ziinder; electric primer with flash ignition; villamos szikragyujtâs; 3JieKTp0#eT0HaT0p C HC-KpOBbIM BOCnJiaMeHeHHeM]: Capsă a cărei amorsă constă dintr'un tub de cupru sau de alamă, în interiorul căruia se găsesc două conducte electrice cu extremităţile apropiate (0,1 "'l mm). In jurul acestor conducte se găseşte o substanţă uşor inflamabilă,, în masacăreia se adaugă praf de Cărbune sau un F exPlozîv de iniţiere; tehnice ale acestor fub mefal sau de carton ; Cdpse sunt: rezis- g) distanfă de 0,1 • • *1 mm. tenţa: 10000”*100000 £2 ; tensiunea electrică: 15 V; sensibilitatea de aprindere: ’să facă explozie sub curentul electric dat de tensiunea de 120 V, dintr'un condensator de 1 p. F; capacitatea de aprindere: 5 capse în serie să facă explozie prin acţiunea unui crrent electric continuu, sub tensiunea de 220 V; stabilitatea la umezeală: să nu-şi piardă calităţile după 14 zile de depozitare într'o atmosferă umedă. 7. ~ detonantă electrică, cu fîr incandescent [detonateur electrique â incandescence; Bruckenziinder; electric primer with incandescent wire ignition; izzoszâllas villamos gyujtâs; KaJlHJibHblft 9JieKTp0AeT0HaT0p]: Capsă a cărei amorsă consta dintr'un tub de cupru sau de alamă în interiorul căruia se găsesc două conducte electrice fixate într'un ciment (plumb sau ebonită), având extremităţile unite printr'un filament metalic (fir de platină sau aliaj de- crom-nicheî) cu un diametru de 0,02 •• -.0,04 mm şi o lungime de 2**,11 mm. In jurul filamentului se 34* 532 găseşte o substanţă uşor inflamabilă—irimtrofeno-lat (picrat) de plumb, trinifrorezorcinat (stifnat) de pfumb, etc.— înconjurată de o a substanţă explozivă care arde cu flacără puternică (cloraf de K amestecat cu sulf ură de stibiu, etc.), (fig. 86). Caracteristiceie tehnice ale acestor capse sunt: rezistenţa electrică: 1 * :3 Q; intensitatea curen b ' c' d b Fig. 86. Capsa detonantă electrică, cu fir incandescent, a) conducte electrice; b) ciment; c) renure pentru fixarea cimentului; d) substanfă uşor inflamabilă (stratul exterior); e) exploziv de inifiere* f) tub de metal sau de carton; g) substanfă uşor inflamabilă (stratul interior); h) filament. tului electric, minimum 0,18 A; impulsul de aprindere: 0,0008*"0,003 Ws/Q; siguranţa de aprindere: să nu facă explozie prin trecerea unui curent de 0,18 A timp de 5 minute; stabilitatea la umezeală: să nu-şi piardă calităţile după 14 zile de depozitare într'o atmosferă umedă. i. Capsă detonantă electrică, cu întârziere [detonateur electriqueâretard; Zundschnurzeitzun-der; electric primer with delayed action; gyujto-zsinoros idogyujtâs; 3JieKTpHtieCKHH fleTOHa-Top C 3aMeAJieHHbIM JOţeHCTBHeM]: Capsă CU următoarele părfi componente: amorsă electrică (cu fir incandescent sau cu scânteie), capsă detonantă (simplă, combinată sau de siguranţă) şi fitil Bickford, lung de cel puţin 30 cm, care face legătura între capsă şi amorsă. Amorsa electrică aprinde fitilul Bickford, iar acesta face să explodeze capsa detonantă. Fitilul Bickford având o vitesă de ardere de cca 1 cm/s, întârzierea de aprindere a capsei depinde de lungimea fitilului (fig. 87). b c d e * * '/> Fig. 87. Capsă detonantă electrică, cu întârziere, a) filament; b) ciment; c) conducte electrice; d) substanfă uşor inflamabilă* e) şi h) substanfă inflamabilă; f) pulbere de mină; g) fitil Bickford. s. ~ detonantă electrică, cu scurt circuit [detonateur electrique â court circuit; Kurzschlufj-ziinder; electric primer with short circuit; rovid-zârlatos gyujtâs; 3JieKTpHHeCKHH fleTOHaTOp C KopoTKHM 3aMbiKaHHeM]: Capsă asemănătoare celor cu fir in- ^ candescent, a-vând în plus o rondea de car- v-rf ton în porfiunea Fig. 88. Capsă detonantă elec-cu exploziv uşor trică, cu scurt circuit, inflamabil; prin a) conducte electrice; b) ciment; presiunea gaze- c) substanfă uşor inflamabilă; lor, rondeaua d) filament; f) exploziv de ini- turteşte o la- fiere; g) lamelă metalică; h) ron- melă care face dea de carton, legătura între cele două conducte electrice. In -- -b acest mod se pot aprinde în serie mai multe capse, fără a se produce rateuri din cauza întreruperii curentului electric (fig. 88). 3. ~ detonantă simplă [amorce simple; ein-fache Zundung; simple primer; egyszeru durranos gyujtâs; npo-ctoh Kanciojib, 3anaji]: Capsă care confine un exploziv de iniţiere alcătuit dintr'o singură substanţă (de ex.: fulminat de mercur) sau dintr'un amestec de substanfe explozive (de ex.: fulminat de mercur şi clorat de potasiu), (fig. 89). 4. Capsă pocnitoare [petard; ____________ Knâllsignal; detonating signal; durrano gyutacs; CHrnaJI CO Fi9- 89• CaPsi BSpbIBOM, AGTOHHPyiOmHâ CH1> simplă. Hajl]. C. Semnal feroviar care fu^ de cuPru constă dintr'o cutie de tablă sau aluminiu; plină cu un anumit exploziv, în *>) încărcătură cantitate nepericuloasă. Se aşază unică- pe linie în fafa unui tren care trebue oprit pe traseu. Când roţile alergătoare ale locomotivei calcă peste cutie, se produce o pocnitură care alarmează personalul de conducere aj trenului. s. Capsanfinâ [capsantine; Capsanthin; cap-santhin; kapszantin; KancaHTHH], Chim.: Substanţă organică din grupul xantofileîor (caroti-noide). Este pigmentul principal al ardeiului roşu, din care s'a izolat. «. Capsulă [capsule; Schale; dish; csesze; Halima jţJiH BbînapHBâHHH]. Chim.: Vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, cu pereţii laterali scunzi şi larg deschişi, având cioc de scurgere. Se fabrică din porţelan, din Cuarf, fier smalfuit, nichel, platină, eţc. Serveşte la concentrarea şi evaporarea diferitelor soluţii. ?. Capsulă [capsule; Kapsei; capsule; mag-hâz; K0p060HKa, CyMKa]. Bof.: Fruct sincarpic alcăfuif dintr'un înveliş uscat, dehiscent, care conţine seminţele. Plante at căror fruct este o capsulă: macul (Papaver somniferum L.), stân-jenelul (Iris germanica L.), ciumăfaia, laurul (Da^ tura stramonium L), garoafa (Dianthus caryo-phyllus L.)( ciuboţica cucului (Primula officinalis L.), slăbănogul (Impatiens noii tangere L.), etc. 8. Capsulă de închidere [boîte de fermeture; Verschlu^kappe; closing capsule; csozâro dugo; npo6Ka, 3aTBop]. Termot.: Cep pentru astuparea la capete a ţevilor prin cari circulă apă sau fum, 9. Capsulă dinamometrică [capsule dynamo-metrique; Mefjdose; dynamometric capsule; mero doboz, mero szelence; ^HHaMOMeTpHHecKan K0p06Ka]. Av..* Cutie cu perefi subfiri din material foarte elastic, plină cu un lichid, şi asupra căreia apasă forfe variabile cari urmează să fie măsurate. -Lichidul transmite presiunea dela pereţii cutiei la un manometru înregistrator, etalonat în unităţi de forfă (kg). Se foloseşte unde nu e destul loc pentru un alt aparat de măsură mai precis şi mai voluminos. Dispozitivul reclamă etalonări repetate. Având o inerfie redusă, poate urmări variaţii rapide de forje. î. Căpşună [frai se; Erdbeere; strawberry; foldieper; KJiy6HHKa]. Bof.: Fragaria Virginiana Duchesne, familia rozaceelor. Plantă erbacee cu frunze trifoliate, cu florile albe,, cu fructul cărnos, mare, roşu, aromat, comestibil. Se cultivă pentru fructele sale gustoase. s. Căptălan. Ind. făr.: Acoperişul unui stup de albine rustic* format adesea dintr'un capac sau dintr'o strachină. Sin. Căptar. s. Căpfar. Ind. făr. V. Căptălan; v. şi sub Stup. 4. Captare de apă [capfation d'eau; Wasser-fassung, Wassergewinnung; captation of water; vizhgâs, vizgyujtes; BO/ronpHeMHQe coopynte-Hue], Hidr.: Totalitatea lucrărilor tehnice necesare pentru a colecta apa în locul unde natura o pune la dispozifie,, şi a o strânge într'un colector, de unde să poată fi condusă către locul de folosinţă. s. Captură [capture; Einfangen; capture; be-fogâş, elnyeles; yjiaBJiHBaHHe, 3aflepHcaHHe, 3aXBaT]. Fiz.: Procesul prin care un nucleu instabil, cu o sarcină electrică prea mare pentru masa sa,, absoarbe unul din electronii periferici (de obiceiu unul dintre cei din stratul K), redu-cându-şj astfel sarcina. e. Capturator de uleiu. V. Separator de uleiu. 7. Căptuşeală [revetement; Ausmauerung, Auskleidung; coating; boritofalazâs; o6mHBKa, 4>yTepOBKaj. Tehn.: Material rezistent la temperaturi înalte sau la coroziune; îmbracă interiorul furnalelor, al unor aparaturi chimice, etc., pentru a feri construcţiile respective de contactul cu flăcările, cu sgura, cu agenţii agresivi, etc. Poate fi metalică (de ex. de plumb, în manipularea acidului sulfuric), plastică (răşini sintetici, cauciuc,, etc., în tehnologia chimică) şi, mai obişnuit, ceramică (materiale refractare rezistente la acizi sau ia temperaturi înalte). 8. Căptuşeală [fourrure; Fufter; stiffening liner; beles,, boritâs, bevonat; BKJia#blHl, npo-KJiaflKa, cJyTepoBKa], Cs., Mş.: 1. Piesă de tablă care umple spa|iul dintre două fiare profilate, în dreptul unui nit sau la un nod, fără a lua parte la rezistenfa construcţiei. Sin. Carne, Furură. — 2. Strat metalic, de obiceiu mai moale decât acela al piesei de baza, cu care se îmbracă perefii unor organe de maşini (cilindri, cap de cruce, de biela, etc.) pentru preluarea frecărilor mecanice. V. Aliaj de cusinefi, Cămaşă de cilindru. ». Căptuşeală [revetement; Verkleidung; fa-cing; boritâs, bevonat; 06;iHlţ0BKa, JiHlţeBaH OT/ţeJlKa], Cs., Arh.: Material în strat subfire, sau plăci de grosime mică, fixate pe fafa exterioară a altui material, pentru a-l feri de degradare, pentru a-l ascunde vederii şaii pentru a-i da un aspect mai plăcut. io. Căptuşeală [bandage; Verschalung; tim-bering; boritâs; onajiyâKa, pyjţHHHHoe Kpen-JieHHe]. Mine: Scânduri, lemne despicate, crengi, table sau plase de sârmă, puse în spatele 533 stâlpilor şi grinzilor unei armaturi, pentru susţinerea perefilor şi a tavanului contra surpăturilor, în spaţiile cuprinse între armaturi. u. Căptuşeală [doublure; Futter, Futterung; lining; ruhabâtes; no#IIIHBKa, noflKJia/ţKa]. Ind. text.: Materialul care se pune la interiorul stofei, când se confecţionează o haină. Căptuşeala morii [blindage, cuirassement; Auspanzerung; mill lining; ztizdmalom acelbâ-lese; odlllHBKa 6poHeio]. Mine : Căptuşeala suprafefei interioare a morilor pentru materii minerale şi minereuri, care serveşte drept parte de uzură. Căptuşeala se face din ofel manganos (cu 14% Mn) sau din silex. Când se uzează, se înlocueşte. Consumul specific de căptuşeală se exprimă în grame de material de căptuşeală pe tona de produs final măcinat, şi variază în funcfiune de duritatea minereului şi de gradul de măcinare dorit.—Se întrebuinfează următoarele tipuri: 13. ~ cu bare [blindage â barres; Balkenpan-zerung; lining with metal bars; rudv^rtezes; 06-IHHBKa nOJIOCOBOii CTaJIbK)]: Căptuşeală interioară din ofel manganos, sub forma ae bare cu secţiunea pătrată. Se întrebuinfează Ia morile cu bile. 14. ~ cu plăci [blindage â plaques; Platten-panzerung; lining with plates; lemezvârtezes, lemezboritas; JIHCTOBaH odmHBKa]: Căptuşeală interioară din plăci dreptunghiulare de diferite secfiuni; este fixată de mantaua morii prin şuruburi cu cap înnecat. Plăcile au, uneori, un profil ondulat sau în trepte, pentru a se obfine o măcinare mai bună. 15. ~ de silex [blindage â silex; Silexfutter; jining with silex; kovabeles; KpeMHGBaH 0(î-HlHBKa]: Căptuşeală întrebuinfată rar, fiind pufin durabilă şi deci neeconomîcă. Este folosită când influenta fierului provenit din uzura căptuşeli» este dăunătoare procesului de preparare. Se execută din blocuri sau din pietriş silex, care se fixează pe suprafafa interioară a morii cu un liant corespunzător. ie. Căptuşire [revetement; Verkleidung; fa-cing; boritâs; odniHBKa, 06;iHlţ0BKa]. Tehn. mii.: Operafiune executată în pionerie pentru a împiedeca surparea taluzelor, la lucrările în săpătură sau în umplutură. Căptuşirea se face cu nuiele (împletite sau legate înmănunchiuri-fascine), cu brazde de pământ, saci cu nisip, etc. 17. Căpultoare [bouterolle; Schellkopf; riveting set; szegecs-gombfej formâja; odHCHM, #ep-HcaBKa, niTaMna £jih 3aKJienKH]. Mş.: Unealta cu care se formează capul nitului. Sin. Căpuitor. V. Buterolă. is. Capul straielor [tranche des couches; Schichtenkopfe; head of the strata; reteg fej; Bepx, TOJiOBKa, KpaH nJiaCTOB]. GeoI.: Grosimea stratelor, tăiate în mod natural sau artificial, după linia lor de direcfie. io. Capuşon [capuchon; Kapuze; hood; suveg; KanJOmOH]. Ind. tuf.: Acoperiş de pânză subfire, cu care se îmbracă infîorescenfa tutunului, pentru a feri florib de a se încrucişa cu alte plante înrudite. 534 î. Caput mortuum. Oxizi de fier rămaşi după distilarea pietrei vitriolice. Din ei se prepară coloarea anorganică numită roşu englez. Sin. Colcotar. 2. Car [char, chariot; Wagen; cart, wagon; szeker, kocsi; TeJiera, B03, n0B03Ka]: Vehicul pe patru rofi, construit tn cea mai mare parte din lemn, şi întrebuinfat la transport. Foloseşte r\j- m;r^n <1 21 20 21 19 23 22 23 î>=> --A -f- fS 25 26 25 Fig. 90. Carul şi părf i te luî. f) carâmbul de sus; 2) carâmbul de jos; 3) speteaza; 4) leuca; 5) clenciul leucei; 6) ciocul leucei; 7) inima carului; 8) piscul; 9) urechile profapuiui; 10) gemănările (furculifele, ciorobărifele, iişitele); 11) cuiul (huiudeful) urechilor profapuiui; 12) crucea de dinainte; 13) lanţurile crucii de dinainte (întinzătoarele, lambele, cost i şuri le, vătraiele); 14) crucea de dinapoi; 15) lanţurile crucii de dinapoi; 16\ podul osiei de dinainte; 17) perinoeul (scaunul) de dinainte; 18) vârtejul de dinainte; 19) podul osiei de dinapoi; 20) perinoeul (scaunul) de dinapoi; 21) crestele (scobiturile gemănărilor sau ale lişifelor); 22J scobitura (locaşul) inimii; 23) ogornifele; 24) obadă; 25) butucul roţii; 26) spifă. 535 fracţiunea animală. Poate transporta încărcături de 2---3000 kg, cu o vitesă de 2***4 km/oră. Părţile principale ale carului sunt: roţile de dinainte şi cele de dinapoi, cele două osii ale roţilor, inima carului cu anexele ei, podul carului, leucile; loitrele, fundurile şi proţapul, respectiv oiştea (fig. 90). 1. Car de luptă [char d'assaut, char de combat, tank; Panzerkampfwagen, Kampfwagen, Tank; tank,, armoured car; pâncelkocsi, hârci kocsi; TaHK, 6pOHeaBTOMOdHJIb, 6pOHeBHK]. Tehn. mii.: Autovehicul pe şenile, blindat, echipat cu tunuri, cu arme automate, cu aruncătoare de flăcări şi mijloace de legătură; uneori e amfibiu. Se deosebesc: — Care de luptă uşoare, cu greutatea până la 12 tone, echipate cu un tun de calibru mic, sau cu o armă automată; care de luptă mijlocii, cu greutatea între 12 şi 18 tone, echipate cu un tun şi 3 arme automate; care de luptă grele, cu greutatea până la 75 tone, echipate cu un tun până la 110 mm calibru ş*i 6,,,12 arme automate. 2. Car de maşină de scris [chariot de machine â ecrire; Wagen einer Schreibmaschine; typewriter carriage; irogep kocsija; KapeTKa UHmymeft MaiHHHbl]. Tehn.: Piesă constitutivă a maşinii de scris, care poartă hârtia. Cuprinde cilindrul care fixează hârtia, un dispozitiv de deplasare laterală, de obiceiu automată, care permite scrierea literelor succesive ale fiecărui rând, şi un dispozitiv de rotire a cilindrului pentru a permite scrierea rândurilor succesive. s. Carabame. Agr.: Varietate de bame timpurii, c»' fructe scurte şi groase, foarte cărnoase. 4. Carabină [crochet porte-mousqueton; Kara-binerhaken; snap-hook, spring-hook; forgo horog, forgo kampo; KpiOK C 3aMK0M, KpiOK C Kapa-6hhom, npyJKHHHHH KpiOK], 1. Mine: Cârlig cu un dispozitiv care permite roti-rea uşoară a cablului în jurul punctului de susţinere (fig. 91).— 2. Tehn.: Cârlig închis prin intermediul unui arc şi care, fixat la extremitatea unui lanţ sau â unei curele, permite să se prindă de extremitate diferite piese (fig. 92). 5. Carabină [carabine; Buchse;, carabin-hook; huvely-horog, Jacquard horog; KpiOHOK]. Ind. text.: Cârlig care atârnă de capul sforilor dispozitivului Jacquard, de care se acaţă cordoanele cocleţtfor cu mişcare identică. Sin. Muşchetar. e. Carabină [carabine; Karabiner; carabine; karabely; KapadHH]. Tehn. mii.: Armă de foc portativă,, cu ţeava ghintuită, mai scurtă cu 20*r30 cm decât puşca, însă cu recul mai mare. f. Cărăbuş [hanneton; Maikâfer; maybug, cockchafer; cserebogâr; MaăCKHft Hcyk]: Gândac Fig. 91. Carabină. Fig. 92. Carabină. din familia scarabeidelor. Mai cunoscuţi sunt cărăbuşii mari: Melolontha vulgaris L. şi Meîo-lontha hippocastani F. Cărăbuşii rod frunzele arborilor, în special frunzele stejarilor şj ale pomilor roditori, iar larvele cărăbuşilor rod rădăcinile plantelor (de ex. rădăcinile puieţilor din pepiniere). 8. Caracolif [caracolithe; Caracolit; caracolite; kârâkolit ; KapâKOJiHT]. Mineral, s PbNa2[OHCIlS04]. Cristalizează în sistemul rombic ca incrustaţii cristaline. Are duritatea 5,1. E incolor. 9. Caracter [caractere; Charakter; character; karakter, jellemzo; xapaKTep], Mai.: 1. Numărul de elemente cari pcupă, după efectuarea unei permutări,, acelaşi loc ca înainte de ea. Exemple: Caracterul permutării C2 3 1J es*e ^ permutării 3 2J este 1. — 2. Caracterul unei matrice este urma sa, sau suma rădăcinilor ecuaţiei sale caracteristice. V. sub Urmă. 10. Caracter [caractere; Buchstabe; character; nyomtatott betu; 6yKBa]. Arie gr.: Literă de tipar. 11.. ~ de literă [caractere; Schriftgattung; type character; betu forma; IIipH<|>T). Arte gr.: Ansamblul literelor (unui alfabet) necesare pentru compunerea unui text (cca 150), având toate acelaşi corp şi aceeaşi tăietură. Un caracter cuprinde literele mari (majusculele), literele mici (minusculele), cifrele, accentele, semnele de exclamaţie şi de punctuaţie,, şi semnele operaţiunilor matematice. 12. Caracter [caractere; Charakter; character; jellegzetesseg; xapaKTep, OTJiHHHTeJlbHbift iipH3H&K]. Urb.: 1. Trăsătura originală a unei opere de artă. — 2. Ansamblul de particularităţi sau de proprietăţi ale unei opere de arhitectură sau de urbanism, care sugerează privitorului anumite idei şi sentimente. Caracterele sunt numeroase şi diverse; ele se pot reduce însă la categoriile principale, cari privesc utilul, funcţionalul, decorativul sau monumentalul 13. Caracteristică [caracteristique; Charakte-ristik; characterisfic; karakterisztika,, logaritmus jellemzek; xapaKTepHCTHKa]. Mat.: Partea întreagă a unui logaritm. 14. Caracteristică, formă ~ [forme caracteris- tique; charakteristische Form; characteristic form; jellemzo alak, karakteriszfikus forma; xapaKTe-pHCTHHeCKaa <|)opMa]. An. mat.: Pentru o ecuaţie cu derivate parţiale lineare de ordinul al doilea, forma caracteristică este forma pă-tratică ce se obţine din grupul derivatelor de ordinul al doilea, înlocuind în general pe cu produsul , unde G este o funcţiune C)X{ dxj de aceleaşi variabile ca şi funcţiunea necunoscută 536 #. In mod analog se defineşte şi forma caracte^ ristică a unei ecuaţii cu derivate parţiale, lineară şi de un ordin oarecare. 1. Caracteristică, matrice ~ [matrice caracte-ristique; charasteriktische Matrix; characteristic matrix; jellegzetes, karakterisztikus matrix; xapaKTe-pncTHHecKaH MaTpniţa]. A/g.: Matricea caracteristică a unei matrice pătrate a=\l^.ll este, II k k II prin definifie, matricea a. — X d — XI unde 1 este matricea unitate iar este simbolul lui Kronecker. Ecuaţia caracteristică a matricei a sau a transformării lineare corespunzătoare este obţinută anulând determinantul corespunzător: | a* | = 0. Fiecare din rădăcinile ecuaţiei caracteristice se numeşte: 2. valoare ~ [valeur caracteristique de la matrice; charakteristischer Wert der Matrix; characteristic value of the matrix; jellegzetes erteke matrix; xapaKTepHCTHnecKoe SHaneHHe Ma-TpHlţbl]. Sin. Valoare proprie. 8. Caracteristică [caracteristique; Kennlinie, Charakteristik; characteristic (curve); magvonal, karakterisztika, jellemzo gorbe, jellemzo adat; xapaKTepHCTHHecKan KpHBan]. Elt: Curbă care reprezintă modul în care variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv, în funcţiune de o anumită variabilă. Se întrebuinţează pentru a reprezenta comportarea sistemului, sau a dispozitivului respectiv; de ex.: 4. ~ anodică a poliodei [caracteristique de plaque de la po- qţ lyode, caracteristi- 9, que anodique de ta po lyode ; Anoden-strom-, Anodenspan- * nungs - Kennlinie; plate characteristic (curve) of the po- » « » «** m m a» vcmij lyode; anodâram- p,g 93 Caracteristicele anodice feszultseg jellemzo aie trlodel pentru diferite ten_ gorb^je; aHOAHafl siuni ale grilei. xapaKTepHCTH'lec; , cureniu, anodic; v tensiunea KaH KpHBaH] : anodică a triodei; v tens-'iunea Curbă care repre- grilei zintă în ordonate curentul anodic, iar în abscise, tensiunea anodică a poliodei, condiţiunile tuturor celorlalţi electrozi, în particular tensiunile grilelor, fiind menţinute constante (fig. 93). 5. ~ anod-qrilă a poliodei [caracteristique plaque-grille de Ta polyode; Gitterstrom-Anoden-spannungs-Kennlinie; plate - gride characteristic (curve) of the polyode; râcsosâramanodfeszult-seg jellemzo gorbeje ; xapaKTepHCTHHecKan KpHBan ceTQHHoro TOKa aHOAHoro Hanpn-HteHHH]: Curbă care reprezintă în ordonate curentul de grilă, iar în abscise, tensiunea anodică a poliodei, condiţiunile tuturor celorlalţi elec^ trozi, în particular tensiunile lor. fiind menţinute constante. 6. ~ de emisiune a poliodei [caracteristique d'emission de la polyode; Emissionskennlinie det\ Mehrpolrohre; emission characteristic curve of the polyode; tobbpoiusu csove-k kisugârzâsi jellemzo gorbejş; DMHCCHOHHan xapaKTepHC-THqecKan KpHBan ncwiHOfla]: Curbă care reprezintă în ordonate curentul de emisiune al ca-todului poliodei, iar în abscise, o mărime care determină emisiunea, ca temperatura, tensiunea electrică sau curentul de încălzire a catodei. 7. ~ de grilă a poliodei [caracteristique de grilledela polyode; Gitterstrom-Oitterspannungs-Kennlinie; grid characteristic curve of the polyode ; râcsossâram, râcsosfeszultseg jellemzo gorbeje; eeToraan xapaKTepHCTHHecKan KpH-Bafl nOJiHO/ţa]: Curbă care reprezintă în ordonate curentul de grilă, iar în abscise, tensiunea de grilă a poliodei, condiţiunile tuturor celorlalţi electrozi, în particular tensiunile lor, fiind menţinute constante. 8. ~ de placă a poliodei [caracteristique de plaque de la polyode; Anodenstrom-Anoden-spannungs-Kennlinie; plate characteristic (curve)-of the polyode; anodâram-anodfeszultseg jellemzo gorbeje; aHOflHanxapaKTepncTH^ecKaa KpHBan nOJIHOAa]. V. Caracteristică anodică a poliodei. 9. ~ grilă-anod a poliodei [caracteristique grille-plaqtie de la polyode; Anodenstrom-Gitter-spannungs - Kennlinie; grid^plate characteristic of the polyode; anodâram - râcsfeszulfseg jellemzo gorbeje; xapaK-TepHCTHKa aHO/ţHOFO TOKa ceTQHHoro Haripn-meHHn]: Curbă care reprezintă în ordonate curentul anodic,, iar în ab-scise, tensiunea de grilă a poliodei, condiţiunile tuturor celorlalţi electrozi, în particular tensiunile lor, fiind menţinute constante (fig. 94). 10. Caracteristică de maşină electrică [caracteristique de machine electrique; Kennlinie der elektrischen Maschine; characteristic curve of the electric machine; villamos gep jellemzo gorbeje; xapaKTepHCTH-necKan KpHBan sjieKTpHHecnoH MauiHHbi]: Curbă care reprezintă grafic comportarea uner maşini electricei într'un anumit regim. — Exemple: 11. ~ cuplului [caracteristique du coupie; Drehmomentkennlinie; coupie characteristic; for-gatonyomatek jellemzo gorbeje; xapaKTepH-CTHKa MOMeHTa Kpy^eHHH, CABOeHHH] : Curba unui motor, care dă în ordonate curentul de Fig. 94. Caracteristicele grilă - anod a tetrodei pentru diferite tensiuni ale grilei ecran şi tensiunea anodică constantă de 150 voifi. I curentul anodic; V tensiunea anodică a tetrodei (V — 150 volfi); v tensiunea grilei; vi tensiunea grilei ecran. alimentare al motorului In funcfiune de cuplul lui util, trecut tn abscise. 1. Caracteristică de reglare [caracteristique de reglage; Regulierkennljnie; regulation characteristic; szabâlyozâsi jellemzo gorbe; xapaKTepHC-THKB peryjiHpOBKH BblBepKH]: Curba unui generator care dă curentul de excitaţie în funcfiune de curentul de încărcare la turafie constantă (şi la defazaj exterior constant în cazul maşinilor sincrone), astfel încât tensiunea la borne sâ se men|ină constantă. 2. ~ de trecere [caracteristique de passage; Obergangscharakteristik; passage characteristic; atmeneti jellemzo gorbe; nepexo/ţHatf xapaK-TepHCTHKa]: Curba unei maşini electrice, care dă fluxul în funcfiune de amperspirele necesare pentru a-l trece prin intrefier şi indus. 3. ~ de turafie [caracteristique de vitesse; Drehzahlkennlinie; speed characteristic; fordulat-szâm jellemzo gorbeje; xapaKTepHCTHKa KpH-BOă CKOPOCTH]: Curba unui motor care dă în ordonate turafia motorului în funcfiune de cuplul lui util, trecut în abscise. 4. ~ dinamică a unei surse de curent [caracteristique dynamique d'une source de courant; dynamische Charakteristik einer Stromquelle; dy-namic characteristic of a source of current; âramforrâs dinamikai jellemzo gorbeje; #HHa-MHHecKaa xapaKTepHCTHKa HCTOHHHKa TOKa]: Curba care reprezintă variafia tensiunii în funcfiune de curent, când acesta variază repede. 5. ~ exterioară [caracteristique exterieure; âufjere Charakteristik; externai characteristic; Fig. 95b. Caracteristica exterioară a unui generator de curent continuu cu excitare în derivaţie. U tensiunea la borne; I curentul de încărcare. Fig. 95a. Caracteristica exterioară a unui generator de curent continuu cu excitaţie separată. U tensiunea la borne; I curentul de încărcare; Ir căderea de tensiune internă (în indus şi la comutator) kulso jellegzetesseg gorbeje; BHeiUHHH (AHHa-MHHecKan)xapaKTepHC- THKa MauiHHbl]: Curba 4 . .. . J . Fig. 96. Caracteristica ex- unui generator de curent , . .. . terioară a unui generator continuu sau sincron, 3 care dă în ordonate tensiunea la borne, la turafie constantă (şi la defazaj exterior constant în sincron. U tensiunea la borne; I curentul de încărcare; 1} pentru defazaj exterior nul; cazul 'maşinilor^sincrone) *j psn'ru induef.Vi în funcfiune de curentul 3> pen,ru de,a”f eapael"v-de încărcare, trecut în abscise (fig. 95 a, 95 b şi 96). 537 6. ~ în gol [caracteristique â videf^Leer- laufcharakteristik; no-load cha- 1 racteristic; uresjarât jellemzo gorbeje; xapaKTepHCTHKa xo-JIOCTOro XO^a]: Curba unei maşini de curent continuu sau a f unei maşini sincrone având ca F‘9- 97. Caractens-ordonate tensiunea electromo- tica în 9°J a ma* toare indusă în gol şi la turafie ?lnlî curent con~ constantă în indusul maşinii, în f,nuu* funcfiune de curentul de exci- E tensiunea elec-tafie (fig. 96), trecut în abscise, tromotoare indusă Uneori se trec în abscise amper- în 9°J« * curentul spirele de excitafie ale unui pol. de excitaţie. 7. ~ în sarcină [caracteristique en chargep Belastungscharakteristik; load characteristic; meg-terhelesi jellemzo gorbe; HarpySOHHaH XapaKTepHCTHKa] : Curba unui generator de curent continuu sau a unui generator sincron care dă în ordonate tensiunea electromotoare indusă la turafie constantă în indusul maşinii, într'o anumită sarcină (şi la un anumit defazaj interior în cazul maşinilor sincrone) în funcfiune de curentul de excitafie, trecut în abscise. 8. ~ inductorului [caracteristique de l'in-ducteur; Feldmagnetkennlinie; characteristic of the field magnet; gerjeszto-mâgnes jellemzo gorbeje; xapaKTepHCTHKa nojiiocHoro MarHHTa]: Curba care dă în ordonate fluxul magnetic poiar al maşinii în gol, în funcfiune de amperspirele necesare spre a-l trece prin inductor. b. ~ interioară [caracteristique interieure; innere Charakteristik; internai characteristic; belso jellegzetesseg gorbeje; BHyTpeHHHH XapaKTepHCTHKa]: Curba unui generator de curent continuu sau sincron, care dă în ordonate tensiunea electromotoare în sarcină, la turafie constantă (şi la defazaj interior constant în cazul maşinilor sincrone) în funcfiune de curentul de încărcare, trecut în abscise. io. ~ isodromă a unui grup [caracteristique isodrome d'un groupe; Isodromcharakteristik; isodrome characteristic; izodromcsoport jellemzo gorbeje; H30AP0MHaH xapaKTepHCTHKa]: Caracteristica unui grup electrogen, care funcţionează la vitesă constantă, independent de puterea produsă. u. ~ magnetică [caracteristique magnetique; magnetrsche Charakteristik; magnetic characteristic; viilamos gep mâgneses jellemzo gorbeje; MarHeTH^ecKaa xapaKTepHCTHKa]: Curba care dă în ordonate fluxul magnetic polar ai unei maşini electrice în gol, în funafiune de curentul de excitafie, trecut în absoise. î*. ~ statică a unei surse de curent [carac-terisfique statique d'une source de courant; statische Charakteristik einer Stromquelle; static characteristic of a source of current; âramforrâs dinamikai jellemzo gorbeje; CTâTHHecKan xapaKTepHCTHKa HCTOHHHKa TOKa]: Curbă care reprezintă tensiunea la bornele sursei în funcfiune de curent, care e valabilă numai în cazul unor variafii lente ale curentului. 538 1. Caracteristica unui arc [caracteristique d'un arc; Lichtbogencharakterisfic; characteristic of an eleetirmdarc; fenyiv jellemzo gorbeje; xapaK-TepH^ŢHKa BOJIbTOBOH /ţyrH]: Curba care reprezintă grafic relafia dintre tensiunea electrică dela-extrem ităfi le unui arc electric şi intensitatea curentului care trece prin el. 2. Caracteristică [caracteristique; Charakte- ristik; characteristic; magvonal, karakterisztika, jellemzo gorbe; xapaKTepHCTHKa, npH3HaK]. Tehn.: Mărime sau element care determină în mod esenfial comportarea, dintr'un anumit punct de vedere, a unui sistem tehnic (aparat, instrument, maşină, etc.). * s. Caracteristicele de lucru ale postului de radioemisiune [caracteristiques d'exploitation du poşte de radioemission; Betriebsdaten des Funk-senders; working characterisfics of a transmitter; jellemzo uzemi adatok; pa6onaH xapaKTepHCTHKa paflHonepe/ţaTHHKa], Radio: Lungimea de undă sau frecvenţa de lucru şi indicativele postului de radioemisiune. 4. Caracteristicele liniei [caracteristiques de la voie; Kenngro^en des Gleises; track characteri-stics; vasuti vonal jellemzo adatai; XapaKTepHCTHKa peJibCOBoro nyTH]. C. f.: Totalitatea datelor cari influenfează vitesa şi sarcinile vehiculelor cari pot circula pe o linie de cale ferată: tipul de şină,, raza minimă, rampele, disfanfă maximă admisă între osiile extreme fixe, sarcina maximă admisă de suprastructura căii, vitesa maximă admisă. s. Caracteristicele locomotivelor [caracteristiques des, locomofives; Kenngrofjen der Loko-motiven; locomotive characterisfics; mozdony jellemzo adatai; xapaKTepHCTHKa nap0B030B]. C. f.: Mărimile: Vitesa maxima, diametrul cilindrului, cursa pistonului, diametrul rofilor motoare şi cuplare, ampatamentul rigid, lungimear dintre tampoane, incluziv tenderul, greutatea în serviciu, greutatea în stare nealimentată, greutatea aderentă, greutatea maximă pe osie, presiunea căldării, suprafafa grătarului, suprafafa de încălzire a căldării, suprafafa supraîncălzitorului, capacitatea de apă a tenderului* capacitatea de combustibil a tenderului, greutatea în serviciu a tenderului. e. Caracteristicele principale ale unui turbo-compresor [caracteristiques principales d'un turbo-compresseur; Hauptcharakteristiken eines Turbo-kompressors; principal characterisfics of a tur-bocon^pressor; turbokompresszor jellemzo adatai; rjiaBHbie oTjrararejibHbie npH3HăKH Typ6o-KOMnpeccopa]. Mş.î Principalele caracteristice ale unui fei.rbocompresor, la randament hidraulic con-stanfrsMst' ‘ Proporfionalitatea dintre volumul aspirat $i tur&tt$;^ proporfionalitatea dintre sarcina obfinută şi pătratul turafiei; proporfionalitatea dintre puterea tijseesară şi puterea a treia a turafiei. f. ^Caracteristicele unei maşini de frezat [caracteristiques d'une machine ă fraiser; Charakte-risfiken^iner Frăsmaschine; characterisfics of a mtlling-rmachine; egy marogep jellemzo adatai; rjiaBHbie OTJiHHHTejibHbie npH3HaKH (|)pe3ep-HOFO CTaHKa]. Mş.: Elementele maşinii prin cari se poate deosebi de celelalte, şi anume: Caracteristice generale şi caracteristice speciale. Cele generale sunt: modul de lucru, felul maşinii, capacitatea de lucru şi puterea necesară. Modul de lucru: unealta fixă are o rotafie în jurul axei sale proprii; piesa de prelucrat are două mişcări: o mişcare de înaintare, care introduce piesa de lucrat sub unealtă, şi o mişcare transversală, perpendiculară pe precedenta, prin care se permite uneltei să atace o nouă făşie de material. Felul maşinii: orizontală, verticală sau universală, după cum axa uneltei este orizontală, verticală sau poate lua orice înclinaţie. Capacitatea de lucru: dimensiunile piesei care poate fi prelucrată, şi anume: distanfa maximă dela freză la masă, distanfa maximă fi minimă dintre freză şi batiu, lungimea mesei, cursa consolei, cursa căruciorului. — Puterea necesară maşinii,, limitată de robustefa maşinii. — Caracteristice speciale: modul de antrenare (prin curea sau prin motor propriu), numărul de vitese, etc. 8. Caracterizare, factor de ~ [facteur de ca-racterisation; Charakterisierungszahl; characteri-zafion factor; jellemzesi tenyezo; <î>aKTOp OIIH-caHHH OTJiHHHTejibHbix 'lepT, npH3HaKOB]. Ind. pefr.: Factor întrebuinfat adesea în industria petrolului, la clasificarea fifeiurilor brute. Este dat de formula: —» în care T e temperatura de fierbere în grade Rankine, iar S e greutatea specifică Ia 60°F (15,6°C). Acest factor variază, în general, între 10,0 şi 12*5. Caracul [caracul, karakul; Karakulschaf, Fettschwanzschaf; karakul sheep; karakul jtih; Kapanyjib (nopo/ţa OBen). Zoot.i Rasă de ovine, originară din Arabia, cu patria actuală în Turc-menistan (URSS). Este remarcabilă prin frumu-sefea buclajului pe care îl au pielicelele mieilor la naştere. Caractere: talia 65 cm, capul alungit, cu profil convex, fafa şi urechile acoperite cu păr negru; în frunte şî la vârful cozii prezintă pete albe. Uniii berbeci şi toate oile sunt ciute. Producfia de lapte 50- -60 litri anual, cu 7°/o grăsime, iar producfia de lână, de calitate inferioară, este, pentru berbeci, de 4,,*5 kg, şi, pentru oi, de 2"*3 kg. Greutatea animalelor variază între 42 kg la oi şi 58 kg la berbeci. Caracteristică penntru rasa caracul este coada; ea prezintă, la bază, un depozit de grăsime, care atinge uneori, la berbeci, greutatea de 10 kg. Există patru varietăfi : cca 80% sunt de coloare neagră (arabi), 15% bru-mării (şirazi), 4% cafenii (cambar) şi 1% albi. Cele mai bune pielicele de caracul se cunosc sub denumirea de astrahan persan. Blănifele mieilor avortafi şi ale celor obfinufi prin sacrificarea oilor cu pufin înainte de fătare, poarta numele de Breitschwanz. Rasa caracul se foloseşte ca amelioratoare pentru rasele comune dela noi. 539 1. Caraftă. Ind. ţar. V. sub Războiu de ţesut. 2. Carambol. Miner Deraierea vagonetelor de pe linie, din cauza ciocnirii sau din alte cauze; mai general, orice defect de funcţionare a unei instalafii de mină (termen minier, Valea Jiului). s. Caramel [caramel; Karamel; caramel; ka-ramella; KapaMeJlb]. Ind. alim.: Zahăr topit şi descompus parfial prin acfiunea căldurii, între 180 şi 200°. In comerf se găseşte sub forma de plăci brune, casante, solubile în apă şi insolubile în alcool. Se întrebuinfează pentru colorarea băuturilor, a alimentelor, ca şi în industria fotografică la prepararea plăcilor fotografice. 4. Caramelizare [caramelisation; Karamelbil-dung; caramelisation; karamellâzâs; KapaMeJIH-3aiţHfl]. Ind. alim.: Fenomenul de convertire parţială a zahărului în caramel. 5. Cărămidă [brique; Backstein, Mauerziegel; brick; falazo tegla; KHpnHH]. Ind. st. c., Cs.: Material de construcfie, artificial, de formă pa-ralelepipedică, folosit la executarea zidăriilor. Se fabrică, prin fasonare, uscare şi mai totdeauna prin ardere, din lut, argilă sau alte mase argi-loase, cu adaus de nisip, de făină de argilă uscată, argilă arsă sau cu un adaus de alt material degresant. Prin adăugirea de apă se obfine o pastă căreia i i»e dă o formă anumită cu mâna, în tipare de lemn sau de tablă, sau prin presare în maşini speciale. După aceea se lasă să se usuce pe arii, în aer liber, sau în uscătorii; apoi, cărămizile sunt arse în cuptoare speciale. Dimensiunile cărămizii variază după ţări şi regiuni, fiind, în general, în raportul 4:2:1. La noi, dimensiunile standard sunt: 27 X 13 X6,5 cm, intrând 305 bucăfi la 1 m8 zidărie. O cărămidă bună trebue să aibă forma regulată, structura fină şi omogenă, să fie lipsită de pietriş şi bulgări, nu trebue să conţină bulgări de var, de gips sau săruri solubile. Coloarea ei este, în general, roşcată sau gălbuie, variind ca nuanţe după compoziţia materiilor prime, după modul de ardere, sau din cauza unor materii colorante adăugite în anumite scopuri. Cărămida bine arsă, lovită cu ciocanul, dă un sunet clar,, metalic, nu se fărâmiţează prin lovire şi se sparge cu casură plană; dacă e slab arsă, este friabilă şi produce un sunet surd (dogit). Cărămizile se clasifică tn: cărămizi olandeze (klinker, folosite pentru construcţii hidraulice şi zidării speciale), cărămizi tari, cărămizi de zidărie clasa I, II şi III. Afară de cărămida olandeză, celelalte aparfin produselor din argilă comună. Porozitatea cărămizii olandeze, folosită la construcfîile hidraulice, e de maximum 4%i, iar pentru construcţii de zidărie, de maximum 6°/o; porozitatea cărămizii tari e de maximum 8%. Pentru cărămizile de zidărie clasa I şi II, porozitatea admisibilă nu este limitată (pentru clădiri locuite, să nu fie sub 8%). Greutatea volumetrică variază dela 1,800 (cărămida de zidărie clasa I) până la 2,000 kg/dm3 (cărămida olandeză). Cărămizile se împart, din punctul de vedere al felului zidăriei, în cărămizi pentru zidărie obişnuită şi cărămizi refractare. După felul fabricării,, deosebim: ^ J e. Cărămidă arsă [brique cuite; gebrarmter Mauerziegel, gebrannter Mauerstein; buYnflafcick; egetett teqla; oâotfUKeHHbiH KHpnHH]: Stei cărămida folosită în mod curent pentru zidăriile obişnuite. Se fabrică din lut, argilă, cu adăugirea unui degresant. După fasonare este arsă în cuptoare. 7. ~ nearsă [brique sans cuisson; ungebrann-ter Mauerziegel; unburnt brick; egetetlen tegla; Heo6o5K3KeHHbIH KHpiIHH]: Cărămidă fabricată din diferite materiale minerale, aglomerate printr'un liant, presate şi uscate, fără a fi arse. După procedeul de modelare, deosebim: 8. Cărămidă de mână [brique moulee â la main; Handschlagziegel; hand-formed brick; kezi vetesu teg'la; Cbipeiţ, KaJIbin, cymHHK (KHpnHH (JjopMOB^LHHbift pyHHMM ciioco6om)] : Cărămidă la care prepararea pastei şi modelarea ei, în tipare,, se face manual. Materialul folosit este argila fuzibilă, cu un conţinut de 3-"**15°/o oxid de fier şi 6--*30°/o carbonat de calciu. Pentru modelarea cu mâna nu convin decât argilele foarte pufin plastice şi, mai ales, cele lipsite cu totul de impurităţi, ca bulgări de carbonat de calciu, de cuarţ, de oxid sau sulfură de fier, cari nu se pot măcina şi nici elimina. Dacă materialul întrebuinţat este curat, însă prea plastic, se adaugă nisip, după necesitate, astfel ca retragerea produselor, prin uscare, să nu fie mai mare de 10%. Amestecul se dozează aproximativ în volume, aşezând straturi alternative de pământ şi nisip, în grosime totală de 1,M1r50mr udând fiecare strat. Se lasă apoi câteva zile pentru ca umezeala să se uniformizeze, după care se taie în felii verticale şi se amestecă, de obiceiu cu picioarele. Uneori se lasă amestecul 4n timpul iernii, pentru ca îngheţul şi desgheţul să sfărâme bulgării în părţi cât mai mici. Fasonarea se face pe o platformă de lemn, pe care se aşază forma de lemn sau de tablă, în care se îndeasă, prin aruncare, cantitatea de pastă necesară pentru a o umplea Apoi se netezeşte cu o stinghie de lemn, după care se aşază cărămizile la uscare, pe arii, la început într'un singur strat, distanţate între ele,, apoi aşezate pe muchie în figuri, cu goluri între ele pentru circulaţia aerului. Arderea se face, de obiceiu, în cuptoare de câmp. ». ~ de presă [brique moulee â la machine; Maschinenziegel; machine-made brick; geptegla; MâlIIHHHblH KHprnra]: Cărămidă la care prepararea pastei se face cu maşini speciale ^mala-xoare, laminoare sau kollerganguri, filiere). Arc o rezistenţă superioară celei de mână. Materialul folosit este acelaşi ca la procedeul manual^ însă argilele trebue să fie mai plastice şi pot %dnfine impurităţi, ca bulgări de calcar, de cuatff^^tc., cari pot fi măcinaţi cu maşinile. Materialul este lăsat, uneori, să se macereze în timpuMemîi, alteori să se omogeneizeze timp de 1 "’2săptămâni în depozite. Dacă are impurităţi, senfrece printr'un anumit dispozitiv, pentru ca bulgării să fie sfărâmaţi. Fasonarea se face în malaxoare, 540 în carj cade materialul brut, şi unde este amestecat Tşfpfţiogeneizat perfect. Pasta Iese din ma-laxorprmtr'o filieră, sub forma unei prisme fără sfâr|îţj;!din care se taie blocurile la dimensiunile pT&scrise. Uscarea se face pe arii, în uscă-torii Aşezate deasupra cuptoarelor,, în şoproane speciale, în uscătorii independente sau continue, etc. Arderea cărămizilor presate se face, de obiceiu, în cuptoare continue. Sin. Cărămidă presată. 1. Cărămidă dublu presată [brique doublement pressee; doppelt gepressterZiegel; double pressed brick,* kettos presei esG tegla; ABaHSflbi npecco BaHHblă KHpnHH]: Cărămidă obfinută printr'o nouă presare, după o uscare de câteva zile, spre a deveni mai rezistentă. 2. ~ presată. V. Cărămidă de presă. După structura interioară, deosebim: _ s. Cărămidă cu goluri [brique creuse; Hohl-ziegel; sleeve brick, hollow brick, tubular brick; ureges tegla; nyCTOTejibiă KHpnHH]: Cărămidă cu două sau cu mai multe goluri longitudinale, folosită la executarea planşeurilor masive, a pereţilor uşori, a balcoanelor, căptuşelilor de ziduri, etc. Şe fabrică, adesea, în formate mai tnari decât cele obişnuite. 4. ~ găurită [brique perforee; Lochziegel; air brick, perforated brick; lyukacsos tegla; flbip-HaTblîi. KHpiîHH]: Cărămidă de format normal, cu un număr variabil de găuri (uneori până la 150), pătrate sau circulare, dispuse perpendicular pe suprafaţa de aşezare. Se întrebuinfează pentru executarea zidurilor uşoare de umplutură sau de izolare termică şi acustică. 5. ~ găurită pentru planşeuri [hourdis creux; Deckenstein; brick for ceilings; lyukacsos fodem-tegla; flbipqaTbiH riOTOJlOHHblH KHpilHH]: Cărămidă de dimensiuni şi forme foarte variate, folosită pentru construirea planşeurilor, a acoperişurilor, teraselor, etc. Pot fi aşezate pe o placă de beton armat sau sunt înglobate In betonul planşeului, în care caz servesc şi dfe cofraj pentru turnarea betonului. Armatura este aşezată după anumite sisteme, în funcfiune de forma şi dimensiunile cărămizilor. Planşeurile executate cu cărămizi găurite sunt bune izolante contra căldurii şi a sunetului, şi sunt, în acelaşi timp, uşoare. Materialul întrebuinfat pentru fabricarea cărămizilor găurite pentru planşeuri trebue să fie de calitate foarte bună, iar piesele să fie fabricate şi arse cu multă îngrijire. •v.;^ plină [brique pleine; Vollziegel; solid brick; tomorteg la; CIUIOUIHOă KHpIIHH]: Cărămidă obişnuită de zidărie, cu structură compactă şi O|noHJiHpOBaHHblii KHpiîHH]: Cărămidă cu un profil variat, folosită la executarea cornişelor, a chenarelor de ferestre şi de uşi, etc. 6. ~ silico-calcară [brique de chaux et sabie, brique silico-calcaire; Kalksandziegel, Kalksand-stein; lime-sand brick; meszhomoktegla; H3BeCT-KOBO-necnaHblH KHpnHH]: Cărămidă de zidărie, nearsă, fabricată prin presare dintr'un amestec de nisip cuarfos pur şi var (cel mult 10% var). Materialul se prepară fie amestecând nisipul cu var stins, fie amestecând nisipul umed cu var şi lăsând amestecul depozitat împreună sau trecând prin amestec vapori de apă. După mulare se lasă să se întărească timp de 10 ore, în auto-ciave ia presiunea de 10 at. Cărămida silico-calcară are un amestec cristalin şi e foarte dură, fiind echivalentă cu cărămida de zidărie. Coloarea ei este de obiceiu albă, dar poate fi şi colorată diferit, prin adăugire de ocruri. Trebue să aibă o rezistenţă 1a compresiune de cel pufin 150 kg/cm2 şi să nu fie gelivă. Se întrebuinfează la executarea zidurilor interioare şi a zidurilor purtătoare. Nu este întrebuinfată pentru ziduri exterioare din cauza porozităfii mari (10%), şi fiindcă îşi alterează’ coloarea datorită intemperiilor. ?. ~ uscată [pise; Strohlehm, Luftziegel; bea. ten cob; vâlyogtegla; rjIHHOdHTHblit KHpmra]: Cărămidă fabricată prin fasonare, din lut umed, :541 şi uscată Ia aer. Pentru zidire necesită un Jnprtar de lut (lut cu apă). Se face de diferite; dimensiuni şi are o rezistenfă mică. Se folosşşfş la zidirea clădirilor cu schelete de lemrv : şi Ia perefii interiori ai construcţiilor agricole; formează pereţi ieftini, uscaţi şi călduroşT! Sin. Vălătuc. 8. Cărămidă refractară [brique refractaire; feuerfester Ziegel, feuerfester Stein; fire-proof stone, fire brick, refractory brick; tuzâllo tegla; orHeynopHbiâî KHpnHH, maMOTHbiH khpiihh] : Cărămidă fabricată dintr’un material refractar, de formă paralelepipedică sau de altă formă geometrică, folosită Ia căptuşirea focarelor şi a cuptoarelor industriale. După întrebuinţarea Ia care este destinată, i se dă o compacitate şi o duritate foarte mare, sau, dimpotrivă, o constituţie poroasă şi granuloasă. Prima condifiune pe care trebue să o îndeplinească este să nu se înmoaie şi să nu se topească decât Ia temperaturi foarte înalte. Rezistenţa la foc se măsoară în conuri Seger, în cuptoare electrice speciale. Se consideră refractară o cărămidă al cărei punct de fuziune este mai mare de 26 CS (1580*). De ex. cărămida folosită la focarele căldărilor de abur cu un regim de lucru sub 14 at trebue să reziste la minimum 32 CS, iar pentru cele cu regimul de lucru peste 14 at trebue să reziste la cel pufin 34 CS. O altă condiţiune pe care trebue să o îndeplinească este să reziste bine la schimbările brusce de temperatură, condiţiune cu atât mai importantă, cu cât alternările, ţinerea în serviciu şi scoaterea din serviciu a unui focar, sunt mai dese (de ex. la locomotive). De asemenea, se va avea în vedere că regimul de răcire al focarelor încălzite cu păcură este mult mai repede decât al focarelor ce ard cu cărbuni. Caietele de sarcini fixează o limită de minimum 5 schimbări brusce de temperatură, la cari trebue să reziste o cărămidă refractară, iar încercarea se face în felul următor: se încălzeşte cărămida într'un cuptor de forjă la 1250°, timp de o oră, apoi se aşază pe un bloc rece de fier, lăsând-o să se răcească. Se repetă ciclul până ce cărămida crapă. In afară de acestea, cărămizile refractare irebue să reziste, în bune condifiuni, ia acţiunea sgurilor lichide, a prafului sburător şi a vaporilor metalici, cari pătrund, la temperaturi ridicate, în suprafaţa cărămiziilor şi provoacă scorifierea şi disolvarea lor; de asemenea nu trebue să prezinte mari variaţii de volum, datorită schimbărilor de temperatură, ceeace ar produce crăpături şi deci neetanşe itatea zidăriei. Pentru zidărie, cărămizile refractare necesită un mortar refractar. Din punctul de vedere al provenienţei Smateriei primeT cărămizile refractare se împart. înş^cfouă categorii: W ~ 9. Cărămidă refractară artificială [brique refractaire artificielle; kunstFicher feuerfester Stein; fire-proof artificial brick; mestersegesr tuzâllo-tegla; orHeynopHMH HCKyCCTBeHHblft Cărămidă fabricată printr'o singură ardere sau ; H # 1 542 prin ^arderi repetate, dintr'un material refractar. V. şî5Produse refractare, îCărămidă refractară naturală [brique refrac-taire nâturelle; naturi icher feuerfester Stein; natural fire-proof brick; termeszetes tQzâl Io-tegla; HaTy-paJlSKblâ OrHeynopHblH KHpnHH]: Cărămidă preparată pe cale mecanică, fără a fi arsă, din materii prime naturale, ca şistul cuarţos, nisipurile verzi şi minereurile de crom. E folosită numai la cubilouri şi pentru scopuri speciale. Din punctul de vedere al compozitjei materie] prime sau al modului de preparare, deosebim: 2. Cărămidă argiloasă [brique d'argile; feuerfester Tonziegel; argillaceous fire-proof brick; agyagtegla; rjiHHHCTblH JKapoynopHHH KHp-îlHH]: Cărămidă care se fabrică, prin fasonare şi ardere, din argilă bogată în cuarţ, fără adaus de şamotă. Este, în general, un material rezistent la schimbările brusce de temperatură. V. şi sub Produse refractare, 3. ~ bogată în alumină [brique a luminase; aluminiumreicher feuerfester Stein; atm^inous fire-proof brick; aluminium dus anyagtegla; rjiHH03eMHbiii orHeynopHbiă khpiihh]: Conţine bauxită, diaspor, aformină topită electric sau silimanită (64%Al203) şi argilă ca liant (2:1). Are o refractabilitate mare, punctul de fuziune înalt şi rezistentă mare la acţiunea sgurii. întrebuinţarea este limitată din cauza costului prea mare. 4. ~ de dinamtdon [brique en dynamidon; Dynamidonstein; dynamidon brick; dinamidon-tegla; KHpilHH flHHaMHflOH]. Ind. st. c.: Numire comercială pentru unele cărămizi refractare, cu bâză de trioxid de aluminiu, folosite la căptuşirea cuptoarelor rotative pentru ciment. 5. ~ de dolomită [brique dolomitique; Do- lomitstem; dolomite brick; dolomittegfa; ftOJIO-MHTOBblii KHpnHH]: Cărămidă fabricată din roce de dolomită, arse la 1800°. Are aceleaşi întrebuinţări ca şi cărămida de magnezită. 6. ~ de klinker [brique en klinker; Klinker-stein; klinker brick; klinkertegla; KJlHHKCpHblfi KHpnHH]. Ind. st. c,: Cărămidă refractară alcătuită din klinker Portland aglomerat cu ciment. Serveşte la căptuşirea cuptoarelor rotative pentru coacerea cimentului. 7» ~ de magnezită [brique de magnesite; Magnesitstein; magnesite brick; mâqnezittegla; MaTHe3HTOBblft KHpiIHH]: Cărămidă fabricată din roce de magnezită, arse la 1800°. Se întrebuinţează la convertisoarele Thomas, la ameste-cătoare^ la cuptoarele Siemens-Martin şi la capetele, bazele şi părţile de jos ale cuptoarelor de topit ketale şi ale cuptoarelor cu flacără, din cauzală are punctul de fuziune înalt şi rezistă bine^la^rhfluenţa sguriior bazice şi bogate în var şin^n oxid de fier. 8. ^ şamotă [brique de chamotte; Scha-mottesfein; firebrick; samott-tegla; UiaMOTHblâ KHpnHH]: Cărămidă fabricată din argilă refractară gfâfsă (şamotă) cu granule de 0,5’ "4 mm diametru şi argilă refractară ca liant (raportul normal 2:1). Cărămizile de şamotă de calitate superioară se fabrică la presiune înaltă dintr'un amestec de 90°/o şamotă şi o cantitate mică de argilă, cu un adaus de substanţe alcaline pentru a se lichefia, Rezistă bine la influenţa sguriior şi sunt insensibile la variaţiile brusce de temperatură. Suportă temperaturi destul de înalte fără să se înmoaie, iar cele de calitate superioară ating punctul de topire al cărămizilor de silice. o. ~ de şamotă cu cuarţ [brique de chamotte quartzeuse; quarziger Schamottestein; quartzose firebrick; kvarc-samott-tegla; KBapiţe-BblH HiaMOTHblâ KHpnHH]: Se fabrică din şa-motă şi argilă (raportul 2:1), cu un adaus de cuarţită măcinată sau de nisip cuarţos. Se întrebuinţează pentru cuptoare de încălzit la temperaturi mijlocii, pentru recuperatoare şi pentru zidăria căldărilor în zonele cu temperaturi mai joase. 10. ~ silicioasă [brique siliceuse; kieselhal-tiger Mauerstein; siliceous brick; kovafartalmu tegla; KpeMHHCTbl# KHpnHH]: Cărămidă fabricată din cuarţite (în cea mai mare parte cuarţ), cu adaus de var sau argilă ca liant (2*,,3°/o). Conţine 90-98°/o SiQ*l-1l5®/o AI2O3 şi 2---3% CaO. Se întrebuinţează mai ales la bolţile, pereţii laterali şi capetele încălzite ia temperaturi mai înalte ale cuptoarelor Siemens-Martin, ale cuptoarelor de cocsificare, de încălzire, de topit sticlă, etc. Schimbările brusce de temperatură şi sgurile lichide de natură alcalină, bogate în var şi magneziu, o distrug repede. Este cunoscută în comerţ sub numele de cărămidă Dinas. 11. Cărămidă aparentă [briquetage; Ziegel-rohbau; visible brick work; burkoldtegla; noc-TpOHKa H3 KHpnHHa C pa3#eJIKOK> hibob]. Arh., Cs.: Numire dată modului de alcătuire a unei zidării, la care faţa exterioară nu este tencuită sau placată cu alt material, cărămizile rămânând vizibile. V. şi Zidărie de cărămidă aparenta. 12. Cărămidar [briquetier; Ziegelbrenner; brick-maker; teglaveto, teglaegeto; KHpnHHHblfi Mac-Tep]. Cs.: Meşteşugarul sau lucrătorul care se ocupă cu confecţionarea cărămizilor. îs. Cărămidărie [briqueterie; Ziegelbrennerei;* brick-factory; teglagyâr; KHpira^Hbift 3aBOA]. Cs.: Locul şi instalaţiile pentru fabricarea cărămizilor. Există cărămidării mecanice, şi cărămi-dării ţărăneşti, în cari lucrul se execută manual. t4. Carantină [quarantaine; Quaranfăne; qua-rântine; zârlat, tilalom; KapaHTHH]. 1. Nav.; Staţionarea sub supraveghere sanitară, mai mult sau mai puţin îndelungată, impusă unei nave într'un loc izolat, din cauză că, venind dintr'o regiune contaminată cu boale infecţioase grave, ar putea contamina populaţia din portul, regiunea sau ţara de sosire. Carantina se decide de poliţia sanitară a portului, totdeauna în legătură cu Căpitănia de port. Nava care intră în port, venind dintr'o ţară contaminată, este obligată să 543 fină ridicat la catarg pavilionul, prin care cere vizita sanitara la bord. In trecut, durata carantinei era reglementată la patruzeci de zile, de unde numele francez de „quarantaine", din care derivă carantină. — 2. Agr.; Starea de izolare şi supraveghere a unei localităţi sau regiuni, cu scopul de a împiedeca răspândirea duşmanilor vegetali sau animali ai plantelor agricole, considera^ periculoşi. 1. Carapace [carapace; Ruckenschild; carapace; kereg; CKOpjiyna]. Geo/..* Flancul superior al unei pânze de şariaj, adesea pufin cutat; are o alură calmă. 2. Carapeiif, strate de ~ [couches de C.; C.-Schichten; Castrata; C.-retegek; luri speciale, unde este nedorit) fi© combinat în carburi, fie simple (FesC, O4C, etc.), fie complexe (Fe; Cr)aCî (CrFe4)C sau duble; în stare disolvată (solufie solidă interstifială); în ofelul moale (până la 0l,06%) sau în alfi constituenţi (austenita otelurilor speciale, martensita, etc.). Carbonul total al unui aliaj feros reprezintă suma proporţiilor de carbon în aceste diferite stări. Pe lângă compuşii organici, carbonul mai formează compuşi cu alte elemente, dintre cari prezintă importanţă următorii: ». Carbon, bioxid de ~ [bioxyde de carbone; Kohlendioxyd; carbon dioxide; szendioxid; flByOKHCb yrjiepofla]. v. Bioxid de carbon. to. oxid de ~ [oxyde de carbone; Kohlen-oxyd; carbon monoxide; szenmonoxid; OKHCb yrjiepo^a]: CO. Gaz incolor şi fără miros, insolubil în apă, cu p. t. —207° şi p. f. —190°, cu o temperatură critică de —138,5° şi o presiune critică de 35,5 at. Se obfine trecând bioxid de carbon peste cărbune înroşit, reacfie care, în echilibru cu reacfia inversă CO2 + C ^ 2 CO, are loc în multe operafiuni industriale, cantitatea de oxid de carbon produsă depinzând de temperatura la care are loc reacfia. Oxidul de carbon are deci proprietăfi reducătoare: de aceea se găseşte în gazele de combustie, de câte ori cantitatea de aer este insuficientă pentru o ardere completă, sau când gazele de ardere frec peste un strat de cărbune înroşit. Dacă se frec vapori de apă peste cărbune înroşit, se produce o reducere conform ecuafiei H2O + C ^ CO + H2, în urma căreia ia naştere un amestec gazos combustibil, numit gaz de apă. Oxidul de carbon se obfine în laborator tratând acidul oxalic cu acid sulfuric concentrat, (COOH)2 = CO2 + CO + H2O, (H2O fiind absorbit de acidul sulfuric). Se combină direct cu hidrafii alcalini la cald, dând for-miafi, -— cu clorul, dând clorura de carbonil, iar la presiuni ridicate, — în prezenfa unor anumifi catalizatori — cu hidrogenul, dând alcooli; cu multe metale (nichel, fier, etc.) dă carbonilîi respectivi. Este un’ gaz foarte toxic, care se combină cu hemoglobina din sânge, dând carboxihemo-globina, foarte stabilă. si. suboxid de ~ [suboxyde de carbone; Kohlensuboxyd; carbon suboxide; szenszuboxîd; HeflOKHCb yrjiepo#a]: C3O2. Substanfă incoloră, cu p. f. 7°, care produce vapori sufocanfi. Se obfine prin acfiunea pentoxiduluî de fosfor asupra acidului malonîc, producând o deshidratare a acestuia. Compusul rezultat, OC = C = CO, are toate proprietăfile unei cetene. 545 1. Carbon, oxisulfură de ~ [oxysulfure de car-bone; Kohlenoxysulfid; carbon oxysulphide; szen-oxi-szulfid; OKHCbcyjib(j)HA yrjiepOAa]: COS. Gaz incofor şi fără miros, solubil în apă„ care îl descompune, cu formare de bioxid de carbon şi de hidrogen sulfurai Disolvat într'o solufie de hidrafi alcalini, formează carbonafii şi sulfurile alcaline respective. 2. sulfura de V. Sulfura de carbon. 3. tetraclorură de V. Tetraclorură de carbon. 4. Carbon de temperare [qraphite; Temper-kohle; temperinq coal, graphite; lâgyitoszen, temperszen; rpacpHT]. Ale//.: Carbonul liber sau carbonul grafitic, care iese din solufie, de obiceiu sub forma de granule rotunjite sau de cristale echiaxiale, în timpul grafitizării, sau în timpul maleabilizării fontei albe. 5. Carbon fix [charbon fixe; fixer Kohlenstoff; fixed carbon; kotott szen; HeJieTyHHH yrjiepo/ţ, XHMHnecKH CBH3aHHbii yrjiepoA}: 1. Re- ziduul, exprimat în procente greutate, care rămâne dintr'un material organic (cărbune, asfalt, combustibili lichizi din petrol, etc.) când este încălzit la o temperatură de cca 950°, într'un spaţiu limitat şi ferit de accesul aerului. Metodele de determinare diferă după natura materialului supus acestei probe, şi după condifiunile de lucru. In cazul asfaltului, determinarea se face ca şi la cărbuni: Metoda DIN —DVM 3725 (proba Bochum). —-2. Indicele Conradson al unui uleiu mineral. e. Carbon liber [charbon libre; freier Kohlenstoff; free carbon; szabad szen; CB060AHHH yrjiepOfl]. V. Cărbune liber. 7. Carbonado [carbonado; Carbonado; carbo-nado; karbonâdo; HepHblH TexHHHeCKHH aJI-M33]. Mineral.: Diamant negru, opac. Se prezintă sub formă masivă, cristalină, granulară, compactă. Este întrebuinfat în forajul găurilor rocelor din mine sau al găurilor de sondă, şi la rectificat. ■ s. Carbonat de etil şi bufii [carbonate d'ethyle-butyle; Âthylbutyl-^ = carbonat; ethyl-butyl carbo- ^O —C4H9 nate ; etil-butil karbonât ; 3THJi-6yTHJiOBbiH Kap6o-HaT]. Chim.: Lichid incolor, insolubil în apă, cu p. f. 140°, cu punctul de inflamare 50° şi d. 0,94, folosit la prepararea lacurilor de celuloză. «• Carbonat dietilic [carbonate de diethyle; Diăthylcarbonat ; diethylic Q = —carbonate; dietil karbonât; X O - C2H0 AH3THJIOBblîî Kap6oHaT]. Chim. : Lichid incolor, cu d. 0,97, cu miros plăcut, care se inflamează la 25° şi fierbe la 120°. E întrebuinfat ca solvent pentru răşini şi nitroceluloză, dm care cauză serveşte la prepararea lacurilor de celuloză. Sin. Carbonat de etil, Diatol. 10. Carbonatare [carbonatation ; Kohlensăure-aufnahme; carbonatation; szensavfelvetel; Kap-^OHaTaiţHH]. Chim.: Reacfia chimică dintre bioxidul de carbon din atmosferă şi hidroxiduj de calciu din mortar, dir care rezultă carbonat de calciu, —- substanfă de mare consistenfa. Transformarea, constitue priza. „Uscarea” unei clădiri constă în această transformare, care durează între 6 luni şi un an. Ea se poate realiza şi artificial, într'un timp mai scurt, sub aafiunea căldurii. 11. Carbonatare [carbonatation; Saturation; carbonatation; telites; caTypaiţHH, KapSoHaTa-iţHfl]. Ind. alim.: Purificarea zemurilor dela difuzoare prin tratarea lor cu bioxid de carbon după ce, în prealabil, au fost defecate. Rostul carbonatării este de a se elimina varul şi alte impurităţi din zemurile defecate. ca şi de a descompune monozaharatul de calciu, punând în libertate zahărul. 12. Carbonaţi [carbonates; Salze der Kohlen-săure, Carbonate; carbonates; szensav sok; Kap6oHaTbl], Chim.: Săruri ale acidului carbonic, HsCOs, foarte răspândite în natură şi cari se pot prepara şi artificial (v. sub metalul respectiv). Carbonafii metalelor alcaline sunt uşor solubili în apă, iar ai metalelor grele sunt greu solubili sau chiar insolubili. Tofi carbonafii sunt descompuşi mai mult sau mai pufin uşor de căldură, In bioxid de carbon şi în oxidul metalului respectiv. Acizii îi atacă cu efervescenţă datorită bioxidului de carbon care se degajă din reacţie. Carbonafii au multe întrebuinfări în tehnică şi în industria chimică. 13. Carbonic, acid ~ [acide carbonîque; Koh-lensăure; carbonic acid; szensav; yrojIbHaH KHCJlOTa]. Ind. chim. sp.: Nume impropriu dat bioxidului de carbon. V. Bioxid de carbon. 14. Carbonifer [carbonifere; Karbon; carboni-ferous; karbon; KapâOHOBblH (KaMeHH0yr0JIb-HbiH nepHO# najie030HCK0H apbi]. Geo/,; Cea mai importantă perioadă paleozoică, din punctul de vedere economic, în care s'au format cele mai bogate zăcăminte de cărbuni. Se caracterizează printr'o floră abundentă, reprezentată prin pteri-dofite (Pecopteris, Glossopteris, Annularia, Lepi-dodendron, Sigillaria) şi cicadofilicinee (Sphenop-teris, Neuropteris). Fauna carboniferă e reprezentată prin foraminifere (Fusulina, Schwagerina), blastoide şi vertebrate (peşti, batracieni, reptile). Subdiviziunile Carboniferului aparfin la două faciesuri distincte: faciesul continental şi faciesul marin. 15. Carboniferului, faciesul continental al ~ [houilier productif; obere oder produktive Stein-kohlenformafion; continental facies of the carbo-niferous; szenkorszak; KOHTHHeHTajIbHafl (ftâlţHH KaMeHHoyrojibHoro nepHO/ţa]. Geo/.; Faciesul continental al Carboniferului, care cuprinde trei subdiviziuni: Culm, Westfalian şi Stefanian. caracterizate prin anumite tipuri de plante. te. faciesul marin al ~ [facies marin du carbonifere; untere Steinkohlenformation; marine facies of the carbon iferous; also karbon retegek; MopcKan (|)aiţHH KaMeHHoyrojibHoro nepno/ţa], Geo/,: Carboniferul de facies marin, care cuprinde trei subdiviziuni: Dinanfianul, caracterizat prin Productus giganteus, P. semireticulafus şi Pericyclus princeps; Moscovianul, cu Fusulina 35 546 cylindrica, Spirifer mosquensis, Gastrioceras Uşieri; Uralianul, cu Schwagerina princeps, Pro-ductus cora. 1. Carbonil [carbonyle; Karbonyl, Carbon!!*, carbonyl; karbonil; Kap60HHJl]. Chim.: Grupare funcţională bivalentă =CO. Moleculele cari au o structură formata din două grupări hidroxil, legate de acelaşi atom de carbon, au tendinfa de a elimina apă şi de a da naştere grupării car-bonil: OH . >CC = ° + H2a Combinafiile cari confin gruparea carbonil se împart în aldehide şi cetone. 2. Carbonil metalic [carbonyle metallique; Metallkarbonyl; metallic carbonyl; femkarbonil; MeTaJiJiHHecKHâ KapdOHHJi]. Chim.: Compus cu molecula formată din unirea unui atom metalic, cu mai multe grupări CO. — Prezintă importanfă compusul: s. ~ de fier [carbonyle de fer; Eisen-karbonyl; iron carbonyl; vaskarbonil; HCejie&HBIÎi Kap6oHHJl]- Chim.: Fe(CO)s- Compus de fier, de coloare verzuie, întrebuinfat pentru ameliorarea calităfilor antidefonante ale benzinei. Benzina capătă o coloare verzuie. 4. Carbonizare [carbonisation; Schwellung; carbonisation; szenpârolâs; Kap60HH3aiţHH, O6-yrJlHBaHHe]. Ind. cb.: Operaţiune de semi- distilare, în care încălzirea cărbunilor, în vas închis, se face la aproximativ 500°. Reziduul, numit semicocs, este bogat în carbon. V. şi Cocsificare. 5. Carbonizare superficială [carbonisation su-perficielîe; Ankohlung; superficial carbonisation; megegetes; HOBepxHOCTHaH Kap6oHH3aiţHH]: Formarea, prin arderea incompletă a lemnului, a unui strat superficial de cărbune, de vreo 5 mm grosime, spre a crea un înveliş protector contra umezelii. Se întrebuinfează la stâlpi sau la diverse piese de lemn penfru partea care se îngroapă în pământ, şi pentru o scurtă porfiune de deasupra solului. e. Carbonizarea lânei [carbonisation de la laine; Auskohlen der Wolle; carbonisation of wool; gyapjutelites; Kap6oHH3aUHH mepCTH], Ind. text.: Atacarea părfilor vegetale (scaiefi, paie, etc.) aderente la lână, cu ajutorul acizilor (sulfuric sau clorhidric) diluaţi, sau al clorurii de aluminiu, spre a le transforma în hidroceluloză casantă. Tratarea se face în lăzi speciale şi sub agitare, după care urmează centrifugarea, şi uscarea în două faze: întâi la 40''‘50°, iar apoi la g0’"9O°> Partea atacată se sdrobeşte între cilindri, iar eliminarea pulberii obfinut© se face cu ajutorul unui curent de aer, produs de un ventilator. 7. Carbonizarea lemnului [carbonisation du bois; Holzverkohlung; carbonisation of wood; feszenegetes; BbiJKHr flepeBecHoro yrjin]: Ope- raţiune la care se supune lemnul în bocşă sau în carbonizatoare, penfru obfinerea cărbunelui de lemn. Este o descompunere termică a lemnului în prezenfa unei cantităfi reduse de aer, căldura necesară acestei descompuneri fiind produsă prin însăşi arderea unei părfi din materialul supus prelucrării şi a produselor lui de distilare. Acest procedeu, care urmăreşte numai obfinerea cărbunelui de lemn, esfe înlocuit din ce în ce mai mult prin distilarea uscată a lemnului, ope-rafiune în care se recuperează totalitatea produselor. 8. Carbonizator [carbonisateur; fahrbarer Holz? verkohlungsapparat; portable carbonising apparatus; faszenegeto keszulek; Kap0OHH3aTOp, annapâT ;jjih BbDKHra ^peBecHoro yrjinJ: Aparat transportabil, folosit în pădure pentru carbonizarea lemnului. Inlocueşte cu succes bocşele, deoarece permite o carbonizare mai rapidă şi mai sistematică, unele aparate putând recupera şi o parte din subprodusele de distilare. o. Carbonifrin. Minerat.: Numele vechiu, părăsit, pentru tengerit. 10. Carbonitrurare [carbonitruration; Kohlen-nitrieren; carbonitriding; szennitrâlâs; Kapdo-HHTpHpOBaHHe], Metl.: Tratament termic, prin care se adaugă, unui aliaj de fier, carbon şi azot. Constă în încălzirea aliajului într'un mediu gazos ce cuprinde elementele carbon şi azot (de exemplu gaz metan şi amoniac), astfel încât să poată absorbi simultan carbon şi azot, după care aliajul se răceşte cu o vitesă aleasă în aşa fel, încât să îndeplinească proprietăţile dorite. 11. Carbopetrocen [carbopetrocene; Karbope-trozen; carbopetrocene; karbopetrocen; Kap6o-neTpoiDţeH]. Ind. petr.: Produs constituit din hidrocarburi superioare, cristalizabile, de natură aromatică, cu puncte de topire foarte înalte, prezente în ultimele fracfiuni ale distilafiei păcurft până la cocs. 12. Carborundum [carborundum; Carborundum; carborundum; karborundum; Kap6opyH/ţ, Kap€>H/ţ KpeMHHfl]. Tehn.: Carbură de siliciu, SiC, fabricată în cuptorul electric, tratând un amestec de 45,5% cărbune de retortă, 36,5% nisip foarte fin de sticlărie şi 18% sare. Din total se obţin 25% carborundum în cristale hexagonale, colorate de impurităfi, cu gr. sp. 3,2, duritatea 9,7, p. t. 2500°, căldura specifică 0,16 •••0,59, rezis-tivitafea de 50 ohmi/cm la 25°, care descreşte la temperaturi înalte. Se foloseşte ca abraziv, ca material refractar, ca rezistenfă în cuptoare electrice şi la confecfionarea cochiliilor pentru turnarea pieselor de aluminiu* Ca pulbere, se folo^ seşte la rectificarea din gros a pieselor de sticlă optică. Măcinat şi aglomerat cu un liant, dă piatra de polisat din carborundum. Liantul poate fi de natură organică, minerală sau ceramică. Natura liantului influenfează duritatea pietrei. Dă rezultate la polisarea fontei, a alamei, a bron- zului, aluminiului şi cuprului. V. sub Pietre de polisor. 1. Carbowax [carbowax; Carbowachs; carbo-wax; szenviasz; KapdOBaKC]. Chim.: Polietilen glicol, care are proprietăţile uleiurilor şi ale cerurilor, fiind totuşi solubil tn apă. Este folosit, în special, pentru ungerea maşinilor textile şi a celor din industria cauciucului. 2. Carboxil [carboxyle; Karboxyl, Carboxyl; carboxyl; karboxil; KapdOKCHJI, Kap60KCHJIHaH rpyiraaj. Chim.: Gruparea funcţională — OH care caracterizează acizii organici. 9. Carboiilâxi [carboxylase; Carboxylase; car-boxylase; karboxilâzis; KapdoKCHJia3 (3H3HM)]. Chim. biol.: Enzimă din clasa redoxazelor, care ) I scindează direct legătura — C — C—. fără a oxida II sau hidroliza moleculele substratului. Gruparea prostetică a carboxilazei este un ester al vitaminei Bi (cocarboxilaza). Este foarte răspândită în regnul animal şi vegetal. Carboxilaza descompune enzimatic acizii a-cetonici, cu formare de aldehidă şi eliminare de COa. In fermentarea alcoolică, catalizează decarboxilarea acidului pi-ruvic, cu formare de aldehidă acetică. 4. Carboxipolipepfidază [carboxypolypepti-dase; Carboxypolypeptidase; carboxypolypepti-dase; karboxipolipeptidâzis; KapdoKCHnoJIHnen* TH/ţa3 (3H3HM)]. Chim. biol.: Enzimă din clasa hidrolazelor, grupul proteazelor. Carboxipolipep-tidaza scindează, prin hidroliză, lan{ul polipep-tidic din spre capătul cu o grupare carboxiiica liberă. V. Peptidaze. s. Cărbune de pământ [charbon; Kohle; coal, pit coal; koszen; KaMeHHblîi yrojib]: Rocă combustibilă (caustobiolit) amorfă, de origine vegetală, rezultată prin carbonizarea, adică prin îmbogăţirea în carbon a substanţei vegetale din care a luat naştere. Se prezintă ca depozite sub forma de strate sau de lentile de grosimi şi întinderi diferite. Confine:50***96% C, 2,5*••W/o O, 1 ••*7°/o H şi până la 2°/o N, şi impurităţi minerale (concrefiuni de dolomit, siderit, pirită, marcasită şi chiar sulf liber), cari reprezintă cenuşa (până la 30%). Impurităţile minerale nu trebue să depăşească, practic, 16°/o. Dintre acestea, foarte vătămător este sulful, care, prin ardere, dă SO2. Cărbunii de pământ au o desvoltare regională sau o aşezare pur locală. După locul unde s'au format, deosebim: e. Cărbune l.imnic [charbon limnique; lim-nische Kohle; fresh water coal; limnikus szen; KOHTHHeHTajIbHblH KaMeHHblH yrOJIb CJiaflKO-B0flH0r0 np0HCX0HCfleHHH]: Cărbune format pe continent, în ape dulci. 7. ~ paralic [charbon paralique; paralische Kohle; coal formed in lagoons or in the sea; pârâlikus szen; KaMeHHbiit yrojib jiaryHHoro 547 HJIH MopCKoro npoHCXOHC^eHHH]: Cărbune format în lagune pe cale de îndulcire, sau în mare. După provenienţa materialului din care s'au format, deosebim: a. Cărbune alohton [charbon allochtone; al-lochtone Kohle; allochthonous coal; allohton szân; ajuioxTOHHbiă KaMeHHbifi yrojib]: Cărbune format în lacuri, delte, estuare, lagune şi mări, din material vegetal adus de pe continent. 9. /v/ autohton [charbon autochtone; autoch- tone Kohle; autochtonous coal; autohton sz£n; aBTOXTOHHbiH KaMeHHblH yroJIb]: Cărbune format pe locul unde s'a desvoitat vegetaţia, al cărei rezultat este. * 10. ~ de Cardiff [charbon de C ; C Kohle; C. coal; C. szen; KapflH(|)<|>CKHi! KaMeHHblH yrojib]: 1. Cărbune care se extrage din minele de lângă localitatea Cardiff. — 2. Combustibil de referinjăf adoptat de majoritatea administraţiilor de cale ferată, incluziv CFR, ca unitate de măsură a puterii calorifice a altor combustibili. Are puterea calorifică inferioară 7500 kcal/kg. 11. ~ temperat [graphite de recuit; Temper-kohle; temper carbone; lâgyîto-szen; yTJiepOft OTJKHra]: Grafit granular separat din cementită prin încălzirea aliajelor fier-carbon la temperaturi alese potrivit. Prezenta Iui în structura aliajelor asigură o prelucrare uşoară a acestora, mă-rindu-le maleabilitatea. După vârsta lor, cărbunii se împart în: 12. Cărbune bătrân [charbon de formation geo. logique ancienne; âltere Kohle; old coal; r£gi szen; CTapblă yrojib]: Cărbune din formafiile geologice mai vechi (huila şi antracitul). 13. /v/ tânăr [charbon jeune; junge Kohle; young coal; fiatal szenek; MOJIO^OH yrojib]: Cărbune de formafie geologică mai nouă (turba, lignitul). Din punctul de vedere al structurii, prezintă importantă varietăţile numite: 14. Cărbune bituminos [charbon bitumineux; bituminose Kohle; bituminous coal; bitumenes szenek; KaMeHHHă yrojib 6HTyMHH03Hblft HJIH IlJiaMeHHblă]: Cărbune bogat în substanfă bituminoasă. In limbile anglo-saxone are semnificaţia de huilă grasă. 15. ~ Boghead [charbon B ; B. Kohle; B. coal; B. szenek; 6orxe/ţCKHii KaivieHHbiă yrojib, 6orxefl]: Cărbune fosil, bogat în materii volatile şi aşezat alternativ în strate lucioase şi mate. ie. ~ brun [charbon brun; Braunkohle; brown coal, lignite; bamaszen; (5ypblă yroJib, JlHrHHT]: Cărbune humic, de coloare brună-neagră, omogen şi cu aspect lucios-sticbs, având gr. sp. 1,2"*1,3. Produsul brut are următoarea compoziţie; 54-650/0 C, 5-70/o H, 4*••10% O + N, 1-3% S, 9*••20% H2O, 6% cenuşă şi o putere calorifică de 5220*••6950 kcal/kg. Este un combustibil apreciat care, prin distilare, dă gaze şi gudroane de buna calitate, constituind materia primă în procedeul Bergius. Sin. Lignit superior. 17. ~ Cannel [houille nommee cannel-coal, houille grasse â longue flamme; Kannelkohle; 35* 548 cannel-coal, candle-coal; Cannel szen; K6HHeJie-bhh hjih ^JiHHHonJiaMeHHMH yrojib]: Cărbune fosil bogat în materii volatile. 1. Cărbune de piatră [houille; Steinkohle; stone coal;. koszen; KyCKOBOH aHTpaiţHT]: Sin. Huilă. V. Combustibili minerali solizi. 2. /x/ liptobiolitic [charbon liptobiolithique; liptobiolithe Kohle; liptobiolithic coal; liptobioliti-kus szen; JIHIITOdHOJIHTHHeCKHH KaMeHHHH yrOJIb]: Cărbune în care predomină materialul bituminos provenit din transformarea în zăcământ a substan|elor iniţiale răş'noase. s. ~ sapropelic [charbon sapropelique; Sa-propelkohle; sapropelic coal; szapropel szen; canponeJiHHecKHft KaMembift yroJib]: Cărbune în care se găseşte material bituminos provenit din transformarea în zăcământ a substanţelor iniţiale grase şi albuminoide. Cărbunele de pământ se mai numeşte: 4. Cărbune fosil [charbon fossile; fossile Kohle; fossil coal; fosszil szen; (|>OCCHJIbHbIii KaMeH-Hblîi yrOJIb}: Zăcămintele de cărbuni naturali: turbă, lignit, cărbuni bruni, huilă, antracit. După modul în care se prezintă după extragerea şi prepararea care urmează, se disting: 5. Cărbune alună [gailleteries, gaillettes; Nulj-kohle; nutcoal, nuts; mogyoroszen; «opeilIHHK», MejiKHă yrojib, Ky3HeHHbiH yrojib]: Cărbune a cărui gfanulaţie este cuprinsă între 10'* *20 mm. Sîn. Alune. «. ~ brut [charbon (tout venant); Rohkohle; rough coal; nyers szen; pHflOBOÎi yrOJlb]: Cărbune în starea în care rezultă direct dela fronturile de abataj (mină), adică în bulgări de diferite mărimi, amestecaţi cu rocă, praf, etc. şi cari nu au trecut prin niciun proces de sortare, ciuruire, etc. In majoritatea cazurilor, comercializarea lui cere o prealabilă preparare mecanică pentru eliminarea sterilului sau separarea în clase de mărime. Sin. Cărbune ocnă, Cărbune de mină. 7. ~ bucăţi [charbon en roche, gros perat; Stuckkohle; lump coal, best coal, large coal; darabos szen; KpynHblH yTOJlb, KycKOBOÎt yrOJlb]: Cărbune ales în bucăţi mari (bulgări), car] pot fi separaţi după un procedeu prealabil de spălare. Se întrebuinţează în focare adânci sau semiadânci, putând fi ars în straturi mai groase, fiindcă rezistă mai bine la presiune şi formează goluri prin cari poate străbate cu uşurinţă aerul necesar combustiei. Sin. Cărbune bulgăre. 8. ~ centrifugat [charbon centrifuge; ge-schleuderte Kohle; centrifugated coal,* roppentett szen, centrifugâlt szen; iţeHTpH<|)yrHpOBaHHblît yrojib]: Cărbune de granulase 3*”5 mm, care, prîn centrifugare, este adus la o umiditate mai mică decât a celor umezi. 9. ~ de mină [tout-venant; Forderkohle; mine coal, rough coal; bânya szen; pyflHHKOBHH pHflOBoă yrojib]. V. Cărbune brut 10. /x/ egutat charbon egoutte; (gewaschene) abgetropfte Koh e; dripped coal; râzott szen; OTKanaHHbiH, omaTbiâ yrojib]: Cărbune scuturat de apă, după operafiunea de spălare. 11. ~ mărunt [charbon fin; Feinkohle; small coal, slack coal, slags; finom szen; yrOJIbH^H MejlOHb, BbiceBKH]: In general, bulgări de cărbune cu granuiaţie sub 10 mm. - 12. ~ praf. V. Cărbune pulverizat. is. ~ preparat [charbon trie; aufbereitete Kohle; washed coal, dressed coal; elokeszitett szen; o6pa6oTaHHbiH yrojib]: Cărbune care a suferit operafiunea de înnobilare, fie chiar numai prin ciuruire,* sau şi prin curăţire de sisturi, independent de procedeul întrebuinţat. 14. /v/ pudră [charbon poudre; Feinstaubkohle; powder coal; szenpor; n0p0IHK006pa3Hbllt yrojib]: Cărbune cu granuiaţie sub 1 mm. 15. ~ pulbere. V. Cărbune pulverizat. 16. pulverizat [charbon pulverise; Kohlen-staub; coal powder; szenpor; nblJieBHAHbfă, npe-BpaiIţeHHblâ B nbIJlb yrojib]: Cărbune măcinat până când devine pulbere. Se arde în instalaţii speciale, asemănătoare celor pentru combustibili lichizi. Se asigură astfel arderea completă, şi deci un randament mai mare decât în arderea pe grătar. Sin. Cărbune pulbere,, Cărbune praf. 17. ~ pur [charbon pur; Reinkohle; pure coal; tiszta szen; HHCTblft, 6ecnpHMecHbiH yrojib]; Fracţiunile cele mai curate dintr'un cărbune, conţinând un minim de cenuşă. Cărbunele pur serveşte la stabilirea randamentului unei instalaţii de spălare a cărbunilor. is. ~ spălat [charbon lave; Waschkohle; washed coal; mosottszen; npOMblTblft yrojib]: Cărbunele rezultat după operaţiunile de spălare efectuate în scopul îndepărtării materiilor pă-mântoase. 19. praf de ~ [poussier de charbon, charbon menu; Staubkohle; coal-dust, culm; porszen; KaMeHHoyrojibHaH nbijib]: Praful de cărbune care are granulaţia sub 3 mm şi rezultă, în general, după ciuruirea şi sortarea cărbunilor granulaţi sau bucăţi. Este folosit în special pentru brichetarea cu lianţi, prin supunerea la presiuni înalte. După modul în care se comportă într’un focar, se disting: 20. Cărbune cu flacără lungă [charbon a longue flamme; langflammige Kohle; cannel coal, candle coal, long flaming coal; hosszulângu szen; #JIHH-HOIIJiaMeHHblH yrOJlb]: Cărbune bogat în gaze, care dă, la ardere, flăcări lungi. 21. ~ cu flacără scurtă [charbon â courte flamme; kurzflammige Kohle; steam coal, short flaming coal; rovidlângu szen; KOpOTKOIIJiaMeH-Hblă yrOJlb]: Cărbune sărac în gaze, care dă, la ardere, flăcări scurte. Uneori se obfine o materie cărbunoasă pe cale artificială; cărbunele astfel obfinut poartă numele materiei prime întrebuinţate, de ex.: 22. Cărbune de lemn [charbon de bois; Holz-kohle; (wood) charcoal; faszen; ApeBeCHbli! yrOJlb]: Produs principal obţinut la carbonizarea lemnului şi produs secundar al distilării uscate a lemnului. Prezintă următoarele caracteristice : puterea calorifică înaltă (7000*’8000 kcal/kg), 549 porozitate foarte mare, aprindere uşoara, ardere completă fără producere de fum, confinut foarte redus în cenuşă. Intrebuinfări: la fabricarea cărbunelui activ, a pulberii negre, la alimentarea motoarefor cu explozie cari au gazogene, în siderurgie şi drept combustibil în gospodărie (fiare de călcat, etc.). Sin. Mangal. î. Cărbune de retortă [graphite artificiel, graphite de comue; Retorten-Kohle; gas carbon, retort carbon; retortaszen; peTOpTHblH yrOJIb]: Cărbune grafitic care se depune pe perefii retortei de pirogenare a cărbunilor, la temperatură înaltă, fnlocueşte uneori grafitul natural. Anumite tipuri speciale de cărbuni, întrebuinţate în scopuri speciale, se numesc după insta-lafia în care sunt întrebuinţate. Exemplu: 2. Cărbune de forjă [houille de forge; Schmie-dekohle; smithing coal; kovâcsszen; Ky3HeHHblH yrojib]: Cărbune care confine, de obiceiu, bu-căfi mici de huile grase; e întrebuinfat mai ales de fierari. In arcul electric se întrebuinfează electrozi de cărbune, numifi cărbuni. Sunt de mai multe tipuri: s. ~ cu fitil [charbon â meche; Dochtkohle; corecarbon; lampaszâlnak vafo szen; (f)HTHJibHblH yrojib]. Elt.: Cărbune cu un canal axial umplut cu un amestec de cărbune şi materiale speciale, în vederea stabilizării arcului electric dintre el şi un al doilea electrod. 4. ~ mineralizat [charbon mineralise; Effekt-kohle; impregnated coal; fenyhatâsâ sz6n; BKpan-JieHHblă yrOJIb]: Amestec de cărbune şi săruri metalice în vederea măririi coeficientului de eficienţă luminoasă, când amestecul se foloseşte pentru construirea electrozilor de lămpi cu arc. Electrozii de cărbune mineralizat pot avea şi fitil. V. Cărbune cu fitil. 5. ~ omogen [charbon homogene; Homogen-kohle; homogeneous coal; egyenlo osszetetelG szerr; OAHopo/ţHblH, TOMOreHHbiH yrojib]: Cărbune de compozifie omogenă, întrebuinfat de obiceiu pentru lămpile electrice. In anatizele substanţelor cari confin carbon, cantitatea de carbon se exprimă fie sub forma de: 6. Cărbune fix [charbon fixe; fixer Kohîenstoff; fixed carbon; rogzitett szen, karbon; TB^p^wS yrJiepoA, yrjiepofl KOKCa], care exprimă procentual cantitatea de cocs din care s'a scăzut cenuşa, fie sub forma de: 7. ~ liber [charbon libre; freier Kohîenstoff; free carbon; szabad szen; CBo6oAHbiil yrJiepOfl], adică de cărbune în suspensie în gudroane sau în păcură, provenit din antrenarea pulberilor de cărbuni în timpul carbonizării în materialul volatil, sau din pirogenarea locală a gudronului sau a pacurii, — eventual sub forma de: 8. ~ pur [charbon pur; Reinkohle; pure coal; fiszta szen; HHCTblii yrOJIb], ca rezultat analitic exprimat procentual fafă de cărbunele din care s'a scăzut umiditatea şi cenuşa. Pentru unele scopuri medicale de analiză sau de manoperă de laborator, se prepară cărbune de granulafie fină, numit după origine, fie: a. Cărbune animal [charbon animal; Tier-kohle; animal charcoal, bone black; âllati szen, csontszen; JKHBOTHblH yrOJIb], care se prezintă în pulbere neagră mată, insolubilă în apă, fără gust, fără miros, obfinută prin pulverizarea cărbunelui rezultat din arderea oaselor sau a sângelui, cu proprietăţi de decolorant, adsorbant, desinfectant, antidot în otrăvirile cu alcaloizi şi cu unele substanfe minerale ca As,, Hg, — fie io. ~ vegetal [charbon vegetal; Holzkohle; vegetable charcoal; faszen; paCTHTejlbHblît yrojib], care se prezintă în pulbere neagră, uşoară, fără gust, fără miros, insolubilă în disol-vanfii obişnuifi,, obţinută prin pulverizarea cărbunelui de lemn. Este întrebuinfat ca adsorbant şi desinfectant, ca antidot în otrăvirile cu ciuperci, cu alcaloizi şi cu unele substanfe minerale (As, P, etc.). n. Cărbune activ [charbon actif; aktive Kohle; active carbon, active charcoal; aktiv szen; aK-THBHblâ yrOJIb]: Cărbune care are putere mare de adsorpfie şi absorpfie din cauza suprafeţei lui specifice mari. Produsul se obfine prin carbonizarea artificială a diferitelor esenfe de lemn (teiu, cedru, plop, etc.), din coji de nucă de cocos, din seminţe de fructe, turbă, celuloză, etc. Confine cca 90°/o carbon. Se fabrică prin tratarea cărbunelui cu vapori de apă la 100° sau prin impregnarea cu o solufie concentrată de clorură de zinc sau de acid fosforic încălzit la 500 *••700°. Cărbunele activ e cunoscut sub diferite nume depuse: benzorbon, carborafin, norit, eponit, ezbit, ubain, etc. Intrebuinfări: la recuperarea de solvenfi organici din gaze, a gazolinei din gazele de sondă, la refinerea gazelor toxice din amestecul cu aer (în măşti de protecfiune), în industria chimică (catalizator), etc. Întrebuinţarea cărbunelui activ se bazează pe adsorpfie. Fafă de gazolină» capacitatea maximă la încărcare a cărbunelui activ este de 22°/o din greutate; practic, scade la 12*”160/o, depinzând de densitatea gazolinei. Adsorpfia gazolinei se face cu desvoltare de căldură (căldura de adsorpfie şi căldura latentă de vaporizafie a hidrocarburilor adsorbite însumând cca 140 kcal/kg gazolină). Procedee cari întrebuinfează cărbune activ la recuperarea gazolinei: Carbo-Norit-Union, Acticac-bon Urbain, Gasoline Recovering Company şi altele. Cărbunele activ este mult întrebuinfat în scopuri militare. Se prepară din lemn sau din sâmburi de fructe, şi este folosit la încărcarea cartuşelor sau a cutiilor filtrante ale măştilor,, ori în filtrele de adăposturi colective. Spre a re|ine şi gaze acide, el se impregnează cu substanfe bazice. Cărbunele activ mai poate fi cuprat sau argintat şi astfel creşte refinerea de gaze din clasa hidrogenului arseniat sau fosforat. — Activitatea cărbunelui se caracterizează prin: îs. capacitatea adsorbantă a unui ~ activ [capacite adsorbante du charbon actif; Ad-Sorptionsfăhigkeit der aktiven Kohle; adsorptive capacity of active carbon; az aktiv szen elnyelesi tulajdonsâga; norjiomaTejibHan cnocodHocTb / 550 aKTHBHOFO yrJIH]: Raportul dintre cantitatea maximă de gaz care poate fi rejinută şi cantitatea de cărbune activ care o retine. Când se aplică aparatelor de protecfiune contra gazelor de luptă, se numeşte şi eficacitate filtrantă, şi contează până în momentul când primele urme de gaz încep să străbată filtrul. — Din punctul de vedere al capacităţii de a fi activat, deosebim: 1. Cărbune alfa [charbon alfa; Alfakohle; alpha coal; alfa szen; aJlb(|)a-yrOJlb], care poate fi activat, şi 2. ~ beta [charbon bâta; Betakohle; beta coal; beta sz6n; 6eTa-yr0Jlb], care nu poate fi acfivat (grafitul şi diamantul). s. Cărbunilor, hidrogenarea ~ [hydrog£na-tion des charbons; Hydrierung der Kohle; hydro« genatron of coals; szen bidrogenezes; rHflpH-pOBâHHe yrJIH]. V. Berginizare. 4. Carbură de aluminiu [carbure d'aluminium; Aluminiumkarbid; aluminium Carbide; aluminium-kărbid; KapâHB aJKOMHHHfl], Chim.: AUCs. Se obfine prin încălzirea în cuptorul electric a unui amestec de oxid de aluminiu şi carbon. Pulbere cenuşie-verzuie, care se descompune cu apa, dând metan. Are d. 2,36. Se întrebuinfează la prepararea clorurii şi a azotatului de aluminiu. s. Carbură de bariu [carbure de baryum; Banumkarbid; barium Carbide; bâriumkârbid; Kap6nfl 6apHH]. Chim.: BaCa. Masă cristalină negricioasă, care se prepară încălzind un amestec de oxid de bariu şi cărbune, în cuptorul electric. Se foloseşte Ia prepararea baritei, 6. Carbură de bor [carbure de bore; Bor-karbid; boron Carbide; bor-kârbid; Kap6H/ţ 6opa], Chim.: B2C2. Substanfă care se prezintă în cristale negre, cu reflexe metalice, cu duritatea foarte mare, din care cauză se întrebuinfează ca abraziv. Se prepară încălzind în cuptorul electric un amestec de acid boric şi cărbune. Are densitatea de cca 2,70. Sin. Norbid. ?. Carbură de calciu. V. sub Calciu. 8. Carbură de fier. V. sub Cemeniită. 9. Carbură de siliciu. V. sub Siliciu. 10. Carbură de tungsten. V. Carbură de wolfram. 11. Carbură de wolfram [carbure de tung- stene; Wolframkarbid; wolfram carbide; wolfram-kârbid; KapdH/ţ BOJlb(|>paMa]. Chim., Metl.: WC. Substanfă obfinută dintr'un amestec de carbon şi wolfram în pulbere, încălzit la 1500°, timp de mai multe ore, într'un cuptor electric sau, ca subprodus, din sgura formată în metalurgia wolframului. Este extrem de dură şi esfe folosită ca abraziv şi pentru fabricarea metalelor dure cu carburi metalice concrefionate, tip Widia. Carbura nesaturată W2C este folosită pentru fabricarea metalelor dure din carburi metalice turnate. Sin. Carbură de tungsten. V. şi Carburi, metale dure cu ~ metalice. 12. Carburare [carburation; Kohlung; process of carburisaiion; a vas karbonizâlâsa; o6yrjie- pOJKHBaHHe]. Metl.: 1. Imbogăfirea tn carbon a fierului în stare topită pentru prepararea otelurilor. Se face în cuptoare speciale, prin adăugire de cocs, de feromangan, etc. — 2. îmbogăţirea în carbon a stratului superficial a pieselor în tratamentul de cementare. — 3. Orice procedeu prin care se introduce carbon într'un aliaj feros solid, prin încălzirea acestuia în contact cu un material solid/ lichid sau gazos, bogat în carbon, la o temperatură superioară domeniului de transformare în care se formează austenita. is* Carburant [carburant; Kraftstoff; mofor fuel; hajtoanyag, tuzeloanyag.iizemanyag; ropio-nee (aciîAKoe) ajih #BHraTejieft BHyxpeH-Hero cropaHHH]. Ind, petr., Mş.: Combustibil lichid suficient de volatil pentru a putea alt-menta, prin mijlocirea carburatorului, un motor cu explozie. 14. ~ de înlocuire [carburant de remplace-ment; Ersatzkraftstoff; motor-spirit substitute; helyettesito hajtoanyag; cy6cTHTyTHOe ropio^ee]. Ind. petr.: Produs de petrol folosibil pentru alimentarea motoarelor, în locul benzinei sau al motorinei. 15. ~ sintetic [carburant de synthese; synthe-tischer Kraftstoff; synthetic motor fuel; szintetikus hajtoanyag; CHHTeTHnecKOe ropmee]. ind. pefr., Mş.: Produs asemănător cu benzina, obţinut pe cale sintetică din materii prime diferite de petrol. 18. Carbura|le [carburation; Vergasung; carburation; gâzelegyităs; KapdlOpaiţHH]: Prepararea amestecului caiburant format de faze disperse şi gazoase, compus din aer şi din carburant, pentru alimentarea unui motor cu explozie, realizată într'un aparat special, numit carburator. Pentru a obfine un amestec care să poată arde complet, trebue ca dozajul aer-combustibil să aibă o anumită valoare (optimă). Proporţia de carburant în amestecul carburat în cazul benzinei este, teoretic, de 1/.16 în greutate; practic, de cca 1/20, iar în volume, practic, de cca 1/12. 17. Carburator [carburateur; Vergaser; carbu-rettor, carburetter, carburetor; poriaszto; Kap6lO-paTOp]. Mş.î Aparat pentru producerea unui amestec carburant de faze disperse şi gazoase, compus din aer şi vapori de hidrocarburi pentru luminat; sau din aer, o fază lichidă dispersă şi vapori de carburant, pentru alimentarea motoarelor cu explozie. într'un mofor cu explozie, carburatorul pulverizează fin benzina, transformând-o în fază lichidă dispersă şi vapori* amestecă omogen benzina, astfel transformată, cu o anumită cantitate de aer, formând un amestec cu dozaj optim, menfine acest dozaj invariabil la orice turafie a motorului, şi realizează la nevoie (repriză de demaraj) un amestec mai bogat în carburant. Constă din două părfi principale: camera plutitorului şî camera de amestec; în camera plutitorului se găseşte plutitorul, un cilindru gol şi astupat la capete, de alamă sau aramă, care reglează nivelul de carburant al jiclorului (fig. 98)* In acest scop, 551 plutitorul are un ac de reglare automată a intrării carburantului în camera plutitorului. O conductă cu un jiclor în capăt asigură comunicaţia din- Fig. 98. Carburator, a) plutitor; b) intrarea carburantului; cj vană-fluture (clapetă); d) conducta de aspiraţie; ej supapa de admisiune; f) ajutaj difuzor; g) jiclor; h) intrarea aerului; I) bujie. tre camera plutitorului şi cea de amestec, în care se realizează carburafia. In camera de amestec, un ajutaj convergent-divergent (difuzor) măreşte vitesa aerului intrat prin (h), iar o clapetă (c) reglează amestecul carburant aspirat de motor. La cursa de aspiraţie a motorului se produce, în conducta dintre carburator şi motor,, o depresiune care determină intrarea aerului cu vi-tesă mare, ceea ce antrenează faza dispersă de carburant, promovează vaporizarea şi dă deci amestecul carburant. De obiceiu, carburatorul are două jicloare, din cari unul pentru mersul în gol, dimensionat penhu un debit mic şi numit jiclor de mers în gol sau „au ralenti", iar al doilea pentru mersul normal. — Cele mai întrebuinţate tipuri de carburatoare sunt: i. Carburator cu dublu piston [carburateur â double piston; Doppelkolbenvergaser; duplex piston carburetter; ikerdugattyus porlaszto; Kap-6i0paT0p c yflBOeHHblM nopnmeM]. Mş.: Carburator cu un sertar pentru accesul aerului şi altul pentru reglarea cantităţii de amestec admise în cilindru. E folosit la motociclete. *. ~ cu injecţie [carburateur â injection; Spritzvergaser; spray carburetter; porlaszto-gâzo-sito; nyjibBepH3aiţHOHHbii! hjih BnpbiCKHBa-K>mH8 Kap6l0paT0p]. Mş.: Carburator al cărui jiclor principal e plasat chiar în secţiunea cea maî strâmtă a difuzorului (fig. 99). Jiclorul are forma unui ajutaj de injecţie cu unul sau cu mai multe orificii. Carburatorul nu primeşte aer de emulsie, şî deci amestecul se îmbogăţeşte la creşterea depresiunii din difuzor. Se combină de obiceiu cu un jiclor de aer, care debitează în conducta ce duce combustibilul la emutsor. In acest caz, jiclorul principal se plasează înain- tea intrării aerului de emulsiune, iar emulsoruf nu mai are rol de dozare. Fig. 99. Carburator cu injecfie. a) camera plutitorului; b) plutitor; c) ac de reglare; d) difuzor; ej vanâ-fhsfure(ctapefS); f) mantaua jiclorului (emulsor); g) jiclor principal; h) jiclor de mers în gol (au ralenti); î) (imitator de nivel; k) racord pentru conducte de carburant; e) filtru. 9. ~ cu reglaj automat de pornire [carburateur avec reglage automatique de mise en marche; Ver-gaser mit selbst-tătige Startrege-lung ; carburetter with automatic ad-justment for star-ting; gâzosito-or-laszto onmukodo. indito szabâlyozo-val; Kap6i0paT0p c aBTOMaTHnec-koh peryjiHpoB-Koit nycKaJ. Mş.: Carburator care, cu ajutorul unui dispozitiv de reglare, are posibilitatea să regleze automat calitatea amestecului carburant. prin varia- , , . tia cantităţii de aer Fi9- 10°- Carburator cu regla, auto- admise (fig. 100). ma' de ţ°™e- „ Dispozitivul de re- d> d',UI0ri vanS-fluture; f) man- glare micşorează faua ',clorului (emulsor): h > /' debitul de aer h"> orificii de ie*ir® penf,u când creşte tem- carburantul '» mersul ln 9olî m) peratura motoru- dise ob,ura,or de r#9,are! n) lui şi luciează merS de amestec PeMru Porn'r8i numai la pornire °> ilclor da aer de P°rnirei p) (Când motorul este clor de carburant de porn.rej q) tub reG0j scufundat; r) pârghîe de comanda. 4. ~ de altitudine [carburateur pour alti-tude; Hohenvergaser; carburetter for altitudes; repulogepmotor porlaszto; BbICOTHblă Kap6l0-paTOp]. Av.: Carburator cu dispozitiv auxiliar 552 pentru reglarea automată a amestecului ia altitudine. Se întrebuinfează la motoarele de avion, având şi un dispozitiv pentru reglarea amestecului la „sărac", în cazul sborului de croazieră — şî la „bogat", în cazul sborului rapid. Sin. Carburator automat de motor de avion. 1. Carburator de presiune [carburateur a pression; Druckvergaser; pressure-fed carburetter; leg-nyomâsos porlaszto; Kap6î0paT0p C no^aneM ropmero nofl flaBJieHHeM]. Av.: Carburator montat în aval de compresorul motorului. Nu necesită corector de altitudine, dar reclamă o construcfie mai robustă şi etanşă, funcţionând la presiunea aerului din compresor. 2. ~ etajat [carburateur % etage, carburateur ă registre â plusieurs tubulures; Registerver-gaser; carburetter with adjustable air valve; re-giszter-porlaszto ; KapdîOpaTOp C HeCKOJlb-KHMH COnjiaMH HJIH (|)Opcy HKaMH]. Mş. ; Carburator cu mai multe jicloare şi emulsoare, cu secţiuni de aer bine calibrate, cari se deschid pe rând la rotirea unei clape de obturare. Astfel compoziţia amestecului rămâne constantă la toate sarcinile iar trecerea se poate face fară discontinuităţi. s. ~ fără plutitor [carburateur sans flotteur; schwimmerloser Vergaser; carburetter without float ; usszo mentes porlaszto ; Kap6î0paT0p 6e3 noiîJiaBKa]. Av.: Carburator la care reglarea debitului de carburant se face cu ajutorul unor supape cari lucrează sub acfiunea depresiunii de aspiraţie. E insensibil la poziţiile înclinate, deci e recomandabil penfru motoarele de avion. 4. ~ inversat [carburateur inverse; Fallstrom- vergaser; inversed carburetter; ejto âramlâsu gâzosito-porlaszto; HHBepCHpOBaHHblH Kap6l0-paTOp]. Mş.: Carburator aşezat deasupra Culasei unui motor, pentru a da curentul de amestec carburant de sus în jos. — Avantaje: Curentul fiind în sensul forţei de gravitaţie, se opune desfacerii amestecului carburant, şi deci condensărilor pe conducta de admisiune, permifând o umplere mai bună a cilindrului şi mărind deci puterea motorului. De asemenea, se pot adapta secţiuni de difuzor mai mari, ceea ce măreşte puterea la turaţii mari. — Desavantaje: Reclamă pompe de antrenare, datorită măririi secţiunii difuzorului, ceea ce dă o micşorare a vitesei de scurgere. Fiind montat deasupra cula-sei, are nevoie de o pompă de alimentare cu carburant (de obiceiu cu diafragmă). Sin. Carburator cu curent descendent. 5. Carburi [carbures; Karbide; carbides; kâr-biaok; Kap6H,Eţbl]. Chim.: Compuşi ai carbonului. Dacă elementul cu care este legat carbonul este un metal, se obţin carburi metalice. Cele mai importante carburi sunt însă hidrocarburile, substanţe în cari carbonul este legat de hidrogen. Ultimele sunt importante atât din punctul de vedere teoretic, fiind substanţele de bază ale Chimiei organice, cât şi din cel practic, constituind atât gazele naturale, cât şi petrolul. e. Carburi, metale dure cu ~ metalice [alliages a base de carbures; Karbidhartmetalle, Hart-metalle; hart alloys; kemeny femek; TBep/ţbie cnJiaBbl]. Metl.: Aliaje foarte dure, cari au ca material de bază carbura de wolfram şi carbura de molibden. Inlocuesc, adesea, ofelurile rapide pentru unelte şi metalele dure aliate din grupul Stellitului. Se fabrică prin două procedee, cari dau două grupuri de produse: 7. metale dure cu ~ metalice concre- fionate [alliages durs â base d© carbures con-cretionnees; gesinterte Karbidhartmetalle, gesin-terte Hartmetalle; concretioned hard alloys; durva kemenyfemek; KOHKpeiţHOHHpOBaHHbie TBepflbie cnjiaBbl]: Aliaje foarte dure. cari au ca bază carburi le saturate de wolfram (WC) şi de molibden, de titan, de tantal sau amestecuri de aceste carburi,, cu un adaus de B‘^15% cobalt, nichel sau fier ca liant. In structură apar granule de carburi de forme neregulate; în soluţia solidă, granule de carburi şi de metal liant. Au densitatea 13,8* * * 14,9, duritatea Brinell de aproximativ 2000, duritatea Mohs 9'"9,5, rezistenţa la rupere 100-**200 kg/mm2 şi sunt tenace şi rezistente la uzură. Nu au rezistenţă mare la coroziune sau la oxidare, cu ex-cepţiunea aliajelor bogate în titan. Se fabrică din pulberile carburilor şi ale metalelor liante, prin procedee de ceramică a metalelor (prin concre-ţionare). De obiceiu, pulberile, amestecate intîmr sunt presate în forme, supuse unei prime coaceri la 700-'-900°, prelucrate prin aşchiere la forma definitivă şi supuse unei coaceri definitive la 1350-”1700°, în vid sau în curent de hidrogen. Coacerea se face, uneori, sub presiune. După prima coacere, carburile se pot prelucra prin aşchiere (frezare, strunjire, tăiere cu ferestrăul, polisare, etc.). După coacerea definitivă, se pot prelucra numai prin polisare cu pietre moi de carborundum, preferabil sub şuvoiu de apă de răcire. Plăcile de metal dur concreţionat se aplică, pentru formarea uneltei, pe suport,, prin lipitură cu cupru sau cu alamă, folosind boraxul drept fluxant. Sunt folosite pentru uneltele de prelucrare prin aşchiere atât a metalelor moi, cât şi a celor foarte dure şi pentru prelucrarea ne-metalelor (de ex.: ebonită, răşini artificiale, ba-chelită, sticlă, marmură, porţelan, etc.), pentru filiere de trefilat şi pentru prelucrarea metalelor dure din grupul Stellitului. Pentru încărcarea sapelor şi a carotierelor, se folosesc uneori carburi le metalice sub forma de pulberi de carburi comprimate sau concrefionate în tuburi de ofel cu pereţi subţiri (Diaweld, Percit, etc.), folosite ca electrozi în sudura de aport cu arcul electric. Sunt comercializate sub diferite nume de fabri-caţie,, de ex.: Widia, Titanit, Carbofoy, etc. 8. metale dure cu ~ mefaiice tur- nate [alliages durs â base de carbures coulees; gegossene Karbidhartmetalle, gegossene Hart- • metalle; cast hard alloys; ontott kemenyfemek; OTJlHTbie TBeptfbie cnjiaBbl]: Aliaje foarte dure, cari au ca bază carbura nesaturată 553 de wolfram (W2C) cu adausuri de carburi de molibden, de crom, titan, tantal şi zirconiu, pentru a înlocui în parte wolframul — şi cu adausuri de Ot5m,m2QVo fier, nichel sau cobalt, pentru a le face mai pufin casante. In structură apar în masa eutectică cristale de segregaţie ale carburilor. Au densitatea 15* ■ *17, duritatea Brinell 1500***2000, duritatea Mohs 9**,9I8, sunt fragile, au însă rezistentă mare la uzură şi rezistenţă mare la coroziune şi la oxidare, rezistenfa la rupere cca 35 kg/mm2. Se fabrică prin topire în cuptoare electrice cu rezistenţă, în vase de topire din cărbune sau din grafit, urmată de turnare în forme metalice răcite sau în forme din cărbune. Nu se pot prelucra la cald, de exemplu prin forjare, Pentru a obţine plăcile de formele cerute, se prelucrează la rece numai prin poli-sare cu pietre din carborundum cu liant moale, se găuresc cu ace de oţel şi cu praf de diamant, şi nu reclamă tratamente termice. Plăcile confecţionate se aplică pe suportul de unealtă prip lipitură tare cu cupru. Se aplică pe sapele de foraj prin încastrarea într'o masă de aliaje din grupul Stellitului, aplicată prin picături topite. Se folosesc pentru filiere de trefilare, pentru ajutaje de aparate de stropire cu nisip, pentru armarea sapelor de foraj şi, sub forma de pulbere, ca abraziv. 1. Carburol, procedeul de cracare ~ [procede de crackmg „carburol"; Karburolcrackverfahren; cracking process of the carburol type; karburol rendszeru krakolâsi eljârâs; MeTO/ţ KpeKHLHra no cnoco6y »Kap6ypOJlb«], Ind. petr.: Procedeu continuu de cracare în fază lichidă. In acest procedeu,. uleiul întrebuinţat este supus cracării şi menţinut în cuptorul de cracare, într'un sistem de tuburi, la temperatură şi presiune înaltă, timp de 1***2 minute, fiind apoi trecut într'o cameră de expansiune, în care presiunea scade brusc la 0,1 at. In acelaşi timp, uleiul este răcit, astfel încât reacţiile secundare cari, prelungite în timp, produc cocs, sunt complet eliminate în acest procedeu. Produsele obţinute sunt: benzină, petrol şi un reziduu, care poate fi întrebuinţat drept combustibil sau poate fi prelucrat mai departe pentru prepararea asfaltului. 2. Carcabas [halebas; Niederholer; down-haul; leereşzto kotelzet; TpaBJieHHe, cnycK (napy-COB]. Nav. V. sub Manevre curente. 3. Carcafung [cargue-fond; Bukgording; bunt-line; osszehuzâ kotelzet; iiOA'beM ny3a (napy-COB]. Nav. V. sub Manevre curente. 4. Carcasă 1. [carcasse ; Gerippe framing ; vâz, bordâzat; paMa, OCTOB]. Cs. V. Cadru, Osatură, Schelet. 5. ~ 2. [carcasse; Karkasse; carcass; kopeny; KapKac]. Ind. cc.: Totalitatea inserţiilor de cord dela o anvelopă. 6. ~ 3. [carcasse ; Gehăuse, Kasten ; casing, box ; vâz, szekreny, huvely, tokmâny ; Kapnac, CTaHHHa]. Tehn.: Piesă sau ansamblu de piese cari formează învelişul care înconjură organele unei maşini, ale unui aparat sau instrument. Car- casele maşinilor sunt metalice; acelea ale aparatelor şi instrumentelor pot fi metalice sau nemetalice. — In tehnică, carcasele sunt numite după dispozitivul ta care sunt montate. Exemple: 7. Carcasă de ambreiaj [couvercle de la boîte d'embrayage, couvercle de la boîte d'ac-couplement; Deckel des Kupplungsgehăuses; cover of the ciutch casing; tengely-kapcsolo vâz^ Bepx (KpbiniKa) KopodKH-ciţenjieHHH]. Auto.: Capacul care închide cavitatea volanului motor şi formează locaşul ambreiajului (v. fig. sub Ambreiaj). 8. ~ de căldare [carcasse de chaudiere; Kesselgerust ; boiler frame ; gozkazân vâz ; KapKac, paMa KOTJia]. Tehn.: Schelet metalic format din bare de diferite profile, şi care serveşte ca suport pentru căldarea de abur, împreună cu instalaţiile auxiliare. Pentru reducerea lungirii barelor, sub diferite acţiuni termice, carcasa — în special la căldările de înaltă presiune — este izolată termic şi răcită prin curenţi de aer. Carcasa este îmbrăcată cu zidăria căldării. 9. ~ de turbină [enveloppe de turbine; Tur-binengehâuse; turbine casing, turbine cylinderr turbina burkolo vâz; KOHCyx Typ6HHbI; Typ-6HHHan KaMepa] Mş.: învelişul exterior a| turbinei, de obiceiu de fontă. 10. Cârcel [vriile; Ranke; tendril; kacs; ycHK]. Agr.: Filament subţire, răsucit la vârf, cu care plantele acăţătoare se acaţă de suporturile p^ cari le întâlnesc în cale. it. Cârcel [raisin-de-mer; Seetreubel; shrubby horsetail; tengeriszollo; Ky3MH4eBa TpaBa (Ky-CTapHHK]. Hort.: Arbust mic, de nisipuri, din familia gnetaceelor, înalt până la 1 m. Uneori este cultivat, fiind decorativ. 12. Cârciog. Ind. st. c.: Urcior cu dop, care se deosebeşte de burdac prin aceea că are gura mai largă. 13. Cârciumăreasă [zinnia; Zinnie; common garden zinnia; cinnia; 3HHHH (iţBeTOK)]. Hort.: Zinnia elegans, din familia compozeelor. Plantă anuală, creşte sub forma de tufă ramificată. Se cuftivă pentru florile sale mari, învoalte dispuse în capitule, de colori foarte variate, lipsind doar albastrul. înfloresc din Iunie până toamna. Se întrebuinţează ca flori tăiate şi cultivate în ronduri şi platbande. Se înmulţeşte prin seminţe semănate în răsadniţe calde, sau afară, pe brazde. 14. Cardă [carde; Krempel; carding machine; foszto-gep, tepo-gep, fesulo-gep; KapflOHecajIb-HaH MaiHHHa]. Ind. text.: Maşină folosită pentru cardarea materialului textil, supus în prealabil unei operaţiuni de destrămare şi de curăţire. Cardarea are rolul de a destrăma materialul textil în fibre individuale, de a îndepărta impurităţile, fibrele prea scurte, a paraleliza fibrele şi a le repartiza uniform pe o suprafaţă, formând o‘pătură (cojoc). Unele carde au un dispozitiv pentru transformarea păturii într'o bandă (panglică), care se depune în mod regulat într'un cilindru rotativ (cană sau tub colector). Cardarea 554 se face prin trecerea materialului între două suprafefe perietoare, aşezate fafă în fafă, şi cari se mişcă în sensuri opuse. Suprafefele perietoare sunt constituite din garnituri de ace speciale, de ofel, îndoite sub un unghiu de 37*-‘41°. Cardele pot fi de diferite tipuri (cardă cu cilindri, cu capac mişcător sau pălărie, etc.), după materialul textil care urmează să fie prelucrat (bumbac, lână, etc.) şi după calitatea firului care urmează a fi obfinut (fig. 101). La maşina reprezentată în figura alăturată, cardarea are loc înfr'o tobă şi într'o serie de perechi de cilindri aşezafi deasupra şi în sensul lăţimii ei. Sin. Darac. Fig. 101. Cardă. a) ladă de alimentare; b) bandă transportoare; c) cilindri de alimentare; d) tambur; e) cilindru lucrător; f) cilindru întorcător; g) cilindru volant; h) cilindru pieptănător; /) tobă de înfăşurare. 1. Cardare [cardage; Krempeln; carding; fosz-iâs, tepes, fessules; KapflOHecaHHe]. Ind. text.: Sin. Dărăcire, V. sub Cardă. 2. Cardiazol [cardiazol; Kardiazol; cardiazole; kardiazole; KapflHa30Jl]: Chim.: Pentametilentetrazol. Combinafie H2 H2 H2 organică întrebuinfată în medi- cină ca înlocuitor al preparafe-C—C—C/ I ^or cam^or- E un excitant al H h ^N—N s's^emu^ui nervos şi un stimu- 2 2 lent al inimii. Cardinale, elemente ^ [elements car-dinaux; kardinale Elemente; cardinal elements; "kardinâlis elemek; KapflHHajIbHbie (oCHGBHbie) 3Jl6MeHTbl]. Fiz. Cele patru elemente cari definesc un sistem optic centrat. De obiceiu, acestea sunt cele două focare şi cele două puncte principale (sau, ceea ce este acelaşi îucru, cete două plane focale şî cele două plane principale). 4. Cardinale, puncte ~ [points cardinaux; Himmelsgegenden; cardinal points; egitâjpontok; CTpaHbl CBeTa]. Astr.: Direcţiunile cari ne ajută la identificarea pozifiei unui punct de pe glob şi cari, pentru un observator aşezat în acest punct, se determină în felul următor: planul orizontal al acelui loc este tăiat de planul meridianului după o linie dreaptă. Pentru emisfera noastră, extremitatea acestei linii, pe care observatorul o are înaintea lui la amiază, întorcând spatele la Soare, este Nordul; către Soare este Sudul; pe linia perpendiculară pe meridiană, în partea de unde răsare Soarele este Estul, şi în partea opusă, Vestul. s. Cardioid, condensor ~ [condenseur car-dioide; Kardioidkondensor; cardioid condenser; kardioid feny-surito; KapflHOHflHblft KOHfleH-COp]. Fiz.: Dispozitiv optic întrebuinfat Ia ilumi- narea preparatelor microscopice. Este compus din două piese de formă specială, una din ele fiind obfinută, teoretic, prin rotirea unui element de cardioidă în jurul axei optice a aparatului (înlocuit, în practică, printr'un element de sferă). Intre cele două piese se găseşte un spafiu liber. Fasciculul paralel de raze de lumină, care cade pe condensor, sufere o dublă reflexiune totală şi este concentrat pe preparatul microscopic. Poate fi întrebuinfat şi în observafia pe fond întunecat, acoperindu-se fafa inferioară a con-densorului cu un ecran opac care are o deschidere inelară. e. Cardioidă [cardi-oîde; Kardioide; cardioid; kardioid; Kap#HOH/ţa]. Geo m.: Cuartică bicir-culară cu trei puncte cus-pidale, din cari două în punctele absolute ale planului (fig. 102). E locul geometric descris de un anumit punct al unui cerc care se rostogoleşte pe un alt cefc de Fi* 102- Card,°,dă- aceeaşi raza a. Ecuafia cartesiană a cardioidei este (x2~hjy2—2ax)2=~ 4a2(x2 +y2),, iar ecuafia ei polară: p==2^(1+cos @), originea axelor fiind în punctul cuspidal real. Diagrama de direcfie a intensităfii semnalelor rezultate din combinarea într'un radiogoniometru, a semnalelor recepţionate de cadru cu acelea recepfionate de antena auxiliară are forma de cardioidă. Diagrama serveşte la determinarea sensului în care se găseşte postul emifător, pe o direcfie determinată cu ajutorul cadrului. 7. Cardium [Cardium; Cardium; Cardium; kâr-dium; KapflHyM]. Paleont.: Lamelibranhiat cu o cochilie bombată, cordiformă şi ornamentată cu coaste radiare. Ţâfâna heterodinată prezintă doi dinfi cardinali conici, perpendiculari cu platoul cardinal, şi doi dinfi laterali îndepărtafi. E cunoscut din Cretacicul superior şi până astăzi: Cardium productus (Turonian); C. purulosum (Lutefian); C. absoletum (Sarmafian); C. edule (actual). 8. Cardo [termen latin]. Urb.: Stradă într'un castru sau oraş roman, având direcfia aproximativ Nord-Sud. Cardo maximus e artera principală dintr'un castru sau oraş roman, cu direcfia Nord-Sud. 9. Cardon [cardon; Carden; cardoon; cinâra; nepTonojiox (pacTeHHe)]. Agr.: Cynara Cardun-culus. Plantă vivace din familia compozeelor. Tulpina apare în anul al doilea şi creşte până la 2 m înălfime. Pefiolul frunzelor, foarte cărnos, până la 80 cm lungime, formează în stare înăl-bită, partea comestibilă a plantei. Se înmulfeşfe prin seminfe, cari se seamănă fie în răsadniţă, fie direct afară. Cere pământ bogat şi bine lucrat. Sin. Anghinară mică (seamănă cu anghinara). 10. Cardox [procede cardox; Cardoxverfahren; cardox process; cardox-fele eljârâs; MeTOfl Kap* 555 flOKC]. Mine: Procedeu de exploatare minieră a huilei, în care abatajul se realizează prin expansiunea unui anumit volum de bioxid de carbon lichid. Incă nu e întrebuinfat decât în mod experimental. 1. Carelaj perspectiv [reseau craticuhire; Quadratnetz, Perspektiv-Raster; graticulation ; negyzetes halo; nepcneKTHBHan ceraa], Mat.: Carelaj care se trasează deasupra figurilor din geometral (în special a celor neregulate), pentru a Ie pune în perspectivă şi care poate fi de front deasupra lor. El se pune în perspectivă şi apoi se desenează perspectiva figurii punct cu punct, în raport cu carelajul perspectiv şi, la nevoie, prin interpolări aproximative, ca şi cum deformările dela un carelaj la altul ar fi lineare. Aproximaţiile sunt cu atât mai bune, cu cât carelajul este mai des. Pentru punerea în perspectivă a înălfimilor, se completează tabloul fie cu scara înălfimilor, fie cu un carelaj perspectiv într'un plan principal. Metoda se generalizează în axo-nometria conică. 2. Carenă [carene; Verdrăngung; keel; ki-szorifoft viz; B0fl0H3MemeHHe]. Hidr., Nav.; Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. s. ~ inferioară [carene interieure; bewegliche Ladung; internai keel; mozgo rakomâny; BHyT-peHHee B0fl0H3MemeHHe]: Volumul ocupat de o încărcătură de lichid în unul din compartimentele navei. 4. Carenă [carene; Schiffsboden; ship's bottom, huli of a ship; hajofenek; IIOABOAHaH HaCTb cy/ţHa]. Nav.: Partea din corpul navei care se găseşte sub linia de plutire. Sin. Operă vie. In construcţiile navale, deosebim: Carenă dreaptă, limitată de planuri duse paralel cu planul de plutire, nava fiind considerată în stare de plutire normală; serveşte la determinarea elementelor geometrice ale carenei; şi carenă înclinată, limitată de planul de plutire, considerând vasul în diverse pozifii de înclinare transversală sau longitudinală. Plutirile considerate sunt isocarene. 5. Carenaj [carenage; Verkleidung; careening, fairing; âramvonolazâs; odTeKaeMaH oâlHHBKa]: îmbrăcăminte (de tablă sau de placaj) aplicată unui corp pentru a-i micşora rezistenta aerodinamică. — Exemple: s. ~ de avion [carenage d'avion; Strom-linienverkleidung des Flugzeugs; stream line fairing of an aeroplane; repulogep âramvono-lazâsa; odTeKaTejib caMOJieTa, odTeKaeMan oâlHHBKa CaMOJieTa]. Av..* îmbrăcăminte exterioară montată pe anumite părfi ale avionului, pentru a reduce rezistenfa aerului prin faptul că dirijează curenţii de aer, când avionul este în sbor. Carenajul se confundă adesea cu capota, deşi capota acopere numai anumite părfi ale avionului, fără a avea scopul de a dirija curenfii de aer. 7. ~ de locomotivă [carenage de locomotive; Xokomofiv-Sfromlinienverkleidung; loco- motive stream-line fairing; mozdony âramvonolazâs; o6TeKaeMan odniHBKa nap0B03a]. C. f.: îmbrăcămintea locomotivei, din table de otel, pentru asigurarea unei suprafefe exterioare continue şi pentru dirijarea curenţilor de aer. Se reduce astfel rezistenta aerodinamică, la mersul locomotivei, realizându-se câştiguri sensibile de energie, în special la vitese mari. s. ~ de fren [carenage de train; Zug-Strom-linienverkleidung; train stream - lining; vonat âramvonolazâs; 06TeKa6MaH odHIHBKa JK. A-noe3#a]. C. f.: îmbrăcăminte a unui tren, din table de ofel, pentru reducerea spatiilor între vagoane, unde s'ar produce vârtejuri de aer în timpul mersului, şi deci o creştere a rezisfenfe! pe care aerul o opune vehiculului în mers. Se aplică în special la trenurile automotoare. 9. Carenare [carenage; Stromlinienverklei-dung; stream line fairing; âramvonolazâs; o6niHBaHHe o6TeKaeMoâ iiOBepxHOCTH]. Tehn.: Operafiunea de îmbrăcare cu table a suprafeţei exterioare a unui vehicul de mare vitesa, pentru reducerea rezistenfei pe care aerul o opune vehiculului în mers. 10. Caretă [coupe; geschlossener Zweisitzer, Halbkutsche; coupe, brougham, chaise; kon-fliskocsi; KapeTa, Kyne]. Transp.: Trăsură de persoane închisă. Sin. Cupeu. 11. Careu [carre; Messe; mess-room; hajo £t-kezoterem; KaiOT-KOMnaHHH]. Nav.: încăpere mai mare pe o navă, în care ofiferii bordului (careu de ofiţeri) sau maiştrii (cercul maiştrilor) iau masa sau se recreează. Este, în acelaşi timp, sală de mese şi salon de primire. 12. Careurilorr metoda V. sub Mărirea şi reducerea desenului. 13. Cargo. V. sub Nave de comerf (cargobot). 14. Cargo mixt. V. sub Nave de corner}. îs. Cargobot. V. sub Nave de comerf. ie. Cariatidă [cariatide; Karyatide; caryatid; kariatidâk; KapHaTH/ţa]. Arh.: Statuă care reprezintă o femeie, destinată să susfină antabîa-mentul unui edificiu, un balcon, etc., înlocuind coloana. Statuele reprezentând bărbafi, şi cari au acelaşi rol, se numesc Atlanfi. 17. Carie [cargaison; Schiffsladung; cargo; ha-jorakomâny; eyiţOBOH rpy3]. Nav.: Totalitatea încărcăturii unei nave de comerf, privind numai mărfurile transportate pe baza unui document de transport (conosament). Nu intră deci în caric materialele pentru întrefinerea navei, combustibilul, obiectele echipajului sau proviziile acestuia. 18. Carieră [carriere; Grube; quarry; bânya; KaMeHOJiOMHH, Kapbep]. Drum., Cs.: Exploatare la zi de materiale de construcfie (nisip, pietriş, balast, diverse roce: sedimentare şi eruptive). Exploatarea carierelor se face după anumite reguli, în raport cu felul materialelor, configurata terenului, debit, etc. Carierele din cari se extrage numai nisip, pietriş sau balast se numesc şi balastiere. 556 î. Carieră de rambleu [carriere de remblai; Ver-satzsteinbruch; cog quarry; folio kohânya; Ka-pbep #JIH HaCBIIlH]. Mine: Carieră din care se extrage materialul care trebue să fie introdus tn mină pentru rambleiat. 2. Carină [carene; Kiel; keelson, kelson; ha-joto, togerenda; KHJIb]. Nav.; Lemn gros de stejar, fixat de-a-lungul dubei, şi de care se prind crjvacele. s. Cariogamie [caryogamie; Karyogamie; ka-ryogamy; kâriogamia; KapHOraMHH]. Biol.: Combinarea nucleelor celulelor sexuale, într'un singur nucleu diploidal. 4. Cariolă [cabriolet; Xabniolett; cabriolet; homokfutokocsi; KadpHOJieT]. Transp.: Trăsură uşoară cu două roate, pe arcuri, trasă de un cal. Este folosită, în special, de factorii poştali rurali. 5. Carîologie [caryologie; Karyologie; karyo-logy; kariologia; KâpHOJiorHH]. Biol.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul nucleului şi al celulei. Esfe o parte a Biologiei. 6. Cariopsă [caryopse; Karyopse; caryopsis; kâriopszis; KapHOncJ. Bot.: Fruct uscat, de tipul achenei, indehiscent, format dintr'o singură sămânţă, intim concrescută cu pericarpuî. Fructele gramineebr sunt cariopse. Ex.: grâul, secara, porumbul, etc. 7. Cariu [vrillette; Nagekăfer; anobium, death watch, wood - fretter ; szu ; JKyK-TOHHJiblUHK, flpeBOTOHeiţ]: Gândac din familia anobiideelor. Trăeşte în lemn, de preferinţă uscat, chiar debitat, făcând în toate direcţiile galerii, din cari curge un rumeguş foarte fin. Atacă în special albumul lemnului. s. Cârjă. Mine: Vârtelniţă construită din lemn, cu frână şi funie,, care serveşte la frânarea lemnelor pe suitoare în mină (termen minier, Valea Jiului). 9. Cârlan [(1) poulain de deux ans, (2) agneau d'un an; (1) zweijăhriges Fullen, (2) einjăhriges Lamm; (1) two years old foal, two years old filly, two years old colt, (2) one year old Iamb; keteves csiko; (1) AByxjieTHHH }Kepe6enoK, (2) o^HOJieTHHH (ro^oBajibifi) HrneHOK]. Zoot.: i. Mânz de doi ani (Oltenia, Moldova, Transilvania). — 2. Oaie tânără, de un an (Moldova, Transilvania). io. Cârlană, lână ~ [laine au poil court et fin; kurzhaarige feine Wolle; fine short wool; rovidszâlu gyapju; KOpOTKOBOJIOKHHCTafl TOH-KaH LEiepCTb]. Ind. text.: Lână provenită dela anumite oi, cu firul scurt şi fin. it. Cârlig [croc, crochet, hameqon; Hebe-hacken, Platine; hook; emelo horog; KplOHOK]. Ind. text.: Capătul superior, îndoit, al ‘platinei, prin intermediul căruia platina primeşte mişcarea dela cuţit (dispozitivul Jacquard). 12. Cârlig [crochet; Hacken; hook; horog; KpKDK]. Tehn.: Piesă de metal, de secţiuni transversale cari variază între limite restrânse, având un capăt prin care e suspendată, articulată sau încastrată, un corp aproape drept (tijă) şi o curbură sau îndoitură, care formează un braţ cu capătul liber, a cărui deschidere serveşte la acăfarea unor greutăţi sau la legarea a două aparate de tracţiune, etc. E constituit, de obiceiu, dintr'o bară cu secţiunea circulară sau eliptică, curbată spre capătul liber şi subţiată spre vârful acestuia (ciocul cârligului), în timp ce spre celălalt capăt este drept, capătul putând avea filet, un ochiu, etc., spre a putea fi fixat de suport, care poate fi un zid, o piesă de metal sau de lemn, etc. După caracteristiceie constructive sau de utilizare, deosebim: 13. Cârlig cu ghiare [crochet âgriffes; Klauenhacken; claw hook; karmosho* rog; KorTeo6pa3biHH KpiOK]: Cârlig cu corpul lat şi terminat cu nişte ghiare de apucat. E folosit, în anumite cazuri, pentru sarcini mici. Fl9' 103# 14. ~ cu ochiu [crochet â oeiilet; Cârl,’g cu Osenhacken; eye hook; fules horog; och«u. KpiOK C yiHKOM]: Cârlig având la 9) deschi-capătul corpului un och-iu de care e derea gurii suspendat (fig. 103). cârligulu». 15. ~ de burlan [coîlier de gouttiere; Rinnen-hacken, Rinneneisen ; gutter hook, gutter bracket; viharhorog; KOCTbIJIb BO/ţOCTOHHOH Tpy6bl]. Cs.: Piesă de fier galvanizat, de forma unui semicerc prelungit cu o parte dreaptă, care se fixează prin cuie sau şuruburi de capătul de jos al căpriorilor unui acoperiş. Serveşte la susţinerea jghiabului de scurgere a apelor de precipitaţie. ie. ~ de cablu [crochet â câble; Seilhacken; rope hook; kotelhorog; Ka6eJIbHbIH, KaHaT-HbXH KpiOK]. Mş.: Cârlig a cărui urcare şi coborîre se fac cu ajutorul unui cablu de care e suspendat (fig. 104). 17. ~ de îndreptat prăjinile [crochet pour redresser Ies tiges de forage; Richthacken; wall-hook; irănyito horog; HanpaBJIfllomHH KpiOK 6ypoBbix uiTaHr]. Mine: Unealtă de instrumentaţie, care I se întrebuinţază când capul p;g 104. prăjinilor rămase în puţ nu Câr|ig de cab!u. poate fi prins cu corunca sau cu dornul, din cauză că este lipit de peretele găurii de sondă sau se găseşte într'o excavaţie a acesteia. Cârligul are rolul de a readuce capul garniturii în axa sondei, pentru a putea fi prins apoi cu un dorn sau cu o coruncă. In afară de cârligele simple, cari au un braţ excentric, pentru îndreptarea şi, eventual, pentru prinderea garniturii, se întrebuinţează cârligele acţionate hidraulic prin presiunea pompelor de noroiu. In timpul introducerii şi al extragerii, cârligul propriu zis e în poziţie verticală dar, prin presiunea diferenţială creată de circulaţia noroiului, este « adus în poziţie inclinată sau orizontală. Aceste cârlige se pot întrebuinta şi combinate cu orice 557 fel de coruncă, pentru ca să nu mai fie nevoie ca, după ce garnitura a fost readusă în centrul găuri», să se facă alt marş pentru prinderea ei. 1. Cârlig de instrumentat după cablu [crochet pour cables; Seilhacken; rope grab, spear; kotel-horog; JIOBHJIbHblH KpiOHOK (b KaHaTHOM 6ypeHHH]. Mine: Unealtă de instrumentajie pentru prinderea şi extragerea cablurilor rupte şi rămase în puf. Se compune dintr'o bară de ofel care se subţiază spre capăt şi se termină cu un cârlig în formă de vârf de undiţă. Spre a mări siguranţa prinderii, bara este provăzută cu mai multe ghiare suplementare. La partea superioară, cârligul are un disc cu diametrul aproape cât interiorul coloanei. El îngrămădeşte sârma astfel, încât cârligul să prindă mai uşor şi, totodată, nu permite ca sârma să poată trece deasupra lui, spre a nu înţepeni cârligul în puţ. Deasupra discului se găseşte un cep care se înşurubează la garnitura cu care se introduce* cârligul în puţ. £1 poate fi introdus cu cablu sau cu prăjini. 2. ~ de lanf [crochet de chaîne; Ketten-hacken; chain hook; lânchorog;, IţenHoft KpiOK]. Mş.: Cârlig fixat de cadrul-suport al unor roţi de lanf, prin intermediul cărora se face ridicarea sau coborîrea lui. s. ~ de remorcă [crochet d'avant, crochet de remorque; Schlepphacken; front tow hook; vono horog; nepe/ţHHi! npmţeimbift KpiOK]. C. f.: Cârlig fixat pe un vehicul de cale ferată şi servind la remorcarea acestuia de către un alt vehicul sau de un dispozitiv de tracţiune. 4. ~ de siguranţă [crochet de surete; Sicher-heitshacken; safety hook; biztonsâgi horog; npe-#oxpaHHTeJlbHblH KpiOK]. Mş.: 1. Cârlig a cărui formă nu permite scăparea sarcinii (v. Cârlig cu ochiu). Cârlig folosit în operaţiuni de ridicare sau de tracţiune, la cari un accident de scăpare a sarcinii poate avea urmări grave (ridicarea şi transportul pieselor de maşini deasupra unui spaţiu circulat, transportul oalelor cu metal topit în turnătorii, etc.), (fig. 105). — 2. Cârligul cuplei de siguranţă, la vehiculele de cale ferată. 5. ~ de fracţiune [crochet, crochet Car|,9 de d'attelage; Zughacken; draw hook; vono s,9ur®nîa-horog ; Tflr0B0H KpiOK, ynpaîKHOH a*mâner KpiOK, ClţeiIHOH]. C.f.: Cârligul aparatu- de s,?u" lui de tracţiune al unui vehicul de cale fe- ran*a‘ rată.De el se prinde inelul cuplei de legare. Are resorturi simple sau duble, cari amortisează smuciturile, produse la pornirea trenului. Pentru a se permite libera deplasare orizontală a cârligului, fără o suprasolicitare a tijei la înscrierea vehiculului în curbe, corpul tijei are un joc în călăuza (ghidul) ei din traversa de prindere (v. fig. sub Aparat de tracţiune). V. şi Aparat de tracţiune, Bară de tracţiune. e. ~ de vânt [crochet â piton; Fensterhacken; hook for window; szelhorog, ablakhorog; BeTpo-BOH OKOHHblit KpiOHOK]. Cs.; Piesă metalică de forma unei vergele, îndoită la un capăt în unghiu drept, fixată pe cerceveaua unei ferestre (uneori în tocul ei), pentru a menţine cerceveaua fixă şi deschisă, sub acţiunea vântului. Capătul îndoit Intră într'o scobitură amenajată în toc, sau într'un cârlig prins de cercevea, 7. ~ dublu [crochet dou- ble; Doppelhacken; double hook; kettos-horog; flBOHHOH KpiOK]. Mine: Cârlig cu două ciocuri (dublu cioc) si- Fig. 106. Cârlig dublu, metrice faţă de axa tijei lui. Are deschiderea mai mică decât cârligul simplu de aceeaşi forţă de tracţiune. Suspendarea sarcinii se face prin înfăşurarea cablului sau a lanţului, la baza tijei cârligului în jurul celoi două ciocuri (fig. 106). 8. ~ în S [chrochet en S; S-Hacken; S-hoofc; S-alaku horog; S-o6pa3Hblil KpiOK]. Mş.; Cârlig în formă de S şi echipat cu un disc rotitor care poate închide a.utomat partea superioară a deschiderii. La unele cârlige de acest fel există câte un adaus la fiecare din capetele celor două ciocuri, şi prin ambele se trece un bulon, realizând astfel asigurarea nece- pjg 107 sară contra scăpării lanţului sau a cârlig în S. cablului sarcinii (fig. 107). 9. ~ rotitor [crochet a tourillon; Wirbelhacken; rotary hook; forgo horog; BepTJiiOJKHblH KpiOK]. Mş.: Cârlig care are la capătul de fixare un dispozitiv, care-i permite să se poată roti liber (fig. 108). Se dă astfel cârligului posibilitatea unei oscilaţii unghiulare în jurul propriei sale Fi9- 108 axe, şi se evită solicitarea la torsiune Cârlig a tijei, când se roteşte sarcina. rotitor. 10. Cârligaş: 1. Lucrător care ajută a) desch,<*®~ la introducerea laminatului în calibrul rea 9urii laminorului, cu ajutorul unui cârlig sus- cârligului, pendat de o macara. — 2. Lucrător care întoarce laminatul pe calea rulantă, cu ajutorul cârligului de mână. 11. Carlingă [carlingue; Fuhrerkiste; cockpif; pilota ules; KadHHa JieTHHKa]. Av.: Partea din fuzelaj (cu sau fără capotă superioară), în care stă pilotul şi unde se găsesc comenzile de sbor. Carlinga se montează, de obiceiu, în funcţiune de centrul de greutate al avionului şi de câmpui de vizibilitate care trebue oferit pilotului. 12. Carlingă [carlingue; Kielschwein; keelson, cockpit; ostorgerenda; KHJlbCOH, KydpHK]. Nav.: Piesă de legătura longitudinală, care leagă între ele varangele. Carlingele pot fi centrale sau laterale. 13. ~ suprapusă [surcarlingue; Oberkiel-schwein; over keelson; felso ostorgerenda; Fig. 105. 558 BepXHHă KHJlbCOH]: Carlingă superioara, legată cu carlinga prin piese intermediare. 1. Carlingă sub punte [hiloire; Unterzug; bin-ding, strake; kereszttarto; nporoH, npo#ojibHaH HH5KHHH dajma, CBH3b], Nav.: Grinda longitudinală, plasată sub punte, formând una din legăturile longitudinale ale vasului. 2. Carlsonit. Expl.: Exploziv format din per-ctorat de amoniu, dinitrobenzen, zahăr, cărbune de lemn, rumeguş de lemn, tnglobafi într'o masă de hidrocarburi (parafină, vaselină, naftalină). (N. D.>. s. Cârmă [gouvernail; Ruder; rudder; kor-mâny; pyjlb]. Nav.: Organ care serveşte pentru Fig. 109. Cârme de nave. A) cârmă plană, pentru navele comerciale: a arborele cârmei, b pană; B) cârmă profilată „Simplex": a arborele cârmei, b axul balamalelor, c etamboul, d învelitoarea de tablă, e cadru d«n oţel fumat şi bare profilate sudate; C) cârmă profilată „Ortz": a scheletul metalic, b arborele cârmei, c etamboul, d învelitoarea de tablă; D) cârmă profilată compensată, pentru manevrare uşoară: a arborele cârmei făcând parte din etambou, b învelitoarea de tablă, c) scheletul metalic. Fig. 110. Cârmă de navă, cu servomotor electric. a) arborele cârmei; bj sectorul principal al cârmei; c) roata ellcoldală (jos) solidară cu pinionul de atac al sectorului (sus) cu pinioane; d) servomotorul electric; e) echea cârmei; f) legătura elastică între eche şi sector; g) sectorul auxiffar, angrenaf cu pînionuf penfru acfionare manuală; h) pinionul pentru acfionare manuală. menţinerea sau schimbarea direcţiei de mers a unei nave (fig. 109). Se compune dintr'un pian de lemn sau de metal, numit safranul sau pana cârmei, care se roteşte tn jurul arborelui — şi dintr'o bară sau dintr'un sector metalic, numit eche, cu ajutorul căreia se manevrează (fig. 110). La navele de mare, când navighează în fluvii, se adaugă la safran o piesă de lemn sau de metal, spre a-i mări suprafafa. 4. ~ compensată [gouvernail compense; Ba-lanceruder ; ba lânced rudder; kiegyensulyozott kormâny; 6ajiaHCHpHbIH pyjlb}. Nav.: Cârmă care are safranul de o parte şi de alta a axei de rotire (fapt care micşorează forfa necesară pentru manevrarea ei). Acest fel de cârmă reclamă pentru efambou forme mai greu de realizat decât pentru cârmele obişnuite (fig. 109, sub D). 5. Cârmă [timon; Ruder; helm, tiller; tutaj-lapât; pyjlb, pyjieBOe Becjio]. Nav.: Lopata de lemn cu coadă lungă, servind la conducerea plutelor. 8. Cârmă de profunzime. Av. V. Profundor. 7. Carmace. Pisc.: Şiruri de cârlige mari de fier, de forma undifei cari se aşază în apă, astfel ca să plutească la diferite adâncimi; car-macele prind fără nadă peştele ce trece prin ele, acăfându-i-se de corp. De aceea se prind Ia carmace numai peşti cu pielea moale. în special sturioni. 8. Cârmaciu 1. [timonier; Untersteuermann; steersman, helmsman, quartermaster; hajoalkor-mânyos; pyjieBoit, pyjieBOă CTapiHHHa]. Nav.: Persoana însărcinată la bordul navei cu tinerea cârmei şi deci cu urmărirea drumului pe care trebue să-l păstreze nava. Această numire este întrebuinfată pe vasele de fluviu; la navele de mare, cârmaciul se numeşte timonier. 9. ~ 2. [pilote du radeau; Floljfuhrer; rafts-man; tulajkormânyos; KOpMHHH. HanpaBJimOHţHH IIJIOT]: Conducătorul din fafă al unei plute. 10. Cârmsciu [conducteur; Steuermann; steers-mate; kormânyos; pado^HH, ynpaBJlHK)iE[Hâ IipOKaTHblM GTaHKOM]. Metl.: Manipulanful căii rulante, al meselor de ridicat şi ai transportului dela o linie de laminare. 11. Cârmâz [raisin d'Amerique; Kermesbeere; pigeon-berry; festekbogyo; ^HTOJiaKKa]. Bof.: Phytolacce decandra L., familia fitolacaceelor. Plantă erbacee, cu rădăcina foarte groasă şi cu tulpina dreaptă, lucitoare, adesea roşietică. Are frunze mari, flori albe trandafirii, mici, în raceme erecte, iar fructele ei sunt bace globuloase, roşii sau negre. E originară din Arrjerica de Nord. Se cultivă penfru fructele sale, din cari se extrage un colorant. 12. Carmin [carmin; Carmin; carmine; kârmin; KapMHH (Kpacmiţee BenţecTBo)]: Materie colorantă extrasă din insecta femelă Coccus Cacti (hemiptere), recoltată după fecundare. Are o coloare roşie intensă. Esfe insolubilă tn apă şî tn acizi, dar solubifă în amoniac. Se întrebuinfează tn chimia alimentară şi tn cosmetică. 1. Camaba! [race ovine de Karnabat; Kar-nabat-Schaf; Karnabat-sheep; kârnâbât juh faj; KapHadaTCKaa oBenbH nopofla]. Zoot.: Rasă de ovine cari seamănă cu figaia neagra. Se găseşte în Dobrogea. Cuprinde două varietăţi: neagră-roşcată, şi albă. Este foarte rezistentă şi pufin pretenfioasă. Produce anual 50“ *70 kg lapte şi 2’"2,5 kg lână. Din pielicelele de coloare roşcată se fac blănuri cari imită biberul. Din cauza câmpiilor sărate pe cari păşunează, carnea acestor oi nu are mirosul specific celorlalte ovine. 2. Carnalii [carnallite; Carnallit; carnallite; karnâlit; KapHaJlJiHT]. Mineral.: Mineral delicves-cent cu formula chimică KCI • MgCta * 6 HsO( cu 26,8% KCI. Confine uneori şi brom. Are luciu sticlos, chiar metalic, coloare albă, galbenă, roşietică (când confine în amestec mică feru-ginoasă), sau este incolor. Are duritatea 3 şi gr. sp. 1,6. Cristalizează în sistemul rombic. Se găseşte, împreună cu alte săruri de K, de Mg, şi cu sarea gemă, în zăcămintele de săruri de potasiu. s. Carnal. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru nacrit. <• Cârnaf de fascine. V. Fascină. 5. Cârnaf de nuiele. V. Fascină. e. Carnaţii. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru labradorit. 7. Carnauba. V. sub Ceară. 8. Carne. V. Căptuşeală. 9. Carne răcită [viande refrigeree; gekuhltes Fieisch; refrigerated meat; hutott hus; OXJiaJK-fleHHOe MHCO]: Carne răcită la o temperatură cuprinsă între +4 şi — 2°f stare în care-şi păstrează cca 3 săptămâni calităţile de carne proaspătă. Sin. Carne refrigerată. 10. Carne, extract de ~ [extrait de viande, extrait de boeuf; Fleischextract; meat extract, 0/0 Apă HJIbMOBbIH IţHJIHHAp, TaM-6ypJ. Cinem.: Cutie cilindrică de metal, în interiorul căreia se introduce şi se deschide bobina cu filmul cinematografic, pentru a-l proteja^ de .aprinderi incidentale. Fiecare aparat de proiecţie are câte două cartere: unul pentru filmul de proiectat, iar celălalt pentru înfăşurarea porţiunii din film care a fost proiectată. Sin. Tambur, Tobă. 21. Cartier [quartier; Viertel; district, quarter; negyed, varos negyed; KBapTâJI, paftOH], Urb.: Diviziune geografică sau administrativă într'o aglomerafie urbană care corespunde unui caracter special, geografic, istoric, etc. Ex.: cartier central, cartier vechiu, etc. Impropriu, termenul se întrebuinfează şi în locul cuvântului zonă. 22. Cartofi [pommes de terre; Kartoffeln; pota-toes; burgonya; KapTOHHecKHX ebeMOK], Topog.: Planşetă de dimensiuni micii, formată din două cartoane prinse în formă de servietă, cu o bretelă prinsă la două coifuri în diagonală, pentru a fi petrecută pe după gât. Astfel aşezat, cartonul cu bretele serveşte drept masă de desen în ridicările topografice expeditive şi de campanie. Pentru uşurarea ^operafiunilor, el are trasate grafice pentru determinarea pantelor, şi tabele cu semne convenţionale. e. Carton de asbesf [carton d'amiante; Asbest-pappe; asbestos board; aszbesztlemez; ac6eeT0-Bbiîl KâpTOH, ac60KapT0H]. Tehn.: Placă de as-best, de câfiva milimetri grosime, de consistenfa unui carton, obfinufă prin comprimarea unei paste de asbest. Se întrebuinfează ca izolant termic. ?. Carfonagisf [cartonnier; Kartonagenarbeiter; pasteboard articles maker; papirlemezâru-mun-kâs; KapTOHHţHK]: Lucrător care execută articole industriale din carton. 565 8. Cartona] [cartonnage; Pappenmacherkunst; cardboard manufacture; kartongyârtâs;KapTOHa3K-Hoe peMecJio, HCKyecTBO]. Arte gr.: Meseria confecfibnăriî obiectelor de carton. 9. Cartonat [cartonne; karfonîert; put in boards, (bound) in boards; kartonkotes; neperi JieTeHHan (KHHra, TeTpaflb)]. Arfe gr.: Calitatea unei cărfi, a unui caiet sau a unui registru de a fi legat la cotor cu pânză şi cu coperte de carton, şi tăiat pe margini odată cu copertele. 10. Cartotecâ. V. Fişier. 11. Carfox: Gaz toxic care confine 10°/o oxid de etîlen şi 90%> bioxid de carbon. Serveşte la deparazitări (N. D.), 12. Cartuş [cartouche; Kartusche; cartouche; pajzsdisz; MOAHJIbOH]. Arh.: Ornament de sculptură sau de pictură care are, în mijloc, un spafiu liber destinat unei inscripfii, unei devize, etc., şi care se aşază pe ţrontispictul Fig. 112.. Cartuş. unui edificiu, deasupra unei uşi, etc. (fig. 112). 13. Cartuş 1. [cartouche; Patrone; cşrtridge; tdlteny; naTpoH, naTpoHHa# rajib3a]. Tehn.: Tub metalic provăzut la un capăt cu o capsă. Confine pulberea (încărcătura) de explozie şi este astupat la celălalt capăt cu proiectilul (glontul) ce urmează a fi tras. 14. ~ 2. [cartouche; Springpatrone; priming cartridge; robbanto tolteny; 3anaJI, BSpbIBHbliă IiaTpOH]: Bucată cilindrică de exploziv (de dimensiuni şi greutate cunoscute), provăzută la un cap cu un locaş pentru introducerea capsei. Se foloseşte în găurile de mină sau pentru amorsarea încărcăturilor de exploziv. Sin. Cartuş armat. 15. Cartuş filtrant [cartouche filtrant; Filter-einsatz; recepta ele; szurobetei; <|)HJIbTpyiOiiţHH naTpOH, npHeMHHK]: Dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează direct la mască. Este mai mic decât cutia filtrantă, şi are o capacitate de reţinere mai redusă. In interior cuprinde un filtru care refine aerosolii, un strat de granule chimice şi un ştrat de cărbune activ. La unele modele, stratul de granule chimice lipseşte. 16. Cărucior [chariot; Wagen; carriage, cart; kocsi, csille; BarOHeTKa, TeJieHCKa]: Vehicul de dimensiuni reduse, folosit la transportat, la deplasat, ridicat şi coborît. Este înzestrat, de obiceiu, cu rofi de rulare, cari îi dau posibilitatea să se deplaseze pe linii ferate, pe cabluri, pe drumuri carosabile, sau este înzestrat cu mecanisme, cu cari se angrenează, şi poate aluneca pe glisiere. Sursa de energie îl poate însoţi sau nu în deplasarea lui. Este numit după funefiunea pe care o îndeplineşte, după catea pe care se deplasează, după caracteristicele constructive, sistemul tehnic în care funcţionează, etc. 566 Exemple: 1. Căroclor basculant [chariot basculant; Lauf-katze mit Kippkubel; tipping crab; billeno kocsi; TeJieîKKa C 0np0KH#HbIM HHţHKOM] : Cărucior cu cupă, înzestrat cu un dispozitiv care poate efectua bascularea Cutiei sale. 2. '■'**' de bagaje [chariot de bagages; Ge-păckwagen; luggage truck; csomagszâlliio kocsi; 6ara5KHan TejieHtKa-iuiaT<|>opMa]. CI: Cărucior cu patru rofi (cu cauciuc) şi cu platformă pentru transportat bagajele tn gări, dela şi la vagoanele de bagaje. Unele cărucioare sunt înzestrate cu electromotoare, şi iau energia electrică dela o baterie de acumulatoare. s. ~ de bază [chariot de ia base; Schlitt-wagen; sliding cârriage; alapgorgok; CKOJIb-3HHţaH Tejie>KKa]. Fotgrm.: Mecanism care materializează extremîtăfile bazei pentru un cuplu de fotograme corespondente, la un aparat de resfitufie. 4. ~ de cuptor de recoacere [chariot pour etuve â recuire; Ausgliihofenwagen; annealing furnace carriage; izzokamra kocsi;. BarOHeTKâ fljin omnrOBOH nenn]. Metl.: Cărucior format dintr'un cadru cu platformă şi două osii montate. Se foloseşte în turnătoriile de otel şi fontă, şi în atelierele de presat pentru introducerea pieselor în cuptorul de recoacere pentru tratarea lor la o temperatură convenabilă, care să le facă mai pufin dure. 5. ~ de etuvă [chariot d'etuve; Trocken-kammerwagen; drying chamber carriage; szârito-kamra kocsi; TeJietfCKa flJIH CyiHHJIbHOH Ka-Mepbl]. Metl.: Cărucior format dintr'un cadru cu platformă şi două osii montate, cu rofi de diametru mic. Platforma căruciorului se încarcă cu miezuri şi cutii de forme de turnătorie, şi apoi căruciorul se introduce, pe linie, în etuvă, unde s'a realizat, în prealabil, o atmosferă caldă pentru uscat formele. 6. ~ de încărcat cuptorul înalt [wagonnet de hauts fourneaux; Hochofenwagen; founder's truck, stove truck; kohoadagolo; BarOHeTKa £JIH Ha-rpy3KH AOMeHHbix neqeiî]. Metl.: Cărucior cu cupă, în care se introduc materialele (var, minereu, etc.) cari trebue încărcate într'un cuptor înalt. Are o cupă mai adâncă şi o tablă mai groasă decât a vagonetelor Decauville, şi este înzestrat cu un dispozitiv special pentru a fi prins şi răsturnat de ascensorul de încărcare. 7. ~ de întindere [chariot tendeur; Spann-schlitten; streiching slide; kotelfeszito kocsi; cajia3KH HamKHoro npncnocodjieHHH]. Mine: Cărucior legat de axul vertical al rofii de întoarcere într'o instalafie de vagonete, şi care menfine întins cablul purtător. O contragreutate trage căruciorul în sens opus cablului, pentru a realiza întinderea. 8. ~ de macara de perete [chariot pour grue murale; Wandkranwagen, Mauerkranwagen; wall crane carriage; darukocsi; BarOHeTKa CTeH-Horo (HacTeHHoro) noBoporaoro KpaHa]. TransD.: Cărucior cu două osii montate, care- poartă un cadru de ofel laminat, şi care poate rula pe o pereche de tiranfi orizontali ai unei macarale de perete. Pe cele două osii se găseşte câte o roată profilată liberă, pe care trece lanful; între ele se poate urca sau coborî cârligul cu sarcina, prin înfăşurarea sau desfăşurarea lan-fuiui pe o tobă care *se poate învârti. Un al doilea lan} calibrat este legat cu fiecare capăt de câte o traversă frontală a cadrului căruciorului, şi trecut pe două role aşezate la cele două extremităfi ale tiranfi lor orizontali. Prin antrenarea uneia din role, printr'un mecanism adecvat, şirul continuu cărucior-lanf poate deplasa căruciorul spre unul din cele două capete-âle tiraniilor orizontali. Se foloseşte în turnătorii. 9. ~ de magazie [diable; Handwagen; push cart; kezi kocsi,, raktâri kocsi; py^HaH 6ara-HOîan TejiejKKa, TaHKa]. C.f.: CSrucior pe două rofi, folosit la. magaziile de mărfuri pentru transportul coleteior. Are două mânere pentru manevrare, două rofi, o lopată pentru luat co-letele şi două picioare în spate. Uneori, căruciorul mai are şi o roată directoare. 10. ~ de maşină-unealfă [chariot de machine- outil; Werkzeugmaschinenschlitten; machine-tool table; szerszâmgep kocsija; Tejie}KKa (CTOJl) £JIH MaiHHHbl-opyAHH]. Mş.: Cărucior care poartă unealta sau piesa unei maşini-unelte, şi care este deplasat pe una sau pe două glisiere, pentru ca unealta să poată efectua operafiunea de aşchiere. Deplasarea se face manual sau mecanic, cu ajutorul unui arbore filetat care se roteşte şi al unei piulife filetate care este fixată pe cărucior. —- Deosebim: 11. ~ de macină de alezat orizontală [chariot pour machine â aleser horizontale; Schlitten einer Horizontalbohrmaschine; slide rest of a horizon-tal boring machine; vizszintes furogep elotolo kocsija; pe3iţOBbie cajia3KH ropH30HTajibHoro paCT0HH0r0 CTaHKa]. Mş.: Cărucior de maşină-unealfă montat pe o maşină de alezat. Poartă masa maşinii şi are o mişcare orizontală în Jungul maşinii, iar masa o mişcare perpendiculară pe prima. Mişcările lui permit să se aducă piesa în pozifia convenabilă spre a putea fi atacată de unealta prinsă în bara de alezare. V. fig. sub Maşină de alezat orizontală. 12. ~ de maşină radială de găurit [chariot pour * perceuse radiale; Schlitten einer Radial-Bohrmaschine; slide rest of a radial boring and drilFing machine; karfurogep kocsija; pe3lţOBbie cajia3KH pa/ţHajibHoro CBepjinjibHoro CTaHKa]. Mş.: Cărucior de maşină-unealfă montat pe braful unei maşini radiale de găurit, cu burghiu. Poate efectua o mişcare de translafie pe braf, prin sistemul arbore filetat—piulifă filetată,Jar unealta poate fi deplasată vertical, efectuând mişcarea de avans printr’un sistem de angrenaje. Uneori, căruciorul poate efectua şi o mişcare de rotafie, axa uneltei putând căpăta inclinafii fafă de verticală. 13. ~ de strung vertical [chariot pour tour vertical; Schlitten fur sfehende Drehbank; slide rest of a vertical turning mi11; fugole- ges eszfergapad; TejieîKKa (pesiţOBbie ca-Jia3KH) BepTHKajIbHOrO TOKapHOrO CTHHKa]. Cărucior de maşină-uneattă, montat la strungul vertical (carusel), Poate efectua mişcarea pe traversa orizontală a strungului, prin sistemul arbore filetat — piuliţa filetată, ş* este înzestrat cu un mecanism pinion — cremalieră, care permite mişcarea verticală a uneltei. Uneori, căruciorul poate să efectueze şi o rotafie pentru prelucrări cu axă înclinată. Vezi fig. sub Strung vertical. 1. Cărucior inferior de strung orizontal [chariot inferieur de tour; unterer Schlitten einer Dreh-bank; lower slide rest of a lathe; vizszintes eszter-gapad also kocsija; HHHCHHft pe3IJOBbIH CynopT (pesiţOBbie ca«na3KH) ropH3C)HTajibHoro to-KapHoro CTaHKa]. Mş.: Cărucior de maşină-unealtă care poartă căruciorul superior cu unealta. Este aşezat pe un suport care se fixează de sania unui strung orizontal. Are o pereche de glisiere pe cari poate să alunece căruciorul superior, el însuşi putând aluneca pe o pereche de glisiere. Prin mişcările combinate ale celor două cărucioare, se pot efectua mişcările de avans ale uneltei, paralel sau oblic fafă de axa vârfurilor strungului. 2. ~ superior de strung orizontal [chariot superieur de tour; oberer Schlitten einer Drehbank; upper slide rest of a lathe; vizszintes eszterga-pad felso kocsija; BepxHHH pe3iţQBbiă cynopT (pe3iţOBbie cajiasKH) ropH30HTajibHoro to-KapH0r0 CTaHKa]. Mş.: Cărucior de maşînă-unealtă, care are un dispozitiv de fixat unealta (cufit sau cap revolver), şi care poate efectua o mişcare de transfafie, şi deci avansul uneltei. Este montat pe un al doilea cărucior, inferior. s. ~ de măsurat calea [chariot de controle de la voie; Gleismesserwagen; track measuring carriage; văganymero kocsi; TejieîKKa &JIH H3-MepeHHfl 3K. nyTH (KOJieH)]. C. f.: Cărucior care poate circula pe linia ferată şl este înzestrat cu un dispozitiv special pentru măsurat distanfa dintre şine, şi supraînălfările, şi cu un aparat care înregistrează cele două elemente. Este folosit la verificarea execufiei căii ferate. 4. ~ de tăiai oxiacetilenic [chariot pour bruleur oxyacetylenique â decouper; Aze-tylensauerstoffsichnfeidbrennerwagen ; oxy - ace-tylene fusing burner cart; acetilen vâgo kocsija; TejieHCKa flJIfl BO/ţOpOflHO-KHCJIopOfl-HOH peHîyilţeH ropeJIKH]. Metl.: Cărucior cu două rofi şi un ax, pe care se montează aparatul de tăiat oxiacetilenic. Foloseşte la tăiât table. Aparatul are o tubulură suplementară de oxigen, vârful aparatului având o formă alungită şi aproape perpendiculară pe suprafafa de tăiat. Distanfa dela ajutajul aparatului este reglată dinainte. Lucrătorul deplaisează căruciorul pe tabla de tăiat, după o linie trasată. 5. ~ de pod rulant electric [chariot de pont roulant eleatrique; Laufkran mit elektrischem Antrieb; electric travelling crab; villamos hiddaru kocsija; noflBroKHaH TejieîKKa hjih KoniKa mo CTOBoro şjieKTpnqecKoro KpaHa]. Mş.: Căru- 567 cior cu patru rofi şi cadru, care rulează pe un pod rulant şi poartă cu el tobele de cablyrij angrenajele, cablurile, cârligele şi motoarele de acfionare pentru ridicarea sarcinii şi deplasarea lui pe pod (fig. 113). Este comandat dintr'o Fig. 113. Cărucior de pod rulant, electric. J) cârlig; 2) scripete; 3) şina de rulare a căruciorului; 4) grinda longitudinală a podului rulant; 5) roata de rulare a căruciorului; 6) electromotor de translafie a căruciorului; 7) angrenaj de translafie; 8) angrenajul motorului pentru ridicarea sarcinii; 9) angrenajul tobei de cablu pentru ridicarea sarcinii; 10) angrenaj intermediar pentru ridicarea sarcinii; fi) electromotor pentru ridicarea sarcinii. cabină laterală montată deasupra sau, obişnuit, dedesubtul podului. 6. ~ de pornire [chariot â accumulateur; Bodenstromversorgungsgerăt; storage battery truck; akkumulâtor indito kocsi; TejieîKKa flJIH aKKyMyjiHTopHOâ 6aTapen]. Av.: Cărucior cu baterie de acumulatoare folosită pe un aerodrom la alimentarea liniilor electrice ale unui avion, pentru pornirea electrică a motoarelor. Uneori se găseşte pe cărucior şî un grup electrogen pentru încărcarea bateriei. 7. ~ de presă de imprimat [chariot d'une presse â imprimer, train d'une presse â imprimer; Karren (einer Druckerpresse); carriage (of a prin-ting press); konyvnyomopres gorgoi; TejieîKKa nenaTHoro CTaHKa], Arte gr.: Mecanismul de antrenare al presei de imprimat. Se compune din două sau trei perechi de rofi dinfate, solidarizate printr'un cadru, deasupra căruia se fixează fundamentul. Rofile sunt cu dinfi drepţi şi se pot deplasa pe un plan orizontal, pe care se angrenează prin două cremaliere. Căruciorul fiind antrenat de un sistem bielă-manivelă, cadrul căruciorului aduce fundamentul sub un cilindru, efectuând imprimarea. 8. /v/ de scos navele [chariot de cale; Schiffsaufschleppe; ship transfer lift; hajoszâllito kocsi; TejieHCKa ffjin nofl'beMa cy/ţOB]. Nav.: Cărucior pentru cală de şantier naval, format din două osii montate, cu axele paralele cu malul, şi având planul axelor parale) cu planul înclinat ai calei. Cadrul are o formă corespunzătoare, pentru ca planul lui superior să fie orizontal. Se foloseşte pentru scos şi lansat navele cu axa paralelă cu malul. Două sau mai multe cărucioare rulează pe câte o pereche de şine cu axa perpendiculară pe malul apei şi fixate de cală. De cadru sunt 568 prinse cabluri sau lanjurr acţionate prin trolii sau cabestane. Cărucioarele intră în apă, iar nava este adusă pe cărucioare. Când cărucioarele vin în contact cu nava, ele sunt trase simultan şi nâva este adusă pe cală. După ce nava este aşezată pe suporţi de lemn (tachefi), cărucioarele se liberează. 1. Cărucior de sită [chariot de toile; Siebpartie; wire frame; papirszita kocsija; TejieîKKa (pâMa) CHTâ, nojioraa]. Ind. hârt.: Cadrul care suportă riglele stăvilare, ca şi organele cari limitează formatul, adică lăfimea hârtiei pe sită. 2. ~ de suspendarea palanelor [chariot roulant pour l'accrochage des palans; Laufkatze zum Einhăngen von Flaschenzugen; travelling crab for pulleys; fiiggovasuti kocsi; no/ţBHlKHaH TejieJKKa £JIH 6jiOKa, uiKHBa}. Transp.: Cărucior cu una, două sau patru roti, care rulează pe o cale formată drnir'o grindă X din ofel laminat (fig. 114). Poate avea unu sau doi ga- Fig. 114. Cărucior de suspendarea palanelor. lefi (rofi) solidarizaţi, cari rulează pe talpa superioară a grinzii I; doi sau patru galeţi ce rulează pe cele două aripi ale tălpii inferioa/e. Este înzestrat cu un angrenaj care efectuează antrenarea şi poate fi acfionat manual,, prin roată cu lanţ, sau electric, prinfr'un electromotor comandat de jos. Se foloseşte când sarcina, ridicată pe palan, trebue transportată la mică distantă pe direcţia căii, ca, de exemplu, pentru transportat piesele într'un atelier de construcfie. g, ~ de tras [chariot d'etirage; Schlepp-zangenziehwagen; drawing carriage; nyujto kocsi; BOJioqHJIbHan TejieHCKa]. Metl.: Cărucior cu patru galefi şi cadru, folosit la operafiunea de tras a metalelor. De un capăt sunt legate nişte cleşte cari prind capătul metalului introdus prin filieră, iar la celălalt capăt se găseşte un cârlig cu contragreutate, cu care se acafă de buloanele unui lanf cu zale, care efectuează deplasarea căruciorului. Când căruciorul a ajuns la capătul cursei, un dispozitiv loveşte contragreutatea, decuplând cârligul de pe lanf. 4. -/v/ de vagonet [chariot de roulement des wagonnets; Rollenlaufwerk; rofler gear; sodrony-kotelpâlya kocsi; pOJIHKOBblft XOflOBOH Mexa-HH3M BaroHeTKH]. Mş.: Dispozitivul de rulare al unui vagonet de funicular. Este format dintr'o pârghie cu brafele egale, la extremităţile căreia se găseşte câte o roată canelată, cu care se deplasează pe cablul purtător. De mijlocul pâr- ghiei se acafă, printr'un cadru, cutia vagonetului. Căruciorul mai poartă şi dispozitivul de cuplare-decuplare pe cablul trăgător. 5. ~ -troliu de pod rulant (chariot-treuil de pont roulant; Kran laufkatze; crane travelling crab; hiddaru kocsija; IIOflBHtfîHaH TeJieJKKa hjih KouiKa MocTOBoro KpaHa]. Mş.: Cărucior cu patru rofi cari rulează pe cele două şine ale unui pod rulant, şi care poartă cu el mecanismul de ridicare şi lăsare a sarcinii, fiind manevrat de pe paserelă. Comanda este incomodă, mai ales în turnătorii. 6. Carul' locomotivei [vehicule de locomo- tive; Lokomotivfahrgestell, Lokomotivwagen; lo~ comotive frame and wheels; a mozdony futo-szerkezete; paMa h xoAOBaH nacTB napo-B03a]. Mş.: Parte principală a locomotivei, formată din cadru şi aparatul de rulare (osiile montate, suspensiunea, etc.). Serveşte la susţinerea căldării şi a motorului locomotivei. 7. Carul mare [Grande Ourse; der grofje Bar; Ursa major, Great Bear; nagy medve; BoJlbHiaH Me/ţBeflHlţa]. Asfr. V. Ursa mare. 8. ~ mic [Petite Ourse; der kleine Bar; Ursa minor, Little Bear; kis medve; Majiafl MeflBe-#Hlţa], Astr. V. Ursa mică. 9. Carului, inima ~ [fleche du chariot; Lang-baum des Wagens; waggon coupling; kocsiten-gely; ApoîKHHa II0B03KH]. Ind. făr.: Dispozitivul care leagă osiile carului. E constituit din următoarele părfi principale: (7) inima propriu zisă; (8) pisculr gruiul şi furca; (9) urechile profapuiui; (10) gemănările, furculiţele, ciorobărifele sau lişifele; (11) cuiul ce trece prin urechile profapuiui şi îl prinde de inima carului (sin. huludetul); (12) crucea; (13) lanfurile crucii sau lănţuşurile, întinzătoarele, lambele, costişurile sau vătraiele; uneori, inima este provăzută cu două cruci: crucea dinainte (12) şi crucea dinapoi (14) numită şi scară sau măgăriţă legată de osia dinapoi prin lambele dinapoi (15). V. fig. sub Car. 10. loitrele ~ [ridelles du chariot ; Wagenleîter; waggon ladders; Kocsilajtorja; 6o-KOBbie pemeTKH, AOcnaTbie CTeHKH iiobo3kh]. Ind. făr.: Părfile laterale ale carului, constituite din următoarele piese principale: (1) carâmbul de sus şi (2) carâmbul de jos al loitrei; (3) spe-tezele; leuca (4) este o piesă legată de capătul osiei şi de care este sprijinită, la partea superioară, într'un dispozitiv numit urechea sau clenciul' leucei (5) (cu ciocul (6) sau cârmagul ei) loitra propriu zisă a carului. V. fig. sub Car. 11. osia ~ [essieu du chariot; Wa-genachse; axle-tree of the waggon; kocsirud; OCb n0B03KH], Ind. făr..* Piesă care leagă rofile dinainte sau roţile dinapoi ale carului, numite, respectiv: a) osia dinainte, constituită din fusul osiei (16), de metal, care, împreună cu podul osiei, de lemn, formează osia propriu zisă; pe aceasta este aşezat perinoeul (17) sau scaunele dinainte, şi pe perinoc este suprapus vârtejul (18); b) osia dinapoi, constituită din fusul cu 569 podul osiei (19),pe care este aşezat perinocul (20) sau scaunul dinapoi; între aceste părfi s'au provăzut crestături şi locaşuri pentru legarea osiei dinainte cu osia dinapoi şi anume: (21) crestele sau scobiturile gemănărilor sau lişifelor; (22) scobitura sau locaşul inimii; (23) opornifa sau legătura metalică, pentru a solidariza podul osiei cu perinocul. V. fig. sub Car. 1. Carului, roţile ~ [roues du chariot; Wagen- râder; waggon-wheels; kocsikerek; KOJîeca no-B03KH]. fnd. făr.: Piesele cari mijlocesc deplasarea carului şi au următoarea alcătuire: obezi sau năplefe, confecţionate din lemn, constituind colacul (cercul de lemn) rofii, strâns circular prin şina metalică exterioară; obezile sunt legate de piesa centrală a rofii numită butuc sau căpă-fânăr prin spiţe; acestea sunt piese dispuse radia!,, având un capăt prins în obadă şi celălalt capăt în butuc; obezile sunt împreunate prin intermediul unor cuişoare de lemn, numite cepi sau pâslegi. Butucul este confecţionat din lemn; are o gaură centrală în care este fixat un inel metalic numit bucşă sau bucea, prin care trece, respectiv în care se sprijine, extremitatea osiei; capetele butucului sunt strânse cu cerculefe de fier, numite străgăIii, cari împiedecă frecarea şi întăresc capetele butucului. V. fig. sub Car. 2. Carum Carvi L. V. sub Uleiuri eterice. s. Carusel aerodinamic [carrousel aerodyna-mique; aerodynamischer Rundlauf; aerodynamical whirling arm; aerodinamikus korfolyam; aapo-OTHaMHHecKaH Kapycejib]. Av.: Dispozitiv pentru măsurarea forţelor aerodinamice exercitate asupra corpurilor (profilelor) în mişcare. Constă dintr'un turn metalic pe care este montat un suport ce se poate roti, şi pe care se fixează profilul supus măsurătorii. Sistemul este în legătură cu un număr de balanţe dinamometrice. Măsurătorile sunt afectate de erori, întru cât profilul descrie o mişcare circulară, în care întâlneşte din nou vârtejurile (turbioanele) lăsate în urma sa. A fost printre primele sisteme imaginate pentru măsurarea forfelor aerodinamice. Este înlocuit cu sufleriile moderne (tunele aerodinamice). 4. Carusel. V. Strung vertical. 3. Căruţă [charrette; Wagen, Karren; four- wheeled waggon, cart; kocsi; II0B03Ka, Tejiera, B03]. Transp.: Vehicul nesuspendat, pentru transportul greutăfilor cu ajutorul animalelor. Eficacitatea muncii animalului depinde într'o foarte mare măsură de calitatea cărufei. O căruţă bună trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: să fie solid construită şi să aibă un mers uşor, ceea ce se realizează prin micşorarea greutăţii căruţei, prin amenajarea ei cu osii de ofel, cu bucele de fontă, cu rofi cu diametrul mai mare, cari să aibă şine suficient de largi (1,75*'‘2"); să poată fi întoarsă cu uşurinţă, chiar pe un drum îngust; să fie asigurată flexibilitatea oiştei sau a hulu- belor, acestea având un joc vertical suficient, pentru ca animalul de tracfiune să nu obosească pe un drum de munte, sau pe un drum neregulat; să fie asigurată independenţa roţilor din faţă de cele dinapoi, fiecare pereche putând să devieze fără ca soliditatea căruţei să sufere, de exemplu: când una din rofile din fafă intră într'o groapă, iar cealaltă din urmă, situată pe diagonală, şe găseşte pe o ridicătură a drumului, soliditatea căruţei să nu sufere. e. Cărufabil. V. Carosabil. 7. Căruţuri [tendeurs; Seildrucker; tightenersj gorgok; HaTHJKHbie pOJIHKH, JieHHKCbl]. Mine: Rofi speciale de fricţiune, manevrate cu ajutorul unor pârghii de către maestrul sondor, şi cari fac să se pună în mişcare tobele pe cari se înfăşură cablurile, în momentul în care sunt apăsate pe curşlele de transmisiune. s. Carvonă [carvone; Carvon; carvone; kar-von; KapBOH]. Chim.i Cetonă din grupul terpe-nelor monociclice. E un lichid cu miros de chi-m^n. Se găseşte în uleiul de chimen, în mărar şi în isma creaţă. 9. Casă [maison; Hâus; house; haz; #OM]^ Arh., Cs.: Construcţie compusă din camere* servind ca locuinţă pentru oameni. Din punct de vedere constructiv, se compune din următoarele părţi principale: fundaţia (numită uneori temelie), prin intermediul căreia construcţia se reazemă pa teren; pereţii, cari mărginesc spafiul fiecărei camere şi în cari sunt lăsate spaţii libere (ferestre şi uşi) pentru circulaţie, iluminat şi ventilaţie; acoperişul, plasat la partea superioarăr destinat să apere de intemperii construcfiia; planşeurile, cari separă, în înălţime, camerele. Totalitatea încăperilor cari sunt cuprinse între două planşeuri formează un cat. Din punctul de vedere al numărului caturilor, o casă poate ff cu un singur cat (casă cu parter) sau cu mai multe caturi suprapuse (casă cu etaje). Uneori se construesc încăperi şi sub nivelul terenului, constituind subsolul casei. Subsolul poate fi locuit sau poate servi numai ca depozit pentru diferite materiale sau ca adăpost pentru diferite instalaţii (de ex. calorifer). — Forma caselor este foarte variată şi e în funcţiune de regiune (casă de munte, de şes, de ţară, de oraş, etc.), de climă şi de materialul de construcţie (casă de cărămidă, de piatră, paiantă, etc.). 10. Casă [casse; Bruch; breaking; vâgâs; ne-pejiOM]. Ind. alim.: Boală a vinurilor — câncf acestea vin în contact cu aerul — caracterizată printr'o turbureală bruscă, urmată de decolorate sau de schimbarea colorii. Apare sub diferite aspecte, şi anume: 11. ~ albă [casse bianche; Weifybruch; white breaking; a bor fehertorese; 6eJlbIH nepejlOM]. Ind. alim.: Vinurile expuse la aer se turbură, prezentând o opalescenţă caracteristică,, şi depun un precipitat cenuşiu murdar. Turbureală este produsă de prezenţa în vin a unui exces de 570 acid fosforic şi fier. Se formează un fosfat feros care, în contact cu aerul, se transformă în fosfat feric insolubil. Tratament preventiv: evitarea contactului mustului şi al vinului cu fierul, în timpul vinificării şi al conservării. Tratament curativ: adăugire de acid citric în dozele prescrise la casa albastră. i. Casă albastra [casse bleue, casse ferrique; Schwarzwerden; blue ferrous breaking; a bor megzavarodâsa; rojiy6o*i nepejiOM, HCejie3-Hblă nepeJIOM], Ind. alim.: Turbureală a vinurilor, când sunt expuse ia aer, datorită unui exces de fier. Vinul roşu, expus la aer, se turbură; suprafafa lui se acopere cu un strat irizat, iar la fund se depune un precipitat pulverulent de coloarea cerr)ţflii de fier. Vinul alb capătă o coloare cenuşie murdară, şi dă un precipitat brun. In ambele cazuri, gustul este metalic. Tratament preventiv: Se adaugă 25 g acid citric ia hectolitru. Sin. Casă ferică. 2~~ brună [casse brune, casse oxydasique; Braunwerden; brown breaking, oxidasic brea-kingf rfiegbarnulâs; 6ypbl& nepejiOM]. Ind. alim.: Vinul roşu atins de casa brună, când este expus la aer, se turbură, se decolorează mai mult sau mai pufin şi, după oarecare timp, depune o parte din materia sa colorantă sub forma unui precipitat; gustul devine fad în mod brusc. Vinul alb se îngălbeneşte, se turbură şi apoi se înnegreşte. Casa brună este datorită unei oxi-daze secretate de mucegaiurile cari se desvoltă pe struguri. Tratament: Se adaugă SO2 în vin, în proporfie de g la hectolitru, şi după 2,,,3 zile se face o aerisire puternică. Sin. Casă oxidazică. s. ~ cuproasă [casse cuivreuse; Kupfer-bruch; coppery breaking; rezvâgâs; MejţHblH nepejiOM]. Ind. alim.: Casa cuproasă este un accident de care sufer unele vinuri albe câri confin acid sulfuros liber, când sunt în sticle sau în cisterne, şi, mai rar, în butoaie de lemn. Vinurile, perfect limpezi în butoiu şi în momentul turnării în sticle, se turbură după un timp toarte variabil (dela câteva săptămâni la câfiva ani). Turbureala lăptoasă dela început se depune, cu timpul, pe fundul sau pe perefii sticlei, sub forma unui sediment brun roşcatr şi dispare în contact cu aerul. Boala este datorită unui exces de oupru în vin, şi precipitatul este constituit m cea mai mare parte din sulfură cuproasă. Tratament preventiv: evitarea contactului vinului cu ustensilele cari confin cupru. Tratament curativ: nu există un tratament consacrat, dar se poate scădea, în parte, confinutul în cupru, printr'o cleire cu cazeină. 4. Casa ascensorului [cage d'ascenseur; Auf-zugschacht; elevator shaft; felvonoakna; maXTa noflT>eMHHKa hjih JiH(|>Ta]: Spafiul în care se deplasează un ascensor, şi care cuprinde spafiul descris de deplasarea ascensorului, între pozifiile extreme ale cursei — ca şi spafiul liber de sub cabină, când aceasta se găseşte în pozifia de jos. Spaţiul liber este înalt de 0,5,m1 m, şi acce- sibil printr'o uşă cu deschiderea independentă de a celorlalte uşi. Ultimul foloseşte la verificările ascensorului, la adăpostirea mecanismului de şoc şi, uneori la adăpostirea mecanismului de acfionare (electromotor, tobă de cablu, role, etc.). 5. Casă de admisiune [chambre d'admisson; Einlasshaus; admission room, admission house; bevezetokamra; KaMepa no^BO^a], Canal.: încăpere închisă, situată la începutul traseului unei conducte la zi, în care sunt montate vanele de închidere a apei, grătarele, vanele de spălare, etc 6. Casă de litere * [casse des caracteres; Schriftkasten, Setzkasten; type case; betuszek-reny; Ha6opnafl Kacca]. Arte gr.: Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, spafiile şi semnele tipografice ale unui caracter. Casa are o lungime de aproximativ un metru, lăfimea de 64 cm şi înălfimea de 6 cm. Este împărţită în compartimente mici,, numite căsufe, în cari se păstrează, separat, fiecare fel de literă. Sunt mai multe feluri de case: pentru literă de rând, pentru literă de accidenfe, pentru fracfiuni, pentru spatii, pentru linii, penfru defecte, pentru versate, etc. (fig. 115). A E I 0 U A E 1 0 | V a e 0 u l ae (E oe * t A  E I 0 V § » a e 1 0 u «>> Ăa Ee li Oii Uu & 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 Ş I Z Y X W V U A B c ;d i F G H 1 J k|l M N 0 P 0 R s T â e 0 u s r u r f 1 ’ z x y ■0 ? ţ Q t e a î î ţ h c m i n «0 S j - w - i p * qfk Spatii 21a corp V a Spaţii 31a corp e d 9 Spaţii fine "SătiT A-Ja corp Cuadraţi Râlrişori Pătrişon punctaţi b Fig. 115. Casă de lifere. 7. Casa maşinilor [salle des machines; Maschi-nenhalle; engine room; gepcsarnok; MaiHHHHblH 3aji, ManiHHHoe oTflejiemîe, KaMepa]: încăperea în care sunt montate grupurile electrogene şi tabloul de distribufie. iar uneori şi instalafiile lor auxiliare într'o centrală electrică: Sin. Hala maşinilor. 8. Casa pompelor [chambre des pompes; Pum-penhaus; pump room; szivattyuhâz; Hae0CH0e nOMenţeHHe]: Clădirea sau încăperea în care sunt montate pompele şi, eventual, instalafiile auxiliare ale unei stafiuni de pompare. 9- Casa vanelor [chambre des vannes, cabine de manoeuvre des vannes; Schieberhaus; sluice valve chamber, sluice valve room; tolattyukamra; UIHdepHaH KaMepa]. Hidrot.: încăpere închisă, subterană sau deasupra solului, situată între basinul de apă şi conducta forfată a unei instalafii hidroelectrice, în care sunt aşezate vanele de oprire a apei şi ventuza de aerisire. 10. Casablanca. Ind. text.: In filatura de bumbac, sistem (flyer, laminor şi maşina cu ineluşe) 571 de conducere bazat pe o susţinere cu ajutorul unor cureluşe înire perechile de cilindri lami-nori. Sub protecfiunea acestor cureluşe, fibrele, cari sunt mai scurte decât distanta dintre cilindrii intermediari şi ceilalţi cilindri laminori (djs-tanfă care e cu cel pufin 10 mm mai mare decât cea mai lungă fibră de bumbac) îşi păstrează aşezarea până la a treia pereche de cilindri, iar când capetele lor sunt prinse şi smuncite de cilindri, ale alunecă între curele, devin paralele şi stratul se subţiază. Acest sistem cruţă fibrele lungi, face posibilă prelucrarea bumbacului amestecat (de diferite lungimi) şi exclude necesitatea ca panglica să treacă succesiv printr'un număr mare de flyere (exclude un flyer, * adică o maşină de tors preliminar). In acest sistem, 71,5% din fibre pot fi conduse, restul flotând, ceea ce permite fabricarea de fire uniforme. î. Casagrande, aparatul Iui V. sub Aparat de limiită de curgere. 2. Casale, procedeu ~ [procede C.; C. Ver-fahren; C.-process; C.-fele eljârâs; cnoco6 K., MeTO/ţ K.]. Chim.: Procedeu pentru prepararea amoniacului sintetic. Pentru sinteză se foloseşte un amestec de azot şi hidrogen, azotul fiind obfinut prin arderea în aer a unei părfi din hidrogen. Presiunea întrebuinfată e de 600•“800 at, iar temperatura de 500°. 3. Caşaiof [cachalot; Pottwal; sperm whale; cethal; KaniaJlOT]: Cetaceu caracterizat prin des-voltarea foarte mare a capului, care prezintă nişte cavilăji pline cu un lichid alb (sperma-ceti, sau alb de balenă) care se întrebuinfează In medicină şi în cosmetică. Caşalotul poate ajunge până la 20 m lungime. 4. Casare [mise hors d’usage; Elimination; dismantlinq of an engine; kiselejtezes; HS'bHTHe H3 CJiyîK6bl]: Operaţiunea de scoatere din serviciu a unei maşini sau a unui aparat, când nu se mai poate folosi, şi repararea nu mai este convenabilă. Aparatul sau maşina se desmem-brează şi se foloseşte ca material vechiu. Prescripţii speciale prevăd momentul casării. O locomotivă, de ex.f devine casabilă în momentul In care a fost greu avariată prin accident, s’a degradat şi este de un tip vechiu, sau s'a degradat, iar repararea se estimează la o valoare care depăşeşte 40°/o din valoarea ei. s. Cască [raccord du tuyau d'aspiration; Brun-nenkopf, Heberleitungsanschlufj, Saugrohran-schlulj; suction pipe connection; kutfej szivor-nyavezetek-csatlakozâs; iipHCOeAHHeHHe BCa-Cbraaiomeft Tpy6bi]. Canal.: Piesă care face legătura etanşă între sorbul unui puf şi conducta de aspirafie. In partea superioară e închisă cu un capac etajiş, prins cu buloane, care se scoate când puful trebue desnisipat. «. Cască. V* Coif. 7. Câscâciuri. Ind. făr.: Dispozitivul de frânare sau de oprire a roţii unei mori de vânt. V. sub Moară de vânt. 8. Cascadă [cascade; Wasserfall; waterfall; vizeses; KaCKEAt BOAOnajţ], Hidr.: Apă curgătoare care cade liber dela oarecare înălfime. Sin. Vânturiş, Vânturarifă. 9. Cascadelor, metoda ~ [methode des cas-cades; Cascadenmethode; cascade method; kasz-kâd eljârâs; MeTOA KaCKaAOB]. An. maf.: Metodă, imaginată de Laplace,, pentru a integra prin cuadraturi ecuaţia cu derivate parfiale L m -f a (u,v) ^--hb (u,v) ^ -f c {u,v) z = 0. Q#c)v Qu Q)V Pentru aceasta, se face una din transformările şi se elimină z între ecuafia dată şi cele transformate, obfinându-se alte două ecuaţii Lx — 0, L-i ^ 0. Continuând acest procedeu, se obţin două şiruri de ecuafii de acelaşi tip, unul cu ajutorul primei transformări, celălalt cu ajutorul celei de a doua, şi carit împreună, constitue cee<£te se numeşte şirul lui Laplace: • • • * L-.31 L—%1 L—i, Li jLj, Z/31 ... In general, acest şir este indefinit în ambele sensuri, dar se poate ca el să se termine cel pufin într'un sens,, în care caz se arată că ecuafia iniţială se poate integra prin cuadraturi. Darboux a dat o interpretare geometrică acestei metode a lui Laplace. 10. Caserolă de elice [casserole d'helicej Propellerhaube; propeller covering; legcsavar hâz; oâTeKaTejib nponejuiepa]. Av.: Carenaj metalic profilat, în formă de capac, care se montează frontal deasupra butucului elicei, pentru a dirija curenţii centrali de aer spre discul elicei, completând astfel deflectoarele şi capotele motorului. 11. Casetă [caisson; Kassette; caisson, panel; mennyezetmezo; KeccOH, HIlţHK]. Arh.: 1. Spaţiul liber cuprins între grinzile cari se întretaie într'un plafon. — 2. Compartiment scobit, de formă regulată, amenajat ca motiv decorativ în grosimea unui planşeu sau a unei bolfi. 12. Casetă [cassette, boîte; Kassete; cassette; szebnce; K(>po6Ka, HmHK, KOîKyx]. Tehn.: Cutie de lemnr de metal, etc., de obiceiu cu pereţi subţiri, de formă şi dimensiuni diferite, cu sau fără oapac, care serveşte fie pentru închiderea şi protejarea diferitelor dispozitive sau mecanisme, fie pentru a păstra diferite piese, materiale, etc. Exemple: 13. ~ de arc [barillet; Federhaus; barrel; rugohâz; npyîKHHHaH KopodKa], V. sub Ceasornic. 14. ~ cu contacte. V. Cutia contactelor. 15. ~ de diferenţial. V. Cutie de diferenţial. ie. ~ de direcţie [boîte de direction; Lenk- gehăuse; steering gear box; irânyito-szelence; KopodKa MexaHH3Ma ynpaBJieHHH]. Auto.: Cutia care închide piesele (şurub fără fine, sectorul dinţat, piuliţa de direcţie, etc.) cari constitue legătura dintre arborele de direcţie şi 572 bara de comandă (v. fig. sub Arbore de direcfie). Piesele din ea transmit mişcarea arborelui de direcfie la bară de comandă, prin sectorul dinfat, arborele sectorului dinfat şi pârghia de direcfie realizând, în acelaşi timp, demulfiplicarea rrlişcării şi ireversibilitatea direcţiei. Tipul de direcfie este caracterizat de sistemul de angrenare al arborelui de direcfie cu arborele sectorului dinfat. Există direcţii cu pinion şi şurub fără fine, direcfii cu sector dinfat şi şurub fără fine, etc. 1. Casetă de prim ajutor [irousse de premier secours; Verbandkasten; ambulance box; men-toszekreny; noxotfHan anTeHKa, airreKa nep-BOH : Cutia care confine materiale şi irisfrumente chirurgicale de prim ajutor, ca şî medicamentele corespunzătoare. Se găseşte, obişnuit, în ateliere, în fabrici, etc., şi pe ve-r hicule de transport în comun. 2. ~ de ratieră [cassette; Kăstchen, Scha-tull^/ Zwirnkasten ; small case ; cernadoboz ; Kopoteţâ HHTefi],»Ind. text.: Cutie echipată cu tot atâtea perforafii câte ace sunt la o ratieră. Fiecare ac este sprijinit, în interiorul ei, de câte un arc care îl face să păstreze o pozifie orizontală şi să aibă o acfiune echilibrată. s 3. ~ fotografică [cassette-châşsis; Kassete; plate holder; fenykepezogep doboza; HHeCKafl KacceTa]. Foto.: Casetă cu perete transparent fafă de razele X şj opac fafă de lumina, obişnuită, în care se închide filmul pentru radiografie. 5. Caseta sateiifilor [boîte des satellifes; Ausgleichgehăuse ; differential spider pinion box; differenciâl szelence ; KopoâKa /UKj)-4>epeHiţHaJia]. Auto.: Cutie care închide planetarii, satelifii şi arborele sateiifilor unui automobil. Mişcarea dela motor este primită prin arborele pinionului de atac, care se angrenează cu coroana dinfată a diferenţialului montată fix pe caseta sateiifilor. Mişcarea este transmisă prin intermediul casetei, lâ arborii planetari. V. şi sub Angrenaj diferenfial. e. Casincă. Ind. făr.: Broboadă de lână colorată şi împodobită cu flori cusute în unul din coifuri. O poartă sătencele din Moldova şi din Bucovina. 7. Casinou [casino; Kasino; casino; kaszino; Ka3HHo]. Arh.: Local de reuniune, de distracfie şi joc, în special în localităfile balneare, climaterice şi de sport, cuprinzând săli de dans, de joc, de concert, de teatru, etc. 8- Casiopea [Cassiopee; Cassiopeea; Cassio-peia; Kassziopeia; KaeCHOnefl (C03Be3^He)]. Astr.: Constelaţie din apropierea Polului Nord al sferei cereşti, -— şi care se găseşte simetric cu Ursa mare şi aproximativ la aceeaşi distanfă de Steaua Polară ca şi Ursa mare. Sin. Scaunul lui Dumnezeu, Tronul lui Dumnezeu, Mănăstirea. 9. Casiopeiu. V. Lutefiu. 10. Casis [cassis; schwarze Johannisbeere; black currant; egres; HepHaH CM0p0#HHa]. Agr.: Coacăz cu fructele de coloare neagră, provenit din specia Ribes nigrum. 11. Căşifă. V. Căsoaie. 12. Casiterit [cassiterite; Zinnstein, Kassîterit; cassitenife; kessziterit; K&CCHTepHT, OJIOBHH-HblH KaMeHb]. Mineral.. SnOa. Cristalizează în sistemul pătratic, în cristale uşor prismatice sau tabulare. De obiceiu se prezintă în mase compacte sau agregate granuloase sau fibroase. Macle în vizieră sau în cioc de staniu. Prezintă clivaj slab după (100). Are spărtură concoidală, cu luciu sticlos pe spărtură, translucid până Ia opac. Are coloare bru„nă sau brună negricioasă; duritatea 6*;*7 şi gr. sp. 6,8•••7,1. E cel mai important minereu de staniu, cu un confinut teoretic de 78„6®/o Sn. Se găseşte în pegmatite, în filoane hidrotermale şi în zăcăminte aluvionare. 13. Casiu 1. [rigole de talus; Bdşchunqsmulde; dfain, ditch, side ditch; rezsutekno; dOKOBâH Kanasa, kiobct (Aoporn), KaHaBa oTKOca]. Drum.: Şanf pereat, dirijat după linia de cea mai mare pantă a unui taluz, servind la conducerea apelor colectate de şanful de coamă în şanful de lângă platforma unei şosele sau căi ferate. 14. ~ 2. [rigole transversale; Querrinne; cross drain; keresztfolyoka; nonepe^HblH 3K0JI06], Drum.: Rigolă pavată, largă şi evazată, care traversează şoseaua, înlesnind trecerea apelor dintr'o parte în cealaltă a drumului, în punctele joase. Nu este recomandabilă, deoarece introduce denivelări transversale pe drum, cari stânjenesc circulafia şi pot fi periculoase. Sunt acceptate numai în cazul tracfiunii animale. Se preferă tuburi îngropate sub corpul şoselei. 15. C&|lă« Ind. făr.: Locul dela câmp în care se strânge laptele dela vaci şi unde se prepară brânza, untul, etc. Se numeşte şi câşlărie (Moldova). 16. Casma 1. [beche; Spaten; spade; âso; 3eMJiHHan JionaTa, 3acTyn]: Unealtă de mână care serveşte la săpat suprafefele mai mici (grădini, livezi, etc.) sau acolo unde plugul n'ar putea lucra în bune condifiuni. Se compune dintr'o lamă de ofel a cărei formă depinde de natura solului (cu tăişul oval, ascufit, în formă de furcă) şi dintr'o coadă de lemn. Sin. Hârlef. 17. ~ 2. [beche; Spaten; spade; âso, vâgo; 3aCTyn, JionaTa], Mine: Unealtă care serveşte la abatajul rocelor şi al substanţelor minerale desagregate sau foarte moi. E confecfionată dintr'o foaie de tablă de ofel numită căuş, de 2,1 mm grosime, provazută cu o feavă prin care se introduce şi se fixează coada; coada şi căuşul sunt în prelungire. Are greutatea 1l5,,,2,5kg. Un lucrător poate disloca cu casmaua 5*"6 tone în 8 ore. 573 1. Casma pneumatică [beche pneumatique; Spatenhammer; pneumatic cufter; iegnyomâsos vâgokalapâcs; IIHeBMâTH^eCKaH jionaTa, pe-3aK]. Mine: Maşină-unealtă funcţionând cu aer comprimat, întrebuinfată Ia abatajul maselor de roce plastice (argile, pământ vegetal caolin, marne argiloase, etc.) sau de terenuri îngheţate. Este asemănătoare cu ciocanele pneumatice de tip semigreu, de cari se deosebeşte prin faptul că are, în loc de picon, o sapă cu căuşul dreptunghiular, trapezoidal sau triunghiular, şi o lungime de 210\**265 mm, o lăfime de 80***125 mm, iar lungimea totală (incluziv coada), socotită până la guler, de 420---460 mm. Cântăreşte, împreună cu sapa, cca 15 kg; consumă 0,7 * * * 1 m3 aer comprimat pe minut, la presiunea de4"*5at. Coeficientul de abataj este de: 30,,,40 t/om şi 8 ore la argila comună; 30'”35 t/om şi 8 ore la caolin şi 15 t/om şi 8 ore la argila grasă (lipicioasă). 2. Caşmir [chevre du Cachemire; Kaschmir Ziege; kashmir goat; kâsmir kecske; KaiIIMHp-CKaH K03a]. Zoot.: Rasă de capre din Himalaia, caracterizată prin capul fără coarne şi urechile mari, cari atârnă. Corpul e acoperit cu fire de păr şi cu un puf foarte fin, mătăsos, din care se fac ţesături preţioase. 3. Caşmir [cachemire; Kaschmir; cashmere; kâsmir szovet; KaiHMHp (TOHKaH TKaHb)]. Ind. text.: Ţesătură fină din păru! caprei de Caşmir. 4. Căsoaie [bâtardeau-caisson; Kastenfang-damm; coffer dam; szekrenyes kogât; îiepe-MblHKa HIlţHKOM]: Construcţie compusă dintr'un schelet de stâlpi şi grinzi, umplut cu blocuri de oiatră sau cu pământ, executată pe malul sau In albia unui râu, pentru a forma picioare de poduri provizorii, insule pentru lucrări de fundaţie, sau obstacole cari să provoace devierea sau îndreptarea unui curs de apă, sau pentru a împiedeca acţiunea sloiurilor asupra picioarelor sau a culeelor unui pod. Sin. Căşiţă/ 5. Căsoaie. Ind. făr.: 1. Încăpere construită alături de casa ţărănească, fără lumină, care serveşte de cămară. — 2. Bucătărie de vară (Transilvania). — 3. Pivniţă în podgorii (cramă, în Oltenia). c. Căsoifă [garde-manger, debarras; Speise-kammer; lumber room; elelmiszerkamra; KJia-flOBan, nyjiaH, CKjia^oqHoe MecTO]: Mică încăpere amenajată în fundul tindei unei case ţărăneşti (termen popular). Serveşte ca loc de păstrare pentru diferite obiecte şi alimente. 7. Cassius, purpura Iui ~ [pourpre de C.; C.scher Goldpurpur; C. purple; C.-fele bibor; nypnyp K.]. Chim.: Sol de aur coloidal cu mare grad de dispersiune, obţinut prin reducerea soluţiilor de clorură de aur cu clorură stanoasă. Solul de acid stanic care ia naştere joacă rolul de coloid de protecţiune pentru solul de aur. Se întrebuinţează în industria porţelanului, pentru a da coloarea roşie pe motive, si în industria sticlei. a. Castan [châtaignier; essbare Kastanie, Ka-stanie; chest-nut tree; gesztenye; KaniTâH]. Bot.: Castanea sativa Mill. Arbore din familia fagaceelor, înalt până la 30 m. Creşte în părţile calde ale ţării (Oltenia, Baia Mare), uneori cultivat. Lemnul, elastic, rezistent, este bun pentru construcţii, pentru tâmplărie, parchete, iar tânăr, pentru araci de vie. Fructele (castane) conţin amidon şi sunt comestibile. Scoarţa, lemnul şi cupa fructelor conţin materii tanante, •. ~ sălbatic (porcesc) [marronier d'lnde; Ro^kastanie; horse chest-nut; vad gesztenye; KOHCKHH KamTaH]. Bot.: Aescutus hippocasta-num L., familia hipocastanaceelor. Arbore înalt de 20***30 m, cultivat pentru ornament. Lemnul e moale şi, afară de arderea în foc, -este inutilizabil. Scoarţa şi frunzele conţin materii colorante (galben, brun şi negru). Fructul conţine amidon care se poate întrebuinţa — după extragerea saponinelor, cari sunt toxice — la hrana pasărilor. 10. Casfanefă [cliquet; Pallen, Sperrhacken; pawl; keziemelo fekje; Kyjia^iOK, co6aHK^s>Mş.: Bară scurtă de fier, articulată la un capăt, care împiedecă rotirea vinciului în sens invers. 11. Castel de apă [château d'eau; Wasser- turm, Wasserschlofj; water tower; viztorony; BO/ţO-eMHaH hjih BOflOHanopHaa daiiiHfl]. Canal., Hidrof.: Rezervor de apă susţinut la înălţime deasupra terenului, printr'a infrastructură (fig, 116). Secţiunea rezervorului este de obiceiu cilindrică, iar fundul poate fi drept, concav, convex sau de formă specială (sistem Intze). Se execută din table nituite sau sudate, sau din beton armat. Perefii lui se protejează, la partea interioară, Contra coroziunii. Rezervorul e( de obiceiu, plasat într'o încăpere mai mare pentru a-l pune la adăpost de intemperii şi în special de îngheţ. Este înzestrat cu o serie de conducte pentru alimentare şi golire-, cu un prea-plin şi un dispozitiv pentru indicarea nivelului apei, care să se poată citi din exterior. Infrastructura are forma unui Fi 116 turn şi se execută fie ^ .9‘, , ' f T w , i i. Castei de apa. in forma de cadru, din lemn, oţel sau beton armat, fie din zidărie, în care caz are pereţii plini şi, este înzestrată cu o scară pentru a permite accesul la rezervor. La baza turnului se execută uneori, o încăpere în care sunt plasate pompele pentru ridicarea apei şi vanele de închidere. Castelul de apă serveşte pentru a crea o rezervă de apă în vederea alimentării, prin simpla cădere, a instalaţiilor unei fabrici, a unyi sistem de irigaţii, a unor 574 aglomeraţii umane, a locomotivelor, etc., la presiunea de serviciu. In instalafiile hidroelectrice serveşte şi ca organ de echilibru, amorti-sând oscilaţiile hidrodinamice provenite dela regulatoarele turbinelor şi transformând energia cinetică, produsă prin închiderea acestora, tn energie potenfială. In acest din urmă caz se plasează între conducta sau canalul de aducfie şi conducta forfată a instalafiei. 1. Castel de păcură [reservoir de mazout; Erdolturm; oii tower; petroleum tartâny;He<|)THHafl daiUHH]. C. f.: Rezervor de construcfie asemănătoare castelului de apă, servind prin simplă cădere, pentru alimentarea cu păcură a locomoti-veloreb 2. Castellatus. V. sub Nori. 3. Casfellif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru tifanit. 4. Castelnaudii. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru xenotim. 5.jCâştig [gain; Verstărkung; gain; erosites; yCHjfe&He]. Te/c.; Numărul de unităţi de transmisiune (neperi sau decibeli) cu care ieşirea dintr'un amplificator e mai mare decât intrarea sa. e. Castigliano, teorema lui ~ [theoreme de C;f* C.'s Satz;C.'s theorem; C.-tetele; TeopeMaK.]: Dintre toate sistemele de tensiuni mecanice (eforturi specifice,, eforturi), cari sunt în echifibru cu forfele de volum* în interiorul unui corp care satisface legea iui Hooke, şi cu un sistem dat de forfe superficiale la suprafafa corpului, se stabileşte de fapt sistemul de tensiuni pentru care lucrul mecanic interior complementar al corpului e miinim. Lucrul • mecanic interior complementar e diferenfa dintre lucrul mecanic (interior) de deformafie şi dintre integrala de suprafafă a produsului scalar al forţelor superficiale date prin deplasările punctelor lor de aplicaţie faţa de starea nedeformată a corpului, efectuată asupra suprafefei corpului. In consfruofii se folosesc câteva forme particulare ale acestui principiu: Sistemele elastice cari satisfac legea lui Hooke, se deformează astfel, încât: Derivata parţială a lucrului mecanic interior al sistemului,, în raport cu o sarcină (forţă sau moment) este egală cu proiecţia deplasării punctului de aplicafie al sarcinii, pe direcfia acesteia; —derivata parţială a lucrului mecanic interior al sistemului, în raport cu proiecţia deplasării punctului de aplicafie al unei sarcini, pe direcfia ei, este egală cu valoarea sarcinii; — reacţiunile, la sistemele static ner determinate, şi deformaţii le, la sistemele static determinate, se stabilesc astfel, încât lucrul mecanic interior al întregului sistem să fie minim. 7. Castilloa elastica* Bot: Arbore de cauciuc, care creşte în valea Amazonului. Castine [termen francez]. Metl.: Calcarul încărcat ca fondării în cuptorul înalt, sau ca flux în cubilou. 9, Castor [Castor; Kastor; Castor; kasztor; KaCTop (3Be3#a)]. Astr,: Stea de mărimea a doua din constelafia Gemenilor, la distanfa de 41 ani-lumină de Soare. 10. Castrare [castration; Kastration; castration; hereles; KaCTpaiţHH, oxojioiiţeHHe]. 1. Agr.: Eliminarea staminelor dela p!ante'le-mame„ pentru a aduce polen dela o altă plantă mai valoroasă. Castrarea se face înainte de înflorire, pentru a nu se scutura polenul pe stigmatul aceloraşi flori. La cereale, extragerea staminelor se face cu ajutorul unei pensete; apoi florile castrate se protejează cu pungi de pergament până la polenizarea artificială. — 2. Zoot.: Suprimarea activităţi şi a funcţiunii organelor sexuale la animale. Castrarea determina schimbări de ordin morfologic, fiziologic şi psihologic. n. Castravete [concombre; Gurke; cucumber; uborka; orypeiţ]. Agr.: Cucumis sativus. Legumă anuală, erbacee, din familia cucurbitaceelor, cu tulpină acăfătoare prin‘ cârcei. E sensibilă la frig. Se înmulţeşte prin seminfe. Cere pământ bine îngrăşat, reavăn şi multă căldură. Se cultivă foarte mult pentru fructele sale, cari se consumă în stare proaspătă,, ca salată sau conservate. 12. Castron [terrine, bol; Topf; bowl; fazek; Haina, MHCKa]. Ind. st. c.: Strachină mare şi adâncită. is. Castru [termen latin], Urb.: Lagăr de legiune romană. Adesea, castrele s'au transformat, cu timpul, în adevărate oraşe, populate de veteranii legiunilor cu familiile lor. Castrul avea o structură geometrica, rectangulară, cu două străzi principale, cari se intersectau în unghiu drept, şi nurnite,, respectiv, cardo şi decumanus. 14. Casura pietrei [cassure de la pierre; Bruch-flâche des Steines; stone fracture; a ko toresi felulete; H3JIOM, IIOBepXHOCTb H3JIOMa KaMHH]: Suprafafa după care se sparge piatra brută cu ciocanul. Forma suprafefei de casură dă indicaţii asupra proprietăţilor pietrei. Sin. Spărtura pietrei. is. Căsufă [casseau; einzelner Teii eines Kastens; half-case; betuszekreny osztâsa; OT#e-JieHHe Ha60pH0â Kaccbl]. Arte gr.: Compartiment dintr’o casă de literă, în care se păstrează un singur fel de literă. to. Cat [etage; Geschofj, Stock; story, floor; emelet; 3Taac], Arh.: Totalitatea încăperilor dintr'o casă, aşezate ia acelaşi nivel. Şi parterul reprezintă un cat. Caturile superioare, adică ex-cluziv parterul, se numesc etaje. 17. Cât' [quotient; Quotient; quotient; hânya-dos; HaCTHOe]. Mat: Rezultatul unei împărţiri. 18. ~ complet [quotient complet; vollstăn-diges Quotient; complete quotient; teljes hâ-nyados; IlOJIHOe HaCTHOe] î Numerele întregi Pr y, 8, din compunerea unei fracfiuni continue. V. Fracţiune continuă. 575 u Cât incomplet [quotient incomplet; unvoll-stăndiges Quotient; incomplete quotient; nem feljes hânyados; HeiIOJIHOe HaCTHOe]: Numerele din compunerea unei fracţiuni continue. V. Fracţiune continuă. 2. Cafabolism [catabolisme; Katabolism; cata-bolisnv, katabolizmus; KaTa6ojiH3M]. Biol.: Totalitatea proceselor biochimice prin cari sunt descompuse substanfe le din organismele vii. 3. Catacausfică [catacaustique; Katakaustik; catacaustic; kâtâkausztika; KaTaKayCTHKa]. Fiz.: Caustică produsă de un sistem optic prin re-flexiune. 4. Cataclază [cataclase; Kataklase; cataclasm; kataklâzis; KaTaKJia3M]. Pefr.: Fenomen de sdro-bire şi deformare a mineralelor constitutive ale rocelor şi, în special, a cuarfului, sub efectul presiunilor şi al deplasărilor provocate de dislocaţii. 5. Catacombe [catacombes; Katakomben; ca-tacombs; katakomba; KaTaKOM6bl]. Arh.: Galerii subterane cari serveau primilor creştini, în timpul persecuţiilor religioase, ca loc de adunare, de rugăciune sau pentru îngroparea morţilor. Cele mai cunoscute catacombe sunt acelea din preajma oraşelor Roma şi Napoli. e. Cataforeză [cataphorese; Kataphorese; ca-taphoresis; kataforezis; KaTa(|>ope3HC]. Chim. fiz.: Transportul particulelor coloidale dintr'o soluţie coloidală, spre catod, sub acţiunea unui curent electric. V. şi Electroforeză. 7. Catalază [catalase; Katalase; cataiase; ka-talâzis; KaTajiasa (9H3HM)]. Chim. biol.: Enzimă care descompune apa oxigenată după ecuaţia: 2H2O2 =2H20 + 02. Este foarte răspândită în celulele cari respiră. 8. Cataliză [catalyse; Katalyse; catalysis; ka-falizis; KaTajlHS]. Chim.: Reacţie chimică provocată de o substanţă numită catalizator. Termenul şi prima definiţie a catalizatorului au fost date de Berzelius, care a considerat drept catalizator o substanţă care, prin prezenţa sa, provoacă o acţiune chimică nouă, fără a lua parte, în mod aparent, la reacţie. Ostwald a completat definiţia, precizând că, din punctual de vedere energetic, catalizatorul este o substanţă care, fără a se găsi între produsele finale de reacţie, modifică vitesa de reacţie. Catalizatorul are următoarele caracteristice comune tuturor fenomenelor de cataliză: Este de natură materială; acţionează în cantităţi cari nu sunt în raport stoi-cheiometric cu substanţele asupra cărora lucrează; măreşte în mod egal vitesa celor două reacţii ale unui echilibru chimic; acesta nu se deplasează, ci numai se stabileşte mai repede; are, uneori, acţiune specifică pentru unele reacţii (enzimele); schimbă, uneori, mecanismul de reacţie; determină o micşorare a energiei de activare a moleculelor. Caracteristicele menţionate au fost deduse din studiul unui mare număr de reacţii foarte variate. întrebuinţările catali- zatorilor în industria chimică sunt numeroase, cum se vede din tabloul dela p. 576. O clasificare riguroasă a reacţiilor catalitice e dificilă* pentrucă ele înfăţişează fenomene chimice foarte variate şi pentrucă nu îmbrăţişează un mecanism general de reacţie. — Din motive mai mult sau mai puţin didactice, s'a adoptat următoarea clasificare: 9. ~ eterogenă [catalyse heterogene; hete-rogene Katalyse; heterogeneous catalysis; egyen-lotlen katalizis, heterogen katalizis; reTepo-reHHblfi KaTaJIH3]: Cataliză în care catalizatorul e în stare solidă, iar substanţele reacţiei, în faza gazoasă sau lichidă. Cataliza eterogenă are un mecanism de reacţie cu totul deosebit, şi se daforeşte, în mare măsură, fenomenelor de ad-sorpţie cari au loc ia suprafaţa catalizatorului. Ea are o deosebită importanţă tehnică, şi a permis numeroase sinteze, printre cari aceea a benzinei sintetice. 10. ~ negativă [catalyse negative; negative Katalyse; negative catalysis; negativ kaţalizisr HeraTHBHblH KaTajIH3]: Cataliză în care egalizatorul— prrn acţiunea pe care o exercită asupra substanţelor cari iau parte la reacţie — poate opri mersul ei.. In această formă de cataliză, catalizatorii se numesc negativi sau inhibitori. De fapt, reacţiile de acest gen sunt reacţii înlănţuite, în cari catalizatorul se consumă stoicheio-metric şi ireversibil cu unul din componenţii reacţiei. 11. ~ omogenă [catalyse homogene; homo-gene Katalyse; homogeneous catalysis; homogen katalizis, egyenletes katalizis; TOMOreHHblH Ka-TaJIH3]: Cataliză în care atât catalizatorul, cât şi substanţele cari iau parte Ia reacţie, pot apărea în faza lichidă, solidă sau gazoasă. Acest gen de cataliză cuprinde o serie întreagă de reacţii organice, cum sunt reacţiile de hidroliză, de adiţie, polimerizare, condensare, ionizare şi de oxidoreducere, cari se încadrează în teoria catalizei prin acizi şi baze, creată de Bronsted ş» Lowry. 12. Catalizator [catalyseur; Katalysator; cata-lyser; katalizator; KaTaJIH3aTOp]. V. sub Cataliză. 13. Catalizator negativ. V. sub Cataliză negativă. 14. Catalog [catalogue; Katalog; catalogue; katalogus, jegyzek; KaTaJior, CI1HCOK]: Volum sau grup de fişe cari cuprind lista documentelor dintr'o colecţiune. 15. ~ abreviat [catalogue abrege; abgekurz- ter Katalog; abridged catalogue; rovidett jegyzek; COKpailţeHHblH KaTaJior]: Catalog cu indicaţii prescurtate asupra documentelor, fără nicio descriere sau observaţie. 10. ~ alfabetic [catalogue alphabetique; al-phabetischer Katalog; alphabetical catalogue; betusoros jegyzek; ajI<î>aBHTHblă (KaTaJior, CIIHCOK)]: Catalog în care rubricele se succed în ordine alfabetică. 17. ~ analitic [catalogue analytique; anality-scher Katalog; analytical catalogue; analitikus 576 Principalii catalizatori folosifi In industria chimică. Catalizatorul Tipul reacfiei catalizate Exemplu de întrebuinţare Acetat de sodiu deshidratare esterificarea mentolului Acizi tari esterificare, hidroliză fabricarea eterului, a glucozei, a acetil-celulozei Aluminiu deshidratare prepararea acidului cianhidric din form-amidă Argint oxidare, hidrogenare prepararea aidehidelor din alcooli, a ani-linei din nîtrobenzen Argilă calcinată deshidratare industria carburanţilor Cărbune (negru animal, cărbune activ, mangal) oxidare, clorurare purificarea amoniacului, sinteza acidului clorhidric Clorură de aluminiu clorurare, condensare sinteza ureei, a toluenului, a aidehidelor, etc. Clorură de zinc deshidratare, polimerizare, hidroliza derivafilor halo-genafi prepararea de aldehide şi esteri celulozici, prepararea acidului benzoic din fenil-triclormetan Cobalt hidroliză sinteze de hidrocarburi, transformări de hidrocarburi Cupru redus oxidarea compuşilor organici, transformarea borneolului în camfor; fa- hidrogenare bricarea formolului Fier hidrogenare, hidroliză sinteza amoniacului, a aldehidei benzoice Iod (triclorură de iod) sulfurare, clorurare anumite clorurări organice Nichel redus hidrogenare, dehidro-genare hidrogenarea uleiurilor vegetale, sinteza amoniacului, ă alcoolilor Oxid de aluminiu deshidratare cracare, prepararea acetonei Oxid de fier oxidare fabricarea oleumului, a hidrogenului, de-sulfurarea gazelor Oxid de magneziu hidroliză fabricarea acizilor graşi, a hidrogenului Oxid de mercur oxidare transformarea acetilenei în acetaldehidă Oxid de tor iu deshidratare, hidratare sinteza acetonei din acetilena Oxid de vanadiu oxidare oxidarea toluenului în aldehidă benzoică, a naftalinei în anhidridă ftalică Oxid de zinc hidrogenare sinteza alcoolului metiiic Platină redusă hidrogenare, oxidarea anhidridei sulfuroase fabricarea acidului sulfuric Silice amorfă deshidratare deshidratarea alcoolilor, produse de condensare din acetilenă • Sulfat de calciu anhidru deshidratare sinteză organică SuJfură de molibden hidrogenare sinteză de carburanfi jegyzek; aHâJIHTHHeCKHă KaTaJior]: Catalog alfabetic, ordonat după cuvântul cel mai reprezentativ pentru confinutul documentului numit cuvânt director, (pe materii* pe subiecte, ideologic). 1. Catalog comercial [catalogue commercial; Handels Katalog; commercial catalogue; kereske-delmi jegyzek; T0pr0BbIH KaTaJior]: Catalog de librărie, de editură, de anticariat, pentru comerţul de documente, etc. 2. ~ cronologic [catalogue chronologique; chronologischer Katalog; chrortological catalogue; kronologikus jegyzek; xpoHOJiorHHeCKHft KaTaJior]: Catalog ordonat după timpul aparifiei lucrărilor sau după momentul intrărilor în colecfie. 3. ~ de standarde [catalogue des normes; Normblattkatalog; norms catalogue, standard catalogue; szabvâny jegyzek; CTaH^apTHblli KaTaJior]: Repertoriul standardelor; cuprinde de asemenea: indicii, titlul, datele de omologare fi aprobare, formatul şi alte indicaţii folositoare. 1. Catalog de stele [catalogue des etoiles; Sternkatalog; catalogue of stars; csillag jegyzek; 3Be3jţHHH, acTpajibHbîH KaTaJior]. Astr.: Registru de stele, în care sunt indicate poziţiile lor pe bolta cereasca, prin coordonate astronomice sau ecuatoriale. Cel mai vechiu catalog de stele este datorit lui Hipparc (150 î. d. Cr.) şi cuprinde 1026 de stele; el este redat în lucrarea lui Ptolemeu: „Almagest". Catalogul Laiande cuprinde 47 390 deştele, Catalogul Bessei cuprinde 75 011 stele; Catalogul Argelander cuprinde 314 000 stele. 2. ~ dicţionar [dictionnaire; Worterbuch, Lexikon; dictionary; szotâr; CJlOBapb]: Catalog In care titlurile sunt introduse de două ori: întâi toate alfabetic, apoi cele ştiinţifice după cuvinte directoare, iar cele beletristice după cuvinte-tip. s. ~ mecanic [catalogue mecanique; Kata- logmaschine; mechanical catalogue; katalogus gep; MexaHHHeCKHH KaTaJior]: Dispozitiv mecanic pentru uşurarea folosirii şi consultării cataloagelor mari, atât în volume, cât şi în fişe. 4. ~ metodic [catalogue methodique; me- thodischer Katalog; methodical catalogue; mod-szeres jegyzek; MeTOflKraeCKHii KaTaJior]: Catalog alfabeticr ordonat după cuvântul cel maî caracteristic din titlul documentului (cuvânt-tip). s. ~ onomastic (nominal), [onomasticon; Onomastikon; lexicon; nevsoros jegyzek; HMeH-HOÎI CIIHCOK]: Catalog alfabetic pe nume de autori. a. ~ real (obiectiv), [catalogue reel (objec-tif); reeller (objektiver) Katalog; real (objective) catalogue; reâlis jegyzek; peaJIbHblît, 06'beK-THBHblH KaTaJior]: Catalog sistematic, ordonat după cuvinte directoare. 7. ~ sistematic [catalogue systematique; sy-stematischer Katalog; systematical catalogue; rendszeres jegyzek; CHCTeMaTHHeCKHH KaTaJior]: Catalog în care rubricele şi succesiunea îor sunt ordonate după anumite sisteme de relaţii, structurale sau funcţionale, între obiectele corespunzătoare. 8. ~ tehnic [catalogue technique; technischer Katalog; technical catalogue; muszaki jegyzek; TeXHHHeCKHH KaTaJior]: Reunire de date tehnice, explicate adesea prin figuri, relative la piese şi dispozitive destinate unui anumit scop. ~ topografic [catalogue topographique; topographîscher Katalog; topographica! catalogue; helyrajzi jegyzek; TOnorpa^îHqeCKHH KaTaJior]: Catalog ordonat după locul unde sunt puse documentele în colecfie. 10. Caialografîe [catalographie; Katalographie; catalography; katalogrâfia; KaTaJlorpa(|)HH]: Descrierea sistematică a felurilor de cataloage. 11. Catapeteasmă [iconostase; Altarblatt; ico-nostasis; oltârfuggony; HKOHOCTac]. Arh.: 1. In biserica creştină primitivă, perdea care ascunde privirii credincioşilor sfânta masă. — 2. Con- 577 strucfte de lemn sau de zidărie, care separa absida altarului de naos. 12. Catapultă 1. [catapulte; Wurfmascbine, Ka-tapult; catapult; katapult, oskori dobogep; KaTa-nyjibTa]. Tehn. mii.: Maşină de războiu, antică, formată dintr'un cărucior de lemn, pe care era montat un braf provăzui la un capăt cu un suport pentru pietre. Braţul putea fi ţinut armat, dacă era legat cu ajutorul unor frânghii, şi putea asvârli blocuri de piatră aşezate în suportul său, dacă frânghiile erau liberate. Catapulta putea arunca blocuri de 100* “200 kg până ia 500 m distanfa. îs. ~ 2. [catapulte; Katapult; catapult, laun-ching rail; repulogep ropito; nyCKOBaH KaTa-nyJIbTa]. Av.: Dispozitiv cu ajutorul căruia se imprimă unui avion o acelerafie mare, în momentul decolării, spre a atinge vitesa de decolare pe un spaţiu scurt, fără ca avionul să mai ruleze pe sol sau să alunece pe apă. Catapulta se compune dintr'un cărucior pe care se aşază avionul sau hidroavionul, o cale de rulare pentru cărucior, şi un mecanism, acţionat de obiceiu cu aer comprimat, care provoacă mişcarea căruciorului (fig. 117). ✓j i Fig. 117. Catapultă penfru avioane, a) hidroavion; b) patine de demarare; c) cablu de tragere; d) longeron cu zăbrele; e) glisiere de demarare; f) dispozitivul pentru frânarea patinelor; g) roată fixă; h) cilindru cu aer comprimat; k) cadru de rotire; I) roată liberă. 14. Catapultare [lancement par catapulte; Schleuderstart; launching by catapult, catapulting; ropitett repulogep inditâs; sanyCK CaMOJieTa npn noMOiiţH KaTanyjibTbi]. Av.: lansarea unui avion prin catapultă. is. Catâr [mulet; Maultier; muie; oszver; MyJl]. Zoot.: Produs hibrid (bastard) între masculul din specia Equus asinus cu femela din specia Equus caballus. Exteriorul catârului se aseamănă cu acela ai măgarului, însă scheletul e mai apropiat de al cabalinelor. E un animal rezistent la boale şi la munci. Masculul e steril totdeauna, iar femefa e rareori fecundă. 16. Cataracte [catarades; Kafarakte; cafaracts; vizesesek; KaTapaKTbl]: Obstacole succesive în albia unui fluviu, formate din praguri de stâncă aşezate transversal pe cursul apei, unde panta generală e accentuată şi apa curge, cu vitesă mare, din treaptă în treaptă. Sin. Rapiduri. 17. Cătare [gujdon; Visierkorn; bead; celzo keszulek; MyinKa]. Tehn. mii.: Piesă aşezată pe ţeava unei guri de foc şi care, împreună cu înălţătorul, serveşte la definirea liniei, de ochire. is. Catarg. V. sub Arbore. 37 578 î. Catarg: Trunchiu de brad, lung de peste 25 m, din care se formează plutele mari pe Bistriţa (Moldova). 2. Catarg telescopic [mâi telescopique; Kur-belmast; telescopic mast; teleszkopikus ârboc; TejiecKonHHecKan pa3flBH}KHâH MaHTa]. Te/c.: 1. Suport de antenă, la unele posturi militare de radio, format din mai multe bare tubulare de diametri diferiţi» astfel încât să poată intra una într'alta, pentru transport. Ridicarea şi strângerea catargului telescopic se face printr'un mecanism acţionat cu o manivelă. — 2. Mine: Construcţie de metal care înlocueşte turnul de extracfie Ia troliiîe mobile. Are şi o macara montată. Serveşte la intervenfii în caz de accidente, sau la operaţiuni de curăfire la sondele al căror turn fix a fost demontat. 3. Catafermal [catathermal; katathermal; cata-thermal; kafafermâlis; KaTaTepMaJIbHblH]: Calitatea unor asociaţii paragenefice de minerale de a fi fost depuse la temperaturi cari depăşesc 300°. 4. Catatermometru. V. Temperatura aerului (aparate de măsură). 5. Caţaveică. Ind. făr.: îmbrăcăminte fe- meiască îmblănită, cu mâneci largi, obişnuită în mediul rural. e. Catazonă [catazone; Katazone; catazone; katazona, melysegi retegek; KaTa30Ha]. Pefr.: Zona cea mai adâncă de transformare meta-morfică. Este caracterizată prin presiune litosta-fică mare şi temperatură foarte înaltă. Datorită acestor factori, structura primordială a rocelor dispare, recristalizarea este completă, iar caracterul mineralogic al rocelor rezultate depinde, aproape excluziv, de chimismul global al materialului metamorfozat. Principalele roce cata-zonale sunt: ortogneisurile, paragneisurile, mica-şisfurile, calcarele cu silicafi, eclogitele, etc. 7. Catazonal [catazonal; katazonaI; catazonal; katazonâlis; KaTa30HajlbHbIH]: Calitatea de a fi în interiorul catazonei. V. Catazonă. s. Căfea de siguranţa [cran de surete; Sicher-heitsriegel; safety latch; biztonsâgi horog; 3ameJiKa, 3a/ţBH3KKa]. Mine: Dispozitiv care se adaptează la diferite unelte de sondaj, cum ar fi cârligele, elevatoarele, etc., pentru a preveni (de ex. în cazul cârligelor) ieşirea chiolbaşilor din locaşul cârligului, rotirea cârligului sau deschiderea elevatoarelor în timpul manevrelor, etc. #. Cafechine [catechines; Catechine; cate-chines; kâtechinek; KaTeXHHbl], Chim.: OH CH2 1 11 ™ C C OH -- OH HC I HO—C V V 11 1 Cv CH- c' O H | C-C S X C C-OH Nc-c/ H H Derivaţi naturali ai fenil-benzopiranului sau ai antocianidinei, cu nucleul piranic complet hidrogenat. Se extrag dintr'o liană (Uncaria gambir) şi din lemnul de Acacia catechu. Au proprietăţi de tanante; precipită gelatina. însoţesc totdeauna, în plante,, materiile tanante caiechinice. 10. Catechu. V. sub Tanante. 11. Catedrală [cathedrale; Kathedrale; cathe-dral; katedrâlis; codop]. Arh.: Biserica principală a unei dioceze, unde şe găseşte sediul episcopal. i2* Categorii de diametri [categories de dia-metres; Durchmesserstufen; dassification by dia-meter; âtmerok szerinti osztâlyozâs; KaŢeropHH ^HaMeTpOB]. Silv.: Grupuri de arbori cari se deosebesc între ei prin diametri cari diferă cu intervale de 1, 2, 3, 4 sau 5 cm, în cari şe împart arborii dintr'un arboret, cu prilejul inventarierii, pentru a-i cuba după anumite metode. Mai multe categorii de diametri se pot grupa în acelaşi scop, spre a forma clase de diametri. îs. Căţel. Arh. V. Limbă. 14. Căţel: Piedeca de siguranţă a lămpii Davy (termen minier, Valea Jiului). 15. Căfel [gousse d'ail; Knoblauchzehe; garlic clove; fok; AOJlbKa neCHOKa]. Agr.: Parte componentă a unei căpăţâni de usturoiu, reprezentând o masă cărnoasă uniformă, învelită la exterior de o foiţă uscată, albă sau roză. ie. Catelectrotonus [catelectrotonus; Katelek-trotonus; catelectrotonus; kâtelektrotonus; KaT-9JieKTp0T0Hyc]: Modificările porţiunilor unui organ viu din apropierea catodului, prin cari iese din organ curentul electric, caracterizate prin creşterea excitabilităţii fiziologice şi a conductivităţii. 17. Catenă [chaîne; Katene, Keffe, Reihe; chain; kâtena; Iţenb, pn/ţ]. Chim.: Lanţ format din mai mulţi atomi, legaţi între ei, prin valenţe simple sau multiple. Această proprietate de a se lega de mai mulţi atomi de acelaşi fel între ei, o are în special carbonul, şi, mai puţin, azotul, siliciul şi borul. Cafenele sunt fineare, când atomii sunt înşiraţi unul după altul, de ex.: CH3 - CH2 - CH2 - CH* - CH2 - CH3; ramificate, de ex.: CH3 CHs I I CH8-CH-CH-CHs sau ciclice, de ex.: cafena ciclo-hexanului, a benzenului, etc.: H8 c HsC^ NCH3 I I H2C CHa c h2 H C HC XCH I I HC CH Ncr H In cafenele lineare cari cuprind legături simple» 579 atomii de carbon nu sunt aşezaţi pe aceeaşi dreaptă, din cauza structurii tetraedrice a carbonului (aşezat tn centrul unui tetraedru, cu valenţele îndreptate spre cele patru vârfuri), atomii sunt dispuşi în zig-zag în spafiu şi se rotesc în jurul legăturilor dintre ei. 1. Catenă muntoasa [chaîne; Kette; catena; hegylânc; Iţenb (ropHan)]. Geol.: Totalitatea cutărilor 5 scoarfei pământeşti cari au avut loc aproape în aceiaşi timp. Ex.: Cafena Munţilor Măcinului din Dobrogea, catena caledoniană, catena hercinîană, catena alpină. 2. Catenară, suspensiune ~ [suspension ca-tenaire; kettenartige Aufhăngung; cafenary suspension; lancszeru felfuggesztes; MHoroKpaTHan no^BecKa, iţeiman no^Becna]. Elt: Sistem de suspendare a liniilor aeriene de tracfiune electrică, realizat prin fire verticale sau înclinate prin cari linia electrică este suspendată de uhu sau de mai multe cabluri de ofel, cari o susfin. Sistemul care are cablul de susţinere din ofel» permite reducerea numărului stâlpilor de susţinere şi micşorarea săgefii curbei de echilibru a conductei electrice. s. suspensiune ~ simplă [suspension ca-tenaire simple; einfache kettenartige Aufhăngung; simple catena ry suspension ; egyszeru lancszeru felfug-gesztes ; npoc-Tan iţeiraan | no^BecKa]: Sus-pensiune catenară cu un sin- ţ <* , . , Fig. 118. Suspensiune catenara simpla, gur ca U e sus cabîu d£ suspendare; b) linie aeriană, finere. Linia este prinsă de cabluri prin cleme de suspensiune pentru tracfiune electrică (fig. 118). 4. suspensiune ^ dublă [suspension ca- tenaire double; doppelte kettenartige Aufhăngung ; double catenary suspension; kettos lânc-szeru felfug- gesztes ; ABOH-Han iţeiman HOABeCKa]: Suspensiune catenară cu două cabluri de susţinere, situate în planul vertical al conductei K- . , * . Fig. 117. Suspensiune catenara dublă, mei aeriene (tig. . ., . , , .... . . * aj cabluri de suspendare; b) linie aeriana. s. suspensiune ~ în triunghiu [suspension catenaire tri-angulaire; drei-eckige kettenartige Aufhăngung; triangular cate- y nary suspension; hâromszog-lânc-szeru felfuggesztes; TpexrpaH-Ha h iţeiraan nOABecna]: Suspensiune catenară cu trei cabluri de susţinere, cari o-cupă, în secfiu-nea transversală,, cele trei vârfuri Fi9- *20- Suspensiune catenari în ale unui triun- triunghiu. ghiu CU vârful a) suporfii metalici ai liniei aeriene; în jos, linia ae- b) cablurile superioare de suspen- riană legându-se dare; c) cablul inferior de suspen- prin cabluri de dare; d) linie aeriană, cablul inferior de suspensiune (fig. 120). «. Cafepsină [catepsine; Katapsin; cathepsin; kâtepszin; KaTenCHH], Chim. bîol.: Enzimă din clasa hidrolazelor, grupul proteazelor. Catep-sina se găseşte în fesutul animal, mai ales în ficat; degradează hidrolitic proteinele la punctul lor isoelectric; pH optim e de 4***5. Catepsina este activată de glutation şi de acidul ascorbic în prezenfa urmelor de fier. Catepsina poate cataliza şi sinteza unor anumite proteine celulare. 7. Caterpilar [tracteur â chenille; Raupen-schJepper; Caterpillar tractor; katerpillâr; ryce-HHHHblfi nyTeBOH TpaKTOp}. Drum.; Tractor pe şenile;, puternic şi robust, folosit în special la lucrările rutiere. 8. Catetă' [cathete; Kathete; cathete; âtfogo; KaTeTa]. Geom.: Fiecare din laturile unghiului drept al unui triunghiu dreptunghiu. 9. Catetometru [cathetometre; Kathetomet&r; cathetometer; katetometer; KaTeTOMeTp]. F/z.: Instrument pentru măsurarea precisă a distantelor pe verticală. Este compus dintr'o riglă verticală gradată, pe care alunecă o sanie care poartă o lunetă orizontală, al cărei reticuf este adus să coincidă, pe rând, cu capetele lungimii de măsurat (fig. 121). Reglarea se face cu şuruburi microme-trice cari permit,, la apara- ^ tele cele mai Ji precise, ca Iun- gimile să fie Rg 121 Calefometrll. apreciate cu o eroare maximă de 0,2 microni. l— 37* 580 1. Catifea [velours; Sammet, Samt; vel vet; bârsony; 6apxaT, BejibBeT]. Ind. text.: Ţesătură de lână, de bumbac sau de mătase, realizată în aşa fel încât o porfiune a urzelii sau a bătăturii, la fiecari 2 sau 3 fire, este ridicată perpendicular pe suprafafa ţesăturii şi tunsă la o anumită înălfime. Fafa catifelei are un aspect păros. 2. Cafhkinit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru saponit. s. Cătină. Nume dat mai multor plante din diferite familii. V. Cătină albă, Cătină de garduri, Cătină mică, Cătină roşie. 4. ~ albă [argousier, griset; Seekreuzdorn, Sanddorn; sea buckthorn, sallow thorn; homok-tovis; odJienHxa (KycTapHHK ]. Bot.: Hippophae Rhamnoides L. Arbust din famiiia elaegnaceelor. Creşte în terenuri cu nisip şi pe coaste sterpe, fiind un bun fixator de râpe, înalt de 2,,,5m. Lemnul alb, lucitor, tare, este folosit în strun-gărie. Fructele confin acid malic şi vitamine. In îfările nordice se face din cătină albă marmeladă sau se pune în alimente drept condiment. s. ~ de garduri [lyciet; Teudelzwim; box-thorn; kerites bokor; nJieTHeBbiH kojiiohhh KyCTapHHK]. Bot.: Lycium halimifolium Mill. Arbust spinos, otrăvitor, din familia solana-ceelor, înalt de 1***2 mf sălbatic şi cultivat. Se întrebuinfează fa garduri vii. Sin. Lifian, Gărdu-rarifă. «. mică [myricaire drAllemagne; deutsche Myrikarie; german tamarisk; nemet tamariszk; HeMeiţKHH TaMapHCK]. Bof.: Myricaria germanica (L.) Desv. Arbust din familia tamaricaceelor. Creşte în lungul apelor şi al torentelor de munte. Ramurile tinere, verzi, substitue hameiul în fabricarea berii, iar în vopsitorie colorează în negru. 7. ~ roşie [tamarin de France; Tamariske; salt cedar; franciai tamariszk; TaMapHCK, OH]. Fiz.: Microfon compus dintr'o diodă în atmosfera, în care variază, sub acfiunea undelor sonore, fluxul electronic care provine dela un catod cu oxid şi întâlneşte un anod perforat. Curentul anodic variat astfel, constitue curentul microfonic. 15. Catolit [catholyte; Katholyte; catholyte; katolit; KaTOJlHT], Chim. fiz.: Solufia din jurul catodului sau din spafiul catodic, când catodul este separat de anod printr'o diafragmă. io. Catoptrică [catoptrique; Katoptrik; catop-trics; katoptrika; KaTOIITpHKa]. Fiz.: Capitol al Opticei, în care se studiază fenomenele de re-flexiune a luminii. 17. Catran [goudron; Teer; tar; kâtrâny; • ryapoH, flerOTb, cMOJia]. Ind. cb.: Produs uleios, vâscos, de coloare brună sau neagră, cu miros empireumatic, insolubil în apă„ obfinut prin distilarea cărbunilor sau a lemnului. Sin. Gudron. îs. Cătrănire [goudronnage, badigeonnage au goudron; Oberstreichen mit Teer; tar coating; kâtrânyozâs; ry/ţpoHHpoBaHHe, npocMQJiH-BaHHG]: Operafiunea de acoperire cu gudron a unui stâlp de lemn, a unei traverse de cale ferată, a unei conducte, a unui zid, etc., pentru a le proteja contra agenfilor corozivi, a putrezirii, etc. In cazul pieselor metalice, cătrănirea se execută în straturi de catran şi de pânză de sac, cu cari se acoper piesele. 19. Catrinfă. Ind. făr.: îmbrăcăminte femeiască, purtată în mediul rural, compusă dintr'un şorf de lână fesut şi brodat. 20. Cătun [hameau; Weiler; hamlet; kiskozseg; flepeByniKa, noceJIOK]: Grupare de case de obiceiu risipite, cu un număr de locuitori mai mic decât al locuitorilor unui sat, şi care nu constitue o unitate administrativă. 1. Cauchy, condifiunile de monogeneitafe ale fui ^ [conditions de monogeneite de C.; C.s Mo-nogeneitătsbedingungen; C.'s conditions of mo-nogeneify; C.-egyertelmusegj feltetelei; yCJIO-bhh MOHoreHHOCTH K.]. An. mat.: Dacă ţ(z) = u(xty) +iv(xry)' e o funcfiune de variabilă complexă z = x + iy, următoarele condifiuni sunt suficiente pentru ca funcfiunea f(z) să fie monogenă tn punctul z: funcfiunile u(x,y) şi v(xty) să aibă derivate paTfiale continue — şi derivatele parfiale să verifice condifiunile lui Cauchy: __ Şv # ____0V ' c)j dy c)x * 2. constanta lui ~ [constante de C.; C.s Konstante; C.'s constant; C.-fele âllando; KOH-CTaHTa (nOCTOHHHafl) K.J: .Dacă în modelul redus geometric asemenea cu execufia principală, pe care o reproduce modelul, intervin fenomene de dinamică în cari predomină forfele de inerfie şi elastice,, expresiunea: V _ v im VTp' în care V şi v sunt vitesele, E şi e modulele de elasticitate, iar (p) şi p densităfile din execufia principală, respectiv din model, are aceeaşi valoare, atât pentru execufia principală,, cât. şi pentru model. Această expresiune se numeşte constanta lui Cauchy. — Dacă se studiază experimental comportarea modelului redus, caracterizat prin valorile v, e şi Pi constanta lui Cauchy permite să se calculeze, pentru execufia principală, una din mărimile Vv E şi (p), dacă sunt date celelalte două din ele. Acest fel de similitudine dinamică prezintă interes, de ex. pentru studiul pe modele al oscilafiilor proprii ale arborilor de maşini. s. formula fundamentală a lui ~ [formule fondamenta'le de C; C.s Integralformel; C.'s fundamental formula; C.-integrâl-keplete; OCHOB-Hafl 4>opMyjia K.]. An. mat.: Fie f(z) o funcfiune o lomorfă într'un domeniu mărginit D, limitat de una sau de mai multe curbe simple rectificabrle, şi continuă în D şi pe frontiera lui. In aceste condifiuni, dacă £ este un punct din D> . /(o=yU t 2ki J c z—Z, integrala fiind luată pe frontiera totală C a domeniului D, în sens direct pe curba exterioară şi în sens invers pe contururile interioare. Sin. Integrala lui Cauchy. 4. inegalitafile lui ~ [inegalites de C.; C.s Ungleichungen; C.'s inequalities; C.-fele egyen-l6tlensegek;HepaBeHCTBa, HecooTBeTCTBHH K.]. An. mat.: Fie f(z) o funcţiune oiomorfă într'un domeniu care confine punctul 2 = 0 şi f(z) — 'Zanzn expresiunea ei în cercul de convergenţă al seriei. Dacă Af(r) este maximul modulului |/(z)| pe cercul \z\ = r, atunci \A^ r* £ M{r). 5. integrala lui ~ [integrale de C.; C.s Integral; C.'s integral; C.-fele integral; HHTe- 58î rpaji K.]. V. Cauchy, formula fundamentală a lui 6. teorema fundamentală a lui ~ [theo-reme fondamental de C.; C.s Integralsatz; C.'s fundamental theorem; C.-integrâltetele; OCHOB-Hafl TeopeMa K.]. An. mat.: Dacă f(z) este o funcfiune oiomorfă într'un domeniu D, limitat de un număr finit de curbe închise simple, recti-ficabile, şi dacă ţ(z) este continuă pe continuul C + D, C fiind frontiera domeniului, atunci \cf(z)dz-0, sensul de integrare lăsând interiorul lui D ia stânga. 7. Cauciol [caoutchol; Kautschol; caoutchol; kaucsiol (barnaszen kâtrânyolaj); KayHOJl]. Ind. cc..* Uleiu de gudron de lignit, de coloare brună negricioasă, cu un miros asemănător gudronului de pin. Se întrebuinfează ca plastifiant pentru cauciuc şi ca accelerator moderat de vulcanizare. Are proprietăfi antioxidante. 8. Cauciuc [caoutchouc; Kautschuk;caoutchouc, natural rubber, raw rubber; kaucsuk; KaynyK]. Chim., Tehn.: Substanfă obţinută din latexul unor arbori din regiunea tropicală. Se găseşte sub forma de picături în sucul lăptos din vasele sau tuburile laticifere ale diferitelor specii din familia moraceelor, euforbiaceelor, sapotaceelor, apocinaceelor, asclepiadaceelor, compozeelor. Plantele de cauciuc mai importante sunt: Hevea brasiliensis Muell. şi Hevea guyanensis Aubl. (familia euforbiaceelor), originare din zona tropicală a Americei de Sud, cari furnisează cauciuc de calitate superioară, cunoscut în comerf sub numele de cauciuc de Para; aceste plante confin în suc 28,>*30% cauciuc; cultura lor s'a extins în Indochrna, în Malaezia, etc.. Manihot Glaziovii Muell. (familia euforbiaceelor), originară din Brazilia de Nord, care vegetează în stepe şi al cărui produs e numit cauciucul de Ceara; Castilloa elastica Cerv., din familia moraceelor, originară din Mexic, care furnisează cauciucul de Cartagena sau de Guayaquil, de calitate inferioară; Ficus elastica Roxb. (familia moraceelor), arbore din pădurile umede ale Indiei, Malaeziei, etc., care furnisează cauciucul de Assam; Hancornia spe-ciosa Gomez (familia apocinaceelor), arbore care creşte în Africa tropicală şi în Bolivia şi furnisează cauciucul de Pernambuco; Landolphia specii (familia apocinaceelor), liane originare din Africa şi cari dau cauciucul de liane sau de Bassa. In URSS s'au introdus în cultură numeroase plante de cauciuc, cea mai cunoscută fiind koksacâzul (specie de Taraxacum), din familia compozeelor, un fel de păpădie, care se cultivă în climatul temperat. — Cauciucul se obfine prin două metode: prin evaporarea latexului, obfinân-du^-se astfel produsul numit paracauciuc — şi prin precipitarea latexului cu acid acetic sau formic, urmată de spălarea şi uscarea la aer (crepe). Cauciucul este un polimer al isoprenului, (CbHs)*. Este elastic, are rezistenfă mecanică mare şi este plastic. Sub —20° pierde elasticitatea. Se disolvă în hidrocarburi şi în derivaţi ' 582 haiogenafi, dând soiufii întrebuinţate la lipit. Prin încălzire cu sulf, cauciucul se vulcanizează; după acest proces, cauciucul nu mai este plastic, devine mai elastic şi mai rezistent la rupere decât cel brut, şi se numeşte gumă. Cauciucul moale, vulcanizat, are 1 •**3°/o sulf legat chimic şi nu mai este solubil în niciun solvent. Obiectele de „cauciuc" sunt confecţionate din cauciuc vulcanizat, adică din gumă, căreia i se adaugă plastifianfi, materiale de umplutură (oxid de zinc, oxid de magneziu, negru de fum, etc.)» coloranji şri inhibitori de îmbătrânire.— Deosebim: 1. Cauciuc de plantaţie [caoutchouc de plan- tation; Kulturkautschuk; plantation rubber; termelt-kaucsuk; IIJiaHTaiţHOHHblH KaynyK]: Cauciuc natural obţinut din arbori de cauciuc plantafi. 2. ~ sălbatic [caoutchouc sauvage; Wild-kautschuk; wild rubber; vad-kaucsuk; #HKHPt, HeB03^ejiaHHblH KaynyK]: Cauciuc natural obţinut din plantele de cauciuc cari cresc în pădurile tropicale. Pentru înlocuirea produsului natural se fabrică: 3. Cauciuc sintetic [caoutchouc synthetique; kunstlicher Kautschuk; synthetic rubber; szintetikus kaucsuk; CHHTeTHqeCKHH KaynyK]: Produs de polimerizare, ale cărui proprietăţi îl apropie de cauciucul natural. Prin polimerizare termică la cca 100° a 2,3-dimetil-butadienei, se obfine un produs numit metil-cauciuc W. Rezultate mai bune se obţin prin polimerizarea butadienei cu sodiu metalic (cu sau fără CO2). Se obţine cauciucul Buna (buiadien natron), ale cărui molecule tridimensionale îl fac pufin plastic şi greu solubil. Pentru a putea fi prelucrat, trebue* supus unei degradări termice oxidative, prin încălzire cu aer la 130°, când are Ioc o micşorare a gradului de polimerizare. Buna se deosebeşte de cauciucul natural prin structura chimică, prin rezistenfa chimică mai bună şi prin imbibarea mai redusă cu uleiuri minerale. Pentru a se evita formarea moleculelor tridimensionale, se aplică procedeul polimerizării mixte (în emulsie) a butadienei cu stiren sau cu nitrilul acidului acrilic. Copo Umerii astfel obfinufi sunt compuşi din catene butadienice cari cuprind resturi de stiren (Buna S) sau resturi de -acid acrilic (Buna N sau Perbunan). Prelucrarea — în special vulcanizarea cauciucului sintetic Buna — se face, în principiu, ca şi prelucrarea cauciucului natural. Prin polimerizarea butadienei cu sodiu metalic, s'a fabricat şj un cauciuc SK. Butadiena necesară acestui procedeu se fabrică din alcool printr'un procedeu catalitic. Butadiena se mai prepară pornind dela acetilenă. Prin polimerizarea clor-butadienei (cloropren) se fabrică un cauciuc moale, solubil şi plastic, numit neopren. Prin încălzire cu oxid de zinc şi cu oxid de magneziu, el se transformă într'un produs elastic, neplastic, asemănător cauciucului vulcanizat moale, care are bune însuşiri mecanice. Reacţia care are loc în timpul încălzirii nu este o vulcanizare, ci o continuare a polimerizării, prin formare de molecule tridimensionale. Se fabrică şi un produs asemănător neoprenului, numit Sowpren. Din punctul de vedere al structurii sau al aspectului căpătat după prelucrare, se deosebesc: 4. Cauciuc celular [caoutchouc cellulaire; Zeii-kautschuk; cellular rubber; sejtes-kaucsuk, likacsos kaucsuk; flHe&CTblă KaynyK]: Cauciuc constituit dintr'o aglomerare de celule mici închise (capilare), umplute cu gaz sub presiune. 5. ~ înmuiat [caoutchouc ramolii; mastizier-ter Kautschuk; softened rubber; gyurhato kaucsuk; pa3MHrHeHHHH KaynyK]. V. Cauciuc pîastifiat. e. ~ microporos [caoutchouc poreux; Moos-gummi; micro-porous rubber; porozus kaucsuk; MHKponopHCTbiă, H03flpeBaTbiii tcaynyK] : Cauciuc poros, Ia care porii formează o plasă de canale comunicante, de mărime microscopică. 7. ~ pîastifiat [caoutchouc plastifie; plastifi-zierter Kautschuk; softened rubber; gyurhato kaucsuk; IIJiaeTHHHblă KaynyK]: Cauciuc aproape moale, care, sub acţiunea forjelor externe, se comportă ca o substanţă plastică. 8. /v/ praf [caoutchouc en poudre; Kautschuk-staub; rubber powder; kaucsuk por; KaynyK B nopoiirce]: Cauciuc în granule cari pot trece prin sita nr. 200 (latura unui ochiu e de 0,076 mm). 0. ~ spongios [caoutchouc spongieux; Schwammkautschuk; spongious rubber; szivacsos kaucsuk; ry6*iaTbiH, pbixjiblă KaynyK]. V. Burete de cauciuc. 10. ~ vechiu [vieux caoutchouc; Altkautschuk; old rubber; regi, ocska kaucsuk; CTapblH Kay-qyK]: 1. Cauciuc fabricat de mai mult timp. — 2. Cauciuc întrebuinţat, care nu mal poate fi refabricat, din cauza depolimerizării prea înaintate. 11. ~ vulcanizat [caoutchouc vulcanise; vul-kanisierter Kautschuk; vulcanised rubber; vulka-nizâlt gumi; ByjiKâHH3Hp0BaiHHbiH KaynyK]: Cauciucul vulcanizat este produsul obfinut prin tratarea, la cca 140°, a cauciucului brut (latex), cu sulf. După cantitatea de sulf care intră în reacfie variază şi proprietăfile cauciucului vulcanizat. In general, cauciucul vulcanizat este di-solvat mai greu de solvenfii specifici; nu mai este plastic, dar are o mare elasticitate. Sin. Gumă. 12. Cauciuc clorat. V. Clorocauciuc. 13. Cauciuc, clorhidrat de ~ [chlorhydrate de caoutchouc; Kautschukhydrochlorid; caoutchouc hydrochloride; hidrokloridos kaucsuk; COJIHHO-KHCJian C0Jib KaynyKa]: Produs obfinut prin trecerea acidului clorhidric gazos umed printr'o solufie de cauciuc disolvat în cloroform. Corespunde formulei C20H32HCI sau C2SH40HCI. 14. Cauciuc opac fafă de razele X [caoutchouc opaque aux rayons X; Bleîgurnmi; rubber opaque for X-rays; olomgumi; KayqyK 0naK0-BblH OTHOCHTeJIbHO Jiyneii X]: Cauciuc încărcat cu elemente grele, opace fafă de razele X. 1. Cauciuc S. K. [caoutchouc S. K.; Kautschuk 5. K.; S. K. caoutchouc; S. K. kaucsuk; KaynyK C. K.J. V. sub Cauciuc sintetic. 2. Cauciuc, întăritor de ~ [renforţant du caoutchouc; Kautschukverstărker; rubber hardener; kaucsuk-erosito; yKpenHTejib nayqyKa, Beme-ctbo cnoco6cTByiomee 3aKajme KayqyKa]: Substanfă care, adăugită amestecurilor de cauciuc, le măreşte duritatea. s. Cauciuc, proba de îmbătrânire a unui ~ [essai de vieillissement d'un caoutchouc; Alte-rungsprobe eines Kautschuks; ageing test of the rubber; kaucsuk elhasznâlodâsi proba; HCIIMTa-HHe Ha CTapeHHe KaynyKa]: Probă prin câre se determină gradul de deteriorare a cauciucului In funcfiune de timp şi în condifiuni bine definite. Cele mai multe probe de îmbătrânire întrebuinţate în practică sunt probe de oxidare. 4. Cauciucare [caoutchoutage; Gummierung; rubber coating, covering with caoutchouc; gumi-zâs; noKpbiBaHHe KaynyKOM, npope3HHHBa-’HHe]: Acoperirea cu cauciuc a suprafefei unui obiect. 5. Căulă. Ind. făr.: Plută mică, întrebuinfată ca pod umblător. e. Căuş. Ind. făr.: 1. Lingură mare de lemn, cu ajutorul căreia se toarnă vinul din pritoacă în cadă. — 2. Unealtă întrebuinfată de zidar, numită şi canciog. ?. Căuş [lame; Blatt; pane, blade; lapâttest; JIHCT, Jie3BHe, JIonaCTb]: Foaie de* tablă de ofel care constitue corpul propriu zis al unei lopefi, casmde sau sape, şi cu ajutorul căreia se deplasează materialul. Sin. Leafă. s. Căuş [ecope; Schopfloffel, Wasserschaufel; bai Ier, scoop, laale; merito kanal, laboda; KOBm flJiH BbiHepnbiBaHHH bo/jm, nepnaK]: Lingură de tablă sau de lemn, cu ajutorul căreia se scoate apa din vase sau din bărci. Sin. Ispol. o. Caustic [caustique; kaustisch; caustic; maro hatâsu; e/ţKHil, KayCTHHeCKHă]: Calitatea anumitor substanfe de a ataca chimic fesuturile organice. Astfel de substanfe sunt, de ex.: hidratul de sodiu (soda caustică), hidratul de potasiu (potasa caustică), azotatul de argint, acidul sulfuric, etc. 10. Caustică [caustique; Kaustik; caustic; fel-uleft nroerolegesek alkotofelulete; KayCTHK], Mat.: Suprafafă înfăşurătoare a normalelor la o anumită suprafafă. 11. Caustică [caustique; Kaustik; caustic; su-gârnyalâb boritofelulet; KayCTHK]. Fiz.: Infăşu-rătoarea razelor de lumină emergente dintr'un sistem optic. In cazul unui izvor luminos punctual, este suprafafa-imagine a izvorului punctual, datorită unei deschideri mari a sistemului optic, şi deci unui fascicul luminos incident de mare deschidere. Caustica se poate obfine prin refle-xîunea fasciculului incident, când se numeşte catacaustică, sau prin transmisiune şi refracţiune. Pentru a obfine o imagine tot punctuală a unui izvor luminos punctual, oglinzile concave sferice sunt înlocuite cu oglinzi concave parabolice, cari 583 sunt stigmatice pentru obiecte situate ia infinit, în direcfia axei oglinzii. Dacă izvorul luminos punctual e situat pe axa optică a sistemului optic, caustica este o suprafafă de revoluţie în jurul acestei axe. 12. Căutător [chercheur; Anrufsucher; caII fin-der; kutato; HCKaTeJlb, pa3Be^HHK BbI30Ba]. Tele.; Organul care, într'o centrală telefonica automată, caută şi prinde o linie a unui abonat care chiamă şi o leagă,, prin circuitul de cordon, ia primul organ de selecfiune, selectorul primar. 13. Caval. Ind. făr.: Fluier ciobănesc, lung de aproape un metru. 14. Cavalet [cavalet; Richtleisten; trestie; irânylec, merce; npaBKa, K03Jibl]. Cs.: Şipcă de lemn, orizontală, cu picioruşe, care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcilor de beton, pentru a se turna grosimea prescrisă. Pe aceste şipci, lucrătorul trage cu dreptarul, nivelând placa, înălţimea picioarelor este egală cu grosimea plăcii care se toarnă. După turnare, se scot imediat cavalefii din beton şi se umple golul lăsat de ei. 15. Cavalet [cavalet; Bootsklampe; boat chock; kampolo; KaBajieT, 3eMJiHH0ă OTBaji]. Nav.: Postament special pe care sunt aşezate îmbarcaţi unile, când sunt la bord sau la uscat. ie. Cavalier [cavalier, excedent de deblai; Seitenablagerung; side piling, spoil bank; oldal lerakodâs; KasaJlbep]. Dfum.r Depozit ae pământ,, sau de alte materiale, făcut pe marginea şi în lungul unui drum, sub forma unui cordon continuu. Cavalierii se formează, în general, cu materialele cari rezultă din curăfirea şanţurilor şi cari se depozitează pe bancheta imediat exterioară. Uneori sunt construifi intenţionat în locuri potrivite, pentru a servi ca parazăpezi. Sin. Cavalieră. 17. Cavalier [cavalier; Kavalier; cavalier; ved-fal; KaBajibep], Tehn. mii.: Cordon înalt,, construit în interiorul unui fort. Permite să se vadă departe înainte, şi să se bată cu foc pe deasupra obiectelor aşezate în faţă (bastioane, cleşte, etc.). Sub cavalier se găsesc diverse încăperi servind de adăpost sau magazie. Cavalierul prezintă desavantajul că se vede dela distanfa foarte mare, motiv pentru care n'a mai. tost folosit la lucrările construite după ce a apărut obuzul-mină. 18. Cavalieră^ perspectivă V. Perspectivă cavalieră. ia Cavilă [cabillot; Pflock; toggle; covek; KOCTbIJlb, KJieBâHT]. Nav.: 1. Bucată de lemn tare (tec sau gaiac), sau de metal, folosită de marinari pentru matisirea parâmelor sau pentru lărgirea unei găuri. Este conică, are lungimea de 2***3 decimetri, şi diametrul bazei de 2*,*3 centimetri. — 2. Piesă care serveşte la legarea de catarg a parâmelor (fungilor) cari manevrează velele. In jurul catargului, aceste cavile sunt fixate pe un brâu numit caviiieră. 20. Caviiieră [râtelier â cabillots; Nagetbank; toggle range; szegelo-pad; CTOHKa, K03JIM KJieBaHTa]. Nav. V. sub Cavilă. 584 1. Cavitate [cavite; Hohlung; cavity; ureg, melyedes; Tpenpraa, nycTOTa, Bna/ţHHa, no-JIOCTb]: 1. Scobitură sau gol în interiorul unui corp solid. — 2. Agr.: într'un fruct, adâncitură în care este fixată extremitatea pedunculului sau care provine din alte cauze anatomice, de ex.: 2. ~ axială [cavite axiale; Achsenhohlung; axial cavity; maghâz; oceBan noJiocTb]. Agr.: Golui ce se formează în interiorul unui fruct, în locul axului, prin ruperea longitudinală a acestuia din urmă şi retragerea părţilor rupte în spre lojile seminale. s. ~ calicială [cavite caliciale; Kelchhohle; calyx cavity; kelyhes fekvesu maghâz; HauieH-Han noJiocTb, Bna/ţHHa]. Agr.: Adâncitura unor fructe în cate este aşezat ochiul sau caliciul fructului. 4. ~ pedunculară [cavite pedonculaire; Stiel-hohle; peduncle cavity; szâras fekvesu maghâz; HepemKOBan Bna/ţHHa]. Agr.: Adâncitura unor fructe în care este aşezată codifa fructului. 5. subcaliciala [cavite sous - caliciale; Kelchunterhohle; subcalyx cavity; kdzepes fekvesu maghâz; no#HaHieHHaH noJiocTb, Bna-AHHa]. Agr.: Adâncitura, în prelungirea cavităţii caliciale a fructelor, situată mai jos de linia de inserare a sepalelor, în fundul căreia se găseşte pistilul, iar pe perefi, resturile de stamine, cari pot fi aşezate în ea sus, la mijloc, sau jos. e. Cavifafie[cavitation; Hohlraumbildung, Kavî-tation; cavitation; ur, ureg, szivâsi ur; nyCTOTe-JIOCTb, nyCTOTHOCTb, KaBHTaiţHH]. Fiz., Mş.: Fenomenul de producere, într'un curent de lichid (apă), a unei subpresiuni locale mai joase decât tensiunea de vapori a lichidului la temperatura sa, fenomen urmat de formarea de bule de vapori de lichid. Dacă acestea sunt antrenate în regiuni de presiune mai mare decât tensiunea vaporilor lor, sunt comprimate brusc, şi lichidul din jur dă şocuri, cari pot produce coroziunea mecanică a perefilor de ghidare a curentului de lichid, şi sgomot. Fenomenul de cavitaţie prezintă pericol pentru paletele turbinelor şi ale pompelor centrifuge hidraulice, şi provoacă o scădere a randamentului acestor maşini. 7. Cayenne. Agr.: Varietate de ardei mici, iufi, cu fructe foarte subţiri, de coloare verde în stare crudă, la maturitate roşii portocalii. s. Cazan. V. Căldare. 9. Cazan de abur. V. Căldare de abur. 10. Cazan de aer. V. Cameră de aer (2). 11. Cazan de calorifer. V. sub încălzire centrală. 12. Cazangerîe [chaudronnerie; Kesselschmiede; boiler forge; kazânkovâcs-muhely; KOTeJIbHafl, KOTeJIbHafl MaeTepcKafl]. Mş.: Atelier în care se construesc sau se repară căldările de abur, căldările industriale, etc. într'o cazangerie se execută: asamblări, nituiri, suduri, revizii şi reparafii, tratări de cutii de foc, de fevi de fum, de fevi fierbătoare, de elemente de supraîncălzire, de armaturi grele de căldare, etc., ca şi diferite încercări pe loc, la rece şi la cald. ia. ~ pentru prelucrare în aramă [chaudronnerie pour le travail du cuivre; Kupferschmiede; copper smithy; rezhâmor, rezmuvesseg; Me/ţHO-KOTeJlbHâH MaCTepCKaflj. Mş.; Atelier în care se tratează căldări şi cutii de foc, de aramă, cu un utilaj special, deosebit de cel întrebuinfat pentru căldările de ofel. 14. Cazanian [Kazanien; Kazanien; kazanian; kazân ian retegek; Ka3aHCKHÎl]. Geol.: Per- mianul superior, de tip marin, reprezentat prin două faciesuri (marin şi continental). is. Căzătură [chablis; Sturmwurf; windfallen wood; szeldontes; noBajieHHbiă 6ypeio Jiec, 6ypeJiOM], Si/V.: Grup de arbori doborîţi de vânt. V. Doborîtură de arbori. is. Cazează [casease; Casease; casease; ka-zein-oldo; Ka3ea3], Chim. biol.: Ferment solubil, secretat de un mare număr de bacterii, care are proprietatea de a solubiliza cazeina coagulată (caşul). Lucrează numai în mediu neutru sau alcalin, şi are temperatura optimă între 30 şi 35°. Joacă un mare rol în maturafia brânzeturi lor* 17. Câzeină [caseine; Casein; casein; kazein; Ka3eHH]. Chim.: Principala proteină din lapte-, în care se găseşte alături de puţină albumină şi globulină. Esfe o fosfoproteidă,, conţinută în lapte ca sare de calciu solubilă. Sucul stomacal o transformă în paracazeină, acest precipitat conţinând şi calciu (paracazeinatul de calciu este componentul principal al brânzei). Acizii precipită din lapte cazeina simplă, fără calciu. Nu coagulează la încălzire. Coagularea are loc numai în prezenţa unor coagulanţi biologici şi a unor agenţi chimici (acizi, săruri minerale), la o temperatură mai joasă decât 70°. Confine aproape toţi aminoacizii, şi e un aliment foarte preţios, întrebuinţări: la prepararea cleiului, galalifuluî, lanitaluluL Amestecată cu var,, se întrebuinfează la zugrăveli. Se întrebuinţează, de asemenea, la prepararea chiturilor penfru piatră şi lemn. Sin. Cazeinogen (nume vechiu, părăsit). is. Cazeinogen [caseinogene; Caseinogen; caseinogen; kazeinogen; Ka3eHHOreHj. Chim. V. Cazeină. 19. Cazemată [casemate; Blockhaus; casemate; vedrnu, kazemata; Ka3fîMaT]. Tehn. mii.: Construcţie de apărare contra inimicului, izolată, având creneluri de tragere. Adăposteşte o mică garnizoană de infanterie, care dispune uaeori şi de piese de artilerie de însoţire. 20. Cazk: [poteau; Pfălchen; stake; covek; KOJI, CTOJl6]. Nav.: Ţăruş de lemn, lung de 0,80***1,20 mj- cu diametrul de 8***15 cm, având ia vârf un sabot de fier şir. la capătul superior, un cerc de fier; se bate în pământ, lângă malul unui râu sau fluviu, spre a lega de el o navă. 2t. Cazier [casier; Fachschrank; card-stand; irafszekreny; IHKac|>, 8Ta?KepKa C OTfleJieHHHMH (neperopo^KaMH) rjih. 6yMar, nanon]: Mobilă cu compartimente în cari se păstrează acte, dosare, etc 585 1. Cd Chim.: Simbol literal pentru Cadmiu. 2. Ce Chim.: Simbol literal pentru Ceriu. 3. Ceac. ind. făr.; Unealtă a plutaşilor, cu care prind butucii pe apă. 4. Ceacâr [ayant Ies yeux de differentes cou-leurs; mit einem blauen und einem schwarzen Auge; with a blue and a black coloured eye; egy kek es egy fekete szem; HMeKHiţHH TJia3a pa3HHX iţBeTOB]. Zoot: Calitatea unui animal şi, în special, a unui cal, de a avea irisul unuia dintre ochi alb sidefiu, din cauza lipsei pigmentului. Animalele ceacâre văd Ia fel de bine cu amândoi ochii. 5. Ceaclama [oignon direct; Zwiebel; onion grown from seed; direkttermo hagyma; JiyK, BbipanţeHHbiâ Henocpe/ţCTBeHHo H3 ceMHH]. Agr.: Ceapă obfinută direct din sămânţă, semănată la locul definitiv. Sin. Ceapă direct producătoare. c. Ceahlău, conglomerate de Geo/. V. sub Conglomerat. 7. Ceaiu [the; Tee; tea; tea; Han]. Ind. alim.: Frunzele tinere ale arbustului Thea sinertsis. Este cultivat foarte mult în China, în Japonia, India, Persia, Arabia şi Brazilia. Ceaiul se culege de trei ori pe an: prima recoltă se face Ia începutul primăverii. Ceaiul care se recoltează mai întâi, şi care are frunzele mai mici şi mai tinere, este de calitatea cea mai bună. Pentru a fi puse în comertf şi pentru a fi întrebuinfate în alimen-tafie, frunzele de ceaiu sunt uscate şi uşor prăjite, sau fermentate şi prăjite. Ceaiul verde,, care este cel mai fin, se obfine prin uscarea simplă şi rapidă a frunzelor, la aer. Ceaiul negru se obţine prin frământarea şi răsucirea frunzelor uşor fermentate şi apoi uscate la foc sau !a soare. Ceaiul confine 1,,,2r8°/o teină; 0,5°/o uleiuri eterice aromatice; 12°/o tanin. Teina din ceaiu este identică cu cafeina. 8. Ceam [bateau-chaland; Kahn; barge; de-reglye; dapjKa, HiajiaH/ţa, dapna]. Nav.: Navă turcească, de lemn sau de metal, nepuntată., cu formă mai pufin fină decât şlepurile, folosită pe Dunăre pentru transporturi de piatră, de nisip, de lemne, etc. o. Ceamur. Ind. far.: Lut amestecat cu paie, bine frământat, folosit la tencuitul perefilor. 10. Ceanac. Ind. st. c.: Strachină smălfuită în interior. 11. Ceapă [oignon; Zwiebel; onion; hagyma; JiyK]. 1. Agr.: AHium cepa. Legumă bisanuală, bulboasă, din familia liliaceelor,, cu miros particular. Bulbul e constituit din frunze cărnoase, suprapuse, în cari se găsesc substanfe hrănitoare. Se cultivă, din vechime, pentru nevoi culinare; e folosită" şi ca plantă medicinală. Se înmulţeşte prin seminfe şi prin arpagic, ii priesc pământurile nisipoase, argiloase, bogate în humus şi reavene. Numele generic de ceapă îl poartă şi alte plante din genul Allium: 12. ~ de Egipt [oignon d'£gypte; ăgyptische Zwiebel; Egyptian onion, tree onion; egyiptomi hagyma; ernneTCKHH JiyK]: Allium proliferunrw Ceapă vivace, originară din Egipt. Spre deosebire de alte feluri de ceapă, face, la vârful tulpinei, bulbi mici, asemănători arpagicului, prin cari se înmulfeşte. Se mai poate înmulfi şi prin puiefii ce-i dă dela rădăcină. 13. ~ de tuns [oignon â tondre; Winterzwie-bel; winter onion; teii hagyma; 3HMHH& JiyK]: Allium fistulosum. Ceapă vivace, care atinge înălfimea de 30-• *100 cm. Se cultivă pentru frunzele ei fragede, cari se folosesc la bucătărie pentru a da gust bun mâncărilor. Se înmulfeşte prin despărţire de cepşoare dela planta-mamă. 14. ~ eşalotă [echalote; Schalotte; shallot; salott hagyma; HiapJlOTKH]: Allium ascalonicum; familia liliaceelor; înaltă de t5,#,100 cm. Bulbii, grupafi mai mulfi la un loc, au forma ovală, şi sunt ascuţiţi la un capăt. Restul caracterelor, ca şi la ceapa obişnuită. Sin. Scaloană. 15. ^ puri [civette, ciboulette; Schnittlauch; chives; metelo hagyma; JiyK sydaTblă, nepen]: Allium Schoenoprasum. Ceapă vivace, de 15*: -30 cm înălfime, cu frunzele subfirif tubulare. Se cultivă pentru uzul culinar, fiind condimentară. Se înmulfeşte prin sămânfă şi prin despărfire dela planta-mamă. îs. ~ Rocambole: Allium ophioscordon. Varietate de ceapă cu tulpina rotundă, goală, care face la vârf un fel de cepşoare îngrămădite la un loc. E rezistentă la frig. Se cultivă mult, pentru a fi consumată verde. 17. Ceapă. 2. Plante din alte speoii, cu bulb, şi prezentând o asemănare exterioară cu ceapa; eventual, numai bulbul unor astfel de plante. 18. Ceapa ciorii (ornithogale; Vogelmilch; star-of-Bethlehem; vadhagyma, sarma; 0pHHT0-raJlb]. Hort: Ornithogalum; familia liliaceelor. Plantă bulboasă, a cărei floare,, frumos împestriţată alb cu verde, se prelungeşte cu un pinten ca acel de pasăre. înfloreşte prin Aprilie-Mai, atingând cm înălfime. Se cultivă pe terenuri înclinate, sărace, la borduri sau în asocia}ie cu alte plante cari înfloresc în acelaşi timp. Se înmulfeşte din vară până în toamnă prin separarea bulbişorilor din patru în patru ani. Sin. Băluşcă. 19. Ceapă de mare [seille, oignon de mer; Meerzwiebel; sea onion; tengeri hagyma; npo-JieCKa, MOpcKOă JiyK]. Bot.: Bulbul plantei Scilla maritima, întrebuinfat la combaterea rozătoarelor (mai ales a şobolanilor). Conjine diferite glucozide toxice. 20. Ceapraz 1. [tourne-â-gauche; Schrănkeisen; saw set; fureszfoggorbito; pa3BO# HJIH pa3-BOflKa 3y6beB IlHJibr]: Unealtă de lemnar, formată dintr'o lamă de ofel cu crestături de mărimi diferite pe ambele laturi, subfiată, la un capăt, în formă de mâner. Serveşte Ia îndoit dinfii ferestrăului, prin introducerea acestora în una din crestăturile lamei şi prin apăsarea pe mâner. Sin. Dinfarr Zimfar, Călcător. 21. ~ 2. [donner la voie; schrănken; to set the saw teeth; fogosztâs; pa3BOflHTb 3y6lţbi 586 DHJibl]: Abaterea în lături de planul pânzei a vârfurilor dinfilor ţinui ferestrău sau joagăr. Operaţiunea de înclinare a vârfurilor atnţilor, care se face alternativ de o parte şi de alta a fereş-irăului, se numeşte ceaprăzuire. Ea înlesneşte circulaţia pânzei ferestrăului în timpul tăierii. 1. Cea praz [passementerie; Posamentierarbeit; passementerie-work; paszomâny; 6aCOH, II03y-MeHT]: Ciucure format din lână sau din mătase. 2. Ceaprazar [passementier; Posamentier; ma- ker of passementerie-work; paszomânyos; 6a-COHm,HK]: Cel care vinde sau confecţionează ceaprazuri. 3. Ceaprazărie [passementerie; Posamentier-waren, Posamentîerhandwerk ; passementerie-worteăFpaszomânyozâs; 6accOHHafl, II03yMeHT-Han MacTepcnan]: 1. Atelierul în care se fabrică ceaprazuri. — 2. Magazinul în care se vând ceaprazuri. — 3. Totalitatea confecţiunilor de genul ceaprazului. 4. Ceaprăzuire. V. subCeapraz (2). s.Ceară, pl. ceruri [cire; Wachs; wax; viasz; BOCK]. Chim.: Ester al acizilor graşi superiori cu monoa’lcooli superiori. Se găsesc atât în regnul vegetal,,cât şi în cel animal. Spre deosebire de grăsimi, în compoziţia lor nu intră glicerina, de aceea nu râncezesc. Saponifică mai greu decât uleiurile vegetale şi grăsimile. Cerurile sunt alcătuite din mai mulfi esteri,, cari conţin şi unele cantităţi de acizi liberi, de alcooli, de alcooli liberi şi de hidrocarburi. «. Ceară animală [cire animale; tierisches Wachs; animal wax; âllati viasz; HCHBOTHblit BOCK]: Ceară produsă de*unele insecte sau obţinută din unele părţi ale corpului unor animale marine, etc. 7. Ceară vegetală [cire vegetale; pflanz'liches Wachs; vegetal wax; novenyi viasz; paCTH-TejlbHblH BOCK]: Ceară care se recoltează de pe diferite părţi ale plantelor: frunze, fructe, etc. Cerurile folosite ce! mai mult sunt: 8. ~ chinezească de insecte [cire d’insectes; chinesisches Insektenwachs; chinese insect wax; ro va rviasz; KHTaHCKHH BOCK H3 HaceKOMblx]: Ceară animală, obfinută din Cocceis ceriferus, familia coccideelor. O mie cinci sute de insecte dau aproximativ 1***2 g ceară cu p. t. 81 •••83°, cu cifra de saponificare 78* ”93 şi cifra de iod 1,4-2,2. 9. ~ de albine [dre d'abeilles; Bienen-wachs; bee wax; mehviasz; nnejlHHblH BOCK]: Ceară animală, produsă de Apis mellifica, familia apideelor. Se obfine prin topirea fagurilor din cari s'a scos mierea. Are o coloare galbenă până la brun închis şi poate fi albită, prin expunere la soare sau prin tratare* cu acid cromic, etc. Este compuşă, în cea mai mare parte* din esterul acidului palmitic cu alcool miricilic, şi din acid cerotic. Are p. t. 60,**70°, cifra de saponificare 88-”103, cifra de iod 7 • • ■ 14 şl cifra de acetil 15. Este întrebuinfată la fabricarea lumânărilor, a cremelor, a cerii de parchet, ca şi în apreturăp ca muiant, şi mai mult pentru a da strălucire ţesăturilor. io. ~ de balenă [blanc de baleine; Walrat; spermaceti; bâlnaviasz; cnepMaiţeT]: Ceară animală, obţinută din capul mamiferului Physeter macrocephalus L., familia fiseteridelor. Se întrebuinţează mult în cosmetică, în medicină şi în scopuri industriale. Are p. t. 42*,*52°r cifra de saponificare 1'18,,,135f cifra de iod 3*v8 |i cifra de acetil 2,6. Sin. Spermanfet. a. />✓ dfe Candelilla [cire de C.; C. Wachs; C. wax; C. viasz; BOCK KaH/ţejlJlHJia]: Ceară vegetală, obfinută de pe ramurile şi frunzele de Euphorbia antisyphilitica; familia euforbiaceelor. Se întrebuinţează în scopuri industriale, etc. Are .p. t. 65*"700, cifra de saponificare 46"*65, cifra de iod . 12,#,21 şi cifra de acetil 9*’*12; are coloare gălbuie şi e fără miros. 12. ~ de Carnauba [cire de C.; C. Wachs; C. wax; C.-viasz; KapHaydCKHH BOCK]: Ceară vegetală, recoltată de pe frunzele de Corypha cerifera, familia palmatelor. Esfe compusă din acizi şi alcooli cu mai mult de 24 atomi de carbon. Are p. t. 80•■■86, cifra de saponificare 79••*88, cifra de iod 8”*13,6 şi cifra de acetil 51 "^O. Se întrebuinţează mult în scopuri industriale, la fabricarea cremei» de ghete,, a cerii de parchete şi, ca plastifiant, în industria cauciucului. 13. ~ de Japonia [cire du Japon; Japan-wachs,, Japantalg, Sumachwachs; Japan wax; japân viasz; HnOHCKHă BOCK]: Substanţă ceroasă care se recoltează din frunzele arborilor Rhus succedanea L., Rhus vernicifera D. C. şi Rhus sylvestris Sieb, originari din China şi din Japonia. Are p. f. 48;*-55°, d. 0,97^-0,98 Ia 15°, cifra de saponificare 220, cifra de iod 4,13 şi cifra de aciditate 8,30. E solubilă în alcool fierbinte; la rece cristalizează într'o masă cristalină, uşor solubilă în eter de petrol. E compusă din glicerida acidului palmitic, glicerida acidului japonie şi din cca 13% acid palmitic liber. E folosită în industria săpunurilor de lux, a cremelor de ghete ş/i, ca apret, în industria textilă. 14. ~ de lignit [cire de lignite; Montanwachs; lignite wax, montana wax; lignit viasz; JIHrHH-TOBblîi BOCK]. Sin. Ceară montană. 15. ~ de marmură [cire de marbre; Marmor-wachs; marble wax; mârvânyviasz; MpaMOpHblă BOCK]: Varietate a ozocheritei* cunoscută şi sub numele de Boryslawit, foarte dură şi cu aspect de marmură. Are p. t. până la 100° şi mai înalt. ie. ~ de palmier [cire *de palmier; Palm-wachs; palm wax; palma vitasz; naJIbMOBblH BOCK]: Ceară extrasă dintr'o specie de palmier, Ceroxylon andicola Humb., originar din America meridională, de coloare albă-cenuşie, cu p. t. 79---800. Are, în general, aceleaşi proprietăţi şi întrebuinţări ca şi ceara de Carnauba. Sin. Cerexyl. 17. ^ de pământ [cire fossile, cire minerale; Mineralwachs, Erdwachs, Bergwachs; mineral wax, earth wax; âsvânyi viasz, fdldj viasz;, 587 ropHblH HJIH MHHepajIbHblH BOCK (030KepHT)]. V. Ozocherifă. Sin. Ceară minerală. 1. Ceară de petrol [ciredepetrole;Erdolwachs; petrolafum wax; petroleum-viasz; Ba3eJlHH]: Amestec de hidrocarburi solide, unele cu structură aciclică, iar altele cu structură ciclica; se găsesc în ţiţei u Ş*1 *n cfiferite distilate grele. Se deosebesc mai multe tipuri de ceară de petrol: Ceară de rezervoare, care se depune tn rezervoarele în cari se depozitează ţiţeiul; ceara de conducte, care se depune în interiorul conductelor (se mai numeşte ţ\ ceară de go-devill) şi ceara de tubing, care se depune chiar în tubingul sondelor. 2. •+* de rafia [cire de raphia; Raphiawachs; raphia wax; rafia viasz; BOCK H3 pa$HH]: Ceară obţinută de pe foile palmierului Raphia ruffia Mart., originar din Madagascar. Este constituită, în cea mai mare parte, din alcoolul C2oH4iOH; Ceruri sil la fierbere, este solubilă în alcool, din care se precipită prin răcire. Se prezintă ca o masă tare, sfărâmicioasă la lovire, cu p. t. 80***82° şi d. 0,950. s. ~ de shellack [cire de shellack; Schel-lackwachs; shellac wax; selakviasz; HieJlJiaKO-Bblft BOCK]: Ceară animală,, produsă de o insectă din familia coccideelor şi separată după îndepărtarea răşinii de shellack. Are p. t. 72‘"76°, cifra de saponificare 79'v85 şi cifra de iod 8,8. 4. Ceară sintetică [cire synfhetique; synfe-tischer Wachs; synthetic wax; mesferseges viasz,* CHHTeTHHecKHH bock]. Chim.: Substituenţi ai cerurilor naturale obţinute prin sinteză chimică (v. tabloul alăturat). Numele de ceară se dă şi multor produse minerale, cari au acelaşi efect fizic ca şi cerurile animale şi vegetale. Numele Compoziţia P. t. . D. Caracteristice L Aubanita C naftalină clorurată 90-13 0° 1,42-1,56 gălbuie Aubanita F naftalină clorurată o O 6 00 1,45-1,51 neagră Ceara H 3 săpun de ceară cca 50° Ceara HXRD naftalină clorurată 105° 1,60 Ceară IG tipul: BJ f CR, E, NO, OP, RS. derivaţi oxidaţi ai cerurilor minerale 75-108° 0,96-1,04 foarte tari, colorate dela alb Ia galben Ceară Lanette amestec de alcool cetilic şi stearilic esterificaţi cu acid palmitic o O IO 0,94 albă gălbuie, înlocuitoare a spermanfetului Ceară gliceria stearat diglicolic 82° emulsionantă, plastifiantă Chlonalin tetraclornaftalină cca 90° 1,60 Glicosterin derivatul stearic al glicolu-lui 57-60° 0,89 alb strălucitor, folosit în cosmetică Glicowax B derivat al glicolului 60° galben deschis, casant Ha Io wax Nr. 100! derivaţi clorurafi ai naftalinei 88-99° 1,589 incolor - la galben brun Hegolit 3 amestec de alcooli aii-fatici superiori 50° folosit în industria cauciucului Nibren derivaţi clorurafi ai naftalinei 78-122° 1,58 bun dielectric Rilan amestec de alcooli graşi superiori esterificaţi cu acid cerotic şi amestecaţi cu uleiuri vegetale 85° 0,99 dur, strălucitor, înlocu-eşte ceara de Carnauba Seekays A, B derivafi cloruraţi ai naftalinei 65-70° 120-125° 1,5-1,60 Tip A negru; tip B găl-buiu Waxit tetraclornaftalină 83-95° 1,59 galben, negricios, folosit ► la prepararea izolanţilor Tegin ester stearic al alcoolilor din lanolină 56-57° galben, folosit în cosmetică 508 î. Ceară de parchet [cire de parquef; Par-ketfwachs; fioor wax; parket-viasz; napKeTHblH BOCK]: Amestec de parafină, cerezinăr ceruri sintetice sau vegetale cu white-spirit. Are proprietatea de a forma o peliculă lucioasă pe parchet, pe lemn geluit şi pe mobile, ajutând astfel fa păstrarea şl la întreţinerea lor. Poate fi solidă sau lichidă. 2. Ceară montană [cire montane; Montahwachs; Jignite waxP montana wax; montan viasz; MOHTaH-BOCK (BOCK H3 6yporo yrJIH)]: Materie solubilă (tn benzen sau într'un amestec de toluen şi de alcool), conţinută într'o anumită varietate de ţgrbuni bruni, în proporţie de cca 20*”25%. Este'constituită dintr'un amestec complex de alcooli, de tetracozan şi de acid şi eteri monta-n:ici, cu 25”*30% răşină. E folosită ca succe-daneu al cerii de albine. Sin. Ceară de lignit. s. ~ roşie [cire d'Espagne, cire â cacheter; Siegellack; sealing wax; pecset-viasz; nenaTHblH BOCK (cypryn)]: Produs întrebuinţat la reproducerea în relief a săpăturilor de peceţi. Ceara de bună cafitate se prepară din colofoniu, shel-lackr uleiu de terebentină, din coloranţi anorganici (miniu de plumb sau de fier), coloranţi organici şi diferite materiale de umplutură,, sulfat de sodiu sau de calciu, carbonat de calciu, etc. 4. Ceară [melinet, cerinthe; Wachsblume; wax plant; viaszvirâg; BOHţaHKa]. Bot: Hoya carnosa R. Br. Arbust acăţător din familia ascle-piadaceelor, originar din China, cultivat în casă pentru ornament. — Un alt arbust din aceeaşi familie, Asclepias syriaca L., e cultivat pentru ornament şi se numeşte Ceara albinei. s. Ceara albinei. Bof.: Asclepias syriaca L. V. sub Ceară. 6. Ceară pierdută [cire perdue; verlorenes Wachs; lost wax; elveszett viaszminta; npona-HţHă BOCK]. Metl.: Metodă de turnare foarte precisă, în care modelul este de ceară (sau un miez îmbrăcat cu ceară). După formare, modelul nu se mai scoate penfru a lăsa locul metalului, ci se topeşte, fiind absorbit de formă. Se aplică tn tehnica dentară şi la obiecte fine de artă (statuete, medalii, etc.). 7. Ceas. V. Ceasornic. a. Ceas de măsurat. V. sub Micrometru. 9. Ceaşcă [tasse; Tasse; cup; csesze; HaiHKa]. Ind. st. c..* 1. Mic vas cu toartă, scund şi cu gura largă, care serveşte penfru băut. Se confecţionează obişnuit din faianţă sau din ceramică. Când e din lemn se numeşte Căpcea. — 2. Unealtă cilindrică, convexă sau concavă, întrebuinţată Ia şlefuirea pieselor optice. 10. Ceaşcă cilindrică. V. Unealtă cilindrică. 11. Ceaşcă concavă. V. Unealtă concavă. 12. Ceaşcă convexă. V. Unealtă convexă. is. Ceasornic [montre, horloge; Uhr; watch; ora; HaCbl]: 1. Instrument folosit pentru măsurarea intervalelor de timp, prin deplasarea unui indicator în faţa unei scări convenabil gradate. Instrumentul e format dintr'un mecanism care execută, în condiţiuni egale, o mişcare în ciclu, de perioade nu prea mari, definite ca egale. Dimensiunile şi numirile ceasornicelor depind de scopul căruia îi sunt destinate: ceasornic de mână, de buzunar, de perete sau orologiu (uneori pendulă), orologii la edificii, etc. Fiecare ceasornic cuprinde (fig. 122) un mecanism^ motor Fig. 122. Părfile principale ale mecanismului unui ceasornic. 1) resort de înclichetare; 2) fusul casetei arcului; 3) roata învârtitoare a fusului casetei; 4) şurub de fixare a rofii învârtitoare; 5) discul rofii cu dinfi dubli; 6) şurubul rofii cu dinfi dubli; 7) roata cu dinfi dubli pentru remontat arcul; 8) fusul rofii centrale; 9) roata centrală; 10) fusul balansierului; tl) arc spiral (păr); f2) balansier; 13) piesă de fixare a arcului spiral; 14) disc de fixare a arcului spiral; 15) disc de mişcare a furcii; 16) furcă; 17) piatra furcii (de ieşire); 18) fusul furcii; 19) piatra furcii (de intrare); 20) roata furcii; 21) fusul rofii furcii; 22) roata secundarului; 23) fusul rofii secundarului; 24) fusul rofii intermediare; 25) roata intermediară; 26) caseta arculu:i; 27) arc; 28) clichet; 29) fuş de întors; 30) roată de întors; 31) pinion glisant; 32) roată intermediară; 33), 34) şi 35) rofile de conducere ale minutarului; 36) discul port-rub:in al fusului balansierului; 37) şurub; 38) şurubul plăcii de susţinere a arcului; 39), 40) şi 41) piese pentru susflinerea rofilor de întors; 42) trăgaciul minutarului; 43) şurubul trăgaciului. care este format, pentru orologii, dintr'o greutate prinsă de un lanţ înfăşurat pe un cilindru pus în legătură cu un sistem de roţi dinţate, sistem care e pus în mişcare prin coborîrea greutăţii. Ceasornicul se remontează prin ridicarea greutăţii. Dispozitivul poate fi folosit unde este loc pentru o înălfime de coborîre suficientă a greutăţii, spre a evita remontările prea dese. în ceasornicele portative, mecanismul motor e un arc spiral, montat într'un locaş cilindric numit caseta arcului, având un capăt în legătură cu un fus montat în axa de simetrie a casetei, numit fusul 589 casetei arcului, iar în celalalt capăt fiind prins de caseta arcului. Mişcarea produsă prin destinderea arcului se transmite unui sistem de rofi, care pune în mişcare indicatorul sau indicatoarele ceasornicului. Anumite ceasornice sunt acţionate electric (v. Ceasornic electric). In cazul instrumentelor cu mecanism motor, mişcarea e reglată de un dispozitiv special, compus, în cazul unui orologiu, dintr'un pendul, iar în cazul ceasornicelor portative, dintr'un balansier, format dintr'un inel cu o mişcare alternantă, dată de un mic arc special, care e remontat prin însăşi mişcarea balansierului, Perioada, de oscilafie a balansie-rului poate fi modificată printr'un dispozitiv a cărui pozifie e precizată de un indicator. Un sistem de frânare, în formă de furcă,, asigură o mişcare uniformă a mecanismului ceasornicului. Anumite ceasornice, şi în special orologiile, au un dispozitiv sonor pentru anunfarea orei, uneori a jumătăţilor şi a sferturilor de oră. — 2. Tip special de aparat de măsură, întrebuinfat în scopuri speciale. Sin. Ceas. 1. Ceasornic electric [horloge electrique; elektrische Uhr; electric watch; villamos ora; SJieKTpHHeCKHe nacbl]: Ceasornic acfionat, în-trefinut sau reglat prin acfiunea curentului electric. 2. ~ sincron [horloge synchrone; Synchronuhr; synehrone watch; szinkron ora; CHHxpOHHbie *iacbl]: Ceasornic acfionat de un motor sincron cu frecvenfă refelei menţinută constantă. — Ceasornicele reglate periodic, prin acfiunea curentului electric, se numesc reglate electric.»Se deosebesc ceasornice electrice principale, cari produc, în cazul unei întreţineri şi reglări la distanfă, emisiunile de curent cari întrefin reglajul celorlalte ceasornice ale distribufiei — şi ceasornice electrice secundare, cari repetă numai indicaţiile ceasornicului principal al distribufiei, întreţinute şi reglate la distantă. 3. Ceasornic de control [montre de controle; Wăchterkontrolluhr; teii fale; ellenorzo ora; KOHTpOJIbHbie Hacbl]: Ceasornic special cu care un gardian pontează momentul trecerii lui printr'un anumit punct, unde se găseşte o cheie fixă, caracteristică pozifiei. 4. Ceasornic de pontaj [montre de pointage; Kontrolluhr; timekeeper; ellenorzo ora; nyHK-TyaiţHOHHbie HaCbl]: Ceasornic special pus la poarta de intrare într'o uzină, care imprimă pe fişele individuale momentul intrării şi al ieşirii lucrătorilor. 5. Ceasornic [fleur de la passion; Passions-blume; passion-flower; kuszo virâg; CTpaCTOlţBeT (paCTeHHe)]. Bot: Passiflora coerulea L. Plantă acăfătoare din familia passifloraceelor. Tulpina, lemnoasă, foarte ramificată, poate atinge 5 metri lungime; frunzele, cu 5‘"7 diviziuni, cu lobii oblongi; florile, odorante, sunt albe rozee şi albăstrui, coronule cu raze dispuse în două cercuri, sunt purpurii la bază, albe la mijloc şi albastre !a extremitate. Planta e originară din America de Sud. Se cultivă ca^ plantă ornamentală. înfloreşte în lulie-Augusi Din Passiflora incarnata, originară din Sudul Statelor Unite, se extrage un medicament sedaţiv şi antispasmodic. 6. Ceasornicărie [atelier d'horlogerie, magasin d'horlogerie; Uhrmacherei; watch maker's shop; orâs muheîy j^acoBan MacTepcKan]: 1. Atelierul în care se repară ceasornice. — 2. Magazinul în care se vând ceasornice. 7. Ceafă [brouillard; Nebel; fog, mist; kod; TyMaH]: Aerosol în care faza dispersă este compusă din picături de apă sau din părticele de ghiafă. V. şi sub Meteori apoşi. Când ceafa este produsă prin mijloace artificiale, faza ei dispersă e lichidă şi ea şe numeşte: w 8. /n/ artificială [brouillard artificiel; kunst- licher Nebel; artificial mist; mesterseges kod; HCKyccTBeHHblă TyMaH]. E folosită în scopuri militare (la camuflare), la protecfiunea trupelor amice şi a punctelor sensibile din zona interioară, ca şi la orbirea inimicului. J 1 9. CeafaI [bifurcation; Stromteilung; Bifurcation, point of forking; folyamelâgazâs; 6H(|>yp-KâiţHH, MecTO pa3BeTBJieHHH oCţyHan)]: Loc unde se bifurcă braţele Dunării în Deltă: Ceatalul Ismail, Ceatalul Sf. Gheorghe. 10. Ceaun. Ind. făr.: Vas de fontă, de forma emisferică, având la partea de sus o toartă articulată în două locuri diametral opuse. 11. Cebion. Farm.: Preparat standardizat (în pastile şi fiole) de vitamină C (N. D.). 12. Cebişev, polinoamele Iui ~ [polynomes de Tchebicheff; T.sche Polynomen; T.'s poly-noms; Csebisev-fele polinomok; n0JlHH0Mbl HeSbimeBa]. Ân. mat.: Polinoame obfinute din şirul puterilor 1, x, x2,... prin ortogonaiizare în intervalul — 1 x $ +1 fafă de funcţiunea (1 — **)“*. Factorul arbitrar constant e determinat astfel, încât coeficientul termenului de grad maxim să fie egal cu unitatea. Se obţin astfel polinoamele (1) QoM = U Q„ (cos a) = ~ cos noc (»§1) unde, după desvoltarea funcţiunii cos «a după regula lui Moivre, se înlocueşte cos a cu x. Poli-nomul Q„(jc) este caracterizat prin proprietatea de a avea cel mai mic maxim al valorii absolute în intervalul (—1, +1) dintre toate polinoamele de gradul n cari au coeficientul lui xn egal cu 1. El satisface ecuafia diferenfială (2) (1 -x2) Q"-xQ’w+»2Qw==0. Poljnoamele lui Cebişev se pot deduce dintr'o funcfiune generatoare, conform relafiei 13. Ceboiif [cebollite; Cebollit; ceboliit; ce-bollit; Ke6oJiHT]. Mineral..*Ca5Al2[(OH)4 iSiO^P). Formează fibre rombice albe. Se găseşte ca produs de înlocuire al metilituiui. 590 1. Cecan: Loc neroditor din cauza constituţiei pietroase a soiului şi a lipsei de apă. Sin. Cegan, Cehan. 2. Cecidomia grâului. V, Musca de Hessa. 3. Cechie. Ind. făr.: Toiag lung cu ajutorul căruia se împinge barca. Este provăzut la un cap cu cârlig (Vâlcea şi Suceava). Sîn. Prăjină (Olt, Mehedinţi, Dolj). 4. Cedarit [cedarite; Cedarit; cedarite; cedării; Ke/ţapHT]. Mineral.: Mineral din grupul chihlibarului, de coloare galbenă-palidă. «. Cedru [cedre de Liban; Zeder; cedar; cedrus fa; JlHBaHCKHă Keflp]. Bof.: Cedrus Li-bani Barrel. Arbore mare din familia pinaceelor. Are HGlpina înaltă, ramurile întinse, orizontale, rigide, cu numeroase ramificaţii compacte; e totdeauna verde; frunzele, de un verde închis, aproape cilindrice, sunt fasciculate, scurte şi rigide. Cedrul este unul dintre giganţii regnului vegetal, căci trunchiul său poate ajunge la o circumferenţă de 12***13 m. Creşte în Liban, Tauruţ Cipru şi în Africa de Nord, cultivat ca plantă’ ornamentală. Din cele mai vechi timpuri, cedrul a fost preţuit ca arbore decorativ, şi pentru lemnul său, care are fibra deasă, e de coloare bruna şi aromat. Lemnul exemplarelor cultivate în Europa este alb sau trandafiriu, spongios,, moale şi pufin aromat. e. Cefaline [cephalines; Kephaline; cephalines; kefâlinok; Kel]: Molusce marine cu organizaţie evoluată, având în jurul gurii o serie de brafe tentaculare, cu ventuze. Prezintă o simetrie bilaterală şi au, în majoritatea lor, o cochilie divizată prin septe. Se clasifică în: dibranhiate decapode, ex.: sepia; octopode,, ex,: caracatiţa, argonautul; tetrabran-hiate nautiloidee; amonoidee. Cu ajutorul lor se stabilesc etajele şi zonele Mesozoicuîui. 8. Cefeu {Cephee; Kepheus; Cepheus; ke-feusz; Iţe(|)eH (C03Be3#He)]. Astr.: Constelaţie boreală situată între Casiopea, Dragonul şi Lebăda, caracteristică prin steaua sa 5 (5 Cefeus), care este de mărimea a treia şi are particularităţi interesante, printre cari: este o stea dublă, fiind variabilă ca luminozitate,, cu o periodicitate dela maximum la minimum de lumină de 5 zile şi 8 ore. 9. Cegamif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru hidrozincit. io. Celar. Ind. făr.: 1. Cameră din casa ţărănească, folosită drept cămară în care se ţin, în special, alimentele şi, uneori, anumite unelte. — 2. Despărfitură, încăpere dela stână, în care se păstrează brânzeturile, diferite vase, etc. 11. Celasfrus paniculata Willd. Bot.: Arbust acăfător din familia celastraceelor, originar din Himalaia. In Europa e cultivat ca plantă de ornament. Confine, în fructele sale, uleiul de ceiastrin. 12. Celafasol. Ind. text.: Produs derivat al alcoolului cetilic, întrebuinţat ca înlocuitor al săpunului la aplicarea coloranţilor azoici, ori ca agent de egalizare şi dispersare (N. D.). is. Celerimetrie. V. Tachimetrie. 14. Celestină [celestine; Colestin; celestine; celesztin; IţejieCTHH (cepHOKHCJIblă CTpOH-iţHă)]. Mineral.: SrSO*. Mineral cristalizat în sistemul rombic, dând, de obiceiu, cristale fru*-moase. E incolor, alb, galben sau albastru de toate nuanţele, rar roşietic sau verzuiu, cu luciu sticlos. Se găseşte rar, în filoane hidrotermale şi, de obiceiu* în concrefiuni ale rocelor calcaroase sau dolomitice. Are duritatea 3**'3,5 şi gr. sp. 3,9■••4. Conţine 56,39% SrO. Se întrebuinţează pentru fabricarea petardelor şi a hidratului de stronţiu, folosit în industria zahărului. 15. Celit [celite; Celit; celite; celit; iţeJIHT]. Ind. cimt.: AI20;î*3CaOt Aluminatul tricalcic, unul din componenţii principali ai cimentului Portland; grăbeşte priza cimentului. 16. Cella. Arh.: încăpere în interiorul unui templu, conţinând statua zeuluii căruia îi e închinat templul. In faţa ei se găseşte pronaosul, iar în spate, opistodomul. 17. Ceflit. Chim.: AcetiIceluloză secundară obţinută din acetilceluloza primară prin încălzire cu acizi diluaţi. Este un amestec de diacetat şi triacetat de celuloză. E insolubilă în cloroform, dar solubilă în acetonă, în alcool şi benzen. Are proprietăţi termoplastice şi, după amestecare cu plastifianţi, poate fi turnată în forme, dar produsele au o rezistenţă mecanică mai mică decât a celor obţinute din azotat (nitrat) de celuloză, din cauza gradului de polimerizare mai mic. Nu sunt inflamabile.Cellîtul se foloseşte la fabricarea măfasei-acetat şi a lacurilor. (N. D.). is. Cellif B. Chim.: Sin. Acetobutirat de celuloză. (N. D.). ia. Cellon. V. Acetat de celuloză. 20. Celobioză [celiobiose; Cellobiose; cello-biose; cellobiozis; Ii;ejlJi06H03]. Chim.: Dizaha-ridă monocarbonilică, compusă din două molecule de a-glucoză. Se deosebeşte de maltoză numai prin configuraţia în 0 a atomului gficozidic. Se obţine prin tratarea celulozei cu anhidridă acetică şi cu acid sulfuric. 21. Celofan [cellophane; Zellophan; cellophan; cellofân; I^eJlJIO(|)aH]: Produs de celuloză pură, care se prezintă sub forma de foi subţiri şi transparente. Se întrebuinţează ca material de împachetare. E insolubil în apă şi în alcool. 22. Celofibră [cellofibre; Zellwolle; cellulose textife fibre, artificial s*rlk; mufonai; HCKycC'P-BeHHOe BOJIOKHO, KCKyCCTBeHHblH inejiK]. Ind. text.: Fibră textilă artificială, obfinută din viscoză ş\ tăiată în anumite lungimi. V. Celolână, Celosetă. 1. Celolână [laine artificielle; Zellwolle; artificial wool ; mugyapju ; HCKyCCTBeHHaH mepCTb]. Ind. text: Fibră textilă artificială,, filată la fel ca şi oeloseta, dar tăiată în lungimea fibrelor de lână (75*"ISC) mm). E întrebuinfată ca înlocuitor pentru firul de lână naturală. Sin. Celofibră L. 2. Celosetă [soie viscose; Viskoseseide; vis-cose silk; viszkozaselyem; BHCK03HbIH HieJIK]. Ind. text.: Fibră textilă artificială, obfinută din viscoză. Solufia de viscoză se obfine din xantat de celuloză disolvat într'o solufie de sodă caustică. Produsul obfinut este trecut prin filtre-prese pentru a elimina impurităfile şi apoi este păstrat câteva zile la o temperatură bine determinată,, în general sub 0°, pentru maturafie şi pentru obfinerea viscozităfii necesare tragerii în fibre. Acestea sunt obfinute prin trecerea solufiei printr'o filieră, într'o baie care confine cca 10% acid sulfuric, 20% sulfat de sodiu, 0,8% sulfat de zinc şi 4% glucoză. După filare, fibra este spălată, desulfurată pentru a fi îndepărtat sulful precipitat, albită,, înmuiată tu uleiu sau cu săpun textil, şi apoi uscată. Uscarea se face în aparate de uscare cu mai multe compartimente,, la temperaturi cuprinse între 40 şi 80% în cari se introduc cărucioarele cu bobinele de celosetă udă. Sculurile de celosetă sunt apoi triate manual, potrivit unor dispozifii speciale, obfinându-se calităţile: extra, prima, secunda şi inferior. Sin. Celofibră. 3. Celosolv [cellosolve; Cellosolv; cellosolve; celloszolv (oldoszer); iţeJlJlOCOJiB]. Chim. : HO — CH2 — CH2 — O — C2H5. Eter monoetilic al glicolului. Lichid cu p. f. 129°. E un foarte bun solvent penfru lacuri de nitroceluloză. In industria textilă se întrebuinfează ca solvent pentru colo-ranfi bazici sau acizi şi pentru mătasea nitro. Nu disolvă mătasea acetat. Sin. Etilglicol. 4. Celotex [celotex; Celotex; celotex; celo-tex; iţejuioTeKc (H30JiHiţH0HHbiă MaTepnaji)]: Material format din fibre de trestie de zahăr comprimate, întrebuinfat ca absorbant al undelor sonore. 5. Celsian [ceisiane; Celsian; celsian; celziân; lţeJIb3HaH]. Mineral.: Ba[Al2Si208]. Cristalizează în sistemul monoclinic. Are gr. sp. 3,38. e. Celsif. Mş.: Aliaj dur, turnat în formă de vergele, făcând parte din grupul Stellitelor şi având următoarea compozifie chimică cca.: 25%wolfram; 41% cobalt; 26% crom; 2,5% carbon; 4% molibden şi 2% fier, Este fuzibil la flacăra oxl-acetilenică şi se întrebuinfează la încărcarea sapelor pentru foraje,, a pieselor de maşini supuse la uzură mare, cari lucrează la temperaturi ridicate şi în medii oxidante. (N. D.). 7. Celulă [cellule; Zelle; cell; fiok, rekesz, sejt, elem; HHeHKa, KJieTKa]: 1. Compartiment al unui dispozitiv, care e format din unu sau din 59t mai multe compartimente egale, —• 2. Element de formă oarecare, care intră în compozifia unui dispozitiv constituit din unu sau din mai multe elemente egale. Exemple: 8. Celulă de cristalizare [celiule de cristalli-sation; Kristallisationszelle; cristallisation cell; kristâlyosodâsi sejt ; KpHCTaJIH3aiţHOHHafl HHeăKa]. Ind. petr.: Celulă prin care circulă saramura rece, aşezată în cristalizoarele cari se întrebuinfează la fabricarea parafinei. într'un cristalizor se dispun în serie mai multe celule de acest fel. Se mai numesc şi discuri de cristalizare. 9. ~ de distribufie [cellule de distribjjtion; Schaltzelle; disfribution cell; kapcsolo elem; pacnpe^eJiHTejibHan Hneinca], Elt.: Compartiment de instalafie de distribufie, separat prin perefi de. compartimentele vecine. 10. ~ de flotafie [cellule de flottage; Flota-tionszelle; flotation cell; flotâcios rekesz;ţ^JIO-TaiţHOHHan anetea]. Tehn.: 1. Unitate a^unui aparat de flotafie multicelular. — 2. însuşi aparatul de flotafie (prin extinderea sensului). 11. /x/ de ghiafă [mouleau; Eiszelle; ice can; jegkupâk; KOBIII HJIH $0pMa flJIH H3rOTOBJie-hhh HCKyccTB^HHOro Jib/ţa]. Ind. frg.: In instalafiile frigorigene, vas confecţionat din tablă de fier, zincată sau cositorită, în care se introduce apa din care se fac blocurile de ghiafă artificială. Are, de obiceiu, mânere, spre a se acăfa de o bară cu cârlige. 12. ~ de radiator [cellule de radiateur; Kuh-lerzelle; radiator's cell; huto elem; HHeHKa pa-flHaTopa]. Auto.: Element de radiator de automobil, de diferite forme, astfel încât şuvifa de apă care circulă în interior să fie cât mai subfire, iar suprafafa de răcire oferită aerului înconjurător să fie cât mai mare. Cele mai obişnuite celule de radiator au, de obiceiur secfiunea pătrată sau sunt aşezate în formă de fagure. 13. ^ de siloz [celiule de silo; Silozellev silo cell; szilorekesz; HHeiÎKa CHJIOCa]: Element de construcfie al magaziei cu silozuri, alcătuit dintr'un spafiu închis de formă tubulară, destinat păstrării în vrac a cerealelor, a leguminoaselor sau oleaginoaselor. Celulele se grupează sub forma celulelor de fagure, fiindcă au perefi comuni. Secfiunea transversală a celulei poate f* poligonală sau circulară. Perefii sunt alcătuifi din zidărie de cărămidă armată sau din beton armat (v. Siloz de cereale). — Deosebim: Celulă aerisită: celulă echipată cu un dispozitiv special, care permite aerisirea cerealelor în toată masa lor. — Celulă de gazare: celulă din magazia cu silozuri care se închide ermetic şi serveşte la tratarea cerealelor cu gaze toxice pentru deparazitare.-----Celulă de compensare: celulă situată deasupra centrelor automate, funcţionând ca rezervor pentru a asigura continua scurgere a cerealelor în cântare, astfel încât acestea să funcfioneze fără întrerupere. 592 i. Celulă electrolitică [element elec'rolytique; elektrolytisches Element; electrolytic cell; elek-trolitikus elem; SJieKTpojiHTHHeCKHH 9JieMeHT]. £/.: Termen comun pentru celulele electrolitice primare (pilele electrice) şi celulele electrolitice secundare (acumulatoarele electrice). 2.. ~ electrolitică de reglare [element elec-trolytique de regulation; elektrolytische Schalt-zelle; electrolytic regulating cell; elektrolitjkus kapcsoio elem; flodâBoqHbifi peryjmpyiomHH SJieKTpOJiHTHHeCKHH 9JieMGHT]. EL: Celulă care se poate introduce sau se poate scoate din circuitul unei baterii de celule electrolitice, spre a regla tensiunea electrică a bateriei. 3. ^ frigorifică [cellule frigorifique; Kuhl-zelle; frigorific cell; hufokamra; XOJIO/ţHJIbHaH KaMepa]. ind. hg.: Cameră mică de răcire,, care face, de obiceiu, corp comun cu instalaţia de producere a frigului. Serveşte în institutele de cercetări, pentru încercări, efc. Se construesc ca celule transportabile sau fixe. 4. ^ Kerf [cellule de K.; K. Zelle; K. cell; K.-feie kamra; HHefiKa K.]. Te/c.: Celulă care produce, în aparatele de recepfiune telefoto-grafice, sub acfiunea unui curent electric variabil, sosit de pe linie, o rază luminoasă de intensitate variabilă. Raza luminoasă, în prealabil polarizată, trece printre două armaturi ale unui condensator, legate la firele de linie. Câmpul electric dintre armaturi deviază planul de polarizaţie cu un unghiu proporfional cu tensiunea aplicată între armaturi. Astfel, un nicol lasă să treacă o intensitate luminoasă proporfională cu acel unghiu. 5. ~ de rezistivifate [cellule de resistance; Widerstandszelle; resistivity cell ; ellenâllâsos elem; HHeHKa COnpOTHBJieHHH]. EL: Aparat întrebuinfat în determinarea conductivităţii electronilor. Este format dintr*un vas mic de sticlă, în care se găsesc doi electrozi de platină, aşezaţi la distantă fixă. Se introduce solufia în vas, care este apoi introdus în puntea de conductivitate (v. Kohlrausch, punte ~). Fiecare vas are o constantă a sa, care depinde de suprafafa electrozilor s şi de distanfa între ei /; constanta se determină cu o solufie de conductivitate cunoscută. #. Celulă fofoelecfrică [cellule photoelectri-que; lichtelektrische Zelle, Photozelle; photo-electric cell, phototube; fotocella; sulfat de sodiu. Randamentul procedeului cu sulfat este cu 10% mai mare decât a>l procedeului alcalin. Procedeul bisuifitic e procedeul cel mai răspândit pentru olfinerea celulozei din lemn. Lemnul, cojit şi mărunfit, se fierbe cu o solufie de bisulfit de calciu care confine şi bioxid de sulf liber (v. Leşie bisul-furică ş\ Turn de leşie). Fierberea se face în autoclave de mare capacitate, căptuşite cu material rezistent la acizi. Durata operafiunii depinde de temperatura şi de presiunea la cari se lucrează (v. Mitscherlich, procedeul Ritter-Kelîner, procedeul ~). Pasta obfinută se spală, se omogeneizează şi se supune operafiunii de înălbire, pentru care se poate folosi clorul gazos, hipocloritul de calciu sau hipocloritul de sodiu. Procedeul cu clor se aplică, în deosebi, paielor de cereale,, trestiei, plantelor de alfa şi de esparto. In procedeul de Vains se supune materialul, în prealabil, unui tratament alca-lin în autoclavă, apoi se spală şi se tratează cu apă de clor. In sfârşit, pasta obfinută se spală cu o solufie alcalină. In procedeţil Pomilio se înlo-cueşte. apa de clor cu clor gazos, se folosesc solufii alcaline foarte diluate şi se lucrează la presiune normală. Procedeul cu acid azotic este un procedeu introdus de curând în industria celulozei şi se aplică,, în special, lemnului de fag. Permite obfinerea unei celuloze de m$re puritate, cu totul asemănătoare celulozei de bumbac. Condifiunile de lucru sunt următoarele: solufie de acid azotic de 4,,’20°/o concentrare, durată de tratare 5"’6 ore, temperatura sub 80°, presiunea 2“-4 ai Intrebuinfarea celulozeii Celuloza este o materie primă de mare importantă pentru multe industrii. Industria hârtiei ş-i industria fibrelor textile artificiale sunt cele mai mari consumatoare de celuloză. Celuloza se întrebuinfează şi în industria maselor plastice, a lacurilor, a explozivilor, etc. 2. Cement 1. [cement; Zement; cement; cement; iţeneHT, CBH3yK>mee hjih BHHcymee BenţeCTBO]. Metl.: Pulbere metalică rezultată din precipitarea unui metal dintr'o solufie a unei sări a metalului cu ajutorul altui metal, cu mai mare afinitate pentru oxigen, introdus în acea solufie (în metalurgia pe cale umedă). — 2. Agent care serveşte la cementarea metalelor, de ex. amestecul de mangal şi carbonat de bariu. 38 594 1. Cementare [cementation; Zementation; cementation process; cementezesi aljârâs; iţeMeH-TaiţHH]: Tratament termochimic, aplicat de obiceiu ofelului, pentru îmbogăţirea în carbon a unui strat superficial al pieselor de ofel moale, în vederea obţinerii unui obiect cu suprafafa de mare duritate şi cu rezistenfă la uzură, şi cu miezul tenace, rezistent la lovituri. Se realizează !n cuptoare speciale, în cari se introduc cutiile etanşe cari confin piesele de tratat, împreună cu materialul de cementare, încălzindu-le la temperaturi de cca 900* * *1000° şi răcindu-le pe urmă brusc. La temperatura înaltă din cuptor, carbonul pătrunde în stratul superficial al piesei, unde se formează cementită (FesC). Operafiunea trebue întreruptă la timp, pentru ca să nu se producă la suprafafă austenită, care e de duritate mai mică decât cemen-tita. Materialele de cementare, bogate în carbon, pot fi solide (praf de cărbune animal, de lemn cu adausuri de carbonat de bariu, de sodiu sau potasiu, ferocianură de potasiu, etc.), rar lichide (cianură de potasiu topită, săruri topite cu adaus de cianamidă de calciu) şi, uneori, gazoase (oxid de carbon, acetilenă, gaz de iluminat). Se pot cementa ofelurile simple cu până la 0,2% carbon, ca şi ofeluri speciale cementabile (cu Ni, Cr, Ni—Cr, etc.). Anumite elemente au influenfă asupra vitesei de cementare; siliciul şi aluminiul încetinesc procesul şi-l împiedecă uneori complet. 2. Cementită [cementite; Zementit; cementite; cementit; iţeMeHTHT, yrjiepo#HCToe Hcejie3o], Metl.: Carbură de fier (FesC); cristalizează în sistemul rombic, are duritatea Brinell 600, duritatea Mohs 6 şi confinutul de carbon 6,67% în greutate. Este stabilă la temperaturi joase. Nu este stabilă la temperaturi înalte (peste 721 ° la aliajele fier-carbon fără adausuri) astfel că, la răcire lentă, se poate descompune în elementele constitutive, o parte de carbon putând cristaliza sub forma de granule sau de plăci de grafit. Anumite adausuri (de ex. manganul) împiedecă descompunerea cementitei; altele (de ex. siliciul) favorizează formarea grafitului. Este atacată de picratul de sodiu la fierbere. Este constituentul caracteristic al aliajelor fier-carbon şi apare în aliaje fie în solufie solidă în fier, fie în solufie solidă în eutecticul cu 4,29% C (ledeburita) sau în eutectoidul cu cca 0,87% C. După confinutul în carbon al aliajului şi după condifiunile de răcire, cementită se poate separa în aliaj sub diferite forme: 3. ~ eutectică [cementite eutectique; eutek-tischer (ledeburitischer) Zemenfit; eutectic cementite; eutektikus cementit; aBTeKTHraeCKHlt IţeMeHTHT]: Cementită care se separă la soli-dificarea fontelor albe (aliaje hipoeutectice cu 1,7%* ••4,29% C şi aliaje hipereutectice cu peste 4,29% carbon), la temperaturi sub 1140°. Este un element constitutiv al ledeburitei. Sin. Ce-mentită ledeburitică. 4. /v/ eutectoidă [cementite eutectoîde; eu-tektoider Zementit; eutectoid cementite; eutek-toidikus cementit; 3BTeKT0HflHbIH iţeMeHTHT]: Constituent al perlitei (aliaj cu cca 0,87% C) care se prezintă, de obiceiu, sub forma de bahde de cementită eutectoidă alternând cu bande de perlită. Se găseşte atât în fontă, cât şi în ofeluri. Sin. Cementită perlitică. • s. ~ globulară [cementite globulaire; korni-ger Zementit, kugeliger Zementit; globular cementite; szemes cementit; IliapOBHAHblă Iţe-MeHTHT]: Constituent al ofelurilor şi al fontelor, provenit din modificarea structurii cementitei eutectice, ca urmare a unui tratament de recoacere aplicat în anumite condifiuni, de ex.: încălziri repetate peste AcJr urmate de răciri foarte lente sub Arit sau recoacerea ofelurilor la temperaturi sub temperatura At. Aliajele cu cementită globulară sunt mai pufin dure decât cele cu cementită eutectoidă. e. /x/ primară [cementite primaire; primărer Zementit; primary cementite; primer cementit; nepBHHHblH iţeMeHTHT] : Primele cristale cari se separă la solidificarea aliajelor hipereutectice (fonta albă cu peste 4,29% carbon). Se prezintă sub forma de cristale lamelare (bande) sau aci-culare, în masa de ledeburită. Sin. Cementită hipereutecfică. 7. ~ secundară [cementite secondaire; se-kundărer Zementit; secondary cementite; mâsod-lagos cementit; BTOpHHHblH iţeMeHTHT]: Cementită care se separă la solidificarea aliajelor hipereutectoide (ofeluri cu 0,87*••1,7% C) când temperatura scade dela 1140 la 721° (punctul Arf) şi sub acest punct, sau în fontele hipoeutectice (1,7 •••4,3% C) când temperatura scade sub 721°. Se prezintă, la temperatura ambiantă, sub forma de refea de ace sau, uneori, sub forma aciculară (la ofeluri cari au fost supraîncălzite). V. sub Călire, fig. 40. 8. ~ fer}iară [cementite tertiaire; terfiărer Zementit; tertiary cementite; tercier cementit; TepiţHapHblH iţeMeHTHT]: Cementită care se separă din fierul a (ferită) răcind sub 721 * (punctul Art) ofelurile cu un confinut de 0,006 • • *0,04% C (ofel comercial, numit impropriu fier comercial). Cementită terfiară nu este totdeauna vizibilă la microscop. 9. Cenomanian [cenomanien; Cenoman; Ce-nomanran; cenomanian reteg; iţeHOMaHHaHCKHH Hpyc]. Geol.: Etajul mediu al Cretacicului mijlociu, caracterizat prin prezenfa lamelibranhiatului Exogyra columba şi a amonoideelor Schloen-bachia varians, Mortoniceras inflatus, Acantho-ceras rotomagense, Acanthoceras mantei li şî Turrilites costatus. 10. Cenofa! [cenotaphe; Kenotaph; cenotaph; siremlek, sirfelirat; KeHOTatf)]. Arh.: Monument funerar ridicat în memoria unui personaj ale cărui rămăşife au dispărut sau se găsesc în alt loc. 11. Centaurul [le Centaure; Kentaur; Centaurus; Kentaurus; KeHTaBp (C03Be3flHe)]: Constelafie din emisfera sudică, formată din mai multe stele luminoase şi din roiuri globulare. Steaua (dublă) a din Centaurul, Proxima Centauri, e steaua cea mai apropiată de sistemul solar (la 4 ani lumină Plan de ansamblu. î) canal de alimentare cu apă; 2) instalafie de decantare şi filtrare a apei; 3) canal pentru evacuarea ape:i; 4) casa pompelor; 5) sala maşinilor; 6) deschidere pentru montarea maşinilor; 7) turbină cu abur; 8) generator de curent alternativ; 9) vaporizator de apă; 10) coş; 11) canale de fum; 12) sala căldărilor de abur; 13) canal colector pentru sgură şi cenuşa; 14) 'instalafie de evacuare a sgurii şi a cenuşii; 15) pod inclinat cu bandă transportoare; 16) buncăr principal de cărbuni; 17) rampă de descărcare a cărbunilor; 18) încăperi anexe; 19) curte de lumină, 20) sala tablourilor de distribufie ş:i de comandă; 21) laborator de încercări; 22) comanda întreruptoarelor în uleiu; 23) stafiune de distribufie in aer liber (I); 24) conducte aeriene de distribufie, grupul I; 25) transformatoare, grupul I; 26) legătura finală a cablurilor; 27) serpentine de răcire; 28) stafiune de distribufie în aer liber (II); 29) transformatoare, grupul II; 30) conducte aeriene de distribufie, grupul II. Centrală termoelectrică, cu turbină cu abur. Secfiune longitudinală şi transversală. irafie; 5) casa pompelor; 6) canalul pentru cablurile elecirice; 7) sala maşinilor; 8) pod rulant; 9) vaporizator Santa; 14) coş de fum; 15) buncăr de alimentare cu cărbuni; 16) sala căldărilor de abur; |7) pod înclinat cu densator de abur; 21) pompele condensatorului; 22) buncăr de cenuşă; 23) elevator; 24) canal de încărcare pentru cărbuni; 27) vagon de cale ferată pentru cărbuni; 28) buncăr principal de cărbuni; 29) scară şi de sgură; 32) dispozitiv de evacuare a cenuşii. de Soare) şi are un însoţitor mai slab. Conste-lafia cuprinde şi roiul globular <0 Centauri, care este, probabil, roiul globular cel mai apropiat de sistemul solar (cca 20 000 ani-lumină). 1. Centezimal [centesimal; zentesimal; cen-tesimal; szâzas osztâsu; coTeHHbiH, cotbih]: Calitatea unei mărimi de a fi împărţită în o sută de părţi. 2. Cenfraj [centrage; Schwerpunktbestimmung; weight centering; sulypont meghatârozâs; iţeH-TpupoBaHHe THHtecTeîl (caMOJieTa]. Av.: Operaţiune de repartizare a greutăţilor componente ale unui avion pentru a se obţine pozifia cea mai favorabilă a centrului de greutate, în legătură cu echilibrul, stabilitatea şi maniabilitatea avionului. 3. Centrală [centrale; Kraftwerk; power sta-tion; erotelep; CHJiOBaH CTaHiţHH]. Tehn.: Ansamblu de clădiri cu instalafii le lor tehnice, în care se produc anumite forme de energie. 4. ~ de pompare [centrale de pompage; Pumpwerk; central pumping power station; szi-vattyutelep;. iţeHTpajibHan HacocHaa CTamţHfl]. 1. Tehn.: Ansamblu de pompe cari lucrează în paralel pentru alimentarea cu apă a unei instalafii industriale sau a unei localităfi şi constitue o unitate tehnică distinctă. Sin. Centrală de alimentare cu apă. — 2. Mine : Instalaţie care permite acfionarea simultană a mai multor sonde în pompaj. 5. ~ electrică [centrale electrique; elektri-sches Kraftwerk; electric power house; villamos erotelep; iţeHTpâJlbHaH 9 JieKTpoCTaHiţHH]. Elf.: Ansamblu de clădiri, maşini, aparate, instrumente şi conducte cari servesc pentru producerea energiei electrice, cu ajutorul generatoarelor electrice. — Din punctul de vedere al felului motoarelor primare cari antrenează generatoarele electrice, centralele se împart în centrale hidroelectrice, termoelectrice şi eoliene, iar din punctul de vedere al funcţiunii pe care o îndeplinesc, se împart în centrale de bază, de rezervă sau de ajutor, şi de vârf. V. planşele. 6. 'V' electrică de bază [centrale electrique de base; elektrisches Grundkraftwerk; base current generating station; kozponti villamos erotelep; OCHOBHaH 9JieKTpoCTaHlţHH]. Elt.: Centrală care serveşte spre a alimenta în continuu o reţea electrică. 7. ~ electrică de rezervă [centrale electrique de reserve, centrale electrique de secours; elektrisches Reservekraftwerk, elektrisches Hilfs-kraftwerk; auxiliary generating station; villamos segederotelep; 3anacHan, BcnoMoraTejibHan 9JieKTp0CTaHIţHfl]. Elt,: Centrală care serveşte spre a alimenta o reţea electrică numai în cazul scoaterii parţiale din serviciu sau al insuficienţei unei centrale de bază, de exemplu din cauza lipsei de apă (când centrala de bază e hidroelectrică). 8. ~ electrică de vârf [centrale electrique de pointe; elektrisches Spitzenkraftwerk; peak current generating station; villamos elerotelep; 595 IIHKOBafl HJIH MaKCHMaJIbHaH 9JieKTpOCTaH-iţHH]. Elt.: Centrală care serveşte spre a furnisa unei reţele suplementul de putere, când cererea depăşeşte, în orele de mare consum, puterea centralei de bază. Generatoarele electrice ale centralelor de vârf trebue să poată fi puse repede în funcţiune, ceea ce se poate realiza, de ex., când sunt antrenate de motoare Diesel sau de turbine cu abur alimentate de căldări de abur cu punere rapidă în stare de funcţiune. •. ~ electrică eoliană [centrale eolienne; Windkraftwerk; wind-power station; szelhajtâsu villamos erotelep; BeTpOBaH gjieKTpoCTaHIţHfl], Elt.: Centrală electrică folosind energia vântului, cu ajutorul motoarelor primare eoliene. 10. ~ hidroelectrică [centrale hydro-electrique; elektrisches Wasserkraftwerk; hydro-electric power house; vizerotelep; rH/ţp09JieKTpHHeCKaH CH-JIOBaa CTarnţHH]. E/f.: Centrală electrică folosind energia potenţială şi cinetică a apei, cu ajutorul roţilor sau al turbinelor hidraulice. 11. ~ termică [centrale thermique; Wărme-kraftwerk; thermal works; hoeroteiep; TepMH-necKaa (TenjiOBan) CTamţHH]. Termot.: Centrală pentru producerea căldurii, care se distri-bue apoi printr'un agent fluid (apă caldă,, abur, aer cald). Cuprinde căldări de abur în focarul cărora se arde un combustibil, şi serveşte pentru a alimenta cu căldură o fabrică, o uzină, un imobil, etc. 12. ~ termoelectrică [centrale thermo-elec-trique; elektrisches Wărmekraftwerk; thermoelec-tric power station; villamos hoeroteiep; TepMO-SJieKTpHHeCKaH CTaHlţHH]. Elt.: Centrală electrică folosind energia termică a cărbunilor, a produselor petroliere, a gazelor sau a diferiţilor carburanţi şi combustibili motorir cu ajutorul căldărilor de abur cari alimentează maşini motoare cu abur cu piston, sau turbine cu abur; sau cu ajutorul motoarelor cu ardere internă. Maşinile motoare sunt cuplate cu generatoarele electrice ale centralelor. 13. Centrală de electrocomunicaţii [poşte central d'electrocommunication ; Fernmeldever-mittlungsamt; electrocommunication station; tâv-kozio villamos kozpont ; 9JieKTpOKOMyHHKa-iţHOHHan CTamţHH], Telc.: Local (eventual instalaţia transportabilă) în care ajung liniile posturilor de electrocomunicaţii ale unei reţele, în care sunt dispuse aparatele de centralizare şi de repartiţie şi, de obiceiu, sursele de energie — şi unde se efectuează operaţiunile de punere în comunicaţie a posturilor reţelei. In localul centralei se găsesc, de obiceiu, şi birourile cari deservesc publicul. Sin. Central de electrocomunicaţii. — După felul electrocomunicafiilor, deosebim: 14. ~ telefonică [poşte central telephonique; Fernsprech-Vermittlungsamt; telephone exchange; tâvbeszelo kozpont ; TeJie(|>OHHaH IţeHTpaJIb-Haa CTaHlţHH], care deserveşte o reţea telefonică şi 38’ 596 1. Cenfrală telegrafică [poşte central de tele-graphie ; Fernscreib-Vermittlungsamt; telegraph station, telegraph switchboard; tâvirda kozpont; TejierpaHaH iţeHTpajibHan CTamţHH], care deserveşte o reţea de telegrafie. 2. Cenfrală de tir [poşte central de tir; Scbiefj-Zentra lisierungsposten; fi re director; koz-ponti celzoberendezes; yCTaHOBKa #JIH IţeH-TpajiH30BaHH0r0 ynpaBjieHHfl apT. orneM]. Tehn. mii.: Instalafie pe navele de războiu, care permite, cu ajutorul unui ansamblu de aparate speciale, calcularea şi transmiterea automată a elementelor de tragere ia tunuri. Sin. Centru de tir. 3. Centralită [central ite; Zentralite; central ite; centrâlit; iţeHTpaJlHT]. Expl.r Dimetil sau dietil-difenil-uree simetrică (centralita 1 şi 2). Corpi solizi,; cari XHS .C.H, formează cristale >N\_ ^ u albe. Centralita se q=»C 6 5; O—C 6 5 foloseşte ca gelati- \ /C6H5 \ /C6H5 nizanl şi. plasStifiant \ru w al nitroceWozei, 3 25 şi ca stabi l izant a l pulberilor, în special al pulberilor cu nitroglicerină. Progresivator al pulberilor cu nitroceluloză (pentru infanterie) prin plastifiere la suprafafă (flegmatizare), stropind pulberea cu solufii de centralita (1) în alcool. 4. Centralizarea capitalurilor [centraiisation des capitaux; Kapitalienzentralisierung; centrali* sation of capital; toke-kozpontositâs; rţeHTpa-JlH3au;HH, cocpeflOTOHeHHe KanHTajiOB]: Fenomen caracteristic societăţii capitaliste, în virtutea căruia Întreprinderile mai mici şi mai slabe din punctul de vedere economic sunt în continuu absorbite de întreprinderile mari. s. Centralizarea stafiei. V. Stafie centralizată. o, Centrallassif [centrai lassite ; Centrallassit; central lassite; centrallâszit; iţeHTpaJiJiacCHT]. Mineral.: Ca4[(OH)2 I SieOis] * 5 H2O. Hidrosilicat de calciu care se găseşte în Noua Scoţie, r. Centrare [centrage; Einmitten, Zentrierung; centring, centration; kozpontosîtâs; iţeHTpHpo* BaHHe]. Mş.; 1. Determinarea punctelor de inter-secţiune ale axei de rotaţie a unei* piese de prelucrat, cu cele două baze ale ei. — 2. Perforarea centrelor celor două baze ale unei piese cilindrice. —• 3. Suprapunerea axelor a două sau ale mai multor piese de formă cilindrică ce se asamblează. — 4. Suprapunerea axei vizorului unui aparat cu axa obiectului care se vizează. Exemple: 8. ~ a unui clişeu [centrage d'un cliche; Ein-passen des Klischees; cliche centring; a kfise beâllitasa; iţeHTpHpOBaHHe KJiHme]. Fofgrm.: Aşezarea unui clişeu în aparatul fotogrammetrie, în aşa fdî, încât punctul central al fotogramei clişeului să fie pe axa de simetrie a proiectorului. 9. ~ de vizare [centrage; Zentrierung; centring, centration; kozpontos beâllitâs; iţeHTpH-pOBaHHe]: Operaţiunea de a face să coincidă firul stadimetric vertical al lunetei de vizare a unui aparat de măsurat, cu axa verticală a obiectivului de vizat. 10. ~ fa strung [centrage sur le tour; Einmitten auf der Drehbank, Zentrierung auf der Drehbank; centring on the iathe, centration on the 'lathe; kozpontos beâllitâs az esztergân; iţeHTpHpoBaHHe Ha TOKapabiâ CTaHOK]. Mş.: Operaţiunea de perforare a centrelor. Este necesară pentru ca rotirea piesei între vârfuri să se efectueze fără joc, întru cât vârfurile se prind între cele două centre perforate. Operaţiunea poate fi efectuată în întregime la strung, adică stabilirea centrelor şi perforarea lor, sau numai perforarea lor. — In primul caz, operafiunea se face cu ajutorul unui platou universal de strung. Piesa este introdusă Intre bacurile platoului, cari o centrează automat. Un burghiu, numit burghiu de centrare, montat în locul vârfului perforează gaura de centru. Este procedeul montării pe platou universal. Când piesa esfe grea, ea se prinde între ghiarele platoului, iar vârful susţine numai celălalt capăt; e montarea între ghiare şi contrapunct. — In al doilea caz, centrele se trasează pe masa de trasat şi apoi se montează pe un strung, unde, cu un burghiu, se dau găurile centrelor. Apoi piesa se prinde între vârfuri şi se poate prelucra, fixând-o pe platou printr'un toc (inimă de strung). Este montarea între puncte. 11. ~ prin trasare [centrage par traţage; Einmitten durch Tracieren, Zentrierung durch Tracieren; centring by tracing, centration by tracing; koz-pontositâsi beâllitâs; IţeHTpHpOBaHHe TpaCCH-pOBKOă]: Operaţiunea de trasare a găurii de centru a fiecăreia dintre cele două baze ale unei piese cilindrice. Se poate efectua pe masa de trasaj prin unul din următoarele mijloace, piesa fiind aşezată pe două prisme V, de trasaj: Cu un paralel reglabil se trasează pe suprafaţa planată trei coarde, cari determină triunghiul al cărui cerstru este centrul suprafefei. Centrul se punctează cu un punctator. Cu un echer de centrare, care are trei braţe: două extreme, formând un unghiu drept, şi al treilea la 45* faţă de celelalte două. Echerul se aşază călare pe piesă, aproape de capăt, braţul la 45° va lua direcţia unui diametru al suprafefei. Repetând operaţiunea cu altă poziţie, se obţine centrul la intersecţiunea celor doi diametri. Cu compasul de centrat, care are braţele curbate ţi un punctator central articulat cu braţele. Operaţiunea se efectuează la capăt, aşa încât braţele prind extremităţile unui diametru, iar punctatorul ia direcţia axei piesei. Prin apăsarea punctatorului, se imprimă centrul pe suprafaţă. Cu punctatorul de centrat, care este o piesă conică goală, cu un punctator deplasabif pe înălţimea conului. Conul se aşază pe capătul piesei, iar punctatorul cade în centrul suprafeţei de centrare. Da$ă piesa este de forma unui manşon, se astupă capefe'le cu dopuri, şi se efectuează operaţiunea ca ta un ctândru. Centrală termoelectrică, cu motoare Diesel. rX | ---------\---------L 1) sala maşinilor; 2) motoare Diesel; 3) generatoare de curent alternativ; 4) canal şi dispozitiv de amortisare a gazelor de emisiune; 5) linie ferată pentru descărcare; 6) instalafie pentru epurarea apei de răcire; 7) instalaţii sanitare; 8) cameră pentru maistru; 9) cameră pentru lucrători; 10) sala bateriilor de acumulatoare; 11) coridor pentru deservirea întreruptoarelor; 12) încăperea şi celulele întreruptoarelor; Î3) cabine de transformatoare; 14) magazie; 15) pod rulant. 1. Centrarea rofii [contrage cfe fa roue; Ein-mitten des Rades, Zentrierung des Rades; centring of the wheel; egy kerek beâllitâsa; IţeHTpHpo-BaHHe KOJieca]. Mş.: Operafiunea de suprapunere a axei care frece prin centrul de greutate ai unei rofi, cu axa de rotafie a arborelui pe care se montează. Când cele două axe nu coincid şi între ele există o distanfa oarecare, se produce, prin rotire, o forfa centrifugă,, a cărei mărime este egală cu produsul dintre masa rofii, pătratul vitesei unghiulare şi distanfa dintre axe. Se spune că roata fulează. Uneori lipsa de centrare a unei rofi poate produce ruperea unui arbore. Operafiunea de centrare consistă în a efectua suprapunerea axelor prin sfrunjire precisă, şi prin schimbarea centrului de greutate a rofii, adăugind pjumb în găuri practicate la periferia rofii. 2. Centrifugi [centrifuge; Zentrifuge; centrifuge; ropitogep; iţeHTpH^yra, iţeHTpodeHCKa]. Chim., Tehn.: Aparat pentru separarea constituenţilor cu greutate specifică diferită dintr'un amestec eterogen,, cu ajutorul forjei centrifuge obţinute prin învârtirea, în jurul unei axe spontane, a unui vas al aparatului, care confine amestecul. In centrifugele cu sită se refin corpurile solide în suspensie într'un lichid. Acesta este îndepărtat prin găurile unei site care formează mantaua unei tobe care se roteşte repede în jurul axei centrifugei. — Centrifugei^ fără sită separă lichidele după greutăţile specifice, deversând în partea superioară, Ia centru, lichidul uşor, iar pe cel greu, la periferie, Pot fi întrebuinfate în acelaşi mod şi ia separarea unui lichid de părticelele solide pe cari le are în suspensie. Ţurafia centrifugelor poate ajunge până la 60000 ture pe minut (ultracentrifuge). Separarea este uşurată prin divizarea lichidului în straturi conice, cu ajutorul unor talere conice (ca, de ex., în separatoarele de lapte). V. planşa. 3. Centrifugă, forfa ~ [force centrifuge; Zen-trifugaikraft; centrifugai force; centrifugâlis ero, kozpontfuto ero; iţeHTpodeHCHafl CHJia]. V. sub Forjă. 4. Centrifugă, mişcare ~ [mouvement centrifuge; zentrifuge Bewegung; centrifugal motion; centrifugâlis mozgâs, kozpontfutomozgâs; IţeH-Tpo6e3KHoe TţBHHceHHe]: Mişcare a unui punct material sau a unui corp care se depărtează de centrul de rotafie. 5. Centrifugă, pompă V. Pompă centrifugă. 6. Centrifugare [centrifugation; Schleudern; centrifugation; ropites, centrifuga las; iţeHTpo-6e3KHOCTb], Chim., Tehn.: Operafiunea de separare a componenţilor unui amestec eterogen de lichide (emulsii) sau lichide şi solide (suspensii), prin efectul forfei centrifuge asupra com-ponenfilor de greutăfi specifice diferite. Eficacitatea de separare depinde de raportul dintre forfa centrifugă şi greutatea particulelor, proporţionali cu produsul N*r, unde N este tura}ia, iar r dis-tanfa dintre particulă şi axa de rotafie, 7. Centripetă, forţă ~ [force centripete; Zen-tripetalkraft; centripetal force; centripetâîisero, 597 koponttartd ero; iţeHTpocTpeMHTejibHaH cmah V. sub Forjă, 8. Centroafină, geometrie V. sub Geometrie. a. Centrosom [centrosome; Zellkem; centro-some; sejtmag; iţeHTpOCOM]. Bi oi.: Corpuscul care se găseşte, de obiceiu, în centrul celulei, lângă peretele nuclear, şi care serveşte la reproducerea indirectă a acesteia. Se compune dintr'un nodul central, în care se găseşte un corp de o extremă finejă, microcentrul, alcătuit dintr'o masă proto-plasmică, prezentând două zone colorate inegal. Uneori lipseşte din celulă. 10. Centru [centre; Zentrum; centre; centrum, kozepponf, kozpont; iţeHTp]. Aig.: 1. Centrul uniri grup y>z^ dxdy dz, ca un punct M sa fie cuprins, într'un spafiu cu trei dimensiuni, în paralelepipedul dintre coordonatele (x, x 4* djc), (y, y+dx) şi (z, z+dz),unde A este o constantă în raport cu x,y, zt iar 9 (x,ytz) o formă pătrată pozitiv definită. Pentru un spafiu cu două dimensiuni se consideră o elipsă în locul elipsoidului. Dacă se notează prin («1# &)# (a2* Pâ)* ... (a»f M coordonatele a n puncte din plan, dispuse la întâmplare, după o lege de probabilitate de tipul de mai sus, centrul de probabilitate are coordonatele Centrul de probabilitate are aplicaţii în balistică. 13. Centru [centre; Mittelpunkt; centre; kozpont; iţeHTp, cepeflHHa]. Geom.: 1. Punct în raport cu care punctele unei figuri geometrice se asociază în perechi simetrice. In planul afin, centrul unei conice aparţinând planului este poluf 598 dreptei * dela infinit, iar tn spafiul afin, centrul unei cuadrice esfe polul planului dela infinit. Sin. Centru de figură. — 2. Punct ai unei configuraţii geometrice, având o poziţie particulară sau la care se raportează celelalte puncte ale configuraţiei. i. Centru de aberaţie. V. Aberaţie, centru de ~. î. ~ de curbură [centre de courbure; Krum-mungsmittelpunkt; centre of curvature; gdrbulefi kozpont; IţeHTp KpHBH3Hbl]: Centrul cercului de curbură a unei curbe, într'un punct al ei. s. ~ de involuţie. V. Involuţie, centru de 4. ~ de omologie. V. sub Omologie. 5. /x/ de omotetie. V. sub Omotetie. c. ~ de proiecfie [centre de projection; Pro- jektionszentrum; centre of projection; vetitesi kozpont; iţeHTp npoeKiţspî]: Punctul fix, la dis-tahţă finita, prin care trec proiectantele, în proiecţia conică. El schematizează sistemul celor doi ochi, devenind punctul de vedere în perspectivă, sau sursa luminoasă în traseul umbrelor. 7. ~ isodinamic. V. sub Cerc. a. ~ radical [centre radical; Potenzpunkt; radical centre; hatvânykozeppont; pa#HKajlbHblâ iţfîHTp]: Punctul de egală putere în raport cu trei cercuri dintr'un plan. Este deci punctul de întâlnire al axelor radicale ale celor trei cercuri, luate câte două. Dacă cercurile aparţin unui acelaşi fascicul, centrul lor radical este situat la infinit. Centrul radical este centrul cercului ortogonal celor 3 cercuri date (cercul ortotomic). 9* Centru de profil [centre du profil; Pro-filmittelpunkt; centre of the profite; szelveny-kdzpont; iţeHTp npo^HJia]: Centrul cercului din care se deduce prin reprezentare conformă profilul care limitează un câmp vectorial laplacian plan. Transformatul lui poate fi plasat în interiorul sau în exteriorul secţiunii profilului. Prin el frec axele profilului. 10. Centru 1. [centre; Mitelpunkt, Punkt; centre; kozpont, pont; IţeHTp, TOHKa], Mec.; Punct în jurul căruia un corp solid (rigid) efectuează, sau ar putea efectua, o anumită mişcare de rotaţie. 11. ~ de giraţie [centre de giration; Trăgheîts-zentrum ; centre of gyration ; forgâsikozpont ; iţeHTp, TOHK3 BpauţeHHH]. Nav.; Punctul în jurul căruia girează nava cu cârma pusă la unghiul de înclinare maximă. 12. ~ de percusie. V. Percusie, centru de 13. /v/ instantaneu de rotaţie [centre instan-tane de rotation; Momentanpol; instantaneous centre; pilîanatnyi forgâsi kozpont; MrHOBeHHblît iţeHTp, TOHKa]. V. sub Mişcare. 14. Centru 2. [centre; Mittelpunkt; centre; kozpont ; IţeHTp, TOHKaf. Mec.: Punctul de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forfe. 15. ~ de carenă [centre de carene; De~ placementsschwerpunkt, Verdrăngungschwerpunkt, Formschwerpunkt; centre of buoyancy; uszokoz-pont; IţeHTp THmeCTH nO^BO^HOH qaCTH cy£Ha]. Nav., Hidr.: Centrul de greutate al volumului de apă deslocuit de un plutitor scufundat parţial într'un lichid. Caracteristiceie centrului de carenă sunt: In el se aplică portanţa, care reprezintă greutatea volumului de lichid deslocuit; dreapta care leagă centrul de greutate cu centrul de carenă în pozifie simetrică se numeşte axa de plutire, iar intersecfiunea verticalei centruiuj de carenă (în poziţie puţin inclinată) cu axa de plutire se numeşte metacentru. Distanfa dintre centrul de carenă şi centrul de greutate se numeşte distanţa carenei în poziţia verticală a axei de plutire. Dacă plutitorul primeşte un cuplu (valuri, vânt, etc.), el se înclină, iar centrul de carenă descrie o suprafaţă,, numită suprafaţa centrului de carenă. Normala într'un punct al suprafeţei de carenă este perpendiculară pe planul instantaneu de plutire (v. fig. sub Arie de plutire). 16. ~ de derivă [centre de derive; seitliches Widerstandszentrum; centre of lateral resistance; oldalelteresi kozpont; IţeHTp 60K0B0r0 COIipO-THBJieHHH]. Nav.: Punctul de aplicaţieal rezistenţei exercitate de lichid asupra carenei navei, când aceasta se deplasează lateral (derivează). 17. ~ de greutate [centre de gravite; Schwer-punkt; centre of gravity; sulypont; IţeHTp TH-meCTH]. Mec.: Punctul de aplicaţie al rezultantei greutăţilor cari acfionează (într'un câmp uniform de gravitaţie) asupra părţilor cari alcătuesc un corp. Vectorul său de poziţie p este dat de formula ?=±\-răm, m care M e masa corpului, dm masa unui element de volum, iar r e vectorul de poziţie al masei dmv integrala fiind extinsă asupra întregului corp. Expresiunea lui p este independentă de greutate; ea depinde numai de repartiţia maselor în corp. De aceea se mai numeşte şi centrul maselor (numire justificată, dar folosită rar). Centrul maselor poate fi definit pentru orice sistem de puncte materiale ml (/ = 1,2,... n) prin vectorul său de poziţie p, dat de formula ana-loagă cu cea precedentă: Ti fiind vectorul de poziţie al punctului de masă m\ şi M, masa totală. is. ~ de greutate elastic [centre de gravite elastique; elastischer Schwerpunkt; elastic centre of gravity; elâsztikus sulypont; 3JiaCTHHHblâ iţemp THîKecTH], Rez. mat.: Centrul de greutate al greutăţilor elastice ds la forţe axiale şi daria încovoiere; ale elementelor de secţiune di, cari alcătuesc un sistem elastic de pozifie determinată de relaţiile: $*ds = 0; Jjds = 0; ţzde = 0 pentru greutăţile elastice la forţe axiale, respectiv $xda) = 0; Sjydo) = 0; Szd«> = 0 pentru greutăţile elastice la încovoiere. Când nu se specifică altfel, prin centru de greutate elastic se înţelege centrul privitor la greutăţile elastice la încovoiere. 19. ~ de presiune [centre de pression; Druck-punkt; centre of pressure; nyomâskozpont; iţeHTp, TOHKa AaBJieHHfl]. Hidr.: Punctul de aplicaţie al rezultantei forţelor pe cari un fluid le exercită asupra unui corp cufundat în el, total sau parţial. Centrifuge industriale. C E \ D A) schema uiîi centrifuga cu a o orizontala: 1) faza de pornire; 2) faza de centrifugare a materialului 3) faza de evacuare a solidului centrifugat; 4) vadere latarală; a) conductă de încărcare; b) distribuitorul conductei de încărcare; c) clapete răzuito3re basculante; d) jghiab de evacuare. 8) schema unei centrifuge separatoare, cu axa verticală (reprezintă straturile separate după mărimea granulelor, la centrifugarea uiai suspensii de amidon): 1) strat cu impurităţi pămân-toase; 2) strat cu amidon pur; 3) strat cu tarafe şi impurităfi; 4) lichid separat; 5) orificiu penfru evacuarea lichidului separat. C) centrifugă verticală cu golire automată: I) toba centrifugei; 2) arborele centrifugei ; 3) electromotor; 4) rezervor de material; 5) clapă de închidere; 6) jghiab de alimentare; 7) disc de împrăştiere ; 8) vas colector penfru lichidul separat; 9) orificiu de evacuarea lichidului; 10) dispozitiv de frânare; 11) pâlnie colectoare a materialului centrifugat. D) schema unei centrifuge verticale cu vitesă mare de rotafie: 1) conductă de încărcare; 2) piesă de împrăştiere; 3) toba centrifugei; 4) material solid, separat; 5) şi 6) lichide de densităfi diferite; 7) şi 8) canale pentru evacuarea lichidelor separate. £) procesele separării în centrifugarea unei suspensii: 1) material de centrifugat; 2) forfa centrifugă ggre acfionează asupra materialului; 3) lichid dens; 4) lichid mai pufin dens; 5) material solid; 6) durata centrifugării, Oacă fluidul şi corpul suni în repaus, centrul se numeşte de presiune statică; altfel, se numeşte centru de presiune dinamica. La plutitori, por-tanfa hidrostatică acfionează în centrul de presiune» aici identic cu C, centrul carenei. V. fig. sub Arie de plutire. 1. Centru de presiune al unui* profil [centre de pression du profil; Druckpunkt des Profils; centre of pressure of a profile; szelveny nyomâskozpont; iţeHTp npo(|)HJibHoro #aB JieHHH]. Av.,, Nav.: Punctul de intersecfiune al coardei unui profil aerodinamic cu rezultanta forfelor aerodinamice. Are o pozifie care variază mai mult sau mai pufin pe coardă, putând ajunge şi la infinit pentru incidenţa care dă portanfă nuia. Există şi profile la cari centrul de presiune are o pozifie practic constantă. 2. ~ velic [centre velique, centre de voilure; Aktionszentrum der Windstărke; centre of effort; vitorlaszel hatoero kozpontja; IţeHTp HanpH-JKeHHH (napyCHOro)]. Nav.: Punctul de ap-licafie al forfelor exercitate de vânt pe ansamblul velelor unei nave cu vele. 3. Centru 1. [centre; Mittelpunkt; centre; kozpont; IţeHTp, TOHKa]. Opt.: Punct de intersecfiune reală sau virtuală a unor raze de lumină, care, prin pozifia sa, joacă un rol important în determinarea proprietăfilor sistemelor optice. 4. ~ de perspectivă al unei fotograme [centre de perspective de la photogramme; Projek-tionszentrum des Mefjbildes; perspective centre of the photogram>; foiogramma fâvlaf-kozpontja; onTHHecKHă iţeHTp, Tonna c})0T0rpaMMbi]. Fotgrm.: Punctul de intersecfiune al tuturor razelor vizuale ale unui fascicul fotogrammetrie, cari unesc punctele-imagine cu puncteie-subiect (numite, în Optică, puncte-obiect) corespondente. Este punctul de vârf al fasciculului fotogrammetrie. Se notează obişnuit cu O şi coincide cu centrul optic al obiectivului fotogrammetrie al camerei care a produs fotograma respectivă. Din punctul de vedere fizic, acest punct O coincide cu punctul nodal al sistemului central al obiectivului, şi anume: punctul nodal de incidenţă N-pentru spaţiul real al fasciculului fotogrammetrie, respectiv punctul nodal de emergenfă Ne, pentru spafiul din interiorul camerei fotogrammetrice. 5. ~ intern de omologie [isocentre; winkel-Ireuer Punkt; isocentre; szogâllando kozpont; H30iţeHTp]. Fotgrm.: Punctul focal ai fotogramei. V. sub Punct focal. 6. ~ optic. V. Optic, centru 7. Centru 2. [centre; Mittelpunkt; centre; kozpont; IţeHTp, TOHKâ], Opt.: Punct particular al unui dispozitiv opfic sau al unei piese optice, definit, de obiceiu, prin intersecfiunea unor axe, şi care trebue să se găsească pe axa unui sistem optic centrat, când dispozitivul, respectiv piesa, au fost puse la punct# s- ~^al cadrului unei fotograme [centre du cadre; Rahmenmittelpunkt; centre of the frame; keretkozeppont; iţeHTp Ka;ţpa (JjoTorpaMMbi]. 599 Fotgrm.: Punctul de intersecfiune al axelor rectangulare definite de reperele cadrului. «. ~ al unui clişeu [centre du cliche; Bild-mittelpunkt; cliche's centre; kepkozpont; IţeHTp KJiHllie]. Fotgrm.: Punctul de intersecfiune al axelor rectangulare definite prin unirea indicilor de referire sau a reperelor de centraj ale clişeului. 10. Centru [centre; Zentralstelle; centre; koz-ponti szervezet; IţeHTp]: 1. Înstitufie centrală; ex.: Centru de documentare. — 2. Organizafie centrală; ex.: Centru de maşini agricole, Centru de motomecanizare. 11. Centru [centre; Stelle; centre; kozpont; IţeHTp]. Tehn. mii.: Ansamblu de lucrări de organizare a terenului, strâns grupate, şi cari formează o unitate distinctă; ex.: centru de rezistenfă. 12. ~ de rezistenfă [centre de resistance; Re-sistenzstelle; centre of resistance; ellenâlâsi kozpont; iţeHTp conpoTHBJieHHfl]. Tehn. mii.: Ansamblu de lucrări de organizare a terenului,, destinate a fi ocupate, în general, de efectivele unui batalion (eventual ale unei companii), cu o des-voltare frontală şi în adâncime de cca 1,5 km, astfel organizat, încât să poată rezista la încercuire. 13. ~ de transmisiuni [centre de transmis-sions; Transmissionsstelle; transmission centre; hirtovâbbitâsi kozpont ; TpaHCMHCHOHHblîî IţeHTp, IţeHTp CBH3H], Tehn. mii: Grupare de mijloace de transmisiuni militare (telefon, telegraf, radio) pe lângă un post de comandă al unei unităfi în luptă. 14. Centru [centre; Stadtzentrum; centre; vâ-ros kozpontja; IţeHTp]. Urb.: Ansamblu de piefe publice şi de clădiri cu caracter public sau comercial, strâns grupate, în care se concentrează vieafa publică dintr'o comună. Ex.: Centrul civic al unei aglomeraţii urbane, centrul de cartier al unui cartier, centrul obştesc al unui sat. is. Centru de acfiune al atmosferei. V. sub Atmosferei, centru de acfiune al ie. Centru de colectare. V. sub Meteorologice, observaifii 17. Centru de exploatare forestieră [centre d'exploitation forestiere ; Waldverwertungsamt ; forest exploitation centre; erdokitermelesi kozpont; iţeHTp jiecHOH pa3pa6oTKH, aKcnjioa-TaiţHH]. Silv.: Unitate din serviciul exterior al Regiei pentru Exploatarea şi Industrializarea Lemnului, asemănătoare cu Ocolul silvic, având rostul de a exploata, a transporta, industrializa şi valorifica materialul lemnos din anumite complexe păduroase. 18. Centru instantaneu de inclinafie [centre instantane d'inclinaison; Momentan-lnklinafions-zentrum; instantaneous centre of inclination; pil-lanatnyi hajlâsi kozpont; MrHOBeHHblH IţeHTp yKJlOHa, HaKJiOHa]. Hidr.: Intersecfiunea axei de plutire cu planul de plutire al unui plutitor cufundat parfial într'un lichid. 19. Centură [ceinture; Giirtel; girdle; vasbetoo ov; noHC]. Cs.: Element de construcfie de beton armat,, în formă de grindă orizontală, rezemată, pe toată lungimea, pe zidurile exterioare ale unei Sădiri, la nivelul planşeurilor fiecărui etaj, 600 şi având, în plan orizontal, conturul planului zidurilor exterioare ale clădirii. Serveşte la legarea între ele a zidurilor exterioare, pentru a împiedeca deplasarea planurilor lor, în special-la' coifurile clădirii. 1. Centură [ceinture; Ringbahn; circular railway; korvasut; OKpyjKHâH Hcejie3HaH flopora], V. Cale ferată de centură. t. Centură [carreau; oberster Plankengang; sheer strake; hajopallo; IHHpCTpeK, BepxHHH nOHC odlHHBKH]. Nav.: Prima făşie (filă) a bordajului, sub puntea unei nave* s. Centură de salvare [ceinture de sauvetage; Rettungsgurtel; life belt, life jacket; mentoov; cnacaTejibHbiâ none hjih kpyr]. Nav.: Aparat bazat pe principiul lui Arhimede, servind la men-jinerea unui naufragiat la suprafafa apei. Are, uneori, forma unui cordon lat şi se confecţionează din pânză căptuşită cu plăci de plută. Pentru siguranţă, are o bretelă care se pune după gât-. Tipurile moderne sunt făcute din pânză cauciucată, impermeabilă, şi se îmbracă în caz de pericol, iar la nevoie se suflă, cu gura, aer în interior, dându-li-se astfel o mare flotabilitate. Unele centuri de pânză cauciucată au forma de pientar sau de vestă. Sin. Colac de salvare. 4. Centură [ceinture; Gurtel; circle; vedelmi 6v;* nOHC]. Tehn. mii.: Zonă fortificată în jurul unui oraş sau al unei cetăţi. — După modul în care e organizat terenul, deosebim: s. ~ bastionată [ceinture bastionnee; Um-wallung nach bastioniertem Grundrifj; bastion circle; bâstya-ov; daCTHOHHblH nOHC]. Tehn. mii.: Centură de apărare a cetăţilor din secolul XVIII, cu ziduri din ce în ce mai joase şi cu trasea bastionat. La centurile bastionate, locul turnurilor este ţinut de bastioane. 6. ~ de forturi [ceinture de forts; Festungs-giirtel; fort circle; erod-ov; (|)0pT0BbIH nOHC]. Tehn. mii.: Linie fortificată, care asigură rezistenţa principală a unei cetăţi cu forturi detaşate. 7» ^ de luptă [ceinture fortifiee; Kampf-gurtel; fortified circle; erod-gyuru; yKpenJieH-Hblft 60eB0H HOHC]. Tehn. rrtik: Linia principală de apărare, în fortificaţia de dinaintea primului războiu mondial,, alcătuită din forturi şi baterii intermediare, grupate eventual în centre de rezistenţă (la cetatea cu forturi detaşate), fie din feste (cetatea cu feste), fie din grupuri de lucrări (la cetatea cu grupuri de lucrări). Centura de luptă se găsea în faţa oraşului, la o distanţă atât de mare, încât să nu. permită artileriei inimice, aşezată dincolo de această centură, să bata oraşul cu foc. s. ~ poligonală [ceinture polygonale; Um-wallung nach polygonalem GrundriŞ; polygona! circle ; sokszogelrendezesu erod -ov ; MHOrO-yrojibHblH nOHC]. Tehn. mii: Centura de apărare a cetăţilor antice şi medievale, alcătuită, la început, din ziduri înalte, masive, însoţite de şanţuri adânci, cu un traseu în formă de poligon neregulat. Cu timpul, centura a primit, la colţuri, turnuri înalte de apărare şî o creastă crenelată. Centurile de apărare ale cetăţilor din secolul XVIII aveau traseul poligonal sau încleştat. 9. Cenuşă [cendre; Asche; ash; hamu; 30Jia, neneji]. Chim., Tehn.: Reziduul solid format din substanţe minerale, rezultat dela arderea completă a combustibililor solizi şi lichizi impu-rificaţi prin săruri anorganice sau prin oxizi. Determinarea cenuşii se face în creuzete de porfelan, de cuarţ sau de platină, prin evaporare lentă şi calcinare, până la greutate con^ stantă. Rezultatele se exprimă în °/o de greutate. 10. Cenuşă caracteristică [cendre caracteristique; Ur-Asche; characteristic ash; oshamu; xapaKTepKCTHHecKaii 30Jia]. Ind. cb.; Cenuşa datorită substanţelor neorganice din însăşi constituţia materialului vegetal din care s'au format zăcăminte de cărbuni. Sin. Cenuşa de compoziţie. n. ~ de compoziţie. V. Cenuşă caracteristică. 12. Cenuşă de plumb [crasse; Bleiasche; lead ash; o lom ha mu; cunHi^oBbiH neneji, Harap]. Arte gr.: Aliaj de literă oxidat, care se adună la suprafaţă sub forma de spumă, când se retopeşte litera veche. Spuma se culege cu o lingură, se îndepărtează şi se poate întrebuinţa din nour după o prealabilă reducere. îs. Cenuşă sburatoare [escarbille; Flugasche; flue dust; szâllo hamu; 30Jia (BbîJieTâlOHţaH & rpy6y)]. Tehn.: Cenuşa combustibililor antrenată pe coş de tirajul din spaţiul de ardere, împreună cu gazele de ardere. La locomotivele de cale ferată, dispozitive speciale, numite parascântei, împiedecă evacuarea pe coş a cenuşii sbură*r toare şi a părţilornearse de combustibil (scorii).' 14. Cenuşă vulcanică [cendre volcanique; vul-kanische Asche; volcanic ash; vulkânikus hamu; ByjlKaHHHecKHă îieneji]. Pefr.: Ansamblu de elemente foarte fine ale produselor de proiecţie ale vulcanilor, cari se depun pentru a lua parte la alcătuirea aparatului vulcanic. Se sedimentează la distanţe uneori foarte mari/ constituind stratele cari, după dîageneză, se numesc tufuri sau tufite. 15. Cenuşă, conţinutul în ~ [teneur en cen- dres; Aschengehalt; perceritage of ash; hamutar-ta lom; COflepJKaHHe 30Jlbl]: Cantitatea de substanţe minerale obţinute prin arderea unui combustibil. Ea se determină la proba de vaporizare şi este una din mărimile caracteristice ale unui combustibil. ie. Cenuşar [cendrier; Asch(en)kasten; ash pan; hamuszekreny; 30JlbHHK]. C. f.: Cutie de tablă de oţel, deschisă sus, întărită la margini şi, uneori, la mijloc, cu fiare profilate, şi situată sub grătarul locomotivei. E construită asţfelr încât să se poată îndepărta fără să fie nevoie de ridicarea căldării de pe longeroni. In cenuşar cade cenuşa rezultată din ardere. Volumul lui trebue să fie destul de mare, ca să poată strânge toată cenuşa care se adună în cursa cea mai lungă a locomotivei, fără ca nivelul să atingă grătarul, Se poate face din două, eventual 6or din trier bucăţi la focarele foarte late. Pentru o repartiţie uniformă a aerului, are, trt partea din fafă şi din spate, câte o clapă care se deschide» penfru a regia intrarea aerului, şi o clapă de fund, folosită penfru descărcarea cenuşii din cenuşar. In cenuşar se găsesc şi capetele unor mici conducte, prin cari se stropeşte apa pentru stingerea sgurii şi a bucăfi lor de combustibil căzut. V. fig. sub Clapa de fund a cenuşaruiui. î. Cenuşar [plain; Kalkascher; tanner's lime pit; szortelenito meszgodor; 30JIBHHK, 30JIB-Hblfî qaH]. Ind. piei.: Basin cimentat, umplut cu lapte de var, tn care se cufundă pieile crude pentru îndepărtarea părului. 2. Cenuşărit [chaulage, plainage, plamage; Âschern; lime bathing; szorfeleniies; onepaiţHH y^ajieHHH bojioc h3b©ctko bbim mojiokom]. Ind. piei: Operafiunea care urmăreşte îndepărtarea părului de pe pieir cu ajutorul laptelui de var. s. Cenuşarul cutiei de fum. V. Pâlnie de frai sil. Cenuşer [vemis du Japon; Gotterbaum; vamish .tree, lacquer tree^; bâlyany-fa; JiaKDBoe IfepeBO]. Bof.: Ailanthus glandulosa Desf. Arbore’ din familia simarubaceelor, înalt de 5”’15 m, originar din China,, cultivat mult, uneori sălbăticit. Se poate planta pe taluze, pe pante, în stepe. Lemnul este întrebuinfat în tâmplărie şi la caroserii. Este bun de foc şi de cărbuni. Scoarţa confine coloranfi galbeni, mucilagii şi substanfe amare. 5. Cep [tenon; Zapfen; tenon; csap; niHn]. febn.: Proeminenfă la capătul unei piese, tăiată de obiceiu în formă de cilindru sau de paralele-piped, aşa încât să se potrivească într'o scobitură din altă piesă, cu care trebue îmbinată. e. Cep [filet de tuyau; Rohrgewinde; pipe thread; csavârmenetes-cso; HapeSKa Tpyâbl].* Capătul filetat în exterior al unei conducte sau al unui burlan, care serveşte la îmbinare. 7. Cep. Ind. făr.: Fusul, de obiceiu de fier, al arborelui de lemn al unei rofi de apă. Sin. Cepău. 8. Cep [onglet; Zapfen; upper part of the grafted branch; csonk; BepxyilIKa IlOJţBOH, HIHII, HOrOTOK]. Agr.: Porfiunea din tulpina sălbatică a port-altoiului, care se lasă provizoriu deasupra ochiului nobil, până ce altoiul se desvoltă, servind pentru legarea şi protejarea acestuia contra uscăciunii şi a* vânturilor. In cazul legării lăstarilor în creştere, se pot lăsa cepi şi la orice tăiere. 9- Cep, frecare de V. Frecare de pivot, io. Cep, robinet cu V. sub Robinet, n. Cepău. Ind. făr. V. Cep. 12. Cer [ciel; Himmel; sky; eg; He6o]: Emisferă aparentă, care se întinde deasupra capului oricărui observator, părând susţinută pe orizont, şi pe care apar proiectate toate corpurile cereşti. Coloarea albastră a cerului senin de zi este datorită difuziunii luminii de către moleculele gazelor din păturile superioare ale atmosferei, difuziune a cărei intensitate e invers proporţională cu puterea a patra a lungimii de undă X a radiafiei luminoase. Noaptea, lumina cerului are o constitufie mai complexă (v. Lumina cerului nocturn). Când cerul nu este complet sşnin, aspectul pe care îl prezintă constitue starea cerului, dacă se fine seamă mimai de fracfiunea din suprafafa lui acoperită de nori, sau tipul de cer, dacă factorul important îl formează aspectul norilor. Prin starea cerului se înfelege nebulozitatea şi repartizarea ei după felul norilor, la un moment dat. — Distingem: 13. rv senin [ciel cîair; wolkenfreier Himmel; clear sky; derus £g, felhotlien eg; HCHOe He6o]: Cer lipsit cu totul de nori (nebulozitatea 0/10)* In vorbirea curentă,, cerul senin e un cer cu nebulozitate mică sau cu nori cirrus. 14. ~ noros [ciel nuageux; wolkiger Himmel; clouded şky; feihos eg; 06jiaHH0e Hedo]: Cerul a cărui nebulozitate este cuprinsă între 4/10 şi 9/10 incluziv.; Când aceasta este de 1/10 până la 3/10 incluziv, cerul este pufin noros. is. ~ acoperit fciel couvert; bedeckter Himmel; overcast sky; beborult eg; saBOJIOHeHHoe, naCMypHOe He6o]: Cerul a cărui nebulozitate este de 10/10, adică toată bolta cerească este acoperită cu nori. Când nebulozitatea este mar mare de 9/10, se zice că cerul este acoperit, cu spărturi. Prin tip de cer se înfelege aspectul general âl ceri/luir cum apare din constjtufia şi organizarea elementelor noroase. Aprecierea se face după pozifia geografică a observatorului în raport cu sistemele noroase {v. Nori) şi după amploarea mişcărilor convective. Distingem: cer de emisari, cer cu nori cirrus izolafi,, sau în mici grupuri independente unele de altele. Aceste grupuri anunfă apropierea sistemului noros. —, Cer de frunte; în prima fază, cer eu nor? cirrus sub forma de filamente organizate, cari trec succesiv la vălul transparent de cirrostratus şi altostratus. In a doua fază, cer cu nori mijlocii, organizafi adesea în benzi paralele, cum sunt bancurile de altocumulus. Toate aceste formafii noroase caracterizează fruntea sistemulur noros. — Cer de margine, cer pe care se observă mici bancuri izolate de nori înaffj şi mijlocii, adesea lenticulari, dispuşi neregulat şi în transformare neîncetată. E caracteristic pentru marginea unui sistem noros. —- Cer central, plafon jos, format dintr'un v.ăl opac de altostratus şi nimbo-stratus, cu sau fără ploaie continuă. E caracteristic pentru centrul sistemului noros. — Cer de trenă, cerul văzut dintr'o regiune ocupată de trena unui sistem noros. Are aspect haotic, cu nori altocumulus, cumulus şi cumulonimbus. Dă timp instabil cu înseninări trecătoare şi cu averse. — Cer de interval, cer senin sau acoperit, cu nori cari nu fac parte dintr'un sistem noros. E caracteristic penfru spafiul dintre două sisteme poroase; — Cer de furtună* cer încărcat greoiu,haotic, aparent imobil, cu pături noroase, mamelate. E însoţit de vânt în general nul până la declan- 602 şarea furtunii. — Cer de convecţîe, cer cu nori de convecţie, în special cumulus sau cumulus şi cumulonimbus. — Cer de turbulentă, cer cu nori tormaţi, în general, prin turbulenta, aerului: pă-iuri .de siratus, nimbostratus, stratocumulus. 1. Cer [chene^chevelu; Zerreiche; cerris, Tur-key oak; cserfa; KOCMaTbliî/ţy6]. Silv.: Quercus cerris L. Arbore din familia fagaceelor. Creşte in pădurile de şes şi de dealuri joase, înalt de 20***30 m. Lemnul Iui este un combustibil excelent. Scoarţa şi galele sale conţin tanin. 2. Cer de ocnă [plafond de la saline; Decken-cjewolbe der Salzgrube; vault (of the salt mine); sobânya boltozata; CBOfl HJIH nOTOJIOK COJIHHOâ inaXTbi], Mine: Tavanul sau bolta ocnei de sare (termen arhaic). 3. Ceramică [ceramique; Keramik; ceramic art; keramika, fazekasmesterseg; KepaMHKa]. Ind. st. c.: 1. Ştiinţa care se ocupă cu constituţia, compoziţia, proprietăţile şi întrebuinţarea raţională asilicaţilor aluminoşi şi a materiilor prime ceramice accesorii, şi cu transformarea lor structurală, prin sinteze pirochimice, în produse poroase sau vitrifiate. — 2, Arta de a obţine din argilă şi caolin, prin ardere, obiecte în generai, şi, în special, vase estetice şi folositoare, cu rezistentă mărită la deformare. Deosebirea dintre industriile ceramice şi industriile gemene sau înrudite cu ele (industria sticlei, a emailurilor şi a cimenturilor), considerate de unii cercetători fot ca industrii ceramice, consistă mai ales în metodele lor tehnice de transformare şi nu atât în felul materiilor prime întrebuinţate, cari sunt adesea identice sau asemănătoare. Substanţele constitutive ale produselor ceramice propriu zise sunt, în cea mai mare parte, cristaline,, în timp ce substanţele constitutive ale produselor gemene sau înrudite, ca sticlele, emailurile, cimenturile, etc., sunt în stare amorfă. Aceasta este singura deosebire esenţială dintre ele, din punctul de vedere al constituţiei lor. V. şi Electroceramica. 4. Ceramica metalelor, V. sub Mefaloceramică şi Metalurgia pulberilor. 5. Cerargirif [cerargyrite; Hornsilber; cerar-gyrite; eziistszaruerc; KepaprepHT, porOBOe cepe6po]. Mineral.: AgCI. Minereu de argint. Se prezintă în mase compacte, moi, cu aspect comos. Se găseşte împreună cu alte minereuri de argint, ca em-bolitul, iodargiritul, etc. 6. Cerafifes [cărati- tes; Cerat iten; cerati- tes; ceratitek; Iţepa- THTbl], Paleoni.: Cefa- Jopod din grupul cera- titoidelor, familia cera- iitidelor. Prezintă linie ... , , w ... . ^ Fig. 123. Cerafifes. lobară ceratitica tipica, cu lobii dinţaţi şi selele largi şi rotunjite (fig. 123). Speciile Ceratites trinodosus, C. binodosus, C. nodosus, C. semiparfitus sunt caracteristice pentru Triasicul mediu (Muschelkalk). 7. Ceratifi [ceratitoîdes; Ceratitoideen; cera-titoids; ceratitoidâk; IţepaTHTOH/ţbl]: Cefalopode amoridee din Permotriasic, a căror linie de sutură este intermediară între aceea a genietiţi'lor şi aceea a amonifilor tineri, având numai lobii subdivizaţi în lobulir selele aproape totdeauna nedivizate (linie cabană ceratitica); sifonul lor este extern. 8. Cerazîn [cerasine; Cerasinj cerasiner horn lead; cerâzin; iţepa3HH]. Mineral.: Sin. Foşgenit. #. Cerbolit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru boussingaultit. 10. Cerc [cercle; Kreis; circle; kor; Kpyr], Geom.; Locul geometric al punctelor A din plan, egal depărtate de un punct fix O din acelaşi plan, numit centru (fig. 124). O A este raza cercului. Un segment de dreaptă din plan UV, care trece prin centru şi e limitat de cerc, este un diametru al cercului. U şi V sunt puncte diametral opuse pe cerc. Două puncte A şi B de pe cerc determină un arc de cerc. Segmentul de dreaptă AB este o coardă. Segmentul I], care uneşte mijlocurile coardei şi arcului, se numeşte săgeată. Dreapta I] frece prin centru şi este perpendiculară pe coardă. Figura cuprinsă între coardă şi arcul subîntins se numeşte segment de cerc. Figura cuprinsă între două raze şi arcul care uneşte extremităţile lor se numeşte sector de cerc sau sector circular. O dreaptă AB, care taie cercul în două puncte, se numeşte secantă. Când distanta dintre cele două puncte de intersecţiune tinde spre zero, dreapta devine tangentă. Punctul T în care tangenta XY atinge cercul, se numeşte punct de contact sau punct de tangenţă. Raza OT a punctului de tangenţă este perpendiculară pe tangentă. Lungimea cercului de rază r este egală cu 2nr, iar aria închisă de cerc este egală cu izr2. Două cercuri de raze r şi r (r ) r), cu distanfa d între centrele lor, pot fi: exterioare, când d )r-f r; tangente exterior, cândd~r-\-r'\ secante, când r—r { d { r + r\ tangente interior, când d — r — r ; interioare, când d ( r—r\ şi concentrice, când d — 0. Punctul de contact a două cercuri tangente se găseşte pe linia centrelor. Punctele de intersecfiune a două cercuri secante sunt simetrice faţă de linia centrelor. Partea pianului cuprinsă între două cercuri concentrice se numeşte coroană circulară. 11. ~ circumscris [cercle circonscrit; Umkreis, umbeschriebener Kreis; circumscribed circle; 603 csucskor; oimcaHHbiă Kpyr]. Geom.: Cercul care trece prin cele trei vârfuri ale unui triunghiu. i. Cerc exînscris [cercle exinscrit; Ankreis; ex-înscribed circle; kulso erintokor; H3BHe BIIH-caHHblH Kpyr]. Geom.: Cercul tangent la dreptele celor trei laturi ale unui triunghiu, situat în exteriorul triunghiului. Un triunghiu are trei cercuri exînscrise, fiecare fiind tangent la câte o latura şi la prelungirea celorlalte două. ~ înscris [cercle inscrit; Inkreis, einbe-schriebener Kreis; inscribed cirde; belso erin-tokor; BiracaHHblii Kpyr]. Geom.; Cercul din interiorul unui triunghiu, care e tangent la cele trei laturi ale triunghiului. 3. ~ .mare [grand cercle; grofjter Kreis; great circle; nagy kor; 60JIbIII0if Kpyr]. Geom.: Cercul obfinut tăind o sferă cu un plan care trece prin centrul ei. Are centrul în centrul sferei şi o rază egală cu raza sferei. 4. ~ mic [petit cercle; kleiner Kreis; small circle; kis kor; Majlblft Kpyr (OKpyjKHOCTb ceneHHH npoxo/ţHiiţero He nepe3 iţeHTp mapa)]. Geom.: Cerc obfinuf tăind o sferă cu un plan care nu frece prin centrul ei. s. Cerc de curbură [cercle de courbure; Krummunskreis; circle of curvature; gorbuleti kor; Kpyr KpHBH3Hbl]: Cercul limită care trece1 prin trei puncte ale unei curbe, când distanfa dintre punctul mijlociu şi cele extreme tinde spre zero, care are adică un contact de ordinul al doilea cu curba. Are concavitatea în acelaşi sens cu curba, o rază egală cu raza de curbură a curbei în punctul respectiv, şi e situat în planul osculator. Sin. Cerc osculator. 6. ~ osculator [cercle osculateur; Krum-mungskreis; osculating circle; gorbuleti kor; ConpHKacaiOHţHHCH Kpyr]. V. Cerc de curbură. In trigonometric se întrebuinfează, pentru definirea liniilor trigonometrice, cercul cu raza egală cu unitatea, numit 7. Cerc trigonometric [cercle trigonome-trique; trigonometrischer Kreis; trigonometric circle; trigonometrikus kor; TpnrOHOMeTpH-HeCKHH Kpyr], în care arcele sunt măsurate în sens invers mersului acelor de ceasornic, începând din punctul în care cercul este intersectat de axa absciselor unui sistem de axe rectangulare cu originea în centrul cercului. Cercul trigonometric împărfit în 400 diviziuni egale, numite grade centezimale G sau în 360 diviziuni egale, numite grade sexagezimale, şi împărfit în patru cadrane de câte 100G (respectiv 90°), având direcfia Estr respectiv Nord (axa ordonatelor, în Cadastru) drept origine a cadra-enîor, iar succesiunea cadranelor în sensul mersului acelor de casornic, se numeşte 8. ~ trigonometric cadastral [cercle trigo-nometrique cadastral; trigonometrischer Kata-sterkreis; cadastral trigonometric circle; trigonometrikus kadaszteri-kor; TpHrOHOMeTpH^eCKHH KSgţaCTpOBblă Kpyr]î Cadranul I al cercului trigonometric cadastral coincide cu cadranul I al cercului trigonometric, dar arcele sunt măsurate în sens invers fafă de ale acelui cerc; cadranele II, III şi IV ale cercului trigonometric cadastral coincid respectiv cu cadranele IV, HI şi 11 ale cercului trigonometric, toate având origini diferite şi arcele fiind măsurate în sens invers. 9. Cerc de distanfă [cercle de distance; Di-stanzkreis; distance circle; tâvlatkor; Kpyr AH-CTamţHH, pacCTOHHPTH]: Cercul din perspectivă lineară care are centrul în punctul principal şi raza egală cu distanfa principală. In astronomie şe folosesc, pe bolta cerească, anumite cercuri fictive: 10. Cerc de inerţie [cercle d'inertie; Trăgheits-kreis; inerţia circle; tehetetlensegi kor; Kpyr HHepiţKHH]. V. sub Cercuri Mohr. 11. Cerc de declinafie [cercle de declination; Deklinationskreis; declination circle; elhajlâs kore; KpyrMarHHTHoro CKJiOHeHHH]. Astr.: 1. Cercul orar al unei stele. — 2. Meridianul pe care se măsoară declinafia unei stele. 12. ~ orar [cercle horaire; Stundenkreis; ho-rary circle; orakor; HacOBblH Kpyr]. Astr.: 1. Cerc mare al sferei cereşti, trecând prir» poli şi marcând orele timpului real. — 2. Intersec-fiunea planelor orare ale stelelor cu sfera cerească. 13. Cerc de convergentă [cercle de convergence; Konvergenzkreis; circle of convergence; konvergencia-kor; Kpyr KOHBepreHIţHH, CXO-AHMOCTH]: Punctele din planul variabilei complexe z pentru cari seria de puteri 2*n (z~zo)“ este absolut convergentă sunt situate în interiorul unui cerc cu centrul în z0 şi numit cercul de convergenfă al seriei. Raza R a acestui cerc __ 1 e dată de expresiunea R-------------------- lim sup VKT şi poate fi nulă, finită şi diferită de zero, sau infinită. In cazul al doilea, seria poate fi convergentă sau divergentă în unele sau în toate punctele situate pe frontiera cercului de convergentă. 14. Cerc parhelic. V. sub Meteori optici (halo). 15. Cerc parselenic. V. sub Meteori optici (halo). ie. Cerc ocular [cercle oculaire; Okularkreis; eye-point, Ramsden circle; okulâris kor; 3pHTeJIb-HblH Kpyr]. F/z.: Imaginea fefei de intrare a primei lentile a unui sistem optic compus dintr'un obiectiv şi un ocular, formată de sistemul respectiv. Această imagine este adesea reală şi coincide cu pupila de ieşire a sistemului. 17. Cerc de bază al camei. V. Cerc primitiv de camă. 604 1. Cerc primitiv ai unei rofi dinfate [cercle primitif; Teilkreis; pitch circle* fokkor; HanaJlb-Haa fleJiHTeJlbHâH OKpymHOCTb]. Mş.: Cercul care trece prin toate punctele de contact a doua rofi dinfate, în cari vitesa de alunecare dintre dinjii rofilor este nulă. E cercul dela care se pleacă pentru construcţia geometrică a elementelor unei rofi dinfate. Se confundă cu cercul de rulare. 2. Cere primitiv de camă [cercle primitif de la came; Grundkreis des Nockens; pitch circle of the cam; butukor; Ha-HaJIbHaH HJIH JţejIH-TeJIbHaH OKpyjKHOCTb KyjiaKa]: Cerc care serveşte pentru trasarea profilului unei came (fig. 125). Diametrul cercului primitiv se ia de trei până la patru ori cursa supapei. Sin.. Cerc de bază al camei. s. Cerc exterior [cercle; exterieur, cercle jj t de couronne, cercle de tete; Kopfkreis; adden- c. ,-c ~ . î4. . * , * . , Fig. 125. Cerc primtfiv de cama. dum circle, addendum* line; fejkâr; HapytfCHafl d) diametrul rotiţei tachetului; „ hl cursa supapei; r) cerc de OKpyJKHOCTb, Kpyr ■ , , ♦ . , „JT*7 racordare al camei; $) jocul BblCTynOBl. Mş.; Cer- . ■ , . J . y ... i. supapei; a) ungmu de descrM- cul exterior al rofii din- , , ... , , , , . * , , dere; a-f 2Ş = unghiul carnet; fate, tangent la< capetele a dinfilor. V. sub Roata y=90° — (~2+ P); dirijată. d/2 4. ~ inferior [cercle a= a ...................... ; interieur, cercle de ra- cos (~2 cine, cercle de pied; D+d Fufjkreis ; dedendum cos ^ D+d-\-2$ line,, root-line, root- A) punct de intersecţiune a Circle; talpkor, alapkor; cercului auxiliar cu laturile K0pH6BaH OKpy}K- unghiului de deschidere; D) HOCTb, Kpyr Bna^HH]. diametrul cercului primitiv. Mş.: Cercul dela baza dinfilor unei rofi dinfate. V. sub Roată dinfată. 5. Cerc de rulare 1. [cercle de roulemenf; Rollkreis, Wălzkreis; rolling circle; gordulo kor; HOBOpOTHblă Kpyr]: Cercul obţinut prin inter-secfiunea unei suprafefe de rotafie, care se rostogoleşte pe o altă suprafafă,, cu un plan dus perpendicular pe axa ei de rotaţie, în punctul de contact al celor două suprafeţe. 6. Cerc de rulare 2. [cercle de roulemenî; Laufkreis; fread; futoperem; KOJIblţeBOH HJIH KpyrOBOâ peJIbC]. C. f.: Cercul obfinut intersectând suprafafa de rulare a unei rofi printr'un plan perpendicular pe axa osiei unui vehicul de cale ferată,, dus la o disfanfă de 750 mm dela mijlocul osiei, la ecartamentul normal. 7. Cerc [cercle; Kreis; circle; mutato kor; Kpyr]: Disc sau limb circular gradat, întrebuinfat în instrumentele de măsură a unghiurilor. Termenul se aplică, uneori, instrumentului însuşi. Exemple: a. ~ azimutal. V. Cerc orizontal. 9. /y de busolă [cercie de boussoîe? Kom-pafţteilkreis; compass's circular scale; irânytu osztokdrer 6ycojtbHbilî, - KOMnacHbiă Kpyr]: Limb circular orizontal, divizat în 400 diviziuni centezimale egale (360° sexagezimale), care evoluează în fafa vârfurilor acului magnetic al busolei. Construcfia lui variază cu natura aparatului pe care-l deserveşte, şi anume poate fi cerc sau limb gradat pentru. busole simple, ori cerc sau limb gradat pentru busole goniometrice. 10. ~ meridian [cercle meridien; Meridian-kreis; meridian circle; delkor; MepHftHaHHblit Kpyr]. Asfr.: Instrument astronomic cu ajutorul căruia se determină înăljimea unei stele, în momentul când ajunge la meridian. Este compus dintr'o lunetă meridiană,, căreia i s'a alăturat un cerc vertical gradat, care se mişcă împreună cu luneta în fafa unui indicator fix. 11. ~ orizontal [cercle horizontal; Horizontal-kreis; horizontal circle; vizszintes kor; r0pH30H-TajibHblU Kpyr]: Cercul pe care se citesc şi se măsoară unghiurile orizontale la toate aparatele goniometrice (teodoliîe, tachimetre, busole topografice, etc.), ca şi azimuturile la instrumentele astronomice (e numit uneori, în acest caz, cerc azimutal). E constituit dintr'un cadran circular, împărfit în 400 diviziuni egale (cel centezi-mal) sau în 360 diviziuni egale (cel sexagezi-mal). 12. ~ vertical [cercle vertical; Vertikalkreis; azimuth; fuggoleges kor; BepTHKaJIbHblît, a3H-MyTaJIbHblH Kpyr]: Cercul pe care se citesc şi se măsoară unghiurile verticale. Se găseşte atât la aparatele universale goniometrice (teodolite, tachimetre), cât şi la aparatele speciale între-buinfate în Fizică, în Astronomie, etc. Este constituit dintr'un cadran circular, împărţit în 400 diviziuni egale (cel centezimal) sau în 360 diviziuni egale (cel sexagezimal). V. şi Teodolit* ia. Cerc [cercle, anneau baque; Ring; ring; gyuru ; KOJIblţo], Mş.: Piesa de formă circulară, care intră în construcfia unei maşini. — Exemple: 14. ~ de etanşeitate. V. Segment de piston. 15. ~ de fixare a bandajului. V. Inel de fixare a bandajului. ie. ~ de protecfiune [anneau de protection (du filet); (Gewinde)schutzring; protecting ring (for threads); vedogyuru; npeflOXpaHHTejIbHOe KOJlbiţo]. Mş.: Cerc metalic pentru profesiunea unei suprafefe cilindrice, de exemplu un inel metalic cu filet interior, care se înşurubează peste capătul filetat al unui tub, spre a-l proteja în timpul transportului, al manipulării, depozitări^ etc. 17. /v/ de reglare [cercle de vannage; Regelring; regulating circle; szabâlyozo gyuru; peryjlHpyiomee KOJlblţo]. Mş. hidr.: Inel de ofel,, care leagă, prin arficulafii, paletele directoare mobile ale unei turbine Francis, şi care, prin mişcarea de rotafie, efectuează mişcarea simultană a paletelor, deviind astfel apa cu o vitesă care variază în mărime şi direcfie (v. fig. sub Bielă de comandă). Rotafia inelului este comandată de o pereche de biele de comandă, puse sub acfiune manuală sau sub acfiunea unui servomotor legat, de regulatorul automat de vitesă. Legătura dintre palete şi cercul de reglare se poate face fie numai prin intermediul unor bielete rigide, fie prin intermediul unor organe de siguranfă rigide sau semielastice. Cele rigide sunt bielete de ruptură din una sau două piese, iar cele semielastice sunt bielete cu re-sorturi elicoidale,, cari sunt elastice pentru închidere şi rigide pentru deschidere. 1. Cerc de rulare [couronne de roulement; Lauf-kranz; rol Ier race; korfuto sin; IIOBepXHOCTb Ka-TâHHH HJIH Ka^eHHH]. C. f.; Şină fixă, de formă circulară, pe care rulează rofile de capăt ale plăcii învârtitoare pentru întoarcerea locomotivelor. Şina de rulare e prinsă, prin şuruburi de fixare, de fundafie. 2. Cerceii babei. Bof. V. Salbă râioasă. 3. Cerceii Doamnei [Dicentra; Doppelspren; bleeding; sziwirâg; flHiţeHTpa (fleKopaTHBHoe paCTeHHe)]. Agr.: Dicentra spectabilis; familia papaveraceelor. Plantă vivace cu o corolă cu doi pinteni, de unde şi numele de dicentra. înfloreşte prin Mai - Iunie, atingând o înălfime de 60’"80 cm. Prezintă tulpine roşietice, fistuloase şî ramificate. Se foloseşte în grupuri mari şi mici, tn piatbande şi ghivece; şi chiar forfată. Se cultivă pentru florile ei, frumoase şi bizare, de coloare roşie, atârnând în jos şi dispuse în raceme. Se înmulfeşte prin despărţire, prin butaşi şi prin seminfe. Se seamănă primăvara, se iernează în răsadnife reci, iar primăvara următoare se plantează la locul definitiv. 4. Cercel de arc. V. Jumelă. 5. Cerceluş. Agr.: Fuchsia coccmea Aît., F. fulgens Lindl.» F. splendens Zucc. Arbust cultivat în locuinfe şi în sere pentru ornament. e. Cercevea [châssis de fenetre; Fenster-rahmen; window frame; ablakkeret; OKOHHâH paMa]. Cs.: Cadrul de lemn sau de metal al unei ferestre, în care este fixat geamul. 7. Cercul celor nouă puncte [cercle des neuf points; Euler-scher Kreis; nine-points circle; a kilenc pont kore; KpyTfleBHTHTOHeK]. Geom.: Cercul care trece prin picioarele înălfimilor, prin mij-locurile laturilor şi mijlocurile segmentelor dintre vârf şi ortocentrul unui triunghiu. Centrul lui este pe dreapta OH (dreapta lui Euler) care uneşte centrul O al cercului circumscris unui triunghiu cu ortocentrul HP în mijlocul segmentului OH> Raza cercului celor nouă puncte este jumătate din raza cercului circumscris. Sin. Cercul lui Euler, 8. lui Apollonius [cercle d'A.; A. Kreis; A.'s circle; A.-kore; Kpyr AnoJIJIOHHH]. Geom.: Fie D şi D’ picioarele bisectoarelor duse din vârful A al unui triunghiu ABC. Cercul descris, pe DU ca diametru se numeşte cercul lui Apollonius relativ la vârful A. Raportul dintre m distanfele unui punct mobil pe acest cerc la vârfurile B şi C este constant. Cercurile fui Apollonius ale unui triunghiu se intersectează în două puncte: centrele isodinamice, situate pe diametrul cercului circumscris care trece prin punctul K al lui Lemoine. 9. ~ Iul Brocard [cercle de B.; B.-scher Kreis; B.'s circle; B.-kore; Kpyr BpOKap/ţa]. Geom.; cercul descris pe OK drept diametru,, unde O este centrul cercului circumscris al unui triunghiu şi K punctul iui Lemoine. 10. ~ lui Lemoine [cercle de L.; L.-şcher Kreis; L/s circle; L.-kdre; Kpyr~JIeMyaHa], Geom.:Se pot defini două cercuri ale lui Lemoine. Primul este cercul care trece prin cele şase puncte obţinute prin intersecfiunea laturilor unui triunghiu cu paralelele la laturi duse prin punctul lui Lemoine. Centrul acestui cerc se găseşte la mijlocul segmentului OK, O fiind centrul cercului circumscris, iar K punctul lui Lemoine al triunghiului. Al doilea cerc al lui Lemoine este cercul pe care se găsesc cele şase puncte obfinute prin inter-şecfiunea laturilor unui triunghiu cu antiparalelele la laturi duse prin punctul lui Lemoine. 11. ~ lui* Miquel [cercle de M.; M.-scher Kreis; M/s circle; M.-kore; Kpyr MHKBeJIfl]. V. sub Patrulater complet. 12. ~ lui Taylor [cercle de T.; T.-scher Kreis; T/$ circle; T.-kore; Kpyr Ţa&JiopaJ. Geom.; Cercul care frece prin proiecfii le picioarelor înălţimilor pe laturile unui triunghiu. is. ~ lui Tucker [cercle de T.; T.-scher Kreis; T/s circle; T.-kore; Kpyr Ty KKepa]. Geom.: Cercul care trece prin capetele a trei antiparalele egale, înscrise în unghiurile unui triunghiu. 14. Cercul deformafiilor specifice [cerde des deformations specifiques; Kreis der spezifischen Formănderungen; specificai deformation circle; szpecifikus deforroaciok -kore; Kpyr HecKHX AecJJOpMaiţHH]. V. sub Cercuri Mohr. îs. Cercul eforturilor [cercle des efforts; Spannungskreis; stress circle; igenybevetelek kore; Kpyr HanpHHceHHH]. V. sub Cercuri Mohr. te. Cercul eforturilor specifice [cercle des efforts specifiques; Spannungskreis; specificai stress circle; szpecifikus igeeybevetelek kore; Kpyr cneiţH<|)HHecKHX HanpHJKeHHă]. V. sub Cercuri Mohr. 17. Cercul Mohr-Land [cercle de M.-L.; M.-L. scher Kreis; M.-L. circle; M.-L.-kore; Kpyr Mop-JlaH^a]: Dacă un tensor simetric şi de ordinul al doilea are o valoare principală nulă (de ex. diada de inerfie dată de momentele de inerfie şi de deviafie ale unei secfiuni în raport cu cuplele de axe ortogonale din planul secfiunii), el se numeşte tensor planar, şi două din cercurile jui Mohr trec prin origine, de ex. cercurile M23 şi Miz, dacă Sz = 0. Dacă se cunosc în acest caz componentele scalare Sxx, Syy şi Sxy = Syx a !e ten sonului fafă de dOw.ă axe rectangulare Ox şi Oy şi se caută componentele lui scalare Shh'$w şi Suv *= Svu fafa de alt cuplu de axe 606 rectangulare O# şi Ov (fig. 126), cercul lui Mohr-Land permite să se determine grafic noile componente. Cercul Mohr-Land trece prin origine şi are centrul pe axa ordonatelor Oy şj diametrul 0^-5^+^ (Sxx=OB-, = BA). EI taie direcţiile Oh şi Ov în punctele D şi E. Dacă se duce în B per- >y pendiculara BC, unde BC — Sjg, piciorul Fi al s* * perpendicularei / J coborîte din C / _ \/ peD£, dă în FD ^ / 8 pe S,, ţi în «-'si / | pe Sm, iar în CF / J pe Suv. C se gă- \\. / / seşte în stânga x/N. / sau în dreapta f lui OAidupă cum 0 negativ sau Fig 126> Cercu| Mohr-Und. pozitiv. î. Cercul rezistenţelor [cercle des tensions; Spannungskreis; strength's circle; szilardsâgi kor; Kpyr COnpOTHBJieHHÎI]. V. sub Cercuri Mohr. 2. Cercul tensiunilor [cercle des tensîons; Spannungskreis; strains circle; feszultsegi kor; Kpyr HanpHHteHHft]. V. sub Cercuri Mohr. s. Cercuri Mohr [cercles de M.; M. sche Kreise; circles of M.; M.-fele kor;KpyTH Mopa]. CIc. 1., Mec., Rez. mat.: Trei cercuri coplanare, tangente două câte două şi cu centrele colineare, cari servesc pentru determinarea grafică a componentei normale şi tangenţiale Syt a vectorului Sy pe care un tensor S, simetric şi de ordinul al doilea,, îl asociază diferitelor orientări v (adică diferitelor direcţii şi sensuri).— Cercurile luj Mohr_ prezintă importanţă mai ales când tensorul S reprezintă starea eforturi lor specifice, adică a tensiunilor (mecanice) dintr'un corp, unde linteresează în particular tensiunile normale şî tangenţiale. Dacă Sx, Sy şi Sz sunt vectorii pe cari tensorul simetric 5 îi asociază sensurilor pozitive ale axelor Ox, Oy şi Oz ale unui sistem de referinţă triortogonal, vectorul Syt asociat de tensorul S orientării v, caracterizată de cosinusurile directoare cos &yx, cos ocy^ şi cos aV2, e (v. sub Tensor): Sv = Sx cos a.yx + Sy cos + Sz cos ayz. Dacă Sxx, Sxy, Sx2; Syx, Syy, Syz şi Szx, Szy şi Sz2 sunt componentele vectorilor Sx, Sy şi Szt con-difiunile de simetrie sunt ^Xy ~~ Syx\ SyZ = Szy'l Szx = Sxz . Tensorul simetric S are, în general, trei axe principale triortogonale (v. Direcţie principală a tensorulur de ordinul al doilea) Oi, O2 şi Oz, date de condiţiunea ca vectorii St, S% şi Ss pe cari li-i asociază să fie îndreptaţi de-a-lungul acelor direcţii (adică să aibă numai componente normale): Su = Si; S22—S2; S33 = S3. Dacă se aleg axele principale ca axe de coordonate şi se notează cu cos aVl cos şi cos cosinusurile directoare ale orientării v faţă de aceste axe, componentele normală Svy şi tangenţială a^e vectorului Sy sunt (v. sub Tensor): *^vv *^1 cos2avl cos2av, 5j cos^oc^j ^ cos2avl -f- Sj cos2otyf H- S3 cos^otyj — (5*4 cos2avl -f Si cos^ +S9 cos2^)* unde cos*ayl -f cos2aV2 -f cos2^ = 1. Dacă se construeşte deci, într'un plan, un sistem de două axe cu originea P, având componentele normaleS^ ale lui.5v în abscise şi componentele lui tangenţialei^ ale lui Syîn ordonate (fig. 127). ordinul al doilea. şi se trasează cele trei cercuri cari au centrele pe axa absciselor şi trec prin punctele de abscise (pozitive sau negative) Si, S2 şi Ss, numite cercurile lui Mohr: M12, Mas şi Mai, de centre Ci2r C23, respectiv C31, punctul S din acest plan, a cărui abscisă e Sw şi a cărui ordonată e Sytr adică a cărui disfanfă dela originea P e valoarea absolută Sy a vectorului Sy (din fig. 128), se obţine cum urmează: Se trasează din punctele Si şi S3, de pe axa absciselor, o dreaptă sub unghiul av1| respectivav3 faţă de verticală, iar din centrele C23,, respectiv C12, Se trasează câte un cerc care trece prin punctele de intersecţiune ale primei şi ale celei de a doua drepte cu cercul M31 al Iui Mohr; intersecţiunea ultimelor două cercuri dă punctul căutat S. Construcfia se bazează pe faptul că punctele S ce reprezintă valorile Iui Sy cari corespund unui anumit unghiu ccvii se găsesc pe un cerc de ceniru C23, cele cari corespund urnit anumit unghiu «v2 se găsesc pe un cerc de centru C3i, şi cele cari corespund 607 unui anumit aV3 se găsesc pe un cerc de centru C12 (fig. 127), ca şi pe cele trei relafii dintre 5vv, Syt şi cosinusurile directoare ale orientării v. Din aceleaşi relafii urmează că, tn fig. 127, locul punctelor S, cari reprezintă valorile Sv, corespunzătoare orientărilor v penfru cari cosocv} e proporţional cu cos a^, se găsesc pe un cerc Fig. 128. Componentele vectoriale ale unui tensor sjmetrjc de ordinul al doilea. care trece, în fig. 127, prin punctul Ss al axei absciselor şi are centrul pe ea. Diametri i c ____ ^2 *^3 . C __ *^3 *^i . o ___ *^1 *^2 ■ ^ ti ~ 2 ' 2* ~ 2 ' 3 ~ 2 ai cercurilor lui Mohr sunt valorile tangenţiale principale ale tensorului S, cari satisfac condi-{iunea S/t 4- St2 *f $ts =0. Secfiunile tangenfiale corespunzătoare, după ale căror normale v componentele normale ale lui Sv sunt nule, formează fefele dodecaedrului romboidal circumscris unui cub cu muchiile paralele cu cele trei axe principale, iar orientările valorilor vectoriale tangenţiale principale ale tensorului formează muchiile unui octaedru regulat, ale cărui vârfuri sunt situate pe axele principale ale tensorului. Componentele tangenfiale Syt ale vectorilor Sv se exprimă simplu în funcfiune de valorile tangenţiale principale: Syt = 4 (Sfj cos2avs cos^yg + Sf2 cos2^ cos2avl + + S2,s cos2avl cos2av2). Dacă tensorul simetric de ordinul al doilea e, în particular,, un deviator, adică un tensor simetric D, astfel încât suma valorilor lui principale Di, Dă, D& sa fie nulă: £>1+Z)2 + D3 = 0, cel pufin una din aceste valori trebue să fie pozitivă şi cel pufin una negativă. Dacă sunt date numai centrele cercurilor Mohr ale unui deviator, originea corespunzătoare a sistemului de coordonate se găseşte cum urmează: Se ridică în Da şi în Di (fig. 129) două segmente verticale egale: D^D^-D^^ iar originea P are abscisa punctului de intersecfiune P ai dreptelor D*Cti şi £>iC23. In acest caz orientările v, pentru cari se anulează componentele normale ale_yec-torilor Dy pe cari li-i asociază deviatorul D, se găsesc unind originea cu curba de intersecfiune dintre cuadrica centrică Z^cos2^ 4- Z>2cos2aV3 -f Dzcos2^ = 0 şi sfera de rază egală cu unitatea: cos2^ -f cos2ay2 -f cos2av3 = 1, curbă care e situată pe cilindrul eliptic: cos® avi 1 cos2ar2 ^ A* + A* ’ unde ________ _________ A, = \/ ~D* ; - ~\/. ~ Ds . \Dt-D, \D.-D, Dacă Dl>D2>D3t pentru orice deviator planul DiDz e un plan de simetrie. — Dacă tensorul de ordinul al doilea S reprezintă tensiunile (eforturile specifice) dintr'un mediu continuu, componentele lui normale , respectiv tangenfiale Syt, reprezintă tensiunile (eforturile specifice) normale, cari se notează cut^ sau cu o, respectiv tangenfiale,, cari se notează cu sau cu t, iar în diagrama cercurilor lui Mohr, abscisele şi ordonatele_ reprezintă mărimile a şi t, — Dacă tensorul S reprezintă deformafiile specifice dintr'un mediu continuu, componentele lui normale S^, respectiv tangenfiale Svt. reprezintă deformafiile specifice corespunzătoare, adică primele reprezintă alungirile specifice s după orientările v, iar ultimele, alunecările specifice y, iar cercurile lui Mohr se numesc cercurile deformafiilor specifice. — Dacă tensorul S reprezintă diada de inerfie a unui corp în raport cu punctul la care se referă S, componentele lui normale Sw, respectiv tangenfiale Svt reprezintă momentele de inerfie 7w în raport cu axele de orientare v, respectiv momentele de deviafie (sau centrifuge), sau produsele de inerfie Ivt ale corpului în raport cu punctul, în raport cu cuplul de axe v, t, iar cercurile lui Mohr corespunzătoare se numesc cercuri de inerţie. Dacă tensorul S reprezintă starea de tensiune 608 maxwel liană mir un câmp electric sau magnetic/ componentele normale 5w reprezintă tensiunile maxwelliene normale (de întindere în lungul liniilor de câmp, respectiv de compresiune perpendicular pe ele), iar componentele tangenţiale, 5 v/ reprezintă tensiunile maxwelliene tangenfiale (cari diferă de zero pentru direcfiile cari nu sunt paralele cu liniile de câmp şi nici perpendiculare pe ele). — Dacă două din valorile principale ale tensorului simetric devin egale \de ex. starea de tensiune dintr'o bară întinsă sau comprimată, sau deformafiile specifice corespunzătoare, dacă bara e isotropă şi omogenă, etc.), cele trei cercuri ale lui Mohr se reduc la unul singur, de ex. la cercul M±2t de centru C12, dacă 53 = 52. Dacă se observă că cos ^2 cos‘^3 — 1 — cos*avl = sinsaVl se obţine 5w== SiCos*av-b S2sjn2aVl ^ ?±J*1 Cos 2«V1 Svt ~ V 5fcos 2ctvi -f 5|sinavl—(51cos2avlrf-52sin*avJ 3= S,—S2 . n sm 2aVi iar cercul corespunzător al lui Mohr frece prin punctele axei absciselor de abscise 5i şi 5a, ş‘ are centrul în punctul ei de abscisă £(Si + Sa)-« Toate punctele 5, cari reprezintă prin abscise componentele normale Sw, şi prin ordonate componentele tangenfiale Sv/,, se găsesc în acest caz pe periferia cercului lui Mohr (fig. 130). $vt Fig. 130. Cercuj Iui Mohr penfru un iensor biaxial. a. Cerdac [veranda; Veranda; verandah; lornâc, veranda; BepaH#a], ArhGalerie exterioară deschisă, dar acoperită, situată în fafa parterului unei clădiri,, înălţată deasupra terenului ş:i accesibilă din exterior. Sin. Pridvor. 2. Cereale [cereaies; Getreide; cereais; ga-bona; 3epHOBOH xjie6, 3epHOBwe 3JiaKHj. Agr.: Grup de plante cultivate, din familia gra-mineelor,, cu excepfiunea hrişcei, care e cereală dar face parte din familia poligonaceelor, ale căror boabe servesc la alimentarea oamenilor, a animalelor, sau în diferite industrii. Sunt cereale: grâul, secara, orzul, ovăsul, orezul, meiul, porumbul, sorgul şi hrişcă. Boabele cerealelor confin grupuri de substanfe indispensabile viefii animale: substanfe azotoase-proteice: Intre. 7*5% (la orez) şi cca 16°/o (la grâu) —i şi hidrafi de carbon, în mare măsură amidon: 60% la ovăs, 66% la porumb, 67% la qrâu >i 78% la orez; ele mai confifr grăsimi: 2% la grâu, secară* orz şi peste 4% la porumb şi ovăs. 3. Cerealină. Chim. biol.: Ferment analog diastazei, care zaharifică amidonul, modifică g lu-tenul şi îl colorează (N. D.). 4. Cerealină. Preparat fungicid întrebuinfat la saramurarea cerealelor contra mălurii cerealelor (N. D.). 5. Cerească, boltă ~ [voute celeste; Himmels-gewolbe; sky's cânopy; egboltozat; He6eCHbIH CBOfl]. Astr.: Emisferă aparentă, de coloare albastră în zilele senine, părând sprijinită pe orizont, pe un cerc în centrul căruia se găseşte observatorul situat pe Pământ, şi pe care par proiectate toate corpurile cereşti, când observatorul priveşte cerul. Sin. Sferă cerească. e. Cerească, fotografie ~ [photographie celeste; Himmelsphotographie; sky's photography; csil lagos eg lefenykepezese; HeSeCHaH (J)OTO-rpa(|>HH]. Asfr.: înregistrarea unei porfiuni din suprafafa sferei cereşti sau a unei stele pe o placă fotografică, prin intermediul unei lunete telescopice măritoare; luneta este aşezată para-lactic fafă de mişcarea aparentă a porfiunii considerate din bolta cerească,, respectiv a stelei de fotografiat. Stelele fixe apar în fotografie ca nişte discuri rotunde; din contra, planetele, sau planetoizii., apar ca o urmă lungă luminoasă, fiindcă acestea au o mişcare fafă de fondul constituit de stelele fixe. 7. Cerească, sferă ^ [sphere celeste; Him-melskugel; sky's giobe; csillagâszati gomb; H6-6e CHan C(j)epa, map]. Astr V. Cerească, boltă 8. Cerebronic, acid ~ [acide cerebronique; Cerebrorisăure; cerebronic acid; Cerebronsav; iţepedpoHOBaH KHCJIOTâ]. Chim. biof.: CHs- (CH2)21- CH(OH) - COOH. Oxiacid dîn seria grasă. Combinat cu sfingozina şi cu galactoza, dă un cerebrozid, cerebronul (frenozinul)p care se găseşte în creier (materia a|bă) şi în nervi. 9. Cerebrozide [cerebrosides; Cerebroside; cerebrosides; cerebrozidok; lţepe()p03H;ţbl]. Chim. biol.: Grup de produşi naturali din organism, componenfi ai iipoizilor. Un cerebrozid este compus dintr'un acid gras, din sfingozină şi galactoză. După natura acidului gras, se deosebesc: cherazina (acid lignoceric), nervona (acid nervonic), cerebronul (acid cerebronic) şi oxiner-vona (acid oxinervonic). In organismul animal se găsesc în creier şi în nervi. 10. Cerere de oxigen [demande d'oxygene; Sauerstoffbedarf; oxygen demand; oxigenszuk-seglet; noTpedjieHHe, cnpoc HMCJiopo/ţa]. Canal.; Cantitatea de oxigen consumată într'un a-numîf timp, de o apă uzată, când e supusă unui proces de epurafie biologică. 11. Cerere de oxigen biochimic [demande biochimique d'oxygene; biochemischer Sauerstoffbedarf; biochemical oxygen demand; bio-kemiai oxigenszukseglet; cnpoc, iiOTpeâHOCTb 609 B 6H0XHMHHeCK0M KHCJlopofle]. Canal. V. Oxigen biochimic necesar. 1. Cerere imediată de oxrgerv [demande immediate d'oxygene; unmittelbarer Sauerstoff-bedarf; immediate oxygen demand; azonnali oxigenszukseglet; HeiIOCpe^CTBeHHOe nOTpe6-JieHHe KHCJiopofla]. Canal.: Cantitatea de oxigen consumată de materiile organice din apele de canal, fără intervenţia microorganismelor. 2. Cerere maximă de putere [demande maxima de puissance; Leistungshochstbedarf, Leistungsmaximalbedarf; maximum power demand; legnagyobb teljesitmeny; HaH^OJIbinaH noTpedHocxb, cnpoc, MaKCHMajibHan Ha-Tpy3Ka], Elf.; Valoarea mâximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într'un interval de timp determinat: zi, săptămână, lună, an, etc. 3. Ceresan. Fung.: Clorură de eti l-mercur. Fungicid întrebuinţat ca anticriptogamic agricol, şi ca desinfectant al solului. (N. D.). 4. Ceresc, glob ~ [globe celeste; Himmels-kugel; sky's globe;csillagâszati gomb; He6eCHblâ inap, rjio6yc]. Asfr.: Glob sferic, având o rază determinată, pe a cărui suprafaţă este reprezentată harta cerească, adică harta care fixează pozifia astrelor de pe bolta cerească. 5. Ceresc, mapamond ~ [mappemonde celeste; Himmelskarte; sky planisphere; csillagâszati terkep; HeâecHan KapTa odonx nojiymapHă]. Astr.: Hartă plană, care reprezintă sfera cerească divizată în cele două emisfere: nordică (boreală) şi sudică (australă)» în două cercuri tangente exterioare, ai căror diametri în prelungire redau ecuatorul ceresc la scara convenţională, la care s'a construit întregul grafic. Mapamondul redă constelaţiile principale cari se observă pe cele două emisfere. e. Cereşti, coordonate ~ [coordonnees ce-lestes; sphârische Koordinaten, Himmelskoordi-naten; spherical coordinates; szferikus koordi-nâtâk; Koop^HHaTbi na niapoBOH noBepx-HOCTH], Asfr.: Coordonate folosite pentru a preciza pozifia astrelor pe bolta cerească. Se deosebesc: coordonate orizontale,, coordonate orare şi coordonate ecuatoriale. 7. Cereşti, paralele ~ [paralleles celestes; Himmeisparallelen; sky parallels; csillagâszali pârhuzamosok; He6eCHbie napaJUiejiH]. Asfr.: Toate cercurile mici de pe bolta cerească, paralele cu ecuatorul ceresc şi rezultând din secţionarea sferei cereşti prin plane paralele cu planul ecuatorului ceresc (sau perpendiculare pe axa lumii). a. Cerefan. Fung.: Tricrşiil acetat de mercur, folosit pentru combaterea paraziţilor vegetali şi animali ai grâului şi care, în acelaşi timp, ajută germinaţiei. Produsul comercial este un amestec de 75% monoacetat cu 25% diacetat ai celor trei crezoli, şi conţine 57°/o mercur (N. C.). 9. Cerex. Ind. chim. sp.: Masă termoplastică de mare rezistentă la căldură. Este un copoiimer al stirenului, neatacat de acizii şi bazele slabe, atacat de acizii şi bazele tari, solubil în hidrocarburi şi în derivaţi halogenaţî, care se poate colora frumos. Este întrebuinţat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a pieselor pentru aparate electronice, a robinetelor, etc. (N. D.). 10. Cerezină [ceresine; Ceresin; ceresin; ce- rezin; IţepeSHH]: 1. Produsul obţinut prin rafinarea ozocheritei cu acid sulfuric şi cu pământ decolorant (înţeles restrâns). — 2. Produs obţinut prin rafinarea cerurilor de petrol, separate în rezervoare sau în conducte („rod-wax"), cu cari ozocherita are anumite proprietăţi comune. Cerezina este constituită din hidrocarburi para-finice normale superioare şi din hidrocarburi parafinice cu nuclee ciclice. Are o structură amorfă sau microcristalină, spre deosebire de parafina comercială» care are o structură cristalină desvoltată. Cerezina se mai deosebeşte de parafina cu acelaşi punct de topire, prin greutatea moleculară mult mai mare. Punctul de topire poate ajunge până la Cerezina este solubila la cald în diferiţi solvenţi organici. Pentru separarea hidrocarburilor cu punct de topire ridicat (cerezina tare), se poate întrebuinţa un amestec de doi solvenţi (deex.: benzen + acetonă sau diclor-etan + benzen). Prin evaporarea filtratului rezultat dela separarea cerezinei tari, se obţine cerezina moale, cu p. t. < 60°. Cerezina are numeroase întrebuinţări practice: în fabricarea cerurilor, a cablurilor şi a materialului izolant, etc., la apre-tură, unde înlocueşte cu succes ceara de albine, pentru a da moliciune ţesăturilor. E un combustibil preferat pentru turboreactoare, fiind injectată în camera de combustie sub forma lichida vâscoasă* 11. Cergă. Ind. făr.: 1. Pătura care se aşterne pe pat. —- 2. Adăpost construit din ramuri şi din cetină, în care lucrează şindrilarul. 12. Cert! [cerite; Cerit; cerite; cerit; IţepHT]. Mineral.: (Ca.FeJCesHţHaO I (Si04)3]. Mineral care conţine pământuri rare şi, în special, oxid de ceriu în proporţie de 60°/o. Cristalizează în sistemul rombic. 13. Cerithltini [cerithium; Cerithium; cerithium; cerithium; iţepHTHyM], Paleont.: Gasteropod sifonostom, abundent şi caracteristic penrtru Terţiar. Există specii marine şi Fitorale, afară de cele sarmatice, cari sunt salmastre. Are cochilia turi-culată, cu ornamentaţii. 14. Ceriu [cerium; Cerium; cerium; cerium; iţepHH], Chim.: Ce; nr. at. 58; gr. at. 140,13; d. 6,75; p. f. 645°. Metal moale şi ductiJ, tri- şi tetravalent, cu aparenţa fierului şi cu o strălucire vie. Există în natură amestecat cu pământurile rare, din grupul cărora face parte. Se extrage odată cu toriul şi cu lantanul din nisipuri mona-zite, în cari se găseşte sub forma de fosfat. In aer arde cu o flacără mai mare decât a rnag-neziului. Ceriul este folosit, în mici cantităţi, ca oxid pentru impregnarea sitelor incandescente, 39 610 alături de toriu, şi ca opacizant alb, în ceramică, pentru smălfuire. întrebuinţarea lui principală este sub forma de fero-ceriu (aliaj de fier cu 30% ceriu), un aliaj tare, care produce uşor scântei şi se întrebuinţează la fabricarea pietrelor de brichete. Dintre compuşii ceriului, sulfatul ceric joacă un rol important în cerometrie. V. Cero-metrie. 1. Ceriumankerit. Mineral.: Sin. Coddazit. 2. Cerneală [encre; Ţinte; ink; tinta; nep-HHJia]. fnd. chim. sp.: Soluţii şi suspensii obţinute cu diferite substanfe, colorate de obiceiu în negru, albastru, roşu, verde, întrebuinţate la scris, la stampilat, imprimat, gravat, etc. Cele mai cunoscute tipuri de cerneală sunt: 3. Cerneală de scris [encre â ecrire; Scbreib-tinte; writing ink; irotinta; HKCbMeHHbie nep-HHJia]: Cerneală preparată prin amestecarea unui material tanant cu săruri de fier (în general sulfat feros) în anumite proporţii, pentru a forma o combinaţie colorată în negru, care devine stabilă la lumină, după ce s'a scris cu ea pe hârtie. Pentru calităţi superioare, se adaugă materii colorante organice, slab acide, obişnuit coloranţi de anilină, antracen, etc., cu cari se pot obţine colori şi nuanţe variate — şi un procent mic de fenol, pentru a se împiedeca fermentaţia. Acest tip de cerneală este cunoscut, în comerţ, sub diferite numiri ca: cerneală de antracen, de aii-zarină, de anilină. 4. ~ de copiat [encre â copier; Kopiertinte; copying ink; mâsolotinta; KOHHpOBajIbHbie HepHHJia]: Cerneală preparată prin amestecarea unui extract de băcan cu bicromat de potasiu. Cerneala de copiat poate fi uşor îndepărtată de pe hârtie. s. ~ de şapirograf (hectograf) [encre pour hectbgraphe; Vervielfâltigungsapparaftinte; hecto-graph ink; sokszorositotinta; reKTOrpa<|)Hbie ^epHHM]: Cerneală preparată prin amestecarea unor materii colorante organice cu apă, cu gumă arabică, acid saiicilic şi glicerină. a. ~ de sfampilare [encre â tampon; Stem-peltinte; rubber stamp ink; belyegzo tinta; îie-^aTHbie, inTeMnejibHbie neprauia]: Cerneală preparată prin amestecarea unor materii colorante organice cu uleiu, pentru ştampilele metalice, sau cu glicerină, pentru cele de cauciuc. 7. ^ de rufărie [encre â marquer le linge; Wăschezeichen-Tinte; linen marking ink; feher-nemu jelzo-tinfa; HepHHJia flJIH MapKHpOBKH nojIQTHa]: Cerneală preparată prin amestecarea unor soluţii de săruri de cupru cu clorhidrat de anilină, cu gumă arabică, amoniac sau carbonat de sodiu. In locul clorhidratului de anilină şi al săruri lor de cupru, se poate întrebuinţa şi azotat de argint sau negru de fum. 8. ~ minerală, pentru scrisul pe sticlă sau pe metale [encre corrosive; Atztinte; etching ink; maro tinta; HepHHJia flJlH rpaBH-pOBaHHH, TpaBJieHHH}: Cerneală preparată, în general, din pigmenţi insolubili, ca oxid de zinc, albastru de Berlin, eu o soluţie de gumă arabică sau de shellack, sub forma unei suspensri fine stabilizate cu borax. Cerneala cu care se gravează pe sticlă este un amestec de acid fluorhidrie, fluoruri şi sulfat de bariu. Cerneala pentru scrisul pe metale este o suspensie fină de pulberi metalice (bronzuri) în soluţie de gumă arabică. 9. ~ simpatică [encre sympathique; sym-pathetische Ţinte; sympatheţic ink; szimpa-fikus tinta; CHMHaTHHeCKHe HCpHHJIâ]: Cerneală care, după ce s'a scris cu ea pe hârtie, nu poate fi citită decât după developarea cu chimicale sau cu ajutorul căldurii. Azotatul şi clo-rura de cobalt în soluţii de concentraţie optimă servesc pentru pregătirea cerneluri lor simpatice. De asemenea, clorură ferică, acetatul de plumb şi sulfatul de cupru. In artele grafice se întrebuinţează alte tipuri de cerneală: io. Cerneală de imprimare [encre d'impres-sion; Druckfarbe; printing ink; nyomdafestek; nenarabie nepHHJia]. Arte gr.: Substanţă lichidă sau vâscoasă, colorată, care se aplică pe suprafaţa de imprimare. Cerneala este compusă, în general, dintr'un colorant solid, numit pigment, menţinut în suspensie într'un mediu lichid sau vâscos, numit liant. După evaporare sau oxidare, colorantul rămâne prins pe suprafaţa pe care s'a imprimat, şi reproduce forma şi coloarea originalului. n. ~ de anilină [encre â l'aniline; Anilin-druckfarbe; aniline printing ink; anilin nyomo festek; aimjiHHOBbie nenarabie nepHHJia]. Arte gr.: Cerneală de imprimare, preparată cu coloranţi de anilină. ia. /x/ caScografică [encre pour l'impression en creux; Tiefdruckfarbe; copper-plate printing ink; melynyomâsu festek; nenaTHbie HepHHJia flJlH rpaBHpOBKH Ha MeflH]. Arie gr.: Cerneală cu care se imprimă clişeele gravate. Pentru ca să pătrundă adânc, cerneala trebue să fie fluidă şi bogată în coloranţi. îs. ~ de imprimare cu dublu ton [encre double-ton, double teinte; Doppeltonfarbe; double tone ink; kettos szinârnyalatu nyomdafestek; nenarabie nepmuia c abohkhm tohom (ot-TeHKOM)]. Arfe gr.: Cerneală care dă imprimatului aspectul unei duble impresiuni, executată cu cerneli de aceeaşi nuanţă, dar de tonuri diferite. 14. ~ pantografică [encre typographique; Buchdruckfarbe ; printing ink ; nyomdafestek ; THnorpa(|)CKHe nepHHJia]. Arte gr.: Cer- neală întrebuinţată pentru lucrările tipografice. Elementele active ale clişeului găsindu-se la exterior, deasupra suprafeţelor neutre, cerneala nu trebue să curgă, şi de aceea trebue să aibă consistenţa unei paste. 15. ^ pentru accidente [encre pour travaux de viile; Akzidenzfarbe; jobbing ink; szoka-sos nyomdafestek; THnorpa^CKHe HepHHJia AJIH aKiţHfleHTHbix padoT]. Arte gr.: Cerneală 0 de calitate bună, care se întrebuinţează pentru lucrările tipografice de accidente. 1. Cerneală penfru ilustraţii [encre â vignettes; Illustrationsfarbe; art colours, half-tone ink; kep-nyomo festek; HOJiyTOHOBbie HepHHJia, Kpacna (flJlH BHHbeTOK)]. Arie gr.: Cerneală de cea mai bună calitate, preparată din coloranţii şi lianţii cei mai fini. 2. ~ penfru ziare [encre â journaux; Zei-tungsfarbe; ink for newspaper printing; ujsâg’-nyomo festek; ra3eTHbie nepHHJia]. Arte gr.: Cerneala de o calitate inferioară, ca şi coloranţii şi lianţii din ea, întrebuinfată pentru imprimarea ziarelor. s. planografică [encre lithographique; Steindruck- und Offset-Farbe; lithographic ink; konyomâs es offszetfestek; JlHT0rpa$CKHe nep-HHJia]. Arte gr.: Cerneală întrebuinţată în pla-nografie, confinând coloranţi dispersaţi în uleiu de in sau în medii sintetice, care se fixează pe părfile grase ale clişeului litografic şi poate fi spălată cu uşurinfă, cu apă, de pe piatra litografică. 4. tipografică. Arfe gr. V. Cerneală pan-tografică. 5. Cernere [tamisage; Sichtung, Skhten, Sie-ben; sifting; rostălâs; opoceHBaHHe, rpoxo-HeHHe]: «Operafiunea de separare, cu ajutorul sitelor, a granulelor mai mari sau mai mici decât ochiurile sitei folosite, dintr'un amestec de granule sau de pulberi de dimensiuni diferite (poli-dispers). Prin cerneri succesive prin site cu ochiuri de mărimi diferite,, se pot separa una sau mai multe fracfiuni eu granule de mărimi limitate între două extreme. «. Cernoziom [tchernoziom; Tschernoziom, Schwârz-Boden; black earth, tchernozem; cser-nozjom; mezosegi fekete talaj; HepH03§M]. Agr.: Formaţiunea pedologică a cărei geneză se desfăşură în condifiuni determinate de climatul stepei, pe roca-mam>ă bogată în calciu, care favorizează procesul acumulării de substanfă organică şi de formare a humusului. — După condifiunile în cari a luat naştere, se disting mai multe tipuri: 7. ~ castaniu [tchernoziom châtain; kasta-nienbrauner Tschernoziom; chest-nut coloured tchernozem; gesztenyebarna csernozjom; Kam-TaHOBblit HepH03eM]. V. sub Sol. 8. ctocolaf [tchernoziom chocolat; scho-koladefarbiger Tschernoziom; chocolate-coloured tchernozem; fekete csernozjom; IIIOKOJia/ţHblH HepH03gM]. V. sub Sol. #. degradat [tchernoziom degrade; degra-dierter Tschernoziom; degraded tchernozem; degradâlt csernozjom; jţerpaflHpOBaHHbiă nep-H036m]. V. sub Sol. io. ^ propriu zis [tchernoziom proprement dit; echter Tschernoziom; real tchernozem; va-lodi csernozjom; HepHOSeM B CO^CTBeHHOM CMbicjie cjiGBa, noAJiHHHbiă HepH03eMj. V. sub Sol. 611 11. Ceromefrie [cerometrie; Cerometrie; cero-metry; cerometria; iţepoMSTpHH]. Chim.: Totalitatea metodelor de dozare cantitativă a diferitelor substanfe chimice oxidate în mediu acid de oxigenul pus în libertate de o solufie de sulfat ceric de normalitate cunoscută. Ca şi perman-ganometria, cerometria face parte din capitolul metodelor oxidimefrice ale analizei volumetrice. Cerometria poate folosi, cu mult succes, în locul permanganometriei, solufia de sulfat ceric, mai stabilă decât aceea de permanganat. Din această cauză se obfine o siguranfă mai mare a metodei de dozare. Sfârşitul reacfiei este marcat de aşa numifii indicatori de oxidoreducere, substanfe cari, în prezenfa unui anumit potenfial de oxi-dare, îşi schimbă coloarea caracteristică întocmai ca şi indicatorii obişnuifi, pentru valori determinate ale pH-ului. Un astfel de indicator este complexul fero-tri-orto-fenantrolinic, care virează după schema: oxidare [Fe(CuH8N8)s]‘- «» [Fe(ClsH8Ns),]— + e. roşu reducere incolor Cerometrie se pot doza numeroşi cationi şi substanfe organice. 12. Certificat [certificat; Zeugnis; certificate; bizonyitvâny; CBH/ţeTeJIbCTBO, yftOCTOBepe-HHe]: Act oficial prin care se constată un fapt sau un drept. — Exemple: 13. ~ de analiză [certificat d'analyse; Ana-lysezeugnis; analysis certificate; elemzesi bizonyitvâny; CBHAeTQJIbCTBO o6 aHaJIH3e]: Certificat de recepfie privind numai calităfi chimice. Exemplu: Certificat emis de un laborator oficial pentru determinarea procentului de metale conţinute într'un aliaj. 14. ~ de autor [certificat d'auteur; Urheber-schein; author's certificate; szerzoi okmâny; aB-TopcKoe «îBHfleTejibCTBO fnpaBo)]: Certificat care constată dreptul de autor asupra unei creafii intelectuale şi, în generaI* asupra unei invenfii. Inventatorii cari sunt salariafi sau cari, în scopul realizării invenfiei lor, au primit din partea Statului subsidii băneşti sau orice fel de alte ajutoare, primesc, în URSS, certificat de autor, în loc de brevet de invenfie. 15. ~ de recepfie [certificat de reception; Abnahmebescheinigung; reception certificate; âtveteli efismerveny; yjţOCTOBepeHHe, CBH-AeTejibCTBO o npn^MKe]: Act eliberat de o autoritate,. prin care se confirmă calităfile constatate la recepfionarea unei lucrări. Certificatul poate cuprinde constatări privitoare la dimensjuni, la proprietăfi chimice, fizice, etc., după prescripţiile prevăzute la comandarea lucrării. El este emis de o autoritate independentă de client sau de fumisor, pentru a putea fi opozabil unei terfe persoane, sau pentru a folosi însuşi clientului. Exemplu: certificatul eliberat de Bureau Verifas pentru nave sau nave aeriene. ie. ~ de sbor [certificat de voi; Flugbewil-ligung; flying certificate; repulesi bizonyityâny; yflOCTOBepemie rjih nojieTa], Av.: Certificat 39* 612 eliberai de o autoritate competenta, pe bază de încercări statice şi în sbor, făcute în prealabil, prin care un avion e autorizat să îndeplinească anumite misiuni. Astfel de certificate se eliberează, în special, pentru avioanele civile. 1. Certificat de tonaj [certificat de tonnage; MeJjbrief; tonnage certificate,bi II of tonnage; iirtar-talom bizonyitvâny; CBH/ţeTeJlbCTBO TOHHama, rpy30n0^,beMH0CTH (cy;ţHa)]. Nav.: Act prin care se constată mărimea unei nave şi pe baza câruia se plătesc taxele de port. In el se înscrie capacitatea netă şi brută a navei. Poartă numele autorităţii care l-a eliberat după reguli bine stabilite. Exemple: certificat naţional, certificat C. E. D., certificat Suezr etc. 2. /^/ de uzină [certificat d'usme; Fabrik-zerfifikat; works certificate; gyâri bizonylat; 4>a6pHHHoe y^0CT0BepeHHe, CBH^eTejibCTBO]: Certificat de recepfie emis chiar de uzina care a executat lucrarea şi care preia, prin aceasta, o răspundere proprie. Unii clienfi se mulţumesc numai cu un certificat de uzină, care înlocueşte certificatul de recepfie oficial. 3. ~ fitosanitar [certificat phitosanitaire; Ge-sundheitszeugnis; phitosanitary certificate; egesz-segugyi bizonyitvâny; (J)HTOCaHHTapHOe CBH-JţeTeJlbCTBO]. Agr.: Actul oficial, emis în fiecare an de către Ministerul Agriculturii, pentru fiecare pepinieră, pe baza unui control efectuat de către specialişti, şi prin care se constată sănătatea materialului săoitor. 4. Cerul focarului [ciel de foyer; Feuer-buchsdecke; fire-box crown; tuzszekreny-menye-zete; He6o hjih iiotojiok orHeBoft kopo6kh] : Peretele superior al focarului cu cutie de foc. Forma iui poate fi plană, arcuită sau de con-strucfie specială (Brotan, Polonceau, Belpaire, etc.). Poate fi confecţionat separat, îmbinându-se cu perefii laterali prin nituire sau sudură, sau formând corp comun cu perefii laterali (mantaua focarului). Se confecţionează din cupru sau din ofel moale. Pentru a rezista presiunii pe care trebue să o suporte, se consolidează în exterior, în mod obişnuit, prin şuruburi de plafon, cari se înşurubează prin plafonul căldării verticale. Piuliţa se montează din focar, interpunându-se o rondea de aramă. Apoi se nitueşte sau se fixează celălalt capăt al şurubului de plafon. Şuruburile sunt perforate longitudinal, la fiecare capăt!, pe 5* • *8 mm. Un alt sistem de consolidare, folosit mai rar, esfte prin grinzi longitudinale,, ale căror capete se sprijine pe placa tubulară şi portaiă, grinzile fiind suspendate de o parte prin etriere de suspensiune, de fiare T nituite de plafon, iar în partea cealaltă legate de plafon prin înşurubare sau prin grinzi transversale, sprijinite pe console nituite pe feţele interioare ale căldării verticale. In dreptul plăcii tubulare, cerul se consolidează prin ancore de dilataţie sau prin ancore mobile, preluând dila^ taţia plăcii tubulare a cutiei de foc. Sin. Plafon de focar, Plafonul cutiei de foc. V. planşa Căldare de locomotivă. s. Ceruleină [ceruleine; Corulein; ceruleine; cerulein; rţepyjieHH]. Chim.: Materie colorantă obfinută prin încălzirea la 200° a ga- OH OH leinei, cu acid sul- I I furie concentrat. Se prezintă ca o pastă HO~C C C C=C neagră sau ca o pulbere insolubilă în apă, solubilă sub forma de combinaţie moleculară cu sulfitul acid de sodiu (ceruleină S), când se foloseşte ca materie de cupă, în prezenţa aceta-tului de crom. 6. Ceruleofibrif. Mineral.: Numele vechiu; părăsit, pentru connellit. 7. Ceruză. V. sub Plumb. 8. Ceruzif [cerusite; Weifjbîeierz; cerussite; ceruzit, feherolomerc; iţepycCHT, dejiafl CBHH-iţOBaa py^a]. Mineral.: PbCOs. Carbonat natural de plumb, cu 77,5% Pb. Se prezintă în cristale bine formate, tabulare sau maclate, grupate de obiceiu câte trei, prin întrepătrundere,, în agregate fibroase cu luciu mătăsos, sau* în mase compacte. Cristalizează în sistemul rombic ho-ioedric. Are coloarea albă, cenuşie, galbenă, brună sau neagră (când are impurităţi de cărbune sau blendă), cu luciu adamantin. Urma e fără coloare. Are duritatea 3•••3,5 şi gr. sp. 6,4 •••6,6. Se găseşte împreună cu angleziful, în pălăria anumitor zăcăminte de plumb. Sin. Alb de plumb. 9. Cervantită [cervantite; Aniimonocker; cervantite; cervantit, antimonoker; cepsaHTHT, aHTHMOHOBaHHjra cypbjMHHHCTan oxpa]. Mineral.: Minereu de antimoniu, cu formula StteO*, care însofeşte stibina. 10. C.E.S.A.: Abreviafîe pentru (C)anadian (E)ngîneering (S)tandards (A)ssociation. Asociaţia inginerească de standardizare din Canada care cuprinde asociaţiile inginereşti, organizaţiile industriale., sindicate profesionale, şcoale tehnice şi reprezentanfi ai Statului. 11. Cesiu [cesium; Caesium, Zăsium; cae-sium; cezium; lţe3HâJ. Chim.: Cs; nr. at. 55; gr. at. 132,91; d. 1,87; p. t. 28°,5; p. f. 670®. Element din familia metalelor; e mono va lent, dar apare, în unele combinaţii, ca trivalent. Se găseşte în natură, sub forma de pol lucit, un silicat de cesiu şi aluminiu, cu un conţinut de 31 •••37% CS2O, şi, mai rar, în unele ape minerale sau chiar în unele minerale. A fost obfinut, în stare metalică, prin electroliza unui amestec de cianură de cesiu şi cianură de bariu, şi prin încălzirea hidratului cu magneziu sau cu alu~ miniu. E un metal cu aspect argintiu. Se întrebuinfează la construcfia celulelor fotoelectrice. Compuşii mal importanfi ai cesiului sunt: » II I I "WV* H f | C I HC NC-CO I II HC CH V H # 1. Cesiu, hidrat de ~ [hydrate de cesium; Cae-siumhydrat; caesium hydrate; cezium hidrat; rH/ţpo-OKHCb Iţe3HH]: CsOH, care se obfine prin descompunerea sulfatului de cesiu cu apă de barită. E o pulbere albă-cenuşie delicvescentă, care absoarbe uşor bioxid de carbon. 2. halogenuri de ~ [halogenures de cesium ; Caesium Halogenide ; caesium haloge-nides; ceziumhalogenek; rajloreHHAH, iţe3HH]: CsCI, CsBrr CsJ, cari au asemănare cu sărurile respective de potasiu. Se cunosc şi compuşi de forma CsBra, CsClBr2, CsBrJ2, CsBrsJ. s. '■'*'» sulfat de ~ [sulfate de cesium; Cae-siumsulphat; caesium sulphate; ceziumszulfât; CyJIB^JâT Iţe3HH]: CS2SO4. Se obfine prin tratarea hidratului sau a carbonatului de cesiu cu acid sulfuric. împreună cu sulfatul de aluminiu, formează alaunul Cs2SOi* Ak(SOi)3 • 24 H2O. 4. azotat de ~ [azota/te de cesium; Cae-siumnitrat; caesium nitrate; ceziumnitrât; HHTpaT lţe3HH]: CsNOa. Se obfine prin tratarea carbonatului de cesiu cu acid azotic. 5. carbonat de ~ [carbonate de cesium; Caesiumkarbonat; caesium carbonate; ceziumkar-bonat; KapdoHaT peSHH]: CS2CO3. 6. Cefan [cetane; Cetan; cetane; cetan; iţe-TaH]: CieH34f hexadecan normal. Hidrocarbură parafinică normală, întrebuinfată, în amestecuri cu a-metil-naftalină, la prepararea combustibililor de referinfă primari., folosifi la determinările de cifre cetanice. Are cifra cetanică 100. 7. Cetanică, cifră ~ [nombre de cetane; Ce-tanzahl; cetane number; cetân-szâm; iţeTaHOBOe HHCHo]: Procentul de cetan, în greutate, pentru care un amestec de cetan cu a-metil-naftalină are aceeaşi calitate de aprindere ca şi motorina examinată,, căreia i se atribue această cifră cetanică pentru caracterizarea calităfii ei de aprindere. Determinarea cifrei cetanice se face cu ajutorul motorului CFR, folosit la determinări de cifre octanice şi transformat într'un motor Diesel cu compresiune variabilă. Se efectuează prin două metode: metoda raportului critic de compresiune şi metoda întârzierii la aprindere. Sin. Cifră de cetan, Indice cetanic. 8. Cetate [château fort, place forte; Burg, Festung; fortress, stronghold; vâr, erod; Kpe-HOCTb]. Tehn. mii.: Castel sau oraş încon- jurat de lucrări de apărare militară. In Antichitate şi în Evul Mediu, cetăfile erau împrejmuite cu centuri poligonale, provăzute cu turnuri. In epoca modernă, cetăfile s'au împrejmuit cu ziduri de apărare,, de înălfime din ce în ce mai mică, cu traseu bastionat sau cu traseu poligonal, iar în epoca de dinaintea primului războiu .mondial s'au construit cetăţi cu centuri de apărare, împinse atât de mult înaintea oraşului încât să-l scoată de sub bătaia artileriei inimice. La aceste cetăfi, vechea centură de apărare din imediata apropiere a oraşului constituia ultima linie de rezistentă: reduitul. Printre ultimele, distingem: — Cetatea cu forturi detaşate,, care are, drept centură îndepărtată de apărare, o 613 linie de forturi şi baterii intermediare; înainte de ostilităţi, linia se completează şi cu lucrări de fortificafie pasageră, grupate în centre de rezistenfă. — Cetatea cu feste, a cărei linie îndepărtată de apărare este alcătuită din mai multe feste; la început, intervalele dintre feste nu au fost bătufe cu foc, însă, la lucrările ce s'au făcut înaintea primului războiu mondial, au apărut şi cazemate menite să flancheze intervalele. —- Cetatea cu grupuri de lucrări, cu o linie de apărare îndepărtată, alcătuită din grupuri de lucrări sau din grupuri de forturi. 9. Cetate [cite; Bezirk; city; belvâros, vâros-kerulet, korzet; ropOflCKOH iţeHTp, paHOH]. Urb.: Oraş sau porfiune de oraş care formează o unitate de sine stătătoare (sens impropriu). Ex.: Cetate universitară, cetate comercială, etc. 10. Cetăfuia, strate de ~ [couches de Cetăfuia; Fellegvarer-, Corbula Schichten; Cetăfuia sfrata; fellegvâri- Corbula retegek; Ha-CJioeHHH HeTaiţyn]. Geol.: Gresii în bancuri, conglomerate, lumachelle şi pufine marne la partea inferioară, cari reprezintă faciesul sal-mastru din Chattianul mediu. Se găsesc în dealul Cetăfuia (Cluj). 11. Cetăfuie [châtelet; kleine Festung; small fortress; fellegvâr; Majian KpenoCTb]: Mică cetate de tip medieval. 12. Cefen [cetene; Ceien; cetene; ceten; Iţe-TeH]. Chim.: C16H32, n-hexadecen, Hidrocarbură nesaturată, din seria olefinelor. întrebuinfată, la început, la determinarea cifrei cetenice la motorine,, a fost înlocuită, din cauza instabilităţii sale, cu cetanul. V. şi Cetenică, cifră 13. Cetene [cetenes; Ketene; ketenes; ketenek; EţeTeHbl]. Chim.: r Combinafii organice ob- yC=C=0. finute prin tratarea clo- R rurilor sau a bromurilor acizilor a-bromurafi, cu metale, în special cu zinc. Cetena simplă se obfine prin piroliza acetonei sau a anhidridei acetice. Cetena simplă şi metil-cetena sunt gaze; celelalte sunt lichide. Au miros puternic şi înnecăcios. Se împart în aldocetene, de tipul R — CH = CO incolore, şi în cetocetene R2C = CO, colorate atât în stare de vapori, cât şi în stare solidă. Sunt puternic reactive. Sunt descompuse de oxigenul din aer şi de umezeală. Se polimerizează cu uşurinţă. 14. Cefenică, cifră ~ [chiffre cetenique; kete-nischeZahl; cetene number; ceten-szâm; IţeTeHO-Boe HHCJio]. Ind. pefr.: Procentul de ceten, în greutate, pentru care un amestec de ceten şi a-metil-naftalină are aceeaşi calitate de aprindere ca şi combustibilul de studiat, căruia i se atribue această cifră cetenică pentru caracterizarea cali-făfii ei de aprindere. Determinarea ei se face cu ajutorul motorului Diesel CFR (v. CFR, aparat ~). Valoarea 0 corespunde combustibilului care se aprinde cel mai greu şi anume a-metil-naftalinej. Fiindcă cetanul (C16H34) e mai stabil decât ce-tenul (Ci0H32), se determină de obiceiu cifra 614 cetanică, iar cifra cefenică respectivă se determină din relafia: .. , . « cifra cetanică cifra ceten ica =--------——------- 0,88 Sin. Cifră de ceten, Indice cetenic. 1. Cefilic, alcool ~ [alcool cetylique; Cetyl-alkohol; cetyle alcqhol; cetilalkohol; iţeTHJlOBblil CHHpT]. Chim.: CH3--(CH2)i4--CH2OH, alcool Kexadecilic. Are p. t. 50°. Se găseşte în unele grăsimi animale, sub forma de ester cu acidul palmitic. E întrebuinfat foarte mult ca emulgator. s. Cetină de negi [sabine; Sandebaum; savin, savine; nehezszagu boroka, boldogasszonyfâja; M03KHCeBejibhhk]. Hort: Juniperus Sabina L. Arbust din familia abietaceelor. In fara noastră creşte în Carpafi (Parâng, Munfii Cernei, Bihor). E cultivat, uneori, pentru ornament. Are proprietăfi emenagoge şi abortive. s. Cetone [cetones; Ketone; ketones; keto-nok; KeTOHbl]. Chim.: Combina [ii organice cari confin gruparea carbonil /C—O, legată de doi radicali organici. Numele cetonelor se formează prin adăugirea sufixului -on (-onă) la numele hidrocarburii care aIcătueştescheletul moleculei. Se împart în mono-, di- şi policarbonilice,, după numărul grupărilor carbonilice din moleculă, şi în nesaturate şi saturate după cum lanful de carbon confine sau nu duble legături. Se prepara prin dehidrogena-rea alcoolilor secundari, prin oxidarea directă a hidrocarburilor, prin reacfia compuşi lor organo-magnezieni cu clorurile aci- *• de, prin distilarea uscată a sărurilor de calciu ale acizilor, la cca 400°, sau cu ajutorul re^ acfiei Friedel-Crafts. Cetonele inferioare sunt lichide, iar cele superioare sunt solide. Au puncte de fierbere mai scăzute decât ale al- coolilor secundari din cari provin. Dau reacfii de condensare catalizate de acizi şi de baze, formând compuşi macromoleculari. Cetonele au proprietăfi analoage aidehidelor. Sunt mult întrebuinţate în sinteza organică. 4. Ceftonicl, acizi ~ [acides cetoniques; Ke-tonsauren; keion acids; ketonsavak; KeTOHOBbie KHCJlOTbl]. Chim.: Acizi organici cari confin în moleculă gruparea carboxil, alături de gruparea cetonică. După pozifia grupărilor funcţionale, se deosebesc trei feluri de acizi cetonicr a, p, y, ale căror proprietăfi variază foarte mult Acizii ot-cetonici sunt de tipul R—CO —COOH. Ei au tendinţa de a se descompune, în natură — sub influenţa enzimei numite carboxilază ■— în CO* şi aldehidă. Acizii |3-cetonici sunt nestabili, dar esterii lor p-cetonici sunt combinaţii stabile. 5. Cefoxime [cetoximes; Ketoxime; ketoxi-mes; ketoximek; KeTOKCHMbi]. Chim.: Grup de compuşi organici, derivat din cetone, în care oxigenul este înlocuit cu gruparea =NOH. Sunt produse de condensare ale cetonelor cu derivaţi hidroxilaminici. Ex.: ^>c=o+h2noh Ri>C=NOH+HîO Rr R2 Cefoximele provenite din cetone cu rădică li diferiţi prezintă doi stereoişomeri: „sin" şi „anti". Sunt substanfe lichide sau cristalizate, cu puncte de topire joase. Dau reacţii de adi-ţie la dubla legătură. s. Cefoze [cetoses; Keto-sen; ketoses; cetozâk;KeTO-3bi], Chim.: Monozaharide în cari gruparea carbonil ică are funcţiunea cetonică (de ex.: fructoza). 7. Ceviană [cevienne; Ek-kenlinie; Ceva line ; csucsvo-nal; qeBHaH-CKaa jihhhh]. Geom.; Dreaptă dusă prin vârful unui triunghiu. Trei ce- Fig. 131. Aparat CFR. A) soclu-carfer; B) cilindru; C) arbore cotit; D) rezervor de combustibil; E) conductă de aer uscat şi filtrat; F) manivela pentru mişcarea capului cilindrului; G) filtru de aer; H) volan; /) electromotor sincron; J) panou cu aparatele indicatoare şi întreruptoare; 1) scurgere; 2) trepied; 3) suport-sită; 4) capacitate 90 kg ghiafa; 5) izolafie; 6) vas de metal (galvanizat); 7) capac de lemn; 8) şi 9) tuburi de ofel; 10) deschidere 0 75 mm; 11) cauciuc. viene concurente determină — pe laturile opuse vârfurilor respective — şase segmente, astfel încât produsul a trei segmente, cari nu au capete comune, este egal cu produsul celorlalte trei segmente (teorema lui Ceva). 1. Ceyssatif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru tripel. 2. Cezură [cesure; Zahlensprung; step change; szâmugrâs; nepeMeHa CTyneHH]: Diviziunea unefi scări funcţionale, în dreptul căreia se schimbă treapta scării. s. CFRt aparat ~ [moteur CFR; CFR Motor; CFR motor; CFR oktanikus szâm megâllapifo muszer; MOTOp HOP (annapaT)]: Aparat pentru determinarea cifrei octanice la benzină. Este compus dintr'un motor cu explozie monocilindric, cu compresiune variabilă, cuplat cu un electromotor de pornire, cu sisteme de răcire, de ungere; de aprindere, de alimentare cu carburant, de înregistrare a puterii antidetonante a benzinei şi cu aparate de control (fig. 131). — Condifiuni de lucru: turafia motorului 900 rotafii pe minut» temperatura amestecului carburant 149% temperatura apei de răcire 96*•*102°, temperatura uleiului 54*,,56°, presiunea uleiului 1 f75***2,1 kg/cm2. — Principiul înregistrării detona}iei : vibrafiile datorite detonafiei benzinei se transmit, prin intermediul unei diafragme elastice şi al unui ac săritor (bouncing-pin), la contactele de platină cari închid circuitul electric al acului săritor. Sarcina electrică pe care curentul o trece prin acest circuit, pus sub tensiune continuă, este proporţională cu elongafia diafragmei, şi încălzeşte o rezistentă din apropierea unui termo-cuplu, în circuitul căruia se găseşte un termoam-permetru (Knockmeter), care permite să se citească intensitatea efectivă echivalentă curentului discontinuu din circuitul acului săritor. Pentru determinarea cifrei cetenice se foloseşte motorul CFR modificat, pentru funcţionarea iui în ciclul Diesel (Motor CFR Diesel). Sin. Motor CFR. V. şi sub Antiidetonanfi. 4. Chabazit [chabasite; Chabasit; chabasite; kabazit; xa6a3HT]. Mineral.: Mineral din grupul zeolifilor, care are compozifia chimică: (Ca, Na2)AbSi40i2 * 6 H2O. Este cristalizai în sistemul hexagonal (romboe-dric); incolor sau alb, uneori roşcat, cu luciu sticlos, cu duritatea 4,5 şi gr. sp. 2,1. Se găseşte în cavităţile rocelor efuzive bazice şi în filoane metalifere. 5. Chalcanif [chalcanthite, couperose bleue; Chalcanthit, Kupfervitriol; chalcanthite, blue-vitriol; kalkântif, rezkovand; xaJIBKaHTHT (ca-Mopo/ţHbift Me^HbiH Kynopoc)]. Mineral: CuS04 * 5 H2O. Confine 31,8% CuQ, de obiceiu şi FeO. Cristalizează în sistemul triclinic, în cristale de obiceiu tabulare. Se prezintă cristalizat sau cu o structură masivă stalactifică sau reniformă, uneori cu .aparentă fibroasă. Are duritatea 2,5; gr. sp, 2,V" *2,30; luciu sticlos, coloare albâstră-azurie închisă. E transparent până la translucid. Are gust metalic neplăcut. E un mineral de origine secundară, derivând din 615 oxidarea sulfurilor de cupru. Este depus adesea de apele minelor cuprifere, fiind considerat ca un minereu de cupru de importantă minoră. Chalcantitul artificial este întrebuinţat în procedeele de imprimare a textilelor şi în industria chimică. e. Chalcoalumif [chalco-alumite; Chalkoalumfit; chalcoalumif; kalkoaiumit; xajlbKOajnOMHT]. Mineral.: CuSO* * 4 Al(OH)s • 3 H2O. Cristalizează în sistemul triclinic (?). 7. Chaicofaeit. Mineral..* Numele vechiu, părăsit, pentru liroconit. 8. Chalcofanif [chalcophanite; Chalkophanit; chalcophanite; kalkofânit; xaJlbKO(|)aHHT]. Mineral.: 2 MnO(OH)s • (Zn,Mn)0. Cristalizează în sistemul hexagonal (romboedric). Formează druze cu cristale mici tabulare. Se mai prezintă şi sub forma de agregate. Are duritatea 2,5; gr. sp. 3,9; luciu metalic, coloare albastră-negricioasă, urmă de coloare brună. Se formează prin alterarea franklinitului. 9. Chalcofilit [chalcophyllite; Chalkophyllit; chalcophyllite, tamarite; kalkofilit; xajlbKO<|>HJl-.1HT]. MineralCu4(OH)s I (AsOâ)] : 3§ H2O. Se prezintă sub forma de cristale tabulare, formând uneori druze mărunte sau agregate foioase. Prezintă clivaj perfect după (0001). Are duritatea 2 şi gr. sp. 2,4*v2,6, luciu metalic sidefos; are coloare albăstruie-verde, ruginie, şi urmă de coloare verde deschisă. 10. Chalcolamprif [chalcolamprite; Chalkolam-prit; chalcolamprite; kalkolâmprit; xajlbKOJiaM-npHT]. Mineral.: Siliconiobat de ceriu şi itriu cu Zr, Ca, Fe, Na, K. 11. Chaicolif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru torbernit. 12. Chalcomenif Jchalcomenite; Chalkomenit; chalcomenite; kalkomenit; xaJlbKOMeHHT]. Mineral.: Cu[SeC3] * 3 H2O. Cristalizează în sistemul rombic, cristalele având un habitus bisfenoidic. Uneori se prezintă în agregate mici sub forma de crustă. Are gr. sp. 3,36, luciu sticlos, coloare albastră deschisă până la albasfră-verzuie. Este un produs de descompunere al umangituîuî şî al klockmannitului. iâ. Chaiconă [chalcone; Chalkon; chalcone; kalkon; xajlbKOH]: Benziliden acetofenonă: CeHs — CH = CH — CO — CsHs. Cetonă nesaturată, cristalizată,, cu p. t. 58°, care, din cauza conjugării grupării cetonice cu o dublă legătură,, este colorată în galben. 14. Chalcopirifă [chalcopyrite; Kupferkies; chal-copyrite, copper pyrite; rezkovand; xaJIbKonH-pHT, Me/ţHbiii KOJineAaH]. Mineral.: CuFe$2. 34,5% Cu şi 30,5% Fe. Are fuciu metalic şi coloare galbenă, urmă galbenă-verzuie sau verde-negricioasă, duritatea 4, gr. sp. 4,1 •••4,3. Cristalizează în sistemul tetragonal. Are hemiedrie sfenoedrică şi spărtură neregulată. Se prezintă, de obiceiu, în mase compacte. Confine uneori Au şi Ag. Se găseşte în roce eruptive, în zăcăminte de contact eruptiv cu blendă, cu magnetit, cu pirită, în filoane hidrotermale sulfuroase, în şisturi cristaline, asociată cu pirită şi însojită de 616 magneţii; şi în parageneză secundară, depusă în zone de cimentaţie. Sin. Calcopirită. 1. Chalcopirofin. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru cubanit. 2. Chalcosîderit [cha'lcosiderite; Chalcosiderit; chalcostibite; kalkasztibnit; xajIbKOCHflepHT]. Mineral.: Cu Fe6"'[(OH2 l (POâ)]* • 4 H2O. s. Chalcostacfit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru crisocol. 4. Chalcosfibii [chalcostibite; Chalkostibit; chalcostibite ; kalkosztibit; xaJlbKOCTHâHT]. Mineral.: Sin. Wolfsbergit. 5. Chalcofrichif [chalcotrichite; Chalkotrichit, Kupferblute; chalcotrichite, ha ir copper; rezvirâg; KaJIbKOTpHXHT (BOJIOCHCTaH pa3H0BH^H0CTb MHHepajia KynpHTa)]. Mineral.: Varietate de cuprit; se prezintă în filamente capilare de coloare roşie-carmin. e. Chalcozină [chalcosine; Chalkosin,, Kupfer-glanz; chalcosine; kâlkoszin; xajlbK03HH]. Mineral.: CU2S. Minereu de cupru cu 79,8% Cu. Cristalizează în sistemul rombic. Cristalele se prezintă în plăci groase şi în prisme scurte pseudo-hexagonale sau în mase compacte. Are duritatea 2,5*’'3 şi gr. sp. 5,5*• *5,8. E de coloarea fierului albăstruiu. Prezintă luciu metalic. 7. Chalculi. Mineral.: Numele vechiu, părăsit; pentru turcoază. 8. Chamozif fchamosite; Chamosit; chamosite; kamoziit; maMyasHT, depTbepHH, 6aBajiHT (wejie3HCTaH py^a)]. Mineral.: Minereu de fier care constă din silicat dublu de fier şi aluminiu, cu un confinut variabil de apă şi cu 36,,,42°/o FeO. însoţeşte, în mod obişnuit, limonitul, hema-titul, magnetitul şi calcitul. Are coloarea verzui e-negricioasă, urma verde-cenuşie, duritatea 3 şi gr. sp. 3,**3,4. 9. ChanarcîlliL Mineral.: Numele vechiu, părăsit/pentru huntilit. 10. Chance, procedeul ~ [procede Ch.; Ch. Verfahren; Ch.'s method; Ch.-fele eljârâs; CII0C06 IIIaHC]. Ind. cb.: Procedeu de epurare a cărbunelui, în care materialul dens este constituit dintr'un amestec de particule foarte mici de nisip, în suspensie într'un curent de apă. 11. Chapmanrf [chapmanite; Chapmanit; chap-manite ; kâpmânit; xanMaHHT]. Mineral. : Fe5Sb2(Si04)5. Cristalizează în sistemul rombic. E moale. Are gr. sp. 3,6. E de coloare verde. 12. Chappe [termen francez], [chappe, schappe; Abfallseide ; waste s-ilk; hibâs selyemgubo selyme; mejiKOBbiH yrap, mejiKOBbrâ ot-6poc ]. Ind. text.: Material extras din gogoşi le defecte şi diforme (cari s'ar depăna greu), din cele găurite de fluturi, roase de insecte sau mucezite, din gogoşile duble, din coconii rezistenţi cari rămân după depanarea celor buni, etc. Aceste gogoşi se supun, în prealabil, unei macerări care distruge sericina, ob-finându-se astfel o masă care se spală în apă caldă, apoi în apă rece, şi se usucă. Se car-dează, se pieptenă şi se toarce ca bumbacul. Acest fir serveste ca bătătură în urzeala de organzin, la fabricarea catifelei, a aţei de cusut şi de brodat, a şnururilor, panglicilor şi tricotajelor. Sin. #loretie. is. CharJamovski. Agr.,* Varietate de mere cu fructul mare, frumos, sferic, coloarea de fond verde-gălbuie* cu dungi roşii pe partea însorită şi puternic brumată. Fructul are gust dulce, acidulat. Se coace în Septemvrie. 14. Charmeuse [termen francez], [charmeuse; Charmeuse; stuffed China crâpe; ch. trikoszovet; HadHBHOH KpeimeiHHH]. Ind. text.: Varietate de tricou din urzeală, lucrat cu două bare, cu acţiune în sensuri opuse, una tricotând legătura „tricou", iar cealaltă legătura „postav". Se întrebuinţează pentru mănuşi ori stofe de lână cardâtă cari urmează să fie apretate ca şi stofele ţesute din lână. 15. Chafmufian [charmouthien; Charmouthien; charmouthian; charmutiân retegek; xapMyTHaH-CKHH Hpyc]. Geol.: Etaj liasic, caracterizat prin marne negre cu Amalteus spinatus şi Amalteus margaritatus. ie. Charpy, pendulul lui ~ {pendule de Ch.; Ch.sPendel;Ch.'s pendulum; Ch.-fele inga; Ma-HTHHK X.j: Aparat pentru defer- j— minat rezilienţa metalelor prin Fi t32. pe„dulu!'w ch^py*’ masurarea lucru- \ v. y_i a) indicator; o) suport; c) disc gradat mecanic de ' ... . .. ' w . pentru citirea inalfimn de cădere şi rupere Prln 12 g fnâ||îrnii de ridicare, după ruperea bire a unei bare .... . 1 . • încrestafe (fig. ep'uve,f'; d Pend^,ui; ' 132). Sin. Berbe- ta,S 5‘ '»««*»*•““• «f* e> ePru‘ | , 1 . veta increstata. cui lui Charpy. 17. Charler-parfy [termen englez]. Nav. r Contractul care constată închirierea (afretarea) totală a unei nave de Comerţ, pentru o singură călătorie. Orice charter-party cuprinde: data, numele armatorului, numele navei, pavilionul sub care navighează, clasa şi capacitatea' de încărcătură a navei, numele afretatorului şi localitatea în care se găseşte, felul mărfii, porturile de încărcare şi descărcare, penalităţi sau recompense, condiţiunile de anulare a charterului,. semnăturile părţilor contractante şi diverse clauze tehnice. is. Chafelier-Pkr procedeul Le ~ [procede Le C. P.; Le C. P. Verfahren; Le C. P.process; Le C. Petele eljârâs; cnoco6JIe HlaTejibe-IlHK]. Ind.cb-: Procedeu de epurare a cărbunelui prin flotaţie. Caracteristica lui este că produsul, odată epurat, se spală din nou, ceea ce conduce la cărbune şi la şisturi definitiv pure, operafiunea făcându-se într'un număr mai mare sau mai mic de aparate, număr care depinde de rezultatul dorit şi de dificultatea de tratament. 19. Chaftian [chattien; Chattian; chattian; chat-fiân retegek; xaTTHaHCKHH Hpyc]. Geol.: Etajul superior al Oligocenului, caracterizat, în general, prin prezenfa următoarelor fosile: Pecten janus, Pectunculus obovatus, Cardium cingulatum, Triton flandricum, Echinolampas Kleini, Schizaster acu-minatus, Spafangus desmaresti, etc. 1. Chaulmoogra, acidul de ~ {acide chaul-moogrique; Chaulmoograsaure; chaulmoogric acid; chaulmoogra sav; xayjlbMyrpoBan KHC-jlOTa]. Chim.: CH —CH . I >CH-(CH2)12-COOH CH.-CH/ Acid nesaturat. Se găseşte alături de acidul de hyd-nocarpus, sub forma de,gliceridă, în uleiul de chaulmoogra, care a fost izolat din seminţele plantelor din genul Hydnocarpus (Asia Orientală). A fost întrebuinfat de Chinezi şi de locuitorii din India, încă din Antichitate, pentru combaterea leprei. 2. Chazellif. Mineral: Numele vechiu, părăsit, pentru berthierit. s. Cheddife [cheddites; Cheddite; cheddites; keddit ro^banoszer; Hie/ţHT (B3pbIBHaTOe Be-iiţeCTBO)]. Expl.: Explozivi detonanfi de sigu-ranfă, cu baza de cîorat de sodiu, de potasiu sau de amoniu. Chedditele au 79:#,90% clorat de potasiu, respectiv de sodiu sau de amoniu, şi 5*v 17% dihitrotoluen fi mononitronaftalină, înglobate în cca 5% uleiu de ricin, parafină, vaselină sau răşină. 4. Chegomifă. Ind. făr. V. Budacă. p. Cheiaj. V. Taxă de cheiaj. s. Cheie [gorge; Engpafj; defile, narrow pass; hegyszoros; y3K«ii, TecHbiH npoxo/ţ, ynţejibe]. Topog.: Trecătoare îngustă, cu pereţi înalţi, stân-coşi (Cheile Bica.zului, Cheile lalomifei, Cheile Turdei, etc.). 7. Cheie [clef; Schlussel; key; kulcs; kjiioh]: Piesă de metal pentru închiderea şi deschiderea încuietorilor (broaşte de uşă, lacăte, etc.). E alcătuită din trei părfi: o vergea (corpul), un capăt modelat de obiceiu ca inel (mânerul), şi un capăt plat (floarea), care are diferite conformaţii, pentru a se împiedeca deschiderea încuietorii cu chei contrafăcute. Prin introducerea cheii într'o broască şi prin învârtirea ei, floarea acţionează asupra unei pene de metal care pătrunde într'o scobitură din focul uşii sau din celălalt canat al ei, blocând uşa. Prin învârtirea cheii în sens opus, pana se retrage în broască şi liberează uşa. 8. Cheie [clef; Schlussel; key; kulcs; kjiioh]. Tehn.: Unealtă pentru strângerea sau slăbirea elementelor mobile de asamblare: buloane, piulife, tirfoane, etc. In general se deosebesc chei fixe şi chei reglabile, cu unu sau cu două capete, de mărime şi profil variabil, după tipul elementelor sau al pieselor pe cari trebue să le strângă (fig. 133). Specificarea cheilor fixe se face după deschiderea gurii, exprimată în mm sau în foii. Se folosesc curent chei pătrate, hexagonale, etc. Exemple de chei fixe: »•, Cheie cu cioc. V. Cheie cu dinte. 617 10. ~ cu dinte [clef â crochet; Hakenschlussel; spanner wrench; âlkulcs; KJHOH #JIH Kpyr-JIHX rojiOBOK], (6, fig. 133). Sin. Cheie cu cioc, Cheie falsă. 11. ~ de robinet [clef de robinet, clef ă tete carree; Hahnschliisse!., Vierkantschiussel; plug of a cock, spanner for square. nuts; csapkulcs; KJIIOH ot KpaHa], (7r fig. 133). 12. ~ de tirfoane [clef â tire-fond; Schv^ellen-schraubenschlussel; screw spike; sincsavărkulcs; HţHniţOBbiâ kjiioh], (8, fig. 133). îs. ~ dublă inelară cu 12 muchii [clef annu-laire dodecagonale double; Doppelseitiger-zwolfkant Ringschlussel; double ended twelve cant rin spanner; tizenketszegelyes ketoldalu gyurus kulcs; flBeHaAiţaTHrpaHHbiH kjiioh]: Cheie folosită când spafiul de mânuire este mic. (9 şi 10, fig. 133). 14. ~ falsă. V. Cheie cu dinte. îs. ~ fixă, simplă [clef de serrage; Ventil-schlussel,, Schraubenschlussel; spanner, wrench, screw key; csavarkulcs; BHHTOBOă, raeHHblM KJlfOH], (1, fig. 133). ie. ~ fixă, dublă [clef de seijage double; Doppelschraubenşchlussel; double ended screw key; kettos csavarkulcs; ABOHEfOH (/ţByxCTOpOH-Hbiâ) rae^Hbig kjiioh], (2—5, fig. 133). 17. ~ în cruce [clef â douille en croix; Kreuz-schlussel; cross socket wrench; keresztkulcşr KpecT0B0â raeHHbiif kjiioh], (11, fig. 133). 18. ~ tubulară simplă [clef â douille; Aufsatz-schlussel, Steckschlussel; socket wrench, bored key„ pipe key; egyszeru csokulcs; TOpiţOBblft KJIIOH]: Poate avea secfiunea corpului circulară sau hexagonală şi gura pătrată, hexagonală sau cu 12 muchii (12 şi 13, fig. 133). io. ~ tubulară dublă [clef â douille double; Doppelmaul-Steckschlussel; double ended socket wrench; kettos csokulcs; AByxCTOpOHHblH TOp-IţOBblH KJHOH], (14, fig. 133). 20. ~ tubulară în pipă [clef â douille courbee; gebogene Steckschlussel; curved socket wrench; hajlitott csokulcs; KpHBOJIHHeHHblă, HCKpHB-jieHHbiâ TopiţoBbiS kjiioh], (15, fig. 133). 21. ~ tubulară în unghiu [clef â douille coudee ; Winkel-Steckschlussel ; bent socket wrench ;szoges csokulcs ; H30rHyTbIH TOpiţOBblil KJHOH], (16, fig. 133). 22. ~ tubulară coarbă [clef â douille ă? manivelle; Bbhrwinde mit Steckschlusselansatz; crank handle socket wrench; furdancsos csokulcs? KOJieHnaTbiH TopiţOBbiâ kjiioh], (17r fig. 133). 23. ~ tubulară Cardan [clef â douille â joint de Cardan; Kardan-Steckschlussel; Cardan joint socket wrench; kardân-kulcs; TOpiţOBblH KJIIOH C Kap/ţaHHbIM HiapHHpoM], (18, fig. 133). Exemple de chei cu distanfa dintre flancurile de contact reglabilă. 24. Cheie cu fălci mobile. V. Cheie cu furcă. 25. ~ cu furcă [clef â fourche; Gabelschlussel; fork spanner, fork wrench; vil las kulcs; BHJIOH-HbiH kjiioh], (19, fig. 133). Sin. Cheie cu fălci mobile. 618 î. ~ de fevi [clef pour tubes; Gasrohr-schraubenschiussel; combination wrench; gâzcsa-varkulcs; KOM^HHHpoBaHHbift raeHHHH kjiioh Ann ra30Bbix Tpyâ], (20, fig. 133). *. ~ franceză [clef anglaise; Universalschrau-benschlussel, Englănderschlussel, Franzosenschliis-sel; universal wrench, shift spanner, monkey wrench, coach wrench; egyetemes kulcs; aH-rjiHâcKHâ (4>paHiţy3CKHâ) raeHHbiă Kjnotfj: Cheie reglabilă cu fălci de* diferite forme (21*-*24, fig. 133). Sin. Cheie universală, s. Cheie universală. V. Cheie franceză. 4. Cheie de arc [clef de voute; Bogenschei-tel; crown of the arch; ivzâradek, zâradekkd; mejlbira]. V. Cheie de boltă. ŢpeHHeă HOBepxHOCTH apKH hjih CBOfla]. Arh.: 1. Punctul cel mai de sus al unei bolfi — care se găseşte,, în generai, la jumătatea bolfii. — 2. Bolfarul dela cheia unei bolfi, care se aşază ultimul în operă şi menfine ceilalfi bolfari în pozifia inifialăi, îndeplinind rolul unei pene. 6. Cheie de contact [clef de contact; Schalt-kasfenschlussel; contact key; kapcsolo kulcs; KOHTaKTHblH KJlîOH]. Auf o. : Cheie de formă specială,, care se introduce în cutia contactelor, la autovehicule, penfru a închide circuitele electrice (pornire, lumină, etc.). 7. Cheie de control [signe de controle; (Control lindex; control mark; ellenorzo szâm; KOH- Fîg. 133. Chei mecanice. 1) cheie fixă simplă; 2*'*5) chei fixe duble; 6) cheie cu dinte; 7) cheie de robinet; 8) cheie de tirfoane; 9) şi 10) chei duble inelare; 11) cheie în cruce; 12, î3}chei tubulare simple; 14) cheie fubulară dublă; 15) cheie tubulară în pipă; 16) cheie fubulară în unghiu; 17) cheie fubulară coarbă; 18) cheie fubulară Cardan; 19) cheie cu furcă; 20) cheie de fevi; 21 ••*24) chei franceze. 5. Cheie de boltă [clef de la voute, sommet; TpojlbHaH MeTKa], Ind. tui.: Marcarea cu cifre Bogenscheitel, Gewolbescheitel; crown; ivzâra- roşii, pe fiecare bal,, a numărului de ordine al dek, zâradek; IlieJlbira, BepXHHH TOHKa BHy- cutieresei care a aşezat tutunul în cutia de presă şi al presarului şef dela presa cu care s'a confecţionat balul. 1. Cheie de debite [courbe limnimetrique des debits; Wassermengenkurve; curve of the quantities of water; vizmennyiseg gorbeje; KpH-Ban (rpa$HK) KOjnraecTBa BO/ţbi]. Hidrot.: Diagramă (fig. 134) întocmită ia l, scară, pe care se " pot determina debitele unui curs de apă, la diferite înălţimi ale nivelului apelor lui, citite pe o miră hidrome-trică, situată într'un anumit pro- 0 A Q fii transversal al Fig. 134. Cheia debilelor, lui, care e presupus cu fund şi cu maluri neerodabile. Sin. Cheie limnimetrică. s. Cheie de lanţ. V. sub Lanţ de ancoră. s. Cheie de şart. V. Intinzător de şart. 4. Cheie de telefonie [clef de telephonie; Femsprechtaste, Femsprech-Kippschatter; trunk jack key; telefon kapcsolo; TeJie(|K)HHaH KJia-BHina (KOMMyTaTOp)]: întreruptor multiplu uşor, construit din resorturi-lame şi pus în funcfiune prin bascularea unei pârghii sau prin apăsarea pe un buton. 5. Cheie de tipografie [clef de typographie; ty-pographischer Schlussel; typography key; nyomda-kulcs; THnorpa<|)CKHH kjiioh]. Arte gr.: Unealtă cu care se strâng formele în maşina de imprimat. 6. Cheie limnimetrică. V. Cheie de debite. 7. Cheie fier-beton [clef fer-beton; Beton- eisen-Biegewerkzeug; tool for bending the iron of the armed concrete; betonvas-gorbito kulcs; npn6op BbiniH6aHHH HceJie306eT0HH0H apMaTypblJ.Cs.: Unealtă întrebuinfată pe şantier pentru îndoirea armaturilor din construcţiile de beton armat. Este formată dintr'6 bară de ofel moale, care are la unul din capete două praguri (ciocuri) puternice, între cari se apucă fierul ce urmează a fi îndoit, celălalt fiind în formă de mâner. Mărimea pragului şi dimensiunile depind de diametrul vergelelor cari se îndoaie. Sin. Cheie de îndoit fierul. 8. Cheiranihus cheiri. V. Micşunelele ruginii. 9. CheEmsfordi!» Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru scşpolit. 10. Chelnă. Ind. făr.: Fundurile cari închid partea dinainte şi partea dinapoi a carului. La acest fel de fund, scândurile sunt distanţate unele de altele. Sin. Chilnă. 11. Chelfueli de exploatare [frais d'exploita-tion; Betriebskosten; working expenses; uzem-koltseg; 3KCnji0aTaii;H0HHbie paexoflbl]: Totalitatea cheltueiilor necesare pentru funcfionarea normală a unei întreprinderi industriale, forestiere, miniere, de cale ferată, etc. (salarii, com- 619 bustibil, energie, reparafii şi întreţinere, transporturi, etc.) într'un timp determinat. Cheltuelile pentru procurarea materiei prime, de instalare, dş investiţie, şi pentru impozite nu sunt cuprinse în cheltuelile de exploatare. 12. Chelfueli de extracţie [frais d'exploitation; Betriebskosten; working expenses; uzemkoltseg; pacxoflH no pa3pa6oTKe (3ajieîKeH)]. Mine: Cheltueii cari se referă la lucruri de extragere a unui material din subsol (petrol, gazer cărbuni, minereuri, roce, etc.). Privesc faza lucrărilor, până când materialul este adus şi depozitai la gura minei, a sondei, carierei, etc. Cuprind, în general, costul manoperei, al uzurii utilajului,, al energiei consumate, ai explozivilor (când e cazul), adică toate cheltuelile făcute în procesul de extragere propriu zis. îs. Chelfueli de instalare [frais d'installation; Anlagekosten ; workihg outlay; befektetesi koltseg; npe/ţBapHTeji&Hbie pacxo#bi no yc-TpOHCTBy 3KcnjioaTaiţHH, npejţnpHHTHH]: Chelfueli cari trebue făcute în faza pregătitoare a unei lucrări, a unei exploatări, etc. Cuprind, în general, costul primelor construcţii de adăpostire a lucrătorilor şi a personalului care va conduce şi care va executa lucrările, birourile şantierului, drumurile de acces la punctul lucrărilor, aducerea pe teren a utilajului, eventuale racordări provizorii la o reţea de apă sau de energie electrică, etc. 14. Chelfueli de investifie [frais d'investissement; Anlagekosten; investment expenses; beruhâzâsi koltseg; pacxoflH no odopyAOBaHHK)]: Chel-tueli făcute de întreprinderi, mai ales industriale, pentru procurarea de utilaj şi de material neconsumabil, pentru realizarea de construcţii definitive, etc.‘ 15. Chelfueli de întreţinere [frais d'entretien; Unterhaltungskosten, Erhaltungskosfen; upkeep expenses; fenntartâsi koltseg; pacxo#bi no CO-/ţepHcaHHK), no noJi^epncKe]: Totalitatea chel-tuelilor necesare pentru reparaţiile şi menţinerea în stare normală a unei construcţii, a unei uzine, maşinir instalaţii, etc., într'un timp determinat. ie. Chelfueli de racordare a consumatorilor [depenses de raccord des consommateurs; Ab-nehmer-Anschluljkosten; subscriber's connection expenses; csatlakozo-vezetek koltsegei; CTOH-MocTb noTpeâHTejiH no ycTaHOBJieHHK) sjieK-TpHHeCKOH CBH3H]: Cotă-parte privind pe consumator, din cheltuelile pentru stabilirea legăturii cu reţeaua electrică a întreprinderii care furni-sează consumatorului energie electrică. 17. Chelfueli de reînnoire [frais de renouvel-lement; Erneuerungskosten; renewal expenses; megujitâsi koltseg; CTOHMOCTb B0306H0BJieHHH, pacxo^bl no B0306H0BJieHHK) (yCTâHOBKH)]: Cheltuelile necesare pentru reînnoirea unei instalafii, într'un timp determinat. îs. Chentico. Ind. petr.: Inele de faianţă cu cari se umplu unele vase de deflegmare din instalaţiile de distilat ţiţeiul. 19. Chemigum. Ind. cc.: Varietate de cauciuc sintetic, obţinută din unele produse de cracare a 620 petrolului prin condensare cu nitrilul acidului acrilic. Se vulcanizează bine şi se prelucrează ca şi cauciucul natural, cu care se poate amesteca. Este rezistent fafă de solvenfii obişnuiţi ai cauciucului natural; are bune calităţi mecanice şi o bună rezistenfă la îmbătrânire şi fafă de lumina solară. Se foloseşte, în tehnică, pentru confecţionarea pieselor rezistente la solvenfi (N. D.j. 1. Chemiluminescenfă [chemiluminescence ; Chemiluminiszenz; chemiluminiscence; kemiaj lu-miniszcencia, vegyi fenykepzodes; xeMHJiiOMH-HeciţemţHH]. Chim.: Emisiunea de lumină care însoţeşte unele reacfii chimice, de ex.: oxidarea fosforului. 2. Chentosorpţîe [sorption chimique; Chemo-sorption; chemical sorption; kemoszorbcio, vegyi einyeles; XHMHHecKaa eopâiţHH]. Chim. fiz.: Adsorpţia în care adsorptivul formează cu adsor-bantul, în suprafafă, o combinaţie chimică. Che-mosorpfia este, în general, ireversibilă. Ex.: fixarea unor coloranţi pe fibrele textile, etc. 3. Chemoferapie [chimiofherapie; Chemo-therapie ; chemotherapy ; kemoterâpia ; xeMO-TepanHH]. Chim.: Tratamentul boale lor prin acţiunea directă pe care unele substanţe chimice o au asupra agenţilor patogeni, împiedecând desvoltarea lor în interiorul organismului animal. Se cunosc unele substanţe, numite bactericide sau antiseptice, cari provoacă moartea agenţilor patogeni, de obiceiu prin coagularea proteinelor lor. Ele nu pot fi însă folosite ca medicamente, penfrucă au o acfiune toxică şi asupra organismului animal. Există o altă serie de substanfe chimice, cari opresc,, în mod indirect, înmulţirea agenţilor patogeni, prin împiedecarea unor funcţiuni vitale ale acestora; ele se numesc substanţe bacteriostatice. Când aceste substanţe îndeplinesc condiţiunea de a nu fi toxice pentru om, în doza necesară pentru a împiedeca desvoltarea agenţilor patogeni, ele pot fi întrebuinţate ca medicamente. Raportul dintre doza toxică pentru om şi cantitatea utilă (doza toxică pentru microb) se numeşte indice terapeutic. Cu cât e mai mare indicele terapeutic, cu atât medicamentul poate fi mai bine folosit, realizându-se menţinerea unei cantităţi utile, un timp suficient, la locul atacat de agentul patogen. — Din punctul de vedere al agenţilor patogeni, se disting: boale provocate de protozoare (paraziţi de origine animală), boale produse de microbi, şi de virusuri. Până în 1910, singurele medicamente eficace folosite erau chinina, pentru combaterea malariei, şi derivaţii mercurului, pentru sifilis. Primul mare succes al chemoterapiei a fost întrebuinţarea derivaţilor arsenului (P. Ehrlich, 1910) pentru combaterea boalelor produse de protozoare (sifilisul provocat de spirochetă, şi boala somnului, datorită tripanOsomelor). In afară de derivaţii arsenului (salvarsan, neosalvarsan, stovarsol, etc.), se mai folosesc, în tratamentul boalelor produse de spirochete, şi compuşi cu bismut. împotriva boalei somnului se foloseşte, cu mult succes, şi un derivat al ureei, germanina. Pentru com- baterea tripanosomelor se întrebuinţează şi unii derivaţi ai sitibiului (stibacefină, antimozan, etc.), pe scară mult mai mică, din cauza toxicităţii mari. Descoperirea sulfamidelor marchează o nouă epocă în chemoferapie. Sulfamidele sunt întrebuinţate împotriva mfecţiunilor produse de coci, şi în unele cazuri, chiar împotriva unor bacterii patogene anaerobe. Un mare succes a fost introducerea substanţelor antibiotice în che-moterapie. Se cunoaşte de mult proprietatea unor mucegaiuri de a produce unele substanţe puternic bacteriostatice, ca mijloc de apărare împotriva bacteriilor. Din pendllium notatum s'a izolaf penicilina, care are o acţiune bacteriosta-tică mai puternică şi asupra unui număr mai mare de microorganisme decât sulfamidele. In ultimii ani s'a studiat o mare serie de micoine, dar numai unele au întrebuinţări terapeutice (penicilina, streptomicina), din cauza toxicităţii lor mari. Chemoterapia virozelor este încă în faza de experimentare. 4. Chenar 1. [encadrement; Rahmen; framing; râma, keret; paMa, odpaMJieHHe]. Arh., Cs.: Element decorativ având un profil mai mult sau mai puţin ornamentat, executat din piatră, cărămidă, tencuială, stuc sau lemn, şi care înconjură un gol practicat într'un zid (uşă, poartă, fereastră, nişă), un panou liber şi cu inscripţii de pe un perete sau alt element arhitectural. Sin. Ancadrament. 2. [bordure; Rand; border; szegelv; Kpaiî, dopAlop]. Drum.: Bordură îngustă de piatră, beton sau cărămidă, folosită pentru încadrarea locurilor (spaţiilor) plantate din parcuri sau dela marginea trotoarelor.. 5. Chenevixi! [chenevixite; Chenevixit; chene-vixite; kenevixit; xeHeBHKCHT]. Mineral. : Cu3Fe‘#‘[(OH)3 I AsOâk. Se prezintă compact, asemănător opalului. Are gr. sp. 3,93, şi coloare verde. e. Chenocoprolit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru ganomatit. 7. Cheotoare [assemblage; Fugenwerk; joi-ning, assemblage,, assembling; fecskefarkos illesz-tes; C(5opKa, COeflHHeHHe]. Cs.: 1. îmbinarea bârnelor la colţurile caselor de lemn. După felul semnelor şi după felul tăieturilor, cheotoarele se numesc: în „oblu", când bârnele rotunde sunt cioplite la jumătate de grosime, fie cioplind câte o pătrime de o parte şi de alta, fie cioplind jumătatea părţii de jos; în „paiantă", când bârnele sunt ascuţite la capăt (căţel) pentru a intra în ulucul amnarului dela colţ; în „crestătură", când bârnele, de secţiune pătrată sau dreptunghiulară, se îmbină prin cioplire la jumătate grosime; în „frânghie", când bârnele cioplite (eca-risate) se îmbină printr'o tăietură specială numită „în coadă de rândunică". — 2. Piatră de hotarP colţ de gard, etc. 8. Cheofoare. Ind. făr.: îmbinarea bârnelor la colţurile. caselor făcute din lemn. Sin. încheietură. V. îmbinare. 9. Chepeneag. Ind. făr.: Glugă ţărănească pentru vreme de ploaie (termen regional). 1. Chepeng [trappe de cave; Falltur; trap-(door); csapoajto; onyCKHaH flBepb]: Uşă sau capac orizontal sau inclinat, care se foloseşte la intrările tn pivniţe sau în magaziile corăbiilor. Sin. Chipeng, Chiopeng. 2. Cheratină [keratine; Keratin; keratin; ke-râtin; KepaTHH], Chim. biol.: Proteină „de susţinere", care se găseşte în epidermă, în păr, în pene, unghii, coarne, copite, etc. Cheratina este solidă, insolubilă în apă, în acizi sau în alcalii, şi rezistentă Ia acfiunea enzimelor. Aceste proprietăfi sunt datorite moleculelor de cisfină, legăturile S-S comunicând o mare rigiditate scheletului proteic. Se prezintă sub două forme notate cu a şi p. Cheratina a are o structură încreţită a lanţurilor polipeptidice orientate aproape paralel. Forma neîncrefită, revine parţial în a. Tratată însă cu vapori de apă, sub întindere mecanică, forma |3 se stabilizează, pierzându-şi complet elasticitatea. Are un mare procent de cisteină. Nefiind hidrolizată de proteaze, valoarea ei nutritivă este nulă. s. Cherazină [kerasine; Kerasin; kerasin; ke-râzin; Kepa3HH]. Chim. biol.: Cerebrozid format dintr'o moleculă de acid lignoceric, un rest sfin-gozinic şi o moleculă de galactoză. Cherazina se găseşte în celulele sistemului nervos. V. Ce-rebrozide. 4. Cherestea [sciages, bois debite; Schnitt-holzp Schnittware; converted timber; fureszâru; nHJieHbiii CTpoeBOă Jiec]. Ind. lemn.: Materialul lemnos de diferite dimensiuni şi calităţi* rezultat din debitarea cu ferestraie a buştenilor. 5. ~ ecarisată [bois equarri; Kantholz; square timber; elfa, fureszelt fa; KaHTOBblă niţJIO-MaTepHaJi]. Ind. lemn.: Cheresteaua care are fefele în unghiu drept, formând un paraielepiped. La scândurile lungi esfe permisă o uşoară înclinare a fefelor înguste. Uneori, materialul este prelucrat astfel, încât cheresteaua refecată paralel sau conic, să fie tăiată „pe rază", încât în secţiunea transversală inelele anuale să formeze cu fefele un unghiu de 45•■•90°. In acest caz, materialul prezintă pe fefe, cu deosebire la stejar, benzi lucitoare de raze medulare, cari sunt aşa numitele „oglinzi". Când inelele sunt aproximativ perpendiculare pe feţe, cheresteaua se numeşte s. ~ oglinda [bois sur quartier; Spiegelware; quarter grain; tukor-âru; ’îeTBepTHOit IIHIIOMa-TepnaJl]; iar când inelele sunt mai înclinate, se numeşte 7. ~ semioglindă [bois sur faux quartier; Halbspiegelware; half quarter grain; feltiikorâru; nojiyneTBepTHOH nHjioMaTepnaji]. 8« Cherhana [installation ou l'on prepare et conserve Ie poisson; Einrichtung zur Verarbeitung und Aufspeicherung der Fische; plant for pre-paring and conserving fish; halfeldolgozo es rak-târozo berendezes; 06(>py;ţ0BaHHe flJIH 3aro-tobkh h KOHcepBHpoBaHHH pbi6bi]. Pisc; In-stailafie pentru depozitarea şi prelucrarea — în deosebi sararea — peştelui prins în diferite categorii de ape (regiunea Dunării şi a Marii Negre). 621 Chernăr. V. Punctator. 10. Chernăr. V. Vârf de strung. 11. Cherry-Brandy. Ind. atim.: Băutură alcoolică obfinută din suc de cireşe, rachiu de cireşe, zahăr, spirt şi apă. Tăria alcoolică e de cca 30°- 12. Chersonian [chersonien; Kerson; kefsonian; kerzoni retegek; xepC0HCKHă]. Geo/.; Partea superioară a Sarmafianului din Podişul Moldovei. Se caracterizează prin prezenfa fosilelor: Mactra caspica, Mactra bulgarica şi Trochus intermedius. is. Cherf [chert; Chert; chert; chert (jâspis vâltozat); IIiepT, KpeMHHCTbIH CJiaHeiţ, po-rOBHK]. Mineral.: Varietate de jasp produs prin concrefionare sub forma de nbdule izolate în roce caîcaroase (accidente silicioase). 14. Cheson, Arh. V. Casetă. 15, Cheson [caisson; Kiste; bin, locker; elel-muszerlâda, szerszâmlâda; 6yHKep, Jiapb, pyH-AyK]. Nav.: 1. Ladă de jemn sau de fier pentru finerea proviziilor sau a ustensilelor pe boldul unui vas. — 2. Bloc de mortar de ciment, turnat în cofraje, pe fundul unui vas, spre a astupa o gaură pe unde intră apa în vas. ie. Cheson [caisson; Senkkasten; caisson; sulyesztoszekreny; KeccOH]. Nav.: încăpere închisă, etanşă la pătrunderea apei, creată prin compartimentarea unei nave prin pereţi metalici şi prin închiderea punfii. împarte vasuf în mai multe camere, pentru a evita pătrunderea ape» deodată* în tot vasul, când acesta ar fi avariat. Chesonarea se aplică atât în marină, cât şi Ia pontonieri, la vasele folosite ca suporfi plutitori pentru poduri de echipaj. 17. Cheson [caisson; Proviantwagen, Munitions-wagen; caisson, ammunition wagon; loszerkocsi, konyhakocsj; KeccOH, sapa^HbiH HHţHK], Tehn. mii.: Cărufă, de obiceiu cu o singură osie, închisă şi prevăzută în interior cu compartimente, folosită pentru transportul proviziilor sau al muni-fiilor tunurilor de calibru mic şi mijlociu. In cazul acesta xlin urmă, chesonul trebue să urmeze tunul în toate locurile. is. Cheson [caisson; Senkkasten; caisson; sulyesztoszekreny; KeccOH HJIH OIiyCKHOÎI HHţHK], Fund.: Construcfie de lemn, de metal sau de beton armat, de forma unei cutii numai cu perefi laterali, servind la executarea de fundafii sub apă sau în terenuri moi imbibate cu apă. Secfiunea cutiei este, în general, de formă dreptunghiulară, uneori cu capetele rotunjite sau ascuţite, eliptică sau * circulară. Partea inferioară a perefilor laterali este întărită cu corniere, alcătuind cufitul chesonului. Perefii sunt puţin înclinaţi spre interior, pentru a se uşura coborîrea. Chesonul se construeşte chiar pe amplasamentul viitoarei fundafii şi are, în general, forma acesteia. Penfru coborîrea lui în teren, se sapă pământul din interiorul cutiei şi de sub cuţit, iar pereţii sunt înălţaţi, prin zidire, pe măsură ce chesonul pătrunde în teren. După terminarea săpăturii, se execbtă fundaţia, chesonul rămânând îngropat. Deosebim: 622 i. Cheson deschis [caisson ou vert; offener Senk-kasten;open caisson; nyiltsulyesz-toszekreny; OT-KpblTblH Kec-COH}r folosit la lucrări de fundaţii ia mică a-dâncime (fig. 135). In timpul lucrului, apa de ^ infiltraţie este tul este scos cu *£££■ căldările, sau cu ....... maşini speciale (drage, benzi transportoare, etc.); 2. ~ închis [caisson ferme; geschlosse- ner Senkkaslen; closed caisson;. zârt sulyesz-toszekreny; 3aKpbITbl& KeccoH], folosit pentru lucrări la adâncimi mari. In acest caz cufia che-sonuiui are un fund la cca 2 m dela bază. Se formează o cameră, numită cameră de lucru, deschisă la partea de jos, în care lucrează lucrătorii. Camera de lucru comunică printr'o deschizătură, provăzută cu un capac, cu un tub de tablă numit Fig. 135. Cheson deschis. a) camera de lucru; b) sas; c) campană; d) pipe; e) cufitui chesonului. sas, terminat la partea superioară cu o cameră, numită campană, care este provăzută cu două deschideri, numite pipe (fig. 136). Pătrunderea apei în camera de lucru este împiedecată de aerul comprimat pompat, cu ajutorul motocom-presoarelor, în ansamblul pipe, campană, sas, cameră de lucru. Pipele servesc ia evacuarea materialului rezultat din săpat. Campăna serveşte la realizarea presiunii atmosferice sau a presiunii înalte, în momentul' intrării şi ieşirii lucrătorilor sau al evacuării materialului. Funcţiunea ei este asemănătoare cu a ecluzelor. După terminarea săpăturii, camera de lucru este umpluta cu beton, rar deasupra ei se execută fundaţia propriu zisă. s. Chessylit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru azurit. 4. Chesterlif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru microclinpertit. 5. Cheu [quai; Kai; quay; rakpart, kikdtopart; Ha6epeîKHaH, npHCTaHb]. Nav.: Construcţie pe malul unei ape navigabile, de zidărie sau de beton armat, mai rar de lemn sau de metal, ridicată la cota neinundabilă, pentru înlesnirea operaţiunilor de port (acostări de vase, debarcări de pasageri, încărcări şi descărcări de mărfuri, etc.), alcătuind zidul de sprijin din spre apă al umpluturii de pământ care formează platforma portului. Cheurile au paramentul vertical sau cu un fruct până la 1/10. Sin. Cheiu. — 2. C. f.: Platforma construită din pământ, din zidărie, beton sau lemn, în lungul unei linii de cale ferată, la înălţimea pardoselilor vagoanelor, pentru a se uşura încărcarea şi descărcarea acestora. e. Cheviof [cheviote, cheviot; Cheviot, Lăm-merwollentuch; cheviot; seviot juh, sevjot-gyapju-poszto;tiieBHOT (oBiţbi, mepcTb, TKâHb)]. Ind. text.: 1. Oi originare din munţii Cheviot, din Scoţia. — 2. Lâna acestor oi. — 3. Stofă confecţionată din această lână. 7. Chevreau [chevreau; Ziegenleder; goat leather; sevro-bor ; K03JlOBaH KOJKa, ineBpo]. Ind. piei.: Piele de capră şi de iezi (uneori şî de ovine), tăbăcită în crom şi lucrată cu deosebită îngrijire, pentru a servi la confecţionarea încălţămintei. 8. Chevreffe [chevrotin; Kitzleder; kid leather; sevret-bor; xpOMUiespo, K03JI0BaH KOHCa Jţy6-JieHaH B xpOMe]. Ind. piei.: Piele de ied, tăbăcită în crom. Din piei de miel se obţin imitaţii de o calitate mai puţin bună. o. Chiag [presure, chymosine, labferment; Lab, Chymosin; rennet; tejolto; XHM03HH, Cbl-HytftHblH 4)epMeHT]. Chim. biol.: Diastaza care produce coagularea laptelui. Acţiunea enzimei constă în transformarea cazeinei în paracazeină, care precipită sub forma de sare de calciu insolubilă. Se găseşte în cantitate mare în stomacul animalelor (în perioada de lacfare), în sucul gastric şi pancreatic, în ficat, în plămâni şi rinichi. Se constată prezenţa acestei enzime în frunzele, în fructele şi în seminţele diverselor plante. Este secretată şi de diverse microorganisme: mucegaiu şi bacterii. Se extrage din Fabricarea chibriturilor stomacul rumegătoarelor tinere (vifei, miel, ied), car» nu s'au hrănit încă decât cu lapte,. Pentru prepararea acestui ferment se curăfă stomacul de substanţele mucilaginoase, apoi se spală bine cu apă, după care se lasă la uscare câteva zile. Stomacul bine uscat este tăiat în bucăfele şi finut un timp oarecare (4#,,5 zile) într'o solufie de sare de bucătărie, în care timp fermentul trece în această solufie. Pentru purificare, se adaugă, tn solufia de mai sus, alcool etilic» până ce se obfine un precipitat care este separat repede şi apoi uscat. Sin. Presură, Lah, Chimoză. Chimozină. 1. Chiasfolif [chiastolite; Chiastolit; chiastoiite, cross-stone; kiâsztolit; XHaCTOJlHT], Mineral.: AtafOlSiCy. Varietate de andaluzit, care antrenează, în timpul cristalizării, o mică porfiune din materia colorantă neagră a şistului în care se găseşte, şi uneori chiar o porfiune din şist. învelişul sticlos, limpede, include uneori la centru, o prismă de coloare neagră, legată de unghiurile cristalului prin lamele negre. Aceste lamele se termină adesea prin patru prisme negre, formând macla penfarombică a lui Haiiy, Aceste cristale se găsesc în şisturile numite maclifere. *. Chiblă 1. [boîte â scories; Schlackenkasten; slag box; salakvodor; UIJiaKOBaH KOpo^Ka]: Cutie de fontă în care se scurge şi se transportă sgura dintr'un cuptor înalt, resturi de materiale, etc. Sin. Cutie de sgură. s. Chiblă 2. [cuffat; Kubel; kibble; korf; vodor; 6a£bfl]. Mine: Găleată mare care serveşte la extracfia materialelor sau a apei din. pufuri verticale ori înclinate. 4. Chibrit [a II u met te; Ziindholz; match; gyujto, gyufa; cnHHKa]: Befişor având la unul din capete o pastă inflamabijă, care se aprinde prin frecare, şi transmite flacăra, beţişorului, prin intermediul unei materii uşor combustibile (parafină, sulf). Gămălia trebue să adere puternic de befişor, să se aprindă toată odată şi să fie suficient de rezistentă îa umezeală. Se fabrică chibrituri; cu fosfor alb, cu fosfor roşu (suedeze), pentru vânt sau bengale. Befişoarele se fabrică, în general, din lemn de conifere, de plop sau de teiu, şi au o secfiune circulară pătrată sau dreptunghiulară, iar cutiile,din lemn de teiu sau mai rar, din lemn de plop. Ca succedaneu al lemnului se întrebuinfează cartonul; se fac beţe şi din ceară având în mijloc fire de bumbac răsucit. Pasta combustibilă a chibriturilor suedeze nu confine fosfor, care este însă un component al pastei de frecat. Componentul principal al pastei combustibile este clo-ratul de potasiu, amestecat cu bicromat de potasiu, sulf, oxid de fier şi cleiu. Masa de frecat confine, pe lângă fosfor amorf,, sulf ură de antimoniu, piatră ponce, gumă tragantă, praf de sticlă şi cleiu. Amestecul componenfi lor se face în râşnife. Ansamblul operafiunilor în fabricarea chibriturilor se poate urmări în planşa alăturată. După ce buştenii (trunchiurile) de lemn au fost tăiafi (1), la lungimile cerute,, sunt cojifi 623 {2), (v. sub Maşină de cojit), apoi în maşina de desfăşurat (3), sunt transformafi în făşii de diferite dimensiuni, după cum folosesc la confecfio-natul befelor sau al cutiilor. Fâşiile de lemn, aranjate în pachete, unele peste altele (4), sunf trecute la maşina de tăiat befe (5), unde fâşiile sunt tăiate în befe, cari sunt apoi uscate în us-cătoare speciale (6), (v. sub Uscător de befe), de unde trec în poleitoare spre a se lustrui şi a se îndepărta pleava (v. sub Pleavă de lemn), apoi în ciur (7), unde se aleg befele bune de cele rele. Befele uscate şi poleite sunt trecute la egalizatoare (8)* unde befele sunt aşezate în tăvi, cari sunt transportate la maşina continuă (9), unde se încadrează (v. sub încadrarea befelor albe), se parafinează (v. sub Parafinarea befelor de chibrituri) şi se trampează în pasta de gămălie, formându-se gămălia (v. sub Tramparea befelor şi sub Pastă de gămălie), apoi, după de-cadrare (v. sub Decadrarea befelor), sunt încărcate în tăvi şi transportate la maşinile de umplut (14), unde sunt introduse în cutii. Cutiile de chibrituri sunt, de asemenea, con-fecfionate automat: făşii Ie de lemn respective sunt transportate la maşinile de tăiat (10), (v. şi sub Maşină pentru tăiat tocuri, funduri şi sertare), unde fâşiile sunt tăiate la lăfimile respective, pentru a fi utilizate mai departe Ia maşinile de confecfionat tocuri (11) şi de confecţionat sertare (12). După uscare (13), (v. şi sub Uscător de tocuri şi sertare), tocurile şi sertarele trec la maşinile de închis şi etichetat, de unde cutiile goale şi etichetate, aşezate în cutii de măsură (tăvi, mărci), (v. şi sub Marcă), sunt transportate la maşinile de umplut (14), unde primesc befele respective. De aici, cutiile pline, aşezate în tăvi de măsură, trec la maşina de pastaf cutiile, (v. Sţub Pasta de frecat) şi la maşina de împachetat cutiile. Până Ia operafiunea de uscare a befelor şi a cutiilbr confecfionate goale, lemnul se lucrează în starea sa de umiditate naturală, trebuind să fie tăiat de curând, pentru a fi uşor desfăşurabil. Befele, imediat după tăiere şi înainte de uscare, pot fi impregnate cu o solufie slabă de acid fosforic (v. sub Impregnatul befetor), penfru ca băful să se carbonizeze odată cu stingerea flăcării, evitând accidente prin căderea băţului rămas câtva timp încă roşu. Sin. Aprinjor, Cătrănifă. 5. Chica voinicului [nigelle; Schwarzkummel; love-in-a-mist; komeny; HHreJia (iţBeTOK)]. Hort.: Nigella damascena, familia ranunculacee-lor. Plantă anuală cu seminfe negre. Se cultivă pentru florile sale mari şi frumos colorate în albastru. Se întrebuinfează în platbande, borduri, ronduri şi la ornarea vaselor. Se înmulţeşte prin seminfe, direct pe brazde, 6. Chichiţă. Ind. făr.: 1. Partea din lund a luntrii, înfundată ca o ladă (Jud. Olt). —2. Lă-difa de sub capra unei trăsuri. 7. Chicinefă. Arh.: Bucătărie de foarte mici dimensiuni, în care se pot face numai mici pre- 624 parafii, ca: ceaiu, cafea, etc., sau şe pot încălzi diferite mâncări preparate. 1. Chiciu [banc de sabie emergeant dans Ies rivieres; erscheinende Sandbank in Flusse; shoal sand bank ernerging from a river; folyami homok-pad; Mejib, penHan necnaHHaH oTMejib]: 1. Banc care abia a devenit aparent într'un râu sau fluviu, şi pe care începe să se prindă o vegetale de sălcii şi arini. — 2. Vârf ascufit de ostrov, pe Dunăre. 2. Chiciură. V. sub Meteori apoşi. s. Chidă. Sin. Chiciură. 4. Chiflă [petit pain; Brotchen, Kipfel; roii; zsemlye; âyjlOHKa, porajiHK]. Ind. alim.: Pâi-nişoară de formă rotundă sau alungită, având coaja rumenă şi imprimată cu diferite adâncituri. E fabricată din cca 100g aluat, preparat din făină albă. Sin. Pâinişoară. 5. Chihlibar [ambre; Bernstein; amber; boros- tyânko; HHTapb, aMdpa]. Mineral.: Mineral combustibil amorf, transparent sau translucid, casant, cu gr. sp. şi duritatea 2"'2,5. Are colori variate, dela galben specific, roşu-brun, până la negru. Este un produs organic fosil de secre-fiune al coniferelor din timpul Paleogenului (în special din Oligocen). E întrebuinfat pentru con^ fecfionarea unor obiecte de artă şi pentru fabricarea lacurilor fine. Sin. Succin. e. Chilă. Ind. făr.: Măsură de capacitate, întrebuinfată în mediul rural. In Muntenia este echivalentă cu 679,268 litri; în MoldovaP cu 430 litri. 7. Chilă [quille; Kiel; keel; hajoto, togerenda; KH Jib]. Nav.: Piesă din axa longitudinală a fundului unei nave, carer împreună cu carlinga centrală, constitue coloana vertebrală a scheletului navei. Ea se montează la partea exterioară a vasului. Partea superioară a chilei, situată deasupra şanfului chilei, se numeşte contrachilă. Chila poate fi: 8. ~ de ruliu. V. Amortisor (amortisor de ruliu). *. ~ falsă [fausse quille; loser Kiel, Loskiel; false keel; lekapcsolhato togerenda; (jjajlbin-KHJib]: Piesă de lemn, de lăfimea chilei şi de înălfime redusă, constituită din bucăfi puse cap în cap, prinse de partea inferioară a chilei. Serveşte la protejarea chilei în cazuri de lansări, îndocări şi eşuări. 10. ~ mas’fvă [quille massive ; Stangenkiel, massive Kiel, Balkenkiel; bar keel; tomor hajoto; €pyCKOBbIH HJIH OdbIKHOBeHHbifi KH Jib], formată din piese de ofel plat sau dintr'o singură piesă forjată, dispusă cu latura mare în planul de simetrie vertical al navei. 11. ~ plată [quille plate; flacher Kiel; flat keel; lapos hajoto; IIJIOCKH& KHJIb], formată dintr'o făşie de tablă mai groasă decât fâşiile alăturate şi cu latura mare perpendiculară pe planul de simetrie al navei. 12. Chilăvifă. Ind. făr.: Târnăcop (Banat). | 13. Childrenif [childrenite; Childrenif; chil-drenite; kiidrenit; XHJlbflpeHHT]. Mineral.: (Fe‘\ Mn)AI[(OH)2 I P04] * H2Q. Cristalizează în sistemul rombic. Se prezintă cristalizat sau în cruste tabulare. Are duritatea 4,5, gr. sp. 3,2, luciu gras sticlos şi coloarea albă-gălbuie până la brună. 14. Chile. Agr.: Varietate de ardei iufi, cu fructe mici, de formă conică, de coloare verde în stare crudă, devenind roşii la maturitate. îs. Chilenif [chilenite; Chilenit; chilenite; kile-nit; XHJieHHT]. Mineral.: Mineral cu formula nedeterminată, presupusă a fi Agi2Bi. Este un amestec cristalizat de Ag cu aproximativ 10°/o Bi. ie. Chiler. Arh.: încăperea formată prin prelungirea pantei acoperişului unei case fărăneşti, în partea din care bate crivăţul. Are diferite întrebuinţări, după regiuni: adăpost de vite, de vifei, oi, cloşti cu pui; magazie de provizii, bucătărie de vară şi spălătorie, cameră de locuit, un fel de pivnifă cu butoaie de vin etc. Sin. Poiată. 17. Chilie [cellule; Zelle; cell; kolostorszoba; KGJlbH], Arh.: Mică încăpere în cuprinsul unei mănăstiri, în care locueşie un călugăr. Chiliile sunt grupate de-a-lungul zidului care înconjură incinta mănăstirii. îs. Chiligiu. V. sub Muncitor de port. 19. Chilim. Ind. text.: Covor mare turcesc; scoarfă cu două fefe. 20. Chilimie. Ind. făr.: Speteaza de care e legată leuca dela car (Dolj). 21. Chilnar. ind. făr.: V. Chichifă. 22. Chilfonif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru prehnit. 23. Chimen [carvi, cumin des pres; Kummel; caraway; komenymag; TMHH]. Ind. alim.: Fructul plantei Carum Carvi L. din familia umbeliferelor. Componentul său important este un uleiu eteric. Confine maximum 8% substanfe minerale, 2% bioxid de siliciu şi cca 2,2°/o uleiuri eterice. Se întrebuinfează drept condiment. 24. Chimerică, fază de cutare ~ [plissement dmmerien; kimmerische Faltungsphase; cimme-rian folding phase; kimerikus gyurodesi âllapot; KHMMepnâcKaH 4>a3a CMopmHBaHHH]. Geo/.: Fază de cutare care a avut Ioc în timpul Liasicului. 25. Chimic, substanţă ~ pură [corps chimi-quement pur; chemisch reine Substanz; chemi-cally pure substance; vegytiszta; BenţeCTBO XHMHHeCKH HHCToe]. Chim.: Teoretic, o substanţă este considerată „chimic pură", când e formată numai din molecule de acelaşi gen. Practic, această stare nu poate fi realizată din cauza dificultăţilor de ordin tehnic, cari împiedecă o purificare înaintată a substanfelor chimice. Din acest punct de vedere, în practică, următorii termeni arată puritatea unui produs chimic: Spectroscopic pur: Substanţă ale cărei impurităţi nu stânjenesc dozarea componentului principal în cursul unei analize spectrale. 625 „Pro analysi*: Substanfă care are impurităfi sub Hmita de dozare analitică curentă şi în care impurităţile nu pot deranja în niciun fel determinarea analitică a componentului principal. Pură: Substanfă cu un confinut mai mare de impurităţi, întrebuinfată în mod curent în sinteze chimice, dar care, din cauza fracţiunii relativ ridicate de impurităţi, nu poate fi întrebuinfată în scopuri analitice, fără o prealabilă purificare. 1. Chimie [chimie; Chemie; chemistry; kerriia, vegytan; XHMHH]: Ştiinţa care studiază substanţele definite şi transformările lor. Fenomenele de cari se ocupă privesc modificări ale învelişului de electroni al atomilor. Studiul nucleului atomilor depăşeşte domeniul normal al Chimiei şi se numeşte, în anumite aspecte. Chimie nucleară, iar în altele, Fizică nucleară. Istoric. Anumite fenomene chimice, ca arderile, prelucrarea metalelor, fabricarea olăriei, fermentaţiile, etc. au fost practicate şi de popoarele preistorice. Primele concepfiuni teoretice de ordin chimic, privitoare la lumea materială, se întâlnesc la Eleni, dar Chimia modernă s'a des-voltat din Alchimie (v.), care îşi are originea în Egipt. Prin sec. XV s'a produs o schimbare în preocupările alchimiştilor, cari s'au îndreptat spre găsirea de medicamente (iatrochimie). Conceptul de element chimic a fost definit de Boyle, în sec. XVII, într'o formă foarte asemănătoare cu definiţia modernă. — Secolul XVIII a fost dominat, în privinţa arderilor, de „teoria" flogisticului, fondată de Stahl, potrivit căreia s'ar elimina, prin arderea metalelor, o substanfă numită flogisfon sau flogistic, şi ar rămânea un „var" (oxid) care, prin încălzire cu cărbune, ar putea regenera metalul; cărbunele ar confine deci mult flogistic. Faptul că „varul" obfinut prin pierderea floqisticului era mai greu decât metalul iniţial, a făcut să se presupună că flogisticul ar avea greutate negativă. Când, mai târziu, s'a cunoscut hidrogenul şi s'au descoperit proprietăţile, lui reductoare, acest element a fost considerat flogistic pur. Susţinătorii „teoriei" eronate a flogisticului au adunat însă un bogat material experimental, mai ales în domeniul Chimiei gazelor şi au izolat, pure sau preparate pentru prima oară, substanţe ca; hidrogenul, azotul, oxigenul, clorul şi bioxidul de carbon. Lavoisier introduce metoda cantitativă în Chimie şi stabileşte legea de conservare a materiei. El stabileşte rolul pe care oxigenul îl joacă în oxidări şi în respiraţie; foloseşte practic conceptul de element şi aşază Chimia pe baze cari au permis să se găsească mai târziu „legile" proporf iilor definite şi multiple, şi „legea” volumelor constante. Ca o consecinfă a acestor legi, Dalton a reactualizat teoria atomică, aşezând-o pe baze cantitative şi permifând să se introducă, scurt limp după aceea, conceptul de moleculă (Avogadro), ceea ce a permis caracterizarea precisă a elementelor şi a corpurilor compuse. Perioada de cercetări care a urmat, a dus la cunoaşterea unui mare număr de substanfe. Berzelius a verificat legile proporfiilor chimice, analizând mii de combinaţii, şi a introdus simbolurile chimice folosite şi astăzi. Bazat pe noile cunoştinţe privitoare la atomi şi molecule, Kekule a pus bazele teoriei valenfei chimice. S'a putut introduce astfel o sistematizare importantă, atât în domeniul Chimiei anorganice, cât şi în acela al Chimiei organice. In ceea ce priveşte Chimia anorganică, Mendelejeff a făcut descoperirea, de o covârşitoare importantă, că proprietăfile elementelor variază periodic cu greutatea lor atomică (aproximativ) crescătoare, ceea ce a permis găsirea de elemente încă nedescoperite. Noile reprezentări au pus şi la îndemâna Chimiei organice elementele necesare pentru stabilirea structurii tuturor substanfelor organice. Datorită acestor reprezentări, desvoltarea Chimiei a luat o mare amploare în ultima parte a secolului XIX şi la începutul secolului XX. Astăzi se cunosc vreo 450 000 de substanfe organice şi cca 50 000 de substanfe anorganice. Descoperirea electronului (J. J. Thomson, 1897), a protonului, a radioactivităţii şi a structurii cuantice a acţiunii, au marcat o nouă epocă în Chimie. Pe acest drum nou de cercetare s'a reuşit să se determine structura atomilor şi a nucleului lor şi să se stabilească b legătură între această structură şi pro-prietăţi Ie atomi lor. Diviziunile Chimiei. împărţirea Chimiei în Chimie anorganică şi în Chimie organică îşi are originea în vechea concepţiune, potrivit căreia substanţele din organismele vii (animale şi plante) ar lua naştere sub influenţa unei forţe vitale. Chiar după. ce prima substanfă organică a fost sintetizată în laborator (ureea, Wohler, 1828), s'a păstrat despărţirea Chimiei în cele două mari capitole, atât fiindcă metodele folosite de cele două ramuri sunt destul de deosebite pentru a justifica această separafie, cât şi din motive didactice. In timp ce Chimia organica se ocupă cu combinafiile unui singur element, carbonul, cu puf ine alte elemente, în special cu hidrogenul, oxigenul, azotul şi sulful, Chimia anorganică studiază condiţiunile tuturor celorlalte elemente. Chimia fizică sistematizează materialul Chimiei anorganice şi al celei organice din punctul de vedere al proprietăţilor substanţelor de o parte, şi al transformărilor materiale de altă parte. Aceste transformări formează obiectul a două importante capitole ale Chimiei fizice: Termodinamica chimică şi Cinetica chimică. Totodată, în această disciplină intră şi Electrochimia, Chimia coloizilor, Chimia suprafeţelor, preocupări de Structura materiei, efc. Paralel cu Chimia pură s'a desvoltat o serie de discipline adaptate unor scopuri speciale sau practice: Chimia analitică, anorganică şi-organică, fiecare din ele putând fi calitativă sau cantitativă, macro-, respectiv microanalitică. Chimia fiziologică sau biologică (Biochimia) se ocupă cu aplicaţiile Chimiei anorganice, orqanice şi fizice, la fiinfele vii. Tehnologia chimică priveşte folosirea procedeelor m tehnica fabricaţiei. 40 626 Fabricarea sticlei, a olariei, a metalelor, a colorilor şi vopselelor, a săpunurilor, a constituit şi tn trecut ramuri importante ale activităfii omeneşti. O industrie chimică propriu zisă a luat însă fiinţă abia în secolul XVIII, paralel cu marea desvoltare a industriilor metalurgice şi textile. Cele dintâi fabrici de acid sulfuric cu camere de plumb datează din secolul XVIII, iar fabricarea sodei (a carbonatului de sodiu), dela începutul secolului XIX. Soda, necesară fabricării sticlei, săpunului şi altor produse, a constituit, dela început, un articol de mare consum, care reclamă, penfru preparare, mari cantităţi de acid sulfuric. Pentru un deşeu al fabricării sodei, acidul clorhidric, care nu poate fi trimis în cantităfi prea mari în atmosferă, a trebuit să se caute o întrebuinţare şi, printre cete mai importante, a fost transformarea în clor, în compuşi conţinând clor activ (clorură de var, clorafi) şi în compuşi organici. Cea de a doua jumătate a secolului XIX se caracterizează printr'o mare desvoltare a siderurgiei, pentru care se cereau cantităţi însemnate de cocs metalurgic. Gudroanele şi gazele rămase ca deşeu la fabricarea cocsului au servit Ia obţinerea hidrocarburilor aromatice, ca benzenul, toluenul, naftalina, antracenul, cari, la rândul lor, au format punctul de plecare al industriei materiilor colorante şi farmaceutice. In aceeaşi epocă s'a început, pe scară mare, exploatarea petrolului şi separarea lui prin distilare şi rafinare, într'o serie de combustibili lichizi şi lubrifianţi, cari au făcut posibilă desvoltarea motoarelor cu ardere internă. Tot în secolul XIX a fost sintetizat amoniacul şi acidul azotic, din azotul atmosferic. Pe această cale s'au pus la dispoziţia agriculturii cantităfi mari de azot, într'o formă asimilabilă pentru plante, mărindu-se foarte mult producţia agricolă. Chimia agricolă a contribuit la înnobilarea produselor agricole prin cercetarea solului, prin îmbogăţirea lui cu îngrăşăminte sintetice şi prin combaterea paraziţilor plantelor. 1. Chimilioară. Ind. făr.: Ferestrău de mână (Jud. laşi.). 2. Chimion [curmin cultive, faux anis; romî-scher Kummel; cumin; kerfi komeny; KyjlbTyp-Hblîf TMHH, pHMCKHH TMHH, JIOJKHblH aHHC]. Bot.: Plantă erbacee din familia umbeliferelor (Cuminum Cyminum). Din seminţele aromatice se extrage un uleiu eteric care se întrebuinţează în medicină şi la fabricarea lichiorurilor. Semin-fele se întrebuinţează şi drept condiment. s. Chimir. Ind. făr.: 1. Centură lată de piele, uneori brodată, pe care o poartă sătenii şi în interiorul căreia îşi ţin banii şi diferite mărunţişuri. Sin. Şerpar (Transilvania). — 2. Pyngă mare de bani, purtată la centură. 4. Chimogen [cymogene; Cymogen; cymogen; kimogen; CHMOreH (nOHTH HHCTbIH 6yTaH)]: Produs lichid foarte volatil, constituit din hidrocarburi cu punctul de fierbere de cca 0°. Se obţine din primele fracţiuni de distilare a gazo-linei. E întrebuinţat ca anestezic. 5. Chimozină [chymosiine; Chymosin; chymo-sin; kimozin; XHM03HH]. V. Chiag. 6. China, coajă de ^ [ecorce de quinquina; Chinarinde; china bark, chinchona bark; kina kereg; XHHHafl KOpKa]. Farm.: Coaja trunchiului şi a ramurilor unor specii de arbori din genul Cinchona (rubiacee) cari cresc pe munţii Americei de Sud, în Venezuela, Bolivia şi în Indii le Orientale. Se cunosc două varietăţi: roşie (rubra) şi galbenă (flava). Conţine mai mulţi alcaloizi: chinina, chinidina, cinconina, cinconidina, etc. Proprietăţi terapeutice: stimulent stomahic, tonic, şi febrifug specific malariei. 7. China clay. V. Ctfolin. 8. Chinaldină [quinaldine; Chinaldin; quinal-dine; kina!d>in; XHHaJIb/ţHH], Chim.: a-metilchi-nolină. Se întrebuinţează la prepararea unor materii colorante chinollnice dintre cari unele-sunt folosite ca sensibilizatoare fotografice: pina-cianol, pinacrom, etc. 9. Chindeu. Ind. făr.: Ştergar,, prosop (Transilvania). 10. Chingă [sangle; Sattelgurt; saddle-girth; nyereg heveder; nOHC, ee/ţejlbHan noflnpyra]. Ind. făr.: 1. Bandă lată de piele, care serveşte de centură. — 2. Bandă lată de piele, care serveşte la strângerea şi fixarea şelei, la animalele de transport. 11. Chingi. 1. Scânduri sau curmezişuri de lemn, cari servesc la legarea loitreîor cărufei. — 2. Şipcă de lemn, aşezată la mijlocul cadruluf ferestrăului şi paralel cu pânza ferestrăului. — 3. Cele două scânduri cari leagă tălpile războiului (stative). — 4. Şipci transversale cari întăresc aripile morii de vânt. — 5. Parte componentă a urzitoarei. 12. Chingă [poutre de Ha ison; Bundbalken; joining balk; osztofa, hevederfa, cimborafa; 3aTHJKKa]. Mine: Piesă de lemn rotund, montată aproape sau mai jos de tavanul unei galerii sau al unui şantier de abataj, perpendicular pe planul armaturilor sau al cadrelor, pentru a Ie distanţa şi pentru a împiedeca deplasarea lor. Sin. Strângător. îs. Chingă [Itrier; Gurt} tie band; kotoszalag; CKpena, CBH3b, XOMyTHK]. Tehn.: Piesă de metal (fier plat sau sârmă), care serveşte la strângerea sau la consolidarea altor piese. 14. Chînhidrone [quinhydrones; Chinhydrone; quinhydrones; kinhidron; XHHrHApOHbl]. Chim.: Combinaţii moleculare cristalizate, intens colorate, pe cari chinonele le formează cu hidrochinonele respective. Chinhidrona propriu zisă se formează amestecând soluţii echi-moleculare de p-benzochinonă şi hidrochinonă, C6H4O2 —CeH4(OH)2, care prin disolvare în apă, se disociază în sistemul de oxidare-reducere: chinonă-hidrochinonă. Datorită acestei proprietăţi, serveşte la prepararea electrodului indicator cu chinhidrona, întrebuinţat la determinarea exponentului pH. 1. Chinidină [quinidine; Quinidin; quinidine; kinidin; XHHH^HH], Chim.: Aicaloid stereoisomer cu chinina. Se găseşte, alături de aceasta, în coaj> de chinină. E un medicament întrebuinţat pentru combaterea turburărilor ritmului inimii (tahicardie). 2. Chinină [quinine; Cbinin; quinine; kinin; XHHHH]. Chim.: H C /!\ H2C CHj CH-CH=CH, I I I HO-CH-CH CH2 CHj H | \.|/ CC N S \ / \ H3C-0-C C CH I II I HC C CH \ \ ✓ C N H Aicaloid care conţine un nucleu chinolinic şl unul chinuclidinic. Se găseşte, alături de cin- conină şi de alţi vreo 20 de alcaloizi, în coaja arborelui de chinină Calisaya Wedd, Cinchona succirubra Pav.( Cinchona officinalis L., originare din regiunea Anzilor şi cultivate acum în Indiile Olandeze, în Ceylon şi Java. E o substanţă cristalizată, întrebuinţată în terapeutică sub forma de săruri (sulfat); medicament specific pentru combaterea malariei, folosit, de asemenea, pentru acţiunea sa antipiretică, întru cât acţionează asupra centrului regulator al temperaturii corpului. s. Chinizarină [quinizarine; Chinizarin; quini-zarin; kinizârin; XHHH3apHH]. Chim.: 1,4 dioxi-antrachinonă. Isomer al alizarinei. Se prezintă în cristale roşii; nu are valoare ca materie colorantă. O 4. Chinoli [quinoles; Chinole; ii quinoles; kinolek; xhhojih]. Chim.. Compuşi organici cari se obţin prin HC CH transpoziţia intramoleculară a p-tolil- îl II hidroxi(aminei, sau prin oxidarea HC^ CH p-crezolului cu acid monopersulfuric. C Sunt incolori şi cristalini. Au tendinfa ^OH de a regenera starea benzoidă. s. Chinolină [quinoline; Chinolin; quinoline; kinolin; XHHOJIHH], Chim.: 1,2 benzo-piridină. Se obfine prin distilarea gudroanelor cărbunilor de j-j H pământ şi prin sinteză. Li- q q chid mai greu decât apa, / 5 \ / 4 \ incolor în stare pură. Are 8 ţ 8 ~nP caracter bazic şi proprietăţi j_jq 7 £ 2 CHa asemănătoare cu acelea ale \ i/• piridinei. Prin oxidare cu u KMnOî se obfine acidul chinolinic. Nucleul chinoJinic stă la baza unor alcaloizi (chinina), a unor medicamente (atofanul) 627 şi a unor coloranfi sintetici (materii colorante cianice). 6. Chinonă [quinone; Chinon; quinone; kinon; XKHOH]. Chim.: Compus organic cu structura unei dicetone a-{3 nesaturate. Se obfine n prin oxidarea hidrochinonei şi a V ani linei cu o solufie apoasă de q bicromat de potasiu şi acid sul- \ furie. Nu are caracter aromatic ca jf V hidrochinona. Există o stare chi- CH noidă, în opoziţie cu starea ben- NV/ zoidă a derivaţilor aromatici în- ^ rucfi,ţi. Formează cristale galbene; q este foarte volatilă; sublimează chiar la temperatura camerei. Formează compuşi de adifie în pozifia 1,4 şi 1,6. Chinona esle substanţa de bază a materiilor colorante din această clasă. 7. Chintal [quintal; Quintal, Zentner; hundre-weight, quintal; metermăzsa; IţeHTHep], Tehn.: Unitate de măsură echivalentă cu 100 kg, folosită mai ales în comerful cu cereale. 8. Chinfică [courbe de V-eme degre; Kurve funfter Grad; algebra ic curve of the fifth degree; otodrendu algebrai gorbe; aJire6paHtieCKaH KpHBan naToâ CTeneHH]. Geom.: Curbă algebrică de gradul al cincilea. 9. Chiolbaş [bras â chas, boucle a accrocher; Osenarm, Hăngeosen; links; fiiggeszto karika; KOJieHKO, yiHKO, neTJifl]. Mine: Fiecare din cele două toarte prin intermediul cărora se acafă de cârlig elevatorul burlanului. Are, de obiceiu, forma unui ochiu alungit. Se întrebuinfează adesea două ochiuri unite printr'o bară (chiol-başii Byron Jackson). 10. CMenodoxa. Bot. V. Gloria zăpezii. 11. Chiparoasă [tubereuse; Tube rose; tube- rose; tubarozsa; rnaiţHHT]. Bot.: Pplianthes tuberosa L., familia amarilidaceelor. Plantă erbacee, cu tulpina simplă, cu frunzele lineare, canaliculafe, arcuate şi întinse, cu florile mari, albe, foarte mirositoare, solitare sau câte două la vârful tulpinei. E originară din America Centrală, mult cultivată pentru florile sale frumoase şi plăcut mirositoare. înfloreşte în Iulie— Noemvrie. 12. Chiparos [cypres; Cypresse; cypress-tree; ciprus; KHnapHC]. Bot.: Cupressus sempervirens L., familţa pinaceelor. Arbore totdeauna verde, cu frunzele mici, oval romboidale, convexe şi carenate pe partea dorsală, de coloare verde-gălbuie. E originar din Persia şi din regiunea mediterană, foarte mult cultivat ca plantă ornamentală. is. Chipcel. Pisc.: Unealtă pescărească de forma unei linguri foarte mari, cu care se vântură apa, pentru a prinde tot anul peşte mărunt, în special oblefi. Sin. Cârlionf, Târboc. 14. Chipeng. V. Chepeng. 15. Chirilic, alfabet ~ [alphabet cyrillique; zyril-lisches Alphabet; Cyrillrc alphabet; ciril betu; KH-pHJiJiHiţa (aJi(|>aCBHT, a36yKa)]. Arfe gr.; Caracter de litere, compus de călugărul slav Chirii (în 40* 628 secolul IX), cu care se tipărea înainte de 1838 în Ţările române. După această dată, I. Heliade-Rădulescu a adus o modificare alfabetului chirilic, prin introducerea de litere latine, iar în 1860 s'a introdus, în mod oficial, alfabetul latin. î. Chirovnic [maître sondeur chef; Oberbohr-meister; tool-pusher; fofuromester; CTapiHHH 6ypHJibHţHK]. Mine: Maestrul sondor şef, în şantierele petroliere. Este un organ de control tehnic, colaborator al inginerului de foraj sau de producţie. Se îngrijeşte de executarea programului zilnic la sondele în sapă, în reparare sau în producfie. la măsuri preventive, în caz de forfă majoră, până la sosirea inginerului. Are în grija sa bunul mers al lucrărilor şi întreţinerea echipamentului, prepară operaţiunile mai importante,, ca tubări, cimentări, instrumentafii şi. puneri în producţie, fiind răspunzător de buna funcţionare a instalafii lor în fimpul acestor ope-rafiuni. 2. Chirpiciu [termen popular], Cs..* Cărămidă de dimensiuni mari (cca 20 x20x40 cm), uscată ta soare şi nearsă, fabricată din ciamur turnat în forme de lemn. Se întrebuinfează la construirea perefilor unor case fărăneşti, legătura dintre calupii de chirpiciu făcându-se din mortar de clisă (ciamur subfire). 5. Chiţaiu [sabie mouvant; Triebsand, Flug-sand; quicksand, shifting sand; sivohomok, fuio-homok ; HaHOCHblft necon] : Nisip făinos (0,02•••0,1 mm), îmbibat cu apă, care, din cauza cantităţii mari de apă devine foarte mobil. E foarte periculos pentru fundafii. 4. Chiscoaie. Ind. făr. V. sub Coşul morii (Moldova şi Transilvania). 5. Chiser. Ind. făr.: Teslă, unealtă întrebuinţată în tâmplărie (Oltenia şi Vestul Munteniei). 6. Chişifă. Ind. făr.: Lopăfică provăzută Ia un capăt cu un mic tub metalic şi având un fir de păr la mijloc, care serveşte la încondeierea ouălor de Paşti (Moldova, Bucovina). Sin. Condeiu. 7. Chişifă [boulet; Kote, Fessel; pastem, fet lock (-joint); boka; 6a6Ka]. Zoot.: Regiune a piciorului, la cai, situată deasupra copitei. Are direcfia oblică şi rolul de a micşora sgudui-turile produse de mers. 8. Chiţfeag [lait caii le; Sauermilch; sour milk, curdled milk, clotted milk; savanyu tej; npoCTO-KBama, KHCJioe mojioko], Ind. alim.: Lapte acru, preparat din lapte dulce nefiert, acesta fiind ţinut 6*'*8 ore la 20,*,25°( apoi pus la rece pentru a se opri desvoltarea bacteriilor cari provoacă coagularea. Dacă se fine mai departe la temperatură, se răscoace, adică se separă zerul, ob-finându-se astfel brânza de vaci. 9. Chit [mastic; Kitt; putty, mastic; ragasz, tapasz; 3aMa3Ka]: Preparat cu bază de sub- stanfe minerale sau organice, ori combinate, care cuprinde ş?i un agiomerant de compoziţii variate, formând o pastă pentru lipire, pentru obturarea de găuri sau crăpături, pentru etanşarea rosturilor sau netezirea suprafefelor în vederea vopsirii sau lăcuirii. Există o mare varietate de chituri, după scopul la care servesc: chitul pentru obiecte mefaiice, pentru lemnărie,, sticlă, articole de cauciuc, pietre, etc. Ex.: produsul folosit la chituirea ferestrelor metalice şi a diferitelor piese de metal se prepară din 80***85% praf de carbonat de calciu, 5% miniu de plumb şi 15., respectiv 10% uleiu sicativ sau skativat. Proaspăt preparat, e moaie, iar după un timp se întăreşte. Chitul pentru instrumente optice şi pentru lipit sticla de metal se prepară din 75% PbO şi 25% glicerină. io. Chit bituminos. V sub Mastic. ii- Chifină [chltine? Chitin; chitin; kifin; XHTHH]. Chim.: Poliamino-zaharidă răspândită în regnul animal, fiind conţinută în tegumentele insectelor şi ale crustaceelor. Structural este asemănătoare cu celuloza,, de care se deosebeşte prin înlocuirea grupării OH din pozifia 2 printr'un rest — NH — COOCH3. Acestei structuri i se datoreşte marea sa rezistenfă mecanică'. Prin hidroliza chi-finej se obfine glucozamină şi acid acetic. Ma-cromolecula chitinej este formată din N-acetil-giucozamină. Chitina este hidrolizată enzimatic de către chitinază, enzimă care se găseşte în tubul digestiv al melcilor. 12. Chitonag. Ind. făr.: Unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului şi pentru înfipt aracii de vie. 13. Chitonag. Ind. alim.: Pistilul obfinut din pasta de gutui. 14. Chitozamină [chitosamine; Chitosamin; chi-tosamin ; kitozâmin; XHT03aMHH]. Chim. : a-glucozanriină. Aminozahar derivat a! glucozei, în care OH din poziţia 2 este înlocuit cu NH2. In natură se găseşte sub forma de proteidă (glico-proteidă). is* Chitru [cedratier; Citronenbaum; bitter-orange, citron tree; citromfa; CJiaflKHă JIHMOH, iţejţpaT (KycTapHHK)]. Bot.: Citrus medica, ssp. Bajoivia Bonavia. Arbust din familia rutaceelor, originar din India, cultivat în regiunea medite-rană penfru fructele sale, în coaja cărora se găseşte un uleiu eteric folosit în parfumerie. Coaja se întrebuinţează în confiserie. Din flori se extrage o esenţă aromatică. ie. Chitră [cedrat; Cedrat; citron; szuhar; IţeapaT (nJIOfl)]. Bof.: Fructul speciei Citrus amara, analog cu portocala, cu lămâia şi mandarina, fiind însă mai mare şi cu zeama amăruie. 17. Chituc [support en bois; Unterlagholz; wood washer; alâtetfa; flepeBHHHaa IKOTIopKa, noflKJiaflKa]. 7ehn.: Suport de lemn pentru sprijinirea unei conducte în vederea operafiunilor de centrare, prindere, sudare şi cătrănire, la montajul conductelor. is. Chiup [jarre; grofjer irdener Krug; jar; agyagkorso; 6oJIbmoft TJlHHHHblH KyBIHHH], Ind. făr.: Vas mare de lut, cu două proeminenfe exterioare, diametral opuse, cari servesc penfru a apuca vasul 8, X 629 > î. Chiurasaf. V. Cuirasat. 2. Chiuză. Tehn. mii.: Amplasament de baterie instalat într’o regiune muntoasă călare pe câte o vale, având ca misiune interzicerea pătrunderii pe acea vale. s. Chivot. Arfă: Cutiuţă lucrată artistic, în general din metale preţioase, care înfăţişează adesea o bisericuţă în miniatură, în care se păstrează pâinea pentru împărtăşit. 4. Chladni, figurile lui ~ [figures de Ch.; Ch.sche Klangfiguren; figures of Ch.; Ch.-fele hangâbrâk; <|)HrypbI X.]. Fiz.: Figuri obţinute în procedeul folosit de Chladni pentru a pune în evidenfă vibraţiile plăcilor. Constă în presărarea, peste placă, în timpul vibraţiei, a unei pulberi fine care, fiind spulberată în dreptul umflăturilor (ventrelor), se aglomerează la noduri. 5. Chloropal [chloropale; Chloropal; chloro-pal; kloropâl; XJloponaJl]. Mineral.: Amestec de nontronit de coloare verzuie cu opal. Duritatea 1—5. e. Chorbreft. Ind. text.: Placă de lemn tare, perforată în rânduri drepte, deplasate sau oblice, folosită la războaiele de ţesut. Caracteristicele ei constau în suprafaţă,, în numărul, în mărimea găurilor şi în înclinarea sau poziţia şirurilor de găuri. Aşezarea ei la războiu se face în aşa fel, încât să nu fie lovită de vatală. Pentru ţesăturile rare, este preferabil ca numărul găurilor dintr'un şir (adâncime) să fie egal cu numărul rândurilor de platine. Deoarece găurile din marginea planşetei sunt solicitate la frecare mai mult decât cele centrale, planşetele se pot face din porfelan pentru reducerea frecărilor; acestea au însă des-avantajul că se sparg uşor. Sin. Placa sforilor, Planşetă. 7. Christoffei, simbolurile lui ~ [symboles de Ch.; Ch.sche Symbole; Ch.'s symbofs; Ch.-fele jeli; chm6ojih XpHCTO<î)(t>ejih] : Două speţe de expresiuni cu câte trei indici cari privesc coordonatele, cari intervin în expresiunea ten-sorului metric fundamental gik . Simbolurile de speţa întâi sunt: T. - ,1 1 (tyk , cfe 5iiA LlJ’ J 2 \c)x‘ c)xi o)xk)' iar simbolurile de speţa a doua: Chronos, cântar ~ [bascule Ch.; automa-tische Riibenwaage Ch.; Ch. automatic weigh-bridge; Ch. onmukodo cukorrepamerleg; BBTO-MaTHnecKHe Becw »XpoHpc« a-eh B3Beiim-BaHHH CBeKJibi]: Cântar întrebuinţat pentru cântărirea sfeclei, format dintr'o cutie care se poate roti în jurul unui ax. 9. Chubufit [chubutite; Chubufit; chubutite; kubutit; xydyTHT]. Mineral.: 7 PbO • PbCI2. Cristalizează în sistemul pătratic. Are gr. sp. 7,6 şi coloare galbenă deschisă. 10. Churchillit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru mendipit. ii- Ciac&ie. Ind. făr.: 1. Parte componentă a scaunului de doage. Se mai numeşte şi cap, căpăţână, broască, ciochie şi clobanţ. — 2. Cuţit mict de proastă calitate. 12. Ciamur [pise; Lehm; pise; vâlyog; 6h-Tan TJiHHa]. Cs..* Amestec de pământ lutos cu apă, cu paie tocate sau cu câlfi şi cu adaus de anumite materii organice. Cu ciamur se construesc perefii unor case de ţară. Ciamurul este folosit fie sub forma de chirpiciu, fie sub forma de pastă clisoasă, turnată în straturi orizontale, pe grosimea pereţilor, între scânduri, şi comprimată cu mâna. Se foloseşte, de asemenea, la pardosirea prispelor şi a încăperilor, ca şi Ia tencuirea perefilor de nuiele, de şipci sau cftîar de cărămidă. 13. Cian [cyanogene; Cyan; cyanogen; cian; IţHaH]. Chim.: NsC-CsN. Nitrilul acidului oxalic. Se poate obţine din sulfat de cupru şi cianură de sodiu. Este un gaz toxic cu p. f. —21°, cu miros puternic. Arde cu o flacără albastră cu margini roşii. Se disolvă în apă, din care precipită, după câtva timp, ca un produs amorf brun. Dă reacţii analoage cu ale hâlogenilor. Sin. Cianogen. 14. Cianamidă [cyanamide; Cyanamid; cyan-amid; cianamid; iţHaHaMHfl]. Chim.: H2N — C = N. Cristale cu p. t. 42°, instabile, cari polimerizează; la topire, în dician-diamidă, şi la 150° în melamină (amida acidului cianuric). Din punctul de vedere industrial,, prezintă importanţă dana-rnida de calciu (CaCN2), obţinută prin încălzirea carburii de calciu cu azot la 800°. Faptul că cianamida calcică, prin hidro liză, dă amoniac, a dus ia întrebuinţarea ei, pe scară întinsă, ca îngrăşământ agricol, şi la fabricarea amoniacului. V. sub Calciu. 15. Cianhidrie, acid ~ [acide cyanhydrique, acide prussique; Cyanwasserstoff, Blausăure; hy-drocyanic acid, prussic acid; keksav; iţHaHHCTO-BOtfOpO/ţHafl KHCJIOTa, CHHHJIbHaa KHCJIOTa]. Chim.: HCsN. Lichid incolor cu p. f. 26°, şi miros de migdale amare. In natură se găseşte liber în unele plante (0,017"*0,34°/o), iar combinat cu hidraţii de carbon, sub forma de glu-cozide, în sâmburii de prune, de cireşe, pier-sece, migdale, etc. Industrial,, se fabrică prin încălzirea la cca 1000° a gazelor dela distilarea melasei de sfeclă de zahăr, cari conţin trime-tilamină, sau, prin sinteză totală, din cărbune (sau gaz metan), azot şi hidrogen la 1800°. In mod obişnuit se obţine din cianură de sodiu sau de potasiu şi acid sulfuric diluat. Acidul cian-hidric este extrem de toxic şi instabil. Antidot: intern, spălături cu apă oxigenată; extern, tio-sulfat de sodiu. Se întrebuinţează în industria organică. E întrebuinţat pe o scară întinsă, şi cu multă eficacitate, ca deparazitant şi deratizant. In concentrafie de 1% voi., distruge în două ore insectele şi ouăle lor. Soluţiile apoase diluate servesc în medicină. Are, în concentraţii mari, produsul letal de cca 1000„ iar în concentraţii mici, de cca 4000. Provoacă paralizia centrului 630 respirator. Nu este gaz cumulativ. A fost întrebuinfat în primul războiu mondial, amestecat cu clorura de staniu, cu clorura de arsen şi cloroform, sub numele de Vincennită. 1. Cianhidrine [cyanhydrines; Cyanhydrine; cyanhydrîns; ciânhidrin; iţHaHrH/ţpHHbl]. Chim.: Compuşi organici obfinufi prin adifia acidului cianhidric la aldehide şi cetone. Reacfia este catalizată de baze. Cianhidrinele sunî nitrilii oxi-acizitor. Prin hidroliza lor se obfin aceşti acizi. 2. Cianhidrizare [cyanhydrisation; Blausăure-vergasung; cyanhydrisation; ciânozâs; ra3Hpo-BaHHe iţHaHHCTOBO/ţopo/ţHOH khcjiotoh]. Agr.: Operafiunea de gazare a materialului sădifor dintr'o pepinieră, etc.r cu acid cianhidric, rezultat din reacfia acidului sulfuric asupra cianurii de sodiu sau a cianurii de calciu, în prezenfa vaporilor de apă din aer şi în condifiuni determinate de umiditate şi de temperatură. s. Cianic, acid ~ [acide cyanique; Cyansâure; cyanic acid; ciânsav; iţHaHOBafl KHCJIOTâ, CH-Hepo^HCTaH KHCJIOTâ]. Chim.: HO-OsN. Tautomer cu acidul isocianic 0 = C = NH. E un lichid extrem de nestabil. Sărurile lui — cianafii — sunt stabile. Se cunosc şi esterj ai acidului isocianic: isocianafii. 4. Cianine [cyanines; Cyanine; cyanines; ciâ-ninek; iţHaHHHbl]. Chim.: Substanfe colorante cu bază de lepidină,, având formula generală: H ,(CH=CH)n — CH H c cr c c hc'' xc/ vch hc' xcx xh ! o I II II I HC C CH HC C CH V.'n' nn7 xc^ H / VH I H J CsH3 c2h5 Compusul cu n = 0 se numeşte albastru de cia-nină; cel cu n = 1 este criptocianina, iar cel cu n = 3, xenocianina. Servesc ca sensibilizatoare fotografice. Uneori, compuşii cu mai multe legături duble în catena lineară se numesc carbo-cianine. 5. Cianit [cyanite; Cyanit, Zyanit; cyanite; ciânit; KHaHHT, flHCTeH]. Mineral.: Silicat natural de aluminiu; varietate a distenului, de coloare albastră. e. Ciamzare [cyanisation; Cyanisierung; cya-niding; cianîzâlâs; lţHaHH3aiţHH]. Metl.: Tratament în băi cianice topite, în cari se produce, concomitent, carburarea şi nitrurarea. . 7. Cianmercuri-fenol [cyanmercurîphenol ; Cyanmercuri-phenol; cyanmercuriphenol; ciân-merkur-fenol; lţHaHMepKypH-(|)eHOJi]: Fung.: (OHJCeHi ~ HgCN (1, 2). Substanfă toxică, folosită ca fungicid. 8. Clanmercuri-p-crezol [cyanmercuri-p-cre-sol; Cyanmercuri-p-krezol; cyanmercuri-p-cresol; ciânmerkur-p-krezol; iţHaHMepKypn-napaKpe-30Jl]: HgCN ~C6H3(OH)-CHs (1, 4, 2). Sub- stanfă fungicidă, întrebuinfată uneori sub forma de sare de sodiu. 9. Cianochroit [cyanochroîte, cyanochrome; Cyanochroit; cyanochroite, cyranochrome; ciâno-krom; iţHaHOXpOHT, IţHaHOXpOM]. Mineral.: Varietate isomorfă de boussingaultit, în care magneziul este înlocuit cu cupru. Are coloare albastră. 10. Cianoferif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru pizanit. n Cianogen [cyanogene; Cyanogen; cyano-gen; ciânogen; IţHaH]. V. Cian. 12. Cianotrichit [cyanotrichitfc; Cyanotrichit, Kyanotrichit, Lettsomit, Kupfersamterz; cyanotrichit; cianotrihit, rezbărsonyerc; iţnaHOTpHXHT]. Cu4AI2[(OH)i2 I SO4] * 2 H2O. Cristalizează în sistemul rombic. Cristale rare, cu structura aciculară, scurte, dispuse radiar. Are coloare albastră. 13. Cianozit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru chalcantit. 14. Cianură de bromobenzil [cyanure de bro-mobenzyle; Brombenzylcyanid; bromobenzyl cyanide; bromobenzilciânid; 6p0M6eH3HJIIţHaHHfl]. Gaz: CeHs —CHBr—CN. Gaz de luptă, lacrimogen şi persistent. In stare pură, e solid, de coloare gălbuie, cu p. t. 29° şi p. f. 226° (cu descompunere). Produsul letal 7500. Are pragul de excitafie 0,3 mg/m3, volatilitatea 750 mg/m3 la 20°. A fost întrebuinfat în războiul din 1914 - * • 1918, în amestec cu 13°/o cloropicrină, încărcat în obuze, sub numele de camite. 15. Cianură de potasiu. V. sub Potasiu. ie. Cianură de calciu. V. sub Calciu. 17. Cianurare, procedeu de ~ [cyanuration; Cyanidverfahren; cyanide process; ciâmd-eljârâs; iţHaHH/ţHblH npoiţecc], Tehn.: Procedeu industrial pentru extragerea metalelor nobile (Au, Ag) din minereurile sărace, cu solufii alcaline de cianură de sodiu. Procedeul se bazează pe proprietatea acestor metale de a da săruri complexe solubile, cari pot fi prelucrate economic. Reacfia dintre aur şi cianura de sodiu în mediu alcalin şi în curent de aer, are loc potrivit ecuafiei: 4Au-f-8NaCN -b02"f"2Hî0=4Na [Au(CN),] 4-4NaOH Metalul nobil este apoi precipitat cu zinc sau separat prin electroliză. ts. Cianurare [cyanuration; Cyaneinsatzhărtung; cyaniding hardening; ciânbetetedzes; iţHaHHpo-BaHHe]. Metl.: Tratament termic al suprafefei unui aliaj feros, încălzindu-l într'o cianură topită, astfel că aliajul absoarbe carbonul şi azotul. încălzirea este urmată de răcire, pentru a se produce o suprafafă dură. V. şi sub Carbonitrurare. 19. Cianuri [cyanures; Cyanide, Blausăure Salze; cyanides; keksav-sok, cianidok; iţHaHH^bl]. Chim.: Combinaţii ale acidului cianhidric HCN cu metalels respective. Sunt substanfe extrem de otrăvitoare, cu multe întrebuinfări tehnice. Cele mai folosite sunt: cianura de argint, în medicină, ca sedativ şi în tratamentul sifilisului; cianura de calciu, ca insecticid; cianură mercurică, pentru desinfec- 631 tarea instrumentelor medicale; cianura de aur, in galvanotehnică, in fotografie şi în medicină; cianura de bariu şi platină în radiografie, şi cianura de zinc, ca sedativ. i. Cianuric, acid ~ [acide cyanurique; Cya-nursâure; cyanuric acid, tricarbimide, tricyanic acid; ciânur-sav; iţHaHypoBan KHCJIOTa]. Chim.: Corp cristalizat, tautomer cu acidul isocianuric. H N N HO-C/ XC-OH OC^ XCO II I — I I N N HN NH \/ I O OH Acid cianuric Acid isocianuric E un polimer al acidului danie, care, prin încălzire, trece în acid cianic. 2. Ciarfer. Nav. V. Charter-party. s. Ciba, ecarlat de V. Ecarlat de Ciba. 4. Cibazol. Chim.: SuIfanil-2-amino-fiazoî. V. sub Sulfamide. 5* Ciborium [termen latin]. Arh.: 1. Mic edificiu construit din lemn, din marmură sau din bronz, compus din patru colonete cari suportă o cupolă, ridicat ca acoperemânt al altarului unei biserici. — 2. Vasul de aur, de argint, etc., în care se păstrează împărtăşania. e. Cicăric. Ind. făr. V. Sucală. 7. Cicero [cicero, douze points; Cicero; continental pica; cicero betuforma; iţHiţepo (HIpHCfjT)]. Arfe gr.: 1. Corp de literă de douăsprezece puncte. Este unitatea de măsură tipografică dinainte de inventarea punctului tipografic. S'a întrebuinfat prima oară cu ocazia imprimării Epistolelor lui Cicero (Roma, 1467). —. 2. Albitură cu baza un pătrat, cu latura de douăsprezece puncte- tipografice. 8. Ciclizare, reaefii de ~ [reactions de cycli-sation; zyklisierende Reakfionen; cyclisation reactions; korfolyamatos reâkcio; peaKlJHH IţHKJIH-3aiţHH]. Chim.: Reaefii ale hidrocarburilor lineare, prin cari se închide un ciclu de 3, 4„ 5, 6 sau 7 atomi, printr'o nouă legătură între doi atomi de carbon. Se cunoaşte o serie întreagă de astfel de reaefii şi sinteze. Exemple: 1. BrH3C-(CH2)4-CH2Br C-C / \ h2c ch2 \ / 2 c-c H* H2 Ciclohexan 1,6-dibromhexan 2. Polimerizarea acetilenei (Berthelot): H ■ CH C HC# CH HC/ NCH III - I II HC CH HC CH CH CX H Acetilenă Benzen 3. Cu ajutorul sintezelor „dien* se pot închide, de ase.menea, cicluri de atomi de carbon: H2 .ch2 C HC CH, HC CH, I 4- II - . I I HC CH-CHO HC CH-CHO CH2 nc/ Hs Butadien Acroleină Ciclohexen-aldehidă In unele reaefii se obfin produşi ciclici, în cari nu tofi atomii cari formează ciclul sunt atomi de C (heterocicli). Ex.: HN-CO HN-CO I I HO I I OC C-NH2 + Vh - OC C-NH II' O^ HN-C-NH, 4-5-diaminouracil Acid formic \ C6H5—C—OH II + HC-Br Brom-acetofenonă HN. CH HOy Formam idă i n HN—O—N* Xanfină c5h6-c-n 11 / HC—O 4-fenil-oxazol CH 9. Cicloanaiiză [cyclo-analyse; Ring-Analyse; cycloanalysis; korfolyamat elemzes; iţHKJIO-aHa-JIH3, KOJibiţeBoii aHajiH3]. Chim.: Ansamblul metodelor analitice folosite în analiza uleiurilor minerale, care permite cunoaşterea compozifiei lor, exprimată în procente de greutate, de: cicluri aromatice, cicluri naftenice, catene para-finice + parafine libere. Consistă în a se determina densitatea, indicele de refraefiune, greutatea moleculară şi punctul de anilină al uleiurilor de unde se calculează — cu ajutorul unei relaţii fără a mai fi nevoie de separarea pe cale chimică sau frrică a componenţilor — procentele de cicluri în greutate din materialul studiat. Dă caracterul chimic general ai produselor examinate. 10. Ciclocauciiic [cyclocaoutchouc; Zyklokaut-schuk; cyclorubber; ciklokaucsuk; iţHKJlOKaynyK]. ind. cc.: Produs termoplastie obţinut prin cicli-zarea cauciucului natural, realizată prin încălzirea unui amestec de zece*părfi cauciuc cu cea o parte de clorură de tionil sau un acid organic sulfonat, părfi le fiind date în greutăfi. Produsul poate fi făcut asemănător cu gutaperca sau cu shellackul, după cum e tratat. In primul caz se numeşte termopren gutaperca, iar în al doilea termo-pren shellack. 11. CidogenezS [cyclogenese; Zyklogenese; cyclogenesis; ciklogenezis; IţHKJloreHeSHC]. Meteor.: Totalitatea fenomenelor cari dau naştere depresiunilor atmosferice. 12. Ciclohexan [cyclohexane ; Cyklohexan; cyclohexane; ciklo- ^ hexan; iţHKJioreKCaH]. Chim.: / \ Hidrocarbură ciclică saturată (d. H2C CHâ 0,779 la 20°. p. t. 6,5» şi p. f. I I 80 *:81°)f care se găseşte în pe- / 2 trol. Se întrebuinfează foarte mult C ca solvent, şi în sinteza chimică. Ha 13. Ciclohexanol [cyclohexanol; Cyklohexanol; cyclohexanol; ciklohexânol; iţHKJlOreKCaHOJi]. 632 Chim.: CeHuOH. Lichid cu p.f. 160°,care face parte din seria alcoolilor cicfici saturaţi. Se fabrică prin hidrogenarea fenolului cu catalizatori de nichel. Sub numele de Hexalin, Anol, serveşte ca solvent pentru nitroceluloze, cauciuc, răşini. Esterii lui (formiafîi, acetafii lui sau ai omologilor) au a-ceeaşi întrebuinfare. In amestec ,, cu acizi graşi, se foloseşte ca p2 săpun textil. / \ 1. Ciclohexanonă [cyclohexa- ^2C C=0 none; Cyklohexanon; cyclohexa- ,, i i., none; ciklohexânon; IţHKJlOreK- * \ / * caHOHj. Chim.: Lichid cu p. f. C 156,7°. Se obfine prin oxidarea ^2 ciclohexanolului, la 280°, cu catalizatori de ni-chel-calciu. Se întrebuinfează ca solvent pentru lacuri şi materii colorante, sau ca plastifiant. 2. Cicloidă [cyqloî'de; Zykloide, Radlinie; cy~ cloid; cikloid gorbe; iţHKJlOHAa]. Geom.: Curbă plană transcendentă, descrisă de un punct determinat al unui cerc dat,, care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă (bază), (fig. 137). C 0 Este formată A dintr'o infinitate de arce egale cari se sprijine pe bază în puncte echidistante, de interval egal cu Ina, a fiind raza 0 x Q B K cercului mobil. 2 Fafă de un sistem Fig 137 Cicloida (2) .şi construcfia de coordonate ei grafică (1). cartesiene ortogonale, având baza ca axă a absciselor şi cu originea în unul din punctele de sprijin, ecuaţiile parametrice ale cicloidei sunt: x = a (qp — sin qp) y = a (1 — cos 9), qp fiind unghiul pe care raza mobilă a punctului generator de pe cerc îl formează cu ordonata centrului cercului. Ecuafia cartesiană a cicloidei fafă de sistemul de coordonate cu aceeaşi origine şi axă a absciselor, este: x = a arc cos A—- — V2 ay —y2 ■ A s. Cicloliză [cyclolyse; Zyklolyse; cyclolysis; ciklolizis; iţHKJiOJiH3]. Meteor.: Totalitatea fenomenelor cari însoţesc slăbirea şi disparifia depresiunilor atmosferice. 4. Ciclon. V. Forme isobare, Perturbafii atmosferice. 5. Ciclon [cyclone; Zyklon; cydone; ciklon; IJHKJIOH] • Aparat pentru separarea prafului din gaze. Este format dintr'o manta cilindrică de tab^ă, terminată la fund cu o porfiune tronconică. Gazul cu praful în suspensie intră tangenfial în camera cilindrică. Prin forfa centrifugă, praful se depune pe pereţi şi esfe eliminat şi recuperat pe la partea inferioară tronconică, iar gazul, astfel purificat, iese axial, prin partea superioară a aparatului. Este folosit şi la camerele de praf ale căldărilor de abur cu ardere de cărbune pulverizat, pentru separarea prafului din gazele arse. e. Ciclonică, mişcare V, sub Aer, Mişcări de 7. Ciclopentan [cyclopentane; Cyklopentan; cyclopentane; ciklopentân; iţHKJlO- H r___________ neHTaH]. Chim.: Hidrocarbură ci- 2| | * clică saturată, cu 5 atomi de car- j-| q bon în moleculă. Are d. 0-745 la 20°, p.t. -93,3° şi p.f. 50°. E în-trebuinţat mult în sinteze organice. * 8. Ciclopic, zid Arh.: Zid construit fără mortar, din blocuri mari şi neregulate de piatră. 9. Ciclopif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru anortit. 10. Cidoramă. Arh. V. Fundal. \J> 11. Cicloran. Ind. text.: Impregnant, detergent şi emulsionant folosit în industria textilă, obfinut prin disolvarea derivaţilor sulfonici ai alcoolilor qraşi superiori, într'un solvent specific grăsimilor (N. D.). 12. Cklotron [cyclotron; Zyklotron; cyclotron; ciklotron; IţHKJIOTpOH]: Aparat care serveşte pentru a obfine particule elementare cu mare energie cinetică, întrebuinţate apoi la bombardarea şi desagregarea atomilor. Principiul aparatului consistă în a produce ioni în vid, în centrul unui sistem de doi electrozi formaţi din cele două jumătăţi, depărtate puţin una de cealaltă, ale unei cutii cilindrice plate, care e tăiată în lungul unui diametru. Sistemul de electrozi este introdus transversal între polii unui magnet, iar câmpul magnetic datorit acestora impune ionilor traiectorii circulare, făcându-i să treacă alternativ din una din jumătăţile de cutie în cealaltă. Intre cei doi electrozi se aplică o tensiune electrică alternativă, ceea ce dă o accelerare a ionilor în spaţiul dintre electrozi. Dacă frecvenţa cu care alternează tensiunea electrică are o valoare convenabilă, accelerarea creşte cu fiecare trecere a ionilor dintr'o jumătate de cutie în cealaltă. Dacă nu se fine seamă de corecfia relativistă, cum timpul necesar parcurgerii unei traiectorii circulare T — 2nm ~ qH (m = masa ionului, q — sarcina lui, H = câmpul magnetic) nu depinde de vitesa ionilor,, Cu cât vitesa ionilor creşte, cu atât raza orbitei circulare creşte şi ea, încât lungimea traiectoriei variază astfel, ca intervalul dintre două treceri dintr'un electrod în celălalt să rămână constant. Astfel traiectoria este o spirală. La terminarea parcursului lor în aparat, ionii ies şi sunt trimişi asupra fintei care urmează să fie bombardată. Energia lor cinetică finală depinde de dimensiunile aparatului, şi este energia care ar corespunde 633 unor ioni acceleraţi de o tensiune electrică R fiind raza ansamblului celor doi electrozi. Exprimată în electroni-volţi, această energie este W = 4,8AQ-i^HtR,l A 2 fiind numărul sarcinilor ionului, A numărul său atomic, iar H fiind exprimat în oerstezi şi R în cm. 1. Ciclu [cycle; Zyklus; cycle; korfolyamat; iţHKJl]: O varietate lipsită de frontieră. Ex.: Un cerc (circumferenţă), sfera, torul. 2. Ciclu [cycle; Hertz; cycle; mertekegyseg; repiţ (e#HHHiţa H3MepeHHH qacTOTbi)]. EL: Unitate de măsură pentru frecvenţă, reprezentând frecvenţa unei vibraţii cu perioada de 1 secundă. Sin. Hertz. s. Ciclu [cycle; Periode; period; korfolyamat; nepHO/ţ]: Ansamblul valorilor prin cari trece o mărime periodică, înainte de a se reproduce pentru prima oară în aceeaşi ordine. 4. Ciclude istereză magnetica [cycle d'hysteresis; Hysteresisschleife; hysteresis loop; hiszterezis gorbe; neTJlH rHCTepe3HGa]. EL: Curbă închisă care, într'un sistem de coordonate rectilinii, reprezintă dependenţa dintre inducţia magnetică a unei substanţe cu istereză magnetică, şi dintre intensitatea câmpului magnetic care se presupune că-şi păstrează direcţia şi că variază periodic (fig. 138). Prin ciclu de iste- ° reză se înţelege, uneori, curba care Fi9- 138- Ciclu <*e istereză. reprezintă, în acelaşifel, dependenţa dintre polari-zaţia magnetică şi intensitatea câmpului magnetic. 5. ~ limita de istereză magnetica [cycle limite d'hysteresis; Hysteresisgrenzschleife; hysteresîs li-rmt loop; hiszterezis hatârgurbe; neTJlH npe/ţejl THCTepe3HCa]. EL: Ciclu de isiereză care se obţine dacă se magnetizează substanţa pentru fiecare alternanţă până la saturaţie. e. Ciclu de eroziune [cycle d'erosion; Ero-sionszyklus; erosion cycle; erozios folyamat; 9p03H0HHhlft iţHKJi], Geol.: Succesiunea de stadii ale unui curs de apă dela începutul până la sfârşitul funcţiunilor lui geologice. 7, Ciclu de fermentare [cycle de fermenta-tion; Gârungszyklus; fermentation cycle; erjedesi folyamet; (|>epMeHTaiţHOHHbiH iţHKJi, nepnOA]. Ind. tuf.: Cele trei faze în cari se împarte procesul de fermentare (lăsafea tutunurilor, stabiFi-zarea lor şi răcirea). Acest ciclu de fermentare se separă de ciclul următor prin remaniere. Numărul de cicluri dintr'un proces de fermentare este de 2* ”3 la tutunurile cu foaia mică şi mijlocie, şi de 3*"A la tutunurile cu foaia mare. V. şi Faza de stabilizare. Fermentarea tutunului, Lăsarea tutunurilor, Răcirea tutunului» Remanierea tutunului. 8. Ciclu geologic [cycle geologique; geolo-gischer Zyklus; geological cycle; geologiei korfolyamat; reojiorHHecKHH iţHKJi]. Geol.: Totalitatea fenomenelor de litogeneză, de orogeneză şi gliptogeneză, cari s'au desfăşurat în cursul unei ere geologice. 9. Ciclu meteorologic [periode meteorolo-gique; meteorologische Periode; meteoro'.ogical cycle; meteorologiai korfolyamat; MeTeopOJIO-rnqecKHH ijhkji, nepHO/ţ]. Meteor. î Ansamblul stărilor prin cari trec elementele meteorologice, în cursul unei variaţii, care se repetă mai mult sau mai puţin identic, într'un lung interval de timp. Cele mai cunoscute cicluri sunt cele de 11 ani,, cari arată o oarecare corelaţie între variaţiile de temperatură şi activitatea solară, şi ciclul de 35 de ani al lui Bruckner, după a cărui trecere se schimbă caracterul general al timpului, trecând dela umed şi rece la cald şi secetos. In ultimii 25 de ani, ciclul s'a întrerupt. Alte cicluri, mai pufin importante, şi a căror existenţă e îndoielnică,, au perioade între 2 şi 50 de ani. 10. Ciclu undecenal [cycle undecennal; 11-jăh-rige Periode; undecennial cycle; 11 eves korfolyamat; OAHHHaiţaTHjieTHHă ijhkji, nepnoA]: Ciclul de cca 11 ani, care se observă în desfăşurarea fenomenelor solare (şi terestre). V. Activitate solară, Cicluri meteorologice. 11. Ciclu [cycle; Kreisprozelj; cycle; korfolyamat; iţHKJl]: Totalitatea stărilor prin cari trece un corp sau un sistem de corpuri în cursul unei transformări, începând cu o anumită stare, până când revine la aceeaşi stare. — In Termodinamică,, reprezentarea unui ciclu se face în diferite sisteme de axe de coordonate, ciclul apărând ca o> curbă închisă, care reprezintă relaţiile între diferitele mărimi de stare, cari definesc sistemul. Ciclul poate fi reprezentat în coordonatele pv (presiunea şi volumul specific), rezultând diagrama mecanică sau dinamică ptv\ sau. în coordonatele T,S (temperatura şi entropia), diagrama obţinută numindu-se entropică sau termică. Realizarea unui ciclu implică în sine un schimb de căldură între două sisfeme. In reprezentarea p,v, aria închisă de un ciclu reprezintă lucrul mecanic ordonat, pozitiv sau negativ corespunzător căldurii puse în joc, iar în reprezentarea X S, însăşi această cantitate de căldură. In reprezentarea ptv, după sensul în care este parcurs, un ciclu poate fi: 12. ~ inversat [cycle inverse; umgekehrter Kreisprozelj; inversed cycle; megforditott korfolyamat; o6pam;eHHbiH iţHKJi]. Mş.: Ciclu în care maşina primeşte, din exterior, fucru mecanic, iar cantitatea de căldură trece dela izvorul rece la izvorul cald. Ciclul este identic câ formă cu cel motor; este parcurs însă în sens invers, toate mărimile având semnele schimbate. Este ciclul compresoarelor, al maşinilor frigorifice şi al pompelor de căldură. V. fig. sub Ciclu frigorific. 634 i. Ciclu mofor [cycle moteur; Arbeitskreispro-zefj; cycle of work; munka korfolyamaf; iţHKJI ^ţBHacymefi CHJibi]. Mş.; Ciclu în care se produce un lucru mecanic pe care sisfemul (de ex. o maşină) îl cedează mediului exterior, iar o cantitate de căldură trece dela un izvor cald la un izvor rece. In reprezentarea grafică, ciclul este parcurs în sensul săgefii, dela dreapta la stânga. Este ciclul maşinilor motoare termice. V. fig. sub Ciclul Carnot. După gradul de realizare a condifiunilor teoretice, ciclul poate fi: t. Ciclu de referinfă [cycle de reference; Referenzkreisprozelj; Cycle of reference; ossze-hasonlitâsi korfolyamaf; EţHKJI CCbIJIKH, OTHO-IU6HHH]: Ciclu teoretic de comparafie cu ciclul real, penfru fiecare tip de maşină. 3. ~ indicat. V. Ciclu real. 4. ~ practic. V. Ciclu real. 5. ~ real [cycle.reel; wirklicher Zyklus; real cycle; valodi korfolyamat; peaJIbHblH iţHKJl]: Ciclu care reprezintă totalitatea stărilor unui sistem într'o transformare reală. Variază după fiecare tip de maşină termică şî diferă de ciclul teoretic, din cauza imposibilităfii de realizare a unei maşini cu ciclu teoretic. Sin. Ciclu practic, Ciclu indicat. Exemple de cicluri mai importanţe: e. Ciclu compresor, [cycle de compresseur; Kompressorkreisprozefj; compressor cycle; legsu-rito korfolyamata; IţHKJI KOMnpeccopa]. Mş.: Ciclul compresoarelor de aer. In ciclul teoretic, la compresoarele cu piston şi cu răcire, a cilindrului, transformările se fac isoterm, iar la turbo-compresoare, transformările -se petrec adiabatic. In ciclul real, curbele isoţermice şi curbele adia-batice sunt înlocuite prin politrope p vn — const., unde exponentul n are o valoare k ) n ) 1. Ciclu frigorific [cycle de machine frigorî-fique; Kreisprozelj der Kaltluftmaschine; freezing machine cycle ; hutogep & korfolyamaia; IţHKJl XOJIO- P ” * ^HJIbHOâ MamHHbl]. Mş.: A Ciclul maşinilor frigorifice. Ciclul este compus din compresiune şi expansiune (destindere) adiabatică, încălzirea şi răcirea aerului Ji.A i rîi ^ y făcându-se isobar (fig. 139). Fig. 139. Ciclul teoretic Parcursul ciclului se face al maşinii frigorifice cu în sens invers. aer, în reprezentarea p v. 8. Ciclul Beau deRochas. 1—2) compresiune adia- V. Ciclul motorului CU ex- batică; 2—3) răcire dela plozie. temperatura T2 la T3 9. ~ Carnot [cycle de 3—4) destindere adiaba- C.; C.scher Kreisprozeţj; tică; 4—0 încălz're în C/s cycle ; c.-fele kor- 'T‘oc* isobar dela T4 la Tt; îolyamat; IţHKJI KapHO]: Qi) călduţ primită; Q2) Ciclu format, în reprezen- căldură cedată, tarea pvt din două isoterme şi două adiabate (fig. 140). Pe porfiunea 1 — 2 maşina primeşte cantitatea de căldură Qi şi are temperatura înaltă constantă Tx (transformarea isotermică); pe porfiunea 2 — 3 transformarea e o expansiune adiabatică, maşina nu primeşte căldură şi temperatura scade dela Ti Ia T2; pe porfiunea 3 —4 transformarea e o comprimare isotermică,, în cursul căreia maşina e în contact cu izvorul la temperatura r2 şi cedează acestuia cantitatea de căldură Qâ. Ciclul se închide (4 — 1) printr'o compresiune adiabatică, în timpul căreia maşina e din nou izolată de izvoarele de căldură. In reprezentarea TS ciclul se prezintă sub forma unui drept-unghiu, isotermele fiind drepte orizontale şi adia- în reprezentarea pv. ; 1—2) descindere isotermică; 1—2) destindere isotermică; 2—3) destindere adiabatică; 2—3) destindere adiabatică; 3—4) compresiune isotermi- 3—4) compresiune isotermică; că; 4—1) compresiune adia- 4—I) compresiune adiabatică; bafică; a) şi b) valorile en-Ql) căldură primită; Q2) căi- tropiei pentru stările res-dură cedată; T*) temperatura pective; Tţ) temperatura iz-izvorului cald; T2)temperatura vorului cald; Ts) tempera- izvorulu* rece. fura izvorului rece. bâtele drepte verticale (fig. 141). — Este un ciclu ideal cu randamentul teoretic maxim fafă de toate ciclurile şi din care au derivat ciclurile celorlalte tipuri de maşini termice. Randamentul unui ciclu Carnot, adică raportul dintre cantitatea de căldură transformată în lucru şi cantitatea de căldură absorbită dela izvorul cald,, este __ T\ T'i Q ţ—Q2 ’ Ji Q, * Randamentul depinde numai de temperaturile extreme între cari evoluează ciclul. 10. ~ Diesel. V. ciclul motorului cu injecfie. 11. ~ maşinii cu abur [cycle de la machine â vapeur; Dampfmaschinenkreisprozelj; steam engine cycle; gozgep korfolyamata; iţHKJI napOBblx MâDIHH]: Teoretic, el se confundă cu ciclul lui Carnot. Acesta nu este însă realizabil în practică, transformările sistemului apă-abur efectuându-se în diferite părfi (căldare, cilindru,, condensator) ale maşinii, în condifiuni cari se abat dela con-difiunile ciclului teoretic. 12. ~ motorului cu explozie [cycle du moteur â explosidh; Kreisprozefj des Explosionsmotors; cycle of the explosion motor; robbano-motor korfolyamata ; iţHKJi /ţBHraTejiH B3pbiBHoro THna]: Ciclu aplicat la motoarele cu explozie (fig. 142 635 şi 143). Cicluî teoretic ia motoarele în patru timpi este format din: aspirareasub presiune constantă a amestecului carburant, compresiunea adiabatică, explozia şi arderea sub volum constant,, destinderea adiabatică şi evacuarea sub presiune constantă. Ciclul reat diferă, ca formă, de ciclul teoretic prin alura curbelor de compresiune şi expansiune cari nu sunt adiabatice, ci politropice cu eixponentul n^k .(£=—)» Cv Cp şi Cv fiind căldurile specifice ale unui gaz perfect la presiune constantă şi la volum constant, prin înlocuirea porfiuni lor de dreaptă prin curbe şi înlocuirea vârfurilor prin curbe de racordare (fig. 146). La motoarele în doi timpi, ciclul se realizează într'o singură rotafie a maşinii/ el fiind compus din primul timp: explozia şi arderea, urmate de expansiune şi de începutul evacuării; al doilea timp: spălarea gazelor arse, admisiunea amestecului carburant şi compresiunea. Sin. Ciclul Beau de Rochas. Fig, 143. Ciclul teo-Fig. 142. Ciclul teoretic al motoru- retic al motorului lui cu explozie în patru t'impî, în cu explozie, în re- reprezentarea pv. prezentarea TS. f-—2) aspiraţie sub presiune con- 2—3) compresiune stantă; 2-—3) compresiune adiaba- adiabatică ; 3—4) tica; 3-—4) explozie şi ardere sub explozie şi ardere volum constant; 4—5) destindere sub volum constant; adiabatică; 5—2) răcire sub volum 4—5) destindere a- constant; 2—1) evacuare sub pre- diabatică; 5—2) ră- siune constantă; Qj) căldură pri- cire sub volum con- mită; Q2) căldură cedată. stant. i. Ciclul motorului cu injecfie [cycle de moteur Diesel; Dieselscher Kreisprozefj; Diesel's engine cycle; lassu egesu motor korfolyamata, Diesel motor korfolyamata; IţHKJl jţBHraTeJlH X(H3eJlb]: Ciclul motoarelor cu injecfie (Diesel), (fig. 144 şi 145). Ciclul teoretic la motoarele în patru timpi este format din: aspirafia aerului la presiune constantă, compresiune adiabatică, injectarea combustibilului motor şi arderea sub presiune constantă,, expansiunea adiabatică, răcirea la volum constant şi evacuarea la presiune constantă. Ciclul real diferă de cel teoretic prin alura curbelor de com- presiune şi de expansiune, cari nu mai sunt adiabatice, ci politropice cu exponentul n=^k (cilindrul fiind răcit, există un anumit schimb de căldură între pereţi şi mediul activ, care micşorează exponentul poiitropic la compresiune şi măreşte exponentul poiitropic la expansiune). Fig. 144. Ciclul teoretic al mo- pjg 145, Ciclul teoretic torului Diesel în patru timpi, în a| motorului Diesel, în reprezentarea pv. reprezentarea TS. 1—2) aspirase sub presiune con- 2—3) compresiune ad«a-stantă; 2—3) compresiune adiaba- batică; 3—4) ardere sub tică; 3—4) ardere sub presiune presiune constantă ; constantă; 4—5) destindere adia- 4—5) destindere adiabatică; 5—2) răc're sub volum batică; 5—2) răcire sub constant; 2—I) evacuare sub pre- volum constant, siune constantă; Qj) căldură primită; Q2J căldură cedată. Mai diferă prin faptul că arderea nu se pe- , , trece excluziv 1 45'SO sub presiune constantă (linie curbă în loc de dreap- 30 40 tă în reprezentarea p v), prin faptul că, închi-derea supapelor nefăcându-se în t-a punctele extreme ale cursei, 1. fazele ciclului se suprapun în parte, dând o rotunjire pronun- Fig, 14$. Ciclul real al motorului cu fată a vârfurilor, explozie şi al motorului Diesel, şi prin faptul Că a) Ciclul motorului cu explofie: 1—2) presiunea, la în- aspiraţie; 2—3) compresiune; 3—4) ceputul fazej de explozie şi ardere; 4—5) destindere; compresiune,, e, 5—$) răcire; 6—1) evacuare; Pm) pre-în general, mai siune medie indicată; Vs) volumul joasă decât pre- Specific corespunzător spafiului mort; siunea _ afmosfe- cic|u| Diesel : I—2) aspirafie ; rică (fig. )46). 2—3') compresiune; 3'—4’) compre- La motoarele în siune cu injectare de combustibil; doi timpi, ciclul 4.J ardere des),ndere . este compus din: 6) r8cire. 6—1) evacuare; Pm') pre-primul timp: ar- siune medie indi , umu, derea urmata de ... W1 * . .. _ . . , specific corespunzător spafiu ui mort. expansiune şi în- . K 1 ceputul evacuării, şi al doilea timp: baleiajul 636 gazelor arse, admisiunea aerului proaspăt şi compresiunea. Sin. Ciclu Diesel. 1. Ciclul mixt [cycle mixte,, cycle Sabathe; Sabathe - Kreispro-zelj; cycle of Sabathe; Saba-the-fele korfolyamat; IţHRJl CadaTe]: Ciclu după care funcţionează anumite motoare cu injecţie- (Diesel) pig 147> C}clu, mixt îe0retic, în re-deA mare vstesă prezentarea pv. l* com“ }—2) aspirase sub presiune constantă; bustibilul ^ este 2—3) compresiune adiabatică; 3—4) injectat ^ înainte arcjere sub volum constant; 4—4*) arde sfârşitul^COm- ^ere SUJ3 pre$june constantă; 4'—5) presiunii, căldura destindere adiabatică; 5—2) răc»re fiind furrvisată în sU^ vo{um constant; 2—î) evacuare -parte sub volum sub presiune constantă; Oj) căldură constant şi în primită; Q2) căldură cedată, parte sub presiune constantă (fig. 147). Sin. Ciclul Sabathe. 2. Otto.V. Ciclul motorului cu explozie. 3. ~ Rankine [cycle.de R.; R.scher Kreis-prozelj; R/s cycle; R.-korfolyamat; IţHKJl PaH-KHHa]: Ciclu teoretic al maşinilor cu abur, care înglobează într’o singură diagramă transformările cari se petrec în căldare, în maşină şi în condensator. Serveşte ca ciclu de referinfă la maşinile cu abur, cu piston. Forma lui diferă, după cum aburul este umed, saturat sau supraîncălzit. E caracterizat prin încălzirea isobară în căldarea de abur pentru vaporizarea apei, prin destindere adiabatică în cilindru! maşinii, evacuare isobară a căldurii în condensator şi alimentare adiabatică a apei în căldare. Randamentul lui este, între aceleaşi temperaturi limite, mai mic decât randamentul ciclului Carnot. Ciclul real, ridicat prin indicator, diferă de ciclul teoretic Rankine, prin faptul că destinderea nu se face până la presiunea izvorului rece. EI mai diferă din cauza compresiunii incomplete,, a condensării aburului pe perefii cilindrului, a pierderilor datorite spaţiului mort şi a laminării aburului. V. şi Ranki-nizare. 4. ~ Sabathe. V. Ciclul mixt. 5. Cicoare de grădină [chicoree endive; Zi-chorie; chicory; endiva salata; iţHKOpHH]. Hort.: Cichorium infybus. Plantă bisanuală din familia compozeelor. Prezintă rozete lunguieţe, îndesate şi fragede. Ckroarea se cultivă pentru frunze şi pentru rădăcini, cari sunt groase şi umflate la colet (4**‘5 cm). Se consumă porfiunea înălbită, care se desvoltă din mugurul central, li priesc pământuri bogate, îngrăşate ca şi pentru sfeclă. Rezistă bine la uscăciune. Unele varietăţi sunt simţitoare la ger. Sin. Andivie. «. Cicoare de vară [chicoree sauvage; wilde Zichorie; wild chicory; kalâng-koro; flHKHH IţH~ KOpHH]. Hort.: Varietate de cicoare, vivace, care creşte spontan. Frunzele verzi de cicoare sălbatică se folosesc ca salate, iar din rădăcini se face, prin fierbere şi prin răzuire, cafeaua de cicoare. Se înmulţeşte prin seminţe semănate direct în grădină. 7. Cidru [cidre; Zider, Apfelwein; cider; al-mabor; CH/ţp]. Ind. alim.: Băutură obţinută ex-cluziv prin fermentarea- mustului proaspăt de mere, sau al unui amestec de mere şi pere, extras cu sau fără adăugire de apă. 8. Clf. Nav. m.: Iniţialele cuvintelor engleze: cost,, insurance, freight (cost, asigurare, transport). Clauză* folosită în comerţul maritim, prin care se precizează că preful cu care s'a convenit vânzarea unei mărfi cuprinde toate cheltuelile de transport şi asigurare până la portul de destinaţie. V. şi Caf. ». Cifră [cbiffre; Ziffer; figure; szâmjegy; IţH(|>pa, HHCJIO]: 1. Unul din cele zece simboluri grafice: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9, cari reprezintă numerele: zero, unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt şi nouă. Sin. Cifră arabă. V. şi sub Sistem de numerafie. — 2. Număr cu sau fără dimensiune (sens impropriu). Exemple: 10. ~ cetanică. V. Cetanică, cifră 11. ~ de aciditate [chiffre d’acidite; Săure-zahl; acidity number; savmutato szâm; HHCJIO KHCJIOTHOCTH]. V. Aciditate, indice de 12. de aur [indice d'or; Goldzahl; gold number; aranytomenyseg-mutato szâma; 30Jl0T0e HHCJIO]. Chim.r Concentrafia coloidului de pro-tecfiune care opreşte virarea de coloare a unui sol roşu de aur spre violet (care împiedecă,, deci, coagularea solului de aur), când se adaugă un cm3 de solufie de clorură de sodiu 10%. 13. /x/ de calitate a unui izolator electric [chiffre de quajite d'un isolateur electrique; Gute-ziffer eines elektrischen Isolators; quality factor of an electric insuiator; villamos szigetelo mino-segi jelzo szâma ; K03(})(|?HIţHeHT Beca H30JIH-TOpa]. Elf.: Raportul dintre tensiunea de contur-nare a unui izolator pe timp de ploaie şi dintre greutatea izolatorului. 3. ~ de iod. V. Iod, cifră de 4. /v/ de saponificare. V. Saponificare, cifră de 5. ~ de vaporizare, brută [chiffre brut de vaporisatîon; Brutto-Verdampfungsziffer; evapo-rative efficiency; brutto gozolgesi szâm; O&lţHH (âpyrro) K03(J)(|>HiţHeHT nap006pa30BaHHH]: Raportul dintre cantitatea de abur produsă de o căldare de abur într'un anumit timp, în regimul de serviciu normal, şi dintre cantitatea de combustibil ars în acest timp în focarul căldării, sau cantitatea de abur produsă de un kg sau de un m3N de combustibil. Sin. Coeficient de vaporî-zare brut. 6. ~ de vaporizare, netă [chiffre net de va-porisation; Netto-Verdampfungsziffer; net coefficient of vaporization; netto-gozolgesi szâm; HHCTbiiî (HeTTo) K03(|)cJ)HiţHeHT napoo(5pa3o-BaHHH]: Produsul cifrei brute de vaporizare x, prin raportul format din entalpia aburului produs şi entalpia aburului normal (639 kcal/kg) (*-*> * x 639 * Se foloseşte pentru a putea compara între ele rezultatele încercărilor în presiuni diferite de abur şi temperaturi diferite ale apei de alimentare. S-in. Coeficient de vaporizare, net. 7. Hubl. V. Iod, cifră de 8. ~ Kdtstorfer. V. Saponificare, cifră de 9. ~ octanică. V. Octanică, cifră 10. ~ porilor [indice des pores; Porenziffer; pore number; lyukacsszâm; HHCJIO, nOKa3aTeJIb HOp]: Raportul, exprimat în procente, între volumul golurilor şi al substanţei solide cuprinse într'un volum anumit de material compus din granule. 11. ~ Reynolds [nombre de R.; R.sche Zahl; R. efficiency; R.-fele szâm; HHCJIO PeHHOJIbflCa]: 1. V. Reynolds, numărul fui — 2. La măsurarea presiunii diferenfiale cu ajutaje şi dia- 637 fragme: Cifră care serveşte la stabilirea limitei inferioare de debit, peste care coeficientul de scurgere depinde numai de raportul dintre două secţiuni învecinate ale conductei. 12. Cigă. Mine: 1. Scripete fix. — 2. Cochilie de gasteropod (termen minier, Valea Jiului). is. Cil [cil; Geifţel; cilium; nyulvânyok; pec-HHHKa, HcryTHK], Chim. biol. : Or^gan locomotor al microorganismelor. Se prezintă sub forma de filament lung şi subfire', flexibil şi ondulat. Lungimea lui poate depăşi de 20 de ori diametrul microorganismului. Dupa unii autori, cilii sunt dependenţi de membrana înconjurătoare; după alfii, sunt excrefiuni ale protoplasmei. Cocii au rar cili. Baeilii posedă, uneori, un cil polar (monotriclu), alteori un’ cil la fiecare extremitate (amfitriclu)* sau un fascicul de cili terminali (lofotriclu), ori numeroşi cili periferici (peritriclu), 14. Cilindrare (cylindrage; Walzen; mangling, rolling; hengereles; yKaTbIBaHHe, npOKaTblBa-HHe, BaJlblţOBaHHe]. Drum.: Operafiunea de îndesare prin rulare, făcută cu un tăvălug sau cu un cilindru compresor, folosită în special pentru îndesarea şi împănarea pietrelor din macadamuri, la tasarea artificială a terasamentelor, ca şi la nivelarea patului şoselei, înainte de executarea căii. Cilindrarea este întrebuinfată pe o scară foarte întinsă şi la aplicarea diferitelor straturi rutiere sau tratamente. is. Cilindrarea fevilor. V. Mandrinarea fevilor. ie. Cilindree [cylindree; Hubraum, Hubvolu-men; cylinder capacity; hengertoltes; eMKOCTb iţHJiHH/ţpa, padoHHH ofeeM iţHjiHHflpa]. 1. Mş.: Volumul de cilindru cuprins între poziţiile extreme pe cari le ia fafâ pistonului asupra căreia acfionează fluidul motor, în cursul mişcării lui în cilindru. Serveşte pentru determinarea anumitor caracteristice, de ex.; a puterii volumetrice, adică a puterii pe unitatea de cilindree, sau a consumului de abur al unei maşini cu abur în kg/oră penfru fiecare sută de litri de cilindree (în unele cazuri chiar de cilindru). Sîn. Deplasare volumetrică. — 2. Greutatea de gaz aspirată de un cilindru al unui motor cu ardere internă în timpul perioadei de aspirafie. 17. Cilindree totală. V. Capacitate cilindrică. 18. Cilindri în linie [cylindres en serie; Zylin- der in Reihen; cylinders in series; sorhenger; iţH-jiHHflPbi pacnojioHceHHbie b jihhhio, b pa a]: Cilindrii unui bloc motor cari sunt dispuşi pe o linie. V. Motor în linie. î». ~ în stea [cylindres en etcile; sternfor- mig angeordnete Zylinder; radial set cylinders; csillagelrendezesu hengerek; pa/ţHaJIbHO pacnojioHceHHbie IţHJIHHflpbl]: Cilindrii unui bloc motor, ale căror axe sunt dispuse radial. In general, cilindrii dispuşi în stea sunt răcifi cu aer. V. şi Motor în stea. 20. ~ în V [groupe der cylindres formant un V; V-formig angeordnete Zylinder; cylinders set at an angle to the crank shaft (in V-fashion); motor V-alaku hengerekkel; flBHraTeJIb c iţH- 638 jiHHjţpaMH paenojioHceHHbiMH b ţopăie V]: Cilindrii unui bloc motor, aie căror axe sunt dispuse în V. Este cazul unor motoare de automobil sau de avion. V. şi Motor în V. 1. Cilindrică, suprafafă ~ [surface cylindri-que; Zylinderflăche; cylindrical surface; henger-felulet; iţHJiHHflPHHecKaH n0BepxH0CTb]. Geom. : Suprafafa riglată, loc geometric al dreptelor paralele cari se sprijine pe o curbă închisă. 2. Cilindrice, funcţiuni ~ [fonctions cylindri-ques; Zylinderfunktionen; cylindrical functions; hengerfuggvenyek ; I^HJlHHjţpHHeCKHC (JjyHK-iţHH]. An. mat.: Funcţiuni Zp (x), cari sunt integrale ale ecuafiei diferenfiaîe: d2y p? *(1) t)y—o. numită ecuafia lui Bessel, obfinută transformând ecuafia cu derivate parţiale: (2) d*» . , d* , n + r—i + ;r—; + # = 0 dy2 Qz2 din coordonatele cartesiene (x, y, z) în coordonate cilindrice (r, qp, z), punând u = eipt*ZP W-Există trei speţe de funcfiuni cilindrice: funcfiuni de prima speţă, numite şi funcfiunile Iui Bessel, funcţiuni de a doua speţă, sau funcţiunile lui Neumann, şi de a treia speţă sau ale Iui Hankel. Toate satisfac relaţiile de recurenţă: ZtJx)-Z6JX) = 2Z'p{X). />+1 (3) (4) 3. Cilindru [cylindre; ZyHnder; cylinder; hen-ger; IţHJIHHJţp]. Geom.r Corpul geometric cuprins între două plane paralele (baze) şi în interiorul suprafeţei riglate constituite de locul geometric al -dreptelor (generatoare) paralele cari se sprijine pe o curbă plană închisă şi fără puncte multiple. — Dacă secfiunea corpului paralelă cu planele este un cerc, cilindrul e: 4. ~ circular [cylindre circulaire; kreisfor-miger ZyHnder; circular cylinder; kor henger; HHpKyjîflpHblH iţHJiHH/ţp]: Distanţa dintre baze e înălfimea cilindrului, Dacă generatoarea e perpendiculară pe baze, cilindrul e drept. Altfel, cilindrul e oblic. Cilindrul circular drept poate fi generat prin rotafia unui dreptunghiu în jurul unei laturi care devine axa cilindrului. Raza cercului de bază e raza cilindrului. Aria laterală a cilindrului drept cu rază r şi înălfime h e 2%rh. Volumul cilindrului e nr*h. 5. ~ de contur aparent [cylindre de contour apparent; Zylinder mit .scheinbarem Umrisse; cylinder of apparent contour; lâtszolagos korvo-nalo henger; IţHJIHH/ţp KaJKynţeroCH KOHTypa], V. Cilindru proiectant. e. ~ de lumină [cylindre de lumiere; Licht-zylinder; cylinder of light; fenyhenger; IţHJiHHAp CBeTa]: Infăşurătoarea planelor de lumină pa- ralele cu direcţia de propagare a luminii şi tangente cu o suprafaţa,, sau cilindrul generat de o dreaptă paralelă cu direcţia de propagare a lu- minii şi tangentă la acea suprafafă. V. Cilindru proiectant. 7. ~ proiectant [cylindre proiectant; pro-jizierender Zylinder; projectant cylinder; vefito-henger; npoeKlţHOHHblH iţHJlHH/ţp]: Cilindrul cu generatoarele paralele cu direcţia de proiecţie şi circumscris unui obiect din spafiu (suprafaţă dată). Curba de contact poate fi considerată fie drept contur aparent propriu al suprafeţei în perspectivă, fie ca separatoare în traseul umbrelor. Intersecfiunea cilindrului proiectant cu planul de proiecfie este conturul aparent proiectat al suprafeţei, sau umbra purtată a ei. SinJ Cilindru de contur aparent, Cilindru de lumina. e. Cilindru periculos [cylindre dangereux, cylindre d'indeterminafion; gefăhrlicher Zylinder; dangerous cylinder; veszelyes hengerfelulet; onaCHblă iţHJlHHAp]. Fotgrm. : Suprafaţa cilindrică de revoluţie,, a cărei secfiune normală confine cele trei puncte de reper — şi care este reprezentată de expresiunea y2, —h0hr — \?r (fig. 148). Această suprafaţă constitue zona de A F'g. 148. Deformarea modelului stereoscopic In zona cilindrului periculos.* h0) înălfimea relativă de sbor; hQf 10) înălfimea flancurilor văii, fafă de hQ\ şi Hg ) proiecţiile centrelor de perspectivă A şi B, pe planul dş proiecfie; B') punctul în care se deplasează B, pe cercul corespunzător al cilindrului periculos, cu by, căruia îi corespunde dk, respectiv dm ; N), M), P) şi Q) punctele de margine ale celor două perspective. nesiguranţă sau de nedeterminare a orientării unui cuplu de fotograme corespondente şi zona de îndoire, de deformare a modelului optic. Sin. Zonă periculoasă. 9. Cilindru [cylindre; Zylinder; cylinder; henger; iţHJiHHjţp]. Tehn.: Piesă cilindrică,componenta a unor maşini, care se poate roti în jurul axei sale şi care serveşte pentru a conduce, a presa sau a fasona un material. Sin. Valţ. Ex.: 10. ~ compresor [cylindre pour chaussee; Strassenwalze; road roller; uthenger; /ţopotfCHblft KaTOK]. Drum.: f^aşină rutieră, cu tracţiune animală sau mecanică, servind ia nivelarea sau la îndesarea terasamentelor şi a diferitelor straturi cari intră în alcătyirea unei şosele. In mod curent este cunoscută sub numele simplu de compresor. Constă, în esenţă,, dintr'o tobă a cărei greutate poate fi variată prin balastare, şi care poate fi remorcată (cu animale sau cu tractoare) sau poate fi automobilă. Tipuri construite: Cele folosite în mod curent la lucrările de drumuri sunt cu două tobe, aşezate în tandem (fig. 149), în- Fig. 149. Cilindru compresor tandem, cu motor cu ardere interna. trebuinţate, în general, la lucrările de asfaltare, sau cu o tobă în faţă şi două roţi în spate,, folosite mâi ales la cilindrarea macadamurilor. Propulsia este dată de o maşină cu abur sau cu ardere internă. Greutatea compresoarelor curente variază dela 2 până la 24 tone, tipurile cele mai curente fiind de 12***14 tone. Vitesa de mers în timpul lucrului este de 2**'5 km/h. i. Cilindru crusher [cylindre crusher; Stauchzy-linder; crusher cylinder; crusher-henger, tomorulo-henger; IţHJlHHflp Kpeniep]. Expl.: Cilindru de cupru electrolitic, de un anumit diametru şi cu o anumită înălţime, care serveşte la măsurarea presiunilor în gurile de foc sau în bombele mano-metrice. Supus la presiune axială, se comprimă. Unei anumite înălţimi rămase îi corespunde o anumită presiune. *. . ~ de laminor. V. sub Laminor. 3. ~ de saiinaj [cylindre satineur; Glătte-zylinder; dandy rbll, satining cyttnder; simito-henger; IJHJlHHflp flJlH caTHHHpOBâHHfl]. Ind. hârt.: Cilindru tare, încălzit, de mare diametru (2***3 ori diametrul cilindrului uscător obişnuit), sub care este condusă hârtia pentru a fi satinată pe o singură faţă, hârtia fiind presată pe suprafaţa lui de un cilindru elastic (de cauciuc) protejat de o pâslă, peste care trece hârtia, cilindrul elastic fiind susţinut de un al doilea cilindru. Când cilindrul elastic este îmbrăcat cu un înveliş de pâslă comprimată, pâslă de protecfiune poate fi suprimată. 4. ~ de presiune [cylindre d'impression; Druckzylinder; impression cylinder; nyomo-hen-ger; iţHJiHHflP flJifl nenaTaHHH]. Arte gr.: Cilindru de fontă, gol în interior, susfinut pe două paliere în părţile laterale ale presei, cari se rostogolesc peste forma de imprimare. La extremităţi are două rofi dinfate, cu cari angrenează în cremalierele batiului dela care primeşte mişcarea. Cilindrul exercită presiunea de imprimare, la presele cilindrice, pe un parcurs 639 egal cu jumătate din circumferenţa sa. Pe a-ceastă porţiune este acoperit cu un înveliş elastic de postav, de pânză cauducată, carton, hârtie, etc., numit aşternut. In cealaltă jumătate a cilindrului sunt practicate canale în cari se găsesc barele de prindere a aşternutului şi clapele de prindere a coalei. 5. *** răcitor [cylindre refroidisseur; Kuhlzy-linder; cooling cylinder; huto-henger; OXJiaHC-/ţaiomHâ IţHJiHHflp]. Ind. hârf.: Cilindru care urmează partea uscătoare a maşinii şi serveşte pentru răcire. Este răcit prin apa care circulă în interiorul lui. V. Maşină de hârtie cu sită plană (cilindru răcitor). 6. ~ uscător [cylindre secheur; Trockenzyiin-der; drying cylinder; szârito-henger; CyiIIHJlb-Hblfi 6apa6aH]. Ind. hârf.: Cilindru de fontă po-lisată, încălzit prin abur introdus în interiorul lui; peste el este condusă hârtia pentru a fr uscată. V. Maşină de hârtie cu sită plană. 7. ~ uscător de pâslă [cylindre secheur de feutre; Filztrockner; felt drying cylinder; nemez-szârito-henger; cyiHHJIbHMîf IţHJlHH/ţp (6apa-6aH) flJlH BOitjIOKa]. Ind. hârt.: Cilindru care, ca şi cel uscător, esfe destinat să usuce pâslă uscătoare umezită prin contactul cu hârtia u-medă. V. Maşină de hârtie cu sită plană. 8. ~ port-clişeu [cylindre porte-cliches; Kli-scheehalterzylinder; type-carrying cylinder; kep-nyomo-henger; iţHJIHHAp cynopT KJlHme]. Arfe gr.: Cilindrul suport al clişeelor curbe, pe care se montează plăcile rotative de stereotipie. 9. ~ frior [tambour de criblage; Sichttrommel; sift-drum; osztâlyozo dob; Tpnep, iţHJiHH/ţp HJIH 6apa6aH flJlH rp0X0HeHHfl]: Dispozitiv pentru separarea materialelor granuloase în fracţiuni de granule de aceeaşi mărime. Este alcătuit dintr'un cilindru aşezat inclinat, cu pereţii formafi d:n ciururi circulare, cu diametrul ochiurilorcu atât mai mare, cu cât sunt mai aproape de capătul inferior. Cilindrului i se dă o mişcare înceată de rotire în jurul axei, iar pe la capătul superior se introduce materialul de ciuruit care, în rostogolirea sa spre capătul inferior al cilindrului, este separat în fracţiuni cu granule din ce în ce mai mari. 10. Cilindru [eprouvette â pied; Zylinder; cv-linder; mero-henger; iţHJiHHflp]. Chim.: Vas de sticlă, de forma cilindrică, cu pereţii tari şi cu picior masiv; poate fi deschis, cu sau fără cioc de scurgere, gradat sau negradat. Cilindrul gradat are o capacitate care variază între 10 cm* şi 2000 cm3 şi poate fi deschis sau închis cu dop şlefuit. Serveşte la măsurarea unui volum determinat de lichid. 11. Cilindru [cylindre; Zylinder; cylinder; hen-ger; iţHJIHH^p]. Mş.; Organ de maşină,, de formă tubulară, închis la un capăt, în interiorul căruia se poate deplasa un piston. Dacă pistonul este acţionat din exterior, cilindrul poate folosi Ia înmagazinarea temporară a unui fluid, care este apoi evacuat la o presiune superioară celei cu care a intrat, cum ar fi cazul la pompe, compre- 640 soare, etc. Dacă pistolul este acfionat din interiorul cilindrului, cilindrul este sediul evoluţiilor ciclice ale unui mediu activ şi deci ale transformării energiei termice în energie cinetică,, cum este cazul ia maşinile termice cu abur sau cu ardere internă. Cilindrul se confecfionează din fontă, ofel, bronz, etc. Suprafafa lui interioară se numeşte oglindă,, care se rectifică şi se lustrueşte. Intre oglindă şi segmenţii pistonului, care freacă pe oglindă, se menfine o peliculă de unsoare, care uşurează deplasarea pistonului în cilindru. Diametrul interior se numeşte alezaj. In general, un cilindru este legat cu canale de admisiune şi evacuare şi are la capete unul, eventual două capace cari formează cu cilindrul o cameră «tanşă pentru fluidul introdus. Modul de construcţie, materialul folosit şi denumirea pe care o primeşte, variază după funcţiunea pe care o îndeplineşte sau după maşina pe care o deserveşte. Exemple de cilindri după modul de construcţie: 1. Cilindru cu cămaşă [cylindre â chemise; Zylinder mit Mantei; jacketed cylinder; kopenyes henger; iţHJlHH/ţp C py6ainKOft]: Cilindru care este căptuş it cu o cămaşă de forma unei buce le. In cazul uzurii, se alezează cămaşa, iar când grosimea peretelui ajunge la limită, se înlo-cueşte numai cămaşa. Cămaşa se introduce în cilindru prin contact strâns şi se asigură contra deplasărilor longitudinale sau circulare prin şuruburi cu cap înnecat. Procedeul este folosit, de exemplu, la motoarele de avioane cu răcire cu apă, unde camera de apă este din aliaj de aluminiu, iar cămaşa cilindrului din ofel nitrurat, care dă oglinzii o mare duritate. 2. ~ cu capace separate [cylindre â cou-vercles separes, cylindre â fonds separes; Zylinder mit frennbaren Deckel, Zylinder mit abnehm-baren Deckel; cylinder with separable covers, cylinder with detachable covers; oszthato fedelu henger; IţHJIHHflp CO CbeMHblMH, C OTfleJIb-HblMH KpblIHKaMH]: Cilindru la care capacele sunt amovibile. Solufiunea este favorabilă, atât prin faptul că se poate prelucra mai bine, cât şi prin faptul că permite o mai bună vizitare. Exemplu: cilindrul unei locomotive cu abur este înzestrat cu două capace, cari se pot prinde de fefele cilindrului prin şuruburi. Tija şi contratija străbat capacele prin nişte cutii de etanşare. Cilindrul este turnat dintr'o bucată cu cutia de distribufie şi poartă, în perefii lui, canalele de admisiune ş\ emisiune ale aburului. Cilindrii, în general, se fac simetrici în raport cu planul perpendicular pe mijlocul lungimii axului cuprins între planele externe (v. fig. sub Bloc de cilindru). s. ~ cu culasa separată [cylindre â cuiasse amovible; Zylinder mit abnehmbaren Kopf; cy-îinder with detachable head; leszerelheto feju henger; IţHJIHH/ţp CO CTb^MHoS rOJlOBKOă]: Cilindrul al cărui corp este turnat separat de cu lasă. Canalele de admisiune şi emisiune, lo- caşurile supapelor, locaşul bujteţ sau al injector ul ui, etc., sunt practicate în culasa. Este procedeul folosit mai ales la motoarele Diesel de mare putere, stabile, sau la cele marine, unde fracfionarea este impusă pentru manipularea pieselor componente; culasa, obişnuit, are canale de răcire cu apă. 4. ~ cu înveliş caiorifug [cylindre â manteau calorifuge; Zylinder mit Wărmeschutzmantel; cylinder with heat insulated mantie; hopalâstos henger; IţHJIHH/ţp C TeiIJIOH30JIHlţHeH]: Cilindru de abur, înzestrat cu un înveliş caiorifug, penfru a reduce pierderile prin condensafie la admisiune. Exemplu: cilindrii de locomotivă sunt înveliţi în vată de sticlă sau unii cilindri de maşini stabile sunt înveliţi cu kieselgur, în exterior având o manfa de tablă. 5. ~ cu manta de încălzire [cylindre â chemise de vapeur; Zylinder mit Dampfmantel; steam jacketed1 cylinder; gozkopenyes henger; IţHJIHHflp c napoBoă py-daiHKOâ]: Cilindru de abur, înzestrat cu pereţi dubli printre cari circulă abur pentru a reduce pierde^ rile prin condensare la admisiune ; esfe un procedeu a-plicat la unele maşini cu abur, stabile. e. ^ cu răcire de aer [cylindre â re-froidissement par air; luftge-kuhlter Zylinder; air cooled cylinder; leg-huteses henger; iţHJiHHflP CB03#yiHHbIM oxjiajK/ţeHH-ew]: Cilindru construit în aşa feri, încât suprafaţa lui exterioară să fie suficientă pentru a elimina căldura degajată în interio- ^‘9‘ Cilindru de motor de motorul lui. Exem- cicletă. piu: motoarele b) canal de admisiune; c) orificiu de motocicletă ^e admisiune; d) orificiu de evacuare; (fig. 150) şi e) piston cu deflector; f) supapă de unele motoare decompresiune la pornire; g) bujie. de aviaţie sunt înzestrate cu cilindri ai căror pereţi exteriori au aripioare de răcire. 641 î. Cilindru cu răcire de apă [cylindre â re-froidissement par eau; waljergekuhlter Zylin-der; water cooied cylinder; vizhuteses henger; IţHJIHHflp C BO-iţHHbiM oxjiaîKAe-HHeM]: Cilindru în care fenomenul ce se produce reclamă o q răcire a perefilor cu apă. Exemplu: cilindrul unui motor cu ardere internă (fig. 151). Corpul cilindrului este îmbrăcat într’o cameră cu apă de răcire. Circulaţia de apă se poate face, în cazul camerei de apă închfse, fie printr'o pompă, fie prin ter-mosifon, care deplasează apa printr'un radiator, răcit de un ventilator, sau, în cazul când camera de apă este deschisă, numai prin completarea apei evaporate. Apa de răcire preia căldura perefilor, încălziţi prin gazele Fig. 151. Cilindru de motor de arse, a căror tempe- avion, răcit cu apă, cu manta ratură atinge ISOi)” ş1 culasă sudată. 1800°, şi evită des- a) bielă principală; fa) bieletă. compunerea uleiului de ungere. 2. ~ fără răcire [cylindre sans refroidis-sement; Zylinder ohne Kuhlung; cylinder without coding; hutes nelkuli henger; IţHJIHH/ţp 6e3 OXJiaHC/ţeHHfl]: Cilindru în care fenomenul ce se produce nu reclamă niciun fel de răcire. Exemplu: Cilindrul unei pompe aspirante cu piston. s. ~ orizontal [cylindre horizontal; liegen-der Zylinder; horizontal cylinder; fekvo henger; ropH30HTaJlbHblfi iţHJlHHflp]: Cilindru a cărui axă este orizontală, când el este în funcfiune. Este cazul majorităţii cilindrilor maşinilor cu abur. 4. ~ al unei maşini cu echicurent [cylindre d'une machine â equicourant, cylindre d'une machine â flux conţinu; Zylinder einer Gleichstrom-(dampf)maschine, Zylinder einer Dampfmaschine mit kontinuierliche Stromung; cylinder of an uni-flow steam engine, cylinder of a steam engine with continuous flow; egyenâramu gozgephenger; IţHJIHH/ţp npHMOTO^HOH MaiUHHbl]: Cilindru de construcţie specială al unei maşini de abur cu echicurenf sau cu flux continuu. Se compune dintr'un cilindru fără cămaşă care are două capace aplicate la extremităţi. Orificiile de admisiune sunt practicate în capace. Orificiile de evacuare sunt aşezate pe un cerc sîtuat Ja mijlocul cilindrului. Aburul, inainte de a intra în cilindri, străbate o cameră îmbrăcând capacele. 5. ~ vertical [cylindre vertical; stehender Zylinder; vertical cylinder; âllo henger; BepTH-KaJIbHblH IţHJIHH-flpj: Cilindru a cărui axă este verticală, când el este în funcţiune. Este cazul ciocanelor cu abur, unde modul de lucru • al pieselor impune această so-luţiune. Exemple de cilindri, după func-^ ţiunea pe care of îndeplinesc: e. Cilindru de| compresor [cylin-J dre de compres-J seur; Komprefjor-J zylinder; compres-sor cylinder; suri to henger; iţH-JMH/ţp KOMnpec-copaj: Cilindrul" unui Compresor Fig. 152, Pompă de aer (compresor de aer (fig. 152). în două etaje) pentru locomotivă. Se confecţionează, î) sertar de distribuţie; 2) cilindru obişnuit, din fontă, de distribuţie; 3) cilindru de abur; şi Se îmbracă une- 4) izolaţie calorifugă; 5) cilindru ori într o cameră de joasă presiune a compresorului CU apă de răcire, (j. P.); 6) cilindru de înaltă pre-întru cât compri- siune a compresorului (I.P.); 7) con-marea produce duete de legătură între cilindrii temperaturi înalte J. P. şi l. P.. având rolul şi de cari influenţează cameră intermediară de răcire cu materialul şi un- aerî 3) conductă de ieşire a aerului gerea. comprimat; 9) supape; a) intrarea 7. de frână aburul**1; b) ieşirea aburului; c) in-[cylindre de frein; *rarea aerului în compresorul cu Bremszyl'inder* ; două etaje, cu dublu efect (com-brake cylinder;fek* pound); d) ieşirea aerului comprimat henger; T0PM03- sPre rezervorul principal. HOă iţHJiHHflp]: Cilindru cu u.iu sau cu două pistoane, în care este introdus un fluid sub presiune şi care, acţionând pistonul, respectiv pis- Fig. 153. Cilindru de frână pentru frâna pneumatică, f) cilindru de frână; 2) rezervor auxiliar; 3) piston; 4) tija pistonului legată prin timoneria frânei cu sabofi; 5) arc eiicoidal de rapel; 6) conductă de aer dela rezervorul auxiliar; 7) tripla valvă; 8) supapă de descărcare. toanele, efectuează deplasarea lor (fig. 153). Tijele pistoanelor acţionează saboţii de frână. 642 Exemplu: Vehiculele de cale ferată echipate cu frână continuă sunt înzestrate cu un cilindru de frână, care e în legătură cu rezervorul auxiliar, prin intermediul triplei valve. Când se frânează, tripla valvă distribue aer comprimat în cilindru, deplasând pistonul a cărui tijă este legată de saboţi prin timoneria frânei. Readucerea pistonului în poziţia de desfăşurare se face printr'un arc elicoidal de rapel. Alte vehicule sunt echipate cu cilindru de frână înzestrat cu două pistoane, acţionând fiecare câte o pereche de saboţi. 1. Cilindru de înaltă presiune [cylindre â haute pression; Hochdruckzylinder; high-pressure cylinder; nagy nyomâsu henger; IţHJIHHAp BblC0K0r0 /ţaBJieHHH]: Cilindrul unei maşini cu abur cu expansiune fracţionată, în care are loc prima expansiune a aburului. — Cilindrul unui compresor cu etaje, în care se petrece compresiunea la înaltă presiune. 2. ~ de joasă presiune [cylindre de basse pression; Niederdruckzylinder; low-pressure cylinder; kisnyomâsu henger; iţHJlHHAp HH3K0r0 ^aBJieHHH]: Cilindru! unei maşini cu abur cu expansiune fracţionată, în care se termină expansiunea începută în cilindrii anteriori. — Cilindrul unui compresor cu etaje în care se petrece ultimul etaj de compresiune. s. ~ de medie presiune [cylindre â pression moyenne ; Mitteldruckzylinder; mean-pressure cylinder, average pressure cylinder; kozepnyo-mâsu henger; IţHJIHHflp cpe/ţHero flaBJieHHfl]: Cilindrul unei maşini cu abur cu expansiune fracţionată, în care se continuă expansiunea începută în cilindrul de înaltă presiune şi înainte de a trece aburul în cilindrul de joasă presiune. —> Cilindrul unui compresor cu etaje, în care se petrece compresiunea între cele două etaje extreme. 4. ~ de pompă [cylindre de pompe; Pum-penzylinder, Pumpenstîefel, Kolbenrohr einer Pumpe; barrel of a pump, body of a pump; du-gattyus szivattyuhenger ; IJHJIHH/ţp Hacoca]: Cilindru în care pistonul primeşte lucrul mecanic, pentru a produce absorpţia unui fluid şi, eventual, evacuarea lui. Este cazul cilindrilor pompelor cu piston de vid sau al pompelor de apă. In acest caz, cilindrii pompelor sunt înzestraţi cu supape de aspiraţie şi evacuare. In general, cilindrii sunt căptuşiţi cu cămăşi, din materiale adecvate fluidului ce se pompează în interior. De exemplu: alamă cu staniu, la pompele pentru apă de mare; bronz pentru lichide cari reacţionează cu fierul, etc. V. şi Pompă de apă. 5. ~ motor [cylindre moteur; Arbeitszylinder; working cylinder; munkahenger; pa60HHH iţH-JlHHflp]. Mş.: Cilindru al unei maşini cu ardere internă sau al unei maşini cu abur. 6. Cilindru comutator. V. Cilindru secundar de controler. 7. Cilindru de căldare [cylindre de chaudiere; Kesseltrommel, Lăngssieder; boiler cylinder; goz- kazân hengher; iţHJiHH/ţp napoBoro KOTJia]. Mş. ferm.: Corp de căldare de abur, în formă de cilindru. V. sub Căldare de abur şi Corp de căldare de abur. 8. Cilindru de controler [cylindre de controleur,, cylindre de combinateur, cylindre cou-pleur; Fahrschalttrommel, Kontrollertrommel; controller cylinder, controller drum; kontroller henger; 6apa6aH KOHTpojuiepa, ijhjihhap Barcm-Horo KOMMyTaTOpa]. Elf.: Arborele de comandă al unui controler. El poartă segmenţii de contact şi este manevrat cu manivela controlerului. V. fig. sub Controler. 9. ~ inversor. V. Cilindru secundar de controler. 10. ~ secundar de controler [cylindre d'in-version; Umschaltwalze; reversing switch drum; âtkapcsolo henger; nepeKJiK)HaiOIIţHH[ iţHJIHHflp, 6apa6âH ;ţjiH nepeKJiiOHeHHH]. E/f.: Cilindru care poartă ploturile şi care determină sensul curentului în motorul electric: mers înapoi, mers înainte, frână, blocat (când mersul este blocat). Sin. Cilindru inversor, Cilindru comutator. 11. Cilindru ovalizat [cylindre ovalise; un-runder Zylinder; cylinder worn out of truth; ki-perselyezett henger; IţHJIHHAP CTaBiHHă OBaJIb-HbIMj. Mş.: Cilindru a cărui secţiune interioară circulară s'a deformat prin uzură. In general, ovalizarea provine din frecarea inelelor pe partea inferioară a unui cilindru orizontal, sau din jocul prea mare al tijei şi contratijei în cutiile de conducere (la maşinile cu abur), din montajul greşit al pieselor, din uzura normală de funcţionare, etc. Ovalizarea se îndepărtează printr'o nouă alezare şi rectificare a oglinzii cu maşina de alezat fixă sau portativă. Maşina cu cilindrul ovalizat are un randament scăzut, prin scăpările de fluid dintre segmenţi şi cilindru. 12. Cilindru rizat [cylindre â gerqures; Zylin-derreifen, Zylinder mit Frefjstellen; chapped cylinder; berâgodott henger; iţHJIHH/ţp C TpeilţH-HaMH]. Mş*: Cilindru a cărui oglindă prezintă şanţuri superficiale. Rizarea este provocată, în general, de o ungere insuficientă. Se îndepărtează ca şi ovalizarea, în caz contrar rizurile prezentând canale de scurgere a fluidului. 13. Cimafoliff [cymatolite; Cymatolith; cyma-tolite; kimatolit; iţHMaTOjiht]. Mineral.: Amestec de muscovit şi albit. Pseudomorfoză după spo-dumen. 14. Cimbrişor [serpolet; Quendel, Feldquendel; wild thyme; csombord; THMbHH, doropoflCKan TpaBa (apoMaTH^ecKoe paereHHe)]. Agr.: Thymus serpyllum L.; familia labiatelor. Plantă mirositoare şi aromatică, meliferă, cu tulpina culcată sau ascendentă, cu frunzele lineare sau rotund-eliptice. Creşte prin fâneţe şi păşuni. Sin. Cimbru de câmp. is. Cimbru de grădină [sarriefte; Bohnen-kraut; savory; kerti csombord; na6ep (apOMaTH-HeCKOe paCTeHHe)]. Agr.: Satureia hortensis; 645 familia labiatelor. Plantă condimentară, cu tulpina mult ramificată, cu frunzele linear-lanceo-late, ascufite. E aromatică şi meliferă. Se înmulţeşte prin seminţe cari se seamănă direct în grădină. 1. Cimen [cymene; Cymol; cymene; cimol; iţHMOJl], Chim.: CH3 — CeHâ — C3H7. Para-metil-tsopropil-benzen. E un component al uleiurilor eterice; p. f. 175°; e întrebuinfat în parfumerie. 2. Ciment [ciment; Zement; cement; cement; iţeMeHT]. Ind. cimt.: Material în formă de praf fin, preparat prin calcinarea la temperatură înaltă a calcarelor argiloase sau marnoase, £ marnelor, a sguriior, etc., aşa cum se găsesc în natură, sau dintr'un amestec de materii prime dozate artificial, şi care, amestecat cu apă, se întăreşte (face priză), astfel încât să prezinte, după un anumit timp, consistenfa pietrei. De proporfia respectivă a constituenfilor lui (calce, silice, alumină) şi de modul de calcinare şi de măcinare, depinde hidraulicitatea mai mare sau mai mică a unui ciment, rezistenfa lui, etc. V. şi Liant. După provenienţa materiilor prime de fabricaţie, deosebim: а. Ciment artificial [ciment artificiel; kunst-licher Zement; artificial cement; mucement; HC-KycCTBeHHblif IţeMeHT]: Ciment obfinut dintr'un amestec compus din calcar sau carbonat de calciu, silice,, alumină şi oxid de fier. Amestecul este dozat riguros, omogeneizat din punctul de vedere fizic şi chimic, ars până la începerea topirii, şi apoi măcinat în pudră fină. Sub acest nume se înfeleg cimenturile numite, de obiceiu, Portlanduri, şi cimenturile cu întărire rapidă (su-percimenturile). 4. ~ natural [ciment naturel; Naturzement; natural cement; termeszetes cement; eCTeCTBeH-HblH IţeMeHT]: Ciment obfinut prin coacerea şi măcinarea unei marne care are, în mod natural, compozifia necesară amestecului brut pentru ciment, fără nicio altă preparare anterioară (omogeneizare, dozare, etc.). Are desavantajul că nu prezintă o compozifie constantă. In prezent a fost înlocuit aproape complet prin cimentul artificial care provine tot din marne, dar verificate şi dozate just, pentru ca rezultatele ob}inute la lucrări să fie totdeauna aceleaşi. Din punctul de vedere al duratei de priză, deosebim: 5. Ciment cu priză normală [ciment â prise lente; langsambindender Zement; slowly-taking cement, slowly-setting cement; norma Ikdtesu cement; MeflJieHHo cxBaTHBaioin.HHCH iţeMeHT]: Ciment care începe să facă priză după aproximativ o oră dela confecfionarea mortarului. De obiceiu, la cimenturile bune, începutul prizei se prodice după 2*”3 ore. Sin. Ciment cu priză lentă. V. şi Priza cimentului. б. ~ cu priză rapidă [ciment â prise prompte; schnellbindender Zement; quickly-taking cement, uickly - setting cement; gyorskotesu cement; bICTpO CXBaTblBaiOIU.HHCfl EţeMeHT]: Ciment a cărui priză începe înainte de ovoră, uneori după câteva minute. Priza rapidă a unui ciment se datoreşte unui confinut mare de aluminat de calciu, care, fiind foarte avid de apă, absoarbe repede apa cu care este amestecat mortarul, astfel că nu mai rămâne cantitatea de apă necesară hidratării silicatului tricalcic, care este factorul ce dă cimentului rezistenfa. De aceea, cimenturile cu priză rapidă, deşi se întăresc, în aparenfă, nrai repede decât cele cu priză lentă, nu ating rezistenfe mari (de ex. cimentul roman atinge ab> 1/5 din rezistenfa cimentului Portland cu priză normală). V. şi Priza cimentului. Din punctul de vedere al regimului de întărire, cimenturile se împart în două categorii: 7. Ciment cu întărire lentă [ciment â durcisse-ment lent; langsam erhărtender Zement; slow-hardening cement; lassan koto cement; MeflJieHHO TBepfleiomHft iţeMeHT]: Ciment la care regimul de întărire al mortarului durează un timp îndelungat, până să atingă rezistenfele maxime. Clementul Porlland obişnuit atinge rezistente maxime după 28 de zile. V. şi întărire, regim de ~. 8. ~ cu întărire rapidă [ciment â haute e-sistance iniţiale; hochwertlger Zement; rapid-har-dening cement; gyorskotesu cement; DblCTpo TBep^eiomHfilţeMeHT]: Ciment la care întărirea mortarului1 se face foarte repede, în primele ore după sfârşitul prizei, atingând, în scurt timp, rezistenfe .oarte mari, cari apoi cresc foarte pufin. întărirea rapidă se obfine fie prin folosirea unor materii prime cu anumită compozifie (confin aluminafi de calciu şi browmillerit în cantităfi mai mari), fie printr'o măcinare foarte fină a cimentului (v. Finefă de măcinare). Cimenturile cu întărire rapidă sunt folosite în special pentru lucrările de beton armat, permi}ând o decofrare mai repede a construcfiei. Sin. Su-perciment, Ciment rapid. V. şi întărire, regirn de Din punctul de vedere al materialului de fabricafie sau al unor adausuri speciale, deosebim: 9. Ciment alb [ciment blanc; weifjer Portland-zement; white Portland cement; feher portland-cement; 6eJibîH nopTJiaH/ţiţeMeHT]: Ciment preparat dintr'un amestec de calcar şi de argilă fără oxizi de fier, astfel ca, după ardere, să nu confină mai mult de 0,5°/o trioxid de fier (coloarea cenuşie a cimentului obişnuit datorin-du-se trioxidului de fier). Pentru a se realiza klinkerizarea, în lipsa oxizilor de fier, se adaugă materiei prime anumifi fondanfi. Se mai adaugă şi cloruri, spre a se îndepărta urmele de fier din materia primă, prin formarea clorurii de fier care se volatilizează la temperatura de ardere. Cimentul alb se întrebuinfează Ia lucrări de or-namenfafie, la fafade, mozaicuri albe, pietre artificiale, etc. Nu este însă un ciment folosit la lucrări de rezistentă. 10. ~ aluminos [ciment alumineux; Tonerde-zement; aluminium cement; aluminiumagyag-cement * rJiHHoaeMHCTbiH iţeMeHT] : Ciment preparat prin calcinarea, până la fuziune, a 41* 644 unui amestec de bauxită şi calcar, aştfel dozat, încât în produsul final să fie cca 10% bioxid de siliciu, 40" *50% trioxid de aluminiu şi fier, şi 40% oxid de calciu. Se caracterizează printr'o foarte mare desvoltare de căldură de hidratare şi printr'o rezistenfă inijială ridicată. Rezistenfă cimentului aluminos este datorită unui compus chimic numit aluminat monocalcic (ÂI2O3 . CaO). Nu trebue să fie a-mestecat cu alt ciment sau cu var, fiindcă, prin adăugire de apă, se produce o reacfie violentă, iar materialul rezultat nu are nicio rezistenfă şi este sfărâmicios. Poate să atingă rezistenfe de 600 kg/cm2 după 28 de zile, iar un ciment aluminos de bună calitate poate atinge chiar 800***900 kg/cm2. Este foarte mult întrebuinfat la lucrări de beton armat, permifând decofrarea repede; la lucrări pe timp de înghef, din cauza căldurii mari pe care o desvoltă prin hidratare; la lucrări maritime, fiind complet stabil la acfiunea apelor de mare. Se prepară fie prin ardere până la vitrifiere sub forma de klinker, ca şi cimentul Portland,, fie prin topirea completă a amestecului de bauxită şi de calcar în cuptoare electrice, din care cauză se mai numeşte şi ciment topit sau electrociment. Sin. Ciment topit, Electrociment. 1. Ciment amestecat [ciment compose; Misch-zement,, gemischter Zement; mixed cement; vegyes cement; CMemaHHbiH iţeMeHT]: Ciment obfinut prin măcinarea fină a unui amestec de klinker Portland şi puzzolană naturală sau artificială. Dacă în locul puzzolanei se foloseşte o rocă inertă, se obfine aşa numitul ciment slăbit. Sin. Ciment mixt. 2. ~ anfiacid [ciment anti-acide; săurefester Zement; acid proof cement; savâllo cement; KHC-JI0T0yn0pHblit IţeMeHT]: Liant format dintr'un amestec de pulberi minerale, rezistente la acizi (cuarf, feldspat,, porfelan) şi o solufie de silicat de sodiu sau #le potasiu, cu adausuri de florosilicafi. După întărire, rezistă la acfiunea acizilor. 3. ~ asfaitic. V. Asfaltic, ciment 4. ~ bituminat [ciment bitumine; bituminier-ter Zement; bituminous cement; bitumenes port-land-cement; 6HTyMHH03Hblfi iţeMeHT]: Ciment Portland, căruia i se incorporează cca 4% bitum foarte fin pulverizat. Betonul executat cu un astfel de ciment are o retragere la uscare foarte redusă. 5. ~ de cuptor înelt [ciment de haut four-neau; Hochofenzement; blast-furnace cement; koho-cement; IţeMeHT flOMeHHOH neHH]. V. sub Ciment metalurgic. 6. ~ de fier [ciment de fer; Eisen-Portland-zernent; iron Portland cement, slag cement; vas-portland-cement; mjiaKO-nopTJiaHAiţeMeHT]. Sin. Ciment fero-Portland. V. sub Ciment metalurgic. 7. ~ de magnezie [ciment magnesien, ciment Sorel; Magnesiazement, Sorelzement; magnesia cement, S. cement; magnezia cement; Mar-HeSHaJIbHblă IţeMeHT]: Amestec format din oxid de magneziu şi solufie de clorură de magneziu (d. = 1,16-'1,26), la care se adatigă alte materiale pulverulente, ca rumeguş de lemn sau de plută, amiantă, nisip, argilă, etc. Cu cât solufia de clorură este mai concentrată, cu atât cimentul dă mortaruri mai dure; de obiceiu se întrebuinfează o solufie care are 30° Be. Cimentul obţinut astfel face priză complet, în mai pufin de 24 de ore, şi dă un material alb-cenuşiu. Are întrebuinfări foarte variate, fiindcă se pretează să fie turnat în forme, ca ipsosul, dând obiecte dure cu aspectul marmurei, iar prin pigmenfi minerali, poate fi colorat artificial imitând marmura naturală. Serveşte la fabricarea unor dale pentru pavaj, la executarea pardoselilor fără rosturi, a perefilor izolanfi, a mozaicurilor, a ornamentelor, etc. Afară de acestea, serveşte la cimentarea metalelor între ele sau a metalelor cu sticla, ca şi pentru a acoperi o piatră de construcfie, pufin dură, prin aşternerea mortarului la suprafafa ei. Uneori se întrebuinfează în loc de oxid şi clorură de magneziu, oxid şi clorură de zinc. Sin. Ciment Sorel. 8. ~ de minereu [ciment de mineral; Erz-zement; sulphate-resisting cement; erccement; cyjlb(î)aT0yn0pHbiă iţeMeHT]: Ciment cu priză lentă, având o compozifie chimică asemănătoare cimentului Portland, cu deosebirea că trioxidul de aluminiu este înlocuit cu o cantitate echivalentă de trioxid de fier. Este foarte rezistent la acfiunea distructivă a solufii lor agresive şi, în special, a solufiilor de sulfafi. 9* ~ de sgură [ciment de laitier, ciment de scorie; Schlackenzement; slag cement; salak-cement; 6e3KJiHHKepHblft IHJiaKOBblă IţeMeHT]: Ciment obţinut prin măcinarea unui amestec de sgură de cuptor înalt (60 •••70%) cu var gras stins sau cu var hidraulic (40* • *30%). Sgura trebue să fie răcită brusc, la ieşirea din cuptor, prin scufundare în apă rece. Compozifia cimentului de sgură este variată, dar,, în general, conţine mai multă alumină şi mai pufină calce decât cimentul Portland; de asemenea, confine o cantitate de sulfură de calciu, care poate depăşi uneori 4%. Se prezintă, de obiceiu, în formă de pulbere fină şi uşoara. Greutatea specifică 2,6-*'2,8; face priză încet (pesţe 10 ore). 10. ~ fero-Portland. Sin. Ciment de fier. V. sub Ciment metalurgic. 11. ~ Ferrari [ciment de F.; F. Zement; F. cement; F.-cement; iţeiVieHT OeppapH]: Ciment asemănător cimentului Portland, dar care are un modul de alumină mic D&—]• Se caracterizează prin retragere mică Ia uscare şi rezistenfe mecanice bune. Se‘întrebuinfează la lucrări de drumuri şi de baraje. 12. ~ metalurgic [ciment metalIurgique; Hiit-tenzement; metallurgicai cement; koho-cement; MeTajuiyprHHecKHH iţeaieHT]: Ciment obfinut prin măcinarea fină a unui amestec de sgură bazică de cuptor înalt, granulată, şi klinker de 645 ciment Portland. Se deosebesc două categorii: cimentul de fier, format din 30% sgură şi 70% klinker, şi cimentul de cuptor înalt, format din 15,o,69% sgură şi klinker de ciment Portland. 1. Ciment mixt. V. Ciment amestecat. 2. ~ Portland [ciment Portland; Portland-zement ; Portland cement; portland-cement; nopTJiaiyţ-lţeMeHT]: Ciment obfinut prin arderea până la vitrifiere (1450°) a unui amestec intim şi omogen de calcar şi argilă, astfel dozat, încât în produsul final să existe 60 •'*65% oxid de calciu, 18o,,24% bioxid de siliciu, 5***10% alumină, 1***4% trioxid de fier. Produsul astfel ars se numeşte klinker de ciment şi este apoi măcinat în pulbere foarte fină, cu un adaus de 2"*3% gips. Confinutul de magnezie (MgO) nu trebue să fie mai mare de 5%, iar cel de anhidridă sulfurică (SOs), de 2,5%. După ardere nu I se pot adăugi decât maximum 3% materii străine. In timpul arderii, calcea (CaO), silicea (S1O2), alumina (AI2O3) şi oxidul de fier (Fe20s) din amestecul brut, se combină şj formează următorii compuşi, cari sunt constituenţii principali ai cimentului şi de cari depind toate proprietăfile lui: Silicatul tricalcic (Si02 * 3CaO), numit şi alit, este constituentul principal căruia îi sunt datorite pro-prietăfile de rezistentă ale cimentului; aluminatul tricalcic (AI2O3 8 3CaO), care are rolul catalitic, în accelerarea prizei cimentului; alumino-feritul te-tracalcic (AI2O3 e Fe20s * 4 CaO) numit şi brown mii-lerit; feritul dicalcic (Fe203 • 2CaO), care reprezintă compusul sub care s'au combinat oxizii de fier din materia primă, şi care nu are ni ci un rol în procesul de întărire a cimentului, ci numai pe acela de fondant, permifând ca arderea să se poată face ta temperatură mai Joasă. în procesul de ardere, silicea, alumina şi oxizii de fier formează partea acidă, iar calcea formează partea bazică. Din reacfia dintre partea acidă şi cea bazică, în timpul arderii, iau naştere compuşii amintifi mai sus. In oricare ciment trebue să existe o anumită proporfie între partea acidă şi cea bazică, raport care se numeşte modul hidraulic __________CaO n SiOa + AI2O3 + F^Oş | şi care, pentru un anumit fel de ciment, are o valoare constantă, care trebue menfinută în timpul fa-bricafiei prin analiza chimică a materiei prime. Pentru cimentul Portland, modulul hidraulic nu trebue să scadă sub 1,7. Cimentul Portland are o coloare verde; gr. sp. 3,1 kg/dm3; greutatea litrică variază, după finefa de măcinare, între 900 şi 1200 g/l în stare afânată, şi 1600* ■•1800 g/l în stare îndesată. Amestecat cu apă (23 ••*30%) nu desvoltă căldură şi face priză, de obiceiu în timp de câteva ore, dând un produs dur ca piatra şi având o rezistentă superioară rezistenfei cimentului cu priză rapidă. s. Ciment Portland superior [super-ciment; hochwertiger Portlandzement; superior Portland cement ; nagyerteku portland - cement ; BbICHIHH nopTJiaHfl-lţeMeHT]: Ciment cu regim de întărire repede (rezistente inifiale mari). Se deosebeşte de cimentul Portland obişnuit prin calitatea materiilor prime folosite ia preparare şl prin fabricafie îngrijită (ardere justă, măcinare foarte fină). Regimul de întărire repede este datorit cantităţii mai mari de aluminafi pe care o conţine, deci modului de silice T SiOa 1 [_ AI2O34-Fe2Os | este mic. Greutatea volumetrică este, din cauza marei finefe de măcinare, cu 30% mai mică decât a cimentului Portland obişnuit. 4. ~ prompt. V. Ciment roman. 5. ^ roman [ciment de grappiers,, ciment ro-main; Romanzement; roman cement, water cement; român cement; pOMaH-îţeMeHT]: Ciment obţinut din calcinarea marnelor cu un conţinut mare de argilă (25%). Este format numai din constituenfi hidraulici, conţinutul de var fiind redus la minimum. întărirea cimentului roman se face excluziv hidraulic, adică prin reacţia cu apa. Priza este rapidă. Din cauza conţinutului prea mare în aluminat de calciu, reacfia cu apa este atât de violentă, încât se întăreşte în câteva minute, ceea ce produce o serie de greutăfi la prelucrarea mortarului. Rezistenfele cimentului roman sunt cu pujin mai mari decât ale varului hidraulic, dar mult inferioare acelora ale cimentului Portland (1/5). Sin. Ciment prompt. 8. ~ silico-Portland [ciment Portland â sili-cium; Silizîum-Portlandzement; silicium Portland cement, silicon Portland cement; kovatartalmu portland cement; necnaHO-nopTJiaH/ţ-iţeMeHT]: Ciment asemănător cimentului Portland, dar mai bogat în silica}» de calciu, adică are un modul de silice S1O2 ~| AI2O3 + Fe203_J ridicat. Se caracterizează, din cauza lipsei aîu-minafilor, printr'o degajare foarte redusă de căldură de hidratare, şi de aceea e foarte indicat pentru lucrări de baraje şi pentru construcfii masive de beton. 7. ~ slăbit [ciment amaigri; verlăngerter Zement; slow setting cement, lime cement; vegyi-tett cement; OCJiaâJieHHblH iţeMeHT]. V. sub Ciment amestecat. 8. ~ Sorel. V. Ciment de magnezie. 9. ~ topit [ciment fondu; Schmelzzement; melted cement; olvasztott cement; paciIJiaBJîeH-Hblfi lţeM6HT]. V. sub Ciment aluminos. Din punctul de vedere al lucrărilor speciale pentru cari se foloseşte, deosebim: 10. Ciment pentru baraje [ciment â faible de- gagement de chaleur; Zement fur Massenbeton; low-heat cement; tdmegbeton-cement; IţeiVieHT C MaJlOH 3K30TepMHeă]: Ciment caracterizat printr'o întărire moderată progresivă şi o des-voltare redusă de căldură de hidratare. Se obfine dintr'un ciment Portland, înlocuind alumina 646 (care produce desvoltare mare de căldură) fie prin silice, obifinându-se un ciment cu modul de silice SiOa 1 AI2O3 *** FeaOa j cât mai mare (ciment sifico-Portland) fie prin oxid de fier, şi, tn acest caz se obfine un ciment cu modul de alumină fAlAl L*aJ ' cât mai mic (ciment fero-Portland). 1. Ciment penfru drumuri [ciment pour routes; Strafjenbauzement; cement for roads; utepito cement; iţeMeHT JţJlH Jţopor]: Ciment folosit la lucrările de îmbrăcăminte rutiere de beton vibrat. Sş caracterizează prin retragere mică, con-difiune esenfială pentru betonul din care se execută planşele cu cari se acopere şoseaua; Trebue să fie un ciment cu modul de alumină scăzut, ca. de ex., cimentul Ferrari. Sin. Ciment rutier. 2. ~ pentru sonde [ciment pour sondes; Bohrlochzement; cement for oil-wells; furolyuk-cement; IţeMeHT flJIH HeTHHbIX CKBâHCHH]. Mine: Operafiune în cursul căreia se pompează lapte de ciment în spafiul infelar cuprins într9 coioana de burlane cu care se tubează o sondă, şi între gaura sondei, pentru a obfine: etanşarea spatelui coloanei, indiferent de for- mafii le geologice întâlnite; protejarea stratului cu fifeiu de stratele acvifere; protejarea unor porţiuni din coloana de burlane contra turtirii provocate de presiunile exterioare; prevenirea coroziunii coloanei de burlane; prevenirea mi- graţiei fluidelor dela un strat la altul; protejarea coloanei de burlane, când aceasta se va perfora în dreptul unui strat petrolifer în vederea punerii în producfie; prevenirea erupţiei gazelor de înaltă presiune în spatele coloanei de burlane; protejarea nisipurilor acvifere de lângă suprafafă, cari confin apă potabilă. Când co- loana de burlane este oprită mai sus de fundul găurii sondei, cimentarea se face începând dela fundul găurii, pentru a putea izola partea inferioară, netubată, de rest. Oglinda cimentului poate servi, în acest caz, drept bază de fixare pentru coloana de burlane. Acest fel de cimentare este numit ffde fund". Cimentările executate în interiorul coloanei de buriane se practică pentru a izola stratele inferioare — cu nisipuri petrolifere, cari au apă peste limita acceptabilă, gaze în cantităfi prea mari, sau sunt epuizate — de stratele superioare, a căror încercare de exploatare este justificată. 7. ~ a coloanelor combinate cu liner perforat [cimentation des colonnes combinees avec liner; Einzemenfierung einer kombinierten Rohr- fahrt mit Liner; ful! hole cementing; kombinâlt furâcsovezetek cementezese; iţeMeHTaiţHH 06-Ca^HblX KOJIOH, KOM6HHHpOBaHHbIX C JiaH-HepOM]: Procedeu de cimentare a coloanelor de burlane combinate la partea lor inferioară cu liner perforat. Procedeul mai vechiu consista în intercalarea unui dop masiv între coloana perforată (liner perforat) şi restul coloanei de burlane, astfel încât laptele de ciment pompat era refulat deasupra porţiunii perforate. Circulaţia noroiului înaintea cimentării nu se putea face decât deasupra porţiunii perforate* aşa încât dărâmăturile sau detritusul din dreptul perforafiilor nu puteau fi spălate, ceea ce constituia un des-avantaj. Procedeul mai recent dă posibilitatea efectuării circulaţiei noroiului, înaintea cimen* tării, prin perforaturiie lineruJui. înaintea introducerii cimentului în gaura sondei, se fixează un dop de lemn în coloană, care închide o valvă situată deasupra perforaturilor. In acelaşi timp, dopul foarfecă buloanele unui manşon, prin presiunea creată de pompe, alunecă în jos împreună cu valva şi deschide nişte ferestre prin cari cimentul trece în spatele coloanei. 1. Cimentare sub presiune [cimentation sous pression; Zementierung unter Druck; squeeze job cemenfing; cerroentezes legnyomâssal; IţeMeHTa-IţHH nofl /ţaBJI6HH6M]: Operaţiune de forţare a cimentului prin perforaturiie unei coloane de burT lane dintr'o sondă, în vederea închiderii (izolării) unui strat. Procedeul este întrebuinţat pentru: izolarea unui banc sau complex de strate cu apă sau cu gaze, de altele, petrolifere, productive, afară de cazul când bancul sau complexul sunt situate în partea cea mai de jos; izolarea unui strat de ţiţeiu, de unul de apă, când există o comunicaţie între ele, prin spatele coloanei; separarea coloanei de producfie, defectată; recimentarea coloanelor de burlane pierdute, când prima cimentare nu a reuşit şi sunt indicaţii că se produc veniri de apă sau de gaze în spatele coloanei. Cimentarea se execută cu tubingul sau cu prăjinile de foraj etanşate de capul coloanei printr'un prevenitor care închide coloana de burlane. Prin presiunea pompelor,, cimentul ajunge în dreptul formafiei care urmează să fie izolată, pătrunzând în ea prin perforaturi. Când bancul care trebue izolat nu este despărţit de nisipurile petrolifere decât prin strate foarte subţiri, sau este în contact direct cu acestea* se cimentează sub presiune întregul complex de strate, reperforându-se coloana de burlane numai In dreptul nisipurilor petrolifere, cari ar putea produce fifeiu curat cu o rafie acceptabilă de gaze. In majoritatea cazurilor, înaintea pompării cimentului în gaura sondei, se pompează apa curată în stratul care urmează să fie cimentat, pentru a stabili coeziunea boabelor de nisip. După reducerea presiunii cu care apa pătrunde în strat, se poate începe operafiunea de cimentare. Apa pătrunzând mai uşor în stratele acvi-fere sau gazeifere decât în cele petrolifere, se produce, în cazul cimentării sub presiune, o cimen- 647 tare selectivă a întregului complex de strate arătate mai sus, fenomenul produs venind astfel în ajutorul operafiunii de cimentare. 2. ~ etajată [cimentation etagee; Zementierung in mehreren Schichten; multiple stage cementing; tobbretegu cementezes; MH0r03TaîK-Haa iţeMeHTaiţHH]: Procedeu prin care cimentul este introdus, în etape, în gaura şondei. Cantitatea de ciment a uneia din etape este fixată în jurul şiului coloanei de burlane, :iar cantităfile respective ale celorlalte etape sunt plasate la diferite intervale, în dreptul stratelor productive superioare,, pentru a le conserva în vederea unei exploatări viitoare, sau în dreptul stratelor gazeifere de mare presiune, pentru a le izola. Chiar acoio unde este nevoie să se cimenteze spatele coloanei de burlane,, de jos şi până sus, sau pe o porfiune mare, se obfine o reducere apreciabilă a regimului de presiune al pompelor. s. ~ de fund cu lingura [cimentation de fond â cuiller; Boderzementierung mit dem Loffel; bailer cementing method; kanalas ce-mentezesi eljârâs; JKejIOHOHHaH IţeMeHTaiţHH, iţeMeHTaiţHH Ana CKBaHCHHbi c jioîkkoh] : Unul din primele procedee de cimentare întrebuinţate în tehnica forajului. Este folosit şi azi, însă numai când lipseşte echipamentul pentru cimentarea cu tubing. Consistă în introducerea laptelui de ciment în fundul găurii sondei, cu ajutorul unei linguri care are, la partea inferioară, o supapă care se deschide la atingerea fundului găurii, descărcând conţinutul din corpul cilindric al lingurii. La alt tip de lingură de cimentare, fluidul din corpul lingurii este reţinut de o placă de sticlă, care este spartă de un bulon, în momentul în care lingura atinge fundul găurii, fluidul conţinut în corpul cilindric al Ungurii descărcându-se imediat. 4. ~ de fund prin balansare [cimentation de fond par egalisation; Zementierung durch Au?gleichung; balanced melhod of piugging back; furolyukfenek kiegyenlito cementezese; iţeMeHTaiţHH a na CKBaJKHHbi MeTOflOM ypae-HOBenieHHH]: Procedeu de cimentare prin care se introduce laptele de ciment în fundul găurii de sondă, prin tubing sau prin prăjinile de foraj, cu ajutorul pompelor. După egalizarea fluidului de circulaţie, se pompează laptele de ciment în gaura sondei, prin tubing sau prin prăjinile de forşj, cari sunt ridicate dela fundul găurii cu 30 cm, laptele fiind urmat de fluidul de circulaţie. Este important ca fluidul de circulaţie pompat în tubing după ciment să aibă aceeaşi densitate ca şi fluidul de circulaţie din gaura sondei, în afara tubingului. După egalizarea nivelului cimentului, înlăuntrul şi în afara tubingului, tubingul sau prăjinile de foraj sunt ridicate până în dreptul punctului unde urmează să fie fixată oglinda cimentului, iar excesul de ciment este evacuat prin circulaţie directă sau inversă. 5. ^ de fund prin deplasare [cimentation de fond par deplacement; Zementierung der 648 Bohrlocher durch Versetzung; displacement method of plugging back; furolyukfenek cemenie-zese; iţeMeHTaiţHH flHa cKBamHHbi mcto^om nepeMemeHHH] : Procedeu de cimentare asemănător aceluia executat prin balansare, cu deosebirea că fluidul de circulaţie care se pompează tn tubing sau în prăjinile de foraj, în urma cimentului, este calculat în aşa fel, încât să umple interiorul tubingului, afară de o porţiune situată în partea lui inferioară, care rămâne temporar plină cu ciment suficient, pentru a umplea gaura sondei la nivelul dorit şi spre a evita contaminarea cimentului de către fluidul de circulaţie. 1. Cimentare de fund cu dopuri [cimentation avec bouchons; Einzementierung mitPropfen; plug cementing method; cementezes dugoval; IţeMeH-TaiţHH £Ha CKBaJKHHbl MeTOflOM npodoK HJIH saTbIHeK]: Procedeu de cimentare care implică întrebuinţarea unor dopuri de cimentare, de lemn sau de alt material. Unul din procedee consistă în introducerea tubingului până la 30 cm dela fundul găurii, spălându-se gaura până ce apa iese curată. Se introduce un dop de lemn de 60 cm lungime, în urma căruia se pompează cimentul. După ciment se pompează apă până ce piciorul dopului atinge fundul găurii sondei, când circulaţia este oprită. Tubingul este ridicat la o distanţă potrivită, iar excesul de ciment este evacuat prin circulaţie. — Un procedeu mai modern de cimentare prin tubing consistă în introducerea tubingului cu un inel de reţinere la partea inferioară. Se pompează cimentul, apoi se introduce un dop cu o garnitură de cauciuc, şi, în urmă, se continuă pomparea cu apă sau cu fluid de circulaţie până ce dopul ajunge la inelul de reţinere, când creşterea de presiune este observată la suprafaţă. Circulaţia este oprită, tubingul este retras până Sa punctul unde va fi fixată oglinda cimentului, excesul de ciment fiind evacuat prin circulaţie inversă. 2. Cimentarea rocelor [cimentation des ro-ches; Zementierung der Gesteine; cementation of rocks; kozet retegek cementezese; xţeMeHTaiTHfl CKaji (ropHbix nopo#)]. Geo/., Mineral.: Fenomen de consolidare a rocelor prin depunerea în interstiţii a substanţelor minerale în disolufie, cari încarcă apele aproape stagnante din zonele profunde ale scoarţei pământului. Zona în care se produce acest fenomen a fost numită de C. R. Van Hise, „zonă de cimentare", limitată, la partea superioară, de suprafaţa pie-zometrică, suprafaţă care o desparte de zona numită „de alteraţie". Compuşii cari se depun în zona de cimentare sunt silicea — sub formă de cuarţ, calcedonier uneori opal — oxizii de fier, carbonaţii de calciu şi de fier, diverşi silicafi şi, mai rar, sulfura de fier. O mare parte a materialului de cimentare provine din zona de alteraţie, fiind adusă, în solufii; de apele meteorice, însă şi contribuţia apelor juvenile încărcate cu substanţe minerale de cimentare este considerabilă. s. Cimentului, constanta de volum a V. Constanţa de volum a cimentului. 4. fi ne) a de măcinare a V. sub Fineţă de măcinare. 5. întărirea V. întărirea cimentului. e. prepararea ~ pe cale umedă. V. Prepararea cimentului pe cale umedă. t. prepararea ~ pe cale uscată. V. Prepararea cimentului pe cale uscată. 8. prepararea ~ pe cale semiumedă. V. Prepararea cimentului pe cale semiumedă. 9. regimul de întărire a V. Intărirer regimul de ~ a cimentului. 10. Cimolit [cimolite; Cimolit; cimolite; kimo-lit; KHMOJiHHCKaa rjîHHa]. Mineral.: 2 AI2O3 *9Si02 * 6 H2O. E amorf, foarte moale, cu aspect argilos; e„ probabil, un amestec de minerale. Are gr. sp. 2,18*• *2,20 şi coloarea albă-cenuşie sau roşie. 11. Ci mo metru [cymometre; WellenmeSserr cymometer; hullâmmero muszer; BOJIHOMep]-V. Undametru. 12. Cimşir [buis; Buchsbaum; box-tree; buxus; caMlHHp]. Bof.: Buxus sempervirens L.; familia buxaceelor. Arboraş totdeauna verde, cu frunzele pieloase, lucitoare, ovale şi eliptice, cu florile galbene-verzui, dispuse în glomerule. Se cultivă foarte mult ca plantă decorativă. Lemnul este foarte bun pentru sculptură. Frunzele conţin mai mulţi alcaloizi, între cari buxina. Sin. Merişor. 13. Cin. V. sub îmbarcaţiune (Piroga). 14. Cinabarit. Mineral.: Sin. Cinabru. 15. Cinabru [cinabre; Zinnober; cinnabar; ci-nober; KHHOBapb, pTyTHaH py/ţa]. Mineral.: HgS. Cel mai important minereu de mercur, amestecat adesea cu substanţe bituminoase şi cu doîomit. Conţine până la 82,6°/o Hg. Are luciu adamantin, coloare roşietică, cenuşie, brună până la neagră (când conţine bitumene), urmă roşietică, duritatea 2* "2,5 şi gr. sp. 8,3. Cristalizează rar, în sistemul hexagonal. Se prezintă mai rar în cristale mărunte şi în macle de penetraţie, şti mai des sub forma de impregnaţie, sau sub formă pământoasă. Se găseşte rar în filoane, mai frecvent în vine, sau sub forma de impregnaţii în gresii, şisturi argiloase sau în dolomite. ie. Cinamic, acid ~ [acide dnnamique; Zimt-săure; cinnamic acid; cimtsav; KOpHHHaH KHC-JiOTaj. Chim.: CeHs - CH = CH - COOH. Se cunosc doi isomeri geometrici cu această formulă brută. Acidul cinamic este isomerul „trans", cu p. t. 133°. Isomerul său „cis", acidul alocinamic, are trei forme cristaline polimorfe cu puncte de topire diferite. Amândoi isomeri} se găsesc în natură liberi sau esterificaţi în uleiurile eterice, în unele răşini naturale şi în unele plante (Coca). Sintetic, se fabrică prin condensarea benzaldehidei cu anhidridă acetică sau din produsul de condensare al acesteia cu acetonă. Unii esteri ai acidului cinamic se întrebuinfează ca medicamente (contra tuberculozei), iar unii în parfu- merie, de ex.: cinamaiu! de benzii, cunoscut sub numele de „cinameină". 1. Cinconidină [cinchonidine; Cinchonidin; cinchonidine; cinkonidin; XHHXOHHAHH]. Chim.: Aicaloid din coaja arborelui de chinină, isomer cu cinconina. 2. Cificonină [cinchonine; Cinchonin; cinchonine; kinkonin; XHHXOHHH]. Chim.: Aicaloid din coaja arborelui de chinină. Se deosebeşte de chinină prin lipsa grupării — OCH3 din nucleul chinoiinic. E substanfa de bază, dela care derivă aproape tofi alcaloizii din coaja de chinină. Acfiunea sa febrifugă este mai mică decât a chininei. s. Cinematică [cinematique; Kinematik; cine-matics; kinemâtika; KHHeMHTHKa]. Mec. V. sub Mecanică. * 4. Cinematograf [cinematographe; Lichtspiel-theater, K!ino; ainema house, picture house; mozgokepszinhâz; KHHeMaTOrpa<|>, KHHO]: Local de spectacol, destinat proiectării filmelor cinematografice în fafa publicului spectator. Se compune din sala de spectacol propriu zisă, care confine ecranul de proiecfie şi care are parter şi, uneori, loje şi balcoane, — cabina operatorului cu aparatul de proiecfie, aşezată,, de obiceiu, la partea din spate a sălii şi complet izolata de sala de spectacol, cu care comunică numai prin deschizătura prin care pătrunde fasciculul de lumină proiectat — şi din anexe: sală de aşteptare, casă de bilete, un mic atelier şi, uneori, sub ecranul de proiecfie, o scenă destinată spectacolelor de gen teatral, intercalate tn pauzele proiectării filmului. Difuzoarele sonore sunt dispuse astfel, încât sunetul să se propage către spectatori din spre ecranul de proiecfie, ceea ce se realizează, de obiceiu, prin aşezarea difuzoarelor în spatele ecranului, care, astfel trebue să transmită bine sunetul. In acest caz, el este transparent şi pentru lumină, şi proiecfia este mai pufin intensă, ceea ce reclamă o intensitate luminoasă mai mare. 5. Cinematografie [cinematographie; Licht-spielwesen, Kinematographie; cinema, motion pictures; film-muveszet; KHHeMaTOrpac|)HH]: 1. Tehnica înregistrării fotografice a mişcărilor pe un film transparent şi a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran; Operafiunea fotografierii se face cu un aparat special, de filmat, pe un film de celuloid, care poate fi înlocuit, în cazuri speciale, cu un film de aceti I-celuloză cu o rezistenfă mecanică mai mică, dar care prezintă avantajul de a se aprinde mai greu. Filmul normal are o lărgime de 35 mm şi, pentru a putea fi deplasat în timpul proiecfiei, are, pe cele două laturi, perforafii depărtate între ele cu 4,75 mm în direcfia lungimii filmului şi cu 28,15 mm în direcfia transversală pe el. Suprafafa liberă poate fi redusă, la filmul sonor, prin intercalarea pistei sonore, pe care se face înregistrarea sunetului. In cinematografia de amatori se întrebuinfează filme mai înguste. — înainte de 649 impresionare, filmul se găseşte într’o casetă cilindrică furtltă, în care este înfăşurat pe o bobină. Pe lângă diferitele părfi cari intervin şi în apa-râtul de fotografiat, aparatul de filmat este echipat cu un dispozitiv de înaintare a filmului, care are şi rolul de a obtura obiectivul aparatului în timpul deplasării, în intervalul cuprins între două imagini succesive, cu o frecvenfă de 24 imagini pe secundă. Pentru înregistrarea sonoră, curentul provenit dela un microfon, după ce a fost amplificat, acfionează asupra intensităţii unui fascicul de lumină prin intermediul unei celule Kerr. Fasciculul luminos impresionează variabil o făşie longitudinală a filmului, numită pistă sonoră, înregistrarea sunetului se' mai poate obţine proiectând pe film imagini de intensitate constanta, dar de lungime variabilă, ale unei fante cu ajutorul unui oscilograf cu oglindă, obfinân-du-se astfel o pistă sonoră formată transversal dintr'o parte înnegrită şi una transparentă, separate printr'o curbă în zig-zag. Numărul zigzagurilor pe unitatea de lungime de film e proporţional cu frecvenţa sunetului. De obiceiu, înregistrarea sonoră se face pe un film diferit de cel pe care se face înregistrarea fotografică şi apoi ambele se copiază pe un acelaşi film pozitiv. Cele două înregistrări se pot executa,, uneori, pe un acelaşi film, ca în cazul jurnalelor sonore. Filmul pozitiv se proiectează pe ur* ecran, cu ajutorul unui aparat de proiecţie. Acesta comportă două părţi: Un dispozitiv de iluminare a filmului şi un dispozitiv de deplasare a acestuia, combinat cu obiectivul de proiectare.-Dispozitivul de iluminare e o lampă cu arc sau, uneori, cu incandescenţă cu filament cât mai strâns. Lumina este concentrată asupra filmului printr'un condensor, format, de obiceiu, dintr'o oglindă concavă; înainte de a lumina filmulr lumina trece printr'o cuvetă de răcire (care absoarbe lumina infraroşie). Dispozitivul de deplasare e format dintr'o piesă în formă de cruce de Malta, care angrenează suportul filmului, şi dintr'un obturator al obiectivului, care acopere obiectivul în timpul deplasării. Pentru proiectarea filmelor sonore, aparatul de proiecţie are un dispozitiv care redă sonor înregistrările pistei sonore cu ajutorul unei celule fotoelectrice. Se întrebuinfează lumina unui izvor luminos de intensitate constantă, care, după ce trece printr'o fantă îngustă orizontală, cade pe pista sonoră* Intensitatea curentului dat de celulă variază cu înnegrirea pe întreaga lărgime a pistei sonore de lărgime constantă, sau variază cu lărgimea porţiunii opace a unei piste sonore opacizate pe o lărgime variabilă. Curentul, amplificat^ alimentează un difuzor. Inăifimea sunetului produs depinzând de frecvenfă variaţiei intensităţii luminii care cade pe celulă, deci de vitesa filmului, este nevoie ca aceasta să fie cât mai constantă, pentru a se obţine sunete nedeformate. — 2. Industria care produce şi exploatează filmele cinematografice. 650 î. Cinetică, teoria ~ a gazelor. Fiz. V. Ga zelor, teoria cinetică a 2. Cinquecento [termen italian]. Artă: intervalul de timp şi arfa italiană dintre anii 1500—1599. s. Cloacă. Ind. făr. V. sub Războiu de fesut. 4. Cloace. Ind. fărr V. sub Joagăr. 5. Cioareci. Ind. făr.: 1. Pantaloni, de obiceiu strâmfi, de aba sau de dimie albă, pe cari îi poartă sătenii, mai ales iarna. —:' 2. Ţesătură de lână, din care se confecţionează cioarecii, — 3. Ciorapi de dimie groasă, cart acoper fluierul piciorului, purtafi de săteni şi sătence, atât iarna cât şi vara (Banat şi Transilvania). e. Cioată. V. Buturugă. 7» Ciob. Lampă primitivă, folosită, pe timpuri, la iluminat, alcătuită dintr'un vas de pământ ars în care se punea uleiu vegetal sau seu şi care era echipat cu o feştilă de cânepă. 8. Ciob [tesson; Scherben; potsherd; szilânk, (cserep); HepenOK], Ind. st. c.: Spărtură sau frântură de oală. Sin. Hârb, Breanc. a. Clobacă. Ind. făr.: Luntre construită dintr'un trunchiu de copac scobit (jud. Suceava). 10. Cioc [crochet; Hacken; hootc; kampo; KpioneK, H3orHyTbiH mnn]. Cs.: Indoitură în unghiu drept, sau întoarsă cu 180°, a capătului armaturi lor din construcfii le de beton armat. Această îndoitură se face cu o rază mai mare sau mai mică, în raport cu diametrul vergelei, spre a nu produce fisuri în porfiunea îndoită. 11. Cioc [flasque; Schnabel; beak; orr; IlţeKa, îIJieHO], Hidr.: Adaus de secfiune, care se dă părfii inferioare a unui stăvilar cilindric, pentru a-i mări înălfimea de refinere. 12. Cioc [bec; Schnauze; spout; ontocsor; HOCOK (y COCyfla)]. Ind. st. c.: Buza răsfrântă a unui urcior sau a unei oale. 13. Cioc de cârlig [bec de crochet, nez de crochet; Auflaufflâche; nose; horog veg; HOC, HIHII KpmKa). Mş.: Extremitatea porfiunii curbate a unui cârlig. u. Cioc de creuzet. V. Cioc de turnare. 15. Cioc de oală. V. Cioc de turnare. 16. Cioc de papagal [bec de perroquet; Pa-pageischnabel; parrot mouth; papagâly csor; kjiîob nonyran]. Zoof.: Anomalie datorită ne-corespondenfei incîzivilor animalelor. Se exteriorizează prin prelungirea excesivă a incîzivilor superiori deasupra arcadei dentare inferioare. 17. Cioc de turnare [bec de coulee; Pfannen-schnauze; melting pot’s spout; ustcsor; HOCOK THreJiH]. Metl.: Ciocul unui creuzet sau al unei oale de turnare, prin care metalul topit se scurge în timpul basculării oalei. Sin. Cioc de creuzet, Cioc de oală. is. Ciocăiău [tige de maîs; Maisstengel; maize stalk; kukorica szâr; KyKypy3HbIH CTedeJIb, KonaH nonaTKa]. Ind. făr.: 1. Rădăcinile cocenilor rămaşi pe câmp. Sin. Ciocan. — 2. Coceanul ştiuietelui. îs. Ciocâlfău. V. Tegliciu (2). 20. Ciocan [marteau; Hammer; hammer; kala-pâcs; MOJIOTOK]. Tehn.: Unealtă care transmite, prin şoc, energia cinetică a unei mase de mărime corespunzătoare efectului cerut, asupra unui corp (piesă de prelucrat sau unealtă). Se foloseşte pentru operafiuni de forjare prin deformare (îndoire, umflare, îndesare, netezire, etc.),, de aşchiere (dăltuire, găurire, etc.), de batere" a unei piese (pană, cuîu, pilot, scoabă, etc.) într'un material mai moale, de sfărâmare* şî altele. Ciocanul poate constitui masa de |ovif% sau poate fi o unealtă de format care se aşază între ciocan (dela care primeşte, prin şoc, energie cinetică) şi piesa de prelucrat căreia îi dă fdrma cerută. Uneori ciocanul este un element de cunstrucfie al unei maşini (maşină de crestat pile, de cuie, concasor,, etc*). Acfionarea este manuală. Ciocanele pot fi cu coadă sau prin cădere. si. ~ cu coadă [marteau â nmanche; Stiel-hammer; helve-hammer; nyeles kalapâcs; MOJIO-TOK C XBOCTOM]: Ciocan la care masa de acţionare, ciocanul propriu zis sau corpul ciocanului, este fixată, pentru mânuire, la coada ciocanului (de obiceiu de lemn de corn, de frasin sau de salcâm). La corpul ciocanului se deosebesc următoarele părfi: capul, care are secfiunea aproape constantă (pătrată sau aproape 9 pătrată, octogonală sau rotundă) şi este terminat cu fafa cioca- f nului; ochiul şi pana ciocanului, I \ la care variază una din dimen- I ' siunile secfianii, astfel că supra-fafa de ciocnire —vârful partei— este, de obiceiu, un segment de cilindru (fig. 154). Materialul şi greutatea corpului, forma şi orien- r.i ,i. «M ** S327X operafiunea in care se foloseşte . , \ unealta. In cele mai multe lucrări Uu| pan^'’ e ca~ de atelier se foloseşte ciocanul pu' confecfionat din ofel, prin forjare,, cu ochiul stanţat, iar cu fafa şi vârful panei, poli-sate şi călite. De obiceiu, fafa ciocanului este bombată. Ciocanul poate fi mânuit cu o singură mână, când are greutatea până la trei kg, sau cu ambele mâini, la greutăfi peste 3 kg- După orientarea panei fafă de coada, deosebim: 22. Ciocan cu pană în cruce [marteau â devant; Querschlaghammer, Hammer mit Kreuzfinne; cross-panne hammer; utokalapâcs; MOJIOTOK C XB0CT006pa3HbIM JIHIţOM]: Ciocan cu pana orientată perpendicular pe coadă (18, fig. 155). 23. ~ cu pană dreaptă [marteau â panne droite; Kreuzschlaghammer, Hammer mit Lăngs-finne; straight-peen hammer, straight-pane hammer; J-KH. MOJiOTOK-flOJlOTO]: Ciocan format dintr'o daltă cu ochiu, fixată pe o coadă. E folosit pentru crestarea, despicarea sau tăierea prin dăltuire a pieselor. Pentru tăiat la rece, unghiul tăişului este de 55"'60°t iar pentru tăiat Ja cald este mult mai mic. Tăişul poate fi drept, curb, în formă de limbă de crap, etc. (6, fig. 155). 17. ~ de dogar. V. Başchie. is. ~ de gâtuit [degorgeoir, marteau â balle; Ballhammer; round set-hammer; verokalapâcs; HaâoHKa, mojiotok fljiH Kpyrjibix npe/ţMe-tob, mojiotok c mapoBH^HHM 6oeM]: Ciocan cu greutatea de 1*"3 kg, cu pană rotunjită. Primeşte loviturile unui ciocTan de mână sau mecanic şi este folosit pentru a subţia local o placă sau o piesă metalică (2, fig. 155). 19. ~ de găurit [chasse â percer; Lochhammer; drift,, mandrei nippers; lyukaszto kalapâcs; /ţbipo-npodHBHblft MOJIOTOK]: Ciocan format dintr'un priboiu cu un ochiu prin care trece o coadă. Este folosit pentru perforat tabla groasă sau oţelul 652 Fig. 155. Diferite tipuri de cîocane. 1) ciocan de lăcătuş; 2} ciocan de gâtuit; 3) ciocan de găurit; 4) ciocan de nituit: 5j ciocan cu cap rotund; 6) ciocan daltă; 7) şi 8) ciocane pianatoare; 9} ciocan de curăţit piatră; 10} ciocan de z»cuit; 11} ciocan de tâmplar; 12) ciocan de cismar; 13) ciocan de lemn; 14) ciocan special; 15) ciocan de furniruit; 16) ciocan de spart piatră; 17) ciocan-buciardă; 18} ciocan cu pană în cruce; 19) ciocan cu pană dreaptă; 20} ciocan de ajutor; 21) ciocan de ambutisat; 22) ciocan de înfins; 23} ciocan de piler; 24) ciocan de piatră, cu vârfuri; 25} ciocan de zidar; 26) ciocan de cuie; 27} ciocan greu de mină; 28} ciocan universal; 29} ciocan de lemn; 30) ciocan uşor de mină; 31) ciocan planaior cu pinten; 32) c»ocan planator sferic; 33) ciocan planator cilindric. 653 (at. Este acfionat prin energia cinetica primită dela un ciocan de mână sau mecanic (3, fig. 155). 1. Ciocan planator [marieau â planer; Planier-tiammer, Schlichfhammer; planishing hammer, smoothing hammer, flatler; egyengeto kalapâcs; njiocKan odjKHMKa, rjia/ţHjibHbiî! mojiotok] : Ciocan folosit ca unealtă intermediară, pentru a da o anumită formă suprafeţei metalice prelucrate. Are o fafă bombată, pe care primeşte şocul, şi o a doua fafă, formată după piesa care trebue prelucrată. Poate fi: 2. ~ planator cilindric [marteau cylindrlque; Zylînderhammer; cylinder hammer; henger-kaîa-pâcs; UHJIHHAPHHeCKHâ rJia#HJIbHb!H MOJIOTOK]: Ciocan planator cu o fafă cilindrică concavă, folosit la îndreptarea exteriorului pieselor cilindrice (33, fig. 155). 3. ~ planator cu pinten [marteau â planer â eperon; Planierhammer mii Sporn; planishing hammer with spur; sarkantyus egyengeto kalapâcs; rjiaAHJîbHbiH mojiotok co rnnopoH (c BblCTynOM)]: Ciocan care are una din dimensiunile fefei mai mare decât dimensiunea corespunzătoare a corpului ciocanului formând un pinten. E folosit la îndreptarea interiorului pieselor de mică înălfime (31, fig. 155). 4. ^ planator drept [chasse carree; Seiz-hammer; square set-hammer, plane set-hammer, hardy, black-smiths flat hammer; egyengeto kalapâcs; TJia/ţHJIKa, OCaAOHHHH MOJIOT]: Ciocan planator cu a doua fafă dreaptă şi, de obiceiu, cu suprafafa mai mare decât secfiunea prin corp. E folosit pentru a îndrepta suprafeţele deformate prin ciocănire (7 şi 8, fig. 155). Ciocane cu coadă, cu alte utilizări: s. Ciocan-buciardă (17, fig. 155). V. sub Buciardă. 6. ~ de buraj. V. Târnăcop de buraj. 7. ~ de călfătuif [marteau d'etanchage, mail-let de calfat; Dichthammer, Kalfathammer; caul-king mal lei ; tomito kalapâcs; MOJIOTOK flJIH ^leKaHKH]: Ciocan de formă specială, cu care se îndeasă câIţii imbibafi cu gudron, etc., în spatiile dintre scândurile unei nave. Sin. Ciocan de îndesare. 8. ~ de ceasornicar [nrtarteau d'horloger; Uhrmacherhammer; watchmaker's hammer; orâs kalapâcs; MOJIOTOK flJlH HacOBllţHKa]: Ciocan de proporfii reduse, foarte uşor (de greutate 0,Q50***0,200 kg), folosit în mecanica de precizie: ceasornicărie, optică fină, etc. 9. ~ de cismar [marteau de cordonnier; Schusterhammer; shoemaker's hammer; cipesz-kalapâcs; MOJIOTOK flJIH canOJKHHKa]: Ciocan cu o fafă rotundă şi cu corpul curbat şi terminat cu o pană în cruce (12, fig» 155). io. ~ de cuie [marteau â panne fendue; Nagelhammer; spikedriver; szegelo kalapâcs; rB03JJHJIbHbI& MOJIOTOK, MOJIOTOK C pa3-ABOeHHblM XBOCTOM, MOJIOTOK flJIH Bbl/ţeprH-BaHHH rBOS^en]: Ciocan cu pana despicată, pentru a putea prinde şi trage, cu ajutorul panei, cuiele bătute în lemn (26, fig. 155). ii. ~ de curăfif piatra [marteau â piquage; Kesselsteinhammer, Pickhammer; boiler scafing hammer; kazânvero kalapâcs; MOJIOTOK JţJIH OT-dHBaHHH HaKHIIH B KOTJiax]: Ciocan folosit pentru îndepărtarea, prin batere uşoară, a pietrei depuse pe perefii interiori ai căldărilor de abur sau de apă caldă, ai rezervoarelor metalice de apă, etc. (9, fig. 155). Panele sunt ascuţite şi aşezate una drept şi a doua în cruce. t2. ~ de ferecat [marteau pour moulins; Muhlsteinhammer, Kraushammer, Pickhammer, Scharfhammer; millstone hammer; kovâgo kalapâcs, molnârkalapâcs; MOJIOTOK £JIH MejlbHH1!-Bbix KaMHeâ, flJiH m^pHOBOB]: Ciocan folosit la formarea suprafefei măcinătoare a pietrelor de moară, prin înăsprirea fefelor de piatră. îs. ~ de furniruit [marteau â plaquer; Fur-nierhammer; veneering hammer; fumirkalapâcs; MOJiOTOK-rjia^HjiKa ajih pasrjiajKHBairaH na-KJieHBaeMOft (|>aHepbl]: Unealtă de formă specială, cu cap pătrat şi pană lăfită. Serveşte Ia apăsarea furnirului aplicat pe suprafafa încleită a lemnului (15, fig. 155). 14. ~ de geolog [marteau de geologue; Geo-logenhammer, Gesteinshammer; geolog ist's hammer, mineralogisfs hammer; geologus kalapâcs, kutato kalapâcs; MOJIOTOK flJIfl reOJIOra, MHH6-pajiora]: Ciocan uşor, de formă adecvată pentru constatări petrografice pe teren (spargere de bucăfi mici de rocă, desfeleniri, etc.). îs. ^ de îndesare. V. Ciocan de călfătuit. ie. ~ de piatră, cu vârfuri [marteau â pointes; Spitzhammer; pointed hammer, pointedsteeî hammer, wedge-ended-hammer; hegyesvegu ko-kalapâcs; KaMHeTeCHblH OCTpOKOHeHHblH MOJIOTOK, M0Ji0T0K-np060HHHK]: Ciocan uşor, cu vârfuri ascufite, cu întrebuinţări în lucratul pietrei, la exploatarea cărbunilor, a sării, etc. Sin. Ciocan spif (24, fig. 155). 17. ~ de spart piatră [casse-pierre; Stein-hammer, Schotterschlăgel; quarryman's hammer, kozuzo poroly; MOJIOTOK flJIH DţedHH]: Ciocan de 2***3 kg, cu coadă lungă, folosit la fărâmiţarea în bucăfi de cca 15***25 cm a pietrelor (16, fig, 155). Sin. Ciocan spărgător. îs. ~ de tâmplar [marteau de menuisier; Tischlerhammer; joiner's hammer; asztalos kalapâcs; CTOJinpHbliî MOJIOTOK]: Ciocan folosit de tâmplar. Are fafa pătrată, pufin bombata şi pana în cruce, de formă specială (11, fig. 155). 19. ~ de zidar [marteau pour ma$on; Schell-hammer, Bosshammer; mason’s hammer, brick axe; komives kalapâcs; MOJIOTOK flJiff KaMeHb- 654 HţKKOB]: Ciocan folosit de zidar Ia spartul şi aşezatul cărămizilor. Are corp pătrat şi pana în cruce (25, fig. 155). î. Ciocan greu de mină [masse; Treibfăustel; mineri hammer; bânyâszporoly; THJfceJlblă pyfl-HHHHblit mojiot] : Baros pentru lucrul în mină, folosit — împreună cu dalta — la tăiatul blocurilor tari şi foarte tari. Greutatea: 5 kg (27, fig. 155). 2. ~ marcator. V. sub Ciocan silvic, s. ~ pentru sare [pic pour saline; Salz-grubenhammer; saltworker's hammer; vâjârkala-pâcs; MOJIOT flJlH COJIHHHX pa3pa60T0K]: Ciocan special, folosit Ia exploatări de sare, pentru executat făgaşe sau pentru cioplit perefii şi tavanele galeriilor şi camerelor de exploatare. Greutate: cca 3 kg. 4. ~ silvic [marteau pour marquer Ies arbres, marteau forestier; Waldhammer, Baumstempel; tree-marking hammer, woodman's hammer; szâ-mozo kalapăcs; MapKHpOBOHHblă MOJIOTOK /ţJIH JţepeBbeB]: Ciocan cu o pană ascuţită, pentru crestarea arborilor. Pe cap poartă, în relief, o marcă (număr, iniţiale, monogramă). Serveşte la marcarea arborilor sau a buştenilor. Sin. Ciocan marcator. 5. ~ spărgător. V. Ciocan de spart piatră, e. ~ spif. V. Ciocan cu vârfuri. 7. ~ universal [marteau-pince, marteau â dent; Hammer mit Nagelziehklaue; claw hammer; drothuzokalapâcs; mojiotok c pacuţenoM, C pa3flB0eHHbIM XBOCTOM, KadHHeTHblH mojiotok]: Unealtă compusă, având şi un ciocan de dimensiuni reduse. Are întrebuinţări multiple: e folosit în gospodării penfru baterea şi smulgerea cutelor, strângerea şi slăbirea piuliţelor, etc. (28, fig. 155). Pentru prelucrat materiale moi, de duritate mică, sau penfru asamblat unele piese de maşini, folosesc ciocane cu corpul din alte materiale decât ofelul. Exemple: s. uşor de mină [massette; HandfâusteJ; hand hammer; felkezkalapâcs; JierKHH pyflHHH-HBlit MOJIOT]: Ciocan curbat, folosit — împreună cu baramina — Ia executarea găurilor de mină. Greutate: 2,5 kg (30, fig. 155). 9. Ciocan .de aluminiu [marteau en aluminium; Aiuminiumhammer; aluminium hammer; aluminiumkaiapâcs; ajIIOMHHHeBblH MOJIOTOK]: Ciocan cu capul de aluminiu, folosit la asamblarea pieselor gata confecţionate, cari nu trebue deformate prin lovire. 10. ~ de cupru [marteau en cuivre; Kupfer-hammer; copper hammer; rezkaiapâcs; MOJIOTOK H3 KpaCHOH M6^H]: Ciocan cu capul de cupru, folosit la baterea pieselor cari nu trebue deformate şi în încăperi de lucru, unde producerea scânteilor între ciocan şi piesă este interzisă şî se cere o greutate de ciocan mare. 11. /-w de gumă [marteau en caoutchouc; Gummihammer; rubber hammer; gumikalapâcs; pe3HHOBblâ MOJIOTOK]: Ciocan cu capul de gumă specială. E folosit în lucrări de îndreptat tablă subfire, Ia ciocănirea conductelor de lemn (de ex. la mori) şi în alte lucrări. 12. ~ de lemn [maillef (en bois); Holzham-mer; wooden hammer, round mallet; fakalapâcs; /ţepeBHHHblH MOJIOTOK, KOJIOTHJIbHblH MOJIOTOK]: Ciocan cu capul de lemn cu secfiune rotundă şi cu fefele pufin bombate, sau cu secţiune pătrată. E folosit Ia prelucrarea materialelor puţin dure, şi ca masă de şoc de către dăltuitorii în lemn (13 şi 29, fig. 155). 13. ~ de plumb [marteau en plomb; Blei= hammer; lead hammer; olomkalapâcs; CBHH-iţOBblii MOJIOTOK]: Ciocan cu capul de plumb, folosit în cazul când masa de şoc trebue să fie mare şi faţa de ciocnire nu trebue să deterioreze piesa. 14. ~ special [marteau special; Spezialham-mer; special hammer; kulonleges kalapâcs; cne-iţîiajibHblH MOJIOTOK]: Ciocan cu corpul format dintr'o piesă cilindrică fixată prin ochiu de coada ciocanului. Pe corpul ciocanului se pot monta piese din materiale diverse (cauciuc, masă izolantă, plumb, aluminiu, etc.), astfel că faţa ciocanului este moale şi nu deteriorează piesa, iar corpul ciocanului poate fi destul de greu (14, fig. 155). 15. Ciocan prin cădere [marteau â chute libre, mouton â chute libre; Fallhammer; drop hammer, stamp hammer; ejtokalapâcs; MOJIOT C naflaR)-Kţeiî 6a6oHj: Ciocan format dintr'o greutate numită berbec, care esfe ridicată la o înălţime oarecare şi este apoi lăsată să cadă pe piesa pare se găseşte pe o nicovală. Berbecul este ghidat între două glisiere verticale. Sin. Ciocan paralel. Exemple: ie. ~ cu arc [marteau bascule; Wipphammer; wip-ple hammer; ru-gos kalapâcs; 3Jia-CTHHHblH, dajiaH-CHpyKUIţHH MOJIOT]: Ciocan la care berbecul este suspendat printr'un cablu, de un arc constituit dintr'o bară elastică de lemn. Printr O apă- Fig. 156. Ciocan cu arc. sare pe O pedală a) arc din bară de lemn; arcul este întins, b) berbec; c) pedală, iar Ia liberarea pedalei, arcul ridică berbecul care apoi cade liber pe piesa care se găseşte pe o nicovală (fig. 156). Sin. Ciocan cu pedală. 17. ~ cu pedală. V. Ciocan cu arc. 655 î. Ciocan cu seri pete [marteau â rou leite; Roi-lenhammer; pulleytiammer; csigakerekes kalapâcs; MOJIOT C 6jiokom]: Ciocan la care berbecul este ridicat între două glisiere cu ajutorul unui cablu ce trece peste un scripete. De obiceiu are un opritor pe una din traverse, astfel că berbecul nu cade decât după acfionarea opritorului. Pentru greutăfi de berbec mai mari se foloseşte ciocanul mecanic cu transmisiune. 2. ~ paralel. V. Ciocan prin cădere. 3. Ciocan mecanic [marteau mecanique; Ma-schinenhammer; machine hammer; gepkalapăcs; MexaHHHeCKHft mojiot], Mş.; Maşină de lucru folosită pentru a se transmite cu ajutorul ei, prin şoc, asupra unui corp (piesă de prelucrat sau unealtă), energia cinetică a unei mase, numită berbecul ciocanului, de mărime corespunzătoare efectului cerut. Mişcarea berbecului nu mai poate avea, ca la ciocanul cu coadă, o direcfie oarecare, ci are mereu aceeaşi direcfie. Este acfionat mecanic şi este folosit în aceleaşi operafiuni ca şi ciocanul acfionat manual, pentru prelucrarea pieselor de dimensiuni mari, sau atunci când lovirea trebue să se repete la intervale foarte mici. Se compune,, de obiceiu, din următoarele părfi principale: berbecul, nicovala, batiul, organele motoare şi organele accesorii (de comandă, de reglare,, de siguranfă, etc.). Berbecul se compune dintr'un bloc de fontă sau de ofel pe care se fixează, de obiceiu prin îmbinare în coadă de rândunică şi cu pană, o piesă de ofel şi care poate fi înlocuită după uzură sau pentru prelucrări speciale. Nicovala suportă piesa de prelucrat şi este aşezată pe un bloc, de obiceiu de fontă, numită şabotă, care e aşezată pe fundafie. La ciocanele mici, nicovala este fixată, uneori, pe batiul ciocanului. Suma greutăfi lor nicovalei şi a şa-botei trebue să fie de lO'^O jri greutatea berbecului. Batiul suportă organele de conducere a berbecului, organele de acfionare, etc., şi are un singur picior (coloană) la ciocanele mici, sau două picioare (coloane) la ciocanele mari. După felul conducerii berbecului, deosebim: 4. ~ cu pârghie [marteau â levier, mar- teau â manche; Stiel-Hebelhammer, Schwanz-hammer; tilt hammer, fall hammer, trîp hammer; nyeles gepkalapăcs; npHBOflHOÎt MOJIOT, XBO-CTOBOft HJIH 3aAHe6oHHbIH mojiot]: Ciocan mecanic la care berbecul este fixat în capătul unei pârghii. Fafa berbecului nu este paralelă cu nicovala decât la o anumită gro- a sime a piesei. Fl9-157* Ciocan cu Pâr9h|e- Ciocanul poate fi a) nicovalăî b) pârghie; c) roată cu acfionat la ca- came- pătul pârghiei unde se află berbecul, sau la mijlocul pârghiei, sau la extremitatea opusă ber- becului, printr'o roată cu came, antrenată de obiceiu de o mică roată hidraulică. E folosit rar. 5. ~ mecanic paralel [mouton, marteau â chute libre; Gleithammer, Parallelhammer, Rah-menhammer; drop hammer; keret-kalapâcs; necTOBOH (kobohhhh) mojiot]: Ciocan mecanic la care berbecul are o conducere verticală, astfel că fafa berbecului este, în oricare pozifie, paralelă cu fafa nicovalei. Poate fi întrebuinfat la orice grosime de piesă. După felul acţionării berbecului, deosebim: 6. Ciocan cu abur [marteau-pilon â vapeur ; Dampfhammer; steam hammer; gozka-lapâcs; napoBoft mojiot] : Ciocan mecanic ia care berbecul este legat de tija pistonului unui cilindru vertical cu abur. Pe corpul cilindrului este montat un sertar plan sau cilindric de distribufie. Se construesc ciocane cu simplu sau cu dublu e-fect. La ciocanul cu simplu efect, aburul admis sub piston ridică pistonul până când sertarul permite evacuarea aburului şi berbecul cade liber pe nicovală. La ciocanul cu dublu efect se admite abur pe fafa superioară a pistonului berbecului pentru a da o acceleraţie iniţială Fig. 158. Ciocan cu abur. berbecului şi ^ a-i mări a) şaboiă cu nicovala; b) ber-energia cinetică. Cio- bec. cj glisiere; d) tija pîs-cartul are un sistem de tonului; e) piston; f) cilindru; reglare, comandat de g) admisiunea aburului; h) obiceiu manual, mai a- sertar; i) tija sertarului; k) Ies Ia ciocanele mari, comanda sertarului, pentru a putea limita cursa şi efectul ciocanului. Se construeşte cu batiul cu un picior sau cu două picioare, la ciocanele mari. Se construesc ciocane cu abur cu greutatea berbecului, de obiceiu, până la 2000 kg, dar se ajunge cu greutatea berbecului chiar până la 120 000 kg. In multe cazuri, ciocanele cu abur au fost înlocuite cu prese hidraulice, fără vibrafij în fundaţie. Ciocanele cu abur au consum mare de abur şi au fost, adesea, modificate pentru funcţionare cu aer comprimat de 6***8 at. Se foloseşte pentru toate lucrările de forjare la cald cu şi fără matriţă. 656 1. Ciocan cu abur cu contraloviturâ [marteau- pilon â vapeur â contre coup ; Gegenschlag-hammer, Doppelgesenkhammer; counter stroke steam hamrrter; ellenveresu gdzkalapâcs; napo-BOâ MOJIOT C odpaTHbIM 6oeM ]: Ciocan cu abur la care nicovala este înlocuită printr'un al doilea berbec care are o mişcare ascendentă în timpul mişcării de coborîre a berbecului primar. Are un cilindru de abur cu simplu efect, cu un piston legat direct de berbecul superior, de care este legat berbecul inferior prin fascicule de bandă de ofel de 03*••0,75 mm cari trec peste role de conducere Fig. 159. Ciocan cu abur cu fixate pe batiu. Le- contralovitură. gaturile dintre fas- a) berbec superior; b) berbec in- ciculele de ofel şi ferior; c) cilindru; d) fascicul din berbec se fac prrn banda de Ofel; e) tampoane ds intermediul unor gumă; Sf) glisiere de conducere; tampoane de gumă. r) role de conducere. Prezintă avantajul de a avea puţine vibrafii în fundafie. Nu se poate construi pentru greutăţi mari sau pentru un humăr mare de lovituri. In medie are 7 lovituri/minut la cele mari, 16 lovituri la cele mai mici, putând ajunge la maximum 80 lovituri/minut (fig. 159). 2. ~ cu aer comprimat [marteau â air comprime; Presslufthammer; pneumatic hammer; suritett levegovel hajfott kalapâcs; nHGBMaTH-HeCKHâ MOJIOT]: Ciocan la care agentul motor este aerul comprimat, produs de un compresor independent de ciocan, adus prin conducte fie direct dela compresor, fie deta un rezervor de acumulare. Poate fi portativ (în care caz se numeşte ciocan pneumatic) sau stabil. Ciocanul stabil cu aer comprimat este construit ca şi ciocanul cu abur (v.) cu un picior sau cu două picioare (coloane), cu simplu sau cu dublu efect, cu distribuţie cu sertar plan sau cu sertar cilindric. Este folosit în aceleaşi operaţiuni ca şi ciocanul cu abur. Uneori, când este disponibilă energia electrică sau hidraulică pentru acfionarea unui compresor, ciocanele cu abur sunt modificate pentru acţionarea cu aer comprimat la 6•*•8 at. 8. ~ cu aer propriu, cu aspiraţie [marteau â ressort pneumatique; Luftfederhammer; pneumatic spring hammer; legnyomâsos kalapâcs; mojiot c nHeBMaTireecKoâ peceopoH]: Ciocan mecanic la care batiul poartă un cilindru cu piston. Pistonul cilindrului este mişcat printr'un mecanism bielă-manivelă. La partea inferi- oară a cilindrului se găseşte berbecul ciocanului care se poate mişca în cilindru închizând etanş cilindrul. La ridicarea pistonului, se creează în cilindru o depresiune şi pistonul este ridicat de presiunea atmosferică; la cursa în jos a pistonului dispare depresiunea din cilindru şi berbecul cade liber pe nicovală. In timpul cursei în jos a pistonului se creează şi o supra-presiune în cilindru care dă berbecului o acceleraţie iniţială. Un robinet de reglaj comandat de ciocănar permite, prin limitarea cantităţii de aer admis în cilindru, limitarea cursei şi decj variafia energiei cinetice a berbecului. Aerul din cilindru con-sfitue un strat de legătură elastică între bielă şi berbec, similar arcului cu foi la ciocanul cu arc din foi (fig. 160). 4. ~ Cu aer propriu, cu compresor [marteau pneumatique â compres-seur; Kompres-sor - Luftdruck-hammer; com-pressor pneumatic hammer; legnyomâsos kalapâcs; IIHe-BMaTHHeCKHH MOJIOt C KOM- npeccopoM] : Ciocan mecanic cu aer, cu doi cilindri: un cilindru cu pistonul legat de berbec şi un cilindru compresor ai cărui piston primeşte mişcarea dela o transmisiune printr'un sis- Fig. 161. Ciocan cu aer propriu, cu tem bielă-ma- compresor, nivelă. Aerul a) batiu cu un picior; b) şabotă cu ni-COmprimat în covală; c) berbec; d) cilindrul ber-cilindrul com- becului; e) sertar rotativ; f) pistonul presor este ad- compresorului; g) cilindrul compresoru-mis în cilin- h) b'elă; i) roata de antrenare, drul berbecului printr'un sertar rotativ. Se con- Fig. 160, Ciocan cu aer propriu, cu aspiraţie, a) batiu cu un picior; b) şabotă cu nicovală; c) berbec; d) cilindru; e) piston; f) butonul manivelei; g) roţile (liberă şi calată) de curea; h) volan; fi) sertar rotativ. struesc ciocane cu simplu, sau cu dublu efect. Pistonul berbecului poate avea secţiunea circulară sau dreptunghiulară, tn care caz cămaşa cilindrului este formată din două părfi cari se pot apropia în caz de uzură, prin schimbarea adausurilor de e-tanşare. Ciocanul are un sistem de reglare prin care se poate varia presiunea de aer în cilindrul berbecului, variind cursa şi presiunea exercitată asupra berbecului, şi prin care se poate opri berbecul într'o pozifie oarecare, fie suspendat, fie în pozifia de apăsare asupra piesei de pe nicovală. Avantaje fafă de ciocanul cu aspiraţie: permite o construcfie grea şi mai pufin înaltă, şi acces uşor la manivelă (fig. 161). i. Ciocan cu arc din foi [marteau â ressort â lames; Biattfeder-hammer; laminafed spring hammer; lemezrugos kalapâcs; MOJIOT c njiacTHHnaTOH pecco-poă]: Ciocan la care berbecul este mişcat între glisiere printr'un F,g* 162* Schema mecanism bielă-manivelă acfio- clocanu,ul cu arc nând asupra unur arc intermediar eliptic, ^dm foi. din foi, care constitue o pârghie a* roafa pu ex" oscilantă. Prezintă avantajul că centr,c (cu bratul nu este sensibil la inegalităţile de ™anlve,ă re‘ de înălfime ale pieselor. Arcul cu s*«*»l)î *>) arc foi poate fi eliptic şi legat la eliptic din foi; c) -bielă la mijloc, sau drept, cu berbecî dJ nic°-axa de oscilafie între punctul va,a; de atac al bielei fi punctul de acăfare al berbecului (fig. 162 şi 163). Fig. 163. Ciocan cu arc drept din foi. a) arc drept din foi; b) berbec; c) nicovală; d) batiu cu un picior; e) bielă. *. Ciocan cu aruncare [marteau-pilon â soulevement; Aufwurf-Fallhammer; helve and drop hammer; feldobo kalapâcs; Cpe;ţHe(5ofiHblă mojiot (Konep) c na^aionţeil 6a6oăj: Ciocan mecanic paralel, la care berbecul nu este acăfat de vreun cablu, curea sau scândură, ci este aruncat liber în sus, ghidat între două tije de ghidare (glisiere) de secfiune de obiceiu circu- 657 Iară. Ciocanul nu are nevoie, la căpătui tijelor, decât de o traversă de solidarizare echipată cu un limitor de cursă, aşa încât poate fi folosit şi în încăperi mai scunde. înlătură accidentele prin ruperea cablului sau a curelei, sau prin frângerea scândurii. Ciocanul poate fi acfionat cu aer comprimat sau cu abur, cari lucrează, de obiceiu, în doi cilindri aşezafi de ambele părfi ale şabotei, ridicând berbecul şi dându^i o acceleraţie care îl ridică şi după terminarea admisiunii în cilindru, câpd pistoanele au cursa descendentă. După punctul mort de sus, berbecul cade liber pe piesa de prelucrat. Prin reglarea admisiunii, se poate limita cursa, şi deci energia cinetică a berbecului. 6' Fig. 164. Ciocan cu curea, cu tracfiune. a) curea; b) roată de curea; c) glisiere; d) şuruburi de reglare a distantei dintre glisiere; e) pedală; f) opritor; g) şuruburi pentru prinderea raatrifen h) eclise de consolidare a glisierelor; m) roii de ridicare a curelei; n) arc de împingere a rolei. s. ~ cu curea, cu fracţiune [marteau â courroie â tension; Riemenzughammer; belt puii hammer; szijhajtâsos kalapâcs; MOJIOT C peMeH-HbiM npHBOflOM]: Ciocan mecanic paralel, la care berbecul esfe ridicat de o curea, care trece peste o roată de curea, şi are un mâner la capăt. Roata de curea este fixată pe un arbore pe care mai sunt asamblate şî roata de antrenare prin curea, roata de mers liber a curelei şi un volân. 42 658 La mâner trebue să se exercite o forfa de frac-fiune T — — t unde G este greutatea berbecului, fi coeficientul de frecare între roată şi curea şi a e unghiul de ^ înfăşurare a curelei, de o-biceiu 180°, La un coeficient de frecare între curea şi fontă p- — 0,56, T — ——« Pentru a se îm-5,8 piedeca uzura curelei la mersul în gol, roata de curea are, în interior, nişte role cari sunt împinse în afară de câte un arc atunci când nu se exercita trac-fiune asupra mânerului (fig. 164). î. Ciocan cu scândură [marteau â planche; Brett-fallhammer; board drop hammer; ejtokafapâcs; nec-TOBOÎ1 (kobohhhh) mojiot C flOCKOH]: Ciocan la care berbecul este fixat, prin pană, ia o scândură de lemn de frasin. Antrenarea scândurii se face prin fricţiunea dintre scândură şi două role: b (antrenată direct) şi c (antrenată în sens invers), atunci când rola c este presată pe scândură Fig, 165. Ciocan cu scândura, a) scândură; b) şi c) role; cu ajutorul unei pedale. La d) pârgh e de act,onare depărtarea rolelor b şi c, a roIei de strângere. f) berbecul cade. Se con- pedală; g) timi»or de strueşte cu berbec _ de curs, a| berbecului; h) 200*'*1500 kg,, cu O înal- pârghie pentru comanda fime de ridicare până la cu mSna 2,5 m şi cu maximum 60 de bătăi pe minut (fig. 165). 2. ~ pneumatic [marteau â air comprime; Drucklufthammer, Pref$lufthammer; pneumatic hammer; legnyomâsos kalapâcs; nHeBMaTHHec-KHH MOJIOT]: Maşină-unealtă portativă, la care se transformă în lucru mecanic energia conţinută în aerul comprimat de un compresor. Se compune dintr'un cilindru în care un piston se mişcă sub acfiunea aerului comprimat şi transmite, prin şoc, energia cinetică asupra unei unelte montate într'o bucea de conducere, în capul ciocanului. Unealta poate fi de diferite forme şi mărimi ca: ciocan, daltă, priboiu, buterolă, maiu bătător, burghiu, etc. Aerul comprimat poate ac-fiona direct asupra pistonului (la ciocane mici, cari pot avea până la 6000** *7000 lovituri pe minut), sau printr'o distribuţie cu sertar tubular, cu supape, etc. (la ciocane mai grele, cu număr mai mic de lovituri pe minut) f (fig,. 166T167 şi 168). Ciocanele pneumatice se clasifică după caracte- risticele de lucru şi după greu ate. Astfel, când are în vârf un burghiu special, poate fi: ciocan de Fig. 166. Ciocan pneumatic cu unealfă de spart şi distribuţie cu seriar, a) cuplaj pentru furtunul de aer; b) mâner; c) pârghie de comandă; d) sertar tubular, e) piston; f) dispozitiv tubular de prindere a unelteţ de sparf. tip ufor (9—12 kg), numit şi ciocan revolver, ciocan de tip semigreu (13‘“25 kg), ciocan de Fig. 167. Ciocan pneumatic uşor, de nituif. a) supapă de aer; b) pârghie de comandă; c) sertar tubular; d) pisfon; e) buferolă. tip greu (30-“65 kg) şi ciocan de tip foarte greu (80*••100 kg). Ultimele două tipuri sunt montate, de obiceiu» pe suporturi speciale (trepiede, eşafodaje, etc.). E folosit în lucrări miniere, pentru perforări de roce tari şi foarte tari, ajutat cu injecfii de apă sau de aer pentru răcirea tăişului şi curăfirea găurii; poartă adesea numirea de ciocan perforator pneumatic. In acest caz, consumul de aer este de 0,75* *6 m8/min. Vitesa de înaintare: 7 ' 25 cm/min. La ciocanul pneu- matic perforator, unealta are, pe iângă mişcarea de lovire, şi o mişcare de rotire. Fig. 168. Ciocan pneumatic cu distribuţie fără supape, penfru curăfit piatra de căldare. 1. Ciocan pneumatic de abataj [marteau a roches; Gesteinsbohrhammer; rock hammer drill; kofurokalapacs; nep$opaTOp MOJlQTKOBOro THna]: Ciocan pneumatic folosit pentru abatajul rocelor şi al substanţelor minerale (termen folosit în tehnica minieră). 2. ~ pneumatic perforator. V. sub Ciocan pneumatic. 8. ~ revolver. V. sub Ciocan pneumatic. Exemple de unelte numite, impropriu, ciocane.* 4. Ciocan de lipii [fer â souder; Lotkolben; soldering iron, soldering bit; forrasztokalapâcs; naflJifaHHK]: Unealtă de cupru, tn formă de ciocan cu pană sau cu vârf fixat adesea perpendicular pe o tijă de fierr cu mâner izolant. Ciocanul de cupru poate fi fixat pe o lampă cu benzină, astfel ca să fie continuu încălzit de flacăra lămpii, sau pe un mâner care suportă un bec de =[C=o <3 =cC=3 t Fig. 169. Ciocane de lipit, a) ciocan de lipit, drept cu coadă furcată; b) ciocan de lipit, în unghiu; cj ciocan de lipit, cu lampă de benzină; d) ciocan de lipit, electric. gaz, sau poate fi încălzit electric. Dacă încălzirea se face electric, poartă numele de ciocan de lipit electric. Piesa de cupru poate fi fixată şi în prelungirea tijei de fier. E folosit pentru lipirea metalelor cu cositor, cu plumb sau cu aliaje plumb-cositor (fig. 169). Sin. Letcon. 659 5. ~ de metalizat. Sin- Pistol de metalizat. 6. Ciocan şi daltă [masse et pointerolle, marteau et coin; Schlă-gel und Eisen; hammer and wedge, mallet and gad; kalapâcs es veso; MOJIOT H flOJIOTO (3y~ 6hjio)]: Simbol inter-nafional al lucrătorilor P’g- 170. Ciocan fi daltă, minieri (fig. 170). 7. Ciocănar [frappeur; Zuschlăger, Hammer-mann; striker; kalapâcsos; M0Jl0T060eiţ]: 1. Lucrător,, în echipa de nituit cu mâna, care loveşte cu ciocanul capul nitului sau buterolă. O echipă de nituit cu mâna are unul sau doi ciocănari.— 2. Lucrător care conduce mişcarea unui ciocan mecanic. 8. Ciocănel de ruptor [levier du rupteur; Un-terbrecherhebel; breaking lever; megszak'ito emeltyu; pbIHar npepbIBaTeJIH]. Elt.: Piesa de contact a unui ruptor electric. Se deosebesc: ciocănel fix şi ciocănel mobil. La locul de contact între ciocănele se găseşte, pe fiecare din ele, câte o pastilă de contact (de platină). Ciocănelul mobil e apăsat de arcul ruptorului pe ciocănelul fix,, iar contactul dintre ele e desfăcut de către o camă, când trebue să se producă o scânteie (v. fig. sub Ruptor). 9. Ciocănire [cognement par detonation, cliquefis; Klopfen, KÎingeln; detonafion knock; kopogăs, csaftogâs; CTyK]. t. Mş. ferm.; Sunet caracteristic, asemănător loviturilor de ciocan, produs în camera de combusfie a unui motor cu ardere internă. E cauzat de vibrafia perefilor camerei de combustie (cilindru), provocată de loviturile undelor de presiune din amestecul motor, sub acţiunea fenomenelor de detonaţie. V. sub Detonafie. — 2. Lovirea cu ciocanul. 10. Ciocănirea tiparelor [secouement; An-rutteln; shaking; ontominia megveregetese; BCTpHXHBaHHe]. Cs.; Lovirea tiparelor, în timpul turnării betonului» cu ciocane de lemn sau de metal, pentru o bună aşezare a betonului între armaturi şi pentru eliminarea bulelor de aer, în vederea obţinerii unui beton cât mai compact. Este cel mai simplu procedeu de vibrare a betonului. 11. Crocănifor. Mine. V. sub Ciocan pneumatic. 12. Ciocanului, coada ~ [manche du marteau; Hammerstiel, Hammerheim; handle, helve, shaft of the hammer; kalapâcsnyel; pyHKa (py-KOHTKa), MOJIOTKa (MOJIOTa)]. V. sub Ciocan cu coadă. is. ~# corpul ~ [tete du marteau; Hammer-kopf; head of the hammer; kalapâcsfej; TOJlOBa MOJIOTa (MOJIOTKa)]. V. sub Ciocan cu coadă. 14. fafa ~ [table du marteau; Bahn-, Ham-merbahn; hammer face, flat side of the hammer; kalapâcsalj; Jio6, 6oft MOJIOTKa (MOJIOTa)]. V. sub Ciocan cu coadă. is. ochiul ~ [oeil du marteau; Hammer-auge; handle-hole, shaft-hole; kalapâcsszem; 42* 660 OTBepCTHe flJIH pyHKH (pyKOHTKH) MOJIOTKa (MOJlOTa)}. V. sub Ciocan cu coadă. 1. Ciocanului, pana~ [pannedu marteau; Finne, Pinne; pane of the hammer, peen of the hammer; kalapâcsek; XBOCT HJIH JIHIţO MOJIOTKa (MO JlOTa)]. V. sub Ciocan cu coadă. 2. Ciocârlan [termen popular]. Arh.: Şifă profilată în scop decorativ, care face parte din ultimul rând de şiţe al învelitorii unei case, şi care depăşeşte cu 15*• *20 cm coama, fiind aşezată pe partea din spre care bat vânturile dominante. 3. Ciochie [chassoir; Fausttreiber; hoop driver; verovas; HadHBKa flJlH odpyneH]. Ind. făr.: Unealtă a dogarului, care serveşte Ia aşezarea şi la întinderea cercurilor pe vasele de lemn, în care dogarul bate cu maiul, pentru a deplasa cercul. 4. Cioci. Ind. făr.: Ciorapi de lână, lungi, ajungând până la genunchi, purtafi de sătence şi de copii (Transilvania). s. Ciocnire [choc; Stolj; impact; osszeutkozes; y/ţap, CTOJiKHOBeHHe]: Ansamblul fenomenelor mecanice cari se produc la contactul a două corpuri în mişcare de apropiere unul faţă de celălalt. Ciocnirea comportă o fază de comprimare a corpurilor cari intră în contact şi apoi, uneori, o fază de revenire la forma lor iniţială. Dacă această a doua fază lipseşte, ciocnirea se numeşte plastică, iar dacă revenirea la forma iniţială este totală, ciocnirea se numeşte elastică. Cazurile intermediare constitue ciocnirile imperfect elastice. In cazul ciocnirilor elastice se presupune că suprafeţele corpurilor sunt perfect lucioase în jurul punctului de impact; în celelalte cazuri,, starea suprafeţei poate varia între limitele extreme ale unei suprafeţe perfect lucioase şi perfect aspre. — Se numeşte direcţie de ciocnire, direcţia normală pe planul tangent celor două corpuri în punctul de impact. Dacă dreapta care uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri trece prin punctul de impact, ciocnirea se numeşte centrală; altfel, ciocnirea se numeşte excentrică. Dacă, înainte de ciocnire, cele două corpuri se mişcă în direcţia de ciocnire, ciocnirea se numeşte directă; altfel, ciocnirea se numeşte oblica. a. Ciocnirea neelastică a corpurilor aspre. Fie: mi şi m% masele celor două corpuri şi uL şi u2 componentele viteselor lor, paralele cu planul tangent lor în punctul de impact, înainte de ciocnire, u\, u2t componentele după ciocnire; şi vt componentele perpendiculare pe planul tangent ale vitesei înainte de ciocnire, v[ şi v2 cele de după ciocnire, (ot şi 2 vitesele unghiulare înainte de ciocnire, iar coj şi o)g după ciocnire ale celor două corpuri, considerate pozitive în direcţia în care direcţia pozitivă a lui u este adusă pe drumul cel mai scurt peste direcţia pozitivă a lui v, D± şi D2 distanţele dela centrele de greutate ale corpurilor la planul tangent în punctul de impact, şi di şi d2 distanţele dela] punctul de impact la piciorul perpendicularelor pe cari se măsoară Di şi D2, pozitive dela piciorul perpendicularei spre punctul de impact, rt şi ra razele de inerţie în raport cu centrul de greutate. In aceste condiţiuni, teoremele impulsului arată că (1) mx{n\ — uJ + m2 (h\ — u2) = 0 ; (2) m— Vj) -f (v2 — v2) = 0 ; (3) r?(tt>i - ftXj) = Dx (u\ — 4- dt (v[ — vt); (4) r£(a>2 — <*>2) “ D2 (4 — u2) -f d2 (v2 — v2). Natura aspră a suprafeţei şi plasticitatea ciocnirii mai impun relaţiile (5) u\ + DjWÎ = u2 — D2a>2; (6) Vi + dM^v^ + d.^. Cele şase relaţii permit obţinerea valorilor U\ , «â » vi 1 vss * » <*>2 * b. Ciocnirea neelastică fără frecare. Prima relaţie dela punctul a se descompune în următoarele: (7) u\ ut; u'2 = u2 , iar penultima relaţie dela punctul a nu mai e valabilă, ne mai fiind posibil, prin ciocnire, un schimb de cantitate de mişcare în direcţia tangenţială. c. Ciocnirea perfect elastică. Valorile viteselor după ciocnire sunt determinate în funcţiune de cele de dinainte de ciocnire cu ajutorul relaţiilor (7), (2), (3), (4), cărora li se adaugă următoarea: (8) m^HÎ + vl + rltol) 4- m2(ul + vl + ri c*>l) = - m^u'î + v'l r\ to'f) + m^ul -f v'\ + 4 col) î dedusă din teorema conservării energiei mecanice. In cazul particular al ciocniţilor directe, frecarea nu joacă niciun rol. Dacă ciocnirea este centrală şi plastică, cele doua corpuri rămân, după ciocnire, în contact, şi ansamblul se deplasează cu o vitesă comună v. Din teorema conservării impulsului urmează: mxvj -f m2v0 = 1 /VCL = 2nf0. Dacă circuitul are şi o rezistenţă R <2 \/L/C, circuitul continuă a fi oscilant, însă cu pulsaţia mai mica, l/ 1 R2 \i~~* . 2n (o — \/~----------— \/(t> —a = ——, V CL 4L2 V o j numită pseudopulsafie de rezonanţă. Amplitudinea oscilaţiilor descreşte, în acest caz, după legea exponenţială e-* unde ol = Rf2 L este amortismentul. Amortisarea §== a T, care are fbc în cursul perioadei T, poartă numele de decrement loga-ritmic. Când R ^2 YZ./C, circuitul este aperiodic. Un sistem mecanic format dintr'o masă m, dintr'o rezistenţă la frecare r şi o rezistenţă elastică s, se comportă ca un circuit electric oscilant, având o perioadă de oscilaţie T^ — 2 îi V trtjs « — wo şi o pseudofrecvenţă de rezonanfă 1 1 ' 2n\m \2mJ T cu un amortisment a = r/2 m şi un decrement logarîtmic § = a T. ts. ~ electric unifilar [circuit electrique uni» filaire; elektrische Eindrahtleitung; single wire electric circuit; egyszâlas villamos-vezetek; OA~ H0np0B0jţHâH sjieKTpHHecKaa iţenb]. Tefc.: Circuit electric format dintr'un singur fir, care se închide prin pământ. 14. ~ electric cu două fire [circuit electrique â deux ftîs; elektrische Zweidrahtleitung; two wire electric circuit; ketszâllas villamos-vezetek; ^ByxnpoBO^Han s^eKTpH^ecKan iţenb]. Te/c.: Circuit electric de telecomunicafie care conv-portă o singură cale de transmisiune cu două conducte, întrebuinfată în ambele sensuri. is. ~ cu patru fire, [circuit elecfrjique â quatre fi Is; Vierdrahtleitung; four wire e'ectric circuif; negyszâlas villamos-vezetek; HGTbipexnpOBOA-Han 3JieKTpircecKaH iţerib]. Te/c.: Circuit de telecomunicaţii cu două căi, dintre cari una se întrebuinţează numai pentru transmisiunile într'un sens, iar cealaltă pentru transmisiunile în sens contrar. Legătura dintre circuitul cu patru fire şi cel cu două fire al unui abonat se realizează printr'un transformator diferenfial. ie. Circuit auxiliar [circuit auxiliaire; Hilfs-stromkreis; auxiliary circuit; villamos seged-âram-kor; BcnoMoraTejibHan sjieKTpH^ecKaa iţenfe]. Elf.: Circuitele auxiliare (sau secundare) ale unei centrale electrice sunt circuitele de excitafie, circuitele de sincronizare sau de punere în paralel a două grupuri electrogene, circuitele releurilor de comandă a disjonctoarelor, cele da reglare, circuitele pentru aparatele de măsură sau de conlrol, cele de protecfiune şi de punere la pământ, ca şi circuitele pentru diferite servicii auxiliare (iluminat, baterii de acumulatoare, etc.). i. Circuit de cale [circuit de voie; Gleisstrom-kreis mit Ruhestrom; track circuit; sinâramkdr nyugvo ârammaj; peJlbCOBaa Iţenb]. C.f.: Circuit electric care cuprinde o anumită porfiune de şină izolată, pusă în scurt-circuit când se găseşte un tren pe ea, aşa încât un releu intercalat în circuit să nu poată lucra în tot acest timp. s. Circuit de cate cu releu polarizat [circuit de voie â relais polarise; Gleichsirom-Gleisstrom-kreis; polarized reiay track circuit; egyenâramu sinâramkor; pejibCOBaa iţeiib c nojiHpH3<>BaH-HblM pejie]. C.f.: Circuit de cale care permite întrebuinfarea unei semnalizări electrice automate în curent continuu, pe o linie ferată electrificată. s. Circuit de cale de curent alternativ [circuit de voie â courani alternatif; Wechselstrom-Gleisstromkreis; alternating currenf track circuit; vâltakozo âramu sinâramkor; peJlbCOBan îţenb nepeMeHHoro TOKa]. C. f.: Circuit de cale pentru curent alternativ, care permite întrebuinţarea uneii semnalizări electrice automate pe o linie ferată electrificată. 4. Circuit de răcire [circuit de l'eau de re-froidissement; Kuhlwasserkreislauf; cooling water cycle; hutoviz korâramlâsa; IţHKJl BO/ţflHOro OX-JiaHCfleHHH]: 1. Drumul pe care-l parcurge apa de răcire a unui motor. — 2. Ansamblu! de piese, aparate, organe şi canalizafia respectivă, care asigură, reglează şi controlează răcirea unui motor cu ardere internă. 5» Circuit electric combinant [circuit electrique combinant; elektrischer Stammstromkreîs ; side circuit; vilJamos torzsâramkor; OCHOBHâH BJieKTpHHecKaa iţenb, jţByxnpoBo;ţHafl 3JieK-TpanecnaH Iţenb]. Telc.: Circuit electric ale cărui conducte, luate în paralel, se întrebuinfează spre a constitui una din conductele unui circuit-fantoma. V. Circuit-fantomă. 6. Circuit electric de comandă [circuit electrique de commande; elektrischer Steuerstrom-kreis; control circuit; villamos irânyâramkor; ynpaBJiHiomaH 3 jieKTpHnecnan iţenb, koh-TpojibHan ajieKTpH^ecKaa iţenb]. Telc.: Circuit electric asupra căruia se acţionează prin aparate manuale, şi care cuprinde aparatele cari comandă punerea în funcfiune, punerea în mers, reglarea şi oprirea unui sistem tehnic sau a unui grup de sisteme tehnice. Comanda se poate face electromagnetic, electropneumafic, etc. 7. Circuit electric de deblocare [circuit elec- trique de deblocage; Ruckblockungstromkreis; electric line free circuit; visszatero blokkvezetek âramkdre; 3JieKTpHHeCKaH Ijenb £JIH /ţe&TIO-KHpOBâHHfl], Elt.: Circuit electric întrebuinfat pentru efectuarea deblocării unu( aparat, semnal sau instrument. 663 s. Circuit electric de întoarcere [circuit electrique de retour; elektrische Ruckleitung; retum circuit; villamos terovezetek aramkore; Iţeilb 06paTH0r0 TOKa]. Elf.r Circuitul electric format de şineile de rulare, legăturile lor electrice şi arterele de întoarcere, care reconduce curentul electric la substafiunile de alimentare a vehiculelor motoare de tracţiune electrică. 0. Circuit electric de pedală [circuit eiectri-que de pedale; Siromkreis des Schienenstrom-schlie^ers; pedal electric circuit; sinâramkor-kap-csold; ne^ajibHaH ajieKTpHnecKan ijenb], Elt.: Circuit electric cu un contact acfionat pe cale mecanică, sau prin circuit de cale local şi releu, dacă nu se dispune de un circuit de cale complet. 10. Circuit electric de prevenire [circuit electrique dannonce; Vormeldestromkreis; warning electric circuit; vonatjelzo âramkor; npe#ynpe-AHTejibHan sjieKTpunecKaH iţenb]. Elt.: Circuit electric întrebuinfat pentru efectuarea anunţului de prevenire a unui post despre apropierea unui tren. 11. Circuit electric de sector de bloc [circuit electrique de section tampon; Schutzblockstrek-ken-Stromkreis; stopped section electric circuit; biokkvonalzâro vedo âramkor; npeAOxpaHHTejib-naa sjieKTpHMecKan iţenb yqacTKOBoro 6jiok-îIOCTa], Eli: Circuit electric suplementar care intervine în sistemul de circulafie la interval de sector de bloc. 12. Circuff-fantomă [circuit combine; Vierer-leitung; phantom circuit; negyesvezetek; (jsaHTOM-Han iţenb, HeTbipexnpOBOflHaH iţenb], Telc.: Circuit a cărui conductă de dus e constituită de ambele fire ale unui circuit real, şi a cărui conductă de întors e constituită de ambele fire ale unui al doilea circuit real identic cu primul, aşa încât se poate vorbi pe circuitul-fantomă fără a deranja convorbirile de pe circuitele reale. Sin. Circuit electric combinat. ia. Circuit fizic real [circuit combinant; Stamm-leiiung; side circuit; torzsvezetek; OCHOBHâH iţexib], Telc.: Circuit care, împreună cu un altul identic, poate forma un circuit-fantomă. 14. Circuit magnetic [circuit magnetique; mag-netischer Kreis; magnetic circuit; mâgneses âramkor; MârHHTHan iţenb]: Sistem de medii, de obiceiu feromagnetice, formând circuit închis sau aproape închis, şi putând fi străbătut, în lung, de un flux magnetic. îs. Circuit radiotelefonic [circuit radioteJe-phonique; Funksprechverbindung; radio-telepho-nic circuit; râdiotelefonikus âramkor, râdiotele-fonikus kapcsolâs; pa^H0-Tejie(î)0HHaH iţenb]: Legătura telefonică ce se poate stabili între dou| puncte, cu ajutorul unui post radiotelefonic de emisiune şi al unuia de recepfiune în fiecare punct, 16- Circuit secundar [circuit secondaire; se-kundărer Stromkreis; secondary circuit; mellek-âramkdr; BTOpHHHâH 3JI6KTpHHeCKaH Iţeilb}, V, Circuit auxiliar. 664 î. Circuit telefonic apropriat telegrafiei [circuit telephonique approprie au telegraphe; fur Telegraphie geeignete Fernsprechleitung; tele-phone circuit appropriated for telegraphy; tâvira-tozâsra is alkalmas telefon vezetek; Tejie<|>OHHaH iţenb, npncnocodjieHHaH k TejierpatJnra]: Circuit telefonic echipat astfel, încât conductele lui, asociate în paralel, să constitue firul de linie al unui circuit telegrafic. 2. CircuHafie [ci rcuitation; Randintegral; cir-cuitation; szel-integrai; iţnpKyjiHiţHH, Kpyro-Boe ABHHCeHHe]: Integrală de linie a intensităţii unui câmp de vectori, efectuată de-a-lungul unei linii închise. Sin. Circulafie. s. Circuitului, legea ~ magnetic [loi du circuit magnetique;. Gesetz des magneţischen Kreises; law of magnetic circuit; a magneses âramkor torvenye; 33K0H MarHHTHOH iţeira]: Lege după care curenfii electrici şi câmpurile electrice variabile în timp produc câmpuri magnetice: Tensiunea o^. a inducţiei magnetice de-a-lungul unei linii închise oarecare Q e egală în fiecare moment cu suma dintre produsul a de An ori permeabilitatea magnetică absolută ja0 a spaţiului vid prin intensitatea curentului electric liber it s care trece prin orice suprafafă deschisă S mărginită de linia C, — şi produsul dintre constanta dielectrică absolută e0 a spaţiului vid, permeabilitatea magnetică absolută a spaţiului vid şi vitesa de variafie a fluxului electric care trece prin aceeaşi suprafafă 5, asociaţia sensurilor pozitive fiind făcută după regula burghiului drept: °a =*n\i0ils + e0ii0-~ -Aplicând teorema lui Ampere-Stokes şi notând cu b şi B inducţia electrică, cu p densitatea de sarcină, cu v vitesa sarcinii, cu G/ densitatea de curent liber şi cu e şi E intensitatea câmpului electric, se obţine - — rot £ = 4tcja0 p-u + £0 Po ^ » respectiv dE rot B — 4rc{i0G/4- 80^o » adică: Rotorul inducfiei magnetice e egal în fiecare moment cu suma dintre de 4rcji0ori densitatea locală de curent liber — şi de So^o ori derivata în raport cu timpul a intensităţi locale a câmpului electric. Formele de mai sus ale legii circuitului magnetic sunt satisfăcute atât de valorile microscopice b şi e, cât şi de valorile macroscopice B şi E, folosite în tehnică, ale inducţiei magnetice şi intensităţi câmpului electric. Trebue observat însă că mărimea microscopică b, a cărei medie macroscopică reprezintă inducţia magnetică, se numeşte adesea intensitate microscopică a câmpului electric şi se notează şi cu h - Legea circuitului magnetic se poate enunfa şi sub următoare formă practică, folosită în aplicafii şi valabilă numai cu valorile macro-scopite ale mărimilor: Tensiunea magnetomotoare ac. de-a-lungul unei linii închise oarecare Ci e egală în fiecare moment cu suma dintre de 4 iz ori intensitatea curentului electric is care trece prin orice suprafafă deschisă 5 mărginită de linia C — şi vitesa de variaţie a fluxului inducţiei electrice A $ care trece prin aceeaşi suprafaţă S, asociaţia sensurilor pozitive fiind făcută după regula burghiului drept: *Cj-4*1,+-^. Aplicând teorema lui Ampere-Stokes şi notând cu H intensitatea câmpului magnetic, cu D inducţia electrică şi cu G densitatea curentului electric, se obţine forma diferenţială a legii: rot/? = 4*G+^, Qt adică: Rotorul intensităţii câmpului magnetic e egal în fiecare moment cu suma dintre de 4 ti ori densitatea locală de curent electric şi dintre derivata în raport cu timpul a inducţiei electrice locale.— In măsura în care curentul electric nu poate avea o densitate infinită, adică nu poate trece doar de-a-lungul unei suprafefe, rotafiunea de suprafafă a intensităţi câmpului magnetic e zero, adică şi componentele tangenţiale Hn şi Hh ale câmpului magnetic sunt egale pe cele două fefe 1 şi 2 ale suprafefei: 4. Circular [scie circulaire; Kreissăge; circular saw; korfuresz; IţHpKyjIHpHaH (Kpyr Jian) nn'Jia]: Ferestrău de forma unui disc, care taie învârtindu-se în jurul axei sale. — Se deosebesc: 5. ~ de refecat [scie circulaire â dresser; Saumsăge, Besăumkreissăge; circular saw for edging boards; szelezo korfuresz; o6pe3Ha*T Kpyr Jian nHJia]: Ferestrău circular pentru refe-carea sau tivirea scândurilor brute. Tipul cel mai obişnuit are un singur disc. Scândura se refecă întâi pe o margine,, este trasă înapoi,, întoarsă pe partea cealaltă, şi se refecă pe a doua margine, rezemându-se cu prima pe o riglă care serveşte de ghid. «. ~ de retezat buşteni [scie circulaire â equarrir; Kappsăge; vertical oscillafing circular saw; butuzo korfuresz; o6paTHaH MaflTHH-KOBaa nHJia]: Ferestrău mecanic constând dintr'un disc dinfat, aşezat la capătul unei pârghii oscilante* cu contragreutate la celălalt capăt. Serveşte la retezarea buştenilor. Pentru aceasta, ferestrău! este aplecat încet spre buşteanul purtat de un cărucior sau de rulouri transportoare. 7. ~ de spintecat [scie circulaire â refendre; Trennkreissăge; circular ripsaw, ripping circular saw; hasito-korfuresz; pa3pe3HaH KpyrJiaa IlHJia]: Fe rest rău circular pentru spintecat dulapi sau grinzi în scânduri foarte subtirir de 1 ***1,5 mm. Piesele sunt conduse de cilindri verticali. Maşina are o masă lungă, pentru ca piesa să se reazeme pe ea în tot timpul debitării. 1. Circular pendulă [scie circulaire â balancier; Pendelsăge ; pendulum saw; lengo korfur&z; KanaionţancH hjih MaHTHKKOBan nnjia]: Fe-restrău circular cu braf oscilant, pentru retezat scândurile şi lăturoaiele în lungimile dorite. Pânza este fixată la capătul unui braf oscilant, care retrage discul după executarea tăieturii. Acest tip de ferestrău se montează la perefii halei de gatere, cu transmisiuni pe console. Alte circulare de retezat funcţionează prin basculare de jos în sus, prin apăsarea unei pedale sau a unei pârghii de mână. 2‘ ~ pentru buşteni [scie circulaire pour bois en grumes; Bauholzkreissăge, Blockkreissâge; circular saw for logs; ronkkorfuresz; KpyrJiaH nHJia ;jjih (pacnnjiKH) 6peBeH, Kojio/ţ hjih KpHHCeit]: Ferestrău circular pentru debitarea buştenilor în cherestea. Buşteanul este purtat de un cărucior sau de un transportor cu lan}. Se construesc astfel de ferestraie cu două sau cu mai multe pânze. s. Circulară. V. Scrisoare circulară. 4. Circulare, funcfiuni ~ [fonctions circu-laires; trigonometrische Funktionen; trigonometric functions, circular functions; trigonometrikus fiiggvenyek; KpyrOBbie (TpnrOHOMeTpHHeCKHe) 4>yHKlţHH]: Funcfiunile întregi (~1)«z2«+i « (~])^z2n smz= /o ■ T\~i ~ • cosz = 2j m 1 o . (2«+1)l T (2w)l cari reprezintă, în domeniul complex, funcfiunile trigonometrice din domeniul real. 5. Circulafie [circulation; Zirkulafion, Umlauf, Verkehr,, Kreislauf; circulation, traffic; korfor-galom; IţHpKyjIHIţHH, o6paHţeHHe, .IţBIDKeHHe]: 1. Mişcarea unui corp într'un circuit. — 2. Mişcarea mereu reînnoită a unui corp (sens impropriu). Exemple: e. Circulafia apel [circulation de l'eau; Wasserzirkulation; circulation of water; a viz korforgalma; IţHpKy JIHIţHH BOflbl, KpyTOBOe o6pameHHe boAbi]. Geo/..* Ciclu natural, reprezentat prin fenomenele de evaporare, condensare, precipitare, infiltrare, şiroire; aglomerare şi din nou evaporare a apei de pe scoarfa pământului prin energia radiaf iilor termice solare. Cantităţi mari de abur, ridicate de pe suprafeţele mărilor şi oceanelor, sunt purtate de vânturi deasupra continentelor, unde, prin precipitări, cad sub forma de ploaie, grindină sau zăpadă, apă care, prin izvoare şi râuri, se scurge spre mări şi oceane, pentru a-şi reîncepe drumul circulafiei. La suprafafa pământului nu se găseşte numai apa provenită din hidrosferă; ea mai poate veni şi din interiorul pământului. Astfel, odată cu emanafiile vulcanice sunt aruncate can-fităfi mari de abur, cari, prin condensare, rămân 665 în circulafie superficială, cum se întâmplă şi cu izvoarele termale, tot în legătură cu vuicanismul. Din cantitatea de apă care cade prin precipitare la suprafaţa uscatului, aproximativ 3/4 se întorc imediat în atmosferă sub forma de abur, iar 1/4 rămâne pe scoarţă; din aceastar o parte se scurge la suprafafă sub forma de cursuri de apă„ iar o altă parte se infiltrează în rocele scoarfei, formând pânzele de apă subterane» Proporfiile acestea variază între limite largi, în raport cu multe din condiţiunile locale de solr subsol, şi climaterice. Făcând abstracţiune de natura solului şi a subsolului, condiţiunile de precipitare pot -influenta variafia proporţiilor, o ploaie măruntă şi lentă fiind propice infiltra-fiei, pe când una mai repede şi torenfială măreşte cota apelor de scurgere. In timpul circularei, apa exercită o puternică influenfă asupra rocelor, pe cale mecanică sau chimică, această ac|iune manifestându-se în două sensuri: unul de distrugere a reliefului şi altul de reconstituire, adică o acfiune de nivelare. In general, solufiile cari apar prin diferenfiereâ magmatică în perioada hidrotermală, numite ape juvenile, şi solubile cari se formează prin infiltrarea în scoarfă a apelor superficiale sau atmosferice,, sau prin condensare, numite ape vadoase, au, în scoarfa pământului, o acfiune de disolvare în timpul circulafiei» cu sau fără reaefii chimice,, cât şi rolul unui mediu de depunere. In regiunile cu totul superficiale ale scoarfei, circulafia apelor este condifionată de porozitate şi de impermeabilitatea stratelor. In aceste regiuni,, circulafia apelor de infiltrafie este, în generat, intensă pe sisteme de goluri, de strate poroase, constituite din nisipuri, roce cavernoase şi în crăpăturile şi fisurile rocelor. In regiunile adânci,, în cari apa impregnează complet rocele, circulafia este, în general, lentă, putându-se stabili un echilibru de saturafie între solufiile vadoase şi rocele înconjurătoare. Există însă mase mari de ape freatice, cari sunt sustrase circulafiei prin scufundări, şi izolate prin sedimente suprapuse (ape fosile sau veterice). ?. Circulafia apei în căldare [circulation de l'eau dans la chaudiere; Wasserumlauf im Kessel; water circulation in the boiler; a viz korfolyâsa a kazânban ;iţHpKyjiHiţHfi BOflbi b nap0B0M KOTJie]: Mişcarea continuă a bulelor de apă în căldarea de abur sub acfiunea căldurii, eventual şi sub acţiunea unei pompe. Influenfează direct vaporizarea, o bună circulafie a apei dând o cifra mare de vaporizare. Ea poate fi: 8. ~ naturală [circulation naturelle; natîir-licher Umlauf; natural circulation; termeszetes korf orga lom; eCTeCTBeHHaa tţHpKyjiHiţHa bo-flbl]: Circulafia apei numai sub acfiunea căldurii. Este provocată şi întrebuinfată prin diferenfa de greutate (presiune) dintre coloana de apă care coboară din părţile mai calde ale unei căldări în părfi le mai reci, şi dintre apa amestecată cu abur# care se urcă din părfile cu temperatura mai joasă în părfile cu temperatură înaltă a căldării de 666 abur. Vitesa de circulaţie diferă după tipurile de căldări; ea este cea mai mare în căldările de radrafie. Sin. Aufocirculafie. i. Circulafie forfată [circulation forcee d'eau; zwangslăufiger Wasserumlauf; forced (water) circulation ; a viz kenyszermozgâsu korforgalma ; npHHy^HTejibHaa iţHpnyjiHiţHH boam]: Circulaţia apei în căldare, întreţinută continuu de o pompă. Se face în circuit închis, spre deosebire de trecerea forţată, care este o circulaţie în circuit deschis. Vitesa de circulaţie a apei variază între 1,5 şi 2 m/s. 2- Circulafia apei în conducte [circulation de Feau dans Ies conduites; Wasserumlauf in den Wasserleitungen; water circulation in the pipe lines; a viz korfolyâsa a vezetekekben; IţHpKy-JIHiţHH boa bl b Tpy60np0B0flax]: Circulaţia apel în conductă dintr’o reţea de conducte. Se face fie sub acţiunea gravitaţiei (cădere naturală), fie sub acţiunea presiunii unei pompe. V. sub Alimentare cu apă. s. Circulafie [circulation, trafic; Verkehr; traffic; forgalom; #BHHC6HHe]. Urb.i Mişcarea indivizilor şi a vehiculelor în mediul urbanistic (oraşe, regiuni neconstruite, sate, etc.). Circulaţia se face pe căi de comunicaţie. Direcţia şi intensitatea circulaţiei determină alegerea sistemelor de căi de comunicaţie, ca şi dimensiunile lor. Se deosebesc: Circulaţie urbană, care se face în interiorul aglomeraţiilor urbane, şi circulaţie exterioară (sau extraurbană) care se face în exteriorul aglomeraţiilor urbane. 4. Circulafie aeriană [trafic aerien; Luftver-kehr; air traffic; legi forgalom; B03£yiHH0e coo6meHHe, B03flyniHbiH TpaHCnopT]. Nav. a.; Circulafia aerovehiculelor pe liniile aeriene. 5. Circulafie feroviară [trafic d'une ligne de chemin de fer; Eisenbahnverkehr; railway traffic; vasuti forgalom; 3K. ABHHceHHe]. c. Circulaţia trenurilor pe o reţea de cale ferată, după normele prevăzute de instrucţiunile şi regulamentele de exploatare ale administraţiei respective de cale ferată. Ca sisteme de circulafie, deosebim: 6» ~ într'un singur sens [trafic ferroviaîre dans un seul sens; Eisenbahnverkehr in einer eîn-zigen Fahrtrichtung; railway traffic in only one direction; egyirânyu vasuti forgalom; HC. A» #BH-HceHHe B oahom HanpaBJieHHH] * Circulaţie, pe linie dublă sau cuadruplă, unde circulaţia pe una, respectiv pe două dintre linii, se face într’un singur sens. Sin. Circulafie pe linie dublă, respectiv cuadruplă. 7. ~ în ambele sensuri [trafic ferroviaire dans Ies deux sens; Eisenbahnverkehr in beiden Fahrt-richtungen; railway traffic in both directions; ket-irânyu vasuti forgalom; 3K. /ţ. B o6ohx HanpaB-JieHHHX]: Circulafia pe o singură linie, pe care circulafia se face în ambele sensuri. 8. ~ la interval de timp [trafic ferroviaire avec successlon des trains a intervalle de temps; Eisenbahnverkehr mit Zeitzugfolge; railway traffic with train succession in time interval; idokdzos vasuti forgalom; HC. flBHHCeHHe G CJieflO-BaHHeM noe3AOB c npoMencyTKOM bo Bpe-MeHH]: Sistem de circulaţie, la care circulaţia în acelaşi sens a trenurilor se face la un interval de timp determinat. Dela plecarea unui tren dintr'o staţie, se aşteaptă trecerea unui anumit interval de timp fixat, şi abia atunci se dă drumul unui alt tren. ». ~ fa interval de stafie [trafic ferroviaire avec succession des trains â intervalle de station; Eisenbahnverkehr mit Sfationszugfolge; railway traffic with train succession in station interval; âllomâstăvolsâgkozu vasuti forgalom; HC. A- flBH-HceHHe c cjieflOBaimeM noe3Ac>B c CTamţHOH-HblMH npOMencyTKaMH]: Sistem de circulaţie, la care atât pe linia simplă, cât şi pe cea dublă, nu poate fi decât un singur tren în acelaşi sens de circulaţie între două staţii. Un tren nu se poate expedia din staţie decât după primirea re-avizului dela staţia vecină. 10. ~ la interval de sector de bloc [trafic ferroviaire â succession des trains -a intervalle de secteur de bloc; Eisenbahnverkehr mit Strecken-blockungszugfolge; railway traffic with train succession in section blocking; blokkszakaszos vasuti forgalom; hc. a* flBHHceHHe e ejieflOBaHHeM noe3AOB c npoMencyTKaMH b ynacTKOBbix 6jI0K-n0CTax]: Sistem de circulafie la care linia dintre două stafii este împărţită în sectoare echipate cu semnale, comandate prin instalafii de bloc de linie, într'un sector de bioc neputând fi, în acelaşi sens de mers, decât un singur tren. V. Bloc-sistem. 11. ~ la interval de post de reavizare [trafic ferroviaire â succession aes trains â intervalle de poşte de replique; Eisenbahnverkehr mit Ruck-meldungssteliezugfolge; railway traffic with train succession in intermediate post interval; vissz-jelenteses vasuti forgalom; HC. JţBHHCeHHe B HHTepBajiax o6paTHoro H3Bem;eHHH npoiwe-HCyTO^HOro 6jl0K-n0CTa]: Sistem de circulaţie în care se dă drumul unui nou tren, într'un sens dat, după preavizul primit dela un post anume fixat pe linie. Se foloseşte, în special, pe o secţiune de circulaţie cu rezistenfe mari. 12. Circulafie fluvială [trafic fluvial; Flufjver-kehr; fluvial traffic; folyami forgalom; peHHOe coodmeHHe, peHHOH TpaHCnopT]. Nav.: Circulafia vapoarelor pe râuri navigabile şi pe canale. 13. Circulafie maritimă [trafic maritime; See-verkehr; marine traffic; tengeri forgalom; MOpc-Koe eooânţeHHe, MopcKoft TpaHCnopT]. Nav.: Circulaţia vapoarelor pe liniile maritime. 14. Circulafie rutieră [trafic routier; Strafjen-verkehr; road traffic; kozuti forgalom; yjlHHHOe, AOpOHCHOe flBHHCeHHe]. 1. Drum.: Circulafia diferitelor vehicule pe drumuri. — 2. Transportul unor persoane sau al unor mărfuri dintr'un loc în altui. Exemple: Circulafia călătorilor, circulaţia bagajelor. — 3. Modul de trecere dintr'un loc în altul a unor bunuri şi valori. 667 i. Circulafia fluidului [circulation du fluide; Flussigkeitsumlauf; circulation of fluid; folyadek aram las ; iţHpKy JlHiţHH HCHflKOCTH]. Mine ; Mişcarea fluidelor din găurile sondelor, acţionată de pompe (fig. 171). Fluidele sunt pompafe prin garnitura de prăjini ‘ de foraj sau prin tubing până la fundul găurii sondeir de unde se înapoiază la suprafaţă prin spafiul inelar dintre garnitura de prăjini de foraj sau tubing şi peretele tubat sau netubat ai găurii de sonda, aceasta fiind circulafia numită normală (directă). Când mişcarea fluidelor se face deia suprafafă către fundul găurii — prin spafiul inelar dintre garnitura de prăjini de foraj sau tubing şi peretele tubat sau netubat al găurii sondei -—> înapoindu-se către suprafafă prin prăjinile de foraj sau prin tubing, circu-tafta este numită inversă. *9-' 71. Circulaţia flui. Fluidul de circulafie poate fi dului în găurile sondelor, noroiul de foraj, apa sau fifeiul. Circulafia este un. factor de primă importanţă în forajul rotativ şi în operaţiunile de cimentare, de punere în producţie, instrumentaţie, etc. a sondelor. 2* Circulafie în contracurent [passage â con-ire-couranf; Gegensirom; counterflow circulation; ellenâramu mozgâs. eîlenăramlâs; np0THBH0e, HpOTHBOTOKOBOe TeneHHe]: Relaţia dintre două fluide cari circulă în aceeaşi direcţie, dar în sensuri contrare. 3. în eehicurent [passage â equicourant; Gieichstrom; circulation in the dîrection of flow; âramirânyu mozgâs, egyenirânyu âramlâs; Te-neirae b o^hom HânpaBjieHHH, flBHJKeHHe no TeqeHHIO]: Relaţia dintre două fluide cari circulă în aceeaşi direcţie şl în acelaşi sens. 4. Circulafie termoconvectivă. V, Termocon-vective, vârtejuri 5. Circulafie [circulation; Zirkuiafion; circulation; korfolyam; IţHpKyjlfliţHH]. Av.: Curent imaginar de divergenţă nulă şi tangent ia aripa purtătoare, cu sensul spre aval pe extradoş, şi spre amonte pe intrados, şi care, suprapus curentului potenfial dat de înaintarea aripii prin aer, dă curentul real care se stabileşte, de fapt, în jurul ei. Circulafia vitesei lui de-a-lungul conturului secfiunii aripi? e proporfională cu portanfa. Intensitatea sa variază atât cu incidenfă, cât şi de-â-lungu] anvergurii. El poate înlocui aripa în calculele teoretice de portanţă. Cele mai mici pierderi induse se produc când repartiţia circulaţiei în lungul anvergurii este eliptică. De aceea se caută ca aripa avioanelor să se apropie de forma corespunzătoare de construcţie a aripii, Conceptul de circulafie, foarte util în explicarea producerii portanţei, a fost inspirat de efectul Magnus. a. Circulafie [circulation; Zirkulation, Umlauf-integral; circulation; korfolyam-integrâî; IţHpKy-JlHiţHH, KpyroBoe flBHmeHHe]. An. mat: Integrala, efectuată de-a-lungul unei curbe închise Ct-t dotată cu un sens pozitiv, asupra produselor scalare A d7, A fiind intensitatea unui câmp de vectori, iar dT ( = dr) fiind vectorul elementului linear în sensul pozitiv de pe curba Ct, Expresiunea circulaţiei uc a vectorului de câmp A de-a-lungul curbei închise Q, e: uc ~ £v4d7s®^4df . JCi 7. Circulafie fiduciară [circulation fiduciaire; Papiergeld; paper currency; papirpenzforgalom; o6panţeHHe SyMamHbix /ţeHer (iţeHHOcTeft)]: Totalitatea titlurilor de credit în circulafie, la un moment dat,, ca, bilete de bancă, cecuri, efecte de comerţ, titluri mobiliare, rente, acţiuni, obligaţiuni, cupoane şi orice alte valori cari reprezintă titluri de creanţă. 8. Circulafie monetară [circulation monetaire; Umlauf des Geldes; circulation of money; erc-penzforgalom; fleHeHtHoe (MOHeTHoe) o6pa-IlţeHHe] : Totalitatea monetelor admise pentru uşurarea schimbului într'o ţară. 9- Circulafia mărfurilor [echange des mar-chandises; Warenumlauf; circulation of wares; âruforgalom; o6paii;eHHe, o6&ieH TOBapOB]: Schimbul de mărfuri care se face prin mijlocirea banilor. In troc, schimbul se face direct (marfă contra marfă), fără intermediul banilor. In circulafia mărfurilor, tocmai bănii uşurează schimbul. 10. Circumferenfă [circonference; Umkreis; cir-cumference; kerulet; Kpyr, OKpyHCHOCTb]: 1, Curba plană ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix {termen folosit când se dă cercului accepţiunea de arie cuprinsă de această curbă). Sin. Cerc. — 2. Lungimea unei curbe aproape circulare (sens impropriu). 11. Circumferenfă maximă [circonference maxima; grofjter Umfang; maximum girfh; leg-nagyobb kerulet; MaKCHMaJIbHaH OKpyHCHOCTbJ. Agr.: Cea mai mare circumferenfă a fructului; ea poate fi transversală, corespunzând diametrului mare, sau verticală, corespunzând înălţimii fructului. i2- Circumscripţie silvică de inspecţie [divi-sion d'inspection forestiere; Inspekfionsbezirk; forest inspector's region of survey; erdofelugye-leti kerulet; KOHTpOJIbHblH (HHCneKiţHOHHblâ) JieCHOîl paHOH]: Unitatea din administraţia fo- 668 restieră, înăuntrul căreia inspectorul silvic îşi exercită funcţiunea sa de control. Se deosebesc, uneori, o circumseripfie silvică de control regional, care cuprinde unul sau mai multe .ocoale silvice — şi o circumscripţie silvică de control general, care cuprinde una sau mai multe direcţii silvice. 1. Circumvalafie, linie de ~ [circonvallation; Zirkumvallationslinie; line of circumvallatjon; ellenerodvonal; JIHHHH yKpenjieHHH BOKpyr 0caJKflaeM0r0 nyHKTa], Tehn. mii.: Linie de fortificaţie pasageră, executată de asediatorul unei cetăţi, spre a-l proteja contra vreunei forfe inimice venind din afara cetăţii. 2. Cireş, cireş sălbatic, cireş amar [cerisier; VogelkirscHe; cherry-tree; vadeseresnye; nepeui-hh (AHKan, ropbKaa HepeniHfl)]. Bot.: Prunus avium L. Arbore din familia rozaceelor. Creşte în pădurile de deal şi de şes, înalt de 20***25m. Lemnul, cu d. 0,58* **0,59, are coloare frumoasă, amintind de cel de acaju; este căutat în tâmplărie. Fructele, cireşe amare, sunt preparate ca dulcea}ă. Sin. Cerasus avium (L.) Moench. Din varietatea Juliana (L.) Koch (sin. Prunus cerasus var. Juliana L.) a acestei specii, s’au obţinut, prin cultură, cireşele dulci, cireşele de Ispas, cireşele de Mai, etc., iar din varietatea Duracina (L.) Willd (sin. Prunus cerasus varietatea Duracina L.), s'au obfinut cireşele pietroase, cireşele drăgănele, cireşele moacre, etc. Din fructele fermentate se prepară o băutură alcoolică numită Kirsch — şi duîceafă, marmelada, compot. Cozile (Stypites cerasorum), provenite în special dela specia sălbatică, sunt întrebuinţate, sub forma de infuzie, ca medicament diuretic. 3. Cireş pitic. Bof.: Prunus Chamaercerasus Jacq. V. Vişinei. 4. Ciripcea. Pisc.: Năvod mic, întrebuinfat în Delta Dunării. s. Ciriffei. Bot: Spiraea ulmifolia Scop. V. Cu-nunifă, ©. Cirrus, Cirrocumulus, Cirrostratus. Meteor. V. sub Nori. 7. Cismar [bottier, cordonnier; Schuhmacher; shoemaker, bootmak^r ; cipesz ; caiKWKHHK] : Lucrătorul care se îndeletniceşte cu confecfionarea sau cu repararea încălţămintei. 8. Cismărie [metier du bottier; Schuhmacher-handwerk; shoemaker's trade; cipeszmesterseg; canOHtHoe peMeeJio]: Meşteşugul confecţionării încălfămintei. j. Cismărie [atelier du cordonnier; Schuh-macherei; shoemaker's workshop; cipeszmuhely; canojKHafl MaCTepCKaâ]: Atelierul în care se confecfionează sau se repară încălfămintea. io. Cişmea [bome-fontaine; Stra^enbrunnen, Trinkbrunnen; drinking fountain; utcai vizvezeteki kut; B0A0pa360pHi>lfi KpaH], Canal, r Instalafie pentru a se lua apă fie dintr'o conductă sub presiune (cişmea cu robinet cu supapă), fie Fig. 172. Cisoidâ. dintr'un rezervor, prin intermediul unei pompe (cişmea cu pompă), fie dintr’un izvor (cişmea continuă). Se compune dintr'o feavă susfinută de un stâfp de lemn sau de zidărie, ori de o coloană metalică — Ia înălţimea de 0,80*vi m deasupra solului — având, la capătul de sus, un robinet cu supapă. La unele modele, robinetul este aşezat într'o cutie subterană şi se manevrează din afară, pentru a fi ferit de degradare prin înghef. u. Cisoida iui Diocle [cissoîde de D.; D.-Zissoide; D/s cissoid; D.-fele kisszoid; IţHCCOHfta >D(hokjihh]. Geom.: Locul geometric al punctelor P objinute prin următoarea construcfie (fig. 172): Printr'un punct O al unui cerc se duc secante mărginite la tangenta la cerc în punctul A, care e dia- q_ metral opus 'lui O. Din O se iau segmente OP^BC, #C "fiind segmentul ele secantă cuprins între cerc şi tangentă. Tangenta este asimptotă la curbă. Aceasta e o curbă de ordinul al treilea, cu punct cuspidal în O şi cu tangenta cus-pidală perpendiculară în A la asimptotă. Dacă se ia tangenta cuspidală ca axă Ox şi tangenta în O la cerc ca axă Oy, ecuafia cisoidei este r fiind raza cercului. 12. CisteinS [cysteine; Cystein; cysteine; cisz-tein; IţHCTeHH]. Chim.: HS - CH2 - CH(NHs) — COOH. Acidul a-amino-Miopropionic. Componentul sulfuros principal al proteinelor, din cari nu se poate izola liber, ci numai ca sulf ură (cisfina), din cauza uşurinfei cu care se oxidează. Din ea se formează, în organism, taurina. 13. Cisternă [ciferne; Zisterne; cistern; tar-iany; iţHCTepHa]: 1. Recipient metalic sau de lemn, montat pe un cadru cu două sau cu patru rofi, destinat transportului apeilf sau al altui lichid. Cisternele metalice, montate pe autocamioane, sunt cele mai folosite pe şantierele de drumuri, având uneori şi dispozitive pentru stropire. — 2. Vagon de cale ferată înzestrat cu cisternă. V. sub Vagon. 14. Cisternă [citerne; Zisterne; cistern; tar-tâny; IţHCTepHa, nOA3eMHbIH BOflOeM, BO/ţO-xpaHHJlimţe]. Cs.: Rezervor subteran pentru în-magazinarea apelor meteorice captate, cu scopul alimentării unei aglomerări locuite. 15. Cistină [cystine; Cystin; cystine; cisztin; iţHCTHH]. Chim.: S- CH2-CH(NH2)-COOH S-CHa~CH(NH2)-COOH. 669 Acidul di-a-amino-P-tiopropionic. Aminoacid rezultat prin hidroliza cheratinei din lână (In proporţie de 13°/o), a albuminei din ou (1f3°/o)r a edestinei (1°/o) fi, în mici proporţii, din glia-dină şi glutenină. Formează, cu acidul glutamic şi cu giicocoiul, un tripeptid (glutation) care se găseşte răspândit în organismul animal în ficaţi în sânge şi rinichi. Are importantă în nufrifie, proteinele în cari lipseşte cisfina având o valoare nutritivă relativ mică. Cisfina fjind insolubilă, se găseşte în pietrele din vezică şi din rinichi. 1. Citadelă [citadelle; Zitadelle; citadel; ci-tadella; iţHTa/ţejib]. Urb.: Mică cetate medievală. (In limba română a rămas aproape numai cu sensul figurat; ex.: citad!ela culturii, etc.). 2. Citat [citation; Anfuhrung, Zitat; quotation; idezet; IţHTaia, CCbIJIKa]. Arie gr.: Pasaj din scrierea unui autor, introdus în textul altui autor. Se indică prin ghilimete. 3. Citază [cytase; Zytase; cytase; citâzis; IţHTa3a]. Chim. biol.: Diastază care se găseşte mai ales în seminţele plantelor. Are rolul de a solubiliza celuloza din perefii celulelor, în timpul germinafiei seminţei. 4. Citellus citellus L. V. Popândău. 5. Citidină [cytidine; Cytidin; cytidine; ci-tidin; iţHIKflHH]. Chim.: Nucleozidă obfinută prin hidroliza parjială a polinucleotidelor. Este compusă din riboză şi citozină. Se deosebeşte de acidul citidilic prin lipsa acidului fosforjc. 6. Citirea hărţii [lecture de la carte; Karten-Ablesung; map's reading; terkepolvasâs; HTeHHe KapTbl]. Topog.: Interpretarea corectă a elementelor planimetrice şi alfimetrice cuprinse în planul sau în harta care reprezintă o regiune, prin descifrarea semnelor convenţionale cartografice şi cunoaşterea regulilor pe baza cărora sra construit planul sau harta respectivă. Citirea hărţii cuprinde două faze: Citirea hărfii în birou, compusă din localizarea regiunii şi orientarea hărfii,, ceea ce reclamă cunoaşterea scării, a semnelor convenfionale, a procedeului de reprezentare alîîmetrîcă a reliefului şi a datei construcţiei hărfii — şi citirea hărţii la teren, compusă d»n orientarea hărfii pe teren, determinarea pe hartă a punctului de stafie şi compararea hărfii cu terenul. 7. Citocromi [cytochromes; Cytochrome; cyto-chromes; citokromok; lţHT0Xp0Mbl]. Chim. biol.: Cromoproteide prezente în celulele fesututui animal. Se cunosc trei citocromi, notafi cu a, b şi c, cari au hemine drept grupări prostetice. Citocromii, împreună cu flavina şi cu fermentul respirator al lui Warburg, formează un sistem biochimic de oxido-reducere. Citocromul b, redus de leucoflavină, reduce la rândul său citocromul a, care acfionează în mod asemănător asupra citocrormului c. Acesta din urmă reduce fermentul respirator al lui Warburg, care transmite un electron moleculei de oxigen. Reacfia, care are loc în cinci etape, prezintă avantajul că energia liberată (68 cal/mol) poate fi folo- sită treptat de celula care o primeşte încetul cu încetul. 8. Citocromoxidază [cytochromoxydase; Cy-tochromoxydase; cytochrome-oxidase; citokrom oxidâzis; IţHTOXpOM-OKCH/ţa3a]. Chim. biol. V. Fermentul respirator. 9. Citofon [felephone â appel optique; Tele-phon mit optischem Anruf; telephone with optica I caii; fenyjeles telefonhivâs; TeJie(|>OH C onTHHeCKHM Bbl30B0M]: Telefon cu apel optic (apel surd). to. Citometru. V. Rotormetru. 11. Citoplasmă [cytoplasma; Zytoplasma; cyto-plasm ; citoplaszma; iţHTOiuiac-Ma]. Biol.: Protoplasma situată în afara nucleului, în celula vie. V. şi sub Centrosom. 12. Citozină [cytosine; Cyto-sin; cytosine; citozin; lţHT03HH]. Chim.: 2-oxi-4-aminopirimidină. Derivat al uracilului, obfinut prin hidroliza totală a acidului ribonucleic. îs. Cltral [citral; Citral; citral; citral; iţHTpaJl]. Chim.: CHs CHs I I CHa - C = CH - CH2 - CH2 - C = CH - CHO. Aldehidă din clasa terpenelor aciclice. Se găseşte în multe uleiuri eterice, în special în cel de lămâie şi de iarbă de lemon. Are miros puternic de lămâie. 14. Citrafr metoda cu ~ [methode des citra-tes; Zitronensăuremethode; citrates process; ci-tromsavas eljârâs; npoiţecc, cnoco6 IţHTpaTOB]. Chim.: Metodă analitică, convenfională, pentru determinarea gradului de solubilizare a acidului fosforic din sol sau din îngrăşămintele fosfafice. 15. Citrafi [citrates; Zitrate; citrates; citrâtok, citrâtsok; IţHTpaTbl]. Chim.: Săruri ale acidului citric cu metalele, cari pot fi mono-, bi- şi tri-bazice. Cele mai comune sunt cele tribazice. Se obfin prin acfiunea bazei respective asupra acidului citric. Mai întrebuinfate sunt: cifratul de amoniu, în medicină şi în imprimeria textilă; cifratul de calciu, care constitue materia primă pentru fabricarea acidului citric; cifratul de fier, în unele medicamente fortifiante; cifratul de litiu, în medicină, ca disolvant al acidului uric ; cifratul de magneziu, în medicină, ca purgativ; cifratul de sodiu, în fotografie şi cifratul de sodiu şi cel de toriu, în radiografie. Tot sub, numele de. citrafi se cunoaşte o serie de esteri organici ai acidului citric, dintre cari au întrebuinţări tehnice: cifratul de amil, ca plastj-fiant celulozic, şi cifratul de etil, folosit în par-fumerie, ca fixator, şi în industria lacurilor, ca plastifiant celulozic. ie. Citric, acid ~ [acide citrique; Zitronen-săure; citric acid; citromsav; JlHMOHHafl KHC-JlOTa], Chim.: OH I HOOC—H2C—C“CH2—COOH I COOH H N- NH OC V CH nn-c' H H 670 Acidul oxi-tricarbalilic. E foarte răspândit îh natură. Se găseşte în coacăze, în smeură, în sfeclă, în vin, în leguminoase şi, în special, în lămâie, al cărei suc conţine până la 10% acid citric. Industrial, se prepară fie prin extragere din zeama de lămâie, fie prin fermentaţia zaharurilor cu anumite bacterii de mucegaiu (citro-micete). E o substanţă cristalizată, incoloră, întrebuinţată, ca şi acidul tartric, în vopsitorie, şl mai ales în alimentaţie (sare.de lămâie). Sarea de calciu esfe mei solubilă în apă, la rece;, decât la cald. 1. CKrfn [citrine; Zitrin; citrin; citrine; iţH-TpHH]. Mineral.: Varietate de cuarţ de coloare galbenă. 2. Citromicefe [citromycetes; Citromycetes; citromycetes; citromiceszek; iţHTpOMHlţeTbi (njiec-HeBbie tph6kh)]. Biol.: Mucegaiuri asemănătoare aspergilaceelor şi peniciîeelor, cu aparatul cont-dian septat, de obiceiu neramificat, şi cu vârful puţin umflat. Cuprinde diverse specii (Citromy-ces glaber Wehmer, Citromyces pfefferianus) cari produc acid citric d>n hidraţii de carbon. Pot forma, de asemenea, add oxalic şi fumărie. s. Citron Calincov. Agr.: Varietate de ardeiu gras dulce, cu fructul cu trei şi patru muchii. Când e crud, are o coloare galbenă —- ca lămâi a — iar la maturitate e portocaliu. E foarte productiv şi timpuriu, dar e sensibil la lipsa de reveneală în pământ. E mult apreciat în comerţ. 4. Cifrulină [citrulline; Citrulline;' citrulline; citrullin; iţHTpyjIHH]. Chim. biol.: NH2~CO-NH~CH2~CH2-CH2~CH(NH2)-COOH. Ureo-aminoacid din organismul animal. Se formează în ficat din ornitină, din bioxid de carbon şi amoniac, fn felul acesta se fixează excesur de amoniac care ia naştere din degradarea aminoacizi lor, menţinându-se pH-ul celular normal. La rândul ei, citrulina poate fixa o moleculă de amoniac, trecând în arginină. 5. Citrus aurantium (ssp. sinensis Gallesio). Bot.: Portocal. V. sub Uleiuri eterice. «. Citrus medica (ssp. Limonum (Risso) Hook f.). Bot.: Lămâiu V. sub Uleiuri eterice. ?. Ciubăr, fnd. făr.: Vas de lemn format din doage, de formă tronconică, având cercul mic drept bază şi cercul mare drept gură, care e deschisă şi are la margini două prelungiri de doage aşezate diametral opus, cu două găuri în ele, numite. urechile ciubărului, cari servesc pentru apucarea şi transportul lui. 8. Ciubofica cucului [prîmevere; Himmels-schlussel; primrose; kankalin; npHMyjia]. Hort: Primula. Plantă din familia primulaceelor, care creşte între 10 şi 80 cm înălfime şi înfloreşte primăvara* de timpuriu. Are, la planta tip, florile galbene, mirositoare, dispuse în umbele. Se întrebuinfează în parcuri şi grădini, la borduri, platbande şi ronduri, ca şi în ghivece. Se înmulţeşte prin seminţe şi prin despărfire. Se seamănă iarna, în răsadniţă caldă, în cutii, în sere şi chiar pe brazde. Se repicăr apoi se plantează ta locul definitiv. •• Ciubuc [moulure; Zierleiste, Gesims, Keh-lung ,* moulding ; pârkâny, diszlec; KaJieBKa, HajlHHHHK, opHaMeHT]. ArhParte ieşindă, cu profil dreptunghiular sau curb ori format din linii drepte şi curbe, servind ca ornamentaţie la un zid, la un tavan, la o piesă de tâmplărie, etc. Astfel de părţi ieşinde se fac şi la trepte, pentru a le mări lăţimea. Sin. Mulură. 10. Ciubucar [gabarit; Lehre; mould; pârkâny. mintă; HiadjiOH]. Cs..* Unealtă a zidarului pentru executarea de ciubucuri pe zid. 11. Ciut [toile d'emballage; Verpackungstuch; wrapping cloth ; csomagolo-vâszon ; ynaKOBOH-Hoe IIOJIOTHO, peflHHHa]. Ind: tut: Pânză pentru ambalat balurile de tutun. Ciulurile au lungimea de 2,20 m şi diferite lăţimi, cari depind de mărimea foilor. Ele se aşază cu un capăt pe fundul cutiei de ambalat, astfel ca să treacă cu cca 15 cm de marginea fundului spre lucră-toarea care ambalează, iar restul se face sul în partea opusă. 12. Ciumpefu. ind. făr.: Unealtă întrebuinţată în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn şi la crăparea lor. is. Ciupercă [champignon; PiIz; fungus; gomba; rpn6]. Bot: Plantă inferioară (Thallophyta), lipsită de clorofilă, care duce o vieaţă saprofHa sau parazită. Cele mai multe ciuperci parazite produc boale plantelor. Cele saprofite pot produce fermentaţii folositoare (drojdia de bere), mucegaiuri (ex.: Penicillium), Pot fi comestibile sau veninoase. Din punctul de vedere sistematic, ciupercile fac parte din încrengătura Mycophyta. Deosebim: 14. ~ autoică [champignon autoique; autoi-scher Pilz; autoicous fungus; egygârdu gomba; aBTOH'iecKHă rpn6 (npHyponeHHbiH k o a-HOMy BHAy paCTeHHfl)]: Ciupercă parazită care se desvoltă pe o singură plantă-gazdă, şi 15. ~ eteroică [champignon heteroîque; hete- roischer Pilz; heteroicous fungus; ketgârdu gomba; reTepoH^ecKHH rp h6 (npHyponeHHbiîl k AByM BH/ţaM paCTeHHH)]: Ciupercă parazită care, penfru a se desvoltă, are nevoie de două plante-gazdă, de specii diferite. ie. ~ eterofalică [champignon heterothallique; h-eterothallischer Pilz; heterothallic fungus; hete-rotâllikus gomba; ^By^OMHblU rpiî6]: Ciupercă la care organele de înmulţire sexuată — bărbăteşti şi femeieşti — se formează pe taluri deosebite. 17. ~ omofalică [champignon homothallique; homothallischer Pilz; homothallic fungus; homo-tallikus gomba; OflHOflOMHblH rp*l6]: Ciupercă la care organele de înmulţire sexuată, — bărbăteşti şi femeieşti — se formează pe aceleaşi taluri. 18. Ciuperca şinei [champignon du rail; Schie-nenkopf; head of a rail; sinfej; rojioBKa peJibca]. C. Partea superioară a şinei de cale ferata, care suportă rularea şi transmite forţele interioare asupra inimii şi a tălpii şinei. is. Ciuperca supapei [tete de soupape; Ven-tiJteller; valve head; szeleptânyer; KJianaHHafl TapeJlKa]. Mş.: Discul supapei, care comandă trecerea fluidului. Are, de obiceiu, o parte conică bine rectificată pentru aşezarea pe scaun. u Ciupit [pincement; Spitzekappen; pin-ching off, fopping; hajtâs, metszes; BepIIIKO-BBHHe]. Agr.: Operafiunea de grădinărie care consistă în tăierea vârfului tulpinei principale sau a lăstarilor la o anumită înălţime, pentru a favoriza desvoltarea fructelor. Se aplică la pătlăgele roşii sau vinete, la castraveţi, ardei, pepeni, vită de vie, etc. 2. Ciupitor [extracteur d’echantillons de ter-rain; Kemfânger; core sampler; magprobavevo muszer; KOJiOHKOBbiH onpodoBaTejib]. Mine: Aparat pentru luat probe de teren din talpa găurii unei sonde, întrebuinţat în operaţiunile de foraj prin percusie (canadian, pensi!-van). Constă dintr'o piesă tronconică de otel,, cu o gaură axială cilindrică, înfundată la partea superioară, comunicând cu exteriorul prin două găuri transversale. La. .capătul de sus, ciupitorul are un cep filetat, la care se înşurubează o geală, iar deasupra ei o tija grea,, care este legată cu o reducţie de un cablu. Ciupitorul este izbit pe talpa găurii sondei, i se dau câteva lovituri cu geala, şi este apoi extras la suprafaţă. Dacă terenul nu este prea sfărâmidos, ciupitorul aduce la suprafaţă un sâmbure care indică natura rocei traversate. 3. ~ lateral electric cu gloanfe [carottier lateral electrique; elektrischer Seitenprufer; bullet type sidewall sampler; villamos oldalprobavevo muszer; aJieKTpH^eCKHH 60K0B0H 0np060- BaTeJlb], Mine : Aparat balistic pentru ob- ţinerea de probe din pereţii găurilor de sondă. Constă dintr'o piesă cilindrică de ofel, cu o gaură axială închisă la partea inferioară, numită puşcă,, şi având în corpul lui şase până la optsprezece celule, aşezate la diferite distanţe, în cari sunt plasate fot atâtea tuburi ciupitoare, numite gloanţe. Fiecare cilindru este legat de puşcă prin doua arcuri de sârmă, iar în spatele lui se găseşte o încărcătură de praf de puşcă, despărţită de cilindru printr'o placă metalică. Aprinderea încărcăturii se face pe cale electrică, curentul fiind condus dela suprafaţă printr'un cablu izolat. Aparatul este coborît în gaura sondei cu un cablu, de care este suspendat. După declanşarea exploziei, fiecare cilindru sau glonţ este proiectat orizontal către pereţii găurii, intrând în rocă. Cilindrul sau glonţul respectiv, care rămâne legat de corpul puştii prin cele două arcuri de sârmă, este extras din rocă odată cu extragerea puştii. Gloanfele pot fi trase succesiv, extrăgându-se astfel probe dela diferite adâncimi, pe întreaga lungime a aparatului. Probele de rocă obţinute au un diametru de 3/4", o lungime de 1,5**•2,5", şi dau indicaţii asupra permeabilităţii, a porozităţii, a conţinutului în gaze, în ţifeiu sau în apă a| stratului din care s'au luat probele. Probele obţinute, deşi sunt reduse cantitativ, sunt reprezentative, fiindcă nu sufer acfiunea de presiune a pompelor, ci 671 numai acfiunea hidrostatică a fluidului de circulaţie. 4. ~ lateral mecanic [carottier laie rai mecanique; mechanischer Seitenprufer; mechanical side-wall sampler; mekânikai oldalprobavevo muszer; MexaHHnecKHă 60K0B0â onpoâoBaTejib]. Mine: Aparat mecanic pentru extragerea de probe din perefii găurilor de sondă, înşurubat şi in-trodus odată cu garnitura de prăjini de foraj. Constă dintr'o piesă cilindrică de ofel cu o gaură axială, asemănătoare unui lărgitor cu lame tăietoare. Are două lame laterale,, pe cari sunt înşurubate câte două ciupitoare tron-conice, de ofel. Lamele sunt acţionate de pre- Fig ,.73 clupitor ,aleraI siunea pe care o exer- me«nic. cită pompele de circulafie asupra unui piston care se găseşte în interiorul aparatului. In timpul introducerii aparatului în gaura de sondă, lamele sunt retrase, iar când pompele sunt puse în funcfiune, ele se deschid şi vin în contact cu peretele găurii. Aplicând treptat greutatea garniturii de prăjini de foraj pe aparat, lamele cu ciupitoarele sunt forfate în rocă. După executarea acestei operaţiuni, pompele sunt oprite, prăjinile de foraj sunt ridicate, iar lamele cu tuburile ciupitoare, cari confin proba, se retrag în corpul aparatului, care este extras din gaura sondei. 6. Ciuruivea frunzelor [maladie criblee du cerisier; Gummosis der Kirschbăume; shot hole; level likacsossâg; npOflbipHBJIHBaHHe, H3penie« HHBaHHe JlHCTbeB]:* Boală a pomilor fructiferi, în special a cireşului, a caisului şi a pierşecului, produsă de ciuperca Ascospera Beijerinkii (Cla-sterosporium carpophilum) din familia micosfere-iaceelor, care atacă frunzele şi fructele. Pe frunze apar pete circulare de coloare galbenă-brună, cu marginea de coloare roşie,, bine delimitată. In dreptul petelor, fesuturile sunt mortificate, se desprind şi cad, iar frunzele rămân perforate. Se combate prin stropiri cu zeamă sulfocalcică sau cu zeama bordeleză. Se aplica tratamente de iarnă, de primăvară şi de vară, conform calendarului de stropire a pomilor fructiferi, o. Ciuruitor [crible; Rătter; siffer, corn sieve; fisztito dobszita; rp0X0T, TpHep, OHHCTHTeJIb]: Aparat care serveşte la curăţirea cerealelor, mai ales a orzului în industria berii, prin separarea corpurilor străine cari diferă prin mărimea lor de bobul de cereală. — Ciuruitoarele sunt de două tipuri: 7. ~ cu tobă [tambour cribleur; Siebtrom-mel; sizing drum; dobszita; Tpnep» 3epHOBafl COpTHpOBKa (C 6apa6aHOM)]: Aparat format dintr'o tobă cu 6*’*8 feţe alcătuite din sită 672 metalică. Pe o anumită porfiune a tobei, pe unde întră orzul tn aparat, sita are o ţesătură foarte deasă, aşa că nu pot trece decât praful şi boabele foarte mici, cari sunt apoi evacuate. Pe ultima porţiune a tobei, ţesătura sitei este mai puţin deasă, încât lasă să treacă boabele de orz, reţinând bulgării de pământ şi pietricelele, cari sunt apoi evacuate. 1. Ciuruifor plan [crible plan; Schutfelkasten; shaking sieve; râzoszekreny; BHdpaiţHOHHaH 3epHOOHHCTHTeJIbHâH MaiIIHHa, COpTHpOBKa], format dintr’o serie de site plane suprapuse, înclinate în aşa fel, încât boabele de orz, cât şi impurităţile să fie îndrumate către ieşire. întregul sistem de site este aşezat pe patru lame de oţel, cari îi permit să aibă o mişcare de du-te, vino. Pe sita superioară sunt reţinute impurităţile mai mari decât bobul de orz, iar pe cea inferioară sunt reţinute boabele de orz, lăsând să freacă impurităţile mai mici. 2. Ciusdă. Sin. Jghiab. s. Ciutac. Mine: Rest (capăt) din lerrvnul de armare, obţinut prin tăierea acestuia la dimensiunile necesare (termen minier, Valea Jiului). 4. Cizelare [ciselure; Ziselieren; chasing; le-simifâs, fenyesites; HenaHKa, flOJidJieHHe]. Arh.: Lucrare de finisaj a suprafeţei metalului turnat, cu ajutorul dălţii şi al ciocanului. s. CI Chim.: Simbol literal pentru Clor. , 6. Clacare [ctaquage de tendon; Flechsen-verletzung; upper attaint, rupture of tendon; bo-kaserules; BOcnaJieHHe cyxojKHJiHă]. Zoot.: Boală care se observă în special 1a caii de curse, şi care se manifestă prin umflarea tendonului, de obiceiu la picioarele din faţă. Se produce în urma unei lovituri, sau a eforturilor brusce şi exagerate, şi e datorită desfacerilor de fibre, de unde şi inflamarea tendonului. Uneori, clacarea este în legătură cu conformaţia defectuoasă a picioarelor. 7. Clachetă [claquet; Klappe; clack, drop; fa-billentyu; 3anţ§JlKa, 3aCJiOHKa]. Cinem.: Piesă de lemn folosită pentru fixarea punctelor de pornire în vederea sincronismului, la înregistrările de imagini şi de sunete pe un acelaşi film. 8. Claie 1. [meu le de foin; Heuschober; hay-stack; szenaboglya; CTor (ceHa, cojiombi)]. Agr.: Grămadă mare de fân sau de paie de cereale, obişnuit de formă conică, ridicată pe câmp sau în curtea locuinţei agricultorului. 9. ~ 2. [moyette de gerbes; Stiege, Puppe; shook, stook, shock; kalangya, kazal; KOiraa, 6a6Ka, KpeCTeiţ]. Agr.: Forma #de aşezare, pe mirişte, a snopilor de cereale, penfru ca ploaia să nu deterioreze boabele şi paiele, în timpul completării maturităţii. O claie se compune din două jumătăţi (picioare sau cruci, de câte 13 * *15 snopi fiecare). io. Claifaufr ecuaţia lui ~ [equation de C.; C.sche Gleichung; C.'s equation; C.-fele dife-renciâl egyenlet; ypaBHeHHe Kjiepo]. An. mai.: Ecuaţia diferenţială y — xy +/(y*), care are ca integrală generală funcţiunea: y — cx + f(c), (o familie de drepte),, iar ca integrală singulară înfaşurătoarea acestei familii de drepte. 11. Clanti [crampon; Klanmmer; cramp; kapocs; Hcejie3HaH CKo6a, kpk>k, niTbipb]. Mş.: Piesă în formă de U, întrebuinţată pentru prinsul urechilor cutiilor de turnătorie. 12. Clamidospor [chlamydospore; Chlamydos-pore; chlamydospore; klâmidoszpora; XJiaMH-/ţocnopa]. Bof.: Spor rezistent, cu o membrană groasă,, care se întâlneşte la ciuperci (de exemplu la ciupercile microscopice parazite, cari produc mălura şi tăciunii la plante). îs. Clampă de susţinere [agrafe de manoeuvre; Rohrklemme; clamp; csokapocs; 3a)KHM, 3âXBaT, KJieMMa], Mine: Sin. Brăţară, Şarnieră (v.). 14. Clan [clan; Klan; clan; klan, esoport; KJiaH, IIJieMH]: Mică reuniune de specii vegetale crescute pe suprafeţe restrânse şi cari tind să se răspândească pe suprafeţe mai mari, prin luptă cu alte clanuri. 15. Clanfă [bec-de-cane, poignee de porte; Turdrucker; door handle; ajtokilincs; HattCHMHaH pyHKa (flJIH KOMHâTHblX ^BepeH HJIH ^JIH BOPOT)]: Piesă metalică în formă de L, fixată pe o uşă sau poartă, care, prin apăsare cu mâna, acţionează asupra mecanismului unei broaşte, pentru a deschide sau închide uşa sau poarta respectivă. Se execută din alamă, din bronz, fier forjat, etc., simplă sau decorată. In general, clanţele se montează în pereche, câte una de fiecare parte a uşii. ie. Clapă [clapet, volet, touche, taste; Klappe, Deckel; clack, flap; billentyu, szelep; 3acJIOHKa, KpbHHKa, KJianaH]. Mş.: 1. Placă oscilantă în jurul unei articulaţii, care serveşte pentru închiderea sau deschiderea unei conducte, a unei cutii, etc. Permite sau nu trecerea unui fluid, libera cădere a unui material mai mult sau mal pufin pulverulent, etc. — 2. Parte terminată a unui sistem de acţionare, parte pe care se exercită acţiunea operatorului. Sin. Clapet, Cla-petă. Se numeşte, de obiceiu, după funcţiunea pe care o îndeplineşte, sau după dispozitivul la care se ataşează. — Ex.: 17. ~ cu pozifie dublă [clapet h double position; Umschaltklappe; reversing trap, two way trap; âtâllito szelep; nepeKJIIOHaiomHH KJianaHJ. Tehn.: Clapă articulată la baza unei pâlnii de scurgere, care poate să dirijeze scurgerea conţinutului acesteia într'o parte sau în alta, după pozifia pe care o ocupă. is. ~ de aer [clapet de depart; Starterklappe; starting plate, choke; legadagolo szelep; B03-flyiHHan 3acJiOHKa, nycKOBan 3acjiOHKa]. Auto.: Disc oscilant în jurul unei axe centrale, care reglează cantitatea de aer care intră în camera de carburaţie, pentru a realiza un amestec mai bogat în combustibil, necesar pornirii motorului. Se comandă printr'un buton aşezat pe tabloul de bord al automobilului. Sin. Şoc. 19. ~ de amestec [volet d’air; Mischklappe; air damper, air strâng Ier; kevero szelep^ B03-flyniHaH 3aCJlOHKa]. Tehn.: Clapă care, la in- stalafiile de condijionarea aerului, prin poziţiile pe cari le ocupă discul, fixează raportul dintre aerul proaspăt,nou admis îninstalafie,şi cel de circulafie. i* Clapă de cenuşar [clapetdu cendrier; Asch-kastenklappe,* aslvpan damper; hamuszekreny legcsappantyu; no/myBaJio]: Clapă de aer montată la partea dinainte şi dinapoi a cenuşarului unei locomotive (fig. 174). Uneori se montează clape de aer şi în perefii laterali. Serveşte pentru reglarea cantităţilor de aer necesare arderii. Manipularea clapelor se face din marchiză (cabina mecanicului),, printr'un sistem de bare. t) pârghie de acfionare a clapelor de fund; 2) pârghie de acfionare a clapelor de aer; 3) clapă de aer dinapoi; 4) dispozitiv de înzăvorire; 5) clapă de aer dinainte; 6) clape de fund; 7) căldare verticală; 8) corpul cenuşarului. 2. de fund a cenuşarului [clapet d'eva-cuation du cendrier; Aschkasten-Bodenklappe; ash-pan slide ; hamuszekreny fenekcsappantyu ; 3acjiOHKa 30JibHHKa (ajih yAajieHHfl 30jibi)]. C. i: Capac orizontal la fundul cenuşarului locomotivelor, pentru golirea rapidă şi completă a cenuşii (fig. 174). Este acjionat din cabina mecanicului cu ajutorul unor pârghii de comandă. s. 'V de reglarea debitului [clapet pour reglage du debit; Drosselklappe; throttle valve; nyomo szelep; APOCCejlbHblft KJianaH]: Disc, in conductele de aspirafie sau de ventilaţie, care poate avea o pozifie variabilă, dela aceea para- lelă cu axa conductei (debit maxim) până la a-ceea perpendiculară pe axă (debit nul). 4. ~ de reţinere [clapet de retenue ; Ruck-schlagklappe ; non return val- ve : biztosito szelep; oâpaTHbift KJianaH]: Disc aşezat într'o conductă, prin care circulă un fluid, cu rolul de a suporta contrapresiu-nea fluidului şi a împiedeca întoarcerea lui (fig. 175). Fig. 175. Robinet cu clapă de refinere. 673 5. ~ de supraîncălzitor [clapet de surchauf-feur; Uberhitzerklappe; superheater flap; tul hevito csappantyu; 3acjioHKa neperpeBaTejra hjih na-poneperpeBaTejiH]. C.f.: Clapă folosită la unele tipuri de locomotive pentru a se varia gradul de supraîncălzire, respectiv tirajul gazelorr prin fevile mari de fum, când se închide regulatorul de mers al locomotivei. Aceste clape se montează în dreptul fiecărui rând de |evi mari de fum (în camera de fum) şi se închid automat printr'un servomotor, odată cu regulatorul. Alteori închiderea sau deschiderea clapelor se face în timpul mersului cu regulatorul deschis,prin acjionarea unui volan. Când clapa este parfial închisă, gazele trec în cantitate mai redusă prin fevile mari de fum, reducându-se parfial şi supraîncălzirea aburului. Tendinfa, în construcfii le de locomotive moderne, este de a se renunfa la aceste clape. e. ~ de suprapresiune [clapet de surpres-sion; Oberdruckklappe; excess pressure valve; tulnyomâs-szabâlyozo szelep; 3aCJIOHKa HJIH CBepxAaBJieHHH], Tehn. mii.: Clapă folosită ca supapă de suprapresiune a aerului, în adăposturile de apărare pasivă. 7. ~ de tiraj [clapet de tirage; Zugabsperr-klappe; draught check plate; legszivo szelep; CTonopHan 3acjiOHKa, 3acjioHKa ajih npe-KpameHHH THTH]. Mş.: Clapă cu orientare reglabilă, situată în conducta pentru aspirafia aerului în focar. — Clapă aşezată la baza coşului. 8. ~ de ventilafie [clapet de ventilation; Luftungsklappe; ventilator flap; szellozo szelep; BeHTHJiHiţHOHHaH3acjiOHKa]. Tehn.: Clapa unui dispozitiv care- serveşte la aerisirea unei încăperi, a unui vagon de cale ferată, etc. 9. Clapă [clapet; Klappe, Deckel; key; fedo, billentyu; 3acjiOHKa]. Ind. text: Mică piesă la maşina Crompton cu cartele de carton, ai cărei scop este protejarea cartoanelor cari nu pot rezista la contactul direct eu platinele. Sin. Tastă, Tuşa. 10. Clapă [vanne-clapet; Stauklappe; adjustable ouiJet stuice; duzzaszio tabla; peryJIHpyK)-HţHHCH BbinycKHOH mHT, mjno3]. Hidr.: Panou de lemn sau de metal, folosit Ia stăvilare pentru reglarea nivelului apelor, şi care se poate rofi în jurul unei axe orizontale. Acfionarea se poate face Ia comanda unui mecanism acfionat manual, sau complet automat. Sin. Clapă reglabilă. — Poate fi: 11. Clapă basculantă [clapet basculant; Trom-melklappe; ro-cking valve; duz-zaszto-dobszârny; KaHaiOIIţHHCH KJianaH]. Hidr. : Clapă cu două brafe, articulată în apropierea mijlocului ei (fig. Fj9- 176- Clapă basculantă. 176). Este ţinută în echilibru sau rotită pe 43 67A Fig. 177. Clapă cu contragreutafe inferioară. cele două aripi, de momentele forfelor hidrostatice cari acfionează asupra ei. 1. Cfapă cu contragreutate {clapet â contre-poids; Gegengewichtsklappe; sluice gate with counterweight; eilensulytâblâs duzzaszto ; HţHT c npoTHBOBecoM]. Hidr.: Clapă la care momentul de răsturnare dat de împingerea apei este echilibrat de momentul unei greutăţi legate de clapă prin-? tr'un anumit dispozitiv (fig. 177). După poziţia greutăfii, clapa poate fi || cu contragreutate inferioară, sau cu contragreutate superioară. 2. ~Freud [clapet F.; F,sche Stauklappe; F.-valve; F.-fele duzzaszto; nţHT (J)poâAa]. Hidr.: Clapă articulată la partea inferioară şi menţinută în poziţia de echilibru prin împingerea exercitată de tija unui piston care foloseşte presiunea creată de apa reţinută. 3. ~ penfru gheţuri [clapet pour glaţons; Eis-klappe; ice flap valve; jeglebocsâto; IlţHT #JIH 3BaKyaiţHH Jib/ţa], Hidr.: Clapă situată la partea superioară a unui stăvilar şi care permite, în poziţie culcată, evacuarea gheţurilor de suprafaţă, fără a se manevra ansamblul stăvilarului. 4. Clapă [preneur de feuilles, griffe; Greifer; gripper, nipper; markolo; 3a>KHMaTeJIb, 3ax-BaT]. Arte gr..* Lamă încovoiată, care apucă şi fixează hârtia pe cilindrul unei maşini de tipărit, pentru a-i impune să se deplaseze împreună cu cilindrul, evitând astfel lipirea ei pe litere. 5. Clapă de anunciator [annonciateur d'appej; Anrufklappe ; switchboard drop ; hivo-bil-lentyu; Bbl3biBHoâ KJianan]. Telf.: La o centrală telefonică: mic capac metalic articulat la un capăt şi care se desprinde din poziţia ridicată (de repaus) când trece un curent de apel prin anunciatorul de apel. e. ~ de vorbire [commutateur; Sprechtaste; switch; beszeloszelep; KOMMyTaTOp, pa3roBop-HblH nepeKJllOHaTeJlb]. Telf.: Clapă adaptată la rmcroreceptorul telefonului de campanie, peniru a permite (prin apăsare) închiderea circuitului microfonic în timpul vorbirii. 7. Clapă de scris [taste, touche; Taste; key; biilentyu; KJiaBHIHKa]. Tehn.: Mic disc însemnat cu o literă, la capătul unei pârghii articulate, îit mecanismul maşinilor de scris, al unor maşini de calculat, etc. Serveşte ta acţionarea cu mâna a acelor maşini, de către operator. Sin. Tastă, Tuşă. s. Clapefă. V. Clapă. 9, Clapeyron, ecuaţia lui ~ [equation de C; C.scher Satz; C/s equation; C-fele egyenJet; ypaBJieHHe KjianeilpOHa]: Formulă care ex- primă relaţia dintre momentele stafie nedeter-minate Mtm±, Mr şi Mr^i f ce se produc pe trei reazeme consecutive ale unei grinzi continue, tasarea acestor reazeme yţm±i yr t yr^-t Ş* mo~ mentele încovoietoare datorite sarcinilor exteri-oare, pe cele două deschideri lr şi /r+i, considerate simplu rezemate. Sin. Ecuaţia celor trei momente. io. Clapeyron, formula lui ~ [formule de C; C. Formei; C.'s formula; C.-fele tetei; <|)OpMyjia T ci p KjianeHpOHa]. Fiz.: L--. (v-u) Daca v este J volumul specific al vaporilor, u volumul specific al lichidului, T temperatura absolută, p tensiunea de vapori la temperatura Tş dp variafia tensiunii de vapori pentru o variaţie dT a temperaturii, / echivalentul mecanic al caloriei, L e căldura latentă de vaporizare. Dacă v este volumul specific al unui lichid, u volumul specific al solidului respectiv, T temperatura de topire, dT şi dp variaţiile de temperatură de topire şi presiune corespunzătoare, L este căldura latentă de topire. Se pot scrie astfel de ecuafii penfru diferite alte feluri de transformări de acest gen. In cazul vaporizării, mai ales, se obişnueşte sa se întrebuinţeze formula pentru a deduce pe dp dT în funcţiune de elemente cunoscute. n. Clapoifu. V. sub Val. 12. Clarii [clarain; Halb-Glanzkohle; clarain; felfenyu szen; HCHOBaTblH, no JiydjieCTtfHţHH]. Petr.: Component petrografic de natură organică, cu aspect lucios, în cărbunii fosili, în special în huile. 13. Clark I [clark l; Clark I, Blaukreuzkampf-stoff; clark I; kekkeresztes harcigâz; KjiapK I]. Gaze; (CeHs^AsCl. Difenilctorarsină. Gaz de luptă, strănutător* din clasa arsinelor. E un corp solid, cristalizat., incolor, cu p. t. 38° şi p. f. 331° (cu descompunere). Are produsul letal 4000, pragul de excitaţie 0,1 mg/m3 şi limita de su-portabilitate 1 mg/m3. A fost întrebuinţat numai de Germani, către sfârşitul primului războiu mondial, încărcat în proiectilele de artilerie şi în grenadele de mână, singur sau amestecat cu alte substanţe. Sin. Cruce albastră. 14. Clark II [clark II; Clark II; clark II; C.-harci-gâz; KJiapK II], Gaze.* (CeHs^AsCN. Difenilcian-arsină. Gaz de luptă, strănutător, din clasa ar şinelor. Se prepară din Clark I şi cianura de sodiu (CeHs^AsCI + NaCN = (CeHs^AsCN 4* NaCI. E un corp solid, incolor, cu p. t. 32° şi p. f. 346° (cu descompunere). Are produsul letal 4000, pragul de excitafie 0,1 mg/m3 şi limita de su-portabilitate 0,25 mg/m3. Acţionează sub forma de aerosol şi este un? iritant puternic. In primul războiu mondial, a fost întrebuinţat de Germani la încărcarea proiectilelor şi a grenadelor de mâna. i* Clarke, elipsoidul Iui ~ [ellipsoîde de C.; C.sches Erdeilipsoid; C/s ellipsoid; C.-fele el-lipszoid; 3JIHIIC0H^ KjiapKe]: Elipsoidul de referinţă, care aproximează geoidul determinat şi calculat de A. R. Clarke în anul 1866. Are următoarele elemente fundamentale: a = 6 378 206,4 m; £ = 6 356 538,8 m; X =1/295,0; a şi b fiind serni-axele şi X turtirea elipsoidului. Acest elipsoid a servit Ia-ridicările geodezice ale Statelor Unitei ale Americei de Nord, şi este folosit şi în pre- j zent în Franţa. 2« Clarkeit [clarkeite; Clarkeit; ciarkeite; klâr-keit; KJiapKeHT]. Mineral.: (Na2,Pb) • 3 UO s -3 H2O. Mineral de uraniu, care confine 82,7% UO3. E cu spărtura concoidală. Are gr. sp. 6,4. E de coloare brună închisă. s. Clarkia [clarkia; Clarkie; clarkia; liget-szepe; KJiapKHH (iţBeTOK)].Horf.: Clarkia pulc-hella; familia onagrariaceelor. Plantă anuală cultivată pentru florile sale mari, de coloare dela alb până Ia purpuriu închis, axilare, aşezate în ciorchine. înfloreşte din Iunie până în August. Se plantează în ronduri, în borduri, în platbande şi chiar în ghivece. Se înmulfeşte prin seminţe, în răsadniţe, sau direct pe brazde, în lunile Aprilie-Mai. Se desvoltă bine în reqiuni deluroase. 4. Clar-obscur [clair-obscur; heildunkei ; chiaroscuro; vilâgos-sotet; CBeTOTeHb]. Artă: 1. Modul special de a reda, într'o pictură, efectele produse de lumina care, căzând asupra corpurilor, pune în evidenfă unele părţi, în timp ce pe altele le ascunde în umbră. — 2. Pictură monocromă care, pentru a obţine efecte, foloseşte contrastul dintre lumină şi umbra. 6* Clasă [classe; Klasse; class; osztâly; KJiacc]. Log.: Mulţimea eJementelor definite prin faptul că au toate, şi numai ele, o anumită relaţie sau proprietate. Elementele pot fi obiecte (indivizi) sau propoziţii. Ele pot fi concepute drept valori ale unei variabile logice, iar relaţia sau proprietatea caracteristică poate fi exprimată printr'o funcţiune propoziţională. In acest sens, o clasă e mulţimea valorilor unei variabile logice, cari satisfac o anumită funcţiune propozi-fională. O clasă ale cărei elemente sunt obiecte (concepte de gradul zero) se numeşte clasă de gradul întâiu şif în general, una ale cărei elemente sunt clase de gradul (»—1) se numeşte clasă de gradul n. Gradele claselor prezintă importanţă în teoria tipurilor. «. Clasă [classe; Klasse; class; osztâlyî KJiacc]. Zoof.: Fiecare din diviziunile încrengăturilor de animale, subdivizată la rândul ei fie în subclase, fie direct în ordine. Ex.: Clasa 675 mamiferelor e cuprinsă în încrengătura vertebratelor şi se subdivide în subclasele monofre-melor, marsupialelor şi placentarelor, ultima fiind subdivizată în ordinele carnivorelor, rozătoarelor şi ungulatelor, 7. Clasă [classe; Klasse; class; osztâly; KJiacc]: Elementele unei mulţimi jl/ cari au — şi numai ele — anumite proprietăţi deosebitoare de altele, constitue o clasă a acestei mulţimi. In general, submulfimi le Mlt re- prezintă o împărţire în clase a lui Mt dacă aceste submulfimi sunt două câte două disjuncte, iar reunirea lor dă pe M. Fiecare element din M face parte dintr'o clasă, ş“i numai dinfr'una. împărţirea în clase generează © relaţie de echivalenţă. Două elemente a şi b cari fac parte din aceeaşi clasă sunt echivalente: a~b. Această relaţie este reflexivă, simetrică şi transitivă. Reciproc, o astfel de relaţie de echivalenţă, definită pentru elementele unei mulţimi M, conduce la o împărţire a mulţimii în clase. Exemple?: Clase de resturi module sunt constituite de numerele întregi în modul următor: clasa > (r = 0,1*..., p— 1) este formată din întregi de forma mp+rt două numere din aceeaşi clasă fiind echivalente sau congruente între ele. 8. Clasă [classe; Klasse; class; osztâly; KJiacc]. An. mat.: 1. Numărul minim de varia- bile cu ajutorul cărora o formă Pfaff poate fi exprimată, printr'o schimbare convenabilă de variabile. — 2. Clasa unei ecuaţii Pfaff este egală cu clasa formei Pfaff corespunzătoare, care este- cea mai mică posibilă, când se mai admite şi operaţiunea de înmulţire a formei cu o funcţiune arbitrară diferită de zero. Clasa unei ecuaţii Pfaff este totdeauna un număr impar, — 3. Clasa unui sistem de ecuaţii Pfaff este numărul minim de variabile cu ajutorul cărora el se poate exprima printr'o schimbare convenabilă de variabile. 0. Clasa [classe L^; 1.^ Klasse; 1.^-class; osztâly; JL-KJiacc ]: Funcţiunea reală f(x) este de clasă pe mulţimea M, dacă este' măsurabilă pe M şi este sumabilă pe M. O funcţiune de clasa se mai numeşte şi p-sumabilă. 10. Clasă de calitate. Cad. V. Gradaţia venitului cadastral. 11. Clasâ de construcţie [classe de construc-tion; Bauklasse; building class; epit£si osztâly; CTpOHTejibHblîi KJiacc]. Urb.: Diviziune a unei comune, ale cărei caracteristice constau în dimensiunile permise clădirilor, în raport cu suprafaţa parcelelor. Aceste dimensiuni depind de proporţfia de teren construibil şi de înălţimea clădirii, socotită în metri sau în număr de caturi; alteori sunt în funcfiune de coeficientul de utilizare. 12. Clasă de deflagraţie. V. Aprindere, grupuri de ~ şi clase de deflagraţie. 13; Clasă de fertilitate. Silv.: Sin. Clasă de bonitate. V. Bonitate. 43* 676 * i. Clasă de producfie. Si fa.: Clasă de bonitate. V. Bonitate* 2. Clasă de simetrie [ciasse de symetrie; Symmetrieklasse; class of symmetry; arânyossâgi osztâly; KJiacc CHMMeTpHH]. Mineral.: Totalitatea cristalelor cari au aceeaşi simetrie. In cele şase sisteme cristalografrce există numai câte o clasă cu maximum de elemente de simetrie; această caracteristică se numeşte holoedria sistemului. Afară de această clasă, în fiecare sistem mai sunt şi alte clase de simetrie, cari au un număr mai redus de elemente de simetrie; aceste clase se numesc meroedrice. După felul suprimării elementelor de simetrie,, clasele me.roedrice pot fi: hemiedrice. tetartoedrice şi ogdoedrice. V. şi Simetrie, clasă de 3. Clasă simpîorică [ciasse equivalente; GleichfâlJigkeitsklasse; equivalent class; egyen-erteku osztâly; 3KBHBaJieHTHblâ KJiacc]: Clasă de granule minerale cari au aceeaşi vitesă limită de cădere în apă, aer, etc. într'o clasă simptotică dată, granulele cari au o greutate specifică mai mare, au dimensiuni mai mici. 4. Clasă socială [ciasse sociale; soziale Klasse; social ciass; szociâlis osztâly; COIţHajlb-HblU KJiacc]: Totalitatea oamenilor cari au aceleaşi raporturi fafă de mijloacele de producfie (lipsa acestor mijloace caracterizează proletariatul, iar posedarea lor caracterizează pe capitalişti) şi cari ocupa acelaşi rol în sistemul de producfie (salariafi sau patroni). 5. Clasare [classement; Einteilung; classifica-tion; osztâlyozâs; KJiacCH^HKaiţHH]: Operafiunea de grupare sau de alegere a obiectelor din aceeaşi clasă (ex. de aceeaşi mărime).—Clasarea materialelor se poate face prin trecerea prin site cu ochiuri de diferite mărimi, prin sedimentare, uneori chiar prin alegere cu mâna, etc. 6. Clasare [classement; Klassieren; classifica-tion; osztâlyozâs; K JiacCH<|>HKaiţHH]. Mine: Operafiune de preparare a minereurilor şi cărbunilor. — Se deosebesc următoarele feluri de clasări:. 7. ~ simptotică [classement par equivalence; Gleichfălligkeitsklassierung; equivalent classifica-tion; egyenertek szerint valo osztâlyozâs; 9KBH-BajieHTHaa KjiaecHcJjHKaiţHH]. Mine: Separarea minereurilor după vitesa limită de cădere în apă sau în aer a granulelor. In primul caz, clasarea se face în aparate cu curent de apă orizontal (de ex. clasor mecanic, etc.)* sau ascendent. In al doilea caz,, clasarea se face în desprăfuitoare sau în alte aparate cu curent de aer ascendent. 8. ~ volumetrică [classement volumetrique; Siebklassierung; volumetric classification; szita-soros osztâlyozâs; oâ'beMHaH KJiaceHcjjHKalţHH]: Operafiunea de preparare prin care produsele miniere sunt separate după mărimea bucăfi lor. Se face pe grătare, pe ciururi sau site, şi poate avea scopul de a furnisa direct produse comerciale, sau de a face posibilă ori de a înlocui separarea după specii minerale, sau de a asigura alimentarea maşinilor de sfărâmare cu material suficient de mărunt. 9. Clasarea puiefilor [classement des plants; Sâmlingsauslese; classification of saplings; cse-metevâlogatâs; KJia0CH(|>HKaiţHH noeaflOHHOro (ApeBeCHoro) MaTepnajia], Agr.; Operafiunea alegerii puiefilor după diametrul măsurat la colet cu ajutorul unui calibror, şi a împărţirii puiefilor pe calităţi. Puiefii trebue să fie drepfi şi să aibă la colet un diametru care, pentru calitatea întâi are8v**10 mm, iar pentru calitatea a doua, 6--8 mm. Puiefii de calitatea întâi şi a doua se plantează în şcoala de pomi, iar cei cari au un diametru mai mic de 6 mm, în şcoala de fortificare. 10. Clasarea tutunurilor [classification des ta-bacs; Tabaksklassifizierung; classification of to-bacco; dohâny osztâlyozâs; KJiaeCH<î>HKaiţHH TadaKOB]. Ind. tuf.: Alegerea tutunurilor pe ca-fităfi. Se face o primă clasare, cu caracter provizoriu, înainte de fermentare, apoi o clasare definitivă, după fermentare, când apar definitiv toate caracteristiceie specifice ale tutunului. 11. Clase de diametri. V. Categorii de diametri. 12. Clase de resturi [classes residuelles; Ne-benklassen; residual classes; mellekcsoport; oc-TaBIIlHeCH nocjie BblHHTaHHH KJiaccbl]: In descompunerea (la dreapta) a unui grup G având elementele a0, a±, a2t... prin subgrupul său g: G=a0g + a1g + ... se numesc clase de resturi submulfimile ajg, ale căror elemente sunt constituite de produsele lui d; prin fiecare element a! lui g. Elementele at se numesc reprezentanţi. Fiecare element poate fi luat ca reprezentantul unei clase. Clasa care admite ca reprezentant elementul-unitate, coincide cu subgrupul g însuşi. Celelalte clase nu sunt grupuri. Clasele de resturi se notează prin reprezentantul lor, ca: {*,} . Avem unde ^e un alt element al mulfimii a^g. Când g e dMzor normai al lui G, clasele de resturi la dreapta coincid cu clasele de resturi la stânga, şi formează grup fafă de legea de compozifie {4} Clasele de resturi module — r ale numerelor întregi constitue un caz particular al claselor de resturi, dacă numerele întregi sunt considerate ca elementele unui grup G, în care operafiunea de compozifie e adunarea, subgrupul g fiind constituit din totalitatea multiplilor lui r. O clasă A a mulfimii M este nulă, dacă niciun element din M nu are proprietatea deosebitoare a clasei A. îs. Clase de vârstă [classes d'âge; Alters-klassen; age classes; korosztâlyok; B03paCTHbie KJiaccbl]. Silv.: Totalitatea arboretelor, ale căror vârste sunt cuprinse între două numere de ani date. De obiceiu, intervalele sunt 1v**20 ani (clasa I), 21#,,40 ani (clasa a ll-a), 41*,,6Q ani (clasa a IIl-a), etc. Când clasele de'vârstă sunt egale între ele, iar ca număr corespund perioa- delor revoluţiei, se numesc normale. Clasificarea în clase se face în vederea studiului structurii unei păduri, după vârstă. 1. Clasic [classique; klassisch, Klassiker; classic; klaszikus; K JlâCCHHeCKHH]. 1. Arh.: Calitatea unei opere de artă de a putea servi ca model de perfecţiune în genul ei. — 2. Autorul unor opere de artă considerate clasice. Ex,: Clasicii eleni, din Antichitate; clasicii francezi din sec. XVII. — 3. Arh.: Calitatea atribuită ansamblului arhitecturii greco-romane, şi arhitecturi lor mai recente, din Renaştere şi din epoca contemporană, cari se inspiră din cele dintâi. Arhitectura clasică se bazează pe întrebuinţarea ordinelor clasice, caracterizate prin cinci tipuri de coloane: dorice, ionice, corintice, toscane şi compozite. 2. Clasificare [classification; Ordnung; classi-fication; osztâlyozâs; KJiacCH(})HKaiţHH]: Operaţiunea de stabilire a criteriilor (a relaţiilor şi proprietăţilor) cari definesc clasele în cari se împart elementele unei mulţimi date. Exemple: 3. ~ cadastrală [classification cadastrale; Ka-tasterklassifikation; cadastral classification; kataszteri osztâlyozâs; Ka/ţacTpoBan kjiaccH(|>HKau;Hfl]. Cad.; Totalitatea operaţiunilor cadastrale cari au de scop să efectueze: Descrierea economică şi stabilirea claselor locale de calitate; stabilirea gradaţiei venitului cadastral; încadrarea în clase cadastrale, care urmăreşte să şi claseze fiecare parcelă cadastrală în clasa de calitate corespunzătoare. — Clasificarea se execută la faţa locului, pe comune, de către Comisiunea locală cadastrală de clasificare, anume constituită. Clasificarea se face prin comparaţie cu terenuri speciale, alese şi cercetate anume, numite terenuri model, pentru fiecare ramură de cultură şi clasă de calitate, finându-se seamă de puterea de producţie a solului şi de sistemul de cultură al proprietarilor. Terenurile model sunt cercetate mai mulţi ani, într'o perioadă de cercetare anume stabi lită. 4. ~ a navelor [classification des bateaux; Schiffsklassifikaf i on; ship classification; hajo osz-tâlyozâs; cy/ţoBan KjiaceH<|)HKarţHH]. Nav.: Acordarea de clasă unei nave, după examinare, având în vedere siguranfa ce prezintă nava pentru navigaţie. Clasificarea se face pe baza eşanfioanelor (tipurilor elementelor de construcţie), a modului de construcţie şi a stării de întreţinere a navei. Clasa se acordă pentru un anumit timp. Pentru menţinerea clasificării, nava trebue să fie examinată periodic. Pentru clasificarea navelor există mai multe societăţi particulare de clasificare cu caracter internaţional, recunoscute,, în general, ca fiind de utilitate publică. Aceste societăţi publică periodic lista navelor clasificate de ele,, indicând clasa şi unele date cari privesc construcţia navelor. De asemenea, publică periodic norme cari cuprind date privitoare la: întocmirea proiectelor de nave, estimarea tonajului, întocmirea devizelor de reparaţii, etc. Aceste societăţi strâng date cu privire la naufragii şi primesc însărcinarea 677 de a supraveghiâ, în şantiere, construcţia şi reparaţia navelor. Unele din ele au ramuri pentru aviaţia comercială* căreia i se aplică aceleaşi principii. Exista următoarele societăţi de clas?i- ficare de nave: Lloyd's Register cu sediul la londra;, care are un tonaj de nave cotate cu mult mai mare decât al celorlalte, registrul anual fiind publicat cu începere din 1834; British Corporation; Bureau Veritas cu sediul la Paris, înfiinţat în 1828; American Bureau of Shipping; Registro Italiano (RINA); Germanischer Lloyd, înfiinţat în 1867; Norske Veritas; Tekoku Kio Kai Kaije. In URSS se ocupă cu clasificarea navelor, direcţiile: Registrul Maritim URSS şi Registrul Fluvial URSS. Sin. (corect) Clasarea navelor. s. ^ a produselor miniere [classification des produits d'extraction; Sortierung; rnining products classification; bânyatermekek osztâlyozâsa; cop-THpoBKa pyflHbix (maxTHbix) npoAyKTOB]. Mine: Stabilirea sorturilor şi alegerea după sorturi a produselor folositoare extrase (de ex.: trierea minereului bogat de cel comun) sau clasificarea cărbunilor după dimensiuni, etc. e. ~ a- solurilor [classification des sols; Bo-denklassifikation; soil classification; talaj osztâlyozâs ; K JiaCCHCjJHKaiţHH (CHCTeMaTH3aiţHH) IIOHB]. Agr.: Gruparea solurilor arabile şi cul-tivabile după proprietăţile lor naturale, cu scopul de a sistematiza studiul lor pedologie şi de a stabili condiţiunile optime de exploatare. 7. Clasificarea locomotivelor. V. sub Locomotivă. s. Clasificafie [classification; Klassifikation; classification; osztâlyozâs; KJiacCH(|>HKaij;HH, CHCTeMaTH3aiţHH]: Rezultatul unei clasificări: sistemul de clase obţinut după un anumit plan în care se grupează obiectele şi conceptele. Se întrebuinţează mai multe sisteme de clasi-ficaţie, efectuate cum urmează: 9. Clasificafie alfabetică [classification alpha- betique; alphabetische Klassifikation; alphabetic classification; beturendes osztâlyozâs; aJI<î>aBHT-Han KJiacCH$HKau;HH]: Clasificafie în ordinea de succesiune a literelor în alfabet. 10. ~ alfa-numerică [classification alpha-nume-rique; alpha-numerische Klassifikation; alpha-numerical classification; aifa-numerikus osztâlyozâs; ajib^a-HHCJiOBaa KJiaccH(|)HKaiţHH]: Clasificafie cu clase în ordine numerică, cuprinzând numele în ordine alfabetică. 11. ~ cronologică [classification chronolo-gique; chronologische Klassifikation; chronological classification; kronologîkus osztâlyozâs; xp0H0-JlorHHeCKaH K JiacCH(|)HKaiţHH]: Clasificafie bazată pe diviziunile timpului, în ordinea succesiunii lor. 12. ~ geografică [classification geographique; geographische Klassifikation; geographi'cal classification; foldrajzi osztâlyozâs; reorpacfJHHecKaH KJiacCH(|)HKaiţHfl]: Clasificafie bazată pe diviziunile unui spaţiu, ale unui teritoriu,, în ordine alfabetică, eventual numerică, a claselor şi a numelor. *78 î. Ciasificajiemetodică (analitică, ideologică), [classification methodique; methodische Klassifi-kation; methodical classification; modszeres osz-tâlyozăs; MGTO^ţHHeCKaH KJKtCCH<|>HKaiţHa]: Ciasificajie în care subiectele sunt analizate* în diviziuni şi subdiviziuni grupate după caractere comune, şi notate cu litere (26 clase principale) sau cu cifre (10 clase principale, clasificare decimală); 2. ~ numerică [classification numerique; nu-merische Klassifikafion; numerica! classification; szâmsoros osztâlyozâs; HHCJJOBaa, lţH(j)pOBaH, HOMepHair KJiaccH4)HKaiţHH]î Glasificafîe în ordinea de succesiune a numerelor întregi dela 1 la «. Un sistem de clasifjcafie întrebuinfat în domenii foarte diferite, este s. Clasificafia decimală universală (C D), [clas-sification decimale (CD); Dezimalklassifikation (DK); decimal classification; tizedes osztâlyozâs; JţeCHTH^HâH KJiaCCH(|)IîKaiţHH]: Ciasificajie care împarte cunoştinţele omeneşti în 10 clase principale, fiecare din acestea fiind divizată şi sub-divizată mai departe în alte 10 clase, notate cu cifrele 0***9, Sistemul se bazează pe faptul că formarea numerelor zecimale esfe nelimitată şi că între două numere zecimale consecutive se pot totdeauna intercala 9 numere zecimale consecutive, de ordin imediat inferior. Astfel, fiecare element al unui subiect se poate divide în 9 subelemente. 4. Clasificator [classificateur; Klassîfizierer; classifier; oszfâlyozo; KJiaGCHHKaTOp]: Specialist care se ocupă mai ales cu clasificarea. s. Clasificator. V. Clasor. e. Clasificator mecanic [classificateur meca-! nique; mechanischer Klassierer; mechanical classifier; mekânikai oszfâlyozo; MexaHHHeCKHH KJiacCH^HKaTOp], V. Clasor mecanic. 7. Clasor [classeur; Ordner; file, classer; oszfâlyozo Szekreny; CTOfea, IHKaHKaTOp]. Mine: Aparat întrebuinfat pentru clasarea anumitor materiale, adică pentru separarea claselor. Clasoarele întrebuinţate la preparaţia mecanică a minereurilor separă granulele de diferite dimensiuni şi greutăfi specifice în produse uniforme. Clasoarele se împart în clasoare hidraulice cu depunere liberă sau cu depunere stânjenită şi în clasoare nehidraulice (simple sau mecanice). 9. ~ hidraulic [classeur hydraulique; hydrau-lischer Klassierer; hydraulic classifier; hidraulikus osztâlyozo; rHflpaBJIHHeCKHH KJiaCCH^HKaTOp]: Clasor care foloseşte un curent de apă ascendent penfru clasarea, pe baza greutăfii specifice diferite, a componenţilor unui amestec, care a fost măcinat până Ia o dimensiune aproximativ uniformă. Dacă vitesa curentului de apă este pufin mai mare decât vitesa care permite de- punerea liberă a componentului mai uşor~ componentul mai greu se va aşeza la fundul vasului, iar cel mai uşor va fi dus mai departe, de curentul ascendent. Această clasare e precedată fie de o măcinare la dimensiuni uniforme, fie de o clasare prin clasoare nehidraulice. io. ~ hidraulic cu depunere stânjenită [classeur hydraulique â chute genee; hydraulischer Klassierer mit behinderter Absetzung; Kindered settling hydraulic classifier; szukitett hidraulikus osztâlyozo; rHflpaBJIHHeCKHft KJiaCCH(|)HKaTOp C 3aMe^JI6HHbIM OCaHCfleHHeM]; Clasor care constă (fig. 178) dintr'un compartiment cu un fund în forma de pâlnie şi cu un perete despărţitor la mijloc, care coboară numai până la jumătatea compartimentului. Pe o parte, compartimentul are o sită A, pe care e aşezat materialul de separat. Cutia esfe umplută cu apă până deasupra nivelului încărcăturii. Pe Fig. 176. Clasor hidraulic cu cealaltă parte, compar- depunerea stânjenită, timentul are un piston B, care poate fi mişcat în sus şi în jos cu ajutorul unei came C, calată pe un arbore rotitor. Prin această mişcare, pistonul refulează şi absoarbe alternativ apa prin stratul de material de pe sita din celălalt compartiment. Apa se adaugă,, de obiceiu, în partea ocupată de piston şi transporta materialul prea fin peste marginea superioară a camerei de despărţire, în clasorul vecin. Prin mişcarea alternativă verticală a apei, încărcătura este separată în patru straturi. Stratul superior cuprinde granulele mijlocii şi fine ale substanţei mai uşoare, şi granulele cele mai fine ale substanţei mai grele. Pe măsura efectuării operaţiunii,, acest strat este transportat de curentul de apă în clasorul vecin alăturat. A| doilea strat constă din granule mari ale substanţei mai uşoare, amestecate cu granule mijlocii ale substanţei mai grele. Acest strat este îndepărtat mecanic, din timp în timp, şi măcinat din nou. Al treilea strat constă din granulele substanţei mai grele,, cari sunt prea mari ca să treacă prin sită. Acest strat este îndepărtat, de asemenea, din timp în timp. Al patrulea strat constă din granulele substanţei mai grele cari sunt destul de mici penfru a frece prin sită şi sunt colectate în pâlnia de sub camera clasorului. ii. cu dublu con [classeur â double cone-Doppelkegel-Klassierer; double cone classifier; ketkupos osztâlyozo; KJiaCCH^HKaTOp C ABO&-HblM KOHycOM]: Clasor hidraulic. (fig. 179) în car© materialul intră în conul - interior A, iar apa este introdusă în B. Granulele depuse din conul interior întâlnesc un curent ascendent 679 de apă, la C. Granulele fine se urcă şi scapă prin jghiabul D, în timp ce granulele mai mari se aşază în camera E şi sunt evacuate din timp în timp. Gradul de separare efectuat depinde de cantitatea de apă dela B şi de reglarea înălfimii conului interior A cu roata de mânăi7. i. Clasor „Spifz- kasten”, tip Rittin- ger [ciasseur S.R.; S.R.Klassierer; das-sifier S. R.; S.-R.- Fig. 179. Clasor cu dublu con. fele osztâlyozo; KJiaccH; M. Klemme; M.-clamp; M.-fele kapocs; 3a>KHM Mopa (3a)KHM peSHHOBWX TpyDOK)]. Chim.: Piesă metalică, compusă dintr'un cadru dreptunghiular, în interiorul căruia se poate deplasa, prin intermediul unui şurub, o lamă metalică, paralelă şi de aceeaşi lungime cu latura mare a cadrului, astfel încât între ea şi latura cadrului să poată fi strâns,, de regulă, un tub de cauciuc. s. ~ penfru capilare [support pour tubes capillaires; Zange fur Kapillaren; pincers for ca-pillary tubes; hajszâlcsovessegi cso kapcsa; nHH-u;eT /ţjiH KanHJUiHpHbix Tpy6oK]. Microchim.: Instrument care asigură fixarea unui tub capilar în pozifie verticală, permiţând luminarea axiala a conţinutului său. (Acest mod de lucru este întrebuinţat în microchimia preparativă). 4, Clema cablului de fracţiune [griffe du câble tracteur; Zugseilklemme; pulling-rope cramp, pulling-rope clamp; vonokotel kapocs; 3aJKHM THrOBOro KaHaTa]. Mş.: Piesă prin care se fixează dispozitivul de prindere al vago-netului de funicular, la cablul de tracţiune care dă antrenarea. Este constituită din două fălci, cari se strâng cu filet tn două sensuri, cu pârghie, cu sistem de zăvori re, etc. s. Clemă de ancoraj. V. Clemă terminală. ‘ ^ 6- Clemă de ^'9* Clemă dreaptă de întindere J) linie cu con. aeriană; 2) bulon de articulare; 3) pană. 2 întindere,cu con [tendeur â. cone; Spannklemme mit Konus; cone wire stretcher ; nyujtâ fogo ; HaTHHman KJieMMa C KO-HyCOM]. Elf. : Clemă de oţel, de bronz, etc., folosită la men- F:9- Clemă de coif, de întin- ţinerea întinsă a ‘ dere« cu con- liniilor aeriene 0 j'nie aeriană; 2) bulon de artu de transport de culafie; 3) pană. energie electrică (fig. 184 şi 185). Fixarea liniei în clemă se face prin împănare. 7. Clemă de întins [tendeur; Spannklemme; wire stretcher; feszito fogok, feszito kapcsok; HaTHHCHaH KJieMMa]. Elf.: Ansamblu de pârghii articulate, care„ prin tracţiunea exercitată asupra unui ochiu de întindere, se încleştează pe conducta electrică ce trebue montată. Se foloseşte pentru întinderea conductelor electrice Ia montare. Poate fi: 8. ^-broască de întins [tendeur-grenouille; Froschklemme; dutch tongs; nyujto fogo; JIH-ryniKa, KOjieHHaTaa HaTHîKKa]. Elf.: Clemă de întins cu suprafaţă mică de con- __ Ţ tact cu conducta ——■ de întins, folo- 1 sită penfru conductele de cupru Fî9- 186* CJemă-broască de întins, (fig 186) 1) linie; 2) clemă; T)sensul de întindere. 9. ~ lungă de întins [tendeur pour câble; Seilspannklemme; cable wire stretcher; sodrony-kotel feszito kapocs ; KadeJIbHaH HaTHHCHaH KJieMMa]. Elf.: clemă de întins cu suprafaţă Fig. 187. Clemă lungă de întins. 1) rini'e; 2) clemă; T) sensul de întindere. mare de contact cu conducta, folosită pentru conductele de aluminiu (fig. 187). 10. Ciemă de lucru [serre-fils; Fahrdraht-Zug-klemme; jointing clamp; villamos vezetek huzo kapcsa ; pa^OHHH HaTHHCHOH (BbITHÎKHOH) 3a}KHM (KJieMMa)]. EH.: Piesă metalică servind la lucrările de prindere necesare în operaţiunile de montarea firului aerian, într'o reţea de transport, de distribufie sau de tracţiune electrică. 11. Clemă de sudură [pince pour soudure; Schweifjklemme; soldering tweezers, soldering tongs; forraszfo fogo; KJieiiţH AJIH naHHHH, CBapKH], Mefl.: Piesă specială compusă din doua fălci cari prind cele două capete ale pieselor cari trebue sudate electric, în capete. Distanţa dintre fălci poate fi variată U-/ după nevoie, astfel încât capetele de sudat. să fie bine presate între ele în timpul operaţiunii. 12. Ciemă de suspensiune în transport de e-nergie electrică [agrafe de suspension ; Aufhângungs-klemme; suspension clamp; fug-gesztofogo; no/ţ-BeCHOH 3âîKHM flJIH B03/ţyiHHbIX jihhhh]. Elt: Clemă de oţel, de Fig. 188. Clema de suspensiune pentru linii de transport de energie electrică. îj ochiu pentru prindere de izolator; 2) atârnător; 3} şurub cu piuliţă de strângere; 4) locaşul liniei aeriene; 5) bulon de articulafie. 683 cupru, bronz, etc., folosită la suspendarea liniilor ae- Fig. 189. Clemă de suspensiune pentru l:in:n de transport de energie electrică. 1) ochiu pentru prindere de izolator; 2) atârn «tor; 3) şurub cu pfuff'fg de strângere; 4) locaşul (iniei aeriene. riene de transport de energie electrică, de cablurile de suspen-siune, în sistemul de suspensiune catenară. Clema prinde linia cu ¥ ajutorul unor şuruburi Fig. 190. Clemă de suspensiune CU piulife (fig. 188, P®n*ru linii de transport de 189 şi 190), energie electrică. 1. Clemă de SUS- 1) ochiu Penfru Pr‘"dere de pensiune în tracfiunea 'zolator; 2j atârnător; 3) ŞU-elecfrică [oreillej Fahr- rub cu Piu,i*â de strângere; drahtklemme; ear; hu- 4) locaşul liniei aeriene. zalfuggeszto kapocs; KJieMMa (3aJKHM) flJIH KOHTaKT-Horo npoBo-Aa 9JieKTpH-HeCKOH TflrH] Elt.: Clemă de bronz, de alamă, etc., folosind la suspen-darea liniilor de tracfiune electrică. Suspen a Fig. 191. Clemă de suspensiune. a) linie de tracfiune electrică; b) clemă de suspensiune pentru lin:ie de tracfiune elecfrită; c) clemă de suspensiune darea se^face de cab,u de susPendare*‘ cab,u de de cabluri da suspendare. ofel, aşa încât să nu împiedece deplasarea, pe linia electrică, a prizei de curent (fig. 191 şi 192). Fig. 192. Clemă de suspensiune (mobilă). 1) susţinător de cablu; 2) etrier de atârnare; 3) piesă de articulaţie; 4) clemă de linie de tracfiune electrică; 5) Jin’e de tracfiune electrică; 6) cablu de suspendare. 2. Clemă penfru cablu [attache pour câble, agrafe de friction pour câble; Seilschloss; rope-coupling, hook and eye joint; sodronykotel ossze- kdto kapocs; Ka6eJIbHbIH, KaHaTHblH 3aMOK]. Mş.; Piesă de legătură între cablu şi mecanismul de acfionare a cablului. Se confecţionează din ojel turnat, din tablă, etc. Exemple: a. ~-bucea pentru cablu [douille en fonte pour câble; gegossener Kabelschuh; cast cable lug; ontott sodronykotelsarâ, ontott kibelsarti; JiHToâ Ka6ejibHbiă HaKone^HHK, dauiMaK]. Mş.: Clemă de otef turnat, în formă de bucea conică şi înzestrată cu un ochiu Fig. 193. Clemă-bucea penfru cablu, a) cablu; b) clemă-bucea ej aliaj de plumb; d) ochiul de prindere al clemei ; ej bulon de prindere. Fig. 194. Clemă-bucea pentru cablu sistem Kortum. aj pană; b) cablu; c) clemă-bucea. de prindere. Capătul cablului se trece prin bucea. Firele se desfac, se îndoaie în formă de cârlige şi apoi cablul se trage în bucea. In inferiorul bucelei se toarnă un aliaj de plumb (fig. 193). Uneori cablul se împănează cu două pene dinfate (sistem Kortum)P (fig. 194). 4. ~ cu plăcufe penfru cablu [cosse a brides pour câble; Kabelklemme mit Schildchen; small-shields cable coupling; csavarlemezes sodrony-kdtelkapcsolo ; Ka6ejIbHaH KJieMMa CO HţHT- 3 2 2 Fig. 195. Clemă cu plăcufe pentru cablu, fj cablu; 2j plăcuţe; 3j ochiu de buclă. KaMH (c (jwiamţaMH)]. Mş.: Clemă formată din două plăcufe asamblate prin şuruburi cu piulife, Capătul cablului este îndoit în formă de ochiu, şi apoi prins pe el însuşi, prin două cleme. Uneori ochiul de cablu este căptuşit cu un ochiu de buclă din tablă (fig. 195). 684 1. Clemă terminală [pince de bout; End* klemme; terminal clamp; vegkapocs; KOHTaKT-HblH 3aHCHM, KOHIţeBOH 3EHCHM]. Elt: Piesă de ofel, de fier, de alamă sau de alte metale, care asigură ancorarea unei conducte ce trebue menfinută într'o pozifie oarecare. Se întrebuinfează la capetele unor conducte electrice ca: fire de trolley, conducte de iluminat, etc. Sin. Clemă de ancoraj. 2. Cleştar. Ind. far.: Unealtă întrebuinfată în dogărie şi servind la cercuirea vaselor de lemn construite din doage. s. Cleşte [tenailles; Grabenschere; tenail; ârokvedo; TeHajib (cjîopTH(i)HKaiţHH)]. Tehn. mii: Lucrarea exterioară, aşezată pe şanf, în fafa curtinei, pentru a o apăra (v. fig, sub Bastion). 4. Cleşte [moise; Bandbaiken, Zange; brace, tie; fogo; noflKQC, CXBaTKa]. Cs.: Construcfie de lemn, auxiliară, pentru consolidarea paieelor sau a fermelor. Se compune din două fălci de lemn (grinzi sau blăni) puse de o parte şi de alta a pieselor de consolidat. s. Cleşte [pince, tenailles; Zange; pincers, tongs; fogo; IlţHniţbi, KJieiiţH]. Tehn.: Unealtă compusă din două fălci cu mânere, articulate între ele* Serveşte pentru apucarea şi transportul materialelor şi al pieselor; apucarea, finerea şi întoarcerea pieselor în timpul prelucrării; tragerea Fig. 196. Tipuri de cleşte. I) cleşte izolat; 2) cleşte patent; 3) cleşte de cuie; 4) cleşte plat; 5) cleşte d: Cleşte la care o falcă are două role, iar [ 685 a doua este înzestrată cu o piesă cu o curbură care pătrunde între cele două role. Foloseşte la îndoirea după voie a similicablurilor cari se introduc între cele două fălci. 10. ~ de perforat [pince emporte-pi&ce; Lochzange; punching pliers; lyukaszto-fogo; npo-dHBHbie HţHlllţbl, KJienţH]: Cleşte cari poartă pe una din fălci un cap cu preducea penfru găurire prin strângerea braţelor. 11. ~ de plumbuit [pince â plomber; Plom-benzange; lead stamping punch pliers; jelzoolom-fogo; KJienţH flJiH njiOMdnpoBaHHH (Bar0H0B)]: Unealtă ca nişte cleşte, cu care se fixează plum-burile ce se pun la vagoane, imprimând, totodată, pe plumb, staţia şi data plumbuirii. 12. /v/ de radio [tenailles pour la T. S. F.; Ra-diozange; pliers for broadcasting apparatus; râdio-fogo; KycaHKH, KJieiIţH flJlH pa/ţHO]: Cleşte cu fălcile plate şi ascuţite. Au şi o tăietură cu dinţi pentru tăiat sârmă. is. ~ de sudură [pince porte-electrode; Schweiljzange; welding holder; forraszto-fogo; CBapo^Han AepmaBKa, ^epmaTejib]: Dispozitiv mecanic de prindere a electrodului pentru sudură. Dispozitivul are un mâner izolat, de obiceiu de lemn, şi partea lui metalică e racordată, prin intermediul unui cablu, la una din bornele sursei de energie electrică. 14. ~ de tăiat [tenailles coupantes, pince cou-pante; Bei^zange; cutting nippers, cutting pliers; harapo-fogo ; ocTporyâiţbi, KycaHKH] : Cleşte cu gură rotundă şi cu muchiile fălcilor ascuţite. 15. ~ de telefon [tenailles pour telephone; Telephonzange; pliers for telephones; telefon-fogo; mminbi, iuiocKorydiţbi ^jih Tejie(|)OHa]: Cleşte cu fălcile plate şi dinţate, pentru prins şi îndoit. Fălcile au secţiune ovală, iar vârful este ascuţit. ie. ~ mops. V. Cleşte cu dinţi, pentru ţevi. 17. ~ izolat [pince isolee; isolierte Zange; insulated pliers; szigetelt fogd; H30JIHp0BaHHbie KJieiiţH] : Cleşte cu mânere izolate, folosite în instalaţii electrice. is. ~ patent [pince universelle; Patentzange, Flachzange; universal tongs; patent-fogo, lapos-fogo; yHHBepcaJIbHbIC KJieilţH]: Cleşie cu profilul fălcilor combinat, aşa ca să poată executa mai multe operaţiuni (apucare, tăiere, etc.). Sin. Cleşte universal. 19. ~ pentru apucat blocuri [tenailles â lingot; Blockzange; large tongs; tombfogo; KJienţH HJIH CXBaTbl flJIH 60JIBaH0K]: Cleşte pentru apucarea lingourilor (blocurilor) şi în special a celor calde, scoase din cuptoare, spre a fi duse la ciocanele de forjat sau la laminoare. Se înlre-buinţează, uneori, cleşte cu buloane orizonlale în capetele cari vin în contact cu lingoul. 20. ~ penfru îndepărtat izolaţia [pince â couper l'isolant; Abisolierzange; pliers for cutting the insulating material; szigetelest eltâvolito-fogo; mnniţbi, Kyca^KH #jih y/ţajieHHH h30jihii;hh}. EL: Cleşte folosite la îndepărtat izolaţia de pe 686 conductele izolate. Are două fălci drepte, fiecare falcă având un locaş în care se fixează conducta. Prin apăsare asupra mânerelor, izolaţia este îndepărtată. 1. Cleşte pentru prăjini, burlane şi tubing [te-nailles pour tiges, tubes, tubing; Gestânge-; Fufterronr-, Pumpensfeigrohr-Zange; drill pipe-, casing-, tubing tongs; furocso-fogo; KJienţH /JJIH 6ypHjibHHx Tpy6, %jih o6ca#Hbix Tpyd h TK)6HHra]: Cleşte cari servesc penfru înşurubarea şi deşurubarea prăjinilor, a burlanelor şi a tubingurilor de sondă. Se compun dintr'un braf de acţionare, pe care sunt articulate piese curbate cari îmbracă exteriorul piesei ce trebţie strânsă. Închiderea se face cu un zăvor cu dispozitive de siguranţă. Piesele curbe articulate au, pe fafa de contact, bacuri cu dinfi cementaţi, cari asigură o mai bună aderenţă. In afară de tipul acesta, care se numeşte închis, se mai foloseşte, penfru tubing, un tip mai uşor, numit tip deschis (open end) care îmbrăcă peretele exterior al tubingului numai pe o parte din periferie, şi care nu mai are zăvor de siguranţă, ci numai o clapă apăsată de un arc. 2. ~ penfru sârmă [pince â lier Ies fils; Drahtbindezange; wire-binding pliers; dr6f-fogo; KJieilţH RJIH npOBOJIOKH]: Cleşte cu talpa fălcilor dreaptă sau rotundă, cari servesc pentru apucat, tras şi îndoit sârma. s. ~ pentru scos mantaua [pince â couper Ies manteaux metalliques; Abmanfelungszange; pliers for cutting the shell; burkolattiszfiţo-fogo; KjienţH ajih y^ajieHHH oGojiohkh]. Elt.: Cleşte folosite la îndepărtarea mantalei metalice a tuburilor izolanfe ce se asamblează prin manşon. Aceasta se face în scopul ca să rămână la fiecare capăt de tub căptuşeala izolantă care să servească drept căptuşeală penfru manşonul de îmbinare. Cleştele au două fălci curbate, dintre cari una are două role. 4. ~ penfru şine [tenailles â rails; Schienen-tragzange; rail tongs; sinfogo; pejibCOBbie KJieiiţH]: Unealtă formată din două bare de fier, având un cap îndoit în formă de ghiară, şi prinse între ele astfel, încât să poată avea O mişcare de foarfeci. Serveşte la ridicarea şinelor, apucând coroana şinei cu ghîarele barelor. Poate fi cu deschidere fixă, când se numeşte cleşte fix sau cu deschidere variabilă, când se numeşte cleşte mobil. 5. ~ penfru îndoit fevi [pince â tubes; Rohr-zange; pipe tongs; csofogo; KJienţH #JIHcrHdaHHH H30JIHIţH0HHbIX TpydoK]: Cleşte cu gura ovală, cu dinţi la interior, penfru mărirea frecării, folosite în instalaţiile electrice pentru îndoirea ţevilor Bergmann. 8. ~ plat [tenailles plates, tenailles droites; Flachzange; flat pliers; laposfogo; IIJIOCKOry6uibl]: Cleşte cu fălcile plate şi dinţate pentru prins şi îndoit 'tablă şi sârmă. Vârful lor este drept. 7. Cleşfuf [fenaillon; Tenaîllon; fenaîllon; ef5-vedmu; TeHaJibOH (<|)opTH4)HKauHfl)]. Tehn. mii.: In fortificaţia bastionaiă, lucrare .exterioară în formă de unghiu ieşind, construită pentru a apăra semiluna. ■ 8* Cleve, acizii lui ~ [acides de C.; C. Săure; Cs acids; C.-savak; KHCJlOTbl K.]: Amestec de acizi aminosulfonici, obţinuţi prin sulfonarea aminonaffalinei. Se cunosc trei acizi: în poziţiile 1,6; 1,7 şi 1,8. — Amestecul lor serveşte ca materie primă intermediară la fabricarea unor materii colorante, ca negru de Zambezi, negru de Columbia, de benzidină,, etc. 9. Cieveit [cleveife; Cleveit; cleveite; klevit; ypaHHHHT]. Mineral.: Pechblendă bogată în Y, Er, Ce şi în gaze ca Ar şi He. 10. Cllachit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru aiumogel. 11. Clichet [cliquet; Klinke; pawl, click, catch, trigger pin; kilincs, pecek; KyjiaHOK, codaHKa]. Mş.: Pârghie de formă specială, oscilantă faţă de un capăt al său, având, de obiceiu, rolul de a opri mişcarea unor organe de maşină (fig. 197). Fig. 197. Roată cu dinţi exteriori şi clichet. 1) roată dinfată; 2) arbore; 3) pană; 4) clichet; 5} bulonul cMchetului; 6) clichet (alternativă); f) pasul dinfilor; r) raza exterioară a rofii. Serveşte uneori şi pentru a imprima o mişcare prin oscilaţia sa. Se întrebuinţează mult la maşinile de ridicat, ca organ de oprire. Exemple: 12. ~ cu fricţiune [cliquet â friction, cliquet â coin; Reibungsklinke, Sperrdaumen, Klemmdau-men,, Klemmklinke; friction pawl; surlodo butu; 3a3KHMaK>nţHă KOHyc, 3amHMH0il KyjiaK]: Clichet cu suprafaţă cilindrică (în formă de camă) sau cu secţiune trapezoidală (în formă de pană), care apasă pe coroana roţii fixate pe arborele sarcinii. Se produce o forfă de frecare, care trebue să fie mai mare decât forfa periferică ce antrenează roata, spre a se produce oprirea rotirii şi deci a căaerii sarcinii. 13. ~ de oprire [cliquet d'arret, doigt d'en-cliquetage; Klinke, Sperrklinke-, ZahnkFinke; pawl; zâronyelv; Co6aHKa]: Clichet al cărui capăt liber îmbucă într'o roată dinfată fixata pe arborele rotitor, oprind căderea sarcinii (la încetarea acţionăm) sau menfrnând sarcina într'o pafrrţie ridicată. Clichetuf care nu se aplică prin greu- tatea proprie, se încarcă cu o greutate sau este acfionat de arcuri (fig. 198). 4) roata clichetului. 1. Clichet [cliquet; Bohrknarre; ratchet brace, rack drill, cat rake; furorâcs; Tpe^eTKa]. C. f.: Maşină-unealfă formată dintr'un burghiu fixat la un capăt de o piesă de ofel care se acafă de şină (scara clichetului). Prin mişcarea de rotafie a burghiului, se găureşte inima şinei. Sin. Boraciu. 2. Clichet, porf-~ [porfe-clîquet; Sperrklin-kenhalter, Klinkentrâger; support of the pawl; zaro-, rogzitobufutarto; flepHîaBKa Co6aHKH]. Mş.: Piesă pe care e fixat clichetul. s. Clidonograf [klydonographe; Klydonograph; klydonograph ; klidonogrâf; KJiH#OHOrpa(|)]. Elt: Instrument pentru punerea în evidenfă a supratensiunilor electrice înfr'o linie, a naturii, a direcfiei şi a ordinului lor de mărime, prin inter-' mediul înregistrării fotografice a efluviilor sau a descărcărilor în egretă. Este compus dintr'o placă de metal cu o fafă în "contact cu una din conductele liniei, cu fafa opusă acoperită de o placă izolantă cu grosimea de 1,5'"2 mm, peste care se aplica o placă'fotografică cu emulsia pe fafa ei liberă; pe placa fotografică se sprijine o tijă ciFindrică ae metal, în confacf cu a doua din conductele liniei. O cutie opacă închide sistemul. Placa fotografică înregistrează efluviile sau descărcările în egretă, într'un cerc din jurul tijei, cu diametrul în funcfiune de amplitudinea tensiunii aplicate între placă şi tija de metal. 4. Climă. Sin. Climat. 5. Climat. V. Meteorologice,, mesaje 6. Climat [climat; Klima; climate; idojârăs, eg-hajlat; KJlHMaT], Meieor.: Ansamblul fenomenelor meteorologice cari caracterizează starea medie a atmosferei într'un joc dat. Climatele au caractere foarte variate, chiar şi în puncte apropiate. Principalele elemente meteorologice cari servesc la , caracterizarea climatelor sunt, temperatura aerului şi precipitaţiile. Criteriile după cari se folosesc aceste elemente pentru definirea tipurilor climatice sunt foarte variate şi conduc la Un mare număr de asemenea tipuri. Astfel de criterii sunt cele astronomice, geografice, filologice, etc. Criteriile astronomice întrebuinfează ca clement distinctiv repartifia pe suprafafa Pământului a căldurii primite dela Soare, de unitatea lui de suprafafă, în unitatea de timp. Globul terestru esfe împărfit în următoarele 687 5 zone „solare*: o zonă tropicală, cuprinsă Intre cele două tropice (+23® 27* şi —23° 27*); două zone temperate, cuprinse între tropice şi cercurile polare (± 23° 27'şi ±-66° 33'), şi cele două zone polare, formate de calotele limitate prin cercurile polare ( ±66° 33*). Acestor zone le corespund următoarele tipuri de climat: 7. ~ tropical [climat tropical; tropisches Klima; tropical climate; tropusi eghajlaf; Tpo-niraeCKHă KJlHMaT]: Caracteristice pentru acest climat sunt: lipsa de perfurbafii atmosferice, ceea ce face ca elementele meteorologice să prezinte numai variafii regulate (din acest punct de vedere, timpul se confundă cu clima); temperaturile mijlocii variază între 20 şi „28°, variafia anuală a temperaturii este aproape inexistentă, umezeala relativă medie depăşeşte 80% (din care cauză vitesa de evaporare a apelor este foarte mică), temperatura solului poate atinge 80°, nu există iarnă şi vară, Ci două anotimpuri, unul secetos şi altul ploios; omul suportă greu temperaturile înalte, din cauza umidităfii foarte mari. Din punctul de vedere al vânturilor, se deosebesc: regiunea calmurilor ecuatoriale şi aceea în care bat alizeele. Această deosebire se resimte în ceea ce priveşte nebulozitatea şi precipitaţiile: în prima regiune, nebulozitatea e mare şi precipitafiile abundente; în cea de a doua, cerul e mai mult senin. Sub influenţa alizeelor se observă la tropice o variaţie anuală dublă a precipitaţiilor. s. ~ temperat [climat tempârd; gemâfjigtes Klima; temperate climate; m£rs£kelt eghajlaf; yMepeHHblft KJlHMaT}: Climatul zonelor cuprinse între tropice şi cercurile polare. Numirea lui se justifică numai prin faptul că temperatura mijlocie anuală afinge o valoare moderată. Principalele caracteristice ale climatului temperaf sunt existenfa celor patru anotimpuri, existenfa vânturilor dominante, producerea perturbaţii lor atmosferice, cari dau timpului un caracter foarte variabil, resimfirea cu cea mai mare intensitate a influenfei mărilor şi a continentelor, şi valorile mari pe cari le atinge amplitudinea diurnă şi anuală a temperaturii, valorile extreme ale temperaturilor variind între limite largi, după localităţi. In zonele temperate s'au înregistrat cele mai înalte şi cele mai joase temperaturi de pe glob. 9. ~ polar [climat polaire; polares Klima; polar climate; sarki eghajlaf; nOJlHpHblă KJlHMaT]: Spre deosebire de restul globului,, în calotele polare Soarele poate să nu răsară sau să nu apună timp de 24 de ore (pe cercurile polare, la solstiţii), până la 6 luni (la poli). Această situaţie, ca şi faptul că Soarele se ridică foarte puţin deasupra orizontului, schimbă complet regimul insolaţiei, făcând din iarnă .anotimpul cel mai lung. Climatul polar se caracterizează prin durafa excepţional de lungă a iernii; temperaturile cele mai joase se înregistrează, la polul Nord, în Februarie şi, uneori, în Martie; iarna, stratul de ghiafă care acopere apele atinge o grosime de mai mulţi metri; vara, zăpada de pe sol se topeşte numai pe versantul expus Soarelui;, 688 căldura Soarelui topeşte, vara, gheţurile şi zăpezile, din care cauză temperatura aerului continuă să fie joasă ; inexistenţa vreunei vegetaţii (umezeala aerului este foarte mică). Temperatura mijlocie a-nuală a aerului, în regiunea polului Nord,, e de — 20°, aceea a lunii celei mai calde e de 0°, iar cea a lunii celei mai reci, de —51°. Datorită umezelii reduse a aerului, cerul este mereu senin. Totuşi, vizibilitatea rămâne redusă din cauza pulberilor fine de cristale de ghiaţă răspândite în aer. Calotele polare sunt singurele zone în cari nu apar nori cumuliformi. Criteriile^ geografice iau în consideraţie acţiunile reliefului, ale repartiţiei uscatului şi ale apelor, ale vecinătăţii ţărmurilor, ale altitudinii şi ale regimurilor speciale de vânturi, Astfel distingem: 1. Climat marin (sau uniform), [climat marin; ozeanisches Klima, Seeklima; marine climate; tengeri eghajlat; MOpCKOÎi KJIHMaT] şi 2. ~ continental (sau excesiv), [climat continental; kontinentales Klima, Landklima; continental climate ; szârazfoldi eghajlat; KOHTH-MeHTajlbHblH KJIHMaT]: Cel dintâi se doesebeşte de cel din urmă prin o mai mare uniformitate a temperaturii (amplitudini de variaţii mai mici), o mai mare umezeală a aerului, o mai mare nebulozitate, ierni în general mai bogate în precipitaţii; vânturi mai puternice, o mai bună transparenţă a aerului. In climatul continental, variaţia tuturor elementelor meteorologice, cu excep-fiunea presiunii şi a. vântului, este mai mare decât în cel maritim; are variaţii neregulate mai mari ale temperaturii, dela o zi la alta şi dela an la an; insolaţia este mai puternică; umezeala mai mică; în timpul verii, nopţile sunt în general reci, vântul slab, cerul senin, iar zilele, mai cu seamă la amiază, călduroase, cu vânt mai puternic şi cu o creştere a nebulozităţii (nori cumulus cari şe transformă în cumulonimbus şi dau ploi abundente, însoţite de manifestaţii electrice) ; în timpul iernii, zile senine sau cu cer comp lei acoperit, vreme mai îndelungată. 3. ~ de deşerfuri [climat deserţique; Wu-stenklima; desert climate; sivatagi eghajlat; ny-CTblHHblâ KJIKMaT}: Variantă a climatului continental, în care particularităţile acestuia sunt exagerate. Absenţa arborilor şi a unei vegetaţii mai abundente, ca şi insolaţia deosebit de puternică, determină vânturi periodice puternice în cursul zilei. Aerul este curat şi uscat, cerul mereu senin, iar ploile inexistente. 4. ~ de litoral [climat de littoral; Meeres-strandklima; littoral climate; tengerparfi eghajlat ; npHâpeîKHblH, npHMOpCKHH KJIHMaT] : Trecere dela climatul continental la cel marin. Caracteristică pentru acest tip este alternaţia diurnă a vânturilor (briza de mare, ziua, şi cea de uscat, noaptea), mai cu seamă la latitudinile joase. In zona temperată, coastele occidentale ale continentelor sunt expuse vânturilor cari bat din spre mare şi aduc precipitaţii mai abundente. Situaţia inversă se produce pe coastele orientale unde, din cauza lipsei precipitaţiilor» stepa ajunge până la ţărm (de ex. pe litoralul Mării Negre). 5. ~ de musoni [climat moussonique; Mon- sunklima; monsoon climate; musszon eghajlat; MyccOHHblă KJIHMaT]: Musonii pătrund adânc pe continente şi creează un tip de climat specific, pe mari arii geografice. In regiunile cu climă musonică normală, vântul bate vara din spre mare, iar iarna, din spre uscat. Astfel, în primul caz, climatul musonic ia caracterele celui marin, iar în cel de al doilea, caracterele celui continental. Un climat musonic inversat se întâlneşte pe ţărmurile insulelor mari şi ale peninsulelor, şî anume pe ţărmurile cari sunt opuse continentului sau cari, faţă de acesta, se găsesc la dreapta în emisfera nordică şi la stânga în cea sudică. La latitudini mai joase, unde circulaţia musonică e mai regulată, condiţiunile climaterice diferă puţin de acelea ale regiunilor în car] nu bat aceste vânturi. Aceasta, fiindcă perioada de ploi adusă de vânturile musonice în timpul verii, şi cea de secetă din timpul iernii, adusă de musonii c,ari bat din spre uscat, coincide cu perioadele similare datorite alizeelor. La latitudinile mai înalte, musonii coboară temperatura în toate anotimpurile şi aduc,, iarna, un timp secetos şi senin, iar vara, unul umed şi ploios (în special în Asia Orientală, unde caracterele climatice sunt opuse celor din Europa). In continentul nostru există unele vânturi întru câtva asemănătoare musoni-lor. Ele fac ca verile, în Europa Centrală şi Meridională, să fie relativ mai umede şi mai reci decât ar trebui să fie în mod normal. 6. ~ de munte [climat alpin; Gebirgskfima; mountain climate; hegyi eghajlat; ropHblă, aJIblIHîlCKHH KJIHMaT]: Caracteristică pentru acest climat este presiunea cu mult mai joasă decât în câmpie (în medie 450 mm la 4000 m, 590 mm la 2000 m, 720 mm la 500 m, faţă. de 760 mm la nivelul mării), in general, prin climat de munte se înţelege climatul până La altitudinea de cel mult 3000 m, adică până la înălţimea până la care activitatea omului nu este prea mult stingherită de scăderea presiunii atmosferice. Ca şi presiunea, temperatura, umezeala şi impurităţile atmosferice scad în înălţime. Temperatura descreşte mai repede vara decât iarna, din care cauză munţii au o vreme mai răcoroasă în timpul verii şi una mai călduroasă în timpul iemih în comparaţie cu câmpia. Totodată, amplitudinea de variaţie diurnă şi anuală a temperaturii este mai mică decât la şes, ceea ce face ca, pe munţi, climatul să fie întru câtva asemănător cu cel marin. In schimb, platourile înalte prezintă caracterele climei continentale a văilor. Umezeala absolută descreşte în altitudine; în schimb, cea* relativă prezintă un maxjm la înălţimea obişnuită a norilor. Totodată precipitaţiile sporesc în înălţime, până la un nivel care depinde de latitudine şî deasupra căruia scad. In munţii noştri, acest nivel se situează între 500 şi 700 m. 689 In ceea ce priveşte curenţii aerieni, regiunile muntoase se caracterizează prin vânturi cari bat din spre vale, în timpul zilei — şi din direcfie inversă,, noaptea, ca şi prin vânturi descendente şi vânturi cari prezintă caracterul fohn-ului. In fine, tot caracteristică pentru climatul de munte este marea puritate a aerului,, care face ca vizibilitatea să fie excepfional de bună. Criterii fitologice: Procedând la gruparea con-difiunilor climatice favorabile desvoltării diferitelor specii de plante, s'a ajuns la un mare număr de tipuri climatice, bine definite din punct de vedere meteorologic şi geografic. In jara noastră întâlnim: i. Climatul fagului [climat du hetre; Buchen-klima; beech climate; a bukkfa eghajlata; (SyKO-BblH KJlHMaT]: Se caracterizează prin temperatura mijlocie a celei mai reci luni cuprinsă între + 18° şî — 3°, temperatura mijlocie a celei mai calde luni sub 4-22°, şi prin precipitaţii cari cad în tot timpul anului. Acest climat, propriu desvoltării fagului, se întâlneşte în Banat, în Europa Centrală, Chile, Noua Zelandă, etc. s- ~ mesteacănului [climat du bouleau; Birkenklima; birch climate; a berkenyefa eghajlata; 6epe30BbIH KJlHMaT]: Se caracterizează prin temperatura mijlocie a celei mai friguroase luni, de peste —38°; prin fapul că numai 1 ■.•*4 luni au o temperatură mijlocie mai înaltă de +10°; prin precipitafii cari cad în tot timpul anului. s. ~ porumbului [climat du rnaTs; Mais-klima; maize climate; a kukorica eghajlata; MaHCHblH (KyKypy3HbIH) KJlHMaT]: Prezintă următoarele caracteristice: temperatura mijlocie a celei mai friguroase luni, sub —3°; temperatura mijlocie a celei mai călduroase luni, peste+ 22°; precipitafiile cad în tot timpul anului. Este climatul în care porumbul se desvoltă cel mai bine, şi ariile geografice ocupate de el sunt acelea în cari se cultivă această plantă. In Europa, climatul porumbului se întâlneşte numai în {ara noastră (în câmpia Munteniei şi în Sud-Vestul Moldovei) şi în URSS. El ocupă mari regiuni în America de Nord şi în Asia (Manciuria, unde se cultivă însă şi o specie de meiu). 4. ~ stejarului [climat du chene; Eichen-klima; oak climate; a tolgyfa eghajlata; #y6o-BMH KJlHMaT]: Se caracterizează prin temperatura mijlocie a celei mai friguroase luni, sub —3°; temperatura celei mai călduroase luni, sub+ 22°; timp de cel pufin 4 luni pe an, temperatura medie lunară este mai înaltă de +10°; precipitaţiile cad tot timpul anului. In acest climat, propriu desvoltării stejarului, fagului şi coniferelor, se cultivă grâul şi orzul. In fara noastră, climatul stejarului ocupă toată Transilvania, regiunea dealurilor din Muntenia şi întreagă Moldovă. El se prelungeşte la Răsărit până în Estonia şi Sudul Uralilor, şi se regăseşte în America de Nord. Tipurile climatice, după Koppen: Climatele clasificate după criterii fitologice aparţin, de fapt, unei împărţiri complexe şi metodice, datorită lui Koppen, în care se iau în considerare nu numai elementele meteorologice, dar şi modul în care se repartizează plantele şi animalele pe suprafaja Pământului. El distinge cinci mari zone climatice, împărfite în 11 subzone, fiecare din ele purtând un nume indicativ. Acestea sunt: climatul tropical ploios (A): climatul tropical ploios şi păduros (Af), climatul savanelor (Aw); climatul uscat (B): climatul stepelor (BS), climatul deşertului (BW); climatul temperat, cald şi ploios (C): climatul cald cu ierni secetoase (Cw), climatul cald cu veri secetoase (Cs), climatul temperat umed (Cf); climatul boreal cu zăpadă şi păduri (D): climatul rece cu ierni secetoase (Dw), climatul rece cu ierni umede (Df); climatul cu zăpadă (E): climatul tundrelor (ET), climatul îngheţului perpetuu (EF). Toate aceste zone şi subzone sunt definite meteorologic prin valorile medii şi extreme ale temperaturii şi ale precipitaţiilor. In sfârşit, printr'un sistem de notafie special, în care literele au o anumită semnificaţie meteorologică, se împarte fiecare subzonă în numeroase tipuri climatice, corespunzând criteriilor de clasificare fitologică. Astfel, formdla climatică Dfa reprezintă o varietate a climatului rece cu ierni umede şi care nu este altceva decât climatul porumbului, definit mai sus. Climatul tării noastre se datoreşte, în cea mai mare măsură, poziţiei ocupate de fara noastră pe continent, şi celor două mari centre de acţiune ale atmosferei: anticiclonul azoric, care, în timpul sezonului cald, trimite prelungiri până în tara noastră, menfinând cerul senin ş:i provocând prin aceasta o insolafie puternică, urmată de o creştere masivă a temperaturii, —« şi anti-ciclonul ruso-siberian, care aduce, în sezonul rece, o masivă revărsare de aer arctic, care provoacă o foarte puternică scădere a temperaturii. Din acest punct de vedere, şi făcând abstracfiune de regiunile muntoase, climatul ţării noastre este un climat temperat excesiv, cu ierni friguroase şi lungi, primăvară şi toamnă scurtă, verile ffînd călduroase şî ploioase la început, şi secetoase către sfârşit. Marea Neagră are asupra climatului o influentă redusă, care nu se resimte decât tn Sud-Estul extrem (cu deosebire pe litoral), iar Marea Mediterană şi cea Adnatică, au o influenţă şi mai mică, în regiunile de Sud-Vest. In schimb, lanful Carpafilor are o influentă foarte puternică prin ‘introducerea, în regiunile ocupate de el, a climatului de munte, cu toate variantele sale corespunzătoare diferitelor altitudini. Aşa se explică penfru ce se întâlnesc în fara noastră numeroase tipuri climatice, dintre cari cele mai importante au fost arătate mai sus. Examinarea isotermelor anuale arată că Jara noastră prezintă următoarele zone: Prima zonă, cu temperatura medie egală sau mai joasă de 4-10°, cuprinde Bucovina, aproape toată Moldova, afară de câteva judeţe de Sud, partea de Est şi Nord-Est a Transilvaniei şi a Maramureşului; a două zonă, cu temperatura 44 690 medie înfre + 10° şi + 11 °, cuprinde Sudul şi Sud-Estul Moldovei, Muntenia până la Olt şi regiunea Transilvaniei cuprinsă între Munfii Apuseni şi versantul de Vest al Carpafilor; a treia zonă, cu temperatura medie mai înaltă de +11°, cuprinde Dobrogea, o fâşie îngustă de-a-lungul malului Dunării, Oltenia, Banatul şi partea din Vestul Munfii or Apuseni. Temperatura medie a întregului teritoriu român (excluzând regiunile munţilor înalţi) este de +9,5°. Ea oscilează, după regiune, între 4* 8° şi +12° (valori reduse la nivelul mării). In munţi, media anuală nu scade sub + 3°f ceea ce explică motivul pentru care, în munfii noştri, nu se formează gheţari şi nu există zăpezi perpetue. Cea mai caldă lună a anului e Iulie, iar cea mai rece, ianuarie. Valorile extreme ale temperaturii. Media temperaturilor* maxime lunare e aproape tot timpul anului mai mare de 0°, şi numai în munfi şi în Moldova, negativă, în Ianuarie. Ea oscilează între + 1° şi +30°. Media temperaturii minime lunare, în timpul iernii, este pretutindeni sub 0°. In unele localităţi de munte şi în Moldova, ea începe să fie negativă din Noemvrie $i se menţine până în Martie. Cea mai mică valoare a temperaturii minime lunare se situează înfre —9° şi —10°. Amplitudinea lunară a mediilor extreme e de 40°. Cea mai înaltă temperatură observată a fost de + 42,8°, iar cea mai joasă de —35,6°. Regimul precipitaţiilor. Cantitatea de apă provenită din precipitaţii se repartizează destul de neregulat, mergând dela 700***1t00 mm anual în regiunile munţilor, până la 300***400 mm anual în Sudul Dobrogei şi pe litoral. Minimul de precipitaţii se produce iamar după care vine, în ordine crescândă, toamna, primăvara şi vara, sezon în care precipitaţiile ating maximul. Distribuţia medie lunară a precipitaţiilor este următoarea: minimum în Ianuarie şi maximum în Iunie (sau, în mod excepţional, în Mai sau Iulie). Frecvenţa maximă a ploilor se produce vara. Vânturile. Din* cauza poziţiei şi a configuraţiei sale geografice, roza vânturilor prezintă, în ţara noastră, cea mai mare frecvenţă în direcţiile Est-Nord-Est şi Sud-Est. Asupra diferitelor tipuri de vânturi, v. Vânt, tipuri de 1. Climat electric [climat electrique; Elektrizi-tătklima; electric climate; legkori elektromossâgi klima; aJieKTpH^ieCKHH KJIHMaT]: Ansamblul mărimilor mijlocii cari definesc starea electrică a atmosferei: intensitatea câmpului electric, numărul de ioni pe unitatea de volum, conductivtatea aerului, radiaţia pătrunzătoare a norilor de furtună, radiaţia cosmică, radioactivitatea aerului. El are influenţă asupra organismelor vii şi asupra boa-lelor lor. 2. Climat solar [climat solaire; Sonnenklima; so- lar climate; nap klima, napeghajlat; COJIHeHHbliî KJIHMaT]: Ansamblul valorilor cari exprimă, pentru o regiune geografică dată, intensitatea mijlocie a radiaţiilor solare după traversarea atmosferei, a radiaţiei difuze şi a radiaţiei efective. s. Climat, micron [nrţicroclimat; Mikroklîma; microclimate; mikrokfima; MHKpOKJIHMaT]: Climat local, în cuprinsul unei mari arii geografice cu climat bine definit. Condiţiunile strict locale, naturale sau create de om, schimbă, după caz, caracterele climatice dela un Ioc Ia altul, într'o măsură mai mică sau mai mare. Fenomenul este sensibil cu deosebire în regiunile de munte, unde orientarea crestelor muntoase şi felul în care sunt expuse văile produc mari variaţii ale elementelor meteorologice pe distanţe mici. Acelaşi lucru se constată şi în celelalte regiuni, unde se poate vorbi de microclimatul unui oraş sau al unui centru industrial, al unei regiuni mlăştinoase, al unui lan de grâu, al unei grădini de flori, al unei păduri, etc. Studiul microclimatelor presupune o reţea foarte deasă de staţiuni meteorologice şi o instrumentaţie, uneori, cu totul specială. 4. Climatizare. V. Condiţionare. s. Climatologice, hărţi V. Hărţi meteorologice. e. Climatologice, tabele ~ [tables climato-loqiques; klimatoloqische Tafeln; climatological tables; eghajlati tâblâzatok, idojârâsi tâblâzatok; KJiHMâTOJiorHHecKHe TaâJiHiţbi]:, Tabele cari cuprind valorile mijlocii, valorile extreme,, amplitudinile, frecvenţele sau valorile normale ale elementelor meteorologice. 7. Climafologie [climatologie; Klimatoloqie; climatology; eghajlattan; KJlHMaTOJiorHH]: Ştiinţa care se ocupă cu studiul climatelor. Ea foloseşte metode statistice şi grafice, analiza armonică şi calculul probabilităţilor. 8. Clină mobilă [rampe d'acces„trapp& d'acces; Auflaufklappe; approach flap; lejtos rakodohid tablăja; nepeflBHJKHOă MOCTHK], Transp.: Punte de lemn mobilă, cu garnituri metalice, întrebuinţată pentru uşurarea intrării vehiculelor pe un pod, sau pentru îmbarcarea vehiculelor şi a animalelor în vagoanele de cale ferată, în cale curentă şt când nu există rampă de îmbarcare. ». Clingmanit. Mineral.: Numele vechiu* părăsit, pentru mărgărit. 10. Clinică [clinique; Klinik; clinic; klinika; KJlHHHKaJ. Arh.: Spital care serveşte şi pentru practica studenţilor în medicină, şi care este, de obiceiu, o anexă a Facultăţii de Medicină. Când clinica cuprinde mai multe secţiuni, se numeşte Policlinică. 11. Clinoclaz [clinoclase, aphanesite; Klino-klas, Strahlerz; clinoclasite, aphanesite; klinoklâsz; KJIHH0KJia3HT]. Mineral.: Cu3[(OH)3 I As04]. Cristalizează în sistemul monoclinic. Se prezintă sub forma de cristale prismatice şi în agregate reni-forme sau lamelare. Clivaj perfect după (001). Are duritatea 2,5* ”3, gr. sp. 4,2•• *4,4 şi urma al-băstruie-verde. u Ciinoclor [clinochlore; Klinochlor; clino-chlore; klinokîor; KJlHHOXJlOp]. Mineral.: MgSAI(OH)8[AISi3Oio]. Mineral care face parte din grupul doritelor. Cristalizează tn sistemul monoclinic, tn cristale rare cu habitus prismatic, piramidal sau tabular. Are clivaj bun după (001). Se prezintă, de obiceiu, sub formă foioasă, masiv sau în agregate solzoase. Are duritatea 2**,2,5 şi gr. sp. 2,55* *2,78, coloare verde până la verde închis. E translucid, cu luciu sticlos până la gras. E un mineral de origine secundară, fiind un produs de alterare a silicafilor, care confine aluminiu, oxizi de fier şi magneziu. 2. Cliisoedrit [clinohedrite; Klinohedrit; clino-hedrite ; klinoedrit; KJiHHOa/ţpHT]. Mineral. : Ca2Zn2[(OH)21 SÎ20?] * H2O. Cristalizează în sistemul monoclinic. E unul dintre reprezentanţii rari ai clasei domatice. Se prezintă sub forma de cristale mici, bogate în fefe. Clivaj perfect după (010), Are spărtura inegală, duritatea 5,5 şi gr. sp. 333- Coloarea albă până la albă-albăstruie; luciu sidefos. Fotoluminescenţă de coloare portocalie. Mineral foarte rar, în anumite zăcăminte metalifere. s. Clinoenstatit [clîno-enstatite; Klinoenstatit; cttnoenstatite; klinoensztâtitok; KJiHH03HCTâTHT]. Mineral.: MgSiOs. Cristalizează în sistemul monoclinic. Produs prin încălzirea enstatitului ia peste 1100"; se găseşte foarte rar în stare naturală, în roce magmatice sau în meteorite. E probabil similar wollastonitului. 4. Clinograf [clinographe; Klinograph, Nei-gungschreiber; clinograph; klinogrâf; KJIHHO-rpa$]: Instrument care serveşte la determinarea grafică a înclinării pantei terenului. s. Clinohumit [clinohumite; Klinohumit; clinohumite; kfinohumitok; KJlHHOryMHT]. Mineral.: Mg»[(OH,, F)z I (Si04)4]. Silicat hidrofluoric de magneziu din grupul humit-norbergitului. Cristalizează în sistemul monoclinic, ca şi chondro-ditul. Apare în zăcămintele metalifere din regiunea iacului Baikal şi în regiunea Malaga. Clinomefru [ciinomefre; Neigungsmesser; clinometer; hajlâsszogmero; K JiHHOMeTp j: Instrument care serveşte la măsurarea unghiurilor verticale fafă de orizont, sau a unghiurilor zenî-tale fafă de verticala locului. — Construcfia cli-nometrelor variază cu felul în care sunt folosite. Exemple: 7. ~ 1. Topog.: Instrument constituit dinţr'un cerc vertical gradat (uneori numai un sfert de cerc) şi o alidadă cu vemier. Alidada este solidar legată de o lunetă de vizare sau de un dispozitiv dioptru care serveşte la materializarea direcfiei pantei de măsurat, respectiv la indicarea — prin intermediul alidadei — a mărimii unghiului vertical format de direcfia de vizare cu planul orizontal. 8. ~ 2. Av..* Instrument care serveşte la determinarea înclinării avionului, fafă de planul orizonta? care trece prin centrul lui de simetrie. 691 In aviaţie se deosebesc următoarele tipuri principale de clinometre: 9. ~ absolut, care serveşte la determinarea înclinării avionului fafă de planul orizontal terestru. (Giro-orizontul este un clinometru absolut). 10. ~ longitudinal, care serveşte la determinarea indinării axei longitudinale a avionului fafă de planul orizontal. 11. ~ relativ, care serveşte la determinarea înclinării avionului fafă de un plan orizontal aparept, adică fafă de planul perpendicular pe verticala aparentă (direcfia acceferafiei rezultantă dintre accelerafia avionului şi accelerafia gravitaţiei). 12. ~ transversal, car« serveşte la determinarea înclinării axelor transversale ale avionului (perpendiculare pe axa longitudinală) fafă de planul orizontal. 13. ~ universal, care îndeplineşte simultan funcfiunile clinometrului transversal şi ale celui longitudinal. 14. ~ 3. Cs. : Instrument care serveşte la măsurarea directă a înclinării podurilor (respectiv a anumitor piese), când acestea devin inclina-bile sub influenfa unor sarcini exterioare. 15. ~ 4. Mine: Instrument care serveşte la măsurarea intensităfii verticale a câmpului magnetic terestru, în regiuni cu puternice perturbaţii magnetice (în scopul determinării rezervelor de minereuri feromagnetice). ie. ~ 5. Nav.: Instrument care serveşte la măsurarea înclinării chilei unei nave, faţă de un plan orizontal. Sin. Clino&op. 17. Clinoscop [clinoscope; Klinoscop; ciino-scope; klinoszkop; KJIHHOCKOn]. V. Clinometru. ts. CBnozeizit [clinozoîsite; Klinozorsit; cliito-zoizite; klinozoizit; K JIHH0IJ0H3HT], Mineral.: Mineral din grupul epidotzoizitului. Compoziţia chimică a mineralelor din grupul epidotului corespunde unui amestec de silicaţi, HCa2Al3SisOi3 (zoizit rombic) şi HCa2Fe3Si3Oi3. îndată ce intervine o înlocuire parţială a aluminiului prin fier, cristalizarea este monoclinica. Componentul epidotului mai sărac în fier este numit clinozoizlt, analiza chimică generală fiind: CaO 23 * * *24%, AI2O3 20 ,'30°/o, Fe203 8" 16%, Si02 37-:39% şi H2O 2%. Clinozoizitul este un epidot mai sărac în fier, în opoziţie cu pistazitul, care este un epidot mai bogat în fier. 19. Clipă [klippe; Klippe, Deckscholle, Oberschiebungsinsel; outlier, klippe; kulon-âllo maraaekretegek; yTec]. Geol.: Resturi, izolate prin eroziune, dintr'o veche Fi9- 199* Clipă, pânză de şariaj p) pânză; K) clipă; A) auto- (fig. 199). htonul. 20. ~ de geluire [klippe de lambeau de poussee, lame de charriage; Deckscholle; over- 44* 692 thrust outiier; fedo-rogreteg; CflBHHyTbie, nepe-MemeHHbie, H30jmp0BaHHbie nojiocw (rop-Hbix nopo/ţ)]. Geol.; Resturi izolate din for-mafii smulse din loc si împinse ae o pânză de şa- au Fig. 200. Clipă de geluire. ♦ohton.dar prin- K) d)pe dage|uire pe ,inHa de',nci|e. înfre douăapla- eare: A) au,oh,on! P)pinzi' ne de faliere (fig. 200). 1. Clipper [Clipper; Klipper; clipper; nagy vifor las; KJiHnep (po/ţ napycHoro cy/ţHa)]. Nav.: Vas cu vele, de tonaj mare. Este folosit în traficul maritim, pe linii lungi de navigafie. 2. Clisă [argile grasse; fetter Ton; greasy clay, rich clay; kover agyag; doraTafl, JKHpHan rjlHHa]: Argilă cleioasă, de coloare albicioasă-cenuşie sau gălbuie. s. Clisă [termen popular]. Pastă subţire de ciamur, folosită în vechile construcfii ţărăneşti drept mort ar pentru perefii de ciamur, tencueli, lipituri. 4. Clişeu [cliche; Klischee; photographic negative; fenykepezo-Iernez; HHecKHâ HeraTHB]; Placă sau film fotografic impresionat, developat şi fixat. Reprezintă negativul fotografic, clişeul fiind cu atât mai opac,* cu cât a fost iluminat mai intens. 5. Clişeu [clichâ; Klischee; cliche; klise; KJmme]. Arte gr..* Suprafaţa materială care conţine copia unui text sau a unei figuri, cu ajutorul căreia se reproduce şi se multiplică (se imprimă) originalul. Clişeul este constituit, în general, dintr'o placă, cu una din feţe modificată după forma în plan a originalului. Clişeul trebue să cuprindă copia originalului în aşa fel încât, prin acfiuni potrivite, să.se poată aplica un strat suficient de cerneală numai pe această copie, fără ca celelalte părfi ale suprafeţei, cari nu aparţin copiei, să primească cerneală. Copia originalului pe clişeu se poate obţine pe cale manuală, fotochimică, electrop las tică, fizică (stereotipică), mecanică sau fotomecanică. Cfişeul poate fi de lemn, de diferite metale, de cauciuc, de celuloid, de gelatină, de calcar şi de diferite produse chimice solide. — Se întrebuinţează următoarele tipuri de clişee: «. ~ caieograftc [cfichâ pour Fimpression en creux; Klischee fur Tiefdruck; copper-plate printing block; m^lynyomâsu k!is£ ; KJmme /ţJlH rpaBHpOBKH Ha MeiţH]: Clişeu la care suprafaţa activă care imprimă este gravată în interiorul plăcii sau al cilindrului care formează clişeul, suprafaţa neutră iniţială fiind, deci deasupra suprafeţei active. Pentru imprimare, cfişeul este acoperit cu cerneală, care este apoi spălată pe suprafaţa neutră. Hârtia este presată pe clişeu( intră în golurile în cari se mai găseşte cerneală, şi este astfel imprimată în dreptul acestor goluri. 7. ~ galvanic [cliche galvanique; Galvano" Klischee; galvanic cliche; galvanikus klise; raJIb-BaHHHecKoe KJimiie]. Arte gr. : Clişeu executat pe cale electrochimică, prin depunere galvanică de metale dure (cupru, nichel, fier, crom) pe un clişeu original de zinc sau de plumb, pentru a se obţine clişee cari să reziste la mai multe tiraje. După felul clişeului (plan, curb) şi după întrebuinţarea care i se dă (text, ilustraţie), numărul de impresiuni (tirajul) la care rezistă este de 100 000* **300 000 (metalizare cu cupru), de 300000***1 000000 (metalizare cu nichel) sau de 600 000* "2 000 000 (metalizare cu crom). Se foloseşte, în special, la imprimarea valorilor (timbre, bancnote, etc.) şi ia lucrări fine cu tiraj mare. 8. ~ linear [cliche au trăit; Strichklischee; line printing block; vonalklise; JIHHeăHOe Kjranie]. Arte gr.: Clişeu în care suprafaţa activă care imprimă este compusă din linii cari pot fi ridicate în acelaşi plan, sau adâncite faţă de suprafafa 'iniţială a materialului. Cu ajutorul clişeelor lineare se reproduc şi se multiplică originalele lineare. In acest fel de clişee, fotografierea se face fără sită, şi fondul rămâne absolut alb. 9. ~ offset [cliche pour Timpression en off-set; Klischee fur Offsetdruck; offset printing block; ofzet klise; 0$ceT-KJIHme]. Arte gr.: Clişeu pentru imprimarea în offset, executat pe o placă de zinc sau de aluminiu, granulată, în care suprafaţa activă care imprimă se găseşte în acelaşi plan cu suprafafa inifială a plăcii, sau foarte pufin sub suprafaţa iniţială. Clişeul este executat fie manual (prin transport şi gravare chimică) fie pe cale fotochimică. Executarea clişeelor offset pe cale fotochimică se face fie prin procedee negative, întrebuinţând, pentru copierea originalului linear sau în semitonuri, un negativ fotografic (cel mai folosit procedeu fiind acela care întrebuinfează albumina bicromată pentru sensibilizarea plăcii metalice); fie prin procedee pozitive, în cari se foloseşte, la copiere, un dispozitiv fotografic intermediar (preparat în mod special). Urmează corodarea părţilor corespunzătoare elementelor active, aşa încâf acestea se adâncesc puţin faţă de suprafaţa neutră iniţială a clişeului. Procedeele pozitive dau rezultatele cele mai bune la reproducerea originalelor poliorOme, deoarece permit corectarea imperfecţiunilor datorite selecţiunii tricrome, prin retuşarea chimică a diapozitivelor colorilor extrase. Cel mai cunoscut procedeu de acest fel este procedeul „Becka”, în care se folosesc, pentru sensibilizarea plăcii de metal, două straturi suprapuse, cari permit o corodare mai adâncă a elementelor active. Operaţiunile procedeului sunt: curăţirea şi granularea plăcii; sensibilizarea plăcii cu email special (sensibilizat cu bicromat de potasiu); copierea prin contact a dispozitivului originalului în rama de copiat; lăcuirea plăcii cu un lac special, care întăreşte părfile iluminate ale stratului de email şi le protejează contra acfiunii corodante a acizilor, iacul fiind uscat prin încălzire; developarea cu apă în trei faze, eliminându-se emailul sensibil neiluminat; gravarea chimică a clişeului cu două solufii de coroda re, folosite succesiv: în prima fază, acizi pofisulfurici (Caro), iar în a doua, clorură ferică în acid azotic; corectarea imaginii; a doua lă-cuire şi darea cernelii de reversiune, pentru a proteja elementele active în timpul eliminării stratului acoperitor al suprafefei neutre; îndepărtarea stratului sensibil iluminat de pe suprafafa neutră, cu ajutorul unei solufii de acid sulfuric 1°/o; pregătirea clişeului pentru imprimare (des-oxidarea suprafefelor neutre cu o solufie de gumă arabică, sare Strecker, acid azotic şi apă). V, Transport, Gravare chimică. 1. Clişeu pantografic [cliche pour Timpression pantographique; Klischee fur Buchdruck; panto-graphic printing block; pantografikus klise, nyomdaklise; KJimiie /ţjra naHTorpa<|)Horo ne-^aTaHHH]. Arte gr.: Clişeu la care suprafafa activă care imprimă coincide cu suprafafa Inifială a plăcii, care formează clişeul, iar suprafafa neutră este gravată în interiorul plăcii. 2. ~ penfru autotipie [cliche simili-creux; Klischee fur Autotypiedruck; half-tone etchings printing block, autotype cliche; pont-klise; HJIHine flJIH aBTOTHHHH]. Arfe gr.: Clişeu care se întrebuinţează pentru reproduceri de originale cu semitonuri, monocrome sau policrome, şi la care suprafafa activă este formată din punctele în cari a fost împărfit originalul pe cale fotografică, prin intermediul unei site. Este executat în similigravură. Numărul de puncte pe cm2 variază după finefa sitei şi depinde de calitatea hârtiei întrebuinţate la imprimare. Este cuprins între 18 (pentru ilustraţii de ziare) şi 100 (pentru Ilustraţii foarte fine cari reprezintă opere de artă). V. Sită, Similigravură. 3. ~ planografic [cliche pour l'impression planographique; Klischee fur Flachdruck; plano-graphic printing block; planografikus klise, lapos-nyomâsu klise; Kjraine ajih njiaHorpa(|)Horo îienaTaHHH]. Arfe gr.: Clişeu la care suprafaţa activă care imprimă coincide cu suprafaţa neutră, şi amândouă se găsesc în suprafaţa inifială a plăcii care formează clişeul. Practic, există o mică denivelare între aceste suprafeţe. 4. ~ zincografic [cliche zincographique; zin-kografisches Klischee; zincographic block; cinka-grafikus klise; . iţHHK0rpaeHOH]. Chim. : C0H5--CO-CH2CI. Corp în formă de cristale albe, cu p. t. 58® şi p. f. 245°. Gaz de luptă lacrimogen, cu produsul letal cca 4000, pragul de excitaţie 0,3 mg/m3 şj limita de suportabilitate 5 mg/m3. Are o slabă tensiune de vapori. Nu a fost întrebuinfat pe câmpurile de luptă. î- Cloracefonă [chl ora cetone; Chloraceton; chloracetone; kloraceton; XJlopaiţeTQH]. Chim.: CH2CI-CO-CH3. Lichid cu p. f. 119°. Gaz de luptă lacrimogen (numit, de Germani, B-Stoff), cu produsul letal 3000, pragul de excitafie 1 r8 mg/mr3 şi limita de suportabilitate 100 mg/m3. Are proprietăfi lacrimogene slabe. In primul războiu mondial a fost întrebuinfat, de Francezi, în grenade de armă. 2. Cloral [chl o ral; Chloral; chloral; klorăl; xjiopajl]. Chim.: CI3C—CHO. Tricloracetalde- hida cu p. t. —57,5° şi p. f. 99,7°. Se prepară prin clorurarea alcoolului şi hidroliza alcoolatului de cloral obfinut Cl3C*-CH(OCs*H5)2. In ultimul timp, cloralul a fost întrebuinfat pe o scară întinsă Ia fabricarea insecticidului D D T. Sub ■forma de hidrat de cloral CI3C—CH(OH)2, se întrebuinţează ca hipnotic. s Cloraluminif [cMoraluminite;Chloraluminite; chloraluminit; kloraluminit; XJlopaJIlOMHHHT]. Mineral.: AICI3 • 6H2O, uşor lichefiabil. Se găseşte în regiunea Vezuviului. 4. Cloramine [chloramines; Chloramine; chlor-amines; kloraminok; XJIopaMHHbl]. Chim.: Compuşi organici obfinufi din reacfia clorului sau a acidului hipocloros asupra aminelor prirmare şi secundare alifatice. Pot fi considerate ca amide ale acidului hipocloros; prin hidroliză, dau naştere acidului hipocloros. Au proprietăfi oxidante, clorurante şi explozive. Cea mai întrebuinfată cloramină este cloramina acidului paratoluen-sulfonic: CH3-CeHU — S02N(Cl)(Na), cu p. t. 83°. Sub numele de Cloramină T, Activină sau Mia-nină, se foloseşte ca desinfectant şi ca agent de clorurare (oxidant). Se întrebuinfează la desinfec-tarea terenurilor iperitate. 5. Cloranil [chloranile; Chloranil; chloranil; kloranîl; XJlopaHHJl]. Chim.: Tetraclorchinonă. Se prezintă în cristale aurii, greu solubile. Se foloseşte ca agent oxidant la fabricarea unor materii colorante (este redus în tetraclorhidro-chinonă), #. Clorafi [chlorates; Chlorate; chlorates; klo-râtok; XJIOpaT]. Chim.: MeJClOs. Săruri ale acidului cloric. Cloraţfii sunt solubili în apă, cu excep-fiunea cloratului de potasiu, care este greu solubil. 7. Cloral de bariu [chlorate de baryum; Barium-chlorat; barium chlorate; bâriumklorât; XJlopaT 6apHH]: Ba(CI03)2, H2O, obfinut prin acfiunea clorului asupra hidratului de bariu la cald, sau prin electroliza clorurii de bariu. Se prezintă In cristale incolore, cu d. 3,18, solubile în apă. £ folosit la colorarea artificiilor şi a rachetelor de semnalizare militară, ca şi la prepararea unor explozivi. 8. ~ de calciu [chlorate de calcium; Calcium- chlorat; calcium chlorate; kalciumklorăt; XJlopaT KaJIblţHfl]: Ca(Cl03)2, 2 H2O, obfinut prin acfiunea clorului asupra hidratului de calciu. Se prezintă în cristale albe sau galbene, cu d. 2,95, solubile în apă şi în alcool; e folosit în sinteza organică şi ca erbicid* I 695 â. ~ de crom [chlorate de chrome; Chrom-chlorat; chromium chlorate; kromklorât; XJIOpaT xpOMa]: Cr(ClOs)3, obfinut prin amestecarea unei solufii de clorat de bariu cu una de sulfat de crom. Se prezintă sub forma unei mase cristaline de coloare violetă, cu miros de clor. Solufia lui se înverzeşte la cald (peste 65°) si se întrebuinfează în pictură. 10. ~ de cupru [chlorate de cuivre; Kupfer-chlorat; copper chlorate; rezklorât; XJlopaTMeftH]: Cu(Cl03)2,, 6 H2O obfinut prin amestecarea unei solufii de clorat de bariu cu sulfat de cupru. Se prezintă în cristale verzi, foarte delicvescente, solubile în apă şi în alcool. Se foloseşte ca mordantj în imprimeria textilă, şi drept colorant, în pictură şi în pirotehnie. 11. ~ de potasiu [chlorate de potassium; Kaliumchlorat; potassium chlorate; kâlium-klorât; XJlopaT KajiHH]: KCIO3, obfinut prin electroliza clorurii sub forma de cristale incolore, cu d. 2,34, pufin solubile în apă şi glicerină, şi solubile în alcool. E folosit în fabricarea explozivilor, a chibriturilor şi coloranfilor, şi în imprimeria textilă. 12. ~ de sodiu [chlorate de sodjum; Natrium- chlorat; sodium chlorate; nâtrium-klorât; XJlopaT HaTpHH]: NaCI03, obfinut' prin electroliza clorurii de sodiu sub forma de cristaile incolore, cu p. t. 255° şi d. 2,49, foarte solubile în apă. Are ace- leaşi întrebuinfări ca şi doratul de potasiu. is. ~ de stronfiu [chlorate de strontium; Strontiumchlorat; strontium chlorate; sztroncium klorât; XJIOpaT CTpOHlţHH]: SrţClOsK obfinut prin electroliza clorurii de stronfiu sau prin acfiunea clorului asupra carbonatului. Se prezintă în cristale incolore, solubile în apă; e folosit în pirotehnie. 14. Cloratife [chloratites; Chloratite; chlora- tites; klorâtitok (robbano anyagok); XJIOpa-THTbl]. Expl.: Explozivi detonanfi de siguranfă, cu baza de clorafi de potasiu sau de sodiu. Au următoarea compozifie: _ Cloratit 1. Clorat de K şi (sau) de Na 70'*'80°/e; derivafi nitrafi ai toluenului, ai naftalinei sau ai difenilaminei 12-• -20°/o; făină de plante 1 • **5°/o; uleiu şi grăsimi 3,,m5°/o} nitroglicerină 2**,6°/o; Cloratit 2. Clorat de K şi (sau) de Na 70•*,85°/o; derivafi nitrafi ai toluenului, ai naftalinei sau ai difenilaminei 10***12°/o; făină de plante 1 •'■ 5°/o; uleiu şi grăsimi 3”*5°/o; Cloratit 3. Clorat de K şi (sau) de Na 83***91°/o; 5...12% hidrocarburi lichide cu punctul de aprindere peste 30°; făină de plante 0“*4°/i. Pentru exploatări miniere, se foloseşte cloratitul 3, care are următoarele caracteristice mai Importante : gr. sp. 1^6 ; vitesă de detonafie : 3350 m/s; căldura de explozie: 1123 kcal/kg; volumul de gaze de explozie (la 20° şi 760 mm): 339 I/kg; brizanfa (Kast) 26,7. 15. Clorbenzen [chlorbenzene ; Chiorbenzol ; chloro-benzene; klorbenzol; XJI0p6eH30JI]. Chim.: CeHsCl. Lichid cu p. f. 131°••*133°. Se prepară 696 prin clorurarea benzenului în prezenta a cca 93% Fe pulbere sau FeCta. Serveşte la fabricarea nitroclorbenzenilor, cari sunt întrebuinţaţi la numeroase sinteze de materii colorante sau de medicamente, de acid picric, negru de sulf, fenacetină. Clorbenzenul serveşte, de asemenea, ia fabricarea insecticidului D D T. 1. Clorcauciuc [caoutchouc chjore; Pergut; chlorinated rubber; klorkaucsuk; XJIopKaynyK, XJlOpHpOBaHHHH KaynyK]: Masă neelastică, preparată prin clorurarea unei soluţii de cauciuc într'un solvent indiferent la clor. Este solubil în mulţi Solvenţi. Nu este inflamabil şi nu arde. Este folosit în industrial lacurHor. 2. Cior-cian [chlorure de cyanogene; Chlor-cyan; cyanogen chloride; klor-ciân; XJlopiţHaH, XJlOpHCTbIH iţHaH]. Gaze; ClCN. Gaz de luptă lacrimogen şi cu proprietăţi toxice asemănătoare cu acelea ale acidului cianhidric. Se prepară prin acţiunea clorului asupra cianurii de sodiu: NaCN+ CI2 = NaCl+ CICN. Corp gazos, cu p. t. — 6°, p. f. 15,5°, pragul de excitaţie 5 mg/m3 şi limita de suportabiltate 50 mg/m3. A fost întrebuinţat în primul războiu mondial, amestecat cu triclorură de arsen (fumigen), sub numele de vitrit. 3. Clorefan. V. Clorură de etil. 4. CKorefonă [chloretone; Chloreton; chlor-etone; kloreton; XJI0peT0H]. Chim.: v yOH (CH3)2 c( 32 XCCI3 Substanţă întrebuinţată ca hipnotic şi anestezic. Sin. Aceloncloroform. 5. Clorex [chforex; Chlorex; chlorex; khârex; XJiopeKC]. Chim.: CICH2-CH2-O-CH2-CH2CI. j3-J3'-dicloretileter, cu p. f. 178°. Solvent selectiv întrebuinţat la prepararea uleiurilor de uns. Este caracterizat printr'o mare selectivitate şi, datorită viscozităţii mici şi densităţii mari pe cari le are, uşurează mult separarea celor două faze de extracfie. 6. Clorhemtnă. Chim. V. Hemină. 7. Clorhidraf de cauciuc. V. Cauciuc, clor-hidrat de s. Clorhidraf de cocaină. V. sub Cocaină. 9. Clorhidric, acid ~ [acide chlorhydrique; Chlorwasserstoff, Salzsăure; hydrochloric acid; sosav; XJIOpHCTOBOflOpO/ţHafl KHCJIOTa, COJIH-HaH KHCJIOTa]. Chim.: HCl. Se găseşte în natură, în gazele vulcanice, iar în soluţie apoasă, în sucul gastric; e însă mult mai răspândit sub forma de cloruri. Gaz incolor, cu miros sufocant şi gust acid. Este singura combinaţie a clorului cu hidrogenul. Se lichefiază la —83° într'un lichid incolor. Se solidifică la —112°, dând o masă cristalină albă. Acidul clorhidric lichid are o slabă activitate chimică, iar cel gazos, când este perfect anhidru, nu prezintă proprietăfi acide. In soluţii apoase se comportă ca un acid tare, şi atacă mare parte din metale, cu desvoltare de hidrogen şi formare de cloruri. Se prepară industrial prin acţiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu, prin acfiunea unui Amestec de bioxid de sulf şi oxigen asupra clorurii de sodiu (procedeul Hargreaves şi Robinson), sau sintetic, prin unirea directă a clorului cu hidrogenul, în prezenta catalizatorilor. întrebuinţări: la prepararea clorurilor, în industria materiilor colorante, a răşinilor sintetice, la decaparea metalelor, la prepararea bioxidului de carbon, etc. Sin. Acid imiriafic, Spirt de sare. 10. Clorhidrină sulfurică. V. Clorsulfonic, acid 11. Clorhidrifie organice [chlorhydrines; Chjor- hydrine; chlorhydrins; szerves klorhidrinek; XJioprH/ţpHHbl]. Chim.: Combinaţii organice ob-finute prin adiţia acidului hipocloros (HOCl) la o dublă legătură olefinica. Ex.: etilenclorhidrina HO —CH2 —CH2CI. In mod curent sunt numiţi monoclorhidrină şi diclorhidrină următorii derivaţi ai glicerinei: CH2OH-CHOH — CH2CI, CICH2 —CHOH —CH2CI, întrebuinfaţi ca solvenţi pentru lacuri de copal, nitroceluloză, acetil-celuloză, etc. 12. Cloric, acid ~ [acide chlorique; Chior- săure; chloric acid; klorsav; XJIopHOBâTâflT KHCJIOTa]. Chim.: HCIO3. Acid oxigenat al clorului, obfinut prin descompunerea cloratului de potasiu sau de bariu cu acid sulfuric diluai Este un oxidant foarte energic. 13. Clorinare. V. Clorizare. 14. Clorife [chlorites; Chlorite; chlorites; kloritek; XJlOpHTbl]. Mineral.: Grup de minerale format din silicafi aluminoşi de magneziu şi de fier hidrataţi. Din punctul de vedere chimic, se deosebesc ortoclorite şi leptoclorite. Orto-clorltele sunt un amestec isomorf între amesit At = Mg4Al2(OH)8(SÎ2Al20io) şi serpentin Sp = Mg6(OH)8(SUOio). Cristalizează în sistemul monoclinic, în cristale foioase şi de coloare verde. Leptoclorite le (doritele feruginoase) se prezintă sub forma de mase solzoase, compacte sau oolitice, Cloritele se formează în şisturile cristaline epizonale, în deosebi prin alterarea biotitului sub acţiunea apelor termale. 15. Clorifi [chlorites; Chlorite; chlorites; klori-tek; XJlOpHTbl], Chim.: ‘MeCl02. Săruri ale acidului cloros, în care metalul poate fi mono-, bi-, trivalent, etc. ie. Ctoritokl [chloritoîde; Chloritoid; chiori-toid; kloritoid; XJiopHTOH/ţ]. Mineral.: Fe2AU(OH)4(Si4AUO20) • 2 Fe(OH)2. Mineral monoclinic din grupul cloritoidului sau aî micelor casante. Este cunoscut sub forma de agregate foioase sau sferolitice, de coloare verzuie închisă sau negricioasă. Se prezintă metamorfic în şisturile cristaline de epizonă, în şisturi argiloase, cărbunoase, în cuarfite sericitice sau în cimentul unor gresii conglomeratice. 17. Clorizare [chlorisation; Chlorung; chiori-nation; klorozâs; XJI0pHp0BaHHe]: Operafiunea de sterilizare a apei prin clor. Sin. Clorinare. ie. Clorocalcit [chlorocaleite; Chlorocalcit;chlo-rocalcite; klorokâlcit; XJIopKaJIblţHT]. Mineral.: CaCh. Se prezintă sub forma de cruste de 697 coloare alba. Se găseşte în regiunea Vezuviuluj ş* a altor vulcani. î. Clorofan. Mineral.: Numele vechiu, părăsii, pentru fluorină. 2. Clorofanerit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru glauconit. 3. Clorofilă [chlorophylle; Chlorophyll; chlo-rophyll; klorofil; XJlopo<|)HJl]: CH=CH, CH, I H | CCC ✓ 2\ /n H3C“C< i C CU *C-C2H5 \ i a / C = N N—C / \ Jf \ HC5 Mg P CH N fi X / C— N N-C / I I \ H3C—C8 IV c c M« 5 C—CH, / \t/ \r/ H C c C / I 1 I H CH* HC — c=0 I I ch2 co-o-ch3 C*oH330-OC Pigmentul verde din frunze, răspândit în toi regnul vegetal. In natură se găseşte sub forma unui amestec de doi componenfi, notaţi cu A şi B, în proporfia de 3/2. Clorofilele sunt combinaţii cu schelet porfinic, cu un atom de magneziu legat complex de atomii de azot ai ciclurilor pirolice. Clorofila A derivă dela porfină (v. sub Porfină) şi are doi atomi de hidrogen în pJus la carbonii 7 şi 8, patru radicali metili ( — CHs) în pozifiile 1,3, 5 şi 8, un radical etil ( —C2H5) în 4, un rest de acid propionic legat în 7, iar între carbonii J şi 6 un ciclu de 5 atomi. Clorofila B se deosebeşte de clorofila A prin gruparea alde-hidică pe care o confine în pozifia 3. Clorofilele au o grupare fitolică (C20H39) ce esterifică restul de acid propionic din pozifia 7. Prin încălzire cu alcalii, clorofilele trec în produşi porfinici. In plante, clorofila serveşte la sinteza polizaharidelor superioare din CO2 şi apă. Bioxidul de carbon este absorbit din aer de frunzele plantei — şi se admite formarea intermediară a formaldehidei, CO2 + H2O— HCHO-fOs cu eliminare de oxigen. Apoi aldehida formică se pofimerizează, trecând într'un polizaharid (amidon). In această interpretare a asimiiafiei bioxidului de carbon, clorofila ar define rolul de sensibilizator fotochimic. Ea absoarbe astfel energia luminoasă, pe care o cedează sub o formă folosibilă reacţiei chimice endoterme de reducere a bioxidului de carbon. O moleculă-gram de C02 are nevoie de 112 cal. Prin calcul s'a dedus că, în procesul de reducere a unei molecule de C02, intervin cel pufin 2400 molecule de clorofilă. 4. Cloroform [chloroforme; Chloroform; chlo-roform; kloroform; XJlopo4>opM]. Chim.: CHCI3. Compus organic halogenat, care se obfine din alcool etilic sau din acetona prin încălzire cu o solufie de clorură de var. Are proprietăţi narcotice şi a fost prima substanţă organică folosită în acest scop. La aer se autooxidează şi se formează şi mici cantităţi de fosgen, cari pot produce accidente în timpul narcozei. Autooxidarea este împiedecată prin adăugirea de alcool în proporţie de 10%. Se mai întrebuinţează ca disolvant pentru grăsimi, alcaloizi, etc. 5. Cloroformiat de metil diclorat [chlorofor-mi ate de methyJe dichlore; Dichlormetyl-Chlo-roformiat; dichloro-methyl chloroformate; me-til-dfklorâtos kloroformiâf; 3(j5Hp XJlopMy-paBBHHOH KHCJlOTbl £HXJiopMeTHJia]. Gaze: CICOO —CHCI2. Gaz de luptă sufocant-asfixiant, lichid, incolor, cu p. f. 111 0 şi d. 1,56. Reacfionează cu apa: ClCOO - CHCh + H2O = CO2 + CO + 3HCI. e. Cloromelan. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru cronstedtit. 7. Cloromelanit. Mineral.: Varietate de gadeit, de coloare verde închisă. Nume vechiu* părăsit. 8. Cloromercur. Mineral.: Numele vechiu» părăsit, pentru calomel. 9. Clcromercuri-fenol [chlormercuri-phenol; Chlormercuri-phenol; chlormercuri-phenol; kloro-merkur-fenol; pTyTb-XJIOp-OXCe(})eHHJl]: HO —CeH4 —HgCI orto şi para. Combinaţii orga-no-mercurice, cari au proprietăţi fungicide. 10. Cloromefan. V. Clorură de metil. . 11. Clorometru. V. Scară clorometrică. 12. CJoromicefină [chloromycetine; Chloromy-cetîn; chloromycetin; kloromicetin; XJIopoMHiţe-thh]. Chim. biol.: nh-co-chci2 1 N02-C6H4~CH(0H)-CH-CH20H (/) — <|> — 1 — paranitrofenol — 2 — dicloroacetamido-propan — 1,3 — diol. Antibiotic izolat din mediul culturilor de Streptomyces, S. Venezuela, baccil care creşte în solurile din Caracas (Venezuela). Antibioticul a fost sintetizat recent şi, datorită celor doi atomi de carbon asimetrici,, are patru isomeri, dintre cari trei sunt inactivi din punctul de vedere biologic. Este singurul produs natural cunoscut până în prezent, care conţine în molecula sa o grupare nitro. Are acfiune specifică împotriva tuturor rickettiilor (agenţi patogeni ai tifosului exan-tematic, scrub tifosului, tifosul epidemic; febrei purpurice a munţilor stâncoşi şi agenfi ai tifosului murin). S'a demonstrat că are o acfiune superioară sfreptomicinei în febra tifoidă (baciIul Eberth). Se, administrează aproape exclOziv pe cale orală în doze de 0,25 g la 2":3 ore, cantitatea maximă pe zi fiind de 2,,,3g. 13. Clorophdnicit [chlorophenicite; Chloropho-nicit; chlorophoenicite; klorofonicit; XJIOpOe-HHlţHT]. Mineral,: (Zn,Mn,Fe)[(OH)7 lAsO*]. Cristalizează în sistemul monoclinic. Are gr. sp. 3,55 şi coloare verde. 698 1. Cloropicrină [chlorOpicrine; Chlorpikrin; chloropicrin; klorpikrin; XJloponHKpHH]. Gaze: CCI3NO2. Tricloronitro-metan. Gaz de luptă sufocant şi lacrimogen, numit de Germani Klop, iar de Francezi, Aquinite. E un lichid cu p. f. 112°, d. 1,7, pragul de iritare pentru ochiu 3***25 mg/m3 şi limita de suportabilitaie 60 mg/m3. La 0° are volatilitatea de 60 mg/m3. In timpul primului războiu mondial a fost întrebuinfată pe front de tofi beligeranfii, încărcată în proiectile de artilerie, singură sau în amestec cu alte substanfe, în grenadele de mână şi, amestecată cu fosgenul şi clorul, ia formarea valurilor. Persistenfa: 5 * *6 ore. 2. Cloroplaşfe [chloroplastes; Chloroplasten; chloroplasts; kloroplâsztok; XJloponJiaCTbl]. Biol.: Corpi cari se găsesc în citoplasma celulelor plantelor clorofiliene, încărcafi cu clorofilă, şi cari transformă produsele de asimilare în amidon. Sunt de formă rotundă sau lenticulară, dar forma lor se modifică din cauza amidonului pe care-l elaborează. Transmiterea dela o celulă la alta se face prin diviziune. La unele alge, celula nu cuprinde decât un singur cromoplast voluminos, numit cromatofor. 3. Cloropren [chloroprene; Chloropren; chlo-oprene; kloropren; XJIoponpeH]. Ind. cc.: CH2 = C Cl-CH = CH2. 2-clor-1-3-butadien. Se objine prin agitarea mo-novinilacetilenei într'o solufie apoasă, concentrată, de acid clorhidric, în prezenta clorurii cuproase. 4. Cloros, acid [acide chloreux; chlorige Săure; chlorous acid; klortartalmu sav; XJIopH-CTâH KHCJIOTa]. Chim.: HCIO2. Acid oxigenat al clorului, care se obfine prin acfiunea peroxidului de sodiu asupra unei solufii apoase de bioxid de clor. 5. Clorosulfonaf de etil [chlorosulfonate d'ethyle; Chlorsulfonsăureăthylester; ethyl-chlo-rosulphonafe; etilkensavas klorid;.. 3THJI0BBIH XJi0p0CyJi$0Hat]. Oaze: CISO3C2H5. Gaz de luptă trecător, sufocant şi lacrimogen. E un lichid cu p. f. 159°, produsul letal 2000, pragul de excitafie 2 mg/m3 şi limita de suportabil itate 50 mg/m3. A fost întrebuinfat, în măsură mică, în primul războiu mondial. Sin. Sulvinit. «. Clorosulfonaf de metil [chlorosulfonate de methyle; Chlorosulfonsăuremethylester; methyl-chlorosulphonate; kloroszulfonsavas-metileszter; MeTHJiOBbiă xji0p0Cyjib(})0HaT].Gaze: CIS03CH3. Gaz de luptă trecător, sufocant şi lacrimogen. E un lichid cu p. f. 132°, produsul letal 3000, pragul de excitafie 2 mg/m3 şî limita de suportabi-Htşte 40 mg/m3. A fost întrebuinfat în primul războiu mondial, în măsură mică. 7. Clorotlonit [chlorothionite; Chlorothionit; chlorothionite; klorotionit; XJIOPOTHOHHT]. Mineral.: K2Cu[C12 1 SO4]. Cristalizează în sistemul rombic. Cristalele sunt de coloare verzuie, solubile în apă. Se găseşte în fumarolele Vezuvîului. 8. Clorotorif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit pentru torogumit. 9. Cloroxifif [chloroxiphite; Chloroxiphit; chloroxiphite; kloroxifit; XJIOPOKCH^HT]. Mineral.: PbCl2 • 2 PbO • Cu(OH)2. Face parte din grupul boleifilor. Cristalizează în sistemul pătrafic. Are coloare verde. 10. Cloroză [chlorose; Chlorose; chlorosis; klorozis, elsârgulâs; XJl0p03]. Agr.: Ingălbenirea totală sau parţială a organelor verzi ale plantelor, datorită distrugerii clorofilei din celule, dintr’o cauză fiziologică (lipsa luminii sau prezenfa unui parazit). 11. Clorsulfonic, acid ~ [acide chlorsulfonique; Chlorsulfonsăure; chlorosulphonic acid; klorszul-fonsav; xjiopcyjib(|)OHOBaH KHCJIOTa]. SOsHCI. Substanfă fumigena, preparată industrial prin acfiunea acidului clorhidric asupra anhidridei sulfurice. E un lichid incolor care fumegă în aer, cu p. t. —81° şi p. f. 155---156°. Reacfionează cu vaporii de apă din atmosferă şi dă H2SO4 şi HCI, cari constitue ceafa artificială. Serveşte la prepararea multor substanfe din Chimia organică, în special a acizilor sulfonici, ori ca agent de condensare. Pe câmpurile de luptă a fost întrebuinfat ca substanfă fumigenă încărcată în aparate speciale. Sin. Clorhidrină sulfurică. 12. Clorură [chlorure; Chlorid; chloride; klorid; XJlopHfl]. Chim.: 1. Orice combinafie a clorului cu un metal; sare a acidului clorhidric. V. sub Metalul respectiv. — 2. Combinafie a clorului cu o substanfă organică. Câteva cloruri folosite mult în tehnică: 13., Clorură de acetil [chlorure d'acetyle; Ace-tylchlorid; acetyl chloride; acetilklorid; XJIOpH-CTbiH aiţeTHJl]. Chim.: Ha'logenură acidă, cu p. f. 52°. Serveşte în reacfiile de acetilare din Chimia organică. 14. ~ de benzal. V. Clorură de benziliden. 15. ^ de benzenii [chlorure de benzenyle; Benzenylchlorid ; benzenyl chloride; benzenil-klorid; XJlOpHCTbIH 6eH3HHHJi]: CeH5-CCl3. Preparată prin clorurarea toluenului în anumite condifiuni, când se obfine un lichid incolor, cu p. f. 213° şi d. 1,38, cu miros pătrunzător, insolubil Tn apă, solubil în alcool, în eter şi benzen. E folosită în industria organică sintetică. Sin. Fenil triclor metan. 10. ~ de benzii [chlorure de benzyle; Ben-zylchlorid; benzyl chloride; benzilklorid; XJlOpHCTbIH 6eH3HJl]. Chim.: C6H5-CH2Cl. Lichid cu p. f. 176°, care se obfine prin clorurarea foto* chimică a toluenului. Lacrimogen puternic. E mult întrebuinţată ca materie primă în industria chimică organică (materii colorante). 17. ~ de benziliden [chlorure de benzylidene; Benzalchlorid; benzal chloride; benzâl-klorid; XJlOpHCTbIH 6eH3aJIb, XJlOpHCTbIH 6eH3HJIH~ ACH]. CeHs—CHCI2. Preparată prin clorurarea toluenului în anumite condifiuni, când se obfine un lichid vâscos, incolor, cu p. f. 214° şi d. 1,295. Serveşte în industria organică la prepararea benzaldehidei şi a unor mateili colorante. A fost întrebuinfată ca gaz de luptă. Sin. Clorură de benzal, Diclorură de benzii. 699 î Cloruri de benzoil [chlorure de benzoyle; Benzoylchlorid; benzoyl chloride; benzoil-klorid; XJlopHCTblâ 6eH30HJl]: CeHs-COCI. Se prepară pornind dela benzoafi, prin clorurare. Se obfine un lichid incolor, cu p.f. 197,2° şi d. 1,211, lacrimogen, care este descompus de apa. E solubil în eter şi în sulfură de carbon. Se foloseşte în industria sintetică organică. 2. ~ de etil [chlorure d'ethyle; Âethylchlo-rid; ethyl chloride; etilklorid; XJIOpHCTblH 3THJI]. Chim.: C2H5CI. Substanfă cu p.f. 13°. Se obfine industrial prin adifia acidului clorhidric Ia e-iilenă, în prezenfă de catalizatori: clorură ferică sau clorură de aluminiu. Agent de alchilare, anestezic local, întrebuinfat sub numele de „Kelen". Serveşte la fabricarea tetraetHului de plumb. Sin. Cloretan. s. ^ de fenilcarbilamină [chlorure de phe-nylcarbylamine; Phenylcarbylaminchlorid; phenyl-carbylamine chloride ; fenjl - karbilaminklorid ; XJIOpHCTblH 4}GHHJlKap6HJiaMHH]. Chim.: CeHsN = CCI2. Gaz de luptă lacrimogen. E un lichid incolor, cu p.f. 210°,, d. 1,35, produsul letal 3000, pragul de excitabilitate 3 mg/m3 şi limita de suportabilitate 25 mg/m3. In primul războiu mondial a fost întrebuinţat la încărcarea proiectilelor, şi a servit ca gaz de însofire a iperitei. 4. ~ de metil [chlorure de metfiyle; Methyl-chlorid; methyl chloride; metilklorid; XJIOpHCTblH MeTHJlj. Chim.: CHsCI. Gaz cu p. f. -24°. Se prepară curent prin tratarea alcoolului metiiic cu acid clorhidric, sub presiune şi încălzire, în prezenfa catalizatorilor. Se mai poate obfine prin clorurarea directă a metanului. Se întrebuinfează ca agent de mefilare, în industria frigului şi, rar, ca narcotic. Sin. Clormetan, Clorometan. s. de mefilen [chlorure de methylene; Methylenchlorid; methylene chloride; metilen-klorid; XJIOpHCTblH MeTHJieH]. Chim.: CH2CI2. Lichid incolor cu p. f. 40,,*41°, incombustibil, ne-miscibil cu apa, cu d. 1,33. E folosit, în special, ca solvent al cauciucului natural sau dorurat,, al esterrlor celulozici şi al răşinilor. Sin. Diclormetan. 6. ~ de nitrozil [chlorure de nitrosyle; Ni- trosylchlorîd; nitrosyl chloride; nitroszil-klorid; XJlopHCTblâ HHTp03HJl], Chim.: NOCI. Gaz galben la temperatura obişnuită, cu p. t. ->60° şi p. f. —5,6°. Este stabilă până la cca 700°, de unde începe să se disocieze. Apa o descompune cu formare de acid azotos şi acid clorhidric. 7. ~ de sulfuril [chlorure de sulfuryle; Sul-furylchlorid; sulphuryl chloride; szulfuril-klorid; XJIOpHCTblH cyjlb(|>ypHJl]. chim.: SO2CI2. Lichid incolor care fumegă în contact cu aerul, cu p. t. “-54° şi p. f. 69°. A fost întrebuinfat, în primul războiu mondial, ca disolvant al unor substanfe agresive (fosgen, cloropicrină, etc.) şi, uneori, ca substanfă fumigenă. 8. ~ de var [chlorure de calcium; Kalzium-chlorid; chloride of lime; meszklorid; XJlopnaH H3B6CTb]. Chim.: CaOCb. Substanfă care se prezintă în pulbere albă, cu un pronunfat n\iros de clor. Se obfine prin, introducerea unui curent de clor în var stins, până la saturare. Absoarbe apa, transformându-se într'un fel de terciu. Se întrebuinţează ca desinfectant şi ca decolorant şi, în tehnica militară, la neutralizarea iperitei. 9. ~ de vinii [chlorure de vinyle; Vinyi-chlorid; vinyl chloride; vinilklorid; XJIOpHCTblH bhhhji}. Chim.: CHs^CHCI. Compus halogenat, gazos la temperatura obişnuită, nesaturat, cu multe întrebuinţări tehnice din cauza tendinţei sale de polimerizare. Se obţine prin adifia acidului clorhidric la acetilenă, trecând cele două gaze, la 160°, peste piatră ponce sau cărbune activ, imbibate cu clorură mercurică, sau prin adifia clorului la etilenă. Policforura de vinii, polimerul clorurii de vinii, are proprietăţi termoplastice, putând fi presată în forme, ia 145°. Obiectele obţinute au mare rezistenţă mecanică. Policlo-rura de vinii se mai foloseşte pentru fabricarea plăcilor de patefon, a izolatoarelor electrice şi a fibrelor textile sintetice. Ţesăturile sunt foarte rezistente |a acizi şi baze, nu putrezesc, dar nu se pot colora bine. 10. Clorurare [chloruration; Chlorierung; chlo-rînating, chlorination; klorozâs, fenyesites; XJlopH-poBaHHe, XJlopHHaiţHH]. Ind. text.: Operaţiunea de tratare a lânii, cu clor, în urma căreia lâna capătă luciu, foşnet şi o mare afinitate pentru coloranţi, şi pierde, în acelaşi timp, proprietatea de a se încâlci. 11. Clorurare, reacţii de ~ [reactions de chloruration; Chlorierungsreaktionen; chloring reactions; klorozâsi reakciok; peaKIţHH XJIopHpo-BaHHH]. Chim.: Reacţii datorite acţiunii directe a clorului asupra compuşilor organici, prin substituirea directă a unuia sau a mai multor atomi de hidrogen prin clor. Ex.: CeHe + Cb- CeHsCl + HCl; CeHsCl + Cl2 - C6H4CI2 + HCI, sau prin adlţîa» clorului, la legături multiple: HC^CH + Cls- CIHC = CHCI ClHC -CHCI + CI2 - ChHC - CHCU. Atât clorurarea directă, cât şi cea prin adifie, sunt reacţii înlănţuite până la completa clorurare a substanţei. Clorurarea directă a parafinelor este o reacfie fotochimică. In condifiuni energice de lucru (temperatură înaltă şi lumină) se produc, uneori, explozii puternice. Reacfiile de clorurare au o mare importanfă tehnică, pentrucă permit obfinerea numeroaselor substanfe folosite pe scară mare în industria chimică organică (clor-benzen; clorură de vinii, polimeri importanţi, etc.). 12. Cloşcă artificială [eleveuse pour volaille; Geflugelzuchtapparat; fowl breeding apparatus; mukotlo, kotlo-gep; HCKyccTBeHHan Hace/ţKa, 6pyAep]. Zoot.: Instalafie generatoare de căldură, pentru încălzirea puilor de găină, când aceştia sunt crescuţi artificial. Fiecare cloşcă poate să adăpostească până la 300 de pui. 13. ^ cu calorifer cu apă [eleveuse â eau chaude; Warmwasser-Zuchtapparat; warm water 700 breeding apparatus; melegvizfutesu kotlogep; 6py/ţep c BO^HHbiM Kajiopn^epoM]: Cloşcă artificială echipată cu fevi prin cari circulă apă caldă. Asigură o temperatură uniformă şi aer curat; e ieftină şi se întreţine uşor. 1. Cloşcă cu cărbuni [eleveuse â charbon; Zucht-apparet mit Kohle; breeding apparatus with coal; szenfufesu kotlogep; 6py/ţep C yroJIbHbIM OTOIIJieHHeM]: Cloşcă artificială alcătuită dintr'o sobă cu cărbuni şi o umbrelă care se găseşte deasupra ei. Temperatura se reglează automat. 2. ^ cu petrol [eleveuse â lampe â petro le; Zuchtapparat mit Petroleumlampe; breeding apparatus with oii lamp; petroleumlâmpâval melegitett kotlogep; KepoCHHOBblH: 6py/ţep]: Insta-lafie transportabilă, alcătuită dintr'o lampă cu gaz şi o umbrelă-dopot, care reflectă căldura spre pui. Prezintă pericol de foc, vifiază aerul şi este costisitoare. 3. ^ electrică [eleveuse electrkjue; elektrischer Zuchtapparat; eledric breeding apparatus; villamos futesu kotlpgep; 3JieKTpH, xpe6er, (rop-hbih)]. Topog.: Culme prelungită de munte sau de deal, ori spinarea îngustă a unui deal. 3. Coarbă [vilebrequin ; Bohrwinde, Bohrer; bit-brace ; furdancs; rpy^HOH KOJlOBOpOT]: 1. Unealtă de dulgher, de formă cotită, întrebuinfată pen- __ifŢ^-rTi n tru găurit cu bur-ghiul (fig. 203). Hg Burghiul se fi- W xează într'un uni- I ^ versal cu man- drină al coarbei, p ^ Coarbg, rar înaintarea burghiului se obfine prin apăsarea coarbei şi rotirea ei. — 2. Mânerul sucalei de depănat. 4. Coardă [corde; Saite; chord; hur; CTpyHa]. Fiz,: Corp solid filiform, perfect elastic, care poate vibra transversal când, fiind fixat la ambele capete sau fixat la un capăt şi întins la celalalt» unul din punctele sale este deplasat din pozifia de echilibru într'o direcfie perpendiculară pe lungimea coardei. Frecvenfă proprie a mişcării vibratorii a coardei este un multiplu întreg al unei Q frecvenfe fundamentale / == J/' unc*e ^ es*e ^un~ gimea coardei, iar c vitesa de propagare a sunetului în substanfa din care este alcătuită coarda. 5. Coardă [corde; Sehne; chord; hur; XOpfla]. Geom.: Segment de dreaptă care uneşte două puncte ale unei curbe. 6. Coardă [longe; Leine; tether, leading rein; futato kotel; Kopflaj. Zoot.: Frânghie sau curea lungă, cu care se leagă calul în timpul antrenamentului pe o pistă circulară. 7. Coardă [entrait; Binderbalkerr; fie beam; % kotogerenda ; CTponHJibHaH saTHHCKa]. Cs. : Grindă de lemn, compusă din una sau din două piese alăturate, formând talpa inferioară a unei ferme în care se îmbină arbaletrierii, împiedecând deplasarea lor sub acfiunea sarcinilor verticale. V. şi Fermă. 8. Coardă de ancorare [hauban; Windstrebe; wind-brace; kihorgonyzo kotel; BeTpOBOâ pac-KOC]: Sârmă groasă sau cablu de metal, care se întinde între capătul superior (sau un punct din înălfime) al unui stâlp, coş metalic, etc., — şi un punct fix de pe pământ (de ancorare). Forfa de întindere în coardă dă un moment care se opune 703 momentelor de răsturnare cari solicită construcfia ancorată. 9. Coardă de profil [corde de profil; Profil-sehne; depth; szelvenyhur; XOp/ţa npO(|)HJIfl (KpblJia)]. Av.: Proiecfia secfiunii- profilului unei aripi pe bitangenta la intrados. Când această bitangentă nu poate fi trasată (profil biconvex), se admite drept coardă linia care uneşte centrele de curbură ale bordului de atac şi de scurgere. Pe dreapta coardei se măsoară lăfimea aripii, şi în funcfiune de ea se determină şi incidenţa. io. /v/ medie a profilului [corde moyenne; durchschnittliche Tiefe; average depth; kozep-melyseg ; cpe/ţHHH xop/ţa (BeJiHHHHa) npo-<|)HJIH]. Av.: Raportul dintre suprafafa şi anvergura unei aripi de avion. ii* Coardelor, ecuafia ~ vibrante [equation des cordeş vibrantes; Differenzialgleichung der schvyingenden Saiten; chord equation; rezgohurok differenciâl egyenlete; ypaBHeHHe BHdpHpyio-ilţHX CTpyH]. An. maţ: Ecuafia cu derivate par-fiale de tipul hiperbolic, în două variabile x şi t: c)2m __ c)2« _ 0JC2 ' unde funcfiunea u(x, t) poate fi„ în momentul t şi la abscisa x,, deplasarea transversală a unei particule a unei coarde vibrante, mica deplasare .longitudinală a particulelor unui gaz perfect care vibrează’ într’un cilindru, tensiunea electrică sau curentul pe o linie electrică omogenă şi fără pierderi prin efect Joule, etc. Solufii le acestei ecuafii sunt determinate, dacă în momentul inifial î = 0 sunt cunoscute valorile lui u şi ^ (în cazul coardei, aceste date repre- zintă cunoaşterea pozifiilor şi a viteselor inifiale ale tuturor punctelor coardei). Dacă sistemul are o întindere spafială finită, deci u(x,t) nu e definit decât pentru x cuprins într'un anumit interval x^b, mai trebue adăugite condifiunile „la limită": condiţiunile pe cari trebue să le satisfacă u(a, t) şi u(b, t), fi cari rezultă din constrângerile impuse sistemului. Cele mai frecvente condifiuni la limită sunt u(ap t) = u{b, t)=0 (identic în t) pentru coarda cu extremităfile fixe, sau pentru tubul sonor cu extremităfi deschise. 12. Coarnă neagră. Hort.: Varietate băştinaşă de struguri pentru masă, de coloare neagră-violetă, cu un strat bogat de ceară (pruină) pe boabe. Are miez cărnos, cu pufine seminfe. Este o varietate autosterilă. Cere polenizare străină, peniru care motiv se cultivă în amestec cu alte soiuri, cari au polen fecund, în special cu varietatea Cinsaut. Are coacere târzie: epoca a treia. Cere tăiere lungă. Rezistă bine la transport, la boalele criptogamice şi la păstrare în timpul iernii. Rezistă bine şi la ger, din care cauză este folosită şi ca vifă pentru boltă. Producfia este, în mijlociu, de 5000*• *6000 kg la ha. 704 1. Coasă [faux; Sense; scyfhe; kasza; KOCa]. Agr,: Unealtă de mână, compusă dintr'o lamă lungă de fier, montată, la un capăt, în sens transversal, pe o coadă de lemn, şi întrebuinfată pentru tăierea ierbii. 2. Coastă [versant; Abhang; side, slope; hegy-tejto; CKJIOH, CKaT, OTKOC], Topog.: 1. Povârnişul unui munte, al unui deal sau al unei movile. — 2. V. sub Litoral. 3. Coastă [membrure; Spant; frame, rib; hajo-borda; HinaHroyT (octob, paMa cy/ţHa)]. Nav.: Osatură transversală de rezistenfă a navei, dispusă echidistant de-a-lungul lungimii acesteia, în plane verticale perpendiculare pe planul diametral al navei,, având forma carenei în locul respectiv. De coaste se prinde bordajul. La navele de lemn, coasta este alcătuită din porfiuni de lemn curb şi se numeşte şi crevacă. La vasele de fier şi compozite, coastele sunt alcătuite din fier profilat. 4. ^ deviată [coupie devoye ; Kantspant; cant frame; eîborda; KpHBOâ HinaHrOT]: Fiecare din coastele dela prora sau dela pupa navei, cari, se fixează în plane oblice faţă de planul longitudinal al navei, şi perpendiculare pe planul bordajului exterior. 5. ~ întărită [porque; Plattenspant; web frame ; merevitett hajoborda ; yKpenjieHHOe pe6po, paMa]: Coastă formată din două cor-niere unite între ele printr'o făşie de tablă. e. ~ iargă [membrure renforcee; hohes Spant; deep frame; magasitott hajoborda; niydOKafl, BWCOKaa paMa, octob]: Coastă la care cele două corniere au laturile transversale mai mari decât acelea ale coastelor normale. 7. Coaslăn [reservoir de cellulose; Kasten; cellulose tank; fabelesu celluloztartâny; pesep-Byap RJIH lţeJIJH0JI03bl]. Ind, cel. : 1. Rezervor special, în fabricile de celuloză, căptuşit cu lemn, în care se evacuează celuloza din fierbător după terminarea operafiunii de fierbere. — 2. Orice rezervor din industria celulozei (prin extinderea sensului). 8. Coastele pupei [membrures de l'arriere; Heckspanten; stern timber, transom timber; far-borda; CTapH-THM6epCH, TpaHeiţ-THMdepCbl]. Nav.: Coaste deviate la navele cu pupa rotundă, pe cari se fixează bordajul exterior al pupei. 9. Cobaiu [cobayef cochon d'lnde; Meer- schwein; Guinea-pig; tengerimalac; MOpCKaH CBHHKa]: Mic mamifer rozător, care are trei degete la labele dinainte şi patru la cele dinapoi, cu o foarte mare fecunditate, putându-se reproduce dela vârsta de 6 săptămâni. Femela poate făta de patru,, cinci ori pe an. Serveşte la experienţele de biologie. Sin. Porc de India. io. Cobaii [cobalt; Kobalt; cobalt; kobalt; KodaJlbT], Chim.: Co; nr. at. 27; gr. at. 58,94; d. 8,90; p. t. 1480°; p. f. 2900°. Metal alb-argintiu, bi- şi trivalent, care face parte din grupa a Vlll-a a sistemului periodic. In stare nativă, se găseşte în cantităţi foarte mici. Este răspândit sub forma de combinaifii,, în minereuri. Cele mai importante sunt: smalfîna CoAs2, cobalfina (Co,Fe)AsS şi eritrita Co3(As04)2,8H2O. Pentru obfinerea metalului pur, se transformă minereuri le în oxizi, cari apoi se disolvă în acid clorhidric. După îndepărtarea metalelor străine, se separă cobaltul ca oxid sau cobalt-azotit de potasiu, din care,, prin calcinare în curent de hidrogen, se obfine metalul curat. Cobaltul este feromagnetic la temperatura ordinară* devenind paramagnetic la 1100° (punctul Curie). E mai dur şi mai tenace’ decât fierul. Este destul de maleabil şi ductil. Cobaltul lustruit nu este atacat în mod apreciabil de aer şi de apă, şi este oxidat numai superficial prin încălzire la roşu. Se disolvă uşor în acid azotic. Nu se întrebuinfează pur, decât în metalizarea instrumentelor de chirurgie, prin cobaltare. Se întrebuinfează aliat în ofelurile speciale, împreună cu crom,, wolfram, nichel, la fabricarea magnefilor permanenţi şi cu wolfram, crom şi molibden în aliajele penfru confecţionarea metalelor dure din grupul Stellitului. Cea mai mare întrebuinţare o are cobaltul sub forma de săruri, pentru următoarele scopuri: fabricarea colorilor fine, ca verde Rinmann (oxid de zinc şi cobaii), albastru de Sevres (oxid de cobalt cu feldspat), albastru Thenard (aluminat de cobalt); drept colorant albastru, la sticle şi la smalfuri; ca sicativ; în pictură, şi la fabricarea cerneluri-lor simpatice şi a higroscoapelor de fantezie. 11. ~ ammine [cobaltammines; Kobaltammin-saize; cobaltammines; kobaltaminok; KOdaJIbT-âMMHHbi]: Săruri complexe de cobalt, cari se obfin prin tratarea sărurilor de cobalt cu un agent oxidant, în prezenţa amoniacului. Astfel cobalttetra-anrwnina: [CoCl(H20)(NH3)4]C!2, în care cobaltul este trivalent, şi se observă că sunt legate sau co-ordinate şase grupări neionizabile de atomul ds cobalt, care are astfel numărul de cooidinafie 6. 12. arseniat de ~ [arseniate de cobalt; Kobaltarseniat; cobalt arsenate; kobalt-arzeniât; apceHaTKodaJibTa] : Co3(As04)2, 8H20. Sare obfinută sub forma unui precipitat roşu, prin l ratare a sărurilor de cobalt cu arseniat de potasiu. E uşor solubilă în acid azotic şi în amoniac. Se întrebuinfează la prepararea pigmenţi lor minerali de cobalt. 13. ~r azotat de ~ [azotate de cobalt; Ko-baltnitrat; cobalt nitrate; kobalt-nitrât; HHTpaT KOdaJlbTa]: Co(N03)2, 6H2O. Precipită sub forma de plăci monoclinice, roşii, din solufii concentrate de cobalt sau de oxid de cobalt în acid» azotic. E uşor solubil în apă. Se întrebuinfează la prepararea cerneluri lor simpatice şi a pigmen-filor minerali. 14. clorură de ~ [chlorure de cobalt; Ko-baltchlorid; cobalt chloride; kobalt-klorid; XJIO-pH/ţ KoâaJIbTa]: C0CI2,6H2O. Se prepară prin disolvarea cobaltului în acid clorhidric, CristaFi-zează în prisme monoclinice de coloare roşie, cari devin albastre prin pierderea apei de cristalizare. 15. oxizi de ~ [oxydes de cobalt; Kobalt-oxyde; cobalt oxides; kobaltoxidok; OKHCH KO-6aJIbTa]: Combinaţii ale cobaltului cu oxigenul. 705 Ce! mai slabii este oxidul de cobalt. CoO, o pulbere galbenă-verde, din care provin sărurile bivalente de cobalt. Co203, sesqutoxidul, e o pulbere neagră-brunăr care dă combinaţiile tri-valente şi dela care provin multe combinaţii complexe. CosO*, e o pulbere neagră, care se transformă în cristale octaedrice; dure, în atmosferă de acid clorhidric. C0O2, bioxidul, dă câteva săruri complexe şi are proprietăţi slab acide,, combinându-se cu bazele, pentru a da cobaltifi, de ex.: MgCoOs. 1. Cobaltare [cobaltage; Kobaltierung; cobal-ting; kobaltozâs; KOâaJIbTHpOBaHHe]: Operaţiune industrială în care se depune pe cale electrolitică un strat de cobalt pe suprafafa unui metal, analog cu stratul obfinut în operafiunea de nichelare; operafiunea este însă mai costisitoare şi nu prezintă niciun avantaj special din punctul de vedere al aspectului sau al durabilităfii. Sin. Cobaltaj. 2. Cobaltină [cobaltine; Kobaltglanz; cobal-tine; kobaltfeny; K06aJIbTHT, KOdaJIbTOBblH 6jieCK]: Mineral de Co şi As, cu formula chimică CoAsS. Are luciu metalic pronunfat, coloare argintie cu nuanfe roz, duritatea 5,5 şi gr. sp. 6-“6,4. Cristalizează în sistemul cubic paramorf, în cristale cu formă de octaedru combinat cu dode-caedru pentagonal. Prezintă spărtură concoidală. Uneori, se prezintă şi în mase granuloase. E un minereu de cobalt cu confinut teoretic de 35,4% Co. 3. Cobilă. Ind. făr. V. Cornifă. 4. Cobifîfă [palanche; Tragejoch; yoke; vâliga; K0p0MbICJioj. Ind. făr.: Bară de lemn, lungă, pufin arcuită,, crestată la amândouă capetele, de care se atârnă, de o parte şi de alta, gălefi, coşuri încărcate, etc., cobiiifa fiind finută de purtător pe umeri. Sin. Coromâslă. 5. Coblenfz, radiometru V. Radiafia solară, metode şi aparate de măsura. e. Coborffoare [descer?derie; Abhau; winze; leszâllo vâjaf; re3eHK, HaKjioHHan maxTa]. Mine: Lucrare minieră, executată în pantă, de sus în jos. 7. Cobză. Mine. V. Acăfător de prăjini canadiene. 8. Cocă [coque; Schalenbauweise-Konstruk-tion; huli; hejazatrendszeru; KOK, (})l03ejIH3K (caMOJieTa)]. Av.: Parte componentă a unui avion, a cărei construcfie e caracterizată prin lipsa longeronilor sau a altor grinzi de rezistentă, forfele fiind suportate de înveliş. 9. Cocă [coque; Rumpf; huli; torzs; KOpnyc (cy/ţHa)]. Nav.: Ansamblul format de scheletul unei nave şi de învelişul ei exterior. 10. Cocă [pâte; Teig; paste; teszta; naCTa, reCTO], Ind. alim.: Pastă de o anumită consistentă, preparată din făină de grâu cu apă şi sare de bucătărie, fără drojdie. Este întrebuinfată, în patiserie, la diferite preparate (fot de plăcintă, scoverzi, etc.). 11. Coca, frunze de ~ [feuilles de Coca ; Kokablătter; Coca leaves; kokaievei; JlHCTbfî KoKa (K0KaHH0B0r0 KycTapHHKâ)]. Bot., Farm.. Frunzele arborelui Erythroxylon Coca din familia linaceelor. Copfin cocaină,, tropococaină, benzoil-ecgonină, acid cocainic, etc. Au proprietăfi se-dafive, anestezice şi tonice. 12. Cocaină [cocaine; Cocain; cocaine; kokain; KOKaHH]. Chim.: H2C--------CH-CH-COOCH, I I CH3-N CH—O—CO—C6Hr> 1 ! h2c--------ch-ch2 Aicaloid cu nucleu pirolidinic şi piridinic. Este un dublu ester cu acid benzoic şi alcool metiiic al unui aminooxiacid, ecgonină. Se găseşte/ alături de alţi alcaloizi, în frunzele de Coca (Erythroxylon Coca Lam.), arbust originar din America de Sud. Localnicii o întrebuinţau, încă din vechime, ca excitant şi stimulent. Are un efect paralizant asupra nervilor periferici şi serveşte ca anestezic. Organismul se obişnueşte uşor cu acest narcotic, care dă o stare de euforie. In doze mari, produce paralizia sistemului nervos central şi moartea. Dilata, de asemenea pupila şi dă o creştere a temperaturii corpului. In farmacie'e întrebuinfată sub forma de clorhidrat de cocaină, care se prezintă în cristale mici, strălucitoare, albe, cu gust amar; e foarte solubilă în apă, mai greu solubilă în alcool şi insolubilă în eter şi în acetonă. 13. Cocarboxilază [cocarboxylase; Cocarboxy-lase; cocarboxylase; kokârboxilâzis; K0Kap60-KCKJia3]. Chim. biol.: Gruparea prostetică (componentă neproteică) a carboxilazei, Cocarboxilază este esterul pirofosforic al aneurinei (v. Vitamina Bi). Molecula de acid pirofosforic se leagă la gruparea OH. Se găseşte, sub forma de holo-enzimă, în regnul animal şi vegetal, unde participă 1a degradarea hidrafilor de carbon. Organismul animal sintetizează această coenzimă, din aneurină. 14. Cocârlă. Ind. făr.: Scândurile cari leagă luntrea de-a-curmezişul. Sin. Chingi. 15. Cocciarit [cocciarite; Cocciarif; cocciarite; kociârit; KOKKnapHT]. Mineral.: iodura de mercur: HgJ2. Minereu rar, fără importanfă industrială. ie. Cocean 1. [tige; Stengel, Halm, Mais-stengel; stem, halm, stalk; koro; CTe6ejIb]. Agrj Tulpina de- porumb, de tutun, de floarea-soareluj, de mătură (ajunsă la mafuritate). Sin. Strujean (la porumb). it. ~ 2. [rafie* Maiskolben ohne Komer; (corn) cob; kukoricacsutak; KyKypy3Hblă nOHa-tok]. Agr.: Partea lemnoasă, de pe care s'au curăfit boabele de porumb. 4q 706 1. Cochenilă [cochenille; Cochenille; cochi-neal; kokenil; KOineHHJib]. Chim.: HOOC O OH I I! I CCC \^/ V/ V /'■NI, HO—C C C C—Oh i I! II 1 HCv /cv /C-C6Hll05 \/ NC^ 1 11 I H3C O OH Glicozidă a acidului carminic cu un zahar necunoscut. Pulbere obfinută prin sfărâmarea femelelor unui păduche festos (Coccus cadi) care trăieşte în America Centrală pe o specie de cactus. Din 1 400000 de insecte se obfine 1 kg de materie colorantă. Se întrebuinfează la vopsirea lânii şi a măfasei în roşu,, pe mordant de staniu. Lacul său de aluminiu (carminul) se foloseşte la fabricarea fardurilor. 2. Cochilie [coquille, lingotiere; Dauerform, Kokille; cast iron mould, chill mould, ingot mould; femontoforma; ^yryHHaa (})opMa hjih H3JI03K-HHIţa], Metl.: Tipar metalic, folosit în locul formelor de nisip, la turnarea diferitelor metale. 3. Cochleaculfură [elevage d'escargots; Schneckenzucht; snail breeding; csigatenyesztes; BbipaiIţHBaHHe crbe/ţoâHblX yjiHTOK]: Creşterea melcilor comestibili. 4. Cocină [etable â cochons; Schweinestall; pigsfy; diszno-ol; CBHHOă XJieB]: Construcţie specială pentru adăpostirea şi creşterea porcilor. 5. Cocioc [îlot de roseaux flottants; Schwing-wiese; floating reed islet; tozegmezo; npo-6yHHH TpoCTBKK, KaMblHi]: Plaur (termen din centrul Câmpiei Române). 6. Cociorbă. Ind. făr.: Unealtă de lemn, compusă dintr'o mică bucată semicirculară sau triunghiulară de scândură, la care este montată o coadă, perpendicular pe planul scândurii. Serveşte pentru tras cenuşa din cuptorul de pâine. Sin. Dârg (Transilvania). 7. Cockpit ftille; Kockpit, Plicht; cockpit; szabad fed£izeti resz; KydpHK, pydKa]. Nav.: Spafiul neacoperit de punte, situat la pupa sau la centrul îmbarcaţiunilor mici cu vele, sau al şalupelor. E amenajat cu banchete pentru călători sau penfru echipaj. 8. Cocleală [vert-de-gris; Grunspan; verdi-gris; rezrozsda; apb-Me,ZţJIHKa]: Pătură de carbonat bazic de cupru, produsă la suprafafa pieselor de cupru şi de alamă, sub influenţa umezelii şi a acidului carbonic din atmosferă. 9. Coclef [lice; Litze; heddle, healds; szâl; peMHSKa c raa3KOM]. Ind. text.: Element al ifeif făcut din sârmă, porfelan, lemn sau sfoară tare de bumbac răsucit şi lustruit cu ceară, care are la mijloc un ochiu prin care se trage firul de urzeală. La fiecare capăt are câte o buclăt prin care se trag fusceii. Natura coclefijor, forma, mărimea, buclele dela capete prin cari trec fusceii, ca şi ochiul prin care trece firul de urzeală, variază cu felul ţesăturii, cu fineţa firelor, etc. Firele fine reclamă cocleţi subţiri cu ochiuri mici. 10. Cocoaşă [butte de triage, triage en dos d'âne; Ablaufriicken, Eselsrucken; cat's back; guritodomb; BbITHtfiHoâ nyTb C flByxCTOpOH-hhm CKaTOM (ocjiHHHbiH rop6)]. C. f.: Ridică-tură de pământ, special construită, într'o stafie de triere a vagoanelor, şi peste care trece o linie de manevră, care se ramifică pe pantă în spre vale, înfrun mănunchiu de linii. Locomotiva se foloseşte numai penfru împingerea garniturii pe vârful cocoaşei, de unde vagoanele izolate sau grupuri ie de vagoane coboară pe liniile de triere, sub acţiunea gravitaţiei. Dirijarea vagoanelor se face, de obiceiu, prin macazuri cu comandă centralizată. Oprirea vagoanelor se face prin saboţi, sau frâne de cale. Serveşte pentru accelerarea trierii vagoanelor. 11. Cocolit. Mineral.: Nume vechiu, părăsit. Este un amestec de garnierit cu limonit. 12. Cocon [cocon; Kokon, Seidengespinst; co~ coon; selyemgubo; KOKOH]. V. Gogoaşă. îs. Coconari [pin-pignon; Pin ie; stone pine; fuszerfenyo; C0CHa iihhhhh]. Bot.: Pinus pinea L.; familia pinaceelor. Arbore cu tulpina de 10*‘*20m înălţime, cu ramificaţie în formă de umbrela. Seminţele sunt comestibiJe şi sunt întrebuinţate în arta culinară. Creşte în Sudul Europei (regiunea mediterană). 14. Cocos [cocotier; Kokosbaum; coco-tree; kokoszpâlma; KOKOCOBOe #epeBO]. Bot.: Gen de palmier, care cuprinde mai mult de 30 de specii, cultivat în toate ţările tropicale. Este una din plantele tropicale cele mai folositoare, fiindcă din fructul său, nuca de cocos, se extrage copra, miezul uscat al nucii, produs care conţine cca 50% uleiu, de cocos. Resturile dela extragerea uleiului constitue un bun îngrăşământ alimentar, învelişul nucii de cocos conţine fibre textile, cari se extrag când fructul încă nu este copt. Afară de aceste produse de interes industrial,, se mai extrage, din nuca de cocos, un lichid, numit lapte de cocos, care se întrebuinţează în alimentaţie. Trunchiul arborelui serveşte în construcţii. 15. Cocoş [levier de manoeuvre â main; Hand-betătigungshebel; hand lever; keziemeltyu; py^-HOH IlOBOpOTHblH pbIHar]. Tehn.: Pârghia de comandă a supapei, la ciocanele de mână, acţionate cu aer comprimat sau cu abur. ie. Cocoş [chien du fusil; Abzugshahn; hammer, cock; fegyverravasz; KypOK], Tehn. mii.: Piesă în forma unui ciocănel percutor, la o armă de foc portativă. 17. Cocoş. Robinet, mai ales la fevile cu aer comprimat, la care se montează un tub de cauciuc pentru tragerea unei ramificaţii (termen minier, Valea Jiului). îs. Cocs [coke; Koks; coke; koksz; KOKC]. Ind. cb.: Produsul solid rezultat dela distilarea cărbunilor la temperaturi înalte. Din punctul de vedere al întrebuinţării, se disting: 1. Cocs de furnăforie [coke de fonderie; Giessereikoks; smelting coke, foundry coke; ontode-koksz; JlHTeHHblfi KOKC]: Cocs obfinut din huile. E. mai dur, mai pufin reactiv, cu un procent de cenuşă şi de sulf mai mic decât al cocsului siderurgic. 2. ~ metalurgic [coke metallurgique; metal-lurgischer Koks; metallurgical coke; metalurgia! koksz; MeTajuiyprHHecKHH kokc]: Cocs cu dimensiuni mai mari de 40 mm, cu impurităfi minime (maximum: 9% cenuşă, 4°/o apă) şi în special maximum 1% sulf, având o rezistenfă Ia tobă de 75"'80°/o şi o putere calorifică de 7000 kcal/kg. Se foloseşte pentru operafiunile metalurgice în cari încărcătura este în contact cu combustibilul. s. ~ pentru electrozi [coke pour electrodes; Koks fur Elektroden; coke for electrods; elektrod-koksz; KOKC flJIfl 3JieKTp0fl0B]: Cocs care nu trebue să aibă umiditate, materii volatile, sulf şi cenuşă, decât cel mult 1%>. Trebue să fie dur şi bine grafitat,, fără să fie transformat complet în grafit. Pentru prepararea lui se întrebuinfează, afară de cocsul de petrol, şi cărbunele pur, care prezintă unele avantaje. 4. ~ siderurgic [coke de siderurgie;, side-rurgischer Koks; blast-furnace coke; kohâszati koksz; flOMeHHblU kokc]: Cocs de furnal înalt. Are dimensiuni mai mari de 40 mm, rezistenfă la tobă de 60,a*70°/o şi are o putere calorifică de obiceiu mai mică decât a cocsului metalurgic. Se numesc cocs şi anumite produse obfinute prin distilarea unor materii prime de naturi diferite,, cari confin substanfe organice. Exemple: 5. Cocs de gudron [coke de goudron; Pech-koks; tar coke; kâtrânykoksz; ryflpOHOBblă KOKC]: Reziduul solid care rămâne dela distilarea distructivă a gudronului sau a păcurilor. 6. ~ de petrol [coke de petro le; Petroleum-koks; petrol coke, oii coke; petroleumkoksz; He(|)THHOH kokc]:*Material poros, dur (6 în scara Mohs), a cărui coloare variază dela cenuşiu-argintiu lucitor la negru intens, rămas dela distilarea distructivă a hidrocarburilor grele în cuptoare de cocsificare, sau în anumite instalafii de cracking (Dubbs). Din punctul de vedere chimic, cocsul de petrol trebue considerat ca fiind constituit dintr'un amestec de hidrocarburi foarte grele, cu un confinut mare în carbon şi foarte mic în hidrogen. Proprietăfile sale depind de felul materiei prime din care provine,, şi de condifiunile de fabricare. Are densitatea aparentă > 0,74, densitatea reală < 1,52. Confine hidrogen 0,3''^.G0/©, sulf 0,2'*.*4,0%, carbon fix 79•••96%, materii volatile 3,5*”18%, cenuşă 0,05** *1,5%. Are puterea calorifică inferioară 7700” *8700 kcal/kg şi puterea calorifică superioară 7800*'"9000 kcal/kg. Esfe întrebuinfat în industria metalurgică şi la fabricarea electrozilor. 7. ~ de turbă [coke de tourbe* Torfkoks; peat coke; tozeg koksz; TOpH-iţHeHT]. 1. Mai: Constantă numerică (sau element constant al unui corp) care multiplică o mărime variabilă, — 2. Tehn.: Valoare numerică, cu sau fără dimensiune, reprezentând o proprietate fiiicochirrrică, o stare, o caracteristică de calitate, etc. Exemple de coeficienfh 3. Coeficient ai scării sitelor [coefficient de la serie de tamis; Sîebskalenkoeffizient; coeffi-cieni of the sieve scales; rostameret tenyezoje; K03(J)(f)HlţHeHT IUKaJIbl CHT]: Raportul dintre diametrul sau latura ochiurilor unei site şi diametrul, respectiv latura, ochiurilor unei site imediat mai fine — într'o succesiune de site folosite la ciuruirea unui produs. 4. ~ caloric alimentar [coefficient calorique alimentaire; Wărmewert; caloric coefficient; hoertdk fenyezoje; TenJIOBOH, KaJIoppraeCKHH K03HiţHeHT MaccoBoro norjio-nţeHHfl]. Fiz.: Coeficient care măsoară fracfiunea de energie sustrasă unui fascicul de radiafie primară, raportată la unitatea de masă pe unitatea de suprafafă de mediu absorbant. 12. ~ de absorpfie selectivă [coefficient d'absorption selective; wahrer Absorptionskoeffizieni; selective coefficient of absorption; valodi elnyelesi egutthafo; K03({)<|>HIţHeHT CeJieKTHBHOrO norJiomeHHH]: Coeficient care măsoară fracţiunea de energie sustrasă unui fascicul de radiaţie primară prin fluorescentă şi efect fotoelec-fric,, raportată la unitatea de grosime de mediu absorbant. 13. ~ de absorpfie selectivă masică [coefficient d’absorption selective massique; wahrer Massenabsorptionskoeffizient; selective mass coefficient of absorption; valodi tomegelnyeless egyutthato; K03(|)<|>HIţHeHT fleHCTBHH]. Agr.: Valoarea care exprimă acfiunea specifică a fiecărui factor de vegetafie. Sin. Factor de acfiune. is. /%/ de activitate. V. Activitate, coeficient de ~. ie» ~ de acumulare [coefficient d'accumula-fion; Speicherfaktor; accumulation coefficient; târolâsi tenyezo; K03<|)HlţHeHT 3aTyxaHHfl]. Fiz.: Câtul decrementului logaritmic prin intervalul de timp dintre două maxime succesive şi de acelaşi sens ale unei oscilaifii. s. ~ de amplificare al unei poKode [coefficient d'amplification de la polyode; Verstăr-kungsfaktor der Mehrpolrohre; amplification factor of the polyode; tobbpolusu cso erositesi tenyezoje ; K03(|)(|)HL!;HeHT yCHjieHHfl no- JIHOfla]. V. Factor de amplificare al unei poliode. 4. ~ de atenuare [coefficient d'attenuation; spezifische Dămpfung, Dămpfungskonstante; atte-nuation constant ; tompitâsi âllando ; K03(J)(f)H-UHeHT saTyxaHHH]; Limita catului dintre logaritmul natural al raportului de atenuare şi distanta dintre cele două puncte pe cari le priveşte raportul, când această distanţă tinde spre zero. 5. ~ de atracfiune universală [coefficient de Tattraction universelle; Gravitafionskonstante; gravity constant; gravitâcios âllando; K03(|)C|)H-iţHeHT THTOTeHHH, rpaBHTaiţHH]. V. Atracfiune universală, constantă de 6. ~ de autoinducfie [coefficient d'autoinduc-fion; Selbstinduktionskoeffizient; coefficient of self-induction; onindukcios egyutthato; K03(|}<|)HIţHeHT eaMOHHflyKIJHH]. V. sub Inductivitate proprie. 7. ~ de balast [coefficient de ballast; Bet-tungsziffer; ballasting coefficient; sulyedesi tenyezo; K03$(|)HIţHeHT ypaBHOBeiHHBaHHfl]. Cs.: Coeficient auxiliar, exprimând raportul dintre încărcarea şi lăsarea unei construcfii. Reprezintă su-marea influenţelor terenului, a grosimii stratului compresibil, mărimii suprafeţei de încărcare, repartiţiei presiunilor în teren, etc., adică a tuturor factorilor cari pot influenfa lăsarea unei con-strueţii. El nu este,, aşa dai:, o proprietate caracteristică numai terenului. Numirea deriva din faptuî că a fost evidenţiat pentru prima oară cu ocaziu-nea studierii traversei de cale ferată aşezată pe balast. Formulele bazate pe coeficientul de balast au expresiunea generală: Y=~ C ' unde: Y e lăsarea, po e presiunea şi C e coeficientul de balast. s. ~ de compresibilitate al unui pământ [coefficient de compressibilite; Verdichtungs-ziffer; compressibility coefficient; osszenyomo-dâsi tenyezo; Ke3$(|)HIIiHeHT CîKHMaeMOCTK]: Scăderea indicelui de porozitate s, raportată la creşterea cu o unitate a presiunii. Are expresiunea: dg a =— . P Sin, Coeficient de umflare (când dp scade) sau Coeficient de consolidare. ». ~ de conducfîbilitdte a căldurii [coefficient de conductibilite de la chaleur; Wărme-leitzahl; coefficient of thermal conductibilify; ho-âtvezeto tenyezo; K03(|)(|>HI^neHT TenjIOnpOBO JţHMOCTH]. Termof. V. Conductibilitate, coefi cient de ~ termica o to. ~ de conexiune. V. sub Conexiune, coeficienţi de 11. ~ de consolidare [coefficient de conso-lidation; Konsolîdierungsbeiwert; consolidation coefficient; megâllapodâsi tenyezo; K03(}3(|>H-iţHeHT KOHCOJIH/ţaiţHH]. V. Coeficient de corn-presibilitate al unui pământ. 12. ~ de contracţiune [coefficient de con- traction; Einschnurungskoeffizient, Kontraktions-koeffizient; contraction coefficient; osszehuzodâsi tenyezo; K03(J)-(|)HUlHeHT, OTHOineHHe IlyaccoHâ]. Rez. mat.: Raportul dintre lungirea specifică s după o axă în cazul întinderii şi contracfiunea transversală corespunzătoare e[r a dimensiunilor lineare ale unui material elastic isotrop, sub limita de proporţional itate: m — — . m e cuprins între 2 şi 4,5. Cazul m ~ 2 corespunde lichidelor incompresibile şi mediilor plastice. Sin. Coeficientul iui Poisson. 14. ~ de cuplaj magnetic a două circuite [coefficient d'accouplement magnefique de deux circuits ; magnetischer Kupplungsfaktor zweier Stromkreise; magnetica! coupling coefficient of 714 1wo drcuits; ketmâgneses âramkor kapcsolâsi egyutthatoja; K034>4)HlţHeHT MarHHTHOH CBH3H JţByx Iţeneâ TOKa]. EL: Raportul inductivităţii mutuale a celor două circuite prin media geometrică a inductivităţilor lor proprii, 1. Coeficient de cuplu al elicei [coefficient de couple de l'helice; Drehmomentbeiwert einer Luft-schraube; coefficient of torque of a propeller; a leg-csavar forgonyomateki tenyezoje; KpyTHHţHă HJIH BpanţaiomHH MOMeHTnponejijiepa], «Av.: Coeficient caracteristic al unei elice obfinut prin formula: x=*M/izpR5(t)21 unde M este cuplul elicei, p densitatea fluidului, R raza elicei, şi vitesa sa de rotafie. < 2. Coeficient de debit [coefficient de debit; Flussigkeitsmengezahl; liquid delivery coefficient; âîfotyâsi fenyezo; EOS^^HlţHeHT pacxOfla HJIH BbIJiHBaHHfl (3KH/ţKOCTH)]. Hidr.: Coeficient care, prin înmulţire cu debitul calculat teoretic, dă valoarea debitului real. 3. ~ de difuziune a unei radiafii [coefficient de diffusion de la radiafion; linearer Strahlungs-Streukoeffizient; linear coefficient of diffusion of radiation; linearis sugârzâsszorâsi egyutthato; JIHTeHHblH K03(|)<|)HIţHeHT paflHaiţHOHHOH #H<|)(|>y3HH]. Fiz.: Fracfiunea de energie sustrasă unui fascicul de radiafie primară prin difuziune, raportată la unitatea de grosime de mediu absorbant. 4. ~ de digestibilitafe [coefficient de diges-tibilite; Năhrwert; coefficient of digestibility; tâplâ-loertek tenyezoje; K63(})4)HlţHeHT y;ţo6oBapH-MOcfe]. Ind. alim.: Mărimea care rezultă din în-sumtrea valorilor ce reprezintă proporţia în greofate a proteinelor, amidonului şi grăsimilor digestibile ale unui aliment, multiplicate, respectiv, cu coeficienfii 5, 3f 1. de dilatare. V. sub Dilatare, js-siffc de distorsiune armonică [coefficient de disto|şion harmonique; Klirrfaktor; harmonic dis-fortion factor; harmonikus disztorzios tenyezo; 4>aKTop HejiHHeiiHoro HCKanceHHH]. Elt.: Raportul dintre tensiunea efectivă a armonicelor produse de un cuadripol nelinear şi tensiunea efectivă totală, măsurată la ieşirea cuadripolului considerat. Expresiunea acestui coeficient este: -vs + U-+IT+... I 2 3 7. ~ de echivalenfă [coefficient d’equiva-lence; Verhăltnis der Elastizitătsmasse; equiva-lence coefficient; rugalmassâgi mertek tenyezoje; KOStf^HiţHeHT 3KBHBaJieHTHOCTH]. Rez. mat.: Raportul dintre modulul de elasticitate al oţelului şi al betonului: n-EJEh. 8. ~ de efect de încrestare [coefficient d'effet d'entaillage; Kerbwirkungszahl; coefficient of notching effect; bemetszesi hatâs tenyezo; K03(J)(J)HI3lHeHT yflJIHHeHHH HJIH paCTHÎKeHHH]. Rez. mat.: Câtul (supraunitar) dintre rezistenfă admisibilă a unei bare care prezintă efect de încrestare, şi dintre produsul rezistenţei admisibile a barei fără efect de încrestare, prin coeficientul de formă corespunzător secfiunii periculoase. 9. ~ de eficienţă luminoasă [coefficient d'ef-ficacite lumineuse d'une source; Lichtausbeute; efficiency of a luminouş source; fenykihazsnâiaşi mertek ; K03<î)<î>HIţHeHT npOflyKTHBHOCTH HC-TOHHHKa CBeTa]. Fiz.: Raportul dintre fluxul de lumină total şi puterea consumată de o sursă de lumină. 10. ~ de elasticitate. Rez. mat. V. Modul de elasticitate. 11. ~ de elasticitate de ciocnire. V. sub Ciocnire. 12. ~ de elasticitate transversală. Rez. mat V. Modul de elasticitate transversală. 13. ~ de exploatare [coefficient d'exploita-tion; Abbauziffer; coefficient of exploitation; ki-bânyâszâsi mertek, K03(|>{|)HlţHeHT pa3pa6oTKH], Mine: Raportul dintre cantitatea de substanţă minerală utilă extrasă şi cea existentă într'un zăcământ. Acest raport se exprimă, în general., în procente, şi reprezintă o cifră importantă care dă o indicaţie clară asupra eficacităţii unei metode de exploatare.„ 14. ~ de extincţie. V. sub Radiaţie solară. is. ~ de fictivitate [coefficient de fictivite; scheinbarer Koeffizient; fictiiiausness coefficient; lâtszolagos egyutthato; K03(|Ki>HiţHeHT THBHQCTH]. Expl.: Coeficientul care se introduce în ecuaţiile balisticei interioare pentru a se finea seama de efectele termenilor perturbatori (reculul gurii de foc, acţiunea ghinturilor, frecarea, uzura, rezistenţa aerului) asupra lucrului mecanic efectuat de gazele rezultate din combustia pulberii. Se notează cu litera i şi are valoarea 1,07. ie. ~ de fineţă [coefficient de finesse; Fein-heitsbeiwert; fineness coefficient; finomsâgi tenyezo; K03<|)Hi];HeHT tohkocth]: Raportul dintre greutatea, în miligrame, la litrul de apă a materiilor în suspensie şi gradul de turbiditate al acelei ape în scara silicei. 17. ~ de flambaj [coefficient de flambage; Knickungskoeffiz'ient; buckling coefficient; toresi tenyezo; K03(|)(})HIţHeHT H3rH6aHHH, HCKpHB-JieHHH]. Rez. mat.: Raportul dintre rezistenţa admisibilă oa şi rezistenţa la flambaj admisibilă, dependentă de X, unde X reprezintă coeficientul de subţirime al barei supuse la compresiune. Se notează cu u> şi are ca valoare: w f ' unde F este forţa de compresiune admisibilă (în kg) şi S aria iniţială a secţiunii (în cm2). >8. ~ de formă [coefficient de forme; Form-faktor; form coefficient; alaktenyezo; K03(|)(|)H~ iţHeHT (JiOpMbl]. Rez. mat.: Raportul dintre maximul tensiunii dintr'o secţiune a unei bare şi dintre tensiunea care s'ar stabili în acea secţiune dacă forţa ar fi uniform repartizată pe ea. 19. ~ de formă [coefficient de forme; Form-koeffizient; coefficient of form; alaktenyezo; HO-3(})HUHeHT (|)OpiVtbl]. Silv.: Raportul dintre vo~ 715 lumul real al unui arbore şi volumul cilindrului a cărui bază este egală cu secfiunea la baza arborelui şi a cărui înălfime este aceeaşi cu a arborelui. e 1. Coeficient de formă al carenei [rempl ssage; Volligkeitsgrad; keel form coefficient; teljessegi fok; K03(}KÎ>HmieHT <|)OpMbI KHJIH (cy/ţHa)]. Nav.: Fiecare din rapoartele privind forma carenei. Aceşti coeficienfi sunt: raportul dintre volumul carenei şi volumul paralelepipedului circumscris (8), raportul dintre volumul carenei şi volumul cilindrului circumscris (qp), raportul dintre aria secţiunii maestre şi aria dreptunghiului circumscris (a) ş| raportul dintre aria de plutire şi aria dreptunghiului circumscris (P). 2. Coeficient de frecare [coefficient de frotte-ment; Reibungskoeffizient, Reibungsziffer, Rei-bungszahl; coefficient of friction; surlodâsi tenyezo; K03KiţHeHT TpeHHH], Mec.: Raportul dintre forfa de frecare F şi reacfiunea normală N în punctul unde are loc frecarea: \i = F/N. In cazul particular al frecării dintre două corpuri în contact prin intermediul unui film de uleiu (frecare „fluidă" din cazul ungerii), ja este proporţional cu viscozitatea lubrifiantului şi cu vitesa de deplasare relativă, şi invers proporţional cu presiunea dintre suprafeţele în contact şi cu grosimea peliculei (filmului) de lubrifiant; el creşte cu rugozitatea suprafeţelor. 3. ~ de impact [coefficient d'impact; Stofj-koeffizient; impact coefficient; utkozesi tenyezo; K03(})HI3;HeHT HMIiyjIbCa, flHHaMHHeCKOro yflapa, TOjmca]. Mec. V. sub Multiplicator de impact. 4. ~ de încărcare [coefficient de charge; Belastungsziffer, Belastungszahl; load coefficient, load factor; megterhelesi tenyezo; K03(f)C})H-IţHeHT Harpy3KH]. Transp.: Raportul dintre sarcina utilă care poate fi încărcată într'un vehicul de transport şi greutatea proprie (greutatea „moarta") a vehiculului. Este influenţat defavorabil de mărfurile cu greutate specifică mică (volum mare şi greutate mică). Constitue un element important în determinarea preţului de transport. 5. ~ de încărcare al acumulatorului electric [coefficient de charge de Paccumulateur electrique; Ladekoeffizient des elektrischen Samm-lers; charging coefficient of the electric accumu-lator; villanyakkumulâtor toltesmertekenek egyiitt-hatoja; K03(})$HIIHeHT 3apHflKH 3JieKTpHHeC-Koro aKKyMyJlHTOpa]. Elt: Factorul pr'n care trebue înmultită sarcina electrică debitată în cursul descărcării, spre a obţine sarcina necesară în vederea reîncărcării. e. ~ de încărcare al elicei [coefficient de charge de l'helice; Schubbelastungsgrad; pro-peller-s charge coefficient; legcsavar megterhelesi tenyezoje; K03(|)(|)Hij;HeHT 3arpy3KH npo-neJIJiepa]. Av.: Coeficient fără dimensiuni xf a cărui expresiune are aceeaşi formă ca şi aceea a coeficienţilor de portanţă şi rezistenfa Cx şi C,, folosiţi la aripile de avion. Forfa la care se referă coeficientul de încărcare este tracfiunea elicei, iar suprafafa de referinfă este aceea a discului elicei. Este definit ca raportul dintre tracfiunea elicei şi produsul suprafeţei discului său prin presiunea dinamică de înaintare a elicei: T 7. ^ de inducfie mutuală [coefficient d »n-ducfion mutuelle; Koeffizient der gegenseitigen Induktion, Koeffizient* der Gegenindukfion; coefficient of mutual inducfion; ellenindukcio egyutt-hatoja; K03$4)HIl(HeHT B3aHMHOH HHflyKIţHH], V. sub Inducfivitate mutuală. 8. ~ de inducfie proprie [coefficient d'in-duction propre, inductance propre; Selbstinduk-tionskoeffizient, (Selbst-)lnduktivităt; self-induc-tance, coefficient of (seif) inducfion; onindukcio egyuîthatoja; K03(|>(|>HiţHeHT caMOHHfly KiţHH]. V. Indudivitate proprie. 9. ~ de inerfie instrumentală. V. Corecţie instrumentală. io. ~ de influenfă [coefficient d'influence; Einfluljzahl, Multiplikator; coefficient of influence; behatâsi tenyezo; K03H-iţneHT HenyBCTBHTejibHOCTH]. Mş.: Coeficientul de insensibilitate Yal unui regulator e câtul diferenţei turaţiilor extreme (cea mai mare «max,cea mai mică »mjn ), compatibile cu o anumită aranjare a organelor de distribufie, prin dublul valorii mijlocii a turafiei n : nmax Wmin T--------Tn------- 716 î. Coeficient de instalare [coefficient d'instaJîa-tion; Ausbaufâktor; installation coefficient; beepitett erotenyezo; K03(|)(|)HIţHeHT 060py^0BaHHH yC-TaHOBKH]: Raportul dintre debitul instalat într'o uzină hidroelectrică şi debitul modul al râului amenajat la punctul de captare 2. ~ de lungire. V. sub Lungire, s. ~ de moment [coefficient de moment; Momentenbeiwert; moment coefficient; nyomafeki tenyezo; K09$(|)HiţHeHT MOMeHTa]. Av.; Coeficient fără dimensiuni, care arată variaţia cuplului de cabra j al aripii în funqţiune de incidenţă şi de forma profilului. Coeficientul Cm=MjqSl reprezintă şi pozifia centrului de presiune al profilului în funcţiune de incidenţă, fafă de punctul de referinfă caref de obiceiu,, e intersecfiunea coardei cu tangenta la curbura bordului de atac, perpendiculara pe coardă. M e momentul de cabraj (cu sensul pozitiv când caută să răstoarne aripa cu botul în jos), q e presiunea dinamică, S suprafafa de referinfă (de obiceiu suprafafa portantă a aripii) şi l lăfimea aripii în locul considerat. 4. ~ de neregularitate ai unei maşini [coeficient d'irregularite d'une mgchine; Unregel-măfjigkeits-Koeffizient einer Maschine; coefficient of irregularity of a machine; egy gep szabâly-iaîansâgi tenyezoje; K03(|>(t}HlţHeHT HeperyjIHp-HOCTH MamHHbl]: Raportul diferenţei turafiei majiHme (nmax ) şi minime ( «min ) a arborelui mojtor al unei maşini în cursul unei perioade, prin turafia lui medie n: wmax nxr\\r\ 0)=--------------- n Sin. Grad de neregularitate al unei maşini. ş. ~ de obosire [coefficient de fatigue du materiei; Ermudungskoeffizient des Materials; coefficient of fatigue of the material; az anyag kifâradâsi tenyezoje; K03(|)HIţHeHT yCTaJlOCTH, yTOMJieHHH MaTepHaJIOB]: Coeficient numeric ce se introduce în calculul pieselor sau al construcţiilor supuse unor eforturi alternative repetate (oscilaţii, trepidaţii, etc.). Se împart cu el (ţ±) rezistenţele admisibile în cazul că solicitările ar fi statice. De exemplu, pentru construcţiile expuse trepidaţiilor, coeficientul de obosire al materialelor se socoteşte: pentru solicitări la oscilaţii permanente (maşini în serviciu permanent), ji = 3; penfru cele intermitente (maşini în serviciu intermitent, vârfuri de sarcină intervenind adesea, solicitări datorite vântului, etc.), }i = 2; pentru cele rare (forţe centrifuge survenlnd excepfional în caz de defecte la maşini, etc.),. 1,5. s. ~ de ofilire [point de fletrissement permanent; Abwelkkoeffizient; withering coefficient; elfonnyadâsi tenyezo; K03(|>H-IţH6HT npOHHKaHHH, IipOHHIţaeMOCTH]. Elf.: Într'o triodă, un acelaşi curent anodic poate fi obfinut fie prin tensiunea anodică Ua şi tensiunea de grilă U^ fie prin tensiunea anodică Ua — dt/4 şi tensiunea de grilă Ug + dUg. Raportul 6Ugl6Ua — D, poartă numele de coeficient de penetraţie sau de transparenţă a grilei. E| este- inversul factorului de amplificare dUjdC/g. Sin. Transparentă. 8. ~ de permeabilitate al unui pământ [coefficient de permeabil ite d'une terre; Durch-lăssigkeitsziffer; permeability coefficient of s soil; âteresztesi tenyez6; K03(|)(i)HIţHeHT <|>HJIb-TpaiţHH no^Bbf]: Debitul de apă care străbate, la 4-10°, unitatea de secţiune a unei probe de pământ de grosime egală cu unitatea, supusă unităţii de suprapresiune. ». ~ de planare [coefficient de j lanage coefficient de planemenf; Gleîtzahl; glidmg ratio, lift drag ratio; siklâsi tenyezo; KO“<|><|)H iţneHT njiaHHpoBaHHH (KpbiJia)]. Av Ra portul dintre coeficientul de rezistenfă şi cef de portanţă: CJCZ. E un raport dependent, în bună parte, de incidenţa profilului aripii. De acest coeficient depinde unghiul sub care planează, în coborîre, avionul lipsit de tracţiunea elicei sau de alte cauze cari l-ar menţine în sbor orizontal (curenţi ascendenţi, etc.). Inversul coeficientului de planare se numeşte fineţă. 10. ~ de portanfă [coefficient de portance; Auffriebsbeiwert; lift coefficient; dinamikus fel-hajfâsi tenyezo; K034>HIţHeHT pe(l)HlţHeHT conpo-THBJieHHH, ycTOHHHBOCTH], Aerod.,. Hidr.: Coeficient fără dimensiune, care dă o indicaţie a rezistentei opuse la înaintarea unui corp printr'o masă fluidă :C =—unde R este x q»S rezistenta, q presiunea dinamică, şi S suprafafa de referinjă. Depinde de forma corpului, de calitatea suprafeţei sale şi de coeficientul Reynolds, adică de vitesa şi de dimensiunile corpului şi de viscozitatea fluidului. Pentru o anumită valoare a coeficientului Reynolds, coeficientul de rezistentă are o discontinuitate de variafie condiţionată de transformarea naturii curentului de fluid din imediata apropiere a corpului. 5. ~ de rezistentă al tuburilor. V. sub Rezist enfăf coeficient de ~ în tuburi. e. ~ de rugozitate [coefficient de rugosite; Rauhigkeitsbeiwert; roughness coefficient; durva-sâgî tenyezo; K03$4>HiţHeHT mepoxoBaTOCTH]. Hidr.: Coeficient stabilit experimental, introdus în formulele cari dau debitul şi vitesa fluidului într'un canal sau într'o conductă, pentru a se finea seamă de faptul că perefii nu sunt perfect netezi şi opun o rezistentă la înaintarea fluidului. Variază cu felul' materialului conductei. La conducte cu asperităţi avem, după Hopf-Fromm, /p\0,314 X = 0,01 „ unde X este coeficientul pier- derilor prin rezistenfe, care depinde de coeficientul de rugozitate p (tuburi metalice noi p == 1,5; fevi de fontă noi, de tolă, de ciment perfect sclivisit: 2,5; conducte de ofel vechiu, ruginite: 5; tuburi de fontă cu incrustaţii, beton netencuit, scânduri nerabotate: 7; etc.). La canale şi la râuri, intră în_expresiunea coeficientului Chezy-Bazin C = ^^-7 (coeficientul de rugozitate p = 0,06 pentru perefi netezi, 0,16 pentru pereji normali, 0,47 pentru zidării brute neten-cuite şi 1,3 •••1,75 penfru râuri naturale). După Ganguillet-Kutter, coeficientul de rugozitate variază dela 0,01 pentru conducte de material foarte netedf la 0,03 pentru conducte de material foarte rugos. 7. ^ de scurgere [coefficient d'ecoulement; Ausflufczahl; coefficient of discharge; âtfolyâsi (lefolyâsi) tenyezo; K03<|><|>HlţHeHT cnyCKa, CTOKa, (BOflbl)]. Hidr.: Proporţia de apă care se scurge din basinu! de recepţie al unui curs de apă, din cantitatea totală căzută din precipitaţii atmosferice. Variază între 30 şi 60°/o, după natura terenului şi după felul vegetaţiei care-l acopere. La scurgere prin orificii, debitul Q = pa* V 2 gh depinde de coeficientul de scurgere care este produsul coeficientului de contractiune a şi de rezistenfă (sau de vitesă), fiind, la muchii asculte SV=0,61 •••0,65; la fig. 206(a): î*0—0,68*"0,83 funcţiune de conicitate a°; fig. 206(b): [A0 =0,96-2,3 şi fig. 206 (c): 0,947 •••0,972 funcţiune de cifra Reynolds R =• 25000 * •'• 100 000, La deversoare Q== 2/3’iJ-M iTgh intervine alf ji, variind, după forma deverso-rului şi a felului vinei de apă, între 0,65 şi 0,85. |n hidrografie, coeficientul de scurgere z == Q/Qr este raportul debitului real pe râuri fată de cel al precipitaţiilor. f a b Fig. 206. Trei tipuri de orificii de scurgere!^ 8. ~ de selfinductie [coefficient de self-induction; Selbstinduktionskoeffizient; self-induc-tion coefficient; onindukcios egyutthato; KQ3(|>-4>HiţHeHT caMOHHflyKiţHH]. V. Inductivitate proprie. 9. ~ de sensibilitate [coefficient de sen- sibilite; Empfindlichkeitsfaktor, Empfindlichkeits-koeffizient; coefficient of sensitivity; erzekenysegi tenyezo; K03(j3t|)HIţHeHT HyBCTBHTeJIbHOCTH npH yflJIH-H€HHH, BbITHHCHe]: Raportul dintre excesurile fafă d© unitate ale coeficienţilor de încrestare si de formă ai unei crestături. Coeficientul de sensibilitate la încrestare poate avea valori cuprinse între 0 şi 1. De ex.: valoarea sa oscilează între 0,4 şi 0,8 pentru ofeluri cu carbon şi metale uşoare, şi între 0,6 şj 1,0 pentru ofeluri ameliorabile şi de resorturi. 1. Coeficient de siguranfă [coefficient de securile; Sicherheitskoeffizienfj safety factor; biztosâgi tenyezo; K03(î)(î)HiiiHeHT 6e30nacH0CTH, 3anac npOHHOCTH]. Rez. mat.: Raportul dintre rezistenfă de rupere a unui material şi rezistenfă admisibilă. 2. ~ de simultaneitate [coefficient de simul-taneite; Gleichzeitigkeitsfaktor; coefficient of ssmultaneity; idoazonossâgi tenyezo; K03(|>43H-IţHeHT OAHOBpeMeHHOCTH (CHHXpOHH3Ma) ]. V. Factor de simultaneitate. s. ~ de subfirime [coefficient de gracilite; Schlankheitskoeffizient; gracility coefficient; nyu-lânksâgi tenyezo; K03<|><|>Hl];HeHT TOHKOCTH]. Rez. mat.: Raportul dintre lungimea liberă de flambaj l şi raza de girajie minimă r a secfiunii piesei considerate: r /v de temperatură al unei mărimi [coeffi-cierîtHâe temperature d'une grandeur; Temperatur-koeffi*rent einer Gro^e, Temperaturbeiwert einer Gro^i temperature coefficient of a quantity; homersekleti egyutthato; TeMnepaxypHblă KO-3(|>4îHiţHeHTonpe^ejieHHOH BejnraHHbi]. Fiz.: 1. Coeficientul de temperatură, mediu, între două fempe»aturi date, ecâtul diferenfei valorilor mărimii considerate pentru cele două temperaturi limită ale intervalului, prin diferenfa dintre cele două temperaturi. — 2. Coeficientul de temperatură, la o temperatură dată. e limita coeficientului mediu, când diferenfa dintre cete două temperaturi tinde spre^zero la temperatura dată. 5. ~ de torenfialitate [coefficient torrentiel; Geschiebefaktor; torrentiality coefficient; horda-iektartalom tenyezoje; K03(|)c|)Hl3lHeHT HaHOCOB (dypHblx nOTOKOB)]. Hidr.: Proporţia în greutate, în care apa unui torent e încărcată cu materiale solide (nisip, pietriş). Are drept expresiune formula k = T: *3 —T)3» *n care Teste greutatea specifică a apei, Y] este raportul volumului de materiale solide prin volumul de apă şi d este greutatea specifică a pietrelor. 6. ~ de tracfiune al elicei [coefficient de fraction de l'helice; Schubbeiwert der Luftschraube, Schraubenzugzahl; thrust coefficient of the air screw, value of air screw thrust; a legcsavarvontatâsi egyutthatoja; Koe<|)4>HiţHeHT thth nponejuiepa]. Av.: Coeficient caracteristic al elicei, determinat prin formula: *c = Tjn p R* t»2, unde T e fracfiunea elicei, p densitatea fluidului, R raza elicei şi co vitesa sa de rotafie. x variază în funcfiune de avansul elicei, după o curbă caracteristică. 7. ~ de transmitere a căldurii între gaze şi peretele căldării [coefficient de transmission de la chaieur entre Ies gaz et la paroi de la chaudiere; WărmeubergangszahJ zwischen Gazen und Kesseiwand; coefficient of heat transmission between the gases and the boiler shell plate; a kazănfal es az egesi gâzok kozotti ko âtadâsi tenyezo; K034)(j)HiţHeHT nepe^aHH TenjioTbi MejK-fly TOnKOH H CTeHKaMH KOTJia]: Cantitatea de căldura transmisă de către gazele de ardere, unităţii de suprafaţă de perete, în unitatea de timp, când diferenfa lor de temperatură e de un grad. 8. ~ de transmitere a căldurii Intre peretele căldării şi apa din căldare [coefficient de transmission de la chaieur entre la paroi de la chaudiere et l'eau de la chaudiere; Wăr-meubergangszahl zwischen Kesselswand und Wasser; coefficient of heat transmission between the boiler shell plate and the water; a kazănfal es viz kozotti ho âtadâsi tenyezoje; K03(}>-(JmiţHeHT nepe^anH TemioTbi Memjiy CTeHKaMH KOTJia H BOAOH]: Cantitatea de căldură ce se transmite apei din căldare de către unitatea de suprafafă de perete, în unitatea de timp, când diferenfa lor de temperatură esle de un grad. 9. ~ de transparenţă [coefficient de trans-parence; Transparenzkoeffizient; transparency coefficient; âtlâtszosâgi tenyezo; K03HlţHeHT np03~ paHHOCTH] V. Radiafia solară. 10. ~ de trecere a căldurii [coefficient global de transmission de la chaieur; Wărmedurchgangs-zahl; total coefficient of heat transmission; hoot-hatâsi tenyezo; nOJlHblH K03(f)(|)HlţHenT TenJIO-nepe^aHH]: Coeficient definit de raportul cantităfii de căldură care trece prin unitatea de secfiune dela un mediu mai cald la un mediu mai rece, printr'un perete despărfitor, prin diferenfa de temperatură dintre cele două medii. El înglobează coeficienţii de conductibilitate şi de transmitere a căldurii, şi are ca valoare: • k «■__—!—__ kcal/m2 h °C, - + Y + - oti L a2 unde cc± este coeficientul de transmitere dela gaze la perete, 5 e grosimea peretelui, X, coeficientul de conductibilitate a căldurii prin perete, şi a2 coeficientul de transmitere dela perete la apa din căldare. 11. ~ de uniformitate [coefficient d'uniformite; Gleichformigkeitsbeiwert; uniformity coefficient; egyformasâgi tenyezo; K03(|)Cf)HlţHeHT OAHOpOfl-HOCTH]: Raportul dintre diametrul ochiurilor sitei prin care trec 60°/0 din greutatea unui nisip şi diametrul ochiurilor sitei prin care trec 10% din greutatea acelui nisip. 12. ~ de urcare [coefficient d'ascension; Steig-zahl; coefficient of ascent; emelkedesi tenyezo; K034)4)HiţHeHT BoexwKAeHHH, noA'beMa]. Av/. Raportul dintre coeficientul de rezistenfă şi rădăcina a doua din cubul coeficientului de 719 portanţă. E coeficientul care da o imagine justă a viteselor de urcare şi de coborîre a unui avion. Pentru distanţa parcursă în sbor fără motor, e de cea mai mare importanţă ca acest coeficient să fie minim, atunci câpd există curenţi ascendenţi, căci acest coeficient dă vitesa de coborîre. 1. Coeficient de utilizare [coefficient d'utilisation; Nutzbarmachungskoeffizient; coefficient of utilisation; kihasznâlâsi tenyezo; K03(J)(|)HI];HeHT yTH-JlH3aiţHH]. Nav.: Coeficient rezultând din relaţiile ce există între vitesa corpului navei, puterea maşinii şi deplasament, sau între vitesa corpului navei, puterea maşinii şi cuplul maestru al carenei. Coeficienţii de utilizare variază cu vitesa de regim a navei. Ei servesc la determinarea puterii aparatului motor al unui tip de navă pentru a se realiza o vitesa impusă. 2. ~ de utilizare [coefficient d'utilisation; Aus-niitzungsziffer; utilisation coefficient; hasznâlhatos-sâgi tenyezo; KQ3(jxi)lj1HeHT yTHJIKSaiţHH, HC-n0Jib30BaHHfl]. Urb.: 1. Produsul dintre cifra care indică proporţia de teren construibil dintr'o parcelă şi cifra care indică numărul caturilor pline dintr'o clădire. Proporţia se exprimă, în general, în zecimi din suprafaţa parcelei. Exemplu: la o parceiă pe care se poate clădi pe 5 zecimi şi cu 4 caturi plineţ coeficientul de utilizare este de 5x4=20 zecimi. Coeficientul de utilizare variază, în general, cu clasa de construcţie în care este cuprinsă parcela respectivă. 1 CT — 2. Raportul s~~Ţrp~ )0 dintre ener9*a produsă de o instalaţie hidroelectrică de putere P în timpul unui an (T) şi energia totală disponibilă TPm a sectorului amenajat. Raportul este subunitar, căci producţia este plafonată de puterea instalată, mai mică decât vârful disponibil. s. — de utilizare, la compresor [coefficient d'utilisation du compresseur; Benutzungskoeffi-zient des Kompressors; utilisation coefficient of the compressor; a legsurito hasznâlhatosâgi tenyezoje; K03(|)fflţHeHT yTHJIH3aiţHH KOM-npeccopOB]: Raportul dintre volumul de aer efectiv aspirat în starea iniţială V± şi volumul total de compresiune Vc' 4. — de valorificare a apei [coefficient de valorisation de l'eau; Koeffizient der Wasserver-wertung; coefficient of water utilisation; vizhasz-nositâsi merfek; K03(i>(i)HiţHeHT yTHJlH3aiţHH, Hcn0Jib30BaHHH BOflbi]. Agr.: Cantitatea de re*-coltă produsă de fiecare mm de apă ce cade în epoca de vegetaţie. 5. ~ de vaporizare brută [coefficient de vaporisation brutte; brutto Verdampfungszahl, brutto Ver-dampfungsziffer; coefficient of gross evaporation; brutto pâroigâsi tenyezo; oâllţHft (nOJlHblH) K03(J)-4>mţHeHT \(Bec) napoo6pa3c>BaHHH]. Termod. V. Cifră de vaporizare, brută. s. de vaporizare netă [coefficient de vaporisation nette; neito Verdampfungszahl, netto Ver- dampfungsziffer; coefficient of net evaporation; netto pâroigâsi tenyezo; HHCTblH K034)HI^HeHT BHCK03H0CTH]. F/z. : Raportul v—Ti, yj fiind viscozitatea, iar p masa P specifică a unui fîuid. Sjn, Viscozitate cinematică. 8. ~ de viscozitate [coefficient de viscosite; Zăhigkeitskoeffizient, Viskositătskoeffizient; coeffi-cient of viscosity; szivossâgi egyiitthato; K03(J)-4>Hi^HeHT BH3KOCTH]. V. sub Viscozitate. 9. ~ de vitesa [coefficient de vitesse; Ge-schwindigkeitszahl; coefficient of speed; sebessegi tenyezo; K03(f)=^0,96r la orificii, = 0,9-'0,95). ^ 11. ~ de vivacitate [coefficient de w^iite; Vivacitâtskoeffizient; vivacity coefficient^ seieve-nero egyiitthatoja; K03(|><|>HIţHeHT mmb&my noflBHJKHOCTH ropHHHOCTH]. Expl.: Coeficient unghiular al tangentei la inflexiunea curbei presiune-timp (p, t) a unei pulberi ia o densitate de încărcare d = 0,20, curbă înregistrată prin tragerea la bomba manometrică. 12. ~ de vizibilitate. V. Vizibilitate, coeficient de îs. ~ de vizibilitate relativă. V. Vizibilitate relativă, coeficient de 14. ~ dinamic. V. Coeficient de impact. 15. ~ Froude. V. Constanta lui Froude. ie. ~ global de dispersiune magnetică [coefficient global de dispersion magnetique; totaler magnetischer Streufaktor, magnetische Gesamt-streuzahl; total magnetical dispersion coefficient; mâgneses osszesitett szorâsi egyiitthato; nojlHHH (o6iiţHH) 4>aKTop MarHHTHoro paeceHHHH]: Coeficientul de dispersiune magnetică ai unui-circuit electric, faţă de un al doilea, e catul dintre fluxul magnetic care traversează primul circuit, presupus inductor, când al doilea circuit e în scurt-circuit permanent ideaî, şi dintre fluxul magnetic care traversează primul circuitj 720 presupus inductor şi alimentai Ia fel, când al doilea e în gol. Coeficientul global de dispersiune magnetică e egal cu diferenfa dintre unitate şi produsul coeficienfilor Hopkinson de dispersiune ai celor două circuite, adică egal cu diferenfa dintre unitate şi valoarea reciprocă a produsului coeficienfilor Hopkinson de dispersiune ai celor două circuite. Coeficient Heyland de dispersiune[coefficient de dispersion de Heyland; Heylandscher Streu-koeffizient, Heylandscher Streuungsfaktor, Heylandscher Streuungszah!; Heyland’s dispersion coefficient, Heyland's leakage coefficient; H.-fele szetszorâsi egyutthato; K094>4)HiţHeHT pae-ceflHHH reâjiaHfla]. EL: Coeficientul Heyland de dispersiune al unui circuit eJectric, fafă de un al doilea, e câtul fluxului magnetic de dispersiune prin fluxul fascicular util mijlociu în gol al primului circuit fafă de al doilea. 2. ~ Hopkinson de dispersiune [coefficient de dispersion de Hopkinson ; Hopkinson-scher Streukoeffizient, Hopkinsonscher Streuungsfaktor, Hopkinsonscher Streuungszahl; Hopkin-son's dispersion coefficient, Hopkinson's leakage coefficient; H.-fele szetszorâsi egyutthato; K03(i)-4>Hii;HeHT pacceaHHHTonKHHCOHa]. EL: Coeficientul Hopkinson de dispersiune al unui circuit electric, fafă de un al doilea, e câtul fluxului magnetic fascicular propriu al primului circuit prin fluxul magnetic fascicular util mijlociu în gol ai primului circuit fafă de ai doilea. Coeficientul Hopkinson de dispersiune e deci cu o unitate mai mare decât coeficientul Heyland de dispersiune. s. ~ Mach [coefficient de M.; M.scheZahl; M.'s coefficient; M.-fele tenyezo; K03(})(|)HiţHeHT Maxa]. Av. V. Mach, coeficientul lui ~ • 4. ~ masic de difuziune a radiafiei [coefficient massique de diffusion de la radiation; Strahlungs-Massenstreukoeffizient; mass coefficient of diffusion of the radiation;; sugârzâs-tomegszorâsi egyutthato; MaccOBHH K03(|)(j)H-iţHeHT pa^HaiţtfOHHQH AH<|)y3HH] : Fracfiunea de energie sustrasă unui fascicul de radiafie primară prin difuziune, raportată la unitatea de masă pe unitatea de suprafafă de ecran absorbant. 5. ~ Parsons [coefficient de P.; P. Kennzahl; P. coefficient; P.-feletenyezo; K03(|)c})HLţHeHTII]. Mş.: Coeficientul caracteristic al unei turbine cu abur cu z rotoare, In funcfiune de care se poate determina randamentul periferic al turbinei. Se exprimă, de obiceiu, sub forma unde h e vitesa periferică a fiecărui rotor şi H e căderea termică totală dirt turbină. Sin. Coeficient caracteristic al turbinei cu abur. «. ~ Pearson. V. Corelafie, coeficient de 7. ~ Reynolds. V. Reynolds, numărul lui 8. static [coefficient statique; statisches Flugbeiwert; static coefficient; sztatikus repCilesi egyutthato; CTaTHHecKHH K03(i)v şi cţ>y , diferenfa de fază nu rămâne constantă. Două vibrafii, astfel încât condifiunea constanfei diferenfei fazelor să fie satisfăcută, se numesc total coerente, iar dacă fazele variază complet independent una de cealaltă, astfel încât valoarea mijlocie a termenilor cari 721 confin produsele uv să fie totdeauna nulă, vibraţiile se numesc total incoerente, In general, o vibraţie v se poate descompune într'o sumă -v± + v2t unde^ e total coerent, iar v2 total incoerent cd vibraţia u. Gradul de coerenţă k al celor două vibraţii se defineşte prin raportul unde semnele ~ indică valori mijlocii. Acest raport e simetric faţă de cele două vibraţii, adjcă coerenţa lui u faţă de v e egală cu coerenţa lui v faţă de u. Coerenţa mai multor fascicule e o condiţiune necesară pentru obţinerea unor fenomene de interferenţă, dar nu e suficientă: două fascicule coerente pot să nu dea loc la maxime şi minime de intensitate, dacă sunt polarizate la unghiu drept unul faţă de celălalt. Ceea ce se obţine atunci prin suprapunerea lor, e o vibraţie polarizată eliptic (subsumând în acest termen şi cazurile limită ale polarizaţiei circulare şi lineare). Suprapunerea a două vibraţii incoerente de intensitate egală, polarizate la unghiu drept, dă o vibraţie nepolarizată. — Faptul că prin suprapunerile mai multor fascicule de lumină, care e un fenomen ondulatoriu, nu se obfine totdeauna interferenţă, arată că lumina emisă de izvoarele monocromatice nu constitue o undă sinusoidală pură, ci are caracterul unui şir de trenuri de unde, Fasciculele sunt însă coerente, dacă provin din acelaşi izvor şi suht suprapuse după ce au parcurs drumuri diferite. — Atomi diferiţi pot emite radiaţii electromagnetice coerente, şi anume când radiaţia lor este o radiaţie secundară a unei radiaţii primare coerente. Prin re-flexiunea pe o suprafaţă, de exemplu, caracterul de coerenţă al unui fascicul nu se schimbă, deşi fasciculul reflectat provine din radiaţia secundară a tuturor atomilor din vecinătatea suprafeţei reflectante. 1. Coeror [cohereur; Fritter, Kohărer; coherer; koherer, râdiovezeto; KOrepep]. V. sub Detector de unde electromagnetice. 2. Coeruleofibrit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru connellit. 3. Coeruleolacfif [coeruleolactite; Coerule-olaktit; coeruleolactite ; coruleolaktit; K03py-JieoJiaKTHT]. Mineral.: Varietate de wavellit. 4* Coeziune [cohesion; Kohăsion; cohesion; ko-hezio; CBH3b, ciţenJieHHe, kox63hh]. Chim,, Fiz. Moleculele oricărui corp exercită una asupra celeilalte forţe cari depind numai de distanţă şi au rază U de acţiune mică. La distanţe intermo-leculare mai mici decât o anumită valoare caracteristică r0, aceste forţe sunt repulsive, iar la distanţe mai mari decât r0 ele devin atractive, intensitatea lor scăzând însă repede cu creşterea distanţei r, aşa încât devin neglijabile la distanţe de ordinul unui mul- Fig. 207. tiplu mic il lui r0 Mersul potenţialului U(r) al acestor forţe în funcţiune de distanţă e reprezentat în figura 207. Proprietăţile corpurilor solide şi lichide condiţionate de existenţa forţelor inter-moleculare atractive, se numesc proprietăţi de coeziune, iar cele condiţionate de forţele repulsive se numesc proprietăţi de impenetrabilitate. Proprietăţile elastice sunt condiţionate de forţele cari se exercită în regiunea vecină cu minimul de potenţial (r = r0). Forţele intermolecu-lare se exercită şi între moleculele gazelor recle, aşa cum rezultă din răcirea care însoţeşte orice destindere adiabatică. Influenţa lor asupra stării gazului e redată global, într'o aproximaţie destul de bună, prin termenul numit presiune internă, din ecuaţia de stare a lui van der Waals: {p+ £) (V-b)~KT, în care termenul b, numit coyolum, redă impenetrabilitatea. Pentru corpurile solide şi lichide e mai greu de dat o caracterizare globală de acest fel, deoarece forţele intermoleculare intervin în mod deosebit în diferite clase de fenomene. Considerăm trei dintre cele mai importante clase: a) Pentru a îndepărta la infinit (sau, practic, la distanţe la cari forţele sunt neglijabile) unele de altele moleculele corpului, e necesar un consum de energie, care e dat de căldura latentă de vaporizare. In expresiunea acestei energii intră f“V£/dr, irQ înmulţită cu pătratul densităţii corpului, în perfectă analogie cu termenul din ecuaţia lui van. der Waals. b) Moleculele din suprafaţa corpului, nefiind înconjurate din toate părţile de alte molecule, e necesar un consum de energie pentru a aduce o moleculă din interior la suprafaţă, deci pentru a mări suprafaţa corpului. Energia necesară pentru a mări cu 1 cm3 suprafaţa corpului, numită tensiune superficială, depinde de expresiunea ■Jt* U dr. c) In fenomenul de rupere a unui corp de secţiune dată, forţele intermoleculare intervin în mod mai complicat: Considerăm cazul unui corp redus numai la două molecule. Aplicând celor două molecule cari schematizează un corp, două forţe de întindere F, egale şi de sensuri contrare, se produce o rupere, dacă F depăşeşte valoarea maximă a forţei de atracţiune intermoleculară. Sarcina de ruptură este deci egală cu maximul iui U'(r), maxim care se obţine pentru o anumită valoare a lui r, pe ramura ascendentă a curbei U, şi e foarte sensibil faţă de legea de variaţie cu distanţa forţelor intermoleculare. Sarcina de rupere, raportată la unitatea de secţiune în momentul ruperii, se numeşte coeziune tehnică. - Din punct de vedere fizic, coeziunea nu e însă perfect definită decât prin cunoaşterea forţelor intermoleculare. Cercetările recente au arătat că natura acestor forţe variază mult dela caz la caz. Se disting forţe de coeziune 722 de următoarele tipuri: Forfe de tip van der Waals, de ex. ia majoritatea substanţelor organice; forfe de tipul electrovalenţei, de ex. la sărurile acizilor anorganici cu metalele; forfe de tipul covalenţei, adică forfe de schimb (de ex, ia diamant) şi legătura metalică, sau legătură covalentă nelocalizată, datorită electronilor liberi, î. Cofă [seilIe; Eimer; pai.!, bucket; kărtyus, ve-der; KOBIII, HepnaK, 6aflbfl]: Vas de lemn, alcătuit din doage, de formă tronconică, cu cercul mare drept bază şi cercul mic drept gură, deschis, şi având Ia partea de sus, lateral, o toartă sau mănuşă penfru apucat şi transportat vasul (Bucovina, Moldova, Dobrogea şi Transilvania)c Sin. Doniţă. 2. Coferdam [cofferdam; Koiferdam ; coffer-dam ; elvâlaszto keresztfolyoso; Kcxjjep/ţaivi]. Nav. .* Compartiment Strâmt, transversal fafă de navă, care izolează camera maşinilor, de magazii sau de tancurile de combustibil. La unele nave, compartiment exterior, sub linia de plutire, pentru apărare împotriva efectului spărturilor, V\ şi Dublu fund, s. Cofră [coffre; Koffer; coffer; szekrenyeâ vedmu; yKpeiiJieHHoe yâejKHiiţe* KeccoH]. Tehn. mii.: Lucrare de fortificaţie permanentă, adăpost activ aşezat pe şanf sau pe contraescarpă, pentru a bate cu foc şanful pe toata lungimea lui. 4. Cofraj [coffrage; Schalung ; casing; minta-âllvâny; (|)opMa flJia vKJia^KH 6eT0Ha]. Cs.; Cutie (tipar) de lemn sau de metal, care fine provizoriu şi dă forma dorită materialelor de construcfie ce se toarnă fluide şi se întăresc cu timpul (betonul, asfaltul, etc.), 5. Cogredient [cogredient; Kogredient; cogredient; kogrediens; Korpe^HeHT], C/c. v., Ctc. t.: Calitatea a două şiruri de variabile de a fi în relaţie mutuală de cogredienfă. Dacă n H't=slb uk (* ** 1 * n) e deci transformarea celor n variabile nit transformarea variabilelor cogrediente vi are aceiaşi coeficienţi af & vk 1 * n)< 6. Cogredienfă [cogredience; Kogredienz; co- gredience ; kogcediencia ; K0rpe^HeHl3,HH]. C/c. v.r C/c. t: Relafia dintre două transformări lineare a două şiruri de variabile x1 şi y* (i=1,2,3, , n) în şirurile de variabile xn şi y'1 cari au aceiaşi coeficienţi de transformare: &=i k= 1 7. Cohenit [cohenite ; Cohenit; cohenite , ko-henit; KOreHHT]. Mineral.: Carbură meteorrcă de Fe, Ni, Co. s. Coif fcasque ; Helm ; helmet; sisak ; KacKa, UIJieM] : Acoperemânf penfru cap, de metal sau de piele, căptuşit cu plăci metalice, care serveşte la apărarea contra loviturilor a capului persoanei care-l poartă. Termenul de coif s'a păstrat în vorbire mai ales pentru coiful defensiv medieval, iar termenul de cască pentru cel defensiv modem: cască de oţel 9. Coif [cupule; Schutzhaube, Schutzmantel; cover ; vedosapka, sugar âtnembocsâjto csoved-burkolat; 3ailţHTHblH KOJinaK]: Dispozitiv de protecfiune care înconjură bulbul unui tub de raze X şi absoarbe razele nefolosite. 10. Coif de concentrafie [cupule de concentra-tion ; Fokussierungseinrichfung ; concentrating cup fokus gyujto berendezes ; cf>OKycHaH (KOHlţeH-TpaLţHOHHaa) HaiIIKa]: Piesă care înconjură parţial filamentul catodei incandescente a unui tub de raze X şi serveşte Ia concentrarea fasciculului de raze catodice. 11. Coincidentelor, dreapta ~ [droite des coin-cidences; Koinzidenzlinie; coincidence line; ko~ incidenciâk egyenese npHMan COBna^eHHH, COBMemaeMOCTeH]. Geom. d.: Urma unui plan oarecare pe al doilea plan bisector. Se obţine, in epură, unind intersecţiunile proiecţiilor a două drepte situate în acel plan. Dreapta coincidenţelor unui plan este axa de afinitate (direcţia de afinitare fiind aceea a liniilor de ordine) între proiecţiile orizontală şi verticală ale tuturor figurilor situate în acel plan. 12. Cojire [ecorţage; Holzschălen; barkingP stripping ; fahântolâs, fakergezes ; 0K0pKaJiec0-MaTepHaJia]: Operaţiunea de curăfire a suprafefei lemnului de conifere de stratul roşietic sau brun-albastru, de răşina oxidată. is. Cojire, strung de V. Strung de cojire. 14. Cojirea rocelor [desquamation ; schalige Absonderung^ desquamation; kozetek kagylos elvâlâsa; #ecKBaMaiţHH, OTCJiaHBaHHe]. Geol. r Desfacerea suprafefei rocelor, prin procese fizice, în coji sau în solzi. îs. Cojifor [ecorcheuse; Schălmaschine; barkerr hântolokes; OKOpOHHan hjih Kopoo6flHpoimaH MamHHa, KOpoctâAHpOHHHK] : Maşina cu care se execută operaţiunea de cojire a lemnului. ie. Cojifor [ecorcheur; Schălmaschine ; husker; hântologep; xecKep] : Maşină specială pentru curăfit coaja exterioară (endocaspul), părul şi murdăria aderentă la suprafaţa boabelor de cereale, în vederea obţinerii anumitor produse de transformare (făinuri, arpacaş, etc.). 17. Cojoc. Ind. făr.: Haină ţărănească, scurtă, cu mâneci, făcută din piei de miel sau de oaie, cu lână cu tot, cu pielea pe faţă. Uneori este împodobită cu cusături în colori variate. 18. Cojoc [rouleau de coton; Baumwollrolle; reel of cotton; pamutkotes; pyjlOH XJionKa]. Indr text.: Sul de bumbac bine presat. Sub formă de cojocuri se scoate bumbacul dela maşina bătătoare, după ce a fost înfăşurat pe ţevi, bine întins şi de o lungime prestabilită. 19. Cola, seminţe de ~ [noix de Cola; Kolasa-men;colanut; ko!amag;opex KOJia]. Farm..'Seminţele uscate ale arborelui Cola acuminata din familia sterculiaceelor. Conţin doi alcaloizi: cafeina şiteo- bromina, ca şi glucoza, amidon, tanin, substanfe grase, etc. Seminfele de cola, ca şi preparatele sale sunt înfrebuinfate za stimulent nervos şi ca tonic cardiac, 1. Colac de salvare [bouee de sauvetage ; Rşttungsring; iife-buoy; mento ov; cnacaTejib-HblH nOHC}. Nav.: Colac plutitor, de plută, care se aruncă unui om căzut în apă, pentru a se ajuta cu el să plutească până la sosirea unui mijloc de salvare. Unii colaci, pentru a putea fi foJosifi noaptea, au şi un dispozitiv luminos. 2. Colagen [collagene; Kollagen; collagen; kollagen ; KOJiareii], Chim.: Scleroproteină care constitue componenta principală a pielei (corum), a sgârciurilor, solzilor, etc. Se extrage din aceste materiale, prin fierbere cu apă, sub forma de gelatină sau de cleiu, în care unele legături poli-peptidice ale macromoleculelor inifiale sunt hidro-lizate. Confine mult glicocol, prolină şi oxipro-lină, dar nu confine triptofan şi tirozină. Are valoare nutritivă mică. 3. Colagog [cholagogue; Galle abfuhrend(es Mittel); cholagogue; kolagog, epekivâlasztâst serkento szer; xojiaror]. Farm.: Medicament care excită secrefiunea biliară. 4. Colamină [colamine; Colamin; colamine; kolamin ; KOJiaMHH]. Chim.: H2N—CH2—CH2OH. Alcoolul aminoetilic, component al fosfatidelor (cefaline). Derivafii săi intră în compoziţia unor medicamente prefioase (novocaină), 5. Colanic, acid ~ [acide cholanique ; Cholan-săure; cholanic acid; kolânsav; KOJiaHOBafl KHCJIOTa], Chim.: Acid din care derivă, teoretic, acizii biliari. Se obfine prin oxidarea coprostanu-lui. Radicalii oxidril se pot grefa în poziţiile 3, 7 şi 12, conducând la acizi colici. 2 . .C 7 h2 h„ 6. Colargol [collargol, kolloidales Silber; collargol; kolloid eziist; K0JlJi0H#aJlbH0e cepe-6po]. Farm.: Preparat constituit din argint metalic redus în particule foarte fine prin mijloace chimice, asociat cu substanfe albuminoide. Se prezintă sub forma de mici granule sau lamele de coloare verzuie sau albastră-negricioâsă, cu luciu metalic. Confine 70- *75°/o argint. Se disolvă în apă, dând o solufie coloidală, cu aspect turbure şi coloare brună. La ultramicroscop se văd granule de argint metalic. Colargolul este un antiseptic local şi general. Sin. Argint coloidal. 7. Colăfău. Ind. făr.: Mânerul vârtelnifei (iud. Suceava). 723 8. Colaterală [collateral, collaterale; Seiten-schiff; aisle; oldalhajo, mellekhajo; 60K0B0e KpbiJio (xpaMa)]. Arh.: Nava laterală a unei biserici de tip basilical. V. şi sub Navă. 9. Colafionare [collation ; Koflationierung ; col-lation, collating; osszeegyeztetes; cpaBHHBaHHe, C0n0CTaBJieHHe] : 1. Verificarea dacă un document este complet şi corect. — 2. Confruntarea unei copii cu originalul. — 3. Compararea de manuscrise şi edifii, pentru a sţabili variantele, 10. Colchicină [colchicine; Colchicin; colchicme; kolkicin; kojixhijhh]. Chim.: Alcaloid care se găseşte în brânduşa de toamnă (colchicum autumnale), înrudit structural cu morfina (lipseşte nucleul heterociclic). Otravă puternică, remarcabilă prin proprietatea de a împiedeca diviziunea celulelor, atât în regnul animal cât şi în cel vegetal (otravă mitozică). In cazul plantelor, acfiunea sa se manifestă astfel: Celulele sexyale (gametele) sunt haploide (confin 50% din numărul cromosomilor celorlalte celule ale plantei, cari sunt deci diplo-ide). La formarea gametelor din celulele diplo-ide, numărul cromosomilor se împarte în două (diviziune reductivă). Colchicină împiedecă această diviziune, aşa încât rezultă celule sexuale diploide (cu numărul, total de cromosomi). Când apoi aceste celule se fecundează, contopindu-se două gamete, rezultă celule tetraploide; (dacă operafiunile se repetă, se pot realiza poliploide). In acest mod s'au creat noi plante, cu caractere diferite de ale plantei inifiale (de ex. dalie uriaşă). 11. Colchicum autumnale.V. Brânduşă de toamnă. 12. Colcotar. V. Caput mortuum. 13. Colector, pl. colectoare. 1. [collecteur; Sammler, Sammelkanăl; collector; gyujto; KOJl-JieKTOp]. Tehn.: încăpere sau condugtă pentru adunarea şi conducerea fluidelor, în diferite sisteme tehnice. Exemple: 14. ~ de abur [collecteur â vapeur ; Dampf-sammelkasten; steam collector; gozgyiijto szek-reny; napocoânpaTejib hjih KOJuieKTop]. C. f.: Cutie metălică cu două compartimente (unul pentru aburul saturat, celălalt pentru aburul supraîncălzit), montată în camera de fum a locomotivei. Aburul saturat intră prin feava de comunicafie în primul compartiment, de unde trece apoi prin elementele de supraîncălzire şi pătrunde în compartimentul al doilea, din care — prin fevile de admisiune — trece la camerele de distribufie. 15. ~ de apă al silei [bacholle; Siebwas-sertisch; tray collecting tubes; vizes szita gyuj-toje; KOJiJieKTOp (KopbiTo) pemeTHOH BOflbl]. Ind. hârt.: Ansamblul jghiaJ>urilor aşezate sub partea plană a sitei, adică sub masa de lucru, şi până la prima cutie aspiratoare, în care este colectată apa care se scurge din materialul fibro? de pe sită. îs. ~ de evacuare. V. Canal colector 1. 17. ~ de nomol. V. Sac de nomol. is. ~ principal. V. Canal colector 3. 19. Colector 2. [collecteur; Sammler; collector; gyujtovezetek; KOJiJieKTOp]^ Ind. petr.: Con- 46* 724 ductă în care intră, sau din care se ramifică, o serie de alte conducte mai mici şi cari sunt legate de conducta principală printr'o claviatură de robinete. Colectorul deserveşte, de obiceiu, tragerea sau împingerea combustibilului, o pompă, un rezervor, etc. 1. Colector, bară- V Bară colectoare. 2. Colector [collecteur de chaudiere â vapeur; Dampfkesseltrommel; steam boiler col-lector; gozkazân henger; napoco6HpaTeJIb na-pOBOro KOTJia]: Corp cilindric al căldării de abur cu volum mic de apă şi cu fevi de apă. Se construeşte din tablă de ofel aliat, nituită sau sudată, sau se execută dintr'o singură bucată din tablă trasă. Ţevile de apă sunt mandrinate în colector. V. sub Căldare de abur cu volum mic de apă, cu fevi de apă şi cu circulafie naturală. 3. Colector de maşină electrică [collecteur de machine electrique; Stromwender, Kommutator einer elektrischen Maşchine; commutator of an electric machine; aram fordito; KOJlJieKTOp 3JieK-TpH^eCKOH MaiHHHbl]. Elt.: Corp cilindric circular gol, constituit din lame conductoare egale, cu secţiunea dreaptă în trunchiu de sector de cerc, cari alternează pe periferia iui cu lame izolante mai sub-firi, de obiceiu de mică. Asigură legătura conductoare dintre conductele fixe şi înfăşurarea rotorică de tipul de curent continuu a unei maşini electrice. V. Figura sub Maşină electrică. 4. Colector separator [collecteur-separateur; Abscheider-Sammler, Sammelbehălter; collector-separator; vâlaszto-gyujto; KOJlJieKTOp-cenapa-TOp]: Colector, de obiceiu cilindric, pentru separarea şi depunerea diferitelor elemente dintr'un fluid. Exemple : 5. ~ separator de abur [collecteur-separateur â vapeur; Dampfabscheider-Sammler; steam col-lector-separator; gozvâlaszto-gyujto; napocodH-paTejlb-cenapaTOp]: Colector cilindric, montat pe circuitul de apă al unei căldări de abur. Serveşte pentru separarea aburului de particulele de apă. Separarea se face prin procedee diferite, în special prin şicane. V. sub Separator de abur. 6. Colector [collecteur; Kollektor; col lector; kollektor; KOJlJieKTOp]. Ind. cb.: Reactiv folosit în flotafie pentru a se realiza aderarea particulelor de minereu sau de cărbune la bulele de aer, adică pentru a concentra aceste particule în spumă. Realizarea acestei adeziuni se datoreşte micşorării tensiunii superficiale a particulelor respective, care are ca urmare adsorpfia colectorului la suprafafa lor. Colectorii sunt, de obiceiu, substanfe organice. 7. Colegiu [college; Kollegium; college; kol-legium (szovetseg), (epiilet); KOJiJierHH]. Arh.: 1. Edificiu care adăposteşte o înstitufie specială de învăfământ public, purtând acelaşi nume. <— 2. Asociaţie de profesionişti asemănătoare cu corporaţiile sau breslele. Ex. : Colegiul medicilor, colegiul arhitecţilor, colegiul inginerilor, etc. 8. Coleif [enchaussenage; Anschwoden; li-ning with lime cream; borszortelenites; no- KpblBaHHe, OHHCTKâ KOtfC H3BeCTKOBOH IiaC-T0& (npH AyâJieHHH)]. ind. piei.: Procedeu de cenuşar, de argăsit pieile, care nu strică părul sau lâna când se înlătură de pe piei. Pe partea de dedesubt a pieilor se aplică o pastă de var şi sulfură de sodiu, care atacă numai rădăcina părului, iar firul este ferit de acţiunea daună-toare a alcaliilor. 9. Colemanit [colemanite; Col emani te ; co-lemanite; kolemânit; KOJieMaHHT]. Mineral.: €32560!!- 5 H20, Cristalizează în sistemul monoclinic. Prezintă clivaj perfect după (001). Are duritatea 4,5; gr. sp. 2,4 şi luciu sticlos. E incolor. Se întrebuinţează pentru extragerea borului şi a acidului boric. 10. CoSesfan [cholestane ; Cholesfan; choîes-tane; kolesztân; XOJiecTaH]. Chim.: Hidrocarbură saturată C27H48, obţinută prin reducerea dublei legături şi a grupării OH din colesterină. Inelele A şi B (v. formula sub Colesterină) prezintă o isomerie sterică analoagă aceleia observate la cis şi trans decalină. Pentru deosebirea isomerilor se ia atomul de H din poziţia 5 (sau CH3 din 10). Colestanul este isomerul cu forma, „scaun" (CHS este în poziţia trans faţă de H), iar coprostanul este isomerul cu forma „baie" (gruparea CH3 este în pozifia cis fafă de H). Numeroasele combinafii steroide se clasează în una din aceste două serii sterice: a colestanului sau a coprostanului. 11. Colesterină [cholesterine; Cholesterin ; cho-lesterin; koleszterin; XOJieCTepHH]. Chim. : CH3 CH3 ! I ch-ch2-ch2-ch2-ch-ch3 h2 | u C 11 13 C 16 CHo Ha C I C I D,5 I hcă4ha^>ch-ch> H2C* Cio &c HJ A I B I ;Cs *cx 7CH2 HO h2 H Zoosterină, mult răspândită în natură (v. şi sub Steroide). Derivat al colestanului, având o grupare OH în 3 şi o dublă legătură în 5***6. Se găseşte liberă sau sub forma de esteri cu acizi graşi, în toate organele, în special în creier şi în nervi. Substanţă cristalizată, izolată din pietrele din vezica biliară, în care se găseşte în proporţie mare. Organismul animal poate sintetiza colesterină de care are nevoie, dar o poate lua şi cu hrana. Reglementează permeabilitatea membranelor celulare faţă de lichide. Formează cu saponinele combinaţii moleculare insolubile, anihilând acţiunea hemolizantă a acestora; această acţiune protectoare pentru globulele roşii pare să se extindă şi asupra altor hemolizine. 12. Colesterinesterază [cholesterinestherase; Cholesterinest.herase ; cholesterinestherase ; kol-eszterineszterâzisz; XOJieCTepHHOCTepa3a]. 725 Chim. biol.: Enzimă care intervine în procesul de resorpfie a acizilor graşi. Se cunosc două coles-terinesteraze: una în pancreas, care esterifică colesterina cu acizii graşi, şi a doua în ficat, care scindează esterii coiesterinei. 1. Coletărie [colis; Stuckgut; parceis, packages, bales, bundles; darabâru; nocbIJIKH, naKeTbl]. Transp. t.: Mărfuri expediate în cantităţi şi forme uşor de • mânuit, de obiceiu ambalate, expediţia făcându-se mai ales cu mijloace feroviare. Pentru astfel de transporturi se formează, în general, trenuri speciale, cantitatea maximă de transport dintr'un material şi pentru un singur destinatar, fiind limitată prin regulamente. 2. Colhoz [kolkhoze; Kolkhose; kolkhoze; kol-hoz, mezogazdasâgi szovetkezet; K0JIX03, KOJI» JieKTHBHoe X03HHCTB0]: Gospodărie colectivă din URSS, care reuneşte mai multe familii ţărăneşti din sat, cari lucrează în comun, prin asocierea uneltelor agricole şi a braţelor de muncă, pământul pe care Statul l-a dat în stăpânire a-cestei colectivităţi, punându-i la dispoziţie şi utilajul mecanic necesar, s. Colhoznic [membre d'un kolkhoze; Mit-glied eines Kolkhoses; member of a kolkhoze; kolhoztag, mezogazdasâgi szovetkezei tag; KOJI-X03HHK]: Ţăran din URSS, membru al unui colhoz, 4. Colibă [chaumiere; Hutte; hut; kunyho; XHîKHHa]. Ind. făr.: Locuinţă rudimentară şi provizorie, în care locuesc ciobanii, grădinarii sau paznicii diferitelor culturi agricole, vii, livezi de pomi, etc. 5. Colibacil [colibacille; Bacillus coli; B. coli; Kolibacillus; KOJlH-6aiţHJL7ia]. Biol.: Bacterie pseu-dolactică, trăind de obiceiu în intestinele animalelor, şi care poate să devină, în anumite împrejurări, patogenă, e. Colic, acid ~ [acide cholique; Cholsăure; cholic acid; kolsav; xojieBan KHCJIOTa]. Chim,: C23H36(OH)3COOH. Acid 3, 7, 12, dioxi-colanic. Principalul acid biliar. Se găseşte în fiere. V. Colanic, acid 7. Colidirse [collidines; Collidine; collidines; kollidinek; KOJUlH^HHbi]. Chim,: Derivaţi trimetilaţi ai piridinei. Se găsesc alături de aceasta, în gu-droanele cărbunilor de pământ. 8. Colier. V. Brăţară pentru tub de cauciuc. 9. Coligativă, proprietate ~ [propriete col-ligative; koliigative Eigenschaft; colligative pro-perty; kolligâtiv tulajdonsâg; KOJIJlHraTHBHoe, Co6HpaTeJlbHoe CBOHCTBO]. F/z.: Proprietate a unei substanţe, care depinde numai de numărul şi de natura moleculelor acelei substanţe. Ex.: volumul unui gaz la presiune dată. 10. Colimafie [collimation; Kollimation; collima-tion; kollimâcio, irânyvonal egybevâgatâsa; koji-JlHMaHHH]. Topog.: Aducerea în coincidenţă a liniei de vizare (realizată cu ajutorul lunetei aparatelor de măsurători), cu linia care constitue axa optică a lunetei aparatului folosit. 11. eroare de ~ [erreur de collimation; Kollimationsfehler; collimation error; kollimâcios hiba, irânyzâsi hiba; KOJlJlHMaijHOHHaH OLHH6Ka]: Unghiul pe care-l formează linia de vizare cu axa optică a lunetei de vizare, când aceasta nu este corectată. 12. linie de ~ [ligne de collimation; Kol-limationlinie; collimation line; kollimâcios «vonal, irânyvonal; KOJIJlHMaiţHOHHaH jihhhh]: Linia care reprezintă direcţia de vizare a obiectului, şi care trebue să treacă prin punctul central al reticu-lului lunetei de vizare» 13. Colimator [collimateur; Kollimator; colii-mator; kollimator, irânymerd muszer; KOJIJ1H-MaTOp, npHlţeJlbHblH TejiecKOn], Fiz.s Tehn.: Dispozitivul optic întrebuinţat pentru determinarea unei direcţii, format dintr'o lentilă acromatică, în focarul căreia se găseşte o cruce reticulară, Principiul colimatorului este folosit în multe aparate optice pentru obţinerea unui fascicul paralel de raze de lumină. In aceste aparate, colimatorul este format dintr'un tub care are la un capăt o lentilă acromatică, iar la celălalt capăt, în planul focal al lentilei, o deschidere circulară sau o fantăr acestea putând fi luminate şi servind ca izvor de radiaţie pentru lentilă. 14. Colimator [collimateur; Kollimator; colii-mator; kollimator, kollimâcios hibât megâllapito muszer; KOJiJiHMaTop, BcnoMoraTejibHbiH Te-JiecKOn]: Instrument constituit dintr'o lunetă ajutătoare, care, ataşată la luneta unui aparat de măsurătoare sau de vizare, permite determinarea erorii de colimaţie a lunetei aparatului de măsurare sau de vizare, ca şi corectarea ei, 15. Colină [choline; Cholin; choline; kolin; xojihh]. Chim.:[HOCH2-CH2-N(CH3)3]+OHT Bază cuaternară de amoniu a colaminei. Component al fosfatidelor (lecitine). Sub această formă, organismul animal o foloseşte la sinteza grăsimilor. Derivatul său, acetilcolina, are mare importanţă fiziologică. V, Acefilcolină, ie. Colină [colline ; Hugel; hill; domb, halom ; XOJlM* B03BblIIieHH0CTb]. Topog.: Ridicătură de teren, de înălţime mică, cel mult 250 m, şi având pante domoale. 17. Coiineăr, obiectiv ~ [collineaire; Kollinear; collinear; kolineâris leneşe; KOJiHHeHHbiH oâ'b-eKTHB]. F/z.; Obiectiv fotografic care, în afară de alte aberaţii, este corectat şi de aberaţia de distorsiune. is. Colineafte [collineation ; !4ollineation ; col-lineation; kollineâcio; KOJlHHeaiţHfl], An. mat.: O transformare a spaţiului proiectiv în el însuşi, care face să corespundă fiecărui punct-obiect al spaţiului un singur punct-imagine, puncte distincte având imagini distincte, iar imaginile punctelor unui plan fiind situate şi ele într'un acelaşi plan. In coordonate omogene, expresiunea unei coli-neaţii este: X*i “ E aikxi (», * —■ 1. 2, 3, 4). k* 1 unde xlt , x4 sunt coordonatele punctului-obiect, . . ., x'4 coordonatele punctului-imagine, iar determinantul coeficienţilor este diferit de 726 zer o. Conceptul de colineafie se poate generaliza la spaţii proiective cu oricâte dimensiuni. Un caz particular important îl constitue corespondenta perspectivă între două câmpuri piane în care fiecărui punct al unui câmp îi corespunde un punct în cel de-al doilea câmp, iar punctelor cari se găsesc pe o dreaptă în primul câmp, Je corespund totdeauna puncte situate în linie dreaptă în cel de-al doilea câmp; punctelor de intersecfiune a două sau a mai multor drepte dintr'un câmp le corespund punctele de intersecfiune ale dreptelor corespunzătoare în cel de-al doilea câmp. — Conceptul de colineafie se poate restrânge şi la dreapta proiectivă. — 2. Corespondenţă proiectivă între două forme în cari se corespund elemente de aceeaşi natură. — O colineafie între două spafii e reprezentată de colineafia între cele două forme pă-tratice ale elementului lor de linie şi transformă punctele în puncte, dreptele în drepte, pianele în plane. Transformările de coordonate corespunzătoare unei colineafii între două spafii au fost date sub 1. Dacă determinantul coeficienfilor a& ai transformării e diferit de zero, colineafia se numeşte nesingulară, iar dacă determinantul e zero, colineafia se numeşte singulară. 1. Colinesferază [cholinestherase; Cholinestherase ; cholinesterase ; koliniszterâzis ; XOJ1HHO-CTepa3a]. Chim. biol.: Enzimă prezentă în organismul animai, în concentraţii deosebit de mari în muşchii plafi. Colinesteraza scindează acetil-colina. Ea limitează astfel acfiunea fiziologică a acetilcolinei la nivelul terminafiilor nervoase ale muşchilor plafi. 2. Colir [collyre; Collyr; collyrium; collir, szemir; KOJIJIHP (Hapynmoe rjia3Hoe cpe/ţcTBO, I\Jia3Hbie KariJlH)]. Farm.: Preparat farmaceutic, în general lichid, mai rar păstos sau în pulberi fine, destinat tratamentului boalelor de ochi. 3. Colis volant [termen francez]. Nav.; Sistemul de manipulare a mărfurilor, pentru încărcarea şi descărcarea navelor, cu deosebire a coletelor, în care se folosesc troliile şi bigele navelor, ca şi stâlpi cu bige pe cheuri. 4. Colitifiu [titrecoli; Colititer; calititre; kolititer; KOJlHTHTp]. Chim. biol.: Volumul în cm3 al celei mai mici probe de apă uzată, din care se mai pot însămânfa colibacili. Ex. : o apă cu colititlul 0,1 este aceea din care, însămânfând 0,1 cm3, nu s'a mai obfinut nicio colonie de colibacili. 5. Colivie [cage; Forderkorb, Fordergestell, Kăfig; drawing frame, cage; szâllitocsille; KJieTb]. Mine: Piesă din maşina de extracfie care serveşte la susfinerea sarcinii (vagonete cu substanfe minerale utile, eventual şi cu steril, din mină, persoane sau materiale de exploatare) în timpul transportului. Este o construcfie metalică de formă paralelepipedică (cutie). Se deplasează vertical în interiorul pufului, cu ajutorul cablurilor de extracfie de cari este ataşată, fiind condusă pe glisiere. Coliviile au un singur etaj pentru unu sau două vagonete sau, în cazul extracfiilor mari, mai multş etaje, în fiecare etaj intrând unul sau mai multe vagonete aşezate cap în cap sau alăturate, 6. Colivie [cage; Kăfig; valve crown; kalitka; KopodKa HacocHoro KjianaHa]. 1. Mine: Piesă de pompă canadiană, care serveşte la ghidarea şi limitarea cursei bilei supapei, fără a opri însă trecerea lichidului. — 2. Mş. [cage â billes; Kugelkăfig; ball holder; flepHcaTejlb inapHKOB (nOfllHHiIHHKa)]: Carcasă care închide corpurile de rulare ale unui rulment, menfinând totodată distanfa între ele. Se construeşte din tablă de ofel sau de alamă presată, sau din alamă, prin frezare. 7. ~ de veverifă. Elt. V, înfăşurare electrică în colivie. 8. ~ dublă [cage d’ecureuil double; Doppel-kăfigwicklung; double squirrel-cage winding; kettos villamos tekercseles; flBOHHaH KJieTK006pa3-Han O^MOTKa], Elf. V, înfăşurare electrică in dublă colivie. 9. ~ Faraday [cage de F.; F.scher Kătig; F.'s cage; F.-fele kalitka; KJieTKa Oapaflen] El.: Înveliş format dintr'o refea de conductoare metalice, pus la pământ. Protejează spafiul din interior contra influentelor electrice exterioare. 10. Colivia scării [cage d'escalier; Treppen-haus; staircase; lepcsohâz; KJieTKa JieCTHHIJbl]. Arh., Cs.: Spafiu închis între perefi, într'o clădire, rezervat scării. Sin. Casa scării. n. Coliziune [collision; Zusammenfahren; col-lision; osszeiitkozes ; CTOJlKHOBeHHe]: Ciocnirea dintre o navă şi un corp fix: cheu, ponton, etc La noi, abordaj şi coliziune au acelaşi înfeles. 12. Collbranif. Mineral.: Un amestec de lud-wigit şi piroxen fieros, (Nume vechiu, părăsit) 13. Collinsif. Mineral.: Varietate de messelit cu confinut de mangan. (Nume vechiu, părăsit). 14. Colloiezine D, DK. Ind text.: Eteroxid de celuloză. Se întrebuinfează ca aglutinant numai pentru imprimarea coloranfilor de cadă, după un procedeu numit procedeul cu collorezine (N.D), is. Coimatare [colmatage; Kolmatierung; war-ping (of land); feltoltodes; nOAHHTHe HH3MeH-Horo rpyHTa HanocoM], Hidrot., Drum Ridicarea nivelului depresiunii de teren din apropierea unui curs de apă, prin depunerea nomolului purtat de apele cursului respectiv (urmată, de Obiceiu, de astuparea porilor straielor superficiale), Col-matarea se poate provoca sau intensifica prin lucrări terasiere sau prin regularizări hidrotehnice, în vederea^ asanării terenului respectiv, ie. Colmafare [colmatage; Kolmatierung; clog-ging; betomodes; 3aKynopKa, 3acopeHHe]. Chim. fiz., Tehn : Astuparea porilor unui material poros prin aplicarea sau prin introducerea în masa lui a unei substanfe coloidale vâscoase şi tixotrope. Exemple: 17* ~ a filtrelor [colmatation des fi 1 tres; Filter-Kolmatierurtţj; tif'ter tlogging; a szuro betomo-dese, a szuro eliszaposodâsa; 3aKyiiopKa (J)HJib-TpOB], Ind. chim. sp.: Astuparea in serviciu a filtrelor folosite în industriile chimice speciale, 727 cauzată de suspensiile coloidale vâscoase şi tixo-trope, cari se găsesc în lichidele filtrate, î. Colmatarea stratelor petrolifere poroase [colmatage des couches petroliferes poreuses; Bekleidung der porosen Ulschichten; clogging of porous oil-strata; a lyukacsos petroleum retegek eliszapositâsa; 3arjiHHH3HpoBaHHe nopHCTbix H6(J)THHbix nJiacTOB]. Ind. petr.: Colmatare care se obfine prin introducerea în noroiu a unei cantităţi mai mari de materii coloidale, cari îi măresc viscozitatea, dar mai ales tixotropia, astfel încât noroiul tixotrop, pătrunzând în interiorul stratului, să oprească, prin învârtoşare, pierderile de noroiu. In cazuri grele: Introducerea în noroiu a laptelui de var, care floculează coloizii şi măreşte mult viscozitatea, împiedecând pierderile. 2. Colmafat, straf petrolifer producfiv~[cou-che petrolifere colmatee; olhaltige Schichten mit Letten bekleidet; obstructed oii stratum; elisza-polt petroleum reteg; 3arjIHHH3HpOBaHHblH npoflyKTHBHbiH He(|)THHOfi nJiacT]. Mine: Strat productiv cu presiune mică, în care noroiul de foraj, nedevenind destul de repede tixotrop, a pătruns într o profunzime mai mare, împiedecând parfial sau total punerea în producfie a stratului. 3. Coloană [colonne; Săule; column; oszlop; KOJIOHHa]: Corp, în general cilindric, înalt, vertical sau aproape vertical, plin sau gol în interior. Exemplu: 4. Coloană [colonne; Săule; column; oszlop; KOJIOHHa]. Arh.: Stâlp, în general de formă cilindrică,„construit din marmură, din piatră, lemn, metal, zidărie aparentă, tencujtă sau placată cu alte materiale, etc., destinat să susfină o parte dintr'un edificiu. Coloana este alcătuită, în mod obişnuit, din trei elemente distincte: bază, fus şi capitel. Formele şi decorafia acestor trei elemente componente, ca şi proporfia dintre diametrul fusului şi înălfimea totală a coloanei, con-strtue caracteristica unui ştii sau a unui ordin arhitectural. 5. Coloană [mât; Mast; mast; ârboc; Ma^Ta]. Nav.: Partea dintr'un arbore sau din bompres, care iese deasupra punfii. 6. Coloană [colonne; Vertikalreihe, Kolonne; column; oszlop; KOJIOHHa]. Mat.: Totalitatea mărimilor a- într'un determinant | a-1 sau o matrice ||*j;||ţ car* corespund unei aceleiaşi valori a celui de-al doilea indice ;. 7. Coloană [colonne; Spalte; column; oszlop; CTOJl6ei]j. Arte gr.: 1. Şir de rânduri culese, de pe care se dă corectură; şirurile de rânduri sunt de lungime egală, dar încă nepaginate. 8c Coloană de ancoraj [colonne de surface iechnique; Ankerkolonne; conductor string; hor-gony-oszlop; aHKepHan HanpaBjiniOHj.aH ko-JlOHHa]. Mine: Prima coloană, de sus, care se tubează, Serveşte pentru consolidarea stratelor de pietriş dela suprafafă, pentru închiderea apelor superficiale (freatice) şi pentru închiderea găurii pufului, când s'ar manifesta eruptiv la unele din stratele străbătute. Diametrul acestor coloane variază dela 18* la 10", fiind obişnuit de 14"*"12". Depinde de numărul coloanelor cari urmează să fie tubate şi de diametrul acestora. Lungimea ei variază dela 50 până la 150m în cazuri normale şi depinde în mică măsură, de adâncimea sondei, in cazul sondelor de explorare sau cu presiuni mari, lungimea coloanei de ancoraj poate fi dela 200 până la 300 m, pentru a prezenta o siguranfă mai mare în cazul erupţiilor. Pe această coloană se montează dispozitivul de control, format din prevenitoare, supape, etc. Coloana de ancoraj se cimentează până la suprafafă. 9. Coloană de aspiraţie. V. înălfime de aspiraţie. 10. ~ de refulare. V. înălfime de refulare. 11. Coloană de direcfie. V. Arbore de direcţie. 12. Coloană de distribuţie [colonne de distri-bution; Schaltsăule; switch column; eloszto vil-lamos-vezetek; pacnpe/ţejIHTejlbHaH KOJIOHHa]. Elt.: Coloană pe care, sau în care, e montat aparatajul de comandă sau de control al unor circuite electrice, în general în uzine sau instalaţii electrice. îs. Coloană de perforare [affut â colonne; Bohrsăule; driller's pillar stand; furo-oszlop; 6ypHJibHaa KOJIOHHa]. Mine: Coloană metalică portabilă, în greutate maximă de 100 kg, ale cărei capete se înfepenesc în talpa şi în tavanul galeriei, prin înşurubare sau presiune hidraulică, şi care urmează să susfină maşina de perforat. 14. Coloană de absorpfie [colonne d'absorption; Absorptionsturm; absorption column; abszorpcios oszlop; a6cop6u,HOHHaH KOJIOHHa]. Ind. chim.sp.: Coloană construită de regulă din tablă groasă, compartimentată în interior cu talere sau cu şicane, umplută cu cărbune activ, cu silicagel sau cu alte materiale absorbante, destinată fie purificării gazelor, fie condensării anumitor lichide volatile dintr'un amestec. Astfel, în industria petrolului se întrebuinfează pentru desbenzinarea gazelor naturale: 15. Coloană de absorpfie pentru gazolină [colonne d'absorption pour gazoline; Absorptionsturm fur Gazolin; absorption column forgasolene; abszorpcios 4 gazolin-oszlop; a6C0p6lţH0HHaH KOJIOHHa AJra ra30JiHHa]. Ind. petr.: Coloană înaltă de Ş'-'IOm, cu diametrul de cca 1 m, construită din tablă groasă şi echipată, în interior, cu şicane sau cu platouri cu clapete, prin care circulă, sub forma de ploaie, motorină, pe la partea inferioară fiind conduse gazele naturale. Motorina disolvă hidrocarburile uşoare condensabile, cari sunt izolate apoi prin distilarea ei, şi constitue gazolina, iar gazele degazolinate părăsesc coloana de absorpfie. In tipurile noi de coloane, absorpfia este condusă pe cărbune activ. ie. Coloană de distilare [colonne de distillation; Destilationsăule; distillation stil 1, distillation column; desztilâlo oszlop; #HCTHJIJlHIţHOHHaH KOJIOHHa] Chim.: Aparat întrebuinfat curent în laborator pentru separarea, prin distilare, a amestecurilor de substanfe lichide, construit, în prin^ cipiu, dintr'o coloană de sticlă simplă cu sau 728 tară talere, care confine sau nu material de umplutură şi care, pentru o bună separare a componentelor, se izolează termic (fig. 208 a). Coloana de distilare face legătura între balonul de distilare în care se introduce amestecul lichid, şi între Fig. 208 a. Tipuri de coloane de distilare. refrigerentul în care se condensează componentul mai volatil. Puterea de separare a unei coloane depinde, printre alfi factori, de forma ei, de felul şi natura umpluturii, de diferenfa dintre numărul de plăci şi numărul optim teoretic, dar mai ales de posibilitatea pe care o are coloana de a se apropia de.o funcfionare adiabatică. In industria chimică, coloana de distilare se numeşte: i. Coloană de rectificare [colonne de rectifica-tion; Rektifiziersăule; rectification column; rektifikălo oszlop; peKTH(|)HKaUtHOHHâH KOJIOHHa]. Ind. chim. sp.: Coloană de distilare folosită pentru separarea industrială a componenfilor unui amestec lichid, prin rectificare (fig. 208 b). Pentru asigurarea contactului intim dintre vaporii cari se ridică şi -1 a b c Fig. 208b. Tipuri de coloane de rectificare, a) coloană cu talere de sită; b) coloană cu talere şi clopote pentru distribuţia vaporilor; c) coloană cu clopot şi cu şicane. lichidul (refluxul) care curge de-a-lungul perefilor coloanei, necesar schimbului de căldură şi de substanfe, coloana este echipată cu talere de rectificare, cu clopote sau cu site, sau este umplută cu materiale speciale de umplere. La partea inferioară, coloana se leagă cu blaza de distilare, iar la partea superioară este în legătură cu condensatorul de reflux. Coloanele pot funcfiona continuu sau discontinuu. In coloanele cu funcfionare continuă, amestecul distilat este introdus într'un anumit punct al coloanei. Porfiunea situată deasupra punctului de alimentari se numeşte, in tehnică, coloană de concentrare, iar porfiunea de dedesubtul lui, coloană de epuizare. Puterea de separare (eficacitatea coloanei) depinde de natura amestecului de rectificat, de numărul şi construcfia talerelor (sau de felul corpurilor de umplere) şi de funcţionarea adiabatică a coloanei. Coloana de rectificare are forme şi dimensiuni cari variază cu capacitatea şi cu felul instalafiei 1a care este montată. Astfel, în industria petrolului, se folosesc sisteme variate de coloane de rectificare, printre cari mai răspândite sunt sistemele Heckmann, Barbet, Mc. Kee, Winkler-Koch, etc. Coloanele de rectificare pot funcfiona cu sau fără vacuum, după cum distilarea produsului se face cu sau fără vacuum. Sin. Coloană de fracţionare. Anumite părfi ale unei coloane de rectificare au numiri speciale în tehnică: 2. Coloană de concentrare [colonne de con-centration; Konzentrationssăule, Verstârkungsăule; concentration column; tdmenyito oszlop; KOH-iţeHTpaiţHOHHaa KOJIOHHa]: Partea superioară a unei coloane de rectificare continuă, în care componentul volatil din amestecul de rectificat se concentrează. Este cuprinsă între punctul de alimentare şi vârful coloanei. s. ~ de epuizare [colonne d'epuisement; Abtriebsăule; exhaustion column; kivonatolo oszlop; KOJIOHHa pa3pmKeHHH]: Partea inferioară a unei coloane de rectificare, în care se face epuizarea componentului volatil din amestecul de rectificat; este cuprinsă între punctul de alimentare şi blaza de distilare. Din punctul de vedere constructiv, se cunosc două feluri de coloane de rectificare: 4. Coloană cu reacfie pe etaje [colonne â reaction par etages; Glokenboden Fraktionierturm; fractionation column; emeletes rektifikălo oszlop*. peKTH(j3HKaiţHOHHafl KOJIOHHa]: Coloană de rectificare în care rectificarea produsului se face prin pătrunderea vaporilor în lichidul depozitat pe talerele ei. Sin. Coloană cu talere. 5. ~ cu reacf ie de suprafafă [colonne â reaction de surface ; Oberflăche Fraktionierturm : surface reaction column; felulefi rektifikălo berendezes; peKTH(J)HKai],HOHHaH KOJIOHHa c no-BepXHOCTHOH peaKUHeH]: Coloană de rectificare, în care talerele au fost înlocuite prin umplere cu piatră, cu cocs, bucăfi de fier, inele chimice etc., şi în care rectificarea produsului se face prin împrăştierea vaporilor printre şicanele formate de materialele menţionate. După locul unde sunt situate într'o instalaţie industrială, şi după funcţiunea pe care o îndeplinesc, coloanele de rectificare se numesc: 6. Coloană de amestec [colonne de melange; Mischturm; mixing column; kevero-torony; KOJIOHHa CMeiHHBaHHH]. Ind. petr.: Coloană în care se face amestecul unui anumit produs petrolier cu un disolvant care-i îndepărtează unii componenţi dăunători. 7. ~ de desbenzinare. V. Coloană de detentă. 729 1. Coloană de detentă [colonne de detente; Ent-spannungsturm; expansion column; benzinkivona-tolo torony; KOJIOHHa pa3pa}KeHHfl}. Ind. petr.: Coloană (flashing sau flash-tower) din insta-lafia de distilare primară, în care fifeiul pre-Incălzit pierde fracfiunile cele mai uşoare, şi anume benzina. Cu ajutorul acestei coloane se micşorează rezistenfa de curgere a fifeiului în cuptor, şi deci presiunea la pompa de alimentare. 2. de fracfionare tip Allan [colonne de rectification A.; A. Rektifiziersăule; A. fractiona-tion column; A.-fele bonto oszlop; KOJIOHHa /ţJiH (JjpaKiţHOHHpoBaHHH THna AjuiaH]. Ind. petr.: Coloane caracteristice instalaţilor de distilare primară a fifeiului, tip Allan. Principiul ei con* structiv diferă de a! celorlalte coloane cunoscute, fiecare grup rectificator fiind compus din opt coloane verticale de 12" diametru şi cca 6 m înălfime, sus fiind legate prin coturi două câte două, iar partea de jos a fiecărui grup fiind constituită dintr'o cutie, aşa că formează un fel de serpentină. Răcirea se face cu ajutorul aerului înconjurător, tot ansamblul de rectificatoarefiind aşezat într'o cameră atmosferică. Răcirea se face cu ajutorul unor stropitoare cu apă aşezate deasupra. s. ^ de extracfie [colonne d'extraction; Ex-traktionskolonne; extraction column; kivonatolo oszlop; SKCTpaKiţHOHHaH KOJIOHHa]: Coloană de felul celei de fracfionare, pentru extragerea hidrocarburilor aromatice (benzen, to-luen, xilen) din benzină, cu ajutorul bioxidului de sulf. Vaporii de benzină intră prin partea de jos ş coloanei, iar bioxidul de sulf prin partea de sus, şi circulă deci în contracurent cu vaporii de benzină. Extractul iese pe la fundul coloanei, iar benzina rafinată pe la vârf. Sin. Extractor. 4. Coloană de finisaj [colonne de finissage; Endabsorber; end absorber; vegfelszivo oszlop; KOJIOHHa flJIH OKOHHaTeJlbHOH 06pa60TKH]. Ind. chim. sp.: Coloană cu inele Rasching, în care anhidrida sulfurică (SOs) dela coloanele de contact este prinsă în acid sulfuric de 97 ... 930 pentru a obfine acid monohidrat. 5. Coloană barometrică [colonne barometrique; Barometersăule; barometric column; legnyomâsi-oszlop; 6apoMeTpHHecKaH KOJIOHHa]. Ind. chim. sp.: Conducta verticală prin care un condensator barometric se prelungeşte în jos, şi care serveşte pentru evacuarea lichidului condensat, fără a lăsa aerul să pătrundă în condensatorul sub vid. Lungimea coloanei depinde de vidul din condensator, fiind de maximum 10,33 m, c. Coloană de protecfiune [tubage de pro-tection;' Mantelrohr; protection casing; csokopeny; iipoTeKiţHOHHaa Tpy6a]. Mine : Coloană metalică de diametru mai mare decât diametrul coloanei definitive a unui puf forat. Ea rămâne în pământ pentru a finea perefii forajului şi a face posibilă scoaterea, pentru reparafii, a coloanei definitive filtrante a pufului, fără a se pierde forajul. 7. Coloană filtrantă [colonne â filtre; Kiesel-filterrohr; filtering column; homokszurocso; 4>HJibTpoBajibHaH KOJIOHHa]. Inst. san.: Tub de fier, împlântat în pământ şi servind la captarea apelor subterane din straturile de nisip. 8. Coloană hidraulică [grue hydraulique; Was-serkran; water crane, water pil Iar; vizoszlop; nyTe-boh hjih THflpaBJiHqecKHH Kpan]. C. f..* Gură de apă de mare debit (2 ■ * * 10 m3/min)f situată lângă o linie de cale ferată în stafii şi în depouri de locomotive şi servind la alimentarea cu apă a tenderului locomotivelor. Constă dintr'o conductă verticală de fontă, numită stâlpul coloanei, de care se articulează capul coloanei legate cu braful orizontal mobil, la înălfimea gurii rezervoarelor de apă ale tenderului locomotivei. Braful orizontal are un cot cu un tub mobil formând pâlnie, care se aduce în pozifie corespunzătoare pentru alimentarea tenderului. Pentru asigurare împotriva înghefului, coloana e înzestrată cu un orificiu Fig. 208 c. Coloană hidraulică, de evacuare (fig. 208 c). Pe liniile secundare, fără stafiuni de pompe şi castele de apă, se folosesc coloane speciale cu ejector sau pulsometru cu abur. Deasupra capului coloanei sau pe braf se găseşte un felinar pentru a indica pozifia coloanei fafă de linie. V, şi Braf de coloană hidraulică. a. Coloană montantă [colonne montante; Steig-/eitung; mounting pillar; villamos fovezetek; BOAOnOA'beMHan Tpy6a], 1. Inst. san.: Conductă verticală montată într'un imobil şi servind la ridicarea apei până la nivelul punctului de dis-tribufie sau de folosire dorit. — 2. Elt.: Canal -zafie electrică, montată, în general, vertical, într'o clădire, din care derivă racordurile pentru abonaţi. io. Coloană pierdută [colonne suspendue; hăn-gende Rohrfahrt; suspended liner; felfuggesz-tett csooszlop; noflBecHan o6ca#HaH Tpy6a]. Mine: Coloană tubată numai până la o oarecare 730 distanfă deasupra şiului coloanei precedente- In general, este suspendată în interiorul acesteia cu ajutorul unui rac care are uneori un packer. Linerele suspendate cu rac şi packer nu se cimentează, şi se pot, eventual, extrage mai târziu, dacă mai trebue adâncită sonda, bine înfeles dacă între timp n'a fost prinsă în teren. Dacă Jinerul se cimentează, aceasta se suspendă în coloana precedentă prin nişte pene (acăfătoare de linere) sau, când este de lungime mică, se aşază în talpă. Coloana se introduce în sondă cu prăjinile de foraj. Legătura dintre prăjinile de foraj şi coloană este asigurată de un dispozitiv numit descăfător de liner, care permite degajarea şi extragerea prăjinilor, după ce linerul a fost suspendat şi cimentat, 1. Coloană-ghld [colonne pilote, Fuhrungs-tonspur ; guide loop ; vezeto hangoszlop ; HanpaBJiHiomaH, pyKOBOflHiiţaH KOJIOHHa], Cinem.: Pistă sonoră, imprimată simultan cu luarea imaginilor cinematografice şi care apoi, în studio, serveşte la înregistrarea sonoră definitivă 2. Coloana imaginilor [pellicule â images; Bild-spur; picture track ; kepsorozat; KOJIOHHa H30-6paîKeHHH], Cinem.: Partea din filmul cinematografic care confine numai imaginile. 3. Coloană sonoră. Cinem. V, Pistă sonoră. 4. Coloană eruptivă verticală. V. Coş eruptiv. 5. Coloană luminoasă. V. Meteori optici (halo). 6. Coloană pozitivă de descărcare electrică luminescentă [colonne positive de decharge electrique luminescente; positive Săule einer elek-irischen Entladung; positive column of a lumi-nescent electric discharge; pozitiv kisulesu villamos fenyoszlop; n03HTHBHaa KOJIOHHa CBeTH-nţerocH ajieKTpH^ecKoro pa3pHAa]. Fiz.: Spaţiu luminos continuu sau cu stratificare transversală obscură, cuprins între anodul unei descărcări electrice luminescente şi spaţiul obscur Faraday, cu efecte de lumină produse aproape excluziv prin excitaţie, deşi câmpul electric din interiorul lui e slab, fiindcă densitatea foarte mică a particulelor încărcate împiedecă aproape complet recombinarea ionilor. 7. Coloare [couleur; Farbe; colour; szin; IIB6T]: Sensaţia vizuală care depinde esenţial mente de compoziţia spectrală a luminii incidente asupra ochiului. 8. Coloarea fructului [couleur du fruit; Frucht-farbe: fruit colour; gyumolcs szine; U,BeT (JjpyKTa]. Agr. . Caracter pomologic important pentru determinarea varietăţilor. — Se deosebesc: Coloarea de bază sau fondul, coloarea acoperitoare sau roşeaţa care apare pe partea însorită a fructului, şi coloarea suprapusa sau desenul, care apare, sub diferite forme, deasupra colorii acoperitoare. 9. Colodiu [collodion; Kollodium ; collodion ; kollodium; KOJIJIOAHH]. Chim.: Soluţie eteroalco-olică de azotat de celuloză, cu 10 • ■ • 11,5°/0 azot. Lichid limpede, de consistenţă siropoasă, care, prin evaporare, lasă o peliculă incoloră aderentă. Se foloseşte în scopuri farmaceutice, în fotografie, ori ca lac şi cleiu special, Colodiul este folosit la prepararea colodiului elastic, care este un amestec de 97 părţi colodiu cu 3 părţi uleiu de ricin. 10. Colofoniu [colophane; Kolophonium; co-lophony; kolotonium; KaHH(]DOJlb, rapimyc]: Produs rămas după îndepărtarea esenţei de terebentină din răşina de conifere, prin distilare sau antrenare cu vapori de apă. Este alcătuit din cca 90°/0 acizi cristalizabili cu formula C2oH3002, şi cca 10°/0 acizi amorfi cu formula Cn H2n ~ 10O2* Acizi identificaţi în colofoniu: acidul a-abie-tinic, a-pimaric, p-pimaric, etc. Coloarea co-lofoniului variază dela slab-gălbuiu la brun-închis, şi este indicată în comerţ prin una sau prin mai multe litere, sau prin altă notaţie, după ţara producătoare de colofoniu; în spărtură, e strălucitor. Este solubil în alcool, în eter, benzen, acetonă, benzină, anhidridă acetică, esenţă de terebentină, etc. Este mult întrebuinţat în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului, a săpunului, etc. Sin. Sacâz. 11. Coloid [colloide; Kolloid; colloid; kolloid; KOJlJiOH/ţ]. Chim»: Substanţă care constitue faza dispersă a unui sistem dispers în care particulele dispersate au dimensiuni lineare cuprinse între 1 şi 500 mji. Aceste particule pot fi constituite din mai multe sau numai dintr'o singură moleculă (v. Eucoloid)^ Prin mijloace adecvate, orice substanţă poate fi adusă în stare coloidală. In trecut se considerau drept coloizi numai substanţele cari, ca şi cleiul, nu difuzează prin membrane permeabile, şi cari se separă din soluţie sub forma de pelicule sau de mase amorfe — prin opoziţie cu cristaloizii, prin cari se înţelegeau substanţele cari difuzează prin membrane, dializează şi se separă din soluţie în stare cristalină (Graham). După vechea definiţie, coloidul este o anumită substanţă, dotată cu proprietăji speciale. Cercetările ulterioare au arătat însă că orice substanţă poate fi adusă în starea în care să formeze un coloid, adică nu este vorba de substanţe coloidale, ci de o anumită stare a materiei : starea coloidală. 12. Coloid de protecţiune [colloide de pro- tection; Schutzkolloid ; protection colloid; ved-kolloid; npOTeKlţHOHHbiH KOJIJIOHA] : Coloid iiofil, care protejează coloizii liofobi contra coagulării cu electroliţi. Acţiunea protectoare a unui coloid se măsoară prin cifra de aur. Ex.: Purpura lui Cassius. 13. Coloid electrolitic [colloide electrolytique; elektrolytisches Kolloid; colloidal electrolyte; 1 elektrolitikus kolloid ; 3JieKTpOJlHTHHeCKHH KOJl-JlOH/ţ]: Substanţă care, în soluţie, dă naştere ! unui ion de dimensiuni coloidale, în timp ce ionul celălalt este de dimensiuni normale. Ex. : proteinele, de o parte şi de alta a punctului lor isoelectric. Conductibilitatea electrică a coloizilor electrolitici este comparabilă cu a electroliţilor puternici. 14. Coloid ireversibil [colloide irreversible: hicht umkehrbares Kolloid ; irreversible colloid ; nem visszanyerheto kolloid; Heo6paTHMbIH KOJIJIOHA]: Substanţă în stare coloidală care, după evaporarea mediului dispersant,nu mai poate fi readusă în stare coloidală cu niciun mediu dispersant Colori convenfionaSe pentru dHerite materiale. îz.e.gr F-on>;j maieafc \ ' M"1 Forjelar., J 8*cn? oorioc^lu Alamă i v. n » roaonesiu şs ! ^ '/o'/ n 1 ,i „ ' »y > 'v;x ? '? t O'' .: en u ;,iu lui 1 1 î’on^ re>râC!3r :. - .-,o KajiocTH. noâentajibie ; U,BeTa]: Coloare datorită unui strai subţire de I oxid, care se îngroaşă pe măsura ridicării temperaturii. Scara temperalurilor e următoarea: Tempe- ! _ , ! Tempe- rafura j Coloarea j ratura Coloarea 210» | galben ca paiul j 3000 | albastru 2300 | galben ; 3300 | albastru 2450 | galben viu J j verzuiu 2550 ! portocaliu j 3500 j verde-cenuşiu 2650 : roşu deschis 4000 : cenuşiu 2750 | roşu viu 5000 j roşu luminos, | abia vizibil la 2850 ; violet ! îhtunerec. 732 Infre 500 şi 1500° colorile se numesc: | i. Colorile de incandescentă aie oţelului [cou-leurs d'incandescence de l'acier; Giuhfarben des Stahls; steel incandescence colours; az acel izzâsi szinskâlăja; LţeeTa KaJieHHH CTaJIH]: Scara tem- ; peraturiior e următoare: Tempe- ratura Coioarea Tempe- ratura Coloarea 550« Cărămiziu înch:s 8500 roşu aprins 630° roşu cărămiziu 900° roşu deschis 680° „ închis 9500 galben roşiefjc 740° | „ cireşiu închis 1000° 11 oc° galben portocaliu galben deschis 7700 „ cireşiu 1200° gălbuiu «nno 1 „ cireşiu deschis 13000 şi peste alb gălbuiu 2. Coiorîmetru [colorimetre; Kolorimeter; colo-rimeter; koiorimeter; KOJIopHMeTp]. Fiz.: Aparaf optic întrebuinţat la determinarea concentraţiilor j soluţiilor de substanţe colorate cu ajutorul legii j lui Beer. Două fascicule de radiaţie, de aceeaşi ■ intensitate, provenind de la un acelaşi izvor, j traversează atât soluţia de concentraţie necunoscută, cât şi o soluţie etalon. Se variază grosimile straturilor, astfel încât într'un ocular să se observe aceeaşi iluminare a câmpurilor iluminate de fiecare din cele două fascicule. In acest momentr raportul dintre concentraţii este invers proporţional cu raportul dintre grosimile de strat ale soluţiilor străbătute. s. Colorist [colorist; Kolorist; colourer, colou-rist; kolorista festo; szinhatâsu fesfo; KOJiopHCT] Arfă: Pictor aie cărui opere se disting, îndeosebi, prin vioiciunea coloritului, lăsând pe planul al doilea calităţile de desen sau de compozifie. Ex.: Tiziano. 4. Colorit [coloris; Kolorif, Fărbung; colour; szinezes; KOJIOPHT]: Efect general, produs de ansamblu! colorilor unui peizaj, ale unui tablou, I ale unui grup de obiecte, etc. Se spune despre un tablou, că are un colorit cald sau rece; intens sau stins; violent sau îndulcii, etc. 5. Colosal, ordin ~ [ordre colossai; Kolos- salordnung; colossai order; kolosszâlis epiteszeti rendszer; KOJIOCCaJlbHblH op/ţep]. Arh.: Ordin de arhitectură pe înălţimea căruia se cuprind două sau mai multe etaje. j s. Colosfru [premier lait apres la delivrance; | Biest, Biestmiich; beesrt, colostrum; kolosztrum; ; M0JI03HB0, KOJiOCTpyM]. Zoot.: Substanţă gălbuie, vâscoasă, cu miros specific şi cu gust amlruiu, ( secretată de glandele mamare, înainte şi imediat | după fătare. Are o compoziţiediferită de a !ap■ elui ; şi( prin fierbere, coagulează. Sin. Colastră. 7. Colotipie [collotypie; Kollotypie; collotype; | kolotipia; KOJIJIOTHITHH]: Procedeu fotomecanic ; de reproducere, la care negativul este copiat pe ; un strat sensibil la lumină, strat care este fixat j pe o placă de sticlă lucioasă (oglindă) sau pe i o făşie îngustă de film. I 8 Coif. V. Embrion. 9. Colfan [gallon; Knopper; gall-nut; csergubo; iiepiiHJibHbie opeuiHH. rajuib], Ind. piei. : Ghindă de stejar, care, în primele faze de des-voltare, fiind înţepată de o insectă (Cynips calicis Burgsd), se îmbolnăveşte, formând o p| excrescenţă care o acopere aproape vijî în întregime. Având un conţinut de cca 30% tanin, e întrebuinţată în tăbacărie. Sin. Gogoşi de ristic. fe 10. Colfar [equerre; Winkelmafj; square, triangle; szogmero; szogelo; 2°9. yrOJIbHHK, TpeyrOJIbHHK]. Tehn.: Colfar de zidar. 1. Unealtă a zidarului (fig. 209). — 2. Piesă din lemn sau metal, formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trg?a c3.j măsura unyniuri. Când cele doua laturi sunt mobile, poartă numele de colfar reglabil. Sin. Vinclu. n. Colfar. V. Comier. 12. Columbarium [termen, latin]. Arh.: Edificiu într'un cimitir, săpat în stâncă sau subteran, in ai cărui pereţi erau practicate şiruri de mici nişe, în cari se depuneau urnele funerare. — 2. într'un crematoriu, sala sau construcţia specială, ai cărei perefi au nişe destinate păstrării urnelor cu cenuşa morţilor incineraţi. 13. Columbit [columbite; Colbmuit; Niobif; co-iumbiie; baierite; kolumbif; KOJiyMOHT, HM06ht]. Mineral.: (Fe,Mn) NbsOe. Cristalizează în sistemul rombic. în cristale cu habitus tabular sau prismatic, de obiceiu maclate. Prezintă clivaj bun după (100). Are spărtură conocoidală, duritatea 6, gr. sp. 5,3, luciu mefalic răşinos şi urmă brună până la neagră. Se găseşte în pegmatite granitice, Constitue materia primă penfru extragerea niobiului. 14. Columbiu V. Niobiu, 15. Columnă [colonnecommemorative;Triumph- Săule; honorary and syrrbolic column; diadalosz-!op; naMHTHan, rmeTHan, TpnyM(J)ajibHaH hjih CHMâojIHHeCKaH KOJIOHHa!. Arh.: Coloană izolată, de proporţii mari, ridicată în amintirea unui eveniment important, efc. Ex.: Columna lui Traian dela Roma, care are o înălţime de 44 m. Sin, Coloană triumfală. ic. Colur Ind. far.: Parte componentă din structura aripilor morilor de vânt. V. sub Moară de vânt. 17. Coluvial, depozit [sol colluvial; Kollu-vialboden; colluvial soiI; koluviâlis lerakodâsok; KOJIJiyBHâJIbHblH nOMBeHHblH CJIOH, rpyHT]: Depozit format din produsele de desagregare a rocelor prin acţiunea agenţilor fizici (apa, gheţarii sau vânturile) şi sedimentate prin gravitaţie la baza coastelor abrupte. îs. Coluyiu [depotcolluvial; kolluviales Mater al; colluvial deposit; koluviâlis anyag; KOJUiyBHajIb-HOe OTJIOTKeHHe, OCaHifleHHe]: Materialul unui depozit coluvial, 19. Coma [coma; Koma; coma; koma, KOMa]. FfZ.: Aberafie a unui sistem optic central, cauzaţi de fasciculele largi (deschiderea utilă mare) şi oblice. Razele emergente, provenite dela o sursă punctuală situată în afara axei optice, sunt COLOAREA obţinută *'TU«!A 733 tangente ia o suprafafă caustică, dar care nu mai este de revolufie (cum esfe în cazul sursei situate pe axă). Plasând un ecran în planul-imagine, se observă un nucleu luminos nesimetric (care prezintă un maxim de strălucire), urmat de o coadă luminoasă, care seamănă cu a unei comete. î. Comană [faîtage; Firsteindeckung; ridging; el, taraj; KOHeK KpoBJlH]. Ind. făr.: Laful care leagă boldurile la casa fărănească, formând partea cea mai ridicată a construcfiei (jud. Vaslui). Sin. Coamă, Coroană (jud. Dâmbovifa), Culme (în mai toată fara). 2. Comandă 1. [commande; Steuerung, Betăti-gung; drive control; vezerles, vezermu, kormâny; npHBOA, nepe^a^a, Be/ţyman mecTepiiH]. Tehn.: Ansamblu de elemente a căror acfiune coordonată serveşte la punerea în funcfiune, la reglarea sau oprirea unui sistem tehnic. Dispozitivul de comandă poate fi separat de sistemul tehnic comandat sau poate folosi în parte sau în total* sistemul comandat, fără ca acfiunile lor să se confunde. După modul în care se acfionează dispozitivul de comandă, deosebim: 3. ~ automată [commande automatique; au-iomatische Steuerung; automatic drive; onmukodo vezerles; aBTOMaTHHecKHH npHBO#]: Comandă care este condusă de sistemul comandat, şi anume prin înseşi schimbările de stare ale sistemului comandat. 4. ~ manuală [commande â ia main; Hand-steuerung; hand control; kezivezeries; pyHHOH npHBO#]: Comandă Ia care acfionarea se face manual. 5. ~ semiautomată [commande demi-auto-matique; halbautomatische Steuerung; semiau-tomatic drive; feiig onmukodo vezerles; no-JiyaBTOMaTHHecKHH npHBOfl]: Comandă la care impulsul este dat manual, iar restul comenzii se efectuează prin variafia elementelor componente ale diapozitivului de comapdă. După felul în care se efectuează comanda, deosebim: e. Comandă directă [commande directe; un-mittelbare Steuerung; direct control; kozvetlen (direkt) vezerles; npflMan, Henocpe^cTBeH-HaH nepe^ana]: Comandă în care acfionarea se face direct şi mecanic. 7. ~ indirectă [commande indirecte; mittelbare Steuerung; indirect control; kozvetett vezer-îes; HenpHMan. KocBeHHan nepe/ţana]: Comandă ce se efectuează la distanfa prin intermediul unui agent, care poate fi aerul, apa, uleiul, curentul electric, etc. Sin. Comandă la distanfă, Telecomandă. 8. ~ la distanfă. V. Comandă indirectă. Exemple de comenzi: 9. Comanda automotorului [commande de l'automoteur ; Kraftwagensteuerung ; motor car telecontrol; motoros kocsi vezerlese; ynpaBJlEHHe aBTOMOTOpOM]: Comandă semiautomată directă, dela ambele cabine de manevră ale unui auto- motor cu una sau cu mai multe unităfi, care acfionează la distanfă asupra pompei de combustibil, asupra schimbătorului de vitese, inver-sorului de mers şi .a ambreiajului. Comanda poate fi: 10. ~ electrică a automotorului [commande electrique de l'automoteur; elektrische Kraftwagensteuerung ; electric motor car telecontrol; motoros kocsi villamos vezeriese; 3JieKTpHHec-Koe ynpaBJieHHe aBTOMOTOpOM]: Comandă ia care acfionarea diferitelor organe (pompa de combustibil, schimbătorul de vitese, inversorul, am-breiajul, etc.), se face pe cale electrică cu ajutorul releurilor şi al motoarelor electrice. 11. ~ eiectropneumatică a automotorului [commande electropneumatique de l'automoteur; elektropneumatische Kraftwagensteuerung; elec-tro-pneumatic motor car telecontrol; motoros kocsi elektro-pneumatikus vezeriese; ajieKTpo nHeBMâTHHecKoe ynpaBJieHHe aBT0M0T0-pOM]: Comandă pneumatică, la care admisiunea aerului în cilindrul servomotoarelor se reglează printr'un dispozitiv electric, care primeşte curentul dela o baterie de acumulatoare. Permite efectuarea simultană, în mod rapid, a mai multor operaţiuni, printr'o simplă apăsare pe un buton de comandă dela ambele capete ale automotorului. Este unul din cele mai răspândite sisteme de comandă la automotoare, pufându-se aplica la automotoare cu una şi cu mai multe unităfi. 12. ~ mecanică a automotorului [commande mecanique de l'automoteur; mechanische Kraftwagensteuerung ; mechanical motor car telecontrol; motoros kocsi mekanikus vezeriese; MexaHHHec-KOe ynpaBJieHHe aBTOMOTOpOM]: Comandă care acfionează fie printr'un sistem de pârghii aşezate în triunghiu, fie prin cabluri metalice, asupra pompei de combustibil şi asupra schimbătorului de vitese. Se foloseşte la tipurile vechi de automotoare pe două osii. îs. ~ pneumatică a automotorului [commande pneumatique de l'automoteur; Druckluft-Kraftr wagensteuerung ; pneumatic motor car telecontrol; motoros kocsi pneumatikus vezeriese; nneB-MaTHHecKoe ynpaBJieHHe aBTOMOTOpOM]: Comandă care acfionează fiecare organ comandat printr'un servomotor cu aer comprimat. Mişcarea pistonului servomotorului realizează comanda diferitelor organe, admisiunea şi presiunea aerului în cilindru fiind reglate printr'un robinet distribuitor. Se comandă pneumatic şi disjonctoarele electrice din instalafiile mai mari, cari dispun de o sursă de aer comprimat. 14. ~ centralizată în stafie V. Stafie centralizată. 15. Comanda de demarare a motorului de automobil [commande de demarrage du moteur d'automobile; Steuerung der Anlafjvorrichtung des Kraftwagens; control for the starting of a motor car; gepkocsi motor meginditâsi vezeriese; nyCKOBOH MexaHH3M aBT0M06HJlbH0r0 abh-raTeJlfl]. Auto.: Comanda semiautomată indi- 734 rectă pentru pornirea unui motor de automobil. Sistemul folosit de obiceiu constă dintr'un bendix legat electric cu bateria de acumulatoare. Când se stabileşte contactul, prin cheia de contact, circuitul electric este închis, electromotorul lansează pinionul, care antrenează volanul motorului şi pune motorul în funcţiune, după care pinionul se decuplează automat. Este un sistem electromecanic de comandă. 1. Comanda de demarare a motorului Diesel [commande de demarrage du moteur Diesel; Steuerung der Anla^vorrichtung des Dieselmotors; starting control of the Diesel motor; a Diesel-motor megindităsi vezerlese; nycKOBOH npn6op (Mexa-HH3M) ABHraTejia fl,H3ejib]. Mş. terrn.: Comandă semiautomată indirectă pentru pornirea unui motor Diesel de mare putere. Sistemul folosit de obiceiu constă dintr'un rezervor cu aer comprimat, legat printr'o conductă cu cilindrul motorului Diesel. Acţionând asupra unui robinet, aerul comprimat este pus în legătură cu cilindrul, unde mişcă pistonul şi efectuează câteva curse, până când aerul comprimat are o temperatură suficient de mare pentru a aprinde combustibilul injectat. Este un sistem mecano-pneumatic de comandă. 2. — distribuţiei unei locomotive cu abur [commande de la disfribution d'une locomotive; Betătigung der Lokomotivsteuerung; control of the locomotive valve gear; egy mozdony kormâny-muvenek vezerlese; ynpaBjieHHe pacnpe/ţejie-HHH JlOKOMOTHBaJ. C.f.: Comanda semiauto- mată directă a distribuţiei unei locomotive cu abur. Mecanicul acţionează asupra mânerului schimbătorului de mers. Acţiunea lui se transmise prin bara de comandă la culisă (v. fig. sub Bara de comanda a sertarului), care modifică cursa bare4 de comandă a sertarului şi deci gradul de admisiune a aburului la cilindru, putându-se efectua astfel pornirea, oprirea şi variaţia vitesei locomotivei. 3. ~ electropneumatica a controlerului [commande electropneumatique du controller; elektro-pneumatische Steuerung der Steuerwaize; drive of the electropneumatic controller; az âram-kapcsolo elektropneumatikus vezerlese; 3JieKpo-imeBMaTHHecKoe ynpaBjieHHe KOHTpojuiepa]. Elf.: Comandă semiautomată directă a mersului unui ansamblu de maşini electrice. Sistemul de comandă este electromagnetic şi constă dintr'o conductă de aer cu supape, a căror cursă este acţionată prin releuri electromagnetice. Aerul comprimat în conductă acţionează un piston, a cărui tijă formează o cremalieră angrenată cu o roată dinţată calată pe arborele unui controler care efectuează inversarea mersului, variaţia vitesei, pornirea şi oprirea motoarelor electrice. 4. ~ frânei cu aer comprimat [commande du frein â air comprime; Steuerung der Luftdruck-bremse; control of the pneumatic brake; a legfek felig onmukodo mukodesbe hozâsa; ynpaBjieHHe nHeBMaTHHecKoro (BC>3flymHoro) T0pM03a], C. Comandă semiautomată a frânei continue a unu» tren. Se efectuează cu ajutorul robinetului mecanicului, robinet montat pe locomotivă, prin acţiunea aerului comprimat. In caz de pericol se poate efectua comanda frânării prin semnalul de alarmă montat în fiecare vagon, Este un sistem de comandă pneumatică. V. sub Frâna continuă. 5. ~ funcţionării unui motor de automobil [commande des gaz; Betătigung des Kraftwagens-triebwerks; control of the motor cdr; egy gepkocsi motor mtikodesi vezerlese ; npHBOA, nepe^a-TOHHblH MexaHHSM aBT0M06HJIbH0r0 flBHrâ-TeJIH]. Aut o.: Comanda directă prin pedală, efectuată de conducătorul unui automobil, asupra motorului, pentru a varia debitul de aer carburat şi deci acceleraţia motorului. 6. — funcţionării unui mofor cu explozie [commande du moteur â explosion; Betătigung des Triebwerks eines Explosionsmotor; control of an explosion mofor; a robbanomotor muko-desi vezerlese; npHBOA, nepe#aTOtîHbiH MexaHHSM flBHraTejiH BHyTpeHHero cropaHHH]. Mş. ferm.: Comandă automată directă, efectuată de regulatorul motorului cu explozie, pentru reglarea, după sarcină, a funcţionării motorului. Constă dintr'un regulator care este legat, printr'un sistem de pârghii şi bare, cu vana-fluture, care reglează automat debitul de aer carburat, după cuplul rezistent ce are de învins. 7. ~ maşinilor-unelte cu curea [commande des machines-outils â courroie; Betătigung der Werk-zeugmaschine mit Riemenantrieb; control of the belt machine tools; szijjal hajtott szerszâmgepek vezerlese; peMeHHbift npHBOfl MauiHH-opyflHH]. Mş.: Comandă manuală directă ce se efectuează asupra schimbătorului de curea al unei maşini-unelîe antrenate prîn curea. Transmisiunea principală antrenează prin curea roata liberă a maşinii-unelte. Când lucrătorul doreşte să pună în funcţiune maşina, acţionează manual schimbătorul de curea, care, prin furcă, mufă cureaua de pe roata liberă pe roata calată. Aceasta antrenează mecanismele maşinii. Lucrătorul, poate comanda punerea în mişcare şi oprirea maşinii. Prin schimbătorul de vitese poate comanda variaţia vitesei (v. fig. sub Maşină de găurit, cu burghiu). 8. ~ navelor [commande des navires; Steuerung der Schiffe ; ship controller ; a hajo-kormânyzâsa; cy/ţOBblH K0HTp0JiJiep]. Nav.: Comanda manuală directă a mersului unor nave. Constă dintr'un controler montat la postul de comandă în circuitul electric care leagă generatorul — acţionat de un motor, turbină sau maşină cu abur — cu motorul electric care acţionează elicea. Prin manevrarea controlerului se poate porni, opri sau varia mersul navei. 9. ~ tramvaiului [commande du tramway; Strassenbahnwagensteuerung; tram car controller; a villamos kocsivezerlese; K0HTp0JIJiep TpaM-BaHHorQ BaroHa]. Elf.: Comanda manuală directă ce se efectuează asupra manivelei unui controler de tramvaiu. Controlerul stabileşte 735 legătura electrică între refea şi motoarele tramvaiului, întrerupe, schimbă sau variază intensitatea curentului; cu el se poate deci opri, schimba sensul de mers sau varia vitesa tramvaiului (v. fig. sub Controler), 1. Comanda turbinei Pelton [commande de la turbine P.; Steuerung der P. turbine; P. turbine control; a Pelton turbina vezeriese ; npHBOA Typ-6HHbl IîejlbTOHa], Mş. hidr.: Comandă, adesea directă, manuală, a acului injectorului turbinei Pelton. La unele turbine, comanda se efectuează manual prin manevrarea unui volan, care acfionează asupra unei pârghii articulate cu acul injectoru-lui, producând deplasarea lui longitudinală în injector* deci variafia debitului de apă şi în consecinfă, a puterii turbinei. Uneori variaţia se poate face printr'un servomotor, sub acfiunea sarcinii generatorului cuplat cu turbina, In acest caz, comanda este automată, indirectă. 2. Comandă dublă [double commande; Dop-pelsteuerung; dual control; kettos vezetesu kor-mânyzâs; ABOHHOe ynpaBJieHHe], Av.: Cuplarea a două comenzi identice* montate pe acelaşi a-vion, în scopul dfe a permite comanda de către doi pilofi, fie la transporturi lungi, unde se cere înlocuirea pilotului în drum, fie la avioanele şcoală, pentru controlul şi conducerea comenzilor date de elevii pilofi. 3. Comandă pe unitate multiplă [commande du train â unites multiples; mehrfăhige Motor-wagensteuerung; train control; tobbszoros motoros-kocsi vezerles; ynpaBJieHHe noe3/ţa]: Comandă centrală adaptată pentru mai multe vagoane motoare. Exemple: sistemul Sprague cuprinde un circuit de comandă legând toate vagoanele motoare. Fiecare vagon are echipamentul unui vagon separat şi un circuit de releu, acfionând electromagnefi, cari sunt puşi în funcfiune de cbrnanda centrală (combînator principal), 4. Comandă 2. [commande; Betâtigung, Trieb; control: vezerles, kormânyzâs; npHBOA» ynpaB-JieHHe]; Acfiunea de comandare a unui sistem telinic. s, Comandă, post de ~ [poşte de commande; Bedienungspodest; operator's platform; vezeto-hely; onepaTHBHafl nJioiiţaflKa]: încăperea în care sunt concentrate organele de comandă. 6c Comandă, punte de ~ [pont de commande; K Dmmandobrucke; bridgedeck, conning-bridge; kormânyhid; KOMaHAHbiH MOCTHK, py6Ka]. Nav.: Puntea de comandă la navă. 7. Comandă, tablou de ~ [tableau de commande; Schalttafel; switchboard; kapcsolotâbla; KOMMyTaiţHOHHan Aocna, pacnpeflejiHTejib-HbÎH H],ht]: Locul de unde se pot executa comenzile, urmărindu-se executarea şi controlul funcfionării. s. Comandă 3. [commande; Bestellung; com-mand, order; megrendeles; 3ana3» npHKa3, op^ep, npeAnHcaHHej: Transmiterea unei dispo-zifiuni pentru efectuarea unei lucrări. Deosebim : 9. ~ de client [commande du client; Kunden-auftrag; customer's order; vevorendeies; 3aKa3, npHKa3 KJiHeHTa]: Cererea adresată de un client către o întreprindere, prin care îşi exprimă dorinfa de a i se efectua o lucrare. 10. ~ de întreţinere [commande d'entretien; Instandhaltungsauftrag; upkeep order; fentartâsi rendeles; npmcas, npeAnncaHHe no noAA^pHC-Ke, no coAepHcaHHio (b ao6pom nopnAKe)]: Dispozifia dată de conducere către un atelier în subordine pentru executarea unei lucrări, privind buna stare şi buna funcfionare a utilajului. -ii. ~ de lucru [commande de travail; Ferti-gungsauftrag; working order; munkamegrende-les; npHKa3, npeAnncaHHe no pa6oTe]: Ansamblu de dispozifii privind pregătirea, executarea şi controlul unei fabricaţi (desene, prescripţii, etc,). is, ~ de magazie [commandepour stock; Vor-ratsauftrag; store-house order; raktâri rendeles; npHKa3 no CKJiaAy]: Comandă dată într'o fabrică pentru executarea de produse de stoc, în vederea unui consum ulterior. is. Comanditar [commanditaire; stilIer Gesell-schafter, Kommandităr; sleeping partner; betetes târs; BKJia^AHK, ynacTHHK npeAnpHHTHHj: Membru al unei societăfi în comandită, răspunzând numai până la concurenta părfii sale sociale. Nu are dreptul de a angaja societatea. V. Societate în comandită. 14. Comarnic [termen popular] 1= Adăpost lângă o stână, format dintr'un acoperiş de scânduri, de şindrilă sau de stuf, sprijinit pe patru pari împlântafi în pământ. Sub el se mulg oile pe timp ploios sau în timpul arşifei de vară. — 2. încăperea din stână, în care se păstrează brânzeturile (Bucovina). — 3. Polifă sau leasă pe care se aşază caşurile la svântat. — 4. Prăjină împlântată vertical în pământ3 cu ştepi de cari se atârnă caşurile la scurs. — 5. Prăjina sprijinită orizontal pe două furci împlântate în pământ, de care se atârnă caşurile la scurs. — 6. Streaşină care apără strunga de ploaie. 15. Comarnic, strate de ~ [couches de C.; Schichten von C; C. strata; C.-retegek; KOMap-HHKCKHe HacjioeHHH]. Geo/.: Faciesul Apfianu-lui desvoltat la exteriorul masivelor cristaline din Carpafii meridionali şi reprezentat prin şisturi calcaroase cu ieroglife, gresii şi marne cenuşii, bogate în eflorescente saline, ie. Comasare [remembrement; Umlegung; eva-luation of small landed properties; tagositâs; 3eMJieycTpoHTejibHaH onepaiţna, HMeiomaa iţejibK) ycTpaHeHHe ţiepe3nojiocHi3lbi]: Totalitatea operafiunilor tehnice (măsurătoare şi cartografiere), economice (evaluare, stabilirea claselor de bonitate* etc.) şi juridice, cari se aplică unui mare număr de mici parcele terestre aparţinând unor proprietari diferifi, cu orientări diferite şi exploatări nerentabile, în vederea regrupării lor pe tarlale mari şi cu exploatări raţionale, defalcând 736 eventual porţiuni cari se folosesc pentru ameliorări de ordin public (lărgiri, rectificări de străzi, de drumuri, etc.). 1. Comasare [reunion de parcei Ies voisines dans le perimetre d'exploitation d'une sonde; Vereinigung von benachbarten Parzellen zu einer Schurfflăcbe; influence zone of an oil-well; zârf-kutatmâni tagositâs; o6Tbe#HHeHHe yqaCTKOB 3KCnJ10aTaiţH0HH0H 30HbI O^HOH 6ypOBOH CKBâ-HCHHbl]: Reunirea parcelelor din zona de influenfa a unei sonde într'un „perimetru de comasare" numit şi „poligon de influenfa". Suprafafa perimetrului sau a poligonului este în funcfiuni de distanfa dintre sonde. 2. Combatere [moyen de defense; Bekampfung; combat, safeguard; vedekezes; 6opb6a c BpeftHTe-JIHMH]. Agr.: Operafiune de aplicare a mijloacelor de luptă contra duşmanilor animali şi vegetali dăunători plantelor cultivate, pentru a-i distruge sau pentru a preveni pagubele. 3. Combatere biologică [methode biologique de defense; biologische Bekampfung; biological combat means; biologiai vedekezes; 6H0J10-THHeCKHe MeTOflbI 6opb6bl C BpeAHTeJIHMH]. Silv.: Măsură de combatere a animalelor vătămătoare arborilor, prin folosirea animalelor şi a vegetalelor răpitoare sau parazite. Combaterea constă în ocrotirea animalelor folosite pentru distrugerea organismelor vătămătoare (ex.: protecfiunea pasărilor) sau în creşterea, în mod special, a anumitor organisme atacatoare (ca: insecte, bacterii, ciuperci) şi în răspândirea lor pentru a distruge animalele vătămătoare. 4. Combatere, mijloace chimice de ~ [moyens chimiques de defense; chemische Bekămpfungs-mittel; chemical combat means; vedekezes vegyi anyagokkal; XHMH^ecKHe cpe/ţCTBa fljin 6opb-6bl C BpeflHTeaHMH], Silv.: Substanfe întrebuinţate în combaterea organismelor vătămătoare arborilor. După starea fizică, ele pot fi întrebuinţate: sub formă lichidă, fiind stropite pe plante cu aparale de stropit, sau turnate; ca prafuri, fiind prăfuite pe plante cu prăfuiîoarea, — sau ca gaze, ca momeli, ca substanfe repulsive, sau ca substanfe de uns. După felul de folosire pot fi insecticide, fungicide, acaricide, ovicide, repulsive. Cele mai importante substanfe de combatere sunt compuşii arsenului (mai ales arseniatul de calciu, de sodiu, arsenifii de plumb, verdele de Paris, arsenifii de sodiu şi de potasiu), fosforul şi compuşii lui, mai ales sub formă de pastă (de fosfor), sulful şi compuşii lui (mai ales polisulfurile de calciu şi de bariu), compuşii cuprului (mai ales zeama bordeleză), carbonatul de bariu, sulful de taliu, silicofluorurile de sodiu şi de potasiu, uleiurile minerale din petrol şi din cărbune (mai ales carbolineumul), şi compuşii hidrocarburilor, în special compuşii de clor, acidul cianhidric, fenolii, săpunurile, cleiurile şi aidehidele. Dintre acestea, sunt foarte întrebuinţate nicotină şi extractul de tutun, stricnina, extractele din plantele Pyrethrum. Quassia .şi Derris 5. Combină [moissonneuse-batteuse; Măh-dreschmaschine, Mâhdrescher; combined harves-ter-thresher; kombinâlt arato cseplogep; KOM-6aHH, KOMdHHHpOBaHHaH JKHeHKa-MOHO-THJlKa]. Agr.: Maşină agricolă care execută simultan pe câmpul cu recoltă, atât lucrările de secerat, cât şi cele de treierat. Boabele sunt adunate direct în saci, iar paiele în grămezi sau în pachete. Esfe compusă dintr'un aparat de tăiat, din vârtelnifă, transportor cu pânze, tobă, transportor cilindric, cai, ventilator, site şi cărucior. Poate fi acfionată numai de tractor, sau atât de motor, cât şi de tractor. 6. Combinări simple [combinaisons simples; Kombinationen ohne Wiederholung; simple corn-binations; egyszeru kombinâcio; npoCTbie KOM-6HHau,HH]: Toate aranjamentele a p obiecte luate câte q, cari nu diferă între ele decât prin natura obiectelor. Numărul de combinări simple CJ este produsul primelor q numere întregi descrescătoare, începând cu p, împărfit cu produsul primelor q numere întregi consecutive: o<7__ P (P- 0 (P — R — Mg — halog. Cele mai bune randamente se obfin în solufie eterică. Derivaţi magnezieni se găsesc în solufii diluate ionizafi astfel: (R:) (halog.)"(Mg)+. Derivaţi organo-magnezieni R —Mg —halog. se numesc micşti, pe când cei cu formula R2Mg sunt compuşi organo-magnezieni simetrici. Până acum nu a putut fi izolat în stare pură decât un singur derivat organo-magnezian simetric: dimetil-magneziul (CH3)2Mg. Solufiile eterice ale deri-vafilor organo-magnezieni micşti sunt foarte reactive şi servesc la numeroase sinteze, printre cari cele de hidrocarburi,de alcooli, cetone, acizi şi, în ultimul timp, la fabricarea industrială a siliconilor. 4. Combinat» organo-metaliee [combinaisons organo-metalliques; organo-metallische Verbindungen ; organo-metaII ic combinations ; szerves femvegyiiletek; MeTajuio-opraHHHecKHe kom-6HHaiţHH]: Combinafiile în cari metalul este legat, în general, direct de carbon. Combinafiile în cari metalul este legat de oxigen, de azot sau de alte elemente dintr'o moleculă organică, nu sunt cuprinse în această clasă. Prezintă importantă combinafiile următoarelor metale : magneziu (v. Combinafii organo-magneziene), zinc, metale alcaline, mercur, plumb, etc. Derivaţi organo-metalici ai zincului sunt analogi derivafilor organo-magnezieni; se cunosc derivafi micşti, cu formula generală: R—Zn—halog. şi simetrici; dimetiizincul (CH3)2 Zn, lichid cu p. f. 46°. — Combinafiile metalelor alcaline sunt extrem de reactive şi inflamabile la aer. Se cunosc astfel derivafi ai hidrocarburilor parafinice, olefinice, acetilenice şi aromatice; de ex.: metil-sodiul CH3Na, feniisodiul C6H5Na, acetiîura de sodiu HC =CNa, etc. Derivaţi sodici, în special, se folosesc în unele sinteze' organice. Ca produşi intermediari, apar în unele sinteze industriale. — Dintre combinafiile plumbului, cea mai importantă este tetraetilplumbul. s. Combinafor electric [combinateur electrique; elektrischer Kontroller; electric controller; âramkapcsolo; 3JieKTpHHecKHH KOHTpOJIJiep]. Elf.: Aparat care poate realiza combinafii de asociaţe între maşini, aparate şi instrumente . electrice. e. Combinatorie, analiză ~ [analyse combi-natoire; Kombinatorik; combinatorial analysis; kombinatorikus analizis; KOMdHHaTOpHblâ aHa-JIH3]. Mat.: Capitol al Algebrei, care se ocupă cu găsirea numărului de permutări, de aranjeri şi combinări ale unor obiecte, cu relaţile cari ex[stă între aceste numere şi cu aplicafiile lor. 7. Comburant [comburant; entzundender Stoff; combustion promoting substance; gyuloanyag; cnmraioiiiee, BOcnjiaMeHHK>iu,ee BenţecTBo, COCTOB]: Substanfă care confine oxigen, datorită căruia un material poate arde. Principalii cpmbu-ranfi sunt oxigenul, aerul şi azotaţi. 8. Combustibil [corhbustible ; Brennstoff ; fuel; egheto anyag; ropio^ee, TOIUIHBO]. Tehn.: Material, în general de provenienfă organică, prin a cărui ardere în aer se desvoltă căldură şi caresefoloseşte, din această cauză, în tehnică şi în economia casnică, drept izvor de energie. Clasificarea (v. tabloul dela pag. 738) cea mai des folosită a combustibililor se face după starea lor naturală şi după starea lor de agregare, cum urmează: 9. Combustibili naturali [combustiblesnaturels ; Natur-Brennstoffe; natural fuel; termeszetesegheto-anyagok; HaTypajibHoe, npHpoAHoe, ecTecT-BeHHOe ropionee]: Combustibili cari se găsesc în scoarfa terestră, de unde se extrag, şi cari se pot folosi fie direct (de ex.'gazele naturale), fie după o pregătire sumară (de ex. cărbunii de pământ). In această categorie trebue considerafi şi combustibilii de natură veqetală, cari se găsesc 47 738 la suprafafa pământului, de ex. lemnul, paiele, şi alte deşeuri lemnoase. Şi turba trebue considerata drept combustibil natural. Combustibili naturali artificiali Solizi Lemnul, turba, lignitul, huila, antracitul Cărbunele de lemn, cocsul, brichetele, cărbunele praf. Lichizi Petrolul Distilatele petrolului şi distilatele obţinute din distilarea combustibililor naturali solizi. Gazoşi Gazele naturale Gazul de iluminat, gazul de cocs, de generator, de apă, acetilena, hidrogenul. 1. Combustibili artificiali [combustibles arti-ficiels; kunstliche Brennstoffe; manufactured fuel; mesterseges egheto anyagok; HCKyccTBeHHoe, BblAeJiaHHOe ropionee]: Combustibili objinufi prin prelucrarea celor naturali: cărbunele de lemn, cocsul, cocsul de petrol, brichetele, cărbunele pulbere, produsele de distilare aie flţeiului şi ale cărbunelui, gazul de iluminat, de generator, de apă, acetilena, hidrogenul, etc. s. ~ sintetici [combustibles synthetiques; synthetische Brennstoffe; synthetic fuel; szin-tetikus egheto anyagok; CHHT6THHeCKOe ro-, pionee]: Combustibili fabricafi prin sinteză chimică. Exemple: Combustibilii motori cari se obfin fie prin hidrogenarea cărbunilor, fie prin sinteză totală din gazul de apă. Se pot obfine, în acest fel, benzine, motorine şi uleiuri sintetice. 3. ~ minerali [combustibles mineraux; Mine-ralbrennstoffe; mineral fuel; âsvânyi ttfzelo anya-gokî MHHepajlbHOe ropiOHee]: Combustibili cari se găsesc In scoarfa terestră şi cari, din punctul de vedere geologic, sunt consideraji minerale sau roce. Din această categorie fac parte cărbunii de pământ, gazete naturale, ţiţeiul. Sin. Combustibili fosili. «. ~ solizi [combustibles solides; feste Brennstoffe; solid fuel; szilârd tiizeloanyagok; TBep-#oe TOnJlHBO]: Combustibili în stare solidă. Cei mai importanfi combustibili solizi sunt următorii: Lemnul: Combustibil mult întrebuinfat în unele industrii (mai alesîn industria ceramică), acolo unde condifiuni le economice generale sunt favorabile, şi mai ales pentru nevoile casnice. In stare uscată, compoziţia lui chimică este, în generai, aceeaşi pentru toate varietăţile: 49,5°/0 C, 6%H, 43,5% O şi 0,1% cenuşă, ca şi procente mai mici de azot şi sulf. Confinutul în apă al lemnului verde este, în medie, de 50 •*•60%, iar al lemnului uscat, de 10***200/o. Puterea calorifică inferioară a lemnului uscat variază între 3000 şi 4000 kcai/kg. Turba: Combustibil întrebuinfat mult în industria sticlei, a ceramicei şi a varului, format din diferite materii de origine vegetală din mlaştini, cari au suferit primul proces de incarbonizare. Din această cauză, procentul de cenuşă şi de apă e variabil, ca şi puterea ei calorifică inferioară, care variază între limitele 2800 şi 3500 kcal/kg. Compozjfia medie a turbei uscate este: 55---63% C, 5,3 •• -6,1% H, 1 --3% N ş* 30* *-40% O. Lignitul: Combustibil puţin valoros din punctul de vedere industrial, deoarece conţine multă apă, care atinge, în unele regiuni, 60°/0. Cenuşa variază între 1 şi 5°/0, iar compoziţia medie pentru lignitul uscat este: 65*••70% C, 5•••6% H, 20#,,30%0, 1 •• *2% N. Puterea lui calorifică inferioară variază între 5000 şi 6000 kcal/kg. Prjn brichetare se obţine un combustibil de bună calitate. Lignitul formează materia primă cea mai însemnată pentru obfinerea combustibililor sintetici cu ajutorul procedeului Bergius. La noi se folosesc, în special, în aşa numita ardere mixtă adică la arderea lor în amestec cu păcura. Huila: Combustibil cu multe întrebuinţări industriale. Este un cărbune care se cunoaşte în mai multe varietăţi: huilă grasă, semigrasă, slabă, etc. Compozifia sa medie este: 75•••90% C, 4* • 5,5% H, 5 - • • 18% O şi 0,5 * • • 1,5% N; puterea ei calorifică inferioară e cuprinsă între 7000 şi 8000 kcal/kg. Huila este materia primă pentru fabricarea cocsului, produs foarte căutat pentru industria metalurgică. Prin distilare, se obfine un gudron care formează o materie primă prefioasă' pentru industria chimică organică. Antracitul: Cărbunele cel mai valoros. Puterea sa calorifică inferioară e cuprinsă între 8000 şi 9000 kcal/kg. Din el se obfine un cocs metalurgic de cea mai bună calitate; de asemenea, un gudron de distilare, foarte prefios pentru industria chimică. Compoziţia medie a antracitului este 95% C, 2-3% H, 2 -3% O şi 0,1 —5% N. c. ~ solizi artificiali [combustibles solides artificiels; feste kunstliche Brennstoffe; solid manufactured fuel; mesterseges szilârd tuzeloanyagok; HCKyccTBeHHoe TBep/ţoe toiijihbo]: Combustibili solizi prtsparaţi din combustibili naturali, fie pe cale mecanică, fie pe cale chimică. Dintre procedeele chimice sunt folosite carbonizarea şi semicarbonizarea, iar dintre cele mecanice, măcinarea şi brichetarea, procedee cari stau la baza pregătirii combustibililor artificiali. Se pot prepara prin următoarele procedee: Cărbunele de lemn: Se pregăteşte în retorte sau în bocşe. In primul caz se obfin, pe lângă cărbune, şi produse de distilarew cari se prelucrează mai departe. Compozifia chimică a cărbunelui de lemn variază cu temperatura de carbonizare. La temperaturi înalte se obfin cărbuni negri, cu 86 • •-90% C, 2 —3% Hşi5—8%0. Cocs de turbă: Varietate de cocs preparat prin distilarea turbei; are pufine întrebuinţări. 739 Cocs de lignit: Cocs obfinut la distilarea lignitului prin procedee speciale. Produsul este cornos şi sfărâmicios; confine apă în cantităfi mici, cenuşă foire 10 şi 15°/o» Şi are s putere calorifică inferioară de 6000 kcal/kg. Este folosit drept combustibil casnic, ca material filtrant în tehnică, sau drept colorant negru. Cocs de huilă, de antracit: Se obfine în instalaţii speciale de cocsificare şi are, în medie, următoarea compozifie: 92••• 96°/0 C, 1 ••• 1,5°/0 H, 2,,,3 04*N şi 1°/0S. Cocsul de huilă, de antracit se foloseşte pe scară mare în industria metalurgică, la prepararea gazului de apă, şi la prepararea carburii de calciu. Brichete Produse obfinute prin măcinarea cărbunilor inferiori şi prin aglomerarea pulberii obfinute cu liant bituminos prin presare, în scopul unei valorificări rentabile. tibili motori, cari au următoarele caracteristice principale: *3 3 -o o U X z + O »0 o c 0) uncful de inflama- bilitate itervalul de distilare Puterea calorifică inferioară al O* O o Q a. kcalfJeg Benzină 85 15 0,68— 0,78 40-200° 11 100 Lampant 83,52 13,98 0,5 0,79— 0,84 60-80° 190-300° 10800 Moto- . rină 85 13,6 1.4 0,82— 0,89 90-100° 250-36CF 10000 Păcură 82 i 7,6 10,4 0,89— 0,97 140-160® - 100GQ 2. ~ lichizi artificiali [combustibles liquides artificiels; kunstliche flussige Brennstoffe ; artifi- itelu Uleiu subţire pt maşini Uleiu pentru maşini Uleiu pentru cilindri Fig. 210. Reprezentarea grafica a principalelor produse obţinute la distilarea tifeiuiui. Haşurat gras, vertical: combustibili obişnuifi, în generai de prima calitate; haşurat subţire, vertical: combustibili de calitate mijlocie sau mediocră, pufin volatili, buni penfru iluminat; haşurat oblic: combustibili de calitate inferioară. Cărbune praf: Praf obfinut prin măcinarea tuturor tipurilor de cărbune, care datorită faptului că se poate amesteca intim cu aerul în timpul arderii, constitue un combustibil care desvoltă multă căldură. î. Combustibili lichizi [combustibles liquides; flussige Brennstoffe; liquidfuel;folyekony;}KHAKoe ropionee]: Există pufini combustibili lichizi în stare naturală; dintre ei, cel mai însemnat este fijeiul, neîntrebuinfat în stare brută, în acest scop, decât pe o scară extrem de redusă. Uleiurile de in, de rapifă, de palma, de cocos, sunt întrebuinţate din ce în ce mai pufin sub forma de combustibili şi, în acest caz, unele dintre ele, pentru iluminatul primitiv. Din fifeiu se obfine însă, prin distilare, o serie întreagă de combus- cial liquid fuel; mesterseges folyekony tuzelo-anyagok; jKHflKoe HCKyccTBeHHoe ropionee]: Combustibili obfinufi prin amestecul unor substanfe chimice, folosifi sub forma de carburanţi în motoarele cu explozie. Exemple: Amestec de alcool şi benzen, amestec de aldehidă etilică (etanol), acetonă şi paraldehidă. De asemenea, prin distilarea gudronului de huilă sau de lignit, se obfine o serie de produse cari sunt folosite, după hidrogenare, în fările lipsite de petrol, drept combustibil motor. 8. ~ gazoşi [combustibles gazeux ; gasformige Brennstoffe; gaz fuel; gâznemu tuzeloanyagok ; ra30B0e, ra3006pa3H0e ropionee]: Combustibili caracterizafi prin următoarele calităţi, mult apreciate în tehnică: uşurinţă de conducere, simpli** citatea construcfiei arzătorului folosit pentru gr- 47* 740 derea gazelor, folosirea unui mic exces de aer pentru combustia completă, uşurinfa cu care pot fi atinse temperaturi înalte prin arderea lor. Combustibilii gazoşi sunt folosiţi, în special, pentru încălzirea marilor instalafii industriale, cum sunt cuptoarele Siemens-Martin, cuptoarele pentru topit sticla, cuptoarele ceramice, etc., dar şi pentru încălzirea locuinfelor unde, din punctul de vedere al costului, sunt extrem de avantajoase. In ultimul timp, combustibilii gazoşi au fost în-trebuinfafi, cu mult succes, în motoarele cu explozie. Din punctul de vedere al originii, se deosebesc: 1. Combustibili gazoşi naturali [combustibles gazeux naturels; naturiiche gasformige Brennstoffe; natural gas fuel; termeszetes gâznemu tuzeloanyagok ; npnpoAHoe ra30B0e ropionee]: Combustibili constituiţi din gazele naturale cari însofesc adesea petrolul în zăcămintele de origine şi cari sunt, de fapt, primii termeni ai seriei parafinice (metan, etan, propan şi butan). In afară de întrebuinţarea lor sub forma de combustibili industriali, sunt consideraţi, din ce în ce mai mult, ca o materie primă de sinteză organică, 2. ~ gazoşi artificiali [combustibles gazeux artificiels; kunstliche gasformige Brennstoffe; manufadured gas fuel; mesterseges gâznemu tuzeloanyagok; HCKyccTBeHHoe ra30B0e ro-piOHee]. Din această clasă de combustibili, fac parte: Gazul de iluminat: Produsul principal al distilării uscate a cărbunilor de pământ, în special a huilelor, la temperaturi înalte, obfinut alături de un gudron bogat în hidrocarburi aromatice, foarte prefuit, deoarece prin distilarea lui se izolează benzenul, toluenul, naftalina, etc. PutePea sa calorifică inferioară este cuprinsă între 4500 şi 5500 kcal/m3. Este întrebuinţat pentru încălzitul locuinţelor, sub forma de combustibil mo-* tor în unele motoare speciale şi, din ce în ce mai rar, ta iluminarea oraşelor. (Acum 100 de ani era mult folosit în acest scop). * Gazul de cocs: Produsul principal care se obţine în procesul de cocsificare a cărbunilor şi are o compoziţie asemănătoare celui de iluminat. E întrebuinţat pe scară întinsă şi înlocueşte, în centrale industriale, gazul de iluminat. Din cauza procentului mărit în hidrogen şi metan, gazul de cocs constitue o materie primă convenabilă pentru fabricarea 'amoniacului sintetic, cât şi pentru sintetizarea unor combustibili lichizi întrebuinţaţi, cu mult succes, la unele motoare cu ardere internă. Gazul de generator: Se obţine prin gazei-ficarea completă a cărbunelui sau a cocsului, a lemnului sau a turbei. Procesul chimic prin care se fabrică gazul de generator consistă în arderea completă a cărbunelui la bioxid de carbon, şi în reducerea lui la oxid de carbon, cu ajutorul vaporilor de apă. Compoziţia sa variază cu natura cărbunelui sau a materialului supus gazei-ficării. Este mult folosit în industria ceramică şi metalurgică. Afară de combustibilii gazoşi arti- ficiali descrişi mai sus, se folosesc, în tehnică, şi combustibilii menfionafi mai ios: Gazul Compozifia medie, prin ardere Densitatea reiat, în raport cu aerul Puterea calori-fică superioară 0) 3 Puterea calori-us fică inferioară X O u O O X U Tjl X U O u o o" z o Gaz dela distilarea uscată a huilei 27 7 48 13 3 2 0,54 7580 6870 Gaz de iluminai 1 51 8 32 4 2 3 0,39 5450 4860 Gaz de iluminat II 56 13 23 2,5 2 3,5 0,38 4660 4150 Gaz de cocs 50 8 29 4 2 7 0,41 5140 4580 Gaz de apă 49 42 0,5 - 5 3 0,55 2810 2600 Gaz de amestec 12 28 3 0,2 3 54 0,87 1530 1430 Gaz Mond 25 12 4 0,3 16 43 0,82 1550 1390 Gaz de gazogen 6 23 3 0,2 5 62 0,92 1200 1130 Gaz de cuptor înalt 4 I' 28 - - 8 60 0,97 970 950 3. ~ de referinfă [combustibles de reference; Referenzkraftstoffe; reference fuels; referenciâlis tuzeloanyag; CTâHftapTHOe TOIIJIHBO]: Combustibili întrebuinfaţi la etalonarea indicaţiilor motorului CFR, în determinările de cifre octanice (CO) sau cetanice (CC). In acest scop sunt folosiţi iso-octanul (C0=100) şi heptanul normal (C0=-0) pentru determinările cifrei octanice, iar pentu determinarea cifrei cetanice, cetanul (CC=100) şi a-metilnaftalina (CC=0). 4. ~ speciali [combustibles speciaux; spezielle Brennstoffe; special fuels; kulonleges tuzeloanyagok; cneiţHajibHoe ropionee]: Termen folosit în ţara noastră pentru amestecul constituit din păcură cu petrol lampant, păcură cu motorină, etc., pentru a se obţine un combustibil fluid la —*15°, cu o viscozitate la 50° sub 5 grade Engler. E întrebuinţat la alimentarea caloriferelor cu încălzire automată. 5. Combustibilitate [combustibilite; Brennfăhig-keit; combustibility; gyulekonysâg, eghetoseg; ropionecTb, BOcnjiaMeHneMOCTb]: Proprietatea pe care o au unele corpuri de a arde în contact cu aerul. 741 t. Combustie [combustion; Verbrennung; combustion; eges; ropeHHe, CropaHHe]. Sin. Ardere (v.). 2. ~ descendentă. V. Combustie inversată. 3. ~ fără fum. V. Combustie fumivoră. 4. ~ fumivoră [combustion fumivore; rauch-verzehrende Verbrennung; smokeless combus-Hon; csokkentett fustu eges; 6e3flbiMHoe cropaHHe]. Tehn.: Ardere în care cantitatea de fum rezultată este foarte mult micşorată (uneori aproape anihilată) prin dispozitive speciale. Acestea ajută să se obţină, în perioadele când aerul inifial este neîndestulător, o cantitate suplementară de aer de combustie, ceea ce are ca rezultat o ardere cât mai completă, şi deci o cât mai redusă desvoltare de fum. Sin. Combustie fără fum. 5. ~ inversată [combustion renversee; umge-kehrte Verbrennung; reversed combustion; ellen-kezo eges; oâpaTHoe, oâpauţeHHoe ropeHHe]: Arderea în care circulafia de aer se face de sus în jos prin stratul de combustibil de pe grătar (circulafia e forjată prin tiraj artificial, realizat cu ventilatoare rotitoare). In instalafiile cu combustie inversată, canalele de gaze calde sunt la un nivel inferior nivelului focarului. Sin. Combustie descendentă. 6. ~ orară [combustion horaire; stundliche Verbrennung; combustion per hour; orânkenti eges; CropaHHe B Hac]: Cantitatea de combustibil arsă în timp de o ora pe unitatea de suprafaţă (în m2) a grătarului focarului. Sin. încărcarea grătarului. 7. ~ regulată [combustion uniforme; gleich-măssige Verbrennung; uniform combustion; egyen-letes eges; paBH0MepH0e ropeHHe, cropaHHe]: Combustie continuă, cu flacără uniformă, pe toată suprafafa grătarului. Se obfine când sunt realizate condifiunile: combustibilul de pe grătarul focarului are permanent aceeaşi grosime (ceea ce presupune o alimentare uniformă); tirajul funcţionează normal; în stratul de combustibil nu se formează goluri prin cari aerdf să pătrundă neuniform; bolta focarului este în bună stare; injec-toarele (în cazul arderii prafului de cărbune sau a combustibililor lichizi) lucrează continuu şi uniform. Sin. Combustie uniformă. 8. ~ neregulată (combustion irreguliere; yn-gleichmăssige Verbrennung; irregular combustion; szabâlytalan (nem egyenletes) eges; HepaBHO-MepHoe ropeHHe, cropaHHe]: Combustie la care condifiunile dela combustia regulată nu sunt integral îndeplinite. Sin. Combustie neuniformă. 9. ~ uniformă. V. Combustie regulată. 10. punct de ~ [point de combustion; Brennpunkt; point of combustion; gyulâsi pont; TeiMnepaTypa hjih Tonna B3ropaHHH, ropeHHH]: Temperatura minimă, mai mare decât punctul de inflamare, la care trebue încălzit un combustibil lichid, pentru ca să se poată aprinde la o flacără şi arderea să se propage pe toată suprafaţa liberă. 11. Comensalism [commensalisme; Zusammen-leben; commensalism; egyutteles; C0Tpane3- HHHecTBO, coBMecTHan 5KH3Hb]. Biol..* Starea plantelor sau a animalelor cari trăiesc împreună şi dintre cari unele se folosesc de produsele sau de hrana celorlalte, fără a consuma însă materia lor organică. Prin ultima caracteristică, starea de comensalism se deosebeşte (în parte) de parazitism. 12. Comensurabil [commensurable; kommen-surabel; commensurable; osszemerheto; COH3-MepHMbiH, nponopiţHOHajibHbiH]: Calitatea a două mărimi de aceeaşi natură de a admite o măsură comună, adică de a admite o a treia mărime care este cuprinsă de un număr întreg de ori în primele două mărimi. Rezultă că raportul a două mărimi comensurabile este un număr raţionai. Când nu există o măsură comună în sensul de mai sus, mărimile se numesc incomensurabile. Exemplu : diagonala şi latura unui pătrat sunt incomensurabile. is. Comerf [commerce; Handel; trade; keres-kedelem ; T0pr0BJifl]: Activitate economică orientată spre desfacerea mărfurilor, prin care se face deci legătura între producător şi consumator, desfăşurată în vederea realizării unui beneficiu. 14. Cometă [comete ; Komete ; cornet; ustokos; KOMeTa], Astr.: Astru rătăcitor, care are o orbită în formă de elipsă foarte alungită sau de parabolă, în al cărei focar se găseşte Soarele. Aspectul cometelor seamănă cu al stelelor, dar cometele sunt înconjurate de o nebulozitate prelungită cu o dâră luminoasă. L&jnajoritatea cometelor se deosebesc următoarele părfi: corpul cometei, cu aspectul unei nebuloase de formă rotundă, în ai cărei centru se găseşte sâmburele sau nucleul cometei, şi coada cometei, prelungire a nebuloasei, care ia forme şi aspecte diferite dela o cometă la alta. Cometele apar la intervale de timp foarte mari; cele mai multe din ele nu sunt vizibile cu ochiul liber. Sin. (popular): Stea cu coadă. 15. Cometă periodică [comete periodique; periodische Komete ; periodica! cornet; periodikus ustukos, visszatero ustokos; nepHOflHHeCKaH KOMeTa], Astr.: Cometă care are o orbită în formă de elipsă şi o periodicitate bine determinată. Cele mai cunoscute comete periodice sunt: ie. Cometa Biela [comete B.; B. sche Komet; B. cornet; B. ustokose; KOMeTa Baejia (Bnejibi)]: Cometă periodică, descoperită în 1826, cu revoluţia de 6 ani şi 9 luni şi care a fost observată regulat până în 1846, când a apărut foarte alungită, pe punctul de a se desface în două părfi, fenomen verificat în 1852, când cele două comete surori se găseau la o depărtare de 10 ori mărimea corpului alungit din 1846; de atunci n'au mai apărut, iar în 1872, când se aştepta revenirea uneia dintre ele, s'a observat în acea regiune a bolfii cereşti o ploaie de stele căzătoare. n. ~ Enke [comete E.; E. sche Komet; E. cornet; E. ustokose; KOMeTa 3HKe]: Cometă periodică, observată încă din 1786, cu o revolufie de 3,29 ani şi caracterizată printr'o mişcare neuniformă. 18. ~ Halley [comete H.; H. sche Komet: H. cornet; H. ustokose; KOMeTa Tajuien]: Cometă 742 periodică, având revoluţia de 75*72 an*» cafe a fost observată în 1531, 1607, 1682, 1759, 1835 şi 1909-1910, urmând să reapară în 1984-85. Coada cometei se întinde pe bolta cerească, ocupând un arc de cerc de 47°. î. Cometa Tempel I [cornet* T. I; Komet T.l; T cornet I; T. I. iistokose; KOMeTa Teivmejib]: Cometă periodică, observată din vechime, având orbita, ia început, o elipsă, dar care, după ultima apariţie (1879), n'a mai putut fi observată şi deci orbita ei s'ar fi transformat într'o parabolă. 2. Cometei, capul ~ [tete dela comete; Kome-tenkern ; core of the cornet; az ustokos magja; r0Ji0Ba KOMeTbi]. Astr.: Partea care constitue sâmburele central al cometei. Dimensiunile capului cometei au mărimi enorme. De ex.: cometa din 1811 avea un cap ale cărui dimensiuni erau comparabile cu ale Soarelui. 3- coada ~ [queue de la comete ; Coma ; cornet tail; az ustokos csovâja ; XBOCT KOMeTbi]: Prelungirea din spate, mai pufin luminoasă, a cometei. Coada cometei poate fi : rectilinie, în vână de apă sau ramificată Cozile ating uneori dimensiuni enorme: astfel, cometa din 1811 avea o coadă de 150 00C000 km, adică egală cu distanfa dela Pământ la Soare. 4. orbita ~ [orbite de la comete; Kome-^enbahn ; cornet orbit; az ustokos pâlyâja ; op6HTa KOMeTbi]. Astr.: Drumul parcurs de cometă. In majoritatea lor, cometele descriu o parabolă, în al cărei punct focal se găseşte Soarele; când însă cometa este aproape de o planetă mare, de ex. Jupiter, traiectoria cometei se poate transforma, din parabolă, în elipsă închisă, şi cometa apare periodic. Dacă însă cometa, urmând o traiectorie închisă, este supusă, întâmplător, unor turburări datorite altor astre, orbita ei se poate transforma din elipsă în parabolă; exemplu ,* cometa Tempel I. 5. Comisar de avarie. V. Regulament de avarie. e. Comisiune [commission; Ausschuss; commit-tee, commission; bizottsâg; KOMHCCHH, KOMH-TeT]: Grup de persoane, alese de o adunare sau numite de o autoritate, pentru a studia un proiect, a efectua anumite lucrări, a controla acte, etc, 7. Comisiune de recepfie [commission de reception; Aufnahme (Abnahme) Kommission (Ausschuss) ; reception committee; âtveteli bizotf-sâg; npneMHaH KOMHCCHH]: Comisiune împuternicită să recepfioneze un produs sau o furnitură pe baza prevederilor contractuale şi ale caietului desarcini, a condiţiunilor tehnice de livrare, a standardelor tehnice, etc. 8. Comisiune cadastrala de clasificare. V. sub Clasificare cadastrală. 9. Comitet de întreprindere [comite d'en- reprise; Unternehmungsausschuss; entreprise committee ; uzembizottsâg; npO(|)COK)3HblH (J)a-6pHHHblH KOMHTeT]: Organizafia sindicală a unei întreprinderi. 10. Compacitate [compacite ; Dichtigkeitsgrad ; compadness; tomorsegi fok; nJiOTHOCTb, kom- naKTHOCTb]: Raportul dintre greutatea volumetrică (greutatea specifică aparentă) şi greutatea specifică a unui materiaL 11. Compactă [compactes; Kompakt; compact; tomor îIIJIOTHbm, KOMnaKTHblH, MaCCHBHblH] : Calitatea unei mulţimi ca toate submulfimile ei să aibă cel pufin câte un punct de acumulare. 12. Compacte [compact, plein; Kompress; solid; tomor; TOJICTaH H6pT4Ka, dyKBa]. Arte gr.: Caracter de literă scundă, cu trăsătură groasă, uniformă, întrebuinfat pentru sublinieri. is. Compactor. V. Legător, 14. Compactorie* V. Legăforie. 15. Comparator [comparateur; Komparator; comparator; komparator; KOMnapaTop]. Fiz.: Aparaf format dintr'un şurub micrometric orizontal foarte bine ajustat şi din unul sau două microscoape de observaţie, cari se pot deplasa în lungul acestui şurub. Serveşte la determinarea lungimilor, a distantei dintre două puncte sau dinfre două repere. Esfe întrebuinfat în dilatome-trie şi în spectroscopie pentru compararea unui spectru necunoscut, înregistrat fotografic, cu un spectru cunoscut de pe aceeaşi placă fotografică, etc. ie. Comparator. Fotgrm.: Aparat fotogrammetrie care serveşte la măsurarea coordonatelor fotogrammetrice din câmpul unui clişeu şi a unghiurilor de direcfie. 17. Compartiment [compartiment; Abteilung; compartment; kocsiszakasz; OT/ţejieHHe, Kyne]: Parte a unui spafiu, separată de rest prin perefi despărţitori. Ex.: compartiment de vagon de cale ferată is. Compartiment de abordaj [cloison d'abor-dage, coqueron d'avant; KoMisionsschoft, Vorpick; collision bulkhead; vâlasztofal a hajo orrâban; HenpoHHiţaeMaH adop^aHman nepeâopna], Nav.: Compartiment în prora navei, despărţit de restul vasului printr'un perete transversal etanş şi destinat să limiteze invadarea apei în interiorul vasului, în caz deyşpargere a prorei prin coliziune, etc. O parte din acest compartiment serveşte ca puf al lanţului ancorei, şi ca magazie de vopsele» Sin. Forpic. 19. Compartiment de puf [compartiment d'un puits; Schachtabteilung; division of a shaft; akna-szakasz; OTflejieHHe rnaxTbi]. M/ne: Despărţi-tură penfru diverse servicii ale unui puţ. Se deosebesc, în general, două compartimente de transport: unul pentru scări şi unul pentru conducte de aer comprimat, conducte de apă, cabluri electrice sau telefonice, tuburi de aeraj, etc. Compartimentarea se face prin grinzi transversale, pe cari se fixează glisierele şi podurile susţinătoare ale scărilor. Compartimentul scărilor pe cari circulă, în caz de nevoie, personalul, este separat de celelalte prin pereţi verticali de scânduri sau laţi. Există, uneori, şi un compartiment special de aeraj, despărţit de celelalte printr'un perete vertical etanş. Se pot amenaja, uneori, patru compartimente de transport, pentru patru colivii acţionate independent de două maşini de extracţie, sistem întrebuinţat pentru a asigura transportul simultan printr'un singur puf, dela două etaje diferite. î. Compas [compas; Zirkel, Kompass; pair of compasses, compass;. korzo; iţHpKyjib, KOM-nac, 6ycc0JIb]: Instrument care serveşte la trasarea (desenarea) de linii curbe, de puncte dispuse circular, etc., la măsurători de distanfe (fig. 211), sau la determinări de orientări de direcfii. Exefople de compasuri: ?. Compas cu balustru [compas â ba lustre, compas â pompe; Nullenzirkel; bow compasses, soring bow compasses; nuIIkorzo; KpOHIţHpKyjlb]. Vr Balustru. 3. ~ cu pântece [compas â griffes; Greifzirkel; jaw calliper; fogo korzo; iţHpKyjlb C OKpyrJieH-HblMH HOJKKaMH]: Compasul cu cele două brafe curbate, aproximativ, în formă de elipsă, pentru măsurarea grosimilor. Sin. Compas de apucat. 4. ~ cu tijă, V. sub Compas forestier, 5. ~ cu trei picioare [compas â trois bran-ches; dreifiissiger Zirkeî; three-legged compass, friangular compasses; hâromszâru szobrâszkorzo; IţHpKyjIb C TpeMH HOîKKaMH], Arh,: Instrument folosit în sculptură, construit pe principiul pan-tografului, şi care serveşte la copierea unei lucrări, 5 direct, prin luare de puncte de pe suprafafa originalului sau a mulajului, şi la transpunerea lor pe bucăfile de piatră, marmură, etc. în cari se ciopleşte copia. Aparatul permite să se obţină şi mărirea sau micşorarea dimensiunilor fafă de original. Sin. Compas cu trei brafe. 6. ~ de apucat. V. Compas cu pântece. 7. ^ de calibru [compas de calibre; Taster; caliper; kaliber; TOJiHţHHOMep, HţTaHreHiţHp-Kyjlb]: Compas de diferite forme, folosit la măsurarea grosimilor. Exemple: compas sferic, compas de grosime, compas simplu de strungar, etc. 8. ~ de centrat. V, sub Centrare prin trasare. 9. ~ de desen [compas de trace; Zirkel; pair of compasses; korzo; HepTemHblH iţHpKyjib]: instrument format din două brafe articulate, unul din brafe având, la extremitatea sa liberă, un ac ascufit (care, în timpul desenării, este înfipt în hârtia de desen), iar celălalt braf având, la extremitatea sa liberă, un port-creion sau un port-trăgător, care serveşte la trasarea de linii curbe, în creion sau în tuş. 10. ~ de elipsă [compas d'el lipse, compas elr liptique; Zirkel fur Ellipsen; compass for ellipses; ellipszis korzo; 3JUiHnTHHecKHH iţHpnyjib]: Compas care serveşte la trasarea elipselor. 11. ~ de găuri [maître â danser; Lochtaster; inside caliper; lyukmero korzo; HyTpoMep]: Compas pentru măsurarea găurilor, având vârfurile ^rafelor îndoite în afară. Poate fi cu arc, simplu, cu scară, sau combinat: pentru găuri şi grosime. 12. ~ de grosime [compas d'epaisseur; Aus-sentaster; outside caliper; marokkorza; KpOH-IţHpKyjIb]: Compas pentru măsurat grosimea, compus din două brafe îndoite înăuntru. Poate fi simplu, cu scară sau scară multiplicatoare. is. ~ de frisecfiune [compas de trisection; Dreiteilunqszirkel; trisection compass; hârmas szog- oszto korzo; iţnpKyjib ceneHHfl Ha Tpa paB-Hbie HaCTH]: Instrument cu ajutorul căruia se poate diviza un unghiu în trei părfi egale, u. ~ di vizor [compas diviseur; Bogenspitz-zirkel; dividing taster; osztokorzo; OCTpOKOHe^-Hbiii iţapKyjib]: Compas cu un braf care se mişcă pe un semicerc gradat. is. ~ forestier [compas forestier; Kluppe; slide gauge; âtlalo; pa3flBHJKHOH KaJlHDp, JieeHOH iţHpKyjlb]. Si/v.: Instrument de măsurat diametrul trunchiurilor de arbori. Modelul obişnuit se aseamănă cu un picior cu culisă, constând dintr'o riglă gradată, un braf fix şi un braf mobil* Se construeşte din lemn (de pomacee sau de paltin), din metal sau din lemn întărit cu lame de metal. Sin. Compas cu tijă, 16. ~ măsurător [compas a pointes seches, compas de mesure; Handzirkel, Stechzirkel; di-viders, bow spacer; merokorzo; H3MepHT0JlbHblH iţHpKyJIb]: Instrument format din două brafe articulate, ale căror extremităfi libere se termină prin vârfuri ascufite, spre a servi la o cât mai exactă măsurare, respectiv raportare, a distanfei dintre două puncte. Poate fi cu arc, simplu sau cu sector. Sin. Distanfier. 17. ~sferic [compas spherique; Kugeltaster; globe caliper; gdmbkorzo; c^epHHecKHH iţHpKyjlb] : Compas format din două brafe curbe, în arc de cerc, servind la măsurarea diametrului sau a grosimii unui corp rotund sferic, cilindric, etc.f sau la măsurarea calibrului unei piese, etc. Poate fi simplu, simplu cu arc, sau dublu. Sin. Compas de grosime sferic. is. Compas pentru somatometrie [compas pour mensurations corporelles; Tastenzirkel; somato-metrical compass; tapogato korzo; iţHpKyjib #J1H oâMepa CKOTa (AOManiHHX jKHBOTHbix)], Zootr. Instrument de formă asemănătoare unui compas, folosit pentru măsurarea, în linie dreaptă, a dimensiunilor corporale mici (lungimea şi lăfimea capului, diametrul fluierului, lungimea copitei, etc.). Citirile se fac direct în cm, pe scara gradată a compasului. io. Compas reducfor [compas de reducfion; Reduktionszirkel; reducfor compasses; arânykorzo, kisebbitokorzo; pe/ţyKiţHOHHbiH (nponopiţHO HajIbHbiH) iţHpKyJlb]: Instrument folosit în cartografie şi desen, pentru reducerea sau mărirea desenelor, a planurilor sau a hărfilor. Compasul de reducfie este construit din două brafe metalice egale, ale căror extremităfi sunt terminate prin vârfuri de ofel. Aceste brafe se întretaie, urmând un punct de intersecfiune mobil, materializat printr'un buton metalic care alunecă pe glisiere fixate de brafe şi divizate în gradaţii metrice. Prin deplasarea punctului mobil deintersec-fiune al brafelor compasului, se poate stabili un raport între segmentele de braf, dintr'o parte şi din alfa a articularei mobile, raport egal cu acela al scării de transformare (de mărire sau de micşorare) a desenului sau a hărfii, 20. Compas giroscopic [compas gyroscopique; gyroskopischer Kompass, Kreiselkompass; gyros-copic compass; giroszkopikus tâjolo; rnpOKOMIiac* 744 rHpocKonHHecKHH KOMnac]: Busolă care, în locul acului magnetic, foloseşte proprietatea pe care o are axa unui giroscop de a rămânea orientată într'o direcfie fixă, fafă de un sistem inifial, când este suspendat într'un sistem de suspensiune car-danică cu 3 grade de libertate. î. Compas girostatic [compas gyrostatique; Kreiselkompass, Mutterkompass; gyrostatic com- Fig. 211. Compasuri pentru ateliere 1) compas de grosime, simplu; 2) compas sferic, cu arc; 3) compas de găuri, cu arc; 4) compas măsurător,, cu arc; 5) compas sferic, dublu; 6) compas de găur'î, simpiu; 7) compas măsurător, cu sector; 8) compas măsurător, simplu; 9) compas simplu de strungar; 10) compas combinat, de grosime şi de găuri; îî) compas de centrat; 12) compas cu tijă; 13) comnas cu pântece; 14) compas de grosime, cu scară; 15) compas de găuri,, cu scară, 16) compas de grosime, cu scară multiplicatoare. 745 pass; girosztatikus tâjolo; rHpOCTâTHHecKHH KOMnac]. V. Busolă girostatică. 1. Compas marin [compas de marine, boussole; Kompass; mariner's compass, compass; irânytu; MOpCKOH iţHpKyjib]. Nav*: Instrument de navigaţie compus dintr'un ac magnetic, aşezat pe un pivot, şi pe care este fixată o foaie de hârtie circulară, numită „roza vânturilor". Acest ansamblu este suspendat cardanic, pentru ca să poată rămânea orizontal, chiar dacă nava rulează sau fanghează. Roza vânturilor poartă marcate cele patru puncte cardinale şi este gradată dela 0 la 90w, plecând dela Nord şi Sud, spre Est şi Vest, sau mai simplu, dela 0° la 360°. Compasul este plasat într'o cutie cu capacul de sticlă, cutia purtând trasate pe ea patru linii verticale, două indicând axa proră-pupă, iar celelalte două, laterale, o axă perpendiculară pe prima. Linia din spre proră se numeşte linie de credinţă şi serveşte la ţinerea drumului. Sin. (parţial) Busolă. 2e Compas Wilkens (compas W.; W. s. Zirkel; W. compass; W.-fele korzo; iţHpKyjib BHJib-KeHca (ajih o6Mepa îKHBOTHbix)]. Zoot.: Compas cu ajutorul căruia se măsoară diferitele dimensiuni la capul şi la picioarele animalelor. s. Compendiu [abrege; Grundriss; summary; kivonat; KpaTKan, cjKaTan cBO^Ka, H3 jionceHne] .* Manual de format portativ, care cuprinde o expunere concisă. 4. Compendium [soufflet; Kompendium; sha-dow box; filmfelvevo potkeszuleke; 3aT6HeHHblH 3KpaH fljra TejieBH30pa], Cinem.: Dispozitiv care se adaptează în faţa obiectivului aparatului de luat vederi cinematografice, penfru a da operatorului posibilitatea să execute diferite trucaje tehnice. 5. Compensare [compensation; Ausgleichung; compensation; kiegyenlites;KOMneHcaiţHfl, ypaB-HHBaHHe]: Operaţiunea determinării valorii mijlocii sau a valorilor celor mai probabile ale unui şir de măsurători, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori incidentale. - 6. Compensarea puterii reactive [compensation de la puissance reactive; Blindleistungskom-pensierung; idle power compensation; szinleges-teljesitmeny kiegyenlitese; KOMnCHCaiţHH peaK-THBHOft MOIAHOCTH], V. Ameliorarea factorului de putere. 7. Compensarea terasamentelor [compensation des terrassements; Massenausgleich; equalisation of banks and cuttings; foldfomegkiegyenlites; KOMneHcatţHH, ypaBHHBairae 3eMJiHHbix pa-6ot]. Drum.: Operaţiunea de birou care consistă în repartizarea săpăturilor şi a umpluturilor de pământ pentru o lucrare de terasament, astfel încât volumele acestora sa fie, pe cât posibil, egale, finându-se seamă de distanţa mijlocie de transport a maselor respective. Aceasta, în vederea folosirii cât mai raţionale şi mai economice, la umpluturi, a pământului rezultat din săpături. 8. Compensaţiei, metoda ~ [methode par compensation; Kompensationsverfahren: method P‘ p fwwwwwvwwvwvyv. 6 ~0\ of compensation; kiegyenlitesi eljârâs; MâTO# KOMneHcaiţHH]. El.: 1. Metodă de determinare a tensiunii electromotoare a unui generator, bazată pe compensarea acesteia printr'o tensiune electromotoare cunoscută. Se folosesc mai multe variante. Exemple: In una din variante, generatorul de tensiune electromotoare ex necunoscută se montează în serie cu un galvanometru G, totul fiind în derivaţie pe o rezistenţă fixă r R (PF), care aparfi- />|tA/vWWVW\aWa/WWVi^ ne unui potenţiometru (a, fig. 212 a). Un generator etalon, de tensiune electromotoare cunoscută e, este montat în derivaţie pe acelaşi potenţiometru, având în serie un ampermetru A. Se deplasează cursorul P”, până ce galvanometru l G arată lipsa oricărui curent în circuitul generatorului ex. Dacă / am-peri este intensitatea curentului din circuitul generatorului e, şi R ohmi rezistenţa fixă, ex — RI volţi. — O altă variantă îndepărtează instrumentul de măsură A. Generatorul de tensiune electromotoare cunoscută e se montează în serie cu o rezistenţă PP", care face parte dintr'un potenţiometru (b, fig. 212 a). Generatorul de tensiune electromotoare necunoscută ex se montează în serie cu un galvanometru G şi totul în derivaţie pe o parte din rezistenţa potenţiometrului, având ia unul din punctele de derivaţie un cursor mobil P'. Se deplasează P* în lungul potenţiometrului, până ce galvanome-trul G arată lipsa oricărui curent în circuitul care ' PP* PPU cueşte excu un element etalon, de tensiune electromotoare E, şi se repetă determinarea. Fie Pt E poziţia cursorului mobil; în acest caz: Urmează ppf JFf Potenţiometrul PP" poate fi un simplu fir meta-lic omogen şi de secfiune constantă. — 2. Me- —h~ h fi i r-VWWVW' p" R^P^' 1. Compensator [compensateur; Kompiensator; compensator; kompenzâtor, kiegyenlito; KOM-neHcaTop]. Tehn.: Aparat, dispozitiv, sistem care lucrează în vederea obţinerii unei compensări (uneori a unei echilibrări) de variafie, de efort, de stare, etc. Exemple: 2. ~ aerodinamic [compensateur de reaction; Kompensator; reaction equalizer; aerodinâmikus kompenzâtor; peaKTHBHbiH CTadHJiH3aTop]. Av.: Dispozitiv pentru micşorarea forţei musculare necesare piloţilor de avion în echilibrarea reac-fiunilor de origine aerodinamică din comenzi. Sin. Compensator de reacţie* 3. ~ Babinet [compensateur de B.; B.scher Kompensator; B.'s compensator; B.-fele kompenzâtor, B. kompenzâtor; KOMneHcaTop E>a6HHeTa]. Fiz.: Dispozitiv optic, folosit pentru a se introduce o diferenţă de fază, cunoscută, între cele două componente polarizate la unghiu drept -ale unei raze de lumină. Este compus din două prisme de cuarţ, de unghiu mic la vârf şi tăiate astfel încât una să aibă axa optică perpendiculară pe muchiile prismei, iar cealaltă paralelă cu muchiile. Cele două prisme pot luneca una faţă de cealaltă, de-a-lungul feţei ipotenuze. In acest fel, o rază de lumină care cade perpendicular pe o faţă catetă străbate grosimi diferite în cele două prisme şi deci diferenţa de fază introdusă poate varia prin varierea diferenţei dintre aceste grosimi (fig. 212 b). Fig. 212 b. Compensator Babinet. a) polarizor; b) compensator Babinet; c) analizor; d) lunetă. 4. ~ de dilatafie [compensateur de dilatation; Dehnungsausgleicher; dilatation equalizer, rope balancing sheave; tâgulâsi kompenzâtor; ypa-BHHTejib YAJlHHeHHH]. Elf.: Dispozitiv servind ca întinzător, folosit la liniile de, transport de energie electrică, pentru a absorbi variaţia lungimii firelor, produsă din cauza diferenţelor de temperatură. 5. Compensator [compensateur de dilatation; Ausgleichrohr; expansion joint; kiegyenlitocso; KOMneHcaTop paeiHHpeHHHj. Mş.: Tub ondulat în forma unei lire, montat din distanţă în distanţă pe traseul unei conducte de abur, îngăduind dilatarea longitudinală. Sin. Liră de dilatafie. e. Compensator de fază [compensateur de phase; Phasenschieber; phase advancer; fâzis-kompenzâtor; peryjiHTop 4>a3, cjpasoperyjiH-TOp}. Elf: Maşină electrică rotitoare auxiliară, de curent alternativ, cu colector, legată electric cu circuitele rotorice aJe unui (mare) motor de inducţie asincron, penfru a modifica faza curenţilor rotorici, şi deci a ameliora astfel factorul de putere al motorului. După felul excitatţiej lor, deosebim: 7. ~ cu excitaţie proprie [compensateur â excitation propre; eigenerregter Phasenschieber; se!f-excited phase advancer; ongerjeszto âram-koru kompenzâtor; <|)a30peryjiHT0p c caMO-B03dy3K#eHHeM], care nu e excitat dela reţeaua de alimentare, şi 8. ~ cu excitaţie separată [compensateur â excitation sâparee; fremaerregter Phasenschieber; separately excited phase advancer; kulonerjeszto âramkoru kompenzâtor; a3operyJIflTop JledJiaHKa]. Din aceeaşi clasă fac parte: 2. ~ Leblanc-Kozisek [compensateur L.-K.; L.-K.-scher Phasenschieber; L.-K.'s phase advancer; L.-K.-fâziskompenzâtor; (|)a30peryJIflT0p Jle6jiaHK-Ko3HCeK], cu excitaţie proprie pe stator,constituită dintr'o înfăşurare polifazată, în scurt circuit sau în colivie. Compensarea se face începând cu sarcini mici (după curba D din fig. 212 d). s. ~ Nehlsen [compensateur N. ; N.-scher Phasenschieber; N.'s phase advancer; N.-fâziskom-penzâtor; <|)a30peryJIHT0p HeJIb3eHa], cu excitaţie adiţională pe stator şi parcursă de curentul total, 4. Compensator de caracteristică shunt [compensateur â caracteristique shunt; Phasenschieber mit Nebenschlufjcharakteristik; phase advancer 747 with shunt characteristic; fâzis kompenzâtor mel-lekâramkoru jeilegzettel; (|)a30peryJIHT0p <* myHTOBOâ xapaKTepHCTHKOH]: Compensator de fază constituit de un schimbător (convertisor) de frecvenţă. Se compune dintr'un rotor cu înfăşurare de curent continuu, cu colector şi cu inele colectoare. Colectorul are câte trei perii pe dublul câmp polar, legate la inelele rotorului motorului de inducfie principal. Compensatorul e cuplat rigid cu arborele motorului principal, pe acelaşi arbore sau prin rofi dinfate. Inelele compensatorului de fază sunt racordate, prin intermediul unui transformator, la aceeaşi refea ca şi statorul motorului principal, astfel încât câmpul Fig. 212 e. Compensator de fază cu excitafie separată. 1) motor principal; 2) angrenaj de cupfare; 3) transformator; 4) compensator;. 5) demaror. Inelele compensatorului fiind alimentate la frecvenţa reţelei, câmpul magnetic învârtitor are faţă de rotor turafia de sincronism corespunzătoare; ansamblul câmp şi rotor fiind mişcat însă în sens invers, turafia câmpului faţă de părfile fixe e egală cu diferenţa acestor două turaţii, adică egală cu turafia de alunecare. Se stabilesc astfel, la perii, tensiuni electrice de frecvenfă de alunecare, cari lucrează în rotorul motorului principal ca în cazul compensatorului de caracteristică serie. In sincronism, tensiunea la perii e continuă, deşi excitaţia e luată dela o refea polifazată. Diagpama de funcţionare a unui motor de inducfie în cascadă cu un compensator de caracferistică shunt e reprezentată în fig. 212 f, (cercul A pentru motorul principal şi cercul 2? pentru motorul şi converti-sorul în cascadă). Centrul cercului B se Ff9* 212 Diagrama de func-deplasează pe cercul fanar® a unui motor de induc-O'Os, funcfionarea fle în cascadă cu compensator optimă corespunzând de caracteristică shunt. cercului B, care are cenirul în O3. Familia de cercuri de funcţionare B derivă din faptul ca se 748 poate varia atât tensiunea la inele (prin variafia raportului de. transformare al transformatorului de alimentare )f cât şi unghiul a, sub care se imprimă tensiynile la inelele rotorului motorului principal (prin variafia decalajului periilor compensatorului). Când centrul cercului B se găseşte în 03f urmează a = 7t/2. In acest caz, compensarea se poate face şi la mersul în gol al motorului principal, fiindcă tensiunea aplicată de compensator rotorului nu depinde de curentul din înfăşurările acestuia. Reglarea compensării factorului de putere la diferite sarcini se face reglând tensiunea aplicată şi decalajul periilor (operafiunea se poate face şi îq timpul funcţionării).—- Fac parte din această clasă: Schimbătorul de frecvenfă compensat tip Kozisek: Compensator de caracteristică shunt, cu înfăşurare de compensare repartizată pe stator şi legată în serie între colector şi inelele motorului principal. — Compensatorul shunt Leblanc, fără inele, care nu trebue legat rigid cu m<5torul principal. Acest compensator are o amplificare a numărului de lame de colector, şi anumite inversiuni ale legăturilor dintre înfăşurarea rotorului şi colector. — Maşina*Lydall-Scherbius, care se compune dintr'un stator analog cu al maşinilor de curent continuu, dar din table de dinam, şi dintr'un rotor cu; colector. Se deosebeşte de celelalte maş din fig. 212 f. i. Compensator de caracteristică compound [compensateur â caracteristique compound ; Phasenschie- c. . ; rx i i i t F'g* 212g. Diagrama de func- ber mit Doppelschluh- .. . t , . i tionare a unui motor cu com- charakteristik ; phase . , a - , pensator de caracteristica com- advancer with com- , pound characteristic ; p°Un fâzis-kompenzâtor vegyes âramkoru jellegzettel; cf)a3operyjiHTop c KOMnayH/ţHOH xapaKTepnc- THKOitJ: Grup de compensare a factorului de putere compus dintr'un motor serie cu colector, trifazat, antrenat de un motor asincron. Statorul compensatorului e legat de o parte la inelele motorului principal, de compensat, iar de alta parte la periile decalate fafă de axa înfăşurării statorice respective. Diagrama de funcfionare, care se construeşte prin puncte, are forma curbei B din fig. 212 g. Poate compensa la mersul în gol şi la sarcină parţială sau nominală a motorului principal. 2. Compensator de foraj [compensateur d'appareii de forage; Ausgleicher bei der Schlag-bohrung; compensator of the drifling apparatus; melyfurăs henger kiegyenlito; KOMneHCaTOp 6ypHJibHoro annapaTa]. Mine: Piesă cilin- drică adaptată la troliu! de foraj hidraulic, percutant, cu suspensiune elastică. Are rolul de a acumula, în timpul cursei descendente a tijelor de săpat, o parte din energia produsă prin accelerarea maselor şi de a o reda balansierului în timpul cursei ascendente. s. Compensator de radio [cornpensateur de radio; Radiokompensator; broadcasting compensator; radio kompenzâtor; paflH0K0MneHcaT0pj. Radio: Condensator variabil folosit pentru echilibrarea capacităţii unui cadru, în raport cu capacitatea pământului. Prin acfiunea compensatorului se poate obfine o sintonie perfectă: 4. Compensator de răsucire [compensateur de torsion; Drallaugsgleicher; torsion equalizer;csavar-lâsi kompenzâtor; ypaBHHTejib CKpy^HBaHHH]. Mş.: Aparat (dispozitiv), alcătuit de obiceiu din două piese articulate, care se opune tendinţei de răsucire a. unui cablu şi readuce cablul în pozifia normală. Se evită, în modul acesta, solicitările anormale, s. Compensator de reacfie. V. sub Compensator aerodinamic. 6. Compensator magnetic [compensateur magnetique; Kompensationsmagnet; magnetic compensator of the compass; mâgnes kompenzâtor; MarHHTHbiâ ypaBHHTejib, KOMneHcaTop] * Fiz.: Aparat folosit în navigafie, pentru corectarea deviafiilor produse acului busolei de către masa metalică feroasă a unei nave. 7. Complement algebric [complement alge-brique ; algebraischer Komplement; algebric complement ; algebrai kiegeszites; ajireâpaHHeCKoe AOIIOJlHeHHe]. Mat,: Notând cu minorul care se obţine din determinantul A prin suprimarea liniei i şi a coloanei k, expresiunea (—1) lirk A ^ se numeşte complementul algebric al elementului din A, situat la intersecţiunea liniei i cu coloana _ s. Complementar [complementaire; ergănzend; complementary; kiegeszito szog; zţonoJIHHTeJIb-Hblfi]. V. sub Unghiu, Triunghiu, 9. Complementară, mulţime ~ [ensembie complementaire ; Komplementărmenge ; complementary set; kiegeszito mennyiseg; flOIIOJIHH- 749 TejibHoe MH0HiecTB0, KOJiHHecTBo]: Mulfimea M fiind inclusă în A, se numeşte mulfime complementară a Iui Mîn raport cu A, mulfimea tuturor elementelor din A cari nu sunt elementele ale lui M. 1. Complementare, colori ~ [couleurs com-plementaires ; Komplementârfarben ; complemen-tary colours ; kiegeszito szinek ; flOIIOJIHHTeJlb-Hbie KpaCKH (KOJişpbi, iţBeTa)]. V. Colori complementare. 2. Complet [complet; vollstândig; complete; teljes ; KOMIIJICkt]: 1. Sistem complet de axiome. V. sub Axiome, sistem de — 2. Sistem complet de funcfiuni ortogonale. V, sub Ortogonale, funcfiuni s. Complet, spafiu ~ [espace complet; voll-stăndiger Raum; complete space; teljes ter; nojiHoe, 3aK0HH€HH0e npoeTpaHCTBo]. Un spafiu metric se numeşte complet, dacă orice şir fundamental de puncte adică astfel încât distanfa a două puncte xm şi xn să tindă către zero când m şi n tind independent către oof are un punct limită; cu alte cuvinte, într'un spafiu metric complet este valabil criteriul general de convergenfă al lui Cauchy. 4. Complex [complexe; Komplex; complex; komplex, sokasâg; KOMnJieKC]: Spafiu topologic ale cărui elemente sunt simplexe de dimensiune zero (vârfuri), de dimensiune 1 (muchii), de dimensiune 2 (fefe), etc. închiderea oricărei sub-mulfimi (subcomplex) a unui complex coincide cu mulfimea însăşi. Relafiile dintre diferitele ; elemente ale complexului sunt de apartenenfă sau de incidenfă. Astfel, un vârf poate aparţinea la diferite fefe sau muchii. Două fefe pot avea în comun o muchie sau un vârf. Complexul este o generalizare a poliedrului, considerând vârfurile, muchiile, fefele, etc. acestuia ca elemente primitive, făcând abstracţiune de faptul că ele sunt formate din puncte. Complexul este o schemă. 5. Complex adsorpiiv [complexe adsorptif; Adsorptionskomplex; adsorptive complex ; ad-szorpcios komplexum; a^CopdTHBHbiH KOM-iLJieKC]. Agr..* Compuşii organo-minerali ai solului, purtătorii proprietăfilor de adsorpfie prin schimb a cationilor. Rezultă din coagularea mutuală a alumosilicafilor şi a acizilor humici pe suprafafa particulelor coloidale ale solului. e. Complex, apă de V. sub Legătură co-or di nativă. 7. Complex de strate [complexe de couches; Schichtkomplex ; complex of strata ; reteg tomeg ; KOMIIJieKC HaCJIOeHHH, (JîOpMaiţHH]. Geol.: Stivă (pachet) de strate de natură petrografică variată. Ex.: complexul stratelor de Sinaia, format din marne calcaroase, calcare fine litografice şi gresii calcaroase. 8. Complex forestier [complexe forestier; Wald-komplex; forest region; erdotdmb; JiecHOH KOMnJieKC (MaeCHB, OKpyr)]. Silv. : întindere mare de păduri situate, în general, într'o formafie geografică bine definită. 9. Complex linear [complexe lineaire ; linearer Komplex, Straftlengewinde; lineary complex ; lineâris sokasâg; JlHHeiffîblH KOMIIJieKC]: Totalitatea dreptelor din spafiu ale căror coordonate pliickeriene satisfac o ecuafie lineară şi omogenă. Complexul se numeşte special, dacă dreptele cari îl constitue sunt incidente cu o dreaptă determinată. Un complex linear confine o triplă infinitate de drepte. 10. Componentă ciclostrofică. V. Vânt. ii- Componentă contravariantă. V. Contrava-riantă, componentă 12. Componentă covarianîă. V. Covariantă, componentă 13.Componentă de vector [composante de vecteur; Vektorkomponenie; component of a vector; vektor dsszetevo; KOMiiOHeHTa, cjiara-POilţan]. C/c. v8f Fiz.: 1. Vectorii dirijafi de-a-lungul a trei direcfii necoplanare, a căror sumă vectorială e egală cu vectorul dat (componentele vectoriale ale vectorului după trei direcfii necoplanare),— 2. Valorile absolute ale proiecfiilor ortogonale ale unui vector pe trei direcfii triorto-gonale, afectate de semnul plus sau minus, după cum sensul pozitiv vales pe direcfie arată din spre proiecfia originii spre proiecfia extremităfii lui, sau invers (componentele scalare ale vectorului după trei direcfii triortogonale). Această accep-fiune a termenului derivă din componentele co-variante şi contravariante aie vectorilor, cari se folosesc în calculul tensorial, şi anume pentru1 cazul sistemelor de coordonate cartesiene ortogonale. 14. Componentă geosfrofică. Sin. Forfa deviantă a Pământului. V. şi Vânt. 15. Componenţii unui sistem [composants d'un systeme; Komponenten eines System; components of a system; egy rendszer osszetevoi; KOMnOHeH-Tbi CHCTeMbi]. Chim. fiz.: Numărul de specii moleculare a căror concentrafie poate varia independent într'un sistem eterogen (de ex. aliaj) în echilibru, şi cu ajutorul cărora se poate exprima compozifia fiecăreia din fazele sistemului. Ex.: In sistemele cari confin apă, moleculele în stare solidă sau lichidă pot fi polimerizate sau disociate, dar concentrafia acestora neputând varia independent, ele constitue un singur component; sistemul CaCOa — CaO — C02 are numai doi componenfi (CaO şi C02)» deoarece în funcfiune de ei se poate exprima şi concentrafia în CaCOs a sistemului. Stabilirea numărului componenfilor prezintă mare importanfă pentru aplicarea legii fazelor la un sistem eterogen. is. Compost [compost; Kompost; compost; komposzt; KOMllOCT]. Agr.: Îngrăşământ organic compus din resturi de gospodărie, supuse, unui proces de fermentafie lentă, pentru a le mări gradul de asimilare a materiilor fertilizante. Se prepară din buruieni, din frunze, carne, sânge, oase, cenuşă, funingine, noroiu, mâl, etc. 17. Compostor [composteur; Fahrkartenstempel; ticket stamping machine ; menetjegy-belyegzo ; KOMliOCTep]. Tehn.: Aparat mecanic echipat cu 750 cifre sau cu litere amovibile, folosit penfru a se imprima, prin presare sau perforare pe un bilet (legitimafie) de călătorie, data şi, uneori, trenul care poate fi folosit. î. Compostor. Arte gr. V. Cuiegar. *. Compozit, ordîn ~ [ordre composite; ro-mische Sâulenordnung; composite order; rornai oszloprend; cjiojKHbiă (cocTaBHoft) op#ep]. Arh.: Variantă a ordinului corintic, folosită de Romani, caracterizată prin capitelul care reuneşte voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. s. Compozifie 1. [metal â coussinets; Weiss-metall fur Lager; white metal, anti-friction metal; csapâgy-feher fem; 6sjibiH cnJiaB, 6ejlbift Me-Tajui, 6a66HT, aHTH(|)pHKiţHOHHbiă MeTajiJi], Metl.: Aliajele de cositor cu cari se căptuşeşte suprafafa unei piese metalice care freacă pe altă suprafafă metalică (ex.: fus şi cusinet, patină şi glisieră, etc.). Se aplică prin turnare, pe suprafafa care e mai uşor de înlocuit şi unde poate fi în strat mai subţire, de obiceiu pe piesa fixă. Este un aliaj plastic, mai uşor deformabil decât suprafafa cu care vine în contact, confinând granule dure penfru asigurarea condifiunilor de frecare. Are rostul de a micşora frecarea şi se uzează uşor decât malerialul piesei în contact, pe care o menajează în acest fel. O bună proporfie a aliajului de compozifie este aceea care confine 80 °/0 cositor, 12 °/0 antimoniu, 6°/0 cupru şi 2 °/0 plumb. E întrebuinfată la cusinefi cu mari solicitări şi cari suportă şocuri (bielei etc.). Pentru cusinefi mai pufin solicitafi, creşte conţinutul de plumb şi scade confinutui de cositor. Pentru economisirea cositorului, compoziţia se înlocueşte uneori cu alte aliaje de antifricfiune, fără cositor: bannmetall, babit metal, etc. — 2. Numire improprie pentru toate aliajele de antifricfiune. 4. Compozifie [contexture des fibres de la matiere ; Verlauf der Materialfasern ; flow of material fibres; anyagszâlak tanulmânyozâsa; enJie-TeHHe HHTeâ ochobh c ytkom]. Ind. text: Studiul regulilor de încrucişare a firelor de urzeală cu cele de bătătură. 5. Compozifie [composifion; Schriftsaiz, Satz; matter; betucsoport ; Ha6op]. Arfe gr.: An- samblul de litere, albituri şi linii aşezate în ordinea indicată de manuscrisul de reprodus prin imprimare. Compozifia poate fi culeasă cu mâna sau turnată cu o maşină specială. In primul caz se numeşte compozifie de mână, iar în al doilea caz, compozifie de maşină. 6. Compozifie elementară [analyse elemen-taire ; Elementaranalyse ; elementary anâlysis; elemi analizis; aneMeHTapHbiH aHajiH3]. Ind. cb.: Exprimarea procentuală a elementelor cari alcătuesc compozifia unui cărbune: carbon, hidrogen, oxigen, sulf şi azot. Sin. Analiză elementară. 7. Compozifie eutectică [composifion euiec-tique; eutektische Zusammensetzung; eutectic composition; eutektikus tomenyseg; 9BTGKTH-necKaa komiio3huhh, cnJiaB]. Metl.: Compozifie a unui aliaj, care constă, după solidificare, numai din eutectic. 8. Compound [compound; Verbund; compound; kompound; KOMnayH#]: Calitatea unor dispozitive, maşini sau materiale, de a avea două sau mai multe unităfi, piese, materiale respectiv legături diferite în compunerea lor, cari funcţionează asociat în evolufia unui fenomen. 0. Compound, cablu ~ [fii compound, fii de fer chemise, fii d'acier double de cuivre; Kup-ferstahldraht; copperplated steel wire; kompound sodrony; OMejţHeHHbiă CTajibHoft Kaâejjb (npo-BOA)]. Elt-’> Conductă electrică folosită în telegrafie, constituită dintr'o inimă centrală de otel şi un înveliş de cupru. " io. Compound, compozifie izolantă ~ [masse isolante, matiere isolante, composition isolante, pâte isolante; Isoliermasse; insulating compound, insulating substance; kompound izolâlo anyag H30jiHpyi0u;Hâ cocTaB, H30jmpyi0maH Macca (MaCTHKa, K0Mîl03HlţHH)]. Elf.: Material izolant folosit în construcfia maşinilor electrice şi a cablurilor în cămaşă de plumb, nearmate. In cel din urmă caz, peste cămaşa de plumb se aplică compoundul şi apoi hârtie izolantă. 11. Compound, compresor ~ [compresseur compound; Verbundverdichter, Stufenverdichter; compound compressor; kompound surito; KOM-npeccop KQMiiayHA, MHorocTyneHHaTbiă kom~ npeccop] Mş.: Compresor la care aerul este comprimat succesiv de două sau de mai multe ori (fig. 213 a). Se foloseşte când compresiunea finală cerută este atât de mare, încât cilindrul nu ar putea suporta temperatura ce ar rezulta. Aerul comprimat succesiv, în cilindri diferifi, trece prin rezervoare intermediare de răcire. Sin. Compresor cu etaje. 12. Compound, excitafie ~ [excitation compound, excitation composee; Doppelschlusser-regung, Verbunderregung; compound excitation; kompound gerjeszto âramkor; KOMnayH^HOe B03(5y}K#eHHe|. Elf.: Excitata unei maşini electrice, formată din două circuite de alimentare, unul în serie cu circuitul indus, şi ai doilea în derivafie. (V. figura sub Maşină electrică). 13. Compound, generator electric ~ [gene-ratrice compound, dynamo compound, dynarho â excitation mixte; Doppelscblussdynamo, Doppel-schlusserzeug, Dynamo mit gemischter Wicklung, Verbunddynamo; compound dynamo, compound-wound generator; vegyes gerjeszto aram koru dinamo; KOMnayHA-AHHaMOMamHHâ, KOMnayHA reHepaTop]. Elt.: Generator electric de curent continuu, înzestrat cu o excitafie în derivafie şi cu una în serie cu a rotorului. Generatoarele a căror excitajie în serie e destul de puternică şi magnetizând în acelaşsens cu excitaţia shunt, pentru ca tensiunea la borne să crească între regimul în gol şi în sarcină nominală se numesc hipercompoundate; cele a căror tensiune rămâne practic constantă între cele două regimuri se numesc compoundate în înfeles restrâns, cele cu excitafia în serie slabă, pentru ca tensiunea la borne să scadă între regimul în gol şi în sarcină nominală, dar mai pufin decât dacă Fig. 213 a. Schema unui compresor compound în şase etaje, cuplat direct cu o maşină cu abur cu doi cilindri compound, a) volan; b) biela motoare a maşinii cu abur; c) capul de cruce al maşinii cu abur; d) tija pistonului maşinii cu abur; e) cilindrul de joasă presiune al maşinii cu abur; f) cilindrul de înaltă presiune al maşinii cu abur; gj regulatorul distribuţiei cu supape al maşinii cu abur; l-Vl) etajele de compresiune ale compresorului. ar magnetiza numai excitafia shunt, se numesc hipocompoundate, iar cele a căror excitafie în serie magnetizează în senă contrar cu excitaţia shunt, şi a căror tensiune la borne scade între regimul In gol şi în sarcină nominală, mai repede decât ar magnetiza numai excitafia shunt, se numesc contracompoundate. Generatoarele compoundate au în scurtcircuit curentul cel mai tare. Se folosesc în uzineJe cari alimentează liniile tramvaielor electrice, în uzinele cu variafii mari şi dese ale sarcinii, ca în uzinele pentru instalafiile de laminoare sau de siderurgie, cari reclamă tensiune Ia borne constantă, fără reglare sau supraveghere. Se folosesc numai sporadic. Sin. Dinam compound, Generator electric cu excitafie mixtă. 1. Compound, locomotivă ~ [locomotive compound; Verbundlokcomotive; compound locomotive; kompoundmozdony; KOMnayHfl - napo-B03]. C. f.: Locomotivă la care expansiunea aburului este fracţionată între doi sau mai mulfi cilindri de înaltă presiune şi de joasă presiune. Distingem mai multe sisteme: după pozifia cilindrilor fafă de carul locomotivei, (fie interiori, fie exteriori); după numărul cilindrilor, ca şi după acfionarea osiilor. Echilibrarea mecanismelor în mişcare este avantajoasă fafă de simpla expansiune. Exemple: un cilindru de joasă şi unul de înaltă presiune, ambii exteriori; unul înaltă presiune interior, doi joasă presiune exteriori; doi înaltă presiune exteriori şi doi joasă presiune interiori, etc. 2. Compound, maşină cu abur ~ [machine â vapeur compound; Verbunddampfmaschine, Com-pounddampfmaschine; compound steâm engine; kompound gozgep; KOMnayHflHafl napoBan Ma-IUHHa]. Mş.: Maşină cu abur, în care expansiunea aburului se efectuează fracfionat şi succesiv în doi cilindri, numifi: de înaltă presiune (cilindru cu diametru mic) şi de joasă presiune (cilindru Fig. 213 b. Maşină cu abur compound-tandem, de joasă presiune (sus) şi de înaltă presiune (jos), cu sertare cilindrice tandem, b) cap de intrare a aburului; c} regulator de vitesă cu bile, acţionând asupra admisiunii; d) pompă de uleiu de ungere sub presiune; e) rezervorul de uleiu al pompei de uleiu; f) supapa de ieşire a uleiului şi priza pentru manomefrul de uleiu; g) filtru de uleiu; h) aparat de ungere mecanică al cilindrilor; k) canale de ungere străbătând piesele şi conducând uleiul sub presiune, la cusinefi, excentrice, etc. 752 cu diametru mare). Aburul poate trece direct din ciiindrui de înaltă presiune în cel de joasă presiune, sau şi printr'un rezervor intermediar (receiver). Permite folosirea presiunilor înalte şi a puterilor mari, cu economie de material, fafă de simpla expansiune, care ar reclama sporirea exagerată a lungimii cilindrului; se diminuează pierderea de presiune şi de temperatură, micşorându-se condensafia aburului (economie de apă şi de combustibil). Nu esfe economică pentru puteri mici sau pentru variafii mari şi repetate de sarcini. Se poate construi fără rezervor intermediar, cilindrii fiind: în paralel, pistoanele acfionând acelaşi arbore printr'o bielă unică sau prin două biele, cu manivelele la 180°; în tandem, pistoanele acfionând aceeaşi tijă (fig. 213 b). Maşina poate fi şi cu rezervor intermediar, iar cilindrii compound paralel, cu manivelele calate la 90° sau la 180°; compound-tandem, atacând aceeaşi manivelă. Maşinile cu abur, compound, sunt folosite mai ales pentru nave mari. Tendinfa actuală e să fie înlocuite prin maşini cu piston cu abur supraîncălzit sau prin turbine cu abur. î. Compound, motor electric ~ [moteur compound, moteur â excitation mixte; Verbundmotor, Compoundmotor, Doppelschlussmotor; compound-wound motor; vegyes gerjeszto âramkoru motor; ABHraTejib co cMemaHHbiM BOsâymfleHHeM, KOMnayHflMOTOp]. Elf.: Motor electric de curent continuu, cu excitafie compound. Cele două excitaţii se pot monta astfel, încât ambele fluxuri să se adune, sau să se scadă unul din altul. In primul caz, când cuplul rezistent creşte, creşte % şi fluxul, şi deci turafia scade. In al doilea caz, când cuplul rezistent creşte, tensiunea şi fluxul scad, deci turafia rămâne aproximativ constantă. Intru cât cuplul rezistent poate creşte peste o anumită limită, fluxul excitafiei în serie îl depăşeşte pe al celei în derivafie, iar motorul îşi schimbă sensul de rotafie şi se arde. Motoarele sunt înzestrate cu dispozitive de limitare a curentului. Cuplul fiind mare la demaraj, motoarele sunt folosite în fracfiunea electrică şi la maşinile-unelte mari (maşini de rindelat şi foarfeci), pentru ascensoare grele, etc. 2. placă de blindaj ~ [plaque mixte; compound Panzerplatte; compound plate; pâncer Iernez; cocTaBHan 6poHeBaa iuiHTa]. Meii.: Placă de blindaj alcătuită din două plăci suprapuse şi având calităfi mecanice diferite. Asocierea se face între două varietăţi de ofeluri, de ex. ofel turnat şi ofel laminat. Se realizează xastfel o placă reunind duritatea primului cu rezistenfă celui de al doilea. Aceste plăci de blindaj au fost înlocuite prin plăci de ofel laminate şi cementate sau prin plăci laminate din ofel aliat cu nichel, crom, etc., ceeace le măreşte rezistenfă şi duritatea, fără să le micşoreze tenacitatea. . 8. Compoundare [compoundage; Kompoun-dierung; compounding; javitâs, finomitâs; KOM-nayHAHpoBaHHe] 1. Chim.: Operafiunea de ameliorare a onctuozităfii şi a emulsionării uleiurilor minerale, prin adăugirea de uleiuri grase, acizi graşi sau derivafi ai acestora (numifi „de compound"), în proporfii mici. Dintre uleiurile vegetale sunt preferate, pentru stabilitatea lor, uleiurile de cocos şi de palmier. — 2. Elt.: Operafiunea de înzestrare, a unei maşini electrice, cu două înfăşurări : una în serie şi una în derivafie cu în- făşurarea rotorului ei, 4. Ccmpreg. Ind. chim. sp.: Lemn impregnat cu răşină sintetică de tip fenol-formaldehidă, care este supus compresiunii în momentul când aceasta a pătruns în interiorul celulelor sale. Răşina reacţionează cu celuloza lemnului, de care se fixează prin grupările ei polar active. Se pot înnobila, prin acest procedeu, toate esenţele slabe, obfinându-se, în funcţiune de răşina folosită, numeroase tipuri de Compreg. Produsul are calităţi superioare lemnului şi este folosit pe scară întinsă în tehnica modernă (N.C.). 5. Compresibil [compressibie; zusammen-druckbar, kompressibel; compressibie; ossze-nyomhato; CtttHMaeMblH]: Calitatea unui corp de a i se micşora volumul când creşte presiunea exterioară la care e supus. 6. Compresibilitate [compressibilite; Zusam-mendruckbarkeit; compressibility; osszenyomha-tosâg; CJKHMaCMOCTb]: 1. Proprietatea unui corp de a i se micşora volumul, când creşte presiunea 1 dv exterioară la care e supus. — 2. Câtul \ = — dintre micşorarea relativă a volumului şi creşterea presiunii care o condiţionează. Materialele compresibile pot fi tratate ca incompresibile în condiţiunile în cari li se poate neglija compresi-bilitatea. Acesta e cazul aerului din amontele unui solid, în aerodinamică, la vitese subsonice. Sin. Coeficient de compresibilitate. 7. Compresibilitate, coeficient de ~. V. sub Compresibilitate. 8. Compresiune [compression; Kompression, Verdichtung; compression; surites; CJKaTHe, KOM-npecciifl]. Fiz.: 1. Micşorarea volumului unui corp supus unei forţe sau unei presiuni exterioare, prin micşorarea spaţiilor intermoleculare ale acelui corp. — 2. Mş.: Intervalul de timp în care fluidul dintr'un motor sau compresor trece printr'o transformare de micşorare a volumului. La maşini cu abur, este porţiunea din ciclu în care aburul din cilindru este comprimat la o presiune egală cu aceea a aburului de admisiune. La motoarele cu explozie, este porţiunea din ciclu în care pistonul comprimă amestecul carburant (aspirat în timpul cursei de aspiraţie) la o presiune caracteristică pentru diferitele tipuri de motoare. La motoarele în doi timpi, compresiunea se efectuează în primul timp, iar la motoarele în patru timpi se efectuează în al doilea timp. La motoarele Diesel, timpul în care se comprimă aerul aspirat la presiunea de aprindere a combustibilului motor injectat în cilindru. — 3. Transformarea în care se micşorează volumul fluidului dintr’un mOtor sau compresor. Curba după care se suc- 753 ced schimbările de stare ale fluidului comprimai diferă după condifiunile în cari se face comprimarea (v. fig. sub Ciclu). Compresiunea poate fi: 1. Compresiune adiabatică [compression adia-batique; adiabatische Verdichtung; adiabatic compression ; âdiâbâtikus surites; aAHa6aTHHeCKaH KOMIIpecCHH]: Compresiunea făcută fără schimb de căldură cu exteriorul. V.sub Adiabatică, curbă ~. 2. ~ isotermică [compression isotherme; iso-thermische Verdichtung; isothermal compression; izotermikus surites; HSOTepMHqecKaa JKOMnpec-CHH]: Compresiune în timpul căreia temperatura fluidului rămâne constantă. V. sub Isotermă. 3. ~ politropică [compression polytrope; po-lytropische Verdichtung; polytropic compression; politrop surites; nojiHTponn^ecKaH KOMnpec-CHfl]: Compresiunea realizată după o politropă, caracterizată printr'o cedare incompletă de căldură căire exterior, după o anumită lege (v. sub Politropă). Curba de compresiune în ciclul real (indicat) este, de obiceiu, o politropă. 4. ~ elastică. V. sub Legătură elastică. 5. Compresiune [compression; Kompression; compression; osszenyomdăs; CJKaTHe, KOMnpec- dv CHH]. Fiz.: Raportul — — dintre variaţia de vo- v ium suferită de un corp comprimat şi volumul său inijiai. 6. Compresiune [compression; Druck; pressure, compression; nyomâs, surites, tomorites; AaBJie-HHe, CJKâTHe]. Rez. mat.: Solicitare creată într'o piesă, prin acfiunea a două forfe coaxiale, egale şi opuse, îndreptate una spre alta. Deformafia corespunzătoare se numeşte scurtare. — Deosebim: 7. ~ centrică [compression centrique; zentri-scher Druck; centric pressure; kozpontos nyomâs; iţeHTpHHecKoe /ţaBJieHHe, cmaTHe], când linia de acţiune a forfelor coincide cu axa piesei; 8. ~ excentrică [compression* excentrique; exzentrischer Druck; eccentric pressure; excen-trikus (kulpontos) nyomâs; 3KCU,eHTpHţîeCK0e AaBJieHHe, QKaTHe], când linia de acfiune a forţelor este paralelă cu axa piesei, însă în afara acesteia. 9. Compresor 1. [compresseur; Verdichter, Gasverdichter, Kompressor; compressor; surito, kompresszor; KOMnpeccop, B03AyniHbiH Harae-TaTejibHblH Hacoc]. Mş.: Maşină stabilă sau mobilă, pentru ridicat presiunea unui gaz, în vederea folosirii presiunii la: transportul la distanfă al gazelor prin conducte, la folosirea gazelor ca mijloc de transport al energiei, provocarea sau uşurarea unor reaefii chimice, transportul de corpuri solide într'un curent de gaze, realizarea unei mişcări de gaze (ventilafie), alimentarea motoarelor cu combustie internă, cu aer sau gaze comprimate în vederea majorării puterii, etc. Compresorul poate fi antrenat direct sau indirect (prin transmisiune cu curea, angrenaj, etc.), de orice fel de motor: electric, cu abur (cu piston sau turbină), cu ardere internă, etc., sau dela un arbore în mişcare (de exemplu compresoarele antrenate de osiile vehiculelor de cale ferată). Calculul rapid - a al comprimării ga- I zel or se poate a-proxima cu ajutorul ecuaţiei de stare a gazelor perfecte pv=RT, unde p e presiunea absolută, v, volumul specific, T =£ + 273° temperatura absolută şi R constanta ga- 1 ----^ V zelor, care pentru Fig- 214. Curbele de compresiune aer e R = 29,27 a unui gaz kgm/kg°C. In cic- At A2 Adiabată; At A2: politropă; Iul ideal al com- At A”: Isotermă; At A" A': lucrul presorului, trans- mecanic economisit la compresiu- formarea de stare nea politropică. se face: după o curbă isotermică AtA\ (fig. 214), dată de relafia p±vt — p2,v2 = const. şi T± = T2= const., când compresorul este astfel răcit, încât temperatura aerului rămâne constantă în tot timpul comprimării; după o curbă adiabatică Ax A2 (fig. 214) dată de relaţia p± Vx —p2v2= const., unde raportul k = CpjCv al căldurilor specifice la presiune respectiv volum constant este 1,4 pentru aer uscat, când compresorul este nerăcit şi complet izolat, pentru a nu avea pierderi de căldură. In ciclul real al compresorului, transformarea de stare se face după o curbă politropică A±A2, dată de relafia p±v1n = p2v2”=» const., unde k^>n^> 1, din cauză că nu se pot realiza condifiunile unei temperaturi constante sau a unei perfecte izolări termice. Suprafafa haşurată A±A2A!2 reprezintă câştigul de lucru mecanic prin compresiunea politropică (răcire) fafă de compresiunea adiabatică, temperatura la sfârşitul compresiunii fiind. După valoarea presiunii finale, compresorul se numeşte: ventilator, când presiunea finală este sub 0,7 ats; suflantă, când presiunea finală este între 0,7 şi 2 ats, iar la presiune finală peste 2 ats se numeşte compresor propriu zis, sau numai compresor. 10. Compresor 2. [compresseur; Kompressor; compressor; surito; KOMnpeccop]. Mş.: Maşină stabilă sau mobilă, pentru comprimarea unui gaz la presiuni de peste 2 ats. După modul de lucru, deosebim: 11. Compresor axial [compresseur axial; Axial-verdichter, Axiallader; axial compressor; axiâlis legsiirito; OCeBOH, aKCHaJlbHblH KOMnpeccop]: Compresor în care comprimarea se face în sens axial, prin trecerea gazului prin nişte palete, cari îi imprimă o vitesa periferică, anihilată treptat de paletele directoare fixe intercalate după fiecare 754 serie de palete mpbite. Compresorul necesită o serie mare de rotoare (etaje), deoarece un etaj nu poate realiza o creştere de presiune mai mare decât 30°/0 din presiunea de aspiraţie. rafie şi supapa de refulare. Supapele sunt acfionate de presiunea Sau de depresiunea ce se produce în cilindru la mişcarea pistonului (fig. 216). 1. Compresor centrifug [compresseur centrifuge; Schleuderverdichter, Kreiselverdichter; centrifugal compressor; centrifugal surito; iţeH-Tpo6e3KHbiH KOMnpeceop]: Compresor în care comprimarea gazului se realizează prin centrifugarea acestuia în urma antrenării în mişcare de rotafie rapidă printre paletele unei rofi (rotor). Trecerea gazului prin rotor se face în mod continuu; nu există organe de distribufie. Gazul e aspirat central şi apoi centrifugat într'o carcasă de obiceiu spirală, unde o parte din energia cinetică trece în energie potenfială corespunzătoare unei creşteri de presiune. Gazul comprimat este lipsit de uleiu. Antrenarea se face prin motoare electrice, prin turbine cu abur sau motoare termice. într'un singur etaj rotitor se poate obfine o comprimare de 1,1—2 ori presiunea inifială. Pentru presiunea finală sub aproximativ 0,7ats se numeşte ventilator şi nu cere răcirea fluidului comprimat; pentru presiune finală între 0,7 ats şi aproximativ 2 ats se numeşte suflantă, construită, de obiceiu, fără răcire, iar pentru presiuni finale peste 2 ats fluidul trebue răcit şi compresorul se numeşte turbocompresor 2. ~ cu piston [compresseur â piston ; Kolben-kompressor, Kolbenverdichter; piston compressor; dugattyus surito; nopnmeBoft KOMnpeccop]: Compresor la care comprimarea gazului se realizează prin mişcarea rectilinie, alternativă, relativ înceată, a unui piston într'un cilindru, fn culasa cilindrului se găsesc: supapa de aspi- Se construesc şi compresoare cu distribufie cu sertar sau cu distribufie mixtă: cu sertar şi supape (sertarul acfionând la începerea şi terminarea aspiraţiei şi la terminarea evacuării), sau cu canale Fig. 216. Compresor diferenţial cu piston, cu două etaje. de aspira}ie deschise de pislon. Reglarea debitului compresorului cu piston se face prin varierea vitesei de antrenare, la antrenarea prin 755 maşini termice prin micşorarea secfiunii conductei de aspirafie sau prin deschiderea supapelor de aspirafie, astfel că maşina merge în gol. Pornirea compresorului se face, de obiceiu, reducând rezistenţele la pornire prin des-chiderea.supapelor de evacuare a gazului. Ungerea pistoanelor se face cu uleiu mineral, cu punct de aprindere înalt şi cu viscozifate mare, iar la compresoarele de oxigen se face cu glicerină diluată cu apă. Axa cilindrului poate fi verticală sau orizontală. După felul de realizare a compresiunii gazului, compresorul cu piston poate fi: i. Compresor cu simplu efect [compresseur â piston âsimple effet; einfachwirkender Kolbenkom-pressor, einfachwirkender Kolbenverdichter; single acting piston compressor; egyszeru hatâsu dugaityus surito; nopumeBOH KOMnpeccop npocToro fleHCTBHH (OflHOCTOpOHHerO AeftCTBHH)] : Compresor la care compresiunea se face pe o singură fafă a pistonului (v. fig. sub Compresor cu un etaj). suprafafă mică de piston, unde e comprimat până la presiunea finală (v. fig. sub Compresor diferenţia! cu piston cu două etaje). 4. ~ compound [compresseur compound; Ver-bundverdichter, Verbundkompressor, Compound-kompressor; compound compressor; tobbfoku surito; KOMnpeccop-KOMnayHfl, MHorocTyneHHa-TblH KOMnpeccop]: Compresor cu etaje, la care compresiunea se efectuează în cilindri diferifi, gazul fiind răcit între compresiunile succesive, (v. fig. sub Compound, compresor ~). După valoarea presiunii finale a gazului, compresoarele cu piston se numesc: s. Compresor de foarte înaltă presiune [compresseur â tres haute pression; Hyperkompressor, Hochstdruckkompressor, Hochstdruckverdichter; highest pressure compressor; hiperkompresszor, igen nagynyomâsu surito; KOMiieccop BeCbMa Bbi-COKOro flaBJieHHa]; Compresor la care presiunea finală este peste 1000 ats. Esfe întrebuinfat în industria amoniacului sintetic, a gazelor lichide, etc, Fig. 217. Compresor orizontal cu piston, cu dublu efect, pentru o instalafie frigorigenă cu amoniac, a) cilindru ; b) piston ; c) supape de admisiune ; d) supape de evacuare ; e) mecanism bielă-manivelă ; f) volan. 2, ~ cu dublu efect [compresseur â piston â double effet; doppeltwirkender Kolbenverdichter, doppeltwirkender Kolbenkompressor; double acting piston compressor; kettos hatâsu dugattyus surito; IIOpiIIHeBOH KOMnpeccop flBOHHOrOfleH-CTBHH]: Compresor la care compresiunea se face alternativ pe ambele fefe ale pistonului, pistonul comprimând gazul jbe o fafă şi absor-bindu-l pe cealaltă fafă (fig. 217). s. ~ diferenfial [compresseur monocylindrique ă deux etages; einzylinder zweistufiger Kompres-sor, Differentialverdichter, Differentialkompresşor; differential compressor; diferenciâl surito; #H(|)(î)e-pemjHajibHbiH KOMnpeccop]: Compresor cu două etaje şi cu un singur cilindru. Fluidul este aspirat în cilindru pe suprafafa mare a pistonului şi comprimat până la Vp (P suprapresiunea finală). La ieşirea din cilindru, fluidul este răcit şi apoi absorbit în a doua cameră a cilindrului. cu‘ e. ~ de înaltă presiune [compresseur â haute pression; Hochdruckkompressor, Hochdruckver-dichter; high pressure compressor; nagy nyo-mâsu surito; Koivmpeccop BbicoKoro AaBJieHnfl].* Compresor la care presiunea finală esfe mai înaltă de 50 ats., aşa încât are etaje de joasă, de medie şi de înaltă presiune (v. fig. sub Compresor cu mai multe etaje). 7. ~ de joasă presiune [compresseur â basse pression; Niederdruckkompressor; low pressure compressor; kisnyomâsu surito; KOMnpeccop HH3-Koro flaBJieHHH]: Compresor la care presiunea finală este de 3’'’4 atsc De obiceiu este un compresor cu un singur etaj. 8. ~ de medie presiune [compresseur â pression moyenne; Mitteldruckkompressor; middle pressure compressor; kozepnyomâsu surito; KOM-npeccop cpeflHero ^aBJieHHH].* Compresor la care presiunea finală este de 4“a50 ats şi, de obiceiu 756 în jurul presiunii de 20 ats. Comprimarea' se face în două sau trei etaje. După numărul etajelor în cari se face compresiunea, deosebim: 1. Compresor cu un etaj [compresseur â un e-tage; einstufiger Verdichter, einstufiger Kompressor; single stage compressor; egyfo- compresiunea isotermică. Etajele sunt de joasă, de medie şi de înaltă presiune (fig. 219). 4. Compresor hidraulic [compresseur hy-draulique; hydraulischer Kompressor; hydraulic compressor; hidraulikus surito; rHflpaBJlHHeCKHft KOMnpeccop]: Compresor care funcţionează folosind o cădere de ku surito; OAHOCTy-neHHaTbm kom-npeccop] : Com- presor la care compresiunea se face într'un singur timp de lucru (fig. 218). E folosit pentru presiuni finale până la 3*”4 ats; penfru presiuni peste 3--*4 ats condifiunile de încălzire a gazului cer fracfionarea comprimării, pentru a permite răcirea gazului comprimat în două etaje; iar pentru presiuni mai mari de 20 ats se cere fracfionarea în mai multe etaje. 2. ~ cu doua etaje [compresseur â deux e-tages; zweistufiger Verdichter, zweistufiger Kompressor; two-stage compressor, double stage compressor; ketfoku surito; /ţByxcTyneHHaTbiH kom-npeccop]: Compresor ia care comprimarea gazului se fracfionează în două şi la care, pe lângă răcirea perefilor maşinii, se face şi răcirea fluidului comprimat înainte de intrarea în al doilea etaj, Fracfionarea comprimării se poate face într'un singur cilindru cu piston diferenfial sau în doi cilindri (v. fig. sub Compresor cu piston). 3. Compresor cu mai multe etaje [compresseur â plusieursetages; mehrstufiger Verdichter, mehrstu-figer Kompressor; multiple-stage compressor;tobb- apă (fig. 220). Apa cade printr'un tub vertical care are, la partea superioară, ajutaje prin cari a-spiră aerul. Aerul se amestecă cu apa şi este comprimat static. La capătul inferior, aerul se separă din apă şi este dus prin conducte la locul de utilizare; apa desaerisită se urcă printr'un puf deschis sau printr'o conductă ascendentă. Presiunea aerului corespunde înălfimii H a 218. Compresor cu un etaj. coloanei de apă des. aerisită. Se pot folosi căderi până la 100 m într'un singur etaj. Au un randament mare. S'au construit compresoare hidraulice până la 6000 CP, s. Compresor cu pistoane rotitoare [compresseur â pistons rotatifs; Verdichter mit umlaufen-den Verdrănger ; Fig. 219. Compresor cu mai multe etaje. I) etaj de joasă presiune; II) etaj de medie presiune; III), IV), V) etaje de înaltă presiune. foku surito; MHorocTyneHHaTbiâ KOMnpeccop]: Compresor la care compresiunea se face în trei sau în mai multe etaje. Prin fracfionarea compresiunii se obfine o apropiere mai mare de compressor with rotating pistons ; forgodugattyus surito; KOMnpeccop c BpauţaiomH- MHCH (iIOBOpOT-HblMH) IIOpiIIHH-MH]: Compresor la care pistoanele au o mişcare de rotafie, aşa încât permit antrenarea compresorului la o turafie mai mare decât cele cu pistoane cu mişcare alternativă. Nu are organe de distribuţie, nu are mecanism bielă-mani-velă; are greutate mică şi se poate cupla direct cu motorul. Pentru presiuni mici, până la Fig. 220. Compresor hidraulic. a) conductă verticală de cădere; b) ajutaj de absorpfie a aerului; c) separator de aer; d) conductă de aer comprimat; h) înălfimea coloanei de apă desaerisită. 0,7 ats se numeşte suflantă cu pistoane rotitoare. Pentru presiuni mai înalte se construeşte tipul de: 6. ~ rotitor cg lamele [compresseur rotatif â lamelles; Rotationsverdichter (mit Stahllammel-len); rotary compressor with steel lamellae; 757 aceilemezes forgo surito ; BpauţaiomHiiCH (no-BOpOTHblH) KOMnpeccop CO CTajlbHblMH Jia-M6J1J1HMH]: Compresor la care un rotor are longitudinal o serie de fante de ghidare pentru palete de secfiune dreptunghiulară, cari sunt împinse spre exterior prin efectul forfei centrifuge (fig, 221). Rotorul este aşezat excentric în carcasa, aşa încât rămâne un spafiu activ cu secfiunea în formă de seceră. In acest spafiu, lamelele despart compartimente al căror volum scade la mişcarea rotorului, aşa încât gazul este comprimat. Compresorul cere ungere, suprafefele de frecare fiind mari, Se construeşte pentru presiuni până la 4 ats. Exemple de compresoare numite după folosinţă: î. Compresor auxiliar de motor Diesel [compresseur auxiliaire pour moteur Diesel ; Hilfskompressor fur Dieselmotor; auxiliary compressor for Diesel engine ; a dieselmotor seged suritoje ; BCI10M0-raTejibHbiH, nycKOBOH KOMnpeccop ABHraTejm flHSejlb]: Compresor, de obiceiu cu piston, necesar pentru comprimarea aerului în butelia de aer de pornire a anumitor motoare Diesel, sau pentru scopuri auxiliare* E antrenat, de obiceiu, de motorul pe care-l deserveşte, 2. ~ axial. V. Ventilator axial. s. Compresor Ia auto [compresseur d'automo-bile ; Kraftwagenkompressor; motor car compressor ; gepkocsi surito; aBT0M06HJlbHbiH K0M-npeccop]: Compresor montat pe automobil, între carburator şi feava de admisiune, pentru a trimite, sub presiune amestecul carburant în cilindru. Provoacă un amestec intim între combustibil şi aerul comburant* E folosit numai la motoare de automobile de mare putere (de curse). 4. ~ la vehicule de cale ferată. V. sub Frâna continuă. 5. ~ de alimentare la altitudine [compresseur d’altitude; Lader, Hohenlader; altitude compressor; magassâgi surito; KOMnpeccdp îIHTaHHH, BblCOT-HblH KOMnpeccop]: Compresor folosit la alimentarea motoarelor cu aer, de presiune mai înaltă decât presiunea atmosferică ambiantă. Compresorul poate fi antrenat direct de motor, prin angrenaje, sau poate folosi energia gazelor de evacuare din motor, E folosit la motoarele de avion pentru a evita scăderea puterii motorului din cauza scăderii cu altitudinea a densităţii aerului. El poate fi: ~ cu antrenare mixtă [compresseur â transmission mixte; Lader mit gemischtem Antrieb; compressor with mixed driving; vegyes hajtâsu surito; KOMnpeccop cocMemaHHbiM iiphboaom]: Compresor cu două etaje, dintre cari primul etaj e antrenat direct de motor, iar al doilea, care se pune în funcfiune numai Ia altitudine, e antrenat de o turbină cu gaze. ~ cu două furafii [compresseur â deux vitesses; Zweiganglader; compressor with two velocities; ketsebessegel dolgozo surito; KOM-npeccop c AByMH ckopocthmh] : Compresor cu o turafie mai joasă la sol, şi cu alta mai înaltă la altitudine, unde se cere raport de compresiune mai mare. 8. Compresor de altitudine. V. Compresor de alimentare la altitudine. s. ^ de instalafie frigorigenă [compresseur pour installationfrigorigene ; Kompressor fur Kălte-maschinenanlage; compressor for refrigerating plant; hidegkeltogep suritoje ; KOMnpeccop RJlH XOJiOAHJlbHOH ycTaHOBKH]: Compresor penfru comprimarea vaporilor agentului frigorigen în instalafiile frigorigene. La puteri mari poate fi antrenat prin motor electric sau cu abur. La puteri mici, pentru instalafiile casnice, e antrenat, de obiceiu, prin motor electric. Se construeşte mai ales la instalafiile mari, ca maşinile cu piston cu dublu efect. La maşinile mici poate fi cu piston cu simplu efect, cu supape în capul pistonului, sau cu piston rotativ cu palete. O construcfie specială : io. ^ capsulat etanş [compresseur capsule etan-cbe ; wasserdicht gekapselt, terkompressor; water-proof capsulated compressor; vizhatlan surito; Kan-CIOJIHpOBaHHblH BOflOHHnpOHHIţaeMblii KOM- npeccop]: Compresor cu piston cu dublu efect, plasat în interiorul unui sistem de două corpuri, de obiceiu sferice, de tablă, capsulate etanş şi legate printr'un arbore de antrenare comun, şi cari se rotesc într'un vas cu saramură (fig. 222). Una din sfere, în care e plasat compresorul, constitue maşina frigorigenă; cealaltă constitue condensatorul. Cilindrul compresorului oscilează liber în jurul unei pozifii verticale în interiorul sferei, datorită unei contragreutăţi fixate de capul cilindrului. Pistonul primeşte mişcare prin mecanismul bielă-manivelă dela arborele de antrenare a corpurilor capsulate. Fluidul frigorigen com- Fig. 221. Compresor rotitor cu lamele. R). inel de protecfiune a peretelui carcasei; Sj lamele. 75$ primat în piston trece prin axul găurit al sferelor, în condensator, unde răceşte, prin peretele de tablă, saramura din vasul în care se roteşte condensatorul. Fig. 222. Compresor capsulat etanş, pentru o instalafie frigorigenă. a) arbore de antrenare; b) cilindru oscilant; c) bielă; d) contragreutate ; e) condensator; 1) vas cu saramură. t. Compresor Roots. V. Suflantă Roots. ă. Comprimare [compression; Kompression; compression; surites; CHCâTHe, KOMnpecCHfl]: Operafiunea de micşorare a volumului unui corp supus unei forfe sau unei presiuni exterioare. s. Comprimare tectonică [refoulement; Ab-drăngen; tectonic compression; fold retegosszenyo-modâs; TeKTOHHHecKâH KOMnpeecHfl}. Geol. : Comprimarea unor strate datorită forfelor orizontale de compresiune. Aceste forfe orizontale, fiind paralele cu suprafafa pământului, se numesc, impropriu, şi forfe, „tangenţiale". 4. Compton, efect ~ [effet C.; C. Effekt; C. effeci; C. hatâs; 9(|)(|)eKT K.]. Fiz.: Scăderea Av a frecvenfei unei radiafii X, datorită difuziunii ei de către materie. Această scădere a frecvenfei se produce în urma cedării unei părfi kw din energia fotonului X incident, energie care provoacă deplasarea unuia din electronii confinufi în masa di-fuzantă, relafia dintre Av şi Aze> fiind: ăw — hAv, unde h e cuanta elementară de acfiune (constanta de acfiune a lui Planck). Variafia de lungime de undă corespunzătoare este h AX =------(1 - cos<î>) = 0,0242 (1 - cos*) A m0c unde m0 este masa electronului, c vitesa luminii, iar unghiul pe care-l formează fasciculul de raze X difuzat cu direcfia inifială a fasciculului incident. s. Compfonit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru thomsonit. 6. Compunere [composition; Zusammensetzung; composition; kompozicio, dsszetetel; K0MIX03H-iţHH, COCTaBJieHHe]. Statist.: Prin compunerea a două variabile statistice independente G>) Gy)se în*elege variabiiitatea 7. Compunerea grafică a deplasărilor rectilinii [composition graphique des deplacements rectilignes; graphische Zusammensetzung gerad-liniger Verschiebungen ; graphical composifion of rectilinear displacements; egyenesvonalu eltolo-dâsok grafi kus âbrâzolâsa; rpa^JH^ecKOe noc-TpoeHHe npHMOjiHHeHHbix nepeMememoi (ne-pecTaHOBOK)] : Dacă se dau unui punct O, suc-; cesiv, două deplasări A rectilinii 1 şi 2 (fig. 223), 2 f j el ajunge, indiferent de / / ordinea în care le efec- 0 b" .....-y .....tuează, în acelaşi punct ... w ~ « final P, în care ar ajun- , , !m|punerea,.,9r ge dacă i s'ar da o sin- a deplasărilor rectilinii. ~ i , .... ^ * gura deplasare rectili- nie OP, reprezentată de prima diagonală a paralelogramului format de cele două deplasări, efectuate odată în ordinea 1,2 — şi odată în ordinea 2,1. Se spune că OP se obfine prin compurîegsa grafică a deplasărilor 1 şi 2, şi că aceasta se efectuează după regula paralelogramului. într'un spaţiu neeuclidian (de exemplu pe o suprafafă strâmbă, care reprezintă un spafiu neeuclidian cu două dimensiuni), compunerea grafică se exemplifică prin deplasări infinit mici (sau în spafiul euclidian tangent). 8. Compunerea acceleraţiilor. V. Acceleraţilor, compunerea 9. ~ forfelor. V. sub Forfelor, legea paralelogramului 10. ~ viteselor. V. Viteselor, compunerea 11. Comucîf. MineralNumele vechiu, părăsit, pentru jamesonit. 12. Comulfipiu. V. Multiplu comun. ia. Comună [commune; Gemeinde; municipa-Jity; kozseg; KOMMyHa, odlUiHHa, BOJlOCTb]* Urb.i Termen generic pentru o aglomeraţie care alcătueşte o unitate administrativă şi economică distinctă şi, în general, autonomă. Se disting: 14. ~ rurală [commune rurale; Landgemeinde; parish, village; fain; cejibCKan o6mHHa]: Comună al cărei caracter şi a cărei administrafie sunt de tip rural. Comuna rurală se poate compune din mai multe sate sau cătune izolate unele de altele. 15. ~ urbană [commune urbaine; Stadtge-meinde ; township ; vâros ; ropo^CKaH KOMMyHa, 06llţHHa]; Comună al cărei caracter şi a cărei administraţie sunt de tip orăşenesc. ie. ~ suburbană [commune suburbaine, loca-lite de la banlieue; Vorstadt, Vorort; suburban township; kul vâros; npHropo/ţHaH oâlIţHHa]: Comună situată în vecinătatea unei comune urbane, şi a cărei vieaţă economică şi administrativă este dependentă de aceea a comunei urbane respective, i7. Comunicafie, cale de V. sub Cale de comunicaţie. is. Comunitate vegetală [communite vegetale; Pflanzengesellschaft; plant community; noveny-târsasâg; pacTHTejibHan o6iiţHHa (kojiohhh)]: Populaţie vegetală crescută în mod natural, care are caractere proprii şi poa*e fi tratată ca o entitate biologică distinctă. 759 î. Comutafie telefonică [commutation telephonique; Fernsprech-Vermittlung; telephonic switching; tâvbeszelo kozvetites; TeJie<|)OHHaH KOMMyTaixHH (nepeKJHoneHHe)]. Telf.: Ansamblul operafiunilor de reunire între ele a liniilor telefonice1 în vederea stabiliri i unei comunicaţii între doi abonaţi. Comutatoare electrică [commutatrice elec-frique; Einankerumformer; rotary convertor; âram-âtalakito; OflHOHKOpHbiii npe06pa30BaTejib, KOHBepTep. yM(f)OpMep]. Elf.: Maşină electrică cu inductor de curent continuu şi cu o singură înfăşurare indusă rotitoare, având rotorul cu colector şi cu inele colectoare, care transformă curentul alternativ în continuu, sau curentul continuu în alternativ (fig. 224). Raportul dintre iensiunea electromotoare continuă şi valoarea efectivă •a tensiunii elec- fr‘^* Schema unei comutatoare tromotoare al- electrice, fernative nu poate fi variat,şi depinde de numărul de inele colectoare corespunzător numărului de iaze, ca şi de raportul dintre armonica fundamentală şi dintre media în timp a fluxului magnetic care străbate secţiunile de indus ale comutatoarei, 3. Comutator [commutateur; Umschalter; charge-over switch; komutatoratvalto; KOMMy-TaTOp]: Aparat destinat a schimba, într'un circuit, un sistem de conexiuni prin altul. 4. Comutator [commutaleur; Kommutator; com-mutator; kommutator; KOMMyTaTOp]: Q± şi Q2 •fiind doi operatori distincţi, operatorul Q2-&2 este comutatorul lui Q4 prin Q2. 5. Comutator stea-triunghiu [commutateur etoile-triangle; Sterndreieckschatter; starmesh switch, star-delta switch; csillagkapcsolo; nepe-KJnonaTejib co 3Be3Abi Ha TpeyrojibHHK]. Elt.: Comutator pentru demararea motoarelor de inducţie prin micşorarea curentului de demarare, realizată prin conectarea înfăşurării statorului la început în stea şi apoi în triunghiu. V. şi sub Intreruptor-comutator stea-triunghiu. 6. Con [cone; Zapfen; cone; fenyotoboz; niHUlKa (coiţBeTHe xbohhmx)].Bot.:Inflorescenţă feminină, maturizată, în formă de con, a celor mai multe conifere, consistând dintr'un ax cu numeroşi solzi lemnoşi, cari acoper fiecare, de obiceiu, câte două seminţe. Ex.: conurile de brad, de molid, pin, Jarice, etc. 7. Con [cone; Kegel; cone; kup; KOHyc]. Geom.: 1. Suprafaţă generată de o dreaptă sau semidreaptă, numită generatoare, care se sprijine pe o curbă fixă (directoare) şi trece printr'un punct fix, numit vârful conului. Dacă generatoa- rea este o semidreaptc mărginită ia vârf, conul are o singură pânză, iar dacă vârful este un punct oarecare de pe dreapta generatoare, conul are două pânze. Gradul directoarei se numeşte ordinul conului. — Când curba fixă este un cerc, conul se numeşte circular. Dreapta care uneşte vârful conului cu centrul cercului se numeşte, în acest caz, axa conului. Când axa conului e perpendiculară pe planul cercului,conul se numeşte drept; altfel, se numeşte oblic. — 2. Solidul mărginit de o suprafaţă de con şi de planul curbei directoare plane, care formează baza conului. Distanţa dintre vârful şi baza unui con e înălţimea lui. — Volumul solidului este a treia parte din volumul cilindrului care are aceeaşi bază şi aceeaşi înălfime, adică e egal cu o treime din produsul ariei bazei prin înălţimea conului. — Aria laterală a unui con circular drept, al cărui cerc de bază are raza r, iar a cărui generatoare, cuprinsă între vârf şi bază, are lungimea g, este. nrg. —■- O secţiune paralelă cu baza determină, între ea şi bază, un trunchiu de con, care are două baze, distanţa dintre ele fiind înălţimea trunchiului. Conuri particulare întâlnite în Geometrie şi în Optică. 8. ~ asimptotic [cone asymptotique; Asym-ptotenkegel; asymptofic cone; aszimpfotikus kup; aCHMnTOTHHecKHH KOHyc]: Con de ordinul al doilea, cu vârful în centrul unei cuadrice cu centru unic, la distanţă finită sau infinită, şi care are ca directoare curba dela infinit a cuadricei. Conul degenerează în două plane* dacă cuadrica este un paraboloid. 9. ~ caracteristic [cone caracteristique; cha-rakteristischer Kegel; characteristic cone; jelleg-zetes kup; xapaKTepHCTHHecKHH. KOHyc]: Suprafaţa înfăşurătoare a planelor tangente, într'un punct dat, la suprafeţele integrale ale unei ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâiu nelineară, cari trec prin punctul considerat. 10. ~ de contur aparent. Geom. d. V. Con proiectant. 11. ~ de lumină [cone de lumiere; Licbt-strahlenkegel; light ray cone; fenysugârkup; KOHyc CBeTOBblX JiyneH]: Infăşurătoarea planelor de lumină cari trec printr'o sursă luminoasă punctuală, la distanţă finită, şi sunt tangente la o suprafaţă. Sin. Con proiectant. 12. ~ de penumbră [cone de penombre; Halb-schattenkonus; penumbra cone; felârnyek kupja; KOHyc nOJiyTeHH]: Conul circumscris unei surse luminoase finite (de ex. o sferă) şi obiectului dat, având vârful între ele. Curba lui de contact cu suprafaţa obiectului dă prima separatoare dintre zona luminată şi penumbra proprie, iar intersecţiunea lui cu un ecran, dincolo de obiect, dă limita exterioară a penumbrei purtate. 13. ~ isotrop [cone isotrope; Kugelkegel, NuII-kegel, absoluter Kegel; isotropic cone; izotro-pikus kup; H30Tp0llHHeCKHH KOHyc]: Con de ordinul al doilea, cu vârful într'un punct oarecare al spaţiului, şi care are ca directoare conica 760 absolută a spafiului. Oricărui punct al spafiului i se poate asocia un con isotrop. Conul isotrop este invariant într'o rotafie a spafiului în jurul vârfului său. 1. Con proiectant [cone projectant; projizie-render Kegel; projecting cone; vetitokup; npoeK-THpyiOliţHH KOHyc]: Con cu vârful în centrul de proiecfie şi circumscris unui obiect din spafiu. Poate fi considerat şi con vizual al obiectului sau con de umbră. Curba de contact dintre a-cest con şi obiect este conturul aparent al suprafefei relativ la centrul de proiecfie dat, considerat ca punct de vedere. Sin. Con de contur aparent, Con de lumină. 2. Con clasor [cone classificateur; Konus; cone classifier; osztâlyozokup; KOHyc KJiacCH^îHKaTop]: Mine: Aparat de clasare a minereurilor (fig. 225): Un con de tablă, care se poate deplasa Tn sens vertical, este suspendat de extremităfile a două pârghii. Orificiul său inferior este închis în mod normal de un dop conic fix P, închiderea fiind menfinută — în anumite condifiuni de încărcare — cu ajutorul a două contragreutăfi C, reglabile. Când minereul pulverizat şi amestecat cu apă ajunge în con, părfile mai pufin fine (nisipurile) se depun în partea de jos, iar noroiul (alcătuit din minereu pulverulent şi apă) se revarsă prin ciocul-deversor D. Când depozitul a ajuns la un anumit volum, şi deci la o anumită greutate, conul se Iasă în jos şi se creează un loc de trecere între dopul P şi peretele părfii inferioare a conului, eliminându-se pe aici depozitul acumulat. Apoi conul îşi reia pozifia normală. Fig. 225. Con clasor. s. Con cu trepte [cone â gradins; Stufenscheibe; step cone, step pulley; lepcsos korong, lepcsos târcsa; CTyneHHaTbiH hikhb]. Mş.: Roată de transmisiune, formată din mai multe trepte cilindrice de diametri monoton crescători. Sin. Con etajat. V. sub Roată de transmisiuni. 4. Con de apă [cone d'eau; Wasserkon; water cone; vizkup; BOAHblH KOHyc], Mine: înaintare în formă de con, a apei de sinclinal, într'o exploatare cu debite prea mari de fifeiu sau de gaze, într'o parte a şantierului, făcută prin una sau prin mai multe sonde. Acea porfiune a şantierului este inundată rapid. O astfel de exploatare nerafională, în mai multe puncte ale unui zăcământ, poate conduce, prin înaintările de apă provocate, la unirea a două sau a mai multor înaintări (degetafii de apă), lăsând în urmă chiar enclave de fifeiu cari nu mai pot fi exploatate. 5. Con de dejecfie [lit de dejection, cone de dejection; Schuttkegel; dejection cone; hordalek-kup; /ţejKCKiţHOHHblH KOHyc], Geol.: îngrămădire neregulată de pietriş, de nisip, etc., care se formează la vărsarea unui torent într'o vale cu panta mai mică. Are forma unei jumătăfi de con foarte turtit. 6. Con de fricfiune [tambour â friction; ko-nische Reibungstrommel; conica! friction drum; surlodâsi kup; KOHHHeCKHă (JjpHKIţliOHHblH TaM-6yp]. Mş.: Tobă conică pentru transmisiunea prin» frecare a mişcării. 7. Con de transifie al unui ghefar [cone de transition; Obergangskegel; transition cone of a glacier; glecser âtmeneti kupja; KOHH^eCKliă CKaT JieAHHKa]. Geol.: Panta de racordare a morenei frontale cu aluviunile cursului de apă alimentat de topirea ghefarului. 8. Con vulcanic [cone volcanique; Vulkan-kegeJ; volcaniccone; vulkân-kup; ByJIKaHHHeCKHH: KOHyc]. Geo/.: Partea exterioară a unui aparat vulcanic, având forma conică. Este constituit din lavă şi din materialele aruncate de vulcan în timpul erupfiei. Deosebim conuri formate din strate şi din sfărâmături de lavă; conuri formate aproape numai din cenuşă, şi conuri de strato-vulcani, sau conuri mixte, formate din strate alternante de lavă, cenuşă şi lapili. 9. Con [cone; Konus; cone, taper; kup; KOHyc]. Mş.: Con de dimensiuni standardizate, a cărui formă o au cozile de unelte şi man-şoanele port-unelte. Manşoanele port-unelte au ele înseşi o formă conică în interior şi în exterior, sau numai în interior, iar forma lor exterioară cilindrică; unealta se fixează în manşon, iar manşonul în port-unealta maşinii. Deosebim: io. ~ Morse [cone Morse ; Morsekonus; Morse taper; M.-kup ; KOHyc Mop3e]: Con standardizat m m n Fig. 225 a. Coadă conică cu vârf şi manşon port-unealtă. m) coadă conică cu vârf de unealtă; n) manşon port-unealtă pentru coadă conică cu vârf. şi limitat la opt tipuri (O*”7) cu o conicitate mai mare sau mai mică de 1/20 şi cu dimensiunile calculate luând ca bază folul (fig. 225 a). Cotele esenfiale (D, d2, d5, /4, /5) sunt indicate în tabloul 761 alăturat, atât pentru coadă cât şi pentru manşon (în mm) pentru tipul de coadă indicat în fig. 225 a. ° o us 9,045 12,065 17,781 23,826 31,269 44,401 63,350 6,115 8,973 14,060 19,133 25,156 36/549 52,422 83,061 68,215 6,7 9,7 14,9 20,2 26,5 38,2 54,8 71,1 5,5 35 65 51,9 66,9 83,2 105,7 134,5 187,1 Conicitate 1 : 19,212 1 :20,048 1 :20,020 1 : 19,922 1 : 19,254 1 : 19,002 257,2 1:19,231 î« Coil metric [cone metrique; metrischer Ko-nus; metric taper shank; meter rendszeru kup; M6TpHHecKHH KOHyc]: Con standardizat în sistemul metric, cu o conicitate de 1 /20. Caracteristicele sunt date luând ca bază diametrul D al conului şi mergând în creştere dela 4mm până la 200mm. Tabloul alăturat indică dimensiunile iniţiale pentru câţiva diametri (în mm): Con metri c D I d_, d. /4 k Conicitatea 4 4 ; | - 3 - 25 1 : 20 6 . 6 - 4,6 - 34 1 : 20 9 9 6,2 6,7 60 52 1 : 20 12 12 9 9,7 64 54 1 : 20 ... ... 1 : 20 Tipurile de coadă notată cu liniufă (—) nu se folosesc. 2. Con Seger [montre de S., cone de S. • S.-kegel ; cone Seger; S.-kup; KOHyc 3erepa (nHpOMeTpHynecKHH)]. Ind. st. c..* Pirometru ceramic compus dintr'o piramidă triunghiulară trunchiată, de 2,5 cm înălfime, făcută, după nevoie, din diferite amestecuri de caolin de Zettlitz, cuarf, feldspat şi alţi fondanji ceramici. Piramidele se topesc la temperaturi cari depind de compozifia lor. Temperatura de fuziune a acestor conuri Seger nu coincide cu cea nominală decât pentru o anumită vitesă de încălzire. Scara temperaturilor măsurabile are 59 de trepte, cuprinse între 600° şi 2000°, cari sunt atinse când vârfurile conurilor respective ating, la topire, suportul plan, pe care se găsesc conurile. 1) CS 022 = 2) CS 010a = 3) CS 09a = 4) CS 5) CS 6) CS 7) CS 8) CS 600° 900° 920° 940° 960° 08a = 07a = 05a = 1000° 1 a = 1100° 6a=1200° 9) CS 14-1410° 10) CS 26 - 1580° 11) CS 30= 1670° 12) CS 32 = 1710° 13) CS 34= 1750° 14) CS 35 = 1770° 15) CS 36 = 1790° 16) CS 42 = 2000° (CS = SK). Sin. Indicator pirometric. 3. Conac. Arh.: Totalitatea construcfii lor — casa de locuit şi acaretele — necesare une* exploatări agricole. 4. Concasare [concassage; Brechen, Zerkiei-nerung; crushing; apritâs; Apo6jieHHe]: Operaţiunea de sfărâmare a unui material solid în părfi mai mici, în vederea folosirii la diferite feluri de lucrări. Se face, în general, mecanic, cu ajutorul concasoarelor, dar se poate face şi manual cu ajutorul unor ciocane cu coadă lungă, mai uşoare sau mai grele (baroase), după mărimea şi duritatea materialului. 5. Concasor [concasseur; Brecher, Steinbre-cher; crusher; kotorogep; ApoâHJlKa]: Maşină de lucru pentru sfărâmarea materialelor dure şi semidure, ca minereurile, cărbunii, piatra, etc., folosită în industriile extractive sau de prelucrare. E echipată, uneori, cu ciururi de sortare a materialului concasat. După dimensiunile materialului ia intrarea şi la ieşirea din concasor, deosebim: 6. Concasor primar [concasseur primaire; Grobbrecher; coarse crusher, primary crusher; durva kotorogep; nepBHHHaH, KpynHan, rpy-6afl /jpo6HJiKa], care se foloseşte pentru reducerea la cca 200 mm a dimensiunilor blocurilor mari, şi 7. ~ secundar [concasseur secondaire; Klein-brecher; fine crusher, secondary crusher; apro-kotorogep; BTOpHHHâH, MejlKafl AP06HJIKa]i care se foloseşte pentru reducerea până la cca 30 * * • 50 mm a dimensiunilor de maximum 200 mm ale materialului intrat în concasor. Tipuri de concasoare: 8. Concasor conic [concasseur giratoire â cone; Kegelbrecher; conical breaker; kupos kozuzogep; KOHHHecKan ApoâHJlKa]: Concasor constituit, în principal, din două conuri de ofel dur, coaxiale verticale, cu vârful în jos, canelate după generatoare, cu distanfa dintre fefele lor laterale scăzând de sus în jos. Conul exterior e fix şi solidar cu batiul, iar conul interior, echipat cu un puternic ax vertical, e sprijinit, de obiceiu, într'un palier sferic, şi are o mişcare lentă de rotaţie. Lucrează după principiul râşnitoarei* Gradul maxim de reducere a dimensiunilor lineare care se poate obţine este de cca 8:1. — Poate concasa blocuri de până la 1 m3. 9'. ~ cu ciocane [concasseur â marteaux, bro-yeur â marteaux; Hammerbrecher; cross beater crusher, hammer mill; kalapâcsos kotorogep; Apo6HJlKa C MOJlOTKaMH]: Concasor alcătuit d ntr'una sau două camere cilindrice orizontale, blindate cu plăci de oţel dur, în fiecare învâr-tindu-se, cu 600”*1000 ture/min, un arbore de care sunt articulate piese de oţel special deforma paralelepipedică, numite ciocane. Ciocanele sunt antrenate în mişcare de rotaţie, lovind şi sfărâmând materialul care e introdus pe la partea superioară a camerelor, şi cari le părăseşte pe 762 la partea inferioară, trecând printr'un grătar de calibrare (fig. 226). 1. Concasorcu discuri [broyeur â disques, broyeur Symons; Symons Brecher; Symons crusher; Symons-fele târcsâs koto-rogep; flHCKOBafl £po6HJIKa]: Con-casor pentru mă-runfirea materialului cu dimensiunile de 40*'*50 mm. E alcătui!, în principal, din două discuri verticale de ofel dur, pufin conice, cari se învârtesc cu vitese egale (mari) şi în acelaşi sens. Unul descrie o mişcare uşor oscilantă în plan vertical, astfel încât materialul, introdus între discuri printr'o pâlnie cu deschiderea de distribuire în axa lor, este sfărâmat prin presiunea care se exercită periodic. Sin. Concasor Symons, 2. ~ cu cilindri [broyeur â cylindres; Walzen- brecher; rolling crusher; hengeres kotorogep; IţHJIHHApOBafl AP06HJIKa]: Concasor pentru minerale semidure, alcătuit din doi cilindri orizontali şi paraleli, netezi sau canelafi, printre cari trece materialul de sdrobit. Cilindrii se învârtesc lent în sensuri contrare, astfel încât materialul să fie prins şi tras'între ei. Uneori au dinfi puternici profilafi, pentru sdrobirea de materiale mai dure. Alteori, concasorul este alcătuit din două până la patru perechi de cilindri, aşezate în etaj, cu distanfa liberă descrescând de sus în jos, materialul fiind supus unei reduceri treptate a dimensiunilor lineare. Concasează material cu dimensiunile de până la cca 150mm. Sin. Concasor cu valfuri. 3. ~ cu fălci [concasseur â mâchoires; Backen-brecher; jaw crusher; pofâstorogep; iiţeKOBaH £po6HJlKa]: Concasor constituit, în principal, din două. fălci (plăci) de ofel dur, striate sau canelate, cari formează un V vertical, deschis în partea de jos, una fixă, iar cealaltă mobilă în jurul unui ax orizontal, care se găseşte la capătul ei de sus. Un volan imprimă fălcii mobile, printr'un excentric şi o bară puternică, oscilafii constrânse de amplitudine mică şi cu cca 200 perioade pe minut (fig. 227). Materialul, introdus între fălci pe la partea de sus, este sdrobit progresiv prin mişcările de apropiere şi depărtare ale fălcii mobile, şi coboară şi părăseşte concasorul, când poate trece prin deschiderea de jos a V-ului format de fălci. Gradul de reducere a dimensiunilor lineare care se poate obfine e 10:1. 4. ~ cu valfuri. V. Concasor cu cilindri. 5. ~ Symons. V. Concasor cu discuri. 6. ~ Titan [concasseur T.; T.- Brecher ‘ l.-crus- ^!9‘ ^27. Concasor cu fălci, he/; T.-kotorogep; ApodHJlKa THTaH]: Concasor cu ciocane, alcătuit din două cam.ere conjugate, cu circumferenfele interpenetrate pe o anumită distanfă, echipate cu doi arbori ale căror ciocane se îmbucă în mişcarea lor. Poate concasa blocuri foarte mari şi are debit mare. 7. Concav [concave; konkav; concave; dom- boru; BorHyTbiH, Bnajibmj. Geom.: 1. Calitatea unui arc de curbă, fafă de un punct exterior A, de a avea, între oricari două puncte Pt şi P2 de pe el, o coardă care să fie intersectată de segmentul de dreaptă care uneşte punctul A cu orice punct P, situat pe porfiunea de arc dintre P± şi P2 (fig. 228). - 2. Calitatea unei linii poligonale de a fi inscriptibila într'un arc de curbă concav. — 3. Calitatea unei porfiuni de suprafafă, fafă de un punct exterior Pt Alt care consistă înfăptui că orice intersecfiune a Fi9- 22B' ei cu un plan care trece Arc de curba concav* prin punctul A e un arc de curbă concav fafă de A. 8. Concavă, oglindă ~ [miroir concave; kon-kaver Spiegel; concave mirror; domboru tukor; BOrHyTOe 3epKaJio]: Oglindă formată dintr'o calotă de suprafafă concava, lustruită. Aproape toate oglinzile concave întrebuinţate în practică sunt sferice. In cazuri speciale, se construesc oglinzi concave parabolice (de fapt: parabolo-idaie). 9. Concentrare [concentration ; Konzentrierung ; concentration ; tomorites ; KOHiţeHTpau.HH, cry-ilţeHHe]: Operafiune care are drept scop mărirea conţinutului procentual al unui component într'o solufie sau într'un amestec, prin îndepărtarea parţială a celorlalţi componenţi sau prin adăugirea de cantităţi suplementare din componentul respectiv. io. Concentrare [concentration ; Konzentration ; concentration; tomorites, tomenyites; o6ora-iiţeHHe, rpynrmpOBKa (pyA)].- Mine.: Totalitatea operaţiunilor de sortare de minereuri, prin cari se separă din minereul brut părfile bogate în minereuri utile (numite concentrate), cari se valorifică —de altele sterile, cari se elimină. Fig. 226. Concasor cu ciocane, a) bandă de alimentare; bj coş de alimentare; c) grătar de conducere; d) nicovală; ej ciocan; f) grătar de calibrare; g) şea de calibrare; h) pâlnie de colectare; i) bandă transportoare. 763 î. Concentrare gravimetrică [concentrafion gra-vimetrique; Schwerkraftaufbereitung; gravimetrical-concentration ; tomorites sulykulombseg alapjân ; rpaBHMeTpHHecKaa rpynnHpoBKa] : Sortare la care separarea substanţelor minerale utile, între ele şi de cele sterile, se face pe baza diferenţei de greutate specifică, in unele procedee, separarea se face cu ajutorul unui curent de aer (separare pneumatică); în altele, se folosesc medii de densitate mai mare decât apa (separare în medii dense), iar în altele, separarea substanţelor minerale utile, între ele şi de cele sterile, se face în apă (concentrare hidrogravitică). Principalele procedee de acest fel sunt; zeţajul, concentrarea pe mese şi spălătoarele rheo. 2. Concentrare capitalistă [concentrafion du capital ; Konzentration des Kapitals ; concentrafion of capital; toke felhalmozâs ; KOHlţeHTpaiţHH, COCpeflOTOHeHHe KanHTajia] : Concentrarea de mijloace de producţie din ce în ce mai numeroase în mâinile capitaliştilor, ca efect al acumulării de capital. 3. Concentrarea leşiei de tutun [concentrafion du jus de tabac ; Laugenkonzentration ; tobacco juice concentrafion; dohânylug tomenyitese; KOHiţeHTpaiţHH Ta6aHHoro 3KCTpaKTa]. Ind. tuf.: Supunerea leşiei crude unui tratament de încălzire, cu ajutorul aburului indirect, în auto-clave speciale, la cca 100°, şi într'un vid de 600'--650 mm coloană de mercur. 4» Concentrat [concentre; Konzentrat; concentrate ; tdmenyitett bânyatermek ; KOHiţeHTpaT, npoflyKT o6oram,eHHH py^w]. Meti.: Produs minier, obţinut în urma unor operaţiuni speciale de preparare, îmbogăţit în substanţe şi curăţit în deajuns de impurităţi, pentru a putea fi supus operaţiunilor metalurgice ulterioare. 5. ~ de zinc [concentre de zinc; Zink-konzentrat; zinc concentrate; tomenyiteti cinkerc, porkolt cinkerc ; iţHHKOBbiH KOHiţeHTpaT]. Metl,: Subprodus obţinut în metalurgia zincului prin prăjirea blendei şi reducerea cu cărbune a oxidului format. Operaţiunile nu se fac totdeauna în acelaşi loc, iar subprodusul obţinut în prima operaţiune, în care s'a eliminat în cea mai mare parte sulful şi parte din plumbul din minereu, se numeşte, impropriu, concentrat de zinc. e. Concentraţie [concentrafion; Konzentration; concentration; tomenyites; KOHiţeHTpaiţHH]. Chim.: 1. Raportul dintre cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau gazoasă, disolvată, şi dintre cantitatea de solvent. — 2. Raportul dintre cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau gazoasă disolvată şi dintre cantitatea de soluţie obţinută. După felul în care se exprimă cantitatea de substanţă disolvată şi cantitatea de solvent, deosebim : 7. Concentraţie empirică [concentrafion em-pirique; empirische Konzentration; empirical - concentrafion; empirikus tomenyites; 3MllHpH-HecKan KOHijeHTpaiţHH]: 1. Gramele de substanţă disolvate într'un litru de solvent, respectiv conţinute într'un litru de soluţie. — 2. Gramele de substanţă disolvate în 100g solvent, respectiv conţinute de lOOg soluţie. — 3. Centimetrii cubi de gaz disoivaţi într'un-litru de solvent, respectiv de soluţie. — 4. Centimetrii cubi de gaz disolvafi într'un metru cub de alt gaz (solvent), respectiv într'un metru cub de solufie. 8. ~ limită [concentrafion limite; Grenzkonzen-tration; Iimit concentrafion; tdmenysegi hatârertek; npe/ţejibHaH KOHiţeHTpaiţHH]: Concentraţia reală minimă a unei substanţe, care se mai poate recunoaşte cu un anumit reactiv specific; se exprimă în g pe cm3 de solufie. Serveşte pentru caracterizarea reacfiilor microchimice calitative. 9. ~ molară [concentrafion molaire; molare Konzentration; molar concentrafionmolâris tomenyites; MOJlHpHaa KOHiţeHTpaiţHH]: Numărul de moli de substanfă disolvată într'un litru de solvent, respectiv confinufi într'un litru de solufie. 10. ~ normală [concentrafion normale; normale Konzentration; normal concentrafion; normal tdmenyseg ;HOpMajlbHaH KOHlţeHTpaiţHH]: Numărul de echivalenfi-grame de substanfă activă disolvată într'un litru de solvent. In Chimia analitică se lucrează şi cu fracţiuni de concentrafie normală, de ex. cu concentraţie decinormală. Sin. Concentraţie echivalentă. 11. Concentrafie de curent [concentration du courant; Stromkonzentration; current concentration; âramtomenyseg; KOHiţeHTpaiţHfl TOKa]: Raportul dintre intensitatea curentului de electroliză şi dintre volumul electrolitului din baie; se exprimă în A/cm3 sau în A/dm3. 12. Concentrator [concentrateur; Konzentrator; concentrator; gâzok egesi hojenek gyujtoberen-dezese ; KOHlţeHTpaTOp] : Dispozitiv pentru recuperat căldura gazelor de ardere din cuptoarele rotative pentru ciment, construit în acelaşi fel ca şi calcinatorul. 13. Concentric, plan Urb. V. sub Plan, 14. Concentrice [concentriques ; konzentrisch ; concentric ; kozpontos ; KOHiţeHTpHHeCKHH] : Calitatea unor curbe de a avea acelaşi centru. 15. Concept [concept; Begriff; concept; fogalom; nOHHTHG, KOHLţeiiT]. Logică: Simbol pentru obiect sau clasa de obiecte cari au un ansamblu de caracteristice. Conceptul de proprietate se exprimă printr'o funcţiune propoziţională care are un singur argument, iar conceptul de relaţie, prin una care are mai multe argumente. ie. Concept primitiv [concept primitif; Grund-begriff; primitive concept; alapfogalom ; npH-MHTHBHblH, nepBOHanajlbHblH KOHIţenT (iiohh-THe)]. Logică: 1. Concept care nu se defineşte şi se foloseşte, eventual împreună cu altele, spre a defini în funcţiune de ele conceptele derivate ale unui domeniu de cercetare. In acest înţeles, conceptele primitive sunt determinate, adică .constante. — Această definiţie a fost înlocuită cu cea următoare: ■— 2. Concept care se defineşte implicit, eventual împreună cu altele primitive, prin sistemul de axiome în raport cu care e primitiv. In acest înţeles, conceptele primitive sunt nedeterminate, adică variabile. — Punct, 764 dreaptă şi plan sunt conceptele primitive ale geometriei euclidiene în raport cu sistemul de axiome al Iui Hilbert, iar zero, număr şi consecvent sunt conceptele primitive ale sistemului numerelor naturale în raport cu sistemul de axiome ai lui Peano, 1. Concept derivat [concept derive; abgelei-teter Begriff; derivated concept; levezetett foga-lom; OTBJieneHHOe noHHTHej: Concept definit în funcfiune de concepte primitive. 2. Concesiune [concession de mine; Cruben-feld; concession; engedmenyes bânyaterulet; KOH-iţecCHH]. Mine: Teren acordat pentru exploatare, după ce, prin lucrări de explorare, s'a dovedit existenfa neîndoielnică a unui zăcământ exploatabil. s. Concesiune, robinet de ~ [robinet d'arret; Absperrhahn; shut-off cock; vizszolgâltatmânyi csap; sanopHblH KpaH]: Robinetul aşezat pe un branşament de apă, manevrabil din stradă, cu ajutorul căruia se poate întrerupe comunicafia dintre distribufia publică şi instalafia consumatorului. 4* Conchit. Mineral.: Varietate de aragonit fibros, provenită din resturi de cochilii (nume vechiu, părăsit). s. Concoidă [conchoide; Konchoide; conchoid; konkoid; KOHXOHfla]. Geom.: Cubică circulară,cu punct dublu, prezentând o axă de simetrie. Luând drept axe de coordonate rectilinii bisectoarele unghiului format de tangentele duble, ecuafia concoidei este ax(x2-hy2) — (k2—a2)x2—a2y2 = 0, e. Concoida Iui Nicomede [conchoide de N.; Konchoide des N.; N. conchoid; N.-fele konkoid; KOHXOHfla HHKOMe/ţa]. Geom.: Cuartică circulară, care . se poate construi y astfel: Fie o dreaptă variabilă d, care trece printr'un punct fix O şi o dreaptă fixă r care nu trece prin O. Fie M intersecfiunea Q dreptei d cu r. Locul geometric al punctelor P situate pe d la o distanfă constantă l de M, este concoida lui Nicomede. într'un sistem de axe dreptunghiulare cu originea în Fig. 229. centrul fasciculului şi cu axa Concoida Iui Nicomede. absciselor perpendiculară pe dreapta fixă, curba are ecuafia: (x—a)2{x2 + y2)—L2x2=Ot a fiind distanfa dintre O şi r. Partea reală a curbei e constituită din două ramuri situate de o parte şi de alta a dreptei r, tangente la infinit. O este punct dublu pentru curbă, având tangente reale şi distincte, confundate (cuspidă) sau imaginar conjugate, după cum l = a. 7. Concoidal [conchoi'dal; muschelig; con-choidal; kagylos; yjiHTK006pa3HbiH, CKOpJiyno-o6pa3HbiH, KOHXOHAajibHbiH]. Mineral.: Calitatea spărturii unui corp solid ele a se produce după suprafefe curbe. 8. Concordanfă [concordance; Konkordanz; conformity; osszhangusâg; C0rjiaCH0CTb]. Geol.: Dispozifie paralelă a unor strate, care indică adesea continuitatea de sedimentare. 9. Concret [concret; Konkret; concrete; valo-sâgos; KOHKpeTHblH]: Calitatea de a putea fi obiectul experienfei. 10. Concrefionare [concretionnement; Konkre-tionbildung; formation of concretions; osszetomoru- 1 es; (]?0pMHp0BaHHe, 06pa30BaHHe KOHKpe-U.HH], Geo/.: Formarea de concrefiuni geologice. 11. Concrefionare [concretionnement; Sintern; sintering; osszesules, osszezsugorodâs, reve, ke-szelo-salak;cneKaHHe]. Metl. Ind. st. c.: Procedeu de transformare într'un corp solid a unui conglomerat de pulbere de metale* metaloizi sau compuşi metalici, printr'un tratament termic la o temperatură la care corpul încă nu se topeşte, respectiv la care se produc numai topiri parfiale ale pulberii eventual aliate. Concrefionarea se produce atât prin forfele de adeziune condi-fionate de apropierea suprafefelor particulelor, produsă de îndesarea materialului, eventual de aplicarea unei presiuni în timpul procesului, cât şi prin cristalizarea şi schimbările de pozifii în refelele spafiale, mai ales la suprafafa particulelor, cari se produc la temperatura, eventual înaltă, de concrefionare.— In cursul urcăriitemperaturii T, a unui compus al fierului, de exemplu, se produc următoarele fenomene (Tc fiind temperatura absolută de concrefionare): între limitele 0 < T < 0,23 Tc, un efect de desorpfie ca urmare a forfelor de adeziune, şi o scădere a capacităfii de adsorpfie; între limitele 0,23 Tc < !T < 0,36 T(t activarea prin regrupările moleculelor în suprafafă, cauzată de difuziunea superficială, creşterea capacităfii de adsorpfie, eventual eliminarea gazelor dela suprafafă; între limitele 0,33 Tc compune dintr'un distribui- ieşirea condensafu|ui; e) tor (turbină cu injecfie par- racord de vid. f) inlrarea fială) în care pătrunde apa, aburului de pornire, care e centrifugată către un ajutaj de evacuare (fig. 232). Prin centrifugare, stropii de apă antrenează aburul din feava de emisiune. Prezintă avantajul că nu are nevoie de pompă specială de vid. 6. ~ prin injecfie [condenseur par injedionî Einspritzkondensator; injection condenser; lovet-tyus surito; HHJKeKlţHOHHbiH KOHAeHCaTOp]Condensator prin amestec, în care apa de răcire se injectează sub presiune. ?. Condensator de instalaţie frigorigenă [condenseur d'installation frigorifique; Kondensator 768 der Kuhlaniagen, Kondensator der Kălteanlagen; refrigerating plant condenser; hutoberendezesi surito; KoimeHcaTop pe^jpHHcepaTopHOH yc-TaHOBKH]: Condensator montat în circuitul unei instalafii frigorigene, în care vaporii comprimafi ai substanţelor refrigerente sunt răcifi. Exemple de condensatoare: 1. Condensator înnecat [condenseur immerge; Tauchkondensator; submerged condenser; suly-esztett surito; KOH/ţeHcaTOp c norpymeHHbiMH Tpy6naMH]: Condensator format din una sau din mai multe fevi înzestrate cu aripioare de răcire, şi prin cari circulă vaporii de condensat. Este cufundat complet în lichidul de răcire. 2. ~ de stropire [condenseur â ruissellement; Berieselungskondensator; surface spray co-oier; nedves surito; nOBepXHOCTHblH HCriapn-TejlbHblH KOH/ţeHCaTOp (oxjiaAHTejib)]: Condensator în care lichidul de răcire e proiectat asupra fevăriei prin care curge condensatul. Proiectarea se face, cu ajutorul unei pompe, printr'un tub cu găuri mici. s. ~ uscat [condenseur sec; trockener Kondensator; dry condenser; szâraz surito; cyxOH KOHfleHCaTOp, KOHfleHCaTOp H3 KOToporo BO-3flyx y^aJieH cyXHM HaC0C0M]: Condensator în care răcirea se produce de un curent exterior de aer rece. 4. Condensator electric [condensateur electrique; elektrischer Kondensator; electric condenser; villamos kondenzâtor; BJieKTpHHecKHH KOH/ţeHcaTOp]. Elt.: Sistem de două conductoare numite armaturi, separate prin vid sau printr'un dielectric. De obiceiu, suprafafa armaturilor e mare, iar distanfa dintre ele, mică. •— Operafiunea de acumulare a două sarcini electrice egale şi de genuri contrare pe armaturile unui condensator se numeşte încărcarea lui, iar operafiunea de neutralizare parfială sau totală a sarcinilor opuse de pe armaturi se numeşte descărcarea lui. Un condensator electric poate fi: condensator de curenfi tari, construit spre a rezista la o tensiune electrică apreciabilă, eventual la înaltă tensiune, şi având la frecvenfele industriale o reactanfă capacitivă dată şi cari au deci o putere reactivă apreciabilă, ca pentru condensatoarele folosite ca avansoare de fază - şi condensator de curenfi slabi, construit pentru a realiza capacitatea necesară într'un montaj de telecomunicafii sau de semnalizare, 5» Condensator electric de grilă de poliodă [condensateur de gri!le de polyode; Mehrpol-rohren-Gitterkondensator; polyode grid capacitor; iobbpolusu csoves kondenzâtor; MH0r0n0JlK)CHblH pemeT^aTbiH KOHfleHCaTOp]: Condensator electric montat în serie în circuitul de grilă al unei poliode. e. Condensator electric variabil [condensateur electrique variable; verănderbarer elektrischer Kondensator; variable electric condenser; vâltozo villamos kondenzâtor; nepeMeHHblH 3JieKpHHec-khh K0H#eHCaT0p]: Condensator electric a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea rela- tiva a armaturilor lui. Condensatoarele variabile întrebuinfate în curenfii slabi au plăcile cari constitue una din armaturi solidarizate, şi rotitoare fafă de cele cari constitue cealaltă armatură. 7. Condensator electrolitic [condensateur eleo trolytique; Elektrolytkondensator; electrolytic condenser; elektrolitikus kondenzâtor; 3JieKTpoJlHTH-HeCKHHK0H#eHcaT0p]: Condensator electric, cu armaturile plasate într'un lichid, a cărui descompunere electrolitică produce straturi de substanfe izolante şi le asigură astfel capacitatea electrică, în general mare. 8. Condensor [condenseur; Kondensor; condenser, condensing lens; megvilâgito kondenzâtor; KOHAeHcop, KOHAeHCHpyiomaH jiHH3a]. Fiz.: 1. Dispozitiv întrebuinfat pentru iluminarea preparatelor microscopice. In general, fasciculul care iluminează preparatul nu trebue să aibă o deschidere mai mare decât aceea a obiectivului folosit fiindcă altfel se obfine, prin difuziune, un fond luminos care împiedecă o bună observare. Pentru obiective slabe este suficientă o oglindă concavă care concentrează pe preparat razele unui fascicul iluminator paralel. Pentru obiective mijlocii sau puternice se foloseşte o oglindă plană şi un condensor format din mai multe lentile. Variafia deschiderii fasciculului se face printr'o diafragmă iris cu diametru variabil. Obişnuit, deschiderea numerică a condensatorului este 1,2"* 1,4. Deplasarea laterală a irisului conduce la o iluminare oblică a preparatului, ceea ce poate chiar dubla puterea separatoare a obiectivului. Un dispozitiv analog se poate folosi şi pentru observare în câmp întunecat (v. Abbe, dispozitiv de iluminare ~ ). in ultramicroscopie se folosesc alte tipuri de condensoare (v. Paraboloid, condensor ~ şi Cardioid, condensor ~). — 2. Grup de lentile întrebuinfate în aparatele de proiecfie pentru concentrarea luminii pe diapozitiv. 9. Condiment [condiment, epice; Gewurz; con- diment, spice;fiiszer; npHHOCTb, npnnpaBa]. Ind. alim.: Substanfă care favorizează secrefia stomacală, uşurează digestia şi provoacă poftă de mâncare. Unele sunt răcoritoare (băuturile acide), altele sunt tonice (licoarea de mentă, de gen-fiană, substanfe cari confin urme de compuşi de fier, de arsen), stimulente (cafeaua, deaiul) sau emoliente. / 10. Condifionare [conditionnement; Konditionie-rung; conditioning; kondicionâlâs; KOHAHIJHOHH-poBaHHe, peryjiHpoBaHHe BJiancHocTH]. Tehn.: Operafiune prin care se aduce un material într'o stare ae umiditate, de temperatură dorită. 11. Condiţionarea celulozei [conditionnement de la cellulose; Konditionierung der Zellulose; cellulose conditioning; celluloz kondicionâlâsa; KOH-AHlţHOHHpOBaHHe iţe JlJiK)Ji03bl]: Operafiunea prin care celuloza este adusă la procentul de umiditate dorit. In fabricarea viscozei, acesta este cuprins între 3 şi 6°/0. Se efectuează într’o încăpere cu instalafii automate de uscare şi de umidificare. 12. Condiţionarea grâului [conditionnement du ble; Weizenkonditionierung; wbeat conditioning; buza-kondicionâlâs; KOHAHiţHOHHpOBaHHe nme-HHIţbij. Ind. alim.: Operafiunea de umezire a boabelor de grâu până la maximum 25%, şi evaporarea apei până la 17%, la o temperatură de 50”*60°. In aceste condifiuni, învelişul bobului devenind mai elastic, rezistă mai bine acţiunii de divizare şi poate fi, astfel, mai uşor separat de restul corpului făinos al bobului. Acest tratament micşorează numărul de treceri la măcinarea grâului, sporeşte procentul de extracţie al făinurilor cu 2,,,5°/ol îmbunăiăfeşte proprietăţile de panificaţie şi albeşte făina. î. Condifionarea noroiului de foraj [iraite-ment de la boue; Aufbereitung der Spullung; mud conditioning; a furosâr kondicionâlâsa; KOH-AHiţHQHHpoBaHHe 6ypoBoft rpH3H]. Mine: Operaţiune pentru tratarea noroiului de foraj pe cale chimică şi fizică, pentru a-i ameliora calităţile. Noroiul condiţionat trebue să posede următoarele caracteristice: să aibă densitate, viscozitate, tîxotropie, tensiune superficială, stabilitate (adică apa emulsiei să se separe greu), să nu fie salin, să aibă alcaliniiatea sau aciditatea cerută de operaţiunea de foraj şi să aibă un anumit grad de colmatare. Peniru îngreunarea noroiului (mărirea densităţii la 1,5*”2) se întrebuinţează barita (BaS04), hematitul, ponderozitul, sideritul, etc. Substanţele chimice folosite pentru obţinerea caracteristicelor noroiului sunt: silicatul şi metasilicatul de sodiu, soda caustică, tanatul de sodiu şi acidul tanic — acesta din urmă sub forma de extracte de quebracho —, fos-iatul trisodic, disodic şi monosodic, pirofos-fatul tetrasodic, metafosfatul de sodiu, tetrafos-tatul de sodiu şi pământuri coloidale. Un procedeu folosit şi în ţara noastră consistă în tratarea noroiului cu naftenat de sodiu, care împiedecă fenomenul de umflare a marnelor, formând un strat colmatant subţire, impenetrabil, pe pereţii găurii sondei. Tratarea fizică a noroiului se face prin agitare, trecându-l sub presiune prin ajutajele malaxoarelor, pe jghiaburi cu şicane (stăvilare), pentru a-l degazeifica şi a-i micşora viscozitatea şi, în sfârşit, prin trecerea prin site vibrante pentru înlăturarea detritusului. 2. Condifionarea textilelor [conditionnement des textiles; Gewebekonditionierung; textile material conditioning; a szovesi anyagok nedves-segfokânak kondicionâlâsa; KOHflHlţHOHHpOBaHHe TeKCTHJibHbix MaTepnajiOB]. Ind. text..\Operaţiunea de aducere a materialelor textile în starea de umiditate necesară pentru prelucrare, respectiv pentru a fi folosite. s. Condiţionarea tutunului [traitement du tabac; Tabakbehandlung; tobacco treatment; dohânykezeles; KOHAHiţHOHHpOBaHHe Ta6aKa]. Ind. tuf.: Operaţiunea de reducere a umidităţii tutunurilor cu umiditatea prea mare (peste 18' "22%), cari, din această cauză, nu se pot lucra şi nici depozita, deoarece se depreciază prin pierderea colorii. Se efectuează eliminând excesul de apă prin suprapunerea foilor în compartimente de uscare. 769 4. Condiţionarea, instalaţie peniru ~ aerului [installation de conditionnement de l'air; Luftklima-tisierungsanlage; air conditioning plant; . leg kondicionâlâsi berendezesi; ycTâHOBKa KQH-AHlţHOHHpOBaHHH B03flyxa]. Inst. san.: Instalaţie folosită pentru condiţionarea aerului dintr'un imobil din punctul de vedere ăl umidităţii, temperaturii şi purităţii. E compusă, de obiceiu, din priza pentru luat aer, camera de epurare, filtrul, camera de amestec, bateria de condiţionare, conduc?ele de distribufie, gurile de distribuţie, etc. 5. Condiţionat [conditionne; konditionniert; conditionated; megfeleloen nedvesitett; KOH/ţH-iţH0Hp0BaHHbiH]. Ind. text.: Calitatea unui material (de ex. textil) de a fi adus în starea de umidi ate dorită. 6. Condifiuni de recepţie. V. Recepţie, con-diţiuni de 7. Condifiuni generale [conditions generales; allgemeine Bedingungen; general conditions; âlta-lânos feltetelek; o6mHe ycJlOBHH, KOHflHlţHH]: Dispoziţii oficiale, stabilite prin lege, cari fac parte integrantă din proiectul unei lucrări, statornicind raporturile generale (drepturile şi obligaţiile mutuale) dintre cel care va executa lucrarea (antrepriza) şi partea interesată. 8. Condifiuni inifiale [conditions initiales; Anfangswertbedingungen; iniţial conditions; kezde-ti feltetelek; HanajibHbie, HCXo/ţHbie ycjio-BHfl]. An. mat.: 1. Ansamblul valorilor pe cari trebue sâ ie ia, pentru o valoare dată a variabilei independente, o integrală a unei ecuaţii diferenţiale, sau integralele unui sistem de astfel de ecuaţii şi derivatele lor până la un ordin cu o unitate mai mică decât ordinul sistemului faţă de integrala considerată. Condiţiunile iniţiale se numesc complete, dacă determină în mod univoc integrala, respectiv integralele. — 2. Ansamblul funcţiunilor de primele (n—1) variabile independente, la cari trebue să se reducă o integrala a unei ecuaţii cu derivate parjiale şi derivatele ei parţiale în raport cu a n-a variabilă, până la un ordin cu o unitate mai mică decât ordinul ecuaţiei în raport cu a n-a variabilă, când aceasta are o valoare dată. — Există ecuaţii cu derivate parfiale cari nu admit integrale determinate prin condifiuni inifiale — şi ecuafii ale căror integrale nu sunt determinate univoc prin condifiuni inifiale (v. sub Condifiuni ia limită). —Şi integralele sistemelor de. ecuafii cu derivate parfiale pot fi determinate de condifiuni inifiale. 9. Condifiuni ia limită [conditions aux limites; Randwertbedingungen; boundary conditions; ha-târertek feltetelek; rpaHHHHbie HJIH KpaeBbie ycJlOBHfl]. An. mat.: 1. Cele două condifiuni pe cari trebue să le satisfacă o anumită combinaţie dintre o integrală a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul m şi derivatele ei până Ia ordinul (m—1), pentru două valori distincte ale variabilei independente. — Există ecuafii diferenfiale cari nu admit integrale determinate prin condifiuni la limită. — 2. Condifiunea pe care trebue să o îndeplinească, în toate punctele frontierei unuj 49 770 domeniu dat, o anumită combinaţie dinfre o integrală a unei ecuafii cu derivate parfiaie şi derivatele ei până la un anumit ordin, luate după normala pe frontieră. Domeniul dat trebue să aparţină multiplicităţii cu m dimensiuni a celor m variabile independente ale ecuafiei cu derivate parţiale. — Există ecuaţii cu derivate parţiale cari admit integrale determinabile univoc fie numai prin condiţiuni iniţiale, fie prin condiţiuni iniţiale şi la limită. 1. Condifiuni locale [conditions locales; Orts-bedihgungen; local conditions; helyi feltetelek; MeCTHbie ycjlOBHH]. Drum.: Totalitatea elementelor, dintr'o anumită regiune, cari intervin la proiectarea unei şosele şi de cari trebue să se ţină seamă la alegerea celui mai potrivit sistem rutier. Astfel de elemente sunt: climatul, natura terenului, felul şi intensitatea traficului, materialele de construcţie cari se găsesc la îndemână, posibilităţile de aprovizionare, mâna de lucru, etc. 2. Condiţiunile sinusurilor [conditions des sinus; Sinusbedingungen; sines-conditions; sinus feltetelek; CHHycOHAâJIbHbie ycjlOBHH]. Fiz.: Condiţiuni pe cari trebue să le îndeplinească sistemele optice pentru a fi aplanetice. Sunt exprimate de relafia n sin//= mn' si nu’, m fiind raportul dintre mărimea imaginii date de un sistem şi mărimea obiectului respectiv, n indicele de refracfiune al mediului în care se găseşte obiectul, n' cel al mediului în care. se formează imaginea, u şi u1 înclinarea faţă de axa sistemului a unei raze care porneşte dela obiect spre sistem şi înclinarea faţă de axă a razei emergente corespunzătoare. s. Condifiunilor, principiul ~ iniţiale [principe des conditions initiales; Prinzip der Anfangswert-bedingungen; principie of iniţial conditions; kezdo feltetelek eleve; npHHiţHII HCXOflHblX ycJIOBHH]. Mec.: Acceleraţia faţă de grupul sistemelor inerţiale a unui punct material de masă şi sarcină electrică dată,—adică şi forţa (newtoniană) care se exercită asupra lui, — depinde numai de poziţiile relative şi de vitesele relative ale maselor (şi sarcinilor electrice) ale celorlalte corpuri şi ale punctului material considerat. — Forţele fictive, şi deci şi acceleraţia unui punct material faţă de un sistem neinerţial, depind nu numai de poziţiile şi vitesele relative ale maselor (şi ale sarcinilor electrice), ci şi de starea cinematică incidentală a sistemului neinerţial de referinţă ales, ceea ce le deosebeşte de forfele în înţelesul newtonian al cuvântului. Sin. Legea condi-ţiunilor iniţiale. 4. Condre [chondres; Chondren; chondres; kondren (szemcsek); X0H#pbi]. Pefr.: Granule de olivină şi piroxen rombic, cu structură radiară, întâlnite în unele meteorite. 5. Condroarsenit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru sarkinit. 6. Condroproteide [chondroproteîdes; Chon-droproteiden; chondroproteids; kondroproteidok; XOHflponpOTeHflbl]. Chim. biol.: Glucoproteide prezente în cartilaje şi în ţesutul intestinal. 7. Condrosfibian [chondrostibiane; Chondro-slibian; chondrostibian; kondrosztibiân; X0H£p0-CTH6naH]. Mineral.: Arsenoantimonjat de Fe şi Mn, a cărui constituţie nu este încă bine determinată. Se găseşte în diferite minereuri man-ganifere. 8. Condrozamină [galactosamine; Chondrosa-mine; chondrosamine; kondrozamin; X0HAp03a-MHH]. Chim. biol.: C6H1305N. Derivat aminat al galactozei. Condrozamina, împreună cu anumite albumine, formează glucoproteide. 9. Conducător, lucrător ~ de maşină [ouvrier conducteurde machine; Arbeiter-Maschinenfiihrer; machine driver; gepkezelo, gepkiszolgâlo; pa6o-HHii-MaiIIHHHCT, pa60HHlt BOflHTeJIb ManiHHbl]: Lucrător care are misiunea să acţioneze comenzile unei maşini, conform lucrărilor ce are de efectuat, şi să supravegheze bunul ei mers. Exemple: conducător de prese, de ciocan mecanic, de macara, de pod rulant, de maşină electrică* etc. 10. Conducerea focului. V. Focului, conducerea 11. Conductă [conduite, tuyau; Leitung; con-duit, pipe line; vezetek; TpydonpOBOA, npo-BOftHHK]. Tehn.: Element pentru conducerea, pe un traseu hotărît, a fluidelor. Are forma de tub (de lungime şi secţiuni variabile), se foloseşte la transportul lichidelor şi al gazelor. Ea poate fi confecţionată din metal, din bazalt sau din beton. Exemple: is. Conductă cu perefi dubli [conduite â dou-bles parois; doppelwăndige Leitung; double walled pipe line; kettosfalu vezetek; Tpy6onpo-BOfl C ABOHHblMH CTeHKaMH]: Conductă metalică cu pereţi dubli, între cari este inserat un material izolant, pentru a o izola contra pierderile^ de căldură. E folosită, de ex., pentru transportul aerului supraîncălzit la turbinele cu aer cald, etc. 13. ~ de abur [conduite de vapeur; Dampf-leitung; steam main, steam piping; gozvezetek; napOBOH Tpy6onpoBorţ]: Conducta metalică servind la transportul aburului dela generator la locul de utilizare. Trebue ca secţiunea şi lungimea ei să admită o vitesă de circulafie minimă, iar pierderile de presiune să nu depăşească o anumită limită. Conductele de acest fel se izolează îngrijit. 14. ~ de abur de admisiune [conduite d'ad- mission; Dampfzuleitung; steam supply piping; goztolto vezetek; naponpoBOfl, naponpHBOflHaa (napoBnycKHan) Tpy6a]: Conductă de abur prin care aburul soseşte la un loc de utilizare. 15. ~ de abur de emisiune [conduite de sortie de vapeur; Dampfableitung; exhaust piping; goz-kiomlesi vezetek; naponpoBO/ţ, napoBbinycK-HOH TpyâonpOBO#]: Conductă de abur prin care aburul destins pleacă dela locul de utilizare. ie. ~ de absorpfie [tuyau d'absorption, conduite d'aspiration; Sauglertung; suction line; vizszivocso; BcacbiBaK)iUHăTpy60np0B0A]: Con- duciă metalică prin care, cu ajutorul unei pompe, se absoarbe apa din pufuri sau din rezervoare. Sin. Conductă de aspiraţie. 1. Conductă de aer [conduite d'air; Luftleitung; air line; legvezetek; B03/ţyX0np0B0/ţi B03fl-yuiHbm KaHajl, B03/ţyiiiHbm Tpyâonpo-BOR]: Conductă prin care se face o circulafie de aer cu suprapresiune sau cu depresiune, în instalafii de frână, de ventiiafie, de încălzire, de transport, etc. După presiunea de regim, după scopul insta-lafiei, etc., conductele de aer pot fi construite din: metal, din zidărie, din cauciuc, din pânză, din lemn etanşat, etc. 2. ~ de aer cald [conduite d'air chaud; WarmJuftrohre; warm air line ; meleg levego-vezeto cso; TpyâonpoBO# fljin Teiuioro B03-flyxa]: Conductă folosită la instalafiile de încălzire centrală cu aer cald (uneori şi condifionat) pentru transportul aerului dela bateria de încălzire la locurile de utilizare. Este izolată pentru micşorarea pierderilor de căldură prin radiafie, şi construită, obişnuit, din tablă, din zidărie, etc. 3. ~ de aer comprimat [conduite â air comprime ; Druckluftleitung; compressed air pipe line ; suritett leggovezeto cso; TpydonpOBO# flJIH C>KaT0r0 B03#yxa]: Conductă metalică sau de cauciuc, rigidă sau flexibilă, prin care se distribue aerul comprimat dela un compresor sau dela un rezervor sub presiune, la aparatele de utilizare. La instalafiile de frână feroviare, de exemplu, există o conductă generală montată de-a-lungul trenului şi legată între vagoane prin tuburi flexibile. Dela aceasta se ramifică conductele auxiliare cari trec prin tripla valvă la rezervoarele auxiliare şi la cilindrii de frână. 4. ~ de alimentare [conduite d'alimenta-tion, tuyau d'alimentation ; Speisewasserleitung ; feedwater line; vizfogyasztâsi cso; nHTaTeJibHbift Tpy60np0B0A]: 1. Conductă metalică pentru alimentarea cu apă a unei căldări de abur, a unui boiler, etc. — 2. Conductă penfru alimentarea cu apă a unei localităfi. V. şi sub Apeduct. 5. ~ de apă [conduite d'eau ; Wasserleitung ; water piping; vizvezetek; TpydonpOBO# fljlfl BOflbl, BOflOnpOBOfl]: Conductă metalică de ofel, de plumb sau de beton, servind la transportul apei între două puncte ale unei instalafii. In cazuri speciale (nave), conducta de apă este de alamă, pentru a fi rezistentă la coroziunea apei sărate. 6. ~ de apă caldă [conduite d'eau chaude; Warmwasserleitung; hot water piping; meleg vizvezetek ; Tpy6onpoBo,zţ ajih TenJiOH boam] : Conductă metalică pentru legătura dintre insta-lafia de încălzire centrală a apei (boiler) şi locul de utilizare. 7. ~ de apă de condensafie [conduite de condensation; Kondensleitungen; bleeder; kon-denzâcios vizvezetek; Tpy60np0B0£ AJIH OTBOfla KOHfleHCaTa]: Conductă metalică la o instalafie de încălzire centrală cu abur care face legătura 771 de întoarcere dela locurile de utilizare la generator şi serveşte ia aducerea în căldare a apei provenite din condensarea aburului în instalafie. 8. ~ de aspirafie. V. Conductă de absorpfie. 9. ~ de compensafie [conduite de compensation ; Kompensationsleitung; compensating pipe; kompenzâcios vezetek; ypaBHHTejibHan (koh-tfeHcaiţHOHHaH) Tpy6a]: Conductă metalică în legătură cu căldările unei instalafii producătoare de abur, care foloseşte la descărcarea plusului de presiune ce se poate produce, eventual, în una sau în mai multe căldări. Legătura dintre conductă şi căldări se face prin intermediul unor robinete speciale, de presiune. 10. ^ de continuu. V. Conductă magistrală. 11. ~ de descărcare. V. Conductă de golire. 12. ~ de erupfie [conduite d'eruption; Erup-tionsleitung; flow line; kitoro vezetek; Tpydo-npOBO# H3Beptf£eHHH]. Ind.petr.: Conductă metalică la o sondă, servind la scurgerea amestecului de gaze şi fifeiu dela capul de erupfie la separator. Diametrul obişnuit al conductei e 3■••4". In general, se vorbeşte de conductă de erupfie când separatorul este la o distanfă mai mare de sondă, sau, în general, când există un parc de separatoare deservind mai multe sonde în erupfie sau gazlift. 13. ~ de evacuarea fumului [conduite d'eva-cuation de la fumee, tuyau de cheminee; Rauch-kanal; chimney flue; fustcsatorna fustcso; #klMO-XOA, AbiMOBaH Tpy6a]: Conductă care colectează gazele dela canalele de fum şi le conduce la baza coşului unic de evacuare. Uneori este înzestrată cu camere de praf în cari se efectuează filtrarea gazelor pentru refinerea funinginei. 14. ~ de gaze [conduite â gaz; Gasrohrlei-tung; gas line; gâzvezetek; ra30BblH Tpydo-npOBOA]: Conductă pentru transportul şi distri-bufia gazelor combustibile. Când se construeşte din tuburi de ofel, se îngroapă în pământ după ce au fost învelite în prealabil în bete de pânză gudronată, pentru a fi protejate de coroziune. Asamblarea la capete a tuburilor cari constitue conducta se face, de obiceiu, prin sudură. 15. ^ de golire [conduite d'ecoulement; Ab-flussleitung; discharge line, drain pipe; kiurito vezetek ;cnycKHan Tpy6a, cnycK]: Conductă metalică ce se montează la partea inferioară a unei căldări, a unei instalafii cu apă, etc., şi care serveşte la golirea acesteia. Sin. Conductă de descărcare. io. ~ de înaltă presiune [conduite â haute pression; Hochdruckleitung; high pressure line; nagynyomâsu vezetek ; Tpy60np0B0A BbieOKOro AaBJieHHH]: Conductă prin care scurgerea fluidului se face la o presiune care are valori mari. 17. ~ de joasă presiune [conduite â bas se pression; Niederdruckleitung; low-pressure line; alacsonynyomâsu vezetek; Tpy60np0B0A HH3-Koro A&BJieHHH]: Conductă prin care scurgerea fluidului se face la o presiune care are valori mici. is. ~ de medie presiune [conduite â moyenne pression; Mitteldruckleitung; mean-pressure line? kozepnyomâsu vezetek; Tpy60np0B0A Cpe#* 49* 772 Hero ActBJieHHH]: Conductă prin care scurgerea fluidului se face la o presiune care are valori mijlocii. 1. Conductă de rambleiere [tuyau de remblay-age; Versatzrohrleitung ; flushing line, filling line; szâllito vezetek; TpydonpoBO/ţ AJiH 3acbiiîH]: Conductă metalică folosită în exploatări miniere pentru aducfiune de material de înlocuire (pământ, deşeuri Tezultate din prepararea sau tratarea minereurilor sau a rocelor, etc.) în excavaţiile rezultate din exploatare. Materialul este mişcat în lungul conductei de rambleiere cu ajutorul unui agent fluid: apă sau aer sub presiune, şi este numit rambleiaj hidraulic respectiv pneumatic. Conducta este confecţionată din oţel şi — în anumite cazuri — este căptuşită la interior cu materiale rezistente la uzură: porţelan, bazalt turnat, etc. Diametrul: 120 •**250 mm; lungimea maximă: 800***900 m pentru rambleiajul pneumatic, sau 3***4000 m pentru rambleiajul hidraulic. 2. de refulare. V. Refulare. 3. ~ de siguranţă [conduite de surete ; Sicher-heitsleitung; safety line; biztosito vezetek; npefloxpaHHTejibHbiH Tpy60np0B0fl]: Conductă metalică ce leagă direct — într'o instalaţie de încălzire centrală — căldarea cu vasul de expansiune. 4. ~ de transport [conduite de transport; Transportleitung; pipe line; szâllito vezetek; Tpy-60np0B0fl, HecjîTenpoBOA]: Conductă metalică — de obiceiu îngropată în pământ — servind la transportul ţiţeiului din rezervoarele schelelor la rafinerii, al produselor petroliere dela rafinerii la posturi sau staţii de încărcare, la transportul gazelor combustibile dintr'o schelă în alta sau din schelă ia oraşe, în industrii izolate, etc. Presiunea necesară într'o astfel de conductă, pentru transportul ţiţeiului sau al produselor petroliere, se obţine prin staţii de pompare. In cazul gazelor, presiunea se obţine fie direct din sonde, fie cu ajutorul unor staţii de compresoare. Asemenea staţii de pompare sau de compresoare sunt intercalate şi în lungul parcursului, când lungimea conductei este mare. s. ~ de uleiu V. sub Jeavă de ule«u. e. ~ forţată [conduite forcee; Druckleitung; highpressure pipe; nyomo vezetek; Hanop-Hbift hjih HarHeTaTejibHbiH Tpy6onpoBQ/ţ]: Conductă metalică sau de beton armat, într'o instalaţie hidroelectrică, pentru aducerea apei dela basinul de apă, respectiv castelul de apă, ia turbine. Din cauza marii diferenţe de nivel dintre capetele conductei (adesea câteva şute de metri), volumul de apă din interior se găseşte sub presiune. Traseul unei astfel de conducte trebue să fie cât mai uniform, pentru a se evita formarea pungilor de aer sau a depozitelor reziduale. Frecările din conductă sunt direct proporţionale cu vitesa, şi invers proporţionale cu diametrul conductei. Materialul metalic folosit esteaproape excluziv oţelul, îmbinarea la capete 1ăcându-se prin sudură. Conducta se poate aşeza îngropată sau la suprafaţă, fiind fixată, din loc în loc, în masive de ancoraj din beton. Sin. Conductă sub presiune. 7. ~ magistrală [conduite principale d'alimen-tation; Haupileitung; main line; fovezetek; rjiaB-Hbiit Tpy60np0B0fl]. Ind. petr.: Conducta principală prin care se face alimentarea cu ţiţeiu a blazelor, în distilaţia continuă. In dreptul fiecărei blaze, conducta are trei robinete, astfel încât ţiţeiul să poată trece fie prin blaze, fie direct, ceea ce permite izolarea uneia sau a mai multor blaze. Sin. Conductă de continuu. 8. ~ sub presiune. V. Conductă forţată. 9. Conductă electrică [conducteur electrique; Stromleiter; conductor; villamos vezetek; npOBO-AHHK TOKa, TOKOnpOBO#]- Elf.: Fir metalic, de secţiune şi profil oarecare, care serveşte la transportul şi la distribuţia energiei electrice. Metalele întrebuinţate sunt, în general, cele cu mare conductivitate şi cu preţ redus, cum sunt cuprul şi aluminiul. 10. Conductă bimetaiică [fii bimetallique; Zwei-metalleiter; bimetallic conductor; kettos femve-zetek; 6HMeTaj]JlHHCKHH npOBOfl]. Elf.: Conductă electrică compusă din fire de metale diferite, unul prezentând rezistenţă mecanică, iar celălalt conductibilitate electrică mare, ca oţelul şi aluminiul, etc. 11. Conductă cabiată [conducteur câble; Litze, Seil; wire ştrand;, sodrony; mryT, CKpyneHHblH npOBO/ţHHK]. Elf.: Conductă formată din mai multe fire torsadate, aşa încât să prezinte un contact strâns între ele. Se obţin astfel conducte flexibile. Numărul de fire cari compun o conductă poate fi de: 3, 7, 12, 19, 27, 37, 61, etc., dispuse în straturi concentrice. V. şi sub Cablu electric. 12. Conductă de compensaţie [fii de com-pensation; Ausgleichsleitung; equalising line; kiegyenlito vezetek; ypaBHHTeJîbHaH, KOMII€H-caiţHOHHafl JIHHHH, npOBOAKa]. El. V. Fir de compensaţie. 13. Conductă de Încălzire [conducteur chauf-fant; Heizleiter; heating conductor; futo vezetek; HarpeBaTejibHbiâ npoBOflHHK]. V. Rezistenţă de încălzire. 14. Conductă de punere la pământ [conducteur de mise â terre; Erdungsleitung; earth con-nection; foldvezetek; 3eMJiflHOH (3a3eMJlHK>-mnft) np0B0A, KOHTaKT}. Elf.: Conductă care duce ia priza de pământ, cât se găseşte deasupra nivelului solului şi e izolată de el. Conductele neizolate cari se găsesc în pământ fac parte din priza de pământ. i&. Conductă de sonerie [fii de sonnerie; Kiin-geldraht; electric beli wire; villamos csengove-zetek; np0B0# 3JieKTpHHecKoro 3B0HKa]. Elt.; Fir de cupru care serveşte la legarea sursei e-lectrice (pilă sau transformator) cu bobina electro-magnetului soneriei. Firul este, de obiceiu, izolat cu două straturi de mătase sau de bumbac, impregnate în parafină, izolaţie impusă de condiţiunile de fabricare şi de funcţionare, iar nu de tensiu- Conducte electrice izolafe. NUPD (NIHG) NSGA {NSGA) (NSGK) (NHS6K) PLVC | (PLWC) 1) cupru zincat; 2) cupru blanc; 3J bronz; 4) alamă; 10) fier zincat; 11) fier îmbrăcat cu aluminiu; 12) fier plumbuit; 13) fier; 14) plumb; 15) gumă, 16) bandă gumată; 25) bumbac; 26) bumbac impregnat; 27) bumbac impregnat rezistent ia intemperii; 28) bumbac colorat; 29) bumbac ceruit; 35) fir de bumbac pieptenat; 36) fir de bumbac pieptenat şi ceruit; 40) mătasă artificială; 45) iută; 46) iută impregnată; 50) izolant de umplutură; 55) sfoară de cânepă; 56) sfoară de cânepă gudronată; 65) hârfie impregnată; 70) fir de asbest; 75) ţesătură textilă; 80) masă rezistentă la intemperii; 85) strat de asfalt. 773 nea în serviciu, care e, în acest caz, de numai câfiva volfi. î. Conductă emailată. V. Sârmă emailată. 2. Conductă-funie. V. Conductă cablată. s. Conductă izolată [conducteur isole; isolierte Leitung; insulated conductor; szigetelt vezetek; H30JIH pOBHHHblH IipOBOA, IipOBOAHHK]. Elf.: Conductă masivă sau torsadată, cu un înveliş izolant de bumbac, de mătase, hârtie, cauciuc, etc., a cărui grosime şi natură depind de condifiuni le de serviciu, în particular de tensiune şi de mediul ambiant. Se deosebesc conducte pentru montaj fix, conducte pentru corpuri de iluminat şi conducte pentru aparate portabilei Conductele izolate conform normelor de standardizare poartă, după propunerile penfru standardele româneşti, simbolul N. Conductele pentru montaj fix se notează cum urmează: Conducta în arteră (A) sau vână de gumă (G) cu NGA, sau NGAT, dacă sunt cu firele torsadate, pentru flexibilitate; . NGAF, dacă au lifă cu firul fin şi sunt extrafle-xibile; NGAJM, dacă sunt protejate de o împletitură de asbest neinflamabilă; NGAI, dacă sunt impermeabile; NSGA, dacă sunt în execufie specială pentru tensiune mai înaltă; NGAD, dacă sunt duble şi NGAT, dacă sunt trei conducte. Dacă sunt în tub rotund, au simbolul R, adică NRA, când artera (A) are tub fălfuit şi NRAN, dacă are conductă neutră. Conductele în tub rezistente la coroziune (U) se notează cu NRU, şi cu NPU dacă tubul e de plumb sau NPOU dacă sunt şi armate cu ofel moale. Conductele în arteră (A), blindate, au simbolul P: NPA, sau, când au blindajul bandă: BPA. Conductele peni u corpurile de iluminat se împart cum urmează: Vine sau artere (A) de dulii (D), adică NDA; cordoane-lifă (L) de corpuri de iluminat pendulante (P), adică NPL, respectiv NPLR, când sunt cu două conducte, dar împletitura exterioară e totuşi rotundă. Cordoanele pentru racordul receptoarelor portabile se împart cum urmează: Cordoane (C) în arteră (A) de gumă, adică simbolul NCA; conducte în tub de gumă: pentru aparate portabile (P), şi anume: uşoare: NUP; mijlocii: NMP şi special grele NSP; conductele de comandă pentru lifturi (L), ascensoarele cu împletitură de material fibros (F) au simbolul NFL, şi NFLG dacă au cămaşă de gumă; conductele flexibile pentru teatre (T): NTS, când sunt împletite cu sfoară şi NTVS, când sunt îmbrăcate mai întâi cu pânză de vântreală. Toroanele conductoare (T), cari trebue să suporte multe înfăşurări şi desfăşurări pe tobă sau pe bobine, se notează cu NT. Planşa în colori reprezintă câteva conducte izolate, cu simbolurile propuse pentru standardele româneşti, urmate (în parenteze) de simbolurile obişnuite în Europa Centrală. 4. Conductă masivă neizolată [conducteur massif nu; massiver blanker Leiter; bare conductor; nem szigetelt vezetek, csupasz vezetek; roJiblH MacCHBHblH npOBOAHHK]: Fir metalic, neizolat, care serveşte la transportul şi la distri-bufia energiei electrice. Se instalează numai aerian, fixându-se pe izolatoare. Are, de obiceiu, secfiune circulară, dar poate fi şi de forme speciale, după întrebuinţări. 5a Conductă neutră [conducteur neutre, fii neutre; Nul leiter; neutral wire, neutral; semleges vezetek; HeHTpajibHbiH (HyjieBOH) npoBOA]: Conductă de linie electrică de distribufie de energie, care are unul din capete legat la punctul neutru ai unei înfăşurări polifazate în stea, sau în centrul de simetrie electrică a sistemului care alimentează linia. Spre a avea o tensiune determinată, conducta se poate lega în acelaşi timp la pământ, prin intermediul unei prize de pământ obişnuite. Conducta neutră serveşte ca punct de potenfial zero şi ca drum de întoarcere a curentului în sistemele desechilibrate, când punctul neutru prezintă o diferenfă de potenfial fafă de pământ. e. Conductanfă [conductance; Wirkleitwert, Konduktanz; conductance; konduktância; npo-BOAHMOCTb BaTTHOro TOKa]. Elt: Câtul componentei active a curentului efectiv al unui circuit electric receptor în regim armonic, prin tensiunea lui efectivă. Când circuitul e deschis, tensiunea e suma dintre tensiunea la borne şi tensiunea electromotoare indusă din exterior; când circuitul e închis, tensiunea e tensiunea electromotoare indusă din exterior. — Conductanfa e egală cu câtul rezistenfei prin pătratul impedanfei. 7. Conductanfă de curent continuu a poliodei [conductance de courant conţinu de la polyode; Gleichstromleitwert der Mehrpolrohre; direct current conductance of the polyode; tobbpolusu cso egyenâramu konduktânciâja; npOBOAHMOCTb nocTOHHHoro TOKa n0JiH0Aa].‘ Elt.: Câtul dintre curentul anodic instantaneu şi tensiunea anodică instantanee a poliodei, toate celelalte mărimi, şi în particular tensiunile grilelor, fiind menfinute constante. 8. Conductanfă internă a poliodei [conductance interne de la polyode; innerer Leitwert der Mehrpolrohre; internai conductance of the poly-ode; tobbpolusu cso belso konduktânciâja; BHyTpeHHHH npOBOAHMOCTb nojiHOAa]. Elt: Limita câtului dintre variafia curentului anodic şi variafia corespunzătoare a tensiunii anodice, când aceasta din urmă tinde spre zero, toate celelalte mărimi privitoare la poliodă, şi în particular tensiunile grilelor, fiind menfinute constante. Conductanfa internă a poliodei e egală, deci, cu valoarea reciprocă a rezistenfei ei interioare. 9. Conductanfă specifică [conductance specifique ; spezifischer Leitwert; specific conductance; szpecifikus vezetokepesseg; cneiţH(|)HHeeKaH npOBOAHMOCTb]. Elecfrochim. V. Conductivitate. Sin. (vechiu): Conductibilitate (electrică) specifică. io. Conductibilitate electrică [conductibilite electrique; elektrische Leitfăhigkeit; electric con-ductibility; villamos vezetokepesseg; 3JieKTpo-npoBOAHMOCTb]. Elf., Elecfrochim1. Proprietatea unui corp de a permite deplasarea sarcinilor electrice în interiorul Tui, printre moleculele lui sub acfiunea unui câmp electric în înfeles restrâns 774 sau a unui câmp electric imprimat. — 2. V. Conductivitate. î. Conductibilitate electrica a aerului. V. sub ionizarea aerului. 2. ~ electrică echivalentă [conductibilite equi-valente; âquivalente Leitfăhigkeit; equivalent conductibility; egyenerteku vezeto kepesseg ;3KBH-BajieHTHan np0B0AHM0CTb (3JieKTp0np0B0flH-MOCTb)]. V. Conductivitate echivalentă. s. ~ molară [conductibilite molaire; molare Leitfăhigkeit; molar conductibility; molâris veze-tokepesseg; MOJieKyjiHpHaa (MOJiapnan) 3JieK-TponpOBOAHMOCTb]. V. Conductivitate molară. 4. ~ termica [conductibilite thermique; Wăr-meleitung; thermal conductibility; hovezeto kepesseg; TenJionpQBOAKMOCTb] : 1. Fenomenul de transmisiune a căldurii în masa unui corp, sub acfiunea unui gradient de temperatura. Căldura transmisă în unitatea de timp prin unitatea de arie perpendiculară pe direcfia de propagare a căldurii este egală cu produsul gradientului de temperatură printr'un coeficient, numit coeficientul de conductibilitate termică a corpului, presupus din material isotrop. — Conductoarele electrice sunt şi conductoare termice (v. Wiede-mann-Franz, legea ~ ). Dielectricii, de ex. produsele ceramice poroase (cărămida# faianfa şi produsele refractare poroase, etc.) sunt, în generai, rău conducătoare de căldură, iar produsele ceramice compacte (vitrificate), ca porfelanul, sunt foarte rău conducătoare de căldură, — Conducti-bilitatea termică a cristalelor e un tensor de ordinul al doilea — şi anume tensorul al cărui produs prin gradientul temperaturii dă densitatea curentului de căldură. — 2. Coeficient de conductibilitate termică. 5. ~ termică a aerului. V. sub Aer. e. ■ coeficient de ~ electrică. Electrochim, V. Conductivitate, coeficient de ~ . 7. coeficient de ~ termică [coefficient de conductibilite thermique; spezifisches Warmeleit-vermogen, Wărmeleitzahl; thermal conductibility number; hovezetokepessegi tenyezo; K03(|)-<|)HiţiieHT Tenji0np0B0AHM0CTH]: Raportul dintre căldura care trece în unitatea de timp prin unitatea de arie perpendiculară pe direcfia ei de propagare, şi dintre gradientul local de temperatură. E numeric egal cu căldura care trece în unitatea de timp prin unitatea de arie considerată, când gradientul de temperatură e egal cu unitatea. Se măsoară, în Fizică, în cal/°cm2s, în sistemul de măsură MKSA în jouli/°m2s, iar în termotehnică, adesea, în kcal/°m2h. Coeficientul de conductibilitate este mare pentru materialele bune conducătoare de căldură şi mic pentru materialele izolante; variază practic linear cu temperatura, între limite de temperatură destul de largi, scăzând cu temperatura pentru metale, şi crescând pentru alte corpuri. Coeficientul de conductibilitate termică al cristalelor e tensorul de ordinul ai dolfea, al cărui produs prin gradren-tul de temperatură dă căldura care trece în unitatea de timp prin unitatea de arie perpen- diculară pe direcfia ei de propagare. Coeficientul (X)este, pentru ofel, 40*”60;pentru piatră de cazan 0,1 *•*0,2; pentru cenuşă şi funingine 0,060,1. Sin. Conductibilitate termică, Coeficient de conductibilitate a căldurii. 8. Conductivitate [conductivite; elektrische Leitfăhigkeit; conductivity; villamos vezetokepes-seg; yaejibHan npoBOAHMOCTb, sjieKTponpo-BOflHOCTb]. EL: Valoarea reciprocă a rezistivităfii. Se măsoară în sistemul de măsură MKSA în siemensi/m, iar în sistemul CGS, în siemensi/cm. In tehnică, se indică, uneori, şi în unitatea siemensi /m/mm2. 9. Conductivitate echivalentă [conductivite equivalente; Ăquivalentleitfăhigkeit; equivalent conductivity; egyenerteku vezetokepesseg; 3KBH-BajieHTHan npoBOAHMOCTbJ: Câtul conduc- tivităţii unei solufii electrolitice prin numărul de echivalen}i-gram de electrolit disolvafi în centimetrul cub de solufie, sau produsul conductivităţii solufiei prin volumul de solufie care confine un echivalent-gram de electrolit. Ea creşte cu dilufia şi tinde, pentru o di I uf ie infinită, către o valoare limită care se numeşte conductivitate echivalentă limită. 10. Conductivitate molară [conductivite molaire; Molarleitfăhigkeit; molar conductivity; motâris vezetokepsesseg; MOJiflpHan npoBOflHMOCTb, 3JieKTp0np0B0AHM0CTb] : Câtul conductivi- tăţii unei solufii electrolitice prin numărul de molecule-gram de electrolit disolvate în centimetrul cub de solufie — sau produsul conductivităţii solufiei prin volumul de solufie care confine o moleculă-gram de electrolit. 11. Conductivitate, coeficient de ~ [rapport de conductivite; Leitfăhigkeitskoeffizient; conducti-vify number; vezetokepessegi tenyezo; K03(|)-(JjHiţHeHT yAejibHOH iipoboahmocth, ajien- TponpOBOAHOCTH]. Electrochim.: Raporlul a==r—» ■^■60 unde A este conductivitatea echivalentă a electrolitului şi A^, conductivitatea echivalentă limita. La electrotifii slabi, acest raport reprezintă chiar valoarea gradului de disociafie electrolitică. 12. Conductometrie [conductometrie; kondukto-metrische Massanalyse; conductometric analysis; vezetokepessegi terfogatelemzes; anajlHTHHec-KHH MeTOA H3MepeHHH npOBOAHMOCTH]. Chim. : Metodă de analiză chimică volumetrică, folosind ca indicator pentru observarea reacfiei, variafia conductivităfii solufiei, în loc de indicatori coloraţi. Curba conductivităfii prezintă un minim la punctul de echivalentă. îs. Conductor electric, pl. conductoare electrice [conducteur electrique; elektrischer Leiter; electric conductor; villamos vezeto; SJieKTpO-npoBOAHHK]. Elt.: 1. Corp prin care poate trece un curent electric, continuu. Conductoarele prin cari trece curentul electric fără a provoca reaefii chimice se numesc conductoare de prima clasă, sau conductoare metalice — şi în ele curentul [electric consistă în electroni în mişcare, — iar 775 conductoarele în cari curentul electric provoacă reacfii chimice se numesc conductoare de a doua clasa sau conductoare ionice, în particular electrolitice — şi în ele curentul electric consistă, cel pufin în parte, în ioni în mişcare. — 2. Conductă electrică. 1. Conductor electrolitic [conducteur elec-trolytique! electrolyiischer Leiter; electrolytic conductor; eîektrolitikus vezeto; aJieKTpojlHTH^ec-KHt npOBOAHHK]: Conductor ionic constituit de o solufie de electrolit, sau de un electrolit în stare topită. Conductoarele electrolitice parcurse de curenfi sufer transformări chimice. Au o conductivitate mai mică decât a conductoarelor metalice. Sin. Conductor de a doua clasă. 2. ~ ionic [conducteur ionique; ionenleifer; ionic conductor; ionikus vezeto; HOHHbiă npo-BOAHHK]. Elt.: Conductor electric în care con-ducfia electrică este datorită ionilor în mişcare. Descărcările electrice prin izolatoare şi clirenfii electrolitici sunt fenomene de conducfie ionică. s. ~ metalic [conducteur metallique; metallis-cher Leiter; metallic conductor, conductor of the first class; femvezeto; MeTâJlJlHHecKHâ npOBOA-HHK]. Elf.: Conductor electric în care nu se produc reacfii chimice când e parcurs de curent electric. Sin, Conductor de prima clasă. 4. Condur. Ind. făr.: încălţăminte uşoară, în formă de pantof (cu talpă de sfoară), împodobită, uneori, cu broderii de fir sau de mătase. Sin. Scarpin. 5. Condurango, coajă de ~ [ecorce de con-durango; Condurangorinde; condurango bark; kondurângo hej; Kopa KQHAypaHro]. Farm.: Coaja arborelui Gonolobus Condurango, care creşte pe versantul apusean al Anzilor ecuatoriali, în special în Peru. Are gust amar, aromat. Confine glucozizi, dintre cari cei mai importanţi sunt: oc-condurangina, insolubilă în apă, cu p. t. 60° ; f-condurangina, solubilă în apă, cu p.t. 134p; o fitosterină — conduransterinarmicicantită{i de uleiu şi 12% cenuşă care confine magneziu. Se întrebuinfează în medicină pentru tratamentul afecţiunilor canceroase, ca stomahic sub forma de decoct, de extract, de fincturăsau de vin medicinal. e. Conector electric de şine [connecteur electrique des rails; elektrischer Schienenverbinder; rail bond; villamos sinkapcsolo; 9JieKTpHHeCKHiî pejibCOBblfi Coe/ţHHHTejIb]. Eli: Conductor electric care asigură legătura electrică a şinelor, la rosturile dintre ele. 7. Conector telefonic [connecteur telephonique; Fernsprechleitungswăhler; final selector; tâvbeszelo kapcsolo; JiHHeHHbiH HCKaTejib]. 7elf.: Mecanism de comunicaţie, asociat, într'o centrală telefonică automată, unui circuit telefonic, care alege direct, sub influenfa semnalelor de pe el, o linie de abonat, spre a o lega cu circuitul asociat conectorului. 8. Conexă, mulfime ~ [ensemble connexe; zusammenhângende Menge; connexe set; ossze- fuggo mennyiseg; COeAHHeHHaa, CBH3BHHaH COBOKynHOCTbl: Un spafiu topologic este conex, dacă nu poate fi descompus în două mulţimi deschise nevide şi disjuncte. O mulfime M dintr'un spafiu topologic S se numeşte conexă dacă, oricare ar fi mulfimea A C S, astfel ca M. A 4= 0 şi M. (S—^4) =1= 0, avem M. Fr. A =î= 0, unde 0 e mulfimea nulă, iar Fr. A e frontiera lui A. ». Conexiune [connexion; Verbindungjconnec-tion, jumpering; kapcsolâs; CBfl&b, coeAHHeHHe, KOHTaKT]. Elf.: Legătură conductoare între două sau mai multe conducte electrice. •' to. Conexiune [connexion; Konnexion; connec-tion; osszefugges; CBH3b, CoeAHHeHHe]: 1. Tehn. : Legătură materială între două maşini, aparate, sisteme, dispozitive, mecanisme, instalafii, etc. — 2. Tehn.: Operafiunea prin care se realizează legătura materială de sub 1. — 3. C/c. f.: Relafia geometrică ce se stabileşte între spaţiile locale (centroafine) a două puncte vecine dintr'o multiplicitate (varietate) cu n dimensiuni, prin introducerea unui mijloc de comparafie a mărimilor din ele, independent de sistemele de coordonate (sistemele de congruenfe) adoptate. ii. Conexiune afină [connexion affine; affiner Zusammenhang; affine connection; affinikus ossze-fiigges; a<|)HHHOe COOTHOIHeHHe, coe&HHeHHe]. Clc. f.: Fiind dată o multiplicitate cu n dimensiuni, raportată la un sistem de coordonate curbilinii x1, x2,..., xn, această multiplicitate se comportă, în vecinătatea fiecărui punct, ca un spafiu afin, fafă de schimbările variabile ♦ '-ff*1.........Xn). unde funcfiunile f sunt continue, admit derivate parfiale de primele două ordine, continue, şi au un determinant funcţional diferit de zero. Spafiul afin astfel definit se numeşte spafiul tangent la varietate în punctul considerat. — Se spune că varietatea e dotată cu o conexiune afină, dacă se defineşte un procedeu' prin care mărimile geometrice din spaţiul afin tangent la varietate în punctul xl 4- dx1 (cu dx1 arbitrari) pot fi raportate la cele din spafiul afin tangent în punctul** Este suficient pentru aceasta să se definească echipolenţa a doi vectori contravarianţi: unul ul cu originea în punctul xl şi altul vl cu originea în punctul xl -f- dx1. Echipolenţa se defineşte prin relafii de forma « Yi Ks*r-dxs, r,sz 1 unde coeficienţii T*rsi cari sunt funcţiuni de xl, se numesc componentele conexiunii afine. Aceste componente nu se transformă ca nişte componente tensoriaie, ci după regula: T'i = y rj —. S2*7 . " j,p,q M0)XJ Q)xr $xs j (ţ)xJ Q)Xr‘Q)XS Într’o multiplicitate riemanniană, în care pătratul 776 WIBIIWI V«W|llj^WH^IU^IC V*vi I WW i VII III W r- - y . 1 r^ + — - —1 • " r 2h*' ^ âx'j distanţei d* dintre punctele xl şi xl 4- dxl e dat de forma pătrştică diferenţială ds2 = Yigij dx* dx\ componentele Ttrs ale conexiunii afine sunt complet determinate de tensorul metric g})t dacă Ij se impun următoarele condiţiuni: Condiţiunea de simetrie T^=r*r; echipolenta conservă lungimea vectorilor. Rezultă atunci următoarele expresiuni (Chris-toffel) pentru componentele conexiunii afine: Clgrj J LCW C)** C)*' 1. Conexiune automată [connexion auto-matique; selbstătige Schaltung; automatical con-nection; onmukodo kapcsolo; aBTOMaTHHecKOe CoeAHHCHHe}. Mec., El., Elt.: Operaţiunea de punere în funcţiune şi de scoatere din funcţiune a unei instalaţii, maşini, etc., printr'un dispozitiv de comandă acţionat de mediul deservit de acea instalaţie sau maşină. 2. Conexiune proiectivă [connexion projective; Projektionszusammenhang; projective connection; vetuleti osszefugges; np0eKU,H0HHaH CBH3b]: Conexiune a unei multiplicităţi cu n dimensiuni, dată de n3 + n2 coeficienţi de conexiune şi anume n3 de tipul rj^şi n2 de tipul 3. Conexiune, coeficienţi de ~afină [coefficients de connexion affine; Zusammenhangsparameter; coefficients of affine conection; affinikus osszefug-gesi tenyezo; K03(|)(i)HlţHeHTbi a(J)HHHOHCBH3H]. Clc. f.: Sistem de n3 funcţiuni Yl-k (x1, *..., x") cari determină conexiunea afină a unei multiplicităţi cu n dimensiuni. V. sub Conexiune afină. 4. ordin de ~ [ordre de connexion; Zu-zammenhangszahl; order of connection; osszefug-gesi szam; nopHAOK cooTHomeHHH, coe^nHe-HHH]:Omulţimedepuncte din pian se numeşte conexă daca, pentru orice pereche de puncte P,Q aparţinând mulţimii, şi pentru orice număr pozitiv s, se poate găsi o mulţime finită de puncte Mlt M2,...,Mn aparţinând mulţimii, şi astfel încât distantele să fie PMlt Mi Mt MUl.......... MnQ mai mici decât s. O mulţime deschisă (conţinând numai puncte interfoare) şi conexă se numeşte domeniu. Un domeniu are ordinul de conexiune 1 (e simplu conex) dacă frontiera sa e, fie mulţimea nulă (domeniul coincide cu întreg planul), fie ea însăşi o mulţime conexă. Un domeniu are ordinul de conexiune n:e «-uplu conex, dacă frontiera sa se compune din n părţi conexe. Conceptul de ordin de conexiune se poate generaliza la multiplicităţi cu mai mult de două dimensiuni. 5. Confluenfă [confluence; Zusammenfluss; confluence; osszefolyâs, betorkolâs; M6CTO CJ1H-HHHH, CTenemie]: Locul de unire a două cursuri de apă. s. Conform [conforme; winkeltreu, konform; conformai; szogâllando; coo6pa3HbIH, corjia-COBaHHbiH]: Calitatea unor proiecfii sau reprezentări de a conserva unghiurile. 7. Conformă, transformare ~ [transformaţion conforme; konforme Abbildung; conformai trans-formation; azonossâgi (konformis) lekepzes; cor-jiacoBaHHaa TpaHC(|)opMaiţHH (npeo6pa3o~ BaHHe)]: Reprezentare a unei suprafeţe S pe altă suprafaţă S', astfel încât două curbe cari se intersectează sub un unghiu a pe suprafaţa S să fie transformate în două curbe cari se intersectează sub acelaşi unghiu a (în mărime şi sens) pe suprafaţa S*. Exemple: proiecţia stereo-grafică, proiecţia Mercator. Legătura dintre transformarea conformă şi funcţiunile olomorfe este dată de următoarea teoremă: Orice funcţiune w = f(z), olomorfă în domeniul plan D şi astfel încât f(z)*ţ= 0 în D, reprezintă o transformare conformă din planul w—u + iv în planul z=x-\-iy, şi invers: Orice transformare conformă plană de forma u — u(x,y) v=v(x,y), cu derivate continue şi determinant funcţional diferit de zero, este echivalentă cu funcţiunea olomorfă ţ(z) = u(x,y) -f iv(x, y). Teorema fundamentală a transformării conforme e: orice domeniu simplu conex, a cărui frontieră conţine cel puţin două puncte, poate fi transformat conform în interiorul unui cerc. 8. Congelare [congelation; Gefrieren; freezing; fagyasztâs; 3aMOpa}KHBaHHe, 3aMep3aHHe]: 1. Operaţiunea de trecere a unei substanţe din starea lichidă, pe care o are la temperatura ambiantă, în starea solidă. Sin. Solidificare, îngheţare. — 2. Operaţiunea de îngheţare a terenurilor desagregate şi acvifere. V. Congelare, procedeul prin 9. Congelare, procedeul prin ~ [procede par congelation; Gefrierverfahren; freezing pro-cess; fagyasztâsi eljârâs; cnoco6 3aMOpa5KH-BaHHH]. Cs.,Fund.: Procedeu bazat pe principiul de a solidifica, prin îngheţare, terenurile fisurate sau desagregate, puternic acvifere, în cari urmează să se execute o lucrare subterană (puţ, tunel, metrou, galerie, etc.). îngheţarea se realizează cu ajutorul unui lichid refrigerent, cu punct de congelare (îngheţare) scăzut (soluţie apoasă de CaCl2, MgCI2, alcool etilic sau amestecuri de diferite soluţii), care circulă printr'o serie de tuburi de oţel introduse în sondajele de congelare, executate în mediul a cărui îngheţare se urmăreşte. Lichidul refrigerent este răcit prin destinderea unui mediu frigorific (NHS sau C02). V. şi sub Fundaţie. io. Congelare, punct de ~ [point de congelation; Erstarrungspunkt, Stockpunkt; freezing-point; fagypont, megmerevedesi pont; TOHKa 3aMep3aHHH]. Chim. fiz.: Temperatura la care un corp trece din starea lichidă în starea solidă-Se determină cu aparate de construcţie specială, cari trebue să îndeplinească anumite reguli de 777 Punctul de congelare este o constantă caracteristică în chimia tehnologică a grăsimilor, a uleiurilor minerale şi vegetale. Punctul de congelare al unui produs de petrol e temperatura la care în urma răcirii în anumite condifiuni, se prinde într'o refea de cristale de parafină, care împiedecă produsul de a mai curge. După metodele ASTM, Holde şi ORN, determinarea punctului de congelare se face în eprubete, in anumite condifiuni. Aparatul constă dintr'o eprubetă (0 32 mm), un manşon de tablă (baia de aer) şi un termometru ASTM (— 32*/+ 50°). In principiu, metoda consistă din răcirea treptată, în anumite condifiuni de lucru, a produsului din eprubetă (încălzit, în prealabil, până la o temperatură de cca 8° peste punctul de congelare). Răcirea se face menţinând epru-beta la aer până ce termometrul din interior arată 32°, apoi este introdusă în manşonul metalic şi menfinută în băi de ghiafă şi de ghiafă cu sare, până ce termometrul atinge — 1GJ. Dela această temperatură în jos, , eprubetă se introduce fără manşon în amestecul de ghiafă şi sare. Punctul de congelare este dat de temperatura la care nu se mai observă nicio deformare a suprafefei lichidului în jurul termometrului, când se menfine eprubetă timp de 5 secunde într'o pozifie inclinată (cca 45°). In alte metode se determină fluiditatea lichidului din tuburi în formă de U, sub presiunea de 50 mm coloană de apă, la temperaturi din ce în ce mai joase, până la completa imobilitate. Temperatura corespunzătoare se ia drept temperatură de congelare (fluiditatea egală cu zero). 1. Congeria [congeria ; Congeria; congeria; kongeria ; KOHJKepHfl]. Paleont: Lamelibranhiat de apă dulce, cu un contur aproape triunghiular şi cu um-boane desvoltă- i te (fig. 233). A dat forme carac- ' ieristice pentru Terfiarul superior (Pliocen). Congeria rumana şi Congeria rhomboidea sunt congerii mari din Ponfianul din Subcarpafi. Congeria novorossica se găseşte la limita Meofian-Ponfian. 2. Congeria novorossica [congeria novorossica ; Congeria novorossica ; congeria novo-rossica ; kongeria novorosszika; HOBOpOCCHH-cKan KOHJKe-PHH]. Paleont.: Lamelibranhiat caracteristic pentru Meofia-nul superior-Ponfianul sub Congeria. 233. Congeria. Fig. 234. Congeria novorossica. inferior (fig. 234). V. şi 3. Congeria rumana, Ştefănescu. Paleont Lamelibranhiat de apă dulce, caracteristic pentru Ponfian (fig. 235). V. şi sub Congeria. 4. Congerii, strate cu ~ [couchesâcon-geries; Congeria Schichten ; . „ „ r. , , Fiq. 235. Conqeria rumana, Ştefănescu. strata with con- » * geria; kongeriâs retegek; iuiaCTbi C KOHJKe-pHHMH]. Geol.: Numire veche pentru depozitele pliocene, înlocuită astăzi prin cele patru etaje ale Pliocenului de tip pontocaspic şi anume: Meofian, Ponfian, Dacian şi Levantin. 5. Conglomerai [conglomerat; Konglomerat; conglomerate; konglomerat; KOHrjlOMepaT]. Petr.: Rocă sedimentară psefitică, formată prin cimentarea şi întărirea prundişurilor torenfilor sau ale râurilor şi a celor de pe malurile lacurilor, mărilor şi oceanelor, din grohotişurile şi dărâmăturile de pantă, ca şi a celor transportate de ghefari. Conglomeratele sunt roce tari, având elemente cu coifuri rotunjite, cari au suferit deci transport prin rostogolire, şi cari pot proveni din acelaşi fel de roca (monogenetice), sau din roce diferite (poligenetice). Se deosebesc de hrecii, cari sunt de tipul conglomeratelor, însă cu elemente cimentate colfuroase, cari nu au suferit deci transport prin rostogolire. Ex. : Conglomeratele de Bucegi confin elemente mici sau de câfiva metri cubi, compuse din calcar gălbuiu thitonic, graniţe şi gneissuri cu biotită, cuarf filonian, cuarfite negre, micaşisturi. Ele constitue masive importante în munfii Bucegi, în o bună parte a munţilor din regiunea Braşovului şi masivul Heghieş din regiunea Tulgheş. Conglomeratele de Ceahlău constitue masivul Ceahlăului; au o grosime până la 1000 m; în ele apar blocuri mari de calcare. Sunt considerate a fi de vârstă apfiană (Creta-cicul inferior). 6. Conglutină [amandine; Konglutin ; conglu-tine; amandin, konglutin; KOHrjltOTHH]. Chim. biol.: Proteină vegetală din grupul globulinelor. Se găseşte mai ales în migdale. Sin. Amandină. 7. Congoleum [carton Congoleum; Kongo-leum; Congoleum cardboard; linoleumutânzat; KapTOH KOHrOJieyM]. Ind. hârt.: Carton moale care imită linoleumul. 8. Congruenţă [congruence; Kongruenz; con-gruence; egybevâgosâg, kongruencia; KOHrpy-eHTHOCTb, B3aHMH0e COOTBeTCTBHe] : Relaţia dintre două numere întregi a şi b cari au proprietatea de a da acelaşi rest la împărfirea cu un întreg m, numit modul. Se notează prin simbolul a^b (mod. m.). Relafia este simetrică, reflexivă şi transitivă. 9. ~ caracteristică [congruence caracteristique; charakteristîsche Kongruenz; characteristic con- 778 gruence; karakterisztikus kongruencia; xapaKTep-Han KOHrpyeHTHOCTb)]: Totalitatea curbelor caracteristice ale unei ecuaţii cu derivate parfiale, lineară şi de ordinul tntâiu. 1. Congruentă de grad superior [congruence de degre superieur; Kongruenz hoherer Grad; congruence of high degree; feisobbrendu egybevâgosâg, feisobbrendu kongruencia; KOHrpyeHTHOCTb BMCOKOii CTeneHH]: Congruentă de forma axn-f bxn 1 + • • • + h i:0 (mod. m). Daca x0 este o solufie, restul său mod. m se numeşte rădăcină a congruentei. O con-gruenfă de gradul n de modul prim are cel mult n rădăcini. Rezolvarea congruentelor după un modul oarecare se reduce 1a aceea a mai multor congruenfe de modul prim şi lineare. 2, ~ lineară [congruence lineaire; lineare Kongruenz; linear congruence; linearis kongruencia, vonalas egybevâgosâg; JiHHeăHaH KOHrpyeHTHOCTb] : 1. Totalitatea dreptelor comune la două complexe lineare. Dacă complexele sunt speciale, congruenţa lineară comună este formată de dreptele cari sunt incidente cu două drepte determinate (directoare). O congruenfă lineară conffne o dublă infinitate de drepte. — 2. Relafie de forma ax + b~Q (mod. m), unde x este o necunoscută întreagă. E echivalentă cu ecuafia diofantică de gradul întâiu cu două necunoscute. s. Congruente, numere V. Numere congruente. -i; Coniac [cognac; Kognac; cognac, brandy; konyak; KOHbHK], Ind. alim.: Băutură alcoolică obfinută prin distilarea vinului, în regiunea Cha-rente (Franfa). In fara noastră se pune în vânzare o băutură sub numirea de „distilat învechit de vin", care provine din distilarea vinului până la o iărie de 60-**80° şi învechirea distilatului în vase de stejar timp de cei pufin trei ani. 5. Conică [section conique; Kegelschnitt ; conic section; kupszelet; KOHHHecKOe ceneHHe, pa3pe3] : Curbă plană rezultată din intersecfiunea dintre un con cu directoare circulară şi un plan. Echivalentă cu aceasta definifie geometrică este următoarea definifie analitică : Curba algebrică plană, de ordinul al doilea. Raportând planul la un sistem de coordonate cartesiene (dreptunghiulare sau oblice), ecuafia generală a unei conice este (1) aux2 +2 a12 xy 4- a22y2+2alsx -1-2 a23y+a3s=0. Coeficienfii alk « a^, (i, k » 1, 2,3) sunt presupuşi reali, şi se mai presupune că nu tofi trei coeficienfii termenilor de gradul, al doilea sunt nuli. Introducând notafiile i I a±± a12 a13 la* a12 • a22 a23 • 1 21 22 1 «31 *33 conicele se clasifică în modul următor: /) §>0: gen elipsă. Rezultă atl*a22>0. a) ==0: elipsa degenerează în două drepte complex conjugate cu punct de intersecfiune real. b) <*hAG (sau tf22A>Q): elipsă imaginară. H) 8 < 0: gen hiperbolă. a) A=0: hiperbola degenerează in două drepte reale concurente. b) A 4=0: hiperbolă r^ală nedegenerată. III) 8=0: gen parabolă. a) A ~0: parabola degenerează în două drepte paralele, cari pot fi reale şi distincte, reale şi confundate sau complex conjugate, după cum I #ii al3 I / Sgu I <*12 a23 I \ I ^31 ^33 I V I ^32 ^33 I / este pozitiv, zero sau negativ. b) A 4=0: parabolă reală nedegenerată. Curbele de gen elipsă şi hiperbolă au un centru de simetrie unic, ale cărui coordonate xy y se ©bfin prin rezolvarea sistemului atlx+a12y+al3=-0] ^t2iX-h^22y~hu23s=::0. Pentru parabola nedegenerată, acest sistem e incompatibil; pentru cea degenerată, el admite o infinitate de solufii, al căror geometric e o dreaptă. Sin. Secfiune conică. 6. ~ absolută a spafiului [cercle de l'infini ; absoluter Kegelschnitt, imaginârer Kugelkreis; infinity circle; a ter abszolut kupszelete ; Kpyr, OKpyîKHOCTb 6eCKOHeHHOCTH] : Curbă de gradul al doilea, situată în planul dela infinit ai spafiului, şi prin care trec toate sferele. Este locul punctelor ciclice ale tuturor planelor spafiului. Într'un sistem cartesian rectangular şi omogen, ecuafiile ei sunt: x2+y2+z2=0, £ = 0. Sin. Cercul imaginar dela infinit. 7. ~ singulară punctuală [conique singuliere poncfuelle, conique degeneree; uneigentlicher punktueller Kegelschnitt; singular punctual conic ; nem valodi kupszelet; e/ţHHCTBeHHan KOHH-HecKan nyHKTyajIbHan]: Conică particulară, care admite puncte în cari tangenta este nedeterminată (puncte singulare). Astfel de conice sunt constituite din două ţinu drepte, distincte sau confundate. 8. ~ singulară tangenţială [conique singuliere tangentielle; uneigentlicher tangentieller Kegelschnitt; singular tangential conic; nem valodi erintos kupszelet ; eflHHCTBeHHaa KOHHHeCKaa TaH-reHipiaJlbHaH]: Conica particulară, care admite tangente cu puncte de contact nedeterminate (tangente singulare). Figura formată de două puncte distincte sau confundate constitue o conică singulară tangenţială. ». Conice confocale [coniques confocales; konfokale Kegelschnitte; confocal conics ,* kon-fokâlis kupszeletek; KOH^OKajIbHbie KOHHHec-KHe] : Familie simplu infinită de conice coplanare cari au aceleaşi focare. Conicele confocale cu o conică dată formează un fascicul tangenţial de conice, înscrise în patrulaterul determinat de tangentele duse din punctele ciclice la conica considerată. Printr'un punct arbitrar din plan trec doua conice ale fasciculului, ortogonale ir» acel punct. Ex.: Conicele confocale cu elipsa x2 y2 m . a2 b2 sunt reprezentate de ecuafia: x2 y2 as+X + P+X~ 1 = °^ Printr'un punct al planului trec două conice ale familiei, o elipsă şi o hiperbolă, ortogonale în acel punct şi corespunzând unor valori determinate X± şi X2 ale parametrului X, valori cari formează sistemul de coordonate eliptice ale punctului. Conicele confocale cu parabola y2 — 2px — 0, sunt reprezentate de ecuafia: y2-2(p+\)x-Xti+X) = 0 şi formează o familie de parabole având aceeaşi axă. Printr'un punct din plan trec două parabole ortogonale în acel punct. Valorile X± şi X2 ale parametrului X, cari corespund acestor două parabole, formează sistemul de coordonate parabolice ale punctului. 1. Coniceină [coniceine; Conicein; coniceine ; konicein; .KOHHiţeHH]. Chim.: Alcaloid extras din cucută, mai toxic decât coniină. V. şi sub Coniină. 2. Conidie [conidie ; Konidie ; conidium ; ko-nidia gombaspora; KOHH/ţHH]. Bof.: Spor caracteristic pentru ciuperci, care se formează exogen pe suporturi speciale, numite conidiofori. Coni-diile pot avea forme, dimensiuni şi colori variabile dela specie ia specie. s. Conidiofor [conidiophore ; Konidientrăger; conidiophore ; konidia gombaspora hordo ; KOHH-JţH0(|)0p] : Suport special pe care se formează conidiile la ciuperci. 4. Conifere [coniferes; Na- O C6HljL05 delholzer; conifers; tulevelu I fâk; XBOHHbie, IIIHIIIKOHOC-Hbie]: Arbori şi arbuşti cu HC C”~0—CH3 frunzele în formă de ace şi cu li I fructele în formă de conuri. s. Coniferină [coniferine; C Coniferin; coniferin;koniferin; l KOHH(J)epHH]. Chim,: Gli- HC=CH—CH2OH cozid compus din glucoză şi alcool coniferilic. Se găseşte în sucul coniferelor. Prin oxidare şi hidroliză trece în vanilină. e. Coniină [coniine; Coniin; coniine; koniin;KO-HHHH]. Chim. :a-propi I -piperidină. A leal oid cu nucleu piperidinic. Se extrage din cucută (în j_j special din seminţe), q unde se găseşte / \ru alături de alţi alea- * ^ j 2 loizi (conhidrină, uC CH__cHâ~CH2-CH3 coniceină). E o otra- \ / vă puternică; pro-duce paralizia ner-vilor motori. Moartea survine prin paralizia centrului respirator. A fost 779 folosită în Antichitate pentru executarea condamnaţilor la moarte. 7. Conimetru. V. sub Plancton atmosferic. 8. Conjugat [conjugue; konjugiert; conjugate; konjugâlt, kapcsolt; COHpHHCeHHbrâ]: 1. Calitatea a două numere complexe at 4- a2i şi at — a2t, de a avea aceeaşi parte reală, iar coeficienţii unităţii imaginare {i) egali şi de semne contrare. • 2. într'un corp oarecare, se numesc conjugate ale unui element, elementele cari derivă din acesta prin automorfismeie corpului. 9. Conjugat, triunghiu ~ [triangle conjugue; konjugieries Dreieck; conjugate triarrgle; kapcsolt hâromzdg; COIipHJKgHHbli! TpeyroJIbHHK]: Triunghiu conjugat în raport cu o conică este un triunghiu ale cărui vârfuri sunt respectiv polurile, în raport cu conica, ale laturilor iui opuse. 10. Conjugate, elemente ~ [elements conjugues; konjugierte Elemente; conjugate elements; konjugâlt elemek, kapcsolt elemek; conpH3KGH-Hbie 3JieMeHTbl]: Două elemente A şi B dintr'un grup se numesc conjugate, dacă există în grup un element S, astfel încât B <= SAS"1. 11. Conjugate, legături duble ~ [doub!es liai-sons conjuguees; konjugierte Doppeibindungen; conjugate double bonds; kapcsolt kettos-kotesek; conpHJKeHHbie ABOHHbre cbhsh]. Chim.: Două duble legături, în molecula aceleiaşi hidrocarburi, despărţite printr'o singură legătură simpla, de felul —C=C~C*=C— Un sistem de. duble legături conjugate imprimă substanţei care. le conţine o comportare diferită de a celorlalte hidrocarburi, cu duble legături .neconjugate. Exemple: H2C —CH — CH=CH?. butadien H2C=C(CH3)-CH = CH2 isopren Substanţele cu duble legături conjugate dau o serie de reacţii specifice de polimerizare, numite şi sinteze „dien". 12. Conjugate, plane ~ [plâns conjugues; konjugierte Ebepe; conjugate planes; kapcsolf sikok; conpHJKeHHbie iljiockocth]. Fiz.: Două plane situate astfel faţă de un sistem optic, încât unul din ele să conţină punctele-imagine ale puncte-lor-obiect situate în celălalt plan. 13. Conjugate, puncte ~ [points conjugues; konjugierte Punkte; conjugate points; kapcsolt pontok; conpHJKeHHbie TOHK«]. Fiz.: Perechile de puncte corespondente ale unui obiect şi ale imaginii lui într'un sistem optic. 14. Conjugate, raze ~ [rayons conjugues; konjugierte Strahlen; conjugate rays, conjugate beams; kapcsolt sugarak, konjugâlt sugarak; eon-pHHteHHbie JiyHH]. Fiz.: într'un sistem optic, raza incidenţă şi raza emergentă corespunzătoare sunt raze conjugate. is. Conjugate, subgrupuri ~ [sous-groupes conjugues; konjugierte Untergruppen; conjugate subgroups; konjugâlt alcsoportok, kapcsolt aleso-porokt; conpHHceHHbie no/ţrpynnbi]. An. mat.: 780 Două subgrupuri G±. şi G2 ale unui grup sunt conjugate, dacă elementele subgrupului G2 sunt conjugate ale elementelor subgrupului G±. 1. Conjuncţie [conjonction; Konjunktion, Zu-sammenschein; conjunction; konjunkcio; coeAH-Hernie, CBH3b, coHeTâHHe]. Astr.: 1. O planetă este în conjuncţie cu Soarele când se găseşte în aceeaşi direcţie şi de aceeaşi parte cu Soarele, faţă de un observator de pe Pământ. — Se deosebesc: conjuncţie inferioară, când planeta este situată între Pământ şi Soare, şi conjuncţie superioară, când planeta este situată de cealaltă parte a Soarelui. Planetele inferioare (interioare) pot avea conjuncţie superioară sau inferioară, dar planetele superioare (exterioare) nu pot avea conjuncţie inferioară.—2. Poziţia aparentă a două as-tre cu aceeaşi latitudine. 2. Conjunctor - disjonctor[conjoncteur-disjonc-teur; selbstătiger Ein- und Ausschalter; reverse current cut-out; onmukodo ki es bekapcsolc^ aBTOMaTH-neKCHH BKJifOHaTejib-BbiKJifOHaTejib (flencTBy-KHIJHH npH 06paTH0M TOKe)]. Elf.: 1. Aparat electric, pentru asigurarea automată a racordării şi a declanşării unui circuit sau receptor electric; racordarea şi declanşarea se fac,|_ de obiceiu,automat,în | funcţiune de variaţia | curentului, de tempe-|, ratura aparatelor, etc,| — 2. La instalaţiile| electrice aleautomo-| bilelor, aparat plasat| între generator şi acu-1 mulator, care stabi-|. leşte circuitul când ^ tensiunea generatoru- Fig- 236. Schema conjunctorului-lui este suficient de disjuncfor la automobile, înaltă pentru a încărca A) ampermetru; B) acumulator; acumulatorul, şi-l în- C) dinam; a) paletă de ofel moale; trerupe când se stabi- b) contact; !) bobină din fir gros, leşte un curent de montată în serie; i) bobină din fir întoarcere din spre subţire, montată în derivafie. acumulator spre generator (fig. 236). 3. Conjunctură [conjoncture; Konjunktur; con-juncture; konjunktura; KOHrbK)HKTypa, CTe^eHHe 06CT0HTeJibCTB]: 1. Ansamblul de fenomene economice cari caracterizează piaţa într'o anumită perioadă sau într'un anumit moment. 4. Conoid. V. .Conoid cu plan director. 5. Conoid caracteristic [conoîde caracteristique; charakteristischer Konoid; characteristic conoid; karakterisztikus konoid; xapaKTepHCTHHee-khh HOHOH#]. An. mat. : Locul curbelor caracteristice ale unei ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâiu şi nelineară, cari trec printr'un punct fix. Se obţine astfel o suprafafă integrală, care admite punctul fix ca punct singular. — De obiceiu, această suprafaţă se introduce în teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale lineare şi de ordinul al doilea, C3 loc al bicaracteristicelor cari trec prin acelaşi punct fix. e. Conoid cu plan director [conoide â plan directeur; Konoid mit Richiungsplan; conoid with directing plane; irânysikos konoid; KOHOHft C HanpâBJlfliomeH ÎIJlOCKOCTbK)]: Suprafaţă riglată ale cărei generatoare sunt paralele cu un plan (plan director), se reazemă pe o dreaptă (directoare rectilinie) şi mai sunt supuse uneicon-diţiuni, de ex.: să se sprijine pe o curbă dată sau să fie tangente la o suprafaţă dată. 7. Conopidă [chou-fleur; Blumenkohl; cauli-flower; kelvirâg;lţB€THaH KanyCTa], Bot.: Brassica oleracea L. var. Botrytis DC. Plantă bisanuală din familia cruciferelor, la care frunzele superioare şi inflorescenţa sunt modificate şi formează o masă cărnoasă albă-gălbuie, care este partea comestibilă. Se înmulţeşte prin sămânţă, Se cultivă prin răsad, care e mai simţitor la frig decât răsadul de varză. Cere pământ bine lucrat şi îngrăşat, şi mai multe udături pe vară. Se desvoltă bine în ţinuturile umede şi răcoroase din regiunile nordice. 8. Conormală, direcţie ~ [di rect ion co nor- male; Konormalrichtung; conormal direction; ko-normâlis irâny; KOHOpMaJIbHaH ^HpeKlţHH]. An. mat.: Direcţie particulară, care depinde de planul tangent la o hipersuprafaţă S, într'un punct oarecare M al ei, şi de forma caracteristică a unei ecuaţii cu derivate parţiale lineară, de ordinul al doilea şi neparabolică. Dacş ecuaţia cu derivate parţiale este: S Atj + YiB1 + Cu—0, v ■'cKc)xj ; e)*; şi forma sa caracteristică se notează cu A — A-- CL' OL- , tj %J 1 1 parametrii directori ai conormalei sunt definiţi prin relaţia _ dx± dx2 1 1 ~ ~~ 1 c)A 2 ' 0ax 2 ă 1); închis (cons. 1. . .0,9); luminat (cons. 0,8. . .0,7); rar şi foarte rar (cons. 0,6. . .0,4); rarişte (cons. 0,3... 0,1); poiană sau gol (cons. 0,1...0); întrerupt sau poienit, când rărirea e neuniformă, după caracterul ei. 2. Consisfomefru [consistometre; Konsistome- ter; consistometer; tomottsegmero; KOHCHCTO-MeTp, HSMepHTejIb ryCTOTbl, iijiothocth KOHCHCTemţHH]. Tehn.: Aparat folosit pentru măsurarea consistentei unui corp. 3. Consociafie [consociation; Konsociation; consociation; eletkozosseg; COHCOUHaiţHjr (pac-TeHHH)]. Bof.: Comunităfi vegetale cari trăiesc laolaltă, dar independent. Ex.: comunităţile de papură (Typha) şi trestie (Phragmiteş) în bălfi. 4. Consolă [console, encorbellement, poutre en porte-â-faux; Konsole, Kragtrăger, Ausleger-trâger; bracket, corbel, cantilever girder; gyâm; KpoHinTeăH, KOHCOJib, no^nopKa]. Cs.: Porţiunea liberă a unei grinzi, ieşită în afara punctului de rezemare sau al prinderii sale de o construcfie. Consolele sunt “deci fie grinzi libere la un capăt şi incastrate la celălalt într'o construcfie sau într'un element de construcfie, fie prelungiri libere, dincolo de punctele de sprijin finale, ale unor grinzi rezemate pe două sau pe mai multe reazeme. Exemplu: 5. ~ de trotoar [console support de trottoir; Fysswegkragtrăger; footway cantilever; a gyalog-jâro gyâmja; TpOTyapHaH KOHCOJib (MOCTa)]. Pod.: Consolă care susfine trotoarul podurilor. La podurile de lemn, consola trotoarului este alcătuită dintr'o traversă prelungită dincolo de grinda de margine. La podurile metalice, este alcătuită fie dintr'o grindă cu inimă plină, fie dintr'o grindă cu zăbrele, fixată de montanfii grinzii principale (dacă aceasta este o grindă cu zăbrele), sau de consolidările inimii grinzii principale (dacă aceasta este cu inimă plină). La podurile de beton armat, consola esfe o placa de beton armat, încastrată în grinda de margine. 6. Consolă [console; Kragstutze, Konsole; console; konzol; KOHCOJib]. Mş.: Construcfie, de obiceiu metalică, în formă de solid de egală rezistenfă, de cadru triunghiular, trapezoidal, etc., fixată sau alunecând pe un suport şi aşezată astfel, încât pe latura orizontală superioară să suporte o sarcină. Atât cadrul, cât şi legătura de fixare, trebue să reziste la momentul de răsturnare maxim. Exemple: 7. ~ de palier [chaise de palier; Lager-stuhl, Konsoliager; bracket-bearing; konzblâgy, konzol-befogâs; nofliHHnHHK Ha /KpoHHrreăHe]: Consolă pentru susţinerea unui palier la o înălfime oarecare, fixată de un perete, stâlp, etc. (fig. 238). Obişnuit, se confecfionează Fig. 238. Consolă de palier, din fontă turnată şi a) consolă; b) stâlp; c) şuruburi de se fixează prin şuru- prindere, buri gu piulife. Partea superioară este rabotată pentru a suporta palierul. 8. ~ de perete [console murale; Wandkonsole, Wandlagerstuhl; wall bracket; fali-kar; KpOH-IHTeim]: Consolă fixată de perete pentru a sprijini o grindă, care susfine calea unui cărucior pen-tru ridicat şi trans-portat sarcini (ex.: grinzile de reazem la podurile rulan-te). Se montează fixată în zid şi ast-fel, încât momen-tul de răsturnare maxim (presupunând sarcina maxi- fjg. 239. Consolă pentru pod rulant-mă acfionând ia 1) consolă de perete; 2) şina derulare capul consolei) să 3 Podulul ru!antî3> ancoră de perete, fie preluat de momentul forfelor cari acfionează în şuruburile de fixare. Aceste forfe se repartizează, prin plăci metalice, asupra zidăriei, pentru a nu depăşi presiunea specifică maximă admisibilă. Se confecfionează din bare laminate şi nituite sau sudate (fig. 239). 9. Consolă, masă în ~ [table de fraiseuse, table de machine â fraiser, table de fixation; Aufspann-tisch, Frâstisch; milling machine table; marogep munkaasztal; ctoji (J)pe3epHoro CTaHKa]: Masa de lucru a unei maşini de frezat. Ea poate a-luneca de-a-lungul unei glisiere fixate pe batiul maşinii, şi poate fi ridicată sau lăsată pe verticală printr'un şurub vertical şi printr'un mecanism adecvat. V. Frezat, maşină de 1. Consolă de radiator [console de radiateur; Radiatorstiitze; radiator support; hiitotest karja; KOHCOJîb, cynopT paflH-aTopa]. Inst. san.: Consolă fixată în perete, pentru sus|inut un radiator. Consola, are forma unei bare uşor curbate în jos, cu un cârlig pe care se aşază radiatorul (fig. 240). Celălalt capăt al consolei este despicat şi introdus în perete pentru ancorare. In partea superioară, radiatorul este fixat printr'un susţinător în formă de brăfară, care se ancorează în perete. 2. Consolă [console; Konsole, Wandarmr bra-cket, hanger; konzol, fali-kar; KpOHIHTeâH, KOH-cojib, noAnoptca]. Elf.: Suport fixat perpendicular sau oblic pe peretele-unei clădiri, cu aceleaşi roluri ca şi suportul de Fig. 240. acoperiş. V. sub Suport Fixarea radiatorului de calorifer de linie aeriană. prin consolă (a) şi brăfară (b). s. ~ de izolator [console d'isolateur, support d'isolateur; Isolatorstutze, Isolatortrăger; in-sulator bracket; izolatorkar; HITbipb, onopa H30JlHT0pa]. Elt.: Consolă pentru susţinerea unui izolator de conductă aeriană. Se confecţionează din bare laminate şi ancorate în zidărie, sau fixate de stâlpi prin şuruburi cu piuliţe. 4. Consolă de stâlp de linie aeriană [console de poteau de ligne aerienne; Freileitungsmast-Ausleger; hanger for electric poles; szabad villamos vezteki kar; KpofflHTeHH CTOJida B03/ţym-HOH jihhhh]. Elt.: Suport de conductă aeriană, constituit din unul sau din mai multe brafe transversale, fixate pe un stâlp. Se foloseşte, obişnuit, pentru firele de contact ale liniilor de tracfiune. 5. Consolidare [consolidation, renforcement; Befestigung, Verstârkung; consolidation, reinfor-cement; megerosites; KOHCOJIHflaipifl, yKpe-nJieHHe]. Cs.: 1. Totalitatea lucrărilor executate pentru mărirea capacităţi de rezistentă a unei construcfii sau a unui element de construcfie. — 2. Totalitatea lucrărilor executate pentru prevenirea stricăciunilor provocate de agenfii exteriori. — 3. întărirea (solidificarea) unui corp. e. Consolidarea barajelor [consolidation des barrages; Talsperrenverstărkung; weir consolidation; voi gyzârogat megerositese; KOHCOJIHflaiţHfl, yKpeimeHHe iijiothh]. Hidrot.: Lucrări executate pentru a se întări profilul unui baraj existent, sau pentru a-l supraînălfa. 7, Consolidarea inimii [renforcement de l'âme; Stegblechaussteifung; web plate stiffener; gerinc-lemes negerosites; JKeCTKOCTb BepTHKajlbHOâ CTeHKH (cnji0iUH0H 6ajiKH)]. Pod.: Măsuri 783 constructive cari se iau pentru a mări rigiditatea inimii unei grinzi cu inimă plină, în vederea împiedecării flambajului sau a voalării inimii. Consolidările inimii grinzilor supt,. în general, de două feluri: rigidizări verticale, puse în dreptul reazemelor, al antretoazelor, sau în dreptul altor puncte unde acfionează o sarcină concentrată puternică, pentru a împiedeca flambajul inimii sub acfiunea sarcinilor verticale; rigidizări pentru a împiedeca deformarea ondulatorie oblică (voalarea) inimii sub acfiunea tensiunilor interioare, normale sau tangenfiale, produse din încovoiere» Rigidizări le contra voa lării se pot aşeza fie vertical, fie orizontal, acestea din urmă oferind o siguranfă mai mare contra voalării şi fiind mai economice decât cele verticale, intermediare. 8. Consolidarea magmei [consolidation du magma; Magma Erstarrung; magma's consolidation; a magma megmerevedese; KOHCOJiH/ţaiţHH, 3aTBepAeBaHHe MarMbl]. Petr.: Procesul de so-lidificare a unei topituri magmatice, fie prin formarea de sticle vulcanice,, fie prin cristalizare» 9. Consolidarea malurilor [consolidation des rives; Uferbefestigung; rivej- bank consolidation; partbiztositâs; KOHCOJIHflaiţHfl deperOB]. Hidr.: Lucrări efectuate pentru fixarea şi apărarea malurilor râurilor sau ale mării, cari se surpă atât din cauza alunecărilor de straturi, cât şi din cauza acţiunii distrugătoare a curentului apei râurilor, ori a valurilor mării. Consolidarea se obfine prin lucrări de drenare a apelor de infiltrafie şi prin lucrări de apărare a taluzelor. 10. Consolidarea patului [consolidation de l'en-caissement; Unterbausohlebefestigung; founda-tion level consolidation; az utalap megerositese; KOHcojraflaiţHH nocTejiH 6ajuiacTa (rnocce)]. Drum.: Lucrări executate pentru întărirea patului unei şosele pe porfiunile slabe (de obiceiu unde terenul este argilos). Consolidare^ consistă în aşternerea unui strat filtrant, de balast, de nisip sau de sgură, sau în îndepărtarea argilei şi înlocuirea ei cu pământ sănătos, etc. 11. Consolidarea podurilor [renforcement des ponts; Bruckenverstărkung; bridge . reinforce-ment; a hidak megerositese; KOHCOJlHnaiţHH, yKpenJieHHe MOCTOB]. Pod.: Lucrări executate, de obiceiu, la podurile metalice vechi sau slabe, cu scopul de a mări capacitatea lor de încărcare, pentru a putea suporta sarcini mobile mai mari decât acelea pentru cari au fost proiectate. Mijloacele curente de consolidare sunt: introducerea de reazeme intermediare; sporirea secfiunilor unor elemente, prin adăugire de material nou; adăugirea de grinzi principale suplementare (de obiceiu o a treia grindă); introducerea unei tălpi suplementare, pentru descărcarea tălpilor existente; transformarea grinzilor independente în grinzi continue (prin legarea lor deasupra reazemelor); îmbrăcarea întregului pod în beton. is. Consolidarea taluzelor. V. sub Apărare* lucrare de is. Consolidarea terenurilor [consolidation des terrains; Bodenbefestigung; soil consolidation; 784 ia Iaj-bi ztositas; KOHCOJlHftaiţHH rpyHTOB]: Lucrări executate penfru fixarea pământului erodabil, lunecător sau expus la surpare. Se execută prin diferite mijloace, cari sunt In funcfiune de natura terenului, de materialele disponibile în regiune şi de agenfii distrugători. Lucrările o-bişnuitecari se execută sunt: rigole pavate, penfru colectarea şi îndepărtarea apelor de suprafafă; drenuri, pentru asecarea terenului; ziduri de sprijin; îmbrăzduiri; plantafii; cleionaje; batere de pilofi, etc. 1. Consolidări succesive [consolidations suc-cessives; Folgende-Erstărkung; successive consolidations; fokozatos megerositei eljârâs; ilOCJie-#0Ba£ejibHbie KOHcojiH^aiţHH, yKpenjienHH]. DrumMetodă economică şi rafională pentru desăvârşirea treptată a definitivării unui drum, executându-se la început o îmbrăcăminte mai uşoară (ieftină), care este întărită ulterior, prin îmbunătăfiri progresive, pe măsura creşterii traficului şi a uzurii, aplicându-se o serie de straturi succesive (metoda romană). 2. Constantă [constante; Konstante; constant; meghatârozott, âllando; noCTOHHHaa, KOHCTaHTa]. Log.: Simbol care reprezintă ceva determinat (obiect sau propoziţie determinată). а. Constantă [constante; Konstante; constant; âllando ; n0CT0HHHaH (BeJIHHHHa)]. Mat. : 1. Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. — 2, Semnul matematic al unui număr determinat. Când mulfimea de numere care defineşte o variabilă se reduce la un singur element, această variabilă devine cpnstantă. Exemplu: mulfimea numerelor x cari satisfac relafia 2 x~4 = 0 se reduce la un singur element x — 2, iar relafia defineşte o constantă, egală cu numărul natural doi. 4. Constantă [constante; Konstante; constant; âllando; nOCTOHHHan (BeJIHHHHa), KOHCTaHTa]: Mărime caracteristică unui fenomen, unui aparat, etc. s. Constantă aditivă [constante additive; additive Konstante; additive constant; osszeadâsi âllando; a/ţflHTHBHaH KOHCTaHTa]: Constantă care intervine aditiv într’o expresiune matematică, în urma anumitor operafiuni. Ex.: constanta aditivă din determinarea, prin integrare, a funcţiunii primitive unei funcfiuni date. Constanta aditivă apare ca o valoare numerică arbitrară, care se adaugă funcfiunii primitive obfinute. б. Constantă capilară. V. Tensiune superficială. 7. Constantă cosmică [constante cosmique; kosmische Konstante; cosmic constant; kozmikus âllando; KOCMHHeCKatf KOHCTaHTa]: Coeficientul care, înmulfit cu tensorul fundamental gj% al Universului, intră ca termen în legea de gravitaţie a lui Einstein şi dă repulsia cosmică. 8. Constantă de atenuare [constante d'atte- nuation; răumliche Dampf ungskonstante; attenuation constant; terbeli tompitâsi âllando; KOHCTaHTa 3aTyxaHHfl]. Elt.: Constantă care înmulfeşte distanfa din argumentul exponenţialei care dă, în regim armonic, atenuarea amplitudinilor oscilaţiilor de tensiune sau de curent e^ctric de-a-lungul unei linii electrice omogene, presupusă infinit lungă. Dacă R, Lt C şi G reprezintă rezistenfă, inductivitatea, capacitatea şi conductanfa de izolaţie a liniei pentru unitatea de lungime de linie, expresiunea constantei de atenuare P a liniei, care reprezintă partea reală a constantei de propagare, e: p =\j[*G - (B2Z.C- VCR2+e>2I2)(G2+a>2C)] . undea) = 2îi/ e pulsafia tensiunilor şi a curenfilor, iar / e frecvenfă regimului armonic considerat. s. Constantă de contor de măsură [constante de compteur de mesure; Mefjzăhlerkonstante; constant of the measuring meter; meroora âllando; noCTOHHHan C^eTHHKa]. Elt.: 1. Câtul valorii mărimii contate prin numărul corespunzător de ture ale echipajului mobil al contorului, egal cu creşterea valorii mărimii contate' corespunzătoare unei rotafii complete a echipajului mobil. — 2. Uneori se consideră drept constantă de contor de măsură valoarea reciprocă a constantei definite mai sus, adică numărul de rotafii complete ale echipajului mobil, corespunzător creşterii cu o unitate a valorii mărimii contate. 10. Constantă de defazare. V. Factor de defazare. 11. Constantă de instrument de măsură [constante d'instrument de mesure; Meljinstrument-konstante; constant of the measuring instrument; meromuszer-â I lando; noCTOHHHafl H3MepHTeJIb-Horo HHCTpyMeHTaJ. Elt.: Câtul mărimii măsurate prin indicaţia data de instrument, egal cu creşterea mărimii măsurate, corespunzătoare creşterii cu o unitate a indicaţiei, adică unei diviziuni de scară. 12. Constantă de material [constante; Kon- stante; constant; âllando; IIOCTOHHHaH, KOHCTaHTa]. Fiz., Chim.: Mărime experimentală care determină o proprietate caracteristică unei substanfe, unui material, în general unui sistem fizicochimic, etc. Temperatura de topire, cea de fierbere, indicele de refracfiune sau densitatea unei substanfe sunt constante de material caracteristice pentru acea substanfă. Aceste mărimi nu sunt, uneori, constante, deoarece depind de con-difiunile în cari au fost determinate, de ex. temperatura de topire sau de fierbere depind de presiune; indicele de refracfiune depinde de lungimea de undă a radiaţiei pentru care a fost măsurat; densitatea depinde de temperatură, etc. Este deci nevoie să se indice, pentru fiecare constantă de material, valorile factorilor de cari ea depinde, şi pentru cari a fost determinată. is. Constantă de propagare a liniei electrice [constante de propagation de la ligne electrique; Fortpflanzungskonstante der elektrischen Leitung, spezifisches Ubertr'agungsmafj der elektrischen Leitung; propagation constant of the electric line; villamos vezetek tovâbbterjedesi âllandoja; nocTOHHHan pa3Be;ţeHHH ajieKTpHHecKOit jih-HHH (ceTH)]. Elt.: Constantă complexă, a cărei parte reală reprezintă constanta de atenuare şi a cărei parte imaginară reprezintă factorul de fază sau constanta de lungime de undă a tensiunii sau a curentului electric, în regim armonic, de-a-lungui unei linii electrice omogene şi presupusă infinit lungă. Dacă Rt L, C şi G reprezentând rezistenfa,, inductivitatea, capacitatea şi conduc-tanţa de izolaţie a liniei pentru unitatea de lungime de linie, ^xpresiunea complexă a constantei de propagare ? a tensiunii sau a curentului e: T - Y(-R + jo>I) (G + ja>C), unde a)=2îi/e pulsaţia iar / frecvenfă regimului armonic. 1. Constantă de timp [constante de temps; Zeitkonstante; time constant; idoâllando; IIOC-TOHHHafl BpeMeHH], Fiz,: Timpul în care o mărime amortisată sau amplificată exponenţial variază în raportul dat pe baza e = 2,718281 a logaritmilor naturali, 2. Constantă de transformare radioactivă [constante de transformation radioactive; radio-aktive Zerfallskonstante; constant of radioactive transformation; râdioaktiv szetbomlâsi âllando; IIOCTOHHHâH pa/ţHOaKTHBHOH TpaHC(J)OpMa-IţHH]. V. Radioactivă, constantă s. Constanţă de volum [constance de volume; Volumenbesfăndigkeit; invariability of volume; terfogat âllandosâg; HeH3M0HHOGTb oâ'b-eMa]. Ind. st. c.: 1. Invariabilitatea de volum la uscarea sau la arderea unui produs ceramic. Constanţă de volum absolută nu se cunoaşte în ceramică. Se vorbeşte totuşi de constanţă de volum la ardere sau la uscare, numai în anumite cazuri speciale. Variafia procentuală de volum nu depăşeşte, în acest caz, 1 v*2%. — 2. In cazul unui ciment, proprietatea unui ciment de calitate bună de a nu se umfla când este pus în apă rece sau la fierbere, după ce s'a .întărit, şi nici de a se retrage mult când este scos la aer, dypă o păstrare mai îndelungată în apă. V. şi Expansiune. 4. Constanta de volum a cimentului. V. Constantă de volum (2). 5. Constantă di electrică. V. Permetivifate. e. Constantă farinografică [constante farino-graphique; Farinogramme Konstante; kneading fime; buzaliszf gyurhatâsi âllandosâga; MeCHJIb-Hblit cpoK]. Ind. alim.: Durata de timp cât trebue frământat un aluat preparat din făină de grâu, fără ca structura lui să sufere degradări apreciabile. 7. Constanta gazelor perfecte [constante des gaz parfaits; Gaskonstante; gas constant; ideâlis gâzok âllandoja; IIOCTOHHHâH COBepineHHHX ra30B]. Fiz. V. sub Gaz perfect. s. Constanta lui Cauchy. V. Modele, constanta lui Cauchy. 9. Constantă lui Fourier. V. Fourier; constanta iui 10. Constanta lui Froude. [chiffre de F.; Froude's Kennziffer; F.'s constant; Fr. âllandoja; KOH-CTaHTa Opy#a]: In cazul similitudinii dina- 785 mice, cu forţe de inerţie şi gravitaţie predominante, iar celelalte neglijabile, raportul: V v cp = ——— = -răreşte constant, şi numit constanta iLgl V/« lui Froude (V, v = vitese; L% l = lungimi; gi, g = acceleraţiile gravitaţiei în execuţie şi în model). Are aplicaţie la curgerea în jurul corpurilor a fluidelor supuse gravitaţiei, ca, de exemplu, la construcţiile navale, unde se consideră g± = g. Experienţele se fac pe un model geometric asemenea cu execuţia principală şi redusj penfru laborator. Elementele: suprafaţa /, lungimea l şi densitatea p ale modelului fiind cunoscute, se dă fie vitesa de scurgere a lichidului, fie unghiul de atac, calculând, ex-per'imental forţa K ce se exercită asupra mode- K lului. Se deduce apoi constanta ol— şt con- ?fv2 v stanta 9 = —nnpentru fiecare vitesă vt trasându-se ylg curba a = ^(9), numită caracteristica forţei K a modelului. Cu aceste elemente se obţine apoi forţa K± care lucrează asupra execuţiei principale, din formula Kx — a p± F^undease ia din curba caracteristică, pi este densitatea execuţiei, F suprafafa execuţiei asemenea cu /, iar V se obţine din V = L gi cu 9 corespunzător lui a din curba caracteristică. Sin. Coeficientul lui Froude. 11. Constanta lui Mach. V. Mach; constanta lui 12- Constanta iui Peclef. V. Peclet; constanta lui 13. Constanta lui Planck. V. Planck; constanta lui /x/. 14. Constanta lui Reynolds. V. Reynolds; numărul lui* 15. Constanta solară. V. sub Radiaţia solara. 10. Constanta universală [constante univer- selle; Universalkonstante; universal constant; uni-verzâlis âllando; yHHBepcajIbHaH KOHCTHHTa]. Fiz.: Constantă a cărei valoare nu depinde de condiţiunile particulare în cari este determinată. Ex.: sarcina electronului, constanta gazelor perfecte, constanta lui Planck; etc. 17. Constantan [constantan; Konstantan; con-stantan; konsztânfân otvozet; KOHCTâHTâH (cnJiaB)]. Metl.: Aliaj de cupru4şi nichel cu 60°/o Cu şi 40% Ni, având rezistivitate. mare, cu un mic coeficient de temperatură şi un mic coeficient de dilataţie termică. Este folosit, în deosebi, pentru rezistenfe electrice, termoelemente la temperaturi relativ joase şi la construirea conductelor prin cari se face legătura dintre termoelemente şi aparatul înregistrator sau indicator de temperatură. is. Constela|ie [constellation; Sternbild, Kon-stellafion; constellation; csillagkep, csillagzat; C03Be3/ţHe]. Asfr.: Grup de stele situat într'o regiune restrânsă a boitei cereşti, şi prezentând o figură caracteristică. Are un* nume particular, pentru uşurinţa recunoaşterii lui pe boltă. Stelele constelaţiilor sunt grupate şi notate alfabetic, zu m 786 litere elene, în ordinea descrescătoare a mărimii lor, 1. Consfituenfii unui sistem [constituanfs d'un systeme; Systemkonstituenten; constituents of a system; rendszeralkotok; COCTaBHbie HaCTH HeKOTOpoii CHCTeMbl]. Chim. fiz.: Toate substanţele chimice diferite, cari iau parte la alcătuirea unui sistem fizicochimic (soluţie, aliaj, etc.). 2. Constitufie [constiiutjon; Konstitufion; const itution; testalkat; cjionceHHe, cTpoeHHe (Tejia)]. Zoo/.: Caracter fiziologic care exprimă pu-teree de rezistenfă a unui organism. La animale, constitufia poate fi fină, robustă sau grosolană. s. Constitutivă, proprietate ~ [propriete constitutive; konstitutive Eigenschaft; constitutive property; alkotâsi tulajdonsâg; KOHCTHTyTHBHOe CBOHCTBO].Chim. fiz.: Proprietate a unei substanfe, care, spre deosebire de proprietăţile coligative şi aditive, depinde de structura moleculei substanţei respective, adică de felul grupării atomilor în moleculă. Proprietăfile constitutive depind de prezenfa în moleculă a unor anumite particularităţi constitutive: grupuri de atomi, legături de valenţă, etc. Exemple de proprietăţi constitutive: absorpţia luminii, refracfiunea moleculară, activitatea optică, etc. 4. Constrângere [contrainte; Zwang; con-straint; kenyszermozgăs; npHHyHCfleHHe]. Mec.: Produsul masei m a^unui mobil în mişcare, supus acţiunii unor forje F şi unor legături prin pătratul (f2 — iv)2 al vectorului dintre pozifia r\ a mobilului pe traiectoria reală, parcursă sub acfiunea forfelor F şi a^ legăturilor, după un timp t, şi dintre pozifia r2 pe care ar avea^o după acelaşi timp t, pe traiectoria pe care ar fi parcurs-o sub influenfa* numai â forfelor F, fără legături, con-difiUnile iniţiale fiind aceleaşi. In cazul unui sistem de puncte materiale, prin constrângere totală se înţelege suma constrângerilor punctelor cari alcătuesc sistemul. s* Constrângeri, principiul celei mai mici ^ [principe de la moindre contrainte; Prinzip des kieinsten Zwanges; principie of least con* straint; a legkisebb kenyszer elve; npHHlţHII HaHMeHbinero npHHyncAeHHH]. Mec.: In con-difiuhi iniţiale date, mişcarea unui sistem de puncte materiale supus unor forfe şi legături date, se efectuează astfel, încât constrângerea lui totală' să fie minimă. e< Constringenfă [constringence; Abbesche Zahl; constringence; Abbe-fele szâm; CTHrHBa-HHe> cmaTHe, coKpaiiţeHHe]. Fiz.: Valoarea reciprocă a puterii dispersive a unei sticle optice. nD “ 1 v = --------, nF~~nC unde n^np, nc sunt indicii de refracfiune gi sticlei respective pentru5 radiaţia care are frecvenfă liniilor D„ F şi C ale lui Fraunhofer. Sin. Numărul lui Abbe. ?. Constringenfă acfino-vizuală [constringence» actino-visuelle; Konstriktion; actino-visual con- stringence; aktio-vizuâlis megszoritâs; aKTHHOBH-3yajibHoe cjKaTHe, coKpanţeHHe]. Fiz.: Mărimea nD~\ v =---------. Valoarea ei diferă de constringenfă ”G~nD v prin faptul că dispersiunea mijlocie {nF-este înlocuită cu dispersiunea (nG — n^), adică prin diferenfa indicelui de refraqfiune pentru radiafiile G (X = 434,0 mp.) şi D (X = 589,3 m ţi). Se foloseşte Ia calculul obiectivelor fotografice. Sin. Coeficient de dispersiune. 8. Construcfie [bâtiment, edifice, construc-tion; Bauwerk; building, edifice; epulet, epitmeny; CTpOHTeJIbCTBOj Cs.; Lucrare obţinută prin utilizare de material şi muncă, legată fix de teren şi destinată unui scop determinat (locuinfă, pod, şosea, tunel, etc.). Ca situafie fafă de nivelul terenului, deosebim: 9. Construcfie subterană [construction souierr-aine;Tiefbau; underground work; alepitmeny; nOfl-3eMHan nocTpofeş (coopyîKeHHe)], a cărei parte utilă se găseşte in întregime sub nivelul terenului; 10. ~ supraterană [construction au-dessus du sol; Hochbau; overground building; felepitmeny; HaA3eMBan nocTpofiKa (coHpyjKeHHe)], a cărei parte utilă se găseşte în întregime sau în cea mai mare parte, deasupra nivelului terenului. Din punctul de vedere al duratei de folosire, deosebim: 11. Construcfie definitivă [construction permanente; Dauerkonstruktion; permanent building; tar-tâs epitmeny; OKOHHaTejibHan nocTpOHKa]: Construcţie importantă, destinată a fi folosită un timp îndelungat; 12. provizorie [construction provisoire; ln-terimsbau; temporary construction; ideigleneş epitmeny; BpeMeHHoe coopyHceHHe, CTpoeHHe]: Construcţie a cărei durată de folosire este mică. Din punctul de vedere al modului de execuţie; deosebim: 13. Construcfie cu zăbrele [construction entreillis; Fachwerkkonstrukfion; lattice .building; râcsos epitmeny; penieTHaTOe COOpyHCeHHe]: Construcţie executată din bare (de lemn, metal sau beton armat1) îmbinate între ele la extremităţile lor (de ex.: turnuri, piloni, sonde, etc.). 14. ^ în cadre [construction en cadres; Rah-menwerk, Rahmenkoostruktion; frame building; keretes epitmeny; paMOHHan KOHCTpyKlţHH]: Construcţie ia care elementele de rezistenţă sunt executate în formă de cadre. 15. ~ masivă [construction massive; Massiv-bau; massive building; szilârd epitmeny; MaccHB-Han, THJKeJian KOHCTpyKiţHH]: Construcţie ale cărei elemente de rezistenţă (ziduri, stâlpi, grinzi, etc., au dimensiuni mari şi sunt executate din materiale grele (beton, piatră, cărămidă, etc.). ia. ~ prefabricată [construction prefabriquee; fabriksmăssige Konstruktion; readymade building; elogyârtott epitmeny; KOHCTpyKlţHfl npOBe-fleHHaH (J)a6pHHHbiM cnoco6oM]: Construcţie ale cărei elemente constitutive principale sunt lucrate în ateliere sau în fabrici, iar executarea ei se face prin asamblare, la locui de deslinafie. Exemple de construcfii cu destinaţie specială: 1. Consfrucfie hidraulică [construction hydrau-lique; Wasserbau; hydraulic building; viz-vedelmi epitkezes; rHApaBjiHHecKoe coopy-TKeHHe]: Orice lucrare executată în vederea prevenirii stricăciunilor provocate de ape sau pentru folosirea apei în scopuri diferite (navigafie, producere de forfă, alimentare, irigafie, etc.). 2, Construcfie industriala [construction in-dustrielle, bâtiment industriei; Industriebau; industrial building; gyârepitmeny; npOMblHIJieH-Hoe COopyHceHHe]: Consfrucfie destinată să adăpostească instalafiile de produtere de forfă, maşinile de lucru, materialele, vehiculele, etc., ale unei uzine, ale unei întreprinderi industriale, etc. s. Consfrucfie mecanică [construction mecanique; Maschinenbau; mechanical construction; gepszerkezet; MailIHHOCTpoeHHe]: Conslrucfia diferitelor maşini de forfă sau de lucru şi, în general, a oricărei maşini. Sin. Construcfie de maşini. 4. Consfrucfie minieră [Installation de mine; Bergwerksanlage; mining construction; bânyatelep, bânya kiepites; pyfţHHHHafl KOHCTpyKiţHH (coopyJKeHHe)]. Mine: Construcfie în legătură cu exploatările miniere subterane sau la zi. 5. Consfrucfii [science des constructions; Bau-wesen, Baukunde; art of building;epiieszet; CTpOHTeJibCTBO]. Cs.: Şfiinfa care se ocupă cu proiectarea şi executarea construcfiilor de orice fel şi cu studierea proprîetăfiloi* diferitelor materiale, în scopul alegerii şi utilizării lor celor mai potrivite, respectând condifiunile tehnice de soliditate, de utilitate,etc. Deosebim: o. Consfrucfii civile [constructions civiles; Hoch-baukunde; public buildings; polgări epitkezes; rpaîK/ţaHCKOe CTpOHTeJibCTBO]: Ramură a construcţiilor, care se ocupă cu proiectarea şi executarea de adăposturi pentru oameni, animale sau materiale. 7. ~ de căi fferate [constructions de chemins de fer; Eisenbahribau; railway constructions, railway buildings; vaslitepites; HîeJie3H0A0p0>KH0e CTpOHTeJibCTBO]: Ramură a construcfii lor, care se ocupă cu proiectarea, construirea şi echiparea liniilor de cale ferată. fe. ~ industriale [constructions industrielles; Industriebau; industrial building; ipari epitkezes; npOMbiniJieHHbI€ CoopyîKeHHH]: Ramură a construcţiilor, care se ocupă cu proiectarea şi executarea edificiilor dfestinafe scopurilor industriale: fabrici, ateliere, magazii, etc. 9. ~ mecanice [science des constructions mecaniques; Maschinenbauwesen; mechanical construction science; gepszerkeseten; MaiHH-HOCTpoeHHej: Ştiinţa care se ocupă cu studiul, proiectarea şi executarea diferitelor maşini. 10. ~ navale [constructions navales; Schiff-bauten; shipbuilding; tengeri epitkezes; cyAO-CTpoeHHe]: Ştiinţa care se ocupă cu proiectarea şi construirea navelor. 787 11. ~ rutiere[constructions de roufes; Wege-bau, Strassenbau; road building, road consfruc-tion; utepites; ftOpOHCHbie KOHCTpyKIţHH, CTpoeHHfl]: Ramură a construcfii lor, care se ocupă cu proiectarea şii executarea străzilor şi şoselelor. 12. Constructor [constructeur; Baumeister, Kon-strukteur; builder, constructor; epito; CTpOHTejlb, KdHCTpyKTOp]: Persoană care se ocupă cu executarea lucrărilor de construcfie. is. Consum [consommation; Verbrauch; con-sumption; fogyasztâs; HOTpedjieHHe, pacxo/ţ]. Tehn.: Folosirea materialelor sau a energiei în scopul pentru care sunt destinate. 14. Consum [consommation; Verbrauch; con-sumpiion; fogyasztâs; IlOTpedjieHHe, pacxo/ţ (napa, TonjiHBa, MaTepnajiOB)]: î. Cantitatea de material, solid, lichid sau gazos, folosită într'o lucrare tehnică, sau pentru funcfionarea unei maşini, a unei instalafii, etc., raportată la un anumit sistem de referinţă (timp, distanfă, putere, greutate, etc.). — 2. Cantitatea de combustibil, de lubrifiant, de refrigerent, de aer, etc., folosită de o maşină, de o instalaţie, de un sistem tehnic, etc., într'un timp determinat (oră,zi, lună,an). Exemple de consum: 15. Consum de abur [consommation de va- peur; Dampfverbrauch; steam consumption; goz-fogyasztâs; pacxo# napa]. Mş. ferm.: Cantitatea de abur consumată într'un timp determinat şi pentru diferite sarcini de o maşină cu abur. ie. ~ de aer [consommation d'air; Luft-verbrauch; consumption of air; legfogyasztâs; noTpedJieHHe B03Ayxa]. Mş.: Debitul de aer necesar unui focar, unei maşini sau unei instalafii pneumatice, raportat la unitatea de timp şi în funcfiune de condifiunile de lucru (de ex.: în m3 de aer pentru 1 kg de combustibil ars). 17. ~ de benzina [consommation d'essence; Kraftstoffverbrauch; fcjasoline consumption; ben-zinfogyasztâs; pacxofl 6eH3HHa]. Mş, ferm.: Cantitatea de benzină consumată de un motor cu explozie la mersul în gol şi la mersul în sarcină. La automobile, caracteristica consumului de benzină se defineşte prin cantitatea consumată pentru parcurgerea a 100 km în regim de mers normal. 18. ~ de combustibil [consommation de combustible ; Brennstoffverbrauch ; fuel con- sumption; tuzeloanyag fogyasztâs; paCXOfl, no-TpedjieHHe ropionero, Ton JiHBa]. Mş. ferm.: Caracteristică de funcfionare la căldările de abur, raportată la cantitatea de apă vaporizată, sau la cantitatea de‘ abur produsă pe m2 într'o oră de suprafafă de încălzire. La locomotive, raportarea consumatei se face la distanfa parcursă şi la tonajul transportat. Servicii fe auxiliare ale locomotivei (ore de manevră, de presiune, etc.) se transformă în aceleaşi unităţi de referinfă. io. ~ de uleiu [consommation d'huile; Ol-verbralich; oii consumption; olaj-fogyasztâs; HO-TpedjieHHe Macjia]. Mş. ferm-: Cantitatea de uleiu consumată de o maşină penfru ungerea sa, într'un timp determinat. La automobile şi la vehicule de cale ferată, consumul de uleiu se d'efi- W 788 neşte prin cantitatea consumata pentru parcurgerea a 100 km în regim de mers normal. 1. Consum de uleiu, anormal [consommation anormale d'huile; abnormaler Olverbrauch; abnorma 1 oii consumption; anormâlis olaj-fogyaşz-tâs; aHopMaJlbHHH pacxo# Macjia]. Mş.; Cantitatea de uleiu consumată de o maşină, care depăşeşte (din diferite cauze: supratemperaturi* In cilindri, lipsă de etanşeitate, etc.) cantitatea necesară într'o funcţionare normală. 2. Consum excesiv [consommation excessive; Luxuskonsumafion; excessive consumption; tulfo-gyasztăs; Hpe3MepHbiH pacxo/ţ, noTpedJieime]. Agr.: Asimilarea substanţelor nutritive de către plante, în cantităfi mai mari de cet eşte nevoie din punctul de vedere fiziologic, şi fără creşterea producţiei vegetale. s. Consum specific [consommation specifique; spezifischer Verbrauch; specific consumption; szpecifikus fogyasztâs; y/ţejibHbiH pacxo/ţ]. 1. Mş. term.: Cantitatea de combustibil, uleiu, etc., consumată de un motor, într'o unitate de timp, în raport cu puterea desvoltată. Se exprimă, obişnuit, în grame pe ca l-putere şi oră (g/CPh). 2. Nav. a., C. f.: Consumul de combustibil pe unitatea de trafic (călător-km sau tonă-km) spu numai pe unitatea de distanfă (km). — 3. Tehn. edil.: Cantitatea medie anuală de apă (în l|fri pe cap de locuitor şi pe zi) necesară asigurării nevoilor unui oraş (gospodării, consum public şi industrial). — 4. Agr.: Cantitatea de apă necesară şi specifică fiecărei plante, pentru a forma un kg de substanfă uscată. 4, Consum specific luminos [consommation specifique d'une source de lumiere; spezifischer Lichtverbrauch; specific consumption of a source of light; szpecifikus feny-fogyasztâs ; y/ţejibHbiH pacxofl HCTOHHmta cseTa]. Elt.: Raportul dintre puterea consumată de sursa de lumină al cărei consum specific interesează,, şi fluxul total de lumină emis de acea sursă. Se exprimă în wafi/lumeni. s. Consumafie [consommation; Verbrauch; consumption; fogyaszfăs; noTpeâjieHHe, pac-XO/ţ]: Folosirea, respectiv întrebuinţarea bunurilor sau a mărfurilor în conformitate cu destinafia lor. Consumaţia e, fie productivă: când se consumă bunuri pentru producerea de noi bunuri, fie neproductivă: consumafia propriu zisă, personală. e. Consumafie minimă [consommation minimale; Mindestverbrauch; minimal consumption; legtdsebb fogyasztâs; MHHHMaJlbHOe nOTpe6jie-HHe (pacxo#)]: Minimul de energie pe care un consumator abonat trebue să o consume într'un timp determinat dela societatea care livrează energie, şi pe care trebue să o plătească în orice caz. 7. Consumaţie suplemenfară [consommation supplementaire; Mehrverbrauch; supplementary consumption; potfogyasztâs; flOilOJlHHTejIbHblH pacxo# (nOTpedJieHHe)]: Consumafia care întrece o consumafie angajată iniţial printr'un confraţi sau tarif. 8. Consumator de energie electrică [consom-mateur d'energie electrique; Abnehmer eîektri-scher Energie; customer; fogyaszto; IIOTpeâH-Tejlb, a6oneHT]: Persoană fizică sau juridică: întreprindere, înstitufie etc., care consumă energie electrică dintr'o singură instalafie. O instalaţie e formată din ansamblul aparatelor consumatoare racordate la un punct de predare a energiei, indiferent dacă măsurarea energiei se face cu unul sau mai multe contoare. La anumiţi consumatori se poate ca alimentarea să se facă prin două sau prin mai multe puncte de predare. In acest sens, consumatorul nu e persoana care a încheiat un abonament pentru energia electrică, deoarece acesta ar putea să posede mai multe instalaţii situate în diferite locuri. 9. ~ mijlociu [consommateur moyen; Mittel-tarifabnehmer; main rate customer; kozepes fogyaszto; cpeAHHă nOTpedHTeJib]: Consumator deservit pe baza tarifelor şi a condiţiunilor generale tarifare» dar care beneficiază de anumite condiţiuni (în special relative la preţuri), valabile numai pentru un anumit grup de consumatori. io. ~ special [consommateur special; Sonder-abnehmer; big customer; kulonleges fogyaszto; cneiţnajibHbiH, ocodeHHbiâ noTpedHTejţb]: Consumator special, deservit pe baza unei con-venţiuni speciale (în trecut: mare consumator). n. Cont de profit şi pierdere [compte de profit et perte; Gewinn- und Verlustrechnung; profit and loss account; nyereseg es veszteseg szâmla; CHeT (oTHeT) npndblJIH H nOTepH]: Compararea cheltuelilor şi a veniturilor unei întreprinderi industriale pe o epocă determinată, şi stabilirea diferenţei lor prin sold de profit şi pierdere. 12. ~ de trezorerie [compte de tresorerie; Kassenverwaltungsrechnung; cash balance; ren-delkezesi alap; KaCCOBblH 6aJiaHC, KaCCOBaH HaJiH^HOCTb]: Contul ţinut în contabilitatea întreprinderii, care arată, în orice moment, disponibilităţile de numerar ale întreprinderii, în tezaurul ei propriu sau la băncile cu cari lucrează. 13. Contabilitate publică [comptabilite pu-blique; Staatsbuchfiihrung; public accountancy; nyilvânos konyvvitel; nyBjiHHHaa, oâmeCTBeH* Han OTHGTHOCTb (6yxrajrrepHfl)]: Ansamblul regulilor cari determină gestiunea bunurilor aparţinând Sfatului, comunelor sau stabilimentelor puse sub controlul Sfatului. 14. Contact [contact; Beriihrung; contact; erint-kezes; KOHTaKT]. Geom.: 1. Două curbe (plane sau strâmbe), cari au un punct comun P„ au un contact de ordinul n (= 1,2,...) în acest punct, dacă oricărui punct M, vecin cu P, situat pe una dintre curbe, i se poate asocia un punct M\ vecin cu P şi situat pe cealaltă curbă, astfel încât raportul dintre distanţa MM' şi puterea (w + 1) a distanţei MP: să aibă o limită finită (MP)n+1 şi diferită de zero când M tinde către P de-a-iun-gul curbei respective (adică astfel încât distanţa m MM* să fie infinit mică de ordinul (»+t) fafă de distanţa MP). — 2. O curbă şi o suprafafă, cari au un punct comun P, au un contact de ordinul n în acest punct, dacă oricărui punct M% vecin cu P, situat pe curbă, i se poate asocia un punct M\ vecin cu P, şi situat pe suprafafă, astfel încât distanfa M M să devină un infinit mic de ordinul w + 1 fafă de distanfa MP. — 3. Două suprafefe, cari au un punct comun P, au în acest punct un contact de ordinul n, dacă 'oricărui punct Mt vecin cu P, situat pe una dintre suprafefe, i se poate asocia un punct M't situat pe cealaltă suprafaţă, astfel încât raportul s§ (MP)”*1 rămână mărginit când M tinde către P, dar să nu tindă către zero oricum ar tinde M către P. Nu se poate cere ca acest raport să aibă totdeauna o limită diferită de zero: e suficient să considerăm un punct M, situat pe inter-secfiunea celor două suprafeţe; M* coincizând cu M] dar atunci MM' este mereu nul, aşa încât limita raportului e nulă. — Exemple: Tangenta la o curbă are, în general, un contact de ordinul înfâiu cu curba în punctul de contact. Anumite tanqenfe particulare, ca tangenta de inflexiune şi curba pot avea un contact de ordin superior. Două curbe cari au .un contact cel puţin de ordinul întâiu într'un punct, au aceeaşi tangentă în iacei punct. Cercul osculştor are un contact de ordinul al doilea cu curba. Două curbe cari au un contact de un ordin cel pufin egal cu doi într'un punct, au, în acel punct, acelaşi cerc osculator. Planele cari conţin tangenta la o curbă au, în general, cu acea curbă, un contact de ordinul întâiu. Singur planul osculator are un contact de ordin cel puţin eqal cu doi.. Dacă curba este plană, planul ei este în fiecare pund un plan osculator, având un contact de ordin infinit. fiindcă limita raportului --------- e nulă, (MPT\ oricare ar fi n, raportul fiind identic nul. 1. Contact electric [contact electrique; elektrischer Kontakt; electrical contact; villamos erint-kezes, villamos kontaktus, villamos kapcsolâs; 3JieKTpHHeCKHH! KOHTaKT]. Elf.: Legătură între două conductoare electrice. Contactul poate fi: cu şurub, prin presiune, prin alunecare, prin rostogolire şi prin lichid. 2. Confacf [contacteur; Kontaktstuck; contac tor; kapcsolo; KOHTaKTOp]. Eli.: Piesă a unui organ, servind să deschidă sau să închidă un circuit electric. După funcţiunea pe care o îndeplineşte, un contact poate fi: 3. ~ auxiliar [contact auxiliqire; Hilfskontakt; auxiliary contact; segedkapcsolo; BCnOMOraTejIb-HHH KOHTaKT]: Contact care se închide, .respectiv se deschide, odată cu un contact principali asigurând astfel închiderea, respectiv deschiderea, unui circuit electric auxiliar, Uri contact principal poate fi conexat cu unul sau cu mai multe contacte auxiliare. j u Fig. 241. Patru confacfe auxiliare văzute din partea contactelor (stânga) şi din partea legăturilor (dreapta). 4. ~ de rupere [plot de rupture; Âbreifj-kontakt; break contact; megszakito kapcsolo; KOHTaKT (BcnoMoraTeftbHbiS) ^jih npneMa h pa3pblBa Ayrn]: Contact care asigură întreruperea curentului din circuitul în care e montat (fig. 242 a şi 242 b) cum s'a arătat la contactul parascântei. 5. /v/ intermediar [contact intermediaire; Zwi- schenkontakt; intermediate contact; kozbeesokap-csolo; npOMeJKyTOHHHH KOHTaKT]: Contact care acţionează între unul principal şi unu' de rupere (fig. 242 a). Fig. 242 a. a) contact de ru- Fig. 242 b. a) contact de rupere b) contact intermediar; pere; c) contact principal, c) contact principal. e. ~ parascântei [plot pare-etincelles; Ab-brenn- Abreifj-Kontakt ; sparking contact; magszakito kapcsolo ; KOHTaKT (BCIIOMOra-TejibHbm) #jih npneMa CBeT0B0â Ayrn]. Elt.: Contact electric care protejează contactul principal, pentrucă se deschide în urma acestuia şi suportă astfel degradările provocate de arcul electric care se produce la întreruperea curentului. 7. Contact principal [contact principal; Haupt-kontact; principal contact; fpkapcsolo; rJiaBHblŞ 790 KOHTaKT]: Contact care asigură puterea de ruptură (fig. 242 a şi 242 b). După felul relaţiilor dintre un contact auxiliar şi contactul principal corespunzător, deosebim : 1. Confacf de lucru [contact â circuit ferme; Ar-beitskontakţ; working contact; uzemkapcsolo; padOHHă KOHTâKT, 3aMbIKaiOHţHHCH KOHTaKT]: Contact auxiliar care se închide, şi deci închide circuitul felectric auxiliar, când se închide contactul principal corespunzător (fig. 241). 2. ^ de repaus [cpntact â circuit ouvert; Ruhekontaktjopen circuit contact; nyugvo kapcsolo; pa3MbIKaK)]HHâ KOHTaKT, KOHTaKT IIOKOfl]: Contact auxiliar care se c(eschidef şi deci deschide circuitul electric auxiliar, când se închide contactul principal corespunzător (fig, 241). După felul pieselor de contact, deosebim: s. Contact cu bloc [contacf-bloc; Klotzkontaktj block contact; tombkapcsolo; KyjiaHKOBblH KOHTaKT]: Contact electric constituit din două Fig. 244. Contact cu lame. a) confact fix; b) confact mobil. Fig, 243. Contact cu bloc. a) contacte fixe; b) barq cu contactele mobile; c) tija din material izolant. blocuri masive, dintre cari unul poate efectua adesea o mişcare de basculare limitată (fig. 243), pentru a lucra drept. 4. ~ cu lame [contact a lam-es>; Lamei len- kontakt; blades contact; leme-zes kapcsolo ; ^‘9’ C°n*acf cu lame şi cufit. IIJiaCTHHHaTblH a) conîa<:ie de CUP™ ,afe: a*) con-KOHTâKT]: Con- ac* rna* ^un9* c) lamă de cupru; tact electric con- d) ,ama arcuită de presiune, stituit din două piese cu |ame cari pot arcui şi aluneca la închidere unele peste altele (fig. 244), său dintr'o piesa cu lame. (degete) şi un cuţit (fig. 245), sau dintr'o piesă cu lame şi o bară (fig. 246). 5. ^ de controler [confact de controller, plot de controller; Konfrollerstufe; controller con- Fig. 24o. Contact cu lame şî bară. a) contact mobil; b) contact fix; c) arc elicoidal. tact stud; ellenorzo kapcsolo; KOHTaKT KOH-TpoJlJiepa]: Pozijii de trecere sau de repaus ale manivelei controlerului, (v. fig. sub Controler). 6. ~ de rostogolire [contact â roufement; Wălzkontakt; rolling contact; hengeres kapcsolo; p0JlHK0BblM KOHTaKT]: Contact în care piesele de contact au o mişcare de rostogolire una pe aHa. ~ de platină [contact en platine; Platin-kontakt; platinum contact; platiha-kapcsolo; IlJia-THHOBblâ KOHTaKT]: Contact la ruptorul mag-netoului sau al instalaţiei de aprindere ai motoarelor cu explozie. Platina evită oxidarea şi distrugerea prea rapidă datorită scânteilor. Sin. Platină. 8* ~ la pământ [confact â la terre; Efdschlulj; earth connection; foldkapcsolâs ; COe#HHeHHe c seMJieă, 3aMbmaHHe Ha 3eMjiio]. V. Punere la pământ şi Ajungere la pământ. o- Confacf [confact; Zundschalfer; contact; kapcsolo; KOHTaKT], Mec.f Au1o.t Av.: Intrerup-tor electric general, montat pe tabloul de bord al automobilului sau al avionului. Se acfionează, de obiceiu, cu ajutorul unei chei numite „cheie de contact". 10. Confacf [contact; Konlakt; contact; kap-csolâs; KOHTâKT], Chim.: Sin. Catalizator. 11. Confacf [contact; Sitz; confact; pâszitâs* H-lesztes; KOHTaKT. nocaflKa]. Mş.r Stare de ajustare relativă dintre două piese asamblate în serviciu. Sin. Aşezare. — Deosebim: 12. ~ fix [confact fixe; Ruhesifz; fixed confact; jâtekos illesztes ; Heno^BHHCHâH IIOCa/ţKa] : Confacf la. care piesele asamblate au joc mic sau strângere, aşa încât nu au mişcare relativă în serviciu. is. ~ mobil [contact mobile; Bewegungssitz; movabie contact; mozgos Hlesztes; no#BHE£HaH noca/pca]: Contact la care piesele asamblate au joc suficient pentru a permite mişcarea relativă în serviciu. După mărimea jocului, respectiv a strângerii, contactul poate fi: 14. Confacf cu joc [ajustage; Laufsitz; running fit1; szabad illesztes ; CBOâOflHaH IîOCaflKa, noca/ţKa C 3asopoM]: Contact Ia cgre piesele aşambMe au totdeauna jpcn i. Confact de presiune [contact serre; Festsitz; drive fit; feszes illesztes; TyraH nocaAKa]: Contact la care piesele asamblate au totdeauna ajusta jul cu strângere. Sin. Contact strâns. 2i Contact de trecere [contact de passage ;Ober-gangssitz; passage fit; âtmeno illesztes; np0X0A~ Han noca^Ka]: Contact la care piesele pot avea fie joc» fie strângere. 8. ~ strâns. V. Contact de presiune. In gradul de ajustare fină, contactul poate fi: 4. Coniac! aderent [contact adherent, contact bloque moyen; Haftsitz; keying* fit; rogzifed illesztes; HânpHJKeHHaH nocaAKa] Contact obţinut prin baterea cu ciocanul de lemn. Piesele trebue asigurate contra răsucirii şi alunecării, Ex.: volan pe fus. 5. ~ blocat [confact bloque; Festsitz; drive fit; biztositott illesztes; 6jiOKHpOBaHHaH, Tyran nocâ/ţKa]: Contact fix obfinut prin asamblarea pieselor sub presiune, astfel încât apare necesară asigurarea lor împotriva răsucirilor. Ex.: roată dinfată pe fus. 6. ~ cu alunecare [confact glissant; Gleit-sitz; slide fit, easy push fit; csuszos illesztes; CKOJIb3HmaH noca^Ka]: Contact de trecere, care permite alunecarea relativă a pieselor asamblate, când sunt unse. Ex.: piston în cilindru. 7. ~ cu joc [contact tournanf; Laufsitz; run-ning fit; szabad illesztes; XO/ţOBaH nocaAKa]: Contact de trecere cu joc vizibil; permite rotirea şi alunecarea pieselor chiar 1a variaţii de temperatură. Ex.: arbore cu came în paliere. Sin. Contact liber. 8. cu joc foarte mare [contact large; wei-ter Laufsitz; easy running fit; tâg mozgâsu illesztes ; BecbMa mnpoKoxoAHaH nocaAKa]: Contact cu joc, care permite rotirea relativă a pieselor, folosit la fusurile motoarelor de înaltă tu-rafie pe mai mult de două paliere. Sin. Contact larg. ». ~ cu joc mare [confact demî-Iarge; leich-ter Laufsitz; light running fii; nagymozgâsu illesztes; mHpoKOXOflHaH nocajţKa]: Contact cu joc care * permite rotirea relativă a pieselor. Ex. : fusurile arborelui, la motoarele cu turafie înaltă. Sin. Contact semilarg. 10. ^ cu joc redus [contact demi-libre; en-qer Laufsitz; easy stide fit, close running fit; kisjâtekLÎ illesztes; noJiycBo6oAHan nocaAKa, nocaAKa C MajibiM 3a30p0M]: Contact de trecere, care permite asamblarea a două piese, când acestea nu au un joc vizibil. Ex.: cusinet de bielă. Sin. Confact semiliber. 11. ~ de frecare, V. Contact strâns uşor. 12. ~ forjat [contact force; Treibsitz; keying fit; kenyszer illesztes; 3aKJlHHeHHaH nocaAKa]. Contact obţinut prin batere cu ciocanul la asamblarea a două piese. Piesele trebue asigurate contra răsucirii. Ex.: roată de transmisiune pe fus. 13. ~ larg. V. Contact cu joc foarte mare. 14. ~ liber. V. Contact cu joc. 15. ~ presat [contact â la presse; Prefy-şifz; force fit; preselt illesztes; npepcoBan no- 791 caflKa]; Contact în care piesele sunt fixate fără a fi nevoie să se asigure, contra răsucirii, una fafă de cealaltă. Se obţine prin asamblarea pieselor prin acfiunea unei presiuni mari. Ex.: bucea în palier. 16. ~ semilarg. V. Contact cu joc mare. 17. ~ semiliber. V. Contact cu joc redus. is. ~ strâns uşor [contact â frottement, contact bloque leger; Schiebesifz;«push fit; gyengen szoritott illesztes, betolt illesztes; nocaAKa JierKO CTHHyTaH]: Contact obfinut prin asamblarea pieselor la batere uşoară cu ciocanul de lemn sau prin presare cu mâna. Piesele trebue asigurare contra răsucirii şi aflunecării. Ex.: tijă de piston în piston cu disc. Sin. Contact de frecare» In gradul de ajustaj simplu se execută numai contactele mobile: i». Confact simplu cu alunecare [contact simple glissant; Schlichtgleitsitz; simple slide fit; kozonseges csuszos illesztes; npoCTan CKOJIb-3HiiţaH nocaAKa]: Contact de alunecare pentru piesele fără joc vizibil. Ex.: manivele de mână, de arbore. 20. ~ simplu cu joc mare [contact simple â jeu large; Weiterschlichflaufsitz; loose running fit; csuszo illesztes; npoCTan nocaAKa c niHM 3a30p0M]: Contact pentru piesele cu joc apreciabil. Ex.: fusul maşinilor de ridicat. 21. ~ simplu cu joc redus [contact simple â ieu reduit; Schlichtlaufsitz; simple close running fit; egyszeru kisjâteku illesztes; npoCTaH nocaAKa c MajibiM 3a30p0M] : Contact pfcntru piesele asamblate cari trebue să aibă un joc vizibil. Ex.: tijă de sertar în discul serfaruliii. In gradul de ajustare din gros se execută: 22. Confacf din gros [contact grossier; Orob-sitz; rough fit; durva erintkezesu illesztes; nocaAKa no neTBepTOMy Kjiaccy tohhocth] : Contact de trecere cu joc mare, folosit la maşini cari lucrează cu mică precizie şi în locuri unde trebue evitată fixarea prin ruginire. Se împarte în patru grade, numerotate dela 1 până la 4. 23. Confact, suprafafă de ~ [surface de con- tact; Pafjflăche; contact surface; erinfofelulet; nOBepXHOCTb COnpHKacaHHH]. Mş.: Fiecare din suprafeţele după car? se ating piesele asamblate în serviciu, sau după cari se pot atinge piesele în mişcare relativă, asamblate în serviciu. 24. Contact, fransformări de ~ [transforma-tions de contact; Beruhrungstransfprrnationen ; contact fransformations; erintkezesi âtaîakulâsok; TpaHC(|)opMaiţHH KOHTaKTa], Geom.; Printr'un „elemenf de contact" al spatului se înţelege figura compusă dintr'un punct şî un plan care frece prin acel punct. Punctul se numeşte „suportul* elementului de contact. Un element de contact este caracterizat, din punct de vedere analitic, prin coordonatele x, y, 2 ale suportului şi prin coeficienţii p şi q din ecuaţia planului respectiv Singurele varietăţi compuse din elemente de contact, cari prezintă interes în Geometrie, sunt cele cari satisfac condiţîunea ca suportul unui 792 element Infinit vecin cu elementul generic Xt y, Pi q, să fie situat în planul acestui element, deci astfel încât să fie satisfăcută relaţia (1) cIz—pdx—qdy=-0. Prin transformare de contact se înţelege o corespondenţă între elementele de contact ale spaţiului, care asociază prin expresiunj de forma X = fi (x,y, z, p,q), Y-f^ (x, y,p, q). . Q=fs(x, y, p, q) oricărui element-obiect un element-imagine, şi care satisface condiţiunile ca transformarea să admită o inversă şi ca transformarea să fie astfel încât din ecuaţia (1) să rezulte drept consecinţă relaţia (2) d2-Pd^~Qdr=0l adică să transforme varietăţile considerate mai sus în varietăţi de acelaşi tip. Transformările de confact se generalizează la spaţii cu oricâte dimensiuni. Exemplu: Transformarea lui Legendre, dată de relaţiile X-p,Y-q', Z = px + qy-z] p=x-, Q=y, poate fi considerată ca transformarea prin polare reciproce faţă de paraboloidul z = l {x2 +j/2), ele-mentuMmagine având ca suport şi ca plan respectiv polul şi planul polar ale planului şi suportului elemeniului-obiect. Transformarea, ca şi generalizarea ei la n dimensiuni, are numeroase aplicaţii: In Mecanica analitică, trecerea dela vitesele generalizate q'±t"'q'n şi funcţiunea lui Lagrange I, Ia impulsurile generalizate pit " ’ipn şi funcţiunea lui Hamiiton H, e o transformare Legendre. — In Termodinamică, proprietăţile unui fluid sunt cunoscute dacă se cunoaşte relafia dintre energia U, entropia S şi volumul ei V: . U = f(V,Sl fiindcă prin derivări se obţine temperatura ab- i ^ • • .$u soluta T şi presiunea P'~^~ş 5=8 •* »~ ~~P’ Dacă e mai comod să se ia ca noi variabile independente temperatura, sau presiunea, sau ambele, e cazul să se facă o transformare Le-gendre, schimbând şi funcţiunea, deci luând respectiv ca noi funcţiuni, peU — TS, pe U + pV, sau pe U+pV—TS, adică energia liberă, entalpia,, sau potenţialul termodinamic. î. Contacfor [contacteur; Einschalter; contac-tor; bekapcsolo; KOHTctKTOp]. Elf.: Intreruptor comandat la distanţă, al cărui element mobil sau ale cărui elemente mobile de confact au o singură poziţie de repaus, corespunzătoare deschiderii circuitului electric. 2. Containere [casses; Behălfer; containers; szabvânylâda; KOHTeSHepbl, HHţHKH]. C. f.i Lăzi de dimensiuni standardizate pe cari calea ferată le pune, uneori, la dispoziţie, pentru transporturi, penfru a se încărca în ele mărfuri cari se predau în cantităţi mai mici decât încărcătura unui vagon complet. Dimensiunile lăzilor sunf astfel alese. încât un număr oarecare din ele să poată încăpea uşor într'un vagon şi să-l umple complet. s. Continent [continent; Festland; continent; szârazfold; KOHTHHeHT]: Întindere mare de pământ, cuprinzând regiuni variate, muntoase, deluroase şi de câmpie, mărginită din toate părţile (sau din trei părţi) de oceane şi de mări. 4. Continental, aer V. Aer continental. «. Continental, soclu V. Soclu continental. o. Contingentare [contingentement; Konfin-gentierung; contingency; kontigentâlâs; KOHTtîH-reHTHpOBclHHG]: Operaţiune economică prin care se plafonează schimburile unui Stat, acor-dându-se numai o anumită cotă de import dintr'o anumită fară. Uneori se reglementează şi exportul. 7. Contingenţă statistică [contingence statis- tique; statistische Konfingenz; statisfical contingency; sztatisztikus kontingencia; CTaTHCTHHec-Kaa cjiynaHHoeTb, coBnaAeHHe]. Statist.: Relafia dintre două proprietăfi scalare variabile A şi B ale elementelor unei colectivităfi, care consistă în faptul că numărul n% de elemente cari au simultan valorile scalare A- ş| Bk diferă de produsul ntnk al numerelor rc;- şi nk de elemente cari au: primele proprietatea Ai la un B oarecare, iar ultimele, proprietatea Bk Ia un A oarecare. Mai sus, simbolurile A■ şj Bk pot reprezenta şi intervale ale proprietăfilor variabile considerate, de ex. A- poate reprezenta intervalul (mic) A-' * ' A --\- eA A, iarB-, intervalul (mic) B-.., B-+& B, Egalitatea araia indepen» denfa statistică a celor două proprietăţi A şi B, adică lipsa de contingenfă dintre ele. 8. Contingenţă, coeficient de ~ statistică [coefficient de contingence statistique; statisfi1-sche Kontingenzzahl; statistica! contingency coefficient ; sztatisztikus konfingencia - hânyados ; K03(î>(|)HIţHeHT CTâTHCTHHeCKOă cjiy^aH-HOCTH, COBna^eHHH]. Sfafist.: Rădăcina pătrată C din câtul pătratului mediu de contingenfă statistică cp2 prin acelaşi pătrat majorat cu o unitate c=y^z 9. pătrat de ~ statistică [carre de con- tingence statistique; statistisches Konfingenzqua-drat; statistical contingency square; szfafiszfikus konfingencia negyzet; KBa^paT CTaTHCTHHec-Koro COBna^eHHH]. Statjst.: Suma pătratelor diferenţelor dintre numerele de elemente ale unei colectivităfi cari au simultan valorile Âi şi Bk din două proprietăfi scalare A şi B, şi dintre produsul nt n^ al numerelor şi nk de elemente cari au: primele proprietatea A- şi o valoare oarecare din proprietatea B, iar ultimele, proprietatea B^ şi o valoare oarecare din proprietatea A — sumă împărţită cu produsul Nriink, în care N e numărul total de elemente din colectivitate: X2 = s {rllk ~ n,"k) Nn; Contingenfă, pătrat mediu de ~ statistică [carre moyen de contingence statistique; mittleres statistisches Kontingenzquadrat; mean statistica l contingency square ; sztatisztikus kontingencia kozepnegyzet; cpe/ţHHft KBa/ţpaT CTaTHCTH-necKoro coBnaAeHHH]. Statist.: Câtul cp2 al pătratului X2 de contingenfă statistică, prin numărul total N de elemente ale unei colectivităţi: 1 2 (»»-«,•**) ? NX #*»,■»* 2. Continuă,, corespondentă ~ [correspon- dance continue; stetige- Korrespondenz; continua! correspondence; folytonos hasonlosâg; 6ec-npepblBHOe COOTBeTCTBHe]: Corespondentă între două spajii topologice R şi R', definită printr'o funcfiune / care are ca argument elementele jR, şi ca valori elementele R', şi astfel, încât f(M) C f (M), oricare ar fi MC.R. (M înseamnă închiderea lui M). 3. Continuitate [continuite; Stetigkeit; con-tinuify; folytonossâg,. âllandosâg; HenpepblB-HOCTb, Hepa3pblBHOCTb]: 1. Proprietatea unei funcfiuni de a fi continuă. O funcfiune de n variabile f {x\t x2, xn) e continuă în „punctul" de coordonate £i,£2»£3» •••»§*» aparfinând domeniului în care funcţiunea e definită, dacă, fiind dat un număr pozitiv arbitrar s, există un număr pozitiv 8 (care poate depinde atât de s, cât şi de punctul Sufe»•••»£«)» astfel încât inegalitatea !/(&.»• • • i %n )“/ (x± , , xn) | < s să fie satisfăcută pentru toate punctele xlt, . . ,xn penfru cari funcfiunea e definită şî cari satisfac inegalităţile In limbaj geometric, aceste ultime inegalităfi exprimă că punctul x±,. , ,xn e în interiorul unui (hiper-)cub cu centrul în punctul £lf £2 . . ,ţn şi având latura egală cu 2§.—Funcfiunea / e continuă pe o mulfime de puncte ale spaţiului variabilelor x±, ... ,xn, dacă e continuă în fiecare punct al mulfimii.“-Definifia continuităţii se generalizează la cazul când atât variabila independentă, cât şi valoarea funcţiunii, sunt elementele unor mulfimi abstracte penfru cari e definit conceptul de punct-limită; cele două mulfimi aparţin deci unor spaţii topologice. — 2. O funcfiune (aplicafie sau reprezentare) f(m), definită în spafiul topologic M şi luând valori în spafiul topologic N, se numeşte continuă în mQ dacă, fiind dată o vecinătate W m a punctului no = f(mQ) £ N, se poate găsi o vecinătate V a lui mo, astfel încât f(m)£WnQ, de îndată ce m € • O funcfiune definită pe o mulfime M 793 se numeşte continuă în M, dacă este continuă în orice punct al Iul M. 4. Continuitate [continuite; Kontinuiiăt; con-tinuity; folytonossâg, osszefugges; HepaSpblB-HOCTb, CMOHiHOCTb]. Rez. matParticularitatea unui element de construcfie de a transmite deforma-fiile şti solicitările sale elementelor vecine, chiar dincolo de punctele de reazem intermediare, astfel încât tangenta fibrei medii pe reazem să fie aceeaşi în cele două deschideri vecine. s. Continuitate absolută [continuite absoiue; absolute Stetigkeit; absolute continuity teljes folytonossâg; a6coJiK)THaH HenpepbiBHOCTb]. Mat.: O funcfiune u — care face să corespundă un număr real u fiecărei submulfimi măsurabile M a unei mulfimi măsurabile D, se numeşte absolut continuă,, dacă u tinde către zero, când măsura lui M tinde către zero. Această proprietate, împreună cu aditivitatea, caracterizează integralele indefinite în sensul lui Lebesgue. e. Continuitate de recoltare [exploitation soutenue; Nachhâlfigkeit; system of sustained working; âllandosâg; HenpepblBHaH, CHCTG-MaTHHeCKan py6Ka]. Silv.: Recoltarea neîntreruptă de produse lemnoase exploatabile dintr'o pădure. Continuitatea e strictă, când recoltele anuale sunt egale în volum. Dacă acestea sunt variabile dela an la an, continuitatea e relativă. 7. Continuitate strafigrafică [continuite străti-graphique; geologische Konfinuitât; geological continuity; retegzodesi folytonossâg; reojiorn-necKan (cTpaTHrpa^H^ecKan) HenpepbiB-HOCTb], Geol.: Succesiunea a aouă formafiuni geologice suprapuse, fără ca să existe între ele o întrerupere a sedimentafiei. 8. Continuitate uniformă [continuite uniforme; gleichmăfjige Stetigkeit; uniform continuity; egy-ontetu folytonossâg; O/ţHOpo/ţHaH, paBHOMep-Haa HenpepbîBHOCTb]. Mat.: O funcfiune de » variabile f(xi, ..., xn) este uniform continuă pe o anUmifă mulfime, dacă e continuă în toate punctele mulfimii şi dacă numărul pozitiv §„ care intervine în definiţia continuităţii (v.) în punctul 5,* •*•»£«, poate fi ales independent de acest punct. Se demonstrează că o funcfiune continuă pe o mulfime închisă şi mărginită, e uniform continuă. 9. Continuitate, egală ~ [egale continuite; gleichgradige Stetigkeit; equal continuity; egyenlofoku folytonossâg; paBHaH, 0/ţH006pa3-Han HenpepbîBHOCTb]. Mat.: O familie de funcfiuni continue în domeniul lor comun de exîstenfă are proprietatea egalei continuităţi, dacă numărul §, care intervine în definifia continuităfii într'un punct, poate fi ales astfel, încât să aibă aceeaşi valobre în toate punctele domeniului şi pentru toate funcfiunile familiei. io. Confinut [contenance, teneur; Inhalt; con-tents; tarta lom; CO/ţepJKaHHe, oâ'beM, eMKOCTb]: Cantitatea dintr'o anumită substanfă sau material, sau energia interioară de o anumită formă, care se găseşte într'un corp sau într'un sistem fizîco-chimic, Exemple: Cantitatea dintr'o substanfă 794 determinată, care se găseşte într'un mineral oarecare :[ cpnjinuţul ţn sulf al unej păcuri, conţinutul în metal curat al unui minereu metalifer, confinutul în umiditate al unui volum de aer, ete. 1. Confinut caloric [enthalpie; Warmeinhalt; enthafpy; hotartalom; 3HTajlbllHfl]. V. Entalpie. 2. ~ de căldură. V, Entalpie. s. /w de căldură al unui izolant [contenance celorique d'un isolant; Wărmeinhalt eines Schutz-stoffes; heat contents of an insulator; egy szige-telo anyag hotartalma; TenJioCQAepHCaHHe H30-JIHTOpa], Mş.: Entalpia unui material izolant dintr'o instalafie frigorigenă, după o întrerupere mai îndelungată a funcfionărîi instalaţiei, timp îh care temperatura acesteia s'a egalizat cu aceeâ a mediului ambiant. Penfru ca insfaîafia frigorigenă. să intre în regim normal de funcfionare, trebue eliminată mai întâi creşterea de entalpie din timpul întreruperii. 4. ~ de cenuşă [teneur en cendre; Aschen* gehalt; percentage of ashes; hamutartalom; CO/ţep-HcaHHe 30JIW]. Tehn.: Fracfiunea pe care o reprezintă greutatea cenuşii rămase după ardereâ completă a unui combustibil solid,, din greutatea totală a combustibilului. 5. ~ limită [contenance limite ; Grenzver-hâltnis; contents limit; tartalomhafârertek; npe“ jţejibijpe co/ţepmaHne^ npe/ţejibHan eM-KOCTb], Microchim.; 1. Concentrafia minimă â unei componente disperse într'un anumit mediu dispersant, la care se mai poate recunoaşte prezenfa componentei disperse printr'o reacfie microchimică calitativă. — Cea mai mică greutatea unei componente disperse în unitatea de volum de sistem dispers cu un anumit mediu dispersant, la care se mai poate recunoaşte prezenfa componentei disperse printr'o reacfie micro-chimică calitativă (Schrool). 6. Continuu [conţinu; Kontinuum; continuum; folytonos; KOHTHHyyM]; Mulfime închisă şi conexă. 7. Contor, pl. contoare [compteur; Zăhler; meter; szâmlâto keszulek; H3MepHTejibf CHeT-HHK]. Tehn.: 1. Instrument care integrează, pe un anumit timp, mărimea măsurată. Sin. Instrument integrator. — 2, Fiz.: Dispozitiv pentru numărarea particulelor elementare (raze, fotoni, etc.) cari îl străbat. Tipuri mai importante: contor cu fir, contor cu vârf. 8. Contor electric [compteur electrique; elektrischer Zăhler; electric meter; villamos szâmlâlo keszulek; 3Jl6KTpHHeCKHM C^eT^HK], Elt.: Instrument de măsură pentru înregistrarea energiei electrice active sau reactive care intră pe la borne într'un circuit electric (sau iese din el). După felul curentului, deosebim: 9. Contor monofazat [compteur monophase; Einphasenzăhler,, Wechselstromzăhler; single-phase meter; egyfâzisu âramszâmlâlo keszulek; cqeT^HK oAHQ$a3Horo (nepeMeiraoro) TOKa]: Contor care lucrează în curent monofazat. io. ~ difazat [compteur diphase; Zweiphasen-zăhler; double-phase meter; ketfâzisii aram- szâm!âl6 keszulek ; flByx<|)a3HblH C^CTHHK] : Cq^ţof care lucreşză în qwrent difazat, având două mecanisme de măsura (fig. 247 şi 248). Fig. 247. Disporifia unuî contor difazaf cu un sinqur disc. 795 i. Contor trifazat [compteur friphase; Dreh-stromzăhler,Dreiphasenzăhler; fhree phase meter Fig. 249. Dispoziţia unui contor trifazat cu, trei conductoare* hâromfâzisu âramszâmlâlo keszulek; Tpexa3-HbiH C^eTHHK], Elf.: Contor care lucrează în curent trifazat cu sau fără conductă neutră, având trei respectiv două mecansime de măsură (fig. 249). După mecanismul de măsură, deosebim: 2. Confor de pale: Un eiecfromagnet de tensiune cu o înfăşurare C, de rezistenfă neglijabilăşi de reactanfă mare moa-tatăln derivafie ia bornele circuitului principal a cărui energie se înregistrează—şi cu circuitul magnetic D în cadru cu un întrefier, dispus într'un plan axial al discului indus,, astfel încât acesta să treacă prin întrefier (fig. 250); un electrOmagnet de curent, cu o înfăşurare A, de impedanfă mică, montată în serie pe una din conductele dela borne ale circuitului principal, pentru a fi par- inducfie [comp-feur d'induction; Induktionszăh-lerjinductionme-ter; indukcios szâmlâlo; HH-JţyKIţHOHHblH cneTHHK]. Elf.: Contor electric în care bobine fixe, parcurse de curenfi electri-ci, alternativi, exercită acfiuni ponderomotoare asupra unor piese mobile, de o-biceiu discuri ro- t, F»g. 250. Dispoziţia magneţilor fafă de discul de aluminiu, la un confor cu inducfie, şi legătură bobinelor de excitafie. cursă de curentul principal, care trece pe Ia borne în acel circuit — şi cu circuitul magnetic B în forma de U ale cărui brafe încalecă între-fierul eleetromagnefului de tensiune şi sunt parada lele cu axa discului indus, şi are capetele a-propiate de una din fefele discului, iar baza perpendiculară pe raza care uneşte axa cu mijlocul bazei (fig. 250); un disc (de aluminiu) rotitor, dispus astfel, încât să fie străbătut axial de fluxurile magnetice alternative ale celor doi elec- titoare, prin cariF,g- 251 a şi b. Forfele transmise discului de aluminiu al unui confor cu în- indiuc^n^el ctl-trec curenfi elec- ducfie. Inducea magnetică este perpendiculară pe planul desenului ş-i este in- renfj e)ecfrjcj ca trici induşi de dicată cu un punct într’un cerc mic, când sensul liniilor de forfă — dela înfr’un circuit bobinele fixe. Nord spre Sud — arată spre cititor, şî cu o cruce, când" sensul esfe invers, electric CU reac- Un contor de Bi. b2 şi D sunt polii eleetromagnefului din fig. 250. tanfa neglijabilă inducfie mono-a) Forfele date de magnetul de iinfensifafe. Firul mijlociu al liniilorfaf§ rezisten- fazat se COmpu-de curent e indicat în linie groasă. Brafele forfelor a', a". 6) Forfa fg; un magnef ne din următoa- de magnetul de tensiune. Simbolurile sunt cele din fig. a). Cele două permanentă de rele părfi princi- fire de cyrent mijlocii dau rezultanta ia care frece prin mijlocul polului D. frânară, în forma 9). b) 796 de U cu capetele braţelor apropiate, printre cari se poate mişca discul în care induce, prin mişcare, curenţi electrici; un contor de ture M, Curenţi! induşi în disc de fluxul alternativ al electromagnetului de tensiune parcurq circuite închise cari se încing unul pe altul (fig. 251 a), sunt proporţionali cu tensiunea la borne şi în opoziţie cu ea, şi trec pe sub capetele electromagnetului de curent, a cărui inducţie magnetică e proporţională cu intensitatea curentului principal şi în fază cu ea — aşa încât se exercită asupra discului un cuplu proporţional cu dublul frecvenţei tensiunii la borne şi cu un maxim proporţional du puterea activă care e * schimbată pe ia borne de circuitul principal. Curenţii induşi în disc de fluxul alternativ al electromagnetului de curent parcurg două grupuri fede circuite alăturate, fiecare grup fiind compus din circuite închise cari se încing unul pe altul (fig. 251 b); aceşti curenţi sunt proporţionali cu intensitatea curentului principal, defazaţi cu un sfert de perioadă în urma Iui şi trec prin întrefierul electromagnetului de tensiune, a cărui inducţie magnetică e proporţională cu tensiunea la borne şi defazată cu un sfert de perioadă în urma ei ~ aşa încât se exercită asupra discului un cuplu cu dublul frec- Fig. 252. Contor de inducfie monofazat. A) înfăşurarea electromagnetului de curent; B) circuitul feromagnet?c al electromagnetului de curent; CJ înfăşurarea electromagnetului de tensiune; D) circuitul fero-magnetic al electromagnetului de tensiune; E) discul de aluminiu; H) magnetul permanent. venţei tensiunii la borne, cu maximul proporţional cu puterea activă care e schimbată de cir- cuitul principal de la borne, partea îuî alternativă fiind în opoziţie cu a cuplului precedent. Suma celor două cupluri dă deci,, Ia poziţie potrivită a celor doi electromagneji, un cuplu motor constant şi proporfional cu puterea activă, sub acfiunea căruia discul se roteşte cu o turaţie la care magnetul permanent induce îp disc, prin mişcare, curenţi cari dau asupra discului un cuplu de frânare proporţional cu turaţia, egal cu cuplul motor. In aceste cotidiţiuni, turaţia e proporţională cu puterea activă — şi contorul de ture înregistrează o mărime proporţională cu energia activă absorbită de circuitul principal. Figura 252 reproduce piesele principale ale unui contor de inducţie monofazat. î. Contor elecfrodinamic cu colector [comp-teur electrodynamique â collecteur; dynamometri-scher Motorzăhler; Thomson meter; elektrodinâ-mikus motorszâmlâlo; 3JieKTpO£HHaMHHeCKHîî CHeTHHK C KOJIJieKTOpOM (MOTOpHHH CHeT-^hk)].Elf.: Contor constituit dintr'un electromotor mic,, al cărui inductor fix este legat în serie cu circuitul, iar indusul este echipat cu colector şi legat în derivafie. Indusul antrenează un disc (de cupru sau de aluminiu) care, fiind parcurs de curenţi Foucault,, produce un cuplu rezistent proporfional cu vitesa unghiulară adică KN = \ uidt=W J o (N = numărul de rotaţii ale discului în timpul t\ K = constanta contorului= energia înregistrată). Prin înregistrarea numărului de rotaţii se măsoară energia. Poate fi folosit în curent continuu şi în curent alternativ; în ultimul caz se compensează in-ductanţa indusului ±-J 4—x i prin defazarea fiu- -------------------—-*-----------1—±— xului inductor cu Rg 253 Sej,ema unuj confor e|ec_ ajutorul unui inel. frocjinamic cu colector (Thomson). In distribuţiile cu !$) indudor (f|x). f } îndus (rofor). 3 fire, curenţii din D) dîsc firele extreme străbat câte un inductor, acest contor fiind de fapt un wattormetru (fig. 253). Sin. Contor dinamo-metric cu colector. s. ~ electromagnetic cu colector [compteur electromagnetique â collecteur; Magnetmotor-zăhler- mit Stromwender; direct-current commu-tator meter; mâgneses âramfordito; MarHHTO-MOTOpHblă CHeTHHK C KOJIJieKTOpOM]. Elt. : Contor în care un magnet fix acfionează asupra unui echipaj mobil înzestrat cu colector. a. /•«*/ motor [compteur moteur; Motorzăhler; motor meter; motor-szâmlâlo; MOTOpHblH CHeT-HHK]. Elf.: Contor constituit dintr'un motor a cărui vitesă este proporţională cu puterea din circuitul la care este conectat; turaţia lui este proporţională cu energia absorbită în circuitul principal. 797 Fig, 254. Schema unui O'Keenan. magnet permanent; dus (rofor). Ai) confor ,r) 1. Confor O'Keenan [compteur O'K.; O'K.Zăh-ler; O'K. meter; O'K.-szâmlâlo; CHeTHHK O’K.]. Elf.: Contor constituit dintr'un electromotor mic al cărui inductor este un magnet permanent şi care funcfionează fără cuplu de frânare (fig. 254)t astfel încât tensiunea contraelectromo-toare este sensibil egală cu tensiunea. Turafia este înregistrată de un dispozitiv de ceasornic. Energia pierdută în acest contor, care funcfionează numai în curent continuu, este practic nulă. 2. ~ oscilant [compteur oscillant; oszillie-render Zăhler, Schwingspulenzâhler; osciliating meter; lengotekercses szâmlâlo; KanaiOIIţliHCfl, oci^HJlHpyiomHHt cneTHHK] .E/f.; Confor în care 0 bobină fixă, parcursă de curent, acfionează asupra unui solenoid mobil, oscilafii le acestuia fiind înregistrate de un sistem integrator. «. ~ pendular [compteur â balancier, compteur pen-dulaire; Pendelzâhler; clock meter; lengo szâmlâlo; CHeT-HHK C MaHTHHKOM]. Elf.: Contor de tipul oscilant, în care bobine sau magnefi mobili sunt suspendaţi ae balan-siere (fig. 255). Ex.: contorul Aron, în care esfe înregistrată diferenfa dintre oscilafii le a două pendule, dintre cari unul este supus cuplului datorit curentului din circuit şi gravifafiei, iar celălalt numai gravifafiei. Sin. Contor cu balansier. După energia măsurată, deosebim: 4. Contor comun [compteur commun; ublicher Zăhler; common meter; egyszeru szâmlâlo; 06-IlţHH CHeT^HKl: Contor care înregistrează toată energia. 5. ^ de depăşire [compteur â depassement; Spitzenzăhler, Mehrverbrauchszăhler; excess power (current) meter ; elfogyasztâs-szâmlâlo ; IIHKOBblS CHeT^HK]: Contor care înregistrează numai energia sau sarcina electrică corespunzătoare puterii ce trece peste puterea normală convenită. Sin. Contor de vârf. o. ~ de depăşire şi totalizator [compteur â depassement et totalisateur; Gesamt- und Oberver- 255. Confor pendular. a) şi a') bobine mo-bile;b) şi b') bobine fixe; p) şi p') pendule. brauchszăhler; excess-energy meter; teljes es ţobbletfogyasztâs-szâmlâlo; CH^THHK nepepac-xo/ţa 9HeprHH]: Contor care înregistrează simultan energia totală şi energia corespunzătoare puterii ce trece peste puterea normală convenită, După felul de refinere a maximului de putere* sunt contoare cu şi fără refinerea maximului. In prima categorie, deosebim: 7. Contor cu indicator de maxim [compteur â indicateur de maximum; Zăhler mit Hochstver-brauchsangabe ; maximum demand indicator; szâmlâlo a legmagasabb fogyasztâs megjelole-sevel; cneTHHK c ynasaTejieM MaKCHMajibHoro IlOTpe6jl6HHH]: Contor care are un indice pentru indicarea maximului puterii mijlocii sau a curentului mediu într'un interval de timp convenit (de ex., câteva minute). 8. ~ cu înregistrator de maxim [comp-feur â enregistreur de maximum; Zăhler mit schreibendem Hochsfverbratichsanzeiger; maximum demand recorder; jegyzo szâmlâlo a legmagasabb fogyasztâs megjelolesevel; CHgTTOKC caMonHinymHM npnâopoM MaKCHMajibHoro II0Tpe6jieHHH]: Contor combinat cu un dispozitiv înregistrator care înscrie pe o bandă de hârtie valorile succesive maxime ale puterii mijlocii sau ale curentului mediu, în intervale de timp egale După modul de tarifare, deosebim: 9. Confor cu tarife multiple [compteur â tarifs multiples ; Mehrfachtarifzăhler; multiple tarif# meter; tobbfele dijszabâsjelzo szâmlâlo; MH0r0TapH(J>HbiH CHeT^HK]. E/f.;, Contor cu două sau trei tarife, cari au două, respectiv trei mecanisme de înregistrare, şi un ceasornic care comută, la anumite ore din zi, între aceste mecanisme, astfel încât fiecare să înregistreze consumul în intervalele de timp cu tarif diferit (de exemplu scăzut şi normal — sau scăzut,, normal şi ridicat). 10. ~ cu tarif simplu [compteur â tarif simple; Einfachtarifzăhler; simple tariff meter; egyszeru dijszabâsjelzo szâmlâlo; O^HOTapH^Hblă C^eT-HHK]: Elf.: Contor care are un singur mecanism de înregistrare. n. Contor amperormefru, cu mercur [compteur ampere-heuremetre â mercure; Amper-stundenzăhler; ampere-hour meter, quantity meter ; amperoramero ; CHeTHHK aMnep-HacOB]. E/f.; Contor destinat înregistrării canfităfilor de electricitate puse în joc la încărcarea şi descărcarea bateriilor de acumulatoare, în special ale celor montate pe vehiculele- electrice. Organul mobil — un clopot de cupru — se roteşte într'o cameră inelară, plină cu mercur. Mecanismul-ceasomic cu care este echipat poate fi reglat pentru a se înregistra atât curentul de încărcare, cât şi cel de descărcare; în felul acesta se poate determina randamentul bateriei. Dacă tensiunea este constantă, poate fi etalonat în kWh. 12. Confor de energie complexă [compteur d'energie complexe; Komplexenergiezăhler; complex energy meter; teljes energia szâmlâlo j 798 ch£thhk KOMiuieKCHOH SHeprHH]: Conîor destinat a înregistra suma Wc a doi termeni: primul e energia activă Wa, iar al doilea e energia reactiva Wr, înmulţită cu un coeficient a care este subunitar şi depinde de formula de tarifare a energiei reactive: Wc=Wa+aWr, in general, contoarele de energie complexă sunt înzestrate cu două echipaje mobile, unul pentru energie activă şi -altul pentru energia reactivă. Ambele sisteme acţionează asupra unui meca-nism-ceasornic care indică energia complexă. In unele tipuri, aceasta din urmă nu este înregistrată decât pentru valori ale energiei reactive superioare unei anumite valori ale celei active. 1. Contor de energie electrică activă [comp- teur d'energie electrique active; elektrischer Wirk-verbrauchszăhler; energy meter; villamos âram-fogyasztâsmero ; 3JieKTpHHeCKHH CHeTHHK AeâcTBHTejifaHoro noTpeâjiemîH]: Instrument integrator pentru măsurarea energiei electrice active (de obiceiu în kilowarore). 2. ~ de energie electrică reactivă [compteur d'energie electrique reactive; elektrischer Blindverbrauchszăhler; reactive energy meter; szinleges villamosfogyasztâş szâmlâIo; 9JieKTpH-HeCKHH peaKTHBHblă CHeTHHK]: Instrument integrator pentru măsurarea energiei electrice reactive (de obiceiu în kilovarore). 3. ~ de sarcină electrică [compteur de charge electrique ; Elektrizitătsmengenfcâhler; quantity of electricity meter; villamos mennyi-segszâmlâlo; CHETHHK KOJIHHeCTBa 9JieKTpH-HeCTBa, 3âpflAa]. V. Amperormetru. 4. ~ de vârf. V. Contor de depăşire. s. ~ electrolitic [compteur elecfrolytique; Elektrolytzâhler; electrolytic meter; elektrolitikus szâmlâlo; SJieKTpoJlHTHHeCKHă CHeTHHK]: Contor pentru măsurarea sarcinii electrice, folosind fenomene de electroliză., " e. ~ orar [compteur horaire; Zeitzăhler; time meter; oraszâmlâIo; SJieKTpHHeCKHÎi CHETHHK BpeMeHH]: Instrument care serveşte la măsurarea timpului pe durata în care a fost folosită energia electrică. 7. ~ totalizator [compteur totalisafeur; Sum-menzăhler; summation meter; osszesito szâmlâlo-keszulek; TOTajiH3HpyK>mHH CHeTHHK]: Contor care înregistrează suma energiilor folosite în mai multe circuite. 8. ~ wattormetru, cu mercur [compteur watt-heure metre; Wattstundenzâhler; watt-hour meter; wattoraszâmlâlo; BaTTHaCMeTpOBblS CHeTHHK C pTyTbK)]: Contor de curent continuu, în care organul mobil este un disc parcurs de curent, dela centru către periferie; contactul cu reţeaua se face cu ajutorul mercurului dintr'o cameră specială. Avantajul sistemului, fafă de contoarele cu colector, consistă în faptul că nu comportă nici perii, nici colector, şi nici înfăşurare indusă. 9. Contor de apă [compteur d'eau; Wasser-messer; water meter; vizora; BO#OMep]. Canal..* Instrument pentru înregistrarea cantităţii de apa ce trece printr'o conductă. V. Apometru. 10. Contor de gaz [compteur â gaz, gazo-metre; Gasmesser; gas meter; gâzora; ra30M6p, ra30MeTp]. Gaze; Instrument care măsoară cantitatea de gaz ce trece printr'o conductă. Deosebim: n. Contor diferenţial [gazometre; Strdmmungsgasmeş-ser; Venturi meter; âramlo gâzmero; CHeTHHK C Tpy6KOă BeHTypH]. Gaze; Contor care indică volumul de gaz prin măsurarea diferenfei de presiune b dintre poziţiile amonte şi aval ale unei gâtuiri (fig. 256); debitul rezultă din jelajia Q = Ki~h unde K e constanta Fig. 256. Principiul contorului aparatului. Este fo- diferenfial. losit penfru măsura- h) diferenfa de presiune; d) dia- rea cantităfilor mari fragmă de gâtuire; Cp) curba de gaz, la sonde, presiunii gazului (în amonte şi centrale de distri- în aval de diafragmă), bujie de gaze, etc. 12. ~ termic [compteur thermique; Thomas-messer; thermal meter, Thomas electric flowmeter: Thomas-mero; TepMaJIbHblH CHeTHHK]. Gaze; Contor care indică volumul de gaz prin măsurarea energiei electrice consumate într'un corp de încălzire, dispus în aparat (fig. 257) penfru 5 Fig. 257. Contor termic. A) carcasă de fontă; B) element termoelectric; £) termometru. a menţine o diferenţă constantă între temperaturile de intrare şi de ieşire a gazului. Cantitatea de gaz care trece prin aparat (respectiv prin conductă) este proporţională cu energia electrică consumată şi anume 1 m3 gaz = jqjjQ is. ~ volumetric [compteur volumetrique; Men-gengasmesser; quantity meter; gâzmenyisegmero ; od^beMHblH ra30Mep]. Gaze; Contor care măsoară direct cantitatea totală de gaz consumată într'o perioadă de timp. Din punctul de vedere constructiv, poate fi de „tip umed" sau de «tip uscat”. V, Contor umed, Contor uscat, 799 î. Contor umed, de gaz [compteur â gaz, hydraulique; nas-ser Gasmesser; wet gas-meter; nedves gâzmero ; MOKpblH BOflH-hoh ra30Mep]. Gaze; Contor volumetric, constituit dintr'un rotor cu camere (fig. 258), cufundat în- tr'uri recipient cu apa. Gazul intră în camere la partea lor inferioară. Prin Fig ,258 Modu| de func(ionare al umplerea succe- unui contor umed, de gaz. siva a acestora, se (-aiu| care vine prin I trece prin obfine mişcarea ae desch jderile b şi c, în fîmp ce rotafie,, C3r© este j a sun| obturate de apa din transmisă la unme- redpient. Camerele C şi B continuă canism - ceasornic, s§ se ump|e cu gaz (cât timp înregistrându-se deschiderile c‘ şi b’ sunt -încă astfel cantitatea obturate de apă) şi prin mişcarea de gaz. Acest de rotafie ‘ care se creează, gazul contor poate fi iese din camerele A şi D, şi este folosit pentru can- evacuat prin E. tităfi mici de gaz. s. ~ uscat, de gaz [compteur â gaz, sec; trockener Gasmesser; dry gas-meter; szâraz gâzmero; cyxoft ra30- Mep]. Gaze: Contor volumetric în care organul de măsurare poate fi constituit din două burdufe sau din două came rotative (fig. 259), In primul caz, miş- carea obfinută prin umplerea alternată cu gaz a bur-dufelor este transmisă unui dispozitiv înregistrator; acest contor poate fi folosit pentru un debit maxim de 1,5 m3/h. In al doilea caz, gazul provoacă rotirea camelor (în sensuri contrare) Fig 259 Confor uscaf( şi fiecărei rotiri îi co- de gaz. respunde o anumită canti- a) intrarea gazului ; tate de gaz, care este înre- y ief,rea gazului, gistrată. s. Contor penfru lichide [compteur â liqui-des; Flufjigkeitsmesser; turbine meter; vizora, folyadekmero; H3 MepHTejib, cneTHHK AJIH HCHjDţKOCTeH]; Instrument pentru măsurarea cantităţilor de lichide (altele decât apa) în curgere prin conducte. Este format dintr'o carcasă cilindrică mică, în care lichidul învârteşte o rotifă cu palete şi îi imprimă vitesa sa. Cantitatea de lichid, proporţională cu numărul de rotaf ii, este înregistrată pe cadrane. Se construesc din bache-lită (pentru temperaturi sub 30°), din fontă (pentru lichide corozive), etc. Pentru cantităfi foarte mari, măsurarea se face prin by-pass. 4. Contor de abur [compteur â vapeur; Dampfmesser;. steam mefer; gozmero; napOBOH CH6THHK}. Mş. ferm.: Aparat pentru măsurarea cantităţii de a- [I (I bur care trece |v‘” J printr'o con- 1 ductă, prin di- Jp 1 p* ferenfa de pre- , Mip................... -n siunedintre po- H—*■-------------—------ —~~— zifiile amonte ...............% şi aval ale U p. schema unuţ contor de abur. nei gâtuiri (fig \ . . , . , * *■ ~ iu Pi) presiunea aburului la intrare; 260). Cantita- \ . , , . , ... tea de abur presiunea aburului la gâtuire; este dat/ de _ _ H) diferen,a de presiune' relaţia Q = K \! fi unde H este diferenţa de presiune şi K este o constantă care. depinde de raportul de obturare (gâtuire) şi de greutatea specifică a aburului. 5. Contor [compteur; Zăhlapparat ; length measuring apparatus; szâmlâlo-keszulek; CHeT-qHK]. Ind. text.: Instrument înregistrator al lungimii i folosit în filatură pentru măsurarea panglicii debitate în căni (înregistrarea făcân-du-se în valori, sculurj a 840 yarzi = 768 m) cât şi a panglicii dela flyer, iar în fesătorie pentru măsurarea în metri a urzelii înfăşurate pe urzitor. e. Contor de curse [compteur decourses; Hub-z&hier; stroke counter; loketszâmlâlo; CHeTHHK HHCJia XO^OB]. Mş.: Contor care înregistrează numărul, de curse făcute de pistonul unui motor într'un interval de timp. 7. Contor de rotaf ii [compte-tours; Umdrehungs-zăhler; tachometer; fordulatszâm-szâmlâlo; CHSt-HHK HHCJia odopOTOB]. Mş.: Instrument pentru măsurare a numărului total de rotafii efectuate de un organ învârtitor într'un interval de timp. Sin. Contor de ture. 8. Contor de secunde [compte-secondes; Se- kundenzăhler, Stoppuhr; stopper; mâsodperc szâm-lâîo; ceKyHAOMep]: Instrument care măsoară mici intervale de timp, în secunde şi minute, 9. Contor de fure. V. Contor de rotafii. 10. Contor cu plată anticipată [compteur â prepaiement; Zăhierautomat; prepayment meter; eloleges ertekszerinti szâmlâlo; CH^THHK-aBTO-MaT (jxjih npeĂBapHTejibHoă onjiaTbi]: Contor echipat cu un dispozitiv care întrerupe trecerea curentului electric, a gazului, etc. după înregistrarea cantităţii corespunzătoare valorii unei .monete introduse în aparat. 11. Contor de imagini [compteur d'images; Bildzăhler; image meter; kepszâmlâlo; CHeTHHK H30dpaJKeHHiî]. Cinem. : Aparat care înregistrează numărul de fotograme (imagini). 12. Contor cu fir [compteur a fii; Zăhlrohr; Geiger-Muller counter; szâmlâlo-cso; CHeTHHK c MeTajuiHHecKOH HHTbK) b TpyCme]. Fiz.: Aparat folosit pentru detectarea individuală a particulelor ionizate, format dintr'un cilindru în 800 axa căruia se găseşte un fir metalic pe două dopuri izolatoare, fi în care se introduce un gaz Ia o presiune convenabilă. Intre fir şi cilindru se stabileşte o diferenţă de potenţial astfel potrivită, încât să fie insuficientă pentru a amorsa o descărcare autonomă, dar suficientă pentru ca o descărcare semiautonomă să se producă imediat ce o particulă ionizată străbate distanfa dintre ei. Curentul produs se detectează cu un elecfrometru* eventual după amplificare. Poate înregistra trecerea particulelpr ionizate, ale căror direcţii sunt repartizate oricum în spaţiu. Sin, Contor Geiger-Muller. i. Contor cu vârf [compteur â poinie; Spitzenzăhler; Geiger counter; csucsos szâmlâlo; iiHKOBbiH CHeTHHK]. Fiz.: Contor în care firul este înlocuit prin- tr'un ac ai cărui vârf a suferit un anumit tratament, dispus printr'un dop izolant în axa unui cilindru (fig. 261). Vârful 1 j- frf axei se găseşte ~ ~ÎT la distanţa de F>g. 261. Contor Geiger. aproximativ un a) radiafie; b) cilindru; c) vârf; centimetru dela d) 1500 V; e) rezistenfă 1010Q ; f) spre baza cilindrului, electrometru, care uneori este închisă cu o foiţă subţire de aluminiu. Sin. Contor Geiger. 2. Contor Geiger. V. Contor cu vârf. s. Contor Geiger-Muller. V. Contor cu fir. 4. Contor proporţional [compteur proportion-nel; Proporfionalzăhler; proporţional counter; arânyossâgi szâmlâlo; nponopiţHOHaJIbHblîl CHeTHHK]. Fiz.: Contor cu vârf sau cu fir lucrând într'un anumit interval de tensiuni, pentru care curentul de descărcare măsurat este proporţional cu ionizarea primară produsă de particula ionizată. Se poate distinge atunci, după intensitatea curentului, natura acelei particule (particule a, g, fotoni, etc.). s. Contor, constanta unui ~ electric [constante d'un compteur; Zăhler Konstante; meter constant; mero âllando; IIOCTOHHHâH CHeTHHKa]: Numărul de rotaţii ale discului unui contor, corespunzând • • • \A/L * -xi ^ 3 600 000 N energiei in 1 kWhînregistrate: K- -—■ - ■■■ • * P.T unde P = puterea instantanee (în W) Ia consumator fi T = timpul în care discul efectuează N învârtituri. Constanta K este totdeauna scrisă pe contor şi serveşte la reetalonarea lui, după un timp de funcţionare. e. Contoare cu coincidenţă [compteurs â coîn-cidence; Koinzidenzzăhlrohre; coincidence coun-îers: egybeeso csoszâmJăîo; CHeTHHKH C COB-na/ţeHHeM], Fiz.: Grupuri de contoare folosite în studiul razelor cosmice. Un dispozitiv automat, cu lămpi electronice, permite înregistrarea descărcărilor numai dacă toate contoarele au fost amorsate în acelaşi timp. 7. Contra-ac [contre-rail (aiguilleur); Backen-schiene; check rail, wing rail; pofasin; KOHTp-pejlbc]. C. f.; Şinele exterioare ale unui schimbător de cale, pe cari se aplica, prin manevrare, acele, prin vârful lor. Distanţa dintre ac şi contra-ac, la călcâiul acului, este fixă. Se caracterizează prin tipul de şină, s. Contraalizee. V. sub Vânt, tipuri de ^ •• Contrabaraj [contre-barrage; Gegensperre; secondary dam ; ellengât; o6paTHaH ftaMda, 3anpyAa, 3arpaJKfleHHe], Hidr.i Baraj mai scund, care se construeşte la o mica distanfă de barajul principal, pentru a preveni surparea bazei acestuia. io. Contrabătător [contrebatteur; Dreschkerb; threshing cylinder; dobkosăr; #eKa MOJIOTHJIKH]. Agr.: Sectorul cilindric care serveşte la scoaterea boabelor din paie. Este aşezat sub toba treieră-toare. Este format din şine sau din cuie şi se poate apropia sau depărta de tobă. u. Contrabuteroiă [contre-bouterolle; Gegen-halter, Nietkolben, Vorhalter; holding-up tool, dolly, head cup; szegecstâmaszto; nOftîţepHCKa flJiH saKJienOK]. Tehn.: Piesă cilindrică având la una din extremităţi o cavitate sferică. Se foloseşte la baterea niturilor pentru asamblări. Contrabuterola fixează capul nitului fasonat în a-telier, în timp ce se formează, prin batere cu buterola, celălalt capăt. 12. Contracalîbru [calibre verificateur; Kaliber-priifer; caliper tester; ellenkaliber; KOHTp-KpOH-IţHpKyjIb, o6paTHblii HJIH KOHTpOJIbHblH TOJI-HţHHOMep, HyTpOMep]. Mec.: Piesă care serveşte Ia executarea şi la controlul unui calibru. Sin. Contraverjficator. 43. Contraearlingă [carlingue laterale; Seiten-kielschwein; sister keelson; oldalostorgerenda; 60K0B0H KHJibCOH]. Nav.: Carlingă laterală, care se montează alături de carlinga centrală, de o parte şi de alta, pentu a o consolida. 14. Contrachilâ. V. sub Chilă. 15. Contracoastă [contre-membrure, corniere renversee; Gegenspant; reverse bar, reverse frame; bordaszilârdito-szelvenyvas; o6paTHblil HinaHroyT]. Nav.: Fier profilat, în general de tip mâi mic decât al coaştei, nitui* de aceasta, pentru a o consolida. is. Contract [contrat; Kontrakt, Vertragt Ober-einkunft; contract, agreement; szerzodes, megâl-lapodâs; KOHTpaKT, HHCbMeHHblH JţOrOBOp]: Act scris, prin care se constată acordul de voinţe a două sau al mai multor persoane juridice ori fizice, pentru transferul unor bunuri, pentru executarea de lucrări, furnituri sau prestaţiuni, specificând obiectul, condiţiunile fi termenul de executare, preţul, modalitatea de plată şi alte obli-gafii impuse de natura jşi de scopul actului. Contractul poate fi şi verbal. 17. Contract colectiv [contrat collectif; Kollek-tivvertrag; collective contract; kolektiv-szerzo-des; KOJlJieKTHBHblS /ţOrOBOp]: Convenţiune care se încheie între unul sau mai mulţi patroni de o parte şi un sindicat muncitoresc de altă ■parte, prin care se fixează regimul de muncă şi salarizarea care urmează să se aplice muncitorilor. 1. Contract de munca [contrat de travail; .Arbeifsvertrag; labour contract; munkaszerzodes; padQHHH £OrOBOp]. Acordul de voinfă care se încheie între un patron şi un lucrător. Primul se obligă să plătească un salariu în schimbul unei munci prestate de al doilea. Contractul de muncă se face în scris saur uneori, verbal. 2. ~ de transport [contrat de transport; Transportvertrag; carriage contract; szâllitâsi szer-zodes; nepeB03Hbm, TpaHcnoprabiH floro-BOp]: Actul care se . încheie între cel ce transportă şi o persoană, pentru efectuarea unui transport de călători, de bagaje sau de mărfuri. Pentru călători, contractul este reprezentat prin legitimaţia (biletul) de călătorie; pentru bagaje, prin recipisa de bagaje, iar pentru mărfuri, prin buletinul de mesagerii, sau prin scrisoarea de trăsură. 3. Confracfiune [retrăit; Schwinden; contraction, shrinking; osszezsugorodâs, osszeszâradâs; cJKarae, cyîKeHHe, coKpaiiţeHHe]: Scăderea de volum a unui material, în urma unui proces fizic sau fizicochimic care însoţeşte uscarea, scăderea umidităţii, închegarea, întărirea» arderea sau calcinarea materialului unui corp. E un termen impropriu pentru Retragere. Exemple: 4. ~ a lemnului [retrăit du bois; Holzschwin-dung; contractîon of the wood; a fa osszeszâ-radâsa; CJKaTHe, yCblxaHHe flepesa]: Micşorarea dimensiunilor unei bucăji de lemn, datorită scăderii umidităfii ei sub punctul de saturare a fibrei, adică în cadrul umidităfii de higrosco-picifate. Contracfiunea lineară diferă după cele trei direcfiuni anatomice principale: longitudinal, radial şi tangenţial (cea mai mică este contrac-fiunea longitudinală, iar cea mai mare e contrae-jiunea tangenfială), din care cauză piesele se deformează. Schimbărilor de umiditate le corespunde totdeauna o variase a dimensiunilor liniare ale lemnului. Se zice că lemnul „lucrează" sau „joacă", de unde şi expresiunea de „jocul lemnului". Sin. Retragerea lemnului. 5. ~ a vineî [contractîon de la veine; Strah-leneinschnurung, Strahlenzusammenziehung; con-tracfion of the jet; osszeszukules; CJKaTHe HJIH COKpanţeHHe CTpyH jkhakocth] : Fenomenul de micşorare progresivă a secfiunii transversale a unei vine de lichid, fafă de secfiunea orificiului prin care iese, până la o secfiune minimă, după care se măreşte din nou. Pe porfiunea contractată, firele de scurgere a lichidului sunt paralfele între ele. Coeficientul de confracfiune, adică raportul dintre secfiunea minimă şi secfiunea orificiului, depinde de forma secfiunii orificiului şi de sarcina sub care se produce scurgerea. La orificiu în formă de fantă şi scurgere potenfială în interiorul vinei, coeficientul de confracfiune e neglijând influenţa gravitaţiei. e. ~ termică [contractîon; Schrumpfung; contract ion; osszehuzodozâs, osszezsugorodâs; CtfCa-THe, COKpanţeHHe]: Scăderea dimensiunilor unei piese, prin efectul simplei răciri. Penfru „Con-tracfiunea" prin schimbare de structură, v. sub Retragere. 7. ~ transversală [contraction transversale; Querverkurzung; transversal contraction; harânt-rovidules; nonepeHHoe cmaTHe, coKpa-HţeHHe]. Rez. mat.: 1. Raportul p dintre variafia cu semn schimbat A d a unei dimensiuni transversale a unui material isotrop supus numai la forfe de întindere sau de compresiune, şi dintre dimensiunea transversală considerata d, înainte de deformafie: "r La întindere, dimensiunile transversale scad, A d şi fi sunt pozitivi8 şi corpul sufere o con-traofiune transversală propriu zisă; la compresiune, dimensiunile transversale cresc, &d şi 3 sunt negativi, şi corpul sufere o umflare transversală. In cazul general, fiecărei lungiri specifice principale îi corespunde câte o contracfiuoe transversală asociată a materialului isotrop. s. Confracfiune, coeficient de ~ transversală. V. Coeficient de confracfiune transversală. 9. Contracfiunea unui tensor [contraction d'un tenseur; Verjungung eines Tensors; contraction of a tensor ; egy tenzor osszehuzodâsa ; CJKaTHe TeHCOpa]. Geom.: Operafiunea de adunare a tuturor componentelor mixte ale unui tensor cari au un anumit indice de contra-varianfă egal cu un anumit indice de covarîanfă, iar ceilalfi indici omologi respectiv egali între ei. Se obfin astfel componentele unui tensor de un ordin cu două unităfi mai mic decât al tensorului inifial# afectate de indicii de covarianfa şi de confravarianfă fetă de cari nu se adună. Dacă de ex. Tl^mno sunt componentele tensorului inifial de ordinul al 6-lea şi se contractă în raport cu indicele k == n, se obfin componentele CUmo=Y> TUmko adică ale unui tensor de ordinul al patrulea, n fiind numărul de dimensiuni al multiplicităţii în care se operează. Contracfiunea e o operafiune independentă de sistemul de coordonate în care se exprimă componentele tensorului contractat. io. Confracurbă [contre-courbe; Gegenkrum-mung^ reversed curve; elleniv; odpaTHaH KpH-Bafl]. C. f.: Porfiune concavă de curbă plană, care urmează imediat după o altă porfiune de curbă, care prezintă concavitatea în sens contrar. Intre curba şi contracurba unei linii ferate se recomandă să se lase un aliniament (cca 50 m). Când curbele liniei au supraînălfari, lungimea aliniamentului trebue să fie cel pufin egală cu lungimea necesară convertirii profilului transversal. 802 1. Contracurent [contre-courant, courant cort-traîre; Gegenstrom; counterflow; ellenfolyâs, el-Jenâramlâs; npOTHBOTOK]. Chim, fiz.: Curgerea In sensuri opuse a două fluide, în vederea schimbului de căldură sau de substanfă între ele (schimbătoare de căldură, extractoare, difuzoare). Fată de echicurent, contracurentul prezintă avantajul unui schimb mai activ de căldură sau de substanjă. 2. Confradisforsiune [contre-distorsion; Ent- zerrungsverfahren; compensation; ellendisztorzio; KOMneHcaiţHH, $paBHeHHe]. Telf.: Corecfia distorsiunii de atenuare a unui circuit telefonic, astfel încât, aplicând la bornele de intrare ale circuitului o tensiune independentă de frecvenfă, să se obfinăr la ieşirea fiecărui repetor de pe linie, o tensiune tot independentă de frecvenfă. s. Contraescarpă [contrescarpe; Kontereskarpe; counterscarp; ellenrezsu; K0HTpa3CKapn]. Tehn. mii.: Tajuzul şanfului obstacol din lucrările de fortificafie, aşezat de partea opusă lucrării (spre inimic)* spre deosebire de taluzul din spre lucrare* numit escarpă. 4° Contraefambou [contre-etambot; Binnen-Achtersteven; inner post; belso tattoke; KOHTp-aXTepniTeBeHb]. Nav.: Piesă de lemn aplicată pe fafa internă a etamboului dublu, care trebue să se construiască la navele mari sau la navele cu pupa stelatăr pentru mai mare soliditate. 5. Confraetravă [contre-etrave; Binnenvorder-steven; apron; belso orrtoke; <|)ajibCTeM]. Nav.: Piesă de lemn aplicată pe fafa internă a etravei, la navele de lemn. La navele mari, contraetrava este constituită dintr'o serie de piese îmbinate între ele Ia capete, şi aplicate de asemenea pe fafa interioară a etraveip pe care o întăreşte. e. Confrafişă [contre-fiche; Kopfband, Strebe; strut; fejkoto, konyokfa, ♦feszitogerenda; ynop-Han nonepeHHHa, yKOCHHa], Cs.: Piesă de lemn sau de metal, folosită în construcfii (în special la ferme şi la poduri), pentru a transmite forte dela piesele orizontale (grinzi, pane) la cele verticale (popi), sau pentru a asigura indeforma-bilitatea sistemului de construcfie. In mod obişnuit, este aşezată într'un plan vertical şi are o înclinare de 45°. 7. Contrafort [contrefort; Gegenschutze; coun- terfort, buttress; vârellenfal; KOHTp(|)Opc, nojţ-CTeHOK, onopa]. Tehn. mii.: Picior de zidărie, în fortificafiile antice şi medievale, construit pentru a mări rezistenfa zidului la izbire sau la vibrafii, şi pentru a permite crearea unui drum în partea de sus. La cetăfHe antice, contrafortul era destul de lat, pentru a permite trecerea simultană a două cărufe. 8. Contrafort [contrefort; Strebepfeiler; buttress, counferfort; ellenpiller; EtOflCTeHOK, KOHTp-4>opc]. Cs.: Masiv de zidărie care îngroaşă, din loc în loqt un zid lung şi înalt, pentru a putea rezista Ia împingeri orizontale importante. Se construeşte sub forma unui pilastru de secfiune dreptunghiulară care face corp comun cu zidul şi are, de obiceiu, înălfime mai mică decât zidul. Partea superioară a contrafortului este înclinată spre exteriorul zidului, pentru a permite scurgerea apelor de ploaie. 9. Contraforturi [poussards ; Strebepfeiler; counterforts; furotoronypHIer; ynopHbie HOrH dypOBblx BbimeKj. Ind. petr.: Picioarele încli- nate în jos, spre exterior, ale unui turn de extracfie. i0o Confragardă [contre-garde ; Schutzwall; proteciing wall; ellenvedsânc; 3aiIţHTHblă BaJl], Tehn. mii.: Lucrare exterioară de zid sau de pământ, în fortificaţia permanentă bastionată, aşezată dincolo de şanful obstacol,, opusă celor două fefe ale bastionului. 11. Confragardă [contre-garde ; Săbelkorb; guard; kardm'arkolatvedo; caSejIbHaH rap/ţa]. Tehn. mii. o Porfiune din garda unei săbii, care apără interiorul mâinii. 12. Confragredienf [contregredient; Kontragre- dient; countergredîent; ellengrediens; KOHTp-rpaAHeHT], C/c v.t C/c. t: Calitatea a două şiruri de variabile de a fi în relafie mutuală de contragredienfă. Dacă n = *kuk (* = 1.2,3,...,») e deci transformarea celor n variabile transformarea celor n variabile contragrediente cu ele e ''k-ifai unde este câtul subdeterminantului mărimii din determinantul mărimilor a^r prin însuşi acest ultim determinant. In cazul particular, important în multe aplicafii, în care coeficienfii af sunt funcfiunile de n coordonate x\ cari leagă diferenţialele dx* ale coordonatelor într'un sistem de referinfă de diferenţiale dx" ale coordonatelor în alt sistem de referinţă, la care se trece prin transformare (a) dx - 2j —t dx » adică dacă k=\ ' &xk urmează pentru coeficienfii p- ai transformării contragrediente corespunzătoare valorile p!=-^ cum rezultă imediat, observând că sistemul dx'=t M Qx'k 803 trebue să reprezinte rezolvarea în raport cu dx a sistemului (a). 1. Contragredienfă [coniregredience; Kontra-gredienz ; countergredience ; ellengrediencia ; KOHTprpa/ţHeHiţHfl]. C/c, v., C/c. f.: Relafia dintre două transformări lineare a două şiruri de variabile xl şi yi (i = 1, 2, 3,..., n), în şirurile de variabile xn şi y\: «**'*■; y\= fi pf y'k. 4=1 k-\ cari se efectuează astfel, încât forma bilineară n xl yţ a variabilelor să rămână invariantă: XI Vi = S x'‘ y'r *=1 2=1 Această condiţiune determină coeficienfii de transformare în funcfiune de coeficienţii de transformare af. Relafia de contragredienfă e simetrică. 2. Contragreutate [contrepoids; Gegenge- wicht; counter-weight; ellensuly; npOTHBOBec, KOHTprpy3]. Tehn.: Greutate care serveşte, într'un sistem tehnic, la echilibrarea totală sau par-fială a unei forfe fixe sau a unei greutăţi în mişcare. Echilibrarea se face direct, fie prin acţiunea greutăţii, fie prin acţiunea forţei centrifuge, fie prin ambele. Se folosesc drept contragreutăţi bile şi sfere de fontă, plăci metalice, bucăfi de plumb, blocuri de metal şi de piatră, rezervoare cu apă, cu nisip, cu pietriş, cu beton, etc. Exemple: s. Contragreutate de arbore motor. V. Echilibrarea maselor în mişcare. 4. ~ de ascensor [contrepoids d'ascenseur; Gegengewicht des Aufzuges; elevator counter-weight; felvono-ellensuly; npOTHBOBec no/Vb-eMHHKa]: Greutate formată dintr'un bloc metalic, care se mişcă într'un toc de lemn sau între glisiere suspendate, în sens contrar cu mişcarea ascensorului. Serveşte prin momentul greutăfii ei, la echilibrarea momentului sarcinii ascensorului. La ascensoarele duble, unul din ascensoare serveşte drept contragreutate celuilalt. In cazul ascensoare-lor de mină, contragreutatea este egală cu greutatea moartă a coliviei şi cu aceea a vagonetului plus jumătate din greutatea încărcăturii. 5. de frână. V. Frână cu contragreutate. e. ~ de macara. V. Bloc de contragreutate. 7. ~ de roată de locomotivă [contrepoids de roue de locomotive; Gegengewicht des Loko-motivrades; counter-weight of the locomotive wheel; mozdonykerek ellensuly; npOTHBOBec napoB()3Horo KOJieca, aaMntjjep], C. f.: Bloc de ofel aplicat la roţile motoare şi cuplare aie locomotivei, în formă de segment de cilindru, turnat dintr'o singură bucată cu roata. Serveşte, prin forţa centrifugă provenită din rotafia contragreutăţi, la echilibrarea mişcărilor perturbatorii ale locomotivei, cauzate de masele cari se rotesc şi de masele cari au o mişcare rectilinie alternativă. Contragreutatea rofilor cuplare şi o parte din contragreutatea rofilor motoare echilibrează efectul forfei centrifuge provocate de către masele rotitoare (manivelă, buton de manivelă, butoni cuplări, bielele cuplare şi 3/5 din masa bielei motoare). Echilibrarea se face aproape perfect, în momentul când butonii sunt pe verticală (fig. 262 şi 263). Contragreutatea Rţ)- 262' Ac,iunea con,ra9reu,*Hi d® rofilor motoare, roată cuPlară de pe lângă echili- torja ’ centrifugă provocată de către brarea maselor contragreutate; b) forfa centrifug* rotitoare amor- Provoca^ căfre masele rotitoare, fişează şi trepidaţ i le provocate în corpul locomotivei de căfre masele în mişcare rectilinie alternativă (piston, tija pistonului, capul de cruce , i-jr» . \ pT vhW—J wjXZM' ~ B _______________jj. Fig. 263. Acfiunea contragreutăfii de roată motoare de locomotivă. a) sensul de acfionare al maselor în mişcare rectilinie alternativă; b) sensul forfei centrifuge produsă de către contragreutate. şi 2/5 din masa bielei motoare). Total, echilibrarea acestor mase se realizează numai când pistonul e la punctul mort, când cele două foije (forfa centrifugă a contragreutăţi şi forfa maselor în mişcare) sunt de sens contrar şi egale. Contragreutatea provoacă lovituri în cale, când se găseşte în poziţiile maxime şi minime ale butonului de manivelă. Din această cauză Contra* greutate se limitează la 15% din greutatea statică pe osie. V. Echilibrarea maselor în mişcarea de recul. 8. Contragreutate de antenă electromagnetică [contrepoids d'antenne electromagnetique; Gegengewicht einer elektromagrietischen Antenne; counter-weight of the electro-magnetic aerial; egy eleKtro-magneses antena ellensulya; npOTHBOBec 3JieKTp0MarHHTH0îl aHTeHHbi]. Elt.: Sistem de conductoare electrice, izolate de sol, legat de o antenă şi folosit în locul legării directe a antenei cu pământul. Sistemul se găseşte la mică distanţă de sol. s. Contragreutate de cântărire [tare; Tara-flasche; poise; taraiiveg; npOTHBOBec, paBHO- 61* 604 Becne], Mictochim.: Micro-vas, confecţionat din sticlă, cu perefi subţiri. Se încarcă cu alice mici de piumb (ploaie de alice), până ce greutatea sa este cu 1 • • '2 mg mai mică decât aceea a vasului de cântărit. Se foloseşte în micro-analiza cantitativă,, pentru cântărirea vaselor de analiză, înlăturând influenţa volumului de aer deslocuit de obiect. i. Confragrifă [contre-gnffe ; Sperrgreifer; regîsterîng pin; zârokapocs; perHCTpaiţHOHHblH HIHIÎ (HeKa)]. Cinem.i Piesă metalică în formă de ghiară care — în aparatul de luat vederi cinematografice —■ imobilizează pelicula în timpul expunerii s. Confraierva, rădăcină de ~ [racine de contrayerva; Contrajervawurze!; contrayerva-root; kontrajerva gyoker; KOpeHb KOHTpaftepBbl]. Farm.: Rădăcina plantei Dorsţenîa brasiliensis Lamk., colorată în roz îa exterior şi albă în interior, cu uşor miros aromatic şî cu gust acrişor, care conţine o mare cantitate de substanţe mu-dlaginoase, Se foloseşte, în medicina, ca tonifiant, ca stimulent, diaforefic şî( în special, ca antidot pentru veninul şerpilor, 3. Conframanivelă [contre-manivelle; Gegen- kurbel; Schwingenkurbel; retum crauk, fly crank ; ellen-forgattyu; odpaTHblîl KpHBO-HJHn, KOHTp-KpHBOlUHll]. C.f.: Manivelă le- gată !a un capăt de butonul motor al roţii motoare de locomotivă, iar la capătul celălalt articulată printr'un buton cu bara de comandă a culisei. Inlocueşte excentricele la locomotivele cu distribuţie exterioară sistem Heusinger-Walschaerts. Distanfa dela centrul bufonului de articulaţie cu bara de comandă a culisei, până la centrul osiei, se numeşte raza contramanjvelei şi este egală cu excentricitatea. V. sub Excentricitate şi sub Manivelă. 4. Contra marş [contremarche; Gegenmarsch; countermarch; ellenmozgas; KOHTp-Mapni], Ind. text.: Efect dublu de ridicare a unei iţe şî de coborîre concomitentă a celeilalte, obţinut cu ajutorul unui scripete peste care se leagă sforile sau curelele cari susţin iţele. Se aplica, în special, Ia fesăturile simple. s. Conframină [contre-mine; Kontermine, Ge-genmîne; countermine; elîenakna; KOHTp-MHHa]. Tehn. mii.: Lucrare de mină care se execută în scopul împiedecării sau al distrugerii acţiunii de mină a inimicului. e. Confrapanfă [contre-pente, declivite con-traire; Gegenneigung; reverse gradient; elle-neses; odpaTHHH yKJIOH]: Pantă de înclinare opusă unei alte pante. La o cale ferată sau la o şosea, porfiunea în pantă care urmează imediat după o rampă,, şi e de sens invers cu aceasta. In tehnica militară, ea reprezintă un teren în spatele unei creste, protejat de vederea din spre inimic. In tehnica minieră, contrar cazului normal, înclinarea inversă a unei galerii, ceea ce favorizează transportul vagonetelor goale şi îngreuiază transportul celor pline, 7. Confrapartiu [contre-partie; Negativ eines Werkstattoriginals; counterpart; negativ klise; KOIIHH, Ay&iIHKaT]. Arfe gr.: Negativul — obţinut pe cale galvanoplastică —* al unui original de atelier. Serveşte, la rândul lui, drept original galvanic pentru obţinerea şi multiplicarea clişeelor pe cale galvanoplastică,, clişee cari devin astfel egale cu originalul de atelier şi pot servi la imprimare. Contrapartiul este folosit când originalul de atelier, introdus în baia galvanică, este metalic şi nu constitue o reproducere în ceară sau în gutaperca, după care s'ar putea obţine direct clişee galvanice. s. Contra piuliţă [contre-ecrou; Gegenmutter; jam nut, check nut, lock nut; ellencsavaranya; KOHTp-rallKa, saicpenHan rafina, noAraen-HHK]. Tehn.: Piuliţă de asigurare, aşezată lângă piuliţa normală, şi, de obiceiu, cu înălţime mai mică decât aceasta. Confrapiuliţa asigură imobilizarea piuliţei împotriva unor forţe de intervenţie (provocate de şocuri, trepidaţii, etc.). s. Contraplacaj [panneau contre-plaque; Sperr-platte, Sperrholzplatte; plywood planking; zâro-lemez; oâjiHiţOBOHHaH, KJieeHan 4?aHepaf AHXTa] ; Placă de lemn, groasă de 5’*15 mm, formată din 5, 7 sau 9 foi de lemn de mică grosime, suprapuse cu fibrele foilor alăturate fie perpendiculare unele pe altele, fie formând un unghiu de 30°, 45° sau 60°, foile fiind lipite între ele sub presă cu un cleiu special (de cazeină, de albumină, etc.). Dispoziţia încrucişată a fibrelor împiedecă de-formafia plăcii sub influenţa variaţiilor de temperatură şi de umiditate. Se întrebuinţează în lucrări de tâmplărie, la mobile sau în scop decorativ, foile exterioare putând fi din esenţe de lemn tari sau exotice. 10. Contrapresiune [contre-pression; Gegen-druck, Ruckdruck; back pressure; ellennyomâs; o6paTHoe jţaBJieHHe, npoTHBo;ţaBjieHHe]. Mec.: Presiunea care se opune acţiunii normale a aburului asupra pistonului unei maşini. — Deosebim: 11. ^ frânare prin [freinage â cont re-va- peur ; Gegendruckbremsen, Gegendampfbremsen; countersteam braking; ellennyomâsos gozfek; TOpMOîKeHHe KOHTpnapOM]. C. f.: Frânare a unei locomotive folosind contra presiune care este realizată prin inversarea pozifiei dispozitivului de distribufie a aburului. Frânare prin contrapresiune se foloseşte uneori pentru a evita un accident, sau, mai rar, la coborîrea unei pante lungi (înlăturându-se astfel încălzirea organelor de frână). Sin. Contraabur de frânare. 12. ~ la evacuare [contre-pression â l'echap-pement; Ausstromungsgegendruck; exhaust back pressure; kiâramlâsi ellennyomâs; npOTHBO-AaBJieHHe BbinyCKa]. Mş.: Contrapresiune care se opune mişcării pistonului unei maşini în 805 timpul-cursei'de evacuare. Această presiune depinde de spafiu! în care se face evacuarea şi de pierderile pe cari le sufere fluidul în scurgerea sa dela maşină la condensator. 1. Confrapresiune pe piston [contre-pression sur le piston; Gegendryck auf denKolben; back pressure on tlfe piston; a dugattyura hato ellennyomâs; np0THB0#âBJieHHe nopiHHH]. Mec.: Presiunea redusă a fluidului în curs de evacuare, care se exercită asupra pistonului. De asemenea, pistonul întâmpină o contrapresiune căfre sfârşitul cursei, înainte de punctul mort, dată de stratul elastic de abur creat prin avansul dat la admisiune. 2. Confrapresiune [contre-pression; Gegen-druck; back pressure; ellennyomâs; IIpOTHBO jţaBJieHHe]. Mine: 1. Presiunea care se exercită asupra unui strat petrolifer productiv, prin greutatea coloanei de fknid d>in tubing, la care se adaugă presiunea ce se menfine permanent în capul de erupfie. — 2. Presiunea care se exercită în timpul forajului, prin greutatea coloanei de noroiu din puf, asupra stratelor străbătute, în scopul de a se preveni o eventuală manifestare a acestora. 8. Contraprobă [contre-echantillon ; Gegen-probe; counterproof; ellenproba; KOHTp-npoda, jţonojiHHTejibHoe, KOHTpojibHoe HcnbiTaHHe, npOBepna]: Probă suplementară, care se ia când proba luată pentru încercare nu dă rezultate concludente. Caietele de sarcini prevăd ridicarea contraprobei odată cu probele, şi încercarea ei la un laborator oficial, în prezenfa părfilor (în caz de litigiu). * 0 4. Contrarezervor [contre-echantillon;Gegen-J>ehălter; countertank; ellentartâny; pe3epBHblă *B0/ţ0eM, daK]. Edil.: Rezervor de apă situat pe versantul opus rezervorului principal, într'o aglo-merafie aşezată într'o depresiune; el asigură presiunea în serviciu în zona din vecinătatea lui, la ora de consum maxim, când scade presiunea apei venite direct din rezervorul principal (fig. 264). a Fig. 264. Confrarezervor. a) rezervor; b) contrarezervor; c) refea1, de distribufie. 5. Contraschelă. V. sub Muncitori de port. 8. Contrascotă [ecoute de revers; Luvschot; clewline, clew rope; feiemelo kotelzet; o6paT-HblS HJIH HaBeTpeHHblH hikot]. Nav. V. sub Manevre curente. 7. Contraşină [contre-rail; Zwangschiene, Leit-schiene; guide rail, check rail, counter rail; veze-tosin; KOHTp-pejibc, HanpaBJiHK)m,HH pejibc]. C. i.°, Şină de-ofel lat sau profilat, prinsă pe o lungime oarecare alături de şina principală (spre inferiorul căii), astfel încât să se menţină o distanfă fixă între ele. Se foloseşte în curbe pronunţate, pentru protejarea şinei ‘ exterioare contra atacului lateral al buzei bandajelor rofilor, pentru evitarea deraierilor (la curbe şi pe poduri), la încrucişeri de linii pentru conducerea buzei bandajelor, şi la treceri de nivel, pentru a permite ridicarea şoselei — între contraşine — până la înălfimea coroanelor şinelor. 8. Contrast [contraste; Kontrast; contrast; ellentet; KOHTpaCT]. Arte gr., Fofo.: Diferenfa dintre înnegri rea maximă ’ şi înnegrirea minimă a unei figuri negative, pozitive sau originale. Dacă diferenfa este foarte mare, ’ figura se numeşte figură cu contraste puternice, iar dacă este mică, figură ştearsă. Se obfin contraste puternice mai ales când se fotografiază contra luminii. In contrastul fotografic nu intră ca factor bruschsfa trecerii dela înnegrirea maximă la cea minimă, fiindcă aceasta e dată de calităţile obiectului fotografiat, nu de calităfile materialului întrebuinţat. 9. Contrast, factor de ~ prin reflexiune [facteur de contraste par reflexion; Reflexions-kontrasffaktor; gamma by reflection; reflexios kontraszt tenyezo; pe<|)JieKCHbIH[ 4>aKTOp KOH- , r- dD TpaCTa]: Expresiunea y* =-r--------- , in care E este (3 iog L expunerea unui pozitiv fotografic, iar D este logaritmul zecimal ’al factorului de reflexiune lr R — y (/ fiind intensitatea unui fascicul 'incident şi Ir intensitatea fasciculului reflectat ‘corespunzător) măsurat pentru o iluminare a pozitivului la’45°. 10. Contrast, factor de ~ prin transmisiune [facteur de contraste par transmission; Durchgangs-kontrastfaktor; gamma; ellenteti tenyezo, kontraszt tenyezo; TpaHCMHCCHOHHblfi $aKTOp KOHTpa-CTa], Fiz.: Dacă se reprezintă înnegrirea S a unei plăci fotografice în ordonatele unui sistem de coordonate rectangulare, iar log£ (E = lt,l fiind intensitatea luminoasă, iar t timpul de expunere a plăcii) în abscise, la t constant (adică ia 1 variabil), curba reprezentativă prezintă o porţiune rectilinie (domeniul de expunere normală), inclinată faţă de axa absciselor cu un unghiu a. d S Factorul de contrast este Y — tea = -n---------=;• Va- 4 5 dlog£ loarea lui depinde de durata de developare. 11. Contrastalie. V. sub Stalie. 12. Contratorpilor. V. sub Nave de războiu. is. Contratreaptă [contremarche; Futterstufe, Setzstufe; riser; fokbeles; no/ţCTyneHb]. Cs.: Partea care constitue suprafafa verticală dintr'o treaptă, reprezentând înălfimea ei. i4. Contravalafiie, linie de ~ [contrevallation; Kontravallationslinie; contravallation; ellenvedvo-nal»; KpaTKOBpeMeHHaH (|)OpTH(|)HKaiţHOHHaH JIHHHH]. Tehn. mit.: Linie de fortificaţie pasa- 806 gera, executata de asediatorul unei cetăţi, spre a-l proteja contra unor ieşiri eventuale ale asediatului, 1. Contravântuire [contreventement; Wind-verband; wind bracing; szelrâcs; BeTpOBaH CBfl3b. BeTpeHHHiţa]. Cs., Pod.: Element de construcfie, destinai să asigure- rigiditatea transversala a unei construcfii sau a unor părfi cfintr'o construcfie. Contravântuirile iau forjele transversale cari acfionează asupra construcţiei şi( împreună cu alte elemente, le transmit la reazeme sau la teren. La poduri, contravântuirile cari leagă cele două grinzi principale au de scop să asigure rigiditatea transversală a podului, ia acfiunea forfelor transversale (presiunea vântului, şerpuirea, etc.),, să transmită la reazeme aceste forfe şi să egalizeze solicitările neegale; produse în cele două grinzi de sarcinile verticale nesimetrice. Contravântuirile aşezate în planul tălpilor comprimate‘ale grinzilor au şi rolul de a reduce lungimea de flambaj a barelor comprimate a acestor tălpi. Din punct de vedere constructiv. contravântuirile sunt grinzi cu zăbrele formate prin legarea nodurilor tălpilor grinzilor principale cu bare, aşa încât unele elemente sunt comune atât grinzilor, cât şî contravântuiri lor. Din punctul de vedere al pozifiei şi al func-fiunii, deosebim: 2. Contravântuire de frântare [contrevente- ment de frein; Bremsverband; brake brgcing; szelrâcs; T0pM03HaH CBH3b]: Contravântuire care ia forfele orizontale longitudinale ale podului, produse de frânare sau de tracfiune, şi le transmit grinzilor principale sau reazemelor. s. ~ longitudinală [contreventement horizon-tal, contreventement longitudinal; Horizontalver-band, Lângsverband; horizontal bracing, longitudinal bracing; hosszanti szelrâcs; r0pH30H-TaJIbHafl CBH3b]: Contravântuire aşezată în planul tălpilor grinzilor principale, formând cu acestea o grindă cu zăbrele orizontală, în tot lungul podului. Dacă aceste contravântuiri sunt aşezate în planul tălpilor superioare, se numesc contravântuiri orizontale superioare, iar dacă sunt aşezate în planul tălpilor inferioare se numesc contravântuiri orizontale 'inferioare. Dacă tălpile grinzilor podului sunt curbe în plan vertical, iar contravântuirile urmăresc curbura lor, ele se numesc contravântuiri cilindrice. Sin. Contravântuire orizontală. 4. /x/ transversală [contreventement transversal, contreventement vertical ; Querverband ; transversal bracing ; kereszt szelrâcs ; TpaHC-BepcaJIbHaH, nonepe^Han CBH3b]: Contravântuire aşezată într'un plan vertical transversaî podului. In'general, dacă grinzile principale sunt cu zăbrele, contravântuirile se aşază în planul montanelor sau ai diagonalelor, iar dacă grinzile principale sunt cu inimă plină, se aşază în planul rigidizărilor verticale ale inimii. Contravântuirile transversale au de scop, pe de o parte să transmită forfele orizontale, transversale podului, dela o talpă care nu are conti^vânturi orizontale, la alta care are astfel de contravântuiri, iar de altă parte de a mări rezistenfa podului la acfiunea momentelor de torsiune produse de încărcările nesimetrice. 5. Contravariant [contravariant; kontravariant; contravariant; ellenvariâns; KOHTp -BapHaHT]. 1* Mat.i Calitatea a două 'sisteme de câte n variabilei, (i = 1,2,3, ...t n)ş\ykt (k = 1,2,3,...,«) de a fi transformate simultan, la o schimbare de variabile, printr'un cuplu de transformări lineare contragrediente între ele, ■— 2. Geom.: Calitatea a n mărimi A%, (/= 1, 2, 3, ,n) dintr'o multipli- citate cu n dimensiuni •— fiecare din mărimile A1 referindu-se la câte una din coordonatele unui sistem de referinţă — de a fi transformate, la o schimbare a sistemului de coordonate dată de schimbarea coordonatelor din xl în xk9 printr'o transformare contragredientă cu transformarea vectorilor de bază ai sistemului de coordonate (cari se schimbă din vectorii de bază et, i =1,2,3,...» n, ai vechiului sistem, în vectorii de bază e% k = 1,2,3,..., n, ai noului sistem de coordonate). Dacă x'*= xri (o:1,*2, xs,xn) e schimbarea de coordonate, şi deci d*"'= i —kâxk (*-1.2.3..............h) &=î (!) X e transformarea corespunzătoare a diferenfialelor coordonatelor, fiindcă vectorul dF al elementului de linie corespunzător are, în cele două sisteme, expresiunile _ * n C S tk dx'k, ** 1 k=î urmează că vectorii de bază se transformă contragredient în raport cu diferenfialele dx* ale coordonatelor, adică după regula de transformare Regula de transformare a mărimilor contrava-riante, din A1 în A* corespunzătoare schimbării sistemului de coordonate dată de transformarea coordonatelor din xL în xn, e deci: Â: =1 $x şi mărimile contravariante se pot defini direct prin faptul că urmează această regulă de transformare. Mărimile contravariante poartă ca indice superior' indicele coordonatei la care se referă. Diferenţialele dxl ale coordonatelor sunt deci mărimi contravariante, fiindcă urmează regula de transformare a mărimilor  — şi ele se transformă astfel, încât să definească un acelaşi vector ds, independent de alegerea sistemului de coordonate. Urmează că mărimi le _contra-variante A1 definesc un acelaşi vector A, înde- 807 pendenf de sistemul de coordonate la care se referă ele: Ă~YifiA,= f!e'kA,k. 1=1 k=1 Mărimile A1 se numesc componentele contravariante ale vectorului A în sistemul de coordonate x\ In reprezentarea afină a unei multiplicităţi afine cu trei , x.j dimensiuni, pe spaţiul euclidian cu irei dimensiuni, coordonatele contravariante A\ respectiv An, ale unui vector A sunt reprezentate de proiecţiile vectorului A pe axele *' respective de coordonate rectilinii, fă- i'' cute paralel cu pla- nele sistemului de . * , , Fig.265. Reprezentarea unui vector coordonate, fiecare _ proiecfie fiind mă- A Prin componentele liri contra-surată în unitatea variante A ş\ Atk În două reprezentată de vec- Cisterne de coordonate rectilinii torul de bază re- Oxix*x* ?i O'x'ix'*»'». spectiv (fig. 265). Pentru multtplicităfile cu conexiune afină se poate face în fiecare punct aceeaşi construcfie, în multiplicitatea afină tangentă, cu acelaşi număr de dimensiuni şif cu axele de coordonate tangente la curbele-coor-donate locale. i. Contravarianfă [contra variance; Kontravarianz; contravariance; ellenvariâdo; KOHTp-BapHaiţHfl]. 1. Mat.: Proprietatea a două sisteme de câte n variabile xl (i = 1, 2,3,n) şi yk (k— 1,2,3, ...,n) de a fi contravariante (v. Contravariant 1). — 2. Geom..‘Proprietatea a n mărim-i A\ (i=> 1,2,3,...,») dintr'o multiplicitate cu n dimensiuni —«fiecare din mărimile A1 privitoare la câte una din coordonatele unui sistem de referinfă — de a fi contravariante (v. Contravariant 2). 2. Contravariantă, componentă ~ de tensor [compo sânte contravariante de tenseur; kontra-variante Tensorkomponente; contravariant tensor component; ellenvariânsos tenzorosszetevo; COC-TaBHoă KOHTp-BapHHHT TeH3opa], Geom. : Fiecare din cele nm componente scalare T11’2 ’"l/» carj determină, într'o multiplicitate cu n dimensiuni, un tensor T de ordinul m şi se transformă la o schimbare a sistemului de referinfă dată de transformarea coordonatelor din x* în xl = x 1 (x1, x2, x3,..., xn) ca produsele Al1 Blt.,Mimale componentelor contravariante a m vectori A, . Regula de transformare a componentelor contravariante ale unui tensor de ordinul m, din valorile Tllt2'“lm' pe cari le au în sistemul de coordonate x\ în valorile T,kik* pe cari le au în sistemul xţl, e deci j-ihh-bm = dx’1 Q)X2 Q)Xm sumarea în raport cu indicii fâ» ••• iim făcându-se independent pentru fiecare indice în parte, dela 1 la n. Această regulă de transformare poate servi şi pentru a defini direct prin ea componentele contravariante. a. Contravariantă, componentă ~ de vector [composante contravariante de vecteur; kontra-variante Vektorkomponente; contravariant vector component; ellenvariânsos tenzorosszetevo; COC-TaBHoiî KOHTp-BapHaHT BeKTopa]. Geom. V. sub Contravariant şi sub Vector. 4. Contra verificator. V. Contracalibru. 5. Confravertîcala unui reazem r [contrever-ticale d'un appui r; Gegenvertikale einer Stutze r; countervertical of a fulcrum r; ellenfuggoleges; KOHTp - BepTHKaJIbHaa HeKOTOpOH TOHKH onopbl]: Verticala care trece printr'un punct situat la distanfa (/r+1 — lr) de reazemul rţ al unei grinzi continue,, unde şj /,+1 reprezintă distanţele dintre reazemul r şi reazemele r—1 şi r+1 (fig. 266). //*+/-//» Fig. 266. Confravertîcala unui reazem. 6. Control de pozifie [controleur de position; Stellungsruckmelder; position indicator; âllâs-jelzo keszulek; yKa3aTejib no3HiţHH, hojio-HteHHfl]. Elt.: Aparat care, într'un post de comandă, de supraveghere sau de dependenfă electrice, indică ocuparea pozifiei comandate din acel post. Sin. Fereastră de control, j 7. Control de semnal [controleur de volume; î Signalruckmelder, Signalnachahmer; signal indicator; visszjelzo keszulek; CHrHajlbHblâ yKa3a-TeJIb]. Elf.: Aparat care, într'un post de comandă, de supraveghere sau de dependente electrice, repetă indicafia dată de pozifia unui semnal. 8. Control de volum [controleur de volume; Volumregler; volume control; kobtartalom-sza-bâlyozo keszulek ; peryjinpOBKa yCHJieHHH, peryjiflTOp yCHJieHHH], Elf.: Dispozitiv pentru menţinerea constantă a anumitor elemente ale recepfiunii radioelectrice, independent de variaţia, între anumite limite, a puterii recepfionate. Sin. Volum-control. 9. Control fitosanitar [controle phytosanit'aire; Gesundheitskontrolle; plant-health control; egesz-segiigyi ellenorzes; <|)HTO-caHHTapHbIH KOH-TpoJib]. Agr.: Verificarea periodică a culturilor 808 agricole, a pepinierelor, livezilor, pădurilor, etc., peniru identificarea duşmanilor animali şi vegetali, cu scopul de a-i combate sau de a preveni pagubele pe cari le-ar putea produce. i. Control monetar [controle monetaire; Miinzkontrolle; monetary control; ercpenzforga-lom ellenorzes; fleHeJKHbli! KOHTpoJIb]: Măsuri şi operafiuni destinate să asigure buna circulafie a monetelor şi siguranţa în baterea lor. Controlul monetar se face prin analize chimice ale metalelor primite pentru fabricaţie şi ale aliajelor pregătite; prin verificarea cantitativă şi calitativă a baterii monetelor în diverse faze; verificarea conţinutului sacilor de monetă şi sigilarea lor înainte de punerea în circulaţie a monetelor, controlul personalului care lucrează la baterea monetelor. 2. Control, masă de ~ [table de controle; Umrolltisch; checking table; âttekercselo asztal; CTOJI RJIH KOHTPOJIH]. Cinem.: Dispozitiv pentru examinarea stării fizice a unui film, pentru efec- Fig. 267. Controler pentru un electromotor cu excitafia în serie. a) manivela controlerului; b) roată dinfată; cj resort de presiune; d) cutie; e) pârghie cu rolă de presiune; f) cilindrul secundar; g) cilindrul de controler; A, RJ?2i Rgi R41 S|_, S21 Sg, C, D, B) piese de contact fixe cu degete de contact; LA) legătură la linia aeriană; LP) legătură la pământ; E) reostat de demarare; F) reostat de regulare; 1, 2, 3, A, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11) segmenfi de contact; G) excitaţia electromotorului; H) electromotor tuarea reparaţiilor necesare şi eliminarea porţiunilor nedorite ale lui. 1. Control, punct de ~ [point de controle; KontroHpunkt; control point; ellenorzesi pont; KOHTpoJlbHaH TOHKa]. Fotgrm.: Punct de coordonate sau de pozifie spasfială cunoscută, reperat pe teren şi uşor identificabil într’o fotogramă, cu ajutorul căruia, se procedează la orientarea clişeului fotogramei şi la controlul măsurătorii f otog r ammetr i ce. 2. Controler [contrâleur de marche ; Kon- * troller, Fahrschalter, Steuerwalze; controller; âramkapcsolo, menetkapcsolo; KOHTpoJIJiep, BarOHHblH KOMMyTâTOp]: Comutator combină-tor pentru curentul electric al motoarelor de tracfiune,etc., (fig. 267). Are segmente de contact pe un cilindru care poate fi rotit, şi degete de contact arcuitoare fixe. Prin manevrarea contactelor controlerului, se realizează montajele electrice reclamate de serviciu. Are un dispozitiv de frânare electrică pentru cazuri de forfă majoră, când celelalte mijloace de frânare nu ar mai fi eficace. 3. Controlor [controleur; Oberwacher; controller, superintendent; felulvizsgâlo, ellenor; KOHTpojiep, 3aB e#y k)lu;hh HaA3HpaTejib]: Persoană însărcinată să supravegheze sau să verifice buna funcfionare a unei lucrări, a unei instalafii, sau calitatea unui produs. 4. Controlor, pl. controloare [controleur; Kon- trollapparat; controlling device; ellenorzo keszulek; KOHTpojibHbift afinapaT, rpynna KOHTpOJlbHblX annapaTOB]: Aparat sau grup de aparate, funcţionând adesea automat, destinate să controleze buna funcfionare a unei instalafii. s. ~ de mers [controleur de marche; Fahrt-Kontrollapparat; working controlling device; menetszabâlyozo keszulek; annapaT ^jih koh-TpojiH paâoTbi taeftcTBHH) ManiHHbi], Mine..* Aparat care perm ite mecanicul ui unei maşini electrice de extracfie să verifice, prin observarea a două ace indicatoare cari se deplasează în acelaşi sens pe un cadran gradat, dacă manipularea maşinii se face corect în perioada de încetinire, prin realizarea unei acceleraţii negative constante. Printr'un sistem de pârghii şi de came, acele sunt în legătură, unul cu indicatorul de adâncime, iar celălalt cu un regulator centrifug de vitesă. Cele două ace, colorate diferit, trebue menţinute în coincidenţă, în tot timpul perioadei de încetinire a maşinii. e. ~ de pozifie de ac de macaz [controleur de position d'aiguille; Zungenuberwachungsge-rât; switch position indicator; vâltonyelvâllâs ellenorzo keszulek; KOHTpOJlb CTpejIOK» npH-6op /ţJIH KOHTpOJlH CTpejIOK]. C.f.: Aparat care transmite postului de dependenţe electrice indi-cafia unui ac de macaz comandat din acel post şi întors spre şină. 7. ~ de sbor [controleur de voi; vereinigtes Flugbahnmefjgerăt; flighf indicator; egyesitett repulesjelzo muszerek; KOHTpOJiJiep, HHflHKa-Top IIOJieTa]. Av.: Grup de trei instrumente, 809 reunite într'un spafiu redus, pentru a da, sub forma cea mai vizibilă, trei elemente esenţial necesare pilotajului: stabilitatea de drum (indicator de viraj), stabilitatea transversală (clino-metru transversal) şi vitesa împreună cu stabili*-tatea longitudinală (vitesometru). Sin. Controlor de sbor Badin. 8. ~ de sbor integral [controleur de voi integral ; vereinigtes Integral-Flugbahnmefjgerât; flight integrator; osszesitett teljes repulopâlyât ellenorzo muszerek; noJieTHblâ HHTerpaTOp]. Av.: Controlor de sbor, la care s’a adăugit un variometru şi un clinometru longitudinal. 0. ~ electric de rond [controleur electrique de ronde ; elektrische Wăchterkontrollanlage; electric recorder of a round; villamos orellen-orz o keszulek; 3JieKTpHHeCKHH KOHTpojIbHblft perHCTpaTOp o6xojţa (CT0p0}KeB0r0)]: An- samblu de aparate cari transmit şi înregistrează la distanfă, prin intermediul unor circuite electrice, ora trecerii gardianului prin diferitele puncte ale circuitului său de rond. 10. ~ electric de trecere la oprire [controleur electrique de passage â l'arret; elektrische Anzeigeeinrichking fur das Oberfahren von Haltsignalen; electric controller of passage to stop; âilitojelzokon valo âthaladâst jelzo vil-lamosberendezes; SJieKTpHHeCKHâ KOHTpOJiJiep npoxo/ţa y CHraajia 0CTaH0BKH]: Aparat de semnalizare electrică a trecerii unui vehicul pe lângă un semnal de oprire. 11. Controlul ecliselor electrice [controle des eclisses electriques; Kontrolle, der elektrischen Schienenverbindung; electric rail joint control; villamos sinheveder - kapcsolâsok ellenorzese; KOHTpOJlb 3JieKTpHHeCKHX y3JIOBbIX (CBH3-Hbix) JIHCTOB (peJlbCOBHX CTblKOB)]: Operafiunea de verificare a ecliselor electrice montate într’o reţea de tracţiune electrică. Se face periodic, prin metoda punţii Wheatstone, prin metoda voltmetrică sau prin a comparaţiei. 12. Controlul seminţelor [controle des semen-ces; Samenkonfrotle; seed control; magellenor-zes; KOHTpOJlb ceMHH]. Agr.: Serie de analize fizice de laborator, efectuate asupra unei probe de seminfe pentru a-i determina anumite proprietăţi cari îi asigură o anumită valoare pentru cultură. Obişnuit, se examinează următoarele proprietăţi: puritatea, energia germinativă, facultatea germinativă, conţinutul de cuscută (la seminfele de trifoiu, de lucernă şi de in), provenienţa seminţei, identitatea şi sănătatea seminţei. is. Contur aparent [contour apparent; Umrilj; contour, outline; lâtszolagos korvonal; KaîKy-HţHHCH KOHTyp]: Curba de contact dintre o suprafaţă şi conul (sau cilindrul) de lumină circumscris acelei suprafeţe. 14. ~ aparent orizontal [contour apparent horizontal; waagerechter Umri^; horizontal contour; lâtszolagos vizszintes korvonal; r0pH30H~ TajibHbift KajKynţHâcH KOHTyp] : Curba de contact dintre o suprafafă considerată şi cilindrul vertical circumscris suprafefei. 810 1. Contur aparent proiectat [contour apparent projete; projizierteT Umrifj; projected contour; lâtszolagos vetitett korvonal; IIpoeKTHpOBâHHblH KamyilţHHCH KOHTyp]: Proiecfia (conică sau cilindrică) a unei suprafefe pe un tablou. Este secfiunea prin planul tabloului, a conului (sau a cilindrului) proiectant, circumscris suprafefei. Conturul aparent al suprafefei pe pianul orizontal este proiecfia orizontală a conturului aparent orizontal al suprafefei, iar conturul aparent al suprafefei pe planul vertical este proiecfia verticală a conturului aparent vertical at suprafefei. 2. ~ aparent vertical [contour apparent ver- tical; senkrechter Umrilj; vertical contour; lâtszolagos fuggoleges korvonal; BepTHKajIbHblă KamymHHCH KOHTyp]: Curba de contact dintre o suprafafă considerată şi cilindrul circumscris acelei suprafefe. s. Conturul aripii [contour de l'aile; Flugel-umriţf; wing contour; szârnykorvonal; KOHTyp KpblJia], Av.: Conturul aparent vertical al aripii unui avion. De conturul aripii depinde, în bună parte, repartiţia portanfei în lungul anvergurii ei, deci şi rezistenta ei indusă. 4. Conună [termen popular]. Arh. V. Corună. 5. Conus. V. Cap de emisiune. e* Conus [conus; Conus; conus; konusz; KOHyc]. Pa-leOnt.: Gasteropod cu cochilie invo Iută în formă de con, având deschiderea ovală, oblică şi foarte îngustă (fig. Fi9* 268> Conus. 268). Caracteristice penfru Mediteranian sunt: Conus burdigalensis şi Conus dujardini. 7. Convallaria majalis. Bot. V. Lăcrămioară. s. Convecfia căldurii [convection de la chaieur ; Wărmekonvektion; convection of heat; melegszâllitâs, melegâtadâs; KOHBeKlţHH Te-njlOTbl, HarpeBa]: Transmisiunea căldurii în inferiorul unui fluid, realizată printr'un transport de materie, fie prin ridicarea straturilor calde de fluid şi coborîrea celor mai reci, pe baza diferenţei de greutate specifică (convecfie naturală), fie printr'o acfiune străină, de ex.: pompare, agitare (convecfie forfată). Transmisiunea de căldură prin convecfie este însoţită totdeauna şi de o transmisiune de căldură prin conductibilitate. 9. Convecfie, curent electric de ~ [courant electrique de convection; elektrischer Konvek-tionsstrom; convection current; konvekcios villamos aram; KOHBeKIţHOHHblH 3JieKTpHHeCKHft TOK], Elt. V. sub Curent electric. 10. Convectiv, echilibru V. sub Atmosferă, echilibrul în ii* Convergent [convergent; konvergent; convergent; osszetarto; CXOflHHţHHCJI (b OflHOft TOHKe)]: Calitatea unor sisteme optice de a produce un fascicul convergent de raze de lumină. Ex.: lentilă convergentă, oglindă concavă, etc. 12. Convergent, fascicul ~ [faisceau convergent; konvergentes Strahlenbundel; convergent penei 1; osszetarto sugârnyalâb ; CXOjţHHţHHCH nynoK Jiyneă CBeTa]: Fascicul de raze de lumină îndreptate către un aceiaşi punct. 13. Convergenţii [convergence ; Konvergenz; convergence ; konvergencia ; KOHBepreHiţHH]. C/c. v.: 1. Proprietatea unui sistem» de vectori de a fi îndreptaţi spre un punct sau spre o mică regiune din spaţiu. — 2. Geom.: Proprietatea unor multiplicităţi de a trece printr'o mică regiune a unei multiplicităţi (cu mai multe dimensiuni decât ele), în care sunt situate. 14. Convergenfă [convergence; Konvergenz; convergence ; konvergencia ; KOHBepremţHH]. Mât.: a. Un şir de numere ux,u2,... , unt... se numeşte convergent, dacă numerele au o limită finită /, deci dacă inegalitatea I un — /1 0 arbitrar, de căfre toate numerele şirului dela un rang N(») înainte, sau şi, dacă elementele şirului cari nu satisfac inegalitatea sunt în număr finit. — Cauchy a dat următorul criteriu necesar şi suficient pentru convergenţa unui şir, adică pentru existenfa unei limite / în înfelesul de mai sus, criteriu a cărui formulare nu cere cunoaşterea prealabilă a limitei l: Şirul e convergent dacă, fiind dat e>0, inegalitatea I UnJrp — Un Kse satisfăcuta, oricare ar fi întregul p şi oricare ar fin>N(s). b. O serie + ut + ... un 4- ... e convergentă dacă şirul sumelor parifiale sn —ux 4* 4- ... + + e convergent. Limita acestui şir se numeşte suma .00 seriei, c. Integrala Ja j (x) d* este convergentă dacă funefiunea f(x) e definită şi continuă în orice interval a^x^A şi dacă limita integralei jaf(x)âx penfru A există şi e finită. O definiţie analoagă se poate da pentru integralele întinse până la limita - oo. 15. ~ absolută [convergence absolue; absolute Konvergenz; absolute convergence; teljes konvergencia; a6cojiK)THaH KOHBepremţHH]: O serie u1-hu2~h ... e absolut convergentă, dacă seria valorilor absolute ale termenilor bfj-f l#2l-f- ,..e convergentă. In acest caz suma seriei e independentă de ordinea de însumare a termenilor. 16. ~ aproape sigură [convergence presque certaine; fast sichere Konvergenz; almost sure convergence ; majdnem biztos konvergencia ; no^TH flocTOBepHan KOHBepremţHH], Mat.: Fiind date două variabile aleatorii Xn şi Xr se spune că Xn tinde către X „aproape sigur", dacă probabilitatea de convergenfă a lui Xn către X este 1. In cazul unui eveniment de probabilitate constantă p, frecvenfă tinde „aproape sigur" către p, când n creşte necontenit. 17. ~ în medie pătratică [convergence en moyenne quadratique; Konvergenz im quadra-tischen Durchschnitt; convergence in quadratic average; negyzetes kozepkonvergencia; KOHBep-remţHH b cpeflHeM KBaflpaTHOM (ceneHHH)].: O variabilă Xn tinde către X în medie pătratică dacă, pentru n tinzând către infinit, valoarea medie a pătratului diferenţei Xn—X tinde către zero. 1. Convergenţă în probabilitate [convergence en probabilite; Konvergenz in Wahrscheinlichkeit; convergence in probability; valoszinusegi'honver-gencia; KOHBepremţHH B BepOHTHOCTH]: Variabila aleatorie Xn tinde în probabilitate către variabila X dacă, pentru orice număr pozitiv s, probabilitatea inegalităţii (Xn X) < s t tinde către 1, când n creşte necontenit. 2. ~ uniformă [convergence uniforme; gleich-măfjige Konvergenz; uniform convergence; egy-ontetu konvergencia ; OflHOpOflHaH KOHBep-refflţHH]: O serie ai cărei termeni sunt funcfiuni fi(jc)„ /2(#),... cari au un'domeniu de definifie comun, se numeşte uniform convergentă în acel domeniu, dacă e convergentă în fiecare punct al domeniului, şi dacă restul /W+tW + fN-t2(*) + ••• + /w+pW + ■••este, în valoare absolută, mai mic decât un număr pozitiv arbitrar s, pentru o valoare a indicelui N care depinde numai de e, nu şî de x. Suma unei serii uniform convergente de funcfiuni continue este şi ea continuă. Integrala sumei se obfine formând suma integralelor termenilor. — Un criteriu (condifiune suficientă) de conver-9enfă uniformă este următorul: Seria e uniform convergentă, dacă \f„(x)\ oo V i an i e. semî ~ [semi-convergence; Halbkon- vergenz; condiţional convergence; felkonvergen-cia; ilOJiy-KOHBepreHLţHfl]: O serie este semi-convergentă dacă e convergentă fără să fie absolut convergentă. In acest caz, suma seriei depinde de ordinea de însumare a termenilor. Se demonstrează că, grupând convenabil termenii, presupuşi reali, ai unei astfel de serii, se poate obţine, pentru suma ei* orice valoare reală dată (Riemann). Exemplu: seria armonică alter- nată 1-I + T-T+ ••• + (-1)*+'- + ... 2 3 4 x e semiconvergentă. 811 7. Convergenţă [convergence; Konvergenz; convergence; konvergencia, osszetartâs; KOH-BepremţHH]. Opt: Valoarea reciprocă a d*s-tanfei focale, în metri, a unui sistem optic. Unitatea de convergenfă este dioptria, care este convergenfă unui sistem optic a cărui distanfă focală este de un metru. 8. Convergentă, lentilă V. sub Lentilă. 9. Convergenţă, linie de Meteor. V. sub Vânt, liniile de curent ale vântului. 10. punct de Meteor. V. sub Vânt, liniile de curent ale vântului. 11. Convergenţă, unghiu de ~ [angle de convergence; Konvergenzwinkel; angle of convergence; konvergenciaszog; yroji KOHBepreH-iţHH]. Fotgrm.: Unghiul format de axele de fotografiere a două clişee convergente cari constitue o stereogramă. Axele se intersectează în spafiul de exploatare al fasciculelor celor două fotograme conjugate. 12. Conversiune [conversion; Konvertierung; conversion; konverzio, âtszâmitâs; KOHBepCHfl, npeBpanţeHHe, 3aMeHa]: Operafiunea prin care se înlocueşte o datorie veche cu una nouă. îs. Conversiune [conversion; Umwandlung; conversion; âtalakitâs, âtvâltozâs; TpaHC(|)OpMH-pOBaHHe, npeBpameHHe]. Silv.: Schimbarea regimului unui arboret. Ex.: conversiunea crângului compus în codru. 14. Conversiune internă [conversion interne; innere Umwandlung; internai conversion; belso âtailakulâs; BHyTpeHHee npeBpameHHe]. Fiz.: Un nucleu excitat poate pierde surplusul de energie fie sub forma de raze Y, fie că îl cedează direct unui electron periferic. In ultimul caz, o parte din energie e folosită la desprinderea electronului din atom, iar restul se regăseşte sub forma de energie cinetică a acestui electron. Acest transfer de energie se numeşte conversiune internă a energiei de excitafie nucleară, iar electronul emis se numeşte electron de conversiune internă. 15. Convertire [converfissement; Umlegen, Obergang; conversion; âtrakâs, âtmenet; npeBpameHHe, îiepecTpotaa, 3aMeHa]. Drum.: 1. Transformarea sau înlocuirea unei îmbrăcăminte rutiere, pe o anumită porfiune de şosea, cu o alta mai rezistentă, spre a putea suporta un trafic sporit,, pentru care îmbrăcămintea veche nu mai corespunde. — 2. Transformarea profilului transversal al unei şosele, la intrarea» respectiv la ieşirea dintr'o curbă, prin modificarea bombamentului în formă de acoperiş (cu două pante), în unul cu o singură pantă, cerut de supraînălfarea curbei. Porfiunea pe care se face convertirea se numeşte rampă, iar lungimea şi pozifia ei se stabilesc în funcfiune de elementele curbei de racordare. 10. Convertire de drum [conversion de route; Kurskonvertierung; conversion of a ship's course; a hajo menetirânyânak megallâpitâsa; TpaHC-opMHpoBaHHe Kypca (cyflHa)]. Nav.: Adăugirea deviafiei magnetice a busolei la drumul 812 magnetic al unei nave, pentru a se obfine drumul la compas al navei. 1. Convertisare [procede au convertisseur; Birnenverfahren ; converte process ; korte-eljârâs; decceMepoBaHHe, KOHBepTepHbiH npoiţece], MetL: Operafiunea prin care un produs metalurgic în stare de fuziune este oxidat prin insuflare de aer şi fără folosire de combustibil. 2. Convertisare. [converti ssage; Umformung; converting; ătalakito; npeo6pa30BaHHe nepe-MeHHOrO TOKa B HOCTOHHHblH H OdpaTHO]. Elt.: Schimbarea frecvenfei curentului electric alternativ — sau transformarea curentului electric din alternativ în continuu, sau invers, cu ajutorul unor maşini electrice rotitoare. s. Convertisor [convertisseur; Grieswalzen-sfuhi ; roller miif 7 darâslisztorlo hengerszek ; MyKOMOJIbHblH Bajibiţo&bir poeTaB]. Ind. alim.: Sistem de cilindri, care transformă grişurile de grâu în făină grişată, după ce, în prealabil, au fost curăfite în maşinile speciale de curăţit grişul. 4. Convertisor electric [convertisseur electrique; elektrischer Umformer; electric convertor; villamos ăramâtalakito; KOHBepTep, npeo6pa-30BeTejIb, yMCf>opMep]. Elt.: Maşină electrică, sau cuplu de astfel de maşini, care transformă un gen de curent electric în altul. ■— Exemple: 5. ~ de faze [convertisseur de phases; Pha-senumformer; phase convertor; fâzisâtalakito; npe06pa30BaTejIb $a3]. Elt.: Maşină care transformă energia unui sistem de curenţi alternativi într'un alt sistem de aceeaşi frecvenfă, dar cu număr de faze diferit. e. ~ de frecvenfă [convertisseur de fre-quence; Frequenzumformer; frequency changer;' reszgesszâmatalakito; TpaHCopMa-Top] : Aparat de sudură, constituit dintr'un motor electric (de obiceiu de ig; curent alternativ polifazat), alimentat dela reţeaua electrică şi cuplat direct cu un generator de sudură de curent continuu 8. ~ în 269 „ Schema convertisorului sudură cu reacfiune de inclus şi excitafie în derivafie. 1) electromotor; 2) generator electric de sudură; 3] înfăşurarea polilor auxiliari; 4) înfăşurarea excitaţiei în derivafie; 5) electrod; 6) reostat de pornire şi reglare. (fig. 269). cascadă [convertisseur en cascade; Kaskaderrumformer; motor convertor; lepcsos âtalakito; M0T0p-reHepaT0p, KacKaAHbiă npe-o6pa3QBaTejib]. Elt.: Grup constituit de un mo- tor electric de inducţie, montat pe acelaşi arbore cu o comutatoare, curentul indus în rotorul motorului alimentând direct indusul comutatoarei. Motorul e alimentat în sistemul de curenţi care e de transformat, iar comutatoarea dă sistemul de curenfi în care se face transformarea. a. Convertisor [convertisseur; Konverter; convertor, converter; redukcios kemence; KOHBepTep, peTOpTa]. 1, MetL: Cuptorul în care se produce operaţiunea metalurgică de convertisare. Minereurile oxidate sunt direct reductibile în cuptoarele înalte, în cuptoarele cu reverberaţie, etc. Carbonaţii şi sulfurile trebue oxidate în prealabil şi apoi supuse reducerii. Convertisem! este deschis la partea superioară şi alimentat la partea inferioară cu aerul care serveşte la convertisare (oxid are), învelişul este de tablă nituită, iar căptuşeala, de cărămidă refractară. Convertisorul poate bascul a pentru încărcare şi descărcare. 10. ~ cilindric [con- vertisseur cyliridrique; zy lindrischer Konverter; cylindrical converter; hengeres olvaszto kemence; iţHJlHH^pH^ec- Fi 270 Convertisor cilindric KHH KOHBepTep]: Con- cu axa 0ri20nfa|ă, por)aflv, ^ vertisor de formă ci in- un cârucior. drica, cu axa orizontală, a) conducta de inlrarea aeru. căptuşit montat pe ca- lui. fa) cioc de evacuare a rucior (fig, 270) şi fo- ga2elor. c) perete de )ab|S; losrt de obiceiu, în d) c8pfuşea,s refractarS. metalurgia cuprului. 11. ~ emisferic [convertisseur hemîspherique; halbkugeliger Kon-verfer; hemisphe-rical converter; fel-gombalaku olvaszto kemence; IlOJiy- C(|)epHHeCKHH KOHBepTep] :Con- _ c Fjg. 271. Convertisor vertisor de forma emisferjc. de tablă cu căptuşeală b) fusuri penfru trans- . i 3) perete unei emisfere, ne- ' , w w ' refractara; căptuşit, cu axa , , . . ... ,11 • porfat cu căruciorul; c) conducta^ de basculare ori- . . .• , • . . . de intrare a aerului; d) gratar. zontala, montat pe cărucior (fig. 271), folosit, de obiceiu, în metalurgia plumbului. 12. ~ pară [convertisseur po*re; birnenforrni-ger Konverter; pear-shaped converter; kortealaku olvaszto kemence; rpymeBHAHblH KOHBepTep]: Convertisor în formă alungită (de pară), pe suport fix (fig. 272), folosit în metalurgia oţelului. După modul de funcţionare, deosebim: 13. Convertisor de afinare [convertisseur d'af-finage; Frischverfahrenkonverter; refining converter; finomito kemence; patJxjDHHHpOBOHHblî! KOHBepTep]: Convertisor pentru procedeul de obţinere a oţelului din fontă, prin îndepărtarea 813 impurităţilor. Fonta lichidă, din aparatul de amestecat sau din cubilou, se introduce în convertisor. Aerul rece, suflat, oxidează fierul, siliciul, carbonul, sulful şi fosforul, realizând afinarea. Adausul final de fontă lichidă, ferosiliciu şi feromangan produce recarburarea, reducerea oxidului de fier şi eliminarea celorlalfi oxizi sub forma de sgură, adică reafinarea. Se obfine: Oifel semidur, ofel dur, foarte dur şi extrâdur, după dozajul realizat. — Afinarea se poate face prin: 1. Convertisor acid Bessemer [convertisseur acide B.; B-saurer Konverter;B acid converter; savas JB.-korte; KHCJIblH 6ecceMepOBCKHH KOHBep-Tep (peTOpTa)]. Convertisor în care se tratează fontele nefosforoase. E căptuşit cu cărămizi silicioase. 2. ~ bazic Thomas [convertisseur basîque T.; T.. basischer Konverter; T. basic converter; T.-fele bâzikus olvaszto-kemence; OCHOB-HOH KOHBepTep ToMaca]: Con- vertisor în care se tratează fontele fosforoase. E căptuşit cu dolomită (carbonat dublu *de calciu şi mag-.neziu); în el se adaugă var la fonta lichidă. Fosforul oxidat dă anhidrida fosforică, şi aceasta, la rândul ei,dăfcu varul, fosfatul de calciu,care se elimină ca sgu- Fig 27 2 Converiisor-parS. ra. Se obfine ofel f) manta de tablă; 2) căptuşeală de cărămizi refractare; 3) conductă de aer. extramoale, ofef 4) intrarea aerului de reducere; 5) cameră de aer; 6) ofel topit; 7) pompă hi- împreună, uneori moale, semimoa- draulică pentru bascularea convertisorului; 8) centură ; 9) cremalieră; 10) gura în timp de războiu, Ie, procentul de convertisorului pentru încărcat şi descărcat; 11) corpul convertisorului; protejate de nave siliciu fiind mic. f2) cioc; 13) canale de aer; 14) fusuri de basculare. de războiu. 5. Convoiu [convoi; Zug; convoy; vonat; vo-nulâs; 0d03]: Grupare de mai multe mijloace de transport, puse sub o singură comandă, echipată cu mijloace proprii de apărare, folosită pentru transporturi de materiale, muniţii, alimente, «etc. |n tehnica militară se folosesc convoaie de animale cu samare, pentru transporturi de munifii şi alimente în munfi; convoaie cu trăsuri cu tracfiune animală, pentru aprovizionarea trupelor din linia întâi; convoaie de trăsuri cu tracfiune auto, sau de maşini automobile, pentru aprovizionare cu munifii sau carburanfi; convoaie de vase maritime sau fluviale. e. Convoiu [convoi; Zug; convoy; vonat, csoport; peHHoă 6apKacm>iit coctsb]. Nav.: 1. In navigafia interioară, ansamblul constituit de şlepurile trase de un remorcher, atât în spre amonte cât şi în spre aval* Pe Dunăre, un convoiu poate ajunge până la nouă şi chiar mai multe şlepuri, totalizând 6000 şi chiar mai multe tone de încărcă-mânt. Pentru tracfiune sunt folosite, la astfel de convoaie grele, remorchere cu puterea de500"-1000 C.P. —■ 2. In navigafia maritimă, ansamblul de bastimente de comerf cari navighează 3. ~ de prăjire simplă [convertisseur â griI-lage simple; einfach rostender Konverter; simple roasting converter; egyszeru pdrkolo-kemertce; npocToă o6tfmraTejibHbiH KOHBepTep]: Convertisor folosit în metalurgia cuprului sau a plumbului pentru oxidarea sulfurilor mefaiice. Exemple: chalcozinele (Cu2S) şi chalcopiritele (CuFeSs), după ce sunt topite în water-jacket, sunt introduse în convertisor, pentru oxidarea sulfurilor şi a fierului. 4. Convex [convexe; konvex; convex; dom- boru ; BbinyKJibiH] : 1. Calitatea unui arc de curbă, de a se găsi de aceeaşi parte a tangentei duse într'un punct oarecare a arcului. — 2. Calitate a unei linii poligonale de a se găsi de aceeaşi parte a uneia din laturile sale, presupusă a fi o dreaptă infinită. — 3. Calitatea unei suprafefe de a se găsi de aceeaşi parte a planului tangent dus într'un punct oarecare al suprafefei. 7. Convoiu-tip [convoi-type, train de charge; Lastenzug; load train; mozgo-terheles; cxeMa Harpy3KH]. Pod.: Sistem de sarcini mobite, uniform repartizate sau concentrate, având anumite valori şi distanfe fixe între ele, stabilit de pres-cripfiunile oficiale pentru calculul podurilor. Con-voiul-tip este, de obiceiu,, o schemă acoperitoare pentru toate încărcările date de un convoiu mobil reai, actualr sau în viitor. Prescripţiile oficiale româneşti dau următoarele convoaie-tip, pentru calculul podurilor de cale ferată: Convoiul A, pentru liniile principale, este alcătuit din două locomotive-tender, fiecare având 15 m lungime şi 6 osii de câte 22 f (la 1,80 m distantă una de alta), intercalate între vagoane de 10 m lun-gimeBcântărind 8 t/m; convoiul B, pentru linii secundare evoluabile, este alcătuit din două locomotive-tender de 10,40 m lungime, având fiecare câte 5 osii de cât9 171, intercalate între vagoane de 5 t/m; convoiul C,, pentru linii secundare neevo-luabile, este alcătuit din două locomotive-tender 814 de 13 m lungime, având fiecare câte 5 osii de 15t, intercalate între vagoane de 5 t/m; convoiul D, pentru linii înguste de 0,75m ecarta-menf, este alcătuit din două locomotive-tender de 7,50 m lungime, având fiecare câte 4 osii de 7 t, intercalate între vagoane de 2 t/m. î. Convolut [convolute; Konvoiut; convolute; csoport; KOHBOJIIOT (CrpyimpOBaHHHH IipO-H3Be/ţeHHH, IIHCbMa)]: 1. Grup de scrieri dintr'o bibliotecă sau arhivă, cari nu apar izolat în cataloage sau în repertorii. — 2. Scrieri strânse la un loc într'o librărie, sub un pref de vânzare unic. 2. Cookeit [cookeite; Cookeit; cookeite; ko-keit; KOOKeHT]. Mineral.: LiAU[Si3AIOio](OH)8. Produs de alterare al petalitului. s. Coolgardfi» Mineral.: Amestec de telururi de aui< şi de argint cu coloradoit (nume vechiu, părăsit). 4. Cooperativă [cooperative; Genossenschaft; co-operative; szovetkezet; KOOnepaTHB]: Asociaţie economică cu caracter special, formată dintr'un număr de membri cari, cu munca sau cu capitalul lor, se angajează să creeze o întreprindere de producfie, de consum sau de credit. Beneficiile realizate din activitatea cooperativei se împart Intre membrii ei, la finea exerciţiului financiar. 5. Cooperator [cooperateur; Genossenschafts-mitglied; co-operator; szovetkezeti tag; KOOne-paTOp]: Membru al unei cooperative. 6. Cooperit [cooperite, marmolite; Cooperit; cooper ite; kooperit; KOOnepHT]. Mineral.: PtS. Cristalizează în sistemul pătratic. Are duritatea 5, gr. sp. 9, coloare albă până la gălbuie. E unul din principalele minereuri de platină. 7. Coordonarea izolaţiilor [coordination des isolements; Koordination der Isolierungen; coordination of insulafions; szigetelesek egyeztetese; KoopflHHaiţHH (corjiacoBaHHe) h30jihi^hh]. Elf.: Ansamblul măsurilor de luat într'o instalaţie electrică,, spre a împiedeca perforările prin supratensiuni şi a limita conturnările de izolamente la puncte unde s'ar produce stricăciuni foarte mici sau de loc, adică unde exploatarea va fi foarte pufin sau de loc deranjată. Se admit aceste incidente în măsura în care conturnările nu pot fi evitate prin mijloace justificabile din punct de vedere economic. 8. Coordonate [coordonnees; Koordinaten; coordinates; koordinâtâk; KOOp/ţHHaTbl]: Ansamblu de numere (scalari) cari caracterizează univoc, faţă de un sistem de referinţă, unul din elementele unei multiplicităţi continue (care e adesea geometrică). Sistemele de coordonate mai des întrebuinţate sunt: 9. Coordonate baricentrice [coordonees bary-centriques; baryzentrische Koordinaten; barycen-tric coordinates; bârcentrikus koordinâtâk; 6apH-iţeHTpHHeeKHe KOOpAHHaTbl]: Sistem ordonat şi omogen de patru scalari, cari determină univoc un punct M arbitrar al spaţiului cu trei dimensiuni, siste- Ai(xiy,-Zi) i= 1, 2, 3, 4. mul fiind format de masele mt cari trebue să fie atribuite unui sistem de 4 puncte fixe Ai(i = 1, 2, 3, 4), pentru ca baricentrul sistemului masic mi% Ai să coincidă cu punctul M, Dacă spaţiul este raportat la un sistem de referinţă cartesian, legătura dintre coordonatele cartesiene şi cele baricentrice este dată de relaţiile = Y*mixi yl*mi-'Lmiyi £ mi Zţ Calculul cu coordonate baricentrice se numeşte, uneori, calcul baricentric. 10. ~ cartesiene [coordonnees cartesiennes; cartesische Koordinaten; cartesian coordinates; kartezi koordinâtâk; KapTe3HaHCKHe KOOpflH-HaTbl]. V. sub Coordonate proiective. 11. ~ cilindrice [coordonnees cylindriques; zylindrische Koordinaten; cylindric coordinates; hengeres koordinâtâk; IţHJIHH^pHHeCKHe KOOp-/ţHHaTbl] : Sistem ordonat de trei scalari (y, cp, z) cari determină univoc poziţia unui punct M în spaţiul cu trei dimensiuni prin coordonatele polare (y, epHHeCKHe KOOpflHHaTbl]: Cinci scalari proporfionali cu puterile unui punct din spafiul cu trei dimensiuni faifă de cinci sfere linear independente. Coordonatele sunt omogene şi satisfac o relafie pătratică. Se transformă linear şi omogen Ia transformările conforme ale spafiului. 3. ~ pluckeriene [coordonnees pluckeriennes; Pliicker Koordinaten; Pluckerian coordinates; P.-fele koordinătâk;nJiiOKepHaHCKHe K00p;ţHHaTbi]: Sistem de şase scalari ptk = — pki (i, k = V, 2, 3» 4) prin cari este definită o dreaptă din spafiul proiectiv. Coordonatele sunt omogene şi satisfac identic relafia: P12P34 + PisPw + P14P23 ~ 0 • Dreapta care trece prin punctele de coordonate proiective omogene x,- şi yi (i= 1, 2, 3, 4) are coordonatele pluckeriene 4. ~ polare [coordonnees polaires; Polarko-ordinaten; polar coordinates; polâr-koordinâtâk; nOJIHpHbie KOOpAHHaTbl]: 1. In plan: Sistem ordonat de doi scalari reali (r, 9), cari determină univoc pozifia unui punct M în plan, în raport cu un punct fix O (pol) şi cu o dreaptă orientată xx (axă polară), care trece prin el: r = OMJjază vectoare)] 9 = (xx, OM) (unghiu polar). — 2. In spafiu: Sistem ordonat de trei scalari (r, cpf 0), cari determină univoc pozifia unui punct M din spafiu în raport cu un punct fix O (pol), o dreaptă fixă xx, care trece prin O, şi un plan fix care confine dreapta xx: r = OM (rază vectoare); cp - xx, OM (longitudine); B = OM, OM (latitudine), M' fiind proiecfia lui M pe planul fix. Dacă r esfe constant, (cf, Q) sunt coordonatele unui punct de pe sfera de centru O şi de rază r. Sîn. Coordonate sferice. 5. ~ proiective [coordonnees projectives; pro-jektive Koordinaten; projedive coordinates; ve~ tuleti koordinătâk; npoeKiţHOHHbie KOOPAH-HaTbl]: Sistem ordonat de patru scalari {x1,x2,xs,xi), cari sunt determinafi, în afară de un factor de proporfionalitate, de pozifia unui punct M din spafiu în raport cu un tetraedru Ai A2 As Ai şi de un punct E (punct unitate) exterior fefelor tetrae- / drului. Raportul — este egal cu biraportul fasci- xk cuiului de plane cari proiectează punctele Aţ, A^t M, E din muchia tetraedrului opusă muchiei A,^Ak, — In plan, se obfine un sistem de coordonate proiective omogene (jgi, X2t xs)t considerând un triunghiu A1A2A3 şi un punct £ (punct unitate) xi exterior laturilor triunghiului. Raportul — este xk egal cu biraportul fasciculului de drepte ce proiectează punctele Ap A^ E, M din vârful opus laturii Aţ Ak. — Dacă una din fefele tetraedrului (laturile triunghiului) de referinfă este confinută de planul (dreapta) dela infinit, coordonatele proiective astfel particularizate se numesc coordonate cartesiene. Sin. Coordonate omogene. a. ~ tangenfiale [coordonnees tangentîellesy Linienkoordinaten und Ebenenkoordinaten; tangenţial coordinates; tangenciâlis koordinătâk; TaHreH-iţHajiHbie KOOpAHHaTbi]: 1. In plan: Sistem ordonat de trei scalari, cari determină pozifia unui drepte în. plan. Dacă ecuaţia punctuală a unei drepte este: uixi + mx 2 + uzxz = 0, hi, «2, m formează un sistem omogen de coordonate tangenfiale ale dreptei. — 2. In spajiu: Sistem ordonat de patru scalari cari determină pozifia unui plan în spafiu. Coeficienfii ui, m, u3f ui, cari figurează în ecuafia punctuală a unui plan uixi + U2X2 + mxs + mx* — 0 sunt coordonatele tangenfiale omogene ale planului. 7. ~ trilineare [coordonnees trilineaires; trili-neare Koordinaten; trilinear coordinates; triline-âris koordinătâk; TpexJiHHefabie KOOpflHHaTbi]: Sistem particular de coordonate proiective în plan, punctul unitate fiind centrul cercului înscris în triunghiul fundamental A1A2AS.Ex.: Coordonatele trilineare ale punctului de concurenfă a medianelor sunt: (--------» —-------v ------), iar ale 'sin Ai sin A2 sin As' ortocentrului (--------» -------» ------- xcos Ai cos A2 cos As' 8. ~ unghiulare [coordonnees angulaires; Winkelkoordinaten; angular coordinates; szog-koordinâtâk; yroJlbHbie K00pflHHaTbl]: Unghiurile sub cari se văd, dintr'un punct M, laturile unui triunghiu de referinfă. 9. Coordonate cereşti [coordonnees celestes, coordonnees spheriques; sphărische Koordinaten; spheric coordinates; gombkoordinâtâk; He6ec-Hbie KOOpflHHaTbl]. Asfr..* Coordonatele astrelor în diferite sisteme de referinfă; dintre acestea, coordonatele azimutale sunt mai des întrebuinţate, V. sub Sisteme de referinfă. 10. ~ cereşti orizontale [coordonnees sphe-rîques horizontales; sphărische Horizontalkoordr-naten; horizontal spheric coordinates; vizszintes. szferikus koordinătâk; He6eCHbie r0pH30HTaJIb* Hbie KOOpAHHaTbl]. Astr.; Coordonatele sferice ! al căror sistem de referinfă este caracterizat prin 816 planul fundamental al sistemului reprezenta!de orizontul locului unde se face obser- /TZ vaţia şi printr'o axă fundamentală a sistemului, reprezentată de verticala locului. H In acest sistem, coordonatele u-nui astru sunt azimutul şi înălţimea lui. Coordonatele orizon- ^ . . fale ale aceleiaşi F'9-273 Coordonate cereşl, oruonlale. stele variază cu locui de observaţie, fiindcă planele verticale şi orizonturile nu sunt aceleaşi pentru două puncte de observaţie diferite; de aceea, coordonatele orizontale se mainumesc şi coordonate locale ale astrului (fig. 273). 1. Coordonate ecliptice [coordonnees eclipti-ques; ekliptische Koordinaten; ecliptic coordinates; ekliptikus koordinâtâk; 3KJlHIITH4eCKHe KOOpAH-HâTbi]. Asfr,; Sistem de coordonate, caracterizat prin planul fundamental, reprezentat de planul eclipticei şi prin axa fundamentală, reprezentată de diametrul iz u' perpendicular pe planul eclipticei, ca şi prin originea unghiurilor sistemului, reprezentata de punctul ver-nal 7 (fig. 274). Coordonatele ecliptice ale unei stele sunt: longitudinea (ecliptică) şi latitudinea (ecliptică). Aceste coordonate nu rezultă din observaţia directă a astrelor, ci se deduc, prin calcul, din coordonatele ecuatoriale (ascensiunea dreaptă şi declinaţia)f cu cari au aceeaşi origine. 2. ~ ecuatoriale [coordonnees equatoriales; Aquatorialkoordinaten; equatorial coordinates; del kor-koordinâtâk; 9KBaTopHaJibHbie KOop/ţH-HaTbl]. Asfr.: Sistem astronomic de coordonate, în care planul fundamental este reprezentat de ecuatorul ceresc, axa fundamentală este axa lumii, iar originea unghiurilor de coordonate este punctul vernal f (fig. 275) Coordonatele ecuatoriale sunt ascensiunea dreaptă şi decli-naţia. Fig. 2 74.Coordonate ecliptice. Fjg. 275. Coordonate ecuatoriale. 3- ~ locale ale unui astru [coordonnees spheriques locales; sphârische Horizontalkoordi-naten; local spheric coordinates; vizszintes szfe-rikus koordinâtâk; MeCTHbie C7,5, gr. sp. 2,6; luciu sticlos gras; e iransparent până !a translucid, cu policroisrn pronunţat. Are coloare cenuşie, brună-albăstruie, violetă-albăstruie, albastră închisă, brună-verzuie, gălbuie. Se găseşte în graniţe şi în gneisuri, uneori asociat cu granat, spinel, silimanit. Este considerat ca o piatră semipreţioasă. Varietatea albastră, numită safir de apă, se găseşte în anumite aluviuni. Varietatea mai comună, de coloare albastră închisă, numită peliom sau iolit, se găseşte în anumite graniţe, asociată cu pirotină, blendă şi pirită. Fahlunitul dur din gneisurile scandinave, de coloare brună, este, de asemenea, cordierit. Poate fi uşor confundat cu cuarţul, din cauza greutăfii specifice asemănătoare şi a birefringenfei. 12. Cordilierâ [cordillere; Kordilliere»; cordil-lera; kordillier; KOpflHJlbepbl]. Geol.: Gean-ticlinai pe cale de exondare. 13. Cordită [cordite; Cordite; cordite; kordit; KOpflHT (6e3AbIMHblâ HHTpOrJIHIţepHHOBblft nopox)]. Expl.: Pulbere cu nitroglicerină şî nitroceluloză, care are ca stabilizant şi plastifiant vaselina sau centralita. Se prezintă în formă de cilindri plini sau de macaroane. Procentul de nitroglicerină în pulberile vechi e de 58%; în pulberile noi, e de 30%. E întrebuinţată ca încărcătură de asvârlire pentru artilerie. 14. Cordoane de încadrare. V. Benzi de încadrare. 15. Cordon [cordon; Rippe; rib; sav, ov; pedpo]. Metl.: Făşie de material care desparte două caneluri vecine ale unui cilindru de laminor. Lăjimea unui cordon este de 10,,,25mm. Dacă este prea îngust, se rupe marginea, iar dacă se face prea lat, cilindrul de laminor este rău folosit, micşorându-se numărul caneluri lor. ie. Cordon [cordon; Rand; engrailed ring, mi lied edge; perem; felhajtott sz6l; rypT (noKaToe pe6po MOH6TM)]: Marginea ridicată a unei monete, a! cărei scop este de a feri gravura de o uzură prea rapidă şi pe care, în acelaşi timp, se imprimă zimţii sau inscripţia destinată să îngreuneze falsificarea. Această in* scripfie poate fi o deviză sau este formată din arabescuri, stele, puncte, linii şerpuite, etc. In- 52* 820 scripfiile suni gravate în adâncime Sau apar în relief (ca la unele monete de aur). 1. Cordon de materiale [cordon; Schnur; string of heaps; ov; pacnOJIOKeHHe (MaTepna-JlOB)]. Drum.: Dispozitiv de aranjare a materialelor (nisip, pietriş, piatră spartă, etc.) necesare construcţiei, reprofilării sau întrefinerii drumurilor. Materialele sunt aşezate în lungul şoselei, pe platformă, pe acostamente, etc., sub forma unei figuri continue, cu secfiunea triunghiulară sau trapezoidală (respectându-se taluzul natural al materialului) calculată astfel încât, într'un metru de cordon să fie cantitatea de materiale necesară pentru 1 m de şosea. 2. Cordon de sudură [soudure circulaire; Schweiljrundnaht; welding ring; heggesztesi varrat; CBapOHHOe Kojlbiţo]. Mş.: Porfiunea de metal depusă prin sudură la îmbinări sudate. Sin. Cusătură de sudură. 3V Cordon de telefonie [cordon de tele-phonie; Fernsprechschnur; flexible cord for tele-phone; telefonzsmor; TeJie(|)OHHblft IHHyp]. Telf.: Ansamblu constituit de firele conductoare izolate între ele şi împreună, şi legate la diferite părfi conductoare ale unei fişe de telefonie. 4. Cordon litoral [cordon littoral; Nehrung; offshore bar; foldnyelv; npHdpeJKHblâ BaJI HJIH 6ap]: Făşie de uscat, îngustă şi lungă, care desparte o lagună sau un liman,de mare. Se formează în mări cu maree mici, din nisip, prin efectul valurilor şi al curenfilor. Sin. Perisip. 5. Cordon orizontal [cordon horizontal; waagerechter Schnurbaum; horizontal cordon; vizszintes fuzer; ropH30HTajibHafl Hinajiepa]. Agr.: Formă de pom, palisată, la care axul de creştere este condus şi legat în pozifie orizontală pe un schelet de spalier. 6. Cordon vertical [cordon vertical; senk-rechter Schnurbaum; vertical cordon; fuggoleges fuzer; BepTHKâJIbHaH Hinajiepa]. Agr.: Formă artificială de pom obţinută prin tăieri regulate, la care axul de creştere este condus pe verticală--şi ■ cu producţii "de lemn scurte. 7. Cordonaj [cordonnage; Răndeln; milling; peremezes, recezes; (|)pe3epOBaHHe]: Operaţiune de ridicare a marginilor rondelelor pentru monete, astfel încât, în momentul baterii» să apară cordonul protector. Cordonajul se face cu ajutorul maşinii de cordonat. 8. Cordory [velours-â-cotes; Kordstoff; cor-duroy; kord-szovef; pyd^aTblH MaHHeCTep]: Pânza cu îngroşeri pâsloase cari formează dungi paralele. Cu ea se acopere suprafafa unor mese folosite la concentrarea minereurilor. 9. Corectare [correction; Berichtigung; cor-rection; beâllitâs, beigazitâs; KOppeKiţHH, no-npaBKa]. Tehn.: Restabilirea pozifiei normale sau a pozifiei proprii folosinfei, pentru un aparat, maşină, unealtă, etc. io. Corectare [correction; Korrektion; correction; szabâlyozâs; HcnpaBjieHHe, BbinpaBKa]. V. Regularizare. | 11. Corectare [correction; Berichtigung, Korrektion; correction; kikeszites, kijavitâs (feny-kep); KoppeKiţHH, nonpaBKa, KoppeKTypa]. Foto.: Operafiunea de întărire sau de slăbire a părfilor negre şi albe ale unui negativ sau pozitiv fotografic developat şi fixat. Prin corectare şe obfin contrastele necesare, corespunzătoare originalului, sau se înlătură efectul unor greşeli făcute ia fotografiere (timp de expunere prea scurt sau prea lung, developare prea accentuată, etc.). 12. Corecţie de măsură [correction de mesure; Mefjkorrektion; correction of measure; meres-javitâs; KOppeKlţHH Mepbl]: Cantitatea care trebue adunată algebric la indicafia dintr'o măsurătoare, spre a obfine adevărata valoare a mărimii măsurate. V, şi Corecfie de instrument. is. Corecfie barometrică [correction baromâ-trique; barometrische Korrektion; barometer correction; barometrikus javitâs; 6apOMeTpH-qeCKaa KoppeKTHpoBKa]: Corecfie aplicată valorilor indicate de diferite barometre cu mercur, situate în condifiuni fizice diferite, pentru a le face comparabile între ele. Se aplică următoarele corecfii: 14. ~ de capilarifate [correction de capilla-rite; Kapillaritătskorrekfion; correction for ca-pillarity; hajszâlcsovessegi javitâs; KOppeKTH-pOBKa KartHJlJlHpHOCTH]: Corecfia necesară eliminării depresiunii capilare din barometru. Se dă, într'un tablou, în funcfiune de diametrul tubului şi de înălţimea meniscului. Corecfia de capilaritate se determină, la barometrele normale, prin măsurarea înălfimii meniscului. Ea nu se determină în cazul barometrelor obişnuite. In schimb, prin compararea acestora cu baro-> metrul normal, se obfine corecţia de instrument care, în felul acesta, o include şi pe aceea de capilaritate. înălfimea meniscului într'un barometru variază în decursul timpului; în consecinţă, corecfia de capilaritate şi cea de instrument nu rămân constante. De aici, nevoia de a repeta, din timp în timp, comparaţiile cu barometrul normal. is. ~ de gravitafie [correction de gravitation; Schwerekorrektion; gravitation correction; gravitâcios ero okozta javitâs; KoppeKTHpoBKa rpaBHTaiţHH]: Greutatea coloanei de mercur a barometrului este egală cu presiunea exercitată, la nivelul Rezervorului barometric, de către o coloană verticală de aer cu aceeaşi secfiune şi extinsă până ia limita superioară a atmosferei. Dacă p este presiunea, p densitateai mercurului, h înălfitnea coloanei şi g intensitatea (acceleraţia) gravitafiei, p = pgh. In mod curent, pre^ siunea se exprimă prin înăl(imea h. De altă parte, g descreşte în altitudine şi creşte dela ecuator la poli. Aşa încât, la o aceeaşi presiune şi temperatura, h variază cu altitudinea şi cu latitudinea. Pentru a face observaţiile barome-trice comparabile între ele, înalflmile h sunt reduse la valorile pe cari ar trebui să le aibă la aceeaşi presiune atmosferică, dar la nivelul mărîi (v. Reducerea presiunii atmosferice), Ia temperatura de 0° şi ia (atitudinea de 45°. Această din urmă corecfie e hA5]0=\.z{ 1 —0,00259 cos 2 cp) (1 -0,000 000196 z), unde h este înălţimea coloanei barometrice la latitudinea şi altitudinea arătată de indici. Co-recfia e foarte mică, şi nu este necesară decât când se compară observaţii făcute la latitudini sau altitudini cari diferă mult unele de altele. Sin. Corecfie de latitudine. 1. Corecfie de instrument propriu zisă [correc-tion de Pinstrument; eigentliche Instrumentkorrek-tion; correction of the instrument; tulajdonkepperii muszerhiba javitâs; KOppeKTHpOBKa HHCTpy» MeHTOB B CO^CTBeHHOM CMbICJie CJIOBa]: Corecţia care se face prin compararea diviziunilor scării cu citirile ia un barometru normal. 2. ~ de temperatură [correction de fempe-rature; Temperaturkorrektion; correction for temperature; leghomersekleti javitâs; KOppeKTH-pOBKa TeMnepaTypbl]: Inăifimea coloanei de mercur din barometru depinde nu numai de presiunea atmosferică, ci şi de temperatura mercurului. Când aceasta din urmă sufere o creştere, densitatea mercurului scade, şi coloana urcă în barometru până când realizează din nou o greutate egală cu presiunea atmosferică. De asemenea, prin creşterea temperaturii, scara gradată a barometrului se dilată, şi diviziunile se distanfează. Pentru a elimina acest dublu efect al temperaturii asupra barometrului, se procedează Ia reducerea fa 0°, adică la calcularea înălfimii care ar fi citită dacă barometru! srar găsi la 0°. In felul acesta devin comparabile observafiile făcute în condifiuni de temperatură diferite. Inăifimea redusă se obfine adăugind înălfimii citite H (în mm, şi la temperatura t, indicată de termometrul alipit), corecţia c= —(a+£) îH, undea este coeficientul de dilatare cubică a mercurului (0,000182), iar p coeficientul de dilatare lineară a scării (0,000019 pentru alamă şi argentan; 0,000008 pentru sticlă; 0:000011 pentru ofel; 0,000001 penfru invar, etc.). La barometrele aneroide, corecfia de temperatură se stabileşte prin comparafie cu barometrul cu mercur, — afară de cazul când aneroidul este compensat, când variafiile datorite schimbărilor de temperatură sunt compensate adică prin însăşi construcfia aparatului. 3. Corecfie de aer liber [correction â Pair libre; Freiluftkorrektion ; open air correction ; szabadlevego korekcioja ; KOppeK-t|HH OTKpbITOft nOflCTaHUHH (B03ayiHH0fi)l. Geod.: Corecfie aplicată în gravimetrie valorilor măsurate ale accelerafiei g a gravifafiei, pentru a elimina influenfa inegalei depărtări a stafiilor de măsură de centrul Pământului; h fiind altitudinea în metri a stafiei deasupra nivelului mării, corecfia de aer liber este egală cu A g = 0,0003086 h. 4. ~ isosfatică [correction isostatique; isostatische Korrektion; isostafical correcfion; 821 izosztatikus korekcio; HSOCTâTH^eCKaH KoppeK-IţHH]: Corecfie aplicată, în gravimetrie, valorilor experimentale brute ale accelerafiei g a gravi-tafiei, pentru a elimina diferentele de atrac-fiune gravitafională a maselor cari constitue scoarfa globului, şi cari se qăsesc în echilibru de plutire, potrivit teoriei isostaz ei. s. Corecfie topografică [correction topogra-phique; Gelăndekorrektion; topographical correction ; terepkorekcio; TonorpatJmnecKaH KOppeKIţHH].Topog.: Corecfie aplicată, în gravimetrie, valorilor obfinute experimental pentru accelerafia g a gravifafiei şi pentru mărimile conexe (gradient, mărimi de curbură, etc.)*, pentru a elimina influenfa denivelărilor de teren din vecinătatea stafiilor de măsură. 6. Corecfie totală Bouguer [correction totale de B.; vollstăndige B.sche Korrektion; total B. correction: B.-fele teljes korekcio; IlOJIHaH KOp-pemţHfl Byrepa]. Geod.: Corecţie aplicată, în gravimetrie, valorilor experimentale brute ale acceleraţiei g a gravifafiei, pentru a elimina influenfa masei de teren situate între stafia de măsură şi nivelul marii. Corecfia totală Bouguer este suma algebrică a trei termeni: corecfia în aer liber, corecfia topografică şi termenul Bouguer propriu zis. Acesta din urmă reprezintă atractiunea unei plăci cu dimensiuni orizontale infinite, având ca grosime altitudinea stafiei de măsură deasupra nivelului mării, şi ca densitate, densitatea medie a subsolului dintre aceste două niveluri. 7. Corecfie de istereză [correcfion d'hysteresis; Hysteresiskorrektion; correction for hysteresis; hisz-terezia javitâs; rHCTepe3HCHan KOppeKTHpOBKa]: Corecfia pentru întârzierile remanente ale aparatelor, datorite isterezei elastice sau magnetice. 8. Corecfie Givry [correction G.; G. Berichti-gung; G. correction; G.-fele javitâs; KOppeKTHpOBKa }Khbph]. Av.: Corecfia care se aplică distanfei dintre postul unui avion şi o stafie de radioemisiune terestră, când această distanfă depăşeşte 50 mile marine, sau 50' pentru latitudinea de 45° a fării noastre, deoarece, în acest caz, nu se mai poate confunda loxodroma de pe harta Mercator cu ortodroma după care se propagă undele electromagnetice. 9. Corecfie balistică [correction balistique; balli-stischer Vorhalt; ballistic correcfion; baliszfikus gorbe javitâsa ; 6aJlJiHCTHHeCKaH KOppeKTHpOBKa]. Tehn. mii.: Oricare din corecfiile cari trebue aplicate elementelor de tragere (altitudinii şî distanfei focos) pentru a corecta diferer.-fele dintre condiţiunile de moment şi condi-fiunile tip ale tablei de tragere. 10. ~ de distanfă [correction de distance; Ent-fernungsvorhalt; distance correction ; tâvolsâg megâllapitâs javitâsa; /ţHCTaHiţHOHHan KoppeK-iţHH], Tehn. mii.: Corecfie care trebue aplicată distanfei actuale dintre un punct de pe pământ şi un avion, pentru a se obfine distanfa lineară viitoare, care diferă de cea actuală —- şi anume, datorită mişcării avionului până sa fie ajuns de proiectilul de artilerie antiaeriană. 822 1. Corecfie de para laxă [correction de parai 1-axe; Parallaxe-Vorhalt; parallax correction; pa-ralaxis hiba javifâsa; KoppeKTHpoBKa napaJI-JiaKCa]. Tehn. mii.: Corecfie care trebue aplicată elementelor de pozifie folosite de aparatul central de tragere care se găseşte instalat în afara bateriei, pentru a corespunde cu elementele de pozifie tip ale bateriei. 2. ~ de timp mort de manevră [correction de temps mort de manoeuvre; Handhabungszeit-korrektion; correction for the firing-fime; :ido-kulombozet javitâsa; KoppeKTHpoBKa BpeMeHH noTepHHHoro npn HaBO/ţKe opy/ţHH]. Tehn. m/f.: Diferenfa de timp ce se adaugă duratei de traiect, datorită manevrei servantului trăgător, şi care 'intră în calculul pozifiei viitoare a ţintei. 8. ~ principală de direcţie [correction principale de direction; Seilenwinkelvorhalt; principal direction correction; oldalelteres javitâsa; rjiaBHan KoppeKTHpoBKa HanpaB jieHHH, ynpe>KAeHHe yrjia 60K0B0r0 CHOca]. Tehn. mii.: Unghiul care trebue adăugit unghiului de azimut, pentru a găsi azimutul viitor, care diferă de cel actual, şi anume datorită nrVşcării avionului în timpul duratei de traiect a proiectilului antiaerian. 4. ~ principală de înălfare [correction principale de hauteur; Hohenwinkelvorhalt; principal height correction; magassâgi szogelteres javitâsa; rjiaBHan KoppeKTHpoBKa bhcotbi, ynpeîKAeHHe BbicoTHoro yrjia], Tehn. mii.: Unghiul care trebue adăugit unghiului de înălfare actual, pentru a găsi unghiul de înălfare viitor, care diferă de cel actual, datorită mişcării avionului în timpul duratei de traiect a proiectilului antiaerian. 8. Corecfie de instrument [correction instrumentale; instrumentale Korrektion; correction of an instrument; a muszerolvasâsi hiba Javitâsa; KoppeKTHpoBKa HHCTpyMeHTOB, IipH60p0Bl: Corecfia care se aplică citirilor la instrumente, şi care provine fie din construcfia. fie din modul de comportare a. instrumentului. Ea este de mai multe feluri: «. ~ de inerţie [correction d'inertie; Trâg-heitskorrektion; correction for inerţia; tehefeflen-segi hiba javifâsa; KoppeKTHpoBKa HHepiţHH|: Corecfia care se aplică la instrumente, respectiv înregistrării măsurătorilor, sau curbelor înregistrate, penfru a înlătura efectul întârzierii aparatelor în măsurarea mărimii respective. V. Inerţie instrumentală. 7. ~ de instrument, propriu zisă [correction instrumentale; eigentliche insfrumenfkorrektion; correction of an instrument; a tulajdonkeppeni . muszer hiba javitâsa; KoppeKTHpoBKa HHCTpy-MeHTa B COdCTBeHHOM CMbICJie CJIOBa]: Corecţie care trebue făcută penfru a elimina erorile datorite defectuozităţilor în construcţia instrumentului. Se stabileşte prin comparaţie cu un instrument etalon, s. Corecfie de putere [correction de puis-sance; Leistungskorrektur; power correction; tel-jesitmeny javitâs; KoppeKTHpoBKa CHJlbl, MOHţ-HOCTH]. Av.: Aducerea valorilor puterii unui motor de avion obfinute în condifiunile de funcţionare ale bancului, la acelea corespunzătoare atmosferei standard la sol sau în altitudine. Această corecţie se referă, în general, la densitatea aerului admis şi la contrapresîunea de evacuare. 9. Corecfie de refracţiune. V. sub Refrac-fiune atmosferică. 10. Corecfie, număr de V. Număr de corecfie. 11. Corector [correcteur; Korrektor; reader; korekfor; KoppeKTOp]. Arfe gr.: Persoană însărcinată cu citirea textului cuies ia o tipografie şi cu semnalarea greşelilor făcute la culegere. 12. Corector [correcteur; Ausgleicher; equalizer; javito muszer; KoppeKTOp]: Aparat care lucrează de obiceiu automat, destinat să modifice într'un sens definit modul de funcţionare al unui sistem, înlăturând anumite imperfecţiuni ale acestuia. j 13. Corector [correcteur; Flakvisier; corrector; repufogep helyzetet megâllapifo muszer; Kop-peKTOp, BbicoTHblâ KpaH], Tehn. mii.: Aparat folosit în artileria antiaeriană la calculul mecanic al pozifiei viitoare a avionului, plecând dela elementele stării actuale. 14. Corector altimetric [correcteur alfimetrique; Hohenregler des Gemisches; altimetric equalizer; elegyszabâlyozo keszulek; BbICOTHblă KOppeK-Top (peryjiHTop, ypaBHHTejib)]: Ac cu un anumit profil, comandat de o capsulă baro-metrică şi care intră în jiclorul principal, pentru a micşora accesul combustibilului când scade densitatea aerului. Serveşte la motoarele de avion pentru menţinerea dozajului corect al amestecului la altitudine. is. Corector de atenuare [correcteur; Enfzerrer; equalizer; hullâmsemmisito; ypaBHHTeJlb, 6a-JiaHCHHH KOHTyp] .Telc.: Aparat cu ajutorul căruia se înlătură distorsiunea de atenuare care se produce când o undă complexă se propagă de-a-lungul unei linii telefonice, caracteristica sa de atenuare dând, împreună cu caracteristica de atenuare a liniei, o atenuare independentă de frecvenfă. ie. Corector de impedanţă [correcteur d'impe-dance; Scheinwidersfandsangleicher; împedance equalizer; lâtszolagos ellenâllâst kiegyenlito muszer; ypaBHHTeJlb HMneflaHCa]. Telc.: Aparat format din impedanţe în serie sau în derivaţie cari, puse înaintea unei linii sau a unei terminaţii, pot reduce impedanfa acestora la o valoare fixă, independentă de frecvenţă. 17. Corectură [epreuve, exemplaire d'essai; Abzug, Andruck, Korrektur; proof, proof-sheet kefelenyomaf.' KoppeKTypHblă JIHCT]. Arfe gr.: Tiparul de probă luat de pe textul cules sau de pe forma de imprimare, pentru a se control 823 greşelile. Acestea se îndreaptă prin confruntare cu manuscrisul. 1. Corecturi [corrections; Korrekturen, ge-zeichnete Fehler; marks; nyomdahiba javitâs; KoppeKTypa, nonpaBKH, OTMeTKH], Arfe gr.: îndreptările făcute tiparului de probă, cu indicarea greşelilor prin anumite semne convenţionale. 2. Corelate [correlates; Korrelaten; corre-lates; korelâtâk; KoppejiHTbi]. C/c. e.: Valori de substitufie k, prin cari sunt înlocuite cele n mărimi necunoscute cari intră într'un sistem de p ecuafii de observafie (ecuajii de condiţiune), unde p^.n adică numărul ecuaţiilor sistemului de rezolvat este mai mare (sau mai mic) decât numărul necunoscutelor. 3. Coreiafeior, ecuaţiile ~ [equations des correlates ; Korrelatengleichungen ; correlates equations ; koreiâta-egyenletek ; ypaBHeHHH KOppeJlHTOB]. C/c. e.: Sistem de ecuaţii cari conţin corelatele ecuaţiilor de erori, a cărui rezolvare permite găsirea valorilor corelatelor, cari, substituite în ecuaţiile normale, , conduc Ia determinarea valorilor celor mai probabile ale mărimilor necunoscute, măsurate sau observate de n ori. 4. Corelaţie [correlation; Korrelation; correlation; kolcsonosseg; KOppeJIHlţHH, COOTHOIIie-HHe]: O transformare a spafiului proiectiv în el însuşi, care face să corespundă fiecărui punct-imagine câte un singur p!an-obiect, la puncte-imagine distincte corespunzând plane distincte, şi astfel încât puncte situate în acelaşi plan să aibă ca „imagini plane cari trec prin acelaşi punct. In coordonate proiective omogene, o corelafie are expresiunea 4 aikxk {*=1.2,3,4), unde xlf..;,x4 sunt coordonatele punctuale ale punctului-obiect, ux, ..., sunt coordonatele tangen}iale ale planului-imagine, iar determinantul coeficienfilor e diferit de zero. O corelaţie între două spafii suprapuse e involu-torie, când e identică cu inversa ei. Exemplu: Transformarea prin plane polare reciproce fa{ă de o cuadrică este o corelafie. — Conceptul se poate generaliza, respectiv restrânge, la spafii proiective cu oricâte dimensiuni — şi priveşte punctele şi hiperplanele. In cazul dreptei, corelafia se confundă cu colineatia. 5. Corelaţie, coeficient de ~ [coefficient de correlation; Korrelationskoeffizient; coefficient of correlation; kolcsonossegi tânyezo; K03(|)4)H-IţHeHT KOPpeJIHIţHH, COOTHOmeHHH]. C/c. pr.: Coeficientul de corelafie al lui Pearson, dintre două variabile statistice x şi y, cari iau valorile x = xi («=1, 2 Nx)ş\y=yj (;=1,2,.. .Ny), e câtul sumei produselor abaterilor (xt — mx) şi (y*—tny) ale celor două variabile fafă de valorile lor medii mx şi prin produsul abaterilor lor medii pătrafice zx şi x , şi prin numărul al tuturor perechilor de valori ale ceîor două variabile: NxNy _ *=1 >1 __________________ r“ N N t % iXx x y Valoarea r = 0 reprezintă lipsa de corelafie, iar valoarea r = ± 1, exîsfenfa unei corelafii rigide. 6. Corespondenţa proiectivă [correspondance projective; Projektivitât; projecfive correspon-dence; projektiv vonatkozâs; IipoeKIţHOHHOe COOTBeTCTBHe]: 1. In forme de spefa întâi: Corespondenţă biunivocă între elementele a două multiplicităţi cu o dimensiune (punctele unei drepte, drepte sau plane formând un fascicul), astfel ca biraportul a patru elemente ale unei. forme să fie egal cu biraportul elementelor corespunzătoare din cealaltă formă. — 2. In forme de spefa a doua: Corespondenţă biunivocă între elementele a două multiplicităţi cu două dimensiuni, astfel încât unei forme de spefa întâi, conţinută în una din ele, să-i corespundă o formă de spefa întâi în corespondenţă proiectivă cu ea. — 3. In forme de speţa a treia: Corespondentă biunivocă între elementele a două multiplicităţi cu trei dimensiuni, care transformă formele de spefa întâi şi a doua ale uneia din ele, în forme de aceeaşi spefă ale celeilalte, în corespondenţă proiectivă între ele. 7. Corespondentă, principiul de ~ [principe de correspondance; Korrespondenzprinzip; cor-respondence principie; vonatkozâs elve; npHH-UiHn COOTBeTCTBHH]. Fiz.: Legile Fizicei clasice sunt valabile asimptotic, când constanta h a lui Planck e neglijabilă fafă de acfiunile ce trebue luate în considerare (Bohr). 8. Corespondente, stări V. Stări corespondente. 9. Corfă. Colivie de extracfie (termen minier regional, Transilvania). 10. Corfă. !nd. făr. V. sub Piuă. 11. Corharf [corhart; Corhart; corhart; korhart; KOpxapTj. Ind. st. c.; Produse refractare super-aluminoase, cari a'ting refractaritatea CS38 = 1850°, în cazuri speciale chiar refractaritatea maxima de CS 42 = 2000°. Se fabrică dintr'un amestec de bauxită cu cca 72% alumină, prin topirea masei ceramice în cuptoare electrice, fasonarea prin turnare în forme (tipare) speciale şi răcire foarte înceată, timp de 1 până la 2 săptămâni. Pentru a obţine o structură microcristalină a masei ceramice, se adaugă topiiurii puţin o-xid de zirconiu. Produsele refractare Corhart corespund compoziţiei mulitei pure şi au proprietăţile acesteia, adică sunt foarte compacte (dense, neporoase) şi extrem de rezistente la agenţi chimici. 12. Coriandru [coriandre; Korîander; corian-der; koriânder; KopnaHAP]. Ind. alim.: Corîan-drum sativum. Planta erbacee, cu miros pătrun- 824 zător, din familia umbeliferelor. Are fructe cu miros de ploşnifă, când sunt verzi; uscate,, răspândesc un miros agreabil. Se întrebuinţează drept condiment. 1. Coridor [corridor; Gang; corridor, passage; folyoso; Kopiîflop]. Arh.: încăperea îngustă şi lungă dintr'o clădire, care serveşte drept dega-jament pentru mai multe încăperi de locuit, pentru clase, birouri, etc. Se numeşte coridor interior, când camerele sunt situate de ambele părţi, şi coridor lateral, când camerele se găsesc numai pe o parte. 2. Coriină fcoriine ; Faserzwischensubstanz ; corium; rostmellekanyag; KopuyM, #epMa]. Ind. piei: Substanţa albuminoidă care umple locul dintre fibrele ţesutului dermic, legând fibrele între ele. Când se usucă pielea, coriina se întăreşte ca un cleiu. Fibrele devenind rigide, pielea pierde elasticitatea şi devine tare. s. Corindon [corindon; Korund; corundum; korund; KopyH/ţ, ajiMa3Hbiă iimaTl. Mineral.: AI2O3. Oxid de aluminiu. Are duritatea 9, qr. sp. 4, luciu adamantin, spărtură concoidală. De obiceiu e incolor. Impurifieaf cu urme de compuşi de crom şi de fier. corindonul devine colorat şi poartă numele de: safir (albastru), rubin (roşu), topaz (galben), etc. Se qăseste în peq-matife sau în calcare cristaline. Varietăţile nobile se exploatează din nisipuri. Corindonul ordinar, corindonul natural, corindonul feruqinoS sau şmirqhelul, se folosesc ca abrazive. Corindonul artificial se obţine prin topirea bauxitei sau a oxidului de aluminiu în arcul electric. 4. Corintic, ordin ^ [ordre corinthien; korin-tische Ordnunq; Corinthian order; korinfusi rend; KopHH(}>CKHâ op/ţep]. Arh,: Ord;n arhitectural caracterizat, în general, prin antablament boqat decorat, cornişă cu modilioane, coloană sveîtă (înălţimea de 10 diametri), capitel în forme de coş. format din foi de acant şi bază bogat mulurată (fiq.276), 5. Coriolis, acceleraţia lui ~ [acceleration de C.; C.sche Beschleunigung; C. acceleration; C.-fele gyorsulâs: yCKOpeHHe KopHOJIHCa]. Mec. V. sub Acceleraţiilor, compunerea e. Coriolis, forţa Iui ~ [force de C.; C. Kraft; C. force; C.-fele ero; CHJia KopHOJIHCa]. Mec. V. sub Forţă. 7. Coriolis, teorema lui ~ [theoreme de C; Satz von C.; C. theorem; C. tetele; TeopeRia KopHOJIHCa], Mec.: Teorema care priveşte compunerea acceleraţiilor V. Acceleraţiilor, com-compunerea Acceleraţia lui Coriolis. 8. Corkit [corkite; Corkit; corkite-; korkit; KopKHTl. Mineral.: PbFe3‘“f(OH)6 I S041 POJ. Varietate de beudantit de coloare galbenă deschisă până la verde. 0. Corlată [termen popular]. Arh.: Policioară aşezată deasupra gurii vetrei din tinda unei case ţărăneşti. Corlata, pe care se aşază vasele, lingurile şi celelalte obiecte necesare pregătirii mâncării, marchează începutul coşului de fum( a cărui formă este, de obiceiu, un trunchiu de piramidă. 10. Cormană. Ind. făr.: Fierul plugului. Sin. Corman (Oltenia). 11. Corn [cornouiller; Hartrieqel: dogwood-tree, cornel-tree; somfa; KH3HJI]. Bof.: Comus mas. L. Arboraş din familia comaceelor, înalt de 4***8 m, comun în pădurile de şes şi de deal. Lemnul, dur, greu, este căutat pentru mânere, pentru strungărie, pentru dinţi de roţi şi bastoane. Fructele, numite coame, sunt comestibile; din ele se face şi dulceaţă. Frunzele şi scoarţa confin materii tanante; ţărancele le folosesc la vopsit. 12. Corn de pluq [mancheron; Sferze; plough handle; ekeszarv; pyHKa îlJiyra]. Agr.: Fiecare din cele două mânere cari servesc la conducerea plugului, ca şi la apăsarea în pământ a fierului plugului. 13. Corn polar [corne polaire; Polhorn; pole tip; polus- szarv; Kpaft n0JIK)CH0r0 6aiHMaKa]. Elf.: Fiecare din cele două extremităţi ale tălpii polare cari ies lateral fafă de miezul polului, într'o maşină electrică rotitoare, cornul polar întâlnit mai întâi de indus se numeşte corn de intrare, iar celălalt, corn de ieşire. 14. Corn sintetic [corne artificielle; Kunsthorn; artificial horn; muszarv; HCKyCCTBeHHblă por]: Masă plastică obţinută din cazeină. 15. Cornee transparentă [cornee transparente; Hornhauf; transparent comea; szaruhârtya; npo-spa^Han poroşniţa, poroBan odojionKa rjia3a]: Membrană transparentă a ochiului, în formă de calotă aproape sferică (r=8mm), neregulată; joacă rolul de fereastră, lăsând să pătrundă razele de lumină în interiorul ochiului; are o grosime de aproximativ 2 mm. i«. Corneene [roches corneennes; Hornfels; hornfels; szarukozet; porOBHJţHbie CKaJlbl]t Roce metamorfozate sub influenţa căldurii desvoltaîe de o magmă cu care au venit direct în contact. Pot fi datorite transformării unor roce sedimentare, unor şisturi cristaline sau chiar unor roce eruptive. Cele provenite din şisturi argiloase se prezintă ca roce compacte cu spărtură concoidală, conţinând în masa lor minerale noi (inexistente în magmă sau în şisturile argiloase primitive), ca: andaluzit (care-i da duritatea şi reflexul roşu-maf), hipersten, cordierit, grenaf şi uneori pirit. t7. Cornet acustic [cornet acoustique; Schall-trichW; hearina trumpet; hangtolcser; CJiyxOBafl Tpy6a, pynop]: Dispozitiv pentru a amplifica sensafia auditivă produsă de un sunet, concentrând asupra timpanului (prin fenomene de refle-xiune pe pereţi) mai multă putere acustică, şl anume aceea corespunzătoare deschiderii cornetului, ori pentru a dirija, în anumite direcţii, undele sonore emise de un izvor acustic. Cornete acustice de diferite forme (conice, spirale, exponenţiale, etc.) sunt folosite în construcfia pate-foaneîor, a vorbitoarelor (difuzoarelor), la ascultă- module n ts $ O t 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ..... I ■■ ■^.v. ■■■>. ^n".........v r,-------------------f--....- ~t—^=i Fig. 276. Două tipuri de coloană şi de antabjament a|e ordinului corintic compozit. „ d/npow 826 ţzzs7//v;;//x toarele folosite în armată, etc. Sin. Pâlnie acustică. 1. Cornieră [corniere; Winkeleisen; angle-ironj szogvas; nojioca yrJiOBoro 3Kejie3a]: Bară profilată, din ofel sau 4din metale uşoare, care are în secfiune două aripi în for-mă de unghiu m drept (fig. 277). Dimensiunile ei sunt standardizate. Tabelele comerciale con- * • • , ^ I* j; Fig. 277. Cormera cu aripi egale (a) mensiuni! de cornieră cu aripi neegale (b). mărime ale cornierei, şi valorile calculate ale momentelor de inerfie în raport cu axele respective de încovoiere, valorile modulului de rezistenfă şi valorile coeficientului de flambaj. — După relafiile dintre aripi, deosebim: 2. ** cu aripi egale [corniere a ai Ies ega-les; gîeichschenkliges Winkeleisen; equally sided angle-iron; egyenloszâru szogvas; yrJiOBOe Hcejie3o c ypaBHOBemeHHbiMH KpaaMH (6o-KaMH)]: Cornieră cu aripile egale între ele. s. ^ cu aripi neegale [corniere â ailes inegales; ungleichschenkliges Winkeleisen; in-equally sided angle-fron ; egyenlotlenszâru szogvas; yrjioBoe 'ncejieso c HeypaBHOBe-meHHBIMH KpaHMH (60KaMH)]: Cornieră cu aripile de lungimi neegale. 4. Cornişă [corniche; Kranzgesimş, Karnies; comice, moulding; korpârkâny; KapHH3, IlOH-COK, BbIKpyJKKa]. Arh.: 1. Element de construcţie ieşit spre exterior din planul vertical al unuirffgld, menit să apere zidul de apele de ploafjteţ— 2. Partea superioară a antablamentului. alcătuită dintr'o serie de muluri. In arhitectura clasica, cornişa ordinului doric se caracterizează prin i&u&ile, a ordinului ionic prin denticule, iar XHiMOrdinuIuî corintic prin modilioane. — 3. Mcribrile proeminente, aşezate sub plafonul uneistrtcăperi, deasupra unei uşi, a unei ferestre, a unei mobile, etc. kcdtnish-sfone [cornish-stone; Cornish-stone; Cornish-stone; kornis-szfion; KOpHBaJlJlHftCKaH ropHaH ttopo^a]. Mineral.: Varietate de peg-mafită°cu feldspatul descompus (caolinîzat), care înlocuişfe, în masele ceramice, în acelaşi timp feldspatul, caolinul şi cuarful. Raportul dintre caolin, feldspat şi cuarf variază foarte mult în diferitele puncte ale zăcămintelor de cornish-stone. 6. Cornişoni. Agr.: Varietate de castraveţi, cu fructele mici, acoperite cu brobonele. Se culeg când au grosimea de 2,,,3 cm şi se conservă în oţet. Sin. Cornişoni d,p Paris. 7. Cornifă. Ind. făr.: Unealtă a rotarului, în formă de scaun, în care se aşază roata când se înspifează sau când i se punobezile. Sin. Cobilă, Cuşniţa, Scaun de înspiţat, s* Cornii, prismă V. sub Prismă. »• Cornur strate de ~ [couches deC.;Schîch-ten von C; C. strata; C.-retegek; nJiaCTbl K,]. Geo/.: Faciesul particular al Aquitanianului din partea răsăriteană a Munteniei, reprezentat prin marne cenuşii-negricioase, bituminoase ş\ sărate, cu intercalaţii grezoase, cari stau deasupra „gipsurilor inferioare". 10. Cornul caprei. Agr.; Varietate de ardeiu lung, cu fructul în formă de corn de capră, de coloare verde* sau galbenă în stare crudă, şi care devine la maturitate portocaliu, respectiv roşu. 11. Cornul secarei’ [ergot du seigle; Mutter-korn; rye ergot; anyarozs; cnopbIHbH pjKH]. Agr.: Boală a secarei, produsă de ciuperca Clavi-ceps purpurea (Fr.) Tulasne, din familia hioo-creaceelor, Atacă spicele în cari, în locul boabelor, se- formează nişte organe caracteristice, alun-qite, de forma unui corn, de coloare neagră-violacee, numite scleroţi, cari sunt organele de rezistenfă ale ciupercii. Din aceşti sclerofi se extrage ergotina •— substanfă cu aofiune hemostatică. Pentru combatere, se recomandă strângerea sclerofilor, evitarea terenurilor în cari boala s'a manifestat, şi evitarea terenurilor umede şi reci. Sin. Secară cornută. 12. Cornus sanquinea L. Bof.; V. Sânger. 13. Cornufină Tcornutine; Cornutin; cornutine; kornutin; KOpHyTHH]. Farm.: Amestec de divers i alcaloizi conţinuţi în erqotul de secară (er-qotină, ergotoxină. ergotamină). E o ipulbere amorfă, brună, puţin solubilă în apă; solubilă în alcool cald. Excitant al contracţiunilor uterine. 14. Cornwailif Icornwallite; Cornwallit: corn-waîlife ; kornvâllit; KOpHBajiHT). Mineral Cu5[(OH)2 I AsCVta • 3 H2O. Aparent amoşf, însă anisotrop. Are duritatea 4,5, gr. sp. 4,2 şi coloare verde închisă. 15. Coroană [couronne; Kreisring; annufus; korona. korgyuru; KOJIblţo]. 1. Geom.; Suprafaţă olana cuprinsă între două cercuri concentrice. Sin. Inel circular. —2. Meteor. V. sub Meteori optici. — 3. Tehn. mii.: Lucrare de fortificaţii, alcătuită dintr'un bastion central cu două aripi laterale terminate prin câte un semibasfîon. ie. Coroană australă [couronne australe; sud-lîche Krone; corona austrina; delj korona; I05K-RBH KOpOHâ]. Astr.: Constelaţie din emisfera australă, în formă aproape circulară, neobservabilă cu ochiul liber, cuprinsă între constelaţiile Scorpionul şi Arcaşul. 17. ~ boreală [couronne boreale; nordliche Krone; corona borealis; eszaki korona; ceBepHafl KOpOHa]. Astr.: Constelaţie din emisfera boreală? în formă aproape circulară, constituită dintr'o stea de mărimea a doua numită Gemma, şase stele de mărimea a patra şi 24 de stele vjzibile cu ochiul liber. Popular, această constelate se numeşte „Hora" sau „Casa cu ogradă", iar steaua Gemma poartă numele de ^Fata din horă". 827 t. Coroană do rulare [couronne de roule-ment, couronne h rails, chemin circulaire de roulement; Rollenbahn, Schienen Kranz, Rollkranz; rotation rol Ier path; a forditokorong korpâlyâja; KOJIblţO C pOJIHKaMH HJIH , KaTKaMH, KOJIb-qeBoii hjih KpyroBoft pejibc]. C. f,, MşŞina circulară pe care se rostogolesc rolele unei plăci învârtitoare. Se aplică la’*macarale cu coloană, a căror rotire se efectuează cu role pe placă învârtitoare, ca şî la plăcile învârtitoare pentru întors vehicule de cale ferată. La plăcile învârtitoare pentru macarale, şina se reazemă pe o fundaţie în aşa fel, încât sprijinirea pe pivotul central* în timpul rotirii, ca şi contactul dintre rofi şi sina circulară, să se poată face în mod' normal. La cele pentru vehicule de cale ferată, sarcina totală se sprijine pe pivotul central, şi antrenarea plăcii se face printr'un angrenaj. Sin. Şină de rulare. 2. Coroană diferenţială [couronne du differentiel; Tellerrad; axle drive bevel wheel; di-ferencial-gyuru; 60K0B0e KOJieCO HJIH KO-pOHa £H$epeHlţHajiaT. . Coroană dinfată, montată pe caseta sateliţilor. Primeşte mişcarea dela motor prin pînîonul de atac, şi o transmite mai 'departe, prin intermediul casetei sateliţilor, până la roţi. s. Coroană dinfată [couronne dentee; Zahn-kranz; rim of gear wheei, toothed rim; fogazâsi korona; 3y6*îaTblft BeHHHK], Mş.: Partea periferică, ;dinţata, a roţilor cu dinţi; obţinută prin turnare sau frezare. Se frezează* de obiceiu, cu dinţare în evolventă şi, mai rar, cu dinţare în cicloidă. Se confecţionează din oţel turnat, din fontă fumată, din bronz fosforos, bronz de aluminiu, etc., şi se fixează apoi pe corpul roţii, constituind ceea ce se numeşte o coroană dinţată aplicată. 4. Coroană directoare [couronne directrice; Leitkranz; rim of guide blading; vezer-korgyuru ■ Be/ţyiiţaH, HanpaBJiniomafl KopoHa]. Mş.î Coroană cu dispozitive speciale pentru dirijarea fluidului în rotoarele turbinelor hidraulice. V. fig. sub Turbină hidraulică. 5. Coroană penfru lanţ [couronne pour chaîne; Kettenkranz; crown wheel, chain ring; lânckorona; KopoHHOe Syâ^aToe KOJieCO]. Mş.: * Coroană metalică aplicată pe o roata şi purtând imprimată, în negativ, pe tot lungul periferiei, forma zalelor lanţului. Zaua pătrunde în cuprinsul unei astfel de forme, se fixează provizoriu, şi este antrenată în mişcarea circulară a roţii, provocând antrenarea lanţului. e. Coroana şinei. Sin. Ciuperca şinei; Capul şinei. ?• Coroana crucii de Malta [couronne de la croix de Malte; Antriebscheibe; Maltese cross drive; filmvetitogep hajtokorongja; MaJibTHfi-CKan npHBo/ţHan 3Be3/ţa (flhck)]. C/nem.: Disc care are un dinte şi care, prin rotire, acţio- nează «crucea de Malta" a aparatelor de proiecţie cinematografică. V. Cruce de Malta. 8. Coroana furiei [couronne de la tour; Turm- krone; tower crown; torony-korona; KpOHa, BepxyiHKa 6aiHHH]. Mine: Cadru de lemn care uneşte picioarele turlei de sondă la partea ei superioară. La turlele metalice, cadrul este format din fier cornier sau în formă de U, şî este legat solidar de cornierele cari formează picioarele turlei. Sin. Geamblac. 9. Coroana arborelui [couronne de l'arbre; Baumkrone; top of the tree; fa-korona; KpOHa /ţepeBa]. Horf.: Partea ramificată a unui arbore, cuprinzând ramurile de schelet şi ramurile roditoare, din primăvară până în toamnă, şi frunzişul cu florile sau cu fructele. Se disting mai multe feluri de coroane de arbori, printre cari: în formă de piramidă, când este formată din 3•••5 ramuri principale, dispuse simetric în jurul axului de creştere şi subordonate acestui ax în ce priveşte volumul de creştere; în formă de vas, când este formată din 4*“6 ramuri princi* pale, dispuse simetric în jurul trunchiului şi egale în ce priveşte volumul creşterii, coroana fiind lipsita de un ax de creştere; coroană sistem Lieder, când este formată în pepinieră şi are un prim etai de 3 ramuri şi un ax de creştere. Pe acesta din urmă se mai găsesc ramuri principale, situate Ia 50"'60 cm disfanfă. io. Coroană solară [corona; Korona der Sonne; solar corona; a nap koronâja; COJlHeHHafl KO-pOHaj. Asfr.: Stratul . exterior al Soarelui, observabil în timpul eclipselor. Are o coloare albicioasă, iar lumina emisă are un spectru continuu, peste care sunt suprapuse câteva linii intense, cari au fost atribuite mai de mult unui el§ment ipotetic, numit Coroniu. dar cari sunt dafckite unor atomi ionizaţi (multiplu) ai unor elemente cunoscute şi pe pământ. M - n. Corod, strate de ~ Tcouches de^'CB.; C. Schichten; C. strata; korodi reteqek; (J)OpViaîţHH K.]. Geo/.: Depozite marine (litorale, saJto^tre şî de apă dulce) aparţinând Miocenului inferior din Nord-Vestul Transilvaniei. : 12. Coroîdă [choroîde; Aderhaut; cb^rcnd; recehârtya; XOpHOH/ţHaH CQCyjţHCTaH (^QJlQiŞKa rjia3al: Membrană interioara a ochiuluiK -care căptuşeşte scl erotica; e opacă, de coboare neagră şi transformă cavitatea inferioară .a ochiului în cameră neagră. I. is. Coromâslă. Ind. făr. V. Cobiliţă. 14. Coronadif. Mineral.: Amestec de holfandit cu un mineral de plumb nedetermînat (nume vechiu, părăsit). 15. Coronament [couronnement; Deckquader; top of a dike, summit; fedoko; BepXHee no-KpblTHe]. Cs.: Partea superioară a unui cheu, a unui pereu, a unui zid de sprijin, a unei culee, a unui dig, etc., alcătuită de obiceiu din piatră de talie. ie. Coronament [couronnement; Kronung; crowning; âllâserosites; CB0#qaT0e nepeKpbi-THe]. Tehn. mi!.: lucrare de fortificaţie pasageră; 828 construită de asediatorul uneî cetăţi care a reuşit să cucerească un element al apărării. Se poate întâlni un coronament al glacisului, un altul al drumului acoperit sau al semilunei (numit şi „cuib de coţofană") sau al bastionului (numit şi „cioc de gaiţă"). 1. Coronif. Mineral.: Turmalin cu conţinut de magneziu (nume vechiu, părăsit). 2. Coroniu [coronium; Coronium; coronium; koronium; KOpOHHyM]: Nume care a fost dat unui element ipotetic din coroana solară, bănuit ca identificat în special prin linia verde (X«5303 A) a spectrului coroanei, linie care e datorită» de fapt, unor atomi de fier ionizaţi multiplu. s. Coronograf [coronographe; Koronograph; coronograph; koronogrâf; KOpOHOrpacf)]. Astr.'-Aparat telescopic pentru observarea şi cercetarea coroane! solare. 4. Coropişnifă [courtiliere; Maulwurfsgrille; mole cricket; lofetQ; Me^BejţKa]: Insectă din ordinul ortdpterelor, numită Gryllotalpa vulgaris Latr. E vătămatoare rădăcinilor plantelor tinere (mai ales în pepiniere). 5. Coroziune [corrosion; Korrosion; corrosion; marâs, kirăgâs: K0pp03HH, TpaBJieHHe, Bbl-TpaBJieHHe]. Chim., Tehn.: La suprafafa metalelor expuse aerului, apei sau soluţiilor saline, se produc, de obiceiu, transformări chimice, în urma cărora apar pete de colori şi forme diferite, cari se adâncesc cu timpul şi pătrund în interiorul metalului. Ca urmare directă, pe lângă aspectul de suprafafă deteriorată, scad si * calităfile mecanice ale metalului astfel corodat. Coroziunea e foarte răspândită în tehnică, în instalaţiile industriei chimice, la căldările cu abur, imai ales pe partea inferioară a virolelor, la locurile de îmbinare a două sau ale mai multor metale,' la podurile metalice şi de beton armat, la conductele metalice subterane, etc. Transformarea,; chimică se datoreşte faptului că aproape toate metalele folosite în tehnică sunt metale ordinare, cari au--tendinţa de a se combina cu elementele din mediul înconiurător. Cu cât un metal .pste mai nobil, cu atât este atacat mai greu,, gradul de coroziune .depinzând direct de potenţialul lui de depunere. Aranjate după potenţialul de depunere, metalele constitue următoarea serie: Aur (4-1,42 volţi), Platină, Argint, Mercur, Cupru, Hidrogen^ Plumb, Staniu, Nichel, Cobalt, Fier, Cadmiu, Zinc, Aluminiu, Magneziu, Sodiu, Potasiu, Litiu (—3,02 volfi). In aceasta, metalele nobile au cea mai înaltă tensiune pozitivă fafă de hidrogen, iar cele ordinare cea mai înaltă tensiune negativă. Coroziunea este, în ultimă analiză, un proces de oxidare care se împarte în coroziune chimică (coroziune prin acizi şi baze), coroziune prin gaze, şi coroziune electrochimică. Procesul coroziunii chimice se datoreşte faptului că, în mod obişnuit, metalele se găsesc în natură oxidate sub forma de minereuri (cari constitue deci sta- rea stabilă), din cari sunt extrase prin reducere (ajungând astfel într'o stare nestabilă). Ele au tendinţa să se recombine cu oxigenul şi cu alte elemente, pentru a reveni ia starea de stabilitate maximă. Un exemplu tipic de coroziune chimică este coroziunea fierului, care reacţionează cu apa şi cu oxigenul, dând rugina, asemănătoare în compozifie cu unele minereuri de fier. Prin coroziune nu se înţeleg însă, de obiceiu, reacţiile chimice obişnuite, deşi există şi astfel de cazuri (coroziunea atmosferică, coroziunea gazelor, de ex. oxidarea aluminiului în aer, acoperirea argintului cu un strat fin de oxid de argint, etc.). Cele mai multe procese de coroziune sunt de natură electrochimică şi se produc când un metal este introdus în apă sau într'o soluţie electrolitică apoasă. în acest caz, metalul are tendiniţa de a disolvă cationii săi în solufie şi deplasează din apă un număr proporţional de ioni de hidrogen. Anumite metale ordinare, ca sodiu! şi po-tasiul, desvoltă astfel cantităţi mari de hidrogen, chiar sub forma de bule; altele desvoltă însă cantităţi extrem de mici, cari se aşază ca o peliculă de dimensiuni interatomice pe suprafaţa metalului, acoperindu-l complet. Hidrogenul care formează această peliculă se combină cu oxigenul (din aer), care se disolvă în soluţie în timpul procesului de coroziune. Pe măsură ce hidrogenul intră în reacţie cu oxigenul, trec în solufie noi cantităţi de metal, şi acestea liberează, la rândul lor, noi cantităţi de:ion’i hidrogen, spre a reface pelicula distrusă. Astfel, oxigenul din aer are o acţiune indirectă în procesul coroziunii şi, totodată, un roi preponderent, care se schematizează cum urmează: (a) Me + HOH » MeOH 4* H* (metal) (hidroxid metalic) (ion de hidrogen) (b) 2H*+0 -» HOH (atomic) (moleculă de apă) (C) 2H+->H2(gaz) Hidroxidul metalic format esfe un produs tipic de coroziune care, în multe cazuri, sufere şl reacfii secundare, în special cu bioxidul de carbon din atmosferă, trecând parţial în carbonatul respectiv. Când hidroxidul format este o substanţă solubilă, coroziunea metalului nu devine vizibilă pe suprafaţa lui decât foarte târziu, când soluţia se saturează cu hidroxidul format. Când procesul coroziunii se petrece între un metal şi o soluţie salină, el poate fi schematizat, de ex. în cazul clorurii de sodiu, astfel: (d) Me + HOH + NaCI -> MeCI + H*+NaOH (e) MeCI + NaOH MeOH + NaCl. Şi în acest caz, hidrogenul din pelicula formată reacţionează cu oxigenul, iar produsul final de coroziune este tot un hidroxid metalic, care rezultă însă dintr'o reacţie secundară. Faptul că produşii de reacţie ai coroziunii apar, pe suprafefele mefaiice, în puncte şi în pete izolate, de dimensiuni mai mari sau mai mici, în 829 timp ce porţiuni relativ mari din suprafafa mefa-lului rămân neatacate, arată că reaefii le cari se petrec sunt de natură electrochimică şi că se formează datorită unor diferenţe de potenfial amtre diferitele puncte dela suprafafa metalului. Porfiunile de suprafefe puternic atacate corespund polului negativ al unei pile (anoduhfi), iar cele rămase neatacate sau-foarte pufin a-tacate, celui pozitiv (cato- Fig* 278. Coroziunea metalelor dului) — ca în (schemă de principiu). figura^278 — care reprezintă, schematic, acfiunea electrochimică a unei picături de clorură de sodiu pe o lamă de fier. Astfel de diferente de potenfial pot fi datorite variaţiilor proprietăţilor fizice şi chimice în masa metalului, cari nu pot fi uşor detectate, cum sunt tensiunile proprii (interne) locale, impurităţile constituite de alte elemente, de ex. carbonul în cazul fierului, etc. şi variafiile concentraţiei ionilor solufiei cu care metalul ajunge în contact. Concentrafia oxigenului la suprafafa metalului joacă un rol special în procesul de coroziune, ca şi porii metalului, în cari acesta poate pătrunde cu uşurinfă. In toate cazurile de coroziune electrochimică, zonele metalului atacat constitue polul negativ, iar electrolitul pe.cel pozitivi reacfiile (b); (c) şi (e) fiind tipice pentru polul pozitiv. Astfel se explică faptul că metalele sunt corodate foarte mult în regiunile tuturor crăpăturilor, sau la locul de îmbucare a două metale diferite. Gradul de coroziune este determinat, aproape totdeauna, de următorii factori mai importanţi: potenfialu] de electrod, starea de agregare, existenţa tensiunilor proprii (interne) din masa metalului, natura şi concentrata metalelor străine din masa metalului, reactivitatea chimică a metalului, temperatura, presiunea oxigenului, concentraţia ionilor de hidrogen, natura şi repartiţia produselor de coroziune, raportul dintre suprafaţa zonelor anodice şi catodice, şi conductivitatea soluţiei, etc. î. Coroziune [corrosion; Korrosion; corro-sion; lerâgâs, lemâlâs; K0pp03HH, pa3MbIB, BblMblBaHHe (nopo/ţ)]. Geol.: Acţiunea de eroziune, prin disolvare, a unor roce uşor solubile, datorită circulaţiei apelor de şiroire. Se exercită mai ales pe masivele de sare gemă, de gips şi de calcare. 2. Coroziune eoliană [corrosion eolienne; Korrosion; aeolian corrosion; lemâlasztâs; K0pp03HH, BbIBeTpHBaHHe (nopofl)]: Acţiunea de roadere prin fragmente de roce (nisip) purtate de vânt. Este mai intensă în regiunile de deşert. s. Coroziune magmatică [corrosion magma-tique; magmatische Korrosion; magmatic corrosion; rriagmâtikus elmâlasztâs; MarMaTHHeCKafl K0pp03Hfl]. Pefr.: Acţiunea de disolvare par- ţială pe care o are o topifura magmatică asupra unor cristale formate anterior. 4. Coroziune, figuri de ~ [figures de corrosion; Âtzfiguren; corrosion figures; marâsi rajzok; 1 e caracteristica corpului finit (număr prim), ordinul său este de forma p\ unde r reprezintă gradul faţă de corpul prim. 830 t. Corp normal [corps normal; Normalkorper; normai field; norma Ifestek; HOpMaJlbHOe Tejio]: O extindere algebrică £(5) a unui corp de începere K se numeşte corp normal în raport cu K, dacă orice polinom /(#) cu coeficienţii în K şi ireductibil în raport cu K, are toate rădăcinile cuprinse în Z£(S), de îndată ce una singură aparţine lui K(S). Corpurile normale sunt corpuri de reducfie, şi reciproc. Corpul numerelor complexe ordinare e normal faţă de corpul numerelor raionale. Corpurile finite sunt normale fafă de corpul prim. 2. ~ ordonat [corps ordonne; geordneter Korper; ordinated field; rendezett test; ynopn-flOHeHHOe TeJio]: Corp ale cărui elemente formează o mulfime ordonată şi care satisface, în plus, următoarele condijiuni (de monotonie): Dacă a>b, atunci şi a + c>b+c, iar dacă a> 0, £>0, alunei şi ab> 0.— Corpul numerelor raţionale, ca şi corpul numerelor reale, sunt corpuri ordonate. Extinderile lor transcendente nu mai sunt corpuri ordonate. s. Corp, pi. corpuri [corps; Korper; body, solid; test; T6JIO], Fiz.: Porjiune de materie bine determinată. 4. ~ Maxwell. V. Maxwell, corp 5. ~ Maxwell-Voigt. V. Maxwell-Voigt, corp e. ~ Voigt. V. Voigt, corp ''V. 7. Corp, pl. corpi [corps; Korper; substance; anyag; TejIO, BeilţeCTBO]. Chim.: Substanfă definită. Sin. Substanfă chimică, 8. /v/ antiflam [corps antiflamme; Antiflammen-sfoff; anfi-flame substance; lângcsokkento anyagok;ppoTHBonjiaMeHHoe Tejio, Beui.ecTBO]: SubsţăM|e chimice cari se introduc în compozifia pulberilor fără fum sau în încărcături, pentru a micşora temperatura gazelor de combustie sau pen#i% se combina cu anumiţi produşi rezuliafi din ronrfbustie, cari ar forma altfel, în prezenţa aerultif, 6 un amestec detonant, dând flacără. Ex. MgO; praf de Sn; KCI; KNOs; PbsCX Unii dintre ei surit desaramanji. s ^ compus [corps compose; chemische Verbindung; compound substance; vegyulet; CJIOttC-HOe ’rejio]: Substanţă chimică ale cărei mole-cule? sunt formate din atomi ai mai multor elemente. 10. oxidant [substance oxydante; Oxyda-tionsverbindung; oxydising agent; oxidâcios-vegyu^lt; OKHCJifliomee TeJio, BenţecTBo]. Chim.: Substanfă care, într'o reacjie chimică, poate elibera oxigen, sau care câştigă electroni trecând din stare moleculară în stare anionică. Exemplu: In reacfia: 2CuCI + Cl2 = 2CuCl2, clorul este corp oxidant, pentrucă a luat un electron dela cupru, devenind ion de clor; ionul cupros (Cu+) devine ion cupric (Cu**). 11. ~ simplu [corp simple; chemisches Element; simple element; vegyi elem; npoCTOe TeJio]. Sin. Element chimic (v.). 12. Corp aerodinamic [corps aerodynamique; Stromlinienkorper; aerodynamic body; âramvo- nalas test; aapoAHHaMHHeCKoe Tejio]: Corp cu forma determinată astfel, încât să opună cea mai mică rezistenţă la înaintarea prin aer, ia efectuarea misiunii corpului. Corpul de formă aerodinamică e un corp de revoluţie cu prora rotunjită şi pupa ascufită. Această formă s'a dat dirijabilelor şi rachetelor. is. Corp cenuşiu [corps gris; grauer Korper; grey body; sziirke test; cepoe Tejio]: Corp opac, al cărui factor de reflexiune nu depinde de lungimea de undă a undelor electromagnetice incidente, în special în spectrul vizibil. Când un corp e transparent sau aproape transparent, şi factorul lui de reflexiunenu depinde de lungimea de undă a undelor electromagnetice incidente, în special în spectrul vizibil, factorul lui de transmisiune are aceeaşi proprietate. 14. Corp colorat [corps cobre; farbiger Kor- per; coloured body; szines test; OKpaineHHOe, ipteTHOe Tejio]: Corp opac, ai cărui factor de reflexiune depinde de lungimea de undă a undelor electromagnetice incidente, în special în spectrul vizibil. 15. Corp de căldare de abur. V. sub Căldare de abur. 16. Corp de descărcare electrică [corps de decharge electrique; elektrischer Entladungs-rumpf; body of an electrical discharge; villamos kisuies torzse; TejIO 3JieKTpHHeCKOft pa3-pflflKH]. El.: Partea dintr'o descărcare care nu se găseşte în imediata apropiere a electrozilor. 17. Corp de încălzire [element de <;|auffe; Heizkdrper; heating unit; futofest; SjfeKTpH-necKHH HarpeBaTejib, ajieMeHT]. Elf.: Partea unui aparat de încălzire în care se desvoltă căldură prin efect Joule. 18. Corp de literă [corps; Kegel, Schriftkegel; body of type; betukup; TejIO HJIH KOpnyc JIH-Tepbi, HipHeM nopjfgforo Tejia]: Volumul corpului poros, incluziv,,^ porilor din el. 13. Corpuri submersibile [corps plongeurs; Tauchkorper; plunging bodies; alâmerula iestek; norpymaioui.HecH Tejia], V. Pături de ae*afie înnecate. 14. Corpus [corps dix; Korpus; long .primer; garmond betu; Kopnyc (lHpH<£)Ta, JlHTepbl)]. Arie gr.: Corp de literă de 10 puncte tipo- grafice. Numirea derivă dela opera ^Corpus Juris", tipărită penfru prima oară cu acest corp de literă. Sin. Garmond. 15. Corrundellif. Mineral.: Numele vecHui» părăsit, pentru mărgărit. 16. Corfei. Ind. făr.: 1. Manta cu mâneci, făcută din postav alb, brodat cu floricele din fire de lână vopsite în diferite colori, numite găitane (regiunea Oltului). — 2. Umbrelă (Moldova, Transilvania). — 3. Loc de adăpost şi de găzduire peste noapte (Transilvania şi Banat). — 4. Gazdă (Transilvania şi Banat). 17. Corticosteronă [corticosterone; Corticoste-ron; corticosterone; kortikoszferon; KOpTHKO-CTepoH]. Chim. biol.: Hormon din clasa sferoide-lor, produs din cortexul capsulelor suprarenale, unde se găseşte alături de alta patru combinafii asemănătoare. Lipsa acestor hormoni. provoacă 832 CD îmbolnăvirea grava a organismului care se manifestă prin furburări în metabolismul hidrafilor de carbon şi prin pigmentarea pielei în părfile expuse luminii (boala lui Addison). 1. Cortină [rideau; Vorhang; curtain; szin- hâzi fiiggony; 3aHaBec]. Arh.: Perdeaua care separă scena unui teatru de sala lui de spectacol. Cortina poate fi de pânză sau de metal, acfionată cu mâna sau mecanic. 2. Corună. Ind. făr.: Întreaga construcfie a acoperişului care se aşază pe podina casei. E formată din căpriori (coarne sau caferi) sprijinifi pe cosoroabă (cosărău), îmbinafi la coamă tn limbi şi furci, legafi cu cătuşe şi întărifi cu chingi. Sin. Conună. s. Corună. Ind. făr. V. sub Coşul morii. 4. Coruncă [souriciere â tiges; Gestăngekeil-fănger; overshot; rudazatfogo; OBepiHOT], Mine: Instrument folosit pentru prinderea şi extragerea, în special a prăjinilor de foraj, a tubingului, a prăjinilor de pompă canadiană şi, în general, a oricărui obiect de formă tubulară rămas în gaura sondei (fig. 280). Constă, în general, dintr'un tub de ofel care formează corpul coruncii, având la partea superioară o mufă care se înşurubează la garnitura de prăjini cu care se introduce în gaura sondei. La partea inferioară poate avea o pălărie care serveşte pentru uşurarea îmbrăcării capului prăjinii rămase în gaura sondei. In interiorul corpului coruncii se găseşte un dispozitiv pentru prins, care se compune din fălci mobile cu dinfi cari alunecă de-a-lungul unei suprafefe fronconice. Fălcile ridi-cându-se, permit pătrunderea în inferiorul coruncii a extremităţii obiectului rămas în gaura sondei. Trăgând în sus, fălcile coboară, strângând între ele Fîg 2so. Coruncă. obiectul. Pentru prinderea prăjinilor de foraj rămase în gaura sondei, coruncile sunt astfel construite, încât pot fi desarmate, adică pot fi extrase singure, dacă prăjinile de foraj nu pot fi degajate dela fundul găurii de sondă. Coruncile pentru prins prăjinile de foraj au, de obiceiu, mai multe garnituri de bacuri, pentru a putea prinde, după caz, corpul prăjinii sau mufa. Coruncile sunt, în general, echipate cu dispozitive de etanşare (garnituri de cauciuc), între coruncă şi capul prăjinilor rămase In gaura sondei, astfel încât circulafia noroiului să nu se facă pe la coruncă, împiedecând-o, deoarece degajarea garniturii rămase în gaura sondei depinde de obfinerea unei circulafii normale a noroiului de foraj. 5. pentru fnnădirea (completarea) prăjinilor pompelor canadiene [souriciere â tiges de pompage; Pumpengestânge-Keilfănger; spli-cer; rudazathosszabito; OBepiIIOT JţJIH cpamH-BaHHH iirraHr KanaACKHx HacocoB]. Mine: Coruncă simplă, care permite înnădirea (completarea) garniturii de prăjini de pompaj canadian, în caz de rupere, fără a se nmai extrage bucata inferioară a prăjinii rupte. 6. Corvetă [corvette; Kbrvette; corvette; vi-torlâs-hadihajo; KOpBeT]. Nav.: Tip vechiu de navă de războiu, cu vele şi cu un tonaj mai mic decât fregata, şi armată cu piese de artilerie. ?* Corvuzif [corvusite; Corvusit; corvusite; korvuszit; KOpByCHT], Mineral.: V2O4 • 6 V2O5 x H2O. Mineral compact, de coloare neagră, cu duritatea 2,5 şi gr, sp. 2,82. Se găseşte sub forma de impregnafii în anumite gresii cu carnotit. 8. Corydalis. Bot. V. Brebenel. 9. Coş. V. Gabion. 10. Coş [panier; Schlot; basket; fonoft kosâr; KOp3HHa]: Obiect de folosinfă, în general de forma unui vas cu gură largă, confecjionat din nuiele sau cordele împletite, folosit pentru transportul materialelor în bucăfi, al textilelor, etc. Uneori are unu sau două mânere, sau un capac. 11. Coş [panier de bonde; Korbreuse; bow net; varsă; KopodoBan Bepnia]. Pisc.: Unealtă de pescuit, în general de lemn. Coşul pescueşte ca o capcană, sau ca o pâlnie în care peştele este împins de curent. V. Leasă. 12. Coş de albire [passoire conique; konischer Seiher; conical strainer; forrâzo edeny; KOHH-liecKan iţe/ţHjiica /ţjin âJiamimpoBKH]. Ind. alim.: Unealtă metalică, de obiceiu de aluminiu, de formă cilindrică, având o uşoară conicitate, cu găuri dreptunghiulare-de 3/17 mm. In aceste coşuri se introduc fructele pentru opărit, sau legumele pentru aibit. 13. Coş de hameiu [panier â houblon; Ausschlag-bottich; hop jack; komloshordo; XMeJieoTAejm-Tejib]. Ind. alim.: Aparaf care serveşte la separarea mustului fiert cu hameiu, de conurile de hameiu. 14. Coş eruptiv [diatreme; Schlot; neck, pipe; kitorâ vulkântorok; H9K, iţHJiHHApHHeGKHH HH-Tpy3HB]. Geol.: Canal vertical de nutrise al unui vulcan sau al unei străpungeri explozive, cu secfiunea paraelipsoidală, formă particulară de venire magmatică în legătură cu vulcanismul. Sin. Coloană eruptivă verticală. 15. Coş vulcanic [cheminee volcanique; Vul-kanschlot; volcanic funnel; tuzhânyo torok, vulkan tolcser; îKepjio hjih KaHaJi ByjncaHa]. Geo/.: Canalul prin care se ridică lava şi produsele vulcanice, în timpul erupfiei. El face legătura dintre vatra vulcanului şi exterior (crater),şi are o formă, în general, cilindrică. ie. Coş [cheminee; Schornstein; chimney, smoke-stock, funnel; kemeny; flbiMOBan Tpy6a]. Cs., Mş.: Construcfie sau organ de maşină în formă de conductă verticală, prin care se evacuează gazele arse rezultate dintr'o combustie şi care 833 provoacă, prin evacuare, un aport de aer în spaţiul în care are ioc arderea. Mişcarea gazelor dată de coş, numită tiraj, se poate produce natural sau artificial. In primul caz, mişcarea se dato-reşte diferenţei dintre presiunea (mai mare) din spafiul unde are loc arderea şi dintre presiunea din coş, care rezultă din diferenfa de greutate specifică (mai mare) a aerului atmosferic rece din fafa focarului, în comunicafie cu coloana de gaze din coş, şi dintre greutatea specifică (mai mică) a coloanei de gaze calde din coş. In al doilea caz, afară de această diferenţă de presiune, se imprimă gazelor ârse şi o vitesă suplementară. Pentru ca tirajul să se poată realiza şi întreţine, trebue' ca diferenja de presiune să poată acoperi rezistenfa pentru aducerea aerului la locul de ardere, rezistenta de scurgere în canale şi coş, şi imprimă gazelor vitesa necesară de ieşire pe gura coşului. Deosebim: 1. Coş de locuinţă [cheminee; Kamin, Schornstein; chimney; hâzkemeny; /ţblMOBafl Tpyda]. Arh., Cs.: Coş pentru conducerea gazelor arse provenite din arderea combustibililor în scopul încălzirii locuinţelor. Dacă încălzirea este centrală, clădirea are un singur coş, iar dacă este cu sobe, se realizează, pentru locuinţe, coşuri individuale, din cărămidă — obişnuit cu secfiunea de 14X14 cm — sau din tablă, folosind tirajul natural. Pentru a nu avea perturba,fii în funcfionarea coşului, gura lui trebus să fie deasupra coamelor acoperişului. 2. Coş industrial [cheminee industrielle; Fa-brikschornstein ; factory chimney ; gyârkemeny; 4>a6pHHHaHflHMOBaHTpy6a]: Coş folosit într'o instalaţie industrială. — După cum instalaţia e fixă sau mobilă, deosebim: s. ~ de instalaţie fixă [cherminee industrielle pour installation fixe; Fabrikschornstein fur feste Anlage; factory chimney for stationary plant; gyârkemeny; (J)a6pHHHafl flbIMOBaH TpydaflJlH CTaiţHOHapHOâ yCTaHOBKH]: Coşul care conduce gazele arse cari rezultă din arderile produse în generatoarele de abur, forje, cuptoare, etc.f pentru întreţinerea arderii şi evacuarea gazelor, sau numai pentru evacuarea gazelor cari ar viţia atmosfera de lucru. El se compune, în general, din fundament, soclu, trunchiu şi cap (fig. 281). Un registru (clapă) instalat la baza coşului permite reglarea tirajului. Datele principale ale coşului sunt: înălfimea, secfiunea la bază şi secfiunea la gură, ele depinzând de cantitatea de combustibil ars pe oră, de temperaturile gazelor la baza şi la gura coşului, de vitesa Fig. gazelor Ia gura coşului Pr'ntr'un coş de zi-(2,4 m/s <^„<6 m/s), de vo- dărie Pentru jnstala’ lumul gazelor rezultate din ar- *,e ,xa' dere, — calculat cu un anumit a) fundament; b) exces de aer (cca 1,5), — de canal de *um forma secfiunii, natura suprafefei de gaze de ardere; interioare a coşului şi natura c} căPfu?eala «"te-rrvaterialului din care se con- rîoară de carămidă strueşte. Suprafafa secfiunii dela refractară; d) tobe baza coşului se ia, după înâl- *ronc°nlce; e)gura; fimea calculată a coşului, egală ^ soclu; g) trunchiu; cu 1/4--1/6 din suprafafa gră- h)caPi 0 sPatiu tarului. — După natura mate- izolant. rialului din care se construeşte, deosebim: 4. ~ de tablă [cheminee industrielle en tole; Blech-Fabrikschomstein; factory steel chimney, Secfiune Fig.’282. Instalaţie de căldare Babcock-Wilcox cu tiraj indirect. 1) grătar rulant pentru încărcarea automată a grătarului cu combustibil; 2) cenuşar; 3) colectorul căldării; 4) supra-încălritor; 5) fascicul de fevi fierbătoare; 6) clape de izolare; 7) preîncălzitor de apă*(economizor); 8) guri de vizitare; 9) conductă de evacuare a gazelor de ardere şi a fumului; 10) fundamentul coşului; f!) baza coşului; 12) ventilator pentru tiraj indirect; 13) ejector de aer; 14) trunchiul coşului de tablă; 15) capul coşului; 16) gura coşului; 17) clapă de reglare a tirajului 53 834 factory Iron plate chimney; vaslemez-gyârice-meny; MeTajijiHHecKaH 4>a6pirîHaH flbiMOBaa Tpyoa]: Când fundafia solului este slabă şi instalaţia este redusă sau provizorie, se foloseşte coşul de tablă de Offel (cca 3 "7 mm grosime), de secfiune circulară şi de formă cilindrică, tronconică, sau din segmente tronconice (telescopic). Coşul se vopseşte contra ruginii şi se ancorează, la 2/3 dela bază, cu cabluri, lanfuri sau bare de oţfef rotund, spre a rezista presiunii Vântului. Când terenul nu poate suporta greutatea unui coş, când coşul existent devine insuficient sau montarea unui economizor răceşte prea .mult gazele arse, tirajul natural devine insuficient, şi se impune tirajul artificial, care imprima gazelor o vitesă de evacuare. Când aerul e suflat, tirajul poate fi: supraventilaf, prin curent de aer care trece pe deasupra combustibilului, sau subvenfilat, prin curent de aer prin grătar. Când aerul este aspirat, tirajul poate fi direct, când se aspiră şi se refulează pe coş toate gazele arse venind spre coş* — indirect, când se aspiră aer atmosferic şi se refulează pe coş printr'un ejector care antrenează şi gazele arse (fig. 282), — combinat, când se combină sistemul direct cu cel indirect, —, şi indus, când se aspiră o parte din gazele arse şi se refulează tn zona strangulării tip Venturi a coşului, strangulare care are forma difuzorului (sistem Prat), (v. sub Tiraj). Tirajul artificial al instalaţiilor fixe se realizează, obişnuit, prin ventilatoare (fig. 283), şi, mai rar, prin vine de abur, pompe de aer sau elice. 283. Coş cu tiraj direct transformat din coş cu tiraj natural de ardere. 1) soclul coşului; 2} conducta de evacure a fumului şi a gazelor arse; 3) clapă care reglează evacuarea gazelor şi a fumului spre coş sau prin ventilator; 4) clapă penfru închiderea admisiunii la ventilator; ^5) clapa de evacuare dela ventilator; 4) ventilator; 7) coş de tablă. i. Coş de zidărie [cheminee industrielle en ma^onn^rie; gemauerter Fabrikschornstein; factory bricfe chimney; falazott gyârkemeny; (jpadpH1!-Han flbiMOBan Tpyda 6eTOHHOH hjih khpîihh-HOH KJia/ţKH]. Coş de secfiune pătrată, circulară sau octogonalăf cel mai avantajos fiind cel de secţiune circulară, care prezintă frecare mică, cost redus, rezistenfă mare şi suprafafă de răcire mică. Poate fi de befon sau de cărămizi drepte sau radiale şi găurite. Dacă temperatura interioară trece de 250°, se face din cărămizi refractare, cu căptuşeală izolantă şi cu perete dublu interior, pe o parte sau pe toată înălfimea coşului, şi cu inele de consolidare aşezate la distanfe egale. Coşurile sunt echipate cu paratrăsnet, şi cu scări interioare şi exterioare penfru vizitare. 2. Coş de instalafie mobilă [cheminee industrielle pour installations mobiles; Fabrikschornstein fur bewegliche Anlage; factory chimney for movabie plant; szâllithato gyârkemeny; cjmdpHHHaa flbiMOBan Tpyda ajih noflBHHtHoft Fig. 284. Camera de fum şi coşul unei locomotive, î) |eavă de emisiune; 2) cap de emisiune; 3) suflător; 4) parascânfe'; 5) feavă de admisiune; 6) feavă de stropire In camera de fum; 7) placă fubulară a camerei de fum; 8) feavă de fum; 9} tiranfi longitudinali; f0) feavă de comunicaţie; 11) uşa camerei de fum; 12) traversă de închidere a uşii camerei de fum; 13) mâner; 14) volan; 15) ungător; 16) feavă de ungere; 17) suport de felinar; 18) cameră de fum; 19) confrauşă; 20) ciocul elanfei; 21) garnitura de amiantă; 22) coş; 23) mantaua coşului; 24) capitelul coşului; 25) difuzor. 835 yCTaHOBKH]: Coş folosit în locurile unde inal-fimea lui esfe limitată ceeace impune uneori folosirea tirajului artificial. — După instalaţia mobilă la care se foloseşte, deosebim: 1. Coş de locomobilă [cheminee de locomo- bile; Lokomobilschornstein ; portable engine stack; lokomobiikemeny; JlOKOMOdHJlbHaH flM-MOBan Tpyda]: Coş montat pe locomobilă. Funcfionează cu tiraj natural, el putându-se rabate pe căldare, când nu este în funcfiune. Diametrul lui este de 1*,,1,5 ori cât diametrul cilindrului de abur, iar înălfimea de 6“ *7 ori cât diametrul coşului. 2. ~ de locomotivă [cheminee de locomotive; Lokomotivschornsiein; smoke-siack; moz-donykemeny; nap0B03Haa flbiMOBan Tpyda], la care lungimea este limitată de gabarit şi tirajul trebue să fie puternic. Coşul este scurt şi conduce în atmosferă gazele de ardere ajunse în Fig. 285. Căldare t*p marin cu aspirator de aer, sistem Hass. f) difuzorul coşului'; 2) mantaua coşului; 3) elice care, prin rotafie, produce aspiraţia aerului; 4} turbină cu abur acfionând elicea, reglată automat după puterea maşinii. 5) pompă de răcire cu uleiu şi filtru; 6) conductă de ducere pentru uleiu de răcire; 7) conductă de întoarcere pentru uleiu de râc're; 8) camera de fum a căldării; 9) fascicul de fevi de fum; 10) suporfii căldării; 11) uşa focarului; !2) gura focarului; 13) uşa camerei de fum ; |4) focare; 15) cenuşar. camera de fum. E de secfiune circulară şi de formă cilindrică sau tronconică, având baza mare deasupra# iar baza mică racordată la un alt tub, evazat spre camera de fum (fig. 284), şi constituind şi suportul coşului. Coşul e de tablă de ofel, cu un înveliş de tablă, iar suportul e de fontă; uneori, coşul e de fontă şi fără înveliş. Are o vizieră pentru a reduce efectul curentului de aer, şt un capac manevrabil pentru cazul când grătarul nu ar avea o clapă de închidere a aerului. Coşul fiind prea scurt pentru a efectua un tiraj natural, se foloseşte tirajul artificial, produs de energia cinetică a aburului. In-mers, aburul de emisiune este condus prin fevile de emisiune, la capul de emisiune. V. Cap de emisiune. 3. ~ de navă [cheminăe de navire, cheminee de bateau; Schiffsschornstein; ship funnel; hajo-kemeny; cy/ţosan flbiMOBan Tpyda]. La nave, lungimea coşului este limitată. Uneori se poate produce tiraj natural, în cazul puterilor mici sau al navelor cu motoare cu ardere internă. Dacă tirajul natural impune un coş prea king, se foloseşte tirajul artificial, cu ventilator sau cu abur de emisiune. Coşul se construeşte din tablă, e de formă strangulată (fig. 285) şi cu uri înveliş cilindric de tablă. Tirajul artificial poate fi: suflat (supraventilaf, subvenfilat sau combinat, ca la sistemul Howden); aspirat, cu ventilator sau cu elice (sistemul Hass), antrenate de mici turbine cu abur şi funcfionând \n zona strangulată (tip Venturi) a coşului; comprimat, când ventilatorul este montat chiar în compartimentul căldării. 4. Cosă [cosse; Kausche; thimble, cable lug; kotelsziv, homorgyuru; KadejibHbl# 6atIIMaK]. Mş.; Piesă de tablă, care se introduce în ochiul de prindere al cablurilor, spre a evita uzura acestora. Sin. Buclă de cablu. s. Cosan. Preparat fungicid cu bază de sulf coloidal (N. D.). •. Coşar 1. [Stable; Stall; cattle-shed, stable; ista 116; kohioiiihh, CKOTHbiit capaâj. Arh.: Staul, grajd pentru vite (cu şură sau cu şopron). î. ~ 2. [sâchoir; Maistrockner; shed; tenger szârito; aM6ap]: Pătul. Sin. Coşer. s. Cosaş 1. [faucheur; Măher, Schnitter; mow-er, reaper; kaszâs; KOCapbJ: Lucrător care coseşte iarba. *. ~ 2. [sauterelle; Heuschrecke; grasshop-per; sâska; paSHOBHflHOCTb capaHHH]. Agr.: Specie de lăcustă mică, verde. Sin. Căluş. to. Coşava. V. sub Vânt, tipur) de îi. Cosecanfă [cosecante; Kosekante; cose- cant; cosecans; KOCeKaHC]. Mat.: Funcfiune trigonometrica dată de expresiunea cosec * = —— sm* if. Cosinus [cosinus; Kosinus; cosine; cosinus; KOCHHyc]. Mat.: Cosinusul, cos x, al unui unghiu x e raportul dintre proiecfia pe un diametru, ales m a razei de ca diamefru-origine al arcelor, cerc corespunzătoare extremităţii arcului subîntins de unghiul x, fi dintre rază, proiecţia fiind considerată pozitivă când extremitatea arcului e cuprinsă în cadranul I sau IV faţă de diametrul-origine, şi negativă când extremitatea arcului e cuprinsă în cadranul II sau IU, (fig. 286). Cos jc este Fi9- 286- Funcfiuni o funcţiune de x, considerat ca trigonometrice, variabilă independentă. Dacă unghiul x face parte dint'un triunghiu dreptunghiu, cos x este egal în valoare absolută cu raportul dintre cateta alăturată unghiului x şi ipotenusă. Funcţiunea cos x este definită, în raport cu variabila x, [de seria x2 x4 x6 , cos*~ 1~2l 4i~6! " Dacă x este valoarea, în radiani, a unui arc, valorile funcţiunii de x definite de serie variază de la + 1 pânăla —1, când valoarea variabilei x creşte dela 0 la tc şi dela —1 la +1, când x creşte dela ti la 2 ti. Funcţiunea ^y = cos x, este periodică, cu perioada 2it. — Seria care defineşte cosinusul, reprezintă această funcţiune şi când argumentul este un număr complex (z). In acest caz, cos z este o funcfiune întreagă. Ea se poate exprima în raport cu funcţiunea exponenţiala prin relaţia ,• • e 4* e cos z = ——---------- î. Cosinus hiperbolic [cosinus hyperbolique; hyperbolischer Kosinus; hyperbolic cosind; hiper-bolikus cosinus; rnnep60JIHHeCKHÎi KOCHHyC]. Mat.: Funcfiune de o variabilă (reală sau complexă), definită prin relafia ez+e’z ** ch z — - — 14------L . . . _ 2 21 (2k)\ Definiţia geometrică pentru o variabilă reală (jc) este următoarea: Fie H o ramură de iperbolă echilaterală,, având centrul în O şi creştetul în V. Luând pe OV ca unitate de lungime, şi punând jc = 2Xaria sectorului OVM, urmează chx = OA/i, unde Mi e proiecţia lui M pe OV. 2. ~ integral [cosinus integral; Integral-Kosi-nus; integral cosine; integral cosinus; HHTe-rpaJlbHblil KOCHHyC]. Mai.: Funcţiunea cr*=-f c^dx- ~ v 1 X2 . 1 X* + ; + = C + log * * 2 2 4 4 unde C = 0,5772156 . .. este constanta lui Euler. s. Cosinusoidă [cosinusoîde; Kosinusoid; co-sinusoid; cosinusoid; KOCHHycOH#]. Mai.: Curbi d ^ y « fV Fig. 287. CosinusoidS. periodică de perioadă 2 (fig. 287), care are, în coordonate cartesiene, ecuaţia _y = CQ$*î e cuprinsă între paralelele cu axa Ox ale căror ecuaţii sunt y= + 1 şi ^ = — 1. 4. Cositoare [faucheuse; Măhmaschine; mow- ing machine ; kaszâlogep; KOCHJIKa, CeHO-KOCHJlKa]: Maşină de lucru folosită pentru cositul furajelor. Poate fi manuală sau mecanică. 5. ~ manuală [faucheuse a main; Handmăh-maschine; hand grass mower; kezi fukaszâio-gep; py^man ceHOKOCHJiKa]. Hort.: Maşină de lucru horticolă, portativă, pe două roţi, cu un aparat de tăiat format din cuţite dispuseelicoidal pe un cilindry. E întrebuinţată la cosit iarba. e. ~ mecanică [faucheuse; Măhmaschine; mowing machine-; kaszâlogep; MexaHHHeCKaH ceHOKOCHJiKa]. Agr.: Maşină de lucru agricolă, pentru cositul furajelor, compusă dintr'un cadru cu două roţi motoare şi un aparat de tăiat, acfionat prin rofi dinfate. Pentru tracfiunea mecanică, aparatul este acfionat direct dela motorul tractorului. 7. Cositor V. Staniu. 8. Cositorire [etamage; Verzinnung; tinning, plating; cinkezes.; JiymeHHe, IlOJiy/ţa]: Metl.: Operaţiunea industrială'de acoperire a unui metal oxidabil cu un sfrat subţire de cositor, mai pufin alterabil la acţiunea oxidantă a agenţilor atmosferici. Cositorirea se face pentru a proteja ustensilele de bucătărie de cupru, de zinc, etc., folosite pentru alimente sau băuturi,, — tabla de fier, din care se obfine tinicheaua sau fierul alb, pentru industria conservelor, — firele conductelor de cupru izolate apoi în cauciuc, — palierele maşinilor înainte de aplicarea aliajului de cusinefi, etc. Operafiunea se face, în general^ prin imer-siune simplă, dar se poate face şi prin galvano-plastie. ». Cosifură [pre fauche; Mahd; mowed mea-dow; kaszâlo; CKOHieHHblîî Jiyr]. Agr.: Suprafaţă de ‘ teren de pe care s'a făcut recoltarea ierbii prin cosire. io. Coşmagă. Ind. făr. V. sub Stână.' ii- Cosmetice [cosmetiques; Kosmetika.kosme-tische Mittel; cosmetics; kozmetikai szerek; KOCMGTHKa], Ind. chim. sp.: Articole folo- site la întreţinerea şi conservarea, în bună stare, sau pentru înfrumuseţarea pielei corpului sau a feţei, a dinţilor, a părului, a unghiilor, etc. Se cunosc produse cosmetice lichide, solide sau păstoase, cari se clasifică în: cosmetice de întreţinere (săpunuri de toaletă, ape de toaletă, loţiuni pentru păr şi de gură, paste de dinţi, săruri penfru baie, etc.),— cosmetice emoliente (cold creme, creme de toate tipurile, lanolină, vaselină, emulsii uleioase, cunoscute mai mult sub numele de lapte de toaletă), — cosmetice pentru frizerie (săpunurile de ras, apele de faţă, briliantina, pomezile ds păr, etc.); — şi cosmetice pentru fard (roşu de buze, roşu de faţă, pudre de toate tipurile, solufii pentru colorarea ?i de-colorarea părului, pentru unghii, etc.). i. Cosmice, raze ~ [rayons cosmiques; Ho-henstrahlungen; cosmic rays; kozmikus sugarak; KOCMHHeCKHe JiyHH]. Fiz.; Radiafie ionizantă, extrem de pătrunzătoare, care străbate atmosfera pământului de şus în jos, în direcfii apropiate de verticală. A fost descoperită în urma încercărilor de a se explica slaba ionizare reziduală pe care o are aerul, chiar în recipiente foarte bine protejate contra radiaţiilor ionizante obişnuite (impurităţi radioactive, etc.). Faptul că ionizarea reziduală creşte cu altitudinea până la înălţimi de 30 km arată că această radiaţie nu e de origine terestră. Din analiza puterii de pătrundere prin diferite materiale absorbante, s'a constatat că această radiaţie are două componente prima, extrem de pătrunzătoare, numită compo nentă dură, poate pătrunde prin straturi do plumb cu grosimea de mai mulţi metri, sau prin straturi de apă de câteva sute de metri; a doua numită componentă moale, e absorbită practic integral de un strat de plumb cu grosimea de 10 cm. La suprafafa solului, circa 10% din intensitatea totală e datorită componentei moi La adâncimi mari, sub apă sau în galerii de mină, se observă practic numai componenta dură. La altitudini mari, raportul se deplasează în favoarea componentei moi. Deosebirile de putere de pătrundere dintre cele două componente^ nu se datoresc unei diferenfe de energie între ele, ci unor diferenfe de natură. In adevăr, în ambele componente s'au putut efectua măsurători de energie până la circa 20 miliarde de electron-volţi, dar există şi particule cu energie mai mare, care nu a putut fi măsurată. Componenta moale e constituită din electroni, pozitoni şi fotoni, cari iau naştere în atmosferă prin procesul de „cascadă": un electron primar, cu energia mare, poate fi frânat de un nucleu atomic din atmosferă, pierzându-şi energia şi dând naştere unui foton de energie mare. Acesta, la rândul său, în vecinătatea unui nucleu, se poate materializa, dând naştere unei perechi electron-pozîfon, care continuă procesul iniţial. Se obfin astfel „snopi" de particule, cari pot conţine câteva sute de particule. Slaba putere de pătrundere e datorită masei mici a lor, care are drept consecinţă o frânare puternică, însoţită de iradieri de energie. Componenta dură este constituită din mesoni, particule de masă cuprinsă între aceea a electronului şi aceea a nucleilor atomici cei mai uşori. Aceşti mesoni fiind instabili şi având o vieaţă medie (în timp propriu), de ordinul micro-secundei (2 sau 3,10”6 s), nu pot parcurge nici în vid o distanţă mai mare de câţiva kilometri (dacă se fine seamă de dilatarea relativistă a timpului); prin urmare, ei nu con-sfitue radiaţia primară, ci se produc în atmosferă, printr'un proces al cărui mecanism este insuficient cunoscut. Ceea ce se numeşte normal „radiaţie cosmică" este, de fapt,, o radiafie secundară, care îşi are orîqinea în atmosfera pământului. Natura şi originea radiaţiei primare sunt prea pufin cunoscute. Din variaţia intensi- 837 taţii cu latitudinea geomagnetică se poate deduce că radiafia primară e electrizată, deoarece e deviată de câmpul magnetic terestru. O slabă asimetrie faţă de verticală ar indica un surplus de particule pozitive. 2. Cosmografie [cosmographie; Kosmographie; cosmography; koszmogrâfia; KOCMOrpa<|)HH]. Asfr.: Ştiinţa descrierii Universului şi a mişcărilor corpurilor cereşti. Este o ramură a Astronomiei. s. Cosmoiină [cosmoline; Kosmolin; cosmo-line; koszmolin; KOCMOJIHH (po/ţ Ba3eJIHHa)]. Ind, pefr.: Component al vaselinelor naturale,cu punct de topire înalt. Se separă din vaselină, fracţionând-o prin răcirea soluţiilor eterice. 4. Cosmologic, termen ~ [terme cosmolo- qique; kosmologisches Glied; cosmologica! term; koszmologikus kifejezes ; KOCMOJIorHHeCKHli TepMHH (cpOK)]. F/z. V. sub Relativităţii, teoria ~ generale. # 5. Cosmologie [cosmologie; Kosmologie; cosmology ; koszmologia ; KOCMOJiorHH]. F/z., Asfr., Chim.: Ştiinţa despre structura, dimensiunile şi evoluţia Universului. 6. Cosmos [cosmos; Kosmos; cosmos; kosz-mos, villâgegyetem; KOCMOC]: Universul. 7. Cosor [serpe; Hippe; pruning knife; kacor kes; ca/ţOBblS HO hc]. Hort.: Cuţit de diferite forme, care serveşte* în pădure şi în pepinieră, la operaţiuni de tăiere a ramurilor şi a crengilor subţiri, la emondarea arborilor din crâng compus, la operaţiuni de curafire în pădurile tinere, la mărunţirea lemnelor subţiri, etc. Face,, de obiceiu, o tăietură netedă, rănind foarte puţin arborele. s. Cosorâu. V. Cosoroabă. 9. Cosoroabă [sabliere, filet de mur; Mauer-latte, Mauerbank; wall plate; falgerenda, koszo-rufa; MayepjiaT, o6BH3Ka]. Cs.: Grindă de lemn, aşezată pe partea superioară a unui zid, în lungul acoperişului, formând un punct de sprijin pentru arbalefrierii fermelor. Sin. Costo-roabă, Cosorău. îo. Cosovd. Sin. Coşava. n. Cossyrit [cossyrite; Cossyrit; cossyrite; kosz-szirit; KOCCHpHT]. Mineral.: Varietate de enig-matitr cu conţinut mai mare de FeaOs. Se prezintă sub forma de cristale prismatice mai scurte decât acelea ale -enigmatitului. 12. Cost de producţie [frais de production; Erzeugungskosten; production expenses, production cost; termelesi kolfseg; H3/ţep5KKH npo-H3BO£CTBa]: Suma rezultată din adunarea tu- turor cheltuelilor făcute penfru producerea unui bun. 13. Costum contra gazelor (vetement de pro-fectîon contre Ies qaz; Gasanzuq; gas protecting clothes; gâzvedo oltony; 3aiIţHTHaH npOTHBO-ra30Ban O/ţeJK/ţa]: Costum care izolează complet corpul omenesc de atmosfera înconjurătoare, pentru a nu permite iperitei sau altor gaze de teren, lichide sau sub forma de vapori, să ajungă în contact cu pielea. E confeofionat din cauciuc, din pânză cauciucată sau impregnată cu substanţe cari rezistă la trecerea acelor gaze. Costumul uşor 838 este o variantă a acestui mijloc de protecţiune, şi se reduce Ia o îmbrăcăminte specială pentru părfile mai expuse atingerii cu gazele de teren (cisme, pantaloni, cetar). Costumul se poartă împreună cu masca de gaze. 1. Costum de asbesf [vetement protecteur en amiante; Asbest-Anzug; asbestos clothes; asz-beszt-oltony; ac6eCT0B0e miaTbe, o/ţejKfla]: Costum de pânză de asbest, folosit în caz de incendii sau la lucrul în apropierea suprafefelor radiante cari au temperaturi înalte. 2. Coşul morii [tremie (du moulin); Mehl-trichter; milMiopper; malomkas; MeJlbHHHHafl 3acbinHan BOpOHKa]. Ind. făr. V. sub Moară. 3. Cot [coude; Xropfung; crank ; konyok ; KpHBOiHHn* KGJieH'îâTbîH pbFiar]. Mec.; An- samblu constituit de două braje solic'arizate cu câte un capăt de capetele în prelungire ale unui arbore întrerupt, şi de un fus cu axa paralelă cu a arborelui, solidarizat la celelalte capete ale brafelor (fig. 288). Este folosit pentru asigurarea mişcării relative dintre arbore şi un organ articulat la fusul cotului, când se transformă o mişcare de rotafie în una de translafie sau invers. 4. Cot [coude; Krummer, Bogen; bend, quar-ter bend, elbow; konyok; KOJieHO, KOJieHHaTafl Tpy6a]. Tehn.: Tub curbat în arc de cerc, având la capete bridă, manşon sau filet. După materialul folosit, deosebim: 5. Cot de fontă asfaltată penfru instalafiile exterioare de alimentare cu apă (v. sub Piese fasonate; şi sub Racorduri curbate). Dimensiunile sunt standardizate. Deosebim: e. ~ cu manşon [coude â manchon; Muffer-kriimmer ; socket elbow ; karmanttyus konyok ; KOJieHO C My<|)TOH]; Cot care are la capăt manşon. Sin. Piesă J. 7. ~ de bronz [coude en bronze; Bronze-kriimmer; bronze elbow; bronzkonyok; 6pOH-30B0e KOJieHO]: Cot cu fileturi inferioare la ambele capete,folosit în instalafiile speciale. Exemple: bronzul cu 10% aluminiu, pentru instalafii cari trebue să reziste la oxidări sau la temperaturi înalte; bronzul cu 0,5"-1,50/o nichel pentru instalafiile cari trebue să reziste la acfiunea coro-zivă a aburului. Şe toarnă sau se presează. V. sub F'tinguri. 8. ~ de ofel aliat [coude en acier allie; Krummer aus legiertem StahI; steel alloy elbow; otvozott acel konyok; KOJieHO H3 cneipajibHOH CTaJiH]: Cot cu bride, turnat, folosit ia capetele de enipfie, în industria de petrol* spre a rezista la presiunile mari şi la eroziunea nisipului evacuat din sonde. Dimensiunile sunt standardizate în fările în cari fiecărei temperaturi îi corespunde o anumită presiune de lucru. Presiunea de încercare hidrostatică este de 456 at. Cotul de ofel carbon sau de ofel aliat poate fi: cu bridele la 90° şi raza mică, cu bridele la 90° şi raza mare, şi cu bridele la 45° şi raza mică. 9. /k/ de ofel carbon [coude en acier car-bone; Krummer aus Kohlenstoffstahl; carbo-steel elbow; karbonacelkonyok; KOJieHO H3 yrjiepo-ArHCTOH CTaJIH]: Cot cu bride, turnat, folosit în instalafiile petroliere. Dimensiunile sunt standardizate în fările în cari pentru fiecare temperatură dată corespunde o presiune de lucru. Presiunea de încercare hidrostatică este de cca 210 at. 10. ~ de ofel moale [coude en fer; Krummer aus weichem StahI; miId steel elbow; lâgyacel-konyok; KOJieHO H3 MHrKOii CTaJiH]: Cot cu fileturi interioare la ambele capete, folosit în instalaţiile interioare de alimentare cu apă. Dimensiunile sunt mici şi standardizate. V. sub Fitinguri. u. Cot cu picior [coude â semelle; Fufjkrum-mer; elbow with footr shoe elbow; talpkonyok; KOJieHO C HOJKKOâ]: Tub curbat în arc de cerc, având la capete bridă sau manşon, iar în partea curbă un picior cu talpă. — După materialul folosit, deosebim:cot cu picior de fontă, asfaltat, pentru instalafiile exterioare de alimentare cu apă (apeduct). Sunt standardizate. Satisfac condiţiunile: j? = 250 mm pentru Z)^ 100 mm; R = D+t50 mm pentru/) ^ 100 mm unde R e raza de curbu-ră.şi De diametrul interior. Presiunea în serviciu 12 at, cea de probă cu apă rece 20 at. (v. şi sub Piese fasonate). Deosebim: 12. ~ cu picior, cu bride [coude a semelle et brides; Flanschenfu^krummer; shoe elbow with flanges; gyurulemezes talpkonyok; KOJieHO C HOJKKOft H C (fjJlHHiţeM]: Cot înzestrat la ambele capete cu bride (fig. 289). L = P + 100mm. Sin. Piesă N. Fig. 289. Coi cu picior cu bridă. Fig. 290. Cof cu pic/or cu manşon. F g. 291. Cot peniru hidrant. is. ~ cu picior, cu bridă şi manşon [coude â semelle, bride et manchon; Fufjkrummer mit Flansche und Muffe; shoe elbow with flanqe and coupling; gyurus es karmanttyus talpkonyok; KOJieHO C H03KKQH, C (j^HHeM H BTyJIKQW]: 83$ Cot care are o bridă în plan vertical şi un manşon în planul perpendicular pe primul. Sin. Piesă EQN. 1. Cot cu picior, cu două manşoane [coude â semelle ef manchons; Fufjkrummer mit Muffen; shoe elbow with couplings; talpas konyok ketkar-manttyus konyok; KOJieHO C HOJKKO& h C AByMH BTyjiKaMH] : Cot care are Ia fiecare capăt câte un manşon. Sin. Piesă MMQN. 2. ~ cu picior, cu manşon [coude â semelle et manchon; Fu^krum'mer mii Muffe; shoe elbow with coupling; karmanttyus talpkonyok; KOJieHO C HOJKKO& H BTyjIKOli]: Cot cu manşon la un capăt (fig.289). Sin. Piesă MQN. 3. ~ cu picior, de ofel aliat [coude â semelle en acier allie; Fu^krummer aus legiertem Stahl; steel alloy shoe elbow; ottvozoit acel talp-konyok; KOJieHO C HOJKKOH H3 CneiţHaJIbHOH CTaJIH]: Cot cu picior, folosit la capetele de erupfie în-industria de petrol, pentru a rezista la presiunile mari şi la eroziunea nisipului evacuat. Este de ofel molibden sau crom-molibden. Dimensiunile sunt standardizate în fări le în cari fiecărei temperaturi îi corespunde o anumită presiune de lucru. Presiunea de încercare hidrostatică este de cca 456 at. 4. ~ cu picior, de ofel carbon [coude â semelle en acier carbone; Fuljkrummer aus Kohlen-stoffstahl; carbon-steel shoe elbow; karbonacel talpkonyok; KOJieHO C HO)KKOH H3 yrjiepOAHC-TOH CTaJIH]: Cot turnat, folosit în instalafiile petroliere. Dimensiunile sunt standardizate în ţările în cari fiecărei temperaturi îi corespunde o anumită presiune de lucru. Presiunea de încercare hidrostatică este de cca 210 at. 5. ~ cu picior, pentru hidranfi [coude â se-meiJe pour hydrants, coude â semelle pour bou-ches d'eau; Hydrantenfufjkrummer; shoe elbow for hydrants; hidrânstalpkonyok; KOJieHO C HOJKKOH flJIH rtf^paHTa]: Cot care are o bridă în plan orizontal şi un manşon în plan vertical (fig. 289). Sin. Piesă E N. ft. Col [coude; Krummer; elbow; konyok; KOJieHO, OTBO/ţ]. Elf.: Ţeavă în arc de cerc, folosită în instalafiile de protecfiune mecanică pentru conductele electrice, adică la tuburi blindate de ofel, tuburi de otel fără izolafie şi tuburi Peschel (fără căptuşeală izolantă). Este filetat în exterior la ambele capete. Prinderea de tuburi se face prin manşoane de legătură. — Deosebim: 7. de fontă [coude en fonte; Gufjeisen-kriimmer; cast iron elbow; ontottvas konyok; HyryHHoe KOJieHO]: Cot pentru instalafiile sub tencuială. 8.. ~ de ofel blindat [coude en tube blinde; Panzerstahlkrummer; armoured steel elbow; pân-celacelkonyok; KOJieHO H3 6pOHeBOH CTaJIH]: Cot confeqfionat din tub blindat. 9. ~ de tablă [coude en tole; Blechstaffel-krummer; sheet-iron elbow; bâdoglemez konyok; KOJieHO H3 jiHCTOBoro MeTajuia]: Cot de tablă pentru instalafiile peste tencuială, io. Col. Cad.: Unitate de măsură folosită în trecut, reprezentând, în Moldova: 0,637 m, iar în Muntenia: 0,644 m. n. Cola. V. Mercurial. 12. Cofă [cote; Hohe; elevation; magassâg; reoMeTpHHecKan npoemţHH]. Geom.; Distanfa dintre un punct şi planul orizontal de proiecfie, In epură, este distanfa dintre proiecfia verticală a punctului şi linia de pământ (pozitivă în die-drete I şi II, negativă în. III şi IV şi nulă în planul orizontal de proiecfie). 13. Cotă [altitude, cote; Hohe; height, alti-iude; tengerszinfeletti magassâg, magaslat, csucs; BbicoTa Ha& ypOBHeM Mopn]. 1. Topog.; Altitudinea unui punct fafă de nivelul mării de referinfă. — 2. Tehn. mii.: Partea cea mai ridicată a unui mamelon, deal, munte, caracterizată prin altitudinea el, dar care, neavând un numâ propriu, primeşte ca denumire însăşi altitudinea. Ex.: „Cota 1001", din bătălia dela Putna. - 14. Cotă de desen [cote de dessin; Mafyzahl; dimension figure; mertekszâm; LţH(})pa Ha Hep-Tence, o6o3HaTîaiomaH pa3Mep]. Tehn.: Număr indicator al dimensiunilor pe un desen. V. sub Desen tehnic. is. Cofă piezometrică [cote piezometrique; piezometrische Kote; piezometric height; pîezo-metrikus magassâg inbesOMeTpHHeCKaH BbICOTa]: înălfimea la care se urcă un lichid într'un tub vertical, care are diametrul mai mare de 2 cm şi este adaptat la o conductă hidraulică forfată, în timp ce lichidul se scurge prin conductă cu o anumită vitesă. Lungimea acestei coloane de lichid măsoară, la o anumită scară, presiunea lichidului asupra pereţilor conductei, în punctul său de comunicafie cu tubul vertical. ie. Cofă roşie [cote rouge; Sollhohe; height of platform ; pâlyaszint; KpacnaH MeTKa]. Drum., C. {.: Diferenfa dintre- cota terenului şi cota platformei (linia roşie) a unet căi de comunicaţie terestre, luate în axa căii. Este unul din elementele principale ce se înscrie în piesele desenate ale» proiectului (pe profilul în lung şi- pe profilele transversale). 17. Cofa [joint du crochet; Hackengelenk; hook link; a horog rogzito fogâsa: CTbIKOBOe CoerţHHeHHe KpiOKa]; Legătura de prindere a cârligului unei macarale. ia. Cofadă [palanguee; Stropp; hoisted ioad; kotelgyuru,kotelgyuru-hurok; KOJIHHeCTBO rpy3a, no/ţHHMaeMoro 3a oahh pa3], Nav.; Cantitatea de mărfuri care se ridică cu o bigă dintr'o singură dată, spre încărcare, dela sau la bordul unei nave. Pentru legarea sacilor, a baloturilor, etc.f se foloseşte sapanul,, o frânghie cu capetele matosite. 19. Cotangentă [cotangente; Kotangente; co-tangent; coîangens; KOTanreHC]. Mat.: ' Funcţiune trigonometrica egală cu valoarea reciprocă a tangentei trigonometrice :cot x — 840 î. Cotărifă. Mş.: Termen de atelier penfru cutia paralelepipedică perforata, în care se aşază piesele în basinul de călire. 2. Cofcă, cărbune ~ [gailletin; Wurfelkohle; cobbles, lump coal; kockaszen; KpynHbift Kyc-KOBOă yrOJlb]. Ind. cb.: Cărbune spălat, cu dimensiunile cuprinse între 10 şi 100 mm (termen minier, Valea Jiului). Sin. Cărbuni ciuruiţi. *. Coteţ [poulailler; Huhnerstall; hee-roost, fowl-house; majorsâgketrec; IITHHHHK, KypHHK] Construcţie care adăposteşte pasările domestice, 4. Cofefe [egrilloir en osier ou roseaux; Fischfangkammer aus Rufen oder Schilf; wicker weir: haludvar; nJieTbHeBbie pbi60ji0BHbie 3a-rpa3K/ţeHHH]. Pisc.: îngrădituri rotunde din befe de trestie sau din nuiele- împletite cu papură, folosite ca mii loc principal de pescuit în bălfile cotropite de stuf, sau în limanuri (Jaqune), pentru pescuitul chefaîului. Au o deschidere sfrâm-tă şi întoarsă înăuntru (gura cotefului), astfel încât peştele intrat în ele să nu mai poată ieşi. Din cotefe peştele* se scoate cu minciogul. 5. Cotigă Ttombereau; zweirădriger Karren, Kippkarren, Kippwaqen; cart. tiopinq cart, dumping cart; kordely; OIipOKHflHafl Ta^Kaf: Cărucior format dintr'o cutie de tablă de l**12 mm grosime, străbătută de o osie, la capetele căreia sunt montate două rofi de diametru mare. Cutia se poate roti în jurul osiei, pentru descărcarea materialului din ea. Serveşte la transportul diferitelor materiale (beton, var, deşeuri, etc.), fiind împinsă de unu sau de doi oameni. Are capacitatea de 1/15,,f1/10 m3. Sin. Tumbărău. 6. Cotigă Favant-train drune charrue: Vorder-gesfell eines Pfluoes; fore-part of a Dlouqh; eke-taliga; nepeziHHH ^îacTb iuiyral. Ind. făr.: Partea care alcătueste plugul primitiv. E formată din două rofi legate între ele printr'o osîe, pe care se reazemă grindeiul. 7. Cotinus Coggygria Scop. Bot.: Scumpie V. sub Tanante. 8. Cotlon. Ind. făr.: 1. Adâncitură firidă, sub cuptorul caselor ţărăneşti. — 2. Adâncitura făcută din pământ şi servind drept vatră. — 3. Zid în forma de potcoavă, pe care se aşază cazanul de fiert fuica. — 4. Cuptor simplu care serveşte îa încălzirea unui cazan pe foc direct. Este compus dintr'o simplă manta cilindrică. Se folosesfe pentru fierberea săpunului, pentru con centrarea sodei caustice, iar în metalurgie, la topirea băii de zincare sau de cositorire prin imersiune. o. Cofobrel. V. Porumbar. 10. Cotonin. Ind. text.: Produs textil provenit din cânepă şi in. reduse la lungimea bumbacului printr'un procedeu mecanochimic. 11. Colonizare fcotonisation; Kotonisierung; cotfonisation; âztatâs (len, kender); KOTOHH-3aiţHH]: Operafiunea industrială prin care se disolvă substanfele de legătură dintre fibrele de scîerenchim din tulpina de in şi de cânepa, pentru a se obfine fibrele elementare (fulgi de cânepă sau de in). 12. Cotonoagă [pianfoir; Steckholz; dibble, planting-tool; kukoricaulteto pâlca; nocaflO^HOe opyAHe], Ind. făr.: Unealtă cu care se fac găuri în pământ, când se seamănă porumbul în cuiburi. is. Cotor de carte [dos du volume; Rucken, Buchrucken; back of the book; konyvsarok; KHHJKHHH KopemoK]. Arfe gr.: Partea cărfii dela cusătura coaielor, care se face cu afă sau cu sârmă. La volumele mai groase, cotorul se rotunjeşte şi se îmbracă cu o teacă de carton învelită adesea în pânză sau în piele. 14. CotreII~Moeller, filtru ~ [installation de filtraqe C. M.; C.-M. Elektrofilter; C M. filterîng installation; C. M.-fele elektrosztatikus szQro; 3JTeKTpo(f)HJlbTp K,-M.] : Filtru electrostatic pentru separarea prafului sau a picăturilor cari se găsesc în suspensie în gaze. Gazul de curăţit trece într'o* cameră, unde este supus undi câmp electric continuu, stabilit sub înaltă tensiune (până la 60 000 V) produsă prin transformare şi redresare din tensiune electrică alternativă, in camera prin care trece gazul se găsesc alternativ, la distante de aproximativ 10 cm, catozii de emisiune termionică, formafi din sârme sau din refele de sârmă, şi anozii de depunere, formafi din table (suprafafă mare) şi legafi electric la pământ. Prin ionizare, particulele de praf din jurul catozilor se încarcă şi suni atrase de anozi. Praful depus pe anozi cade dela sine, sau este curăfif şi recuperat. Aplicafiile tehnice sunt numeroase: eliminarea fumului coşurilor, recuperarea prafului de cărbune, de ciment, etc. din gaze. desarsenizarea gazelor dela arderea piritei, obţinerea gazelor pentru motoare (de ex. din gazele de cuptor înalt), recuperarea făinii în mori, a gudroanelor în cocserii, etc. Praful eliminat trece de 98% din totalul său. 15. Cottait. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, penfru ortoză. is. Cotterit. Mîneraf..* Varietate de cuarf cu luciu sidefos (nume vechiu, părăsit). 17. Cotton, balanţa lui ~ [balance de C; C. sche Waage; C.'s balance; C.-fele merleg; Becbl KoTTOHai Fiz.: Instrument penfru determinarea intensităfii câmpurilor magnetice, bazat pe măsurarea forfei pe care câmpul magnetic o exercită asupra unui circuit electric parcurs de un curent. 18. Cotton, efect ~ [effet C; C. Effekt; C. effect ; C.-fele hatâs ; 3(|>(f)eKT K0TT0Ha]. V. Dicroîsm circular. 19. Cotton, maşină ~ [machine de C; Cotton-maschine; C.'s machine; C.-făle kotogep; TpH-KOTanmaH MauiHHa KoTTOHai. Ind. text.: Maşină de tricotat (inventată de Cotton, în 1868), remarcabilă prin finefă, capacitatea de producfie şi siguranfa de funcfionare. Această maşină, care este condusă de un singur lucrător, are o lungime de 15 m, are 12••*32 fonturi şi poate produce 650 000 ochiuri/min. Eşte folosită, în 841 Special, pentru fabricarea ciorapilor fini penfru femei. Se mai lucrează cu ea şi ciorapi bărbăteşti, pantaloni, cămăşi, tricouri. 1. Cotfon-Moutorir constanta lui ~ [constante de C. M.; C. M. Konstante; C. M. constant; C. M.-fele âllando; KOHCTaHTa K.-M.-Ha]. V. Cotton-Mouton, efectul 2. Cotton-Mouton, efectul ~ [effet C. M.; C. M. Effekt; C. M. effect; C. M.-fele hatâs; 34>4>eKT KoTTOH-MyTOHa]. Fiz.: Birefringenfa unei substanfe introduse într'un câmp magnetic Valoarea birefringenfei este &n — CkH2 unde, bn este diferenfa dintre cei doi indici de re-fracfiune, X lungimea de undă a radiafiei întrebuinfate, H intensitatea câmpului magnetic şi C o constantă care depinde de natura substanfei şi se numeşte constanta lui Cotton-Mouton. s. Cotunnit [cotunnite; Cotunnit; cotunnife; kdtunit; KOTyHHHT, XJIOpHCTblH CBHHeiţ], Mineral.: PbCl2. Cristalizează în sistemul rombic în cristale de structură aciculară şi de coloare albă cu luciu adamantin. Prezintă clivaj perfect după (110). Are duritatea 2 şi gr. sp. 5,5. Este un produs al fumarolelor Vezuviului. 4. Coulomb [coulomb; Coulomb; coulomb; coulomb; KyjioH (eAHHHiţa KOJiHHecTBa ajieK-TpHHGCTBâ)]. El.: Unitatea practică electromagnetica şi unitatea internafională de sarcină electrică, egală cu 3.10® unitafi electrostatice absolute de sarcină electrică. V. sub Unitafi de măsură. 5. Coulomb, balanfa lui ~ [balance de C.; C. sche Waage; C/s balance; C. merlege; Becbl K-6a]: Balanfă de torsiune pentru verificarea experimentală a legilor lui Coulomb din electrostatică şi magnetism (fig. 292). Prezintă importanţă istorică. 6. Coulomb, „legea” (ui ~ în electrostatică [loi de C. en electrostafique; C. sches Gesetz in der Elektro-statik; C/s law in electro-statics; C. elektrosztâtikai tor-venye; 33KOH K-6a]: Forfele cari se exercită între două sarcini electrice reale F 9- 292 Balanfa lui punctuale, q şi q , în repaus Coulomb. într'un sistem inerfial imobil a) sferă fixă, încărcată fafă de- grupul stelelor fixe, electric; b) sferă mo-sunt egale şi opuse, au di- bilă, încărcată electric; recfia dreptei care le uneşte c) fir de suspendare Şi valoarea absolută: (din argint); d) bandă de p__ 1 qq* hârtie gradată 0—360°; ~e0S r? eJ d*50 9radat 0—360°. unde r este distanfa dintre ele, iar s0e reprezintă constanta dieledrică (per-meiivitatea) absolută a mediului omogen şi isotrop în care se găsesc. Forfele . sunt de repulsie, dacă sarcinile au acelaşi semn, şi de atracfiune, dacă sunt de semne contrare. 7. Coulomb, „legea" lui ~ în magnetosta- tică [loi de C. en magnetostafique; C.sches Gesetz in der Magnetostatik; C/s law in magneto-sfatics; C.-fele mâgnetosztâtikai torveny; 3aK0H K-6a o MarHHTOCTaTHKe]: Două mase magnetice (mărimi fictive) practic punctuale şi imobile m şi m\ exercită una asupra alteia forfe egale şi direct opuse, având direcfia dreptei care le uneşte şi valoarea absolută 1 mm' r ~--------' HoH r2 în care r este distanfa dintre ele, iar|i0ţA este permeabilitatea magnetică absolută a mediului omogen şi isotrop în care se găsesc. Forfele sunt de repulsie, dacă masele au aceeaşi polaritate, şi de atracfiune, dacă sunt de polarităfi contrare. 8. Coulomb, teorema Iui ~ [theoreme de C.; C. scher Satz; C.'s theorem; C.-tetele; Teo-peMa K-6al: Intensitatea câmpului electric în imediata vecinătate a unui conductor e egală cu 4 TC de-----ori densitatea superficială o a sarcinilor S°£ electrice din regiunea respectivă a conductorului, e0e fiind constanta dieledrică absolută a mediului omogen şi isotrop în care se găseşte conductorul; intensitatea acestui câmp e totdeauna normală pe suprafafa conductorului şi e îndreptată spre exterior când conductorul e încărcat pozitiv, şi spre interior când e încărcat negativ. ». Coulsonif. Mineral.: Vanado-magnetit din regiunea Bihar (India), (nume vechiu, părăsit). 10. Couseranîf. Mineral.: Amestec de dipyr alterat, cu andaluzii (nume vechiu, părăsit). 11. Covalenfă [covalence; Kovalenz; cova-lency; vegyuletertek; KOBaJieHTHOCTb]. Chim.: Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unui electron de către fiecare din atomii parti-cipanfi. Grafic se reprezintă printr'o pereche de puncte sau o linie, ca în exemplele alăturate: H H H H H H I .... | î H : C : H, (H-C-H); C :: C, C = C I --11 H H H H H H In starie de vapori sau în solufie, noua moleculă formată îşi păstrează individualitatea. 12. Covariant [covariant; kovariant; covariant; kovariâns; KOBapHaHT]. 1. Mat.’. Calitatea a doua sisteme de câte n variabile */, (i= 1, 2, 3,. . . , n) Ş> ~ 1 f 2» 3,..., n) de a fi transformate simultan la o schimbare de variabile, prin două transformări lineare cogrediente, adică prin transformări lineare egale între ele. — 2. Geom.: Calitatea a n mărimi Aţ dintr'o multiplicitate cu n dimensiuni — fiecare din mărimile Aţ privitoare la câte una din coordonatele sistemului de referinţă — de a fi transformate, la o schimbare a 842 sistemului de coordonate dată de schimbarea coordonatelor din xl în n,l> printr’o transformare cogredienfă cu transformarea vectorilor de bază ai sistemului de coordonate [cari se schimbă di>n vectorii de bază £/, (i= 1, 2, 3 ... n) ai vechiului sistem în vectorii de bază e'k, (k=\, 2,3 ... ,n) ai noului sistem de coordonate], * Dacă --x'1 (x\ ») x ) şi deci dx1 4,. e schimbarea de coordonate, e transformarea corespunzătoare a diferenţialelor coordonatelor, fiindcă vectorul di al elementului de linie corespunzător are în cele* două sisteme expresiunile n n ds-- ,dx'K M /c=1 urmează că vecforii de bază se transformă contra-gredienf în raport cu diferenţialele âxl ale coordonatelor, adică după regula de transformare (a) e'k=lt~Jjc1i, (k=1.2,3,...,n). M o)* Aceasta e deci şi regula de transformare a mărimilor covariante, din Aj în A'ţ. corespunzătoare schimbării sistemului de coordonate/ dată de Iransformarea coordonatelor din xi în x l, adică: dx1 Mdx* şi mărimile covariante se pot defini direct prin faptul că urmează această regulă de transformare. Mărimile covariante poartă ca indice inferior indicele coordonatei la care se referă. Cele n mărimi covariante Ag determină un vector independent de sistemul de coordonate, ca şl n mărimi contravariante A1 (v. sub Contravariant). Dacă (*» sunt vectorii de bază ai unui sistem de coordonate, numit asociat sistemului cu vectorii de bază efc, şi ales într'un anumit fel fafă de el — şi dacă fiecărui nou sistem de coordonate ¥’k, obfinut din sistemul e/ printr'o transformare „cogredienfă" (a) a vectorilor lui de bază, i se atribue ca asociat sistemul e'*, care rezultă din primul asociat prin transformarea contragredienfă corespunzătoare a vectorilor lui de bază ~ek A:=1 0* urmează că vecforii e* sunt contragredienfi şi cu mărimile Aj, şi deci M *=1 sumă vectorială care defineşte astfel un vector A, independent de sistemul de coordonate, şi ale cărui componente contragrediente A^ în sistemul e^ urmează din (b) şi (c): M • k=\' £-1 J şi sunt: M Componentele contravariante A , şi deci însuşi vectorul „contravariant" A, definit cu ajutorul mărimilor covariante Ait depinde însă şi de mărimile g^> adică şi de felul în care s'au ales vectorii de bază ei ai sistemului contragredient asociat, în funcfiune de vectorii de bază ~£j ai sistemului de coordonate* fafă de care sunt date mărimile covariante Aţ, numite componentele covariante a!e lui A într'o multiplicitate metrică, în care sunt comparabile „lungimile", respectiv „intervalele" tufuror vectorilor, independent de direcfia lorf şi în care se poate defini deci produsul scalar, vectorii de bază ei ai unor sisteme de coordonate asociate, aleşi astfel în funcfiune de vectori] de bază e* ai sistemelor iniţiale, încâl produsele lor scalare să fie {1 pentru i = k 0 penfru i k. se transforma contravariant cu ek. In acest caz, sistemul asociat se numeşte reciprocul celui iniţial, şi componentele contravariante ale unui vector A în sistemul reciproc, respectiv egale cu componentele lui covariante în sistemul iniţial, devin egale cu produsele, scalare ale vectorului prin vectorii de bază €j ai sistemului iniţial: Aj = A/ej. i. Covariant [covariant; Kovariante; covariant; kovariâns; KOBapHaHT]: Invariant, în afară de un factor, al unui sistem de funcţiuni /t (x'\ x'- ... x'r), /, ... fn, penfru orice transformare xl=xl (x'\ x'2(i = 1,2 ...«), în care funcţiunile fj devin fj. cp (/t. .. f ; x1 ... xn) esfe un covariant de indice k fafă de un factor d, dacă există un factor 5* astfel încât ® (/i» fi f••• *”) = ^ (f'l.f'2 ■■■ X'\x’* ... x'n). Dacă cp nu depinde de x1, x2 ... xn , el se numeşte invariant. Exemple: Jacobianul unui sistem de n forme tineare cu n variabile este un invariant. Daca se efectuează o transformare lineară oarecare asupra variabilelor unei forme cu n variabile f {x1, x2 ... xn ; a,b...l), a,b...l fiind coeficienţii formei, s.e obţine o altă formă fix'1, x'2 îr .x'n; a', şi orice polinom 843 P (x1, x2, .,., xn; a, b,... /) = P(x, a) penfru care P(x,a) = bfcP(x'; a’) (d fiind determinantul, diferit de zero, al transformării) este un covarianf de indice k. Forma însăşi este un covariant absolut. Hessianul unei forme cu mai mult de două variabile este un covariant de indice 2. 1. Covariant bilinear [covariant bilineaire; bilineare Kovariante; bilinear covariant; bilineâris kovariâns; flByxjiHHefîHblH KOBapHâHT], An. mat.: Formă bilineară în două sisteme de diferenţiale, care se asociază unei forme Pfaff co ~ X± âx± 4- • ■ •'+ Xndxn şi a cărei expresiune este , $Xi co xi) J,j= 1,2..n-, i,j C)Xj 1 -J J 1 sumarea fiind extinsă la toata combinafiile luate câte două ale indicilor i şi j. Proprietatea principală a covariantului bilinear este aceea de covarianfă cu co, şi anume: dacă, printr'o schimbare de variabile, co se transformă în 2, atunci co' se transformă în Q\ Cu această definifie, co' este (în afara semnului) diferenţiala exterioară a formei co (Goursat). O altă proprietate a lui <*>' este aceea că anularea sa identică este condifiunea necesară şi suficientă ca forma ct> să fie o diferenţială totală exactă. Covariantul bilinear are rol fundamental în studiul formelor, al ecuafiilor şi al sistemelor Pfaff. 2. Covariantă, componentă ~ de tensor [composante covariante, de tenseur; kovariante Tensorkomponente; covariant tensor component kovariâns ' tenzorosszetevo; COCTaBHOH KOBa-pHSHT TeH3opa], Geom..* Fiecare din cele w*” componenţe scalare 7ţ , f*ă... im cari determină într'o multiplicitate cu n dimensiuni un tensor T de ordinul m, şi se transformă la o schimbare a sistemului de referinfe, dată de transformare»a coordonatelor din **înx'^x'1 (x1, x2, x3...xn) ca produsele B^...Mim ale componentelor covariante a m vectori A, Bt...,M. Regula de transformare a componentelor covariante ale unui tensor de ordinul m, din valorile pe cari le au în sistemul x* *n valorile T ^ ^ ...km pe cari te au în sistemul xe deci: ţ, A e)**1 V2 ... foc'» k2 km ^ ^ (-m= , gQxmaH no/ţKJiaflKâl. Elf.: Covor de masă artificială, care izolează de pământ pe operatorul care calcă pe el, când . acesta manevrează piese sub tensiune; de ex. separatoa rele, într'o instalafie electrică. 7. Cowper, aparat V. Aparat de preîn călzit aerul (Cowper), şi sub Cuotor înalt. 8. Cozalif fcosalite; Cosalit Bjelkit; cosalite, bjelkite; kozâlit; KOCaJlHT]. Mineral.: Pb2Bi2S5. Se prezintă sub forma de prisme rombice cu striafii longitudinale de coloare cenuşie ca plumbul. Are un confinut de cca 43°/o bismut şî cca 40°/o plumb. Are gr. sp. 6,4***6,8. 8. Cozîmază [cozymase : Kozymase ; cozy- mase; kozîmâzis; K03HMa3a]. Chim. biol.: Substanţă identică cu codehidraza l. V. Codehidraze io. Cp Chim.: Simbol literal penfru Casiopelu n. CP [CV; PS; HP; LE; Jl. C. ]: Abreviatie pentru unitatea de măsură a puterii - cal putere - egala cu 75 kgm/s, de folosit după valorile numerice (CV = cheval vapeur; PS = Pferdestărke ; HP = horse-power; LE = loero; JI. C. = JIOIHa/ţHHafl CKJia], Simbolul HP (horse-power) se foloseşte adesea spre a reprezenta calul putere englez (1 HP cca 76 kgm/s) mai mare decât cel continental. V. Cal putere; şi sub Unifăji. 12. Cr Chim.: Simbol literal pentru Crom. ts. Crabof [crabot; Klaue; claw; kdrom; KyjiaK, najieiţ, 3y6eiţ]. Mş.: 1. Fiecare din dinfii de legătură ai unui cuplaj cu dinfir folosit la automobile, în cutii de vitese, la blocări de diferenfiale, etc. — 2. Manşonul cu doi sau trei dinfi, care poate fi cupjat cu manşonul pereche al cuplajului, în ateliere. 14. Crac [ramification; Verzweigung; branching; elâgazâs; OTBOflHbie Tpytfbl, OTBeTBJieHHe (Tpyd)]: Ramificare a unei conducte. 15. Cracă [branche; Ast; branch; âg; BeTBb]. Silv.: Ramură de ordinul I, îmbătrânită. ie. Cracare [cracking; Krackprozelj; cracking; krakkolâsi eljârâs, bomlâsi eljârâs; KpeKHHr]. Ind. petr.: Descompunerea termică a hidrocarburilor grele, cu molecule mari, din motorine, păcuri, asfalturi, etc., consistând din ruperea cate-nelor lungi ale acestor hidrocarburi şi formarea, de o parte, de hidrocarburi uşoare, constituind gazele şj benzinele de cracare, şi de altă parte, de reziduuri grele, rezultate prin condensări şi polimerizări de hidrocarburi nesaturate produse în timpul procesului. Transformarea duce şi la separarea de cocs!, în cantităfi cari depind de condiţiunile de lucru. Fenomenul este datorit instabilităţii termice, la temperaturi înalte a hidrocarburilor saturate superioare, instabilitate care creşte cu mărimea moleculelor. Temperatura este agentul fizic principal al cracării, care începe, într'o mică măsura, dela 200*v250° şi progresează cu ridicarea temperaturii. Procesul este favorizat de ridicarea presiunii, de durata reacfiei şi de prezenfa unor catalizatori. Cracarea este folosită pe o scară întinsă în industria de petrol, şi pentru industria chimica organică. Se cunosc numeroase jprocedee industriale cari folosesc cracarea termică (temperatură, presiune), sau cracarea catalitica.-Cracarea termică se poate produce în produsul în stare de vapori, în stare lichidă sau în fază mixtă. In faza de vapori, se lucrează la o temperatură de cca 600°, sub presiune joasă, apropiată de presiunea atmosferică. In aceste xondiţiuni, produsele rezultate confin multe hidrocarburi olefinice; formarea de cocs este neînsemnată (sistem Gyro şi T. V. P.). Cracarea în fază. lichidă se face la temperaturi mai Joase, de 400*"SCO0, dar sub presiune mai înaltă: 6”■ 12 at. Prin ridicarea presiunii, scade proporfia de olefine în produsele obţinute şi se produc depuneri de cocs mai abundente (sistem Dubbs, Tube and Tank, etc.). — Deosebim: 17. ~ selectivă [cracking selectif; selekfives Kracken; selective cracking; kivâlaszjo bormlasz-ftâs; ceJieKTHBHbl# KpeKHHr]: Cracare termică în fază lichidă, printr'o instalafie cu mai multe circuite în cuptor, în fiecare circuit cracându-se altă fracfiune, în condiţiuni de temperatură şi de presiune deosebite. Cracarea în fază mixtă se produce numai când presiunea nu este destul de înaltă pentru a lichefia părfile uşoare produse prin cracare, ea fiind caracterizată prin depuneri mari de cocs. Cracarea catalitică foloseşte, pe lângă acjiunea temperaturii şi a pre- 845 siunii, şî acfiunea catalizatorilor — Ca metale, oxizi metalici sau anumite săruri — pentru a favoriza reacfiile cari conduc la produse de calitate superioară: benzină Cu cifră octanică mare. Se foloseşte uneori o variantă, numită 1. Cracare cu catalizator fluid [cracking â cataly- seur fluide; Krackverfahren mittels fiussigem Ka-ialysator; cracking with fluid catalyser; bomlasz-fâsi (krakkolâsi) eljârâs folyekony katalizâtor se-gitsegevel; KpeKHHr C HCH/ţKHM KaTaJIH3âT0-pOM]: Cracare caracterizată prin folosirea unui catalizator sub forma de pulbere fină în continuă mişcare, care trece prin camera de reacfie, apoi prin camera de regenerare, spre a reveni în camera de reacfie şi a descrie astfel un circuit închis. Un exemplu de procedeu de cracare cu catalizator este procedeul „termofor", (Socony Vacuum Oii). Catalizatorul (produs natural sau sintetic), constituit dintr'un hidrosilicat de aluminiu sau de magneziu, este redus în stare de pulbere, cu o densitate de 30* ■ *60 kg/m3. Condifiunile de lucru din camera de reacfie sunt: temperatura . 430***470o, presiunea 0,7 kg/cm2. Se obfine o benzină stabilă cu cifra octanică 80, întrebuinfată ca benzină de aviafie. 2. Crachen [cracken; Cracken; cracken; kraken; KpaKeH]. Ind. petr.: Hidrocarbură superioara, aromatică, cu p. t. 307°. Se separă prin extracţii repetate cu solvenfi din smoala roşie (produs care se depune în conductele instalaţiilor, la distilarea până la cocs a unor păcuri galifiene şi ruseşti). s. Crăci lacome [branches gourmandes; Was-serreiser; epicormic branches, suckers; fattyu-hajtâs; npHflaTOHHbie nyHK006pa3Hbie no6erH]. Silv.: Rămurele cari cresc pe trunchiul arborilor, când sunt expuşi brusc la soare. Rămurelele cresc din mugurii proventivi; ele apar în smocuri şi nu depăşesc grosimea de 1 cm. Sunt frecvente la stejari şi la ulmi. 4. Cracking. V.'Cracare. 5. Craişiic. Ind. text.: Cusătură în cruciulife, pe dosul gulerelor. e. Crăiţă [tagete; Sammetblume; french mari-gold; tologtato; dapxaTiţbi (iţBeTOK)]. Hort: Tagetes patula L.; familia compozeelor. Plantă anuală, cultivată pentru florile ei cu miros intens. E de coloare brună catifelata, cu marginile galbene sau portocalii, dispuse în capitule cari se desfac în Iulie şi fin până toamna. Se foloseşte în grupuri, în platbande, în ghivece şi ca floare tăiată. Se înmulfeşte prin seminfe semănate direct pe brazde. Sin. Vâzdoagă. i. Cramă [cellier; Weinkeller; wine cellar; borpince; 3/ţaHHe A-kh BHHO/ţejiHH, a«hh no~ rpedHOro X03HHCTBa]. Arh.: Clădire în care se face vinificarea strugurilor. Cuprinde, de obiceiu, o sală pentru prese (teascuri, linuri), una pentru fermentarea mustului, un adăpost pentru fermentarea resturilor (a boştinei) şi altul pentru repa-rafia butoaielor. 8. Crampă, 1. Ciocan minier de mână (termen minier, Valea Jiului). — 2. Târnăcop minier (termen minier, Valea Jiului). 9. Crampon [crampon de rail; Hakennagei, Schienennagel; dog spîke, rail spike, 'dog-headed spike; sinszeg; pejIbCOBblft KOCTbIJIbJ. C. f.: Piron cu care se fixează pe traversă şina de cale ferată. Este format dintr'o bară de ofel moale, cu secfiune pătrată, terminată cu un vârf, celălalt capăt având două părfi ieşinde, (cioc) dintre cari, unul prinde talpa şinei. Sin. Cuiu de şină. 10. Crampon de tuburi izolante [crampon pour tubes; Rohrhaken; pipe hock; csokampo; KpiOHOK ajih npHKpenjieHHH Tpy6 (Tpy6oK)]. Elt.: Cuiu de fier cu un capăt îndoit în unghiu drept sau curbat în formă de cârlig; se bate în zid alături de un tub izolant (tub Bergmann) pe care-| fixează cu ajutorul cârligului. 11. Cran. V. Macara. 12. Crandallit [crandallite: Crandallit; cran- dallite; krandâllit; KpaHflajI jiht] . Mineral.: CaAU[(OU)4|(PQ0]*- H2O. 13. Crâng [taillis; Niederwald; coppice, copse; sarjerdo; MOJIOAOH HHSKOCTBOJibHbiH Jiec]. Silv.: 1. Pădure tânără, crescută din lăstari. — 2. Regim forestier în care regenerarea pădurii se face prin lăstari şi drajoni. — Deosebim: 14. ~ ciolpănit [taillis par emondage; Schne -telhoIzbetKeb; pruned# coppice; karmânylevelet szolgâltato erdd; JieCHoe X03HHCTB0 C no^ce-HHblMH pyânaMH]: Crâng obfinut printr'un tratament în care se taie crăcile laterale ale! arborelui, din fafa trunchiului sau dela mică depărtare. 15. ~ compus [taillis sous-futaie, taillis com-pose; Mitlelwaldbetrieb; coppice with standard system, reserve sprout system; kozeperdo; CMe-maHHOe JieCHoe X03HHCTB0]: Regim în care regenerarea pădurii se face prin sămânfă şi lăstari. ia. ~ grădinărit [taillis furete; geplententer Niederwald; selection coppice-system; szâlas sarjerdo; HH3KOCTBOJIbHOe X03HHCTB0 C Bbl6op-Koft no6eroB, AOCTHrmnx onpeAejieHHbix pa3-MepOB]: Crâng în care tăierea nu se face pe întreg arboretul, ci se scoate, prin tăieri grădinărite, o parte din lăstarii cari au atins dimensiunea dorită. 17. ~ în scaun [taillis sur tetards; Kopfholz-betrieb; pol lard method; torzssarjadzâs; 6e3-BepuiHHHoe JieCHoe xo3Hmctbo] : Crâng obfinut printr'un tratament în care se taie trunchiul arborilor la o anumită depărtare de colet, aceeaşi penfru tot arboretul. Regenerarea se face prin lăstari dafi din muguri proventivi sau adventivi. 18. ~ simplu [taillis; Niederwald; coppice; sarjerdo; HH3K0CTB0JIbH0e JiecHOe X03HHCTB0]: Crâng obfinut printr'un tratament în care pădurea se exploatează printr'o tăiere unică, aproape de fafa pământului sau chiar mai jos; regenerarea se face prin lăstari şi prin drajoni. 19. Cranic. V. Macara. 20. Cranic de apă. V. Coloană hidraulică. ti. Crapan [chaîne embrassante pour fardeaux; Bindekette; binding chain; kdfo-emelo lânc; 846 Iţenfe AJIH nOABeniHBâHHH]: Dispozitiv compus din patru capete de lanţuri, de cabluri sau de parâme, prinse de un inel, cu cârlige la capete, pentru prinderea şi ridicarea butoaielor sau a balelor. 1. Crăpături la arbori. Silv.: Crăpături cari pot proveni din mai multe cauze: vânt, trăsnet, secetă, etc. 2. ~ de doborîre [fentes d'abatage; Fallungs-risse; felling-induced cracks; dontesi hasadâs; TpenţHHbl, BbI3BaHHbie pydKOH]: Crăpături cari pornesc fie dela baza trunchiului, fie dela inserţia unei crăci, formate prin despicarea lemnului la doborîrea arborilor în exploatări. Crăpăturile dela baza trunchiului se pot evita printr'o tăiere şi doborîre corectă a arborelui. s. ^ de secetă [fentes de secheresse; Trok-kenrisse; seasoning cracks; szârazsâgi hasadâs; TpeuţHHbl OT 3aeyuiJlHB0CTH]: Fiecare din crăpăturile trunchiului produse la arborele în picioare, datorite retragerii lemnului, ca urmare a scăderii conţinutului de apă în timpul unei secete puternice. Crăpăturile încep, de obiceiu, la 1~2m dela baza arborelui şi se întind pe 4—5 m, urmând direcţia fibrelor. Defectul se produce mai ales la trunchiurile tinere de molid, crescute repede. 4. ~ de trăsnet [fentes d'eclair; Blitzrinne; lightning cracks; vjllâmhasitâs; TpeiIţHHbl, P^C-ceJlHHbl OT M0J1HHH]: Crăpătură longitudinală dreaptă, sau mai mult sau mai puţin elicoidală, a trunchiului, cauzată de trăsnet. 5. ~ de vânt [gerces, fentes de retrăit, ger-cures; Luftrisse; cracks; a fa szelhasadâsai; TpeilţHHbl OT BeTpa]: Crăpături superficiale radiare ale trunchiurilor, datorite retragerii lemnului prin uscare. Se produc în timpul verii, mai ales la trunchiuril cojite. Depreciază mult lemnul penfru cherestea. Datorită faptului că în crăpături intră apa ploilor şi sporii ciupercilor, defectul se poate agrava. e. ~ interne [fissures internes; Fasertauchun-gen, Druckrissen, Sturmknickungen; inner fissures, inner cracks; belso hasadâsok; BHyTpeHHHe no-nepenHHbie TpeuţHHbi (pa3pbiBbi, paccejiH-Hbl)]: Crăpături transversale în una din părţile trunchiurilor, datorite ruperii lemnului la compresiune, sub acţiunea unui vânt puternic. Se produc crăpături şi sub presiunea zăpezii sau a poleiului. Crăpaturile formează linii în zig-zag, cari pornesc dela inelul anual (când s’a produs suprasolicitarea trunchiului) spre inima lui. Pe trunchiu (în partea cu crăpături) se formează umflături-gulere de lemn cu inele late, prin cari arborele caută să-şi refacă rezistenţa, lemnul cu crăpături de această natură are rezistenţa mult scăzută. Piesele cu acest defect se rup brusc, mai ales la şoc. 7. Crapodină [crapaudine; Stutzlager, Spurla ger, Drucklager; stop bearing, thrust bearing; csapfeszek; îioaiihthhk, ynopHbîH nofliHHnHHK]: Mş.: Palier de capăt, cu axa verticală. Se foloseşte la toate construcţiile mecanice cu arbori verticali sau cu pivoţi, ca de exemplu: macarale rotitoare cu pivoţi, arbori verticali de transmisiune, boghiuri de vehicule de cale ferată, etc. Se confecţionează din fontă sau din oţel turnat. Fiind supusă uzurii prin frecare, ea este înzestrată cu dispozitive de ungere. După modul de căp-tuşire a crapodinei, deosebim: 8. ~ cu bile [crapaudine â billes; Kugelspur-lager; spherical thrust .bearing, ball collar bearing; golyoâgyas csapfeszek; no/tfUHlIHHK (riOA-IIHTHHK) c uiapHKaMH]: Crapodină cu paliere de rulare cu bile, dintre cari un rulment esfe de presiune laterală şi unul de presiune axială (fig. 293). Fig, 293. Crapodină superioară, cu bile. 1) pivot; 2) capul crapodinei; 3) rulment de presiune laterală, cu bile; 4) rulment axial cu bile. 9. ~ cu material de antifricjiune [crapaudine â materiei antifriction; Stutzlager mit Lagerstoff; stop bearing of anti-friction material; csapâgyfemes csapfeszek; noAîiflTHHK, ynopHbift nOAiHHnHHK H3 aHTH 2mc2), care dispare în urma acestui proces, de unde şi numele de "materializare a radiafiei", dat procesului. Excesul de energie apare sub forma de energie cinetică a particulelor perechi. Conservarea cantităţii de mişcare reclamă prezenfa unei a freia particule, care să preia excesul de cantitate de mişcare. Procesul nu se petrece deci decât în materie, şi aduce contribufia cea mai importantă la absorpfia radiafiei electromagnetice foarte dure. Anihilarea obişnuită nu e procesul exact invers, deoarece se poate petrece şi în vid, dar cu emisiunea a doi fotoni. 5. Creastă [crete; Bergkamm; crest, ridge; hegytaraj; rpeâeHb, xpe(5eT]. Topog.: Linia de despărţire a apelor, pe un munte sau deal care constitue o spinare lungă şi ascufită. 6. Creasta anticlinaiului [crete d'un anticlinal; Antiklinalkamm; crest of the anticline; antiklinâlis taraj; aHTHKJiHHaJibHbiH rpeâeHb, xpedeT]. Geo/.: Linia care uneşte punctele cele mai înalte ale unui anticlinal. Creasta anticlinaiului normal drept se confundă cu şarniera. 7. Creastă de foc [crete de feu; Feuerskamm; firing crest; tuztaraj; 0rHeB0ă rpe6eHb]. Tehn. mii.: Punctul cel mai înalt al unui parapet. 8. ~ inferioară [crete interieure; inrterer Kamm, — Krone; inner crest; belso tarajkorona; BHy-TpeHHHft rpe6eHb]. Tehn. mii.: Linia rezultată din întâlnirea taluzului inferior al banchetei de tragere a infanteriei, cu plonjeea parapetului, în fortificafiile vechi. Corespunde crestei parapetului din lucrările actuale, de fortificaţie pasageră. 9. ~ militară [crete militaire; Militărbergkamm; military crest; katonai hegytaraj; BOeHHbli! rpe-6eHb ropbi]. Tehn. mii.: Linia ultimelor schimbări de pantă (căire poalele unei forme de teren), de unde vederea şi focul nu mai întâlnesc unghiurile moarte, datorite schimbărilor de pantă. 10. ~ parapetului [crete du parapet; Bruşte wehrkrone; crest of the parapet; mellved-korona; rpedeHb napaneTa, 6pycTBepa]. Tehn. mii: Linia celor mai înalte puncte' ale parapetului (analog crestei topografice). 11. Creastă [faîte; Firstlinie; ridge; teto, taraj; KOHeK]. Cs.: Muchia superioară, orizontală, formată de intersecfiunea a două pante ale acoperişului unei clădiri sau ale coronamentului unui zid izolat. 12. Creasta cocoşului [crete-de-coq; Brand-schopf; cockscomb; kakastaraj; neTyiHHft rpede-UIOK (iţBeTOK)]. Hort.: Celosia cristata L., familia amarantaceelor. Plantă anuală, care se cultivă pentru florile sale roşii, mici, reunite la vârful tulpinei pe un ax dilatat în formă de creastă, şi pentru frunzele sale colorate. Se cultivă în ronduri, în borduri şi în ghivece. Se înmulfeşte prin seminfe, în răsadnife sau pe brazde. ia. Creastă de baraj [crete; Dammkrone; crown of the dam; gâtkorona; rpe6eHb njIOTHHbl]. V. sub Baraj. 14. Creasta taluzului [crâte du talus; Boschung-kante; crest of slope, top of slope; rezsuel; rpe6eHb OTKOCa]. Cs.f Drum.: Muchia de intersecfiune dintre suprafaţa taluzului şi suprafafa terenului natural, la săpături de pământ, respectiv dintre suprafafa taluzului şi planul platformei căii, la umpluturi. 15. Creastă, drum de ~ [route de faîte; Hoch-straţje; crest road; hegytaraj-ut; BblCOKafl rop-Han Aopora, xpeâTOBan /ţopora]. Drum.; Drum de interes turistic sau militar, situat pe creasta munfilor sau a dealurilor (la cumpăna apelor). 16. Creatină [creatine; Kreatin; creatine; kreâtin; KpeaTHH]. Chim.: Acidul metil-guanidin-acetic: CH3 NH I # HOOC-CH2-N-C \ nh2 Se găseşte în muşchii vertebratelor, ca acid creatinfosforic. In timpul contracfiunii muşchilor, acesta se hidrolizează exoterm în creatină şi acid fosforic. Rolul acidului creatinfosforic este de a ceda acidul său fosforic, pentru regenerarea acidului adenozintrifosforic, care este pus din nou la dispoziţia muşchiului pentru efectuarea lucrului mecanic muscular, 849 î. Creatinină [creatinine; Kreatinin; creatinine; kreatinin; KpeaTHHHH]. Chim. biol.: HN=C-N(CH3)-CH, I I HN-----------CO Combinafie heterock:lica rezultată prin deshidratarea creatinei. Creatinina este un produs de ex-cretiune şi se elimină prin urină. In mijlociu cantitatea de creatinină eliminată zilnic de o persoană este constantă. Prin coeficientul creati-ninic se înţelege numărul de miligrame de creatinină pe kilogramul de animal, eliminate în 24 de ore. Coeficientul creatininei creşte în urma unei munci fizice excesive. 2. Credit [credit; Kredit; credit; hitel; Kpe/ţHT]: Încrederea acordată unei persoane fizice sau morale care urmează ca, în schimbul unui bun prezent, să dea un bun corespunzător în viitor. 3. Credneiit [crednerite; Crednerit; crednerite; krednerit; Rpe^HepuT]. Mineral.: CuMn204. Cristalizează în sistemul monoclinic pseudohexa-gonal, în cristale pufin cunoscute. Se prezintă, de obiceiu, sub formă pământoasă sau în cruste. 4. Creedit [creedite; Creedit; creedite; kreedit; Kpee^HT]. AAineral.: Ca3AI2[(F,OH)i0|SO4>3 H*,O]. Cristalizează în sistemul monoclinic. Are gr. sp. 2,71. Se găseşte sub forma de granule în anumite zăcăminte de caolin. 6. Cremă de ghete [drage; Wichse; shoe-polish; cipomiz, cipokenocs; KpeM /ţJlH o6yBH (Banca)]: Ind. chim. sp.: Produs întrebuinfat pentru îngrijirea sau vopsirea încălţămintei de piele. După felul materiilor prime şi al modului de fabricaţie, se cunosc trei grupuri: — Cremă pe bază de ceruri şi solvenfi ambalată în cutii; este o solufie de ceruri minerale, vegetale, sintetice, parafină, etc., în esenfă de terebentină sau în whitespirit, cu adaus de colorant solubil în grăsimi. Are consistenta untului. — Cremă saponificată, ambalată în borcane de sticla. Este o emulsie în apă, de stearină, de ceruri animale şi vegetale saponificate parţial cu carbonat de sodiu, cu adaus de ceruri minerale şi colorant solubil în apă; are consistenţa unei alifii. — Cremă în tuburi: Cremă obţinută prin combinarea materiilor prime şi a metodelor de lucru, din cele două feluri de creme descrise mai sus; are consistenţa alifiei. Are proprietatea de a forma o peliculă subţire de ceruri, pe pielea încălţămintei, peliculă care devine lucioasă prin frecare cu peria sau cu o flanelă. Prin luciul pe care îl prezintă, împiedecă aderarea prafului şi a apei pe pielea încălţămintei. 6. Cremă de ras [creme a barbe; Rasiercreme; shaving cream; beretvakrem; KpeM £11# 6pHTbH]. Ind. chim. sp.: Cremă întrebuinţată pentru înmuierea părului de pe corp, obţinută prin saponi-ficarea cu săruri de potasiu a unui amestec de unt de cocos, stearină, uleiu sulfonat, cu un adaus de glicerină şi stearină nesaponificată. Se păstrează în tuburi de melal, în cari nu trebue să se întărească. Face o spumă abundentă şi persistentă. 7. Cremă de tartru [creme de tartre; Wein-stein; cream of tartar; borko; BHHHblH KaMeHb]. Ind. alim,: Bitartratul de potasiu, care se extrage din drojdia de vin după uscarea ei la soare, sau din piatra care se depune pe fundul şi pe pereţii vaselor în cari se păstrează vinul. 8. Cremalieră [cremaillere; Zahnstange; (gear) rack; fogasrud; 3y6Hai;afl pefea]. Mş.: Bară dinţată care se angrenează cu o roată dinţată cilindrică, formând un angrenaj cilindric frontal în care raza uneia din rofi tinde către infinit. De obiceiu are dinţii perpendiculari pe direcţia de mişcare, dar ei pot fi şi oblici, în care caz are de suportat şi eforturi transversale. Se foloseşte la cricuri, lamaşini-unelte de găurit cu burghiul, ta unele strunguri verticale, ca şină de angrenare la căi ferate cu cremalieră, etc. 9. Crematoriu [crematorium, four d'incineration; Krematorium; crematorium; kremâtorium, hulla-egeto; KpeMaTOpHH]: Instalaţie formată dintr'un cuptor special amenajat pentru arderea cadavrelor de oameni sau de animale, respectiv de deşeuri şi gunoaie. Crematoriile de gunoaie pot fi locale, situate în diverse clădiri ale unei aglomeraşi urbane (în special în blocurile importante), sau comunale, pentru distrugerea gunoaielor unui oraş întreg. 10. Cremene [silex; Feuerstein; flint; kovako; KpeMeHb]. Mineral.: 1. Varietate comună de opal amestecat cu silice fin cristalizată, de coloare i cenuşie, galbenă sau negricioasă. Formează con-| crefiuni în calcare silicioase. Sin. Silex.— 2. Termen popular pentru menilit. 11. Cremonă [cremone; Dreherverschluss, Treib-riegelverschluss; basquill boit, window fastener; reteszzâr, forgokapocs; OKOHHblH 3aTBOp, 3a#-BHîKKa]. Cs.: Dispozitiv metalic care serveşte la închiderea unei ferestre sau a unei uşi. Este alcătuit din două vergele (verticale) în prelungire, cari se fixează prin brăţări vizibile sau îngropate, aşa încât să poată aluneca pe partea verticală a cercevelei sau a canatului, şi cari, prin învârtirea sau oscilarea unui mâner cu o tijă perpendiculară pe vergele, se deplasează simultan cu câţiva centimetri, ieşind din fafa marginii orizontale superioare şi inferioare a cercevelei ori a canatului. Capetele ieşite ale vergelelor intră în două scobituri sau brăţări fixate în toc, permiţând astfel închiderea ferestrei sau a uşii (fig. 296). 12. Crenel [creneau;.Scharte, Schiess-scharte, Zinne; crenel; vârorom, csor- bâzat; dOHHHiţa]. Tehn. mii.: 1. Des- Fi9* 296. chizătură, în vechile ziduri de apărare Cremonă. sau în zidurile lucrărilor de fortificaţie noi, care permite tragerea cu arma, la adăpost de loviturile inimicului. Crenelul pentru armament de artilerie se numeşte ambrazură. —• 2. Piesă de metal, rezistentă la lovituri, care întăreşte deschiderile practicate în zidurile cazematelor, în 54 850 vederea tragerii sau a observării. Se confecţionează din ofel turnat sau din ofel de blindaj, şi se montează în lucrări odată cu turnarea betonului monolit. Se deosebesc creneluri de observare şi creneluri de tragere, ultimele putând fi creneluri de pistol mitralieră, de armă, de armă automată, de tun anticar, de tun, etc. 1. Cremei, acizi ~ [acides creniques; Kren- săuren ; crenic acids ; lormasav ; KpeHHHeCKHe KHCJlOTbl]. Chim.: Fracfiune organică uşor solubilă obfinută din sol, din extractul cu hidroxid de sodiu, dupa îndepărtarea acizilor humici şi hematomelanici din filtratul obfinut după precipitarea cu acid clorhidric. Este analoagă cu acizii fulvici. • 2. Creolină [creoline; Kreolin; creolin; kreolin; KpeoJlHH]. Chim,: Amestec de săpun şi uleiu greu dela distilarea cărbunilor de pământ, care dă cu’ apa o emulsie stabilă, întrebuinfată mult OH ca desinfectant. Compo- zifia creolinelor corner- / \ ciale variază între: 45*•* ^C C“0~CH3 60°/0 uleiu de gudron H r__ neutru, -10-•• 15°/0 fenoli 3 \ / şi 30** *40°/0 săpun. ^ s. Creozoi [creosol; ^ Kreosol; creosol; kreo- Creozoi zoi; Kpeo3QJl]. Chim.: Lichid cu p. f. 220°, care se găseşte în creozot. E folosit ca antiseptic. 4. Creozot [creosote; Kreosot; creosote; kreo-zot; Kpe030T]: 1. Ule’iu fenolic obfinut din gudronul dela distilarea uscată a lemnului de foioase. Este un amestec complex de monofenoli, guaiacol şi creozoi. Produsul oficinal are următoarele caracteristice; aspect uleios, coloare gălbuie, miros pătrunzător de fum, p. f. 200* • *220°, gr, sp, 1,08*-1,09 la 15°. Preparare: Fracţiunea de uleiuri grele, obfinută prin distilarea gudronului de lemn, se extrage cu o solufie de hidrat de sodiu; se îndepărtează uleiurile neutre din soluţia sodică de fenolafi şi se pune în libertate creozotul brut prin tratare cu acid sulfuric. Creo-zotul brut este supus unor distilări în vid pentru obfinerea creozotului oficinal. Se foloseşte în terapeutica boalelor pulmonare, în stomatologie, la prepararea guaiacolului, în conservarea cărnii. — 2. Sub numele de creozot se mai înfe-lege, uneori, şi tracfiunea bogată în fenol (170*••240°) din gudroanele de cărbuni. Uleiul de creozot este uleiul greu (240* •• 270°) dela distilarea cărbunilor. 6. Creozotare [creosotage; Kreosotjeren; creo-soting; kreozotâlâs; nponHTbiBaHHe Kpe030T0M]. C.f.: Conservarea lemnului prin impregnare cu creozot, Căile Ferate Române impregnează traversele de fag pentru calea ferată, uscându-le şi trecân-du-le în cazane în cari se presează creozotul la 50° şi 7••*8 at. o. Crepe [crepe; Crepe, Schaumgummi; crepe rubber; gumikrep; KpeiT (HarypaJlbHMH Kay-4yK)]. Ind. cc.: Cauciucul natural, preparat din latex prin coagulare cu acid acetic. ?. Crepe [crepe; Krepp; crape, ere pe; kr^p Kpen, KpenoBan TKaHbj. Ind. text.: Ţesătură sub-fire, încrefită, de mătase sau, uneori, de lână, de diferite colori sau calitafi. Exemple: e. ~ de Chine tcrepe de Chine; Chinakrepp; crepe-de-Chine; krepdesin; Kpen#eiliHH (mejIKO-BaH TKaHb)]. Ind. text.: Crepe uşor şi fin de mătase, cu legătură de pânză. Materialul de urzeală este un „grege1' fin, iar ca bătătură se foloseşte o mătase puternic răsucită. In bătătură alternează câte două fire răsucite la dreapta, cu câte două fire răsucite la stânga. Se vopseşte* în bucată şi, de obiceiu, se îngreunează. Uneori se şi imprimă. Materialul din mătase artificială are urzeala şi bătătura din mătase artificială fină. 9. ~ sânte [crepe de sânte; Gesundheits-krepp; crepe; krepszânte; aJiacTiraiaH nopHCTan KpenOBan TKaHb]. ind. text.: Ţesătură cu legătură de pânză, foarte elastică şi poroasă. Se face dintr'un tort puternic răsucit, din orice material: lână, se mi lână, mătase, semimătase şi bumbac- io. ~ satin [crepe satin; Kreppsatin; crepe salin; szatinkrep; KpencaTHH. (TKaHb)]. Ind. text.: Ţesătură cu legătură de atlas în 5 sau 8 ife, cu. urzeala dintr'un fir dublu răsucit şi bătătura din mătase răsucită, şi alternând câte două fire răsucite la dreapta cu câte două fire răsucite la stânga, n. Crepină [crepine; Saugkorb; suction bas-ket, strainef; szivokosâr; BcacbiBaiomaH ko-po6Ka, 3a6npHaHKop-3HHKâ HJIH CeTKa]. Canal.: Cutie metalică, găurită, cu bridă penfru F,g* 297m CreP,na-prinderea ei la capătul unei conducte-de aspiraf ie a apei (fig. 297), pentru a evita aspirarea corpurilor străine cari trec de o anumită mărime. Sin. Sorb- 12. Crepon [crepon; Krepon; crepon; krepon; KpenOH (TKaHb)]. Ind. text.: Ţesătură cu fafa în-crejită sau cu bobife ieşite în relief, obfinută prin fire puternic răsucite, atât în bătătură, cât şi în urzeală, şi anume câte două fire răsucite la dreapta alternând cu câte două fire răsucite Ia stânga. Legătura (armura) ţesăturii este o legătură de pânză. is. Crepuscul. V. sub Meteori optici. i4i. Creţă [cr&che; Săuglingsheim; day nursery; bolcso (infezmeny); flHeBHbiC HCJIH]. Arh.: Localul în care se primesc copiii mici penfru a fi hrănifi şi îngrijifi în timpul zilei. De obiceiu ere-şele se înfiinţează pe lângă o institufie în care mamele lucrează, şi pot deci să-şi alăpteze copiii, când este cazul. Sin. Leagăn. is. Creson de fântână [cresson de fontaine; Brunnenkresse; water cress; vizi soska; Kpecc dpynKpecc, HacTypiţHH (pacTeHHe)]. Agr.: Nasturtium officinale R. Brown. Varietate de creson vivace, acvatică, crescând spontan pe marginea pâraielor şi a locurilor cu. izvoare din regiunile cu un climat mai temperat. Se înmulfeşte prin seminfe şi prin butaşi. Se desvoltă bine 851 în fmuturiie răcoroase şi umede. Se consumă \sub forma de salată (tulpiniţele împreună cu frunzele). Sin. Măcriş de baltă, Năsturel. 1. Cresfare [entaillement, encochement; An-klinkung, Kerbung, Markierung; notching; bevâ-găs; 3apy6Ka, RaceHKa]. Metl.: Operaţiune de forjă, prin care se face o crestătură într'o piesă: Se efectuează fie cu o daltă-ciocan fie cu o daltă-ciocan şi cu o contradaltă, aşezate pe cele două fefe opuse ale piesei, producând concomitent două crestări opuse. Ciocanul are un unghiu de ascuţire de 20°, dacă este acfionat manual, sau de 60° dacă se acfionează mecanic. 2. Cresfare (entaille; Einschnitt; notching; be-metszes; Hape3, 3apy6na, BbieMKa]. Agr.: Scoaterea unei porfiuni mici de coajă cu lemn, de deasupa sau de dedesubtul unui mugure sau al unei ramuri, pentru a întări sau pentru a slăbi creşterea acelei ramuri. V. fig. sub înfăşurare. s. Crestătură de înfăşurare electrică [encoche d'enroulement electrique; Nut einer elektrischen Wicklung; slot; villamosgep hornya; na3, KaHaBKa 3JieKTpHHeCK0H o6motkh]. Elt.: Canal acoperit sau descoperit, practicat într'o piesă metalică spre a introduce în el conductele unei înfăşurări. 4. ~ de maşină electrică [encoche de machine electrique; Nut einer elektrischen Maschi-ne; slot; villamosgep hornya; na3, KaHaBKa SJieKTpHHeCKOH ManiHHbl]. Crestătură practicată pe statorul sau pe rotorul unei maşini electrice. Sin: Canal de maşină electrică. 5. Creştere [pousse; Wachsen,Zuwachs;growth; noves, fejlodes, szaporodâs; poCT, npnpoCT]: Sporirea masei vegetative a unei plante, neîn-sofită de schimbări calitative vizibile ale proto-plasmei. La un arbore, deosebim creşterea în diametru şi deci în suprafafă de bază, creşterea în înălfime şi creşterea în volum. Pentru fiecare din acestea, deosebim: creşterea curentă (sau anuală), creşterea periodică (creşterea într'o anumită perioadă, de ex. în 10 ani), creşterea medie anuală (din cantitatea ce se adaugă în cursul întregii existenţe a arborelui) şi creşterea periodică anuală (creşterea mijlocie anuală, în cursul unei anumite perioade). 6. Creştere de volum [accroissement de volume; Volumenvergrosserung; volume dilatation; terfogatndvekeder; paciHHpeHHe oâ'beMa]. Ind. sf. c.: Mărirea volumului unui produs de ceramică, datorită unor recristalizări ca, de ex.f ia modificările (transformările) silicei. 7. Creşterea fontei [gonflement de la fonte, Wachsen des Gusseisens; swelling of the pig iron; az ontottvas terfogatgyarapodâsa; paciHH--peHne, BbinyHHBaHHe, B3flyBaH«e]. Metl.: Mărirea volumului fontei, produsă de descompunerea cementitei în grafit şi fier, şi de gazele oxidante cari intră în lungul lamelelor de grafit, 8. Creşterilor, formula ~ finite [formule des accroissements finis; Mittelwertsatz; mean value theorem;. kozepertektetel; (JîopMyjia KQHeHHblX npHpaiiţeHHft (yBejiHHeHHft)]. Mat.: Dacă ţ(x) este o funcţiune continuă în intervalul a ^ x^b şi derivabilă în orice punct x din a 150 kg. ®. ~ cu pârghie [cric a- mericaMj Hebelade, Klauenwinde; jack with claw forgodarus emelo; flOMKpaT C JianKOH, C pbl-'larOM]: Cric la care mişcarea de ridicare este obţinută prin intermediul unui sistem de roţi dinţate cu clichet, acţionat de o pârghie. Cuprinde: o pârghie cotită (c), articulată cu un clichet (a). Clichetul (a) este aplicat pe o cremalieră (f) prin apăsarea unei lame. Un al doilea clichet (g) menţine în permanentă legătura cu cremaliera (f)t când clichetul (a) este acfionat pentru ridicarea cremalierei. Pentru a se efectua operaţiunea de coborîre, se apasă asupra pârghiei cotite (h), care schimbă sensul mişcării. Pârghia (k) se roteşte în sus, în jurul axului (/), iar capătul ei (n) acfionează capătul (o) al pârghiei (p), care prin capătul (q) ridică clichetul (a) de pe cremalieră. Dacă pârghia (c) Fig. 298. Cric cu cremalieră- se coboară, axul (u) se deplasează în sus; clichetul (a) va fi ridicat sus pe cremalieră, iar prin pârghia (p) se ridică clichetul (g). La ridicarea pârghiei (c), cremaliera cu clichetul (a) coboară, iar în poziţie inferioară, clichetul (g) se înclinchetează pe cremalieră. 7. Cric de tracfiune [&OMKpaT c 3y6^atOH pciKOH; cric de traction â cremaillere; Zug-Zahn-| stangengewinde; traction rack and pinion jack; | vono-karos emelobak]: Cric cu cremalieră care ! constă dintr’un dispozitiv de acţionare care are un pinion, arbore-rnamVelă cu clichet şi un ochiu de atârnare; cremaliera este înzestrarată cu un : cârlig de atârnare. Este mai ales folosit penfru montarea pieselor pe maşinile unelte 9. Cric hidraulic. V, Vinciu hidraulic. 9. Cric penfru nituri. V. Vinciu pentru nituri, io. Cricefus cricefus L. V. Hârciog. ii- Crichfonif. Mineral.: Varietate de ilmenit pur (nume vechiu, părăsit). 12. Crifiolif. Mineral: Numele vechili, părăsit, ; pentru wagnerit. is* Crighton, lup ~ [loup Crighton; Reisswolf; Crighton willow; C.-fele fosztofarkas; BOJIHOK KpeHTOHa]. Ind. text.: Lup vertical, compus dintr'o cutie paralelepipedică de metal, în interiorul căreia se găseşte un grătar tronconic cu baza mare deasupra, format din 120 •••200 vergele şi dintr'un arbore vertical care poartă 7 discuri, provăzute la margine cu nasuri de oţel de forma unor plăci mici sudate şi dispuse în elice în lungul arborelui (fig, 300). Diametrul arborelui este îngroşat la partea inferioară, pentru a se 854 evita îngrămădirea materialului la intrarea lui în maşină. Materialul este antrenat prin efectul combinat al unui curent produs de ventilatoare, şi al turafiei mari a arborelui şi de forma na- a) gratar fronconic din bare; b) arbore vertical; c) discuri; d) nasuri; e) tub de alimentare; /) canal pentru evacuarea bumbacului curafit; g) evacuarea impurităţilor, surilor, iar platanele îi bat, îl destramă şi-l proiectează pe perefii grătarului, Astfel se scutură de impurităţi, iar curentul îl duce mai departe ia maşina următoare. Ghemotoacele insuficient lucrate cad, din cauza greutăfii lor volumetrice şi revin sub acfiunea platanelor, fiind astfel destrămate. In această maşină, fibrele nefiind fixate de nimic, nu sunt rupte. De asemenea, ghemotoacele cari cad la partea inferioară a maşinii, capătă lovituri mai slabe, deoarece vitesa periferică a platanelor de aici este mai mică şi numărul de nasuri mai mic. Producfia maximă a lupului Crighton este de 500 kg/h. Este o maşină recomandată în special în cazul bumbacului cu fibra mai scurtă de 30 mm, pe care îl destramă bine şi îl curăfă. t. Crihin. V. Goldan. 2. Crilă [aile de la seine; Zuggârnfliigel; wings of the seine; halâszhâlo-szârnyak; 60K0Bbie KpblJlbH HeBOfla]. P/sc.: Fiecare din cele două părfi laterale ale unui năvod, cari înconjură şi adună peştele. Ajung până Ia 300 m fiecare. Lăfimea lor depinde de adâncimea apei unde pescueşte năvodul, plasa trebuind să formeze, când e trasă prin apă, un „sân" mare. O crilă e compusă din mai multe plase, cusute una de alta cu sfoară, care e trecută cu iglifa alternativ prin ochiurile a două plase alăturate. Toate plasele unei crile sunt legate cu ambele margini de câte un odgon gros (cel de jos e camăna, iar cel de sus, pluta). Ochiurile crilelor sunt mai mari spre capetele acestora, având, lângă sac, 20 ••• 25 mm. Capetele crilelor sunt legate de câte un par gros cât braful, numit clece. De vârfurile crestate ale acestor clece se leagă plutaşicamăna, ale căror capete, înnodate solid,for-mează frânele năvodului. De mijocul frânelor se eagă odgoane groase şi lungi, numite codule, cu cari se trage năvodul. Codulele pot fi depănate pe macarale. Sin. Aripă de năvod, plasă de năvod, 3. Crin [lis; Lilie; lily; liliom; jihjihh]. Hort.: Lilium; familia liliaceelor. Plantă bulboasă care creşte până la 1 m înălţime, înflorind din Mai până în Septemvrie. Se cultivă pentru florile ei frumos colorate dela alb la roşu închis, şi puternic parfumate, în parcuri şi în grădini, în platbande, în grupuri mari, în ronduri şi, mai cu seamă, în ghivece pentru forţat iarna. Datorită parfumului puternic, are căutare în industria parfumurilor pentru obţinerea esenţei cu miros de crin. Se înmulţeşte prin despărţire de bul-bişori tereştri şi aerieni, ca şi prin butaşi de solzişori şi prin seminţe semănate în vase umbrite sau pe teren umbrit (prin Aprijie-Mai), unde se lasă să se împuternicească bine şi apoi se repică la 5**'6 cm distanfă. 4. Crin de toamnă [hemerocalle; Funkie; plantain lily; fenikia; TOCTa, OCeHHHH JIHJlHfl]. Horf.: Hosta, familia liliaceelor. Plantă originară din Japonia. Creşte până la 50 cm înălfime şi înfloreşte la noi prin Mai-lunie. Se cultivă pentru florile sale mari, mirositoare şi de colori variate, printre cari predomină albastrul şi albul. Sunt şi plante decorative prin frunzele lor panaşate. Se folosesc ca plante de ornament, în grupuri, pe sub arbori şi arbuşti, în borduri şi în ghiveci. Se seamănă toamna, după recoltă, se iernează în seră rece şi apoi se plantează, primăvara. Se înmulţesc şi prin despărţire. 5. Crin galben [hemerocalle; Taglilie; day lily; tuz liliom; reMepoKajinc, HtejiTan hjih JXUBHSlH JIHJIHH]. Hort.: Hemerocalfis; familia liliaceelor. Plantă vivace, de un metru înălfime, cultivată pentru portul său elegant şi pentru frumuseţea coloritului florii, care este mirositoare şi reunită în vârful tulpinei într'un ciorchine de coloare galbenă, care se desface prin Mai-lunie şi împodobeşte parcurile şi grădinile până toamna. Se foloseşte în platbande, în grupuri mari şi mici, izolate, în peluze şi chiar ca flori tăiate, în vase cu apă. Se înmulfeşte prin seminfe şi prin despărţire, toamna sau primăvara. Se seamănă direct pe brazde umbrite, se repică odată, apoi se pune la locul definiiiv. e. Crinoide [crinoides; Krinoiden; crinoids; krinoidek; KpHHOHAbi]. Paleoni.: Echinoderme fixate, având corpul în formă de caliciu cu brafe şi aşezat pe un peduncul. Au schelet dermic, alcătuit din plăci sudate. Apar în Silurian şi se desvoltă în tot Paleozoicul, pentru ca în Meso-zoic să intre în declin. Nu prezintă multe fosile caracteristice, însă au dat naştere la depozite importante de calcare cu entroce, în Devonianul mijlociu, în Ca/boniferul inferior, în Liasic şi mai ales în Bajocian (etajul cu calcar cu entroce). 7. Criniămlnd. făr.: Pânza prin care se scurge zerul. Se foloseşte ia fabricarea brânzei. Sin. Crântă. 8. Criogenină [cryogenine; Kryogenin; cryo-genin; kriogenin; KpHOreHHH]. Farm.: NH2CO — NH—NH—C0H5. Pulbere cristalină, albă, fără miros, amăruie, pufin 855 solubilă în apă, solubilă în alcool, în eter şi cloroform, E un antitermic şi un analgezic. Sin. Feniisemicarbazid, Metabenzamidosemicarbazid, Phenylumsemicarbasidum. 1. Criolit [cryolite; Kriolith; cryolite; kriolit; KpHOJiHT]. Mineral.: 3NaF*AlF3. Mineral monoclinic. Se prezintă în mase compacte, translucide, albe, cu spărtura neregulată şi cu luciu sticlos, la naştere în faza pneumatolitică. Se întrebuinfează în industria aluminiului. 2. Crioscop [cryoscope; Kryoskop; cryoscope; krioszkop; KpHOCKOn]. V sub Crioscopie. а. Crioscopie [cryoscopie; Kryoskopie; cryosco-py; krioszcopia; KpHOCKOIlHHj. Chim. fiz.: Determinarea coborîrii punctului de solidificare al unei solufii fafă de acela al unui solvent pur, cu ajutorul unui amestec răcitor. Se efectuează cu un aparat numit crioscop, şi serveşte la determinarea greutăfii moleculare a substanfei disol-vante, deoarece coborîrea punctului de solidificare este proporfională cu numărul moleculelor. 4« Cripalcă. Ind. făr. V, Tocălie. 5. Criptă [crypte; Gruft; crypt; sirbolt; CKJien]. Arh.: Capelă subterană, într'o biserică sau în alt edificiu, în care se păstrează relicve sau se îngroapă personalităfi. Ex. Cripta bisericii Sf. Petru din Roma, Cripta Panteonului din Paris. б.' Criptocianină [cryptocyanine; Kryptocyanjn; cryptocyanin;kriptocianin;KpHnTOU(HaHHH].Ch/m.: Substanfă din clasa cianinelor, folosită ca sensi-bilizator în infraroşu,având maximul de sensibilitate o o la 7500 A şi fiind folosibilă până la 8000 A. Se foloseşte circa o parte criptocianină la 500000 părfi emulsie fotografică. V. şi sub Cianine. 7. Criptocristalin [cryptocristallin; kryptokrista-linisch; cryptocristalline; kriptokristâlyos; KpHII-TOKpHCTâJIJTHHeCKHH. CKpbITOKpKCTa JIJIH H^C-khh]. Petr.: Calitatea unei structuri de rocă de a fi formată din agregate cristaline cari pot fi recunoscute ca atari numai în secfiuni subfiri, ia nicoli încrucişaţi, fără a se putea determina direct componentele minerale. 8. Cripfogen, tip ~ [cryptogene; Kryptogene; cryptogenous; kriptogenek; KpHllTOreHHblHj. Paleont.: Organisme de origine şi de evolufie necunoscută. Apar la începutul perioadelor geologice, în timpul marilor transgresiuni marine*. Ex.: beiemnifii, în timpul Mesozoicului, ■9. Criptografie [cryptographie; Geheimschrift; cryptography; titkos irâs; KpHnTOrpac^HH]: Scriere secretă, cu ajutorul unui cod de semne convenţionale (cifru). Pentru descifrarea ei trebue să i se cunoască „cheia" sau „cifrul*. io. Criptoion [cryptoi'on; Kryptoion; crypioion; kriptoion; KpHIITOHOH]. Chim. fiz.: Ion care se formează în reacfii le dintre substanfe organice în cari predomină legăturile covalente. In timpul unei reacfii, o legătură covalentă se desface, fie prin faptul că fiecare atom păstrează câte unul din cei doi electroni ai fostei legături covalente şi participă cu el la noua legătură, fie prin faptul că unul din atomi păstrează ambii electroni ai legăturii covalente şi participă cu ei la noua legătură. In primul caz se formează radicali liberi cu vieafă scurtă, iar în cel de al doilea caz, ioni. Aceştia nu pot fi puşi în evidenfă prin reactivi chimici; ei sunt ascunşi (criptoioni). Conceptul de criptoion este mai mulj ipotetic; el s'a introdus în teoria electronică a valenţei pentrucă explică numeroase reacfii organice imposibil de interpretat fară ajutorul lui. ii. Crisamină [chrysamine; Chrysamin; chrysa-mine; krizamin; xpH3aMHH]. Chim.: Materie colorantă organică sintetică, din clasa diazoderiva-filor (de tip benzidinic), folosită în tehnici mai mult sub numele de: Crisamină G sau galben de crisamină [C6H4 — N = N —C6H3(OH) — COONâJj # sarea de sodiu a aciduiui benzidin-diazo-bisalicilic. Pulbere greu solubilă în apă, solubilă în acid sulfuric concentrat, cu care dă o coio-rafie roz-violetă; — şi Crisamină R [C«Hj (CH,) - N ■= N - C„H3 (OH) - COONa]a , sarea de sodiu a acidului orto-toluidin-diazo-bisalicilic. Pulbere galbenă bruna, solubilă în apă. Colorează bumbacul în galben în pre-zenja unei solufii de săpun textil. ir. Crisarobină [chrysarobine;Chrysarobin; chry-sarobin; krizarobin; xpH3o6apHIl, O'fflmeHHatf apapooa, nopouiOK roa]. Farm.: Substanfă care se extrage din Araroba (planta leguminoasă Angelica amargosa) cu benzen sau cloroform. Este constituită, în cea mai mare parte (90°/0), dintr’o pulbere cristalină, inodoră, cu p. t. 1 70°, pufin solubilă în apă, în alcool, acid acetic, etc. Se foloseşte în medicina, sub forma H H de colodiu cu crisa- C C robină, pentru trata- HC^ ^C^ CH mentul boalelor de H \ fl j piele. CCC CH ia. Crisen (chryse- XC/ XC ne; Crysen; chrysene; | i! 1 H krizen; xpHaenJ, HC C CH Chim.: Hidrocarbură C^ ^C policiclică cu p. f. }-j |_j 255° Se izolează Crisen din gudroanele cărbunilor de pământ. 143 Crisitin. Mineral.: Numele vechiu, părăsit» pentru massicot. 15. Crismafină [chrismatine; Chrismatin; chris- matine; kriszmâtin; xpH3MaTHH]: Ceară fosilă din grupul ozocher tei, transparentă sau semi-transparentă, verzuie, lipicioasă la 20”‘25°. 16. Crisoberil [chrysoberyl; Chrysoberyll, Cy-mophan; chrysoberyl; krizoberil; xpH306epHJlJl]< Mineral.: AI2Be04. Cristalizează în sistemul rombic holoedric. Cristalele se prezintă sub forma tabulară cu habitus asemănător olivinului. Are clivaj bun după (010), spărtura concoidală, duritatea 8,5 şi gr. sp. aproximativ 3,7. E transparent până la turbure, cu luciu sticlos. Pe spărtură e gras. Are coloare verde-gălbuie până ia verde. E foarte pleocroic. Varietăfile pure (alexandritul) 856 sunt pietre prefioase. Se găseşte în pegmatite granitice şi în anumite micaşisturi. 1. Crisocol [chrysocolle; Kieselkupfer; chry-socolla; rezkova, kovarez; xpH3GKOJlJia, MeflHaH 3eji6Hb]. Mineral.: CuSi03*nH20; Minereu de cupru care confine până la 36°/0 Cu. Este un gel al silicatului de cupru şi se prezintă în mase compacte, în cruste sau pământos, cu luciu gras, mat, de coloare verde-albăstruie sau verde de smaragd, cu urma Ia fel, dar mai deschisă. Are duritatea 2"-4 şi gr. sp. 2* "2,2. Se găseşte în pălăria zăcămintelor cuprifere, fiind, în unele cazuri, un minereu important de Cu. 2.. Crisofanf. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru clintonit. 3. Crisofenină [chrysophenine; Chrysophenin; chrysophenin; krizofenin; xpH30(j3eHHH]. Chim.: Materie colorantă, azoică, substantivă. Se prepară din o-diaminostilben disulfonic prin cuplare cu fenol şi etilarea grupărilor OH. E un colorant galben mult întrebuinfat, rezistent la lumină şi la alcalii. 4. Crisoidină [chrysoidine; Chrisoidin; chrysoi-dine; krizoidin; xpH30H#HH]. Chim.: H H H H HC C-N=N-C C-NK, Ciorhidrat de diaminoazobenzen* materie colorantă azoică bazică. Se prepară din anilină di-szotată şi m-fenilen-diamină. E întrebuinfată la vopsirea în galben a bumbacului taninat, a lânii, a hârtiei şi a pielăriei. fi. Crisoiit [chrysolite; Chrysolith; chrysolite; krizolit; xpH30JlHT, 0J1HBHH, nepHflOT]. Mineral.: (Mg, Fe)2Si04. Cristalizează în sistemul rombic. Are birefringenfă pronunfată, duritatea 6,5 "*7, gr. spt 3,3 •••3,4, coloare verde-gălbuie şi luciu sticlos» Sin. Olivin. 6. Crisopraz [chrysoprase; Chrysopras; chry-soprase; krizoprâsz; xpH30npa3 (3ejieHblH xajl-iţe#OH]. Mineral.: Varietate de calcedonie, de coloare verde ca rnărul. 7. Crisotil [chrysotile; Chrysotil; chrysotile; krizotil; xpH30THJi (nepejiHBMaTbiH ac6ecx)], Mineral.: Varietate fibroasă de serpentin, care se găseşte în filoanele cari întretaie serpentinele masive. Are coloare verde-gălbuie. 8. Crispare [crepissage; Krispeln; crippling, graining; csâvâzott bcr lâgyitâsa; 3arH(5aHHe, o6îKHMaHH€]. Ind. piei.: Operafiunea mecanică prin care se fac moi pieile tăbăcite. Pielea se îndoaie fafă peste fată şi, cu ajutorul unui sabot de lemn (manual) sau cu maşini speciale, se apasă partea îndoită, deplasând-o către margini. 8. Crispit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru sagenit. io. Crisf. Mefl.: Totalitafea podurilor de turnare reunite pentru un acelaşi format şi destinate a primi încărcătura unui cuptor (termen de uzină). 11. Cristal [cristal ; Kristall ; crystal ; kristâly ; KpHCTaJlJl]. Mineral. : Corp solid, omogen, cu structură reticulară (periodică), adică având particulele constitutive (atomi, ioni, molecule) repartizate în spafiu în mod ordonat, şi anume la nodurile unei refele tridimensionale. Prezintă proprietăfi tensoriale (cari variază într'un anumit fel cu direcfia fafă de reţeaua cristalină). 12. Cristal [cristal ; Kristall ; crystal ; kristâly-uveg ; xpycTaJib]. Ind. st. c.: Sticlă de calitate bună, transparentă şi absolut incoloră, folosită penfru obiecte de lux şi pentru lentile optice. Strasul este un „cristal" care, şlefuit, imită briliantul. îs. ~ de Boemia [cristal de Boheme ; bohmi-sches Krystallglas ; Bohemian crystal (-glass) -csehkristalyuveg ; BoreMCKHH XpycTaJib]: Sticlă calcopotasică, vâscoasă la topire, care prezintă o duritate mai mică decât sticla calcosodică dar, în schimb, o sonoritate mărită. 14. ^ de Baccarat [cristal de Baccarat ; Bac-carat Kryslallglas ; Baccarat crysial(-glass) ; B~ kristâiyuveg; xpycTaJib BaKKapa]: Sticlă plum-bopotasică, uşor fuzibilă, relativ moale (lipsită de duritate), dar, în schimb, neegalată în transpa-renjă, strălucire, sonoritaieşi indice de refracţi une.* 15. Cristal de cuarf [cristal de quartz ; Quarz-kristall; quartz crystal; kvarckristâly; KBapuo BblH KpHCTaJlJl]. Elt.: Fragment tăiat dintr'un cristal de cuarj-, astfel încât să se poată folosi, în curenţii slabi, proprietăţile iui piezoelectrice, în vederea stabilizării frecvenţei de oscilaţie a u-nei poliode. ie. Cristal de stâncă [cristal de roche ; Berg-kristall; rock crystal; hegyi kristâly ; ropHblH Xpyc-Tajîb]. Mineral.: Si02. Cea mai pură varietate de cuarţ. 17. Cristal învârtitor [cristal tournant ; Dreh-kristall ; rotating crystal ; forgo-kristâly; Bpailţa-. lOlIţHHCH KpHCTaJlJl], F/z.: Piesă constitutivă a unui aparat de analiză spectrală a razelor X, compusă dintr'un cristal în rotaţie continuă. is. Cfislal-lac [lac cristal ; Kristaiiack, Eisblumen-lack ; crystal lac ; kristâly lakk ; KpHCTaJlJiaK]: Lac incolor de copal, mai tare decât lacul de Damar. Este folos t la prepararea lacurilor albe. Se întrebuinţează şi lacurile de nitroceluloză, în cari se adaugă anhidridă ftalicif, aceianilidă, acid boric, naftalină, etc. is. Cristal lichid [cristal liquide; fliissiger Kristall ; liquid crystal ; folyekony kristâly ; 2KH/ţKHH KpHCTaJlJl]. Chim. fiz.: Stare de agregare a unor substanţe organice, intermediară între starea amorfă şi starea cristalină. Prezintă unele proprietăţi cari variază cu direcţia, ca în cazul cristalelor, având un început de aranjament reticular linear sau planar. Cristalele lichide se deosebesc de cristalele propriu zise prin coeziunea lor slabă, care le face asemănătoare lichidelor. 20. Cristal metalic [cristal metallique ; metal-lischer Kristall ; metallic crystal ; femkrisfâly ; MeTajiJiHHeeKH# KpHCTaJlJl]. Chim. fiz.: Cristal alcătuit din atomi aranjaţi într'o reţea spaţială, care 857 aparţine doar unuia dintre cele patru sisteme de cristalizare: cubic, pătratic, hexagonal şi rombic. Se formează la solidificare în baia lichidă subrăcită, prin gruparea atomilor în jurul unor nuclee. ie Cristal mixt [cristal mixte; Mischkristall; mi-xed crystal; vegyeskristâly; CMeuiaHHblH, CJI05K-HblH xpyCTajlb]. Chim. Fiz.: Cristal în a cărui refea atomică intră atomii mai multor componenfi misci-bili în solufii solide. V. şi Solufie solidă. 2. Cristal oscilant [cristal oscillant; Schwenk-kristall; oscillating crystal; lengdkristâly; BH6pH-pyionţHHKpHCTHJlJlJ: Fiz.: Piesă constitutivă a unui aparat de analiză spectrală a razelor X, compusă dintr'un cristal cu mişcare de oscilafie. 3. Cristal primar [cristal primaire; primar Kri-stall; primary crystal; primer-kristâly; nepBHH-HblH KpHCTaJlJl]: Chim. Fiz. Cristal care se depune dintr'osolufiesolidă,(asolidificarea în sistem univa-riant a unui aliaj binar, spre deosebire de cristalele secundare. 4. Cristal secundar [cristal secondaire; sekun-dăr Krisfall; secondary crystal; mâsodlagos kris-tâly; BTOpHHHbiH KpHCTaJlJl]. Cristal care se formează dintr'o solufie solidă la o transformare univariantă. 5. Cristal violet [violet cristal; Kristallviolett; crystal violet; kristâlyos lila; c|)HOJieTOBblH KpHCTaJlJl]. Chim. fiz: Clorhidrat de hexametil-p-roz-anilină. Se prepară prin condensarea cetonei lui Michler cu dimetilanilină. Este, o materie colorantă trifenilmetanică, folosită pentru a vopsi lâna şi bumbacul în violet închis. Sin. Violet cristalizat. 6= Cristale isomorfe [cristaux isomorphes; iso-morpheel Kristalle; isomorphic crystals; izomorf kristâlyok; H30M0p(f)HbieKpHCTaJlJIbl]: Chim. fiz.: Cristale aparţinând unui aceluiaşi sistem cristalografie, alcătuit din substanfe (corpi) a căror constitufie chimică e analoagă. ?» Cristalin [cristallin; Kristallinse; crystalline hu-mour, crystalline |ens; szem leneşe np03paHHbffl KpHCTaJlJl, KpHCTajuiHHecKaa jinusa]: Corp transparent lenticular, situat în ochiu imediat înapoia irisului. Se comportă ca o lentilă biconvexă cu raza anterioară de aproximativ + 10 mm» şi cu cea posterioară de aproximativ —6 mm. Substanfa cristalinului nu esfe omogenă. El este format din straturi suprapuse, cari înfăşură un nucleu central mai dur şi mai refringent dela exterior la interior. Indicele lui de refracfiune creşte dela 1,336 la 1,437. Pentru acomodare, cristalinul îşi modifică razele de curbură. s. Cristalinitate [cristallinite; Kristallinităt; a-mount of crystal!ization; kristâlyosodâsi fok; CTe-neHb KpHCTajuiH3au,HH]. Petr.: Gradul de cristalizare al unei roce magmatice. Poate fi observat când întreaga masă a rocti este cristalizată (structură holocristalină), — când este parfial cristalizată şi parfial sticloasă (structură hemicrista-lină), — sau când întreaga masă este sticloasă (structură sticloasă, viiroasă, hialină). 9. Cristalit [cristallite; Kristallit; crystallite; kris-tal itek; KpHCTajUiHT]. Pefr.: Formafie specia lă, mică, optic isotropă, cu înfăfişarea de bacterie, de corp sferoidal (giobulit), colier de perle (mărgărit), bastonaş (longulit), sau corp filiform (trichită)^ Cristalitele sunt considerate ca stare intermediară între starea cristalină şi cea amorfă. Se observă, frecvent, în sticlele vulcanice. 10. Cristalizare [cristallisation; Krystallisation; crystal!ization; kristâlyosodâs; KpHCTaJlJiH3aiţHH]. Chim., Tehn.: 1. Fenomenul de trecere a unei sub-stanţe din starea necristalizată în starea cristalizată. — 2. Operafiune de cristalizare folosită în laborator şi în tehnică, în scopul purificării unei substanfe sau al obfinerii ei în forme comercializabile (cristale), Solufia substanfei de cristalizat este adusa la saturaţie prin evaporare sau prin răcire, şi lăsată să cristalizeze. Cristalizarea rapida, cu agitare, produce cristale mici sau imperfecte, însă mai pure decât cristalizarea lentă, care produce cristale mari. Uneori, pentru amorsarea cristalizării, este nevoie să se însămânfeze sc-lufia saturată cu câteva cristale. Prin cristalizări şi disolvări repetate, se poate face separarea componenfilor solubili ai unui amestec (cristalizare fracţionată). Solufia rămasă.după cristalizare (solufia-mamă, apele-mame) este din nou saturată cu substanfă şi readusă la cristalizare, până când impurităţile nu se concentrează prea mult. 11. Cristalizat [cristallise; kristal 1 isierî; crystal-lized; kristâlyos; KpHCTaJIJlH30BailHblH]: Calitatea unui corp de a se prezenta sub forma de cristale. 12. Cristalizor [crlstallisoir; Krystallislerschale; crystallizer; oldatkristâlyosito csesze, oldatkrista-lyosito kazân; KpHCTajiJiH3aTop (cocya KpHCTaJIJIH3aiţHH paCTBOpOB)]. Chim.: Vas de laborator sau aparat industrial pentru cristalizarea solufiiîor. Acesta din urmă este un cazan cu sau fără agitator, încălzit cu foc direct sau cu abur, prin manta ori prin serpentin, Cristalizoa-rele pot fi şi cuve de lemn căptuşite cu metal (de ex. plumb), în cari cristalele se depun pe benzi mefaiice suspendate în solufie. îs. Cristalizor [cristailisoir; Kristallisator; crys- taMizing apparatus; krislâiyosito edeny; KpHCTaJl-JiH3âU,H0HHbiH annapaT]. ind. petr.: Aparat folosit în industria parafinei, pentru răcirea până la cristalizare a distilatelor parafinoase special pregătite. Parafina astfel cristalizată esfe recuperată apoi prin filtrarea în filire-prese. Lucrează fie fără mişcarea sau agitarea lichidului pus la răcire şi cristalizare, fie cu agitare. Unele sunt verticale, altele orizontale. In toate cazu-j rile, răcirea se face indirect, cu ajutorul unui a-gent frigorific, care este o saramură (NaCI) saturată la cca — 8°. într'o instalaţie anexă, a-ceastă saramură circulă în aparatele de cristalizare prin spafii special amenajate, răcind ast- fel confinutul ia cca 0°. Aparatele cari lucrează fără agitarea uleiului sunt vechi, şi mai sunt folosite numai în industria scofiană. Un aparat de acest tip este răcitorul de construcfie orizontală Beilby. Deşi prin răcirea lor lentă dau cristale bine formate, aceste aparate au un randament mic la un volum de cca 20 tone uleiu. Răci- 858 /ea şi cristalizarea durează cca trei zile. Din contra, aparatele cari lucrează cu agitarea uleiului simultan cu răcirea, deşi dau cristale mai mici, lucrează într'un timp mult mai scurt. Aparatul de construcfie mai nouă tip Neumann-Por-ges, la un volum de cca 12 tone, termină răcirea în maximum 10 ore. Industria modernă a parafinei a înlocuit aceste aparate şi procedee, introducând noi principii de lucru, ca procedeul prin centrifugare, iar, în ultimul timp, procedeul solvenfilor selectivi, în special al propanului lichid (C3H8), bazat pe acfiunea disolvării parafinelor solide la o anumită temperatură în pro-pan lichid, din care se recuperează printr'o operafiune apropiată de distilare. Prin acest procedeu s'au lărgit foarte mult posibilităfile de recuperare a parafinelor solide comerciale şi din distilate mai pufin bogate în hidrocarburi solide, sau mai greu cristalizabile, îmbunătăfindu-se astfel randamentul acestui sector din industria petrolieră. î. Cristaloblaste [cristalloblastes; Kristalloblas-ten; crystalloblasts; kristălyos tormelekek; KpHC-TaJiJioâJiaCTbi]. Mineral.: Cristale de neoformafie în şisluri cristaline, în general cu forme rotunjite, mai rar maclale, străbătute adesea de incluziuni. 2. Cristaloblasteză [cristalloblastese; Kristallo-blastese; crystal loblasthesis; kristâlyosodâs; KpH-CTajlJlo6JiaCTe3]. Petr.: Fenomen metamorfic de recristalizare în mediu solid sau foarte vâscos, sub acfiunea „tensiunilor orientate" din scoarfa globului terestru, şi în aureolele de contact ale maselor intruzive. 3. Cristaloblastică, seria ~ [serie cristalloblas-tique; kristalloblastische Reihe; crystalloblastic series; krisztâloblasztikus sor; KpHCTaJLJI06Jiac-THHecKaa cepHH]. Mineral.: Serie de minerale metamorfice, în ordinea descrescândă a perfecţiunii formei lor cristalografice* dela mineralele capabile să-şi desvolte forma cristalografică proprie (idioblaste), până la mineralele lipsite de forme regulate (xenoblaste). Ex.: idioblaste: ti-tanit, rutil, oligist, ilmenit, granat, turmalin, sia-urolit, disten; xenoblaste: epidot, zoizit, piroxeni, hornblendă, dolomit, aJbit, mică, clorit, talc, calcit, cuarf, feldspafi. 4. Cristaloblastică, structură ~ [texture cristal-loblastique; kristalloblastische Struktur; crystal lo-biasiic texture; krisztâloblasztikus anyagszerke-zet; KpHCTajuio6jiacTHHecKaa cTpyKTypa]. Petr.: Structura rocelor metamorfice produse în condifiuni de cristaloblasteză, determinată prin creşterea simultană a mineralelor în mediu solid, al cărei corolar este lipsa unei succesiuni de cristalizare (în opozifie cu structurile eruptive), metalele metamorfice putând fi incluse unele în altele. Din aceeaşi cauză, formele cristalogra-fice ideale şi structurile zonare ale mineralelor sunt foarte rare, iar desvoltările scheletice ale cristalelor şi structurile microlitice vacuolare, şi slicleie, lipsesc cu totul. s. Cristalografie geometrică [cristallographie geometrique; geometrische Kristallographie; geo- metric crystal lography; kristâlyalaktan; reoMeTpH-^ecnan KpHCTajiJiorpa^Hfl]. Mineral.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul legilor formei exterioare a mineralelor cristalizate şi cu studiul morfologiei şi al clasificării cristalelor. 6. Cristaş. V. Crâsnic. 7. Crisfeiu [termen popular]. Arh. V. Ciocârlan. 8. Cristianit. Mineral.: Amestec,de anortii cu phillipsit (nume vechiu, părăsit). a. Cristobalit [cristobalite; Cristobalit; crysto-balite; krisztobâlit; KpHCTo6ajiHT]. Mineral.: SiOa. Varietate criptocr ista lină. Se găseşte în cavităţile rocelor vulcanice, asociată adesea cu tridimit. 10. Criteriu de serviciu [criterium de service, Dienstkriterium; criterion of service numeral; szolgâlati szempont; CJiyJKedHblH KpHTepnft], Nav.: Gradul de compartimentai al navei, care variază cu lungimea navei şi cu serviciul căruia îi este afectată. Cel mai înalt grad de comparti-mentaj corespunde navelor destinate transportului de pasageri. 11. Criteriul Dorfel [criterium de D.; D. Kri-terium; D. criterion; D.-fele kriterium; KpHTepHH /ţ-JIH]: Procedeu pentru studierea critică a detentei aburului în cilindrul unei maşini cu abur, din examinarea grafică a diagramei indicate, 12. Criteriul Leinweber [criterium de L.; L. Kriterium; L. criterion; L,-fele kriterium; KpHTepHH Jl-pa], Mş.: Procedeu grafic, bazat pe metoda de construire a curbelor politropice, folosit pentru studiul curbei de detentă a aburului în cilindrul unei maşini cu abur. 13. Critic, punct ~ [point critique; Verzwei-gungspunkt; criticai point; kriiikus pont; KpHTH-^ecnan TOHKa]. Mat.: Punctul singular z0 al funcfiunii de variabilă complexă f(z) este critic, dacă funcfiunea se poate desvolta în jurul lui în serie de forma oo /(z) a«(z-zo)',.cup> 1. n-k Când k = 0, punctul critic este algebric, iar când k<0, an 4= 0,punctul critic este polar. 14. Critic, punct ~ [point critique; krîtischer Punkt; criticai point; kritikus pont; KpHTHHeCKafl TOHKa]. Fiz.: Punct situat pe isotermă critica ş* care corespunde, într'un sistem de axe în care presiunea e ordonata, iar volumul specific e abscisa, — coordonatelor date de volumul critic şi de presiunea critică a unui fluid. is. Critic, volum ~ [volume critique; kritisches Volum; criticai volume; kritikus terbogat; KpHTH-HeCKHă oâ'beM]. V. sub Critică, stare ie. Critică, presiune ~ [pression critique; kri-tischer Druck; criticai pressure; kritikus nyomâs; KpHTHnecKoe AaejieHHe]. V. sub Critică, stare 17. Critică, stare ~ [etat critique; kritischer Zustand; criticai state; kritikus âllapot; KpHTH-HeCKOe COCTOHHHe]. Fiz.: Starea unui fluid care corespunde punctului de inflexiune al isotermei Andrews relativă la temperatura, critică, într'un sistem de coordonate în care presiunea e ordonata, iar volumul specific e abscisa. Abscisa unui punct reprezintă volumul critic, iar ordonata reprezintă presiunea critică. 1. Critică, temperatură ~ [temperature criti- que; kritische Tempera tur; criticai temperature; kritikus homerseklet; KpHTHqeCKan TeMnepa-Typa]. Fiz.: Temperatura unui gaz deasupra căreia gazul nu poate fi lichefiat. Isoterma respectivă, într'un sistem de coordonate cu presiunea în ordonate şi cu volumul specific în abscise, are un punct de inflexiune. 2. Crivac [manege â chevaux; Pferdegopel; (horse-) gin, (whim-) gin; lojârgâny; KOHHblft BOPOT, MaHeJK]. Mine: Instalafie de extras şarea din mină (folosită pe timpuri la ocnele de sare), constând dintr'o tobă cilindrică cu ax vertical, acfionată de mai multe perechi de cai,, pe care se înfăşură, respectiv se desfăşura cablul gros de cânepă (odgonul), care servea pentru extracfie şi avea, la extremităţi, câte o praştie (plasă de funii de cânepă sau burduf de piele) sau pod (platformă de scânduri) pe care se depozita sarea de extras (100*-'1000 kg). Sin. Manej. 3. Crivac. Pisc.: Lemn curbat, de esenfă tare, care serveşte ca schelet pentru dubă. Numărul de perechi de crivace este una din caracteristiceie mărimii lotcei. 4. Crivală [manivelle; Kurbel; crank; forgat-tyu; py^Ka, pbiqar, pyKOHTKa], Ind. făr. V. Coacă (Dâmbovifa şi Olt). 5. Crivală [presse; Presse; press; sajto, pres, szorito; npecc, THCKH]. Ind. făr. : 1. Unealtă de lemn, în formă de cleşte, folosită de dulgher pentru prelucrarea pieselor de lemn (fig. 301). — 2 Spărgătoare de alune sau de nuci (Sudul Transilvaniei), (fig. 302). Sin. Cleşte, Crigheală, Crighea. Fig. 301 Crivală de dulgher. Fig. 302. Crivală. e. Crivăf. V. sub Vânt, tipuri de 7. Crizantemă [chrysantheme; Wucherblume; chrysanthemum; krizânteum; xpH3aHTeMa]. Bot.: Chrysanthemum indicum L.; familia compozeelor. Are tulpina erectă, ramificată,, frunzele incise până la penatifide, alburiu-pâsloase şi păroase, iar florile dispuse în mari capitule de diferite colori şi forme, după numeroasele varietăţi cultivate. E originară din China şi din Japonia. înfloreşte în Octomvrie-lanuarie. s. Croazieră [croisiere; Rundreise; cruise; ten-geri korut; KpyroBan noe3flKa, AJiHHHoe ny-TemecTBHe, KpeiiCHpoBaHHe]. Nav.: Călătorie lungă pe mare, de instrucţie sau de plăcere. Croaziera implică întoarcerea în portul de plecare al navei. Sin. Crucieră. 9. Croazieră [croisiere; Weitflug, Dauerflug; endurance flight, non stop flight; tâvrepules; AOJÎTOBpeMeHHblă noJieT]. Av.; Sborul unui avion, fără realimentare, în condifiuni astfel stabilite, încât să poată parcurge maximum de distanfă, adică să atingă maximum de autonomie (deci minimum de consumafie specifică a motoarelor). 10. Crocetină [crocetine; Crocetine; crocetin; krocetio; KpoiţeTHH]. Chim. biol,: C20H24O4. Acid bibazic, linear, nesaturat (7 duble legături), simetric, din grupul carotinoidelor. Se găseşte în şofran ca ester dimetilic şi — sub numirea de crocină — esterificat cu gentiobioză. In fenomenul, de fecundare al unei anumite alge, dimetilesterul crocinei, care se prezintă sub forma a doi isomeri, cis şi trans, joacă rolul de gamonă. 11. Crochiu [croquis; Entwurf, Skizzej sketch; rajzvâzlat; 3CKH3, Ha6p0C0K]. Arfă: 1. Prima schifă a unui desen, a unei picturi sau a unei opere de artă. — 2. Desen sumar în creion, cu mâna liberă, după o operă arhitecturală, sculpturală, tehnică, etc. 12. Crochiu [croquis; Kroki; sketch; terepvâz-lat; KpOKH, nepHOBOH HepTeJK). V. Schiţă topografică. 13. Crochiu de luptă [croquis de combat; Kampfkroki; fight-plan drafi; csatavâzlat; 60eB0H Ha6pocoK, njiaH]. Tehn. mii.: Schifă topografică, în care elementele extrase de pe hartă sunt completate cu elementele obfinute pe bază de observajij directe. Accentul se pune pe partea tactică, pentrucă se urmăreşte să se indice, în special, punctele ocupate de trupele amice, inimice şi de orice alte elemente legate de ele. Crochiu! de luptă nu prezintă precizia cerută unei hărfi. 14. Crochiu panoramic [croquis panoramique; Rundblickskizze, Perspektivskizze; perspective sketch; terepâtnezeti vâzlat; nepcneKTHBHblft Ha6pocoK, nepTeJK]. Tehn. mii: Schifă folosită în campanie, pentru a se prezenta terenul din fafa unui observator sau a unei arme de tragere. Se obfine prin proiectarea perspectivă a formelor de teren din fafăr pe un plan vertical, şi prin punerea în evidenfă a punctelor speciale, cari ar putea servi de repere, cum ar fi: o biserică, un pod, un pom izolat, etc. Sin. Crochiu perspectiv. is. Crocidolit [crocidolithe; Crocidolith; croci-dolite; krokidolit; KpoiţHAOJIHT], Mineral.: Varietate de asbest cu riebeckit, de coloare albastră, indigo sau brună. ie. Crocină [crocine; Crocin; crocine; krokin; KpoiţHH], V. sub Crocetină. 860 î. Crocodil [crocodile (contact fixe); Krokodii (fester Kontakt); crocodile (fixed contact); krokodil (sziîârd kontaktus); Kp0K0£HJI, KOHTaKT B BHfle Kp0K0flHJia] C,L: Dispozitiv de comandă automată, pentru semnalizarea, pe locomotiva unui tren în mers, a pozifiei semnalelor de acoperire a liniei. E constituit dintr'o placă metalică, aşezată între şine, în fafa unui semnal de protec-fiune, legată într'un circuit electric de cale, cu sursă independentă, şi întrerupt prin releurile semnalului de protecţiune. Când semnalul este In pozifia de oprire, releul închide circuitul de cale. Pe crocodil se freacă ® perie metalică montată pe cadrul locomotivei. La trecerea locomotivei în dreptul crocodilului, peria realizează un contact de închidere pentru circuitul electric montat pe locomotivă,, iar curentui electric acfionează un dispozitiv, care antrenează fluierul locomotivei. Se realizează astfel repetarea automată, pe locomotivă, a pozifiei de oprire a semnalului de protecfiune, printr'o acfiune acustică Fig. 303 Crocod-’!, a) legătură ia pamânl; I?) perie metalică; c) crocodil (confacf fix); d) dispozitiv de acfionare a flujeruîui locomotivei; e) circuit electric pe locomotivă; f) semnal de protecfiune; g) sursă electrica;’ h) circuit de cale; i} releu de confact a{ semnalului de protecfiune. 2. Crocodil {pince â ressort; f edernde;Klemme; spring clip; rugos kapcsolo; npyJKHHHan CK06a, KJieMMa]. Elf.: Bcrnă cu fălci articulate pe un ax, şi cu resort de calare, folosită pentru legături electrice provizorii la instalaţii uşoare (în radiofonie, la acumulatoare, etc.). Sin. Bornă crocodil. s. Crocoif [crocoîse, crocoîte; Rotbleîerz; crocoif e; vorosolomerc; KpOKOHT, KpaCHaH HJIH xpcMOBan CBHHiţOBaH py^a]. Mineral.: PbCrCX. Mineral monoclinic holoedrîc. Se prezintă în cristale aciculare sau prismatice, compact sau pulverulent, de coloare galbenă-roşieticăr sau portocalie. Are clivaj bun după (110), spărtura concoidală până la inegală, duritatea 2,5*• *3 şi gr. sp. 5,9 " 6. E translucid, cu luciu adamantin-gras şi cu birefringenfă pronunţată. 4. Crocus. V. Şofran. s. Croisg [termen francez], Ind. text.: Ţesătură cu legătură în diagonală 2/2, făcută din bumbac brut, albit, colorat şi imprimat. Uneori dosul ţesăturii e păros. Când fesătura e netedă, se întrebuinfează pentru căptuşeli şi pentru materiale de îmbrăcăminte femeiască. Se face şi din lână, dm semilână sau din-mătase. (.. Croitor [capricorne; Bockkăfer; capricorn beetle; cincer; JţpOBOCeK (jKyK)]: Gândac din familia cerambicidelor. Trăieşte înfre scoarfa şi i lemnul arborilor, dar mai ales în lemn, făcând galerii cari diminuează valoarea lemnului. Ex.: Cerambyx cerdo L., în lemnul stejarilor. 7- Croitor [tailleur; Schneider; tailor; szabo; IlOpTHOH]: Lucrător care croeşte şi coase haine. 8. Crom [chrome; Chrom; chromium; krom; xpoM]. Chim.: Cr; nr. at. 24; gr. at. 52,01; I gr. sp. 7,1; p. t. 1615°- p. f. 2200°. Element' din j grupa a şasea a sistemului periodic. Se găseşte, alături de fier, în cromit Fe0‘Cr203, ca oxid în smaragd, în p'rop, etc.; sub forma de cromat, în crocoit (PbCrO*). Cromul metalic se obfine | prin aluminotermie, prin electroliza unei soluţii j de sulfat de crom, sau prin reducerea CrsOs cu | hidrogen. Metal alb argintiu, dur. La temperatura | ordinară nu este feromagnetic, dar devine sub — 15° (punctul Curie). Nu se oxidează în aer. Se disolvă în acid sulfuric sau clorhidric, dar nu în | acid azotic concentrat, în care prezintă fenome- i nul de pasivitate. Cromul face parte din familia I elementelor de adaus cari, introduse în aliajele j fier-carbon, favorizează formarea de carburi. Este I folosit pur numai penfru cromare, formând o su- i prafafă care protejează metalele. Este folosit : ca ferocrom (şi preparat ca atare), la fabrica- i rea oţelurilor speciale eu crom, după cum ur-; mează: cu 2":3% Cr, pentru rulmenţi, unelte, | piese de forja; ofeluri cu 3**'12°/o crom, pentru supape, fevi de cracking; oţelurile cu '12***200/® crom, adesea şi cu nichel, sunt rezistente la coroziune; oţelurile „refractare", cu peste 20°/o ! crom, inoxidabile ia temperaturi înalte, sunt folo- I site la piese pentru focare şi cuptoare (recuperatoare, grătare, cutii de cementare, etc.), în alia-j j e I e crom-n i chel (cu 10* • *25?/^ Cr), pentru re- i zisfenţe la cuptoarele electrice. Sărurile de crom | sunt întrebuinţate în multe ramuri industriale ca I pigmenţi, catananfi, şi în fotografie. Dintre com-| puşii cromului, oxizii CrO, Cr203 sunt amândoi | anhidride bazice, iar CrC>3 e anhidrida acidului | cromic. Formează şi un număr de peroxizi, în j cari pare a fi heptavatent. 9. ~r alaun de ~ [alun de chrome; Chrom-alaun; chrome alum; kromtimso; xpOMOBbie KBaciţbl]: X Cr(S04)2* 12 H2O. Sulfat dublu de crom şi de un metal monovalent; X poate fi K, Na; NH4. Cristalizează în octaedri mari, violeţi, solubili în apă. Se obfine din bicromatul respectiv şi acid sulfuric cu adaus de acid sulfuros. Se întrebuinţează în tăbăcărie ca tanant, şi ia întărirea gelatinei. ! 10. clorură de ~ [chlorure de chrome; | Chromchlorid; chromium1 chloride; kromklorid; | XJlOpHCTbIH xpoM]: CrCI3. Combinaţie obţinută I prin arderea Cr în curent de clor. Cristalizează 861 în foife roşii-lucitoare cari, disolvate în apa şi reprecipitate, formează hexahidratul CrCta * 6 HaO, în două modificafii: verde şi violet. Se întrebuinţează ca mordant pentru vopsirea bumbacului şi a mătasei cu coloranţi de alizarină în tonuri unite (mai ales Ia vopsirea fibrelor). 1. Crom fluorură de ~ [fluorure de chrome; Chromfluorid; chromium fluoride; kromfluorid; 4>T0pHCTbIH XPOM]: CrFs • 4 H2O. Se întrebuinţează ca mordant pentru lâna. Se obfine prin disolvarea oxidului de crom în acid fluorhidric, 2. sulfat de ~ [sulfate de chrome; Chronrv-sulfat; chromium suiphate; kromszulfât; cyJIb(|)aT xpOMâ]: Cr2(S04)3 • 18 H2O. Produs de coloare violetă, cristalizat în octaedri, obfinut prin disolvarea hidroxidului de crom în acid sulfuric concentrat. E întrebuinfat, în tăbăcărie, ca tanant. 3. Cromare [chromage; Chromierung; chromium plating; kromozâs; xpOMHpOBaHHe, no-KpblTHe XpOMOM]. Elecfrochim.: Operafiunea de metalizare, pe cale electrică, pentru depunerea unui strat inalterabil de crom metalic la suprafafa unui metal. Tehnica este de dată recentă; dacă operafiunea este bine făcută, prezintă o inoxida-bilitate şi o duritate mai mare decât nichelarea. Cromarea este foarte rezistentă la uzură şi la agenţi chimici, în special la vaporii sulfuroşi. Baia de cromare are, în general, următoarea compozifie: acid cromic 250 g, sulfat de crom 2"*5g, apă 1 litru. Temperatura de lucru necesară esfe de 50°, iar densitatea curentului electric 15---25 A/dm2. Anodul este format dintr'o placă de plumb. Depozitul de crom se depune totdeauna peste un depozit prealabil de cupru sau de nichel. Aplicaţii: In industria automobilelor, pentru clişee de metalogravură, pentru obfinerea de suprafefe dure la calibre, etc. 4. Cromafi [chromates; Chromate; chromates; kromâtok, x’pOMaTbl, COJIH XpOMOBOH KHCJlOTbl]. Chim.: Săruri ale acidului cromic, HOO4 (v. şi sub metalul respectiv), colorate, de obiceiu, în galben. Cromafii alcalini sunt uşor solubili în apă; ai celorlalte metale, mai mult sau mai pufin solubili, iar cromafii metalelor grele sunt insolubili. Unii cromafi, în special ai metalelor grele, sunt folosifi,, sub forma de pigmenfi minerali, la prepararea vopselurilor cu uleiu de in fiert. Cromafii alcalini sunt folosifi în industria chimică. Se numesc bicromaţi sărurile acidului ipotetic H2O2O7. Bicromafii de sodiu şi de potasiu sunt mult întrebuinfafi în industrie. 5. Cromatism [chromatisme; Fărbung, Farben-zerstreuung; chromatism; kromâtizmus; xpOMa-TH3M]: Colorafie. e. Cromatism, aberafie de ~ [chromatisme; chromatische Abweichung; chromatic aberration; szinelteres; xpoMaTHHeCKaH aâepaiţHh]. Fiz.: Aberafia unui sistem optic, cauzată de fenomenul de descompunere a luminii albe. Un fascicul cilindric de lumină, care cade paralel cu axa optică pe o lentilă convergentă, prezintă o infinitate de focare vizibile cuprinse între focarul razelor roşii (Fr) şi focarul razelor violete (Fî>). Intervalul Fr... Fv se numeşte aberafia longitudinală, iar diametrul cercului format pe un ecran perpendicular pe axă, de razele roşii şi violete, este aberaţia transversală. Imaginile observate prin lentilă, după punerea la punct, sunt mult irizate pe margini în roşu sau în violet. 7. Cromatografie [chromatographie; Chroma-tographie; cromatographic analysis; kromâtogrâfia; xp0MaT0rpa(|)HH]. Chim. fiz.: Procedeu de separare a mai multor substanfe, unele de altele, dintr'un amestec, prin filtrarea solufiei în care se găsesc, pe o coloană care corifine un adsorbant: carbonat de calciu, oxid de aluminiu, etc. Se bazează pe adsorpţia selectivă dintr'un amestec. Diferitele substanfe se depun de-a-lungul coloanei, în ordinea descrescătoare a coeficienfilor lor de adsorpfie. Pentru a realiza o separare cât mai completă a substanfelor, cromatograma se developează prin trecerea unei mari cantităfi de disolvant prin coloană, şi astfel spafiile dintre straturile de substanfe se măresc, separarea fă-cându-se mai uşor şi mai sigur. După developare, coloana de adsorbant se scoate şi se taie, sepa-rându-se regiunile cu substanfe diferite, cari se recuperează prin elufie (spălare). Când se cro-matografiază substanfe incolore, diferitele straturi se pun în evidenfă cu ajutorul luminii ultraviolete, care produce fluorescenfe deosebite. Aplicafii: la separarea substanfelor dintr'un amestec (mai ales de produşi naturali), la purificarea enzimelor, la controlul mărfurilor, etc. 8. Cromclorit [chromchlorite; Chromchlorit; chromchlorite; kromklorît; xpoMXJiopHT]. Mineral, r Sin. Kămimererit. 9. Cromit [chromite, chromoferrite; Chromit, Chromeisenerz; chromite, chrome iron ore* chrom-ferrite; kromit; xpOMHT, xpOMHCTbIH 3KeJie3-HHK]. Mineral.: FeCr204. Cristalizează în sistemul cubic, în cristale rare şi mici, cu habitus octae-dric. De obiceiu se prezintă în mase compacte şî în granule. Are duritatea 5,5, cjr. sp. 4,5**?4*,8. E opac, cu luciu, submetalic gras, de coloare neagră până la brună, cu urmă brună închisă. In lame subfiri nu este opac, şi are nuanfe de galben amestecat cu roşu. Prezintă spărtură neregulată, până la concoidaiă. De cele mai multe ori este nemagnetic. Provine din segregafie magmatică, găsindu-se asociat cu serpentinul şî, cum acesta derivă, în general, din peridot, se presupune că trecerea cromului s'a făcut prin tranformare la starea de cromit. Este un minereu de crom cu 52 •••58% Cr203, întrebuinfat pentru extragerea cromului, în industria ceramică, la fabricarea cărămizilor refractare neutre şi la prepararea sărurilor de crom cari se întrebuinfează în industria tăbăcăriei. 10. Crommagnezific[chrommagnesitique;chrom-magnesitisch; chrommagnesitic; krommâgnezit; xpOMMarHe3HTOBblâ]: Calitatea unui produs de a confine cromită şi magnezită. Produsele refractare crommagnezitîce sunt de preferat celor cromitice, deoarece rezistă bine schimbărilor 862 brusce de temperatură şi nu se înmoaie sub presiune, decât Ia temperaturi de peste 1550°. 1. Cromofor [chromophore; Chromophor; chromophore; kromofor; xpOMO(J)Op]. Chim. fiz.: Grup de atomi caref introdus în molecula com-binafiilor organice, ie tace să devină colorate. Principalii cromofori sunt: N = 0; NO^; N = N; C = Of C = S. 2. Cromogen [chromogene; Chromogen; chro-mogen; kromogen; xp0M0reH]. Chfm. fiz.: Combinafie care confine în moleculă grupuri cromo-fore. In general, cromogenii au o coloare deschisă şi pufin intensă. Coloarea cromogenilor se intensifică şi se închide prin introducerea în moleculă a grupurilor auxocrome. 3. Cromolifografie [chromolithographie; Far- bensteindruck; chromolithography; szines konyo-mâs; xp0M0JIHT0rpa4>HH]. Arfe gr.: Variantă a litografiei prin care se reproduc şi se multiplică originale policrome „ (colorate în mai multe co- r 5 lori) cu ajutorul clişeelor de / \ / \ calcar. HC C CH 4. Cromonă [chromone; r ru Chromon; chromone; kro- \ / \ / mon; xpOMOH], Chim. : c 0 Benzo-y-pironă. Are p. t. ^ 59°. E combinaifia de bază Cromonă a flavonelor. 5. Cromoprofeide [chromoproteides; Chromo- proteiden ; chromoproteins ; kromoproteidek ; xpOMQlipoTeHflbl].Chim.biol.: Pigmenfi respiratori ai organismului animal. Cromoproteidele confin o materie colorată drept grup prostetic. La animalele superioare se găseşte grupul hemoglobi-nelor; la crustacee şi melci, hemocianina. Hemo-globineje au acelaşi grup prostetic (hemul), deo-sebindu-se Intre ele prin componenta proteică (globina). Alte cromoproteide animale celulare se găsesc în fesuturi, libere sau legate. Ele participă activ la oxidafiile celulare. Din această categoria fac parte citocromii (a, b şi c), fermentul respirator al lui Warburg, catalaza, per-oxidaza şi fermentul galben. e. Cromosferă [chromosphere; Chromosphăre; cromosphere; kromoszfera; XpOMOC<î>epa]. Astr.: Stratul solar gazos, de coloare roză deosebită, care învăiue pătura inversantă, cu o grosime de aproximativ 10 000 km, vizibilă numai în timpul eclipselor totale. V. şi sub Activitate solară. 7. Cromosferiee, erupfii V. sub Activitate solară. 8. Cromosol. Ind. text.: Oxalat dublu de crom şi de sodiu, care permite vopsirea cu coloranfi şi mordant metacrom într'o singură baie (N. D.). e. Cromosomi [chromosomes; Chromosomen; chromosomes; kromozomok; xpOMOCOMbl]. Biol.: Particule materiale confinute în nucleul celulelor, cari ies în evidenţă în momentul diviziunii celulare, când se produce condensarea filamentului cromatic. Fiecărei specii de plantă sau de animal îi corespunde un număr de cromosomi constant şi de forme caracteristice. îo. Cromosomi sexuali [chromosomes sexuefs; Geschlechtschromosomen; sexual chromosomes; ivarsejtek; n0Ji0Bbie XpOMOCOMbl]. Biol.: Cromosomi în cari sunt localizafi factorii cari determină sexul. 11. Cromofipie [chromotypie; Chromotypie, Farbendruck; chromotypography, colour printing; szinesnyomâs; xpOMOTHIIHH, nenaTaHHe Kpac-KaMH]. Arte gr.: 1. Similigravura fotochimică la care brfgmalul întrebuinfat a fost în mai multe colori. — 2. Impresiunea în mai multe colori executată cu clişee făcute prin similigravură fotochimică. 12. Crompicofit. Mineral.: Picotit, cu un con-finuf pufin mai mare de crom (nume vechiu, părăsit). 13. Crompfion [crompton; Crompton-Schaftma-schine; crompton; C.-fele gep; KpOMIITOH]. Ind. fext. : Ratieră care funcfionează cu efect simpluj pentrucă evoluează complet pentru un singur fir de bătătură. Are acfiune directă, deoarece cartela operează chiar asupra platinelor, nu asupra acelor, şi are citirea pozitivă a cartelelor când rola ridică iţa. 14. Cronică [chronique; Chronik; chronicle; kronika; xpOHHKa]: Expunere istorică de evenimente, în ordine cronologică, fără o cercetare ştiinţifică a raporturilor şi a :influenfelor lor. 15. Cronofofografie [chronophotographie; Chro-nophotographie; chronophotcgraphy; kronofoto-grafia; xp0H0<|)0T0rpa 0» elipsoidul e imaginar; dacă at < 0, elipsoidul e real; dacă — 0, elipsoidul degenerează într'un con imaginar cu vârful real. b. Sif S2 pozitivi Sz negativ: gen hiperboloid Dacă £4>0, hiperboloidul are două pânze; dacă a% < 0, hiperboloidul are o pânză; dacă a"( =0, suprafafa degenerează într'un con real. Cazul 2. Sa = 0. O translafie a axelor permite să se reducă ecuafia la forma: Ştxt+S2y2 + 2 az+b — 0. Dacă 0, se poate elimina şi termenul cori stant, şi ecuafia reprezintă un paraboloid eliptic sau hiperbolic, după cum5i S2>0sauSi S2< 0. Dacă a = 0t dar £4=0, ecuafia reprşgintă un cilindru eliptic pentru S± £2 >0» sau un cilindru hiperbolic pentru S2 <0. Cilindrul^fliptic e imaginar sau real, după cum b are acşjjşşi semn ca Si şi S2, sau semn contrar. Dacă- ^ — b = 0. ecuafia reprezintă o pereche de plane cari frec prin origine, reale dacă S± S2<0, şi complex conjugate, dar cu intersecfiune reală, dacă£1«92>0. Cazul 3. St 4= 0, S2 — S3 — 0. O translafie a axelor permite să se reducă ecuafia la forma: Sîx*+ 2ay + 2bz + c~Q. Pentru <*2+£2>Q, ea reprezintă un cilindru parabolic. Dacă a — b — Q, dar cH=0, ea reprezintă o pereche de plane paralele, reale dacă 5ic<0 şi complex conjugate dacă SiC > 0. Penfru c = 0. ecuafia reprezintă două plane confundate. Pentru discufia semnelor rădăcinilor ecuafiei seculare (3), nu e necesar să se rezolve ecuafia; din cauza realităfii rădăcinilor, aplicarea regulii semnelor (Descartes) dă numărul exact de rădăcini de un semn dat. Pentru termenii de gradul întâiu şi zero, observafia că determinantul all a12 al3 ai a2i a22 a2, a31 a32 a3 a2 al a2 a3 ai e invariant fafă de schimbările de axe, uşurează discufia. 3. Cuadrica deformafiilor specifice [quadrîque des deformations specifiques; Deformafionsflâche; quadric of specific deformations; torzuiâsî felulet; KBaApaTypa cneiţH(|)iPîecKoă #e<|>opMaiţHH]. V. sub Cuadricele tensorului de ordinul al doilea. 4. Cuadrică singulară punctuală [quadrique singuliere ponctuelle (degeneree); uneigentliche punktformige Flăche zweiter Ordnung; singular punctual quadric; szingulâris mâsodrendu felulet; e^HHHHHafl nyHKTyaJibHan KBa/ţpHKa]: Cuadrică particulară, care admite puncte* singulare (puncte în cari planul tangent este n©determinat). Cuadricele cu punct singular la distanfă finită sunt conuri de gradul al doilea; cele cu punct singular unic la infinit sunt cilindri de gradul al doilea. Dacă cuadrica posedă o infinitate de puncte singulare situate pe o dreaptă, ea degenerează în două plane cari se intersectează după dreapta punctelor singulare. Ciradricele cu o dublă infinitate de puncte singulare, situate într'un plan degenerează în două plane confundate cu planul punctelor singulare. 5. Cuadrică singulară tangen|ială [quadrique singuliere tangenfielle; uneigentliche tangentielle Flăche zweiter Ordnung; singular tangenţial quadric; tangenciâlis szingulâris mâsodrendu felulet; eflHHHHHan TaHremţHajibHaH KBa/ţpHKa]: Cuadrică particulară care admite plane singulare (plane cu punct de confact nedeterminat). Cua- m drîcele . cu plan singular unic sunf conice aî căror pian este planul singular. Cuadricele cu o infinitate de plane singulare, cari formează un fascicul, degenerează în conice degenerate tangenţial (sisteme de două puncte distincte), dreapta âcestor puncte fiind axa fasciculului de plane sin^tilare. Dacă cuadrica admite o dublă infinitate de plane cari trec printr'un punct, ea degenerează înfr'o conică singulară redusă la acest punct (sistem de două puncte confundate), 1. Cuadrice confocale'[quadriques confocales; konfokale Flâchen zweiter Ordnung ; confocal quadrics; konfokâlis mâsodrendu felulet; KOH-^OKaJlbHbie KBaflpHKH]: Familie simplu infi- nită de cuadrice cari admit aceleaşi focare. Este formată de totalitatea componentelor unui fascicul tangenfial de cuadrice, înscrise în aceeaşi desfăşurabilă circumscrisă unei cuadrice date şi cercului dela infinit. Printr'un punct arbitrar trec trei cuadrice ale familiei, ale căror plane tangente în punctul considerat formează un triedru tridreptunghiu (triplu ortogonal). Ex.: Cuadricele confocale cu elipsoidul sunt reprezentate de ecuafia: x2 y2 z2 1 n ^+X+J^+X + c2+X ~1=0• Printr'un punct arbitrar trece un elipsoid, un hiperboloid cu o pânză şi un hiperboloid cu două Ipânze, aparţinând familiei. Valorile Xlf X2, X3 ale parametrului A, cari corespund acestor trei cuadrice, formează sistemul de coordonate eliptice ale punctului considerat, 2. Cuadricele tensorului de ordinul al doilea [quadriques du tenseur du deuxieme ordre; Ellip-soide des Tensors zweiter Stufe; quadrics of the second order tensor; mâsodrendutenzor mâsodrendu felu letei; KBaflPHK TeH3opa BToporo nopH^Ka]. Geom., C/c. fens.; Un tensor de ordinul al doilea ^asociază fiecărei orientări de versor Uy caracterizată şi prin cosinusurile ei directoare fată de trei axe trirectangulare Ox, Oy şi Oz, cari sunt egale cu componentele respective ale lui cosz)-şi, rezolvând în raport cu uyi; (i—x, y, z)i ^vi **** ^xi ^yi ^vy &zi ^vz * ^ y* ^) unde aik (t, k*** x, yt z) e câtul, prin determinantul mărimilor Afc , al subdeterminantului elementului Aki din acelaşi determinant. Introducând aceste valori ale lui uyi în relaţia dintre cosinusurile directoare ale oricărei orientări: se objine ecuafia primei cuadrice a tensorului, având mărimile Ayx , A şi Ayz drept coordonate, Cuadrica nu arată cărei orientări %y îi corespunde vectorul Ay cu extremitatea pe ea, vector care nu are, în general, orientarea lui #v. In acest scop se poate folosi următoarea construcfie: Se determină direcfiile principale U2, ff3 ale tensorului de ordinul al doilea şi valorile principale corespunzătoare Ax, A2, A3 ale lui Ay, Dacă Uy e versorul orientării căreia îi corespunde vectorul Ay şi#vli U^ vectorii dirijaţi de-a-lungul direcfiilor principale,a căror sumă e Uy, se objine Av — A± Uyi + A2ffv2 + A3 #v3. Se proiectează deci, paralel cu planele principale, un Uy dat, pe cele trei direcfii principale, vectorii-proecfii şi se înmulfesc cu A±, A2, respectiv cu As, iar suma vectorilor obfinufi în acest fel reprezintă vectorul Av care corespunde versorului dat â?v. Orientarea lui uv care corespunde lui Ay se mai poate obţine, în cazul tensorilor simetrici, şi folosind a doua cuadrică a tensorului de ordinul al doilea [deuxieme quadrique du tenseur du deuxieme ordre; zweites Tensorellipsoid; second quadric of the second order tensor; mâsodrendu tenzor mâsodik mâsodrendu felulete; BTOpHHHblH KBa/ţpHK TeH30pa BTOpOrO 110-pH#Ka]: Cuadrică cu centru, obfinută (în coordo-natele Ayx, Ayy, AyJ ca loc geometric al punctelor pentru cari produsul scalar al razelor vectoare cari au orientarea lui Ay, prin versorul Uy, căruia îi corespunde Ay considerat, e constant: ^vx ^vx ^vy ^vy ^vz ^vz ^ ^vi ^vi Const i=xyz (i=*x, y, Z). Introducând valorile de mai sus ale lui uyi, se objine ecuafia celei de a doua cuadrice F (Ayx, Ayy , Ayz ) =s ^ S ^VX ayi Ăyy Ăyz ) Ayi C*, l=X,ViZ ceea ce dă un elipsoid când mărimile alk au 55* aceiaşi semn, sau un hiperboloid care poate fi făcut (prin alegerea convenabilă a Iul C) cu una sau cu două pânze, dacă mărimile nu au toate acelaşi semn. Dacă se trasează ambii hiperboloizi, ei înfăşură complet centrul. Orientarea lui care corespunde unui anumit Av (care are extremitatea pe prima cuadrică a tensorului) e perpendiculară pe pianul tangent ia a doua cuadrică, în punctul în care o intersectează Av (fig. 305). In adevăr, dacă Un e jinear în sarcină, sunt respectiv egali cu sumele tensiunilor, respectiv ale curenfi lor, în regimurile în vid şi în^ scurt-circuit corespunzătoare sarcinii. Dacă Ui, U1Ql Ulsc şi U2 repreffntă complex, în regim armonic, tensiunea primară în sarcină, cea primară în vid şi în scurt-circu-it, şi tensiunea secundară în sarcină, şi llt 1±q, . ilsc Şi I2 curenfii corespunzători, iar Ă10 şi Alsc reprezintă raportul de intrare al tensiunilor în vid, respectiv raportu l de intrare al curenfi lor în scurt-circuit, şi Y±0 şi Zlsc admitanfa de intrare | în vid, respectiv impedanfa de intrare în scurt-j circuit a cuadripoluluis ecuafii le de legătură I dintre mărimjle primare şi secundare sunt deci: U± = 1/^0 j- U±sc =Ai o U 2~\~ Zlsc Ăl tc 12 j I± ’ /jo IiK Fio A1q U2 4* Aik 12 normala pe acel plan, 0F c)F . $F unx • Hny : Hnz \ şa vx w'.vy ■ v**vz u„v numai dacă aik~ ak-, ceea ce dă pe ayX: ; adică dacă tensorul de componente Atk e simetric.(Această construcfie nu se poate aplica deci în cazul tensorilor nesimetrici, deşi se poate defini şi pentru ei a doua cuadrică). î. Cuadrigă. Art.: Vehicul din antichitatea romană, cu două rofi, tras de patru cai înhămafi unul lângă altul. 2. Cuadripol [quadripole ; Vierpol ; quadripole; negypolusu muszer; ^eTblpexnOJIIOCHHK, KBa^pynojlb]: 1. Transductor electromagnetic cu două borne de intrare şi două borne de ieşire Un cuadripol care cuprinde surse de energie electrică se numeşte a. ~ activ [quadripole actif; aktiver Vierpol; active quadripole; aktiv negypolusu muszer, aKTHBHbm HeTbipexnoJilOCHHK], iar unul care nu cuprinde astfel de surse se numeşte 4. ~ pasiv [quadripole passif; passiver Vier-pol; passive quadripole; passziv negypolusu muszer; JIHHeifHblH HeTbipexnOJIIOCHHK]. După cum constantele părfilor din cari e format cuadripolul depind sau sunt independente de curentul care trece prin el, cuadripolul se numeşte. s. ~ linear [quadripole lineaire; linearer Vierpol; linear quadripole; lineâris negypolusu muszer; JiHHeiiHbiH HeTbipexnojiiocHHK], respectiv e. ~ nelinear [quadripole non lineaire; njcht-linearer Vierpol; non-linear quadripole; nem lineâris negypolusu muszer; HeJIHHeHHblH HeTbipgX-IIOJIIOCHHK]. Tensiunea primara şi curentul primar de stabilit în cazul unui cuadripol pasiv 7. ~ simetric [quadripole symetrique; sym-metrischer Vierpol; symmetrical quadripole; szi-metrikus negypolus; CHMMeTpHHecKHH qeTW-pexnojilCCHHK]: Cuadripol pentru care raportul de intrare al tensiunilor în vid e acelaşi, indiferent dacă se alimentează, pe la bornele primare sau secundare; 8t ~ nesimetric [quadripole dissimetrique; unsymetrischer Vierpol; non-symmetrical quadripole; asszimetrikus negypolusu; acCHMeTpH-neCKHH HeTbipexnOJIIOCHHK]: Cuadripol pentru care nu e îndeplinită condifiunea cuadripo-lului simetric. Cele patru mărimi caracteristice ale cuadripo-Ijlor pasivi lineari satisfac relafia: lise Ăl SC 1 ! I ^10 Ă-1Q siisc — 2. Ansamblu format de doi dipoli. 9. Cuadrivector [quadrivedeur; Vierervektor; quadrivector; negyes vektor; KBa/ţpHBeKTOp]: Vector într'o multiplicitate cu patru dimensiuni, care are formă metrică indefinită şi indicele de inerfie unu. Cuadrivectorij sunt mărimi curente în teoria relativităfii, cele patru dimensiuni aie multiplicităţii respective,, numită univers, fiind cele trei dimensiuni spafiale şi timpul. io. Cualimetru de radiafie [qualimetre de radiation; Strahlungshărtemesser, Strahlungsquali-tătsmesser; penetrometer; sugârhullâmhosszmero; neHeTpOMeTp]: Aparat pentru determinarea calităţii mijlocii a unui fascicul de radiafii complexe. Calitatea se exprimă, de obiceiu, în funcţiune de lungimea de undă corespunzătoare. u. Cualitometru de radiafie [qualitometre de radiation; Strahlungsqualitătsmesser; penetrometer; sugârzâsmero; neHeTpOMeTp], V. Cualimetru de radiafie. 12. Cuantă de acfiune [quantum d'action; W*r-kungsquantum; action quantum; hatâs-kvantum; KBaHT ZţeHCTBHH]. Fiz.: Constanta lui Planck. V. Planck, constanta lui 13. Cuantă de energie [quantum d'ânergie; Energiequantum; energy quantum; energiakvan- tum; KBâHT 9Hepn*H]. Fiz.: Elementul energiei de radiafie, egal cu produsul cuantei de acfiune a Iui Planck prin frecvenfă radiaţiei electromagnetice. DjŞcă w0 e cuanta de energie, h e cuanta de acfiune a lui Planck şi v frecvenfă radiaţiei: Urv W0 = hv. i. Cuantelor, teoria ~ [theorie des quanta; Quantenfheorie; quantum theory; kvantumelmelet; TeopHH KBâHTOB, KBaHTOBaH TeopHfl]. Fiz.: Teorie introdusă de Planck în Fizică, pentru a rezolva problema de a determina repartiţia spectrală a energiei radiaţiei care se găseşte In echilibru termic cu materia, într'o incintă închisă, la o temperatură dată. Aplicând principiile Termodinamicei acestui sistem compus din radiaţie şi materie, se obfin următoarele rezultate: radiaţia este isotropă şi nepolarizată, iar densitatea de energie radiantă este aceeaşi în toate punctele incintei (corpurile materiale din incintă fiind separate prin spaţii vide). Considerând relaţia dintre presiunea exercitată de radiaţie şi densitatea de energie, Boltzmann a arătat că aceasta este proporţională cu puterea a patra a temperaturii absolute T (leqe care fusese găsită experimental de Ştefan). Această lege nu rezolvă complet problema, deoarece lasă nedeterminat modul cum e repartizată energia pe diferitele frecvenţe ale spectrului radiaţiei. Mai trebue determinată deci o funcţiune u (v,!T)f astfel încât #.dv, să dea densitatea de energie a radiaţiilor cu frecvenţa cuprihsă în intervalul dela v până la v-f Wien a redus problema Ia determinarea unei funcţiuni de o singură variabilă, fiindcă el a demonstrat că u e de forma (1) Legea lui Stefan-Bo itzman n e o consecinţă a relaţiei de mai sus. deoarece densitatea totală U a radiaţiei se obţine din repartiţia spectrală u prin integrare asupra frecvenţelor: (2) U— u (v, 7") dv = !T4Jo x3f(x). âx, v unde jc =y* Termodinamica nu permite determinarea funcţiunii /. S'a recurs deci Ia metodele Mecanicei statistice. Aplicându-le modelului clasic al radiaţiei electromagnetice (Rayleigh, Jeans), s'a obţinut expresiunea (3) u(v,T) = ~-kT, adică f(x unde c este vitesa de propagare a radiaţiei în vid, iar k e constanta Iui Boltzmann. Legea este bine verificată experimental pentru temperaturi v înalte şi frecvenţe joase (^=y<^^)» dar duce la rezultate absurde în cazul limită opus (#>1), fiindcă factorul de proporţionalitate din legea Iui Stefan-BoItzmann, dat de formula (2), ar fi infinit ( = *3. Experienţa arată însă că pen- ! (v, T) — V3 f(~). tru x > 1 funcţiunea f (x) trebue să descrească exponenţial, iar Planck adatacestei fu neţi u ni f[x) expre-8 k a siunea / (x)=—-——, care pentru x < 1 tinde către c3 aX * e —1 (3), iar pentru reproduce descreşterea ex- v ponenţială dorită. Introducând valoarea x~ţ şi notând constanta experimentală a cu a = y-, se k obţine funcţiunea de repartiţie spectrală a lui Planck: t T's 8ît^v3 1 (4) «(v,r>— care a fost confirmată experimental. Planck a arătat că această lege se obţine prin metode statistice admiţând că schimbul de energie dintre radiaţie şi materie se face discontinuu, radiaţia de frecvenţă v putând fi emisă sau absorbită numai prin' cuante de energie indivizibile (v.), de mărime /?v. Factorul de proporţionalitate h se numeşte constanta lui Planck sau cuanta de acţiune (v.). Lucrările ulterioare ale lui Poincare şi Ehrenfest au condus la concluzia că ipoteza discontinuităţii, introdusă de Planck,, nu e numai suficientă pentru deducerea legii (4), ci e şi necesară. Cercetările experimentale asupra efectului fofo-electric (v. Fotoelecfric, efect ~) au adus şi o confirmare directă a ipotezei lui Planck. Din funcţiunea de repartiţie (4) se poate deduce, pe cale pur termodinamică, expresiunea entropiei radiaţiei dintr'un anumii domeniu spectral, iar aplicarea principiului lui Boltzmann, care leagă entropia de probabilitate, permite să se calculeze valorile fluctuaţiilor. Analiza fluctuaţiilor energiei arată că expresiunea lor se compune din doi termeni aditivi, din cari unul e independent de constanta h, şi se poate interpreta clasic ca datorit întăririi sau distrugerii prin interferenţă a unor unde, iar al doilea depinde de h şi nu se poate interpreta decât admiţând că radiaţia de frecvenţă v este alcătuită din particule cari au energia bv. Aceste particule au fost numite fotoni, şi sunt indispensabile pentru interpretarea multor fenomene în cari intervine energia radiantă. Introducerea fotonilor în Fizică nu constitue o revenire la vechea teorie corpusculară a luminii, fiindcă termenul ondulatoriu din expresiunea fluctuaţiilor nu poate fi neglijat decât în anumite cazuri-limîtă, iar fenomenele de interferenţă şi de difracţiune, studiate în Optica clasică, nu pot fi interpretate pe baza unui model pur cor-puscular. Astfel radiaţia prezintă un caracter dual: corpuscular-ondulatoriu, problemă care face par.te din Mecanica cuantică (v. Cuantică, mecanică ~), Cercetările ulterioare au condus Ia concluzia că nu numai energia radiantă, ci şi energia mecanică a sistemelor materiale trebue să prezinte discontinuităţi cuantice. Primele sisteme mecanic*» 8S0 cuantificate au fost oscilatorul armonic şi rotato-rul. Acestea au fost apoi aplicate în teoria căldurilor specifice ale materiei, atât în stare gazoasă, cât şi în stare solidă (Einsfein, Debye, Burn; Kârman). Bohr a realizat un progres important, aplicând teoria cuantelor la structura atomilor. El a formulat următoarele doua postulate cuantice fundamentale, dintre cari primul se referă la proprietăfile mecanice ale sistemelor atomice, iar al doilea descrie interacţiunea cu radiajia: 1. Valorile pe cari le poate lua energia unui sistem atomic închis formează un şir discontinuu: — 2. Dacă transiţia dela starea de energie Em la starea de energie En se face prin absorpjie sau prin emisiune de energie radiantă, frecvenţa v a radiaţiei corespunzătoare e dată de relaţia (5) *v= | Em~E, |. Ambele postulate au fost verificate atât prin experienţe directe, cât şi prin totalitatea consecinţelor cari se pot deduce din ele. Printre experienţele directe e ciocnirea, prin care se arată că energia cinetică a proiectilului docnitor (de ex. a unui electron) nu se poate transmite sub forma de energie internă atomului ciocnit, decât dacă ea depăşeşte un anumit prag (Ei — Eo). Cele mai numeroase verificări indirecte au fost date de spectroscopia diverselor domenii spectrale. Principiul de combinaţie al lui Rydberg- Rytz, în spectroscopie, este o consecinţă imediată a postulatului al doilea, care interpretează şi aşa numiţii termeni spectrali ca valori posibile ale energiei atomilor. Rămâne să se creeze metode pentru determinarea valorilor posibile ale energiei („spectrul" energiei, cum se mai spune), a altor mărimi privind un sistem atomic de -structură cunoscută, apoi să se determine intensitatea şi starea de polarizaţie a radiaţiei emise, în general, să se răspundă la toate chestiunile ridicate de experienţă. Acest program a fost realizat treptat, cu ajutorul principiului de corespondenţă, introdus de Bohr, peniru a pune în evidenţă paralelismul dintre rezultatele teoriei cuantelor şi rezultatele Fizicei clasice, cu toată deosebirea fundamentală a punctului lor de plecare. Pentru a aplica principiul de corespondentă într'un caz concret, se trata problema după procedeele clasice, iar apoi rezultatele obţinute pe această cale erau interpretate astfel, încât să fie puse de acord cu cele două postulate fundamentale ale lui Bohr. Punerea de acord nu se făcea după anumite norme fixe, ci depindea, în bună măsură, de tactul fizicianului. Deşi acest procedeu era nesatisfăcător, el a permis să se „explice" multe din proprietăţile atomilor şi ale moleculelor. Treptat au început să apară câteva norme generale, conform cărora se puteau alege, din mulţimea continuă de mişcări date de Mecanica clasică, cele cari satisfac postulatul întâiu a lui Bohr. De exemplu, pQntru sistemele multiperiodice pentru cari se pot găsi variabile canonice, astfel încât ecuaţia Iui Ha-milton-Jacobi să se poată integra prin separare (soluţia să fie © sumă de termeni, fiecare depinzând de câte o singură variabilă), condiţiunile de cuantificare sunt Pid#/5=3n(h9 (/ — 1, 2, ... , /J / fiind numărul de grade de libertate, un întreg numit număr cuantic, iar integrala fiind luată pentru o perioadă a variaţiei lui ql De exemplu, dacă este azimutul în jurul unei axe, integrala este egală cu de 2n ori momentul cantităţii de mişcare în jurul axei, de unde rezultă cuantificarea acestor momente, atât de importantă în Fizica atomică. De asemenea, calculând clasic intensităţile liniilor spectrale:, prin aplicarea ideii de corespondenţă se pot trage concluzii cu privire la intensităţi în teoria cuantelor, şi în special se pol determina cu precizie cazurile în cari aceste intensităţi sunt nule. Rezultatele obţinute se numesc reguli de selecţiune. începând cu anul 1925, aceste procedee nesistematice pentru a găsi proprietăţi conforme cu postulatele fundamentale ale teoriei cuantelor au început să fie înlocuite printr'o metodă coerentă, în care constanta lui Planck nu e introdusă abia Ia sfârşit, în rezultate obţinute pe cale clasică, ci este înglobată chiar în principiile fundamentale. Această metodă s'a desvoltat la început pe două căi diferite, numite Mecanica matricelor (Heisenberg, 1925) şi Mecanica ondulatorie (Schrodinger, 1926), dar s'a constatat că ele nu diferă decât ca limbaj matematic, fiind însă în esenţă identice. Totalitatea metodelor lor se numeşte Mecanică cuantică (v. Cuantică, mecanică ~) Prin crearea Mecanicei cuantice, teoria cuantelor nu a luat totuşi o formă definitivă, fiindcă Mecanica cuantică este o teorie nerelativistă, şi sunt foarte puţine problemele pe cari ea le poate rezolva respectând cerinţele principiului relativităţii (fie şi numai restrânse). Până astăzi nu a fost formulată o teorie cuantică relativistă, şi în special o teorie cuantică a câmpurilor, care să fie satisfăcătoare. î. Cuantică, mecanică ~ [mecanique quan-tique; Quantenmechanik; quantum mechanics; kvantum mekânika ; KBaHTOBafl MexaHHKa] : Partea Fizicei teoretice, privitoare Ia legile mecanice valabile la scara atomică. S'a constituit în urma aplicării teoriei cuantelor (v. Cuantelor, teoria ~) la problemele structurii atomului. La început, i s’au dat două formulări cari păreau deosebite, numite Mecanica matricelor şi Mecanica ondulatorie, dar s'a constatat că deosebirea este numai de limbaj matematic, cele două formulări fiind, în esenţă, identice. Aceste două formulări, ca şi o formulare abstractă care le sintetizează, poartă numele de Mecanică cuantică. Expunerea care urmează ia ca punct de plecare formularea ondulatorie, care e mai uşor accesibilă. 871 Funcfiuni de undă. Considerăm un sistem mecanic, care din punct de vedere clasic e descris prin m perechi de variabile canonice #1* Pii P21 Pn fevolufia în timp făcân- du-se conform ecuafiilor canonice ale lui Hamiiton asociate funcfiunii hamiltoniene H (p,q), care eventual mai poate depinde explicit şi de timp. Mecanica cuarttică descrie comportarea sistemului printr'o funcfiune cp •• •*1, W unde cpî e funcfiunea complex conjugată cu cpx. Se dovedeşte că spafiul vectorial astfel definit e isomorf cu spafiul hilbertian. Operatori. Al doilea concept fundamenta! al Mecanicei cuantice este conceptul de operator asociat unei mărimi fizice. Printr'un operator (în sensul Mecanicei cuantice) se înfelege un procedeu care permite să se asocieze unei funcfiuni de undă date cpt o altă funcfiune W. Simbolic se scrie: (4) * Trecerea dela cp la W prin operatorul A, trebue să satisfacă următoarele două condifiuni: a. Să fie lineară, adică, dacă a e o constantă numerică, din W=/4cp să rezulte aW = A (a44*1» W2=Aţ2 să rezulte Wi + *F2 — + $2) • b. Ope- ratorul să fie aplicabil fie tuturor funcf unilor cp normabile, dând un rezultat W tot normabil, fie cel pufin aplicabil în aceste condifiuni unor funcfiuni cp cari să formeze o mulfime peste tot densă în spafiul hilbertian. Suma C a doi operatori A şi B este operatorul definit prin (5) Ccp=^cp + Bcp, Produsul B dintre un număr a şi un operator A e definit prin (6) Bty^a (A cp). Inversul A"1 al unui operator A e definit prin aceea că din*F = /lcp rezultă cp = y4-1W. Nu orice operator are însă un invers. Produsul C dintre operatorii A şi B, aplicaţi succesiv în această ordine (C=AB) e definit prin Ccp = ^(5cp). Formarea produsului este asociativă şi distributivă fafă de adunare, dar, în general, nu e comutativă. Operatorul [A, B] - AB - BA definit pr«n lA,B]ty = A(B<\>)-B(A$>), se numeşte „comutatorul" lui A şi B. Operatorul care lasă orice cp neschimbat se numeşte operaîorul-unitate, şi se notează cu 1. — In Mecanica cuantică se asociază unei mărimi fizice F(p, q)i care poate depinde explicit şi de tţ un operator după următoarele trei norme: 1. — Unei funcfiuni f(q)t care poate depinde şi de t* sau poate sa se reducă ia o constantă absolută (cum ar fi, de exemplu, masa, eventual masa de repaus, a unei particule), i se asociază operatorul „înmulţirea lui cp cu In special, unei singure variabile qr i se asociază operatorul Qr, definit prin: (7) Qr^=<7r4>- Daca / e real, operatorul respectiv e deci hermitic. — 2. Unei singure variabile pr i se asociază operatorul Pr definit prin r Ini $qr Şi acest operator e hermitic. Comutatorii formafi cu ajutorul operatorilor P, Q au valorile: (9) [Q„ QJ = 0, [P„ PJ = 0, [Pr Qs] = ^ 8„, unde brs e simbolul lui Kronecker, egal cu unitatea penfru r = s şi egal cu zero pentru r 3= s. — 3. Dacă F[pt q) esfe un polinom în variabilele p, cu coeficienfii funcfiuni de q, operatorul asociat se defineşte prin înmulfiri şi adunări ale operatorilor definifi sub 1 şi 2, în modul în care, în Algebră, valoarea polinomului se obfine prin înmulfiri şi adunări de valori p şi q. Există uneori o ambiguitate datorită necomufaţivităfii (9) a înmulfiriii, dar 9 dis- 872 cuf ie simplă arată, în fiecare caz particular, care este ordinea convenabilă. In orice caz, poate fi îndeplinită, şi se admite că â fost îndeplinită, condifiunea ca unei funcfiuni F reale să-i corespundă un operator hermitic. Procedeul dat pentru construirea operatorului hamiltonian H (pentru h2 o particulă H» — - - divgrad-f F) coincide deci 8 it£m cu cel dat aici penfru tofi operatorii. Interpretarea fizică. Interpretarea fizică a conceptelor matematice expuse mai sus se dă prin următoarele două principii : 1. Măsurarea unei mărimi fizice nu poate avea alt rezultat decât una dintre valorile proprii ale operatorului asociat. Valoarea proprie a unui operator A e un număra, astfel încât să existe o funcfiune 9, care să satisfacă ecuafia (10) A 9 = a *4». Totalitatea valorilor proprii formează „spectrul" operatorului. Valorile proprii ale operatorilor hermitici sunt reale. Unei valori proprii din spectrul discret îi corespunde una sau mai itiulte funcfiuni proprii 9, linear independente, nbrma-bile. Numărul maxim de funcfiuni proprii linear independente pentru un a dat se numeşte «gradul de degenerescentă" al lui a. Funcfiunile proprii cari corespund la două valori pspprii distincte a' şi a" sunt ortogonale, adică produsul lor scalar (9', 9*), definit prin (3), e nul. Dâcăa aparfine spectrului continuu, funcfiunea cp solufie a ecuafiei (10) nu e normabilă, şi trebue luate anumite precaufiuni de ordin matematic. Trebue observat că, în acest caz, un mic interval din spectrul continuu poate fi tratat ca o valoare proprie discretă, atribuindu-i-se o funcfiune proprie normabilă, Iar aceste funcfiuni, atribuite unor intervale cari nu se încalecă, sunt ortogonale. Acest principiu poate fi aplicat în special operatorului hamiltonian H, dacă el nu depinde explicit de timp, şi se poate obfine spectru! energiei (presupus discret), £0 < 2^ < ... < En^ .,., astfel încât (11) Se constată că ecuafia undelor (1) admite atunci solufiile -~£ t h * . numite solufii staţionare, tn anumite condifiuni, solufia generală a ecuafiei (1) poate fi construită ca o combinafie lineară cu coefieienfi constanfi, a unor solufii staţionare. — 2. Dacă starea sistemului este descrisă prin funcfiunea de undă normată probabilitatea ca rezultatul măsurătorii unei mărimi fizice, căreia îi este asociat operatorul At să fie tocmai valoarea proprie ot, este dată de (12) w= | (cp,!))) | 2 unde 9 este funcfiunea proprie, presupusă unică şi normată, care corespunde valorii proprii a, iar (9,$) reprezintă produsul scalar dintre 9 şi cp. Dacă a este degenerat, se face suma pentru toate funcfiunile proprii respective, presupuse ortogonali-zate şi normate. Dacă a e o valoare din spectrul continuu, 9 nu e normabil şi trebue înlocuit cu funcţiu- nea normabilă asociată unui mic interval dm spectru. Probabilitatea w ia valoarea 1 (certitudine) dacă coincide cu 9: Două mărimi nu pot fi măsurate deci exact simultan, decât dacă au aceleaşi funcfiuni proprii. Se poate arăta că penfru aceasta e necesar ca comutatorul operatorilor respectivi să fie nul. Deoarece operatorii corespunzând unei perechi de variabile canonice nu comută, rezultă că mărimile lor nu pot fi simultan determinate. O analiză bazată pe valoarea (9) a comutatorului duce la concluzia că împrăştierile statistice Ap şi kq trebue să satisfacă inegalitatea (13) Se pot construi solufii, numite pachete de undă, ale ecuafiei undelor, astfel încât împrăştierea variabilelor canonice să aibă valorile minime compatibile cu (13). Se arată că atunci aceste pachete se mişcă de-a-lungul traiectoriilor cu vitesa mişcării clasice a particulelor. întreaga schemă desvolfată mai sus satisface deci principiul de corespondentă (v. sub Cuantelor, teoria ~). Tocmai necesitatea de a satisface acest principiu impune celedouăprincipii de interpretare statistică expuse mai sus. Schema desvolfată mai sus, împreună cu interpretarea ei fizică* se poate aplica însă şi unor cazuri cari depăşesc principiul de corespondenfă. In adevăr, se pot imagina operatori cari să reprezinte mărimi fizice, dar cari să nu corespundă unei funcfiuni clasice de variabilele canonice. Astfel sunt operatorii cari descriu spinul particulelor ce constitue sistemele atomice şi operafiunile de permutare cari prezintă importanfă în studiul sistemelor compuse din particule indiscernibile (v. sub Particule indiscernabile). Exemplul următor e important pentru calculul densităfii de particule: Din generalizarea relajiei (12) la Spectrele continue rezultă că probabilitatea pentru ca variabilele de pozifie qi să fie cuprinse respectiv 'în intervalele este 0 4) 4>* («1.. ■.. H.: In forfificaf?ir ansamblul pieselor de ofe! de blindaj, în formă de cupole, de turele — sau elemente penfru mărirea profecfiunii contra pătrunderii, a părfilor vulnerabile. Se folosesc în lucrări, în locul masivelor de beton armat, pentru a proteja armele automate şi observatoarele. 18. Cuirasaf [bâtiment de liqne; Schlachtschiff; baftleship; pâncelos hajo, csafahajo; JlHHeitHblH 6p0HeH0Ceiţ], Tehn. mii.: Navă de războiu cu o deplasare între 20 000 şi 50 000 tone şi cu vitesa până la 30 noduri. Artileria principală constă din tunuri de calibru mare: 305” *406 mm, Se tinde spre înlocuirea acestor tunuri prin proiectile-rache*ă r^diodirijate. Se înzestrează cu toate categoriile de radar, atât pentru conducerea tragerilor, cât şi penfru supravegherea aerului şi a mării, ca şî penfru navigafie. Cuira-safele sau navele de linie constitue grosul flotelor de lupfă. Sunt protejate prin plăci groase de blindaj şi bine compartimentate, pentru a nu se scu|ycnda când apa ar pătrunde în interior, în urma 'exploziilor de mine, de torpile sau de proiectile. Cuîrasatele cu deplasare mai mare de 35 0Q0 t şi cu vitese mari, de aproximativ 30 noduri, se numesc şi crucişetoare de luptă. V, sub Nave de războiu. 1. Cuişoare [clous de girofle; Gewurznelke; clove; szegfuszeg; rB03#HKa]. Ind. alim.: Florile complet desvoltate ale arborelui Caryophylus aromaticus, familia mirtaceelor. Componentul lor principal este un uieiu eteric. Trebue să confină maximum 8% subsfanje minerale, 1% substanfe solubile în acid clorhidric şi cel pufin 10% uleiuri eterice. Se întrebuinfează drept condiment. 2. Cuişor [groseillier; Goldtraube; currant bush; aranyeso; CMOpO/ţHHHHK]. Bof.: Ribes au-reum Pursh, familia saxifragaceelor. E originar din America, cultivat pentru ornament. Florile sale au miros foarte plăcut; fructele sunt comestibile. 3. Cuiu [clou; Nagel; nail; szeg; FB03;ţb]. Tehn.: Piesă de metal sau de lemn, având un corp drept (cu lungimea de ordinul centimetrilor), vârf, şi cap lat sau rotund. Serveşte pentru a astupa o gaură, pentru a fi bătut în zid, în lemn, etc., sau pentru a lega două sau mai multe părfi între ele. 4. Cuiu de bujie [tige de la bougie, electrode fixe; Zundstift; fixed electrode; gyujtdszal; 3anaHbiHiHTH(|)T ihth(|)t 3a5KHraHHfl]. Mş. ferm.: Electrodul central al bujiei, filetat la partea superioară şi echipat cu o piulifă pentru fixarea fişei. Este fixat într'un izolator puternic de porfelan. Sin. Electrod central. V. Sub Bujie. 5. Cuiu de filată [coin d'affermissement; Pfandkeil; packing wedge; biztosito ek; yKy-nopoHHbiă, ynjiOTHHiOiD.Hâ kjihh]. TnL: Pană de lemn introdusă între fi lata şi capela unui cintru de tunel, prin batere în direcfia de înaintare a săpăturii, în scopul unei burie împănări a mardavantelor în tavanul galeriei. e. Cuiu de fixat pana [cheville; Anzugsstift; peg, pin plug; padloszeg, szorito-szeg; HITH<|>T]. Tehn.: Cuiu special penfru fixarea unei pene. 7. Cuiu de grapă [dent de herse; Eggen-zinke; harrow tooth; boronafog; 3y6 60p0Hbl]. V. Dinte de grapă. 8. Cuiu de pianşelă [punaise; Reiiţnagel; draw-ing-ping ; rajzszeg ; KHOIIKa (flJIH 6yMarn)]: Cuiu cu capul lat, pentru a fixa pe planşetă hârtia de desen. Sin. Pineză. o. Cuiu de sârmă fpolnfe de Paris; Drahi-stift; wire tack; drotszeg;mnHJibKa, IHTH(|)T]. Tehn.: Cuiu fabricat cu maşini automate, din sârmă de ofel moale. Diferă după grosime, lungime şi după forma capului. io. Cuiu de tobă [pointe de batfeuse; Dresch-trommel-Stift; thrasher? tooth; cseplodobcsap; 877 3y6bH 6apa6aHa (mojiothjikh)]. Agr.: Element component al tobei de treierat cu cuie. E făcut din ofel şi are diferite forme. Se înşiruie elicoidal pe tobă, şi trece la egală distanfă pe lângă cuiele contra- ^ . , . , . i «i-i i • tv înov ^>9* 308. Cuiu de toba. bătătorului (fig.308). y 11. Cuiu spintecat [goupille (fendue); Splint; splitpin; hasitot-szeg ;HeKa]. Tehn.: Cuiu spintecat în lungul corpului său în două brafe, cele două brafe formând un ochiu care fine loc de cap al cuiului. Se foloseşte pentru asigurarea piulifei în contra deşurubării, prin introducerea brafelor în gaura din capul şurubului (când gaura este dată şi prin piulifă, cuiul trece şi prin această gaură) şi îndepărtarea l'or prin îndoire. Sin. Şplint. 12. Cuiu texturi [cible; St'ft; brad, point, pin; ciposzeg; OCTpblă CanOtfiHblă TB03Ab, IHTH<|>-THK, înneHeK]: Cuiu pentru talpă (la ghete). 13. Cuiu Wagner [pointe; Stift; brad, point, pin; bognâszeg; caiKWKHbiă rB03/ţb]: Cuiu ală-mit, folosit pentru tocuri de ghete, la prinderea scândurilor în tapiferie sau la construcfii în apă (baie, etc.). 14. Cujnifă. Ind. făr.: Vatra fierarului sau-a potcovarului. Sin. Cuşnifă. is. Culă. Arh. : 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară, cu ferestrele foarte mici, cgre servea ca loc de adăpost şi la apărarea locuitorilor, mai ales în regiunile muntoase. Cu-leje sunt specifice arhitecturii balcanice ş« arhitecturii româneşti. — 2. Boltă cu ziduri groase. — 3. Turn (Banat). ia. Culasă [culasse, couvercle; Zy!inderdeckelf Zylinderkopf; cylinder cover; hengerfej; KpblIIia iţHJIHH/ţpa (mHJIHHApOB)]: Piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă, spre punctul mort superior.. Se poate detaşa de restul motorului. Confine camera de ardere şi orificiile de evacuare şi de admisiune şi» eventual, sursa de aprindere a amestecului carburant. Sin. Chiulasă. 17. Culasă [culasse; Kulasse; culette; drâgako foglalafi resze; HH5KHHH rpaHb]: Partea inferioară a unei pietre prefioase sau semiprefioase prelucrate. 18. Culasă magnetică [culasse magnetique; magnetisches Joch; yoke of the magnet; mâg-neses kengyel; MarHHTHoe HpMO]. Sin. Jug magnetic (v.). is. Culată [culasse; Rohrbodenstuck; breech; âgyucso hâtsoresze; Ka3Ha, Ka3eHHaH HaCTb CTBOJia]. Tehn. mit.: Partea dinapoi a fevii, la o gură de foc. so. Culbufor [culbuteur; Wîpper; tilter; buk-tato-csille, billeno-csille; npHCHOCOdJieHHe flJiH pa3rpy3KH BaroHeTon onpoKH/ţbiBaHHeM, on-pOKHAbiBaTejib (Bar0HeT0K)]. Tehn.: Construcfie de metal, care serveşte pentru a descărca vago- 878 netele prin răsturnare. Sin Bascuiator. — După modul în care se face răsturnarea, deosebim: 1. Cuibufor frontal [culbuteur frontal; Stirn-wipper; frontal tilter; billeno-kutya; JI0(50B0ă0np0-KHflblBaTeJlb (Bar0HeŢ0K)]f la care vagonetul se roteşte în jurul unei axe paralele cu osiile vago-netului. 2. /v/ (aferal [culbuteur lateral; Seitenwipper; side tilter; billeno-cşille; d0K0B0â 0np0KHflbl-BaTejib (BaroHeTOK)], la care rotirea vagonetu-lui se face în jurul unei axe perpendiculare pe osiile vagonetului. Mişcarea de rotafie a culbuto-rului se efectuează manual sau mecanic (electric sau cu aer comprimat). s. Cuibufor [culbuteur; Kipphebel, Schwing-hebel; valve handle; emeltyukar; pbinar KJia-naHa]: Piesă din distribuţia ^ unui motor cu ardere in- â ternăf cu sistem de distribufie cu supape suspendate. Este o pârghie de ordinul întâiu cu brafele neegale, montată pe culasa cilindrului. Un braf e acfionat de către camă, fie direct (fig. 309), fie prin intermediul unei tije de comandă iar celălalt braf comandă mişcarea supapei de a cărei tijă se leagă. Raportul între brafe este, obişnuit, de 1 : 1,2-1 : 1,5, braful cel lung acţionând supapa. 4. Culcuş de zăcământ Fig- 309. Cuibufor acfionat [mur d'un gisement; das direct de camă. Liegende des Lagers, Sohle, a) cuibufor; foj arbore cu Strosse; bedding of a re- ca™e- servoir, bedding of a pool, bedding of a de-posît ; talp; 0CH0Bamie, hhjkhhiî cjioft 3a-JieHCH]. Geo/..* Suprafafa inferioară de separaţie dintre un zăcământ de roce saii de substanfe minerale utile, şi roca sau complexul de roce situate sub acel zăcământ. 5. Culcuş geologic [mur; Liegendes; geologica! bedding; geologiai reteg-feszek; reoJlorH-HeCKOe HanJiacTOBaHHe]. GeoI.: Complexul de strate situate dedesubtul unui zăcământ de roce sau de substanfe minerale. După pozifia strati-grafică, respectiv tectonică a complexului, deosebim culcuş morfologic şi culcuş stratigrafie. 8. ~ morfologic [mur morphologique; rrtor-phologisches Liegende; morphological bedding; morfologikus retegfeszek; M0p(|)0JI0rHHeCK06 HanJiacTOBaHHe]. GeoI.: Terenurile situate dedesubtul unui zăcământ de roce sau de substanfe minerale utile, fie că sunt mai noi, fie că sunt mai vechi decât acesta. 7, ~ stratigrafie [mur stratigraiphique; strati-graphisches Liegende; stratigraphical bedding; sztratigrafikus retegfeszek; CTpaTHTpa<|>HqecKoe HanJiacTOBaHHe]. GeoI.; Terenurile mai vechi (ca vârstă geologică), situate în mod normal dedesubtul, bau, in mod anormal, deasupra unui zăcământ tde roce sau de substanfe minerale utile. 8. Culcuduşă. V. Corcoduş. 9. Culcudufâ. V. Corcoduş. 10. Cuiebrit» Mineral.: Nume vechiu, părăsit; este un amestec de HgSe şi ZnS. 11. Culee [irou de coulee; Eingu^; casting-gate; ontonyilâs; jihthhk]. Metl.: t. Orificiul sau canalul prin care se introduce metalul ligh‘d în interiorul tiparului. Extremitatea de sus şe termină cu pâlnia culeei. — 2. Piesa care rămâne după solidificarea metalului lichid din culee, şi aire forma ei. — 3. jghiabul de scurgere a unui cuptor metalurgic. îs. Culee [cuîees; Widerlager; buttresses; el-lenbolt; onopa, KOHTppc]. Tehn. mii.: Contraforturi în formă de boltă scundă, de deschidere mică şi cu ziduri groase, plasate în fortific cafiile de zidărie de cărămidă şi de piatră, la capătul unor încăperi din mai multe bolţi succesive. Iau presiunile mari dela capătul acestor bolfi. De cele mai multe ori, culeele se dispuneau perpendicular pe direcfia bolfilor încăperilor. is. Culec[culee; Widerlager, Landpfeiler; abut-ment; ellenfal; ycTOH, 6eper0B0â 6bm]. Pod.: Fiecare din cele două picioare ale unui pod, care constitue reazemele extreme ale elementelor de rezistenţă (grinzi, arce, boltă) şi transmite la teren forfele cari încarcă podul, preluând, în acelaşi timp, împingerea pământului din spre mal. Se execută fie sub forma unui masiv de zidărie (de piatră, de cărămidă sau de beton), pentru podurile masive, fie din lemn, pentru podurile de lemn sau provizorii. Unele culee de zidărie se execută cu goluri în inferior, pentru a li se micşora greutatea proprie, fără a li se micşora suprafafa de reazem. V. şi sub Pod. 14. Culegar [composteur; Winkelhaken; conra-posing stick; szedolec; Ha6opnaH BepCTaTKa]. Arfe gr.: Unealtă în care se culteg literele tipografice, a Icătuindu-se rânduri de lungimi egale. t— Fig. 310. Culegar. Constă dintr'o lamă de fier sau de alamă, îndoită în unghiu drept pe toată lungimea ei, ca un fier cornier, şi terminată la un capăt cu un perete fix, perpendicular pe direcfia ei. Al doilea perete, mobil, montat pe un cursor, poete culisa pe lama culegarului şi se poate fixa, printr'un închizător, după ce s'a stabilit lungimea rândului (fig. 310). In felul acesta se realizează o formă fixă, în care se adună litere individuale, alcătuindu-se rânduri de lungimi determinate. Sin. Culegău, \fingalac. îs. Culegător [compositeur; Schriftsetzer, Set-zer; compositor, setter; Ibetuszedo; Ha6opHIHK]. S79 Arte gr.: Lucrăfor care culege, într'o tipografie, litere mobile, ca să alcătuiască formele de imprimare. Sin. Zefar. 1. Culegător de fructe [cue-ille-fruits, cueilloir; Obstpflu-cker; fruit picker; gyumolcs-szedo; HJiOAOC'beMHHK]. Agr.: Aparat fixat în vârful unei prăjini, pentru a culege de pe vârful coroanei fructele cari nu pot fi Ajunse cu mâna (fig. 311). 2. Culegău. V. Culegar. a. Culegere manuală [composition ; Setzen* Satz; composition; keziszedes; pyHHâH Rg. 311. Culegă-Ha6opKa]. Arfe gr.: Opera jiu- toare de fructe, nea de compunere a formei de imprimare, prin adunarea cu mâna a literelor, a liniilor şl a albiturii, una câte una, şi aşezarea lor în ordinea din manuscrisul de cules. 4. Culeu. încărcătura unui cuptor metalurgic (termen de atelier). Sin. Şarjă, 5. Culisă [coulisse; Schwinge; link; kuiisza, csuszoiv; KyjIHCCa]. Mş.; Piesă de bază din distribuţia exterioară a locomotivelor, cu sisteme de distribufie cu sertare şi fără bare de ghidare. Are forma de bară dreaptă sau de bară curbată articulată pe două fusuri coaxiale în jurul cărora poate oscila, sau legată de bara de ridicare a schimbătorului de mers, împreună cu care se poate mişca. Serveşte ia schimbarea sensului de mers ai locomotivei şi la variafia gradului de admisiune a aburului în cilindri. Părfile culisei sunt: capătul superior cu vasul de uns, corpul culisei cu locaşul pietrei culisei, qapătul inferior şi fusurile de oscilafie (la culisele oscilante). V. sub Distribuţia exterioară a locomotivei. După sistemul de distribufie în care lucrează, deosebim: e. Culisă Alian-Trick [coulisse A.-T.; A.-T. Schwinge; A.-T. link; A.-T. kuiisza; KyjIHCCa AjlJiaH-TpHKaJ: Culisă în formă dreaptă din distribufia Allan-Trick (combinaţie a distribuţiilor Stephenson şi Gooch), în care bara schimbătorului de mers acţionează prin două braţe, culisa şi tija sertarului (piatra culisei) concomitent şi în sensufi contrare. V. sub Distribuţie Allan-Trick. 7. ~ Gooch [coulisse G.; G. Schwinge; G. link; G.-kulisza; KyjIHCCa I\]: Culisă în formă de arc de cerc, de curbură cu concavita-tea spre cilindru, acţionată de două bare de comandă încrucişate sau deschise. Palierele fusurilor sunt fixe, iar bara de ridicare acţionează asupra pietrei culisei (mobile) şi a tijei sertarului. V. sub Distribuţie Gooch. 8. ~ Heusinger [coulisse H.; H. Schwinge; H. link; H.-kuiisza; KyjIHCCa TeHeiiHrepa]: Culisă în formă de arc de cerc, articulată la mijloc pe două fusuri de articulaţie, în jurul cărora oscilează. Capătul inferior este legat prin bara de comandă a culisei, de butonul contramanivelei. piatra culisei e legata de bara de comandă a sertarului, iar mişcarea ei în lungul culisei este comandată de către bara de ridicare a schirnbă-torului de mers (v. fig. sub Bară de comandă). E tipul de culisă aproape universal răspândii Sin. Culisă Walschaert. V. sub Distribuţie Heusinger. a. Stephenson [coulisse S.; S. Schwinge; S. link; S.-kulisza; KyjIHCCa CTe<|>eHCOHa]: Culisă în forma curbată, legată la ambele capete cu cele două excentrice prin bare de comandă deschise. Are o mişcare de ridicare şi coborîre comandată de către schimbătorul de mers prin bara de ridicare, pentru variaţia gradului de admisiune. Piatra culisei se mişcă numai pe direcţia tijei sertarului. V. sub Distribuţie Stephenson. 10. ~ Walschaert. V. Culisă Heusinger. După sistemul de construcfie, poate fi: 11. Culisă cu o singură piatră [coulisse de-coupee; Schlitzschwinge; slotted link; nyitott kuiisza; KyjIHCCa C npope3QM]: Culisă cu o Fig. 312. Culisă cu o singură piatră, a) corpul culisei (glisieră); b) fus de articulare; c) plăcile laterale; d) articulara ^u bara de comandă; e) piatra culisei j f) bara de comandă. singură piatră care alunecă pe o glisieră (corpul culisei) ale cărei fefe sunt fin prelucrate. Parale) 880 cu glisieră sunt două placi laterale, cari conduc bara de comandă a sertarului, şi pecari sunt fusurile de articulafie (fig. 312). Sin. Culisă deschisă. î. Culisă cu ^ două pietre [coulisse â fiasques ; Taschenschwin-ge; box link; zârt kuiisza; CyMKO-o6pa3Haa Ky-JIHCCa : Culisă cu două p>etre cari aluneca pe două fălci laterale, prinse la capete prin piese de distanfă. Fusurile de oscilafie formează corp comun cu fălcile laterale de culisare(fig.313). M Sin. Culisă în- \\ I chisă. 2. r+f des- yr chisă. V. Culisă EjBş cu o singură j piatră. 3. ~ închisă. Fig. 313. Culisă cu două pietre. V. Culisă CU U fălcile laterale ale culisei; 2) pia-două pietre. *ra culisei; 3) bara de comandă; 4. Culisă, -articulafia de oscilafie a culisei; piatră de ~ 5) articulajîa barei de comandă, [coulisseau; Schwingenstein, Kulissenst^in; sliding-block, die block; kuliszako; KyJIHCCHblă KaMeHb]: Piesă de formă paralelepipedică, montată pe corpul culisei. Are o mişcare de alunecare (culisare) relativă fafă de corpul culisei sau invers, fiind piesa de legătură între barele schimbătorului de mers şi bara de comandă (respectiv tija sertarului). Sin. Culisou. 5. Culise [coulisses; Kulissen; wings; szinpadi fai; KyjlHCbl], Arh.; Părfile din jurul scenei de teatru, în legătură directă cu ea. * 6. Culise, dispozifie în ~ [disposition en coulisses; kulissenformig; string of folds disposed in coulîsse; kulisszaszeru elofordulâs; paCHOJIO-HceHHe CKJia^OK b $opMe Kyjinc]. GeoI.: Dispozifie longitudinală a unui fascicul de cute, unele după altele, în felul culiselor unui teatru. 7. Culisou. V. Culisă, piatră de 8. Culisou de maşină de mortezat [coulisseau da, mortaiseuse; Stofjel; ram of the slotting machine; toro, zuzânyil; pe3IţOBaH npH3Ma flOJlâeîKHOro CTaHKa, £OJi6hk]: Piesă care culisează între glisierele maşinii de mortezat şi în care se fixează cufitul de mortezat. 9. Culm [Culm; Kulm; Culm; kulm; KyjIbM]. Geo/.: Subdiviziunea inferioară a Carboniferului de facies continental, reprezentată prin importante acumulări grezo-şistoase în facies de Fliş. io. Culme [cime; Koppe; top, summit, peak; hegytaraj; JIhk, Bepimma (ropti)]. Topog. .* Linia punctelor de cea mai înaltă cotă (altitudine) ale unui munte sau ale unui deal. n. Culminaţie, punct de ~ [point de culmi-nation; Meridianhohe; culminafion; delejopont; KyjibMHHai^HOHHaa TOHKa]. Astr.: Punctul cel mai înalt (cel mai apropiat de zenit) pe care îl atinge un astru; aceasta are loc când astrul respectiv trece prin meridianul locului de observaţie. îs. Culminaţiei, metoda ~ [methode de la cul-mination; Kulminationsmethode; culminafion method; a delelopont şzerintî eljârâs; MeTO/ţKyjib-MHHaiţHH]. Astr.: Observarea unei stele, cu ajutorul teodolitului, în timpul mersului ei ascendent până în momentul când pare staţionară, şi apoi începe să coboare; planul format în acel moment de axa verticală a teodolitului şi de direcfia de vizare constitue planul meridianului locului. ia. Culoar. Arh. V. Coridor. 14. Culoar de dragă [couloir de decharge; Schuttrinne; tip chute; tormelek-csusztato, anyag; cnycK, cnycKHoft H£ejio6, pyKaB ajih cnyCKa HJIH flJIH CCblIIKH]: Jghiab de tablă groasă, montat la partea superioară a dragelor, în care se varsă,, din cupe, materialul dragat, scurgându-se apoi, mai departe, în şalande sau pe maluri. 15. Culoar de film [couloir de film; Filmkanal; film guide; filmvetito csatornaja; HanpaBJIH-loxiţHH Kyjiyap (npoxofl (J)HJibMa)]. Cinem.: Canalul strâmt în care alunecă filmul în aparat, penfru a fi adus în pozifia convenabilă impresionării sau proiectării. ie. Culoar depresionar. V. sub Forme isobare. 17. Culsageeit. Mineral.: Nume vechiu, părăsit, pentru jefferisit. 18. Cultivator [cultivateur; Kultivator; cultivator; kultivator, talajmuvelo; KyJlbTHBâTOp]. Agr.: Fig. 314. Cultivator (sus) şi cufite de cultivator (jos). Maşină de lucru agricolă care serveşte la scormoni-rea, fărâmiţarea şi afânarea pământului până la adân cimea de cca 20 cm. Este compusă din cuţite- i ghiare (rigide sau flexibile), din ramă, rofi şi un dispozitiv pentru reglat adâncimea de | lucru (fig. 314). 1. Cultura solului [culture du sol; Bodenbe-arbeitung;. cultivation of the soil, husbandry, tillage ; talajmuveles ; KyjlbTypa, o6pa-6oTKa nOHBbl]. Agr.: Lucrările efectuate asupra solului, pentru a face posibilă creşterea plantelor cultivate. — Deosebim: 2. ~ extensivă [culture extensive; ausge-dehnter Anbau; extensive cultivation of the soil; kulterjes gazdaIkodâs ; 9KCTeHCHBHaH KyjlbTypa, SKCTeHCHBHoe 3eMJiefleJlHe]. Agr..* întrebuinţarea unei mici cantităţi de bunuri economice pe unitatea de suprafaţă cultivată, producţia agricolă a solului bazându-se mai mult pe capacitatea productivă a naturii. s. ~ intensivă [culture intensive; starker Anbau; intensive cultivation of the soil; belterjes gazda Ikodâs; HHTeHCH BHan KyjlbTypa, HHTeH-CHBHOe 3eMJieAejiHe]. Agr.: întrebuinţarea unei mari cantităţi de bunuri economice pe unitatea de suprafaţă cultivată, în vederea obţinerii unei cât mai mari producţii agricole de pe acea suprafaţă. 4. />/ perenă [culture perenne; mehrmaliger Bodenertrag; perennial cultivation of the soil; evelo muveles; noBTopHan KyjibTHBaiţHH (skc-iiJioaTaiţHfl) noHBbi c MajiHMH nepepw-BaMH B TeneHHe iţeJioro rofla]. Agr.: Cultivarea unei suprafeţe şi recoltarea ei de mai multe ori pe an, fără întreruperi îndelungate datorite unui anotimp prea rece. 5. ~ raţională a solului [culture rationnelle du sol; rationelle Bodenbearbeitung; raţional cultivation of the soil; okszeru talajmuveles; paiţHO-HaJibHaH 06pad0TKa nOHBbi]. Agr.; Complexul de reguli de cultură aplicate solului, stabilit prin experienţe, în vederea obţinerii unor recolte mari şi constante. e. Culturi comparative [essais comparatifs; Sortenversuche; comparative tests; osszehasonlito muveles; cpaBHHTejibHbie, onbiTHbie c. x. KyjibTypbl]. Agr.: Experienţele în câmp, pe parcele de o suprafaţă bine determinată, aşezate în mai multe repetiţii, după un anumit sistem, pentru a studia diferite feluri de plante şi pentru a le alege pe cele mai valoroase şi mai productive. 7. Culturi intercalare [cultures intercalaires; Zwischenzucht; infercropping; kozbeiktatott muveles ; BKJUoneHHbie, MejKjţypHAHbie Kyjib-Typbl]. Agr.; Culturi de plante, de obiceiu de legume, cari se fac fie sub pomi, fie numai între rânduri. ^ ^ 8. Cumarină [coumarine; q ^ Cumarin; coumarin; kumârin; gr/ \ / \ KyMapHH]. Chim.: Benzo-a-HCj y -CH pirona, substanţă cu p. t. 70°, u/- r rn p. f. 290°, solubilă în alcool şi eter, insolubilă în apă. Se ~ ^ găseşte în vinariţă (Asperula odorata L.), în viţelar (Anthoxantum odoratum L.), în sulfină (Melilotus officinalis Lam.), în fasole tonca (Dipteryx odorata Willdenow) şi în alte plante. Are un miros plăcut de fân proaspăt. E întrebuinţată în parfumerie şi în cofetărie 9. Cumaronă [coumarone; Cumaron; couma- rone; kumâron; KyMapOH]. ^ Chim.: a,p-benzofuranul. Se q găseşte în gudroanele cărbu- / \ nilor de pământ. Se polime- ^C ^ rizează uşor sub influenţa aci- j_jq q zilor, formând o răşină care \ / se întrebuinţează ia fabrica- ^ ^ rea unor lacuri. H 10. Cumengeeif [cumengeite; Cumengeeit; cumengeite; kumengeit; KyMeHreHT]. Mineral1.: 5 PbCb ' 5 Cu(OH)2 ■ 34H20. Mineral din grupul bobitului. Are cofoare albastră azurie şi luciu sticlos. 11. CuminoJ [aldehyde cuminique; Cuminol; cuminic aldehyde; kuminol; KyMHHOBblă aJIb-flerw]. Chim.: (CHs^CH-CeHt-CHO. Para-isopropil-benzaldehida. E un lichid incolbr, cu p. f. 235°, care se găseşte în uleiul eteric din seminţele de chimen (Cuminum Cyminum L.) şi are o aromă caracteristica. 12. Cummingtonif [cummingtonHe; Cu>mm>ing-tonit; cummingtonif; kummingfonit; KyMMHHF-TOHHT], Mineral.: Mineral din grupul actinotu-lui. Este un grunerit cu un conţinut mai pronunţat de MgO. 13. Cumpănă [niveau; Libelle; level, bjjbble level; vizmertek; BaTepnac, ypOBeHb]: Instrument pentru verificarea aşezării orizontale a unui obiect. Se compune dintr'un tub de sticlă foarte puţin curbat în sus, plin cu apă sau cu alcool, astfel încât să mai rămână în tub o bulă de aer. Sin. Niyelă de apă, Boloboc. 14. Cumpănă [levier; Schwengel; lever; csâ- forta; pbFiaiy KepOMbICJIo]. Ind. făr.: Parte componentă din structura ferestrăului de munte. V. sub Joagăr. 15. Cumpănă.Ind. făr.: Balanţă cu două brafe şi cu platane. ie. Cumpăna apelor [ligne de demarcatron; Scheidelinie; parfifion line, separation lîne; viz-vâlaszfo; cenapaiţHOHHan jihhhh]. Hidr.: Linia care desparte două basine de recepţie alăturate; se obţine prin unirea crestelor dealurilor sau munţilor şi a şelelor dintre basinele principale sau secundare. Sin. Linie de despărţire. 17. Cumpănă de fântână. Ind. făr.: Pârghie de lemn, rezemată pe furca fântânii, de care este atârnată (la capătul către puţ) prăjina eu găleata, iar la celălalt capăt o greutate (buturuga, bolovani). 18. Cumulate, duble legături ~ [doubles liai- sons cumulees; kumulierte Doppelbindungen; cumulated double bonds; kettos vegyiiIes; flBOîî-Hbie, KyMyJIHTHBHbie COe/ţHHCHHH]: Doua duble legături de valenţă alăturate la acelaşi atom de carbon. Un exemplu e alena: H2C = C = CH2. 19. Cumuliformis. V. sub Nori. 882 1. Cumulizare. V. sub Diagramă aerologică. 2. Cumulizare, temperatură de V. sub Temperatura aerului. 3. Cumulonimbus. V. sub Nori. 4. Cumulovulcan [cumulovolcan; Kumulo-vuikan; cumulovolcano; kumulo-vulkân; KyMyjlO-ByJlKaH], Geo/.: Unul din tipurile de aparate vulcanice fornrjate prin suprapunerea alternativă a curgerilor de lavă şi a îngrămădirilor de blocuri şi de ^cenuşă provenite din explozii. 5. Cumulus. V. sub Nori. fi. Cuneiform [cuneiforme, en forme de con; keilformig; wedge sized, wedge shaped; ekalaku; KJIHH006pa3Hblfi]: Calitatea unui corp de a fi în formă de pană sau de cuiu. Cunefă [cunette ; Rinne; groove, channel; folyoka; 3K0Jl0d, KaHaJi]. Hidr.: Mică albie amenajată în radierul unui canal de secfiune mare, pentru a uşura scurgerea apelor la debite mici Fig 315 Cana| cu" cunet- •(f,g. 315). a) cunefă, s. Cumculicultură [cu-niculiculture, cuniculture; Kaninchenzucht; rabbit breeding; nyultenyesztes; KPOJIHKOBO^CTBO]. Zoot.: Creşterea şi îmbunătăţirea jeepurilor de casă, penfru a obfine lână, carne şi blănife. Sin. Cunicultură. 9. Cununifă [spiree; Spierstaude; spiraea; szil-levelu berkenye; CllHpeH, TaBOJira]. Bot: Spiraea ulmifotfa Scop. Arbust din familia roza-ceelor. Creşte înalt până la 1,5m( pe stâncile umbroase, în regiunile de munte şi subalpine. Sin. Taulă. 10. Cupă [auget; Becher; bucket; tartâny; Be-#pO, Sa^bH]. Mş.: Cutie de tablă de ofel, în care se încarcă agregatele întrebuinfate la confecfionarea unui beton (pietriş, nisip, ciment). După încărcare, cutia este ridicată printr'un dispozitiv acfionat de motorul betonierei, iar confinutul ei se descarcă în toba betonierei, unde se face amestecul. Capacitatea cupei este în funcfiune de capacitatea betonierei. 11. Cupă [coupe; Kelch; cup, chalice; kehely; Ky6oK, Haina]. Ind. st c.: Pahar larg, cu picior. 12. Cupă [godet; Eimer, Schaufel; bucket; vo-dor, lapâf; KOBin, HepnaK]. Mş.: Piesă de metal, în formă de vas, care serveşte la ridicarea cerealelor, a pământului, a pietrei, etc. E montată pe şine, pe o bandă sau pe un lanf fără sfârşit, la elevatoare, la drage, etc. La drage, prin mişcarea continuă a bandei sau a lanfului fără sfârşit, cupele sapă şi ridică materialul, în mod continuu, la partea superioară a instalaţiei, de unde apoi este vărsat în depozit, în tuburi sau în jghiaburi. Cupele au , capacităti variind dela câţiva litri, la elevatoarele de cereale, până la 1000 litri şi mai mult, la dragele marine. Sin. Godeu. Exemplu: is. ~ de turbină Pelton [auget de turbine Pelton; Becher des Pelton-Rades; cup of Pelton water-wheel; Peltonkerek kehely; Haina Typ6HHbl IlejlbTOHa]. Mş. hidr.: Cupa, tixată pe roata turbinei Pelton, în care loveşte vâna de apă, este compusă din două suprafefe bombate cu con-cavitatea spre vână. Intersecţia suprafeţelor determină muchia care separă în două vâna de apă. 14. Cupă [coupe; Becher; bucket; szgllito csesze; KOBin]. Agr.: Cutie de o anumită formă, confecţionată din tablă de fier, care serveşte la. transportul boabelor în maşina de treierat, în combină, curăfitoare, moară, etc. Cupele se montează, în serie, pe o bandă fără sfârşit care poate fi de piele sau de chingă, sau pe un lanf. 15. Cupă [godet; Eimer; bucket; csesze, vo-dor; HepnaK]. Hidr. a.: Elementul principal al unei rofi bulgăreşti întrebuinfate, în grădinărie, pentru irigaţii. Prin învârtirea roţii, cupa se umple cu apă, pe care o varsă în jghiabul de alimentare. ie. Cupă [vase; Laubkrone; leaf crown; kehely-korona; ^aineo 6pa3Han (|)opMa KpoHbi /ţepeBa], Silv.: Formă artistică de coroană a unui arbore, lipsită de ax central şj formată din mai multe ramuri laterale cari pleacă din acelaşi punct şi sunt dispuse în formă de cupă. 17. Cupaj [coupage; Verschneiden; blending; borvegyites; KynaJK, CMeniHBaHHe (BHHa)]. Ind. alim.: Amestecul a două sau al mai multor vinuri, pentru a le îmbunătăţi sau pentru a crea un tip care să corespundă anumitor exigenţe comerciale sau tehnice. Sin. Tăiere. 18. Cupe anemo metrice. V. sub Vânt, aparate de măsură. # 19. Cupelafie [coupellation; Kupellieren; cupei lation; leiizesj folyamat; KynejUIHpOBaHHe, KynejuiHiţHH]. Metl.: Procedeu industrial pentru separarea argintului din minereurile bogate în plumb. Principial,, consistă in topirea minereului într'un curent puternic de aer. Plumbul se oxidează la PbO. Când toată cantitatea a fost transformată în acest compus, argintul rămâne pur, şi, prin răcire, cristalizează într'o masă de formă sferică. 20. ~ engleză [coupellation anglaise; engli-sches Abtreiben; english cupellation; angol le-uzesi folyamat; aHrJiHHCKan KynejuiHiiiHH]. Metl.: Procedeu de extragere a argintului din plumbul argentifer provenit dela pattinsonare sau zincare, prin topirea oxidantă în cuptoare cu flacără reflectată, de capacitate mică, cu vatră eliptică mobilă şi oscilantă, montată pe cărucior. Oxidarea plumbului se face prin curent de aer suflat la suprafafa băii, iar litarga se elimină în sgură. Scurgerea sgurii şi încărcarea cuptorului se fac continuu. Procedeul este preferat pentru plumburi bogate în argint. 21. ^ germană [coupellation allemande; deut-sches Abtreiben; german cupellation; nemet le-uzesi folyamat; HeMeiţKaH KynejlJlHlţHH]. Mefî.r Procedeu de extragere a argintului din plumbut argentifer provenit dela pattinsonare sau zincare, prin topire oxidantă, în cuptoare cu flacără re-flectată, cu boltă mobilă. Oxidarea plumbului 883 se face prin curent de aer suflat ia suprafafa | băii lichide prin tuburi speciale. Litarga formată se elimină în sgură. Prin acest procedeu se tratează plumburi mai sărace în argint. 1. Cupferon [cupferron; Cupferron; cupferron; kupferon; Kyn<|)epOH]. Chim.: Sarea de amoniu a fenilnitrozohidroxilaminei. Dă cu ionii de cupru combinafii com- C6H5—N—NO plexe insolubile, şi serveşte la O—NH dozarea acestora. 4 2. Cuplă [accouplement; Kupplung; coupiing; kapcsolo; Coe/ţHHeHHe, CBH3b], Mş.: 1. Dispozitiv demontabil de legare între două elemente ale unui sistem tehnic, respectiv între două vehicule. V. sub Acuplaj. — 2. Piesa de legare din aparatul de tracfiune a vehiculelor de cale ferată respectiv în aparatul de legare dintre loco- din blocul de înhămare al locomotivei cu bulonul principal de cuplare din bbcul de înhămare al tenderului. Gaura ochiului nu e prelucrată după o suprafafă cilindrică, fiind lărgită Ia extremităfi, pentru a permite o deplasare relativă în sens vertical a tenderului fafă de locomotivă (la neregularităfi ale căii, la schimbări de încărcătură a tenderului, la trecerea peste placa învârtitoare, etc.), (v. fig. sub Bloc de înhămare a locomotivei). — 2. Cuplă cu şurub pentru aparatele de tracţiune ale vehiculelor de cale ferată. 8. ~ secundară [attelage secondaire, accouplement secondaire; Nebenkuppeleisen, Not-kuppeleisen; secondary coupiing, emergency coupiing; tartalekkapocs, mellekkapocs; 3aiiac-HHH CiieiIKa HJIH CTHJKKa], C. f,: Cuplă formată din două bare cu secfiune dreptunghiulară sau motivă si tender. După rolul pe care îl îndepli- circulară, care leagă între ele buloanele secun- 7 . ~ r r J_____]• li_______i _______i I__________x:___î _i neşte, deosebim: 3. ~ automată [accouplement automati-que; selbsttătige Kupplung, automatische Kupplung; automatic coupiing; onmukodo kapcsolo; aBTOMaTHHecKaa ciţeirca, aBToeiţeiiKa]. C. f.: Cuplă din aparatul de tracfiune al vehiculelor de cale ferată şi care cuplează în mod automat. Poate fi: cu două tampoane sau cu o singură cuplă-tampon, montată la mijlocul traversei frontale. 4. ~ auxiliară. V. Cuplă secundară. 5. ~ cu şurub [attelage â vis, accouplement â vis; Schraubenkupplung; screw coupiing; csavarkapcsolo; BHHTOBaH CTHJKKa hjih CiţeiiKa]. C. /..* Piesă din aparatul de tracfiune al vehiculelor de cale ferată. Este formată din inelul cuplei, care se prinde de cârligul vehiculului următor, din şurubul cuplei şi din eclisele de legătură. Şurubul cuplei are filet rotund (cu profil şi dimensiuni standardizate pentru aparatele de traqfiune) Ia dreapta şi la stânga, şi se articulează prin două piulife cu inelul, respectiv cu ecfi-sele cuplei, şi permite, astfel, variafia distanfei dintre cele două vehicule după distanfa dintre tampoane (v. fig. sub Aparat de tracfiune). S'in. Cuplă principală 2. 8. ~ de siguranfă [attelage de surete; Sicher-heitskupplung, Notkupplung; safety coupiing, emergency coupiing; biztonsâgi kapocs; 3anaC-nan ciţerma hjih CTHHma]. C. 1. Piesă din aparatul de tracfiune al vehiculelor de cale ferată. Se compune din inelul de cuplare şi un cârlig de tracfiune. Serveşte drept cuplă de si-gmanfă în cazul ruperii cârligului sau a cuplei principale. — 2. V. Cuplă secundară. 7. ~ principală [attelage principal, accouplement principal; Hauptkuppeleisen, Haupt-kupplung; main coupiing, principal coupiing; fo-kapcsolo, rjiaBHan ciţenna hjih CTHHCKa]. C.f.: 1. Cuplă în formă de bară cu secfiune dreptunghiulară, care leagă între ele, prin cele două ochiuri dela capete, bulonul principal de cuplare dare din blocul de înhămare al' locomotivei şi al tenderului. Ochiurile sunt prelucrate după suprafefe elipsoidale, pentru a permite o înscriere mai bună în curbe a locomotivei. Serveşte drept cuplă de rezervă pentru cazul ruperii cuplei principale (v. fig. sub Bloc de înhămare a locomotivei). Sin. Cuplă auxiliară, Cuplă de siguranfă. 9. Cuplaj [accouplement; Kupplung; coupiing; kapcsolâs; coe^HHeHHe, ciţeima, ciţeiuieHHe, CBH3b]: Dispozitiv demontabil, de legare între două elemente ale unui sistem tehnic, respectiv între două circuite electrice. V. sub Acuplaj. Exemple: 10. ~ cardanic. V. Acuplaj cu articulaţie cardanică. 11. ~ cu articulafie cardanică. V» Acuplaj cu articulafie cardanică. 12. ~ cu bandă de curea. V. Acuplaj cu. bandă de curea. 13. ~ cu con de fricfiune. V. Acuplaj cu con de fricţiune. 14. ~ cu dinji sau ghiare. V. Acuplaj cu dinfi sau ghiare? 15. ~ cu discuri. V. Acuplaj cu discuri. is. ~ cu manşon. V. Acuplaj cu manşon. 17. ~ cu peri». V. Acuplaj cu perii. is. ~ de fricfiune. V. Ambreiaj cu frecare. 19. ~ elastic. V. Acuplaj elastic. 20. ~ electromagnetic. V. Acuplaj electromagnetic. 21. ~ mobil. V. Ambreiaj. 22. Cuplaj elastic a două refeie trifazate [cou-plage elastique de deux reseaux triphases; ela-stische Kupplung zweier Drehstromnetz; elastic coupiing of two three-phase networks; ket forgo-âramhâlozat kapcsolâsa; 9JiaCTHHH0e CoeflHHe-HHe Byx Tpex(t>a3Hbix ceTen], Elt.: Cuplaj care se foloseşte când trebue făcut un schimb de energie activă între două refeie, fiecare păs-trându-şi frecvenfă respectivă. Cuplajul se realiza, în trecut, cu ajutorul unui grup motor-generatdr. Actualmente se face în mai bune condifiuni, fo-losindu-se mutatoare cu vapori de mercur, cu grile polarizate. 884 1. Cuplaj In paralel [couplage en parai lele; Parai lelschaltung;. parai lei connection; pârhuza-mos kapcsolâs; napajuiejibHoe coe&BHeHne]. V. Legătură în paralel a clementelor de circuit electric. 2. ~ în serie [couplage en serie; Reihen-schaltung; series connection; sorba-kapcsolâs; nocjieAOBaTejibHoe coe^HHeHHe]. V. Legătură în serie a elementelor de circuit electric. 3. ~ în serie-ţxaralel [couplage en serie parallele; Reihenpara!lelschaltung; series-parallel connection; pârhuzamos sorba-kapcsolâs; IlOCJie-AOBaTejibHoe napajuiejibHoe coe^HHeHHS]. V. Legătură în serie-paralel a elementelor de circuit electric. 4. Cuplaj prin reacfie [couplage par reaction; Ruckkupplung; feed back, reaction coupling; visszacsatolâs; oâpaTHaH CBHSb]: Cuplajul dintre ieşirea şi intrarea unui amplificator electric. 5. Cuplaj a două circuite electrice [couplage de deux circuits electriques; Kupplung zweier elektrischer Kreise; coupling of two electric circuits; ket villamos âramkor kapcsolâsa; COe#HHeHHe RByx 9JieKTpHHeCKHX Iţeneă, TOKOB]. Elf.: Legarea a două circuite electrice prin elemente de circuit sau prin interacţiune, care permite transferul din unul în altul al unei cantităfii de energie. Cuplajul se numeşte: e. ~ prin rezistenfă [couplage â resistance; Widerstandskupplung; resistance coupling; ellen-âllâs-kapcsolâs; COeflHHeHHe C COnpOTKBJie-HHeM], dacă elementul comun e o rezistenfă; el se numeşte . 7. ~ capacitiv [couplage capacitif; Kapazitiv-Kupplung; capacity coupling; kapacitiv kapcsolâs; eMKOCTHOe COe^HHeHHe], dacă elementul comun e o capacitate, el se numeşte s. ~ Oudin [couplage Oudin; Oudinsche Kupplung; Oudin coupling; Oudin-fele kapcsolâs; COejţHHeHHe Y^SHa], dacă elementul comun e o inductivitate —- şi 9. ~ inductiv [couplage inductif; induktive Kupplung; inductive coupling; indukfiv kapcsolâs; HH^yKTHBHOe, HH/ţyKIţHOHHOe COeAHHeHHe], dacă există inductivitate mutuală între cele două circuite, adică dacă curentul electric dintr'un circuit stabileşte un flux magnetic prin celălalt circuit, presupus în vid. — Un cuplaj a două circuite electrice poate fi: to. ~ larg [couplage lâche; lose Kupplung; loose coupling; laza; CJia5aH CBH3I> CJia6oe COnpHJKeHHe (coe#HHeHHe)]f dacă energia transferabilă dela un circuit la celalalt e mică; 11. ~ strâns [couplage serre; feste Kupplung; tight coupling; szoros; CHJIbHafl CBH3b, CHJIb-Hoe conpHmeHHe (eoeflHHeHHe)], dacă această energie e mafe. 12. Cuplare [accouplement; Kuppelung, Kup-peln; coupling; kapcsolâs; ciţeiiKa, ciţenJieHHe]. Mş.: Operafiune prin care şe realizează legarea celor două părfi ale unui mecanism de cuple sau de cuplaj. Sin. Acuplare. îs. Cuplare, reacfie de ~ [reaction de couplage; Kupplungsreaktion; reaction of coupling; vegyi reakcio; peaKQHH Coe^HHeHHH], Chim.: Condensarea între un component diazqtat (diazo-derivafi) şi un component de cuplare (fenoli, amine aromatice) din care rezultă azoderivafi. (La început, termenul de reacfii de cuplare s'a dat reacfiilor de formafe a materiilor colorante azoice, de unde s'a extins, impropriu, şi la alte reacfii). Sunt reacfii simple de substituţie, comparabile cu reacfiile de nitrare. Exemple: C6H5-N=N-OH 4- C6H5-OH - diazo-benzen fenol c6h5-n=n-c6h4-oh + h2o p-oxi-azo-benzen c6Hş-n=n-oh + c6h0-n(ch3;2 - diazo-benzen dimetil-aniiină CeH5-N —N—CeH4—N(CH3)2+ HaO p-dirrietil-amino-azo-benzen Cuplarea arată o predilecţie pentru-pozifia para; dacă aceasta este ocupată de substituenfi ca COOH sau S03Hi aceştia sunt eliminaţi; dacă este ocupată de gruparea CH3 sau ChfoO, cuplarea se poate face" şi în orto. La aminele primare şi secundare, orientarea cuplării este determinată de concentrafia ionilor de H din solufie; în mediu neutru sau slab acid (acid acetic), reacfia se face la atomul de azot; în mediu mai puternic acid (acid formic), cuplarea se face normal, la nucleu, în pozifia para. Aminele aromatice ter-fiare cuplează normal, chiar şi în mediu slab acid. Reacfiile de cuplare sunt cele mai importante reacfii ale diazoderivafilor. Din cauza diversităţii mari a componenţilor de cuplare şi a celor diazotafi, numărul reacfiilor de cuplare este exirem de mare. Sunt reacfii importante, fiindcă stau Ia baza preparării materiilor colorante azoice şi a sulfamidelor. Reacfii de cuplare au loc şi între hidrocarburi aromatice (mesitilenă) sau alifatice (butadienă) şi unii diazoderivafi activi (pi-cramidă diazotată). 14. Cuplarea locomotivei cu tenderul [atte-lage entre la locomotive et le tender, accouplement entre la locomotive et le tender; Kupplung zwischen Lokomotive und Tender; coupling between locomotive and tender; moz-dony şs szerkocsi osszekapcsolâsa; ClţeiIKa na-pOBOsa C TeH/ţepOM]. C. f.: Cuplare asigurată de sistemul de legătură dintre tender şi locomotivă. Ea trebue să fie rigidă pentru a elimina smuciturile, dar suficient de elastică pentru a permite mişcări relative ale tenderului fafă*de locomotivă. Sistemul de cuplare cel mai folosit e cel cu o cuplă principală şi cu două cuple de rezervă, cari leagă buloanele de cuplare din cele două blocuri de înhămare (v. fig. sub Bloc de înhămare a locomotivei şi sub Bloc de înhămare a tenderului). 15. Cuplarea vagorietelor [accouplement des wagonnets; Anschlag der Wagen; coupling of the wagon to the rope; kotelpâlyacsille bekap-csolâsa; npHKpen JI6HH6, ClţeiIJieHHe HJIH coe^HKeHHe BaroHeTKH c KcIhetom rara]: Operafiunea prin care vagonetele unei căi aeriene (funicular) se prind la dispozitivul de a-târnare a cablului de tracfiune. Are loc imediat după împingerea vagonetului de pe bucla de încărcare pe calea aeriană, şi se realizează fi© cu ajutorul unor bacuri de strângere cu pârghie şi contragreutate, fie prin însuşi greutatea vagonetului (cuplarea automată). Operafiunea durează 2***5 secunde. 1. Cuplarea vaselor [couplage des bateaux; Pontonverdoppeiung, Pontonverbindung, Ponfon-zusammenfugen; coupiing of boats; uszâlyok dsszekapcsoiâsa, hajohid, uszâlyhid; ciţenjieHHe J\Byx cy/ţOB]: Alăturarea a două vase, şi solidarizarea lor prin grinzi aşezate deasupra buzei navelor şi perpendicular pe axa lor longitudinală, pentru a face un suport plutitor cu capacitate mai mare, sau pentru a da mai multă stabilitate contra valurilor. %. Cuplarea vehiculelor de cale ferată [accouplement des vehicules de chemin de fer, attelage des vehicules de chemin de fer; Kuppeln der Eisenbahnfahrzeugen; coupiing of the railway ve-hicles; vasufj kocsik kapcsolâsa; BaroHHâfl ciţemca HJIH CTHHCKa]. C.f.: Operafiunea de legare a două vehicule de cale ferată, prin aparatele de tracfiune, cari pot fi: cu cârlig şi •cuple cu şurub (tip obişnuit); cu bară de legătură cu tampon şi bulon, când se foloseşte un singur aparat pentru tracfiune şi pentru ciocnire (vehicule pe linii secundare, tramvaie, etc.); cuple automate. s. Cupiăfor [accrocheur, receveur; Anschlager, Einschieber; coupler; csilfekapcsolo munkâs ; dţeimţHK]. Mine: 1. Lucrător minier însărcinat cu cuplarea vagonetelor pentru formarea trenurilor. — 2. Lucrător minier care introduce şi scoate vagonetele din coliviile unui puf (cu-plător la puf), 4. Cuplor electric de vehicule [coupleur electrique de vehicules; elektrische Wagen-kupplung; electric coupler-on; villamos kocsi-kapcsolo; 3JieKTpHHGckhh ciţenmHK (npH6op) BarOHOB]. Elt.: Dispozitiv prin care* se leagă corect unele la altele circuitele a două vehicule cuplate mecanic unul cu altul. 5. Cuplu [coupie; Drehmoment; coupie, torque; forgonyomatek; napa, napâ CHJi, Kpy-THIIţHH HJIH BpanţaiOmHH MOMeHT, MOMeHT KpyneHHH]. 1. Mec.: Sistem de două forfe antiparalele. La un cuplu deosebim următoarele elemente: distanfa dintre drepteie-suport ale celor două fonfe, numită braful cuplului; planul format de cele două direcţii, numit planul cuplului; sensul cuplului, determinat de o curbă închisă, dotată cu sensul care coincide, pe dreptele-suport, cu sensul forfelor respective. — 2. Suma momentelor statice ale unui cuplu de fonfe în raport cu un punct oarecare din spafiu, independentă de 835 poziţia punctului. — 3. Mş.: Suma momentelor statice ale mai multor sisteme de câte două forfe antiparalele. e. ~ antagonist [coupie antagoniste; Gegen-moment; antagonistic coupie; ellennyomatek; npoTHBO^eHCTBYiomaH napa, npoTHBo&eâcT-ByiOHţHH MOMeHT]: Cuplu care depinde de poziţia unui corp sau a unui sistem de corpuri, şi se opune unui cuplu motor. 7. ~ de demarare [coupie de demarrage; Anlaufdrehmoment, Anfahrdrehmoment; starting coupie; indito forgonyomatek; MOMeHT Tpora-HHH C MeCTa]: Cuplul exercitat de un motor în momentul pornirii lui. s. ~ de frânare [coupie de freinage; Brems-momeni; braking coupie; fekezo nyomatek; MOMeHT TOpMOHCeHHH]: Cuplu rezistent, aplicat de obiceiu cu ajutorul unei frâne, unui sistem în mişcare pentru a învinge cuplul motor. ». ~ de frecare [coupie de frottement; Rei-bungsmoment; friction coupie; dorzs nyomatek; MOMeHT TpeHHfl]: Cuplul forfelor de frecare dintre două corpuri în contact. 10. ~ de frecare de pivotare [coupie de froitement de pivotement; Zapfenreibungsmo-ment; pivot friction coupie; csapsurlodâsi nyomatek; MOM6HT BpamaTeJIbHOrO TpeHHH]: Cuplul de frecare al forfelor de frecare de pivotare dintre două corpuri în contact. 11. ~ de frecare de rostogolire [coupie de frottement de roulement; Rollreibungsmoment; rolling friction coupie; gdrdiilo-dorzsnyomatek; MOMeHT 0np0KH^H0r0 TpeHHH]: Cuplul de frecare al forfelor de frecare de rostogolire dintre două corpuri în contact. 12. ~ de stabilitate [coupie de stabilite; Sta-bilitătsmoment; stability momenf; egyensulyi nyomatek; MOM6HT OCTOHHHBOCTH, BOCCTâHaBJIH-BaioiiţHH MOMeHT]. Nav.; Cuplul care se exercită asupra carenei unei nave, ca urmare a cuplului de răsturnare ce i se aplică. Cuplul de stabilitate este provocat de greutatea navei aplicată în centrul ei de greutate, şi de rezultanta împingerilor apei, cu punctul de aplicaţie în centrul de carenă, ambele normale pe suprafaţa apei. Cuplul poate fi de redresare sau de răsturnare, după cum nava este sau nu readusă în pozifia stabilă. Cuplu mediu. V. sub Diagrama indicată. 13. ~ motor [coupie moteur; aktives Dreh- moment; motor coupie; aktiv forgatonyomatek; MOMeHT-MOTOp, MOMeHT-flBHraTeJIb]: CupPu sub acfiunea căruia se intenţionează să lucreze un corp sau un sistem de corpuri, sau care se intenţionează să fie exercitat de sistemul de corpuri. 14. ~ util [coupie utile; Nutzdrehmoment; utility coupie; hasznos forgatonyonmatek; HOJie3-HblS MOMeHT]: Cuplu care foloseşte la îndeplinirea unei acţiuni utile. 15. Cuplu [coupie; Spant; frame; hajoborda; paMa], Nav.: Element din scheletul transversal al unei nave. Are forma de Uşi se aşază într'un plan transversal, cele doua laturi formând coastele. 886 1. Cuplu de clişee [couple de cliches; Bild-paar; pair of cliches; keppâr; napa KJIHine]. Fofo.: Pereche de clişee conjugate, adică adiacente, şi cari au o acoperire longitudinală de peste 50% din câmpul unui clişeu. 2. Cuplu de girafie [couple de lacet; Gier-moment; yawing moment; giroszkopikus nyomâs tek; MOMeHT yrjioBoro nepeMenţeHHH caMO-«?xeTa Bonpyr BepTHKajibHoă och]. Av.: Cuplul fată de axa verticală a avionului, când suprafaţa portantă e orizontala. E un cuplu de bracaj al direcţiei, şi serveşte la schimbarea direcţiei de sbor în plan orizontal. 3. Cuplu de ruliu [couple de roulis; Roll-moment; rolling moment; gordulesi nyomatek; MOMeHT yrjioBoro nepeMenţeHHH caMOJieTa BOKpyr npoflOJibHOH och]. Av.: Cuplu care tinde să rotească avionul în jurul axei sale longitudinale (axă de ruliu). In stare cabrată, la incidenţă critică, orice "cuplu de ruliu poate produce autorotafia avionului, deci intrarea în vrilă. Cuplul de ruliu se contracarează prin aripioare şi prin torsionarea aripii. 4. Cuplu de tangaj [couple de tangage; Kipp- moment, Lăngsmoment; pitching moment; bil-lenonyomatek; MOMeHT Ka6pHpOBaHHH, onpo-KH^blBaiOHţHH MOMeHT]. Av.: Cuplul care tinde să rotească avionul în jurul axei care trece prin centrul de greutate, în lungul anvergurii aripii. Sensul pozitiv* al acestui cuplu e acela care tinde să rotească avionul cu botul în jos. E cel mai important cuplu pentru stabilitatea statică a avionului, şi chiar şi pentru cea dinamică. Variază cu pozifia centrului de greutate în ‘lungul axei longitudinale a avionului şi cu bancajul profundorului. 5. Cuplu de trasaj [couple de trace; Kon-sfrukfionsspahf; outline frame-; szerkezefi hajo-borda; KOHTypHbiH HinaHroyT]. Nav.: Secfiunea transversală a carenei. Ea defineşte formele carenei de-a-lungul axei longitudinale a unei nave. Obişnuit, se trasează 20 de cuple echidistante pe lungimea carenei. e. Cuplu maestru [maître couple; Haupt-spant; main frame; fohajoborda; MHfteJIblHIiaH-royT]. Nav.: Cuplul trasat în dreptul lăţimii maxime a navei. ?. Cuplu termoelectric [couple thermoelec-trique; Thermoetemenf; thermocouple; hoelem; TepMonapa, TepM03jieMeHT]. Elf: Sistem de două conducte metalice de natură diferită cari au câte un capăt lipite între ele, iar cele două capete rămase libere, lipite la o conductă de cupru. Când punctul de lipire se găseşte la o temperatură diferită de a celorlalte două capete, se stabileşte, în conducta de cupru, o tensiune (forţă) electromotoare, numită termoelectrică. Dacă se închide circuitul conductelor printr'un galvanometru, el e parcurs de un curent care e funcfiune de diferenfa de temperatură şi poate servi deci pentru măsurarea temperaturilor. Cupluri termoelectrice folosite frecvent pentru măsurarea temperaturilor: platină —platinaşi rodiu, până la 1600°; cupru — constantan, până la 500°; fier—constantan, până ia 600°; argint —constantan, până la 600°; nichel-cromnicheil, dela 300 până la 1000°; iridiu —50% iridiu şi 50% rodiu, până la 2000°; iridiu—90% iridiu şi 10% rodiu, până la 2300°; iridiu-90% iridiu şi 10% ruteniu,până la 2300°; wolfram — 75% wolfram şi 25% molibden până la 2600°. Pentru temperaturi joase se întrebuinfează cuplurile termoelectrice: cupru —constantan, până la —257,5°; 99% aur şi 1% cobalt —99% argint şi 1% aur, până la -255°. Cuplurile termoelectrice nu se pot folosi în jurul temperaturii zero absolut, fiindcă în apropierea lui, dispar toate tensiunile termoelectrice. Sin. Termocuplu. 8. Cuplu voltaic [couple voltaique; voltaische Kette; voltaic couple; voltaikus lânc; raJIBBa-mraecKHH ajieMeHT]. V. Pilă voltaică. 9. Cuplu de răsturnare a aripii [couple de cabrage de l'aiie; Kippmoment des Flugels; til-ting moment of the wing; szarnyfelborito nyo-mateka; MOMeHT OnpOKH/ţbIBaHHH KpbIJia]. Av.: Cuplul forfelor aerodinamice cari se exercită asupra .profilului, în raport cu punctul de referinţă. De obiceiu, sensul pozitiv al acestui cuplu se admite când tinde să răstoarne profilul cu botul în jos. 10. Cuplul elicei [couple de l'helice; Schrau-bendrehmoment; airscrew moment; csavarforgato nyomatek; MOMeHT nponeJIJiepaj. Av..* Suma momentelor forfelor cari se exercită asupra palelor elicei, în raport cu axa ei. Cuplul e pozitiv când eTicea ia putere, şi negativ când elicea dă putere (e generatoare de putere; moară de vânt). Cuplul nu se anulează în cazul elicei de avion odată cu traqfiunea, ceea ce arată că şi la tracfiune nulă, elicea mai consumă putere. 11. Cupolă [coupole; Kuppel; cupola; kupoia; Kynojl]. Arh.fCs.: Construcţie, executată de obiceiu din zidărie, asemănătoare bolfii, al cărei intrados este o suprafafă de revoluţie generată de unarc de cerc, de elipsă,parabolă, hiperbolă, etc. şi destinată să acopere o încăpere cu secfiunea în plan circulară, pătrată sau un poligon regulat. Când cupola acopere o încăpere circulară, are forma unei cupe răsturnate, iar suprafafa de reazem pe zidurile încăperii este de forma unui inel circular. Când acopere o încăpere cu secfiunea un pătrat sau un poligon regulat, reazemă pe ziduri, în puncte izolate, prin intermediul trompelor sau a!l pandantivelor.V. şi Boltă în cupolă, Boltă în cupolă suspendată. 12. Cupolă [coupole; Panzerkuppel; cupola; pâncelkupola; 6poHHpoBaHHbiH Kynoji, 6po-HeBaH 6ailIHfl[. Tehn. mii.: 1. Turelă pentru armament greu, cu o calotă foarte rezistentă, în for-tificafia permanentă. Calota metalică, foarte rezistentă la lovituri, a unei turele. 887 1. Cuprama. Ind. fexf.: Mătasea artificială obţinută prin procedeul cupro-amoniacal (N. D.). 2. Cuprein Mineral.: Nume vechiu, părăsit, pentru chalcozină. 3. Cupreină [cupreine; Cuprein; cuprein; ku- prein; KynpeHH]. Chim.: Ci9H22N20 + 2 H20. Aicaioid care se găseşte, împreună cu chinina, în coaja arborelui de chinină. Se prezentă în cristale incolore, cu p. t. 198°, insolubile în apă, uşor solubile în alcool. Solufia alcoolică dă, cu clorură ferică, o colorafie roz-brună care,, cu amoniacul, devine verde. Este folosită în medicină ca medicament, în combinafie cu alcoolul isoamilic, cu acidul clorhidric, cu esenfa de terebentină, cu eucaliptol, etc. 4. Cuprif [cuprite; Rotkupfererz; cuprite; vo-rosrezerc; KynpHT, KpacHâH Me^Han py#a]. Mineral.: CU2O. Oxid natural de cupru, cu 88,8% Cu, adesea amestecat cu limonit. Are un luciu adamantin,, în parte metalic, coloarea roşie până la carmin, urma roşie-cafenie până la roşie ca sângele, duritatea 3,5*■ *4 şi gr. sp. 5,7•••6: Cristalizează în sistemul cubic, în octaedri şi în dodecaedri romboidali. Se prezintă şi în mase compacte sau pământoase (impurificate cu limonit). Se găseşte ca minereu primar, în filoane metalifere hidrotermale şi pneumatolitice, în zăcăminte de contact eruptiv şi în reziduuri lutoase de alterare a pălăriei zăcămintelor cuprifere, asociat cu limonitul. 5. Cuprifungsfif [cuprotungstite; Cupritungstit; cuprotungstite; reztungsztit; KynpOTyHFCTHT]. Mineral.: CuW04. Mineral aproape pur. e. Cuproalcalină, solufie V. Fehling, solufie 7. Cuproamonîacală, solufie ~ [eau celeste; Azurin, Kupferammbnfâkbruhe; copperised am-monia; azurin, rez-ammonîak oldat; Me/ţHO-aMMHa^HblH paCTBOp]. Chim.: Solufie obfinută din sulfat de cupru cu exces de amoniac, conţinând sulfat de cupru-amoniu. Este folosită ca fungicid. 8. Cuprobirtnif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru binnit. ». Cuprobismufif. Mineral.: Amestec de em-plectit, bismutit şi chalcopirită (nume vechiu, părăsit). 10. Cuprocalcică, solufie ~ [bour 11 ie cu pro- calcique, bouillie bordelaise; Kupferkalkbruhe; Bordeaux mixture, cuprocalcit; rezmesz oldat; Me^H0-H3BeCTK0BbIH paCTBOp, 6(>p/ţOCKaH mttflKOCTb]: Fungicid întrebuinfat mult, mai ales în viticultură (contra manei). Confine o suspensie fină din combinafia complexă CuS04 • 4 Cu(OH)2 • 3 Ca(OH)2, e obfinută prin adăugirea unei solufii de sulfat de cupru în lapte de var. Obişnuit, este numită zeamă bordeleză. 11. Cuprocalcit. Mineral.: Amestec de calcit şi cuprif (nume vechiu, părăsit). 12. Cuprocasiterif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru stannit (stannin). 13. Cuprodescloizif. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru mottramit. 14. Cuproferit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, penfru pisanit. is. Cuproiodargirif. Mineral.: Numele vechiu* părăsit, pentru miersif. ie. Cupromagnezit. Mineral.: Boothit cu conţinut de magneziu, din regiunea Vezuviului (nume vechiu, părăsit). 17. Cuproniche! [cupronickel; Kupfemickel; cupro-nickel; reznikkel; MejIbXHOp, CnJiaB Me#H H HHKeJiH]. Metl.: Aliaje de cupru şi nichel, reprezentate totdeauna printr'o solufie solidă, deoarece aceste doua metale, cu mare afinitate unul fafă de altul, sunt solubile unul într'altul în orice proporifie. Până la o proporfie de 15% Ni, aliajul are o coloare mai mult sau mai pufin ro-şietică, devenind apoi din ce în ce mai alb, cu cât creşte confinutul de nichel. Aliajul are o rezistenţă mecanică mare şi o rezistenţă remarcabilă la coroziune, în special la aceea a apei de mare. Cupronichelurile cele mai folosite sunt: cu 15* "20% Ni la fabricarea cămăşilor de gloanfe şi a diverselor placaje; cu 25% Ni formează un aliaj monetar folosit în mai toate tarile pentru monete divizionare; cu 25,,,30% Ni a-liajul este folosit în construcţiile navale pentru tuburi de condensatoare; cu 45% Ni (constantanul) are o rezisfivitate aproape constantă, care îl fac propriu pentru rezistenfe electrice de mare precizie, iar acuplat cu anumite metale se foloseşte la fabricarea termocuplelor; cu 67% Ni este metalul Monel. 28. Cuproplumbif. Mineral.: Amestec de galena, parte cu chalcozipa, parte cu malachit impur (nume vechiu, părăsit). 19. Cuproscheelit [cuproscheelite; Cuproschee-lit; cuproscheelite; kuproszkelît; KynpOHieeJIHT]. Mineral.: (Ca, Cu)WC>4. Scheelit în care Ca este parfial înlocuit prin Cu. 20. Cuprosklodowskif [cuprosklodowskite ; Cuprosklodowskif; cuprosklodowskite; rezszklo-dovszkit; KynpocKJiQ^OBCKHT]. Mineral. : CuU2 [(OH)3 l'(Si04)]2 * 3 H20. Cristalizează în sistemul rombic. Are coloare verde deschisă. 21. Cuprosodică, solufie ~ [bomillie cupro- sodique; Kupfersodabruhe; cupro-sodium mixture; rez-szoda oldat; Me/ţHO-HaTpHeBblS paCTBOp, 6ypryH^CKan }KH#KOCTb]: Fungicid preparat din sulfat de cupru şi carbonat de sodiu. Confine o suspensie de carbonafi bazici de cupru. Sin. Zeamă burgundă. 22. Cuprovanadit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru descloizit. Sin. Chileit. 23. Cuprozincit. Mineral.: Numele vechiu, părăsit, pentru rozasit. 24. Cupru [cuivre; Kupfer; copper; rez; Me/ţb]. Chim.: Cu; nr. at. 29; gr. at. 63,514; d. 8,945; p. t. 1083°, p. f. 2300°. Metal mono- şi bivalent din grupa întâi a sistemului periodic.^ E foarte” 888 răspândit în natură şi e folosit cel mai mult în industrie, după fier. Se găseşte în stare nativa şi ca minereu de cupru care confine până ia 99% Cu. Cristalizează în sistemul cubic holoedric. Se prezintă în cristale dendritiforme, în plăcufe, granule,, pepite, de coloare caracteristică arămie; cu urma arămie, spărtura colfuroasă; duritatea 2,5' * 3 şi gr. sp.-8,5?,#9. Se găseşte în minereuri oxidate, dintre cari cele mai importante sunt: cupritul (oxid de Cu), azuritul şi malachitul (carbonafi bazici de Cu, de coloare verde, respectiv albastră), atacamitul (oxiclorură de Cu) — şi în minereuri sulfuroase de genul chalcopiritei (sulfura dublă de Cu şi Fe) şi de genul chalcozinei (sulfura de Cu). Cuprul se găseşte mai totdeauna unit cu metalele prefioase: aurul şi argintul, cari se extrag odată cu metalul principal, de care se separă ulterior. Sin. Aramă. In stare recoaptă, cuprul are rezistenfă de rupere de 22 kg/mm12; limita de elasticitate 3’"A kg/mm'2 şi alungirea 50%. După forjare, rezistenta de rupere poate atinge 50 kg/mm2, dar a-lungirea scade. Cuprul este un foarte bun conducător de căldură şi, în special, de electricitate (conductivitatea 58,683 X 10~4 siemens/cm; rezişti vitatea "5g^Ţo4 °hm^cm)- Cuprul are o duritate foarte mică, este foarte maleabil şi foarte ductil, putându-se lamina în plăci şi trage în fire extrem de fine, chiar la rece. Apa şi vaporii nu-l atacă decât în prezenfa acidului carbonic. In schimb, este atacat de acidul azotic şi de acidul sulfuric, şi, mai pufin, de acidul clorhidric, chjar concentrat şi Ia cald. In atmosferă uscată, cuprul nu se Oxidează; încălzit la roşu, se acopere cu un strat de oxid. Folosirea cuprului este extrem de răspândită în tehnica modernă: In cazangerie (pentru căldări, alambicuri, cazane de locomotive, etc.), în industria electrotehnică (aparataj, conducte, bare), în industria chimică, în fotogra-vură (clişee), în galvanoplastie, iar sub forma de aliaje de Cu, aproape în toate industriile. Dintre aceste aliaje, cele mai^ importante sunt: Bronzurile, bronzurile de aluminiu, alama, maiile-cKortul, Fupforuchelul, airajeţE^pi^ipase de aur, de argint şi de platină, lacari cuprul se^adaugă pentru a da^^o^câre'^uriTăte 'mefaTuîui re-spectiv|? aliMete de Cu cu_4,, ;5% Mn sunt întrebuinţate în fabricarea^barelor de antretoaze la locomotive; ajiajele de Cu^cu 0,1%_Sif-xari au_a_ mare rezistenfăla rupere, se laminează si se trefîlează uşor, şi se întrebuinfează Ia fabricarea' firelor de telefonie de înaltă conductivitate Metalurgia cuprului comportă procedee diferite fafă de metalurgia acestui metal în stare nativă sau de a celui extras din oxizi sau din sulfuri (v. planşa alăturată). Pentru cazul cuprului nativ, ganga respectivă se sfărâmă, se concentrează prin procedee mecanice, pentru a îndepărta cât mai deplin partea sterilă, se topeşte, şi cuprul rămas se. separă prin diferenfa de densitate. Oxizii de cupru ar putea fi tratafi printr'o prăjire reduc- toare, dar, în general, sunt înglobafi în minereu-rile sulfuroase şi tratafi odată cu acestea. Procedeele propriu zise ale metalurgiei cuprului sunt acelea cari privesc minereuri le sulfuroase. Se împart în procedee pe cale uscată şi în procedee pe cale umedă. — Procedeele pe cale uscată, pentru extragerea cuprului din chalcopirită, comportă trei operafiuni, şi anume: Concentrarea sulfuri! de cupru într'o mată cu 35-**40% Cu, extragerea cuprului brut din această mată, şi afinarea cuprului brut. Prima operaţiune se bazează pe afinitatea mai mare a sulfului pentru cupru decât pentru fier, şi, în acelaşi timp, pe afinitatea mai mare a oxigenului pentru fier decât pentru cupru. Extragerea cuprului brut din mată se face în convertisor, unde sulfura de fier se oxidează,, se transformă în silicat şi se elimină în sgură. Afinarea cuprului astfel obfinut, care are încă 5% impurităfi constituite din Fe, Zn, Bi, Sb, S, cari au, toate, pentru oxigen, o afinitate mai mare decât cuprul, se face printr'o topire oxidantă puternică, pentru a elimina cea mai mare parte din impurităfi prin volatilizare sau prin sgură, liberând astfel cuprul prin diferenfa de densitate. Prin continuarea oxidării, se elimină complet impurităţile, dar se oxidează pufin şi din cupru în compusul Cu2Ot solubil în cuprul lichid, dar insolubil în cuprul solid, căruia îi înrăutăţeşte proprietăţile mecanice. Operafiunea afinării continuă printr’o topire reductoare şi se sfârşeşte pe cale electrolitică, obfinându-se un cupru care confine mai pufin de 0,1% impurităfi şi permite, în a-celaşi timp, separarea metalelor prefioase, în no-molul băii. Se foloseşte curentul electric de 200 A pe catod, sub tensiunea de 0,2 V. Pentru obfinerea unui kg de cupru e nevoie, teoretic, de 843 amperore. — Procedeul pe cale umedă se foloseşte, în general, în metalurgia cuprului, numai pentru tratarea minereurilor sărace, cu 0,5---B% Cu. Principiul de bază este următorul: cuprul se disolvă într'o solufie acidă, apoi se precipită cu fier sau se extrage prin electroliză. Puritatea cuprului obfinut prin ac^st procedeu îi măreşte, treptat, importanfa industrială. In ultimii ani, procedeul a şi luat o mare desvoltare. Cei mai întrebuinfafi compuşi ai cuprului suni următorii : î. Cupru, acetat de ^ [acetate de cuivre; Kupferacetat; cooper acetate; rezacetât; KHCJiaH Meflb]. Chim. : (C2H302)2Cu * HaO. Acetat neutru de cupru; e o sare de coloare verde deschisă, cu cristale arborescente, solubilă 7,7% în apă rece şî 20% la cald, insolubilă în alcool la rece, dar solubilă 7% la cald. Se prepară fie prin disolvarea cuprului metalic în acid acetic, în prezenfa aerului, fie prin dublă descompunere între sulfat de cupru şi acetatul de sodiu în solufie a-poasă, sau prin electroliză. Se întrebuinfează la prepararea acetoarsenitului de cupru (verdele de Schweinfurt), în solufii anticriptogamice, ca mordant în imprimeria textilă şi în farmacopee, îr> fitopatologie şi la fabricarea colorilor minerale de calitate inferioară. 889 1. Cupru, acetoarsenit de ~ [vert de Paris; Schweinfurthergrun; Paris green; schweinfurthi-zdld; napHjKCKan hjih iHBeHH(|)ypTCKaH 3e-JieHb]: (CUOAS2O3) • Cu(C2Hs02)2. Substanfă cristalină, foarte toxică, folosită în agricultură ca insecticid. 2. carbonat de ~ [carbonate de cuivre; Kupferkarbonat; copper carbonate; rezkarbonât; yrJieKHCJian Me#b]: Carbonatul normal nu este cunoscut decât în complecşi; în natură şi în laborator se obfine carbonatul bazic (malachit sau azurii), prin acfiunea bioxidului de carbon şi a apei asupra metalului. E mult întrebuinfat ca pigment în pictură. 3. Clorură cuprică [chlorure cuivrique; Kupferchlorid; cupric chloride; rezklorid; XJIOpH# Me^H]: .CuCis'iHsO. Sare verde care cristalizează în cristale rombice. Se obfine prin di-solvarea oxidului de cupru în acid clorhidric. 4. clorură cuproasă [chlorure cuivreux ; Kupferchloriir; cuprous chloride; rezklorid; XJIO-pHCTaH Me/ţb]: CuCl, care se obfine prin reducerea clorurii cuprice cu cupru metalic. 5. oxizi ~ [oxydes de cuivre; Kupfer-oxyde; copper oxides; rezoxidok; OKHCH M6#h]: Cuprul formează doi oxizi definifi CU2O (oxidul cupros) şi CuO (oxidul cupric). Oxidul cupros se găseşte în natură sub forma unui mineral numit cuprit. Artificial, se prepară prin reducerea soluţiei Fehling sau prin oxidarea cuprului încălzit. Este un praf roşu cristalin. Se disolvă în acid clorhidric, în alfi acizi minerali, în amoniac. Este redus, la metal, de hidrogen, de oxidul de carbon, de fier. Oxidul cupric se obfine, sub forma de pulbere neagră, prin calcinarea sărurilor cuprice. Este uşor redus la metal şi e, totodată; un puternic oxidant. In tehnică se întrebuinţează la colorarea porţelanului (verde sau verde-albastru) şi Ia obfinerea sticlelor colorate (roşii, verzi). 6. oxiclorură de ~ [oxychlorure de cuivre; Kupferoxychlorid; copper oxychloride; rez-vas-klorid; XJlOpOKHCb Me/ţH]: CuCI2 * 2CuO • 4H.O. Combinaţie de cupru întrebuinţată ca fungicid. 5. sulfat de ~ [oxydes de cuivre; Kupter-sulfal; copper sulphate; rezszulfât; cyJlb(ţ)aT Me#H]: CuS04 • 5 H2O. Una -din sărurile ceie mai importante ale cuprului. Se obţine prin disolvarea oxidului de cupru în acid sulfuric diluat, sau prin oxidarea sulfurii de cupru. Cristalizează în prisme triclinice mari, albastre. Prin pierderea apei de cristalizare, devine alb şi foarte higroscopic. Se întrebuinţează pentru ară-mirea galvanică, la pile galvanice, drept colorant, fungicid şi insecticid. Sin. Piatră vânătă. 8. Cuptor [four; Ofen; furnace; kemence; ne^b, ropH]. Tehn.: Instalaţie de încălzire a unui material, pentru a-l supune, în timpul încălzirii (sau după încălzire), la transformări fizice, chimice sau fizicochimice. Cuprinde, în principal, una sau mai multe încăperi în cari se efectuează operafiunea, o sursă de căldură cu anexele ei, instrumente de măsură şi aparate de control. După operaţiunile pentru cari se folosesc, se deosebesc următoarele feluri de cuptoare: 9. ~ de ceramică [four de ceramique; kera-mischer Oien; ceramics furnace-; kerămikai kemence; KepaMHHecKan^mm>]. M. st. cCuptor special construit pentru industria ceramică, în care se folosesc combustibili solizi (cuptoare cu grătare), praf de cărbune (cuptoare fără grătare), combustibili lichizi sau gazoşi (cuptoare cu injectoare), iar în cazuri speciale, energie electrică (cuptoare electrice). Din punctul de vedere al modului de funcfionare, cuptoarele ceramice pot fi cu mers intermitent sau cu mers continuu. Din punctul de vedere constructiv, se deosebesc cuptoare în grupuri, circulare sau în tunel. Cuptoarele cu mers intermitent pot fi construite deschise sau boltite, izolate sau în grupuri. Fiecare tip prezintă avantaje şi desavantaje din? punctul de vedere al fabricaţiei şi din acela al economiei de combustibil. Astfel, cuptoarele în grupuri au avantajul unei economii de combustibil, căldura din zona de răcire a unuia fiind folosită la preîncălzirea altuia. Cea mai bună folosire a căldurii date de combustibil o asigură cuptoarele circulare şi cuptoarele-tunel, în cari* arderea produsului ceramic este conţinu* 10. ~ de fuziune. V. Cuptor de topit. 11. ~ de încălzire [four de rechauffe; Wărm-ofen; heating furnace; hevito kemence; Hârpe-BaTeJIbHan neHb], în care se încălzesc semifabricate la 700'•-1350°, înainte de fasonare-Aceste cuptoare folosesc grătar, pentru combustibili solizi, cu sau fără recuperatoare, regeneratoare şi arzătoare de joasă sau de înaltă presiune (injedoare), cu şi fără preîncălzirea aerului —* sau încălzirea electrica prin rezistenţă. Folosesc cărbune, cărbune praf, păcură, gaz de generator, de cuptor înalt, de cocs, etc. — sau energie electrică. Astfel de cuptoare sunt cuptoarele din atelierele de laminare, de forjare, de sudură, etc. 12. ~ de laborator [four de laboratoire; La-boratoriumsofen; laboratory furnace; laborato-riumi kemence; Jia60paT0pnaH ne^b], folosit pentru operaţiunile de laborator efectuate Ia temperaturi înalte. 13. ~ de topit [four de fusion; Schmelzofen; smelting furnace; koho,, olvaszto kemsnce; IîJia-BHJlbHaH nenb], în care se depăşeşte temperatura de topire a materialului încălzit. Astfel de cuptoare sunt cuptoarele cu vatră, amestecătoa-rele, convertisoarele, cuptoarele de topit cu creuzet sau cu oală, cuptoarele de topit pentru turnătorii şi cele de patfinsonat. Sin. Cuptor de fuziune. 14. ~ de transformare chimică [four â re-actions chimiques; Ofen fur chemische Rohgut-verânderung; chemical reaction furnace; vegyr âtalakito kemence; nenb £Jifl XHMHHeCKHX peaKlţHH], în care materialul încălzit sufere transformări chimice. Astfel de cuptoare sunt cuptoarele înalte, cuptoarele de prăjire, cubi-lourile, cuptoarele de degazeificare, cele de gazeificare, de distilat, etc. 890 î. ~ de tratament termic [four de traitement thermique; thermischer Behandlungsofen; heat treatment furnace; hevitokemence; neHb ftJIH TepMHHeCKOă o6pa(X)TKH], în care se efectuează încălzirea pentru tratamente termice. E folosit în metalurgie pentru concrefionare, în industria mecanică pentru ameliorare, călire, recoacere. 2. ~ de uscat [etuv§; Trockenofen; drying oven; szâritokemence; cyiHHJlbHaH nenb], care serveşte la deshidratarea materialului. Astfel de cuptoare sunt cele folosite pentru uscarea formelor de turnătorie, cele de uscat lemnul, etc. Sin. Etuvă. După'felul încălzirii, deosebim: 3. Cuptor cu grâfcy [four â grille; Rostofen; grate furnace; rostelyos kemence; KOJIOCHHKO-Ban nenb], Ia care încălzirea se face prin cărbune (huilă), cocs sau lemn ars pe grătar. 4. ~ cu arzător [four â bruleur; Brenner-ofen; burner furnace; fuvo-egos kemence; ne^b C ropejlKOH], care foloseşte arzătoare pentru combustibil gazos (metan, gaz de iluminat). Sin. (impropriu): Cuptor cu injector. 5. ~ cu injector [four â injecteur; Zerstăuber^ ofen; injector furnace; porlasztos kemence; neHb c HHHteKTOpOM], care foloseşte arzătoare pulve-rîzatoare (injectoare) cu presiune, pentru combustibil praf sau lichid (cărbune praf, păcură, etc.). 6. ~ electric [four electrique; elektrischer Ofen; electric furnace, electric stove; villamos kemence; 3JieKTponeHb], care foloseşte încălzirea electrică (cuptor cu arc, cu rezistenfă, electrolitic sau de inducfie). După temperatura maximă care se atinge în cursul operafiunii, deosebim: 7. Cuptor de joasă temperatură [four â basse temperature; Niedertemperaturofen; low fempe-rature furnace; alacsonyhofoku kemence; HH3KO-TeMnepaTypHaH ne^b], în care temperatura e de cel mult 300°. Aceste cuptoare se folosesc pentru uscarea pieselor umede, uscarea lacurilor, revenirea şi ameliorarea aliajelor uşoare, şi penfru topiri. Se execută pentru şarjă stătătoare sau mobilă, cu baie de săruri sau de uleiu, cu circulafie de. aer, etc. 8. ~ de medie temperatură [four â moyenne temperature; Mitteltemperaturofen; middle temperature furnace; kozephofoku kemence; cpe/ţ-HeTeMnepaTypHafl ne^b], pentru temperaturi de 300’"1150°. Aceste cuptoare se folosesc pentru toate tratamentele termice la medie temperatură ale metalelor feroase şi neferoase, pentru lipirea Wef cositorire, zincare, topirea compoziţiei a aluminiului şi a aliajelor sale, pentru emailare, arderea colorilor pe sticlă şi pe porfelan, deten-şionarea sticlei, încălzirea materialelor presate artificiale, etc. Se execută pentru şarjă stătătoare sau mobilă, cu topitură de săruri sau de metale, ca agent caloric, cu gaz de protecfiune şi cu circulafie de aer până la 700°, etc. 9. ~ de înaltă temperatură [four â haute temperature,' Hochtemperaturofen; high tempera- ture furnace; magashofoku kemence; BblCOKO-TeMnepaTypHaa nent], pentru temperaturi mai înalte decât 1150°. Se foloseşte în siderurgie, în industria mecanică pentru călirea ofelurilor rapide, în industria ceramică pentru arderea ceramicei, a porţelanului, pentru ciment, etc. Se execută pentru şarjă stătătoare sau mobilă, cu topitură de săruri ca mediu încălzitor, uneori de protecfiune, etc. Din punctul de vedere al mediului încălzitor, deosebim: 10. Cuptor cu aer [four â air; Ofen mit Luft; air furnace; legvonatos, kemence; B03#yinHafl ne^b, Tomca c ecTecTBeHHoă Taron], în care aerul poate fi cu sau fără circulaţie, 11. ~ fără circulafie de aer [four sans circulation d'air; Ofen oh-ne Luftumwalzung;fur-nace without air circulation; legvonatmen-tes kemence; ne^b 6e 3 u;HpKyjipi;HH B03#yxa], care se construeşte până la cele mai înalte temperaturi şi realizează transmisiunea de căldură, după înălfimea temperaturii, prin convecfie, radiafie şi con-ducfie. Se foloseşte la temperaturi de peste 700°, pentru şarjă stătătoare sau mobilă, uneori cu recuperare de căldură (fig. 316). 12. ~ cu circulafie de aer [four â circulation d'air; Luftumwălzungsofen; circulation air fur-nace; legvonatos kemence; neHb C IţHpKy-JIHlţHeH B03/ţyxa], care se construeşte pentru temperaturi până la 700° şi realizează transmisiunea de căldură în prin-, cipal prin con-vecfia asigurată de aerul care circulă între sursa de căldură şi încăperea sau încăperile utile (fig. 317.). A-ceste cuptoare pot asigura cu mare precizie o temperatură uniformă şi încălzire repede, şi se folosesc Fig. 316. Schemă de cuptor fără circulafie de-aer. a) manta din tablă; b) rezistenfă electrică; c) material refractar. Fig. 317. Schemă de cuptor cu circulafie de aer. f) electromotor; 2) ventilator centrifugal; 3) cameră pentru depus piesele; 4) rezistenfă electrică; 5) material refractar; 6) uşă. pentru revenire-, detensionare, recoacere, ameliorare, încălzirea aliajelor uşoare, etc. Se execută ca şi cuptoarele fără circulafie de aer. 891 î. Cuptor cu gaz de protecfiune [four a gaz de protection; Schutzgasofen; protection gas furnace; vedogâzburkolatu kemence; neHb c np0TeKiţH0HHbiM ra30M], în care un mediu protector evită, tn încăperea utilă (mai mult sau mai pufin etanşă), acfiunea oxigenului din aer, etc., asupra materialului introdus în cuptor. Atmosfera protectoare poate fi: hidrogen, azot, amoniac, gaz de iluminat, propan, gaz de gazogen sau vapori de apă (cu sau fără circulafie). 2. ~ fără circulafia gazului [four sans circulation du gaz; Ofen ohne Gasumwălzung; furnace without gas circulation ; huzatnelkuli vedogâzburkolatu kemence; nenb6e3iţHp-KyjiHiţHH ra3a], în care aerul din încăperea utilă e înlocuit cu un gaz adecvat materialului, tratamentului, construcfiei cuptorului şi condifiunilor economice, pentru a evita Fi9- 318- Schemă de cuptor arsura şi decarburarea, «r* circulafia gazului. şi pentru a mări durita- 0 cameră de tratament, con- tea suprafafei prîn car- tinând 9azî 2) rezistenfă elec- burare sau nitrurare frlcă; 3) material refractar, (fig. 318). Se foloseşte pentru piese finite şi placate. 3. ~ cu circulafia gazului [four a circulation du gaz; Gasumwălzungs-©fen; furnace gas circulation; huza-ios vedogâzburkolatu kemence ; nenb c LţHpKyjiH-HHen rasa], în care atmosferă protectoare circulă între sursa de căldură şi încăperea utilă (fig. 319). 4. ~ cu baie lichidă sau topită [four a bain li- ? quide ou fondu; Ofen mit Flus-sigkeits- oder Schmelzbad; furnace with liquid Fig. 319. Schemă de cuptor cu or smelted bath; circulafia gazului, folyadek vagy ol- electromotor; 2) ventilator centri- dat-furdos ke- fuggi; 3) rezistenfă electrică; 4) ma- mence; neHb C fer;a| refractar; 5) cameră -de tra- HCHAKOHHJIHnJia- tamentf cu circulafia gazului. BHJIbHOH BaH- HOH], în care mediul de încălzire e un lichid sau o topitură a unei sări sau a unui metal, ultima putând servi panfial şi ca rezistenfă electrică în cuptoarele electrice cu electrozi Ş'i baie de săruri. Are un 3 creuzet sau o cuvă în care se găseşte baia. Permite să se realizeze cu cea mai mare precizie o temperatură uniformă şi o încălzire repede, şi se foloseşte pentru in- Fjg. 320. Schemă de cuptor cu baie călzirile fără con- lichidă, tactul CU aerul, a) racord la refea electrică; b) transfor- pentru operafiuni mator reglabil; c) pâlnie de evacuarea metalurgice,pen- gazelor; d) rezistenfă electrică de întru călitul ofelu- călzire; e) electrozi; /) baie de sare rilor rapide, pen- fopită; g) zidărie exterioară; h) coş. tru cementare, revenire, ameliorare de aliaje uşoare, cositorire, zincare. Evită complet producerea oxidării materialului (fig. 320). încălzirea băii se poate face prin combustibil lichid sau prin gaze, fie cu ajutorul electricităţii. Din punctul de vedere al mişcării materialului tratat, deosebim: 5. Cuptor cu material stătător [four â charge immobiie; Standofen; stable charge furnace; âllo kemence; neHb C CTadHJIbHOIÎ Harpy3K0ft], în care materialul rămâne în timpul încălzirii în acelaşi loc din încăperea utilă, şi are, într'un moment dat, pretutindeni, aceeaşi temperatură, care variază însă dela încărcare până la atingerea temperaturii nominale. Se foloseşte pâna la cele mai înalte temperaturi, la producfre mică, la piese variate ca formă, mărime şi greutate, la piese mari, pentru tratamente variate şi variere deasă a timpului şi a temperaturii de luQru, sau Ia ore de lucru puf ine (pe zi). e. ~ cu material mobil [four â charge mobile; Fliefjofen; movabie charge furnace; folyo kemence; nenb c noABHJKHOH Harpy3KOH], în care materialul se deplasează continuu în încăperea utilă, temperatura fiind invariabilă în timp, dar variabilă de-a-lungul drumului pe care materialul îl parcurge în încăperea utilă. Se foloseşte până la cele mai înalte temperaturi, pentru număr mare de piese egale, la piese mici şi mijlocii, pentru tratamente egale şi’ constanfă a temperaturii în intervale de timp mai lungi, când se lucrează multe ore pe zi, când e dat mersul în timp al temperaturii de tratare şi al răcirii, pentru producţia în serie, etc. Din punctul de vedere al construcfiei, se deosebesc numeroase tipuri de cuptoare: cu ca- 892 mere, cu muflă,tunel, cu clopot, cuinei, cu vatră, cu creuzet, cu oală, cu cuvă, turn, cubilouri etc. In cuptor, materialul poate ajunge în contact cu combustibilul, ca în cuptorul înalt, în cubilou, în cuptoarele de preparat fonta, cuptorul Gil Ruiz, pentru preparat sulful, etc. — sau combustibilul poate arde în ele separat de material, ca în cuptoarele cu reverberafie, în cari se evită contactul dintre combustibil şi material, penfru a nu modifica sensibil conţinutul în elemente componente. Materialul poate fi încălzit şi cu totul izolat de combustibil, când contactul dintre materiat şi gazele arse sau fum ar schimba confinutul în elemente componente (ca în prepararea otelului în credzeie). 1. Cuptor aerotermic [four aerothermique; aerothermischer Ofen; aerothermic furnace; aero-termikus kemence; aapOTepMHHeCKaH ne^b £JI53 BbineHKH xjie6a iiotokom ropanero B03Ayxa], Ind. alim.? Cuptor de brutărie, folosit pentru coacerea aluatului, cu încălzirea prin conductibilitate, dată de gazele de ardere cari trec dela. o vatră în nişte fevi cari înconjură cuptorul, încălzindu-1 astfel indirect. 2. Cuptor Ajax-Wyatt [four A. W.; A. W. Ofen; A. W. furnace; A.-W.4ele kemence; nenb Ahkc-YaîiT]. V. sub Cuptor de inducţie, cu fier. s. Cuptor Ajax-Northrup [four A. N.; A. N, Ofen; A. N. furnace; A N-fele kemence; nenb AHKC-HopTpyn]. V. sub Cuptor de inducţie, fără fier. 4. Cuptor basculant Siemens-Martin [four basculant S.M.; S.M.-Kippofen; S.M.tilting furnace; S.M.-bilîeno-kemence; MapTeHOBCKaH KanaîOnţaHCH hjih HaKJiOHHK)iu,aHCH nenb]: Cuptor de topit în care materialul ajunge în contact cu produsul arderii (gazele, şi cu aerul), şi care poate bascula mecanic (fig. 321), Cuptorul este cap- 3^^ b h f ' b 171 3 ^ torul unor role, cari se rostogolesc pe două căi în formă de arc de cerc. Două deschideri permit introducerea aerului şi a unui arzător de gaze. Se construeşte în capacităţi cari variază dela' câteva tone până la 300 tone, bascularea făcându-se numai cu ajutorul electromotoarelor sau al pistoanelor. hidraulice. Se foloseşte pentru afinarea ofelului pe vatră. Avantaje: uşor manipulabil, se curăţă ujşor, sgura se elimină înainte de turnare, se pot face turnări parfiale, etc. 5. Cuptor Bessemer. V. Convertisor Bessemer. 6. Cuptor .circular [four circulaire; Ringofen; annular furnace; korkemence; KOJlblţeBaH neHb]. Ind. st. c.: Cuptor continuu, circular, eliptic sau dreptunghiular (fig. 322), (în cuptorul circular, Fig. 321. Cuptor basculant Siemens-Martin. a) vatră; b) arzătoare; c) conductă de aer; c') conductă de gaz; d) leagăn; e) role; f) gură de curgere; g) jghiab de curgere; h) laborator; i) boltă. tuşit |a interior cu cărămidă refractară şi şamotă. Are o gură de încărcare şi o gură cu jghiab, pentru descărcare. Poate oscila cu aju- Fig. 322. Schema cuptorului circular, a) camera de aşezare a materialelor ceramice; b) coş; -*• drumul gazelor de ardere. aşezarea produselor semifabricate se face cu greutate). Focul se deplasează continuu, iar materialul ceramic supus arderii stă pe loc. Se disting mai multe zone: de aşezare, de preîn- calzire, de ardere, de răcire şi de evacuare. * Zonele avansează continuu în aceeaşi direcţie, cu aceeaşi vitesa, făcând înconjurul cuptorului într'un timp determinat. Canalul de ardere este drept, de o construcţie care depinde de vitesa de ardere. , ?. Cuptor circular în ztg-zag [circulaire four en zigzag; Zickzackofen; annular zigzag furnace zig-zâg kemence; KOJIblţeBaH 3HF3arO-oopa3Han nenb]. Ind. st. c.: Cuptor continuu circular, folosit de obiceiu pentru o producfie zilnică mică, la care canalul de ardere este construit în zig-zag, resful construcţiei fiind ca la cuptorul circular simplu. Ocupă un spaţiu mai mic decât acesta, dar are nevoie de. un tiraj mai puternic. s. Cuptor continuu [four conţinu; kontinuier-lich arbeitender Ofen, Fliefjofen; continuous working furnace; folyokemence; ne^îb HenpepblB-Horo, noTC)HHoro np0H3B0/ţCTBa]. Ind. cimt.i Cuptor în care arderea se face fără întrerupere, pe la partea superioară introducându-se materia primă, iar pe la partea inferioară scoţându-se produsul ars. In industria lianţilor, cuptor rotativ; la fabricarea varului, cuptor vertical cu grătar mobil şi, mai rar, cuptor circular. ». Cuptor cu arc electric [four â arc voltaîque; elektrischer Lichtbogenofen; electric arc furnace ; 893 elektrodos olvaszto kemence; neHb C BOJlbTOBOft jţyroîi]: Cuptor tn care căldura este desvoltată :&777777777777777777Z^^^77777/ Fig. 323. Cuplor cu arc electric monofazat, cu încălzire prin radiafie. a) gură de golire; b) baie; c) uşă de încărcare; e) electrozi; h) voian de reglare manuală; r) dispozitiv de rulare; s) racord pentru curent. de unul sau de mai . e multe arcuri electrice, stabilite între electrozi sau între electrozi şi materialul de topii Se foloseşte pentru topit (fig. 323 şi 324), arcul având o temperatură de 3 500'" 4 000°. Consumă 5* ••12 kg de electrozi pe tona de ofel topit. x. Cuptor cu baie de sare sau cu baie metalică [four â bain de sels ou â bain metalli-que; SalzBad- oder Schmelzbadofen; salt bath or metailic b$th furnace; sos- fiirdos vagy fem- furdos kemence; neHb C COJIHHOH Fig 324> Schemă de cuptor cu HJIH MeTaJIJIHHeC- arc e|ecfr;c trifazat, cu încălzire KOH BâHHOH], V. djrectă, arcul fiind stabilit între sub cuptor CU baie electrozi şi baie. lichida sau topită. ^ gUrg g0|,re. bj baie; c) uşă 2. Cliptor CU încărcare; d) boltă; e) electrozi; Creuzet fix [four â fg|pj. rigolă de nisip; w) cuva. ^creuset fixe; fest- 9 stehender Tiegelschmelzofen; stationary cruci-ble melting furnace, stationary pot furnace; rog-zitett tegelykemence; CTaiţHOHapHafl neHb JţJIH nJiaBKH THreJIbHOH CTaJIH]: Cuptor de topit, în care combustibilul, gazele de ardere sau aerul de combustie nu ajung în contact cu materialul (fig. 325). Materialul se introduce în acest scop în unul sau în mai multe creuzete de cca 30 kg capacitate,, încălzite în cuptor. Se foloseşte pentru metalele cari se pot pierde prin oxidare, volatilizare sau alterare, ca bronzul, aluminiul, fontele soeciale, ofelul de calitate, metalele nobile, în cantităfi mici. Creuzetul e de argilă refractară, grafit şi pufin cocs, sau numai din Fig. 325. Cuptor cu creuzete fixe, cu gaze a) laborator; b) vatră; c) creuzete; d) bolta mobilă; e) arzătoare de gaze; f) canale de aer; g) canale de gaze; h) recuperatoare (preîncălzitoare) de aer; /) recuperatoare (preîncălzitoare) de gaze; /) dale. grafit sau plombagină, cu o vieafă mai lungă (cca 30 de topiri). Creuzetul se introduce într'o cameră căptuşită cu cărămidă refractară şi se aşază pe un disc refractar, numit fromaj. Intre cameră şi creuzet se introduce cărbune. Sub cameră are un grătar, pe unde se introduce aerul de combustie. La partea superioară, un canal conduce spre un coş gazele arse, iar On capac de pământ refractar închide camera cuptorului. Tipurile mai noi de cuptoare au baterii de creuzete şi se încălzesc cu gaze de generator, atât aerul, cât şi gazele trecând prin preîncălzitoare încălzite cu gazele de ardere. Se folosesc mai ales la prepararea de ofel de creuzet, ofel carbon, ofel special, ofel rapid, de unelte, ofel de cementafie, ofel crom-nichel, ofel cu nichel, ofeluri speciale de mare rezistenfă. După topire, creuzetele se scot cu deşte speciale, şi ofelul se toarnă direct din ele în forme. Uneori, cuptoarele sunt încălzite cu păcură sau şi electric, prin rezistenfă. a. Cuptor cu cameră [four â chambre; Kam-merofen; chamber furnace; kamarâs kemence; KaMepHaH neHb]: Cuptor în care încăperea utilă are forma de prismă culcată, rar de cilindru culcat. Se foloseşte pentru tratamente termice. Dacă nu e încălzit electric, flacăra intră prin partea de sus şi iese din cuptor printr'un canal situat în partea de Fi9- 326* Schemă de cuPfo>- cu cameră. joS (fig. 326). Fo- a) carneră de ardere; b) canal de loseşte combusti- evacuare, bil lichid sau gazos, cu injectoarele, de obiceiu, de ambele părfi. Gazele de ardere trec prin nişte 894 deschideri C, străbat un canal D şi se evacuează prin canalele verticale E (fig. 327). Fig. 327. Cuptor cu cameră. B) arzător; C) orificiu de evacuarea gazelor; D) canal colector; E) canale verticale de evacuarea gazelor; F) orificiu oenfru piromefru; haşurat în linie continuă: cărămidă refractară; haşurat în linie întreruptă: material pietros izolant. i. Cuptor cu cameră şi cu plită ds încălzire [fourneau â chambre et â plaque â recuire; ver-einigter Kammer- und Plattengluhofen; chamber and plate annealing furnace; egyesitett kamarâs es iemezes hevifo-kemence; KaMepHaH neHb C nJlHTOH flJlH HarpeBaHHH]: Cuptor cu un focar superior şi cu unul inferior, folosit la cafire (fig. Fig. 328. Cuptor cu cameră *şi cu plită de încălzire, a) arzător; b) manta de tabla; c) izolaţie; d) material refractar; e) catalizator; f) plita vetrei; g) piesa de tratat; h) conductă de distribuie. 328). Poate da temperaturi mai înalte decât cuptoarele cu un singur focar. s. Cuptor cu creuzet basculant [four â creuset basculant; Schaukeltjegeischmelzofen, Kipp-tiegelschmelzofen; tilting crucible melting furnace, tilting pot furnace; billeno tegely-kemence; Kanaiomanca hjih HaKJiOHHiomaHCH nenb /yia njiaBKH THreJibHoâ CTaJiH}: Cuptor de topit care poate fi basculat (fiq. 329). Are o cutie de tablă, căptuşită cu cărămidă refractară, ‘ în interiorul căreia se introduce un creuzet. Cutia poate fi basculată în jurul a două fusuri coaxiale, cu aiutorul unei pârghii de oscilare. Intre creuzet şi căptuşeală se introduce combustibilul, care e cocsul, iar pe ia partea inferioară se ali^ mentează cu aer. Are o capacitate de 100 ••*300 kg. După topire poate fi ridicat de fusuri şi transportat la locuj de turnare. Se foloseşte pentru turnat bronzul. 3. Cuptor cu cu- Fig* 329, Cuptor cu' creuzet poiă [four â coupole; basculant. Kuppelofen; cupola a) creuzef; b> j9hiab; c> Pâr~ furnace, cupola; ku- gh,e de bascufare; d> c°"*a-pola-kemence; Bar- 9reutafe-* e) manta de fal>iă; paHKa], V. Cubilou. f) fuS; 9) cărămidă refractară 4. Cuptor cu muflă [four â moufle; Muffel-ofen; muffle furnace; karmanttyus kemence; Ka-MepHan nenb] : Cuptor în care materialul se introduce în cutii (mufle) construite din material refractar sau din fontă,, cari se pot închide pentru a izola materialul de combustibil sau de produsele arderii (fig. 330). Se foloseşte pentru piese mici ^ de metal, pentru distilarea amalgamelor metalelor preţioase, etc. Permite O Fjg. 330. Cuptor cu muflă. reglare uşoară a a) muflă pentru topit sau încălzit mate-temperaturii. Se rialul; b) injector de păcură; c) con-încălzeşte CU ductă de păcură; d) uşă; e) rezervor Cărbune, CU pă- de păcură; i) coş; g) clapă de reglare Cură, CU gaze a tirajului; h) muflă pentru recoacere Sau pe Cdle de materiale; i) intrarea aerului; /) că-electrică. rămida refractară; k) manta de tablă. s. Cuptor cu muflă şi cu plită de încălzire [four â moufle et plaque â recuire; vere»nigter Muffel- und Plattengluhofen; muffle and plate annealing furnace; karmanttyus es Iemezes ke-mence; MyHa# nenb c njiHTOH /ţjifl HarpeBaHHH]: Cuptor combinat din unul cu muflă (fig. 331 stânga) şi unul cu plită (fig. 331 dreapta). Se foloseşte la călire şi recoacere. Cuptorul de recoacere serveşte şi ca preîncăl-zitor. Este încălzit cu combustibil lichid sau gazos. Fig. 331. Cuptor cu muflă şi cu plită de încălzire. A) arzător; B) vană de închidere; C) preţncălzitor de aer; D) orificiu de intrarea aerului; E) orificiu pentru pirometru- 1. Cuptor cu plită de încălzire [four â plaque â recuire; Plattengluhofen; plate anneal-ing furnace; lemezes kemence; neHb e IIJIH-TOfi flJIH Harpesa]: Cuptor în care flacăra intră prin partea d de jos a cuptorului, încălzeşte mai întâi plita şi iese printr'un canal situat în partea de sus (fig. 332). Este încălzit ou combustibil lichid sau gazos, şi se Fig. 332. Schemă de cuptor cu foloseşte mal ales plită de încălzire, pentru călire. In- a) cameră de ardere; b) cameră . jectoarele se gă- de tratament; c) plită de încălzire; SeSC Sub plită; d) canal de evacuare, pentru ea flăcările să nu ajungă în spafiul de încălzire. 2. Cuptor cu reverberafie [four â reverbere; Flammofen; reverberatory furnace; lângkemence; ©TpancaTejibHaH neHb, njiaMemaH nenb]: Cuptor de topit, în care materialul ajunge în contact numai cu flăcările cari circulă în lungul lui, cu gazele sau cu fumul combustibilului. Se compune dintr'o încăpere cu fundul pufin in-efinat, pentru a se aduna materialul topit, un focar în care se arde combustibilul, şi un coş de evacuare a gazelor arse. Cuptorul are una sau mai multe guri de încărcare a materialelor, o gură de evacuare a sgurii şi una de evacuare a materialului topit (fig. 333). Interiorul este căptuşit cu cărămidă refractară, iar exteriorul cu cărămidă obişnuită. Vatra pe care se aşază materialul se acopere cu un strat de nisip argilo-cuarfos. Prezintă avantajul că dă un produs mai curat, întru cât combustibilul nu se amestecă cu 895 materialul, şi că se poate folosi combustibil de calitate inferioară, dar reclamă o atenfiune rnai Fig, 333, Cuptor cu reverberafie. 1) focar cu cărbuni; 2) cenuşar; 3) canal de fum; 4) boltă de cărămidă refractară; 5) laborator; 6) vatră de cărămidă refractară; 7) gura focarului; 8) guri pentru introducerea materialului; 9) gură de evacuarea sgurii; ÎO) goş; H) jghiab şi gură de curgere a materialului topit; 12) schelet metalic; Î3) clapă pentru reglarea tirajului; 14) oală de colectare; 15) cărămidă obişnuită; 16) metal în fuziune; 17) prag. mare în conducere. Se foloseşte mai ales: la turnarea de cantităfi mari de bronz, cantităfi mari de fontă fără cocs, când se cere o dozare mai precisă, când sunt de încărcat bucăfi mari de maierial, când nu se dispune de maşini su-flante. Combustibilul folosit e huila, pentru fontă, şi lemnul pentru bronz. s. Cuptor cu rezistenfă [four electrique â resistance; elektrischer Widerstandsofen; electric resistance furnace; villamos ellenâllâsos kemence; 3JieK-Tponenb c conpoTHBjieHneM] • Cuptor electric încălzit prin căldura desvoltată la trecerea curentului electric prin rezistenfe de sârmă sau de bandă metalică. Se foloseşte pentru topit $\ încălzit (fig. 334). Cuptoarele cu rezistenfă se execută cu camere, cu clopot, cu mufle, cy vatră, cuvă, creuzet, turn şi cubilouri, pentru joasă, medie şi înaltă temperatură, penfru material mobil sau stătător, cy aer, cu gaz de protec-fiune sau cu baie lichidă şi topitură, cu şi fără circulafie de aer sau de gaz. Permit o reglare uşoară a temperaturii. Fig. 334. Cuptor cu creuzet, cu rezistenfă. a} creuzet; b) pietre-suport; cj rezis-tenfă de încălzire; d) protecfiune termoizolantă; ej cuvă cu orificiu de evacuare, în caz de neetanşeitate; f) capacul gurii de încărcare; g) ax de basculare. 896 1. Cuptor cu vatră [four â sole; Herdofen; hearth furnace; tuzhelyes kemence; IIO#OBafl neHb]. Metl.: Tip de cuptor metalurgic, ori- zontal, caracterizat printr'o încăpere alungită (care conţine baia metalică) şi printr'o boltă (fig. 335). Foloseşte com- Fig. 335. Schemă de cuptor cu vatră, bustibiIi fluizi aj material refractar; bj capac refractar; sau flacără dela cj vatră; c/j rezistenfa electrică; ej labo-combustibilii rator; f) gură de curgere solizi arşi într'un focar separat — eventual energia ejectrică. Circulafia flăcării se face în lung. Materialul se introduce lateral; metalul se scurge, fie prin latura lungă, opusă intrării, fie prin bascularea ansamblului, fie prin perforarea găurii de scurgere. 2. Cuptor de ambutisare [four pour embou- tissage; Kumpelungsofen; dishing furnace; hevito es olvaszto kemence; neHb flJIH HeKaHKH, LUTaMIIOBKH JIHCTOB]: Cuptor pentru încălzit, tablele cari urmează să fie ambutisate. încăperea utilă are forma de paralelepiped, din cărămidă refractară, şi e tencuită cu mortar refractar. O uşă cu ghilotină permite introducerea şi scoaterea tablelor, cari sunt aşezate pe nişte suporţi. De jur împrejur, are injectoare de păcură. s. Cuptor de călire [four â tremper; Hârte-ofen; hardening furnace; edzokemence; 3ana-JlOHHaH nenb]: Cuiptor pentru încălzirea unui metal la o anumită temperatură, (fig. 336) Tempera- 1) pulbere izolantă; 2) căptuşeală de şamotă; 3) rezistenfa -electrică; 4) material de tratat; 5) placa vetrei; 6) material pietros izolant; 7) carcasa cuptorului; 8) dispozitivul uşii-ghilotină; 9) locaşul contragreutăţi; 10) uşă-ghilotină; 11) dispozitiv de aplicare prin presare; 12) dispozitiv de zăvorire a pragului cuptorului; 13) pragul rabatabil al cuptorului. ■tura de încălzire trebue să depăşească cu pufin temperatura critică. Ofelurile, ca să fie călite, nu tre- bue să depăşească prea mult această temperatură. De asemenea trebue să se fină seamă de durata de încălzire. Se folosesc cuptoare în cari produsele de combustie vin în contact cu piesele, cuptoare cu muflă (v.)f cuptoare cu cameră (v.) şi cuptoare cu baie de sare (v.). 4. Cuptor de cementare a pieselor [four â cementer Ies pieces; Zementafionsofen, Einsatz-hărtungsofen; cementat-ion furnace; cementezo-kemence; ne^îb fljiH iţeMeHTaiţHH]: Cuptor folosit la cementarea pieselor de ofel. Are, la ce-rroentarea prin agenţi solizi, un vas metalic în care se introduc piesele de ofel împreună cu cărbune în granule. Vasul este învelit într'o cămaşă refractară (fig. 337). într'o cameră exterioară se introduc şi se ard gazele de încălzire. Prin vas se poate introduce bioxid de carbon, care accelerează cementarea. Penfru cementarea prin gaze, se folosesc cuptoarele cu circujafia gazului (v. sub fig. 319). Fig. 338. Cuptor de cemen-tăre a oţelului. I) cameră cu boltă; 2) vase refractare; 3) focar pentru ars huila; 4) canale de fum; 5) coş de cărămidă obişnuită; 6) cărămidă refractai Fig. 337. Cuptor de cementare a pieselor, a) căptuşeală cilindrică de tablă; b) manta refractară; c) distribuitor de gaz COâ; d) capac; e) cărămizi refractare; f)grătar pentru susţinut piesele de ce-mentat; g) camera de ardere a gazului; o) orificiu de intrare a COa. 5. Cuptor de cementarea ofeluiui [four â cementer l'ader; Stahlzementationsofen; steel ce-mentation furnace; acelcementezo kemence; cTajieTOMHJibHâH nenb, nenb #jih nojiyneHHH LţeMeHTHOH CTaJiH]: Cuptor folosit la carbu- rarea profundă a otelului. Operafiunea este mai pufin delicată decât aceea folosită la piese, fiindcă timpul de carburare poate fi prelungit oricât, fără un control special şi fără pericol de deformare, otelul urmând să fie apoi topit. Obişnuit, încălzirea se face cu huilă. Cementul este cărbune de lemn de stejar măcinat. Materialul este introdus, împreună cu cementul, în vase re-fraclare, cari se închid ermetic. Vasele se intro- duc în camere căptuşite cu cărămizi refractare, din cari gazele arse sunt conduse ia coş (fig. 338). 1. Cuptor de cocs [four .â coke; Koksofen; coke furnace; kokszkemence; KOKCOBaJlbHâH HJIH KOKCOBâH neHb] : Cuptor de distilare a cărbunilor tn vase închise, numite retorte, pentru a se obfine, prin încălzire până la 1100°, cocs şi gaz de iluminat. Retortele sunt de cărămizi refractare. Se aşază în baterie, într'o cameră, la temperatura de cca 1100°. Cuptorul se încălzeşte cu cocs sau cu gaz de generator (gaz de gazogen). Prin distilare se obfine gazul de iluminat, după ce gazul cules este epurat, iar în retorte se obfine cocsul. Tipuri curente: cuptor cu retorte orizontale, cu retorte înclinate, cu retorte verticale şî distilafie discontinuă, cu cameră orizontală, cu cameră verticală şi distilafie discontinuă, cu cameră inclinată, cu retorte şi cameră verticală cu dislilafie continuă. 2. ~ de cositorit table [four â etamer Ies toles; Verzinnungsofen fur Bleche; sheet tinning furnace; plehcinkezo kemence; neHb fljra Jiy-3K€HHH JIHCTOB]: Cuptor folosit la cositorirea Fig. 339. Cupfor de cositorit tablele, a) baie de eboşare; b) baie de finisare; c) cutie pentru de- caparea tablei; d) perechi de cilindri; e) focar. tablelor, compus dintr'o baie deschisă de eboşare, şi una finisoare, în care se topeşte cositorul (fig. 339). Tablele sunt mai întâi decapate şi apoi introduse în baia eboşoare, în care se găseşte cositor topit cu clorură de staniu. O pereche de cilindri apucă tabla, pe care o trece prin baia de eboşare în baia finisoare, unde două perechi de cilindri trec tabla prin acea baie şi o scot afară. Trecerea printre cilindri rectifică suprafafa. Cuptorul este încălzit prin focare cu combustibil solid sau lichid. 3. ~ de cupelafie [four de coupellation; Kup-pellationsofen; cupellatfon furnace; dsszekoto kemence; KynejUIHlţHOHHaH neHb]: Cuptor cu mufle, folosit în procedeul cupelafiei. 4. ~ de degazeificare [four de degaseifi-cation; Enigasungsofen; degasification furnace; gâztalanito kemence; neHb #jih #era3au;HH, Aera3H$HKaiţHH]. Ind. chim. sp.:. Cuptor de degazeificarea (distilarea)cărbunilor pentru producerea cocsului, printr'un procedeu de cracare termică parfială, când, pe lângă produse lichide (gudron, smoală, ape amoniacale, etc.), se obţine, ca prodig secundar, o cantitate importantă 897 de gaze, cari sunt folosite în scopuri industriale — sau cuptor pentru degazeificarea (distilarea uscată) a materialelor organice (lemn, etc.). Cuptoarele de degazeificare se construesc în numeroase tipuri, car? variază cu natura şi felul materialului brut, supus degazeificării. 8. ~ de distilare [four â distillafion; Desfil-Herofen; distillafion furnace; lepârolo kemence; neHb flJiH AeCTHJlJlHiţHH]. Ind. chim. spCuptor folosit în industrie pentru separarea prin dis- Fig. 340. Cuptor pentru distilarea zincului, a) retortă din şamotă; b) condensator din şamotă pentru zinc condensat lichid; c) prelungitoare penfru recuperat praful de zinc; d) arzător; e) preîncălzifor (recuperator); /) canal de fum. filare fracfionată a componenţilor volatili ai unui material. Se deosebesc trei clase principale : cuptor de distilare folosit în industria chimică, în care temperatura de distilare este până la 350°; cuptor de distilare prin cracare, în care materialul prim este distilat lent la temperaturi înalte, fără vacuum, sau prin încălzirea materialului deshidratat la 350° sub presiune de 5 ats; cuptor de distilare şi sublimare, folosit în metalurgie; care lucrează continuu la temperaturi 34 Cuptor pentru sublimarea înalte. Ex.: cup- arsenului. tor pentru distila- a1 focar cu grătar; bj recipient pentru rea zincului la m>nereu arsen; c) rezervor de re-1100° (fig 340); tinere*‘ d) colectorul de pulbere de cuptor pentru su- arsen? e) co?- blimarea arsenului; la 633° (fig. 341); etc. e. ~ de distilare industriala [four pour dis-tillation industrielle; Ofen fur industrielle Destil-lation; industrial distillafion furnace; iparl lepârolo kemence; neHb #jih npoMbiuuieHHOiî 5? # 898 /ţeCTHJIJIHIţHH]: Cupfor folosit ia distilarea produselor de fermentare a siropului de zahăr (sfeclă■, trestie de zahăr), sau amidonurHor (cereale; cartofi, etc.), spre a se obfine alcool. Instalaţia este, în esenfă, de tipul unui alambic. 1. ~ de distilarea lemnului [four â disfiller ie bois; Holzdestillationsofen; wood distillation retort furnace; falepârolo kemence; nenb JţJIH cyxoâ neperoHKH flpeBeeHHbi]: Cuptor de distilare a lemnului, în vase închise, numite retorte, pentru obfinerea cărbunelui de lemn. Afară de produsul principal, se obfine gudron f gaze reziduale cari se folosesc chiar la arderea în focarul cuptorului, ca şi alcool metilic, acid acetic şi acetonă, impure. Temperatura de distilare este de 300**:450°. Cuptoarele se construesc cu retorte orizontale sau verticale. Sin, Blază de distilare a lemnului. 2. Cupfor de electroliza aluminiului [four pour l'electrolyse de ('aluminium; Aluminium-Elektrolyseofen; furnace for aluminium electro-lysis; kemence aluminium elektrolizis reszere; neHb RJIH 3JieKTpOJJH3a bjiiomhhhh] : Cuptor fig. 342, Cupfor de electroliza aluminiului, aj creuzet de cărbune formând catodul; b) catod; cj anod; d) prisme de grafit; e) gură de încărcare; f) capacul creuzetului; g) mânere de închidere; h) dop de închidere; i) oală pe cărucior pentru aluminiu topit; j) gură de evacuare; k) suport de prisme de grafit; I) baie; m) cuvă de ofel. pentru obfinut aluminiul pe cale electrolitică (fig. 342). Cuptorul cuprinde un înveliş de tablă, căptuşit cu un .mortar de cărbune măcinat, care constitue catodul. Anodul este constituit din prisme de cărbune (aglomerate din cocs de petrol cu gudron). Temperatura băii e de 900°•" 1000°, tensiunea de 5" 7 volfi, intensitatea curentului de zeci de mii de amperi. Baia cuprinde aluminiu anhidru, fluorină şi crioîit, în care se afundă electrozii. La catod, adică pe fund, se depune aluminiul. s. Cupfor de emailare [four â moufle pour emaillage; Emaillier-Muffelofen; muffle enamel-|ing furnace; karmanttyus zomânckemence; 3MaJIH- fractară; cj şamotă; d) muflă; ej arzătoare de gaz; f) cameră; gj clapă de reglare a tirajului; h) coş. pOBOHHaH My^eJibHaa neHb]: Cuptor cu muflă de şamotă, care în timpul arderii fereşte de praf şi de cenuşă obiedele de emailat introduse în ea (fig. 343). Se construeşte pentru ardere cu cărbuni, cu gaz, cu păcură, sau sunt electrice.Are nevoie de 0,7"*2,5 kW, sau pe oră de 0,5" -2 m3 gaz, după mărimea mu- , (\ • . i * Fig. 343. Cupfor de emailare. flei. Cuptoarele in- .... ~ ~ . ,~ w, 8 v i aj mania de tabla; ol cărămidă re- calzite cu cărbuni, cocs şi păcură dau o temperatură mai joasă, produc miros, funingine şi cenuşă, care trebue scoasă mereu, reclamând astfel o încăpere specială. Cuptoarele cu gaz, şi în special cele electrice, sunt preferate din cauza curăfeniei, a rapidităţii încălzirii, a temperaturii mai înalte şi pentrucă pot fi aşezate în orice parte a atelierului, fără să incomodeze celelalte lucrări, cu toate că reparafiile şi. întreţinerea — în deosebi la cele electrice — sunt nai costisitoare. 4. Cupfor de forjă [four pour forge; Schmie-deofen; smithy furnace, forge furnace; kovâcs-tuzhely; Ky3He*îHaH neHb, neHb ;jjih Ky3Hen-Horo ropHa]; Cuptor folosit pentru încălzirea pieselor metalice, în vederea forjării. Cuptorul trebue să suporte maximum 1600° şi să aibă o căptuşeală care să nu se combine cu sgura de pe piese. Se compune dintr'un schelet metalic; îmbrăcat în cărămidă obişnuită şi căptuşit cu cărămidă refractară. Poate funcfiona cu cărbuni la 800,,,1200°l cu păcură, ia 1200*• -1500° şi, în mod excepfjonal, cu recuperator de căldură, la 1600* ”.1800°. Vatra se tencueşte cu un mortar special (75% cuarf, 15% caolin, 10% var nestins). Fig. 344. Cupfor de forjă, cu cărbuni, a) blocuri de ofel pentru forjat; b) gură penfru Introducerea şi scoaterea blocurilor; c) gură de curăfire; d) căptuşeală refractară; e) placă de fontă; f) canal cu apă de răcire; g) cărbuni; h) grătar; i) cenuşar; /) schelet metalic; fc) cărămidă obişnuită; f) cărămidă refractară; -♦ drumul gazelor arse. 5 Cupfor de forjă, cu cărbuni [four pour forge â charbon; Schmiedeofen mit Kohle; forge furnace with coal; szentuzelesu kovâcstuzhely; m nenb fljra KyBHeHHoro ropHa c yrjieM]: Cuptor de forjă care foloseşte cărbuni drept combustibil. Are vatră şi un focar separat, în care se arde cărbunele (fig. 344). Vatra are o bază de fontă, acoperită cu mortar refractar. Este mai pufin economic, fiindcă prin gazele cari ies pe coş se pierde o cantitate apreciabilă de căldură. i. Cupfor de forjă, cu gazogen [four pour forge â gaz; Schmiedeofen mit Gasen; forge furnace with gases; gâzegesu kovâcstuzhely; ra30Baa Ky3HeHHan neHb]: Cuptor de forjă de tipul Siemens-Martin, care funcţionează cu gaz produs într'un gazogen. 2- Cupfor de forjă, cu păcură [four pour forge â huile lourde; Schmiedeofen mit Heîzol; forge furnace with fus! oii; oîajtuzelesu kovâcstuzhely; Ky3HeHHan nenb c Ma3yT0M]: Cuptor ♦ f * ai spectiv le degâzeifica. Dacă, odată cu aerul, se introduc şi vapori de apă supraîncălzi}*!, aburul se Fig. 345. Cupfor de forjă, cu păcură. a) infrarea păcurii; b) intrarea aerului; c) injector de păcură; d) canale de gaze arse; e) vatra pe care se depun piesele; /) şi g) gură penfru introducerea şi scoaterea pieselor; h) cărămidă (în inferior refractară fi în exterior ordinară); -♦ drumul gazelor arse. de forjă cu injector de păcură (fig. 345). Are o cameră de aşezat piesele şi o cameră de combustie, piesele venind în confact numai cu gazele arse, spre a se evita acfiunea defavorabilă a flăcării. *• Cupfor de forjă, cu vase închise [four pour forge â chambres ctases; Schmiedeofen mit geschlossenem Raum; forage furnace with closed chambers; zârtteru kovâcstuzhely; Ky3HeHHaH neHb C 3aKpbITbIMH KaMepaMH]: Cuptor de forjă în care piesele de forjat sunt introduse în camere izolate de gazele, arse, de flăcări sau de aer. Cele mai noi tiptfH sunt cu rezistenfă electrica. Astfel se evită alterarea în atmosfera de gaze sau de aer. Uneori încălzirea se face într'o atmosferă reducătoare, de ex. cu hidrogen. Sunt folosite, mai des, pentru \>iese de ofeluri speciale, cari reclamă o încălzire îngrijită şi ^oxidantă. 4» Cupfor de gazeificare [four de gaseifica-fion; Vergasungsofen; gasificaiion furnace; gâzo-sito kemence; ra3H praful cRn gazul sărac; r) apă; $) cilindri perforafi; 1) rumeguş sau fibră de lemn; u) conductă spre locul de consum. descompune, oxigenul combinându-se cu carbonul, iar hidrogenul rămânând în amestecul de gaze. Se deosebesc trei grupuri1: cuptoare de gazeificare legate direct de focar şi cu tiraj natural (industriale), cuptoare de gazeificare pentru motoare cu ardere internă şî cu tirajul dat de motor (automobile, motoare industriale, etc.),.şi cuptoare de gazeificare independente, la cari aerul este adus prin ventilatoare, iar gazul esfe răcit şi curăfit, 5. Cupfor de încălzii nituri [four â rechauffer Ies rivets; Nietwârmofen, Nietwârmer; rivet heating furnace; szegecshevifo kemence; 3aKJie-noHHbiă ropH, ropH ajih HarpeBa 3aKJienoK] ■. Cuptorul special în care niturile, puse pe un grătar, în foc, se încălzesc la temperatura roşu-alb de nftuire. e. Cupfor de încălzit creuzete [four â r6-chauffer Ies pots; Tiegelheizofen; crucible hea-fing furnace; tegelyhevifo kemence; neHb &JIH HarpeBa THrejieH]: Cuptor cu vatră, care se încarcă lateral, construit cu generator Siemens penfru gaze şi aer cald, folosit pentru încălzitul creuzetelor. 7. Cupfor de inducfie [four electrique â In-duction; elektrischer Indukfionşofen; electric in-duction furnace ; villamos indukcios kemence ; HHflyKiţHOHHaH 9jieKTponeHb]: Cuptor în care căldura e produsă prin curenţii induşi în şarjă sau în materialul de tratat. Se foloseşte în industrie de obiceiu pentru topire, iar în laborator pentru încălzire. 900 i. Cuptor de Inducţie, cu fier [four a «n-ducfion, au fer; eisenhaltiger Induktionsofen; in-ducfion furnace with iron core; vastartalmu in-dukcios kemence; HH/ţyKiţHOHHaH SJieKTpo-ne^b C H£ejie3HbIM pepAeHHHKOM]: Cuptor elec- 2. Cupfor de inducţie, fără fier [four â în-ductbn, sans fer; eisenloser Induktionsofen; in-duction furnace wHhouf iron-core; vasnelkuli induk cios kemence; 6e33KeJI63HaH HHflyKIţHOHHaH ajieKTponenb]: Cuptor electric compus în prin- Fig. 347 Schemă de cupfor de inducfie, cu fier. a) material refractar; b) manta de tablă; c) capacul cuptorului; d) re{ea electrică; e) căptuşeala fundului; f) gură de evacuare; g) inele de to-p're; h) întreruptor; r) transformator de reglare; u) bobină primară. trie compus în principal dintr'o vatră-creuzet cu unul sau cu mai multe inele de topire la bază, în care se introduce şarja, fiecare inel înconjurând câfe o coloană a miezului feromagnetic, pe care e înfăşurată o înfăşurare (bobină) electrică primară (fig. 347), alimentată de un generator de curent alternativ de joasă frecvenţă industrială» şi carfe induce în secundarul în scurf-circuit, constituit de şarja din inelul respectiv, curenţi al. căror efect Joule încălzeşte de jos în sus materialul din jnele şi din vatra-creuzet. Se foloseşte pentru topirea cuprului, a aluminiului şi a aliajelor lor (rar pentru oţel), iar când acestea conţin cositor, numai pentru până la 5% Sin. Se alimentează la 220,380 şi 500 V şi 50 per/sf uneori Ia o frecventă mai joasă, şi are un factor de putere de cca 0,7. Realizează temperaturi până la 1650°. La timpuri de topire curente, topirea unui kg de alamă reclamă o putere de cca 0,35 kW. Consumă pentru topitul cuprului cca 200*330kWh/t, pentru al alamei 250*■ *350 kWh/t, pentru al aliajelor cupru-nichel 300***400 kWh/t, iar pentru al bronzurilor 380***500 kWh/t. Prezintă particularitatea că trebue să se menţină în permanenţă o baltă de metal topit în inelele de topire din jurul coloanei de tablă de fier şi a înfăşurării primare a transformatorului, şi deci se foloseşte fără întreruperea serviciului şi fără a schimba felul materialului topit. In operaţiunile metalurgice, sgura, primind căldura numai dela şarjă; se menţine greu lichidă. Sin. Cuptor de inducţie, cu miez de fier şi (nejustificat) Cuptor de inducţie, de jbasă frecvenţă, Cuptor Ajax-Wyatt (cuptor cu creuzet), Cuptor Kjellin (cu inel, fără vatră-creuzet). Fig. 348. Schemă de cuptor inducţie, fSrS fier. a) creuzet; b) manta de închidere de cupru; c) capac de şamotă; d) bobină electrică primară; e) jghiab de evacuare; f) şarjă. cipal dintr'un creuzet refractar, în care se introduce şarja, înconjurat de o bobină electrică primară cilindrică (fig. 348). Bobina e alimentată, de obiceiu, de un grup convertisor monofazat, la o frec- venţă destul de înaltă, pentru ca, prin variaţia inducţiei magnetice axiale date de curentul care trece prin bobină, să se inducă în şarja din creuzet, care formează un secundar în scurt-circuit1, curenţi turbionari cari să prezinte, la dimensiunile dat^ ale şarjei, un efect pelicular, şi deci un efect Joule pronunţat. Se obţine astfel un randament destul de mare, deşi dispersiunea magnetică e mare, fiindcă cuptorul nu are circuit feromagnetic. Aceasta da un factor de putere mic, care se ameliorează printr'o baterie de condensatoare (fig. 349). Din cauza încălzirii uniforme şi a frământării puternice a şarjei lichide, pe care o dau forţele exercitate asupra ei de câmpul magnetic, cuptorul de inducţie fără fier se foloseşte pentru aliatul şi retopitul oţelului, pentru obţinerea Oţe- Fig. 349. Schemă de cuptor de Iurilor superaliate, a Inducţie, fără fier, împreună oţelului de creuzet, cu bateria de condensatoare, etc., şi pentru topitul a) creuzet; b) bobină elec-nichelului, al cuprului tricS primară; c) condensator; şi al aliajelor lor# uneori G) generator electric de şi penfru metalele curent alternativ; M) motor, 901 uşoare. In operaţiunile metalurgice, sgura, primind căldura numai dela şarja, se menţine reiativ greu lichidă. Pentru puteri până la cca 60 kW, se folosesc tensiuni primare de cca 600 V şi frecvenţe de peste 10000 per/s; la puteri de 60***400 kW, cca 2000V şi 3000* *1000 per/s, iar la peste 400 kW, cca 3 000 V şi 600* "50 per/s. Generatorul convertisorului se construeşte ca eteropplar până la cca 1000 per/s, şi ca omo-polar penfru frecventă mai înaltă. Condensatoarele se construesc cu rezervor de dilatare, cu răcire cu apă sau în aer. — Pot realiza temperaturi până la 1 800°. — La timpuri de topire curente, puterea aparentă a generatorului e de cca 1 kVA/kg pentru şarje până la 30 kg, scade la 0,5 kVA/kg pentru şarje de 300 kg, şj la 0,25 kVA/kg pentru şarje de 8000 kg, puterea reactivă pe care o dau condensatoarele fiind, în fiecare caz, de cca 14 ori mai mare decât puterea aparentă a generatorului. Sin. (nejusfificat) Cuptor de inducfie de înaltă frecvenfă. i. Cuptor de laminoare (four pour laminoir; Waizwerksofen; j-olling mill furnace; hen-lâgyi kemence; ne^fa #jih np0KaTH0r0CTaHKa]: Cuptor special, folosit pentru încălzirea produselor de laminat. Poate fi un cuptor cu grătar închis şi cu ardere de gaz şi de cărbune, cuptor cu gaz, cuptor cu combustibili lichizi, cupfor cu încărcare discontinuă, cuptor cu încărcare continuă prin împingere sau prin rulare, sau cuptor adânc pentru lingouri şi b!ocuri (v. fig. sub Bloom). 2« Cupfor de maleabilizare [four pour malle-er la fonte; Geschmeidigkeitsofen ; furnace for malleating the pig iron ; lâgyitokemence; neHb flJIH KOBKOCTH]: Cuptor folosit la ma- leabiiizarea fontelor albe (fig. 350). Cuprinde teme în cari încălzirea se face cu lemne, m păcură sau cărbuni, direct pe vatra unde se coace pâinea, sau sisteme în cari încălzirea se face indirect, cu abur, cu gaz sau electric, adie» nu se mai încălzeşte direct vatra pe care se coace pâinea. Temperatura nu depăşeşte 240°. 4. Cupfor de preîncălzire [four â rechauffer; Vorwărmenderofen; preheating furnace; elomele-gitokemence; HarpeBaTeJibHaH neHb]: Cuptor cu reverberafie, în care barele cari urmează să fie laminate sunt încălzite, urmând un drum continuu. Barele pot fi: lingouri, bloomuri, sau bilete. Ele sunt introduse pe o uşă şi sunt împinse cu un piston către ieşire, întâlnind în drumul lor temperaturi din ce în ce mai înalte. Cuptorul are un focar în care se arde cărbune (v. fig. sub Bloom) 5. Cupfor de prăjire [four â griiler Ies mine-rais; Erzrdstofen; ore roasting furnace, ore kiln; | ercporkolo kemence; 06>KHraTeJlbHaH neHb] : j Cupfor în care se introduce minereu (care confine sulfuri sau carbonafi) în amestec cu combustibil (care poate fi constituit, după aprindere( pentru minereurile bogate în sulf, de însăşi o parte a sulfului din minereu), pentru a obfine oxizi metalici folosibili în extracţia metalurgică. 6. Cupfor de prăjire a blendei [four pour le I grillage de la blende; Blenderostofen; blenderoast- ing furnace; csillâmporkolo kemence; neHb ^JIH [ odjKHra iţHHKOBOH oâMaHKH (c<|)ajiepHTa)]: ! Cuptor pentru oxidarea blendei, din rafturi. Gazele | calde cari rezultă din ardere încălzesc raftul inferior, fără a veni în contact cu blenda aşezată în straturi pe rafturile superioare (fig. 351). Fig. 350- Cuptor de maîeabifîzare. a) focar; b) cutii cu fontă albă şi ox’d de fier; c) canal de fum; d) prag. cutii asemănătoare cu cele folosite la cementare, operaţiunea de maleabilizare fiind o cementare oxidantă. Piesele de fontă albă sunt introduse în cutii, în straturi alternânde cu oxid de fier în praf, unde sunt încălzite Ia o temperatură de 800**'1000o, timp de câteva zile. Operafiunea realizează o decarburare exterioară şi o precipitare interioară a grafitului, fonta devenind mai puţin casantă. 3. Cupfor de pâine [four; Ofen; oven; ke-nyersutokemence; ne^b, xJie6oneKapHaa neHb], Ind. alim.i Cuptor pentru o temperatură de peste 100°, pentru fabricarea pâinii. Se folosesc şjs- Fig. 351. Cupfor de prăjire a blendei. a) rafturi (tablete); b) focar; c) gură de încărcare a blendei; d) guri folosind pentru mutarea materialului; e) guri penfru scos materialul prăjit; f) camere penfru depozitarea prafului din S02, înainte de a fi folosit ia prepararea S04H2; g) căptuşeală refractară; -» drumjjl aerului şi al gazelor de ardere. Prin uşi laterale, blenda este mutată din rafturile superioare, pe cele inferioare. 902 i* Cupfor de prăjire a minereului de fler [four pour le gril-lage du minerai de fer; Eisen-steinrosfofen ; iron ore roasting furnace; vaserc-porkolo kemence; nenb flJiH o6)KHra Hce-Jie3HOH py^bi]: Cupfor folosit la oxidarea carbonat lor şi a sulfurilor de fier (fig. 352). Este asemănător celui pentru var. Combustibilul folosit este- gazul pro- Fi9- 352- Cuptor de prăjire a mîne- dus de un gazo- reului de fier. gen. Gazul se a) ar*ător de gaz; b) gură de încăr- introduce pe la care• c) 9ură de descărcare; d) căp- partea inferioară fuşea!ă refractară; e) cărămidă obiş- a cuptorului. nuită; 0 cuvă. 2. Cupfor de pudiat [four â puddler; PuddeL ofen; puddling furnace; acel-finomito kemence; ny&JIHHrOBan ne^b]: Cuptor de tipul celui cu reverberaţie, în care se produce afinarea oţelului, izolat de combustibil, numai gazele de ardere ajungând în contact cu el, obfinându-se astfel un ofel cu un conţinut mic de carbon. Cuprinde un focar, cu grătar sau cu trepte, un laborator cu o uşă laterală pentru introdus materialul, un canal de fum şi un coş de evacuare a gazelor. Labo-ratorul are o boltă şi o vatră (fig. 353). Pe vatră Fig. 353. Cuptor de pudiat. a) laborator; b) boltă de cărămidă refractară; c) vafrS; d) focar; e) prag; f) antevatră; g) canal de fum; h) coş; i) gură de încărcare şi descărcare; r) canale de răcire cu apă. se introduc bucăţi de fontă, de minereu şi de cas-tină. Când materialul s'a topit, se deschide uşa laterală şi se provoacă oxidarea siliciului şi a manganului, cu formare de sgură. Apoi se închide uşa şi baia se decarburează. După durata de decarburare, se poate obţine un oţel pudiat cu un conţinut corespunzător de carbon. Bucăţile de oţel pudiat extrase se numesc lentile; se bat la ciocan şi se laminează în blocuri. Are o şarjă de 400*,,500 kg oţel comercial sau 250*’-350 kg oţel; suprafafa grătarului 0,20 ' 0,32 m2 peste 100 kg încărcătură, latura grătarului O^-O^m şi lumina sub boltă la vatra orizontală, 0I4,,,0i48 mr 3. Cupfor de răcirea sticlei [four â recuire le verre; Kuhlofen, Gilaskuhlofen; glass cooling furnace; uveg-huto kemence; ne^b flJlH OCTyîKHBa-HHH (oxjiamAeHHfl) cTeKJia]. Ind. st. c.; Cuptor în care sticla este răcită foarte încet, pentru a nu căpăta fisuri şi pentru a deveni mai puţin fragilă. Tipuri folosite curent: cuptorul cu camere şi cuptorul kinel cu încălzire interioară. 4. Cupfor de recoacere [four â recuire; Gliih-ofen; annealing furnace, heating furnace; hevito kemence; KaJlHJlbHafl ne^b]: Cuptor în care un metal este supus la o anumită temperatură, peniru a-i reda proprietăţile pe cari le-a pierdut prin tratament termic sau prelucrare mecanică. Recoa-cerea urmăreşte detensionarea materialului, modificarea cristalelor şi distrugerea efectelor că-lirii. Temperatura trebue să fie uniformă, fiindcă altfel se modifică structura pieselor; piesele se întorc deci în timpul recoacerii,, şi părţile lor subţiri se protejează cu un material refractar. Temperatura trebue controlată cu multă atenţiune întrucât oiţeIuI are o temperatură de fragilitate la cca 300°. Se deosebesc cuptoare în cari produsele de combustie sunt în contact cu materialul, şi cuploare în cari piesele sunt bine izolate Cuptoarele sunt încălzite cu gaz şi cărbuni, temperatura se ridică până la galben-roşu, se Iasă apoi să scadă repede la roşu, se opreşte focul şi se închide accesul aerului şi fumul,, lăsând ca răcirea să se facă încet. Unele se încălzesc şi electric. 5. Cupfor de recoacere cu vatră mobilă [four â recuire â sole mobile; Wărmeofen mit beweg-lichem Herd; annealing furnace with movable hearth; mozgâ tuzhelyu hevito kemence; Ka-% jiiijibHan ne^b c nepeflBHJKHbiM ropnoM (c^arOM)]: Cuptor de recoacere în care piesele sunt introduse pe un cărucior într'o cameră încălzită prin gazele arse şi aerul cald (fig. 354). Fig. 354. Cupfor de recoacere, cu vatră mob:iIă. a) focar; b) cărucior pe care se aşază piesele; c) cana! de fum; d) boltă; e) căptuşeală de cărămidă refractară; f) schelet metalic; g) şinîle de rulare ale căruciorului. Se foloseşte şi pentru recopt tablele. Materialul ajunge în contact cu produsele de combustie. 0. Cupfor de recoacerea sârmei [four â recuire leş fi(ş metallicjues; Draht-Gluhofen; annealing 903 furnace for jron wire; drotilâgyiţo kemence; KâJiHJibHaH neHb flJiH npOBOJiOKH] : Cupfor în care se recoace sârma, după ce a fost parfial trefilată, spre a o ma-leabiliza. Se compune dintr'o cameră verticală, cu un focar la par-lea inferioară, peste care se aşază un vas în care se introduc colacii de sârmă (fig. 355). Gazele arse, în deplasarea lor spre coş, învălue vasul cu sârmă. Materialul nu ajunge în sârmei. a) cenuşar; b) vas de ofel în care se introduc colacii de sârmă; c) focar; d) canal de fum; e) cărămidă refractară; f) cărămidă obişnuită. bustibilul sau cu gazele de combustie, Se con- struescşi cuptoare-tunel, prin cari sârma este trasă continuu în pânze şi recoaptă prin gazele fierbinţi sau prin foc. 1. Cupfor de reducere Vieille-Monfagne [four de re-duction de V.| M.; V. M. Reduk-tionsofen: V. M. reduction furnace; V.M. redukcios kemence; nenb BneH-MoHTaHa #jih paCKHCJieHHfl]: Cuptor pentru reducerea oxidului de zinc. Se compune din mai multe camere (fig. 356 a), în cari se introduc cutii cu oxid de zinc în praf,, amestecat cu cărbune de lemn sau cu huilă slabă. Cutia este de pământ refractar, prelungită cu un tub condensor şi cu o prelungitoare de tablă, cu un orificiu pentru degajat oxid de carbon (fig. 356 b). încălzirea se face cu cărbune,, cu gaz sau electric, (a o temperatură de cca 1500°. Un coş evacuează gazele arse. Cuptorul este răcit printr'un dispozitiv de stropire cu apă. 2. Cupfor de recoacere şi ^ig. 356 a. Cuptor de cementare [four â recuire et â reducere Vie:ille-Hcn-cementer; Gluh- und Einsatz- tagne. ofen; heating and cementation a) grătar; b) focar; furnace; hevito es cementezo c) suport de cutie; kemence; neHb AJIH HaKa- <*)' cutie; e) carcasa JIIiBaHHH , H IţeMeHTailiHH]metalică; î) cărămidă Cuptor cu plită de încălzire* obişnuită; g) material încălzit CU combustibil lichid refractar; h).canal da sau gazos (fig. 337). Gazele *ym* 0 cc?* de ardere înconjură plita de încălzire, adusă în canalul B, străbat canalul C până la preîncălzi- Fig. 356 b. Cutie pentru cuptor Vieille-Monfagne. a) retortă de pământ refractar; b) ZnO + C; c) condensator; d) prelungitoare de tablă, pentru recuperat praful de zinc; e) Zn lichid; f) Zn lichid; g) oHific^iu de evacuare a CO; fi) CO; i) suport. tarul D, iar de aici ies prin canalul vertical de scurgere E. Fig. 357. Cuptor de recoacere şl de cementare. A) ârzător; B) canal colector; C) orificiu de evacuare; D) preîncălzifor de aer; E) canal vertical. 3. Cupfor de revenire [four â recuire, four a a-doudr; Anlafjofen; tempering furnace; lâgyito kemence; neHb flJiH OTnyCKa]: Cuptor folosit la reîncălzirea pieselor de oţel călite, pentru a le detensiona de tensiunile provenite din călire. Revenirile se fac obişnuit la SOO^^OO® şi se controlează foarte preciş cu termometrş de 904 mercur, cu presiune de gaz carbonic sau de azot. Cuptoarele sunt adesea cu rezistenfă electrică. 1. Cupfor de topit sticlă [four â bassin pour ia fusion du verre; Giasschmelzofen; glass furnace, glass kiin; uvegolvasztokemence; CTeKJIOIIJia-BHjibHan nenb, CTeKOJibHaH nenb]. Ind. st. c Cuptor căptuşit cu material refractar, folosit pentru topirea sticlei. Are focar direct, când arde combustibil solid, — injector, când arde gaze, combustibil lichid, sau praf de cărbune, — şi încălzire electrică dacă foloseşte energia electrică 2. Cupfor de tratamente termice [four pour traitements thermiques; Wărmebehandlungsofen; heat treatment furnace; hokezelesi kemence; na-rpeBaTejman nenb npHMeHHeMaa npn Tep-M006pa60TKe] : Cuplor care se foloseşte pentru încălzirea metalelor ce urmează a fi tratate termic. Caracteristica principală a acestui cuptor este menfînerea, penfru un timp determinat, a unei temperaturi constante, adecvată tratamentului termic respectiv. 3. Cuptor de turnat ofel [four de fonderie d'acier; Stahlgieljereiofen; steel foundry furnace; acelolvaszto kemence; CTajiejlHTeHHaH neHb], Metl.: Cuptor special de tipul Siemens-Martin (electric sau convertisor), din care ofelul se toarnă direct în piese. 4. Cupfor de turnătorie, cu flacără. V. Cuptor cu reverberafie s. Cupfor de uscat forme şi miezuri [etuve pour sechage des moules et des noyaux; Kern- und Formenfrockenofen; moulds and cores drying oven; ontominta es magszârito kemence: cyfflHJib- Fig. 358 a, Cupfor de uscaf forme, a) conductă de aer; b) focar cu grătar; :) canal de fum; d) gură de ieşire a gazelor spre coş; e) coş; /) linie ferafă penfru combustibil; g) linie ferată penfru adus formele; h) uşă cu ghilotină; î) contragreutatea uşii în ghilotină; j) cameră de uscare a formelor; k) scheletul metalic; /) cărămidă refractară; m) clapă de reglare a tirajului, nan nenb #jih (|>opM h cep/ţenHHKOB]: Cuptor format dintr'o cameră închisă cu uşă, obişnuit de tipul ghilotinei, şi cu o sursă de căldură, pentru a produce uscarea formelor (fig. 358 a) şi a miezurilor (fig. 358 b). încălzirea se face fie cu combustibil solid (cărbuni cari ard pe un grătar), şi de unde gazele arse se introduc prin canale în camera de uscat, sau se folosesc chiar gazele provenite din alte cuptoare (cubilouri, cuptoare înalte, e ' etc.), fie cu injectoare de pă-J cură. Oricare ar fi combustibilul folosit, construcţia cuptorului prevede ca flacăra să nu bată direct formele sau miezurile, fiindcă ar provoca crăparea materialului. In general, între focar şi camera de uscaf se găseşte un perete, gazele calde fiind constrânse să treacă peste pragul creat de el, şi să intre în cameră, de unde sunt conduse către coş, prin canale aşezate la baza ca-merei,, în partea opusă foca-Rg. 358 b. Schemă d3 rului. Uneori, canalul care con- cuptor de uscat mie-duce către coş este acoperit zuri. CU tablă, pentru a ceda came- a) intrarea aerului; rei cât mai multă căldură. La b) etajere pentru baza coşului, O clapefă re- miezuri; c) rezistenfe glează tirajul. Dacă se folo- electrice; d) ventila-seşte un combustibil CU mult fori e) evacuarea ae-fum, Se evită contactul fumu- rului; f) material re-lui cu formele sau cu rniezu- fracfar. rile, gazele arse fiind constrânse să treacă prinlr'o conductă de fontă instalată la fundul camerei şi acoperită cu grătare. Canale separate permit introducerea, pe jos, a aerului proaspăt, şi evacuarea, pe sus, spre coş, a aerului încărcat cu abur. Cuptoarele de uscat folosesc obişnuit cca 10% din totalul căldurii produse, cu o temperatură de cca 300° pentru forme, şi de cca 150° pentru miezuri. In interior se instalează rafturi, suporfi, bare etc., pe cari se aşază formele sau miezurile. Manipularea se face cu mâna, dacă sunt piese de dimensiuni mici, sau cu un cărucior,, pe care se aşază formele sau miezurile, introducerea în interiorul cuptorului făcându-se pe linii ferate. Căruciorul rămâne în cuptor cât durează uscarea. Construcfia cuptoarelor cuprinde, în general, un schelet metalic, o căptuşeală de cărămidă refractară, un înveliş de cărămidă obişnuită, una sau două uşi de tipul ghilotină, căptuşite cu cărămidă refractară, cari trebue să închidă suficient de bine camera de uscare. Cuptoarele moderne de uscat miezurile sunt înzestrate cu încălzire electrică prin rezistenţă, şi cu un ventilator care provoacă un curent de aer cald. 6. Cupfor de zincat [four â zinguer; Verzin-kungsofen; gaivanising furnace; cînkezo kemence; 905 nenb #jih 0iţHHK0BaHHH]: Cuptor In care se face zincarea pieselor (fig. 344). Cuprinde o cuvă (oală) de I_______ fontă, de ofel ' '^5^1 turnat sau de L tablă nituite. Focarul se încălzeşte prin combustibili solizi sau ga-zoşi. Oala este deschisă şi încălzită numai * . Fig. 359. Cupfor de fineai. - 1 j Prea 3 focar; ’bj canal de fum; *c) oală I ecapa e penţru ka:;a Jq z;nc. căptuşeală de CU. a<; ,.jU. material refractar, furie, clorhidric sau fluorhidric), după care sunt introduse în oala în care s'a topit în prealabil zincul. Dupa ce se fine un anumit timp în baie, se extrag şi se acafă, ca să se scurgă surplusul de zinc. 1. Cupfor electric cu arc [four electrique ă arc; elektrischer Lichtbogenofen ; electric arc furnace; viilamosivkemence; ajieKTpone^b C BOJIb-TOBOH #yrOH]. V. Cuptor cu arc electric. 2. Cuptor electric cu rezisfenfă [four electrique â resistance; elektrischer Widerstandsofen; electric resistance furnace; villamos ellenâîlâsos kemence; 8JieKTponeqb c conpoTHBJieHHeM]: Cupfor în care căldura se desvoltă prin efect Joule, într'o rezisfenfă electrică. s. Cupfor electric de induefie. V. Cuptor de induefie cu fier, Cuptor de induefie fără fier. 4. Cuptor electric de topit ofelul [four electrique pour la fusion de l'acîer; elektrischer Stahl-schmelzofen; steel smelting electric furnace; villamos acefolvaszto kemence; CTajieiîJiaBHJIbHan 9JieKTponeHb]: Cuptor electric cu arc sau de induefie, folosit la topirea oţelului. Fig. 360. Cupfor electric cu arc, penfru fero-crom. '■ a) şi b) electrozi de grafit; c) căptuşeală de material refractar; d) manta de tablă; e) gură de evacuare a fontei; f) gură de evacuare a sgurii* g) fonta lichidă; h) sgură. s. Cuptor electric penfru fero-crom [four electrique pour le ferro-chrome; elektrischer Ofen fur Ferrochromi; electric furnace for ferro-chro-mium; fero-krom villamos kemence; SJieKTpo neHb flJlH $epp0Xp0Ma]: Cuptor de topit, în care căldura este desvolfată în arcul electric dintre doi electrozi de grafit şi între baie. Se compune dintr'o cutie de tablă căptuşită cu cărămidă refractară, cu două canale de scurgere, pentru sgură la partea superioară şi pentru fero-crom la partea inferioară (fig. 360). Baia se compune, în mod obişnuit, din cromiţ (C^O:?) şi antracit. e. Cupfor electric pentru fonte sintetice [four electrique pour fontes syrithefîques; elektrischer Ofen fur synthetisches Gufjeisen; electric furnace for synthetic pig iron; villamoskemence szintetikus ontottvas eloâllitâsăra; ajieKTpone^b Ajih cHHTeTHnecKoro qyryHa]: Cuptor de topit, în care căldura se desvoltă într'un arc electric care se stabileşte înfre un electrod de cărbune şi vatră. Se compune dintr'o cutie de metal, căptuşită cu cărămidă refractară (fig. 361). Materialul topit curge printr'un jghiab Sunt necesare 600* •-800 kWh pentru o tonă de fontă sintetică. Acelaşi cuptor, fix sau basculant, poate folosi la prepararea fero-manganului (85°/o Mn) sau a fero-mangan-siliciului, adică pentru silico-spigheli (20***25°/o Mn), eleefro - silico - spigheli (30"’6Q°/o Mn)f şi silico-mangan (peste 60°/o Mn). t. Cupfor electrolitic [four electrolytique; elektrolytischer Ofen; electrolytic furnace; elek-frolitikus kemence; SJieKTpOJIHTHHeCKaH 9JieK-TponeHb]: Cuptor în care căldura se desvoltă prin efectul Joule din electrolitul pe care-l constitue şarja. 8. Cupfor Gil-Ruiz [four G. R.; G. R. Ofen; G.-R. furnace; G.-R.-fele- kemence; neHb PHJIb-PyH3a]: Cuptor de topit sulful, spre a-l separa de ganga cu care este amestecat, şi în care materialul se amestecă cu combustibilul. Materialul care se topeşte este-sulful cu ganga, combustibilul fiind lemn acoperit cu sulf, iar rezultatul, sulf brut. Instalaţia cuprinde un cuptor boltit cu canale de aer, pe unde se introduce aerul suflat de un ventilator, canalele şi coşul de evacuare a gazelor, un plan înclinat pe care se scurge sulful, şi un rezervor pentru colectarea sulfului (fig. 632). După introducerea lemnelor şi aprindere, Fig.. 361. Cuptor electric cu arc, penfru fontă sinfef'că. a) manta metalică; b) căptuşeală refractară ; c) electrod de grafit ; d) bornă pentru cablu electric; e) gură de curgere; f) jghiab; g) vatră conductoare. 906 se închid Toafe orificiile de introducere a materialelor. nl» . F’’g. 362. Cupfor Gii-Ruiz, a) cale ferafă penfru adus minereul; b) gură de încăr care pentru bucăfi mari; c) gură de încărcare penfru bu căfi mici; d) grătar; e) cameră de colectat praful; f) vafră. gj gură de evacuare; hJ canal de fum; i) coş; /) coşuri pentru gaze, când gurile (b) sunt deschise; k) intrarea aerului; I) sulf topit. u Cupfor Girod [four electrique G.; G.scher elektrischer Ofen; G. electric furnace; G.-fele villamos olvaszto kemence; 3JieKTponeHb }Knpo]: Cuptor electric de topit, în care arcul se produce între electrozi şi baie. Are doi electrozi superiori de grafit; cari străbat bolta şi formează un pol, şi patru electrozi inferiori, de ofel, cari sunt introduşi în materialul refractar al vetrei şi formează al doilea pol (fig. 363). Are o gură de încărcare şi una de descărcare, şi poate bascula. Fig. 363. Cupfor electric cu arc, G:irod. a) electrozi de grafit; b) electrozi de ofel; c) vatră; d) boltă; e) jghiab de evacuare; {) gură de încărcare; g) leagăn; h) role; i) manta de tablă; j) uşă. 2. Cupfor Haas [appareil â claies â secher Ies tiges; Trockenschrank fur Holzdrahjspan; sp li n t drying apparatus; H.-fele kemence; neHb (an-napâT) £JiH cyniKH cnHneHHOH cojiomkh] : Cuptor de uscat, cu un calorifer la partea de jos, iar la partea de sus cu un ventilator pentru uscarea befelor de chibrituri, cari sunt introduse în nişte cărucioare de sârmă şi sunt’ finute timp de 2"-3 ore într'un curent de aer cald. la SO-’ âO0. s. Cupfor Heroulf [four electrique H.; H s elektrischer Ofen; H.'s electric furnace; H.-fele villamos kemence; neHb TepoyJIbTa]: Cuptor electric de topit Ojfelul, în care arcul se închide prin bai€, Este format dintr'o manta exterioară de tablă, căptuşită cu cărămidă refractară (fig. 364). Bolta este străbătută de doi electrozi de Fig. 364. Cupfor electric cu arc, Heroulf. a) manta de tablă; bj boltă; c) vatră; d) electrozi de grafit; e) port-electrozi; f) cale de rulare.; g) jghîab. grafit (eventual trei, dacă foloseşte curent trifazat). Poate fi basculat cu ajutorul unui electromotor. Are un croc de încărcare şi descărcare, iar distanta dintre electrozi şi baie e reglabilă. Funcfionează în curent.* continuu, monofazat sau trifazat. 4. Cupfor înalt [haut fourneau; Hochofen; blast furnace; koho; £OMHa, flOMeHHan neHb]: Cuptor-furn cu basin, de topit minereul de fier pentru obfinerea fontei, şi în care combustibilul este amestecat cu materialul. O instalafie cuprinde (v. planşă): cuptorul înalt propriu zis, ascensorul, recuperatoarele, maşinile suflanîe şi acumulatoarele de minereu. Materialul car<* se topeşte este minereul de fier, căruia i se adaugă un fondanf; combustibilul e cocsul, iar produsul obfinut, fonta. Cuptorul înalt se compune dintr'o încăpere cu gură la partea superioară (cuva), compusă din două trunchiuri de con suprapuse pe baza lor mare (v. planşa); trunchiul de con inferior se numeşte etalaj. Sub etalaj e creuzetul, în care se adună fonta topită $i sgura. Creuzetul are, la partea superioară, un orificiu de scurgere a sgurii şi la partea inferioară un orificiu pentru scurgerea fontei. Intre creuzet şi etalaj se găsesc orificiile de introdus aerul de combusfie, sub presiune. La gura cuptorului se găseşte aparatu1 de încărcare şi conducta de evacuare a gazelor arse: priza de gaze. Cuptorul este aşezat pe o fundaifie de befon. Fundul creuzetului şi perefii laterali sunt căptuşiţi cu cărămidă refractară (acidă sau bazică). Perefii etalajului şi ai creuzetului sunt răciţi cu apă. In conductele de aer sunt practicate vizoare prin cari se poate observa sfarea materialului topit. Cuva este căptuşită cu cărămida refractară, aluminoasă. Exteriorul ei e de cărămidă obişnuită, iar între ele se găseşte-un spaţiu umplut cu cărămidă sau cu cocs măcinat. Cărămida ordinară se acopere cu o manta de tablă. Partea de sus a cuvei este din blocuri de fontă. Instalaţie de cupfor înalt. a) vagon cu descărcare automată; b) acumulator de minereu; c) elevator electric (ascensor înclinat); d) bene pentru minereu; e) platformă de încărcare; f) încărcător automat al cuvei; g) cuva cuptorului; h) conductă de aer cald; h') orificiu de introducerea aerului cald; /) etalajul cuptorului; k) creuzetul cuptorului; /) orificiu pentru sgură; m) orificiu pentru scurgerea fontei; n) epurator de gaze; o) registru (clapă obturatoare) de aer cald; p) oală pentru sgură; p') oală pentru fontă topită; q) registru (clapă obturatoare) pentru aer rece; r) registru (clapă obturatoare) penfru gaze arse; s) cana! de evacuare a gazelor arse; f) conductă de aer rece; f) conductă de gaze; u) maşină suflantă; v) registru (clapă obturatoare) pentru gaze; w) aparat de preîncălzit aerul (Cowper); z) fundafia cuptorului înalt. 907 Un încărcător sistematic permite încărcarea cu materiale, pe toată suprafaţa, şi împiedecă eva-cuerea gazelor în timpul încărcării. Aducerea materialelor e asigurată de ascensoare, de vagonete cari se descarcă cu mâna în încărcător, sau de bene cu fund mobil, sau basculante. Acumulatoarele sunt depozite de minereu şi casfină, de unde se încarcă în ascensoare sau în vagonete. Vagoanele cu materiale sunt aduse pe o şarpantă, unde sunt descărcate prin perefii mobili în acumulatoare. Maşini suflante dau aerul de ardere, ele trebuind să debiteze regulat un anumit volum sub o presiune dată (cca 4 m3/kg cocs). Presiunea e de âOO-'-IOOOmm coloană de mercur. Maşinile suflante pot fi cu piston (alternative), sau turbosuflante (rotative). Primele sunt acfio^ nate de maşini cu abur sau de motoare cu gaz de- cuptor înalt. Cele rotative (mai avantajoase) sunt grupuri de ventilatoare cari lucrează în serie, fiind acjionate de o turbină cu abur. Preîn-călzitoarele servesc pentru a preîncălzi aerul de alimentare, folosind gazele calde cari părăsesc cuptorul. Se folosesc mai ales „cowperele" (v. Aparat de preîncăl-zit aerul). i. Cupfor înalt electric [haut fourneau electrique; elektrischer Hoch-ofen; electric blast furnace; villamos koho; ftO MeHHan sjieKTpone^b]: Cuptor înalt de topit minereul de fier pentru obţinerea fontei, în care căldura de topire se desvoltă prin efect Joule. Are o formă asemănătoare cu a cuptorului înalt obişnuit, dar este înzestrat eu doi electrozi de grafit, montafi în creuzet (fig. 365). încărcătura cuprinde minereul de fier, cărbunele de lemn şi castină. Se folosesc curenfi până Ia 10 000 A, la 50 V. Reductorul e cărbunele de lemn. Fontele obfinute sunt Fig. 365. Cuptor înalt electric, a) creuzet; b) electrozi da grafit; c) canale de aer; d) canale pentru gazele de ardere; e) încărcător cu de clopot dublu; cuvă; calitate superioară, având 9>e,a|ai; A) burtă; i) manta abia urme de sulf şi de de ,abl«: i) căptuşeală de fosfor. cărămidă refractară. 2. Cupfor intermitent [four intermittent; periodischer Schachtofen; intermittent furnace; idoszakos zsâkkemence: nepHO/ţHHe- CKan nenb] Ind. cimf.: Cuptor vertical pentru fabricarea varului sau a ipsosului sau pentru produse ceramice, tormat dintr'un turncilindricdezidărie.căptuşitîn interior cu material refractar. Din piatra de ars se realizează, la tipurjle primitive, o boltă, deasupra căreia se aşază restul pietrei, până la umplerea cuptorului. Focul se face în partea inferioară, şi gazele de ardere urcă prin cuptor. In industria ceramică se foloseşte* pentru arsul obiectelor ceramice, un cuptor asemănător, a cărui schemă de principiu este dată în fig. 366. a. Cuptor Kjellin , [four K.- K.-Ofen; K. Flg- 366 Cup,or m,ermi,enl pe"‘ furnace;’ K. kemen- ,, ,ru ob'e,cle( cerami,ce' . ce; nenb Kfteji- cenu*ar; tb)J,°car; e,“T jiHna], v. sub Cup- c!r* su" d,epuse. .obl .e!,elei tor de inducfie, fără d> de «■"»»<■• r. tractară. 4. Cuptor Lepel [four L.; L. Ofen; L. furnace; L.-kemence; nenb Jlenejin]. Ind. cimf.: Cuptor continuu, • folosit în industria cimentului, alcătuit dintr'un cuptor-tunel cu grătar mobil, pe care se introduce amestecul brut, granulat în prealabil. Cuptorul-tunel este legat direct cu un cuptor rotativ,, lung de 30‘”45m. In cup-torul-tunel se face preîncălzirea amestecului brut cu gazele de ardere, cari ies din cuptorul rotativ în care se face coacerea klinkerului. Consumă cu 50% mai pufin combustibil decât cuptorul rotativ. 5. Cuptor Mendheim [four M. ; M. Ofen ; M. furnace; M.-kemence; neHb MeH/ţreiÎMa]. Ind. st. c.: Cuptor continuu, construit dintr'o serie de camere cari comunică între ele printr'un canal, Fig. 367a. Cuptor Mendheim. aj camere în cari sunt arse materialele ceramice; bj canale de circulafie a produselor arderii; cj canal de evacuare a gazelor. prin care circulă produsele gazoase de ardere şi aerul (fig. 367 a.) In camere sunt introduse produsele ceramice supuse arderii. Permite să se atingă o temperatură de 1450°, şi lucrează ca un cuptor \ 908 circular, aerul necesar combustiei străbătând 4* "6 camere înainte de a intra în camera în care se face arderea, iar produsele combustiei fiind conduse la coş prin alte camere. Sin. Cuptor cu camere. i. Cuptor Nathusius [four N.; N. Ofen; N. furnace; N.-kemence; nenb HaTy3Hyca]: Combinafie între cuptoarele cu arc Heroulf şi Girod, cu şase electrozi, dintre cari trei de..cărbune» verticali, trecufi prin bolfi, iar trei metalici, prin fundul băii, opuşi celor de sus. Electrozii de fund sunt răciţi cu apă. Consumul e asemănător cu al cuptorului Heroult. 2. Cuptor paternos- fer [four paternotre ; Pafernoster-Ofen; pa-ternoster furnace; pater-noszter kemence; neHb-ajiesaTop]: Cuptor cu încăperea utilă în forma de turn, cu secfiunea dreptunghiulară, împărţită printr'un perete vertical intermediar în două părfi, şi o bandă de transport cu cupe, care urca printr'o parte şi coboară prin cealaltă. Piesele intră pe jos, în cupele cari urcă în contra sensului de circulafie şi coboară în partea o-pusă, unde cad într'un F g. 368. Schemă de cupfor canal de evacuare (fig. patemoster. 368). Se foloseşte a) roată de antrenare; b) roată pentru încălzire, ame- antrenată; c) lanf cu cupe; liorare, revenire şi re- d) rez:isfenfă electrică; e) în~ coacere de piese for- troducerea barelor; f) eva-jate sau de organe de cuarea automată a barelor; maşini. Ocupă O supra- 9) Căptuşeală din materia! re. fafă foarte mică. fractar. s. Cuptor Pitfs [four P.; P. Ofen; P. furnace; P.-kemence; HarpeBaTeJIbHblH, TOMHJIbHblH Kojio/ţeiţ]: Cuptor cu camere pentru încăl- zirea lingouri lor de ofel turnat, înainte de i & i V-*/a i 3 3 3 3 3 Fig. 369. Cuploare Fitfs, Fingourl; 2) gropi căptuşite cu cărămidă refractară; 3) pat de cocs. a fi laminate (fig. 369). Lingourile sunt aşezate în picioare, pe un pat de cocs, Came- rele sunt căptuşite cu cărămidă refractară. Căldura transmisă prin convecfie, din centrul lingoului cald, menfine o temperatură suficientă pentru ca lingoul să poată fi trecut prin laminor. Uneori, camerele sunt încălzite şi cu gaz de gazogen, pentru a se uniformiza temperatura în lingou. 4. Cupfor Rennerfelf [four R.; R. Ofen; R. furnace; R.-kemence; ne^b PeHHept|)eJlbTa]: Cuptor cu arc electric, cu doi electrozi orizontali, Introduşi prin perefi, şi unul vertical, între cari se stabilesc două arcuri electrice în curent difazat. Electrozii orizontali pot fi mlşcafi paralel, astfel încâf să fie ridicaţi sau coborîfi fafă de baie, şi deci şi arcul dintre ei. Curentul difazat e obfinut din curentul trifazat, printr'un montaj Scott. Căptuşeala cuptorului este de magnezită sau de dolomită. 5. Cupfor Rochling-Rodenhauser [four de R-R.; R.-R Ofen; R-R. furnace; R.-R.-kemence; nenb PexjiHHF-Po;ţeHray3epa]: Cuptor combinat, de induefie cu fier, şi cu rezistenfă, al cărui transformator trifazat are şi trei înfăşură# ter-fiare, montate în stea, cari alimentează trei electrozi din perefii vetrei-creuzet, între cari circulă, prin şarjă, curenfi trifazaţi cari dau un efect Joule suplementar. Se foloseşte în siderurgie. e. Cupfor rotativ [four rofatif, four tournant; Drehofen; revolving furnace; forgo kemence; BpamaiOUţaHCH neHb]: Cuptor de topit, în care materialul ajunge în contact cu flăcările, cu gazele de ardere sau cu fumul combustibilului, şi care este basculat în jurul unui ax orizontal. Cuptorul cuprinde o tobă căptuşită cu cărămidă refractară şi şamotă, doi suporfi; o conductă de adus aerul de combustie, un înjec-tor de păcură, o roată de basculare (sau un electromotor angrenat cu un sistem de rofi, care produce bascularea), ca şi o gură de încărcare şi de descărcare. Se foloseşte la topit fonta cenuşie, cuprul, bronzul, aluminiul, plumbul, etc., şi are o capacitate de 150***1500 kg. 7. Cuptor rotativ [four rofatif; Drehofen; rotary kiln; forgo kemence; BpamaiOIlţaHCfl ne^b], Ind. cimf.: Cupfor continuu, construit dintr'un cilindru de tablă groasă de fier, căptuşit în mterior cu cărămizi refractare, având până la 110 m lungime şi 3 m diametru (fig. 370). Este aşezat pufin înclinat fafă de orizontală, şi are o mişcare înceată de rotire în jurul axei principale. Se foloseşte mai ales la fabricarea cimentului. Amestecul brut de calcar şi argila se introduce pe Ia capătul superior. Din cauza rotirii cuptorului, amestecul se rostogoleşte treptat spre capătul inferior, unde se găseşte un injector puternic cu gaze, cu petro! sau cu praf Cupfor Siemens-Martin. Scctiune C a) arzător cu canale de aer; b) boltă; c) laborator; d) vatră; e) gură de încărcare; f) arzător cu canale de gaz; g) camere de preîncălzire (recuperatoare) pentru gaze; h) camere de preîncălzire (recuperatoare) penfru aer; i) orificiu de scurgere; k) conductă de gaz. 909 de cărbune. Se încălzeşte treptat până la 1450°, I rul are o axă de rotafie, înclinată fafă de verticali, temperatura necesară klinkerizării cimentului. I obligând astfel întreaga masă de ofel să treacă Fig. 370. Cupior rotativ peniru ciment, a) pâlnie de încărcare a materialului' brut; b) pâlnie de evacuare a materialului prelucrat; c) conductă de evacuare a gazelor de ardere; d) separator de pulbere antrenată; e) conductă de evacuare a gazelor epurate; f) epurator de gaze; g) intrarea aerului de combusfiune. i. Cuptor Siemens-Martin [four S.-M.; S.-M. prin dreptul ar- Ofen; open hearth furnace; S.-M.-kemence; cului electric. nenb CHMeHC-MapTeHa]: Cuptor fix, folosit Ia Are patru elec- . F g. 371. Cuptor S assano. ^ afinarea ofelului pe vatră, în care materialul ■ trozi, ale căror3? e ec rozi ( ol sau Pa ru). ) ra" ajunge în contact cu produsele arderii combusti-j capete exteri- Trea cu apa * r°2'0 ii i • / . \ r >• m i _°e evacuare a otelului; d) cupola de bilulu, (gaze ş. aer). Se compune din vatra, la- oare sunt rac te deevacu- bora or şi bolta (v. planşa). Vatra primeşte ma- j " ?p®' j>' ,f°.“a are asgurii, f) comanda rota)iei cup- ferialul de topit, are forma de vas dreptunghiular! 9‘ur‘- una a.e torului; g) var îndesat; h) role; cu fundul indinat spre gura de scurgere, opusă I "‘oducere ?* ^ţta -x . - d . ^ ^ jL J.JT de evacuare (fig. u,naa ‘ 371). Se căptuşeşte cu dolomită calcinată sau cu magnezită dură. Consumă pe tonă 10"*12 kg de electrozi şi 1000 * ’1200 kWh. 3. Cupfor Thomas. V. Convertisor Thomas. 4. Cuptor-tunel [four tunnel; Tunnelofen; tun- gurilor de încărcare, şi este formată din plăci de fontă acoperite cu un strat bazic (magnezită, dolomită) sau acid (silice, etc.), după natura fontei care se încarcă. Laboratorul este spafiul cuprins între vatră şi boltă. Are guri de încărcare închise cu uşi de fontă, căptuşite, ca şi vatra, cu cară- j nel-furnace ; alagut-kemence ; neHb-TyHHejl’b] Ind. st. c.: Cuptor continuu, de forma unui tunel (fig. 372), în care produsele ceramice (în vagonete) sunt în mişcare în timpul arderii, iar focul stă pe loc. Are o zonă fixă de ardere, una de preîncălzire şi una de răcire, ceea ce are ca urmare constanta temperaturii zonelor pentru timp b rnizi refractare. Bolta este de cărămizi refractare de silice. Are • canale de aer şi de gaze. Canalele de gaze aduc gazele din cuptoarele înalte, cari sunt aprinse la intrarea în cuptorul Siemens-Martin. O supapă de inversare dirijează gazele din cuptorul înalt, fie spre cuptorul Siemens-Martin, fie către coş. Cuptorul Siemens-Martin are patru camere de preîncălzire, două pentru aer şi două pentru gaze. Gazele arse din cuptor preîncălzesc aerul şi gazele de ardere. Se obfin temperaturi de 1650* -1900°. Lucrează cu recuperare de căldură prin inversiune: când o pereche de camere se încălzeşte cu gazele de ardere, intră aerul şi gazul prin cealaltă pereche, preîncălzindu-se. Avantaje: Capacitate mare (100*:'300 tone), economie de combustibil prin folosirea gazelor din cuptoarele înalte, căptuşeala sufere relativ pufin, calităfi prin cari este superior convertisoarelor. Unele cuptoare Siemens-Martin funcţionează cu gaze produse în gazo-gene. 2. Cupfor Stassano [four S.; S. Ofen; S. furnace; S.-kemence; neHb CTaccaHO]: Cuptor electric de topit ofelul, în care arcul se produce deasupra băii, între câte doi electrozi. Cupto- Fig. 372. Schema unui cuptor-tunel. a) preîncălzitor; b) arzător; c) rădfor. îndelungat. E folosit, în special, pentru arderea produselor ceramice scumpe, ca faianfa, porţelanul, etc. 5. Cuptor-turn de prăjire ffour â cuve pour grillage; Schachtofen fur Rostung; shaft furnace for roasting; porkolo tornyos kemence; IIiaXT-Han oânmraTejibHaH nenb]. Met/.: Cuptor în formă de turn, pentru prăjire, materialul de pră^ jit fiind în contact direct cu combustibilul (în general cocs). Aerul necesar operafiunii este adesea suflat. Are secfiune circulară sau pătrată, şi lucrează în baterie. Minereul se încarcă printr'un 0 910 dispozitiv de închidere, variabil. Aerul intra'prin nişte orificii; tot pe acolo se manipulează, cu bare de metal, minereul tratat. După prăjire se descarcă prin nişte uşi; dea-ceea vatra este tronconică. Gazele de ardere se colectează într'o conductă (fig. 373). 1. Cuptor-turn de topire [four ă cuve; Schachtofen; shaft furnace; koho; HiaxT-nan nJiaBHJib-Han nenb]. Metl.: Cuptor turn metalurgic folosit pentru operajiuni de topire, în care materialul care Fig. 373. Cuptor - turn de prăjire. se tratează este a) dispoziv de încărcare; b) presă pen-în cpntact CU tru brichetat; c) dispozitiv de închidere, combustibilul, variabil; d) grătar rotativ; e) dispozitiv Are diferite for- de închidere cu triplă clapă pentru în-me: cilindrică, chiderea aerului; f) pâlnie de evacuarea în trunchiu de materialului prelucrat; g) ventilator; h) con CU baza câP*u?ealâ refractară a cuptorului; i) coş. mare în sus, în dublu trunchiu de con. Exemplu: Cuptorul înalt. 2. Cuptor vertical pentru ceramică [four vertical pour ceramique; lotrechter kerami-scher Ofen; vertical ceramics furnace; fuggoleges kerâmikai kemence; BepTHKaJIb-Han nenb ajih KepaMHKH]. Ind. st. c.: Cuptor cilindric sau prismatic, cu mers discontinuu, folosit în industria ceramică. Fig. 374 a. Cuptor verfical pentru După felul flăcării ceramică, cu flacără ascendentă. ŞÎ după Cum sunt 0 focar; 2) cameră pentru aşezat conduse gazele de produsele ceramice; 3) coş. ardere, se deosebesc cuptoare cu flâcara ascendentă (fig. 374 a), cu flacără inversată (fig. 374 b) şi cu flacără orizontală (fig. 374c), numite impropriu verticale. Pot avea, uneori, două etaje; In cel inferior se _________________________________ face un foc viu,pjg 374 b Cupfor vertical penfru iar în cel superior ceramică, cu flacără inversată. se ard produsele 1) focar; 2) cameră penfru produ-ceramice. sele ceramice; 3) canal de fum Fig. 374 c. Cuptor vertical penfru ceramică, cu flacără orizontală. 1) focar; 2) cameră penfru produsele ceramice; 3) gură penfru întroducerea produselor ceramice; 4) coş. 3. Cuptor vertical, cu grătar mobil [four vertical â grille mobile; Schachtofen mit beweg-lichem Rost; vertical furnace with movabie grate; mozgo rostelyu fuggoleges kerămikai kemence; BepTHKajibHan nenb e no/ţBH5KHOH kojiochh-KOBOH pemeTKOH]. Ind. dmf.: Cuptor vertical cu mers continuu, materialul calcinat fiind scos din cupfor cu ajutorul unui grătar care se roteşte, sau care are mişcări de du-te, vino. Esfe folosit în special în industria varului. 4. Cuptor Wafer-Jacket [four W.-J.; W.-J. Ofen; W.-J. furnace.; W.-J .-kemence; neHb Ba-Tep-HteKKeTa]: Cuptor de topit şi de redus oxizii metalelor neferoase, în care materialul ajunge în contact cu combustibilul. Fundul cuptorului este căptuşit cu o dublă manta, între ai cărei perefi circulă un curent de apă. Este căptuşit cu cărămidă refractară, iar peretele e de cărămidă (fig. 375). Are secfiunea orizontală dreptunghiulară, sau circulară. Aerul este adus prin conducte, la baza creuzetului. Se încarcă pe la partea superioară, şi se astupă cu un capac înzestrat cu o conductă de condus praful de metal în camerele de condensafie. Se încarcă cu oxid de metal provenit, de exemplu, din convertisoare emisferice, cu fondant (scorii) şi cu cocs, ceea Instalafie de cuptor Siemens-Martin. a) cuptor Siemens-Martin; b) cameră de preîncălzire. c) cameră de colectarea sgurii; d) macara rulantă cu ladă de încărcare; e) ladă de încărcare; /) macara pentru încărcarea cuptorului» g) basculator de încărcare h) pozifia macara'ei de încărcare pentru încărcătura lichidă; /) ladă de încărcare; /) macara pentru şarja de ofel topit; k) pod rulant; I) siloz de cărbuni; m) generator de gaz; n) registrul (clapă) obturator al cuptorului de gaz; o) conductă de gaz de combustie; p) dispozitiv de curafire a sgurii din gazogen; q) vagon cu descărcare automată; r) coş de turn; s) macara rulantă pentru cărbuni; 1) cutie pentru cărbuni (pentru gazogen). 911 ce da o reducere a oxidului de metal şi se obfine metalul, care curge pe la partea inferioară. Fig. 375. Cuptor Water-Jacket pentru plumb, a) creuzet; b) cămaşă circulară de apă de răcire, cu perete dublu de tablă; c) perete de cărămizi obişnuite; d) stâlpi de susfinere; e) conductă de aer; f) guri de aer; g) gură de încărcare; h) pâlnie de legătură, cu conductă de evacuare, de fablă; !i) conductă de evacuare pentru condus praful de plumb în camerele de condensafie; j) gură de evacuare k) avantcreuzet. 1. Cuptoraş [ouvrier de four-neau; Ofenarbei-ter; furnace man, furnace hand; kemence munkâs; pa^OHHH y neHH, flOMeHHbiit pa-6ohhh]: Muncitor care lucrează la cuptor. 2. Cuptorul unei găuri de mină. Mine: Porfiu- nea din gaura de ^ mină ocupată de ST coloana de explozivi. V. sub Gaură de mină. 3. Cuptorului, dispozitivul de închidere al ~ înalt [fermeture du gu- eulard; Gichtver- Fig. 376 Fundafia cuptorului înalt. schlufjjthroatstop-a) creuzet; b) etalaj; c) gură .de evacuare a fontei; d) gură de evacuare a tratament perjdugo; aMBpii- sgurii; e) gură de aer; f) vizor; g) conductă de aer; h) cuvă; i) car-sau înainte de SU-KâHCKHH KOJIOIII- casa metalică; /) captuşeala de cărămidă refractară; k) căptuşeală dare; curăfirea ru-HHKOBblH (^BOH-de cărămidă aluminoasă, având în exterior cărămidă obişnuită; I) manta ginii de pe SUpra-HOH) 3aTB0p]: de tablă; m) jghiab pentru evacuat fonta; n) jghiab pentru scurs sgura; fafa unei piese me- Aparat special ca-o) canale de răcire cu apă; p) soclu de beton; r) fundafie de beton; falice; curăfirea rş constă, în ge- s) placă din cărămidă refractară. sârmei trase prin neral; dintr'un clopot cu închidere cu apă, în care se adună gazele din cuptorul înalt şi sunt apoi conduse, prin fevi speciale, la uzina de gaz. Tot prin acest dispozitiv se introduce cutia de alimentare. 4. Cuptorului, fundafia ~ înalt [fonda-tion du haut fourneau; Hochofenfundament; blast furnace foundation; koho alap; (JtyHAaMeHT £0-MeHHOH HeHH]: Fundafia de beton a cuptorului înalt, sprijinită în pământ (fig. 376) Pe ea se reazemă atât construcfia propriu zisă a cuptorului, cât şi carcasa de fier care ancorează şi susfine platformele de serviciu din jurul şi de deasupra cuptorului. 5. Curara [curare; Curare; curare; kurara me-reg; Kypape (f0>KH0aMepHKaHCKHH ha)]. Farm.: Extract apos uscat, cu aspect rezinoid, extras din scoarja diverselor specii de strychnos. E o masă brună, cu gust amar, solubilă în apă fierbinte, pufin solubilă în alcool. E rar întrebuinfată în terapie, ca paralizant al terminafiilor periferice ale nervilor motori ai muşchilor striafi. Confine principiul activ curarina, aicaloid: C1gH26N2Ol care se prezintă în prisme incolore, cu gust amar,-solubile în apă şi în alcool, insolubile în eter. E foarte toxică. Sm. Venenum americanum. 6. Curarină. V. sub Curara. 7. Curăfîre [nettoyage, separation des impu-retes; Reinigung; clean'ng; tisztitâs; OHHCTKa 3epHa]. Agr.; Operafiunea de separare a cerealelor de corpurile străine pe cari le confi/i, cu ajutorul maşinilor curăfitoare aspiratoare. 8. Curăfire [nettoyage; Reinigung; cleaning; tisztitâs; HHCTKa, OHHCTKa, nOJIH-poBKa]. Tehn.: Operafiune de îndepărtare a depunerilor şi a păr-Q fi lor nefolositoare de pe o piesă de maşină, dintr'o instalafie, dintr'o masă de materiale, etc. Exemple: Curăfirea pieselor turnate cu dalta, cu polisorul sau prin sabl aj ;curăfirea suprafefelor metalice înainte de un termic 912 decapare; curăfirea de ganga a minereurilor, prin procedee termice, chimice sau mecanice; curăfirea de scorii superficiale a faglelor înainte de laminare; curăfirea maşinilor unelte de deşeuri produse prin aşchiere, curăfirea pieselor de reziduuri de ungere, după demontare; curăfirea pietrei depuse pe perefii unei căldări de abur prin desincrustante sau cu diferite unelte; curăfirea de arsuri a unei piese forjate; curăfirea apei prin decantare şi filtrare; curăfirea aerului, de praf, în instalafii de condiţionare, etc. 1. Curăfirea focului. V. Focului, curăfirea 2« Curăfitoare - aspiratoare [nettoyeur-aspira-teur; Aspirationsreinigungmaschine; receiving and mii ling separator; szităs gabonatisztito; sepHOO-^HCTHTejibHan MauiHHa c acnnpaTopoM]. Agr.; Maşină care serveşte la separarea cerealelor de corpurile străine pe cari le confin, cu ajutorul unui sistem de site oscilante, într'un curent de aer aspirat. s. Curaţilor [nettoyeur; Reiniger; cleaner; cso-moszedo; OHHCTHTeJib]. Ind. text.: Piesă la maşinile de tricotat şi la maşinile de fevuit din fe-sătorie, care elimină nodurile şi scamele aderente la fire. 4. Curăfitor automat de parafină [deparaffi-neur automatique; automatischer Paraffinschaber; automatic paraffin scraper; onmukodo parafintisz-tito; aBTOMaTHHecnaH HHiiţajiKa, cKpe6oK na-pa(J)HHa]. M/ne; Aparat compus dintr'o tijş metalică cu palete laterale. Coboară în sondă, prin tubing, prin propria lui greutate, sau împins în jos prin gaze. Este asvârlit afară prin însuşi curentul de fifeiu liftat prin tubing. Inlocueşte cu succes deparafinorul cu sârmă. s. Curăfitor cu nisip [sableuse; Sandstrahlge-blăse; sand blast apparatus, sand jet blower; ontvenytisztitâs homok-sugârral; neco^HaH CT-pyHHaa BOSflyxo/ţyBKa (oHHCTHTejib)]. Mş.; insfalafie în care piesele turnate, aşezate într'o ca meră închisă, sunt curăfite prin stropire cu nisip sub presiune. 6. Curăfitor de cilindru [gratteur; Schaber; scraper; hengervakaro; CKpedoK, Ilia6ep]. Ind. hârt.: Riglă cu o margine longitudinală tăiată pieziş, care curăfă, prin frecare, cilindrul-pieptar sau orice alt cilindru al maşinii de hârtie. Curăfitorul cilindrului pieptar este de lemn garnisit cu pâslă. La alfi cilindri se poate folosi un curăfitor de ofel sau de alt material adecvat, însă perfect adaptat pentru a nu sgâria suprafafa cilindrului Sin. Răzuitor, Şabăr. 7. Curăfitor de cuie [polisseur de clous; Stift-putzerei; nail polisher; szegfenyezo dob; annapaT AJ1H OHHCTKH (lHJlH(|)qBKH) rB03fleft]. Mş.: Aparat format dintr'o tobă, în care se pun cuiele în rumeguş de lemn, şi se curăfă prin frecarea provocată prin rotirea tobei. 8. Curăfitor de funingine [soufflet de suie; Russblăser; soot blower; koromfuvo; npOAyBKa câ}KH, KonOTH] Mş.; Aparat în formă de feavă, pentru suflarea cu aer comprimat a fevi lor de fum şi a suprafefei exterioare a fevi lor fierbă- toare dintr'o căldare de abur. Serveşte pentru curăfirea fevilor de funingine şi de cenuşă. 9. Curăfitor de gaz [epurateur de gaz; Gas-reiniger; gas purifier; gâztisztito; ra300HHCTH-Tejlb]. Metl.: Dispozitiv folosit pentru separarea substanfelor finute de gaze în suspensie. Se trece gazul dela gura cuptorului prin şaci de praf de •6”î12m în diametru şi 10’"25 m înălfime, câte doi de fiecare cuptor. Apoi gazul se spală şi se răceşte în răcitoare speciale. Gazul răcit şi spălat se filtrează "pe cale uscată. 10. Curăfitor de gaze [epurateur pour Ies gaz; Gazreiniger; gas scrubber; gâztisztito;CKpy66ep, ra300HHCTHTeJIb]. Ind. petr.: Instalafie pentru separarea picăturilor de lichid (apă, fifeiu) antrenate de gaze care funcfionează după principiul separatorului de fifeiu, şi prin care trec gazele înainte de a intra în staţiunile de compresoare sau de desbenzinare. Se mai foloseşte, pentru cazuri speciale (conducte de gaze comprimate), curăfitul gazelor cu clorură de calciu, pentru a reduce la minimum umiditatea gazelor, cari pot provoca obturarea conductelor cu ghiafa formată din vaporii de apă antrenaţi de hidrocarburile cari constitue gazele. 11. Curăfitor de mină [curette; Raumloffel, Lof-felrăumer, Krătzer; scraper, cleaner, raker, pad-dle-staff; robbantolyuktisztito kanal; CKpenep, CKpe60K]. Mine: Unealtă ajutătoare folosită la făcut găurile de mină, formată dintr'o vergea de fier lăfită la capăt în formă de lingură. Curăfi-torul de mină ajuta la scos materialul desagre-gat, prin ciocnirea cu pistolul de mână. 12. Curăfitor de pietre, Birtley [epierreur B.; B. Steinausleser; B. stone separator; B. — fele kokivâlaszto berendezes; cenapaTop KaMHeft]. Ind. cb.: Dispozitiv folosit în industria car- bonieră pentru a separa cărbunele de şisturi (fig. 351). Are; un dispozitiv de separafie, care constă dintr'o serie de obloane cari primesc materialul şi distribue bucafile în şiruri; un dispozitiv care primeşte materialul astfel aranjat, dar care are o vitesă mai mare decât vitesa cu care vine materialul, aşa încât bucăfile sunt distanţate u-nele de altele — şi detectorul, care se compune din contacte metalice, elastice, legate la circuitul grilei unui tub termionic. Când bucăfile ating contactele, tensiunea grilei variază după rezistenfa lor. Dacă tensiunea este suficientă, tubul acfionează un releu care închide circuitul unui mecanism electric. Selectorul este o placă, aşezată ia extremitatea dispozitivului, care poate fi ridicată sau coborîta printr'un electromagnet situat deasupra ei. Dacă trece o bucată de cărbune, placa rămâne nemişcată. Dacă trece o bucată de steril, placa se deplasează şi antrenează bucata în afara circuitului. Dispozifiunile utilizate actualmente în practica permit tratarea produselor de calibre cuprinse între 50 şi 500mm. Cantitatea materialului de tratat determină numărul şi dimensiunile canalelor cu obloane prin care materialul circulă, 913 In forma sa cea mai simplă, dispozitivul selecfionează materialul în două clase: şisturile şi cărbunele. Cum ac|iunea mecanismului nu depinde de densitatea produselor, se pot realiza separări mai complexe, ca aceia a mixtelor sau a cărbunelui după diferite calităţi. ciocanul de mâna, sau dalta acţionată prin ciocanul pneumatic, etc.; curăfitor de locomotivă care curăfă diferitele piese ale locomotivelor; etc. 4. Curăfitorie de cereale [installation de net-' toyage pour cereales; Reinigungsanlage fur Ge-treide; cleaning installation for cereals; gabona- Fig. 377. Schema curăfitorului de pietre Birtley, în două etaje, a) alimentarea curăfitorului; b) distribuitor; c) detector; d) separator-selector; e) transportor-distanfator; f) evacuarea şisturilor; g) cărbune h) evacuarea cărbunelui; i) evacuarea mixtelor. 1. Curăfitor electric [epurateur electrique; elec-trischer Gasreiniger; electric gas purifier; villamos gâztisztito; 3JieKTpHHeCKHH ra300HHCTH-Tejlb], Ind. chim. sp.: Vas în care se face cură-jirea gazelor de bioxid de sulf, la prepararea acidului sulfuric. Gazele frec printr'o serie de site metalice între cari se găsesc sârme de ofel prin cari circulă un curent electric sub înaltă tensiune: 38 000 * ■ * 40 000 V. In aceste vase, gazele se curăfă de arsenul, de plumbul şi de zincul pe cari le confin, şi cari rămân sub forma de „praf de plumb". 2. Curăfitor [vidangeur; Âusrăumer; mine cleaner; kisegito bânyamunkâs; y6opiH,HK]. Mine: Muncitor minier necalificat, de obiceiu începător, însărcinat cu lucrări de curăfenie, ca aducerea apei, curafitul lămpilor, şi cu alte lucrări mărunte de ajutor pentru mineri. 3. Curăfitor [nettoyeur; Reiniger; cleaner; tisztitomunkâs; HHCTHJlbilţHK]. Tehn: Lucrător care are misiunea de a executa o lucrare de curăfire. Exemple: curăfitor de lingouri, care curăfă lingourile de bavuri şi taie capul pierdut cu feres-trăul mecanic; curăfitor de sgură, care curăfă sgura din .oalele de turnat sau din cuptoare (cubilou, cuptoare înalte, etc.) folosind dalta, ciocanul, etc.; curăfitor de piese turnate, care cu-răfă de bavuri piesele turnate folosind dalta şi tisztito berendezes; 3epH00HHCTHTejIbHaH yCTaHOBKa]. Mş.: Instalafie mecanică alcătuită din unul sau din mai multe aparate sau maşini, cu ajutorul cărora se execută operaţiuni pentru curăţirea cerealelor. Astfel de instalafii se găsesc la magazii de cereale sau de silozuri, la mori sau la fabrici de bere, etc. La un curăfitor se deosebesc: maşini pentru îndepărtarea corpurilor neaderente la granule (pământ, grăunfe străine, pietricele, bucăfele de fier, etc.), şi maşini pentru îndepărtarea corpurilor aderente la granule, ca: praf, coaja grăunfelor, vârfurile boabelor de orz, etc. Din prima categorie fac parte separatoarele, cari sunt echipate cu site de cernut pentru îndepărtarea boabelor străine; aspiratoarele, cari separă după greutate, cu ajutorul unui curent de aer şi al unui ciclon, care e folosit pentru îndepărtarea prafului mare sau a pământului neaderent la granule; trioarele, pentru scoaterea neghinei sau a altor boabe rotunde, sau pentru a separa boabele scurte de cele lungi, de exemplu pentru a separa orzul de secară, sau grâul de orz şi de secară, etc. [există trioare cu baterii de cilindri triori, trioare cu discuri (tip Carter), sau trioare spirale sau elicoidale pentru debite mici]; aparatele magnetice, pentru scos bucăţelele de fier; maşinile de sortat, pentru separarea boabelor după grosime, sortând pe calităfi 58 914 o aceeaşi specie (grâu, orz, etc.) totodată, boabele străine cari au rămas dela maşina de treierat şi dela separator şi trior; perietori, pentru curăţirea prafului de pe boabe, construite, de obiceiu, chiar pentru descojire, şi numite maşini descojitoare sau maşini descojitoare-perie-toare; maşini de cură-fit vârfurile boabelor de orz, etc. (fig 378). Maşinile de mai sus pot fi combinate într'un singur aparaf, cum sunt separatoarele - aspiratoare, etc, Pe lângă maşinile de curăfit propriu zise, de mai sus, la o curăfitorie mai sunt şi aparate auxiliare, ca; aspi ratoare sau ventilatoare, cicloane şi filtre de aer, pentru îndepărtarea prafului şi a şi îndepărtând, Fig. 378. Schema unei curăfi-torii de cereale, a) b) şi c) cântar automat de primire în depozite de intrare şi ieşire; d) separator-aspirator; aparat magnetic; 1) cilindri ptavei " rezultate dela de sor,are'' & ,rior cu disc; h> operafiunile de cură fire. Maşinile unei cură- maşină de ştufuit (de tăiat |epii); i) cântar automat de predare; ţitoriî se montează după l} siioi: k) asPira,or; '> venfi-categorii, în serie, iar la,or; m> ciclon pen,ru înde-cele de aceeaşi cate- plr,area prafu,ui- gorie, în paralel sau în baterie, pentru sporirea debitului. î. Curăţitul sălbaticului. Agr.; Operafiunea tăierii lăstarilor cari cresc din mugurii port-altoiului tăiat primăvara la cep, spre a nu prejudicia creşterea lăstarului rezultat din altoiu. Concomitent, se face legatul altoiului de cep. 2. Curbă [courbe; Kurve; curve; gorbe; KpH-Ban]. Topologie: Continuu (mulfime închisă şi conexă) cu o singură dimensiune. Este imaginea univocă a unui segment. — Un punct al curbei poate fi imaginea mai multor puncte de pe segment (punct multiplu). Cu introducerea punctelor multiple, conceptul de curbă pierde caracterul intuitiv. In adevăr, Peano şi Hilbert au arătat, prin exemple, că o imagine continuă a unui segment poate fi şi un pătrat. s. Curbă algebrică [courbe algebrique; alge-braische Kurve; algebric curve; algebrai gorbe; âJireâpanHecKafl KpHBan]. Geom.: Totalitatea punctelor din plan — sau dintr'un spafiu euclidian, ale căror coordonate satisfac o ecuajie algebrică. 4. Curbă anaiagmatică [courbe anallagmatique; anallagmatische Kurve; anallagmatic curve; anal-lagmatikus gorbe; anajiarMaTHHecKaa KpHBan]: Curbă care se transformă în ea însăşi printr'o inversiune convenabil aleasă. 6. Curbă analitică [courbe analytique; analytische Kurve; analytic curve; analitikus gorbe; aHâJlHTHHeCKaH KpHBafl]: Curbă ale cărei coordonate sunt funcfiuni analitice de un parametru. e. Curbă caracteristică [courbe caracteristique; charakteristische Kurve; characteristic curve; jelleg-zetes gorbe ; xapaKTepHCTHHecnaH KpHBan]. An. maf.: 1. Pentru o ecuafie cu derivate parţiale de ordinul întâiu şi lineară, fiecare dir curbele situate pe o suprafafă integrală, tangente în fiecare punct al lor la dreapta caracteristică trecând prin punctul considerat. — 2. Pentru o ecuafie cu derivate parfiale de ordinul întâiu, nelineară, fiecare din curbele situate pe o suprafafă integrală şi admifând ca tangentă în fiecare punct a! lor generatoarea de contact a planului tangent la suprafafă în punctul conside- rat, cu conul caracteristic care are vârful în acelaşi punct. — 3. Pentru o ecuafie cu derivate parfiale de ordinul al doilea, cu două variabile independente x şi y, de forma F(x, y, z, p, q, r, s, t) = 0, unde 02 _ _ _ jePz ~ $x ' q ~ Qy ' T ~ c)x2 ' s- c>2z t- J>!? , e)*c):y 1 c)y2 fiecare din curbele situate pe o suprafafă integrală şi care verifică ecuafia diferenţială ^ |f^-|d,d, + |d^=o. Ele formează, în general, două familii de curbe distincte. 7. ~ Cassini [courbe de C.; C. sche Kurve; C. 's curve; C.-fele gorbe; KpHBan KacCHHH]. Geom. pr.: Cuartice bicirculare, cari se pot defini metric astfel: Locul geometric al punctelor pentru cari produsul distantelor lor r±r2 la două puncte fixe F± şi F2 este constant: r1r2= c2. Partea reală a curbei este compusă din două circuite, dacă 2 c < F±F2I — dintr'un singur circuit care trece de două ori prin mijlocul segmentului F±F2 dacă 2 c — F±F2 (lemniscată) — şi dintr'un singur circuit simplu, dacă 2 c>F1F2 (ovala lui Cassini), (fig. 379). Raportând planul la un sistem de axe cartesiene rectangulare format din dreapta focarelor (axa focală) şi din mediatoarea segmentului focal Fi/v^ 2 a, ecuafia curbei este: (x2 + y2 + a2) — 4 a2x2 = K4. 915 1. Curbă ciclică, circulară [courbe cyclique (circulaire); zyklische, zirculare Kurve; cyclic curve; ci-klikus gorbe; iţHKJiHHeCKaa KpHBan]. Geom. pr.; Curba algebrică ce trece prin punctele ciclice ale planului. Curbele cari admit punctele ciclice ca puncte duble se numesc bicirculare. 2. ~ de derivafie [courbe de derivation; Ab-weichungskurve; branch curve; derivâcios gorbe; KpHBan OTBeTBJieHHH]: Curba care reprezintă, în plan, valorile derivafiei în funcfiune de distanfa lineară, s. ~ de probabilitate [courbe de probabilite; Wahrscheinlichkeitskurve; probability curve; va-loszinusegi gorbe; KpHBan BepoHTHOCTH]: Curba care reprezintă în ordonatele y funcfiuneay^fţx), al cărei produs prin dxdă probabilitatea ca un punct M să aibă o coordonată cuprinsă între x şix + dx, coordonatele x fiind trecute în abscise. 4. ~ eliptică [courbe elliptique; elliptische Kurve; elliptic curve; elliptikus gorbe, 3JiJiHnTH-Hecnan KpHBan]. Când coordonatele punctelor unei curbe se pot scrie ca funcjiuni eliptice de un parametru u, curba se numeşte eliptică, j Exemplu: Cubica y2-4x5 — g2x — g3, pentrucă se j poate punex=jj (u),y=(p’(u),(p (u)fiind funcfiunea j} a lui Weierstrass, iar derivata sa. 5. ~ Jordan [courbe J;J. Kurve;J. curve; J. - fele gorbe; KpHBan >Kop/ţaHa]. Topologie, Geom.: Imaginea omeomorfă (adică biunivocă şi bicon-tinuă) a unui segment sau a circumferenfei unui cerc. — In spafiul euclidian cu n dimensiuni, o curbă Jordan e mulfimea punctelor ale căror coordonate x;(i~ 1,2, ... n) sunt date de funcfiunile Xj = X; (t); i~ 1, 2, 3 ... n; x- fiind funcfiuni continue de parametrul t şi neexistând două valori *i=f=t2 cari să dea acelaşi punct al curbei (exceptând cel mult tt = 0 şi t2 = 1). e. ~ Lame [courbe de L.; L-—sche Kurve; L.'s curve; L. — gorbeje; KpHBan JIaMe]: Curbă care are, în coordonate cartesiene, o / x \ P- ( y \P' ecuafie de forma f — 1 +1^1 — 1» ^ ^iind rafional, pozitiv sau negativ. 7. ~ lui Watt [courbe de W.; W. sche Kurve; W.'s curve; W.—fele gorbe; KpHBan BaTTa]. Geom.: Curbă algebrică de gradul al şaselea , care are punctele ciclice ca puncte Fig. 380. Curba lui Walt. triple. Are un punct dublu cu tangente de lungă inflexiune. Are următoarea definifie cinematică: Locul descris de un punct M, situat pe latura BC a unui patrulater articulat, care are latura opusă AD fixă (lungimile AB, BC, CD, DA, MB, MC sunt fixe), (fig. 380). 8. ~ raţională [courbe unicursale (rationneile); raţionale Kurve; raţional curve; racionâlis gorbe; paiţHOHajibHan KpHBan]. Geom.: Curbă pentru care toate coordonatele rectilinii ale unui punct curent al ei se pot scrie ca funcfiuni raţionale de un parametru. Ex.: dreapta, conicele, cubica cu punct dublu. 9. ~ transcendentă [courbe transcendente; transzendente Kurve; transcendent curve; transz-cendens gorbe; TpaHClţeHfleHTaJlbHan KpHBan]: Curbă care nu e algebrică, de ex.: sinusoida. 10. Curbă [courbe; Kurve; curve; gorbe; KpHBan]. Fiz., Tehn.: Linie care reprezintă grafic o relafie dintre două mărimi variabile, trecute una în abscise şi cealaltă în ordonate. Exemple: 11. Curbă batimetrică. V. sub Curbă de nivel. 12. Curbă caracteristică de maşină, de aparat I sau de instrument [courbe caracteristique de machine ou d'appareil; Kennlinie der Maschine oder des Gerăts; characteristic line of a machine or of an apparatus; gep vagy muszer jellegzetes gor-beje; xapaKTepHCTHHecKan KpHBan ManiHHbi, annapaTa hjih HHCTpyMeHTa]. Mş.:Curbă care reprezintă grafic relafia dintre anumite mărimi cari interesează în studiul maşinilor, al aparatelor sau al instrumentelor. Sin. Caracteristică. îs. Curbă caracteristică de profil [courbe caracteristique du profil; charakteristische Profil kurve; characteristic profile curve; jellemzo szel-veny-gorbe; xapaKTepncTHHecKan KpHBan npo-cJ)HJin]. Av.: Fiecare din curbele cari reprezintă grafic valorile coeficienfilor de portanfă Cz, de rezistentă Cx, şi de moment Cm, în funcfiune de incidenfă i, adică de unghiul format de coarda profilului cu direcfia mişcării. Se trasează pe bază de măsurători efectuate în tunelul aerodinamic. 14. Curba consumatei specifice [courbe de la consommation specifique; spezifische Verbrau-chskurve; specific consumption curve; szpecifikus fogyasztâsi gorbe; KpHBan y/ţeJibHoro pacxo/ţa]: Curba consumafiei raportate la CP-oră, respectiv kWh, la o maşină de forfă, pentru diferite sarcini. - 15. Curbă de absorpfie [courbe d'absorption; Ab-sorptions kurve; absorption curve; elnyelesi gorbe; KpHBan a6cop6li;HH]. Fiz.: Curbă care reprezintă grafic variafia intensităţii unei radiafii, când trece printr'un mediu absorbant, în funcfiune de un parametru, ca numărul atomic al elementului absorbant, lungimea de undă a radiaţiei,etc. ie. Curbă de declin [courbe de declin; Ver-fallkurve; decline line; fogyâsi gorbe; KpHBan OTKJlOHeHHn]. Mine: Curba obfinută prin interpolarea grafică între vârfurile reprezentării grafice a producfiei reale a unei sonde de petrol. Pentru obfinerea acesteia se iau, în ordonate, producţiile medii zilnice de fifeiu din cursul unei luni, iar în abscise, timpul respectiv (luna). Pen- 58* 916 tru construcfia curbei de declin, se interpoleaza o curbă continuă între vârfurile liniei frânte obţinute prin procedeul de mai sus, după principiul echivalenfei ariilor interceptate, contate până la axa absciselor. La sondele cu mers neregulat al producfiei, operafiunea ia un caracter subiectiv de interpretare. Pentru comodilatea trasării curbei, reprezentarea se face în coordonate semi-logaritmice; timpul este trecut în abscise pe o scară cu diviziuni echidistante, iar producfia zilnică este reprezentată în ordonate la o scară io-garitmică. In aceste condifiuni, curba de declin a unei sonde cu declin constant este reprezentată printr'o dreaptă, ceea ce este deosebit de comod pentru extrapolări. 1. Curbă de egală iluminare [courbe d'egal eclairement; Kurve gleicher Belichtung; curve of equal illumination; egyenlo megvliâgitâsu pontok gorbeje; KpHBan paBHOro OCBem,eHHH]. Fiz.: Locul geometric al punctelor suprafejei unui obiect mat, în cari razele luminii directe dau aceeaşi iluminare. 2. Curbă de egală strălucire [courbe d'egale brillance; Kurve gleicher Helligkeit; curve of e-qual brightness; egyenlo csillogâsu pontok gorbeje ,-KpHBaH paBHOH HPKOCTh]. Asfr..'Locul geometric al punctelor suprafefei unui obiect lucios, cari reflectă în ochiul observatorului lumina unui acelaşi, paralel al bolfii cereşti. 3. Curbă de granulozitate [courbe granulome-trique; Sieblinie; granulation curve; rostâlâsi gorbe; KpHBaH rpaHyjlHlţHH]: Curbă de reprezentare grafică a dependenfei dintre diametrul ochiului de ciur (trecut în abscise) şi cantitatea procentuală dintr'un agregat, care trece prin ciurul re- kw 1500 noo 1300 1200 1100 1000 900 800 700 m m 300 200 100 0 2 ¥6 8 tO ?2 M 16 18 20 22 ZH-h Fig. 381 Curbele de încărcare a unei centrale electrice, penfru o zi de vară (lin‘ie întreruptă) fi pentru o zi de iarnă (linie plină). 1 ... _a k— \ ' V t < v 1 [\ \ <0k TIX . /M ! -H 1— 1 1 l .... „J JL specfiv (trecută in ordonate). V. şi sub Granulo-metrie. Sin. Curbă granuiometrică. 4. Curbă de încărcare a centralei electrice [djagramme de charge de la centrale electrique; Belastungskurve des elektrischen Kraftwerkes; load curve of an electric central station; villamos eromu megterhelesi gorbeje; KpHBan (AHarpaMMa) Ha-rpy3KH iţeHTpajibHOH sjieKTpocTamj.HH]. Elf,: Curba care reprezintă, în ordonate, sarcina unei centrale electrice, în kW, înfuncfiune de timpul trecut în abscise. Curba respectivă prezintă maxime sau minime pentru anumite ore din zi (fig. 381) pentru anumite zile ale săptămânii sau pentru anumite luni ale anului. Trasând curbele de încărcare ale unei centrale, în fiecare zi, pe foi subfiri de carton, timp de un an, şi apoi decu-pându-le şi suprapunându-le, se obfine un corp a cărui suprafafă reprezintă sarcina centralei în timpul unui an. 5. Curbă de magnetizare normală [courbe d'aimantafion normale; magnetische Kommuiie-rungskurve; curve of normal magnetisation; âra-mirâny vâltoztatâsi gorbe; KpHBan (flHarpaMMa) HopMajibHoro HaMarHH^HBaHHfl]. Elf.: Curba care uneşte, în reprezentarea grafică, vârfurile ciclurilor de istereză magnetică simetrice, corespunzătoare diferitelor valori maxime ale câmpului magnetizant exterior. 6. Curbă de neutralizare [courbe de neutra-lisation; Neutralisationskurve; neutralisation curve; semlegessegi gorbe; KpHBan Heft- pB TpaJlH3aiţHH]. Chim.: Curbă care se objine trecând în abscise canti-tăfile de acid* iar în ordonate. pe cele de bază necesare pentru a le neutraliza pe 10 cele dintâi, sau n reciproc (fig. 382). Curbele de neutralizare au forme caracteristice gradului de disociere al acidului studiat. Sin. Curbă de titrare. ?. Curbă de nivel [courbe de niveau; Schicht-linie; contour; reteg-vonal; KpHBaH ypOBHH, KOHTyp, rc>pH30HTajlb]. Geod.: -1. Linia care uneşte punctele scoarfei terestre de egală cotă fafă de elipsoidul de referinfă. Se deosebesc: curbe de nivel altimetrice (linii cari unesc punctele de egală altitudine ale formelor de relief ale uscatului) şi curbe de nivel batimetrice (linii cari unesc punctele de egală adâncime ale reliefului fundului mărilor şi oceanelor). — 2. Linia de intersecfiune a suprafefei scoarfei terestre (pe porfiuni mici) cu planul orizontal situat la înălfimea h dela nivelul mării, înălfime ce caracterizează curba de nivel respectivă.—3. Curbă 30%d 6 ¥20 Fig. 382. Curbă de neutralizare. 917 care se găseşte pe o suprafafă echipotenfială în câmpul de gravitafie terestru. 1. Curbă de putere [courbe de puissance; Leistungskurve; power curve; teljesitmenyi gorbe; KpHBan MOHţHOCTH]. Mş.; Curbă care reprezintă variafia puterii, la admisiune constantă, în funcfiune de turaţia unei maşini de forfă. Se ridică la bancul de probă (fig. 383 a). Fig. 383 a. Curba caracteristică de putere a unui motor cu explozie, uşor. P) putere; N) turafia; OA) puterea creşte, cuplul motor mediu, constant; AB) puterea creşte lent, cuplul scade; BC) puterea scade, cuplul scade. Se trasează, de obiceiu, o familie de Z^ astfel de curbe, pentru diferite admisiuni, între o turafie minimă de funcfionare stabilă, şi o turafie maximă, dela care puterea motorului începe să scadă simfitor. Penfru motoarele de aviaţie, se pleacă dela aceste curbe şi se calculează puterea la diferite 2 altitudini cu turafii şi admisiuni constante, corespunzătoare regimurilor nominale în n sbor (fig. 383 b). p 2. Curbă de răcire Fig. 383 b. Cuba de variaţia a [courbe de refroidis- puterii cu al)iludinea. sement; Abkiihlungs- z altitudine. P putere. f) motor kurve; cooling curve; fSr8 compresor. (l) mo)or cu com. lehulesi gorbe, KpH- presori cu un efaj; ///^ motor cu Ban OXJiaTK/ţeHHHJ. compresor, CU două etaje; 1) şi 2) Met/.: Curbă care re- primu| şi aj doi|ea etaj prezintă grafic, în ordonate, temperatura unui corp în timpul răcirii, în condifiuni neschimbate, în funcfiune de timpul care e trecut în abscise. Aliajul a cărui curbă de răcire e reprezentată în fig, 384 are două puncte de transformare, la temperaturile de 900° şi 800°. Punctele de transformare, ca şi punctul de solidificare T, sunt caracterizate prin variafii brusce ale direcţiei curbei, cari reprezintă întârzierea răcirii, datorita căldurii ce se desvoltă la solidificare sau la transformările alotropice în stare solidă. s. Curbă de răspuns [courbe caracteristique; Kennlinie; characteristic line; jellemzo gorbe; xapaK-TepncTHHecKaH KpHBan]. Acuşi.f Telc.: Dacă fa intrarea într'un sistem acustic, elastic, elecfroacustic, etc., se aplică o anumită mărime, de ex. o presiune, o tensiune electrică, etc., sub ac-jiunea căreia sistemul trebue să dea, la ieşire, o anumită (eventual altă) mărime, de ex, o putere, un curent electric, etc., curba care reprezintă grafic dependenta mărimii dela ieşire, de mărimea dela intrare, se numeşte curba de răspuns a sistemului. 4. Curbă de repartifie spectrală a energiei [courbe spectrale relative; Kurve der spektralen Energieverfeilung; relative spectral curve; spek-trâlis energia elosztâsi gorbe; OTHOCHTGJlbHan cneKTpajibuan KpHBan], V. Curbă spectrală relativă. 5. Curbă de sbor [courbe de voi; Flugkurve; flight curve; repulesi gorbe; KpHBan B3Jl6Ta]. Zoo/.: Curba care reprezintă grafic, în ordonate, procentul de adulţi ai unei anumite specii de insecte cari încep să sboare, în funcfiune de vârsta lor, trecută în abscise. Se foloseşte ca bază pentru determinarea momentului aplicării mijloacelor de combatere a insectelor. e. Curbă de spălare [courbe de lavage; Waschkurve; washing curve; mosâsi gorbe; KpHBan npOMbiBaHHH] Ind. cb.: Sistem de trei curbe cari reprezintă, în funcţiune de densitate, •proporţiile de steril, de cenuşi elementare şi de cenuşi, integrale dintr'un cărbune. Aceste fracţiuni se stabilesc în laborator, prin trecerea succesivă a unei probe medii din cărbunele de studiat, printr'o serie de lichide de diferite densităţi (d =1,1 '’^.O), cari se obţin prin amestecuri de tetraclorură de carbon (d* 1,58) cu benzină (d. 0,88) sau bromoform (d. 2,88). ?. Curbă de stabilitate [courbe de stabilite; Stabilitătskurve; stability curve; âllekonysâgi gorbe, egyensulyi gorbe;KpHBanCTa6HJlbHOCTH, yCTOHHHBOCTH]. Nav.: Curbă ale cărei abscise reprezintă unghiurile de înclinare a navei, iar ordonatele, braţul momentului de stabilitate sau însuşi momentul de stabilitate. Când curba este deasupra liniei absciselor, stabilitatea este pozitivă, iar când e dedesubtul liniei absciselor, stabilitatea este negativă. Pentru fiecare deplasament corespunde o curbă de stabilitate a nave;. sr \ 1 \ \ Jr> \ & \ t 20 w 60 80 min Fig, 384, Curbă de răcire. 918 î. Curbă de stabilitate a avionului [courbe de stabilite de l'avion; Stabilitătskurve des Flug-zeugs; stability curve of the airplane; repulogep âllosâgi gorbeje; KpHBaH yCTOHHHBOCTH caMO-JieTa]. Av.: Curba care indică acfiunea ampenajelor în funcfiune de incidenfa aripii. Curba poate arăta stabilitate, când unei trageri a manşei îi corespunde o majorare a incidenfei şi unei împingeri o micşorare a incidenfei, sau instabilitate, când în domeniul incidentelor uzuale se produce inversiunea comenzilor. 2. Curbă de utilizare [courbe d'utilisation; Gebrauchskurve; utilisation curve; hasznâlati gorbe; KpHBaH yTHJlH3au;HH, HCII0JIb30BaHHH]. Mş.: Curba variafiei puterii efective a unui motor uşor, la banc, în funcfiune de turafie, realizată prin acfionare asupra manetei de gaze, motorul fiind frânat în condifiuni asemănătoare cu acelea din serviciu. Caracterizează, de fapt, condifiunile de frânare, şi deci puterea absorbită în serviciu, la diferite turafii, de organele antrenate de motor. s. Curbă dromocronica [courbe dromochro-nique; Laufzeitkurve; dromochronic curve; ido-tartam-gorbe; OIIbITHaH KpHBaH BpeMCHH npo6era]. Tehn.: Curba experimentală care reprezintă, în ordonate, timpul, iar în abscise, spafiul parcurs în sol de o undă elastică, măsurat dela punctul în care se produce o explozie, în vederea determinărilor geofizice pe bază seismică. 4. Curbă fotomefrică [courbe phofomefrique; Lichfverteilungskurve; polar curve of light dis-tribution; fotometrikus gorbe, fenyeloszlâsi gorbe; (jDOTOMeTpHHecKan KpHBan], Sin. Emisiune indicatoare de 5. Curbă funiculară [courbe funicuiaire; Seil-kurve; funicular curve; kotelgorbe; KpHBaH npOBeca KaHaTa]: Curba limită a poligonului funicular, pentru foarte multe forfe. Pentru forfe verticale, ecuafia ei diferenţială e Hd^~P' unde H este fracfiunea la vârf raportată la unitatea de Iun- - Fi9- 385. Curbă funiculară. gime de arc de curbă, iar p sarcina. Când p e uniform repartizat pe orizontală, curba funiculară e o parabolă; când p este uniform repartizat pe arcul de curbă, curba funiculară e un lănfişor (fig. 385). 6. Curbă granuiometrică [courbe granulo-metrique; Kornungskenniinie; granulafion curve; szemcse-osszefetel gorbeje; rpaHyjlOMeTpH-HecKaH KpHBan]. Sin. Curbă de granulozitate (v.). 7. Curbă limită [courbe limite; Grenzkurve; limitcurve; hatârgorbe;KpHBaH JlHMHT]. Termod.: Curbă care separă pe o diagramă două domenii sau două stări diferite. Exemplu: Curba limită Suprafaţă n 1 de încărcătre P din diagrama p v, respectiv TS sau IS, care separă domeniul aburului saturat de cel al aburului supraîncălzit. 8. Curbă liquidus. V. Liquidus. 9. Curbă metacentrică [courbe metacentrique; metazentrische Kurve; metacentric curve; mefa-centrikus gorbe; MeTaiţeHTpHHeCKaH KpHBafl], Av.: Curbă înfăşurătoare a rezultantelor for- ţelor aerodinamice cari acfionează asupra unui profil la diferite incidenfe. Prezintă importanfă în studiul stabilităţii statice a avionului. 10. Curbă solidus. V. Solidus. 11. Curbă spectrală relativă [courbe spectrale relative; relative Spekfralkurve; relative spectral curve; szpektrâlis energia -elosztâsi gorbe; cneK-TpajihHan KpHBan OTHOCHTejibHan]. Fiz.: Curbă care reprezintă grafic repartifia intensităfii unei radiafii în funcfiune de lungimea de undă a radiafiilor monocromatice componente. 12. Curbă fensiune-lungire specifică [courbe tension-allongement; Spannungs-Dehnungs-Linie; stres-strain curve; feSziiltsegi-nyulâsi gorbe; KpHBaH HaTHJKeHHH-y/yiHHeHHH]. Rez. mat.: Curba care reprezintă în abscise lungirea specifică a unui material supus la întindere sau la compresiune, în funcfiune de tensiunea (efortul specific, re-zistenfa) de întindere, respectiv de compresiune, o, trecută în ordonate. Prezintă următoarele puncte importante pentru caracteristiceie materialului: Limita de proporfionalitate (op), până la care lungirile specifice sunt proporfionale cu tensiunile; limita de elasticitate, până la care materialul revine la forma inifială după descărcare; limita de curgere (of), Ia care începe deformarea plastică a materialului (creşterea lungirii specifice fără o creştere a tensiunii); tensiunea maximă (smax) care poate fi stabilită în material, şi după atingerea căreia lungirea specifică creşte la tensiune descrescătoare, şi rezistenfă la rupere or, mai mică decât omax , la care se rupe materialul, şi căreia îi corespunde lungirea specifică Ia rupere sr (fig. 386). 13. Curbă [courbe; Kurve; curve; gorbe; KpHBaH]: Piesă cu o linie curbă a centrelor de greutate ale secfiunilor ei. Exemplu: 14. ~ cu manşon [coude â manchon; Kriim-mer mit Muffe; quarter bend with muff; karmantyus 919 konyok; Kojietto, KOJieH^aTan Tpyâa] Tehn.: Piesă fasonată, din fontă turnată, asfaltată, de forma unui tub în arc de cerc şi având un manşon. Se foloseşte la instalafiile de alimentare cu apă. Dimensiunile sunt standardizate. Sin. Piesă K dacă R — 10 D, şi piesă L dacă R=S D. V. şi sub Fasonate, piese 1. Curbă aerologică. V. sub Diagramă aero-logică. 2. Curbă de egală umezeală specifică. V. sub Diagramă aerologică. 5. Curba înălfimilor. V. Diagramă aerologică. 4. Curbarea lemnului [courbure, cintrage, de-jettement du bois; Ziehen des Holzes, Krummen des Holzes; warping; a fa gorbitese; KOpodJieHHe cTHrHBâHHe hjih HCKpHBJieHHe #epeBâ]. Cs.: Operafiunea prin care se dau forme curbe pieselor de lemn pentru construcfii. 5. Curbele caracteristice ale turbinei [courbes caracteristiques de Ia turbine; charakteristische Turbinenkurven; characteristic curves of the turbine; turbina jellegzetes gorbei;xapaKTepHCTHHecKHe, KpHBbie Typ6HHbl]. Mş.: Curbele cari reprezintă puterea turbinei în funcfiune de turafie şi de debitul de apă. Când se introduce şi valoarea randamentului mecanic, curba este o parabolă care intersectează în două puncte axa absciselor şi se numeşte şi curbă în scoică. e. Curbele de debit ale compresorului [courbes de debit du compresseur; Drosselkurven des Verdichters; output diagrams of the compressor; legsiirito teljesifmeny — gorbek; KpHBbie npoH3BO^HTejibHOCTH, MOII^hocth]. Mş.: Curbele caracteristice ale compresorului centrifug, cari reprezintă debitul aspirat, în funcfiune de presiunea realizată sau de lucrul mecanic cheltuit. Curbele se ridică prin obturarea progresivă a aspirafiei sau a refulării compresorului şi măsurarea lucrului mecanic corespunzător, unei turafii constante. Penfru fiecare turafie corespunde o curbă de debit. 7. Curbele Toile [courbes T.; T. Kurven; T. curves; T. gorbek; KpHBbie T.]. Mş.: Curbele caracteristice ale regulatorului, trasate după procedeul Toile. Toate punctele de intersecţiune ale acestor curbe cu o dreaptă care trece prin originea sistemului de coordonate, corespund unei anumite turafii. Din ele se poate determina gradul de neregularitate al regulatorului, iar curbura acestor linii dă comportarea regulatorului în ce priveşte stabilitatea lui în serviciu. 8. Curbimefru [curvimetre; Krummungsmesser; curvimeter; gorbiiletmero; H3MepHTejlb KpHBblx]: Instrument topografic penfru măsurarea pe hartă a distanfelor de-a-lungul liniilor de comunica)», etc. Se construesc: curbimetre cu şurub, formate dintr'o rotifă care se deplasează de-a-lungui unui şurub, distanfa parcursă printr'o rotire fiind determinată purtând instrumentul în sens invers, pe scara grafică a hărfii — şi curbimetre cu cadran, formate dintr'o rotifă care mişcă un ac indicator plasat în fafa unui cadran; distanfa se determină prin citire directă pe cadran{ care are mai multe scări, după scările folosite obişnuit în Topografie. 9, Curbură [courbure; Krummung; curvature; gorbulet; H3rn6, KpHBH3Ha]: inversul razei de curbură într'un punct al unei curbe. E limita raportului dintre unghiul format de două tangente şi lungimea arcului dintre cele două puncte de contect ale lor, când această lungime tinde spre zero, astfel încât cele două puncte de contact să tindă către punctul Ia care se referă curbura. ,10. Curbura căii [courbure de Ia voie; Bahn-krummung; bend, turn; pâlyagorbulet; KpH-BH3Ha, H3rn6 nyra]. Corn.; Curbura axei unei linii ferate sau a unei şosele. ii. Curbura suprafefei [courbure de surface; Fiăchenkrummung; curvature of the surface; feluletek gorbeje; KpHBH3Ha nOBepxHOCTH]: 1. Curbura unei suprafefe întrfun punct (nesingular) P al ei se obfine (v. m. j.) cu ajutorul curburii curbelor C trasate pe suprafafă şi trecând prin M. Următoarea teoremă, datorită lui Meusnier, permite să se restrângă clasa curbelor C la secţiunile plane ale suprafefei prin plane normale pe suprafafă în punctul P: Centrul de curbură referitor la punctul M al unei curbe C este proiecfia pe planul osculator la C, în punctul P, a centrului de curbură al secfiunii normale care are aceeaşi tangentă în P. — Un plan normal pe suprafafă este definit printr'un vector unitate un fix, situat pe normala la suprafafă, şi un vector unitate variabil , situat în planul tangent. Curbura secfiunii normale definite de acest plan se obfine considerând vectorul normal u'H într'un punct P* vecin cu P, situat pe această secfiune normală, şi formând următoarea limită u — u d u lim _________*=_L. P'->P F P ds Lungimea proiecfiei pe direcfia lui u( a acestui vector limită este egală cu curbura secfiunii normale, iar direcfia lui, care e paralelă cu planul tangent, se numeşte direcfia conjugată direcţiei ut .Vectorii conjugaţi cari corespund diferitelor QS orientări definita de vectorii unitate j^sunt cuprinşi în planul tangent şi depind linear de ei, adică du —- sunt componentele vectoriale, după direcfiile ds ut, ale unui tensor de ordinul al doilea şi simetric. Cele două direcţii principale ale ten-sorului se numesc direcţii principale ale suprafeţei în punctul P, şi sunt perpendiculare între ele. Curburile secţiunilor normale cari corespund acestor direcfii se numesc curburile principale ale suprafefei. Cunoaşterea direcfiilor şi a curburilor principale implică cunoaşterea curburii oricărei secţiuni n6rma!e, deci a oricărei curbe care trece prin P, — Curbura totală a unei suprafeţe într'un punct al suprafefei este ega|§ cu 920 produsul curburilor principale în acel punct. Proprietatea cea mai importantă a curburii totale este invarianja ei fafă de deformările isome-trice ale suprafefei (Gauss). Ea e deci determinată de pătratul elementului de arc d*2 în funcfiune de coordonatele curbilinii. — Curbura mijlocie a unei suprafefe este egală cu suma curburilor principale (Suprafefele cari au curbura medie nulă în fiecare punct se numesc suprafefe minime.) 1. Curbura trunchiului [courbure de la tige, courbure du tronc; Krummwuchs, Krummschaf-tigkeit; bending of the Irunk; fatorzs gorbulete, gorbe noves; KpHBH3Hâ cTBOJia OţepeBa)]. Silv.: Săgeata care corespunde unităfii de lungime din axa curbă a unui trunchiu de arbore. Unghiul la centru ac corespunzător unităfii de lungime de axă aproximată printr'un arc de cerc e numeric egal cu valoarea reciprocă a razei de curbura (curbura geometrică a arcului), iar săgeata corespunzătoare h e ' r «,"i «c T-----1 — cos— — 1 “c L 2 J 8 unde ultima aproximafie e valabilă pentru af foarte mic — şi aceasta corespunde numeric la o optime din curbura geometrică. 2. Curbură, mărimi de ~ [grandeurs de courbure; Krummungsgrossen; curvature defining values; gorbuleti ertekek;BejIHHHHblKpHBH3Hbl]: Mărimi măsurabile cu ajutorul balanfei de torsiune supusă câmpului de gravitafie, şi cari definesc curburile principale locale ale suprafefelor lui echipofenfiale. Dacă U (x, y, z) e potenfialul câmpului de gravitafie într'un sistem cartesian normal (Oz verticala coborîfoare, Ox orizontala cu direcfia N), mărimile de curbură sunf Uă ~Şy2 d2u 9*2 ?l x9 s. Curbură, rază de V, Rază de curbură. 4. Curbură, tensor de ~ [tenseur de courbure; Krummungstensor; tensor of curvature; gorbuleti tenszor; TeH30p KpiîBH3Hbl]. Maf.: Dacă se poartă prin transport pa- \ ^ ralel un vector Ă, de compo-nenfe contrava- i rianfe A1, înfr'o i ^ multiplicitate cu n dimensiuni şi cu ] conexiune afină, * ' j v> de-a-lungul con- * ,'fOi \ & Pi inifial 0lt ei nu mai are, în general, direcfia pe care o avea înainte de transportul paralel (fig. 387). Limitele catului diferenfelor dintre componentele lui contravariante (A1'+' § SA1), după readucerea în 0± şi înainte de transport (A1), prin produsul creşterilor &u\v ale celor doi parametri, poate defini deci componentele contravariante Cl ale unui vector: Cl~ lim £ § A1 — lim “7777 £ Vy A1 dxr, Av~>0 Av—>0 unde s'a folosit expresiunea lui Sv4l corespunzătoare transportului paralel (v. sub Conexiune afină) iar integrala se efectuează de-a-lungul conturului patrulaterului curbiliniu. Dacă A1 şi Y\r sunt valori corespunzătoare unui punct P(u,v), valorile corespunzătoare punctului Pr (u-^bu, v + &v) sunt A1 -VlkrAk\ (ŞxŢ v aă/a** \ - — § U --j- 'dv 7Sv) RknZ turului unui patru- f later . curb / Oi Oă 03 04, for------------- mat de curbele ut * / 1 U -f- & U Ş\ V, V Fig. 387. Determinarea tensornlui ale unei familii de de curbură, curbexk = xk(uyv), care depinde de cei doi parametri u şi v, când vectorul revine în punctul fiindcă vecforuM1 e transportat paralel. Dacă se calculează integrala curbilinie cu valorile lui Â' şi Tlkr corespunzătoare punctelor P± (» + J ^ U, v)\ P2(u + b.u,vjr\kv), Pg (# + J A şi P4 (u, v + i A v), şi se trece la limită, se obfine: c‘=i unde sumarea se efectuează independent pentru fiecare din indicii k, p, r, dela 1 până la n, iar tensorul de ordinul al patrulea, nurpit tensorul de curbură are componentele cu expresiunea: aii ă . ă . El se numeşte şi tensorul lui Riemann-Christof- fel. Se observă că §/4* e şi diferenfa dintre componentele vectorilor cari se obfin transportând .paralel vectorul A% odată după 01020;}, şi odată după 010403. Dacă se confundă deci u cu*^ şi v cu x , Cl devine egal cu diferenfa D dintre derivatele covariante £^7 ale lui A1, odată în ordinea, de derivare în raport cu x^ şi x, şi apoi în ordine inversă, adică: D*A‘ D*Al ^ ■ k Dx" Dx' Dx Dxp ti k,p Derivatele covariante de ordinul al doilea depind deci de ordinea de derivare, în toate mul-tiplicităfile al căror tensor de curbură e diferit de zero. In multipli citaţi le metrice, componentele F 921 conexiunii afine, şi deci şi tensorul de curbură, depind de tensorul metric gCondifiunea necesară şi suficientă ca spafiul să fie euclidian, este ca tensorul de curbură să fie identic nul. Din fensorul Rfrs se obfine, prin contracfiune, ten- sorul de ordinul al doilea R„. joacă, un rol important în Teoria relativităfii generale, şi, prin înmulfire a componenţilor lui cu gv şi o nouă contracfiune, scalarul R — gHVR , numit curbura scalară. Când spafiul riemannian are numai două dimensiuni, singurele componente ale tensorului Rlj%rs cari nu se anulează identic coincid, până la semn, cu scalarul R, care e identic cu curbura totală a spafiului riemannian considerat ca o suprafafă situată în spafiul euclidian cu trei dimensiuni, 1. Curchia, calcar de ~ [calcaire de C.; C. Kalkstein; C. limestone; C. meszko; H3BeCTHHK K.]. Geol: Calcar grosolan, coraligen, de vârstă for-toniană, desvoltat pe marginea de Nord a basmului terfiar dela Bahna, 2. Curcubeu. V, sub Meteori optici, s. Curcudel. V, Corcoduş. 4. Curea [courroie; Riemen; driving belt;szij; npHBOflHOH peMeHb]: Bandă continuă, flexibilă şi extensibilă, cu ajutorul căreia se poate transmite mişcarea de rotafie şi puterea corespunză- toare dela un arbore la altul, prin intermediul rofilor de curea. La o acfionare prin curea se distinge: roata conducătoare (motoare), roata condusă (antrenată) şi cureaua, care înfăşură parfial fiecare roată (fig. 388). Pentru ca antrenarea să fie? posibilă, trebue ca forfa dela periferia rofii conduse să fie inferioară forfei de aderenfă de pe roata respectivă, adică să nu alunece cureaua pe rofi. Forfa de aderenfă este cu atât mai mare, cu cât vitesa de antrenare este mai mică, coeficientul de frecare dintre curea şi rofi este mai mare, şi unghiul de înfăşurare pe roata de diametrul cel mic, este mai mare. Vitesele de rotafie ale celor două rofi antrenate prin curea sunt invers pro-porfionale cu diame-trii lor. Cureaua se montează cu o tracfiune aproximativ de trei ori mai mare decât cea de lucru. Prin rotirea Fig. 388. Acfionare prin curea» a) roată conducătoare; b) roata condusă; c) brâu! conducător; d) brâu! condus; a) unghiul de înfăşurare; -►sensul de mişcare. rofii conducătoare, brâul tras (conducător) este acfionaf de o forfă mai mare decât aceea care acfionează brâul purtat (condus), Fig. 389. îmbinări de curele. a) prindere cu şuruburi; b) coasere cu cureluşe; c) coasere cu fir metalic; d) prindere cu agrafe; e) prindere cu plăcufe şi şuruburi cu piulife; f) prindere cu nituri; g) prindere cu nituri, cumarg:ni!e răsfrânte; h) prindere pr.n lipire; /) legătură cu articulafie. 922 diferen{a dintre ele fiind egală cu forfa motoare de pe roaia conducătoare. Pierderile de energie cauzate de antrenarea prin curea provin din frecarea în palierele arborilor, din forfele de tracfiune ale celor două brâie, din alunecarea corepunzătoare extensibilităţii curelei, şi din rigiditate. Randamentul e de cca 0,95 •••0,98. Cureaua este cu atât mai economică, cu cât diametrul rofii conducătoare şi vitesa de rotafie sunt mai mari. — Prescripţii generale: vitesa periferică să fie cuprinsă între 10 m/s şi 30 m/s; distanfa admisibilă între arbori, maximum 10 m; la curele orizoniale, brâul conducător să fie jos. — Cele două capete ale curelelor se pot îmbina prin lipire, prin coasere cu fir metalic sau cureiuşe,prin nifuire, prindere cu şuruburi şi piulife, şi cu agrafe (fig. 389). După modul de montare a curelei, deosebim: î. Cuiea prin conducere proprie [courroie guidee par elle-meme; selbstfuhrender Riemen; seif guided belt; onvezeteses szij; caMOCTOH-TejibHO Be/ţymHH peMeHb], când cureaua se ghidează prin ea însăşi. 2. ~ cu roată de conducere [courroie â galet; Riemen mit Leitrolle; belt with idler; irâny târcsâs szij; peMeHb c HanpaBJiHioiiţHM, HaTH-îKBblM POJIHKOM], când arborii au pozifii cari cer curelei orientări speciale. Condifiune esenţială: linia de intersecfiune a celor două plane mediane ale rofilor să treacă prin punctele unde cureaua părăseşte rofile (fig. 390). Fig. 390. Curea cu rofi de conducere, a) roată conducătoare; b) roată condusă; c) brâul conducător; d) brâul condus; e) roată de conducere cu ax reglabil; f) arbori cu axele aşezate oricum. 8. ~ cu roată înfăşurăfoare [courroie a galet /T\ t * \ -------1-----L V 1 / V i y Fig. 391. Curea cu roată înfăşurătoare. Sj) brâul conducător; S2) brâul condus. 6 < S' ,5. şi distanfa dintre arbori este prea mică pentru a enrouleur; Riemen mit Spannrolle; belt with rol-ler; feszitotârcsâs szij ; peMeHb e BaMaTbiBa- IdlţHM POJIHKOM]: Se foloseşte o roata de diametru mic, situată pe curea între cele două rofi de transmisiune pentru a mări astfel unghiul de înfăşurare, şi deci suprafafa aderentă. Cazuri curente: când raportul dintre diametrul rofilor mari, şi mici, este 7-1 da un unghiu de înfăşurare suficient. Eventual, roata de înfăşurare este. presată printr'o contragreutate, mărind şi forfa aderentă specifică (fig. 391). 4. ~ dreaptă [courroie droite, courroie ou- verte; offener Riemen; open belt; egyenes szij; OTKpbiTbiă (HenepeKpecTHbiâ) peMeHb], când arborii au axele paralele şi vitesele lor unghiu- ' lare sunt omoparalele. c Distanfa e > 2D, D şi d fiind diametrii roţilor. Sin. Curea deschisă. 5. ~ încrucişată [courroie croisee; gekreuzter-Riemen; crossed belt; ke-resztezett szij; 3aKpbI- £ TbiH (nepenpecTHbiH, nepeKpemPHHbiH) peMeHb], când arborii au axele paralele şi vite-sele lor unghiulare sunt Fig' m c"r“ antiparalele (tig. 392). a>r0,a,is b>r°a 3 D, —y < 6. de înfăşurare;sensuldemiş-d care. 6. ~ semiîncrucişafă [courroie demicroisee; halbgeschrănkter Riemen, Halbkreuzriemen; half-cross belt, quarter turn belt; felig keresztezett szij; nojiynepenpecT-hhh, nojiynepeKpeiiţeHHbiH peMeHb], când axele arborilor sunt ortogonale una pe alta, sau formează un unghiu oarecare (fig. 393) e ^ 10^ dl unde d este diametrul rofii conducătoare şi l este lăfimea curelei. Trebue respectată condifiunea de sub Curea cu roată de conducere. După forma secfiunii curelei, deosebim: 7. Curea dublă [courroie double; Doppelriemen; double belt; kettos szij; ABOHHOH peMeHb], când cureaua de piele este făcută din două foi suprapuse şi solidarizate. O curea dublă poate transmite o putere cu cca 50% mai mare decât cea transmisă de o curea simplă cu ,g** ur®^ aceeaşi secfiune. semnncrucţatî. 8. ~ multiplă [courroie multiple; Mehr-facherriemen; multiple belt; tobbreteguszij; CJlOJKHblH peMeHb], când cureaua de piele este din mai multe foi suprapuse şi solidarizate. 9. ~ plată [courroie plate; Flachriemen; flat belt; lapos szij; njIOCKHH peMeHb], când forma secfiunii este un dreptunghiu. 10. Curea trapezoidală [courroie trapezoîdale; Keilriemen; cone belt;ekszij; Tpane30HAaJlbHblfi peMeHb], când secfiunea este trapezoidală, laturile neparalele formând un unghiu de 923 320,,*38°. Transmisiunea se realizează prin mai multe curele aşezate pe rofi cari au la periferie crestături longitudinale, cu profilul curelei. Curelele sunt continue, din cauciuc, cu inserjii de pânză, iar raportul —j ^ 10 a (fig. 394). După materialul din care se confecfionează, deosebim: Fi9- 394* î. Curea articulată. V. Curea Curea «rapezoidais. din făşii de piele. 2. ~ de balafa [courroie en balata; Bala-tariemen; balata belt; balataszţ; 6aJiaTOBblH npHBOflHOH peMeHb]: Curea constituită din făşii de pânză de bumbac, prinse între ele prin balata (varietate de guiapercă) şi cilindrate la mare presiune. Are suplefă şi aderenfă mare; rezistă la umezeală. Se foloseşte mai ales la maşinile electrice. s. ~ de bumbac (courroie en coton; Baum-wollriemen; cotton belt; gyapotszij; XJIonnaTQr 6yMa>KHblH npHBOAHOft peMeHb]; Curea constituită din pânze de. bumbac, încleite. E higro-scopică. Se foloseşte la puteri şi vitese mari. 4. ~ de cânepă [courroie en chanvre; Hanf-riemen; hemp belt; kender szij; neHbKOBblH npHBOAHOH peMeHb]: Curea lucrată din cânepă, pentru vitese periferice de ]Q ^ v ^ 20 m/s. E higroscopică şi pufin rezistentă. 5. ~ de gumă [courroie en caoutchouc; Gummitreibriemen, Gummiriemen; rubber belt; gumiszij;KayHyKOBblHnpHBO£HOH peMeHb]: Curea de cauciuc, cu inserfii de pânză. 6. ~ de păr de cămilă [courroie en poil de chameau; Kamelhaarriemen; camei hair belt; te-veszorszij; npHBO^HOH peMeHb H3 Bep6jIIO}Kb-en niepCTH]: Curea lucrată din păr de cămilă; e rezistentă la vapori alcalini, la abur şi aer liber. 7. ~ de piele [courroie en cuir; Lederrie-men; leather belt; borszij; KOmaHblH npHBOfl-HOH peMCHb]: Curea de piele de cornute, tăbăcită cu mijloace minerale (săruri de calciu, de fier, etc.) sau vegetale (coajă de stejar, de molift, etc.), primele având calităfi superioare. Dimensiunile uzuale : Lăfimea tn mm 25 ... 65 j 65 ... 100 I 100 ... 180 | 180 ... 360 i Grosimea în mm 3 ... 4 | 4 ... 5 j 5... 6 '6... 8 | Trebue ferită de unsori şi de uleiuri minerale. Se degresează cu o pastă de argilă cu benzină. Se spală cu apă cu săpun, caldă, şi se unge cu untură de peşte. I se măreşte aderenfa prin scurtare sau, mai pufin recomandabil prin frecare cu colofoniu. 8. ~ din făşii de piele [courroie â maillons, courroie articulee; Gliederriemen, Ketlenriemen; link belt, chain belt; borlânc szij; C0CTaBH0H peMeHb, njiacTHHHaTan npHBo/ţHan iţenb]; Curea constituită din făşii mici de piele, puse pe muchie şi articulate între ele prin nituri (fig. 395). Poate transmite o putere cu 30% mai mare decât o curea triplă de aceeaşi secfiune E folosită Ia puteri mari şi distanfe mici. Sin. Curea articulată. 9. Curea de margine [courroie guide; Deckelriemen; guide belt; szitafedel szegelyszij; HanpaB-JIHKDIHHH peMeHb]; Curea de cauciuc, de secfiune pătrate, aşezată pe marginile unei site, pentru a limita întinderea materialului pe sită. Se foloseşte în industria hârtiei. 10. Curea de transport [cour- roie pour transport; Forderband, laufendes Band; transport band, band carrier; szâllito szij; HO/ţ- Fig* 3,t5\. BHJKHoă TpaHcnopTHbiH pe- Curead,n fa?"de MeHb HJIH JieHTa]: Curea de piele textile, de cauciuc sau de ofel, pe care se aşază o-biectele penfru a fi transportate (de ex. în fabricile de zahăr, de cărămizi) pentru lucrări în serie, eliminând transportul cu brafele, cu vagonete sau cu ascensoare. Sin. Bandă de transport. 11. Curea, roată de ~ [poulie pour courrroie Riemenscheibe ; belt pulley; szij-târcsa; peMeH-HblH IHKHB]: Roata acfionată prin curea sau care acfionează o curea. Obada este bombată, când cureaua e dreaptă (fig. 396),este dreaptă, când cureaua e încrucişată, sau canelată când cureaua e trapezoidală. Dacă puterea de transmis are variafii mari, roata are borduri. Intre lăfimea rofii şi a curelei trebue să existe o dife-renfă prescrisă. Se confecfionează din fontă, din ofel, din lemn, din carton presat etc., şi se echilibrează cu multă atenfiune. — Deosebim: 12. roată de ~ fixă [poulie fixe; feste Rie- menscheibe; fixed belt pulley; rogzitett szij târ-csa; HenoABHJKHbiH peMeHHbiH ihkhb]: Roată împănată sau presată pe arbore. îs. roată de ~ liberă [poulie folie; Los- scheibe; loose pulley; szabad szijtârcsa; XOJIOCTOH IHKHB HJIH 6J10K]: Roată care se poate roti pe arbore, fără a-l antrena. Se foloseşte mai ales la antrenarea maşinilor-unelte. Pe arborele de transmisiune secundar se montează o roată fixă şi una liberă. Cureaua este deplasată dela o roată la alta, de către conducătorul maşinii, prin schimbătorul de curea, care acfionează, printr'o furcă, brâul condus, şi realizează, fie antre-nareaarboreluitransmisiunii secundare şi decia maşinii, fie antrenarea numai a rofii libere (mersul în gol). Sin. Roată nebună. 14. roată — tobă de ~ [poulie-tambour; Trommel; roller; târcsadob; IHKHB-6apa6aH]: Roată conducătoare de pe transmisiunea principa- 924 lă, care are o lăfirhe egala cu suma lăfimilor celor două rofi, fixă şi liberă, cu care se poate cupla alternativ prin curea. 1. Curelar [corroyeur; Riemer; Gurtlerma- cher; currier; szijgyârto; LLIOpHHK]. Mş.: 1. Lucrăior specialist care se ocupă cu confecfionarea curelelor folosite în industrii şi cu repararea lor. — 2. Persoană care confecfionează curele, hamuri, etc., sau ie vinde. 2. Curent [courant; Strom; stream, current; aram; TeneHHe, tok, iiOTOK, ABmKeHne].' 1. In Mecanică: Fluid în mişcare fafă de un sistem inerfial. — 2. In Tehnică: Fluid în mişcare fafă de Pământ. 3. ~ ascendent [courant ascendant; Aufwind; upwind; feltoro legâram; BOCXOAHmee TeneHHe]. Meteor..* Componenta verticală, dirijată în sus, a unui curent oarecare. Se poate produce când vântul suflă spre panta unui deal sau deasupra unei păduri, ca şi din cauze termice. Acest curent e folosit de planoare pentru a învinge vitesa descendentă şi a se menfine timp îndelungat în aer. 4. ~ de apă subterană [cours d'eau souter-raine; unterirdischer Wasserfluss; undersoil stream; foldalatti vizâramlâs; TeneHHe no/ţnOHB.eHHOH BO/ţbi]. Hidr.: Curent care se formează din apele dela suprafafa pământului infiltrate în masa acestuia şi pătrunse în adâncime până ce întâlnesc strate impermeabile, cum sunt stratele de argilă sau de stâncă compactă, pe cari se strâng, formând rezervoare subterane, cu tendinfa de a se scurge, când stratul impermeabil este inclinat sau prezintă cute în cari apa poate să curgă ca într'un jghiab. s. ~ de flux. V, sub Maree. 8. ~ de perturbafii. V.. sub Perturbafii atmosferice. 7. ~ de reflux, V, sub Maree. 8. ~ descendent. V. sub Aer, mişcări de a 9. ~ încrucişat [courant croise; Kreutzstrom; cross current; keresztezo aram; îl€peKpeeTHOe TeneHHe]: Curgerea a doua fluide în direcfii perpendiculare, în vederea schimbului de căldură, Ex.: încălzirea apei care circulă prin fevile unui economizor, cu ajutorul gazelor de ardere cari circulă printre fevi, perpendicular pe ele, io. ~ laminar [courant laminaire; laminare Stro-mung; laminar flow; pârhuzamos reteg-âramlâs; 6e3BHxpeBoe hjih JiaMHHapHoe JiaMHHapHblH nOTOK]; Curent în care porfiunile de fluid se mişcă regulat şi „paralel" cu direcfia generală de curgere. El poate fi potenfial sau turbionar, dar, în ultimul caz, turbioanele sunt dispuse regulat fafă de direcfia generală de curgere. într'un tub circular, de secfiune constantă, curentul iaminar se caracterizează prin creşterea parabolică a vitesei dela perete spre centrul tubului. O particulă solidă antrenată de curent îşi păstrează distanfa dela centrul tubului în tot lungul curentului laminar. Se stabileşte în con- ducte la valori mai mici ale cifrei Reynolds: R=—<2320, unde v e vitesa în m/s, d e v diametrul conductei în m, iar v e viscozitatea cinematică a. fluidului în m2/s. 11. ~ litoral. Sin. Curent de coastă. V. sub Curent marin. 12. ~ marin [courant; Meeresstromung; current; tengerâramlâsok; MOpCKoe Te^eHHe].' Mişcarea apei în mări şi oceane, sub forma de cursuri, uneori de dimensiuni enorme, formând circulafia mărilor şi a oceanelor. E provocată în primul rând de vânturi, apoi de maree, de surplusul de apă adus de fluvii "în mările închise şi de diferenfa de densitate a apei. Curenfii marini pot fi de suprafafa, de adâncime, de coastă sau de maree. 13. Curent turbulent [courant turbulent; turbulente Stromung; turbulent flow, eddy current; orvenylo âramlăs; BHXpeBoe #BH>KeHHe HJIH Typ6yjieHTHoe TeneHHe }KHAKOCTeft]: Curent turbionar, în care turbioanele sunt dispuse des-ordonat fafă de direcfia generală de curgere, şi în care liniile de scurgere ale particulelor sunt împletite deci des şi neregulat unele cu altele. Se stabileşte în conductele rotunde la cifre Reynolds relativmari:JR=— > 3000, unde v e vitesa fluidu-v lui în m/s, d e diametrul în m şi v e viscozitatea cinematică a fluidului în m2/s. Masa fluidului e agitată, iar vitesa într'un tub circular e aproape uniformă pe toată secfiunea, cu excepfiunea regiunii din imediata apropiere a perefilor, unde e mai mică. 14. Curent electric [courant electrique; elektrischer Strom; electric current; villamos aram; 3JieKTpHHecKHH tok]. EL: 1. Sarcină electrică (pozitivă sau negativă) în mişcare (fafă de sistemul inerfial imobil în raport cu grupul stelelor fixe); sarcina se poate mişca printr'un mediu material sau în vid. Sarcinile eleclrice pozitive în mişcare produc un câmp magnetic, şi acesta e acelaşi ca şi câmpul tot atâtor sarcini electrice negative, cari se mişcă în sens contrar şi cu aceeaşi vitesă. Fiindcă un curent care consistă în mişcarea de sarcini pozitive e considerat îndreptat în sensul vitesei lor, curentul care consistă în mişcarea de sarcini negative se consideră deci îndreptat în sens contrar cu vitesa lor. —2. In înfeles larg, şe numeşte curent electric, suma dintre curenfii electrici cari consistă în sarcini în mişcare şi dintre curentul electric lorentzian de deplasare. — 3. Intensitatea curentului electric (v.). is. ~ de conducfie de prima clasă [courant de conduction de premiere classe; Leitungsstrom erster Klasse; conduction current of the first class; elsorendu teljesitmenyi aram; TOK npo-BO/ţHMOCTH riepBOrO KJiacca]: Curent care nu e însofit de transformarea chimică a mediului conductor prin care trece şi consistă, în acest caz, în electroni de conducfie în mişcare. ie. ~ de conducfie de a doua clasă [courant de conduction de seconde classe; Leitungsstrom zweiter Klasse; conduction current of the 925 second class; mâsodrendu teljesimenyi aram; tok np0B0AHM0CTH BToporo KJiaeca]: Curent însofit de transformarea chimică a mediului prin care trece; consistă, în acest caz, în mişcarea simultană şi în sensuri contrare a unor ioni de semne contrare. 1. Curent de convecfie [courant de convection; Konvektionsstrom; convection current; konvekcios aram; K0HBeKu,H0HH06 Tenemie, kohbckuhoh-HbiH TOk]: Curent care consistă în mişcarea, în afara moleculelor, a sarcinii electrice împreuna cu particule materiale mai grele decât electronii. Curentul de „conducfie" de a doua clasă e, deci, în parte curent de conducfie, şi în parte de convecfie. 2. ~ de polarizajie [courani de polarisation; Polarisationsstrom; polarisation current; polari^ zaci os aram; n0JinpH3ai;H0HHbiH tok]: Curent care consistă în mişcarea sarcinilor de polarizafie electrică (de obiceiu înir'un izolator). s. ~ electronic [courant electronique; Elektro-nenstrom; electronic current; elektronikus aram; 3JlCKTpOHHblH TOk]: Curent care consistă în mişcarea în vid a electronilor liberi. 4. ~ lorentzian de deplasare [courant loren-tzien de deplacement; Lorentzscher Verschi-ebungsstrom; L. displacement current; L.-fele eltolâsi aram; JIOpeHTiţHaHCKHH TOK CMeuţeHHH]: Flux electric variabil în timp. Acest „curent" nu consistă deci în sarcini electrice în mişcare, şi se numeşte astfel numai fiindcă prezenja lui e însofită de un câmp magnetic, ca şi prezenfa curentului care consistă în sarcini electrice în mişcare, (v. sub Circuitului, legea ~ magnetic). 5. ~ maxwell ian de deplasare [courant maxwel-lien de deplacement; MaxwelIscherVerschiebungs-strom; Maxwellian displacement current; M.-fele eltolâsi aram; MaKCB6JlHaHCKHH TOK CMe-Iiţehhh]: Flux al deplasării dielectrice, variabil în timp. El însumează deci curentul lorentzian de deplasare şi curentul de polarizafie electrică. Consistă astfel în parte în sarcini electrice în mişcare, şi în parte într'un flux electric variabil în timp. Sin. Curent de deplasare. ~ molecular [courant moleculaire; Mole-kularstrom; molecular current; molekulâris aram; MOJieKyJlflpHblH TOK]: Curentul electric care consistă în mişcarea de sarcini electrice în interiorul moleculelor. i. ~ protonic [courant protonique; Protone-enstrom; protonic current; protonikus aram; npO-TOHHHecKHH TOK]: Curent care consistă în mişcarea în vid a protonilor liberi. 8. ~ Roentgen [courant de R.; R. Strom; R. current; R.-âram; peHTreHOBCKHH tok]. Elt.: 1. Curent care consistă în mişcarea unui dielec-tric neîncărcat cu sarcină electrică u reală ”, dar polarizat electric. 9. ~ Rowland [courant de R.; R. Strom; R. current; R.-âram; TOK P.]: Curentul electric care consistă în mişcarea unor conductoare încărcate electric, După locul şi condifiunile în cari se produce curentul, deosebim: 10. Curent anodic al poliodei [courant ano-dique de la polyode; Mehrpolrohren Anoden-strom; anode current of the polyode; tobb polusu cso anodârama; aHO^HblH TOK nojmo/ţa]. Elt.: Curentul electric, care trece prin anodul poliodei. De obiceiu, curentul anodic are o parte continuă, egală cu valoarea termenului constant din desvoltarea în serie Fourier a funcfiunii care-i reprezintă mersul în timp, numită şi 11. ~ anodic de polarizafie [courant ano-dique de polarisation; Vorstrom; anodic polarisation current; eloeram; aHOAHblH nojinpH-3aiI,HOHHblH TOKj ■— şi o parte alternativă, egală cu suma valorilor termenilor variabili din desvoltarea în serie Fourier a funcfiunii care-i reprezintă mersul în timp, numit 12. ~ anodic alternativ [courant anodique alternatif; Wechselstrom; anode alternating curent; vâlto-âram; nepeMeHHbiH (oAHo4>a3Hbm) tok]. 13. ~ de grilă al poliodei Jcourant de griIle de la polyode; Mehrpolrohren-Gitterstrom; grid current of the polyode; tobb polusu cso râcs-ârama; ceTOHHbiH TOK nOJlHO/ţa]. E/f.: Curentul electric care trece prin grila poliodei. De obiceiu, curentul de grilă are o parte continuă, egală cu valoarea termenului constant din desvoltarea în serie Fourier a funcfiunii care-i reprezintă mersul în timp, numit şi 14. ~ de polarizafie al grilei [courant de polarisation de la griIle; Gitter-Vorstrom; polarisation current of ihe grid; râcs elo aram; nOJlH-pn3aiţHOHHbIH TOK] — şi o parte alternativă, egală cu suma valorilortermenilor variabili din desvoltarea în serie Fourier a funcfiunii care-i reprezintă mersul în timp, numită 15. ~ de grilă alternativ [courant de griIle alternatif; Gitter- Wechselstrom; alternative grid current: vâlto râcsâram; nepeMeHHblH ceTOHHbiH TOK]; Curentul de polarizafie al grilei, contat cu semnul schimbat, se numeşte şi ie. ~ invers de grilă [courant inverse de grille; umgekehrter Gitterstrom; inverse current of the grid; visszaforditott râcsâram; 06paTHbiH ceTO^HHH TOk]„ 17* ~ de pământ [courant â la terre; Erd-schlusstrom; loss current to earth; foldzârlat-âram; TOK 3aMbiKaHHH Ha 3eMJiK)]: Curentul derivat dintr'un circuit în punctul de punere sau de ajungere la pământ. 18. ~ de placă al poliodei [courant de plaque de la polyode; Mehrpolrdhren-Anodenstrom; plate current of the polyode; tobbpolusu cso anod-ârama; aHOflHblH TOK nojrao/ţa], V. Curent anodic a! poliodei. 19. ^ de scurt-circuit instantaneu [courant de court-circuit instantane; Stosskurzschlusstrom; in-stantaneous short-circuit current; pillanatnyi rovid-zârlatu aram; yzţapHbm tok KopoTKOrO 3aMbi-KaHHH]: Valoarea maximă a intensităfii instan- 926 tanee a curentului, după ce s'a produs un scurtcircuit. 1. Curent de scurf circuit permanent [courant de court-circuit permanent; Dauerkurzschlusstrom; permanent short-circuit current; âllando rovidzârlatu aram; yCTaHOBHBIIIHHCH TOK KOpOTKOrO 3aMbI-KaHHH]: Valoarea efectivă a intensităţii curentului de scurt-circuit, după ce regimul de transiţie a trecut şi scurt-circuitul mai persistă. 2. ~ electric de acfiune nervoasă [courant electrique d'action nerveuse; elektrischer Ner-venaktionsstrom; electric current due to nervous action; ideg-âram; SJieKTpHHHH TOK HepBH0r0 AeHCTBHH]: Curent care apare într'o anumită parte a sistemului nervos în activitate. a. ~ electric de antenă [courant electrique d'antenne; elektrischer Antennenstrom; aerial e-lecfric current; villamos antena-âram; 3JieKTpH-HeCKHH TOK aHTeHHblJ: 1. Intensitatea, măsurată într'o umflătură, a curentului electric al antenei, care coincide de multe ori cu însuşi piciorul ei. — 2. Valoarea efectivă a intensităfii măsurate într'o umflătură de curent electric al antenei. 4. ~ electric de apel [courant electrique d'appel; elektrischer Rufstrom; electric ringing current; hivo aram; 3JieKTpHTieCKHH Bbl3bi-BHOă TOK]. Telc.: Curentul electric folosit pe liniile telefonice spre a chema o stafiune sau un post telefonic. Frecvenja lui e de 17"'20 perioade pe secundă pentru liniile abonafilor, şi de 500 perioade pe secundă pentru liniile cu repetoare vocale. V. şi Repetor. 5. ^electric de linişte [courant electrique de repos; elektrischer Ruhestrom; bias current; nyu-galmi aram; ajieKTpHHecKHft tok npH coctoh-HHH HOkOh]. C/nem.: Curentul electric care acfionează masca ce serveşte la înregistrarea pistei sonore, în lipsa vibraţiilor acustice. e. ~ electric perturbator echivalent [courant electrique perturbateur equivalent; ăquivalenter elektrischer Stdrstrom; equivalent disturbing current of an electric line; egyenerteku villamos zavar-âram; 3jieKTpuneckhh nepTyp6au,HOH-HblH 3KBHBajieHTHbIH TOk] Elf.: Curentul de 800 perioade pe secundă care, substituit pe o linie electrică curentului în serviciu care circulă în ea, ar produce aceeaşi deranjare a unei linii telefonice vecine ca şi curentul în serviciu. Dacă /y e armonica de frecvenţă / a curentului în serviciu, pje ponderea atribuită frecvenfei /, şi kf un coeficient funcfiune de frecvenfă şi de condifiunile de serviciu ale liniei de energie electrică, expresiunea curentului perturbator echivalent 1pe e 7. ~ electric purtător [courant electrique porteur; elektrischer Trăgerstrom; carrier current; villamos vivo aram; HecyilţHH 3JieKTpHHecKHH ŢOk]. Elt.: Curent electric alternativ care se mo- dulează în vederea transmisiunii de semnale electrice. Cu ajutorul curenţilor purtători se pot transmite simultan pe un circuit de electroco-municafii mai multe convorbiri, fiecare din curenfii purtători, care are una din frecvenţele purtătoare şi e modulat independent de ceilalfi, constituind o cale. In postul receptor diferifii curenfi purtători modulaji se separă cu ajutorul unor filtre electrice. 8. ~ electric reziduarl [courant electrique residuel; elektrischer Reststrom; residual current; maradekâram; OCTaTOHHblft SJieKTpH^ecKHH tok]. Electrochim.: Curentul foarte slab, care traversează o solufie de electroliză, când tensiunea este inferioară tensiunii de descompunere a electrolitului. Acest curent se datoreşte faptului că anumifi ioni, având un nivel energetic mai slab, se pot descărca înainte de a se fi atins valoarea tensiunii de descompunere a electrolitului. 9. ~ electric subsecvent [courant electrique subsequent; nachfolgender elektrischer Strom, elektrischer Nachfolgestrom; follow-on current; villamos utoâram; sjieKTpHHecKHH nocjiefly-fOllţHH TOK]. Elf.: Curent electric care trece printr'un paratrăsnet după scurgerea supratensiunii, sub efectul tensiunii în serviciu. 10. ~ faradic [courant faradique; faradischer Strom; Faradic current; F.-âram; (ţjapa^HHecKHîi TOK]. Elf.: Curentul electric intermitent din secundarul unei bobine de induefie. 11. ~ Leduc [courant de L.; L. Strom; L. current; L.-âram; TOK Jl]. Elf.: Curent galvanic întrerupt periodic. 12. ~ limita dinamic [courant limite dynami-que; dynamischer Grenzstrom; dynamic limit current; dinâmikus hatârâram; npe^ejibHbiH AH-HaMHHecKHH TOK]. Elf.: Valoarea amplitudinii maxime a curentului primar pe care o mai poate suporta un cuadripol cu secundarul scurt-circuitat (de ex. un transformator de măsură) fără a se defecta prin forjele date de el. is. ~ limită termic [courant limite thermique. thermischer Grenzstrom; thermic limit current; ter-mikus hatârâram; npe#ejibHbiH TepMHHecKHH TOk]. Elf.: Valoarea efectivă maximă a curentului electric primar pe care o mai poate suporta un timp convenit (în cazul transformatoarelor de măsură 1 s) un cuadripol cu secundarul scurtcircuitat, fără a se defecta prin efectul Joule corespunzător. 14. ~ magnetizant [courant magnetisant; Mag-netisierungsstrom; magnetising current; magneses-âram; HâMarHHHHBâîomHH TOK]. Elt.: Curentul care trebue să treacă prin înfăşurarea sau prin înfăşurările unui circuit magnetic spre a stabili în el, singur, fluxul magnetic. îs. ~ polarizanffcourant polarisant; Polarisie-rungsstrom; polarization current; polârizâlo-âram; n0JiHpH3yK>mHH tok]. Electrochim.: Curentul continuu al unei surse electrice folosit la electroliza unei soluţii de electrolit, 927 După mersul în timp şi după condifiuni le în cari se produce curentul, deosebim; 1. Curent electric activ [courant electrique ac-tif; elektrischer Wirkstrom; active current; villamos hatoâram; aKTHBHblH aJieKTpH^eCKHH TOK]. Elt.. Componenta armonică pe care un curent alternativ armonic o are în fază cu tensiunea electromotoare indusă din exterior, sau cu tensiunea la borne sau, când e cazul, cu suma lor. 2. ~ electric alternativ [courant electrique alternatif; elektrischer Wechselstrom; alternative current; villamos vălto aram; nepeMeHHblH 3Jl6KTpHHeCKHH tok]. Elf.: Curent electric a cărui intensitate variază periodic, astfel încât media aritmetică, pe o perioadă, a intensităfilor lui, să fie nulă. 3. ~ electric continuu [courant electrique conţinu; elektrischer Gleichstrom; direct current; villamos egyenâram; npflMOH HJIH noeTOHHHblH 3JieKTpHHeCKHH TOK]. Elf.: Curent electric care trece într'un singur sens şi îşi păstrează intensitatea constantă sau aproape constantă. 4. ~ electric de inducfie [courant electrique induit; elektrischer Induktionsstrom; induced electric current; indukcios aram; HHflyKIJHOHbiH 3JieKTpHHecKHH]. Elt: Curent electric pe care-l stabileşte într'un circuit închis, tensiunea electromotoare indusă de un flux de inducfie magnetică variabil în timp. 5. ~ electric omopolar [courant eledrique homopolaire; elektrischer Reststrom; bomopolar electric current; maradek-âram; OflHOlIOJIlOCHHblH HJIH yHHnOJIHpHblH 3JieKTpHHeCKHH tok]. Elf.: Curentul care are acelaşi sens şi aceeaşi intensitate în toate conductele unui circuit electric poli-fazat. Constitue unul din componenţii simetrici în cazul unei linii de energie desechilibrate, care are neutrul pus la pământ. e. ~ electric reactiv [courant electrique re-actif; elektrischer Blindstrom; reactive current, idle current; villamos vakâram; peaKTHBHblâ SJieKTpHHeCKHH TOK]. Elt.: Componenta armonică pe care un curent alternativ armonic o are în cuadratură cu tensiunea electromotoare indusă din exterior, sau cu tensiunea la borne sau, când e cazul, cu suma lor, 7. ~ electric unidirecfional [courant electrique unidiredionnel; elektrischer Strom in gleichblei-bender Richtung; unidirecţional current; egyirânyu villamos aram ; SJieKTpHHeCKHH TOK OflHOrO HanpaBJieHHH, nocTOHHHbiă tok]. Elf.: Curent electric care trece într'un singur sens. fi. Curenfi electrici în atmosferă. Ionii atmosferici (v. şi lonizarea aerului) în mişcare produc următorii curenfi: Curentul vertical: Sub acfiunea câmpului electric terestru, ionii pozitivi se dirijează către sol, iar cei negativi în sens contrar. Densitatea curentului care se stabileşte astfel este dată de: G — (k n q+k' ri q) E, unde E este intensitatea câmpului electric terestru, q şi q sunt sarcinile electrice ale ionilor, iar n şi ri numărul ionilor atmosferici, pozitivi, respec- tiv negativi, din unitatea de volum, de mobilităţi k şi k'. Valoarea mijlocie a densitşfii curentului vertical este, în apropierea solului, de 25x10“16 A/cm8 pentru un câmp electric (gradient de potenfial) mediu de 130 V/m. — Curenfi i de convecfie dafi de mişcarea maselor de aer: Densitatea mijlocie a curentului de convecfie produs de masele de aer în mişcare orizontală, cu vitesa cuprinsă între 1 şi 10 m/s, variază între 2x10“14 şi 2x10“13 A/cme. Mişcările verticale ale aerului se fac cu vitesa de câjiva centimetri pe secundă şi dau naştere la curenfi de ordinul a 10~16 A/cm2. — Alfi curenfi electrici se produc în ionosferă: Sub acfiunea maree lor atmosferice, păturile de aer ionizat sufer o oscilafie periodică. Cum această mişcare se efectuează în câmpul magnetic terestru, păturile ionosferice sunt parcurse de curenfi electrici induşi, cari pot da variafii diurne ale magnetismului terestru. 9. ~ electrici turbionari [courants elec-triques tourbillonnaires; elektrische Wirbelstrome; eddy currents; villamos orvenyâramok; BHXpe-Bbie SJieKTpHHeCKHe TOKH]. Elt.: Curenfi electrici stabilifi prin inducfie electromagnetică în interiorul maselor conductoare. Sin. Curenfi Fou-cault. 10. ~ electrici vagabonzi [courants electri-ques vagabonds; vagabundierende elektrische Strome ; vagabond currents ; villamos vândor-âramok; djiyjK/ţaiomHe 9JieKTpHHecKHe tokh], Elf.: 1. Curenfi derivafi în sol, în jurul liniilor ferate electrice sau de tramvaiu. — 2. Curenfi derivafi în sol, din conductele de distribufie şi de alimentare electrică, prin locurile lor cu defecte de izolafie. Curenfii vagabonzi continui pot coroda electrolitic conductele de apă, de gaz, etc., plasate în pământ. 11. ~ Foucault [courants de F.; F. Strome; F. currents; F.-fele âramok; TOKH > înfrerupfă, în zig-zag [soudure inter-rompue, en zig-zag; Zickzack-Naht; interrupted zig-zag welding; zig-zag varrat; npepbIBHCTbIH 3Hr3aroo6pa3Hbiă CBapo^HbiH iuob] : Cusă- turi de sudură paralele, întrerupte, apropiate unele de altele, la cari porţiunile de cusătură nu stau faţă în faţă (fig 406). F«9*406. Cusătură întreruptă, în zig-zag. 8. ~ întreruptă, în unghiu (interior, exte- rior) [soudure sur angle (interieur, exterieur); Kehl-, Ecknaht/, angle joint welding; sarok var-raf; niOB b yroji, yrjioşaH CBapKa]: Cusătură de sudură, folosită ia sudura pieselor de metal nepregătite în prealabil, realizată prin depunerea metalului de a- Fî9: 407‘ Cusătură întreruptă, port în unghiul format în un9h,u- de două suprafeţe, în general perpendiculare, ale pieselor de sudat. Se aplică la sudura în T, în comier, şi la sudura prin suprapunere (fig. 407). 9. ~ în V, în U [soudure en V, U; V, U Naht; V, U welding; V., U. alaku varrat; CBapKa B cf)opMe V,, U]: Cusătură de sudură, folosită la sudura pieselor de metal pregătite în prealabil, realizată prin depunerea me- Fig. 408. Cusătura în V şi în U. talului de aport într'un rost de sudură în formă de V sau de U. Se aplică la sudura în capete, în corn ier, şi la sudura pe muchie (fig. 408). 10. ~ în X, în dublu U [soudure en X, double U; X, doppelte U Naht; X, double U welding; X, kettos U varrat; CBapKa b <|>opMe X, ftBofaoro-U]: Cusătură de sudură, folosită la sudura pieselor de metal pregătite în prealabil, realizată prin depunerea metalului de aport într'un rost de Fig. 409. Cusături în X fi în sudură, cu secţiunea dublu U. în formă de X sau de dublu U (fig. 409), 11. ~ laterală [soudure laterale; Seiten-naht; lateral welding; oidalvarrat- 4>JiaHroBbiH CBapOHHblfi UIOB];Cusături» a cărei axă e paralelă cu direcţia forfei care acţionează (fig. 410). Fig. 410. Cusătura laterală. 59* 932 î. Cusătură longitudinala [joint longitudinal; Lăngsnaht; longitudinal seam; hosszanti varrat; npo-flOJIbHblH UIOB]: Cusătură situată pe generatoarea unui cazan, sau paralel cu axa unei grinzi. 2. ~ plană [soudure plane; Gerad-Flankennaht (Flachnaht); plane welding ; laposvarrat; pOBHblâ CBapOHHblH UIOB] : Fig- 411. Cusătură Cusătură cu|faţa plană (fig. 411). plană. a. ~ transversală [joint transversal;. Quer-naht; transversal seam; harănt varrat; nonepen-Hblă CBapo^HblII IIIOB]: Cusătură situată pe un cerc al unui cazan, sau perpendicular pe axa unei grinzi. 4. Cuşcă de creştere [cage d'elevage; Zuchi-kăfig; breeding cage; tenyeszkalicka; KJieTKa flJIfl BblBOflKH (#JIH pa3Be^eHHH, BbipaiIţHBaHHH)]. Zoot.: Cuşcă amenajată special, pentru a îndeplini condifiunile ecologice necesare desvoltării normale a paraziţilor sau a prădătorilor folosiţi în lupta biologică împotriva insectelor dăunătoare plantelor cultivate. s. Cuşcaie [glissoir; Brennholzriese; ground slide, shoot; tuzifa csusztato; HaKJIOHHblS JKO-Jio6, cnyCKHOH jkojio6] : ‘ Albie (uluc) cu secţiune trapezoidală, formată dintr'o podeală şi doi pereţi de 20' '25 cm lăţime şi 3 m lungime, rezemaţi, din metru în metru, pe spărturi de lemn scobite la mijloc. Puse mai multe cap în cap, alcătuesc jilipuri cari servesc la transportul lemnelor de foc de pe coastele dealurilor până la drumurile din văi. Uneori se ung cu parafină, ca să se micşoreze frecarea. Sin. Cuşcaiu. e. Cuscută [cuscute; Flachsseide; dodder; aranka; nOBHJIHKa], Bot.: Plantă parazită din familia convolvulaceelor, lipsită de clorofilă. Atacă plante ierboase, arbuşti şi chiar plante lemnoase. Trăieşte mai ales pe trifoiu şi pe lucerna. Sin. (în popor) Tortei-, Mătase. 7. Cusinet [coussinet; Lagerschale, Lagerbuchse; bearing, bearing bush, bearing shell; csapâgycsesze; BTyjiKa, BKJiaj^bim no/ţiiiHiiHHKa]. Mş.: Piesă în scoarţă cilindrică sau semicilindrică, sau cuplu de piese în scoarfă semicilindrică, dintr'un palier de alunecare, cari ajung în contact direct cu fusul. Cuprinde două părţi: corpul cusinetului, confecfionat din bronz, mai rar, parţial, din oţel turnat, şi din fontă, — şi căptuşeala cusinetului, confecţionată dinir'un material de antifricţiune. Căptuşeala se toarnă în corpul cusinetului, prinderea făcându-se prin şuruburi şi prin tăieturi în coadă de rândunică. La suprafaţa căptuşelii se găsesc şanţurile de ungere. Cusineţii se numesc după piesa pe care se montează. Ex.: cusinet de bielă, cusinet de osie (fig. 412), cusinet de arbore cotit, de arbore cu came, etc. Exemple de cusinefi, după sistemul de consfrucfie: 8. Cusinet cu pană [coussinet â coin, cous-sînet ajustable, coussinet reglable-; Lagerschale mit Keil,, nachstellbare lagerschale; wedge bearing, adjustable bearing; ekes csapâgycsesze, be- Fig. 412. Cusinet de osie, pentru vagoanele de marfă. 1) cusinet cu corpul de fontă; 2) cusinet cu corpul de bronz roşu; a) corpul cusinetului; b) metal de antifricfiune; c) prindere în coadă de rândunică. âllithato csapâgycsesze; BKJiaflbllH C KJIHHOM, y#o6operyjmpyeMbiiî BKJia#bini]: Cusinet format din două bucăfi, reglabil după uzură printr'o pană de strângere, în care scop una din bucăţi are o faţă oblică, sau se introduce în palier un adaus cu o faţă oblică, pe care se reazemă pana de ajustare. E un sistem folosit la palierele de bielă a locomotivelor. Sin. Cusinet reglabil. 9» ~ cu strat subfire [coussinet de faible epaisseur; Dunngufjlagerschale; thin bearing shell; vekonyontesu csapâgycsesze; BKJia/ţblffi C TOH-KHM npocJIOHKOM]: Cusinet cu grosimea căptuşelii de l^’*^ mm. Se foloseşte la palierele de bielă ale locomotivelor de mare vitesă, având un metal de antifricţiune cu bază de staniu, şi la palierele arborelui principal, ale arborelui de comandă şi de bielă la unele motoare de avion, având metalul de antifricfiune format din aliaj cupru-plumb metalizat cu un strat de indiu. Cusinetul fiind mai subţire, căldura desvoltată prin frecare se comunică mai uşor palierului, şi e radiată mai repede în exterior. 10. ~ din trei metale [coussinet de trois me-taux; Dreistofflager; three metals bearing shell; hâromanyagu csapâgycsesze; BKJiaflbini H3 Tpex MeTaJIJlOB]: Cusinet care are corpul confecţionat din oţel turnat, pe care se aplică un strat de bronz roşu, căptuşeala fiind turnată din metal de antifricţiune cu bază de staniu. Se foloseşte pentru a economisi bronzul. 11. ~ inelar [coussinet d'une seule piece; Buchsenlagerschale; bearing shell in one piece; gyurus csapâgycsesze, zârtszelences csapâgycsesze; KOJIblţeBOH BKJiaflblIH H3 OflHOÎÎ nacTH]: Cusinet în formă de inel, dintr'o singură bucata 933 (fig. 413), Se montează prin presare. Se foloseşte Ia palierele de bielă ale locomotivelor. Fig. 413. Cusinet inelar. a) corpul cusinetului; b) metal de aniifricfîune; c) fusul; d) secfiunea XX' văzută în sensul săgeţii. 1. Cusinet reglabil. V. Cusinet cu pană. 2. ~ sferic [coussinet spherique; Walzen-lagerschale; spherical bush; hengercsapâgycsesze; mapoo6pa3HHH hjih mapoBOH BKJia^biui]: Cusinet aplicat la buton ii sferici ai bielelor cuplare la locomotivele cu deplasare laterală a osiilor cuplare. s. Cuskhigrină [cuskhigrine; Cuskhygrin; cusk-hygrine; kuszkigrin; KyCKHrpHH], Chim.: Aicaloid cu nucleu pirolidinic, din frunzele de cusko bolivian, unde se găseşte alături de higrină. 4- Cuşmă. Ipd. făr.: Căciulă (Moldova şi Bucovina). 6. Cuşnifă. V. Cujniţă. o. Cuspidă [point de rebroussement; Spitze, Ruckehrpunkt; cusp;csucs, visszatero pont; TOHKa nepeceneHHH #Byx KpHBbix]. Geom.t A/g.: Punct dublu al unei curbe, originea unei singure ramuri (v. Ramură). Cubica x*-f = 0 are o cuspidă de prima speţă în origine (fig. 414 a), Curba x = y2(\ ± Vx) are în orgine o cuspidă de Spefa a doua (fig.4l4b). Sin. Punct cuspi- F;g. 414. Cuspidă a) de prima spefa; b) de a doua spefa. dai, Punct de întoarcere, Punct de răspăr. 7. Cuspidin [cuspidine; Cuspidin, Custerit; custerite; kuszterit; KyCTepHT]. Mineral.: Ca4[(F,OH)2 I SÎ20?]2. Cristalizează în sistemul monoclinid, în cristale în formă de vârf de lance. Are clivaj după (001) şi (110), duritatea aproximativ 6, gr. sp. 2,91 şi coloare galbenă-roşietică, sau verde-cenuşie. 8. Custură. Ind. făr.: 1. Pânza ferestrăului de munte, joagăr (în regiunea carpatică). — 2. Limbă de cufit, asemenea unei dălţi, folosită la diferite unelte: masa de tras doage, strung, rindea, etc. — 3. Fierul coasei. — 4. Unealtă cu care se retează stâlpii. 9. Cută [pli; Faîte; fold; hajlat, vetodes, rânc, (|>JieKcypa, CKJia/ţKa]. Geol.: Formă elemen- Fig. 415. Secfiune transversală printr'o cutare, geologică, (urmele planelor axiale în punct-linie). tară de încreiţire a stratelor, compusă dintr'o parte convexă (boltă),, numită anticlinal şi o parte concavă (albie), numită sinclinal, provocată de presiunile exercitate în sensul stratelor, cari se stabilesc în scoarţa terestră. Cuta cuprinde următoarele elemente: şarnieră (ţâţână), flancuri, axă (locul geometric al ţâţânilor unui strat) şi plan axial (determinat de axele stratelor suprapuse)-In mod curent se folosesc termenii de cută anticlinal (anticlinal) şi cută sinclinal (sinclinal), (fig. 415). io. ~ aplecată [pfi deverse (renverse); iiber-kippte Falte; inclined fold; âthajlott vetodes; HâKJiOHHan CKjiaflKa]. Geof.: Cută cu planul axial, puternic aplecată, încât unul din flancuri depăşeşte verticala şi devine invers. it. ~ asimetrică [pli dissyhnetrique; unsyme-trische Faîte; unsymmetrical fold; arânytalan vetodes; acHMMeTpHnecKan CKJiajţKa]: Cută ale cărei flancuri formează cu planul axial unghiuri inegale, dispoziţia lor nefiind simetrică în raport cu suprafaţa axială. Majoritatea cutelor sunf asimetrice. 12. ~ culcată fpli couche, liegende Falte; recumbent fold ; fekvo vetodes ; JieJKa^aH CKJia^Ka]. Geol.: Cută care are planul axial şi flancurile, orizontale, sau aproape orizontale. is. ~ diapiră [pli diapir; diapire Falte; over-thrust feld; diapir vetodes; pa30pBaHHaH onpo-KHHyTan CKjia;ţKa-B36poc.] Geol.: Anticlinal ascuţit, cu un sâmbure (nucleu) care apare brusc în mijlocul stratelor acoperitoare uşor inclinate. Sâmburele (nucleul), în general un masiv de sare, ajunge, prin faliere, în conîact cu stratele superioare. Sin. Cută cu sâmbure (nucleu) de străpungere. 14. /v/ dreaptă [pli drojl; aufrechte Falte, ste-hende Falte; upright symmetrical fold; âllo vetodes; npHMan, npaBHjibHan CKjia/ţKa]. Geo/.: 934 Cută care are planul axial vertical, iar flancurile cu înclinări egale şi opuse, fiind simetrice fajă de planul axial. î. Cută fa I iată [pli faille; Bruch-faltung ; faulted fold; torott vetodes; pa3opBaH-Han, c6pomeH-Han cKjiaAKaj. Geol.: Cută fracturată după planul axial, păst- Fig. 416. Cufăfaliată. rând ambelef lan- A) Stratul cel mai vechiu; B) stratul CUri (fig. 416). intermediar; C) stratul cel mai nou. 2. ~ falie [pli faille; Faltenverwerfung; over-thrust; vefodâs eltolodâs; CKJia#Ka-B36p0C]. Geol.: Cută ap le- ^ cată, cu flancul invers dispărut prin laminare şi înlocuit printr'o falie (fig. 417). s. ~ înclinată [pli dejete ; geneigte Falte; inclined fold; hajloţt vetodes; HaKjioHHan CKJia^naJ.Geo L: Cută cu planul axial pufin inclinat, încât flancul redresat nu atinge verticala. 4. ~ inversă [pli inverse; umgekehrte Falte; inverse fold; megfordifott vetodes; C)6paTHaH CKJia^Ka]. Geol. V. Cută retrogradată. 5. ~ isoclinală [pli isoclinal; Isoklinalfalte; isoclinal fold; izoklinaîis vetodes; H30KJIHHa.JIb-Han CKJiaflKa]. Geof1.: Cută cu flancurile paralele între ele (fig. 418). Fig. 417. Cută falie /////// / / / / ! // / / / \ V / / Fig. 418. Cute isoclinale. A) stratul cel mai vechiu; B) şl C) strate intermediare; D) stratul cel mai nou. 6. ~ monoclinaiă [pli monoclinal; Mono-klinalfalte; monoclinal fold; monoklinâlis vetodes; MOHOKJIHHaJIbHan CKJia/ţKa]. Geo/..- Cută ca- racterizată prin strate înclinate, cari racordează două compartimente de strate orizontale, denivelate prin miş- uf| cari verticale —*-* ale scoarţei terestre. Este o falie nedesăvârşită (fig. 419). 7. ^normală [pli normal; „ .. K. ir Fig. 419. Cuta monochnala. Norma If a Ite; ■ y. . normal fold * stratul cel ma» vechiu; B) straiul in- normăl veto* fernnediar; C) stratul cel mai nou. des; HopMajibHan CKjia/ţKa]. Geo/.: Cută cu flancurile de'grosimi egal©, formând un unghiu deschis în jos, pentru anticlinal, şi un unghiu deschis în sus, pentru sinclinal. 8. ~ răsturnată [pli renverse, repli; uber-kippte Falte; reversed fold; felforditott vetodes; CKjia/ţKa-B36p0C, ck Jia/ţKa-c/ţBHr]. Geol.: Cută cu jumătatea exterioară a planului axial răsturnată sub nîvelul orizontal care frece prin fâfâni. 9. ~ retrogradată [pli â rebours; Ruckfalte; retrograded fold; visszatolt vetodes; peTporpa/ţH-pOBaHHaa CKJiaflKa]. Geo/.: Anticlinal împins (spre o depresiune tectonică) în sens invers sensului împingerii generale. Sin. Cută inversă. 10. ~ tectiformă [pli tectiforme; Dachfalte; tectiform fold; el vetodes; KpbIineo6pa3Haa CKJia/ţKa]. Geol.: Anticlinal cu şarnieră în formă de muchie, racordarea flancurilor făcându-se sub un unghiu obtuz. 11. Cutanat, fesut ~ [tissu cutane; Hautgewebe: derm ; borszovet ; /ţepMa, KOJKHaH TKaHb]. Ind piei.: Partea de mijloc a pielei, care rămâne după ce s'a îndepărtat epiderma şi stratul sub-dermic. Sin. Dermă, Curium, Cutis. 12. Cutare [plissement; Faltung; folding; reteg- vetodes; (JîeHOMeH 06pa30BaHHH TOpHblX CKJia/ţOK]. Geol.: Fenomen datorit presiunilor exercitate în sensul stratelor, şi care dă naştere la cute şi decroşeri. is. ~ armonică [plissement harmonique; harmonische Faltung; harmonic folding; arânyos re feg vetodes; 06pa30BaHHe TOpHblX CKJia/ţOK B BH/ţe rapMOHHKH], Geol.: Cutare exercitată asupra unor strate iniţial concordante şi omogene din punctul de vedere mineralogic, în care paralelismul inifial al acestora nu a fost deranjat. 14. ~ disarmonică [plissement disharmonique; disharmonische Faltung; disharmonic foldmg; arânytalan retegvetodes ; flHCrapMOHHqeCKoe 06pa30BaHHe CKJia/ţOK]. Geol.: Cutare manifestată asupra unor strate iniţial concordante, însă neomogene, cari, petrografic, au avut plasticităţi diferite şi au dat naştere la cute de forme şi proporţii diferite dela un strat la altul, dispărând astfel paralelismul iniţial. i5r Cutări maxime [plissements maxima; Maxî-mumfaltungen; maximal foldinqs; maximal is reteg-vetodes; MaKCHMaJibHoe o6pa30BaHHe CKjia-#OK]. Geol.: Cutări cari iau naştere în faza 935 maximă de orogeneză. In Carpatii meridionali, Pânza getică (a luat naştere în faza austriacă) din timpul Mesocretadicului, constitue cutările maxime ale orogenezei alpine. 1. Cutări precursorii [plissements precurseurs; Vorlăuferfaltungen; precursory foldings; elsod-leges . retegvetodesek ; npe/ţmeCTByiomHe 06pa30BaHHH CKJiaAOK]. Geo/,: Cutări cari preced faza orogenică principală a unei regiuni. In perioada jurasică au avut loc cutări precursorii fazei orogenice alpine. . 2. Cuie. Ind. făr.: Piatră de gresie cu care sătenii îşi ascut coasa. Ea este purtată într'un toc de lemn sau de tablă, care se prinde cu un cârlig la brâul (uneori la piciorul) cosaşului. â. Cute de holendru [iames de pile; Hol-lândermesser; pulp engine blades; foszlatokes; JieSBHH TOJiJieHAepa]. Ind. hârt.: Lame lungi de bronz, de oţel obişnuit sau de ofel inoxidabil, de grosime variabilă (5 12 mm), montate pe suprafa[a laterală a tobei sau pe fundul holendrului. 4. Cute postume [plis posthumes; postume Falten; posihumous folds; utovetodesek; CKJiaAKH no3#HeHiiiero npoHCXojK^eHHH]. Geol.: Cute de acelaşi sens; cari iau naştere într'o fază orogenică* ulterioară fazei orogenice principale. s. Cute tardive [plis tardifs; Spat(eintretende) falten; tardy folds, late folds; kesei vetodesek; 3ano3£aJlbie CKJia/ţKH]. Geo!.: Cutele cari iau naştere în ultima fază a orogenezei unui sistem de munţi. 6. Cuter. V. sub Imbarcafiune. Fig. 420. Diferenţial, a) coroană dinfată; b) axa planetară din stânga; c) capacul cutiei de diferenfial; d) arborele satelifilor (crucea safelijilor); e) roată satelită; f) roată planetară; g) axa planetară din dreapta; h) puntea din spate (trompa diferenţialului; i) caseta satelifilor; j) pinion de atac; k) cutie de diferenjial; /) arborele pinionului de atac; m) caseta (trompa) arborelui car-danic. n) manşon de legătură la arborele cardanic. 7. Cutie [boîte; Schachtel; box; szelence, doboz; KOpo&Ka]: Obiect cu un gol interior,de formă şi dimensiuni variabile,, cu (sau fără) capac fix sau mobil, eventual şi cu încuietoare; con-fec|ionaf din carton, din lemn, din tablă metalică, efc., care serveşte pentru păstrarea diferitelor obiecte sau materiale, cât şi pentru protec|iunea unor piese sau mecanisme. In acest ultim caz, cutia face parte din însuşi sistemul tehnic pe care-l protejează. Exemple: 8. Cutie de acumulator [cuve d'accumulateur; Sammlerkasten, Akkumulatorkasten; accumulator tank; akkumulatorszekreny; 6aHKa aKKyMyjifl-Topa]. Elt: Cutie în care se montează o baterie de elemente de acumulatoare. Se confecţionează din ebonită sau din răşini sintetice, cari rezistă la acţiunea acidului sulfuric. 9. ~ de angrenaje [carter d'engrenage; Zahnradschutzkasten; gear boxf gear case; fogas-kerekvedoszekreny; KOpoâKa CKOpoCTeH, KO-po6na nepe^an]. Mş.; Cutie în care se montează angrenajele unui sistem tehnic. Srn. Carter de angrenaje. io. de cărbuni a tenderului [soufe â charbon du tender; Tenderkohlenbehătter; tender's coal bunker; szerkocsi-szentartâny; yroJIbHafl KOpodKa (3aKpOM) TeH^epa]. C. f.: Cutie confecţionată din tablă metalică, de formă specială, montată pe tenderul locomotivei. Serveşte pentru depozitarea cărbunilor. Fig. 421. Capac de cilindru de locomotivă şi piston. 1) peretele cilindrului; 2) inele de etanşeitate; 3) piston; 4) capacul cilindrului, 5) ine! de strângere; 6) înşurubare penfru indicator; 7) cutie de etanşeitate; 8) capac de ungere al cutiei de etanşeitate; 9) tija pistonului; 10) supapă de siguranţă a cilindrului; 11) robinet de scurgere; 12) bara robinetelor de scurgere. 936 1. Cutie de conducere [boîte de sustentation; Tragbiichse; rod casing; hordszelence; KOHiyx (K0p06Ka) THrH], C.f.: Cutie de formă specială, montată în prelungirea capacului de cilindru al locomotivei. Serveşte la sprijinirea tijei pistonului, pentru a descărca de greutatea pistonului, cutia de etanşeitate. Se confecţionează din bronz turnat cu 14% staniu. 2. ~ de contact [boîtier de manoeuvre, coffret de distribution; Schaltkasten; switch box; kapcsolo-szekreny; Kopoâna nepeKjnOHaTeJIH]. Aufo.: Cutie montată la tabloul de bord al autovehiculelor, care închide, cu ajutorul unei chei de contact, circuitele aparatelor de iluminat (faruri, proiectoare, lămpi), circuitul claxonului, al semnalizatoarelor, cel de pornire automată şi circuitul de aprindere. 3. ~ de derivafie. V. Doză de derivafie. 4. ~ de diferenfial [carter de differentiel, carter du pont arriere; Hinterachsgehăuse; diffe-rential casc; rear axle housing; hâtsotengely hâza; Kopo6i-ca flmjKjjepeimHajia] ^uto.: Cutie metalica montată pe osia motoare a unui automobil care cuprinde si proteiează mecanismul diferenţialului (fig. 420). V. sub Diferenţial. Sin. Carter de diferenţial. 5. /v/ de direcţie. V. Carter de arbore de direcţie. 6. /w de emisiune, V. Cameră de evacuare. 7. ~ de etanşeitate [boîte â bourrage; Stopf- buchse; stuffing box; tornito szelence; cajibHHK]. Ms.: Cutie de formă specială, montată pe capacele cil'indrului unei maşini cu abur. Serveşte penfru a împiedeca ieşirea aburului în atmosferă pe lângă tija pistonului, în timpul funcţionării maşinii. La maşinile cu abur saturat, etanşeitatea se obfine prin fire de cânepă, înfăşurate în jurul tijei pistonului şi presate printr'o bridă. La maşinile cu abur supraîncălzit, etanşeitatea se obţine prin qarnituri în formă de inele confecţionate din plumb, fontă specială, etc., presate pe tijă prin resorturi. Cutia de etanşeitate nu suportă areufatea pistonului, ea serveşte numai la efanşare (fig. 421). 8. de foc. V. sub Focar. 9. ~ de format [boîte de moulage; Form-kasten; moulding case; mintâzo szelence; OIIOKa, Fig. 422. Cutie de format, >4) cutie de format superioară; 8) cutie de format intermediară; C) cutie de format inferioară; î) mâner; 2) ureche; 3) şurub cu capete filetate; 4) nervuri. (|)OpMa]; Cutie metalică folosită în turnătorie, în care se execută formele pentru turnat (fig» 422). Sin. Căslică. io. ~ de fum. V. Cameră de fum. n. ~ de grăsime. V. Cutii de unsoare. 12. ^ - de legătură [boîte de jonction; Ver- bindungsmuffe; junction box; kapcsolo szelence, osszekoto karmantyu ; COeflHHHTeJIbHafl HJIH oTBeTBJiHTejibHan Kopoâna]. Elf.: Cutie metalică servind la izolarea faţă de mediul înconjurător a legăturilor dintre două ramificaţii diferite ale unei instalaţii electrice. In cazul instalaţiilor subterane, cutiile se execută din fontă. Sin. Mufă de legătură. 13. ~ de nisip [sabliere; Sandkasten; sand box; homoktarfâny; necOHHHlţa]. C. {.: Cutie de formă specială, montată pe locomotivă, de obiceiu la partea superioară a căldării longitudinale, şi care serveşte pentru depozitarea nisipului necesar pentru mărirea coeficientului de aderenţă între roată şi şine. Sin. Nisipelniţă. 14. ~ de sertar. V. Cameră de distribuţie. is. ~ de supape [chapelle de soupape; Ventilkasten; valve casing; szelepkamra; KJia-naHHan K0p06Ka]. Mş.: Cutie de protecţiune a supapelor de distribuţie ale unei maşini termice. Este asamblată cu cilindrul maşinii sau este turnată în acelaşi bloc cu cilindrul. Sin. Cameră de supape. is. ~ de tampon . / [boisseau de tampon; Puffergehăuse, Pufferhulse; buffer shell, buffer casing; utkozotok; 6yc|?ep-Hbm CTanaH, 6y-(JîepHaH rnjib3a]. C. f.: Cutie de formă specială, prin care se fixează tamponul de traversa frontală a unui vehicul de cale ferată. Se construeşte în formă complet închisă sau în forme deschise cu două sau cu patru braţe (fig. 423). 17. Cutie de unsoare [boîte â huile; Achs-lagergehăuse; axle box; tengelyâgy; MacJieHKa, eMa3cwiaH KopoâKa, jiy6pHKaTop]: Cutie de formă specială, montată în cadrul principal, respectiv în cadrul de boghiu al unui vehicul de cale ferată, prin care se transmite la osii greutatea vehiculului şi prin care se face conducerea osiei. Constituind legătura dintre corpul vehicu-ului şi osii, cutia este locaşul fusului, deci un | palier în mişcare. Sin. Cutie de grăsime, Cutie j de ungere. j După vehiculul la care se montează, deosebim: ia. ~ de unsoare pentru locomotivă [boîte ! a huile pour locomotive; Lokomotivachslager-| gehăuse; locomotive axle box; mozdony ten- F:g. 423. Cutie de tampon de locomotivă (în formă închisă). 1) discul tamponului; 2) cufia tamponului; 3) resort inelar; 4) placă de prindere. gelyâgy; nap0B03Han MacjieHKa, nap0B03-Han CMa3oqHaH KOpodKa]: Cutie de unsoare montată pe fusurile osiilor de locomotivă. Se compune din partea (cu- b tia) superioară, în formă de U, care cuprinde vasul de uleiu cu fitilurile şi fevile de uns, fălcile cutiei pentru conducerea ei şi pentru atârna-rea arcului de ^9- ^24. Cutie de unsoare la locomo-suspensiune, tivă (partea superioară), cusinetul de O- a) capac; b) fitil de uns; c) cutie de sie ajustat exact uns; d) camera de uleiu; e) cusinet; în cutie şi 0 feavă de uns; g) metal de anti-pe fusr Şi par- fricţiune, tea (cutia) inferioară, numită şi contracutie, montată între fălcile cutiei superioare, în ea fiind montată pernifa de ungere, apăsată prin resorturi de fus ig. 424 a. Cut:ie de unsoare la tender, cu palier de alunecare. a) siguranfă; b) placă intermediară; c) capac;cf) locaşul inelului de praf; e) Inel de praf; f) cutie de unsoare; g) metal de anfifricfiune; h) indicator de uleiu; /) capacul cutiei de uns; /) cusinet. (fig. 424). Ungerea fusului se face pe partea inferioară a cutiei, prin întinderea uleiului de către pernifa pe întreaga suprafafă a fusului şi pe partea superioară prin fitiluri sau prin ungere centrală (pompe de uns). Pentru controlul cusine-tului contracutia trebue să fie uşor demontabilă. La tendere se folosesc cutii de unsoare cu paliere prin alunecare (fig. 424a), sau prin rulare, montate la exteriorul rofilor. î. Cutie de unsoare pentru vagoane[ boîte â huile pour wagons et voitures; Wagenachslager-gehăuse; car axle box; kocsitengelyagy; BaroHHan MacJieHKa, BaroHnaa cMa30HHaH KOpodKa]: Cutie de unsoare montată pe fusurile osiilor de vagoane. După sistemul palierului, deosebim: 2. Cutie de unsoare cu palier de^alunecare, penfru vagoane [boîte â huile â palier de glissement; Gleitachslagergehăuse; car axle box with sliding bearing; kocsitengelyagy siklocsapâggyal; BaroHHan CMa30HHan KopoâKa co ckojib3H-UţHM daniMaKOM]: Cutie de unsoare construită Fig. 425. Cutie de unsoare cu palier de alunecare, pentru vagoane. 1) cutie de unsoare; 2) capacul cutiei; 3) apă de ploaie, colectată; 4) direcfia straturilor de uleiu; 5) perniţă de uns; 6) placa perniţei de uns; 7) nivelul uleiului; 8) fitil de uns; 9) uleiu îndepărtat de apă; 10) carcasa pernifei; 11) nivelul apei adunat în cutie. cu palier de alunecare. E formată din corpul cutiei, de fontă sau de ofel turnat (aproape ex-cluziv), cusinetul, dispozitivul de ungere cu perniţă şi inelul (obturatorul) de praf (etanşare). Cutia trebue să fie etanşă contra pierderii uleiului şi contra pătrunderii prafului şj a apei, şi să nu permită şocuri între cusinet şi fus (fig. 425). 3. ~ de unsoare cu palier cu bile, pentru vagoane [boîte â huile â palier â bil-les pour wagons; Kugelachslagerge-hăuse; car axle box with ball bearing; kocsiten-gelyâgy golyos csapâggyal; Ba-roHHan CMa30H-Han Kopoâna c inapnKOBbiM nOfllHHIIHHKOM] : Cutie de unsoare, construită cu palier cu bile, cu una sau cu două garnituri (fig. 426 şi 427). Prezintă următoarele avantaje: o considerabilă micşorare a frecării la fusuri, frecare uniformă la pornire şi în Fig. 426. Cutie de unsoare cu palier cu bile pe un rând, penlru vagoane, a) fusul os:ei; b) capacul cutie»; c) palier cu bile; d) corpul cutiei; e) roata. timpul parcursului, consum' mic de material de 938 uns, ceea ce dă o reducere a forjei de tracfiune necesară remorcării şi la demarare, ca şi prin reducerea alocafiilor de uleiu. Fig. 427. Cutie de unsoare cu palier cu bile pe un rând şi rulouri pe doua rânduri, penfru vagoane, a) capacul cutiei; b) orificiu de introducerea uleiului; c) cutie de unsoare; cf) orificiu de evacuare a uleiului'; e) marginea rofii vagonului; /) disc de etanşeitate; g) inele de etanşeitate; h) rulouri; i) bîle. i. Culie de unsoare cu palier cu rulouri, penfru vagoane [boîte â huile â palier â rouleaux pour wagons; Rollenachslagergehause; car axle box with rolîer bearing ; kocsifengelyâgy gordulos csapaggyal; BaroHHaH CMa30HHafl Kopo6Ka c pojiHKOBbîM nOAHlHnHHKOM] .: Cutie de unsoare construită cu palier cu rulouri, cu una Fig. 428. Cufie de unsoare cu palier cu rulouri, pe două rânduri, pentru vagoane, a) palier cu rulouri pendulanfe; b) corpul cutiei; c) palier cu rulouri cilindrice; d) capacul cutiei; e) Inelul exterior al palierului cu rulouri pendulante; /) Inelul inferior al palierului cu rulouri pendulante; g) Inelul exterior al palierului cu rulouri cilindrice; h) Inelul inferior al palierului cu rulouri cilindrice; /) fusul osiei. sau cu două garnituri (fig. 428 şi 429). Prezintă aceleaşi avantaje ca şi cutiile cu bile. 2. ~ de umoare rsothermos. V. Isothermos, Fig. 429. Cutie de unsoare cu palier cu rulouri, pe un rând, pentru vagoane, a) inel intermediar; b) inel de fixare; c) disc de apăsare; d) cuiu de siguranţă; e) şurub de strângere; f) capac; g) inel de apăsare; h) rulou; i) cutie de unsoare; j) fusul osiei; k) colivie; /) inel de strângere; m) inel-Iabirint; n) capac de efanşare; o) garnitură de pâslă; p) inel de etanşare; q) placă de siguranfă; r) şurub de capac; s) garnitură de etanşare; f) ine! interior de rulare; u) -inel exterior de rulare. a. Cutie de vagon. V sub Vagon. 4. Cutie de vitese [boîte â vitesse, carter de boîte â vitesse; Geiriebegehăuse; speed gear box; hajtoszelence; KOpo6Ka Xiepe/ţa^H CKO- poCTefl]. Mş.; Cutie în care se montează mecanismul schimbătorului de vitese. Se aplică la automobil, la automotor, la diferite maşini- unelte, etc. V. şi sub Schimbător de vitese. 5. Cutie aspiratoare [caisse aspirante; Dang-kasfen; suction box; szivoszelenee; BCăCbfBaîO-uţafl KopodKa], Ind. cel.: Cutie deschisă, în forma de paralelepiped strâmt şi lung, aşezată de-a-curmezişul, sub sita aspiratorului (fig. 430) şi pe toată lăfimea acesteia. O serie de cutii asemănătoare sunt montate pe maşină. Vidul produs de o pompă legată de cutie (în V) asigură deschiderea materialului încărcat pe. sită, care alunecă pe cufie. Lăfimea activă de aspirafie, determinată de lăfimea hârtiei fabricate (L), este obfinută 939 prjn deplasarea a două pistoane (p) interioare, aqţionate prin şuruburi (a), comandate din exterior (m) (s reprezintă pe figură sita şi h hârtia). 1. Cutie blindată [caisson bHnde; Panzer-kasten; armoured body; pâncelszekreny; 6pOHH-poBaHHbiH Kopnyc (TaHKOBbrâ)]. Tehn. mii.: 1. Caroseria de bază a carelor de luptă şi a automobilelor, alcătuită din plăci de blindaj bine încheiate, cari apără mecanismul şi pe servanţi contra loviturilor inimicului, şi pe care se aşază turelele pentru tragere şi observare. — 2. La vasele de războiu cuirasate, acoperişul format cFin plăci de blindaj, care acopere părfile importante ale vasului şi le apără contra loviturilor. £. Cutie cu basmale [boîte d'emballage; Ver-packungskfste; packing case; csomagolo lada; HiiţHK jjjih tiokobkh Ta6aKa Bbicmiix cop-TOB]. Ind. tuf.: Cutie de formă prismatică, de lemn, care serveşte la confecfionarea balurilor de tutun. Unul din perefii laterali este mobil, putându-se deplasa la dreapta şi la stânga. Astfel se pot confecfiona baluri de diferite grosimi, potrivit lungimii foilor. Rândurile în cari se aşază păpuşile nu trebue să se petreacă mai mult de jumătate, unul peste altul. s. Cutie cu punte electrică [boîte â pont efecfrîque; elektrischer Bruckenkasten; bridge box; villamos ellenâllâsszelence; KOpo^Ka C 9JieKTpHHeCKHM MOCTHKOM]: Rezistenţe electrice etalonate, cari constitue trei ramuri ale patrulaterului unei punţi Wheatstone, montate într'o cutie. 4. Cutie de curăţire [tube de nettoyage; Reinigungsrohr; cleansing tube; tisztitocso; OHHCTHTeJlbHaH Tpy6a]: Tub de fontă asfaltată, având, pe o porfiune, o deschidere în lung, închisă cu un capac prins în şuruburi cu piuliţe. Pentru curăfirea conductei se scoate capacul. Se intercalează în conductele de alimentare cu apă (apeduct). 5. Cutie de încrucişare. V. Doză de încrucişare. 6. Cutie de întoarcere [piece de retour; Ruckleiferkopf; return bend; visszatero vezetek feje; B03BpaTH0e KOJieHO]. Ind. petr.: Piesă construită *şi confecţionată din material special, după locul, temperatura şi presiunea la care lucrează şi care, în cuptoarele tubulare, face legătura între două sau mai multe fevi. Prin cutia de întoarcere se face trecerea materialului dintr'o feavă în alta; Sin. Căpăfână. 7. Cutie de lanternă [boîte de lanterne Lampenhaus; 'fanfern's box; vetitolampa szelen-ceje; KopoâKa (J)OHapH]: Partea dintr'o lanternă de proiecţie, constituită dintr'o cutie metalică în care se găseşte izvorul de lumină. 8. Cutie de rezistente electrice [boîte de resistances elecfriques; elektrischer Widerstands-kasten; resistance box; villamos ellenâllâs-sze-kreny; KOtfCyx (fllIţHK) peoCTaTa]. Elf.: Ansamblu de rezistente electrice etalonate, montate într'o cutie. 9. Cutie de sgură. V. Chiblă. 10. Cutie filtrantă [boîte filtrante; Filterbuchse; filtering box; szuroszelence; (|)HJlbTpoBaJlbHaH KopodKa]. Gaze; Dispozitiv de filtrare a aerului, care se ataşează Ia masca de gaze prin intermediul unui tub de legătură. Este mai mare decât cartuşul filtrant, ,şi are o capacitate de reţinere superioară. In inferior are aceeaşi orga-nizafie ca şi cartuşul filtrant. 11. Cutie pentru nomol [boîte de boue ; Schlammkîste; mud box; iszapszekreny; rpH3e-BHK, OCa^OHHblH HIIţHK, rpH3eBaH KOpodKa]. Canal.: Vas de fontă asfaltată, având radial capete de tuburi cu bride sau manşoane cari se pot lecfâ la conductele de alimentare cu apă. La partea inferioară are un tub de evacuare a nomo-lului, iar la capătul superior are un dop înşurubat, care, prin deşurubare, produce aerisirea conductei. 12. Cutii de degazeificare [boîte de degasei-fication; Entgasungsrăume; degasifying box; gâz-talanito szekreny; KopodKa flJIH #era3aiţHH]. Ind. pefr.: Mici cutii paralelepipedice de tablă, la instalafiile cari lucrează cu vid, aşezate convenabil în drumul distilatelor şi în legătură cu pompa de vid, astfel ca să uşureze lucrul pompelor. 13. ~ de îngheţ [boîte de protection ; Schutz-kasten; screening box; fagyvedo szekreny ; npe-HOxpaHHfejibHaH KopodKa (KOJKyx) npoTHB 3aMep3aHHH]. Tehn.: Cutie de tablă sau de lemn care, în timpul iernii, se montează în jurul robinetelor şi al scurgerii conductelor, unde se poate strânge apă şi poate fi deci pericol de îngheţ. Aceste cutii sunt umplute cugunoiu, pentru a preveni o spargere prin îngheţ. 14. Cufif 1. [couteau; Messer; knife; kes; HOJK]. Tehn.: Unealtă de tăiere prin apăsare, compusă în principal dintr'o Jamă cu tăiş, de obiceiu de ofel, şi cu mâner (fig. 431). Forma lui cfiferă după felul tăierii ş:i al materialului de prelucrat. La tăiere se mişcă fie cuţitul, fie piesa de prelucrat, fie ambele. Mişcarea lor relativă poate fi de translafie sau de rotafie; ea. poate fi perpendiculară sau oblică fafă de tăişul cuţitului. Tăişul poate fi drept, curb, fasonat, elicoidal sau fără fine. Cuţitul poate fi acfionat de mână sau de o maşină. De obiceiu, cufitul lucrează singur, cu excepfiunea „cuţitelor" folosite în foarfeci, cari lucrează asociate. Exemple (v. fig. 431): 15. Cufit de bucătărie [couteau de cuisine; Kuchenmesser; kifchen knife; szakâcs-kes; KyxOH-HblH HOJK]. îs. ~ de blănar [couteau de fourreur; Kursch-nermesser; furrier's knife; szucs-kes; HOJK ftJiH MeXOBIIţHKa, CKOpHHJKHblH HOJK]. 17. ~ de cismar [couteau de cordonnier; Schuhnrtachermesser; shoemaker's knife; cipesz-kes; o6yBHbIH, CânOJKHblH HOJK]. 18. ~ de grădinar [couteau de jardinier; Gări-nermesser; gardener's knife; kertesz-kes; ca/ţo-BblH HOJK]. 940 i. Cufif de legăfor de cârfi [couteau de relieur* Buchbindermesser; bookbinder's knife ; konyv-koto-kes; nepenjieimiH hoîk]. Fig. 431. Diferite tipuri de cuţite şi de cuţifoaie. 1) cufif de bucăfar; 2) cufif de legăfor de cărţi; 3) cufif- de potcovar; 4) cufif de blănar; 5) cufif de cismar; 6) cufif de şelar; 7) cufif de grădinar; .8) cufi-toaie dreâptă; 9) cufitoaW curbă 2. ~ de potcovar [couteau de marechal-fer-rant; Hufmesser; hoof knife; kovâcs-kes; KOlIblT-Hblif (KOBOHHblft) HO>k]. s. Cufif 2. [couteau, outil; Messer, Stichel, Meiljel; knife, tool; kes, szerszâmkes; H03K, CTpyr, pe3eiţ], Mş.: Unealtă folosită la ma-şinile^unelte pentru tăierea prin apăsare, cu sau fără aşchiere, formată din una sau din mai multe bare sau lame, de obiceiu cu tăiş lateral sau lâ un capăt. La tăiere se mişcă fie cufitul, fie piesa prelucrată, fie ambele. Forma şi materialul lui, forma tăişului şi direcţia forjei de apăsare diferă după operafiune şi după materialul de prelucrat. Cufitul poate fi acfionat de mână sau de maşină. Nomenclatura elementelor tăierii cu cufitul: Suprafafa de aşchiat: suprafafa de pe care se desprind aşchiile înaintea cufitului; suprafafa aş-chiată : suprafafa piesei, obfinută în urma cuţitului, după desprinderea aşchiilor; suprafafa de tăiere: suprafafa de trecere între suprafafa de aşchiat şi suprafafa aşchiată (fig. 432). Planurile de referinfă ale tăierii: Pianul de tăiere: planul tangent la suprafafa de tăiere, şi care trece prin tangenta^ la tăiş;, planul de bază: planul paralel cu cele două mişcări de avans (la cuf iţele de strung şi de răbotâză, cari au corpul prismatic, planul de bază poate fi suprafafa de sprijin a cufitului; la cufitul de mor-teză, planul de bază este perpendicular pe planul de sprijin). Elementele cufitului (fig. 432). 4. Cufitului, corpul ~ [corps de I'outil; Stichelschaft, Sfichelsiiel ; body of tool; kes Fig. 432. Elementele cuţitului, a) prelucrare cu cufitul de strung; fa) prelucrare cu cufitul de raboteză; c) prelucrare cu cufitul de morteză; d) cufif de strung; e) cufit de raboteză; f) cufif de morteză; 1) suprafafă de aşchiat; 2) suprafafă de tăiere; 3) suprafaţă aşchjafă; 4) plan de tăiere; 5) plan de bază; 6) avans longitudinal; 7) avans transversal; 8) avans vertical; 9) avans orizontal; 10) fa;ţa de degajare; 11) fafa de aşezare principală; 12) fafa de aşezare secundară; 13) vârful cufitului; 14) tăiş principal; 15) tăiş secundar. (vago) torzS; T6JI0 pe3iţa] : Partea care serveşte la fixarea cuţitului în suport, pe care se fixează cu fafa sa de sprijin. 1. Cufitului, capul ~ [bec de J'outil; Schneiden-kopf, Stichelkopf; nose of tool; kesfej, vâgokes; TOJiOBKa pe3lţa] : Partea cufitului din spre tăiş, activă. — Elementele capului cufitului sunt: 2. fafa de aşchiere a ~ [surface de de-gagement; Spanflăche; chipping face; vâgoiap, forgâcsololap; CTpyJKKOBaH (00pe3K0BaH) no-BepXHOCTb, rpaHb p^3Iţa]: Suprafaţa capului cufitului peste care alunecă aşchiile. Sin. Fafa de degajare a cufitului. 3. fefele de aşezare ale ~ [surfaces en depouille; Freiflăchec; free cutting faces; szabad vâgolapok; CBOdOflHbie KpOMKH pe3iţa]: Supra-fefeîe capului cuţitului îndreptate spre materialul prelucrat. 4. tăişurile ~ [aretes tranchetes de I' outil, tranchants de P outil, fils de T outil; Schnei-dekanten, Schneiden; cutting edges; vâgo elek; peJKyn^He KpOMKH pe3iţa]: Muchiile formate din intersecţiunile feţei de degajare cu feţele de aşezare. Deosebim: tăişul principal, căruia îi corespunde faţa de aşezare principală şi unul sau — la cuţitul de retezat sau la cuţitul de format — mai multe tăişuri secundare, cărora le corespund feţele de aşezare secundare adiacent . 5. înălfimea vârfului ~ [hauteur du tail-lant de l'outil; Hohe der Schneidefi Hohe der Stahlschneide; height of the cutting point; kes-hegy hossza; BbICOTa Jie3BHH pe3Iţa]: Distanţa (în milimetri) dela vârful cuţitului la suprafaţa de sprijin a corpului cuţitului. Poate fi pozitivă sau negativă. 8. lungimea capului ~ [longueur du dessus de l'outil; Lănge des Stichelkopfes; length of the tool's nose; vâgofej hossza; /ţJIHHa ro- Secţiune inplanul Secţiune mp/anul secant principal secant secundar Fig. 433. Unghiurile de formă şi de pozifie ale eufifului. oj unghiul liber; p) unghiu de ascufire; y) unghiu de aşchiere; ai) unghiu liber secundar; ^i) unghiu de ascufire secundar; Yi) unghiu de aşchiere secundar ; 8) unghiu de taiere; e) unghiu de vârf; x şi xi) unghiuri de afac; X) unghiu de inclinafie. JIOBKH pe3lţa]: Distanţa maximă dintre vârful cuţitului şi marginea feţei de degajare. Se măsoară paralel cu una din feţele longitudinale ale capului cufitului. 941 1. suprafafa de sprijin a ~ [surface de support de l'outil; Tragflăche des Stahles; support surface of the tool; a kes tâmaszkodo felu-lete; cynopraaH, onopHan noBepxHoeTb pe3Iţa]: Suprafaţa de aşezare a corpului cuţitului pe suportul lui, sau pe căruciorul port-cuţit. 8. vârful ~ [pointe de l'outil; Sfahlspitze; cutting point; keshegy; Jie3BHe, peHCyiIţaH KpOMKH pe3!ţa] : Locul de intersecţiune al tăişului principal cu tăişul secundar. Vârful cuţitului poate fi în urlghiu sau rotunjit Unghiurile de formă ale cuţitului şi cari se măsoară în planul secant principal (plan perpendicular pe proiecţia tăişului pe planul de bază), (fig. 433). 9. Cufitului, unghiu de aşezare principal al ~ [angle de depouille; Freiwinkel; clearance angle; szabad szog; CBo6oflHbiH yroji]: Unghiul dintre faţa de aşezare principală şi planul de tăiere principal (a). Sin. Unghiu liber.• io. unghiul de aşezare secundar al — [angle de depouille secondaire; Nebenfreiwinkel; side clearance angle; szabad mellekszog; BTO-pocTeneHHbiH CBC)6o/ţHbiH yroji] : Unghiul dintre faţa de aşezare secundară şi planul de tăiere secundar. u. unghiul de ascufire principal al ~ [taillant; Keilwinkel; lip angle; elcsuszâsj szog, ekszog; yroji pe3iţa, yroji 3aocTpeHHH pe3iţa]; Unghiul dintre faţa de degajare şi faţa de aşezare principală (fi). 12. unghiul de degajare (de aşchiere) principal al ~ [degagement reel; Spanwinkel; true rake angle; metszoszog; yroji uţenaHHfl]. Unghiul dintre faţa de degajare şi planul perpendicular pe planul de tăiere principal, trecând prin tăişul principal (y). is. unghiul de tăiere al ~ [angle de coupe ; Schnittwinkel ; cutting angle; forgâcsolo szog; yroji pesaHHH, yroji Mengţy jie3BHHMH]: Unghiul dintre fafa de degajare şi planul de tăiere principal (d). Unghiurile de poziţie ale cufitului, privitoare la operaţiunea de aşchiere, sunt: 14. Cuţitului,unghiul de atac principal al ~ [angle de portee; Einstellwinkel; entering angle; fobeâlli-fâsi szog; rjiaBHbiH ycTaHaBJiHBaeMbiH yroji]: Unghiul dintre proiecţia tăişului principal pe planul de bază şi direcţia avansului cuţitului (x). 15. unghiul de afac secundar al ~ [angle secondaire de portee ; Nebeneinstellwinkel ; side entering angle; mellek beâllitâsi szog; BTopocTeneHHbiă ycTaHaBJiHBaeMbift yroji]: Unghiul dintre proiecţia tăişului secundar pe planul de bază şi direcţia avansului (xf). 18. unghiul de vârf al ~ [angle de som-met; Spitzenwînkel; nose angle; csucsszog; yroJl npn BepmHHe, yroji 3aocTpeHRH]: Unghiul dintre proiecţiile tăişurilor principal şi secundar pe planul de bază (e). 17. unghiul de înclinaţie al ~ [angle daffutage; Neiguncjswinkel; relief angle; haj-lâsi szog; yroji yKJiOHa]: Unghiul format de 942 tăişul principal cu un plan paralel cu planul de bază, şi trecând prin vârful cuţitului. După cum tăişul principal se găseşte deasupra sau sub acest plan, tăişul are inclinafia pozitivă sau negativă (X). După pozifia tăişului principal şi direafia avansului/ deosebim (fig. 435^. î. Cufif pe dreapta [outil â droite; rechter Stahl; right cut tool; jobbrahajlekos; npaBblH pe3eiţ]: Cufit la care, suprapunând palma mâinii drepte peste corpul cuţitului, astfel încât degetele să fie îndreptate spre vârful său, tăişul principal se găseşte pe partea degetului mare. La strung lucrează cu avansul spre stânga (către păpuşa fixă). а. ~ pe sfânga [outil â gauche; linker Stahl; left cut tool; balrahajto kes; JieBblft peseu;]: Cufit la care, suprapunând palma mâinii stângi peste corpul cutituluî astfel încât degetele să fie îndreptate spre vârful său, tăişul principal se găseşte în partea degetului mare. Când acest cufit e ţinut orizontal cu tăişul în sus şi cu capul spre observator, tăişul principal se găseşte în stânga observatorului. La strung lucrează cu avansul în spre dreapta (către păpuşa mobilă). După forma capului şi după pozifia Iui în raport cu corpul, deosebim: 3. Cufif cotit [outil coude; gekropfter Stahl; bent tool ; gdrbitettheqyukes ; H30rHyTbI&, KOJieHHâTbiH peseiţ]: Cufit la care axa este cotită (are un punct de inflexiune) în vedere laterală. Cuţitul cotit poate fi: 4. ~ cotit înainte [outil coude vers I avânt: nach vorne qekropfter Stahl; forwards bent tool: elore qorbitetthegyu kes: pe3eu H30FHyTblâ Bnepefl]: Cufit de raboteză sau de morteză, la care capul este înapoi fafă de corpul cuţitului în pozifie normală de lucru. 5. ~ cotit înapoi [outil coude vers l'arriere nach hinten qekropfter Stahl; backwards bent tool; hâtragorbitett kes; pe3eil H30rHyTbIH Ha3a#]: Cufit de raboteză sau de morteză, la care capul este înainte fafă de corpul cuţitului în pozifie normală de lucru. б. ^ cofif în jos [outiil coude vers le bas; nach unten gekropfter Stahl; downwards bent tool; lefelegorbitetf kes; pe3eiţ H30rHyTbliî BHH3]: Cuţit de strung cotit, la care capul este mai jos decât corpul cuţitului în pozifie normală de lucru. 7. ~ cotif în sus [outil coude vers le haut; nach oben qekropfter Stahl; upwards bent tool; felfele gorbitetthegyu kes; pe3eiţ H30rHyTbIH BBepx]: Cufit de strung, cotit, Ia care capul este mai sus decât corpul cufitului în pozifie normală de lucru. %. drept [outil droit; gerader Stahl; sfraighf tool; egyeneshegyu kes; npflMOă pe3eiţ]: Cufit Ia care axa este dreaptă în plan şi în vedere laterală. Sin. Cufit normal. o. ~ cu capul îngustat [outil â tâte retrede; abgesetzfer Stahl; narrow headed tool; keskeny feju kes; pe3en; c cymeHHOH rojiOBKoS].- Cufif la care capul este mai îngust decât corpul. Corpul poate fi simetric sau asimetric. In acelaşi timp, cuţitul poate fi încovoiat sau cotit. Poate fi-: io. ~ cu capul îngustat de ambele părfi [outil â tete retrede des deux cotes; beiiderseits abgesetzfer Stahl; both si des narrow-headed tool, kefoldalral- keskenyedofeju kes; peseiţ C ro-JIOBKOH CyHCeHHOH B ode CTOpOHbl]: Cufit la care capul este îngustat de ambele părfi- Esto», de obiceiu, simetric. u. ~ cu capul îngustat pe dreapta [outM â tete retrede vers «la droite; rechts abgesetzfer Stahl; to the right narrow headed tool; jobbra keskenyedo feju kes; pe3eiţ C TOJIOBKOH Cy-JKeHHOH BnpaBOj: Cuţit la care capul îngustat este asimetric şi aşezat pe dreapta axei corpului. 12. ~ cu capul îngustat pe sfânga [outil â tete retrede â gauche; links abgesetzfer Stahl; to the left narrow headed tool; balra keskenyedo feju kes; peşeiţ c rojioBKoă cyjKeHHoft BjieBo]: Cuţit la care câpul îngustat este aşezat pe stânga axei corpului. 13. ~ curbat [outil courbe; gebogener Stahl; curved tool; ivelt kes; HCKpHBJieHHbiă pe3eiţ]: Cufit Ia care axa cufitubi este curbată în plan. Sin. Cuţit încovoiat. Poate fi: 14. ~ curbat pe dreapta [outil courbe â droite; rechts gebogener Stahl; right-hand curved tool; jobbra îveit kes; pe3eu;, HCKpHBJieHHbiH BnpaBO] : Cuţit curbat cu tăişul principal pe dreapta. is. ~ curbat pe stânga [outil courbe â gauche; linksgebogener Stahl; left-hand curved tool; balra ivelf ' kes; pe3eiţ, HCKpHBJieHHbiH BJieBO]: Cufit curbat cu tăişul principal pe stânga. is. ~ gât de lebădă [outil formant ressort; Gănsehalsstahl, Federstahl; goose neck tool, spring tool; hattyunyakalaku kes; npyHCHHHHţHH HHCTOBOft HJIH npy JKHHHHţ Hlî 06/ţeJI0HHbIH pe3eiţ]; Cufit Ia care capul esfe îngustat şi cotit de două ori. Este elastic şi evită înfigerea în material. Este folosit de obiceiu, în operafiuni de finisat. După natura operaţiunii efectuate, deosebim: 17. Cufif de degroşare [oufi‘1 degrossisseur; Schruppsfahl; tool for rough turning; vekonyito kes; pe3eiţ #jih HepHOBoU o6tohkh, #jih o6#HpKH]: Cufif folosit în operafiunea de degroşare, în care se reduce piesa Ia dimensiuni apropiate de cele cerute. Poate fi dreot sau cotit, cu tăişul drept sau curb. is. ~ de finisare [outil finisseur; Schlfchtstahl; finishing tool; finomifo kes; pe3eu; £Jlfl HHCTO-Boâ o6tohkh, hhctoboh (oTAeJioHHbiH) pe3eiţ]: Cufit folosit pentru a îndepărta materialul rămas după degroşare şl pentru a finisa suprafafa pieselor. Poate avea diferite forme. Tăişul poate fi rotund sau drept,, în care caz lungimea tăişului esfe mai mare decât avansul cufitului. io. ~ special [outil special ; Spezialsfahl ; special tool ; kulonleges kes ; cneiţHaJlbHblH pe3eij: Cufit folosit în alte operafiuni decât de degroşare sau finisare, sau pentru prelucrat metale Cu aşchiere uşoare, ca, de ex., aliajele de aluminiu. După felul de construcfie, cufitul poate fi: 1. Cufif cu diamanf [outil â diamant; Werk-zeug mit Diamant; tool with diamond; gyemăn-tos kes; pe3eu; C ajlMa30M]: Cufit la care capul este constituit dintr'o bucată de diamanf 943 prins într'un suport de formă specială. Forma tăişului este impusă de posibilitatea de şlefuire a diamantului. Sunt folosite diamante cu un tăiş, cu tăişul în formă de arc sau cu tăişul în fafete. Cufitul cu diamant este folosit pentru obfinerea de suprafefe foarte netede la piese de cupru, de bronzuri speciale, de zinc, aliaje * 5 Jl 70 fj /<* 15 fS' 17 /a i9 20 2t 22 23 2± 25 flU cu 2$ 27 28 29 30 31 32 33 35 36 37 .IQ: •fJZZD 38 33 Fig. 434. Diferite forme de cufife. f) cufif drept, pe stânga; 2) cufit drept, pe dreapta; 3) cufif curbat, pe sfânga; 4) cufit curbat, pe dreapta; 5) cuţit cotit, înainte; 6) cu.fit cofif, înapoi; 7) cuţite cu cap îngusfaf (pe sfânga, simetric, pe dreapta); 8) cufif gât de lebădă; 9) cuţit de strung, lateral, drept, pe dreapta; fO) cufit de strung, pentru găuri de străbatere; 11) cuţit de strung, pentru găuri cu fund; 12) cufif de profilat (rad al) cu tăiş aplicat; Î3) cufit de profilat rotund; 14) cufit de rotunjit; 15) cufit radial; 16) cufif de strung, drepf, de finisare; 17) cufit de retezat; Î8) cuţit de strung, lateral, curbat; 19) cuţit de strung, în unghiu; 20) cufit penfru filetat la inferior; 2Î) cufit şablon pentru filefat; 22) cuţit pentru sfrunjit, plan, pe dreapta, îndoit; 23) cufit de raboteză, de finisat, cotit; 24) cuţit de r.abofeză, de degroşaf, cotit; 25) cuţit de raboteză, de fin:isat; 26) cuţit de morteză, de degroşaf, drept; 27) cufif de raboteză, de degroşaf, drept; 28) cuţit de raboteză, pentru crestat; 29) cufif de morteză, penfru canale; 30) cufif de morteză, în unghiu; 31) cuţit de strung, de degro.şare, încovoiat, pe dreapta; 32) cufif de raboteză pentru canale, cotit; 33) cufif de strung, de degroşare, drept, pe dreapta, cu fă'ş rotunjit; 34) cufff de raboteză, pe dreapta, penfru canale; 35) cuţit de raboteză, de profilat, cotit; 36) cufit de sfrung, cfe canelaf; 37) cuţit de sfrung, de degroşare, drepf, pe dreapta; 38) cuţit de strung de finisare, cu placă de mefal dur; 39) cufit de sfrunjit plan, cu placă de metal dur; 40) cuţit de strung, de degroşare, cu placă de mefal dur 944 de aluminiu, aliaje de antifricfiune, materiale sintetice, etc. (v. fig. sub Port-cujite). 1. Cufitcu placă de metal dur [outil piaque de metal dur; Stahl plattiert mit Hartmetall; hard-metal plated tool ; durvafemmel bevont kes ; pe3eiţ noKpbiTbiH TBep/ţbiM MeTajiJioM]: Cufit Ia care corpul lui este, de obiceiu, dintr'un ofel Siemens - Martin nealiat (cu un confinut de 0.70,,,0,80o/o C, care are coeficientul de dilatare termică apropiat de al metalelor dure cu carburi metalice),, pe care se aplică, prin lipire cu aramă, plăci de metale cu carburi metalice (Widia, etc.). Plăcile de metale dure au forme standardizate. Cufitele se pot folosi în orice operafiuni de prelucraref atât a metalelor foarte dure, a aliajelor de aluminiu, cât şi a materialelor nemetalice. 2. ~ cu placă din ofel special [outil piaque d'acier special; Drehstahl plattiert mit SpezialstahI; special steel plated tool; kulonieges acellal lapolt kes; pe3eiţ noKpbiTbiH cneiţHajibHoft CTajibio]: Cufif la care corpul masiv al lui este dintr'un ofel Siemens-Martin nealiat,, iar pe capul cultului este aplicată, prin lipitură, o placă de ofel aliat, După maşina unealtă în care se foloseşte, deosebim: s. ^ masiv [outil massif; Massivstahl; massive tool; tomor kes; MaCCHBHblH pe3eiţ]: Cufit la care corpul şi capul sunt din acelaşi material. Sin. Cufit integral. 4. Cufif de morteză [outil a mortaiser; Stofj-meiţjel; slotting tool; vesokes; pe3eiţ /ţJIfl Bbl-AajidjiHBaHHaa nasoB (KaHaBOK)]*. Cufit folosit în operafiuni de prelucrare a materialelor la maşina de mortezat. Poate fi folosit la de-groşat, Ia finisat, Ia mortezat canale şi Ia format la interiorul sau la exteriorul pieselor. In timpul lucrului este solicitat la compresiune şi se poate rupe prin flambaj. Se- confecfionează, de obiceiu din ofel de secfiune dreptunghiulară, peniru a se evita răsucirea în suport. 5. ~ de rindeiat. V. Cufit de raboteză, 6. ~ de raboteză [outil raboteur; Hobelmei-Ijel; planing tool; gyaluveso; pe3eiţ £JIH CTpo-raHHH]: Cufit folosit în operafiuni de prelucrare a materialelor la maşina de rindeiat şi de raboteză. In timpul lucrului, corpul cufitului este solicitat la încovoiere. Trebue prins cu lungimea liberă cât mai mică. Poate fi folosit în operafiuni de degroşat, de finisat, de rabotat canale şi de format. De obiceiur piesa de prelucrat are o mişcare de translaţie. Sin. Cufit de rindeiat. 7. ~ de strung [outil a tourner, ouîil de tour; Drehstahl, Drehmeissel; lathe tool, turning tool; esztergakes; TOKapHblH pe3eiţ]: Cufit folosit în operaţiunile de prelucrare Ia strung (fig. 435). In timpul lucrului este solicitat la încovoiere. Se montează în port-cufit sau în suportul căruciorului port-unealtă, cu o lungime nesprijinită cât mai mică. De* obiceiu, piesa are O mişcare de rotafie, iar cufitul o mişcare de translafie; aşa încât urma vârfului cufitului pe piesă este o spirală sau o elice cilindrică sau conică. 6\ 1 7 Fig. 435. Cujiie de strung. Numire Unghiul de aşezare ° Unghiul de ascuţire 0 Unghiul de degajare ° 2 a | b c ld a |b |c d a lb c d 1 Cufit de degroşare curbat (încovoiat) 6 8 8 ,0 84 74 65 40 0 8 14-20 40 2 Cufit de degroşare drept,normal 6 8 8 10 84 74 65 40 0 8 14—20 4C 3 Cufit lateral 6 8 8 10 84 74 65 40 0 8 14—20 40 4 Cufif de finisare 6 8 8 10 84 75 65 40 0 8 14—20 40 5 Cufit lateral 6 8 8 10 84 75 65 40 0 8 14—20 40 6 Cufit lat de finisare 6 8 8 10 84 75 65 40 0 8 14—20 40 7 Cufif de retezat 6 8 8 8 84 82 82 — 0 0 0 — S Cufif de gaură 6 8 8 10 84 82 65 40 0 8 14—28 40 9 Cufit de canelat 6 8 8 8 84 82 82 - 0 0 0 — Nota{ii: a) fontă de cochilie, bronzuri şi alămuri casante b) ofel cu rezistenfă peste 70 kg/m2, fontă dură, bronz, alamă c) ojel cu rezisten{ă 34 • -70 kg/m2, bronzuri şi alămuri moi d) aluminiu, aliaje de aluminiu Poate avea diferite forme,, după felul operaţiunii (degroşat, finisat, etc.) şi după forma şi materialul piesei de prelucrat (fig. 434 şi 435). — Exemple de cufite de strung: 8. ~ de strung, de canelat [outil pour cannelures; StechstahI, Einstechstahl; grooving tool; hornyolokes; pe3eiţ flJliî BbIflaJl6jlHBaHHH, npoTOHKH hjih pn(J)jieHHH }Kejio6KOB, nasoB HJIH KaHaBOK]: Cufit, de obiceiu îngustat, folosit penfru tăiat caneluri în piese cilindrice. Poate fi drept sau curbat (36r, fig. 434). s. ~ de strung, de degroşat [outil degţros-sisseur; Schruppstahl; tool for rough turning; vekonyito kes; pe3eiţ flJiH o6tohkh HanepHO, AJIfl HepHOBOH o6tohkh]: Cufit cu tăişul la capăt, folosit la degroşarea pieselor cilindrice. Poate fi drept, cotit sau curbat; pe dreapta sau pe stânga, cu tăişul drept sau rotunjit. 10. ~ de strung, de finisat [outil finisseur; Schlichtstahl; finishing tool; simitokes; pe3eiţ AJIH HHCTOBOft 06pa60TKH, OT/ţejIKH]: Cufif cu tăişul Ia capăt, folosit la finisarea suprafefelor cilindrice sau plane. Are tăişul rotunjit; poate fi drept, cotit sau curbat; pe dreapta sau pe stânga. 11. ~ de strung, de gaură [outil â aleser; Reibahle; boring tool; esztergakes; CBepJlO, pac-TQHHoă pe3eiţ]: Cufit folosit pentru strunjit la in- 945 terior din gros sau de finisat. Este încovoiat sau în unghiu şi are forme diferite după cum e folosit pentru prelucrarea găurilor cu fund sau a găurilor de străbatere. 1. Cufif de sfrung, în unghiu [outil â crochet; Drehhakenmesser; hook tool, undercutting tool; Ivukfuro esztergakes; TOKapHblâ KpiO^OK]: Gufit special, folosit, de obiceiu, pentru prelucrat canale în interiorul pieselor 2. /x/ de strung, de profilat [outil â profiler; FormstahI; forming tool; szefvenyvâgo; (|>aCOH-HHH pe3eu;]: Cufit folosit pentru a prelucra piese profilate. Tăişul cufitului este negativul profitului piesei de format prin aşezarea cuţitului în operafiunea de aşchiere. Poate fi plan sau rotund şi fixat într'un suport. Exemple: s. ~ de profilat rotund [outil conge; Aus- rundstahl; fillet tool; arcelgombolyito kes; pe3eu, AJIH 6pycKOB, flJiH c[)hji§hok] : Cufit folosit pentru a rotunji trecerea între două porfiuni aie unei piese de diametri diferifi. 4. ~ de rotunjit [outil â arrondir; Rundungs- stahl, Abrundstahl; rounding tool; gombolyito kes; pe3eiţ flJIH o6tohkh]: Cufit folosit la rotunjirea muchiilor pieselor cilindrice. 5. ~ de strung, radial [outil en croissant; Radiusstahl; radius tool; sugârkes; IIia6jlOH #JIH BHTHrHBaţlHH niTyKaTypHblX KapHH30B]: Cuf it folosit pentru a obfine canale cu profilul în segment de cerc. 6. ~ de strung, de retezat [outil â saigner, outil droit â tronţonner; Durchstechstahl, Abstech-stahl; cutfing-off tool, parting tool; nyeso kes, văgo kes; 0Tpe3H0H pe3eiţ]: Cufif de obiceiu îngustat folosit pentru a reteza la strung bare cilindrice. Poate fi drept sau curbat, cu tăişul curb sau drept, şi perpendicular sau oblic pe axa corpului. 7. ~ de strung, lat, de finisat [outil finisseur plat; BreîtschIichtstahi; broad nosed finishing tool; szeles simito-kes; HIHpOKHH pe3eiţ flJlfl HHCTO-BOH 06pa60TKH]: Cufit drept, cu tăişul perpendicular pe axa corpului, folosit pentru finisat. Sin. Cufit-daltă. 8. de strung, lateral [outil lateral; Seiten-stahl; side tool; oldalkes; 60K0B0H pe3*eiţ]: Cufit cu tăişul pe o muchie laterală a capătului., folosit pentru prelucrarea suprafefelor cilindrice şi plane cari se taie în unghiu drept. Are, de obiceiu, vârful ascufii Poate fi drept sau curbat, pe dreapta sau pe stânga. 9. ~ pentru filetat [outil a {ileter; Gewinde-drehmesser ; chaser, chasing tool, thread tool, threading tool; simito esztergakes; BHHTOpe3Hafl IIJiaiIIKa, pe3eiţ]: Cufit folosit pentru filetat ta strung. Capul are forme diferite după forma filetului (ascufit,. trapez, pătrat). De obiceiu filefarea se face în mai mulfe treceri şi la fiecare trecere cufitul primeşte un avans transversal. Are forme diferite, după cum e folosit pentru filetat suprafafa exterioară sau interioară a pieselor. 10. ^ penfru gaură cu fund [outil pour trous borgnes; Sacklochmesser; blind hole tool; Ffene- keslyuk kes; pe3eiţ /ţJIH HeCKB03HbIX HJIH rjiyxHX OTBepcTHfij. V. 11, fig. 433. 11. ~ pentru gaură de străbatere [outil â percer; Durchbohrungsmesser; boring through tool; âtlyukaszto feneketlen îyukkes; CBepJIHJlbHblH pe3eiţ £JIH HeCKB03HbIX HJIH TJiyXHX OTBep-CTHHj.V. 10, fig. 433. 12. ~ penfru sfrunjit plan [outil â planer; Eckstahl; planing tooI; egyenes esztergakes; pe3eiţ CTporajibHoro CTaHKa]: Cufit încovoiat folosit pentru strunjit fefe plane din gros,, sau pentru finisat. 13. ~ şablon penfru filetat [peigne â fileter; Gewindestrehler; chaser, chasing tool, die chaser, screw chaser; csavarmenetvâgokes; rpeâeHKa, pe3b60B0it pe3eiţ]: Cufit folosit pentru filetat într'o singură trecere, sau pentru finisarea filetului. 14. Cufif, port- ~ [porte-outil; Stahlhalter, Meiţjelhalter; tool holder; kesfogo, kesszorito; ^epmaBKa pe3tţa]: Piesă folosită pentru a prinde cufitul în suportul maşinii, în pozifia cerută de operafiunea de prelucrare, şi a transmite asupra suportului apăsarea de tăiere (fig. 434). Se construeşte, de obiceiu,, din ofel, şi are diferite forme, după maşina-unealtă; după cufitul şi operafiunea efectuată. Exemple: 15. port- ~ de morteză [porte-outil de . mortaiseuse; Stofjmeiljeîhalter; slotfing machine tool holder; vesofogo; flepJKaBKa pesiţa roji-6eH£H0r0 CTaHKa]: Unealtă în care- se fixează un cufit de forma cufitului de raboteză,, pentru ca să lucreze împreună ca un cufit de morteză. Se compune, de obiceiu, dintr'o bară, care se prinde în căruciorul port-unealtă al maşinii de mortezat, cu un canal în care se fixează cufitele, prin strângerea cu unul sau cu două şuruburi. ie. port- ~ de sfrung [porte-outil de tour; Drehstahlhalter; lathe tool holder; esztergakes-fogo; AepmaBKa TOKapHoro pesiţa]: Suport de cufit, constituit dintr'o bucată de ofel paralelepipedică, în care este frezat, pe una din fefele laterale, un canal de secţiune dreptunghiulară, de înălfime pufin mai mare decât înălţimea corpului cufitului. Cufitul se fixează în canal prin strângere cu unul sau cu două şuruburi. Strângerea insuficientă a cufitului în port-cufit, sau a port-cufitului în suport, provoacă vibrarea cufitului, şi deci urme pe piesa prelucrată, 17. Cufif, suport de ~ de raboteză [porte-outil de machine â rab.oter; Stahlhalter fur Hobel-maschine; tool holder for planing machine; gya-iugep kestarto karja; fleptttaBKa pe31ţa CTpo-raJIbHOro CTaHKa]: Piesă pentru prins cufitul de rindelat sau un port-cufit de rindelaf pe căruciorul port-unealtă al rabotezei. De obiceiu, are un dispozitiv care permite ridicarea cufitului ia cursa înapoi,, penfru ■ a evita frecarea cufitului încălzirea lui în cursa moartă. is. suport de ~ de strung. V. sub Strung. 19. CufH daltă. V. Cufit de strung lat de finisat. 20. Cufif de însemnat foile de placaj [cou-teau â trusquîner Ies feuilles de plaquage; Ritz- 60 9te messer; scormg knife; lemezkes; KpyfOJiymMb-HblH pe3eiţ]: Unealtă cu care se amorsează, pe o generatoare a lemnului rotund, foile cari corespund mai multor inele de creştere anuală, cari se vor despoia prin învârtirea lemnului în maşină. 1. Cuţit de tăiat fevi, cu role [coupe-fuyau; Rohrabschneider; pipe shearing machine, tube cutter; csolevâgo; Tpy6ope3]: Cufit de formă şi construcfie speciala, servind la tăierea ţevilor (conductelor) metalice, până la un anumit diametru al acestora. terior. Se disting două categorii, după felul mişcării cufitului în timpul tăierii, şi anume: cufit spintecător, care taie pe generatoarea coloanei vechi (se foloseşte rar), cujiiul se acafă de cerul burlanului, spintecându-l; cufit rotativ, care taie pe circumferenfă şi care se deosebeşte prin felul în care se face avansarea lui: prin fricţiune^ prin greutatea garniturii de prăjini, prin presiunea lichidului pompat: cuţite hidraulice. La unele din aceste cuţite, în special la cele hidraulice, se adaptează un rac declan-şabil., cu ajutorul căruia se poate extrage, imediat după tăiere, şi coloana tăiată. Cufitele cari taie Fig. 436. Porf-cufife, I) port-cufit pentru cufit radial; 2) port-cufit pentru cufit de filetat, cu placă de metal dur; 3) port-djamant: 4) port-cufit de strung, 5) port-cufit pentru cufit de găuri; a) placă de metal dur; b) diamant; c) placă de acoperire; d) suport sferic; e) şurub de fixare; 2. Cufif de tăiat tuburi [coupe-tubes; Rohr-schneider; casing cutter, drill pipe-cutter, tubing cutter; csovâgo; Tpy6ope3]. Mine ; Unealtă folosită pentru recuperarea burlanelor şi a tubingului, din gaura de sondă. Cuţitele se pot împărţi în două categorii: Cufite penfru tăiat burlane, prăjini şi tubing, cari lucrează în in-terior^ şi cuţite pentru tăiat prăjini şi tubing, cari lucrează .îmbrăcând prăjinile sau tubingul în ex- ) plombă de plumb; g) cuiu-suport; h) port-cufiful. la exterior tuburile din gaura de sondă lucrează cu ajutorul unor clapete cari prind sub mufa sub care se intenţionează să se taie, şi cari opun o rezistenţă la întindere, obligând cuţitul să avanseze, tăind, prin rotaţie, tubul. â. Cufif penfru cabluri de sârmă [couteau pour couper Ies câbles; Seilmesser; wire rope knife; sodronykotelvâgo ; pe3eu; £JIfl npoBQJio^Hbix KaHaTOB, rjib TpocoB]. Mine; 947 Aparat pentru tăiat şi extras sârma din gaura de sondă, când unealta (lingură, piston, spiţ, etc.) acătată de ea s'a înţepenit în put. Se folosesc mai multe feluri de aparate: Unele sunt în formă de coruncă cu clapet, la cari, prin simpla tragere în sus, clapetul taie cablul. Alte aparate taie cablul prin aşezarea lor pe capul lingurii sau al rupţa-gului uneltei înţepenite în puf, care deschide o lamă ce taie cablul. Alt aparat taie cablul prin forfecarea lui între partea inferioară şi cea superioară a aparatului. Cablul se introduce într'un orificiu practicat în sens - vertical, în cele două * părfi ale aparatului. Partea inferioară, ajungând pe capul uneltei rămase în puf, constrânge porţiunea superioară a aparatului să se deplaseze pa un plan inclinat la 45° fafă de verticală, şi să foarfece cablul. Aparatele de tăiat sârmă se introduc cu cablu şi cu o mică tijă grea deasupra lor, sau cu prăjini de pompă canadiană. 1. Cufif de sapă [bequille de crosse; Sporn-spitze; trail spade,, knife; âgyutalp rogzito-csap; OKOHenHOCTb couiHHKa (opyAHH)]. Tehn. mii.: Piesă de fier sau de ofel, care fixează în pământ sapa afetului, afetul, sau fălceaua afetului unui tun, 2. Cufifă. V. sub Leasă. 3. Cufifoaie [plane; ZiehmesSer; drawing knife; vonokes; CTpyr, CKOdeJib]: Cufit de formă specială, format dintr'o lamă de ofel ascufit, cu două mânere perpendiculare' pe lamă la capete, cu care se curăţă coaja de pe copaci şi se ciopleşte lemnul (8, fig. 431). 4. Cufifoaie [plane; Schlichtmeissel; planisher; bognâr vonokes; 60HflapHblH CTpyr]. Ind. făr.: Unealtă folosită, în dogăria rustică la prelucrarea doagelor; este echipată cu două mânere perpendiculare pe limba cufifoaiei, care poate fi plană sau curbă (8 şi 9, fig. 431). 5. Cufiful lung [coutre; Pflugmesser, Kolter; colter, sock blade; szântovas; HepeHKOBbiH HO>k]: Piesa dela plug, care taie brazda în plan vertical. 6. Cutremur de pământ [tremblement de terre; Erdbeben; earthquake; foldrenges; 3eMJieTpH-ceHHe]. Geol.: Sguduire a solului pe o întindere mai mică sau mai mare, cauzată de mişcări tectonice, de mişcări epirogenice, de erupfii vulcanice şi prăbuşiri în goluri subterane. Se deosebesc următoarele feluri de cutremure: tectonice sau orogenice; epirogenice; vulcanice; de prăbuşire.. Cutremurul poate avea următoarele grade de intensitate (scara Marcalli): 1. Imperceptibil pentru om, sensibil numai pentru aparate; 2. Perceptibil numai !a etajele clădirilor, de către persoanele atente; 3. Simfit şi la parterul clădirilor, nu însă şi în aer liber; 4. Sguduituri simfite şi în aerul liber; trosnituri în lemnărie, la uşi şi ferestre; 5. Sguduituri puternice, pendulare ale obiectelor suspendate liber; răsturnarea obiectelor uşoare; 6. Sguduituri foarte puternice, căderea cărfilor, a tablourilor, mici deplasări ale mobilelor, căderi de tencuială, cărămidăria rămânând însă neatinsă; 7. Uşoare stricăciuni la clădiri; la mai mult de un sfert din case, crăpături la mortar, pornind dela coiful de sus al> casei, spre acoperiş; 8. Mari stricăciuni la clădiri; crăpături deschise în ziduri la un sfert din case, căderi de coşuri şi de por-fiuni de zid de lângă acoperiş; 9. Prăbuşiri, crăpături mari în ziduri, căderea coifurilor dela etaje la jumătate din clădiri; 10. Mari prăbuşiri: la e-taje, căderi de ziduri interioare şi exterioare, crăpături grave în zidurile parterului, surpări de ziduri şi acoperişuri la trei sferturi din case; 11. Prăbuşiri de ziduri şi la parter, aproape la toate clădirile; 12. Numeroase prăbuşiri complete, până la fundaţiile clădirilor. — Aceste grade de intensitate corespund unor amplitudini ale oscilafiilor solului şi unor acceleraţii bine definite. 7. Cutremur tectonic [tremblement de terre tectonique; tektonisches Beben; tectonic earthquake; tektonikus foldrenges; TeKTOHHHecKOe 3eMJieTpnceHHe]. Geo/.: Cutremur de pământ provocat de dislocările scoarţei (mişcările orogenice). Se propagă pe suprafeţe întinse. Epicentrul este situat în zone tectonice. Cutremurele din ţara noastră sunt de origine tectonică. 8. Cutremur vulcanic [tremblement de terre volcanique; vulkanisches Beben; volcanic earthquake; vulkânikus foldrenges; ByJIKaHHHeCKOe 3eMJieTpHC0HHe]. Geol.r Cutremur provocat de fenomenele explozive ale erupţiilor vulcanice Se propagă pe o suprafaţă mică. Sunt frecvente în Japonia. 9. Cuvă [cuve; Bottich, Kubel; tub, vat; kăd; nari, 6aK, BaHHa]: Recipient, de mărimi şi forme variate, servind la diferite operaţiuni în tehnică şi în laborator: 10. ~ de carbonatare [chaudiere de carbona-tation; Saturationspfanne; carbonatation boiler; teli-tâust; Kap60HH3au;H0HHblH KOTeji]. Ind. alim.: Aparat constând din cutii de tablă cu pereţii groşi şi rezistenţi, având fundul inclinat, pentru a se îndepărta uşor depozitul format; are, la interior, o serpentină pentru introdus aburul necesar la încălzirea zemurilor, şi o altă serpentină găurită, prin care se aduce bioxidul de carbon necesar carbonatării. Serveşte, în general, şi pentru defecarea zemurrlor. 11. ~ de fermentaţie [cuve de fermentation; Gărbottich; fermenter, fermenting tub; erjeszto kăd; 6pO/ţHJlbHbIH qaH]. Ind. alim.: Aparat cu vase de diferite forme şi mărimi, în care se produc fermentaţii. Poate fi de lemn, de metal (aluminiu, oţel, fontă, etc.) sau de beton, etc. Cu-vele de fermentaţie pot fi deschise sau închise, după cerinţe. 12. ~ de fierbere a maişelor [cuve detrempe; Maischepfanne; keeve, mash-tub; fozo-ust; '6po-AHJIbHblH HaH]. Ind. alim.: Cuvă care serveşte în procedeul de brasaj prin decoctie sau mixt, pentru aducerea la fierbere a maişelor. Este fie de cupru, fie de tablă de oţel. Încălzirea ei se poate face fie cu abur (în acest caz cuva are dublu fund), fie pe foc direct (în acest caz cuva este aşezată într'un fel de vatră de zidărie). In interiorul cuvei se găseşte un agitator care are, la cUvele moderne, forma unei elice. 60* 1. Cuvă de filtrare [cuve filtrante; Lăuterbottich; refining vat; szuro kâd; HaH flJIfl 4)HJIbTpoBaHHH, AJIH pa(J)HHHpOBâHHH]. Ind. alim.: Cuvă metalică de formă cilindrică, având două funduri, din-tre cari cel superior este format din plăci de bronz perforate, cari reţin resturile de malf (borhotul), lăsând să treacă mustul din bere. Resturile din malf formează chiar pătura filtrantă. Celălalt fund prezintă mai multe orificii, dela cari pleacă nişte tuburi metalice cari se termină cu câte un robinet. Lichidul filtrat trece prin aceste tuburi şi se scurge într'un jghiab colector, de unde este apoi trecui la cuva de fierbere cu hameiu. In interiorul cuvei de filtrare se găseşte un agitator penfru omogeneizarea păturii de borhot, şi un dispozitiv special pentru răspândirea apei de spălare pe suprafafa borhotului, după ce mustul de bere s'a filtrat. 2. ~ de imbibare a orzului [cuve de trempe, cuve mouilloire; Gerstenweichebottich; barley ste-eping tank; ârpaâztato kâd; MOHHJlbHblH HaH fljiH HHMeHH]. Ind. alim.: Cuvă în care se face imbibarea orzului cu apă. Este construită, de obiceiu, din tablă, şi are forma cilindrică, cu fundul conic, pentru a permite ca golirea să se facă complet prin simpla deschidere a unui obturator care se găseşte la partea inferioară a cuvei. Tot la partea inferioară a cuvei se găseşte un dublu fund de tablă perforată, care permite ca apa să vină şi să fie scoasă fără ca boabele să fie antrenate. In interiorul cuvei se găseşte un dispozitiv pentru injectarea aerului în cuvă, în timpul cât are loc imbibarea. 3. ~ de zaharificare [cuve; Maischbottich; mash-tub, mash vat; cukrosito kâd; COJIOAOBeHHblH Han]. Ind. alim.: Macerator în care se face bra-sajul la zaharificare. Se construeşte din tablă, iar la exterior se îmbracă într'o manta de lemn, pentru a se evita radiafia căldurii. Unele cuve au perefii dubli. Intre ei circulă vapori penfru încălzire. Cuva e acoperită cu un capac, şi are în interior un agitator. Forma cea mai des folosită este forma cilindrică. Unele cuve de zaharificare servesc şi pentru filtrarea mustului de bere; în acest caz, au fund dublu, din care cel superior este perforat. 4. ~ -mamă [solution de cuve; Losungsbot-tich; vat solution; anyakâd; paCTBOp HaHa]: Ind. text.: Solufia de colorant de cadă (indigoul) so-lubilizat cu hidrosulfit de sodiu şi cu sodă caustică, şi care e alcalină, ca să poată disolvă colorantul. Sin. Cadă-mamâ 5. Cuvă [cuve; Schacht, Ofenschacht; shaft; akna, kemenceakna; maxTa, uiaXTa AOMeHHOH îie^H]. Metl.: Partea de obiceiu de formă tron-conică sau de două trunchiuri de con suprapuse pe baza lor mare, a unui cuptor metalurgic ver- tical. Este spafiul din cuptor în care se face fuziunea şi reducerea oxidului de metal. V. sub Cuptor înalt, Cubilou. e. Cuvelaj [cuveiage; Ktivelage; shaft lining; vizhatlan aknabeleles; KperiJieHHe CTeH IIiaXTbl, o6niHBKa inaxTbi]. Mine: Armare sau căptuşire etanşă a pufurilor cari străbat terenuri cu foarfe multă apă. După felul materialului întrebuinfat, se deosebesc: cuvelaje de lemn, cuvelaje de zidărie, cuvelaje de beton simplu sau armat, cuveiaje metalice şi cuvelaje mixtei 7. ~ de beton [cuvelage en beton; Beton-kuvelage; concrete lining; beton aknabeleles; OTfteJlKa 6eT0H0M]: Cuvelaj cu perefii de beton simplu sau armat (în cazul unor solicitări importante la forfecare), de formă circulară şi, mai rar, eliptică sau în arc de cerc. Impermeabilizarea perefilor se obfine prin alegerea adecvată, din punctul de vedere granulometric, a materialelor componente, şi prin folosirea ca adausuri în masa betonului a unor substanfe chimice impermeabi-lizante (Aquabar, Tricosal, Ceresit, etc.) sau a unei anumite cantităfi de tras s. ~ de lemn [cuvelage en bois; hoizerne Kuvelage; shaft timbering; aknabeleles fâval; inaxTeHHaH AepeBHHHan onajiy6Ka (Kperuie-HHe)]: Cuvelaj alcătuit din cadre inelare succesive, poligonale sau rareori circulare, constând, fiecare, din mai multe piese de lemn ecarisat, tăiate astfel, încât prin îmbinare să formeze o construcfie cât mai etanşă la infiltraţii de apă, şi cât mai rezistentă la presiunile terenului înconjurător. Pentru mărirea etanşeităfii, spafiile goale dintre cadre se înfundă cu muşchi de pădure sau cu şuvife gudronate de cânepă, iar în spatele lor se bate beton. E sistemul de armare a pufurilor folosit mult, până la începutul secolului nostru, în Vestul Europei. 9. ~ de zidărie [cuvelage en ma<;onnerie; Mauerungskuvelage; masonry lining; falazott aknabeleles; KaMeHHan hjih KHpnHHHan o6fleji-Ka]: Cuvelaj alcătuit din zidărie de cărămidă, de piatră, din bolfari de beton, de formă circulară, mai rar eliptică sau în arc de cerc. Pentru o mai burţă impermeabilizare a perefilor, rosturile zidăriei sunt astupate cu mortar de ciment (1 parte ciment şi 2*,,3 părfi nisip). Suprafafa interioară a pufului este tencuită, de asemenea, cu mortar de ciment, în care se adaugă tras sau substanfe chimice impermeabilizante (Tricosal, Aquabar, etc.); în spate, golurile dintre zidărie şi teren sunt umplute cu beton. 10. ~ metalic [cuvelage metallique; Gussring, Tiibbing; shaft tubbing; ontoftgyurus aknabeleles; MeTajuiHHecKaH maxTeHHan onajiyâna (KpenJieHHe)]: Cuvelaj alcătuit din inele succesive circulare, compus fiecare din 9' "14 seg- mente de fontă sau de ofel turnat, asamblate astfel, încât să formeze un cilindru de o anumită înălfime. Există două tipuri de cuvelaje metalice: 1. ~ englez [cuvelageanglais;engiischer Gufj*- ringausbau; english shaft tubbing; angol rendszerii ontott gyurus aknabeleles; aHrjiHHCKafl MeTaJI-jiHHecnaH inaxTeHHaH onajiy6Ka (KpenjieHHe)]; Cuvelaj metalic, constând din segmente cu înălfimea de 0,60 0,70 m şi o lungime de1,20 1,50 m, având nervuri de întărire pe fafa exterioară. Asamblarea segmentelor unui inel se face prin simplă juxtapunere. Pentru asigurarea etanşeităfii între fefele de contact a două segmente.se plasează o făşie subfire de lemn, iar în spatele inelelor se toarnă beton, care măreşte, în acelaşi timp, şi rezistenfă perefilor pufului la solicitările date de terenul înconjurător. 2. Cuvelaj german [cuvelage allemand; deuts-scherGussringausbau; german shaft tubbing; nemet rendszeru dnfottgyurus aknabeleles; HeMeiţKaH MeTajuiHHecKaH uiaxTeHnaH onajiy6Ka (KpenjieHHe)]: Cuvelaj metalic constând din segmente cu înălfimea şi lungimea de 1,50 m, cu nervuri de întărire pe fafa interioară. Asamblarea segmentelor unui inel şi a inelelor între ele se face cu şuruburi cu cap şi piulifă. Etanşeitatea întregului ansamblu de inele este asigurată prin foi de plumb de 4 mm, aşezate între fefele de contact a două segmente şi cari, prin strângerea şuruburilor, astupă toate neregularităfile şi spafii le goale. Tot pentru mărirea etanşeităfii şi a rezistenfei la solicitările date de terenurile înconjurătoare, se astupă cu beton găurile dintre cuvelaj şi perefii săpăturii pufului. 3. Cuvefă [cuvette, cunette; Abflussrinne; basin, big cuvette; folyoka; CTOHHan KaHaBKa]. Tehn. mii.: Rigola de pe mijlocul şanfului obstacol, care servea pentru scurgerea apelor de ploaie, în lucrările de fortificafie permanentă înainte de 1914. 4. Cuvefă 4 [cuvette ; Schiissel; basin; iistmelye-des; KOTJIOBH-Hoo6pa3Han CHHKJIHHajlb] Geo/.: Sinclinal care are lăfimea bazei a-proape egală Fi9’ 437< Cuvetă văzută în P,an orizonta'• cu lungimea, A) s*raful ce* mai vechiu; B) stratul inşi se prezintă termed,’ar'‘ C) stratul cel mai nou; -► in-CU un contur alinarea stratelor.----------axa cuvefei. circular sau eliptic (fig. 437). Ex. Cuveta Tran-silvaniei. 5. Cuvefă [cuvette; Schale; developing tank; serpenyo; (fjOTOrpacjDHHecKaH KlOBeTa, BaHHa]. Foto.: Vas paralelepipedic, cu cioc pufin adânc, în care se fac operafiunile de deve- lopare, de fixare, de spălare, etc., a negativelor, a diapozitivelor sau a copiilor fotografice. Cuvetele sunt de sticlă, de porfelan, de tablă emailată sau de răşini sintetice. 6. Cuvefă de răcire [cuve de refroidissement; Kuhlkuvette; cooling cell; hutoszelence; oxjia-AHTejibHan HHeHKa, KJieTKa]. Cinem.: Cutie cilindrică circulară, cu fefele de rticlă, în care se introduce apă, şi care se aşază în aparatele de proiecfie cinematografică, între izvorul de lumină şi film, pentru a reduce încălzirea acestuia. O răcire mai bună se realizează când are circulafie de apă. 7. Cuvefă pentru observarea precipitatelor [cuvette pour l'observation des precipites; Ku-vette fur Beobachtung der Niederschlăgen; cuvette for precipitates; lecsapodâseszlelo szelence; cocy^ %jih HCCJie^OBaHHfl 0ca#K0B]. Chim.: Mic vas confecfionat din sticlă pentru microscopie, prin lipire cu balsam de Canada, şi care serveşte la cercetarea precipitatelor sub microscop, cu scopul unei recunoaşteri după forma cristalină, 8. Cuvrăjoanfă. V. Eclisă. 9. Cuxă [part de mine; Kux; mine share; bâ-nyaresz; HiaxTeHHbiH nan]. Mine: Titlu nominativ cu caracter mobiliar, reprezentând o cotă-parte indiviză din patrimoniul unei asociafii miniere. Asociafia pe cuxă poate avea dela 16 până la 128 cuxe, cari se pot împărfi în cel mult 100 de părfi fiecare. 10. Cuxar [actionnaire de mines; Kuxeninhaber; Kuxeigentumer; mine share-holder; bânyareszes, maxTeHHbiii naitiiţHK, aKiţHOHep]. Mine: Deţinător de cuxe. 11. Cver [entrevers; Guerstellung eines Bildes; transverse; egy kep ferde beâllitâsa ; none-peHHaa n03Hi;HH]. Arte gr.: Ansamblul liniilor prizontale dintr'o tabelă. Pentru simplificarea operaţiunilor de culegere şi a tabelelor, se alcătuesc forme speciale pentru liniile transversale şi se tipăresc separat, tiparul suprapunându-se peste tiparul tabelei care cuprinde numai capul şi coloanele. 12. Cyanogas. Fung.: Cianură de calciu în amestec cu cloruri de calciu şi sodiu, carbură ^ şi cianură de calciu şi cărbune, folosită ca fungicid şi insecticid. Degajă cca 20* • *25% acid cianhidric (N.D.). ia. Cyanox. Produs industrial care e un amestec de acid cianhidric lichid stabilizat, imbibat într'o masă poroasă, cu granule de pămânfel, în discuri de celuloză sau în altă substanfă poroasă de o compozifie specială,^ ambalat* în cutii metalice, ermetic închise. Cutiile metalice confin 200, 1200, 1400 şi 1600 g acid cianhidric. Produs asemănător Cyklonului B. (N. D.) V. Cyklon B. 950 i. Cycleweld. Ind. chim. spDerivat al cauciucului, cu o compozifie foarte asemănătoare cu a reanitului. Ca şi acesta, se întrebuinfează foarte mult pentru lipitul diferitelor materiale şi, datorită calităţilor lui excepţionale, a găsit o largă întrebuinţare în aviaţie. întrebuinţând cycleweldul acolo unde înainte se făcea îmbinarea prin buloane, s'a realizat o importanta economie în greutate, obţinându-se o etanşare tot atât de bună, sau chiar mai bună (N.C.). 2 Cyklon B. Produs industrial, care e un a-mestec de acid cianhidric lichid, imbibat în discuri celulozice şi ambalat în cutii de tablă groasă, ermetic închis©: Se livrează în cutii de 500, 1000 şi 1500 g (N.D.). 3. Cylinder Stock [termen englez], [cylindre S.; Cylinder S.; S. cylinder; henger uledek; I^HJIHHAP-IUTOK]. Ind. petr.: Reziduu vâscos, obţinut la distilarea anumitor ţiţeiuri cu conţinut redus de asfalt, şi folosit la prepararea uleiuri- lor de cilindru cu abur supraîncălzit, ca şi la prepararea uleiurilor Bright-Stock. 4. Cynara [artichaut; Artishocke; artichoke; âr-ticsoka; apTHUlOK]. Bot.: Cardunculus L.; Anghi-nară. Plantă erbacee, spinoasă, din farriilia com-pozeelor, decorativă ca port (cultivată şi ca a-tare), cu frunze mari, spino3se, divizate, de coloare verde - albicioasă pe parlea superioară, păroase pe partea inferioară, cu flori roşii-viola-cee, dispuse în mari capitule globuloase, învelite de solzi membranoşi, cărnoşi la bază, cari se acoper unul pe altul. Solzii cărnoşi şi receptaculul floral constitue o legumă excelentă. înfloreşte în lulie-August. In cultură, pentru scop culinar, se folosesc două subspecii; 1. Ssp, Cardunculus (L.) Hegi var. altilis DC, ca şi formele horticole „de Tours", „Puvis", f- inermis Hoit. etc. — 2. Ssp. Scolymus (L.) Hegi. — Ca plantă ornamentală se mai cultivă si specia Cynara syriaca Boissier. 5. Cyprinicultură. V. CiprSnicultură.