CARE COPRINDE
VORBELE D’IN LIMB'Â ROMANA
                STRĂINE PRIN ORIGINEA SAU PORM’A LORU,
         CUMU SI CELLE DE ORIGINE INDOUIOSA.
              DDPO ÎNSĂRCINAREA DATA DE SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA ELABORATU CA PROIECTU
                             DE
            A. T. LAURIANU si J. C. MASSIMU.
                         BUCURESCI
           NOUA TYPOGRAPH1A A LABORATORILORU ROMANI
                       19. STRATA ACADEMIEI 19
                         1871.             '
www.dacoromanica.ro
                      NOTA. Celle mai multe vorbe străine, mai alles9U turcesci, cari se audu ou a iniţiale, se audu si mai desu cu aspirationea h; si de acea-a, avendu se se tra,ctedie la H, nu se mai inseria si la A.
    A! si ah, esclamatione, prin care se espreme: 1. dorere : a! ce nefericita suni. — 2. furia sau turbare de mania : al de ce nu potu pune man’a pre ellu, ca se mi rcsbunu; — 3. mirare : a! ce ne vedu ochii. — Acea-asi cu latinesculu ah, si prin urmare cauta se intre in dic-tionariu.
    ABA, s. f. pl., aballe. vorba si de forma si de origine turcesca : p^nnura sau tessetura d’in fire de lana grossu tdrse. — Ca si derivatele selle : dbageria, a-bagîu, vorb’a abâ se aude mai numai la Românii d’in Români’a libera, precumu si dimla, care are aprdpe acea-asi Însemnare. In Transilvani’a se aude intre pucini numai habâ — panura alba. — I-talii si Ispanii au borra, Francii bure, de la adiectivulu latinu burrus, burra, proprie rosiu, fiendu co acestei materie se da de ordinariu colorea rooia. .
    ABAGERÎA, s. f., 1. maiestri’a de abagiu, 2; stabiliraentd unde se vendo sau fabrica abâ.
    ABAGIU, s. m., care fabrica sau ven-de abâ. *      '
    ABALDA, s. f., vorba de origine obscura si aprope neaudita in gur’a poporului, aflandu-se numai in dictionariulu de Bud’a cu insemnarea: magavânu pentru depunerea merciloru, emporiu, empo-rium (k\i.n6[jio'j), fr. : entrepbt, depot.
    ABANDONARE, v., formatu d’in a sau ab, sigermaniculu bând, legătură, ar insemnâ proprie : deslegarc, si de aci, in intellessulu ordinariu: lassare,parassire;
ddro si verbulu si derivatele : abandonata, part., abandon, s., nu se potu ad-mitteinlimb’afomâna, maiallessucându, pre lângă impregiurarea, ce nu sunt romanice, se adauge si co de currendu s’au introdussu si usitatu numai de unii sau alţii.
    ABANOSU, s, m., vorba arabica : 1. specia de arbore, 2. lemnu de acestu arbore cu colore forte ndgra, de unda : peru de abanosu. — Form’a de admissu este ebenurz ebenus (£j3svoţ), d’in care sin- • gura se potu formâ derivate : ebeninu, ebenistu, etc.
' ABARU si habani, vorba turcdsca, care insemna : scire; si de aci : pesu, grige mare, temere: dbaru n’am de tone =nu mi pesadetene; abaru de grige se n’avcti de ammenitiarile Zidrrde locu se n’aveti grige de ammenitiarilp lui; abaru n’am avutu de ce mi spuneţi voi =neci prin mente mi a trecutu de ce mi spuneţi voi,               .
    ABASTARDARE si abastardire, v., formatu d’in ai si celticulu bastard= spuriu : a face spuriu; nu se p6te inse admitte, candu avemu, pentru acellu-asi conceptu, espressiom curatu romanesci, câ : adulterare, vitiare, cor rupere, degenerare. — Cuventulu s’a usitatu de unii numai in Români’a libera.
    ABORDARJd, v., franc. : aborder, formatu d’in prepos. ai si pelticulu bord =tiermu, ripa, margine : adlâlatiermu,. a tîage (navea) la margine; nu se pdto inse admitte iu limb’a romana, si cu a-G. 1.
www.dacoromanica.ro
4
ACI.
ACI.
tatu mai pucinu derivatele lui: abordabile zraccessibile, abordagiu sau abordu— accessu.
   ACADEA, pl., acadelle, s. f., vorb a turcesca connoscuta numai in Români’a libera : confectura de sacbaru arsu in forma de micu rectanglu sau de cylindru.
   ACARETU si ecuretu, s. m. pl.-e, si turi, vorba turcâsca caduta in desuetudine si la Românii d’in Români’a libera, intre cari Se usitâ: bunu nemobile, si mai allessu : edificiu.
   ACARITIA si acârnitia, s. f., vorbe formate d’in radecina curatu romanâsca, dero cu suftisse slavice, si de acea-a ne-admissibili, de dreceavemu vorb’a cu forma curatu roraanâsca: acariu.
   ACATHISTU, s. m. (axâ&taro?), proprie : care nu se pune diosu, care nu siâde, si de aci: la care nu se siede diosu ; de unde in speciale, câ terminu baserice-scu : 1. rogationile, căutările, servitiulu baserieescu, care in sâr’a Vinerei d’in a cinei’a soptemana d’iu paresim*1, se face in onorea nascutdriei de Dumnedieu, si in cursulu carui-a toti omenii stau in petiâre;—2. de aci, in genere : verce ro-gationi si căutări cotra nascutâri’a de Dumnedieu;—3. ce se da preutului, care face aceste rogadoni si căutări: am se dau acathiste pre la tote basericele, că se te blasteme.
   ACHITARE, vedi acgidtare; achiu, ucquitu, etc.
   ACHTIATU, adj., care este lipsitu de ceva si lu doresce cu focu, carens aliena re, quain flagrantissiine cnpit. — Se fia acesta vorba câ si cea urmatoria, d’in care pare co s’a formatu si achtiatu prin medilocirea unui verbu achtiare, formatu d’in interiectionea ah ? sau sta in legătură cu grecescele : a/ do?, a'/hop.ai ?
   ACHTU, s. m., doru infocatu de ceva care ne lipsesce, Aa?raus dosiderinm; vedi si achtiatu : bieta mama a remasu cu mare achtu la anima pentruperderea unicului seu fii iu.
   ACIOIA, s. f., metallu d’in care se torna clopotele si alte obiecte, aos, fr. airain; germanice : Glockenspcisc. —Astadi in locu de acidia a intratu in usu vorb’a bronzu, ital. Inonzo, fr.
brouze, cu tdte co acâsta vorba, pre longa co nu este de origine romanica, apoi neci nu espreme acellu-asi obiectu, ce espre-me vorb’a acioia. Atâtu pentru co ar-reta ceva destinsu de ce espreme bronzu, câtu si pentru co pare a fi de origine romanica, vorb’a acioia ar merită se re-manain dictionariulu lirabei,dandu-i-se, in locu de form’a acioia. cumu se aude ia gur’a poporului, form’a aciaia, care prin caderea lui r, câ in saia=saria, ar fi iu locu de aciaria, femininu d’in a-ciariît^aeiariinn, ispanice : acero, gal-lice : acier, ero in italice, prin cauerea lui r, câ si in form’a roinauâsCa feminina, acciajo. Este addeveratu, co form’a de latinitate media : ac ariurn sau a-ciare, câ si formele limbeloru romanice, provenite d’in ea : acier, acero, acciaţo, au insemnarea vorbeiromanesci: ociellu; si co prin urmare intellessulu vorbei a-cioia s’ar pare co se oppune la etymolo-gi’a ce i se da; dero essemplele de as-semene scambare in insemnarea vorbe-loru nu lipsescu in limb’a noslra: asiâ s’a datu verbei anima insemnarea de cor, asiâ vorbei focus insemnarea de ignis. De alta parte vorb’a forte popu-laria : ociarire, invederatu corrupta d’in aciarire, prin sustituirea unui o lui a, câ in oltariu, in locu de altariu, si trecerea siueratdriei ci in ti. câ in facia, acia, etc., si chiaru câ in latinitatea media si vulgare la vorb’a insisi, de care se tractedia, si care se afla nu numai cu form’a aciariuin si acciarium, ci si sub form’a aziarimn si azziarimn, chiaru si azziaiuin; vorb’a, dicu, ociarire — aciarire, este si prin form’a si prin intellessulu seu una proba nerecusabile, co in limb’a româna a cautatu se essista sau form’a aciaria, sau form’a aeiariu, sau si amendoue de una data cu intellessulu de ociellu; dâra in urma un’a d’in forme, cea feminina : aciaria, câ facundu duplu usu cu cea masculină: aeiariu, s’a! po-tutu, cumu ar fi usioru de probatu co se face in tote limbele, applicâ la desemnarea altui metallu, pastrandu-se cea masculina pentru insemnare de ociellu; apoi fiendu co si masculinulu : aeiariu, mai allessu sub form'a aciaiu, se potea u-
www.dacoromanica.ro
ACE.
ADI.
5
sioru confunde cu femininulu sub acea-asi forma: aciada; deacea-a limb’a atensu cotra alta forma masculina, mai bene destinsa de cea feminina, curnu este : a-ciellu. Vercumu inse acesta d’in urma forma este mai grea de espleeatu câ for-m’a acioia: coci, de si form’a curata a-ciellu consuna cu legile fonetice alle lim-bei române, totuşi remane de espleeatu suffissulu ellu, esplecare cu atâtu mai necessaria, cu câtu acea-asi forma a datu nascere la mai multe vorbe, cari au prinsu affundu radecina in limba, si cari sunt forte espressive : acielle (pronunţia: otielle), aciellire (pron. otiellire), etc. Se fia dbro aciellu unu demiuutivu d’in a-ciariu sau acieriu, câ misellu d’in mi-seru ? Se fia luatu d’in unguresculu at-sel ? In acesta d’in urma suppositione, numai form’a ar pote fi unguresca, cu tote co si acesta-a este romanica, si totu cu atâtu cuventu se pote susţine co Ungurii au luatu vorb’a in acesta forma de la Ebmâni; ero in câtu pentru fundu, nu mai incape indouentia, co este curatu romanicu : coci vorb’a' vulgaria : acia-riuin sau aciare, Vine d’in cea classica : acies, care va se dica proprie : ascuţiţii sau ascutisiu, si de aci si aciellu sau o-ciel'lu, care intra" in ascutitulu instru-mentelorir taliatorie si impungutorie. M. — Alare parte d’in Români nu pronunţia acioia, ci cioia. Deci se nasce in-trebarea: nu provine 6re cioia d’in ci-balia, ciuaia? Conferesce semnificationea ei in limb’a germâna Gflockeiispeise. L.
   ACIUAEE si                       -
   ACIUIRE, v. - de origine neconno-scuta si la forte pucini auditu, in locu de: pitulare, pitire.
   ACLIROS, sau cu forma mai roma-nesca acliru, adj., ay.Xrjpoc, fora eredi sau moştenitori.
   ACMAOU?, adj., vorba de origine obscura: fora esperientia, novitiu; in re vudis, tiro.—Yorb’a e astadi aprbp'e ne-connoscnta.                    '
   ACRELA, s. f., vorba de origine curatu romanica, dero cu Suffissu strainu, si de acea-a neadmissibile, rmdu, spre aua supplini, avemn: acretia, acriPie, acri-tudine, acare.
   ADALMASIU, vedi aldamasiu.
' ADAMANIRE si ademenire, adamar nescu si ademenescu, v. tr., vorba de o-rigino necunnoscuta, coci d’in caus’a cellei de a doa’a forma, care este si cea mai respandita, nu se pote sustinâ co ar veni d’in ad-ad-manus : a arnmagi a attrage prin ammagiri la reu; pellicere, alli-cere, sollicitare.
   ADAMANITORIU si admenitoriu ,-tor ia, s. adj., care adamanesce sau ade-menesce. ‘            -
   ADAMANITU si ademenita, part. de la adamanire sau ademenire.
   ADEIARE, vedi adeliare. '
   ADELIARE, adeiare, adiiare, adiieire, adiare si adiere, v. intr., verbindu despre ventu: a sufflâ lenu : abia adelia ventulu.—Fiendu boacesta vorba se aude in gur’a poporului românu d’in tote părţile; fiendu co form’a flessionei ei este simpla (adelia sau adeia, nu adeliedia sau adeiedia); si fiendu co variationile de prşnuntia, dupo dialecte, sunt intru totd conforme cu legile fonetice alle lim-bei; de acea-a nu mai incape indouentia co acesta vorba cauta se fia forte vechia, de origine curatu romanica, si se se lege prin etymologla de adkalnre sau adlie-lare.
   ADELIARE, adiiare si adiiere, adiare si adiere, s. f., d’in yerbulu precedente : lena sufflare de ventu, aura, franc.: brisc, zfjphyr.
   ADEMENIRE, ademenitoriu, ademeniţii ; vedi adatfianire, adamanitoriu, a-damanitu.                    .
‘ ADIIARE si adiere, vedi adeliare.
   ADDIIERE si adiere, vedi adeliare.
   ADINEORA, adiniora, adineore sau adineori adv., modo,-nuper j cu pucinu inainte, cu unu momentu sau câteva momente mai inainte. — Yorb’a dupo form’a ei pare romanica. Câţi sunt inse elementele ei de composetione? Se fia d’in a-de-in-ea-ora, asiâ in câtu se însemne :,in a ora (momentu), care face parte d'in ea ora, ce n’a trecutu inco, ci este totu presente in momentulu vorbire i?
   ADIO, franc., adieu, proprie: cu Dom-nedieu; si prin urmare, neavendu si ne-
www.dacoromanica.ro
6
AFF.
AFO.
potendu luă forma romanesca, du se pote admette in limba, mai allessu candu a-yemu espressionea pre deplinu correspon-ditoria : cu Domneăhu, cuniu si multe altele de acea-asi potere cu espressionea francesca, un’a mai frcmosa de câtu alfa: remanî sanetosu, cu sanetate, ăiu’a buna, ser’a buna, salutare, etc. Peno candu astn peccatu pre noi Komânii, ca se trecemu de la una momitiarfa străină la alfa: de la hjr la monsietir, de la •/jjjApa laboM-jour, etc.P De ce se nu ne placa celle bune alle nostrep
   AFANISIRE, (d’in grec. ayavtCeiv=a facenevedutu, a nemicf), vorba ces’aude ninbai in gun’a unoru-a d’in locuitorii cetatiloru in Romani’a libera, inlocu de: âerapenare, ruinaretc.
   AFANU, s. m., vorba de origine ne-connoscuta si audita in gur’a pucinoru Români d’in Moldavi’a in locu de : ăo-rere de anima, necasu, amaru ăllu suf-Udului.
   AFERTMU, vorba tnrcâsca, 1. luata câ esclamatione de approfyare: fortebene! de minune! bravo! euo'el—2. luata si câ substantivu: fa ce ti ăicueu, si ti voiu dă unu aferimu;—3. se dice si in ironia, faeundu-se usu de acâsta voba pentru fapte sau disse, cari meiita d,esappro-bareţ—4. atâtu spre a dâ potere espres-sionei, câtu si spre a formâ una eonso-nantiacâacelle-a Cari, cuniu seveded’iu alâte essemple alle limbei popularie, plăcu forte multu Românului, se adauge adesea pre lângo vorb’a aferimu si alte doue, pop’a Marinu: aferimupopa Mărimi.
   AFFISSIARE, affissieăiu, v. tr., a afiige, a lipf prâ muri unu annuntiu ti-paritu sau scrissU, a annuntiâ ceva prin « folie scrisse sau tipărite;—a annuutiâ in genere, a publică una Scire; parieti tabiilam afiliere, tabulara proscribere, profitori, franc. : a făclier. — De si acesta vorba este unu neologismu introdussu d’iirlimb’afraticesca,dero câformatu d’in radecina curatu romanica, adeco d’in a’iixnm=affissu, d’in affigere, s’ar potâ admitte iu dictionariulu limbei romane de împreuna cu derivatele selle : affis-siariu, affissiu.
   AFFISSIARIU, s. m., care affige, li-pesce sau împarte affissie; qui libellos ad postes et limina publica afflgit, fr. afilclieur.
   AFFISSIORU, s. m., d’in franc, af-flcheur, ne-avendu analogia in limb’a romana, nu se pote admitte de câtu sub formele mai correcte : affissiariu (vedia-câsta vorba) sau affissiatoriu.
   AFFISSIU, s. m., pl.-e, d’in verbulu affissiare : folia scrissa sau typarita, care coprende unu annuntiu si care se affige, se lipesce pre muri sau se împarte, libelll, prosoripta tabula; franc. : afflohe. — Yedi Dictionariulu limbei române.
   AFIEROSIRE, afierosescu (prin rea pronunţia : afirosire), v. tr., (ătpiepâio,) 1. a sacră sau consecrâ unu preutu, una baserica, etc., a santi; saorare, oonse-orare; 2. a dedică sau a închină cuiva ceva; dicare, vovere.
   AFIEROSITU, (prin rea pronunţia : afirositu), part., d’in verbulu precedente, 1. santitu, sacratu; sacratus, cnnsecra-tirs; 2. dedicatu, inchinatu; dicatus, de-votus.
   AFIFU?,ad.,fârabani,flaccuinpunga, seracutiu, seracutiosu, reu imbracatu. Vorba de origine neconnoscuta, si audiţii numai intre unii d’in locuitorii ce-tatiloru d’in Români’a libera, pare a avă legătură cu cea de acea-asi insemnare : ififliu.
   AFINA, s. f., fructulu afinului, baooa myrtilli, franc. : alrelle, myrtllle; — d’in nnguresculu: afonya?
   AFINU, s. m.,arborella sautufa, care da afine. (Vedi vorb’a precedente).
   AFIONU, s. m., vorba turcâsca: sucu de macii, opiurropimn.
   AriROSIRE, afirositu, veiUxfierosire, afierositti.
   AFORISANIA si afurisania, s. f., d’in aforisire cu terminatione slavica: escommunlcatione, anathema; exoom-rannicatlo, snororum intcrdiotio.
   AFORISIRE f>i afurisire, aforisescu, v. tr., (dipopiCo), proprie : a despart! si marg rf; si de ac! ii "pedale, câ terminu basei,i.escu : a scdfc^ d’in communitatea credentiosilovu, a margini de la baserica si de la alle basericei, a escommunicâ;
www.dacoromanica.ro
  ______________AGE.
excommunnicare; 2. a dâ dracului, a a-nathematisâ, a blastemâ; allquem iu* ferls devoTere, alicul male precari.— Aforisire difere de antahematisare sau anathemisire, antâniu pentru co aforisire este mai populariu, asia incâtupoporulu nu connosce vorb’a anathematisare; ci in loculu ei face usu sau totu de aforisire, sau de perifrasea: a dâ anathemei. A.llu doile, pentru cărturari, cari făcu usu de amendoue vorbele, aforisire difere si in intellessu de anathematisare, intru câtu a aforisi va se dica numai a despart! pre cineva de turm’a credentiosi-loru si a lu margini pentru unu tempu de la baserica; âro a anathematisâ va se dica nu numai a margini pre cineva, pentru unu tempu de la baseric’a lui Cliri-stu, ci a lu’ scote pentru totu de a un’a d’in senulu basericei, si inco a lu dâ, a l’inchinâ lui Antichristu,
   AFORISITU si afurisita, part, d’iu aforisire, care pre longa insemuarile verbului, mai are si intellessulu de : reu in gradulu cellu mai mare, cumplitu, in-dracitu, cu care ane voia te poţi intellege sau invoi; fora omenia, fora Domnedieu.
   AFURISIRE, afurisitu, vedi aforisire, aforisitu.
   AGĂ, plur., agalle, s. m,, vorba si de origine si de forma turcăsca, care, de si arrâta unu barbara? este inse, in limb’a româna, tractata, câ sicumu ar însemnă una fientia feminina, ci pară, deessem-plu : titlu de politetia, domnii.
   AGA, s. m., acea-asi vorba cu prece-dentea, inse prin trecerea tonului la penultima, capetandu forma mairomanesca, că popa, tata, al uatu mai tn ni te insemnari, astadi essite d’in usu : 1. prefectu de ’ politia, 2. antaniulu gradu de boiaria de antani’a classe sau de protipendada in principatele române,—Câ si .agă, se ap-pleca, câ titlu de politetia, veri-carui turcu, in acea-asi insemnare câ si ro-manesculu domnii, '
   AG^lRICIU?, ciuperca? d’ingrecesculu irfotpoco'v.
   AGEAMIU si agiamiu, adj., vorba de origine turcesca, care se aude mai numai in gur’a Româniloru de prin cetatile
_________________AGL________________1
României libere : fora esperientia, no-vitiuj; in re rudis.
   AGHIASMA si aiasma, s. f., (dfîaop,*) apa santita; aqua sacra, aqna Instralis. Form’a buna româna e agiasma.
   AGHIOTANTU, s. m., forma corrupta iu locu de adjutante, franc.: adjutant, alde de câmp. .
   AGHIUTIA, s. m., nume comicu datu dracului sau diavolului,
   AGH3STINA si ghistina, s. f., vorba dt forma unguresca : geszteuye, invede-ratu corrupta d’in romaniculu castania, castanea, si trecuta apoi cu assemenea forma si in gur’a unoru-a d’intre Românii d’in Daci’a superiore,
   AGIALICU si hagialicu, s. m., vorba si de origine (vedi agîu), si de forma turcesca : locurile sânte, unde mergu credentiosii spre inchinare, si callatoria la aceste locuri; sacor locns, quo con* 11 ii unt pii peregrini, pia peregrinatio; franc.: pelerinage;—proverbiu : a se duce la agialicu, a se ruinâ, a si perde starea.—Yedi in Dict. peregrina, peregrinare, peregrinatu.
   AGICA si hagica sau agiica si Jiagiica, feminmu d’in agîu: femiua care a calla-toritu sau callatoresco la locurile sânte, înulior, quie piam peregrinationem obiit vel obit, peregrina, franc. : pelerine. AGIICA, vedi agica*
   AGIO si agiu, s. m., italice aggio, fr, .agio, germanice Aufgeld, Aufwecli* sel: 1. diferenţia: a. intre valorea nominale si cea reale a moneteloru, b. intru valorea monetei metaîlice si a mo-netei in cllarteia, c. intre valorea moneteloru d’in una terra si valorea acelloru-asi d’in alta târra; — in aceste intel-lessuri se dice si cambiu sau scambiu, italice cainbio, franc, change; — 2. beneficiu ce se trage din scambiulu de mo-nete diverse; — 3. uşura sau cameta ce unu impromutatoriu de bani iea presta iuteressile cuvenite de la impromutatu, candu acestu-a vrea se scambe inscrissele selle* uşura care variedia dupo abundan-ti’a sau lips’a de bani. —D’in caus’a cel-Joru d’in urma doue insemnari, vorb’a agio, aluatu, mai allessu de candu scam-bulu a adjunsu principalea industria a
www.dacoromanica.ro
8
AGL
AGO.
judaniloru, intellessuri defavorabili, cari se traducu maivertosuin derivatele: agioţagiu, agiotare, etc. — Care se fia inse etymologi’a acestei vorbe? Dupo unii vorb’a ar veni d’in italiculu aggio, cu in-semnarea de aăausu; inse acea-asi vorba se scrie in limb’a italiana si cu unu g : agio, cu insemnare de commoditate, buna stare^ si este prin urmare identica cu franc. : aise, de unde: â l’aise = cu italiculu, adagio; malaise, necommodi-tate, reu. Dupo acâsta d’in urma consi-deratione vorb’a agio ar fi luatu usioru si insemnarile : bene, beneficul, folosu, castigu, si in speciale : beneficiu trassu d’in differenti’a valorei moneteloru diverse. Co acâsta etymologia este mai apropo de addevern, se vede si d’in impregiu-rarea, co unele dialecte italice, a nume celln piemontese, scriu agio cu unu g, si candu are intellessulu francescului aise, si candu are insemnarea de agio; si prin urmare form’a vorbei cu doi g, iu acestu d’in urma intellessu, este in limb’a italica, numai una forma ortografica de di-Stinctione. Admittentu inse acesta etymologia de buna, totuşi remane de esplecatu de unde deriva italiculu agio Ou insemnarea francescului aise? Pentru q,cesta-a s’au produssu mai multe păreri: unii dau câ funtana a vorbei agio latin, adaptare = accommodare; alţii latinosculu otinm = pace, lenitate; alţii grecesculu aiaios = favorabile, cuvenitu, commodu; alţii gothiculu azets r= usioru, commodp; alţii in fine basculu aisia; dero celle mai multe derivate d’in acesta radecina se af-fla in dialectulu provenciale, si priu urmare cea mai probabile etymologia a vorbei agio ar fi provencialea aise sau ais = cu francescului aise. M.— Asprulu sau denariulu sadice turcesce alege. Monetele de auru se scambau in monete mice de argflntu, in akgâ. Nu cumu-va differenti’a in akge a datu locu nascerei agiului .? L.
   AGIOŢAGIU, s. m., franc. : agiota-ge, formatu d’in precedentele agio, prin intermediulu verbului urmatoriu agiotare : 1. jocu aleatoriu in cetatile com-merciali, prin care capitaliştii redica sau scadu pretiulu certoru funduri publice spre a le speculă in folosulu loru, jocu
prin care unii se inavutescu forte, âro alţii se ruina cu totulu; — 2, intrige, ur-diture ascunse si ne oneste, prin cari unii cauta, in folosulu loru, a urcă sau a scadă pretiulu funduriloru publice, spre a se in-avutf currendu si fora labore; — 3. prin-sore a jocatoriloru pre scăderea sau urcarea pretiului certoru lucruri de vendiare la una epoca determinata; — 4. beneficiu nemesuratu, uşura, cameta. '
   AGIOTARE, agiotediu, v., a face a-giotagiu; a practică agiotagiulu; franc, agioter.
   AGIOTATORIU,-toria, s. adj., care a-giotedia, practica agiotagiulu.
   AGIU, vedi agio, d’in care agiu ar fi form’a românisata.
   AGIU si hagiu, s. m., vorba si de origine si de forma turcăsca : cellu ce cal-latoresce sau a callatoritu, spre inchinare, la locurile sânte, religionis causa pere-glinans, qui piampei-egriuationem obiitj peregrinii, franc. : pălerip; — prover-biu : a se face agiu = a se ruină, a se-racî.
   AGLICA? s. f., una flore : angelica, angelica, franc. : angclique.
   AGNETIU si âgnitiu, s. m., buccata de pane de forma aprope cubica, ce preutulu talia cu osti’a si scote d’in mediloculu altei pane mai mare, numitanrescura. Prin a-căsta operatione mystM sefigurediajun-ghiârea mieii ului lui Domnedieu, si cu par-ticelle d’in agnetiu credentiosii se com-munica câ cu corpulului Christu. — Se fi^ acesta vorba si de origine si de forma slavica? Sau fundulu ei este romanicu, d’in aginis = miellu, si numai forma a luatu slavica prin treceftea sea prin limb’a slavică?
   AGON1SELA, s.f., d’in agonisire, car stigu, avere strinsa cu sudore si labore: lucram, qmoStns, peculium.
   AGONISIRE, agonisescu, v. tr., aYio-viţa), si mai allessu sub form’a media : d-fam£op.a!., proprie rase luptă cu in-versionare, a si dă mare fatiga; si (le aci insemnarea vorbei in romanesce, insem-naye ce nu ave in grecesce : a si propurâ ceva cu mare lupta, a câştigă cu ane-voientia, a si stringe si face una stare, unu fundu de avere, cu mari sudori si la-
www.dacoromanica.ro
AGR.
AGR.
9
bori : lucrări, lucrnin facere, rem comparare. — Fiendu co verbulu românu are una insemnare, care lui a'/omCop-ai lip-sesce in limb’a greca; si fiendu co acellu-asi verbu se afla in gur’a poporului românu maid’in tote părţile; de acea-a nu se pote admitte co vorb’a agonisire cu derivatele ei se se fia introdussu in limb’a romana d’in grecesc’a moderna la una epoca posteriore, cu Fanarioţii, de essem-plvr, ci a cautatu seessista in limba d’in tempuri forte vechie. —La macedoromâni acesta vorba are si insemnarea mai generale : a properâ, a festinâ, a pune zelu si buna voientiala facerea unui lucru ore-care.
   AGONISITA, s. f., proprie participiu femininu d’in verbulu agonisire, luatu că substantivu, de acea-asi insemnare cu agonisela. Form’a masculina agonisita inco este in usu.
   AGONISITORIU,-toria, s. adj., care agonisesce.
   AGRAFA, f., mai pucinu bene: agrafa, m., acu sau torta, cu care se prinde unu vestimentu la peptu : fibla; libula, unci-nus, franc.: agrafe. — Etymologi’a d’in grecescele: aypa=prinsura, siapnj=pi-paire, nu este de locu probabile; mai a-prope de addeveru ar fi a derivă vorb’a d’in celticulu craff=carligu, sau d’in germaniculu greUen, anglie, grape, de unde pote si in romanesce : grapa, gra-pisiu, etc.
   AGRAFIORA, mai pucinu bene : a-grafioru, s., deminutivu d’in agrafa, agrafa mica.
   AGREABILE, adj., franc. : agrea-ble = placutu, neologismu ne-admissi-bile iu limb’a româna : co-ci agrănble s’a formatu d’in verbulu agrăer = plăcere, corruptu d’in agradarc, si acestu-a de as-semene coruptu d’in aggratare, care ar fi unu compusu d’in ad si gratus = placutu. Neci verbulu asia dero agrăcr nu pote intră in limb’a româna sub form’a agreare, de essemplu, neci derivatele : agrăablb, agrement, sub formele : agreabile, agrementa.
   AGRESIA'si
   AGRISIA, s. f., poma de agrisiu, gros-sulariae acinus, franc. : groseille; si cu
insemnare de struguru necoptu sau sucu d’in ellu, adeco agurida : italice agresto, isjfanice agraz, portugallice agraţo, pro-venc. agras, vechiu franc, aigret. —Dic-tionariulu d’in Bud’a da numai plur. a-grisi, si inco că masculinu, fora se dă de locu numele arborellului sau tufei ce produce acestu fructu; dăro in Romani’a libera se aude in gur’a poporului atâtu numele fructului in amendoue numerele de jţenu femininu : agrisiu, agrisie, câtu si allu arborellului de genu masculinu : agrisiu, agrişi. In acellu-asi dic-tionariu se da vorbei agrişi si insemnarea de struguru necoptu sau sucu d’in a-cestu-a, insemnare ce au, cumu se vede d’in celle susu citate, formele acellei-asi vorbe in alte limbe romanice, dero care in Romani’a libera, se espreme prin vorb’a agurida. — Ce s’attinge acumu de etymologi’a vorbeloru: agrisia, agrisiu, nu mai incape indouentiaco elle deriva d’in acer=acru prin trecerea lui cing, asiâ de commune nu numai in limb’a nostra, ci si in celle alte limbe romanice. Numai suffissulu si tonulu pre antepenultima potu presentâ orecare greutate : se fia venitu aceste neregularitati prin influen-tia pronunţiei ungurescului : egres, im-prumutatu negresitu de Unguri de la Romani, ca si ociellu sau aciellu (vedi a-ciâia) ? Acesta-a este mai multu că probabile, si vorbele cu accentu correctu aru sună : agrisia, agrisiu, cumu se si audu in gura unei parte de Români. Apoi in respectulu suffissului, form’a a-graz d’in limb’a ispanica, in care z re-spunde de ordinariu cu ci sau ti siuerate, duce la formele române; agrecia, agreau, sau : agretia si agretiu; si ultim’a forma redussa la cea ceruta de etymplogia ar dă formele : acretia, acretiu. In fine form’a : acretia ne da esplecarea raţionale a trecerei lui c in g d’in. vorbele : agretia, agretiu; limb’a a avutu astufelu a evită confusionea intre doue concepte, d’in cari unulu abstractu : acretia = a-crime, altulu’concretu : acretia=agre-tia=agresia, sucu acru, poma acra. M.— Nu cumu-va este si agrestis in jocuPL.
   AGRESIU si '
   Agrisiu, s. m., arborellu sau tufa
www.dacoromanica.ro
10
Al.
AI.
care produce agrisie, (grossnlarla), fr. grossellller. (Vedi si agrisia).
, AGUDA, s. f., fructu de agudu, (vedi acesta vorba).
   AGUDU, s. m., arbore care da agude si a cărui frundia este buna de nutritu viermi de metasse. Inse acestu arbore se cbiama asiâ mai allessu in Moldavi’a, cumu si fructulu lui, aguda, âro in terr’a romanica arborele se numesce dudu, si fructulu seu duda; in multe parti inse alle terrei romanesci, cumu si in alte provincie locuite de Români, arborele se chiama muru, si fructulu seu mura. Vorb’a mura inse se applica de mulţi Români si la fructulu arborellului sau tufei numite rugu. Vorbele dudu si duda sunt de origine persana, âro agudu si a-guda de origine neconnoscuta; si de acea-a nu sunt de preferitu cellei de origine romanica : muru, morus; franc. : murier; mura, moruni, franc.: murej de sî mura insemna si fructulu rugului; dero acâ-sta-a se intempla si in limb’a latina, in care morum se chiama si fructulu arborelui morus^rnuru (agudu, dudu), si fructulu tnfei rubus=rugu. In fine alţi RoMni dau dudului sau agudului numele de fragariu, vorba, cai'&deriva de certu d’in fraga, si care prin urmare, s’ar pote bene applecâ la-arborellulu ce da frage.
   AGURIDA, s. f., â'fooptoa, 1. struguru necoptu, uva acerba, Sp.<pa£, franc. : verjusj 2. sucu de struguru necoptu, om-phacium, franc.: verjus, italic, agresto, ispanice agraz, provenc. agras, vechiu franc, algret; — proverb : Agurida s’u facutu miere, d’in supperatu ce erâ cineva s’a impacatu pye deplinu.
   AI, aide, aideti, aidemu; aid’a, aid’ati, vorbe cu potere de modu imperativu, es-premendu indemnare, incoragiare, cor-respunditorie cu latinescele : age, agltej agedum, agitedum, etc.; grecescele: Seopo, oebte; franc.: allons, courage! — Ai (aide, aideti, aidemu) se ne peramblămu; la mai lene ai (aide, aideti, aidemu) se ne invetiămu lectionile; ai (aide, aideti, aidemu) la peramblare; ba nun bene a/i (aide, aideti, aidemu) la scala; ai (aide) de te culca : ai (aide, aideti)
de ve culcaţi-, ai (aide, aideti, aidemu) in collo; ba ai (aide, aideti, aidemu) in câce; ai (aide, aideti, aidemu) de aici; ai, me; (aide, me, aideti, me; aidemu, me), ce mai stai (ce mai stati, ce mai stămu) aici? ai, baiate (baiati); aide (aidemu, aideti), baiate (baiati); ai (aide, aideti, aid’a, aid'ati) se fugimu; ai la pere! ai la mere! ai la ciresie! ai, ai (aide, aide), se nu4i taca gur’a, deco vrei se te incarci de Domne-ajuta. — Essem-plele immultite erau necessarie spre a face se resara in tota poterea sea intel-lessulu acestoru vorbe, co-ci numai prin acestu medilocu ne potemu pune pre una buna caile de a urmări etymologi’a acel-loru-asi. Se remana d£ro bene stabilitu, co vorb’a fundamentale este ai, asiâ in câtu pote supplenf pre t<3te celle alte: aide, aideti, aidemu, aid’a, aicFati. Acumu ve-nindu la etymologi’a acestoru vorbe, se constatâmu mai antâniu co prea-invetia-tulu Diez pune aceste vorbe in legătură cu italic, andare, ispanic. audar=a merge, a amblâ. Dupo mentionatulu invetiatu andare si andar, ar veni d’jn latinescul u aditare, forma iterativa d’in adire=a merge spre, a porni in contfauva, si formele române : aida (da cu a claru) si aidati s’ar fi formatu d’in acellu-asi aditare, care prin suppressionea lui d si strămutarea lui t in d ar fi datu unu verbu : aidare, d’in care apoi aide si aidati ar fi formele mMului imperativu. La acesta etymologia se oppune fonetic’a limbei române, in care, la vorbe curatu romanice, nu aflâmu essemple de asse-mene trecere a lui t in df si neci ma-cariu unu essemplu in care finalea de a dou’a persona singuiaria a imperativului de conjugatiunea antani’a se fia e in locu de a, fora se mâi adaugemu co in locu de aidati se dice, si inco cu multu mai desu, si aideti, co essiste si form’a aidemu, co in fine in locu de t<5te acester-a se dice simplu ai, atâte fenomene, cari nu se potu eşplicâ cu hypothesea inve-tiatului germanu. Dâro si Diez singuru se indouesce de etymologi’a sea, si pre-suppune apoi co romanescele : aide, aidati aru pot6 venf d’in serbescele : ajăe, ajdate. Inse si la acâsta d’in urma sup-
www.dacoromanica.ro
AI.
AI.
U
posetione se oppune impregiurarea, co in romanescesce form’a aise dice in locnlu to-torucelloru alte, âro apoi acâsta forma nu scimu se essistain serbesce cu acellu-asi intellessu. Acâsta forma dero esplecata, ne va dâ si-esplecarea celloru alte. Pentru acâsta-a se ua distingemu mai antaniu bene de alte vorbe cu acelle-asi sunete, dâro de intellessu, si prin urmare si de origine, diverse, curnu : 1. ai, câ inte-riectionecareespremedorere: ai de mene, in teriectio ne corrupta d’in vai=vae; 2. ai, câ vorba de întrebare, care, probabile, este=ais, a dou’a persona d’in ajo, si care occure asiâ de desu in Plautu sub form’a ain I in locu de=alsne, cu acellu-asi intellessu câ si in românesce intre-bativulu : ai? — 3. ai, in locu de alli, plur. d’in ăllu; — 4. ai, a dou’a persona de la am, d’in avere; — 5. ai, in locu de anni, pl. de la annu. — Intellessulu lui ai, de care este vorb’a in acestu articlu, fiendu: misca-te,pornesce, vino, ne duce, câ imperativu, la unu verbu de conjuga-tionea cu infinitivu in ere sau ifk. D’in identitatea de intellessu intre roraa-nesculu ai .si latinesculu age, potemu conclude co ai este age, care in romar nesce ar sună agi, câ mergi d’in mergere, si, prin caderea lui g, ai, ca «ren in locu de mergi. Inse fiendu co acâsta cădere a lui g nu este normale in limb’a româ-nâsca, CQci afora de meri, in locu de mergi, anevoia s’ar mai potâ află alte es-semple; cauta se cercâmu pentru ai si alta etymologîa mai probabile; si atâtu cerentiele de intellessu, câtu si celle de forma, se unescu a ne dâ convingerea co ai este a dou’a persâna singularia a imperativului d’iil unu verbu aire, asiâ pre cumu pei este acea-asi persâna d’in ver-bulu peire, corruptu d’in perire. Aire este, fora indouâutia, unu compusu d’in ire=mergere, cumu avemu d’in acellu-asi atâte alte compuse : perire, suire, essire. Co d’in cOmpusulu aire n’a re-masu in usulu limbei de câtu a dou’a persâna singularia, hu este ceva estraor-dinariu si fora essemplu : coci si de Ja compusulu corruptu peire inea se dice imperativu numai pei, si neci decumu si persân’a a dou’a pluraria d’in acellu-asi
modu : peiti, ci numai deplinu : periti. De la verbulu simplu ire inco a remasu in usu numai a dou’a persâna singularia a imperativului i, cu care sâ servescu mai allessu menatorii de călii, si care nu se pâte dice co este una simpla inte-riectione, fiendu co si menatorii de boi făcu usu de compusulu ai sau ăi. Tâto acestea confirma pre deplinu, credemu, addeverulu etymologiei propuse. La form’a ai adaugundu-se de, (care inca are potere essortativa, cumu se vede d’in essemplulu : de de ve scolati, si cumu se vâ probă mai bene la articlulu asâupr’a lui de), se nasce form’a aide, analoga cu latinesculu agedum, in care ăum, are pre lângă age acellu-asi intellessu câ si in românesce de pre lângo ai. Form’a aide unita cu terminationile persânei antania si a doua pluraria: —mu,—ti, forme cari in limb’a romanâsca nu păru asiâ de tare agglutinate, in câtu se nu se pâta separâ de radecinele verbali si allipl la vorbe de natura differita de a verbului, cumu se pâte vedâ d’in essemplulu : faceve-ti cruce, in locu de faceti-ve cruce, da na-scere formeloru: aidemu, aideti. RemamT inca de esplecatu formele : aid’a, aid’ati, sau mai bene numai form’a aid’a, coci aid’ati este, fora indouentia, formatu d’in ■aid’a câ si aideti d’in aide, Aid’a este dâro sau in Iogu de aide-a, in care a ar fi acea-asi partecea demonstrativa ce se pune si la acestuia, a6ellu-a, etc. (vedi Dictionariulu 5. A); sau in locu de ai-deai, cumu se si dice in addeveru, prin contractionea cellui d’alu doile diftongu ai in simpl’a vocale a, si elisionea vocalei e de la de — Dâco etymologi’a data aci este addeverata; atunci formele Aspirate : hai, haide, etc., cumu se audu in gur’a unoru-a nu ar fi plausibili.
   AIANU, s.m., deregutoriu turcu, care administra una parte a unui pasialicu. —Acestu cuventu turcescu fu usitatu numai in Romani’a libera.
   AIARU, s. m., vorba de origine tur-cesca : pendulu care regulâdia mersulu unui orologiu, sau orologiu bene con-struitu ,-spre a servi de norma la regularea mersulni altoru orologie; regulatoriu, franc.: regulatenr.—Vorb’a usitatanu-
www.dacoromanica.ro
12
AIS.
AIS.
mai in Romani’a libera, are in Molda-via, si insemnarea de eisnîu sau esper-tisa prin care se reguledia pretiulu pa-nei, camei, etc.
   AIASMA, prin caderea lui g, in locu de agiasma.
   AID’A, aide, aideti, etc., vedi ai.
   AIDOMA, si aidom’a, adv., deplinu assemenea, cu totulu assemenea, togmai asiâ, reale, impellitiatu : copillulu ace-stu-a este tata-seu aidoni’a; am vedutu pre draculu aidom’a. — Vorb’a pare, că, si cea urmatdria aieve, compusa d’in a si idonia. De unde se vina inse vovb’a i-doma ? Se abia ea 6re lega ture de origine cu grecescele : elSo?, âîSwXov, ioia etc. ? — Vercumu inse vorb’a este necon-noscuta afora d’in marginile României libere, si cbiaru in acestu coprinsu pu-cinoru-a este connoscuta.         ’
   AIERU, s. m., epitafiu; (in baserica) —vorba pucinoru-a connoscuta.
   AIEYE, si aievea, sau aeve si aevea, sau aiave si aiavea, adj. si adv., vorba de origine neconnoscuta, curau arrâta si diferitele ei pronunţie, pare a fi compusa, câ si anevoia, d’in a si nevoia, d’in a si eve sau ieve, si a se legâ prin forma si intellessu de ivire: addeveratu, reale, in addeveru, in fapta, ia realitate; vorns, quod re rera exsistlt aut fit; reipsa, re-apse, revera : aceste-a am vedutu nu in visa, ci aievea. — La Moldavi in locu de aieve se dice aidoma, despre care vedi articlulu de mai susu.
   AIORU, vedi allioru.
   AIS’A, vedi aisu.
   AISU} AIS’A, (pronuntiate si ăisu, ăis’a), ois’a (si aspirate : haisu, hais’a, }iăisu, hăis’a, hois’a), vorba de care făcu usu menatorii <3e boi injugati spre a face pre acesti-a se abbata la stang’a, in op-positione cu cia sau cea, de care acelli-asi menatorifacu usu, spre a face câ boii se abbata la drept’a; franc.: dia: faceţi sau daţi aisu, dCco vreţi se nu ni se lo-vesca carrale; boiduinvetiatu a trage in cea, anevoia se deda a trage in aisu; des-jitga boulu d’in ais’a, sil’injuga in cea;— proverb : 1. unulu trage in aisu, altulu in cea=znu se potu intellege si lucra in buna armonia; 2. a appuca axs’a=a, se
----------------------( - — ' 1 “—
abbate de la lini’a cuvenita, se dice in intellessu si materiale, si morale, si in-tellectuale.—Cu vorb’a aisu striga si la catnsie sau pissici, candu voru a le face se fuga, cumu si la judani, pre cari in batjocura i assâmena cu câtuşi ele. — Eiendu co menatorii de boi injugati, candu mena boii, nu d’in carru, ci de (îiosu, mergu allaturea boului iujugatu, in stang’a; de acea-a vorb’a aisu este, probabile, câ si cea, unu demonstrativu, care prin ellipsea unui verbu de mişcare espreme fdrte naturale un’a d’in celle doue directioni determinate prin manele menatoriului de boi, si a nume, precumu cea, couformu cu intellessnlu celloru alte demonstrative in cari intra ce: cellu, a-cellu, collo, etc., arrâta directionea spre drâpt’a, adeco cea mai departata de me-natoriulu pre diosu; totu asiâ si aisu ar-reta nu mai pucinu naturale directionea spre stang’a, spre menatoriulu insusi, conformu etymologiei selle, care, dupo celle spuse, este fdrte probabile : ainsu, compuşii d’in a si demonstrativulu insu, latin, ipse, italicu esso, vechiu italicu isso, ispanicu ese, macedonoroman. isu, si, prin compunere cu in syucopatu, nisu.
   AITE, si aiture sau aituri, f. plur., dupo Dictionariulu d’in Buda: recitura, buccata rece, buccata congelata prin re-cire, obsouium congelatiini; dero deco X-ceste vorbe vinu, cumu pare neindoiosu, d’in aire, care, prin moiarea lui l, sta in locu de allire, de la ălliu sau aiu— ustnroiu, si care prin urmare vâ se dica a prepara cu aîliu; atunci alte ar po'te stâ si in singulariu aita, câ participiu feminiuu d’in aire, luatu câsubstantivu, si ar insemuâ : 1. in speciale: buccata preparata cu aiu, stufatu; 2. in genere:
a. ver-ce buccata preparata cu alte condimente intiepatorie la limba câ si aiulu,
b. recitura, buccata rece. Acelle-asi forme si ins&mnâri s’aru pote applecâ si cu mai multu cuventn la aitura sau cdlitura, formata d’in aire sau allire, câ si cotitura d’in cotire. — D’in aceste-a urmedia, co, deşi aituri, iu Transilvania, si recifuri sau reci in Moldavi’a, se audu mai multu ip pluţariu si cu intellessulu restrinsu ce are in târr’a românesca vorb’a piftia,
www.dacoromanica.ro
ALA.
ALC.
13
nu se pote inse susţină neci co nu se potu dice si in singulariu cu acea-asi însemnare, neci co nu se potu luă in alte insemnari afora de celle cu cari se dicu in unele parti locuite de romani. D’in contra precumu d’in piftii, in care de as-semenea se aude mai desu plurariulu, se aude iuse si singulariulu in acea-asi însemnare; asiâ si d’in aituri si recifuri se pote dice recitura si aitura, cari ar stă,, in respectulu intellessului, cotra plurariele loru, câ si piftia cotra piftii. Afora de acăsta-a ar li reu si in defa-vorea avuţiei limbei a se luă si consecrâ vorbele recifuri, reci, aituri, câ differen-tie provinciali pentru espressionea unui si acellui-asi conceptu. Eationea limbis-tica cere co, dupo ce s’a constatat» usulu ce se face de aceste si alte assemeni vorbe, se se arrete si alte intellessuri ce li s’ar potâ dâ conform» etimologiei si formei grammaticale : asiâ precumu saratura si sarature se appleca la verce de mancare in regula tare sarata; asiâ vorb’a recitura sau reciture s’ar applecâ' preste totu la verce de mancare in regula recita. Intre reciture, gelatinele aru fi una specia, si aiturele aru fi alta specia, si a nume celle in cari intra aiu sau usturoiu, piftiele munteniloru. Apoi oiţele aru fi buccate, fia calde fia reci, cari s’aru prepară cu aiu. Totu asiâ si reci, ca adiectivu, oppusu la calde, sub-intellegundu-se substantivulu buccate, s’ar pote applicâ la unu conceptu ce in poterea formei selle grammaticale vorb’a aru fi câ mai apta a espreme.
   AIUSIU, vedi aiisiu.
   ALABABURA, si arabahura, s. f., mare ammestecatura, nespusa confn-sione, desordine infricosiata, francesce pele-inelo;—ad v.? arabăburea, ammeste-catu, incurcatu,—confusu : a vorbi ara-burea ?=a vorbi preste campi.—Se aiba acesta vorba legătură cu latin, babur-' rus (baburra)—netotu, tontu, ammetitu? Form’a cea mai conforma cu geniulu limbei este arababura; dero si sub a-•fiâsta forma si sub cea cu l: alababura, vorb’a nu pare a fi connoscuta iritre toti Românii, de 6re-ce Dictionariulu deBuda nu na da, cu tdte co lips’a acestei vorbe
d’in mentionatulu Dictionariu p6te proveni si d’in una scapare d’in vedere.
   ALA CU, si aliacu, s. m., grânu pro-stu ce se da numai la vite, alica (£Xi£).
   ALAGEA, s. f., vorba turcâsca, astadi caduta in desuetndene; materia tessuta cu fire de inu si de metasse;—proverb.: apatî atageau'a=zi & ammagitu, a cade in mare nevoia.
   AL AIU, s. m., vorba turcâsca: mulţime de 6meni cari insociescu pre altulu, pompa sau parata mare, comitatus, pompa, ap-para us, franc. : suite, convoi, parade; a duce, a primi, a scote pre cineva cu alaiu, se dice si in bene si in reu.
   ALAMA, s. f., arama galbena, ms, franc.: laiton; —pl. alămuri, obiecte lucrate d’in alama;—de alama, tereus.— Se fia acâsta vorba străină, sau româna, formata d’in arama = tes cjprium=cu-prum, prin scambarea lui rin l, spre destingerfea a doue concepte differite?
   ALĂMARlA, s. f., l. maestria de a-lamariu; 2. stabilimentu unde se fabrica sau vendu obiecte de alama.
   ALAMARIU, s. m., care fabrica sau vende obiecte de alama.
   ALAUTA, s. f., vedi lauta.
   ALCA, s. f., pl. alcalle, scdba saul e-gatura de ferru la muri si alte construc-tioni, fibula ferrea»—Joculu alcallei, es-sercitiu militariu, la vecbii Români, care stâ in arruncarea d’in una certa distantia si petrecerea sujlitiei prin unu cercu de ferru;—proverb, abatealcau’a=aperde tempulu in desertu.
   ALCA?, s. f., inchiaiatura aumerului cu peptulu (aoromion), (vedi si halca).
   ALCALI, subst. vorba arabica, nume datu do Arabi la mai multe plante maritime, cari se cultiva si astadi pre tier-murele Ispaniei meridionali, si d’in cari se fâbrica asiâ numit’a soda; apoi intro-dussti prin Ispani si in celle alte limbo romanice, cumu si in alte limbe alle Europei, si applecatu : 1. la plant’a numita salsola satira; 2.1aproductulu cenusiosu allu menţionatei plante; 3. la t6te sub-stantiele cari au acelle-asi proprietăţi cu sod’a.
   ALCALINU, adj., d’in precedentea vorba : care are relatione cu alcali.
www.dacoromanica.ro
14
ALC.
ALC.
    ALCALISARE, alcalisediu, V., a face una substautia al caii, â dâ unei substan-tie proprietăţile unui alcali.
    ALCANU, vedi halcanu.
    ALCAMU, alcanu, arcamu si arcanu, s. m., 1. lucru ascunsu, secretu, myste-riu, res occulta, arcanum, mysterlum; —2. arteficiu, urditnra de insellatione, viclenia, lacie, cursa, intrica, teohna, ar8; 3. fune cu laciu sau ochiu la unuca-petu, cu care seservescu a prinde caii.— De si s’au unitu inacellu-asi articlu celle trei forme : alcamu, arcamu si arcanu, cari, dupo intellessu, păru a fi uni si acea-asi vorba; inse nu e mai pucinu ad-deveratu, co sunt mari piedecele cari se oppunu la reducerea loru in un’a si acea-asi vorba, la un’a si acea-asi etymologia, latinesculu arcanum, adjectivu de forma neutra d’in aroanus, derivaţii si ellu d’in aroa=lada, cu tei a, in care ae punu si se inchidu lucruri spre păstrare. Arcanns insemna dâra pusu in lada, si de aci: ascunsu, setretu, mystcriosu; si prin urmare arcanum, câ substantivu: ceva ascunsu, secretu, misteriu. Venindu acuma la vorbele romanesci, si considerandu-le mai antâiu in respectulu formei, greu se p6te esplicâ, cum s’a stramutatu l'mr: coci assemene strămutare nu este normale in limb’a romana, si nu se p6te justifici neci prin una differentia ârecare de insemnarea vorbei cu l faci a cu cea ce arer, cumu se pdte face la alama (vedi aed sta vorba) facia cu arama. Sumai pu-cinu se pdte justifici trecerea lui n d’in arcanu, forma identica cu latiu’a ar-cannm, intr’unu m d’in -formele alcamu sau arcamu. Ddco s’ar presuppune co form’a româna arcamu s’a formatu, nu d’in lat. arcannm, ci de a dreptulu d’ifi arca cu suffissulu mu, ca italian’a ar-came, totu ar remand de esplicaty cumu s’a potutu perde vorb’a origiuaria arca, asiâ in câtu, pre câtu se scie, nu se afla in gur’a poporului in neci una parte locuita de Români. Afora de aedsta-a cumu se face câ acea-asi vorba, prâsbppusa vechia si curatu romandsca, se aiba in gur’a unoru Români unu suffissu ;—nu, si in gur’a altor’a altu suffissu -.—mu? Se pdte afli unu allu doile essemplu de
assemenea fenomenu? Coci form’a arcanu, usitata in Romani’a libera, pare a fi neconnoscuta la Românii d'in Da-ci’a super, de orece dictionariulu deBud’a da numai formele : arcamu si alcamu. De partea intellessului inco se redica obiectioni forte serioSe. Asiâ cu dreptu cuventu se pote intrebâ, cumu acea-asi vorba se inşemne mysteriu si fune cm lariu de prensu caii? Deşi poporulu mai poetu câ toti poeţii,a facutu, mai cu fia-care vorba, metafore cu multu mai cute-diatdrie câ acea-a, prin care vorb’a appli-cata a insemnâ mysteriu ar trece si la in-semarea de fune cu laciu de prensu vite; totuşi trausitionea dela mysteriu la arteficiu, apoi de la arteficiu la cursa, laciu, si in speciale laciu facutu la capetulu unei fune spre a prinde vitele, pare de certu un’a d’in celle mai grelle de admissu. Si mai greu s’ar potd esplicâ cumu Românii d’in Romani’a libera au perdutu cu totulu insemnarile vorbei mai apropiate de etymologia si mai primitive : mysteriu, arteficiu, si au pastratu nu mai pre cea mai figurata si mai departata de intel-lesulu originariu ; fune cu laciu; pre cându Românii d’in Daci’a sup. aru fi pa-strandu celle d’antâiu insemnari, si n’aru fi connoscundu pre cea d’in urma, cumu da a iptellege Dictionariulu de Bud’a, in care la vorb’a alcamu sau arcamu li-psesce cu totulu intellessulu : fune cu laciu de prinsu caii. Se vede inse, co lips’a acestei d’in urma. insemnari, in Dictionariulu de Bud’a este una scapare d’in vedere, de orece vorb’a sub form’a arcanu s’ar fi audindu si in Transilvanii cu inşemnare de fune cu laciu de prensu vitele. De alta parte in acea-asi inşemnare vorb’a se aude si in Moldavii cu forai alcanu. D’in tote acestea resiflta, co vorbi, ca un’a ce este conno-scuta mai in tote provineiele române, cauta se fia vechia si de origine romanica, deşi in tote insemnarile ei nu se pote referi directu la latinesculu arta-num; ci intru câtu insemna : mysteriu, secretu, arieficiu, etc. vorb’a româna arcanu se lega directu de latini arcanum; âra in inşemnare de fune cu Iadul săli ochiu pare a se sui la aroere, care&datu
www.dacoromanica.ro
ALE.
15
  __________ ALt>._________________
  ai arca, arcuş, arcanus, etc. Reducerea vorbei la grecesculu -/aXxâţ yaXxâv pare mai pucinu probabile.
    ALCĂTUIRE, alcatuescu, v. transit., scrissu in Dictionariulu de Bud’a alquo-tuire, câ venitu d’in al (ce acellu-asi dic-tionariu nu esplica) si vecbiu ital. quo-tare, care ar fi avutu acea-asi însemnare cu romanesculu alcătuire, etymo-logia neadmissibile, câ un’a ce nu im-plenesce conditionile de forma alle unei bunei etymologie, fora a se adauge co neci intellessulu prefissului al nu se esplica : a combină, a compune, a constitui; componere, ordinare;—d’in all<otni uugurescu.         ’
    ALCATU1NTIA, s. f., d’in alcătuire: compunere, constituire; compositio, structura.
    ALCATU1TU, participiu d’in alcătuire.
    ALCATUITORIU,-for/a, s. adj., care alcatuesce.
    ALCOHOLICU si alcoolica, s. m., adj. d’in alcoholu: care coprinde alcoholu.
    ALCOHOLISARE, si aleoolisare, v. t., a ammestecâ cu alcoholu.
    ALCOHOLU si alcoolu, s. m., vorba arabica, prin «are se arrâtta una specia de pulbere de facia fdrte suptire; de acf, prin metafora, chymistii au applicatu acâsta vorba si la spirtulu de vinu.
    ALCORAÎTU, s. m., vorba arabica iu care oi este articlu, âro cora«=lectura, insemnandu in speciale : cartea legei lui Machomede.                   .
    ALCOYA, f., mai pucinu bene alcovu, m., vorba arabica, care insemna cortu, a trecutu mai antaniu in limb’a ispanica sub form’a alcoba cu insemnarea de camera de culcatu, dormitoriu; si de aci a trecutu si in pite limbe, cumu in cea franc, sub form’a alcove, cu insemnarea : înfundătură făcută intr’un'a camera, in care se assiedia patulu de dormitu. j ALDAMASIU, s. m., ce se bee dupo inchiaiarea unei daraveri, potus ad con-Irmandum pactuin: a dă, a bee ahlamasiu, t fi bunu de aldamasiu:—d’in ungarie, ilddmas.—In dictionariulu de Bud’a figur redia si cu insemnarea de cea ce Românii d’in Romani’a libera numescu cu vorba turcâsca: bacsisiu, franc, pourboire.
   ALDASIU, s. m., benecuventare, urare de ferice, gratulare, buna stare; be-nedictlo, salus, folicltas) d’iu ungarie, âldâs (vedi si alduire).
   ALDUIRE, alduescu, v. tr., a ferici, a face fericitu, a benecuventâ, a salută, a gratulâ; beuedicere, beare, gratulări, salutem dlcere,—de acea-asi origine câ si cddasiu; acâsta vorba cu derivatele selle se aude numai in gur’a Româniloru d’in Daci’a superiore.
   ALDUITU, part. d’in alduire: 1. ferj-, citu, benecuventatu, fortunatu; follx, beatus, fortunatus;—2. bunu, probus, bonus.                           '
   ALEANU si alieanu, s. m., ura ascunsa, odium occultum, slmnltas;—do-rere, amaru, mare nevoia: s'a plânsu Domnului cu mare fileanu; greualeanu ne a ajunsu.—Vorba aprope neconno-scuta intre Românii d’in Romani’a libera; si d’in acâsta Gausa cumu si d’in impre-giurarea co contradice intru t6te legile fonetice -alle limbei, nu se p6te admitte co ar veni d’in allenu8=strainu, candu staasiâdeaprăpe, ungar. elleni=adversu.
   ALEFÎA si alifia, s. f., (aXorfrj), unsore medicinale, cu care se ungu celli ce suf-feru de verunu reu corporale, uuguentiim, ungiţen,—Acâsta vorba presenta t6te ca-racteriele prin care se p6te conndsce co nu este de currendu introdussa d’ingrecâ-sc’a moderna, ci esisste in limba de la una epoca fdrte vechia. Ea sta de certu in legătură de origine cu alta vorba si mai affundu inradecinata in gur’a poporului românu d’in t<3te părţile, cu -allepire sau scurta lepire, care duce nu numai peno la aXsî'fw, câ alefia, ci chiaru la ultim’a radecina a acellui verbu : Xsirw sau Xtirw
   ALEEIOSU si alifiosu, adj., plinu de alefia, unsuros,u, glutinosu. lepitiosu, prenditiosu, care se prinde si se lepesce de degete câ alefi’a sau .glutihele; glu-tinosus, vLcosus, lontus; Xtirarjoc.
   ALEI, esclamationej usitata mai al-lessu jntre Moldavi, espremendu : 1) mirare : alei, rnevere, ce spini tu; —2) nepatientia: alei,fratiore,pre mi te ai trecutu cu assemeni vorbe. — Partea d’in urma a acestei esclamatione ei b = latin. hei, si acâsta-a pare co s’a compusu Cu
www.dacoromanica.ro
16
ALE.
ALI.
particul’a a, ero l, s’a introdussu pentru eufonia : a-l-ei (vedi si aleu).
   ALELUIA, vedi allcluia.
   ALEMAIA, vedi lemonia.
   ALESIU, si lesiu, s. na,, p).-ari, 6me-ni puşi in ascunsu câ se pandâsca, sau se prindia pre ceneva, se sara assupra pre neaşteptate, panda, insidie; iusidi®, fran-cesece embnscade; de aci: lacie, curse, in cari se se prindă ceneva : laquens, ten-dicula, podicii, franc. : pifege. — Acesta vorba cu derivatele selle: alesiuire, etc., atâtu prin form’a sea, câtu si prin i npre-giurarea co nu e connoscuta de câtu la forte pucini, denota origine străină. Pre longa acestea sub form’a lesiu, in gur’a Bomâniloru d’in Bomâni’a libera, însemna oadaver; pre candu lips’a acellei-asi forme d'in Dictionariulu de Buda, afora numai dâco acâsta lipsa nu va fi una scapare d’in vedere, ar arretâ co ea nu e connoscuta Bomâniloru de preste Carpati. D’in semnificationea de cadaveru ce are form’a lesiu, d’in care alesiu vine prin compositione cu a, urmedia co lesiu se lega prin origine de Xe-j-w in insemnare de punu diosu, culcu sau pitescu, insemnare forte classica si antica, de unde apoi X&wpav siX£yo<;=patu, X6y_o? = insidi®; latin, lego cu acea-asi insemnare, cumu se vede d’in lectns = patu, germ. lie-gen =a sta şaua fi culcatu, de unde probabile si lciclio=cadavor, russsesculu aewy (acry) =a culcâ. Dera sub form’a in caro se alia in limb’a româna a venitu, fora indouentia, d’in funtana slavica, ca si unguresculu Ies; si prin urmare nu se pâte admitte etymologi’a ad-lacio = allicio, a trage in laciu sau cursa.
   ALESIUIRE, alesiuescil, si lesiuire, v. tr., vorba, câ si cea precedente, pucino-ru-a connoscuta: a trage in cursa, a pune sau tende curse; allicere, pelliceve, in-sidiarl, insidias struere.
   ALESIUITOBIU,-toria, si lesiuitoriu, s. adj., care alesiuesce (vedi alesiuire si alesiu).
   ALEU, valeu, aoleu, aoîlea, forme date, dupo localitati, acellei-asi esclamatione, espremendu : dorerea, mai allessu corporale, cumu si mirarea addeverata pentru unu ce neasteptatu, sau mirarea pre-
făcută pentru unu ce sciutu, dâro care se face cineva co atunci l’afla, candu i se spune de altulu. —Porm’a cea mai curata a acestoru esclamationi pare a fi valeu compusu din vai — v», si d’in eu = Jieu = feb, 6ro l pare introdussu pentru eufonia intre celle doue esclamationi : va-\-eu. Forma aleu sta cotra valeu, casi va cotra a in espressioni ca a /S=vafi; apoi, precumu in locu dea d’in va se dice si o: va fi—a fi —o fi; asiâ d’in a-valeu s’a disu aoleu si din acesta forma apoi si formele : aoleo, aoi-leo. Esclamationile simple inco sunt in usu : despre vai, sau cumu pronunţia alţii, ai, nu mai incape indouentia, de ore ce se aude in tote părţile locuite de Bo-mâni; dâro si eu, cu e obscuru : eu, inca se aude desu si in multe parti locuite de Bomâni.
    ALEU, albi, si aleu? (si aspiratu: ha-Ibi) s. m., vorba neconnoscuta in Bomâni’a libera; ar fi insemnandu, dupo Dic-tionariulu de Buda : arvuna = arrhabo; âro dupo Dictionariulu germano-românu allu lui Polizu : plassa de prinşii pesci, nassa.
    ALEVESIU, s. m., vinu reu, posca, franc, piqnette, dupo dictionariulu Polizu.
    ALF’A, s., f,, numele antaniei littere d’in alfabetulugrecescu,=alpha, alfa-,— si fiendu co cea d’in urma littera d’in .acellu-asi alfabetu se cliiama omega, de aci frasea : eu sumu alfa si omeg’a — eu sum inceputulu si finitulu.
    ALFABETU, s. m,, vorba, formata d’in numele antanieloru doue littere grecesci: alfa si beta, alplta si beta, &Xfa si $fţza, câ se însemne totulu litteriloru : abc, a-becede, abecedariu, abecedarinm, alpha-betum.
    ALFABETICU, adj., care se tine de alfabetu.
    ALFA’VIT’A, (pronunţia greca moderna), pumele celloru d’antâniu doue litere in grecesce: alpha, beta, ăX<pa de aci, câ si abc, numele celloru d’anti-niu doue littere d’in alfabetulu romanii: totulu littereloru, abecedariu, alfabetu
    ALGILA? s. f., coca, cleiu, gluten.
    ALIACU, vedi alacu.
   ALICA, s,f,, grauntiu micudeplumbt
www.dacoromanica.ro
_________________ALţ___________________4
cu care venatorii incarca pusc’a, candu au se dea iu animali mai mice : plumbea pilula,* — sunt alice mice, pluinbeus pul-vls, francesce: cendr£e, si alicemari, fran-cesce: chevrotines. —Se fia asta vorba de acea-asi origine cu alacu sau aliacu =latin. alica? (Vedi mai susu alacu).
   ALICU, adj., însemna, la Macedoromâni : galbenii câ paiulu, faci’a paiului.
   ALIFIA, alifiosu; vedi ălefia, alefiosu.
   ALIMANU, s. m., am adjunsu la a-limanu—a,m adjunsu la completa ruina a starei, sau strimtorare. — Se fia asta vorba in legătură de origine cu grece-sculu aXXoiţiovov ? Impregiurarea co in gur’a poporului d’in Daci’a lui Traianu anevoia au trecutu vorbe d’in limb’a greca moderna, se oppuna la assemene suppo-sitione. Se nu fia alimanu unu compusu d’in limanu — portu?
   ALISEU si dlizeu, adj., francesce: ali-s<$, d’in una vorba alis = un’a, care tine un’a neinterruptu, vorba de origine obscura, se appleca, in atmosferologfa, la venturile ce intre tropice, pre mare, bătu in totu annulu regulatu si neinterruptu, in acea-asi directione, si a nume de la resaritu spre appusu, adeco in acea-asi directione in care pare a se miscâ si s6-rele: venturi aZisee=venturi etesie, pas-sate, etesiie—srrja'ai.
   ALISIVERISIU, s. m., vorba tureesca: daravere, ven diare,trecere de merci, cum-* peraWre : a face, a ave alisîverisiu — a vende multu; a nu face, a nu ave alisiverisiu a nu vende, a vende pucinu; nu e alisiverisiu = nu e, nu se face ven-diare; a face cuiva alisiverisiu =: a cum-perâ de la densulu. — însemnarea de an-tanîa vendiare sau cumperatdre, data in dictionariulu romano-francescu allu lui Bnoul, nu se conndsce in Romani’a libera , unde acestu conceptu se espreme prin vorb’a saftcâ.
   ALIVANDA si ălivanta, s. f., vorba de origine neconuoscuta : cădere in capu sau preste capu, dare preste capu; In capnt prolapsio, totius corporis Inver-’ so caplte jactatio, francesce: culbuto;— adverb : a dd, a cade, a se duce alivand’a =a cadâ in capu, pronum In capnt volvl; a seda alivand’azzo, se dâ preste capu,
__________________ALţ.______________17
francesce: falre des culbutes; a dă pre cineva alivand'a— a ruinâ; a dă alivand’a =a cadâ d’in marireasea, a se ruinâ, a perde starea; fortunls evertl.
   ALIVANTA, vedi alivanda.
   ALIVENCA, s. f., pl. alivence si alivenci, placenta cu brandia, si mai allessu placentiora cu brandia. — Se fia acesta vorba in legătură de origine cu latiu. 11-bum = placenta, si mai allessu, placenta sacra? Intellessulu nu s’ar oppune la a-c6sta-a, precumu neci form’a: coci i trece in v, câ in avere =r habere; adaussulu unui a, mai allessu la inceputulu cuvente-loru, inco este in natur’a limbei române; in fine crescerea cuventeloru prâ scurte prin suffisse este de assemenea desu practicata in limb’a nostra. Suffissulu cu care s’a potutu cresce vorb’a libu este anim, femininu anica, asiâ in câtu s’a nascutu mai antâiu libanica, apoi prin adaussulu lui a la inceputu si strămutarea lui b in v: alivanica, si in fine prin taiarea lui i netonicu : alivanca, care ar fi form’a mai correcta câ alivenca.
   ALLACH sau allăh, s. m., vorba cu care machomedanii nuraescu fienti’a suprema, pre Domnedieu.
   ALLEIU, s. m., francesce: all6e, spaţiu de preamblare inchisu intre doue serie de arbori; neologismu ne-admissibile, coci nu s’ar pote admitte neci radecin’a lui, verbulu aller = mergere, amblare.
   ALLELUIA, vorba ebraica, care se repetesce dupo fia care versu allu unoru cantâri basericesci, si însemna : lauăati pre Bomnulu.
   ALLIAGIU, s. m., francesce: alliage, neologismu care n’arpotâ intrâ in limb’a nostra, ciimu nu s’ar potâ admitte neci verbulu alller, (vedi alliare), d’in care deriva alliare : combinatione metallica, compositu metallicu, ammestecatura de metalle; metallorum temperatio, con* cretio.
   ALLIANTIA, s.f.,francesce: alliance, neologismu, care nu ar potâ intrâ in lim-■b’a româna, cumu nu s’ar potâ admitte neci radecin’a lui, verbulu alller (vedi alliare) : 1. unire prin casatorfa intre doue familie, affinitate, legătură de affi-nitate, affinitas; 2. unire prin tractate
                                2
www.dacoromanica.ro
18
ALM.
ALT.
intre doue poteri, legamentu defensivu si offensivu, societate, foderatione, con-federatione, legamentu federale; fosdus, societas, amiciţia.
   ALLIABE, alliediu, v. tr., francesce: al-lier, neologismu, care câ si derivatele selle, nu s’ar potâ admitte in limb’a româna, de 6re-ce allier, compusu d’in ad si lier=legare, este mutilatu asiâ cumu nu suffere Umb’a ndstra, care a pastratu in legare form’a latina ligare completa, fora se ua mutiledie si reducă câcea fran-cesca la lier: 1. a legă, aconjunge, a uni prin casatoria, matrimonio jungerc; 2. a legâ, a uni prin unu pactu, a federâ, a confederâ, a consociâ, a associâ; f®-derare; 3. a combină, metalle, a amme-stecâ, a temperâ unu metallu cu altu, a temprâ; temperare, metalla conflare.
   ALLIATU, part. d’in alliare, neadmis-sibile, câ si acestu-a, in limb’a româna.
   ALLIORU, aioru, ălleoru, s. m., planta cu sucu laptosu : euphorbia sau eu-phorbion.— De si dictionaviulu deBud’a ammesteca aceste forme si le da câ una singura si acea-asi vorba; se pare inse co sunt differfte asiâ co allioru, cu Zmoiatu: aioru, este unu deminutivu d’in alliu, cu l moiatu, aiu =. alliuin, usturoiu; pre candu form’a allioru cu l neişoiatu, cumu si ălleoru, ar insemnâ singura plant’a cu sucu laptosu numita in latinesce cuphor-bia. Acâsta d’in urma se chiama si laptele cânelui, sau laptele lupului.
   ALMA? s. f., Dictionariulu lui Raoul da acâsta vorba cu francesculu civette, fora se se esplice dâca prin acesta vorba se intellege plant’a clvette sau animalea numita in latinesce zlbetta.
   ALMANACHU si almanacu, s. m., vorba de origine arabica, cumu arrâta articlulu al d’in capetulu ei, cu t6te co in limb’a arabica conceptulu acestei vorbe se espreme prin alt’a de form’a taqlm : calendariu sau carendariu (calen d ari u ui), asti, tpf neris.
   ALMAR1U si armariu, s. m., pl.-e, mobile de ordinariu făcută de lemnu, cu un’a sau mai multe usie, avendu iu intru pollitie, cuteiesaucuiarie, in cari se punu si iuchidu bani, vase, camosie si alte obiecte, armariiiin, francesce^armolre.—
Cumu sfc vede de sene, form’a armariu este cea latina armarlum, derivata de la arma, pentru co in origine se punea si se pastrâ mai allessu arme in asse-meni mobili, si supplinesce dulapu, care se aude in Eomâni’a libera, dâro care câ vorba.străină cauta se âssa d’in dictionariulu limbei. Form’a almariu, cumu se aude la Eomânii de preste Carpati, fi-endu co trecerea lui l in r nu este, in as-semeni conditioni, normale in limb’a româna, nu este correcta.
    ALODIALE, adj., care se tine de unu alodiu.
    ALODIU, s. m., latinescu barbaru : alodium, ispan.alodio,ital. allodio,francesce alleu; pamentu, fundu, moşia ere-ditaria, uesuppusa la neci una dare co-tra superiorele possessoriului, in oppo-sitione cu feudu, pamentu sau moşia nu venita de la moşi si stramosi prin ereditate, ci primita de la unu superiore cu conditione de a se bucurâ numai de ve-nitulu ei si de a pastrâ superiorelui cre-dentia si suppunere; — vorba de origine germanica : al-od = cu totulu propriu.
    ALOIU, s. m., sucu de aloe sau plant’a d’in care se scote aeestu sucu, aloe; vorba cu multu mai de preferitu de câtu sa-buru, cu care o supplinescu unii Bornâni.
    ALTUIA (ii d’in penultima nesiue-ratu), s. f., umerulu unei iie cusutu cu •flori de fire de lana sau de metasse si adesea adornatu si cu fluturei. — La Moldavi însemna si ii'a sau cămeşi’a intrega.
    ALTOIRE si altuire, altuiescu, v. tr., 1. de arbori, a inoculâ, inoculare, inse-rere, emplnstrarc; 2. de COpii, câ se nu se verse, a inoculâ, a vaccină, yacciunm virus pnero inoculare, francesce : vaccl-ner; — d’in unguresculu oltonyl sau d’in româuesculu altu?
    ALTOITOEIU,^-tona, s. adj., care al-toiesce : 1. de arbori, inoculatoriu, in-oculator, insertor; 2. de copii, inoculatoriu, vaccinatoriu, qui vaccinum virus puero inoculat.               -
    ALTOIU, s. m., pl.-e, 1. pentru arbori, surcellu de inoculaţii, surculus, ta-lea, taleola; 2. pentru copii, vaccina sau vaccinu, vaccinum virus.
www.dacoromanica.ro
AMA.
1#
AMB.
   ALYA, si halva, s. f., vorba si de forma si de origine turcâsca: confectura făcută d’in farina arsa si d’in miere.
   ALVAGERIA, sihdlvagerîa,s.î., sta-bilimentu unde se face sau se vende divă,.
   ALVAGIU, si halvagiu, s. m., care face sau vende divă.
   ALVITIA, si halvitia, s. f., proprie deminutivu d’in divă: confectura făcută cu farina si sacharu arsu.
   ALVITIARIU, s m., care face sau vende dlvitia.
   AMAGEU, s. m., in vechii noştri chronicari: curteanu, curtisanu. U.
   AMANETARE si emanetare, amane-tediu, a pune sau luâ ceva amaneta (vedi acesta vorba), a pemnerâ, a hypothecâ; pignerare, pignerari.
   AMANETATU si emanetatu, part., d’in amanetare sau emanetare, pusu sau luatu amanetu (vedi acesta vgrba); pem-neratu, hypotecatu; pigneratus.
   AMANETU si emanetu, s. m., vorba turcâsca, care, câ si derivatele ei, se aude numai in gur’a Româniloru d’in România libera, pre candu alţi Români făcu usu de zalogu, si derivatele d’in acestu-a: «ologire, zalogitu, etc., vorbe usitate si in Romani’a libera in concurrentia cu amanetu, amanetatu, amanetare, etc.;— dâro cari tâte cauta se âssa d’in usulu limbei române: 1. obiectu de avere datu sau luatu spre assecurarea platei unei detorie: pemnu, hypothecâ, pignns, fran-cesce: gage; a pune, a dâ ceva amanetu =rem plgnorl dare, a luâ, a primi ceva emanetu =rem pignerari; 2. persâna data si Iassata longa cineva spre assecurarea co cellu ce da acea persâna se vâ tinâ de vreunu pactu inchiaiatu cu cellu cui ua da : ostatica, obses-idls, francesce : olage.
   AMANU, vorba turcâsca, connoscuta numai Româniloru d’in Romani’a libera, se iea ca esclamatione: l.incautecelede doru cu insemnarea de oii, ah;—2. spre a cere iertare de unu supplieiu, a imploră vieti’a amenitiata cu morte.
   AMARNICU, adj., vorba de radecina curatu romanica, inse eh suffîssu slavicu; si de acea-a neadmissibile in limba, in locu de amara.
   AMBARIU si hambariu, s. m., ma-gazinu de grâne, hor reuni;— vorba da forma correcta, dâro de origine neconno-scuta.
   AMBASSADA, ambassadoriu, vedi ambassala, anibassatoriu.
   AMBASSATA si ambassada, s. f., franc, ambassade, ital. ambasoiata, isp. embaxada; 1. functionea cellui tramissu de la unu domnitoriu la altulu, de la unu stătu autonomu la altu stătu, in calitate de representante; 2. cu intellessu collectivu : ambassatoriulu si celli cari lu insociescu, lu impressura; 3. palatiulu in care resiede ambassatoriulu si ai sei. —Câtu pentru etymologia, form’a italica si ispanica sunt participie feminine, d'in unu verbu, care in limb’a italica, de es-semplu, ar sunâ ambasciare, si care se si afla in acâsta limba cu insemnarea da a fi muncita, a se munci, a se trudi. Ambasciare se afla si iu latinitatea de evulu mediu togmai cu insemnarea de a tra-mitte unu insarcinatu; si acestu-a deriva d’in ambactia sau ambaxia, cari inco sa afla in latinitatea evului mediu cu insemnarea de însărcinare, si d’in care ambasciare a essitu câ si Brescia d’in Brixia. Mai departe ambactia este unu substan-tivu abstractu, care ar fi formatu câ gratia d'in gratus, d'in unu concretu ambac-tns. Acâsta d’in urma vorba se si afla, in addeveru, chiaru in classiculu Cesare cu insemnarea de omu allu cuiva, omu de servitiu, servu; si Festu ne spune co ambactus vâ se dica servus in limb'a gal-lica. Deci originea vorbei ar fi celtica, cu t6te co unii susţinu co ar fi germanica, d’in gothiculu andbahts=servitoriu,care in vechi’a limba germana a devenitu am-balit, si care, fiendu compilau d’in and= pre, si back=spate, ar insemnâ propriu: careportain spinare ceva. Ver-cumu inse d’in celle spuse resulta, co, dâco vorb’a ambassada si derivatele ei au se intre si seremana in limb’a româna, formele celle mai correcte, si conforme cu etymologi’a si cu geniulu lixpbei proprie, aru fi : am-basiata, ambasiatoriu, etc., cu unu s sau cil doi: ambassiata, etc.
   AMBASSATORITJ, sau ambassadoriur franc.: ambassadeur, ital. ambaaciadore,
www.dacoromanica.ro
ANC.
20_____________ANA;_______________
cellu tramissu in ambassata, (vedi acdsta vorba).
   AMBASSATRICE, sau ambassadrice, •muierea unui ambassatoriu.
   AMINE si amenu, vorba ebraica in-trodussa prin cărţile basericesci si insem-nandu: addeveru,addeveratu,asiâe, asiâ se fia: Se fimu cu totii sanetosi; aminu, se de Domncăiu.
   AMIRALE, s. f., commandantele unei flotte.
   AMIROSIRE, vedi mirosire.
   AMISTU1RE, vedi mistuire.
   AMORESU sau amorezu, in locu de amante; amoresa sau amoreza, in locu de amante; amoresare sau amorezare, in locu de inamorare; si insusi amoru, in locu de ambre, sunt atâtea vorbe trasse d’in radecin’a amor, curatu romanica, inse neadmissibili d’in caus’a formei ne-correcte si contrarie analogieloru limbei.
   AMPLOIATE, s. m., functionariu, omu ce occup-a una functione publica, d’in fran-cesculu employl; — unulu d’in acei neolo-gismi asiâ de scâlciaţi, incâtu, deco, prin impregiurarea fericita co vorb’a este de currendu introdussa de unii, de nu i ar connoscecinevâ cu deplina certitudine originea immediata, ar fi aprope tentatu se credia co este tataresca sau verce mai multu de câtu romanica. Decâtu asseme-ne neologismu, mai bene vechiulu slus-basiu, de si nu e romanicu. Vorb’a fran-cesca employd nu este de câtu unu participiu d’in verbulu employer, compusu d’in em sau en=in sid’inployerzu^Lcare sau plecare; si prin urmare employd ar sunâ romanesce : implicatu sau itnple-catu, cumu s’au si incercatu unii se cor-rega amploiata, dero si acesta correc-tione nu este fericita, fora se mai adau-gemu, co nu are limb’a nevoia de ea, de ore ce in locu de implecatu avemu: functionariu, si altele.
   AMDRGA, s. f., specia de mărăcine?
   AMURGIRE, amurgu, vedi murgire, murgu.
   AMVONO, s. m., (ăp.(3iov), ambo, sug* gestus, tribun’a in baserica;—analogi’a limbei cere : ambone.
   ANACE? s. m., specia de grânu?
   ANAFORA, s. f. pl., anaforalle, dva-
yopoi, reportu, relatione; sententia jude-catorâsca;—vorba caduta cu totulu in desuetudine, cbiaru si intre Românii d’in Români’a libera, cari senguri facea usu de dens’a.
   ANAFORA, s. f., buccatura de pane benecuventata, ce dupo terminarea liturgici se da fiacarui crestinu, care merge la baserica si sta peno se se finâsca li-turgi’a; — acea-asi vorba cu cea precedente, inse cu accentulu mutatu de pre ultima la antepenultima : agape, pauis benedictus.
   ANANASE, s. m., franc, ananas, unu arbore si fructulu seu.
   ANASONE, unison si anosu sau ha-nosu, s. m., vorba turcâsca : 1. planta aromatica, care se pune mai allesu in vinarsu, anisiu sau anisu, anismn, anice-tum; 2. vinarsu conditu cu anisu, anisi sucoo conditus liquor.
   ANATHEMA, s. f., avâfiYjpLa si avâ-depLa, d’in avaafi-âvou, care insemna apune susu, a spendurâ, si in parte : a spen-durâ de murii templeloru tabelle si alte lucruri consecrate dieiloru, va se dica : obiectu consecratu dieiloru, cari pentru creştinii primitivi erau totu un’a cu diavolii ; si de aci, câ terminu basericescu : scdterea unui crestinu d’in turm’a lui Christu si incbinarea acellui-asi lui An-tichristu, blastemare, aforisire (vedi si acâsta vorba), dare dracului, ânathema, capitis devotio, dir», exsecratio; cumu si 'omu scossu d’in turm’a credentiosiloru si datu dracului, dcvotus, cap ut devotumj a dă anathemei = aliquem diris vorere.
   ANATHEMISARE si aiiathemisire, vedi anathematizare.
   ANATHEMATIZARE, adâ anatemei, (âvafiepLatiCeLv), anathematizare, dirisvo-vere. (Vedi si anathema, cumu si aforisire).
   ANCHETA, s. f. (pronunţia anheta), d’in franc. enquSte, cercetare ce se face dupo demandationea unei autoritati publice. — Acesta vorba este unulu d’in acei neologismi deformi, de cari, deco prin trecere de tempu amu ajunge se perdemu conscienti’a despre originea loru, amu potâ crede, co vinu d’in verce alta fun-tana, numai d’in funtane romanice nu.
www.dacoromanica.ro
ANG.
ANT.
81
   Franc, enqnete este in locu de enqneste, compusu d’in en = in si qneste = quae-sta, part., d’in qnaerere = cerere, cercetare. Prin urmare, deco nu ne place cercetare, neci cestione = qnaestio, neci in-cestione sau incisitione—inqnlsltlo, cari au si potu ave acellu-asi intelles3u cu franc, enqnete; atunci form’a vorbei eu-qnâte, care s’ar cuveni limbei române, ar fi incista.
                                                          ANDREA (cu a d'inaintea lui w, dupo regula, fârte intunerecatu, inse numai * la unii d’in Români; la alţii, d’in contra, sunetulu intunerecatu se supplinesce cu u : unărea, si la alţii cu i: indreâ). s.
   1. m., Decembre, un’a d’in celle doue-spre-diece lune alle annului, December; in acestu intellessu firesce nu are plu-rariu, si je dice mai desu in legătură cu vorb’a ierna : Andrea de ierna;
   2.  fem,, acu mai lungu si mai grossu, cu care se cosu sacii si alte lucruri de materie grâsse, sau cu care se impletescu calci, ciorapi si alte retelle. —Pentru e-tymologi’a vorbei, in cea d’antaniu in-semnare, nu mai incape indouentia : si intellessu si forma ducu de neapperatu la numele sântului Audreas, a cărui ser-batoria cade la 30 Nouembre, prin urmare la inceputulu iernei, a carei’a an-tania luna este Decembre; nu se pdte inse dice totu atâtu si despre vorb’a si in a-dou’a insemnare; coci, dăco dupo forma amu fi tentati a ua identifică cu vorb’a in antani’a insemnare si a i dă prin urmare acea-asi etymologia, intellessulu ne sta cu totulu in contra.
     ANGARA, jţl.-angaralle, si angaria si angaria, s. f., operarninprwbitio, fran-cesce: corvee, o. Yvâpia, munca fâra platain, folosulu statului, transportu facutu fora plata; de aci in genere: munca chiaru pentru sene, dero fâra folosu, opera iuu-tilis : am facutu si eu una angaria; — a lucră că deangaria—a lucră fora tragere de anima.—De si antani’a forma, angaţă, arrăta invederatu co vorb’a este de origine turcăsca; cu t<5te aceste-a, fiendu co se afla si in limb’a antica si classicaT grăca, trecuta, fâra indouentia in acesta limba d’in cea persana, si desvoltata in mai multe forme cu differite intellessuri,
cumu ăffapo? = cursoriu, curriariu, po-stariu, hamallu, mojicu; iy^ap&ota = a tramitte pre cineva cursoriu, a luă de angarâ sau de beilicu, a face angarâ (bei-licu sau podvada); ăyyapa plur., neutru, posta, stationi de posta etc.: de acea-a s’ar potă folosi si limb’a româna de acă-sta radecina, tragundu d’in ea vorbe, se intellege cu forma câtu mai correcta, vorbe cari se esprema conceptele de beilicu, podvada, mojicu, etc., si cari ane-voia s’ar potă trage d’in alta radecina.
   ANGHELICA, anglica ? si aglica? s.f., una flore, angelica, franc, augdlique; — de unde se vede co form’a correcta in romanesce ar fi : angelica.
   ANGHINA, s. f., 1. tessetura d’in fire de bumbacu colorata; — 2. morbu d’in care se infla si se astupa cineva in gutu: angina, augiua.
   ANGHINARE, s. f., planta legumi-nâsa : cinară, francesce : artichant.
   ANGHIRA, s. f., ăyy.apa, ancora,— vorba formata dupo pronunti’a greciloru moderni in contr’a analogiei limbei române, care cere : ancura sau ancora.
   ANGLICA, vedi anghelica.
   ANGLICELLU? s. m., vedi anghelica.
   ANISIU, vedi anasonu.
   ANOSTIA, s. f., vorba, care că si a-nostu, anostire, se audu numai la unii d’in Romani’a libera, unde ea s’a in-trodussu d’in grecesc’a moderna in tem-purile Fanariotiloru: avo'jzta, calitatea unui ce anostu : gretiosfa, insulsitas, fa-tnitas; — fapta sau dissa nesarata, fa-tuinn yel insnlsum factnm vel dlctuni.
   ANOSTIRE, v., care occure numai că reflessivu : a se anosti, me anostescu, a se face sau adjunge anostu; Insnavcm, insulsum fleri.
   ANOSTU, adj., ăvoazot;, neplacutu nesaratu, fâragustu, saporls expers,in-suavls, insulsns, infacetus, fatnns.
   ANTERIU sau anteriu s. m., vesti-mentu lungu ce se pune immediatu pre-stre camăsia, ce mai inainte, in Româ-ni’a libera, portă verce omu cu stare inai insemnata, si care astadi a remasu numai la preuti si lautari, si la fârte pucini betrani; toga talaris, francesce: robe: —d’in grecesculu avĂ-^piov, ceva inflo-
www.dacoromanica.ro
22
APR,
APR.
ratu, fiendu co stofa de anteriu este de ordinariu tessuta cu flori.
    ANTREA, s. f., francesce: entrde, locu de intrare, adltus; — inse neci sub acesta forma, neci sub cea de intreă, nu se pdte admitte in limba.
    APESCIRE, in locu de apestire?
    APESTIRE, apestescu, v., vorba ne-connoscuta in Romani’a libera : a intar-diă, a ammană, morari, mmctarl;—a dormită,, a addorml, obdormlre, obdorml-tare, dormltare.
    APESTITU, part., d’in apestire, in-tardiatu, moratui.
    APPLANARE, applaneăiu, mai pu-^pinu bene : applanire, applanescu, v., a tace planu, a netedl, si de aci: a redecâ tătepedecele d’in callea cuiva, francesce : aplanir, lat. complanare, «equare, exee-quare, expedire.
    APPRET1UIRE, appretiuescu, v., forma mai pucinu buna că appretiare: a pretiuf, a pune pretiu, a estimă, ®sti-mare, franc, apprâoler.
    APRIATU, adj., claru, luminatu, des-lucitu, clarus, apertus, perspiouus, pa-tensj—numai inintellessu intellectuale, despre idee si cugetationi. — Intelles-sulu, că si form’a, duce la aperire, cu t<5te co modulu de formare e greu de es-plecatu : dupo forma vorb’a este, fără indouentia, unu participiu d’in verbulu apriare, care nu essiste astadi in limba, dăro care a potutu si ar potă inco essiste; dăro totuşi remane de esplecatucumu s’a formatu apriare d’in aperire.
    APRIGU, adj., ageru, sprintenu; iute, iutitu; aspru; interritatu; inversionatu, selbatecu, furiosu; acer, alacer, vividus, vegetus, asper, ferox, seovus. —Form’a, că si intellessulu, nu impedeca a allaturâ acăsta vorba de aprlcns, d’in aperire, asiâ in câtu aprigu ar fi de acea-asi origine cu precedentele apriatu. Pentru forma, strămutarea lui c in g se pfactica fărte desu nu numai in limb’a româna, ci si in celle alte limbe romanice. Pentru intellessu, aprlcns insemnandu des-chisu, si in parte: espusu lasore, soritu, incalditu, usioru a potutu trece si la însemnările : inferbentatu, caldu, viu, a-geru, eţc. Sengur’a obiectioue ces’ar potă |
face de partea formei ar fi strămutarea accentului de pre penultima la antepe-nultima : aprlcns, aprigu. Dfico acăsta sengura lipsa de forma ar adduce respingerea etymologiei propuse, s’ar potă propune alt’a, si a nume africug, care se justifica că si cea alta, si prin sensu si prin forma. Africus însemna proprie : africana; dăro in autorii classici, si mai al-lessu in poeţi, acăsta vorba se applăca fdrte desu la ventulu ce suffla despre A-fric’a, unulu din celle mai aprige si mai violente pentru Itali’a, si de aci la verce ventu violentu si furiosu. De partea formei, pentru trecerea lui f in p, inco a-vemu essemple atâtu in limb’a ndstra, cumu, intre altele alefia si alepire (vedi vorb’a alefia), câtu si in alte limbe romanice, de essemplu, in cea ispanica, in care se afla chiaru abrego=rafrlcus, cu insemnarea de austru sau ventu despre media di, despre Afric’a, pentru Ispani'a. Astu-fellu dăro amendoue etymologiele se potu pre deplinu justifică, coci in re-spectulu accentului, de si limb’a româna pastrădia in genere accentulu in acellu-asi locu, in care se affla si in latin’a, totuşi inse sunt caşuri, in cari s’a abbatutu de la acăsta norma, si cu atâtu mai multu s’a potutu abbate in respectulu lui aprigu, cu câtu t6te celle alte vorbe de origine romanica cu suffissulu icu sau igu, au tonulu pre antepenultima : scuticu, cânticu, ferricu,fumigu, etc., numai vorbele străine făcu esceptione, in acestu respectu : mojicu, cdlicu, voinîcu, etc.
   APRODU, s. m., servitoriu ce sta la usi’a unui tribunariu, usiariu, apparito-riu; acceusus, apparitor, aula) ostla-rlus. — In vechii chronicari si cu insemnarea de viteazu, voinicu.
   APROPO, apropou, neologismi, d’in cari antaniulu reproduce franc, â propos, cu însemnările adiectivali si adverbiali: conformu cu ce e propusu, cuvenitu, la locu si tempu, opportunu, tempestivu; op-portunus, tempestivus; opportune, tom-pestivo, courenleuter, si pu se p6#e admitte in limb’a românăsca, si cu atâtu mai pucinu cellu de allu doile destinatu a reproduce acea-asi espressione fran-cesca că substantivu, cu însemnarea dş
www.dacoromanica.ro
AQU,
ÂQU.
23
vorba ăissa la tempu si locu; d’in care plurariulu apropouri—des ă propos, este totu ce păte fi mai contrariu cu geniulu limbei nâstre.
   AQUITAEE, acquitare, achitare, ad-tare, forme ce s’au datu si se dau inco, pre longa acquitare, câ se se dea una forma romanica acestui neologismu in-t'rodussu din fracesculu: acquitter, cucelle mai multe d’in însemnările, ce are acesta vorba in limba francesca si a nume :
1. in genere: a desface, a scapă, a liberă; solvere, liberare; 2. in parte : a desface detorfe, sbs alieniun solvere; a implinl celle promisse, exsolvere promissa; a scapă de inculpări, renm culpa liberare; a si descarcă, a si usiorâ conscienti’a, consclentiam exonerare; — reflessivu, a se aquitâ de una detona, de una insar-cinare, de una promissa, a si implinf detorl’a, insarcinarea, promiss’a, ofileio vel munere fungi, promlssis satisfacere. — Are se intre si se remana in limba acestu neologismu cu derivatele selle?
Si ddco are se intre, sub ce forma are se remana? Tempulu vă respunde la aceste intrebari; spre a adduce inse mai currendu una solutione, se intrămu in cercetarea etymologiei acestei vorbe. Cu ’ t<5te co in contr’a celloru ce vreu se traga acesta vorba, si derivatele ei, d’in cel-ticulu qu}t=liberatu, scapatu, nus’ar pote adduce neci una obiectione, neci d’in sensulu, neci d’in form’a vorbei quyt; cu t6te aceste-a, fiendu co famili’a vor-beloru de acesta radecina este asiă de numerăsa iu t6te limbele romanice; si fiendu co fia-care membru allu familiei are functioni si applecationi fărte imul-tite si variate in fiacare d’in limbele romanice; de acea-a nu se păte presup-pune, co radecin’a ce a datu una vege-tatione asiă de lussuriăsa ar fi străină de terrenulu romanicu. Form’a si intel-lessulu differiteloru vorbe de acăsta familia, ce aflămu in limbele romanice, ducu la latin, quietus = trancillu, le-niscitu, impacatu, satisfacutu; de unde, ital. clieto. ispan. quedo, romanesce in-cetu, cumu se vede d’in espressionea : incetu incetu~ital. cheto choto, de unde si vorbele ; ital. clietare si ispan.
quedar=a lenisci, românesce Încetare =a lassâ ceva in pace, a nu mai agită. In formele de susu ie d’in quietus s’au contrassu in e; essistu inse si forme, in cari ie s’au contrassu in i, cu insem-narea de scapatu, descarcatu, desfacutu, liberata, cumu : franc, quitte, ispan. quito=liberatu , desfacutu, ete.; de • unde verbele : ispan. quitar=a desface, a liberă, a lassă, franc, quitter, a lassâ, a dă drumulu, ital. qulttare si chitara =a cede unu dreptu, a desface. Acâsta a dou’a forma, care in limb’a romana, ar sună : citu si verbulu citare, lipsesce; si in locu-i prin germaniculu qultt, im-promutatu de certu d’in limbele romanice, s’a introdussu, dupo pronunti’a ger-maniloru, cari dicu pre u de longa q câ v, cvitu, corruptu apoi in gur’a poporului in cfitu, de unde si verbe : cvituire si cfiiuire, si mai departe : cvitantia si cfitantia, si chiaru fitantia, fitu, fituire. Cine ar mai prepune co fitantia, fitu, etc., sunt fiii nobilelui quietus? Fia acâsta un’a d’in probele de corruptionea si de-formationea, la care adjungu vorbele, candu nu li se da una forma in armonia cu typurele limbei. Unii au incercatu a correge aceste forme pronuntiandu-lesi scriendu-le sau cuitu, cuitantia, cuituire, acuitare, sau chitu, chitawtia, chituire, achitare, Remane-voru definitivu in un’a sau alfa d’in aceste forme? Ne indoimu fărte, coci limb’a ceie : citu, citaiitia, a-citare. In fine un’a d’in formele acellei-asi radecine corrupte si desfigurate asiă in câfcu a adjunsu de nu se mai connâsce, este si achiu in locu de aquitu (vedi ar-ticlulu aquitu).
   AQUITATU, part. d’in aquitare.
   AQUITU, achitu, acuitu, acitu, s. m., franc, acquit (vedi acquitare), 1. inscrisu de desfacere, acceptu, apocha, inscrip* turn; 2. plata de detorfe, desfacere, so-lutio; 3. implinire de functioni, de promisse, de detorle morali, muueris vel ofllcii fuiictio; 4. descărcare, usiorare de conscientia, cofiscienti» exoneratio; 5. in fine însemnare cu totulu speciale lajoculu billeloru : antani’a dare cu taculu in bil-la, prin care jocatoriulu nu face de câtu da bill’a sea adversariului câ se jăce,
www.dacoromanica.ro
84
ARC.
ARG.
   ARABĂ si ardbaia, s. f., vorba tur-căsca : carru, carrutia mare.
   ARABABURA, vedi alababura.
   ARABAGLALICU, s. f., si harabagia-licu, carratura, transpostu; — messeria de arabagiu.
   ARABAGIU, s. m., si harabagiu, car-ratoriu, carrausiu, carrutiasiu.
   ARACELLU si characcllu, s. m., de-minutivu d’in aracu.
   ARACILADISIRE, si arasilaăisire, vedi haraciladisire.
   ARACIRE si characire, chăracescu, v., formatu d’in aracu sau characu : a legă. de characi vitiele de vinia, Ţineam admlnlcularl, pedare sau lmpedare.
   ARACIIJ, vedi haraciu.
   ARACU si characu, s. m. pl.-i, păru, de care, infiptu in pamentu, se lega una vitia de vinia, palus, admiuiculum, ridica, pedamen sau pedamentum, de la grecescnlu yâpai - xâpaxoţ = păru, de unde si verbulu            inchide cu
pari; si de acea-a formele : characu, characire sunt mai de preferitu că : aracu, aradre.
   ARALICU, s. m., vorba si de forma Bi de origine turcesca, astadi caduta cu totulu in desuetudine, chiaru si in Roma-ni’a libera, unde a fostu de unii usitata: locu, spaţiu, intervallu; a face cuiva a-ralicu =. a-i face locu,
   ARAMU, vedi Jiaramu.
   ARARIU, s. m., plur.-e, tessetura de peru, cu care se făcu corturi si se acco-peru carrutie; coperisiu de carrutie sau carre, facutu d’in assemene tessetura;— formatu, probabile, d’in adj. raru, pentru co acesta materia este raru tessuta.
   ARATELLU, s. m., planta : 1. lim-b’a cânelui, cynoglossum; 2. limb’a boului, buglossum, bubuia liugua.
   ARCADA, s. f., franc, arcade, bolta, arcu la edificie, foruix, arcuş. — Fran-cesculu arcade, ci si parade, este propriu participiu femeninu d’in unu verbu ar-care, si fiendu co scambarea lui t in d d’in form’a participiale nu este in ge-niulu limbei romane, de acea-a form’a correcta ar fi arcata.
   ARCAMU, vedi alcumu.
   ARCHITU (pronunţia : arkitu), s. m.,
  planta numita si bradisioru : juneperu, juniperus,—bdba de acăsta tufa : june-pera, junipcri bacca.
    ARECIU si hareciu, s. m., vorba de origine turcăsca, connoscuta numai iu Romani’a libera, astadi inse cu totulu caduta in desuetudine, ci si verbulu, areduire: adjudecare
•   ARECIUIRE si hareciuire hareciuie-scu : a adjudecă; vedi areciu. .
    ARFA, vedi harfa.
    ARGASELA, s. f., (vedi ar găsire): preparatione licida, in care se argasescu pellile. Forma hybrida.
    ARGASIRE, argasescu, v., in dictio-nariulu de Bud'a scrissu atâtu ellu, câtu si derivatele: argasela, argasitoriu, etc., cu gi nesiueratn: argisire, argisela, argi-sitoriu (pronunţ, arghisire, etc.): a tină pellile in argasela, a le intari prin argasela, franc, tanuer. — Fiendu co a-căsta vorba se afla in gur’a Româniloru mai d’in t6te părţile, ea cauta se fia fdrte vechia in limba; si de acea-a, dăco prin form’a ei, că a lui agonisire (vedi acăsta vorba), duce la radecina grecăsca, atunci in grec’a antica, nu in cea moderna, este de cercatu acea radecina. Dictionariulu
• de Bud’a dacă atare adj. âpyo?:=:albu; dero
  acestu adjectivu nu a datu in grăc’a antica neci unu verbu, neci de form’a apyA-Cca care şefia potutu dă in romanesce ar-gasire, neci de form’a       care se fia
  potutu dă in romanesce argisire, cumu scrie dictionariulu de Bud’a, neci in fine de form’a <£pyow, din care se se fia formatu in romanesce argosire. ’Apyoc esto vorba omerica, poetica, care n’a datu in prosa alte derivate principali, afora de ăpyopos, latin, argentum, romanesce ar-gentu, proprie: metallula albu; si prin urmare ar fi pucinu probabile se fia estetutu in limb’a popularia a greciloru, d’in care si prin cari singuri ar fi potutu trece in limb’a popularia a Româniloru, derivate d’in apyoc asiâ de importanţi că dpyCCw, apyâCw, apyow, fora se se afle urme despre densele in prosaicii greci antici. Amu potă inse trece preste acăsta obiectione, fiendu cascimu co multe vorbe au stetutu in gur’a popdreloru, cari n’au treeutu in limb’a autorilor^ classici, că, de essem-
www.dacoromanica.ro
ARCr.
AEG.
25
  piu, chiaru d’in radecin’a arg=âpY, a lui Ăpfdc, nu s’a pastratu in limb’a latina classica de câtu formele argentum si ar-gilla, afora dâco nu se reporta la acea-asi radecina si arguere cu numerâsele sâlle derivate, si in acestu casu s’ar potd susţină co si argasire sub form’a argusire se lâga de arguere, dâco suffissulu sire, care nu se afla applecatu in limba la neci una vorba de origine curatu romanica, nu s’ar oppune cu totulu unei assemeni suppositione. Dâco s’ar presupppune co s d’in sire nu tine de suffissu, ci este in locu de t, si co astufellu argusire ar fi in locu de argutire, d’in argutus, totuşi nu amu fi mai inaintati; coci nu s’ar potâ esplicâ pentru ce s se nu se fia siueratu, cumu cere fonetic’a limbei inflessibile assupr’a acestui puntu. De alta parte, fi-endu co pellile nu se argasescu, togmai că se se faca albe, intellessulu inco pare a nu fi pre deplinu in armonia cu etymo-logi’a, care trage argasire d’in apy&<;= albu. Mai justificata de partea si a intel-lessului si a formei ar fi etymologi’a, dupo care argasire ar veni d’in apYâCop.ai, forma dorica a lui âpydcCop.ai=a lucră, a prepară, si de aci in speciale a lucră sau prepară pelli, etymologia cu atâtu mai probabile, cu câtu d’in acea-si radecina essiste in limb’a româna si altu derivatu fărte importante si affundu inradecinatu in limba, adeco argatu=z apYAmjs forma dorica d’in ipYânrj<;=lucratoriu.—Apoi apYâCw d’in grec’a moderna, cu care allu nostru argasire sta prin form’a sea in cea mai de aprope legătură, insămna in genere totu a lucra, si numai intr’un’a d’in însemnările speciali va se dica si argasire.
  AKGASITU, part., d’in argasire.
  AKGASITOKIU,-toria, s. adj., care argasesce, (vedi argasire).
  AKGEA, pl. argelle, s. f., gropa sapata in pamentu in forma cadrata, care se ac-copere cu stufu si pamentu, si in care, văr’a tessu muierile pandi’a, ero iărn’a se punu stupii; casula vel cella subter-ranea, ubi ®state mulieres telam te-xnnt, hieme antem alvearia conduutur. Form’a vorbei curatu romanăsca, cumu si impregiurarea co celle ce servescu la tes-
sutu au mai t6te numiri curatu romanice, nu ar lassâ locu de indouentia assupr’a romanitatei togmai a incaperei in care se face tesserea; dăro fiendu co vorbele curatu romanice se audu de regula in gur’a totoru Komâniloru, si fiendu co lips’a vorbei argcâ d’in dictionariulu de Bud’a, a-fora de va fi d’in scapare de vedere, ar dă se se intellega co vorb’a n’ar fi con-noscuta intre toti Komanii d’in Daci’a superiore; de acea-a cauta se se pastre-die ărecare resorva in respectulu romanitatei vorbei argeă, cu atâtu mai multu co funtan’a, d’in care ar fi essitu, este a-nevoia de urmaritu. Se fia 6re argea in-sasi latinăsc’a argilla=pamentu grassu si albitiosu ? In acăsta supposetione vorb’a ar fi de acea-asi radecina cu argasire (vedi acesta vorba), si cu greu s’ar potă spune de ce, candu limb’a are form’a illa applicata la atâte vorbe: bracille, rotilla, murgilla, etc., nu s’a pastratu acea-asi forma si la argilla. De partea intellesu-lui inco ar fi ărecare greutate, care inse, sciendu câtu de cutediatoria este, si a fo-stu mai allessu pre trecutu, imaginatio-nea poporeloru intru applecarea acellei-asi vorbe la însemnări forte diverse, ba chiaru de multe ori si contrarie in appa-rentia, s’ar potă învinge, coci saltulu de la însemnarea latina a vorbei argilla la însemnarea acellei-asi in romanesce sub form’a argea nu este asiâ de mare : in addeveru argilla, insemnandu pamentu grassu si albitiosu, s’a potutu applecâ forte firesce la însemnare de unu cefacutu ă’in acestu pamentu, si apoi totu asiâ de firesce la una incapere sapata in acestu soiu ele pamentu, si in celle d’in urma la una incapere sapata in verce fellu de pamentu. Applecarea vorbei la unu con-ceptu asiâ de speciale pare a sf esplecâ lips’a ei in romanesce cu intellessulu mai originariu, ce are in latinesce, si a confirmă astufellu si mai tare legatur’a ety-mologica a vorbei argea cu argilla. Cu tote acestea si form’a si intellessulu vorbei argea nu ua lega <5re mai bene de arca =: lada, cuteia, si prin urmare, incapere, capacitate ? Dupo acâsta supposetione argea ar fi unu deminutivud’ia arca, in locu de arcea orecumu, prin stra-
www.dacoromanica.ro
26
AEI.
ARI.
mutarea lui c in g, asiâ de commune nu numai in romanesce, ci si in alte limbe romanice, cu tote co g ar potâ fi si ori-ginariu, cumu pare d’in grecescele iipvio =inchidu, inchiâiu, si epxoc sau ipxtfcvtj —inchisore, gardu, etc., cari stau, probabile, in strinsa legătură cu latinele arca, arceo = inchidu, arcanus = in-chisu, ascunsu, etc.
   ARGOS, Adj., ap’foţ, in locu de aep-70c, care nu lucredia, neactivu inlucrulu seu; Si de aci in particulariu, câ terminu basericescu, connoscutu numai intre cei de parte basericesca, se dice de unu pre-utu : oppritu de a officiâ pentru câtuva tempu in totu sau in parte, pusu pentru unu tempu in neactivitate comple ta sau parţiale. — Inse vorb’asub acesta forma nu pote stâ in limb’a româna; si espres-sioni mai românesci, care se ua suppli-uesca, nu aru lipsi, cumu: a face sau a fi argos — a oppri sau a fi oppritu de e-pitracMru, etc.
   ARINGU, s. m., si aringa, f., ital. a-ringa, ispan. arenque, provencial, arene, franc, hareng, vecbiu german, liarinc, anglosaXon. hsering, nou germanu hering, nou grec. ya.pij^a., celticu harinc, bassu latin, haringus si liarengus, micu pesce de mare de genulu clupeatiloru, care se afla si se pescuesce in marea germanica sau nordica.—Care este inse form’a ce in definitivu s’ar cadâ se iee acesta vorba in romauesce? Coci, pre longa celle doue date de noi, dictionariulu de Bu-d’a da inco siesse: harenga si haringa, ha/rengu si haringu, aceste patru cu a claru in syllab’a ha, apoi inca doue cu a obscura in acea-asi syllaba: hăringn, si hărengu acesta d’in urm’a reprodussa si de invetiatuIugermanuDiez, care traduce su-netulu intunerecatu românu cu unu e, sub form’a: hering. Spre a se dâ unu precisu respunsu la intrebarea propusa, ar cautâ se se connosca bene atâtu originea, câtu si modulude formare allu vorbei, si togmai acesta-a neci se coqnoscej neci este usioru deurmaritu. Mai susumentionatuluinve-tiatu, la vorb’a aringa, dice co ea s’ar fi tradussu in limbele romanice d’in vecbi’a germanica harinc, ddro adauge co vorb’a germana s’ar fi formatu si ea d’in latin,
halec = saratura de pesce, pesce saratu, marinata, etc.; si co astufellu differitele forme alle vorbei din differitele limbe romanice ara fi in definitivu de origine romana, dâro tomate si trecute in typa-riu germanicu. Dâco este addeveratu co vorb’a se trage d’in latin, halec, apoi nu se intellege usioru de ce se nu se admitta si romanitatea formei, de orece form’a provinciale arene ar presentâ form’a latina prin scambarea, asiâ de commune a lui l in r, lapedarea aspirationei totu a-siâ de commune, si introducerea unui n pentru pastrarea tonului pre acea-asi syllaba lec, lunga in latinesce. Dero atâtu pastrarea aspirationei in unele d’in limbele romanice, câtu si impregiurarea co vorb’a latina halec nu si afla esplecarea sea etymologica in limb’a latina insasi, face ase indoui ceneva co vorbele romanice aru fi venitu d’in lat. halec, fia chiaru prin intermediulu germanicului harinc, care inco nu si afla esplecarea sea etymologica in limb’a germana; si de acea-a si Diez lu refere la latin, halec; inse halec este in latinesce una vorba sengurateca, fora relatione de cumnatia cu alte Vorbe, de forma asiâ de fluctuante, in câtu se scrie : alee si halec, alice si hallec, ales, etc., si asiâ de estraordinaria, in câtu nu se mai afla una a dou’a vorba cu a-cea-asi forma, fora se mai adaugemu, co nu si afla neci una esplecare etymologica in acea-asi limba, Tote aceste-a ar-î'âta co halec este si in limb’a latina una vorba de origine străină, care prin rade-cin’a hal ar parâ co duce la grec. akc,— sal, sare; dâro in grecesce nu se afla forma, care se esplece pre cea latina halec; si de acea-a mai propabile este părerea care reduce in definitivu tote formele vorbei in cestione atâtu germanice câtu si romanice, la celticulu harinc, coci in limb’a celtica liar va se dica sare,-vorba care de altamentere, prin permutarea aprope normale in limbele arice a lui l in r, pare a fi in locu de hal, a se legâ prin origine cu grec. &X; si latin, sal, si a esplecâ astufellu formele vorbei in cestione nu numai in limbele none romane, ci si chiaru halec allu vechiei limbe classice. Loculu insusi unde se ve-
                             *
www.dacoromanica.ro
AEI.
ARM.
27
nedia pescele, de care este vorb’a, ter-murii marei germanice, Britanni’a, ulti-mulu refugiu allu remasitieloru d’in marea gente a Celtiloru, pare a confirmă si ellu acâsfa etymologia. D’in tâte aceste-a resulta co form’a cea mai originaria ar fi si in romanesce harincu, sau prin la-pedarea lui h, care nu este normale in limba, arincu; dero fiendu co atâtu in latinitatea bassa, câtu si in lmbele neolatine celle mai respandite, sunetulu c a trecutu in g, form’a de preferitu ar fi pote aringu sau arengu.
   ARINU, s. m., arbore, acellu-asi cu animi, lat. alnus, prin permutarea asiâ de commune intre unii Români a lui r cu «, cumu : canuntu si caruntu, me-nuntu si meruntu, amenintiare si ame-rintiare,ba. inco la unii Români si pâre in locu de pane, mu in locu de unu, o-meri in locu de otneni, etc.; si fiendu co nnmenile arboriloru celloru mai com-muni sunt de regula curatu romanice : faguzzzt&gm, carpinu=:car\}inm,prunu =pruuus, ceresiu—mt asm, etc.; fiendu co amendoue formele : arinu si aninu, sunt, intru tâte in armonia cu geniulu foneticu allu limbei; de acea-a, de si nu mai incape indouentia co vorb’a este de origine curatu romanica si co se lega prin etymologia de lat. alnus, totuşi romane a se determină care d’in celle doue forme alle ei ar fi cea mai originaria si prin acesta-a cea mai meritosa a intră definitivu in dictionariulu limbei. In limb’a latina combinationea de sunetele In este fârte rara si esceptionale, ero in cea romana assemenea combinatione lipsesce cu totulu; de acea-a in romanesce d’in alnus a cautatu se intre una forma că alinu, sau pentru co si in la-tin’a, in care, cumu se disse, combinationea In nu este normale, a stătu una data form’a alinus, redussa in urma la alnus, că si calldus la caldus; sau pentru co in romanesce nefiendu de locu a-cea-asi combinatione In, limb’a a tensu firesce a da vorbei alnus form’a alinu in armonia cu geniulu seu, forma, care prin scambarea normale a lui l d’intre doue vocali in r: sole=sore, mola=tMora, Bale^sare, lilum z=firu, etc., a devenitu
de neapperatu arinu. Asiâ dâra form’a arinu este cea mai originaria si mai cor-recta, pre candu aninu ar fi una corrup-tione a formei arinu prin scambara lui r in n.
   ARHANTJ, s. m., pl.-e, 1. locu deschisu sau inchisu cu gardu, unde se stringu buceatele si se treiara, aria, area; 2. loco longa casa inchisu cu gardu, in care inca se pote face aria, se stringe si depune fennlu sau paiele, se inchidu vitele etc., curte, oboru, ograda, cliors sau cors* tis, area. — Vorb’a este pucinu connos-cuta, si numai in Daci’a inferiore.
   ARMENDENU, sau armindenu, s. m.,
1. antani’a di de Maiu, calendae Mal»;
2. ramura verde ce in acea di se pune pre la usiele caseloru, ramus viridis quem Romani Raclam incolentes calen-dis Maiis ad januas statuere consueve-runt.—Acâsta vorba, in Daci’a inferiore, afora de cea orientale, nu este conno-scuta in neci un’a d’in celle doue insem-nari, cumu este de assemenea neconno-scuta, in acea-asi parte, datin’a de a pune la antaniu Maiu, verdâtia pre la usiele caseloru, ci acâsta-a se face sau la 23 Aprile sau la 21 Maiu. Ar fi inse de cea mai mare insemnatate a»se cercetă si stabili etymologi’a acestei vorbe. Dictionariulu de la Buda presuppune c'ar veni de la alimeutuin=:nutrimentu, âre cumu aliment alla=serbatâre sau ceremonia religiâsa pentru prosperarea buccateloru semenate. Ar potâ inse si mai usioru veni d’in armentum=turma de vite, <5re cumu armentalin=serbatâre pentru prosperarea viteloru, sau mai ap-propiatu de form’a data, armentinum. Dero datele, prin cari s’ar pote stabili cu certitudine una etymologia, lipsescu cu totulu, si s’ar pote aflâ numai in una descriptione detaliata a modului si a e-pocei acestei serbări la Românii d’in differite parti. Pentru momentn'vorb’a, cumu s’a dissu, este asiâ de pucinu con-noscuta in mare parte d’in Români’a libera, in câtu nu se scie la Românii d’in acesta parte, neci mecariu unde cade tonulu acestei vorbe, pre antepenultira’a men, sau pre penultim’a de. M.—Este de notatu, co in 1 Maiu se serbâdia Ie-
www.dacoromanica.ro
28
AER.
ARR.
   remia profetulu; in 31 Maiu se serbâdie St. Hermias, si co lun’a lui Maiu la Romani eră consecrata lui Mercuriu (Her-mes), fiiulu Majei:
     At tu materno donastinominemensem,
     Inventor curvce, furibus apte, fidis, (Mercurii). Ovid. Fast. V. v. 103. A-tâtu d’in Herme, câtu si d’iu Iermia, s’ar fi potutu formă Armindeni*. Pentru partea posteri6re conferesce perenilinus, adj. de la perendie. L.
     ARMURARITIA, s. f., vorba de origine curatu româna, dero cu suffissulu strainu, de care nu are lipsa limb’a, de <5re ce essiste form’a curatu romanica, armurare sau armurariu, derivata de certu d’in armura, deminutivn d’in arma— armus, togmai precumu gurare— morbu de gura, mai allessu la porci, se • deriva d'in gura, si in loculu carei-a inco se aude form’a străină guraritia: morbu de armuri, schiopetarea viteloru de pi-tiorulu d’inainte; clandicntio armi.
     ARNAUTU, s. m., 1. proprie, nume naţionale allu locuitoriloru d’in Alba-ni’a sau Epiru, Albanu sau Albanesu, Epirotu, Epirota, — 2. de aci, fiendu co celli mai mulţi servitori, cari insociescu pre boiâri, sunt Albanesi, câ nume com-mune: servitoriu ce insociesce unu boia-riu, pedisequus, franc, laquais,—3. specia de grânu, câ importatu p6te d’in părţile Albaniei.
     ARNICIU, s. m., fire de bumbacu colorate, cu cari cosu flori la camesie, ster-garie, etc., fila xylina colorata.
     ARNICU, arnicîa, etc., vedi harnica, harnieia, etc.
     ARPA, vedi harpa.
     ARPACASIU, s. m., ordiu curetiatu de pellitia, care se pune in sorbiture, ordiu mundatu; liordeuin glumis muuda-tnm, franc, orge mondC,—d'in ungar, (ir-pak&sa?
     ARPA6ICU si harpagicu, arpacicu si arpacica, vorba de origine neconno-scuta : câpa menunta, ceputia, cepsioria; cepitium, cepnla; — câpa menunta de semenatu, bulbu, bulbus, bulbulus, cepa setania.
     ARRAN6IARE, arrangediu, v., d'in franc, arranger, a pune in sirulu sau ron-
dulu cuvenitu, a pune in ordine, a asse-diâ la loculu cuvenitu, a collocâ, a des-pune, a ordină,'a regulă, a pune in buna regula, a rondul, a intogmi, ordinare, collocare, disponere, digerere, compo* nere; câ reflessivu : ase arrangiâ, franc, s’arranger, afora de însemnările date la activu: a se invoi, a se cuveni, a se uni, a se intellege, a consună, convenire, congruere, consonare, ooncinere, consfinţire.—Francesculu arranger este in-vederatu compusu d’in prep. romanica ad si d'in ranger=a pune in rondu, verbu derivatusi ellu d'in substantivulu rang= serie, siru, ordine. Yorb’a rang inse, intrata si in romanesce de la regula-mentu in c6ce cu însemnările de gradu, ordine-, lom ocmpatu intr'unu siru, po-sitione, conditione sociale, gradu in ie-rarchi’a de functioni sau boiarie, etc., de unde si trage originea? D'in germani-culu ringen (perf. rnng=a se intortechiâ, aseincollaci,etc.,), de unde substantivulu rang=cercu, cereellu, - torta; si de aci in particulariu: cercu de persone sau lucruri assediate asiâ intru unu scopu ore-care; seria cercularia, sau, remanendu in intunerecu conceptulu de cercu, seria ore-care, assediare ore-care de lucruri sau pei'sâne, siru regulatu, ordine, rondu, etc. ,Limb'a francesea, impromutandu vor-b'a rang, atrassu d’in ea unanumerdsa familia de vorbe: rnnger, arranger, arran-gement, derftnger, derangement, etc.; in celle alte limbe romanice nu se afla de locu, sau mai de locu, vorbe d’in acesta radecina : in limb’a româna intravoru vorbe câ arrangiare, derangiare, arran-gimientu, derangiamentu, etc.? Ne in-doimu fărte, coci nu se cere decâtu ure-chia addeveratu romanesca, spre a senti câtu de pucinu suna a romanesce asse-meni forme, si mai allessu sub form’a si mai scalciata : arranjare, arranja-mentu, etc., cumu le dicu si scriu unii, forma sub care nu numai se făcu si mai nesufferite pentru una urechia addeveratu romanesca, dero inco perdu cu to-tulu typulu loru originariu. Apoi ce nevoia are limb’a de assemenj scalciature, candu ea despune, cumu se vede d'in traducerea data, de immultite espressioni,
www.dacoromanica.ro
ARS.
ARS.
23
curatu romanice, prin cari se arrete conceptele fia cărui d’in neologismii in ces-tione? Asiâ ddro, de şi vorb’a rangu a prinsu in limba dre-care radecina, de si sub alta forma, renchiu si renghiu, pare a se fi infiptu si mai tare; totuşi, in vedere co insasi form’a rangu cade astadi d’in ce in ce mai mul tu in desuetudine, suppleninduse cu altele, câ gradu, siru, posetione, etc., in vedere co nemica nu adduce atâta confusione in limba câ introducerea de vorbe si espressioni contrarie originei si geniului ei, este bene si cuvenitu a esclude rangu, si cu atâtu mai multu armngiare, ăerangiare, etc., d’in dictionariulu limbei române.
   ARKANJy^RE , arranjamentu, vedi arrangiare.
   ARSA, s. f., massa, totu, summa; niassn, acervns, summa;—adverb: cu ar~ s’a,cu redicat’a,inopposetione deespres-sionea: cu buccat’a: a comperă sau vende cu ars’a, a cumperâ sau vende cu redi-cat’a (cu toptanulu), per aversionem e-mere vel vendere, franc, acheter on ven-dre en gros. — Vorb’a, in form’a sea, n’are nemica neromanicu; dero necon-noscenti’a originei ei, cumu si impre-giurarea co nu se aude in Romani’a libera, ua face suspecta. Dictionariulu de Bud’a ua deriva d’in lat. aversio,-onis, cu insemnarea ce are vorb’a intr’adde-veru in frasea citata mai susu; inse d’in averslo s’ar asceptâ in romanesce form’a aversione, sau aversiime, sau prin perirea indatinata a lui v, d’intre doue vocali, aersiune, si contrassu arsiune. Supposetionea ar potd inse fi intru atâtu addeverata, intru câtu arsa ar veni d’in acea-asi funtâna cu averslo, adeco d’in averto, si a nume din participiulu femi-ninu aversa, de care se p6te allaturâ franc. averse=ploia mare de rnrsa dre cumucucof’a,cumuse dice in romanesce, cu tdte co vorb’a franca se lega mai fi-resce de verser=versarp; dero si verser, român, versare, ducu totu la verto, câ si aversio, aversa, aversari, etc. Se fia dre arsa in legătură cugrecescile: apSrjv =cu redecat’a, cu totu, ăpt=cu totu, in totu, d’in atpto=redicu, ăpat?=redecare? Se fia cbiaru participiulu femininu d’in
arsu, dela ardere cu insemnare de in-versionare, care intra si in lat. aversio, de înfocare, apjrrendere, in genere, si in parte la vendere si cumperare, sau in fine cu insemnarea de a luâ totu câ fo-culu, a nu lassâ nemica?
   ARSIEA, s. f., pl. arsielle si arsialle, stratu ce se pune pre spinarea eallulu, sub sie, epliipplom,—Se vina asta vorba, cumu pretendu unii, din turcesculu hasaî Este pucinu probabile, pentru co nu se aude mai necairea intre Români cu as-piratione, cumu se intempla la vorbele turceşti. cari uaau in liinb’a turcdsca. Se nu fia insusi romanesculu sie, cu ar in locu de ad, ca in armessariu?—Mai a-nevoia s’ar pote pune in legătură cu i-taliculu arncse, franc, liarnais, mai al-lessu candu in latinitatea media nu Se afla neci una urma de acestu cuventu.
   ARSENALE, s. m., franc, arsenal, ital. arsenale, mare deposetu de arme, aruia-mentarimn, vorba de origine arabica, de care se pdte scuti limb’a româna, cându ua pdte suppleni cu altele curatu romanice, câ : armarîa, armamentariu.
   ARSIEU, si harsieu?, s. m., instru-mentu de sapatu, sapoiu, sapeu, paşti-num, sarcnluni, —vorba de origine ne-connoscuta si aprdpe neaudita astadi, de ore ce in loculu ei se audu cu acea-asi insemnare : sapeu, sapoiu, ternacopu, tersitia,—d’in ungar, âsoî
   ARSIOU, s. m., pl.-i si-e;—1. ossulu de inckiaiatura de la genuchiulu certoru animali, cumu : boi, oi, etc.; 2. fiendu co copiii se joca cu osse de acestea de la petiorele mieilloru, de aci astragalns, franp. osselet: ajocâ arşice, a se;jocâ in arşice—astragalis ludere.—Form’a, in-tellessulu, impregiurarea co joculu de arşice este unn jocu de predilectione allu totoru fiiloru de Români, si co prin urmare acesti-a n’au asteptatu se lu invetie de la fiii Furciloru, cumu s’ar fi intem-platu, ddco vorb’a ar veni in addeveru d’in turc. asie. tote in fine păru a conspiră intru apperarea nobilitatei si ro-manatei acestei vorbe, care pare a se legâ de acea-asi radecina, d’in care vinu si lat. armns, artus, articulus — armu, inebiaiatura, membru; grecesc. âpjJ.6;,
www.dacoromanica.ro
ăo
ART.
ASA.
\l6s, ăpdpov=inchiaiatura, imbuccatura, siinsusiâpid[i(5(;=mimeru, sidivin’a ap-|j.ovta—armonia. Cea ce pare a confirmă acesta etymologla este si vorb’a tichia, prin care se desemna arsiculu, cu care da jocatoriulu, vorba scurtata in locu de artichiu—artidu.
   ARSICARIU, s. m., cui plăcu forte arşicele, care are passionea jocului arsi-celoru, (vedi arsicu).
   ARSINU, s. m., pl,-e, vorba care pare a se tină de acelle-asi origini cu arsicu (vedi acăsta vorba), si insemna : unu certu numeru de juribitie de tortu, care redicatu de pre reschitoriu si resucitu in forma de spirale, se căce, si astufellu se prepara pentru tessutu.
   ARSITIA, s. f,, vorba d’in radecin’a arsu curatu romanica, dăro cu suffissu strainu; si de acea-a neadmissibile in locu de arsore sau arăâre.        '
   ARTANU,s.m., 1. buccata de carne, de vestimentu, sau de altu ceva, care, de si rupta, se tine inco de totnlu, d’in care face parte, segmensau segmentam, franc, lambean,—2.petioru de passere, pes vel coxa avisj—3. in genere : buccata, frag-mentuin. —Deşi acăsta vorba lipsesce d’in dictionariulu de Bud’a, cea-a ce ar dă se se intellega co vorb’a nu ar fi conno-scuta Romaniloru d’in Daci’a superlore; de si se afla si in turcesce artan; cu t<5te aceste-a form’a sea este curatu roma-născa, si arpotă fi un’a din acelle vechie vorbe proprie numai limbei năstre, de 6re ce pare a selegă fărte bene prin sensu de acelle-asi origini cu arsinu si arsicu (vedi arsicu), sau cu arsa (vedi si acăsta vorba), de <5re ce in grecescesce essiste in addeveru una vorba d’in acea-asi rade-cina cu ăpSîjv si ăpotq, fărte appropiata cu form’a si intellessulu de romanesc’a artanu, adeco âpTAvrj=fune de spendu-ratu, de unde in genere i verce spendura, si apoi ărosi in speciale: buccata rupta si spendurandu inco de totulu, d’in care s’a ruptu;—d’in artanu e probabile co vine si artanare sau atarnare, verbu care prin flessionea sea simpla: atarnu si nu a£cţraedm=pendere, suspendere, denota Una mare vechime. Forma artanire, ar-
fctwesCM—lanio, lacero, este de certu una formatione mai noua.
   ARTANIRE, artanescuţvs&i artanu), a rupe, a face buccati; lnnlare.
   ARTI, artiagasiu, etc., vedi harţi, hartiagasiu, etc.
   ARTIRISIRE(şicuri si cu si nesiue-rate), artirosire, artorisire si arturisire, arturisescu, v., d’in turcesce : artir, con-noscutu numai in Romani'a libera, astadi inse si aci cu totulu cadutu in desuetudine, câterminujudecatorescu: a luă parte la licitatione, a licită; lioeri, licitări.
   ARTIRISITORIU, artirositoriu, ar-torisitoriu si arturisitoriu, care artiri-sesce (vedi artirisire), licitatoriu, licitator.
   ARTOPHORIU, s. m.,apTO<popiov,vasu sau tabla pre care sta panea benecuven-tata, (vedi artos).            '  _
   ARTOS, s. m., ăproc=(pane); si de aci in particulariu : pane benecuventata, pani in numeru de cinci, ce in ajunulu dillei selle onomastice duce cineva la ba-serica in tempulu vesperei, că se le be-necuvente preutulu, si d’in cari apoi im-partasesce atâtu pre preuti câtu si pre toti ai casei selle: acea-asi pane se chia-ma si litia (t- nesiueratu). — Dăco artos e se remana in limb’a româna, apoi cauta se lapede form’a grecăsca si se iee un’a mai romanăsca, artu; coci artosulu, in locu de artulu, si artosuri, aru fi nesuf-ferite.
   ASARDU, hasarău, si azardu, sau hazarda, s. m., franc, hasard, ital. azzardo, provencial. azar, casu, intemplare ărba, sorte, casus, sors, fortuna, alea;—jocu aleatoriu, jocu la norocu, alea; — intemplare rea, nenorocu, casu reu, periculu, nevoia, casus, periculum, dlscrlmen; — de aci si verbulu : asardare sau azar dare, ital. azzardarc, franc, liasarder, a ar-runcâ orbesce in pericle, a jocâ la norocu, a periclitâ, a pune in periclu, a committe ceva unei drbe intemplari, fortunse com-mlttere, periculum adire, in discrimen venire, nlcain jacere. — Etymologi’a cestoru vorbe de la latin, as, puptu la joculu de zare, nu se păte admitte, coci nu este essemplu că s latinu se devină z in limbele noue latine. Italiculu zara,
www.dacoromanica.ro
ASS.
ATI.
31
vechiu zaro =arrancatura de trei punte la joculu de table, de unde si in româ-nesce numirea de gara, data la cubele cu cari se joca acestu jocu, pare a fi datn nascere la tdte celle alte forme; apoiital. zara consuna si in forma si in intellessu cu ebraiculu zarah=:lucra periculoşii, cu care se ldga arabiculu jasara=a arruncâ zarele, a jocâ zare, sijasarnyocu de zare. Vorbele ddro neci sunt de origine romanica, neci au, sub form’a data, typa-rin românescu; ddco amu vrd se le româ-nimu, amu potd dice : azaru—asardu, si azarare—asardare sau az ar dare. Ddro limb’a n’are lipsa de densele.
   -ASEDINTIA, si asuuintia, s. f., vedi aseuire.
   ASEUIRE (in dictionariulu lui RaouT), dro in cellu deBud’a : asuuire (cu wd’in syllab’a su obscura câ si e d’in form’a aseuire, si alsuuire, aseuiescu, v., for-matu d’in seu = suus* neauditulin Ro-mani’a libera, unde cu acea-asi insem-nare se aude in gur’a poporului insusire: a face allu seu, a si insusi, a si appro-priâ.—D’in acellu-asi si vorbele : 1. a-seuintia, si assuuentia, g. f., insusire, proprietate ; 2. aseuitoriu si asuuitoriu, in-susitoriu, appropriatoriu.
   ASMACIUCU, asmatiucu, asmatiuicu si asmatiuiu, s. m., planta; cicreroliuiii siclncrepliyHinn, fr., cerfenil.
   ASSASSINU, s. m., ital. assassiuo, fr. assassiu, ispan. asesiuo, cellu ce pre ascunsu uccide sau face messeria de a nccide pre bani, omorîtoriu, uccigasiu, sicariu, sicariiisj—de unde si verbulu : assasinarc, ital. assassinare, franc, assas* sluer,. ispan. asesinar, a liccide prin pro-ditione, a lovi pre la spate, a omori prin insellatione, per iiisidias inter Acere, per-cutere;—d’in arabiculu liasisin (pronunţia araendoi si siuerati), nume datu unei secte de dmeni, cari imbetati cu beu-tur’a arabica liasisi, promettea si jură cellui mai mare alin lora a uccide pre plata pre vercine ar fi vrutu acestu-a.
   ASSIGURARE, V., ital. assicurare, fr. assurer, tiitiim et securura reddere rel certiorcm facere;—neologismu for-matu d’in siguru=\ial. steuro, franc, «fir, lat. seenrus, inse necorrectu in mai
multe respecte : antauiu allu tonului, care in italic’a este pre penultima : si-ciiro, câ si in latin’a : securus, <5ro in ro-mânesce s’a pusu reu pre antepenultima-siguru assîguru; allu doile prin stramu: tarea lui c in g, si allu treile prin susti-tuirea unui i lui e, câ in italienesce de certu, dâro in românesce nu se p6te ad-mitte, de drece vorb’a originaria are e : securus, si de drece prin aedsta punere a lui i in locu de e se intunereca etymo-logi’a, care este se=fora, si cura=grige, asiâ in câtu securus va se dica fâra temere sau grige. Prin urmare formele cor-recte si de admissu in dictionariulu lim-bei române sunt: securu, assecurare, etc.
   ASTARIU, s. m., vorba de origine ne-connoscuta, insemnandu: pandia grdssa de captusitn vestimente.
   ASVERLIRE,asî)erlM, v.,compusud’in sverlire si a sau ad, differesce de simplu câ adăucere de ducere; sverle mincea, va se dica arrunca mincea in verce direc-tione; dro asverle mincea va se dica arrunca mincea in ăirectione determinata, adecaspre mene vorbitoriulu, sau in susu, etc. — Câtu pentru etymologia vedi sim-plulu sverlire.
   ATARNARE sau aternare (vedi ar-tanu), atarnu, v., a prinde susu, a ac-catiâ, a spendurâ, a stă spenduratu, pendere sau suspendere, si peudete.
   ATERD1SIRE, aterdisitoriu, vedi ar-tirisire, artirisitoriu.
   ATINARE, aţinu,v., (ainitialelacelli mai mulţi Români claru dupo regula, la alţii inse obscura, si la unii aspiratu), a agitâ cu potere, a scutură, quatere* concutere, agitare. — De si a iniţiale d’in aedsta vorba variedia, cumu s’a no-tatu, in pronunti’a Româniloru d’in diverse localitati, ddro aedsta-a se intern* pla si la alte vorbe, a caroru-a romanitate nu sepdte contestă, cumu : allu, allu si hăllu; si de acea-a assemeiie fenomenu nu pdte se faca a se pune in indouentia puritatea ei de origine, candu alte momente mai ponderdse, cumu essistenti’a ei in gur’a Româniloru mai d’in tdte părţile si simplitatea flesjsionei (aţinu, nu atinediu) attesta despre una inalta yecbir me.siprin aedsta,de regula, si de purita-
www.dacoromanica.ro
ATtf.
AVA.
3â
tea de origine. Care inse se fia etymolo-gi’a ei? Autorii dictionariului de Bud’a păru a fi datuin urm’a ei, scriendu vorb’a in cestione nu numai sub form’a atinare sau alienare, ci si aciuare (pronunţia inse ci câ si ti siueratu); coci, dupo tăte probabilităţile trasse si d’in forma si d’in intellessu, vorb’a pare a se legă de cico r^miscu, punu in mişcare, grec. xtvsoj, cu acea-asi însemnare.
   ATTASIARE, v., fr. attncTier, a legă strinsu, a collegâ, a vinci, a devinci, a lepi; a attrage (luarea a mente), a attin-tâ; —câ reflessivu : a se lepi; a se închină, a se devotâ; a se applecd, a se dd cu totulu, a se asservi: alligare, colii-gare,vincire, deviucire; se dedere,semăn-cipare, studere, etc.; — attasiamentu, s. m., fr. attacliement, in intellesu numai morale : amore, affectione cordiale, allepire cu anim’a si suffletulu, studiu, applecatione, occupatione, amor, stu-dium; — attasiatu, part., fr. attache, a-vendu, afora de însemnările verbului si substantivului, si insemnarea : allepitu pre lănga unu deregutoriu, pre lângă unu officiu,adjunctu, adnumeratu, assecla.— Aceşti neologismi sunt neadmissibili in limb’a româna; coci sau devinu, cumu credu unii, d’in lat. attactare=a face se se se attenga bene, a uni strinsu, a al-lepi, a legâprinlegatureanevoia deruptu; nuassemeni forme scâlciate si deformate potu lud in limb’a româna derivatele d’in attactare; sau devinu d’in celticulu tacli =pironu, atâtu mai reu, de ăre ce aceste vorbe aru fi atunci nu numai ratecite in respectulu analogieloru de forma, ci si intenate de strainismu in originea loru, fără se mai adaugemu co neci in celle alte limbe romanice, afora de cea fran-cesca, nu stau assemeni forme, si co prin urmare neci limb’a româna n’are lipsa de densele, fiendu co possede pentru a-celle»asi concepte, cumu se vede d’in tra-ductione, immultite espressioni vechie si curatu romanice, si facultatea de a cred altele mai noue, numai novatorii se scia innovâ românesce.
   ATU, fr., atout, formatu d’in prep. â=a, lâ, pentru, si tout=totu, prin el-lipsea unei Vorbe câ bon=bunu, sauser-
vant=servindu, fiendu folositoriu, vd se dica proprie : bunu la totu, a tăto sau de t6te bunu; si de aci in speciale, la joculu de cârti: colore de cârti care talia si bate tăte celle alte colori. — Acesta vorba, câ si achîu (vedi aquitare si a-quitu), s’a introdusu fora neci unu re-spectu de analogiele limbei; si prin urmare n’ar fi bene a ua mai scalciâ una data, dandu-i-se form’a atuu, si apoi unu plu-rariu si mai nesufferitu : atuuri.
   AUSIU, si aiusiu, s. adj., vorbaconno-scuta sub cea d’antaniu formala Macedoromâni, ero sub cea de a dou’a si la Olteni, însemna: 1. hetranu, mosiu in genere; 2. tatalu tatalui, mosiu;—d’in latin. ■ avus=tatalu tatalui, mosiu.
   AVAIETU si Jiavaietu, vorba de origine turcăsca, astadi cu totulu caduta in desuetudene: dare, imposetu, vectlgal.
   AVALEA, vedi havaleă.
   AVJLMA, vorba de origine neconno-scuta, compusa, cumu se vede d’in a si valma, de unde invalmasiela =z confusione, si usitata numai câ espresione adverbiale in unire cu de: de avalm'a, in commune, de fraţi, vorbindu de averi mai allessu nemobili, ce nu si le au impartitu inco proprietarii loru, ci le possedu si folose-scu in comune; indivise, fr. par indivis.
   AVALMAStA, s. f., câ si vorb’a precedente, d’in care s’a formatu, usitata mai multu in unire cu de: dcavălmdsia, co-proprietate; domiuii jus iequuin.
   AVALMASIU, s. m., câ si avalma, d’in care s’a formatu, usitatu mai multu inunirecu de: dcavalmasiu, coproprieta- , riu; uni domiuii jus sequum liabet.
   AVANGARDA, s. f., avant-garde, ital. antiguardia sau ranguardia : 1. partea 6stei in mişcare, care merge inainte, pri-mum agmen, fruntea ăstei, in opposetione cu ariergarda, franc, arriere-garde, italice retroguardia, căd’a ăstei in mişcare, noTissiinum agmen;1—2, antaniulu sirii allu ăstei in batalia, fruntea, frons, prima ac i es. —Francesculu avant-gardceste compusu d’in avant, transformatu d’in lat. ab-ante = de inainte, si d'in garde =custodia sau padia, si prin urmare i corpu de ămeni destinaţi la padia. Cea d’antâiu parte a vorbei estp dero roma-
www.dacoromanica.ro
AVA.
AVA.
33
nica, dtio sub una forma neadmissibile in limb’a româna, de 6re ce acâsta-a are ainte—inainte—lat. ante; âro cea de a dou’a garde vine d’in germaniculu wah-ren, a custodf, a apperâ, a padi; si asiâ vorb’a avant-garde este jumetate romanica si jumetate germanica, hybrida, neci callu neci magariu, cumu se dice. Ce se dicemu dâro de form’a sub care s’a luatu si se iea in limb’a româna si sub care nu se mai intellege neci antâni’a parte a vorbei ? N’ar crede cineva co avan, din avangarda, este turcesce avanu— cumplitu? (vedi avanu). Arriere-garde are si ea allu doile elementu totu vorb’a garde, âro antaniulu elementu este'in addeveru si ellu romanicu, inse fdrte corruptu si desfiguratu asiâ, in câtu, sub pedâpsa de a se crede co vorb’a ar fi ta-tarâsca, nu s’ar potâ introduce si in limb’a româna. In addeveru prin duplulu r se vede co arriere este compusu din ad si rifcre, corruptu d’in lat. retro, inderetu; românesculu inderetu inco este compusu d’in in, de si retu, acestu d’in urma ve-nitu totu d’in lat. retro, prin caderea iiumai a lui r, si prin urmare mai pucinu desfiguratu câ francesculu riere. Inse retro sub form’a sea completa s’a ad-missu astadi in mulţime de compuse romaneşti, câ : retrogradu, retrospectiv vu, etc. Nuedâro unu neintellessu am-metitoriu a pune in locu-i franc, arriti-e intr’unuterminu militariu? De altaparte ainte inco s’a admissu cu form’a sea mai originaria ante in compuse câ: anteces-soriu, antecedente, antediluvianu, ante-nati, cumu se afla si in derivate câ: anterior e, anticu, antaniu, etc.: ce p6te produce dero inlocuirealuicu franc, avant, sub fovm’a neintellâssa avan, intr'unu terminu militariu, de câtu completa con-fusione si neintellegere? Dupo celle es-» puse peno aci resulta invederatu, co vorbele avangarda si arierga/rda nu potu trece si remanâ sub acâsta forma intr’unu dictionariu allulimbei române; si dâco nu ne multiamimu cu betranele, frumuşele si perfectu romanescele : fruntea ostei, cod’a ostd, cauta se formâmu altele d’in elemente curatu romanice si cu forma curatu românâsca; si fiendu
co vorb’a curatu romanica, care cor-respunde eu cea de origine germanica garde, este custodia, vorba conservata si in evangeliu : si auintarită petr’a mormentului cu custodia, acâ-sta-a compusa cu ante si retro, ar dâ vorbele curatu române: antecustodia= avant-garde, si retrocustodia—uvriere-garde. Dâro fiendu co vorb’a garde a in-tratuinmai tdtelimbele romanice, cumu, de essemplu, in cea italica sub form’a guardia, de unde si gnardiano, custode, gardianu sau gardiştii, si prin aceste-a, dupo pronunti’a Italiloru, cari dicu ap-prâpe grardia si gvardiano, si in româ-nesce, mai inaiute de a le luâ dupo fran-cesce, gvardia si gvardianu, adjunse, d’in causa co gv nu intra in geniulu limbei romaneşti, in gur’a poporului vardia, vardianu, mai appropiate astfelu de originea Ioni germanica waliren; fiendu co in limb’a popularia essiste affundu in-radecinata una vorba, care, de si p6te nu este de acea-asi origine, dâro si in forma si in intellessu se appropia de francesculu garde, adeco vorb’a gardu{de nuelle); fiendu co, in fine, este pâte bene si cuvenitu câ termini câ celli milta-resci se nu se departedie cu totulu de ai celloru alte limbe alle nationiloru romanice, d’intre cari un’a tine antaniulu locu intre t6te nationile globului prin progressele selle in artea militaria : de acea-a, in lipsa de mai bene, s’ar potâ admitte antfe^ardia^prant-garde si re-trogandia—arrifcre-garde. —■ înainte de a termină acestu articlu, vomu chiamâ luarea a mente asupr’a fenomenului fârte intristatoriu, co militi’a, si alle miliţiei, este un’a d’in părţile activitatii naţionali, in cari nu scimu cumu se face, co limb’a s’a respectatu si se respecta mai pucinu. Pâno mai eri domniea, in acâsta parte, o'stafcele, obachtele,parucicii,pra-porgicii, polcovnicii, privazurile, otno-sieniele, smotrurile, lozincele, pisserii, iuncarii, fetfebelii, ucenicie, vistavoii, etc. Astadi au invasu in locu-le avangar-dele, ariergardele, furagiele cu furagiorii lom, fu/rgonele, cordonele, serjentii, jandarmii, avanposturile, pudr'a, balele, senturonele, ramparturileţ ranforturile,
                            3 a.
www.dacoromanica.ro

A?A.
AVA.
si cu totu nâraulu loru. Mane? — Mane domnedieu scie ce potopu vâ mai veni de asta parte preste biet’a limba roma-nesca. Detori’a chiama pre toti officiarii români, caii cauta se scia mai bene câ vercine, co inneculu limbri ar trage dupo sene pre allu natiomlitâtii, a pune cu nna di mai currendu stavila acestui deluviu.
   AVANIA, s. f.r (fr. avan ie. ital. ava-nia, nou grec. a|3avîa), vorba de origine turcdsca : 1, cipitatione, dare pentru capu; 2. si de aci: reutate, barbaria, crndime, cu care Turcii storcu bani de la creştini, savitla, vexatio pecuniae ex-torquend» caii sa.
   AV^lNPOSTU, s. m.j (fr. avantposţe, vorba compusa d'in avnnt (vedi avangarda) si d’in poşte, derivatu d’in lati-nesculu postum), si insemnandu propie: ceva pusu sau assediatu undeva cu nnu scopu, si de aci, loculu unde se pune ceva cu unu scopu, curau si dmenii puşi in acellu locu cu unu scopu: 1. locu unde se p unu 1 uptacii inaintati cari incongiura nna intaritura sau cari mergu in fruntea dstei; — 2. dmenii armaţi puşi in asse-mene locu. —Dupo celle spuse la articlu avangarda, s’ar pote, in lipsa de mai bene, romanisâ intru câtuva acestu neo-logismu pcalciatu, dandu-i-se form’a antepostu.
   AVANSAKE, si avantiare, (f. avancer, ital. avanzare), a inaintâ, a merge sau dâ inainte, a procede sau porcede, a pro-grede, sau progressâ, a propune sau. spune; procedere, progredi, prollcere, antelre, rem in medinm ferre, proferre, afferre;—a se avantiâ in vorba, a merge prâ departe, s’avancer, incautius loqui; a avantiâ bani, a numerâ d’inainte, pe-onniain in antecessnm numerare, pecu-niam reprmsentare; —avansu si avantiu, s. m., fr. arance, appucare inainte, spaţiu percursu inaintea altui’a,T»r»cur8io; summa de bani plătită d’inainte, pecn-ni» repr»sentatio. — Autani’a d’in cşlle doue forme alle acestora neologismi: avansare, avansu, este reproductionea fonetica a francesceloru: avancer, avance, forase seieeinbagare de sâmaco france-sculu ce conesponde in assemeni forme
  cu ti siueratu d’in alte limbe romanice, asiâ in câtu vorbele introdusse in roma-nesce sub form’a avansare si avansu aru pard co correspunducu francesc. avanser si avanse, si neci de curau cu avancer si avance. Aceste aberrationi s’au corressu, peno la unu puntu prin formele avantiare si avantiu, care ar fi in addeveru formele române trasse d’in una vorba avant, dâco acâsta-a ar essiste in limba; inse ffayc. avant, curau s’a arretatu, (vedi avangarda), are in ronianesce form’a inainte. si deaeea-a form’a româna inaintare e de preferitu si lui avantiare.
    AVANSU si avantiu vedi avansare.
    AVANTAGIAKE, avaptagiosu, vedi avantagiu. '
    AVANTAGIU, s. m., pl.-a, francesce avantagc, ital. avvan:aggio, formatu totu d’in avant (vedi avangarda), prin me-dilocirea unui verbu avanter, ce nu essiste : 1. folosu, utilitate, emolumentu,
. fructu, ntilitas, fructus, emolumentum, res; — 2. superioritate in respectulu tem-pului,locului, etc., oppurtunitate, oppur-tnnitas, locus »quus, tempus »qnum;
  3. superioritate asupr’a unui adversariu, victoria, victoria; — prerogativa, superioritate, precellentia, preminentia,pr»-stantia, exoellentia;—5. calitate distinctiva, talentu, dos, mnnus, ornamentum; —6, favdre, ondre, gratia, honos.—A-vantagiosu, adj., franc, avantagenx, plenu de avantagie, in tote insemnârile vorbei avantagiu;—avantagiare, v.,franc.avan-tager, ital. avvantaggiare, a dâ avantagie, a dâ cuiva mai multu, a lu pune in mai buna posetione, aliquid alicul pr»cipne dare, alicuiiis oonditionem po-tiorem facere; — apoi compusele : des-avantagiu, franc, dâsavantage; ăesavan-tagiosu, franc, desavantageux, cari prin part. dds, acea'-asi si de insemnare si de forma cu românesculu des sau dis, câ in desfacere, descoperire, etc., au intelles* sulu contrariu celloru simple: avantage, avantagenx, avantagiu, avantagiosu.— Toti aceşti neologismi,»câ compuşi pre de una parte d’in avant, care, cumu s’a arretatu (vedi avangarda), nu pdte trece la noi cu acdsta forma, âro pre de alfa câ derivaţi cu unu suffissu agiu, care inco
www.dacoromanica.ro
                                         AVA.
•AZU
nu este romanicu, si cu atâtu mai pu-cinu romanescu, nu potu intră in dictio-nariulu limbei române, mai vertosu candu acăsta-a despune de espressioni inde-stulle, cu cari se inlocuăsca acelli neo-logismi, cumu se vede d’in traductionea summaria a loru cu alte vorbe curatu romanice, si cumu s’ar vedă si măi bene d’in traductionea de frasi intregi, in cari aru intră ei.
   AVANTIARE, vedi avansare.
   AVANU, adj., de acea-asi origine cu avania, (vedi acăsta vorba), cumplitu, crudu, barbaru, spaimentatoriu, seevus, inlquus, barbarus, iuliumanus, terribi-lis, immaiiis.
   AVAEÎA, s, f,, franc, avarie, ital. avaria, dupo unii d’in celticulu abar sau avar=stricatu, dupo altiid’in grecesculu pipti:=luntre, nave : 1. stricatione ee
85
pre mare suffere una nave sau mercilo d'in ea, si de aci, in genere, stricatione sufferita de merci prin transportu; dam-num, jactura, detrimentum; 2. ce pla-tesce fia-care nave pentru tinerea in buna stare a portului, unde stationedia, veoti-grai portul rellcieudo assignatum.
  AZUEARE, azuriu, vedi azuru.
  AZURU, s. m., franc, azur, ital. az-zurro si azzuolo, ispan. azul, d'in persic. lazur, de unde lapis lazuli, sappnirulu celloru veclii : colore albastra inctiisa, albastru incliisu,cwruleum, color o»ru-lcus; — minerele d’in care se ţrage a-căsta cel<5re;—azuriu, adj., franc, azurd, coloratu cu azuru, faci’a ceriului, albastru, albăstriu, caeruleus; — azurare, v. franc, azurer, a'coloră cu azuru, a coloră albastru, a dă faci’a ceriului, a face ce-ruleu, cîoruleum oolorem rei iudncere.
www.dacoromanica.ro
   BABA, s. f., — 1. însemnarea cea mai respandita intre Români : muiere be-trana, mai vertosu, tare betrana; anus, vetula, franc. Vielle-femme s bob'a Sta-n’a, bab’a Visi’a, bab’a Coman'a. — De aci: a), vorbe de alle babeloru, vorbe fora fundamentu. — b). Bab’a orb’a, jocu, in care unulu d’in jocatori, legatu la ochi, cauta se prpuda pVe vreunulu d’in celli alţi jocatori; franc. Colin-Maillard; ai sejocămu bab’a orb’a; omenii mari nu joca de a bab’a orb’a; ce faceţi? — ne jocamu dea bab’a orb’a.—c). Bab’amij’a, se dice mai de ordinariu mij’a sau mijite (vedi aceste vorbe). — d). Babele, celle d’antaniu noue dille d’in lima lui Martiu: estu tempu amu avuiubune Babe, ero celle de annu ce relle mai furai —
2. In unele parti de preste Carpati însemna inco: u) mdsia, care mosesce, ob-stetrice=obstet ix} franc, sa re-femme; — b). mama.—3. In unele parti alle României libere baba insemna si: capetu de lemnu, trunchiu, grinda, pre care se radima greutati mari, sau care sta ca fundamentu unei constructione. — Deco in acesta d’in urma insemnare vorb’a este identica, in originea sea, cu vorb’a in însemnările de sub numerii 1. si 2; atunci ea n’ar fi decâtu un’a d’in im-multitele probe despre marea cutedian-tia de imaginatioue, cu care poporulu strămută una vorba de. la una insemnare la alfa: fiendu-co in casele Romaniloru, betranele portau, de regula, greutăţile casei, vorb’a baba va fi trecutu, in ima-ginationea Românului, de la insemnarea de betrana la cea de portatoria de greutati, si de aci la insemnarea si mai generale de raăimu de greutati, temelia, fundamenta, talpa sau talpoia. Vercumu ar fi inse, acesta d’in urma insemnare
nu occure, precâtu scimu, in limbele slavice, d’in 'cari invetiatulu Milclosich pre-tende, co ar fi trecutu in romanesce vorb’a baba cu alte derivate alle selle, ce voru veni mai la văile; si acestu-a este unulu d’in multele cuvente, cari ne făcu se ne indoimu forte despre addeve-rulu parerei invetiatului slavistu, cu atâtu mai multu co, pre de una parte, vorb’a baba nu si are una radecina in limb’a slava; evo, pre de alfa, insusi meutionatulu eruditu marturesce co acea vorba se afla respandita in multe alte limbe, afora de celle slavice : asîâ, ca se tacemu de altele, chiaru in limb a italiana essiste vorb’a babbo, cu insemnare de tata; dro in dialectul!! sardinesu cu acea-asi insemnare, se dice babu, d’in care cuventulu nostru baba n’ar fi de câtu form’a feminina, care inco essiste in dialecte de alle Italiei.
   BABARIU, s. adj., (vedi baba), (Aii place a stâ si petrece cu babele.
   BABARUSU? s. m., pl.-e, vorba interpretata in dictionariulu lui Raoul prin franc, r rnlette, fora se se esplece de care r ‘uletto anume este vorb’a; dro aiurea noi nu amu aflatu neci auditu acestu cuventu.
   BABATEIA, s. f., (vedi baba), in in-tellessu de resfeciare sau de compassione: buna betrana, bieta batrana, anicula.
   BABERCA, s. f,, (vedi baba, cu care in baberca pare a se fi combinaţii si conceptul u de sbercire), si de aci, in batu-jocura : baba sbercita, baba forte betrana; ruşosa vetula.
   BABERNACU, vedi bobernacu.
   BABESCE, adv., (vedi&aJa), in modu babescu, ca una baba, ca bab’a sau ca babele; aniliter»
   BABESCU, adj. (vedi baba), de baba,
www.dacoromanica.ro
BAB.
BAC.
37
cuvenitu unei babe; anilis : portu ba-bescu, vorbe babesci.
   BABfA si babitia, s. f., (vedi baba), dupo suffissu, ca fetia, barbatia, etc., aru insemnâ : calitate, stare sau etate de baba; inse cu ac^ta însemnare neci in cârti, neci in gur’a poporului, pre câtu scimu, nu se afla cuventulu; ci intelles-sulu, cu care occurre in dictionariulu de Buda, intellessu de altamentrelea ne-connoscutu inRomani’a libera, este numai metaforicu si cu totuluparticulariu, adeco : urdenare; cofurire, profluviuin ventris. — Eruditulu Miklosich revendica aceste vorbe limbeloru slavice, si compara cu densele bulgar, babici; inse suffissele curatu romanesci se oppunu acestei supposetione, si probedia, co elle sunt de a dereptulu formate de Românu d’in baba. Numai form’a babitia, cumu se afla scrissa la unii in locu de babitia, ar pote dâ dereptate eruditului slavistu; inse si ac^sta-a nu este una proba decisiva, de 6re-ce Românii au applecatu certe suffisse slavice si la vorbe curatu romanice. De altamentrelea c6rt’a pentru revendicarea acestoru vorbe si a totoru celloru assemeni nu este de mare inte-resse pentru noi Românii: coci antaniu elle nu sunt, sau mai bene- nu au fostu connoscute de câtu unui micu si nein-semnatu muneru de Români; apoiinlocu-le avemu ‘vorbe necontestatu romanice si connoscute totoru Româniloru: urdenare, cofurire.
   BABICA ai babitia, s. f., deminutivu d’in baba : antonia.
   BABIRE, babescu, v., a petrece etatea de baba, a fi baba : mulţi anni a mai babitu si asta muiere!
   1. BABÎTIA, vedi babica si babia.
   2.   BABITIA, Sf f., vorba, dupo suffissu ca si dupo accentu, neindoiosu, slavica; d6ro nu avemu lipse de ea, de <5re ce avemu chiaru si in cărţile basericesci vorb’a curatu romanica : pelicanu, pas-sere mare si alba, cu una mare gusia sub rostru, in care stringe pescele, cu care se nutresce.
   BABOIASIU, s. m., deminutivu d’in urmatori’a vorba.
   BABOIU, s. m., pesce de Tiu de mă-
rime media; — dictionariulu lui Raoul espleca cu franc, alevin; insepescele de totu micu si meruntu, ce porta in fran-cesce numirea de alevin, se chiama, pre câtu scimu, plevuşcă sau babusca, fora se mai adaugemu, co vorb’a baboiu nu are, ca cea francesca, neci una data in-tellessulu collectivu : assemenea intellessu are plemsc’a; 6ro baboiu are totu-deaun’a intellessu individuale, cumu se vede d’iU espressione ca: unu baboiu de pesce; am prensu numai doi baboi de pesce. *— Câtu pentru etimologia, deco referimu vorb’a baboiu la baba, ca si casoiu la casa; atunci se nasce greutatea de intellessu; 6ro deco referimu acea-asi vorba la barba, si ua allaturânlu de la-tinesculu barbus, care insemna una specia de pesce cu barba; atunci, scapandu de greutăţile intellessului, cademu in difficultati de forma. Este addeveratu, co in latinitatea media aflâmu babellus, cu r cadutu, in locu de barbellu->; d6ro, in romanesce, de acesta cădere a lui r, inainte de una imita, nu aflâmu essem-ple, fora se mai adaugemu, co ă claru d’in syllab’a iniţiale a vorbei baboiu, inco da ansa de mare prepusu.
   BABONU, s. m., pl.-e, buboiu de natura venerica, ce se face la ventre;—neo-logismu asiâ de scalciatu ca si morbulu, ce ellu desemna; (vedi buboiu sau bubo-niu iu dictionariu).
   BABORDU, s. m., laturea. jstanga a navei, uitandu-ne de la puppe spre prora, neologismu d’in franc, babord, in acea-i asi însemnare si in oppositione cu stri-bord, laturea derepta a navei; —neologismu neadmissibile; (vedi si abordare, in glossariu).
   BABUSCA (cu s. siueratu), s. f., de si derivatu d’in baba, inse cu forma slavica \ 1. baba mica, (vedi babica);—2. pesce micu si meruntu, (vedi baboiu si plevuşcă).
   BACALARIU, vedi baccalariu.
   "BACANESSA, s. f., 1. care tine una bacanta, *2. muierea unui bacanu, (vedi bacanu).
   BACANIA, s. f., si bacalia, vorba de origine neconnoscuta: 1. totu ce se pune in buccate spre a le face gustose si mai
www.dacoromanica.ro
88
BAC.
BAD.
allessu intiepatorie la limba, aroma, con-dimentu; aroma, franc, epices;—2,. apo-teca sau stabilimentu, unde se vendu aromate si alte lucruri de mancare, (vedi bacanu).                          .
   BACANIRE, v., (vedi bacanu la nu-merulu 2), ca reflessivu : a se bacanf, a se derege cu rosiu, a si da rosiu pre facia, se dice de mulieri.
   BACANU, si bacaîu, s m., X. ca sub-stantivu personale : omu ce vende băcănie sau aromate, aromatariu; aromn-tarius, franc, ăpicier.—2. c^substantivu reale: lemnu bunu de tinctura roşia, lig-num campecinum sau brasilianum;— si in specia: rosiu cu care mulierile si de-regu, sirosiescu faci'a.—Ispaniculu bo-honero=tolbasiu, franc. colporteur,nua potutu dâ, cumu affirma dictionariulu de Buda, nascere la bacanu, de care inse nu avemu nevoia de orece limb’a lupote supplenf prin aromatariu derivatu d’in aroma, vorba usitata si connoscuta de poporulu românu.
   BACÂU, s. m. (fora plurariu), vorba de origine obscura, usitatu mai allessu in frasea: a si gassi bacăulu=& şi gassf cineva omulu, care se lu pună la locu si se l’invetie mente; a cadă cineva intr’una nevoia, d’in care invetia mente.
   BACCALARIU si bacălariu, in latinitate media: baccalarius, ital. baccala-resi baecelliere, franc, bacbelier, ispan, bachiller.—Patri’a acestei vorbe este Franci'a, in ai cărei autori cuventulu occurre cu multe si differite insemnari, cumu: 1. baccalariu este possessoriu de una baccalaria= agru de una mai mare estensione.—De aci; 2. cavallariu, care fiendu pră pucinu avutu sau pră teneru, nu potea radicâ, si portâ flamura in numele si pre sâm’a sea, ci cautâ se se pună sub ordinile altui-a.—3. clericu de ordine inferiore.—4. june neinsoratu sau in ajunu de a se Insorâ.—5. boccalau-reu sau scolariu, ce a trecutu unu es-same generale de studiele unei scole su-periore si a capetatu una diploma, in poterea carei-a se admitte a studii una facultate.—încercările de a urmări ety-mologi’a acestui cuventu au remasu deşerte, (vedi in glossarium medi» et in-
fim» latinitatis domini Du Cange, lun-gulu articlu asupr’a cuventului bacca-lariuş). Lassandu dăro la una parte tote coniecturele, mai multu sau mai pucinu nefericite, ce s’au facutu asupr’a acestui puntu, vomu notă numai, co, spre a dâ cuventului una forma maiingeniulu limbei latine, scriptorji moderni in acesta limba au trassu d’in ellu baccalaureus=bacca-larins, in însemnarea de sub numerulu 5.
   BACIU, la Macedoromâni bagiu, (si de acea-a nu se pote admette co aru veni d’in ungar, bâcsi), 1. cellu ce la stena face casiulu si brandi’a, casei formator; —2. intre Komânii de preste Carpati, cu însemnările: a), de baăe;—b). de capu, mai mare.
   BACIUCA, sau baciucu, s. m., demi-nutivu d’in baciu : baciuca de la oi.
   BAOIU1RE? v. (d’in baciu?), vorba aflata numai in dictionariulu lui Raoul, cu însemnarea : a flecari, a stâ de vorba lunga;—de aşsemenea si baciuitoriu? cu insemnarea : flepariu, vorba^lunga, perde-vâra.                ■
   BACLAVA, pl. baclavale, s. f., vorba turcâsca, insemnandu: placenta de migdale cu miere.
   BACSIORARE? v., cuventu afla tu numai in dictionariulu lui Raoul, ca re-flessivu, a se bacsiorâ, si cu insemnarea : a se avill, a se degradâ.
   BACSISIU, s. m., vorba turcesca: de beutu, ce se da cuiva de beutu; franc, ponr-boire: adâ sau luă bac§isiu=a, dâ sau luâ de beutu.
   BADARANÎA, s. f., calitate, atare, fapta sau dissa dp badaranu.
   BADARANIRE, v., fle ordinariu ca reflessivu: a se badaranî, a deveni badaranu.
   BADARANU, s. adj., applecatu numai la persone: nepillitu, nepolitu, nfe-cioplitu, grossolanu; incultus, agrestis; rusticus, rnsticauus, rurispleuus; franc, rustre; — badaranu boiaritu—\iomo no-vus, franc, parrenu.
   BADÂU? s. m., aflatu numai in dictionariulu lui JBarcianu si esplecatu prin germ. bntterfassel putineiu?
   BADE, s. m., 1. appellatione datau-nui frate mai mare, 2. appellatione data
www.dacoromanica.ro
BAG.
vercarui omu mai betranu: bade loanne! bade Stane! badea Ioannu, badea de la oui—Cuventulu acestu-a, ca si derivatele badica, badititi, sunt familiari mai allessu intre terrani; precandu intre ce-tatianiseaudu in loculu lorii mai mul tu: nene, neică, neicutia. — Dictionariulu de Buda trage acestu cuventu d’in abate; inse acdsta etymologfa nu se potâ admitte ca deplenu satisfactoria neci in respectulu intellessului, neci in respec-tulu formei.
   BADICA, sibadiuca? deminutivu d’in bade cu însemnarea de sub numerulu 1.
   BADITIA, s. m., deminutivu d’in bade-,, cu însemnările: 1. ca si badica;— 2. appellatione data iubitului.
   BAE, baederu, etc., vedi baia, baia-ăerw, etc.
   BAGa,s., vorba turc&ca: ossu trassu d’in test’a broscoi, si d’in care se făcu obiecte de lussu,cumu: pepteni, annelle, braciari, si altele.
   BAGAGIIJ, s. m., pl.-e., neolOgismu d’in franc, bagaje, cu tote co se afla de jâ si in dictîonarulude Buda sub form’a • bogagie sau bogaje, introdussu, case sup-plenesca una parte d’in intellessulU cu-ventului turcescu calabalicu', si a nume: obiecte sau lucruri ce unu omu sau una armata iea si duce cu seneladrumu.— Cuventulu se afla in latinitatea media sub form’a bagayium, de la verbulu ba-garc=a si stringe si pune intr’unu sacu lucrurele, a se găti de drumu, verbulu derîvatu si ellu d’in baga, vorba germanica, ce însemna lada, sacu, legătură. Asiâ d6ro cuventulu este'nu numai de forma, ci si de origine străină; si de cătuşe introducemu in limba neologismi străini de dens’a si in materia si in forma, mai bene se pastrhmu strainismii vechi, cari au prensu dejâ mai multu sau mai pucinu radecina. Dealtamentrele cuvente curatu romanice, cari se supplenesca in-tellessulu vorbei bagagiu, nu ne potu lipsi, cumu : sarcina, legătură, etc.
   BAGAEE, bagu, bagatu, v. tr., inse-rere, immittere, indcre, injicere, introducere, inducere, imponere, ponere, locare.—I. însemnarea cea maigenerale a verbului bagare, in- opposetione cu sco-
__________________BAG;_______________$9
tere, este a duce in intru, a introduce : e usioru a bagă, dero greu a scote cuiidu; tu eşti detoriu se me scoţi d'in nevoi’a in care m’ai bagatu; essi singuru d’in nevoi'a, in care singuru te ai ba-gatu; de unde Vamu bagatu eu, neci dra-cidu nu lu pote scote, —De acea-a, con-structionea cea mai ordinaria a acestui verbu este : 1. cu preposetionea in sau intru: a), in intellessumateriale : baga aci’a in urechiele acului, co eu nu vedu bene se ua bagu; baga-ti sabi’a in teca, co totu cellu ce scote sabi’a, de sabia va mori; eri, nu mai departe, mi am bagatu copillulu in pamentu; de frica toti se ba-gara in gaur’a de serpe; bagati carrale in curte; deco ti a degeratu manele, baga-le in senu, de ii le mai incaldesce pucinu; bagat’ai pung’a in busunariu? manuscriptele ce possedeam, le amu bagatu in focu; furii se bagara intru pădure; ce mispusesi tu, pare, co mi bagă unuferru arsu in anima; câtepotura, luara si bagara in saci; facutorii de reu se baga in carcere; a bagă vinu in bute=& torni vinu in bute; de unde si: a bagă apa pre mani.—b). in intellessu spirituale: cu atâte bataie aveţi se bagati pre co-pillu in spaime; mulierea lussosa baga pre barbatu in greble detorie; numaibcde copillulu, co lu bagi in alte alle = (in epilepsia); de nu veţi face ce ve demandu, pre toti ve bagu in draci; ati bagatu ur’a si veninulu amaritionei in suffletele no-stre; fii bunu, si nume bagă in assemene incurcatura; acesta muliere vre se me bage in peccatu; nu vreţi se me bagati si pre mene in secretate vostre? nu ve bagati in conspirationi; ce omu si estu-a! se baga in tote; n’ai sete bagi in affa-cerilC altui- a— se te ammesteci;— de aci si cu ellipse de obiectulu, in care cineva se baga: faceţi ce sciţi, co eu nu me bagu, nu me ammestecu; se baga=zse insinua, se indesa, se appropia tare : se baga in păreţi, in gardu; ce te bagi in mene ? nu bagati carrulu in gardu,—de unde si a băgata înfige: a bagă in tiepa; —mai departe : bagu in mente Ceva—bagu in capu ceva — intellegu; bagu mente in capu, si simplu: bagu mente—me intel-leptescu, me făcu intelleptu : ai imbe-
www.dacoromanica.ro
40
BAG.
BAG.
tranitu, si n’ai bagatu mente in capu; bagati-ve mentile in capu, ăeco vreţi se nu patiti reu, — acesta d’in urma frase probedia, co, a bagă mente in capu dif-fere de a bagă mentile in capu, Cumu differe a si essi d’in mente ăe: a si essi d'in menti; — apoi a baga in capu ceva cuiva, nu va se dica numai a face pre cineva se intellega ceva, ci si a lu face se creda ceva ce nu e, a i inspiră una idea fissa, a l’infumurâ, al’ammetl: ne-bunulu si a, bagatu in capu, co este imperatu; nu sciu cine bagasse acestui neferidtu in capu, co tota lumea cauta se Vomora;—bagu in sema pre cineva sau cem=estimu, pretiuescu, con-sideru: pre unu misellu ca densulu cine lu baga in sema; nu bagu eu in sema fote câtemispuni tu; dupo ce atiajunsu acumu mari si tari, pre noi eesti-a micii nu ne mai bagatiinsema; celluadăeveratumare baga pre toti in sema, numai cetti mici de suffletu, candu ajumgu. in posetioni inalte, nu mai baga in sema pre amicii loru ăe alta data.—Dero celle mai multe d’in espressionile cuintellessu materiale, citate mai susu, potu avă un’a sau mai multe insemnari spirituali forte delicate-, d’in cari citâmu acf numai câteva de proba: asiâ avemu de una parte in intel-lessu materiale: a nu bagă petre in gura, a bagă nasulu in apa, a bagă graun-tie in cosiu, a bagă lemnu in focu, etc.; si de alta parte in intellessu mai multu sau mai pucinuspirituale:nuamubagatu astadi in gura (subintellege mancare sau beutura); asceptati se bagămu si noi in gura; nu ve bagati nasulu unde nu vi se cade; am bagatu si eu (subintellege grauntie) in cosiu (de mora)=am ince-putu a macină, am capetatu rondu la mdra. — Constructionile a bagă pre cineva in spaitna, in draci, etc. ieau si alta forma, asiâ co obiectulu passivu de persona se pune cu in, âro in loculu lui trece obiectulu ce sta cu in:Michael bagă spaim’a in Turci; invetiatoriulu a bagatu fric’a in copii; numai eu sciu bagă pre ăraculu in voi;— inse cu intellessu differitu de allu susu disseloru espres-sioni,intellessu cumultumai pucinu ener-gicu. — 2. Verbulu bagare se construe
si cu alte câtevaprepositioni: a), euintre, candu obiectulu passivu allu verbului bagare insemna ăesunire, neinteilegere, etc., cumu: nu scii de câtu bagă zizania intre omeni; ai bagatu discordi’a intre fraţi; inimiculu bagasse desunvrea si imparechiarea intre cetatiani;— si ca reflessivu cu însemnare de a se amme-stecâ: tu, care eşti feta mare, nu te bagă intre copiile; cine se baga intre porci, lu musca cânii.— b). cu sub sau suptu:
■ bagati-ve subpatu; baga tallerelesub mesa; — c). cu pre sau prin : nu e usioru a bagă funea navei prin urechi’a acului;-r-prov. a bagă pre manecă=& incepe se se tema, a se spariâ;—cu pre si sub: a bagă pre sub nasu=a mancă, a se in-dopâ;—se se bage inse bene de sâma co pre, construitu cu bagare, de celle mai multe ori nu espreme obiectulu la in-trebarea unde, obiectulu, la care adjunge si se marginesce aetionea verbului, ci obiectulu pre unde, callea pre care se face aetionea, ca se adjungala obiectulu cerutu de intrebarea -wwde, care adesea se subintellege : omenii pre mia, nu pre ferestra, se baga in casa; bagati-le aurupre gura (subintellege in stomacu); —ă). cu la : dupo multa aşteptare abiă me bagara la Domnu; aproăulu bagă pre inculpatu la arrestu; vreu se te bage la inchisore;—assemânea si: a bagă la jugu, la nevoia, la reu, etc.—Espressionile cu in, sunt mai energice de câtu celle cu la, (vedi in dictionariu preposi-tionile : a, la, in) : deci espressionile: a bagă in inchisore si a bagă la inchisore differu intre sene ca si espresjonile : a scapă de la inchisore, si a scapă Vin inchisore. Cellu ce scapa de la i chisore nu a fostu inco in inchisore, ci numai pre caile de a fi pusu in inchisore; pre candu cellu ce scapa d’in inchisore, a stătu de faptu mai multu sau mai pucinu la inchisore. De assemineaunuju-decatoriu decide prin sententia se bage pre cineva la inchisore, dâro prin sententia nu lu si baga ăe faptu in inchisore, ci numai essecutoriulu sententiei baga pre conăemnatu in inchisore. Totu asiâ a bagă caii in aria, va se se dica a-i duce in fapta si intr’unu momentu datu
www.dacoromanica.ro
BAG.
BAG.
41
in aria; pre candu prin a bagâ caii Ia aria, însemna numai sau : a-i da cuiva ca se treiere cu ei, sau : a i prende de pre campu si a-i avd la despositionea sea pentru totu tempulu treieratului. Prepo-sitionea in espreme ddro relationi materiali si immediate, dro Ia relationi ideali si mediate sau depărtate. —e). cu pre-positionea cm, mai allessu candu verbulu bagare, construitu dejd cu in, presenta una ellipse de obiectu passivu : cine si baga in clinu cu nebunulu, e yiai ne-bunu ca ăensulu; peno nu bagi in plugu cu cineva, nu Iu poţi connosce; cine si baga in cârdu cu misellii, ca mene se patia; nu vreu se mi bagu cu tene neci in duru, neci in ciurellu;—sau candu, câ reflessivu, presenta ellipse de obiectulu cu in sau la: tu eşti feta mare, si nu ti se cade a te bagă cu copiile (subintellege in sau Zajocuri); nu ve bagati cu misellii; nu mc bagu eu cu tenez=. nu me insociescu, nu me adunu, nu me ammestecu, nu me punu, nu me mesuru cu tene; cine se baga cu copillii, mai copillu e.—II. D’in essemplele peno aci produsse se vede, co verbulu bagare, de si in genere presenta însemnarea de introducere, totuşi, in unele constructioni, acăsta însemnare degenera la cea de ammestecu, sau de con-tactu mai multu sau mai pucinu appro-piatu. In essemplele ce urmedia, acesta d’in urma insemnarb este si mai pronun-tiata, asiâ incâ tu bagare adj unge, in unele caşuri, se insemnedie: supunere, assediare in unu locu, sau literare in genere, facere: 1. construitu cu dativulu personei si unu accusativu, ce însemna onore, temere sau defectu: mibaguomeni’ a pentru tene — punu creditulu meu in jocu pentru tene, respundu sau me interpunu pentru tene; ce culpa ne Jo-gati?=cu ce ne inculpaţi? ce cusuru bagi astoru copiile? nu lepotibagăaltu cusuru de câtu co sunt pre bune pentru tene; baga grige argatiloru, deco vrei se nu dorma; mare temere ne au bagatu spusele vostre; bagati frica copiUoru, deco vreţi şefia cu mente;—Se se observe differenti’a intre a bagă frica cuiva si intre celle mai susu citate: a bagă frica in cineva, a bagă pre cineva in frica.
—2. construitu ca si facere cu doue ac-cusative (a face pre cineva boiariu): fi-endu co nu mai aflu altu meăilocu de traiu, bucurosu m’asiu bagă argatu Ia cellu ă’in urmaterranu; euteambagatu la Domn’a femeia in casa, si fora voi’a mea nu poţi essi de la dens’a; frate meu a bagatu argaţi pre Marinu sipre Constantinii; eu nume bagu respundetoriu pentru unu omu misellu ca tene; me bagu detoriu = sau me dau respunditoriu de ddtoriele altui’a, sau me indetorescu, senguru, făcu detorie, me cofundu in detorfe; nemine nu vru a se bagă me-dilodtoriu pentru mene;—unulu sau al-tulu d’in celle doue accusative pote si lipsi: deco nu eşti bagatu la dneva, ba-ga-Ze Za wiene (sub intellessu: argatu, ser-vitoriu, etc.); me bagu pentru tene, cod pentm altulu nu m’asiu bagă (subintel-lessu: respunditoriu sau altu ceva ana-logu);—complementulucnZasupplenesce unulu d’in celle doue accusative : a se bagă Ia vacd = a se bagâ vaccariu; a se bagă Ia oui, a se bagă la vitelli; a se bagâ Ia drumulu de ferm, a se bagâ Ia miliţia, a se bagâ Ia cai, a se bagâ Ia oste, etc. — 3. in locutionea : bagu sema sau bagu de serna—me uitu, ob-servu, ieu a mente, vedu, iUtellegu, pfeveghediu, custodescu: baga sema de copillu; baga de serna se nu cădi; baga bene de serna Ia fad’a ăstui omu, si te vd incredentiâ co nu e sanetosu; nu bagati sema laăissele nostre; bagu de sema, co nu m’ati intellessu; cumu bagu de sema, nu a venitu inco toti invitaţii ; am bagatu de sema, co omenii dorescu adesea lucruri siesi vetematorie; nu se baga de sema lips’a nostra;—rse se observe bene differenti’a de intellessu, ce sta intre celle trei espressioni: a bagâ sema, a bagă de sema, a bagâ in sema;—4. la Macedoromâni mai allessu cu însemnarea depunere, assediare, culcare: puliulu se bagă pre arbure; nu bagati man’a la capu; baga-te in pata. —III. Form’a simpla a conj ugationei verbului bagare, cumu si marea varietate de insemnari, ce aluatucorpulu, ca si suf-fletulu acestui cuventu, essistenti’a lui in tote părţile locuite de Români, tote
www.dacoromanica.ro
42
BAG.
BAG.
ne dau deplena incredentiare, co una assemene vorba nu pote fi de origine etraina; si nu ne-amu fi indoitu unu moine ntu a ua trece in dicţionarul, dăco, pre de una parte, n’ar essiste dificultatea de a legă acestu cuventu de una radecina romanica anumita, si pre de alt’a n’amu sci, câtu unii erudiţi străini, cari au bun’a voientia de a se occupâ de limb’a nostra, tendu a dă vorbeloru cel-loru mai neindoiosu romanice una ori^ gine străină. Asiă, de essemplu, erudi-tulu slavistu Miklosich impinge acesta tendentia peno acollo, in câtu pretende co verbulu nostru versare ar fi impru-mutatu de la Albanesi, fora se ne pro-bedie, dăco si Italianii versare, si Fran-cesii verser, de acea-asi insemnare cu allu nostru versare, totu de la Albanesi l’au imprumutatu. Dăco dăro ni se contesta parti de patrimoniu asiă de necontestabili ca versare, ce are se fia de altele mai suppuse contestationei, ca bagare? De assemenea menţionatulu erudiţii contesta Româniloru si da Albanesiloru vorbe ca affunău, bradu, bruma, venenu, aşchia, etc., precandu este invederatu, co aceste-a nu su de câtu latinescele : fun(lus, bratns, bruma, venenum, astula, care la Români a cautatu se devină ascla, asclia, aşchia, casivetulns, vechj, vecliu, vechiu = ital. vechio. Inco una data, dăco pentru invetiatii străini deplen’a lumina este, in respectulu Româniloru, intunerecu, ce are se fia feellu mai micu norisioru, ce ar plană preste essisfen-ti’a si limb’a nostra?—D-lu Michlo sicii affirma, co vorb’a nostra bagare ar veni d'in cea albanesca bai?=fero=r pertu, ducu; dăro cuventele trasse si d’in istoria, si d’in form’â vorbei, si d’in intellessulu ei, cuventele numerose si ponderose, cari milita in contr’a supposetionei D-liii Mi-klosicb, leintellege, credemu, siDomni’a sea; si prin urmare va concede co ety-'mologi’a sea fiendu cellu mai pucinu incerta, ne da dreptulu a caută originea vorbei bagare aiurea decâtu in albane-sculu bal?. — Dăco ne amu luă numai dupo form’a cuventului, amu merge de a dreptulu laispaniculu ba?a=legătură, acia de legatu unu manuchiu, d’in care
si verbulu bagar. Dăro ispan. baga este, cumu se vede, de acea-asi origine cu baga d’ih latinitatea bassa, care a datu bagagiu, (vediacăsta vorba). Admittendu acăsta presuppunere, ar remană se se es-ţ plice, de ce s'aperdutu d’inlimb’a nostra primitivulu baga, si s’a pastratu numai derivatulu bagare, fora se mai adaugemu co intellessulu vorbei ispanice nu acco-pere pre allu cellei române. Este adde-veratu Co vorb’a ispaîi. basrar se afla si in limb'a francesca, sub form’a bagner, si cu intellessulu de a inseriă, a infiră intellessu, care se appropia de allu lui bagare allu nostru. Francesii deriva ba-gner d’in bagiie=annellu, torta, sibnene d’in latin, baca sau bacca = b6ba, boba de margaritariu sau de alta nestimata, annellucuuna boba de nestimata. Dăro si in acăsta supposetione remane diffi-cultatatea de a se esplecă cumu de nu se păstră pţimitivulu baci sau baga, d’in care s’ar fi formatu apoi bagare, fora se mai adaugemu, co francesculu bagne, ar potă forte bene veni d’ib acea-asi fontana ca si ispaniculu baara, adeco d’in germaniculu bag, care venitu de da ble-gen = incovoiare, ar insemnâ si torta, anneJlu.—Se ne incercâmu dăro a caută pentru bagare una alta etymologia. care se- satisfaca mai bene cerentieloru si de forma si de intellessu. Xuandu dăro in considerare celle mai insemnate momente alle cestionei, noi credemu ca forte probabile, co bagare deriva d’in latine-sculu paneere, mai simplu pag-ere, grec. mfrvojju (aoristu hrdŢrjv), cu insemna-rile: a infige, a indesă, a stabili, a pune. D’in acestu intellessu allu verbuluilatinu esse for+e naturale si usioru intellessulu generale allu verbului romanescu bagare, si prin urmare de partea logica nu este neci una difficultate. Se considerâmu dero partea formale a vorbei. Si mai antaniu, co d’in verbe terminate la infinitivul cu ere, atâtu Latinulu, câtu si Ro-mânulu potu formă alte verbe terminate cu are, este ceva forte conposcutu: d’in dieerc, şedere, etc., se formedia, in lati-nesce, dicare, sedare; asiă si in foma-nesce as-sediare, scapareetc., comparate cil şedere, incapere. In poterea acestui
www.dacoromanica.ro
BAG
BAI.
4S
processu d’in pagere Eomânulu a potutu formă, pagare. Bemane acumu a esplecâ trecerea lui p in b. Legea lui Grimm, de substitutionea consonantiloru, se ap-plica na numai de la nna limba la alfa de acea-asi familia, ci ci la acea-asi limba in diferitele epoee alle vietiei selle, de si in unele limbe cu mai pucina rigore decâtuin alfa. De ce dero togmailimb’a nostra, asiâ de betrana, ar face una es-ceptione de la acâsta lege? De ce in po-terea acestei lege, in latinesce, acea-asi vorba ar fi trecutu prin tota scar’a la-bialiloru, incâtu se appara si cu p, si cu f, si cu b, cumu: pario.=producu, născu; fero=ducu, si (bero)in suln-ber=por-tatoriu sau adducutoriu de salute ? Si de ce si in limb’a româna labialea d’in acea-asi vorba se nu fia potutu percurre macariu unele d’in gradele acellei-asi scara, incâtu se appara cu.p inpagnnu, cu b in bagare? Co paganus, de unde allu nostrupaganu, deriva totu d’in pan-ger esaupagere. demonstra nu numai grec. rccqioe = stabilitu, assiediatu undeva, dâro si locuri d’in autorii latini, in cari milites, ca nestabili se oppunu la pa-gani, ca stabili intr’unu locu sau com-muna. Numai prin creatinismu a trecutu voţb’a si la însemnarea, ce are astadi si in limb’a nostra. Asiâ dero si form’a si intellessulu făcu probabile etymolo-gi’a, ce noi propunemu. Totuşi, spre a, confirmă si mai multu acâsta probabilitate si a ne appropiâ, câtu se pOte in assemeni materie, de certitudine,'tra-ge’mu luarea a mente inco asupr’a unei impregiurare forte importante. Se scie co limb’a nostra evita, precâtu se pote, ambiguităţile de intellessu, ce s’aru nasce d’in assemenarea formeloru de es-pressioni. Hei bene, vorb’a1 paugnre= spurcatione, nu are si nu pote, credemu, avă alta origine deqâtu totu verbulu pangere sau pagere, cate a datu si pa-ganns=j3«pam«. Ce s’a intemplatud^ro? Dupo introducerea creştinismului, Bo-mânulu applecandu vorb’a paganu la idolatri, si apoi la toti câti-nu erau creştini, cumu si la toti câţi sunt spurcaţi in intellessu religiosu, a applicatu si vorb’a pagare sau pangare, la totu ce
este spurcatu, dero pastrandu in conscien-ti’a sea deKomanuintellessulu originariu allu lui pagare sau pangare, ca se de-stinga celle de destinsu, si se evite ambiguitatea, a cautatu se dee vorbei, in intellessulu seu originariu, form’a bagare.
   2. BAGABE, s. f., d’in verbulu precedente bagare, cu tote însemnările a-cestui-a.
   BAGATELLA, s. f., (franc, basratelle, ital. bagatella, isp. bagatela), micu lucru, nemicu, secătură; — neologismu, de care ne potemu scuti, de ore ce nu se connosce originea lui, si de ore ce potemu se lu supplenimu cu espressioni viue si curatu romanesci.            •
   BAGATOBIU, s. adj., care baga.
   BAGATUBA; s. f., d’in bagare, cu celle mai multe d’in însemnările ace-stui-a, si mai multu inco : 1, înfundătură, 2. dinu de vestimentu.
   BAGÂU? s. m., vorba care nu s’a af-flatu de câtu in dictionariulu Eaoul, es-plecatu prin franc, culot si chique, fora se se elucide de ce culot sau ehlqne este vorb’a; — ca venitu d’in bagare, si dupo form’a sea, ar insemnâ ceva cu carebagănm sau pre unde bagămu; dero ce a nume P
   BAIA, balnenm, (ital, bagno, ispan. bano, franc, bain); — 1. vasu de lemnu sau de metallu, in care si lă ceneva cor-pulu intregu sau una parte a corpului constructione, casa, incapere, care serve la imbaiare;—si deaci: scăldare, lare sau spellaţe pre corpulu intregu sau pre una parte a corpului; —ap’a d’in baia, in care se scalda cineva: infia-care di făcu una baiain riu; baia rece, baia qalda, baiaăepe-tiare, baia de seduiu, baia de aboru; baia mddllica, baia sulfurosa, etc.; plur. baie sau bai, se dice in speciale de locurile cu fonti de ape curate sau metallice, unde, in tempulu verei mai allessu, mergu omeni mulţi spre a face băi pentru ven-decarea de diverse nepotentie. —2 Locu d’in care se scotu metalle, fodinasau fossa de metalle, fodinn, (franc. mine). —E-rudituluslavistuMiklosich da acesta vorba si derivatele ei ca intrâte in limb’a româna d’in limb’a slava, producundu, pre lângă alte vorbe, si cea d’in latinitatea mediabauna=rspecia decestasaucosiude
www.dacoromanica.ro
44
BAI.
BAI.
nuelle, si adaugundu, co in romanesce, ca sl in limbele slavice, magiara, alba-nesa, etc., vorb’a baia, ca si lat. banna, ar fi venitu d’in german. wanne=cosiu de nuelle pentru venturatu grane, si vasu ce serve la imbaiatu si alte lipse. Noi credemu co neci istori’a, neci form’a si intellessulu vorbei nu permittu asseme-ne etimologia. Dupo istoria, vechii Romani, a caroru occupatione de predilec-tione erâ agricultur’a, nu voru fi astep-tatu de certu peno se essa Germanii d’in selbele loru, ca se vina se-i invetie a face una venturatore de grane, vannns, cu care germ. vranne coincide si in forma si in intelle8su; si prin urmare este mai multu de câtu probabile, co Germanii voru fi impromutatu wanne d’in lati-nesculu vannns. Apoi insasi vorb’a d’in latinitatea media, banna, se afla si in latinitatea vechia, sub forma de benna = cosiu de carrutia impletitu d’in nuelle, vorba de origine gallica sau celtica, care se afla si in francesce cu amendoue formele : banne si benne, applecate amendoue camulaacelle-asiintellessuri. Deco dero amu avâ in limb’a nostra vorbe d’in bnnna sau benna, elle aru fi venitu nu d’in german’a sau slav’a, ci de a drep-tulu d’in latin’a sau gallic’a; form’a inse si intellessulu vorbei baia nu ne lassa se ua legilmu de banna sau benna; numai banitia s’aru pote referi la asseme-nea radecina. Câtu pentru cuventulu baia, ellu vine de certu de acollo, de unde l’an si celle alte limbe romanice, si de la cari apoi l’au imprumutatu si slavii, de la latin, balneum sau balnea, grec. (3a-Xaveîov. Cuventulu latinescu are, pre lângă celle doue forme date mai susu, inco alte doue : balineum si balinea, mai appropiate de form’a grecâsca: paXavetov. D’in aceste d’in urma au essitu, prin suppressionea lui i, formele: balneum, balnea. Fiendu co limbelorU romanice, ca sllimbeilatineţn genere, nu le este naturale combinationea de sunete In, (vedi in glossariu articlulu asupr’a cuventului arinu); de acea-a, prin suppressionea lui l d'in aintea lui n, a cautatu se se for-medie, d’in balneum, in celle alte limbe romanice : italice bagno=banio, ispan.
bano=banio, franc, bain; âro d’in balnea in romanesce: bania, d’in care n a peritu, ca sl d’in mâia—mania, calcâiu —calcaniu, etc.; dâro acâsta suppressio-ne nu este generale, ci se practica numai intre unii Români, pre candu alţii pronunţia cu n. In forma asiâ dâro, ,ca si in intellessu, cuventulu bania sau baia corresponde pre deplinu cellui latinu, si nu se intellege de ce, chiaru in contr’a istoriei, s’ar cautâ aiurea originea lui, si nu mai bene la acei-a, la cari usulu baieloru ajunsesse asiâ de commune si necessariu ca sl usulu panei. Sengur’a obiectione de forma, ce s’ar pot6 face contr’a parerei, ce noi sustinemu, ar fi co a inaintp de n ar fi cautatu, câ de regula, se se pronunţie forte obscuru; inse cuvente de necontestata si necontestabile romanitate, cumu de essemplu, anu sau annu ~ annus, pastredia, prin es-ceptione, pre a claru inaintea lui n (vedi in dictionariu littei^’a a). Pentru acâsta difficultate de forma, saupentru co form’a baie este, literale vorbindu, mai appro-piatu de latinesculu bai», invetiatulu Diez este de părere, co d’in acestu d’in urma cuventu latinu ar fi essitu cellu romanescu. Inse mai antaniu cuventulu romanescu baia, sau cumu lu scrie men-tionatulu invetiatu, bae, nu este, dupo cumu crede densulu, unu pluraririu fe-mininu; apoi cuventulu latinu bai» nu este de câtu numele propriu Bai», sau Baj», cetate in Campani’a, stituata pre termulu marei, si forte visitata de Romani pentru formos’a ei posetione, cumu si pentru baiele calde, nume care, prin metafora, generalisandu-se, s’a apple-catu de unii scriptori si la alte locuri cu baie, dâro care nu credemu se se fia popularisatu peno acollo, incâtu se fia trecutu si la Români cu acesta insemnare, fora se mai adaugemu, co acâsta suppo-setione nu espleca form’a cu n, cumu se aude in gur’a unei pa^-te de Români. Asiâ dâro form’a curata a cuventului, asiâ cumu se cade se intre in dictiona-riulu limbei, este bania =baia, si derivatele : baniare — baiare, imbaniare = imbaiare, baniariu—baiariu (sau baia-siu), baniescuzzbaiescu, etc.
www.dacoromanica.ro
BAI.
BAI.
45
  BAIADERU, s. m., pl.-e, facia sau velu de metasse, ce feminele punu si porta pre umeri.
  BAT AR ACTJ, vedi bairam.
  BATARE, baiediu, sic baire, baiesm, v., lavare, in balneum deinittere, franc, baigner; fodinam colere; nutricare, in-fantem nutrire sau educare.—1 .Ca trans-itivu: a), a lâ, a spellâ, a scaldâ, a bagâ in baia, a imbaiâ: bunicele baiedia copiii; ne baiămu, câtu mai ăesu potemu; me manca pellea, co de multu nu rn’cm bar iatu;—b). a dâ titia unui copillu, a l’in-grigf, a lu cresce, a lu preveghiâ: nu ti batejocu de cea ce te a baiatu; — 2. Câ intransitivu : a fi baiasiu, a lucrâ câ baiasiu, mai allessu la una baia de me-talle, a cautâ si scote metalle d’in una baia. — Amendoue formele, baiare ca si baire, pre câtu scimu, nu suntconnoscute intre Românii d’in Romani’a libera, cari făcu mai multu usu de form’a compusa im-baiare, de câtu cuintellessulu restrinsude sub 1. a; âro la Românii de preste Car-pati, cari paruafaceusudeamendouefor-mele, bairesxs mai multu intellessulude sub 2., si numai baiare se appleca in tote insemnarile date, dâro mai allessu in inr semnarea de allaptare si inyrigire aunuî copillu. V ine acumu intr ebar e,dâco cuven-tulu baiare sau baire, se trage, in tote insemnarile, d’in un’a si acea-asi origine, adeco d’in vorb’a baia. De partea formei nemica nu se oppune la acâstapresuppune-re; de partea intellesului inco nu pare a se redicâ neci cu una pedeca, de ore ce insem-narea cea mai departata de intellessulu cuventului baia, adeco insemnarea allaptare si crescere a unui copillu, se pote usioru reduce la cea de baia si imbaiare, scaldarea copilluluifiendu un’a d’in celle mai insemnate operationi alle cellei ce allapta, ingrigqsce si cresce unu copillu. Totuşi acâsta etimologia nu esclude pre cea data de invetiatulu Diez, care lâga cuventulu nostru baiare, cu insemnarea de crescere, de acea-asi rădăcină cu ital. bailo si balio, fem. balia, ispan. ba]le, vecbiu franc, b nil, =crescutoriu, ingri-gitoriu, gubernatoriu, deregutoriu, etc., sianume d’inlatinesculu bajulus=porta-toriu cu spinarea sau cu braciulu, care
in latinitatea mai noua are dejâ si insemnarea, de tata care cresce unu copillu. D’in bajulus s’a formatu baj’lus, bailus, apoi bailo,balio, balia, baliare, initalia-nesce, âro in romanesce: (bailu, baliu), baliare, sau, prin suppressione lui l, ca in malliu=mam=malleus, baiare. Dupo a-câsta părere asiâ dâro baiare, in insemnarea de crescere, ar avâ ca intellessu ori-ginariu: a portă in bracie, in genere, âro in specie : a portă in bracie unu copillu, si de aci: a l’cdlaptă, a lu cresce, intogmai ca sf ital. allevare, franc, fcle* yer=luare, redicare, portare, crescere; de unde apoi si baiatu, analogu cu ital. allievo, franc. 61feve=:copillu ce se cresce sau educa. — Dupo acâsta etimologia cauta dâro se scriemu, baiare si derivatele in doue moduri : de una parte baliare = crescere, allaptare; de alta parte baniare=imbaniare=sca,ld&re, lare.— D’in form’a bailu=b&ilo ital.., a potutu nasce, prin strămutarea lui l in r, ca in scire=sale, si vorb’a bairu—baira saa baiera, ce se porta la gutu, (vedi baiera in dictionariu).
   BALARIU, mai pucinu bene: baieriu, baiasiu si baiesiu, s. m., (vedi baia), s. m., baluearius, metallicus;— 1. pentru baia de scaldatu: a), cellu ce are sau possede unu stabilimentu de baie, —
b). cellu ce ingrigesce unu stabilimentu de baie; — c). cellu ce serve (a baie.— 2. Pentru baia demetalle: a), possessoriu de una baia de metalle; — 6). lucratoriu la una baia'de metalle..
   BAIASIU, vedi baiariu.
   BAIATIASIU, vedi baiatellu, numai cu insemnare de sub 1.
   BAIATELLU, s. m., deminutivu d’in baiatu, l.,in intellessu propriu: are unu baiatellu formosu ca unu angerellu; — 2.inintellessumetaforicu,cu espressione de desmerdare, in locu de amatu : de candu te ai dussu, baiatelle, n’amu mai pusu Ig, gutu margdle.
   BAIATIOIU, s. m., forma augmentativa d’in baiatu : baiatu mare, se dice mai allessu in despretiu: baiatioiloru se le tai nasulu, co apoi se pre intenău; unu baiatioiuca tenenu s’ammesteca cu baia-tii; frate-teu e baiatu, ba baiatioiu.
www.dacoromanica.ro
46
BAT.
BAL.
   BAIATORIA, s. f., (vedi baiare). cea ce a,llapta sau cresce unu copillu, nu-trice, bona, etc.           -
   BAIATU, s. m., f.-baiata; pner, pnel-laj — proprie particiu passivu d’in baiare: 1. copillu ce are inco lipse de ingri-gireaplena desollicitudine a cuiva: născători'a unui baiatu e detoria se lu nu-tresca cu laptele seu; baiatii tei sejoca cu ai mei in curte; ai copii? am si eu unu baiaiusiunabaiatapnebaiatecucuiate.— 2. In intellessu mai largu se dice si la omeni mari, mai teneri sau mai mici ca noi: săriţi, baiati; daţi, baiati, de focu; asculta-me pre mene, baiate; baiatii noştri dormu, si nu se scolia seinjuge boii;— mai allessu in insemnare de subordi-natu, argatu, etc.: seceraţi, baiati, cu anima; toti baiatii de la oui mi aufugitu; baiatulu meu din casa m’a furatu si m’a despoiatu. — 3. Ip opposetione cu feta, ca franc, gprţon cu fille, destinge sessulu copiiloru : baiatu a nascutu soruta ? ba feta; baiati ai sau fete? si baiati si fete; baiatii, nu fetele, sejoca cu mincea.
   BAIERE, vedi baiare.
   BAIERIU, vedi baiariu.
   BAIESCE, adv. (vedi baiescu), metal-lloornm inorp, (franc, h la man!6re d’nn mineur); ca unu baiariu.
   BAIESCU, adj. (vedi baia), ce se at-tenge de una baia de metalle; metalli-cns, metallarins.
   BAIESIU, vedi baiariu.
   BAIETELLU, baietoria, baietu, etc.; forme mai pucinu correcte in locu de : baiatellu, baiatu, etc.
   BAIORA, s. f., deminutivu d’in baia: baia mica.
   BAIOSU. adj. .(baia), plenu de baie cu metalle, plenu de metalle, metal-losu, metalifer.
   BAIRACU, sibaiaracu,s.m., flamura, st6gu.
   BAIRAMU, a. m.j vorba turcesca : serbatore, cu care musulmanii termina ramadanulu sau ajunulu loru.
   BAIRE, vedi baiare.
   BAIU* s. m., pl.-wri, anxietas, crnx, crnclatus, trlbulatlo; inolestia, lai)or, morbns; — vorba de origine slavica, data de dictionariulu de Buda, d6ro cu
totulu neconnoscuta d’incoce de Carpati, cu insemnarile : 1. supperare mare, întristare nespusa, necasu; — 2. pesu, nevoia, lipse; — 3. lucru, negotiu, occu-patione; — 4. lupta, processu, c^rta; — 5. morbu, sufferentia, dorere.
   BAJENARIRE si bejanarire, v., d’in bajanariu: q fi. bajanariu, ase duce sau veni d’in unu locu in altulu. .
   BAJENARIU si bejanariu, s. m., vorba slavica : fugariu, veneticu, cellu ce d'in unu locu fuge in altulu, emigrante, immigrante.
   BAJENIA si bejania, s. f., vorba slavica, fuga d’in locu in altulu, emigra-tione.
• BALA, vedi balla, si băile.
   BALABANIRE, v., datu in dictionariulu lui Raoul sub form’a balăbunire, cu insemnarile de bavarder=flecarire, sisbtonrner etse retonrner dans sonlit sans ponvolr dormlr = a se invertl in patu*fora a pot6 dormi; si derivatu, dupo acellu-asi autoriu d’in unu verbu russe-scu; noi inse nu connoscemu acesta vorba de câtu sub form’a balabanire, si a nume reflessivu : a se bălăbăni; cu insemna-rea de a se luptă cu ceva mare si greu, a se luptâ cu ceva mai presusu de poterile selle: copillulu se balabaniâ cu unu petroiu de cinci occâ. — Acellu-asi dic-tionariu da si formele : balăbunitoriu si balabunu, cu insemnare de flecariu, secu, ce noi neci amu aflatu neci auditu altu undeva. Câtu pentru etymologi’a vorbei in insemnarea, ce connoscemu si noi, adeco de luptare cu ceva greu, noi credemu co balabanire sta in relatione cu bolovanii, (vedi acesta vorba).
   BALABUSTA, (cu a claru in syllabe-le ba si la), s. f., socia unui judanu, se dice mai allessu in risu.
   BALACARIA, ş. f., vedi balacarire si balacaritura.
  BALACARIRE, bălacarcscu,\., (scrissa in dictionarulu de Buda belicăiHre si be-locarire, si in dictionariulu lui Polizu balicarire), maculare, conspnrcare, spurce vel obscene loqnl, rostro coenum agitare, stercorare. — Pre câtu scimu noi d’in câte amu auditu d’in gur’a poporului, acestu verbu ca si cellu mai de la
www.dacoromanica.ro
BAL.
47
văile, bălăcire, insămna : 1. a amblâ cu I man'a sau cu ciocul i pria apa. si mai al- ' lessu prin apa necurata si tenosa, prin tgna, prin noroiu: vecii cumu raticle balui I caretscuprin lacu; nu lassâ cpppWulu se ' balacaresca m Cof’a cu apa.—2. Inse in diversele dictiouarie occurre si cu alte in-semnari, si a nume: a), in allu lui Folizu: a implă de necuratie, a spurcă sau mer-dari, a cofuri, a ballegâ sau a accoperi cu ballegariu. — b). in allu lui Hanul si cellu de Buda : a vorbi vorbe spurcate si neruşinate, a in jură, a Spune măscări; — c). in allu lui Barcianu: a flecari, a limbuţi, a spune secature. — E-tymologi’a datadedictionariulu de Buda, adico ital< baloccare=:a face sepetreca cu secature, ca si cea produssa de Maottl, adeco russesculu BaaarypiTi=glumire, ridere, nu responde in forma, si cu a-tâtu mai pucinu in intiellessu, cu allu nostru balacarirc sau balicarire. Noi credemu, co acestu cuventu sta in legătură de cumnatia cu bale si balega, (vedi mai diosu aceste doue vorbe), si co prin urmare este derivatu d’in baligare sau baligariu, ca si frigarire, sau cântărire d’in frigare, smcantariu, siinsemnapro-prie : o balegă, a imple de bălegare sau si de bale. Tote insemnarile cuventului se incadra deplenu in acestu intellessu etymologicu; numai insemnarea de fle-carire pare a face orecare difficultate, inse si acăsta greutate dispare, indata ce ne vomu cugetă, co si franc. bavarder=fle-carire deriva totu d’in bave == bale, de unde apoi si balega, cumu avemu se ve-demu in articlele despre balega si bale.' Dupo acăsta etymologia form’a cea mai correcta in scrissu este : balicarire sau balecarire, si prin urmare si a derivate-loru balecarîa sau balicaria, balecaritu-ra, etc.
  BALACARITURA si balacaria, s. f., (vedi balacarire), actione de a balneari fapta sau dissa spurcata si rusinosa; — cu tote co balacaria, dupo forma (vedi suffissu ia), ar caută se insemne in speciale : locu undeceneva balacaresce, sau, multa si mare balacitura.
  BĂLĂCIRE, (de la bale, ca si balecarire, -ei prin urmare correctu in serissu ;
BAL.
balecire), v., cu insemnarea de' sub 1, a lui balacarire : raticle balacescuiri*lacu; cogilhdu balucesce in apa; nu beţi ap’a d’in pacariu, ci numai vejocati si bălăciţi in ea; se fii vedutu cumu baiatulu se jocâ si baladă in albia, candu Fam scaldatu.
   BALACITURA, s. f., (veăibalacire), actione de a bălăci.
   BALADA, vedi ballata in dictionariu.
   BALAIORU, in locu de balanioru, adj., deminutivu d'in balaiu, balaniu : 1. camu balanu, 2. placutu prin faci’a sea balana; — 3. ca substantivu cu intellessu resfaeiatoriu, in femininu mai al-lessu, balaior’a: a), vacca balana, b). iubitu mai vertosu balanu, f. muliere sau făta balana.
' BALAIRE, v., vorba aflata numai in dictionariulu lui Raoul, cu însemnare de grondcr = mustrare, bougronner = mustrare cu bombanitura.
   BALAIU, adj., prin supressionea lui n, in locu de balaniu, una specia de deminutivu d'in balanu : apprope de balanu ; — balai’a, s. f., vacca apprope balana sau alba;—proverb : a intercatu Jo-lai’a — nu mai sunt medie de traiu, nu mai e de unde se se dă indestullare pem tru ceva.
   BALALaIRE, v., sub acăsta forma in dictionariulu lui Baoul, ăro pre câtu noi amu auditu d'in viulu graiu allu unoru-a, bananaire; huo et illuc jactarl, franc, brimbaler,—a mişcă intr’una parte si intr’alt’a, a clatină, a agită, a legănă , se dice mai allessu de clopote si de corpu : te bananaesei asia d’in capu si d’in mane; tine-ti capulu si nu lu totu bananai; vedi cumu bananaescu clopotele. — Nu se pote crede ca acestu cuventu se vina d'in russesculu BaaaaaiKa = instrumentu de cantu cu doue sau trei corde; ci e mai probabile, co se trage d’in balotau (cu a claru in tote sylla-bele), una specia de onomatopeia, prin care se espreme leganatulu si sunatulu clopoteloru. Dş altamentrelea compara si ital. ballicare, vechiu franc, balloj er* = a se mişcă in co<?e si in collo, ispan. abalear = Venturare < care pote veni di’n ballare = saltare.
www.dacoromanica.ro
48
BAL.
BAL.
   1.   BALALAU, (cu a claru in tote syl-labele), vedi balalaire.
   2.   BALALAU, (cu a obscuru in tote syllabele), s. m., care balalaiesce, si de aci: care si perde tempulu cu nemicuri, unu perde-vlra, unu bate-poduri.
   BALAMA, s. f., pl.-balamale, vorba turcâsca: douebuccati de ferru, ce se im-bucca un’a cu alt’a, commissura, inchia-iatura, juntura de ferru, franc, cliarniferc.
   BALAMUCU, s. m., casa de nebuni;— ca si balamutu?
   BALAMUTU, adj., vorba slavica, ap-prope neconnoscuta intre Românii de d’in-coce de Carpati: fatuus, prostu, secu, nebunu, tontu, carui-a abia scoţi vorb’a.
   BAL ANCIA, s. f., (franc, balance), cumpena de cantaritu, neologismu, care, d& si se afla dejâ si in latinitatea bassa sub formele balanţa, balancea, etc., dâro ca corruptu d’in bllanx=bis, de doue ori, si lanx=tassa, talleru sau tava, este mai bene a se respinge, si a se adoptă for-m’a mai originaria bilance, si prin urmare si dirivate : Ulaneiare in locu de balanciare, cumu s’a si adoptatu bene bilaneiu, si nu corruptu balandu.
   BALANCIARE, v. (vedi balancia), (franc. balancer=cumpenire), cântărire, legănare, etc.
   BALANELLU, adj., deminutivu d’in balanu.
   BALANIORU, d’in balanu, vedi ba-laioru, in care n s’a suppressu, si de acea-a e mai pucinu correctu ca bala-nioru.
   BALANIU, d’in balanu, vedi balaiu, in care n a cadutu, si prin urmare este mai pucinu correctu ca balaniu.
  BALANU, adj., flavus, (franc, blond), de colore intre albu si galbinu, intre albu si auriu, se dice mai vertosu de facia si de peru : raru se afla otnu balanu cu ochii negri, coci omenii bălani au, de regula, ochi albaştri; cine e balanu, nu e ochiesiu; uno-ru-a plăcu bălanele, altoru-a âchiesiele. Ca substantivu, balanu, nume de bou sau de callu cu perulu apprope albu.— La Macedoromâni baliu se dice de una animale cu peri albi in frunte.—Cuven-tulu se afla ddro in gur’a Româniloru d’in tote părţile, unulu d’in semnele ce
denota origine romanica. Cu tote acestea eruditulu slavistu Miklosich, refere cu-ventulu romanescu la vechiulu slavicu Bbî’B = albu, si adauge ca venitu d’in acea-asi radecina si noulu slavicu beliţi, care se dice totu asiâ si in bulgaresce, si d’in care ar veni romanesculu beTlire. Cellu d’in urma cuventu e connoscutu cu însemnarea de albire, si a nume albire a paudiei, mai numai intre Macedoromâni âro la Dacoromâni nu e, precâtu scimu, luatu cu acestu intellessu, ci numai cu cellu de luare a pellei sau scortiei; si fiindu-co acdsta d’in urma însemnare nu se p<5te usioru trage d’in cea de albire, de acea-a aiurea de câtu in b4x»—albu cauta se cercâmu originea cuventului in acdsta însemnare. Intellessulu duce de sene la^;eZZe=pellis, cu atâtu mai multu co locutionea neindoiosa, a luă pellea, este identica in intellessu cu bellire. Greutăţile s’aru potâ redicâ numai de partea formei, obiectandu-se, co trecerea lui p in b nu este normale inlimb’aromanesca, si co l inainte de i ar fi cautatu se dis-» para; nu este inse mai pucinu addeveratu, co limb’a romanesca, ca si tote celle alte limbe, si inco mai multu ca vericare alt’a, ca se evite ambiguitatea in espres-sione, se abbate de la legile fonetice celle mai bene stabilite. In limb’a latina es-siste unu participiu pellltus=coperitu cu pelle, d’in unu verbu pellire, care nu se afla in autorii classici, dâro care a potutu essiste in gur’a poporului cu in-semnarea de a accoperi cu pelle, cumu si cu cea de a luă pellea cuiva, ca pilare =a smulge perulu, si in genere, a des-poiâ. Atâtu ca se evite acesta ambiguitate de intellessu, câtu si ca se nu confunda pellire sub form’a peire, cumU ar cautâ se fia dupo legile fonetice alle lim-bei, cu cellu âltu peire in locu de perire, Românulu a cautatu se tenda la form'a belire sau bellire. Cuventulu bellire pare co se afla cu acea-asi insemnare in gur’a to-tor'u Româniloru de la termurele Adria-tece peno la fontânele Tissei; siacestu-a este, cumu s’a dissu si mai susu, unu caracteriu de inalta vechime si, peno la uuu puntu, si de origine romanica. Asiâ dâro nu numai nu este de credutu, co
www.dacoromanica.ro
BAL.
BAL.
Romanii ar fl impromutatu acestu cu-ventu de la Slavi, ei e cu. ipultu mai probabile, co Slavii noui, cumu si Bulgarii , au trassu allu seu beliţi d^’in fon-tan’a romanica pelles, d’in care au essitu si ungar, bdlleni, german, fell. Dâco acâsta etimologia n’ar fl indestullu de' fericita, incâtu pe fia approbata de eru-ditulu slavistu, credemu, co va copcede cellu pucinu, co Romanii au cuventulu loru belire de la Traci reconnoscuti de domni’a sea ca străbuni ai noştri. In limb’a macedonica essistea, in adeveru, cuventulu, iteXa sau ŢcsXXa = scortia, pelle. Yericumu inse, inco una data noi nu intellegemu cumu albire ar potb se treca la insemnarea de belire, afora numai dbco prin metafore, un’a mai for-tiata ca alfa, amu presuppune, co cuventulu albii s’a luatu mai antaniu in in-semnarşa de colore in genere, si apoi de aci a trecutu la insemnarile de facia, superfacia, si in fine pelle; si in acesta supposetion&inse cuventulu iteXXoc=ve-netu, latin, pullus ;= de facia inchiSa, paliidu.s=rpallidu, care sta intre albu si galbenu, etc., desemnandu tote colori mai multu sau mai pucinu nedecise, cumu e si faci’a pellei, a pellei omenesci mai allessu, stau mai apropre de jreXXa =pellis=pelle, de câtu slaviculu stat. Mai aprope de acestu cuventu slavicii .pare a stâ, cu insemnarea sea, vorb’a belire, sub alta forma, adeco Mire, in care b se aude, ca si in albi, corbi, etc., la unii românii cu g, adeco ghUire^za, si derege faci’a, a se face formosu. Pupo forma usioru ar fl cineva tentatu a dîce, co cuventulu romanescu bilire ar veni d’in slaviculu stai, cu atâtu mai vertosu, co in limb’a slavica d’in acea-asi vorba s’a formatu sfiao, russesee ntnnao = ce-rnbsa—sulimartu, numitu altu felu si albu de Spâni’a. D£ro in ronlanesce a se bili nu va se dica numai a &i da pre facia cu albu, ei si cu rosiu, si chiaru cu negru pre sprencene; scurtu a se bili va se dica a si face faci’a formosa, a se drege, de unde si mate i’a de a si infor-mosetiâfaci’asechiam turessw, nu numai bilela sau ghilela, vorba care, ca acrela si altele, pote av6 numai suffissu sla-
49
vicu, fora se fia si de origine slavica. Si in adeveru fiendu co intellessulu cu-ventului slavicu nu accopere bene, cumu •se vede d’in esplecari, intellessulu cu-ventului romanescu; de acea-a credemu, co si bilire nu este formatu d’in slaviculu Btai, ci d’in una radecina romanica, si anume d’in latin, bellus = forMosellu, amabile, gratiosu, ital.bello, franc, bel si beau, cu atâtu mai multu co franc. Se faire belle=a se bili, pi ital. belleto = ăressu sau bilela, bilitura. Vocalea es’a stramu-tatu in i ca si in bine in locu de bene, care bste de un’a si acea-asi radecina cubellus =benulns, de unde apoi ben’lus si bellus. Acbsta d’in urma consideratione confirma parerea, ce noiavemu, co neci balanu nu vine d’in slaviculu stio, ci totu d’in ro-maniculu bellus, formatu asiâ ca si lungana d’in ZMw<7M=lonşus, bellu-bellanu; cu atâtu mai multu, co balanu, si mai allessu derivatele: balaioru,balanellu,etc., espremu conceptulu de albu mai vertosu de partea sea mesurata, gratiosa si formosa. Apoi precumu in latinesce candi-dus = albu, in espressionea : candidus et aureus homo = literale: omu albu si aui'eu, însemna formosu; asiâ prin unu processu jnversu, poporulu, care identifica formosulumalbulu, a applecatu forte naturale cuventulu bellanuz= formosu si la insemnarea de albu, inse unu albu mo-deratu si temperatu, âro nu albu in tota strălucirea sea, cumu ar insemnâ cuventulu slavicu bmb, ce vine d’in radecin’a sanscritica bha, grec. <pa=lucire, strălucire, luminare.
   BA1ARIA, s. f., de ordinariu usitatu in plur. bălărie si bălării, herb» luxu-riantes, erbe ce * crescu mari si dese : baga-te si te ascunde in ceste bălărie; abia poţi sirdbate prin aceste balairii. — De unde se vina acestu cuventu?
   BALASTU, s. m., germ. ballast, de unde si franc, lest, greutate ce se pune pre fundulu navei, ca se ua tina in eci-libriu; vorb’a Curatu romanica esaburra — saburra.
   BALA-DRU, s. m., drac o, prodigium, bellua, diabolus; — 1, sârpe de mărime prodigiosa, — 2. serpe si mai micu de colore auria, — 3. in scriptura: balena,
                             4
www.dacoromanica.ro
50
BAL.
BAL.
leviathanu, — 4. draculu, diabolulu,—
5. omu crudu, ce se nutresce d’in sudo-' rea altoru-a. — Se fia acesta vorba formata d’in bellua, care essiste in limba sub form’a de balla sau bella (Vedi in dictionariu vorb’a bella) ? Atunci ek s’a potutu formă d’in bella, ca si bouru d’in boit, sau, d’in caus’a colorei dominanţi in animalea ce Eomânii numescu balauru, s’au intrunitu cella doua vorbe : bella . si auru, intr’un’a compusa,'asiâ in câtu bellauru ar insemnâ proprie : animale de mărime prodigiosa si de bolore auria. Se fia balauru in relatione de Gumnatia cu balen’a, cellu mai mare animale ? Au pote se refere cumuva chiaru si la ită-Xcop, rcăXcopov, rcsXt&piov = monstru, pro-digiu, ceva nespusu de mare ? Atunci s’ar potâ ca vorb’a belaria se fia cumnata prin origine cu balauru? Scimu apoi co Pe-lasgii intitulâ rcăXtop pre cellu mai mare dieu, îeoc rcăXtop = Joue prâ mare, pre-cumu si latinii dau acellui-asi dieu ap-pellationea de maximus = prd marte, a- ' daugundu si cea de optlmns — prd bunu, Jupiter optimus maximus = Joue prâ bunu, prd mare. Scimu de assemenea, co balaurulu figură pre flamurele Daciloru, ca cellu mai mare protectoriu allu gen-tei. Eomânii inoo vedu in balauru de or-dinariu unu sepmu bunu tramessu de la Domnedieu si unu geniu bene facutoriu si protectoriu casei. D’in aceste d’in urma considerări n’ar potă resultâ ore, eo balauru ar insemnâ : mare, potente si bene facutoriu animale? luandu-se auru ce intra in formationea lui balauru, cu acea-asi insemnare, ce are aureus in e-spressionea : eaudidus et aureus = for-mosu si bunu. — Cuventulu merita de certu celle mai seridse investigationi.
    BALBOEE? f. si balboru, m<, xma planta, trollius europseus.
    BALCHÎZU, (pronunţ, balkîeu), adj., vorba turcesca connoscuta numai unoru-a d’in orasiani d’in Eomani’a libera: mare si grgssu, vorbiudu numai de omeni.
    BALCIU, s. m., forum, nundinte, îtal. Aera, franc, foire, tergu ce se face la e-poce fisse, înai allessupre la serbatori: msrcatu, feria.
    BALCO.NTJ, s. m., ital. balcone, franc.
balcon, — prominentia la una ferestra; —neologismupucinuadmissibile, de ore ce cuventulu nu este romanicii, ci ar fi mai bene a adopta romaniculu altanu, sau podiuzz: podium.
  BALE, sau băile f.pl., (seng. mai neau-ditu, se fia balla, bă sau baua?),saliva, ital. bavnj franc, bave, isp. baba;—umore vescosa ce de sene esse si curre d’in gura, si asiâ differe de seuipatu, care pote a nu fi vescosu si pre care cineva in adensu lu scote si 1’aiTunca d’in gura : nu sciu de ce copillubt, scote băile; ti curru ballele ca la copiifboulu cellu negru scote băile multe de câteva dîlle; -r- proverb: le curru ballele dupo mancari bune = le lassa gur’a apa, dorescu sau poftescu forte tare. — Co vorb’a romanesca băile, corresponde pre deplenu inintellessu cuisp. baba, ital. bava, franc; bave, nu maiincapeindouen-tia.; remane ddro se demostrkmu, co si in forma cuventulu romanescu este a-cellu-asi cu allu celloru alte-trei sorori. In addeveru precumu d’in bebere (vedi li-ter’a b. in Dictionariu) s’a facutu bevere, apoi beuere, si in celle d’in urma beere, si bere, a be; sau precumu d’in grave z=gravîs-e, s’a facutu antâniu graua, apoi graa, si in fine gră, de unde apoi plur. gralle; asiâ si d’in ispan. -baba, form'a cea mai curata dupo noi, s’a facutu antaniu, ca si in italianesce si fran-cesce, bava, apoi baua, si in fine baa, bă, de unde plur. băile. Cuventulu dâro nu a-trecutu, cumu pretende eruditulu Mi-Mosichj de la Şerbi la Eomani, ci acei-a au cautatu se l’imprumute de la acesti-a. Este addeveratu, co mentionatulu inve-tiatu marturesce, co cuventulu este de indoiosa origine; dâro nu mai pucinu e addeveratu, co tdta- romanitatea de la Carpati psno la Sierranevada, delaripele Dunărei de diosupenolaripele Tiberelui, dela Bucuresci peno la Parisi, nu a potutu invetjâ acestu cuventu de la Şerbi, cu atâtu mai multu co ellu lipsesce d’in celle alte limbe slavice. Pre longa aceste-a Guventulu de care este vorb’a nu se afla, in limbele romanice, ca in lim-b’a serbesca, senguratecu si ratecitu, ci in fia-care d’in elle a produssu una numerosa familia, noua proba, co cuven-
www.dacoromanica.ro
BAL.
BAL.
SI
tjilu este planta de terrenu romanica. Asiâ in italianesce : barare = a scote băile, bavoso=ballosu, baviera=fascia ce se pune la gura, bavaglio=servetu ce se pune la gutu copiiloru, ca se" le appere vestimentele deLalle, etc.; asiâ in ispa-nic’a : babear=a scote băile, babosa= melcu (ca ballosu), babieca=prostu si simplu (ca unu ballosu sau mucosu de copillu), etc.; asiâ infrancesce : baver =a scote bale, baveux=balloâu, si de aci, limbutu ca unu copillu ce vorbesce mereu si verdi si uscate, si mai allessu: bavard=limbutu, flecariu, bavarder=a limbuţi, etc. In romanesce cuventulu fu si mai fecundu : asiâ, afora de ballire, ballosu, imballare, a datu si unu adiectivu ballicu sau ballecu, sau, prin strămutarea Iui c in g, bălligu sau baUegu,. de unde apoi verbuluballegare, substantivulu balega, apoi balegariu, balegarire, baleca-rire (vedi mai susu balacarire, baladre), etc. Bălegare a potutu a se formâ si de a dreptulu, fora a presuppune unu adiectivu balecu sau balegu, intogmai ca si ferricare d’in ferru, sau fumegare d’in fumu, si apoi d’in verbulu bălegare a se trage substantivulu balega. Vericumu inse celle peno aci spusSe nu permittu a cautâ originea cuventului balega in limb’a serbesca, eumu face eruditulu Miklosich, cu tote co si aci marturesce, co vorb’a este de origine obscura. Obscuritate, dâco essimu d’in domeniulu limbeloru netf-latine, pote essisteî dâro e luminatu, ca diu’a, co cuventulu balega vine d’in băle, si precumu acestu-a, asiâ si acellu-a nu a potutu veni d’in sfirbesce in romanesce. Au pote iutellessulu se oppune a reduce balega la acea-asi ra-decina cu bale-? Dero de la băle, secre-tione pre gura, peno la balega, secretione pre siediutu, nu este de câtu unu passu, si poporulu, scimu co face salturi cu multu mai mari ca acestu-a in strămutarea cuventeloru de la unu intellessu la altulu. Dâro chiaru dâco essimu d’in sfer’a limbeloru romanice, ca se cercâmu originea cuventului fundamentale baba =bavaz=balle, se lassâmu, co pentru multe cuvente, ce nu aflâmu astadi in classicii latini, avemu probe, co au fostu
  in gur’a poporului romanu, apoi noi a-flâmu satisfactoria esplecarea data de invetiatulu Diez, care afla in cuventu una espressione naturale pentfu limbu-tirea unui prunca insocita ăe băile, espressione analoga cu grecescele: (3a(3st-Ceiv=a inganâ vorbe ca pruncii, a lim-buti, a gungurâ, Pa[3âxrj]ţ = limbutu, la cari se potu allaturâ^si latinescele: batburrns sau babulus=ispan. babieca= simplu si prostu ca unu copillu cu băile si casiu la gura.
    BALECARIRE si bălicarire, vedi 6a-lacarire,.
    BALECIRE si balicire, vedi baladre si balacărire.
    BALEGA si bălliga, plur. balege si ballegi, (vedi bale), timus, frâne, fleute; — escrementu de vite, mai vertosu de bou si de callu : lutulu de lepitu casele se călca si frementa cu balega ăe bou; baleg’a ăe callu nu e asiâ buna pentru acestu scopu; — metaforice : unu omu molie si lipsitu de verce fermitate de corpu sau de suffletu;—prin eufemismu: ballega de vita 6aWe^aia—scremente de omu.
    1.    BĂLEGARE si balligare, baligu, balligatu,\., (vedi bale), stercns emittere, franc, llenter,—de regula ca reflessivu: a se balegă, a si lapedâ baleg’a, a scote scremente, vorbindu de vite, si mai allessu de boi sau cai;—metaforice seap-pleca si la 6mu;—in intellessu spirituale î a se avilf, a se desonorâ cu vorbe spurcate si rusinose.
    2.    BĂLEGARE si balligare, s. f., (vedi bale), actionea de a se balegâ.
  ' 3. BĂLEGAREsiballigare,s.f.,sau6a-legariu si balligariu, s. m., (vedi balega), fimetnm, aceVvns sterooris, frâna fu-mier,^balega multa mestecată cu paie, pusa la unu locu, care, dupo ce putrede-sce, se pote applecâ sau la ingrasăia-rea agriloru sau la facere de focu, sub numire de tezecu.       '
    BALEGARIRE si bălligarire, baliga-rescu, v., ca venitu d’in balligare de sub 3., însemna: 1. a pune la unu locu multa balega si a forma unu balegariu; —2. a aşterne unu agru cu baligariu; *-3. aimplâ tare de balega, a ammestecâ
www.dacoromanica.ro
BAL.
BAL,
52
cu multa balegaj —r de unde metaforica : a înjuriâ cu vorbe proste si spurcate;—4; a scote multa balega, a se balegă preste mesura, luatu, in acestu intellessn, mai multu ca reflessivu, si vorbindu in speciale de boi sau cai, ddro applecandu-se si la omeni, Sau in intel-lessu materiale : a essi multu afora, a scote multe scremente; sau in intellessn ideale: a se avili si desonorâ cu fapte, si mai allessu vorbe spurcate si rusinose. (CompaTa balacarire, bale, etc.)..
   BALEdARIU sj baligariu, vedi bălegare sub-3.
   BALEj30SU si baligosu, adj. (vedi balega), stercorosus, plenU de balega, ammestecatu cu balega, in mai mare sau mai mica cantitate.
   BALEGfOTIA si baligutia, s. f., de-.minutivu d’in balega.
   BALICAEIBE, baliga, baligare, etc., vedi balecarire, balega, bălegare, etc.
   BALIRE, balescu, v. (bale), isp. ba-bear, ital. bavare, frano. baver,—a scote bale, a curre cuiva balele.
   BALISA, s. f., frâne, balise, jsp. baliza, — semnu pusu pre termi sau ripele apeloru, si chiaru in ape, dupo care se connoscu locurile periculose peutru vase de plutire, sau locurile in care se afla ceva depusu in apa; spre acestu scopu servu de una parte pari sau pertice inT fipte pre ripe ori in apa, de alta parte scandure, butoie, buccati de pluta, etc., fissate pre apa. — De la politia sau palida, derivatu d’iu palus=paru? — Atunci form’a cea mai cuvenita limbei ro-manesci ar fi.palecia sau parecia. — De aci si verbulu :
   BÂLISARE, a pune sau fissâ bali&e.
   BALLA, s. f., ital. balla, franc.balle, isp. bala, — cu însemnarea generale : ceva rotundu, globii, sfera, legătură de lucruri in forma rotunda; — dro in speciale ; 1. pila sau mince;—2. globu de incarcatu arme de focu: globutiu sau glontiu, globu de tunu sau ghiuled; — Ş, legătură de merci: sarcina, fasciculu; —pellitia ceinfâsiuragrauntiele de buc-cate sau alte lucruri; folliculu;—4. ceva suptire ca pellea imflata : foile, besica. — Deşi acestu neologismu s’a intro-»
dussu la noi prin limb’a francisca, cu tote acestea addeverat’a lui patria este limb’a italiana, in care atâtu ellu câtu si derivate d’in elluoccurru si cu rpalla= balla, pallo]ie=ballone, etc. D’in dif-feritele însemnări, ce are in acdsta limba, si cari s’au reprodussu in parte sila noi, se vede, co originea vorbei este iudoiosa, potendu-se referi parte la grec., ndXXfn =zfacu se sara, agitu cu violentia, im-peiigu, arruncu, etc.—de unde irâXXa= pila sau mince, sau la (3âXXio—arruncu; parte la germanele balla, sau palia, bal, balg, etc., de acea-asi radecina si însemnare cu lat. follis=folle, foliuni= foia, etc., grec. <p6XXov foia,/rundia, sau mai bene tK>Xa£, {foXa'x.Oc, fluXîq^ foile, sacu, utfe. — Acdsta fluctuatione in o-rîginea cuventului balla, care se reflecte apoi si assupr’a intellessului, milita in conjr'a admitterei lui in limb’a nostra, si cu atâtu mai multu in contr’a unoru-a d’in derivate, cari nu au forma romanica.
   BALLONE si băllonu, s. m., (vedi balla), ital. ballone, franc, ballon, isp. balon, — proprie, forma augmentativa d’in balla : balla mare, cu însemnările speciali: 1. besica impluta de aeru sau altu gazu, Cu care se joca copiii ca cu pil’a sau tinendu-a de una acia si las-sandu-a se plutesca in aeru; — 2. besica mare impluta cu gazu mai usioru ca aerulu, cu care aeronautii plutescu in aeru; — 3. mare legătură sau sarcina de merci. — Form’a ballonu introdussa dupo francesc’a este contraria limbei no-stre; ea cauta se fia sau balloniu, ori baU loiu, casi casoniu sau casoiu d’in casa, sau cu form’a mai antica ballone.
   BALLOTA, s. f., '(vedi balla), ital. ballotta, franc, bnllotte, isp. balota, — demiuutivu d’in balla, cu însemnarea speciale : petricea, globutiu de Votatu facutu d’in lemnu, ossu, etc,, sufragiu; inse una forma de deminutivu in ot nu e neci roipanesca, neci romanica. De al-tamentrele vorb’a a cadutu in desuetudine, si in loculu ei a intratu billa.
   BALLOTAGIU, s. m., ital. ballotta-gio, franc, faallotaac, — formatu d’in ballotgre—z, pune in urna ballote,—cu doue sufftsse neromanice : ot si agia.
www.dacoromanica.ro
BAL.
BAL.
53
   BALLOTARE, 'v., ital. ballottnre, franc, ballotter, isp. balotai-, — formatu d’in ballota : 1. a pune ballote,—2. a arruncâ ca una balla sau mince, a agitâ, a frementâ, a bate : ballotatu de tote «e«tfim7c=rbatutu de tote (venturile;— inse casi ballota; ciusuffissp neromanicu. De attamentr ele, in i utelless ulu de sub 1., cuventulu abiâ a vedutu lumin’a, si a moritu; numai in intellessidu de sub 2. mai scapa unoru-a de sub penna.
   BALLOTATIONE, s. f., actionea de a ballota,—euveiltu nascutu eri, mortu astadi.
   BALLOTU, s. m., franc, ballot,—cu acea-asiînsemnare casi balla sub 3.; inse mai pucinude recommendatu d’in-caus’a suffissului neromanicu ot.
   BALMESIRE, bahnusire, si balmO-sire, bălmesescu, v., penniscere, contur-bare;—a face ca unu bălmesiu, a amme-stecâ'reu, a incurcâ uritu, a aminetf tare.
   BĂLMESIU, bălmesiu, balmosiu, s.
m., puls punica, Puls farina, lacte, bu-tyro confccta; farraîro :—buccata de farina cu lapte si untu; metaforice, mai^ allessu in unire cu tălmesiu: ammesteca-trn-a de lucriu-i disparate; pisatiira, si moiatura, vorbindu de solide; — a face pre cineva tălmesiu bălmesiu=:a lu rupe in bataia. — Originea vorbei ar fi grea de urmaritu; coci si tonulu ei nu e bene fissatu, ci unii pronutttia bălmesiu, alţii balmusiu; se afla inse in gur’a poporului alta vorba pentru acellu-asi concepţii, a-deco vorb’a coîlesia sau collessia,care se lega prin origine de colla, si de care ne potemu servi mâi bine ca de bahnesiu, candu e vorba de buceatele numite asiâ.
   BALOSU, adj. (bale), ital. bavosa, isp. baboso, franc, baveux; — 1. plenu de bale,—2. cui curru bale multe,—3. de natur’a baleloru: uniipesci scotuprin scame sau pelle una materia balosa.
   BALTA, s. f., pl. bălti, palus, stag-uum, lacuna; — 1. massa de apa mai mare sau mai mica, care prin versarea unui riu in lunc’a sea se grămădesc^ in catined’iuacea lunca, si care apoi, candu sâcca riulu, sâcca si^ea in parte sau de totu. Bălţile Sunt de ordinariu forte pescose; superfaci’a lom este sau des-
chisa sau ascunsa in parte ori in totu de papura, trestia si alte plante palustre forte dese, in cari traiescu mulţime de passeri apatece; — 2. cu insemnare de lacu : Balta alba e unu lacu sa-ratu;—3. loculu pre unde se pote versâ unu riu si formâ bălti: pre ierna mulţi si baga vitele in balta, unde aceste-a a-flapasione si iti tempu de ierna; bal?a a infloritu de minune. — 4. massa de apa formata d’in ploia. — Nu se pote admitte, ciunu susţine eruditulu Mi-Mosich, co acestu cilventu ar fi venitu in limb’a roriianesca d’in slaviculu blato; antaniu pentru co insusi mentionatulu invetiatu afla Strania, strămutarea d’in locu a consonantei l; apoi pentru co blato, i:i limb’a slavica, neci si afla esplecarea prin vr’una radecina de alle limbei, neci a produssn elin sengm-u mia familia de cuvente asiâ de numerosa, cumu e cea essita d’in balta in limb’a romanesca, fora se mai adaug-emu, co cuventulu balta se afla in gur’a totoru Romaniloru de la Tiss’a peno la Pindu, la aceşti d’in urma cu insemnarea speciale de tena, noroiu sau glodu. Aceste d’in urma con-siderationi făcu mai probabile suppose-tionea, co cuventulu in limb’a româna e indigenu, si co de la Români a trecutu la Slavi, ero nu de la acesti-a la acei-a. Vorb’a se afla si in limb’a greca, in cea mai vechia sub una forma coirespondito-ria cellei romauesci, j3â^TYj, eroin cea mai noua subform’apâXto?. Dero si sub form’a mai vechia pâXvY) cuventulu este unu neologismu, care anevoia se pote esplecâ prin una anumita radecina grecesca. Se vina 6re (3âXt7) d’in pâXXsiv cu insemnarea de a versâ, ca in espressionea [iaX-Xeiv Say.pu—a versâ lacreme ? Versatura are, in addeveru, si in romanesce insem-narea de apa versata de unu riu, sau lo-cidu pre care se versâ. Se nu fia ore PâXvY) essitu d’in acea-asi radecina cu sXo;=rbalta sau ăXţ—mare, prinndaus-sulu unei digama eolica ? —-Cuventulu latinu palude=balta, insemnâ si desime de papura, trestia, nuelle, etc.; in intel-lessu analogu cu acesta d’in urma insemnare a trecutu si in limb’a nostra sub form’a pădure, prin strămutare antaniu
www.dacoromanica.ro
54
BAL.
BAN.
a lui Z in r (vecii liter’a Z.), si prin permutare apoi a celloru d’in urma doue syllabe intre densele, cumusi in italia-nesce se dice padnle in locu de palude. Dupo ce ddro cuventulu palude sub form’a podare s’a applecatu la altu con-ceptu, se nu fia 6re balta totu cuventulu palude, trecutu prin una forma par-ticipiale paludata, si transformatu asiâ, spre a se applecâ la conceptulu espressu in origine prin palude? Transformarea ar'fi, fora indouentia, forte cutediatoria, inse nu fora essemplu.—In fine se pote ca romanesculu balta se fia isp. balsa = balta, tena sau noroiu, desime, etc. In-tellessulu vprbei ispanice accopere pre deplenu pre allu cellei romaneşti.; câtu pentru, forma, s a potutu trece in affi-nulu seu t, cu atâtu mai usioru, cu câta limb’a romanesca pare a evitâ cpmbi-nationea de sunete Is.
   BALTACAIRE si
   BALTACIRE, baltacescu, v., (baltacu sub 1. si 2.), franc, patanger,—a merge prin lacuri sau tena,—asari, a searruncâ, a saltâ, a se bate prin apa;—a merge greu prin unu locu baltosu sau tenosu.
   1.   BALTACU, s. ra., pl-e, lacuna,— deminutivu d'in balta.
   2.   BALTACU (pronunţia: baltacu),— espressione onomotopeica, prin care se espreme caderea in apa si sonulu ce re-sulta d’in acea cădere, sau mersulu greu prin ape, lacuri, nordie sau gloduri, es-pressione=AâZcZe&âcw, cu diferenţia co acesta d’in urma este mai espressiva ca bâltâcu : a merge băltâcu baltacu—greu si scapetandu d’in lacu in lacu.
   3.   BALTACU si baltagu, s. m., pl-c, bipennis,—arma iu forma de secure cu doue ascuţite, bipenne;—cuventu ne* connoscutu, cumu se vede, Româniloru dapreste Carpati. "
   BALTABETIU, s. adj., paluster;—
1. locuitoriu de pre longa bălti,—2. de balta, de pre balta, de longa balta-: pas-serile baltarctie; baltaretiele=(muierile baltaretiloru) sciu menă luntrile ca si barbatiî loru.
   BALTAU, s. m., pl.-e, stagnam,— massa de apa mai mica ca una balta, ddro mai mare ca unu baltacu,
   BALT6CA, s. f., lacuna;—cu acea-asi insemnare ca si baltacu, cu differen-ti’a inse co baltoc’a unesce in sene si ide’a de profunditate: am scapatatu in-tr'una baltoca, in care eră se me innecu.
   BALTOSIJ, adj., palndosus,—plenu de bălti, coperitu de multebalti, vorbindu de locuri: tinutu baltosu.         .
   BALUSTRADA, s. L, franc, baln* strade, isp. bnlan*trada, ital. balau-strata, —ordine de băbustre sau balaustre, assediata pre laturila unui podu, unui altanu, mormentu, etc.;—proprie participiu femininu, luatu ca şubstantivu, d’in unu verbu bălustrare; si de acea-a form’a balustrada intiodussa dupo cea francesca balustrade nu e conforma cu geniulu lilnbei nostre, ci cautase se dica, ca si cea italiana cu tx bahustrăta, sau si mai bene si conformu cu etimologi’a cuventului, balaustrata. InaddeverUver-bulu bălustrare nu pdte veni, cumu pre-suppunu unii, d’in balnstruni = baia, stabilimentu de baie, coci nu s’ar potâ atunci esplecâ usiorU intellessulu cuventului balaustrata sau balustrata, ital. balanstro, isp. balanStre, franc, baln-stre=mica columna sau stelu, lucratu in varie forme, ce se pune la ingradirea puntiloru, ferâstreloru, altaneloru, sca-riloru, etc. Acestu intellessu pu pdte cadrâ de câtu cu ailu cuventului balan-stinm, paXaor'ttov=flore de granata imitata inco d’iu celle mai vechie tempuri in lucrurile de architectura, si prin urmare siprecolumnele, decareestevorb’a.
   BAMA, s. f., franc, corne grecqne,— leguminosa, de form’a unei teci de ar-deiu, plena de sementie.
   BAMU? s. m., plant’a ce da bame.
   BANALE, (mai jiucinu correctu: banal), adj., franc, banal,—cu insemna-rile: commune, pentru toti, ordinariu, triviale, vulgariu, etc.;—d’ingerman.ban sau bann=publicare, divulgare : vorbe banali, compilimente banali, curteanu banale, etc.;—cuventulu nu a ddro de re-commendatu, precumu neci derivatulu seu:
   BANALITATE, s. f., franc, banalltd, —calitate de banale,—vorba sau dissa banale.
www.dacoromanica.ro
BAN.
BAN.
55
   BANANA, s. f., franc, banane, ital. si isp. banana,—frilctulu bananului.
   BANANATRE, v., vedi balalaire.
   BANANU, b. m., ital. si isp. banano, franc, bananier, — genu de arbore d’in famili’a muSaceeloru; speci’a cea mai insemnata este asiâ nnmitulu bananu ăllu^aracZisî^Mî^musnparadlslaca, sau si ficulu lui Adamu, alle cărui fructe sunt, in regionile caldurose, sengurulu mediloqu de traiu pentru populationi intrege.
   BANATU, s. m., (vedi banu 1.), it. banato,—1. deregutori’a de banu,—2. gradu sau rangu de banu in ierarchi’a boiaresca;—3. terra sau tinutu guber-natu de unu banu: banatulu Craiovei= partea Terrei romanesci de d’iu collo de Olt.u, gubernata mai înainte de unu banu, si numita si banatulu Severinului; banatulu Temisianu sau banatulu Temi-siorei, intre Muresiu si Tişsa.
   BANCA, s. f., ital. banca si baneo, isp. banca si banco, franc, bauquesibanc,-mediu latin, banca si bancus,—cuventu, cu forte multe si varie însemnări in lim-bele sorori, d’in cari s’au introdussu si la noi una mare parte : I. însemnarea cea mai ordinaria si prin urmare cea mai primitiva a cuventului este: scaunulungu pre care potu sedă mai multe persone, sau pre ca/e sepotu assediâ mai multe lucruri, sedile, snbselliunuscainnum, transtra;—
1. bancele de ordenariu sunt de lemnu, si servu, in locurile unde se stringu mulţi omeni, pentru şederea acestoru-a : a), proprie : şcolarii in scole stau pre bance; spectatorii cei mai mulţi la teatru inco stau pre bance; prin gradine se afla puse, in diffcrite locuri, bance pentru repau-sulu celloru ce sepotu fatigâ preamblan-ău-se; — in adunarea naţionale: bancele deputatilorUf celle pre cari stau deputaţii; bancele senatorilbru, celle pre cari stau senatorii; — la tribunarie : bancele advocatiloru, celle pre cari stau advocaţii; banc’a accusatiloru, cea pre care stau accusatii. — b). metaforice : câţi stau in acea-asi banca: banc’a lenesiloru se essa afora; banc’a ministriloru cu a episcopiloru si a senatoriloru e in buna intellegere. —* c). in speciale: pentru
  scdla : nu aii delassaţu inco bancele, si vreţi se ve arretali cosdti tote. — ă). pentru vase de plutitu : navile mari alle celloru antici aveau, de • amendoue laturile, mai multe bance pentru remegi. — e). fiendu co măs’a judecatoriloru erâ impressurata de bance, pre cari stau judecătorii; de acea-a in limbele sorori, cuventulu are si insemnarile de judedu, judecătoria, tribunariu, curte de judecata, ntc., cari nu s’au introdussu in lim-b’a nostra.—2. bancele potu fi nu numai
. dalemnu,-ci si de alte materie: a), banca de pamentu, prispa, pre longa casele ter-raniloru, sau prin gradine; — b). banca prin buccatarie sau si prin alte incaperi, lavitia, pre cari stau omeni, sau pollitia pre care se punu vase si alte obiecte; —
  c) . in ape : pruntu, arena sau rena, a-ren», vada, arena, petrisiu si altu fellu de pamentu, care se gramadesce la unu Iqcu si formedia inaltiatura peno aprope de faci’a apei, periculose pentru vasele de plutitu; assemeni prunturi, candu apele scadu tare, essu si iii faci’a apei; —
  d) . stratude sare, de petra, de ghiacia, etc.
  —   II. Scaunu, tabla, placa, m<5sa, etc., care serve certoru industriari sau com-mercianti la essercitarea industriei loru:
  —   1. in genere : banca de macella»iu= scaunu pre care taia carnea, banca de buc-,caiana=scaunu sau scândura de taiatu si tocatu carne, banca de templariu sau
■ lemnariu=scaum pre care templariulu .sau lemnariulu fissedia lemnele de lu-cratu, etc. — 2. in speciale : a). în6s’a celloru ce se negutiatorescu cu bani; si de aci:b). commerciu facutu cu bani, Cambius&u scambu,argentaria;—c). sta-bilimentu, institutu particulariu sau pu-blicu,.destinatu a procurâ industriari-loru si commerciantiloru facultatea de a si scambâ si vende mercile, de a impro-mutâ banii de cari au lipse, de a si depune cu folosu banii loru si alte valori: banca naţionale; bancafundana — cwce procura bani celloru cu' moşie; banca mobiliaria = care impromuta pre valori mobili, oppusu la banca immobiliaria = care impromuta pre valori immo-bili; etc.—d). banca, si mai desu bancu, jocu de cârti; — banii depuşi de unulu
i
www.dacoromanica.ro
56
BAN.
BAN.
d’in jocatori, d'in cari aceştia tragu cea-a ce castiga. — In limbele -sorori cuven* tulii se presenta sub doue forme, masculina : ital. si ispan. banco, franc, banc, si feminina : ital. si i&p. banca, -franc, banqne, intre cari insemnarile des,crisse se impartu in modu mai multu ‘âau mai pucinu arbitrariu: numai in limb’a fran-cesca femin. banque are aprope esclusivu însemnările de sub II. 2; ăi*o in tote celle alte semnificatiuni face usu de mase. banc. La noi cuventulu, afora de sengur’a insemnare de sub II. 2. d), pastredia form’a feminina; si caus’a este, co ip-trodussu inco d’inainte de 1830, cumu probedia dictionariulu de Buda, cu însemnarea metaforica si speciale de sub II. 2. b), si mai vertosu cu însemnarea de banii de charteia sau banconota, ellu a remasu cu acesta forma si in celle alte insemnari, des! aceste-a au intratu prin-infiuenti’a vorbei francese masculina, banc. Câtu pentru etimologia, unii reduc u cuventulu la' grec. = placa, tabla; alţii la latin, planca (=planica) — tabla, şcandura, vorba formata d’in planus = planu; -dăro lassarea hii l este in contr’a acestei supposetione. Alţii lu punu iii legătură cuabacus, acj3a£, (vedi acestu cuventu in dictionariu); si atâtu intellessulu câtu si form’a vinu in adju-toriulu acestei părere : coci teuyentulu avendu in limb’a italiana cea mai mare desvoltare,urmedia, co acesta limba este addeverat’a lui patria; apoi Iimbei ita-liane sunt forte naturali suppressionile syllabeloru iniţiali, si prin urmare in a-căsta limba s’a potutu formă mai antaniu baco, d’in abaco = abacus^ apoi spre a se evită confusionea cu baco (prin taiarea syllabei iniţiale in locu de bombaco,) = verme de metasse, limb’a a tensu la form’a banco. In contr’a acestei etimologia s’ar potă obiectă, co una syllaba iniţiale tonica anevoia pote cadă; inse in lat. abacns si grecesculu ăj3a£, a iniţiale nu pare a se tină de radecina, si co aceste vorbe se reducn la acea-asi origine ca si j3â-aiq = base, pijiJ.a=gradu, tribuna, jBcr/.--rtjpta = baculus = bâtiu, etc., adeco la (3do>=(3atvo>=amblu, calcu. In fine alţii dau cuventulu ca imprumutatu d’in ger-
  man. bank, vechiu germ. panch, mediu germ. banc, anglosass. bene, pre care lu punu in legătură cu lat. pango sau pago, grec. ir7j7vop.i, cu însemnare de asse-diare, ponere, •stabilire, cumu si germ. facli = despartitura in unu armariu sau cuteia, pollitiora de armariu, etc. Neci form’a, neci'intellessu nu contradicu acesta etimologia, cu atâtu mai multu . co in italianesce se afla si panca cu in-semnari de alle cuventului banca sap banco.
    BANCALE, adj. (bancalis), de banca, relativu la banca, mai vertosu in intellessulu de sub II. 2. b) si c).
    BANCARIU, adj. s., ital. bancario, — 1. ca adj. relativu la banca in intellessulu de sub II. 2. b) si &). : ceăula banca/ria; — 2. ca subst. : omu ce face negotiu de banca (forma mai cuvenita Iimbei de câtu bankeru sau Jfanchieru).
    BAN'CHERU, si banchieru (pronunţia ; bankeru, bankieru), s. m., ital.ban-cliiere si boncliiero, franc, banquier, isp. banqnero, mediu latin, banquarius, ban-querius, etc., argentarius, trapezita;— omu ce face operationi de banca in intellessulu de sub II. 2. b) si c); — cuventu introdussu dupo franc. • banquier fora neci unu respectu de formele lim-bei propria; form’a cuvenita ar fi banca-riu (Vedi acestu cuventu).
    BANGHEŢARE, (pronunţia: banke-tare), v., ital. bancliettare, franc, bau-queter; epnlas instruere; — a da unu bancheta, a petreoe in banchete; — cuventulu sub forma mai connoscnta in po-poru este a benchetui—a petrece necontenite cu mancare, beutura si jocu; — sub neci una forma inse nu e de recom-mendatu, cumu nu este neci urmatoriulu, d’in care s’a formatu:
    BANCHETE, s. m., (pronunţia ban-ketu), ital. bauclietto, franc, banquet, ispan. banquete, opul®, convivium, — ospetiu stralucitu, ospetiu mare, ospetiu plenu de letetia; — cuventulu sub forma mai connoscnta poporului e benchetu— ospetiu de petrecere cu beutura si jocu;— dăro si spb una forma si sub alt’a nu e de-recommendatu: coci ca deminutivu d’in banca sau bancu, nu pote, in ro-
www.dacoromanica.ro
BAN.
57
_______________BAN.________________
 manesce, luâ form’a ce i s’a datu in celle alte limbe sorori.
   BANCHIERU, vedi bancheru.
   BANCNOTA, s. f.,banu de charteia, moneta de charteia; — combinarea cn fiendu contraria limbei romaneşti, cu-vpntulu s’ar pote adaptâ naturei acestei limbe, dandu-i-se form’a banconota, cumu se afla dejâ, iji dictionariulu Po-‘ lizu.
   BANCRUTA, s. f., franc, bancroute, ital. bancorotta,; argentarias dissolutio, ruinte fortunaruin; cădere sau ruina a starei unui negotiatoriu in parte, sau a vercui ih genere, cădere prefăcută sau reale, asiâ in câtu nu mai pote plaţi ce e detoriu;—cuventulii compusu d’in banca si rupere, ar fi mai cuvenitu limbei romanesci sub form’a bancarupta; — de aci si urmatoriele:     '  1 •
   BANCRUTIRE, v., a face        —
mai bene: bancaruptire.
   BANCRUTU, ,s. m., care a facutu bancruta; — mai bene bancaruptii.'
   BANCU, s m., vedi banca:      .
   BANCUTA, s. f, in dictionariulu de Buda, cu insemnare de banu de charteia, cedula de ba/nca, si in speciale, de mica valore, de diece cruciari.
   BANCUTIA, s. fi, {banca), ital. ban* cnccio, — 1. banca mica, — 2. moneta de charteia de mica valore, de diece cruciari.      $
   BANDA, s. fi, ital. si isp. banda, franc, bande; .vincnlum, fascia, tom ia, vitta; catervn, manlis, înanipulnS;—d’iil germanic. band=legatura, binden=le-gare, gi prin urmare neadmissibile in limb’a nostra: 1. in intellessu propriu: a).legătură, betta, fascia;—“b). cercu, cti-canu, margine, ce impressura sau margi-nesce unu ce mai allessuunatessetura;— in acestu intellessu si sub form’a banta sau benta, pliu-, bente Sau benti: bentile comisiei. — 2. in intellessu metaforicu: manuchiu, mana sau ceta de omeni, u-niti pentru unu scopu, mai allessu reu: banda de lotri, de puşcăriaşi, de omori-tori, etc.;—applecatu si la animali:Z>anda de lupi, de corbi, de vulturi, etc.; — mai raru in intellessu bunii: banda de lăutari, de musici, etc.
   ■RANDAGIU, s. m., franc, bandage, formatu d’in bande (vedi banda) prin intermediulu verbului bander=legare, infasciurare, si prin urmare deoiigine, ca si de forma, neromanica, fascia, llgamen sau ligamentmnz=legatilra, legame, le-gameutu, fascia.
   BANDIERA, si bandera, s. fi, (vedi banda), ital. baufliera, isp. bandera, franc, bandifere si bauniere, signum, vexillum;—1. fascia de pandia colorata ce se porta in capetulu unei pertice sau lance, flamura a unei companie de militari; flamura ce porta unii callari; —
2. fascia de pandia colorata, pre care se afla insemniele unui stătu.
   BANDITU, s. m., (la Macedoromâni bandi), ital. bandito, franc, bandit, isp. bandido; latr1', iuiprobus, erro; —proprie part. d’in bandire (d’in germ. banu, banhen=.publicare, opprire, punere afora d’in lege, 'etc., vedi banale, banda), luatu ca substantivu: omu pusu afora d’in legi, furu de păduri, facutoriu de relle, latrone, haiducu (vedi si banu, 1.).
   BANESCE, adv. {banu, 2.).—cu bani, pre bahi, nnmerata pecnnia.
   BANESCU. adj., {banu, 2.), de bani, in bani, reiaţi, . la bani, pecnniarius : interessi banesri, affacere baw‘sca.
   BANETU, s. m., {banu, 2.), mare snmma de bani, avere mare in bani: banetulu lui nu Vare nemine; s’a ştrinsu multubanetu\n vestiaria; atâtu-a banetu nu ati potidu stringe de câtu predandu lumea.
   BANISIORU, s. m., pl. banisiori, deminutivu d’in banu 2., mai ierbosii cu intellessu de resfaciare ; a strinsu baia-tulu banisiori; cine eră se mi mance banisiorii mei!
   BAN1TIA, s. fi, ineSura de capacitate pentru lucruri uscate: farina, granu, ordiu, etc., coprendendit 20 de ocalle, quadvantal franc, bitisscati;-— proverb: baniti’a nu se imple cu tw&nzzlucrulu nu se face cu vorbe (vedî baia).
   BANOSU, adj., {banu 2.), pecnuvo-sns,—1. pentru persone: plenu de bani, avutu in bani: omu asiâ de bauosu, in câtu nu si mai numera banii, ci si-i me-sura cu baniti’a; — 2. pentru lucruri,
www.dacoromanica.ro
58
BAN.
BAN-
care adduce mulţi bani, multu castigu: moşia banosa, negotiu banosu, măiestrie banose.
   BANTUELA, s. f., actionea dea bântui, totu neromanescu si in materia si in forma.
   BARTUIRE, v., offendere, inrestare; —a âupperâ, a vetemă, a strică, a infestă. — Se vina acestu cuventu d’in batuere, cumu susţine dictionariulU d’in Buda ? se fia in legătură cu ung. bantani 1 sau cu vineire, ca si vetemare, victima, betta?— Yericumu, e mai bene a 1’ înlătură, pre-cumu s’a inlaturatu in fapta, mai al-lessu candu, pre longa alte multe espres-sioni, se pote suppleni forte bene si cu batere : inimicii sau lotrii bantuescu £en-’a=batu terr’a, petr’a a bantuitu reu buecatele—\c a batutu.
   BANTUITORIU,-tona, s. adj,, care bantue.
   1.   BAATU, s. m., ital. bano, mediu lat. banns, —■■ 1. capu, gubernatoriu allu unei terre, sau unui tinutu d’in una terra: banulu Craiovei; banulu Scverinuhd; înainte de supunerea tmoru-a d’in ter«-rele romanesci la unu senguru domnu, mai multe ţinuturi d’in aceste terre se aflau sub administrationea si guber-niulu unoru capi numiţi bani; — cu a-cellu-asi intellessu applecatu la unele d’in terrele Austriei: banulu Croaţiei;—
2. mai tardiu cuventulu insemnă pre cellu inve^titu cu cellu mai inaltu gradu de nobilitate sau boiaria: banulu Joanne Balaceanu, banulu Fillipescu.— Dupo invetiatulu slavistu Miklosich cuventulu ar.fi trecutu d’in limbele slavice in cea romanţ; dăro marea vechime a cuventului, numeros’a sea familia de derivate, variatele semnificationi ce are cuventulu in limb’a romanesca, vorbescu cupotere in contr’a acestei supposetione. De almentrele insusi mentionatulu in-vetiatu marturesce, co originea cuventului este obscura si anevoia de urma-ritu. La bizantini occurre sub formele poeâvoc si (3o<£voc:, la Cinnamu furâvoc:, la Hesychiu pavvac, cu observarea: [3av-vac, paa'Xsoc; Ttapâ ItaXtc&tatc:, 6 Se pi-•patoc; ăpywv. Dupo aceste mărturie cuventulu ar fi de origine romanica, bou-anu sau boianu, boanu si in fine banu,
de la bos-bovl8=bou, cu insemnarea primitiva de avutu in turme de boi sau vite, si de aci, cu stare, notabile, etc. La Românii mai noui, ca si la antioii străbuni Romani, agricultur’a si pastori’a au fostu si sunt o.ccupationile principali si celle mai bene vedute : precumu la ve- . chii Bomani peounia=bani, de la pe-cns=vita, representâ verce fellu de stare; asiâ, la strănepoţii loru Români, banulu sau banii au representatu si representâ verce fellu de valore. Alţii punu cuventulu in legătură cu acellu-asi cuventu germanicu, d’iii cari au essitu si banale, banda, bandiera, banditu (vedi aceste cuvente), adeco bann, vechiu germ. pan, mediu germ. bau, anglosass. ge-ban,etc., care, intre alte insepuiari, are si cea de autoritate administrativa si judiciaria, imperiu, commandu, jurisdictione, etc.; apoi : agru, tinutu, territoriu, etc.
   2.    BAlNIJ, s. m,, (vedi 1 banu), tanmns, denarius obolns* ternncins, pecnnia, —
1.  in genere, moneta de verce specia si valore : galbimdu sau imperatesculu este unu banu de auru; banu de argentu, de arama; bani de charteia=zba,nco-note; a scambâ unu banu—& lu commuţâ cu alţi bani; a strică unu banu=a. In de-monetâ, ca se faca d’in ellu alte obiecte; —proverbiu: banulu este ochiulu ăracur ZM(=banulu este cellu mai potente me-dilocu de tentatione. — 2, in speciale, una moneta de arama de cea mai mica .valore : a), mai inainte, a dou’a sau a trei’a pante d’in una pară, la Românii • de d’in coce de Carpati; — b). -dro la Românii de d’in collo de Carpati, jumetate de cruciariu^ — c). astadi in Romani’a libera, una centesima d’in leu, ecale in valore eu franc, centime. — 3. in cea mai mare generalitate, mai vertosu in plurariu : avere in bani, stare de verce specia : pare co e dusmanu pre banulu seu; a ave bani—a, despune de banii ne-cessari, sau a fi cd dare de mâna, espreâ* sione contraria la ; a nu ave bani; a manca banii cui-va sau de unde-va—a fură bani, a despoiâ de bani, sau, a perde, a resipi bani; a stringe baniţa, adună bani de la unulu si altulu: percepto-riulu stringe banii de capitotione, sau,
www.dacoromanica.ro
BAN.
BAE.
59
a tesaurisâ, a face prin economia stare in bani; bani gata=bani pe siww=bani' numerati : cine aştepta se venda numai pre bani gata, pucinu venăe; a face bani =a câştigă: mulţi bani amu facuta ă’in acea intreprendere; a dă bani cu inte-ressc; cu bani in punga traiesci bene pre-totindenea.'— Cuventulu. nu s’a potutu formă, d’in pecnnia, cumu susţine Dic-tionariulu de Buda : latin, pecnnia a datu de certu macedoromânele : pecuni s&upeguni sipeculiu; ăro dacoromanulu banu s’a formatu d’in precedentele cuven-tu 1 banu, intogmai casf imperatesculu =galbinu de Austri’a d’in imperatu: pre banu, va fi fostu impressa figur’a vechi-loru bani ai banateloru romanesci, ca si pre imperatescu figur’a iniperatului.
   BANTJELA, s. f., -actionea sau resul-, tatulu actionei de a bănui: a intră in banuela=a incepe se prepuna; a bagă la banuela=a face se prepuna.
   BÂNTUIRE, banuescu, v., suspicari; conjicere; 1, a suppune, a prepune, a presuppune, a. si imagină, a crede : mi banuesdu pre -cineva z= eredu co ellu a facutu sau commissu ceva; pre tene mi banuescu co mi ai fur atu caii; ne-avendu unu orologiu, mi bănui am, co e forte tardiu;—2. a suspectă, a teme: nu e bene se ti banuesci, fora cuventu, muierea; cellu cui s’afuratu ceva, ba-nuesce tota lumea; — 3. in dictionariulu de- Buda: a senii părere de reu; a se cai; — si conformu cu acesta insemnare acellu-asi dictionariu da ca etimologia pa>nitere,=a pară reu, a se.cai, etimologia pucinu probabile.—Se fia ore cuventulu in legătură cu ungur, banni 1 sau unu derivatu d’in banu, cu insem-narea de a si pune in capu, conforma cu a lui 1. banu, sau cu cea de a avâ una mica idea, unu scrupulu orecumu, conformu cu a lui 2. banu de sub 2.
   BANDITlOSU,adj.,snspiciosus, suspecta» ; ■— 1. applecatu a banul; — 2. suppusu la banuire.
   BĂNUITORIU,-toria, s. adj., suspi-ciosus, suspicax; — care baiiUesce, care e applecatu a bănui.
   BANUITU, part. d’in banuire, sus-pectns, conjectus.
   BĂNUŢI, s. nj. pl.,—una planta ce sta toiu de a una verde, bussu,merisioru,bu-xussempervirens;—dupo forma piui-, d’in banutiu (vedi mai diosu), si prin urmare derivatu d’in 2. banu, d’in caus’a formei frundieloru plantei, cari suntmenuntelle si rotundiore ca nesci bani micutelli.— De alinentrelea cuventulu e pucinu con-noscutu la Românii de d’in c6ce de Carpati.
   BANUTIEI, cu acea-asi insemnare ca si precedentele bănuţi, plurariu d’in banutiellu, care, ca deminutivu d’in de-minutivulu banutiu, espreme si mai bene un’a d.’in calitatile plantei, adecă micimea si rotunditatea frundieloru ei.
   BANUTIU, s. m., pl. bănuţi, numu-lus,'—deminutivu d’in 2. banu, banu micutiu: bănuţi de argentu, de arame, de auru, etc. — pentru plur. in insemnare de bussu, vedi mai susu bănuţi si banutiei.
   BARABANU, s. m., tuba, tubicen, praîco, — vorba russesca connoscutanu-mai d’in c6ce de Carpati: 1. toba, vor-bindu mai allessu de cea ce se bate pentru annuntiare si publicarea licitationiv loru sau altoru facende administrative si judecatoresci; — 2. omu ce bate tob’a pentru assemeni impregiurari, numitu si barăbanciu.
   BARABOIU, si barlabiou, s. m., —
1. mia planta, ckaroph} llum bnlbosmn, cliajreph)1 llum, ceorefolium, franc, cer-feuil musquă; — 2. unu ce de pucina im-portantia, imu nemicu, una secătură, — insemnare- pucinu cunnoscuta d’in coce de Carpati — ungar. ba,i’b >ljî
   BARA, s. {., (ital. isp. barra, franc, barre), — pertica, vectis, assor, palns; — buccata de lemnu sau de ferru, lunga si mai multu sau mai pucinu grossa, care serve a incbide, a impedecâ şau opri ceva: păru, pertica, drugu, laciu, etc.; —bara de argentu, de auru-, de feru — şina, lamina de aceste metalle^—Cuventulu a datuin limbele romanice una mulţime de derivate: la poi incoparu a essisto antici si insemnati representanti d’in ellu, cumu, de essemplu, desbarare—ital. sbarrare. Dupo Diez cuventulu ar veni d’in oelti-culu bar=ramu sau ramura; dăro, fiendu
www.dacoromanica.ro
60
BAR.
BAR.
  co a fostu asiâ de fecundu in celle alte limbe romanice, si fiendu co urme însemnate s’au păstră tu si in limb’a npstra: de acea-â e mai probabile co vorbea se lâga de un’a latina, si anume de vara— pertica, si, in speciale, pertica ce susţine tablatulu redicatu pentru construirea unui inaltu edificiu.     '
    1.   BABACA, s. f., (bara), ital. si isp. t baraca, franc, baraijuej — casula, ci-btrcuse tiiirui iiun; colliba d’in scandure pentru militari;—si de aci, casa prosla.
    2.   B ABACA, s. f., ncbula crassa, — negura grossa, câtia desa. — in locu de baraca, de la bura ? (vedi acesta vorba in dictionariu).
    BABAGANU, s. m., pl.-e, vastas campus desertus,—campu intensu sterpii si desertu. — câ adj.? desertu, sterpu.
    BARAIRE, sau beraire, V., oves abi-srere vel depctlcre-, — a menâ ouile, a le face se merga, strigandu-le băr saju ber, de la belarex=balare = sberare ca ouile.
    BAEAITU, sau bercdtu, s. m., d’in'
. baraire, actionea de a menâ ouile.
    BABANI, sau berarii, beranescu, v., alicul rei vehemente? studere, affeţstare, concupiscere,—â dori forte, a ambld cu gur’a cascata dupo ceva, a i curre ballele dupo ceva; — cuventu, pre câtu scimu, neconnoscutu d’in coce de Carpati, care, dupo dictionariulu de Buda, ar veni d’in ital. baronare; mai naturale inse s’ar potâ legâ de acea-asi radecina ca si precedentele baraire sau de băle.
    BABDA, s. f., ascia, dolabraj—securp de lemnariu,—dupo invetiatulu slavistu Milclosich, impromutatu d’in slaviculu bradva, prin intermediulu ungar bilnl; dâro candu vorb’a se afla in unele dialecte romanice togmai eu însemnarea si cu form’a, cu cari essiste si in romane-sce, de eSsemplu barde in vechi’a frân-cesa; ce ar pote justifjcâ assertionea, co Komanii ar fi asteptatîi se ua iee de la Unguri? Si mai multu, dâco in limba grâca ystoc insâmna si barba si secure, pentruce n’amu admette, co barba si barda, in romanesce, se referu la un’a si a-cea-asi radecina? Coci, admittendu ca forma originaria bardua = bardva, pre de una parte s’a formatu d’in acâsta-a
barba, ca bellu d’in duellu; ero, pre de alt’a, s’a mantinutu form’a mai originaria barda.
   BABDAOA, s. f., si '
   BABDACU, s. m., aulula sau ollnla,
—  micii vâsu de pamentu, olliceâ de beutu apa.
   BABDAQSA, s. f., terriculum, mau* ducus; — spaima, monstru, fantasma, imagine făcută spre a spariâ; —vorba neconnoscuta d’in coce de Carpati, afora dâco cuventulu nu e acellu-asi cu bur-diosa — femina cubiu't’a mare, grea,— cartii-a se se fia datu apoi si intellesulu de ceva de Spaima.
   BABDAHANIRE, bardahanu, etc., vedi burduhanire, burduhanu.
   BABDASIU, s. m.r care lucrpdia cu bard’a, lemnariu.
   BABDIA, vedi berdia.
   RARDUIRE, v., a ciopli cu bară’a, a lucră si netedi imu lemnu cu bard’a.
   BABELIEFU, s. m., franc. baS-relief, ital. bassorilievo; anag-lyptum, —modu de sculptura, prin care figurele sculptate nu se scotu tare dHn planulu pre care se sculpta, — lucruri sau figure sculptate asiâ;—neologisme pucinufericitu, (vedi in Dictionariu anaglyptu si anagly-phu).
   BABEMU, ved| barimu.
   BAEESIF, sau barisiu, s. m., una specia de tessetura d’in lana, forte suptire,
—  numita asiâ dupo cetatea Barele, d’in Franci’a, unde se fabrică antani’a ora, si de acea-â, form’a mai correcta ar fi baregiu.
   BABFELA, s. f., actione si resultatu allu actionei de a bârfi.      ■
   BABFIBE, barfescu, si berfire, v., tabulari, alicuimaledicere, franc, mddire;
—  a vorbi, a spune ce nu e si nu se cade;
—   a vorbi de ren; — d’in tabulari nit pote veni acestu cuventu, cumu pretende dictionariulu de Buda."
   BABFITOBIU, si berfitoriu-toria, s. adj., tabulator, maledious, — care ber-fesce sau e applecatu a berfi.
   BABGLE, (cu a obscura) si bergle sau brigle, s. f. pl., scapus textorius, —- cuventu fieconnoscutu d’in coce de Carpati, una parte la stative : vatălle; — dupo
www.dacoromanica.ro
BAS.
61
________________Bar.___________________
dictionariulu d’in Bnda d’in ital, bri-glie = frene.
   BARICADA, s. f., (vedi bara), ital. barricata, franc, barricade; scptum, re-pagulum; — cuventu formatu d’iA parti-cipiulu unui verbu barricare, si acestu-a d’in barrica, isp. franc. barriqiie = bute, butoiu : Vallii de apperare si opprire fa-cutu d’in buti, carre, lemne, apoi si d’in petre grămădite; —form’a mai corecta ar fi baricata, nu baricada; —r de aci si verbulu :
   BAKICADAKE (mai correctu bari-> catare), franc, barricadcr, septisvelre-pagulis claudere; — a redicâ baricate — a inchide in genere, a oppri, a im-pedecâ cominunicationea cu baricate ; a se baricata = â se inchide fa se intari cu baricate; — baricare inse ar fi mai semplu si mai cuvenitu limbei nostre de câtu baricatare sau baricdăare.
   BARIERA, si barera, s. f., (bara), ital. barriera, franc, barriere y ispan. bar-rera; septum, claustram, impedimentum, inuniinentiiin, porta urbis; verce serve spre a inchide, impedecâ, apperâ;—por-t’a unei cetate ce noptea se inchide cu una bariera; — metaforice : rosinea este una bariera pentru vitie, — form’a cu-ventului nu e adaptata limbei nostre.
   BARIMU, adv., saltim; — cellu pu-cinu, incai : dami barimu unu leu, deco nu mi dai diece; amu mancatu una buna bataia, barimu de amu fi scapatu eu a-tâtu; — de unde se vina acestu cuventu?
   BAKLABOIU, s. m., planta differita de baraboiu? rapiinculusl
   BARN A (cu ba obscuru) sau berna, s. f., trabs, tignum;—lemnu lungu sigroşşu ce serve ca talpa la temeliele caseloru, sau, redimatu cu celle doue capete alle selle pre doi păreţi ai casei, la tablate, etc., grinda? — proverbele sterculu d’in ochiidu altuia, si nu vede bem’a d’in allu seu = vede c&llu mai micu defectu in altulu, fora se veda marile selle defecte. Dupo dictionariulu d’in Buda d’in trabs, supposetione cutotulu contraria legiloru fonetice; dupo invetiatulu Milclosich d’in slaviculu brvuo, cea-a ce este addeveratu niunai intr’atâtu, intra câtu cuventulu romanescu este analogii
cellui slavicu, fora inse ca prin acesta-a se fia absoluţii probatu, co Românulu a impromutatu cuventulu de la Slavi : coci se pote ca atâtu Slavii, câtu si Romanii s^ l’aiba d’in acea-asi fontana, d’in fontan’a căra a datu si germ. barn, Vbchiu germ, parno, anglossan. bem, adeco baţran sau beran=portare, susţinere, acellu-asi culatinulufero, care se afla si sub form’a ber in snln-ber (vedi si bagare). Fbrm’a romana este cu mul tu mai appropiata de bem sau barn, sau de ber latin., d’in care s’apotutu formâ de a dreptulu berţna, berna, de câtu de sla-biculu brvno.,
   BARNACIU, adj., subnlger, badius, cuventu necunoscutu d’incoce de Car-pati, in locu de negriu, negreiu, roibu.
—   d’in ung. bnmas!
   BARONE si baronu, s. m., mediu lat. baro, ital. barone, franc, baron,—1. titlu de boiaria la nationile occidentali, si in particulariu vassalu la domni mai mari;—gradu mai de diosu inierarchi’a nobilitaria;—2. metaforice : omu ce face pre marele: ambla, traiesce ca barone. — Pentru etimologia, unii referu cuventulu la celt. bar=barbatu, erou, omu de credentia; alţii la german, bero =portatoriu- de mari greutati, care pote duce mari greutăţi, d’in verb. beran= portare (vedi si bârna).
   BARONESSA, s. f., mulierea unui barone.                '
   BARONIA, s. m., demnitate sau titlu de barone.                  ’
   BARONITIA, s. f„ casi baronessa,
—   inse cu forma necutenita limbei nostre.
   BAJtOSSU, s. m., major fabri mal-kus, — maiu sau ciocanu mai mare allu ferrariului; — affine cu latin, barus sau baros, grec. papuc.
   BARSANU si bersanu, adj. applecatu la lana, desu^ lungu si molie : oue ber-sana, lana bersana; — de unde se vina acestu cuventu ? — affine cu Brrs’a, ti-nutu allu Transilvaniei ?
   BASAIRE, basaiescu, vedi basaire.
   BASCA (basc’a si bască), pr. si adv., seorsim, prieter, — cuventu turcescu, afora de; basc’a de ce ti am datu, ti mai
www.dacoromanica.ro
62
BAS.
BAS.
remanu ăetoriu cinei lei; tine vitele mor-bose 'basc’a de celle sanetose; — de aci si verbulu :
   BASCALUIRE, separare=a separă, a desparţi, — cadutu inse, ca si basc’a, in desuetudine.
   BASCHINA, s. f., (pronunţia bashina) isp. vasquina, franc, basqnine, — veşti-mentu muierescu de pânnura suptire, de metasse sau de catifea, cu un’a sau mai mfllte serie de fimbrie; — formatu d’in basca—franc, basque, senu,fascia,po 11a, coda de vestimentu, pentru co vestimente cu assemeni code au venitu antaniu de la Ispani, si a nume do la Basci sau Vasci, Vasconi; si prin urmare form’a mai cuvenita limbei nostre ar fi baseina,.
   BASCINA, s. f., — cuventu slavicu cadutu in desuetudene, patrimoniu: — de baseina—patrimoniale, parentescu, strabunescu, ereditariu.
   BASCUIRE, vedi bascaluirC.
   BASCULA, s. f,, tolleno, franc, bascele, isp. bascnla, —bucea ta de lemnu sau de ferru fissata pre cevâ asiâ in câtu se osci'le liberu, cumpena, paranga.
   BASDOCA, vedi bazdoca.
   BASEA, 5. f., pl. baselle; xylimim, franc. basin=-stofa de bombacu.
   BASIBUZUCU, s.m.,—cuventu tur-cescu, callariu neregulatu la Turci, si de aci, omu turburatoriu si violentu.
   BASIU, s. m., vedi agict sau agiu; — si cu însemnarea de antaniu, cellu mai destinsu in bine sau ren: basiu boiariu; basiu negotiatoriu; basiu prostru, etc.
   BASMA, s.f., pl. basmalle, muccininm, sndarimn, strophinm, maiuillare, — cu-ventu turcescu, buccata de pandia sautne-tasse, ce serve: 1. de stersu mucii, muciniu; —2. de stersu sudore, sudariu;^3. de in-fasciuratu gutulu, strofiu sau ptamilariu.
   BASMALLUTIA, s. f., deminutivu d’in basma.
   B ASMU, basmuire, vedi basnu, basnire.
   BASNIRE, &asnesc«,v., a spune basnu sau basne, fabnlam vel fabnlas narrare.
   BASNU si basmu, s. m. pl.-e, si basna; istoria sau istoriora fictionata, imagina-ria, fabula, mythu; fabdla, mythus, ra-bnla aiiills; — Cuventu slavicu.
   BASTARDU, adj., spnrins, spuriu;
d’in flori, vorbindu de copii; —nead-deveratu, falsu (vedi abastardqre).
   BASTE (pronunţia basce), s. f.,—cuventu neconnoscutu d’incoce de Carpati si cbiaru d’in collo cadutu in desuetudine, formatu dupo austriac, bastey, in locu de bastion, vedi bastione.
   BASTIMENTU, s. m., plur.-e, (ital. bastlmento, franc, bâtiment), navis, — npologismu de (are n’avemir lipse, de ore ce limb’a despu ie de vasu, 'nave, etc.
   BASTIONE, si bastionn, s. m.r (ital. bastione, franc, si ispafi. bastion), agger, propugnaeirlnm; — intaritura, lucru de apperare ce sta d’in unu muru’de petre sau de caramidi implutu cu pamentu, care esse afora d’in lini’a sau loculu in-taritu; unu -bastione are forma aprope pentagonale, cu doue facie cari f'orme-dia unu angliu essitu spre campu, si cu doue lateri cari lu lega de alte parti alle intaritureloru prin unu strimtu passu; — applecatu la navi pentru cea-a ce Erancesii numescubastingue = lucru de apperare formatu d’in fuui, oulcite, si altele assemeni.—Fontan’a d’in care lim-' bele sorori au trassu acestii cuventu, a datu inco mulţime de derivate : cea mai simpla d’iu acestea este ital. basto, franc, bât = seâ de asinu, samariu; apoi provine. bastar, franc, bâter = a pune sa-marîulu pre asinu, ital. bastare, ispân. portug. si provenc. bastar = a adjunge, a impld, a accoperl; ital, bas fire, isp. si provine, bastir, franc, bâtir — a e-deficâ, a susţină; ital. bastoue, franc, baton, etc.: ba inco uniL referu la acea-asi funtana si ital. ispan. portug. bastarde, provenc. bastart, franc, b&tard = copilîu d’in flori, spuriu, de orece in vechi’a francesca s6 afla espressionile : flls de bast si fille de bast = lltterale : fiiu si fiia de samariu, pfe candu alţii refera acestu d’in urma cuventu, parte la celticele bas = curvla si tard = funtana; parte la german. bros=reu si art = natura sau nascere. —■ Fontan’a dăro a totoru acestora cuvente pare a fi acea-asi cu a lui (3a<rcâCeiv, a portă mari greutati, a susţină, etc.
   BASTONASIU, s. m., baciilnm, — deminuti-vu d’in bastonu.
www.dacoromanica.ro
BAT.
   BASTONELLU, s. m., ca si bastona-siw, inse de preferitu acestui-a pentru form’a sea mai buna.
   BASTONU-, s. m., baculum, ital. ba-stone, isp. baston, franc, bâton; — batiu lucîatu cu mai multa sau mai putina elegantia ce se porta in mana pentru sustmere, apperare, si chiaru ca semfau de onore, etc.; —cuventu introdussu in-ainte de 1830; —form’a cea mai cuvenita ar fi fostu bastone sau bastoniu, bas-toiu (vedi bastione); — d’in acellu-asi au irtceputu de currendu a se introduce si neologismif: bastonare, franc, bâton-npr, =: a bate cu bastonulu; bastonada (mai correctu bastonata) = ital. basto-nata, franc, bastonnade = bataia cu bastonulu.
   BATALESIU, adj. s., — forma e-straordinaria in locu de bataiesiu, ba-taiasiu~bataliasiu pote in locu de bata-liasu = ‘bataliasiu, pastranduşe l prin, suppressionea luî i, fmgnax, rixosns; —pre câtu scimu, neconnoscutu Româ-niloru d’in coce de Carpati, si fOrte pu-cinu usitatu la cei d’in collo de Carpati.
   ? BATALEU, s'. m., aflatu numai in dictionariulu luiNaoMl, cu insemnarile: — 1. batutore de pandia, rufe, etc., pălmuia,* — 2. de batutu mincea, clnvula pilaris;—3, in aCellu-asi dictionariu, dupo cellu d’in Buda: omu ce bate tare cu'muierilex mulierosus. — Nu e lipse de grecesculu pâcaXoc sau (3<maXo<;; coci cuventulu se espleca usioru prin romane sculu batere chiaru si in a treia in-semnare, de ore ce se dice forte bene : a bate cu muierile.
   BATALIONU, s. m., (ital. battagllo-ne, franc, bataillou, isp. batalion), co-hors, plialanx; cdta de armaţi cotnpusa d’in mai tiuite -companie si facundu ea insasi parte d’in unu regimentu. — Formele limbeloru sorori nu su decâtu augmentative d’in batalia sau bataia, care a iusemnatu, si pote insemnâ si omenii ce se bătu, si prin urmare battaglione sau bataillon =: mare mulţime de armaţi, De acea-a si limb’a nostra cere batalioniu sau bataioiu; potemu inse adopta form’a mai antica batalione,
   BATCA,s.f., (d’in ungur, batkal), mu-
__________________BAZ._______________63
scipiilnm, cursa de soreci; — cuventu neconnoscutu d’in Coce de Carpati.
   BATERIA, s. f., (ital. batteria, franc, batterie, isp. bateria), tormentorum se-des,-tormenta bellica; — 1. una certa cantitate de tunuri necessaria pentru bataia, — 2. leculu unde se assedia acelle tunuri; — 3. bataia cu tunulu sau cu verce alte arme.—Cea d’in urma însemnare e cea mai appropiata de intelles-sulu originale a lui 6tiere; 'limbei no-stre inse nn este naturale a formâ substantive abstracte d’in infinitive, ca franc, sonuerie d’in sonner, analogu cu batterie, d’in battre. Ar fi dOro de aflatu una forma mai cuvenita limbei de câtu bateria; peno atunci nu ar fi bene a ap-plecâ cuventulu si in alte însemnări si mai depărtate de intellessulu origina-"riu, cumu: bateria de buccataria = tote vasele si instrumentele necessarie labuc-catarfa; bateria de pile electro-magne-tice — systema de pile.
                                                          BATERU, (cu e obscuru), adv. siconj. connoscutu numai preste Carpati, saltim = cellu pucinu, macariu .* deco mi ai luatu t'otu, lassa-mi bateru bât’a; — bateru co, de si, cu toteco,—de unde?
   BATOCU, si batogu, s.m., gadt.smo-rua, piscis salsus et in umatus vel durat ,.s{ gentt particulariu de pesce de mare, care adjunge pre la, noi numai sa-ratu si uscatu, — 2. de aci in genere, verce specia de pesce saratu si uscatu sau affumatu; — dupo invetiatulu JIN-Tdosieh, d’in slaviculu batogit, care in-semna si unu pesce, ca la noi, si batiu sau flagellu, insemilari ce nu si potu aflâ esplecare in limb’a slavica, dOro sâ espleca usioru prin romanesculu batere, de unde si serbesculu batati; — affinu pote si cu urmatoriulu batuca.
   BATUCA, s. f., —1 stomacu de pas-sere, gusia, ventrlenlus avium, inglu-vios; — d’in batere cu insemnare dş in-desare, indopare? (vedi si batocu); — cuventulu nu e connoscutu d’in coce de Carpati.
   BAZACONIA si bezaconia, lascivnm et iinpudens dictam velfactum,nOcuvien-tia, prostia, nebunia, dissa sau fapta necuvenita si prostesca.
www.dacoromanica.ro
u
BEB.
BEI.
   BA ZAIRE, bazaiescu si basaire, v.,— 1. pre câtu se connosce d’in coce de Carpati, de vocea pertoru insecte, bom-bnm facere vel edere, siisurrare, mus-sare, murmurillare : albinele, muscele, tintiarii etc. bazaiescu; — de aci: fo-culu bazaiesce = nu arde bene,—si mai departatu : fure’a mea,pândi’a, etc. bazaiesce = sta pre locu in nelucrare: — de copii, a plânge incetu, a ingand plan-sulu; — 2. in dictionariulu de Buda :
a) , a amblâ cu vetrariulu in focu, a mişcă, a ammestecă cărbunii;—‘de unde :
b) . a attitiâ, a interritâ; — c). a man-gaid, a resfacid cu man’a sau cu vorbe. — Dictionariulu de Buda pune cuven-tulu in legătură cu basiare = sărutare (\edi acestu cuventu in Dicţionarul), isp. besar = sărutare, grec. J3âte‘iv = a vorbi inganatu ca pruncii; pote se fia inse numai una onomotopea propria Româniloru, ca si bâziu, prin care se Imita vocea insecteloru : audi cumu bon-dariultf face bâziu; —- de unde : a face sau_ dice cuiva bâziu — a caută se lu suppere, se l’interrite (vedi si buza), — compara si ung. bizgatnî.
   BAZDOOA, s. f., bazdocu, s. m.,p|-e, si basdoca, basdocu, crassior fustis,— batiu grossu; — affine pote cu buzdu-ganu;—proverb :Win chiaruseninuisare bazdacu=$e suppera forgmotivu:—dero in locu de bazdocu, jn assemene frase, noi amu auditu totu de a un’a băzicu.
   BAZDAGANTA, s. f.,—rcuventu pu-cinu connoscutu, dupo forma slavicu : monstrum, stulte dictnm rcl factum, —ceva raru si estraordinariu, fapta sau dissa prostesca, fora mente : ee basda-gania de omu va mai fi si estu-g,; tu eşti bunu numai de basăaganii.
   BAZICU, s. m., lubido, furor, m:>ro-sus animi impetus; bunu plăcu, furia : erasi ti a venîtu bâziculu; nu mi se scolia baziculu = nu am pofta, (vedi bazdoca, bazaire.)
   BAZIU, vedi bazaire.
   BDENIA, vedi denia.
   BEBE, bcba, bcnca si bentia, s. f.,— petra, cremene; Lipis, silex;—neconno-scutu d’in c6ce de Carpati;—d’in ung. b6ka koî
    BECATIA, s. f., rnsticula,—passere cu ciocu lungu buna de mancatu,—ital. beccaccia, franc, bâcasse, de la becco itaL, franc. bec=ciocu.
    BECATINA, s. f., ital. beccaccino, franc, becassine, — passere assemene becatiei, dero mai mica.
  ’• BECHIERlA (pronunţia belderia), si becjiicrlicu, s. m., cmlibatiis, celibatu, stare de bechieru.              ■
    BEGHIERU, (pronunţ, behieru), s. m., ceelobs, — cuventu turcescu, ne-insoratu, celebe.
    BECISNICIA, S. f.,—cuventu slavicu, —stare sau calitate de becisnicu.
    BECISNICII, adj.,—cuventu slavicu essitu d’in usu, inepta», iirnavus, — care nu e bunu de nemica, ineptu, lassiu.
    BECIU, s. m., pl. f.—uri, cella, cella-rinm, vinaria cella, (d’in ung. b£ts?);— cava, incapere in pamentu unde se ţinu vasele cp vinu,—cellariu, incapere parte in pamentu, parte afora d’in pamentu, unde se ţinu de alle mancarep si beu-tirnei; — in amendoue sensurele se-dice si pivnitia.
    BECRILICU, s. m., helluatio, bacclia-. tio, — vietia, petrecere desfrenata, orgia ;^-affine cu bechieru sau craiu, crai-licu.
    BECRIU, adj., helluo, libidinosus,—
  care si petrece vidti’a in beprilicuri sau crailicuri;—cuventiţ, ca si becriUcu, ca* dutu in desuetudine.
■ BEDINGB, s. m., vedi acioia,—cuventu d’almentrelea neconnoscutu, de si datU de dictionariulu de Buda.
    BEDREAGU, s. m., sutoria tabnla velmensa,—scaunu sau mesa decalcio-nariu.
    BEGD, s. m., la joculu de nuci se cliiama asid nuc’a allessa ca cea mai grea, spre a arruned cu dens’ain celle alte nuci puse in jocu. .
    BEHAIRE, cuventu desfigura tu d’in bcire, formatu d’in be sati bee, imitatio-nea a vocei ouiloru, sau d’in belire cu l moiatu, alta forma d’in belare=ra sbera ca ouea.
    BEILICU, s. m., operarum prmbitio, molestus irritusque labor; — formatu d’in beiu, lucru pentru domnu, facutu
www.dacoromanica.ro
                 fetit._______________
fora neci una plata;—astadi d’in fericire beiliculu e desfientiatu, inse vorb’a a luatu si insemnarea de lucru greu si fora folosu, sau, de lucru facutu fora tragere de anima, cu negligentia si reu.
    BEIU, s. m., priuceps,—cuventu tur-cescu; principe, domnu.
    BEIZAD^l, s, m,, principia illius = fiiu de domnu, — cuventu turcescu con-noscutu numai d’in coce de Carpati, si aci cadiutu in desuetudine, afora ddco nu se iea in risu.
    BELALiîU, adj., care adduce beleă sau belelle.
    BELCIUCU si
    BELCIUGU (la Macedoromâni ber-ciucu si belciucu), s. m., annulus fer-reus;—anellu sau cercellu de ferrusau de altu metallu la landuri si la alte obiecte, pre cari le lega;—nu pote fi slavicu, pentru co se espleca bene in limb’a nostra prin baltiu (vedi. acestu cuventu in dictionariu), d’in care belciucu e deminutivu in locu de baltiucu.
    BELDIA, s. f., p er tica, pertica,—Batiu lungu si nu prd grossu, trestia, etc.— BELEA, s. f., pl. betelie, îpalnm, adversa res, iucommodum, cruciatus; — reu, nevoia : a da de belea—a cadd in belea;—a da pre altulu de belea = a-lu bagd in belea; a intra in belea; a scapă de belea;—proverb : belelltlc nu cadu pre petrez^mmXn e facutu a sufferi; capulu se traiesca, co belelle curgu^nu. se cade a perde coragiulu in nevoie;—greutate anevoia de sufferitu : fetele sunt mari belelle pentru unu tata; numepotu cură de beleu’a estu-a de omu;—lucru ce adduce bataia de capu si neplăcere : abia scapu de una belea, si rmpunu in spi-■ nare alfa.
    BELESNA, vedi blesna BELESIUIRE, vefii beletuire. BELETUELA, s. f., actione-siresul-tatu allu actionei de a beletui, sau cea-a cu ce se beletuesce.
    BELETUIRE, beletuescu, v., vesti pannnm alteram subsuere, — Cuventu, care ca si tote derivatele sdlle, _e neco-noscutu d’in coce de Carpati, unde se dice ca^MSîVe=beletuire, captudcla— beletuela, etc. (vedi belisiu).
_______________BEL_______________Go
   BELIRE sau bellire (vedi balanu), bel eseu, v., pellem detrahere, decorti-care, glubere, spoliare;—1. a lua pellea de pre una fientia viua: a beli unu bou, unu callu, unu berbece, etc.; — a lud pellea numai de pre una parte a corpului : a si beli misulu, cotele, degeiu'u, fruntea, etc.; metaforice si proverb : a si beli nasulu—%, cadd in mare periclu; a beli ochii=a redied pleopele, a si deschide ochii, a bagd sema, a se mird, a se uitd la ceva indelungu, prostesce si cu perdere de tempu : ce mi stati de beliţi ochii aici? — de nu eră nasulu, beliai obrazulu, cu unu periclu ai scapatu de altulu, cadiendu ai scapatu prin una ve-temare mai mică de alfa mai mare; a beli ciocanulu = a pati rosine, a remand de rosine, a fi in critica posetione; a beli dentii = a rjde prostesce. — 2. a lua scorti’a de pre plante: nu beliţi trunchii arboriloru, cose vescedescu; a beliinulu} canep’a, etc.—3. a despoid, a storca, a predd fora crutiare : au bditu lumea, pre unde au ajunsu; ne au bditu, ne au luatu si pellea de pre noi, nu ne au mai lassatu nemica, neci cenuşia in vetra.
   BELISIU (vedi si belire, balanu), s. m., pannus alteri subsutus vel subsu-eudus, — pdnura sau alta materia care se pune si se cose sub alfa, captusidla; — de si substantivele române : belisiu, berlisiu, beletuela, berletuela, belucla, berluela au analogia cu ungur, bdlles, bârlds, precumu si verbele beletuire, be-luir'e, berluire, cu ungur, belleni, bdr-leni; de si pronunti’a unguresca a po-tutu influentid asupr’a formeloru române; totuşi aceste cuvente, cas ibellirc, potufi de origine romanica, si a nume tote d’in pcllis=pelle. Cumu d’in acesta vorba s’a formatu belire sau bellire, s’a arretatu la articlu balanu. Acumu d’in pelliceus, pelticea, s’aformatuprede unaparte^eZ-licia sau pellitia, dro pre de alfa pellidu, care, spre mai accurata deştinctione a concepteloru, a tensu la form’a belliciu, bellisiu. Belluire ar potd fi in. Io cu de bel-lunire, ca ingreuiare d’in ingreuniare; si precumu ingreuniare este in locu de ingreomare d’in greoniu, augmentativu d’iu greu; asid si bellunire pote fi in locu
                           5 G.
www.dacoromanica.ro
BeR.
BER.
  de bellonire, d’in belloniu in locu de pel-loniu, augmentativii d’in pelle. Belle-tuire in fine pote fi d'in belletu in locu de pelletu, collectivu d’in pelle, ca nu-cetu d’in nucu. Formele berluire, berle-tuire, berlisiu, sunt de respinsu ca contrarie foneticei limbei*nostrej si cu a-tâtu mai multu berlttuela sau si belle-tuela, berluela, casf belluela, cari au finali neromanice. De almentrelea tote aceste cuvente nu su de locu connoscute d’in coce de Carpati.
                                                       BELITORIU,-toria, s^adjcare belesce.
     BELITURA, s. f., actionea, si mai vertosu, resultatulu actionei de a beli: pre fruntea sa copillulu presentă mai multe beliture.
     PBELSITIA, s .f., una planta=canna Indica.
     BELSIUGU, s. m,; abnndantia=abun-dantia, indestullare.
     BELUIRE, v., ca si beletuire (vedi si belisiu).
     BELVEDERE, s., ital. belvedere,— foisioru ce procura una formosa vedere prin pregiuru; — cuventulu nu pote Stă cu acesta forma in limb’a romanesca, pentru co la noi vedere e feminu, si nu, ca in italienesce, masculinu; si prin urmare s’ar cere ca adiectivulu b6lltt= formosu, se îmbrace form’a feminina.
     BENCA, vedi bebe. -
     BENGA, s. f., dupo urmatoriele es-semple pare de una însemnare cu epilepsia, dracu, etc.: pare co a intrata beng'a in ellu; bagu pre beng'a in tene; lua-te-ar beng’a.
     PBENTG, s. m., ccenum =r noroiu, limu, nomolu.
     BER, beralre, etc., vedi baraÂre.
     BERBANTLICU, s. m., dls&olutto, libldo soliitlor,—fapta de berbantu;— * cuventulu e de forma, nu inse si de origine turcesca.
     BERBaNTU si birbantu, s, adj., dls-soluins, Ubldinosns; — desfrenatu, de-pravatu; — compara ital. blrbante, d’in care a venitu allu nostru in tempuri mai noue, cumu se vede d’in form’a cuventulbi
     BERBENITIA si
                                                      BERBINTIA, s. f., dollolum, — galeta, putenica, vasu in care se fermenta
casiulu; — d’in ung. bbrbentzet cuventulu nu scimu se fia connoscutu d'in coce de Carpati.       '
    BERCARIU, s. m,, sllvulacustos, — padurariu; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati:
    1. BERCII s. m., fructlcetum, silvula
zrpadurice, tufetu, pădure mica, crangu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, d’in ung. berek?               '
    2.   BERCU, adj., sine caudazzfora coda, scurtu de coda, vorbindu mai al-lessu de passeri cari aru caută se aiba coda, si n’au.
    BERCUTnJ, s. m., deminutivu d’in 1 bercu.
    BARDIA (pronuntiatuaprope bardia), ş. f., pl. berdie, clconla, — passere peregrina, cu penne albe prestra totu cor-pulu, afora de aripe, cari sunt negre.— Dupd ce clconla s’a transforma tu, la noi, in cocâria (vedi in dictionariu acestu cuventu), si s’a applecatu la alta passere; de neaparatu a cautâtu se se applece al tu cuventu laconceptulu espressu prin lat. clconla, adeco bardia, care, in in-tellessulu primitivu, pare co va se dica alba, precumu si poeţii latini ua nume-scu adesea : candida avls=alb’a passere, sau mai bene baltiata; coci la Macedoromâni bardiu va se dica m peri albi printre negri, baltiatu, pestritiatu. Pentru originea ulteriore a cuventului bardiu, se pote aliaturi de pardns=:par-dalu sau pantera, si mai allessu de grec. rcâp8co<;=:vergatu ca panter’a; se pote > chiaru reduce la acea-asi radecina cu baltiatu : coci, deşi strămutarea lui l in r înainte de una consonante, nu este normale iu limb’a romanesca, totu-si se practica la unele cuvente, cumu, de es-semplu, chiaru intr’unu cuventu de a-cea-asi origine cu baltiatu, adeco in bel-cium si berciucu.-Cea. d’antaniu etimologia este inse mai naturale si mai probabile.
    BERECHETLIU, adj., care adduce berechetu. '
    BERECHETU, s. m., abundantla— abundantia, indestullare ; — cuventp turGescu.
    BEREGATA si berigata, s. f., gruttur,
www.dacoromanica.ro
6?
  ....... feEf._________________________
gruia, — parte interna a gatului, canalea de inghitire si respirare : a' taiâ beregata =.a junghiâ; — cuventu de forma romanesca; dâro care este originea lui? Ca se nu immultimu supposetionile, vomu amenti numai grec. tpipuyţ, tpdpa.y£, las-sandu si altoru-a se si essercite agerimea criticei.
   BEELISIU, vedi belisiu.          '
   BEELUIEE, vedi beletuire.
   BEETA, s. f., ital. (beretta), franc, berthej la vestimente muieresci, unu ornamentu, care incongiura senulu.
   BEETELIA, s. f., nu d’in berta, ci d’in betta, in locu de betelUa (vedi aceste vorbe in dictionariu), cumu se si dice de mulţi Eomâni: marginea de la brânu a brace-loru sau pantaloniloru, ismeneloru. etc.
   BESIACTEA, s. f., pl. besiactelle, — cuventu turcescu, arcula= mica ladu-tia lucrata formosu.       -
   BESEA,sau bezea, s.f., pl. beselle, hagiu»^ basiti, sarutatu;—neologismu nu se pote mai scalciatu dupo franc, baiser.
   BESNA, s. f., orassa obscuritas, tenebra» = intunerecu, —‘cuventu slavicu de forma câtu se pote contraria fqjpeti-cei romanesci.
   BETEAQU, adj., nger, inflrmus,— nepotentiosu,infirmu, vetematu: beteagu de unu ochiu = cu unu ochiu stricatu, cbioru; beteagu deunupetioru=zsch.iopu; beteagu de una mana; — cuventu de re-spînsu ca si urmatoriele derivate: BETEJTBE, v., ngruin reddere; — a face nâpotentiosu, a vetemâ unu organu orecare allu corpului, si in parte, organele genitali : a si beteji ochii—& si i strică,;—a se beteji= a se vetemâ sau surpâ (vorbindu de părţile genitali);— te ai betejitu lucrandu=te ai spetitu.
   BETELAj s. f., fire de auru ce mi-ress'a, in diu'a cununieloru, porta spen-diurate de capu;—cuventulu are numai forma rea, firo de origine e romanescu, d’in betta; si se pote usioru correge, dandu-i-se form’a beteâ sau bettella.
   BETESIUGU, s. m., mala valetudo, inilrmitas, — nepotentia, vetematura a unui organu, si in speciale, a organeloru genitali, surpatura;—de respinsu ca si beteagu, betejire.
__________________BIS._________
    BEZACONTA, vedi bazaconia.
    BEZEEEI si beserei, s. m.pl., mesen-terium;—cuventulu pare de forma romanica, dâro nu se pote usioru suspicâ originea lui; ellueneconnoscutud’incooe de Carpati, unde acellu-asi conceptu se espreme cu vorb'a, prapuru sau prapure.
    BEZI, sau bez, pp. afora de =prater: ti am datu septe lei astadi, bezi alţi trei daţi de eri;—slavicu.
    BEZNA, vedi besna.
    BIBEEONU; s. m., neologismu d’in franc, biberon, care, ca formatu d’in lat. bibere=a bee, cu form’a augmentativa, insemna: beutoriumare, betivu impar ar tescu, cumu se dice romanesce; inse in limb’a nostra cuventulu n’au trecutu cu acestu intellessu originariu, ci cu cellu de vascioru cu una titia, d'in care se dâ celloru nepotentiosi se sugă unu licidu, si, in speciale, prunciloru se sugă lapte. — Cuventulu e de origine romanica, inse cu forma necuvenita limb ei romanesci.
    BIBILICA, s. f., gallina guttata, pas-sere care prin marimea si chiaru form’a ei sâmena tare cu una gaina, si alle cărei penne presenta preste totu pica-telle venete si albe, deundeinlatinesce numirea ei de gallina guttata = gaina cu picatelle, precumu si in franc, pin-tade, ispan. piutada = literal, passerea depinsa. In limb a nostra pote forte bene figurâ cuventulu bibilica, coci nu presenta combînationi fonetice străine au' diului romanescu; inse fie incongiuratu este form’a masculina bibiloiu, d’in care unu femininu bibiloica ar fi si mai ne-sufferitu.
    BIBILU, s. m., pl.-wn, cusutura in forma de dentisoru pre marginea unui guleru sau maneca de camâsia, a unei basmalle, etc.-: candsia, maneca cu bi-biluri.
    BIBLICESCE, adv., si
    BIBLICESCU, adj., in locu de biblice si biblicu, sunt forme incarcgte si prin urmare fie respinsu, ca si organicescu, politicescu, etc. in locu de simplele organica, politicu.
    BIBOLAElA si bivolaria, s. f., staulu sau turma de bivoli.
www.dacoromanica.ro
                                                  BÎL.
68____________Blâ._________________
genitali, surpatura;—de respinsa ca si beteagu, betejire.
   BIBOLARIU si bivolaru, s. m.,padi-toriu de bivoli.     _
   BIBOL1TIA, si bivolitia, femininu din:
   BIBOLU, si bivolu, (la Macedo-roma-ni: buvahi), s. xn., bubalus, ital. bubalo si biiffalo, isp. biibalo, franc, bufâo, (3o6(3a-Xoc, — animale cadrupedu ce sămena cu boulu, dăro mai grossu si mai mare de câtu acestu-a; togmai d’in acesta assemenare cu boulu, lat. bos, bobus si bubus in dat., grec. (3oo<r, au venita si numirile bubalus,
m., bubala, f., d’in qwe romanesce amu avă bubcdu, bubala; bibolu sau bivolu, si mai allessubi&oî/rict sau bivolitia, cu tonu la a patr’a syllaba, sunt cu forme cu-to-tulu ratecite prin Ujfluentie slavice.
   BICÂU, s. m.,’pedeca, belciugu;— cUVentu cadiutu in desuetudene si d’in collo de Carpati, unde pare co a fostu in usu.
   BICIU, s.m., pl. bicic, liagrii”, flagel-lum;—instrumentu de batutu omeni, de batutu si de menatu vitele, impletitu d’in canepa, curelle, etc., flagellu;—cu-ventu slavicu.
   BICIUIRE, v., a bate cu biciulu, a bate cu verce, chiaru si in figuratu, a bate vitiele, de essemplu,—flagellare =liagellarc.
   PBICIULUIRE, v., a estimă merci, â evaluâ ?                  '
   BICIUŞCA,-s. f., deminutivu d’in biciu.               '
   BICU, s. m., taurns=tauru,—necon-noscutu d’in coce de Carpati.
   BIDINEA, s. f., plur. bidinelle, pe» nicillus qu» aâ parietos dealbandos utuutur; peria cu care spoîescu paretii, spoitore, penicellu mare de spoitu;—cu-ventu turcescu.
   BIGOTERIA s. f., fraîic. bi coterie, ital. bigotteria; calitate sau fapta de bigotu;—mai bene bigotia, dăco cuyen-tulu ar fi de adoptatu.
   BIGOIISMU, s. m., franc. Mgotisme, ital. blgottismo; caracteriu de bigotu, systema de a nutri si mantind intre omeni bigotia.
   BIGOTU-o, adj. s., franc, bigot, ital. bigotto; cellu ce practica ceremonîele
cultului religiosu cu unu scrupulu essa-geratu, ddro nu totu de a un’a impinsu de una addeverata pietate; faciariu religiosu, falsu devotu, mormentu spoitu, cumu numi Cbristu pre faciarii devoti intre Judani, pre farisei. — Cuventulu arfivenindu, dupo unii d’in angl. by god =pentru Domnedieu; dupo alţii d’inFt-sipo2«=:nume applecatu si la Normani, ca veniţi d’in acea-asi origine cu Vi-sigotii, si togmai Normaniloru s’a applecatu de Prancesi, in risu, numele de bigoţi, peno cotra finitulu seclului XVI, si numai dupo acesta epoca, a luatu cuventulu, in limb’a francesa, insemnarea ce are astadi; dupo alţii in fine d’in ital. blgiotto, deminutivu d’in bigio=:cenu-siu, negru, dupo vestimentele calluga-riloru, in cari se incuiba de regula bigoţi’a sau faciaria religiosu. Ispanii pentru acellu-asi conceptu au cuventulu saatisrron=:liter. santioiu, santu essa-geratu, devotu affectatu; la densii bigote insemna mustacia, si in figuratu, caracteriu solidu. D’in aceste incertitudini de intellessu, cumu si de origine, urmedia co li*b’a nostra s’ar potă forte bene scuti de bigotu, ca si de derivatele lui.
   BLLLA, s. f., franc, bille, it. biglia, isp. billa; osseus vel eburneus globulus;
1. globutiu de ossu de eboriu, ce serve la -jocu de biUarău; 2. globutiu de ossu sau de lemnu ce serve la votu.—Dupo unii d’in latin, pila, inse form’a ital. biglia se oppune la acest’a; mai probabile este dăro co cuventulu e de orb* gine germanica, d’in acea-asi funtana eu billu (vedi mai la văile).
   BILLETU, s. m., pl.-e, franc, billet, ital. biglietto, isp. bille te; cuventu luatu dupo francesce, fora forma romanesca, cuinsemnarile: schedula, litterula), epi-stolimn, sj ngraplia, cliirographus, ama-* torisB litter», tessera; scrissore mica, câteva linie ce se scriu cuiva ce nu e in depărtare; inscrissu, addeverentia data co a platitu sau co are a plat), a primita sau are a primi bani sau altu ceva; bil-letu dulce, scrissore de amore; — apoi in unire cu diverse alte vorbe : billetu de intrare, pentru teatru, gradine, si alte locuri de adunare; billetu de drumu; bil*
www.dacoromanica.ro
BIL.
BIR.
69
letu de încărcare, pentru navi sau alte vase de transportu; billet,u de banca, cu acellu-asi intellessu ca si baneonota;— mai vertosu in daraveri commerciali: billetu, politia; — bîttetu de lotaria; bil-letu de votatu, bucata de charteia pre care se scrie votulu, etc.—Dupo unii cuven-tulu ar fi venindu d’in grec. Ptf3XiStov = cartiulia; dupo alţii d’in acea-asi fun-tana cu billa sau billu de mai la văile.
   BILLIARDTJ, s. m., franc, bjllard, ital. bisrliardo sau biliar do, isp. biliar; — jocu de billc; mâs’a pre care se face acestu jocu; cas’a unde se afla una mâsa de jocatu bille. — Dâco e se remana a-cestu cuventii in limba împreuna cu celle lui affine; atunci se cere de neaparatu se iea una forma mai cuvenita geniului acestei limbe, analoga isp. biliar : pre- . cumu d’in carte (de jocu) s’a formatu carturariu, apoi carturarîa, sau si d’in arsicu, arsicariu, arsicaria; asiâ d’in billa s’ar potâ face billariu, biUaria.
   BILLIT, a. m., dupo franc, bill, si a-cestu-a dupo angl. bill, cu însemnarea de proiectu de lege presentatu la votulu camereloru anglese; — forte usitatu in camerele nostre in locutionea : billu de indemnitate — votu sau lege prin care miniştrii se scutescu de respunderea, ce appâsa pre densii, pentru mesure, cari aru fi cerutu incuvientiarea legislativei, si pre cari densi le au luatu fora acesta formalitate.—In limb’a anglesa cuven-tulu arc forte multe si variate însemnări, a nume si mare parte d’in celle e-spresse prin billa si billetu; si prin urmare aceste doue cuvente se reducu la angl. bill, a cărui însemnare primitiva este rostru sau ciocu de passere; de aci apoi, prin metafore continue, obiecte de ossu, cumu sibillele, apoi semne de intel-legere. togmai precumu si latin, tessera rrrliter. patru, însemna mai antaniu unu ciibu micutellu, apoi. zare de jocu, si in fine semnu de espressione, ca si billetu. Fora indouentia de la rostndu unei pas-seri peno la unu billu presentatu mundri-loru lordi ai Angliei distanti’a este enorme; dâro imaginationea ponorului, crea-toriu allu limbei, nu connosce neci una distantia in sborulu seu : proba este si
limb’â nostra, asiâ cumu e vorbita de poporu. P<5fce fi distantia mai mare de câtu intre bataia si amore affeduosa? Cu tote acestea poporulu nostru espre-me amendoue ideele prin acellu-asi cu-ventu, batere : a bate muieri, a bate cu muierile (vedi batere in Dictionariu).
   BINA, s. f. pl., binalle, cuventu tur-cescu, rodifloium, edificiu, constructio-ne făcută mai vertosu cu scopu de specula.
   BIOS!!, adj., nbntidans, dires, nber; abundante, avutu, bene si cu de tote provediutu;fecundu, fertile, manosu;— cuventu neconnoscutu d’in coce de Car-pati, d’in ungar bii? sau in locu de vi-vosu, viuosu, d’in virus, vivere î BIRAITIA, f., d’in:
   BIRAU, s. m., judecatoriu, judece; —cuvente neconnoscute d’in coce de Car-pati si cu totulu de prisosu, de ore ce in locu-le avemu altele de necontestata romanitate; inse totuşi ar meritâ se se allega si se se scia, dâco elle, ca si af-finele : biru,biruire, etc., sunt unguţesci, sau de alta origine, sau d’in vir, cumu pretende Dictionariulu de Buda, si cumu pare a probâ macedonoromanulu biru (vedi 2. biru).
   BIRBANTU, vedi berbantu.
   BIRELNICU, si birnicu, adj., sup-pusu la biru; in intellessulu de sub 1. biru; — cuvente de forma neindoiosu slavica, âro pentru origine vedi 2. biru.
   BIRGA, s. f.,vitimn, mendiun; vitiu, defectu; — cu totulu neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   BIRJA, s. f., rheda conduetitia; tras-sura ce se iea si platesce cu or’a sau cu diu’a; — combinationea fonetica rj e cu totulu contraria limbei romanesci; cu-ventulu in russesce insâmna bursa, pla-tia unde se afla burs!a negotiatoresca si pre care stau in aşteptare si birjarii cu birjele loru; si de aci cuventulu ap-plecatu la assemeni trassure, intogmai precumu si franc, flacre rrbirja, inco s’a numitu asiâ dupo Saint-Fiacre, baserica in Parisi, unde staţionara primele fia* eres j= birje. '
   BIRJARIU, s.m., possessoriiţsaumş-natoriu de birja,
www.dacoromanica.ro
70
BIS.
biu.
   BIRNICU, vedi birelnicu.
   BIROU, vedi biwou.
   BIRTASIU, s. m., care tiene birtu.
   BIRTU, 3. m., caupona, popina; casa unde manca omenii', ospetarfa; — cu-ventu germanu.
   1.   BIRU, 8. m., tributum, oapitnm exaotia; dare cotra stătu, dare pre capu, impusa mai inainte numai tierraniloru, astadi totoru Romaniloru d’in Roma-ni’a libera; — cuventulu inse e cadiutu in desuetudine si supplenitu prin capir tatione, impositu pre capete, dare per~ sonate, etc. (pentru etymologia vedi si
2. biru).
   2.    BIRU, s. m., vir, heros; barbatu, erou, voinicu, la Macedoromâni; — prin urmare in cea mai formosa însemnare a latinescului vir: arma virumque cano = cantu armele si pre barbatulu = (e-roulu); pre candu la Dacoromâni s’a pa-stratu numai derivatele ver-tute, ver-tosu, in intellessu mai appropiatu de pri-mitivulu vir, 6ro cuventulu vir insusi sub form'a veru, a luatu însemnări mai depărtate (vedi veru in dictionariu). — Vine acumu întrebarea dfico cuventele biruire, biruintia, 1. biru, etc., nu stau in legătură de cumnatfa cu biru = vir; slavice nu su aceste cuvente : invetiatulu Miklosich ensusi, de si sustiene de una parte co biru = tributu, ne ar fi venitu de la slavi, marturesce inse de alta parte co originea slavica acuventului e indoio-sa, si tramitte la ung. bir = potere, possedere; d6ro e de a se sci, d6co acestu cuventu este priginariu, in unguresce, sau impromutatu de la noi, sau de la Celti, la cari inco se afla cuventulu cu intellessulu de invingere.
   BIRUINTIA, s. f., victoria, victoria, invingere; — d’in biruire.
   BIRUIRE, v., vincere, a învinge, a bate (vedi si biru).
   BISC6TA,s. f., sibiscotu, m., ital. bis-cotto, franc, biscuit (reu pronuntiatu piscota, piscotu); proprie, de doue ori coptu=bis-coctus, si in speciale: 1. bucăţi de pane de a dou’a ora copte, sau uscate in coptorîu, spre a se potâ pastrâ indelungu, fora se mucedesca, si aservi de provisione pre caile, mai vprtosu la mi-
litari, la marinari, etc.— 2. bucatella de pasta fermentata cu sacharu si bene res-copta; — form'a cea mai cuvenita lim-bei ar fi biscoptu sau biscopta.
   BITANGfU,s. m., erro,vagabundu,— neconnoscutu d’in coce de Carpati;—d'in ung. bitang.
   BITUSIA, s. f., equl stratnm, straiu ce se pune pre callu,—neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   BIU, de biu, superfluu», superabun-dans, cu prisosu, de prisosu, forte a-bundante; — neconnoscutu d’in coce de Carpati; pare co de aci s'a nascutu biosu de mai susu.
   BIUROCRATIA, s. f., functione de biurocratu, domnia de biurocrati, franc, bnreauoratie.
   BIUROCRATU, s: m., functionariu de biurou, franc, bnreanorate.
   BIUROU, s. m., mâsa de scrissu in genere, mâsa de scrissu intr’una ramura de servitiu publicu; si de aci: funcţionarii applecati la acea ramura de servitiu; ramur’a insasi de servitiu; — d’in franc, bnrqau, neologismu introdussu fora neci unu respectu de fonetic’a limbei nostre, presentandu in doue syllabe mai mulţi barbarismi: coci mai antaniu franc. u nu correspunde cu iu sau i romanescu, si prin urmare reu se dice biurou, reu birou; apoi combinationea franc, eau inco nu se traduce la noi prin ou, ci prin eltu, cumu château = castellu, si prin urmare bnrean, deco amu avd nevoia de ellu, s’ar traduce in romanesce: burellu. De câtu se imbuibâmu limb’a, de e sau nu lipsa, cu neologismi asiâ de scâlciaţi ca birou sau biwou, n’amu face ore mai bene si mai cu mente se pastrâmu vechiele si roma-nescele : weso=biurou, capu de mâsa= siefu de biurou? A cesâmena siefu? Mai pote conndsce ceneva in ellu pre franc, chef, care nu e de câtu totu cap«=lat. caput, corruptu si defiguratu ? Au cre-demu co bnrean dice ceva mai multu de câtu mesa? D’in contra bnrean vine d’in bure=pânura, si va se dica proprie una bucata depănura, ce se pote intende pre una mesa de scrissu, ca si pre verce altu lucru : asiâ dâro franc, bnrean espreme obiectulu numai de una parte acciden-
www.dacoromanica.ro
BIZ.
BLA.
71
tale, 6ro roman, mha espreme acellu-asi lucru in ce are ellu essentiale; coci la scrissu măs’a este totulu, 6ro accopere-mentulu de pânura pote si lipsi. — Apoi derivatele biurocratia, biurocratu, sunt, dăco se pote si mai barbare : coci Ia form’a scalciata biuro se allatura e-lementu grec. xpitoţ = potere, domnia, functione, si se producu astufelu vorbe hybride de nesufferita uritione.
   BIVOLARIA, bivolariu, etc., vedi bir bolaria, etc.
   BIYUACU, s. m.,—1. yeghia sau ve-glia = vigilia, padia estraordinaria in tempu de nopte (acestu intellessu nu lu mai are astadi neci in limb’a francesa, ci numai:) — 2. statione de repausu, ce una armata face, diu’a sau noptea, sub cerulu liberu, fora coperemente : armat’a insasice faceassemenea statione; loculu infine unde se face aSsemenea statione. — Cuventulu luatu dupo franc, blvouac, sau blvac si biouac (coci neci in francesce nu are una forma stabilita), este german, biwach sau beiwach, wey-wacli = dupla garda, dupla vigilia; si, dăco e se 1’adoptâ.mu si noi, apoi de ce am mai allungatu d’in usu obacht = german. oberwacbt=veghi’a principale ?
   BIZARU, adj., morosus, difflcllls, ml* rus; 1. applecatu la persone: morosu, superatiosu, greu de multiamitu, capri-ciosu,fantasticu;2. la lucruri: de mirare, estraordinariu;—d’in franc, blzarre, ital. bizzarro, cu acelle-asi semuificationi; ăro isp. si portug. bizarro = generosu, cavălerescu, maiestosu, etc. In limb’a italiana se afla unu primitivii bizza — menfa; dăro fiendu co arr ca snffisu nu essiste in italianesce, de acea-a cuventulu cauta se sefiaintrodussude aiurea, pote, prin limb’a ispanica, d’in basciculu-blzarra=cu barba, fii barbatu. De acea-a limb’a nostra se păte scuti de acestu cu-ventu, si cu atâtu mai multu de deri-vatulu seu bizareria, a cărui forma este contraria geniului limbei romanesci; ar caută, dăco se pote, se se dica bizarîa.
   ? BIZIREA, s. f., una planta, oleum papareris?                         •
                                                        BIZUIRE, bizuescu, t., ca refless. a şe bizyi in sine sau in altulu, slbl vel
alii nimium confiderej a se incummette =nlmlum aude re; caactivu simplu ne-connoscutu d’in coce de Carpati, a in-crede cuiva ceva. coucredere, comraittere alicul allquam rem.
   BIZUITU, part. d’in bizuire, cu in-semnari neconnoscute d’in coce de Carpati : 1. ccrtus, tutns, securns; incre-dentiatu, securu; 2. famlllarls, Adus, ac* ceptus; familiariu, favoritu, de aprope credentiosu, fidele.
   BLABORNICU, s. m., una planta, cyprlpedinm, cd forma neromanica si neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   BLACÎA, s. f., si ţlacîu? s. m., bă,-tiu de batutu grâne, bă,tiu in genere, fla* grellum, pertlca; — de unde ? — neconnoscutu d’in coce de Carpati (vedi si blegu).
   BLAGA, s. f., bunuri, avutia=dlvl* tlre, — cuventu slavicu.
   BLaGOCESTIA, s. f., pietate = ple» tas,—slavicu.
   BLAGOCEST1YU, adj., piosu, piu= plns, — slavicu.
   BLAGOSLOVENIA, s. f., benecu-ventare=benedlctlo,—slavicu.
   BLAGOSLOVIRE, v., a benecuventl — benedicere,—slavicu.
   BLAGOYESCENIA, S f., annuntia-tionea, serbatore in 25 Martiu, candu se commemora venirea angerului Ga-briel, ca se annuntie fetiorei Marfa, co va nasce pre Mantuitoriulu.
   BLAIVASU, si plaivasu, s. m., con-deiu de plumbu, grafiu, instrumentu sau materia apta la desemnatu, graphlum.
   BLAJINITATE, s. f., blandetia, le-nltas, mansuetudo,—slavicu.
   BLAJINU, adj., blandu, affabile, .mansuetus, beulguus, affabllis, comis, —slavicu.
^^LAMARE, blamediu, v., vltuperitre, Improbare, crlmlnl dare, repreliendere; a cugetâ si spune, cq faptele, dissele, portarea cuiva sunt necuvenite, relle, vetematorie (oppusu lui lauăare); a de-faimâ, a desapprobl, a impută., a cen-surâ, a critică, a mustră, a admonf;— neologismu introdussu dupo franc, blâ* mer,dero introdussu foro necessitate, de oreoe desponepau de alte multe espres-
www.dacoromanica.ro
BLA,
BLA.
H
sioni pentru conceptele, la cari se ap-pleca, cumu si fora respectu de fonetic’a limbei, urmare ce va arruncâ limb’a intr’una confusione, d’in care nu vomu mai potâ essi. Mani’a de a innovâ cu locu si fora locu a ajunsu asiâ departe, incâtu nu numai blamare si blanm se audu neconteniţii, de cându legislatur’a nostra mai de multe ori pre annu dă, blamuri ministerieloru, ero judecatur’a pronunţia la blamuri in contr’a mem-briloru sei; dero inco unii au crediutu co potu dice si blamabili, fora se esslîste neci in limb’a francesa una forma blu-maire. Dâro frânt, blâmer este, cumu arreta circunflessulu seu, in locu de bla-smer, si, sub pedepsa de a nemici verce analogie, păstrate cu rigorosa conse-centia de poporu in instinctulu seu, sub pedepsa de a cadâ astufelu in intunerecu chaotecu, ar caută ca cuventulu blâmer se iea, in romanesce, form’a blasmare; inse si acesta forma ar presentâ una combinatione foneteca contraria legiloru limbei romanesci. Mare dauna inse nu e, co blâmer nu pote intră in limb’a no-stra, antaniu pentru co l’avemu dejâ sub form’a cu multu mai curata si in-trăga, blastemare, si cu intellessuri cu multu mai appropiate de Originariulu seu blasphemare=pXa<yp-r)}j,eîv, intellessuri pentru cari limb’a francesa s’a ve-diutu nevoita a reintroduce ca neologismu blasphâmer; allu doile pentru co neci lipsea de espressioni, 6umu se vede d’in traductionile date, si se va vede inco si d’in esplecarile urmatorie, nu ne pune in necessitaţe de a da una noua forma lui blastemare, asiâ in câtu se lu reducemu la blasmare, sau si mai reu la blamare. Cuventulu blastemare, ca si baserica, domenica, cumenicatione, etc., este unulu d’in acellea, cari probedia, peno la evidenţia, co Românii s’au cre-stinatu inco d’in celle antanie secle alle erei creştine, si n’au asteptatu, cumu pretendu unii, ca slavii se-i initiedie in divin’a doctrina a Ini Christu, In adde-veru latin, blasphemare nu este classicu, ci introdussu d’in grec. pAao<pi](j.etv de eotra antanii propagatori ai creştinismului, si prin urmare ca termenu de do-
meniu religiosu, spre a insemnâ: a pronunţia vorbe injuriose in contr’a lui Domneclieu si a celloru sânte. Cu ace-stu intellessu, d’in care, in decursulu secleloru, s’au desvoltatu apoi altele analoge, s’au introdussu inco de atunci, si essiste peno astadi, si in romanesce, cuventulu blasphemare sub form’a blastemare, prin simpl’a sustituire a lui t in locu de ph sau f; pre cându limb’a francesa, dupo ce a defiguratu cuventulu forte reu si l’a redussu la blâmer, dupo ce l’a applecatu astufelu la concepte cu totulu depărtate de intellessulu primiţi vu, a fostu nevoita, cumu dissemu, spre a espreme acellu intellessu, se re-îea d’in nou form’a blasphâmer. Ca se ne dâmu sâma si cu acesta occasione despre spiritulu de tenacitate si conser-vatione, ce caracteriza pre poporulu nostru, se vedemu ce forma a luatu blas-pliemare si in alte limbe romanice, a-fora de cea francesa. Italianulu de la blasphemare a treOutu la blastemare? biastemmiare? si in fine labiostemmiare, bestemmiare, form’a cea mai usitata astadi cu intellessulu latinescului blas-plicmare si romanescului blastemare; de alta parte prin taiarea lui t a formatu blasmare? si, spre a evită combinationea sm contraria limbei, biasimarc, cu in-tellesulu francesului blâmer. Ispanii au mersu si mai departe cu mutilatio-nile; ei dicu: \tistlm&v=.blasteniare. D’in celle espusse se vede totu de una data, co sî Italianii, ca si Francesii, au tensu a da cuventului doue forme pentru doue serie de semuificationi: bestcmmiare= blastemare, franc. blaspIuSmcr; biasi-mare=defaimare, franc, blâmer. Limb’a nostra inse nu ne perraette una mutilare a cuventulu; de assemenea natura, si totu ce potemu face, este a introduce, pentru unele in semnări, form’a mai oti-ginaria blasfimare, in neci unu casu inse form’a mutilata blasmare sau blamare (pentru intellessulu lui blastemare si blasphemare vedi in dictionariu).
                                                               BLAMU, s. m., actione, si resultatu sau si motive alle actionei de blamare.
                                                               BLANA, S. f., villosa pellis vesti-mento subsuentla vel snbsnta? pelllta ve-
www.dacoromanica.ro
BLE.
BLÎ.
73
stis s tabu la, assis; 1. pelle de animale cu perulu seu, care e cosuta sau are se se cosa pre faci’a d’in intru a unui ve-stimentu; vestimentu blanitu sau cap-tusitu cu pellea numita blana; 2. scândura, tabla de lemnu mai lunga de câtu lata; — acesta d’in urma insemnare, ca si form’a curentului, pare a probă co cu-ventulu nu vine de la ung. biilleui, ci este de origine romanica, fiendu in legătură cu lat. planca = scândura, mai simplu inco de câtu acestu-a, d’in plana, femeninu d’in planus (vedi si belisiu).
   BLANAKIA, s. f., maestria de bla-nariu; stabilimentu unde Se lucra si vendu blane.
   BLANARIU, s. m., care scie lucră blane; care vende blane.
   BLANISIORA, si
   BLANTJTIA, s. f., deminutivu d’in blana.
   BLE ASCII, S. m., anima bestiarnm= suffletulubestieloru,—neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   BLEAIJ si bleavu, s. m., pl.-wri,— lamina de ferru, care se bate pre ossia, pentru ca acăst’a se nu se răda currendu.
   BLEGOSIARE, V., anres demittere; a moiâ si lassâ urechiele : calin cu ure-chicle blegosiate; — in unele dictionarie datu si cu form’a blagosiare si blaco-siare, si cu insemnarea : părere = a se spariâ, a fi spariosu, a fi fricosu, a se infricosiâ (vedi blegu).
   BLEGE, adj., qui aurcs flaccentes Tel flaccidns habet; care are urecliiele moi si lassate in diosu; — de aci metaforice : molie, prostu; — datu in unele dictionarie cu forma blam, si cu insemnarea : pavidns=fricosu, spariosu. — Cuventulu se pote legă de [3X⣗(3Xoraoc rrmolie, lasiu, lentu, stupidu; sau de a-nalogulu latin, hacoiisrrmolle, lasiu, fora energia, fricosu; chîaru in Cicerone flaccns= care are urechiele lassate. — JBlacia sau blaclu pote co se lăga de a-cea-asi radecina, afora de nu va fi in legătură de cumnatfa cu flag-ellnm. De alta parte formele blejire, blejdire (vedi mai diosu) inco se potu legă de blegu, de si dau prepusu prin forma co vorb’a ar fi de origine slavica.'In fine unele dic-
tionarie amesteca form’a bleguire, care vine, fora indouentia totu d’in blegu, Cu blevuire sau bleuire, d’in bleau.
   BLEGUIRE, v., (in unele dictionarie blacuire), vedi blegosiare (compara si blegu).
   BLEHAIRE, gannire, clamitare;— a latră ca catieii mici, a sberâ ca iepurii, amercai, a mierlai;—nu d’in pXirjxâoţtat, ci pote d’in belare=sberare, transformaţii prin metatese; inse cuventulu nu e connoscutu d’in coce de Carpati. •
   BLEJDIRE si blejire (d’in blegu?) obstnpescere: a blejdi ochii~a deschide tare ochii si a se uita cu mirare stupida.
   BLjfiNDA, s. f., — 1, aecipiter gaia, uleu? —■ 2. blânda de omu = omu reu sau de nimicu? (care nu e bunu de nemicu, care ambla molie si incetu, leganandu-se si abiâ misican-du-se); de aci :
   BLENDARIRE, v., a amblâ Ieganan-du-se; cuventu, ca si blânda, cadiutu in desuetudine.
   BLfiSNA si blasna, belesna, opus imperite factnm, homo stupi dus; lucru reu facutu, omu de nemicu (care nu e bunu de nemicu); — cuventu slavicu forte pucinu connoscutu mai inainte, a-stadi cu totulu cadiutu in desuetudine.
   ? BLESIU, s. m., ferru topitu? lamina sau şina ?
   BLESURA, s. f., plava, ulcus, vnlnns; neologismu nefericitu, dupo franc, bles-sure = plaga, vulnu, etc.
   BLEUIRE si
   BLEVUIRE, v., a pune unu bleau sau bleavuri la ossia.
   ? BLEUTIA, s, f.', calitate de bleutu; — se nu fia blegosîa s’au blegutia d’in blegu?
   ? BLEUTU, adj., stnpidns=stupidu, imbecillu; -senufiainlocu de blegutu?
   BLID ARID, s. m., pl.-te, tlieca seu-tellaria, armariu de blide; — ? si cu intellessu personale : facutoriu de blide, ollariu; lingutoriu de blide, parasitu, lingău.
   BLIDU, s. m., pl.-e, catiuns, patina; — vasn de pamentu, in care se punu bucate pre măsa, catinu = strachina, taleru de pamentu, etc.: a spelă
www.dacoromanica.ro
BLO.
74______________________
blidele, a pune blidele in blidariu; a mancă Sin acellu-asi blidu cu ceneva= a trai impreuna; — cuventulu se afla mai cu sima in gur’a terraniloru, pre câpdu in cetati se aude astadi, pentru acellu-asi conceptu, strachina, ăro pentru blide mai cu elegantia lucrate : ca-stronu, farfuria. — Cuventulu porta semne de inalta vechime, si nu se pdte admitte, cumu pretende invetiatulu Mi-hlosich, co Eomanii l’aru fi impromu-tatu de la Slavi; ci ddco, precumu sus-tiene acellu-asi invetiatu, vorb’a este gotica; atunci e mai probabile co Romanii l’au de la Goţi insisi, cu cari au traitu impreuna tempu indelungatu. De altumentrele cuventulu se afla si in alte limbe sorori, in cea italiana de essem-plu, sub form’a de blado=bucate: grânu ordiu, secara, etc. (franc. bie) d’in anglo-sass. blad=verce specia de granu, si chiaru verce specia de planta, si in par-ticulariu, planta leguminosa, etc., însemnări cari ducu la grec. (3Xaatdv = erba, verce cresce d’in pamentu, de unde si allu nostru hlastariu sau vlastariu. D’ln bladu Românii au facutu pdte an-taniu bliadu, si apoi prin assemenarea lui a cu i, bliedu, bliidu, blidu, care a potutu avă mai înainte însemnarea de verce cresce d’in pamentu, apoi ce cresce d’in pamentu si se manca, bucate, leguma, si in fine vase in cari se punu bucate, tocmai precumu si franc. plat= si cu bucata, si cu vasu ăepusu bucat’a. In fine se pote comparâ si grec. pX[toy=: una specia de planta legumiposa edi in Dictionariu blitu).
   BLIDUSELLUf s. m., pl.-e, deminu-tivu d’in deminut. blidusiu d’in blidu.
   BLIDUSIU si .
   BLIDUTIU, s. m., pl.-e, acutolla, patella; deminutivu d’in blidu, catinellu, talerellu, strachiora, etc..(vedi blidu).
   BLOCARE, blocediu, v., a pune sau stabili blocu, a împresură-de tote părţile una cetate sau terra.
   BLOCU, s. m., franc, blocus, impresu-rare de tote părţile a unei cetati sau unui tinutu, occupare a totoru câiloru de communicatione, asiâ in câtu se nu pota neci essi neci intrâ; — d’in ger-
_______________BLO.________________
man. blockus == blockbaus 5= casa de lemnu.
   BLONDU,-a, adj., franc, blond, ital. biondo; flavua, balanu, vorbindu mai al-lessu de omu cu perulu balanu si cu ochii albaştri; — neologismu fora utilitate, fiindu co balanu lu pote suppleni forte bene; si dăco originea romanica a cuventului balanu s’ar potă contestă; apoi nu se pote contestă, co blondu e strainu de terrenulu romanicu : de ce dăro amu introduce unu neologismu de origine străină, si nu ne amu multiumi cu balanu, a cărui origine e cellu pu-cinu indoiosa, si are totu de una data meritulu, co e connoscutu totoru RomaJ niloru? (vedi balanu). De assemenea si blondinu, blondina, cauta se lasse lo-culu la bdlaioru, balaiora.
   BLOTACARIRE, si blotocorire, v., exagitare,—a clăti, a clatină, a turbură, vorbindu in particulariu de apa, de unu vasu cu apa;—neconnoscutu d’in coce de Carpati cu acesta însemnare, care, dupo dictionariulu d’in Bud’a i ar veni d’in rolutare,=rostogolire;—se nu vina dre d’in fluctua, ca blegu sau blacu d’in flao-cuaî D’in fluctua, e probabile co vinu fluturu fluturare, flusturare, etc.; d’in a-cellu-asi s’a potutu formă si flutecu, d’in care apoi flutecare, flutecarirc, transfor-matu in urma in bhttecarire sau blote-carire; — d’in coce inse de Carpati ver-bulu blotocarire, pronuntiatu d'e unii bliotecarire, (pronunţia io d’in blio in-tr’una syllaba ca german. 8), insdmna: a vorbi multu si incurcatu, a vorbi iute si neintellessu, ca copiii mici : ce totu blotocaresci, Judane? copillulu candu incepe se vorbesca, nu i mai tace gur’a, ci tota diu'a blotocaresce;—si cu acesta însemnare cuventulu s’ar pot6 lega de fluctua, ddco comparâmu espressionile latine : flumen orationis=unda, abundan-tia de espressione; fluctua verborum= franc, flux do paroles=superabundantia de vorbe. Reducerea cuventului fluctua, la flotu, apoi la blotu, d’in care au potutu essi blotocarire, si are analogiele salle in franc. ilot=fluctua, de unde apoi flotter plutire, fluturare. De si acestea sunt numai probabilităţi, lucrulu inşe
www.dacoromanica.ro
BOB.
BOB.
75
merita luare a mente, ca se nu inlatu-r&mu d’in limba cuvente betrane, cari, prin processe de transformări fonetice peno astadi nedescoperite, au potutu luâ forme, ce la antani’a vedere păru suspecte : peno astadi noi nu avemu de câtu primele lineamente alle foneticei nostre. — Fienduco e vorb’a de probabilităţi, se urmarimu lucrulu mai departe : blo-tocariri ar potâ fi in relatione de cum-natfa cu blaterare=flecarire, vorbire de verdi si uscate, de prostie; acestu cu-ventu inse se lăga de [3XA£ (vedi blegu), care insâmna si vorbitoriu de prostie; si asiâ cuventulu blotocarire sau bliotaca-rire ar veni d’in blegutu, bleutu, bliutu, bliotu, blotu (vedf &ZeM£ît)=stupidu, pro-stu, stangaciu: Serbulu bliotulu da cu cotulu; copillu mai bliotu ca estu-a n’am mai vediutu;a\ asiâ blegu. pentru'urechie, blegitu sau blejitu pentru ochi, bleutu sau bliotu pentru gura, si metaforice, pentru mente, ar fi legate intre densele, insemnandu fiacare unu defectu de mol-litiune, de itnbecillitate. Una alta forma d’in blaterare este si blacterare cu in-tellessulu speciale de a sberâ ca berbecii. Ingermanesce blodeincovasedica simplu de spiritu; si e possibile ca bliotu allu nostru se fia in legătură cu vorb’a germanica, si prin urmare si bliotocarire sau blotocarire. D’in tote Suppositionile inse cea mai probabile remane totu acea care pune verbulu blotocarire in legătură cu fluctua; pentru co numai acesta etimologia satisface celle doue insemnari principali alle cuventului, adeco : 1. a agită,
2. a vorbi rapede si fora intellessu.
   BLOTU si bliotu, adj., stultulus, lm-becillus, lcBTug; stultu, simplu, prostu, stangaciu (vediprecedentele blotocarire)
   BLUGURU, vedi bulguru.
   BLUSA si bluza, s. f., franc, blouse, tunica de pandia grossa ce se porta prestra camâsia in tempulU verei.
   BOBA s. f., pl.-e, bacca, acinus; — fructu de plante rotundu si micu, apple-catu mai desu si in speciale la struguri: boba de strugure; apoi si la alte fructe ce se appropia de marimea unei boba de strugure : bobe de porumbu; si la glo-butie de alte materie care au marimea
unei boba de strugure: boba de morga-ritariu, de margeanu, etc.; in fine la gra-untie sau globutie cu multu mai mice: bobe de grânu, de fasole, de lente, de tneiu, etc. D’in collo de Carpati cuventulu are form’a bâniba, si se dice aprope esclusivu numai de bombele sau bobcle strugurelui; de alta parte, in multe caşuri, plur. bobe correspunde cu singul. bobu: bobe de margaritariu, unu bobu de margaritariu; bobe de porumbu, unu bobu de porumbu; bobe de grânu, unu bobu de grânu; etc. Intru câtu bpba si bobu differu in intellessu si dâco sunt sau nu de acea-asi origine, se va arretâ la articlulu bobu.
   BOBERNACU, s. m., pl-e, talitrum, franc, chlqneţiaiide, — lovitura prestra nasu sau la altu locu cu degetulu mediu pusu asiâ sub pollice, in câtu scapa de sub acestu-a cu violentia; a dă, a luă bobernace;—proverb: a da bobernace— a impută, a mustră, a taiâ nasulu; a luâ bobernace = a primi imputationi, mustrări, etc.;—cuventulu pare a se legă de bobu, si a avă ca însemnare originaria lovire cu bobi sau bobe; remane inse a se esplecâ suffisulu sau finalea ernacu.
   BOBIRE, v., vedi bobu.
   BOBITIA, s. f., deminutivu d’in boba.
   BOBIŢI ARE, v., o curatiâ de bobitie sau bobe.
   BOBITELLU, s. m., pl.-j, una planta numita in germanesce : geisblee: ca-pritia?=(erba cu bobitie).
   BOBITIOSU, adj., 1. plenu de bobitie sau bobe, 2. care e constituitu d’in parti cu forma de bobe.
   BOBLETECÎA, sau bobleticia, s. f., calitate sau fapta, dissa de bobleticu.
   BOBLETECU si bobleţicu, adj., sto-lidns, stultns, iueptus;pucinupreceputu, cu pucina precepere si judecata, nevo-iasiu, casca-gura;—ispan. bobatlco, cu acellu-asi intellessu ca si in romanesce; compara inse si bobu.
   BOBLETÎA, s. f., cu acellu-asi intellessu ca si bobleticia.
   BOBLETIU, adj., cu acellu-asi intellessu ca si bobletecu.
   BOBOCELU, s. m., pl.-i, deminutivu d’in bobocu.
www.dacoromanica.ro
76
BOB.
BOB.
   BOBOCIRE, v., formatu d’in bobocu; vedi inibobocire.
   BOBOCU, s. m., calyx, calyonlns; gemută, ocnlns; bellissimns; tinaticula. anserenlns;—1. calicele ce conţine florea inainte de a se deschide sl a se devoltâ pre deplenu; florea nedeschisa si nedes-voltata pre deplenn;—de aci metaforice, applecatu 1a. persone: teneru si formosu, in prim’a flore a junetiei si formosetiei: unu bobocii de feta, unu bobocu de june; —2. puiu de certe passeri, si in speciale de rîStia sau de gâscă: bobocu de raţia; gain'a a scosu trei pui si patru boboci de raţia. In amendoue intellessurele vorb’a pare a se legă bene de acea-asi ‘radecina cti bobu, boba, etc. (vedi mai allesu bobu).          »
   BOBONA, s. f., pl.-e, cantamen, in-cantamentnm, cantus tnasricns; descan-tecti, farmece cu vorbe; — cnventu ne-connoscutu d’in coce de Carpati, pre care invetiatulu Miklosich lu refere ca si pre ungar, babona. la slaviculu babani, pl. m., cu însemnarea de superstitione, însemnare de care insusi se indoiesce; dâro, lassandu la una parte, co intellessulu slavicu de superstitione este pu multu maj scientificu, si prin urmare de la mo-dulu de a cugetă allu poporului cu multu mai departatu de câtu intellessulu ce are in limb’a romanesca; apoi in limb’a slavica nu essiste neci una radecina anumita de care se se pota legă cu von-tulu, fora se mai adaugemu, co togmai intre Slavii, cu cari Românii au fostu in relationimai appropiate si mai vechie, cuventulu lipsesce; pre candu in roma-nesce ellu pare a fi in legătură cu una numerosa familia de cuvente forte vechie si affundu înrădăcinate in limba, cumu boba, bobu, bobletiu, bombu, bomba, etc. (vedi bobu) : a spune bombe = a spune secature, vorbe deşerte, cum sunt tote descântecele; afora dâco n’ar preferi ceneva a reduce cuventulu la baba, fiendu cor babele de regula făcu bobone (= descântece); noue inse ni se pâre, co cuventulu si prin forma si prin intel-lessu selegamaifireesce de boba, cu a-tâtu mai multu, co essiste in limba si form’a destullu de popularia borbona,
d’in care bobona ar Veni de a dreptulu prin suppressionea lui r sau m, sau care ar fi ea insasi crescută cu unu r, de ore ce credemu a fi auditu si d’in coce de Carpati form’a mai sempla bobona, inse cu intellessulu de borbona = bobu mai mare, cumu e allu strugurelui, âro nu cu cellu datu in dictionariulu de Buda, des-cantecu; ba inco chiaru si unu verbu a se bobona—& se infla, a se besicâ, etc., se aude in gur’a poporului, cea-ce ar au-torisâ a pune cuventulu in legătură si cu buba (vedi bobu.) In urm’a acestoru-a noi credemu, co si Slavii si Ungurii au impromutatu cuventulu de la Români.
   BOBORNICU, s, f., pl.—i, veronica becabunTa lui Linneu, una planta cu frundie verdi luciose si cu flori albastre despuse in manuchie ca bobele sau bor-bonele de strugure;—cuventu neconno-scutu d’in coce de Carpati, pre care invetiatulu Mihlosich lu lâga de brebu (vedi acesfu cuventu), dandu si form’a bri-bornicu, ce noi neci amu auditu, neci cetitu, si de care allâtura si blabornicu = calceolns marianus, ee de gssemenea noi nu connoscemu neci d’in audite, neci d’in cetite. Lassandu ddro la una parte bribornicu si blabornicu, form’a cea mai connoscuta, cellu puoinu intre una parte de Români, adeco bobornicu, pare a fi in locu de borbonîcu, si prin urmare a se legă de borbona (vedi acestu cuventu, cumu si bobona) : Românii au numitu mai multe plante dupo form’a frundie-loru (vedi banutiei, bobitellu.). Astufelu cuventulu bobornicu, a potutu trece de Ia Români la Slavi chiaru in supposetionea co nu ar veni d’in borbona. ci p6te d’in veronica insasi, prin una duplecare fa-miliaria nu numai limbei% romanesci, ci si altoru limbe romanice, in locu de be-beronica orecumu.
   BOBOSIA, s. f., pl.-e, inflatura, be-sicatura (vedi bobosiu). .
   BOBOSIARE, v. (vedi 1. bobosiu), in speciale : a deschide si scote tare ochii afora d’in pleope; si de aci in genere : a inflâ, mai vertosu ca reflessivu, a se bo-bosiă = a se inflâ, a se besicâ (vedi bobona si bobosiu);—insâmna si amblare? dupo Polizu, afora dâco d’in errâre oin-
www.dacoromanica.ro
_______________BOB._________________
blare nu e in locu de in/lure; — de aci:
   BOBOSIATU, part. ca adj., ochi bo-bosiuti, ochi essiti tare afora d’in orbitele loru; si in genere pentru verce: in-flatu, tare iuflatu, besicatu (vedi bobosiu).
   1.   BOBOSIU, s. m. pl. bobosi, pu- . pilla, ct>ra; globulu ochiului, si in speciale : lumin’a ochiului, care are form’a • unui bobu; — si prin urmare in relatio-ne cu acestu cuventu, cu tote co ar potâ avă una affinitate si cupapilla=sferculu titiei, sau cu pupilla, deminutivu d’in pupa;—cuventulu nu e connoscutu d’in coce de Carpati cu form’a sa masculina si cu iusemnarea speciale de lumina a ochiului, inse connoscutu sub form’a feminina bobosia, data mai susu cu insemnare mai generale: acestu processu de scambarea formei si genului unui cuventu, spre a e-spreme concepte differite, se se notedie bene, pentru co e forte desu practicatu in limb’a nostra, si unu essemplu de apple-carea lui vomu află indata la bobu.
   2.   BOBOSIU, adj. f. bobosia, macu-losus, varins; cu picatelle de varia color e,pestritiatu,—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, casi 1. bobosiu, dero fora indouentia de acea-asi origine cu acestu-a, legandu-se de bobu, si anume de derivatulu bobosu, ca rosiu de (ros-
sus) l'USSUS,
   BOBOSU,-», adj., plenu de bobi, sau bobe; care are sau da bobi mulţi; cu fa-cia aspra, ,ca cumu ar fi compusa din bobe; cu substantia compusa d’in parti-celle de form’a unui bobu sau boba.
   BOBOROJIBE, V., iuvolvere, obvol-vere, male et ridicole vestire, franc, af-fubier $ a infasiurâ, a îmbracă cu ceva largu intrWu modu ridiculu; — in locu de boboredire, ca si vescejire in locu de vescedire, de la una forma boboredia, venita d’in bobu, ca si buburedia d’in buba (vedi bobu).
   BOBOTAIA, s. f., flamrnn, conflagra-tioj flacura mare de focu, incendiu infrico-siatu; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, pote in locu de bolbotaia= bolbotania, care pare ni se co l’amu au-ditu si d’in coce de Carpati, dăro apple-catu, deco nu ne insellâmu, la apa ce ferbe orecumu, facundu vertetie Si o-
_______________Bob._________________Ş?
chiuri, si atunci s’ar legă de acea-asi radecina cu bolbota, bolboca, bolbura, bolbore, volbura, voltore, volvore, etc., a-cestu d’in urma sicuintellessu de flacura.
   BOBOTEZA, s. f., epiphauia; batte-zulu Mantuitoriului, diu’a candu se ser-bedia acestu battezu; — dupo invetia-tulu Miklosich compusu d’in slavieulu bogu si d’in boteza; inse acesta etimologia ua da redimatu pre autoritatea betranului nostru litteratu Eliade; d’in partene, considerandu co cuventulu e populariu, si co poporulu nu e capace de assemeni composetioni docte, noi ere» demu co boboteza este cuventu formatu de poporu prin acellu processu de du-plecare practicatu in limb’a romanesca, ca si in limbele surori; numai scambarea lui a in o pote veni d’in influenti’a slavica, cu tote co si acăst’a e forte in-doiosa, de ore ce au se face in limb’a romanesca o : o facutu—ciu facutu, si prin urmare botezare pote fi in locu de băute-zare, ca isp. baulizare; totuşi, fiendu co Macedoromânii pronunţia mai correctu: battezare, battezu, e mai bene a se scri^ si pronunţiâ : babatteza (vedi in Dictio-nariu : battezare, battezu, etc.).
   BOBOTIRE (cu ti nesiueratu), v., iuflammare, incendere; inftammarl, flam-mescere; tumescere; a pune in flacure, a inflacurâ, a incende; a luă flacura, a se inflacurâ, a se apprende, a se incende; a ferbe, a se inflâ; — cuventu neconnoscutu d’in c6ce de Carpati, ca si bobo-taia, cu care coincide in intellessu, si prin urmare cauta se aiba si acea-asi origine (vedi bobotaia si bobu).
   BOBOU (pronunţia bobău) si bubău, s. m„ gnusape; sarica, vestimentu de lana, a cărui parte esterna porta floci mai multu sau mai pucinu metassosi; —cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi bobu).         '
   BOBU, s. m., plur. bobi, si bobe, bacca, grahiilitm, mica; faba;—globutiu rotundu mai micu ca una boba, 1. sin-gulariu: a): luatu ca nume individuale pentru unu singuru globutiu : unu bobu de grânu, de ordiu, de meiu; de musta* riu, de piperu, de mazere, de fasole, de lente, etc.; unu bobu de marga/ritwriu
www.dacoromanica.ro
78
BOB.
BOB.
   de adamante, de auru, de margea, de arena, de sare, etc.;—mai in tote aceste insemnâri bobu e aprope pre deplenu sinonimii cu grauntiu : grauntiu de mu-stariu, de ordiu, de maia, de sare, etc.; totuşi grauntiu, pare a se applecâ cu pre-ferentia la unu bobu mai micu; — b). ca nume collectivu pentru totulu graun-tieloru unui spicu, unui stulete de po-pusioiu, unei pastare de leguminose, etc. : la legatulu bobului bucatele au lipsa deploia indestullatoria; estu tempu ordiulu a legatu bobu multu, dero secu; annu legasse bobu pucinu, dero plenu; —in speciale pentru un’a d’in leguminose, ce face pastari cu bobe ca alle fasolei, faba=macedorom. fam, franc.feve. —2. plurariu, in intellessulu de sub a.), coci in cellu de sub b) nu pote fi, este de regula bobe, adeco femininu: bobe de granu, de porumbu, de mazere, de margaritariu etc.; bobi, ca masculinu se aude forte raru in acestu intellessu generale : bobi de porumbu, de fasole, etc.; ellu se appleca in speciale la unele espressioni metaforice: a darcu bobii=z a devinâ prin posetionea si combinatio-nea unui certu numeru de bobe de porumbu, de fasole, etc. : babele sciu da cu bobii; bobii spuvu co ai se afli ce ai ' perdutu;—de aci proverb: a da cu bobii =a nemeri, a devină, justu, a ajunge togmai la tempulu opportunu -.pare coai datu cu bobii, de ai venitu togmai cându ne punemu la mesa; pare co daţi cu bobii, asia de bene sciţi ce amu cugetatu noi; —de aci si verbulu &3&M-e=nemerire; a bobi bene=a nemeri, a nu se insellâin ce face sati dice; —pare co nu ti sunt toii bobii=zpăţi tristu, distrassu; inse in acesta locutione se audu si pronun-tiele : boghii, boii, asiâ incâtu pare a remană indoiosu, dăco este vorb’a de bobi, seu de boi (d’in bou)-, intellessulu se pote esplecâ si prin bobu, si prin bou, de ore ce in antaniulu casu s’aru intel-lege co la datulu in bobi lips’a de ore-care bobi sau reu’a loru cădere, annun-tiandu unu reu, baga pre omu in grig'e; ăro in allu doilea, co perderea de nes-cari vite a cofundatu pre omu in intri-stare; form’a cuventului.inco nu decide
pre deplenu cestionea, de orece unii Ko-mâni pronunţia vi si camu in acellu-asi modu, ca ghi: asiâ boghianuin locu de bo-vianu, boianu. —Cuventulu bobu este u-nulu d’in essemplele celle mai probanţi despre differentiele de intellessu ce ge-niulu poporului scie stabili, prin scamba-r ea genului in unulu si acellu-asi cuventu, care se appleca la fientie neinsuffletite: plecandu d’in observarea co natur’a fe-menei este de regula mai pucinu determinata si mai capritiosa, ăro a masculului mai solida si mai bene fissata si determinata, imaginationea poporului appleca si fientieloru neinsuffletite genulu femininu pentru concepte mai pucinu precise, ăro pre cellu masculinu pentru concepte mai bene definite si specialisate. — Invetiatulu Miklosich pretende, co cuventulu ar fi venitu Ro-mâniloru prin Slavi, si a nume d’in sla-viculu bobu: marturesce inse totu deuna data, co cuventulu e impromutatu de Slavi d’in latin. faba. Dăro in limb’a slavica cuventulu n’are de câtu insem-narea speciale de faba, precandu in limb’a romanăsca ellu a luatu insemnari asiâ de multe si variate; in limb’a slavica ellu essiste ratecitu si senguratecu, precandu in limb’a romanesca se vede insocitu de una familia asiâ de numerosa: bobosiu, bobosiare, bobocu, etc.: acestea sunt probe,- co cuventulu este planta de soluromanescu. Ce e dreptu, cuventulu e anevoia de redussu la una vorba latina, si celle ce noi avemu se dicemu, le dâmu de ce sunt in addeveru, de coniecture mai multu sau mai pucinu probabili, destinate a deschide callea la cercetări mai affunde. Si mai antaniu latinesculu faba, dupo legile generali alle foneticei romanesci, ar fi cautatu se se faca fava, care, inpoterea acelloru-asi legi, ajunge faua, si in fine faa, fă; sub acesta d’in urma forma cuventulu, amestecandu-se cu altele diverse prin origine si prin intellessu, cumu, de essemplu, impera-tivulu d’in facere, a cautatu sau se des-para sau se iea alta forma : numai la Macedoromâni, cari pastredia mai bene consonantile, ce la Dacoromâni se moia peno la completa desparitione, essiste
www.dacoromanica.ro
BOB.
BOB.
79
inco form’a fava=taba. In locu de a trece prin transformările generali, cari aru fi addussu complet’a lui perire d’in limba, cuventulu faba, la Dacoromâni, pare a se fi transformatu in modu speciale, asiâ co f a potutu se treca in b, ca in blegu, blotocarire, etc., si astu-felu cuventulu se iea form’a baba, apoi, spre a inlaturâ ambiguitatea, boba, prin scam-barea lui a in o, ca in fonte d’in faraes, carui’a in fine, in poterea processului mai susu attensu, s’a datu si form’a masculina bobu, cu însemnarea speciale, ce are simacedoroman. favu=îa.\ta, si d’in care in urma s’ar fi desvoltatu celle alte insemnari atâtu alle cuventului propriu, câtu si alle derivateloru. Dâro form’a bomba in locu de boba, cumu si mascu-linulu bombu sau &M»i&M=nasturu rotun-du, păru â duce la alta radecina, acea-asi care a datu si cuventele: bombariu sau bondar iu, bombanire, bombacu sau bumba-cu, bumburare, etc.; acestu d’in urma cu-ventu se aude si cu form’a gungurare,î&-nomenu d’in care s’ar potâ deduce co gor-gonetiu, gogonetiu, gogosia, etc. sunt analoge si chiaru identice in origine cu bobonetiu, bobâsia, bobosiare, etc. prin strămutarea lui b, in g, ca in întrebare d’in interrogare. In limb’a italica cuventulu bomba a lua tu astadi, ca si in alte limbe romanice, însemnarea mai usuale de globu mare de tunu; dtîro are si intellessu de globu mai micu, cumu: mince, gogosia de manca tu, etc.Inlimb’a nostra essistu bombu, bomba, nu numai ca substantive, cu însemnarea mai susu indicata; ci si ca adjective cu insemnarea de: care vorbesce încurcata, care bomba-nesce, care sta bosinflatu, etc.; si din a-celle-asi ce vede co s’au desvoltatu, prin strămutarea! lui b in f, si fomfu, fomfa =care balbutesce. Aceste analogie ne ducu la cuventulu bornbus, grec. (3c5p.(3o<; =voce surda, sunetulu confusu ce dau albinele si alte insecte; d’in acestu cu-ventu inse s’an desvoltatu mai departe si bombyx, grec. pd[j.(3o£=;insecta care bombita, ca la noi bombariu; si de aci in speciale : verme de metasse, gundacu de metasse, gogosi’a vermelui de metasse, metassea insasi, că, lanoiZww&acwsau
bumbam, d’in care, dupo celle attense mai susu despre stramutaaea lui b in g, s’a formatu probabile si gundacu. Astu-felu dâro cuventulu bombua a potutu da in romanesce cuventulu bombu cu doue serie de insemnari: un’a referita la sunetu, si alfa la form’a globosa a clirysallideloru sau gogosieloru, ce in-fasiura pentru unu tempu insectele, ma-teri’a sau tesseturele făcute din ma-teri’a trassa d’in acelle gogosie; dâro, pentru destinctione, limb’a a cautatuca in vorbele d’in un’a d’in aceste serie se supprâma sonulu m, asiâ in câtu d’in bombu au essitu bobu, apoi bobocu, bo-bosiu, etc.; chiaru bobou sau btibău, form’a cea mai estraordinaria, cadredia, prin intellessu, cu acesta etymologfa: coci si cellu altu cuventu, pentru acellu-asi conceptu, adeco sereca, se refere la latin. serlca=vestimentu metassosu, intogmai cumu si bubău = bombâu=vestimentu bombiceu. Mai anevoia ar parâ, co intra şub acesta etimologia cuventele : boble-tecu, bobletiu, etc.; dâro, de una parte-bombu avendu insemnarea de balbu = inganatu in vorba, si cellu incurcatu in vorba fiendu de regula si stangaciu in cogetare si in actione; de alta parte bombu insemnandu si insectu in chrysal-lide: nu este de mirare, co unu deri-vatu d’in bobu, ca bobletecu, a ajunsu se însemne simplu, prostu, stangaciu in disse si fapte: asiâ franc. niais=boble-tecu pare co e in locu de nidalls = in cuibu, ce n’a essitu sau sboratuinco d’in cuibu, vorbindu de pui de passeri. Nu e inse de trecutu cu vederea co in limb’a ispanica se afla cuventulu bobo, d’in care apoi bobatico = bobleticu; primitivulu inse, bobo insâmna si una passere fora aripe si presentandu prin urmare una forma globâsa, ca bobocu allu nostru; pr ecumu si unu modu de a se investimentâ ridichlu ca boborojire allu nostru. Ispani-culubobo arfi venindu, dupo unii, d’in bal* bus—balbu; acâstaetimologia s’arpotâ dâ si lui bobleticu allu nostru; inse forme analoge ca bolbotina, etc., păru a militâ pentru etimologi’a mai susu indicata; bobletiu, bobleticu, fiendu, dupo parerea nostra, ca si bolbotina, derivate
www.dacoromanica.ro
86-
BOG.
BOT.
d’in una forma boblu, deminutivu d’in bobu; afora dăco pentru acăsta familia de vorbe n’ar preferi cineva se pună in jocu si una a treia radecina, adeco bol-bw=.bulbus, grec. poXpdc-
   BOCCEA, s.f.,pl. boccelle, fascis, stro-phium maximum; — cuventu turcescu: 1. legătură de tutunu, coprendendu mai multe papusie de tutunu; velu mare, cu care muierile si accoperu spatele.
   BOCCENGERIA, s. f., messeria de boccengiu.
   BOCCENGIU, s. m., care vende boc-celle de muieri sau tutunu in boccelle,
   BOCLUCASIU, s. m., care face boelucuri.
   BOCLUCU si buclucu, s. m., merda, fox; molestum negotiiim; cavillatio; — -scrementu, mai vertosu omenescu : a mancă boclucu=a spune mentioni; nu mancă buclucu=mi spune mentioni, nu spune vorbe care me supera; — încurcătură, nevoia : numai de boelucuri esli bunu; a face boclucu—a, face una cărta, a se bagă intr’una nevoia, a committe una prostia; — incurcatura de desfacere a unei daravere; pedece, preteste de a ammană sau a nu plaţi una dătoria : de câte ori amu avutu daraveri cu acestu omu, mi a facutu boelucuri.
   1.   BOCSIA, s. f., cuventu neconnoscutu d’in c6ce de Carpati, vedi bucea în Glos-sariu, cumu si carbunaria in Dictionariu.
   2.   BOCSIA? s. f., cu iptellessulu de colore negra? — acellu-asi pote cu 1. bocsia, Ca unsore pentru ossi’a carrului.
   BOCSIARIU, vedi carbunariu in Dictionariu.
   BODERLÂU, s. m., mergus, passere de apa ce mereu se da affundu.
   BOEA, bocriay etc., vedi boiâ, boia-ria, etc.
   BOFTA, S. f., tumor, tuberculos, glamlula; ghiandura, inflatura; — cuventu neconnoscutu d’in c6ce de Carpati; — ? in locu de bobta, d’in acea-asi fontana cu bobu sau pote si buba?
   BOGACIA, s. f., placenta, tiirunda; specia de placenta mai allessu cu bran-dia; — transformatu d’in ital. focaccia.
   BOGAGIA, s. f., d’in collo de Carpati in lou de bagagiu.
   BOGASlA, s. f., tessetura colorata si cu lustru, — german, bagasie; de aci :
   BOGASIARIIJ sau bogasieriu (cu s, nesiuratu), care vende bogasia; — bo-gasiaria, stabilimentu de bogasiariu.
   BOGATaTE, s. f., forma pucinu con-noscuta d’in coce de Carpati in locu de:
   BOGATIA, s. f., diviti», avuţia; — formatu d’in :                .
   1.   BOGATU,-a, s. adj., dives = a_ vutu; — cuventu slavicu.
   2.   B OG ATU (cu tonu pre bo, bogatu), adj. si adv., snfiiciens, satis; destullu, de ajunsu; — sub acesta forma neconnoscutu d'in coce de Carpati, ci numai sub fbrm’a si cu intellessulu d’in 1 bogatu.
   BOIA, s. f., pl. boiăle (la Macedoromâni boie), color, liqoar tinctilis j Untura, vapsd cu care se coloredia lan’a, tortulu, etc., cum si pânurele si alte tessuture;—cuventu turcescu.
   BOIANGERIA, s. m., măiestria sau stabilimentu de boiangiu.
   BOIANGIU, s. m., care boiesce, care scie boi sau are stabilimentu de a boi.
   BOIARESCE, adj., ca unu boiariu.
   BOIARESCU, adj., ce se tine de unu boiariu, relativu la boiariu;i— Ca subst.: boiarcsculu, asiâ se numiea in Molda-vi’a dada sau lucrulu ce eră. detoriu tie-ranulu stabilitu pre mosi’a unui boiariu se faca in folosulu acestuia pentru partea de pamentu ce tierauulu lucră, in allu seu folosu; —boiaresculu se desfientiă prin legea d’in 1864, asiâ numita legea improprietarirei tieraniloru.
   BOIARESSA, s. f., muierea unui boiariu.
   BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de boiariu : boiariele se dau pentru servi-tiele addusse terrei;—metaforice: mo’rbu veţiericu : prin traiulu teu desfrenaiu ai se te capeţi cu una boiaria care ti va repune vieţi’a. ,
   BOIARIME, s.f., cacolleetivu: totulu boiariloru, corpulu ce formedia boiarii d’in terra; parte d’in boiari.
   BOIARIRE, boiarescu, v., a face boiariu, a conferi cuiva unu titlu de boiaria;— ca reflessivu, metaforice, a sc boiari :
www.dacoromanica.ro
BOI.
________________BOI.________________
1. a se mundrf: s’aboiaritu asia de tare în câtu nu mai baga pre nemine in se-ma; 2. a se lenevi: ce mi te ai boiaritu asia in câtu nu mai puni man’a prelucra? — 3. a luă unu morbu venericu : m’am boiaritu de la formoS’a ce mi ai recommmdatw; — in acestu intellessu si sub form’a activa : formos’a cea laudata m'a boiaritu.
   BOIARISMU, s. f., systema de doctrine, de principie, cari servu ca base de portare boiariloru in societate si in politica.               .
   BOIAKITU, part., care, afora de însemnarea ce are ca venitu fl’in boiarire; facutu boiariu? investiiu cu una boiariu, are si intellessu speciale allu lat. liomo noYus, franc, parvcnu^romu de cureiidu intratu intre boiari, care nu a avutu pa-renti sau moşi boiari: badaranulu boia-ritu (vedi badaranu); baiaritulueste tţ>tu ăeaun’a mai mundru si mai nepolitu ca boiariulu; deşi, la. noi, boiari1 a, afora de cea de neamu, n’â fostu neci una data ereditaria.
   BOIARINASlU, s. m., boiariu micu, de rangulucellumai de diosuinierarchi’a boiaresca.
   BOIARITIA, vedi boiaressa.
   BOIARIU, S, m., nobilis, patriclusj qul miniere publico fnngiturj princeps, optimatum unios; 1. omu care porta una sarcina a terrei, carui-a eră, increden-tiatu unu servitiu mai importante allu statului, fia administraţivu, fia judeca-torescu, fia militarescu, camu in acea-asi însemnare ca slujbasiu de alta data, si identicu aprope cu functionariu de astadi : logofetulu eră boiariu judcca-torescu, armasiulu boiariu militarescu, vestianuîu boiariu fiscale, vorniculu boiariu administrativa; — 2. titlu de onore ce portă cella care addussesse servitie terrei si dupo essirea d’in func-tione, titlu corresponditoriu Cu functio-nea implenita si totudeaun’â de a-cellu-asi nume cu functionea : toii boia-rii, halia si mazili luara parte la acea adunare, boiari halia fiendu cei in activitate (vedi hale), cei ce occupau func-tioni, ăro boiari mazili (vedi mazilu) fiendu cei puşi in despouibilitate, cei
                                                                                                    Şl
fora functioni, dăro si upii, ca si alţii avendu pre atuncea, intre alte privile-gie ce le dau seryitiele făcute terrei, si dreptulu de a luă parte la tote adunările, cari aveau de obiectu a deliberâ as-supr’a interessiloru statului, dreptu ce numai prin Begulamentulu organica se luă cu toţulu boiariloru, dandulise numai dreptulu de a allege d’intra demni deputaţi pentru obscesc’a adunare; —
3.  titlu onorificu datu pentru servitie addusse terrei, (ora neci una correspon-dentia cu numirile functioniloru imple-nite, titlu, casi cellu in intellessulu de sub 2-, cu totulu personale si fora dreptulu de a potă trece la eredii titulariu-lui, precandu in alte terre, mai allesSu celle d’in apppsu, assemeni titluri nobi-litarie treceau d’in tata in fiiu ca una ereditate; sengurii boiari d’in tata in fiiu erau asiâ numiţii boiari de neamu, fii ai vechiloru apperatoriai terrei, ajunşi inse la cornele aratrului si pucinu pre-tiuitiin celle d’in urma, tote privilegiele, scutentiele si drepturile fiendu date numai boiariloru cu titluri personali, analoge titlureloru institutionei francese numitalalegion d’lionueur,care se infien-tiă dupo revolutionea d’in 1879, sides-fientiarea titlureloru nobiltarie, cari la Braucesi erau ereditar ie; la noi, deşi personali si destinate a se da numai cel-loru bene meritaţi, inse d’in caus’a abu-sureloru făcute prin conferirea loru şi la cei fora merite, cumu si prin porta-rea celloru mai mulţi d’in cei investiţi cu densele, aceste titluri sunt astadi des- ' fientiate prin constitutioner— acelleasi cause, cari addussera desfientiarea boia-rieloru, impromutara si vorbej boiariu unele însemnări relle: a se face boiariu = a se boiari (vedi boiarire). — 4. titlu de onore, cu care numesce ceneva pre cellu cui vorbesce, in acellu-asi intellessu ca si domnu : te rogu se mi dai ascutare, boierule; inse astadi si in acestu intellessu aprope cadiutu in desuetudine : S’a petrecutu, inaddeveru, ce Va cu-riosu, la noi Românii, cutitlurele onorifice, ce şe dau cellui cpi vorbimu; una data titlulu cellu mai onorifica ox&panu sau jupanu: baicressele c(e pripf’ş, plasşe
                               0 G.
www.dacoromanica.ro
82
BOI.
BOL.
-se numimjupaness&-, astadi si feminele d’in casa se supera de titlulu de jtfpa-nessa; Judanuluiinsusi abiâ te mai poţi adressâ eu jupane; veni apoi furi’a lui kyr : unu mitropolitu erâ forte onoratu de a se intitulâ kyr; astadi neci precu-petiulu nu aude bucurosu numindulu kyr; coconu se intronâ in loculu lui kyr, si pare a fi mai incapetiuatu si mai am-bitiosu de câtu veneticii prededenti; bărbaţii l’au camu urgisitu, dâro femenele ţinu inco cu dentii la densdlu; bunu e inse Domnedieu si cu densulu: de orece si jupanessele d’in casa nu mai voru se fia de câtu cocone, matronele române voru cautâ de neapperatu se lasse remasu sanetosu favoritului coconu, carui’a hon-juristulu »MOSwd=(mon»leur) inco vru in dillele d’in urma se iea loculu, dâro ca usiurellu bonjuristu ce este, pare co a vrutu numai se interîte bataia, si s’a pusu apoi pre fug’a sanetâsa, lassandu betranului domnu se susţină lupt’a a-tâtu cu coconulu, câtu si cu jupamilu, care in legamentu defensivu cu cyru totu mai spera, co va essl triumfatoriu.— Pentru impartirea boiariloru, in veliţi, de protipentada, etc., se va tractâ la articlele speciale; câtu pentru originea cuventului, păreri s’au datu forte multe, sustinendu unii co ar veni d’in boiţi sau res-boiu (cuventu slavicu), alţii d’in voia —volia, alţii d’in alte funtane; cea mai seriosa inse si mai bene fundata pare a fi a invetiatului Miklosich, care reduce cu-ventulu la slaViculuboljaru,derivatusia-cestu-a d’in una vorba slavica mai simpla cu intellessulu de mai mare: insemnarea asia dâro, cumu si legarea cuventului de una radecina slavica susţinu cu potere parerea menţionatului invetiatu. Cu tdte acestea fiendu co noi credemu şuffissulu ariu romanicu, âro nu slavicu; fiendu co instituirea boiariei si organisationea ei este calcatadupo cea byzantina; fiendu co limb’a latina a avUtu influentia in no-menclatur’a boiarieloru byzantine; fiendu co in limb’a romanesca, de si prin influentia posteridre a slavismului s’au in-trodussu multe numiri slavice de boia-rie, de la marele vornicu, peno la ftori logofetu, totuşi s’au pastratu si multe
numiri byzantinolatine in form’a loru romanica cea mai curata i spatariu, ve-stiariu, scutariu, etc.; fiendu co, in sup-posetionea, co boiariu ar veni d’in unu cuventu cu insemnare de major=mai mare, espressioni ca boiari mari, boiari mici, boiartmai mari, etc., noue ne păru stângăcie si in sene contradictorie, ca si cumu s’ar dice in latinesce parvi ini-nores, sau in francesce plus inferieur, stangacia si contradictione, care, ddco s’ar potd trece Eomânului in suppose-tionea co, boiariu, fiendu strainu de limb’a lui, densulu nu pote avd neci una conscienti&de intellessulu primitivu allu cuventului, nu s’ar potd trece slavului, care ar cautâ se simtă acellu intellessu, si care cu tote aceste-a unesce cuventulu boiariu cu adiective de intellessulu datu denoimai susu: pentru aceste cuventenoi credemu, co vorb’a boiariu a resaritu in pamentu romanescu, legandu se de a-r cea-asi radecina ca si banu (vedi 1. ba-nu), cu a tatu mai vertosu, co in limb’a albanesa, bojar insdmna si cultivatoriude pamentu, caruia boii sunt, foraindouen-tia, forte necessari.
   BOIAE6NIA, vedi boiaressa.
   JBOIAROSU,-a, adj., care are gusturi de boiariu, delicatu, greu de multiamitu.
   BOIRE, boiescu, v., tingere, col »iare; a da boiâ, a tinge, a colorâ, vorbindu de lana, acia, sau tesseture d’in aceste materie.
   BOIUrs. m., statura, natura; statura, fire : nu e boiulu lui se cresca inaltu;— d’in folium, affinu in intellessu cu fbeiv, lleri, etc.?
   BOJOCU, s. m., pl.-î,j)lumonu;—cuventu slavicu.
   1.    BOLA, s. f., applecatu asiâ de desu la vite pare a fi in locu de blllarzbellua, transformatu d'in bella in balla, apoi in bolta, ca fame in fonie, si prin urmare destinsu de urmatoriulu f
   2.    BOLA, ş. f., morbus, morbu, ne-potentia, stare contraria sanetatei; — in speciale : langdre;—boia luinesca— morbu venericu, gonorrea, syphile; bol'a copwiorMzrepilepsia;—cuventu slavicu.
   ? BOLBOLU, adv., in abundantia, cu prisosu; — pote in locu de bolbur'a, de
www.dacoromanica.ro
BOL.
BOL.
83
la volvere, ca si bolta, si mai vertosu voltore cu insemnarea de apa profunda, unda ce volburedia sau bolburedia, si care in gur’a unor’a se aude cu dentali in locu de labiali: doldur’a, vasu im-plutu bolbur’a sau doZdMr’a=implutu cu verfu, in câtu sta se dea pre de mar-geni.
   BOLBORE, s. f., in locu de balbore =liugrin£ titubautia, calitate de balbu, de bobletecu (vedi bobu), una balbore de omw=omu balbuitu;—cuventu neco'h-noscutu, pre câtu scimu noi, d’in coce de Carpati, dero meritandu a fi genera-lisatu intre toti Romanii sub form’a genuina : balbore.
   BOLBORdSIRE, si borborosire, bol-borosescu, v., balbutire, blaterare, fer-vere, «estuare; aijuam rostro movere Tel in ore agitare; 1. a balbuti: nu in-tellegu ce totu bolborosesci; de aci: 2. a vorbi iute si incurcatu : vedi cumu bol-borosesce Judanulu ca unu curcanu; ap-plecatu si la curcani sau alte animali ce scotu una voce analoga cu a cellui ce are limb’a impedecata : curcanii bolbo-rosescu, dcsfasiurandusimundrele code;
3. despre licide, a espi ferbendu s( fa-cundu besice: pre aici cauta se fie-vene multe de apa, de orece in atâte locuri se vede bolborosindu ap’a d’in pamentu; sângele ti esse pre gura bolborosindu';
4. a baleci, a amblâ cu rostrulu prin apa, agitand’ua: ratiele bwboroscscuprin lacurele lutose; sau a agitâ apa sau altu licidu in gura, asiâ in câtu se se audia unu sunetu confusu ca cellu ce da ba-lecitulu jratieloru inapalutulenta; 5. in fine despre matie, a cbiorai.—Mai multe cuvente păru a fi datu nascere acestei vorbe: si mai antaniu precedentea bolbo-re, care regulatu ar fi cautatu se de bolburare; ddro fiendu co acestu-a e — volburare, limb’a cautandu se faca una destinctione, a cadiutu in bolborosire prin una confusione cu borborosire, ve-nitu d’in grec. j3dppopoc=apa lutulenta, lacu sau balta, limulu sau noroiulu d’in una balta, prin verbulu [3op{3op6C<o=a da ipiu sunetu ca cellu ce făcu ratiele balecindu in apa, de unde si franc, bpur* be, bourbler. Spre a destenge celle de
destensu, ar cautâ a desface cuventulu in doue: balburare sau balburire, ca ve-nftu d’in balbore=bolbore, alfa borbo-rusire ca venita d’in(3op(3op6Cio, cautandu inco a ne folosi mai departe de aedsta radecina, si formandu cuvente ca bor-bune, sau borbura—limu formatu de una balta=franc. bourbier, borbu-rosu, etc.                         •
   BOLBOCA, s. m., apa profunda, locu unde intr’unu riu ap'a e adunca; balta nu intensa, dero profunda; — affinu cu bolbura sau volbura, voltore, etc.
   BOLBOTINA, s. f., si mai vertosu in plurariu, bolbotine, fructe necopte, fructe in genere: multele bolbotine strica stomu-culu; affinu cu bolbura, etc.; vedi inse si bobu.
   BOLDIRE, boldescu, v., a impunge cu-boldulu, sau altu ceva assemenea, a impinge cu cotulu, etc.; metaforice : a indemnâ;—mai usitatu inse ca compusu: imboldire.
   BOLDISIU, adj., puuctim, impun-, gundu cu boldulu, si de acf, indemnandu, interitandu.
   'BOLDTJ, s. m.,pl .-uri, acuş, stimulus; 1. acu cu gamalfa ce servş femeneloru de prensu certe parti de vestimente sau certe ornamente; a(Su de capu, de peru (cu acestu intellessu mai vertosu in Mol-davi’a, ^ro in alte parti:) — 2. acu mai mare si mai grossu fissatu in capetulu unei pertice, ca se impunga cu ellu boii si alte vite =de transportu, stemurare sau stremurare; de aci, 3. metaforice i stimulu, indemnu, verce serve a indemnâ, interitâ, attitiâ : boldulu fricei, boldulu passionei, boldulu interessei, etc.;—nu e slavicij, ci germanicii, angl. bolt=sa-geta, pironu, cuiu, etc.
   BOLFU, s. m., globus, lapideus, bucata depâtra, stana, bolovanu; — necon-noscutu d’in coce de Carpati.
   BOLIACU, adj., camu bdlnavu, pu-cinu indispusu.
   BOLIRE, bolescu, v., wgrotarc, a fi coprinsu de boia, a fi bolnavu,—slavicu.
   BOLISNITIA, s. f., boia usiora, epidemia pucinu violenta;—slavicu de origine, ca si de forma.           •
   BOLNAYIRE, bolnavescu, v., a face
www.dacoromanica.ro
64
feOM.________________
bolnavu; a se bolnavi—a cad6 bolnavu; —slavipu si in origine si in forma.
   BOLNAVITIOSU, adj., despusu ase botyavi, valetudenariu, infirmu, nesane-tosu;—slavicu.
   BOLNAVU. adj., rogrotiis, care suf-fere de boia, cadiutu in boia, morbosu, suffşrente, nepotentiosu, infirmii; a se face bolnavu—,a se preface, co e bolnavu, fora se fia;—slavicu.
   BOLNITIA, s. f., nosocomium, cas’a in care se punu bolnavii d’in unu ospi-tiu, d’in unu institutu, etc., supplenitu astadi prin nefericitul» neologi-mu infirmeria—irmc. infirmeriei — slavicu.
   BOLNITIARIU-o, care ingrigesce de bolnitia,—slavicu, supplenitu astadi cu nefericiţii neologismi infirmieru =franc. infirmier, infirmiera—franc, infirmiere.
   BOLOBOOU,_s. m., vedi polobocu.
   BOLUCANuTs. adj., L ca sust.: nume propriu de bou: aisu bolocanu, cea boianu; 2. ca adj., grossu, si grassu; stu-piduT grossu de capu: nu intellegi, ine bolocane?
   BOLOVANTRE, v., in speciale, ap-plecatu la ochi, ca si blejdire :a bolovani ochii—2. deschide ochii tare si a se uită cu una mirare de bobleticu; — formatu d’in:                          •
   BOLOVANU, s- m., stana de petra, petroiu; massa mare de minerale : unu bolovanu de sare;—d’in tartariculu ba-laban = mare, de a dreptulu ? sau prin mediulu slavicului bolovanu = idolii? (vedi si balabanire).
   BOLTU, s. m., pl.-ttn, capitellum, eapetellu sau capetina de pironu, de cuiu, etc., — cuventu neGonnoscutu d’in eoce de Carpati;—acellu-asi cu precedentele bolău? sau in locu de voltu, ca sl bolta, in locu de volta, d’in rolveroi
   BOMBA, s. f., de acea-asi insemnare eu boba d’in collo de Carpati (vedi boba si bobu).
   BOMBARDARE, v., ital. bombardare, franc, bombarder, a arruncâ bombe, a bate una cetate sau alte intariture cu bombe (vedi bomba iu dictionariu).
   BOMBONA,-e, f., si bombonu, m. pl.-e, d’in franc. bombon=confecturarotunda; francesii scriu si bonbon, deri-
                                         fiOR.
r 11 ■ — ■ —   5----------------
vandu cuvşntulu d’in bon =bunu, duple-catu.
   BOMBUTIA, s. f., la Românii de d’in collo de Carpati de acea-asi insemnare cu bobitia, ca deminutivu d’in prece-dentea bomba.
   BONCAIRE, si
   BONCANTRE,~V., boare, mugire; de regula reflessivu : a se boncani, a mugi, a sberâ, vorbindu de boi, candu, de furia sau de dorere,-dau unu mugetu plange-rosu si potente, aruncandu pamentu cu petiorele;—? d’in bocire, prin intercalarea unui n, cumu susţine dictiona-riulu de Buda ? sau pote d’in bornbu (vedi bobu), prin strămutarea labialei b iu guturale g si apoi c? (vedi si buga).
   BONDOC O-a, adj., in arctum col-lectus, scurtu si grossu;—la alţi Români cu acea-asi insemnare ghinăocu?
   BONETA, f., si bohetu, m.,pl.-e, d’in franc. bonnet=scufa, retella ce muierile porta in capu.
   BORANGICU, borungiucu, si burun-gicu, serlcum, fire de metasse trasse de pre gogoşi: camesia ăeburungicu;— cuventu turcescu.
   BORANTIA, s. f., borago offlcinalis, una planta numita si aratellu.
   BORB6NA, s. f., de acea-asi iusem-nare cu boba si bomba, applecata mai allessu la strugure (vedi si bobu).
   BORBONTLA, s. f., ca si borbona.
   BORBOROSIRE, vedi bolbbrosire.
   BORCANASIU si
   BORCANELLU, s.m., pl.-e, deminutivu d’in borcanu.
   BORCANU, s. m., pl.-e, vasu de pamentu, olla mai mare in care se punu si se pastredia diverse lucruri licide : borcanu de didcetia, de muraturi, de untu.
   BORDEA, s. m., specia de fientia ima-ginaria, cu care sparia pre copii, ca se taca si se stea cu mente : taci, fetulu meu, co vene de te manca bordea.
   BORDEIASIU, s. m., deminutivu d’in bordeiu.
   BORDEIU, s. m., pl.-e, casa subtcrra-nea, lupanar; 1. casa terranesca sapata in pamentu si accoperita de assemenea cu pamentu: ca acea-asi cutediantia
www.dacoromanica.ro
BOE.
BOR.
85
motiea călca bordeiulu cersitoriului ca si palatiulu imperqtului; — de acf pentru verce casa modesta : in bordeiulu seu, fia cătu de moăestu, fiacare traiesce mai multiamitu de câta in casele altuia, fia cătu de munăre;2. in dictionariulu da Buda si cu însemnarea de lupanariu= casa de muieri desfrenate, ca si ital. bor-dello, franc, bordel, ispan. bordel, si prin urmare neologismnlu bordellu ar fi de prisosu. — Bordeiulu a fostu de tem-pUri uitate si e peno astadi cas’a ma-rei majoritate a terraniloru români; ba inco ellu figur^dia inco, si a figuratu una data si mai multu, chiaru prin curţile 'urbaniloru : este ddro de cea mai mare interesse, nu numai pentru isto-ri’a limbei, ci si a nationei prestra totu, a se urmări cu denadensulu originea unoru assemeni cuvente. In lini-bele sorori cuventrlu este, după forma, ca si in limb’a ndstra, unu deminutivu, care cere una forma primitiva mai simpla. In limb’a francesa essiste bord= margine; ddro d’in acesta însemnare nu se pote scote cea de bordel, afdra dăco nu s’ar presuppune co pecatosele erau una data condemnate a locul in case situate câtu se pote mai la marginea cetati-loru. In limb’a ispanica se afla borda= baraca, casa prosta de scânduri, care ar fi derivandu d’in got. baurd, angloss.,. bord=scandura, cascidra de scândura; acdsta etimologia cadredia mai bene cu intellessulu ce are cuventulu bordellu in limbele sorori, si peno la unu puntu chiaru cu intellessulu datu in romane-sce sub 1., cea-a ce ar duce la conclu-sionea, co Românii de la Goţi aru fi in-vetiatu se faca bordeie si se locuesca in elle, afora de nu cumuva s’ar probâ co Celtii le au apucatu înainte , pentru co si in idiomatele celtice essiste bord cu acelle-asi însemnări ca si germaniculu baurd sau bord. Peno atunci se insem-nâmu, co si in romanesce essiste form’a mai simpla burd in compusulu s-burd-are, in intellessu mai onestu, ddro totuşi analogu cu cellu ce are ital. sbor-dellare, formatu d’in bordello. Apoi, fiendu co in bordeiulu romanescu nu scandur’a, nu lemnulu, este lucrulu
principale, ci gaur’a sapata in pamentu; de acea-a noi nu suntemu pre deplenu convinşi, co german, bord se fia datu nascere bordeiului nostru; ci ni se para co latin. forare=gaurire, ar cadrâ mai bene cu intellesulu cuventului romanescu, chiaru si in intellessu de bordellu, de orece si latinii numieau casele peca-toseloru autrn=caverne, vizuine, si pentru mai multe cuvente usiore de pre-ceputu; dupo acesta etimologia cuven-tulu borăeiu, in locu de borteiu, ar fi in relatione de cumnatia strinsa cu borta= gaura, ce n’amu avd nevoia a derivi d’in german. bohren=gaurire, desiacestu-a e, fora indouentia, affinu cu latin, forare, care a datu pote in limb’a nostra, pre lungo altele, si forastrellu, corruptu in ferastreu.                    •
   BORDEIUTIU, s. m., pl.-e, delninu-tivu d’in bordeiu.
   BORDELLU, s. m., pl.-e, introdussu de currendu dupo franc, bordel cu însemnarea speciale de sub. 2., a lui bordeiu.
   BORFA, s. f., si borfu? m., detrltus panniculus; cârpa, canrisia sau verce albitura vechia si aruncata; vestimente si straie învechite si rupte, stremtie; vestimente, straie, albiture de cavi face inco ceneva usu in cas’a sa sau le duci cu sene pre caile; — se nu fia acestu cu-ventu acellu-asi cu bolfu sau bolfa, cu însemnarea de legătură sau păketu cu rufe?
   BORFASIU-d, scellu ce aduna borfe, si de acf cu însemnare rea : furu de borfe, carpaciu, bunu de mana.
   BORFETU, s. m., pl.-e sau-wri, mulţime de borfe, tote borfele ce are ceneva in casa sau pre drumu.
   BORHOTIRE, borhotescu, v., a pune borhotu in ceva, ca se fermente; a face se fermente.
   BORHOTU, s. m., magma, fox, ri-nacea; ce remâne d’in fructe sau plante, dupo ce li se storce suculu : borhotu de struguri.
   BORIRE,6orescM, v., vomere; a v6me, a versâ, a da afora d’in stomacu celle mancate si beute : cene bee pre multu vinu, se espune a se imbetâ si bori; cui
www.dacoromanica.ro
86
BOR.
BOS.
s’appleca, de grăia boresce; — metaforice se dice si de lucruri ce dau d’in elle materie, dăro totudeaun’a cu nuanti’a particularia de materie gretiose si pu-turose, si in speciale de membrulu virile : a da afora, a versâ, a aruncă se-mentia genitalş, — si de aci in injura-ture mai multu de câtu gretiose :■ bori-mi-aru se mi boresca; — d’in tăte acestea cuventulu impromuta una energia nespusa de a esprime injuratur’a împinsă la gradulu estremu; de unde apoi espressioni energice ca r ciocoiu fyoritu, tiganu boritu, etc. — D’in vomereî Atunci cuventulu asufferitutreiscamba-tioni fonetice, un’a mai estraordinaria de câtu alfa : scambarea lui v d’ince-putu in b, de care avemu mai multe essemple (vedi litter’a b in Dictionariu); scambarea lui e scurtu in i si strămutarea verbului d’in UI conjugatione in IV, fenomenu forte raru in limb’a no-stra, cumu fugire d’in fuşere; scambarea in fine a lui m in r. Celle doue d’antaniu scambari se presenta si in form’a ital. b o’ml re = borire; câtu pentru a treia mai nu s’ar potă aflâ unu essemplu ne-indoiosu, de ore ce suppositionea co borbona ar fi in locu de bombona nu e confirmata prin probe sufficienti. Macedoromânii au form’a latina fora neci una transformare, vomere; ăro transfor-matulu borire ar potă fi in locu doferire, compusu co-forire.
   BORITURA, s. f., ce se boresce; si cu intellessulu de lucru sau persona horită, adeco gretiosa, batujocoritasiavili-ta : boritur'a de cioeoiu, boritur’a de tiganu,
   BORNAIRE, v., cu acellu-asi intel-lessu ca si bombaire, d’in collo de Car-pati, ăro d’in coce noi nu connoscemu de câtu sbornaire sau sbornaire, pro-venitu sau d’in imitarea voceialbineloru, sau prin transformarea lui bombaire.
   BOROBONTIA, si borobotia, s. f., infelix casus, malum et pervulţratum facinus; rea intemplare, fapta rea sau prostesca, necuvenientia, ce face mare sgomotu: mi s’a intemplatu ua borobotia, mi am perdutu cachdl’a; tu nu mai de borobotie eşti bunu; — cuventulu pare
  a fi una noua desvoltare a formei bor-bontiâ, si a se legă'de bombu, bomba, etc. (vedi bobu), intocmai ca. si ital. b«m-banza, franc, bombancc, analoge, peno la unu puntu, si in intellessu cu allu nostru borobotia sau borbontia.
    BORSIRE, v., de regula reflessivu : a se borsi, a se face borsiu, a se acri; si de "aci metaforice, a se superâ, a se in-veninâ; ddro in acestu intellessu se aude mai desu, a se imborsiâ.
    BORSIU, s. m., acidunţ jus furfiireum; apa acrita prin fermentarea teritie-loru puse intr’ens’a,; — cuventu slavicu.
    BORTA, s. f., caverna in trunco; gaura in genere; in speciale, scorbura= gaura in trunchiu de arbore; de aci, trunchiu scqrburosu (vedi bordeiu, cu tote co nu ar fi improbabile ca cuventulu se se refere la bolta; numai scambarea lui l in r, înainte de una consonante, ar fi estraordinaria si grda de sustinutu prin alte essemple).—însemnarea de anadema=corona,, cdrcanu de capu sau de vestimentu, la muieri, însemnare data, pre lungo celle alte, in dictionariulu de Buda, se lega, fora in-douentia, de germ. borte, sau e una transformare d’in berta.
    BORTIRE, bortesm, v., a face una borta.
    BORTOSU-a, adj., cu borta, ce are una borta, scorburosu.
    BORYISU, s. m., d’in ung. borvis, apa minerale ferruginosa.
    BORZOIU, sau burzoiu, si
    BORZOSIU-fl, adj., hirsntus; perosu,
. flocosu; sberlitu; — d’in ungur, borzas?. noi inse credemu a fi auditu si sim-plulu borzu sau burdiu, d’in care biir- ’ zoiu, borzosiu, ar fi augmentative.
    BOSCA, s. f. (s siueratu), vasculura oblongum; scafa, copaia, covata, buriu, etc.; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati.
    BOSCINA, s. f., ce remane d’in faguri, dupo ce se allege plierea si cdr’a.
    BOSCONA, de acea-asi insemnare cu bobona, neconnoscutu d’in coce de Carpati, — d’in PacxaCvetv? — de aci si :
    BOSCONIRE, bosionescu, v., a descântă, a farmecă.
www.dacoromanica.ro
BOS.
BOS.
   BOSCOKODIRte, boscorodescu, v., blaterare, gecmn loqui, murmur are; a
flecari, a limburi, a vorbi incetu, a mormăi; — form’a arrâta funtana grecâsca; pote acellu-asi ca si precedentele bos-conire, din |3a<;xaîveiv.
   BOSIOKOGIRE, v., a faco bosîorogu.
   BOSlOKOGU-a, adj., herniosus; ve* tematu la bosie, si de aci mai generale: vetematula părţile genitali, surpatu;— invederatu d’in bosiu, dăro suffissulu rogu ce insemnddia ?
   BOSIU, s. m., pl. bosie, coleus (=cu-lenn), testicnlus; coiu : mi s’a inflatu unu bosiu; sufferu de bâsie; a appucâ si stringe pre ceneva de bosie, ca se i iea poterile; — bosiu este apprope identicu in însemnare cu coiu; acellu-a differe de acestu-a, antaniu pentru co bosiu este una espressione a lucrului mai depărtata, si prin acâst'a mai pucinu rosinosa, dro coiu fiendu espressionea mai appro-piatş, si mai derecta a obiectului implica rosine si obscenitate; allu doile pentruco bosiu, referinduse mai allessu la pung’a sau pellea ce infasiura testicu-lulu, nu se pote luă, in certe intellessuri metaforice, ce se dau lui coiu, ca a-vendu una mai de apprope referentia cu globulu de carne insusi, cumu : coiu de cumpena, de cantariu, etc.; cu tote co in origine bosiu ca si coiu (vedi acestu cuventu in Dictionariu), pare a însemnă, sacu, saculetiu,      punga. — Ur-
mărirea originei luiJ>osn«, este de cea mai mare interesse, pentru co pote deschide perspective large pentrn studiulu limbei in genere, si allu limbei propria in parte, care peno astadi abiâ se con-nosce in primele sălle lineamente. In-vetiatulu Diez allatura vorb’a roma-nesca bosie de ital. si. provenc. borsa, isp. si port. bolsa, franc, bonrse, cuventu ce in t6te aceste limbe însemna bursa= punga, care in limb’a bascica ar fi luatu form’a si mai estraordinaria molsn, si care deriva d'iu lat. byrsa=grec. pupoa =pelle de animale argasita, si de aci, diverse obiecte lucrate d’in assemcnea pelle, cumu e in speciale si pung’a. In latinitatea classica cuventulu byrsa oc-curre numai ca nume propriu, si acăst’a
                                                                                                      87
  chiaru in Yirgiliu, ca nume propriu allu partei întăririi d’in faimos’a Cartagine; nu este inse de mirare că, cuventulu se fia stătu in limb’a popularia sau asiâ numita rustica, de ore ce ellu essiste in tote limbele romanice sorori cu a no-stra, si prin urmare se se afle vestigie de densulu Si in limb’a nostra : cestio-nea inse este de a se scf, dăco bosiu vine in addeveru d’in bursa. Candu aru fi asiâ, atunci bobosiu, cumu si derivatele lui, aru fi ramure d’in acellu-asi trunchiu, formate prin processulu de duplecâre allu cuventului. De partea intellessului n’ar fi neci una pedeca a referi cuventulu bosiu la bursa, cu intellessulu de punga, saculetiu, etc.; cu atâtu mai multu co essiste in limba si bussunariu, cu intellessulu cellu mai appropiatu de cellu ce are bursa in limbele sorori; de partea formei inse lucrulu este cu atâtu mai greu de justificării, cu câtu essistu iu limba vorbe cu totulu appropiate de bursa prin form’a loru, si, dupo tăte probabilităţile, derivate d’in ea, cumu : bursucu, si ca adiectivu, cu însemnarea de grassu si grossu, ca unu sacu bene implutu, si ca substantivu cu însemnare de taxo=animale, cumu se scie, re-lativu grossu; pote co la aceea-asi origine se referu de a dereptulu si bur-sanu, burzoiu sau borzoiu, borzosiu, in locu de bursoiu—tare redecatu sau inflatu, si mai allesstt îirsia sau hursia, in locu de bursiaz=.bursîlia=])&\\& de miellu argasita, prin transformarea lui b antaniu in v, vursia, apoi prin trecerea lui v in g sau h, gursia, hursia, ca in fa-guru d’in favulus, si in hulpe d'in vulpe. Câtu pentru bosiu, dăco s’ar presup-pune una forma de adiectivu derivatu d’in bursa, ca bursiu, bursia, sau borsiu, borsia, d’in care aru fi resultatu, prin - caderea lui r, busiu, busia, bosiu, bosia; totuşi cu greu amu potâ justificâ acesta cădere a litterei r prin alte essemple sa-tisfactorie : tote formele fora r essistu de faptu in limba ca sustantive, adeco bosiu sau bosia cu însemnarea mai susu data de coiu sau coie, ăro busiu, busia, cu însemnarea de pumnu, prin urmare
                                                               tăte cu intellessp de ceva globosu; nu
                                                                                            1 . k
www.dacoromanica.ro
88
BOS.
BOT.
este inse mai pucinu addeveratu, co sup-primerea lui r, in assemeni conditioni, nu se pote justifică in starea actuale a filologiei nostre, si prin urmare remâne indoiosu, dâco bosiu, ca si busiu, deriva d’in bursa. A indentificâ bosiu cu bobo-siu, inco nu ne ajuta la nemica i coci dâco nu ar fi pedeca de partea intelles-sului, ar fi de partea formei, de orece , dupo legile de formatione a cuventeloru, bobosiu, ca forma mai desvoltata, a cau-tatu se vina d’in bosiu, ca forma mai simpla; si bosiu se pote mai cu greu reduce la bobu decâtu bobosiu. Noi cre-demu, co bosiu, busiu, etc., se pote referi mai, bene la acea-asi radecina fecunda, ce a datu botu cu tote derivatele selle; si lassandu se desvoltâmu cuven-tele ce ne dau acâsta qonvictione la ar-ticlulu botu, vomu notă aci numai, co precumu la bobu am vediutu forme cu gutturalirespondendu la celle cu labiali, gogosia la bobosia, totu asiâ se afla si gu-sia correspondendu la busia.
  BOSTANA, s. f., pl.-e, vedi bostanu.
  BOSTANASIU si
  BOSTANELLU, s. m., pl.-r, deminu-tivu d’in bostanu.
  BOSTANU, s. m., pl.-i, cucurbeta, pepoj fructu de planta cucurbitacea, inse ca totu ce se tiene de domeniulu istoriei naturale, cu, intellessu forte fluctuante, asiâ in câtu acestu-a variedia forte de la unu locu la altulu, insemnandu: 1.1a unii Bomâni: cucui bet’a ce se manca fârta sau copta,* adeco dovleaculu sau dovletele, cumu lu ch iama unii; 2. la alţii, numai acea cucurbeta de mancare, ce are pelliti’a lucia si suptire, pre candu cea cu scortia buburosa si mai gros sa ua numescu lu-benitia, cuventu ce la alţii insâmna pepene verde; 3. la alţii, numai cucurbet’a roiâsa, adeco tiev’a, cumuua numescu pre a locurea; 4. la alţii infine, cu însemnare si mai generale, coprendendu sub numirea de bostanu atâtu cucurbetele de mancare câtu si pepenii; — d’in acesta d’in urma însemnare vine co bostanu, si mai vertosu sub form’a feminina, bostana, se dice si de agrulu semenatu cu pepeni si cucurbete.— Dâco inse bostanu ar fi de acea-asi radecina ca botu (vedi
acestu cuventu la loculu seu in Glossa-riu), atunci intellessulu ce s'ar cuveni a i se da totudeaun’a, ar fi cellu de sub 4.
   BOTASIBE si butasire, v., ablaqueare, propagare; 1. a sapâ in giurulu unui arbore, 2. a pune in pamentu unu buta-siu (vedi botu si butasiu).
   BOTERE, botescu, V., conglomerare, conglobare, oorrugare; a face botiu, a stringe in forma de botiu, a gbemul, a motosl sau mototoli, — in speciale despre vestimente: nupotusiedeprescaunu, co mi botescu tunic’a; cămeşi’a se mi se calce d’in nou, copre e botita (vedi botiu si botu).
   * BOTIOCÎHNA, s. f., deminutivu d’in botiu: capetina, capetellu, bulbu; — metaforice : fapta sau dissa necuvenita, estra-ordinaria, de mirare : eşti bunu numai de botiochine; fad numai bo-tiochine.
   BOTIOCHINOSU-a, adj., cu botio-china, capetinosu, bulbosu, vorbindu de plante, etc. (vedi botiu si botiochina).
   ? BOTIOTELLU, s. m., pl.-i, helle-borns, veratrnm?— se fia ore cuventulu in relatione cu botiu, si prin urmare cu botu, de ore ce plant’a botiotellu este de genulu plantei rannncnlus; si raua = brosc’a se chiama si in alte limbe sorori cu unu nume, ce sta in relatione cu botu, de essemplu in italianesce bottaî (vedi botu).
   BOTOSIU, s. m., pl. botosi, puerili» ocrea, incalciamente de copillu, mai vertosu fora capute, pantofiori; — de acea-asi familia, pare, cu franc, botte, bottlue (vedi botu).
   BOTNITIA, s. f., llscella, frenu, ca-pestru ce se pune pre bottdu caniloru, ca se nu pota musicâ, sau in botulu boi-loru si altora animali, ca se le duca de densulu; — cuventu formatu d’in botu cu suffissu neromanescu.
   BOTIU, s.m., globus, glomns, couglo-batio; frnstum,libumpanls; verce strinsu ca ghemulu, ghemuitu; verce facutu in forma de globu, si in intellessu mai largu, verce turtitu: botiu depamentu= bulgare; botiu de grânu, de porumbu — turta de grânu, de porumbu; botiu de _pcme=bucata de pane; botiu de neua—
www.dacoromanica.ro
BOT.
BOT.
8$
cocoloşiţi de nbua; botiu de brandia — bulsu sau bulzu de brandia;—mi ai far cutu rocM’a botiu—mi ai ghemuitu ro-chi’a (vedi botu).
   BOTU, s. m., pl. ‘boturi, rostrnm, ros-tellnm; partea anteriore essita d’in faci’a eertOru animali, in care se afla gur’a loru : 1. de regula si proprie la acelle animali, la cari acesta parte presenta una specia de conu trunchiatu : botulu boului, caldului, asinului, vitellului, man-diului, cânelui, ursului, etc.; botulu sio-recelui, catusiei, orbetiului, etc., 2. sila passeri, deşi pentru acestea cuventulu propriu este ciocu: gain’a se şterge pre botu; ratiele si baga botulu in lutu; 3. si la omeni, inse numai in modu jocosu si ironicu : ster geţi botulu, baiaţe;— de aci proverb : a se şterge pre botu de ceva=: a perde in modu nereparabile, a se spellâ, cumu se mai dice, pre mani de cqva; a si linge botulu = a semtl mare plăcere d’in ceva ce a gustatu sau ar vrb se guste; a se linge in botu cu ceneva — a fi forte intimu amicu; a linge pe cineva in botu, ca se i pape totu — a linguşi vul-pesce si faciaresce, spre a trage foldse de la densu. — Intellessulu, c;a si for-m’a ouventului, duce la latin. botnlns= maciu implutu, carnaciu, de unde au venitu de a dreptulu ital. bndello, franc, boudin si boyau, in acellu-asi intellessu. Dupoformabotulus este unu deminutivu d’in botus, care nu se afla de locu in classici, ddro a potutu forte bena essi-ste in gur’a poporului, de orece Gelliune spune co botulus insusi erâ unu cu-ventu mai pucinu nobile, usitatu de comici in locu de cuventulu mai nobile farcimen; d’in acestu botus vene directu allu nostru botu, applecatu la ceva ana-logu in forma cu maciulu implutu, sau mai bene cu intellessu pote si mai ori-ginariu de câtu cellu ce resulta prin in-termediulu latinescului botulus, d6co urmarimu acestu intellessu in nume-ros’a familia, ce noi credemu co a essitu d’in acestu nobile blastariu allu Latiului, cumu : botiu, botiochina, bota, butu, bute, buturu, bos in bos-inflare, bosiu, busiu, gusia. etc. Spre a face se resara câtu mai multa lumina d’in com-
parationile, ce vomu face, nu '•emu a incepe cu ital. botto, care e u mai appropriatu de allu nostru botu, pentru co in intellessulu ordinariu botto =.lo-vitura, si astufelu pare co n’ar avb a face nemica cu botulu romanescu, desf in derivate, ca bottone=:cttcwiw, proe-minentia, analogi’a de intellessu cu botu allu nostru sare in ochi. Se incepemu d&ro cu botiu, care si in forma si in intellessu sta asiâ de apprope de ital. bozzo sau bozzolo, mai usitatu sub form’a feminina bozza = inflatura, cucuiu, proe-minentia, globu de petra, etc.; franc, bosse ~ cucuiu, cocosia, etc., bossu == cucuiatu, inflatu, cocosiatu. Pre lungo formele cu o, in italianesce, occurru si forme cu u, buzzo = botiu, perina de ace, ventre, gusia, verce assemenea, inflatu; isp. bncbe= senu, pulpana de ve-stimentu, gusia. D’in buzzo s’a formatu buzzeco, si buseooliio ~ macie, atâtu de appropiatu in forma si intellessu cu beserei sau bezerei (vedi acestu cuventu). Yinu apoi forme cu t : franc, bnt == scopu, liter. partea buricata sau inflata d’in mediloculu unui ce, in care tinte-sce tragutoriulu de arme; apoi butto= bulgare, glodu, mosiorioiu, megura; mai departe : ital. bottono, franc, bou-ton, ispan. boton=bobocu de fibre^ nasture, capetu, punta, etc., formate, fora indouentia, cellu francesu d’in bout == capetu, si celllu ital. d’in botto = lovitura (in origine: resaritura, aventu a unui ce care’resare, esse si vine de impen-gelovinduse), identice in forma cu allu nostru botu, identice si in intellessu cu allu nostru butu (vedi acestu cuventu d’in are vinu buturu, butadu, buturu; etc.)} apoi si verbele : ital. bnttare, isp. butur; franc. bonter=a reăarf, a essl afora, si de aci, a lovi (intogmai precumu ponsser =rsi a împinge sau lovi, si a resari); botta ital., si botte vechiu franc. = brosca, ca animale ce presenta form’a unui botiu; in fine ital. botte, ispanic. bota, franc, botto, cu însemnările ce au si la noi bute, bota, cio-bota, botosiu, etc. Diversele aceste forme se referu, dupo unii, la mediulu german, bozen = lovire, resarire, allaturandu-se, ca probe,
www.dacoromanica.ro
90
BOT.
BEA.
C
si nouele germ. butz=ceva trunchiatu, bntze=besica, cosiu essitu pre pelle, cu-cuiu, etc.; inse, de orece cuventele, de cari e vorb’a, essistu si in romanesce, ca si in tote celle alte limbe romani ce, elle nu potu fi decâtublastarialle unei radecine romanica, a cărei form’aceamai simpla, scdssa d’in starea actuale a limbeloru romanice, ar fi bot sau lut, forma de supinu d’in unu verbu bu-ere, care nu ar fi decâtu fu-ere, sub una forma mai analoga limbeloru italice decâtu fuere, cumu probedia atâtea forme cu b in locu de/ : bruge8=piirjges, etc. Acesta părere ni se pare cu atâtu mai fundata, cu câtu ital. bnzzo=gusia cor-"respunde si cu proventialea busts, ce ar da in romanesce bustiu, si, dupo una regula fonetica a limbei, busiu, ca vesti-mentu, vesimentu, ca faeti, fusi, lauda-sti, îauăasi, etc.; ddro bustiu, e probabile d’in bustu, forma mai originaria in lotu de fustu, sau cu d, bostu in locu de fostu; precumu d'vabustus. venitu antaniu bustiu, apoi busiu; asiâ si d’in bostu, bostiu, apoi bosiu, bovosiu, bobosia, etc., si prin ştramutarea labialei in guturale, gusia, gogosia, etc.; insusi bobu, ca si buba, buca, etc. potu fi, dupo tdta probabilitatea, essite d’in acea-asi radecina, de ore ce latinesculu faba se lâga de grec. <pâw ((paxdcrdente, buba, butilla, etc.), si fiu) este acea-asiradecina cu «pow (<p6axir| =besica, maciu, carnaciu, etc.; de unde pote allu nostru^wsca=maciu, stomacu); apoi (pow=fuere, d’in care bu-ere n’ar fi, cumu s’a dissu, de câtu una forma latina mai antica. Acum ®6eiv avendu ca însemnare primitiva : a resarî, a se nasce, a cresce, a se ăesvoltă, a potutu da usioru ca însemnări derivate si: a se inflâ, a se besicâ, a se largi, a se face spatiosu si capace, etc., cari espleca pre deplenu intellessulu differiteloru cuvente ce noi amu comparatu, cumu si alte cumnate cu densele, de la cari vomu tra-mette la acestu articlu. Una sengura ob-servatione cauta se mai facemu : in locu de bozza italianii au si boccia cu acel-le-asi insemnari; acesta d’in urma forma duce de neapperatu la boccazrbuca, boc-cio, boccia, fiendu proprie adiective d’in bocea, luate apoi ca substantive cu însem-
nare de ceva assemenea ou buc'a, inflatu, besicatu, etc. D’in boccia, boccia, s’au potutu, fora indouentia, formâ si la noi bociu, bocia, sau botiu, botia. lucrulu in sene, adeco etimologi’a sustienuta de noi, nu s’ar scambâ de locu prin acâst’a, de ore ce buca, cumu s’a dissu, s’ar potâ referfla acea-asi radecina cu vorbele mai susu attense; totuşi forme ca bosiu, busiu, etc., anevoia s’ar pot^ scote deadrep-tulu d’in bociu, sau buciu;6robos d’in bos-inflare in neci unu modu nu s’ar potâ scote d’in assemeni forme. Numai forme ca bucsire, etc. potu sta in derepta rela-tione cu buca.
   ? BOZATELLU, s. m., una planta,— acea-asi cu botiatellu ?
   BOZU si boziu, s. m., sambucus ebu-Ins lui IĂnneu, una specia de planta;— affinu cu buza? (vedi acestu cuventu in Glossariu).
   BRACINARITIA, s. f., cuventu cu forma slavica, appropeneaudituingur’a poporului, si de care neci e lipsa, de ore ce avemu îorm’a correcta bracinariu.
   BRADETU, s. m. pl., bradete locu plantatu cu brodi, pădure de brodi.
   BRADISIORU, s. m., pl.-i, deminu-tlvu d’in bradu.
   BRADISIU, s. m., pl. bradisie, cu a-cea-asi însemnare ca si bradetu.
   BRADU, s. m., pl. bradi, abies, pinus, larixj cuventulu vine de certu d’in latin. bvatus; inse, ca mai tote espressio-nile de domeniulu istoriei naturali, cu eonceptu forte fluctuante : la unii români si do abiete si depinu; alţii, ca Macedonenii, destingu intre pinii si bradu; alţii in fine numescu pinulu bradu; — d’in datele scriptoriloru Romani scimu numai atâtu-a, co bratus erâ unu arbore pururea verde, fora se se pota bene de-terminâ, care anume : ar fi dâro bene si consultu a fissâ si precisâ conceptele, asiâ ca pinulu si abietele se respondia la latin, pinus si abies, lassandu pre se-m’a cuventului bradu se esprema, cea-a ce latinii numescu larfx : espressionele bradualbu, bradu rosiu=abies, larix, nu potutienâloculu altoru-a simple;—bradu zzramura de bradu, ce se pune la mirese; de aci, diu’a de bradu sau simplu,
www.dacoromanica.ro
BEA.
BEE.
91
bradulu, prediu’a cununieloru; a jocă ' bradulu=a, jocă la miressa in prediu’a cununieloru sau si in diu’a de cununie peno se pornesca la baserica.
   BRAGA, s. f., cerrisia; beutura d’in farina de meiu fermentata;—tavaraga bra<7a=arababura, amestecătura a unui licidu cu elemente ce lu făcu forte turbure ; — ? affinu cu ital. brnge, grec.
pp&Ceiv ?
   BRAGAGtU, s . m., care vende sau fabrica braga; — cul-atitu de form’a tur-cesca ar sonâ bragariu.
   BRAGAGERIA, s. f., stabilimentu de braga;—mai cotrectu ar fi bragarîa.
   BRAHA, s. m., ordiulu pusu se fermente, spre a trage d’in elin bere; — ? de acea-asi origine cu braga ?
   BRANISCE, s. f., silvula, pădurice situata pre una inaltime.
   BR ASIO YEN CA, s. f., proprie, adiec-tivu de genu femininu d’in brasioveanu =de Brasiovu sau d’in Brasiovu, luatu ca subst. : carrutia de Brasiovu.
   BRASIOYENIA, s. f., 1. merce de Brasiovu; 2. magazinu unde se vendu merci de Brasiovu.
   BRASIA, vedi bresla.
   BRAVARE, bravediu, v., lacessere, provocare, insultare, contemnere; a se arretâ bravu, a face pre bravulu; a bravă pericule, mortea—& le infruntâ cu nepesu, a le despretiâ; a bravă pre ce-neva=z& lu provocă, a l’insultâ, a arretâ prin vorbe, gesturi, attitudine, etc., co nu-i p6sa de densulu, co lu despretiue-sce; — neologismu calcatu in tote con-structionile selle dupo franc, braver.
   BRAVADA, s. f., proprie part. d’in bravare, si de acea-a mai correctu ar fi bravată, dupo franc, bravade: fapta, vorba, dissa prin care ceneva bravedia pre ceneva sau ceva.
   BRAVO, vedi hram.
   BRAVII,-a, adj., îortis, magnanimns, egregiusj animosu, coragiosu; cumu se cade, destinsu in genulu seu; — nu d’in grec. (3pa(3eîov,cumu pretenduunii,ci d’in funtana germanica, introdussu in lim-bele sorori si prin elle si in limb’a nostra; —si ca substantivu: unu bravu, unu erou; si in sensu reu : unu sicariu; — ca adv.
cu forma deplinu italicaj bravo=rforte bene, si intellessu ironicu : forte reu.
   BRAVURA, s. f., fapta sau dissa de bravu, calitate de bravu;—cuventu luatu dupo franc, bravure, fora neci una analogia in limb’a nostra, foraformaromanica.
   BRAZDA, s. f., pl-e, snlcns, gleba, florum vel herbarnm pnlvimisj 1. gleba sau gleia, fasi’a de pamentu ce rupe a-ratrulu d’intr’una data; 2. sulcu, lira sau canalea ce se formedia prin ruperea si reşturnarea glebei; 3.planca, rasoriu sau fasia de pamentu plantata cu flori, cu legume, etc.; 4. cespete sau bucata de gleba cuerba pre un’a-d’in fadele sâlle;
5. seria de erba cosita, cumu si erba verde cosita, ce se da viteloru; — metaforice si proverb: a dapre ceneva pre brazdazha lu face se se deprenda cu ceva ce nu vrâ la inceputu, a lu face se se iea de lucru, se intre pre callea buna; se se accommode cu ceva; in acellu-asi intellessu si reflessivu: a se da pre brazda, — cuventulu slavieu presenta si una combinatione fonetica contraria limbei si neplăcută ureebiei romanesci.
   BRAZDARE, brazdediu, v., a trage sau face cu aratrulu brazde; metaforice: a despică, dessecâ : fulgerulu brazdedia norii, navea undele, etc.
   BRAZDOIU, s. m., deliratio; delira-tione, deliriu, brazda trassa alaturi de cea addeverata, essire d’in brazda.
   BRE, interj., espremendu mirare,' su-perare sau appellatione familiaria : bre! ce mundretie de vestimente v’ati cum-peratu! bre! bre!nu ve maistemperati; ce faci acollea. bre! —nu pote fi impromu-tata de la Turci; ci pare mai multu de origine romanesca, d’in acea-asi funtana ca si veru.
   BREAZU,-o,adj.,vorbindi deanimali: stellatu in frunte;—cuventulu presenta combinationi fonetece neromauesci; form’a romanesca e bardiu (vedi berdip), d’iucare apoi si slaviculu brAza;—vitele breze fiendurare, de aci metaforice: destinsu in genulu seu : tu nu esci mai breazu (=baltiatu) ca alţii.
   BREBU, s. m., liber, animale amfi-biu, specia de castoriu;—nu d’in slaviculu bobru, ci d’in latin, flber, in locn
www.dacoromanica.ro
92
BRI.
BRO.
de fdbru, prin strămutarea lui fin b (vedi liter’a f si bosiu), de unde au luatu si slavii allu loru bobrti.
   ? KREIU, s. în., si bria,f. mercuriali» annua, una planta.
   BR1&SLA, si brasla, s. f., corporatio-ne de industriali sau de negotiatori: bre-sl’a argentariloru, blanariloru, lemna-rttoru, etc.; — cuventu ce presenta corn-binationi fonetice neromanesci, astadi cadiutu in desuetudine; de aci si:
   BRESLASHJ, s. m., care face parte d’in una bresla.
   BRETEA, s. f., pl. bretelle, curea ce sustiene una greutate, si in speciale : curea ce sustiene bracele sau pantalonii; d’in franc, bretelle.
   BREZAIA, s. f., monstrum; in speciale asiâ se numiea mai inainte unulu sau doi omeni travestiţi in modulu cellu mai de mirare, cari in serbatorile d’intre Craciunu si boboteza amblau d’in curte in curte spre a jocâ si saltă in modulu cellu mai ridiculu;—de aci metaforice: femina cu pre multe ornamente pre den-s’a, femina ce se imbraca fora gustu, credendu co formoseti’a investimentarei sta intr’una accumulare essagerata de ornamente fora locu si reu adjustate intre densele; — cuventulu pare a veni d’in breazu si a inâemnă in tăta genera litatea : verce estraordinariu, raru si monstrosu (vedi breazu).
   ? BRIBOIU, s. m., vemciiliiin, puţiiin-cnlns;instrumentucu care lemnarii gau-rescu lemnulu, ferrarii ferrulu;^-acellu-asi cu priboiu?
   BRIBOROTCU, s. m., vedi bobornicu.
   BRICEAGU, s. ra., pl. bricege, cultei-Ins, scalpellns: cutitellu, scalpellu.
   BRICEGELLU, s. m., pl.-e, deminu-tivu d’in briceagu.
   BRICIU, s. m., pl.-e, novacula, cutitu taiosu pentru rasu barb’a.
   flRIGLE, vedi bârgle, (in dictionariu: epa, callusiu).
   BRILIANTU, s. m., pl.-e, ftilamas ra-dlans, adamante radiante, taiatu cu mai multe facie;—introdussu inaintede 1830 dupo franc, briliant, proprie part. d’in briller = a străluci.
   BRILI6NCA, s.f., pl.-e,asclepias viu-
cetoxicum, hlrnndinaria, una planta sau flore;—dictionariulu de Buda ua espleca si cu hirunăineriuluminosu; fi va cumu-va acea-asi planta, ce noi connoscerau d’in coce de Carpati sub numele de rochi’a runăunellei ? are cuventulu brv-lionca vreuna relatione cu precedentele briliantu ?
   BRIŞCĂ, (cu s siueratu), s. f., pl. insei, caruciora usiurea si descoperita.
   BROBINTIA, s. f., pl.-e, 1. in locu de borbintia, alta forma d’in borbâna; —
2. planta ce servesce la vapsitu galbenii?
   BROBODA, si
   BROBODELA, s. f., velu cu care muierile si infasiura capulu; —■ form’a cuventului cea de a dou’a nu e romane-sca, ăro prin origine sta pote in relatione cu boborojire.
   BROBODIRE,-escM, a pune broboăa, a si coperi capulu cu una broboăa; mai desu ca compusu,: imbroboăire.
   BROBONA, s. f., si brobonu? m., cu acellu-asi intellessu ca si borbona, bro-bona, bombâna, boba.
   BROCHJ, si broebiu, s. m., rubrica, * creta roşia, plumbu rosiu, tinta roşia;— se fia ore cuventulu una corruptione d’in rubrica 1
   BRODARlU, si bntdariu, s. m., por-tltor, cellu ce trece pre ceneva cu brodulu.
   BRODELA, s. f., actioneade a brodi sau a se brodi.
   BRODIRE,-escw, v., collineare, de-llrare; a nemeri, a ave successu d’in in-teifiplare; a conjectură justu, a devină; a delirâ (vedi brodit);—a se brodi, a se află d’in intemplare, a se iutemplă.
   BRODIŢI,-îa, adj., care brodesce.
   BRODU, s. m., brodina si bruăina, f., vad iun, pons mobllis; 1. vadu, tre-cutoria; 2. podu amblatoriu; — cuvente, ca si brodariu sau brudariu, de of igine slavica, neconnoscute d’in coce de Carpati.
   BROJBA, s. f., pl.-e, brassica napus, rapa; napu,— cu combinatione fonetica neromanesca.
   BROSIA, s. f., pl.-e, neologismu dupo franc. broche=sula, sucala, undreă, verce acu mai mare, acu de peptu, etc.; in romanesce luatu mai vertosu cu cea d’in uima insemnare, — d’in celtic. broc=
www.dacoromanica.ro
BRU.
Teru, vernculum, Torutum, sudis, etc., sucala, păru ascutitu, terrusiu, acu, un-dreâ (vedi si brusiu); de aci:
   BROSIARE, brosiediu, v., franc, bro* cher, a cose cu brosia, a prende cu bro-sia; in speciale, pentru mai multe colle de charteia tipărite : a le cose intr’unu fasciculu.
   BROSIURA, s. f., franc, brochure, actionea de a brosiâ; resultatulu acestei actione, fasciculu de mai multe colle de-charteia tipărite si cosute impreuna.
   BRUDARIU, brudina, etc., vedi bro-dariu.
   BRULINCU, vedi burlincu.
   BRUNCUTIU, si bruncrutiu, s. m., nasturtid apaticu=nasturtiuin atpiati-cuin (vedi si.bobolnicu; — cuventulu e neconuoscutu d’in coce de Carpati; form’a lui mai correcta pare a fi bruncrutiu, cu r, si nu bruncutiu, fora rin penultima, câ venitud’iu german, brunnencrosse; ver-cumu doue numiri pentru acellu-asi o-biectu, bruncrutiu si bobolnicu de apa, suntu de prisosu, si cu atâtu mai de pri-sosu, cu câtu si un’a si alt’a nu su con-noscute du catu pucinoru-a : mai bene d6ro se adoptâmu vorb’a romanica na-sturtiu, cu tote co cresse, ce intra in eompositione cu brunnen—funtana in buveutulu german, brunnencresse— nasturtiu de funtana=(de apa), ar pot£ forte bene fi romanicu, formatu d’in cruce, de unde unu adj. cruciu, cruda, s’ar fi applecatu la planta ce e in addeveru d’in famili’a crudfereloru ; francesii numescu acesta planta cvesson, forma ce pote fi in locu de creion, transformaţii d’in cruQourrcrucion, forma augmentativa corresponditoria , cu allu nostru crucioiuz^crudoniu. Asiâ fiendu, ultim’aparie d’in cuventulu brun-1 crutiu, ar fi romanesca, crutiu—cruciu, si numai brun ar fi germ. brunnen— funtana; si astufellu cuventulu s’ar pote correge, dicundu-se cruciu de apa= bruncruciu, applecanduse m<ciw singuru si fora neci una determiuatione la a-cellu-asi conceptu ca si franc, cresson, german, cresse, ddco n’amu preferi clas-siculu nisturtium, ital. nabturtio.
   BRUNETU, adj., vedi brunu.
________________BRU._____________83
   BRUNU, a, adj., dupo franc, brun, ital. bruno, applecatu la color ea faciei: subnegru, negritiosu, negreiu, ne-grisioru, dchiasiu, fuscu, etc.; neolo-gismu introdussu Ia noi, ca se esprema oppositulu neologismului blondu, si luatu mai vertosu cu form’a deminutiva : brunetu, bruneta (—ochiasellu, ochia-sella), ca opposita la : blondinu, blondina (bdlaioru, bdlaiora). Lips’a acestui cuventu d’in limb’a ispanica, cumu si d’in limb’a nostra, pare a se op-pune etymologiei data de unii, dupo cari cuventulu ar fi identicu cu prunu. pruna, ca adj. d’in (prunus), formâtu d’in pruna=tetioni, cărbuni ardenţi, si ar insemnâ prin urmare arsu, cu fada arsa : la noi essistu, cuventele_pn«iw si pruna; in limbele sorori, cu forme si mai appropiate de brunu, ital. brugna= pruna, ispan. bruno=prunu, etc., numai ca substantive, cu insemnarea bene con-noscuta de arbore si fructulu seu, fructu presentandu in addeveru una facia mai multu sau mai pucinu negra, una facia ca a unui ce mai multu sau mai pucinu arsu; inse conscienti’a despre acestu intellessu primitivu este cu totulu per-duta in poporu; si de acea-a opinionea celloni ce vreu a referi brunu la germ, brnnn, anticu german, brun, pare a fi mai justificata, nu inse depliuu justificata, de orece iu limbele sorori se afla cuvente ca franc, brulcr, ital. bruciare, 3ro in a nostra brusturu, etc., cari stau in de apprope legătură cu intellessulu lat. pruina, urere, burere=:ardere, grec. 7cop=:fQcu. Vercumu inse demi-nutivele d'in brunu, adeco brunetu, bruneta nu au forma romanica, si cu atâtu mai pucinu romanesca.
   BRUSIOSU,-a, adj., plenu de brusi, grundiosu, etc. (vedi brusiu).
   BRUSIRE, brusescu, v., pngnis pe-tere, ferire; a lovi cu pumnulu, a bate cu brusi, si in genere, a lovi tare, cu potere; a se brusi=a se bate cu pumnii, a se bate cu brusi, a se bate vercumu, a si da lovituri, a se intende si im-brancl;—d’in coce de Carpati connoscutu cu acelle-asi insemnâri, inse numai sub form’a buşire, adeco fora r in syllab’a
www.dacoromanica.ro
94
BRH
BRII
de la inceputu; se fia dero brusire, in locu (ie buşire, cu unu r intercalatu pentru mai multa desvoltare a sonalitatei? sau in locu de perbusire, prebusire, cari inco se dicer (vedi prebusire), si care prin una metatese, ca in petrundere, in locu de pertundere, va fi luatu antaniu form’a pebrusire apoi, prin caderea lui p brusire ? Brusire ar fi atunci mai e-nergicu de câtu buşire, si prin urmare amendoue formele aru merită, se se pas-tredie si se se applece cuvenitu. Se fia in fine l in locu da r, asiâ in câtu brusire se se fia forma tu d’in bulsire, prin strămutarea lui l si d’in loculu seu lungo b? Atunci in formarea cuventeloru ca bu-siu, etc., a potutu, pre longa radecinele descris se la articlulu bosiu, avă parte si peliere=imbrancire, prin part. pul-sus; d’in care ar fi venitu cellu mai appropiatu prin forma bulsu sau bulzu =botiu, (vedi bosiu, brusiu, busiu, buza).
   BBCSIC, s. m., pl. brusi, grumus, glob us, glomus, gleba; massa de verce cu forma mai multu sau mai pucinu glo-bosa: brusiu de pamentuz=.bulga,re; brusiu de weM«=cocolosiu; brusiu de sare, detamâia=grundiu; brusiu de pane, de mamaliga=coir\i; brusiu de brendia, de casiw=bucata, etc.—Cuventulu nu e connoscutu, pre câtu scimu, d’in coce de Carpati, afora dâco, cumu s’a obser-vatu la-articlulu precedente, nu este i-denticu cu busiu, connoscutu d’in coce de Carpati peno la termii Adriatecii cu intellessulu de pumnu, intellessu ana-logu, fora indouentia, cu allu lui brusiu. In suppositionea co brusiu n’ar fi acellu-asi cu busiu, si plecandu d’in observarea făcută la articlele bobu si bosiu, co labialea se commuta adesea cu gutura-lea in vorbe de intellessu analogu, s’ar potă forte bene ca brusiu se fia una trans-formatione d’in grumutiu, deminutivu d’in jrrMJKM=gruuius, care si essiste de faptu in limba, sub form’a grunjiu, in locu de grundiu, ca josu in locu de diosu, ăro grundiu, in locu de grunsiu —gruntiu^grumtiu, prin syncope d’in grumutiu. In fine s’ar potă ca brusiu se fia una transformatione d’in frustiu,
care a devenitu frusiu, apoi brusiu (vedi bosiu), si prin urmare se se lege de latin, frustura—bucatella de mâncare, apoi in genere, bucatella de verce. Dăro, ca se deschidemu câtu mai multe perspective agerimei cercetatoriloru, nu vomu trece cu vederea neci analogiele, ce păru a legă brusiu de provenc. brue j=trunchiu, busceanu, de unde si par-mesan. brocon=z\tal. broncone=ramu taiatu. Form’a ital. broncoue, ca augmentativa, vene d’in bronco—trunchiu, vechiu franc. br»nche=tufa, isp. brou-cha=ramu, de unde apoi franc, bron-cher=a se impedecâ; a sta se cada, a se poticni. Cuventele de acăsta familia se presenta dero, in limbele sorori, si cu unu n si fora n; forme fora n aflâmu inco : ital. brocco=paru ascutitu, blastariu, coltiu de planta, vechiu franc. broe= punta, acume, verfu ascutitu; ital. brocca ispan. port. si provenc. broca,=franc. broelie=sucala,păru ascutitu, furca, etc. (vedi brosia); de unde apoi verbe ital. broccare, provenc. brocar, franc, bro-clier=intiepare, impungere, cosere, etc. Latin, broclins, broccus, broncus= dente tare desvoltatu, coltiu, si, ca adj. coltiatu, au datu nascere totoru forme-loru d’in limbele sorori, deşi intellessulu loru asiâ de variatu pare a se op-pune la acâsta supposetione : păru ascutitu, de una parte, si trunchi u sau busceanu ie alt’a sunt, fora indouentia, concepte differite; dâro noi nu connoscemu tote insemnarile cuventului latinu, care nuoccuredecâtudeforte pucineori in autorii latini anteclassici, dâro care a potutu fi unu cuventu populariu cu forte varie insemnari, intre cari cea de trun-chiu a addussu, probabile, si pre cea ce are brusiuinlimb’a nostra, cu atâtumai multu co in limb’a ispanica bronco însemna turtitu, tempu, etc., mai allessu metaforice, pentru spiritn, ca si latin, tniucus, romanesc, busceanu; âro provenc. bvouc=grossolanla. In limb’a italiana essiste si bmco=omida, ispan. brugo—specia de locusta, d’in lat. brn-clius—specia de locusta fora aripe ;bru-co essiste inse si cu form’a brucio, trassu d’in unu adiectivu brucheus,
www.dacoromanica.ro
brii.
BtfB.
si d’in acestu-a inco au potutu essi allu nostru brusiu, dupo acelle-asi analogie prin cari d’in bombu au potutu essi bobu, bobosiu, etc. (vedi bobu), cu atâtu mai multu co bruchus se refere la grec. (3poo-X°c sau Ppooxoc, essitu d’in pp6xwr=-a rode, a rontiai, a sfarimâ in grundi, etc.; cuventulu bruchus, care nu se afla de câtu in Prudentiu, a potutu inse essiste in limb’a rustica, ca si cellu de care a fostu mai susu vorba, bi-ochu->, cu multe si variate insemnari. Apoi d’in considerare co a arde, a palii, va se dica si a lovi pre cineva tare cu una nueâ sau cu unu flagellu (lat. fiagellum, ca deminu-tivu d’in flagrum, inco pare a sta in legătură cu flagrnre=ardere), s’ar potd ca si brusire se aiba intellessulu primi-tivu de a arde, ca si ital. bruclare, si prin urmare ca brusiu se fia una transformare d’in brustiu (vedi bosiu), ca adj. d’in una forma mai primitiva brustu, care s’ar legâ de latin, bustum d’inburo r=ardu, sau de peruslum ă'mper-uro— ardu forte, redussu la preust, prust, si in fine, la brust, intogmai ca si ital. brustolare^ardere, d'in peru-itulare; si astufelu brusiu in locu de brustiu, ar insemnâ, intre altele, ceva inflcctu prin eflectulu caldurei sau arderi, insemnare, d’in care s’ar fi potutu trage si celle date mai susu cuventului brusiu, si care in compusulu prebusire—Vk se inflâ, vorbin-du de /aci’a pamentului una data umeda, apoi uscata prin effectulu caldurei, ap-pare câtu mai appropiata de intellessulu originariu.
   BRUSTURE si
   BRUSTURU, s. m., bardaua, specia de planta cu frundi late cordiforme, cu flori purpurii sau violacee, conţinute in-tr’unu calice globosu, care se accatia usioru de vestimentele omeniloru si de lan’a oiloru; radecin’a plantei se appmca inco, in medicina, ca depurgativu su-dorificu, pentru morbi de pelle; — dupo forma cuventulu ar fi unu deminutivu d’in una forma brustu (vedi brusiu), deminutivu forte appropiatu prin forma de it. brustolare=:pcrus hilare ^ardere.
   BRUTĂRIA, s. f., stabilimentu unde se fabrica sau se vende pane; maestria
      _____________________________65
de a fabrică pane; — deşi cuventulu e cu forma romanica, inse ca venitu d’in brutu, e de respinsu si de inlocuitu prin panarîa (vedi brutu).
   BRUTARIU, s. m., pi tor, care face si vende pane-, care tiene stabilimentu de pane; — de respinsu si de inlocuitu cu panariu (vedi brutu).
   BRUTU, s. m. si bruta? f., pane prosta, forte negra; amestecata cu multu pamentu; in speciale, applecatu la panea ce se da milita rilorurussi; —cuventulu a venitu prin Russi, si se vede co e a-cellu-asi cu germ. brod;=pane; vercumu bene e Co Românulu considera panea străinului ca rea si amara, si mai bene inco ar face ca pre cellu ce fabrica panea sea romanesca se nu lu mai numesca, brutariu.
   BUAIU, vedi baga.
   BUBELCA, s. f., inflatura* — d’in buba, inse cu suffissu raru si anevoia de justificatu, afora de nu va fi in locu de bubelica, in care totuşi l-ara fi cautatu se treca in r, si se de buberica, si, prin taiarea lui i, buberca.
   BUBOLNICU, vedi bobolnicu.
   BUB6TA, s, f., la Macedotomani, cil insemnarea : pane de porumbu, ca si botiu, la Dacoromâni, si prin urmare de aceea-asi familia, ca si botiu (vedi botiu si botu).
   BUBUCHIA, s. f., la Macedoromâni, cu acea-asi insemnare ca si la Dacoromâni : bobocu (de flore); — analogi’a ar cere bubuclia, forma invederatu provenita d’in (bubucula), care ar fi sau buc* cula, deminutivu d’in bucea = buca, prin processulu de duplecarea allu syl-labei de la inceputu, sau d’in buba, sau d’in bobu, cea-a ce ar fi una proba mai multu despre identitatea de origine a acestoru cuvente (vedi bobu, bosiu, botu).
   BUBUIALA, s. f., in locu de bubu-ietu, e de respinsu pentru suffissulu ne-romanicu ela.
   BUBULICU, s. m., la Macedoromâni, cu intellessulu de ■x.â.vd'a.poţ=gundacu, cupa-, vasu de beutu sau de plutitu, — unulu d’in multele cuvente ce confirma analogiele indicate la articlele bobu, bosiu, botu.
www.dacoromanica.ro
BUC.
BUC.
56
   BUCHE, s. f., numele secundei littere si antaniei consonante in alfabetulu cy-rillicu : beta, be, b; nume estensu apoi la tote litterile acellui-asi alfabetu; si de aci espressionile: a inveiiă buchile, a in-vetiâ litterele; o fi inco la buchi—& nu fi inveijiatu inco antaniele elemente d’in lectura si scriere, d’in una scien-tia in genere; — de aci, bucheru=ca,re invetia buchile, care e abiâ da antaniele elemente de lectura si scriere, si in genere, de verce scientia; care scie inco pucinu ; — cuventulu buche, a essitu d’in usu de una data cu lapedarea alfabetului cyrillicu, si chiaru inainte de acesta epoca, prin inlaturarea numi-riloru de as, buche, vede, etc., ce se di-cea in locu de a, be, ve, etc., candu se reformă, alfabetulu cyrillicu, reducun-du-se de la 43 semne numai la 27, sub numele de scriere de reforma sau alfabetulu civile, in oppositione cu alfabetu basericescu, care eră cellu cyrillicu cu 43 de littere. — D’in acea-asi numire de buche, veniea si bucovna, s. f., cu in-semnarea de alfabetariu, abeceăariu, carte de antania lectura, cuventu care caută se reposedie si ellu de una data cu mama sa buche.
   BUCHEBU, s. m., vedi buche.
   BUCHETU, s. m., pl.-e, sertum, flo* rum fasciculus; manuchiu de flori, neo-logismu dupo franc, bonqnet, cumu si buchetier a—hounuetibre, femina ce ven-de buchete, si in genere, care vende flori; —franc, bonqnet vine d’in mediulu latin. boscetiun, deminut. d'in bsscus sau boscum = pădure, tufaria, tufisiu, si chiaru mulţime de plante sau flori, ca si latin, silva = pădure si mulţime de plante. Cuventulu boscns sau bnscns a datu in limbele sorori una mulţime de derivator ital. bosco, boscheto, etc., franc. bois=padui,e, lemnu, etc.; verbe: ital. imboschare, franc, embnsqncr = a ascunde, a piti, litter. a pune in tufe, etc. Dupo unii cuventulu buscns sau boscns ar veni d’in german, bnisc = materia, lemnu de contructione, etc., avendu de radeciua bauen=a construi; ddro,fiendu co se afla si in romanesce cuventulu bu-sceanu, presuppunendu una forma mai
simpla bus cu, ca campeanu, campu; de acea-a cuventele citate d’in limbele romanice aru potd forte bene fi blastari d'in radecine romanice si a se legă de acellu-asi trunchiu cu botu, etc. (vedi botu, bosiu), cu atâtu mai multu co germ. banen pare a fi de acea-asi radecina cu lat. fuere, grec. <p6eiy. Yercumu inse form’a buchetu, si cu atâtu mai pucinu buchetiera, nu pote sţa in romanesce; ci, deco cuventulu e se seadmitta in limba, ar caută se se reducă la fotm’a mai primitiva : boscetu sau buscetu.
   BUCHISARE, buchisediur; si buchisire, buchisesQU, v., verberare, pugnis cffidere; pnlsare, trudere; cudcre, tundere; 1. pre câtu insine connoscemu, acestu cuventu, insemna : a bate infun-datu, si in speciale : a), a bate cu pumnii, b). a bate la curu, astupandu gur’a, punendu capulu bătutului intre petidre; 2. de aci metaforice, mai vertosu sub forma reflessiva : a se buchisâ sau buchisi—a. se frementâ multu, a-si bate capulu tare, occupandu-se indelungu si fora successu de unu lucru, mai vertosu de unu lucru micu si neinsemnatu, a-prope cu acellu-asi intellessu ca si lat. vitigilare, franc, vetiller;—3. dupo dic-tionariulu de Bud’a, cu intellessu si mai generale: a bate, a impinge, a imbranci. —Sub form’a buchisare nu l'amu auditu d'in coce de Carpati; ddro acdsta forma e de preferitu cellei in ire, buchisire; apoi d’in coce de Garpati se audu cu in-tellessulu de sub 2. si formele bucenire seu bugenire : de candu im bugenescu se apprendu foculu, si nu potu. Aceste d’iu urma forme păru a da ca radecina a vorbeloru in cestione cuventulu buca: buchisare sau buchisire, dupo acesta sup-posetione, ar fi formatu d’in deminuti-vulu bucliia=î>McZia=:buccula, si ar in-semnâ proprie a batelabuce, fia alle fadei, fia alle curului. Ddro suffissulu isare sau isire pare a se oppune la acesta derivatione, si a veni mai multu in a-jutoriulu grec.           bate la curu.
   BUCLA, s.f., 1. la Macedoromâni, vasu de lemnu pentru apa; — form’a pare a arretă co cuventulu este unu neologismu, de ore ce analogi’a pentru
www.dacoromanica.ro
BUC.
BU1).
97
cuvente vechie de assemenea forma, ar cere buclia; nu mai pucinu inse si acestu cuventu este una proba despre celle ce s’au dissu in respectulu affinitatei cU-venteloru buca, bota, bute, bota, etc. (vedi bota si bosiu) — 2. la Dacoromâni cercellu de peru, neologismu dupo franc, boucle, d’in lat. bucciila=buccutia, si prin urmare potendu-se applecâ la verce buricatu sau încovoiata ca una torta.
   BUCLUCU, vedi boclucu.
   BUCNIRE, vedi bufnire.
   BUCOVNA, s. f., vedi buche.
   BUCSAIOSU,-», adj., ca augmenta-tivu d’in :
   BUCSAIU,-a, adj., in arctnm caile-ctus, micu, scurtu si grossu; — cuventu, pre câtu scimu, neconnoscutu d'in coce de Garpati; se aude inse si in acesta parte: bucsia sau bocsia, bocdia, bogdia, applecatu la una femena grossa, grassa, indesata si menunta; se aude de assemenea si verbulu bucsire (fora s siue-ratir), sau bucsire, cu intellessulu de a îndesă, si mai allessu, ca reflessivu : a se bucşi—a se indesâ, a se lepi si in-trâ unulu prin altulu : mi s’a bucsitu perulu; ordiulu este prea bucsitu, sau imbucsifu, compusulu imbucsire si im-bîicsaire, fiendu inco si mai desu usitatu ca simplulu bucsire. Dupo aceste d’in urma semnificationi alle cuventului bucsire, cumu si alle correlativeloru bucs'eu (vedi si mai la văile acestu cuventu) = desisiu, bucsaiu — indesatu orecumu, ar pote cineva fi tentatu se le refera la buxus=7;>j£oc—bussu, planta ce cresce forte imbucsata, si probabile de acea-asi origine cu7roxv<5<;=desu; dero de alta parte formele 5wcsia=bucea, bucsire (cu s siuei'atu)=accoperire si buşire, păru a militâ in favâre acellei-asi radecine, de care se lega si busiu, buşire, etc. (vedi bosiu si bătu), inclinandumai vertosu spre bucea, si anume spre unu adj. buccea= buccia, transforma tu apoi in bucsia; form’a bucea, (vedi in dictionariu acestu cuventu), de una si acea-asi insemnare cu bucsia, pare, mai vertosu, a duce la acesta etymologfa, fora se escluda abso-lutu pre cea ce se rddima pre buxus, rco-Soţ, noxvdc, si mai allessu .zeu pum-
nulu, cu busiulu. Pastrarea lui s in aceste forme este analoga cu pastrarea acellui-asi in intecsire sau inticsire, care-pare a se jegâ de intessere—intexere.
   BUCSEU, s. m., typha latifolia lui Linneu; una specia de papura, numita si spetedia, probabile dupo latele selle foie ce s6mena orecumu cu spat'a, precumu numirea de bucs'eu pote veni de la im-pregiurarea co aceste foie su dese, (vedi bucsaiu).
   BUCSIA, s. f., de acea-asi insemnare cu bucea, (vedi acestu cuventu in Dictionariu, cumu si bucsaiu, in Glossariu, si compară, pre lângă celle citate la a-cestu articlu, si german, bnchse=cu-teia, tiâva, bucea).
   BUCSIRE (s. siueratu), bucsescu, v., abscondere, contegere; ferire; a pune una bucsia, a coperi cu una bucsia, a pune bucclle la rote, a blevui osse’a, a căptuşi partea interna a butei de rota cu place de ferru; —cu acestu intellessu neconnoscutu d’in coce de Carpati, unde cuventulu se aude numai cu acea-asi insemnare, ca si buşire, (vedi acestu cuventu mai la văile).
   ?BUCU, adj., flamundu?
   BUDA, s. f., de acea-asi insemnare cu amblatore sau cacastore, — neconnoscutu d’in coce de Carpati, dero probabile de acea-asi familia cu buturu, bute, botu, etc. (vedi baiu), insemnandu proprie : bute, butoiu pentru scremente.
   BUDEIA, s. f., vascnlmn oblongnm, scapliiinn; scafa, butoiasiu, buriu;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, dero, casi htăa precedente, affinu cu bota, bute, etc. (vedi botu), in locu de bu-teia=butelia—bute mica; compara ital. bottiglia, franc, bouteillo; — commuta-rea lui t cu d are se se vedia mai diosu in mai multe cuvente de acea-asi familia cu budeia sau budiia (d nesiueratu).
   BUDGETARIU, si bugetariu, adj., relativii la budgetu : medie budgetane.
   BUDGETU, sau. bugetu, s. m., pl.-e, prospectu de spesele ce se crede cosevoru face in cursulu unui annu, cumu si de veniturile ce se credu co se voru prende pentru accoperirea acelloru spese, applecatu in particulariu la spesele si veni-
                        7 G.
www.dacoromanica.ro
98
BUD.
BUF.
turile annuali alle statului; buclgetulu de spese si venituri cauta, dupo consti-tutionea nostra, se se votedie de came-r’a deputatiloru pentru fiacare annu, cellu pucinu cu mai multe lune inainte de in-ceputulu acellui annu; fora acestu votu poterea administrativa nu pote face spese, neci incassâ, venituri; camer’a vo-tedia budgetulu, dâco are incredere in miniştri; lipsindu acesta incredere, ea lu pote refusâ, adeco nu lu votedia; refusulu budgetului este unu dreptu allu camerei, arm’a cea mai potente, cu care ea se pote servi spre a oblegâ pre miniştri sau se se demitta, sau se intre in callea, ce camer’a crede, co ar fi cea mai buna pentru fericirea terrei; — ap-plecatu apoi si la spesele si veniturile annuali alle unei administrationi su bordinate, unei societăţi, si chiaru alin unui particulariu: budgetulu municipa-litatei, budgetele consilieloru generali, budgetulu scoleloru; budgetulu ospitie-loru; fiacare omu cu bune mesure si face unu budgetn pre fiacare annu, si nu esse d'in elin, deco vre se nu si ruinedic starea;— neologismu dupo franc, budget, impromutatu si de Francesi d’in angl. budget, care si densulu este vechiulu franc, bougette, demiuutivu d’in (bou-ge =) celtic, bolga = sacu, saculetiu, punga, etc.
   BUDIA, s. f., vedi buza.
   BUDINCA, s. f., dupo franc, pouding, si acestu-a dupo angl. pudding, specia de mancare, ce costa d’in farinata cu medua de bou, cu prune sau stafide, in care se pune si rurnu sau vinu de Ma-der’a;—budincele inse ce se prepara in buccatariele nostre nu se cOmpunu d’in acelle-asi elemente; — cuventulu nu pare a fi de origine anglica sau germanica, ci a se referi la acea-asi rade-cina ca si lat. botulus (vedi 6o£m, si botiu).
   BUDUHAIA, buduhaitia, budahala, buduhalitia, s. f., moustruin, tcri-iculuin, momâia, omu de paia, paiatia, cu care sparia cineva ciori, copii, etc.; si de aci: monstru, spaima de uritione, bâlla urita prin marimea si grossimea ei despropor-tionata;—cuventulu, ca si bordea (ore-cumu bortea d’in borta=burta), insemna,
cumu se pare, unu omu sau femena mare si grossa ca butea, si se lâga prin urmare de acea-asi radecina cu buda, bu-deia, etc. (vedi botu); form’a cea mai primitiva pare a fi budugania, trans-formatu in buduhaia, ca si buhaiu d’in bugaiu (vedi buga).
   BUDULUIRE,-escw, v., scrutări, ex-pellere; vagari; a scrută,, a scrutoci, a cerceta cu deamenuntulu; a dâ, afdra, a scdte, a goni; a amblâ de eollo peno collo fora capetaniu, a se vcnturâ, etc.; — cuventulu neconnoscutu d’in coce de Carpati, se refere inse, ca si buda, budeia, la botu (vedi acestu cuventu), insem-nandu, cumu se pare, proprie: a si bagă botulu.
   BUDUNA, s. f., vulva,—cuventu de referitu, ca si buda, budeia, etc., la a-cea-asi radecina, (vedi botu).
   BUDURETIARIU, s. m., care cnra-tia buduretic.
   BUDURETIU, s. m., pl.-e, camini spiraciiluui; fornu sau hornu, cosiu pre care esse fumulu;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, de referitu la acea-asi radecina cu buda, budeia, etc. (vedi botu).
   BUDUROIU, s. m., pl.-e sau-i, de a-cea-asi origine si insemnare cu budure-tiu, applecatu inse si la gardulu de nuel-le sau scânduri, cu care se impressura gur’a unui putiu.
   BUDUSILEU, s. m., c&iebudusiluesce.
   BUDUSILUIRE,-eicn, v., casi budu-luire, in intellessulu restrinsu de vagari j= a se venturâ, a amblâ, fora capetaniu.
   BUFA, buha“bufnitia, buhnitia, s. f., la Macedoromâni, si m. bufu; uoetua, uluia, bubo; 1. passere noctuima si singurateca, pucinu definita, cumu sunt celle mai multe concepte, ce se ţinu de domeniulu istoriei naturale; inse etymo-logi’a ne pote autorisâ a legâ de acestu cuventu conceptulu precisu, ce se es-preme in latinesce prin bubo, in ispa-nesce buho, in francesce hibou, in ital. gufo. Formele simple alle cuventului romanescu, adeco bufa si buha, sunt, fora indouentia, ca si ispaniculu buho, d’in acea-asi fnntana cu latin, bubo-bubouis, inse mai primitive ca in latinesce, in-
www.dacoromanica.ro
BUF.
BUF.
99
togmai precumu avemu sub forma mai primitiva si alte cuvente, cumu : buba, cuca, botu, etc., pre candu in autorii latini nu le aflamu de câtu in formele mai desvoltate si secundarie : bubonium, cucullus, botulus, etc. Latinesculu bubo-bubonis este, in addeveru, de acea-asi radecina cu grec. |36a<;:=buha, numita prin onomatopeia, dupo vocea sea; si prin urmare form’a cea mai simpla, in limb’a nostra, a potutu si pote fi lua; in acesta suppositione form’a buba, ca si isp. butao, ar fi introdussu unu b numai pentru eufonia; dâro fienduco in limb’a nostra essistu si forme cu f; fiendu co in limb’a ispanica strămutarea lui b inf, este normale, cumu hacer=/acere; fiendu-co, si in limb’a nostra b se pote, deşi mai raru, commutâ cu f: de acea-a e mai probabile, co form’a originaria a cuven-tului a’fostu bubu, ca masculina, si buba, ca femininu; si co, pentru destinctionea de intellessu, mai vertosu a formei feminine, limb’a a cautatu se tenda la formele cu f: bufu, bufa, d’in cari apoi s’aru fi nascutu formele cu h : bubu, buba, precumu si d’in burdufu, burduhu. Vercumu inse formele incarcate cusuf-fissulu strainu nit ia: bufnitia, bubnitia, sunt de respinsu, fiendu-ne indestullu formele simple : bufu sau bubu, bifa sau buba, (vedi si bufnire).—2. In intellessu metaforicu cuventulu bufa sau buba, bufnitia, etc., se dice si de una persona, care se bosinfla usioru, careia cu greu se pote intrâ iu voia, si care sta retrassa de lume.
    BUFETU, s. m., pl.-e, I. mesa sau armariu, in care se punu vase cu de alle mancarei; 2. in speciale, m6sa pre care se punu vase cu confecture sacharose; si de aci: confecturele insesi;—neolo-gismu dupo franc, buffet, (vedi bufnire in Glossariu, cumu si abaca, armariu, credentiariu in Dictionariu).
    BUFLEA, s. m., 1. nume propriu de bou; 2. nume propriu de omu; 3. appel-latione comune data : a) unui bou sau bivolu grqssu, si de aci: bivolu; b) uuui omu grossu sau care se bosinfla usioru, (vedi bufnire).
    BUFNA, s. f., 1. in acellu-asi intel-
lessu cu bufa; 2. bosinflare, (vedi bufa si bufnire).
   BUFNEA, s. m., care se iwibufna sau bosinfla usioru, (vedi bufnire).
   BUFNIRE, bufnescu, v., buccis iu-flatis spirarc, taciturn mussare; violen-ter ferire; 1. ca intransitivu : a inflâ buccele si sufflâ tare de supperare sau menfa; 2. Ca reflessivu : a se bufni—a se bosinflâ, a inflâ buccele sau buzele de menia sau supperare mare; 3. ca tran-sitivu : a lovi cu violentia, a buşi; — in insemnarea de sub 1. si 3. se dice si cu unu p : pufnire; 6ro in insemnarea de sub 2. occurre forte desu cu form’a ai e : bufnare (vedi bufna), si mai vertosu compusu cu in: a se imbufnâ, mai espressivil de câtu a se bosinflâ (vedi bosinflare in Dictionariu); in fine cu insemnarea de sub 1. si 3. occurre nu numai in form’a pufnire, ci si in cea de bu-cnire sau bugnire.—Pre acâsta d’in urma forma se râdimq invetiatulu MiJclosich, spre a referi cuventele, de cari este vor-b’a, la slaviculu buknuti, cuventu fora essistentia in vecbi’a limba slavica si presuppusu numai de mentionatulu in-vetiatu dupo serbesc. bukuuti=mugire, supperare, etc., sau russesc. bulmuti= inflare, cari aru fi datu nascere la ro-manescele: bufnescu, bugnescu, bucnescu, iz-bucnescu. Cellu d’in urma cuventu, ca compusu cu particul’a slavica izurzex, pare a veni in ajutoriulu supposetionei invetiatului slavistu; dâro fienduco in gur’a poporului se aude mai multu sbuc-nescu, compusu cu romanesculu s =ex, ca si s-punere — ex-ponere; de acea-a form’a iz-bucnescu p6te fi numai una de-formatione a cuventulyi, provenita d’in mani’a ce aveau maiinainte, sub domni’a limbei slavice in baserica si in guber-niu, cărturării noştri de a slavisâ culocu si fora locu. Pre lângă acâsta-a intelles-sulu cuventeloru slavice e departe forte de allu celloru romanesci, fora se mai adaugemu co radecin’a, la care s’ar potâ reduce mai bene cuventele romanesci, este forte fecunda nu numai in limb’a nostra, ci si mai in tote sororile ei, pre-candu serbesculu bukuutî se refere la una radecina, sanscr. bukk = latrare sau
www.dacoromanica.ro
100
BUF.
BUF.
mugire, care pre terrenulu slavicu in-susi pare a fi fostu forte pucinu fecunda. In addeveru se afla in limbele sorori cu a nostra una numerosa familia de cuven-te analoge si in forma si in intellessu cu allu nostru bufnire sau buf nare: ital. buffare, franc. bouffer=a si inflâ buc-cele, a si manifestâ meni’a inflandu buc-cele si sufflandu; franc. boufllr=a inflâ, a buhai; ital. buffa, vechiu franc, bnffe —palma, lovitura; ital. buffa, isp. bu-fa=vorba desierta, secătură, fleacu; de unde apoi: ital. buffone, franc, bouffon r=omu ce spune secature, vorbe de risu si de petrecere, in italianesce si cu in-semnarea de vasu cu gutuscurtu sipan-tecosu; ital. bofflce=inflatu, affenatu, molie; ital. bofflcione=grossu si grassu; ital. bofoncliiare si bufonchiare=a se imbufnâ, a se bosinflâ, etc. Originea to-toru acestoru cuvente se pote forte bene referi la interj, buf— cu franc, si pro-vent. buf, cu care se imita sunetulu pro-dussu allu unei sufflâri sau loviture potente sau allu unei cădere si lovitui'e violente : co conceptulu de sufflarc si cellu de lovire au intre sene strinsa af-finitate, se vede luminatu d’in franc. soufiier=sufflare, si soufftet=instru-mentu sau follş de sufflatu, si palma sau lovitura cu palm’a. Interiectionea . buf se dice, la noi, si cu tenuea p, puf = franc, pouf; cu acesta differentia inse, co buf pare a espreme mai multu caderea sau lovirea, âro puf mai multu sufflarea : a dă buf de părete, a face puf in luminare; d’in puf vinu apoi : puf-nire, pufaiu, pufaiosu, pufu (de fulgi), pufosu, etc. De si essistu si in germa-nesce cuvente ca puffen=pîf/wiVe> puf-flgz=inflatu, si chiaru intrej. puff; nu se pote inse admitte, co d’in aceste-a s’aru fi trassu cuventele romanice, pentru co in germanesce vorbele in ce-stione sunt de data relativu noua, si pentru co in acesta limba elle nu for-media una familia asia de numerosa ca in limbele romanice. Câtu pentru formele romanesci cu guturali in locu de labiali: bucnire sau bugnire—bufnire, sbucnirc—\id,\. sbuffaie, vechiu franc, esboufferj elle aru pote fiuna noua proba
despre commutarealabialei cu guturalea, ce s’au attinsu la articlele bobu, bosiu, botu, etc., si despre care vedi mai multe desvoltâri la litter’a c, in Dictionariu. Deco formele cu labiali si guturali pro-vinu, in addeveru, d’in un’a si acea-asi radecina; atunci acesta radecina ar potâ fi nu interj, buf, ci unu cuventu mai sem-nificativu, ca cellu ce a datu nascere vor-beloru bucea, bubo, etc. Si in addeveru essiste si in limb’a latina form’a bucco-buocouis, de acea-asi insemnare cu ital. buffone, precumu essiste si bufo-bufonts =brosca tare inflata si globosa, (vedi si botu). Apoi chiaru bucns, dupo Isi-doru, insemna omu ce vorbesce si verdl si uscate, ce vorbesce secature.
   BUFNITIA, s. f., vedi bufa (compara si bufnire).
   BUFNOSU,-a, adj., applecatu a se bufnâ.
   BUFONE, si bufonu-a; ital. buffone, franc, bouffon; cellu ce spune glume grossolane, cellu ce prin jocuri de cuvente, pucinu cuvenite, face pre alţii se rida; comicu bassu; — neologismu in-trodussu spre a supplinl turcesculu ca-ragliiozu;—buffonii s’aru fi numitu asiâ, dupo unii, pentru co in dramatele comice d’in evulu mediu cei insarcinati cu partea bassa comica si inflau tare una bucea, pentru ca palmele ce luau pre acesta bucea se aiba unu mai mare resunetu; dupo alţii, pentru co buffonii, intre alte jocuri, inflau mereu si buccele, batendusile; dupo alţii in fine, pentru co tote câte buffonii spunu nu su de câtu secature, vorbe înfiate si deşerte, (vedi bufnire).
   BUFONEKIA, s. f., ital. buffoueria, franc, bouffonerie; dissa, gestu, fapta de bufone-,—neologismu cu forma neroma-nesca; mai correcta ar fi form’a bufonia, care essiste si in italianesce : baffonia.
   BUFONU, Vedi bufone.
   BUFU, 1. ca substantivu, cu acea-asi insemnare, la Macedoromâni, ca si fe-miu. bufa la Dacoromâni; 2. ca adiec-tivu, neologismu dupo ital. buffo, franc, bonffo : comicu, mai vertosu, bassu comicu : opera bufa; cuvente, gesturi bufe, (vedi bufone si bufnire).
www.dacoromanica.ro
Bl'H.
BUI.
101
   BUGA, bugaiu, buhaiu, sibuaiu, s. m., (chiaru sub forma buga cuventulu este de genu masculinii, casi popa, tata); tanrns, bnccinn; 1. tauru; 2. bucina sau bucinu; 3. passere de apa=franc. bu-tor, latin, ardeola asterias; 4. omu grossu si grassu, si oare totu de una data are una voce detunatoria ca cea de buga sau tauru, (in aceste d’in urma intellessuri se dice mai multu sub formele bugaiu, buhaiu sau buaiu). — Deşi in limbele slavice essistu cuvente ca buka=mu-getu, bagaj sau bnhaj=tauru, cuvente de acea-asi origine cu bnkunti sau buh-nati (vedi bufnire); inse pentru acelle-asi rationi ce amu produssu la artic-lele bufnire si bufa, noi credemu co buga, bugaiu, etc. au essitu d’in terrenu romanicu, cu atâtu mai multu, co pre lângă numerâsele derivate addusse la menţionatele article, occurru, in limb’a romanesca, mulţime de altele, ce si prin forma si prin intellessu se referu la acea-asi radecina, cumu : buhaire, buhaiosu, buhosu, etc., fora se mai adaugemu si considerationea, co pucinele substantive masculine, terminate in a, cari s’au pa-stratu in gur’a poporului, sunt, in regula, de origine romanica. Form’a cea mai simpla a cuventului, buga, duce la ital. boca, ispan. si portug. boga, pro-venc. buga, franc, bomrue = specia de pesce marinu, de la latin. box*bocis= grec. J3oa£ si despre care unu com-mcntatoriu dice : genus piscis a boando appellatum=genu de pesce care se nu-mesce asiâ de la boare (=:a sberâ ca boulu sau taurulu). De altamentrelea box pare a se referi la acea-asi radecina cu bubo-=bufu sau bufa, bubonimn =buboiu, buba; bucca=bucca, etc. ;si de acea-a d’in cuventele affine cu buga, parte insemna ce-va ce da voce ca de bou, parte ce-va inflatu ca buce’a (vedi si in dictionariu bugetîi in locu de bucetu).
   BUGAIU, s. m., vedi buga.
   BUGENIRE,-eseu, v., vedi buchisare.
   BUGETU, s. m., vedi budgetu.
   BUHA, s. f., vedi bufa.
   BUHAIRE, buhaiescu, y., verberare; boare, increpare; tnrgesrere; 1. pre câtn insine connoscemu d’in celle audite
d’in coce de Carpati, verbulu buhaire, luatu mai vertosu sub form’a refflessiva, a se buhai, insemna: a se inflâ, a se bur-tusi, ca si franc, boufflr : faci'abuhaita e semnu de nesanetate; panientulu se buhaiesce, candu dupo multa ploia da mare căldura; 2. d’in collo de Carpati, dupo dictionariulu de Buda, insemna inco : a) a sberâ tare ca taurulu, a bu-bui, a pocni; — b). a bate, a pisâ, a bu-cbisâ. —Yenitu d’in buhaiu—bugaiu= buga, verbulu buhaire, prin variatele selle insemnâri, pare a stabili si mai bene analogiele d’intre formele cuven-teloru cu labiali si alle celloru cu guturali, despre cari s’a vorbitu la arti-clele bufa, bufnire, buga.
     BUHAITURA, s. f., actionea sau resultatulu actionei de a buhai sau a se buhai.
   BUHAVTRE,-cscit, v., turgescere=a deveni buhavu, (vedi si buhaire).
   BUHAVU,-a, adj., turgidus, tumi* dus—inflatu, fiendu mai aDessu vorb’a de faci’a unui morbosu, orecumu bugam sau bucavu, (vedi buhaire).
   BUHOSU,-o, adj., hirsotus, turge-sccns; inflatu, affenatu; sberlitu, (vedi bufa—buha, bufnire, buhaire).
   BUIACIA, s. f., calitate de buiacu.
   BUIACIME, s. f.’, ca si buiacia.
   BUIACU-a, adj., ferus, luxurians, libidiu osus; 1. fiendu vorb’a de cai sau alte animali: selba ticu, neinvetia tu, reu; 2. fiendu vorb’a de plante: lussuriante, pre-ste mesura fecundu; 3. fiendu vorb’a de omeni: desfrenatu, nemoderatuindoren-tiele selle.—Buiacu, casi derivatele buiacia, buiaeime, nu se audu, pre câtu scimu, d’in coce de Carpati; si acesta im-pregiurare pareadâcuventu invetiatului Mihlosich, care refere buiacu la slav. bu-jaku, si care, pre longa buiacia, bui-guire, inibuiacire, afflate si in DictioDa-riulu de Buda, dero neconnoscute d’in coce de Carpati, da inco si buiacire= abnndare, 6î«’aci#«tra=abnndantia, im-6mo#ire=luxnriari, cu totulu neconnoscute in poporu, neci aflate in dictio-narie, cumu si buiestru, buiestria, cari se afla atâtu in dictionarie, câtu si in gur’a poporului, ca provenite d’in a-
www.dacoromanica.ro
102
BTJI.
cea-asi' radecina slavica cu buiacu, a-deco vechiuluslav.buj. Dârofiinduco for-m’a buiestru sau buiastru este curatu romanica; fiendu co in romanesce se afla si unu verbu buire, analogu in insem-nare cu buiacu si celle alte derivate; de acea-a, cu t6ta affinitatea de forma si de intellessu ce se afla intre slav. bu-jaku si roman, buiacu, totuşi remâne forte indoiosu, dăco acestu-a vine d’in acellu-a; si prin urmare cauta se se cerce, dăco bu:ucu, casi celle alte cuvente affini acestui-a nu 3’aru potâ esplicâ prin una radecina romanesca. Si mai anta-niu, câtu pentru buiestru si buiestria, singur’a forma popularia d’in celle referite de invetiatulu Miklosich la slav. buj, considerând» co terminationea stru (astru, eslru), este de cea mai pura romanitate, si co adiectivele sau substantivele cu acâsta terminaUone (vedi in Dictionariu astru si stru) espremu de regula, co fienti’a sau calitatea, cumu po-etustru sau albastru (d’in poetu si albu), nu este cu s’ar cadă se fia dupo natur’a sea, ci numai si adduce cu acâsta natura sau possede una parte, mai allessu rea, d’in acesta natura; noi credemu co buiestru e in locu de boiastru sau bouastru bovastru, bovestru, asiâ in câtu callu buiastru ar insemnâ callu ce are mer-sulu boului, ce merge la passu iute ca boulu, ăro nu in trepedu sau in sarit’a, cumu e datu callului se merga de orde-nariu. Buiacu inse, buiackt, buiadre, buire, cumu si buimacu, buimăcire, cari inco sunt de acea-asi radecina cu buiacu, păru a se oppune, prin sensulu loru, la etymologi’a ce dedemu pentru buiestru; totuşi allaturarea italicului biie7£iare= a lucră, ca bou, a se portă in modu stultu si furiosu că boulu, de allu nostru buire, d’in care bubuire n’ar fi decâtu forma duplecata, ne da peno la unu puntu drep-tulu de a susţină acea-asi etymologia pentru buiacu, buire, etc., ca si pentru buiastru. Buire, ca venitu d’in lat. bo-vere=boarc=a sberâ ca boulu sau tau-rulu, a conservaţii insemnarea cea mai appropiata de intellessulu primitivii, in form’a duplecata bubuire; ăro in form’a simpla de la intellessulu primitivu, a
________________BUL________________
sberâ tare si furiosu ca taurulu interri-tcitu, a potutu trece la insemnarea generale : a lucra fora- mesura, a fi esce-sivu, etc. Cu t6te aceste-a nu se pote negă, co una etymologia ca cea data de Dictionariulu de Buda, adeco bullire= ferbere, respunde mai bine, si in forma si intellessu, cuventeloru, de cari e vorb’a in acestu articlu : de la ferbere peno la furia, selbatecia, orbapassione, desfrenu, celeritate, etc., nu e de câtu unu passu; si bullire a cautatu se iee in limb’a nostra, prin moiarea lui l, form’a buire, de unde apoi buiacu, etc., in locu de bulliacu.
   BUIASTRASIU, s. adj., cu acea-asi insemnare ca si buiastru, dăro mai pn-cinu correctu decâtu acestu-a.
   BUIASTRlA, s. f., calitate de buiastru.
   BUIASTRU si buiestru,-a, adj. s., to-lutarius sau tolutaris; fcrus; libidiuosus; luxurians; incessus gradarius; asturco sauequustolutai-iiiSTel'iTa'darius; 1. pre câtu se connosce d’in coce de Carpati, se dice vorbindu de cai : callu buiastru sau in buiastru=ca,l\n ce merge in passu rapede; — in modu adverbiale : acestu callu merge in buiastru, (e indoiosu dăco espressionea in buiastru coprende doue cuvente, asiâ in câtu buiastru se fia unu substantivu, care impreuna cu prep. in ar formă una locutione ecivalente in intellessu cu unu adiectivu sau cu unu adverbiil de modu; sau dâco este una vorba addeveratu compusa, asiâ in câtu buiastru se si pastredie natur’a sa de a-diectivu, intogmai ca si cununatu in compusulu : incununatu; in acâsta d’in urma suppositione ar fi se se scria in-tr’unu senguru cuventu: imbuiastru, âro nu in doue : in buiastru); — proverb : callulu betranu anevoia invetia in bu-tustru=cine a luatu unu invetiu anevoia se desvetia de densulu, ca se iee altu invetiu.—2. dupo dictionariulu de Buda: a), selbatecii, furiosu, animosu, neim-blanditu; b). vorbindu de plante : lussu-riante, prea fecund»; c). vorbindu de 0-meni : desfrenatu, passionatu, etc. (vedi buiacu).
   BUlGUIRE,-esc«, v., iu s.nnnio rel perplexe loqi.i, delirare; a vorbi aiurea, a aiurâ, a deiirâ; a spune lucruri fora
www.dacoromanica.ro
BUL.
103
1ntellessu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi buiacu).
   BUIMACIA, s. f., calitate sau fapta de buimaca.
   BUIMACIEE,-esc», v., a fi buimacu, a lucrâ ca buimacu.
   BUIMACU,-a, adj., lassus, fessus, turbatus animi; ammetitu; fatigatu, (vedi buiacu).
   BUIEE, buiescu, v., de regula ca re-flessivu, o se but=a, se bagă, orbesce, a se aruncâ cu furia; temere se projicere; — neconnoscutu din cOce de Carpati, (vedi buiacu).
   BUJOEU, s. m., pl.-i, 1. pre câtu in-sine connoscemu : una planta, roşa de Alpi ? — Cu frundia verde de bujoru incepu forte multe d’in cântecele nostre popularie. — 2. in unele dictionarie si cu insemnarea de una passere cu gutulu rosiu, pyrrhulus; — dup o forma cuven-tulu e unu deminutivu d’in boziu, bujoru in locu de buzioru su’i boz ioni, ca si rotunjoru in locu de rotundioru.
   BULAMACU, s. m., pl.-i, pila, pa-lus; păru ce se pune la una ingraditura cu scandure; proptea, columna.
   BULENDEA, s. f., vcstis dllabuiu; paunns, peniculamentum; scortum, ine-retrixj 1. vestimeutu vechili, straiumai multu sau mai pucinu invechitu si in parte ruptu : nu mai sciu ce se făcu cu acestebulendre; abia mi-am potutu carră tote bulendrele; 2. buccata de pan nur a; 3. metaforice : muiere desfrenata, cur-tena despretiata, terfa, fliortia; 4. si mai generale : lucru de nemica, fora neci una valore; si metaforice : omu de nemica, despretiuitu si nebagatu de ne-mine in stima. — Dictionariulu deBud’a, plecandu d’in semnificationea de sub 3, deriva cuventulu din grec. îroXoav§pta:= impreunare cu mulţi barbati, ero pentru celle alte semnificationi allerga la ital. palaudrana = mantellu de drumu, de ploia. Intellessulu inse de vestimeutu portatu, vechia petica, etc., este de cer tu intellessulu primitivii allu cuventului, d’in care s’au derivatu apoi, prin metafora, insemnarile de muiere tăvălită, etc. Acumu intru câtu bulendr /, in primulu intellessu, cumu si in forma, corres-
_______________BUL.
ponde italicului palandra, care ar fi primitivulu lui palaudrana, este forte greu de determinatu.
   BULENDEOSU,-o, adj., pannosus, lacerj tventiarosu, cu vestimente rupte sau cârpite d’in petece, (vedi bul&ndra).
   BULEVAEDU, s. m., pl.-e, franc, boulevard, ital. baiuardo si balovardo, ispan. baluarte; propugnaculiun, airgerj via, plătea; inasubulatio, xystus; 1. in-taritura impluta cu pamentu, propum-naculu, aggere ; — de aci metaforice: veree serve la apperare si protectione ; constitutionea este bulevardidu liberta-tiloru; Romani’a fu in decursulu mai multora secle bulevardulu crestinetatei si allu civilisationei; 2. caile sau ullitia larga, avendu de amendoue laturile arbori plantaţi, si servindu la preamblare. — Cuventulu e german, bolwerk, angl. bnlwark=opu de intarire facutu d’in trabi sau berne.
   BULGAEE si bulgaru, s. m., pl.-i, bolus, gleba, globus, mas^a; massamai mare sau mai mica de pamentu, mai multu sau mai pucinu rotunda: a dă cu bulgari in cineva; o sfermâ bulgarii araturei; — applecatu si la masse de alte materie : bulgare de sare, bulgari de neua, (vedi si urmatoriulu bulguru).
   BULGUIEE,^-eseu, v.. ca si buiguire.
   BULGUEU (la Macedoromâni Mugure), s, m., (fora plurariu, ca si alte nuraeni de acea-asi insemnare collec-tiva : orezu, pesatu, etc.); grâuu măcinata mare, urluela de grânu, d’in care se prepara buccate cuuntusau cu carne, ca si cu orezu, ca asia munitulu tur-cesce pilaf u, sau cu lapte, ca asiâ nu-mitulujresriiM, care nu e de câtu urluela de meiu, sau meiu pisatu. — De orece cuventulu bulguru se afla in gura mai totoru Eomaniloru, este forte probabile, co ellu e de origine romanica, referin-du-se la volvere=a volve, a infasiurâ, a face rotundu; d’in care s’a potutu for-mâ volvuru, si acestu-a prin scambarea lui v d’in inceputu in b, ca in boce in locu de voce, cumu si prin scambarea lui v d’in medilocu in g, ca in faguru in locu de /’awnrwzrfavulus, a devenitu bolguru sau bulguru. Bulguru, cu tonu
www.dacoromanica.ro
104
BUN.
BUR.
pre penultima, si bulguru sau bulgaru, cu tonu pre antepenultima, păru unulu si acellu-asi cuventu, differentiate numai prin scambarea locului accentului.
   BULUCU, s. m., mulţime nespusa, a-bundantia forte mare; se iea mai ver-tosu iu modu adverbiale : are bani bu-lucu. — ? si cu însemnarea de rapede, pre neaşteptate?
   BULZIRE.-esc«,v., usitatu mai mul tu ca compusu îmbulzire, (vedi bulzu).
   BULZU, s. m., pl.-wn, bolns, globns;
1. d’in coce de Carpati cu insemnarea speciale de cocolosiu sau globu de mămăligă calda, in intrulu caruia se pune brendia sarata, ce se moia si se topesce, si asiâ se face mai buna de mane atu;
2. d’in collo de Carpati cu insemnarea mai generale de massa de verce natura, mai multu sau mai pucinu rotunda, in-semnare identica cu a lui brusiu, (vedi acestu cuventu).—Cuventulu, in respec-tulu formei, ca si allu intellessului seu, se pote referi, ca si ispaniculu bulto sau vulto=ghiemu, cocolosiu, cucuiu, etc. la volsu, (vedi bulguru), part. d’in vol-vere; inse derivatele bulzire sau îmbulzire, prin intellessulu loru, păru a se legă. mai bene de pulsus, part. d’in pel-lere=imbrancire, impingere. Dero in amendoue suppositionile form’a ce s’ar cadă se aiba aceste cuvente, ar fi: bulsu, imbulsire, (compara si celle spuse la bo-siu, botu, brusiu).
   BUMBUSCA, s. f., (cu s siueratu), in locu de bumbutia, (vedi acestu cuventu in Dictionariu), nu e de recommandatu, form’a sea(cus siueratu)nefiendu romanesca.
   BUNDA, s. f., pellicea vestls; vesti-mentu de pelle de 6ue cu lan’a ei si fora mânece, caracteriu ce destinge acestu vestimentu de cellu asiâ numitu cojocu, care inco e de pelle de oue cu lan’a ei, dero si cu mânece. — Eiendu co cuventulu se afla si la Macedoromâni cu in-semnare de vestimentu de pannura bla-nitu; de acea-a e mai de crediutu ca Ungurii au impromutatu allu loru bunda de la Români, deşi este greu a esplecâ originea acestui cuventu in romanesce.
   BUNDUTIA, s. f., deminutivu d’in bunda.
   BUNTU si bonţii, adj., hebes, obtu-sus; care si a perdutu acumele sau punt’a, a cui punta s’a tocitu, fora a-cume sau punta; — ? ca substantivu : vertice taiatu.
   BURDEIU, s. m., vedi bordeiu.
   BURDUCU, s. m., vedi burtusiu.
   BURDUEOSU-a, adj., pantecosu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi burta).                    ■
   BURDUEU, s. m., pl. burdufi, (noi connoscemu burdmie, formatude adrep-tulu din burdusiu=burdufu); venter obesus; peritonseuin; uter; forauien in glacie; — 1. peritoneu sau membrana ce copere pântecele pre d’inintru; 2.pan-tece mare; 3. utre facutu d’in peritoneu sau si alta pelle; 4. gaura in ghiacia; — d’in coce de Carpati cuventulu nu se aude de câtu cu insemnarea de sub 3, de unde si proverb. : acestu omu e bur-dufu de carte—put iu de carte; — cu tote acestea s’au datu mai antaniu celle alte iusemnari, cari sunt, de certu, mai primitive, de ore ce cuventulu deriva d’in burta, (vedi burta), prin strămutarea tenuei t in medi’a d, si prin adaus-sulu suffissului fu, care pare a fi in locu de cu, asiâ in câtu burducu, burduhu si burdufu, păru unulu si acellu-asi' cuventu, ca si bufnire, buhnire=bucnire; chiaru burdusiu pare a fi in locu de bur-duciu.                *
   BURDUHANOSU,-a, adj., cu mare •burduhanu.
   BURDUHANU, s. m., pl.-e, si-i, pe-ritonseum, venter obesus; 1. peritone-ulu sau pellea ce coprende maciele; — de aci obiecte făcute d’in acea pelle, cumu ochiuri de ferestre, etc.; — 2. pântece mare si grossu, (vedi burdufu, d’in care burduhanu, in locu de burdufanu sau burducanu, pare a se fi forfttatu ca si lunganu sau codana d’in lungu si coda; compara si burta).
   BURDULE, s. m., (iea inse articlulu femin. burdulea, ca si bordea), liomo ventricosii8=omtf cu burta mare, pantecosu (vedi burta).
   BURDUOSU si burdeosu,-a, adj., ven-tricosus, cu burta mare, pantecosu, — se dice in speciale de una muiere grea,
www.dacoromanica.ro
BUR.
BUR.
105
si numai in risu si de unu barbatu; — proverbiale : trage clantiulu dupo casa, co e miress'a burdeosa.
   ? BURDUROSU-o, adj., ca si bur-duosu.
   BURDUSIRE,-esci<, v.,inflare, flacci-dum vel vietum reddere; a inflâ, a cosi sau besicâ, a coptori; a moiâ forte tare : pomelepre copite se burdusescu; ap’a ba-tendu ripele, le burdusesce; pamentulu de pre multa ploia s'a burdusitu si co-fundatu in mai multe locuri; tota pellea lui e burduşită de bataia; — formatu d’in &MnZMsm=burdufu, (vedi burdufu si burta). .
   BURDUSIU, s. m., pl.-e, si-? ?, de a-cea-asi însemnare cu burdufu.
   BURGHESIA, s. f., ital. borghesia, franc, bourgeoisiej 1. calitate de bur-ghesu, dreptu de burghesu; 2. collectivu: toti locuitorii unui burgu; toti câţi au starea si drepturile de burghesu, (vedi burghesu),                    ■
   BURGHESU,-o, s., ital. borghese, franc, bourgeois; 1. cetatianu, locuito-riu allu unui burgu sau cetate, in oppo-setione cu terranu, locuitoriu de târra sau sateanu; 2, in opposetione cu nobilii, cari, in tenele occidentali, formai! pri-m’a d’in celle trei stări sau classi, ordini alle populationei unui stătu ce se bnccurau de drepturi politice, cumu si in opposetione cu clericii, cari formau a dou’a d’in celle trei ordini cu drfepturi, burghesu—amu de a treia ordine : bur-ghesii unui stătu sau burghesi’.a erâ dero a trei’a ordine de omeni cu drepturi de cetate in statele appusului; la noi inse nuafostu assemenea impartire de classi, si cu atâtu mai pucinu va pote fi in ve-nitoriu, dupo ce ea a incetatu de a fi chiaru si in terrele appusului; si prin urmare nu amu ave lipse neci de burghesu, neci de derivatului seu burghesia, afora numai candu aru fi vorb’a de isto-ri’a terreloru appusane: atunci ar cauta se le romanimu, pre câtu se pote, dan-du-le form’a de burgesu, burgesia, sau si mai bene pote, burgariu, burgaria. Cuventele sunt de origine germana, formate anume d’in burg=grec. îtopYo?= turnu, intaritura, castru, cetate intarifa,
cetate in genere. D’in itbpyoi; au luatu nascere si vechiele cuvente romanesci, purccdabu, purcalabia, purgariu, etc., despre cari se va Vorbi la loculu loru si cari astadi inco au peritu d’in usu, re-manendu numai ca istorice; si prin urmare, si d’in acestu puntu de vedere, ar fi unu addeveratu neintellessu, se le substituimu germanele burghesu, burghesia, cari, pentru noi, sunt lipsite de interesse istorica, precumu sunt fora locu in respectulu actualitatei.
   BURGHIASIU; s. m., pl.-e, deminu-tivu d’in burghiu. .
   BURGHIU, s. m., pl.-e, tcrebella; in-strumentu de âcea-asi forma si cu acea-asi destinatione ca si sfredelulu, inse mai micu de câtu acestu-a : burghiulu, in addeveru, ca si sfredelulu, serve a face gaure in lemnu, mse gaure mai mice de câtu celle ce se făcu cu sfredelulu; si in speciale burghiulu serve a da cepu, a-deco a face una gaura in bute, butoiu, buriu si alte assemeni vase de lemnu, gaura prin care se trage sau se scote li-cidulu d’in menţionatele vase. — Rade-cin’a cuventului, bur, se afla si in franc, bnr-in, ispan. bur-il=dalta de sculpto-riu, si e, probabile, aoea-asi care a datu nascere si cuventului bor-ta (vedi borta); inse suffissulu ghiu e greu de esplecatu: ? se fia ore gh numai unu sunetu interca-latu pentru eufonia sau pentru destin-ctione de intellessu, asiâ in câtu burghiu se fia in locu de buriiu—burdiu, forma identica cu cea ispanica burii? In addeveru buriiu sau buriu se potea confunde usiotu' in intellessu cu buriu, de care vedi mai la văile.
   BURGHIUTIU, s. m., deminutivu d’in burghiu, cu acea-asi insemnare ca si burghiasiu.
   ? BURIIA1A, s. f., in locu de burela =ploia menunta? —Dâro si burhala si burela neci sunt de forma romanica, neci ne sunt de lipse, de ore ce bura le supplenesce forte bene, (vedi bura in Dictionariu).
   BUEEIANA, buriana si buruiana, s. f., planta inutilis, herba; 1. nume ge-nericu applecatu la plante, cari nu servu de mancare neci omului, neci altoru a-
www.dacoromanica.ro
106
BTJK.
BUR.
nimali, si cari au unu tr un chiu mai mul tu sau mai pucinu desvoltatu, cu ramurelle mai multu sau mai pucinu numerose, a-tâte caracterie ce distingă una buriana de erba, verdetia, ete. : a 'curatiâ gradin'a de buriiane; inpamentulu necultu crescu numai buriiane; buriianelc inneca adesea legumite si granele; înainte de a semenă agrtdu, se cadese sterpesci d’in ellu buriianele; ase piti in buriiane,— proverbiale : burvana rea cresce cur-rendu—rm\vL se produce si se maresce currendu, si, in speciale, vorbindu de fete, cari crescu si maturescu mai cur-î'endu ca baiatii;—buriianeloru se at-tribuescu poteri vendecatorie, virtuti medecatorie; si de aci espressioni ca : a be buriiane—a be medicamente făcute d’in buriiane ferte; — 2. in particulariu: a) buriiana de buba mc=clionopo(linm hybridmn (=talp’agâscei?); b) buriiana dcfriguri—Wi&^i bursa pastori»; c) bu-riian'a vermelui— tliaspi arvense; buriiana de iWM=antirrliinnm linaria; d) buriiana ^MiiOsa=c')rian(lrum; e) buriiana de re«!/M=archilocIiia climatitis. — Dupo invetiatulu Mildosich cuven-tulu romanescu ar li venitu d’in slavic, bnrjanu, care inse nu essiste in vechi’a slavica, ci e numai presupusu de men-tionatulu invetiatu dupo bulgăresc, bu-ren sau russ. burljaml, de unde apoi si magiar. bnrjaii} dâro, fiendu co cuven-tulu nu essiste in vechia slavica, neci se • pote usioru legâ de una radecina a acestei limbe; fiendu co ellu a datu in lim-b’a romanesca cu neassemenare mai mulţi feti de câtu pre terrenulu slavicu: noi credemu, co togmai de la Romani cuventulu a trecutu la Slavi si la Ma-giari. DupO forma buriana este unu cu-ventu derivaţii, ce presuppune una alta forma mai simpla, bura sau buru. Iu limbele sorori cu a nostra se afla forme analoge cu bura : ital. si ispan. borra, franc. bonrre=câlti, câlti ce se tiindu de pre pannura, peru saulanace se tunde sau se smulge si se lapeda, implutura de câlti pentru puşca; si de aci metaforice: lucru de prisosii, superfluitate, lucru de neci unu folosu, secătură, etc.; chiaru in limb’a latina se afla burra cu intel-
lessulu metaforicu allu limbeloru romanice, cumu se vede d’in acesta frase alui Ausoniu: illepidum, rademlibelluin, blirrits, (luiaiiuilias ineptiasque, etc.; ce e mai multu, in limb’a italiana se afla cuventulu borrana, una specia de planta, fei prin urmare in forma, ca si in intellessu, forte appropiatu de allu nostru buriana, cumu si borracina, altu genu de plante inutili : asiâ dero, in forma, ca si in intellessu, cuventulu ro-manescu buriana cadredia bpne cu celle d’in limbele sorori. Cu tote aceste-a, considerandu co bot (vedi botu) s’a fa-cutu bos in bos-in-flare, si co s se com-muta cu r forte desu in limb’a latina, cumu si in limbele neolatine, de si mai rarii, precumu chiaru bos in franc. bo»r-smiHer—bos-inflare; noi credemu co buriana s’ar pote referi la acea-asi radecina ca si bot sau biţt, adeco la bu-ere =fu-ere=<p6ei9, (yedi botu), cu insem-narea grecescului (poidvrrplanta.
   BURII AN AliE si buruianare,-ediu, v., a smulge buriiane, a curatiâ de buriiane—a, plevi,
   BURUANOSU si buruianosu,-a, adj., plenu de buruiane.
   BURILANUTIA si buruianutia, s. f., deminutivu d’in buriiana.
   BURIIASIU, s. m., pl.-e,deminutivu d’in burki.
   BURIU, S. m., dolium, doliolum;
vasu facutu, ca si butea sau butoiulu, d’in doge legate cu cercuri, mai micu inse decâtu unu butoiu, si in care de or-dinariu se pune si se tine rachiu sau vi-narsu.—Form’a si intellessulu cuven-tului ducu la acea-asi radocina ca si borta, (vediacestu cuventu); se pote inse se fia in legătură si cu bara (vedi ace-stu cuventu), casf ital. barile, franc, baril, isp. barril; buriu ar fi atunci in locu de buriiu—buriliu, forma analoga cu cea d’in limbele sorori, d’in care ba-relca, ce se aude pre a locurea, n’ar fi decâtu una corruptione.
   BURLANU si burlincu, s. m., pl.-i, porcelliisdeliciis^zporcellu iutercatu;—? transformatu d'mporctdmu sai iporculea-nu?—neconnoscutud’incoce de Carpati.
   BURLINCASIU, s. m., deminutivu
www.dacoromanica.ro
BUR.
BUS.
107
d’in burlincu, ca si acestu-a neconno-scutu d’in coce de Carpati.
   BURLINCU, s. m., vedi burlanu.
   BURLINCUTIU, s. m., deminutivu d’in burlincu, ca si acestu-a neconno-scutu d’iu coce de Carpati.
   BURLACU, s. m., cwlebs; ca si be-chieru, neinsoratu.
   BURLITIA, s. f., deminutivu incar-catu cu suffissulu itia, care, pre longa co nu e romanicu, este aci si de prisosu, de ore ce burla senguru e unu deminutivu d’in bura : ploia menunta si rece.
   BURNITIA, s. f., vedi burlitia.
   BURTA, s. f., venter, alvus, jiantex; pântece, partea de diosu a pantecelui, in care se afla maciele, apprope perfectu synonymu cu pântece, singurele diffe-rentie intre burta si pântece fiendu : a) co pântece este una espressione mai nobile de câtu burta; b) co pântece nu se appleca ca burta si la pellea sau carnea de pro pântece : a prepară bune buccate d’in pântece de vaca nu se dice, pre câtu noi scimu, in locu de : a prepară buccate d’in burta de vaca;—d’in aceste differentie vine, co pântece nu se appleca, ca burtaK in espressioni de risu si de des-pretiu, cumu, de essemplu: burta verde =cellu ce manca multu, ce se imbuiba si se indopa afora d’in caile; si de aci, pfin metafora, burta verde— omu datu la interessi si vietia materiale, si prin acâsta-a necapace de cogetâri si sentimente mai inalte si mai generose, (espres-sionea burta verde se iea casl unu cu-ventu compusu cu iutellessu de sub-stantivu masculinii nevariabile in nu-meru : unu burta verde, mai mulţi burta verde; acestu modu de compositione este inse strainu de limb’a nostra; mai conformii cu geniulu limbei ar fi de a consideră celle doue cuvente ca separate si a tractâ pre fiacare dnpo natur’a sea de adiectivu sau de substantivu, asiâ in-câtu se se dica in plurariu: hurtele venii; cu hurtele verdi anevoia te poţi intellege la ceva mare si generosu); — burta de popa—pântece capace, in care incape multa mancare si beiîtura.—Câtu pentru etymologi’a cuventului, burta se refere la acea-asi radecina cu borta, amen-
doue cuventele : borta si burta, fiendu, casi torta si turta, unulu si acellu-asi cuventu, cu sengur’a scambare a lui o in u pentru destinctionea de intellessu (vedi borta).
    BURTE, s. m., (fora plurariu, si lu-andu, ca si barde, hurdule, articlulu a : burtea), appellatione data nuni omu cu burta mare; — cuventulu hurte ne pote pune pre caile de a ne da computu despre cuventele formate in acellu-asi modu : hurte fiendu in addeveru unu plurariu d’in burta, calificationea ce se da unui omu, cbiamandu-lu burte-a, insemna atâtu câtu si omu cu multe hurte; cu alte cuvente calificationea prin plura-riulu burte-a este ca si unu augmenta-tivu, ecivalente in intellessu cu suffissulu osm ce s’ar affige substantivului: burta : burt-osu.
    BURTESIU-a, si
    BURTOSU-a, adj., cu burta mare.
    BURTUCA, s. f., fovamen=gaura, (vedi burta).
    BURTUCANU-a, 1. ca adj,, apprope de acea-asi însemnare cu burtosu; 2. ca substant. : burtucamt, de acea-si însemnare cu burtuca.
    BURTCSIU, s. m., pl.-e, si-i? de a-cea-asi insemnare cu burdusiu.
    BURUIANA, buruianosu, eta., vedi buriiana, buriianosu, etc.
    BUSDUGANU, vedi buMuganu.
    BUSCEANU sau busteanu, bustianu, s. m., pl.-i, stlpes, truncus; buccata de lemnu grossu;—de aci metaforice : omu lipsibu deprecepere, de semtire, de limba, de vivacitate si activitate: ce mi stai ca unu busceanu? (vedi botu si buchetu).
    BUSÎDICARE, si
    BUSÎDIRE -eseu, v., vehementer sca-tere, invehi, succensere; a essl, a sari, a resarl cu violentia, a tissini; a se ra-pedl; a se apprende, a se infuriâ;—ne-connoscutu d’in coce de Carpati; cu tote aceste-a, si, cu t<5te co pare a presentâ combinationi fonetice străine limbei; totuşi, fiendu co se presentâ si sub for-m’a basidicare, care se conjuga simplu: busidicu, busidici, etc., unulu d’in carac-teriele ce denota vechimea si romanitatea cuventeloru busidire si busidicare se
www.dacoromanica.ro
108
BUT.
BUT.
fia in locu de buscire si busdcark, si prin urmare se se referia la acea-asi radecina cu ftwscecmw sau botu(vedibuchetu, botu, busceanu); d’in coce de Carpati se aude piscire in intellessu analogu Cu bu~-scire sau busidire.
   BUŞIRE,-escw, v. t puguis. ferire; a lovi cu pumnulu, a lovi cu violentia, (vedi busiu).
   BUSIU, s. m., pl.-e, pngmis; de acea-1 asi insemnare cu pumnuy se aude la Dacoromâni mai numai in espressionile : a merge, a se duce de a buside—a merge, a se duce in brânci, vorbindu de pruncii ce nu ambla inco in petiore sau de omenii, ce de nepotentia sau d’in alte cause se punu a amblâ in brânci; — la Macedoromâni se dice busiuru, deminutivu d’in busiu, in locu de pumnii; — se fia acestu cuventu trassu d’in pug, rade-cin’a lui pugnusrrpumnu, si anume d’in una forma c&pugiu, stramutata in bugiu, si apoi in busiu ? sau vine d’in acea-asi radecina cubutu,butire, etc. ? (vedibotu).
   BUSUIRU, s. m., vedi busiu.
   BUSTIANU, vedi busceanu.
   BUSUIOCU si busiocu, s, m., vedi in dictionariu baselicu.
   BUSUNARIRE,-escw, v., suppilare; snbripere; a şterge cuiva ce are in bu-sunariu, a furâ cu mare desteritate, fora a fi semtitu, (vedi busunariu).
   BUSUNARIU, si buzunariu, s. in., pl.-e; perula, sacculus; saculetiu facutu la unu vestimentu, in -care se punu bani sau alte obiecte : de ce mi ai facutu la mantellu numai unu busunariu? asiu fi doritu ăoue busunarie.—Vine acestu cuventu d’in bursa? (vedi bosiu); sau se refere la acea-asi funtana cu botu ori cu buza? (vedi botu si buza).
   BUTACIU, 1. ca adj. d’in collo de Carpati: hebes=tempu,bontu, vorbindu de instrumente ascuţite, cari se tocescu si si perdu acumele, sau despre mentea si sentirea unui omu, care este lipsitu de precepere si sentire; 2. d’in coce de Carpati, ca substantivu de acea-asi insemnare cu butasiu sau butucu, (vedi botu).
   BUTASIEE, vedi botasire.
   BUTASIU, s. m., pl.-t, talea, tnergus,
propago; ramu de arbore taiatu, care plantatu reprende radecina, (vedi botu, compara si franc, boutiire).
   BUTCA, s. f., carucia, trassuramica si usiorea, de ordinariu descoperita.
  , BUTELCA si butilca, s. f., forme ne-correcte, in locu de butelia, butelia, bu-ţilla, etc. (vedi aceste cuvente in Dictionariu).
   BUTIRE,-escM, v., ruere, temere se projicere; a se arruncâ orbesce, a se ra-pedi cu furia; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi inse botu).
   BUTNARtA, s. f., arte sau stabili-mentu de butnariu.
   BUTNARIRE,-escw, a fi butnariu.
   BUTNARIU, s. m., care scie face buti; — cuventu, ca si derivatele but-naria si butnarire, neconnoscutu d’in coce de Carpati, unde se dice budariu— butnariu; d(Sco e se remana si butnariu cu derivatele selle in dictionariulu limbei, atunci cauta antaniu se i se dd una forma mai correcta, cumu buiinariu, si allu doile se se applece cu insemnarea de fa-cutoriu de butinesaupuţine,putinele, etc. de orece prestra Carpati se dice butina in locu de putina sau putineiu.    ■
   1. BUTU, s. m., pl.-ttri, renisus, ob-sisteutioj resistentia ce face cineva altui cuiva, ca se-lu suppere; mutra, nasu ce arreta cineva altui cuiva : in butulu teu făcu si eu asid=pentru desplacerea tea, in necasulu teu, ca se te supperu pre tene, ca se ti arretu, co pucinu mi pesa de tene, etc., asiâ in câtu in butidu cuiva correspunde ca franc, malgrd quelqu’un, si en depit de quelqu’uu; —deşi cuven-tulu nu se connosce d’in coce de Carpati, inse, in vederea numerosei familia de cuvente, de care se tine si d’in care parte au occursu, si parte au se occurra inco; in vedere co butu nu e, probabile, decâtu alta forma d’in botu, ca si turta d’in torta, tutu d’in totu, cumu se vede si mai lamuritu d in espressionea con-noscuta d’in coce de Carpati : a face mutra cuiva—a face butu cuiva, mutra fimdvi—botu : cuventulu butu ar merita pote se trdca de la starea de provincia-lismu, in care se afla astadi, in gur’a totoru Româniloru, (vedi botu).
www.dacoromanica.ro
BTJZ.
BUZ.
m
   2. BUTU, adj., hebes; prin urmare cu acea-asi insemnare ca si a lui butaciu de sub. 1; — neconnoscutu, ca si 1. butu, d’in coce de Carpati, dăro, pentru acel-le-asi cuvente ce am addussu la 1. butu, meritandu seriosa luare amente : probabile e co hmtu sau bonţii, connoscute d’in coce de Carpati cu acea-asi iusem-nare, ca si adiectivulu butu, sunt in locu de botu sau butu, prin introducere a unui n spre impoterirea tonalitatei.
   BUTUCII, s. m., pl.-t, truncus, sti* pes; y in cu la; 1. trunchiu de arbore taiatu; 2. trunchiu de arbore inco in pamentu, in speciale : butucu de oitia; 3.catena saucatusia, făcută d’in unu bu-tucu cu gaura, in care se punu petiorele sau manele criminaliloru; 4. metaforice : omu lipsitu de mente si de semtire, sau greoiu forte in mişcările corpului; pe-tioru grossu si greoiu : abia si mişca butucii, (vedi botu).
   BUTURA, s. fi, cavus truncus; trunchiu de arbore cavu sau scorburo.su, cavitate sau scorbura intr’unu trunchiu de arbore; neconnoscutu d’in c<5ce de Carpati, de si derivatulu seu buturuca sau buturuga este forte popularii!, (vedi botu, butiJt, etc.).
   BUTURE si buturv, s. m., pl.-i, trunchiu sau buccata de carne,—cuventn ce are de certu mai multe drepturi de a figură, in dictionariulu romanescu de câtu ciosverta, si alţi strainismi alle caroru combinationi fonetice sunt numai bune de a sparge una urechia sau a rupe una gura romanesca; pentru etymologia vedi botu.
   BUTURQSU-a, adj., cavus,caverne-sus; plenu de buture, coptoritu, scorbu-rosu (vedi putură);—de si neconnoscutu d’in coce de Carpati, inse face parte d’in una numerosa familia, d’in care cu greu s’ar pote desparţi si scote.
   BUTURUCA si buturuga, s. fi? sim. bnturugu; stipes; radecina de tufa sau micu arbore ce se scote d’in pamentu pentru focu, (veăibutura si mai vertosu&otw).
   BUVNIRE, v., tedi bufnire.
   BUZA, S. f.T lnbium, labrum; — in-semnarea acestui cuventu cumu si a derivateloru selle , se pote vedă in
  dictionariu da articlulu budia; aci ne vomu occupâ, numai cu cercetarea ori-ginei cuventului, origine pre câtu inte-i ressante pentru noi, pre atâtu si grea forte de urraaritu. Cuventulu correspon-dente la allu nostru buza este, in lira-bele sorori, cellu latinescu mai multu sau mai pucinu modificatu : ital. labro, franc, levre, ispan. labio. In romanesce, dupo legile fonetice alle limbei, labrum a cautatu se adjunga laurii, ca si fabru =rfaber, fauru; ăro labium a cautatu se Se transforme in laiu : si cu modulu a-cestu-a si lauru si laiu, adjungundu se se confunda cu cuvente de altu intel-lessu, au perdutu insemnarea de labrum, si de aci necessitatea cuventului buza, care, fiendu-co părţile corpului se es-premu in limb’a nostra, de regula, cu cuvente romanice, suntemu deplinii convinşi co si ellu este de origine romanica, si co nodulu cestionei sta numai in greutatea de a determină, cu precisione de care radecina anume se tine cuventulu buza. Cu forma mai multu sau mai pucinu appropiata de a nostra buza, cu in-tellessu mai multu sau mai pucinu ap-propiatu de allu cuventului romanescu, vorb’a buza se afla in multe limbe, nu numai romanice, ci si de alta origine : isp. biiz=buza , sărutare de mana, de unde espressionea adverbiale : ,'de buces=cu facia la pamentu=ital. boc* couo (d’in bocca=bucca=bucca); de buz Se lega, in ispanesce, si buzon=ca-nale, gaura, dopurrfranc. bouclion (d’in boucho=:gura), cumu si bocel=buza de yasu (insemnare ce are si latin, labrum), bocera=mancai‘e sau beutura ce re-mane pre buza sau pre botu; boiîear= a da d’in buze, a mişcă, buzele, etc.; provenc. buss=sarutare de mana: ital. tirol. bos=basiu sau sarutatu; alban. buza=buza; polon. buzia=gura, sarutatu; arabicu vulgariu busa sau bdsa= sarutatu. — Cuventulu de certu nu pote fi arabicii, de ore ce nu se afla in limb’a araba culta, ci de la Ispanioli, prin in-delttngulu si strinsulu contactu, in care au stătu cu densii Arabii, s’a potutu stracurâ forte usioru in gur’a poporului arabu. Limb’a ispanica asia dero, in care,
www.dacoromanica.ro
110
BUZ.
BUZ.
cumu amu vediutu d’in pucinele citate, cuventulu a luatu asiâ mare desvoltare, are se ne dâ esplecarea lui. D’in impre-giurarea. co pre longa formele cu o si w, buz, bocel, etc., es3istu, in limb’a ispa-nica si forme cu e, appropiate prin in-tellessu de celle cu u si o, cumu : bezo —buza mare ca de callu, bou, etc., besa =:sarutatu, besar=sarutare, etc., unii referu si cuventele buz, etc. la latines-culubasium=:macedorom. basiu, sarutu. Acesta etynlologla, câtu pentru intel-lessu, ar cadrâ si cu romanâsculu buza, de ore ce in romanesce gura si guritia au si insemnarea abstracta de sarutatu, togmai precumu si in latinesce osculum —guritia însemna si sarutatu : proces-sulu contrariu, adeco trecerea unui cu-ventu de la însemnare abstracta la însemnare concreta nu e mai pucinu fami-liariu totoru lijnbeloru, cumu se vede d’in essempleca mancare, versatura, etc., cari in intellessu ordinariu sunt abstracte, insemnandu actionea de amancd, de a se versâ, dâro iau si intellessulu con-cretu de ce se «îcmca=:buccata, de ce se versa—ap'a versata preste ripele unui rin. De partea formei inse mai cu greu s’ar pote demonstrâ, cumu basiu a potutu dâ romanesculu buza; si atâtu de partea formei câtu si a intellessului, ispa-nicele buz ou, boceai-, etc., cumnate cu buz, anevoia se potu esplecâ prin basium. Fiendu-co espressionea ispanica de buces =ital. boccone, care, cumu s’a obser-vatu, este neindoiosu provenita d’in bucea? de acea-a noi credemu ca forte probabile, co romanesculu buza, ca sf ispan. buz, ca sî franc, bouclie, boucher, bou* chou, etc., au essitu d’in latin. bucca= bucea, si a nume. d’in unu adiectivu buc* ceus, buccea, care in romanesce va fi suna tu antaniu buciu, bucia; apoi, prin trecerea lui c in g, asiâ de familiaria limbeloru romanice, (vedi in aictionariu litter’a c, si litter’a g), se va fi transfor-matu in giu, bugia, forme ce se afla si in italienesce : bugio, bugia=desertu, cavu, inflatu, si mai allessu bugia—vor-ba deşerta, mentione, insemnâri ce se tragu forte naturale d’in bucea, allu cărei intellessu primitivu este cellu de
cavitate, gaura, inflatura, etc.; in fine, prin una noua si ultima permutare a lui gi in di siueratu sau si, cuventulu va fi liatu form’a budia sau buzia, intogmai precumu si d'in giacere sau jacere s’a faeutu diacere, precumu in sensu inversu d’in diosu s’a faeutu giosu sau josu, precumu in fine Mucedoromanii d’in gi si ge făcu regulatu totudeauna si si se : frisere, plansere, sterscre, sinsia, etc., in locu de : frigere, plângere, ştergere, gingia. Cu modulu acestu-a buzia intra in numeros’a familia a radecinei ce a datu si botu, botiu, bute, butn, buture, (vedi botu si bosiu); si de acea-a, fiendu forte greu a reduce cuventulu la form’a bugia, cumu s’ar cere dupo consideratio-nile peno act espuse, remane a se scrie dupo pronunti’a stabilita, sub form’a inse budia, de ore ce scrissu cu s, buzia, ar se-menâ a cuventu strainu; si acesta forma e, dupo noi, cu atâtu mai cuvenita lim-bei, cu câtu s’ar potâ derivâ budia de a dereptulu d’in butu sau botu, prin strămutarea lui t in d, ca si in alte forme d’in acea-asi radecina : buduroiu, budu-retiu, budia sau budeia, etc., derivare, iu favorea careia milita sj intellessulu, de ore ce botu si budia se punu adesea un’a pentru alt’a : a se şterge pre budie si o se şterge pre botu; sterge-ti budiele si stergeti botulu, etc.; si de ore ce cu-vente, cari, ca busufiariu, busunariu sau budiunariu, păru in legătură cu buza, cadredia, prin intellessulu loru, mai bene cu acestu modu de a esplecâ cuventulu buza.
    BUZDUGANU, si busduganu, s. m.; clava ferroa=maciuca de ferru pentru lupta in bataia; — busduganulu erâ u-nulu d'in insemniele poterei domniloru români; in legendele popularie fiacare smeu e armaţii cu unu busduganu, precumu in mytbulu grecoromanu Ercule appare nedespartitu de infricosiat’a sea clava sau măciucă : de acea-a cuventulu nu se pote esplecâ cu buzogâny allu Unguriloru; — se nu fia ore in locu de bustuganu, si se se lege de acea-asi radecina, care a datu botu, butu, etc?
    BUZUNABIBE, busunariu, etc., vedi busu/narire, busunariu.
www.dacoromanica.ro
     CABRIOLETA,' s. f., si căbrioletu, s. m., pl.-e, carraeiora cu doue rote, — , dupo franc, cabrioleta dăro, d6co nu a-flâmu una espressione mai cuvenita, mai bene se ne pastrâmu vechiulu nostru cotiga—in insemnare cu cabriolet : bi-rota ar fi pote una espressione si mai buna si mai usiora de intellessu pentru Românu.
     CACIORÎA, s. f., calitate, stare sau fapta de câcioru.
     CACIORU (cutonulaantepenultima: câcioru), varius, variegatus; absurdus, ineptus; petatu, vergatu, pestriciatu, baltiatu; — de acf: neintellessu, ab-surdu, estravagante; — cuventu, ca si derivatulu seu cacioria, neconnoscutu d’in coce de Carpati, si allaturatu in dictionariulu de Buda de ispan. citziirro =obscuru in espressioni; — se nu fia ore essitu d’in acea-asi radecina cu ca-care, in locu de (caciolus) ore cuinii ?
     CACIUGA, S. f., acipcnscr, tursio=: pesce forte bunu de mancatu, cu botu lungu si cu spini pve spinare, franc, e-sturgeon; — cuventu pucinuconnoscutu d’in coce de Carpati, care, dupo dictionariulu de Buda ar fi affinu cu ital. ac-cinga=specia de sardella, ero dupo in-vetiatulu slavistu Mildosich cu ve-chiulu slavic, keciga, care insenuessiste in limb’a vechia slavica, ci e numai presuppusu de meutionaţulu iuvetiatu dupo noulu slavic, keciga, serbesc. ciga. Lassandu inse la una parte ety-mologi’a, se cautămu a elucidâ mai bene conceptulu ce espreme cuventulu, cou-ceptu forte confusu, ca allu celloru mai multe cuvente ce se ţinu de domeuiulu istoriei naturale : in addeveru preste Carpati cuventulu caciuga, ca si ciga sau cega, connoscutu si d’in coce de Carpati, se iea pentru doue concepte, cari
in Romani’a libera se espremu cu doue cuvente diverse : ciga sau -cega, si nişei ru; si prin urmare ar caută, ca pentm nisetru se adoptămu cuventulu sturio-onis, sturione, adoptatu si de celle alte limbe sorori, asiâ incâtu ciga, cega sau caciugase se applece numaila speci’a par-ticularia de stimonc, numitu de Linneu acipenser rutiieuiis.
   CACOMU âi cacumu, s. m., mus pon-ticus; animale, a cui pelle e forte cau-tata pentru blanitu vestimente; pelle sau blana de acestu animale; — cuventu turcescu.
   CAD ANA sau cadina (d nesiueratu), cuventu turcescu : muiere a unui Turcii, doinua de casa a unui Turcu.
                                                        CADELNITIA, s. f., turibulum; căită, cu cure preutulu cadesce iu baserica; -cuventu si de forma si de origine slavicii, de care inse n’aveiuu lipse, de ore ce despuueniu de unu cuventu curatu ro-manescu, catia, si de alt-ulu iemiatoria.
   CADETU, s. m., june nobile ce intră in miliţia ca simplu soldatu, — dupo franc, cadet, care a inlocuitu pre germ. iuncăru, (=junker), ce se dicea mai inainte in locu de cadeta. .
   CADIRE,-escu, v., ture sufflre; ate-miâ cu catia, — cuventu slavicii, in loculu caruia potemu face usu mai bene de tomiare, sau mai correctu, tumiare —grec. i)o|j.iâv, de unde si tamia, cor-ruptu in temtia.
   CADfU, s. m., judecatorili la Turci.
   CADULITIA, s. f., deminutivu d’in cada, (vedi in dictionariu cada,), in care form’a litia nu e de recommandatu, si care e si de prisosu in limba, de orece avemu d’in cada si alte demimitive cu forma correcta, cadutia, cadisiora.
   CAERU, si emerit, s. m. pl.-e, pcnsiim; lana, inu sau cânepa netorsa, câta se
www.dacoromanica.ro
112
CAI.
CAL.
  pune una data in furc’a de torsu; — de unde? Dietionariulu de Buda allatura de cuventulu romanescu lat. caliendrum, ispan. cayerel=specia de peruca, franc. cahier=fasciclu de mai multe foie de charteia.
    CAFAIRE,-escM, v., verberare, militare; a bate, a pisă; —neconnoscutu d’in coce de Carpati.
    CAFEGIU, s. m., care face sau vende cafeaj care tine una cafenea;—form’acu-ventului este turcesca; s’arpot4 inse cor-rectâ, dicundu-se cafellariu, sau cafeoriu, saucafenariu;celle d’in urma doue forme se afla dejâ in dietionariulu de Buda.
    CAFERU, (cu tonu la antepenultima: căferu), S. m., pl.-i, tigiftim, tigilluin; lemnu ce intra la accoperementulu ca-seloru;—cuventu neconnoscutud’in coce de Carpati, unde se dice numai caprioru; ' — se fia caferu upa transformatione d’in caper, d’in care a essitu, de certu, si caprioru? — Dietionariulu de Buda observa co se dice si in form’a cafere (cu tonu pre penultima : cafere).
    CAFTANLIU, s. m., cellu cu dreptu de a portâ caftanu; — se dicea mai al-lessu in risu de boiarii imfumurati de privilegiele loru si pretenţioşi; — cuventu si de forma si de origine turcesca.
    CAFTANU, s. m., pl.-e, vestimentu de onore, ce in tempulu anteriore regulamentului portau boiarii; de aci: a im-bracâ cu caftanu—a. boiari; — cuventu turcescu.
    C AH AL A, s. f., testu, later; cărămidă, ollanu de soba; tubu de soba; — coptoriu de ca/taie=;coptoriu de arsu cărămidă, oile* ollane, etc.; — cuventu neconnoscutu d’ţn coce de Carpati.
    CAICGIU, s. m., cellu ce serve la unu caicu; — cuventu si de forma si de origine turcesca.
    CAICU, s. m., pl.-e, cyinba; vasu de plutitu lungu si angustu, mai micu ca una nave.
    CAIERELLU, s. m., deminutivu d’in caieru.
    CAIERU, S. m., vedi caeru.
    CAIEU, s. m., neolgismu nefericitu dupo franc, caliierrrfasciclu sau fasciora de mai multe foie de cbarteia.
   CAIMACAMI A, s. f., demnitate de caimacamu, tempulu câtu gubernâ unu caimacamu.
   CAIMACAMU, s. m., cuventu turcescu : locotenente allu domnului; in tempnrile mai vecbie domnulu terrei romanesci incredentiâ administrationea celloru cinci judecie de d’in collo de Oltu imui caimacamu; de câte ori domnulu moriea sau erâ detronatu, peno la Suirea in scaunu a noului domnu, unulu sau mai mulţi caimacami administrau si ■ gubernau t£rr’a; pre tempulu Fanario-tiloru, acesti-a, indata ce capetau domni’a de la Sultanulu, numiau senguri d’intre boiari pre caimacamii, cari administrau peno la sopsirea insiloru de la Constan-tinopole in capitalea terrei; pre tempulu regulamentului organicu, la casu de va-catione a tronului, luau de dreptu fre-nele guberniului trei caimacami, si a nume : Vorniculu cellu mare, Logofetulu cellu mare si Presedentele înaltului di-vunu; cu desfientiarea regulamentului organicu incetara si caimacamii cu caî-macami’a.
   CAIMACU, s. m,, fior ea laptelui, smantana; ce e mai bunu in verce altu lucru, florea vercarui altui lucru,—cuventu turcescu.
   CATNTIA, S. f., puînitentiu, dolor; înLeratio; fapt’a dea cat sau de ase cai, părere de reu, penitentia, commi-seratione.
   CAIRE,-eseu, pceuitere, dolere; mi-serari; 1. ca transitivu : a cai pre cineva—a. Iu plânge, a lu commiserâ, a semti si espreme compassione de den-sulu; 2. ca reflessivu intransitivu, a se cai—a semti părere de reu sau dorere de anima pentru una fapta rea: me ca-iescu de ce am facutu—mi pare reu de ce am facutu; — vine acestu cuventu d’in slaviculukajati=lngerc=a plânge, sau d’in latin. cajare=batere, punire?
   CAITIA, s. f., vitta, mitra; scufitia ce punu pre capu muierile sau copillii; motiu de passere;—dupo dietionariulu de Buda in locu de capitia, prin caderea luip; compara siital. cavezza=capestru.
   CALABALICU, s. m., cuventu si de forma si de origine turcesca: 1. lucru-
www.dacoromanica.ro
CAL.
lis
________________Cal.________________
rele ce duce cu sene la drumu unu oinu sau una armata (vedi si bagagiu); 2.* lucrurile, si mai vertosu vestimente, straie, etc., ce are cineva in casa; 3. mulţime mare de omeni ce se aduna intr’unu locu; 4. necuratie, loture, gunoiu, etc.; —de aci espressioni ca : pane de căla-5aZ*cw=pane prosta pentru lucratori si servitori; a nu face cuiva calabalicu— a nu i rupe manecele, cumu se dice; a nu merge desu pre la densulu, a nu stă indelungu la densulu.
   CALAEONIU, s. m., vedi in dictio-naiiu : coloforiiu.
   CALAICANU, s. m., chalcanthum= X<iXxavd'ov(=flore de cupru); sulfatu de cupru (sau de feru?);—cuventulu cauta se fia vechiu in limba, dăco e in adde-veru fo. matu d’in chalcauthum, de ore ce eh initi ile s’a tradussu prin c simplu, fora aspirationea h; ellu s’ar pote cor-rege, dandu-i-se form’a calcantu;—d’in traducerea latina a cuventului grecescu X&Xxav$ov, prin cuprl roşa=roşa de cupru, limbeîe sorori au trassu forme mai multu sau mai pucinu desfigurate, cumu ital. copperosa, franc, couperose, ispan. caparrosa, etc., d in care si noi amu potă face cuprosa.
   CALAPERU, s. m., tanacelum bal-saralta lui Linneu, una specia de planta.
   CAL ARABA, s. f., brassica oleacea lui Linneu, planta leguminosa, specia de curechiu, — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, formatu dupo ty-pulu germanicului koblrdbe, carui’a inse s’ar poiă dă form’a romanesca colerapa sau colerapu, ca compusu d’in colrs sau caulis (de unde allu nostru corechiu sau CMrec7im=coliculus), si d’in rapa sau rapnm = rapu, rapa (brojba). .
   CALAUDLA, s. f., cellu ce arreta dru-mulu cuiva, cellu ce pre cineva duce la unele locuri, unde nu scie singuru merge, eonductoriu, (vedi si calaudiu, d’in care eălaudia n’ar fi de câtu form’a feminina).
   CALAUDIRE,-eseu, v., a,servi de eălaudia cuiva; se construesce cu obiectu directu : a calaudipre cineva.
   CALAUDIU, s. m., dux; cu acea-asi însemnare ca si eălaudia. forma ce singura se aude d’in coce de Carpati, si
care, de si pare a fi femininii d’in calaudiu, se appleca inse, casi latin, dur, fora destinctione desessu, atâtu la bar- ' baţi câtu si la femine, ba chiaru si la lucruri, in form’a feminina : natur’a e cea mai buna eălaudia; Antoniu ebuna eălaudia;—se vina ore acestu cuventu d’in ung. kalauz, sau d’in romanesculu caile? In acesta d’in urma suppositione ar romană de esplecatu suffissulu udi%.
    CALDERIMU, s. m., pavinientum, ria strata; caile aşternuta cu petra, pa-vimentu, strata,—cuventu turcescu.
    CALPA, s. f., (cu form’a feminina applecatu si la barbati, si mai vertosu la barbati), plur. calfe, (mai pivinu cor-rectu : călfi, dero si sub acesta ibrrra, ca si sub cea de calfe, applecatu, ca si insengulariu, numai ingenulu feminiuu, chiaru fiendu vorb’a de barbati): tiro, ofiicluator, opifex, comes; 1. in oppo-sitione cu ucenicu, cellu ce a invetiatu una arte si incepe a ua practică: acestu magestru a scossumultecalfe in artea sa; de atâti-a anni inveti ciobotaria si înco n’ai potutu eSsi calfa;—de aci metaforice : a scote pre cineva calfa in ceva~ a 1’ invetiâ forte bene in acellu ceva; a essi calfa in ceva—& essl perfectu, a at-tenge perfectionea in ceva,—se dice mai vertosu in intellessu reu: calfele ce ai scossu in aceste blastematie, te au intre-cutupre tene, magestrulu loru; — 2. In opposetione cu măiestru: cellu ce, scien-du una arte, nu are indestulle mediloce spre a deschide unu stabilimeiitu, in care se si practice artea pre sem’a sea, ci este nevoitu a lucră cu plata in stabi-limentulu unui măiestru: in acesta cio-botaria lucrediapre fiacare di ăieci de calfe, fora ca maiestrulu se pota satisface tote cererile ce i se făcu;—cu intellessu analogu cu allu cuventului nostru calfa se iea franc, compagnou, german, ge-selle; xaXtpac, grecescu moderau, este de acellu-asi intellessu cu allu nostim calfa, si, fora indouientia de acea-asi origine; dero care e acesta origine? (vedi urmatoriulu calfatare).
    CALP ATARE,^-ediu, V., navigli rima» «tipare, a astupă crepaturele unui vasu de plutitu o« pece sau smălla in parte,
                            8 Gr.
 www.dacoromanica.ro
CAt.
IU
si iu genere, cu pluta, cu stupă, sau cu verce assemenoa; — cuveutulu se afla mai in toto limbele sorori: ital. cala-f.itare, ispan. ca'.afatoai-, franc, calfater si cul.eutror, laatu d’inmediulugrece-scu/caXa'faislv=a impecâ sau smoli unu vasu de plutitu, si in genere, a astupă, crepaturele unui assemerea vasu; cu-ventulu grecescu vine d'in turcesc, qal-făt = astupoiu impecatu sau smolitu, ■sau arabic. qiial/ata=:astupare; de a-cea-a noi, deşi a trecutu ellu in celle alte limbe sorori, si cliiaru in alte limbe europeane, cumu în germ. kalfatlren, totuşi ne-aniu pote scuti de cuveutulu calfatare, de ore ce băltăreţii noştri făcu usu, camu iu acellu-asi intelles-su, de romaniculu wwcire=latin. viu-clre : a vinci luntrea va se dica a ua lega cu baltiuce de ferru sau de lemnu, ca se nu se crepe, sau ca se i despara crepeturele : deca inse e se adoptămu cuveutulu ca termina technicu adoptatu si de limbele sorori, atunci form’a cal-fatarc e, fora indoientia, de preferitu formei calfatuirc; — cuveutulu precedente calfa vene, probabile, d’in acea-asi origine cu calfatare, si insemna prd-prie : lucratoriu care calfatedia; si de aci in genere: lucratoriu ce a invetiatu si scie practică una arte ore-care.
   CALEATUIRE,-eseu, v., vedi calfatare.
   CALIBRU, s. in., lărgimea interna a unei tieve sau tubu, dupo franc, cnlibro, ital. calibro, cari aru fi venite d’in arab. qalâb=modellu.
   CALICESCU,-», adj., relativii la unu calicu : tiaiu calicescu.
   CALICIA, s. f., calitate sau stare de calicu, fapta de cal teu : caliciele vostre vuu attrassu desprctiulu totor’a.
   CA_LiICI.iL], s. f., mulţime de calici: cine pote satură tota calicimea acestei cetuti?
   CALICIILE,-eseu, v., 1. ca netransi-tivu, a deveni calicu, in calicia; a cerşi ca unu calicu : de si forte avutu, frate-mtua calicitu cu totiduprin neintellep-tele selleresipe;de n'asiu ave ce se mancu, totu n’asiu calici, ca tene, la tota lumea, la connoscuti si neconnoscuti; 2. ca
__________________CAL_________________
reflessivu, a se calici, cu acea-asi insem-nare ca si a caliciră, cerşi, inse mai energica si mai pictoreşca : cumu ti vine se te calicesci asiă fora nevoia si lipse?—
3. ca transitivu, a face calicu, a reduce in stare de calicia: furnicaritdu acestu-a de copii nesatiosi are se me calicesca forte in currendu.
   CALICOSU,-», adj., applecatu a se "calici, cui place a se calici. ■
   CALICU,-o, s. adj., egonus, momii-cus, avarus; 1.’seracu lepitu '.junele ce vrei a face genere, e unu calicu; 2. cer-sitoriu : in cotrau te intorci, dai de calici, de cari nu poţi scapă fora se le dai ceva; 3. avarii, care, deşi are indestullu, totu cauta se mai appuce si de la alţii, sau se oppresca ce este allu altui-a, se nu dă câtu se cuvine altuia : e asiă de calicu, in câtu, ca se rupă unu banu, tota diu’a sta de se togmcsce pentru lucru de unuleu;4. miseru, misellu, de nemicu: unu calicu, ca tene, se cutedie a me in-sxdtăi? am facutu calicului bene, si a-cumu neci vre se me scia+cine sunt; — in intellessu mai indulcitu, fiendu vor-b'a de copii : nu mancă, Calicule, cu a-tăt’a lacomia. — Deşi cuventulii se afla si in turcesce apprope cu acea-asi forma si cu acellu-asi intellessu; totqsi, con-siderandu-se,co acestucuventu estecon-noscutu mai totoru Românilora, co pre longa form’a calicu occurre si calindroiu cu acea-asi insemnare; anevoia s’ar pote crede ca ellu se fia unu impromutu facutu de la Turci, si prin urmare e probabile că intre allu nostru calicu, si ital. calugo=misellu essiste una strinsa legătură de parentia; sau pote calicu, in locu de caliicu, corruptu d’m caliacu, a resaritu d’in grec. xaXiâ=bordeiu, cu insemuarea de locuitoriu allu unui bor-deiu, si de aci, omu in miseria, etc. — in fine luandu-se iu considerare si ve-chiulu slavic. calica=:peregriuus, care sta ca ratecitu si isolatu in liinb’a slavica; se pote forte bene ca cuventulu calicu se fia formatu d’in caile, cu insemnare primitiva de cellu ce e mereu calla-toriu, si mai apoi: cellu fora stabilitate, fora cosa si mesa, callurepre bătiu, etc. CALIFARIU, s. m., pl.-i, specia de
www.dacoromanica.ro
CAl.
115
raţia sau gâscă selbateca cu colori forte' formose, ce se vede adomaudu unele curţi;—porumbii calif arin ?—se fia eu-ventulu iu locu de colifariu sau coliva-riu, formatu d’in coli iun — gutu si farius sau v«irlii8=variatu ? Califariulu are de regula gutulu de colore difterita de a restului corpului.
   CALINA, s. f., fructulu aiborellului numitu calinu.
   CALINICA,s. f.,pl.-e,una flore, care, dupo dictionariulu Polizu, s’ar ff di-cundu in Moldavi’a chilinica, si pre care acellu-asi dictionariu ua esplica cu german. rinjjclbliinie^litor./Zore an-nularia; apoi german, ringelblumo se esplica in franc, cu souci=latin. caltha, soiaria herba, precandu dictionariulu Polizu ca esplicare latina a curentului calinica da vorb’a calcndnla (aflata, fora indoientia, in latinitatea lui Linneu, si care pote fi de acea-asi origine cu clas-sic’a caltha). Este acuniu moldavianesc’a chilinica acea-asi flore cu cea numita de alţii calinica? nu cumu-va calinic'a este, dupo curmi da se se intellega esple-carea latina : soiaria berna, acea-asi planta cu cea connoscuta de mai mulţi Români sub numele de florca sorclui, sau cellu p uci nu una specia a acesteia? Numai candu s’ar esplecâ aceste indoientie si altele, cari plana asupr’a cuveutului calinica, ca asupr’a celloru mai multe es-pressioni de domeniulu istoriei naturale, amu potd urmări cu passi mai cerţi si originea acestui curentu, cuinii si a lui catuiu, calina, cari păru a sta in legătură de affinitate cu calinica-, totuşi se pote admitte ca probabile, co calinica se refere la acea-asi funtana cu latin, caltiiu sau calcudula.
   (JALINU, s. m., specia de arbure, alle cui fructe roşie si de gustu acerbu se chiama caline, (vedi calina), si alle cui frundie si lemnu sunt albitiose;—dictionariulu Polizu esplica prin latin, o-pulns=specia de arciariu si prin germ. astholilerbaum si înasliolderbuum; — are acestu cuventu affinitate de origine cu calinica? si in acestu casu, sunt amen-doue cuventele provenite in addeveru (Tiu acea-asi origine cu classiculu cailfia
_________________Cal.
sau cu calcndnla lui Linneu? sa.u calinu nu este de câtu una transformatione d’in cauiuii, trassu d’in caiius=canu=ca-nuntu, (compara si verbulu canirc d’in dictionariu), si applecatu arborellului numitu asiâ d’in caus’a colorei selle albitiose? (vedi si calinica).
   CALlPU, s. m., pl.-wW, forma; forma, tipariu facutu d’in lemnu pentru caciulle, capelle, etc.; — unu calipu de sapunu—\m& buccata; — o trag-cuiva unu calîpu—di, l’ammagf; — cuventu tur-cescu sau arabicu, d’in qalab sau qa-lîb, care a datu si calibru, (vedi acestu cuventu).
   CALIRE,-escw, V., fcrnnn temperare vel durare, inebriare,* 1. a tempera sau intarf ferrulu prin afliindare sau moiare in apa : a caii una secure; 2. de acf metaforice, a imbetâ : reu mi te ai calitu togmai astacli, candu am mare nevoia de servitiulu teu, si candu tu de bău ce esci numi poţi stă in petiore.—Dupo invetia-tulu Mililosich cuventulu romanescu ar fi venîtu d’in vechiulu slavic, kaliti, care inse nu se aflainvechi’a slavica, cinumai kalilo sau kalelo=calela; si de acea-a noi credemu co verbulu calire s’a formaţii in romanesce, antaniu sub form’a calibirc, d'in caiibe—chaljbs= aciariu sau acidlu, si in urma, prin cadorea lui b, ca d’in scriere—senborc, devenitu caliire, calire, d’in care apoi s’a intro-dussu si in limb’a slavica fonn’a halclo.
   CĂLITDRA, s. f., f„rri temperatio; actionea si resultatulu actionei de a caii.
   CALPACC, s. m., pl.-e, pileus,—cuventu turcescu : cacmlla, coperementu de capu pentru omeni; — astadi cil to-tulu cadutu in desueUidi ie clnaru priu cetâti, unde se audiea esclusivu si alta data.
   CALPU,-a, adj., falsus, ailulteratus; falsu, mentiiuiosu, vorbiudu in speciale de monete : bani calpii; — de acf applecatu, prin estensione, si la persone si alte obiecte, afora de monete : credeam co acestu copillu are se se faca ui." omu cumu se cade; dero a<. c? c a a,pu; — cuventu tuicescu. oonmre »i lat. culvus.
   CALPUZANCj-ct, 5., care face bani

www.dacoromanica.ro
CAN.
CAN.
  he
  calpi; — de aci in genere : amagitoriu, insellatoriu; — cuventu turcescu.
    CALP UZ ANI A, s. f., calitate sau fapta de calpuzana.
    CALPUZANLÎCU, s. f., ca si calpuza-nia,—de forma, ca si de origine turcesca.
    CALTI, (pronunţia a forte inchisu : căiţi), s. m., piui1, stupă; fire forte supţii! de iuu sau de canepa; — de unde ? — de aci si :
    CALTIUIRE, * ou, \., stipare, stupă obturare; suipain toudere; a astupă cu căiţi; a curatiâ sau tunde culţii de pre una pânnura; a face căiţi sau scama d’in una pandia, a ua deşiră, a ua destramă.
    CAMATARNICUs., in locu de camatariu, nu e de recommendatu.
    CANAFASU, canava si canavasu, s. m., cannabuin, telacauuabiua; pandia de canepa ”ara si grossa, ce serve ' mai vertosu ia cosutu de flori; — cu-ventulu introdussu inainte de 1830 sub formele canafasu si canava, cumu se vede, dupo germ. cnnafasz, apoi mai in-coce dupo franc, canovas, dero totu sub forma pucinu cuvenita limbei; — acel-lu-asi cuventu suna in ital. caunavaccio, provine, canaOas, isp. cailauiazo, provenite tote, ca si franc, canevas, d’in lat. cuunabus sau canuapis=;canepa; si prin urmare form’a ce s’ar coveni mai bene limbei nostre, ar fi canepadu.
    CANALIA, s. f., franc, cauaille, ital. canalia, isp. canalia; 1. collectivu : prostimea, poporulu de diosu, mulţimea; omeni de nemicu, fora principie, fora omenia; — 2. si ca individuale : a) ca masculinii, vorbindu de unu barbatu : acestu omu este unu canalia; b) dero si ca femininii, chiaru candu e vorb’a de unu barbatu : frafe teu este una canalia de celle mai mari; — in plurariu numai femininu : nu te luă dupo aceşti copii cari su nesce canalie de celle mari,—cu-ventulu vene d’in canls=cane, si in-semna proprie : cauaria=multime de câni; si prin urmare, ca proveniţii d'in fuutana curatu romanica, se pote adoptă si in lirnb’a nostra.
    CANAVASU, s. m., vedi canafasu. '
    CANEPISCE, s. f., in locu de cane-petu, nu e de iscommendatu.
   ? CANIP6LA, una planta.
   CANONICESCE, adv., iu locu de canonice, cumu si
   CANONICESCU,-», iu locu de canonim, ca incarcatu cu form’a eseu, superflua si fora inteilessu in assemeni caşuri, nu su de recommendat’:.
   CANONU, s. m., in locu de tunu, ciunu si aerivatele selle canonata, etc., de si are corrOspouditoriu in limbele so-rori î ital. cannone, franc, canon, ispan. canon, etc., cari tote s’au nascutu d’in cannarrtiăva, tubu, etc., si prin urmare ca augmentative cu insemnare de tubu grossu, cumu su tunurile; cu tote acestea nu e de recommendatu, pentru co s’ar confunde cu canonu (basericescu), afora numai deco amu dă cuventului si in romanesce form’a augmentativa : cannoiu sau cannoniu, sau cannone.
   ? CANTA, s. f., lebes; vasu, mesura de vin a—ne connoscutu d’incoce de Carpati.
   CANTON U , s. m., pngns, statio; parte d’in una terra, tinutu, cercu ce coprende mai multe communi; locu do statione pre marginea unei călii, dupo franc, canton, de uude apoi neologis-mulu de forma pucinu fericita :
   CANTONIEKU,-o, custode pusu la una statione de caile spre a preveghiâ si tină eallea in buna stare. — Pentru originea cuventului canto nu, deco compa-ramu form’a franc, canton, caree totu de una data si cea ispanica, cu cea italica : cantane, vedemu co aveniu a face cu unu augmentativii formatu d’in ital. si ispan. canto, vechili franc. cant=; anghiu, lăture, parte, regione de locu,ctc., provenite, se vede d’in grec. anghiu sau cercanu de ochid, cercanu de rota, lat. cauthus, de care inse (^uiuti-lianu dice, co ar fi africanii sau ispanicu; si iu addevoru in limb’a kymrica se afla cant—c>rcu, margine, cercanu de vota; dăro, deoreceessistefoim’agrec. xavfi-oţ, potemu admitte ca forte probabile, co de aci, prin latinesculu cautlius, cuvan-tulu in cesiione a tiecutu si in limbele romanice, in cari, afora dc augmenta-tivulu căutoue, canton, a fi amu formate d’in acea-asi ral ocina si alte cuvonte cumu: ital. si ispan. cantina, franc, can-
www.dacoromanica.ro
CAP.
CAR.
117
tlne=camara, cellariu (proprie: unu an-ghiu de alle casei), eic.; si prin urmare s’ar pote, credemu, introduce si la noi blastari d’in acesta radccina, numai se li se dd uua forma in armonia cu ge-niiilu limbei nostre, cumu : cantone in locu de cantonu, cantonariu in locu de cantonimi.
   CANTORIU, s. m., forma d’in celld mai corrupte, in locu de comrmtoriu— franc, coinptoir mesa de numeratu • bani. casa unde si are unu negotiatoriu stabilita cancellari’a sea, — cuventu a-stadi d’in fericire cadiutu cu totulu in, desuetudine, dero supplenitu cu altele totu asi.i de nefericite, cumu tburou. contoaru, (vedi aceste cuvente).
   CANURA, s. f., firu de lana, de inu sau de canepa, torsu mai grossu pentru tessutu scortie, sacci, etc.; la Macedoromâni si cu intellessulu de verce firu seivindu de trama sau bătătură; in locu carura d’in carere=scarmenare.
   CAPABILU, adj., in locu de capace. lua tu dupo franc, capable, nu se pote admitte, de o*e ce presenta unu adde-veratu neintellessu prin terminationea bil, a cărei semnificatione fiendu passiva, (vedi suffissu bile in dictionariu), capabile ar fi se insemne : care se pote co-prende sau intellcge, si neci de cumu : care pot*1 coprende sa intellege, intog-mai cumu si condemnabile va se dica : care se pote condemnâ, 6ro nu : care pote condemnâ; apoi d’in capabile nu se pote face capabilitate, cumu d’in capace se formedia capacitate, pentru co neci francesii n’au mai cutediatu a Lee ca-paMliriî d’in ratecitulu lom capable, ci au adoptatu form’a capacitl, ca si tote celle alte limbe sorori, cari au : ital. capacitate, ispan. capaciriad, cumu au si adiectivulu • ital. capace, ispan. capaz, d’in latin, capax-cis, capacitas-tis.
   CAPACELLU, s. m., deminutivu d’in copacii.
   CAPA CU, s. m., pl.-e, operculuin: co-perclu, cu care se accopere unu vasu orecare, cumu : una caldare, tengire, putina, etc.;—proverb : si a aflaţii ten-girea capacului si a aflatu cu cine se se imparecliiedie, sau, si a aflatu pre ci-
neva care se l’invetie mente si se lu pună la locu;—de si essiste si inturce-sce unu cuventu camu de acea-asi forma si acellu-;isi intellessu, inse allu nostru capacu pote fi formatu d’in rade-cin’a romanica cap=prendere, apucare, coprendere, continere, coperire.etc., asiâ de fecunda si lussuriante.
   CAP AMA, s. f., pl. capamale, bucata făcută cu carne de mnellu sau de puiu si cu stafide;—cuventu turcescu.
   CAPANLÎU, s. m., cuventu si de origine si de forma turcesca : omu ce tine cu dentii de vechiele apucature;— astadi cadiutu in desuetudine si chiaru in cet&tile d’in Romani’a libera, unde se audiea alta data.
   CAPCANA, s. f., miiscipuluin, cursa, si in speciale : cursa de prensu sioreci; — probabile d’in radecin’a cap, (vedi capacu), numai suffissulu cana s’ar cere se se esplece in modu satisfactoriu; pote co e in locu de capicana.
   CAPISCE, s. f., templu paganescu, baserica idolesca; — cuventu slavicu, cumu se vede d’in accentulu pusu con-tr’a geniului limbei romanesci: căpisce.
   ? CARABOIU, una planta, esplicatu in dictionariulu Barcianu prin oliaro-
pliylliimî
   CARACATITIA, s. f, si cracatitia, polvpus, animale de mare cu lungi si mulţi craci sau petiore;—de origine si forma slavica; in locu-i se dice mai bene polipii—polypns.
  CARAGHIOSLÎCU,s. m., jocttin vorbe sau in gesturi comice, gluma grossolana si bassa; —cuventu si de origine si de forma turcesca, astadi inse apprope cadiutu in desuetudine.
   CARAGHIOSU,-a, s.' adj., comicu bassu, care face sa rida prin vorbe si gesturit prin jocuri grossolane : domnii mai inainte. cumu si boiarii celli mari aveau la curţile loru câte unu caraghiosu, alle cărui caraghioslâcuri, la mesa si dupo mesa, provocau unu risu cătu se pote de favorabile cligestionei; — cuventu turcescu, astadi aprope cadiutu in desuetudine , si supplinitu prin bufonu, (vedi acestu cuventu, si bufnire). CARALABA, s. f., de acea-asi insem-
www.dacoromanica.ro
118
CAE.
CAE.___________________
nare cu calarăba, forma ce invederedia si mai bene opinionea co ealaraba este in locu de col&ăba, de ore ce acesta d’in urma fbrma, devenindu, dupo legile fonetice, coreraba, limb’a, pentru eufonia, a cautatu se tenda sau la una forma ca corelaba, sau la alt’a ca coleraba, (vedi ealaraba).
   CARAVANA, vedi cJtcrvanu.
   CARBOVA si
   CARBuYNA, s. f., de acea-asi insem-nare cu rubla—moneta de argentu tus-sesca, care vale patru lei;—cuventu de prisosii pre longa rubla.
   CARCAIACU, s. m., pl.-i, multipeda, oniscus; iiintories, trnbs; 1. insecta cui place a trai in locuri umede si intune-recose; elin se afla prin cellarie si cave; 2. lemnu de constructione, berna d’in care se făcu căpriori, martaci, popi, grindi, etc.;—? affinu cu carcaire sau cu xotpxivoc?
   CARCAIRE, cârcaiu, si carcaiescu, v., ploeirc, inu'.sitnre; 1. proprie despre vocea gaineloru; — de unde proveîb : gain'a, ce carcaie ser’a, nu oua denie-niti'a; 2. a se plânge incetu, a murmură, a dice vorbe de nemultimire, ce nu se intellegu bene : ce mi totu curcai? taci una data;—cuventulu este, probabile, formatu prin imitationea sunetului, ca si german, kriilien sau krachen, franc, craqner; sau co e unu blastariu d’in una fecunda radecina cri, gri sau cric, care se si dice, iu limb’a nostra O acesta forma snfmli ia . niodu de interiec-tion. iaci, se nu dici cricu, radecina d in care, pote, au essitu inco cricnire, rrisinire, etc., cumu si in limbele so-rovi : franc, crier, ispan. grîtar, ital. gridarerrrstiigare, angl. cry, celtic, crio —strigare; franc.         grieru, ispan.
rrillo, franc. greHetzrclopotellu ce se lega de petiorulu certoru passeri, grec. 7p6AAoi;=gi,yllus=specia de gricni, radecina care îeduce la ‘(po=.cric: oboi fpo slzs=nrci cricu nudisse, de unde si 7p6<;e’v=griiiniive=:giuire, etc. Formele romanice iritare i^p., irriiiarc ital., se potu referi directu si la latin, qiiiri-1are, care prin caderea lui i d’in sjllab’a gtti, a datu cr'tare, gritare, si d'in care
vine pote de assemenea derectu si allu nostru cârtire, sau critire, etc. Consi-derandu inse co veclii'ilu franc, pre-sillon, provenitu, fora indouientia d'in acea-asi radecina cu prillou, are însemnare si de grieru si de cercu, cercellu, rota, laciu, etc., cuventele in cestione s'aru pote referi, d’impreuna cu altele ca criceiu, carceiu, etc., la circus=xîpxo? =zy.piv.o<; cari, avendu însemnarea primitiva de cercu, rota, etc., au potutu in urma luă si cea derivata de sunetupro-dussu prin invertirea unui cercu, si in fine cea de unu sunetu ore care mai multu sau mai pucinu confusu : carca-iacu, sati cricaiacu (=insectu ânellatu) criceiu sau carceiu, etc., ca si franc, cric =rota, scripeie, etc., si aru trage intel-lessulu loru d’in insemnarea primitiva a lui xpîao;; ăro cricaire, grieru, etc., ca si franc, crecelle^sferiitdre, etc., s’aru impartasf d’in însemnările derivate alle acellui-asi cuventu, (vedi si carceiu, cumu si cartiire si alte cuvente de sensu ana-logu cu carcaire).
   CARCEIA, S. f., circulus viminens rol ferrcus; cercu. de ferru sau mielle, cu care temonele se accatia de carru;—in locu de carcelia sau cricelia, (vedi carcaire si carceiu).
   CAR CEI ARE ,-ieăiu (mai pucinu bene carceire,-itodt), v., uncare,       :on-
rellere, spasme sincere; a incoveiâ, a L _iLâ, a contractă; — connoscutu d’in coce de Carpati mai multu ca compusu: incarceiare, incarceiu (cu formade conju-gatione simpla, semnu de inalta vechime si romanitate a cuventului): mi s'au in-carceiatu petiortle si manele; a si incar-ceiă pcruln, (vedi si carceiu, carcaire).
   CARCEIU, s. m. pl.-e, si -i, (si car-cellu ?), uncus, circulus; cirnis, clavicula, malleolus; asilus; spasmus; cer-cclln, carligu, torta; vorbindu de vitia si alte plante : fire ce blastarescu d’in ellc si se incarceiu; vorbindu de peru : bucla, cercellu; in genere : verce incar-ceiatu, si in speciale; vertice, margine, ce presenta form’a de carceiu, margine ca carceiu; spasmu, convulsione, dor ere ce face se se incarceiu membrele ce ua sen-tu; musca ce se lipesce de vite; — for-
www.dacoromanica.ro
na
!___________________GAS.________________
m’a carceiu, in locu de carceliu, ea si corresponditori’a sea de genu femininii: carceia—carcelia. precurmi si intelles-sulu lom, nu mai lassa neci una indouen-tia despre romanitatea si legătură a-cestoru cuvente cu circns, si prin urmare referirea lui carceiu sau carceliu la ve-chiulu slav. IcrBşelT este ununeintellessu, cu atâtu mai multu co assemenea cu-ventu neci essiste in vechi’a slavica. Cea-a ce in acestu cuventu, ca si in analogele lui, cere una esplecare justificatiVa, este intunerecarea vocalei d’in sillab’a iniţiale, care a attrasu dupo sene conse-centi’a de a nu se siueră c, ci de a se pronuntiâ cu sunetulu seu primitivii de k: co i sau e pote a se intunerecâ si dupo c sau g, si păstră, prin acesta intunere-care sunetulu primitivu allu acestora consunanti, se vede d’in una mulţime de cuvente ca facitoriu sau facetoriu, cul-legitoriu sau cnllcgetoriu, etc., ce se pronunţia ca cumu ara fi scrîr3o facatoriu, cullegatoriu, dăro iu . vr: vocalea intune-recata de longa g sau c nu pote fi o, ci sau i sau e, cumu arreta corr°spondito-riele loru d’in limb’a italiâlia : adducl-torc = addiiiiitorlii sau acMucetorki, si chiaru analogele romanesci cu alte consonanţi inainte de vocalea intunerecata: arditoriu, scotitoriu, etc. Ce s’attenge acumu de carceiu ’i tote celle alte cuvente de acea-asi categoria, ini„nerecarea lui i sau e eră nu numai Conforma legei fonetice, dupo care aceste vocali inainte de r se audu obscure: invertire, vertute, etc., dăro inco si cerata orecumu de necessita-tea destinctionei de intellessu: carceliu, de essemplu, s’ar fi copfusu cu cercellu. Acestu minunatr instinctualii! poporului de a destinge, prin mice modificationi de sunete, cuventele ce espremu concepte analoge, merita totu respectulu filologului; si de acea-a,ca se-i dămu cuvenita sa-tisfattione, si totu de una data ca se nu ne abatemu de la alte legi bene constatate alle limbei, se cere un’a d’in doue : sau se scriemu in cuvente ca carceiu vocalea intunerecata cu u: curceiu, incur-ceiare, etc., oasifacutoriu, etc., culleguto-riu, etc., sau se le dămu form'a cu care de assemenea se audu in gur’a unei mare
........ CAS.
parte de Bomâni: criceiu,incriceiarc, etc. Si una forma si alfa este plausibile: pentru u in locu de i stau una mulţime de probe: luntre—llnter, dicunrlu—dlcnn-do, etc.; pentru criceiu. etc., stau formele antice greciei y.pty.£XXtov, etc.—Se pote inse ca carceiu, prin strămutarea lui r iu «, se fia in locu de canceiu d’in acea-asi radecina cu cancellu — cnncellus. — A-vendu a ne referi, pentru multe caşuri analoge, la acestu articlu, vomunotă inco, co poporalii, condussu de intelleptulu instinctul de destinctione a conce^telorua-naloge, da adesea acellei-asi consonante si mai multe de doue pro mintie: asiătog-mai d’in radecin’a, d’in care a essitu cu-ventulu tractatu in acestu articlu, d’in circns, avemu: 1. cuvente cu c d’in sylla-b’a iniţiale siueratu: cercu, cercare, cercetare, cercellu. etc.; 2. cuvente cu c d’in syllab’a init'ale nesiueratu d’in caus’a in tun ecârei vocalei iccrceiu, inccrceiare, cercellu (pronunţia cârcelht, carceiu, in-cărceiarc); 3. cuvente cu e d’in syllab’a iniţiale siueratu ca ti d’in fraţi: incercare, etc.; pentru acesta d’iu urma categoria, case potemuitnpaeăcerratiele '’tymolo-giei cu alle intcllessului, cumu amu fa-cutu si pentru celle de categori’a adou’a, cauta sele scriemu cicrcu.inciercare,etc.; pentru co de suna de regula ca tie. cumu: acie, socie. ide, etc. Dero deco lucrrlu merge asiâ in respectulu consonantiloru. cari,ca sunetedQplenu articulate, aumai multa consistentia, ce are se se intemple cu vocalile, sunete puciim articulate si fora multa consistentia ? (vedi unu essemplu despre scambationi1. "epote luă vocalea in acea-asi radocina la articula asupr’a cuventului chioraire).
   CAKCELLU, s. m., pl.-e, vedi carceiu.
   CARCIMA si cricimo. s. f., cimpoiul, poplna; locu, stabiliment.! ur^” e veude vinu si rachiu; — cr.ventu slav ku," ce se pote supplcni cu pagina, sau cu unu cuventu ce mai usioru ar prende radecina in poporu ca vinaria.
   CARClMARESS A si crichnares'a, s. f., ffemena ce vepde vinu sau rachiu; muierea a carcimarinlui.
   CARCIMARIU si cricimariu, s. m., canpo; ccllu ce tine carcima.
%
www.dacoromanica.ro
CÂH.
120____________CAR, _________________
   CÂRCIUMA, carciumaressa, etc., yedi carcima, etc. -            '
   CAECU, (mai bine pote: cricu)=g rec. *Cp5; o nu dice cărcu=oodk ypo Xiysiv, (vedi carcaire).
   CARCNIRE, (mai bene pote cricnire), -eseu, v., a respunde cuiva; in speciale si de regula cu negationea : a nu carcni= a nu dice cărcu, a nu suflă, a nu dice nemica; — carcnire sau cricnire păru a ff in locu de carcanire, sau cricanire, care prin moiarea lui n s’aru reduce la car-caire sau cricaire, (vedi carcaire).
   CARCOTA, s. f., (pronunţia: cârcota); nevoia, încurcătură; certa, disputa, pro-eessu; — ? d'in cârca, (vedi acestu cu-ventu in Dictionariu); ? sau in locu de cur cota d’in v urcare—încurcare; accen-tulu la antepenultima face vorb’a 6amu suspecta; — de aci :
   CARCOTOSU,-a, adj., plenu de câr-cote, care face multe cârcote: omu car-cotosu; moşia carcotosa.
   CARDU (pronunţia:,cârdu), s. m.,pl.-uri, grex, uirma; mulţime de fientie de a-cea-asi specia: cârdu de copii, de oi, de raţie, de boboci, de cerbi, de lupi, etc., muierile venieausise duceau cârduri cârduri; — cuventu slavicu, (vedi inse si cireda).
   ? CAREU (pronunţia careu), s. m., earemn 1 (una planta).
   CARIERA, s. f., caile, carrare, si mai vertosu metaforice : caile ce apuca cineva in vietia, directione sau professione ce imbracia, — dupo franc, carriere, ital. carriera, ispan. carrera, tdte formate d’in latin. carrns=rcarru; inse cu forma pucinu cuvenita limbei no-stre, in care essiste cuventulu carrare, derivatu d’in acea-asi funtana, cu forma câtu se pote de correcta; — intellessulu de mina de petra, ce are inco cuventulu franc, carritre se refere la alta radecina, adeco la quadrum, d’in care uua forma (qiiadraria), a luatu in francesce, totu form’a carr,5~e, ca si quadratnm, carrd.
   CARIIFL, cariiu si cariescu, de acea-asi insemnare cu carcaire, formatu, probabile d’in sunetulu imitativii câru, ce se aude cu acea-asi insemnare ca si cărcu, (vedi si curcaire, cărcu).
   CAEIMBU, s. m., pl.-i, turulu sau tu-
bulu ciobotei;—? d’in acea-asi funtana cu calibra, adeco d’in arab, qalâb sau qalîb t
   CARJA, s. f.,baculus superne r&stra-tus,v pedum pontifleinm; bktiu sau ba-stonu curbatu in partea de susu, asiâ in câtu se se pota cineva redimâ intr’en-sulu; bastonu archipastorMe, a cărui parte superiore inco presenta una curba-tura; — ? referese acestu cuventu la a-cea-asi radecina cu carceia, carceisi, etc., prorenitu d’in una forma cricia, care, trecundu prin crigia, a devenitu in fine erija, intogmai precumu buza s’a potutu formă d’in bucia, (vedi buza; compara carceiu si carcaire). Dero ca mai bene se pote referi carja la crux=cruce, si a nume la unu adiectivu cruceus, crucea, d’in care feminin-ulu romanescu cruda, trecundu prin acelle-asi transformationi, ca si cricia, ar adjunge la cruja, si prin strămutarea vocalei intre e si r, ca si in mrdre — crucire, curja; d’in acea-asi funtana si ital. croccia=câi'ja si cruc-cia=cruce de pre gur’a unei grope;pro-venc. crossa, franc. crosse=bastonu in-curbatu, cârja, etc.
   CARLANU-a, s. m,, 1. mnellu de doi anni; 2. callu de doi anni, (vedi in dictionariu anndtinu si notinu); — metaforice applecatu si la copii, mai vertosu candu suntu cu perulu cretiu; — ? se fia ore cuventulu in locu de curlanu, cu intellessulu : bum de tonsu, casf grec. xoopoţ, trassu d’in acea-asi radecina ca si xoopdt = tonsdre, xoopebeiv, etc., d’in xsipeivzr taiare, tundere, etc., de unde, probabile, vinu inco in limb’a nostra: cur-meiu= (nopp.6?), cur-mare, s-cur-tnre, etc.;—? sau, de ore ce in locu de carcaiacu se dice si ca.-liacu, (vedi carcaire), carZaimstain legătură de affinitate cu carcdu, sau cu carligu asiâ in câtu se insemne: animale cu peru carcdatu, lan’a carlaniloru fiendu de regula mai'multu sau mai pucinu carceiata, (vedi si carliontiu, carligu).
   CÂRLIG ARE, v., mai usitatuca compuşii , incarligare, incarligu, v., un-cum reddere; unco vel hamo capere; a face carligu, a dă unui ce form’a curba ca a cârligului: a ajansu se se incar-lige de betranu (e e; a prende cu carli-gulu, mai vertosu sub form’a reflessiva ;
www.dacoromanica.ro
CAR.
CAR.
121
a se incarUgâ, a se prende in earligu, a se accatiâ; si de aci, pentru unele a-nittiali: a se imparechiâ; a se copulâ; — formele simple de conjugatione alle verbului attesta despre una mare ve-cliime a acestui cuventu, (vedi earligu).
    CARLIGARIU, s. m., pl.-e, la Macedoromâni, cu intellessu nu personale, ade-. co facutoriu de cârlige, ci cu intellessu • reale : adeco seria de cârlige—cuiariu.
    CÂRLIGATURA, s. f., si mai ver-tosu compusu : incarligatura, actionea sau resultatulu actionei de a carligâ sau incarligă. (vedi carligare si earligu).
    CARLIGELLTJ, s. m., pl.-e, deminu-tivu d’in earligu. m                  ■
    CARLIGU, S. m., pl.-e, unens, uuci-tins, humus; liarpago; tcchua, cavilla, in-sidiie, cânii nucula, captio; instrumentu de lemnu tare incurbatu la unulu d’in capete, servindu a apucâ sau prende cu densulu differite lucruri: cu cârlige se prendupesci mari si mici; cu cârlige im-pletimu ciorapi si alte reteîle ă’in fire de lana si de bumbacu, cu carligulu smul-gemu paie sau fenu d’in claia;—in speciale, la plurariu, cu intellessulu de unu instrumentu de prensu pesce, constandu d’in mulţime de cârlige legate de sfora: n’a datu neci unu pesce in cârlige;— metaforice: cursa, laciu, etc., si mai ver-tosu, cuventu captiosu, ratione sofistica —in intellessu cu franc, chlcano, care se aude astadi asiâ de desu in gur’a u- . nor’a sub form’a scalciata ; şicana, ca si sie fu d’in franc, chef s advocatulu siju-decatoriulu nedreptu sciu află cârlige, ca se incurce dreptatea cea mai invede-rata.— ? Se fia acestu cuventu provonitu d’in colligo=legu ceva cu altu ceva, care, prin transformarea unui l, inr, ar fi devenitu antaniu corligu, apoi prin obscurarea lui o, in u, curligu, si in fine si mai obscuru curligu; atunci form’a sa in scrissu ar fi corligu sau curligu, ero nu earligu. Dâro assemeni transformări fonetice, cari de la collisro, aru duce la corligu, sunt anevoia de demon stratu prin essemple indestullatorie si necontestate, si de acea-a comparandu cu-ventulu earligu, cu celle analoge lui, si mai vertosu cu carliontiu, noi ci'edemu
co earligu se pote referi in modulu cellu mai naturale, de partea intellessului, la latin. cirrus=carliontiu sau bucla de peru, ghiara de animale, etc.; câtu pentru forma, unu deminutivu d’in clrrus, adeco cirrnlns, a potutu firesce lui, in limb’a nostra, form’$ tdrlu, ca si urlu in locu de urulu—ululo; si d’in acestu deminutivu s’au nascutu, probabile, dr-lanu (—carlanu), cirliontiu. (—carliontiu), cirligu (—earligu); âro pronunti’a intunerecata a lui i se justifica prin celle, espuse la articlele carcaire, carceiu; si astu-felu form’a ce ar cauţi se aiba cuventele de acesta radecina in scrissu, ar fi cea cu u : curligu, curliontiu, cur-7«mm, etc.; Se afla inse si in limb’a angle-sa cuventulu curl = carliontiu, affinu cu anglosas cyrran.
   CARLIONTIARE,-ecZ*M, v., a face cârlionţi, vorbindu in speciale de peru.
   CAJtLIONTIU, s. m,, pl--i, cirrns; in speciale: bucla de peru, si de aci in ge- . nere, verce buclatu sau carceiatu.
   CÂRMA, (pronunţia : cârma), s. f., gnbernaciilnm; gubernaclu, instrumentu cu care so guberna unu vasu de plutitu, prin care se da unui vasu directionea ceruta; — cu intellessu abstractu ; gu-berniu, directione, administratione; — a tini cârm’a=a di directione, atâtu'in intellessu propriu pentru vase de plutitu, câtu si in intellessu metaforicu pentru verce affacerc: —de aci espressio-nile metaforice : cârm’a statului, a casei, a intreprindrrei. etc.—Dupo in-vetiatulu Miklosich d’in vechiulu slav. hruma, russ. korma, de unde si verbu krîuniti = a tini cârm’a, a carmul; diro in limb’a slavica kruma va se dica si cibns=mancare, alimente, si de asse-menea krumiti insemna si nlcre, si astu-felliu fiendu, sau celle doue serie de cu-vente slavice se referu la doue radecine differite; si atunci un’a d'in aceste serie, si atume cea ce a datu krîima=cârma, etc. este impromutata de aiurea; sau celle doue serie de cuvente, de si cu însemnări asiâ de variate, se referu inse la un’a si acea-asi radecina, adeco la ra-decin’a kr, d’in care sancr. kr=secare =taiare, grec. xsp, de unde xstptorrse-
www.dacoromanica.ro
CA«.
128______________CAR.______________
care, xop-jirîc—trunchiu, si romanesce cur-mare, cur-meiu, latin, scur-tns = scur-tu, apoi xoptnvdc=curbu,incurbatn, etc.; si atunci Eomânii nu au avutu lipse se impromute de la Slavi unu cuventu d’in una radecina, d’in care ei au, in limba, atâte cuvente, si intre aceste-a, unele asid de appropiate-ca curmam, cur>-meiit, de grec. xopjj.dc : d’in aeestu-a form’a romandsca ar fi cormu, d’in care curmeiu nu e de câtu derainutivu,inlocu de curmeliu sau cormeliu; si una forfha grecesca feminina xopjj.vj ar correspon-de cu una romanesca cornut, d’in care cormanu sau cormana si d’in care cârma sau curma n’aru fi de câtu una trans-formatione fonetica prin influentie slavice posteriori : intru confirmarea acestei opinioni vine si impregiurarea, co slav. krilma însemna mai vertosu ptwpls = puppe. sau. partea posteriore a unui vasu de plutitu, pre cându in romanesce cârma se appropia prin in-tellessu de xopjj.dc, cârm’a constandu in addeveru d’in unu trunchiu sau qrin-ăa; cuventulu slavicu conţine intr’en-sulu mai multu ide’a de curb aiura, pup-pea, ca si pror’a unui vasu de plutitu, fiendu in addeveru curbate; si acesta idea de curbu, turtitu, etc., resare si in cuventele grecesci xoptovfc, xopwvdc, etc., precumu si in celle romanesci cârmi, carnire, carmire, etc., cari, pentru ace-sta-a, sunt, probabile, in locu de cor nu sau curnu. cormire, sau curmire; si prin urmare atâtu formele cu m: cârma, carmire, etc., câtu si celle cu n : cârnn, cnr-nîa, etc., referindu-se la una radecina, d’in care, cumu s’a dissu, avemu in limba atâtea si atâtea cuvente de necontestata romanitate : cur-mare, s-cur-tu, s-cur-tare, etc.. nu se pote admitte ca ceva bene stabilitu si necontestatu co ar veni d’in slavicele la-fiman:cârma, ki-Buîl = cârnu.
   CAEMACIU, s, m., navlirH crubcrna-tor; cellu ce tine si scie tind cârm'a, (vedi cârma).
   CAEMIEE,-eseu, v,, flcctcre, deflcc tere ; flexiiosum esse; obllqiînri; parum sincere a<rere, Acte et simulate loquf;
1, ca transitivu, cu obiectu passivu nu-
mai de lucru : a inclinâ, a plecâ, a abbate d’in lini’a derepta sau lini'a ce ţinea unu ce peno acf: a cârmi capulu spre de-rept’a, a cârmi carruîu d'in drumu; —
2. ca intransitivu : a)- despre lucruri sau fientie insufletite, cari se abbatu d’in lini’a ce ţineau peno aci, cari făcu una Cotitura in lini’a derepta, cari apuca una alta directione : callea tine derepta peno ta cutare lom, de acollo carmesce la stqn-g'a; iepurele carmesce in tote părţile, ca se scape de cânii ce Vurmarescu; b) metaforice, despre persone, cari se codescu a face ceva, cari nu lucredia neci vor-bescu cu sinceritate, cari intorcu si nu mai voru a face ceva : nu mai ai inco-iro cârmi, cauta se fac\ce meu eu; —
3. ca reflessivu, cu unele d’in insemnâ-rile de sub 2, inse cu mai multa energia ; callea se carmesce acollo. — si inco cp însemnarea si mai generale de a se intorce in locu, a se invcrti, a se misică, a apucă una directione o 'are : nu me potu cârmi neci in drept'a, neci in stan-g'a. (vedi cârma).
   CAEMITUEA, s. f., actionea si re-sultatulu actionei de a cârmi sau a se cârmi, (vedi carmire).
   1.   CAEMUIEE,-eseu, v., pubernare* resrcre, administrare; 1. proprie : a tind cârm'a unui vasu de plutitu. a i dâ directione''; 2, metaforice : a direge verce affacere publica sau privata, si mai vertosu publica, a gubernâ terr’a, a domni, sau una parte a ternei, si in speciale, a gubernâ sau adminiscrâunu judeciu, (vedi cârma).
   2.   CAEMUIEE, s. f., «ruberuatio, ad-ministrul io, rcRiium; actionea de a câr-mui, (vedi 1. cârmuire), si in speciale, cu intellessu concretu, ip locu de cea-a ce astadisechiama prefectura de judeciu.
   CAEMUITOEIU, s. adj., care car-muesce (vedi 1. cârmuire), si in speciale cu intellessulu de cellu ce astadi se cbia-ma prefecţii de judeciu sau administratorul. ^
   CAENEU, s. m., se dice de una specia de granu de cea mai buna calitate; — ? de unde.
   CAENIBE,-eseu, V., simns fleri =a devenf cârnu, (vedi cârma); — se aude
www.dacoromanica.ro
CAE.
153
si cu acellu-asi intellessu ce are si car-mire, cea-ce e'una noua proba co cârma si cârnu se referu la acea-asi ra-decina.
   CARNIA, s. f., calitate “de cârnu :car-nia de omu—omu tare carnu.       '
   CARNU,-a, adj., simns; cu nasu tur-titu sau curbatu, cu nasu pr<i scurtu sau micu.
   CARPELA, s. f., in locu de cUrpitura, nu e de rerommendatu.
   CARPULITIA, s. f., deminutivu pu-cinu correctu in locu de carpusiora sau
car nu ti a.
   CARPUZU, s. m., pl.-?, cuventu tur-. cescu ce se dice in unele pârti in locu de pepene verde,
   CARSINIRE si crisinire-escu, v., den-tlbus frontiere = a scartii d’in denti,— de aci, a frpmp de menia, (vedi careaire).
   CARSTEIU si cristeiu, s. m, pl.-i, or-tvsrometra, una passere; —? numita asiâ dupo vocea sea, (vedi careaire); atunci form’a cristeiu sau cristeiul, ar fi cea mai correcta; sub acesta 'orma cuventulu pare a fi in affinitate si cu crlsta cresta.
   CARTABOSIU, (pronuntiatude unii si cuZ: cciltăbosiu), s. m., pl.-i, bntnlns, farcimen; 1. macin grossu implutu cu carne tocata, ammestecata cu orediu sau cu alte condimente, cumu sânge si altele; si in speciale, macie de porcu implute asid, ferte si copte apoi in untura de porcu; 2. pre a locurea cu intellessulu de maciulu cellu grossu, sau cu cellu de ficaţii;—cuventulu pare compusu, si partea sea d’in urma este una proba mai multu co hnsiii si botn se potu referi la acea-asi radecina, (vedi bosiu si boţii); câtu pentru etymologi’a antaniei parte a cuven-tului, care, cumu s’a dissu, se aude si cu l si cu r : calfa si carta, ea este mai greu de urffiaritu, precâtu tempu nu seva stabili mai antaniu care e addeverat’a pronunţia.                       .
   CARTELNICU,-o, adj,, cuventu de forma slavica, in locu de cartitoriu.
   CARTlIRE,-m si-esen, v., stridere; se dice de sunetulu neplăcuţii urechiei ce da una rota de carru sau altu lucru ce se freca de ceva, ca rot’a de asse; — metaforice : gnimirezra scânci ca catel-
_______________CAR.
Iii, vorbindu de copilli sau si de omeni mari ce nu plangu cumu se cade; — mai ufeitatu ca compusu : scartiire, d’in a-cea-asi funtana pote cu careaire, in locu de crieiire.
   CARTIITtJRA, s. f., stridor, actione sau resultatu allu actionei de a cârtii.
   CÂRTIRE,-esc», v., queri, mnssttare; a se plânge, a si arretâ nemultiamire; (vedi careaire, cârâire).
   CARTITIA, s. f., talpa; O"'11 tiu, specia de siorece cu botu lungn -metaforice, specia de buboiu ce Se face pre petiore mai vertosu.
   CARTITORIU,-Zorio, s. adj., qneru-Ins, morosiis, dif/loilis; applecatu a cârti de verce, cui nu place nemica; cui ane-voia faci pre plăcu, (vedi cârtire).
   CARUTU,-o,s.f., (pronuntiatu de alţii si carauin); ebriolus:pucinuammetitu de vinu; — form’a caruiu este curatu ro-manesca, in locu de caruniu, ca si ne-(jruiu, greuiu sau greoniu, in locu de ne-gruniu sau negroniu, greuniu sau gren-niu; si prin urmare caruiu sau caruniu, ca augmentativii, presuppune una forma positiva caru, care ar fi in locu de canu cu însemnarea latinescului cnims = canutu; canutu insusi eSte formaţii d’in canu, si se dice si cu r in locu de n : caruntu, ca si ferestra — fenestra; si intellessulu cuventului caruiu confirma acesta etymologfapre deplinu, credemu, justificata de partea formei, fiendu co atâtu francesii califica cu eris=ranuntu pre unu omu camub^etu, si Românii ţnai dicu de unu assemenea omu, co e in doi peri, espressione identica cu caruiu;— d’in caruiu se aude si unu verbu, mai vertosu sub forma reflessiva: a se cărui sau a se cărnii, a se caroiă=& se camu imbetâ, a adj ungem doi peri, cumu se mai dice.
   CARYASARA, carvanseraiu, vedi cherranu.
   CASNA, casnire, etc., vedi cama, caz-nire.
   CASNICESCE, adv., more conjugam, ca căsătoriţii, (vedi casnicescn),—pu-cinu de recommendatu, candu avemu form’a mai buna, cctsatoresce.
   CASNICESCU,-m, adj., coujugaHs?
www.dacoromanica.ro
CAT.
  124    _________CAŞ._________________
  eoiiji ie, maritale, casatorescu;—cu-ventu, a ii adverbiulu casnicesce, d’in tdte puntele de vedere demnu de datu uitarei: mai antaniu pentru co terrni-nationea eseu, adaussa la unu adiectivu casnicu, este de prisosu, asiâ in câtu casnicescu nu dice nemicu mai multu decâtu casnicu, ba inco acestu prisosu ’ produce si confusione, ca si m organi-cescu, in locu de organicu, polii' cescu • in locu de poKticu, etc.; apoi tem’a casnicu insusi nu are, in form’a sa ni cu, neci cea mai mica oddre de romanitate, (vedi casnicu).                      .
    CĂSNICIA, s. f., stare de casnicu, in locu de casatoria, nu e de recommen-datu, (vedi casnicu).
    CASNICIRE,-eseu, v., in locu de ca-satorire, nu e de recommendatu.
    CASNICU,-», adj., conjugaţi», domesticii» • umbraticus, casaniciis; 1. ce se tine de casa sau interessile casei, domesticii : asicautâăeaffacerile casnice;
  2. care trage cu cas’a, cui place se sieda in casa si se se occupe cu alle casei, casa-nicu : barbatu casnicu, muiere casnica;
  3. cui nu place a essi d’in casa, a se des-lipi de casa, umbraticu, casatoriu, ca-sanicu: cane casnicu, omu casnicu; 4. ce se tine de casatoritu sau căsătorită, conjugale, maritale : veriuti casnice;— cuventulu de origine curatu romanicii, trassu adeco d’in casa, presenta combi-nationea de sunete sn neromanesca, ca cumu ar li formatu cu suflissiilu slavicii nicu; se pote inse correge, dandui-se form’a casa«icM=casanicns. cuventu ce se afla in unele inscriptioni latine.
    CAŞTANIE1A, s. f., micu cymbalu de lemnu sau de metallu, care se tine intr’una mana, avendu altulu assemenea intr’alta mana, si pre cari unu saltatoriu le lovesce, saltandu, unulu de altulu in cadentia; sau legandu doue de aceste cymbalutiela acea-si mana, le face se sune in cadentia prin ensasi misicarea ryt-mica a săltatului, care adduce si misicarea cadentiata a maneloru, do cari sunt legate cymbalutiele, si astufellu a-ceste-a vinu de se lovescu intre sene in perfecta cadentia;—cuventulu d’in lim-b’a ispanica, in care castanetn, cu intel-
  lessulu primitivu de castaniora, s’a ap-plecata, prin metafora, d’in caus’a formei loru, si la cymbalutiele incestione, a trecutu si in celle alte limbe sorori, inse numai in plurariu: ital. castaguette, franc. castaernettes; ddro form’a de de-minutivu etu (eta) nu e romaneSca, si prin urmare cuventulu castanieta, sau mai bene cabtaneta, nu e in geniulu lim-bei nostre : castanutia sau castaniora, d^co amu crede, co e de lipsa se le liiâmu cu intelîessulu deraiiiutivului isparicu castaneta, aru li forme mai cuvenite limbei; pentru conceptulu espressu prin cuventulu ispanicu parte de Români au facutu si făcu usil de turcesculu geamparâ : a jocâ geamparale sau in geamparale s’ar traduce prin neolo-gismulu a jocâ castanietele sau in castaniete;—in lipse de addeverate castaniete sau giampavale, saltatoriulu le supplinesce cu plesniture cadentiate d’in degetulu cellu mare cu cellu mediu;— anticii latini aveau, pentru assemene idea,- cuventulu cruma sau Oi-.isina— grec. xpoop.a sau xpoDap.a—lovitura si instrumentu de lovire, spre a produce unu sunetu, d’in xpooeiv—a produce su-netu prin lovire.
   CASTIU (pronunţia a obscurii si s, siueratu), s. m., pl.-wn, rata portio; rata, parte determinata d’in una summa detorita mai mare, pre care este cineva detoriu a ua respundela termine defipte: arrenclatorii noştri respunău, de regula, arrendele in doue castiuri; deco nu mi poţi respunde una data ce mi eşti detoriu, te vei plaţi castiuri castiuri sau in castiuri—?Este acestu cuventu de acea-asi origine cu castigu, câştigare, etc.
   CATANA, s. f., miles; de si de genii femininii, se appleca inse numai la bărbaţi : militariu, ostasiu, oşteanul soldaţii;—cuventu usitatu mai vertosu d’in collo de Carpati, astadi inse e si acollo apprope cu totulu cadutu in desuetudine, ca si derivatele salle : catanesce, adv. = militaresce; catanescu, adj." militarescu; catania, s. f.—miliţia sau militavia; catanime, s. f.—militarime; oatan're,-escu, v.=militarire sau servire in miliţia.
/
www.dacoromanica.ro
CAT.
125
____________CAS,_________________
   CATANESCE, cutaneseâ,catama,e tc, vedi catana.
   CATARIGI, s.f., pl., 1. galenti, adeco una specia de calciuni de lemnu destullu de înalţi, ca se appere pre amblatoriu de apa si tina, latin, graliro, franc. £clias-ses; 2. aiuture sau reciiure, piftii;—cu-ventulu nu e connoscutu d’in coce de Carpati, dero in sonalitatea sa nu pre-senta nemica, care se nu fia romanescu; numai celle doue intellessuri alle cuven-tului, asiâ de depărtate unulu de altulu, ingreunedia forte urmărirea etymologiei lui: dictionariulu de Ruda şe refere la grec. xatâ=in diosuy si latin, rego=di-regu; inse nu se pote intellege cumu ar potâ cine-va scote d’in aceste doue elemente celle doue insemnâri alle cu-ventuiui romanescu; maiusioru s’arpotâ esplecâ acestea prin grec. xamz=.contra si forte, si prin romanesculu rece, asiâ in câtii cataregi prin scambarea lui c in g, in locu ce catareci, se insemne: 1. obiecte contr’a "ecirei; 2, lucruri forte recite, (vedi si catîru).
   CATEGORICESCE, categoricescu, categorisire, in locu de categorice, categorica, categorire, nu su de recommendatu.
   CATIAVEICA, s. f., se dice in unele pârti in locu de cea-a ce in alte pârti se cbiama seu, teica, adeco specia de manteliu scurtu, care de ordinariu este blanitu.
   OATÎRU-a, s., in locu de mulu, mula, =mulus, mulu, cumu si dicu Macedoromânii, nu e de recommendatu; — catîru, catiri, numai ca masculinu, se dice si de una specia de calciunu grossolanu, ce porta terranii si cari appera forte bene de tena; si de acea-a pote, co caiarigii, (vedi mai susu acestu cuventu) de aci si au luatu originea, de ore cesi iu latinesce mullcus va se dicauna specia de calciunu.
   CATOLICESCE, catolicescu, ia locu de catolice, catolicu, simt de respinsu.
   CATORTOSIRE,-escw, v., a duce la bunu essitu, a terminâ cu successu, — d’in grec. moderau xaropfiitvsiv, intro-dussu prin Fanarioţi, astadi inse cadiutu in desuetudine cbiaru si prin cetâtile României libere, singurele locuri pre unde se audiea si mai înainte, pre candu
in gur’a terrauiloru a trecutu si se aude inco sub form’a coriorosire, in locu de cartorosire, prin stramurea lui r d’in syllab’a media in cea iniţiale.
   CATRAFUSE si catrafutie, s. f., pl., niucime, supellex; apprope de aeea-asiin-semnare cu bagagiu sau calabalîcu, cu dift'erenti’a inse co catrafuse face se re-sara ide’a de pucinetate si seracia a lu-cruriloru sau obiecteloru possedute, a-siâ in câtu possessoriulu loru le pote vericandu bagă intr’unu saccusi carrâde ici collo cu facilitate; si de aci espres-sioni ca: a si luă catrafUsele^za se carrâ, a se mutâ, a fugi dintr’unu locu; — cu-ventulu fiendu connoscutu mai totoru Romaniloru si nepresentandu, in soua-litatea sea, nemica contrariu foneticei romanesci, nu se p6te crede co ar fi stra-inu; dero e forte greu alulegâ de anumite radecine romanice : cuventulu pare compusu d’in doue altele : catra si fuse; cestu d’in urma pare a fi plurariulu d’in fusu; ero catra sta de certu in legătură cu cutrentia sau catrintia—fota sau pestelca, si in genere, vestimentu, bucata de vestimentu saudepânnura,etc. D’in acestea resulta co vorb’a catrafuse allu cărei intellessu originariu ar H petice-fuse, s’a applecatu, prin estensione, la pucinele effecte de verce specia possede cineva, intogmai cumu si latin, supel-lex=mobili sau vase, s’a applecatu la tote ce possede sau duce cineva cu sene, asiâ incâtu : est iioinini curia sui>ellex=a-cestu omu are puciue catrafuse. Se ur-marimu inse mai departe celle doue elemente d’in cari amu presuppusu co se compune cuventulu. Fiendu co fuse d’in finitulu cuventului se aude si futie, s’ar potâ forte 'bene ca amenSoue formele se se refere la un’a si acea-asi ra-decina, ca si bot, bos, (yedi bosiu si botu), si anume la acea-asi d’in care au essitu futilis=ce cu usiurentia se vdrsa, si de aci: usiurellu, neinsemnatu, de pucinu pretiu, etc., tutUita.s=desertutione, secătură, etc., fulis=vasu de apa, si in genere, verce vasu sau obiectu ce ser-vesce la ceva. Câtu pentru catra, care a datu catrentia, noi credemu, co este de acea-asi origine cu preposetionea cutrq
www.dacoromanica.ro
i26
CAZ.
CEA.
sau cotra—contra, care a potutu luă mai antaniu iusemnarea metaforica de ceva transversale, Si in specia de firele transversali alic pandiei, sau batutur’a, intogmai precurmi si trama=batutura pare a se fi formatu d’in trans=:s£ra sau tra; apoi din acesta insemnare forte usioru au essitu si însemnările de pan-ăia,phnnura, etc., cumu si de obiectefa-cute d’in acestea: uestimentc, petece, etc., cuventele cotrocu, cotrocire—invelire, confirma acesta etymologfa, cu t<5te co vorbe ca trantia sau trcntxa, strantia sau strentia, etc. dau multa probabilitate si supposetionei, dupo cari catra sau cotra ar U unu compusu d’in co=cu si tra— trans, asiâ in câtu si catrentia sau co-trentia ar fi venitu d’in co si trentia.
   CATKENTIA si
   CATRINTIA, s. f., vedi catrafuse.
   CATUSINICA (pronunţia iu patru syllabe: catusinica), s. f., pl.-e, nume de planta : 1. nepcta cataria, 2. înnrru-Uium vulgare lui Linneu; — nu scimu de certu, dăco cuventulu se dice si d’in coce de Carpati; dero de sene se vede, co ellu e fornratu d’in acea-asi radeciua cu latin, cataria, d’in care radecina a-vemu noi si catusia, la Macedoromâni cu iusemnarea de mitia sau pisica, de unde apoi si catusinica, dupo acoa-asi analogia, dupo care si germanulu a tra-dussu cataria prin katzenkraut— catusiei (mitiei).
   CAYrAFLA,s.f., arte sau stabilimentu de cava/u.
   CAVAFlI, s. m., sutor vulgaris; care scie lucră sau care vende incalciamente vulgari.
   CAZANIA, S. f., divi alicuius vita; 1. legenda, vietia sau biografia legen-daria a unui santu, insocita une ori si de orecare invetiatura morale ce resulta d’in acea viătia; S. cuventu de invetiatura morale, predica; 3. carte ce copren-de legende de alle santiloru sau cuven-te religiose moralii—cuventu si de origine si de forma slavica.
   CAZANII, s. m., pl.-c, cortina, ahe-num; caldaroiu, caldare mare de fertu rufe, ,de distillatu spirtose, etc.; — nu credemu se vina d’in russ. hat an îi, ci
Eussii, ca si alte popore, la cari se ma* afla acestu cuventu, l’au impromutatu de la alţii, probabile delaRomâni, pentru co cuventulu se pote esplecă si in forma si in intellessu, prin romanesculu cudu sau cada, d’in care cazaxxu—cadianu ar fi unu augmentativu, intogmai ca si lunganu d’in lungu.
   CAZNA, S. f., labor; terumna, cm-ciatus, snppliciiun; labore, fatiga; pena, tortura, tormentu, suppliciu, (vedi caz-nire).               ■
   CAZNIRE,-eseu, v., vexare, defati* gare; fabovibus vel icrmnnis afiicere, guppliclo afdcere, cruciarc; a defatigâ, a frementâ, a vessâ; a tortură, a tor-mentâ; — a se căzni, a laborâ, a as-sudâ, a si da mare fatiga; — cuventu slavicii, cumu se vede d’in insasi com-binationea fonetica zn.
   CEACÂRU,-», adj., lnscus, strabo; stramboiu, luscu, cu căutătură crucisia.
   CEAINICU sau ciainicu, s. m., pl.-e, vasu de facutu ceaiu, teiaria sau teiariu — cuventu de forma slavica, russ.
cialniku.
   CE AIR LT, s. m., campu de pastionatu caii, in speciale, campulu de pastionatu caii unei posta; — cuventu turcescu, cOnnoscutu numai di’n coce de Carpati.
   CEALMÂ, s. f., plur. cealmallc, legătură de pandia sau de metasse, cu care Turcii si infasiura capulu;—mai conforma cu geniulu limbei nostre ar fi vorb’a titrbanu, care are acea-asi insemnare cu ccalmă, sicare a trecutu si in alte limbe sorori cu a nostra, (vedi si durinanu).
   CEANACU, s. m., pl.-c, cntiuus; ca-tinu, blidu, vasu de pusu in elin buccate sau beutura, facutu mai allessu d’in lemnu;—? d’in russesculu cianti, sau d’in romanesculu cena—cina, oreciunu cena6uz=vasu de cena?, (vedi si ceanu).
   CEANU si ceaniu, s. m., pl.-uri, lun-troiu, luntre mare, vasu de plutitu pre bălti si riuri, lungu si largu, servindu pentru transportu de merci, astadi nu-ihitu si slepu dupo german, sehleppj băltăreţii noştri punu mare dill'erentia intre ceanu, cinu si luntre: ceanulu sau ceamulu este cellu mai mare vasu de transportu pro riuri si bălti, cinulu d’ift
www.dacoromanica.ro
CEÎl.
12?
  _______________CE&.______________
  contra e cellu mai micu, dro luntrea tinfe mediloculu intre ceanu si cinu.
    CEAPRAZARiA, s. f., arte sau sta- • bilimentu de ccaprazariu.
    CEAPEAZARIU, s. m., care scie lucră sau care vende ceapraze.
    CEAPRAZU, s. m., pl.-e, si-«n, tamia, liinbus; limbu, impletitura sau fasia de. lana sau demetasse, cesepunepre mar-genele tapeteloru, vestimenteloru, etc.
    CEARDACU, s. m., pl.-e, (si ceanda-cuY), foisioru sau podu de scandure pre patru inalte furce, d’in care pote cineva vede la mare depărtare, servindu in-speciale pandariloru de viie si altora o-meniinsarcinaticuprevegkiarea vre unui lucru, cmnu incendie si altele.
    CEAEDASIU, s. m., modu de saltare nngurescu, jocu ungurescu.
    CEAliSlAFU, s. m., pl.-Mn, (si ciar-ciafu?), liiiteum; pandia ce se aşterne pre paturi sau se pune pre coperture, sau cu care si şterge cineva corpulu de apa sau de sudore, straiu, Imtiolu, sudariu; — cuventulu se afla nu numai in turcesce, ci si in limb'a auglesa sub form’a korcliief, cu insemnare de scufa de pandia.
    (JEASLOVU, s. m., vedi ceasoslovu.
    CEASNICU,-», 1. adj,, de ccasu, de fia care ceasu; 2. subst. mase. cu a-cea-asi insemnare casi ceasornicu; — cu-ventu si de forma si de origine slavica.
    CEASORNICĂRIA, s. f., arte sau stabilimentu de ceasornicar iu.
    CEASORNICĂRIE, s. m., care scie face ceasornice, orologiariu.
* CEASORNICU, s. m., pl.-e, orologiu =machina făcută se arrete ceasurele sau orele dillci.
    CEASOSLOVU, s. m., pl.-e, brevia-rium, liorologiuin; carte basericesca coprendendu rogationile de fiacare ora sau rogationile si cântările servitiului religiosu ordinariu, orologiu—korolo-giuin=u>poXtfytov.
    CEAUS1U, s. iu., caporale de dorobanţi;—cuventu turcescu.
    CEGA sau ciga, s. f., 1. d’in coce, ca si d’in collo de Carpat’: una specia de pesce fluviale (zracipeuser rutiienus Iui jLiuneu?); 2. d’in collo de Carpati ;
                           a) bourellu sau melcuzrcoclilea sau 11- max; b) instrumentu de redecatu greutăţi =trocliLea“Scripete, etc.; c^jocarîaco-pillaresca, vertetia, sferledia=turbo.
    CEPSA, s. f., caiyptruia, cuiicndruin; scufisiora de pandia pentru copii sau femeile;—deşi cuventulu nu s aude d’in coce de Carpati, totuşi noi credemu co ellu e de origine romanesca, trassu a nume d’in acea-asi radecina cu capu, capestru, cefa, etc., de unde pote si ckiaru siepca, sau siapca, in locu de cepca sau cepeca, dupo pronunti’a ce are ci sau ee in gur’a unei mare părţi de Români : siefa, siepa, siere, etc.; in locu de ce/a, cepa, cerc.
    CEEBOIA, s. f., cerbii, in locu de cerba, nu e de recommeudatu, si cu a-tâtu mai jpucinu cerboica.
    CERROICA, s. f., vedi cerboia
    CERCE VEA, s. f., pl. cercevelle, llg-neus uiargo; linilius, ora; caucelll fene-strales; cadru de lemnu allu unui ta-bellu; cruce sau rescruce de terestra, etc. — de si essiste si in turcespe cerceve, inse noi credemu cuventulu romanescu; form’a cercevea, a essitu, fora indoientia, d’in necessitatea de a destinge intelles-sulU, iu locu de cercea, allu cărei plur. cerce'le, s’ar fi ammestecatu cu plur, d’in cercellu.
    CERGA, s. f., tegmen, stragulum;
  copertura de patu, de callu, etc., făcută mai allessu d’in lana, si numita de alţi Români pătura-,—se fia acestu cuventu in locu de serga=zser a=smca=latin. serica? ISerica sau serica essiste in limba cu altu intellessu; si togmai de acea-a, pentru destinctione de intellessu, limb’a a potutu tende la altaj'orma seriga, care prin suppressionea lui V va fi devenitu serga (sierga),' d’in care cerga ar fi numai una variatioue de pronunţia rateci-ta, ca sieru, siercu, etc., in locu de ceru, cercu; compara franc, serge.
    CERNELA, s. f.,atriuncutiiin=:negre-tia, licidu cu care se face ceva negru, si in speciale, tentasaunegretia de scrissu; —cuventu si de origine şi de forma slavic^.
    CERNIRE,-escw, v., denigrare; a in-negri, a face negru, a coloră negru; in
www.dacoromanica.ro
1&8
CHE.
                                            CEf.
speciale: a imbracâ in negru; si mai vertosu ca reflessivu, a se cerni—a imbracâ, vestimente negre de doliu.
   CESCA, (s siueratu), s. f., vascioru de beutu cafâ sau ceaiu, tassu sau tassa, —cuveiitu slavicu?
   CESCULITIA si
   CESCUTIA, s. m., deminutivu d’in cesca.
   CESVERTA si dosverta, s. f., quadra, cartu sau carta, -a patr’a parte d’in unu mnellu, berbece sau altu animale taiatu, ăi de aci in genei», bucata ore care de carne, buture;—cuventu slavicu.
   CETANIA si detenta, s. f., lectio, lectura, actione sau resultatu allu actio-nei de a ceti;-1-cu forma, ca si de origine, slavica, (vedi cetire).
   CETETIU, 1. ca adiectivu, apple-catu la lucruri, cumu littere scrissore de mana saudetypariu: care se cetesce bene si usioru, legibile : scrissore cetetia; 2. ca substantivu: personacare e iusarci-nata a face lectura in baserica sau altu undeva, anagnostu, lecioriu : in ceno-biele de monodie femenele sunt cetetie; baseric'a acest'a nu are bunu cetetiu; —cuventu de forma, ca si de origine slavica, (vedi cetire).
   CETINA sau cetena (cu torni la an-tepenultima: cetina), una planta sau ar-borellu= juniperus commnuis lui IAn-neu;—nu credemu se fia slavicu, cumu susţine invetiatulu Miklosich, de orece nu essiste in veclii’a slavica, ci numai la Şerbi; se lega, probabile, de acea-asi ra-decina cu catena sau cătină.       *
   1. CETIRE si citire,-eseu, lege re; a ceti, a pronunţia sunetele represectate prin littere, sau a urmări cu ochii acelle-asi littere; de aci metaforice, a scote unii intellessu d’in unu fenomenu orecare, a intellege ceva ascunsu mai vertosu : Domnedieu cetesce in anim'a fia cărui omu; intelleptulu scie ceti in florea cea mai modesta poterea unei fientie prea inalte;—cuventulu este slavicu, intro-dussu forte firesce prin buhele, cari a-tatu de indelungu au appesatu anim’a si au intunerecatu mentea Românului; in loculu seu cauta se intre strabunesculu. Ugere d’in care lectura, lectoriu, lectione,
legibile, ect., s'au si popularisatu; de orece dllegere, ce Macedoromânii dicu in locu de îepere=cetire, ar potâ usioru dâ nascere la ambiguitâti.—Slaviculu cisti, d’in care s’a veritu la noi cetire sau citire, se reduce la una radecina dt, venita si acâsta-a d’in alfa si mai simpla ci, cu însemnarea de a aduna si apune intr’una linia, si de aci: ain-firâ, a ordină, a numeră, a onoră, etc.; însemnări, cari voru esplicâ si intelles-sulucuventeloru ca cisti sau cinsti, asia, etc., ce slaviculu citire, nemultiamitu da a aflâ senguru una buna ospetia la Români, a attrassu inco cu sene si a in-trodussu in limb’a romanesca.
   2. CETIRE, s. f., lectio, lectura; actione si resultatu allu actionei de a ceţi, lectione, lectura, (vedi 1. cetire).
   CETITORIU,-toria, s. adj., leotor=: lectoriu, care citesce, (vedi cetire).
   CEURU (si ceucu?),-a, adj., lusous, strai)o; luscu, stramboiu (de acea-asi însemnare asia dero ca si cecâru sau cea-câru V) se nu fia amendoue essite d’in caecus = orbu, d’in care deminutivulu csbcuIus ar sună in romanesce becuru. Acestu deminutivu se va fi desfiguratu in urma in cecâru, si in ceuru, togmai ca si bucaiu in bugaiu, buhaiu, buaiu, (vedi bugaiu si buga).
   CHEFLIU, (pronunţia : hefliu), adj., hllaris; festimo, lietus, hiiaris animi, lietus et jocus; ebriolns; 1. care e totu de una cu chefu, ilariii, deschisu, festivu, jocosu; 2. cui place se faca chefu, omu de petrecere; 3. cu chefu, caruiu, beutu, (vedi chefu).
   CHEFU, (pronunţia hefu), s. m., pi.* uri, animi liabitns; hilaritas, festiiitas; lubido, morositas; 1. despositionea suf-fletului, stare a ânin/ei, voia, pofta : cumu ti e chefidu Domniei telle astadi? n’am chefu de nemica; am chefu de lucru; —2. voia buna, anima buna : de ce eşti astadi fora chefu? nu te am vediutu neci una data asia cu chefu; n’asiu vre se H stricu chefulu ce vedu co ai;— 3. capri-tiu, fantasia,bunuplanu'.afacetoiechefurile cuiva; am chefu se te bătu;—4. festivitate, ilaritate, stare de mare bucuria, jocu, ri;>a, petrecere : iu fad chefu,
www.dacoromanica.ro
CHE.
CHE.
129
  candu me vedi incurcatu de nu sciu ce se dicu; — 5. in speciale, petrecere cu mancâri si beutura, beţia : intr'unu chefu ua duce amiculu de candu a pusu man'a pre una luna summusiora de bani; a prende la chefu—2. incepe se se im-bete; a fi cu chefu = a fi caruiu; — cu-ventu turcesci],
    CHEFUIRE (pronunţia: hefuire),-escu v., ca netransitivu, a petrece in kefuri; —reflessivu, a se kefui — a se cărui, a se imbetâ,.
    CHELALAIRE (pronunţia : Icelalai-re),-eseu, v., 1. ca netransitivu, vorbindu in speciale de câni: a ţipă,, a se vaită,; applecatu apoi si la omeni, 2. ca transi-tivu : a chelalai pre cineva — a lu face se ţipe, se se vaite tare, a lu bate reu, (vedi si chilomanu).
    CHELB ASIU-a (pronunţia: kelbasiu), adj., cu acea-asi insemnare ca si chelu.
    CHEGLA (pronunţia : hegla), s. f., rnetula, cylindrellu de lemnu pentru jocu, popicu; — d’in german, kegel.
    CHELIA (pronunţia : helia), s. im, 1. starea de chelu, calvetia; 2. unu morbu, de care cade perulu de remane cineva chelu, specia de r6ia la, capu : lovite-ar cheli’afbata-tc cheli’a;—proverb : a frecă cheli’a       a lu perui bene, alubate
  reu, (vedi 1. chelu).
    CHELIRE (pronunţia : helire),-escu, v., calvescere; a perde perulu, a remane fora peru, vorbindu in speciale de perulu capului;—metaforice, a perde meu-tile, a adjiuige in stare de decrepitudine si de debilitate mentale : n’am chelitu dora, ca se făcu prosti’a ce tu vrei, (vedi 1. chelu).
    CHELTUELA (pronunţia : heltuela), s. f., sumtiis, iuipeusn; spesa; — c’u-ventu si de forma si de origine străină, (vedi si cheltuire).
    CHELTUIRE (pronunţia : heltuire), -eseu, v., suintus facere, iinpeuderej con-smnere, conterore; a face spese, a dă, bani pre lucruri ce se cumpera; — de aci: a resipi, a petrece, a consume : a cheltui puterile in desiertu; a cheltui muliu tempu in lucruri de nemica, — cuventu de origine .străină,—ungur.?
    CHELTIJITORltr (promuitia: heltui-
  toriu),-toria, s. adj., Impendiosus, pro* fusus, prodigus j applecatu a cheltui preste mesura, resipitoriu, prodigu, mana sparta, (vedi cheltuire). *
   1. CHELU,-a, (pronunţia: helu), adj., cnlvus, care a remasu îora peru pre totu capulu sau pre una parte a capului; — deşi acestu cuventu se audepronuntiatu şi pkelu si pielm, si prin urmare pare co ar veni d’inpalie; totuşi forma’a buna, care se afla in®ur’a unoru-'a d’in Români, este calvu sau calbu=chelu, de unde apoi si derivatele calvia, sau calvetia = cheli’a, calvirc—chclirc.
   2    ? CHELU (pronunţia : helu), s. m., una planta, ?verdia ereticiţ—neconnos-cutu d’in coce de Carpati,— germ. kolilî
   CHEMBRICA (pronunţia: hembrica), s. f., pandia de bumbacu lustrata.
   CHENAR1U (pronunţia: kenariu), s. m., pl.-e, liinbus, ora; limbu, sau fasia inflorata, cosuta pre marginea unui ve-stimenlu sau vercarui altu lucru fa-cutu d’in pandia sau pannura; — brânu demuru; — cadru; margine.
   CHEPENEGU (pronunţia : hepenea-gu), s. m., pl.-e, pnllium, penala; man-tellu cu mânece, vestimentu de pannura grossolana, apprope assemenea cellui ce se chiama gheba; — cuventulu, deşi de forma estraordinaria, pare inse a fi es-situ d’in radecin’a romanica cap.
   CHEPENGU (pronunţia : hepengu), s. m., pL-uri, usia ce se lassa pre gur’a unui putiu, unei pivnitia unei grope iu genere, ca se ua inchida; — ?de acea-asi familia cu chepeneagu ?
   CHERESTEA (pronunţia : heresteâ) s. f., ]}\.-chcrcstcllc, lemnu de construc-tione^materla; — cuventu turcescu.
   CHERESTEGIE, s. f., stabilimentu de cherestea, lemnăria.
   CHERESTEGIU, s. m., care lucra sau vende c7iem£ea=innteriariii8, ma-teriariu, lemnarhr,—cuventulu e nu numai de origine, dăro si de forma tur-cesca,
   CHERMEZU, s. m., (pronunţia: her-mezu), coccuin, sementia d’in care so face una colore roşia fdrte viua; — cu-ventu arabicu : hermes.
   CHERMEZIU (pronunţia rkermeziu),
                            9 G.
www.dacoromanica.ro
180
CHE.
OHI.
co<. m 'Ubj care e rositu cu chermezu, care are facia ca cea ce da chermezulu.
   CHERVANU (pronunţia : hervanu), s. na., carru mare cu care se transporta omeni sijnerci; *— cuventu venitu prin Jimb’a turcesca d’in arab. kiar-revan= lucru ce se mişca; de aci si caravanazz franc, caravane, ital. caravana=mul-time de animale de transportu: camelie, muli, cai, etc., pre caiifee transporta in Arabi’a si in alte terre lucrurile mai multoru omeni ce callatorescu impreuna; de aci si carvan-seralurrfranc. carvan-serall=ospetaria sau chanu in Turcia; de aci si carvasarâ—locu, incaperi de vama, (.vedi si vama).
   CHEZASIA (pronunţia: Icezasia), s. f., cautio, satisdatio; cautione, garanţia, (vedi chezasiu) : a cere chezasia, a dă chezasia, etc.
   CHEZASIU (pronunţia : kezasiu), s. m., sponsor, praes, satisdator; *respon-ditoriu pentru altulu co acestu-a va plaţi una detoria, sau co nu va dosi de la judecata, sau co in fine nu va face, prin portarea sea, vreuna dauna; garante, as-securatoriu, etc.: a dă chezasiu pre cineva , a cere chezasiu, a se pone chezasiu; — cuventu strainu.
   CHEZASIUIRE( pronunţia :k ezasiui-re), -eseu, v., 1. ca intransitivu, a dâ chezasia, a se pune chezasiu — a se dâ respunditoriu, ce respunde cu starea sau person’a sea pentru altulu; 2. ca transi-tivu : a chezasiui pre cineva—a, l’oble-gâ, a l’indetorâ, a lu conjură tare se faca ceva;—de aci, a se chezasiui—a se legă, a se iudetorâ seriosu si prin ju-ramente : te-ai chczasiuitu se .termini lucrulu de eri, si neci astadi nu Vai mceputu macariu, (vedi chezasiu).
   CHESEA (pronunţia: keseâ) si chisea, s.f., pl. cheselle; 1. sacusioru sau punga, si in speciale punga de tutunu (astadi chiselelle au peritu mai de totu impreuna cu ciubucele, si in locule au intratu tabacherele si ţigările); 2. chisea de dul-cetia—Vasu de vetru, in care se pune si otfere dulceti’a; — se nu fia cumuva in locu de caseu?—atunci turcesculu kesâ ar fi impromutatu de la noi.
   CHEU (pronunţia: keu), s. m., pl -uri,
crepido, lnpideus agger; inaltiatura de pamentu, de regula aşternuta cu petre, intre marginea unui riu si case, ca se impedice inundationile si totu de una data se facilite cominuuicationea; — ■neologismu d’in celle mai nefericite, dupo franc, qual, vechiu franc, caj e, ispanic. cajo; si prin urmare form’a cuvenita limbei nostre ar fi caiu, pl. caie; cuven-tulu ar venf, dupo parerea unoru-a d’in latin. cajare=batere, de unde si caja= bâtiu de batutu; dâro intellessulu cu-ventului caiu cadredia mai bene cu cpuric. cae=gardu, inchisore, părete de inebisu, etc.; si de acea-a in locu de caiu ar fi pote mai de preferitu cuvetfte ca : aggere—a.%ger, moZe=:moles. •
   CFITANTIA, vedi in Glossariu: agui-tare, si in Dictionariu : citantia.
   CFITU vedi in Glossariu : aquitare, si in Dic nariu : citu; de aci:       1
   CFITUIRE,-eseu, a termină desfacerea unei detorie; si in genere : a termină verce; a consume, a fini, etc., (vedi aquitare).
   CHIBRITU (pronunţia : idbr'du), s. m., pl.-e, si -uri; firicellu de acia sulfuraţii, sau lemnisioru sulfuratu si fosfo-ratu la unulu d’in capete, servindu la apprensulu de luminări; — cuventu tur-cescu, care s’ar potă inlocui cu fosforu sau fosforellu,
   CHICA (pronunţia : Mea), s. f. (fora plurariu). coma, capilli, cinciiins, perulu capului luatu in totulu seu : ce chica formosa ai! — d’incollo de Carpati si cu intellessu de picta sau motiu de peru; — in limb’a slavica inco essiste kika cu intellessulu de coma; inse cu-ventulu se afla, iu liinb’a nostra, in legătură cu mulţime de alte cuvente, cari păru a se referi la acea-asi radecina si cari, nee3sistendu in slavic’a, nu ne au potutu veni de la dens’a : asiâ afova de coma, despre a cărui romanitate nu mai incape indouentia, vinu inco inainte : condu, (=comtiu), chkhirezu, chima, cuca, etc.; cari tote se referii pote la acea-asi radecina cu coma.
   CHICHLNET1A (pronunţia : Icildne-tia), s. f., nngnstissima domus, angustis-siinum couclave; casa, sau camera forte
www.dacoromanica.ro
cttt.
isi
   strimta; — ? de la chinu=eu dinu, prin duplecare, cu intbllessu de incapere umile, plecata, (vedi si chichitia, chinu).
      CHICHIREDIU (pronunţia: kikirezu), s. m., illeoebra, lepos; medilocu de a placă, farmecu : cuvente fora chi-c/iiVe^M=:lllepida rerba; — pote co cu-' ventulu sta in legătură cu xlxivoţ=oin-cinnus, cirrus=bucla de peru; n, intre doue vocali se strămută la noi de regula in r, ca in ferestra—fe ne s tra; si prin urmarejlin ciciuu=xlxivoc;, se va fi for-matu antaniu cidru, d’in care apoi ci-drediu sau cieirezu, cu insemnarea generale de verce provoca plăcere, si cu pronunti’a antica a lui ci—ki, ce amu vediutu si avemu se vedemu in multe d’in cuventele romanesci; cidru s’a po-tutu formă, prin processulu de duplecare, si deadreptulu d’in cirrus, care provine de certu d’in acea-asi radecina cu cinnus, de unde cinolunus ca duple-catu, si compusulu ooncinnus=elegante, gratiosu, plăcuta, etc.; adeco cu intel-lessu ca allu romanescului chichireziu; — d’in chichirezu pare co s’a formatu si unu verbu in are : chichirezare—provocare , attitiare : de ce mai chichirezi cert’a sau batai'a, cumu si altulu in ire: chichirezire—a face festivu, mai allessu ca reflessivu : a se chichirezi—& se face festivu si ilariu, si in speciale, a prende la chefu, a se carui=a se imbetâ pu-cinu, atâtu-a numai câtu e destulu ca se fia ceneva cu chichirezu, adeco festivu si placutu prin vorbele selle jocose.
      CHICHIREZARE si chichirezire, vedi
   oliv f'tk/ivp/l î ii
      CHICHITIA (pronunţia : kikitia), arca iu auteriore parte vehicul! facta; ii* lecebru; dolus, fallacia, ainbages; 1. cu-teia sau lada fissa in partea d’in ainte' a unei carrutie, pre care siede menato-riulu, si in care se punu lucruri neces-sarie la calletoria; 2. arteficiu, meca-nismu ingenioşii : ca se poţi mania bene verce lucru, cauta se i afli mai antaniu chichitiele; 3. mediu de amagire, insel-latoria : cu chichitie si cu momitie vrei se mi iei totu d’in punga; 4. supterfugiu, < * pretestu, cuventu mentionosu, prin care vre cineva se scape de ceva : scii află
        ___________C!Hf.
mulţime de chichitie, ca se scapi de bătăi'a ce ti se cuvine; 5. in speciale vor-bindu de femine: farmecu, medilocu de a placă si amagi i nu me va mai prende si amagi muierea cu chichitiele selle; — deco intellessulu cuventului cellu mai primitivu este cellu de sub numeru 1, atunci ellu se lega, probabile, de acea-asi radecina cu latin, camera—cuteia* ouleus = sacu, oumba = luntre, grec. xo-To?=cavitate, xo-TÎi;=paneriu, sa-culetiu; xoîXoţ=:cavu, etc.; romane-scele cuta, cutda, chimeru, etc.; pote inse co cuventulu vine d’in acea-asi funtana cu chichinetia, adeco d’in chinu —dinu, sau in fine d’in in-chi-de-re, in-chi-su.
   CHICHLIBARIU (pronunţia; kichli-bariu), chihlibariu si chilibariu, s. m., electrum; — cuventu turcescu, in loculu caruia a intratu electru cu famili’a sea: eledricu, electricitate, electrisare, etc.
   CHICHOTIRE (pronunţia : kicho-tire), chihotire, chiotire,-eseu, v., oaoliin* nari; a dă chiote de bucuria mare, a ride risu cu hohotu si nerusinatu, (vedi chiotu, chiuire).
   1. CHILA (pronunţia : ’kila), s. f. (ap-plecatu inse si la persone de genu mascu-linu), lioinuiiculus; unu bietu omu, omu de nemica, misellu, miserabile, abiectu, nevoiasiu;—cuventu neconnoscUtu din-coce de Carpati, d’in care s’au trassu, fora indouientia, siichilava, chilavire, con-noscute d’in coce ele Carpati numai sub form’a schilavu, schilavire; — dupo in-vetiatulu Miklosich luatu de a dreptulu d’in slaviculu kila=surpatura de bosie, dero fiendu-co insusi mentionatulu in-vetiatu marturesce, co vorb’a slavica e impromutata d’in grec. xr)Xvj=suipa-tura; fiendu-co in romanesce, pre longa chila, chilavu, etc., essistu nu numai schilavu, schilavire, ci si forme ce nu cre-demu se fia slavice, cumu schiloda, schilodire, cu acea-asi iusemhare ca si chilavu, chilavire, ba inco si schidolu, schi-dolire; fiendu-co grec. xrjXvj se refere la una radecina, d’in care au essitu /dCo^ai, Xatvio, ^aaxw^a se rupe, a se cască,.etc., 5(do<;=cascatm'a; fienduco d’in acesta radecina avemu in romanesce cascare;
www.dacoromanica.ro
132
CHI.
cm.
de acea-a noi nu vedemu pentru, ce aceste cuvente ar fi avutu lipse, ca se se afle in romanesce, se fia trecutu prin limb’a slavica.
    2. CHILA (pronunţia: Mia) s.f., me-sura pentru grane in valore de 400 o că, sau aprope 520 chilogramme, in terr’a romanesca; dro in Muldavi’a mai mica. .*(240 ocâ); — cuventulu are se cadia in desuetudine prin introducerea nouei sy-steme de mesure.
    CH1LAIJ (pronunţia : Miau), s. m.. malleus ferreus ; mare maiu sau ciocanii de ferru; — d’i 16oce de Carpati se aude ghilău, Miau, Hău; compara franc, bil-lot, si mediulu latin, billus, de orece in romanesce adesea bi=ghi.
    CH1LAVIRE (pronunţia : Mlavire),-escu, mutilare, varum reddore, debilitare; a face chilavu; ■— d’incoce de Carpati numai sub form’a schilavire.
    CHILAVU-a (pronunţia: Mlam), adj., varus, mutilus, înancus, debilis; vete-matu la una sau mai multe pârti alle corpului, si in genere, nepotentiosu, debile ; mancu, difformu; — d’in coce de Carpati se aude-numai scMlavu, (vedi chila, si comp'ara inco, pre longa celle acollo espuse, si grec. xoXXo<;=cavu, curbu, strambu, dilformu, etc.)
    CHILERIU (pronunţia: Mieriu), s.m., cellarium; incapere in care se ţinu de alle mancarei, vinu, vase, instrumente, si altele necessarie la economi’a casei; — form’a curata e cellariu, d’in care chileriu e sau una transformatione prin influentie străine, sau unulu d’in acello cuvente ce a pastratu pronunţi’a antica a lui ce sau cifrice, M; ero aria s’a trans-formatu pote in criu spre a evita confu-sionea cu cManw=.cellariu, (vedi si chilia).
    CHILlA (pronunţia: Mlia), s. f., cella, cellula; incapere pucinu spatiosa, si in speciale : incapere de Ia unu mo-nasteriu sau cenobiu, in care siede unu senguru monacbu; — ca si precedentele chileriu chilia, sau s’a defoîmatu prin influentie străine d’in ceUia—ceUdia— cellula, sau a pastratu pronunti’a antica a lui ce sau ci=ke, Ici; cuventulu roma-nicu cella si derivatele cellnrius, etc.,
au trecutu atâtu in grecesce : x£XXa= cella, xsXXfov—ceilula, xsXXâpioţrreel-larius, etc., câtu si in limbele slavice si germanice; si asiâ nu este de mirare, qo la aceste popore, cu cari amu stătu in necontenitu contactu , pastrandu ve-' cbi’a pronunţia a lui ce, s'a pastratu si la noi, fora inse ca d’in acesta impre-giurare se se pota conchide cu certitudine, co noi amu fi impromutatu cuven-tele de acesta familia de la vre unulu d’in aceste popore.
    CHILIMJ (pronunţia: kblimu),s. m., pl.-ttn, tapes rusticus; scortia, tapetu terranescu; — cuventu turcescu, con-noscutu una data numai de urbanii României libere, pre candu terranii nu con-nosceau si nu connoscu de câtu vorb’a scortia; astadi inse si la cetâti se aude mai multu terranesculu si romanesculu scortia.
    CHILINIRE (pronunţia .: Icilinire),-escu, V., separare, discernere; a separă,, a’desparţi; a discerne, a destinge, a lamuri; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, si chiaru d'in collo se aude mai multu compusu: cleschilinire, (vedi chilinu).
    CHILINU (pronunţia : Jcilinu), adj.,, sepai-atus, distinctu»; separatu, destin su, lamuritu; —■ neconnoscutu d’in coce de Carpati; ?nu cumuva se refere la acea-asi funtana cu chilavu, (vedi 1. chila)? sau e in locu de chirinu, d’in chiarinu de la chiaru=elarnsî sau in fine in locu de eellinu, d’in acea-asi radeciua cu ex-collere, celsus = a se inaltiâ, a se destinge, destinau, ciipronuuti’aoriginaria a lui ci sau cc—M, ice? Confer, ung. kiildn.
    CHILIORA (pronunţia: Mlibra), s. f., deminutivu d’in chilia.
    CHILIPIRU (pronunţia : kilipiru), s. m., pl.-wri, fortiiitum bonum; bunu, ca-stigu ce ne vine de la intemplare; ca-stigu fora labore; lucru eftinu; — cuventu turcescu.
   CIIIL'OMANU (pronunţia: Idlomanu), S. m., pl.-e., va^itus, lamentatio, vocife-ratio; tipel ’, strigate, vaiete, etc., — vedi si chelalaire, cliiuire.
    CHILHJTIA (pronunţia : Mliutia), s. f., deminutivu d’in chilia.
www.dacoromanica.ro
CHI.
188
   CHIM A (pronunţia :kma), s. f., t?er-men; mentum; cacnmen; 1. muguru, geme ce dau plautele; 2. barbia, partea ascuţita si interiore a barbei; 3. cres-cetu, culme, vertice; — cuventulu nu se aude, pro câtu scimu, d’in coce de Car-pati; se aude inse si in acesta parte cuventulu chimeriu, care pare a fi in legătură cu chima; si de acea-a, deco cuventulu chima nu s’a introdussu cumuva prin germaniculu fceim“germe; atunci ellu cauta se fia identicu cu ital. cima, ispan., portug. si provenc. cima, franc, cimerrcrescetu, culme de arbore sau de munte, etc., provenite d’in latin, o ma si ciimar=muguru, grec. 7.o[j.a=culme, vallu,unda, etc. In limbele sorori aflâmu d’in acellu-asi cuventu si derivatulu : ital. cimiero, ispan. cimera, franc, ci-mierrrornamentu de pre verticel e cascei; in limb’a nostra de assemenead’in chima pare co vine pre de una parte chimeriu =brânu de pelle ce serve si de sacu sau punga, prin urmare cu intellessulu ce da grec, /5}j.a, ceva ce se împle si se infla, si lat. canion, 6ro pre de alfa timeriu, in locu de cimeriu,■=semnu, si prin urmare cu iuţeli ssulu ce da ital. cimicro^semnu de pre casca; asid" in câtu cuventulu chima cu derivatele selle ar presentâ, ca si cerni, (vedi carreiu), doue pronunţie p incipali d’in celle ce se dau lui c : pronunţi’a antica de Ic in cwwa=lrima si in cimerm^serpariu, si pronunti’a de ti, ca in ucia, in cimeriu =somnu.
   CHIMERITJ (pronunţia : Icimeriu)ţ si chimiriu, s. m., pl.-e, pollic^am cinpru-lum; cingutore de pelle, se- nnu, ser-vindu si de sacu sau punga cellui ce Iu porta : puni mereu bani la chimeriu, (vedi chima), cu tote co s’arpot^ ca chimeriu şefia venitud’in 5tîip.^Xs'v=lucru de pretiu, si, prin metafora, si nnu ce care conţine lucrurile de pretiu alle cuiva; compara si ital. cimclio.
   CHTMTTIRU, chimvalu, vedi in Dic-tionariu : cemeteriu, cumbalu sau cym-balu.
   CHINA, chinchina, chinina, vedi in Dictionariu : dna, cincina, cinina.
   CHINDIA (pronunţia ; hindia, cu d
______________ CHI.
nesiueratu), s. f., saltationis erornis; dies adoccasnm inelinatus; 1. unujocuro-manescu plenu de animatione, cumu si canteculu dupo care se joca; 2/tempu allu dillei ce cade Ia medilocu intre amedia si appusulu sorelui; ac^sta-a se si chiama chindi’a mare; 6ro candu sorele se afla mai aprope de puntulu appusului decâtu de allu amediei, â tun oi se dice chindia mica: am ajunsu in cetate condu sorele eră la chindi’a mica; la chindia, sau in chindia, se dice absolutu pentru chindi’a mare : am ajunsu Ir cetate forte de tem-puriu, precandu sorele eră la chindia;— cuventulu pare a fi in locu de chindeia— chindelia, care ar potts fi in locu de can-delia sau canderia d’in acea-asi rade-cina adeco cu candela, d’in candere= a arde, cu intellessulu de unu ce fo-co.su sau incensu si plenu de ardore; cumu e atâtu tempulu câtu si joculu numiţii chindia.
   CHINDISIRE (pronunţia : Icindisirc, cu s nesiueratu),-cscm, v., acn pinsccre; a cose cu aculu flori pre una tessutura; — cuventu introdussu prin fanarioţi d’in grec. nevreiv intre urbani numai, re-masu inse neconnoscutu poporului de la tdrra; astadi cadutu apprope in desuetudine si prin cetâti, unde i a luata localii brodare=ţranc. broder, cuventu de origine germanica, si de acea-a ne-admissibile in limb’a nostra : acu-pin-gere e de preferiţi!.
   CHINDISITURA (pronunfo • Icindi-situra), s. f., lucru infloratu cu aculu, (vedi ehindisire).
   CHINOVARItr, chinovia, chinovitn, vedi in Die ionariu : cinobariu, cchobiu, cenobiţii. '
   CHINU (pronunţia : Icinu), s. m., pl.-uri, peena; labor, vexatio; cruciaţii», siippHcimn; neplăcere, dorere; labore, fatiga, sufferentia; tornientu, tortura; suppliciu; — chinu differe de cama, intru câtu acellu-a este mai multu subiectiva, dro acestu-a mai multu obiectivu, adeco intru câtu chinu espreme mai multu sentimentulu de dorere allu sm-biectuhdpatiente, ero cama mai multu obiectulu, lucrulu sau caus'a, care produce acellu sentimentu; de acea-a nu
www.dacoromanica.ro
184
cm.
CHT.
se pote dice : camele facerei, caznele mortei, etc., in locu de : chimirele facerei, chimirele mortei, neci: a suppune la chinuri, in locu de: a suppune la cazne. — Afora de acestea cazna este de certu strainu, pre candu chinu ar potâ fi cu-ventu romanescu: Dictionariulu de Buda dă, ca etymologfa a cuventului chinu grecesculu xatveiv=a ucide; noi inse, in vederea intellessului mai multu stibiec-tim allu cuventului, credemu co se refere la panitere, care are in addeveru sensulu subiectivu de părere de reu sau ăorere de anima, si d’in care au essitu pcona, ital. pena, franc, peine, apoi d’in acestu-a pnuire, etc., de acellu-asi intel-lessu cu alle nostre chinu, chinuire, asiâ in câtu aceste-a, prin una pronunţia ra-tecita, am fi in locu de pinu, pinuire, ca si schinu, chicare, etc., in locu de spinu, picare. Gonsiderandu inse co suppliciu vine d'in supplicare sau supplecare—O, plecâ, a incurbâ; co de assemenea tortura, tormenta, etc., vinud’in torcere— sucire, resucire; co prin urmare cuven-tele romanice câte espremu ckimdu au ca intellessu originariu ide’a de intor-cere, resucire, înfrângere, etc., idea ce se traduce cu atât’a energia in espres-siunea romanesca a resuci cuiva gutulu, capulu, etc., e forte probabile co si chinu intra in aceste analogie, si co prin urmare este in locu de cZiMM=clinum= plecatura, incurbatura, resucitura, tortura, etc., si de acea-asi familia cu închinare, in-chînatione=inelinare, in-clina! io, etc., cu atâtu mai multu co, dâco nu ne insellâmu, pare-ni-se a fi audiţii si femin. china—iu intellessu cu franc. peiite=U5liviim.               *
   CHINUIRE, (pronunţia : hinuire) , -eseu, V., p«enis, suppliells, laboribus ftffl-cere; vexare; cnioiure; a face se semta chinu, a torturii, a tormentâ, a suppliciâ; a frementâ,afatigâ, avessâ, (vedi chinu).
   CHIORAIRE (pronunţia : hioraire),-cscu, si -iu v., se dice in speciale de su-netulu ce dau maciele : mi chioraescu maciele de /o»ae=rsum forte flartiundu; —cuventu formatu pote prin imitationea sunetului naturale, de ore ce se dice si in modu de interjectione : chiorul chiorul
in togmai ca si careu sau cricu, cârti,etc., (vedi carcaire, cârâire); totuşi inse acesta anomatopeia pare a fiprodussuin lim-b’a nostra mulţime mare de cuvente, scambandu atâtu loculu câtu si sonulu vocalei: cor-canu, cro-canu, cior-a, ciur-uire, cer-ipire, etc., cuvente, a carom radecina appare si in latin, cro-cire, cor-vns, grec. xc5p-a£ etc., (vedi si chiu-ire).                          .
   CHIORAITURA, s. f., actione si re-sultatu allu actionei de a chiorai.
   CHIORIRE (pronunţia: kiorvre),-escu, v., 1. ca transitivu: a face chioru, a lipsi de unu oebiu; — a luâ vederea : a chiori cu pulbere; — proverb : n’am cu ce chiori una gaina=n'&m atâtu meiu sau alte grauntie, in câtu se saturn una gaina; nu afli in cas’a mea cu ce chiori unu sio-rece—swm seracu lipiţii, n’am nemica pre lume; 2. ca netransitivu : a deveni chioru, a perde unu oebiu; si in genere, a perde vederea : se vede co ai chioritu, de nu mai vedi pre unde calci;—chiorire cu intellessulu de perdere a vederei este una espressione mai pucinu energica de-câtu orbire; asiâ : passionea nu chiore-sce, ci orbesce pre amu.
   CHIORISIU (pronunţia: Jciorisiu), adj., luscus; strâmbii, la una parte, crucisiu, vorbindu de căutătură : uitătură chiori-sia; a se uită chiorisiu la cineva—& se uitâ strambu, si de aci, a se uitâ reu= torva tneri.
   CHIORITURA, s. f., stare acellui de-venitu chioru, luatu forte desu ca concreţii : eşti una chioritura de omu.
   CHIORU,-a, (pronunţia : hioru), adj., iiuoculus; altero nculo orbus, cocles; care are numai unu oebiu, âro pre eellu altu l’a pet-dutu; metaforice, care nu vede bene, care si a perdutu in parte vederile; — de aci espressioni ca : si unu chioru vede acesZ’a=lucrulu e forte claru; eşti chioru, se vede, de dai prin tote gro-pele; — chioru asiâ dâro in însemnare de lipsitu de vedere dice mai pucinu de câtu orbii, si are totu de una data nuan-tia de batujocura; — ? se fia cuventulu venitu d’in turcesc, keor sau una scurtare d’in ochioru?
   CHIOSCU (pronunţia: hioscu, cu s
www.dacoromanica.ro
CHI.                                                                           CHI. 13R 
siueratu), s. m., pl.-uri, foisioru de unde chipu se pote studiâ mai bene filoso¬       
ochii ratecescu in depărtare pre vaste      fi’a ? in neci unu chipu nu me voiu a-      
si formose scene campestre, foisioru de     magi de vorbele telle; nu e chipu de a te   
plăcere; --- cuveutu turcescu.              intellege cu acestu omu; nu eră chipu       
CHIOTIRE (pronunţia: Motive),-eseu,         de a trece riulu fora luntre; 4. in modu    
v., vociferări, ejulare; a dâ chiote, mai   adverbiale cu intellessulu de pro forma:    
allessu de bucuria pucinu moderata, a       de ochii lumei, paracquit do conscience,    
ride risu nemoderatu, (vedi sichichotire).  cumu dice Francesulu, si nu d’in anima,     
CHIOTU (pronunţia Iciotu), s. m.,           de buna voia : chipu dice co me ama,        
pl.-e, clamor, cacliiuni; jubila; strigare, dero nu mi da neci una proba prin fapte;    
si in speciale, strigare de bucuria, sau    chipurile vine se me vedia, dero pucinu     
de dorere: a dă chiotu cuim=a luchia-       i place se ste mai indelungu cu mene;       
mâ prin strigare; asia chiote de dorere nu  chipulu te duci si tu la baserica, dero nu  
mi a mai auditu urechi’a; te assurdescu     pietatea te duce acollo. --- Cuventulu se   
cu chiotele lom de bucuria; mi te ai im-    aflainvechi’a slav. kipu=imagine, sta¬      
betatu si dai la chiote for a rosine, (vedi tua; nou’a slav. klp=statua, imagine;       
chiuirc).                                   şerb. kip=semnu;'magiar. kep---semnu,       
CHTOVEANR (pronunţia: Moveanu),             imagine, adeco in limbele totoru popo-      
s. m., carrausiu ce carra sau transporta cu riloru, cu cari Romauii iuco de la an-      
Jcervanu.                                   taniele invasioni alle barbariloru au a-    
CHIţ^ROSU, s. m., vedi in Dictio-           vutu a face mai indelungu si peno astadi:   
nariu: cupressu.                            intrebatu ddro mai bene, cuventulu chipu    
CHIPESHJ si CHIPOSU (pronunţia:             ne ar potd spune multe lucruri interes-     
Mpcsiu si Iciposu), adj., speciosus, for-   santi d’in celle mai depărtate tempuri      
mosus; applecatu apprope esclusivu nu¬      alle vietiei nostre naţionali, ne ar des¬   
mai la persone r arretosu la chipa, care    coperi pote, co Românulu, in locu de        
prin chipulu seu attrage ochii si impune,   imagine, statua, effigia, etc., cuvente no¬ 
cu chipu arretosu, mare si plenu de dem¬    bili alle limbei classice, n’a pastratu de- 
nitate si de formosetia.                    câtu cipu (cu pronunţia dura si origi-      
CHIPU (pronunţia : lcipu), s. m.,           naria a lui ci=itt)=cippus=imagine de       
pl.-wn, imago, cffigies, facies, yultus;    pdtra a unui mortu, pusa pre alluseu mor-   
mo dus, ratio; 1. representatione a unei    mentu, siugur’a imagine ce i eră ca mai     
persone sau a. unui lucru: a) cu colori pre familiaria; co acestu cuventu l’a apple-    
tabla sau prepandia, pre charteia, etc.,    catu, cu preferentia, si la imaginile di-   
imagine, icona : pictorii depingu chipu¬    viloru sau santiloru religiunei creştine,   
rile santilorudupo traditionile basericei;  togmai d’in affectionea ce portă fien-      
b) prin săpătură, sculpire sau cioplire a   tieloru representate prin dpi sau cipuri,   
lemnului, petrei, eboriului, differiteloru  pre de una parte, 6ro pre de alfa d’in      
metalle, effigie, statua : pre un'a d’in    respectu religioşii, respingundu verce      
fadele moneteloru se vede de regula chi¬    cuventu, care ca imagine, statua, etc.,     
pulu domnitoriului terrei, in care s’au     adducea a mente pre vechii diei ai pa-      
batutu manetele; --- in acestu intellessu   ganismului; in fine co Românii, creşti¬     
forte dessu in scriptur’a sacra occurra     naţi cu multu inainte de Slavi si Un¬       
espressionea chipu ciopliţii: se nu ti faci guri, zeloşi lucratori ai viiei Domnului,   
tie chipu cioplitu; --- 2. forma a faciei   au trecutu Slaviloru siUnguriloru, îm¬      
omului sau altoru animali : chipu de        preuna cu crestinismulu, si cuveuie ca      
cane, chipu de Tutaru; si mai vertosu,      cipu sau chipu. De altamentrele in ve-      
espressione a faciei omenesci, fisionomia,  chi’a slavica se afla si kapu in locu de    
vultu : pre chipulu acestui omu poţi ceti   klpu; si noi credemu, co pentru esplica-    
crudimca si basseti’a; 3. forma, processu,  rea acestei forme n’ar fi lipse, cumu       
modu de lucrare si portare : modu, ra-      face invetiatulu Mihlosich, se allerge      
tione, mediu, facultate, potentia : in ce   cineva la alban. kep=a taiâ si ciopli       
www.dacoromanica.ro
136
CHI.
CHI.
petre, goth. skapjan = vechiu german. skafan, nou german. scliafFen, an-glosass. scâpan, etc., la cari s’aru fi potutu adauge si grec. oxajirsiv, lat. sca-bere, si chiaru romanesc, scabirp, sau scobire, scafa, etc.; pentru co intellessulu cuventwlui chipu se refere mai multu la form’a capului, si prin urmare s’ar potâ forte bene ca chipu se fia numai una variante* de pronunţia d’in roman, capii. Nu e apoi de trecutu cu vederea, co mulţi Eomânidicu chine, chipariu, etc., in locu de tene, typariu, si co prin urmare chipu ar potâ assemenea fi in locu de ti/pu.
   CHIPUELA, s. f., cu acea-asi insem-nare ca si chipu sub 4; — d’in unu verbu chipuire, care nu scimu se se dica sau se se fia dissu; numai compusulu închipuire se aude in gur’a poporului.
   CHIPULETIU si
   CHIPUSIORU, s. m., pl.-e., deminu-tive d'in chipu.
   CHIPZUIEE (pronunţia : kipzuire) -eseu, v., deliberare, cousulere; statuere; meilitari; a deliberâ, a desbate una ce-stione indoiosa; a decide, a aflâ de cu-venientia, a aflâ cu caile, a regulă, a stabili : boiarii chipzuira se allega Domnii pre unulu d’intr'ensii; — ca reflessivu, a se chipzuî, a cugetâ affundu, a meditâ, a cercetă cu mentea, de e bene sau nu a face ceva, si cumu e bene a lu face, a deliberâ senguru cu mentea sea: multu m’am chipzuitu ce se făcu, fora se mc potu determină la ceva; a desbate cu mai mulţi, a se consultă : judecătorii se chipzuira indelungu, fora sepota decide nemica; a se decide, a se resolbe : asia ne amu chipzuitu se facemu, (vedi chipu).
   CHIRIA (pronunţia : Tăria), s. f., lo-cationis pretiuin; summa de bani cu care cineva platesce una casa, una car-rutia, si alte assemehi lucruri, ce vrâ se capete de la proprietariulu loru, spre a se folosi de densele pentru unu tempu orecare : a dâ una casa cu chiria, se dice de proprietariulu casei; ,ero : a luă una casa cu chiria, se dice de cellu care nu are cas’a si vve se ua aiba de la pro-prietarulu ei; chiri’a pentru pamentu, pentru mori, pentru carcime, etc., se
cliiama arrenda; ero chiri’a pentru vase de plutitu se dice nandu; si totu asiâ ar fi bene se se dâ numiri speciali la chir?a pentrualte lucruri, cumu: locatecu—chiria, pentru locuentia, carratecu—chiria pentrucarrwsau canahi, etc. ca si ietna-tccu—plata pentru iernaţii; de si cuven-tulu chiria ar fi pote de admissu in limba sub form’a cyria (sf prin urmare înclinare, etc.), ca provenitu d’in grec. 7.6-pioq, 7,opî<x=:propriu, propria, cu insem-narea : ce se platesce pentru ceva propriu altuia, (vedi inse si chervanu).
   CHlRIASIU,-a, s., iuquilinus (loca-tarius), locatariu, cellu ce tine eu chiria una casa.
   CHIRIGIU, s. m., cellu ce cu chiria transportam carru omeni saumerci; cellu ce si castiga traiulu prin transportu cu carrulu;—cuventulu fiendu si de forma si de origine turcesca, (vedi chervanu), mai de preferitu e carrausîu.
   CHISCA (pronunţia: Tcisca, cu s siue-ratu), s. f., probabile, prin rateciro jde pronunţia, in locu de pisca, (vedi acestu cuventu, si compara celle disse despre densulu la artic. botu d’in Glossariu).
   CHISCANU (pronunţia : Iciscanu), s. m., pl.-i. granillor mus; siorece mare; — ,? formatu d’in precedentele chisea, si nu-mitu asiâ d’in caus’a assemenarei, casl inusculus=muschin de carne de la mn-sculus=sioricellu ? atunci addeverat’a pronunţia si scriere aru fi : piscanu; Psaueprescurtatu d’mrhiticanu, chitlca-nu, chiscanu, (vedi chiticanu).
   CHISCUIEE (pronunţia : Tnscnire),-escu, v., pipire, pipilaro; se dice de vocea puiloru forte mici, cbiarti si mai in linte de a essi d’in ou, dero apprope fiendu "e ciocnesca si se essa; — cuventulu pare a fi in locu dcpiscuire, cumu se si aude iu gur’a multoru Români, (vedi chiuirc).
   CHISALITIA (pronunţia: Jcisalitia), dupo accentu numai, pusu mai susu de an-tepenultima, se vede co cuventulu nu e romanescu, cellu pucinu de forma; si in addeveruellu e slavicu, trassu d’in slav. kiselii=:acru, insemnandu : 1. precâtu noi insine connoscemu, d’in coce de Car-pati : a) zema de sciru, de loboda sau de alte plante, acrita cu prune necopte;
www.dacoromanica.ro
CHI.
CHI.
137
b) apoi, prin unu processu commune to-toru limbelom, in poterea carui-a elle tendu a reduce cuventele străine la ra-decine proprie si a di acestoru cuvehte străine însemnări analoge cu intelles-sulu r^decinei propria, de la însemnarea maisusu data, conforma etymologiei slavice, cuventulu cMsalitia, d’in caus’a paratei selle relatione cu romanesculuyn-sare, pronuntiatu de mulţi ca chisare, a trecutu la însemnarea de prunc ferte, chiaru candu prunele arufic6pte si dulci, ba inca chiaru la însemnarea si mai generale a francescului comoâte = pome ferte : cMsalitia de prune, de mere, de pere. de cerasie, ctc.; 2. dupo dictiona-riulu de Buda, si eonformu originei cu-ventului: a} verce ?ima acra; b) in speciale : apa acrita prin fermentarea teri-tieloru puse in ea—borsiu.
   CHTSARIU, vedi in Dictionariu : ci-sariu sau cisare, cisere.
   CHISEA, vedi chesea.
   CHTSITIA (pronunţia : hisitia), s. f., solea; nodu ossOsu ce se vede afor^ d’in pelle la partea inferiore a petiorului unui calin; batutura la petioru sau mana; nodu de arbore; — cuventu slavicu, (vedi si com).
   CHISN O V ATU,-a, (pronunţi a: Msno-vntu), adj. si s., scurm, snunio. scurri-Hs, facetns; dictionariulu de Buda, care, d’in trecere cu vederea, n’a datu acestu cuventu la loculu seu, Iu produce tog-mai la pagin’a 529, ca identicu in intel-lessu cu posnitu sau posnatecu, adeco posnasiv, cumu scimu co se aude pre a locurea d’in coce de Carpati; se vede inse co e proveniţii d’in acea-asi funtana cu cMsalitia, si însemna proprie : acritiosu, acrimoniosu; si de aci, prin metafora : care intiepa la limba, si in genere : in-tieposu, mordace; in speciale : omu sau fapta, dissa mordace, omu sau dissa care musca, intiepa, împunge, face impres-sione in alţii, apprope in acea-asi însemnare cu unulu d’in intellessurele, in care se ieau astadi cuventele spirituale, bnfo-nu : omu cMsnovatu; ce cuvente chisno-vate spune !
   CHITANTIA, vedi iu Dictionariu : citantia, si in Glossariu : aquitare.
   CHITARA,’chitaristu, vedi in Dictionariu : cit ar a sau cithara, citaristn sau citharistu.
   CHITICANTT (pronunţii Icitîcanu), s. m., pl.-i, cu acea-asi însemnare ca si precedentele cMscanu, ca si urmatoriulu cMtioranu; — ? se reducu acuma aceste • cuvente câte trelle la verbulu cMtiire? sau sunt, împreuna cu cMtiire, produssulu uneiradecine mai fecunde? (vedichiuire).
   CHITHRE (pronunţia : Mtiire),-escu si-iu, V., voeem acutam et sracilem, mn-rimn modo, edero; a tipâ cu voce acuta si pitiguiata, ca siorecii, la cari se si ap-plica cuventulu proprie si in speciale : siorecele cMtie, ccitusia miaue; — cuventulu se pote esplecâ prin imitationea naturale a vocei sioreciloru, fiendu co se si dice ca interiectione : chiti, chiti : siorecele face chiti, chiti; cu t6te acestea, fiendu co se dice si ’catiire, de unde apoi : catia, cara-catia—cara-gatia, etc.; fiendu-co cMtiire, este analogu inco in intellessu cu mulţime de alte cuvente ca : chiscuire, chiuire, ti-pare (—ci-pare sau citpare?), etc., se cere a intri mai affunduin cercetarea originei lui cMtiire, (vedi chiuire).
   CHITIORANU, s. m., vedi chiticanu.
   CHITIRE,-escw, (pronunţia : Mtire), V., omare, concinnare; cogitare, deliberare; statucre; collineare; 1. aochf la una tinta, a derepti una arma cu ocliiulu in tin^a : bene mai chitesce vc-natoriulu acestu-a; 2. metaforice : a) a adjustâ vesHmentelele pre corpii, a se imbracâ si gatf asid, ca se i sieda bene : ce bene eşti chititu astadi, co pari scossu d’in una cutda; b) a cauţi prin cugetare medilocele bune pentru ad-jungerea uimi scopu, a deliberâ, a pune la caile : se n'ai grigia, co am chititu eu lucrulu asia de bene, in cătu nu pote se nu cssa la bunu capetu; — slavic, kitlka rrcory mbus—manuchiu de flori, cu pari se adorna pror’a unei nave, datu de in-vetiatulu Miklosich ca tata allu cuven-tului romanescu, uu-lu espleca neci in forma, neci mai vertosu in intellessu; însemnarea lui de sub 1. duce la pitire, pitulare, etc., coci se scie co venatorii, ca se traga in venatu, se pitescu de or-
www.dacoromanica.ro
133
CHI.
CHI.
dinariu; de aci apoiinsemnarea de ochire, d’in care- essu de sene însemnările de attengere; adjungere, îmbinare, combinare, adjustare, etc.; asia si adjustare d'in juxta—a laturea, longa, lejpitu, etc.; a adjunsu se însemne si gatire—chitire.
     CHITIUNIA (pronunţia : hitiunia), augustisima domus, augustissiininn conclave, cellula; casa sau încăpere de casa forte strimta; — analogu fiendu in intellessu cu chichinetia, chichitia, etc., cauta se se refera la acea-asi radecina cu aceste-a.
     CHITEA, chitru, vedi in Dictionariu: citra, citru.
     CHITU, s. m., vedi in Dictionariu : cetu, si c#M,siin Glossariu: cfitu,aquitarc.
     CHITUIRE, vedi cfituire.
     CHIU (pronunţia: hiu), luatu in modu de interiectione, espreme unu sonu sau voce acuta, mai potente ca cea espressa ’ prin chiti, (vedi chitiire), dăroappropreca cea espressa prin tiu, cudiiferenti’a co tiu se appleca numai la lucruri neinsuffletite, si in speciale la urecliie : urechi’a stanga tm face tiu; precandu chiu mai vertosu se appleca la persone si alte fientie in-suffletite, dicunduse speciale de una voce de dorere, de tipetu acutu : audiu unu puiu facundu chiu, chiu; de aci espres-sioni ca : de chiu, de vai abia mi a datu câţiva bani, pre candu eu i ceream diece lei; cu chiu si cu vai nu essimu d’in nevoi’a, in care ne aflcimu, (vedi chiuire).
     CHIUIRE (pronunţia:Iciuire), chiuiu si chiuescu, v., olninitare, ejulnre; a strigă, a dă chiote sau strigate de bucuria, de dorere, sau pentru ca se audia cineva d’in depărtare: me dore pep-tulu de candu chiuiu, si nu me aude cellu dupo care chiuiu; cumu incepumu se chiuimu, lupulu luă fug’a; ce chiniai asia de credeam co ti ica cineva pellea; be-timdu nostru manca, bee si chiue ca unu smentitu; mundr’a bee si chiuesce, mun-drulu tace si platesce, etc. — A referi chiuire la chiu, ca sunetu naturale imitativii, e a nu dă neci una eâplecare a-ce«tui cuventu : in ultima analyse fia-care cuventu se reduce la una onoma-topeia; dăro astadi este unu principiu filologicii bene stabilitu, co vorbele,
cari, ca cucu, de ■ essemplu, pastredia natur’a loru de sonuri imitate dupo natura, remânu forte sterpe in limba, si numai acelle cuvente cari, prin apple-carea la concepte mai precise, devinu addeverate radecine , sunt forte fecunde. Marea familia de cuvente, care, dupo a nostra părere, a essitu d’in chi sau chiti, ne autorisa a crede co chiu este una radecina, preste care- nu se pote trece usiorellu numai cu simpl’a esplecare, co ar fi unu sonu imitativii. In addeveru, dăco ne amu referi la celle attense la articlulu carceiu despre modificationile de sonu ce pote luă atâtu consunantea, câtu si vo-calea d’in radecin’a unui cuventu; amu fi tentati a reduce la un’a. si acea-asi radecina cuvente, cari, dupo pronunti’a lui c, d’in radecina, se ţinu de patru categorie principali, dero cari tote espremu idee de sonuri sau voci mai multu sau mai pucinu analoge : 1. cuvente cu ci nesiueratu sau pronuntiatu ca Ici; chi-u, chiu-ire, chi-utu sau chi-otu, chi-lomanu chia-lalaire, chi-oru, chi-oraire, chi-or-tiaire, chi-tiu, chi-tiire, chi-ticanu, chi-tioranu,chi-scanu, chi-scaire, etc.; 2. cu-.vente cu ci siueratu ca de regula : ci-uru, ci-uruire (despre licide ce curru), ci-ora, ci-oraire, ci-ripire, etc.; 3. cu ci pronuntiatu ca ti siueratu ci-u, ci-uire, ci-ciire, ci-pare, etc.; 4. cu c pronun-tiatu in sonu originale, ca avendu dupo sene vocale a sau u : catiire, cutiu, cu-ticanu sau coticanu (cu acea-asi insem-nare ca si chiticanu, si cu differite alte forme ca : gutiganu sau gotiganu, gus-ganu, etc.). La loculu cuvenitu se va tractă fiacare d’in aceste cuvente; aci s’au datu ca in conspectu numai spre a se pote, prin comparare, respandl mai multa lumina asupr’a iiacarui-ad’in elle. Si mai antaniu, veri câtu de departe amu presuppune co a mersu poporul u, in limba, pVe callea processiilui de a variă pentru espressionea de concepte analoge, pronunti’a consonantei si vocalei rade-cinale; totuşi nu amu pote admitte, fora probe mai iminultite si mai bene stabilite, co mai su3it enumeratele patru categorie de cuvente am fi essitu d’in un’a
www.dacoromanica.ro
Cffl.
cm.
139
si acea-si radecina, deşi, redimati numai pre onomatopeia, amu potă usioru conchide, co intre catiu, cotiu, cutiu, cJiitiu, se afla acelle-asi analogie de sonu si in urmare si de intellessu, ca si intre pac, poc,pic, intre tac, toc, tic, etc. Dăro inco una data cu onomatopei’â, nu potemu de câtu pluti intr’unu vagu chao-ticu; si de acea-a cauta se cercâmu lu-min’a, ce ne potu dâ numai radeciuele bene determinate. D’intre vorbele date in celle patru categorie de mai susu, noi credemu, co neci cliiaru celle de ca-tegori’a antania nu se referu la un’a si acea-asi radecina: coci, vericare ar fi a-nalogi’a de intellessu a acestoru cuvente, nu e mai pucinu addeveratu, co este una mare distantia de la chiuirea unui omn peno la chiuirea sau rhiscuirea unui puiu de gaina, Afora de acăst’a pentru unu omu nu se dice necaire, pre câtu noi scimu, co piuesce sau piscuesce, cumu se dice pentru unu puiu; ci numai : chiu sau chiuesce. Form’a dăro, ca siintellessulu, spune co chiuirea sau chis-cuirea puiloru se refere la alta radecina differita de cea la care se refere chiuirea omului sau si a puiului ori altui animale, candu acesta chiuire este acuta si plena de potere. Chiuirea dăro cu voce acuta, inse fora potere, cumu si chiscui-rea, ce are acellu-asi intellessu, se refere la una radecina pi, care se si vede duplecata in lat. pi-pi-re, pl-pî-are, mai desvoltatn pi-pl-lare, care se dice in speciale de vocea puiloru de gaina sau de alta passere; femenele române inco cliiama puii de curca in speciale cu strigarea: hii, Ui, care nu e de câtu una modificare d’in pi, precumu: chiu, chiuire, chi-scuire, applecate la pui, sunt prin urmare modificări in locu de piu, piuire, pis-cuire; apoi chichiru, chichirire, etc,, in espressionea : ce totu spui chichirezzce mi vorbesci ca passerile, sunt=latiu. pipilnm, plpiliro; d’in acea-asi funtana au essitu, 'probabile, si : pisu, pisica, pisoiu, etc.; cu mai pucina probabilitate se potu inse referi la acea-asi radecina chitiire, chiticanu sau chitiora-nu, etc.; ci elle ţinu pote mediulu intre puuirea puiloru si chiuirea omeniloru, in-
togmai precumu si vocea chitioranului sta, prin poterea sea intre a omului si a puiului. De assemenea credemu co cu-ventele de a trei’a categoria: tiu, tiuire, titiire, tintiariu, etc„ se referu la una radecina differita si bene destincta de cea ce a datupiu,piuire; chiu, chiuire; etc,, cu atâtu mai multu, co tiu, tiuire se appleca (vedi chiu) numai la lucruri neinsuffletite, si neci una data ca chiu, chiuire, la fientie insuffletite, Intelles-sulu, ca si form’a, unui cuventu ca tiu duce de neaparatu la lat. tlnnio, mai desvoltatu : tlutlnnlo. tintino, apple-catu a espreme sonulu de metalle si verce analogu, in speciale sonulu acutu ce se produce une ori in urechie, inlog-mai ca si tiuire allu nostim; câtu pentru forma tiu, ea s’a nascutu d’in tinnlo, prin caderealuiw, cari«d’inri'm’«=teneo. Cu-ventele de a patr’a categoria se destingu si mai bene atâtu prin intellessu, câtuşi mai vertosu prin forma, de celle de anta-ni’a categoria; sidăco coticanu sau gusga-nu, allaturatu cu chiticanulu, pare a indică, una legătură intre aceste doue categorie de vorbe, caus’a e, co, precumu s’a observaţii si mai susu, vocea acestui potente roditorii! tine mediloculu intre chiuitulu omului si ccdiitulu cara-catid sau cotio-fand. Catiire asia dăro, ca si catiu, catia, cotiu, cutiu, coticanu, coti-cariu, etc., se referu, probabile, la acea-asi radecina, d’in cari au essitu si lati-nescele: catnlns=catellns=rcatellu,mai departe numenile proprie : Catlns, Catfa, Cato, etc., si la noi : catoiu sau cotoiu, catusia, si probabile numenile popularie: Catiu, Cati'a (pronuntiate : Câtiu, Ca-ti’a), etc., adeco la radecin’a can, can-ere, de unde si canis=cane, cumu bene a semtitu acăst’a forte de multu Varrone, care dice : canes a canendo appellatl (=canii de la canere se numescu); ver-bulu canere none ne lipsesce, si in loculu-lui avemu numai derivatulu cantare= can-tare; dăroafora decerne, pronuntiatu de mulţi Komâni cu r in locu de n : câre, ca si pâre in locu de pane, ca si cliiaru lat. oar-men in locu de caniipen=cântare , se vede co se trage inco de a de-reptulu d’in canere, prin acea-asi stra-
www.dacoromanica.ro
140
CHI.
  mutare a lui n iu r, si cuventulu car a, aflatu sub acesta forma mimai in compunere cu catia, car*1, dupo celle spuse maisusu, vene totud’in can-ere, asiâ in câtu compusulu cara-catia ar fi cellu mai aptu nume ce s’ar fi potutu dâ pasgerei limbute ce lu porta. d6co cotiofana, cumui dicu alţii, n’ar fi' totu asiâ de bunu, caprovenitu, probabile, d’in cotiu =catin, si fana de la farl, care inco însemna a limbuţi; totu d’in radecin’a can-, ere, prin acea-asi strămutare a lui win r, pare a fi venitu si cer-ipire, de ore ce passerîle cer-ipescu—arescanunt; sipote chiaru câru cu forma masculina d’in cea feminina cara, d’in care apoi : cârâire, car-caire {—car-can-ire ? in care radecin’a ar parâ si cu n si cu r; vedi inse si celle disse la articlulu carcaire); vocea gaineloru, ca si a cocosiloru, se es-primea de vechii Romani prin canere, cumu strănepoţii loruRomâni ua espremu peno astadi prin cârâire sau carcaire. Co c se commuta cu g, este sciutu; si de acea-a nu e de mirare co celle mai multe cuvente d’in celle citate se afla si cu g in locu de c ; caragatia si gara-gatia. coticanu si gutiganu sau gusganu, garaire, si sub acesta forma aflâmu nu numai in latinesce gnvire=ceripire, ci si in grecesce ’prjp6-eiv:=vorbire, cântare, etc.; de acea-a spre a esplecâ ro-manescele : graire, graiu, nu e lipse de slaviculu grajati, care pote fi de acea-asi radecina cu celle de susu, inse n’au potutu dâ nascere graiului romauescu, care in limb’a nostra e membru allu unei familia asiâ de numerosa. De si, cumu vedcmu, cuventele de a patr’a categoria ce amu datu mai susu, se esplica prin radecin’a can, care in sanscr. este kvan, si prin urmare nu este de mirare co ea a luatu in latinesce form’a can in canis=: cane, forma xov in grec. x6(ov=cane, pre candu la noi presenta aprope tota scar’a vocalica: a,in catia, cane,s-can-cire, etc.; e sau i in ceripire, o sau u in cotiofana, cutiu, etc.; cu tote acestea cuventele cu unu r in radecina s’aru referi pote mai bene la una radecina differita de a lui canere, radecin’a car sau gar (si prin scambarea vocalei cor, cur, cir), care ar
_________________CHT._________________
esplecâ Si cuventele de a trei’a categoria : cior-a, ciuruire, etc., si care se afla • si in latin, cor-vns cor-nix, croclre, £rraculus=ciora, etc., in grec. xop-a£, xpaCetv, otc. Remâne acumu a esplecâ chiu, cliiuire, chiuitu, etc., cari nu se audu necaire piuire, piuitu, etc.; siprin urmare, de partea formei nu se potu reduce, ca acestea, la radecina pi; neci intelles-sulu nu permitte, cumu amu vediutu, acesta identificare; totu asia de greu s’ar pote reduce, mai allessu de partea formei, la un’a d’in celle alte radecine, de cari ni s’a pavutu, co lega acelle categorie de cuventele in -estione. Con-siderandu dâro co chin se dice si chiau, de unde apoi s-chiau-nare, etc.; consi- -derandu-co clu in cuventele curaţii ro-manesci este de regula in locu de di, ca in Închinare—înclinare, chiama— cliama, etc.; noi credemu co chiu, cina, chiau, se referu la acea-asi radecina ca si cla-marc—cliia-mare, strigare, adeco la cla, cin, clan=:in romanesce cu cliia, chin, chiau, radecina care a datu in latin. calare, calendse, calcndariiim, clas-sls (proprie, ca si in grec. IxXXpaEa, convocare, si de aci : aduuare de omeni chiamati sau strinsi la unu locu, apoi : classe, mulţime, etc.), cumu si verbulu clu-ere, a fi chiamatu, etc., âro in grecesce: xaXeiv—cbiamare, strigare, xXsEeiv =buccinare, glorificare, etc., xX6siv = a face se audia, se asculte; xXâo? — strigare , buccinare a numelui cuiva, vorbire de densulu, si de aci : lauda, gloria, etc.; xXaEeiv, xXaocjai=a plânge, a da chiuite de dorere, etc.; in romanesce cliiuire este=in forma cu latin, clu-ere si grec. xXoeiv, ero in intellessu este mai originariu, correspondendu adeco cu xorXeîv—calare—strigare, chiamare, etc. d’in chiu s’a trassu apoi cu forma de-minutiva: chioru, de undechioraire, etc., in cari chise commuta cu glii: ghioraire, ghiorlanuzzin intellessu cu chitioranu, chiticanu, etc.; si de acea-a, cumu s’a dissu si mai susu, e greu a decide, la care d’in radecinele peno aci indicate se se refera chitiire, chitioranu, etc.; form’a pare a inclinâ bilancea de partea rade-cinei clu, da sau di; commutarea in fine
www.dacoromanica.ro
CHO.
  __________________CHL___________________
a lui e cu g se afla Si in cuvente latine de acesta d’in urinaradecina ; asia glo-ria=cu xXsoţ, si prin urmare de acea-asi radecina ca si clarus, claritudo, etc., adeco d’in cla sau cin, ca si grec. xXeo?, xXutoc. etc., d’in xXs sau xaXs, xXo, etc.
    CRIUTU, s. m,, vedi chiotu, (compara si chiuire).
    CHIVERA (pronunţia : Icivera), s. f., altior cassis, caciulla militaresca i-nalta si cylindrica; — introdussu pote, prin Russi, si astadi cu scambarea portului militarescu cadiutu in desuetudine; — cuventulu inse nu pare a fi russescu de origine.
    CHIVERNISELA (pronunţia : Iciver-nisela), s. f., adiuiuistratio; respublica, oMciuin publicam; qusostus; 1. actione de a chivernisi; 2. resultatu si medilocu de a se chivernisi: a) măiestria, profes-jsione; b) in speciale : postu publicu, officiu, functione; «r) castigu, agonisita, (vedi chivernisite).
    CHIVERNISIRE (pronunţia: hiverni-sire),-escu, v., doinuin administrare, ne-gotiuin vel rem publicam gerere, procurare; aliquem collocare, in g-iadu col-locnre; sibi comparare; parare, quiestum vellucrum facere, rem familiarem bene gerere; 1. a admistrâ, a deregQ, a procură, a portă grigia de unu negotiu, de unu servitiu publicu, de casa, de unu omu, etc. : muierea cumu se cade scie bene chivernisi cas’a sea; cine nusipote chivernisi cas'a, cumupretende co va sci chivernisi terr’a? fora scientia economiei politice nu se potu bene chivernisi finantiele; nu te scii chivernisi pre tene insuti, si vrei a chivernisi pre alţii; 2. in speciale cu insemnarea de a agonisi, a provede cu celle neccssarie, a câştigă si economi : omulu barbatu si chivernisesce cas'a si pre ai casei cu tote câte sunt de lipsa; cine nu se invetia a chivernisi la teneretie, va sufferi amaru la betranetie; nit te mai plânge co n’ai cu ce trai, canău te ai chivernisită asia de bene; n’am se ti dau mai multa, fetulu meu, pentru susţinerea tea, si de acea-a cauta de te chivernisesce cu ce ti potu dă; —
3. in speciale, cu obioctu passivu de per-sona: a pune pre cineva in posetione de
141
a trai, dandui una meseria, punendu-lu ' in una functione, inzestrandulu sau pro-curandui verce altu mediu de a-si câştigă celle de lipsa la tinerea vietei : deşi tata meu a avutu multe fete, inse pre tote le au chivernisită, dandule la cas’a loru dupo barbati cumu se cade; de si seracUy acestu omu si a chivernisită toti copillii, dandui se invetie fiacare una măiestria; stăm deperieam detome mai inainte, acuma inse traiescu si eu bene, multiamita boiariului care m’a chivernisită sipremene, dandumi una functione ; — in acestu d’in urm’a intellessu mai vertosu : a chivernisi pre cineva— a lu pune in pane, cumu se mai dice, a pune .in unu postn publicu, cu nuanti’a particularia de ajavori cu daun’a a-verei publice : a si chivernisi pre totipa-rentii, omenii si chiaru servitorii sei— a practică pre una mare scara cea-a ce astadi se chiama nepotismu, a se ina-vuti pre sene si ai sei cu predarea ave-rei publice, etc., asiâ in câtu a se chivernisi ajunsesse synonimu cu a se i-navuti curapine făcute in functioni oc-cupate, ca nesce sinecure, fora meritu si fora capacitate; — in respectu synoni-micu, chivernisire se destinge de cârmuire, intru câtu acestu-a nu implica, ca acel-lu-a, administrarede servitie sau negotie, ce se aitengu de interessi banesci; — cuventulu, introdussu prin Fanarioţi, este mia corruptione asiă de monstrosa, ca si intellessulu speciale ce chivernisirea si chivernisel’a luasse in celle d’in urma, d’in grecesculu xo6spvâv=gubcniare s acest’a, intre multe altele, fia una proba Româniloru, cari si astadi dupo crunte lupte nu s’au potutu inco scapă de rel-lele fatali alle chiverniselei fanariotice, una buna si mare lectione, d’in care se invetie, co bene si iutelleptesce aru face se fuga, ca de peste, de toti stra,inismii de assemenea natura.
   CHIVOTU, s. m., vedi in Dictionariu: cibotu.
   CHORNU sau hornu, vedi in Dictionariu : fornu; de assemenea celle alte cuvente câte se audu'la inceputu cu ch sau h, cumu : cherbu sau herbu; chcrca sau lurcu, etc., ne se caute la litter’a h,
www.dacoromanica.ro
                                                  CÎB.
ite________________cife._______________
   CIACSIRI, 8. m., pl. bracce sau im-braccamente de petiore large si roşie ce portau alta data boiarii; — cuventu tur-cescu ?
   CIAUNU, s. m., tercum alienum, vasu de tiuia pentru fertu, caldare de tiuia;— ? d’in acea-asi fontana cu ceanu sau ceamu, sau d’in tiuia: acesta d’in urma etymologia pare a respunde ca mai bene la intellessulu cuventului.
   CIBARIU si tiubăriu, s. m., pl.-e, labrum, laons; vasu de spellatu rasele, de mulsu vacce sau oui, de pusu in ellu buccate, si mai allessu buccate de lape-datu, loture, etc.; — form’a, casi intellessulu, duce la unu latin, cibarium, ca neutru d’in adiect. cibarius=:de mâncare, relativu la mancare, etc., cu intellessulu : ceva (vasu) de pusu in ellu de alle mancarti; in gur’a poporului ro-mânu intregu essiste si primitivulu, d’in care a venitu tibăriu, adeco ci&w=cibu8, cu insemnarea atâtu de mancare, nutre-tiu, etc., ce are si in latinesce, câtu si cu cea de vasu de mancare, care lipsesce cuventului latin, cibus, dero care usioru se p6te trage d’in cea d’antaniu, pre-cumu si in franc, plat însemna si blidu si mancare; Psaupote intellessulu de vasu ce are cibu duce peno la grecesculu %i6o<;=cuteia, lada sau arca, etc.; — de acea-a nu intellegemu de ce invetiatulu Miklosich lu refere la slav. ci brii, care in limb’a slavica sta isolatu si fora alte cuvente cumnate cud erisulu; este adde-veratu co mentionatulu invetiatu susţine numai, co cuventulu cibăriu ne a veniţii prin mediulu limbei slavice, care l’ar fi improinutatu si dens’a d’in cea germana, si a nume d'in vechiu germ. zTCipitr, nou germ. zuber sau zober= vasu cu done urechie sau manusie. Noi ne indoimu despre acesta filiatione, cu atâtu mai multu co, la considerationile mai susu espuse, cari milita cu potere in favorea romanitatei cuventului, se adauge si impregiurarea, co, pre lungo form’a cibăriu, cuventulu are si alfa mai romanica, de se pote, adeco form’a cibare sau cebare, cu iiitellessulu speciale de poterium 8augiilsorba=pote-riulu in care se depune corpulu si sân-
gele Mantuitoriului. La acesta d’in urma forma apotutu contribui si olboi-ium= ou6wptov=cupa de beutu, făcută d’in ghioc’a fructului plantei d’in Egyptu numita ciboriii, applecatu apoi ca ter-Aiinu basericescu si cu intellessulu speciale allu romanescului cebare, care s’a potutu formă d’infemin. ciboriu,pronun-tiatu romanesce ciboria, apoi cibare sau cebare, ca a/ara=af6ra=ad-foras. Com-parandu apoi formele ce a luatu cuventulu ciboriuin si in alte limbe sorori : ital. ciborio, vechiu franc, chiboire, nou franc, cil» tir, ispan. si portug, cimbo-rio; si luandu in consideratione co ispan. si portug. cimborio însemna si bolta sauumbrella; noi credemu co timberiulu, numitu pre a locurea si testimellu, cuventu formatu, cumu se vede, d’in testa =tăsta, testu, bolta, etc., la italiani, francesi, etc., Si cu însemnare de capu, pre candu la noi dice numai : test’a capului; timberiulu, dicu, cu care fe-menele române si accoperu capulu, este unu blastariu d’in clltorium.
   CIBOTA, cebota si ciobota, s, f., o-c.ea; incalciamentu de pelle ce copere petioririu peno appropre de genuchiu si uneori chiaru trece de genuchiu; — cuventulu, prin care celle alte limbe romanice espremu acella-asi conceptu, variedia : ital. stivalc, franc, botte, ispan. bota; se afla in se in tote aceste limbe, ca si in a nostra, uuu cuventu de forma si de intellessu analogii cu allu nostru cibota : ital ciabatta, ispan. zapata, franc, savate—calciului sau pantofii portatu si rnptu, calciunu grossolanu; ispan. si port. zapati>=pantofu, zapa-tero=cibotariu, pantofariu, etc.; dupo unii cuventulu romanicii ar fi veuitu d’in arab. sabataz=a incalciâ; inse acesta însemnare a cuventului arabicu este indoiosa, si impregiurarea co vorb’a in cestione se afla atâtu iu limb’a nostra, câtu si in celle alte limbe romanfee, este unu potericu argumentu co ea a essitu d’in terrenu romanicii. întrebarea ar fi numai la ce a nume radecina e se se referia cuventulu in cestione. Dăco considerâmu form’a lui in ispauesce, zapata pare a veni d’in zapa, ital. zappa
www.dacoromanica.ro
143
_________________CiS.________________
franc. sape=sopa, cu intellessulu an-taniu de lamina de ferru, care in urma generalisandu-se a potutu trece si la însemnarea de fasia de unu ce orecare, si in parte de fasia de pelle pentru in-calciatu sau, fiendu co cuventulu zapa are in ispanesce si însemnarea de săpătură, cavitate, etc., zapato—ciobota a potutu insemnâ mai antaniu ceva cam, incaputoriu, etc. in genere, si in parte ceva assemenea applecatu la cea-a ce incape sau infasiura petiorulu; intru câtu se attenge de intellessu, franc. sabot=calciunu de lemnu sapatu, cumu si romanesc, caputa—parte a ciobotei ce copere lab’a petiorului păru a confirmă acesta etymologia, fora se mai adaugemu co franc, botte, ispan. bota= ciobota, precumu si romanesc, botosiu, comparate cu boia, bute, etc. (vedi botu), vinu in adjutoriulu metaforei, prin care zapato=ciobota a.^Otutu trece de la însemnarea generale de ceva cam sau capace la cea speciale de ciubota, botosiu, etc.; insusi ital. stlvale, ce noi nu credemu co ar veni d’in german, stiefel, pare a corroborâ metafor’a d’in cestio-ne, ca proveniţii d’in stiva si affinu cu stips, 8tipos=sullu, butucii, etc.; apoi butucu se appleca forte desu in roma-nesce la petioru. De alta parte conside-randu form’a cuventului d’in cestione in italienesce si in romanesce, clabatta, eiobota, suntemu condussi la unu verbu ital. ciabarerza spune secature, a spune vorbe inflate si deşerte, si prin acestu verbu la sustantive ital.ciuba si ciobo= secaturosu, affine in intellessu si iu forma cu romanescele ciobu, (vedi mai la văile acestu cuventu), geb'a (in desertu), gebosu,javra=(gevra, gebra),gcba(pronunţia : gheba), etc., cari se reducu la latin, gibbus, d’in radeciu’a gib=grec. xox, de unde' x6x-Teiv=a se gebosiă, xo<poţ=gebosu, etc.; si astufellu si pre acesta caile adjungemu totu la conclu-sionea co ciabatta, ciobota, va se dica, ca si bota, botosiu, etc., ceva cavu, capace, inflaţii, cylinăricu, etc. Dăro cea mai buna etymologia a cuventului ciobota ar fi de certu acea-a care ar coprende in sene ide’a de petioru, si
____________________CTB.
mai vertosu ide’a de partea petiorului coperita de ciobota : in limb’a latina tibin—fluerulu petiorului si flueru de cantatu, de unde tibînle=cîorecM, cio-rapu; d’in tlbla s’a formatu la noi tevia, si, prin strămutarea lui i in syllab’a i-nitiale, tieva; d’in tlblale, prin inter-mediulu unei forme (tlbiallcnm), a potutu veni si ciorecu in locu de tiorecu, ca si pecioru in locu de petioru=zpnUo-lus, trecundu mai antaniu prin formele: tiviarccu, tiuiarecu, tiuarecu, si in fine tiorecu, cumu si d’in febru, febra—fe-bris, prin transformările fevru,feuru,etc. s’a facutu in fine foru; cumu su cioredi unu vestimentu pentru accoperitu tlbia, asiâ e si ciorapulu, si prin urmare a-cestu cuventu inco e, dupo tote probabilităţile, unu derivatu d’in tibiale, ăro turcesc, cloran a potutu fi impromutatu de la norTacTauge pre longă ăceSte^â*si cuventulu turiacu, cumu se mai dice de alţii carimbulu ciobotei, si care ar potă fi totu unu blastariu d’in tibia sau d’in affinile selle tiibus, tuber, etc., intog-mai precumu si Francesii numescu a-cea-asi parte a ciobotei cu vorb’a tige =tlbia, ca si cage=cavea, si astufellu va fi cea mai mare probabilitatea co ciobota inco e unu nobile fiiu d’in tibia, nascutu d’in una forma tlbiata, trecuta prin tiabata in tiobota, si apoi in ciobota: pentru strămutarea lui a chiaru tonicu in o compare-se fome—(limes; dăco inse ar prefefi cineva se traga cioreci, cio-rapu, etc., d’in petioru, sustinendu co, prin caderea syllabei iniţiale pe, sunt in locu de peciorecu,peciorapu, noi in con-tr’a acestei opinione n’amu avă de dissu nemica altu de câtu co esplecarea cuventului ciobota, ca unu compuşii d’in pecioru, ar potă fi mai grea de admissu, dero neci de cumu de lapedatu in modu absoluţii. In addeveru admittendu co ciobota e in locu depeciobota se vede de sene co partea d’in urma a cuventului coincide in forma si in intellessu cu botosiu, franc, bitte, ispan. bota, etc.; câtu pentru partea antania,jjeeio sau peciu, ea ar fi form’a premitiva a deminutivului pecioru, in locu de petioru— si acestu-a in locu de pedlolns d’in
www.dacoromanica.ro
144
ClC.
pedis; si acesta esplecare a cuventului cio-bota devine cu atâtu mai probabile, cu câtu, afora de cioreci, ciorapu etc. se dice de unii si ciorange in locu depeciorange, cumu se aude mai de commune, ăro ciolane, speeiale applecatu la peciore cu una nuantia pejorativa, se aude numai sub acesta forma scurtata, cu tote co pare a fi in locu de peciorane sau pecio-lane; ba cbiaru ciore se dice in modu resfaciatoriu in locu de peciore. In neci unu modu dero- noi nu potemu admette co vorb’a ciobota ar fi venitu d’in vecbiu slav. cibotu, de ore ce acestu cuventu nu numai nu se pote esplecâ prin una radecina d’in acesta limba, dero neci macariu se afla intr’ens’a; ero russesc. eeboti pote fi impromutatu de la Români.
    CICMEGEA, cecmegeă si cismegeâ, s. f., aptus stipi cocenii» cippns, cuteia de lemnu de strinsu bani, si in speciale, cuteia făcută pentru acestu scopu inmes’a d’in pravali’a unui negotiatoriu.
• ClCNIRE,-escM, V.,inori, intcrire, pe-rlre; a mori, a peri, a crepâ, vorbindu de bestie, si prin urmare de acea-asi insem-nare ca sinoulu grec. <|ioysîv, care avendu insemnarea de a pocni, a plesni, a crepâ, etc., insămna si a mori, ca si in ro-manescele a plesni si a crepâ—a cicni; inse cicnire este neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi cioca).            '
    CICALLELA, s. f., actione de a ci-calli, (vedi in dictionariu: 2. cică, cicalla, cicallire, etc.).             ‘
    CICARIRE, cicanu, etc., vedi ciocu, ciocanire, ciocanu.
    CICU, 1. la Dacoromâni, appellatione pentru porci, prin care i cbiama cineva la mancare, analoga cu appellationea de pui pentru gaine, cea de bii pentru curci, cea de utiu (t nesiueratu) pentru raţie; — 2. la Macedoromâni espressione pentru joculu de arşice, applecata atunci candu jocatoriulu lovesce sau attenge cu ichiulu seu altu arsicu; — se refere acumu cuventulu in amendoue iutelles-surele la un’a si acea-asi radecina? (vedi ciocu).
    CICUTIRE si ciucutire,-escu, v., iu-teuiperauter bibere; a bă bene, a suge, a trage bene la masseâ; — cuventu con-
________________ClM,________________
noscutu la Macedoromâni, care sau e in locu de chicutire, si acestu-a in locu de picutire, analogu in intellessu cu franc, boire n longs traitsj de orece si la Dacoromâni e bene connoscuta vorb’a pi-cusiu prin care se espreme vinulu, cures-pectucotra celluce i place se bea multu: fora picusiu tu nu poţi trai na sengura di; (vedi inse si ciocu, ciocanu, etc.)
    GTGHERIU si tigheriu, s. m:, loria sau lorea; liuriu, luria, adeco vinij acru, vinu de pome : mere, pere, etc.; — cu-• ventu neconnoscutu d’in coce de Car-, pati; ? in locu de acideriu, dupo pro-nunti’a provinciale a lui de ca glie, de unde apoi si unguresc, tziger? compara si franc, cidre, ital. cidro, formate pote totu d’in acidulus; dupo alţii cidre ar fi venindu d’in ebraiculu latinisatu sicera =beutura din succu de finice.
    CILIBilJ-o, adj.,belliilus, coucinuns; mundru, elegante, curatellu si spella-tellu, politu, etc.; — cuventu turCescu, asta di cadiutu in desuetudine impreuna cu cellu si de forma turcesca, cilibi sau celebi, -care se luâ ca termenu de appellatione, ca si cyr, jupanu, etc. (vedi bo-iariu): Cilibi Demctrahc—ăomnvilvi De-metriu, pre candu astadi numai in risu s’ar pote applecâ cuiva appellationea de cilibi.
    CIMBISTRA, s.f., volsella, micu in-strumentu de ferru in forma de clescc, cu care se apuca si se smulgu perii d’in barba sau d’in mustacie; — la Macedoromâni pronuutiata, dupo usulu loru, cinghistra, si cu intellessulu de ţiganca saltatoria;—vene acestu cuventu d’in a-cea-asi radecina cu cepu, cipire sau ciu-pire, (vedi ciobu si ciocu) ? Form’a stra, curatu romanica, nu permitte a cugetă la germauiculu zang=clesce, deşi cuventulu se pronunţia si timbistra sau tinghistra; dero ci se aude la mulţi Români ca ti, si câtu pentru glii, sau e in locu de hi, ca in cor glii in locu de corbi, si atunci etymologi’a data mai susu este cea mai probabile, corroborata totu de una data prin noulu grec. Ttp.7ciTa, cu acellu-asi intellessu ca si cimpistra, dăro carenuapotutudacuventuluromanescu, de orece acestu-a e mai intregu si mai
www.dacoromanica.ro
                                             CIM.
curatu in forma; sau ghi e sonulu adde-veratu^ pre candu bi nu ar fi decâtu una ratecire de pronunţia, si atunci cinghi-stra ar potâ fi de acea-asi radecina cu cinghellu, (vedi in Dictionariu : cange, cangellu, cancellu, etc.; compara si ar-ticlu ciobu d’in Glossariu).
   CIHILIEE,-escw, v., «enigma propo-nere Tel solvere, a propune sau deslegâ una enigma, a pune sau ghici una ghicitore; — cuventulu connoscutu in Mol-davi’a si d’in collo de Carpati, nu se aude de locu in Munteni’a; ellu pare a fi in locu de dnelire sau cinellire, formatu d’in cinellu, care in porţile pre unde se aude cimitire, se dice in locu de ghici-tore, ghici: cinellu, cinellu—ghici ghi-citore; âro etymologi’a cea mai probabile a cuventului cinellu ar fi desfacerea lui in trei cuvente : cine e ellu, cu in. semnarea care e acellu lucru ce eu propo-nitoriulu intelleguprin cuventele melle enigmatice: nemica mai naturale limbei decâtu reductionea, espressionei: cine e ellu, la form’a: ciile-i ellu sau cin’e ellu, cin'ellu si in fine cinellu. Ar fl'poteprâ cu-tediatoriu a cugetâ la latin, canere; d6ro in Yati-cinium, trassu d’in vates si canere, se afla unu intellessu analogu cu profeţia sau ghicitore, ba inco simplulu carmen se appropia si mai multu de intel-lessulu unei ghicitore, care se produce totu deaun’a sub form’a mesurata a poe-siei; apoi in camena=mus’a inspiratoria de carmina, radecin’a can appare cu unu m in locu den;si d’in camena vinuprobabile deminutivele : canilllns, camilla=: june ce avea’una parte insemnata in unele misterie alle strabuniloru Eomani; si astufelliu s’ar pot6 ca Eomânulu atâtu de tenace in datinele sâlle se fia pastratu una reminiscentia de misteriosulu ca-milluis cellu pucinu in bimiliturele sdlle, precumu in cinellu s’ar fi pastratu form’a mai primitiva d’in can-ere, ca in Yati-cinium.
   CIMILITOEE si
   C1MILITUEA, s. f,, «enigma, gliici-tore, (vedi cimilire).
   CIMISIÂEIU, cimisieriu si cimisiriu sau cimsiariu, cimsieriu, cvinsiriu, s. m., buxus, planta numita inco d’in collo de
__________________CIN. ,____________14S
Carpati si bănuielii sau bănuţi, âro d’in coce de Carpati si merisioru; vedi si in dictionariu : bussu; deşi avemu atâtea alte espressioni pentru conceptulu ar-retatu de acestu cuventu, totuşi ar fi interessante a se sci cu certitudine dâco e venitu d’in turcesc, cimsir, sau dâco nu cumuva Turcii l’au impromutatu de la Eomâni.
   CIMP AVERE, si ciumpavire,-escu, v., torpore pedum laborare; a amorţi la petiore, a nu potâ merge bene, a schio-petâ d’in caus’a ammortirei petioreloru prin multa siedere, a nu si potd redicâ si miscâ petiorulu ammortitu, (vedi ciobu).
   CIMPAVU si ciumpavu,-a,a,ăi., pedum torpore laborans, cu petiorele ammor-tite, care are unu petioru sau amendoue ammort'ite, prin multa siedere sau d’in alta causa, asiâ co nu le pote redicâ, miscâ si amblâ; — cuventu, casi cim-pavire, pucinu connoscutu, (vedi inse ciobu).                 ,
   CIMTERE,-escw, v., conquiniscere, de regula ca reflessivu, a se cimti; a se piti, a se pitulâ, a se stringe si gbie-mrni; — cuventu neconnoscutud’in coce de Carpati; ?se fia ellu una transformare d’in pitire, trecutu, prin chitire la citire, si apoi, prin adaussulu unui n sau m, la cintire ori cimtire; sau e pote in locu de ciuntire ori dontire cu intellessu de a face )nicu; sau e in fine na-scutu d’in quin-o, d’in care conqulu-isco? (vedi si ciobu, ciocu).
   CINOVNICU, s. m., inspectoriu ad-mlnistrativu, finantiale sau militarescu; — cuventu si de forma si de origine slavica.
   CINSTE, s. f., cuventu slavicu, astadi cadiutu cu tote derivatele sâlle in desuetudine, care insemnâ: î.onare, 2.one-state, 3. buna credentia, 4. probitate, 5. respectu, Q.veneratione, 7. stima, consider atione; 8. tractare onorifica, ospe-tare; 9. dare de beutu, 10. remunerare a unui bunu servitiu.
   CINSTIEE-cscm, v., a face, dâ sau arretâ cinste, (vedi mai susu insemnârile cuventului cinste) : 1. a onoră, 2. a respectă, 3. a venei-ă; 4. a adoră; 5. a conic Q.
www.dacoromanica.ro
CIN.
• 146
siâeră; 6. o stima, 7. o tracta onorifice, a ospetâ; 8. a dă de beutu; 9. a remunera unu bunu servitiu.
    CINSTITORIU,-tona, adj., care cin-stesce, in tote însemnările verbului cinstire, si prin urmare : 1. onoratoriu,
2. respectatoriu, 3. veneratoriu, 4. ado-ratoriu; 5. consideratoriu, 6. stimatoriu,
7. ospetatoriu, 8. datatoriu de beutu, 9. remuneratoriu.
    CINSTlTUj-a, part. adj., cu tote însemnările substantivului cinste sau vor-bului cinstire : 1. onoratu, 2. oncstu,
3. proba, 4. omenosu, 5. respectatu,
6. veneratu, considerata, 7. stimutu,
8. tractata onorifice, 9. ospetatu, 10. donata cu ceva de beutu, 11. remunerata.
    CINTIRIMd (pronuntiatu si tinii-rimu), de acearasi însemnare cu chimir tiriu; vedi in Dictionariu : cemtteriu.
    CINTEDIA, s. f. si
    CINTEDIU, s. m., cuventu ce desemna una passere, si care, ca celle mai multe espressioni de domeniulu istoriei naturale, este cu totulu vagu si nede-terminatu : dupo dictionariulu Poliza cuventulu ar fi connoscutu numai d’in collo de Carpati si ar fi insemnamlu una passere numita in germanesce finii, si acea-asi passere s’ar fi numindu in finele locuri botrosu, dro in altele frin-gilla; dictionariulu Ranul traduce cin-tedia (sau cintesa, cumu scrie densulu) prin franc, mdsange; dictionariulu Barcianu in fine nu eonnosce Cuventulu cin-tediu sau cintedia, afora de nu va fi scăpare d’in vedere; da inse cuventulu frin-gilla Si lu espleca, ca si Polizu, prin german, flnk. Acumu cellemai bune dic-tionarie germane traducu franc, mdsnnge prin melse, pre.candu dicţionar iele Bar-cianusi Polyzu dau melse ca—cu roman. pitigoiu; pre câtu scimu noi inse, d’in ter-r’a romanesoa cellu pucinu, pitigoiulu respunde cu franc, pinson (scrissu si pinson); dro pinson e tradussu in celle mai bune dictionarie germane prin fink, si franc. m<Ssange:=germ. melse corres-punde mai bene, in intellessu, cu cea-a ce se eonnosce d’in coce de Carpati sub numele dQpregore sau prigore, D’in a-ţestea ar resultă mimai, co passerea ce
________________ciN. .______________
preste Carpati se chiama fringilla porta d'in coce de Carpati numele de pitigoiu, si passerea connoscuta acollo sub numele de pitigoiu se dice aici prigore : si atâtu inco e forte daunosu pentru bu-n’a intellegere. intre Români ddro con-fusionea pare a merge si mai departe : dictionariulu Baoul espleca pitigoiu si prin mdsange si prin pinţon, cari păru inse a fi doi*e passeri diverse, dro pentru prigore da câ ecivalenti franc, bruant sau brdant si loriot. Ddro lorlot pare a fi =germ. gol<lamsel=latin. galgiilus sau galhulu, de unde si grangiirulu nostru, esplecatu in acellu-asi dictionariu la loculu seu prin loriot, pre candu dictionariulu Barcianu l’identifica cu graurii, passere differita, pre câtu noi scimu, de granguru sau grangure; dro bruant sau brdant pare a fi—antlms sau motacillu flava lui Linneu=codobatura galbena, Lassandu ddro de una camu data la una parte cuventulu prigore, care atâtu d’in coce câtu si d’in collo de Carpati are acellu-asi intellessrf, intru câtu si d’in celle ce scimu noi, si d’in dictionariele' Polizu si Barcianu, cari lu espleca prin german. blenenfressor=mancatoriu de albine, resulta co prigorea e una passere cui place a mancă albine, si prin urmare ar fi apiastr'a, (vedi in Dictionariu a-cestu cuyentu) sau merops apiaster lui Linneu. Remane ddro a se precisă conceptele ce au a se legă de cintediu, fringilla, pitigoiu si chiaru botrosu : acestu d’in urma mentionatu numai in dictionariulu Polizu la cuventulu cintediu, neci insusi l’esplica la loculu seu, neci insine l’amu mai auditu sau cetitu unde va; cu tote aoestea, ca derivatu d’in botu, (vedi acestu cuventu), si prin urmare de origine curatu romauica, si totu de una data ca affinu cn botu-grossu, ce si insine amu auditu applecandu-se la una passere (nu scimu inse bene la care a nume), cuventulu botrosu, casi botu grossu, amendoue aru fi câtu se pote de pictoresce si apte a espreme specie d'in genuin de passeri in cestione, cari d’in caus’a formei botului loru porta numirea generica de conirostrej ca mai bene, crederan noi, s’ar potd applecâ bota-
www.dacoromanica.ro
CIO.
147
________________Cltf,__________________
grossu la passerea numita fran c. gros-bec, latin, fringilla rost rata, german. kernbeiszer=coccotliraustes lui Linneu (litter. spargutoriu de semburi, pentru co acesta pasâere sparge semburii si le manca mediulu); 6ro botrosu la passerea numita# franc. bouvreuil:=germ. domp-faffe sau gimpel=fringilla pirrhula lui Linneu. Pitigoiu ca veniţii, probabile, d’in pitigare in locu de piticare—pisl-care—ital. pizzicare=:franc. pincer,in-togmai ca si franc, piusou sau piuţon, s’ar applecâ ca mai bene la cea-a ce se chiama germanesce ilnk : coci, de si fringilla are, cumu se vede, preste Car-pati, acdsta d’in urma insemnare, inse considerandu, co in latinesce frigilla sau fringilla are unu sensu indeterminatu intre motacilla rubeciila si motacilla cffilebs lui Linneu; considerandu' co Francesii au applecatu cuventulu fringilla la geuulu moiueau=passer=wa-bia; considerandu co vrabia e cuventu strainu, si totu de una data cu combi-nationi fonetice contrarie limbei nostre; considerandu in.fine co passer, care in latinesce insemna vrabia, s’a luatu, ca si in ispanesce pajaro, cu intellessulu generale de aviş : noi amu crede co fringilla s’ar potd luâ in limb’a nostra cu insemnarea de vrabia. In fine cintediu, inco pâre prin form’a sea nnu cuventu romanescu, in locu de cinteciu, cumu credemu co l’amu auditu si noi dicundu-se in unele părţi: astufellu cuventulu cintediu sau cinteciu ar fi affinu cu ital. cincia, applecatu ca nume genericu la passerile de genulu parus, <$ro ca com-pusu, ciucinllegra la una specia d’in acestu genu, care e ca mai mare si merita acestu nume prin vivacitatea mis-câriloru si sonoritatea vocei s611e, si ca deminutivu, ciiiciarella, la alta specia mai mica ca cea chiamata cinciallegra, si cu capul u cerului; cinciallegra se chiama, in dialectulu toscanu, cincin-potola, si de aci se vede co cincin d’in acestu cuventu, ca si cinci d’in cincia este unu sonu imitativu, care s’a tra-dussu si la noi prin cinti, si de aci cin-tediu—cinteciu~cintetiu, care ca de-minutivu d’iu cintiu, s’ar applecâ la una
passere assemenea cellei chiamate ita-lianesce cinciarella=(parns csornlcus lui Linneu?), pre candu de form'acintiu ne amu potâ servi a numi ital. cinciallegra. La Macedoromâni d’in acea-asi radecina cu cintediu se pare co au essitu cionu, ciona=vrabia, afora de nu voru fi in locu de coniu, cowia=(conius, co-nia) d’in conus=conu; si acâst’a inco ar probâ co Komânulu s'u preceputu a numi passerile, dupo caracteriele loru mai resarite, cellu pucinu asiâ de bene ca si invetiatii de astadi, cari numescu passerile de acestu genu conirostre=c\i rostru sau ciocu in forma de corni.
   ? CINTIU, s. m., vedi cintediu.
   CINU, s. m., pl.-wri, gradus, ord o, dignitas; cymbuln; 1. gradu ce occupa cineva intr’una ierarchia, conditione , positione, demnitate; ordine, classe de omeni de acea-asi conditione; 2. luntre mica; — iu cellu d’antaniu intellessu cuventulu pare a se legă de slav. cinfi, de unde si cinomieu; ? dâro in cellu de allu doile intellessu, (vedi ceanacu si ceanu). Confer, grec. xoivo?.
. CIOBANA sau dubana, s. f., la Macedoromâni, lingura mare cu care se servu pastorii, (vedi ciobanu si ciobu).
   CIOJBANCA, s. f., de acea-asi insemnare cu ciobanessa,
   CIOBANELLU, s. m., deminutivu d’in ciobanu.
   CIOBANESSA, s. f. (mai pucinu bene: ciobanca), ca femininu d’in ciobanu in-, semna: 1. femin’a unui ciobanu, 2. fe-mina ce pastoresce una turma de oui.
   CIOBANESCU,-o, adj., relativu la ciobanu: traiu ciobanescu.
   CIOBANIRE,-esc«, V., a fi ciobanu, a face messeria de ciobanu; a pastori oui.
   CIOBANITIA, s. f., de acea-asi in-semnare cu ciobanessa.
   CIOBANU, s. m., opilio sau npilio, ovilim pastor; pastoriu, pastoriu de oui, pecurariu, cumu se dice- d’in collo de Carpatisi in Macedoni’a;—alte cuvente, cumu : pastoriu, pecurariu, etc., de necontestata romanitâte, nu ne lipsescu spre a espreme conceptulu ce se ar-rdta prin vorb’a ciobanu; cu tote acestea ar fi de doritu a se stabili, dâco ellu vina
www.dacoromanica.ro
148
CIO.
CIO.
in addevem d’in turc. cioban cu acea-asi însemnare, sau dăco nu e cumuva unu cuventu romanescu. Fienduco Turcii nu su insisi buni pastori, ar fi de mirare ca ei se fia impromutatu Bomâ-niloru, connoscuti de buni pastori casi vechii loru străbuni Bomani, togmai unu termenu speciale de pastorfa; la acesta consideratione se adauge si im-pregiurarea co ciobanu este unu cuventu connoscutu Bomâniloru mai d’in tote porţile, pre cându cuventele intrate in romanesce d’in turcesce nu su, de regula, connoscute de câtu numai in unele pârti locuite de Bomâni. Latin, opilio =zciobanu este in locu de ovilio; admit-tendu d6ro co cuventulu romanescu ar veni d’in acea-asi radecina, ca compusu orecumu ci-obanu, in locu de ci-ovanu, ar fi forte greu a se esplecâ antani’a parte a cuventului, ci, afora d£co nu s’ar presuppune co ci ar veni d’in cibu, care combinatu cu ovanu ar fi datu ci-bovanu, si, prin moiarea lui b d’in cib si totu de una data intarirea lui v din ovanu, ar fi trecutu apoi in ciuobanu ciobanu. Assemenea modu de forma-tione nu este, marturimu si noi insine, intru tote conformu geniului poporului; nu este inse mai pucinu addeveratu, co facia cu cuvente ca ciobota, caragatia, cotiofana, etc. (vedi cibota, chiuire), nu pote cineva respinge absolutu acesta sup-positione. In totu casulu noi credemu co ciobanu vine totu din cibu, care a potutu luâ si formele ciubu, ciobu, (vedi ciobu si cibariu), cu insemnarea cea mai generale de vasu, si apoi in specialu cu cea de vasu in care se mulge si se tine lapte de oui. Despre forma, co cibu adeco s’a potutu dice si ciubu sau ciobu, se va ved£ la urmatoriulu articlu cio&w;pentru intellessu, cumu adeco cibu sau ciobu de la insemnarea generale de vasu de mancare a trecutu la cea speciale de vasu pentru mulsu si pastratu lapte de oui, proba, intre multe altele, este cuventulu sestariuz=.latin, sexta-rius, care însemna a sessea parte d’in orecare mesura de capacitate si care la noi, de poporu, se appleca numai la va-sulu de mulsu oui; proba e ciobana sau
cibana, (vedi ciobanu), applecatu fie Macedoromâni la cup'a sau lingur’a cea mare a ciobaniloru; proba, in fine, e ve-chiulu slav. clbanu=sextarius, impromutatu probabile de la Bomâni, si applecatu nu numai cu intellessulu de sex-tarius, dero si cu cellu mai speciale de cratemi=yasu de ammestecatu vinu cu apa, si de aci: poteriu, cupa de beutu, etc., cumu se vede d’in verbulu cîvanovati= a dâ cu pachariulu de beutu. Apoi co dupo principalile instrumente, eu care se esse!rcita una messeria, se pote numi celluceseoccupa cu dens’a, probedia, intre altele, cuventulu ciocanasiu sau taia-toriu de sare cndocanulu: totu asiâd6ro ciobanu sau cibanu ar fi cellu ce in ciburi mulge, pastredia si vende cibvdu—mâncarea cea mai commune si mai favorita a poporului românu. Prin acelle-asi analogie credemu noi co s’a formatu si cuventulu &aciw=primulu d’in ciobanii unei stâne : in addeveru cuventele: ital. baciuo, vechili ispan. si provenc. baciu, franc. bassin=vasu de apa, de lapte, de vinu, etc., provinu d’in latin, bacchinns, despre care in Ducange aflâmu : cum duabus patei-is ligneis, quas vulgo bac-cliinos yocanl=cu doue catine de lemnu, ce vulgulu le chiama baccliini; apoi Isi-doru ne spune, co bacca va se dica si ras aquarium=vasu deapa, cofa, galeta, etc.; de aci inco : franc, bac, baquet, ispan. bacia, cu intellessu totu de vase; in locu de bacca. Isidoru da si baccea. D’in assemenea funtana dero s’a potutu formâ allu nostru baciu, cu intellessu analogu cellui de ciobanu, adeco de omu ce in bace lucredia si pastredia laptele. Scu-tariu, pastoriu ce Sta mai pre susu de ciobanii acellei-asi stâne, inco pare a veni in adjutoriulu suppositionei făcute, de ore-ce cuventulu scutariu vine d’in seu-ta, deminutivu scutella=franc. <$culle, ital. scodella=vasu, blidu, etc., pote chiaru stâna e in locu de- stania, si acă-st’a in locu de staria, prescurtatu d’in sestaria, (vedi si ciobu).
   CIOBOTA, vedi cibota.
   CIOBOTABIU, ciobotina, etc., vedi in Dictionariu: cibotariu, cibotina, etc.,
   CIOBU, s. m., pl.-wn, fragmentam;
www.dacoromanica.ro
'CIO.
CIO.
149
  testaccnm fragmentam; Tas fractum; testa, ras; 1. intellessiilu cellu mai ordi-nariu allu cuventului e: buccata d’in unu vasu orecare spartu, si in speciale d’in unu vasu de pamentu, si de aci in genere, buccata, farimatura d’in verce altu lucru ce se pote sparge sau farimâ; una^ buccata de vasu de pamentu spartu se dice in speciale si herbu, cuventu ce, prin urmare, nu se appleca la una spărtură d’in vase de alta materia, de lem-nu, de metallu, etc., 2. vasu spartu sau dogitu; vasu invechitu si stricatu in parte prin indelungu usu; si de aci in genere, 3. vasu, tpgmai precumu si trenii a = vestimentulu ruptu sapjfcmccata, petecu de vestimentu se dice pentru vestimentu in genere, vercumu ar fi acestu-a, chiaru si neinvechitu si ne-ruptu. — Dupo celle espuse la articlulu ciobanu noi credemu co acestu cuventu e transformatione de pronunţia d’in cibu, (vedi acestu cuventu in Dictionariu), si prin urmare in legătură de cumnatia cu cîbăriu sau ciubăr ivi, (vedi cib'ariu); cu tote acestea, ca se deschidemu mai multe perspective cercetâriloru critice, se ne fia permissu a enuntiâ si una alta supposetione, la care noi amu fostu con-dussi prin considerationea sensului cel-lui mai generale allu cuventului ciobu, cumu si prin luarea in bagare de sema a scambationiloru diverse ce pote luâ, la-bialea b, transformandu-se in affinile sc\\cp,f,v, si cliiarum, (vedi bagare,botu, bufnire). Considerandu d6ro co ciobu in-semna atâtu vasu, adeco ceva aduncatu sau scobitu, câtu si buccata de vasu, adeco ceva spartu sau ruptu; considerandu co atâtu scobirea, câtu si spargerea sunt re-sultatulu unei lovire, care pote, pre lângă spargere si scobire, produce ca effecte si rupere, iaiare, trunchiate, sfarimare in buccati; noi credemu ca forte probabile, co ciobu, care se dice pre a locurea si ciopu, pote fi, prin una strămutare a luii, inlocu de cobiu sau copiu, ca si roibu in locu de robiţi, formatu d’inradecin’a cob sau cop » —celt. cob=lovire, grec. xoir, de unde xoîr-Tstvzrlovire , spargere, trunchia-re, etc., «oîtijzrsfarimatura , xo'7ravov=: instrumentu de spargere, sau taiare, xo-
odpcov-=pisalogu, etc., apoi cu tp: xo><p6t = trunchiatu , mutilatu; xd^ivoţ = vasu aduncatu; si cu p, : xo[i,[i,a=bu-cata, taiatura, xd(i7rpq=:sonu produssu prin lovire, si de aci prin metafora ; mundrfa sâcca, falia, etc. La noi rade-cin’a in cestione pare a fi -luatu si mai multe modeficâri fonetice, asiâ incâtuse presenta sub form’a cea mai curata in cuvente ca : copanu=petioru sau bucata de petioru de puiu, copacu sau co-paciu—proprie si litter. trunchiu de arbore, si apoi, prin metafora, arborele in-tregu, copaia=va,sn sco&iYm in lemnu, co-pi£a=unghi’a scobita a callului, s-cobire, s-copire; etc., intogmai precumu si in grecesce, pre lângă analogiele de intel-lessu ce presenta celle mai susu citate, apoi xwTTTj'va se dicapertica, păru, si in speciale remu sau lopata, adeco lemnu taiatu si cioplita, âro a7:ox£-xo|j,-|j.£VOt; va se dica, intre altele, si scopitu; vinu apoi cuvente romanesci, cari ca ciobu, sau ciopu, au transformatu mai multu sau maipucinu sunetele radecinei, cumu : ciobanu, ciobana, (vedi ciobanu), ciup-ire, ciup-arire, ciop-ertire, ciop-lire, ciup-oru, (la Macederomani trunchiu, lemnu de care se lovesce cineva cu petiorulu, de care se impedeca), ciup-agu, etc.; dupo acea-a altele, in cari o stramutatu in u pare co a ad-junsu in fine a se face i: cipu, (ca a-diectivu, la Macedoromâni, cu insem-narea de mutUu, ca si grec. xoxpdţ), cipu, (ca substantivu, la Macedoromâni, ca insemnarea de stupă sau pusteria— parte ce prin lovire sau. batere a inului . ori cânepei se allege d’in ce e bunu de torsu, de unde apoi in plur. cipwri=a-schie, si prin metafora,- verce alte lucruri de lapedatu ca nefolositorie : re-masitie, residuu, gunoiu, fece, etc.); unele apoi cu nasalea ni: ciunip-avu sau cimp-avu, ciunip-avire sau cimp-avire, (vedi aceste cuvente ce presenta intel-lessu analogu cu grec. xoxpâc), cimp-istra, etc.; altele cu f in locu de b sau p: dofu Sau ciufu, cioflengariu, ciufutu, etc. (cio-flengariu cu intellessu analogu grecescului xaxpoţ, care pre lâuga insemnarea de mutilu, are si cea de usiorellu, seccu,
www.dacoromanica.ro
150
CIO.
CIO.
  de nemicu; £ro ciufu, are însemnarea re-lativu primitiva de vitia de peru taiata, rupta sau smulsa, apoi ceâ derivata d’in acâst’a : peru nepeptenatu, de unde apoi ca adiectivucuinsemnarea: nepeptenatu, sordidu, etc., care espleca Si pre cea de ciufutu—avaru cum •7'tu, analoga de certu cu insemnarea ce are cuventulu sordidus in espressionea latin, sordida «rărit ia, si in franc, sordide ararlce, cu tote co insemnarea de ciufutu se pote trage forte usioru d’in intellessulu si mai primitivu allu radecinei ei oh sau dop, dup, asiâ in câtu ciufutu ar insemnâ cellu applecatu a ciupi si stringe avere deveri-unde si vericumu, cellu ce nu seindura a da din mana neci macariu unu ciobu sau lucru de nemicu, intogtaai cumu si franc, chlche m ciufutu, formatu d’in latin. ciccasmpellitiora de fructu, in-semna proprie cellu ce stringe si nu se indura a dă altuia macariu pellitiorele defructe,cellu ce stringe avere economindu tote nemicurele, intogmai cumu si grec. aţj.'.xpîvfjc, formaţii d’in a|uxpd<;mmicu, incO însemna ciufutu sau avaru; noi in-clinâmu cotra antani’a esplecare data cuventului ciufutu, ca un’a ce e mai conforma vivacei imaginatione a poporului, care in avaru a vediutu pre omulu, a cărui anima a prensu sordi sau jegu, asiâ in câtu prin acesta-a a perdutu cu totulu facultatea de a se indurâ se dâ ceva d’in allu seu chiaru pentru com-moditatea sea, necumu pentru usiorarea suiferentieloru si nevoieloru altuia); in fine alte cuvente cum: ctMma(laMacedo-• romani cu intellessude flocu sau fulgu de lana scarmanata, adeco ceva taiatu sau ruptu ă’in altu ce mai mare), domagu, adeco ceva de lovitu, domagire, dumu-lire (pronuntiatu, prin strămutarea lui c in g, ca giumu-lire sau juniu-lire,—s, smulge ciumele, adeca fulgii unei pas-sere, si de aci,- a smulge perulu cuiva). —In limbele sorori cu a nostra inco se afla cuvente d’in radecin’a, d’in care au venitu celle romanesci tractate in acestu articlu, si cu forme si intellessuri analoge celloru ce au cuventele nostre : franc. coupermtaiare, copeaumaschia, phopper=a se lovi cu petiorulu de ceva,
etc.; ital. otobo', ciombo, ctofo si oloi*
fo = scapetatu, prostu, stupidu, ru-sticanu, etc.; cioppa—frauc. jupemfusta sau fustanella; ciuffaremciupire, smulgere; cinffomciufu, cinfolamseccatura, vorba secca, nemica; ciampare, ciampi-care—a se lovi cu petiorulu de ceva, a se impedecâ, etc.; ispan. chnfar, chufle-tearma împunge cu vorba a face ,îo-cUri de vorbe impungatorie (la noi du-pire chiaru in intellessu materiale este unu modu de a se jocâ si glumi); clmpq mvestimentu fora mânece, vesta, ilicu; cIiupar m storcere , sugere, smulgere; chupanmtulleiu de passere, fulfii. In alte lihifce neromanice aflâmu deasseme-nea cuvente de intellessu si forma analoga celloru ce au cuventele romanesci d’in cestione: anglie. chopmtaiare si bucata taiata, chipmdespicare si despicatura; chuffmrusticanu, nepolitu, badaranu; cobmeiufutu, carpaciu, etc., cumu si una passere /apitoria, intellessu analogu cu allu cuventului nostru cobe sau co-Ua, de unde cobire,#tc.; comb=peptene, etc.; vechili slav. cîpatry — i»ectoralo= peptariu sau ciupagu; cep o vii si ctprîi— rainus (si prin urmare analogu in intel-lessucumacedoroman.ciMpora).Nuvomu mai citâ ciupiţi, care nu se afla in ve-chi’a slavica, si pre care lu (’a invetia-tulu MiTdosich, ca se esplece bulgar, ciupim spargere, d’in care apoi susţine co ar fi essitu romanesc, doplire, dâro in poterea celloru p§no aci espuse noi credemu nu numai co bulg.’dupi a fostu impromutatu de Bulgari de la Români, dero chiaru co cîupagn si ceporii s'au introdussutotu d’in romanesce invechi’a slavica, de orece in vechi’a slavica aceste cuvente stau isolate si nelegate de una radecina, care se le esplece. Mai greu, pote, s’ar parâ cuiva a allege, deco roman, cobe ne a venitu d’in german, cobs au d'in slavic, kobî, cumu susţine invetiatulu Mihlosich; dero angl. cob însemna una specia de passere rapitoria, âro slaviculu kobl neci are macariu in-tcllessu de passere, ci numai de presa-giu: neci unulu, neci altulu d’iu aceste cuvente nb espleca si nu pote esplecâ intellessulu cuventului roman, cobe
www.dacoromanica.ro
m.
cro.
rsi
  care insemnapassere domestica: gaina, raţia, gâscă, etc., cari se nutrescil d’in cibulu san ciobul,u Românului, cumu se chiama in speciale vastdu, in care se da de mancare acestoru passeri. Gobia asiâ dero ar fi togmaîi femininnlu d’in cobiu, form’a primitiva, ce noi amu presup-pusu pentru cuventulu ciobu, si ar însemnă propria : cea ce manca d’in cibu sau ciobu, passere de tibu sau ciobu. A-cest’a ar fi inco una noua proba, co ciobu sau ciubu ar fi in locu de cibu, si co cuventulu cibu ar fi, cumu s’a presuppu? mai susu, (vedi cibăria), in affinitate cu xipoţ, xopTj, etc., cari au intellessulu de ceva cam si capqpe, ca veri ce vasu, si prin urmare cibu, ar avă, cumu amu potă probă co au multe alte cuvente, in limb’a romanesca, unu intellessu mai primitivu de câtu in cea latina, in care cihns insemna n,.mai mancare. De alta parte se scie ce importantia aveau la vechii R mani pulli ţinuţi pre cibu publicu; si nu e de mirare, dăco strănepoţii Români peno astadi in cobi’a nutrita la cibulu loru vedu inco unu interprete allu voien-tiei diciloru, unu prenuntiu de celle ve-nilorie. Astadi este principiu filologicu bene stabilitu, co pentru cuvente, cari, ca cobia, se potu esplecâ d’in insasi limb’a in care se afla, e una errore a caută se le esplece rine va prin adjutoriulu altora limbe străine. Asiă dăro, dăco cuventulu cobia, cu derivatele selle cobire, cobitoriu, etc., au luatu si intellessulu de presagiu, presagire, etc., singurulu intellessu ce are slav. cobi, acesta-a nu probedia neci de cumu, co Romanii l’au improinutatu de la Slavi; d’in contra, fienduco iu limbele slavice cuventele in cestione au numai 'intellessu ideale si metaforicii, care nu se pote esplecâ, ca in romanesce, prin unu intellessu materiale si uriginariu, este cea mai mare probabilitate, si apprope chiaru certitudine, co Slavii au impromutatu de la Romani cuventulu kobi si derivatele salle kobiti, kobieuio, etc. Cuventulu coba, ce iirretiatulu Miklosi'h da ca correspun-diioriu cu slav. kobî si cu intellessulu do mnen =: presagiu sau semnu de ce „ are se se inteniple, noi nu lu scimu imci
d'in audite neci d’in cetite; noi nu con-noscomu decâtu form’a cobia, "pronun-tiata si cobie sau cobe, cu intellessulu materiala de passere domestica, si apoi metaforice : verce passere, si chiaru, o mu si altu animate, cuventu, gestu, e-venimentu, etc., ce se crede co annuntia fiitoriulu. Prpvenc. eobir, care dupo u-«nii deriva d’in latinesculu cupere, inco ar potâ avă acea-asi origine crf allu nostru cobire ; Jofs ooblr=a cobi bene cuiva. — Ce s’attenge acumu de celle alte cuvente in cestione, deşi unele ca ; ciopu sau ciobu, cipu, ciporu, ciufu, etc. păru asjâ de appropiate in forma de an-glesc,' cliop, oip, oii ii ir, etc., cu tote aceste, considerandu, co acelle-asi cuvente, mai sub acelle-asi forme si cu in-tellessuri mai multu sau mai pucinu analoge, se afla si in limbele sorori cu a nostra; considerandu, co acesta coinci-dentia de forma si intellessu a urei numerose familia de cuvente, nu s’ar potâ esplecâ in supposetionea unui impro-mutu d’in limbile germanice, de ore-ce acestu impromutu nu s’a pot’itu face de câtu intr’una epoca, candu limb’a romanesca incepusse^dejâ a traf vietia despărţit r cu totulu nedepend^nte de celle-alte siuori alle selle; considerandu, co intellessulu variatu allu cuventeloru romanesci d’in cestione nu se pote ac-coperi prin intellessulu forte margiritu si speciale allu cuventeloru anglosasso-nice; considerandu, co numai intellessulu largu si variatu allu radecinoi cob sau cop—grec. xorc,pote esplecâ in modu satisfactoriu multiplele si variole insem-nari alle cuventeloru romanesci : noi aflâmu, co e mai multu ca probabile nascerea cuventeloru romaneci d’in men-tionat’a radecina, care in limb'a latina a datu nu mai pucini blastar ica s-cobs =franc. copeaurr aşchie, raditure, re-masitie, farimature, etc.; âro in limb'a româna, ca multe altele ce au occursu si voru mai occurge, a fostucu multu mai fecunda. Iu respectulu intellessului, dupo celle espuse mai susu, credemu de prisosu a stărui mai multu; ne marge-nimu dâro a attenge numai strius'a analogia de intellessu ce star pre de una
www.dacoromanica.ro
152
CIO.
CIO.
parte, intre dupagu ca formatu d’in xiojc =taîiare sau talare, si talia, cumu se mai dice astadi, dupo franc, tallle, formatu assemenea d’in tnillcr =ztaliare; dro, pre de alta parte, intre roman, ciufu, cu insemnare de una specia de buha, si grec. oxw<Jj—oxtoird?, cu acea-asi insemnare, formatu d’in axu>7t-Tsiv:=oarpere =a musicâ, a rupe sau sfasid prin cu- , ventş jocose, si prin urmare, in intel-lessu ca si in forma, legandu-se de a-cea-asi radecina cu xâir-vsiv=a lovi, sfermâ, taiâ, rupe, etc. — D’intre cu-ventele in cestione, ce noi amu presup-pusu co se referu la acea-asi radecina, s’ar pote ca multe se se referia Jl#alte diverse radecine : asiâ, de essemplu, celle cu unu m in locu de b sau p: ciuma, dumulire, ciomagu, etc., de si, prin forma si intellessu, appropiate de x6\x\xa., ar potd fi născute d’in coma—peru, prin intermediulu unei forme de adiectivu : conliu, comia, asii in câtu ciorna sau duma, n’ar fi de câtu femininulu Comia, cu i d’in syllab’a finale stramutata in cea iniţiale, si luatu cu intellessu de substantivu; in ciom-agu, ciorna ar fi luatu intellessulm.de căpetina, asii in câtu ciomagu, ar însemna proprie: ceva cu capetina, si in speciale batiu cu ca-petina, măciucă; ital. chioma—coma sau peru este, de certu, formatu dupo acel-le-asi processe, ca si allu nostru ciorna; apoi cuventele cu fi ciufu, ciufosu, etc., aru potd fi in legătură cu cefa, care, prin intermediulu unui adiectivu cefiu, ar di antaniu, prin strămutarea lui i d’in syllab’a finale in cea iniţiale, ciefu, apoi d’in acestu-a prin intunerecarea lui e in u inaintea de labialea f, s’ar fi fa-cutu ciufu; cuventele cu p : cipu, ciporu, expire sau ciupire, cimpire sau cium-pire, etc., au potutu a se nasce si d’in clppns=paru ascutitu, reteveiu, etc., d’in care a essitu de certu cepu, si probabile : tiepa, tiepusia, tiefu, etc. in locu de ciepa, ciepusia, defu, cari au cautatu se iea alta pronunţia, togmai ca se nu se confunda cu celle assemeni de forma, ddro diverse de intellessu : cepa, cepu-tia, etc.; asiâ in câtu la radecin’a cob sau cep s’aru potd referi cu cea mai
mare probabilitate numai acellea d’in cuventele presupuse inacestU articlu ca essite d’in ea, cari si in forma si in intellessu se appropia ca mai multu de acesta radecina, cumu: copanu, copacu, copită, s-cob-ire, s-cob-a, etc.; & fine cuventele d’in cestione, cari in flnalea radecinei presenta unu p : ciopu, cioplire, copita, ciupire, cimpavu, etc., stau, si prin forma si prin intellessu, in cea mai strinsa legătură cu vecliiu franc, chapler, clia-peler sau chaploiei'j provenc. chaplar =a ciopli, scobi, etc., vecbiu franc, chapuiser, provenc. capuzar=a ciopli, a despicâ, etc., de unde cbapuis=lem-nariu, templariu, etc., forme, cari de certu vinu d’in latiri.capulus;=maueriu de spata sau sabia, si prin metafora : spat’a sau sabi’a insasi, de unde in me-di’a latinitatea capulare=a taiâ-, a ciopârti, etc.; apoi capus sau capo:=ca-pone sau cocosiu scopitu, si in mediadi a Franciei capar=taiare, cioplire, sco-bire, etc. — In genere diversele forme de pronunţia, ce păru a lu â nu numai vocalile, ci si consonantile acellei-asi radecine, cumu s’a vediutu la articl. carceiu, si are se se vedia inco si mai bene la articl. ciocu, apoi si mai multu inco de câtu aceste variationi, neconno-scenti’a accurata a legiloru, dupo cari se făcu acelle variationi, redica obstacle preste obstâcle intru urmărirea origi-nei cuventeloru, ce presenta assemeni scambâri: interessele celle mai vitali cbiama pre Eomânii preceputi a se pune cu toti pre lucru spre a meturâ callea filologiei naţionali de aceste pedice. D’in partene facemu totu ce potemu, indi-candu diversele călii, prin care amu pote ajunge se respandimu lumin’a preste una insemnata parte a limbei naţionale: in acestu articlu, ca si in tote celle de unaintendere mai mare, nevafi successu cellupiţcinu a produce in fiacare convinc-tionea, ce noi* impartasimu, co vorbe ca celle tractate in acestu articlu, cari forme-dia una numerosa familia si ţinu prin in-tellessulu lom de celle mai delicate corde alle animei si vietiei unui poporu, nu potu fi, cumu pretendu unii, afora de forte rare esceptioni, impromutate d’in alte limbe.
www.dacoromanica.ro
CIO.
CIO.
153
   CIOCANASIU, s. m., 1. cu intellessu reale, deminutivu d’in ciocanu, micu ciocanii, maioru=malleolns; 2. cu intellessu personale : omu ce se nutresce cu ciocanulu, si in speciale, cellu ce esser-cita messeri’a de.a taiâ cu ciocanulu sare d’in una salina=0i malleo salem fodit, (vedi 2. ciocu).
   CIOCANELLU, s. m., pl.-e, deminu-tivu d’in ciocanu, ciocanu micu=mal-leolusj in speciale se numescu celle cu cari se bate tob’a, (vedi ciocu).
   CIOCANTRE,-escM, V., malleo vel re-stro tundere; 1. a lovi sau bate cu cio-canulusau cu cioculu; 2. in genere, a lovi de mai multe ori, a bate in ceva cu verce altu instrumentu : ciocanesce cineva la ferestra, la usia, 'etc.; 3. metaforice : a mustră mereu, a bate necontenitu cu cu-ventulu, adnvetiâ si admoni pre cineva care nu intellege sau nu vrâ a intellege d§ cuvente; a mustră cu locu si fora locu, a baretâ pre cineva: in tote dillele lu cio-canescu, fora se lu potu face a intellege ceva, (vedi 2. ciocu).
   CIOCANITORE, 3. f., 1. ceva cu ce ciocanesce cineva, instrumentu de cioca-nire, cu intellessu mai generale de câtu ciocanulu, care are de regula una forma determinata, constandu d’in una cofla si una capetina, pre candu ciocanitorea pote ii verce lucru, ce nu are forma de ciocanu; 2. de aci metaforice, specia de passere=i>icus, assemenea cellei numita ghionoia d’in coce de Carpati, unde cu-ventulu ciocanitore este pucinu conno-scutu cu acestu intellessu de passere, care cu cioculu seu robustu petrunde si sparge scorii'a arboriloru, (vedi 2. docu).
   CiOCANITURA, s. f., ictns mallei, pulsns; lovitura sau batere cu ciocanulu, batere, lovire in ceva cu verce altu instrumentu, (vedi si ciocu).
   CIOCANU (la Macedoromâni si ciu-canu, dcanu), s. m., pl.-e, malleus, instrumentu cu una coda de lemnu, in care se afla fissatu una capetina cylindrica de lemnu sau ferru, cu care cineva bate ferrulu, toc’a, etc. — metaforice : a stă ciocanu pre capulu cuiva—a nu i dă pace, a lu ciocani, (vedi ciocanire), a stărui cu vorb’a se facaceva;—ciocanu differe de
maiu (in locu de wafiiM=malleus), intru câtu maiulu este unu mare si greu ciocanu, cu care se bătu in pamentu pari, taraci, etc., sau cu care se bate pamentulu, pre candu ciocanulu este cu multu mai micu si mai usiorellu, asiâ incâtu lu pote maniâ unu singuru omu : orologiele provediute cu mecanis-mu de a bate orele au unu, ciocanu, nu unu maiu, — cu tote acestea in locu de ciocanu se dice si maioru, deminutivu d’in maiu; — afora de acestea ciocanu, se appleca in caşuri, in cari n’ar potă intră maiu, adeco la obiecte ce au for-m’a cylindrica a capetinei ciocanului : ciocanu de rachiu (=paharellu cylin-dricu de beutu rachiu), etc.; — dăro in celle mai multe caşuri analoge se dice si codanii in locu de ciocanu : cocianu de porumbu, codanu de verdia, cocianu de meru, etc., bainco pre a locurea pare a se pune differentia de intellessu intre ciocanu si cocianu, asiâ incâtu ciocanu de porumbu, de essemplu, se appleca la stuletele de pOrumbu curatiatu de bobele lui, âro codanu la paiulu sau tiev’a porumbului; cuventulu inse sub amendoue formele : cocianu si ciocanu pare a fi u-nulu si acellu-asi, cu mice variationi de strămutări d’in locu a suneteloru, făcute, ca la multe alte cuvente, cu scopu de differenti’a unei nuantie de intellessu, (vedi 2. ciocu).
   CIOCARTilU, s. m., ăstuia, aşchia, sboratiu'a saubuccata de lemnu ce se taia prin ciocartire.
   CIOCARTIRE,-escM, V., iinperite secare vel dolnre; mutilare; 1. a ciopli reu, a taiâ si lucră unu lemnu in modu gros-solanu; 2. cu acellu-asi intellessu, ca si ciopertire—a mutilâ, (vedi 2. ciocu).
   CIOCI, s. m. (luatu numai vaplur.), sac-cnli pedales, specia de calciuni do lana' ce se incalcia preste cibote=franc. chaus-son;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati; Pin locu d epe-dod, câ si ciore in locu de pe-dcre ? (vedi si cibota).
   CIOCLA, S. f., lignorum manipulns; unu braciu de lemne, de fenu, etc., mica cantitate de lemne, fenu, etc.;—carru-cioru, carru micu, care nu coprende de câtu una docla de fenu, de lemne, etc.,—
www.dacoromanica.ro
54
CIO.
m
Pvine oro cuventulu d’in cioca sau cioeu, cu forma de deminutivu; atunci dupo legile fonetice generali s’ar fi cerutu ciochia, ca parechia—pareclia—X&t. par Icul a, (vedi 2, ciocu).
   CIOCLASIU, s. m., care carra lemne cu ciocl’a.
   CIOCLOVINA, s. f,, applecatu inse la barbati: ciocoiu d’in cei mai ruginiţi,
   CIOCLII, s. m,, inortuorinn vector et fossor; cellu ce una data, candu pestea infestâ mai in toti annii terrele noştri1, carră morţii de peste si i immormentâ; cu încetarea flagellului, ne mai fiendu lipse de servitiuiu unui assemenea omu, cuventulu cu care se numiea, a cadiutu cu totulu in desuetudine: dâro au ince-putu se se faca si la noi interprendi-tori de immormentare, de caracteriu differitu de allu ciocliloru, si pentru a-cesti-a. va cautâ se ayemu una numire speciale, care ar pote fi cea de libctinariu =latin, libitinariiis, cu intellessu propriu pentru, unulu ce ar essevcitâ mes-seri’a de immormentatoriu; — deşi se afla si in turcesce cuventulu ciucn i cu a-cellu-asi intellessu ca si cioclu, inse cuventulu romanescu potendu-se esplicâ in modu plausibile d’in propriulu fondu allu limbei, (vedi 2. ciocu), ar pot<5 se nu ne fi venitu de la Turci.
 CIOCMANIRE,-esc«, v„ altercarl, iove prcelium conserere; de regula ca refles-sivu, a se docmani: 1. a se lovi in bătălie usiore si neînsemnate, asiâ in câtu ciocmanire corresponde in intellessu cu franc, escarmonclier, escarmouche: ostile s’au ciocmanitu, dicu unii; ba s’au ba-tutu. cumpliiu, dicu alţii; 2, metaforice: a se lovi in vorbe, â se certă reu: amici de mai mulţi anni, astadi ne amu ciocmanitu si noi;—(combinationea fonetica cm d’in acestu cuventu nu este mai e-straordinaria decâtu cs in micsioru,mic-siorare, etc,, in locu de micusioru, mi-cusiorare), si prin urmare ciocmanire in locu de ciocumanire, (vedi ciocu, d’in care a essitu de certu ciocumanire; dâro cumu ? —probabile prin compunerea lui ciocu cu mana, asiâ in câtu ciocumanire ar însemnă a se ciocni cu manele, sau a si ciocni woweZe=:inauiis conserere).
   CIOCNIRE,-esc«, rostro ferire; 1«« dere; ctedere; frângere ; confllgere ;
1, proprie : a lovi cu cioculu, a sparge cu cioculu : glocele ciocnescu ouăle do-dte, candu se essa d’in cile puii; cior’-a superata docni reu mărunte pre copil-lulu ce vrea se sejocwu dens’ă; — fora obiectu reale : puii ciocwescM=spargu cu cioculu gbiocele oualoru, ca se eşsa d’in elle : eri ciocnisse doi pui, astadi n’a ciocniţii ned unulu; 2, a lovi sau sparge oua eu oua, a lovi sa u sparge si alte lucruri : la Pasce se docnescu oua roşie; — in speciale, a ciocni pahare— scyplios collidere = franc, trinqner; •
3. ca reflessivu, a se lovi cu arme, a se bate : armatele au inceputu se se cioc-nesca; berbecii se bătu, riocninduse in-fricosiatu frunte in frunte; — ciocnire iu acestu d’in urma intellessu dice mai multu decâtu precedentele ciocmanire, dero mai pucinu decâtu batere; — de-s'pre combinationea fonetica cn, cepre-senta ciocw’»'e, se pote dice ce s’a dissu si despre combinationea cm d’in docma-nire; docnire a essitu mai antaniu d’in ciocu sub form’a ciocunire, care, spre a se evită verce confusione cu ciocanire, traseu immediatu d’in docanu, s’a re-dussu in urma, prin suppressionea lui u, la form’a docnire, (vedi 2. cî'ocm).
   ^OCNITORE, s, f., ceva care docnesce si sparge,-si in speciale : 1, spargutoria de nuci sau de allune=niicifrangiliuliiin;
2. specia de passere= ? certlila sau
grnculns alpiims.               -
   CIOCNITURA, s, f., actione si resul-tatu allu actionei de a ciocni.
   CIOC6ICA, femininu d’in ciocoiu.
   CIOCOIRE,-esc«, v,, a face docoiu; de regula inse' ca reflessivu, a se ciocoi, a se face ciocoiu, a luă appucaturele de ciocoiu, se dice cu tote însemnările relle ce are cuventulu ciocoiu, (vedi docoiu).
   CIOCOIME, s, f., mulţime de ciocoi, classe a ciacoiloru, (vedi docoiu).
   CIOCOISMU, s. m,, portare, appuca-ture, sentimente, aspirationi de ciocoiu, (vedi ciocoiu).
   CIOCOIU, s. m., 1. terranii d’in Ro-mani’a libera numieau si mai numescu inco asiâ : a) pre boiari de verce gradu;
www.dacoromanica.ro
CIO.
CIO.
1SS
b) pre deregutori : prefecţi, suprefecti, judecători, etc.: c) pre proprietari, arren-datori, pre insisi epistatii acestovu-a, etc.; ă) pre verqine imbracatn in albastre, in vestimente differite in colore si stofa de celle terranesci, mai allessu pre aceia d’in imbracati in albastre, cari nu es-sercita una meseria, ci cauta se si scota alle vietiei, fora labore, prin assupriri, insellatorie si răpiri, d’in spinarea al-tui-a; 2. se numieau si mai numescu inco ciocoi : a) fetiorii sau servitorii boiarilovu si altoru omeni cu stare mai mare, si in speciale, fetiorii d’in casa si' cari insociau pre domnii loru la pream-blare pre diosu sau in trassura. standu in acestu d’in urma casu in deretulu trassnrei si tinendu-se cu man’a de ne3ce curelle in adensu puse acollo pentru a-cesta-a, de unde apoi es; ressioni ca : eu n’arn tinntu, ca tene, curcile le neme-WMJ=n’am fostu, ca tene, servitoriulu nemenuf; b) nouii boiariti—franc, pai-vemis, lat. Iiomines îiovi; 3. d’in com-binationea cellorudoueintellessnri principali, cumu si a celloru secundarie, cari s’au vediutu co resulta d’in acellea, s’a nascutu insemnarea cea mai generale, ce se legâ si se lega inco de cuventulu ciocoiu, adeco: a) omn careunescein sene pre lengusitoriulu cellu mai vile si mai gretiosu facia cu cei mai mari decâtu densulu, dâro care cotra cei mai mici ca elin arr^ta despretiulu cellu mai ne-omenosu, trufi’a cea mai desfrenata si crudimea cea mai brutale; care fora mi-sericordia, fora frica de Domnedieu, fora rosine de omeni, si fora neci unu senti-mentu de onore si de demnitate ome-nesca, storce si despoia pre alţii in fo-losulu seu, cauta prinbasse intrige se de-rapene pre alţii si se se redice pre ruinele loru, si commite, fora se se turbure in conscienti’a sa, lasitatile si infamiele celle mai mari; b) docoiulu, asiâ cumu e adumbratu sub 3. â), este typulu in-susi alin addeveratului ciocoiu; ca se merite inse cineva acestu nume, nu e de lipse se unesca in sene tote caracte-riele câte noi amu indicatu si altele ce pote amu scapatu d’inv edere; adjunge se fia in cineva unulu sau doue d’iu ca-
racteriele typului, adjunge se fia numai sau lasiu si bassu lengusitoriu cu cei potenţi, sxamundru si tyrannuneomenosu si neimblanditu cu cei mici, sau rapito-riu si âespoiatoriu sau trantoriu ce- se nutresce d’in sudorea altoru-a, sau omu lipsitu de sentimentulu orarei si dem-nitatei salle, etc.; si unui assemenea cu totu dereptulu se appleca numele de ciocoiu; 4. in unele locuri ciq-du ge dice in locu de cioroiu, si pr^iendinea, in Komani’a libera, este connoscuta es-pressionea : ciocoiu puleratu, applecata de terranu la aceia d’in cei ce numesce ellu ciocoi, cari respundu câtu.mai bene la typulu ciocoiului;—acesta d’in urma insemnare este decisiva pentru determinarea etymologiei cuventului ciocoiu, assu; r’a careia s’au datu multe si diverse păreri, de cari lectoriulu va fi, cre-demu, multiamitu co lu scutimu : fien-duco ciocoiu este unu masculinu d’in cioca, formaţii ca si vulpoiu, broscoiu, muscoiu, etc. d’in vulpe, brosca, musca; fiendu co, in fapta, se si dice pre a lo-curea ciocoiu in locu de cioroiu, 4ro ciocoiu gtderatu este senguru usitatu, pre-câtu noi scimu, in locu de cioroiu gide-ratu, adeco in locu de acea ciora, care e bdltiata sau incinsa si pre la gutu ca cu una specia de guleru mai albu de câtu restulu corpului; aceste doue impregiu-rari aru fi indestulle a ne incredentiâ co ciocoiu se lega de acea-asi origine cu cioca, co nu e de câtu masculi nulu ciocei; d6ro mai multe alte impregiurâri yinu se confirme acesta etymologia : numirea de croncanu, specia de vulturu lasiu, lacomu si spurcaţii, inco se appleca la asiâ numiţii ciocoi mari, alin câroru sto-macu este mai largii si mai greu de sa-turatu ca alin ciocoiloru mici sau cioroi-loru; in fine., prin una renynescentia a passeriloru de la laculu Stymfalu, cari infestâ pre locuitorii Arcadiei cu infri-cosiatele loru ciocuri de ferru, Eomânulu a applecatu si ciocoiloru, ce lu storcea, numele de passeri cu ciocu de ferru, (vedi si 2. docu).
    1. CIOCU, luatu cu intellessu de in-teriectione sau de onomatopeia, spre a espreme sunetuiu ce produc^ una lovi-
www.dacoromanica.ro
CIO.
156 •____________CIO______________
tura : andiu la usia ciocu, ciocu, fora se sciu ce e.
   2. CIOCU, s. m., pl.-uri, rastrum; 1. însemnarea cea mai ordinaria a cu-ventului este cea de botu depassere, care iu unele locuri se chiama si pliscu, ero in altele simZw=rostruw; 2. prin metafora applecatu : a) la barbi'a : cioculu barbei, şi mai allessu la perulu bărbiei, care se lassa nerasu, pre candu restulu barbei se rade : porta ciocu la barba; b) la, pisculu unei luntre si altoru vase de plutitu.—Mulţime de cuvente, cari păru ase referi la acea-asi radecina cu ciocu, si d’in cari parte au occursu pîno aci, cumu cicutire, ciocanu, ciocanire, ciocnire, doananire, ciocla, cioclu, ciocoiu, etc.; parte au se occura de aci înainte atâtu im Glossariu, câtu si in Dictionariu, cumu ciochina, cioca, ciorchina, ciugulire, etc., făcu d’in urmărirea etymologiei cuven-tuîui un’a d’in cestionile celle mai in-teressanti pentru limb’a nostra, cestione inse si mai grea de deslegatu de câtu cea ce a avutu de obiectu etym'ologi’a cu-ventului ciobu tractatu mai susu. Si mai antaniu, se enumerâmu principalile cuvente, ce, dupo forma, ar pote cineva cu mai multu-sau mai pucinu dereptu referi la acea-asi radecina cu ciocu, si cari s’aru pot6 reduce la doue classe principali : antani’a classe ar coprende acelle cuvente, in cari radecin’a cioc se pastre-dia curata sau pucinu alterata: a) curata, cumu : cioc-u, doc-a, cioc-anu, ciocanire, cioc-nire, cioc-manire, cioc-la, cioc-lasiu, cioc-lu, ciochina, (=ciochina)] cioc-oire, cioc-oiu, cioc-arlanu, cioc-ar-lîa, etc.; b) trasformata prin intuuere-carea lui o in u sau scambarea tenuei c in medi’a g: ciuc-a, ciuc-uru, ciuc-utire, ciuc-ulire sau dug-ulire, ciuc-iurete, ciuc-iureăiu, si prin taiarea syllabei iniţiale, c-iurediu, ciuc-iurechiu, si prin acea-asi abbreviare ca si in cellu precedente, c-iurechiu, giug-iulire, si in fine prin mo-iarea si desparitionea complecta a lui u: dc-u, cig-a, si la Macedoromâni: cic-anu —cioc-anu, cic-anire, etc.; in a dou’a categoria aru intrâ acelle cuvente, in cari radecin’a cioc se presenta sub for-m’a mai originaria coc sau cuc: coc-a (nu
cu însemnare de coca de farina, ci cu cea de prnncu de currendu nascutu), coc-adia, coc-olire, coc-olosiu, coc-olosire, coc-onu, coc-onire (si cu r adaussu: corc-onire), coc-osiu (la Macedoromâni coc-otu sau cuc-otu), coc-osia, coc-osiare, coc-otiu, coc-otiare, coc-ianu, coc-ina, coc-iocu, coc-ioba (la Macedoromâni pro-nuntiatu cuc-iitba cu însemnare de perdea sau butur ga, si prin urmare analogu in intellessu cu cea-a ce la Dacoromâni se chiama cuciba sau cugiba, cujiba), cuc-uma, cuc-hna, cuc-uiu, cuc-uiatu, co-manacu (prescurtatu d’in cuc-omanacu), cuc-iulla sau cac-iulla, cuc-unare, cuc-ullionu (si prescurtatu: c-ullionu), cuc-urutiu sau cuc-urudiu, cuc-utm, prescurtatu : c-MZni=termenu de a resfaciâ sichiamâ, cânii; apoi la Macedoniani: cu-c-idia—gogosia, de metasse, cuc-ulla— verice frpctudeforma conica sau sferica, CMC-Z«=papusia, cuc-ulitia—nume speciale allu fructului de pinu ce are forma conica, c«c-ojiM=coteiu sau bolteiu= cane micu; in fiue prin transformarea tenuei c in medi’a g: gog-osia, gog-onetiu, gog-a, gog-omanu sau gug-umanu, gng-ulire, etc.; in fine, d6co admittemu, co unele d’in formele provenite d’in radecin’a doc sau coc s’au potutu cresce cu unalicida, lucru ce seintempla forte a-dessu, cumu se pote vede, de essemplu, chiaru in cu ventele latine : frango, tango, rumpo, sero, etc., comparate cu celle de acea-asi radecina : tactus, ruptus* fragili»; atunci la radecin’a doc sau coc, s’aru pote referi si cuvente ca: coc-iorba r=in intellessu cu coc-iuba, sau cuc-iuba de mai susu, ciorchina (cu unu r adaussu, ca se nu se confunda cu ciochina, si prin urmare nu se pote crede, co ar fi venitu d’in turc. ccarkim), cipnc-u, cionc-a, dung-u, ciung-ire, etc., (vedi inse pentru aceste d’in urma si ciuntu); apoi sau prin abbreviare d’in coc-osiu, coc-osia gog-osia, etc.,au essitu cosiu, cosia, gusia, etc., sau de a dereptulu d’in coc s’au nascutu co-ciu, care s’a transformatu in urma in cosiu, cumu si siuru, sioca, etc., se dicu in locu de duru, cioca, si in celle d’in urma prin alta transformare a tenuei c in g, s’au potutu uasce formele : cogiu, co-
www.dacoromanica.ro
CIO.
CIO.
157
gia, etc., pronuntiata ca coju, coja, co-jire, etc., intogmai ca si jeru,linje, etc., in locu de geru, linge.—De partea formei nu aru fi asiâ dero obstacle neinvinse spre a reduce cuventele pino aci enu-' merate la una si acea-asi radecina; se ve-demu insa, deco si intellessulu ne auto-risa la ceva assemenea. Dero mai an-taniu se vedemu si in limbele sorori cuventele analoge cu alle nostre in forma si in intellessu : italic. ciocca=manu-chiu de frundie, de flori, de peru, motiu, tufa, crescetu, punta, etc. (sensuri analoge cu celle ce au alle nostre: docu de passere si de barba,, ciochina, ciorchina, cocciocu, coc-adia, etc.); ciocco = cepu, păru ascutitu, si, metaforice: busceanu, stupidu, incapetinatu( etc., ciocchetto= lemnu de neteditu cusutur’a (analogu in sensu cu ciocanulu nostru); deminutiv: cioccola=micu manucbiu de lemne, de peru, etc. (analogu in forma, ca si in în-tellessu, de una parte cu ciucuru, de alfa cu ciocla, in care l s’a pastratu ca si in facila); cionco=mancu, ciungu; cioncare —trunchiare, mutilare, bere fora me-sura (ca si alle nostre : ciungire, ciucu-tire); ciuco^asinu si ciacco sau cionco =porcu, franc, cochon,(analoge in sensu cu alle nostre: dcu, codna, dusiu in locu de dudu, care se appleca asinului, cumu si porcului dcu); cocca=capu, capetula fusu, la sageta, crescetu, cresta, crestătură, franc, coche, nave, trassura; cocco si cucco=ou, ghioca de ou, franc, coque, persona cara si favorita, obiectu de af-fectuosa amore, etc.; cocchio=trassura, coccliinata (analoge in intellessu cu: ciocla, duca, coca, coconu, etc.), cocchino =franc. coquin (analogu cu ciocoiulu); cocaina = abundantia estraordinaria, ceva raru si anevoia de aflatu, franc. cocagne—pane conica, terra imaginaria (cumu e si cucuictt’a, in espressionea : ăuce-te-ai la cucuiata); accocolarsi=a se desmerdâ (analogu cu: a se ciuguli, a se giugiuli, a se guguli); eoeolla. si cucul-la=caciula de preutu, specia de fungu sau ciuperca, (compara alle nostre: cul-ZioMM=cucullionu, ciuciurctc), cocuzza, cucuzza, co<*izzolo=capu, crescetulu capului, (comparajalle nostre: cocotiaftor-
tecutia in locu de tortecucutia), etc.; coc-cia—franc. cosse=cosia sau coja, pelli-tiora, ghioca, etc., coccolone=pitulatu, ghiemuritu, pusu pre vene, etc. (analogu cu allu nostru cocolosiu); d’in ispani-c’a nu vomu cită de câtu;choco=franc. choc—doc-nire, choclio—speciade bufa (analogu cu ciurediu sau ciuc-iurediu), cIiucIie=ciocM, cocar=lingusire, resfa-ciare (atialogu cu coconire sau corconire, ciocoire, gugulire, etc.); cochina=franc. coche=scrofa; cocota=peru de la cefa, cocote—cefa, cogote=vitia de peru (analoge cu alle nostre : cocotiu, coco-tiare, etc.), coyollo— cefa, crescetu, motiu, cocianu; eognjata=ciocurlia cucuiata, etc.; apoi franc. coqz=cocosiu sau cocotu, coquet=mundru, elegante (analogu cu allu nostru: coconu), coquemar —docarlia, cocar<lc=nodu de cordel--le, etc.; in latin, cucullus sau cuculla=:: caciulla preutesca, gluga, etc.; cucullio*-onis=cu cucullns (analoge cu alle nostre : cuculla, cudulla sau caciulla, cu-cullionu sau cullionu, etc.); cucumis^ cucuma (si de aci cucima, cadba, gugu-manu, etc.). -— Cercandu acumu se vedemu cumu in tote aceste cuvente, analoge in forma, amu potd aflâ firulu Ariadnei, care se ne conducă prin laby-rintulu de insemnâri asiâ de desparate,. ce presenta in apparentia cuventele in cestione; si considerandu co in limb’a greca xd-xoi;=grauntiu, sembure, pel-litia, saccu, etc., cumu si xcrp/r] sau xd/-Xy]=limace sau melcu, concha, gog-osiar s-coca sau s-coica, ghioca, etc., insemna lucrilri mai multu sau mai pucinu analoge in sensu cu cuventele romanesc! d’in cestione; considerandu co radecin’a ce resulta d’in cuventele grecesci mai susu citate este xoy sau xox: de aci con-chidemu co form’a cea mai originaria a' radecinei cuventeloru in cestione este coc sau cuc. Cea mai simpla forma d’in radecina coc sau cuc, ce aflâmu in limbele romanice , cu intellessu câtu se pote de appropiatu de cellu ce resulta d’in radecin’a grecesca, adeco de ceva rotundu si conicu, cumu este unu limacesnu unu bobu, una gogosiat etc., este vechiulu catalonic. coca sau cuca=^
www.dacoromanica.ro
158
ClO.
CIO.
capu, crescetulusau test’a capului, cumu si allu nostru cuca=coperementu de capu, si in speciale: cuc?a domnesca; 6ro coca, cu forma de assemenea fortesim-pla, presenta in limb’a nostra unu in-tellessu metaforicu d’in celle mai depărtate, adeco pruncu de currendu na-scutu, dâro care totuşi se pote usioru referi la coca cu însemnarea primitiva de capu, de ore-ce, capidu fiendu partea cea mai însemnata a omului, asiâ incâtu se iea pentru fienti’a intrega a unui omu sau animale : capete de omeni, capete de OT£e=omeni, vite, coca de la insemna-’rea de capu a potutu usioru trece la in-semnarea de fientia, si in specia fientia predilecta, copillu de currendu nascutu ca obiectu allu cellei mai affeduosa a-more, si de aci la insemnare mai generale de veri-ce altu obiectu de affedione sau dorentia passionata, insemnare ce are si form’a mai alterata duca : duc'a copiiloru e joculu, cumu si CMC-Z«=pa-pusia; asiâ in latinesce car um enput= franc, chbre tete este una espressione ce arrâta obiectulu unei delicata si înfocata amore. Dâco intellessulu, ce presenta cuvente ca duca si coca, intellessu iu apparentia asiâ de departatu de allu romanescului cuca, si catalonicului coca sau cuca, se esplica in modu naturale si raţionale prin insemuarea primitiva de capu, ce are cuca sau coca; atunci assu-pr'a sensului unoru cuvente ca: cuculiu, cuculitia, cuculla, cucurutiu, docu de passere sau de barba, ducuru, cucullionu sau cullionu, cudma, cucuma, codanu sau docanu; dudurete, ciochina, dor-china, gogosia, cosiu, cogia de ou, coco-aia, cocadia, cucuiu, etc., ar fi de pri-sosu a mai persiste, fiendu-co tote aceste cuvente, desemnandu sau obiecte de forma mai multu sau mai pucinu sferica ori conica, sau obiecte in strinsa relatione cu cnca sau coca=capu, nu presenta de câtu metafore d’in celle mai usiore de intellessu. Nu se cere dâro decâtu a indicâ in câte-va vorbe, cumu se lega de intellessulu radecinei principale însemnarea acelloru cuvente ce păru a fi ca mai depărtate in sensu de intellessulu radecinei : prin interme-
diulu lui ciuculire sau dugvdire, care insemna nu numai a luă sau ciupi cu cioculu, ci si a scarpină sau desmerdă cu cioculu, se espleca cumu giugiulire sau gugulire a trecutu la însemnarea mai generale desmerdare sau resfaciare in veri-ce modu; ciuciurechiulu sau ciu-rechiulu se espleca nu numai prin intellessulu mai departatu de obiectu de pre-dilectione, ce amu vediutuin coca, duca si cucla, ci si prin form’a obiectului man-carei ce se chiama ciurechiu; coconu cu celle de a dreptulu d’in ellu derivate, cumu si cutiu (=cuciu), cuconu, etc., se espleca totu ca si duca, coca si cucla,. ca atâte obiecte de predilectione si de affedione; cocosiulu sau cocotulu, ca si docurli'a, passere cucuiata sau motiata, in poterea unei metafore d’in celle mai pucinu cntediatoria, merita cu dereptulu numele ce i a datu Komânulu; nu mai pucinu doc'a, ca si docoiulu, (vedi acestu cuventu), atâtu in intellessu de passere câtu si de omu, ca fientie la care doculu, lingarirea, linguşirea, si sugerea sângelui fratiescu, sunt câte-va d’in caracte-riele distinctive, si-au luatu numele prin una metafora asiâ de pictoresca si justa, ca si cea ce a datu in ital. coc-chino, in franc, coquln, pi pote si in latin, cocclo-onis; coda si docla se espleca ca ceva capace, cumu este cuca sau test’a capului; si de almentrele in-sisi poeţii antici faceau Afroditei sau Venerei una carrutia d’in           sau
xoţXt] (acestu d’in urma cuventu asiâ dero analogu si in forma si in intellessu cu allu nostru docla); cioclu si a trassu numele sau de la docla insasi, in care incarcd, ca nesce busceni, morţii, ca se i carre la gropa, sau de a dereptulu de la docu, ca si docoiulu, cu care sâmena, intru câtu si unulu si altulu si tragu traiulu d’in mortationi; ciucutire, e unu verbu derivatu d’in unu adiectivu du- ’ cutu, care, ca analogu lui cornutw=zax-matu cu bune corne, ar insemnâ armatu cu unu bunu docu sau instrumentu de sugere, si astufellu ciucutire in însemnarea sea de a be bene, a suge bene,. se esplica forte usioru, fora semnai adau-gemu, co ciocanu insemnaudu si p>aha-
www.dacoromanica.ro
CIO.
159
___________________cio.______________
riu, ciucutire ar pot&avâ intellessulu de a scurge paharie; ciungite de la intel-icssulu a ciupi cu cioculu a potutu trece 'a insemnarea mai generale de a mutila, a face mancu, si in speciale, de a priva de mâna, intogmai precumu iu intel-lessu contrariu latin, integer, d’in tan-gere=a attenge, insemna proprie : ne-attensu, neinceputu, si de aci: deplinu, intregu, completu; cocina, cociuba, ca si ' ital. cioceo, insemna proprie : lemnu ascuţita, insemnare ce se lâga astu-fellu usioru ie a radecinei coc sau cuc—ceva rotundu si comcu, si apoi in genere : păru, pertica, busceanu, etc.; cega sau ciga, atâtu ca pesce cu ciocu sau botu lungu si ascutitu, câtu si ca vertetiu, sferledia sau scripete, inco se lega u-sioru, prin intellessu, de radecin’a data de noi: in grecesce xoy-Xîa? (d’in acea-asi raijecina cu %6y-\r[ si         cumu
si in latiuesce corresponditoriulu coch-lea, insemna meicu, vertetiu, scripete, etc.; in limb’a nostra d’in cochlea sau coclea, forma ce inco essiste in latinesce, s’a formatu de a dereptulu coclia, care, prin strămutarea lui li d’in syllab’a iinale in cea iniţiale, a devenitu clioca, apoi, prin scambarea tenuei c in medi’a g, a adjunsu glioca, cumu pronunţia Macedoromânii, si ghioca, cumu pronuntiâmu noi Dacoromânii; ghioca se appleca, in limb’a nostra, la test’a melcului, oului, s-cocei sau s-coicei, etc., âro sub forma masculina ghiocu la test’a de meicu sau de scoica, cu care ghicitoressele ghice-scu, de unde se vede totudeuna data co ghicire este in locu de ghiocire prin im-moiarea lui o in u si apoi in i : ghiit-cire, ghiicire, ghicire, si acesta ştymo-logia este nu numai una probabilitate, cumu ar fi cea care ar referi ghicire la germ. gliiek = norocu, ou insemnarea de a spune noroculu=zîra,nc. dlre la bonne arenture, ci una deplina certitudine, d(5co ne vomu cugetâ co in locu de a ghici se dice si o caută in ghiocu; precumu dâro d’in coclea, prin diverse scambationi fonetice, s’au formatu ghioca, ghioga, ghiocu, ghiucire, ghicire-, totu asiâ, si prin scambationi fonetice analoge, de a dereptulu d’iu coca lui coc*
lea s’a formatu coc-iuca, (vedi caciuga si ciga sau cega), cuciuga, si prin abrevia-re : ciuga, si in fine ciga, care, in limb’a nostra s’a applecatu atâtu la obiecte ce latinulu numesce cu coclea, cumu si la altele ce presenta vreunu caracteriu a-nalogu; de unde se vede si mai lumi-natu, co nu e probabile co noi se fimu impromutatu de la Slavi, cumu pre-tende invetiatulu Miklosich, cuventulu ciga, ci cu multu mai probabile e co lira-bele slavice, in cari cuventulu sta iso-latu si inesplicabile prin vreuna rade-cina, l’au impromutatu d’in limb’a româna, in care ellu afla una esplecare câtu se pote de satisfactori'a si in forma si in intellessu; in fine cicu, cu insemnare de cioc-nire, la Macedoniani, nu presenta neci una greutate de esplecare, si cu atâtu mai pucinu cic-nire—cre-pa/re prin cioc-nire, si metaforice : mo-rire; âro insemnarea de porcu, ce are la Dacoromâni cuventulu cicu, ca si in ital. clacco, franc, coclie si cochon, este, fora indouentia una metafora d’in celle mai cutediatorie alle vigorosei imagi-natioue a poporului, nu inse mai cute-diatoria, neci mai grea de esplecatu de ' câtu mie altele, cumu, de essemplu, sbo-ratura, care formatu d’in sborare, in-sâmna proprie actione sau residtatu allu actionei de a sborâ, ca si lovitura d’in lovire, ddro care se dice de ordinariu cu intellessulu de aşchia, reteveiu, despica-tura de lemnu, etc., intellessu ce se es-pleca fora greutate, dâco ne cugetâmu la espressioni ca : o sborâ capulu cuiva: totu asiâ de usioru ne vomu esplecâ, prin radecin’a coc sau cuc, si intellessulu de porcu, ce are cicu in locu de ciucu, d£co nu vomu cugetâ co porculu este animale ritosu si mcapeţinatu, ritulu si ca-petina avendu sensu analogu cu cellu ce are cuca sau coca, afora d6co nu ar vrâ cineva se esplece cicu sau cică, applecatu la cbiamarea porciloru, ca ab-breviatione d’in por-cica, ca si cioru d’in petioru; noi inse preferimu a vedâ in cicu unu blastariu d’in radecin’a coc sau cuc, cu atâtu mai multu, co cicu sau ciucu correspoude cu ciusiu in locu de ciuciu, espressione applecata asinu-
www.dacoromanica.ro
160
CIO.
CIO.
lui ca animale de assemenea botosn, ca-petinosu, incapetinatu si stupidu ca una cociiiba sau busceanu. Dăro fecunditatea radecinei coc sau cuc in terre-nulu romanescu nu se marginesce numai la cuventele de noi enumerate in acestu articlu sau la acellea cari vinu immediatu d’in vreunulu d’in aceste cu-vente, si pre cari ar fi fostu de prisosu a le mai infiră pre tote, cumu de essem-plu^ 'fcuc-uraia=passere cucuiata, etc.; mai multe alte cuvente alle limbei no-stre arreta, atâtu prin form’a, câtu si prin intellessulu loru. co au essitu d’in acea-asi radecina : d’in acestea noi nu Vomu cită de câtu doue, cari presenta radecin’a sub' form’a cea mai simpla, si d’in cari unulu a occursu de mai multe ori in acestu articlu, adeco : femin. s-coica in locu de s-coc-ia, prin strămutarea lui i d’in syllab’a finale in cea iniţiale, si mascul, s-cocu de mora, cellu d’antaniu asiă de appropiatu in forma si identicu in intellessu cu grec. ^TX7]sau xo^XT]=latin. eonclia, ăro cellu de allu douilea fiendu cellu d’antaniu cu forma masculina, trassu d’in cea feminina s-coca, ca si ghiocu d’in gldoca, si applecatu cu intellessulu de capacitate, care inco se coprende in radecin’a coc sau cuc. In limb’a latina, d’in contra, acea-asi radecina pare a fi remasu forte sterpa: coci afora de cocli-lea sau coclea, coch-lear=lingura,conch-8, conch-ylinm, cari s’au introdussu, cumu se vede, d’in grecescele xo^-Xiaţ, v.oyx7!’ HOŢ/bikiov, nu aflâmu, in acesta limba, formate d’in radecin’a coc sau cuc alte cuvente de câtu : cuo-ullus sau cuculla, cuc-uinis, cuc-uina, cuc-mnera, cuc-ur-bota, si celle derivate immediatu d’in acestea; d’in acesitaiifipregiurare resulta una noua proba, (vedi si botu), co in limb’a nostra s’au potutu păstră multe radecine mai bene ca in cea latina, si formă d’in acelle-asi mulţime de cuvente, ce nu essistu in latin’a classica; si de acea-a, la esplecarea cuventeloru limbei nostre, nu se cade se ne margi-nimu in cerculu strimtu allu latinei classice, ci se ne intendemu vederile mai departe, preste totu campulu vastu
allu limbeloru noue latine, si chiaru d’in collo de acestu vastu orizonte. In limb’a greca, a nume in dialectulu doricu, se afla si form’a xorca cu intellessu de capu, cefa, etc., de unde apoi xoruâptov=ca-petina acestoru fructe, gamalia, etc., xgtto!;—capu, cefa, si prin metafora : coc-osiu sau co-cotu, ca passere cucuiata, si una specia de pesce numitu si in la-tinesce gobio capitatus=franc. cliabot (= proprie : capetinosulu); xoaaoipoţ= specia de merla cucuiata sau motiata, specia de cocosiu tare cucuiata, etc.; si fienduco in grecesce duplu a si duplu t este unusonuderivatu de celle mainnulte ori d’in guturalilex, ~;,y, siuerate, cumu se pote vedă d’in formele : xpârcw sau xpdaato, ippÎTTw sau ippEaaw, IXdrcwv sau IXâaawv, etc., comparate cu xpa^-ţia, ippîx-7], hXay-bţ; de acea-a potemu admit-te, co sixotia, xărcoţ, etc., sunt sau provenite d’in radecin’a xo%~coc sau cuc, prin siuerarea guturalei x, sau formate de a dereptulu d’in una radecina si mai simpla ce ar avă un’a d’in formele ca, co, ce, cu, ci, etc., cari se reproducu in cuvente ca: ca-£>M<=capu, xoî-Xo?=cavu, ce-lum, cae-Ium sau coolum=ceru, xu-pT] =câpu, x6-M7]=cavitate, luntre, coliba, etc.; xo-TuX-r]=vasu, mesura de lici-de, etc. (analogu asiadăro cu allu nostru ce-tura sau ciu-tura, atâtu prin intellessu câtu si prin forma), xw-vo<;= conu, xo-Xso? si xou-Xsoqrztăca de spata, sacu, bursa, etc.=latin. cu-leus=sacu, sacu-letiu, (analogu si in forma si in sensu cu allu nostru co-iu in locu de co-liu), etc., tote cuvente ce espremu lucruri cu unulu d’in caracteriele de sfericitate, rotundi-tate, conicitate, capacitate, cavitate, etc., coprinse, cumu amu vediutu in obiectele espresse prin cuventele ce noi amu presuppusu ca născute d’in radecin’a coc sau cuc, (vedi inse si ciontu). Dăro admitta cineva ca base una radecina vaga: ca sau co, sau una radecina mai determinata : coc, cuc; nu e mai pucinu adeveratu, co, d’in câte s’au spusu, resulta, co vorbele, de cari a fostu cestionei acestu articlu, se lega bene, atâtu prin intellessu, câtu si prin forma, de radecin’a luata de noi ca basea acestoru cuvente : atâtu-a a-
www.dacoromanica.ro
CIO.
CIO.
161
j unge, pentru ca unaetymologia data se se admitta nu numai ca probabile, cichiam ca certa; si prin urmare suppositionea co unele d’incuventeleincestione, cumu: coccianu, cosiu, cocina, (vedi si ciontu, co-tetiu), ba chiaru si cocosiu, ne ani fi ve-nitu de la Slavi, este cellu mai pucinu indoiosa, si cere de neapperatu, pentru confirmarea ei, argumente mai tari de câtu cellu produssu pentru cocosiu, co adeco ar avd suffissu slavicu, pre candu se scie, co in limb’a nostra tiu, ciu si siu commuta intre densele, cumu se pote vede d’in insasi vorb’a iu cestione, cocosiu, care are si form’a cocotiu in alta insemnare, âro la Macedoromâni are forma si mai simpla, cocotu, adeco unu participiu passivu contrassu d’in cocoitu, d’in cocoire, ca si cucuiatu d’in cucuiare, cu insemnarea propria de passere mu-nita cu unu cocoiu sau c«(CMiw=cresta, motiu, etc.; cocosiu asiâ d£ro, si cu a-tâtu mai pucinu, cocotiu, nu potu fi im-promutate de la Slavi, de ore ce elle nu sunt de câtu forme derivate d’in coconit prin suffissulu iu. Celle espuse mai susu autorisa, atâtu pentru cocosiu, câtu si pentru cocianu, cosiu, etc., una assertione cu totulu contraria supppositionei inve-tiatului MiUosich. Cautandu d’in cugetu curatuaddeverulu pentru am6rea adde-verului, neci una data nu vomu inchide ochii de la lumin’n lui: cosinitia si prin accentu si prin suffissu arr^ta luminaţii," co este una forma slavica; dero pentru cosiulu casei,morei, cornului, etc., cumu si pentru cosiariulu viteloru Românului, lucrulu nu este totu asia de invederatu. In interessea addeverului, noi cauta se marturimu, fora codii'e, co pre callea sca-brosasi intunerecosa, pre care amblâmu, adesea potemu rateci fora âcirea si voi’a nostra. Dâco in acestu articln amu refe-ritu la acea-asi radecina cuvente, cari s’aru potâ referi si la alte radecine, amu ' facufua, redimanduue pre celle doue fire conductorie alle filologului, intellessulu si form’a cuventeloru, fora se preten-demu co absolutu nu s’ar pote dâ uno-ru-a d’in aceste cuvente si alta esplecare etymologica : articlelo de lungimea cel-lui presente sunt consecrate a deschide
perspective pentru cercetarea pre base large a limbei; la articlele in particu-lariu consecrate fia-cârui d’in cuventele in cestione vomu cautâ a precisă mai multu ideele, cautandu a dâ fia-cârui cuveutu etymologi’a ce ni se va pară ca mai probabile, si chiaru de acumu marturimu co, de essemplu, cocotu ar pote fi, ca si cucu, unu cuventu formaţii prin imitationea vocei acestei passere, care se traduce si mai claru in espressionea: cucurigu, intogmai cumu si latin, gal-Ius=cocosiu pare a fi una abbreviatione d’in gar-ulus, gar’lus, gal-Ius, de la gar-rire=gariire, d’in care si allu nostru gaina in locu de ^aZ^wa=gallina; co cioca ar potâ fi de acea-asi familia cu vechiu franc, clioe, provenc. cau sau chau =chat-hnant=lat. bubo, de unde apoi ca deminutivu chouetto, ital. ciovetta sau civetta, venet. zovetta, picardic. ca-vette, si allu nostru ciovica sau ciovlica, franc, clioucas, prov. cancala, ispan. cli o va si choya=ciora, analoge de certu cu allu nostru cioca si in forma si in in-tellessu. Dâro, dupo invetiatnlu Diez aceste cuVmrtfî Tomanice aru fi potutu veni d’in germ. choucli=bufa, kanw= ciora, iu anglie. kaw=a chiauî ca cior’a sau cioc’a, pre candu etymologii italiani dau ca funtana, pentru civetta, Cuven-tulu latin, circuma, care, cumu amu vediutu, se refere la acea-asi radecina, de care amu legatu si noi cioca. Noi credemu, co etymologii italiani au mai multa dereptate de câtu invetiatulu germanii: astadi este unu principiu filologicii bene stabilitu, co pentru cuventele unri limbe, cari se potu esplecâ d’in propriulu ei fondu, nu se cade a al-lergâ la funtane străine, si mai allessu, candu este vorb’a de cuvente ca ital. civetta, cucnvetta, etc., romanesc, cucuvaia, cioca, etc., cari espremu lucruri asiâ de communi, in câtu nu se pote in neci Unu modu crede co poporele romanice au asteptatu pre celle germane sau slavice, ca de la densele se invetie a numi assemeni obiecte; dâco e vorb’a de a numi una fientia dupo vocea ei, sau dupo calitâtile ce se vedu cu ochii, apoi poporele romanice au si ochi si urechie, cre-
                       11 G.
www.dacoromanica.ro
162
CIO.
CIO.
demn, asiâ de bune ca si alle poporeloru germane si slavice : romanesculu cinau (vedi si chituire), de essemplu, nu e mai pucinu imitativii de câtu germ. kaw. Apoi imaginationea inco nu se pote uegâ poporeloru romanice : unu senguru essemplu vomu dâ inco despre acesta-a, pentru ca si d’in ellu, ca d’in sboratura mai susu, se se vâda peno unde pote merge poterea acestei imaginatione, essemplu ce si are aci loculu, ca luatu d’in famili’a cuventeloru tractate in a-cestu articlu: co franc, coquet, formatu d’in coq=cocosiu, insemna unu omu ce cauta a place (de aci si nefericitele no-stre neologisme : cochetu, cocheta, cochetare), este usioru de intellessu, de ore-ce nu ne aflâmu in facia decâtu cu una metafora analoga cu cea care a datu si la noi coconii, coconirs; co vechiulu franc, cocard insemna mundru, desertu, vanu, etc., este de assemenea aprope de mentea omului, de ore-ce si aci ne aflâmu facia cu una metafora analoga cu cea ce a datu eoquet: dâro co coque-ricot insemna cucurigu sau cocosiu, pre candu coquelicot, care e acellu-asi in forma cu coqnericot, differindu numai cu unu l in locu de r, insemna macu, acesta-a pare estraordinariu, si ne face se ne indoimu de identitatea celloru doue cuvente: sicutote aceste-a, cutota enorm’a diferenţia de intellessu ce pare a fi intre cocosiu si macu, nu e mai pucinu addeveratu, cumu attesta invetia-tnlu Diezt, co coqnericot si coquelicot sunt unulu si acellu-asi cuventu, si in-tellessulu dewacw,ceare coquelicot, vine d’in una metafora ce are de base asse-menarea intre crest’a cocosiului si flo-rea numita macu. — Form’a fonetica a unui cuventu nu variedia, in gur’a poporului, mai pucinu de câtu intellessulu: asiâ, pre longa variationile de forma alle radecinei coc sau cuc, ce amu ve-diutu peno aci, pare co la acea-asi ra-decina, prin scambarea lui ciu in tiu, se referu si cuvente ca: tiuclu, tiutiuiu, tiucluiu, tiutiuiu (cu intellessu appro-piatu de cucuiu), de unde tiutiuianu= cellu ce porta una caciulla ca mai ap-propiuta de oca numita iu latinesc© ou»
culla,— tiutiurure, tiuchirc, etc., cu tote co aceste forme se pQtu referi mai bine la latin, tutnlu^ camu de acea-asi însemnare cu CUCUlllIS.
   CIODOLANU, s. m., pl.-e, (noi l’arau auditu mai mul tu sub form’a siodolanu), ossn sau buccata de ossu grossu, ca de bou, cu medulla in ellu; — acellu-asi, cumu se vede, cu ciolanu.
   CIOLACIRE,-escw, v., a face ciolacu.
   CIOLACU-a, adj., niiitilus, mancus, trunens; mutilu, truncliiatu, si in speciale cellu cu petiorele sau manele tăiate sau paralisate; — pare de acea-asi radecina cu ciolanu, ciolam.
   CIOLANOSU-a, adj., ossosiis, os-seus; care are multe, sau mai bene, mari ciolane, ossosu, cu osse vigurose, in care apparu ossele prin marimea lom, dero care are pucina carne; — vedi ciolanu.
   CIOLANU, s, m., pl.-e, os-ossis, suC-fra?o, poples; ossu, si in speciale : ossu de la petiorulu boului, buccata d’in a-cestu ossu cu carne pre densulu si cu medulla in ellu, si mai vertosu buccata de ossu de la petiorulu d’in deretu allu boului; ossu sau buccata de ossu de la petiorulu boului fora carne pre densulu; la ossele de la petiorulu omului, la totu petiorulu omului, si in genere la verice ossu alin omului, se appleca ciolanu numai candu omulu are ossele mari si vi-gorose, sau candu e vorb’a de a lu luâ in risu pentru grossolani’a structurei selle ossose; — vedi si ciolavu.
   ? CIOLA VIRE,-escw, v., a face ciolavu.
   ? CIOL AVU-a, adj., cu acelln-asi intellessu ca si ciolacu;—fienduco ciolavu, casi ciolacu, ciolanu, etc., se dicu in speciale de ossulu petiorului, mai allessu ca mutilatu, frantu, etc., de acea-a elle se potu esplecâ cu multa probabilitate, atâtu in forma câtu si in intellessu, prin dolu, care ar fi unu deminutivu prescurtata d’in petiollu sau peciollu, ca si cioru d’in pecioru; potu inse fi in rela-tione de cumnatia cu grecesculu xîoXov =membru, braciu, mana, etc.; xdXo<;= mutilatu, trunchiatu, etc.; xoXo(3o<;:= mutilatu, etc., cari păru a se referi la acea-asi radecina cu kqîXo? (vedi si celle disec pentru acesta radecina la articlu
www.dacoromanica.ro
   _______________6iO.         _______
dorn); ca mai bene inse cadredia cu-ventele in cestione, ca si urmatoriulu dobbocu, cu grec. oxiXoi;=ossu de pe-tioru, flueru allu petiorului, petioru, cracu allu petiorului, etc.; de unde apoi oxeXXî£>:=sckilavescu la petidre, oxiXe-TO?=sceletu, osse infirate, etc.; in acesta supposetione ciolacu, dolavu, etc., ar fi d’in acea-asi fontana cu chilavu sau schilamt, schilavire, etc. (vedi 1 chila); — de altamentrele ciolacu, dolavu, do-lobocu, etc., sunt pucinu connoscute, ba inco unele sunt cu totulu neaudite intre cea mai mare parte de Români; celle ce se audu mai desu si in mai multe parti sunt dolanu si ciolanosu, (vedi si dontu sau duntu).
    CIOLOBOCU, s. m.,pl.-e, pes suillus, petioru de porcu; — vedi dolavu.
    CIOLTAitlU, s. m., pl.-e, equi stra-tum, stragiiliun; straiu, scortia sau ve-lentia formosu tessuta si inliorata ce se pune pre spinarea callului de sella : doltariulu tessutu si allessu de man’a miressd eră, si este pre a locurea peno astadi nedespartitu de cailvdu de genere, ce, dupo una betrana si fonnosa datina nu lipsea, si nu s’ar cade se lip-sesca, d’in celle alte lucruri date de die-stre; — cioltariu, ca si callu de genere, de care doltariulupra, nedespartitu, read-ducua mente de certu un’a d’in datinele celle mai vechie alle Româniloru, unulu d’in usurile stabilite in tempurele deglo-ria si vertute romana, acea obligatione ce fiacare străbunii Romanii mai cu stare avea de a nutri si tind cu spesele selle unu callu de callaria pentru serVitiulu de apperare allu patriei; ace-staimpregiurare, cumu si form’a curatu - romanica a cuventului cioltariu, sunt pentru noi, indestullatorie probe spre a ne convinge, co cuventulu este de origine romanica, si co, probabile, se lega de acea-asi radecina cu ctelmn=ceru; si in fraucesce se dice ciel de llt (= litter. ceru de pato=cortellu sau perdea ce se pune assupr’a patului; vedi si dom cotra finitu).
   CIOMAGASIU (maibene: ciomagariu, ca arsicariu), s. m., cui place afaceusu de domagu, applecatu a ciomagi sau a se
_________________CIO.____________163
ciomagi, a bate sau a se bate, si metaforice : applecatu a se certâ, a se dispută.
   CIOMAGELLU, s. m., deminutivu d’in ciomagu.
   CIOMĂGIRE,-escw, v., a bate cu do-magulu, a bate reu, a rupe ossele cuiva cu bataiâ.
   CIOMAGU, s. m., fustis, lemnu grossu cu care se serve cineva la bataia; — vedi celle spuse la articl. dobu assu-pr a etymologiei acestui cuventu, si compara inco maduca, d’in care una forma masculina: maciucu sau niadugu, ar dâ,princommutarea celloru doue syl-labe de la inceputu, form’a ciumagu, sau ciomagu, cumu si franc. as>-sommer =a uccide cu unu ciomagu sau măciucă, de ore ce do pote fi in locu de sioj ca in siuru in locu de duru; ddro si cuventulu franc, assommcr se pote espleca prin ad=.la si sommet=capu, asia in-câtu assommer insemnandu proprie a dă sau lovi la capu, ar presentâ acea-asi metafora, dupo care, la articl. dobu, amu presuppusu co ciomagu sau ciumagu s’a formatu d’in ciuma cu intel-lessu de perulu capului si de aci, prin metafora, si cu insemnare de capu, (vedi si duma in Dictionariu);— de altamentrele numai cuvente de a espreme con-ceptulu arretatu prin ciomagu nu ne lip-sescu: mai antaniu classiculu fusti, pre deplenu corresponditoriu in intellessu cu ciomagu: cei de cari ne spune evange-liulu co au mersu la Jesu armaţi cu fusti, nu erau armaţi de câtu cu ciomege; apoi vinu cuventele: bata, catia, ghioca, jorda, reteveiu, etc., mai multu sau mai pucinu analoge in sensu cu ciomagu.
   CIONDRA, s. f., altcrcatio, rixa; certa, sfada; — neconnoscutu d’incoce de Carpatiţfederivatu, dupo dictionariulu de Buda, d’in contra, pre candu, dupo acellu-asi dictionariu, derivatele cion-dranire, ciondranitura, aru fi venitu d’in acea-asi funtana cu ital. ciondolare, ’ (vedi duntu).
   CIONDRANIRE,-escM, v., ca refles-sivu, a se ciondraniz= a se certâ, a se sfădi (vedi ciondra).
   CIONE, s. f.,<(inpliiranu ?), rlilnan»
www.dacoromanica.ro
164
i
CIO.
CIO.
tas glaber, una planta tradussa in ger-manesce prin hahnenkannn:=litter. cre-st’a cocOsiului; — d’in coce de Carpati n’amu auditu cuventulu cione, dâro amu auditu applecandu-se espressionea: cre-st’a cocosiului, la una specia de planta: cione pote fi una abbreviatione d’in co-cione, si prin urmare de acea-asi ra-decina cu cocosiu, applecatu la una planta ca si franc. ooquelicot-=macu, d’in a-cea-asi radecina cu eoq^cocosiu, (vedi ciocw cotra finitu).
   CIONTARE, dontire, ciontu, etc.; vedi ciuntu.
   CIONU-a, s., la Macedoromâni cu in-semnare de vrabioiu sau vrabiete si vrabia, (vedi cintediu).
   CIOPORU, s. m., vedi duporu.
   CIORBA, s. f., jus, jusculum, puls; pulmentum; zemade mancatu, preparata cu buccatelle de carne; — cuventulu nu pote fi turcescu, si cu atâtu mai puciiiu slavicu; intellessulu cuventului se e-spleca prin romaniculu sorbere, d’in care si franc, sorbet, romanesc, sierbetu in locu de siorbetu; câtu pentru forma, precumu se dice siuru in locu de duru, asiâ s’a dissu ciorba in locu de siorba, cumu si pronunţia in fapta mare parte de Români, asiâ in câtu siorba insasi e in locu de sorbia, ca si roibu in locu de robiu, cu intellessu de ceva ce se sorbe, applecatu apoi in speciale la speci’a de sorbitura ce Românii numescu ciorba; cuventulu dero nu este de una origine asiâ de obscura, cumu pretende invetiatulu Miklosich; numai ellu nu se pote esplecâ prin vecbi’a slavicâ, in care nu essiste, ci e numai presuppusu de mentionatulu invetiatu d’in caus’a serbescului ciorba, care, dupo tote probabilitâtile, e impro-mutatu, d’in romanesce.
   CIORBAGIU, s. m., 1. cin place cior-b’a; 2. omu cu stare si consideratu, notabile, fruntasiu; franc, qui ale pot an feu =(litter. care pote in fiacare di pune olla la focu), cumu dice francesulu; — dtipo celle spuse la articl. ciorba, cior-bagiu e de origine romanesca, avendu numai forma turcesca, cate s’ar pote correge, dicundu-se ăorbariu, Cumu se si aude in intellessulu de sub 1.
   CIORDELA, s. f., in locu de dordwe, nu e de recommendatu.
   CIORBIRE,-6SCm , v., subriperej a furâ, a ciupi, etc.;—Pin locu deciortire, (vedi ciortu).
   CIOROlCA, s. f., in locu de doroia, (vedi acestu cuventu in dicţionarul), nu e de recommendatu.
   CIORLU-MORLU, vedi cioroboru.
   ClORMOIAGţJ, s. m., una planta, esplecata jn dictionariulu Barcianu prin germ. kukweizen.
   CIORNA, S. m., palimpsestus; con-ceptu scrissu inainte de a se transcrie curatu; — cuventu cadiutu a-stadi in desuetudine, si inlocuitu. prin cuvente ca : conceptu, minuta, maculatorul, (vedi aceste cuvente in dictio-nariu).
   CIOROBORU, si ciorlu-morlu, s. m., jurffium; certa, sfada; — este invede-ratu, co ciorlu-morlu este compusu d’in doue cuvente, d’in cari ciorlu se refere la ciora, insemnandn chiauitu de ciora, 6ro morlu se refere la radecin’a mor sau mur, d’in care s’au formatu cuvente ca: mur-muru, mor-maire, mior-laire, meri-ire, etc.; ciorlu si morlu unite intr’un şeţi-guru cuventu espremu câtu se p6te de bene actionea de a se certâ a doi sau mai mulţi omeni, cari unulu la altulu chiauescu ore cumu ca ciorele, miorlaeşcu ca catusiele sau pisicile, meriescu ca cânii, mormaiescu ca ursii, etc.; câtu pentru cioroboru pare a fi in locu de cibromo-ru, adeco acellu-asi ca si cioriumorlu, prin strămutarea lui m in b, redussu la mai sempla forma prin taiarea syllabei lu d’in amendouecuventele: ciorlu si morlu; d’in cioroboru s’a formatu mai departe cioroborire, transformatu apoi in cioro,-vaire—a se certâ, a se sfădi pentru nimicuri, a se disputâ fora multa vivacitate ; compara inse si tura vura, care se dice camu in acellu-asi intellessu cu cioroboru sau dorlu-morlu, cumu si is-pan. chirlos mirlos.
   CIOROYAIRE;-escM, v.? vedi cioroboru.
   CIORTANU, s. m., I. pl.-i,pesce Lmai mare cababoiulu, dâro ne adjunsu inco la coiiiplet’a mărime ce pote attenge, si
www.dacoromanica.ro
CIR.
CIR.
165
in speciale, crapu de mărime- media; 2. plur.-e, dupo unele dictionarie, cu a-cea-asi insemnare ca si dolanu ; — se vede de sene, co cuventulu, dupo forma, e derivatu d’in ciortu.
   CIOETU, s. m., rostrnm suillum; ritu, botu de porcu; tiganu; (vedi ciuntii)', — cuventu neconnoscutu d’in coce de Car-pati.
   CIO E VAN A si cervana, s. f., lyco-pus, specia de planta; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, inse, sub forma cervana mai vertosu, presen-tandu caracterie de curata romanitate.
   CIOSVEESTA, vedi cesversta.
   CIOTU, s. m., pl.-wri, rodus, tuber; nodu, inflatura; de aci si adj. cioturosu =nodurosu; — la Macedoromâni ciotu insemna orbii; in Eomani’a libera cuventulu e neconnoscutu^ vedi inse duntu.
   1.  CIPU,-a,adj., mutilns; laMacedoro-mani: iliutilu, si in speciale, mutilu de urechie, cu urechiele taiate, (vedi ciobu).
   2.   CIPU, s. m., de regula numai in pl. cipuri, la Macedoromâni, cu insemnare de remasitie, residuu, fece sau drojdie, (vedi ciobu si ciupu).
   3. CIPU, vedi după.
   CIPUNE, s. f., la Macedoromâni cu insemnare de dulama; — cuventulu e, probabile, de acea-asi origine cu copo-ranu, (vedi acestu cuventu in dictio-nariu).
   CIEACLADISIEE,-escw, v-, a scote ciracii pre cineva; — de forma si pote si de origine turcesca.
   CIEACLICU, s. m., stare de ciracii, tempu câtu e cineva ciracu.
   CIEACU, s. m., tiro, dlscipulus; cellu ce invetia de la altulu una arte sau una scientia; — precumu uceniculu, cu a-cea-asi insemnare ca si ciracii, este slavicu; asiâ ciracu pare a fi turcescu; intr’una d’in însemnările selle i a luatu loculu disciplu, sau discipulu; ero in insemnare de ceUu ce invetia una carte inco s’ar pote suppleni cu tirone, de unde apoi tirodniu—draclicu de arte sau messeria, etc.
   CIEEDA, s. f., aimoiituin; turma de vite mari, si in speciale, turma de boi sau vaci, pre candu ergheLu sau herghe-
lia se appleca speciale la turma de cai, âro cuventulu turma insasi la vite m enunţe: oi, capre, porci, etc.; — prin forma sa, cireda, sta, de certu, apprope de isp. cer-dn; d6ro cuventulu ispanicu se iea de ordinariu cu insemnare de peru, manu-chiu de peru, peria d’in peru de porcu, si raru cu cea de herghelia; ca se se pota intellege cumu acellu-asi cuventu, cer-da, insemna peru de porcu si totu de una data herghelia, doue intellessuri in appa-rentia fora neci una relatione intre densele, cauta se-scimu, co masculinulu cer-do insemna porcu; de aci femin. cerda s’a potutu dâ antaniu la ceva relativa la porcu -.peru de porcu, turma de porci, si apoi prin estensione si : turma de cai sau herghelia ; nu ar fi dâro absolutu impossibile, ca prin acea-asi estensione de intellessu, acelln-asi cuventu, sub for-m’a cireda, se se fia applecatu, in roma-nesce, la una turma de boi sau vaci; dâro ispan. cerdo, d’in care a essitu femin. cerda, deriva, dupo unii, d’in bascie. clierriarrporcu; âro dupo alţii, d’in latin. 8ordidus=sortitu, necuratu, spurcu (cumu e poroulu), asiâ co sordidus, in ispanesce, transformatu mai antaniu in suerdo, a adjunsu apoi la form’a serdo sau cerdo : in suppositionea d’antaniu s’ar pote ca allu nostru dru = mancare speciale pentru porci se fia venitu d’is basc. cherria, si jirulu, de care porcii sunt asiâ de lacomi, n’ar fi de câtu una alta forma d’in dru, trecuta mai antaniu prin giru; in a dou’a suppositione cuventulu nostru doriciu sau sioridu — pelle de porcu perlitu a potutu veni, ca si isp. cerdo, d’in latin, sordidus; dero cuventulu romanescu dru sta cu multu mai apprope de ital.' ciro = porcu, care, dupo tote probabilităţile, s’a născuta d’in grec. yjjîpoc=porcU, porcellu; dru asiâ dâro a potutu insemnâ, si in roma-' nesce, mai antaniu porcu sau porcellu, apoi, prin metafora, mancare pentru pord; d’in dru s’a nascutu, pre de una parte, cimwi=coca, adeco ceva analogu cu ciruht ce se da porciloru, ero pre de alfa cireda sau drada; cu intellessulu cellu mai originarii! de summ’a de pord născuţi una data de una scrofa, apoi:
www.dacoromanica.ro
166
cm.
turma ăe porci în genere, in fine cu in-tellessu si mai estensu : turma de verice vite, si in speciale: turma de boi sau vaci; precâtu intellessulu, pre atâtu si form’a cuventului cirada, analoga cu a grecescului yotpaţ-yoipâ3o<;=:turma de porci, si prin metafora, mulţime de stance mai mice ce stau pre lângă un'a mai mare ca porceii pre longascrofa, etc., vine in ad-jutoriulu etymologiei date, asiâ in câtu certitudinea despre addevernlu acestei etymologfa ar fi completa, dăco n’ar fi impregiurarea, co cuventulu nostru ciru s’ar potă, si dupo intellessu si dupo forma, derivă, si d’in cibu—cu insemnareade mancare pentru animali domestice, si anume d’in un deminutivu ciburu, care, dupo legile fonetice alle limbei, a po-tutu luă formele: civuru, ciuuru, duru, si in fine dru, spre a se destinge astu-fellu de duru (in care cernemusauciu-ruimu); dupo acestu puntu de vedere, d-rada ar fi in locu de cirata, si ar avă, ca si buccata—câtu sau ce se imbucca, partita — câţi se punu de una parte, etc., insemnarea collectiva de summa ăe animali cirata (=nutrita cu dru), summa ăe animali domestice in genere : pord, vaci, gaine, oi, capre, etc., si in speciale : summa sau turma ăe boi sau vad.
   CIREDIARIU, s. m., cellu ce cu scopu de castigu stringe cireăi pentru taiatu (vedi cireda).
   CIRTA, s. f., cuventu neintratu in usulu limbei, si aflatu numai in unele editioni de evangeliu, si anume in sen-gur’a frase : cerulu si pamentulu voru trece, dero ned una cirta d’in cuventele melle nu va trece; in alte editioni de e-vangeliu, la acelln^asi locu, se afla iota in locu de cirta; si, fiendu co iota este numele grecescu alin litterei i, cea mai simpla d’in littere, de ore ce se compune numai d’in una trasnrella de condeiu, de aci se vede co prin cirta se intellege ceva forte micu si ndnscmnatu, unu puntu, nemica, etc.; —? d’in slav. drtita, sau e, pote, in locu de certa, femininu d’in ceriu, care, ca derivatu d’in cernere =despartire sau separare, a potutu luâ si insemnareade ceva despărţitor iu, cumu
________________«3._________________
ar fi, de essemplu, una linia de hotariu, si prin urmare ceva forte suptire, ceva neperceptibile, etc. ? sau, in fine, e affinu cu tira, ce figuredia in espressioni ca : una tira de lapte etc.? (pentru pronunti’a differita a consonei iniţiale d’in tira si cirta vedi carceiu). .
   CISITU, s. m., p\.-uri, assortimentu, allegere si approvisionare de tote mer-cile, ce se ceru pentru unu stabilimentu sau bolta de negotiatoriu.
   CISLA, s. f., proportio; retributione proporţionale a impositeloru, repartitio-ne, etc., cuventu slavicu (vedi cetire), astadi cu totnlu cadutu in desuetudine.
   CISLUIRE,-escM, v., aface cisla,—cadutu de totu in desuetudine.
   CISMA, s. f., de acea-asi insemnare cu cibota, si prin urmare de prisosu in limba, deco in addeveru vine d’in turc.-cizme.
   CISMARESSA, s. f., socia a unui cis-mariu, sau femina ce scie face cisme.
   CISMARIA, s. f., măiestria sau stabilimentu de cismariu.
   CISMARIU, s. m., care scie face cisme, (vedi cisma).
   CISMULITIA, s. f., deminutivu d'in cisma, luatu si cu insemnarea speciale de cisma femin^sca.
   CIŞMEA, s. f., pl.-elle, fons; fonte, fontana, locu de undo cura apa; — cuventu turcescucu totulu de prisosu, candu avemu fontana, fonte; si cu atâtu mai pucinu de recommendatu e cismegiu— fontanariu, pentru co e si de forma si de origine străină de limb’a nostra.
   CISNIRE, vedi tisnire.
   CISNIU, s. m. (pronunţia s siueratu), operatione de incercare, prin care se cauta a se fissâ pretiulu, cu care are se se vendia ceva, mai vertosu ceva do mancare : pane, carne, etc.
   CISTE, cistire, cisiitu; vedi : cinste, cinstire, cinstitu, unde s’a presuppusu, co aceste cuvente aru fi de origine slavica; dero considerandu co ti si d se .commuta in pronunţia (vedi carceiu), p’ar pote ca elle «e se fia nascutu pre ter-renu romanescu d’in radecin’a ti, d’in care grec. u-eiv =appretiare, estimare, onorare; xi-jxyj=pretiu, onore; np-aeiv—
www.dacoromanica.ro
  pretiuire, onorare; latin. ns*ti*mare= pretiuire, etc., si d’in care s’au formatu si la noi, cu pronunţia originaria a lui ti: s-ti-mare — pretiuire, onorare; s-ti-matu = tare pretiuitu sau onoratu, de unde si ne-s-ti-mata = petra preţiosa, proprie : petra ce nu se pote stimă Win caus’a mar ei ei valore; in fine ti-stu, ap-plecatu in speciale la un’a- d’in onori sau functioni publice si onorifice, pre candu in ci-ste sau ci-nste si derivatele ci-stire sau ci-nstire, ci-stitu sau ci-nstitu, etc., ti potutu s’a siuerâ in ei.
    CITANIA, dtetiu, citire, etc.; vedi : cetania, cetetiu, cetire.
    CITOYIRE,-escM, v., a pune in stare de citovu.
    CITOVU,-a. adj., incolumis, intogor, siilvus, samis; nevetematu. neattensu, deplenu, intregu, sanetosu; — cuventu, ca si derivatulu seu citovire, neconno-scutu d’in coce de Carpati; se afla si in serbesce citav = nevetematu, intregu; dero care e radecin’a d’in care s’a nascutu? Iiivetiatulu Miklosich da numai cuven-tulu romanescu citovu ca venitu d’in ve-cliiulu slav. citavu, care nu essiste in vechi’a slavica, ci numai in cea serbe-sea; ?se nu fia 6re citovu trassu d’in ro-manesculu citu sau cetu (ce se vede in compusele : in-cetu, in-cetare), cu iu-semnarea mai primitiva ce are latin. <iuiotiis=ce£w, (vedi aquitare), adecoin-semnarea de culcaţii, Uniscitu, neturbu-ratu, si de aci, prin una metafora naturale : in stare luna, lene stabilitu, nevetematu, sanetosu.
    CITU, s. m., tessuturade bumbacu lu-« strata si inflorata, care serve la imbra-catu scaunele si saltellele, atâtea carac-terie, prin care se destinge de tessutur’a numita stamba, care n’are neci lustrulu neci florile citului, si d’in care se potu face rochie si alte vestimente, pre candu d’in citu nu se făcu vestimente; — de si essiste si in turccsce cit, cuventulu inso ne avendu, in structur’a sea fonetica ne-micu contrariu foneticei romanesci, ar pote, in vederea iuscinnarei speciale ce arc, trece in dictionariulu limbei, cu atâtu mai multu, co nu ese probatu dcco este in addeveru turcescu, deco nu
________________Cltf.___________IM
cumu-va si Turcii l’au improniutatu de
aiurea.
   CIUBERU, s. m., vedi cilăriu.
• CIUBUCCIU, s. m., 1. cellu ce fabrica sauvende ciubuce, 2. servitoriu insarci-natu a ingrigi si implâ ciubucele;—cuventulu are forma turcesca, care s’ar potd correge, danduise form’a : dubucariu.
   CIUBUCELLU, s. m., deminutivu d’in duliau.
   CIUBUCU,s. m., pl.-e, l.pipa,instru-mentu de fumatu tutunu, compusu d’in unu tubu de lemnu si una lulea, proprie inse se chiama dubucu tubulu; a imple dubuculu, a trage sau bec dubucu, etc.; 2.brânu ce se face la muri sau columne; ^deco insemnarea de sub 1. este cea mai originaria, atunci cuventulu ciubucu ne a venitu d’in turcesc, ciubuc, ca si abitudinea de a fumâ cu dubuculu, care a inceputu se se perda impreuna cu dubuculu insusi, ca se de locu tigard; ero deco intellessulu de sub 2. este cellu mai primitivu, atunci dubucu pote fi ro-manicu, formatu d’in tubiis, si a nume d’in una forma (tubiacus), care, prin strămutarea lui i de lângă b in syllab’a iniţiale, a luatu antaniu form’a tiubacu, apoi ciubacu, dubucu (vedi si dobu).
   CIUCURASIU, s. m., in locu de ciu-curellu, nme de recommendatu.
   ? CIUCURLUCU, s. m., de acea-asi insemnare cu ciacsiri?
   CIUDA, s. f., <lolor, sogritmlo; mo-robita»; 1. pre câtu connoscemu noi ciuda insemna : părere de reui supperare mare, olfensa, necadiu : a fi cuiva du-ăa=a i pare reu forte, a semti mare do-rere de anima, a se supperâ reu, a se ne-cadf; 2. dupo dictionariulu liaoul an' fi insemnaudu inco: estravagantia, capri-tiu, sengularitate, originalitate, etc.; si mai pucinu connoscemu semuificationea de dauna, vetemare, peccatu, etc., data de acellu-asi dictionariu cuventului ciuda in frasi ca : c ciuda=e peccatu; — dero chiaru deco ciuda ar avâ in gu'v’a poporului insemnarile date de mentio-natulu dictionariu, totuşi elle, si cu a-tâtu mai pucinu insemnarea de sub 1, cea mai bene stabilita, nu s’ar pote es-plecâ prin slav. ciudo^minune, pro-
www.dacoromanica.ro
168
Citi.
nu.
digiu; este addeveratu, co derivatele d’in ciuda, adeco eiudatu si ciudire, au însemnări, ce si noi connoscemu, mai ap-propiate de alle cuventului slavicu; dero antaniu eiudatu are forma de unu participiu trecutu de la unu Verbu de conjug. I., ciudare, forma ce nu se da in romanesce cuventeloru venite d’in fun-tana slavica; apoi sensulu bene stabi-litu allu formei simple duda, sensulu de părere de reu, dorere sau vetemare grea a suffletului, nu essiste neci in ciu* do, neci in derivatele selle; si prin urmare, cumu s’a dissu si mai susu, ace-stu sensu nu s’ar pote in neci unu modu esplecâ prin referirea cuventului la fun-tan’a slavica, afora deco n’ar vr6 cineva se dd lui minune si mirare, cu cari cor-respundu in intellesu slav. ciudo si derivatele lui, înseninarea forte estensa si filosofica, ce i da Oratiu intr’una din epistolele selle, in care nil admirări = a nu se turbură de nemicu, a nu se miscâ in suffletu neci de bene neci de reu, etc.; asiâ in câtu duda, ca impromutatu d’in slav. ciudo, ar fi insemnatu antaniu minune si mirare, si, apoi prin una metafora : verice turburare a suffletului, si in speciale: superare, vetemare, necaăiu; dâro assemeni metafore, la cuvente străine mai allessli, nu sunt in geniulu poporului, si de acea-a noi credemu co ciuda este in locu cudia, d’in cudere —batere, lovire, si de aci, prin metafora: vetemare, si in particulariu : vetemare a suffletului, superare, intogmai cumu si franc. blesser=plagare, insemna si superare; intogmai cumu si oilcudcte sau lsedere =lovire, insemna si vetemare, superare : prin acesta etymologia ciuda se espleca si in forma si in intellessu; mai multu nu se cere de la una buna etymologia, precandu suppossitionea co ciuda ar veni d’in slav. ciudo, intempina greutăţi si deforma si de intellessu;—de altumen-trele, afora de eiudatu, celle alte forme, adeco, ciuda si ciudire, se audu numai pre a locurea, si mai vertosu in Moldavi’?,.
   CIUDATU,-a,adj., difflcilis,inorosus, absurdus; siugularis; 1. greu de impacatu, superatiosu, capritiosu, cui cu greu poţi intrâ in voia, cu care anevoia te poţi in-
tellege : eiudatu mai e si betranulu acc-stu-a, cu nemica nu ipoti intră in voia; 2. greu de intellessu, .ce cu greu intra in mentea omului, absurdu, straniu, nein-tellessu : portarea ta, faptele telle mi păru asiâ de ciudate, co nu potu intel-lege, unde tintesd se adjungi; 3. estraor-dinariu, sengulariu, originale, estrava-gante : ce portu eiudatu are si omulu acestu-a, (vedi ciuda).        ■
   CIUDATIA, s. f., calitate sau fapta ciudata.
   CIUDIRE,-escw, v., dolere; 1. de regula, pre câtu noi scimu, cu form’a re-flessiva, a se dudi—a semti ciuda, a se superd reu; 2.dupo dictionariulu Itaoul, in tote însemnările date de acellu-asi la ciuda, cu intellessu transitivu si ne-' transitivu, ciudire—a face sau deveni eiudatu—a face sau deveni superatiosu, capritiosu, straniu, estravagante, sengulariu, originale, etc.
   CIUFALA, s. f., in locu de ciufire, nu e de recommendatu, si neci avemu lipse de acestu cuventu, de altumentrelea neconnoscutu d’in coce de Carpati, de orece insemna totu atâtu câtu si: batu-jocura, maltractare, peruire, etc.
   CIUHA, s. f., dupo tote dictionariele, aţora de JRaoul, care da acestui cuventu acea-asi însemnare ca si lui ciuta, vor-b’a dulia, ce noi nu amu auditu d’in coce de Carpati, insemna: pertica de hotariu, momania sau momâia, si de aci: pertica sau prăjină de mesuratu, pertica de apperatu, ciomagu, gbioga, etc.;~cu-ventulu este in locu de ciufa, ca si buha in locu de bufa, si prin urmare femininii d’in ciufu, cave insemnandu si flocu sau massa de peru, capu, etc., fe-mininulu ciufa s’a potutu prin urmare appleca si la momuia—pertica. cu ciufu in verfu, si de aci, in genere si la alte pertice servindu la diverse usuri.
   CIULAMA, s. f., pl.-ciulamale; mâncare preparata d’in farina cu buccatelle de puiu de gaina; — form’a insasi ar-reta, co cuventulu e turcescu; in locu-i inse avemu collesia sau collesiu, curatu romanicii si cotmoscutu poporului in-tregu.
   CIUMA, s. f.,        peste, morbu
www.dacoromanica.ro
CIU.
CIU.
169
d’in cei mai contagiosi si mai terribili, care se manifesta prin un’a sau mai multe bube sau inflature la porţile celle mai delicate alle corpului; metaforice: uritu, nesufferitu prin uritionea si reutatea sea: n’am mai vediutu ciuma de muiere ca a-cest'a; — cuventulu pote se ne fia ve-nitu prin turc. ciuma, de orece acestu flagellu, care in festă terrele nostre mai in fiacare annu, ni se adducea d’in E-gyptu, prin Turci; dâro nu a potutu in neci unu modu se ne vina de la Slavi, cari, ca si Ungurii, l’au potutu irnpro-mutâ de la Turci; cuventulu inse, in limb’a nostra se pote esplecâ, si informa si in intellessu, prin radecine romanice, cea-a ce nu se pote face in Iimbele slavice; de acea-a,, deco cuventulu nu este turcescu, apoi este de certu romanescu; in contr’a suppositionei de impromutu d’in turcesce se redica obstacle seriose de partea formei; la cuvente de origine turcesca, ca si la celle de origine slavica, (vedi ci-uda), Komânulu appleca nu formele de conj. I, ci celle de conj. IV; si prin urmare formele : ciumare, ciu-matu, trasse d’in ciuma, sunt cu to-tulu contrarie menţionatei suppositione; si mai multu compusulu: ciumefoia sau ciumifoia (=d’in ciuma si foia), care, ca si luceferu si altele, cauta se se fia formatu d’in tempurele celle mai vechie, intr’una epoca, pre candu Komânii neci audisse de numele Turcu, este in contr’a acellei-asi suppositioni; acea-asi planta se dice si dum'afetei, si acesta-a duce la esplecarea cuvântului cea mai naturale, care resulta d’in form’a lui: ciuma, la Macedoromâni, (vedi ciobu), insemna, apprope ca si ciufu, la Dacoromâni, flocu de lanasau de peru, vitiade peru, motiu, perulu capului, etc.; de aci, prin una metafora d’in celle mai simple, s’aapplecatu la un’a d’in plantele comose, ciumefoia, numita si cium’a fetei, tog-mai pentru co cium’a=com’a sau perulu unei fete este câtu se pote de desu si lussuriante; dero ciuma in locu de cumia sau comia (d’in coma) sta in strinsa legătură cu cuma=cj,ma=:xo[i.al (vedic7«-ma si ciocu), care, pre longa alte insem-nâri, are si intellessulu de inflatura,
coltiu, bpbocu, cucuiu, proeminentia, etc.; pi de aci ciuma a luatu, la noi, si însemnarea de buba, sau inflatura, si in speciale, de bub’a rea a pestei; neci form’a dero, neci intellessulu nu potu fi obstacle de a consideră ca unulu si acellu-asi cuventu form’a ciuma in celle doue in-tellessuri de peste si de flocu de peru; cu tote acestea nu noi vomu negă, co in intellessulu deteste, cuventulu ciuma s’ar potâ esplecâ si in alte moduri: asiâ ciuma ar potâ fi in locu de tumia, care prin strămutarea luii in syllab’a iniţiale, devine tiuma sau ciuma, si s’ar legâ a-stu-fellu de radecin’a turn, d’in care au essitu tuuior=infiatura, buba, etc.; asiâ luandu in considerare co la Macedoromâni ciuma se dice iiMScUa=pustula^: buba, si co pustula este appropiatu prin forma si prin intellessu de pestis, ar potâ cine-va admitte co duma este una abbreviatione sau d’in puschiuma, sau d’in pestima, femin. d’in pestimns=ad-ducutoriu ;de peste; co puschiuma, ţ)rin taiarea syllabei iniţiale, pote deveni chiuma, si apoi duma, se intellege forte usioru; dâro si pestima, prin taiarea a-celleiasi syllabo, devenindu stima, a potutu in urma a se transformă in sima, siuma, ciuma; dero acesta d’in urma suppositione nu se pote admette,.pentru co sti, fiendu syllaba scurta, nu s’a potutu păstră togmai acesta syllaba, pre candu pe d’in inceputulu lui pestima, pre care cade tonulu, aru fi peritu; d’in apostema, in care syllab’a ste este longa si intonata, prin suppressionea iniţiale apo, mai currendu s’ar fi potutu formă ciuma, decâtu d’in form’a pestima; noi inse credemu antani’a esplecare data cuventului ciuma ca cea mai probabile. Vericumu inse cuventulu duma, dupo câte s’au spusu, nu pote fi strainu; deco ar fi turcescu, pre longa difficultatile mai susu espuse, nu s’ar potâ esplecâ neci de ce se nu se afla cuventulu si in limb’a Greciloru moderni, cari de la Turci au impromutatu cuvente maimulte de câtu noi si inco cuvente cu multu mai communi si mai pucinu speciali de câtu ciuma.
   CIUMAKIKE,-escw, v., de regula re-
www.dacoromanica.ro
170
cm. ,______________
flessîvu, a se ciumari=a luă gustu a-maritiosu, vorbindu in speciale despre vinu : vinu ciumaritu; — cuventulu co-prende in sene amara, si pare compusa d'in aci (d’in ac, de unde ac-ru, etc.), asiâ incâtu dumarire ar fi in locu de adamarire, care, prin caderea lui a iniţiale, ca in ciora in locu de adora, si prin intunerecarea lui a d’inaintea lui m, s’a potutu transformă in damarire, dumarire; acesta esplecare de forma, se confirma si prin intellessu, de ore-ce vinulu ciumaritu are unu gustu intre acru si amaru.
   CIUMPAYIRE, dumpavu; vedi cim-pavird, dmpavu, (vedi si dobu, ciuntii).
   CIUMPIRE, vedi dupire.
   CIUMPU,-a, adj., de acea-asi însemnare cu ciuntu sau ciontu ca adiectivu, (vedi si dobu.)
   CIUNTARE si dontare, ciontu si dontediu, si cu forme de conjugationea a patrii: ciuntire sau cimitire,-eseu, (forme mai connoscute none d’in celle audite d’in coce de Carpati; dero formele de conjugationea antania, si mai vertosu formele simple alle presentelui: dontu, donti, cîonta, etc., sunt celle mai bune, ca unele ce attesta mai cu potere despre inalt’a vechime si romanitate a cuventului), v., abscindere, ab> secare; mutilare; deminuerc; consiimerc; însemnarea cea mai generale a cuventului este : a strică, prin taiare, frângere, rupere, etc., intregimea unui ce; a desparţi cu mai multa sau mai pu-cina violentia parte sau parti d’in unu totu orecare, si prin urmare : a trun-chiă, a taiâ, a curmă, a mutilâ; a scurtă, a micusiorâ; a consume, a perde, a des-pende, etc.; si ca reflessivu: me dontu— me consumu, (vedi 2 ciuntu).
   CIUNTATURA si dontatura, ciun-titura si dontitura, s. f., actione si resul-tatu alin actionei de a ciuntă sau ciunti.
   CIUNTIRE si dontire vedi ciuntare.
   1.   CIUNTU si dontu, s. m., pl.-e si-2m, mutilata) rci pars; parte d’in ceva ciun-tatu, (vedi ciuntare).
   2.   CIUNTU si dontu,-a, adj., abseis-sus, truiieiis, inutilii»; care, prin taiare, rupere, frângere, etc., si a perdutu in-
                                                Clff.
'   ----»—----- • • . _ _------------L__
tregimea; care nu e intregu, totu, de-plenu, si prin urmare : trunchiu sau trunchiatu, mutilu sau mutilatu, mancu; scurtatu, micusioratu; taiatu, retedia-tu, etc.; — in forma cuventulu ciontu se espleca prin unu adiectivu : contiu, iu care i d’in syllab’a finale a trecutu, ca si in cuibu d’in cubiu, in syllab’a iniţiale, adiectivu derivatu d’in contns= xovro?=pertica, si in speciale, lemnu ce serve a cercă ap’a sau menă cu ellu unu vasu de pluti tu, lemnu de lance, lance, etc.; sensulu cuventului latinu si grecescu pare inse a se oppune etymo-logiei date de noi cuventului romanescu dupo form’a lui; dăro in grecesc’a mo-dern’a xovrd? insămna si scurtu, me-runtu, etc., intellessu analogu cu allu romanescului dontu; apoi vechiiilngrec. xovro? nu e unu cuventu primitivii, ci derivatu d’in acea-asi radecina cu xev-'cstvj=aimpunge,xsv-Tpov"instrumentii de impunsu, ceva ce împunge: acu, boldu, stemuru, spinu, păru ascutitu, etc., sau ceva impunsu : gaura, spărtură, puntu, si in speciale, cumu s’a luatu si la noi, puntu d’in mediloculu unui ce, unui cercu, de essemplu, centru, etc.; radecin’a dăro a acestoru cuvente, care ar fi caii, con, cen, sau cin, dupo câtu se vede d’in însemnarea cuven-teloru citate si se va vedă si mai lămurită d’in celle ce vomu mai cită, are in-tellessulu generale de a ciopli; d’in care apoi de sene decurru, pre de una parte, insemnarile de taiare, scobire, crepare, spargere, crestare, scurtare, mutilare, etc., ero pre de alta parte insemnarile de ascuţire, puntare, etc.; irame-diatu d’in form’a cea mai simpla a ra-deciuei păru a fi essitu in grecesce : xsv-6?—desertu (vasu spartu) xâv-rj =: xav-ya=can-iui=:trestia (parte ca ceva deşerta, parte ca ceva poliţa si puntatu), xwv-os:=coiiu (ca ascutitu, acuminato) etc., (vedi si ciocu cotra finita); in romauesee d’in form’a cea mai simpla a acellei-asi radecina au essitu: cionu sau ciMnii=lemnu ascutitu, păru, etc.; s-can-dura, d’in care pote si s-cen-dura, transformaţii prin pronunţia intiendura; apoi cion-tu, d’in care cion-tare, cion-
www.dacoromanica.ro
cin.
cm.
17t
  tire, etc., ar fl ca si grec. xov-rdc, unu participiu trassu de a dereptulu d’in acea-asi radecina, luatu si cu intellessu de substantivu, (vedi 1. ciuntu); d’in cion-tu sau dun-tu, prin caderea lui n, s’au potutu formâ : do-tu, du-tu, ciu-turu, du-tura, d-tura, ce-tura, ciu-tacu, etc., cari tote au intellessulu de ceva taiatu, crestatu, mutilatu, etc.; e addeveratu, co despre caderea lui n înainte de una dentale nu se potu dâ es-semple indestulatorie d’in limb’a nostra, si de acea-a s’ar potd ca unele d’in cu-ventele citate fora n, de essemplu: ciu-turu, du-tura, d-tura, ce-tura, se se re-feria la alte radecine, la radecin’a, care a datu xot-Xoţ, xo-t6Xt], etc.: durtura, mai vertosu correspunde in forma, ca si in intellessu cu grec. xo-zuXrj, (vedi si docu cotra finitu); de assemenea ce-tura, care pare a fi acellu-asi cuventu cu du-tura sau d-tura, intogmai precumu ciga, cega, ciuga sau cioga, (vedi docu)
■ păru a fi unulu si acellu-asi cuventu, ar potd se se referia, mai allessu in însemnarea de lemnu crestatu, la acea-asi radecina mai sempla si fora n, care a datu cse-lare, cawlere, csb-Ium—sapare, talare, scobire, ceru, etc.; sepote in fine ca ce-tura, cu însemnarea speciale de lemnu crestatu pentru computu, se fia acellu-asi cu cedula=zita\. cedoLi, franc. e<$-dule=mediu latin, scliednla (cuventu ce mai tardiu s’a impromutatu si sub form’a ceăula, mai pucinu correctu : cidula sau tidula)-, ddro schcdula, de unde ital. cedola si franc, cedulo, se refere la grec.        '’X^'^despica-
  tura de lemnu, aşchia, tabla de lemnu, pre care, unsa mai vertosu cu cera, se potea scrie, si de aci: inscrissu, însemnare in scrissu, etc.; a^i-Srj vine d’in axi-C»—xcin-do=despicu, crepu, etc.; si astu-fellu dâmu erosi preste una radecina assemenea cellei ce amu arretatu mai susu, co a produssu la noi : cion-u, cion-tu, s-can-dura, etc.; afora de ace-ste-a in liinbele sorori, si mai vertosu in italianesce, incoaflâmu cuvente analoge in intellessu cu alle nostre d’in cestione, atâtu cu n, câtu si fora n: ital. ciontn= lovitura, persecatura; ciotto=schiopu;
clou-dolare=a fi langedu, mancu; clon* no=desertu, nefolositoriu, de neci una utilitate; ci»ttola=ciutura, etc.; pentru aceste cuvente fundate pre form’a, ca si pre intellessulu cuventeloru romane-sci, noireferimula acea-asi radecina a-tâtu cion-tu sau dun-tu, dontare, etc., cari au unu n, câtu si do-tu sau du-tu, du-tura, d-tura, ce-tura, etc., cari n’au n; in ver-ce casu inse du-tu, care se pronunţia de unii Români siutu, nu pote fi slav. siliţii, care nu essiste in vechi’a slavica, ci numailaBulgari, cari de certul’au impromutatu de la Români, de orece acestu cuventu, isolatu in limbele slavice, nu si afla esplecarea sea prin vreuna radecina slavica; don-dra apoi, in locu de don-dufa sau don-tura, cion-dranire, etc,, se lega mai usioru, prin forma, de radecin’a clon, care a datu cion-tu sau dun-tu; intellessulu inco nu e contrariu acestei etymologie, de orece si tiandura sau tiandara, care pare a fi in locu de don-dura. însemna sup-perare, cumu se vede d’in espressioni ca : a sari tiandur’a cuiva; don-dra, ddro ar inseranâ proprie: impungere cu vorbe=cevta., sfada; mai greu pote s’ar potd admitte co la acea-asi radecina se referu, prin scambarea lui n in r, si cuvente ca: dor-tu, dor-tanu, dor-tire, sau dor-dire, cior-da (pronuntiatu de unii Români siorda si jorda), ciur-da, etc., intellessulu nu s’ar oppune la acesta supposetione, dero form’a, scambarea lui nin r,fora şefia intre doue vocali, ua contradice intru câtuva; prin forma, ca si prin intellessu, aceste cuvente, ar ca-drâ mai bene cu una radecina car sau cor, cor, cir, d’in care au essitu s-car-menare, s-cur-tare, etc.; pentru ciur-da, care dupo acesta d’in urma supposetione, ar insemnâ proprie una parte sau despărţire—cu intellessu collectivu de ceta sau turma (vedi sidreda); mai u-sioru se pote admitte co didlu, d’in care apoi dullinu, ciullire, etc., s’a formatu d’in acea-asi radecina ca si cion-tu : pentru form’a dml-lu pote fi in locu de dun-lu, ca si ascl-lus in locu de asin-lus; pentru intellessu, ciullu si derivatele : dullinu, ckdlire, etc., unescu a-
www.dacoromanica.ro
172
CIU.
CIU.
mendoue însemnările principali, ce amu aflatu in radecin’a, d’in care vine grec. xev-ieîv, y-ov-rd?, etc., adeco însemnarea de taiare si cea de acuminare; pote inse ca ciullu se vina sj d’in radecin’a ce a datu cel-lero, cel-er> cul-men, etc., (vedi si coltiu); in fine, de orece in locu de cio-lanu se dice si cioăolanu, se pote ca si ciolanu, ciolanosu, etc., se se fia nas-cutu d’in acea-asi radeeina cu cion-tu, asiâ, co d’in cion-tu essindu cio-tu, a-, cestu-a a potutu dâ cio-tolanu, analogu in forma cu ital, ciondolone ai-cioto-lone, si d.’in ciotolanu sau dodolanu, prescurtaţii in cioăulânu, cioă-lanu, a cautatu se se traga una forma mai armonica i ciol-lanu; câtu pentru intellessu, se se compare cracu si craca, care ca si ciolanu insemna una parte, sectione, despărţire, etc., d’in unu totu; apoi pre-cumuital. cion-care=truncMare si cion-ta=persecatura, taiatura; asiâ si alle nostre : cion-tu sau ciun-tu, si cion-cu ciun-cu sau dun-gu, păru a se referi la una si acea-asi radeeina eiou sau ciuu, (vedi si ciocu).
   CIUPA, s.f.j aquatepida; apapucinu calda, si in speciale : apa caldicea de scaldatu unu pruncu; — cuventu, pre-câtu noi scimu, pucinu connoscutu d’in coce de Carpati sub acesta forma, se dice inse sub forjn’a : cipu, nu ca unu substantivu, ci ea una interiectione : cipu, cipu! prin care se îndemna pruncii a acceptâ scaldatorea voioşi si fora planşete; dâro si sub acesta forma cu-ventulu pote fi unu addeveratu substantivu luatu cu intellessu de interiectione, cumu se ieau multe altele, (vedi, de essemplu, 1, ciocu si 2. ciocu) ; in origine radecinele simple alle mai totoru cuventeloru sunt escla-mationi, prin cari se imita mai multu sau mai pucinu bene sonulu produssu prin actionile fientieloru; inse togmai la cuventulu după sau cipu nu se pote applecâ bene acestu principiu, de orece prin scăldare nu se produce neci unu sonu analogu cu cellu espressu prin cip; de alta parte espressioni ca ciupa si cipu, cari espremu concepte intime d’in vieti’a Românului, gunt de regula ro-
manice : de acea-a credemu co după, ciupu, (prin moiarea lui u : cipu), au essitu d’in acea-asi radeeina cu latin. tep-ere=£a fi caldicellu, tep-idus=rcal-dicellu, etc., si a nume d’în una forma tepiu, tepia, d’in care si ispan. tibio= caldicellu, si care in limb’a nostra, prin strămutarea lui i lungo t, a devenitu mai antaniu : tiepu, tiepa; apoi, prin strămutarea in u a lui e inainte de p J. tiupu, si prin moiarea lui uini: tiipu) tipu, tiwpa, si aceste-a in fine, spre a se evitâ confusionea de intellessu cuiicpu, tipu, s’au facutu : ciupu, după, cipu; verbulu ciupelire, in intellessu de jumulire a unei gaine sau a unui porcu, se lâga forte bene de ciupa, de orece ciupelirea se face moiandu animalea in ciupa sau apa ferbinte; dero, in însemnarea de a dupi ciupiture mice, ciupelire se refere mai bine, ca unu demi-nutivu, la ciupire.
   CIUPELIRE,-eseu, v., tleplamare, depilare, vellicarej 1. a jumuli una gaina sau porcellu; 2. a perii si smulge unu porcu; 3, a ciupi (cu însemnarea de sub 2. S), si in speciale: a ciupi câte pucintellu, a subtrage pre ascunsu d’in averea altni-a pârti mici si neinsemnate, asiâ in câtu se nu ‘se semta furtulu, a carpaci, etc.
   CIUPERCA, S- f.,iigariciis oampestris; specia de planta buretosa; prin metafora, applecatu, in risu mai vertosu, la una pelaria sau caciulla, mai allessu candu este vechia, portata reu sau mototolita : ieati ciuperc’a d’in capu; — noi nu credemu ca Românii, pentru unu obiectu asiâ de commune, se fia astep-tatu, peno se vina Ungurii, pentru ca de la ei se i invetie numele, in ung. cse* perlie.
   CIUPIRE si ciumpire,-escu, v., relli-care, fodiuaro; libnro, verberare, male babere; furări, subripore, 1. a pisică., a appucâ cu unghiele, cu cioculu sau cu altu ceva assemene de carne, si a stringe, ca se producă dorere; 2. a rupe pisicandu, a luâ cu farmitur’a cu farmitur’a d’in ceva, si acesta-a: a) d’in lucruri de manr catu : nu ciupi pane cu man’a, ci taia cu cutitulu' mai allessu cu intellessulu
www.dacoromanica.ro
CITJ,
CIiA.
17
speciale de a luă câte pucinu d’in lucruri de mancare, cari nu su pro placulu man-catoriului : nu ti place memelig’a de meiu, pentru co nu îmbuci d’in ea, pi numai ciupesd; b) d’in ce nu e allu seu, a fură, a carpaci: amu unu misellu deser-vitoriu cu ghiare lunge, care cauta se ciu-pesca d'in Iote; 3. a maltractâ, a bate, fiendu vorb’a in speciale de unu copillu: ai innebunitu, fetulu meu, de candu nu te am mai ciupitu eu; — cuventulu, de si este pre deplenu synonimu cu pisicare, asiâ, incâtu acestu-a are tote insemnâ-rile iui ciupire, ba inco si mai multe ca densulu, cumu, de essemplu, insem-narea dea intiepâ: ceva acru pisica, nu ciupesce limb’a; cu tote acestea, fienduco face parta d’in una numerQsa familia, (vedi ciobu) de betrane cuvente roma-nesci, vorb’a ciupire, ca si celle mai de apprope affini alle selle: ciupu sau ciopu, ciupellire, etc., merita a trece in dictio-nariulu limbei, dandu-i-se intellessuri bene destincte de alle synonimului pisicare, intellessuri conforme cu etymo-logi’a sea : ciupire, in addeveru, ca de-rivatu directu d’in ciupu sau ciopu— copiu, (vedi ciobu), cauta se aiba una in-semnare cu multa mai energica decâtu pisicare, care se dice si de pureci; purecele pisica, gain’a ciupesce.
   CIUPITURA, s. f., actione si resul-tatu allu actionei de a ciupi.
   CIUPORU si cioporu, s. m., pl.-c, truncus, grex; 1. la Macedoromâni: bu-sceanu, truncbiu, buccata de lemnu, de care te lovesci si te impedeci; 2*. in dic-tionariulu JRaoul: stolu, cârdu de pas-seri sau de alte animali; — ameudoue intellessurile cuventului se espleca prin celle espuse la articl. ciobu.
  %CIUPU, ciţimpu si ciopu, cuventu care pare a fi in acellu-asi tempu : 1. inte-riectione sau esclamatione, prin care se imita sonulu facutu prin ciupire sau ciumpire, si prin lovire sau ciop-lire; 2. adiectivu : a) ciupitu, taiatu, ciun-titu, (vedi si ciumpu); b) spartu, fari-matu, etc.; 3. substantivu : ciobu, spărtură, frântura, farmitura, buccata, parte rupta d’in ceva, printaiare,lQvire, ciupire, etc. (vedi ciobu).
    CIURDA, s. f., armentum, grex;
  1. ca si cireda,, cu intellessulu speciale de turma de vite cornute; 2. cu insem-narea mai generale de turma de verice animali; -r- neconnoscutu, pre eâtu noi sciinu, d’in coce de Carpati, dero fiive-deratu d’in acea-asi funtana cu cireda, (vedi cireda, Cumu si la art. ciuntu celle disse cotra finitu despre ciortu, ciorda sau ciurda, si compara, pentru intqllessu si, ciuporu sub 2. ; d’in acesta compara-tione ar resultâ co ciivrda ar insemnâ proprie, ca si ciuporu-.parte, despărţire, divisione, etc., cu intellessu collectivu, ca in frasile; partea omeniloru cu mente ^.sanetosa, divisione de militari, etc.),
    CIURDIRE,-esc«, v., vedi dordire.
    CIUSIDIRE,-escw, v.» aures demltte-re=a lassâ urechiele in diosu, vorbindu de callu, asinu, etc.; —? d’in ciusiyt?
    CIUSIU, 1. pre câtu npi scimu, cu, ventulu se appleca la asinu, spre a lu provocă sş se pună diosu si ^e stp bene spre a i pune samariulu, sau spre a lu incallecâ; cu acellu-asi intellessu se appleca si la joculu numitu incallecat’a, spre a provocă pre cei ce ,le a venitu rondulu se se pituledip, ca se fncftllece altji pre densii; 2. după dictionariulu ftaoul, care l’identifica cu siasiu (d’in tui'Q. slasi), ar fi avendu si insemuarea do luşcu, cu căutătură strainba; — in-telleşsulu connoscutu de noi se espleca . prin celle spuse la articj. cioqu r dupo cari ciusiu jn locu de qiudu, ca si ital. ciuc», ar insemnâ asinu;intellessulu datu de mentionatulu dictioaariu ar potâ fi trassq d’in cellu precedente, prin una metafora de acelle cutediatorie cp pcie creâ imaginationea poporului, de la mo-dulu cumu asinulu tine urechiele, adeco : plecate, blege, ştranibe.
    OlVITD, s. adj.» indioum; indicu, albastru inchisu; — tuij'C. civid ?
    CLABUpţJ, s, m., pl.-i; I. spuma de sapunu, 2. spuma ce efsse d’in gurp,; — turc - clabnc.
    CLACA, s. f., 1. 4ucru gratuitu ce mai mulţi impreuna, făcu in folosulu cuiya ; pentru preutu,pentru alţi omeni de consideratione, pentru nepotentiosi, Românii au facutu si făcu claca, de le
www.dacoromanica.ro
iii
cu.________________
ara agrele, le secera, stringu si treiera buccatele; femeiele române au facutu de tempuri uitate si făcu peno astadi claca, ca se torca inulu, canep’a sau lan’a, ca se tessa pândi’a, ca se lipesca casele preutessei sau altei femine de conside-ratione; 2. lucru ce unu terranu erâ da-toriu se faca in folosulu proprietariului moşiei, pre care erâ stabilitul, ca pretiu allu partei de pamentu, ce terranulu lucrâ in folosulu seu; numerulu dillelOru de claca fissate in tempurile mai vechie la 12, crescu si varia in urma, de la regulamentu incoce; clacasii si faceau dillele de claca cu manele sau cp vitele, fiacare dupo starea sea si mai vertosu dupo numerulu viteloru, dupo care li se da, in proportione, si numerulu de falei sau pogone de pamentu, ce cultivau in folosulu loru: sub acestu puntu de vedere clacasii se impartiau in trei categorie : fruntaşi, medilocad, codaşi sau palmasi (vedi aceâte cuvente iu dictio-nariu); clac’a, in Moldavi’a, portâ numele de boiarescu, ero in părţile de d’in collo de Carpati se diceâ robota (vedi aceste cuvente); clac’a sau boiaresculu se desfientiâ prin legea d’in 1864;—3. in intellessu metaforicii, mai vertosu in lo-cutionea : de claca, cu intellessu attri-butivu sau de adiectivu: lucru de cla-ca=lucvu facutu prostu, cu ueiugrigire si fora tragere de anima; vorba de cla-ca=vorba deşerta; a vorbi de clacat a vorbi fora a cugetă ce spune, a vorbi fora locu si fora tempu, a vorbi verdi si uscate; — dupo dictionariulu de Unda cuveutulu ar fi venindu d’in collocare=. a pune impreima, a stringe si uni poterile mai multoru-a pentru acellu-asi lucru; prin forma inse cuventulu pare ap-propiatu de franc, claque, celtic, claq, angl. clack=applausu, bataia d’in palme, scomotu mare ce face cineva; si in speciale: franc. claque=omeniplatîti se applauda la teatru sau in alte locuri; pentru intellessu, cuventulu romanescu a potutu avă intellessulu ca mai ori-ginariu de vorba multa, d’in care apoi s’au derivatu celle alte : omeni strinsi impreuna, case vorbesca si sepe-ţrew, cea ce e in addeveru unulu d’in ca-
________________Cu________________
racteriele clacei in intellessulu seu cellu mai bunu : Eomâni de totu sessulu si etatilS: barbati, muieri, teneri, betrani, juni si june, se stringu voioşi la clac’a făcută d’in omeni’a loru, pentru ca se se delecte cu vorb’a si se si desfete totu de-uua anim’a priu una fapta omenosa; clac’a a potutu luă apoi insemnare uri-tiosa numai prin abusulu ce s’a facutu de dens’a in insemnarea de sutr 2; e de observatu cu tote aceste-a co, cu totu a-busulu ce s’a facutu de claca, acestu cu-ventu n’a ajunsuinse se iea intellessuri asiâ de odiose ca : angaria, bdlicu, pod-vada, salaoria, etc., a caroru insemnare se attenge, in unele punte, cu a clacei; verbulu clacuire are insemnarea de a petrece vorbindu, cu multu mai pronun-tiata de câtu cea de a face claca; form’a clicuire, care dupo iuvetiatulu Miklosich ar fi impromutata de la Salvi, noue nu ne e connoscuta d’in audire neci d’in cetire ; ea se afla in unele dictionarie cu intellessulu de a dă chiote de bucuria, cumu se afla si substantivulu cUcu, mai allessu in plur. ciicwri=chiute de bucurie, visete, petrecere cuvorbasirisu, etc.; r clicuire asiâ dâro ar potâ fi una modificare d’in elacuire, precumu si in fran-cesce d’in radecin’a , d’in care a essitu claque, essistu cuvente si cu i in locu de a ; cliquet si claquet, si chiaru clique pre longa claque.
   CLAOAS1U, s. m., care face claca; care e suppusu la claca cu insemnarea de sub 2.
   CLACU1EE,-cscm, v., vedi daca.
   CLADAEA1A si cladaria, s. f., vedi claduraia.
   1.   CLADIRE,-escw, v., icdi licăre, struerc; 1. a edifică, a construi d’in lemnu, cărămidă, petra, etc., unu edificiu; 2. a grămădi, a pune la unu locu fenu, paie, etc., a face capitie; dupo in-vetiatulu Miklosich d’in slav. klasti (vedi si claia).
   2.   CLĂDIRE, s. f., 1 actionea de a clădi, 2. cu iutellessu concretu : ceva claditu : edificiu, capitia, porcoiu.
   CLADITUEA, s. f., cu acellu-asi intellessu ca si 2. clădire, inse mai pucinu usitatu de câtu acestu-a,
www.dacoromanica.ro
CII.
CLA.
176
    CLADURAIA si claduna, cladaraia si claduna, s. f., cumulus, racemus; gru-mnru sau mauuchiu, si in speciala: mauuchiu de smicelle, de uuelle, de ' frundie, de erba, de fructe, de peri, etc.; (vedi claia).
    CLAIA, S. f., foni mala, cumulus, a-cervns; grumuru mare de feim sau de paie iu forma conica; gramada mai mica de acea-asi forma făcută d'in snopi de granu, ordiu, meiu, etc.; asiâ dero claia este una gramada caracterisata mai ver-tosu prin form'a sea conica, de orece gramadile de paie, defenu, de snopi, etc., cari au alta forma, ieu alte numiri, cumu : şira (de paie sau fenu), stogu (de snopi), etc.; gramadile mai mice de fenu, cari au form’a mai pucinu conica, se cliiama ; porcoîe) candu sunt cu to-tulu mice si nu au crescetulu loru bene desvoltatu in piuita ca allu conului, ci semena mai multu cu una massa fora form’a ce s’ar cadâ se aiba, intogmai precumu si porculu (de unde s’a si for-' matu cuventulu porcoiu) presenta una massa mai multu sau mai pucinu di/for-ma in genulu seu; in line gramadile de fenu, cari, prin marimea loru, stau intre porcoiu si claia, se numescu capitie, de la capu, cu care semena, ca si claiele, in form'a loru; applecatu si la grumuri de alte obiecte, cari au form’a unei claia: claia de vestimente, claia de bani, etc., — proverb. : a stă claia preste gramada—‘ă. stâ unulu preste altulu; a veni sau cade claia preste gramada—a veni sau cadâ unulu preste altulu, a veui sau cade preste capu, a cade diosu cu totulu, a se derimâ; a arruncâ sau pune claiapreste gramada—a arruncâ sau pune umdu preste altulu in desordine. — Invetiatulu MiUosich refere acestu cu-ventu romanescu la acea-asi radecina slavica, d’in 'care ar veni si clădire, a-deco la slav. klasti (in locu de klad-ti, prin strămutarea lui d in s)=ponere, producundu inco, pre longa clădire, cla-ditura si claia, ca essitu d’in acea-asi ra-, decina si cuventulu culadeu=<nxmUx=. trunchiu, busceanu, etc., cuveutu ce noi neci in dictionarie amu aflatu, neci d’in audite sau cetite connoecemu i numai
in dictionariulu Itaoul se afla ccdacu, cu intellessu de ghisdu=gnrdu de nuelle sau de scandure d’in pregiurulu gurei unui puţin. Acumu cuventulu romanescu claia, prin iutellessulu seu des-crissu mai susu, nu respunde de locu la intellessulu cuventului slavicu klastî= punere, afora deco nu amu luâ punere si in insemnarea de a pune in petiore, a redicâ, a inaltiă, etc., asiâ in câtu claia se insemne proprie : ceva inaltiatu piin gramadire; dero claia nu insemna veri-ce fellu de gramada, ci numai unu acervu de fenu sau de paie, si cbiaru in acestu intellessu restrinsu nu se applica, cumu s’a vediutu, la tote grumurele de • fenu saudepaie, ci numai la celle cu form’a unui conusau unui capu, si prin urmare cuventulu slavicu nu pote esplecâ, vericumu l’ai invertl, insemnarea asiâ de bene caracterisata a cuventdlui romanescu ; este addeveratu co in nou’a slavica essiste cuventulu klaja=nutre-tiu, si acestu-a pare co ar esplecâ mai bene si cuventulu romanescu, asiâ in câtu claia ar insemnâ acervu de nutre-tiu; dero, se lassâmu co neci asiâ nu se esplecâ in modu satisfactoriu insemnarea vorbei claia, care nu se appleca la veri-ce acervu de nutretiu, apoi si form’a cuventului romauescu se oppune la sup-positionea de a lu reduce la una radecina slavica klad, d’in care nu potea essl cla-ia, ci claja sau clajda: neci form’a asiâ dero, neci intellessulu cuventului claia nu se pote esplecâ prin slav. klad, si de acea-a noi credemu mai multu ca probabile, co claia este in locu de cla-via, ca si oie in locu de ove, for matu d’in unu adiectivu : claviu, dama, trassu d’in clava, clavus=maciuca, pironu, cuiu si alte assemeni lucruri de forma conica, intogmai precumu si capitia, pentru form’a sea, s’a trassu d’in cuventulu capu; cuventulu claia se esplecâ astufellu si in forma si in intellessu, si prin urmare nu se pote referi la acea-asi radecina cu celle alte cuvente: clad-ire, clad-itura, calad-uraia, clad-eu, cal-acu, cari, si in forma si in intellessu, cadredia mai bene cu slav. klad; dâro si in respectulu acestora, luandu in considerare, co cî««
www.dacoromanica.ro
1Î6
CLA.
CLA.
iluraia este derivata d’in unu primitivu: claă-ura, cu forma de cea mai curata romanitate; considerandu, co la cuvente impromutate d’in funtana slavica nu se appleca, de regula, forme romanice : noi credemu co si aceste cuvente nu se potu da absolutu ca slavice, ci s’ar pote oellu pucinu totu cuatat’a probabilitate, referi la acea-asi'radecina, d’in care au essitu grecescele xXââ-Tj, xXâăo<;=ra-mura, lemnu, etc., de orece lemnulu face basea veri-carei clad-ire, si apoi ca-lad-eu, care ar fi in locu de clad-eu, are dupo insasi spus’a invetiatului Milclo-sich, insemnarea de trunchiu, buscea-nu, etc., insemnare ce cadredia cu ety-mologi’a data de noi cu multu mai bene de câtu cu cea data de Domni’a sea. CLAISIORA, s. 1, si CLAITIA, s. f., si
    CLAIUTIA, s. f., deminutivu d’in claia.
    CLANCAIRE si CLANGAIRE,-escM, v., si ? CLANCANIRE,-ascw, v., crepitare; noi nu connoscemu insine cuventulu neci d’in cetite neci d’in audite; dictio-nariulu Barcianu l’esplica cu germ. klappern, ero allu lui Baoul cu franc. c\ii{mte,vz=.zanganire, vorbindu de arme; tocare. vorbindu de bardie, cocori; tiacanire, etc.;—cuventulu se pote referi la acea-asi radecina ou lat. clang-or, grec. xXaYY-ij; ddro pote fi si una alta forma d’in cloncanire seu clantianire; acelle-asi diptionarie dau derivatulu : clancanitore — crepitaculum = franc, claquet—germ. klapper.
    ? CLANCANITORE si clancaitore, s. f., vedi clancanire.
    CLANTIA, s. f.; pessulus; os loquax;
1, lamella de ferru la brosc’a unei usia, care se redica sau trage cu man’a, candu vră cineva a deschide, si se pune de as-semenea cu man’a, in scobitur’a d’in partea superiore a copilului, candu vre
. cineva a inchide, precandu cuiatorea nu se pote neci trage d’in copilu, neci bagâ in ellu cu man’a, ci numai ou una chiae,
2, priu metafora : a) gura r6a, cave nu mai tace, care supera prin baretari sau prin cuvente multe si deşerte; b) omu
flecariu, cărui nu mai tace gur’a : nesuferita clantia e si omulu acestu-a; c) ciocu (la passere), gura (la câni si alte animali, care sau mussica sau la-tra); — cuventulu pote fi formatu d’iri masculinulu clantiu, prin care se imita sonulu ce se face de una fientia care cu gur’a ori cu dentii vr6.se appuce rapede cava; pote inse fi si in locu da clentia si a se legă de acea-asi radecina cu clen-ciu sau clÂnciu, etc. (vedi dendu),—de orece si franc, clinche sau clenche de acea-asi forma cu allu nosku clendu, are însemnarea de clantia de sub 1.
   CLANTIARE,-escw, si
   CLANTIANIRE,-escM, v., crepitare; garrire, deblaterare; 1. proprie, a dâ unu sonu assemenea cellui ce da clan-ti’a clanti'a clantianesce; si de aci ap-plecatu si la alte obiecte : dentii mi clantianiau in gura de frigu; nu sciu de ce canele clantiani de mai multe ori d'in gura; 2. metaforice : a flecari : a nu mai tacd d’in gura, a superâ, pre alţii cu multa si deşerta vorba : me miru co nu te dore gur'a de atâtu-a clantianitu, (vedi clantia).
   CLANTIAITORE si dantianitore, s. f., de acellu-asi intellessu cu clancanitore.
   CLANTIEU (pronunţia : clantim) s. m., pessulus; gai-rulus; 1. cu acellu-asi intellessu ca si clantia, numai co clantieu are intellessulu mai precisu, •insemnandu proprie si speciale numai lamell'a de ferru a broscei de hsia, care se trage cu man’a, pre candu clantia se pote appleca si la brosc’a intrega; 2. metaforice : omu cui nu tace gur’a, care suppera pre alţii cu mult’a si desert’a sea vorba; — cuventulu pare unu aug-mentativu d’in ctantia, in locu de clan-tieniu sau clantianiu, ca si capeteniu sau capitaniu (=capetâiu) d’in capetu; si de acea-a in plurariu face clantâie sau claiitiaie in locu de clantienie sau clan-tianie, ca si capetâie in locu de capeta-nie, (vedi si clantia). <
   CLASSUIRE,-escw, v., in locu decZas-sare sau de classificare, nu e de recom-mendatu.
   CLATARIRE,-eseu, v., cu acea-asi
www.dacoromanica.ro
CLA.
CLA.
177
însemnarea ce are clatire sub 2.; necoîi-noscutu inse d’in coce de Carpati.
   CLATESTARE, datini, datinu, etc.; (si detinare?) v., agitare, moyere, qna-tere; lnbare, nutare; 1. ca transitivu: a missicâ, a agitâ, aleganâ: ventulu datina frundiele arboriloru; nu datinati tare puten’a, co se turbura ap’a ă'in ea; 2. ca netransitivu : a clatină d’in capu, ă'in umeri, d’in coda, etc,, (mai pucinu bene: a clatină cu capulu, cod’a, de orece cu ar espreme numai una relatione de instrumenta, si prin urmare intellessulu verbului ar fi transitivu, cerendu unu obiecta reale: a clatină cu man'a unuar-bore; ca se dispafa dâro veri-Ce ambiguitate, cauta se dicemu: a clatină d’in capu —a dă d’in capu, candu vremu se intel-legemu, co cineva si clatinainsusi capulu seu, si d’in contra : a datina cu capulu, numai candu e vorb’a se intellegemu, co cineva datina cu allu seu capu pre altu cineva sau ceva); 3. ca reflessivu, pre longa inşemnârile de sub 1 si 2, are si intellessulu de a stă se cada, de a a-menitiă cădere si ruina ; mi sg datina unu dente asiă de reu, incâtu credu, co are se mi cada in currendu; cas’a se cla-tină asiă de reu, incâtu asteptamu d’in minutu in minutu- se se derime; tresti'a se datina de cea mai mica sufflare de ventu; si metaforice : statulu Romanu se clatină in tote părţile; d’in caus’a sta-gnationei negotiului, celle măi bune case de commerciu se datina reu si sunt ap-prope de cădere, (vedi tlatire).
   CLATIN ATORE, s. f., instrumenta de clătinare, sau legănare; ceva ce se datina sau legănă: leganu,«pendulu, etc.
   CLATINITURA, s. f., actione si re-sultatu allu actionei de a clatină.
   CLATIRE,-escw, (?si cletire), v., agitare, movcre; larare, elnere; 1. a missicâ, a agitâ, a leganâ : a clăti capulu, ventulu clatesce frundiele; ca netransitivu : a clăti ă’in capu, d’in coda (mai pncinu bene : a clăti cu capulu, cu cod’a, etc.; vedi clătinare);ca reflessivu : unu dente mi se datesce reu (inse in aceste insemnâri, date de dictionariulu de Buda si altele, pre câta noi scimu, se dice esclusivu numai clătinare, âro
clatire se iea mai vertosu cu urmatori’a insenjnare) : 2. a spellâ, a curaţi ceva cu apa, agitandu ap’a d’in acellu ceva,, sau trecundulu numai prin apa : clatiti vasele; e bene a si clăti manele inainte de a se pune la mesa; e sanetosu lucru a si clăti totudeaun’a gur’a dupo mâncare; rufele sunt spellate^si n’ai ăecâtu se le clateSci [clatire,in acestu intellessu, differe de spellare, intru câtu speUare dice mai multa decâtu clatire : spella-rea rufeloru cere moiare in apa ferbente, cere frecare cu sapunu, precandu cla-tirea acelloru-asi nu e decâtu numai trecerea loru prin apa, si chiarv. apa rece; cineva spella vasele pmundu in elle apa calda, frecandpte cu cenuşia sau altu ceva, pre candu, ca se le clatesca, nu se cere decâtu se pună in elle apa, fia caldâ fia rece, si se le agite cu mai multa sau pai pucina potere); 3. par-ticipiulu trecuta, pre longa inşemnârile espuse, are si celle doue urmatorie : a) sub fojm’â feminina, luata ca sub-stantivu, cZa^'ta=scriblita, specia de placentiora cu dulcetia, numita asiâ pentru-co, foi’a d’in care se face, fiendu suptire si delicata, ca se nu se ardia,candu ua coce, cauta se se clatesca necontenita tigai’a in care se coce; b) ca adiec-tivu in espressionea: clatitu de mente— smentitu, essitu d’in menti (intellessu ce noi insine nu connoscemu neci d’in cetite, neci d’in audite); — dupo inve-tiatalu Mildosich, d’in slaviculu klatiti =quatere, si nu d’in grec. xXivflrjvai, cumu susţine invetiatulu nostru filologu Cipariu; dâro slav. klatiti pare ellu Însuşi derivatu, si invetiatulu Miklosich nu ne spune d’in ce a nume radecina e trassu; dâro slav. klatiti se afla isolatu in vechi’a slavica, precandu in roma-nesce clatire face parte d’in una destullu de numerosa familia cu insemnâri forte variate; dâro in romanesce, cuvente, ca clătinare, cu formele simple de conju-gationea antania nu sunt trasse d’in fun-tane slavice : âcco câteva obstacle, la cari amu potâ adauge si altele, in con-tr’a snppositionei invetiatului Mildosich; assertionea reverendului Cipariu este cu multa mai probabile, pentruco
                            12 <?.
www.dacoromanica.ro
OLE.
CLE.
118
radecin’a clin, d’in care grec. xXtv-stv, latin. clin-are=cZmare, in-clinare, închinare, etc., are intellessulu celln mai originai'iu ăe a smenti unu ce ă’in po-setionea sea, intellessu d’in care essu forte usioru însemnările cuventului cla-tire si derivateloru lui: clătinare, clata-rire, etc.; câtu pentru form’a clin-tire= a smentf d’in locu, ea e unu deriyatu d’in una forma clin-tu—m unu grec. xXtv-tdc (=kXit6<;); in cla-tire, cla-tinare, cari păru co se dicu si Cle-tire, cle-tinare; n a disparutu, ca si iu ametire pre longa stnen-tire; de altumentrelea in grecesce radecin’a clin pare afi avutu si form’a clcn= vXev, de orece vXov-oz—agitatione, pre-suppune form’a %Xey,-cumu si Xoy-o? e for-matu d’in Xsy; si prin urmare yocalea in-tunerecata, scrissa cwainda-tire, cla-tinare, etc., pote fii saue; dero, fienduco in formele in care este intonata, acesta vocale se aude ca a claru: cldtinu, datini, etc.; de acea-a se pote admitte cu cea, mai mare probabilitate, co a claru e in locu de e crescutu, ca si masa in locu de mesa, si prin urmare formele mai derepte alle cuventeloru d’in ce-stione aru fi : cletire, cletinare, etc.; cbiaru clintire ar pote fi in locu de clen-tire, ca si smintire in locu de smentire; in compusulu : s-crin-tire, l s’a stra-mutatu in r.
   CLĂTITĂ, s. f., vedi clatire' .
   CLATITUEA, s. f., actione si resul-tatu allu actionei de a clăti.
   CLAYIEU, s. m., in locu de clavi-corăia, nu e de recommendatu.
   CLEFAIRE,-escw, v., a face clcfu, mancandu, a mestecă asiă in Câtu se aude, ca la porci, de essemplu, unu sonu ce se imita destbllu de bene prin inte-riectionea : clefu sau cliafu, de unde a si luatu, de certu, nascere cuventulu : clefaire sau cliafaire; a mestecă tare, a mancă lacomesce.
   CLEFU sau cliafu, vedi clefaire.
   CLEFETEA; s. f., pi. clefetelle, ma-nubriiiin versatile; mal [rus; manusia de invertitu ceva, ună rota, de essemplu; maiu, cu care se pune in misicare ceva; — d’in turcesculu clefetr, sau d’in acoa-asi radecina cn clefaire, clefetirc, etc. ?
   CLEFETA si cleveta, s. f., clefehj si clevetu, s. m., resultatu allu actionei de a clefeti sau cleveti, mai Vertosu in însemnarea lui clefetirc sau clevetire de sub numerulu 2.
   CLEFETIREsirZeweZtV^-escM, v., man-ducate; male diccre, obirectare; 1. CU acea-asi insemnare ca si clefaire; 2. a vorbi de reu, a defaimă, a categori, a portă iu gura pre cineva, vorbindu de densulu reu; — cuventulu se espleca de sene prin clefaire, (vedi acestu cuventu), care de la prim’a insemnare de a mesteca si imbalâ, forte usioru a trecuta la cea ăe a vorbi de reu, si prin urmare nu pote fi impromutatu d’in slav. kle-votati, care si elin ca derivaţii nu si afla neciuna esplecare in acesta limba, ci cu mul tu mai probabile e co in slavo nesce a trecutu d’in romanesce, unde si afla una esplecare dţtu se pote do satisfac-toria; deco e se allergămu la ulia radecina neromanesca, atunci radecin’a, care a datu in grecesce :       xXe»&Csiv=
a defaimă, a datu, do certu, de a do-reptulu si in romanesce clevetire, clefe-tire, etc.; dero esplecarea data prin una interiectio^e clefu sau devii, cliavu, clam sau clafu, este, fora indouentia, atâtu de bene fundata, câtu pote fi una buna etymologia, (vedi si clefaire).
   CLEFETU si, clevetu s. m., pl.-e, vedi clefeta.
   CLEIRE,-iescw, v., glntinarc, conglu* tinarc; a lepi cu cleiu, — cuventu mai rara usitatu decâtu compusulu seu: in-cleire, (vedi cleiu).
   CLEIOSU,-a, adj., "lutiuosns, visco-sus; 1. plenu de cleiu, unsu sau lepitu cu cleiu; 2. de natur’a cleiului, lepi-tiosu, vescosu, cocoşii; pane deiosa— pane ce se face in gura ca cleinlu.
   CLEITUEA, s. f., actione si resultatu allu actionei de a clei, — cuventu mai pucinu usitatu de câtu compusulu seu: incleitura*
   CLEIU, s. in., gliitcn, \ittcum, gnnimi; 1. substantia voscosa, ce se trage d’in certe plante, si cu care ne servimu a lepi certe lucruri, cumii, de essemplu, srandurele ce complinii una mesa, una usia, etc., asiă in câtu se nu se pota
www.dacoromanica.ro
CLE.
usioru deslipi, glutenu,colla tare; 2. sub-stantia vescosa, ce cura d’iu scorti’a cer-toru arbori: meri, cerasi, pruni, etc.;
3. sorăe saU necuratia vescosa, ce se formedia in urechie; 4. vesculu, cu care se ungu lemne spre a se prende passeri;
—   difleritqle intellessuri alle cuventu-lui se potu.espreme prin, altele, cumu : glutinu, vescu, grnirni, etc., cari sunt de necontestata romanitate; dero si chiu, dupo noi, este romanicu trassu d’in a-cea-asi redecina, d’in cari au essitu grec. 7Xîa=cleiu, yXivrj, ^Xotoţc^vescu, sor-de, etc..; latin, glu-tinuui; glus-glu-lis= glutinu; cu 7X016$, mai vertosu, respubde si in forma si inintellessu, cuventulu rto-stru cleiu, cu multu mai bene decâtu cu slav.klei, (comparaşi 1. clica, clicoşu).
   CLENCIU,cZencire, etc.; vedi clinciu, clincire.
   OLENGA, clengurosu; vedi crenga sau cranga, crengurosu, sau crangurdsu.
   CLESCE s. m'., (noi nu scimu se se iea ca femininu, plurariu, cumu lu-dau unele dictionarie : scimu ca se dice: unu clesce bunu, si nu : nesce clesce bune), forceps, forllcula; instrumentu de ferm, compuSU d’in doue bracie, cari se potu cască, si stringe apoi cu pote-re, in câtu ce appuca ţinu bene si nu lassa se le scape: cu clescele luămu car-butyi d’in focu; cu clescele faurulu si tine ferndu arsu, ca se Xu bata; cu cle-scde se appuca, se tragu si se scotu cuie si alte lucruri, ce nu s’arţi pote scote numai cu man’a; cu clescele sa scotu si dentii sau piasscllde stricate; de aci proverb. : n'am pusu ii o clescele in gur'a mea=;n’am scosu luci unu dente; a rupe carnea cu clescele de pre cineva, un’a d’in torturele barbare ce se apple-cau una data cpminaliloru; a appuca sau a tine pre cineva in clesce=a lu ave bene pusu la mana, incâtu n’are cumu scapă sau nu face ce se cere de la densulu;
—   d’in slav. kleşta, cumu pfetende in-vetiatulu Miklosich? sau d’in ănglic. cluteh=a appucă şi stringe bene, appu-eatura si strinsura poterica, gliiara, etc.? (vedi inse si clenciu, clisa, clrin, clisa).
   ? CLESCINITIA, s. f., baleiucu pre care se porta insirate chiaile ?
___________________CLI._______________J79
    CLESCISIOEU, s.m. deminutivu d’in , clesce. ,                            '
    OLESTARIIJ, s. m., in locu de cre-stallu sau cristallu, (vedi acestu cuventu in Dictionariu).
    CLEVETA, clevetire, clevetii; vedi : defeta, clefetire, clefetu. . ■       •
    1.    CLICA, s. f. (si clicu, plur. cli-curi?), viscosum, glutinosum; spissl-tudo; 1. ceva invescutu, ceva glutinosu sau cleiosu; 2. calitate de ceva invescutu, tenacitate, viscositate, desime;— cuventulu nu e connoscutu d’ip coce de Carpati, pare inse, si prin forma si prin intellessu, a se legă de' acea-asi rade-cina cu. cleiu, (vedi si clisa).
    2.    CLICA, s. f., clandestina coitiq, factio; omeni stţinsu uniţi intre densi cu scopu de a face intrige, de a mină pre alţii spr& a se sul densii pre minele loru; cummetna, cumnatfa, impare-chiare, etc., —■ dăco cuventulu nu va fi cumuva unu neologismu introdussu d’in franc, cliciue, cu acea-asi insemnare; atunci ellu ar potă fi acellu-asicu 1. dica, applecatu, prin metafora, la altu intellessu, (vedi si claca).-
    CLICOSU, adj., glutinosns, viscosus, spissus; yescosu, cleiosu; tenace, lepi-tiosu, desu, (vedi 1. clica); — neconno-scutu, ca si 1. clica, d’in coce de Carpati.
    1. CLICU, s. m., cu acea-asi insem-
“nare ca si 1. clica.        ■         .
    2. CLICU, s. m., chiutu de bucuria,
(vedi claca}; — neconnoscutu d’in coce de Carpati.         .            .
    CLICUIRE,-escM, v., a dă clicuri, a petrece cu cbiuetesirisete, (vedi 2. clicu, compara si claca).
    CLINCIU si clenciu, s.m.,pl.-Mn, no-dus; captiunciilo; 1. nodu, carligu, veri-ce e facutu asiâ, ca se appuce si se tina; 2. metaforice : a) cuventu captiosu, me-dilocu de a prende pre cineva in cuventu, de a l’amagi si frustră de dreptulu seu : judccatoriulu indemanatecu scieadă tot-deaun’a unu clenciu, prin care da derep-tate- cui nu ua are; b) supterfugiu, medi-locu de a scapă d’in una difficultate: n’ai dc unde se Vappuci, ea se lu prendi, coci totudeaun’a afla unu clenciu dc a se scapă; c) nodu allu unei cestione, se-
www.dacoromanica.ro
180
CLI.
CLI.
cretu allu unui lucru orecare complicata, etc., — cuventulu se afla si in alte limbe: anglie. clincli=nodu, cavilla sau tertipu; germ. klinke=veriga, clantia, copilu, etc; franc, clinclie sau clenche =clantia, (vedi si clrntia), etc.; cu tote aceste-a noi credemu co acesta coinci-dentia si de forma şi de sensu nu este neci de cumu una proba iiidestullatoria, co cuventulu nostru clinciu, de unde âpoi dinciurosux inclincire, este unu impro-mutu de a dereptulu d’ifi angl. cllncli, CU care, sub amendoue puntele de vedere, allu intellessului ca si allu formei, sta in oea mai strinsa legătură; d’in contra, coincidenti’a pote fi sau fortuita sau provenita d’in impregiurarea, co si Anglii si Eomânii au potutu trage d’in acea-asi radecina unu cuventu analogu in intellessu; ddro in limb’a anglica cu-vetntulu clinch sta senguru sengurellu, pre candu in limb’a nostra clinciu face parte d’in una numerosa familia essita din acea-asi radecina: clin, {veii dinu).
   CLIbTCIUROSU,-a,adj., nodosus, cap-tiosus; plenu de clinciuri. •
   CLENTJ, s. m., pl.-i, cuneus, penicu-lamentuin,ala; intellessulu cellu mai or-dinariu allu cuventului este cellu de^e-tecu de pandia sau de alta stofa, care se adauge unei camesia, rochia, etc., la locurile, cari nu se potu implenf cu bucăţile de stofa, ce essu d’in antani’a croi-tura a vestimentului, si in particulariu: 1. petecu ce se pune la manec’a unei camesia, la subtiora; 2. petecu de forma trianghiularia , ce se adauge la pollele rochieloru sau si la alte pafti alic rochieloru, fusteloru sialtoruvestimente femeiesci sau barbatesci, candu cu foiele sau pulpanele essite d’in antani’a croi-tura, acelle vestimente nu au lărgimea cuvenita; dâro in poterea sensului ety-mologicu, cuventulu dinu ş’ar potâ ap-plecâ si la verirce altu ce se allipesce, se adauge, seunesce, seimbucca, seiega, se im-dina cu altu ceva; — proverb : a nu ave neci in dinu, neci in maneca cu cineva=a pu avâ neci de cumu relatione; a nu vre se si bage neci in dinu, neci in maneca cu cineva = a nu vrâ se aiba a face neci de cumu, a nu vrd se intre in
neci una relatione cu densulu; — slavi-culu klenti sau klînfi nu se esplica pre sene insusi in isolarea, in care se afla, necumu se esplice romancsculu dinu, cumu pretende invetiatulu Miklosich; d’in contra cuventulu dinu, care, si in forma si in intellessu, se e3plica,in roma-nesce, câtu se pdte de bene, a potutu trece in Jimb’a slavica d’in cea roma-nesca : si in addeveru este pre deplenu invederatu, co, in forma, dinu se refere la acea-asi radecina cu latin. cUn"»re=: clinare, *w-cZware=plecare, grec. xXtv-eiv; d’in acea-asi radecina au essitu si in romanesce pre de una parte : chin-u, in-chin-are, in-chin-atione, etc,, inlocu de din-u,in-din-are, etc., cumu si pronunţia mare parte de Români, in cari, la alta parte de Români consonantea l s’a reiata, dupo regula, asiâ in câtu mai nu se aude; âro pre de alfa ; clin-u, clin-a, in-ehn-are, din-tire, clin-ciu, in-clin-cire, des-clin-cire, s-crin-tire (in locu de s-clin-tire, vedi si clatire), etc,; in cari l s’a pastratu nemoiatu la acei-asi Români, cari in celle mai susu citate, deşi provenite d’in acea-asi radecina, au mo-iatu pre t; dero acesta nemoiare a lui l se observa si iu alte cuvente, cumu, de essemplîi, in facila; si, câtu pentru clinii, de care anume este vorb’a iu acesta ar-ticlu, la Macedoromâni se pronunţia cu l ca si celle alte cuvente provenite d’in acea-aşi radecina; âro, d<îco Dacoromânii in unele cuvente d’in radecin’a in cestione au pastratu pre l neattensu, pre candu in altele l’au moiatu, acesta-a a venita d’in unu sentimentu delicata de a destinge bene intellessulu cuvente-loru cu l nemoiatu de allu celloru cu l moiatu, intellessu, in apparentia, asiâ de depărtata, dâro care usioru se ppte conciliâ cu cellu d’antaniu, observandu co, atâta d’in sentimentulu generale de distinctione de intellessu, câtu si mai vertosu d’in respecta religiosu, dupo ce RomânulU a applecatu in-chin-are, in-chin-atione, chin-u, etc., la concepte mai allessu de dompniu religiosu, a cautatu a espreme, prin formele in cari l s’a pastratu, concepte de domeniu materiale si morale : din-a, care nu e de câtu fe-
www.dacoromanica.ro
CLI.
CLI.
181
  mininulu d’in clin-u, va se dica atâtu câtu si franc, pente, latin, cli-riun (de acea-asi radecina cu clin-are); clin-are, in-clin-are, ca si franc, iu-clin-er, lat. Înclinare, va se dica a fi applecatu, a se plecă, a. se incovoiâ; o plecă, a pomi, a tende cotra cineva sau ceva, etc., si de aci: a attenge sau adjunge la acellu ceva, a se uni, a se legă, a se imparechiă, etc.; si de la acestu d’in urma intellessu peno la cellu ce de ordinariu are dinu—ceva adaussu, legatu sau inclinatu, cumu este , unu petecu sau pulpana de vestimentu, nu e de câtu unu micu passu de facutu pre callea metaforica: clin-ciu, ca nodu sau legătură, care inclina unu ce cu altu ce, se esplica prin acea-asi metafora; clin-tire, etc., este si mai appropiâtu de intellessulu cellu mai corfimnmi allu ra-decinei clin—plecare, incovoiare, pornire la una parte, smervtire d'in loculu, starea, positionea ordinaria, etc.; si cU atâtea credemu pre deplenu justificata reducerea la acea-asi radeoina, clin, a-tâtu a cuVenteloru cu^ moiatu : chinu închinare, etc., câtu si, a celloru cu l ne-moiâtu : clina, dinu, inclinare, clin-tire, etc. (vedi si clatire, clantiă). Dero d’in latin, cli-rus, cumu si grecesc. xXo-T6?=inclinatu, plecatu, etc., se vede do radecin’a clin se reduoe la form’a mai simpla cli, care prin variarea vocalei pote luâ, si formele; cla, ele, cin, clo, etc.; cari păru a fi datu in grecesce ; xXat? sau xXet?=:clavis=cMaie, xXstsivrzclau* dere sau clu-dere=inchidere, xXâeiV= frângere, xXâ-So? si Xpâ-<5o<;:=ramura (si cu X si cu p, ca si la noi clin-tire sau detire si s-crin-tire; Vedi clatire si compara si grec. xpa§aîvecv=clatinare), etc., si cari ara esplecâ si romanescele : dica, cli-sa, cle-tire (=clatire), cla-ca, cle-iu, cle-sce, etc.; acea-asi radecina, prin commutarea tenuei c cu medi’a g, ar luâ form’a: gla, gle, gli, glu, etc. d’in care latin, glu-ere, glu-tinlim“YXt-a=cleiu, glarea=pamentfl cleiosu, clisa, materia viscosa a oului, etc.; glarea ar dâ in ro-manesce glaria, si prin strămutarea lui i in syllab’a iniţiale : gliara, ghiara; in forma cuventulu corre«punde dero pre deplenu cu cellu latinii si câtu pentru |
intellesâu, metafor’a in poterea cărei s’a poţutu nasce, nu e mai cutediatoria de câtu cea ce se afla in dinu, clinciu, 6tc.; in fine grecescele xXd-So? si xpd-So?, xXu-v, xXto-vâptov = ramura, sunt una proba, co la acea-asi funtana se potu referi si romanescele : cra-cu, cra-ca cran-ga, cran-gu, clen-ga, clotn-ba, ma-cedorom. clon-ares&u clun-are—rdmaxa,, etc.; mace dorom. dunăre po tefi impromu-tatu dea dereptulu d’in gre<j. nou xXovâpi, d£ro celle alte cuVente sunt de una inalta vechime si nu se potu referi la vechiulu slav. kraku, care neci co se afla in acesta limba de câtu in compusulu pokra-celo±=passu, ci e cu multu mai probabile, co in limbele slavice assemenea cuventa isolatu a trecutu d’in limb’a romanesca, in care ellu face parte d’in una familia asiâ de numerosa; câtu pentru sensu, de la craca peno la inclinare distanti’a pare forte mare; observaqdu inse co inclipare de la insemnarea de plecare sau incovaiare usioru pote trece la' cea de înfrângere, vomu întellege culnu acea-asi radecina sub form’a di in xXt-veiv a insemnatu plecare, 6ro sub form’a cla in xXâ-eiv a luatu intellessulu de infrangere, ramificare, etc.; branc'a, ital. branca, franc, branche, pare a fl forma tu dupo acalle-asi analogie d’in una radecina brac sau branc=in intellessu cu frag sau frang=frangu, de unde grec. 6pa)(-&(; = scurtu, 6paxuov= brac-iu, etc.
   CLIPA, s. f., nictatio; punctam tem-porîs, momentubi; 1, actione de a clipi, de a inchide d’in ochi, si de aci prin metafora j, 2. tdrapu câtu tine una clipa de ochiu, tempu forte scurtu, punctu de tempu, momentu : in mai pucinu de una clipa caUulu despară d’in ochii noştri-, — presuppusulu slav. klipeti sau klipiti nu eSpleea cuventulu romanescu: sau p se tiene de radecina, si atunci clipa se refere la acea-asi radecina cu lat. clep-ere, grec. xX&r-teov, cu insemnarea cea mai generale de a inchide sau ascunde, a se inchide, a se lipi, etc. (de unde pote si clapă), insemnare ce s’a tradussu in cea cu totulu speciale de închidere d’in ochi; Clepsydra=:xXs(j>u8p a
www.dacoromanica.ro
182
CLI.
CLO.
  eră, cumu se scie, unu instrumentu de a mesurâ tempulu, si astu-fellu cuven-tulu clipa si prin însemnarea sea de mo-mentu de tempu pare a militâ in favo-rea acellei-asi suppositione; sau p nu se tiDe de radecina, si atunci cuventulu se refere la acea-asi radecina, ca si dinu, (vedi acestu cuventu), la radecin’a cli, dupo acelle-asi analogie ca si franc, clin d’oeil; sau clipa, clipire, clipita, etc., sunt prin caderea lui s, in locu de sclipa, sclipire, sclipită, ăro acestea în locu de stlipire, etc., ca veclu (=vechiu) in locu de î>e#M=Tetulus, si atunci aceste cu-vente se referu la o«X6etv=:lucire, licu- ' rire, scanteiare, tremurare Sau batere a luminei: sclipire, in addeveru, ca si stli-* pire se-dice in ronţanesce de lucirea sau scanteiareă ochiloru, si prin urmare clipire, fora s, ca si lat. in!care=a se bate si a lucurî, a potutu luă însemnare de ba. fere sau includere a palpebreloru sau pleopeloru; fiendu-co lipu, ca'onomote-peia, espreme sunetulu unui ce, care lo-vesce si selipesce de aliu ce, capleopele in -clipire; de acea-a clipire pote fi si in locu de culipire; in fine clipa, ar potă fi femininu d’in clipu, derivate amendoue d’in acea-asi radecina cu clupeus=clj’-peus=scutu, radecina) ce ar aVă de însemnare originaria : accoperire, includere, etc., prin care s’ar esplecâ si clipirea sau închiderea pleopeloru; d’in a-cea-asi radecina a potutu veni, prin im-moiarea lui l, si chipu, ckrui-a, la arti-clulu consecratu, amu datu si alte es-plecări, (vedi chipu), de ore ce cl.ypens sau clupeusaveapre densulu totu-deauna chipuri sau imagini; d’in radecin’a clup sau clap, clip, etc», au potutu essf mai departe si clapa, (vedi inse si celle spuse la articlu clocotire), cumu si chip-sa, d’in care apoi crup-sa, si, prin caderea lui p: cru-sa, cur-sa, întogmai precumu şi in grecesce d’in acea-asi radecina păru a se fi formş,tu : xaXoTt-xetv, xX£ir-telv, xpbîc-TEtv; câtu pentru moiarea lui l in unele d’in cuventele provenite d’in acesta radecina, sinemoiareaacellui-asi, in altele, vedi clinu: tote aceste esple-cari au, fiacare pentru sene, mai multa probabilitate decâtu suppositionea, co
clipiră, clipa, etc., ar veni d’in slaV-klipiti.        ’
    CLIPETA, s. f., in locu de clipita sau clipa.                        .
    CLIRONOMISIRE,-escw, in locu de dironomire, sau mai bene: cleronomire, nu e de recommendatu.
• CLIROS, s. m., care ou articlu se dice clirosulu, nu e. de recomînendatu; form’a correcta e cipru, (vedi acestu cuventu in Dictionariu). •      '
    CLISIARE,-edîM, v., franc, clicher, a face table de typariu cii littere fisse pre aceste table, pentru ca acellu-asi scriptu se se pota typar( mai de multe ori, fora se fia lipse de una n'oua com-positione a tableloru; — in locu de acestu neologismu, a cărei neci originea se conuosce, neci intellessulu primitivu se scie, e mai bene a introduce, cumu e’a si introdussu- in parte, cuventulu : ste-reotypare, de unde apoi si siereotyim— franc. clicluS, stereotypia—franc, cll-cliase. -                     '
    CLIVAGIU, s. m., neologismu, care d’in caus’a si a formei si a originei, nu e admissibile, dupo franc. clivage=ac-tione sau arte de a divă.     .
    GLIVARE) v., dupo franc. cliver=a despică sau crepă cu desteritate unu diamante, urmandu liniele lui de con-■glutinatione; — cuventulu pare de o. rigine germanica, angl, clouve=crepa!re, despicare.                    ■
    CLOCELA, s. f., in locu de cldătura, nu- e de recommendatu.        ,     '
    CLOCOTIRE,-escw, ,si colcotire,-escu, v., lmlliro, forvere; a ferbe cu unde, a ferbe undulandu, a fi in clocotu, a fi in mare ferbere şi agitatione : sângele clo-clotesce in mene dementa; in multe locuri apa esse clocotindu d’in senulu pa-menitditi; •— dupo iuvetiatulu Mildosich d’in vecbiu slav. klokotatl—:xoyXâC£-v =bullir©=:ferbere, clocotire; d’in care, dupo acellu-asi invetiatu, ar fi venitu si clocotu—vecii ’av. klokotii^tisinire, tisinitura, cloi ba cbiaru si : cloca, inacedorom. clocia (pronuutia : clotia) —nou slav. kvocîka, lbulg.kvacTkn, şerb. kvoclka; clocire, clocarwe, clocaire, etc.; dupo acesta opinione cloca sau clocia ar
www.dacoromanica.ro
CLO.
CLO.
183
insemnâ gain’a in ferbere de a scote pui; vomu vede maiinurma,'peno la ce pimtu acesta esplecare a cuventului cloca este addeverata; de una cam data se obser-vâmu, co, in limb’a romanesca se dice si gîoca. glocire, ca si in latinesce glo-clre, in locu de cloca si clocire; co in limb’a romanesca, este viua in gur’a fia-cărui Eomânu onomatopei’a : clocu si glocu, prin care se imita vocea gloce-loru si se chiama acestea la mancare sau la Cuibariu, cumu nu e, de certu, in lim-bele slavice, cellu pucinu in cea vechia, si de acea-a, pentru espjecarea lui kH>-kotare, se si presuppune una forma mai sempla klok1, car-e, in limbele slavice, nu se afla in neci umf cuventu redussa la asiâ simpla espressione ca in roman. cloca; dero, in limb'a romanesca, in locu de clocotire, se dice si colcotire, si chiaru cu forma mai simpla; colcăire, care se conjuga : colcaiu, colcai, colcăie, etc., cumu nu se conjuga, de regula, cuvente trasse d’in funtana slavica; dero, in ro-manesce, se'afla mulţime deciîvente es-site d’in acea-asi radecina, pre candu in vechi’a slavica nu se mai afla neci unu altu cuventu, afora de celle doiie mai susu citate : klokolfi si klokotali, cari si elle ceru, spre a se pote esplecâ, una radecina cioc, ce nu se afla in limb’a slavica, ddro, appare luminăţii sub cea mai simpla a sea forma in roma-nescele : c\oc-u sau col-col, col-c, prin cari se imita vocea ciocoi sau souulu uuui licidu ce colS-aie, cloc-a, cloc-ire, colcăire; d’in cloc-ire se născu, in romaueSce, formele participiali : cloc-itu, dbc-ctu, cloc-utii, cloc-otu sau colc-otu, si d’in cloc-otu esse de sene : cloc-otirc sau colcotire; in limb’a latina essiste glociro=: clonc-anire, cloc*itaro = strigare sau sberare a cerbului; in ital. cliiocc-imc= clonc-anire, ehiocc-iu—cloca sau gloca— (in forma, ca si in intellessu, cu Macedonie. cloc-ia); in latinitatea media in-co se afla onomatopei’a cioc, cioc,—clocu, clocu, sau col-cota, cave in Du Cange se espleca cucuventole: sonns, (pi cin editain-pliora, duin li(piOL‘ Tel aer ex caorcex-haiiritur=sonu ce da utnrvasu, candu d’in ellupre una gaura esse licoro sau-aeru,
Cumu si verbulu cloclrc—clocotirea apei in pântece; in franc. glousser=sgloclre; in isp. clueca=cZoca sau gloca, cloquear ^rgloclre; in fine la tote poporele romanice d’in tote tempurile au stătu 3i stau cuvente analoge in intellessu si forma cu cloca si clocotire, trasse d’in una onomatopeia viua, cum s’a dissu, in gur’a totoru Eomâniloru pe no astadi: cu ntâtu-a credemu romanitatea cuven-teloru in cestione deplenu justificata, (vedi si clopotu). .
   CLOMBA, s. f., ramus, ramoliis; ramura sau ramurea;—neconnoscutu d’in coce de Carpati, dupo' Dictionariulu de Buda d’iu grec. %oXoj36i;=taiatu, muti-latu, cu care sdmena in sonu deriva-tulu : clombosu; vedi inse si dinu, si compara si c7wombM=strambu de căutătură, care ar fi clombu cu l moiatu.
   CLOMBOSU, adj., ramosus, nodo-siisţ ramurosu, nodosu, (vedi clomba).
   CLOMBUTIA, s. f., deminutivu d’in clomba. .
   CLONDIEU, s. m., pl.-e, vasu de ve-tru saudepamentu, de forma culendrica, —cuventu formaţii d’in «.bXtv8po?=:cM-lindru ; s’ar pot^ intru câtu va correge dandu-i se forma : culindriu.
   CLONTIU, s. m., pl.-i (si-uri?) ro-strilin, dens major; edeiilatus, decrepi-tns; 1. ca substantivu: ciocu; dentemare ca ile cane; dente, care, ca la betrani, caroru-a le a cadiutu cei mai mulţi denti, sta isolatu si prin acest’a chiaru pare mai mai'e de câtu e în addeveru, (in acestu intellessu pare a fi acellu-asi cu coltiu, care prin strămutarea lui l longa c, devine dotiu, cumu se si aude pre a locurea, de unde : clotiq,nu—s\o-rece mare, cu colţi mari = chitioranu sau chiticanu; apei prin adaussulu lici-dei n, clontiu); 2. ca adiectivu, luatu, pre câtu noi scimu, numai ca femininu, in espressionea: baba clontia=zbaba fora denti, baba forte betrana, decrepita;— cuveiitulupote fi fie acea-asi radecina cu clantiu, (vedi clantia), sau cu coltiu, cumu pare a dâ se se intellega insemnarea de sub 1.; dero pote veni si d’in acea-asi funtana cu eloc-a, (vedi cloc-otirc), d’in care una forma cloc-iu, cloc-ia, prin in-
www.dacoromanica.ro
184
CLO.
CLO.
sertionea unui-w, ar dâ : clonc-iu, clonc-ia, cu insemnarea de docitu, fertu, stri-catu, ăerepenatu, etc., cumu pare a dâ se se intellega insemnarea de sub 2, (vedi si clopotu).
   CLOPOTARII!, s. m., 1. care face clopote; 2. cellu insarcinatu a trage clo-potulu sau clopotele; 3. vit’a care in una turma sau cireda porta la gutu clopotu sau clopotellu.
   CLOPOTELLU, s. m.>, tintinnabulum,-cyinbalum; crepitaculum; câmp anul a; deminutivu d’in clopotu, clopotu micu, care se spendiura la gutulu unoru vite: oi, capre, cai sau boi, câni, pisici, etc.; care se pune la hamurile cailoru in tem-pulu iernei, candu caii tragu la sania; care se pune la manele, petiorele sau caciull’a unoru saltatori; care sta la indeman’a cuiva, ca se lu sune, spre a chiamâ pre cineva sâu spre a dâ semnu de tăcere si linisce intr’una adunare;— ptin metafora, applecatu si la una flore, campannla lui lAnneU; sub form’a cloco-tellu, (vedi acestu'cuventu in Dicţionarul) inco se appleca la una specia de flore, (vedi clopotu).
   CLOPOTIEE,-escw, v., a trage clo-potulu sau clopotele, a face se sune unu clopotu; cuventu, pre câtu scimu, ne-connoscutu d’in coce de Carpati, (vedi clopotu).
   CLOPOTNITIA si clopolnitia, s. f., turnu in care se spendiura clopotulu sau clopotele unei baserice; — cuventu cu forma streina, careia s’ar potâ substitui un’a mai correcta : clopotaria, (vedi clopotu).
   CLOPOTtJ, s. m., pl.-e, aescampunum, tintinnatmlum; instrumentu de metallu, munitu cu limba âroside metallu^assie-diatu asiâ in câtu se se pota cu usiurentia bilanciâ, si care, ag'itatn prin una funia legata de una coda de lemnu, suna si annuntia, la başerice, la cenobie, la institute de crescere, orele de rogatione, de mancare, de studiu, etc.; la orologiele mari, assiediate in turnurele baserice-loru sau altoru edificie, inco se afla unn clopotu, care prin batai’a limbei, suna orele, ba chiaru si cartele de ore; la gutulu unoru animali inco se spendiura
clopote, inse cu multu mai mice de câtu celle de la baserice;—pentru morţi inco se tragu clopotele, si de aci : a trage clopotulu cuiva, va se dica aluderapenâ, a lu ruină, a lu perde;—dupo invetia-tulu Milclosich, d’in vechiu slav.klopotu = strepitus = strepetu, scomotu, su-netu, etc., Verbu klopotati = y.mTiây = strepere=:a face scomotu, a dâ sunetu prin batâia, a ciocani, a tocani, a tocă, etc.; pre longa klopotati se afla si klopotiti —y.rjy\aX,m—]ni\Wre—clocotire,ferbere, si prin urmare klokotati si klopotati ar pot6, de orece se attengu in intellessu, se fia essite d’in un’a si acea-asi origine; invetiatulu slavistu insusi pare a fi de acesta opinione, de orece la slaviculu klopotu refere si roman, clocotellu, care nu e decâtu unu deminutivu d’in clocotu, ba Chiaru si albanie, clop-ascarrpessw lus=clantia, cuiaţoria, care pote, fbra indoientia, veni d’in klopotati prin acea-asi metafora, prin care si noi amu dissu co clantia ar pote veni d’in clantiu, ce espreme unu sunetu analogu cu stridere —klopotati; dero, fiehdu co danti’a nu e destinata a clantiani cu dens’a ca cu una dantianitoria, ci serve mai allessu a închide, (le acea-a amu eautatu a Cercâ pentru clantia una esplecare mai satis-factoria (vedi clantia sj dinu), si totu pentru acestu cuventu credemu noi co si alban. dop-asca s’ar potâ referi mai cuvenitu la acea-asi radecina, cu alle nostre clapa, copilu, cop-caj cop-oria, etc., cari tote, ca si alhanic. clop-asca, in-semna obiecte servindu a închide, a ap-pv.ca, aprende cu ella ceva; dâco e se presiippunemu una radecina clop, d’in care ar fi essitu slav. klop-otati, si care se esplece si alban. clop-asca, apoi acesta radecina se afla sub form’a cea mai simpla in roman, clap-a, intogmai ca si in grecesc. l-xXoOT-irjv, comparatu cu xXărc-tetv, xXorc-eos; intellessulu ordi-nariu allu acestoru cuvente grecesci este cellu de a fură; dâro a fură si a răpi şe attengu in intellessu, si d’iil răpire usioru deriva insemnârile de prendere, appucare, accatiare, inlbuccdre, etc., ce se cuvinu romanescului clap-a si albanes-cului clop-asca cu multu mai bene de
www.dacoromanica.ro
CLO.
CLO.
185
câtu intellessulu ce resulta d’in slavic, klop-otati, (vedi si clipire); d6ro noi cre-demu co in albanesculu clop-asca, ca si in roman, clap-a, radecin’a nu e clap sau clop, ci cap sau cop, cumu se vede d’in analogele loru : cop-ca, cap-cana, cop-oria, asiâ in câtu clapa e in locu de cap-la=ceva ce appuca sau inibucca, in-togmai cumu siplopu e in locu depoplu, si prin urmare clapa sau capla n’ak fi decatu unu femininu. d’iu caplu=c\\ lat. capulus, care are celle mai multe d’in însemnările cuventeloru române: clapa, cop-ca, cop-oria; form'a cop-ula, care inco essiste in latin’a cea mai classica, a potutusi eaavâ influentia assupr’a unor’a d’in cuventele romanesci incestione, de essemplu: copilu, si cop-uria, cop-uranu, trasse de a dereptulu d’in una forma coj3-Mra=cop-ula, cumu si assupr’a al-ban. clop-asca, probabile in locu de copl-asca. D6ro lassandu la una parte cestionea incidentale cu alb. klopasca, si revenindu la clop-otu enşusi, de si form’a, ca si intellessulu cuventului, păru a dâ dereptate invetiatului slavistu, nu este inse mai pucinu addeVeratu, co in contr’a suppositionei D-selle se vedica seriose obiectioni, care ua făcu mai multu decâtu indoiosa; antaniu in limb’a slavica antica, klop-otu n’are intellessulu romanescului clop-otu, si prin urmare nu se pote esplecâ, cumu Românii aru fi potutu applecâ cuventului slavicu, de allu cărui intellessu originariu n’au avutu conscientiş,, unu intellessu metaforicu, ce n’are in limb’a slavica; allu doile alte limbe slavice nojmfinco nu prea connoscu cuventulu in acestu intellessu, afora de cea serbesca in care se afla klopotar cu unulu d’in intellessurele lui clop-otariu allu nostru, adeco, cu cellu de sub 3, vita ce porta la gutu clopotu; -conceptulu de clopotu se espreme, in vechi’a slavica, prin kamubanu, impromutatu d’in latin, campaniim si campana=clopotu si cum-pena; afora de form’a camupanu, latinescul^ campana a luatu, in vechi’a slavica, si form’a : câpona,cu intellessu de cumpena, d’in care invetiatulu MiUosich pretende, co ar fi venitu allu nostru cumpena, foră se intellegemu pre ce funde-
 dia acesta assertione, de orece cumpena se espleca, in romanele, si in forma sl in intellessu: in intellessu, pentru co lat. campana însemna atâtu dopolu, câtu si cumpena; in forma, pentru co intunere-carea lpi a in u si i sau e este desu practicata in romanesce : umblare—aniblare —ambalare,imma=:anima,=anima, etc. (vedi in dictionariu Jit. A)\ aceste scam-bări s’au facutu la cuventulu in cestione, cu atâtu mai multu, cu câtu elle au fostu addusse si de necessitatea destinctionei de intellessu: cuventulu Campana, avendu doue intellessuri aSsiâ de diferite, cumu cellu de clopotu si cellu de cumpena, prin acellu sentimentu de a destinge co e de destinsu, care caracterisa pre Ro-mânu, poporulu nostru a tensu a dâ cuventului in cestione doue forme : un’a campana, cumu dicu pena astadi mulţi Români inlocu de cZqpofol,nlt’a cumpena, cu însemnare de bilancc; limb’a russesca espreme conceptulu de campana ^zclo-> potu prin cuventulu kolokolu, differitu prin urmare de allu nostru clop-otu, si acesta-a este a treia obiectione si mai grave, d& se pOte, in contr’a assertionei, co clopotu ne ar fi Venitu d’in slav. clo-potfi j cumu se intempla co nu avemu, "In romanesce, form’a colocolu, care cellu pucinu intr’una limba slavica însemna clopotu, si avemu d’in contr’a togmai form’a clop-otu, care in limbele slavice nu are acestu intellessu ? Deco inse ru-sesculu kolokolfi a essitu d’in acea-asi funtana cu klokiotati, cumu dâ se se intellega invetiatulu slavistu, de orece refere roman. cloc-otellu; la acea-asi ra-decina cu klopotuj atunci difficultatea devine si mai mare, de orece prin celle espuse la articl. cloc-otir& s’a vediutu, co nu slav. HoTcotati pote esplecâ pre rom. clocotire, ci mai vertosu acestu-a pre acellu-a. Plecandu dâra d’in insasi dat’a menţionatului invetiatu, cokloko* tati si clopotili au acellu-asi intellessu de xo^XâCeiv = bullire=clocotire, fer-bere, se incercămu, dâco, prin datele limbei române, nu vomu pote respandf mai multa lumina assupr’a cuventeloru nostre cloc-otu si clop-otu, presuppuse Câ venite din acea-asi radecina cioc
www.dacoromanica.ro
186
CLO.
CLO.
sau colo, d’in care a essitu cloc-otu sau colc-otu, si care ar fi luatu in clop-otn, si fornj’a clop, prin strămutarea guturalei c in labialea p. Si mai antaniu cop se commuta adesea in lim-b’a nostra cu c; este ceva bene stabi-litu :'poturnicMa— coturnicnla, âpa =aqna, parfm^qiiataor, etc< {vedi in dictionariu lit. (7);'dero, fienduco acesta regula suffere multe esceptioni : cocere ~coqueie, ciuci=quinque, etc., de a-cea-a -se cere, ■ pentru addeverulu der monstrationei ce ave mu in vedere, se cercetâmu, deco a nume pentru radecin’a . de care este vorb’a, aflâmu urme deşpre scambarea lui cin p. Ei bene, pre candu celle alte limbe romanice au adoptaţu cainpaua=(7opo7n, iu cea francesa, pentru acellu-asi concepţii, aflâmu cuven-tulu cloche, pre deplinu correspondito-riu in forma cu allu nostru cloc-ia— cloc-a, care se refere, cumu amu vediutu,, la acea-asi radecina cu cloc-otu, cloc-o-tellu, etc.; ba inco in provencialea, pre longa clocli-n, aflâmu si cloc-a, cu acel-lu-asi intellessu, correspouditoriu informa chiaju cuallu nostru cloc-a, si verbulu cl«c-ar=sunaro, resunare in genere, si in speciale, vorbindu de clop-otu; de as-semenea si in latinitatea evului mediu clocea si cloc-a.—clopotu, (vetficloc-cire, cloc-cloc, citate la art. cloc-otire); afora de cerculu limbeloru romanice, aflâmu si in vechiu german, clocc-a, si cu strămutarea tenuei c iu medi’a g : ploc-ca si qlog-ga, nou germ. glocke, celt. clo? =clopotu, angl. clock=oroldgiir, iu latinitatea media cloc-a sau cloc-ca se appleca pre de una parte la unu vesti-mentu do caile, care appara de ploia a-tâtu restulu corpului, câtu si capulu, intellessu care ne da pre allu nostru gluga, numitu asia, fora indoientia de la formra de clopotu, ce are glug'a, de unde si aug. cloak=vestimentu de ploia; ero pre de alfa şe iea si cu intellessulu de canale, prin care se scurre apa de ploia, si prin urmare in acellu-asi intellessu cu clâssiculu cloac-u, ca ceva pre care ap'a unduia, (=curre in unde sau cloc-ote); apoi verbulu franc, docher, care, do certu, e nascutu d’in a-
cea-asi radecina cu cloche, insemna si a schiop-â sau s-chio-p-etă, asiâ in câtu c\oc\ic—clop-.otu ar insemnâ proprie : cellu ce se s-chiop-eta, se legănă, se agita intr'una parte si intr'alfa, cumu si face intr’addeveru clop-otulu, ca se re-spundia la scopulu, pentru care e facutu; de alta parte, in acea-asi limba, con-ceptulu de s-chiop-u, se espreme si cu vorbe, cari in finalea radecinei presenta unu p in locu de c, cumu : in vechiu frac. clop, clop-in—s-chiop-u, clop-er, ţslop-iner—s-chiop-are , s-chiop-etare, nou franc, clop-in—clop-ant—s-chiope-’tandu, 6-c\o\ocz=s-cliiop-atu, participiu d’in unu verbu cadiutu-in desuetudine: 6-clop-er=cu allu nostru s-chiop-are atâtu in forma, câtu si in intellessu; vine acumu, intrebarea deco cloch-er si clop-er se referu la una si acea-asi radecina: fonn’a provenciale clop-char pare aven! in adjutoriulu acestei assertione, de ore-ce clop-cluir, prin caderea lui p, ar deveni clo-ch.ir, franc, docher; fonfi’a mai completa, cj’in care au essitu provenc. clop-cliar, ar fi clopp-icare, d’in care ital'. z o p p - ic ai-e=s- g7« op- etare, precandu adiectivuluzoj»p-o=:s-chioj)-Mreproduce, ca si franc, clop, radecin’a sub form’a sea oea mai simpla; ital.zoppo ar cor-respunde cu una forma romanesoa ciopu sau tiopu, care si essiste in -addeveru viua in limba atâtu cu insemnarea de ciobu, câtu si ca ouomatopeiâ cU insemnarea de sonuprodussu prin lovire, însemnare analoga cu cea espressa prin alta onomatopeia : docţi, (yedi ciobu si ciocu); insemnarea (^p lovire ce espremu romanescele ciocu si ciopu appare mai departe in ital. s-c7u0pp-o=detunâtura, pocnitura, si prin metafora, puşca, sau alta arma de focU, care detuna sau poc-nesce; co "foi'm’a ital. s-cliiopp-o este identica cu a nostra s-chiop-u, se vede de Sene, dero marea distantia de intellessu, ce se afla intre ital. s-chiopp-o— detunătură, si romaiiosculu s-chiop-u, pare a se oppune la veri-ce incercare de a identifica aceste doue cuvente; mai i-nainte de a vede, deco se afla punte, care se medilocesca trecerea preste a-bissulu ce pare a desparţi unu intellessu
www.dacoromanica.ro
CLO.
CLO.
187
de altulu, se amintimu, co, cuventele : franc, clop, clop-iner, 6-clop-6, provenc. clop-char, ital. zopp-o, zopp-icare, se referu, ca si isp. zop-o sau zomp-o= s-chiop-u, mutilu, franc.chop-e=eiopu, ciompu, etc. (se se observe bene analo-gi’a de intellessu si de fornia, ce sta intre isp. zopo" sau zompo- si franc, chope de una parte si roman, dopu,
• ciupu, ciumpu, etc., de alta parte, si se se compare celle spuse la art. ciobu), se referu, dupo parerea unoru-a, la germ. scliupfeu, schopfen,=a lovi, a se lovi, si in speciale : a se lovi cu petiorulu de ceva, a se impedicd; ero, dupo alţii, a-celle-asi cuvente, aru fi luatu nascere d ’in grec. yoXo'vno^=s-ch'op-u, care si in forma si in intellessu correspunde, de' certu, la cuventele" romanice mai bene decâtu germ', sclilopfen, kloppcn, klop-fen, fora se mai adaugemu, co essisten-ti’a acestora cuvente cu acelle-asi in-semnâri la poporele" romanice de pvc ri-pele Tibrului si alle Secanei, ca si la celle de pre alle Tagului si alle Dunărei, anevoia s’ar pot6 esplecâ prin ung, impromutu, fia d’in limbele germanice, fia d’in celle' slavice; facia cu acesta impregiurare noi nu admittemu ca probabile neoi derivarea cuveijteloru in ce-stione d’in grec. yoXoETtoo?; si in adde-veru in limb’a latina se afla stlop-us— 8clop-ns=plesnitura, pocnitura, detunătură", si a nume la Persiu cu însemnarea speciale de sonidu ce dau, lovite fiendu, buccele înfiate; acestu cutentu, romasu sterpu orecumu pre terrenulu limbei latine classice, a fostu, cumu se vede, ca multe altele, unu cuventn .viu in limb’a rustica si plenu de mare po-tere de vegetatiome, asiâ incâtu numai in limb’a nostra ellu a datu antaniu, d’in form’a gclopus, prin immoiarea or-denaria a lui l ca in ociu=.ocliu=o-clijs, formele : schiop-u, schiop-are, s-chiop-ctarc, cuintellessumetaforicu de a se lovi si impedicd, care e strinsu le-gatu cu cellu de a pocni si detună, ace-stu-a nefiendu decâtu resultatulu unei lovire, precandli in italienesce formele identiee cu alle nostre, adeco: scliioppo, schioppctto, au pastratu unu intellessu
mai appropiatu de allu latinescului solo-pus; apoi, prin strămutarea lux l in r, (vedi si dinu) -, stropu, strop-ire, sdrob-ire si prin caderea lui s : tropu, ăropu, drobu, trupu, trupa, trup- ina—turp-ina (pentru eufonia : tulp-ina), etc., cari, prin urmare n’au lipse de slav. krop-iti, spre a’ fi esplecate, de oreoe in forma aceste cuvente se reducu fora greutate la radecin’a in cestione, 6ro câtu pentru intellessu, conceptele de' sfarimetura, farmitura, buccatella, parte, părticea, curmeiu. trunchiu, etc., ce e^premu a. ceste cuvente, stau si mai in strinsa legătură cu conceptulu de spargere, detu-ware,etc.,ce are stlopus, (pentru caderea lui s compara droia, troia, cu sdfoia, stroia); prin caderea lui s d’in form’a sclo-pus avenitu si crop-n, de unde in-crop-ire, care inco si mai pucinu respunde in intellessu cu slav. kroplti: celle doue însemnări, in apparentia asia de depărtate, ce are acestu cuventu in celle doue es-pressioni :ain-cropi-apa—(a, incaldi) si a încropi d’in teiu curmeiu (=a stringe cu tiriit’a, cu farmitur’a cu farmitur’a), nu se potu conciliâ de câtu prin unu in-tellessu mai originariu allu unei rade-cine mai simple, care a datu nascere cuventului sclopus, si de care vomu at-tenge mai la văile; de una camu data ge tragemu Consecinti’a ce d’in celle peno aci espuse ne ’credemu autorisati a trage in respectulu cuventului clopotu : fien-du-co in franc. rloelio=clopotu, vine d’iii cloclier=scliiopetare; fiendu-co olo-clier este, câtu mai probabile, in locu de ©loociare=glocir«; fiendu-co in a-cea-asi limba aschiopdă se dice si clop-iner; fiendu-eo atâtu d’in radecin’a sub form’a cioc,, câtu si d’in cea sub form’a clop (siuerata 6u s sclop), essistu in limb’a nostra mulţime do cuvente, d’in cari Uoi nu amit citatu peno aci de câtu unu mictl numeru, presentandu in fina-lea radecinei si p si c; de acea-a noi cre-demu co clop-otu a veuţtu d’in acea-asi funtana cxî ital. schioppo, si anume d’in radecin’a nesiuerata clop, d’in care prin unu, verbu clop-are (ce essiste in s-chiopare), ar essi, ca si ambletu d’in umblare, unu substantivu: clop-etu, dop-
www.dacoromanica.ro
188
CLO.
CLO.
utu, clop-otu, cu însemnarea, care resulta d’in cuvenlele peno aci citate : ceva ce suna prin legănare assemenea cu a unui s-chiopu. Co cioc si clop in fine sunt un’a si acea-asi radecina, se vede si mai bene d’in roman, clop-otellu, care se dice si cloc-otellu; d6ro, d6co aceste doue forme s’au produssu un’a d’in alt’a, prin scambarea guturalei c in labialeap, sau dăco elle s’au produssu in modu independente un’a de alt’a 'd’in una radecina mai simpla: cla, clo, etc.; acest’a este mai greu de determinatu; noi in-clinâmu cotra cea de a dou’a alternativa, îndemnaţi de insasi autoritatea invetiatului Milclosich, care prin suppo-sitionea, co romanescele doc-a,' clop-otu si cloc-otu, se referu la acea-asi radecina, nea intaritu si mai bene in convingerea ce amu avutu totu-de-aun’a despre poterea minunata, cu care instinctulu pdpulariu scie fecundâ acea-asi radecina atâtu in partea ei materiale sau fonetica, câtu si in cea ideale sau a intellessului. In-vetiatulu slavistu traduce, cumu amu vediutu, cuventulu slav Mok-otati prin grec. xo/XACstv, dandU totu de una data ca analoge, afora de roman, cloca, si.: gothic. hlahjan, vecbiu germ. hlahhah. Grecesc. xo/XâCstv, dupO form’a sea pare unu derivatu d’in xd/Xrj, care, pre longa alte insemnari, (vedi ciocu), are si cea de turbine sau vertetiu de ventu sau apa, asiâ in câtu xo^XâCeiv, se appleca forte bene la ap’a ferbenău in unde ce făcu ochiuri sau vertetie, la ap’a inflandu-se in clocote de forma assemenea cu a li-macelui (xd/Xrj = limace sau melcu); dăro form’a cea mai ordinaria si classica a cuventplui grecescu este xa/XâCîtv= ferbere, clocotire, 'etc., si acesta-a, des-braCata de incarcaturi, de duplecaiione, se reduce la form’a mai simpla yXâCeiv —clocotire, care e in locu de /XâS-eiv, cumu se vede d’in perfectulu xs-/XaS-a; d’in acestea resulta una radecina xXaS sau xX«S, xXoS, xXiS, etc., d’in Care yXto-fj —ferbere, inflare, si de aci prin metafora : ingomfarc, mundria, lussu, molli-tione, etc.; dCro xXtSvj duce la una radecina si mai simpla : y\a, yki, etc., de unde ^Xî-siv=a se incaldi, a se inflâ, a
se ingomfâ, etc.; xXd-rj=erba, proprie: erba tenera, coltiu de erba ce d’in semenii a înfiata prin effectulu caldurei esse si se inaltia in forma assemenea unui colcotu de apa in ferbere; distanti’a intre erba si clocotu este forte mare, dCro noi amu datu, credemu, principalile anelle alle la ţiului, ce unesce preun’a de alt’a, si prin urmare vomu fi scutiţi de a persiste mai multu la unele d’in essemple mai diosu citate, ca provenite, d’in acea-asi radecina sipresentandu intellessuri pote si mai estraordinarie de câtu grec. yXâ-rj, care a meritatu acestu nume atâtu prin considerationile mai susu espuse, câtu si prin tenereti’a, molleti’a si fragedimea ei, cumu e totu lucrulu fertu; pote co lat. hQvlm=erba, a essitu, ca si cellu grecescu, d’in verbulu ferverc=in in-■ tellessu cu yU-av, yky&iv, prin com-mutarea lui h cu f, paturale limbei latine, cumu se vede d’in fordeum=hor-iemn=ordiu; prin acesta-a nu vremu a contestă addeverulu suppoşitionei ad-misse de cei mai mulţi, co latin, lierba sta in legătură cu grec. ^epj3eiv=a nutri, yoppYi=nutretiu, nutrimentu; nu e mai pucinu inse addeveratu co Itomânulu da numele de fer-tura, d’in fer-bere, la veri-ce mancarefer-ta, afora de pane sau memeliga; co in grecesce <p inco com-muta cu y, ca in ţnjp si thîp, si co, prin urmare, <pep, d’in yâp-j3eiv ar potă fi in locu de ysp, xpe, si acestu-a in locu de xXe sau xXt; x^a> adeco radecin’a de care noi np occup^mu, de ore ce, in grecesce, ca si in alte limbe, X se commuta cu p, cumu, de essemplu in p,aX-ârteiv si p.ap-ârtstv.Eemanedăro bene stabilitu co este una radecina xXa,xXs,xXt, etc., care, tra-dussa in formă latina este : cla, clo, clo, etc.; numai d’in acesta tema simpla, afora de variationile făcute prinscamba-r ea vocalei,se potu face si altei e immultite prin strămutarea vocalei d’in locu si pune-reaei intre celledoue consonanţi: cal, cer, col, cui, etc., apoi ărosi altele priii scambarea lui l in r: era, ere, cro, etc., sati car, cor, etc.; prin scambarea tenuei in media : gin, glo, glii, etc.; prin adays-sulu licidei fi sau qhiaru a unei mute : •clon, clop, cioc, glut, etc., cari siuerate
www.dacoromanica.ro
CLO.
CLO.
189
cu s, dau : sclop, etc.; marginile, intre cari cauta se se inchida cuventele de re-feritu la un’a si acea-asi radecina, nu sunt date de câtu de intellessu, care si ellu spendiurandu de la imaginationea poporului, este mai multu sau mai pu-oinu vagu, asîâ in câtu cellu ce urma-resce originea cuventploru se afla la fia-care passu espusu a rateci intr’unu la-birintu inestricabile, d’in care nu pote essr decâtu tinendu-se câtu se pote mai strinsu de firele ce i dau legile fonetice sianalogiele intellessului. Urmandu aceste fire conductorie, cumu si punctele de rddimu ce vomu aflâ in limbele cumnate cu cea alle cârui cuvente trac-tâmu, ne vomu margini, a citâ d’in limb’a, latina numai doui sau trei re-presentanti ai radecinei de care este Vorb’a, si a nume : 1. cal-cre= a se in-caldf, d’in care apoi: cnl-idns sau cal-dus—cal-âii, cu numeros’a sa familia;
2. cais, cu insemnare : a) de petra d'in uny, riu, preste eare trece ap’a cloco-tivdu; b) de calce sau varu, atâtu d’in caus’a precedentei insemnâri, câtu si mai allessu pentru co calce este ceva ce ' pusu in apa ferbe si clocotesce (compara grec. si y.«xXc£, de certu d’in %a-XXâ£ei'/—clocotire, ferbere, etc.); c) calc-aniu,1 ca ceva care, ca si xXd-7j=brba, (vedi mai susu), esse si se intende in form’a unei bulle de apa .in ferbere;
3. cel-e^=:rapidu, proprie : ferbentă, ar-dioiu, precumu in cel-sus=inaltu, col-umen =cul-m en cul-me, col-umna= col-umna, etc., resare mai multu ide’a de inflare, inaltiare, etc., ce se coprende inradecin’a cal, sau da,col, sauclo, etc.;
4. cu r in locu de l: crc-mare=ardere, de unde, (ca se nu revenimu mai diosu ■ si assupr’a acestui puntu), alle nostre : s-cru-mu, cro-pu, in-cro-pire, etc. I’ia-care d’in representantii latini citati mai susu au datuin limb’a latina mulţime de blastari, cari au trecutu si in limb’a nostra unii Sub una forma usioru de connoscutu, alţii inse sub forme si cu intellessuri asiâ de tare modificate, in câtu usioru ar pote fi cineva tentatu a i taiâ d’in trunchiulu limbei ca străini si părăsiţi. Cadrele articlului nostru, de-
venitu dejâ prea lungu, ceru se ne mar-ginimu numai la famili’a essita d'in calx, care in poterea insemnâriloru de sub a si b a datu : calculus, calcula» re, etc., ce mai de currendu au intratu si in limb’a nostra sub formele: ccdculu, calculare, usiore de recohnoscutu, si prin urmare neavendu lipăe de neci una esplecare; nu se pote inse dice totu atâtu şi despre famili’a ce a produssu calx—calc-is in insemnarea de sub c: co cuvente romanesci ca: calc-are, in-calca-re, calc-aniu, in-culc-are, etc., corres-. pundu in forma si in intellessu cu latin, calc-are, in-culc-are, calc-aneum, este usioru de intellessu; nu mai pucinu u-sioru de intellessu este co la acea-asi radecina se r^ducu : calt-iu, in-cal-tiare,in-ccdt-iqmentu, des-calt-iare, cdlt-iutlu, etc.; coci, deşi presenta acesta cuvente unu t in locu de c in finalea radecinei, dbro in poterea regulei fonetice bene stabilita, co c urmatu de unu i combinatji in diftopgu cu, alta vocale suna ca ti, bro nu ca ci, (vedi in Dic-tionariu litter’a O), scimu cu certitudine co aceste cuvente sunt in locu de: calc-iu, cqXc-iunur in-calc-iare, des-cul-ciu, etc., derivate prin urmare d’in trunchiulu calc=cu intellessu de calc-aniu, de si intellessulu pare a se oppune la aceşta etymologfa, de orece cu calc-ii nu in-calc-iămu numai calc-aniele; se scie inse co metafor’a, prin care partea se iea pentru totu, si calc-aniulu prin urmare pentru totu petiorulu, este un’a d’in celle mai communi; dăro vinu in-ainte cuvente ca: in-cur-care, des-curc-a-re, >tc., cari prin intellessu păru a nu ave neci in clinu neci iu maneca cu trunchiulu calc, la care se referu cuventele mai susu enumerate; insusi filolo-gulu cellu mai perspicace, cu tota convingerea ce form’a romanica a acestora cuvente i potu dâ despre puritatea lorp, se semte incurcatu la ce a nume radecina romanica se le refere; mai antaniu ■de tote ellu desbraca assemeni cuvente de formele grammaticali, reducundu-le la cea mai simpla espressione: cure,* ad-junsu acf, antani’a idea ce i se presentâ, pote fi de a referi in-cur-cu, de essem-
www.dacoromanica.ro
CLO.
IM______________CLO,_________________
piu, la aceaJ-asi radecina cu in-carc-u, de Grece intre aceste curente, ca siintre ăes-calc-iu si dcs-eulc-iu, nu essiste alta diiferentia de forma deeâtu in vocalile a si u; intellessulu inse se oppune cu potefe la acesta identificare : intre con-ceptulu de incarcare si cellu de, încurcare ochiulu filologului nu afla neci unu puntu de contactu; de acea-a se Vede nevoitu a trece in revisione modeficâ-rile fonetice, ce a potntu luâ form’a mai primitiva a trunchiului cure; intre aceste modGficationi ceâ mai simpla a-deco scambarea lui l in r, se presenta firesce spiritului seu, si compararea cu unu cuventu analogii d’in una limba cumnata, cumu ar fi, in casulu de facia, ital. eolc-are, care are si form’a corc-a-re, lu face ee creda, co in-curc-are este in locu de in-culc-arc, d’in acellu-asi trunchiu prin urmare cu calc-are: acesta credentia se scamba apoi in con-victione si cliiaru in certitudine, candu filologulu adjungese afle si puntulu de contactu ce se afla intre conceptulu de in-calc-are sau ‘in-culc-arc de una parte, si cellu de in-curc-are de alta parte : in-cul-care in addeveru însemna proprie : a bagă ceva cU calcaniulp, in ăltu ceva, si de aci: a bagă, a străcurâ ceva_ in ăltu ceva, asiâ in câtu cu greu sau neci de cumu se nu măi pota essi; a uni, a vmbuccă, unu ce cualtu ce, asiâ incâtu cu greu sau neci decumu se nu se pota desface unulu de altulu; intre aceste d’in urma însemnări alle lui in-culc-are si intre insemnarea Iui in-curc-are cea mai ordinaria, relationea este invederata. Si mai multu, se presenta cuvente ca colt-ucU saU cult-ueu, colt-iu, colt-iatu, cult-iata, etc.; ţragundu d’in elle trun-chiulu colt sau cult, Ia ce forma se se referia acestu trunchiu? la latin, cult-us =cultu, cultivatu, d’in col-ere=culti-vare? FormV n’ar impedecâ de locu; ddro intellessulu? co ţjre a face coltu-culu de pane sau de culcatu pre elin, cu mltur'a sau cultivarea? Ncmicu de certu, si de acea-a intellessulu de colt-iu, ca ceva resaritu, intogmai ca si calc-aniulu, duec la acellu-asi trunchiu, d’in care a essitu si cal-Cu, calc-are, etc.;
si intellessulu de lovitura, cu petiorulu sau calcaniulu, ce are la Macedoromâni coltiata sau cultiaia, nu mai lassa neci una indouentia assupr’a acestui puntu, asia in câtu coltiu, coltiatu, coltiwrosu, cloiianu (=coltianu), etc.; cauta se se scria, ca' sf calciu, cdlciunu, etc., sub form’a : colc-iu, colc-iatu, etc.; câtu pentru form’a iui colt-ucu sau cult-ucu, ea se espleca.prin unu participiu d’in colc-arc sau cidc-are cu intellessu de călcare, participiu care a luatu antaniu form’a : colc-itu sau cuLc-itu, apoi, prin căderea lui i: colc-tu sau culc-tu, redugsu, in fine, pentru armonia la formele : cdl-tu sau cul-tu, d’in care,- ca deminutivu, s’a naseutu: col-f-ucu sau cul-t-ucu. Ca se se dâ una proba si mai invederata de differitele forme, ce pote luâ, nu di-cemu differitele cuvente trasse d’yi a-cea-asi radecina, ci âcellu-asi cuventu trassu d’in acea-asi radecina in differite limbe s$u in differite dialecte alle acel-lei-asi limbe, fia ne permissu a dâ aci inco diversele forme, cu cari diverse limbe romanice sau neromanice au trassu d’in acea-asi radecina cuvehte correspondi-torie cu allu nostru cultucu: ital. colc-i-tre (si prin strămutare d’in locu a syl-labeifinale la medilocu: coltrice), ispan. colcedra, prov. cougser sau eosser, tdte cu mai multe sau mai pucine modifica-tioni d’in unu latin, culcitra, apoi: ital. coltra si coltre,vechiu franc, cotre (forme scurtate d’in cea precedente); ispan. si. portug. colclia* provenc. cota in locu de edita, vechili franc, conte, nou franc, concttc, angl. quilt (ca si allu. nostru coltucu, t'rasse d’in una forma colc-ta sau culc-ta); ital. cuscino, esp. coxiiia, prov.coisisi, franc, coussin, angicn^lion, germ. kis^en (trasse d’in unu deminutivu latinu de form’a : culclliuuin).— D’in marea mulţime de cuvente roma-nesci, cari, afora de celle ce au occursij in acestu articlu, cumu si la articlulu clocotire, au essitu d’in j-adecin’a in ce-stione, vomu mai citâ aci numai: 1. codire, caic sau e trassu de a dereptulu d’in form’a cioc a radecinei, ca si cloc-i-re, prin strămutarea lui l d’in locu, tog-mai"pentru ca se hu se confunda cu a*
www.dacoromanica.ro
CLO.
COB.
191
cestu-a, sau sta in directa legătură cu xo^X-â£eiv, ori cu -/aX-/,-6ţ=arama d’in care vine coclitur'a; de altumentrele in francesce si italienesce ioco essiste unu cuventu colcotar=perossydu trassu d’in cuprosa, si prin urmare analogu, informa si in intellessu, cu allu nostru coclitura;
2. glodu (de unde apoi : in-glod-are si in-glod-ire, etc.), care atâtu cu intellessu .de liniu feri)ientatu si clocitu orc-cumu, cumu se iea la Moldoveni, câtu si in cellu de globu da liniu uscatu ademenea in forma cu unu coltiu, se espleca prin radecin’a in cestione; slav. glota= turba=mulţime, la care invetiatulu Mflilosich refere atâtu glodu, câtu si glota, nu se esplica pre sene insusi, ne-cumu se esplece pre alle nostre, fora se mai adaugemu co formele simple de conjugationea I, ce se dau atâtu lui in-glotare : inglotu, ingloti, inglota, etc., cumu si lui ingloâare: inglodu, inglodi, ingloda, etc., vorbescu in contr’a unei assemene suppositione; dd6o e se cau-tâmu una origine străină si departata pentru romanesc, glodu, apbi angl. clod =globu de limu, limu, etc.; correspufide si in forma si in intellessu mai bene de câtu slav. glota; dăro, caudu unu cu-veutu se espleca prin propriulu fondu allu liinbci, si candu mai vertosu ^cellu cuventu nu este isolatu in limba, ci face parte d’in unâ numerosa familia; atunci nu e permissu a cautâ aiurea originile unui assemene cuventu; acestuprincipiu, pentru casulu speciale ce ne occupa, are cu atâtu mai multa potere, cu câtu, prin una delicata variatione a temei, prin snnpl’a Scambare a tenuei t in d: in-glbd-are si in-glot-are, poporulu ro-manescu, a sciutu espreme nuantie de iiltellessu asiâ de suptiri si delicate;
3. in Şne gru-)]iuf e referitu de acellu-asi invetiatu la unu vechiu slav. gruinu, care. inse nu essiste, numai in favorea russe-scului grjmonî=:glcba; dero in latinesce essiste grumus cu acca-asi forma si intellessu casi roman, gmmu; dero d’in gru-mu R,omauulu a trassu deminutivnlu grumunc—hiiin. grimiulus, Cu forma de cea mai vechia si Curata romanitate; dero d’in acea-asi fiinţând se afla, in
romanesce^iojwMr—glomus, cu? moiatu, pre caudu in <7?eia=glebnacellu-asi sonu s’a pastfatu nemoiatu; dero, in fine, in romanesce se afla, pre lângă gurg-uiu— latin, gurgulio, si alte multe forme : tjurg-utiu, gurg-utiarc (compara si lat. gurges), etc., cari tote se lega prin intellessu de cea mai originaria iusem-nare de ferbere, inflare, undare, clocotire, etc., care, cumu s’a dissu si la articlulu clocotire, se espreme ma mai bene in onomatopeie ca clo-clo,. col-col, glu-glu, gul-gul, giir-gur, etc., tote vine in gur’a Românului, si rCprodusse ne-mediatu in euvente ca t colcăire, gulga-ire, etc.; in fine gramada este in locu de grumata, participiu d’in unii verbu grumare, luate cu intellessu de substan-tivu, si prin urmare u’are lipse, spre a fi esplecatu, de slav. grainata, pentru care invetiatulu Miklosich presuppune una forma mai originaria gromu, ce nu se afla in limb’a slavica, dero se afla in roman, grumu. '
   CLUBU, s. mnneologismudupo franc. club=reuuione sau societate de omeni, ce se stringu, ca se petreca, sau ca se desbata cestioni, politice mai vertosu, împromutatu_ si de francesi d’in angl. club, cu acea-asi insemnareţ—Isparrii, pentru acellu-asi oonceptu, au cuven-tulu junta d’in latin. jungcre=strin-gere, unire, etc.; unu assemSnea cuventu, cu form’a : junta, amu potă si noi formă d’in jungere, deco nu ne mul-tiamimu cu: reunione, batiu, etc., cari inco espreiiiu insemnârile cuventului clubu.
   ? CLUPâA, s. f., cu acellu-asi intellessu, ca si enrsQ,, (vedi cursa in Dic-tionariu, si clipire in Glossariu).
   COBELCIU, s. m., annulus=anellu, balei ucu, torta; — cuventu, pre câtu scimu, neconnoscutud’in coce de Carpati; dupo forma inse pare a se referi la acea* aşi radecina cu baltiiu, ca gompusu d’in acestn-a si prep. co, (vedi baltiu în Dicţionarul, si bdciugu in Glossariu; compara si cobila).
. COBILA, s. f., feretnim urniri; prin inşi ue noi nu connosccmu accstu cmentu neci d’in audite, neci d’in cetite; neci
www.dacoromanica.ro
192
COB.
COB.
  d’in esplecarea latina: feretmm aratri, neci d’in cea germana : pftugtrage, cu cari espleca dictionariulu de Buda, inco nu se intellege lamuritu de care a nume parte a aratrului este vorb’a; una esple-care asiâ de vaga pote deseifinâ atâtu lemnulu ce sta ca base a aratrului, si care, d’in coce de Cafpati, noi scimu co se ohiama talp’a sau talpoi’a aratrului, câtu si lemnulu superiore, oppysu cellui precedente, temonele, care sta redimatu si legatu de rotele aratrului, si- care, d’in coce de Oarpati, se chiama grindeiu; dictionariulu Polim, pre longa esplecarea germana î pflugtrage» da si cea de': pflugdetclisel, d’in care s’ar intellege, co cobila ar av6 intellesulu de temone sau grindeiu de aratru; d£ro dictionariulu de Buda, dupo ce da esplecarea germana de pfiagtrage, apoi adauge : oder gabel hinten an dom pfliig=(furca, corne d’in deretulu aratrului), d’in cari ar resultâ co cobilg, ar" insemnâ ce noi scimu, co se chiama cornele aratrului; —dupo invetiatulu Miklosich d’in slavic. kobila zzejaa; d6ro antaniu, cuventulu slavicu n’are de locu, cumu se vede, însemnarea ce are cellu romanescu; allu doile slaviculu kobila nh se pote esplecâ elluinsusi decâtu prin latin. caballus= callu, caballa=epa; d6co dero e aci unu impromutu, ellu e facutu de slavi de la Romani; noi credemu, co roman, cobila este directu derivatu d’in caballa, care ’ s’a transformatu in cobilla prin acellu, sentimentu delicatu de destinctione a intellessului, ce caracterisapreRomânu, dandu-i unu intellessu metaforicu analogii cellui ce egpreme si epă in locutio--nea : epele stativei; sau se lega de acea-asi radeciua cu clapa, copilu, coporia, etc. ' (vedi clipire si clopotu).
    OOBILITIA, s. f., deminutivu d’in precedentele cobila, cu insemnarea de lemnu pueinu incurbatu, crestatula celle doue capete alle selle, de care se aecatia cofe, galete, etc., ca se le pota cineva duce cu usiurentia pre spinare.
   GOBO~B.YKE(coboriu,cobori,cobore, etc). V., descendere, demittere; 1, ca neutru, a se dâ diosu, in care intellessu se iea si cu form’a reflessiva : a se cobori: de
eşti tu fiiuJu lui Domnedieu, diceau Ju-danii lui Christu, cobori-te de pre cruce, ca se credemu in tene; amu vediutu oşti coborindu-se de pre munţi; carrele cu mare greutate ’coboru pre cost?a rapeda a acellei colline; era amedia, candu amu adjunsu, pentru co vitele coboriau la apa (d’in essemple se vede, co form’a reflessiva este mai energica, si se appleca cu preferentia la fientiele dotate cuvoientia si potentia de a se miâsicâ sengure : ca-rulu cobore pre una collina, omidu se cobore de pre acea-asi collina; si deco dicemu si : omulu cobore in locu de : o-mulu se cobore, caus’a, este, co prin an-tani’a espressione vremu se arretâmu, co omulu nu desfasiura voienti’a sa cupotere, cumu da se intellega a dou’a, ci fora multa adoperatione, ca si unu carru sau aRu ceva neinsuffletitu, de sene orecumu vene in diosu pre cost’a collinei); — in form’a reflessiva, si cu intellessulu metaforicu de a se diosurâ, a se umili, a benevol, a condescende : nu me voiu cobori neci una data peno acollo, in câtu sejocu de branu cu beţivii; 2. ca tran-sitivu : a dâ diosu de pre una inaltime pre altu cineva sau cevş,: cu mari greutăţi amu coboritu cadrele de pre collina; copillulu nu se pote senguru coborî de pre casa, se lu legămu dero cu una funia de inkăilocu si se lu coborimu noi diosu; —rcuventulu, precumu a datu sengUru unu compusu : s-coborire, asiâ e si in-susi compusu d’in oborire cu preposetio-nea co : Cooborire, contrdetatu : coborire, ca si coperire d’in cooperire—latin, co* operire; d’in acellu-asi oborire, compusu cu de, a essitu si doborire;—dupo invetiatulu Miklosich tote aceste cuvente ' romanesci aru fi venitu d’in slav. oboriti —doborire, culcare lapamentu, restur-nare, ruinare; dero mai antaniu formele simple de conjugatione nu se appleca, de regula, in romanesce, la cuvente im-promutate d’in limb’a slavica; apoi totu de assemenea nu appleca Româuulu la assendeni cuvente particelle romanice de compunere, prin cari espreme celle mai delicate nuantie alle cugethrei si senti-rei selle : candu a intratu unu cuventu slavicu compusu, ellu s’a introdussu de
www.dacoromanica.ro
COR
COB.
193
dăscălii cari aveau mani’a de a slavisâ intregu intreguletiu in form’a slavica, si fiendu compusu, cu particelle slavonesci, cu acelle-asi s’au introdussu si in roma-nesce : asiâ precandupoporulud’in gropa a trassu formele curatu romanice: îngropare, desgropare, dascalulu maniacu d§ slavoniâmu a veritu in romanesce slav. po-greba-nie cu po si cu nie cu totu; po-gorire, care se dice cu acellu-asi intellessu ca si coborire, pote, .d’in'caus’a prefissului slavicu po, se ne fia venitu d’in slavonesce; dero ,si despre acestu-a ne indoimu forte, fiendu co pre de una- parte are formele de conjugatione simple :po-goriu, pogori,'pogore, etc.; ero pre de alfa unu assemenea verbu lipsesce lim-bei slavice; in limb’a slavica nu se afla decâtu adv. pogbrr=in diosu, adj. po-gorinu=inclînatu, subst. pogorlje; deco dero pogorire afu nostru a venitu cumu-va d’in acesta funtana slavica prin es-pressionea religiosa : pogorirea duhului sfentu, atunci cauta se marturisimu, cp vecbii dăscăli ai Eomâniloru aU fostu mai slavi decâtu Slavii, si s’ar pote forte bene ca acesta inavutire a limbei slave cu cuvente se se intenda mai depatte de câtulaunu senguru^o^fonre; pote cbiaru oboriti se fia unu fetu allu vecbiloru dăscăli români, fetu nascptu d’in se-mentia romaneşca; coci slav. oboriti este si in vecbi’a slavica derivatu, si inVe-tiatulu slavistu nu ne face connoscute originile selle, si acesta-a este allu treilea obstaclir, ce ar cautâ se meture d’in caile, inainte de a adjunge se stabilesca cu certitudine, co romancscele : oborire, coborire, scoborire, ăoborire sunt blasta-rii slavicului oboriti; câtu pentru^o^ro-rire, facia cu celle mai susu espuse, noi credemu co nu e decâtu una transformare d’in coborire, asiâ co syllab’a bo trecundu la inceputulu cuvântului s’a invertosiatu devenindu^o, eroco,luan-du-i loculu, s’a moiatu in go. Deco slav. oboriti este unu compusu d’in d si boriti “pusţnartţj attunci ellu cu greu se es-pleca pre sene insusi, necumu se pota es-plecâ romanesculu oborire, presuppusu ca simplulu, d’in care au venitu compusele : coborire, doborire; d’in contra, in
  forma, ca si in intellessu, oborire se es-pleca, in romanesce, câtu se p6te de bene : intellessulu cellu mai ordinariu allu cuventuluj, pa termenu juridicu : a obori una lege—s. abrogâ, a desfientiâ legea, parc a duce de a dereptulu la a-ioJireznabolere, (vedi inDictionariu abolire), care, prin intunerecarea lui a iniţiale si strămutarea lui l in r, ca in sa-nVe=salire, a luatu form’a ; oborire; dero acestu intellessu n’ar pote esplecâ bene pre cellu ce resare mai vertosu in compusele: coborire, doborire; si dea-cea-a, formva ca si intellessulu ne dau de-plena convingere co oborire este aborire =nboriri; latin, orbiri, d’in care com-pusulu ab-orirl, insemna q se redicâ in susu, a sari, aresarf, ca si grep., Jp-vopai, de unde si in limb’a nostra : ur-care in locu de or-icare, cumu si ur-nire; pre-posetionea ab, cu care s’a compusu ab-oriri d’in or-lii, are forte desu insem-narea de susu in diosu, asiâ incâtu com-pusulu ab-orirl, iea unu intellessu contrariu cjjlui ce are simplulu oriri: astu-fellu ab-orlri irisemna : aruncare diosu, • si in speciale : lapedare, vorbindu de fe-mine; de aci si allu nostru b-or-tiu— ab-or-tium, care, cumu se yede a per-dutu a iniţiale, pre candu in ob-or-ire acellu-asi a s’a intunerecatu in o, pentru ca sese destinga cuventulu de aborire sau aburire, dro in borire vocalea iniţiale s’a suppressu, ca si in bortiu : d’intote acestea urmedia, co pucine etymologle potu reuni ţnai multe caracterie de certitudine ca -cea data de noi' cuventului oborire si compuseloru : coborire, doborire.
    COBORISm, s. m., desoenslo, cliviis; 1. cu intellessu abstractu : actioneq, de a cobori; 2. cu intellessu concreţii: locu inclinatu pre care cobore cineva : cdsta, mucbia a unei collina, a unei .văile, etc.; in ampndouo intellessurile coborisiu este oppositulu essactu allu lui suisiu sau urcusin. (Vedi coborire).
   . COBOBITOBJU, toria, s. adj., dos-cendens, clinus, poslerus; 1. care cobore sau se cobore; 2. inclinatu, ca oppusu la suitoriu; 3. care cobore, adeco şe trage d’in cineva prin naşcere, urma-
                          13 G.
www.dacoromanica.ro
194             COC.
•---------1---------------------------
toriu sau urmasiu: fiiu, nepotu, strane-potu, etc.                   •
   COBZA, s. m., instrumentu de can-tatu cu corde, pre care lăutarii canta bassulu.
   COBZARIU, s. m., lautariulu care canta cu cobz’a; pote inse insemnâ si cellu ce face cobze.
   PCOCARDATU, da tu in Dictionariulu Polizu ca ecivalente cu cocarlatu, (vedi in Dictionariu : cocarlatu); dero neci in alte dictionarie se mai vede, neci insine l’amu auditu sau cetitu, de si cuventulu pare a fi de cea mai buna romanitate, ca participiu d’in unu verbu : cocardare in locu de cocordare, compuşu si derivatu d’in prepositiunea co si corda, cu intel-lessu de a curbă ca unu arcu, intendendu cord’a lui.
   COCARJARE, v., incurvare; a curbă, tare ca cârj’a, (vedi acestu cuventu, d’in care cocarjare e derivatu si totu de una data compusu cu prepos. co); se appleca la veri-ce lucru ce cineva incurba cu potere, sau ca reflessivu, ase cocarjâ,la veri-ce care face una forte incurbatura; in speciale inse se dice de cei forte betrani, cari se incurba care la medilocu : be-ţranu cocarjatu.
   COCHETARtA, s. f., calitate sau fapta de cochetu,—neologismu neferi-citu dupo franc, coqnetterie.
   COCHETU,-», adj., placendi studio-sus, mulierosus, (pentru muiere : mn-lier liberalfter festivA, yiris placendi studiosa); cart cauta se placa; pentru omeni: muierosu, pentru femiue: mundra, care cauta se placa barbatiloru; — neo-logismu nefericiţii dupo franc, coquet, derivatu d’in ceq=cocosiu, (vedi ciocu). %COCISIU, â. m., in locu de codariu, nu e de recommendatu.
   COCLELA, s. f., in Jocu de cocliturat nu e de recommendatu.
   PCOCLETIU, s. m., aflatu numai in Dictibnariulu JRaoul, cu insemnarea de damnum=dauna, vetemare, perdere ce \ se adduce cuiva; — cuventulu inse pare a fi correctu in forma si a se legă de a-cea-asi radecina cu codire, asiâ incâtu ar insemnâ proprie : ardere, frigere a cuiva> cari inco se ieu in romauesce cu
_________,      COC.______________
intellessulu de dauna : m’amu friptu cu pândia ce am cumperatu—m\m insel-latu, am perdutu multu, (vedi clopotu si clocotire).
   ■COCOSTERCU, s. m., ciconia, ardea, plialacrocinrx sau comis marinus; nume de passere, allu cărui conceptu, ca celle mai multe de domeniulu istoriei naturale, nu este acellu-asi intre toti Românii: 1. precâtu noi connoscemu, d’in coce de Carpati, cocostercu este una passere assemenea stercidui, dâro totuşi differita de acestu-a; amendoue passe-rile, ster adu si cocostprculu, se assemena intru câtu si un’a si alfa sunt venatorie de peşce, si intru câtu amendoue au unu corpu suptirt si micuun proportione cu lungele loru petiore; dâro sterculu difere de cocostercu^ intru câtu acellu-a este albu si de statura mai mica, ăro a-cestu-a este de statura cu multu mai înalta si cu pene de colorea incbisa : cenuşia, veneta, roşiatica, etc., appro-pianduse prin acBste calitâti de cocoru, cuventu ce pare co si a intratu in com-positione cu stercu, ca se dă cocostercu in locu de cocor-stercu: sterculu asiâ dâro arfi latin, ardea, grec. eptoSids, care occure si la noi, in scriptur’a sacra, sub form’a erodiu : locasiulu erodiului; âro cocostercidu arfi latin, phalacrocorax sau cortus marinus=franc. cormoran; —conformu acestora insemnâri, amendoue cuventele se appleca, si la intel-lessuri metaforice, a nume fiendu vorb’a de omeni, cari, in comparatione cu inal-timea loru, sunt prta suptiri, sau cari prepitiore prea in altă porta unu traucMu de corpu prea micu şi suptire, cu acesta diferenţia inse, co appellationea de cocostercu (supplenita a desea cu cea de cocoru) este cu multu mai energica de câtu cea degerat, adeco cocostercuap-plecatu la unu omu espreme una des-proportione intre inaltimea si grossimea acellui omu, mai mare de câtu cea arre-tata prin appellationea de stercu; 2. d’in collo de Carpati cuventulu stercu pare co e neconnoscutu, si cocostercu se appleca nu numai la celle doue specie de passeri, de cari a fostu vorb’a mai susn, dâro si la cea-a ce latinesce se cliiama
www.dacoromanica.ro
COP.
COL.
19S
ciconia, ăro in romanesce bardia, (vedi berdia); — in favorea marei interesse a bunei intellegere intre tofi Românii noi credemu, co latin, clconla ar caută se se numesca de toti Românii bardia, sau si ciconia, ăro in locu de stercu se se dica, ca in scriptura, erodiu sau ardin; remanendu ca cocosteradu se se supli-nescajprin esppessionea de corbu marinu, usioru de invetiatu si de iutellessu pentru fiacare Românu, sau prin alta es-pressione formata dupo analogi’a compusului cocostercu, cumu ar fi, de essem-plu : cocordiu, cocardiu, etc.;—dupo in-vetiatulu Milclosich, stercu, d’in cate a venitu, prin compositione, cocostercu, ar fi venitu directu d’in slav. struku=bar-dia, affirmandu, co cu greu a potutu veni rom. stercu sau starcu d’in germ. storcii, angl. stork, cumu susţinu unii filologi germani; dero invetiatulu sla-vistu oppune affirmationoa sea la asser-tionea invetiatiloru germani, fora a ua justifică in neciunu modu: deco dăro cu-ventulu e impromutatu, atunci noi fundaţi pre compusulu cocostercu, care a cau-tatu se se formedie, in limb’a romanesca, in tempurele celle mai vecbie de desvol-tare a ei, launa epoca anteriore cellei, in care Românii au venitu in contactu cu Slavii, credemu co stercu sau storcu ne a venitu de la Germani inco de pre tem-pulu Gotiloru.
   COFARITIA, s. f., propola femiiia; precupetia, femina care cumpera mai eftinu ca se venda mai scumpu;—cu-ventu neconnoscutu d’in coce de Car-pati, dăro, ca deriva tu d’in cofa, ar pote sub una forma mai corecta: cofaressa, trece in Dictionariulu limbei si figură inellu mai bene si cu mai multu dereptu decâtu precupetia; masculinulu cofariu inco ar fi mai bunu decâtu precupetiu; cofariu si cofaressa ar insemnâ astufelu: care porta totu ce are de vendiare in-tr'una cofa sau copaia.
   COFTA, S. f., cavus truneus, cavum; dolus; 1. arbore sau trunchiu de arbore scorburosu; 2. scorbura, cavitate; caverna; 3. dolu, cursa, artificiu cu scopu de insellatione;—cuventu necopnoscutu d’in coce de Carpati, dero de origine,
probabile, romanesca, in locu de copta, d’in cocere; coptorire insemna a escavă: apele coptorescu ripele; şau d’itf rade-cin’a cop.cu insemnare de taiare, sapare, gaurire, etc. (vedi ciobu), dăro antani’a etymologla este, de certu, cea addeverata, de ore ce se dice si copta.
   COJANU,-a, s„ appelatione cemtm-teanii sau mocanii applica campeani-loru, asiă incâtu munteanu sau mocanu se oppune la cojanu, insemnandu ; lo-duitoriu de la campîa care se occupa cu lucrarea pamentului, ăro oppositulu mocanu sau munteanu: locmtoriu de munte care se occupa cu păstorită sau cu altu ceva, afora de plugaria : nu mi place se ieu> feta de c 'Ojanu, dice mocanulu sau munteanulu, candul’imbia cineva ase in-sorâ cu una feta de pfugariu campeanu; —cuventulu, dupo forma, eunu derivatu d’in coja; dăco luâmu coja in insemnare de petle, si in speciale : pelle de oue, de unde apoi: cojocu (vedi 2. coja in dictio-uariu), atunci cuventulu cojanu s’ar potă esplecâ in iutellessu de; cellu care porta vestimente de pelle de oue; coci campea-nulu românu porta mai multu cojoculu, precandu mocanulu sau munteanulu are mai multa pornire spre elegantia in vestimente; si, de acea-a, cbiaru d’in peile de oue si face bunda si alte vestimente mai mundre ca simplulu si grossolanulu cojocu allu cojanului; dăco acestea sunt addeverate, atunci cuventulu cojanu este un’a d’in probele, cari stabilescu, co coja, cojocu, cojocariu, nu potu fi slavice (vedi si cozorocu).
   COLBU, s. m., pulvis; pulbere, — cuventu ce se aude in Moldavi’a, precăndu in Munteni’a se dice mai multu prafu in locu de colbu; dăro pulbere, cuventu de neindoita romanitate, este bene con-noscutu in tote părţile locuite de Români, si prin urmare pote tină cu demnitate loculu colbului, peno candu se va află de unde a venitu colbu.
   COLCEAGU, s. m., pellita manica; .manecariu; — cuventulu e de origina indoiosa, dăro neci avemu lipse de ellu, candu loculu i lu implenesce cuventului asiă de formosu : manecariu, incătu ar fi una addeverata nebunia a lu scambA
www.dacoromanica.ro
i§6
CON.
cu scalciatulu neologismu mansionuzz franc, mnnchon j dero colceagu sau. col-ciagu cu insemnare de cotu de maneca pote fi unu bunu curenţii ca proveniţii d’in acea-asi fontana cu colciu sau coltiu, (Vedi clopotu). .
   COLCOTIRE, coleolu, vedi clocotire, clocotu.                   - '
   COLNA, S f., tectum, uiiibrnciilum, pi-restpga; umbrariu, coperimentu, strâ-sina; -^cuventu necoJinoscutu, ca si de-, minutivulu seu colnitia, d’in coce de Car-pati; cu tote acestea neci sensulu, neci fprm’a nu permitte, a lu referi la slav. kolnjaizrfassa^gropa,putinei de certu elin se lega de acea-asi radeeina cu col-nicu, colnice, coltiu, etc. (vedi cfopotu).
   COLNITIA, s.f., deminutivu d’in colna.
   COMPLECTE,-«j adj., nu se dice bene in locu de completu-a; apoi compleduire in locu de completare este si mai de ne-sufferitu.                    '
   COMPLECT UIRE,-escw, v., vedicom-plectu.
   COMPLOTARE,-edm, v.,-a face coni-plotu.             ,  .
   COMPLOTU, s.m., pl -uri, Conspira-tio, conjuratio; intellegbro secreta si unire culpabile a mai multora persone in contr’a cuiva sau chiaru a statului; — cuventulu, neOlogismu d^in franc, complot, este de origine indoiosa, si e mai bene a l’evită, de orece pentru concep-tulu ce ellu espreme, dispuuemu' de alte cuvente : conjuratione, conspira-tione, etc.              •
   CONAClRE,-escM, v., a face conacu undeva.
   CONACU, s. m., pl.-e; st.itio, dever-sorium; locuunde cineva pre căile seo-presce spre a se repausâ si mancă, a tatu ellu câtu si vitele de transportu: statione, posta^ospetaria; a face conacu, a stă la conacu. '
   CONTENIRE,- seu, v., delore, ad ni-liiluin redigere; a perde, a nemicî;—cu-ventu appiope neconnoscutu afora d’in cărţile basericesci, dupo invetiatulu Mi-Tclosich d’iu slav. tonîcina=finitu, dero dupo dictionaviulu de Buda d’in conquiu-iscore=a se plecă, a se umili; joculu de cărtî numitu concilia se tine, proba-
_____________ CON.________________
bile, de acea-asi radeeina cu concenire ■ sau concinire.
   CONCINA si conţină, s. f., vedi cow-cenire.
   CONDUIŢA, s. f., in locu de portare, este unu neologismu nefericiţii d’in franc, couduite, fomatib d’iu conduirc=con-ducere.
   CONDURU si condoru, s. m., pl.-i, 1. gallentiu de lemnu, 2. cibota sau botina strinsa bene pre petioru, cu tocu si turiacu inaltu;—sensulu duce la cotliur-nns, grec. xd&opvog si xoropvoţ, d’in care contoru sau condoru a potutu veni prin strămutarea lui n d’in syllab’a ultima in . efea iniţiale; verbulu incomlurare pare a confirmă si mai bene acesta opinione.
   CONElENTIA, s. f., in locu de confidentul, este unu nefericiţii neologismu d’in _franc. confiance.
   CONOPISCIRITIA,j3. f., vedi coropi-shiitia.
   CONTESIU, s.m., pl.-e, vestisrustica acu pipeta et pellibus vulpinis subsutn; vestimentu terrariescu, lungu si largu, ca si pajliulu «au tog’a celloru antici, iniloratu cu elegantia si blanitu cu pei de vulpe, cu care se imbracca terranii la dille mari, si care, pentruco costa multu, se pastredia cu atât’a ingrijire, incâtu trece de la tata la fiiu, ba inco, in familiele mai serace, si nepotulu sau stranepotulu joca la nunt’a sea iuvesti-mentatu cu contesiulu bunului sau străbunului;— credemutare co cuventulu e romanescu, si co se refere sau la acea-asi radeeina cu conciulu, fiendu in locu de comtcmi—comteciuzz'icstimentu de ad-ornatu, sau, ca «i ciontu, (vedi ciuntii), la xsvcsîv, ca vestimentu infloratu cu a-culu.
   GONIEABAN&A (pronuntiatu depo-poru : coM-robondu, cotrobondu), s. f., merce oprita de lege, si care se importa sau se vende pre furisiu; — neologismu pucinu fericitu d’in franc, contreb.uide; de aci si mai reu : contrahapdieru= franc, coi trcbnndier, care jmporta si vende pie furisiu merci oprite de lege.
   CONTRABANDIERU, s. m., (vedi contrabanda).
   CONTROLARE,-ecZiw, v., a verifică,
www.dacoromanica.ro
COP.
COR.
197
si ia speciale : a preveghiâ si verifică computele celloru ce administra si mani-puledia bani ai statului sau altui cuiva, — neologismu nefericitu dupo franc, controler, de unde apoi si mai râu: con-troloriu, s. m.=franc. controleur, care controledia, functionariu insarcinatu a controla; controlu—fra,nG. controle, s.m., luatu 1. ca concretu : registru verifica-toriu, 2. ca abstraotu: actione de a con-trolâ;—dcco acfimu cefle ce, in respectulu acestoru cuvente, se dice in dictionariulu italiauu allu lui Tomaseo, la vorb’a qou-troilore : «la acestu cuventu strainu, cumu si la cumnatele sellş : controllo si controllare, ce sunt siinformabarbara tradusse, coci, respectandu form’a si in-tellessulu cuventului, s’ar cuveni se se dica : controruolo, si cotroruolnre, cor-respundu dcstulle alte cuvente italiane;» totu atâtu si mai multu inco potemu dice si noi despre controlare si cumnatele selle cu respectu cotra limb’a romanesca : Ce potu produce nesce neologismi, fora neci una analogia cu ver-una radecina romanesca, ddeo nu confuşione, ametire, ba-belu, in care nu se va mai pută orientâ po-poruluromanescu? Cellupucinu, deco as-semeni neologismi s’ar lud intr’una forma mai intelligibile, ce aveau ei cbiaru in Vechi’a limba frapcessa: contre-roller, coutrer61e,contre-roleur! AtunciRoinâ-nulu n’ar avă decEtu greutatea de a inve-tiârole (introdussu si acestu-a sub form’a rolu), pentru ca se invetie mai usioru acelle derivate; dero ce lipse si nevoia sentimu'chiaru de rolu insusi ? deco este vorb’a de a traduce prin acestu cuventu conceptulu de lista de censu, apoi registru , pre longo co este connoscutu de poporu, face si^parte d’in una mare si for-mosai familia romanesca de cuvente : re'g-e, reg-ula, reg-ularef reg-ime,reg-i-mentu, de-reg-ere. etc.; deco este vorb’a de a traduce intellessulu cuventului rolu in frasi ca : a jocă unu rolu, etc., apoi cuventulu parte este elassieu in acesta insemnare si altele assemeni.
   COPERSIE Q, s. m., cap nins; secriu, in care se pune mortulu; — cuventulu este neconuoscutu d’in coce de Carpati; in Moldavi’a se dice secriu, in Munte-
ni’a, coscvugu; secriu sau sicriu este in locu de rriu sau .smM?w.=sorinium, transform tu, dupo ce s’a moiatu n, in sicriu sau secriu, pentru ca sub form’a scriu se nu se confunda cu verbulu $cnM=scribo; cosciugu, care se pronunţia si cosi-ciugu, pote fi derivatu d’in cosiu, dero pote fi si in locu de cop-sciugu, derivatu d’in acea-asinradecina cu lat. cap-ulus, d’in care a venitu si cop-ilu, cop-ea, cop-oria (de cosa), etc.; totu d’in acea-asi funtana a potutu nasce si cop-er-sieu, transformatu in pronunţia ungu-resca jn koporso; cuventulu secriu inse , de necontestata romanitate, ne e inde-stullupentru eSpressiunea conceptului; acestu cuventu este -totu de una data si sengurulu usitatu in cărţile base-ricesci.-         ,               •
   ? GORIONU, s. m., cas’a copillului in pântecele maţnmei; — cuventulu duce de a dereptulu la c9rinm=xfy,[0V:=î)dUe d’in care corionu ar fi una forma de augmentaţi vu; remane numai a se şei, ddeo. cuveptulu e populariu.
   ? CORISIURU, s. m., una planta, latin. variolaria, cumu traduce dictionariulu jBarcianu; — corisioru, ca demi-nutivu, duce la una forma coru sau co-riu; si de faptu si aflamu in latinesce ca nume de planta form’a corion — grec. xoptov—specia de coriandru, cumu si coris=îiopt<;=specia deplanta numita in latinesce si lijpericum coris.
   COROBETIA, s. f., meru selbaticu, pera selbatica âan padufetia.
   ? COROGA, s. f., scoxtia de teiuţ pelle de oue uscata si sbercita; — la amen-doue însemnările cuventului correspunde lat. rna-a=:incretitura sau sbercitura, si prin urmare coroga ar potd fi unu compusu d’in co si roga sau ruga, asiâ in câtu se insemne : ceva forte rogosu sau incretitu, cumu e si scorti’a de teiu sau pellea de oue uscata; transforrnarea lui u in o, care se observa in multe alte cuvente: ploia ^=pluvia, stroie sau sclroia=^btrues, etc., a fostu, pentru rnga,addussa si de necessitatea distinc-tionei de intellessu, ca se pu se confunda cu cellu alţii ruga—rogatione; se pote inse ca coroga se fia derivatu, prin
www.dacoromanica.ro
198
COR.
COS.
suffissulu ogu—octt, d’in oor-ium=pelle, (vedi si coeorocu).
   ?COEOMISLA, s, f., cobjlitia.
   COEOPISINITIA si canopisciritia, g. f., grillus, grillo talpa; specia de in-sectu, carui-a pre a locurea se da si numele de urechiălnitia, ca periculosu pentru urechia, cu acesta differentia inse, co urechiălnitia, pre câtu noi scimu, se appleca la una coropisinitia mai mica; cu tote acestea urechiălniti’a pare a fi unu animale differitu de coropisinitia : dictionariulu Polizu traduce -coropisini-tia prin germ. maubnirfs-grille si erd-wolf, âro urechiălnitia prin germ. ohr-wurm si zanţrcnkiifer; — cuventulu si sub form’a coropisinitia, ca âi sub cea de canopisciritia, numai prin accentulu seu, pusu mai susu de antepenultima, arrâta co nu e in buna odore de romanitate ; dâro neci s’a potutu nasce d’in cuventulu slavicu prapusu de iii veţia-tulu Miklosich; remane d£rţi ca pentru • originea vorbei coropisinitia se se faca cercetări ulteriori; âro câtu pentiu urechiălnitia, ca derivatu d’in urechia, numai forma nu are, buna, si acşsta-a se pote indereptâ, dicundu-se urechiale, u-rechiare, urechiariu, etc., caroru-a s’ar dâ si differite nuantie de intellşssu, a-siâ incâtu urechiale sau urechiare ar insemnâ: instrumentu de curatiatu urechia, âro urechiariu insectu ce bate cu urechia (=applecatu a intrâ in ure-chia), etc.
   ? COESCE, s. f., ligo=sapoiu;—? d’in germ. karst, sau d’in radecin’a fecunda, care a datu in romanesce una familia asiâ de numerosa : cur-mare, cur-meiu, cor-mana, cur-ea, cor-tu, s-cur-mare, s-cor-monire, s-car-menare, etc. ?—cuventulu de altumentrele nu e connoscutu d’in coce de Carpati.
   COESETU, s. f., tunica» thorax; buc-cata de imbracamejitu, cu cari feminele si stringu bustulu corpului, ca se li se desemne bene si formosu tali’a; d’in bărbaţi numai unii cu pretensioni essage-rate de a placi; muieriloru făcu usu de corsetu; — neologismu dupo franc, corset, formatu d’in cors=rcorps=:corpu; Italianii au formatu mai bene corpctto
~(proprie: corpusioru)=fra,nc. corset; Ispanii au corpluo in acellu-asi iutel-lessu : asiâ dâro si noi, dâco nu ne mul-tiamimu cu pep-tariu, pec-iorale, sau altu assemenea cuventu trassu d’in fondu romanescu, care s’ar potâ luâ in intel* lessU de corsetu, potemu fauri mai bene corpellu, toracellu (d’in torace=thomx, care a si intratu in limba, cellu pucinu ca terminu de medicina), etc.; form’a corsetu nu e si nu pote fi de câtu un’a d’in miiele de incurcature, cari scotu limb’a d’in mersulu seu de desvoltare1 organica, arruncandu-ua pre călii ce ducu la unu babelu caoticu.
   COSA, s. f., fabş; instrumentu de cosiţii erba (pentru celle alte însemnări vedi in dictionariu : cosa); celle alte sorori pile limbei nostre au, pentru e-spresionea acellui-asi conceptu, cuvente trasse d’in latin, falx-falcis: ital. falce, isp. falce si hoz, franc. faux; d’in acea-asi radecina avemu si nOi: falce, falca, falcatu, falcosu, faicea, fălăa, etc., si togmai fiendu co falce, care, in celle alte limbe sorori, ca si in cea latina, insemna cosa, s’a applecatu, in romanesce, Ia una însemnare departâta, in apparentia, de intellessulu mai originariu allu cuventu-lui, Eomânulu cu unu sentimeiitu deli-catu de distinctioneaintellessuluiacau-tatu a applecâ la conceptulu ce espreme deordmariu latin, falx unu altu cuventu: cosa, care, dupo invetiatulu Miklosich, ar fi venitu d’in slav. kosa, cu acea-asi insemnare, dupo cumu si cosoru, demi-nutiyud’in cosa, ar fi slav. kosorî=cosa; dâro mai antaniu cuventulu se afla res-panditu in forte multe limbe: noua grec. xdaa, xoaiâ, Aoaapa, verbu xoaî£etv; al-ban. cos, verb. cesis, magiar. kasza, li-tuan. kasti, nou slav. kosa sau koser, şerb. kosijer; allu doile in Vechi’a slavica kosa, si kosorl au acoa-asi insemnare, pre candu, in romanesce, intre cosa si cosoru, de si venite d’in acea-asi radecina, inse ammesuratu formei acestoru doue cuvente, se pune una mare differentia, asiâ incâtu in cosoru, ca de-minutivu d’in cosa, se si appleca esclu-sivu numai la unu instrumentu de form’a cosei, inse cu multu mai micu ca cosa,
www.dacoromanica.ro
                   COS.                                                     COS. 10.9 v 
servindu in speciale la amputarea si cu-    tote aceste n’ar mai fi lipse de noue probe 
ratiarea viiei: acesta sengura impre-       despre originea romanica a cuventului       
giurare ar fi indestulla spre a demonstrâ,  cosa; se adducemu iuse si d’in limbele      
co suppositionea contraria assertionei      sorori unu essemplu de analoga formare      
invetiatului slavistu ar fi cu multu mai    a acellui-asi cuventu : limb’a ifepanica,   
intemeiata si mai appropiata de adde-       pre longa falce si lioz, are, spre a es-    
veru, fora se mai adaugemu, co in lim-      preme acellu-asi conceptu, si cuventulu:    
b’a slavica cuventulu kosa=cosa nu se       aguadaiîft si prin syncope: guadaita, care- 
pote espleca prin una anumita radecina      este invederatu in locu de acuătania,       
verbale a limbei slavice, precandu in       si prin urmare d’in acea-asi radeciua       
romanesce cuventulu se esplica in mo-       ca si allu nostru cosa, precumu d’in a-     
dulu cellu mai satisfactoriu, atâtu in      cea-asi funtana au formatu Ispanii guil-    
forma, câtu si in intellessu, d’in pro-     lame) prin syncope, in locu de aguillame,   
prţulu fondu allu limbei romanesci: pen¬    si analogu, prin urmare, atâtu in intel¬    
tru forma, ca si ciora in locu de adora,    lessu câtu si in formatione, cu allu no¬    
cosa este in locu de acosa, unu femininu •  stru cutitoia. Atâtea adjungu si trecu      
d’in adiectivulu acosw=forte ascuţiţii,     inco, spre a stabili addeverulu etymo-      
trassu (fin radecin’a ae, de unde ucu,      logiei data de noi cuventului cosa; dăco    
ac-utu, ac-utire sau ascuţire, etc.; adiec¬ este inse vorb’a se allergâmu dupo alte     
tivulu femininu acosa sau syncopatu :       etymologie, atunci vomu urmă p're in¬       
cosa, s’a luatu apoi cu intellessu de sub-  vetiatulu slavistu si in alte assertioni,   
stantivu, applecatu la unulu d’in in¬       ce parte se lega directu deu cuventulfi     
strumentele celle mai acose sau acute,      cosa, parte de alte cuvente, a câroru ori¬  
ce a connoscutu Românulu, si acesta-a       gine este de cea mai mare interesse pen¬    
ne scutesce de a stărui ipai multu as-      tru limb’a nostra. Si mai antaniu in¬       
supr’a intefllesslilui, asid de invede-     vetiatulu slavistu reproduce opinionea      
ratu in armonia cu etymologfa data do       lucratoriloru dictionariului de Buda        
noi; vomu continuă dăro a.produce a-        despre originea cuventului cosa in ter¬     
nalogiele de formatione a cuventului        menii următori : îiach Lexic. 141 von       
cosa : d’in acea-asi radecina, si chiaru    latei», seco per metliatesim=<2wpo Les-     
prin acea-asi taiare a lui a iniţiale, s’au siconu (intellege de Buda), la pagi-        
formatu : cutitu in locu de acutitu, care   n’a 141, d’in latinesculu »euo (=taiu),     
nu e de câtu participiulu d’in acutire '    prin metatese, adeco prin strămutarea       
sau ascuţire, luatu cu intellessu de sub-   celloru doue syllabe un’a in loculu al¬     
stantivu; cutitoia sau cutitonia, forma     teia, asia incâtu cose ar fi in locu seeo.  
feminina d’in augmentativulu cutitoiu,      Cu tota ironi’a ce noue ni se pare, co      
trassu de a dereptulu d’in cutitu, d’in     se ascunde in cuventele, cu cari inve¬      
care a essitu apoi -si cutitura, prin syn-  tiatulu slavistu reproduce opinionea        
copi transformatu in : cut’tura, custura-,  celloru ce au elaboraţii Lessiculu de Bu¬   
nu intellegemu dero, pre ce cuvente se      da, totuşi credemu,' co acesta supposi-     
intemeiediainvetiatulu Miklosich, candu     tione nu este asiâ de lipsita de veri-ce    
affirma, co custnr'a romanesca ar fi ve-    temeiu, cumu ar pară la antani’a ve¬        
chi’a slavica knstu -a, care nu essiste iu  dere : coci d’in secare=taiare noi a-       
acesta limba, ci numai iu serbesce,, a-     vemu in romanesce Inai multe cuvente r      
vendu, dupo invetiatulu slavistu, in-       per-secare si cUs-secare, ca compuse,       
semnarea de convljinm iu cultriim=          precandu simplulu secare s’au perdutu,      
înjurătură făcută cuţitului, iusemnare      de certu, numai d’in acellu sentimentu      
pre deplenu corresponditoria cu cea de      de destinctione a intellessului, care ca-   
cutitu prostii, ce are cuventulu in roma¬   racterisa pre Românu, de ore-ce s’ar fi     
nesce, ammeşuratu formei selle de de-       confusu cu cellu altu seccare, derivatu     
minutivu, si prin urmare de certu im-       d’in adiectivulu scqcu---siccus, cu tote    
promutatu de Şerbi dş la Români; dupo       co jn espressionea : a secă la ţicgtu; sq-  
www.dacoromanica.ro
200
COS.
COS.
care, dupo intellessu, pare a fi chiaru latin, secare = taiare, si neci decumu seccare=siccare, pentru co in locu de a secă la ficatu, se dice si a taiă la ficatu; certu inse este, co d’in simplulu secare avemu derivatele : sec-ure= secarls ăi Sec-ere—îva,nc. fancilie, for-matu d’in fanx=falx=cosa; in limb’a latina sic-ilis, care correspunde ca mai ăccuratp in forma cu allu nostru sec-ere, însemna laficb, ddro form’a slcula, care correspunde de assemenea in forma cu sec-ere, are si intellessulu cuventului romanescu secere sau cosoru, precumu sl-cllire=secerare; acumu slcula nu e de-câtu unu deminutivu d’in sica=pum-nariu, si sica in romanesce devine seca, care, confundenduse, cu adiectivulu secca, femininu d’in seccu, usioru s’a po-tutu, prin metatese, transformă in casa, apoi, spre a se evită' alta confusione de intellessu, in cosa, ca si fame=tnme$ in fome; âăro si fora neci unp, metatese cu-ventulu cosa a potutu essl d’in sec-are, prin una compositione : cosica, cos’ca, coc-sa, cos-sa, ca si dils-si—duc-si,— duxl, trds-si, trac-si=.traxi, etc.; ispa-niculu co secii &=:secerisiu, pare- a confirmă acesta etymologîa;'unu verbu d’in medi’a latinitate : cossara—secerare^. recoltare, etc., vene de assemenea in ad-jutoriulu acellei asi suppositione; in fine serrazzserra, care inco essiste in locu de ferestreu, ce Se aude la alţi Români, e derivatu totu d’in-secare: serra este in locu de sec-ra, prin assimila-rea lui c cu r; d’in acestu cuventu, prin compoâitionea cu prep. co, ar essi unu cuventu de form’a : cosserapmase. co-seru, cal'e â’a potutu transformă in co-sora si cosoru, si acesta forma, ca de-minutiva, a potutu usioru duce la cosa, ca la pvimitivulu lui cosora âau cosoru. Apoi luandu in considerare co formele dacoromâne trassi, cullessi, allessi, fras-sinu, etc., se audu la Maeedoromani: trapsi, cullepsi, allepsi, frapsinu, etc., cumu si la Dacoromâni unele d’in acea-asi categoria; cqpsi=coxi, fipsi—tixi. copsa=eox&, etc.; luandu in considerare, co cod’a cosei se chiama coporîa; se pote inco admitte, cu destulla pro-
babilitate, co cosa este in locu de copsa, d’in care p a cadiutu togmai pentru ca se nu se confunda cu cellu altu copsa— ' parte a corpului;- in acesta -suppositione cosa ar fi potutu essf, prin una metafora, ’ chiaru d’in cops’a corpului, ca ceva fal-catu si incurbatu, cumu este ossulu nu-mitu copsa, si cumu d’in contra unu ossu de la facia s’a numitu falca de la falcez=.falx=cosa; dăro mai probabile e co cosa, in acesta d’in urma suppositione, se refere la radecin’a cop sau cap, cu intellessulu de taiare, (vedi ciobu). Dăco in fine, urmâmu mai departe pre invetiatulu slavistu, care refere si cu-ventulu costisiu la una radecina slavica kos, atunci ne potemu suf pre urmele lui la una radecina simpla, care ne pote esplecâ unu "mare numeru de cuvente, referite de acellu-asi invetiatu la ty-purî slavice inesplicabili prin mediele liţnbei slavice insasi: înai antaniu costisiu se pote pune in. legătură cu slav. kos totu cu atâtu-a cuventu, câtu are invetiatulu slavistu facia cu lat.versare, ital. versare, franc, verser, de a referi roman, versare la alban. versolg-, (vedi barate irf Glossariu); costisiu vine, in-vederatu^ d’in costa, cuventu a cărei romanitate neci insusi Domnulu Miklo-sich nu credemu se ua conteste, ca si furisiu d’in furu, facisiu d’in facia, etc.; radecin’a slavica kos, data ca mamm’a vorbei costisiu neci co essiste in vechi’a slavica; ea proba de essistenti’a ei se produce numai serbesc. âdverbiu koso =piedisiu, si s’ar pote inco produce si vechiu slav. kosveufi=o&ZicM sau pie-disiu : deco dero essiste una radecina cos, d’in care ar fi eSsitu si necoiitesta-tulu romanescu cos-ta, atunci de certu acesta radecina a remasu cu totulu sterpa pre terrenulu slavicu, pre candu pre cellu romanescu ea a fostu de una necontestata fecunditate, de ore-ce re-dussa la cea mai simpla espi-essione, la formele ca, co, cu, etc., ea a datu in romanesce, afora de co-sa, co-soru, ca-sacu, co-sta, si mulţime de alţi blastari: co-toru, co-torontia, co-te, curte, curta, cu-tariu, ca-tetiu, co-tinetia, co-tiga, co-tlonu, co-tlirc, ca-tinu, ca-tia, ca-
www.dacoromanica.ro
cos.
COT.
201
tunu, etc., d’intre cari pre unele si in-susi invetiatulu slatistu le reconnosce de curatu romanice : asiâ reConnosce co slav. cotuluz=lebe8=tasu de arama este unu blastariu allu latinescului ca-tinus, si cu tote acestea susţine co romanesc. cotlonu ar fi essitu d’in slav. kotulu, precandu inromanesce, pre longo cotlire, etc., essistu si formele : catinu, catîa, d’in acea-asi funtana; asiâ reconnosce, co slav. cotiga=tunica au essitu d’in acea-asi funtana cu lat. vijtis=pelle, si cu tote acestea susţine, co romane-sculfi cotiga s’a nascutu d’in slav. cotiga, precandu in romanesce, essistu, cumu nu essistu in slavonesce, cuven-tele mai semple : cute, şuta, etc. Rade-cin’a totoru acestoru cuvente are insem-narea cea mai originaria de taxare, (vedi si ciocu), care resare ca mai bene in latin, cse-dere, si greti xdî-Xo?, xs-toc, etc.; vorbele de noi citate seesplica, prin acesta însemnare, fienduco parte d’in elle espremu lucruri taiose% parte lucruri taiate, parte lucruri aduncate prin taiare, si de aci si lucruri capaci, etc.; co cosa a potutu si ea essf d’in acesta radecina, ca si ital. cesello, cesorin, etc., este probabile, precumu 'assemenea nu ne indouimu co cositi’a feteloru române nu a potutu essî d’in slav. cosa=coma, ci d’in acea-asi funtana cu romanesc. cosa, prin acea-asi metafora, prin care spata se dicp bene si de instrumentulu taiosu, destinatu pentru lupta, ca si de cellu cu caro Român’a tesse mundr’a sea pandia, cositi’a, in addeveru, împletită pre templ’a unei fete, presenta inc vederate analogie cu una mica cosa, precumu si pescisîorulu asiâ numitu cosacu.
   ?COSICELLU, s. m., una planta,— cuventu aflatu numai in JBarcianu.
   COSICIUGU,s. m., pl-ft vedi copersieu.
   ? COSlCOVIRE,-e£cw, esplecatil in Baoul prin franc: dOcoller—deglutifaare sau descleiare, precandu s’ar parâ co in-• semna : a cqsî, a despoiă, a belii, etc., ca compusu d’in cosiu sau cosia—pelle si covM=cavu. ■
   COSENITIA, s. f., in locu de cosina, nu e de recommendatu.
   COSONDROCU sau consondracu, s.
m., pl.-e, fasia de curea sau de materia, cu care se prendu braccele sau pantalonii de umeri, ca se nu se lasse in vene;
.—cuventu german, hosentra-er, si care se pronunţia pre a locurea si in roma-nesce mai appropiatu de form’a sea germana, cu h adeco in locu de c : hoson-drocu, si luatu mai vertosu in plurariu: hosondroce; dero lipse de ellu nu avemu, candu despunemu de atâtea alte cuvente romaneşti, cari âpunu Românului lumi-natu ce intellessu au: bracdle, bracina-riu, betelie, bete, etc. .
    COSTISIRE,-escw, v., in locu de co-stare, nu e de recommendatu^ neci costi-sitoriu in locu de costatoriu.
    COSTUMARE,-edm, a imbraccâ in-tr’unu costumu.
    COSTUMU, s. m., pl-e, vestitus ali-cujus proprins; vestimentu sau imbrac-camentur propriu cuiva, modu de a se imbraccâ cuvenitu cuiva : costumu ter-ranescu, costumu milityrescu, preotescu, calugărescu, turcescu, etc.; — neologi-smu dupo franc, costume, ital. costume provenc. costum, etc., cari au si intel-lessulu de deprendere, datina, apucătura, etc., derivate d’in consuetus=de-prensu sau invetiatu, de unde apoi si insemnare de i «rtu sau imbraccamentu indaiinatu.
    ? COTCA, s. f., pila—mince : a’jocâ de a cotc’a; — cuventu aflatu numai in Barcianu, dero care pare a se legâ de acea-asi radecina cu cocotiu, cocosiu cocolosiu, etc. (vedi ciocu); cotea ar fi atunci ih locu de cocotica; invetiatulu Miklosich connosce la Români si unu ■jocu copillarescu cada sau cacica, de care noi neci -amu auditu neci amu oe-titn, si a cărui numire ar fi venitu d’in vetiiiu slav. cacica, care nu essiste in vecki’a slavica, oi numai in serbesce, dero care ar fi essitu d’in vechiu slav. s"kakati=saltare; noi nu connoscema, cumu amu dissu, unu jpcu de copii nu-mitu in romanesce ; cacica; dâro, deco acestu jocu âssiste d’in preuna cu numirea de cadca, atunci noi credemu, co cadca este de acea-asi radecina cu cote t sau cotica, si co de la Români a potutu trece si la Şerbi,
www.dacoromanica.ro
202
COT.
COT.
   GOTERtA, s. f., sodaliilnm; societate de omeni strinsu legaţi intre densii prin traiu si petrecere impreuna, dăro mai allessu prin scopulu ce si propunu a ad-junge, scopu nescusatu prin medilocele, de cari făcu usu, acestea fiendu .numai intrige, prin care voru sau a inaltiâ sau a derapenâ pre cineva; in assemenea in-tellessu coteria se appropia forte multn, prin intellessu, de cuventulu populariu gaşca sau gasica, cumu si de cuventulu coticariu, de care astadi se,face usu si abusu; — neologismu nefericitu dupo franc, coterie, ca,re, dupo etymologii francesi, s’ar fi nascutu d’in cote=costa. si ar insemnâ, prin urmare, societate de omeni ce si dau costele (=se intellegu intre densii, mai vertosu -pentru scopuri relle); dăro, de ore-ce in cuventulu coterie nu porta circunflessulu ca cote, de acea-a coterie pote se fia essitu d’in cQte=semnu in numeru sau littere, prin care s’arreta natur’a sau Valorea obiecteloru, de unde si verbu coter= numerotare, insemnare cu numeru sau altu semnu, evaluare, appretiare, fissare de pretiu currente, etc. (vedi si cosa), asiâ in câtu coterie se insemne : societate de omeni de acea-asi nota sau ca-racteriu; vericumu inse coteria nu are forma ih armonia cu analogiele limbei nostre; d’in acea-asi radecina vene si cotisare=franc. cotiser, a fissâ partea ce are se platesca d’in una summa fia-câre d’in soci, a face analogia sau rc-feneă pentru refuirea unei certe summe de platitu.
   COTICANTP, s. m., de acea-asi insemnare cu chiticanu, chitioranu, gus-canu, etc., (vedi chiuire, compara si cosa, ispan. ^usano).
   GOTIGAEÎA, s. m., calitate de coti-cariu, societate de coticari.
   COTICARIU, s. m., cellu care cauta se roda de la altulu, se traga folose d’iu spinarea altui-a prin iusellatorie : coti-cariulu e si ellu unu fellu de ciocoiu de moda noua, si de acea-a coticariu sau se lega de acelle-asi origini cU cioco-iulu, (vedi ciocu), sau este una alta forma a coticanului, cellu mai infricosiatu d’iu roditorie, (vedi coticanu, cosa, si chiuire).
   COTOCIRE,-eseu, v., colro; a se impreuna, fiendu vorb’a in speciale de co-tocu, si apoi in genere, ca si cotiire, (vedi in Dictionariu acestu cuventu), fiendu vorb’a si de alte animali; — cuventulu, nu se aude, ca si cotocu, d’in care s’a formatu, decâtu pre a locurea; mai usir tate sunt : cotoiu, cotoire, (vedi cotocu).
   COTOCU, s. m,, de- acea-asi: insemnare cu cotoiu, (vedi- cotoiu in Dictionariu si cosa in Glosariu, cumu si precedentele cotocire).
   COTOMANU si cotosimanu, s, m., grandior felii,? cotoiu mare, — de acda-asi radecina cu catusia, cotoiu, etc., si • prin urmare curatu ronpnicu, (vedi si cosa).
   COTROCIRE,-escw, v., perscrntari; a scormoni, a caută, unu ce perdutu'sau ratecitu prin una multim,e de alte lucruri, si de aci: a scrută, a cercetă cu de a menuntulu; in acestu intellessu inse noi connoscemu cuventulu sub for-m’a cotocire, si mai multu ca compusu: s-cotocire si s-crotocire; sub form’a co-trocire părenise a lu fi aliditu in Olte-ni’a, dăro cu iutellessulu de coperire sau invelire in locutionea : astruca-te se te coirocescw=culcate, se te invelescu; la antani’ă insemnare a verbului corre-spunde radecin’a care a datuinlatinesce scrutări, sau cea care a datu excutore, adeco quatere, d’in Care si alle nostre s-cot-ere, s-cot-urare, etc., asiâ incâtu s-cot-ocire, pre longa forma, ar presentâ si unu intellessu analogii cu dis-cut-ere, dis-cuss-Io, trasse d’in acea-asi radecina cu s-coi-ere=ex-cut-eroj dero in-semnarea de invelire ce are inco cotro-cire cu greu ar pote cadrâ cu acesta e-tymologia, si de acea-a cottocire cu însemnarea de invelire se refere mai bene la acea-asi radecina, care a datu cortu, cortellu, scortia, etc.; unu substantivu de form’a cotrocu, cu insemnarea de co-torbă sau lemnu de cotrocire sau scotocire, inco ni se pare co amu auditu pre alocurea; inse si cotrocu, cu assemenea insemnare, ar fi iu locu de coturocu, de-rivatu d’in cotoru, si prin urmare, totu n’ar potă e3plecâ, in modu satisfactori u, insemnarea de invelire a lui cotrocire,
www.dacoromanica.ro
COT.
COT.
203
afora numai ddco cotrocu a avutu si are cumuva, pre alocurea, si insemnarea fasta, buccata, petecu, etc., ce se vede in codru, care nu e decâtu una variatione de forma d’in coturu—cotoru, (vedi cosa); de la insemnarea de fasia la cea de foia, si in speciale, foia de stofa pentru im-bracatu sau invelitu n’ar fi decâtu unu passu, si astufellu catrentia, etc. (vedi acestu cuventu, si compara totu de una data si celle disse la art. catrafuse), ar potd fi de acea-asi familia cu cotrocire— in intellessu cu invelire.
  COTROPIRE,-escw, v., invailerc, pccu-pare; absorbero, haurlre; 1. a coprende, a accoperf, a occupâ ceva in totulu seu: unu cer cu cotropesce pre altulu, candu acellu-a este ecuale cu acestu-a, asiâ in-câtupusu preste densulul’accopereinto-te părţile lui; una buba rea cotropescefa-da, candu coprende, intendendu-se,tota intenderea fadei; 2. a occupâ sau copren-db numai una parte d’in unu îotu: vecinii mi au cotropita pălii insemnate d’in moşia; 3. metaforice : străinii ne au cotropita commertiu, industria si alte fun-tane de avuţia, mane au se ne cotro-pesca si pre noi cu terra cu totu; părţi insemnate d’in Bomani’a sunt cotropite de Austri'a si Buşi’a; — cuventulu oc-curre si sub form’a de cutrupire, d’in care si mai bene se vede, co nu e decâtu unu compusu d’iu prep. co sau cu, si totu de una data derivatu d’in tropu sau trupu, care nu pote fi slavicu, cumu pretende invetiatulu Miklosich : anta-niu pentru co in romanesce se tine de una numerosa familia, pre candu in lim-b’a slaVica sta mai multu sau mai pu-cinu isolatu; allu doilea pentru-co la cuvente de origine slavica nu se appleca, de regula, suffisse sau prefisse romanesci: in-trup-are, co-trop-ire, trupina, etc. (vedi si ciudata, coborire, Ciuma, etc.); allu treilea pentru-co cuventulu si derivate de alle selle cu intellessuri analoge cuventeloru romanesci, se afla si in tote celle alte limbe sorori: franc. troupe=trupa (=corpu sau manuchiu de omeni sau de alte animali); prov. trop=turma; ispan. tropa=trupa, de unde si verbu tropezar=a se impedicâ
(proprie : a dâ cu petiorulu de una trupina, compara si allu nostru ciumpavire, ca derivatu d’in ciumpu sau ciupu— trunchiu de lemnu); mediu lat. tropus —turma, cireda, etc.; apoi cu insemnâri si mai delicate: franc, trop si ital. trop-po=forte, prâ (=proprie : mulţime ne-spusademare); allu patrulea infine, pen-tru-co cuventulu se esplica in romanesce, ca si in limbele sorori, d’in propriulu loru fondu rom^nicu, fora se fia nevoia de a allergâjla slaviculu trupu=cada-vru, care nu se esplica neci pre seiţe, necumu se esplece alle nostre, si cu a-tâtu mai pucinu, la vechiu germ. ■drupo sau (lrupa=nou germ. traube=cior-china de strugure; lâtinesculu turba, mulţime, espleca forte bene intellessulu cuventeloru : trupa—ix&nc. troupe, isp. tropa, provine, trop, mediu latin, trop-pus; câtu pentru .forma, francesii dicu tronblc in locu de turbure, Macedoromânii trubare in locu de turbare, Si prin urmare co, prin strămutarea lui r d’in locu, s’a potutu dice truba in locu de turba, si co in fine, prin strămutarea lui b in p, ca in canepa in locu de caneba =cannabis, s’a pptutu nasce form’a trupa in locu de truba, nu e ceva estraordina-riu; co in limb’a nostra form’a feminina si cea masculina se appleca la unulu si acellu-asi cuventu, in intellessuri dif-ferite, cumu : cracM si craca, bobu si boba, etc., este de assemenea ceva bene stabilitu, si prin urmare nu e de mirare co si cuventulp in cestione se afla la noi cu amendoue formele de genu: trupu si trupa, in doue insemnâri bene distincte; cu tote acestea radecin’a trep sau trap, de unde grec. ^Emv—iutorcere, latin, trep-iilare, alle nostre trep-edu, trep-e-dăre, gree. tpd7:oţ=intorsura, espleca si maibene, atâtu in forma câtu si in intellessu, cuventulu nostru trupu, si derivate ca trupina, tropu, dropii, sdropu, etc., cumu si isp. tropezar, coci tote aceste cuvente coprendu pre de una parte ide’a cea mai originaria de ceva intorsu, invertitu, cilindricu; ero pre de alfa ide’a de ceva trunrhiatu, sau curmatu, idea ce resulta d’in cea de intorcere in locu, care adduce curmare sau trunchiare; cumu
www.dacoromanica.ro
204
COV.
cov.
ceva intorsu, infasiuratu, rotundu, etc., pote insemnâ trupu si mai allessu trii-pa, arrdta, intre altele, si latin, glo-buâ, care pre longa insemnarea de globu sau sfera, are si cea de grupa sau partita compusa d’in mai mulţi omeni, (vedi si clopotu).
   COTROPITORIU-tonţx, s. adj., care cotropesce; applecatu sau facutu a cotropi.
   COVACIARÎA, s. f., măiestria sau stabilimentu de covaciu.
   COVACIU, -S. m., fnber ferrarius; fauru, ferrariu; — cuventu pucinoru-a connoscutu, si introdussu fora neci.una necessitate, de ore ce pentru espressio-nea conceptului ce arreta, avemu fauru si ferrariu.
   COVASIA, s, f., cervlsia; specia de braga, (Vedi covasire).
   COVASIRE,-escM, de regula carefles-sivu : a se covăsi—coire, coagulări, densari=a se prehde, ase inchiagâ, vor-biudu in speciale de lapte : lapte cova-siYm—lapte prensu; de aci metaforice : covasitu—plenu de ceva glutinosu, ca laptele prensu; — ?d’in slav. kvasiti= a face se fermente ceva, sau d’in roma-niCuIu covare=cubare=a cloci, a face se se inferbente, se ferba, si, prin ace-sta-a, se se stringa, se se prendia si se concresca ? forai’a cobasia pare a plecâ bilancea in partea cellei d’in urma opi-nione; covetellele, in care se covasesce laptele, inco păru a veni in adjutorulii acellei-asi suppositione; veri-ciimu inse espressionile a se prende^ si prensu in locu de a se covăsi si covăsită, sunt, fora indotientia, de preferitu; iaurtu in Jocu de lapte prensu e si mai pucinu de re-commendatu de câuu lapte covăsită.
   COVERSIRE,-eseu, V., superare; ex-cellorc; a intrece, a pertrece : ace'fu omu coversesce cu caprnlu seu pre cei m d inalti semeni ai sei; septe coversesce pre cinci cu doue;— cuventulu este unu com-pusu d’in co sau cu si versu d:in vertere; cu insemnare analoga latinescului aute-vertere=a apucă inainte, si de aci : a intrece, afora deco n’ar preferi cineva a admitte tina strămutare a lui p in v, ca si in ital. coverta, voverchio, in locu de coperta, coperchio, si astufellu se
referia Coversire, ca si covoru, cover-ga, etc., la coperire, (vedi si desaversire).
    COVILTIRIU, s. m., vedi covultiriu.
    COVRIGARE, covrigu (usitatu mai multu ca compusu cu in : incovrigare, încovriga, etc.), v., iucmvare, vehementei- in&ectere; a incurbâ forte tare, a face covrigu.
    COVRIGARIU, s. m., care fabrica sau vende covrigi.               .
    COVRIGU, s. m., pL-i,circulus; spira; cercellu, torta, si in speciale : torta de pane;—nu pote fi slavicu, cumu pretende invetiatulu Mihlosich, pentruco in derivate si compuse iea forme curatu roma-neâci: covrigare,in-covrig-a/re, etc. (vedi si coborire); pentruco face parte d’m una numerosa familiaromanesca;pentruco se espleca d’in fondulu propriu allu limbei, .covrigu fiemjb in locu de coverigu, compusu d’iu co sau cu si veriga, forma masculina d’in femininulu veriga, ca si torta alatureâ xu tortu, craca alaturea cu cracu, trupa alaturea cu trupu, etc.; veriga yine, dupo celle mai fundate probabilităţi, d’in acea-aoi radeciua cu. Iatinesculu veru=frigare, de unde vinu . i ital. verrina, sicii, rit ru%u\—burghiu, franc, vriile in locu de verill»—bur-qhioru si carceiu de vitia, pruienc. birou —burghiu; la noi afora de formele cu v: veriga, verigariu, verire, s-vercu, se afla, ca oi in unele d’in limbele sorori, si forme cu b : berligare, imber-ligare, fyurghiu=:]>xov. birou, (vediinse siarticl. burghiu), eţc.; Macedoromânii ieu veriga si cu intellessu de adv. : a verigei —impregiuru.
    COVULTIRIU, coviltiriuSi coveltiriu, â. m., pl.-e, coperementu de carru sau carrutia; — cuventulu este, dupo tote apparentiele, romanicii, de si nu se pote bene esplecâ form’a sea tare alterata pentru unu cuventu populariu : referirea lui la acea-asi radecina cu bolta, a-deco la voltu d’in volvere, intrunesce mai multe probabilităţi decâtu reducerea la acea-asi radecina cu coperire, de si ital. covertura si franc, couverture păru a milita pentru acesta d’in nrrna sup-poşitione; d6ro coveltiriu, presuppusu co ar fi in locu de copertiriu, presenta doue
www.dacoromanica.ro
CEA.
205
  _________________COfr. .________________
  scambationi de consonanţi, adeco a lui p in v si a lui r in l, grelle de justifi-catu in limb’a postra, (vedi inse cover-• sire), precandu coveltiriy, presuppusu ca fiendu in locu de covolteriu, nu pre-senta neci un’a d’in aceste greutati.
    COZONACII, s. m., pl.-i, pane fermentata cu untu si oue multe; — cuven-tulu este, dupo forma, derivatu prin suffissulu acu d’in altulu mai simplu cozonu, care si ellu, dupo forma, este ■ unu augmentativii d’in căzu; dâro ce ar avâ aface cozu—carte sau colore de carte, care bate tote celle alte colori, atu, cumu se dice astadi, (vedi atu), cu pauea asiâ de plăcută ce se chiama cozonacu? Noi credemu, co cozionu este in locu de co- ' gionu, si acestu-a in locu de cocionu, (vedi buza in locu de bugia, bucia), asiâ incâtu cozonu, si prin urmare deriva-tulu seu' cozonacu, s’ar legâ de acea-asi radecina ca si ciurcchiu, (vedi ciocu), cu inâemnarea decerne bene copta si affe-nata sau înfiata, sap de acea-asi radecina cu coca, cu insemnarea ie pane bene fermentata si copta; german. knclienr= cozonacuinco e fânnatu d’in kocheu:=ico-cere—latin, copuere, de unde si coca—fa-rina fermentata si preparata pentru cophi; câtu pentru cozu, ddc» in addeveru, se refere la acelle-asi fonttme, d’in care amu presuppusu co vine si cozonac^ atunci, dupo antani’asuppositione, arin-semnâ cartea care cocinesce sau cioc-nesce—bate pre tote celle alte, ero, dupo a dou’a suppositione, cartea care coce sau frige—^te pre celle alte.
    COZOROCU si cojorocu, s. m., pl.-e, baccnli; buccata de pelle cusuta d’in-aintea certoru coperemente de capu, ca se umbresca si se ptotega fruntea si ochii; — invetiatulu MiJdosich se indoie-sce despre affinitatea acestui cuventu cu slav. kozlroşpr^capricoruiis; noi ne indoimu si mai tare de assemenea cum-natla: dupo form’a cuventului, cozorocu este unu derivatu d’in altulu cozoru, care ar fi unu deminutivu d’in cozu, (vedi mai susil cozonacii), ca si mosoru—mo-diolns d’in mosu in locu de modiu— modius; coku in locu de cogiu san cociu, ca si femininulu cofa in locu de cogia
sau coda, (vedi ciocu), cu insemnare de pelle ce copere si protege, espleca demi-nutivulu cozoru si cozorocu=buccata de pelle ce protege faci'a.
    COZU, s. m., carte sau colore de carte de jocu, care bate tote celle alte colori, — astadi supplantata prin nefericitulu neologismu atu—franc, atout, (vedi co-■zondeu si atu).
    CRACATITIA, s. f., vedi caracâtitia.
    CRACIUNU, s. m., domini natlvltas; nascerea Domnului, dillele in cari se serbedia nascerea Mantuitoriului-; — dupo invetiatulu Mildosicji d’in vechiulu slavicu kr ac lunii; ddro vechiulu slavicu de unde vine si cumu se esplica ? Insusi invetiatulu slavigţu spune, co nu scie : originea cuventului este, jn addeveru, d’in celle mai grelle de urmaritu; dero , considerandu co form’a cea mai appro-piata de a nostra si mai curata a cu-veptului este in vechi’a slavica, asiâ de multu'cultivata de vechii noştri cărturari, cumu si in limb’a Bulgariloru, cari au fostu asiâ de- strinsu legaţi cu Românii; considerandu, co, d’in contra, poporele slavice, cari au avutu mai depărtate relationi cu Românii, au defi-guratu forte cuventulu, cumu, de es-semplu : russesc. korociunu, kereclnnj; considerandu, co colindele, ce se făcu la Craciitnu de la Romani an trecutu la slavi: noi credemu, co in romanesce e de cautatu originea cuventului craciunu: carnatione, propusu de unii canascuto-riulu lui craciunu sau craciune, corres-ponde ca mai bene la intellessulu cuventului, ca esprimendu tempulu de in-carnationea cuventului; de partea fonetica, de si se presenta certe grCutâti, cumu caderea lui n si stiamutarea lui r d’in locu, totuşi aceste difficultâti nu su invincibili, candu ne cugetâmu, câtu de multu poporulu ciuntesce si scurte-dia cuventele, ce are se pronunţie ca mai desu; referirea acellui-asi cuventu la cresc-ere nu se pote justifică^ in forma, decâtu presuppunendu co s’a fau-ritu antaifiu unu cuventu : cresc-itione, care s’a redussu apoi in cresc'tione, cre-s’tione, cretione sau creciune, a'eciunu, cumu si mentione d’in mentitionej jn-
www.dacoromanica.ro
206
CEA.
CEA.
tellessulu ce ar resultâ d’in acesta ety-mologia inco ar fi mai greu de esple-catu : ce ar insemnâ proprie creciune ? tempulu in cari incepu a cresce ăillele? sau tempulu in care cresce euventulu cli-vinu (luandu cresce cu intellessulu cellu mai largu de nasce)? sau in fine amen-dbue de una data, adeco: crescerea dil-leloru si crescerea cuventului? Iu sup-positionea, co euventulu craciunu, ca si latin. br«ma=l»i-evisuma (=cea mai scurta lumina), ar face allusione la scurtimea sau lungimea dilleloru, s’ar potb referi la acea-si fontaua, d’in care a essitu si           Septembre, asiâ,
in câtu craciune ar fi in locu de corap-tione, transformaţii successivu in curap-tione, c'ragtiona, cra'iione, craciune, craciunu; cea mai grea de justificaţii d’in aceste transformationi ar fi caderea lui inainte de t, care se pastredia, de regula, in asâemeni conditioui: intellep-tione, etc., si s’a pastratu chiaru in rap-tione, d’in care ar li venitu prin compunere cu co si cratione insusi; dero acesta cădere a lui p inainte de t totuşi nu e fora essemplu : asiâ. dereticare, de certu in locu de derepticare, a perdutu p, de si in alte cuvente de acea-asi rade-cina acellu-asi p s’a mantinutu neat-tinsu : inăereptare, etc.
   CRAÎA, s. f., reirnum; demnitate de craiu—rege; terr’a in care domnesce unu craiu.
   CRAIESCE, adv., reţriej perditl ho-minis more; ca unu craiu: a trai craie-sce=za duce vietia de craiu, in amen-doue insemnârile cuventului craiu.
   CRAIESCU,-a, adj., regiim, reşalis; disbolutus, impudicii», relativii la unu craiu; in amendoue insemnârile acestui cuventu.
   CRAIESSA, s. f., resina=regiiia.
   CEA1LICU, s. m., pl.-wn, fapta de craiu, luatu numai in intellessulu reu allu acestui cuventu.
   CRAIETU, s. m., si
   CEAIME, s. f., nepitum coliors, ceta de crai, in insemnarea rea a cuventului craiu, — in dictionariulu de Buda for-m’a craime si cu insemnarea buna, dâro gstrfioi'dinaria, do regnu, ca şi craia.
   CRAIRE,-iescw, v., reşnare» nepatem esse; a fi draiu, in amendoue insemnâ-rele acestui cuventu. •
   CRAISIORU, s. m., 1. precâtu noi scimu, ca deminutivu d’in craiu: a) re-gisioru—rv’VLlvLn, fiiu de rege, sau rege allu unei mice terre; b) unu micu des-frenatu=<lissolutus; 2. dupo dictionariulu de Buda : a) specia de pesce, sal-mo trutta; b) specia de struguru.
   CRAITIA, s. f., 1. cu acellu-asi in-tellessu ca si craiessa=regina; 2. fiia de rege; 3. una flore, tacetos erecta.
   CEAITIAEIU, s. m., pl.-i, crliciger; moneta austriaca de arama, ce a por-tatu una imagine a unei cruce pre dens’a, de unde si numele seu germ. kveu^er d’in kreuz=cn<ce; craitiariu este insusi germ. kreuzer, caruia s’a datu forma romanesca; preste Carpati se numesce si mai bene cruciariu, precandu d’in coce de Carpati se numesce gologanu, cuventu si mai pucinu admissibile de-câtu craitiariu.
   CRAIU, s. m., rcx, doininus; nepos, «liseolutus, imiMidicus; 1. cu intellessu bunu : rege, domnu^ domnitorul allu imei terre; 2, cu intellessu reu : des-frenatu, nerosinatu, care si petrece vie-ti’a in desfrenâri, resipindu-si starea in petreceri cu curtisane;—d’in grec. xbpio? =dompu, si a nume d’in una forma xiipâXio?, d’in care la noi: curaliu, cra-liu, craiu.
   CRAMA, s. f., casa la vinia, in care se pune linvdu de calcatu strugurii, si se pastredia butile cu vinulu calcatu, peno se se bage in cava; — euventulu in structur’a sa fonetica nu presenţa ne-micu contrariu foneticei romanesci; dero de unde vine? se fia ore grecespuluxpâ-p.a, care insemua si vinu mestecatu cu apa, curmi este cellu de currendu calcatu? mai multe alte cuvente, atteu-gutorie de cultur’a viiei, ce avemuinlim-ha d’in fontana grecesca, cumu : litiu =Xt)v<5s, characu—xdpai, etc., vinu in adjutorinlu suppositionei, cosi crama ar potbfi grec.xpâp.a; d’in acea-asiradecipa cuxpă[j,a a essitu si grec. moderau xpaoî —vinu, si astufellu tote probabilitâtile concurru a confirmâ opinionea co crama
www.dacoromanica.ro
CEA.
CEI.
207
este acellu-asi cuventu cu vechiulu grec. xpăjia, luatu cu intellessu de încăpere de calcatu si siorsu vinulu.
   CRAMPEIU, s. m., fra^mcutum; buc-cata rupta sau taiata d’in altu ceva: crampeiu de funia, crampeiu de lemnu, etc.; — cuventu essitu d’in acea-asi radecina cu carpa, carpire, etc., de unde si ver-bulu crampire, subst. crampitia.
   ‘i CRAMPIRE,-escw, v., a face crâmpeie, a rupe in crâmpeie.
   CRAMPITIA, s. f., mendum, vHiuin; vitiu, defectu, cusuru; — cuventu ne-connoscutu d’in coce de Carpati, (vedi crampeiu).
   CRANCENÎA, s. f., calitate de cran-cenu sau fapta crancina.
   CRANCENU sau crancinu,-a, adj., asper, crudelPs, atrox, lior reudus; aspru, violentu : furtuna crancina, gem cran-cinu; infricosiatu, spaimentatoriu, in-versiunatu : lupta crancina; crudu, bar-baru, atroqe : crâncenele decrete alle ty-r anului neomenosu;—cdventulu nu se es-pleca bene prin slav. cr§ncina=cholera.
   ? CRAPUSINICU, s. m., una planta, esplecata in Barcianu prin germ. sahor.
   CRASIEI, s. m. pl., una planta, esplecata in Barcianu prin germ. wegdorn (=litterale : spinu de drumu; ?rham-nus= mărăcine).
   ? CRASNICU, s. m., pareclesiariu=
sodituiis.
   CRASISU, s. m., in locu de crase, nu e de recolnmendatu.       ■
   ORASTAYETE si castravete, s. m., cucumis; fructu leguminosu; — dupo in-vetiatulu Mildosich d’in Slavicul u vechiu crastarltl; d£ro acestu cuventu nu es-siste in vechi’a slavica; d^ro, chiaru de ar essiste, cumu essiste in linele limbe noue slavice, form’a cuventului roma-nescu se oppune la assemenea supposi-tione; macedorom. castravetiu ar cadrâ, mai bene cu form’a slavica j vericumu inse nu e lipse de castravete, candu a-vemu cucuma.
   CRATENTIA si cretentia, s. f., subli-paculuin, piseli?nmen; fota, pestelca, siortiu; — dupo dictionariulu de Buda d’in latin, calautica; vedi inse si catren-tia si cotrodre,
   CRAVATA, s. f., ctesitium collo cir4 cumvolutuni=legatura de gutiv, buccata de stofa cu care se infasiura gutulu, spre a lu protege de intemperie; — dupo franc, cravate, ital. oravatta si croaţia, ispan. corbata, care ar fi formate di’n numele de poporu Corvaiu sau Croatu, de la care s’ar fi impromutatu acellu modu de legătură.
   CREANTIA, s. f., neologismu dupo franc, creance, câre insemna credentia, d6ro care s’a applecatu si cu intellessulu:
1. de creditu, sau inscrisu de creditu;
2. de mandatu sau instrudione a uniri domnitoriu cotra unu representante allu seu) 3. de scrissore a unui domnitoriu, prin care acer edita unu representante allu seu: in aceste d’in urma trei insemniiri s’a luatu cuventulu creantia si in ro-manesce, d6ro nu se pote admitte, ci e ' mai bene a lu suppleni in intellessulu :
1. cu creditiva, 2. cu mandatu, 3. cu accreditiva.               '
   CREIONU, s. m., grapliium; instru-onentu de trassu linie, de desemnatu, etc., — neologismu nefericitu dupo franc, crayon, formatu d’in craie—creta; pre-cumu d6ro dicemu crda la una buccata de creta cu care scriemusau desemnâmu, de ce se nu dicemu si plumbu la u!nu instrumentu de plumbu, cu care facemu acelle-asi operationi ?
   CRETENTIA, s. f., vedi cratentia.
   CRICALA, s. f., conilxum minutale; carne tocata, tocana, tocatura;—necon-noscutu d’in coce de Carpati.
   CRILA, s. f., bataia de venatore : omu de Ma—csxe e pusu se bata, spre a Scorni venatulu; a bate in arila — a face bataia; — d’in ultim’a locutione se vede co crila, ca si cornu (de unde apoi s-corn-ire, ca termenu de venatu), a fostu in origine unu instrumentu de faqutu sgomotu, spre a spariâ si scorni vânatulu, si prin urmare se pote legă de acea-asi radecina cu franc, criuuet, cre-celle, alle noske : cricaire, critiire, cri-steiu, etc., (vedi carcaire).
   CRISIANU-a, adj., augmentativu d’in crisiu, ca si lunganu d’in lungu.
   CRISIU-a, adj., srrandis, crassusj fortis; maturus; bene desvoltatu, ro-
www.dacoromanica.ro
208
CRU.
CTI.
j.
bustu, grassu,vertosu,voinicu, maturu: ce crisiu de omul -ce crisia defeta! cirnu se bătu de bene crisii noştri de militari!—d’in acea-asi radecina cu cre-are, cre-scere, cre-tin. crassu sau grassu, etc.; d’in acea-asi funtana păru a fî essitu si: crivctiu, ca.ventulu cellu mai tare si fu-riosu, dupoacelle-aai analogie, prin cari, in latinesce, aymU=crivetiu, pare a se legă de aquila, ca passerea cea mai robusta; crivina, ca pădure, de si mica, ddro desa si concrescuta; in fine ver-bulu crivire, ca reflessivu i a se cri-vi — a se imbuibă preste mesura, verbu de altumentrele neconnoscutu d’in coce de Carpati, unde se dice crepare camu in acellu-asi intellessu; slaviculu krivu = ctu'bu nu espleca intellessulu ce au romanescele : crivetiu, crivina, crivire; crivctiu, care se afla in unele limbe none slavice, e mai probabile, co a fostu im-promutatu d’in româneşte, unde si afla una espl&care mai satisfactoria de câtu cea trassa d’in vechiu slav. krivu= curbu.        •
   CRIVETIU, s. m., aqnilo, ventu aspru si impetuosu, care suffla despre media nopte, (vedi crisiu).      '
   CRIVINA, s. f., dumns, dumetnm; tufa, tufetu, (vedi crisiu).
   CRIVIRE,-eseu, v., vedi crisitl.
   CROIELA, s. f., in locu ele croitura, nu e de recommendatu.
   ? CROSNA, s. f,, legătură, sarcina de effecte, de lemne, etc., ce duce cineva in spinare,
   CRUGU, s. m., orbis, cjclus; cercu, si in speciale, cercu descrissu de unu" astru, orbita? cyclu; — cuventulu n’a fostu connoscutu de câtu dascaliloru slavisti, si astadi este cu totulu cadiutu in desuetudine; sengurele espressioni, in cari se appleeâ cuventulu de insisi acei dăscăli, erau : crugidu sorelm si crugtilu lunci, caroru-a de multu le a luatu loculu : cyclulu sorelui, cychdu lunci, (vedi in Dictionatiu cyclu); de altumentrele slav. cruju este unu impro-mutu d’in lat. circuş, grec. xpLxo?.
   CRUMPINA, si crumpira, s. f., so-lanum tuberculosum; mai tote dictio-nariele dau acestu cuventu ca avendu
acea-asi insemnare cu cea-a ce se chia-ma si cartofu; dictionariulu de Buda inse, după ce lu espleca cu vorb’a tier-mbru, apoi tramette la espressionea : alluna de pamentu, pre care ua traduce cu espressionile romanesci : crumpera, pidoca, bardboiu, tiermeru, dro germa-nesci : îruiidbirne, polake, kartoffel, erdapfel, erdtiistel; d’intre espressionile romanesci, tiermeru noue ne e cu totulu neconnoscuta, si neci in altu dic-tionariu amu aflatu acestu cuventu, a-fora de cellu de Buda, si in acestu-a chiaru numai d’in intemplare, la locurele mai susu citate, fora se figuredie la loculu seu ca articlu speciale; deco tiermeru nu este unu productu allu compo-sitoriului dictionariului, atunci cuventulu tiermeru ar fi ca compusti d’in tie-ra (=pamentu) si meru, una creatione popularia, intrandu in aceUe-asi analogie ca si franc, pmme de terre, si prin urmare ceUu mai ^unu cuventu roma-nescu pentru espressionea conceptului de cartofu, de ore ce atâtu cartofu câtu si piciocu nu si afla esplecarea loru d’in fondu romanescu : cartofu, piciocu si tiermbru espremu ddro unulu si acellu-asi conceptu, si e vorb’a numai de a al-lege intre aceste trei cuvente pro cellu mai bunu, care ar fi, dupo noi, tiermeru; câtu pentru crumpina, insemnandu, cumu se vede d’in celle espuse, nu a-tâtu asiâ numitulu cartofu, câtu asiâ numit’a alluna de pamentu sau barla-boiu, sau allunella, ar fi unu cuventu de prisosu; dero, fiendu co in forma nu presenta nemica contrariu foneticei romanesci, si fiendu co pare a se legă de • acea-asi origine cu curpene; de acea-a s’ar potd appleeâ cuventulu crumpina sau crumpira la una specia anumita de tuberculose.
   CRUPI, s. m. pl., cuventu ce noi neci in dictionarie amu aflatu, neci amu au-ditu sau cetitu undeva, dero pre care iuvetiatulu Miklosich lu da cu insem-nareade gruiu sau urloiu—farina grossu macinata, ca essistendu in romanesce si provenitu d’in slav. crupa=farmi-tura mica.
   ? CTIRE,-escw, V., templura condere
www.dacoromanica.ro
DAD.
DAD.
209
Tel administrare; a fundă, a redicâ d’in temelia, vorbindu iu speciale de una baserica, de unu monasteriu, de unu o-spitiu si alte assemeni institute de bc-nefacere; — d’in grecesculu xri-Csiv, de unde apoi si ctitoriu — fundatoriu sau administratorii! allu unui assiediamentu de celle mai susu attense.
   CT1TORTA, s. f., calitate de ctitoriu.
   CTITORIU, s. m., vedi ctire.
   CUDRULUIRE,-es' v., datu in dic-tionariulu de Buda cu acea-asi însemnare ca si buduluire; se refere prin turnare, atâtu prin intellessu câtu si prin forma, la acea-asi fontana cu cotiocire.
   CUFERARIU, s. m., care face cufcre.
   CUFERASIU,s. m., pl.-e, demiuutivu d’in cuferu.
   C(JFERU, s. m., pl.-e, riscus, pollifa arca} lada de pelle, giamautanu; — cu-veutulu se lega de acea-asi origine_cu cofa, cofinu, otc.; si prin urmare s’ar potd admitte in dictionariulu limbei; pentru acellu-asi concepţii, d’in acea-asi fontana, au essitu : ital. cofano, franc, cof-fre, ispan. cofre,
   CUFURELA, s. f., in locu de cufuri-tura, nu e de reconnnendatu.
   CULBACESCA, s. f., una plauta, es-plecata in Barcianu prin germ. me-dischkraut.
   CULEIU si coleiu, s. m., lievls pi llis, pelle fora peru; — probabile in locu de colcviu, d.’iu co — con si lievis = netedu fora peru, fora asperităţi. ■
   CUNSFINTIRE,-ctch, v, in locu de consecrare, nu e de recommendatu, fora se mai adaugemu, co abiâ nascutu a si moritu si cadiutu in completa uitare.
   CURMA, s. f., plur.-curmale, palma» p.nnum,—poma de fenicu, fonica-, — cu-ventulu fonica face superfluu turcesc. curmă; cu atâtu mai pucinu se pote admitte curmalii in locu de fenicu.
   CURRIERIU, s. m., in locu de cur-soriu, nu e de recominendatu.
   CUSINITIA, s. f., fabrl ferraril of* llcinn; laboratoriu de ferrariu.
   CUTE sau cuti, esclamatioue cu intellessu de imperativii, prin care se îndemna vitellii a fugi de la titiele vace-loru, candu le nnilgu; — scurtatu, se vede, d’in cave-tc—cave (de unde si căutare sau catarc); acesta sengura forma remasa d’in caTere nu e mai estraordi-naria decâtu cessa sau ces (d’in ces-sare), cu iusemnare (irosi de imperativu, prin care se iudemna vacele a stă bene la mulsu, ueci decâtu ai d’in aire sau agere, (vedi ai); cos' se dice prescurtatu d’in cessa, ca si las' d’in lassa : las' se între—lassa se intre.
   DADA, s. f., appellatione, cu care la terra, in Munteni’a, una soni mai mica numesce pre nn’a mai mare, pre candu, in cetăţile Munteniei pentru acellu-asi concepţii, se applica cuventulu : tiatia; di o in Moldavi’a se aude, in acellu-asi intellessu, vorb’a : lele sau lelitia, care, in Munteni’a se dice cu doue însemnări: un’a buna, applecandu-se, ca terminu de respectu, de muierile mai tenere la celle mai betrane; alt’a rea applicandu-se la
femiuele ce se lassa a se curteni cu per-derea onorei lom; la Macedoromâni, d’in contra, clada însemna mamma; — dada nu e decâtu unu femiuinu d’in mascu-linulu dădu. despre care noi nu scimu, deco se applica undeva, intre Români, la fraţii mai mari, cu acellu-asi intel-lessn, in care dada se dice la sororile mai mari; certu e, co dictionariulu de Buda dă forin’a tete cu acea-asi însemnare ca si &c(dc=frate mai mare; certu ■                    14. Gr,
www.dacoromanica.ro
210
DAD.
DAD.
e de assemenea, co dădu, d’in care vine femininulu dada, este d’iu acea-asi fon-tana cu tata, adeco co, prin strămutarea tenuei t in medi’a d, dădu e in locu de tatu, si dada in locu de tata; cuvente essite din acea-asi radecina cu dada s« afla in differite limbe cu differite forme : in grecesce rrjtb] şi TYjtb] (analogu in forma cu roman, tete, de unde si te-tica~tata) = nutrice, buna; zîrd-rjsiwtbj =sfercu de titia, tilia, si prin metafora: nutrice, buna, metusia, etc.; cuventulu 'CTjd'i], desbracatu de duplecationea zrj, duce la una radecina da, care se afla in grecesculu tM.£iv=a dâ titia sau lapte, dâsqdai=:a suge titia; d’in acesta radecina, a cărei forma romanica este ta, a essitu si latin. tata=allu nostru tata; in latinesce cuventulu tata erâ espres-sione copillaresca de acea-asi insem-nare cu pater, dero se dicea si in locu de mamma, alta espressione copillaresca in locu de mater; mamaia, ca si tata, dupo cumu se vede d’in cuventele gre-cesci citate mai susu, cumu si d’in alte espressioni, in cari aflamu acelle-asi cuvente, de essemplu : mammiferu—gm-tatoriu de titie, cu titie, etc., au insem-narea cea mai originaria de ceva ce nu-tresce, si in speciale : a) titia, b) omu sau femina nutritoria : tata, mamma, nutrice, buna-„ nu este dero de mirare, co tata in latinesce are insemnare si de tata si de mamma; in romanesce cuventele : tata si mamma, au fostu si sunt peno astadi espressionile esclusivu ap-plecate la nascutoriulu si nutritoriulu sau nascutori’a si nutritori’a copillului, precandu pater si mater nu s’au pa-stratu decâtu in certe derivate si compuse, cumu : cum-matra sau cum-metra, matrice, etc.; facia cu aceste fapte necontestate si necontestabili, nu intelle-gemu ddro pre ce cuvente se intemeie-dia invetiatulu Miklosich, ca se referia roman, tata si mamma la vecliiele slav. tata si maţi, ba cliiaru si roman, titia ţa imaginatulu vecliiu slav. titia; au dora Aii Koinâniloru au fostu condem-nati a nu connosce doiosele numeui de tata si de mamma, peno ce nu le au in-Yetiatu de la Slavi? dero atunci fiii stra-
buniloru Romani, născuţi iu Latiu, cari nu connoscea numele de Slavu, de unde invetiasse dulcile appellationi de tata si mamma? Invetiatulu slavistu se re-dima pote pre unele forme ca taica si maica, cari occurru si iu unele limbe noue slavice, spre a sustind assertionea sea; dero tata si mamma, forme de necontestata romanitate, sunt elle sengu-rele cuvente de unu usu familiariu, cari in gur’a poporului potu luă. formele si transformările celle mai variate ? Si in addeveru, afora de taica si maica, cuventele in cestione au luatn inco forme immultite, prin care se espremu delicate nuantie de desmerdatoria affec-tione : asiâ tata se aude in .gur’a poporului romanescu cu forme desmerdato-rie ca: tete, tetica, tica (de unde si taica), taJtucu, tucu, etc ; asiâ mamma se aude in gur’a poporului cu forme desmerda-torie ca : mammica, mica (de unde si maica), mammuca,muca, etc.; câtu pentru metusia noi credemu co e in locu de amdusia, formatu d’in latin, amita—in intellessu cu allu nostru metusia, ca si ca-tusia d’in cata=it. aratta franc.=chatte =mitia sau pisica; dero, si ddeo roman. metusia se refere la acea-asi radecina cu slav. mati=:lat. mater, totuşi metusia, spre a se espleca, n’are nevoia de slav, maţi: radecin’a latinescului mater, grecescului fj.vjnjp si slavicului maţi, ca si a romanescului mamma, este ma, care in grec. p.a?a =mamma, buna, moşia, etc., appare sub form'a cea mai simpla, dro in mamma, duplicata, ca si radecin’a ta in tata; precumu radecin’a ta, asiâ si mi este orecumu in gur’a poporului romanescu : afora de celle peno aci citate, radecin’a ma a datu in romanesce : maşterii, ma-stera, ma-trice, ma-tica, si syncopatu : matca, si pote chiaru: mosiu, moşia, etc., de orece in grecesce d’in a-cea-asi radecina vine si \t£t-ţ6z=titia, care ar fi in locu de [raţio?, (vedi si ciocu), si acestu-a in romanesce ar luâ forma de magiu sau mnciu, transformaţii apoi in masiu, mosiu, ca si costisiu in locu de costiciu, (vedi in dictionariu litter’a C); ddro pre longa forma, si in-tellessulu lega cuventele mosiu si mo-
www.dacoromanica.ro
DAD.
DAI.
211
sia cu multu mai bene de acea-asi ra-decina, d’in care au essitu mare—lat. mag-nus, major=mai mare, majores.— mai mari, si : moşi, strambsi, etc.; rade-cin’a ta a fostu inco si mai fecunda in limb’a nostra ; pre longa tata cu tote transformationile in parte enumerate mai susu, ea a datu inco : titia, titisioria, ti-tiia, titina,tiutiuru, tiatia, tiatiaca (syn-copatu : tiaca), dada, dadaca, dadacire, duduca, dur du, durducu, duYducare, durdulia, etc.; de si atâtu form’a, care nu presenta decâtu variationi fonetice de celle mai usiore de justifica tu, câtu si intellessulu acestora cuvente, care, de si variatu, este inse usioru de redussu la un’a si acea-asi fontana, ne aru scuti de a mai adduce noue probe pentru confirmarea assertionei nostre; vomu cită cu tote acestea si câteva cuvente d’in limbele sorori trasse d’in acea-asi ra-decina ta cu forme si intellessuri tbtu asia de variate ca celle ce occurru in alle nostre: ital. tuto—frate; tata=soru (tiatia allu nostru); tetta, zittasicizza —titia, zezzolo=sfercu de titia, tiutioru sau tiutiuru, isp. si port. teta—titia; franc. totte:=riria,- teton=sfercu de titia; catal. dida—dadaca, nutrice; sardin. dida si dedda=^Yia. Atâtea credemu destulle pentru justificarea romanitatei cuventeloru in cestione, cari numai prin numerulu loru probedia, co au incoltitu d’in radecina affuudu prensa in pamen-tulu romanescu; unu lucru numai vomu mai adauge a dice : dăca dada si dădu sunt, prin strămutarea in medi’a d a tenuei t, iu locu de tata si tatu, strămutare addussa prin necessitatea di-stinctioneii de intellessu; apoi si bade, "prin assemenea strămutare a tenuiloru p si t, este in locu dejja£e=pater, strămutare addussa si aci prin necessitatea distinctionei de intellessu: in addeveru, prin caderea lui r, ca, si in frate—trsn-ter, cuventulu pate=pater s’ar fi con-fusu in intellessu cu pa£e=suffere, si de aci form’a : bade, care, prin urmare n’are lipse de bulgar, baţi, spre afies-plecata, (veCi si bade, badica, baditia, baciu).
   DADACA, S. f., qnse puerum edil-
candiim susclpit; baiatoria, femina ce se insarcina cu preveghiarea si crescerea unui copillu intercatu, numita astadi si bona, dupo franc, bonne, cu acellu-asiintellessu; dadac’a pote fi si doica (in locu de dodica, deminutivu d’in doda, alta forma a lui dada); dăro doic'a, ca atare, este nutrice, dă titia, precandu, ca dadaca inceta de a da titia (vedi dada).
   DADACIRE, s. f., a fi dadaca, a face pre dadac’a : a dădăci unu copillu.
   DADATELLU, s. m., pl.-i, una planta =auemone pulsatila.
   DAGHEROTYPIA, s. f., arte de a scote imagini de omeni, animali, etc., prin lumina; — cuventu francescu for-matu d’in Daguerre=inventoriulu acestei arte, si grec. v&Tro^typu, imagine; dero astadi cadiutu in desuetudine chiaru in limb’a francese si supplenitu prin al-tulu de form’a : photographie—fotografia (=proprie : depingere prin lumina; vedi in dictionariu : fotografu, fotografia, sau photographu, photographia).
   DAICA si doica, s. f., nutrlx; nutrice, baiatoria, care da titia unui pruncu; — amendoue formele sunt deminutive, un’a d’in dada, alt’a d’in doda, d’in cari demi-nutivele: dadica, dodica, si prin syncope: dica, daica, doica, (vedi dada si dadaca).
   DAIEREA, s. f., pl. daierelle, tob’a ce bătu ursarii, candu joca ursulu; — ? in locu de doberella sau toberella, care prin caderea lui b s’ar reduce in addeveru la : douerdla, doierea; ar potd inse fi, prin caderea lui n, si in locu de da-nierea, (vedi si dainare)
   DAINARE, dainediu, etc. si DAINAIRE,-iescM, si DAIN1RE,-escw, si DĂINUIRE,-iescM, V., canere, modulari; durnre, perdurare, porinanere; 1. dupo dictionariulu de Buda, care da cuventulu numai sub form’a : dainaire, a face se vibredie cordele unui instru-mentu de cantatu, si de aci: a) a cântă, cu instrumentu de corde, in speciale; apoi in generale, a caută, chiaru si d’in gura; b) a face se vibredie ceva, se os-cille : a scutură, a clatină, a agită, a tremură, a dardai, etc.; 2. dupo alte dictionarie, care dau mai allessu numa
www.dacoromanica.ro
  fe)2_____________Mî.__________________
formele: dainire si dăinuire, si precâtu insine scimu, ca neutru : a dură, a tin<$ indelungu, a fi durabile si indelungu permanente; — d’in derivate : daini-toriu si dainuitoriu— durabile, indelungu tinutoriu, solidu, permanente, etc., se refere la insemnarea de sub 2, âro dainusiu— leganu, in care se dau copiii mai mari si chiaru omeni in etate matura, se lega de insemnarea de sub 2;
' noue nu ne e connoscutu cuveutnlu dainusiu neci d’in audite, neci d’in cetite; — dupo dictionariulu de Buda cu-ventulu dainaire s’ar fi nascutu d’in grec. 8ijv, si a nume d’in doriculu 8âv =juplter=joue, cea ce ar dâ ca însemnare primitiva ; a jouă sau cântă si saltă in onorea lui Joue, ca coribantii, de unde apoi, in genere : a caută, a saltă, a se agită, etc.; diîro acesta etymologfa, ce de altumentrelea cu greu s’ar pot6 admitte, totuşi nu ar esplecâ decâtu însemnările de sub 1 alle cuventului, las-sandu pre celle de sub 2 neesplecate, de orece intre cantare si săltare sau agitare de una parte, si durare de cea alta nu pare a se afla neci una relatione, a-fora dâco nu ar recurre cineva la ide’a, co durat’a sau tempulu se espreme de regula prin missicare (compara clipita =missicare a pleopeloru si durata de tem-pu, si »wa?we«<M=missicareisi parte d’in durata sau tempu, etc.), si co saltulu, ca si cantulu, sunt neseparabili de mcsura, care inca implica durat'a sau tempulu; dâco admittemu acestu modu de vedere, atunci dainare, dainire, etc., s’ar potâ esplecâ in amendoue însemnările principali, referindu-se la una onomatopeia dan sau dan?, care ar fi acea-asi ce a datu si lat. tang-o=:attengu, si care prin strămutarea lui n in r, naturale limbei nostre, (vedi in dictionariu lit-ter’a N), ar luâ si form’a dâr; sub amendoue formele onomatopei’a este viua in gur’a poporului : cu r ea espreme mai allessu vibratione sau oscillatione, ca in dardaire; cu n espreme mai ver-tosu sonulu produssu prin uttengerca COrdeloru unui instrumentu sau prin baterea in ceva resunatoriu ; priu urmare: Qttengcre sau haltere, apoi: resonare,
______________ML_________________
saltare, legănare, etc., si in fine : durare, etc., ar formâ una strinsa succes-sione de concepte derivate unulu d’in altuln, cari tote s’ar esplecâ prin rade-cin’a dan sau dar, esplecandu mai departe : dandana, care presenta rade-cin’a cu n duplicata, precumu si dana-naia, etc.; s’ar potâ inse ca dainare, dăinuire, etc., in insemnarea de durare, se fia essitu d’in acea-asi radecina ca si grec. Zăk-iy6ţ—lungu, indelungu; d’in trunchiulu Sok a potutn, in addeveru, essi unu verbu dol-inarc, care, dupo legile fonetice alle limbei nostre, a deve-uitu : dainare, duinare, dainare, etc.
   DAINUITORIU,-i'omi, vedi dăinuire.
   DAINUSIU, s. m., vedi dăinuire.
   DAJDIA, S.f.jtributiim, veetigal; ira-positu, dare cotra stătu, contributione; —cuventu de forma slavica; de aci si dq;‘«icM=:suppusu la dare, contribui-toriu; dajdicriu =strînguto rin de dajdie, perceptoriu.
   DAJDIEEIU, s. m., vedi dajdia.
   DAJDNICU si dajnicu, adj. s., vedi dajdia.
   DALA, s. f., la Macedoromâni: lapte prensu; — ? d’in acea-asi radecina cu dada, (vedi acestu cuventu).
   DaLACU, s. m., anthrnx=:antrace, buba forte rea, numita pre a locurea cărbune, — d’in turc. dalacî
   DALMA (pronunţia dâlma), s. f., c >1-lis; collina sau dealu; — cuventu necon-noscutu d’in coce de Carpati, dupo dictionariulu de Buda d’iu tumulus, care, prin syncope si metatese, s’ar fi transformata successivu in tumln, duinlu, dulinn si femin. dulma; dâro mai usioru se pote legă de acea-asi nfllecina d’in care a essitu dealu; vericumu ar fi inse, lipse nu avemu neci de dălma sau dulma, neci de dealu insusi, candu ne stă la dispositione cuventulu collina; d’in dâlma e derivatu si tMmoswrr collinosu sau delosu, de assemenea neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi si dealu).
   DALMOSU,-n, adj., vedi dâlma.
   DaLOGU, m., pl.-i (noi connoscemu cuventulu numai sub form’a darlogu sau femin. darlogu), liubcna, curea de la frenu; — proverb. : sluga >1 a derlogazz
www.dacoromanica.ro
DAM.
DAN.
sia
sluga la sluga, sluga la cine n’ar merită sluga; — acestu proverbiu se es-plica mai bene prin intellessulu de per-sonaneinsemnata, ce femiuinulu darloga pare co are d’in collo de Carpati, dero pre care noi insine uu connoscemu d’in celle audite d'in coce de Carpati; totuşi acesta d'in urma însemnare a cuventului darloga nu e, de certu, decâtu una metafora d’in însemnarea de curea de frenu.
   DALTA, S. f., cffilmn, scalpriitn, scnl-pellum; instrumentu de sapatu sau scul-pitu in lemnu sau in p%a; — dupo in-vctiatulu Milclosich d'in vechili slav. «llato; cuvente pentru espvessionea acestui concepţii, d’in cari unele s'au si introdussuin usu, nu ne lipsescu: scalpru, scalpellu, cesoriu, cesella (aceste doue d'in urma d’in acea-asi radecina cu cosa, cosoriu, si analoge cu ital. coseilo= franc, ciscan, ital. cosoio); d’in dalta e derivatu si verbuludaltuire—a. sapă sau scobi cu dalt’a in lemuu sau in petra, si care se pote supplini, prin urmare, cu cuvente ca : sculpire, sculpere, scobire, cesellare sau celare, etc.
   D ALTUI RE,-eseu, v., vedi dalta.
   DALTUTIA, 8, f., deminutivu d’in dalta.
   DAMA, s. f., matronn; mcrotrlx;
1. domrpa do casa, matrona; titlu de o-nore ce se da muieriloru, correspondi-toriu in intellossu cu domnii ca appella-tione onorifica data bavbatiloru; 2. si cu intellessu reu : curteana, muiere ce face commerciu cu onorea sea; iu acestu intellessu se insocesce, ca si franc, dame, cu attributulu : ptiblicu : dama piiblica—franc, dame pnbliquc;— neo-logismu nefericita dupo franc, dame, care se încerca inco a ne dâ si damicetla rrfranc. demoiselle = domnisiora, titlu de onore datu unei fete nemaritate, cor-responditoriu inintellessu cu mase., cîom-nisioru, applecatu onorifice la fetiori sau juni, ba inco a ne intrude si madama— franc, madame, ca se se imparechiedie bene cu mosio = franc, monsieur; dero, pre cumus’a arretatu aiurea, (vedi boia-riu), este buna sperantia, co biet’a limba romanesca va Scapă de assemeni scal-ciature, si in locu-le yow intră roma-
nescele: ăomna, domnisiora; ddeo e vor-b’a se adoptâmu dama si ăamiceTla, sau demoasella, de ce n’amu adoptă si dami-cellu sau demoaseîlu=franc, damoisean, care ar stă pre longa demoasella mai bene de câtu domnisioru; dăro, cumu dissemu, e buna sperantia, co inenrrendu urechi'a romanesca nu va mai fi cu neplăcere isbita de assemeni estravagantie; madama a si inceputu dejă se se applece numai la baiatoriele de copii; de altu-mentrele dame nu este de câtu una cor-ruptione d’in latin, domina sau domna, ce s’apastratu asiâ de bene in domna: peno candu dero in locu do celle bune alle nostre se adoptâmu celle corrupte alle altoru-a ?
   DAMBLA, si damlâ, s. f., apoplc* xla; apoplessfa, morbu ce privedia părţi de alle corpului de sentire si missi-care; —? turc. damla.
   DAMBLALIU si damlaliu,-a, s. adj., cellu lovitu de damlâ, apopleetieu, pa-ralyticu.
   DANANAIA, s. f., re3 lndlcra vel mira; intemplare, faptu, lucru ce de-scepta curiositate, mirare, risu ; ce da-nanaia de omu va mai fi si estu-a; faci dananai, la cari nemene neci cu cugetulu n’ar fi, cugetatu, (vedi dăinuire).
   DANCIUCU, s. m., pl.-i, dupo dic-tiona’iulu Raoul: soldatu russu degradaţii pentru incapacitate, si condem-natu a servf pre camaradii sei, si de aci cu intellessu mai generale : omu de nemica, care nu e bunu de nemica; pre câtu insa noi connoscemu, danciucu se dice ca deminutivu d’in danciu (nume propriu forte favoritu Tiganiloru), despre veri-ce copillu de Tiganu, ca appel-latione ridicula, care a potutu dâ apoi nascere la intellessulu datu de men-tionatulu dictionariu.
   DANDANA, s. f., plur. dandanale; turba, tumultus; malum facinus; larma, sgomotu mare; intemplare sau fapta ce face mare sgomotu, mai allessu intemplare sau fapta rea, nevoia, affacere ce adduce multa bataia de capu si supe-rare : a se tine numai de dandanale, a face noua dandana, pre candu cdt'a nu ş’a impacatu inco; se face dandanâ mare,
www.dacoromanica.ro
214
DAR.
DAR.
deco nu cautati a linisci asta mulţime intentata; abiâ m’am scapatu d’in dan-danau’a, in care m’ai bagatu, (vedi dăinuire).
   DANIA, s. f., donaţie; fapta de a dâ ceva cuiva sau cea ce se da cuiva, vor-bindu mai allessu de moşie sau summe însemnate ce dă, cineva unui omu sau pentru unu institutu de benefacere : do-natione, legatu, etc., (vedi darnicii).
   ? DANIASIIJ, s. m., care face una dania, donatoriu.                .
   ? DANUTRE,-escM, v., donare; a face una dania.
   ? DANUITORIU,-^ma, s. adj., donator; care face una dania.
   DARA, s. f., plur. darale, vasis pon-dus quod de mercium pondere deduci-tnr; greutatea unui vasu, in care se can-taresce ceva, si care greutate se scade apoi d’in pondulu mercei cantarita : bu-toiulu cu oliu trage optudieci de libre; scadendu dero darau’a vasului, care e de optu libre, remanu curate de plata septedieci si doue de Vibre;mVa cu untu trage diece libre impreuna cu darau’a, care e de una libra; ^cnventulu se afla si in celle alte limbe romanice : ital. Ispan. si port. tara, franc, tare; dero in aceste limbe vorb’a a luatu forma cuvenita fiacarei d’in elle, pre candu, in limb’a nostra, are forma turoesca, care s ar potd correge prin strămutarea accentului de pre ultima pre penultima, dicundu-se dâi a sau târâm locu de dară sau tară; dupo unii ar fi arabiculu ta-rah=despartitu, scadiutu, de unde tarii =ceva scadiutu d’in altu ceva;—unele d’in dictionariele romanesci dau cuven-tulu dară si cu însemnarea de daiered, inse fora cuventu, dupo parerea nostra.
   DARABU, s. m., vedi darapu.
   D AR ACIRE,-eseu, v., carminare, a trage lana saucâltideCănepa, deinu,etc., prin ăaracu, pentru ca se se allega d’in elle ce nue bunii de torsu, (vedi daracu).
   DARACU, s. m., pl.-e, ferreus pec-ten, qno lana earmlnatnr; instrumentu cu mari denti de ferru cu cari se scar-mina lan’a, inulu, canep’a, etc., pentru ea se se allega ce nu e bunu de torsu, plur. pepteni d’in peptene inco se iea cu
acellu-asi intellessu ca si daracu, in-togmai ca si latin. pecten = peptene; inse peptenii differu de daracu, intru câtu peptenii, cumu se vede d’in chiaru form’a sea pluraria, sunt unu duplu daracu, adeco doua buccăti de lemnu armate cu denti de ferru, ca si daraculu; inse dentii pepteniloru sunt mai mulţi, mai mici si mai deşi de câtu ai dara-cului, pentru co daraculu serve de regula pentru una antania scarmenare, dro peptenii la una a dou’a scarmenare; in celle alte limbe romanice cuventele ce espremu acellu-asi conceptu cu allu nostru daracu, sunt : ital. cardo, isp. carda, franc, cnrde, de unde apoi verbele ital. cardare=franc. carder=isp. cardar=daracire, etc., tote essite, cumu se vede de sene, d’in latin, carduus = scaiete : ital. si isp. cardo însemna si carduus = scaiete, ero limb’a francese are, pentru espressionea acestui d’in urma conceptu, form’a chardon, precumu si 6charde = spinu de scaiete = neapol. scarda de acea-asi însemnare; si de ore ce franc, 6cliarde, ca si neapol. scarda, însemna si aşchia de lemnu, allu nostru siorda, sau jorda, pare a correspoude in intellessu cu aceste cuvente romanice; si câtu pentru forma, siorda ar fi in locu de scardia, care prin strămutarea lui i in sillab’a iniţiale, ar fi deveniţii mai antaniu sciarda, apoi : sciorda, ciorda, siorda; de assemene alle nostre : scaiu si scaiete inco păru a fi d’in acea-asi ra-decina, redusse la acesta forma prin căderea lui r, ca in saiu in locu de sariu d’in sarire, asiâ in catu scaiu si scaiete aru fi in locu de : scariu, scariete; r ap-pare, in addeveru, in verbulu scariare sau sgariare; d6ro scaiu, scariare, scaiete, etc., potu fi si in locu iescabiu, sca-biete, scabiare, si prin urmare in strinsa legătură cu latin, scubies, scabiosus, scabere, etc.; sgaiba in locu sgabia sau scabia, atâtu de appropiatu, prin intellessu si prin forma, de latin, scabies, pare a plecâ bilancea in favorea acestei d’in urma suppositione; certu este inse, co d’in radecin’a, care a datu carduus, cardo, carda, etc , essistu in limb’a nostra una nespusa mulţime de cuvente, d’in
www.dacoromanica.ro
DAR,
DAR
215
cari aci vomu cită numai pre celle in destullu de mare numeru, cari espremu concepte de acea-asi ordine de idee cu daracu : radecin’a in cestione, sub cea mai simpla forma, appare in latin, car-ere = scarminare, daracire; de aci la noi cuventele : cair-u (in locu de car-u, care s’ar fi confusu in intellessu cucarulu de transportu), cuM-wra(pentru eufonia in locu de car-ura), car-minare ci s-car-minare—\a,t. car-mhiare, etc.; tote acestea ne dau convictionea co si daracu, cu derivatele selle : daracire, dracila, dracina, etc., au essitu d’in a-cellu-asi trunchiu, asiâ incâtu daracu ar fi prin metatese, in lotru de carda sau cardu, sau inai bene, prin una potente syncope, in locu de cardaracu; dracila sau dracina ar fi in locu de daracila, daracina, ca plante cu spini sau denti ca ai daractdui slav. draci=saliuuca, ca sl (lraciie=spiui, isolate cu totulu in lim-b’a slavica, nu se potu esplecâ decâtu totu prin roman, daracu, si de acea-a nu vomustarul assupr’a suppositioneiin-vetiatului Miklosicli, co dracina ne ar fi venitu d’in slay. draci, -ci ne vomu mar-genl a observă numai, co form’a dracina, aflata numai in Barcianu, care ua esplica prin germ. weischiindling, noue nu ne este connoscuta de altu undeva; noi connoscemu numai form’a dracila cu in-tellessuln de una planta forte spinosa si lussuriante, d'in care se făcu-gardwri viue asiâ de bune, incâtu, cumu dice Românulu, neciserpele nu se pote stra-curâ prin elle : este acumu dracin’a a-cea-asi cu dracil'a? Acesta-a remane a se allege prin cercetări ulteriori.
   DARAPU si darahu, s. m., pl.-uri, fragmentuiii, frustmn; buccata: unu da-rapu de pane. — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, dupo invetiatulu Miklosich d’in slav. drobiti^conterore =sfarmare, sdrobire, etc-., d’in care ar fi essitu iuco : drobu, sdrobu, sdrobire, sdrobitione; acellu-asi invetiatu reproduce si părerile altoru-a assupr’a etymo-logiei acellui-asi cuventu, pre cari de certn nu le approba, de orece pune pre a sea in loculu acelloru-a, si a nume : părerea dictionariului de Ruda, dupo
care darapu si drobu ar fi unulu si a-cellu-asi cuventu, derivatu d’in dlriL-eo =despartire, desmembrare, si in speciale : allegere a suffragieloru, despoiare a scrutinului, cumu se dice astadi; apoi pararea germanului Schidler, dupo care drobu, sdrobu, etc., ar fi venitu d’in ang. throb = a se inflâ, a palpită, vorbindu de peptu, sau d’in \vo\)y*—grumuru sau grundiu, grunju. Co angl. throb n’are a face cu romanesculu drobu neci in forma, neci in intellessu, se vede de sene : cu mai întemeiate cuvente ar fi potutu Scliullcr prpduce ang. dr>p= picătură de apa sau părticea de veri-ce altu cu forma mai multu sau mai pu-cinu rotunda, cumu si german, tropfen cu acea-asi însemnare, angl. drop = a sdrumică, a sdrobi, etc.; este acumu una assemenare fortuita intre cuventele anglo-sassonice si celle romanesci, sau este unu addeveratu impromutu allu nostru de la germani inco de pre tem-pulu Gotiloru, sau neci un’a, neci alt’a, ci Românii, ca sl Anglo-Sassonii, au trassu aceste cuvente d’in una radecina commnne? Ecco întrebări, la cari, in interessea addeverului, ar caută se se respunda categoricu : pentru a-cestu scopulimb’a romanesca, asiâ cumu s’a desvoltatu, in gur’a poporului in decursu de diecimi de secle, ca un’a ce si a facutu evolutionile selle in deplina spontaneitate a instinctului popularii!, ar fi de cellu mai mare adjutoriu; numai se caute cineva a ua intrebâ si cercetă fora idea preconceputa de a reduce la cutare sau cutare limba elementele ce s’arn potâ esplecâ prin propriulu ei fondu. In starea actuale a cestionei, deco e se admittemu, co cuventele drobu, sdrobire, etc., sunt im-promutate de Români; atunci impromu-tulu d’in fontana germanica are pentru sene mai multe probabilităţi decâtu cellu d’in fontana slavica, pentru co cuventele slavice, intrate in romanesce la una epoca mai noua, n’au adjunsu se prenda in poporu radecina, asiâ incâtu se desvolte una vegeUtione atâtu de lussuriante, cumu este cea resarita d’in radecin’a, care a datu drobu, stropu, etc.;
www.dacoromanica.ro
216
BAR.
DAR,
  ddro si in limbele germanice cuventele essite d’in acea-asi radecina sunt in forte pucinu numeru, si de acea-a noi cre-demu co cuventele in cestione au resa-ritu pre terrenu romauescu d’in acea-asi radecina, care a datu si tropu, trupm, s-tropm, tromba de pandia sau de sânge, etc. (vedi cotropire). Câtu pentru ăarabu, noi nu credemu co deriva d’in lat. dlrlbeo, dtiro neci d’in slav. dro'oiti, cumu susţine invetiatulu Mildosich, a-fora de nu va fi tr^cutu mai aotaniu prin ung. dâmb, referitu de Domni’a sea la acellu-asi cuventu slavicu, si care pare co se afla si in turcesce sub acea-asi forma unguresca : durab, prin for-m’a sa, ca si prin intellessu, cuventulu darapu se lega forte bene de acea-asi radecina cu ăarapinare, derivatu, de certu, d’in derapire—&\ri)\o—sfnsiare, rupere in buccati; la Macedoromâni răpire, ca si compusulu arapire, si prin urmare si dcrapnre, nu se conjuga ca la Dacoromâni cu forme incarcate : rap-escu, rap-esci, etc., ci, ca si fugire, au-ăire, etc., ie formele simple : rap-u, arap-u, aran-i, etc., si prin urmare : derapu, derapi, etc.; darapulu asia dero este in locu de derapu, formatu d’in dc-rapire, ca sf placidu d’in plăcere, cu in-semnare de ceva ruptu sau frantu d’in ăltu ceva; in totu casulu inse, chiaru d£co acesta etymologia a cuventului derapu nu s’ar admitte fora restrictione, nu se pote indoui cineva de romanitatea verbului derapinare : coci acestu-a nu este, cumu au crediutu unii, derivatu d’in derapu; amendoue cuventele potu std in relatione de fraţi ai acellui-asi tata, dero neci decumu in relatione de tata cotra fiiu, si derapu in ndci unu modu nu pote fi tatalu lui derapinare, precumu nc'i placida nu e tatalu lui plăcere.
    DARDAIRE,-iii si eseu, v., vib -arc, va’ill iri', troincro, a vibr&, a tremura, a se clatinâ cu orecare soim : cordele viorei dardaiau sub arcusiulu artistului; de frigu mi dardaicscu dentii in gura;— de si dardaire este atâtu de appropiatu în sonete de cuv°nttilu durda, ne in-douixnu inse forte co acellu-a se fia es-
situ d’in acestu-a, (vedi dăinuire) : ca nascutu d’in darda, dardaire ar fi cau-tatu ca si franc, darder, ital. durdog-ariare, sc insemne înainte de tote : a ar-runcă darde.
   DARDAITURA, s. f., actione si re-sultatu allu actionei de a dardai.
   DĂRNICIA, s. f., calitate si fapta de darnica, liberalitate, generositate, lar-gitione.
   DARNICII,-a, adj., liberalii, mimlll-cns, largus; generosu, liberale, care nu e strinsu la mana, care cu mana larga da si imparte d’in averea sea;—dupo invetiatulu Miclosich d’in slav. datl=c7are; la acea-asi radecina acellu-asi invetiatu refere: 1. daru, cu derivatele : daru-i-re, daru-itoriu, dar-nicu, dar-nicia, in daru, etc.; 2. dania,danitire, dnnuitoriu; 3. dcijdia, dajnicu, 4. zadaru; in zadaru, zadarnicii, zadarnicia, zădărnicire. Pentru cea d’in urma categoria, de sub 4, nu mai incape indouentia, co profissulu za este slavicii; cuventele de acesta categoria au fostu pro lucte alle dascaliloru maniaci de slavismu; poporulu nu le a connoscutu si nu le connosce; in loculu loru ellu a dissu si dice : descriu =za-darnicu, desertatione — zadarnicia, in desertu—in zadaru, etc.; dupo cumu amu arretatu si aiurea, (vedi mai allessu co-borire), cărturării noştri mauiaci pre atunci de slavismu, au inavutitu limb’a slavica cu cuvente ce ea nu possedea : d’in vorbele enumerate in a patr’a categoria nu essiste in veclii’a slavica neci maCariu un’a; in acea-asi categoria s’ar fi potutu numerâ si za larire, totu asia dq neconnoscutu poporului, si totu asia fora essistentia in vecbi’a slavica, in care nu se afla decâtu substantivulu zadonl =iri-itamentum~ceva ce zadaresce{— interita, attitia, provoca, etc ); cuventele de sub 3. inco au suffisse si conibina-tioui fonetice neconstetatu slavice, inse si acestea au fostu pucinu connoscute pjporului, si astadi sunt cu totalii ne-au lite; chiaru alta data dajdia se ap-plecâ mai multu la darea impusa de vla-dic’a (=episco]mlu) preotiloru, si prin urmare era unu teriuenu de domeniulu basericci, in care limb’a slavica a dom-
www.dacoromanica.ro
DAR.
DAR,
217
nitu ca tyranna in cursu de mai multe secle; despre romanitatea cuventului dania si celloru alte d’in a dou’a categoria, sengur’a impregiurare ce ar pot6 dă prepusu, este co si elle au fostu mai* multu termeni dascalesci, pucinu con-noscuti poporului; altu mentrele dania nu se pote dice, co are forma străină, de ore ce acestu cuventu este formatu, prin suffissulu niu sau nia, d’iu rade-cin’a da a lui da-re, iutogmai ca si strania sau strmiu (=straiu), d’inradecin’a stra, care a datu inco stra-tu, etc.; ra-decin’a da a lui dare nu este de certu slavica, ci commune totoru limbeloru ci-rice in genere, d’in cave făcu parte si limbele slavice, si in parte, sub form’a da, radecin’a este propria limbeloru romanice, pre candu in alte limbe ârice, in cea grecesca, de essemplu, ea a luatu form’a do: Sto-pov = daru, 5i-5co-jj.tr: dau, etc., si nemenea, de certu, nu a cu-tediatu si nu va cutediâ se affirme, co si dare ar fi venitu d’in slav. daţi; d’in radecin’a da s’a trassu, cu suffissulu nu, si transformarea lui ă in o latin. do-iiinn=c7a-nc; in romanesce do-«M = donum, prin scambarea lui n in r, (vedi in dictionariu litter’a N), ar fi devenitu doru, si prin urmare s’ar fi confusu cu cellu altu dom d'in dorere; acesta-a espleca perirea cuventului donu si a derivateloru : donare, donatione, donatoriu, etc., djin limb’a romanesca, care a cautatu, spre a evită, ambiguitatea, se tenda cotra forme ca da-nu, da-ru; amendoue formele, cea cu n ca sl cea cu r, se afla unite in cuventulu da-r-nu, demnde apoi darn-icu, darn-icia; jn limbele sorori inco aflâmu form’a cu r: asiă vecbiulu franc. eu-dnr=m daru (=gratuitu, vedi mai diosu daru)-, asiă italic, dar io, iu locutionea : in da -no = in desertu, presenta combinationoa a: meudouoru suffisseloru nu si ru, togmai ca sl in romanesce darn-icu, etc.; in-vetiatulu Diez afli estraordinaria in limb’a italiana, care n’a impromu^atu de locueuveute d’in fontanp slavice, pro-seirti’a unui adverbiu ca in dani >, care, dupo parerea mentioTitului invetiatu ar fi slav. d im > sau daro nj noi in 30
credemu, co italiculu darno, casl roma-nescele da-ru, ăa-r-nu, da-r-n-icu, etc., sunt blastari essiti in terrenu romanicu d’in radecina romanica, cu atâtu mai vertosu, co unele d’in aceste forme neci co essistu in slavic’a antica, cumu, de essemplu, darnu, darnicu, dărnicia, ete.; dro acellea ce essistu ca darii ~daru, de essemplu, n’au desvoltatu acea varietate de insemuâri, ce au in limb’a româna, unde se vede, co a mersu bene cuventului ca unei plante in propriulu seu pamentu.
    DARU, s. m., pl.-MJ’i, donum, niimus, ablatiun, strena, votum, beu ‘Aciiira, re-inuneratio, praeinium, natura apta, fa-cultas, Injenium; proci ivltas, propensio, animi habitus; gratia (in intellessu religioşii); ce se da cuiva : I. de unu omu: 1. pentru ca acestu-a se si satisfaca nobilele sentimentu de generositate si de a face plăcere altui-a : dupo una vechia si betrana datina Românii, in diu’a de anmdu nou, si făcu daruri unulu altui-a, dau daruri mai vertosu copiiloru si servitoriloru; acestea se numescu daruri de annvdu nou (=latiu. streine -zz. franc, etrennes); avuţii generoşi im-partu daruri de totu genulu pre la con-noscutii loru; darulu este cu totulu gratuita, altumentrelea nu ar mai fi daru; darulu se face, cumu dissemu , d’in cellu mai delicatu sentimentu, seuti-montulu de bunătate si generositate; deco s’ar face d’in sentimentu de mise-ricordia, n’ar mai fi d tru, ci elemosina sau mila; darulu nu umilesce, ca elemo-sin’a, pre cellu cui se da; d irulu nu e, cumu este de regula, elemosin'a, unu ce ueinseiuuatu, câţiva bani de celle mai multe ori, ci pote consiste in lucruri de cellu mii mare pretiu : face cineva daru vestimente strălucite, armessari de cellu mai bunu soiu, moşie cu bune si grasse venituri, etc.; darulu, in fine, nu implica de neapocratu lipse de densulu d’in partea c4lui cui se da; — d’in conceptulu de gratuitate altu darului decurru pro-verbii si locutioni ca urmatoriele : cal-lulu di daru nu se cauta pre denti—cu ce capota cineva fora labore si plata se cade se se m iltiame 3ca, chiaru dăco lu-
www.dacoromanica.ro
218
DAK.
DEB.
crulu capetatu asiâ nu ar fi togmai cumu s’ar cadâ se fia; in daru amu luatu, in ăaru ăămu si M<n=fora plata amu luatu, fora plata si dâmu; 2. pentru ca se câştige amorea si favorea cellui cui se dă. darulu, sau pentru ca se i se arrete res-pectu si deferentia mare : mirii tra-mettu mireseloru, înainte de nunta, daruri de differita natura: vestimente, ornamente si altele; spre a impacâpre diei si a câştigă a loru favore, nu se ceru daruri de mare pretiu, obolulu veduvei este totu asiâ de placutu dieiloru ca si pretiosele daruri făcute de avutu in vase de auru si ar geniu; cei trei magi de la resaritu, cari veniră se se închine pruncului Jesus, addussera acestui-a daruri auru, smyrna si thymia; toti sătenii, de pasce, adducu unu daru preutului loru; 3. pentru ca se recompensedie unu ser-ţfitiu facutu sau de facutu : deco mi vei face acestu bene, ti voiu dă unu daru formosu, una parechia de armessari de cea mai buna vitia arabica; fiendu co te ai portatu totudeaun’a asiâ de bene cu mene, ti făcu daru una d’in mosiele melle; fă ce te rogu, si bunu daru vei ave de la mene;— II. de Domnedieu, de natura, prin invetiu : despositione naturale, applecare fresca, talentu raru, facultate destinsa, calitate superiore, etc.: 1. cu intellessu bunu : a) in genere : nu totoru-a au datu Domnedieu tote darurile; ci unui-a darulu profeţiei, al-tui-a darulu poesiei, altui-a darulu po-terei de cuventu, altui-a darulu san-titutei, altui-a darulupatientei;prelonga midie relle acestu omu are si ellu unu daru bunu, co nu este furiosu si vende-cativu; b) in speciale : gratia, daru di-vinu, tradussu in scriptur’a sacra si cu charu, dupo grec. : co totu darulu desusu vine, dela tene,parentele lumine-loru; fora darulu lui Domnedieu nupote fi cineva vasu de allegere; aluâ cuiva darulu prcutiei = a despopi; legea prin Moise s’a datu, fa'o darulu si addeveridu prin Jesus Christos={p yo'p.oţ Siz Mcoo-oecoc eSo&rj, v) Se yzpu; xai ^ aXrjîhîa Stă Ivjooo Xptatoo); 2. cu intellessu reu: pornire rea, invetiu reu, patima, calitate rea: pre longa alte daruri are si pre cellu mai
  reu d’in tote, darulu beţiei; darulu car-turariei ruinedia averea si chiaru sane-tatea cellui ce Tare, (vedi darnicii).
    DĂRUIRE,-escw, v., donare; a face • daru, mai vertosu in insemnâvile de sub I. alle cuventuluidaru; precumu latin, donare admitte doue constructioni : donare nlicui aliquid si donare aliquem aliqua re, asiâ si dăruire: a dărui cuiva ceva si a dărui pre cineva cu ceva; dif-ferenti’a de intellessu intre aceste doue moduri de coustructione este indestullu de delicata si suptire : a dărui pre cineva cu ceva pare a espreme unu ce mai solemne si mai insemnatu de câtu a dărui cuiva ceva, de ore ce se dice : a dărui pre cineva cu una boiaria, si nu : a dărui cuiva una boiaria; a dărui cuiva ceva va se dica simplu si curatu : a face unu daru cuiva, lucru pentru care nu se cere de câtu bunetatea daruitoriului, pre candu a dărui pre cineva cu ceva da se intellega, co daruitoriulu cauta se da-ruesca pre cineva d’in sentimentu de justiţia pentru merite însemnate cu ceva insemnatu; dăruirea cuiva cu ceva este asiâ dâro ca sî una remiinerare pentru servitie însemnate; pre candu dăruirea unui ce cuiva este una actione provocata numai d’in sentimentulu degene-rositate, de benevoientia, de favore, etc.; unu privata daruesce consangiloru, amiciloru, connoscutiloru, bani, moşie, etc.; vechii Domni ai Româniloru da-ruiâupre bunii deregiSori ai terrei cu boierie si cu moşie; unuprivatupote dărui, d’in sentimentu de bunetate, tota averea sea unui institutu de benefacere; dero, d’in sentimentu de justiţia, daruesce cu ceva insemnatupre unu vcchiu servitoriu care in tota vieţi’a Va servitu cu tragere de anima, cu fidelitate si devotamentu.
    DEALU, s. m., vedi delii.
    DEBLA si devia (connoscutu de noi numai sub acesta d’in urma fonnaf nu inse si sub cea de debla, aflata numai in Raoul), S. f., aprugnuin capot, iminane caput; capu de apru sau mistretiu, de porcu, de asinu, de veri-ce altu animale cu capu mare, dero cu pucina precepere; de aci, applecatu si la omeni, cari au capulu mare, dero cu greu intelleguceva:
www.dacoromanica.ro
DEB.
DEL.
219
câta mai devl’a la acestu omu; in devVa lui cu greupote intră asscmeni idei; d'in a cui devia potu essi assemeni prostie, deconud'inatea?—proverb. : arecapu, nu devia—are capu, nu dovlcte=se pre-cepe bene; — deco debla este fapticu, atunci acestu-a ar fi inco unuessemplu, intre multe altele, cari ar probâ, co in acellu-asi-cuventu s’au facutu mai multe si variate transformationi fonetice, (vedi carceiu, chioraire, chiuirc), spre a se ap-plecâ la espressioni de varie concepte: precumu d’in tabula s’a formatu tabla, precandu d’in subula s’a facutu mai an-taniu subla, apoi suvla, suula, sula; asiâ d’in debili» = slabu, defectuosu, s’a trassu mai antaniu deble sau deblu, debla; sub form’a feminina debla si devia s’a applecatu ca substantivu la una ca-petina defectuosa prin atâtu marimea, câtu si prin slabitionea de intellegere; moiarea apoi a lui v in u ar da deulu deula, d’in care a potutu essi deulure; dovlete, dovlecellu etc., inco au potutu essi d’in acea-asi fontana, ca ceva si as-semene unui capu mare si totu de una data molie; espressionea : capu, nu do-vleacu, identica in intellessu, cumu s’a verliutu mai susu, cu : capu, nu devia, pare a confirmă acesta suppositione; de altumentrelea deulare sau daulare pote fi in locu de damnulare, de ore ce d’in damuare s’a facutu daunare, d’in «caninii in, scaunu.
   DEBUTANTE, adj. s., care debuta.
   DEBUTARE, v., a face debutu.
   DEBUTU, S. m., initluin, exordiuin; iuceputu, antaniulu passu ce face cineva iutr’una iutreprendere, professione, mi-s-seria, etc. : debutulu acestei actrice a fostu stralucitu; debutidu meu in ad-vocaţia nu mi promitte mari successe; —neologismu dupo franc, dăbut, de unde apoi si debuiare—franc, ddbuter—a in-cepe una intreprendere, a face antanii passi de încercare intr’una professione; debutante (mai pucinu bene: debutanta) =franc. debutant = care face antanii passi de incercare in ceva; franc. d6ou-ter este compusu d’in de si but—tinta, scopu, si de aci : capetu, inceputu, etc., (vedi si botu).
   DECBJLLINU-a. adj., separatus; di-stineti.s; despartitu, destinsu, respicatu; —cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati; vedi si chilinu.
   DEGHISARE, v.. neologismu dupo franc. d6guiser=a scambâ portulu, a se investi asiâ in câtu se nu fia connoscutu, si de aci: a,transformă asiâ in câtu se nu se mai connosca, a ascunde, etc.; —dăguiser este formatu d’in de si guise =forma, modu, portu, etc., sifienduco noi nu vomu dice neci una data ghisa d’in guise, nu se pote admitte neci com-pusulu deghisare; travestire este espressionea .cuvenita limbei nostre, prin care se pote inlocui deghisare.
   DELA, s. f., acta; fasciclu, acte publice attengutorie de acea-asi cestione; —cuventu slavicii, astadi cu totulu ca-diutu in desuetudine si prin cancellarie, pre unde erâ connoscutu mai înainte, si inlocuitu cu dossariu, dupo frauc. dossier.
   DELETNIClA, s. f., calitate de de-letnicu.
   DELETNICIRE,-escw, v., de regula ca reflessivu : a se deletniă, usitatu inse d’in coce de Carpati numai ca compusu: a se îndeletnici—a, fi deletnicu, a se oc-cupâ seriosu cu ceva.
   DELETNICU,-a, adj., diligens, nego-tio iutentus, Actuosus; deligente, cui place a se occupâ, activu, laboriosului place a lucra si face totu de una ceva, necontenitu occupatu cu ceva; — dupo invetiatulu Miklosich d’in acea-asi ra-decina eu dela, adeco d’in slav. delo= lucru, actu, etc., dâro, deco pentru dela, ca cuventu de cărturari maniaci una data de slavismu, invetiatulu slavistu are deplena dreptate, nu este totu asiâ si pentru deletnicu, care este mai multu sau mai pucinu respanditu intre Românii d’in differitele pârti ce locuescu; form’a cea mai sempla, d’in care a essitu deletnicu, deletnicire, etc,, este delete, forma adverbiale, ca si trecute, de orece se dice pre in delete, ca si pre in trecute; acumu delete, cu forma câtu se pote de romanica, nu e si nu pote fi slavicu; ca adverbiu ellu duce de a dreptulu, si prin forma si prin intellessu, la ăelepte sau dilepte, in locu de dilecte—latm. di-
www.dacoromanica.ro
m
DEL.
CEL.
lecte, in care p sau c a cadiutu ca si in ăereticu in locu de derepticu sau de-recticu = cu una forma latina direc-tlco; dilLrere, d’in care dllectus, si dl-lecte, are si însemnare de occupare cu ceva attentiva si neprecipitata, cumu se vede mai allessu d’in derivatele dilt-sren«, dlltsrentcr, dlligentia; ăelete asiâ dâro are form’a latinescului dilecte, si însemnarea latinescului dili^enter, si prin urmare si in forma si in intellessu, romanitatea acestui cuventu este pre de-plenu justificata; d’in ăelete, prin suf-fissulu romanicii icu, s’a nascutu dele-ticu, de unde apoi : deleticire, indeletb-cire, etc.; parente de familia deleticu este=in intellessu cu latin, pater faml-lias diliirojis; licid’a n d’in dcletnicu in locu de deleticu este numai unu adaussu alin carturariloru dedaţi cu fonetismulu slavicii; — la acea-asi radecina slavica, delo, refere invetiatulu Milclosich si doinim, ăclnicia; noi n’amu auditu neci una data aceste cuvente pronuntiate in poporu d’incocede Carpati; le aflamu trecute numai in dictionarie editate d’in collo de Carpati; dero, ddco elle sunt undeva po-pnlarie, apoi nu potu fi slavice, ci essite d’in acea-esi fontana cu deletnicu, delet-nicia, prescurtate in deltnicu, dclnicu, delnicia, parte d’in necessitatea intel-lessului, parte d’in a armoniei fonetice; in fine la slav. delii (proveniţii d’in radecina differita de a lui delo, care vine d’in radecinia da=punere, facere, de unde latin, con-de-re, germ. tlum=fa-cere, anglie, do—facere, etc., pre candu delii se refere la radecin’a da=impar-tire, de unde grec. Sai-etv=impartire, germ. tliell=parte, etc.), la slav. delii= parte, refere invetiatulu slavistu si del-nitia, delnitiora, cuvente de assemenea neaudite de noi d’in gtir’a poporului si aflate numai prin dictionariele de d’in collo de Carpati; dero si acestea se e-spleca cu multu mai bene prin reducerea lorn la acea-asi etymologfa, ce noi amu datu cuventului deletnicu; ce in-tellessu ar da delnitia, in locu de delnicia, formatu d’in prescurtatulu delnicu, ca locu cultivata, cleco lu refere cineva la slavic. dolu=parte? ca campu inse de
indelete=de lucrare, se espleca asiâ de bene, ca si agru=acer, d’in a?:ere=lu-crare. In limb’a slavica delii are si însemnarea de munte, si la acestu-a refere invetiatulu slavistu si romanesculu decdu; dero in limb’a slavica cnventulu stâ, de totu isolatu, pre candu in roma-nesce se afla intr’una familia destullu de intensa : delutiu, delusioru, delosu, de-lurosu, deliu, delianu, etc.; d£ro in limb’a slavica cnventulu este una enigma inesplicabile, si prin urmare cu mai multu dereptupoto cinevaaffirmâ, co cu-ventulu d’in limb’a romaua a treentu in cea slava; invetiatulu slavista citedia cu ovecare suptire ironia esplecarea data de dictionariulu de Buda : d’in latin, tellus—pamentu, globulu pamentescu, sau d’in gvec.frqXoţ^inveâeratu, espusu vederii, pentru co unu munte este ca mai espusu vederii; noi inco nu sunt'emu satisfăcuţi cu acesta esplecare; ddro, candu cineva nu afla un’a mai satisfactoria, cauta se se multiamesca de una canin data si cu dens’a pentru unu cuventu asiâ de greu de esplecatu; cu tote acestea noi nu aflamu suppositionile lncra-toriloru dictionariului de Buda asiâ de lapedatu: latin, tellus, ca si terra, are, in cei mâi buni autori, si intellessulu de uscatu in oppositione cu ap’a sau marea, si prin urmare intellessulu de massa inaltiata, redicata; grec. veXo? in celle doue d’in iusemnârile sello in ap-parentia neconciliabili, adeco însemnarea de finis r^finitu si cea de masristra-tus=(mai mare), nu se pote espleeâ al-tumentrele de câtu referindulu la xeXXw, care insemna si a se redicâ, a se inal-tiâ : ’/jXtoo avaxeXXovro? =resarindu, in-naltiandu-se sorele; nu vedemu dero nemica, neci d’in partea formei, neci d’in partea intellessului, care se se oppuna a referi ăelu la acea-asi fontana «u tellus sau teXo? ; de alta parte dialls, d’in acea-asi radecina cu grec. 8f)Xos, are si însemnarea de sublim!s=inaltu, redicatu in regionile de susu alle aerului : vise dia’cs=cîilli d’in regionile de susu alle cerului; Sf/Xo? era la greci si insufla de nascere a dieului dillei, monte essitu d'in unde in a densu, spre a fi le-
www.dacoromanica.ro
MO.
221
_______________ML________________
ganulu acestui dieu, si a sorusei Dian'a, din’a luminei de nopte; asiâ d6ro in-tr’una suppositione, ca si in cea-alta a dictionariului de Buda, cuventuiu ciclu sau dialu se esplica si in forma si in in-tellessu; mai multu nu se cere de la una buna etymologia ; vomu adauge numai co deliu (deco nu cumnva este turc. doli), insemna in romanexce, mare, inaltu, bene desvoltutu , etc., însemnări analoge cu alle grecescului tsXsio?; ce e si mai curiosu cuventuiu tal-mesiu, Cure pare a nu avd neci in clinu, neci in mâneca, cu iutellessulu cuventeloru xsXo?, TăXeto?, etc , sta cu tote acestea , atâtu prin forma, câtu si prin intellessu, in strinsa legătură cu grec. TsX-p.a=mo-cirla, cementu, etc.; si cuventuiu gre-cescu se refere invederatu la tIXXm, cu intellessu de ceva cu care se construe, se inăltia unu edificiu.
   DELIU,-a, adj., grandls, rabustus; bone desvoltatu, de statura mare si structura mundra si bene legata, ro-bustn, \oinicn; — in speciale: deliu, ca substantivu,' armatu d’in gard’a domni-loru, in cari intrâ pre allessu cei mai robnsti si mai bene făcuţi voinici, (vedi deletnicu).
   DELNICIA, s. f., calitate si portare de dclnicu.
   DELNICU,-a, adj., clegans, conoin-nns, ornatus, nitidus; elegante, bene a-dornatu sau dichisitu, cu ingrigire ira-braccatu si gatitu, (vedi deletnicu).
   DELNITIA. s. f,;agc r, agru sau campu aratu ori de aratu; canepetu sau agru semenatu cu canepa, (vedi deletnicu).
   DELNITIORA, s. f., deminutivu d’in ăelnitia.
   DELOSU,-«, adj., plenu de deluri.
   DELU(fiea?HsaiuZîa7w), s.m., pl.-ur?, collis; collina, locu inaltiatn, mai micu inse de câtu unu munte; proverb. :peno a* collomaieundelu siuna văile =:mai sunt multe obst icle de invinsu, mai are se treca multu tempu, etc. (vedi deletnicu).
   DELUi.OSU,-a, adj., de acea-asi in-semnare cu delosu.
   DELUSIOEU, si
   DELUTIIT, s. m., pl.-c, deminutive d’in ciclu,
   DENIA, s. f., pervigillmn, preve-ghiare servitiu divinii facutu in tempulu-noptei, — cuventu slavicu cadiutu cu totulu in desuetudine inaintea romanescului preveghiare.
   DEOSEBI, adv., vedi deosebire.
   DEOSEBIRE,-eseu, v., separare, se-cernere, distinguero, discernere, digno-scere, dijudicare; diiferre, disorepare; exoellere, clarescere; a desparţi unu ce de altu ce, cu care stă in legătură : 1. in intellessu materiale: unu bunu economic ruraledeoâebesccindata vitelclangcdede cellesenawse;ladiu’a de apoi judecato-riulu lumei va allege si va deosebi caprele d’in oui; peno acumu, frate, amu lucratu si strinsula unu locu, de astadi inainte cauta se ne deosebimu stările si se fa-cemu fiacare d’in noi economia deosebita; e bene a deosebi copillii de copiile, ăupo ce se făcu mai mari, si a nu i lassâ se sieda si se clorma impreuna in un'a si acea-asi incapere; 2. in intellessu in-tellectuale, candu despărţirea nu se rea-lisa cu fapt’a, ci se face numai in mente: cellu mai bunu daru ce Domnedieu dede omului este facultatea de a deosebi benele de reu, addeverulu de mcntione,ju-stidu de ce nu ejusiu; gustulu deosebe-sce acrulu de dulce; cu ochii deosebimu albulu de negru; 3. ca reflessivu, a se deosebi: a) iu acelle-asi insemnari ca si in form’a activa : dupo ce se insora, fiii se deosebescu de parenti si făcu casa si economia propria; b) cu insemnare neutra : a diiferi, a nu semenâ, si in speciale : a nu fi sau nu face ca alţii, si a-cesta-a : sau iu intellessu reu: a fi sen-gulariu, estravagante, a av6 mania de originalitate, etc., sau inintellesu bunu: a se destinge, a se insemnâ, a străluci: frate de frate si se deosebesce, necumu amu ele omu; in portu, in vorba, in tote, acestu omu vre sesedeosebesca de tata lumea; in aceabataia memorabile s’au deosebita prin barbati’a loru mai mulţi căpitani; de aci si insemnrâile de intensu, forte, ruru, etc., ce resarn mai vertosil in participiulu : deosebitu, si in infinitivul» : deosebire : onm cu deosebire reu, =forte reu, nespusu de reu; mai cu deosebire = mai vertosu, mai alleesu;
www.dacoromanica.ro
222
DEO.
DEP.
  ti recommendu mai cu deosebire pre tata mm; calităţi deosebite =calitati diverse si differite unele de altele, si: calitâti e-scellenti si rare de aflatu; reutate deose-htfa=reutate nespusu de mare, — deosebita cZe=afora de : in septemau’a acesta amu perdutu patru boi, deosebita de cei ce mi au moritu septeman’a trecuta; — deosebire pare a se -confunde in celle mai multe d’in insemnârile selle cu simplulu osebire; chiaru frasea adverbiale : deosebita de se dice si : osebita de, fora se mai adaugemjj^i alte lo-cutioni, de essemplu: « osebi oile de capre, si o deosebi oUe de capre, in cari in-tellessulu compusului deosebire pare a •se confunde cu allu simplului osebire; inse differentie reali essistu intre celle mai multe d’in aceste espressioni, si aceste differentie resulta d’in delicatele nuantie ce prep. de adauge la in-tellessulu compusului deosebire, (vedide in dictionariu); de assemeuea resulta differentie reali d’in differit’a constru-ctione cu de sau d’in atâtu a simplului osebire, câtu si a compusului deosebire: a osebi capre de oi si d’in oi; a deosebi vite de vite, sau d’in vite, (vedi de asse-' menea de in dictionariu); — osebire, d’in care compusulu deosebire, este si ellu derivatu d’in unu adverbiu : osebi, care sub acesta forma simpla mai nu se aude, ci numai compusu cu de ; de osebi = separatim, seorsiih : a stă deosebi = a stă, la una parte, despartitu de alţulu sau alţii, cu care ar fi se stă impreuna; asiâ. si a pune de osebi=a pune de una parte; si cu in : in de osebi: a vorbi cuiva m deosebi—a i vorbi, tragundulu de una parte, ca se nu audia si alţii celle vorbite;—dupo invetiatulu Miklosich form’a osebi, d’in care s’au nascutu osebire si deosebire, ar fi vechiulu slav. o sebS^xatPeaotdv^pro se, secuin=i>i sene, cu sene, si de aci: in particulariu, de una parte, la una parte, in secreta, ■isolatu, etc.; atunci acestu-a ar fi unulu d’in rarele cuvente, care s’ar fi popula-risatu intre Români si carui-a Româ-nulu ar fi applecatu forme romanesci es-pressive de celle mai delicate nuantie alle cugetârei selle; noi inse, avendu in
vedere co Românulu a formatu d’in a-cea-asi radeciua, d’in care a essitu si slav. sebe=latin sibi si sibe, a formatu si alte cuvente, ce nu essistu in limb’a slavica, cumu : wîs«=individu, fientia cu individualitate propria : d’in cinci ce au intrata in lupta, trei inşi au moritu si numai doi inşi au scapatu; de unde apoi: insusire—appropriare, etc.; avendu in vedere co form’a de pronunţia sibe, care in usulu de astadi se dice numai cu fi moiatu : sie, a potutu, ca si alte multe forme, de essemplu ; aiba in l'ocu de a&ia—haboat, pre louga alte forme cu b moiatu in v sau cu totulu disparutu : avere = habere, ai in locu de abi sau aw=habes, etc., form’a de pronume sibe a potutu, dicemu, essiste, in tempurele mai vechie, si in romanesce cu form’a mai deplena : sibe sau sebe; avendu in vederea, co particul’a o=ob s’a applecatu de Românu si in alte com-.positioni, care nu se afla in limb’a latina, de essemplu : o-morire; noi nu ve-demu pentru ce osebi d’in o si sebi sau sobe, n’ar potd fi una compositioue făcută de Românu d’in menţionatele elemente romanesci, si cu atâtu mai multu, cu câtu cuventele slavice essite d’in a-cea-asi radeciua nu presenta neci puritatea de forma, neci varietatea de in-tellessu, pe au acelle-asi in romanesce.
   DEPESIA, s. f., scire prin scrissu data cu cea mai mare rapiditate poten-tiosa;—neologismu dupo franc, dcpâche cu acea-asi insemnare, formatu d’iu ver-bulu depeclier=expe(lire ^despedicare, espedire,pornire in graba, etc.; precumu emi)ecber^nuj)edire=Mwpedicare, in-tardiare, etc.; in alte limbe sorori cuventele corresponditorie cu celle fran-cese suna : ital. paccio si iinpaccio=j>e-dica, impassu; dispacciare sau spacci-are~franc. dâpecher; isp. si port. empa-cho=ital. iinpnccio, despacliar=franc. dăpecher, etc.; dupo unii aceste cuvente aru fi luatu nascere d’in acea-si fontana cu alle nostre : impedicare—lat. impe* dire, despedicare^X&im. expedire; dupo alţii d’in lat. pactuin, de lapaclscl=a se invoi, a se oblegă, si de aci : a se lega, a se incurcâ, a se impedicâ, etc.; dupo alţii
www.dacoromanica.ro
DEB.
DES.
223
in fine d’in latin, pactuin d’in pangere= infigere, de unde si alle nostre : im-pin-gere, bagare, paganu, etc. (vedi bagare in glossariu); dero veri-care ar fi originea cuventului francese d^peehe, certu este co ellu nu pote stă, in romanesce sub form’a : depesia, precum neci ver-bulu : depesiure=a tramette una depesia ; depesiele se dau astadi mai numai prin telegrafu, si prin urmare n’amu avă lipse neci de depesia, neci de dcpesiare, ci in locule aru intră, cu mai multa de-reptate: telegrammasitelegrafiare; deco inse amu tină se avemu unu cuventu cu intellessulu mai generale de depesia, atunci amu potă trage d’in espedire formele : espedita—depesia, si espeditare— depesiare.                 .
   DEPESIARE,-iediu, v., vedi depesia.
   DERANGIARE si deranjare,-iediu, v., vedi arrangiare.       ,
   DERANATU,-a, adj., cuventu aflatu numai in dictionariulu de Buda cu in-semuârile : 1. nemesuratu, nemoderatu = petulans, incontinens; 2. insolente, cerbicosu, nesuppusu, rebelle, pertinace
—   contumax, pertinax, cervicosns ; — dupo acellu-asi dictionariu compusu d’in: de, reu si natu=(natu8=.nascutu), orecumu : forte reu nascutu si crescutu.
   DERBEDEU, s. m., erro, sirdidus nebulo; unu bate-poduri, omu fora ca-petaniu, vagabundu; in speciale : cop-pillu mare, care ambla numai dupo jocuri, fora se se occupe cu nemica seriosu;
—   ? iu locu de trepedeU d’in trepedare?
   DERESIU,-a, adj., applecatu esclusivu
numai la cai, cari au pre pelle peri si albi si veneti si rosiateci : callu dere-Siu = eqiius albo, leucophieo et plioenic-co colore distinctus.
   DERDlA si derjia, s. f., calitate sau fapta de derdiu.
   DERDIU si derju,-ă, adj., audax, te-merarins, pertinax; cerbicosu, cutedia-toriu, temerariu; — de aci si verbulu : inderdire, sau inderjire, cumu si indras-nire, de unde apoi : indrasnetiu; — Pd’in slav. druzil, cumu susţine invetia-tulu Mildosich, sau de a dereptulu d’in acea-asi radecina commune, d’in care si slav. druzîi, grec. ■â-paooi;, sanscrit.
dlirsJ In romanesce aflâmu urme de multe radecine, cari parte au forma mai originaria decâtu in cea latina, parte lipsescu d’in acesta d’in urma limba, dăro se afla in alte limbe de stirpea ari-ca, nu inse in celle slavice; in latin’a classica, in addeveru, d’in radecin’a ce a datu derdiu aflămu numai numeni proprie : Drusus, Drusilla, precandu in latinitatea media se afla drusus-a, ca adiectivu cu insemnârile de rigidus, contumax, etc. Vericumu aru fi inse, e de notatu, co cuventele in cestione au cadiutu in desuetudine pre longa altele de acea-asi insemuare si de incontestata romanitate.
   DESAVANTAGIU, desavantagiosu, vedi avantagiu.
   DESAVERSIRE,-escw, v., perfloere; cuventu, precâtu noi scimu, usitatu numai cu form’a participiale : desaversitu-a = perfectus —perfectu, fora neci una lipse; dăro si acesta forma nu este popu-laria; mai usitatu in tote formele este s mplulu : saversire, care, dupo invetia-tulu Mildosich, ar veni d’ia slav. suvru-şiti=absolvere=a absolve, a fini, a de-pleni, etc.; ăro, dupo invetiatulu Schul-ler, d’in vechiu germ. fard sau faerd =nou germ. fertig = terminaiu, finitu, gata, etc.; care dăro d’in amendoui aceşti invetiati are dreptate? numai unulu de certu, sau neci uuulu : slaT. simujiti este unu compusu d’iji su=com=cu= si d’in vrusiti = perfloere, care si ellu este uuu verbu derivatu d’in vrucliu = cacumen = oerfu; la acestu cuventu refere invetiatulu slavistu si: verfu, saversire, coversire, sfersire, fersire, fersianid sau sfersiania, sfersitu, obersîa, verhov-nicu, si prin urmare, ca unulu ce produce mai multe probe, are si mai multu cuventu decâtu invetiatulu germanu; dăro intre probele produsse cauta se de-stingemu bene pre celle ce au deplina potere de celle mai pucinu probanţi: co verehovnieu, obersîa si celle assemeni sunt de certu slavice, nu mai incape in-douentia; elle au fostu si sunt neconno-scute poporului; pucine cliiaru d’in fadele basericesci ausciutu si cu atâtu mai pucinu sciu astadi ce va se dica verehov-
www.dacoromanica.ro
224
DES.
DES.
nicu; dâro pentru forme ca verfu, cover-sire, sfersire, versia, la caii se pote al-laturâ si sfercu cu derivatele selle, se pote, cellu puciuri, contestă originea slavica, si cere investigationi ulteriori, cu atâtu mai multu co si slavicului vrtichă nu s’a datu inco una esplecare multia-mitoria.
                                                   DESAVERSITU,-a, vedi desavcrsire.
                                                 DESBLANIRE,-escw, v., a descose blan’a de la unu vestimentu, (vedi blana).
  DESCAIMACIRE,-cs«t, v., de acea-asi insemnare 6u desmeticire si desmor-tire, — cuventu neconnoscutu none d’in audite, ci aflatu numai in unele dictio-narie.
  DESCALIREj-csck, v., a redicâ cali-tur'a, unui instrumentu taiosu, (vedi ca-lire).
  DESCARLIGARE, v., a desface ceva incarligatu, (vedi cariigu).
  DESCLEIREj-iesrM, v., a desface, a deslipi ceva incleitu, (vedi cleiu).
  DESCLINCIRE,-escM, v., a desface ce e inclincitu, (vedi clinciu).
  DESCLESTARE,-edm, v, a desface ce e inclestatu, (vedi clescc).
  DESHAMARE, v,, a scote hamulu unui callu, (vedi hamu).
  DESIAilTIARE,-ecft'w, V., laxare, relaxare, (lissolyere; adesmatiâ, alaber-tiâ; de regula ca reflessivu : a se desian-tiă—a se desmatid, a se labertiâ, a se destramă; si mai vertosu in intellessu metaforicii: a se demoralisâ, a se des-frenâ; form’a cea mai desu audita este pârtie, desiantiatu, cu intellessu de a-diectivu: desmatiatu, dcmoralisatu, care in portu, ca si in portare, arreta cea mai mare neglegentia si lipse de severitate, de cumpetu si de mesura; — cuventulu, dupo forma, pare a fi unu derivatu, prin compunere cu de, d’iu siantiu; dăro in-tellessulu nu se invoiesce bene cu acesta etymologfa, afora dâco nu s’ar luă siantiu in intellessulu de margine, hotariu, in care s’ar cuveni se stă unu luciu, asiâ incâtu desiantiare se insemue proprie : essire d’in margine sau hotarie ; in italianesce scl.itto, ca formatu d’in-ex-aptns,insemna ineptu,necioplitu, otc., si la acea-asi fontana s’ar potă mai bene
referi allu nostru desiantiare, cu intellessulu d&desprcndere, desfacere,destra-mevre, etc.; inse si dupo form’a si dupo intellessulu seu ca mai bene sepote referi desiantiare la una forma dţscintu in locn do desrinsu, d’in care a essitu des-cintiare, corruptu prin pronunţia in de-sintiare sau desiantiare; in limb’a latina desciiK-tus^descîMSM, ca si in ro-manesce d< siantiatu, insemna negligente, usiorellu, fora rigore si vigore atâtu in portu, câtu si in portare si cugetare; prin urmare cuventulu cauta se se scria si se se pronunţie descintiure sau desinti-are. ca se se evite veri-ce allusione si anii a, la care duce prin form’a desiantiare.
  DESIUCHIATU,-a, adj., desipieus; smentitu , intr’una urechia, intr’una parte;—dupo forma cuventulu este unu participiu d’in unu verbu desiuchiare, care, precâtu insine scimu, nu se dice; seiocco, in italianesce, va se dica tontu, netotu, si prin urmare allu nostru dc-siuchiatu pote, dupo forma ca si dupo intellessu, a se referi la acea-asi fon-tana cu ital. sciocco, care vine d’in ex-succus=zfora succu, asiâ incâtu cuventulu insemna proprie : lipsitu de succu, si de aci: fora gustu, fora judecata, etc., casi latin, snpcrc, care inco insemna proprie : a ave gustu, si de aci prin metafora : a ajudecata, mente, si d’in contra dcsipei-e=a fi lipsitu de gustu, si de aci: a fi. lipsitu de judecata, de mente.
  DESNADEJDE, s. f., desperantio; oppusu la nădejde; perdere de veri-ce nădejde, starea unui omu ce a perdutu veri-ce sperantia; de aci si verbu : des-naclejduire, de regula ca reflessivu : a se desnadejdui=ic&i>crare—a desperă; dcsnadcjduitu= desperatiisrrrfesjierufM sau desperu, cumu dicu Macedoromânii, care a perdutu veri ce sperantia, care e in stare desperata, asiâ in câtu nu mai e sperantia de scaparea lui;—desnaăejde este compusu d’in des si nădejde—sperantia; nădejde presenta combinationi fonetice străine limbei nostre, ca venitu d’in slav, i adej la.
  DESNADEJDUIRE ,-cseu, v., vedi desnadejde.
  DESOBICINUIRE,-es«i. v., a desbarâ
www.dacoromanica.ro
DES.
DES.
225
de unu obicdu, a ăesvetiâ de unu inve-tiu, ce a luatu cinevâ;—compusu d’in obidnuire cu pârtie, des, ăro obicinuite =a invetiâ, a deprende, a dedă, a abi-tuâ, etc., este derivatu d’in obicdu— invetiu, deprendere, datina, appucatura, abitudine, etc., caro dupo invetiatulu MiMosich ne-ar fi venitu d’in vechiu slav. obiciai, (vedi obiceiu).
   DESPĂGUBIRE,-cscm, v., ascapâ pre cineva de paguba, platindu-i acesta paguba; — compusu d’in pârtie, des, si paguba, de unde si : păgubite—a face cuiva paguba, pagubasiu=ca,re face al-tui-a sau siesi paguba, pagvibitoriu— care adduce paguba; —paguba este vechiu slav. paguba, dâro neci aveinu lipse de ea, de orece dauna, la Macedoromâni si damna sau ciama^rdamnum— paguba, de unde apoi ’si: daunosu si damnosu=pagubitoriu, ăaunare si damnare—păgubite, ăesâaunare si desăam-nare—despăgubire.
   DESPECETLUIRE,-escw, v., a rupe sau desface pecetea sau pecetile, oppusu prin intellessu lui pecetluire, d’in care s’a formatu prin composetione cu des; ero pecetluire s’a formatu d’in pecete— sipiîZ«;dupo invetiatulu MiMosich,pecete cu tote derivatele selle ar fi venitu d’in vechiu slav. peciatî, cu acea-asi însemnare, ca si romanesculu pecete; noi inse suntemu mai multu decâtu convinşi, co slaviculu peciatî, ca si multe altele, este unu cura tu imprnmutu detoritu limbei romaneşci : coci in romanesce cuventulu se esplica, nusepote mai bene, precandu in slavonesce ellu este una enigma inesplicabile; si ecco cumu: pece este in romanesce cuventu populariu, acellu-asi, si in forma si in intellessu, cu latin, pix-pice = ital. ppce=franc. poix etc., de unde pecura, ca deminu-tivu, acellu-asi cu latin, picula; d’in pice vine adiect. lat. piceus, picea, de unde si la noi peciu=asiâ numitulu^pe-cetluitu sau cedula cu pecete ce dau mai înainte protopopii ca permissione pentru facerea unei cununie; i'in. peciu ar veni unu verbu peciarc, d’in care parti-cipiulu femininu peciata nu este decâtu romanesculu pecete, adjunsu in acesta
 forma prin assimilarea lui a cu i, ca in veghiere, taiere, etc., in locu de veghiare, taiare, (vedi in dictionariu litter’a A), asiâ co d’in peciata s’a facutu mai an-taniu peci-ă-ta, apoi pecieta, si in fine peciete sau pecete; slav. peoiatl este togmai roman, peciata, care se dice in poporu si sub acesta forma; câtu pentru intellessu, nu mai remane indouen-tia, co peciata s’a numitu asiâ, pentru co peciat’a se punea nu numai cu cera, ci si cupece, si alte materie analoge pecei; cuventulu romanescuatrecutu nu numai in vechia slavica, ci si in celle alte limbe slavice : nou slav. si şerb. peeiat, ce-chic. pecet, ba chiaru si in alte limbe: germ. petchaft, mag. pecsăt, etc.; câtu pentru romanescele pecetluire, ăespe-cetluire, elle vinu d’in una forma de deminutivu peciatla (=peciatula); pe-fiidlnicu, peciatnuire, ce Domnulu MiMosich dâ dupo dictionariulu de Buda, sunt forme si neconnoscute poporului si de înlătură tu, ca ratecite de analogia limbei romaneşci.
    DESPOTCOVIRE,-eseu, v., a scote unui call'u una potedva sau mai multe, — cuventu raru usitatu ca oppusu prin intellessu lui potcovite—& bate potcove unui callu, si compusu d’in acestu-a si pârtie, des; potcovite apoi vine d’in^oi-cova, care ar fi unu impromutu d’in slav. poducovii, (vedi potcova).
    DESPO VER ARE,-ediu, v., a luâ cuiva pover’a sau d’in povera, a essonerâ, a usiorâ; — cuventu oppusu prin intellessu lui impoverare, si amendoue derivate d’in povera, (vedi povera).
    DESROBIRE,-cscm, V., servitnte II-borare; a scote, a rescumperâ d’in robia a emancipâ, a liberâ, (vedi robu).
    DESTAINUIRE,-escM, v., aperire, prodere, revelare; ca oppusu prin intellessu lui tăinuire, d’in care s’a formatu prin compositione cu des : a descoperi, a dă pre fada ce nu se cade a spune, a nu tăinui; ca reflessivu : a se destăinui —a Spune cuiva celle ascunse oile ani-md; — tăinuire, d’in care destăinuire, este formatu d’in taina—slav. taina= mistenu, secretu, etc., introdussu prin influenti’a basericei.
                      15. G.
www.dacoromanica.ro
236
DIA.
DIB.
   DESTOINICIA, s. f., calitate de ăe-stoinicu.
   DESTOINICU,-a, adj., idoneus, ca-pas; capace, aptu, bunu pentru ceva;— cuventu de forma si origine slavica.
   PESYINQYATIRE,-escw, v., excu-sare, purgare; oppusu prin intellessu lui invinovatire: a nu află vinovatu, a declara nevinovata—& absolve; a justifică, a indereptâ, a desculpâ; — cuventu ca sf invinovatire, vinovatu, vinovăţia, formatu d'in vina, vechiu slav. viua.
   DETORNICU, s. m., in locu de de-toriu, sau mai bene debitoriu, nu e de recommendatu; form’a detornicu s’a in-trodussu, cumu se vede, prin necessita-tea destinctionei de intellessu, pentru ca se nu se faca una confusione intre cellu ce e moralice detoriu si intre cellu ce e altui’a detoriu in bani; dbro in celle mai multe constructioni detoriu se applica forte bene in amendoue însemnările : fiii sunt detori a respecta pre parenti, si: acestu omu mi e detoriu cu summe însemnate; asiâ dbro detoriu se pote dice forte bene si in locu de detornicu; cu tote aceste-a in intellessulu de substantivu, in care se i6 de regula acestu cuventu, debitoriu, care este totu detoriu, cu b nemoiatu si care s’a si po-pularisatu dejâ, cauta se ib loculu lui detornicu:
   DlACESCE, adv., ca unu diacu, ca ăiacii.
   DIACESCU,-a, adj., reiaţivu la diacu.
   DIACIRE,-eseu, v., a fi diacu.
   DIACU, s. m., dlscipulns, tiro; cantor; I. scolariu, diseipulu, studente, si in speciale : studente de limb’a latina, si de acf: latinu, connoscutoriu de limb’a latina; 2. tirone sau ucenicu, care invetia una măiestria; 3. cantoriu sau cantaretiu la baserica; — cuventu ca sl derivatele : diacescu, diacire, neconnos-cutu d’in coce deCarpati; nu e inse, cumu pretende invetiatulu Miclosich, impro-mutatu d’in limb’a slavica, ci in acesta limba, ca si in cea ungara si româna, cu-ventulu diacu nu este decâtu una abbre-viatione d’in diaconu=grcc. Sidxovo?.
   DIARA, s. f., (si ăiare), maligna lux, ux sublustrls, lumina langeda, pucinu
                                 -*_
intensa, lucore—îr&nc. lueur : in diarea lunei nu poteam bene vede in depărtare ; in casa una candela cibiă da una ăiare forte langeda de lumina; ăiare de diua sau diori de dma=diluculum; — de aci metaforice : pucinu, forte pucinu, picătură, picu, stropu: nu afli in acestu omu neci ăiare demente; — dfupo invetiatulu Miklosich d’in slav. zarja sau zorja — splendore, de unde ar fi venitu si diori; dero cuventulu slavicu nu esplica in modu satisfactoriu intellessulu cuven-tului romanescu, care se dice atâtu ellu, câtu si derivatele selle, de ceva pucinu luminoşii, fora se mai adaugemu, co e unu principiu fil'ologicu bene stabilitu, care nu permitte a recurre la fontane străine pentru esplicarea cuventeloru, ce se potu esplecâ d’in fonduliţ limbei propria, cumu e diara, care sau este una metatese in locu de radia, sau este una alta forma d’in diori, care e unu plur. d’in diora, deminutivu d’in di sau diua, ca si foioru d’in foiu, si in care o s’a des-chisu asiâ de tare, in câtu d’in diora s’a facutu diara; sau in fine diara sau ăiare este in locu de diaria, femininu d’in diariu, ca ceva ce si adduce cu diu’a sau lumin’a completa, fora se fia acesta lumina insasi; suppositionea unei metatese d’in radia in diara este mai pucinu probabile, dero celle alte supposi-tioui sunt mai multu ca probabili, de ore ce si in forma si intellessu, espleca cuventele : diori, ăiare, cumu si derivatele : diarire, ăiorire; etc.
   DIBAClA, s. f., calitate de dibaciu.
   DIBAClU-a (ghibaciu, cumu pronunţia Moldovenii), adj., liabilis, solers; callidns; indemauatecu, bene preceputu; care scie face lucrulu ce se cere togmai cumu se cade, care scie a află. prin cugetare, pentru fia care impregiurare, celle mai bune mediloce de successu; — cuventulu pare a fi essitu d’in acea-asi ra-decina cu dibuire, in locu de tipuire, d’in tipu cu însemnarea cea mai origi-naria ce are cuventulu in grecesce: t6-7toc—lovire, si de acf: attengere in ceva la care tintesce cineva, asiâ in câtu dibaciu ar fi proprie : cellu ce scie attenge totudcun’a tint’a sau scopulu; d’in acea-
www.dacoromanica.ro
DIC.
DIB.
227
asi radecina se vede co a venitu si dibla sau dipla, ca instrumentu ce suna prin lovire, precumu d’in acea-asi radecina a essitu si altu instrumentu ce suna prin lovire : tympanu=tf>\).Kavov; slav. di-pla=utriculns musicus nu se esplica pre sene, necumu se esplece pre allu nostru dibla sau dipla.
   DIBLA si dipla, s. f., violina, fldes; instrumentu de cantatu cu corde : viora, lauta, etc.; prin metafora : inspiratione poetica, talentu poeticu, productione poetica, si in genere : occupatione favorita : de fote se te attengi, numai de ăibl'a omului se nu te attengi, co se face focu si pera—se nu te attengi de cea-a la ce crede omulu co are talentu:—dăro in intellessu propriu, ca si in intellessu metaforicu, cuventulu se dice cu una nuantia bene pronuntiata de risu si ironia : ăibl’a cbiaru ca instrumentu de cantatu, prin urmare in intellessulu propriu, este totudeauna una viora sau lauta prosta, cumu e a lautaaloru de terra, (vedi si ăibaciu).
   DIBLASIU si ăipldsiu, s. m., care canta cu ăibl'a.
   DIBUIRE,-escw, v., attrectare, manii tentare; incertum esse, lnorere, minus in reviderej captare; a caută se pună man’a pre ceva, se attenga la Geva; a pipai cu man’a se dă preste ceva ce nu se vede bene, a amblâ pipaindu si cercandu, si de aci: a lucră fora se se scia la ce va essi lucrulu : candu e vorb’a de asia mari interessi, nu merge cineva pre dibuite; a dibui bene—a lucră cu tactu, a attenge tint’a, (vedi dibaciu).
   DIBUITURA, s.f., actione de a dibui.
   1    .DIC A, s ,f., prinpr escurtare in locu de dadica, deminutivu din dada,(vedi dada).
   2. DICA, s. f., bilis, ira; fierre, ve-ninu; amaritione, si de aci : menia, mare superare, anima rea; — neconno-scutu d’in coce de Carpati.
   DICHISIRE, s. m., nece»sariis in-strnere; exornave, comere; a provedă cu dichisuri=& provedă cu tote instrumentele necessarie la essecutarea unui lucru; a adornâ cu mare ingrigire : a-cestu omu are gustulu elegantiei, coci totu ăeun’a lu vedi asia bene dichisitu,
ca si cumu ar fi scossu d’in una cuteia, (vedi dichisu).
   DICHISU, s. m., pl.-e si-wn, instru-mentum; instrumentu necessariu la essecutarea unui lucru : aculu, forfecile, cangea, si altele sunt dichisurile unei cosutoresse; buccatariulufora dichisurile 'cerutepentruuna buccataria nupoteferbe si coce bune buccate;—dupo forma, cuventulu pare de origine grecesca, trassu d’in verbulu dichisire, care ar corres-punde cu unu grec. (SixiCstv), cu acea-asi însemnare ce are si ad-justare, d’in justu=8iv.avjţ.
   DICHANIA si dihania, s. f., animale selbaticu sau monstrosu si straniu; ap-plecatu si la omeni stranii: ce dihania de omu mai e si acestu-a? (vedi dogore.)
   DICHORU, dihoru, si dioru, s. m., mustella putorius; animale puturosa si fatale gaineloru si altoru passeri domestice, (vedi dogore).
   DIECESCE, diecescu, diecire; vedi : diacesce, diacescu, diacire.
   DIECIUELA, s. f., in locu de decima, nu e de recommendatu,
   DIHANIA, vedi dichania.
   DIHORU, s. m., vedi dichoru.
   ? DÎNSURA sau densura, s. f., una planta, gentiana=?entiana.
   DIPLA, s. f., vedi dibla.
   DEPSIRE,-eseu, v., subigere, depsere; a frementâ;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati; dăco e populariu d’in collo de Carpati, atunci ar fi bene se se iă cu acea-asi însemnare ca si grec. 8s<psLv:=latin. depsere, d’in care a essitu si care însemna mai allessu : a argasi, dăro si : a moiâ prin maniare sau fre-mentare cu man’a.
   DIRA sau dera (pronunţia : dîra), s. f., vestigiorum serios, tractus; serie sau siru de urme sau de lucruri ce pica d’in ceva cu câtu acestu ceva inaintedia in mersulu seu : dir'a de sânge ne dusse la cidcusiulu, unde animalea sagettata se refugiasse; pre tota callea de la JBu-curesci peno la Giurgiu amu vediwtu doue dere de graunliedemeiu;—ie acf: caile deschisa, Unea de urmatu, abitur dine, etc., de unde espressioni proverbiali ca: se nu se faca dira, si mai ver-
www.dacoromanica.ro
228
DOB.
DOG.
tosu: se nu se faca diraprin barbu=se nu se deschidă caile, se nu se faca in-ceputu, se nu devină unu invetiu, etc.; —cuventulu, prin intellessulu seu cellu mai originariu : serie de urme sau caile călcata, duce la acea-asi radecina ca si teriire, ternuire, etc.; adeco la radecin’a ter, d’in care latin, ter-ore—bateturire.
    DIVANITU, s. m., boiariu de divanu.
    DIVANU, s. m., 1. consiliu de stătu la Turci; 2. la Români : a) cellu mai inaltujudeciusau tribunariu, presiedutu de insusi Domnulu terrei si numitu chiaru pentru acest’a divanu domnescu; b) instantia mai inalta de judecata, curte; divanu criminale; c) loculu in care si tine siedentiele unui divanu; de aci in evangeliu si pentru loculu, unde pretoriulu sau propretoriulu romanu std de judecă : adduss'au pre Jesus de la Caiafa in divanu {—inpretoriu); d) patu ca cellu pre care Turcii stau resturnati.
    DOBENDA, s. f., usurn, foenusj u-sura, cameta, folosu ce trage cineva d’in bani impromutati : a dă, a luă bani cu dobenda, dobendalegăle, dobenda juda-nesca, etc.; de aci: veri-ce iea cineva mai multu de câtu dă,, folosu, prisosu; —dupo dictionariulu de Buda d’in do abnnde=t7au cu prisosu; mai usioru ar potd cineva, redimatu si pre forma si pre intellessu, referi cuventulu la de-bendn=ce se ăatoresce, d’in debere=a fi detoriu; d’in dobenda inse vine si ver-bulu dobendire, care pare a stâ in legătură cu isbandire, ca si isbenda cu dobenda, si d’in acesta-a ar urm’a co dobendire este una vorba compusa d’in do sibendire, c&siisbendireă'in.issibendire; invetiatulu Miklosich, care a referitu la limb’a slavica cuvente ca cupa, măciucă, , doga, cotoiu, si altele mulţime deinvede-rata romanitate, nu dice nemica despre dobenda, dobendire, isbenda, isbendire, de si ne spune co dobitocu cu derivatele selle vinu d’in slav. dobitukurzaue/e, stare, si deşi dobituku deriva de certu d’in dobitirradipiscizzcosfo'f/are; veri-cumu ar fi inse, cuventele de cari e vorb’a au cadiutu si cadu in desuetudine pre longa altele de acea-asi insemnare si de necontestata romanitate, cumu : uşura
interesse, procentu, etc—dobenda; câştigare, capetare, etc.=dobendire, im-plenire, scotere la capetu bunu, etc.—isbendire; vitarpecure, etc.=dobitocu, etc.
   DOBENDIRE,-escî(, V., qurerore, lu-cruin facere, adiplscl; a câştigă, a agonisi, a capetâ, a trage folose, etc. (vedi si dobenda).
   DOBITOCIA, s. f., calitate dq dobitocii, fapta de dobitocu.     ’
   DOBITOCU, s. m., bestia, pecus; 1. in intellessulu mailargu: veri-ce fien-tia insuffletita, afora de omu : sufflare, victiuitoria, bestia, etc.; 2. in intellessu mai strinsu : fientia insuffletita domestica, de la care omulu.trage folosu pentru nutrirea si investirea sea : vita, picure; 3. ca adj., dobitocu, dobitoca, se appleca spre injuria la omeni lipsiţi de precepere si sentire omenesca (vedi dobenda).
   DOBORIRE, Aoboriu, dobori, etc., v., dejicere; a dâdiosu, a culcă la pamentu a derimâ* etc. (vedi coborire).
   DOBRON1CA si dobrovnica, s. f., a-piastrmn, una planta: apiastru; — cuventulu, mai allessu sub form’a : dobrovnica, nu e de recommendatu; de al-tumeutrele noi nu lu connoscemu d’in celle audite d’in coce de Carpati.
   DOGORE, s. f., vapor, vehemens caloria percussio ; bataia violenta a cal-durei, căldură mare care frige ; de aci si verbulu: dogorire=torrcre, vorbindu de lucruri ce dau căldură mare : foculu dogoresce pre tare; siedetimai de parte de caminu, co pre dogoresce si ve pote batelacapu; dogoritoriu =:torvUhis, care dogoresce : focu, caminu dogoritonu; resufflare dogoritoria, ventu dogorito-riu, etc.; — form’a cuventului dogore este de cea mai curata romanitate, care in mai pueine cuvente popularie s’a pa-stratu, cumu: sudore—sudor, putore— putor, calore sau carore (la Macedoromâni) = calor, recore, etc. (vedi suf-fissu ore in dictionariu); repore nu se afla in limb’a latina; acestu cuventueste formatu d’in radecin’a rec, care nu a datu in latinesce de câtu adj. rec-eus, pre candu in romanesce ea a fostu cu multu mai fecunda: rec-e, rec-ire, rcco-
www.dacoromanica.ro
DOG.
DOG.
m
re, rec-orire, rec-orosu ,■ rec-itura, etc.; acestu-a este unnlu d’in multele essem-ple, cari probedia, co in limb’a nostra aflâmu radecine, de cari limb’a latina sau s’a folositu forte pucinu, sau nu s’a folositu de locu; acestu-a pare a fi ca-sulu si cu ăogore, care duce la una ra-decina dog sau doug, duc, cu intelles-sulu de a emitte si radia unu ce gazosu: vapore, fumu, spiritu, etc.; radecin’a in cestione sub form-’a sea cea mai simpla pare a fi du sau mai bene dliu, de unde grec.        ardere, &o-y.6ţ—appren-
ăere sau ardore a suffletului, fi-6[j.o<;= thj mus=a«»M6rM, ca planta profuma-toria, latin, fu-mus—fuma, sanscr. dliu-mas, etc.; in limb’a slavica acea-asi ra-decina a datu mulţime de cuvente sub form’a mai desvoltata : duh sau duch, cumu: duchu, la care invetiatulu Mildo-sich refere romanescele : duchu, ăuchov-nicu, duchovnicescu, duchovnicire, etc.; dichati=spirare=s«^?are, de unde apoi dichanije, la care acellu-asiu invetiatu refere allu nostru dichania, ba inco si dichoru, ca fiendu acellu-asiu cu slav. duchorl sau tiicliorî, dâro lucru straniu: in limb’a slavica nu se afla form’a dit-chorî, ci numai tiicliorî, si invetiatulu slavistu la articlulu tiicliorî d’in lessi-culu seu paleoslovenico-greco-latinu di-ce : rec te ducilor!, a fastore, adeco : mai derepta si mai buna de câtu form’a tu-cliorl este form’a dîichor!, ca derivata d’in unu cuvcntu ce insemnaputore, asia in câtu duchorl insemna proprie : ceva putorosu, animaleputorosu, vasedicacu alte cuvinte, co form’a romanesca.: di-choriu sau-difcAormadjuta invetiatului slavistu a correge form’a slavica : ce urmedia d’in acestea? — neri mai multu neci mai pucinu, dupo noi, de câtu, co .in acea limba a cautatu se se nasca cu-ventulu, in care a pastratu form’a cea mai buna, si, d’in contra, acea limba a cautatu se l’impromute, care, neavendu conscientia de insemnarea lui etymolo-gica, i a alteratu form’a; co slaviculu ducilor!, alteratu tuchorî, nu este de câtu roman, duchore, cumu si slav. pe-ciat! este romanesc, peciata, (vedi des-pecetluire), se vede, credemu, de sene;
duchore, ca si dogore, are forma d’in celle mai curate romanesci, si amendoue cuventele au essitu d’in acea-asi rade-cina, in care guturalea a percursu, in ro-manesce,tota scar’a de transformationi: doc sau duc, dog, sau dac, ducii, etc., asiâ in câtu, precumu d’in bucea s’a fa-cutu buga, bugaiu, buchaiu, buhaiu, buaiu, asiâ aflâmu si aci : dugore sau dogore, duchore, duhore, duore; form’a duchoriu sau dichoriu s’a applecatu o-nimalelui ce essala rea duchore, togmai pentru destinctiouea deintellessu, puntu asupr’a carui-a Românu este de una nespusa delicatetia; remane dero stabilitu, co precumu d’in radecin’a in cestione limb’a romanesca possede, ca si cea latina, cuvente cu f ca representante a lui dh =grec. fi-: /mwim—“timus, fumigare, etc.; asiâ possede si cuvente cu d, ca representante allu acellui-asi dh—^rec., cumu si latinulu a tradussu adesea acellu-asi dli—§ prin d, de essemplu sanscr. dha= fi-e in : Efii-jj.7]v, e tradussu in latinesce prin de in : con-de-re=grec. aov-n-fi-â-vai; pre longa celle mai susu citate, vomu adduce inco unu cuventu romanescu, trassu d’in acea-asi radecina, avendu ca consonante iniţiale totn dentalea d, transformata inse intenuea£,siacestu cuventu este ciumbrustLVLcimbru ; care invetiatulu Michlosich crede, co ar fi slav. cebru ; dâro câbru nu essiste iu vechi’a slavica, si mentionatulu invetiatu presuppune numai acesta forma ca un’a d’in care ar fi essitu : rus. ciaberu, eebrieciok, cumu si romanesculu cimbru, adaugundu inse co originea curentului este obscura; ad-deveratu co e obscura si impossibile de a dâ de dens’a acollo unde nu se pote afla; in limb’a romanesca inse, de unde apotutu trece si in russesce, cuventulu se esplica prin grec. fi-5-jj.O!;"thymum= franc, tliym, d’in care unu deminutivy. (tliyinuluin), devine in romanesce tirC-tnuru, apoi dumitru, (vedi in dictionariu litter’a c), si prin syncope : ciumru, ar-monisatu prin introductionea unui b in: ciumbru si cimbru; ddro neci e lipse de a trece prin aceste transformationi, spre a esplecâ cuventulu cimbru; essiste cliiaru in latinesce form’a tbymbra (=inintel-
www.dacoromanica.ro
230
DOJ.
DOR.
lessu cu satnreiahortensls), d’in care vine mai directu roman, cimbru; si astu-feliu acestu cuventu nu pote fi obscuru, in originea sea, de câtunumai candu vrâcineva a-lu numerâ intre impromuturile limbei romanesci d’in limb’a slavica; cu tote acestea nu noi vomu sustinâ, co d’in cuven-tele slavice, trasse d’inradecin’a in cestio-ne, nu s’au introdussu unele in limb’a ro-manesca : duchu, duchovnicu, etc., s’au impusu prin autoritatea dascaliloru maniaci de slavismu, asiâ, co Românulu, respectosu de celle sânte, a applecatu spiritu sau spirtu, spirtosu, etc., numai la beuture; dichani'a inco attesta, prin form’a sea de unde a venitu; dâro alte cu-vente trasse d’in acea-asi radecina cu forme romanesci, nu se potu numerâ intre impromute, ci intre creationile pro-dusse de Românu d’in fontana vina inco inconscienti’a lui; cbiaru candu dogore, de essemplu, nu ar fi essitu d’in rade-cin’a de noi presuppusa, ci d’in cea d’in care a essitu si slav. goretl—ardere, sanscr. %ha.vma.z=:caldura, grec. ■9,epp.d<;= latin. formus=caldM, germ. warmc», etc. precumu susţine invetiatulu slavistu, allaturandu roman, dogorire de slav. g-o-reti; totuşi nu ar fi mai pucinu adde-veratu, co forme curatu romanice, ca dogore, nu se potu numerâ ca impromute făcute d’in limb’a slavica; la cu-ventulu jaru vomu cercetâ, intru câtu dogore, ca compusu d’in du, transformaţii in do, si gore, se pote referi la ra-decin’a, d’in care ar fi essitu si slav. go-reti, si cotra care ar face se incline bi-lance cellu altu compussu : pregorire, comparaţii cu dogorire.
   DOGORIRE, - eseu, v., dogoritoriu-toria; vedi dogore.
   DOICA, doicîa; vedi daiea.
   DOJENA, s.f., reprehenslo, admoni-tio, objurgatio, castjgatio; admonitione, mustratione, ce se face cuiva pentru culpe commisse; — dupo invetiatulu Milclosich d’in slav. dognati, care in-semna a urmări, a caută se appuce, etc., intellessu care nu correspunde neci de cumu cu allu cuvântului romanescu, si de acea-a insusi invetiatulu slavistu se indoiesce de assertionea sea; noi ne in-
doimu si mai multu, si credemu co do-jena sau se tine de acea-asi radecina cu doganire, care se dice camu in acellu-asi intellessu cu dojenire, si care, prin substituirea medieloru d si g in loculu tenuiloru t si c, este acellu-asi cu toca-nire, luatu si cu intellessulu lui doganire; sau se refere la acea-asi fontana cu dicere=invetiare sau ducere=dw-cere, conducere, etc., dojena ar fi astu-fellu in locu de dogiana sau dodana, ca si bujoru in locu de bugioru, budoru; dictionariulu de Buda scrie ; dosiana= dojena, ca derivatu d’in dosann=datt sanetose consilie.
   DOJENIRE,-escw, V., reprehendere, objurgare, câştigare; a admonf, a mu-strâpre cineva pentru abbateri de la cal-lea benelui, pentru culpe commisse, (vedi dojena).
   DOLFANU,-«, s. adj., dires, locu-ples; priinarins; crassus et plngnis; 1. dupo dictionariulu de Buda : a) omu de frunte, fruntasiu; b) omu cu stare, avutu; 2. noi inse nu connoscemu cu-ventulu de câtu sub form’a : ăolpfanu si cu insemnarea de grassu si grossu, earnosu si robustu, corpulentu, bene im-plenitu si legatu in structur’a sea corporale : scrofa a nascutu cinci dolofani deporcei, catell’a doi dolofani de catelli; am unu dolofanu de copillu grassu ca unu grassunu;—in dictionariulu Polizu se afla doloranu cu insemnarea ce noi connoscemu Iui dolofanu; ?d’in errdre de tipariu, sau se dice si asia ?
   ? DOLIRE,-escn V., larare, tergere; premere, -exercere; a spellâ, a curaţi, a stoice, a frecâ, a frementâ; cuventu aflatu numai in dictionariulu Eaoul; ? se nufia ore, prin ommissionea codei de sub cl), in locu de golire sau zolire, so-lire, ce si noi scimu co se dice despre. camesiele ce se spella si se freca? acellu-asi dictionariu inse refere cuventulu la latin. Ho\a.re—netedire, etc.
   DOLOFANU, s. adj., vedi dolfanu.
   DOMESNICIRE, domesnicu, in locu de domesticire, domestica, nu sunt de re-commendatu.
   DORNICU,-a, adj., ardens desiderio, sensu plenus; 1. doiosu, plenu de doru,
www.dacoromanica.ro
DOV.
DOV.
231
ferbente doritoriu, cu dorere de anima; 2. semtitoriu la durere, si de aci in genere : semtitoriu, delicatu de semtire, plapandu; — d’in coce de Carpati noi n’amu au di tu cuventulu, cu tote acestea, ca derivaţii d’in dorn, si pentru co e-spreme una nuantia de idea ce nu se e-spreme prin doiosu, ellu ar potă trece in dictionariulu limbei, de si suffissulu nicu nu este romanicu; se pote inse si inlo-cui prin form’a curatu romanica : doro-rosu sau dolorosu, trassu d’in dorore.
   DOSADA, S. f., affiictio, anxietas; superare mare, necadiu nespusu, ama-ritione suffletesca; de act si verbu : do-sadire=:affiigere, crnciare, angere; a superâ, a amari; — ? d’in slav. dosada= injuria; dăro cuventulu slavicu cumu se espleca? Este cumuva verbulu dosa-diti=dosadire unu compusu d’in do si 8aditi=stK&Ve ? ddro atunci cumu esse d’in assemenea etymologia intellessulu de dosadire ? se nu fia ore dosada in locu de dosata d’in unu verbu dosare, trassu d’in vorb’a dosu, cu insemnare analoga lui assuprire, trassu d’in assu-pra?
   DOSADIRE,-escw, v., vedi dosada.
   DOSIANA, dosianire, vedi dojana, dojanire.
   DOSNICU-o, adj., in locu de dossicu, nu e de recommendatn.
   DOSPIRE,-escw, V., fermentare, fer-mentescerej a fermentă., a ferbe, vor-bindu de coca, si de alte assemeni lucruri ; — dupo dictionariulu de Buda d’in latin, dispascere; dupo invetiatulu Mildosich d’in slav. dospeti; dăro acestu cuventu slavicu insemna venire : cumu espleca dăro insemnarea cuventului ro-manescu ?
   DOSTU, s. m., origanum vulgare; una planta; — nu scimu se fia conno-scutu acestu cuventu d’in coce de Carpati; ellu pare a fi germ. dosten.
   DOYEDA, s. f., argumentam, rntio, testimonium, dociunentnin; medilocil de ainvederâ unu addeveru, de a confirmă una assertione sau spusa, de a convinge si incredentiâ pre cineva despre ceva: proba, argumenta, semnu, documenta, mărturia, marturu, etc.. (vedi dovedire).
  DOYEDIRE,-escM,v.,confirmare,ooin-probare, demonstrare, probare; persna-dere;vincere;aproduce dovedi pentruin-vederarea unui addeveru sau unei spuse, pentru convingere a cuiva : a probă, a demonstra, a invederâ, a incredentiâ, a convinge, etc.; de aci in însemnări speciali : o dovedi pre cineva cu vorb’a=a l’invinge, a l’intrece, a lu remană cu vorb’a; o dovedi pre cineva cu mentioni, cu mancatorie, cu insellatorie, etc.;— dupo invetiatulu Mildosich d’in slav. dovesti; dăro acestu cuventu are in vechi’a slavica numai insemnarea de adducere, care nu esplica vâriatulu intellessu allu cuventului romanescul este addeveratu co in unele d’in limbele noue slavice, cumu in russesce: dovodu =proba, mărturia, etc., essistu cuvente d’inradecin’a dovesti cu intellessuri analoge cuvente-loru rom. doveda, dovedire; de'ro nu este mai pucinu addeveratu, co intellessulu atâtu allu cuventeloru romanesci, câtu si allu celloru slavice ş’ar esplecâ cu multu mai bene, referindu-le la rom. ve-dere—yidere, d’in care form’a vedire— a pune in vedere, a descoperi, etc., a datu, prin compunere cu de (stramutatu in do), dovedire, si de aci: doveda; dupo invetiatulu Mildosich rom. vedire sau vădire ar fi vechiu slav. vaditi=occM-sare; dăro slav. vădiţi insusi, ca deri-vatu, remane neesplecatu prin vre una radecina propria acestei limbe; e forte probabile, co cuventulu slavicu insusi este impromutatu; şerb. vădiţi cu insemnarea de a produce, a presenţă, etc., duce la latin, vadere, de unde vadimo-ninm cu însemnare de presentarC ina-intea judeciuhd, care s’a potutu gene-ralisâ intre Români si a se dice de veri ce presenlare, si de aci: punere inaintea ochiloru, descoperire, etc.; astufellu si in suppositionea, co vădire ar fi in rela-tione cu slav. vadfti, noi credemu, co relationea intre aceste doue cuvente nu este cea indicata de invetiatulu slavistu, ci togmai cea contraria, adeco co cuventulu de la Români a trecutu la slavi; cellu pucinu in materia juridica este necontestata co slavii, ca si tote celle alte popore, au impromutatu mulle de la
www.dacoromanica.ro
232
DEA.
DRA,
Bomani: esprfissionea serbesca : dan od rade=statns dies pune pre deplenu in vedere co cuventele slavice in cestione au essitu d’in latin, vas-vadis, vadimo* uium; totuşi noi credemu, co dovedire, ca si simplulu veăire, se refere ca mai bene, si prin forma si prin intellessu, lavîdere—vedere; ddco dăscălii maniaci de slavismu au potutu face usu de cu-vente trasse d’in acea-asi radecina cn forme slavice, cumu : vedenia, acesta-a inco nu e unu cuventu, co formele vedire, dovedire aru fi si elle slavice.
   DOVLIACELLU, s. m., pl.-z, 1. ca deminutivu d’in dovliacu va se dica unu dovliacu migu, care nu s’a desvol-tatu inco pre deplenu; 2. in speciale : specia de dovliacu micu de form'a cylin-ărica, care nu cresce neci una data asiâ mare ca dovliaculu, si care este un’a d’in legumele celle mai bune.
   DOVLIACU, s. m., pl.-i, cncnrbita orbiculata; specia de fructu ce cresce forte mare si are forma rotunda ca a pepenelui; prin locurile, unde se con-noscu si cuventele: bostanu si lubenitia, applecate la acellu-asi genu de fructu, differenti’a de intellessu ce se pune intre aceste trei cuvente, este, co bostanu se applica ca nume genericu la tote spe-ciele, dovliacu numai la speci’a de bostanu cu scorti’a suptire, si lubenitia la speci’a de bostanu cu scorti’a mai grossa; —metaforice: capu mare si seccu, (vedi pentru etymologla articlulu: debla; âro pentru intellessu compara bostanu d’in glossariu si cucurbeta d’in dictionariu).
   DOVLIATE (prin assimilarea lui a cu i pronuntiatu: dovliete, apoi dovlete), s. m., de acea-asi iusemnare cu dovliacu.
   DOVLECELLU, etc., vedi dovlia-cellu, etc.,
   DRAGALASIU,-a,adj., vedidragutiu.
   DRAGASTOSU,-a, adj., vedi drago-, stosu.
   DRAGOMANU, s. m., interpres; interprete, care serve de intermediariu pentru intellegerea unoru omeni, ce nu si connoscu unulu altui-a limb’a, si in speciale : cellu ce se afla allepitu pre longa una ambassata, pentru ca se serva de interprete; pre candu la alţi inter-
preţi se applica mai bene numirea de tcd-trtaciu;—cuvenţulu se afla in multe alte limbe; noi vomu citâ aci numai form’a ce ellu a luatu in limbele sorori cu a no-stra : ital. dragomaimo, isp. dragoman, franc, drograan, si in alta forma ital. turciuianno, isp. trnjinan, franc, trncke* man sau trucUemcut, tote trasse d’in arabic, targoman sau torgom»n:=esj5Ze-caioriu, commentatoriu, interprete.
   DRAGOSTE, s. f., amor, caritas; a-more, caritate, affeetione de anima plena de focn si profunda; cuvenţulu ca si a-more, espreme atâtu sentimentulu nobile si desinteressatu, câtu si cellu ce are do obiectu satisfactionea unui appetitu allu carnei; — prin accentu insusi se vede co este strainu de limba; de acea-a a si cadiutu in desuetudine, si in loculU lui au iutratu alte cuvente curatu romanice: amore, caritate, affeetione, etc., cari es-premu cu mai multa precisione diferitele nuantie alle sentimentului de amore, (vedi ăragu).
   DRAGOSTOSU,-a, adj., amabills, a-m®uus; amabile, placutu, care inspira dragoste.
   DRAGU,-ct, adj. carus, dileetns; placutu, gratiosu, care inspira amore, care ne attrage si ne farmeca : cui nu su drage florile? cui nu su dragi copillii? tote animalile mice ne simt drage; ne-micu nu mi e mai draga pre lume ca una buna si credentiosa arma; mi este ăragu ca sarea in oclii—m\ este nespusu de uritu; ăragu ti e jocidu, copiile; de ti ar fi si cartea totu asiâ de draga;—de aci in speciale, in appelatione: ascultame pre mene, draga; nu face asiâ, ăragulu meu; fiţi intellepti, dragii mei copiii, etc., — cu draga a»w«ar=bucurosu; casub-stanti vu: ăragulu se oppune la urittdu: de ăragulu teu nu me indura aplecă de aici; si cu forma femiuiua in espressioni adverbiali ca: de draga; cu draga: cu draga, cu nene mai currendu faci ceva cu acestu omu, de câtu luanăulu cu reulu; de draga nu intellege ellu, etc.; — varietatea de însemnări a cuventului face cellu pu-cinu iudoiosa suppositionea, co ar veni d’in slav. dragu, cd atâtu mai multu co cuvenţulu slavica nu însemna de câtu
www.dacoromanica.ro
DRE.
DRI.
238
pretiosu, pre cându cellu romanescu are intellessuri, cari nu se invoiescu cu conceptulu de pretiu, ci cu multu mai bene cu cellu de tragere sau attrage-re, caracteriu destinctivu allu gratiei, prin care e cineva dragu; si de acea-a s’ar potă forte bene ca dragu se fia in locu de tragu cu intellessu de attractim; in limb’a francese cuventulu attraitt, trassu d’in acea-asi radecina, insemna medilocu de a place, gratia, etc.; co dragoste este unu slovenismu, nu mai incape indouentia; accentulu cuventului ua ar-reta; dăro nu se pote dice totuatâtu despre forme ca dragu, dragutiu, indragire, etc.
   DRAGULETIU, deminutivu d’in dragu; vedi dragutiu.
   DRAGUTIU,-ia,adj., deminutivu d’in dragu : florile sunt dragutie, unu dragutiu de copillu, una dragutia de feţa ; ca substantivu : awJawie—amasins, ama-sia : nu pote sufferl una ora, fora se si vedia draguti'a; si metaforice : drăguţi’a mea e puse’a; — dragutiu, draguletiu si dragalasiu sunt trei forme de deminutivu d’in dragu, inse draguletiu si dragalasiu nu se ieu cu însemnarea de amante, ce are dragutiu; draguletiu luatu cu însemnarea de adiectivu a lui dragutiu este una espressione rara, si are însemnarea de simplu deminutir vu, precandu dragutiu este mai multu desmerdatoriu si resfetiatoriu, si adauge, ăro nu scade, prin form’a sea de deminutivu, poterea de însemnare a cuventului primitivu : dragu; dragalasiu, in fine, espreme numai potentia de effi-cacitate, ăro nu si effectu actuale, ca dragu si dragutiu : cine e dragalasiu ne pote deveni dragu sau dragutiu, potemu inse semti si reconnosce co ceva e dragalasiu, fora se ne cadia dragu sau dragutiu.
   DRAVUIRE ,-escu, (vedi dreva si ăringu).
   DRETE, s. f., una planta, esplecata in Barcianuprin lat. tremella, (vedidreya).
   DRESITELA, s. f., la Macedoromâni: piua sau mora de batutu panura; tela se dice la Macedoromâni in locu de pan-dia si panura, si prin urmare ăresitela ar potă fi unu compusu d’in tela si ? dregi sau dresi, d’in dregu.
   DREVA, s. f., (vedi dringu).
   DRICHIA, s. f., lemnisioru taiatu la amendoue capetele piediesiu, cu care se joca copillii, lovindu-lu cu unu rete-veiu mai mare si facundu-lu se sbore cotra alţi copilli, cari se attinu spre a lu prende; in alte locuri drichi’a se chiama tiurca: a jocâ drichi’a, a bate bine drichi’a, (vedi drugu).
   DRICU, s. m., gestatorium; 1. cor-pulu carrului ce stă, pre osse si in care se incarca celle de trasportatu cu carrulu; 2. carru funebru, in care se transporta morţii la mormentu, (vedi drugu).
   DRIMBA, s. f., micu instrumentu de ferru, cu una limba vibratoria intre doue bracie, cu care, pusu intre denti, pote cineva cântă, tragundu cu degetulu si facundu se vibredie limb’a instrumentului ; — cuventu formatu prin imita-tionea sonului: drim, drim, ce produce drimb’a, sau d’in trem, trim, radecin’a lui trem-urare, (vedi si dringu).
   DRINGU, s. m., pl.-un; 1. precâtunoi scimu : a) drimba, b) arcu de sella de callu, c) vergea arcata cu corda, ce serve la batutulu lanei, d) in genere : vergea, corda, veri-ce bene incordatu sau vibra-toriu, care vibredia, tremura, se legănă, etc.; 2. dictionariulu Barcianu dă dringu sau drangu ca avendu acea-asi însemnară cu dreva, si esplica acestu d’in urma cuventu prin germ. fachbo-geu, d’in care nu se intellege bene despre ce a nume obiectu este vorb’a; a-cellu-asi dictionariu dă si unu verbu dravuire sau drevuire, esplecandu-lu cu germaniculu fac Ii eu=a desparţi cuscan-dure sau politiore, de unde s’ar- intellege co dreva sau drava ar fi una poli-tiora, ce formedia una despărţire in ar-marie si alte assemeni lucruri; — cuventulu dringu, ca si dringa sau drimba, prin • uatur’a loru vibratoria, păru a se referi la acea-asi radecina d’in care a essitu trem ere, si care sub form’a cea mai simpla tre se vede in grec. tps-ew=^,e-murare; sub acesta forma simpla ea pote esplecâ si numele de planta drete, cumu si dreva; dăro pentru acesta d’in urma vorba vedi si drugu.
   DRIi$A, s. f.? afiatu numai in Bar-
www.dacoromanica.ro
234
DRU.
DRU.
cianu cu insemnare de erba de bcdta, stufu, etc. (vedi drugu).
   DEOBU si dropu, s. m., pl.-uri, glo-bnlus; exta, lactes; 1. părticea mica d’in ceva, mai vertosu de forma rotunda : dropu de sare, de tliymia, de apa, etc.; in acesta insemnare se dice si sdrobu sau stropu; 2. macie de mellu, de pesce, lapti, (vedi darapu).
   DEOIE, s. f., mnltitndo, turba; mulţime mare, cantitate, numerosa trupa : droie de câni, de copilli, de muieri, de poturriichie, etc.; — cuventulu se dice si cu s: sdroie, stroie, si respunde prin in-tellessu cu latin, strues—grumuru, de-rivatu d’in strn-ere, d’in care au ve-nitu, in romanesce, si: a-stru-care, tro-ianu, etc.
   DEOJDIE, s. f. pl., fex; residuu allu unui licidu, si in speciale : residuu de vinu, de bere, de rachiu, etc,, fece, fe-cula, etc.; metaforice : ce e mai de la-pedatu, mai despretiatu intr’unu lucru orecare : desfrenatii si misellii sunt ărojdiele societatei; — cuventu ce pre-senta combinationi fonetice contrarie limbei romanesci; sub acea-asi forma se afla in vechi’a slavica; cuventulu inse nu e slavicu, ci se afla in multe alte lim-be: germ. drusen si truseu, angl. dregs, in media latin, dra'scu, etc., dupo unii, trasse d’in germ. drascan=dresclien:=: treierare; d4ro prin intellessu aceste cuvente se lega mai bene de acea-asi radecina cu grec, zpb£—fece, Tpu'frj—cul-lessu de viia, de unde si allu nostru stru-guru mai usioru a potutu veni decâtu d’in uvn sau mula.
   DEOJDIOSU-a, plenu de drojdie, fe-cosu, feculentu.
   DEOSICA, s. f., trassura depreamblare pre arcuri si mai usiurea ca una calesca sau carreta; in speciale : trassura de birjariu.
   DEOTU, s. m., in locu de serma, nu se cOnnosce d’in coce de Carpati.
   DEUGA, s. f., fiisns major; fusu mai mare, cu care se îndruga eanura, (vedi druga).
   DEUGAEIU, s. m., care lucredia drugi de carru sau druge ăe indrugatu; care in typografla manuesce ărugulu.
    DEUGU, s. m., pl.—i, tignmn, pertica, tigillnm; 1. lemnu lungu si grosu, cio-plitu bene in forma cylindrica : la celle doue laturi alle unui carru se afla cate unu drugu; fustellele sau treptele unei soare se afla fissate intre doi drugi; cu drugii ne servimu a redică si missică d’in locu mari gradaţi; 2, pertica de ferru : la ferestre, pentru securitate, se bătu drugi de ferru; 3. in speciale la typografla : fusu ce appesa coll’a de typaritu pre table; 4. specia de arborellu, ce dh mulţime de ramurelle suptiri d’in una rade-cina asiâ de potente, in câtu ferralu a-ratrului se pote rupe, dandu de unu as-semenea drugu; — form’a feminina druga, care sta cu drugu in acea-asi rela-tione ca si craca cu cracu, si mai al-lessu verbulu inărugare, care se conjuga simplu: indrugu, indrugi,indruga, etc., sunt probe despre inalt’a vechime a cu-ventului drugu; germ. drnc\z±pressione, appesare, etc., nu corresponde cu intel-lessulu cuventului romanescu, fora se mai adaugemu, co cu greu se pote ad-mitte ca unu cuventu de insemnare abstracta , cumu este germ. druck, se fia trecutu in limb’a nostra cu insemnkrile concrete ce are drugu; chiaru druga-nulu de typografla noi nu credemu se aiba a face ceva cu germ, drucker sau drilcker, de orece drugariu e connoscutu poporului si cu intellessulu de facutoriu de druge, precumu fusariulu esto facu-toriulu .de fuse, (vedi drugariu)\ la intellessulu cuventului romanescu ca mai bene respunde grec. Spot;—stejaru, si de aci: veri-ce lemnu tare, cumu cauta se fia cellu d’in care se face unu drugu ;
' 8pba.ţ-8pbomoţ=grinda, si in speciale : grinda ce serve de base, la una nave mai vertosu, se appropia, si prin forma si prin intellessu, de allu nostru drugu; driculu, ca ceva facidu d’in drugi, cumu si drichi’a, ca drugellu, potu fi de acea-asi origine; assemenea si ăringulu si drimbulu sau drimb’a, ca obiecte ce au unu dA-ugusioru; la Macedoromâni trema iusemna vergea, ramura, ca ceva tremuratotiu, si metafor’a, prin care michlu instrumentu cu limba assemenea unui drugusiyru sau unei vergellutia
www.dacoromanica.ro
DUC.
DUL.
256
tremuratoria ar fi essitu d’in acea-asi fontana cu drugu, n’ar fi de locu mai cutediatoria. ,
   DUBA, s. f., vasu de plutitu; — compara russ. dubu cu acea-asi insemnare.
   DUBIRE,-escw, V., perdere, pessun-dare; depilare, glabrare; a smulge perii sau flocele de pre una pelle ; a des-poiâ, a jumuli, aperde pre cineva; a portă reu, a invechf; — noi nu connoscemu cuventulu d’in celle audite d’in coce de Carpati.
   DUCHORE, ăuhore si duore, s. f., sufflare puturosa, putore, (vedi dogore)\ cuventulu se afla si la Macedoromâni in acea-asi forma si cu acellu-asi in-
iiollcssu
   DUCHOVNICESCE, adv., ca unudw-chovnicu.
   DUCHO VNICESCU,-a, adj., relativu la duchovnicu.
   DU CHO VNICIA, s. f., demnitate de duchovnicu.
   DUCHOVNICIRE,-esc», v., a fi duchovnicu cuiva : cine te duchovnicesce ? —cine te marturisesce sau confessa; a seăuchovniă—a.se marturisau confessâ.
   DUCHOVNICU, s. m., sacrament! poenitentise administer; preutu ce are darulu de a ascultă marturirea peccate-loru si a dă penitentia pentru curăţirea de aceste peccate, confessoriu, marturv-toriu; — derivatu d’in ăuchu, cu insemnare propria dejcarenţe suffletescu, (vedi duchu si dogore).'
   DUCHU, s. m., pl.-uri, spirltiis, nni-mus, intelligentia , ingeninm; halitns, exlialatio; 1. sufflare orecare, si in speciale : sufflare rea, vetematoria saneta-tei, putore, gazu mortiferu: unu duchu neplacutu esse Slin gur’a acestui omu; grop?a are duchu, se nu intramu in-tr’ens’a, ci se ua lassămu se stS mai multe dille destupata, ca se essa ăuchulu d?in ea; in acestu intellessu se dice mai multu : dufu, si de aci espressionea : omu cu dufu, dissa in risu in locu de : omu cu duchu—ovan ingeniosu, (vedi mai la văile); 2. sufflare de vietia, suf-fletu : in manele telle y Domne, dau ăuchulu meu-, 3. substanti’a spirituale a suffletului, suffletulu, in oppusitione cu
substanti’a materiale a corpului: cor-pulu se face terrina, ero duchulu renume nemuritorul; 4. de aci: fientia care e numai spiritu fora corpu: duckuri luminate— angeri; duchuri inlunecate sau necurate—duchu este Domnedieu, si cu ăuchulu se cade se ne inchinămu lui; 5. intelligentia, mente, precepere, petrundere, agerime de mente, ingeniu, spiritu: omu de ăuchu sau cu duchu; s ave multu duchu, a nu ave ăuchu; a se inaltiâ cu duchulu peno la celle mai i-nalte cugetări; 6. applecare a suffletului, pornire, passione, etc.: ăuchulu iu-birei de argentu, duchulu necuratiei, allu mentionei, allu calomniei, aUu u-rei, allu invidiei, etc.; ăuchulu blande-tiei, allu infrenarei, allu caritatei, etc.; —cuventu de domeniulu religiosu, ellu este unulu d’in rarele essemple de vorbe, cari impromutate d’in limb’a slavica au luatu, prin dominationea acestei limbe in baserica, una desvoltare mai mare de intellessu; totuşi inse celle mai multe d’in însemnările date cuventului au re-masu străine de connoscenti’a poporului ; astadi cuventulu este mai de totu cadiutu in desuetudine d’impreuna cu tote derivatele selle, (vedi dogore).
   DUDA, ăuău, vedi: aguda, agudu.
   DUDUCA, s. f., feta, domnisiora; — cuventu connoscutu mai allessu ia Mol-davi’a, (vedi dada).
   DUGHIANA, s. f., taberna; incapere in care se tine marfa de vendutu; — cuventulu se aude numai in Moldavi’a, pre candu in Munteni’a se dice prava-lia, si pare a fi in locu de dugliana, du-glana, dugidana sau dogulana, formatu d’in do^a=scandura, intogmai ca si latin. taberna d’in tabula=scândura ; compara : ital. dogana, provenc. doana, franc, douane, isp. aduana=casa de de-pusu merci, vama, carvasarâ, etc., (vedi si dunga).
   DUFU, s. m., vedi duchu la inceputu. Duhore, duhovnicu, duhu, etc.; vedi : duchore, duchovnicu, duchu.
   DULAMA, s. f., vestimentu de pa-nura lungu peno d’in diosu de genu-chie; Macedoromânii pronunţia duluma, si essistenti’a cuventului si la densii
www.dacoromanica.ro
386
DUN.
DUN.
este una proba, co acestu-a nu ar pot£ fi ungurescu, de si Ungurii au form’a : dalăma.
   DULAPIORU, s. m,, deminutivu d’in dulapu.
   DULAPU, s. m., pl.-Mri, arm ari nm; armarin, mobile de păstră tu vestimente, vase, etc., (vedi cdmariu); ajocâ cuiva unu dulapu=a, l'amagi cu mare dibăcia; a inverti dulapuri=a, amblâ cu in-sellatorie; — aceste d’in urma frasi si alte assemeni, in cari intra dulapu cu acea-asi insemnare de artificiu, făcu a presuppune cu destulla probabilitate, co cuventulu se refere la cZoZw=doluB=5<5-Xoţ, ca cevain care se ascunde si depunu lucruri de pastratu; se pote inse ca dulapu se fia in legătură de cumnatfa cu lat. dolinm=bute, butoiu.
   DULEU, s. m., molossus; cane mare, care padesce cas’a, stan’a, etc.; metaforice : omu corpulentiu si greoiu.
   DULGHERIA, s. f., măiestria de dulgheriu.
   DULGHERIU, S. m., lignarins faber; lemnariu, măiestru in artea de a lucrâ lemnulu; ■— cuventulu e de prisosu pre longa classiculu si populariulu: lemnariu.
   DUMBRAVA, s. f., silvnla, qiierce* tnlum; pădurice de cerri; — d’in slav. dumbrava; d’in dumbrava s’au trassu : deminutivulu dumbraviora si dumbrav-nicu, dolravnicu=p\a,nta., mellitls me-lissopîn linm.
   DUMBRAVIORA, s. fi, vedi dumbrava.
   DUMBRAVNICU, s. m., vedi dumbrava.
   DUNGA, s. fi.,linca proininens, stria, snlcnlus; linia mai multu sau mai pucinu essita, mai multu sau mai pucinu adun-cata : dung'a cutituluir=.va\ic]iW cuţitului; dungelc frundieloruz^.firele sau fibrele frundieloru; dungele palmei=li-niele aduncate alle palmei; dungele pel-Zei=venele albăstrie ce se Vedu prin pelley sau : rugele, sberciturele pellei; dungelc unei columne—torii trassi in lungulu unei columne, sau striele trasse in acea-asi directione; dungele panci— vergele apose alle panei; dungele unui ew&M=liniele de împreunare alle super-
facieloru cubului; a trage dunge; de aci in genere : lătur 6j a se dă pre dungat. a se pune pre una qosta sau lăture, a se culci;—dupo invetiatulu Miklosich d’in vechiu slav. doga=doga; d^ro acestu cuventu nu essiste in vechi’a slavica; dâro cuvente ca, dunga, d’in cari se tragu verbe deconjugationeaantania: dungare, nu potu fi slavice, (vedi ciuma, ciudatu); d6ro cuventulu doga se afla si in italia-n’a si in Celle alte limbe sorori, cari n’au impromutatu d'in fontana slavica; ecco in addeveru diferitele forme si in-tellessuri, ce are cuventulu doga in alte limbe romanice: ital.doga, franc, donve, isp. deminutiv. dovela si dnela, portug. aduela=doga, provenc. doga si dougo (si la noi dogu si do$ra)=doga si fossata sausiantiu, margine saugarduingiurulu unei grope : doga del vallat = dunga sau muchia a vallului; mediu lat. doga, dova si douva, cu acellu-asi intellessu ca si in provencialea : juxta dogas val-latoram mnrornm=pre longa marginile muriloru incongiurate cu vallu; in ita-lienesce doga are si însemnarea de verga sau dunga circularia la unu vesti-mentu, si ispan. dogal=impletitura la guleru; in frasea media latinesca : ne torte dogis occnltis lymphm dcd icevon-tur=ca nu cumu-vapre canali ascunse se se adduca ape, doga are însemnarea de canale; in fine cbiaruinlatin’a mai vechia se vede, co a stătu cuventulu doga cu însemnarea de vasu, do continutoriu in genere, de orece in Vopiscu aflitmu: taeta est ratlo dog®, cuparnm, navium, etc.; £ro in Glossariulu luiPhilox. doga se espleca cu |3o6Txi<;=bute, butoiu, bu-tilla, etc., si dotrarlns cu pooxxoTtotdţ (allu nostru dogariu si in forma si in intellessu); d >ga a fostu, se vede, unulu d’in acelle numerose cuvente proprie limbei rustice, care s’a pastratu in lim-bele romanice si a produssu, mai allessu in limb’a nostra, una mare familia de cuvente; d’in limbele romanice au tre-cutu si in alte limbe: germ. dange sau daubo, grec. 86ya, alban. dhoga, magiar. danga—doga; vechiu slav. doga=arcu, curcubeu; şerb. dftga, etc.; —câtu pentru etymologi’a cuventului, unii lu re-
www.dacoromanica.ro
DUR.
DUR.
• ducu la grec. Soxij sau 8ox^=receptaclu, vasu; Soxâv7j=locu de receptione, ar-mariu, incapere, etc. (asii de appropiatu, si in forma si in intellessu, cu allu nostru doghiana sau dughiana); alţii la latin, ducere, d’in care au essitu mai multe espressioni cu insemnarea de canale, ceva incapetoriu si continutoriu, cumu : nqu® ductil s=canale de scursu apa, si inlimbele noue latine : ital. doc» ciare=a versâ apa d’in ceva conăuctoriu si continutoriu allu acestui licidu, de unde doccia=franc. douche=isp. duclia =dusia (mai bene, prin urmare duda, ăusia fiendu franc, doucke neromanitu); una suppositione, ca si cea alta, esplica bene cuventele in cestione, si este cu greu a se determină cineva decisivu si absolutu pentru un’a d’in doue; unucu-ventu oricare d’in celle in cestione se pote esplecâ in modu satisfactoriu prin una radecina, ca si prin cea alta : ăo-ganire, de essemplu, se pote esplecâ si prin capacitare, si prin conducere sau inve-tiare; assemenea si dogianire sau dosia-nire—ăojanire, etc.; si fienduco doganire are camu acellu-asi intellessu cu tocăniţe, ar potâ cineva admitte co si formele cu tenuea t in locu de medi’a ă : tocu, toca, tocare, tocire, tocanire, etc., au po-tutu essi d’in acea-asi fontana cu dogu, doga, donga sau dunga, doghiana, doganire, dogariu, etc.; inse formele cu t se lega ca mai bene, si prin forma si prin intellessu, parte de togere : tocu, teca, tesilla, etc., parte de tangere sau tagere: toca, tocare—\\a\. toccare, franc, ton» clier, etc.
     DUNGARE,-erZui, v., striare; a face sau trage dunge, (vedi dunga).
     DURA, adv., volutiin; invertindu-se : a merge dur’a sau de a dur’a, a dă de a dur'a; mincele, rotii!ele se dau dur'a si mergu de a dur'a;—cuventulu este fe-mininulu d’in duru, luatu cti intellessu de adverbiu, ca si surd’a d’in surău; âro duru este una espressione, prin care se imita sunetulu unui ce care merge invertindu-se ca rot’a; de acf si verbulu: duruire=a, merge de a dur’a, a face unu sgomotu assemenea unui ce, care merge ca rot’a sau pre rota : audiu ăuruinău
237
una carutia; de aci si metaforice : ti ăuruie gur’a ca una mora franţa', si prin urmare, pentru esplecarea acestui verbu nu e lipse de a allergâ la ung. dnrrogui; — acumu duru si dura, deşi păru a fi asiâ de depărtate, prin intellessu, de latin, durns, dura=aspru, totuşi nu ar fi improbabile, ca cuventulu duru», care si a perdutu in limba insemnare generale de aspru, se se fia applecatu esclu-sivu si in speciale la sunetulu duru pro-dussu prin invertirea unui ce, si de aci apoi la mersulu invertitu; dâro in locu de duruire se dice si durduire, si acesta d’in urma forma duce la du-duire, care, casi bubuire, este una dupli-catione d’in du, prin care se imita unu sunetu confusu, dâro potente : audia-mu ceva care facea du, du, du; d’in acea-asi onomatopeia au essitu pre de una parte : dupu, dupuire, ăiupuire, etc., âro pre de alt’a : duru, duruire, durduire; du, prin scambarea tenuei t in medi’a d, pote fi in locu de tu, de unde tunu, tunare, etc.; certu inse este co form’a qu d se vede si in grec. Soo7to?=sunetu pro-dussu prin cădere sau lovire, si prin urmare analogu in forma, ca si in intellessu, cu allu nostru dupu sau diupu; si astu-fellu formele : duruire, dupuire, du-duire, au essitu d’in una onomatopeia, care sub form’a cea mai simpla : du, du, espremendu unu sunetu datuprin lovire sau terire, a potutu luâ in unulu d’in aceste derivate, duruire, si insemnarea de a merge invertindu-se, intogmai pre-cumu ur’a, de unde urnire—va. intellessu cu duruire are si insemnarea de dur'a, afora ctâco dur’a si duruire nu sunt compuse cu de d’in ur'a si u-ruire; uruire se aude cu diverse pronunţie : huruire. hiriere, cari inse au intel-lessuri diverse, cumu se va vedâ, la. ar-ticlele speciali; aci vomu notâ inco numai espressionea : tur’a vur’a, care pare a fi essitu d’in dur'a si ur'a sau hur'a; câtu pentru intellessulu acestei espressione vedi si ciorlu-morlu.
    DURDU,-o, adj., ineptus, stupidusţ amasiys; 1. netotu, tontu, nepreceputu; ameţi tu, distrassu; 2. Ca substantivu, mai allessu sub form’a feminina : mun-
www.dacoromanica.ro
238
DUR.
dru, iubitu, amante : ăurd’a mea=mxm-dr’a mea, si de aci applecatu la yeri-ce obiectu de particularia si affectuosa pre-dilectione : pentru vechii luptaci Români puse’a eră ăurd’a lom; canău in-verdieau codrii, cleptii Români, haiducii, si luau dură'a de a spinare si plecau se de gona inimicului, care eră strainulu sau ciocoiulu impilatoriu; — pre cumu tontu a essitu d’in tonare, cu intellessu analogu latinescului attonitus d’in attonare, asiâ durdu a cautatu se essa d’in acea-asi radecina cu duruire (vedi dura), cu însemnare de ametitu prin unu potente sunetu, care esplica forte bene intellessulu cuventului de sub 1; câtu pentru cellu de sub 2., ellu este una metafora analoga cu cea prin care nebunu si nebuna inco se ieu cu a-cellu-asi intellessu: nebun’a mea de puşca, nebunulu meu de callu; in latinitatea media se afla drnda=amica=ama-Bin=iubita, mundra, correspunditoriu cu durda in intellessulu de sub 2; dru-da, ca si druclite=sj9owsa sau logodita, drndi=amid, credentiosi, etc., sunt es-site d’in germ. treu=credentiosu, devotata, etc.; d£ro drnda, femininu d’in unu drudus, are si însemnarea de grassu, care resare si in cuventele romanesci : durduliu, durducare, etc.; franc, dru inco însemna durducatu, buccidatu, ca si dodu, si prin urmare păru a se legă,, prin sensu, de acea-asi'origine cu-alle nostre durduliu, durducatu; dero acestu intellessu de grassu, care se afla in cuven-tulu d’iu latinitatea media : druda, ca si in franc, dru si dodu, ca si in roma-nescele: durduliu, durducatu, nu se pote in neci unu modu esplecâ si conciliâ cu intellessulu de mundra ce are druda, ca derivatu d’in germ. tren; cu multu mai usioru se pote esplecâ intellessulu de inflatu prin latin, tnrgidus, care prin syncopi ar da : turg’du, turd’u, durdu, drudu, etc.; si ca se se împace intellessurile asiâ de dispărute ce are cuventulu romanescu durdu, este de-stullu se se compare cu grec. wpo?, cu însemnările de: inflare, ingonfare, mun-dria, ametire, nebunia, passione nebu-nesca, etc.
______________DUS,_______________
   DURDUERE, duruire, vedi dura si durdu.
   DUSIA, s. f., neologismu dupo franc. douclie=6aia de apa rece, ce pre cow- • duete pica d’in una piitina pre cellu ce ’ iea bai’a; — dupo celle spuse la arti-clulu dunga form’a ce s’ar cadâ a se dâ cuventului ar fi duda.
   DUSICA, s. fi, câtu se bee sau se înghite una data : una dusica de vinu sau de rachiu; si de aci in genere: pudnu, unu picu, una tira, etc.: una dusica de carne, — cuventulu este derivatu d’in ducere, care are si însemnarea de a trage pre gutu, de a înghiţi.
   DUSIMEA, s. fi, pl. dusimelle, ta-bnlatum; podea de scandure; si in specia : podea pre care se calea cu petio-rulu; — cuventu turcescu, de care nu e lipse, candu avemu podea.
   DUSMANESCE, adv., ca unu duşmana.
   DUSMA'N'ESCUj-a, adj., relativula duşmana.
   DUŞMANCA, s. fi, fapta, portare, sentimentu, relatione sau stare de duşmana.
   DUSMANIRE,-esew, v., a fi duşmanii pre cineva sau ceva.
   DUSMANOSU,-a, s. adj., plenu de dusmania, forte dusmanu.
   DUSMANTJ,-a, s. adj., inimiens, hostie j inimicu; — cuventulu, in care s, ca si in derivatele: dusmanescu, dusmania, etc., se aude siueratu, este usitatu mai allessu inMoldavi’a; cu tote acestea ellu pare a fi de una vechia data in limba, si prin urmare nu se pote admitte co ar fi venitu prin turc. duşman, de ore ce a-cestu cuventu nu pare a fi addeveratu turcescu, ci persanu; si fiendu co limb’a persana este de famili’a arica, se pote ca in acesta limba se essista cuventulu dusmanu, fora ca allu nostru se ne fia venitu de la Perşi prin Turci, ci se se fia formatuin limb’a nostra insasi d’in duis, dis sau dus, si radecin’a mau sau men d’in care avemu inco mania sau menia, meniosu, men-te, etc., precumu si gre-culu d’in acellea-si elemente a formatu Soafjuevvjc, ^ua\)Âvsia.—dusmanu, dusmania.
www.dacoromanica.ro
   EAZU, s. m., vedi ezeru.
   ECHIPAGIU, s. m., rlieda eqnis Jun-cta; vectores, classarii; instrumentum;
1. trassura elegante cu cai; 2. militarii unei nave, marini, marinari, flotari; 3. tote celle uecessarie pentru ceva: instrumenta, apparatu, armamentu, ar- ^ matura, etc., echipagiu de resbellu— apparatu bellicu; de aci si verbulu : echipare—2. provedd cy celle necessarie, a găti, a pară, a prepară, si in speciale ca terminu piilitariu: a echipă yiilitarii=z a armă; a echipă una nave—a armă, sau provedă navea cy omenii, armele si celle alte necessarie; de unde apoi: echi-^amewta=:armamenta, armatura, apparatu : echipanientu de pedestru—armatura de pedestru, etc.;—neologismi dupo franc. equipager= echipagiu, dquiperzr echipare, 6qnij>em<mt—echipanientu, cari au essitu d’in mediulu latin, escliippare =(germ. schiffen, trassu d’in scliitf= nave), asiâ in câta dquiper insemna proprie : apune una nave in stare de a servi, a armă navea, si de aci apoi in genere : a proveăe, găti, etc.; noi ne potemu scuti de aceste cuvente, de ore ce le potemu suppleni forte bene cu altele mai bune si mai pre intellessuluRo-mânului.
   ECHIPARE, vedi echipagiu.
   ECH1PAMENTU, s. m., vedi echipagiu.
   EDIURE si ieăiure, s. m., vedi vie-diure si dichoru.
   ELESCEU si helesceu, s. m., pl., eles-ceie; stagnam, pisclua; lacu in adensufa-cutu pentru procreare de pesce, pescina sau pescuind; — cuventulu se afla si in unguresce sub form’a halastd; dăro rema-nea se cercetă dăco elluesteoriginariuin unguresce, sau dăco nu cumuva este im-promutatu: in acesta d’in urma supposi-
tione s’ar potă ca cuventulu d’in grec. tkoz =:balta, se se fia formata inromanesce, de unde apoi a trecutu si lâ Unguri.
   .ENGERA, s. f., specia de planta es-plecata in JBarcianu prin germ. enzian ~lat. geutlana.
   EMANETARE, emanetu, vedi amanetare, amanetu.
   PEP1ECU, s. m., pl.-*, canicula; arrun-catura de zaru, in care cadu doi assi, duplone.
   EPINGEA si ipingeă, s. f., pl. epin-gelle; mantellu de ploia rosiu sau albu, ce porta mai vertosu menatorii de cai.
   ERETE, s. m., aocipiter; passere ra-pitoria, spepia de gaia; — se fia ore in legatara cu grec. iepa£, contract, tpqţ— erete ?
   ?ERGOLASIU,adj., activu, laboriosu; —d’in acea-asi fontana cu argatu, ar-gaiire.
   ERHA, s. f., aluta; aluta, pelle bene si molie lucrata; — neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   PERICA, s.f.,planta esplecatain Bar-cianupringerm. hcidekraut?=lat. erice.
   ESIAEODU, s. m.,pl.-Mn,neologismu dupo franc, dcharaud, care insetnna in genere : tablatu sau podu de scandure, si in speciale ; 1. podu de scandure, pre care stau lucratorii, cari lucredia la unu edificiu inaltu; 2. amfiteatru sau podu de pr& care privescu spectatori la una ceremonia; 3. podu de scandure pentru essecutarea unui condemnatu la morte, etc.; — form’a cuventului in alte litnbe romanice este: ital. catafalco, isp. cadafalso si cadahalso, provenc. cadafalc; form’a cea mai curata e cea italica : catafalco, compusu d’in cata, trassu d’in - catare=yomanesc. catare sau cautare, si d’in folco=palcb —palcu sau halcu— podu de lemnu, asiă iu câtu catafalco
www.dacoromanica.ro
240
ESC.
ECS.
însemna proprie : podu de scandure, de jpre care pote cineva privi, si de aci: verirce podea inaltiata; form’a catafălcu este, de certu, cea mai cuvenita limbei romanesci.
   ESIARPA, s. f., neologismu dupo franc, ăcharpe, care însemna in speciale : buccata de stofa, cu care si încinge cineva mediloculu sau gutulu; si de aci in genera: veri-ce buccata de stofa, cu care se infasiura ceva; in alte limbe romanice cuventulu suna: ital. sciarpa si ciarpa, isp. cliarpa; tote aceste vorbe sunt, in forma si după orgine, identice cu romanesculu carpa, essite d’in car-pere=rupere, sfasiare, etc.; franc, char-pie=scama, si prin intellessu si prin forma, confirma pre deplenu addeverulu acestei etymologie, si de acea-a noi nu credemu neci de cumu fundata suppo-sitionea invetiatului MiJclosich, dupo care romanescele : carpa, carpaciu, car-pire, carpadre, etc., aru fi venitu d’in slav. krftpa=panura; dăro in limb’a romanesca cuventulu carpa, essitu d’in acea-asi fontana cu franc, ăcharpe si ital. sciarpa, sau ciarpa a luatu una însemnare mai appropiata de intellessulu originariu allu radecinei carp, si de a-cea-a cu greu s’ar potă applecâ in acellu-asi inteDessu, ce are franc, ăcliarpe; de alta parte form’a esiarpa este cu totulu străină de analogiele limbei romanesci, si de acea-a unu cuventu cu form’a scarpa, sau cu form’a fascia—lat. fascia, ce are si intellessulu de ăcharpo, ar fi cellu mai cuvenitu limbei nostre pentru espressionea conceptului de 6-cliarpe; fascia este acellu-asi cu popu-lariulu fasia, dăro pentru destinctionea de intellessu, punctu assupr’a caruia Ro-mânulu arreta una delicatetia estrema, este mai bene a se adoptă, form’a fascia =ăcharpe de câtu form’a fasia.
   ESCADRA, s. f., classicnla; numem de navi suppuse la command’a unui si acellui-asi capitanu; numerulu de navi, cari compune una escadra este mai mare de none, dăro nu trece preste doue dieci si cinci; unu numeru de navi mai mare de doue dieci si cinci formedia una ad-deverata armata navale, ăro mai micu de
noue, peno la trei, formedia una simpla divisione navale; commandantele unei escadre este unu vice-amirale; — d’in latin, quadra, de unde si escadrone— corpu de callari de una suta peno la doue sute de inşi, numitu asiă chiaru de la form’a despositionei selle caărata.
   ESCADRONE, s. m., (mai pucinu bene : escadronu); vedi escadra.
   ESCONTARE, v., a face escontu.
   ESCONTU si scontu, de summa de-tractlo; scadimentu ce se face d’in una summa de bani, ce are cineva a primf, candu vră a luă acesta summa, înainte de terminulu, la care s’ar cadă se ua primesca: regula de scontu se chiama, in aritmetica, regul’a prin care se calcula scontulu, adeco summ’a insaside scadiutu; — neologismu dupo franc, escompte de unde si verbu escontare si scontare =franc. es<joinptcr; dăro chiaru form’a francese cere ca in romanesce se se dica escomptu si escomptare, ca mai bune si correcte aru fi inse formele : escompuiu si escomputare, ca compuse d’in es=ex si d’in computare— calculare; asiă in câtu escomputare va se dica a scade prin computare; dăco nu ne plăcu escomputare si escomputu, atunci scădere si scadimentu suntu mai de preferitu de câtu neintellessele scontare si scontu.
   ESCORTA si scorta, s. f., prcesidium, comitatus; trupa de omeni, cari inso-ciescu pre cineva pentru onore sau pentru securitate; — cuventulu se afla in tote limbele romanice : ital. scorta, isp. escolta; dupo unii ellu ar fi venitu d’in latin. cohor-co]iortis=trupa de militari; dăro cea mai probabile etymologia este cea care refere cuventulu la ital. 8-corgere=ex-corrigere, cu însemnarea primitiva de a derege, a dereptâ, a conduce, dl de aci: a insoă pentru onore sau pentru custodia; scorta sau escorta asiă dăro nu e de câtu participiulu de form’a feminina escorrecta, scorrecta, syncopatu scorta, luatu cu intellessu de substantivu; de aci si verbu escortare sau scortare=ital. scortare=franc. os-corter=ispan. escoltur—a face scorta, a insocl pre cineva de una scorta pentra onore sau pentru custodia.
www.dacoromanica.ro
ETI.
EZE.
241
   ESCORTARE si scortare, v., vădi escorta.
   ESLE, s. f., praesepe; iDgraditura, in care se pune nutretiulu ce se da spre mancareboiloru,calliloru,etc.;—cuventu ce presenta combinationea fonetica sl, contraria limbei romanesci, d’in slav. jasll, cu acea-asi însemnare; presepe este cuventulu cuvenitu limbei nostre.
   ESPLOITARE, v., colere; a cultivă, a face ca unu agru, una casa, una pădure, etc., sedeaceilu mai mare folosu;in genere, a trage folosu, astorced’in ceva sau de la cineva totu ce ne pote dă; a speculă, a precupeţi,etc.;—neologismu nefericitu, dupo franc, explolter.
   ESPRIMARE, v., îh locu de espre-mere, nu e de recommendatu; vedi espre-mere in Dictionariu.
   ETAGERA, s. f., vedi etagiu.
   ETAGIU, s. m., pl.-e, contignatlo, tabulatum; spaţiu d’in inaltimea unui edificiu, coprinsu intre doue podelle;— neologismu dupo franc. 6tage; vechiulu si populariulu catu este cu multu mai de preferitu de câtu unu neologismu ca e-tagiu, de unde apoi altu neologismu si mai reu etagera sau etajera = franc, ă-tagfcre=politiora.
   ETICHETA, s. f., inscripţio, pitta-clum, nota; solemues aulnrum ritns;
1. pittadu, pecete sau cedulacese pune pre una butelia, veri-ce alta nota asse-mene ce se allipesce de ceva, si dupo care se con&osce natur’a lucrului contiuutu in vasulu pre care Se allipesce pittaciulu;
2. ceremonie, cu cari se porta omenii de
lumea asiă nomita mare; ceremonie de portu si de portare la curţi, la case mari in impregiurari solemni etc.; — neologismu dupo franc, âtiqnette, care in însemnarea de sub 1. se pote forte bene supplenl cu pittadu, nota, inscriptio-ne; etc.; pittadu este deacea-si origine cu pittacu, formate amendoue d’in grec. TdTza—Tzlooa. — \>lx—pece sau resina, asiă cumu d'in pece s’a formatu si pecete (vedi despecetluire); câta pentru intellessulu de sub 2. inco se pote bene traduce prin cuvente ca: ceremonia, ceremoniale, rituale, etc., si prin urmare ne amu potă scuti de eticheta.
   EVASlEA si iavasiea, s. f., lnpl, lopătam; clesce ce se pune in botulu unui callu, si de aci se si numesce callusiu, si prin urmare nu e neci una lipse de eva-siea, care ar fi d’in turc. eres.
   EXORIA, s. f., exllinm$ cuventu in-trodussu prin grecii d’infanariu, asta-di cu totulu cadutu in desuetudine, si in-locuitu prin essiliu; mai connoscutu de câtu ezoria=££opia, afostu si este turc. surgunu sau surghiun», care e assămine superfluu.
   EZERU, s. m., pl.-e, stagnam, lacnsj caualls, rlvnlns; 1. pre câtu ensine con-noscemu : lacu, balta cu pesce; 2. dupo unele dictionarie: canale, riusioru, parte derivata d’in unu riu; cu acăsta însemnare noi connoscemu numai form’a eamu sau iazu, si in speciale : canale de mo-ra;—d’in slav. jwa.=stomacu, canale.
   EZETURA, s. f., cu acellu-asi intel-lessu ca si ezeru sau eazu.
ie g.
www.dacoromanica.ro
     FACALETIU si facalletiu, pl.-e, pala, batlllnm; bAtiu, neteditu mai vertosu, lopatella de mesticatu licide ferte cu fa-rina sau si alte ingredientie; in specie, servindu la mesticatulu memelligei: cu facalletiuluse mestica memellig'a; la mai multe memellige adjungeunu facalletiu; vedi si facău, essitu , probabile, d’in acea-asi rădice cu facalletiu.
     FACAU, (pron. facău.), pl., facăie, (reu pre a locuri facăuri), molae, pl-strini, pllae arbor, fusus, fnstls, pala, batlllnm, ala, etc.; 1. arborele, fusulu unei pâtra de m<5ra in genere ; in specie : a) fusulu unei m<5ra mai mica, unei piua, unei morisca, etc., a caroru rota e pusa orizontale; b) aripa de mora de ventu; c) scafa, lopatella affunda a ro-tei morei; 2. cu intellessulu de : păru, pertica, batiu, etc., spre. mişca tu si mesticatu licidele d’in căldări, mişte cu farina sau si alte materie ori ingre-dintie : facăulu e mai mare de câtu fa-calletiulu;—si facalletiu si facău păru, probabile, co au essitu d’in facere, ca in-• strumente de facere, agere, dare forma, regula, ăirectione, etc., mai antâniu ca ceva generale, apoi ca ceva speciale, pre-cumu in celle doue covente tractate; de acea-a e de scrissu: a') facalletium for-m’a de facalletiu; (3-) facău in form’ade facanu sau, pdte mai bene : faconiu, fa-cone.                          '
     FACIARNTCIA, s. f., d’in faciarni-CU,-a, adj., dlsslmnlans, dlslinnlator; precumu si v. faciarnicire,-escu, dlssl-mulare, su de lapidatu, ca avendu forme străine, de si, ca covente, su pure si genuine, si au si forme câtu se pote de genuine in : faciarîa, faciarire, facia-riu, de cari vedi in Dictionariu.
     FAŞONtJ, s.m., (fr. faţou), gallicismu
  strambu, ca in frasile: fagonu de vesti-mewto=unefaţon d’habltj—dâro cumu se escusâmu acestu neologismu scalcia-tu? cumu, cellu pucinu, se lu pronun-tiâmu? cumu nu sepastrâdia, cellu mai pucinu, neci form’a de genu ? ci, contra natura, se face d’in femin. fr. faţon, unu mulieroniu ca fagonu sau fasonu; co-ci, fr. faţon, de si corruptu d’in factione— faotio, are inse genulu femininu, catote celle in ione, chiaru si in celle romane împrumutate de Germani; se meturâ-mu dero aceste contortioni, si, d£co nu ne place form’a antica si populare a co-ventului in cestione, adeco : faptione se scriemu cellu pucinu : factione; 6ro pentru sensulu fr. faţou, nune lipsescu, pre longa factione, si covente ca : făptură, forma, gestu, etc.
    FAGADARIU,-a, adj. s., caupo; os-petariu; vedi, fagadau.
    FAGADAU, (pron. fagadau), s. m., canpo, poplna; ospetaria, mai allessu vulgare si sordida;—(compara ung.fo-gado); nu s’a auditu si nu se aude pre d’in cdce de Carpati; ne mirâmu cumu Dictionariulu de Bud’a allatura acestu barbarismu pre lângă ispaniculu bode-gon, essitu d’in bodega = it. botega = fr. bontlqne = lat. apotlieoa= grec. â-mod-vjxTf], etc., de unde si la noi, pre lângă apothecele de specie sau de medicamente, potu stă bene si apothecele de vinuri si de ospetatu.
    FAGtAT)JJELA,fagaduintia, etc., vedi fagaduire.
    FAGADUIRE ,-escu, v., pollloerl, promlttere; a pro mit te, a seoblegâ sau legâ, a dâ sau face si impleni ceva; — derivate : a) fagaduitu,-a, part. sup. subst., promlssns, polllcltns; promls-sum, promlsslo; promissu, juruitu, etc.;
www.dacoromanica.ro
PAI.
FAL.
243
b) faguduela—fagaduentia, g. f., pio-inissnm, promlsslozzrjwrwenfo'ci, promis-su, promissione;=c) fagaduitoriu,-iâria, adj. s., promittens, promlssor, jurui-toriu, promissoriu; (compara ung. fogad-ni);—n’avemu nevolia de elle, adjungu popularile juruire, juruentia, juruitoriu, si classicele, promittere, promissu,-a, promissione, etc.                     •
   FAGASIU, (pre a locuri vagasiu), pl.-e, orbita, rotae vestigluin, semita, via; 1. proprie, urtn’a ce lassa rot’a af-fundu in mersulu seu : acesta rota esse d'in fagasiu, a merge cu carrale afora d'in fagasiu; 2. metaforice, linia, direc-tione, caile : a si perde fagasiulu, mulţi essu d'in fagasiele prescrisse; (compara ung. vâgâs).
   FAGOTISTU,-a, adj. s. pers. , care face fagote sau care canta cu fagotulu ; vedi fagotu.                        •
   FAGOTU, pl.-e, (mai pucinu bene -uri), major tibia gravioris soni, (it. fagotto, prov.fr. fagot, isp. fagote, angl. fagot, germ. fagott); mai in tote lim-bele citate in parenthesi,/a^M are doue sensuri : 1. fagotu — manuclu, fasciclu de menute si uscate aschiore, de ap-prensu foculu, lemnele d’in focariu; 2./'a-0ro<w=instrumentu musicale de sufflatu, nomitu franc, si basson, forma augmentativa, applicatu , ca si fagotu, la una tibia sau flauta mai mare si cu sonu grave; — in acestu d’in urma sensu se aude si se scriue in limb’a u6stra de câtu-va tempu; inse, cu reserv’a unei mica ammeliorare, se pote applicâ si in intel-lessulu de sub 1.; cocilaaeellu-asifonte pare a se refere si unu coventu romane-scu in forma mai originaria de câtu a formei fagotu, adeco la lat. fax, facis, face, care, in origine, insemnâ: unu fasciclu de aschiore de apprensu, ca si af-finele grec. <p<ixeXo<: sau (fxbieXXoc; de aci ddro se vede essitu, probabile, si po-pulariulu hacu, transformatu, de certu, d’in făcu, ca si hornu d’in fornu.
   FAIERU, s. m., objnrgatio, convi-cinm, severa et acerba castigatio; mo* strare severa, castigatione acerba, ver-sare a focului unei supperare; — essitu chiaru d’in germ. feuer=^bcM, usurpatu
in gur’a urbaniloru, inse stinsu astadi mai de totu, a3iâ co : mai bene le va merge si urbaniloru, ca si terraniloru, a si versd nu faierulu Germanului, ci foculu cellu multu allu Romanului.
   FAILATARIU,-a, adj. s., vedi falai-tariu.
   FAINU,-a, adj., perfectns, rectns, optimns, egregius, exirains; de cea mai bona calitate, perfectu in genulu seu, bonu, formosu si Ijene facutu forte: faina stofa, fainu vinu, faine buccate, faina colore, faine colori, etc.;—dâro nu avemu lipse de fainu, cu form’a lui germanica, co-ci avemu romaniculu finu, it. fino, fr. flu; vedi dero finu, in Dictionariu.
   FALA, (sau falia), s. f., superbia, jactantia, ostentatlo, fastns, decns, bouor , lans , gloria , magniliceutia , arrogantla, insolentia, etc.; mun-dria, trufia, superbia, arrogantia, in-solentia, jactantia, etc., inse si in bene : lauda, gloria , splendore, magnificenţa, etc.: barbatii mari su fall'a na-tionei;—derivate : 1. falletiu—fallosu —falnicu,-a; adj., snperbns, se jactans, ostentans, fastuosns, gloriosns, mag-niflcns, splendidus, arrogans , inso-leus, etc., atâtu in bene, câtu si in reu, ca form’a falia, d’in care deriva adiecti-vulu; 2. fallire,-escu, (si refless. cu sensu naturale : a se falii), v., suporbire, se jactare, se ostentare, collandare, glo-riari, etc.; Ii se mundri, a se trufl, a mari glori’a, inaltiâ cu laude, etc.; (compara şerb. s. hvala, V. kvallti).
   FALAITARIU, s. m., eaues praecn-rens; callariu ce spre onore, la cermonie mari, precede carrului principelui; sau si: administra ce merge pre diosu, spre a tind de frene si conduce callii carrului principescu;—cu probabilitate corruptu d’in germ. vorrelter, precursoriu cal-lare; acu mu mai cutotulu uitatu.
   FALETIU, fălire, falosu, etc. =fal-letiu, fallire, fallosu, etc.; vedi fala = falia.
   FÂLFÂIRE, (preş. falfaiu sau falfai-escu), V., volitare, stridere, fremerej 1. a flutturâ, a sborâ, a agitâ aripele; metaf.,peyMÎM seu lungufalfaia in ventu; asia falfaia unu stegu spenduratu pre
www.dacoromanica.ro
244
PAR
PAR.
una pertica in aeru; asia fatfaia fulgii prin aeru; 2. si despre sonulu, ce dau celle ce sb6ra sau se agita: a stride, su-surrâ etc.;—derivate : falfaitu,-a, part. sup. subst., falfaitoriu,-a, adj. s., vola-tns, rolltans, strldor, «tc.: falfaitulu aripdoru—alarnm stridor.
   FALONU, s. m., (tpeXdvrj? si tpeXdvtov); vedi felgniu.
   1    FARA, S. f., l-umor, fama, clamor; rumore, vorba ce se face si se intende : a dă far a in terra, covinu Tatarii; vorba multa desdrta, fora scopu si fora sensu; clamore, clamori, etc.; — pre a locuri cu unu s mai multu la inceputu: a dă sfara in terra, (vedi si far fala).
   2    FARA (pron./ara),prep., sine, prea-ter, ab, absque, etc.; vedi fora in Dic-tionariu.
   FARFALA si farfaUa, s.m., komo ven-tosb8,garrulusjomuventuratu,sventura-tu; flecariu, in acestu sensu’sub form’a far-fara:farfara degura,(fowp. it, farfalla),
   FARFURIA, s.f., orbia escarins, ca-tlnus, catillns; vasu pre care se pune mancare la mdsa; in specie, vaşu de po-tiolana cu forma elegante, — deminu-tivu : farfuriora, leuatu si cu sensnlu speciale de taliarelle pre cari se servu dulcetie sau cafelle.
   FARFURIORA, s. f., vedi farfutia.
   FARTMA, s. f., frnstillnm, oil'ula, micula; paullulum; pauxlllulum; bucca-tella forte mica, unu picu, una mica : a face farime una olla, unu ossu, una pane, capulu cuiva; ăati-ne una farima de pâne, si metaforice : una farima, de focu, de anima, de nasu; una farima de copilla, una farima de fetitia; a face farime pre cineva : carrulu calea vitel-lulu si lu face farime; si: a face in fa-rime=a face farime; a dă cuiva una farima de batalia;—derivate: a)deminu-tive multe, d’in cari producemu : fari-miora, farimella, farimica, farimicrlla, farimiciora, farimicia sau farimitia, etc., potendu unele supreme i: farmitia; far-miciora, etc., si avendu multe differite nuantie de sensu: da-mi si mie una farimitia de guritia; b) farimare, v., (preş. farimu, farimi, farima, farimămu, fa-rimati, farima, etc., sau farmu, farmi,
farma, farmămu, etc., cu supressionea lui i; vedi inse mai la văile), frângere, effrlugere, eonfringere, oomminnere ; friare, fatigare, lassare, defatigare, exhanrire, etc., a face farime, a sparge, a strică, a nemici, etc., in sensu materiale si ideale : a farima una olla, capulu cuiva; a farima capulu serpelui; fa-rimâmu unu lemnu pentru differite scopuri : farimămu lemnulu, de essemplu, ca se Vardemu in focu; cumu farima cineva unu vasu, farima si unu carru, farima si ossele cuiva; de acf: a farima una armata; mai vertosu: a farima cor-nulu cellui mundru; a farima poterile, a farima ânimele, a farima lumea la lucru de nemica; farimati bieţii omeni defatiga, de labori; — derivate, d’in farimare, adesea cu differentie de intel-lessu : a) farimatu si farmatu, part. sup. subst., cumu : navi farmate sau farimate, pâne farimata sau farmata; farimatulu sau farmatulu lemneloru cu securea, farmatulu buccateloru cu mor’a, dero farmatulu grâneloru cu petrele de mor a; $)farmatoriuaifarimatoriu -toria, adj. s., care farma sau farima : farma-toriu de casele omeniloru; y) farmatura si farimatura, amendoue cu acellu-asi sensu : far matur'a capului sau farima-tur’a capului de serpe; a) farmatura, mai allessu in sensulu materiale de mica, remasu pucinu d’in ceva, etc.: farmatu■> rele ospetiului se dau câniloru; a col-lege farmaturele altoru-a de pre câm-pulu scientiei; (3') farimatur’a inse mai vertosu in sensulu abstractu de a farimare : far imatur'a pânei in farimiture; y') farimitiosu sifarmatiosu-a adj., fria-bilis, ffagllis; de assdmine cu differentie de sensu dupo differentiele de forma; —c) si derivate d’in deminutive, cumu: farimiciare sau farmioiare, farmitiare de la demin. farimicia, (vedi mai susu): a face farimicie = in frnstilla eomrai-nnere; ddro, dupo tote aceste-a, pre longa cari ar ff inco multe de dissu, totuşi cauta se mentionâmu unu compo-situ veni tu probabile d’in acellu-asi fonte, cu s~es-^zpx : s-farimare, s-far-mare, pentru caro di sfermare in Dic-tionariu; noi credemu dero, co famili’a
www.dacoromanica.ro
FEE.
FEL.
245
intensa a coventului farima, ce inco se dice si farma, a essitu d’in radicea frag1 sau frâng, de unde, intre milli de derivate , si form’a : frnginen, care, in limb’a nostra, a trecutu succesive prin: fragme—franiene=frame—farme, etc.; in câtu adj unse la farime sau farima satl farma. M.               .
   FARIMARE, farmare, farmatura, etc.; vedi farima.
   FARSIRE sau fersire, sfersire, etc.; vedi deseversire in Glossariu.
   FARTAIU, si fartalu, fartariu,p\.-e, (reu fartaluri), quarta pars, quadrans; a patru-a parte d’in ceva, patrariu, car-tariu, cartu : unu fartalu de amnellu;
—   coventulu e d’in germ. vlertel, la Românii de d’incollo de Carpati, si nu e connoscutu celloru de d’in c<5ce de Carpati.
   FARTATU, s. m., socius, sodalis; sociu, cellu ce împreuna cu altulu per-trece sau face ceva, cellu de apr<5pe u-nitu cu altulu : fartatulu de la oui, de la vacce, de la călii; fartati de acelle-asi studie si occupationi;—leuatu sica ter-minu de resfaciare : fa-mi acesta lene, fartate;—coventulu e prin metathese d’in fratatu, formatu d’in frate, ca si sorata d’in sorti; e bene dâro descrissu/ra^uilf.
—   Compara si gr. (pipzazoc, vocat: <pip-tccte ; vedi in Dictionariu fertatu. L.
   FATIARNICIA, fatiarnicu, etc.; vedi faciarnicia, faeiarnicu, etc.
   FEA, s. f., vedi fee.
   FEDELESlU, pl.-e, hjdria, urceus, urna; vasu de apa, pentru acellu-asi usu, si camu in acea-asi forma, cu cellu nomitu mai bene bota sau boita.
   FEE si fea, s. f., (fr. f6e), diva, uym-plia, fatidica; fientia roysteriosa, ad-dussa si introdussa printre noi prin ro-mantie, mai allessu francese, adeco : 1. dina, diva, nymphn, ca: 2. divinat<5-ria, farmicatdria, de aci: 3. femina in-cantatdria prin furmosetia; — n’avemu dero lipse de fee pre longa alle nostre : dive, dine, farmecatârie; — si, ce e mai reu, de derivate d’in fee, ca feeria, s. f., (fr. f<$erie), fapta, fap'-e de fee', feericu, -a, adj., (fr. făeriqoe), do fee.
   FEERIA, feericu', vedi fee.
    FELCERU, s. m., snbchirurgns; sub-chirurgu, adjutoriu de chirurgu;—d’in germ. feldscherer.
    FELIA, (pronunţia felia), s. f., of-fula, offella, segmentam; buccata ta-liata d’in ceva, mai allessu d’in pâne, casiu, etc.: doue felie de memelliga, una felia de pepene; a talia mai multe felie d’in carnaciu; — se fia ore affine cu offella ? atunci e de scrissu fellia.
    FELISICA, s. f., specia de planta,— dict. Bardanu esplica prin germ. rlngs-blnme.
    FELIN AR ARIU , adj. s., vedi feli-nariu.
    FELINARIU, s. m., pl.-e, laterna; laterna sau lanterna; — derivatu : feli-narariu, care face sau vende felinarie; mulierea lui, sau cea ce face sau vende felinarie, se dice felinaressa,--d’in gr. fav&piov.
    FELONIU sau felonu, s. m., («peXdvvjţ, si ipsXdvtov), easnla, vestis liturgica; ve-stimentu, ce imbracca preutii la litur-gia, preste stichariu; vestimentu supe-riore fora mânice.
    FELU sau fellu, pl.-ttn, species, ge-nns, ratio, modns, natura; classe de fientie sau obiecte, cari au acelle-asi ca-racterie, totulu caracterieloru unei classe : natura, specia, genu, modu, varietate, etc.: câte felluri de erbe t câte fel-luri de animali su pre pamentu! ti am addussu mai multe felluri de vinuri; nu eră b ne se fia toti omenii nume de unu fellu; ce fellu de omu eşti tu ? ce fellu de vorbe spuni ? — ce fellu ? absol., aprope de intellessu cu : cumuP ce fellu ai facutu acesta-a ? ce fellu ai cadutuP—de aci si: in acestu fellu, intru acestu fellu; nu ve impacati in a-cestu fellu; — de fellu = neci de cumu, intru nemica, ca mai pucinu : nu am mancatu, neci beutu de fellu; nu se afla de fellu pre aici; si fora prepos. cu a-cestu sensu : nu e fellu de vinu, nu e fellu de scapare, fellu de adjutoriu; — derivate : a) fellurime, s. f., varletns, diversitas : felluritnea caracterieloru o-menesci; b) fellurire,-escu, v., variare : a felluri buccatele, colorile; c) felluritu, -a, part. adj , variatns, varius s fellu-
www.dacoromanica.ro
FES,
246______________FEB._______________
ritele cercări ce amu facutu, nu au suc-cessu.
    FERBENTIELA, s.f., calor, fervor, efforyescenlia; stătu allu cellui ce se afla in ferbere, in mare căldură, appren-dere de passione sau de morbu : nu e ferbentiela de apa, ci numai ferbentiela de friguri sau de libidine; — veri-cumu inse, form’a coventului, de totu incor-recta, cere se se supplenăsca cu altulu d’in multele ce ne stau la dispositione, ca: ferbentia, efferbentia, (fferbescentia, fervore—ferbore, calore, etc.
    FERBURIU,-a, adj., (afflatu numai in dict. Buda), coctilis; ce se pote liu-sioru ferbe.
    FERDELA, s. f., quudrantal; patran-tariu, vasu de mesuratu grâne; d’in germ. viertel.
    FERECE, s. f., planta (de care vedi ferece in Dictionariu), inse : 1. nomele acestei planta se aude dupo locuri, in diverse forme : ferece, ferege ferega, fi-rice, firige, firiga; 2. dict. Barcianu, connosce mai multe specie : a) ferece alba = ferecella-alba (esplicatu germ.
' splerstaude, rotlies steiubrocli; b) fere-cellu, sau pl. de regula : ferecelli (espl. germ. engelsiiss); c) ferega (espl. germ. gemeineg farrenkraut); 8. mai departe, dict. Buda esplica dupo Linneu : a) fe-rece=tanncetum vulgare, (germ. ralu-farreu); b) /erecMfta=polypodiuin vulgare, c) ferega—polypodium lilix mas et femlna, (germ. gemeines farrenkraut).
    FERECELLA, ferecellu, ferecutii; vedi ferece.
    1EREDEU, s. m., balueum; bania;—■ neconnoscutu in ten'a romunesca; a-stadi cadutu in desuetudine si in locurile pre unde se dicea alta data; bania e de preferitu; (compara ung. ferdd, fe-redo, fiirdo),
    FEREGE, s. f., vedi ferece.
    FERELA", s. f,, cauţi»; ferire, feri-tura,—de si d’in ferire, nu se mai pdte recommendâ pentru forra’a cea străină, si astadi se evita chiaru si de acelli-a la cari eră 6re-eandu in favore.
    FERESTRED, pl.-e, serra; sdrra, in-strumentu de tahatu si preparatu lemne;—derivatu: ferestruire,-escu, v,, ser-
rare, serra secare, a taliâ si lucră cu serr'a : alta data mai allessu la Ebrei, se ferestruieâ — erau ferestruiţi si o-meni;—de si in ferestreu pare a intră si coventulu ferru (si atunci ar fi de scrissu ferr^streu), totuşi e de preferitu form’a semi=8erra, care singura e populare pre a locuri.                     * '
   FERFENU, s. m., planta; dupo dict. Buda, in system’a lui Linneu :.l. fer-fenu (absolutu)=tagetes erecta, (germ. nagelblume, die aufgerechte sonnen-blume); 2. ferfenu = tagetes patul», (germ. ausgebreltete souneublume; (nu s’ar aşteptă si la noi unu ferfenu mare, in locu de unu ferfenu micu ?).
   FERIA, s. f., urna, amphora; vasu, mai allessu de pamentu : urna, urcioru, ampbora, etc.;—dupo dict.^Mda, se fia ore feria d’in serial — pote si d’in fe-rere cu sensulu de tinere, continere.
■ FERMANtJ, pl.-e, decretu datu de guberniulu turcescu, (coventulu e persanii).
   FERSIRE,-escM, v., vedi firsire.
   FERTALU, s. m., vedi fartalu.
   FERULU PAMENTULUI, s. m.,(d’in feru ? de la fere sau fiere? ori de la feru, ferru? de cari vedi in Dictionariu); specia de planta, de care dict. Buda da nomele de ferulu pamentului = gentiana cruciata, L., (germ. kreuzfdrraiger en-ziau sau sparrenstrich);diction. Bare., dupo cellu de Bud’a da ferulu pamentului, =germ. kreuzfi>rmiger euzian, si sparrensticb);—se fia ore ferulu pamentului, nu ferulu pamentului, ci fierea pamentului? cumu dicu celli de d’in coce de Carpati.
   FESNICU, pl.-e, (pre a locuri sfes-nicu, svesnicu; inse in tote formele cu saspru sibilante), lychnuchns,camlela-brum; mobile, instrumentu de pusu luminări in ellu; — cari d’in aceste forme e mai originaria, nu e de lipse a se ar-retâ, de 6ra ce tote su slavice si de re-probatu, fiendu co avemu alle nostre : luminariu, lychnuchu, candelabru, etc.
   FESSAIRE, fessiire, etc., vedi: fissaire, fts.siire, etc.
   FESSD, pl.-wW, căciulă grecăsca sau turc^sca, coperimentu de capu rosiusau
www.dacoromanica.ro
FIA,
FIL.
247
albu cu motiu : pre tempulu fanarioţiloru Românii si Românele inco portau fessuri; Turcii nu scotu fessulu, neci canău saluta, neci canău intra in cas'a unui omu veri-câtu ăe insemnatu, neci chiaru in baserice.
   FESTA , s. f., festa, (fr. fete); vedi in Dictionariu, ăroaci se se observe numai, co festa a luatu, in mare parte a poporului, si sensulu de: jocu, artificiu, renghiu, etc. : a jocâ cuiva bone feste.
   FESTANIA, s. f., (pre a locuri: sfeştania, svestania, osfestania, offesta-nia, inse tote cu s asupru sibilante), aquae benedictlo; benecoventarea apei in veri-ce occasione, mai allessu inse in occasioni sollenni;—coventu slavica, cu atâtu mai de repulsu, cu câtu avemu in gur’a poporului covente mai lăute si mai genuine, ca : agiasma, agiasmare, be-neăictione sau benecoventare a apei, etc.
   FESTELIRE sau festellire,-escu, v., (cu s aspru sibilante), polluere, eonspnr-care, contamluare, spleudorem infus* care, marcidum reddere ; a sordl, maculă, contamină, strică si spellaci colo-rea si splendorea, puritatea; a vescedi, langedl; — derivate : festellitu,-a, part. sup. subst.; festellitura, s. f., pollotlo, coutaminatlo, langnor, marcor, etc., sorde, maculatione, vesceditura, inne-grire si intunericare, etc.; (compara ung. festenl).
   FETELEU, s. m., rlrago; 1. făta gros-sa, grossalana, mare si greonia; 2. unu baiatu, june ce sămina mai multu a una făta. Formatione absurda.
   FETIAIRE,-esc«, v., vedi fitiire.
   FETIŞCANA, s. f., (cu s aspru sibilante), puella paene adulta; făta aprope de făta mare, inse inco nu făta mare, nu făta adulta : ă'in fetişcane multe au focu de a trece intre fetele mari.
   FETISCHETU, pl.-e, (cu s aspru si-b.ilante), lignia, ligamen; acia implettita cu doue ace sau fărra la celle doue căpiţe, ce serve militariului; — nu scimu, dăco coventulu are cursu in militi’a României libere; dăro dict. Barcianu l’are scrissu : fetisich.tu si esplicatu : nestelschnur, schnilrband.
   FIACRU, s. m., (fr. flaore); rheda
coudoctieia; trassura care transporta, pre pretiu, persone de la unu la altulu in cetate.
   T?WEA.=(fiăella), s. f., (isp. fldeos, fr.vermloelles,—de la form’a lucrului); coca addussa in forma de lungi si sup-tiri vermisiori, ce se punu in supa, — taliatelli suptiri.
   FILDESIU, s. m., elepliantns, ebur;
1. speci’a cea mai mare de animali pre uscatu, elefantu; 2. ossu de elenfantu, d’in care se lucra multe obiecte de arte;— in amendoue seusurile coventu cadutu in desuetudine; cursu au coventele: elefantu —animale, eboriu sau eiore=ossulu acestui animale; (vedi elefantu = ele-phantu, si ebore—eboriu, in Dictionariu).
   FILEGORIA, s. f., dupo dict. Ruda, domus bortensis volnptaria, casa de plăcere in gradina; — nu scimu se se dica sau se se fi dissu d’in coce de Carpati; de altramente coventulu pare unu com-positu greceseu, ce nu essiste inse in vecbi’a limba greca; totuşi intra mai bene iu limb’a nostra uuu coventu ca filegoria sau philegoria de câtu covente ca chioscu, etc.
   FILERU, s. m., pl.-t, cropida, solea; calciamentu, care, ca si pantofulu, e fora tibiale, sau turiacu, sau caputu : filerii inse su mai grossolani ăe câtu pantofii; pantofi su ăe urbani, filerii ăe terrani; — acestu intellessu are coventulu d’in coce de Carpati, ăro d’in collo de Carpati ar fi una moneta, dupo Barcianu : lieller, pfennlg; si se vede co d’in heller vine fileru sau filleru, felleru, ca banu.
   FILIGIANU, pl.-e, patera, crater, seyphns; cupa, tassa, poteriu, cenacu, căsca, etc.: unu feligianu de vinu, doue filigiane ăe cafea.
   FILONICHIA, s. f., (yiXovtxla si <pi-Xovsixla); vedi filonicia, filonicu, etc. in Dictionariu, co-ci aci nu avemu de câtu se facemu doue mice observationi: 1. co form’a filonichia cu eh n’are intellessu in limb’a năstra,, de ora ce coventulu greceseu neci sub form’a de ^iXovixia, neci sub cea de ţxXovsixia, nu are neci unu sonu care se correspunda cucfc=x;
2. in sensulu de amore ăe victoria e bene de scrissu romanesce : filonicia=philo-
www.dacoromanica.ro
248
PIR.
PIS.
nicia, filonicu=philonicu, etc., ca provenite d’in fpiXslv si vtxtj, (gr. yiXovixîa); dro in sensu de ambre de certa mai bene se scriue : filonecia = philonecia, filo-necu=.philonecu, etc., ca provenite d’in yiXsîv si veîxoţ, (gr. yiXoveixCa).
   FILOTIMIA, s.f., honoris amor, ara-bitio; d’in tpi\m=amare si d’in onore, coventulu filotimia sau philoti-mia insdmna: amdre de onore, senti-mentu de onore, pnntu de onore, am-bitione, amore de sene, filantia, etc.
   FILTRARE, V., (flltrer), oolare, per-colare, transcolare, viam rlmarl, 1. a stracorâ, a trece cu picătură-picătură, a stillâ, a destillâ, a trece unu licidu prin unu corpu cu forte mice gaurelle; si in sensu intrans.: ap'a filtra prin pamentu, ploui’a filtra prin vestimentele nostre; ddro cu acestu sensu, de regula in refl. a se filtrâ; mctaf., morbulu se filtra in meăull'a vostra;—2. derivate :
a) filtrata,-a, part. sup. subst., (fr. fll-trâ); b) Mtratione, s. f., (fr. flltration), actione de a filtrare; c) filtru, pl.-e, co-lum, (fr. filtre, it. flltro)=stracoratore: filtru de stracoratu si clarificata vinurile;—inse nu de ammestecatu neci in forma, neci in sensu cu filtru—philtru =phtltrnm=fr.philtre=ţptXTpov=(po* cnlnm amatorinm =beutura de ambre; vedi philtru in Dictionariu).
   FILTRATIONE, filtru; vedi filtrare.
   FINICA, s. f., fructulu fenicu-lui, de care vedi fenieu si phenicu in Dictionariu.
   FINICU, s. m., vedi fenieu si phenicu in Dictionariu.
   FIORA, s. f., horror; frica, spaima care coprende cu frigu si tremuru, (vedi fiori, pl., in Dictionariu);—in singula-riu fiora pare a se applicâ in sensu mai energicu, si inco si mai energicu in for-m’a m. fioru, care se aude, ca si f. fibra, desu in gur’a poporului, spre essemplu: fioru de morte, unu fioru de morte mi trecu prin mente; fioru vne appucă de serpele ce vru a tne muscă.
   FIORINU, A m., nome do moneta, de care vedi florinu în Dictionariu.
   FIRAVU,-ar, adj., pallldus, lividns, morbidns, strigosnsj pallidu, morbidu, cu pandi’a leuata de pre facia, cu totulu
macru, nepotentiosu; — probabile d’in firu, persona suptire ca unu forte sup-tirc firu.
   FIRIDA, 8. f., locnlnmentnm, fene-stra coeca; fendstra <5rba inpariete, care serve de pusu si pastratu differite lucruri;—d’in grec. doptţ—dopîSa, unde &=th a trecutu in ph=-f;~aedsta trecere a lui d in fe f<5rte vechia, appare chiaru si iu multe covente latine, cumu in : formu8=d£pp.6ţ, rnfas (si in rufer in locu de mai tardiulu rnber)= ipo-dpd?, etc.
   FIRNISIU, (si laBarcianu firnaisu), s. m., lacca, nitor, splendor; materia de lustruitu, vernice;—vedi vernice in Dictionariu.
   FIRSIRE si fersire,-escu, (cu s aspru sibilante), v., finire; a fini;—vedi finire in Dictionariu.
   FISA, (scrissu de alţii si fisia, cu s aspru sibilante; inse scriptur’a correcta efissa, mai pucinu correcta fissia, de ora ce fissa nu e de câtu femin. d’in fissu de la figere, de unde apoi si fissare, etc.; vedi fissare, fissu, etc. in Dictionariu), s. f., (fr. flehe), flbnla, tesseraj ceva ce se fige sau lipesce pre pariete : buc-cata de metallu sau de chartefa, etc., ca se sdrva de semnu; de aci in genere : marca, semnu, nota, etc.; in specie: marca de jocu aleatoriu.
   FISSA, fissia, s. f., vedi fisa.
   FISSAIRE, vedi fissiire sub 2. •
   FISSICU, s. f., vedi fissiclu — fissi-chiu in Dictionariu.
   FISSIIRE,-escu, V., fiare , efflare, vissire, pedere, stridere, slbilare j le-vlter attlngere, stringere, perstringere, traiiere, etc.; 1. cu s aspru sibilante; fissiiu (ai fissiescu), fissii, fissie,fissiimu; se fissiiu, se fissiia, etc.; a sufflâ incetu, a siuerâ forte incetu, a face, prin liu-sioru contactu sau trecutu pre longa ceva sau pre ceva, unusiueru, murmuru, susurru, striddre, etc.: rochiele lunge alle feteloru si mnlieriloru fissiiu; fissie veri ce vestimentu lunga si largu cându se trage pre pameMu sau se attinge de parieti sau de alte obiecte; fissiiu si aripile passtriloru in aeru; fissie si focala ce nu arde bene; cudoue lemne ude
www.dacoromanica.ro
FIT.
FLA.
249
foculu nu pote de câtu fissiî, etc.; 2. cu s linu sibilante, (si in acestu casu păru unii a vră se scriua fissaire in locu de fissiire; conjugationea si in acestu casu, e simpla : fissiiu, sau incarcata : fissie-scu), a) in genere : foculu fissie sau se fissie, cându e reu facutu si cu lemne ude; fissie unu lucru, cându nu merge bene; fissie fure'a, cându dorme si nu lucra mulierea cu ea; de aci: fissiire — ammortire, a fi ammortitu, addormitu etc.;
b)  in specie, a lassâ, a emitte, fora sonu, venturi d’in ventre; — acestu d’in urma sensu pare a fi cellu primitivu, co-ci: fissiire— bessire = vlsslre; — derivate sunt: fissiitu,-a, part. sup. subst., fissii-tura, s. f., etc.
   PIS TEU, s.m., pl.—i, malleus, fistnca ferrea; malliu sau maiu, ciocanu de fer-ru;—nu scimu se se dica pre d’in co-ce de Carpati; coventulu pare impromutatu de fraţii de preste Carpati de la germ. fiinstel; inse de certu, e de preferitu romaniculu, genuinulu si populariulu : malliu sau maiu.
   PISTICA, s. f., plstacium, (fr. plsta-ohe); fructu de fisticu; vedi fisticu.
   FISTICHIU,-!!, (pron. fistichiu), adj., evlrscenteflavns; care d’in verde bate in galbinu: fada derochia fistichia;—proprie : de colorea fisticeloru sau fisticului.
   FISTICU, s. m., pistaca, (fr. plsta-chier); arborellu ce da fistice; asiâdăro: fructulu fisticului e fistica; se potu reduce mai bene la form’a romanica : pi-stacu, ca arborellu; pistaca, ca fructu allu pistacului; vedi pistacia, (ca arbore) si pistaciu (ca fructu) in Dictiona-riu, pre candu analogi’a limbei nostre ar cere d’in contra : pistaciu (arbore), pistacia (fructu);—inse fisticu inespres-sioni ca : fisticu in casa! fisticu afo-ra! etc., arrăta, prin verbulu derivatu : fisticaire, co pare a tind si de fissiire si de fitiire.
   FITIIEE, (scrissu si fitiaire, fetiai-re), V., luscirlre, nnnqnam qniescere, stare loco nesoire, inepte se agitare, continuo tropldare, corpus vel corpo-rls partes hno et 111 dc inepte et lascive librare; cu inepţia, lascivia, stultetiaa paiscâ corpulu integru sau parti de alle
lui, a nu se stemperă, a fi in continua agitatione, a sari si trepidâ continuu, etc.: a si fitiî capulu, mânule, mediloculu; spre a place fitiiu fetele si mulierile, cumu fitiiu junii fatui ce vreu a placS mulieriloru; mulţi baiati si fete fitiiu totu corpulu sau parti de alle corpului; fitiiu si certe bestie, mai allessu fitiiu si pesdsiorii mici, fitiiu serpillele codele selle; si despre lucruri : fitie totu ce nu e fissu, stabile si bene assedatu;—derivate sunt: fitiitu,-a, part.sup,adj. subst. fitiitura, s. f., etc.;—ddro fitiu,-a, adj.s.,
lnsclvns, petulaus, irrequletus=wes^em-
peratu, etc., pare a fi datu nascere cel-loru alte forme in cestione : una fitia de feta, unu fitiu de june, fitie de mu-lieri, fitiulu si fiti’a su importuni si nesuferiţi; si mulţi pescisiori su fitii; ca adv. a merge fitiu, fitiu-fitiu.
   FITIITU, fitiitura, fitiu, etc.;—vedi fitiire.
   FITILU sau fitillu, pl.-e, ellychuium, (fr. rofeche); preparata de datu focu la ceva, mai allessu la una arma; metaforice : a dă fitille celloru irritabili forte fora provocationicoventulu pare a fi turcescu;—vedi si festilla in Dictio-nariu.                         '
   FLACAIA, flacaire, etc.; vedi flăcău.
   FLĂCĂU (pron. flăcău), s. m. pers., adolescens, adolesceutnlns, adaltus coe-lebs, sodalls; june adultu, bonu de in-soratu, inse care pdte nu se insdra sau nu s’a insoratu la tempu; sociu de acea-asi occupatione;—derivate: ajflacaia,s.f., ndolcscentla, coelibatns=statu de flăcăui. tempu câtu sta cineva neinsoratu ; b) flăcăiandru, s. m., adolsoentulus= deminutivu d’in flăcău, cusensij ie'.flăcău inco teneru, sau flăcău nu deplenu adultu; c) flacaime, s. f., adolesccutlum multitndo; collectivu, mulţime de flăcăi; ă) flacaire,-eseu, v., adolescentiam agere, a fi flăcău, a si pertrece flocaVa= etatea de flăcău : cu voi amu flacaitu , un'a cm voi ne amu insoratu; de multa flacaiesre si se vede, co are inco se flăcăi-esc»;— probabile, co flăcău va fi essitu d’in flacara, precumu si june = javenls =sanscr. jnvan, etc., inco essira d’in juv=c* inflori, a splende, etc.
www.dacoromanica.ro
350
FLE.
FLE.
   FLASINETU, pl.-e, (germ. flasoh-nett sau flaschiuett), fistula; flautu micutellu cu sonu suptiresi acutu;— fistula e de preferitu; vedi fistula in Dic-tionariu.
   FLECARIA, flecarire, flecariu, etc.; vedi: flecu—flecu, sau fliacu.
   FLECE, s. f., cceuum, lutum molie, flac-cldltas, mollitles; in genere, molletia, ceva molie, dissolutu : fleqca pereloru prea copte sau bătute, (vedi urmatoriulu fleciu); in specie, limu molie, limu udu, plenu de apa; — derivate : a) fleciu,-a, adj., flaccidus,mollis, languidus, resolu-tus, difAuens, fraeldus, comminutus, trl-tus, etc. = molie, mollesitu, molliatu, batutu, pisatu, farinosu, paspaliosu,etc.: pere flecie; osse, mâni flecie; b) flecire —fleciuire—flecinire,-escu, V., mollire, resolvere, conterere, premere, frace-scere, languescere, a molliâ, mollesi, pisâ, sfermâ, etc.: pere flecinite sau fle-ciuite; a fleci cordele, nervii; creieru flecitu, carne fleciuita; c) flecnire,-escu, (scurtatu d’in flecinire), are acellu-asi sensu cu celle de sub a) si b), cu diffe-renti’a, co insâmna si : coagulare, con-crescere, crapnlarl, a prende, indesâ, incbiagâ, a mollesi prin multa beutura spirtuosa : omeni flecniti de beuture; — ă) alta seria de derivate pare născută d’in fiece: a)flesca, s.f.,(cu«aspru sibilante, d<5ra d’in flesica—flecică), coenum, lutum, sordes; corrugatio, obsoletum, res obsoleta, alapa, etc., a') tina, neue me-sticata cu tina si apa; (3') in genere : sorde, lucru portatu, reu portatu, inve-cbitu, ealcatu in petiore, sorditu, stri-catu, mollesitu etc.: flcsca de pellarîa, flesca de rochia, flesca de carte; numai prin assemini flesce de tina cu assemini flesce de vestimente; y) una palma: a lipi una flesca, mat multe flesce ; si: a jocâ de a fhsc'a, (in acestu in-tellessu se aude mai desu : a jocâ ple-sca, totu cu s aspru sibilante); (3) derivate d’in flesca : flescaire ,-escu, v., a face ceva flesca = sordidare, uti, etc.; flescaitu,-a, part. sup.subst.; flescaitura, s. f., etc., tote ca si simplulu flesca, cu s aspru sibilante; de altramente se audu aceste forme d’in flesca si cu i:fliscaire,
fliscaitu, fliscaitura ;—e) d’in flesca in fine si: flescerire,-escu, v., premere, comprimere, conterere, conculcare, calcare, marcescdrc, pallescere=apreme, appesâ, calcâ in petiore, strivi, strică^ in specie : a palii, a se descolorâ, dede-corâ, langedi : florile flescerescu si se flescerescu; — derivate : flasceritu ,-a, part. sup. subst., flesceritura, s. f., etc., —pastrandu alte influentie asupr’a co-ventului flece, fleciu, d’in care celle alte, e probabile forte, co flece, fleciu au es-situ d’in acea-asi rădice cu flaccidu, fra-cidu = flaccidus , fracidns, (conf. si fr. flasque); si prin urmare ar fi de scrissu si pronuntiatu: flecce, flecciu fleccica, etc. in locu de flece, fleciu, flecica sau flesca.
   FLECINIRE, fleciuire, flecnire, etc., vedi flece.
   FLECU,(pron./2ecM),pl.-m, uugae, lu-eptite, garrulitas, loquacitas; nebulo, ne-quam j seccatura, inepţia, lucru de nimica, de neci una insemnetate, inepţia, mai allessu: vorbe deşerte, limbutia, etc.: cine si pote perde tempulu cu assemini flecuri, se asculte flecuri de copilli sau mulieri betrane? flecurile decrepitiloru; in locu de ceva, ai facutu unu flecu; fle-cu de omu, flecu de muliere, flecu de artista, flecu de filosof u; mai flecu ca tene nu e pre lume; ce ne totu impulliati u-rechiele cu flecurile vostre ? tu, unu flecu de ciobotariu, ne ai cosutu flecuri de ciobote;—derivate : 1. deminutive : fle-cutiu, flecusioru, fleculletiu; 2. flecariu,-a, adj. s., limbutu, carevorbesce multu, dâro flecuri, seccature, nemicuri: unu flecariu, una flecaria; ce flecarie! ce fete flecarie! flecarii su importuni si nesufferiti; de aci: a) flecarire,-eseu , V., garrire , loquacem esse, a fi flecariu, a spune flecuri, a limbuţi, a nu si sci tinâ gur’a, a avâ mancari-me de vorba secca si fastidiosa; —d’in flecarire esse: flecaritu, part. sup. s., b) flecaria,, s. f. abstr., calitate, stare, vitiu ie flecariu sau flecaria (muliere); 3.flen-ca, (si flionca, flonca), s. f., a) ca si flecu, flenca=seccatura, vorbe secce si a dese supperatorie; b) flenca—g\na rea, sup-peratura; flenc'atea spune totu flenc'a-tranc'a; nu ti esse d’in flenca de câtu
www.dacoromanica.ro
FIO.
FLO.
251
tranc'a-ftenc’a;—d’in flenca prin form’a flencanu, esse : flencanire,-escu, v., a si jocâ flenc'a de gura cu neinterrupte, at-tingutorie si supperatorie vorbe secce si fastiiiose: ne rutnpi căpiţele, flencanindu intotedillele, etc.,—fecundulu /Zecwpare essitu d’in acea-asi origine*cu grece-sculu ^pX6a£ — ^X6axoţ, ^pXoapdţ, etc., născute d’in ţXfteiv = rom. tinere, asiă co in flecariu e unu flussu si reflussu continuu de sonuri deşerte de idea; — conforrau inse acestei origine ar caută ca flecu se investa in scriptura, unu sonuce indica si chiaru urechi’a peno la unu puntu, adeco form’a: fluacu, sau fliacu, dupo care derivatele d’in ellu s’aru modulă cu facilitate, cumu, de essemplu: fliacariu, flianca, etc.
   FLENCA, ftencanire, flencarire, etc.; vedi flecu—flecu.
   FLENDRA si flendura, s. f., laeinia obsoleta, pannosa, detrlta, sordida; sordida meretrlxvestimentu ruptu, invechitu, sordidu; metaf. curtisana de bassu stratu, sordida si misella; — de* rivate : flendritia=flenderitia, s. f., de-minutivu p'eiorativu, in sensu mai reu de câtu form’a primitiva ; flenăurosu,-a, adj., pannosns et sordidus, ruptu si sordidu, plenu de flendure, coperitu de flenăure;—affine, probabile, cu flecu— flecu.
   FLENDEITIA, flendurosu; vedi flen-ăra si flendura.
   FLESCA, flescaire, flescarire, flisca-ire, etc.^vedi fiece.
   FL1TU, pl.-ttn, rictus, snis risctusj rittu, botu de porcu mai vertosu;—nu scimu se se audia d’in coce de Carpati; dăro vericumu, e mai bene si de prefe-ritu : rittu sau n£M=riotus.
   FLEIJBA, s. f., (pronunţia fleara)\ vedi flecu—flecu.
   FLIONCA, s. f., vedi flecu—flecu.
   FLIORTIA si flortia, s. f., inse ap-plicatu si la masculu, 1. perfldns, pro * ditor : fliortiele ce se dau de amici, te vendu; 2. sordida meretrix, sordida mu-liere desfrenata, curtisana de cea mai bassa turpitudine.
   FLOCCA sau floca, s. f., floccns; form’a fem. (d’in floccu, ce se aude desu,
pre multe locuri, cu unu sensu 6re-care differitu de allu mascul, floccu, (de care vedi in Dictonariu); unaflocca de oue, nesce flocce de ouederivatu, pre lângă fioccire d’in Dictionariu, si : floccoire, si floccaire,-escu, v., pnbesoere; vellere , vellioare, pectere, a dă flocci, inse si: a smulge flocci, a peptinâ;—altu derivatu d’in flocca si demin. floccella.
    FLOCCAIEE, floccoire, floccella; vedi flocca.
    FLONCA, floncanire; vedi flecu = flecu.
    FLORE, s. f., (vedi flore in Dictionariu), aci dâmu câteva plante formate cu nomele florei; dupo Dict. Suda, in sy-stem’a lui Linneu ; florea broscesca = ranunculus acris, (germ. soharfer oder brenncnder bahnenfoRS, sehmaizblnme); flore de mazere — lathyrns odoratns , (germ. dle vrohlrieohende blattererbse, die spanlsclie wicke); flore de narcissu =narcissns poetlons, (germ. die nar* oisse); flore de ocAi=euphrasia ofllcl-nalis, (germ. angentrost); flore de stella zrlyclinis ohalccdonica, (germ. die je-rusalemblnme); flore de viola sau de vidra = cheirantbus chelrl, (germ. die gelbe viole, lackvlole, dle gelbe levkoje, die goldene laok, das gelbe veilchen); flore formosa=bellis perennis hortensia, (germ. das tRnsendschiin); flore ni-prale ^a26ma=lupinus Intens, (germ. die luplne, dle feigbohne); florea passe-nioru=anemoner nemorosa, (germ. die wilde odor vreisse waldkuchensohelle, die windblnme), florea sorelui: a) de campu — tragopogon pratense, (germ. der bocksbart, die kadermiloh); b) de (7radi«a=lielianthns annims, hellotro-pînm, (germ. sonnenblume); flori dom-■ «esci=: dianthus oaryophyllus, (germ. die nelke, das nagelleln);—pre longa a-ceste-a adauge dict. Sarcianu, cu es-plicavoa germana : florea ciumei — oa-ealia ; floiea cununiei^die kranzradej fiorea grâului, die blaoe korublame; florea lui Joanne, wahres labkraut; florea ostiloru, dle vraldanemone, waldku-chenschelle, (vedi mai susu: florea pas-seriloru); florea ventidui, daswindros-chen, die vrlndblometf florea de perina
www.dacoromanica.ro
252
POP
PON.
die fttrbekamille; florea galbina, das chrysautheum; flore veneta, dle deutche sGhYrortllUe; floricica formosa, dle mass-liebe, das tansendsohdnchenj/Zore de per-rîu, das sumptrellchen} flori galbinc, zweiblumiges veilchen;—adauge inco : flore de claue — pecten Claris, gur’a, dentii clauei; flori de pane. de casiu, etc.,
a) infloratura, b) mucegaiu.
   FLOTACUsi flotagu,s.i., major floc-cns; floccu ceva mai mare; — transformatul d’in floccacu, ca mitutellu d’in mt-cutellu, si de acea-a de scrissu flotacu.
   FLUERA YENTU, s. m., reutosus, cessaus, otiosus; compos. ca cascagura, perdevera, etc., flueraventu e unulu ce nu face nemica, sau lucra, face lucruri de neci una utilitate : otiosu, ineptu, ignavu, etc.
   FLUTTURASIU, s. m., paplliuHcu-lus; paleola aurea vel argeutea; deminutivu d’in flutturu, atâtu in sensulu propriu de animale, câtu si in cellu de floricella de aurgentu sau de auru la vestimente, inse d’in caus’a formei, e de preforitu flutturellu.
   FOBURGU, pl.-wn, (d’in fr. fau-b urg); suburbiu; vedi suburbia in Dicţionarul.
   FOCULLETIU, s. ra., minor Ignis; unulu d’in deminutivele de la focu, pre longa focusioru, si focutiu, de cari vedi in Dictionariu; — foculletiu e de certu essitu d’in unu altu deminutivu, adeco focullu.
   FOCULLU, s. m., vedi foculletiu.
   FOECHIU sau foiechiu, s. m., a pitim paliistre=heieoselinum. (Dict. Haoul, ce singuru da acestu coventu, esplica fr. ache, câlerl sanrage); asiâ dâro: foiechiu—apiu, apiu selbaticu sau palustre, heleoselinu;—probabile co foiechiu e in locu de folieclu, nomitu, de certu, asiâ dupo multele si menntele selle folie.
   FOFESA, s. f., cauthus, apsis, aia; buccata de lemnu ce face parte d’in cercu, d’in orbe, etc., si a nome: a) un’a d’in spatediele sau aripele vertentiei, cu care se dâpena; b) una d’in oppedile sau apsidile cercului unei rota de carru si carrutia.
   FOFINCU,-a, vedi fonfi*.
   FOIATONU (si foietonu, foiletonu), pl.-e, foliolum, (fr. feulllcton); proprie, folioru sau foliora, foitia, etc., deminutivu d’in foliu-folia, applicatu inse in specie la : ce se tgparescu in unu foliu sau folia de publicitate, pre partea de diosti a unei sau mai multorufaciealle foliei; —dâro, in limb’a nostra, neci un’a d’in formele date alle coventului in cestione nu pote intră si stâ, ci cauta sau se leuâmu, in seusulu speciale allu acestui coventu, form’a deminutiva folioru sau foliora, cea mai apta la espressionea sensului, pentru co folior'a e numai una parte d’in foli’a integra; sau, cumu s’a facutu fr. feuillelon d’in feniller=/bZm, se formâmu, dâco ne place unu augmen-tativu cu sensu deminutivu, adeco : fo-lione sau folioniu, aprope cumu e facutu fr. feuilleton d’in feuille.
   FOIEU, s. m., d’in fr. foy^r—focariu sau vetra, applicatu in specie la unulu d’in atriele sau încăperile tbeatrului;— n’avemu inse lipse de unu coventu asiâ de scalciatu ca foieu, candu dispunemu de focariu, foculare, si alte genuine co-vente.
   FOLLESID,-a, adj., veutrioosns; d’in foile=pantice, panticosu, cu mare si grassu pantice, vedi si: a) in Dictionariu, folticosu; b) in Glossariu, foite.
   FOLŢE, adj. s., veuter, pantei; ren-trloosns , ventriosns; d’in foile—pantice, l.subst., pantice forte mare si las-satu in diosu; 2. adj., cellu cu pantice mare, grassu si lassatu in diosu; leuatu inse, de regula, ca subst. personale in mase. pentru persone de amendoue ses-sele ; unu foite, fora pl., formandu inse pl. ai de foite, alle de foite;—derivatulu folticosu cbiama pre tata seu foite in a-cellu-asi locu de onore, in Dictionariu.
   FONFAIRE, fonfaitu,$tc., vedi fonfu.
   FONFU,-a, adj. s., (leutibos carens, edentnlus, balbns; fora dentiintotu sau in parte, si de aci, balbu, inganatu, dif-ficultosu in vorba, asiâ co, cu scuipa-tulu seu, consperge collocutorii sei: mu-liere fonf a, barbatu fonfu; unu fonfu, nesce fonfi; betrănele su fo ife;— derivate : fonfaire, (se conjuga simplu fon-faiu, sau incarcatu fonfaiescu), v., bal-
www.dacoromanica.ro
FOR.
FRA.
253
butlre ot loquemlo oolloyuentcs spatis conspergere; a fi fon fu, a balbuti si scuipă lumeă de pre longa sene; fon-faitu,-a, part. sup. subst., fonfaitura, s. f., fofincu,'-a,=fonficu,-a, adj., apio-pe in iutellessu cu fonfw^veii si forfaire, forfotiră.
   FORAIRE si fornaire, (se conjuga simplu, foraiu, sau incarcatu, foraiescu), v., folllcare, startere; cu stridore, stre-pitu a resufflâ pre nasu sau pre gura, mai vertosu in aomnu : deco foraiescu omenii ăormienti, foraiu si destepti, celli destepti foraiescu si de mundria; callii foraiu si de spaima; — si compositu cu s : sforaire si sfornaire, se conjuga ca si simplulu, sforaiu sau sfornaiu, sforai-escu, etc.), aprope in acellu-asi sensu cu cellu simplu; — derivate : foraitu, sforaitu, etc.; foraitura, fornaitura, sfo-raitura, etc., foraitoriu, sforaitoriu etc.: sforaiture de menta; mai pucinu de admissu formele : foraiela, sforaiela;— formele cu n păru a se referi la fornu, asiâ cumu lat. follicare e derivatu d’in follis.
   FORAITU, foraitura, sforaitura, etc., vedi foraire.
   FORFAIRE (se conjuga forfaiu si forfaiescu), v., 1. balbutire; jja fonfaire: a vorbi incurcatu, conspergundu de scui-patu pre celli de pre longa sene; 2. gar-rire, deblatterare, ca flecarire, a vorbi multu si incurcatu, a borborosi; 3. af-fluere, abnndare, scatere; a formicâ, a affiue, abundă, fi nespusu de multu, etc.: forfaiu vermii in acestu casiu, forfaiu pedudii pre ăensii;—derivate: forfaitu, -a, part. sup. subst., cu tote insemnâ-rile verbului; forfaitura, s. f., actio-ne si effectu de a forfaire in tote însemnările; —yedi si forfotire.
   FORFAITU, forfaitura; vedi forfaire.
   FORFOTIRE,-escw, v., 1. gnrrire, deblatterare, balbutire; a vorbi multu, incurcatu, ineptu, conspergundu cu scui-patu pre celli de longa sene; 2. scatere, afflaere, abnndare; a formicâ, a essi sau curre, se miscâ in nespusa mulţime: for-fotescu vermii in acesta carne; forfote-sce sângele d’in vulneri; 3. crepitare, strepitare, aestuare; a ferbe, undă, e-
stuâ, clocoti, vorbindu de ceva ce se in-grdssia ferbendu: forfotesce pisatulu in caldare; ’ for fotescu tote căldările de pre coptoriu; —forfotela e unu derivatu in-admissibile.
   FOROSTAU, s. m., planta -ce Dict. Barcianu esplica germ. klstroschena
   FOTA , S. f., velum anterius a peo-tore demissum; velu ce copere partea anteriore a corpului unei femina de la cingutdre in diosu : fotele su parte es-sentiale a vistitului femineloru de terra; multe fote su cosute cu mare elegantia si gustu.
   FR ACU, pl.-ttri, (fr. frac, germ. frack), vestimentu de barbati fora pulpane d’in-ainte si numai cu doue code d’inapoi, si cu tote aceste-a : fraculu e vestimen-tulu cerutu in ceremoniele si sollenni-tatiie mai mari.
   FRANC ARE, franchelia; vedi franc u.
   FRANCIA, (pronunţia frantîa, pre a locuri: sfrancia=sCrantla), s.f., syphilis; morbulu cellu greu si perniciosu vene-riu, sypliilea, nomita de poporu francia, ca provenita prin Franci sau Francesi d’in Franci'a: Francesii inse dicu fraudei si ti al de Naples; addeverulu e, co acestu morbu, asiâ de contagiosu si perniciosu, s’a addussu prin occidentali de diferite nationi nomiti, de Turci, cu a-cellu-asi nome, adeco Franci.
   FRANCO, vedi francu.
   FRANCU,-a, adj., liber, ingennns, Immnnis, gincerus, apertus, cnudidus; solutus, portorlo solutim; fraucus nr-genteus; 1. adj., a) liberu; b) immune, scutitu de tributu sau de imposite; in specie : solutu, allu cui pretiu sau va-lore s’a solutu la posta sau la trans portu; sau simplu : scutitu, apperatu de dare publica : scrissori france, merce franca, merci france de dări cotra stătu;
c) sinceru, ingenuu, cu ânima curata, care nu dice un’a si intellege alfa;
d)  candidu, ingenuu, innocente, cui neci trece prin cogitu reulu; e) liberu de vorba, care spune liberu totu ce scie si cogita, care ce are in ânima, are si pre limba; —2. ca adv.: a vorbi, a se portă francu; a Au se acceptă de câtu francu tote scrissorile ce ni se adărcsta; 3. ca
www.dacoromanica.ro
254
PUD.
PUR.
subst., a) person., unu franm, una franca ; b) reale, unu francu, una moneta francesca de argentu, ecale in valore cu leulu nostru; 4. derivate : a) francate, v., a) solvere, a solve, a dâ pretiulu, valorea ceruta : a francă scrissorile; p)immunitatein dare, a scuti certe merci de dările publice; de aci; francatu,-a, part. sup. subst.: scrissori francate, tnerce francata,francatulu scrissoriloru;
b) franchetia, s. f., inadmissibile, si in loculu lui potu intră, siauintratu dejă: sinceritate, canăore, ingenuitate, si de celle vechie cu acellu-asi sensu: curatia de anima, de cogitu, aăăeverulu curata, etc.
   FRANZELE A, s. f., pâne mai mica, mai alba si mai iragida.
   FRUND1ETU, s. m., pl.-e, frondiam mnltltndo; collectivu, ca fagetu, nu-cetu, etc.; mulţime de frmdia;—cu a-cellu-asi sensu si forma : frundisiu; — frundiulitia, s. f., e unu deminutivu d’in frundia, care presuppune altu deminutivu, frundiulla. Prin urmare credemu a fi de adaussu la Dictionariu.
   FRUNDISIU, frundiulla, frundiulli-tia; vedi frundietu.
   FRUNTARIU si frontariu,-a, adj. s., vedi in Dictionariu, observandu-se aci, co frontariu, ca ornamentu, sta nu numai pre frontea calliloru, ci si: a) pre frontea altoru-a; b) ca fronte a unui edificiu, frontariu—frontispiciu.
   FRUNTIERA, s. f., finis, limes; margine a unei regione, terra;—cu forma incorrecta in locu de fruntaria sau fron-taria, de cari vedi in Dictionariu.
   FUDULLIA, s. f., fastidlosa superbia, Superbnm fastidium, Jactantin, osten-tatlo; d’in fudullu, calitate de fudullu, si fapta de fudullu;— fudullu,-a, adj.,
snperbns, fastiosns, insolens ; inepte sesejaotans, ostentans, mundru despre-tiatoriu de alţii, desertu, superbu; fu-dullire,-escu, v., de regula; ca refless.: a se /«(ÎMfi»=:fastiodlose superbhe; — pote co e coventu turc eseu.
   FUDULLIRE, fudullu; vedi fudullia.
   FUMARITU, s. m., dupo analogi’a coventeloru : vaccaritu, ouiaritu, ca-praritu, vinaritu, etc., fumaritu= dare, impositu pre fumu, adeco pre fornu.
   FUNTJJ si pfuntu, pfundu, s. m., libra, pondns , pondo; vedi pundu — pondu in Dictionariu.
   FUNIORA, funiutia, s. f., nu su de câtu deminutive d’in fune, pre longa celle d’in Dictionariu : funicella, funi-siora.
   FURAFOCU, s. m., phalaena; dupo Dic. Baoul: falena, flutturellu nocturnu, ce 3e rapide in lumine.
   FURNIRE,- eseu, V., (fr. fonrnir); 1. a procură, provedă, instrui cu celle necessarie, a pune la dispositione ce e de lipse cuiva; 2. a ornă, pară, dâ pa-ratu;—derivate : furnitu,-a, part. sup. furnitura, s. f., (fr. fonrnitnre, fournis-sernent); furnitoriu,-tăria, dissu de unii furnisoriu, dupo fr. fonrnissenr; dero cu totulu inadmissibile, pre cându celle alte forme s’aru potâ admitte, in pote-rea originei loru romanice, de la fumu, asiâ co furnire insâmna : a) proprie, a scote indestullaprovisione, pâne d' in fur-nu, si de aci : a procură, pară celle necessarie, etc.
   FURNITORIU, furnitu, furnitura; vedi furnire.
   FURTISIAGU, pl.-wri, fnrtnm; hi-bridu nesufferitu d’in furtu, care e de preferitu si de adjunsu; vedi furtu ia Dictionariu.
www.dacoromanica.ro
   GADE (pron.0afîe),8.,eare se applica cu art. f. a; gâdea, carnlfex, carnifice, care essecuta condemnatii la mdrte;—d'in ce origine ? pote d’in acea-asi cu slav. ga-du, -cu sensu de fera : co-ci, intre Români nu s’a aflatu neci unulu, neci una data, se faca messeri'a de gâde; eu atâtu mai multu nu se va află astadi, candu legea- nostra a proscrissu suppliciulu de morte allu criminaliloru; neci de gâde d£ro, neci de gialatu (turc.) nu avemu nevolia; se p6te inse ca gâde se fia in relatione ca gadillare, pentru co se dice: a gadillâ pre cineva la guttu=z a fi gâde, asuggrumâ, uccide, spendurâ, decapitâ, etc.
   GADILLARE, v., titulare ; a face se sentia, prin liusioru contactu, unu sen-timentu de plăcere si de risu : unii se gadilla asia de tare, in câtu Ies şina de risu sub gadillatu;—derivate, gadilla-tu,-a, part. sup. subst., gadillatoriu ,-toria : mancari gadillatorie de palatele lacumiloru; se sciu spune si vorbe gadillatorie de urechie; ■ - gadillatura, s. f., titillatlo, actione si eifectu de gadillare, etc.; (compara fr. ohatoulller, care presuppune catallare);—vedi si gâde.
   GADILLATU, gadillatoriu, gadillatura; vedi gadillare.
   GADINA, s. f., avls, fera avis, ferae bestlae; 1. passere, passere de curte;
2. passere selbatica,rapace; 2. fera, bestia rapace, cu instincte de occisu alte fientieviue;—vedi gâde.
   GAFAIRE si gafuire, v., (in forme si simple : gâfuiu, gâfâi, etc., si încărcate : gafuiescu), anhelare, anhelltum ducere; a resufflă, respiră cu greu si a nevolia, a suffiâ tare : gafaiu callii de fug'a ce le ati datu;— derivate : gafai-toriu, gafaitura, etc.
   GAFAITU sau gafuitu, gafuitoriu, gafuitura; vedi gafaire.
   GAGAIRE,-esc», v., clangere , gin-grlre, glocitare, tetrinnire; balbutlre, gariire; 1. in specie despre vocea gâs-celoru : gâscele gagaiescu dupo gagai-tulu gaseanului; 2.in genere, despre vocea ratieloru, gallineloru, curceloru, etc.;
3. metaforice : a balbutf, a vorbi inga-natu si incurcatu; — derivate: gagaitu,-a, part. sup. subst.; gagaitoriu,-toria, adj. s., gagaitura, s. f., etc.;—coventu onomapeicu, si nu e nevolia a lu caută in alte limbe, ca impromutatu.
   GAGAITORIU, gagaitu, gagaitura; vedi gagaire.
   GAGAUTIU,-», adj. s., stultus, stu-pldas, Iiobes, Ineptus ; stultu, stupida, capu grossu, fora mente, lipsitu de ju-dicata, etc.;—nomele de gagauti se applica la parte d'in Bulgarii ţinutului Bolgradu; pare co gagautiu e affine cu gagaire, cu gagaitorii.
   GAINARISCE, s. f., galliuarum mnl-tttndo; mulţime de galline,— nu e de lipse, candu avemu: gallinaria sau gai-narîa cu acellu-asi intellessu; vedi gal-linariu in Dictionariu.
   GAITIA, s. f., graoulus, pica glan-darla; proprie deminutivu d’in gaia, ap-plicatu inse la una specia de gaia sau de ciora; vedi gaia in Dictionariu.
   GAITANARIA, gaitanariu; vedi gai-tanu.
   GAITANU, pl.-e, fuulculas, resticula; cordone, firu mai grossu, implettitu d’in mai multe fire, acia d’in multe fire ; cu gaitanu se refeca vestimente; unde ve-stimente si calciamente se înflora cu gai-ianu; prov. lucrulu merge gaitanu;— derivate : gaitanariu,-a, adj. s., care lucra sau vende gaitanu; fem. si, gai-
www.dacoromanica.ro
256
GAL.
GAL.
tanaressa; gaitanaria, s. f., a) arte de gaitanariu; b) officina de gaitanariu;
c) mulţime de gaitanu, de flori de gai-tanu.
   GA1AGIA, s. f., turba, tumultos, In-condltus fremitns, convicium; larma, clamore confusa, sbierete tumultos?; — dupo Dict. Buda : galagia = magna-nimitas, herolca virtus, eroismu, marfa de suffletu;—derivate : galagire,-escu, V., tumnltnarl, a face galagia; galagi-tura, s. f., etc.,
   GALANTlNAr s. f., (fr. galantlne); carne de curcanu gelata: — p6te mai bene : gelantina.
   GALANTOMIA,- o, galantomire;Yeăi galantomu.
   GALANTOMU,-a, adj. s., (d’in ga-lante-omu), llberalis, muniflcus, bene-flcus, benignns, largns, prodlgas; care are mâna larga, care d'in allu seu da si face bene, care, se uita cliiaru pre sene, ca se faca bene altoru-a: liberale, gene-rosu, peno si prodigu : mulţi su inse galantonii cu alle altui-a; acesti-a nu su addeverati galantomi, ci numai famaţi espoliatori ai altoru-a; a ţapi u-noru-a spre a dă altoru-a, nu ea fi, galantomu, ci furu mascatu; derivate : a) galantomia, s. f., liberalitas, mnnl-flcentia, beneflcentla, beniguitas, lar-gitio, calitate, dispositione si fapta de galantomu : galantomi'a fora mesura duce adesea la paupertate sau la ra-pine; mulţi si ruina stările prin gălan-totnide selle inconsultate; b) galanto-mire,-escu, V., mnnificnm, llberalem, largam, prodigam esse, a fi galantomu, a se arretâ. galantomu, a face galanto-mie.
   GALCA (pron. gâlca), s. f., tnmor, tuber, tonsilla, glandnla, scrofula; in-flatura mai mare sau mai mica , naturale sau provenita d’in morbu; D. Miklo-sich dice co acestu coventu e slavicu, numai pentru co scote si fauresce galka, care ar fi, fora se essista de locu neci in v. slavica, neci in ». slavice, cu tdte a-aceste-a slavicu : densulu crede, co pentru aed sta assertione, adjunge a men-tionâ poloniculu : galka cu sensulu de globu; cu atâtu inse cauta se marturi-
mu, co nu se probddia originea slavica a coventului gâlca d’in limba româna ; mai probabile e, co gâlca sta in affini-tati cu alte vorbe alle iimbei nostre, cumu, de essemplu, galcaire;—derivate : gal-cosu,-a, tuberosus; galcire,-escu, v., a face galei.
   GALCAIRE,-eseu, v., vedi gălgaire.
   GALCEYA, S. f., turba, tumultos, strepitns; rixa, jnrglnm , altercatio, coutentio, oertamen , disseusio, dis-sidlnm, discordia, etc., cdrta, discordia, etc. de regula, insocita de mare strepitu, mari sbierete; — derivate : galeevia, s. f., galceva mare, repetita si neinterrupta, saeva et continua rixa; galcevire,-escu, v., de regula refless., a se gâlcevi, rixari, contendere; galcevi-toriu,-galcevitoria, adj. s., rixosns, jur-giosns, rlxarnm cnpidus, cui place gal-cev'a, care cauta galceva; galcevitu,-a, part. sup. subst., galcevosu,-a, adj., rixosns, îixae cnpidns, cui plăcu galce-vele, etc.;- -D. Miklosich refere galceva la slav. gliika sau glukfi, fora se dea form’a slavica, d’in care a potutu essf galceva.
   GALCEVIA, galcevire, galcevito-riu, etc.; vedi galceva.
   GALCOSU,-». adj., vedi gâlca.
   GALENTIA, s. f., si m., galentiu, de regula, in pl. galentie, si m. galenti, 11-gnenm sandalium, ligneus soccns; cal-cionu de lemnu : in galenti se porta si calciamentele celle orăinarie pre tempu de plouia cu multa tina; forte probabile co coventulu sta in affinitate de origine cu gallosiu, de care vedi in Dictio-nariu.
' GALERTA, s. f., dupo Dict. Bar-cianu: eema de carne ingrossiata, germ. rerdlckte fleischbrtthe).
   GALGAIRE, (in forme simple : gal-gaiu,gălgai, etc., si incarcate : gal-gaiescu, etc., si in forma mai integra : galgarire,-escu, (vedigărgăriţe in Dic-tionariu, d’in care corrupte : gălgaire, si galgarire); inse : 1. sub form’a: gal-garire, numai cu sensulu de gargarire sau gargarisare, lat. gargarizare, a a-gitâ cu strepitu unu licidu in gfittupentru spellare sau vindicare; 2. dro găl-
www.dacoromanica.ro
GAL.
GAN.
257
gaire se aude cu sensu mai generale; co-ci, afora de intellessulu degargarire, are si sensul i generale, ce resare d’in urmatei iele frasi : gâlgâie sângele pre nări sau pre gura; gâlgâie sxnge sid'in vulntri; gal ga', u dulce pre guttulu beţivului licorile si vinurile; — derivate : galgaitoriu si galgaritoriu,-toria, adj. s., galgaitura si galgaritura, s. f., etc.
   GALGAITU, galgarire etc., vedi gal-gatre.
   GALLESIA, s. f., galla; 1. fructulu linei specia de arbore, de care vedi galla in Dictionariu; 2. pre a locuri, galesia sau gallesia se aude ca f. unui adiectivu: galesiu sau ^aZZesiMrzmoeatus, trIştis, afflictus, melanchollcns. pallidus, me-lancholicu, tristu, pallidu, cu pandi’a . faciei perduta : ce gallesia figura; mu-lienle gallesie attragu ânimele sentitorie.
   GALLICIA sau gallitia, s.f., de regula in pl.gallicie sau gaditie, aves cohortales; passeri de curte; — forte probabile d’in acea-asi ovigiue cu : gxllu, gallina, etc.
   GALLIMATHIA sau gallimathias, s., voces inopes rerum, iuanis vcrbornm sonitus; sonite, vorbe desdrte de intel-lessu (fr. galimatias); — coventulu nu e neci in franc, scrissu dupo etymologi’a ingeniosa data de unii, si a nome, co coventulu gallimathia ar fi espressioneau-nuiadvocatu, care sciea pucinu latinesc'a sea, si care, revendicaudu furatulu cocoşi» allu unui Matthia, s’ar fi esspresu: galii Mattliias — allu cocosiului Matthia in locu de : Mattliiee gallus = co-cosiulu lui Matth'a; dupo acesta părere ar fi de scrissu : gallimatthias.
   GALONU, pl.-e, funiculus, Ifmbns, vitta, (fr. galon); cordella, betta, firu de metasse sau de alta materia; vedi si gaitanu.
   GALOP ARE, galoiu etc.; de cari vedi: gallopare, gdlop„< in Dictionariu; aci insemnîunu numai, co, deşi covente-le se afia mai in tote limbele romanice, si deşi s’a datu de mulţi, ca etymologia, gr. xAXitT], xaXrcqiv, xaXrcâCsiv = a merge in trepidu, a trepida sau tropotă merge in tropotu; totu se oppune alta etymologia, basata pre rationi ponderose, adeco una origine germanica, si a nome:
gotb.hiaupan, cu ga: vech. germ. gublao-ftui, anglosax. gehleiipan, (nou germ. laufeu); germanii moderni apoi au im-piomutatu limbeloru romanice : galop-pleren; eâtu pentru limb’a nostia, pre longa gullopu ea are inco : trepidu, etc.
   GALTANU, s. m., guttur, jugulam; gala; guttu, mai allessu parte interna a guttului; — D. M klosich refere la unu imaginariu slavicu: glatu,nu numai gaitanu , ci chiaru si guttu, ba inco si in-ghitire, ca cilmu n’aru essiste si in la-tin’a, pre longa guttnr, si forme ca glit-tus, gluttns si glntns, etc., d’in care au essitu, in limb’a nostra, forme mai multu sau mai pucinu modificate.
   GALUSCA sau gallusca, (cu s aspru sibilante), s. f., globalns farinaceas; glo-butiu de farina, ce se ferbe in supa si alte zeme: supa cu gallusce, gallusce cu seru.
   GALVATINA, s. f., cranium, calva, calvaria; capitina de animale, mai raru de omu, ossulu capului despoliatu de peru, etc.;—d’in calvu,-a, prin interme-diulu formei calvatu, cu mica modificare de c. in g., galvatina in locu de calva-tina; cu tote aceste-a D. Miklosich afla mediulu de a lu referi la slav. glava, redimandu-se pre şerb. glavetina, care, totu dnpo densulu e augmentativu, pre candu, in limb’a nostra, terminationea ina este, de regula, deminutiva.
   GAMALLIA, s. f., acuş oapitata vel globosa; capetu mai grossu allu acului, capetulu globosu : acele cu gamallia nu servu la cosutu, ci la prensu, ornatu, etc.; cuniele de ferru sau de lemnu inco a» gamallie; acu cu gamallia in oppositione cu aculu fora gamallia, in genere: parte proeminente globosa.
   GANDACELLU, s. m., deminutivu d’iu gandacu; in speciale, cu sensulu de cantharide, applicatu, de regula, in pl. gandacelli : gandacellii trecu de bonu remediu contra turbare sau rabia.
   GANDACU, S. m., pl.-i, scarabaeus; genu de insecte; in speciale, cantharide: cu gandaci se vindicu turbarea.
   GÂNDIRE,-esc», V., cogitare, meili-tari, judlcare, pntare, oplnari, senti-re, etc., a cogitâ, meditâ, judicâ, crede;
                        17. G.
www.dacoromanica.ro
258
GAN.
GAE.
derivate : ganditu,-a, part. sup. subst., ganditoriu,-toria, adj. s., cogltans, In-telligens, opinans, putans, etc., care co-gita, crede, judica; — tote essite d’in gându, pl.-un, oogitatio , cogitatnm , lntentio, propositum, opinlo, jadioiam, sententla, mens,animas, atteutlo, oara, sollloltndo, etc., pre deplenu, in totu si in parte, ba inco cu prisosu, respunde gându-îui coventulu genuinu : cogitu, care se refere nu numai la tote actio-nile si actele suffletuluî integru, la mente, ca si la Inima, pre candu, lucru curiosu, nu espreme nemica d’in alle a-nimei coventulu gându, care d6ro cu dereptu a cadutu mai de totu in lupt’a sea cu cogitu; se dâmu câteva essem-ple, cari se arrete invederatu co gându e cu totulu superfluu in limb’a : a ave, a pune gându la ceva sau cineva = a ave, a pune cogitu la ceva sau cineva; nu mi vine in gându, n'am gându a face = nu mi vine in cogitu (in mente), n’am cogitu a face; prin gându nu mi trece ceva = prin cogitu (prin mente) nu mi trece ce-va; cu gânduri relle=cu cogite relle; etc., fora se mai adaugemu, co avemu multe alte covente genuine, cari reclama loculu părăsitului gându.
   GANDITORIU, ganditu, gându, vedi gândire.
   GANGAIRE si gangavire,-escu, v., balbntire; a balbutf, a vorbi incurcatu, mai allessu d’in nasu sau pre nasu, — derivate: gangavitoriu,-toria, adj. s., etc. tote d’in gangavu,-a, adj., balbns, balbu, cu vorba incurcata si innecata pre nasu, pre nari; derivatu : gangavi’a, s. f., stătu, calitate, defectu de gangavu, — cellu mai simplu coventu, ce a datu nas-cere celloru precedenţi, e : gângu,-a, (ca tote, peno aci produsse, cu a forte obscuru), adj. synonymu cu gangavu;— conf. ispan. gangnsar, a vorbi pre nasu, a nasillâ.
   GANGAIRE, gangavu, şangu; vedi gangaire.
   GANGU, s. m., xystus, porticnla; salla, incapere oblunga de peramblatu, si de alte usuri, servindu, ca si galle-ri’a, curritoriulu, de trecutdre;—germ. gang.
   GANJIRE,-escw, v., d’in ganju—fune, fune de teliu, de scdrtia de arbore : a ganjt,=a. impletti, resuci, etc.; Dict. de Buda da amendoue coventele cu s:gan-Sire. gansiu, si derivate ca : gansitu,-a, esplicandu : contortns,inonrvatns; vedi si ganju in parte.
   GANJU, s. m., vedi si ganjire, amendoue, dupo D. Miklosich, slavice. .
   GAOCE, gaocire, gaocitu; vedi ghioce.
   GAOSA, s. f., abdomen, calus, valva; gaur’a posti cei; la femine vulv’a; - -d’in acea-asi origine cu gavanu, gavanosu = gaunosu, etc., asiâ, co gaosa e re-dussa d’in gavosa = cavosa.
   GARANŢIA (differitu de garanţia— cautione), s. f., rabla, (fr. garanoe); • planta ce serve a rossl, rubia; — pentru evitarea confusionei cu garanţia = cautione, latin, rabla e de preferitu fran-cescului garanoe.
   GARAIRE,-esc«, v., glooltare, gar-rire; a garrt, a carcai, a gloci; — intre gargaire si carcaire, form’a gargaire pare cea de preferitu, ca mai aprope de garrire, cu care e probabile, affine gargaire. ■
   GARBACIRE,^-eseu, v., flagellare; a bate cu garbaciulu; — garbaciu, s. m., pl.e, flagellnm, flagellu grossu : servitorii administrationei portau garbacie; garbaciulu e flagellu de curelle.
   GARBACIU, pl.-e, vedi garbacire.
   GARBOVIRE, garbovitu, etc., vedi garbovu.
   GARBOVU,-a, adj., enrvus, inenr-vas, gibbas, gibberosus, flexus; curbu, incoveiatu, gebbo3u; plecatu la pamentu, plecatu de medilocu, vorbindu de unu betrânu; — derivate : garbovire,-escu, v., a face garbovu. a incurbâ, a plecâ a inflecte cu potere: betrânii se garbovescu; derivate d’in garbovire : garbovitoriu,-toria, adj. s., betranetia garbovitbria; garbovitu,-a, part. sup. subst., betrâni gârboviţi; garbovitura, s. f., cnrvatura, flexnra, gibbas;—gârbovim, s. f., car-vamen, flexns, gibbas.
   GARBURA, s. f., vedi : grangure sau granguru.
   GARDEROBA, s. f., (fr. garderobe), vostiarium; arauriu de pastratu vesti-
www.dacoromanica.ro
GAS.
GAS.
259
mantele si ornamentele; — de preferitu e vestiariu — vestiarium.
   GARDA, s. f., (fr. garde, it. guardla); custode, custodia, vegla, veghia, cari su de preferitu sub tdte reporturile.
   GARGALANU, s. m., vedi garlanu.
   GARGARITIA, s. f., carsulio; in-sectu ce strica grânele;—coventulu pare corruptu d’in curculione.
   GARGAUNU, s. m., crabro; insectu, musca mare, bondariu; metaforice : a-cestu omu are mari gărgăuni in capu; nu i poţi scote gărgăunii d’in capu; vedi si gaunu in Dictionariu.
   GARIOFILU, s. m., vedi în Dictionariu : caryophyUu :
   GARLA, s. f., rlrnj, rlralas, garges; riu, fluviu mai micu, toi'rente ce 8e vdrsa si formddia lacuri, bălti; lacu cu riusoriu ce curre d’in acellu-a, balta ore-cumu cu gura sau canale, pre unde se scurre si pre unde se alimenta;—pare affine cu : garlanu si girliciu.
   GARLANU, s. m., gala, guttur; canale de inglititu, inglititdre; — s’ar pard a stă, in afflnitate cu gala — gala; Macedoromânii dicu: gargalanu.
   GARLICIU, s. m., oellae vinariae a-ditas; gur’a cellariului, scar’a, pe care descendemu in cellariulu de vinu si de alte provisioui; — s’aru pară affine cu celle doue precedenţi covente.
   GARNIRE, (garnissire),-escu, v., (fr. garntr), iastruere, munlre, parare, or-nare; a provedd cu celle necessarie : a garnî una rochia, una casa cu mobili, una mancare cu condimente; metaforice : a si garnî capulu cu formose con-
M/1   /in
   GARNISONA, s. f., (fr. garnisea), praesidlum; numeru de armaţi necessa-riu la assecurare unei cetate. Câudu s’ar admitte, ar caută, se lide form’a de gar-nitione.
   GARNITIA, s. f., fageus frutex; specia de arborellu, tufetu de frutici fagini.
   GARNITU, garnitura; vedi garnire: garnitur'a unei rochia, unei fertura, unei pellaria feminesca.
   GASCAIRE,-escw, v., se dice de vocea sau siiieratura gâscei, clangere.
   GASSIRE,-escw, v., precumusta gân-
dire pre longa cogitare, asiâ sta si gas-sire, pre longa aflare; neci in forma si pueritate, neci in estensionea intelles-sului nu se pote compară gassire cu a-flare• câteva caşuri numai vomu produce, spre a se invederâ lucrulu, obser-vandu mai antâniu, co mare parte de Români nu connoscu de locu gassire, ci numai aflare; fia acumu, 1. sensulu de :' lnvenire, reperire, nanclsei, a) a dă de ce cauta cineva : nu am gassitu acollo amiculu meu; unde se lu gassescu—nit am aflatu acollo, etc., unde se Vaflu; nu gassimu ce amu pusu in armariu— nu aflămu ce amu pusu in armariu; se gassescu in mercatu de tote ce doreşti— se afla in mercatu, etc., nu se gassesce ceva pre lume — nu se afla pre lume; ddro neci unulu d’in Români nu gassesce intentionile cuiva, ci afla acelle intentioni; fora se intrâmu in sensulu mai metaforicu ce esprerau frasi ca : am aflatu de tote, numai de acesta-a nu aflassem; pre fota diu’a aflămu câte ceva, fora sepotemugassl acellu ceva, etc; 2. a nu caută, a nu dorf lucrulu de gassitu, de aflatu, ci a dă preste ellu numai d’in intemplare : ne gassimu cu cineva unde nu ne ar fi trecutu prin mente, co tamu fi gassitu — ne aflămu cu cineva unde nu ne ar fi, trecutu prin mente; co l’amu fi aflatu ddro, in neci unu modu, nu pote intră gassire in frasi ca : me aflu bene astaăi, candu eri me aflam forte reu; deco voi ve aflaţi bene, se nu ve pese deco eu me aflu bene sau reu, etc.; — e superfluu a continuă, in ammenu-tele selle, paralleluluinceputu; ar fi inse de mare interesse pentru unu coventu ca gassire, — care de tempuri nesciute se afla in gur’a Româniloru mai d’in tote părţile—, de mare interesse a sci cu certitudine, de ce a nome origine e acestu coventu: pre câtu scirau noi, neci unulu d’in invetiatii străini sau indigeni, nu s'a occupatu cu acdsta cestione; abiă Dict. JSittia attinge lucrulu, dandu numai a intellege, co gassire ar fi essitu d’in consequi, părere ce nu presenta nici una probabilitate pentru addeverulu ei; ddro, dupo multe proprie cercetări asupr’a acestui coventu, cauta se ne marginimu
www.dacoromanica.ro
260
GAT.
GAT.
a indică singur’a analogia de forma si de sensu, ce amu potutu află probabile, adeco: anglosax. gness=batav.ghlssen.
    GATA, gatela; vedi gatare.
    GATARE, v., se conjuga de regula cu forme simple: gatu, găti, gata, gatămu, gatati, gata; se gatu, se găti, se gate, etc.; numaijin gur’a sau sub condeliulu unoru-a apparu, inse si aci forte raru, formele incarcate : gatediu, gateăi, gatedia, gatămu, gatati, gatedia; se gatediu, se ga-tedi, se gatedie, se gatămu, etc.; apoi, ca provincialismu, in acellu-asi sensu, se aude si scriue inco si form’a : gatire, ga-tescu, gatesci,gatesce, gatimu, etc.; perf. si part. sup. suna, d’iH gatare : gatai, ga-tatu; ăro d’in gatire : gătii, gatitu, (pre-totendine cu t duru), parare, apparare, preeparare, perfloere, perngere, efilce-re, absolvere; ornare, adornare, in-strnere, procurare, Testire,indnereetc.;
1.  a pară, prepară, mai allessu, a ferbe, c6ce, prepară de mancare : de si ne eră fame, nu se gatasse inco buccatele; buc-catariu măiestru de a găti pentru celle mai bone mese; dero scie gata dupo gus-tulu nostru; in acellu-asi sensu si gatire : gatiti prandiulu mai currendu;
2.  cu sensu mai generale, a pară, appa-râ, etc.: a gata sau găti pre cineva de caile; a gata sau găti de batalia; a gata sau găti mai multe armate; 3. a confece, termină, dă in dispositione, a dispune, a applică, etc.: ecco tote vestimentele gatate sau gătite; tote su gatate de plecare, tote gatate sau gătite de aratu; toti gatati sau gatiti a seceră si ară; pucini su gatati a si pune umerii la greu; 4. in speciale, a termină, essaun, a seccâ, fini, etc.: gatatu e vinulu d'in tote bu-tile; se gata farin'a d'in saccu, curau s’au gatatu toti bannii d’in punga; 5. a vesti, investi, ornâ, provede, etc. : a gata sau găti pre toti de pasci; se gatara cu de tote pentru venatore; toti si tote gatati sau gatiti de nunta; cine nu e gatatu de nunta sau de ospetiu, e esclusu si allungatu de la elle; a gata sau găti mai multe navi de bellu si de commer-ciu; a gata navile cu vele, cu catarte, cu remi, cu remigi; — metaforice: a se gata de essame, de respunsu; nu erau
gatati sau gatiti a responde la întrebările făcute; — 6. derivate : gatela, s. f., ornatus, ornamentam, instrumentum, modu si mediu de gatare sau gatire,— coventu de reprobatu pentru form’a sea abbatuta de la legile limbei; de preferită : gatatura sau gatitura, care are sensu mai largu: gatatur’a buccateloru, capului, peruci, navei, callului, carru-lui aratrului cu c-Me necessarie sau cu celle de ornatu, etc.; gatatoriu si gati-toriu,-tăria, adj. s., părător, prsepara-tor; instructor, ornator, armator, etc., care gata sau gatesce; in fine : gata, adj. s. adv., paratns, perfectns, absolntns, ornatns, instrnctns; propensus, libens, sednlus; sedulo, libenter, proasto, etc. (si ca adj. invariabile dupo numeru si dupo genu), si de regula artic. orecumu cu a, adeco cu a finale claru, dăro si inchisu in certe sensuri, (de cari vedi mai diosu), cumu : e gata mesa, gata su mesele, nu e inco gata vestimentulu, su gata inse calcionii; toti su gata de plecare, tote su gata de colcatu, celli bo-ni su gata a face beneveri-cui; nusu gata la lucru indata dupo somnu; mai gata su a mi dă, vietia de câtu onor ea; la totu ce le ceri si le rogi, su gata; gata e medicamentulu ? gata su respunsurile? gata su documentele si tote scriptele? noi sumu gata la tâte; gata la bene, gata ca si la reu; gata a mori, ca si gata a vine, nu su gata cu lucrulu ce le ai irn-pusu;—a aşteptă dea gata, tote dea gata; banni de a gata, banni cu gata, banni pre gata,banni in gata; repetitu: gata-gata; era gata-gata se plece; gata-gata se se occida; — peno aci cu a finale claru, inse si cu a finale obscuru in in-tellessulu de subst. allu verbului : pa-ratio, perfeotio, confectio, absolntio, oruatlo, instrnctio, etc. : stau ore in-trege pre gata de nunta; fora gata co-venita nu se face nemica bene; gat'a vâstra de peramblare ne perde tempulu cellu mai pretiosu; — pentru originea, etymologi’a coventului, Dict. de Buda da grec. xaTaaxsoâCeiv, dăro reu trassu de peru; D. Mil 'oskh affirma numai, co gatare, gata, etc., romanesci su numai comnate cu celle slavice : gotovii,
www.dacoromanica.ro
GAT.
GAU.
261
gotovatl, gotovltl, etc. si cu celle lithua-uice : gata vas, gataviti, gotovotl, etc.; a-daugundu inse, si stricandu totulu, candu mai apoi reduce celle slavice si celle lithuanice ca si celle romanice, la originea goth. gatanjan = facere; acesta d’in urma assertione, co adeco si celle romanice se referu, directu, la gothi-culu gatanjan , e contradissa de ensusi D. Milclosich, de <5ra ce coventele lim-bei romanesci su mai originarie de câtu cellu gothicu; 6ro D. MiWosich refere slavice si lithuanice mai pucinu originarie la gothiculu gatanjan; asiâ dero , peno acumu, cellu pucinu, in neci un’a d’in limbele europiane, nu aflâmu form’a coventului in cestione mai simpla de câtu in limb’a romanesca sau in cea al-bana, unde adj. e : găti sau ghati, cellu mai apropiatu de allu nostru guta; se fia dăro coventulu romanu impromu-tatu de la Albani ? noi nu credemu a-cesta-a, ci avemu covente momentose a crede, co vorb’a romana se sue la alta origine, despre care nu cotediâmu a affirmâ nemica positivu si decisivu, peno ce nu vomu avă mai multe covente in conditionile coventului gatare, care ap-pare in form’a cea mai simpla de con-jugatione, pre candu gatire, de certu essitu d’in gata, si acestu-a, ca subst. s’a nascutu, de assimine de certu, d’in gatare; acumu ddro se allaturâmu coventulu in cestione cu un’a d’in formele sanscrite, cari respundu pre deplenu la forme de conjugatione alle limbei latine, adeco: ghat, care intre alte sensuri, are si sensulu de: parare, facere, per-ilcere, si prin urmare sensulu generale allu romanescului gatare;—in sanscr. occurre si unu adj. 8., ghata; numai ca adj. ghata = promptns, praesto, paraţii s, activus, proponsus, etc.,=Cji allu nostru: gata.
   GATAIRE,-escw v., conjicere; a conjectura, a divină, — datu de D. Mi-Jclosich dupo slav. gatiiti=vaticinart;— inse neconuoscutu none neci d’in lectura, neci d’in vorb’a viua.
   GATELA, gatire, gatitura, etc; vedi gatare.                             ■
   GATLEGIU si gatleju, pl,-e, gnttnr,
gala, faux, larynx; guttu; in speciale, canalea interna a guttului, laryngea;— D. Miklosich, care trage si guttu d’in slav. glfitfi, deriva de aci si acestu co-ventu; vedi inse si: gatlanu, gâtuire, etc. cari tote, ca essite d’in guttu, au se se scriua: guttulegiu, guttulanu, guttui-re, etc.                  ■
   GATU, s. m., (pron. gâtu, sau mai bene scriue si pronunţia : guttu); vedi: guttu in Dictionariu; vedi si: gâtuire, gallegiu in Glossarim
   GATUIRE,-escM,v., strangulare, snf-focare; a stringe de guttu, a suggrumâ, strangulâ etc.; — derivate : gatuitoriu, gatuitura, gatuitu, etc.;—de scrissu si pronuntiatu •: guttuire, guttuitoriU, gut-tuitura, guttuitu, etc.; vedi si: gâtu, gât-legiu, gatlanu, etc.
   GATUITORIU, gatuitu, gatuitura; vedi: gâtuire.
   GAUNIRE,-eseu, v., cavare, conca-vare, rodere, snbrodere, effodere, ad-edere; a scavâ, a sapă, rode, găuri, scobi, coptori, scoptori, concavă, etc.; — derivate : gaunitu,-a, part. sup. subst. cava-tus: denii gauniti, muru gaunitu; gau-nitura, s. f., caratio; — in locu de: gavanire—cavanire; vedi gavanu, ga-vanire.
   GAUNITU, garnitura; vedi gau-nire.
   GAUNOSIA, (pron. gaunosia), s. f., caritas, effosslo, exesio; stătu de gau-nosu, (vedi gaunosu in Dictionariu);— d’in acellu-asi fonte si alte derivate gaunosire,-escu, v., cavare, excarare, erodere, adedere, effodere; aface^aw-nosu, —de unde: gaunositu,-a, part. sup. adj. subst. excavatns; gaunositura, s. f., excavatio; — gaunosu pare redussu d’in gauanosu—gavanosu; vedi gavanu.
   GAUNOSIRE, gaunositu, gaunositura; vedi gaunosia.
   GAURELLA, s. f., vedi gaurica.
   GAUR1CA, gaurice, gaurella=gau-rea, s. f., foramen, canlnla; deminutive d’in gaura, (vedi gaura in Dictionariu): gaurelle de casiu, de duru; — altu derivaţii, directu, d’in gaura, e si gaurosu =plenu de gaure ; gaurosulu duru.
   GAURICE,^'gaurosu; vedi gaurica.
www.dacoromanica.ro
262
GAV.
GEA.
   GAV AN ARE, gavanatu, gavanatura, gavanosu; vedi gavanu.
   GAVANU,-», adj. s.,cavng,concavns, convexus, lignenm ras oavnm; 1. adj., ca augmentativa d’in gavu=cavu, adj. gavanu = forte cavu, cavatu, sapatu, afundata, sau si : essitu, inflatu, con-vessu, etc. : bucce gavane, lemnu gavanu, ripa gavana, capu cu crescetu gavanu; 2. ca mai desu subst. m. gavanu, pl.-e, ceva gavanu, in speciale : vasu gavanu, si cu totulu in speciale : vasn de lemnu cavatu, in care offeru buccate la m£sa, sau se pune farina, etc.: câte gavane de farina ai leuatu impro-mutu, atâte se intorci; unu gavanu de lapte, de miere, de mure, etc.; — derivate : gavanare, v.,cavare, excavare, a scavâ, sapă, aduncâ, etc. : a gavanâ trunchi pentru stupi; gavanămu unu lemnu de albia, de luntre, etc.; de aci: gavanatu,-a, part. sup. adj. s., cavatns, excavatus, cavus, concavus, convexa» : ripe gavanate, fronte gavanata; — gavanatura, s. f., cavatio, eonvexio, ca-vitas, concavitas, convexitas, actione si effectu, stătu de gavanare: gavanatur'a trunchiloru pentru albie, pentru stupi; gavanaturele ripei, gavanaturele bucce-loru;—gavanosu,-a, adj.,concavus, con-vexus, inanis, aprope cu sensulu de gavanatu, si mai aprope de gaunosu, (vedi gaunosia), scavatu tare, sapatu affundu si totu de una data seccu : pome gavn-nose, pepeni gavanosi, capu gavanosu, capitin'asecca e gavanosu;—d6ro cauta se fia stătu si form’a cea mai primitiva: gavu = cavu, de unde apoi gavanu = cavanu, si derivatele immediate; de aci apoi : gavosu = cavosu, populariu care are sensulu prolongatei forme : gavanosu, ddro care, prin intermediulu formei : gauosa=cauosa, fu, pre a locuri, redussa peno la gaosu, in locu de gauosu, mai allessu ca s. f. gavosa = gauosa, (reu scrissu si pronuntiatu: gaosa), cu intellessulu speciale de : caula, vulva; abdomen, gaura, canale; do in intelles-sulu cellu mai speciale : a) canalea poeticei; b) vulv’a, canalea genitale a fe-minei; prin urmare, vorba obscena si triviale.
   GAVOSUr=^aMosM,-a, gavu=cavu,-a] vedi gavanu.
   GAZDA = gasăa, s. f., bospes, hos-pitinm; domtnns, domns, domicilium;
persona ce ospeta străini, cumu si cas’a acestui ospeţe : gază'a de latroni nu are nome bonu; nu e bene a acceptă pre veri-cine in gazda; — derivate : uasduire,-escu, v., liospitare == a ospitâ străini in cas’a sea; gazduitoriu,-toria = care gazduesce; gazduitu,-a, part. sup. subst. d’in găzduire; forme si mai scâlciate : gazdoia si gazdoica == bospes, hospita —gazda in intellesulu personale; barba-rismi superflui, cându avemu: ospeţe, os-petiu, ospetare, ospetariu, ospetarîa, etc.
   GAZDOIA, găzduire, etc.; vedi gazda.
   GEABA (cu a finale, de regula, claru), adv., frustra, incassnm, inutiliter, ne-quicquam; gratuitu, fora folosu, fora profectu, in desertn : geaba vini, geaba te duci; si cu prepos. de : de geaba, in ventu, vorbiţi; — se fia coventulu, cumu pretendu unii, turcescu? — nu se pote de mai bene esplicâ prin geba, fem. d’in gebu = gebosu? cumu se esplica sură'a d’in surău, co-ci geb’a = surd'a = in ăesertu.
   GEAL ATU, s. m., carnifex; vedi gâde.
   GEAMALA, s., scnrra monstruosns, monstrnm, glgas; 1. omu forte ridiculu ornatu, si tare maritu in volume prin ornatulu seu, asiâ co, in serbatorile na-scerei Domnului, spariâ lumea, mai allessu copillii: geamal'a portă, pre a locuri, si nomele de brezaia; 2. gigante, gigante monstrosu, monstru; de ad metaforice : una gemala de muliere; ddro si mase. unu geamalu de omu;—in locu de geamala,-u, pre alte locuri si gemala; se fia in locu de gemella,-u, ca fientia omenesca duplicata ? sau d’in gemere, d’in caus’a gemeteloru si mugiteloru ce da gemal'a?
   GEAMANTANU, pl.-e, bippopera, vidnlns, pellkcus sacons; saccu de pel-le mai vertosu, ce serve a recepe efectele de callatorîa; — de ad si demin. geamanlellu, care, pre alte locuri, se aude si\gemanMlu, gementellu, sichiaru gemetellu, si aceste forme admitte, dupo localitati, si geamentanu, adeco : gea-
www.dacoromanica.ro
GEB.
GEN.
263
mentanu, gementanu; se nu fia ddro es-situ cum uva d’in gemere, gemente=ge-mens, a nome, caportatoriulu oneriloru callatoriloru? vedi si gemala.
   GEAMANTELLU, pl.-e, vedi gea-mantanu.
   GEAMATICU pl.-e, glornus, globus; ceva agglomeratu, de essemplu, tortu agglomeratu : glomu sau ghiomu,—pre a locuri si: gematecu; confere : glomu, ghiomu, si gr. yeţLâmţ d’in TepiCeiv.
   GEAMBARA si geamparâ, s. f., pl. geamparale, crnsmatq, (fr. castagnette); instrumentu de accompaniatu saltulu seu, compusu d’in doue lemne sculptate, instrumentu orientale, usitatu multu la Turci si Arabi: a jocd gamparalele.
   GEAMBASIA, (pron. geambasîa), s. f., negotiu, messeria de geambasiu; —• geambasiu, s. m., mango ; mangone — cellu ce procura altoru-a călii prin co-mereiulu de călii.
   GEAMBASIU, s. m., vedi geambasiu.
   •GEAMGIU, geamlicu; vedi geamu.
   GEAMIA, (pr. geamia), s. f., rnacho-medanornm fanam; locu de rogationesi incbinatione la machomedani; — s’ar pot6 scriue si giamia.
   GEAMPARA (pron. geamparâ), s. f., vedi geambarâ.
   GEAMU, pl.-wr*, ritrnm, ritrl qua-dra; oclu de vitru la una ferdstra; — de aci si : geamgiu, s. pers., care fabrica, vende sau pune geamuri; geamlicu, s. reale, pl.-un, mulţime de geamuri, totu de geamuri; — coventulu e turcescu, dro derivatele: §eamgiu, geamlicu au si finali turcesci; —se potu scriue si: giamu, giamgiu, giamlicu.
   GEANTA, (si ginta), s. f., micu geamantan», geamantellu, mai allessu pentru espeditione de scrissori si grupuri de banni.
   GEBA, (vedi geaba in Glossariu, si geba in Dictiouariu); pre longa celle date in Dictionariu ca derivate d’in geba, se voru adauge inco formele : 1. gebo-sire si gebuire,-escu, v.; 2. derivatele d’in aceste verbe : geboşitu si gebuitu, part. sup., gebositura si gebuitura, etc.
   GEBOSIRE, gebositura, gebuire, gebuitura, etc.; vedi geba.
    GEMENARE, s. f., (si geminare), snbscus fur cat a ad posteriorem enrrns partem; lemnu de imbuccatu, lemnu furcatu la partea posteriore a carrului, a cordei carrului;—coventu admirabile, creatu de poporu, trassu d’in gemem sau geminu, ca braciare d’in braciu, in-semnandu braciele gemine alle lemnului furcatu ce are se îmbuce si se fisse ceva.
    GEMENTANU, vedi geamantanu.
    GENA; (alţii pronunţia : jena), s. f., (fr. gfene), supperare, tormentu, do-rere, strimptare sau strimptorare, an-gustia, lipse : a senti gena de petricel-lele intrate in calciamente; mare gena casiona si calciamentele, cingutorea sau alta parte de vestimentu; mi ceri argentu impromutu, canău eu ensumi su in mare gena ; metaforice : vorbiţi fora neci una gena; cu mare gena se espreme omulu acestu-a; — derivate : genare, v., (fr. gdner), a face, adduce, casionâ gena : celli ce stau prea inde-sati, se gena unulu pre altulu; ne amu genatu pre noi, ca se ve ponemu si las-sămu pre voi in largu si commodu; voi ve genati de tote câte ve incommoda;— genante, part. adj., d’in verbulu precedente genare, care gena, incommodar, suppera, etc. : calciamente genanti, căciuli’a strimpta e forte genante pre căldură mare;—coventulu gena=ir. gfene se trage d’in geena sau gehena=foculu infernului, la creştini, dro la Ebrei, unu mare precipitiu longa Jerusalemu, unde se nutriea unu mare si infricosiatu focu pentru ardere de victime omenesci, (vedi si geena in Dictionariu.)
    GENANTE, genare, genatu; vedi : gena.
    GENDARMARLA si jandarmaria, s.
' fi, vedi: gendarmu.
    GENDARMU, (scalciatu de mulţi dupo fr. gendarme, asiâ co adjunge se nu se mai conn6sca ce coventu e, adeco : jandarmu, geandarmu, gianâarmu, etc., s’ar potd correge, ca mai bene in: gen te de arme = genteă’arme, etc., cumu si: gentc ă’armaria), s. m., mlles, armatns, eqnes; omu armatu in genere, militariu; 6ro in specie : callariu sau pedestru armatu, ce serve la apperareasi assecurarea
www.dacoromanica.ro
264-
GAR,
GHI.
unei commune,'—derivatu: genăarmar'vx —gente-de-armaria, collectivu : mulţi gendartni, toti gendarmii unei commune; unei politia.
   GENTA, s. f., vedi geanta.
   GENTLEMANU, s. m., vlr genere nobili; omu d'in familia nobile; in sensu mai largu, omu cumu se cade; - - d’in angl. gentleman, in fr. gentllliomme ; s’ar potd pune sub form’a correcta si analoga limbei : gentile omu applicatu si la cellu altu sessu ; gentile femina, si in genere : gentile barbatuf gentili fapte; gentile portare, cumu si in alte insemnari,(vedi si: gentile, gentiletia,ete. in Dictionariu).
   GERANTE, gerantia; vedi gerare:
   GERARE, V., gererc, (fr. gărcr); ne-gotlnm gererc; applicatu de unii in locu de classiculu gerere, (vedi gercre in Dictionariu), care de certu e de prefe-ritu in tote intellessele; totuşi se pote, credemu, applicâ si form’a gerare in certe semnificationi, cumu, de essemplu, in compositulu : belligerare, si in alte espressioni de procuiatione si adminb-stratione; — derivate : get ante = g rente, care gere una administratione; gerantia = gerentia, calitate, officiu sarcina de gerante.
   GERATICU=</erarf?'cM,-a, adj. s.,ge-lidus, frigidus, alsiosus, frigorisiropa-tiens; gelu» tempestas gelida, pruna ; d’in geru sau gerare, geratu, 1. proprie, a) ca tomnatica, iermticu, asiâ adj., ge-raticu. a) gerosu, (vedi geros i in Dictionariu), unde sau cându e geru, si prin acdsta a differe de gerosu, intru câtu a-cestu-a va se dica plinu de gsru, 6ro geraticu espremo getu mai multu sau mai pucinu intensu': tempulu gevaticu locuri g tătic , clim t geraticu; (3) sen-titoriu fdrte la gcru, palpandu la geru : plante gerattce; ce omu gevaticu; pi uncii su mai geratici de câ'u adulţii; inse si adulţi mulţi su mai geratici ca pruncii, 2. s. m. reale : geraticu plur.-e tem-Duludegeru, cumu si: petrecerea tempu-lui de geru undeva, in una a nome clima : geraticu infricosiatu.
   GERUIRE.-escw, v., gelare, frigere, frigescere; a fi geru, a dâ, produce geru,
mai allessu ca verbu unipers. geruesce tare in noptea acesta-a.
   GEVREA (pron. gevrea), pl. gevrelle, llnteoluin, sudarium, stropliium, m&mll-larc, peniculum, peuieillum,’ 1. fascia de pandia suptire, depandia delinu, etc. adesfla cosuta cu firu de metallu pre-tiosu sau de metasse, care serve la dif-ferite si diverse usuri, cumu : gevrea de mâna sau de fada; gevrea de sudore; gevrea de nasu; gevrea de guttu sau de collu=collanu, strophiu; gevrea desenu, de peptu—mamillare, etc.; 2. si in sensu mai commune : gevrea~servetu, ster-gxriu, stergutoriu, cârpa de stersu, etc.
   GHEBA, s. f., 1. gibbus; (vedi geba si iu Dictionariu si in Glossariu); 2. pal-lium rusticum, mantellu terranescu, de regula negru; vedi si : seghe, zeghe.
   GHEBOSIA, ghebosire, ghebositu, ghebositura; vedi gheba sub 1. si geba, cumu si ghibu.
   GHELIRU, s. m., quidpiam fortuit! bmi, felix ropertum, rcpentinum bo-num , iusperntae repentlnaaque pecu-nlffij ceva bonu venitu, aflatu fortuitu si neasteptatu, castigu fora labore, cape-tatu d’in intemplare sau prin artificiu si fraude; — se pare a fi turcescu.
   GHERDAPU, s. m., pl.-ttri, locu cu cataracte periculose;—coventu turc., inse impromutatu de Turci de la Perşi.
   GHERGHEFU, s.f., fubrllis machino, (fr. mătier â coudre); cadru de cosutu flori cu aculu pre campu depandia sau de alte materie; coventu turcescu.
   GHEROCDj’S. m., pl.-e, lucerna, sa-gulum, paenula, (fr. surtout, redingote); tunica superiore, vestina;—corruptu d’in germ. grhrock»
   GHETA, s f., corruptu d’in fr. guStre; specia de calciamente cu tibiali scurte.
   GHIANDOSU,-a, adj., vedi ghindosu.
   GHIARA, s. f., uuguis, falcatus vel aduncus unguis, ferarutn unguls; ungla de fdre, de ca-Jrupedi sau de passeri, etc. ungla adunca, Mcata si forte agera : ghiarele cuiusiet, corbului, milturelui, leului, etc. metaforice : ghiarele mortei, ghiarele rapton1 oru, ghiar'a tgrannvlui e lunga si invincibile, —probabile, d'in ungla a nome d’in unqliora—unghiora,
www.dacoromanica.ro
*
GHI.
GHI.
syncopata ghiora=ghioara, cu perderea lui o: ghiara, —ca si cMoru d’in unochio-ru = unocloru; nu e dăro de cautatu in germ. klane, kralle; in Diction. Kaonl vedi si gr. ^eîpac , ca affine cu ghiara.
   GHIBA, s. f., vedi : gheba sub 1. s>i geba, ghibu—gibu.
   GHIBOSIA, ghibosire, etc.; vedi: ghe-bosia, ghcbosire, si gebosia, gebosire, etc.
   GHIBU, adj. s., vedi: gheba sub 1. si geba, gibu.
   GHICIRE, (si cu i obscuru in syllab’a iniţiale),-eseu , V., divinare , angnrari, conjicero, conjectaro, conjectura as-sequl; a divină, a spune d’inainte ce are se fia, a descoperi ce e occultu prin simple semne sau coniecture, a coniectu-râ, etc.; 1. a spune prin una pretensa arte, sau prin certe instrumente magice, cumu e mai allessu ghioculu ghicitorie-loru : Ţiganele, mulierile de Ţigani, ghicescu cu ghioculu; se ti ghicescu, Domnule si Domna, totu ce ati patitu si veţi patî; se ghicimu fortun'a si murirea, la care veţi adjunge; 2. in genere si metaforice : ghicesce unu omu ageru cogitele celle ascunse alle altoru-a; celli ageri ghicescu cellu mai departatu vanitoriu; pare co ai cautatu ghiocu, asia scii ghici ce e in anim’a fia-carui-a;—derivate ghicitoriu,-ghicitoria, s. m., divinator, care ghicesce sau pretende a ghicire; ghicitori—ghiciloria, s. reale, ronigma, ce e de ghicitu, espressu prin covente , enigma : ghici ghicitorea mea; ghiciţi voi ghicitorile nostre; si s. f. reale, ghi-c?<ona=dlvlnatorls ars, pretens’a arte a ghiciloriului sau ghicitorii; —ghicitu, part. sup. subst., divinatos : ghicitorea ghicita, ghicitorile neghicite; ce ceri de ghicitu? su satullu de ghicitulu vostru; pre ghicite pre neghicite, adv.:-ghici-tura, s. f., diviuatio, prtesagium, angn-riom, actione, arte, si effeotulu aces-toru-a, ce se ghicesce : nu ne leuămu noi dupo ghiciturile vostre co nu avemu credentia in ghicitur'a vostra; — Dict. Raoul da ca etymologia a acestui co-ventu, russ. ngadciku, care e unusM&irf. =cu ghicitoriu; dăro de unde verbulu ghicire ? ore d’in ghik l dăro acestu co-ventu nu essiste in limb’a russesca, ci
                                                                                          265
verbulu compositue : ngadalu, ăro simplu : gadajo sau gadalii, de unde ar fi essitu unu romanescu : gadire, si neci cumu : ghicire aau gacire, cea ce neci D. Miklosich nu a affirmatu, de si ne spune ca gadina ne vine d’in slavic’a : dăro gadinele sunt cobe, passeri co&i<on'e, auguratorie, ca in limb’a latin’a, asiâ si in celle alte limbi cumu se vede; — a-ceste-a adjungu a lassâ la una parte e-tymologi’a data, si a ne permitteuna mai probabile, asserendu adeco, co ghicire e mutilatu d’in ghiocire, trassu d’in ghiocu, cu care ghiocescu=.ghicescu ghiod-toriele—ghicitoriele.
   GHICITORIU, ghicitu, ghicitura; vedi ghicire.
   GHIDE, ghidilire, etc.; vedi : gâde, gadilire = gadilare.
   GHILEU, s. m,, dolabrnm; major mal-lens; 1. randella, cutitonia; 2. malliulu cellu mai mare intre alle faurului.
   GHILOTINA, s. f., (fr. gnlllotine); taliatore sau taliatOriu de capu, instru-mentu de decapitare;—derivate : ghilotinare, v., (fr. guillotinor), a taliă capulu unui criminale cu ghilotin'a, ghiloti-natu,-a, (fr. guillotind), part. sup. subst. d’in ghilotinare; — ghilotin'a e instru-mentu propriu francescu , inventatu in tempulu marei revolutionerfrancesci de la 1789, de unu medicu francescu, ce portă si nomele de Guillot, spre a properâ actulu de morte a celloru condemnati a fi decapitaţi.
   GHILOTINARE, ghilotinatu; vedi: ghilotina.
   GHILTIU, pl.-e, trndlcnla, laqnens avionluris, avinm oxcipnlnm; laciu,-pe-dica de prensu sau impedicatu mai allessu passeri; — se fia ore essitu d’in germ. gitter; d’in căce de Caparti, pre câtu scimu, nu e connoscutuin neci una parte a regionei.
   GHIMBERIU sxghimberu, s.m., zln-geberi=;ancmone ziuglber, Linn.; specia de planta sau rădice indica;—ghim-beriu galb'nu — curcnma longa, Linn. (germ. die gurknmey oder der gelbe ing-ber oder ingwer); —cauta se aiba una forma mai originaria si mai correcta, cumu : zingiberu sau gingiberu.
www.dacoromanica.ro
266
GHI.
GHI.
   GHIMPARE, (se conjuga in forme simple : ghimpu, ghimpi, ghimpa, etc.), v., pnngerej (d’in ghimpe), a punge ca ghimpele, a face actionea ghimpelui, a se infige si punge;— ghimpe, pro a locuri : ghimpu, s. m., pl.-i, 1. spina, a-culens, sentcs, spinu, sente, senticel-la, etc., totu ce împunge la plante mai vertosu : ghimpi de ordiu, de acacia, de spini, de roşa, etc.; 2. gleba, gleba, gleia, bulsu, brusiu, bulgaru, buccata de pa-mentu, in genere, glodurosa, coltiurosa; 3. metaforice : stimulus, stimulu, in-demnu, sau : dorere, impatientia, etc. : pare co stati pre ghimpi la noi, pare co te tinemu pre ghimpi; ghimpe la ghimpe, vorba mordace la mordace, impunsitura la impunsitura; — de aci, afora de precedentele verbu ghimpare, si derivatele : ghimposu si ghimpurosu,-a = spinosns, aculeatus, glebulentus, glebosus, sca-brosus, plenu de ghimpi, de glehe, sca-bru; scabrosu; prin mediarea verbului ghimpare, ghimpata,-a, part. sup. adj., aculeatns, sentibus prteditus, gebulon-tns, pro vedutu cu spini, cu glebe, cu asperităţi, etc.;—d’in ghimpare si composi-tulu : inghimpare, camu cu acellu-asi intellessu ce are si ghimpare;—etymo-logi’a remâne a se cercetă.
   GHIMPATU, ghimposu, ghimpu, ghimpurosu; vodi ghimpare.
   GHINDOSU,-a, adj., glandium ple-nns, glandlbns praedltus, glandarios; d’in ghiande = glânde, si prin urmare si ghindosu, in forme mai correcte si mai complete : ghiândosu — glândosu == plenu de glândi, cu multe glândi mu-nitu, etc. (vedi ghiande si glande in Dictionariu; de assemine vedi in Dictio-nariu : glandula == glandura, glandu-losu=glandurosu, etc., in locu de mutilatele si incorrectele forme: ghindura, ghindurosu, etc.)
   GHINTUIRE,-eseu , lineis distln-guere, (fr. ruyer nne arme); a radiâ tiăv’a unei arma: a ghintui una puşca, unu tunu, tunuri ghintuite, puşca ghin-tuita; de aci: ghintuitura, s. f., actione si effectu de ghintuire.
   GHINU, s. m., creua, strlx, dola-brnmj 1. crestătură, striga, stria, linia
aduncata in unu lemnu, incisura; 2. in-strumentu de facutu assemini strie, cu-titonia, randella, etc.
   GHIOCU = gliocu, (vedi: ghioca= glioca, ghiocellu = gliocellu in Dictio-uariu), s. m., proprie m. d’in feraininu ghioca = glioca, si cu acellu-asi sensu: ghiocu sau gliocu de ouu — ghioca sau glioca de ouu; in speciale inse : ghiocu sau gliocu, a) instrumentu de măiestria a divinatoriului sau divinatoriei, instru» mentu costante d’in una conca munita cu unu micu specia; b) ghiocu — gliocu, vulva, canale genitale allu feminei, — de aci frasi: a caută irf gliocu cuiva; a ghici cuiva; ăro : a si caută in gliocu siesi, a si arretă glioculu, etc., espres-sioni obscene mai multu sau mai pucinu transparenţi, (vedi si ghicire);—ia fine inco unu derivatu d’in fem. ghioca, cu una mica modificatione de forma, adeco cu g in locu de c, in syllab’a finale : ghioga = globus, acuş globulus, res oapitata, clara, gamallia, capitina, ca-pitu de acu sau de altu obiectu, mai al-lessu capitulu unui bătiu, si de aci: măciucă, bâta, etc. : a lovi in capu cu ghiog'a, a occide ursulu cu ghiog’a, a sci maniă ghiog’a, si : giog'a unui acu, unui cuniu, etc.
   GHIOGA, s. f., vedi : ghioca.
   GHIOLDIRE, ghiolditu, vedi : ghioldu.
   GHIOLDU, pl.-itn, ncerbus et violenta» lotus; lovitura violenta, imbran-oitura violenta; si cu nt in locu de Id : ghiontu = ictu cu pumnulu , violenta lovitura de pumnu, cu multu mai violenta de câtu ghiolduln : ghio tturile su loviture de furia si de meniosa batalia; d'in contra, ghioldurili potu fi numai impulse date unui ce nu prea sentitoriu ca se sentia si se intellega ceva; — derivate : ghioldire,-escu, si ghiontire,-eseu, v., a dâ, ghioldu, a dâ ghiontu cuiva; ghiolditu, ghiontitu,-a, part. sup., ghiol-ditura, ghîontitura, s. f., actione si effectu de ghioldire, si de ghiontire, etc.
   GHIONOIA sau ghiuonoia, s. f., pi-cus; specia de passere.
   GHIONTIRE, ghiontitu, ghîontitura; vedi ghioldu.
www.dacoromanica.ro
GHI.
267
   GHIORAERE,-escw, v., vedi ghior-tiaire.
   GHIORDANU, s. m., pl.-e, torques, monile; collanu de collu; laciu, salba de guttu; — turcescu?
   GHIORTIAIRE,-escw, v., (de intestini») strepere, crepitare, eructare; despre matie, a strepe, a eructâ; in a-cellu-asi sensu si ghioraire, inse numai in intellessulu speciale de crepitare;—derivate : ghiortiu, pl.-e, actione si effectu de ghiortiaire ; ghiortiulu pantecelui, ghiortiulu pre ghititorc — inghititore; —ghiortiaitu, part. sup. d’in ghiortiaire, 6ro d’in ghioraire, ghioraitu; — ghior-tiatura, s. f., actione si effectu de ghiortidire, etc.
   GHIOSDANU, pl.-e, saccu unde si punu cArtile copillii ce mergu la scola.
   GHIOTURA, s. f., totu, totalitate, inse numai cil prepos. ca adv. se applica in frasi ca: a vende cu ghiotur'a, a com-perâ cu ghiotur’a, a spenăe in ghiotura, a bee cu ghiotur'a; — probabile d’in ghiutu de la ghiutire, in origine avendu sensulu de a ghiutire, sorbere, dbsor-bere tote in una data, fia câtu de multu.
   GHIPSARIA, ghipsariu, ghipsu, etc. vedi: gypsaria, gypsariu, gypsu, etc. in Dictionariu; aci notkmu numai, pre longa verbulu gypsare in Dictionariu, care e de preferitu, si verbulu mai es-tensu in usu, gypsuire,-escu, v., gypsare, a dă,, a spoll cu gypsu; derivate: gypsuitu,-a, part. sup. subst. d’in gyp-suire.
   GHIRLANDA, s. f., sertum flornmj conuna, sertude flori,—d’in franc, guir-lande, si it. ghirlanda, nu mai pucinu unu coventu ca guirlanda e contra tote legile limbei nostra; asiâ ddro de sup-plenitu cu corona, conuna, sertu mai vertosu.
   GHISDEIU, s. m., specia de 6rba,
cytlsum ?
   GHISDU si ghixdu, s. m., pl.-wn; structura de lemne in giurulu unui putiu, unui fonte sau fontana : une ori ghis-ăulu său ghisdurile mergu peno in fun-ăulu putiului, ca se appereparietele lui de ăerimature;—derivate : ghisduire,-escu, v., a municu ghisdu; ghisduitu,~a,
                                                                                          GIIJ.
part. sup. subst. d’in ghisduire; ghis-ăuitura, s. f., actione si effectu de ghis-ăuire, etc.
   GHISDUIRE, ghisduitu, ghisduitura; vedi ghisdu.
   GHISTIRE, (nu cumuva chistire in locu de pisare.2), V., scatescero, stillare, sudare, manare; de apa si de alte licide, a essi de unde-va, a curre, si in speciale, acurre in picature, a picurâ, sudâ, etc.; —derivate : ghistitu,-a, part. sup. subst. d’in ghistire; ghistitura, s. f., actione si effectu de ghistire, etc.
   GHISTITU, ghistitura; vedi ghistire.
   GHITARA, s. f., ghitaristu, s. m., vedi: cithara, citara sau cetara, citaristu, ceteristu, etc., in Dictionariu,
   GHIULEA (pron. ghiulea sau ghiu-lella), s. f., pl. ghiulelle, globns metal-liens, qui servit tormentls bellicis, (fr. bonlet); globu metallicu ce serve la in-carcatulutunuriloru;—turcescu; de sUp-plenitu cu globu, bomba, etc.
   GHIUMU, s. m., pl.-wn, encurna; vasu de fertu apa, ibricu.
   GHIUNGHIUNARE, v., vedi: ghiun-ghiunea.
   GHIUNGHIUNEA sighiunghiunella,
S. f., exqnlsita et affeetata elegantla; ornamentu ambitiosu si affectatu; — de aci si verbu : ghiunghiunare, e adorai cu affectatione.
   GHIYECIU, s. m., flornm va*j vasu de flori, vasu in care se ponu se cresca flori.
   GINU, s. m., speetrnm; spectru, stri-goniu; — turcescu ?
   GIORNU, s. m., pallmpsestns; ma-culatoriu, ciorna; — cestu d’in urma inco pare in locu de giorna d’in giornu — it. giorno^dt'wrnw, de tota diua.
   GIRAFA, s. f., (it. glraffa, fr. girafe) camelopardalls; cadrupede de Africa cu petiorele de inainte mai inalte de catu celle de in deretru.
   GIUBEA si giubella, s. f., pl. giubel-le, vestimentu orientale longu si blanitu; —turcescu ?—derivate: giubellutia, s.f., deminutivu d’in giubea — giubella; giu-belliu,-a, adj., a) proprie, care porta giubea, cui place a poriigiubea; b) metaforice, care tine de celle vechie, ini—
www.dacoromanica.ro
‘GLA-.
   268_______________GIU.______________
   micu allu celloru noue si a totu ce e nouu.
     GIUGIULISE,-escw, v,, vedi gugu-lire.
     GIULGIU, s. m., linteum, si a don; buccata de pandia suptire, mai allesu de linu, lintiolu, si in speciale:-o) de patu; b) de infascioratu veri-cumu cor-pulu; c) de infascioratu corpulu unui mortu : cu myresmate unseră si cu giulgiu infasciorara corpulu lui si lu puseră in mormentu nouu, — turcescu?
     GIURGIUVEA si giurgiuvella, s. f., qaadro, cancelll feuestrales; cadra de fenestra, in care se închide unu cadru de vitru, — turc. ? — mai de preferitu ar 8 : cercevea — cercevella.
     GIUVAIERGERIA, giuvaiergiu, giu-vaierir.â; vedi giuvaieru.
     GIUVAIERU, s. in., gemraeum ornamentam, gemmeus ornatus, maliebris gemma, (fr. bijou, joynu); ornamentu de gemme, de nestimate, de petre pre-tiose alle unei femine ; — derivate : giuvaiergiu, 8. m., pers., geminaţi operis artifex vel venditor, care fabrica sau vende giuvaiere; giuvaiergeria, s. f., reale, gemmatum opus conflciendl ars, arte de a lucrâ giuvaiere; giuvaiericâ (pl. giuvaiericalle), s. f., reale, gemmatum opus vel ornamentum, in acellu-asi sensu cu form’a giuvaieru. cu differenti’a co form’a giuvaiericâ e mai adesea cu sensu collectivu;—coventulu giuvaieru,
' fia sau nu, cumu se da de unii, turcescu, nu e mai pucinu uua causa de completa disordine tumultuosa in pucinele vorbe ce a produssu pţe solulu terrei rqma-nesce : cu ce firu de Ariadne se se orien-tedie unu Romanu, in limb’a sea, de la giuvaieru numai pâno la giuvaiericâ sau la giuvaiergeria?—Celli de preste Carpati păru a fi facutu unu mai mare nisu, spre a coordinâ aceste covente cu limb’a propria, adoptandu formele : giuvela sau giuvella = cu giuvaieru si giuvaiericâ; giuvelăriu sau giuvellariu = giuvaiergiu, etc.; ddro si asiâ, nu e mai bene a face U3U in limb’a romana de covente române vechie si popularie, ca: nestimata petra pretiosa, si singuru petra?cumu : petrele mitrei unuiprelatu
cari giuvaieru su tote imperuna si fia-care in parte.
   GIUVANEA si giuvanella, s. f., ce accopere capetulu pipei, de unde aspira fumulu tabacului, coventu turc.
   GIU VELLU=giuvella, giuvelăriu— giuvellariu; vedi: giuvaieru.
   GLAJA, s. f,, vitrina, vitrea lagena; vitreum poculum; 1. vitru; 2. carafa de vitru; 3. cupa, poteriu de vitru; derivate : a) glajariu, adj. s. pers., care fabrica sau vende glaja sau obiecte de glaja; glajaria, s. f., messeria sau offi-cina de glajariu; chiaru si deminuti-vulu : glajutia, mica glaja; — d’in coce de Carpati nu e de locu connoscutu a-cestu coventu cu derivatele; ca tote a-ceste-a Dict. Suda lu trage d’in grec. uaXCc sau fXaCd; ddro, ce se faeemu in-vetiatiloru germani, ce ne scotn spec-trulu germ. glas I se ne buccurâmu, ca nesce intellepti, co elli ne impingu la usulu coyenteloru, genuine, ce ne offere alm'a nâstra limba.
   GLAJARIA, glajariu, glajutia; vedi glaja.
   GLASNICU,-a, adj., vedi glasu.
   GLASTRA, s. f., flornm vas; vasu ce se imple cu flori.
   GLASU, pl.-un, vox, sonus, toaas, suiTrftglDm, votam; 1. voce, voce ome-nesca, si, prin estensione, voce a al-toru animali; 2. sonu, sonu armoniosu, melodiosu, sonu de cantu placutu u-reclei; 3. tonu, modu, modulatione, gradu, gamma a vocei sau sonului mu-sicale : in baserica su opiu glasuri, cari nu su de câtu optu tonuri, optu moduri musicali, optu gamme alle ba-sericei, regulate dupo regulele sau ca-nonele orientelui; 4. in genere si prin abstractione, mediu de espressione, de essemplu: a) espressione de votu, b) espressione de opinione, de dorentia, c) espressione de suffragiu, etc.: a obţine tote glasurile allegutoriloru; in sensu si mai abstractu : glasulu occisului innocente striga d'in pamentu, glasulu maturei, â-nimei, etc.; — derivate : glăsuire,-eseu, v., vocem emltlore, a dâ glassu, a es-preme cu glasulu, a cantâ cu glasulu, a approbâ sau disapprobâ cu glasulu, etc.;
www.dacoromanica.ro
GLO.
GLO.
269
glasuitu,-a, part. sup. d’in glăsuire : celle glasuite si neglasuite; glăsuitori»,-toria, adj. s., care glasuesce, a glasuitu sau va glasui; glăsuitorii aădeverului suspunUori acellui asi; glăsuitorii ma-rirei divina su glorificatorii ei; — glas-nicu,-a adj., rocalis = vocale, de voce, ce da si pote dâ, espreme voce, etc.; deminutivu: glasutiu = voculu; — Dict. de Buda ne spune, co glasu vine d’in gr. y.X&Cw; analogiele, de acdsta parte a regionei classica, s’aru potd accumulâ in numeru forte mare, cumu, de essem-plu, s’aru potd produce: gr. ^Xtocoa, lat. classicnm, (fora se mai ponemu in vedere gr. xaXeîv, vXio?, lat. calare, etc.), ci elassicnm, d’in care: prov. glas (=$£n-gare), v. franc, glas (=campana), it. chiasso (.= clamore), etc.; ddro ce se faci slavicului glasii, ce D. MiMosich pune înainte ca obstaclu neinvinsu ? se ne buccurâmu, co nu avemu neci una lipse de coventulu in cestione, si se ne intristâmu, candu, fora nevolia, ne amu incurcâ limb’a cu incurcature inestrica-bile:en spne imaginăm n in ce impassu ne amu bagâ, ca se implenimu cu glasu nevoli’a de nespus'a summa de covente sonore si bene intellesse, ce sona astadi d’in voce in gurele poporului romanu.
   GLĂSUIRE, glăsuitoriu, glasuitu; vedi glasu.
   GLAVA, s., crassum, pingue, tar-dum capi/t, (ingenlnm); capu, in speciale capu grossu, ebete; — slav. glava.
   GLEIA, s. f., vedi gleba in Dictionariu.
   GLESNA, s. f., pedis malleolns; mal-lioru, sferula a petiorului, articulatione proeminente la partea de diosu a petiorului , aprope de planta; — d’in germ. knftchel-
   GLIA, s. f., vedi gleia in Glossariu si gleba in Dictionariu.
   GLICANUsigliganu, s.adj., nper; in-gens, Immanis, hebes, stupldus; 1. subst. apru, mistretiu; 2. mai multu ca adj., nespusu de mare, gigante; ebete, stu-pidu; — camu in acellu-asi intellessu, mai allessu in sensulu de sub 2. si ga-liganu,
   GLOBA, s. f, mulcta; strlgosns equus vel qnodvis tale jnraentnm; 1. damnu ,
mulcta, peDa pecuniaria, amenda; 2. ju-mentu, vita de jugu : callu, asinu, etc., cari su relle, macre si incapaci de lucru : martidga, caditura, — proprie : bonu de glob t, de datu de globa, D. MiMosich refere coventulu la slav. globa, fora se l’esplice neci in limbele slavice cu vre-una rădice; dro Dict. Buda la lat. glubere, Schuller ang. club = numerare; —derivate : globire,-escu, v., mnlcta afAcere, a inflige, leuâ mulcta; globitu,-a, part. sup., d’in globire.
   GLODIRE, gloditu; vedi glodu. '
   GLODU, s. m., lutnm, coennm, ter-renns globns durns; dupo localitati, cu doue apropo diverse intellesse : 1.glodu ^=tina, lutu molliatu in apa, limu; 2.^o-du, massa terrestre rotunda aprope, si vertosa, buccata de pamentu adapata, molliata in apa, apoi invertosiata si durata, asiâ in câtu : glodurile suppera si omeni si bestie, candu se baga si âm-bla prin gloduri; d’in contra : alţii se voru plânge de vestimentele sdle tare glodate; — derivate : glodire,-escu, v., dupo localitati: unii si glodescu vesti-mentele, dro : pre alţii glodescu reu glodurile de sub petiore; — gloditu,-a, part. sup. d’in glodire; gloăitura, s. f., actione si effectu allu -actioneide glodire;—glo-dosu, -a, si glodurosu,-a. adj., plenu de glodu, inse gloduvosu mai vertosu in sensulu lui g1odu de sub 1., dro glodosu mai allessu in sensulu lui glodu de sub 2.; —de unde? se nu fia, ca si glomosu una transformatione d’in globu ?
   GLOMOSU, s. m., farinne globulus; globu de farina nefermentata; — probabile in locu de globosu de la globu, cu
6. stramutatu in m.
   GLONCANIRE,-eseu, v.,gloclre, glo-citare; despre vocea glocd ce chiama pullii : ce gloncanescu asiâ glocele ? — derivate : gloncanitu, part. sup. subst. d'in gloncanire; gloncanitura s. f., actione si effectu allu actionei de gloncanire;—glonranire nu e do câtu una des-voltare a formei mai simpla glocire, prin insertionea unui n si prin suffissulu ati: glo-n-c-an-ire; se aude si cu c in locu de g : croncanire; inse cu r in locu de l, se dice de vulturi si corbi : c ^ icanire,
www.dacoromanica.ro
270
GLU.
GOG.
care e desvoltatu d’in form’a mai simpla : croc-ire, ca si gloncanire d’in glo-cire.
   GLONTISIOEU,(cu< sibilaute), pl.-e, globulus metallicus et igneus; deminu-tivu d’in urmatoriulu : glontiu.
   GLONTIU, s. m., globus metallicus ot igueus tormentis belllcls servieus; globu, ceva rotundu, mai allessude me-tallu; in specie, globu metallicu mai micu, dupo largimsa tievei armeloru, ce serve spre a încarcă aceste instrumente mortifere; —glontiu e forte probabile, mutilatu d’in globuntiu, unu de-min. d’in globu;—form’a f. glontia inco se aude adesea cu sensu differitu de allu masculinului glontiu, a nome : glontia cu volume mai mare de câtu allu glon-tiului.
   GLOTA, s. f., turba, caterra, mulţi-tudo, rulgus; mulţime :glot’a poporului, se stringu glote pre tote platiele; allerga glota la acellu locu; a se aduna inglota; omu de glota; a ridică glotele, a chiamâ glotele la arme;—Dict. Buda refere co-ventulu la it. accolta; inse cu pucinu successu, ca si D. Miklosich la slav. glota, carei-a nu da neci una esplicare d’in vre-una rădice.
   GLUGA, s. f., cucullus, gagam cucul-latum; coperimentu de capu pre tempu de plduia sau de geru : pre mare geru pastorii, callatorii si alţii si itnbracca capulu cu glug'a; fora gluga degera u-reclele; — derivate : glugariu,-a, adj. subst. pers.; a) care face gluge; b) care porta gluga; c) specia de monachu; glu-garia, subst. f., reale, artificiu de a lucră gluge; — probabile, co gluga, e una straformntione d’in cuculla = cucullu.
   GLUGAElU,-a, adj. s., d’in gluga.
   GLUGU, coventu ce imita sonulu unui licidu ce se vârsa d’in una carafa, lage-n» slngultus, (fr. glouglou).
   GLUMA, s- f., jocus, nugte, inepţi», luduş, faceţi», jocosum verbum, ludi-ora res, etc.;ceva de jocu, jocosu, ceva de risujjocu, jocura,facetia, ludu, risu, etc.; a spune glume urbane; ne incanta pre toti spirituosele vostre glume; a nu duce la gluma = a nu sci de gluma; fora gluma, oppos. la : in gluma, de gluma,
spre gluma : cine vorbesce in gluma, nu vorbesce serisosu; nu mai e de gluma; ce faci tu; ce se face, nu e de gluma, ci forte grave; sunt glume gravi, cumu, de regula, glumde su liusiorelle; aceste-a nu su glume; d’in gluma adjunge la certa; glumi a se face certa; — derivate : 1. glumetiu,-a, adj. s., jocosus, jovla-lis, festlrus, faeotus, lepidus, ludicer, lneptus, scurrilis; care spune glume, cui place a spune glume, dispusu a spune lucruri de risu, seccature, nemicuri, joviale, festivu, comicu, etc.: o»im glu-metiu, unu glumetiu; sunt glumeţi plăcuţi, dero si glumeţi gretiosi; vorbe glu-metie, glumetia dissa; ce glumetiu! ce glumetia! de aci: glumetia, s. f., jocus, luduş, festlrltas, facetla, etc.; calitate si fapta de glumetiu; 2. glumire,-eseu, v., jocari, ludere, lneptire, a spune glume, a se desfetă, si a desfetă pre alţii cu glume; in speciale : glumiţi, nu vorbiţi seriosu; nu e de glumitu, ci de leuatu in consideratione; glumitoriu,-toria, adj. s., care glumesce; nu d’in turc. gulme, ci affine cu slav. glumii .== scena, probabile si cu gr. YeX(op,« = risu.
    GLUMETIA, glumetiu, glumire, glu-mitoriu; vedi gluma.
    GODINA, s. f., proprie, fem. d’in adj. godinu, d’in godiu, (vedi mai la văile), applicatu inse : a) la coda de granutie venturate, la ce se allege d’in grânele venturate sau cribrate; b) la una planta, dupo Dict. Barcianu: germ. tollap-fel, erb’a turbationei? turbationea cânelui ? — godiu se applica numai la coda granutieloru venturate sau cribrate; — probabile d’in coda, in sensu de: ce e mai reu si aprope de lapidatu : gasceloru, porciloru, nu calliloru se dau godiele sau godiurile.
    GODIU, (cu d sibilante), ,s. m., pl.-e sau-wi; vedi go-dina.
    GOGA, s. f., lainia, terrionla; monstru ce se crede co devora dmenii, mai vertosu copillii, sugundu-le sângele : strigoniu, mamm'a padurei; in genere : spectru, spariatore, mediu de spariatu; — cu acellu-asi intellessu si form’a go-goritia : vedeţi, copiile, se nu ve mance gogoriti’a;—-metaforice : ce gogoritia de
www.dacoromanica.ro
GOL.
GOL.
271
  muliere, de barbatu!—vedi si gogledia.
    GOGLEDIA si gogletia, s. f., calitate si fapta de gogletiu, inepţi», uug», fa-tuitas; seccatura, seccature, nemicuri, vorba si fapta bobletia, si insipida, fatua; — d’in gogletiu,-a, adj., nugator, inep-tus, fatuus, bobletiu, fatuu, nesaratu, stupidu si seccu; — pote co gogletiu e in locu de bobletiu, prin scambarea lui b in g, precumu si gogosia pare d’in bo-bosia de la boba.
    GOGLETIU,-a, adj., vedi gogledia.
    GOGOMĂNIA si gugumania, s. f., inepţia, stultitia; calitate de gogomana; gogomana si gugumana,-a, adj. s., Inep-tns, stultus, nepreceputu, ineptu, bobletiu, stultu; -- vedi g.gledia.
    GOGONETIU,-a, adj., vedi gorgo-netiu.
    GOGORITIA, s. f., vedi goga.
   ■ GOGOSIA, S. f., folliculus, tunica, globulus, vesica, gali» nux, liburn; 1. pellitia, folliculu, velu rotundu de certe plante si certe insecte: gogosie de bothbyci, ăeflutturi, depăpura, dearun-dine; 2. besica, besic’a pcscelui; 3. in genere, fructu si alte obiecte rotunde : gogosie de tufa, de galla, mai vertosu : gogosie de farina cu anta sau cu oliu metaforice : a spune gogosie, a spune vorbe secce si inflate, asiă co : gogosie ==^eccature, nemicuri, fliacuri, etc.; prov. nu se vendu gogosiariului gogosie; cui vendi tu gogosie? — gogosiariu,-a, adj. s., de gogosia, relativu la gogosia, ddro mai allessu : gogosiariu, s. pers. (f. gogosiaressa), care face si vende gogosie de mancatu; gogosariu in sensu de flecariu, face f. gogosiaria; — vedi si gogledia.
    GOLANU si gollanu, gollasiu, gollire, goUetate, gollitione, etc.; vede gollu.
    GOLLU,-a, adj., nudus, racuns, iua-nis, carusj despoliatu, descoperitu, de-sertu : omu gollu, mulieri golle; artiştii ' ăepingu si sculpescu fvmine golle; cupe golle, vasu gollu, spatia gollu; pânegolla, neinsocita de legume; de aci : gollula addeveru = purulu addeveru, simplulu addeveru, etc.; cu capulu gollu:a) descoperitu, b) desertu de creeri, de mente, etc.;—cm mân'a golla : a) cu nemica
in ea, (3) nearmata, y) fora neci unu munu, dani; — metaforice : vorbe golle, sonu gollu de sensu, anima golla, suffletu gollu de sentimente •—subs. m. a) pers. mmm gollu, mulţi golit in acellu locu — pauperi; b) reale : gollulu spaţiului, gollulu ânimei si mentei secciloru si stultiloru; gollu mare a remasu in the-saurulu terrei; ascundeti gollulu, vi se vede gollulu; a dă de gollu .= a dă pre facia, a pro de; mm ne daţi de gollu; a si dă de gollu ce cogita; a sborâ in gollu: mm potu sboră passerile in gollu; — derivate : a) gollace, gollaciu si gollasiu, -a, adj., omulno nudus, depills, deplumis, cu totulu nudu, despoliatu; in speciale, despolitatu de peri, de penne : pulli gollasi, câne gollasiu, căpiţe gollasie, capitinele su gollasie; (3) gollasellu,-a, adj., nndulus, deminutivu d’in precedentele gollasiu, cu sensu adesea peio-rativu : copilli gollaselli, catcllu golla-sellu, bieţii gollaselli; — adauge pre longa aceste adiective si : gollanu,-a,
adj. s., augment, d’in gollu, leuatu, de regula, in risu : allerga gollanii se căpiţa tote ce le lipsescu; y) goUetate, s. f., nuditas, stare de gollu, in specie, de despoliatu, neimbraccatu; si in sensu de: eavltas, răcnită*, iuauiuitas, gollu ca subst., desertu, deseitatione, vacuitate, etc.; S) gollire,-acu, v., vaeunro, eracuare, nndare, dennudare, retegere, excarare, a deşertă, despoliâ, descoperi, gauil, etc.: a golii casele, pungele; se golLti desu cupele, ca se se gollesca mai currendu butile si butoniele;—d’in gollire, a) gollitu,-a, part. sup., nnda-tus, denud.itus, yuouefaetus, etc.; j3) gollitione , s. f., nuditas, stătu de gol-litu, etc.;— Dict. Buda refere golu sau gollu la gr. xoîXoţ=cavus, dro D. Mi-Jclosich la slav. golii; ddro analogia pote avd coventulu romanescu si cu germ. hohl.
   GOLOGANU, s. m., pl.-i, specia de moneta dearame austriaca sau russesca, care astadi nu mai are cursu in Roma-ni’a.
   GOLOMOTIU, s. m., glomeramon, conglobatio; accumulare in globu : glo-
mu,  massa, globu; si: mixtura, ool-
www.dacoromanica.ro
GOR.
272______________GON.______________
Iuvles, ammesticatura, adunatura, col-Învie.
   GOMOLLIKE,-esrw, v., blandlrl; a mangaiâ, resfaciâ, linguşi; — nu scimu se se dica pro undeva d’incoce de Gar-pati.
   GONA, 8. f., persecuţia, expnlslo, Insectatlo, venatio, consectatlo; urmărire, persecutare, urmecare, adulmecare, punere pre fuga, allergare dupo, espul-sione, etc.: gon'a lieporiloru cu liepo-rari; gona mare si violenta a calliloru; a dă gona callului, latroniloru; gon’a strainiloru vagabundi si fora capetaniu d'in iota terr'a; se decreta gona regelui; a leuâ in gona, la gona, pre toti d'in casa; ai nebonitu de ti ai pusu in gona si copillii; gone inversionate alle opinioniloru adverse; gonele Grestiniloru si Judaniloru;—derivate: gonace, gonaciu,-a, persecutor, iusectans, consec-taus, care pune pre gona,, care persecuta : gonacii celloru boni si pacifici; câne gonaciu de venatu, boni gonaci lie-porari; in speciale; ^o«aciM=tauru, ar-messariu, etc., animale ce calea femel-lele; dero applicatu si la femellele cu sensu de apprense de calore, ardore ve-neria: gonire,-escu, v., perseqtil, insec-tarl, expellere; satire; a pune pre gona, a espelle, a venâ, etc. : a goni liepori, lupi, apri; a goni callulu, a) a pune pre gona, a face se fuga celere; b) a lu de-partâ, a l’allongâ d’in batutura, etc.; — a goni gloria, avuţia; — in specie despre masculi, mai allessu despre tauri, pe fecunda vaccele in ardore veneria : vacc’a s’a gonitu; mai multe vacce, de si gonite, remasera sterpe;—gonitoriu, go-nitoria, adj. s., persequens, ospulsans; agltatus stimulls venerls, care gonesce iu genere, âro in specie : cellu ce se afla in ardorile venerie, mai vertosu despre epe si vacce, ddro mai multu despre vacce : vacca gonitoria, si absol. gonitoria, tote gonitoriele; inse si despre masculi: gonitorii armenteloru de călii st de boui; camu in acellu-asi sensu si form'a : gonitia, (fem. d’in unu mascu-linu gonitiu, camu in acellu-asi intel-lesu cu gonaciu), a nome inse femini-nulu ce se aude adese ori, gonitia are
doue iutellesse : a) âpa sau vacca gonitoria, una gonitoria: b) gonitia, col-lectivu despre toti petitorii acellei- a>- i bestia, mai allessu ai vaccei; de aci metaforice se dice de una muliere : attragi si stringi mare gonitia in giurulu teu, muliere impudente;—Diction. JBuda da ca etymologia lui gonire, gona, etc., verbulu: conlsco = coniscare = pornu petere=& dă cu cornulu; noi aflâmu ca mai probabile acesta etymologia in verbulu : coi re, care se afla si in latin'a sub form’a : conlre, de unde cellu ro-manescu : gonire n’are de câtu diffe-renti’a de g câtra c in forma, âro in sensu : gonire, ca si conlre=coire, se applica mai vertosu, la coitu; facia cu aceste mare probabilităţi se pote mirâ cineva, cumu unu mare invetiatu ca D. MiMosich refere, fora se se impedice de neci unu obstaclu allu filologiei, co-ventulu romanu la cella slave, unde nu afla neci una caile de a lu esplicâ, ci ar fi fostu mai liusioru a esplicâ d’in ro-manesce si pre celle slavonesci.
   GONACE, gonaciu,-a, adj. s., vedi gona.
   GONDOLA si gondula, s. f., (it. gondola, fr. gondole), linter; luntre, barca, vasu micu de plutitu pre apa, mai allessu pre apele mârei Yenetiei; derivatu: gondulariu, s. pers., care face, vende sau compera una gondula de portatu pre. celli ce vreu a se peramblâ in ea.
   GONDOLARIU gi gondulariu, s. m., vedi gondola.
   GONGA , s. f., specia de insectu, scurma-merda, scurma-stercu : gonga de ballign = soarnbaeus flmearlus; — inse form’a gonga pare una mica stra-mutatione d’in conca, cumu aru potâ fi un’a mai mare d’in bomba, d’in care vedi bombariu, allaturatu cu gogosia, go-gledia, etc.
   GONIRE, gonitoriu, gonitoria, gonitia, gonitu, etc.; vedi gona.
   GORD1NA, s. f., si m. gordinu, specia de vitia de vinia, cumu si uva de acesta specia; mai desu inse se aude fem. gordina, ca specia de uva.
   GORGONETID si gogonetiu,-a, adj., rotnndns, globosus et vlvax; rotundu,
www.dacoromanica.ro
GOS.
GRA.
27&
globosu si plenu de vivacitate : ocli gor-goneti;—confere gr. YopŢdţ.
   GORNICU, s. m., apparitor; servitorii!, apparitoriu sau administra allu unui deregutoriu; — din c<3ce de Carpati nu amu auditu se se dica; probabile sta in locu de vornicu sau gvornicu d’in dvor-nicu slavicu.
   GORUN A, s. f.,fructu allu gorunului', gorunu, s. m., despre care: 1. Dict. Buda dice : gorunu si ^oronu=qnercns; apoi da ceva de qnercns:=qiierneiis, querci-nns : borete de gorunu—agaricns qner-cinus, L.; 2. noi scimu, co gorunu si fruc-tulu gorunu se cbiama, prin celle mai multe localitati: sorbu, sorba; asiâ si in fr. tradussu gorunu,-a prin : sorbier si sorbe, sau prin : cormter si corme; aceste-a d'in urma cormier, corme păru a fi affini cu alle nostre: gorunu, gorunat in locu de corunu, coruna.
   GORUNU, s. in., vedi goruna.
   GOSCENA, s. f., segmentam serls rel alias metalli; buccata de arame sau de metallu, stratu sau vena de metallu; —d’in c<5ce de Carpati nu scimu se se dica undeva coventulu, cumu nu se dice in acelu-asi sensu, neci stufa = germ. stnfe.
   GOSPODĂRIA s. f., stătu, officiu, cumu si administratione, economia de gospodariu; âro gospodariu,-a, s. per3., dominns , berns , princeps $ domnu ,
1. domnu de casa, cellu ce e directoriulu casei si economiei casei si familiei : pa-rentele, tatalu eră gospodariulu casei; bonu eră gospodariulu, bona gospodăria, care eră de regula mamm'a casei;
2. gospodariu, si mai vertosu hospoda-riu, domnu allu terrei, domnitoriu: dupo protectoratulu seu Bussia nomi Jiospo-dari pre domnii terreloru nostre;—fem. in sensulu cellu de susu, ca si in cellu de aci se dicea si: gospodăria sau hos-podaria; ddro si : gospodaressa, hospo-daressa, de si formele celle in essa aveau differentia de celle fora acesta terminatione; — d’in slav. gospodirl, si acestu-a d’in despotariu d’in Seojrdnjc = dominns.
   GOSPODARIU, s. m., vedi: gospodăria.                        '
   GRABA, s. f., celeritas, propera-tio, festinatio, praepropera festluatio, promptitndo, matnritas, diligenţi», ar-dur, iinpatientia, etc.; actione, actu, motu cu rapiditate, celeritate rapida d’in bona volia, d’in necessitate, d'in a-bitudine bona sau rea : grab’a e bona la tempu si cu circumspectione; grab'a imprudente e orbaprecipitantia;sefacu lucrurile in graba, cu graba; scossera ce potura de graba d'in casele incense; ăucetirve si veniţi de graba; de graba, in graba, cu graba == curruudu, in cur-rendu; — derivate grăbire,-eseu, v., accelerare, maturare, festinare, proferare; a merge de graba, a face se mârga de graba : nu grăbiţi callii; grăbiţi 6-menii a plecă; nu ati grabitu a termină lucrulu la tempu; grabesce a venîlanoi; cine grabesce, se impedica; cu cea mai mare espressione de sensu in form’a re-fles. grabiti-ve, se ne grabimu; e reu se te grabesci, reu se nu grăbeeci; a grăbi prea tare passii sei;—grabitu,-a, part. sup. adj. subst. d’in grăbire; accelera-tns, festinans, properans, sednlns, im-patiens : buccatele grăbite nu essu bone de mancare; celli prea grăbiţi perdupa-tienti'a si committu ce nu aru fi vrutu; callulu grabitu se fatigx currendu; — grabitoriu,-toria, adj. s. d’in grăbire; accelerans, festinans, matnrans, sednlns : nu sciu de ce seti asiă de grabitori de plecare; omeni grabitori de lucrulu seu ca si de allu cdtui-a;—nu su inse de bonaoddre formele derivate: irabnicu,-a, adj. d’in graba, si grabnicia s. f. d’in grabnicu, care se potu suppleni nu numai cu alte covente d’in celle precedenţi in acestu articlu, ci si cu altele multe d’in limb’a româna cea mai genuina; — câtu pentru etymologia, auctorii Dict. de Buda propunu grave cu v. graresce-re; D. MMosich susţine co graba vine d’in limb’a slavica, fora a ne potd arretâ una forma asiâ de simpla afora d’in limb’a româna; noi ne sentimu detori a confrontâ san3cr. grabh = leuare, ra-pere, etc., si a attrage attentionea co d’in rapere avemu : rapide, rapiditate, cari confina in sensu cu graba, si făcu probabile originea sanscritica.
                         18. G.
www.dacoromanica.ro
274
GRA.
GRE.
   GRĂBIRE, grăbitoriu, grăbitu, grabnici*, etc. vedi graba.
   GRABLA, s.f., (pre a locuri: grebla), rastrum, rastellnm, pecteu; instrumentu de lemnu, inarmatu la unu capitu cu denti de lemnu sau de ferru, care serve la curatulu gradineloru si altoru locuri; —derivate: grablare, (cu forme simple: grablu, grăbii, gr abia, etc., sau dupo pronunti’a provinciale : greblu, grăbii, grebla; numai pre unele locuri cu forme incarcate: grablediu sau greblediu, etc.), rastro colere, pectlnare, a curâ cu gra-bla; grablatu,-a, part. sup. subst. d’in grablare: gradina grablata; câta cereţi de grablatulu acestui agru?, grablatura, s. f., actione si effectu de grablare; — grablutia, s. f., deminutivu d’in grabla.
   GRABLARE, grablatu, grablatura; vedi grabla.
   GRAEINA, s. f., muliere a grafului; grafit, s. m. pers., titlu de nobilitate germana, care corresponde cu fr. m. comte, f. comtesse, de unde introdusse si la noi: conte m., contessa f.; mai bene ar res-ponde formeloru limbei nostre : comite m., comitessa f.                 ‘
   GRAFU, s. m., vedi grafina.
   GRAMADA, s. f., onmnlus, acerrns, eaterva, mnltltndo; mare mulţime de a-celle-asi sau varie obiecte : gramaăa de grânu, de orăiu, de erba; gramaăa de copilli preste copilli; place multoru-a a mancă ă'in gramaă’a mare; gramada de mere, de pere, de ceresie, de ardeiu; a intră cu gramad’a in casa; in locu se veniţi doi trei, ati venitu gramada nespusa;— derivate: gramaăire,-escu, v., eoaoervare, accnmnlare, a face gramada, a stringe mulţime de obiecte de acel-lu-asi genu sau de varie generi; grama-ditoriu,-toria, adj. s. d’in gramadire: gramaditori de mari avuţie; gramaăitura, s. f., actione si effectu de gramadire : gramaditura prea mare de pamentu pre casa;—gramaăiuia, s. f., deminutivu d’in gramada: d’in mai mare gramada a face mice gramadiuie; — coventulu occurre scalciatu si in limbele slavice, inse originea lui e obscura.
   GRAMADIRE, gramaditoriu, etc.; vedi gramada.
   GRANETIA, s. f., de regula in pl. granetie; precumu despre fenu se dice fenetia, asiâ despre grane se dice gra-netia si granetie: vorbesce unu aratoriu de propri’a sea granetia, ero despre gra-. nele totoru-a nu dice de câtu granetie.
   GRANGURU, (si sub form’a grangure), s. m., genchramns,galgula si gălbuia; specia de passere, care de unii se identifica cu grauru-lu = sturuus =: (sturdiulu nostru ?); — amendoue formele : granguru si grauru păru essite d’in : galgulus, galbulus;—de alta parte granguru insdmna si: mare, ]principe, optimate, etc.: grangurii se buccura de tote bonurile; se dice si: granguru de copillu, spenduratu.
   GRANITIA, s. f., limes, flues, cou-fluia; margine, limite a unei terre de alte terre; — derivata : granitiariu = omu armatu ce custodesce graniti'a unei terre de călcările strainiloru: noi avemu unu bonu corpu de granitiari; (compara russ. graniţa, si germ. griinze).
   GRANITIARIU, s. m., vedi granitia.
   GRASDU, (cu s aspru sibilante), pl.-uri, stabulum; staulu de vite.
   GRASSULLETIU,-a,adj.,demin. d’in grassu, si a nome din altu deminutivu : grassullu, d’in care immediatu : gras-sulletiu sau grassulleciu; d’in acellu-asi grassullu a essitu si altu deminutivu : grassulliu.
   GRAURU, s. m., vedi granguru.
   GRAVARE, v., iu aes iueldere, Iu-sculpere, calare, saxo iuseulpere, im-primere, (fr. grarer, dupo care: gravare); a scuipe in arame, in pdtra, in lemnu, si in genere, a scuipe, impreme: a gravă pre petra, in petra imaginile acelloru barbati; metaforice : a gravă in mente, in anima, in memoria câte amu vedutu si auditu;—derivate : gravatu,-a, part. sup. subst. din gravare; in locu de gra-vatura s’a implantatu, fora neci una regula a limbei, form’a francesca : gravura, (fr, gravure), cu intellessu de actione si arte, cumu si effectu sau opu de gravare.
   GRAV ATU, gravura, etc.; vedi gravare.
   GREBENU, s. m., pl.-i, equini colii
www.dacoromanica.ro
GRE.
275
tenor; longitudinea guttului unui callu, distantia de la capu peno la armuri.
   GREBLA, greblare, greblatu, grebla-tura; vedi grabla,
   GREFINA, s. f., vedi grafina.
   GREERE, greeru, s. m., vedi greiere.
   GREIERE, si grme.ru, s. m., alta forma d’in greriu, greUu, griîlu, (vedi gre-riu si grillu in Dictionariu); — unii se vedu co pronunţia si scriuu : greere, greeru; inse in locu de assemini forme sunt de preferitu : grere, greru, ce se audu pre multe locuri; — d’in form’a grellu s’a trassu : grellusiu=grelluciu, deminutivu; din aceste deminutive, derivate ca : grellusire,-escu V., grellu-situ, adj. part. sup.
   GRELLU, grelluciu=grellutiu, grel-lusiu, grellusire, grellusitu, vedi: greiere—greieru.
   GREOIU, adj., vedi greuoiu.
   GRERE, greru, s. m., cum si derivate : grerire, greritu = grellusire, grellusitu-, grerusiu=grellusiu; vedi greiere.
   GRESIELA, gresielnida, gresielnicu; vedi gresire.
   GRESIRE, (p6te : gressire, vedi mai la văile),-eseu, V. peccare; errare, de-linqnere; a se abbate de la regula, a committe, face cumu e reu, nu cumu e bene, a face culpa, peccatu, delictu, er-rdre, vitiu, etc.: am gresitu omeniloru si lui Domnedieu; se nu gresesci in co-piare; veţi greşi, de veţi face asiâ; — derivate : gresitu,-a, part. sup. d’in gresire; gresitura, s. f., actione gi effectu d’in gresire : gresiturele stracurate in acea copia; gresiu, s. m., mendnm, error, peccatnm, vitinm, calpa, defeetns, de-lictnm; de reprobatu si de respinsu cu totulu d’in limba su formele : gresiela, s. f., mendnm, error t peccatnm, vi* tinm, etc.; gresielnida , s. f., d’in gresielnicu; — dupo d. Miklosich d’in slav. grSchfi, grişati; se pote inse si mai liu-sioru trage gresire sau gressire d’in gressns, (cumu si sta gresiu sau gressiu ca forma mai primitiva de câtu slav. grechu, pentru tote celle alte derivate in romanesce); gressns = gressu ar avd tote insemnarile, in care occurre gressiu, adeco : passu reu mai antâniu si de tote
_________________GRI.
celle alte sensuri; confere lat. transgres-sns, transgressio, etc.
    GRESITU, gresitura, gresiu; vedi gresire.
    GREUOIU,=greuoniu,-a, adj., vedi greoniu in Dictionariu; inse d’in greuoiu sau greuoniu diiectu esse verbulu : greuoiare sau greuoniare;—mai allessu in compos. ingreuoiare sau ingreuoniare, cu sensu differitu de form’a analoga : greunare sau ingreunare.
    GRIFU, s. m., griphns; specia de vulturi.
    GRIJA, s. f., grijire,-escu, v., griji-tu,-a, part., vedi in Dictionariu : grige, grigire, grigitu, cari su de preferitu; grijania inse nu e in nici unu modu de sufferitu; afora de basericesculu commu-nicatura, mai liusioru s’ar potd sufferf grigitura.
    GRILLUSIU, s. m., vedi grellu.
    GRIMASU, (sau grimatiu),s.m. (dupo fr. grimace), fooda vultns distortio; ur-rita strambutura, intortoebiatura de facia, scalambatura, scalciatura.
    GRINDA, s. f., trabs, tignnm; trabe, lemnu longu si grossu, ce serve la con-structione : grind'a culmei und casa, grindile podului, tăblatului;—derivate: grindisiora, s. f., deminutivu d’in grinda (cu acellu-asi sensu: grindutia, grindul-litia); grinddu = grinda de aratru;— d’in slav. grenda ? ddro totu asiâ de bene pote se lu fia imprumutatu Slavii de la Români, la cari grinda a potutu a se transformă forte pucinu d’inlat. grnnda, compos. subgrnnda.
    GRINDEIU, grindisiora, grindutia, grindullitia; vedi grinda.
    GRIPA, s. f., febre de gutturariu;—. Dict. Barcianu esplica germ. grippe, schnupfenfleber.
    GRIPCA=cripca, scripca sau sgrip-ca, s. f., vidra musicale.
    GRIPSORU, si gripsuru, s. m. grjphns gr jps; specia de vulture, (vedi si grifu), applicatu inse si: a) la unu omu rapace si bataliosu; b) la unu stdgu, a cui marca e vulturele, mai allessu vulture cu doue căpiţe; c) la una moneta austriaca de trei florinti;—coventulu se vede des-voltatu d’in gfrî/M=5r(pM=grjplins.
www.dacoromanica.ro
276
GRO.
GRO,______________
   GRIPU=jrr?/^^M, s. m., vedi: grifu si gripsoru.
   ŞRISIU, s. m., specia de farina forte applicata la iDgrossiare de supa.
   GRIULLUSIU, 8. m., alta forma d’in grellusiu.
   GRIVU,-a, adj., olrca collnm c'olora-tns, vlrgatus, collarl mnnitns; se dice despre animali, in specie despre câni cari au una bătta, unavărga la guttu de păru cu alta colore de a restului corpului, asiâ co : grivu—gvdleratu, sau col-lariatu: câne grivu—câne gulleratu ca-telle grive = catelle gullerate, numai co gulleratu se aplica si la omeni : miselli gullerati, june gulleratu; — derivate : griveiu=griveliu,-a, adj s., orecumu de-minut. d’in grivu, applicatu inse ca nome propriu de animali, mai allessu câni: avemu griveli forte ageri si descepti; gri-vinu,-a, adj. s., d’in grivu, applicatu mai allessu ca subst. f. grivina, dăro si m. grivinu=coUariu—sgarda de gâfctu la câni, etc.;—nu avemu dăro lipse de slav. grlvna, a D. MiJclosich, cându coven-tulu, ca si gata, se sue susu la sanscr. grlrâ = cerbice, si lucru, ce se pune pre cerbice. etc.
   GROAIRE,-esc«, v., vedi grohaire.
   GR03IANU,-a, adj.; rndis, rustica-nus, incultus; care nu e politu, ci fora politura, fora cultura;—d’in germ. grobian, mai neauditu d’incoce de Carpati, unde su populari formele : grossolanu, grossolania, etc., de preferitu, fora in-douentia.
   GROFESCE, grofescu, gr o fia, grofu, —t6te, de certu, dupo pronuuti’a ungu-răsca, in locu de mai poliţele : grafesce, ■grafescu, grafia grafit; (vedi grafina); — inse t6te de respinsu. In loculu loru vedi mai bene in Dictionariu : comite, comitessa, comitatu, comitiva, d’in cari, dăco ti place, poţi formă: comitescu, co-mitesce.
   GROHAIRE , grohoire , grohonire, grohotire,-escu, v., t6te aceste-a, stra-formate, cumu se vede, in diferite si varie forme : 1. pre de una parte d’in grnnnire, despre porci, in specie : porcii, grohaiescu, groaiescu, grohonescu, grooescu, groiescu, grohotescu, etc., de
unde derivatele totu asiâ de încurcate si de scâlciate : grohoitu, grooitu, groo-nitu, grohonitu, part. sup. subst., gro-haitura, groaitura, grooitura, grohoni-tura, s. f., actione si effectu de verbe susu produsse, etc.;—grohotire, grohotitu, gro-hotitura, are si un subst. primitivii .J gro-hotu; care se dice totu despre vocea por-ciloru; grunnitas; 2. de alta parte : grohaire, si groaire, se dice despre ul-tim’a treieratura ce se dagrânului allesu dejâ de palie; acestu d’in urma sensu ar duce cu totulu la alta etymologia, — si s’ar potd întrebă : nu cumu-va jace aci ascunsa radicea grnere, care figurădia in compositele ingrnere, oongrnere?
   GROHONIRE, grohonitu, grohotire, grohotitu, grohotu; vedi grohaire.
   GROP ARIA, 8. f., fossarum, sepul-crornm mnltitndo ; mulţime de grop 'e, (vedi gropa si gropariu in Dictionariu); in specie, .mulţime de mormente, mai vertosu : mare gropa sau incapere pentru mulţi morţi: gropari’a monasteriu-lui; — gropnitia, leuata cu acestu-asi intellessu, e de reprobatu si respinsu, pentru scalciat’a ei forma.
   GROPITIA, s. f., fossula; deminu-tivu d’in gropa : gropitie de blastari.
   GROSAMA, (dupo alţii : grozama), s. f., genu de plante : 1. grosama mare =: cytisns nigricans, lÂnn.; 2. grosama mica = genlsta sagittalis, Linn.
   GROSCIORU,-a, adj.; vedi grossi-sioru.
   GROSSISIORU,-a, adj., crassnlns, magnnlus; deminutivu d’in grossu, inse directu d’in grossiciu sau grossuciu = grossutiu; (cestu d’in urma forte usitatu in multe parti); de aci: grossicioru sau grossucioru, cu s: grossisioru, grossusioru Bi abbreviatu: groscioru; si alte forme: grossulleciu = grossulletiu, deminut. d’in altulu mai primitivu : grossullu; — d’in abbreviatulu : groscioru, provine si verbulu grosciorire,-e$cu, laeti florem demere, a leuă laptelui Horea, crem’a, cremorea, smontan’a, a smon-tanî.
   GROSSITIA, s. f., (lat. med. gros» sulus); moneta austriaca maiantâniude argentu apoi de aiame, acumu essita
www.dacoromanica.ro
GUD.
277
   _________________GBU.________________
  d’in cursu; (vedi, grossu, s. m., in Dic-tionariu). •
    GROSSUCIU, grossutiu, etc.; vedi grossisioru.
    GROZA, s. £., horror; orrdre, spaima; — derivate: grozavu,-a, adj., horren-dus, horrlflcns, orrendu, infricosiatoriu, spaimentatoriu, spaimentosu; grozăvia, s. f., horribilitag, korrendnm, fapta or-renda; groznicu,-a, adj., cu sensu mai pre susu de grozava, de aci si: s. f., groznicia; — fia slav. groza, fia germ. gransen, nu avemu lipse de ellu, candu atâte covente romanesci ne stau la dis-positione.
    GROZAMA, vedi grosama.
    GROZĂVIA, grozava,groznicia, groz-nicu; vedi groza.
    GRUETIU, s. m., grumulus, grnmns; inacellu-asi sensu cu gruia, si, de certu, d’in acea-asi origine, d’in care si: gruia, gru-mu, gru-mulu, gru-ndiu;—se nu fia radicea gru, (v. grnere), de unde si gru-e ?
    GRUMADIARE, si grumasare, gru-mazare, s. f,, angina, cyuauclie; proprie unu adiectivu trassu cu terminationea classica: are = ale, (ca Iraciare d’in braciu, si geminare d’in geminu), d’in grumadiu, applicatiţ inse ca subst. f. in specie la unu marbu de grumadiu, cumu armar are d’in armura e morbu de armura; vedi grumadiu.
* GRUMADIU si grumasu, grumazu, s. m., pl.-î, faux, pl. fauces, gnla, col-lum, gnttnr, cervix; vita, capnt; se dice de collulu = guttulu intregu, inse si de parti interne sau esterne alle collului, mai vertosu despre cerbice: a stringe de grumadiu = a sug-grumă; grumadiu de tauru, de leu, de apru, de ursu, de callu; nu e acestu-a grumadiu de mu-liere, ci grumadiu de camela; mai ver-■ tosu in plur. aţine de grămădi, a strangula de grămădi ; a pune grămădii voştri la greujugu, me doru forte grămădii , grumadii doru si de frigu si de ide; — metaforice : grumadiu, sau pl. grămădi = vtâtia, capu : ne punemu grumadii pentru voi; — d’in acea-asi origine cu sug-grimare, a nome d’in grumu = gruma, cu influentia de la
gura— gulaj compara si fr. gonrtnand, gonrmandise.
   GRUMULETIU, s. m., grumulus; de-minutivu d’in deminutivulu grumulu d’in grumu, prin suffissulu : etiu—edu, grumul-etiu sau grumul-edu.
   GRUNDIRE,0rMwdîiw grundiosu,etc; vedi grundiu.
   GRUNDIU, (pre a locuri: grunju), S. m., pl.-i, grumus, grumulus, globn-lus, glebnla, glomus, fragmentam; massa mica de ceva, buccata, buccatella: grundiu de sare, grundi de sânge inclagatu, grundi de lutu, grundiu de neue, grundi de carne tocata; — derivate : grun-diosu, (pre a locuri: grunjosu),-a, adj., plenu de grundi, care conţine grundi: sare grundiosa e nu menuta, d in grundi; grunăisioru, grundiutiu, s. m., pl.-i, deminutive d’in grundiu; grundioniuz= grundioiu, s. m., pl.-i, augment, d’in grundiu;—grundire,-escu, v., a face grundi -• a grundi laptele, sângele, si refl. a se grundi — a se face grundi : panea necopta, cumu si memellig'a nu bene mesticata, se grundesce; de aci si: grunditu -a, part. sup. subst; — probabile forte co provine d’in acea-asi ori-giue cu grumu, grumulu.
   GRUNDIUTIU, s. m., vedi grundiu.
   GRUNDU, s. m., (pre a locuriîjrrMwtM), primulu stratu de colore ce se da unui ce: a dd scandureloru grundu;—germ. grnud.
   GRUNJIRE, grunjosu, gtunju, etc.; vedi grundiu.
   GRUNTU, s. m., vedi grundu.
   GUARDA, s. f., vedi garda.
   GUDURARE, v., (numai cu forme simple in tote părţile locului: gudura, guduri, de regula reflessivu: me gudura, te guduri, se gudura, etc.), adularl, blau-dlri, alicul subpalparijblandlmeutis de-Unire; mulierl blânde palpari, servire, serviliter agere; se prosternere; a linguşi, a filingusitoriu, aface acte blânde, sau spune vorbe blânde, a resfaciâ, a cautâ se căpiţe, se seducă, etc.,—se dice mai allessu de câni si de catusie, dâro si de dmeni, cari, prin gudurare servile, se umilescu si avilescu: mulţi se gudura, ca cânii ăomniloru sei, asia celloru mari
www.dacoromanica.ro
278
GDI.
GUL.
si potenti; ammagitorii corrupti se gudura canăiăeloru virgini; veăetnu arro-ganti cu alţii gudurandu-se ailtoru ar-roganti mai potenti si mai opulenţi; — derivate : guduratione, s. fi, adnlatio, blânda palpatlo, actione, actu de gudu-are : gudurationi de câne, guduratione pre longa celli potenti, si arrogantia pre longa miseri si infortunati; — guăura-toriu,-a, adj. s., adulator, adnlans, blan-dlens, snppalpans, servilis, care se gudura, applicatu a se gudură : gudura-torii pre longa tyranni si despoti; gu-ăuratoriu allu mulieriloru altoru,-a; — guduratura, S. f., adnlatio, blandlmen-tnm , blandltlsa, actione, actu, mediu, fapta, etc. de gudurare, etc.; — d’in co-adnlari = co-adulare, mai antâniu con-trassu in : coăulare, apoi in : cudulare, si in fine in : gudurare.
   GUDURATIONE, guduratoriu, etc.; vedi gudurare.
   GUGULLIRE,-escw, v., blandiri, mnl-cere; a resfaciâ cu mânule sau actele, a manganiâ, netedi, etc. : a gugulli vi-tellulu, vacc’a, callulu, mândiulu; se gu-gullescu mai vertosu celli ce se dilegu; se gugullescu copillii, ăero de multe ori prin gugullire se corrumpu;—derivate: gugullitoriu,-târia, adj. s., blandlens, mnlcens, care gugullesce: gugullitoriulu coptllului e adesea corruptoriulu copil-lului; — gugullitu,-a, part. sup. subst., blanditus, mnlctns : copillulu gugullitu, prin gugullitu multu se strica copillulu; — gugullitura, s. f., blandltio, blandl-mentnm, blandltlfo, actione si effectu, actu de guguUire : toti făcu gugulliture copilliloru; cu gugullitur’a se corrumpe copillart'a; — pote una transformatione de gudurare—gudulare; confere inse si: gungurare, it. gongolare.
   GUGULLITORIU, gugillitu, gugullitura; vedi gugullire.
   GUGUMANI A, gugumanire, gugumana; vedi gogomănia.
   GUIŢI ARE, v., (numai pre unele locuri, dro in celle mai multe locuri cu r originariu : gruitiare, unde numai n e perdutu de form’a completa : grunni-tiare; vedi si grohaire), grnnnlre, grnn-nltare, (conf. si fr. groniner, pre longa
grogner), cu sensu deminutivu despre grunnitulu acutu si suptir'e allu unui porcellu : cumu grunnitia ăefrigubietii porcelli; grunnitia in tote partite poreclii flamendi; cu sensu factivu: a grun-nitia porcellii, stringundu-i de urecle;
—   derivate : grunnitiatoriu,-toria, adj. s., care grunnitia, (unu porcellu grunnitia sie, prin urmare, grunnitiatoriu), sau care face se grunnitieunu porcellu, stringundu-lu, etc,;—grunnitiatu, part. sup. subst., porcelli grunnitiati, grun-nitiatulu porcelliloru e spontaniu d’in cause naturali, sau produssuprin strin-gerea cuiva; — grunnitiatura, s. f., actione si effectu allu actionei de grunni-tiare : grunnitiaturele bietului porcellu strinsu de urecle; — grunnitiu, s. m. (pre a locuri, ca si in tote formele precedenţi, sub form’a mutilata : guitiu), actione, actu,-modu de grunnitiare.
   GUITIATORlU, = grunnitiatoriu, guitiatu — grunnitiatu, guitiatura = grunnitiatura; guitiu—grunnitiu; vedi guitiare.
   GULLERARIU, gulleratu, etc.; vedi gulleru.
   GULLERU, pl.-e, limbns eollarls,
bdtta de collu = guttu, fascia, legătură de guttu : gulleru de camesia, gullere de mantellu; gullere simple, cosute cu flori, cu firu; a appucâ de gulleru, a rumpe gullerulu cuiva, a amblă fora gulleru; a spellâ si calcă gullerele; gullere unite sau despărţite de camesie, de corpulu camesieloru si altoru vestimente;
—   derivate : gullerariu,-a, adj. s., rela-tivu la gulleru ; lucrări gullerarie; ca subst. gullerariu, cellu ce face sau vende gullere; de aci: gulleraria, s. f., arte, officina, negotiu, etc. de gullere; — gulleratu,-a, adj., (proprie part. d’in unu verbu : gullerare — a muni cu gulleru) , munitu cu gulleru : camesie gul-lerate, mantellu guleratu; in specie: omu gulleratu , a) cu mare gulleru la vestimente, cu gullere essagerate, b) d6ro si: omu gulleratu = mundru si insemnatu prin iusolentia si arrogantia; câne gulleratu, a) cu gulleru= sgarda la guttu; P) cu una fascia pre la guttu, de alta colore ce are pârulu in restulu corpului:
www.dacoromanica.ro
GUN.
GUR,
câne guUeratu cu albu, candu in collo e negru; si pissici gidlerate; — gulleru e forte probabile» in locu de : colleru d’in collu, ca si collare, collariu, collanu, etc., afora de nu e cumu-va si influentia de la <7a?erM=galeras;—d’in acea-asi fon-tana p<5te si : gullura = parte d’inainte a armaturei callului; dro, la asini, parte posteriore a armaturei, sagmariului.
   GULLIA, s. f., brassica oleracea na-pobrassioa, IAnn.; specia de planta cu rădice bulbosa, bona de mancatu.
   GULLURA, s. f., vedi gulleru.
   GUNGURARE, v., miirmnrare, sn-snrrare; se dice de vocea pruncului ce incepe a inganâ vorbe, cumu si de co-lumbi:pruncii gungura, cumu gungura columbii; — derivate : gunguratu,-a, part. sup. subst.; gunguratura, s. f., ac-tione si effectu de gungurare; compara it. gongolare, si gr. 70776(5^. care con-grue, si in forma si in sensu, cu allu nostru : gungurare.
   GUN OIRE, gunoiosu,etc.[vedi gunoiu.
   GUNOIU, pl.-e, steroos, ilrnus, sor> des, immnnditiaejsorde, necuratfa, ster-cu, scrementu, fimu, balligariu, putre-dione, etc.: a scote gunoiulu ă’in staule si a depune acestu gunoiu in batatur’a casei; ce gunoiu prin tâte incaperile casei ? meturati gunoiulu ă’in aceste in-caperi; cu gunoiulu stercu se ingrassia agrii; ă'in gunoiulu pecoreloru mulţi terrani si făcu materia de arsu, cu asemene gunoiu incaldescu cămine, făcu focu pre focarie; gunoieloru se da, in multe locuri, focu si se arău, fora fo-losu, numai pentru purificarea aerului; in specie : unu gunoiu, nesce gunoie, insdmna nu numai massa de stercu, ci si firu de gunoiu : gunoie date in ocli; prov. vedi gunoiulu ă'in oclulu altui-a si nu vedi trabea ă’in oclulu teu; derivate : gunoiosu,-a, adj., stercorosns, sordidns, immnndns, plenu de gunoiu : câmpu gunoiosu, curte gunoiosa, camere gunoiose;—gunoietu, (pre a locuri si: gu-noisce, forma reprobabile), s. m., ster-cor etani, collectivu, mul tu gunoiu sau locu cu multu gunoiu pre densulu; — gunoire,-escu, V., stercorare, sordidare, a coperf de gunoiu, a impld de gunoiu,
279
in specie : a ingrassiâ unu solu cu gunoiu, de acf: gunoitu,-a, part. sup. subst., stercoratas, sordidatus; gunoi-tura, s. f., stercoratio, sordidatio, ac-tione si effectu de gurmre; — gunoiu, in forma ca si in sensu, congrue cu grec. 7oovdc, si mai multu cu sanscritulu gana = stercu, escrementu; ddro nu e ne-volia de a allergă, asiâ de departe, spre a esplicâ originea gunoiului: ea se afla in famili’a romanica ensasi, de 6ra-ce Fe-stu ne spune : canire est stereas facere —cunire e a face stercu; de acf: gunoiu in locu de cunoiu, cu mic’a modificatione de c in g; d£ro cunoiu sau gunoiu e, de certu, prin molliarea lui n, in locu de cunoniu sau gunoniu, forma augmentativa d’in cunu sau gunu de la canire, care, probabile, sta in strinsa legătură cu cana = leganu, totu de una sterco-ratu, asiâ co cunu sau gunu sta cotra cuna numai ca masculinu cotra femi-ninu; prin urmare avemu dereptu de a restabili in limba : cunire sau gunire, cunu sau gunu, si apoi a correge : cunoniu sau gunoniu d’in gunoiu, cuno-nire sau gunonire d’in gunoire, etc.; — adaugemu in fine numai, co si: cenu= coennra cauta se stea in strinsa relatione cu cunire sau gunire, (conf. poena pre longa pnnire, moenia pre longa marna), etc.
   GURA, s. f., os, oris, (vedi gura si derivate in Dictionariu); acf avemu a in-semnâ câte-va derivate de la gura, cumu: gurare, adj. s., formatu d’in gura, ca armurare d’in armuru, ca braciare d’in braâu, ca geminare d’in geminu, etc.; mai antaniu, ca adj., gurare—gurade=. oralls; apoi in specie, s. f., gurarea = oris morbns, morbu de gura; in specie, despre porci : mai multe scrofe sufferu de gurare; cu acestu morbu se blastema porcii : ho gurare ! peri gurare ! man-câ-te-ar gurarea; — guralîu=zguralivu, -a, adj., loqnax, gnrrnlns, bonu de gura, fiiacariu, limbutu; camu in acellu-asi sensu si form’a : guresiu=guraticu.
   GURALIU, guralivu, gurare, guresiu; vedi gura.
   GURNA, s. f., urna; in acellu-asi sensu cu alu formei urna, d’in care gur-
www.dacoromanica.ro
280
HAB.
HAC.
na. prin adaussu de ung=c d’in cu—co, tom, dăco nu cumu-va guma vine d’in gura, d’in caus’a largei selle gura.
   GURNITIA, s. f., vedi garnitia.
   GUSIA, s. f., (vedi gusia in Dictio-nariu); aci insemnâmu : gusitia, s. f., deminutivu d’in gusia;—gusia porumbului: a) una nuantia de colore : rochia de materia in guşi a porumbului; b) specia de planta, valeriaua; — gusiare, v., a) a face cu gusia, |3) a deveni cu gusia, de aci: gusiatu, care vedi in Dictionariu; in acellu-asi sensu, si form’a; gusire,-escu, marginitu inse numai la partea
sensului: a face gusia = a deveni cu gusia;-gusiosu,-a, adj., plenu degussie, cu multe gusie.
   GUSIARE, gusiosu, gusire; vedi gusia.
   GUSTARIRE,-esCM, v., degustare; 11-bare, dellbare, smpe gustare; a gustă pucinu câte pucinu si incetu cu incetu; a face gustare forte modica.
   GUSTERU, s. m., (cu s aspru, sibi-lante) 1. major lacerta ; serpilla mare;
2. morbu de guttu, angina; — de aci si: gusteritia, a) proprie, femin’a guşterului; b) musca, verme de callu.
   GUSTERITIA, s. f., vedi gusteru.
   HABA, s. f., pamius albuş; femina-rum nocturnus coetus ad simul nendum, snendom, torquendum fila; etc.; 1. pan-nura alba; vestimentu d’in acesta materia; 2. seditdre de femine, cari, in nopţile de iărna, se stringu in una casa si lucra, cosendu, torcundu, etc.;—sub form’a aba (vedi acestu coventu) vorb’a e, de certu, turcica; dăio cumu sta accen-tata pre prim’a syllaba: hăba sau aba, acesta-a e, probabile, essita d’in origine romanesca, si a nome pote d’in babere = abere — avere, care insemna, intre altele, si: continutoriu, ca vestimentulu sau panăi'a; si: continutu, coprensu, ca una seditore, ce coprenăe collective mulţimea de lucratorie, (compara, fr. ha bit, cumu si lat. habitarc).
   HABARU, s. m., vedi abaru.
   HĂBĂUCI A, habaucire, habaucu, etc.; vedi hf-beucia.
   HABLAIRE,-escM, v., blaterare, gar-rire, deblaterare , fabulari; blattire , inepte sermocinarl; a fliacari, limbuţi, batticari, talia verdi si uscate, a vorbi fora locu si fora tempu, etc.;—derivate : hablaitoriu,-toria, adj. s.,blaterans, gar* riens, care hablaiesce ; hablaitu ,-a,
part. sup. subst., hablaitura, s. f., actione si effectu de hablaire; — cu acellu-asi sensu si form’a : hablatire,-escu, v., si derivate: hablatitoriu,-toria, hablatitv,-a, hablatitura, etc.;—probabile, essite tote d’in : habla—fabla; (confere isp. hablar, fr. hâbler, hâblerie).
   HABLAITORIU, hablatire, etc.; vedi hablaire.
   HABUCIRE, habucu, etc.; vedi ha-bucire.
   HACIUGA, s. f., vedi hătiu.
   HACU, s. m., pl.-Mn, virgarum vel astularnm fascicolus, ramalia, ligno-rum fragmlna vel segmina; ascle, smi-celle d’in cari se făcu manucliore de ap-prensufoculu,manuclu devergelle, (vedi si fogotu, unde se tracta de etymologi’a coventului, dupo care form’a bene scrissa si pronuntiata aru fi : făcu; vedi si isp. bacina = fasciclu de lemnisiore) : hacuri uscate, verdi; haculu verde nu e inco bonu de apprensu focu; — metaforice : a nu veni de hacu cuiva = a nu lu potd invince, imblandi, domitâ, suppune, iu-vetiâ, etc., nu poţi veni de hacu acestei relle muliere; cu anevolia vini de hacu lenosului asinu cu unu păru, ne cumu
www.dacoromanica.ro
HAI.
HAI.
281
cu una vergella; cu unu hacu de vergel-lutie nu aii poţi veni de Jiacu acestei fera; — in genere : a veni de hacu = a veni de capitu : câţi argenti se daţi pre acesta mâna de omu sparta, le vine de hacu numai in câte-va momente.
   HADARAGU, s. m., flagellu de ba-tutu grâne, lâna, pâru, etc.; — necon-noscutu d’in c6ce de Carpati.
   HADABEU si hadereu, s. m., rete, nassa ; plâssa , implettitura de prensu pesce;—nu scimu se fia connoscutu d’in coce de Carpati.
   HAGIA, hagidlicu, hagiii, etc.; vedi: agîa, agialicu, agiu, etc.
   HAGIMA, s. f., specia de câpa sau de alliu, — dupo Dict. Buda: alllnm ascalonicnm, Linn. = cepa menuta si tufosa, aru fi si : hagime turcesci=cepe cu folie suptiri de taliatu in supe si alte buccate; — nu se connosce inse coven-tulu d’in coce de Carpati; (compara ung. hagyma).
   HAHAMII si chahamu, s. m., sapiens et magiater Jodaeornm; intelleptu, in-vetiatu si servitoriu allu unui templu judanescu.—D’in limb’a ebraica, cu pronunţia scalciata.
   HAIDDCESCE, haiducescu, haiducia, haiducire, etc.; vedi haiducu.
   HAIDUCU,-a, adj. s. pers., latro, va-gabnndus, erro, pngnator; 1. latrone, predatoriu de codri, de câlli mari; 2. in genere, vagabundu, omu fora capitâniu;
3. mai in urma, ca si cleftii Greciloru, luptatorin contr’a assupritoriloru terrei d’in întru si d’in afora, unu apperatoriu 6re-cumu allu dreptatei contra stram-betatea celloru potenti;—derivate : haiducescu,-a, adj., de haiducu : fapte hai-duce8d; haiducesee, adv., in modu haiducescu , ca haiduculu; haiducia, s. f., stătu de haiducu; haiducire,-eseu, v., latrocinari, vagari, pugnare; a fi haiducu, a so face haiducu, a se dâ la haiducia; de aci: haiducitu, part. sup. subst., (compara ung. hajdn).
   HAIMANA, (pron. haimana), s. m., (si f., mai allessu in plur., cu tote co ab-solutu coventulu e fem.), erro, ragabnn-dns, eessans, nihll agensjcellu care am-bla fora capitâniu, unu vagabunu, unu
talia câniloru frondia : nu te adună cu haimanallele; a amblâ haimana, e unu haimana, una haimana; mtilieriloru siede si maireuca barbatiloru se fiahai-tnanalle;—se vede co e rebelle, ca tote celle turcesci.
   HAINA, s. f., vestis, vestimentarii, habitns; ce serve a coperl corpulu omului sau parti de alle corpului; vestimentu in sensulu cellu mai largu : a si dă se si foca haine noue, co nu mai sunt de portatu hainele vecie; a si rupe hainele, a rupe hain'a altui-a; nu mai are haine; a venăe haine gata; a despoliăpre cineva de haine; haina de nopte, de vera, de Urna; haine commode,strimpte; haine suptiri, grosse, grossolane; haine albe, negre, albastre; haine splendide, modeste; haine si de patu, de colcatu, etc.;—derivate : hainicia=hainitia BÎhainucia=. hainutia, s. f., deminutivu d’in haina, ca haine mice sau in resfaciare: hainutiele copillului, nu te attinge de hainutiele lui; de aci si altu deminutivu : hainiciora si hainisiora: cu hainisiorele tatu de a un’a curate;—hainicia si hainucia auessitu si elle d’in deminutivele: hainica, hainuca, de unde apoi: hainicia, hainucia, etc., co-ci coventulu pare inessauribile in de-minutive; — forte probabile, d’in acea-asi origina cu haba = aba, essita chiaru d’inAct&a, mai antâniu in form’a integra: habinaz=abina; apoi si verb. pers. abi, de essemplu, s’a redussu la: ai, asiâ. si: abina=habina, la: aina sau haina, co-ci, dupo pronunţie locali, se dice si: haina si aina = habina; nu numai tote lim-bole noue latine, sorori cu a nostra, au covente trasse espressu pentru vesti-mente d’in importantele verbu : habere = (habere, abere, avere, etc.), ci ensasi limb’a classica are espressionea asiâ de batutoria la ocli: habitns, cu însemnarea de vestimentu; deci mai multu de câtu probabile e, co : haba=aba, si ha-binaz=haina, sau abina=aina, su essite d’in habere = abere, avere, etc.
   HAINICA, hainuca, hainutia) hainisiora, etc.; vedi haina.
   HAINU,-a, adj., inimlcns occnltns, hostilis, perfidns hostia; inimicu ascunsu, care in ascunsu c6ce urra si resbonare:
www.dacoromanica.ro
282
HAL.
HAM.
cefratehainu! de aci verbulu: a se haini, part. hainitu; — de origine turca.
   HAIRE, haitu, haitura, etc.; vedi Mire.
   HAITA, s. f., tnrba, caterva; prosti-bnlam, scortum, meretrix; 1. mulţime de individue de differite nature, dâro de acellu-asi genu, pentru co sâmina unele altoru-a: haita de lupi, de câni; mai rare su haitele de catusie; dero su haite de latroni, haite de copilli desmatiati si neboni; a se formă in haita, in mai multe haite; haite de desfrenati si des-frenate; 2. unulu d’in haita, mai allessu: un'a d’in haita; muliere desmatiata, impudente si impudica, sordita in tote sordile, etc.: haita de muliere, una haita de care e rossine si omului pucinu ros-sinatu; — de unde ?
   HALACIUGA, (sihalanciuga?) s. f., specia de planta; spini, mărăcini.
   HALADUENTIA, s. f., vedi hala-ăuire.
   HALADUIRE ,-escu, - a, habitare, morari, commorari; a locul, a .sedd undeva : haladuescu, unde potu; nu am haladuitu in acellu suburbiu;—derivate: haladuentia, s. f., tempu si locu de ha-laduire; haladuitu, part. snp. subst. etc.
   HALAGIA, halagire; vedi galagia, giălagire.
   HALAPU, s. m., specia de planta sau rădice de Indi’a, convolrnlns jalappa, IAnn.;—mai bene a preferi formeleplan-tei ce se audn pre a locuri, si au analoge in limbele sorori, cumu : jalappu,-a, gialappiu, gialappa, etc.
   HALATU, pl.-e, restis nocturna; ves-timentu de nopte, cu care sta sau se culca cineva noptea;—de unde ?
   HALCA, s. f., frnstnm, segmentam, fragmen; parte taliata d’in ceva mai mare, buccata : halca de pane; una halca de pamentu, mai multe halce de agru; halcutia, s. f., deminutivu d’in halca, si altu deminutivu : halcallutia; — se fia cumuva halca in locu de falca sau falce : falce de pamentu?
   HALCALLUTIA, halcutia, vedi halca.
   HALECU, pl.-i, hallex, allex; specia de pesce marinu, acellu-asi cu cellu no-mi tu : arengu, care pare una transfor-matione de : dlecu, alencu, si acestu-a
nu e decâtu : allice = hallice — allex, hallex; vedi si allice in Dictionariu.
   HALESTEU, s. m., piscina, plsclnm vivarinm; pescina, lacu unde se tine si immultesce pesce; (compara ung. ha-las-td).
   HALEU, (pron. haleu), s. m., plâssa de pesce; (compara ung. hftld).
   HALVA, (pron. halva), halvitia, hal-variu, halvitiariu; vedi: alvâ, alvitia, alvitiariu.
   HAMALICU, s. m., vedi hamalu.
   HAMALU,-a, s. pers., bajnlns, gern-lns; cellu ce, cu spinarea, p6rta, transporta greutăţi; AawalîCt4=messerla de hamalu, cumu si lucru greu portatu; in genere si metaforice : jumentu, secure de osse, etc.; — coventu turcescu de in-laturatu prin roman, sarcinariu si baliu.
   HAMESIRE, v., Vedi hamisire.
   HAMEIU, s. m., vedi chameliu=cha-melu in Dictionariu.
   HAMETE si hamite, hamiti, interj., esto, sit Ita, esto qnidem, agedum; fia a-siâ; bei bene fia asiâ, ai se fia asiâ, etc.
   HAMISELA, s. f., vedi hamisire.
   HAMISIRE si hamesire,-escu, v., de-fatigare, exbanrlre, fame conflcere; fa-me conflol, perire, deperire, tabescere; a perde de totu poterile, a lessinâ, a de-fatigâ, delassâ, essaurl, deseccâ, las-sâ, etc. 1. intrans. hemisimu si cademu d'in petiore de fatiga; amu hemisitu toii de fome; hemisira bieţii călii si dedera pre brand; 2. trans. aii hemisitu boii cu fatiga si nemancare; ne au hemisitu cu totulu, nu mai potemu de himisire a ne scolia de diosu; metaforice : au hemisitu pre tote cu limbuţi'a, cuinsulsele loru narraiioni; nu hemisiti minţile crude alle copUliloru cu essagerate studie; derivate:hamisitoriu,-toria, adj. s., care hamisesce ensusi sau pre altulu; hami-situ,-a,ţMt. sup. subst. si a nome ca part. hamisiti de sene sau hamisiti prin alţii, hamisitulu caUului, hamisitulu mentei si corpului; hamisitura, s. f., actione si effectu de hamisire: cademu de hamisitura, d'in acesta hamisitura nu se mai redica bietele vite; inse : hemisela, s. f., e forma de reprobatu; — coventulu : hamesire, e mai de câtu probabile in locu
www.dacoromanica.ro
HAN.
HAR.
288
de : famesire, ca hornu iu locu de for-nu, si pare co famesire e in locu de fa-mescire sau famescere=\nt. famescere.
  HAMISITOBIU, hamisitu, hamisitu-ra; vedi hamisire.
  HAMU, s. m., vedi: hamu si camu in Dictionariu.
  HANGEEU, pl.-e, sica, pngio, cnlter tnrclcns; arma turcesca, specia de sica sau pugione—pugnale sau pumnale.
  HANGINICA, hangiu; vedi hanu.
  HANTATAEESCE, adv., d’in adj. hantatarescu,-a, tartaricus; Impllcltns, perplexns, neqnam, rafer, astntns, perfida s; proprie, tatarescu, de Tataru = Tartaru, poporu forte selbatecu si crudu, si mai vertosu, relativu la hanulu tatarescu = capulu, domnulu Tatariloru, ce escellea intre densii prin ferocitate si barbaria (vedi si hanu), si de aci: han-tatarescu, in sensu generale : 1. crudu ki perfidu, barbara si neomenosu, plenu de astutia si cogite dolose; 2. ne-intellessu, absurdu, incurcatu, compli-catu.
  HANTIU, pl.-e, segmentam, carais segmentam; buccata de carne, carne ta-liata, rupta: hantie de morticina;—de aci si: hantiuire,-escu, v., laniare, dilani* are, dilacerare, a rumpe, sfasciă; inse si : violenter trahere, commorere, de* cntere, a trage cu violentia, a scutură, agită, etc.; — neconnoscute d’in cdce de Carpati.
  HANTIUIEE, v., vedi hantiu.
  HANU, pl.-un, l.eonpona, hospitlum, deversorium; ospetaria, caupona, casa unde tragu străinii, mai allesu negotia-torii; — derivate: hangiu, cellu ce tine si specula unu hanu; domnulu hanului; f. hangioica e sau mulierea hangiului, sau ensasi speculatori’a unui hanu; 2. hanu, s. m. pers., Tartarornm prlneeps, domnulu Tatariloru mai reu ca toti Tatarii, (vedi hantateresce, hantatarescu): hanulu Tatariloru, prov. : du-te la hanu tataru, mergi la hanu tataru; 3. Dict. Buda da hanu numai cu insemnarea de: fanam = baserica, capella, templu, etc., — in acestu din urma intellessu e forte probabile, co hanu e în locu de fanu — fanam, casî hornu in locu de fornu; inse
nu se pote dice de coventulu in intel-lessulu de sub. 1. gi 2., in care resare tui cismulu si tatarismulu.
   HAPABE, v., glntire, corrlpere, pre* hendere; a prende rapide, pre inopinate; a inglutî pre neaşteptate: pissic'a hapâ soricele; — derivatulu cellu mai insem-natu e subst. m., hapu : cm unu hapu catusi'a prense si ingluti mai multe pas-serelle; — atunci hapu nu ar fi turcescu; vedi hapu.
   HAPU, pl.-ri, pllnln; pilula, ce se da de inghititu ca medicamentu de diverse genuri; — turcu ? atunci cauta se ceda romanescului: pilula; vedi si hapare.
   HABACIBE, si haragire, v., vedi: a-racire si characire, d’in cari form’a : characire si in Dictionariu.
   HABACIU,si araciu, s. m., trlbntnm, stlpendlnm, veotlgnl, oontrlbntto; dare publica, contributione imposita, in specie : contributione imposita de Turci suppusiloru creştini, cumu si tributu impositu de acelli-asi unei terre invinsa si suppusa; se dice, de regula, in pl. ha-raci: a solve haraciulu sau haracii; — coventu turcu, care, in Bomani’a mai nu se mai aude.
   HABACU, si aracM, s. m., vedi: a-racu si aharacu in Glossariu, ero: cha-racu, ca form’a cea mai originaria, vedi si in Dictionariu; vedi si haracire, mai susu.
   HABAGIBE, v., vedi haracire.
   HABAIEE, v., vedi: hiriire in Glossariu, si: hirrire in Dictionariu.
   HABAMBASIU, s. m., latronnm vel preedonnm dnx; capitanu de latroni; — neconnoscutu veri-una data d’incdce de Carpati.
   HABAMU si aramu, s. m., mala pe-cns, frnctus sine labore, bomo neqnam;
1. vita rea, nu numai stricatdria, dăro si inepta cu totulu, ce nu e bona de nimica : mmm aramu de callu; cu aceşti aromi (si aramuri) de călii nu poţi face nemica; — si: vita, ce âmbla d’in domnu in domnu, vita vagabunda : a-rami de boi străini vinu de se nutrescu cm ai noştri, apoi saturaţi se făcu neve-ăuti, asiă : mmm aramu de vita e totu de a un'aveniticu; 2. omude nimica, ineptu
www.dacoromanica.ro
284
HAR.
HAR.
la nemica, si totu de una data reu si mi-sellu : ce se fad cu acestu ar amu de ser-vitoriu? 3. castigu fora labore, mai al-lessu applicatu ca adv. de aramu a ve-nitu, de aramu s’a dussu; bann ii de aramu aramu se per du; s’allesse aramu defiannii noştri? — nu cumu-va m. aramu d’inf. arama sau arame, cu sensu de peiora-tivu, ca allu monetei de arame? de al-tramente se dice si in fem. arama de epa. arame de vacce.
   HAEANA, s. f., vedi hrana.
   HAEANGA, s. f., (fr. harangne), con-tlo, oratlo; coventu pronuntiatu cotra poporu, ddro mai allessu cotra militari: contione; — si verb. haranyare, (fr. ha-rangner), condonarl exhortarl : a ha-rangâ mulţimea, militarii pentru lupta, a essortâ la lupta.
   HAEAPNICU, pl.-e, flagellu de po-stariu.                      >
   HABAPU, s. m., Arabs, niger minister; in locu de Arabu, si in genere: omu negru;—in specie: servitoriu negru.
   HABBABIBE, harbariu, hărbu; vedi la herbu.
   HAEDAIASIU, s. m., vedi hardau.
   HAEDAU, s. m., (pl. hardaie), minor capa, minns labrnm; lac as; vasu de lemnu, ce serve a carrâ loture, apa, struguri si alte pome collessejisi la mulsu lapte;—derivate : harăautiu, hardaiasiu, s. m., deminutivu d’iu hardau;—dero in locu de acestu cov entu si aspru si strai nu, dispune Eomânulu de altele si romanesci si dulci de pronunţia , cumu, de essem-plu sestariu—vasu de mulsu, etc.
   HAEEDIEE, v., vedi harisire.
   HABET1U, s. m., mergus; specia de passere palustre : mergu, ce mereu se confunda;—pre multe locuri are si alte nomini, si de aci, e bene a i fissâ cellu de mergu.
   HABEMU, pl.-rt, mullernm do mas apnd Turcas; cas’a destinata la închiderea mulieriloru unui singuru barbatu; —de certu, coventu turcu.
   HABENGU si arengu, s. m., vedi halecu.
   HAEPA, (pre a locuri: arfa si arpa, si harpa), s. f.,(fr. harpe), cltliara, specia de instrumentu cu corde: cetara, ci-
tară;—harfariu=arfariu, (mai pucinu bene harfasiu), si harpariu=.arpariu, -a, s. person. cellu ce fabrica, harfe sau vende harfe, sau cânta cu harfa; in acestu d’in urm’a sensu si form’a : harfistu =arfistu, harpistu=arpistu
   HABFABITJ, harfistu; vedi harfa.
   HaBIANU, herianu si reanu, s. m., specia de planta, cochlearia armoracea, Linn., specia de nasturtiu.
   HAEINGU si aringu, s. m., vedi halecu.
   HAEISCA, s. f., vedi hrişcă.
   HAEISIBE si hareăire, (apoi hare-dire si hareeire),-escu, v., gratlflearl, gratis dare, lărgiri, donare, tribnere , (gr. xapteaflm) —coventulu principale, d’in care si verbulu se deriva, e charu =gratia, manns , gratia, daru, munu, mai allessu inse in sensu ideale : ta-lentu, daru sacru, officiu sacru, si ceva pretiosu .etc. : charulu lui Domneăieu, charulu sântului Spiritu; nu seti demni de charulu lui Domneăieu; acestu co-pillu e cellu mai mare charu ce avemu; fora charulu cellui d’in ceru, nemica nu prospera; — coventulu charu e d’in gr. x<&pi<:=chari8, si asii cauta a se scrie si pronuntiâ, de sf adese in pronuntatio-nea certoru locuri adjunge peno la aru, ca tote celle cu initialea h; deci asiâ cu eh, vomu scriue si verbulu cu derivatele, adeco: charezire (=charizire, chari-ăire, charisire, etc.), a dâ in charu, a dâ gratis, a gratifici, daruf, si in specie ; a donâ unui templu, unei baserice.unui monasteriu, unui institutu de beneface-re : a charezî preutiloru una moşia; a-vemu se charezimu si noi scolei mai multe funduri; ti voliu charezi, ce vei cere si ce ti va place; se charezieâ una data, si copilli basericei, sau lui Domneăieu; si cu sensulu de : a cere una gratia, a sol-licitâ una favore, etc.; derivatele verbului : charesmu — charisma = (gr. %&-ptap.a), gratia, munu, largitione, favore, donu, etc.; charezitu,-a, part. sup. subst. d’in charezire: mari muneri charezite voue, charezitulu unoru moşie basericei communei; charezitoriu,-toria, adj. s., care charezesce, etc.; parentii noştri erau forte charizetori pentru baserica.
www.dacoromanica.ro
HAR.
285
   HARISMA, harizire, harizitu , ha-ru, etc.; vedi harisire.
   HARMAIU si harmagincu, s. m., no-mini de plante , cbaerepkyllum, caere-foliamj — se fia d’in acea-asi origine cu harisire, haru, a nome d’in harma= charma, (gr. ^dcp[j.ot) ?
   HARNIA1&, s. m., specia de planta; —luminos'a ? sau rochi'a rundinellei? — vedi harmaiu.
   HARNICESCE, harnicescu, hărnicia, etc. vedi harnicu.
   HARNICU,-a,adj. s., aptus, idoneus, capai, dexter, habllls, dlllgens, studio* sus, laborlosus, industrius, sollers, a-lacer, vegetus, virax, agllls, acer, ac-tirus, guaţus, streuuus, sedulus, prae-stans, egreglus, exlmlus, insignis, gra* tus; forte multiplu si variu in sensu : capace, indemanaticu , destru, aptu, fa-cutu d’in natura pentru lucru, diligente, laboriosu, activu, cu tragere de ânima la lucru, infatigabile, nepregetatoriu, fora pregetu; liusioru, verde si vivace la lucru, apoi: distinsu, escellente, plenu de ânima si boua volia, animosu, plenu de coragiu, etc. : barbatu harnicu, mu-liere harnica, cellu harnicu sau harni-culu nu cade in lipse si strimptorare; celli harnici si celle harnice nit lassa nemica nefacutu pentru alta ăi; unu harnicu nu se impute, ca unu lenosu; in ce stare de miseria, de ăesorăine si negligentia stau casele mulieriloru ne-harmce; fora anima nu e cineva harnicu neci la lucru, neci la lupta; — derivate : hărnicia, s. f., capacitas, habi-litas, dlllgentla, studlum, sedulitas, industria, sollertia, alacritas, vlvacltas, pruestautia, excellentia , strennltas , gnavitas, etc. , calitate de harnicu: fora hărnicia jace omulu in miseria si lipse completa; harnici'a unei muliere e prim'a calitate; fora harnici'a mulie-rei si a bărbatului nu pote stă una casa; — harnicutiu,-a, adj., deminutivu d’in harnicu; harnicescu,-a, adj., d’in harnicu ca subst., ce se tine de unu harnicu : hărnicesc'a lupta a juniloru pentru patria; de aci si adv. harnicesce, in modu harnicescu : a lucră harnicesce, a luptă harnicesce; — harnicire,-escu, v.,
________________HAR.
si intrans. a fi harnicu, a se face harnicu , si trans., a face pre cineva harnicu; — greu de esplicatu harnicu in originea sea; mai antâniu coventulu s6 aude forte desu si fora h: arnicu, si derivate : arnicia, arnicescu, etc., pdte inse tinâ, parte de acea-asi rudice cu harisire = charezire, parte si de habere, prin form’a : acestui-a : habllls, care de la form’a habile sau abile p<5te trece la alte forme forte jliverse : abire, avire, aire, are, etc., de unde apoi ar essf : arinu, arinicu, si in fine: arnicu, harnicu, etc.
   HARSIA, (pron. harsîa, pre a locuri, arsîa), s. f., agnlna pellis; pelle de am-nellu; — cu acellu-asi sensu appare in Dict. Suda si: hasia, hasica si hasicala, adeco fora r inainte de s; inse hasică Si cu sensu de tegaia de puşca.
   HARTIA, hartioga, hartiora, etc. (pre a locuri: arita, artioga, artiora); vedi in Dictionariu : cartela sau cartelia = charteia, cartioga = chartioga, cartiora = chartiora, etc.
   HARTIALIRE=ftarfo'e?ire, etc.; vedi hartiu.
   HARTIU, (si artiu), s. m., l.vorbindu de batalia, lupta, cârta, si in parte: a)pro-vocatio, incessus, aggressus, adortns, exasperatlo; provocare, attacu, suppe-rare prin attacu, attitiare, irritare la lupta; b) in genere, vexatio, afftittio, molestatio , vessatione , strapassare , imbrancire si ducere in cdce si in collo; c) in specie : pngna, proellnm, certa-men , rixa , batalia , lupta, conflictu; 2. vorbihdu de regula, directione, etc.,
a)  rectlo, directio, regnla, directionis mutat io , directione , appucare in *una parte, si in specie, scambare de directione, si appucarein alta parte: faceţi cal-liloru hartiu d'in acella caile; nu Vreu se faca hartiu; faceţi hartiu luntrei departe de periculosulu vortice allu apei;
b) regula, dupo care se mânca dulce in tote dillele certoru septemâne : septa-mânehartiesau harţi, (caadj.), siabsol. se mânca harţi in acesta septemâna; de ce manei carneMercuri si feneri, candu nu su harţi in acesta septemâna ? derivate : hartiagu = artiagu, s. m., ca subst. d’in hartiu ca adj., iracundia,
www.dacoromanica.ro
286
HAT.
HEB,
acerbitas, applecare la rnenia si reu-tate; hartiagosu^a, adj., (d’in hartiagu), iracnndns, blliosns , aoerbns , plenu de hartiagu, de menfa si reutatia; — hartialire sau hartielire = artielire,-escu, V., lacessere, vexare, exasperare, contendere, prmliari, certare, a provocă, interritâ, supperâ, invenină, bate, attacâ;sirefles., ase interritâ,invenină, a se bate, certă etc.; de aci: hartielitu,-a, part. sup. subst., etc.; — in acellu-asi intellessu cu hartielire si hartiuire = artiuire, hartiuitu, etc.; apoi hartiire, inse mai multu cu sensu de : qnatere, stridere, a agită, clatină, cumu si: a siuerâ; in sensulu de agitare vedi mai allessu : hatinare = atinare, de care vedi atinare.
   HARTIUIRE, hartiuitu, etc.; vedi hartiu.
   HARU, s. m., vedi harisire.
   HASARDU, s. m., (fr. hasard), fora fortnua; orba intemplare; vedi asardu in Dictionariu.
   HASIA (pron. hasia), hasica, hasi-cala; vedi harsia.
   HASIPURA=(pron. haşpura), s. f., snlcns; sulcu de apa, deschisu prin a-ratru, canaliculu trassu printre sernina-ture pentru scursulu apei.
   HASITURA, s.f., vedi haita.
   HASNA, (pron. hasnă si hasnea), s. f., thesanrns, canalia, cloaca; 1. the-sauru allu statului turcescu; 2. reser-vatoriu de apa si alte licide, mai allessu canale de immunditie, cloaca, etc.; — coventu turcu.
   HASNEA, s. f., vedi hasnă.
   HASU, s. m., lepos, gratia, gratia, farmecu: cantare fora hasu; nu au hasu jocurile vostre; — turcescu?
   HASURU, s. m., jnncenm rete, sto-rea; specia de implettitura de papura : rogojina.
   HATINARE; vedi atinare—hatinire sau atinire.
   HATIRU, s. m., gratia, favor; fa-vore: a facehatîrucellorupotenti, cumu celli potenti făcu hatîruri favoriţiloru st favoriteloru; pentru hatîrulu nostru se puni acestu omu in unu bonu ser-vitiu publicu; — coventu turcescu.
   HATISIERIFU, s. m., edictu allu imperatoriului Turciloru; — de origine persana.
   HATISIU, s. m., vedi hatiu.
   HATIU, pi.-Mrt'i(pron. hătiu, hătiuri), Iinbena, babenae, frennm; frenu ce se pune unui callu injugatu sau inchamatu: menatoriulu unei carrutie tine hătiurile calliloru, inse nu scie portă bene hătiurile ; — derivate : hatiuire,-escu, v., habenis dirlgere, a duce, direge cu hătiurile; hatiuitu,-a, part. sup.; hatiuitura, s. f., actione si effectu allu verbului hqtiuire; — se fia hătiu d’in coventulu lat. hale in mi — ce pare inse mai multu la ocli, e analogi’a cu hătiu a formeloru: hatisiu, s. m., frntex, frnticetnm, tufa, multe si dese tufe, locu coperitu cu hatisiu sau tufisiu; form’a : hatioga si ha-tiuga, s. f., frntex, s£mina, cu hatiugu = hatiucu, s. m., deminutivu d’in hatiu, etc.
   HATIUCU, hatiugu; vedi hătiu.
   HATMANU, s. m., capitanu allu armatei la Cazaci; — acestu nome portă una data si capulu armatei Moldaviei.
   1    HATU, s. m., callu formosu , su-perbu : callare pre unu hatu.
   2    HATU, (pron. hâtu), adv., sane, prorsns, plane; chiaru, de totu.
   HAVAIETU, s. m., vectlgal; venitu publicu la Turci; vedi si avaietu.
   HAVUZU, s. m., oatinns; bassinu adapatoriu;—turcescu.
   HAZNEA, s. f., vedi hasnă hasnSa.
   HEBECIA, hebecire, hebeticu , hebeti-cia, hebeticire; vedi hebeucu.
   HEBEUCU, (siforah: ebeucu),-a, adj. s., hebes abl. hebete, stnpidns, stolidns, Ineptns, amens, insnlsns, simplex, recors, bardns, plnmbens, stlpes; cellu ce si a perdutu mentile, cellu ce nu intellege si nu precepe : stultu, stupidu, ineptu, grossu de capu, bustianu nesentitoriu, brutu : hebeucii nu precepu nemica, nu sentu nemica, nu făcu nemica pre caile, citote pre dosu; omu asia de hebeucu, in câtu cade in gropele ce i vinu inainte; n'am vedutu inco hebeuci ca acesti-a;—derivate : hebeucire,-escu, v., hebesoere, tor-peseere, plgrescere; a fi sau deveni hebeucu, a ammorti, torpi; hebeucitu,-a,
www.dacoromanica.ro
HEC.
HER.
287
part. sup. subst. d'inhebeucire; hebeucîa, s. f., hebetndo, stnpidltas; stătu, calitate do hebeucu; — hebeucu e, de cer tu, nas-cutu d’in form’a cea mai simpla a radi-cei, adeco d’iu heb-ere, verbulu, 6ro nu d’in form’a mai desvoltata a adiectivu-lui: hebes=hebete si hebetu (popul.), a-fora de nucamuva^e&ewcH e mutilatu d’in hebetucu, prin caderea lui t, fiendu inse formatu d’in hebetu, cu suffissulu cu sau ucu; dero mai la văile vine una forma: hebucu, hebecu, cărei nu se pote recusâ nascerea immediata d’in radicea heb-ere; peno atunci se enumerâmu formele d’in vechiu populari, cumu : hebetu = he-bete = hebes, abl. hebete, adj., cu sen-sulu ce are si hebeucu; de aci: hebetire,-escu, v., hebeseere, a fi sau deveni hebete; hebetitu,-a, part. sup. subst. d’in hebetire; d’in hebete si hebeticu,-a, adj., de unde verbulu hebeticire, part. hebeti-citu, etc.; — se fcrecemu inse la formele populari originarie si immediate d’in radicea heb-ere : hebecu,-a, adj., hebes, stupidns, ineptns, etc., cu capu grossu, de totu lipsitu de mente, stupidu, lemuu; de aci: hebecia, s. f., hebetndo, stupidi-tas, stătu de hebecu; hebecire,-escu, v., hebeseere, a fi sau deveni hebecu, de unde : hebecitu,-a, part. sup., d6ro form’a cea mai curiăsa si interessante e : hebucu,-a, adj., a) cu sensulu celloru mai susu enumerate : hebes, stupidns, stupidu, ebete; b) parrra stator», cras sus, informis, tnrpis, micu, scurtu si grossu, unu nodu, urritu, fedu, cu unu coventu lipsitu de corpu, ca si de mente;—derivate : hebudre,-sscu, V., a) intr. cădere, decidere, collabi, rnere, rninam facere, a cad6, scadă, a se perde, ruină si de partea materiale si de cea intellectuale, a putred! 6re-cumu d’in tote puntele de vedere; (3) trans. concntere, concassare, conterere, a sfermâ, strică, nimici, a face d’in omu neomu; de &ci:hebudtu,-a, part. sup., etc.
   HEBUCIRE, hebucu; vedi hebeucu.
   HECHELA, s. f., pecten Unarins vel lanarins; peptene de linu, lâna, cânepa, etc., derivatu : hechelare, v., pec-tlnare, carminare, carere, a peptenă linu, cânepa, lâna, etc., a scarmină; —
d’in germ. hechel, d6ro fora lipse, si cu totu neconnoscute d’incăce de Carpati.
   HEDOSITATE, hedosu, vedi hedu.
   HEDU,-a, adj., foedns, tnrpis, defor-mis, abominalis, sordidns; urritu, orridu, deforme, sordidu si deforme, abominabile, se ti faci cruce de ellu; in acestu sensu si form’a hedime; — derivate: hedosu,-u, adj., foedissimns, tnrpissimns, ca augmentativu d’in hedu; de aci si: hedositate, s. f., foeditas, tnrpitndo, de-formitas, calitate de hedosu; d'in contra si deminutivu : hedutiu,-a , foednlns , tnrpicnlns; — de certu, hedu in locu de fedu, si prin urmare : hedosu si hedositate in locu de: fedosu, fedositate; comp. fr. hidenx, si vedi fedu in Dictionariu.
   HEDUTIU,-a, adj., vedi hedu.
   HELESTEU, s. m., vedi halesteu.
   HELU, s. m., angnilla; specia de pesce;
—   nu se connosce inse acestu nome d’in c6ce de Carpati.
   HEÎJGHERU, s. m., caruifex, spen-duratoriu, ommoritoriu; d’in c6ce de Carpati se dice numai de occiditoriulu câ-niloru; — germ. henker.
   HEMEIU, s. m., vedi hameiu.
   HENSU, pl.-ri; tufetu, tufisiu, fruti-cetum.
   HERA, s. f., anns, vetnla delira; be-
trâna, in risu despre una muliere be-trâna si delira;—nu cumu-va d’in h era?
   H E RB ARETIU, herbarire, herba-, riu, etc., vedi herbu.
   HERBATEIU, s. m., infusione sau decoctione de erbe, mai allessu de theia;
—   d'in herba theae.
   HERBU, pl.-Mri, testa, fragmentara testae, trlpns, tripes, catinns; buccata de 611a sau de altu vasu de lutu, cumu si vasu de lutu: 611a, catinu, tegaia, etc., fia-care se mance d'in herbulu seu; — derivate : herbutiu, s. m., deminutivu d’in herbu; cu acellu-asi sensu si: her-busioru, herbulletiu; — herbuire,-escu, V., frângere, conquassare, conterere, a face herburi unu vasu de lutu, a sparge, sfermâ; herbuitu,-a, part. sup. d’i n her-buire;—d’in hârbu directu : herbariu,-a, proprie : care bate la herbu, si de aci : care se ind6sa a mancă la m6sa, si apoi: insolente, audace, persistente, etc.: porcu
www.dacoromanica.ro
288
HER.
HIN.
herbariu, care si baga rîtulu prin tote vasele; asiâ si: câne herbariu, catusia herbaria; flamendii su herbari la mesele altoru-a, precumu numai pucinuherbari su gastronomii si părăsiţii; prin alta es-tensione de sensu : dulce, blându, lin-gusitoriu; — herbaretiu,-a, adj. d’in herbariu, inse cu sensu mai energicu de câtu acestu-a: porcu herbaretiu, catusia her-baretia, part. sup. d’in herbarire, etc.— d’in germ. acherbeI inse si fora h: erbu, necumu fora s., ddco e d’in germ. acherbet
   HEKBUIRE, herbusioru, herbutiu; vedi herbu.
   HEREBORU, s. m., vegeta»; Tivax, agili»; plenu de vigore, de sanetate, de ageritate; — dupo Dict. Buda, d’in lat. helvolua = rossiu deschisu.
   HEREDIA, s. f., (pron. heredîa, si fora h : eredîa), posterita», posteri, tanqnam ex heredibn»; collectivu : următori, posteri, remasii d’in stirpe; -coventu veclu in limba, ăro nu intro-dussu in epoc’a coventeloru comnate : erede, ereditate; etc.
   HERE [RE,-escw, v., vedi hiriire.
   HERETE, (si fora h : erete), 8. m., accipiter; specia de gaia; — in acellu-asi sensu si form’a ; hereu; Dict. Buda refere coventulu la terna = fera; se nu fia ore affine cu gr. llpa£=Hom. "pa£ ?
   HERESTEA si cherestea; herestegia — cherestegiu; vedi: cherestea, cherestegiu, cherestegiu.
   HERETISIRE ,-escu, V., gratnlari; a felicită, gratulâ; derivate : heretisi-toriu,-toria, adj. s., gratnlator, felicita-toriu; heretisitu,-a, part. sup. d’in here-tisire; heretismu, s. m., gratnlatio, fe-licitatione, — d’in gr. ^atpepîCetv, y^ai-pertajjudc, si de acea-a de scrissu si pro-nuntiatu : cheretisire, cheretismu; etc., cu tote co su cadute in deplena desuetudine, si nu avemu lipse de elle, de 6ra ce se aude astadi in gur’a totoru Romaniloru : gratulare, felicitare, gra-tulatione, etc.
   HERETISITU, heretismu; vedi here-tisire.
   HERGHELIA, s. f., eqnornm armen-tnm; grege, armentu de călii; deri-
vatu : herghelegiu, s. m. pers., custos eqnitii, custode allu unei herghelia, se aude si fora h : erghelia, ergheiegîu.
   HERGHELEGIU, s. m., vedi herghelia.
   HERGOLASIU, (si fora h : ergola-siu), 8. m., vegeta», agili», acer, ala-cer; voliosu a lucră, cu tragere de â-nima la lucru, fora pregetu, ageru, ala-cru, vividu, etc.; — de la gr.’SpŢov? confere si : ergolabn» kpy6Xa^oi.
   HERLETIU, (si fora h : erlettu), pl.-e, ligoj specia de sapa; — Dict. Buda lu refere la ferram = ferru.
   HERMANU, s. m., mantellu fora gul-leru.
   HERUYICU, heruvimi, etc. reu scrisse in locu de: cherubicu, cherubini, de cari vedi in Dictionariu.
   HETMANIA, hetmanu; vedi hatma-nia, hatmanu.
   HIDIME, hidositat», hidosu, hîdu; vedi hedu.
   HI1RE,-esctt, v.. hiscere, hiare, des-trnore, corrnere; a cască, a se cască, si de aci: a derimă, surpă, a se surpă, etc.: a hii gura mare, hiira ocli mari; mereu hieau de somnu; se hiesce gur’a; se hie-sce murulu; se hii stătu’a si cădii in mai multe buccati; — derivate : hiitoriu,-toria, adj. s., bians, hiscens, dehiscens, care hiesce sau se hiesce; hiitu,-a, part. sup. subst., biata»; hiscens, etc. se uita cu ocli hiiti; hiitulu prea mare allu gu-rei cumu si hiitulu prea largu allu ocli-loru, e semnu de stupiditate; hiitulu murului, in unu locu, debilita totu murulu; hiitura, s. f., actione si effectu d’in hiire : hiiturele pamentului prin cotre-muru, ce hiitura s’a făcu tu in monte! in specie : hiitura = surpatura, vette-matura de parti genitali.
   HI1TORIU, hntu, hiitura, vedi hiire.
   HINSU, s. m., frnticetnm; vedi si hensu.
   HINTAREjV., oscillare, librarejaos-cillâ, bilanciă, vacillâ;—derivatu : hin-tatu, part. sup., hinteu, s. m., cnn-ns, carru, carrutia pre lamelle elastice; hin-teutiu, s. m., deminutivu d’in hinteu.
   HINTATU, hinteu, hinteutiu; vedi hintare.
www.dacoromanica.ro
HIR.
HOD,
289
   HIORA = ghiora; vedi vidra. HIPOTA, (si fora h , ipota), s. f., hepar, jecur, (g. ^rcap, it. epate); ficatu in genere, si in specie : ficatu de passe-re, cumu si: rânsa de passere; si pipota, compositu, cumu se vede, d’in hipo-ta sau ipota, cu prep. pe = pre; — de certu d’in hepar, care, in gr. rjicap se declina : ţjîraroţ, ^7tau, etc., analogu cu form’a ndstra.
   HIRCA, s. f., cap ut oalrom, cranium, foeda vetnla, anusj 1. capu calbu; 2. mai vertosu, craniu, tăst’a capului fora peru, fora creieru, fora nemica in ea; 3. de aci, metaforice, betrânaurrita, fedosa, abominabile.
   HIRCIOGU, s. m., specia de sdrice de câmpu, germ. hamster.
   HIRCU, s. m., falco palarabarins $ falcone de porumbi, mai allessu selba-ticu; vedi si berete.
   HIRIBA, s. f., vedi maneterca. E1RURE, (vedi hirrire in Dictiona-riu), v., (cu forme simple : hiriu, hirii, hirie, etc.; mai raru cu forme incarcate : hiriescu, hiriesci, etc.), hirrire, mar-morare, irritare, incitare, concitare, rixari, altercari; despre câni in specie, fi-guratu si de alte animali si chiaru de omu, a dă una stridore, strepitu pre guttulu recitu; in genere: a interritâ, escitâ; in fine : a se certă, a objurgâ, etc.; de ce ti hirie guttulu ? se nu ve musce cânii, co-ci vedeţi, cumu hiriu; hiriu, in guttu, patientii ce tragu a morire; barbatii se hiriu cu mulierile; reu si crudu hirie ty-rannulu; derivate: hiriitoriu,-toria, adj. s., hirriens, rixans, etc., care hirie :hi-riitori moribundi; in specie, s. f., reale; hiriitoria = hiriitore = instrumentu hi-riitoriu, cu care si dau semne custodii de nopte si alţii; hiriitu, part. sup. ; hi-riitulu d'in guttu, hiriitulu câniloru si allu celloru ce se certa; hiriitura, s. f., actione si effectu de hiriire : hiriiturele moribundiloru; — de preferi tu a scriue, ca in Dictionariu, cu r geminatu : hir-riire, hirriitu, hirriitura, etc.
     HIRHTORIU, hiriitu, hiniturU; vedi hiriire.
     HIRISCA, s. f.,vedi hrişcă.
     HIROTONIA, hirotonire, hirotonita;
vedi : chirotonia, chirotonire, chirotoni-tu in Dictionariu.
   HIRSIRE,-esc!<, v., trahere, terere, perstrlngere, frlcare, corarainuere, con* taminare, sordidare; a trage pre diosu, a iîrî, cumu : a hirsi calcionii, rochi’a; a attinge, si de aci, a sordi; a usâ, învechi : vestimentu hirsitu; a essauri : callu hirsitu; omeni hirsiti; prin metafora : hirsitu = avaru, sordidu; — derivate : hirsitura, s. f., actione si effectu d’in hirsire : hirsitura de omu, de vesti-mente, etc.
   HIRSITU, hirsitura; vedi hirsire. HIRUNDIN ARlU,-a, adj., (si fora h: irundinariu, inse reu scrissu hirundine-riu); proprie, ce se refere Ja hirundine = irundine = rundinella,—applicatu, in specie, ca subst. reale, mai allessu in form’a fem. hirundinaria, (mai raru in form’a maso, hirunăinariu), la una specia de planta, nomita pre une locuri: brilionca, pre altele: luminosa, si chiaru in form’a mase. luminosu =chelidonia, hirundinaria =r asclepias vincetosci-cnm, Linn. — nu 6re si: rochi’a run-dunicei sau rundinellei ? care se aude in une locuri.
    HO, interj., care espreme : a) atâtu, nu mai multu, adjunge, destullu; b) op-probriu, batujocura, injuratura; c) depărtare, allungare: du-te de aici, fugi;— interiectione essita d’in baierile ânimei poporului,— nu intellegemu pentru ce D. Baoul affirma, co ar fi ungurăsca! dăro se dice mai desu si fora h, atunci totu ungurăsca e ? de ce in fine se nu fia latinâsca P
    HOBLANCU, s. m., vedi oblancu.
    HODA, s. f., fnlica; galii na de apa, (fr. fonlqne=follca); coventulu nu scimu se se audia pre undeva d’in c6ce de Car-pati.
    HODAIA, s. f., vedi odaia.
    HODINA, s. f., vedi odinci sau odihna.
    HODNOGIU, s. m., centurio; locotenente, gradu in armata;—nu scimu se se fia dissu sau scrissu veri-una data d’in c<5ce de Carpati; dăro si d’in collo de Carpati, dbco s’a si dissu canduva, se vede cu totulu cadutu in desuetudine, I de 6ra ce nu lu mai da Dict. Bardmu, 91. G.
www.dacoromanica.ro
290
HOD.
SOH.
ci numai betrânulu Dict. Buda; (compara ung. hadnagy).
   HODOROGA, hodorogire, hodorogiţii, hodorogitura, etc., vedi hodorogu.
   HODOROGU, si odorogu,-a, adj. s., crepitaus, strepens, stridens; solutas, fractns, dlssolutns; blaterans, blatero, concntiens, etc.; 1. care scâitie, strule, suna a spartu, e spartu, stricatu : oile hodoroge, una carrutia hodoroga, orologiu hodorogu; 2. care sare, salta, face salturi si suppera pre celli suppusi acestora salturi : ne au sfermatu fote os-ciorele hodorogele vostre carrutie, cu o-dorog'a tea carrutia e vai de noi; 3. care emitte sonu sau voce nespusu de multa, neplacutu si seccu, si de aci, limbutu, garrulu, cărui merge si toca gur’a, limbutu si seccu, garrulu si insulsu, nesa-ratu : hodorogele gure alle betrâneloru si betrâniloru; gur’a hodgroga a vâstra ne face se ne astupămu ureclele; hodo-rog'a tea vidra, hodorogele vostre vorbe, unu hodorogu cânticu; si ca subst. f. reale, hodoroga : hodoroga de carrutia, inceta cu hodorog’a tea de gura, una hodoroga de muliere; ce însemna odorog’a acesta-a, copilli, intre voi ? nu mai po-temu sufferî hodorog’a vostra;—derivate: hodorogire,-escu, v., crepltare, strldere, blaterare j frangl, rum pi; concntere , excutere; asiâ intote însemnările adiec-tivului hodorogu : cumu hodorogescu ca-rutiele, de ne assurăescu! si mai reu ne hodorogescu, sfermandu-ne ossele; catoti betrânii decrepiţi, hodorogesce si ellu; ce mai hodorogiţi in desertu? totadiu’a le mergu si hodorogescu gurele; hodorogita,-a, part. sup. adj. subst., âlla hodorogita, hodorogitulu carrului, hodorogi-tulu betrâneloru, ce nu mai aii mente de lom; — hodorogitoriu,-toria, adj. s., care hodorogesce : hodorogitoriele gure alle betrâneloru essite d’in menti;—hodorogitura, s. f., actione si effectu allu actionei de hodorogire, hodorogiturele carrului au spartu tote ollele si ollicelele; ce ascultaţi la seccele si nesăratele ho-dorogiture alle unei delirante betrâne ? —Dict. Buda si dupo densulu, de certu, si Dict. Baoul, da si form’a : hodorosu, 3. m., in sensulu parţiale de sterpttna,
scommotu,larma; de unde hidorosiri,-escu, v., strepere, a face hodorosu, larma; hodorositu,-a, part. sup. din hodo-rosire : hodorositura, s. f., actione si effectu allu actionei de hodorosire,—inse in Dict. Barcianu, mai nou de câtu celle doue mai susu citate, nu se afla neci hodorosu, neci derivatele lui, si, prin urmare, e de certu, numai unşvariatio-ne a formei hodorogu, care se aude mai pre totendene si care e, forte probabile, una onomatopeia, ce tende a espreme ca mai bene lucrulu insemnatu, cumu de alta parte invederddia affirmationea no-stra espressionea composita, ce se aude asiâ de desu : troncu-hodorogu: a merge troncu-hodorogu , vorbesce troncu-hodorogu, callulu teu calea troncu-hodorogu, ca cumu ar fi schiopu.
   HODOROSIRE, hodorositu, hodorositura, hodorosu; vedi hodorogu.
   HODOSU,-», adj., despre animali, maculatu pre fronte sau pre capu cu una macula de alta colore, caro e a perului de pre corpu in genere : vitellu ho-dosu, mândi hodosi, vacca hodosa, por-celli hodosi;—cu tote aceste-a coventulu lipsesce in Dict. Barcianu, cu multu mai nou de câtu Dict. Buda, care ne face connoscuti cu coventulu, cea-ce ar probâ, co coventulu nu e neci preste Car-pati totoru-a eonnoscutu , necumu, se scimu !noi prin ensine, co s’ar fi auri indu in veri unu ânghiu d’in edee de Carpati.
   HODROBELA, S. f., impedimentum, obstaculum; impedlmenta, 8arcinae,pln-ra ntensilia; 1. pedica, încurcătură, ob-staclu ; 2. sarcine, ce duce cine-va cu sene in unacallatoria pentru usu neces-sariu; 8. unu totu de utensili; — si a-cestu coventu, cumu amu arretatu inco despre multe mai înainte, nu se scie ddeo se dice undeva d’in edee de Carpati.
   HOGNOGID, s. m., vedi hodnogiu.
   HOHOTIRE, hohotitoriu, hohotită, hohotitura; vedi hohotu.
   HOHOTU , pl.-e, cachinnns j risu in gur’a mare: a ride cu hohotu, cu hohote, in hohotu; hohotulu risului—derivate : hohotire,-esm, v., cachlnnarl; a ride cu
www.dacoromanica.ro
HOL.
HOL.
291
hohotu; hohotitoriu,-toria, adj. s., caoliin-nana, oachlnno; care hohotesce, apple-catu a hohotire; hohotitu, part. sup. d’in hohotire; — slavicu ? dâro nu potea ore Românulu se traga hohotulu forte liu-sioru d’in interiectionea ho, cu care ri-de, ca si cu ha ?
   HOI, interj, de dorere; — dâro d’in-coce de Carpati nu scimu se se dica undeva.
   HOINA, s. f., vedi hoinarire.
   HOINARIRE,-oscm , v., vagarl, ar-rarei nugarl; a amblâ fora capitâniu, a perde vâr’a, a bate podurile;—derivate: hoinaritu, part. sub. subst. d’in hoinarire: hoinaritulu eelloru fora lucru; —hoinari»,-a, adj. s., vagus, vagabundus, erro, perde-vâra, vagabundu, bate-podurile;— acestu-a in fine d’in hoina, in locutioni ca : a ambii hoin’a, a appucâ hoin'a, a se duce hoin’a; — dâro hoina de unde ?
   HOINARITU, hoinariu; vedi hoinarire.
   HOITU, (si fora h, oitu, si cn ch, choitu; vedi not’a de la finitulu acestei littera), pl.-urt, cadaver; caşlaveru, mor-ticina, carne imputita: vulturii se strin-gu la hoitu, unde e hoitu, a]lerga vulturii; hoitulu unui callu, unui bou, unui vitellu; metaforice: numai hoitu ve place voue, eelloru sensuali; (compara ung. hoit = mortu).
   HOLA, interj., vedi holală.
   HOLALA (si fora h , olală), interj, care espreme clamore, strepitu, larma tumultuosa, fora idea, cumu e si tumul-tulu, forte adesea; de aci: holalaire = olalaire-escu, V., clamare, tumultari, strepere, vociferări, ejulare, a strigă, sbierâ, face larma, strepitu tumultuosa, si une-ori, a se vaierâ, plânge, (vedi mai la văile : holecaire — olecaire); holalaitu = olalaitu, part. sup. subst., holalaitulu multimei furiosa, holaluitulu mulieriloru fora motiva; si : holalău, s. m., larma, strepitu, clamore, sbiere-tu, etc., olamor, voolferatlo, strepitu*, tumultos; sub alta forma : hololo, interj. ce are una espressione de sensu, care e: injuriare, batujocurire, ridere, de-ridere, leuarein risu, etc.,—de aci,ca si d’in holala, si apoţutu Eomânulu, prin
poterea viua alimbeiselle,formâ: holo-loire, v., hololoitu, part. cumu formâ Greculu d’in Attic’a cu poterea de vid-tia a limbei selle, in deplen’a splendore a florei dramatice comice, d’in interiec-tionile selle, ca âXaXâetc.,, verbe: ĂXaXâ-Ceiv, âXoXoCeiv, etc., ddro nu aci, — (cauta se spunemu verde eelloru ce vreu se faca coventele romauesci tote străine),— nu aci su de cautatu, si mai puţinu inco in unguresce, verbele române formate d’in interiectionile române, ci in limb'a n6s-tra de la inceputu peno astadi v ua si vegeta; la celle doue essemple date holala d’in ho-la-la si hololo d’in ho-lo-lo, (differenti numai prin vocalea sylla-bei: la, lo), vomu adauge aci inco unu essemplu : holecaire = olecaire,-escu, d’in hola, (numai cu unuia, nu cu doui,ca holala), cu sensu de : ejulare, lamentări, a se plânge, a se vaierâ, a se lamen-tâ, etc.
   HOLALAIRE, holalaitu, holalău; vedi holală.
   HOLBARE, v., in locu de volbare, cumu si: holbatu, holbura , in locu de volbatu, volbura, ca si hulpe, in locu de: vulpe, pre a locuri; vedi dâro volbare = volvare si volvere; volbatu =: volvatu si volvutu; volbura — volvura in Dictiona-riu.
   HOLCA, S. f., clamor, con viciu m, vo-clferatlo, tnmnltns; larma, strepitu, tu-multu, (vedi holală); derivate: holcaire,-escu, v., clamare, vociferări, ejulare, tnmultuarl; a sbierâ, vociferâ, face larma, etc.; holcaitu, part. sup. d’in halcaire, (vedi si holalaire la holală)-, — d’in holâ, (vedi holală), prin suffissulu ica : holica, apoi scurtatu holca?
   HOLCAIRE, holcaitu; vedi holca.
   HOLDA, s. f., seges, fruges; semi-natura, agru aratu si seminatu; — derivate : holdisiora, s. f., deminutivu d’in holda, inse nu diiectu, ci prin interme-diulu altui deminutivu, a nome : hol-dica, de unde : holdicia = holditia , si de aci: holdiciora, cu mutarea lui c in s, holdisiora; — (compara ung. hold.)
   HOLDICA, holdicia = holditia, holdiciora, holdisiora, vedi holda.
   HOLERA, s. f., (si fora h, olera), in
www.dacoromanica.ro
292
HOL_________________
locu de cholera, care vedi in Dicţionar iu.
   HOLOLO, hololoire; vedi holalâ.
   HOLPINA, s. f., inecalitate, iregularitate, inaltime sau aduncime, de aci: holpinosu adj., inecale, inecu, scabru scabrosu; d’in germ. holpern i
   HOLTECARE si holticare, v., vedi holtecarire.
   HOLTECARTRE si holticarire,-escu, v., volvere, volutare $ a se inverte, a merge invertendu-se, intorcundu-se; a face se mdrga, se se misce intorcundu-se : holticarescu rotele carreloru; holti-caresce si und’a apei; JioUicariau petro-nie de pre inaltulu monte; — in locu de volticarire; totuşi inse ar fi de preferitu form’a mai simpla volticare : volticu, voltici, voltica; se volticu, se voltici, se voltice; volticai, vulticasi, volticasse, vol-ticatu : volticau gratiosu porutnbcUii; volticau cercurile dejocu alle copilliloru.
   HOLTEIARIA, holteiariu, etc.ţ vedi ,"holteia.
   HOLTEIESCE, holteiescu, holteire; vedi holteiu.
   HOLTEIU, (si fora h, olteiu), s. m., adolescens, jnvenis ; adultu, adjunsu la etate de insoratu, june deinsoratu, fora se implice ide’a de celibatu, de votu de celibatu, apprope synonymu cu june de astadi; — derivate : holteiescu,-a, adj.; de holteiu : etate holteiesca, appucature holteiesci; de aci adv. holteiesce = in modu holteiescu : se porta holteiesce; — holteire,-eseu, v., a fi holteiu, a pertrece epoc’a, etatea de holteiu; de ac Uholteitu, part. sup. subst., holteitulu vostru, ă'in holteitulu loru s’aw ăistinsu in mai multe ramuri de administratione;—alta forma ce dau lessicele ndstre ca identica in sensu cu cea de holteiu : holteriu si hol-teru, care, de certu, e reu scrissu; co-ci e derivatu d’in holteiu cu suffisulu ariu, si prin urmare bene scrissu nu pote fi de câtu: holteiariu;—câtu pentru sensu, holteiariu-lu e unu o mu decisu a remane neinsoratu tota vidti’a sea, a viue celibe; dro holteiulu, cumu s’a definitu mai susu, e unu june adjunsu la etatea de insoratu si vre, cauta a se insorâ, si nu i place a fi celibe; — d’in holteiariu, derivate : TkQlteiaria, — stătu de holteiariu = ce-
________________HOP.________________
libatu; holteiarescu,-a, adj. .= celibe : vietia hoiteiaresca = vidtia celibe ; de aci si adv. holteiaresce = in modu hol-teiarescu : a si pertrece holteiaresce; si unu deminutivu, de si nu prea gratiosu: holteiarasiu, ca si cumu ar seminâ, a co-pillasiu; holteiarire,-escu v., a viue si remand in totu cursulu vietiei holteiariu (= celibe); — câtu pentru originea lui holteiu, care are una progenia asiâ de numerosa si respectabile in limba, nu punemu temeliu preparentele russu: holostaiiiu, ce da holteiului sau olteiului Dict. Baoul, co-ci parentele nu are neci firu de similitudine cu filiulu, neci in corpu, neci in suffletu, neci in forma, neci in fundu; d6ro neci Dict. Buda nu ne satisface, care ne inderepta la cnltns; prin urmare suntemuredussilanecessi-tatea de a sustind opinionea si assertio-nea ndstra, data la coventulu olteiu si oltoiu in Dictionariu, cu reserv’a făcută la acellu locu.
   HOLTERIA, holterasiu, holterescu, holterire, holteritu; vedi holteiu.
   HOLTOCARE, si holtucare, vedi hol-tocarire.
   HOLTOCARIRE, si holtucarire,-escu, V., volrere, volutare; liuo llluc revolvere; a se intdree, a merge rotindu-se, si: a face se se intdrea, se se rotdsca;— de certu, in locu de voltocarire, de la voltoca, coventu populariu, trassu d'in volbere sau volvere; inse de preferitu e form’a mai simpla : voltocare sau vol-tucare.
   HOPA, vedi hopu.
   HOPAITIU, si opaitiu, pl.-e, lueer-nnla; lampa, luminare a terranului ro-mânu, care consta d’in una tdsta de pa-mentu, in care se pune seu, se introduce festilla si se apprende se ardia si se lu-minedie : seditorile de femine ce lucra cea mai mare parte a noptiloru de ierna, accepu lumin'a de la unu hopaitiu sau mai multe hopaitie; — se nu fia ore o-paitiu, in locu de vapaiatiu, prin strămutarea lui va successive in : ua, o, ca si in : o face, in locu de: va face ?
   HOPINA, s. f., loc! inlquitas, aspe-ritas; confractus; locu aspru, tare acci-dentatu, interruptu de vâlli percepiti si
www.dacoromanica.ro
HOR.
HOR.
293
do abrupte coste de monti sau colliue; — derivatu : hopinosu,-a, adj., confra-gosus, plenu de hopine; vedi si hopu, de unde, de certu hopina, care nu e de câtu form’a feminina d’in unu adj. ho-pinu,-a.
   HOPINOSU,-a, hopinu,-a, adj., vedi hopina.
   HOPU, pl.-wn, confractus, acclirns veldecllvas praeceps, (llfUcnltas, moles, onus, obstaoulum; locu aspru, riposu, difficile; veri-ce greu de ascensu si de-scensu, văile precipite sauinaltime rapida si ruposa; si in genere: difficultate, obstaclu greu de superatu, de invinsu, lucru greu fdrte de facutu, etc.: multe si grelle hopuri avemu in acesta caile; la fia-care passu unu hopu aprope in-superăbile; câte hopuri de aceste-a amu invinsu noi! cu misellulu se nu pleci prin hopuri; metaforice : mari su hopu-rile de invinsu pre carrârile gloriei si alle onoriloru; — in sensu subiectivu : nlsos, entsus, oontentio, labor, opera, incordare de tote poterile spre a face ceva, a scapă de ceva, mai vertosu, ase scollâ d’in cădere, a se redică, etc.: cu unu singuru hopu nu essi de unde ai cadutu; cu unu hopu cauta se restornâmu tote obstaclele ce ne stau inainte; de aci mai mitigatu si familiariu : ai cadutu, baiate, ăero hopu si te reăica; hopu, baia-tellu, si f., hopa : fa una hopa; hop'a copilli, d'in pulbere ; hop’a ’de acollo, si veno aci; copillulu e de doui anni si inco nu face hopu sau hopa; — celli ce redica ceva forte greu, striga im-preuna toti, essortandu-se : hopu una! hopu doue! hopu trei, etc., câte nisuri făcu spre a redică molea ce su prensi a redică; si fora h: opu, opa;—compara opu =opus, care se dice si in locu de: mare greutate obiectiva si subiectiva, ce amu indicatu co espreme hopu, vorb’a opir= opus, e, de alta parte, pre une locuri, populare si mai allesu in sensulu de : e opu, e de opu; e opu de mare leuare a mente; (vedi opu in Dictionariu).
   HORA, s. f., 1. in locu de chora, de care vedi in Dictionariu; 2. in locu de ora = passere, de care vedi in Glos-sariu.
   HORAIRE, horaitu, horaitura; vedi: foraire, foraitu, foraitura, si sforai-re, etc.
   HORAITIA, s. f., caile, strata printre casele unui satu : a amblâ pre ho-raitie; — nu scimu se se fia dissu sau se se dica undeva d’in 3<5ce de Carpati.
   HORBOTA, s, f., parte de albiture alle femineloru, albiture dentate, cosute cu denti; — horbotista, muliere ce scie lucră horbote, sau care vende horbote.
   HORCA, s. f., in locu de hirca; inse d’in form’a horea esse: v. horcaire, (dăro si hircaire), stertere, ronebisare, a hi-ril sau hirri d’in hirca, d’in tăst’a capului : cumu horcaiescu copillii! ăero hor-caiescu nesufferitu câti-va beţivi adormiţi; horcaritoriu — hircaitoriu,-a, adj. s., care horcăie sau hircaie, (se se observe bene , co aceste vorbe si mai tote in iire, au si formele verbali de conjuga-tione simple cu multu mai desu de câtu formele incarcate); horcaitu = hircai-tu,-a, part. sup. subst.; horcaitura = hircaitura, s. f.; actione si effectu de horcaire hircaire : horcaiturele vostre nu ne lassa se dormimu; — horcaire si hircaire su identice, cumu identica e horc’a cu hirc’a; d’in horea si hirca au pullullatu coventele : horcaire, hircaire, etc., precumu si altele ce amu indicatu si avemu inco se indicâmu : e dăro de mare importantia a enuntiâ una idea asupr’a coventului hirca; Dict. de Buda si celli ce l’au copiaţii, n’au facutu de câtu de la hirca si horea se tra-mitta la baberca; ca si cumu acelle co-vente aru fi identice cu acestu-a si in forma si in sensu; inse hirca, câtu ce-rulu de pamentu , e departe de baberca; cumu dăro hirc'a s’a facutu in gur’a poporului baberca? prin una magica ponte , prin vivacea imaginatione a transfigurata hirc'a, (ce ellu scie co nu e, iu realitate, de câtu una testa de capu fora creieri, ca hirc’a sau test'a capului unui mortu), — in bab'a aprope ca-daveru; deci hirca, ca testa a capului, are se se esplice, se ne spună de unde e: de la hiriire=hirrire, sonu ce esse d’in test'a capului, adeco: d’in hiriu se nasce unu adj. hiricu,-a, = relativu la hiriitu
www.dacoromanica.ro
294
HOT.
HOT.
si la ce hirte; apoi abbreviatu : hircu,-a, de unde f. hirca, leuatu ca subst., cu sen-sulu de : ceva unde hirie, adeco tăst’a capului; — se adaugemu totu alţi baţi si nepoţi ai hircei sau horcei, cumu : horcotu=horcaire, s.;horcatire,-escu,v., horcotitu, part. sup., horcotitura, etc.
   HORCAIRE, horcaitoriu horcailu, horcaitura, horcotire, horcotu, etc., vedi horea.
   HORHOTIRE, horhotitoritl, horhotitu, horhotitura, horhotu; vedi hohotire.
   HORIRE, v., 1. in locu de chorire,-escu, a cântă de chora; a cântă Iulie, nani, a cântă copilliloru se dărma, si de aci, in genere : a cântă cu una monotonia ce addorme; 2. in locu de cho-rire, inse cu sensu de: a plânge, a se vaieră, a nome, a se boci, cumu bocescu mulierile pre morţii chiaru străini; — derivatu : horitoriu = choritoriu,-târia, adj. s.; horitu = choritu, part. sup.; horitura = choritura; s. f., actione si effectu de horire sau chorire.
   HORITORIU, horitu, horitura; vedi horire.
   HORNARIU, hornu, in locu de : for-nariu, fornu, cari vedi in Dictionariu.
   HORTOPA, si hurtopa, (si fora h ; ortopa, urtopa; inse reu, cumu avemu se vedemu), s. f., vorago, vortex, gur-ges; gaura mare si profunda, plena sau nu de apa; inse si: oclu, vortice de apa tare profundu: amu ăatu intr'una hortopa , de unde cu greu vomu essi; — hortopa e in locu de vortopa, trassu d’in acea-asi rădice cu vortice = rortex.
   HOSPA, s. f., gluma, follloulua, il-llqua, vaginnla, Tolvula, pelllcula; ce infasciora granutiele cerealiloru sau bac-cele , fructele leguminoseloru, asiă : hospa de faseole, hospe de bacce de struguri, hosie de cepa; — hosposu,-a, adj., plenu de hospe; — nu scimu se se dica undeva d’incăce de Carpati.
   HOSPOSU,-», adj., vedi hospa.
   HOSPODARIA, hospodarire, hospo-ăariu, etc,; vedi gospodăria, gospodărire, gospodăria.
   HOTARIRE, hotarisiu, hotoritu, vedi hotaru.
   HOTARU, pl.-e, flnl», terminai, li-
mes, ager, terrltorium; margine, fine, terminu allu unui locu; locu, coprensu, territoriu, agru : hotarele unei terre, unei moşie, unui judeciu; a intră in hotarele altoru-a; hotaru a pusu Domne-ăieu fia-carui lucru; a trece preste hotaru pre cineva; inse ; a trece singuru preste hotaru sau preste hotare afora sau in intru de terra; — hotare se dicu si semnele ce marginescu unu coprensu de locu ; a pune hotare moşiei, a mută hotarele moşiei; derivate: hotarire,-escu, v., 1. limitare, terminare , a margini, limită, pune hotare sau hotaru: se ho-tarimu mosîele nostre; in specie, aroere, prohibere, reţinere, continere, a opprf, a conţină, margini, infrenâ, etc., 2. pro-ponere, oonsllium oapere, statnere, de-cernere, a decide, decerne, regulă, ordină, etc.: principele hotaresce relatio-nile proprietariloru cu clacasii; consi-liulu adminisirativu a hotaritu se oblege pre toti funcţionarii a veni, in ore fisse, la officiele loru; in genere a decide, re-solve, etc.: a hotari, ase hotari se plece; s’au hotaritu toti se fuga de acollo; stau pre cogite si nu sciu la ce se se hota-resca; hotaresce-te una data a te pune pre lucru si a lucră cu anima; B. sen-tentlam dloere, judicare, dirlmere, a pronuntiă sententia, a decide una lite: asiă hotarissejudeciulu de ăiosu, altra-mente hotari judeciulu de susu, etc.; — hotaritoriu,-toria, adj. s., care hotaresce; sententia hotaritoria, coventu hotarito-riu, passu hotaritoriu, doue bătălie ho-taritorie; hotaritu,-a, part. sup. adj., processehotarite pre di; mosîele hotarite si celle nehotarite; e hotaritu a plecă; nu su inco hotariti; cestioni de hotaritu astadi; — hotarisiu,-a, adj., relativu la hotaru, si in specie : oontermlnns, flni-tlmns, vecinu, confine, conterminu; — hatarnicu, s. m., agrimensor, care scie redică planuri de funduri, ăelimitatoriu; de aci: hotărnicia, a) arte, măiestria de hotarnicu; (3) actu essecutatu prin acăsta măiestria: planu de fundu, etc;—hotărnicire,-eseu, v., a delimită, a essecută operationile cerute de hotarnici'a unui fundu; de aci: hotărnicită,-a, part. sup. d’in hotărnicire: funduri hotărnicite si
www.dacoromanica.ro
HEI.
295
                URA. _____________
celle inco de hotărnicitu. (Compara UDg. hatâr, care inse se pare strainu si in limb’a ungurâsca).
   HOTIESCB, hotiescu, hotîa, hoti-re, etc.; vedi hotiu.
   HOTIU,-a, s. pers., fnr, lntro, praedo, plratn; furu, care si face una messeria d’in furtu : predatoriu, latrone, depreda-toriu, despoliatoriu, si adesea, tortura-toriu si occisoriu allu celloru despoliati;
—  derivate : hotisioru,-a, adj. s., demi-nutivu d’in hotiu, hotiescu,-a, adj., relativii la hotiu : cruăimi hotiesci, fapta hotiesca; hotiesce, adv., in modu hotiescu: hotiesce se introduce prin mai multe case; hotiosu,-a, adj., applecatu la hotîa;
—   hotîa, s. f., stătu, cumu si fapta de hotiu : hotîele loru de asta nopte;—ho-tire,-escu, V., fnrarl, latroclnari, prae-darl, a fură, a essercitâ messeri’a de hotiu, a face pre hotiu : a predâ, de-predâ, despoliâ pre alţii, a violâ persone si proprietăţi: de multu hotiesce acesta haita de hoţi; acestu omu a hotitu teta vieti’a sea; — hotitu,-a, part. sup. subst. d’in hotire : lucruri hotite; allegundu bene tempulu de hotitu; — Dict. Suda afla originea hotiului in hostis=ostfe (P).
   HRAMA, s. m., vedi crama.
   HRAMU=cAramM, s. m., anniversa-rea patronului, sântulu patronu allu unei baserica, cumu si : patronatulu, pa-trociniulu ensusi: baserica cu hramulu sântului Antoniu; metropoli’a d'in Bucureşti are hramtdu sântiloru lmpera-tori Constantinu si Helena; — vechiu slavicu ?      •
   HRANA, (dupo locuri si : harana, a-rana, rana), s. f., alimentam, nntrimeu-tnm, vlcto»; nutrimentu=ce se mânca, d’n ce si tine omulu (si alte animali) viâ-ti’a, poterile, (mulţi Români in locu de hrana nu connoscu de câtu viptu=zvictu =victns=ce serve la vietia) : fora hrana bona nu e sanitate bona; lipsiţi de hrana suficiente si substanţiale, omenii langescu, deperu.macrescusiperdu de totu poterile; hrana substanţiale, hrana fora succu si substantia; hran’a de tota diu’a, hran'a de tote dillele; hra-n’a copillului differe, in calitatile selle si in cantitatea sea, de a omului ăesvol-
tatu; metaforice: hran'a suffletului, hran'a mentei; invetiatur'a e hran'a mentei ; — derivate : hranaciu,-a, adj. s., gulosns, mancatiosu, forte mancatiosu, nesaturatu, spartu, etc., de acf s. f. reale, hranicia si hranitia, specia de planta, (germ. pfefferkrant si gartenkresse); — hranire (cu variantile indicate :haranire; aranire, rănire),-eseu, v., alere,nutrlre, a dâ hrana, a nutri, si a se hrăni, a leuâ, introduce in sene hrana : ouile se hra-nescu numai cu erba; omului nu ad-jungu la hranitu numai erbde; — de aci : hranitoriu, - toria, adj. s., care hranesce, si: care are potere de a hranî : plante hranitorie, beutura pucinu hra-nitoria; — hranitu,-a, part. sup. subst. d’in hranire : vite bene hrănite, nutre-tiu de hranitu vitele; —de unde ? co-ci russ. hrăniţi nu esplica neci in intel-lessu, neci in forma coventulu rom. hrana, care e subst., 6ro in russesce nu es-siste assemine subst. d’in verb. russ. hrăniţi, si apoi verbulu ensusi nu are intellesulu coventului românescu, ci in-s6mna : a paăî, a observă, etc., neci de cumu inse : a nutri, a hrăni. *
   HRANACIU, hranire, hranitia, hranitoriu, hranitu; vedi hrana.
   HRAPIRE, hrapitoriuT hrapitu; in locu de : răpire, rapitoriu, rapitn cari vedi in Dictionariu.
   HREDU, s. m., oremium, rauiale arl-dam; lemnu, buccata, ramu de lemnu, smicella, etc., tote uscate si bune de arsu;—derivatu : hreăutiu, s. m., pl.-e, deminutivu d’in hredu; — se nu fia fire hredu in locu de hareău, cu h adaussu in locu de are<2M=aridnm, neutru d’in aridns,-a,-nm=M$calM ?
   HREDUTIU, s. m., vedi hredu.
   HREMERE, hremitu, etc., in locu de: fremere, fremitu, etc., cari vedi in Dictionariu.
   HRIANU, s. m., (pre alte locuri : hereanu, reanu, etc.), 1. raphauns, re-dussu in : rahanu, raanu, reanu, (vedi raphanu in Dictionariu); 2. alta planta, sau si alte plante analoge : nastortlnm; oochlearlaarmoracea; armoracea rustica.
   HRIBA, s., vedi hiriba.
   HRIŞCĂ, (cu s aspru siueratu, si in
www.dacoromanica.ro
296
HUH.
HUI.
pronunţie locali inco : hirisica, herisca, harisca, etc.), specia de grânu negru.
   HRISOVU, Sristos; etc., scrisse reu in locu de : chrisovu, sau si mai bene : chrysobulu; Christos, si mai bene : Christu vedi in Dictionariu.
   HROPOTIRE,-escM, v., singnltire, anhelare, liirrire, ronchizare; a sufflâ greu si cu stridâre; derivatu : hropoti-tu,-a, part. sup.; dâro form’a cea mai de insemnatu e subst. hropotu, plur. hropote, slngultua, hlrrltus, hiriitu, etc.; — coventu aprope neauditu din c6ce de Carpati.
   HROPOTITU, hropotu; vedi hropotire..
   HRUBA, si hrupa, (pre a locuri : hu-ruba sau hurUpa, si fora h : uruba, u-rupa), s. f., snbteranenm, gnrgnstinm; in genere, gropa sapata in pamentu, mai allessu pentru conservatione de vinuri in mare cantitate : multe hrup.e cu multe buti si butonie de vinu; betiviloru place a bee, ver'a pre mari căldure, in hrupe; hrupele servu inse la sapatu de lutu, de arena, si altele in usulu edificationei de case; in specie, casa strimpta, intunere-cosa s‘i nespusu de umida si sordida, mai allessu: bordeiu, gaura in pamentu pentru repausulu fiontiei omenesci mi-sera; — probabile* co hurupa, e form’a cea mai bene pastrata, inse cu h superfluu, in form’a :urupa , care s’ar esplicâ d’in rumperts cu ob: obrupa, orrupa,ur-rupa, ca si huruire d’in urruere = or-ruere = obruere;—se pote inse ca h in hrupa, se fia numai adaussu, ca in hra-pire—răpire, atunci inse hrupa ar potâ perdendu h, remanâ rupă, si a se confunde cu rupe. (Compara si germ. grabe).
   HRUPA, s. f., vedi hruba.
   HU, interiectione, vedi hui.
   HUDA si hudra,8.i., foramen, aper-tnraj dischisura, gaura, canale; — de-minutivu huditia si hudutia; — se nu fia huda in locu de hoda =. â§dc, locu deschisu, caile ?
   HUDITIA, hudutia, s. f., vedi huda.
   HUETU, s. m., vedi hui si huire.
   HUHUREZU, s. m., strlx, bubo, u-lnla, specia de striga; — nu d’in germ. aha, ci d’iu hu repetitu prin onomato-peia, ca si uluia d’in nlnlare = urlare.
   HUI, interj., adaussa d’in Am cui; hu, se applica, in sensu restrinsu, numai la allungarea câniloru : hu, potaia ! hu, sierla! hu de aci , putori de animali; fora h inse accepe sensulu vocativu, de vocare, de chiamare a cuiva de departe: u! fraţi; u! voi rateciti; cumu si sensulu de dorere, de neplăcere, etc.: u! ce importunu! — u! ce amaru! — u! cumu me tormenta !—se venimu la hui, care espreme : a) ca si lat. hal, mirare, stupore; b) impatientia : hui! mai cur-rendu; c) allungare, in genere, a unui ceva importunu; in specie, allungare a bestieloru, mai vertosu a porciloru: hui de, porcellu! hui de, fientie brute; — in acestu d’in urma intellessu se appune esclamationei hui, cumu se vede, unu corroborativu : de, care devine : du, cumu : huide, huidu, (fdrte probabile in locu de : hui-de-u = hui-de-hu = hui-de-ho=hui-ăe-o, co-ci se dice si: huideo), si asiâ corroboratu, mai vertosu in form’a huidu, se applica a allungâ nu numai bestiele, porcii, ci si dmeni insolenţi, impudenti, importuni, etc.: huidu!porci ritosi; huidu! muliere nerossinata; — esclamationea huidu, — mai multu de câtu hui, — e nu numai simpla de allungare, ci si de batujocura, opprobriu, cu cari se persecuta, pre strate, unu omu odiosu sau infame, ignomiosu; indata avemu se vedemu, apoi co, prin inter-mediulu unuiverbu, esclamationeaAuidM devine unu subst. d’in celle mai energice si terribili pentru miselli; asiâ, caverbu d’in esclamationile in cestione, avemu: 1. d’in hui : huire,-eseu, (conf. fr. hner); a) clamare* vocare* appellare, sibilare* a strigă , chiamâ simplu 6meni sau bestie cu voce, cu siueru, etc.: huira socii perduti, huira si selbele nominele acestoru socii; in desertu pastorii huira cânii; b) boare, sonare* rosonare, a sonâ, resonâ, siuerâ :huiescustraţele de vocile multirmi; huieau pădurile de sufflarile violente; huira vallileăe buccinele pasto-riloru; c) sibilis expellere, depellere.cu siueratura a allungâ, a face se mârga sau se fuga bestie, mai allessu porci: in desertu huicsci porcii, co nu se mişca; huimu si galline si alte passeri; d) si-
www.dacoromanica.ro
HUI.
HUR.
297
bilis explodere, expellere, depellere, oonvioiis perseqni, in aliqnem clamare, a allungâ pre cineva cu siuerature, a lu batujocorl, etc : a hui pre unu insella-toriu, toti huescu pre blastematulu de ammagitoriu; — derivate d’in verbulu huire: huitu, part. sup. subst. explosns; olamor, convioinm : ammagitorii huiţi de mulţime, huitulu multimei urmedia pre ammagitori; huitura, s. f., actione si actu d’in huire: huiturile multimei, huitur’a vallei, huiturile montiloru cavi, etc.; — 2. d’in huidu : huiduire,-eseu, (inse forte desu si cu forme simple : huiduiu sau huiduu, huidui, hui-due, etc.), a) despre bestie, expellere, depellere, a allungâ, a face se fuga: a huidui porcii, gaUinele; b) despre per-sone, a) in sensu mitigatu, ca si cellu de sub a) : nu ti huidui amicii, nu huiduiţi pre bieţii nevoliosi-, (3) slbills explodere, oonviciis et opprobriis Insectar!, a allungâ cu siuerature, a batujocuri, pre strata, in publicu: a huidui actorii ce si au jocatu reu joculu; nu huiduiţi pre celli boni; — derivate d’in huiduire : huiduitoriu,-toria, adj. s., care huidue : huiduitorii ceUoruboni;huiduitu,-a; part. sup. subst.: celli huiduiţi nu sciu pre unde se appuce si unde se se asconda; de huiduitulu publicului nu potu scapă misellii; cu huiduite dede afora pre impostori; — huiduitura, s. f., actione si effectu de huiduire : poţi scapă de hui-duturele publicului? — in fine: huidu (de si d’in acea-asi origine, differitu de esclam. huidu), s. m., olamor,oonricinm, explosio: in huiduiu totoru-a, cu huidu scossera d?in cetate pre ammagitoriu; 8. d’in hui, cu insemnare de : susu, in-susu, avemu, prin huitu de la huire, si derivatele: huitiu, m., si f.,huitia, (con-trasse : hutiu, hutia), osclllnm, osoilla-tlo, vaclllatlo, missicare in susu si diosu, saltare, oscillare, bilanciare, etc.: a dă baiatulu hutiu; a dă copillii hutiu sau hutia; se dau si âmenii mari hutiu sau hutia; si cu sonsu obiectivu de : oscillu, bilanciatoriu, instrumentu de oscillare, de bilanciare : puneti-ve, copilli, in hutiu sau in hutia, seve dămu noi in hutiu, in hutia; de aci : hutiare,
(cu forme simple : hutiu, huti, hutia), v., oscillare, a oscillâ, bilanciâ, legănă , etc. — atâte-a si celle disse in câţi-va alţi articli ai Glossariului, punu, credemu, in deplena lumina importan-ti’a interiectioniloru române, ce inco voru unii a ni le rapl si impauonâ lim-bale străine cu densele.
   HUIDU, huiduire, huiduitoriu, huiduita, huiduitura, huire, huitu, huitura, huitiare, huitia, huitiu, etc.; vedi hui.
   HULA., s. f., vltnperatio, reprehensio, obtrectatio, detreotatlo, calomnia, ma-ledictio, blasphemia; 1. defăimare, imputare, mustrare; 2. detrectatione, in-diosare, innegrire, calumnia; 3. blasphemia, blasphemiu, blastemu contra Dom-nedieu si celle divine, maledictione;— derivate: hulire,-eseu, v., vituperare, obtreotare, maledioere, a’defaimâ de-trectâ, calumniâ, blasfemâ;—hulitoriu,-toria, adj., care hulesce; hulitu,-a, part. sup. subst. d’in hulire; hulitura, s. f., actione si effectu de hulire; slav. hnla.
   HULIRE, hulitoriu, hulitu, hulitura; vedi hula.
   HULMUIRE,-eseu, v., Vedi hulmu.
   HULMU, s. m., strnes , oongeries, oiimnlns, aoervns; mare grumuru, cu-inulu, struîa; — hulmetiu, s. m., pl.-e, demin. d’in hulmu;—hulmuire,-escu,\., a face hulmu, a accumulâ; — p6te co hulmu e corruptu d’in culmu, si acestu-a in locu de cumulu.
   HULMUTIU, s. m., vedi hulmu.
   HULUIRE,-esc«, v., vedi uluire sau ulluire.
   HUMA, humaria, humariu, humosu; vedi in Dictionariu : urna, umaria, u-mariu. umosu.
   HUNTIUFUTU, s. m., neqnamj ne-pos, scelestns; blastematu,misellu, sce-lestu; — nu scimu se se dica undeva d’incdce de Carpati. (Compara germ. hundsfott).
   HUPAIRE, si hopaire,-escu, v., sn-lire, exsilire, saltare, exsnltare; a sari, saltâ; hupaitoriu,-târia, adj. s., care hu-paie; hupaitu, part. s.; hupaitura, s. f., actione si actu de a hupaire; vedi si hopu.
   HURDUCARE, v., strepere; a face strepitu; hurducatu, part. s.; hurduca-
www.dacoromanica.ro
298
IAB.
IAC.
tura, s. f., actione si effectu de hurdu-care; — coventulu pare recommendabile prin form’a sea simpla : kurăucu, hurduci, hurduca, se hurduce, hurducatu etc.
   HURDUCATU , hurducutura; vedi hurducare.
   HURDUZEU, s. m., rndens; fune grossa; — coventu neconnoscutu d’in c6ce de Carpati. (Compara ung. hordozd = portatoriu).
   HURLUIRE,-escw, y., vedi urluire.
   HURLUPD, s. m., fructu vitiatu prin căldură escessira;—nu scimu se se dica undeva d’in c6ce de Carpati.
   HURUBA, s. f., vedi hruba.
   HURUIRE, (se conjuga huruiu si huruescu), V., confringere, fragorem edere; a dă sau avă sonulu unui ce ce cade si se sfârma; huruitu, part. sup., huruitura, s. f., actione si effectu allu actionei de httruire;—si formele : huru —hura, se audu desu cu sensu de : mişcare cu fragore, (si fora h : uru—ura, ca si: uruire, etc. pre lângă huruite)', de aci pote verbulu : huruite, dâco nu e redussu d’in obruire = obruere.
   HURU, vedi huruite.
   HUSARESCE, adv., d’in husarescu,-a, adj., de husariu, relativu la husariu; 6ro husariu, s. m., (fr. hnssard,'germ. husar, ung. tauszAr), specia de callariu
militariu, callariu ungurescu, servitoriu publicu sau privatu imbracatu husaresce. (Probabile formatu d’in usiariu).
   HUSARESCU, husariu; vedi husaresce.
   HUTRUPIREj-cscm, V., vedi huluire.
   HUTUPIRE,-escw, v., nimls avide p-derO, vorarej a mancâ cu mare aviditate, a mancâ ca porculu sau ca. lupulu; a vorâ, devoră;—hutupitoriu,-toria, adj. s., care hutupesce, hutupitu,-a, part. sup. subst. d’in hutupire; hutupitura, s. f., actione si effectu de hutupire.
   HUTUPITORIU, hutupitu, hutupitura; vedi hutupire.
   NB. De observatu : 1. tote, mai toie coventele de la acâsta littera,Ă, in Glos-sariu, se audu, ba se si scriuu de mulţi, fora initialea h : hapu = apu, hoitu = oitu; 2. mulţi scriuu — si se vede co si pronunţia, h in locu de ch, cu totulu differitu de h in valorea vocale : hirotonia, hirotonire, Sristos, etc. in locu de: chirotonia, chirotonire, Christos, cea ce nu e de câtu causa de confusione a lim-bei; 8. reu si fora regula se scriu cu h iniţiale ce ceru : a) in locu de h unu v: holbare, holticarire, hortopa, in locu de: volbare, voltiearire, vortopa; b) in locu de h unu f; hiriăa, hica, hiru, etc. in locu de : firida, fica, firu.
I
   IA, scrissu reu dupo pronunţia stricata, 1. in locu de : ea sau ella, f. d’in ellu, (vedi ellu in Dictionariu); 2. in locu de iea d’in leuare, si mai bene: lieua, cumu si: lieuu, lieui, (vedi leuare in Dictionariu).
   IABANGIU, (pron. iabangiu), s. m., vedi haimanâ.
   IABRASIU,-a, adj. s., 1. albu de păru la una parte a corpului, in specie, callu albu la coda : callu iabrasiu; 2. deo-
  chiatu, totu de Callu : amenăoue epele su iabraşi*; 3. hybridu,-a: mulii su iabraşi; turcescu inse mai de totu essitu d’in usu.
     1    IACA, scrissu reu dupo rea pronunţia, in locu de correctulu : ecco; vedi ecco in Dictionariu. .
     2  IACA, (pronunţia iacă), s. f.,
  1.  iacă, pl. iacalle, gulleru mulierescu;
  2.  iacă, mamma, matre.
I    IACHNIA si iacnia, s. f., fertura sau | coptura de legume cu buccatelle de carne
www.dacoromanica.ro
IAP.
IBR
299
sau de pesce : iachnia de pesce;—tur-cescu, in loculu carui-a a intratu germ. elngemacht, corruptu in : angemachtu si angemochtu, totu asiâ, de reu ca si cellu turcescu.
    IACNIA, s. f., vedi iachnia.
    IADA, s. f., reu scrissu dupo rea pronunţia, in locu de : eăa, pl. ede.
    IADESIU, s. m., pl.-e, prensdre, re-masu : a se prende iadesiu cu cineva;— turcescu, inse mai de totu essitu d’in usu; in celle mai multe locuri au cursu român, prensore, prensu, remasu.
    IADNICESCE, adv., d’in iadnicescu, -a, adj., de iadu, relativu la iadu, (vedi iadu in Dictionariu), covente reu formate de bieţii paraclesiari, si cu totulu antipathice limbei Românului.
    IADNICESCU,-», adj., vedi iadni-cesce.
    IAGHERU, s. m., venatoriu; germ. j&ger, acumu essiliatu d’in limba.
    IAMA, s. f., praeda, depraedatlo j pr£da; in specie, prdda bellica: a da turn'a in vite, in gradina;—turcescu, acumu essiliatu d’in limba.
    IANICIARIA, si ienicerîa, s. f., stătu, calitate, natura si fapta de ianiciariu;— ianiciariu si ieniceriu, s. m., militariu turcu d’in corpulu de garda allu sultanului, pre cari, pentru barbari’a, crudi-mea si desfrânata licenţia a acestoru 6-meni ensusi sultanulu se vedti nevo-litu a distruge peno la unulu; metaforice: ianiciariu,-a,veri-ce omu barbaru, crudu, despotu, tyrannu, desfrenatu in passionile selle; — derivatu : ianiacia-rescu sau ienicerescu,-a, adj., relativu la ianiciari.
    IANICIARIU, ianiciarescu; vedi ia-niciaria.
    IAPA, iara, iarasi, iarba, iarna, ias-. ca, iasma, reu scrisse dupo rea pronunţia , in locu de correctele : epa, ero, erosi, erba, ierna, esca, agiasma, cari vedi in Dictionariu;—agiasma trece si prin intermedi’a forma : aiasma peno la iasma , inse sub acesta forma, iasma, are desu sensulu de : spectru, fartasma, nal-luca, si de aci: fientia(=omn sau femina, ddro mai allessu femina) forte macra, ca cumu ar fi numai osse si pelle etc.
   IASPE, (mai pucinu bene : iaspu), si jaspe, jaspu, (form’a cu e finale m. f., dro cea cu u numai m.), jaspls, (lacmţ, fr. jaspe); specia de pdtra, de silice ou colore forte varia.
   IASMA, s. f., vedi articlulu iapa.
   IASMINU, s. m., vedi iasumia.
   IASPU, s. m., vedi iaspe.
   IASUMIA si iasomia, s. f., gesmi-nnm, (fr. jasmin); specia de arbustu,— si : iasminu sau jasminu, m., dupo fr. jasmluj inse de preferitu e form’a lat. gesmmu — gesmluum.
   IATA, adv., reu scrissu dupo rea pronunţia, in locu de : eta, correctu : ecco.
   IATACU, pl.-e, zeta, zetecula, cnbi-cnlam, conclave; camera de dormitu , camera pentru acestu scopu de totu mica si secreta, mai allessu inclavata in muru, c ibiclu, conclave; — turcesculu iatacu, n’are locu in limb’a româna.
   IATAGANU, pl.-e, acinaces; specia de spata turcâsca scurta si lata; — turcescu.
   IAURTU, s. m., lapte prensu, coglatu, lac coagnlatnm; — turcescu, si pare a se mantinâ prin pastorii cari lu prepara si lu vendu.
   IAYASIA, si ievasiâ, s. f., ferru oe se pune in nasu , mai allessu la călii; me-taf. unulu pune iavasiau’a cumizrpune capestrulu; — turcescu, romanescu cu-ratu capestru.
   IAZERU, si iexeru, pl.-e, lacns, lacuna, stagnam, palus; lacu intensu, lacu cu pesce; — Blavicu ?
   IAZU , s. m.. canalls, agger, moles; 1. canale de mrira; 2. astupatura si includere, mărginire a unei apa : mole, aggere, argine.
   IBANCA, s. f., straiu ce se pune pre spinarea callului sub sâlla.
   IBOSTARETIU,-a, adj. s., vedi ibovnica.
   IBOVNICU,-a, adj. s., amlcns,-a, a-maslus,-a, amans; amante, favoritu,-a: —cu acellu-asi intellessu si ibostaretiu; inse tote cadute cu totulu in desuetudine.
   IBRICELU, pl.-e, vedi ibricu.
   IBRICU, pl.-e, vasu de apa de spel-latu sau de fertu : ibricu' de spellatu} i-
www.dacoromanica.ro
IEP.
800_________________IDR______________
bricu de cafea, de theia; — turcescu;— deminut. ibricellu.
   IBRISIMU si ibrisinu, pl.-e, metasse torsa, tortu de metasse; — turcescu.
   IONELA, s, f., vedi icnire.
   ICNIRE, si ignire,-escu, v., vomitu-rlre, rn^taro, eruotari; a veni se voma, a eructâ, ructâ; derivate : icnitoriu = ignitoriu,-torta, adj. s., care icnesce; — icnitu = ignitu,-a, part. sup. subst. : buccatele icnite, icnitulu de vomere; — icnitura = ignitura, s. f., actione si ef-fectu de icnire : icniture de vomita forte violente; form’a icnitura supplene-sce forte bene form’a icnela, care e de reprobatu; — Ore nu d’in igne = ignis 1
   ICNITORIU = ignitoriu, icnitu = ignitu, icnitura=.ignitura; vedi icnire.
   ICONA, s. f., vedi acestu coventu in Dictionariu, inse se se adauga inco : t-conaressa, s. f., femina a iconariului, sau care singura pentru sene vende i-cone; iconitia, s. f., deminutivu d’in i-cona.
   ICONARESSA, iconitia, vedi icona.
   ICONOMA, iconomia, iconomicu, ico-nomire, iconomitu, iconomu; vedi in Dictionariu formele mai de preferitu : eco-noma, economia, economica, economire, economitu, economu; — Oro : iconomi-cesce, iconomisire, iconomisitu, etc. suut siincarcate;—iconomicosu,-a, adj., cor-rectu : economicosu, cere si precisionea de differentia de intellessulu intre den-sulu si economica.
   ICRE, s. f. pl., piscium oraj oua de pesce, — cumu se dice pre multe locuri, si e, de certu, de preferitu străinului icre.
   IDR A, idratatu, idratu, idraulica, i-draulicu; vedi iri Dictionariu : hydra, hydratatu, hjdratu, hyăraulica, hydrau-licu.
   IDROCEFALU, idrocela, idrocloratu, idrocloricu, idrodinamica, idrofobia, i-ărofobicu,idrofobu,idrogenatu,idrogenu, idrografia, idrograficu, idrografu, iăro-logia, idrologicu, idrologu, idromelu, i-drometria, idrometricu, idrometru, idro-paticu, idropatu, idropotu, idropicu, i-drostatica, idrostaticu, idrostatu; vedi: f Jiydro-, in Dictionariu.
   ♦IEDERA, iedu, ieftinu, ielu, reu scrise dupo rea pronunţia, in locu de : e-dera, edu, evtinu, ellu, cari vedi in Dictionariu.
   IELE, reu scrisse in locu de : elle, s. f. pl., inalus geuius, daomon, malae dl-rae, rhenmatlsmns, paralysia, furor; de-
moniu, geniu reu, essentiale inse : relle dine, ăieesse rells, caroru-a, dupo cre-dentiele poporului, place a tormentâ pre bieţii moritori, cari neci nu cotMia a pronuntiă. nomele loru cellu ominosu, ci lu indica numai prin pronomele elle, ce devine substantivu in acestu sensu : el-lele dau, tramittu morbii celli mai acuţi si dorerosi omeniloru, femineloru si ma-sculiloru; cellu leuatu d’in elle, sau ie elle, devine adesea paralyticu de mente, sau nebonufuriosu; dâro mai adesea: cellu leuatu,-a d’in elle sau de elle sufţere de paralysi’a nerviloru sau de acutele do-reri alle reumatismului de articulationi; peno astadi terranula espertu, candu vede si observa unu bietu patiente de elle, face d’in oclu, si da ă’in capu cu căutătură supperata si cu gestu amme-nitiatoriu la mulierile ce stau de fada in pregiuru; — acâsta-a probâdia, co mulţi terrani au yiua conscientia de elle, co aru fi reali elle (feminele), celle ce casiona aceşti amari si dorerosi morbi, fia prin farmeculu si furorile amorei, fia prin virulu amorei veneriu, etc.
   IEGrHERU, s. m., vedi iagheru.
   IENICERIA, ieniceriu; vedi ianicia-ria, ianidariu.
   IENUPERA, s. f., fructu de ienu-peru, juniperl bacoaj—ienuperu, s. m., juniperus; arbustu ce da ienupere;prea locuri se audu si formele : ieniperu,-a, dâro classicele aru fi : juniperu,-a, cu mica forte modificatione la form’a : ienuperu sau jenuperu,-a.            .
   IEPURASIU, s. m., vedi iepure.
   IEP ORE, s. m., de care vedi: iepure, si form’a completa : lepore in Dictionariu; aci se supplenimu câte va forme sau sensuri de forme, omisse in Dictionariu, cumu : iepurasiu = leporasiu, s. m., deminut. mai bonu de forma e : ie-purellu (—leporellu) cumu si form’a : iepurutiu (=leporutiu); —iepurariu,-a,
www.dacoromanica.ro
ILE.
801
________________im__________________
adj. s., vedi leporariu, in Dictionariu, are, pre longa sensurile date acollo, si sensulu forte populariu si usitatu : ie-purariu=.cane aptu a prende iepuri; — de aci si f., iepuraria ( — leporaria) , a) catella apta a prende iepuri; p) dâro si abst. iepurana, coli. mulţime de iepuri, (vedi si mai la văile: iepurime, ie-puretu);—apoi adj. iepurescu, (=.lepo-rescu),-a, de iepure, de mtm'&iepurelui, applicatu, prin estensione, si la omu : cu anima iepuresca, cu frica iepuresca; de aci si adv. iepuresce (=leporesce); a dormi iepuresce, ca iepurele, cu oclii deschişi;—iepurime (=.leporime), s. f., col-lect. mulţime de iepuri, in acellu-asi sensu si alta forma : iepuretu (=lepo-retu) : formica iepuretulu in aceste 3el-be;—iepuroiu=ziepuroniu(=.leporoniu), augm. d’in iepure, mare iepure, betrânu iepure; âro iepuroia = iepuronia (—le-poronia), reu si fora caile se applica ca feminu la iepure; iepurire (—lepOrire), -eseu, v., a venă, iepuri.
   IEPURELLU, iepuresce, iepurescu, iepuretu, iepurire, iepuroiu, iepurutiu; vedi iepure.
   IERARHIA, ierarhica, ierarhu,—reu scrisse dupO rea pronunţia, in locu de : ierarchia, ierarchicu, ierarchu, sau: hie-rarchia, etc.
   IERUGA, ieste, etc., reu scrisse dupo rea pronunţia, in locu de eruga, este, etc.
   IESLE, s. f., prfesepe; ingraditura, in care se pune nutrotiu viteloru, pre-sepe; — slavicu.
   IESMA, (pronunţia: iesma), s. f. vedi: iasma la articl. iapa.
   IEVAS1EA, s. f., vedi iavasiă.
   IEZERU, s. m., vedi iaseru.
   IEZINE = iessunc—iessure~vietsure, s. m., meles, taxus; specia de animale, acellu-asi, pare, dupo Dict. Buda, cu bursuculu; (vedi si : bursucu in Dictionariu).
   IEOSU, s. m., vis, tenor, spiritns, impetos, animns; te la, materia; potere, vena, energia, vigore, căldură; pândia, materia, stofa bona; si in genere : bona calitate, aptitudine: omu cu ifosu, cantu fora ifosu, oratori fora ifosu, discuru, fora neti unu ifosu; cu ifosu vorbesce
cu ifosu face totu ce face; — d’in grec. 3ţ>os = pandia , tessutura, introdussu fora neci una accommodatione la limba; de acea-a astacli cadutu de totu in desuetudine; (vedi si ighemoniconu).
   IGHEMONIA, s. f., scrissu reu in locu de : egemonia sau hegemonia; vedi in Dictionariu : egemonia.
   IGHEMONICONU, s. m., decoram, dignitas, quod decet, magnitndo; splen-dor,decns; docoru, demnitate, splendore, magnifîcentia, maria in portulu si attitu-dinea unui omu; — d’in gr. •ijfep.ovixdv, neutru d’in •ijfep.ovixdi; = princepale , domnitoriu,—fora neci una accommodatione la limb’a româna; de acea-a, ca si ifosu, cadutu in desuetudine; co-ci, de s’ar fi datu acestoru covente una appa-rentia de forma romandsca, cumu: hyphu = ifu. si hegemonicu = egemonicu, in locu de ifosu, ighemoniconu, elle aru fi prensu pote radicina in limba.
   IGIENA, igienica, in locu de hygiena, hygienicu, cari vedi in Dictionariu; inse ce e nesufferitu in limba, e, de certu, form’a : igienesce, adv., in locu de igienice sau hygienice, pre candu: igienesce, nu potea essi de câtu d’in form'a de adj. igienescu, care nu essiste.
   IGIENESCE, igienica; vedi igiena.
   IGNIRE, ignitoriu, ignitu, ignitura; vedi in Glossariu : icnire, si in Dictionariu : ignire, ignitu, etc.
   IGRASSIA, igrassiosu, igrologia, i-grometria, igrometricu, igrometru; vedi in Dictionariu : hygrassia, hygrassiosu si: f hygro-.
   IGUMENESCE, igumenescu, igume-nîa, igumenire, igumenu; vedi in Dictionariu : egumenia, egumenu; inse de adaussu : egumenesc»,-a, adj., relativu la egumenu : officiu egumenescu, vietia egumenesca; si adv., egumenese = in modu egumnescu: a viue egumenesce; si verb. egumenire,-escu=& fi egumenu; a egumeni doue monasterie; — in fine si form'a: egumenatu, e de adaussu in Dictionariu, de si pare synonyma completa cu : egumenia, dăro totu se face si se pote face una diff erentia intre celle doue forme.
   ILERU, s. m., rnbentes pnstnlaej ver-
www.dacoromanica.ro
302
IMB.
IMB.
satu menutu si rossiu, pustule forte me-nuţe si rossie pre pelle : mai nu potu scapă copillulu de ileru.
   ILEIJ, s. m., incaş; indude, pre care faurulu bate ferrulu arsu cu malliulu; — Dict. de Buda, cărca a espljcâ ileu d’in incaş, sau d’in gr. elXeco. (Compara ung. 018).
   1LICU, pl.-e, restis pectoralis Tei iliaea; vestimentu, care, ca si gilett'a, fora manice, copere trunculu corpului de la collu, de la umeri, peuo la selle sau ilie, — de aci, forte probabile, nomele vestimentului, adeco de la ilie : ilicu de metasse; iliculu e unu bonu si formosu peptariu; ilice cosute cu firu; se făcu si ilice mulieresci câtu se pote de eleganţi.
   ILIOSCOPIA, ilioscopicu, ilioscopiu, ilioscopu; dăco aru fi aceste covente formate d’in iliu sau ilie = ilia, si d’in axorceiv, aru potă stă, cumu su copiate aci, dupo scriptur’a originale; dăro ca composite d’in : îjXioţ = hellos, si d’in exonera aceste covente cauta, de necesse, a se scnue si lege : helioscopia, heliosco-picu, helioscopiu, helioscopu, sau cellu pucinu in form’a: elioscopîa, elioscopicu, elioscopiu, elioscopu, cumu su scrisse si in Dictionariu in amendoue formele : helioscopia si elioscopia; — asiă si: he-liotropia sau eliotropia.
   ILIOSCOPICU, ilioscopiu, ilioscopu, iliotropia; vedi ilioscopia.
   IMAMEA, s. f., pl. imamelle, capetulu unei pipa de fumatu, care e, de regula, facutu d’in electru, si care serve de im-buccatu cu gur’a fumatoriului: Turcii st« forte amatori de imamelle;—turcescu.
   IMBAIRE,-esc«, v., ca si: imbarbatire,-eseu, v., verbe date in locu de: im-baiare=imbaniare, si imbarbatare, (cari vedi in Dictionariu), nu su de admissu, cându poporulu dice pretotendine : im-baiare si imbarbatare, ăro nu : imbaire, imbarbatire; totu asiă, si mai multu su de reprobatu celle alte forme alle celloru doue verbe :imbaii, imbarbatii, imbaitu, imbarbatitu, in locu de: imbaiai, irnbar-batai, imbaiatu, imbarbatatu;—de n’ar fi de câtu differenti’a de simpla armonia, fora se intervină auctoritatea irre-
cusabile a poporului in acesta materia, totuşi veri-ce urecla, câtu de astupata, ar sen ti acesta diferenţia, dăro totuşi s’ar concede si formele in ire pre longa celle in are,—de cari aflâmu essemplem limb’a poporului,—inse numai sub con-ditionea sine qua non: de a pune in vedere differenti’a de sensu ce ar interveni intre verbele in are si celle in ire.
   IMBAITU, imbarbatire, imbarbatitu; etc.; vedi imbaire.
   IMBARCADERU, pl.-e, (fr. embar-cadâre); locu de imbarcare;—inse, dupo forma fora analogia in limb’a propria; dăco s’ar adoptă, ar caută se devină : imbarcatoriu, sau imbarcatâre, sau im-barcatura.
   IMBIELSIUGARE, V., abnudare, cumulare; a fi in bielsiugu, a abundă, a fi indestullu; a procură bielsiugu, a implă, cumulă pre cineva cu indestullare; im-bielsiugatu, part. sup. : omu imbelsiu-gatu, terra imbelsiugata;—cov&ntu con-demnatu dejă a peri împreuna cu paren-tele de nascere : bielsiugu. (Compara ung. b5s6g).
   IMBIELSIUGATU,- a, part. sup., vedi imbielsiugare.
   IMBLACIRE,im&laci<M,vedi»»wMa<ire.
   IMBLACIU, pl.-», flagellum, trlbu-lnm; flagellu, de batutu grânele, cerea-lile : cu imblaciii se bătu manudii de grânu, de ordiu, de meliu; Dict. de Buda deduce imblacii d’in bacilll, inse d’in c6-ce de Carpati coventulu nu e conno-scutu.
   IMBLATIRE,-escM, v., triturare; a bate cu imblacii, a treieră; derivate : imblatitoriu,-târia, adj. s., care imbla-tesce; imblatitu, part. sup. subst.; irn-blatitura, s. f., actulu de imblatire.
   IMBLOJIRE,-escM, v., relare, «bdu-cere, larvare, persouam rel personâ induere; a infascioră, înveli, coperi, ascunde; a mască, a se mască, a travesti, a se travesti, etc.; derivate : imblojitu, -a, part. sup., velatus, larvatus, persantus; infascioratu, invelitu, mai allessu la fa-cia : mascatu, larvatu, travestitu; — pare a fi essitu d'in acea-asi origine cu oblojire, ce nu e de bona si suave odore; de altramente coventulu nu scimu se se
www.dacoromanica.ro
IMB.
IMBi
                                                  dica pre undeva d’in coce de Carpati.
                                                    IMBLOJTTU,-a, part., vedi imblojire.
   IMBOBOCIRE,-cscu, V., germinare; gemmare; a dâ boboci, a incolti, immu-guri : florile imbobocescu; ros'a imbobo-cesce;—derivate : imbocitu,-a, part. sup. flore îmbobocita, tempulude imbobocitulu floriloru; — d’in bobocii.
   IMBOBOCITU,-fl, part., vedi imbobo-dre.
   ÎMBOGĂŢIRE,-eseu, v., ditare; aface bogatu, a avuţi, a inavutî; a se imbogatî =dltescere, a se inavuti; -imbogatitu,-a, part. sup.;—vedi bogatu; cu t6te co nu e lipse de aceste covente, candu avemu alle nostre : avutire, înavuţire, etc.
   IMBOGATITU,-a, part., vedi îmbogăţire.
   IMBOLDIRE,-eseu, v., stimulare; a punge cu boldulu. a punge in genere; si metaforice, a indemnâ, attitiâ, a împinge, etc.; — derivate : imbolditoriu,-toria, adj. s., care imboldesce; imbol-ditu,-a, part. sup.; imbolditura, s. f., ac-tione si effectu allu actionei de imbol-dire;—d’in im=in, si boldu; vedi boldi* si boldire.
   IMBOLDITORIU, imbolditu, imbolditura; vedi imboldire.
   IMBOLDORIRE,-eseu, v., Telare, ob-nnbere, obveare; a| iuveli, infasciora, insabani sau insavoni; imboldoritu, part., imboldoritura, s. f., actione si effectu allu actionei de imboldorire; — d’in im =in, si boldore sau boldura, in locu de : voltore, voltura ? d’in voltu de la volvere. (Confere si voltare, desvoltare; isp. em-boldorio = fascls, velurn).
   ÎMBOLNĂVI RE,-eseu, v., aegrotum, redere, aegrotare; a face bolnavu; a cadă bolnavu; — d’in im = in, si bolnavire, care e ceva mai usitatu; vedi : boia, si bolnavu.
   IMBORTIARE, v., fecundare, gravi-dare; a ingrecâ, ingreunâ, fecundă; — d’in im = in, si bortiu = abortiu; in a-cellu-asi sensu si cu acellu-asi modu compositu d’in adj., bortiosu, = abor-tiosu,-a, si verbulu: imbortiosiare,-ediu.
   IMBORTIOSIARE, v., vedi imbor-tiare.        '
IMBOTIRE,-eseu, V., corrugaro, con-
50â
globare, eonglomerare = a face botiv, a boţi ceva, mai vertosu unu vestimentu: a imboti rochi'a; imbolitt<y part. sup.; — d’in im = in, si d’in botire de la botiu; cu tote aceste-a compos. imbotire se ap-plica cu multu mai raru de câtu sim-plulu botire. — (Compara si it. imbotr tire, isp. ombutir).
   IMBRANARE, v., cingere; a cinge, incinge cu brânulu.
   IMBROBODIRE,-escw, v., obnubere, obvelare; a inveli, copericapulu, in specie pentru femine; imbroboditu,-a, part. sup., — d’in im =zin, si brobodire; vedi: broboda si brobodire.
   IMBULSALA, s. f., vedi imbulsire.
   IMBULSLRE,-eseu, v., pulsare, lm-pulsare, premere, urgere; Irrepere, se iutrudere; a imbranci, pulsă, impulsă, impinge; refl. a se imbulsi = a se in-desâ, bagă ; imbulsitu, part. sup., im-bulsitoriu,-a, adj. s., care imbulsesce; — imbulsire e probabile d’in impulsire —impulsarc; inse form’a imbulsela e de reprobată.
   IMBULSITU,-a,part., vedi imbulsire.
   IMBROCU, s. m., aqun liquida, lim-pldus liquor; apa limpida, forte limpida; probabile d’in irnbre =. Imber = gr. op,ppo?.
   IMBURDARE, v., inrertere, perre-tere, subrertere, corriimpere; a inverte, a intdree pre dosu, a restornă, strică, derapenă; a cor rum pe, a duce , trage in callea perdiarei; —d’in inrerterel vedi si sburdare.
   IMBURTIOSIARE, V., grarldam red-dere, fecundare; a face se liăe in pan-tice, a ingrecâ;—imburtosiatu ,-a, part. sup.; d’in im=zin; si burtiosu de la burta.
   IMPUSUNARIRE,-eseu, v.,lu erume-uam condere, furări; a pună in pusu-nariu; a fură, a trece d’in pusunariulu altui’a in allu seu; — d’in im — in, si pusunariu.
   IMBUTUCIRE,-eseu, V., incatenare, in Tiucula eoujlcere; a pune in butucu sau in butuci, a incatenâ; — d’in im= in, si butucu.
   IMBUTUSIRE,-eseu, v.,1. in senSu de imbutucire; vedi dâro imbutucire;2. arle-tare, a imbranci cu violentia mare.
www.dacoromanica.ro
804
MP.
MP._________________
   IMENEU, si imineu, s. m., calcens rnsticus, calciamentu terranescu, gros-solanu, in forma de pantofuy imineii se dicu si fileri.
   IMMLADIARE, v., vedi mladiare.
   IMMICSIORARE, V., minuere, demi-nnerej a face mai micu; nu e de recom-mendatu, de 6ra ce simplulu: micusiorare, adjunge, si compositulu nu dice nemica mai multu, afora de nu ni se va presen-tâ in sensuri differite de alle simplului.
   IMMOIERE, v., reu scrissu in locu de : immoiare, assemine si part. sup. immoietu, in locu de immoiatu, etc.; co-ci verbulu nu e de conj. II, ci de conj. I; —coventulu bene pronunţ iatu pre multe locuri, cauta se fia si bene scrissu: im-molliare, ca si simplulu : molliare.
   IMOSIELA, s. f., sordes; sorde, in specie, sorde de limu sau imu; trassu d’in imosu = limosu = limosns, plenu de imu=limu, de unde si form’a : imo-sia = îimosia, mai correcta de câtu i-mosiela care nu e de admissu; — d’in imosu si: imosire = limosire,-escu, v., sordidare, limo contaminare, a implă de imu, a sordf cu imu; de unde : imo-situ = limositu,-a, part. sup. subst.; i-mositoriu = limositoriu,-a, adj. s., care imosesce = limosesce; imositura = li-mositura, s. f., actione si effectu allu acţionai de imosire sau a limosire, si se pote, de certu totu cu preferentia, ap-plicâ ca si moşia, in locu de imosiela : limositurele nu stau formosu pre vesti-mente, limositur’a sta si mai reu pre nome sau caracteriu; limositur’a pote fi inse forte utile campuriloru sterpe; — in fine imosu=limosu e nascutu d’in i-mu=.limu, tina, neroiu, etc., vedi: limu, limosu si in Dictionariu, unde au dereptu si celle alte cu form’a correcta si regulata : limosia, limosire, limositu, limosi-tura, imosire, imositu, imositura, imosu, imosia, imu; vedi imosiela.
   IMPACURARE, reu scrissu in locu de : impecurare, v., (din im=in, si pe-cura), pice linere, implore, contaminare j a unge cu pecura, a implă, maculă, de pecura; impecuratu,-a, part., part. s., impecuratura, s. f., actione si effectu allu actionei de impecurare.
  IMPACURATU, impacuratura; vedi impacurare.
  IMPAIAGINA.RE, si impaiaginire, V., vedi impaiajinire.
  IMPAIAJINIRE ,-escu , v., ara ne ii operire, obscnrare, caligare, langnesce-rej 1. proprie, a impld de paiagini, de pandia de paiagini : s’au paiajinitu toti parietii; 2. metaforice, a obscură, a coperf 6re-cumu luminele, oclii, câ si cu una pandia de paiaginu, si de aci, a lan-gedi, vescedi, debili tâ oclii, vederea, etc.: ni s’au impaijinitu oclii; oclii acestei fete su impaiajiniti; si, prin estensio-ne : se impaiajinesce si luminarea, can-del’a; se impaiajinesce ensusi tempulu, atmospher’a luminei, etc.;—impaiajini-tu,-a, part. sup., impaiajinitura, s. f., actione si effectu allu actionei de impaiajinire;—ddro de observatu : a) verbulu si derivatele su de scrissu si de pronuntiatu, ca si primitivulu : paiaginu, cu unu g : impaiaginire, impaia-ginitu, etc.; b) mai bene e a conjugă verbulu cumu conjuga poporulu, dupo conjug. I: impaiaginare; c) e de preferitu verbulu simplu, ce se aude in gur’a poporului, si a nome : paiaginare : mi se paiagina odii; ti s'au paiaginatu reu unu oclu; de ce ni se paiagina oclii; co-ci se paiagina apoi si mentea; d) fora se mai adaugemu, co nu e neci logicu a introduce composite, candu nu au diffe-rentie in sensu de verbulu simplu, care e totu de una data si mai facile si mai placutu de pronuntiatu si cbiaru de scrissu.
    IHPAIAJINITU, impaiajinitura; vedi impaiajinire.
                                                       IMPANDRARE, V., dllapldare, pro-digere, profnudere $ a spende cu larga si sparta mâna, cumu se dice, a resipi, profunde fora computu : millioni se le dai pre mâna, elli le impândra in câteva ore; (form’a simpla: impândra e cea mai desu audita, ăro cea incarcata: im-pandredia forte raru); — derivate; tm-paudratione, s. f., profnsio, dilapitatio = actione si effectu de impanărare; im-pandratoriu,-toria, adj. s., dilapidator , prodigens=care impandra; impandra-tu,-a, part. sup., profnsns, diiapidatns :
www.dacoromanica.ro
^05
  ______________ŢMP._______________
tota averea parentSsca impandrata; nu am argenti de impandratu; impandra-tulu averei e fatale: impandratura, s. f., profusio, dllapidatlo, prodigalltas, acţiona de impandrare, si effectu allu acestei actione: impandraturde vostre au se ve derapene stările in currendu; — impandrare e, mai antâniu, in locu de impendrare; apoi impendrare e in locu de impendurare, si acestu-a essitu d’in impendere—Impendere, câsispendurare d’in espewdere=:spendere=expendere deci toteformele sudepronuntiatusiscris* su, pre de una parte ca contrasse: impendrare, impendratione, impedratoriu, im-pendratu, impendratura; 6ro pre de alfa ca spendurare, etc., fora contractione si suppressione a luiM d’in syllab’a dra : impendurare, impenduratione, impendu-ratoriu, impenduratu, impenduratura;— sescie, credemu, co classiculu Impendere erâ applicatu a espreme mai multu de câtu alte forme d’in acea-si rădice : pend, cumu : expend6re=spewdere, dl-spendere = dispendere; si prin armare bene si formosu va stă, populariulu: impendrare sau impendurare, etc. pre longa classicele : impendere—\mpeuAere, etc.
   IMPAR ATU, s. m., pl. cu e : impa-rate, si cu i; imperati, (inse mai pucinu bene, vedi mai la văile), palatnm; pa-latu = cerulu gurei; — in locu dâro de impalatu, compositu cu im=in, si pa-laiu—\dX. palatum; — derivatu: impa-ratuciu = imparatutiu (=imparatusiu) —impalatuciu, etd.—palatuciu, etc., de-minutivu d’in imparatu = impalatu — palatu; inse applicatu si in specie, mai allessu form’a impar atusiu=impalatu-siu=palatusiu = nra palatlzromusio-rulu, (bene si correctu; ovusiorulu sau uvusiorulu sau uv'a d’irt guttu.
   IMPARATUCIU, imparatusiu; vedi imparatu.
   IMPARISYLLABICU,-a, si impori-syllabu,-a, adj., (d’in im = in — ne, pare, syllaba), lmparlsyllabns; terminu de grammatica, care nu are pari syllabe: omu e imparisyllabu cu omenia.
   IMPARTELA, impartenia, s. f., par* titlo, portio, distribntlo; impartire a Unui ce in mai multe parti; in specie :
______________MP.
impartire de eredităţi, de alimente si alte lucruri la pauperi pentru suffletulu repausatiloru; — formele inse nusu conforme limbei ensasi, si se potu suppld cu forme ca : impartire, impartitura, etc.
  IMPARTASIANIA, s. f., vedi im-partasire.
  ÎMPĂRTĂŞIRE,-eseu, v,, partlol-pem facere, oomtnnnloare; a face par-tasiu de ceva, a communicâ, mai vertosu, a communicâ, cu sântele mysterie; dâro observâmu d’inainte, co, in sensulu re-ligiosu, împărtăşire e cumultu mai pucinu populare de câtu communicare, asiâ ca derivate d’in iinpartasire, ca impartasia-nia, de essemplu, nu se pronunţia de Românulu laicu, neci de Românulu cu facia basericesca, — nu se pronunţia in frasi ca : sant'a impartasiania, ci, de regula : sant'a communicatura, numai in gurele carturariloru bobleti si ebeti s’a auditu si, dorere, inco se aud e pre alocuri, candu prin feditatea formei selle coventulu ar fi se fia departe de gur’a Românului; — acumu, ce se attinge de împărtăşire, ellu essitu din im =: in, si partasiu = participe = partioeps, &o partasiu d’in purulu romanicu : parte, eu form’a asiu, ce nu are deplena od<5re de santitate romanesca, totuşi e mai de sufferitu de câtu allu formei din impartasiania sau impartasienia, de acea-adâmu câteva frasi d’in variele insemnari alle verbului împărtăşire : a) in sensulu re-ligiosu = a Communicâ, a uni pre cre-stinu cu corpulu si sângele lui Christu: se ve impartasiti, cellu pucinu de patru ori pre annu; deco nu te ai confessatu, nu te poţi impartasi; numai copillii mici se impartasescu neconfessati; neci unu preutu nu vre a impartasi pre spurcata; b) in sensu civile si sociale: a)ă împărtăşi pre cineva de ceva, ă'in ceva (mai raru : cu ceva), si reflessivu: a se impartasi de ceva, d’iw ceva (raru : cu ceva) ; nemine nu se impartasesced'in averea acestui opulenta, se impartasescu nu numai filii, ci si nepoţii d’in avutulu tatălui; de ce nu impartasesci si altoru-a d’in benele teu ? de ce nu ne ati impar-tasitu si pre noi d'in beneficiele com-muni ? p) a impartasi lucrulu cuiva ;
                   20. a.
www.dacoromanica.ro
306
MP.
IMP,
nu impartasimu neci bucuri'a, neci do-rerea vostra; cine pote importaşi păreri asia de erratice ? tote cu sensulu de : a ave parte, a luă parte; dro : a fi in parte, cu parte in ceva, a fi partasiu = participe, etc., s’ar espreme, nui prin composituluimpartasire, ci prin simplulu partasire: partasimu sau nu partasimu la ceva;—derivatele verbeloru : impar-tasitu si partasitu, part. sup.; imparta-sitori/u,-tbria, si partasitoriu,-toria, adj. s., care se impartasesce sau partasesce; — tote, cumu amu indicatu mai susu, d’in partasiu — participe — partlceps, care iăa parte; vedi partasiu.
   ÎMPART ASITOBIU, impartasitu;y&-di impartasire.
   1MPED1SIARE, (pre alocuri: impie-disiare, si provincialismu inkiedisiare), v., d’in pedisiu, care merita tractare Înainte de derivatulu : impedisiare, sau simplulu: pedisiare, care e si mai popularul si mai elegante de câtu compos. impedisiare, avendu totu de una data sensu mai largu si mai variatu de câtu cellu compositu; dăro totuşi si înainte de pedisiu, trece form’a mai simpla:pediu, care, ca si pedica, nasce de certu, d'in pede — pes, abl. pede, (pron. dupo locuri: piediu, Mediu), p\.pedi=piedi, etc., pedie—pie-die, etc., si pediuri—piediuri, etc.; proprie, in origine :pediu,-a, adj., (=pedlus sau pedens lat.), cu sensulu de : de pede, relativu la pede, ca pedele, in farmia de pede, etc., si de aci : obllqnns, transversns,tranrersalis, lateralis, pro-pensns, procllvls, incllnatns, oblicu, a laturi, transversale, etc., cumu e pedele la fluerulu petiorului, de essemplu: caile pedia altei-a, lemne pedie altoru-a, o-cli peăi — ocli oblici, incurbi la una parte; a caută cuiva cu oclu pediu, cu oclipedi; metaforice: chiaruuna persona e bene sau reu pedia altei-a = acea-a cdtra acdsta-a cu boni ocli sau rei ocli, favorabile sau defavorabile, cu bone sau relle cogite, de bonu sau reu auguriu, etc., dăro, de regula si populariu, ca subst., a) f., pedia=obliqaitasj bona vel mala fortnna, bonnm vel malnm angnrinm, be-nerollentia vel malevolentia, felieItas, salns, vel lnfortunium,omenj etc., raru
in sensu materiale, de essemplu: pedia unei costa de collina, pediele lateriloru cailei; ca mai dessu in sensu ideale, cumu: ce pedia rea de muliere, de barbatu; nu amblâ cu densulu, co e una pedia; aii venitu cu pedie bone, cu pedie relle; e una pedia, nu ve apropiaţi de dens'a; nu au pedie pentru noi, au pedie forte relle; nu lu puneţi se ve trapa sortii, co nu are piedia bona; nu sciţi co ellu e pedia rea; cu pedie relle ne amu insocitu; le-purile, lupulu, unu popa; ce essu inain-te cuiva, su pedie relle pentru densulu; una batalia de oclu, de urecla, e inco pedia bona sau rea pentru Românu; b) m., pediu, pl. pedie, se confunde cu allu fem. pedia, si de acf necessitatea limbei de a formă in m., cu i: pedi sau cu uri; pediuri;pedi areacellu-asi sensu ideale, ce are si form’a pedia, in singulare si in plurale, cu differenti’a, co pre-senta si însemnarea francescnlui hnmeor —(Mefu, cumu: are Mefu sau nu—are pedi sau nu); asiâ dăro: cu pedi rei te ai scollatu, cu pedi rei te culci; astadi eşti fora pedi, pedi boni — fr. bouue hnmeor, pedi rei—fr. mau False hnmenr; fora pedi—fora pedie, fora fortuna, etc.; si in singulariu, cu assemine sensu: eşti pediu reu = eşti pedia rea; inse mai multu in singulariu cu varie insemnari, cumu : a) pediu — obliqoitas, latera-litas, transrersalitas, oblicitate, late-ralitate, transversalitate, stătu de a fi abbatutu de la callea, lini’a, directionea derdpta : pediulu costeloru, collinei, pe-diulu liniei perpendictdaria, margini de caile fora pâdia; serpele sta in pediu pre ccdlea nostra; unu lemnu in pediu cu altu lemnu face cruce; (3) decliritas, propenslo, incltuallo, inclinatione, ple-catione, declivitate: pediulu acestui co-perimentu de casa e prea rapidu; pediulu unei ripa; se daţi mai mare pediu mar-ginei cailei;—acesta forma : pediu-pe-dia, pre câtu scimu, se vede co nu a datu derivate, de essemplu, unu verbu ca pediare, care, de certu s’ar potd -formă forte bene, in sensulu de: a face pediu, cumu: a pediă bene coperimentulu casei; —d’in contra, pedisiu,-a, (in locu de pediciu,-a), cu sensulu de: obllqnns,
www.dacoromanica.ro
IMP.
IMP.
807
Iateralls, transversalis, curvus, torvus, tortus, coutortus, per ambages, oblicu, ipclinatu,plecatu, laterale, transversale, curbu, care in genere nu tine, nu are linfa, directionea regulata; si prin metafore, dissimulatu, pre. departe, cu am-bagi, cu cotiti}re, fora libertate si sinceritate, etc.: a abbate ăincallea bătută si appucă pre caile peăisia; a se uită cu oclu pedisiu la cineva; vorbe pedisie, batujocura pedisia; si ca adv. a vorbi pedisiu, a se uită pedisiu; ce omu pedisiu in vorbele si faptele sellel—mai rar u ca subst. m. reale, unu pedisiu, multe pedisie: aambld numai pre pedisie, in a-cestusensu maidesuca part. prepedisia-te:prepedisiate vre a ne suppune la volie■ le seîle; vedi peăisiatu mai la văile); — pedisiu dâro e cu multu mai fecundu de câtu^ed»M in derivate; cumu : pedisiare, V.jObliqnnm reddere, oblique etperara-bages agere, a face pedisiu, a lucră pedisiu : a peăisiă callea; psdisiedia oclii la noi d'in tempu in tempu; nu pedisiati in vorbele si faptele vostre; au peăisiatu multu de la datinele strabone; nu pedi-siâ in promissele telle, in passii tei; de aci:pedisiatoriu,-toria, adj. s., care pe-disiedia; peăisiatu,-a, part. sup. subst., peăisiatura; s. f., actione de pedisiare, si effectu allu acestei actione : peăisiatura de ocli incruntata; peăisiaturele debitoriului, spre a nu desface ce deto-redia; — compos. impedisiare, v., are sensu mai strinsu ca simplulupe<2m;ire; asiâ si derivatele : impedisiaţione, im-pediiiatoriu, impedisiatu, impedisiatura.
  IMPEDISIAŢIONE, impedisiatoriu, impedisiatu, impedisiatura; vedi impedisiare.
  IMPEGATU, siimpiegatu, s. m., (d’in it. Impiegato, proprie : part. de la tm-plegare,synonymu cu allu nostru: imple-care, de unde apoi ar essi: implecatu=of-ficiariu, functionairu, etc.,forma congrua spiritului limbei nostra; ddro cliiaru si a-şiâ, nu e de lipsa, de <5ra ce avemu : functionariu, etc., cu atâtu mai multu e de respinsu form’a :impe<7atfM, impega-re, etc., in loculu carei-a a intratu si nu pote a nu intră form’a congruente geniului limbei ndstre: implecare, imple-
catu, etc. cu sensulu cc-venitu; (vedi in Dictionariu: implicare, implicdtu, etc.).
    IMPERUSIARE, v., pubescere, piliS vestiri; de regula, refless., a se imperu-siâ, imperusia(u,-a, part. sup.: camelii imperusiati, callu bene imperusiatu; capete de mulieri bene imperusiate; im-perusiatufa, s. f., actione si effectu allu actionei de imperusiare; —imperusiare d’in im = in, si perosu, asiâ in câtu : a imperusiâ=a face perosu, a se impe-rusiâ = a se face perosu; deci bene su scrisse si pronuntiate sub formele : imperosiare, imperosiatu , imperosia-tura, etc.,
    IMPISMASIRE, impismuire , (mai bene impismare, care e popularin); im-pismuitu, etc., vedi pisma.
    IMPODOBELA, s. f., vedi urmato-riulu impodobire.
    ÎMPODOBIRE,-,escn,v., ornare,exor-nare, decorare, a ornă, adornâ, imfor-mosetiâ: a împodobi capulu, unu teni-plu,unamaressa, stylulu, etc.;—derivate: impodobitoriu,-t6ria, adj. s., care impo-dobesce; impodobitu,-a, part. sup. subst., impodobitura, s. f., actione si effectu allu actionei de impodobire, care, ca si împodobire ensusi, leuatu ca subst., cumu se applica tdte infinitivele in re, pdte fdrte bene suppleni form’a : impodobela, care nu e de locu admissibile, si care pre longa aceste-a, nu e populare, ci numai sub condeliu de earturariu a leuatu na-• scere; — in locu de împodobire, intra si simplulu : podobirc, care ar fi de pre-feritu compositului împodobire, si d’in care, afora de derivatele compositului, esse si altu derivatu in form’a: podobia, (Trpoodjiota), canticu ecclesiasticu, care se câutadupo norm’a altui-a;—atâtu podobi-re, câtu si împodobire, e formatu d’inco-ventulu: po<fdba=ornamentnm, ornatus, decus, ornameutu, decoratione, ornatu, in formosetiatura, etc.: poăobele maressei, marelui, reginei si regelui; splendid'a poăoba a acellui templu; nu podobe sau podobele făcu formosetâa; podob'a mentei si ânimei e superiore ăeserteloru podobe alle corpului; —poăoba nasce inco unu fedu copillu ca ; podobnicu,-a, ornans, ornatus, decorns, ornante,ornatoriu, de-
www.dacoromanica.ro
âos
iMP_______________
coru, elegante,formosu,etc., coventu res-pinsu de bonulu gustu allu Eo mân ului.
   IMPODOBITORIU, impodobitu, im-podobitura; vedi împodobire.
   1MPOFILARE, impofilatu, vedi po-
filu.
   IMPONCISIARE, (reu scrissu hvpon-cisiere, co-ci e de conj. I, nu de conj. II), v., si simplu:poncisiare, (reus crissu pon-cisiere), verbe denominative d’in pon-cisiu, care, astadi se applica in vorbire, de regula, ca subst. si adv., dro in origine fu, ca si pediu, pedisiu, (vedi im-pedisiare), adiectivu : ponciu,-a, cu sen-sulu forte variatu de : a) pnngens, com-pangeus, carpens, care punge, impunge, si morsica, rumpe, sfascia, mai allessu metaforice: impunge, morsica cu vorbe, e mordace, piscatoriu, sfasiatoriu in vorbe; de aci: b) in specie : a) offendens, irritaas, supperatoriu, interritatoriu ; P) jnrgiosns, jurgans, altercans, dls-sentiens, dissldeas, caresecărta, se bate (mai allessu in covente), se desbina de alţii, se pune si sta in discordia cu alţii; y) adversns, adversarins, repng-nans, eontrarins; 8) obliquas, transver-sus, pedesiu, oblicu, care se abbate de lini’a, directionea covenita, cumu de es-semplu : berbecii su poncisi, nu mai putinii poncisi su cocoşii; vorbe poncisie, căutătură pontisia; capr'a cauta cu oclu pontisiu la capru; celli poncisi strica si resipescu societăţile; poncisiu omu, co suppera tota lumea; poncisiulu nu se in-voliesce cu nemine; unu poncisiuimpun-ge pre toti, contradice iote ideele;—populare, cumu s’a dissu, mai vertosu ca subst. sau adv., de essemplu : a vorbi poncisiu; a se porta mai poncisiu; a stă toturu-a, poncisiu; mulţi stau poncisiu, (inse si: poncisi) la celle mai bone opi-nioni si sententie;a appucâ poncisiu pre caile; de ce lassati callea bătută, si ve ratetiti inponcisiu (si pre celle poncisie)? poncisiu (=ptmctim) ne sfascia in dis-cursulu seu;—cu acellu-asi intellesu sta si alta forma mai scurta : pontiu; cumu sta si pediu pre longa pedisiu,(vedi im-pedisiare), de certu in origine ca adj. pontiu,-a, dăro in usulu vorbirei populare, de regula, ca subst. m., unu pon-
_________________1MP._______
cîm, in pluti poncie mai vertosu in in-tellesulu de : pnnctio,carptio, jargiam» altercatio, rixa, eertamen, dissenslo» discordia, etc., impungere, jnorsicare cu vorbe, cărta, batalia si lupta iu covente, dissensione si discordiă, oppositibne, repugnantia, etc.: lassati-vă de potttie, co pere terr'ade pândele vostre; acesta parecla de soci e in continue pontic ; ponciele fora batalia nu au attrădione;
—   Dictionariulu de Buda da si for-m’a : ponca, s. f., pl. ponce=.p\. poncie d’ib pontiu, forma, oumu se vede, mai originaria si care ne p6te dă lumine asupr’a etymologiei coventeloru in ceS-tione, numai dăco form’a ponca e reale, luata d'in gur’a poporului, si nu cumuva fictionata in fav6rea pluralelui: ponce, care se confunde, cumu dissemu, cu i poncie de la pontiu; co-ci noi connoscemu d'in gur'a poporului tote formele familiei in cestione, afora de form’a: ponca; dăro si fora dens’a, resultatulu nostru etymologicu ar fi fostu acellu-asi, a-deco co : ponca e in locu de ponga, si acesta-a in locu depunea de lapungire, ca si popularele : duca (= ăussa), de la ducere; de unde si: pontiu = pon-giu — pungiu, poncisiu — pongisiuz=. pungisiu, poncisiare (si acestu-a populare, ba incd preferibile compositului) imponcisiare = pongisiare sau impon-gisiare = pungisiare sau impungisia-re, etc., in cari tote resare si domina sensulu de pungere, impungere; de al-tramente pungisiu^poncisiu sau pon-gisiu e inco populare in frasi ca : taurii se lupta pungisiu, asia se lupta in pungisiu sau in talisiu si doui duellanti;
—   potemu dăro scurtă acestu articlu, dandu aci verbele si derivatele cu sensulu loru numai in traductione latina, de 6ra-ce, cu occasionea formei poncisiu s'a desvoltatu covenitu acestu sensu: poncisiare = pongisiare — pungisiare si imponcisiare = impongisiare = im-pungisiare, v., pnngere, eonpnngerej earpere, dlssentire, dissidcre, pngnare, repngnare, adversari, jnrgari, rlxarl, alteroarl; obligare, curbare, etc.; derivate : poncisiatoriu = pongisiatoriwzz pungisiatoriu, si imponcisiatoriu = im-
www.dacoromanica.ro
IMP.
309
pongisitoriu = impungisiatoriu,-a; adj. 8.; pondsiatu = pongisiatu — pungi-siatu, si impondsiatuz=:impongisiatu= impungisiatu, part. sup. subst.; pond-siatura = pongisiatura z=.pungisiatura si impondsiatura = impongisiatura= impungisiutura, s. f., act io ne si effectu alle actionei verbeloru de: pondsiare= pongisiare = pungisiare si impond-siare = impongisiare = impungisia-re, etc.
   IMPONCISIATOKIU, imponcisiatu, impondsiatura; vedi impondsiare.
   IMPOTIONAKE, si impopotionare, impotiotionare,-ediu, v., nlmls, admodum ornare, exornnre; a ornâ In modu essageratu , pretentiosu si ambitiosu, a essornâ: se impotionedia mulierea, si se impopotionedia, impotiotionedia, apoi pleca in visite; ce mi te ai impopotionatu asiâ ? numai meretridle se impotiotionedia asiă, nu ai tempu se te impotio-nedi, —derivate : impotionatoriu =im-popotionatoriu = impotiotionatoriu,-a, care impotionedia, impopotionedia, impotiotionedia; impotionatu — impopotionatu — impotiotionatu,-a, part. sup. subst.; impotionatura = impopotiona-tura = impotiotionatura, s. f., actione si effectu allu actionei de impotionare = impopotionare — impotiotionare; — pre basea, co Românulu applica, de regula, coventele impromutate d’in alte limbe cu totulu străine limbei selle, cu sensu peiorativu, ce nu au acelle covente, in limbele respective, ar potâ cineva, in nevoii’a de a esplicâ etymologi’a co-ventului in cestione, allergâ la germ. pntz, ornamentu; dâro, in vedere, co co-ventulu românescu are forma romanica irreprensibile, cumu si d’in repugnantia de a dă. ospetia unui strai nismu, cerce-tandu si scrutandu bene in limb'a nostra, ne amu convinsu, co coventele in cestione su de origine romanica : in adde-veru, impotionare, ca si impopotionare, impotiotionare, nu su de câtu verbe denominative, derivate adeco d’in unu nome, fia substantivu sau adiectivu; totulu dăro se reduce a discoperi nomele, d’in. care a essitu verbele : impotionare, etp,; acestu nome e de certu : po-
________________TMg
tione sau potionu {—potioniu), care nu e de câtu unu augmentativu d’in potiu; de unde inse potiu? nu cumuva d’in pote = potis = potente ? asiâ in câtu impotiotionare se insemue : ornare re-dicata la potentia, la suprem'a potentia; dâro acâsta hypothese ne pare camu es-sagerata, ca si impotionarea, si de acea-a credemu a potâ assere, fora se ne te-memu de mare errore, co potiu, e in locu de putiu de la putire, espremendu or-natuluputidu prin essageratione, cumu e, de regula, ornatuluputaneloru, cumu e putidu si stylulu essageratu in el6-gantie si ornamente; nu negâmu co a-supr’a formei putiu ~ potiu a potutu influe si putu = patos, puru, mundru, elegante;l& ce tinemu inse a observă, e, co Bomânulu d’in delicateti’a gustului si bonului sensu, ce lu caracterisa, a evi-tatu de a pronuntiâ : putiu, putione, imputionare, etc., si a pronuntiatu:potiu, potione, impotionare, cumu se aude forte desu si potore, in locu de putore; dâro ca se marginimu, se dâmu esplicarea particulare a fia-carei-a d’in formele verbali usitate in concurrentia mai cu acel-lua-assi intellesu, leuandu-nepermissio-nea de a propune espressu esplicarea sensului formeloru : potiu, potione, ce amu pusu in lumina prin analyse cove-nita si possibile in marginile ce ni su trasee; asiâ : potiu, s. m. = ornamentu essageratu; ornamentu putidu, in genere , âro in specie : ornamentu mulie-rescu putidu si disgratiosu; mai allessu allu mulieriloru desfrenate; de aci: potione, s. m., augmentativu d’in potiu; — acumu se vede de sene, co : a) impotionare, esse directu d’in potione cu pre-positionea in : in-potion-are = impotionare ; b) co celle alte doue forme : a) impopotionare, J3j impotiotionare, s’au formatu in poterea cellui mai prindpale prin processele , prin cari se desvolta limbele analogo cu a nâstra, adeco prin compositione, si in parte prin composi-tione a coventului prin sene|ensnsi, adeco prin asiâ nominata reduplicatione, de regula a unei syllabe; asiâ d’in potione, prin reduplicatiom>a syllabei iniţiale, se face : popotione de unde : in-popotion-
www.dacoromanica.ro
310
IMP.
are = impopotionare; dro prin redupli-catione media d’in potione se face : po-tiotione, de unde : in-potiotion-are = impotiotionare,
‘ IMPOPOTIONARE, impotiotionare; vedi impotionare.
    ÎMPOTRIVA, împotrivire, impotrivi-toriu, etc.; vedi protiva.
    IMPOVAIELA, s.f., vedi impovaiare.
    IMPOVAIARE (reu scrissu in locu* de: impovoiare, si mai reu ; impovaiere, co-ci nu e de conj. n, ci de conj.I; bene si deplenu correctu in scrissu ca si in pronunţia: implovoniare, (vedi cotra fi-nitulu articlului), v., (cu forme simple: impovoiu, impovoi, impovoia, impovo-iămu; se impovoiu, se impovoi, se impo-voie; mai raru formele incarcate : impo-voieăiu, impovoiedi, impovoiedia, se im~ povoiedie, etc.), Imbrem, nimbnm obda* cere vel solrere, obsonrare, inundare, obrnere; a adduce nueru si plouiă forte mare, a versâ ore-cumu cu cofa, a se versâ cerulu; a adduce mare intunerecu, a privâ de vedere, a orbi ore-camu; a in-necâ, inundă, inglutî, absorbi, etc.: im-povaiasse forte cerulu, nueri grossi negri impovoia cerulu; torrenti au impo-voiatu tote seminaturele; mm allegemu nemica d’in grânele impovoiate; — derivate : impovoiatoriu,-toria, adj. s., care impovoia; impovoiatu,-a, part. sap.; inse numai d’in creierulu unui cartarariu stu-pidu a essitu form’a peccatosa : impo-voiela sau impovaiela;—se aude si form’a simpla, fora im — in : povoiare, v., cu derivatele : povoiatoriu,-a, povoiatu,-a, povoiatura; inse cu sensu mai pucinu e-nergicu de câtu allu formei composita : impovoiare; — de altramente amendoue formele: povoiare si impovoiare su verbe denominative, (vedi impotionare), d’in nomele substantivu : povoiu, de certu, in locu de: plovoniu, augmentaţivu d’in plouia sau ploia.
    ÎMPOVĂRARE, impovaratoriu, im-povaratu; vedi povara.
    IMPOVOIARE, impovoitoriu, impo-voiatu. impovoiatura; vedi impovaiare.
    IMPRASCIARE sau imprastiare, im-prasciatoriu, imprasciatu; vedi prasda sau prăsită.
___________IMP. ________________
   IMPRESMA, prep.adv., vedi presma si imprestnuire, (t<5te cu s aspru sibi-lante).
   1MPRESMUIRE, impresmuitu; vedi presma.
   IMPRETINTRE,-escw, v., in locu de:
   IMPRIETINIRE, imprietinitu; vedi i prietina sau prietena.
   IMPRILOSTITU,-a, s. pers., inoan-tatns, ebsessns, deemoniacns; 1. incan-tatu, farmecatu; 2. indracitu, obsedutu sau obsessu de demoni, demoniaca; — si simplu, fora im — in : prilostitu,-a, cu acellu-asi sensu ce are si: imprilo-stitu; ddro iu amendoue formele deplenu cadutu in desuetudine.
   IMPROBODIRE, improboditoriu, im-proboditu, improboditura; vedi: imbro-boăire. brobodire, broboda si proboda.
   IMPROPODIRE, impropoditu; vedi: improbodire si imbrobodire.
   ÎMPROŞCARE, (cu s aspru sibilante, inse cu forme simple : improscu, im-prosci,improsca, seimprosce), v., jaoere, projicere, jactare, mittere, petere, im-petere, adoriri, etc.; in sensu propriu, a arruncâ in ceva sau in cineva cu ceva, a caută se lovdsca si se vetteme, si de aci, prin metafore diverse ; a attacâ, a maletractâ, injuriâ, etc., atâtu in sensu materiale, câtu si ideale : se imprâsca cetii ce se bătu nu numai cu sagette d’in arcuri, ci si cu apa; Ebreii improscau profeţii cu petre = lapidau; omeni împroşcaţi pentru crudimea loru; improsca cineva si cu batujocure, cu vorbe acerbe, amare si contumeliose; boulu improsca cu cornulu, leulu improsca cu unglele;impii ce improsca cerulu, in ceru; improsca insulte in voi, si taceti; — derivate : improscatione, s. f., actione de i»i-proscare, lapldatlo , ictns $ etc.; im-proscatoriu,-tona, adj. 8., care improsca; improscatu,-a, part. sup. subst.; impro-scatura, s. f., actione si effectu de împroşcare; — coventulu, cumu se vede, e compositu d’in im=in, si d’in simplulu: proscare; — se fia ore d’in projicare de la projicere,cu terminationeaare inlocu de ere, ca si dicare, predicare, etc., pre longa: dicere, predicere?—brevitatea lui i : projicare, ar fi potutu casionâ succes-
www.dacoromanica.ro
jna.
INC.
311
sivele transformationi: prqjcare, pro-scare, (confere si : mişcare d’in missi-care)\ cu tdte aceste-a nu cotediâmu a affirmâ nemica.
   IMPROSCATIONE, improscatoriu, improscatu, etc., vedi împroşcare.
   IMPROSTIRE, improstitu; vedi prostire, si mai Vertosu prostu, de 6ra ce d’incdce de Carpati nu se aude : impro-stire. ci numai: prostire.
   IMPROTIVA, improtivire, improtivi-toriu, improtivitu, improtivnicia, etc.; vedi protiva.
   ÎMPUŞCARE, (cu s aspru sibilante, d’in puscare cu im in locu de in; vedi in Dictionariu: puscare, derivatu si ellu d’in puşca), v., a dâ eu pusc’o, a vulnerâ si chiaru occide cu globulu ce arrunca pusc’a si pistolulu, etc., prin manule o-> mului; — derivate : împuşcătură, part. supîmpuşcătură, s. f., actione si effectu allu actionei de a impuscare : trei im-puscature de puşca, co-ci sunt si im-puscature de pistolu.
'■ IMPUSCATU, împuşcătură; vedi impuscare.
   ÎMPUTERNICIRE, imputernicitoriu, imputernicitu; vedi puternica.
   IMU, s. m,, vedi limu in Dictionariu, si imosia, imosire, etc. in Glossariu.
   INACCÎU,-a, (pronum. inaccîu), adj.,
piger,obstinata8, malignns, astutus; le-nosu, care siprdgita a face ori-ce: inerte si socorde; apoi: inderetricu, obstinatu, incapetinatu, pre care nu lu poţi mută; in fine si: reutatiosu, astutu si reu : nu numai omenii su inaccii, ci si bestiele inco su inaccie; asinulu e cellu mai in-acciu d’in animali; —■ se fia ore in locu de: inactivu, stramutatu succesive in : inaccivu, inacciuu, inaccîu ? *
   INADIRE, inaditu, etc., in locu de : innaăire, innaăitu, etc.; vedi dâro in-naăire.
   INAGURIDÂRE, v. * nvae aoerbae buggo, omphacio aei<lare;in omphacinm «ouverterej a acri cu aguridaj a face a-guriăa, a stramutâ in agurida;—inagu-ridatu,-a, part. sup.;—se dice si simplu: aguridare, aguridatu.
   INALBELÂ, s. f., reu formatu in locu de inalbitura.
   INCAIMACIRE,-esCM, v., vedi: incarnare.
   INCAIMARE, si ingaimare, (cu forme simple ; incaimu = ingaimu; mai raru cu forme încărcate : incaimediu=.ingai-mediu), v., mussare, mntire, non per-spicne loqnl vel intelligere, confnndere et confund!, a cogitâ si vorbi incnrcatu, a incurcâ si conftinde, a se incurcâ si confunde ; ce incaimati sau ingaimati acollea ? incaimi sau ingaimi ce nu are a face cu ce te intrebămu noi; numai incarnau sau ingaimau lucrulu ce aveau se faca;—derivate : incaimatoriu — in-gaimatoriu,-a, care incaima = ingaima; incaimatu—ingaimatu,-a, part. sup.; in-. caimatura=zingaimatura, s. f., actione s; effectu de &incaimarez=de a ingaimare, ■si; incaimatione = ingaimatione, s. f.i mai multu cu sensu de actione de câtu de effectu; si chiaru: incaimatiosu—in-gaimatiosu,-a, adj., suppusu la incai-mare sau ingaimare; -- se audu si fora i intermediariu : incarnare, ingamare; si fora in iniţiale : caimare=gaimare; —de aci si verbele derivate, prolongate cu suffisse: incaimacire—incamame si ingaimacire—ingamacire, cu derivatele . loru : incaimacitu—ingaimacitu, incai-macitura—ingaimacitura, etc., si cu a-cellu-asi sensu ce au incaimare si ingaimare, inse cu unu gradu de energia mai mare: cine incaimacesce—incaima forte, e forte ingaimatu; si fora in iniţiale: cai-macire—gaimacire; <5ro Cu l: galmacire, calmacire,(vedi mai diosu), si: ingalma-re/etc.—pote co aceste forme su varianti cu m in locu de n d’in inganare; cauta inse se observâmu co, in specie, form’a : in-caimadre, si fora in, caimadre se aude si ca formata din caimacu = crema : a caimaci laptele;—se pâte inse ca formele : caimare—gaimare se fia d’in ca-limare sau callimare; vedi si incalare.
   INCAIMATIONE, incaimatoriu, in-caimatu, incaimatura, etc.; vedi incaimare.
   INCALARE, (numai cuforme simple: incalu,incali,incala, se incale, etc.,cea-a ce duce la geminationea lui l: incallare incallu, incalli incalla, etc.), v., duram vel oorpalentum fieri; a se face
www.dacoromanica.ro
312
mc.
  tare sau vertosu, a se impetrf Si cresce preste mesura ; câtu au incallatu aceste femine! ati incallatu ca nesce giganţi, incalla acestu omu ca unu callu; ce in-callati capetr'a si ca boulu? si refless. a se incalla r asia s'a incaUatu, co nu mai încape cu ăltulu in carru, fia ace-stu-a câtu de largul — derivate : incăl-latione, s. f., actione de incallare; in-callatoriu,-toria, adj. s., care incalla; incallatu,-a, part. sup. adj. subst.; in-callatura, s. f., actione si effectu de incallare;—si cuform’a : ingalare sau in-gallare, iose cu sensulu de : inganare sau de incaimare—ingaimare, (vedi in-calmare); dăro se vede a avă sau a fi avutu si sensulu, ce resare iu; incallare, adeco sensulu : forte mare si grossu, cumu resulta d’in form’a populare ga-liganu,-a : una galigana de feta, forma essita, de certu, d’in in-galare sau in-gallare, simplu, fora in : galare = gallare; — Dict. de Buda esplica incallare prin it. cagllo, lat. coagulam, v. qoa-gllare, lat. coagulare» identice cu alle ndstre: caglu—caghiu, caglare=caghia-re, (prin metathese : chiagu, chiagure); • noue iuse ni se pare mai probabile ety-mologi’a de la callum = pelle grossa, pelle ingroâsiata, si in casulu acestu-a coventulu ar meritâ se figuredie in Dic-tionariu.
     INCAL ATU, incalatione, incalatura; vedi incalare.
     IN CALCARE, v., invadare, oecupare (fr. empleter); a calcă in, a intră furi-siu sau prin violentia in ce e allu altui-a, a calcă dereptulu altui-a, in specie, a calcă parte sau tota mosî’a cuiva : ţineţi cu peptulu, se nu inculce ostii patn’a; celli potenti au incalcatu mare parte d’in fundulu celloru debili;—derivate : incalcatione, s. f., incalcatoriu,-toria, adj. s., incalcatu, part. sup., incalcatura, 8. f., compositu bene formatu, dăro nu dice mai multu de câtu simplulu calcare prin urmare remâne ca venitoriulu se se pronunţie pentru utilitatea lui.
     INCARDOSLARE, si incardosire,-escu, si incarduire,-escu, v., aggregare, oongregare, si congregari{ a bagă, a introduce in acellu-asi cârdu; a stringe,
________________mo_________________
pune impreuna, a insocl, etc.; mai allessu refless. a se incardosiă, a se incardosî, a se incarăui; derivate : incarăosiatu=z incardositu si incarduitu, part. sup.; — d’in in-cârdu; inse form’a incardosiare sau incardosire e mai energica, dice mai multu si mai reu ceva de câtu form’a incarduire,—vedi: cârdu, haita, si mai vertosu: inhaitare, synonymu cu incardosiare sau incardosire. •
   INCARLIGARE, incarligatu, incar-ligatura, etc., vedi: carligare, carligatu, carligatura, etc.; verii si carligu, d’in care su essite tote celle aci menţionate; —compositele su mai usitatein vorbire; simplele inse su de preferitu.
   INCARLIONTIARE , incarliontia-tu,etc.; vedi carliontiare,carliontiatu, etc., vedi si carliontiu, de unde celle aci menţionate; si aci, ca si in precedentele articlu, de preferitu su simplele celloru cemposite.
   INCATERAMARE, incateramatu; vedi: cateramare, cateramatu; vedi si caterama, de unde coventele aci menţionate; si aci e de observatu, co simplele su de preferitu compositeloru, dăco nu cumuva compositulu presentasensu dif-feritu de allu simplului.
   INCATlFELLlRE,-esctt, v., (fr. ve*. lonter); a investi cu catifea;,a da faci’a de catifea.
   INCELUIRE,-esc«, v., declpere, fal-lere; a ammagi, a insellă; si fora in iniţiale : celuire, cu acellu-asi intellessu ce are si compositulu: inceluire;—Dict. Buda crede co celuire ar fi essitu d’in lat. celare, inse d’in coce de Carpati nu a fostu si nu e undeva connoscutu neci celuire, neci inceluire; de preferitu su, in totu caăulu, formele: celare, incelare, fora inse a se confunde cu sellare, in-sellare.
   INCEPENIA, s. f., lnltlom, prlncl-plum, ineeptlo; inceputu, începere; — numai d’in capulu carturariloru stupidi si maniaci, a ■ potutu essf d’in origine nobile, cumu e începere, unu coventu fedu prin forma ca enia, incep-enia, ce poporulu nu a pronuntiatu, nu pronunţia si nu va pronuntiă.
   INCHIEGARE, (si mai reu : inche-
www.dacoromanica.ro
INC.
INC,
313
  gare), inchiere, inchiorare, etc., reu pro-nuntiate si reu scrisse; vedi in Dictio-nariu: inchiagare si incaglare; inchiaia-re si inclauare; inchiauarare si in-clauare, etc.
     INCHIPUIRE,-escw, V., flngere, ef-flngere, simulare, excogitare, Imaginarii eommentiri; intelligere , animo comprehendere, etc.; d’in in si chipu, de care vedi in Grlossariu la loculu seu: a face unu ch'pu, l.insensu materiale: pictorii inchipuescu omeni si alte animali prin colori; a inchipui capulu cuiva cu gypsu; 2. in sensu intellectuale, a si imagină, a si pune in mente, a co-prende cu mentea, a suspicâ, a cogită ce nu e, etc.: a si inchipui co ca densulu nu e nemine; nu mi potu inchipui figu-gur’a ce tu mi descriui cu vorb'a; nu mi am inchipuitu neci una data se fii asii de perfdu, cumu te aflu in realitate; — si ca subst. închipuiri de omu delirante; închipuirea spiritului prin unu corpu de materia; — derivate : inchipuitu, part. sup. subst.; vedi si chipu.
     IN CHIRI ARE, (se conjuga si simplu: inchiriu, inchirii, inchiria, etc. si cu forme incarcate: inchiriediu, inchiriedi, inchiriedia etc.) V., locare, conducere; a dă sau leuâ cu chiria una casa, unu agru, una carrutia, etc., a locâ sau al-locâ si a conduce; — derivate : inchiriatoriu,-toria, locator; ddro si in sensu de chiriasiu, cui inchiriatoriulu inchiria lucrulu seu; inse adesea confundu mulţi inchiriatoriu cu chiriasiu;—ddco: chiria, inchiriare, inchiriatoriu, chiriasiu, etc., au se remana in limba, atunci se cere se intre* conformu etymologiei acestoru covente, in armonia cu ortografi’a lim-bei adeco : cyria, incyriare, cyriasiu, incyriatoriu, incyriatu, de incyriatu, etc.
     ÎNCHIRIAT U, inchiriatoriu, etc.; vedi inchiriare.
. INCIUCURARE, v., vedi in Dictio -nariu : ciuourare, de preferitu composi-tului: inciucu/rare; vedi si: ciucuru, de unde dueurare, etc.
     INCLESCIARE, sau încleştare,-ediu, v., d’in clesce, a stringe cu clescele, si de aci : a stringe in genere : a in-clesciâ gur’a; cu gur'a inclesciata; a
inclesdâ dentii, cu dentii inclesdati, cu odii inclesdati; a inclesdâ hradele, a in-clesciă in ghiare; a si inclesdâ ghiarele in carnea predei; etc.; derivate : incle-sdatoriu,-toria, adj, 8.: inclesdatoriu de denti sau d'in denti; indesdatu, part. sup.; inclesciatura, s. f., inclesdatur'a gurd, inclesciaturele dentildru , etc.; vsdi clcscBw
   INCLESCIATORIU, inclesdatu, in-clesdatura; vedi inclesciare.
   INCLEIRE,-eseu, v.,glutinare, aglutinare; a lipi cu cldu, (vedi ddro cleiu); si simplu : cleire, care inse e mai puci-nu usitatu de câtu incldre; asiă si derivatele : incldtoriu,-toria = cleitoriu ,-toria, adj. s.,incleitu=cleitu, part. sup., incleitura — cleitura, s. f.; — de preferitu su: glutinu, in locu de cleiu; glu-tinare, agglutinare, inglutinare, in locu de cldre, incleire; glutinatu, agglutina-tu, in locu de cleitu, incleitu; glutinatu-ra, agglutinatura, in locu de cleiturcţ indeitura, etc.
   INCLEITORIU , incldtu, incldtu-ra, etc.; vedi incleire.
   INCLESTARE=w»cZe§<are, vedi in-clesciare.
   INCOCARJARE, v., curbare, incnr-barc, Iu flec te re; vedi simplulu; cocarja-re; derivate : cocarjatu = incocarjatu, part. sup.; cocarjatura=incocarjatura, s. f.; se vede co incocarjare, dice mai multu de câtu simplulu : cocarjare; — de altramente nu e indestullatdria ety-mologi’a de la cocarjare; in locude cârja s’ar potd dă una origine mai plausi-bile pote; cumu, de essemplu : cocarjare in locu de cocurjare, si acestu-a in locu de cocurgiare = cocurciare = co-cur-ciare(-=.cruciare);—sau d’in cocurbiare, stramutatu euccessivu in cocurghiare , cocurgiare, in fine in cocurjare, etc.
   INCOCARJATORIU, incocarjatu, in-cocarjatura; vedi incocarjare.
   INCOIFARE, v., eapnt casside ope-rlre; a pune coifu pre capu, a coperi capulu cu coifu; incoifatu, part. sup.—si simplu, fora in : coifare, coifatu, inse cu difieritu sensu allu compositelqru : incoifare, incoifatu. •
   INCOLTIELA,, s. f., d’in incolţire, in-
www.dacoromanica.ro
314
INC.
IND. •
se de reprobatu pentru forma, cu atâtu mai multu co alte forme pure ca : in-eoltitura, etc., supplu form’a erronia : incoltiela.
   INCOPCARE, (cu forme simple : in-copcu, incopci, incopca, etc.; mai raru si ca provincialismu: incopcediu, incop-cedi, incopcedia, etc.); assemine si: in-copdare, (cu forme simple si incarcate: incopciediu, incopdedi, incopdeăia.e tc.J, t., flbnlare; a prende, a fissâ cu copc'a; derivate : incopcatione, s. f., actione de incopcare; incopcatoriu = incopdato-riu,-toria, adj. s., care incopca sau care incopceăie; incopcatuz=.incopdatu, part. sup. subst. ; incopcatura — incopda-tura, s. f., actione si effectu allu actio-nei de incopcare sau incopciare: incopcatura bene strinsa;—d’in in si copca; —si formele simple su in usu : copcare, copdare, si inco cu diferenţia de sensu, asiâ co copcare insămna simplu: aprende copca; ăro : a incopca — a prende cu arte sau cu violentia, etc.
   INCOPCATIONE, incopcatoriu, in-copciatoriu, incopcatu, incopciatu, incopcatura, incopciatura; vedi incopcare.
   IN COTROPIRE ,-escu, v., d’in cotropire cu in, care mai nu se aude pre lon-ga cotropire; vedi dăro cotropire.
   INCOVRIGARE, v., vlolenter inflec-tere; a curbă f<5rte tare, a face covrigu; derivate: incovrigatu, part. sup.; inco-vrigatura, s. f.j — si simplu : covrigari, covrigatu, covrigatura; vedi dăro : covrigare, covrigu.
   INCOVRIGATU, incoPHgatura; vedi incovrigare.
   INCRACANARE, incracanatu, in-cracire si incradtu, etc., au pre longa simplele : cracanare, cracanatu si cra-dre, cradtu, etc. numai sensu essage-ratu 6a si form’a; vedi dăro in Dicttona-riu : cracanare, cracanire, cumu si craca, d’in care tote formele in cestione.
   INCRETIELA, s. f., in locu de incre-titura, etc., nu credemu se se fia dissu sau se se dica pre undeva, ci assemini scal-ciature s’au formatu numai de cărturării fora critica si fora gustu.
   INCROPELA, s. f., vedi încropire.
   ÎNCROPIRE,-eseu, v., tepefaoere; a
face in cropu, a ferbe in cropu, a faCe cal-dicellu, a incaldf pucinu, a face tepidu : încropiţi numai, nu ferbeti, ap'a de scal-datu pruncii; metaforice : a face pucinu, sau forte pucinu, a lucră pucinu si reu : a incropi una modesta averi; a indropi economi'a casei d'in teliu curmeliu; a incropi unuprândiu forte pdreu; nu scie de câtuincropicâteva notede musîca, etc.;— derivate: incropitoriu,-toria, adj. s.,care incropesce; incropitu, part. sup., tepe-factus; incropitura, s. f., tepefactio; actione si effectu allu actionei de încropire: incropitur'a apei de scăldatu prun-culu; incropitura, nu fertura, de buccate, care se se pota mancă; inse, pre longa aceste-a, n’are ce caută in limba form’a scalciata : incropela; — si simple, fora in: cropire, cropitu, cropitura, etc., aceste-a tote essite d'in cropu, s. m., teporj stătu de pucina si modica calore : ap’a da in cropu, se fia in cropu ap'a de scai-datu pruncii; acăsta forma a datu, cumu dissemu, derivatele : cropire, etc., si prin urmare nu se pote, cumu face D, MiJclosich, referi la sl. kropiti, care nu numai nu se esplica prin una rădice slavica, dăro inco si verbulu slavicu, care va se dica : conspergere — stropire, nu are a face in sensu nemica cu verbulu romanescu : cropire, încropire, etc.
   INCROPITORIU, incropitu, incropitura; vedi : încropire.
   INCUIERE, incuietbre, incuietu, in-cuietura, etc., forme reu scrisse dupo rea pronunţia, in locu de formele correcte date in Dictionariu : incuiare, incuia-tore, incuiatu, incuiatura, si mai cor-rectu, incuniare, incuniatore, incuniatu, incuniatura; co-ci verbulu incuniare nu e de conj. II, ci de conj. I.
   INCUSLUIRE, (cus aspru sibilante), -eseu, V., blandiri, muleere, amatorie a-gerej a linguşi, a resfaciâ, desmerdâ, etc»; de regula refless. a se cuslui;—i6ro d’in c<5ce de Carpati nu a fostu si nu e con-noscutu undeva sau cuiva; se pote inse se fia essitu coventulu d’in vorb’a blânda, ce seapplica câniloru : cutiu,cutiu!
   ÎNDELETE, (de scrissu despartitu : in delete; vedi mai diosu), adv., o tio se, improperate; cu tempu indestullu, fora
www.dacoromanica.ro
IND.
815
_________________rari.________________
precipitare, cu passu lentu si in tempu fora alta occupatione urgente, fora altu lucru, etc. : a lucră in delete; nu festi-nâ, ci scriue in delete; si cu pre : pre in delete : pte in delete> se face luerulu bonu; si cu prep. cu : cu in delete; si caus’a e, co coventulu mai simplu sona: delete, s. f., otinm, tempu s, spatium ; locaş, eommodnm; tempu neoccupatu, tempu indestullu, locu largu de mişcare si lucrare, commoditate, stătu de vacatione de partea occupationiloru ob-ligative si urgenţi, etc. : avemu delete se conversămu împreuna câtu de inde-lungu; nu ti lipsesce deletea, cumu affir-mi tu, ci bon'a volia si studiulu; de aci ca adverbie: in delete, cu delete, pre delete, pre in delete; de aci derivate: deleticu,-a, adj., otlosQB, vacans; occnpatns, aoti-tds, dellgens, stadioane, etc., adecocu sensuri aprdpe opposite; — si cu prepos. in ; indeleticu; de aci apoi v. deletidre zzindeletidre,-escu, a se occupâ cu ceva; —forme spurie sunt: deletnicu=indelet-nicu, deletnicire—îndeletnicire, pre cari se rddima D. MMosich spre a le declară de slavice, fara se ne arrete co delete occurre in limb’a slavica.
   INDELETICIRE, indeleticu, îndeletnicire, etc. vedi îndelete,
   INDEREPTNICIA , inăereptnicire, inăereptnicu, inderetnicia, inderetni-cu, etc.; vedi inderetu.
   INDERETU, adv., (in usulu frecente, inse nu raru si ca adiectivu, cumu fu si e in origine, apoi si substantivu, si mai in urma adverbiu; vedi desvoltarea ulte-riore a articlului), retro, retrorsnm, inapoi, cu care inderetu ca adv. e aprope de totu synonymu : a merge ihderetu, se intorsera inderetu; a dă inderetu ce a inipromutatu; si riulu da inderetu = scade; altu ceva : riulu sfe intorce, curre inderetu; toulti cari ihaintassera in averi si onori, dedera inderetu; dorerile, morbii inco dau inderetu; a fugi, a se trage indetetu; a face inderetu, a se lassâ iuderetu, a stă inderetu, a remane inderetu; — compositu cu alte prepo-sitioni pentru precisionea directioniloru: in inderetu, de inderetu , pre iAderetu pre de inderetu, sau pre d’inderetu, dea
inderetu: a merge de a inderetu; si cu plur. a merge de a inderete; fuge de a inderete; a lucră, face de a inderete, a intellege chiaru de a inderete; tote face de a inderete=ipxe dosu, de a indose;— e tempulu a trece la natur’a de adiectivu si substantivu a coventului : a) ăij., natura in care, cu damnu, se perde pre di ce merge : ce omini inăereti f ce mu-liere indereta! ce asinu inderetu!ce boi indereti, ce călii si mai indereti! etc. a-siă, sub acdsta forma, are parte de sensu; obstlnatns, pervlcax = incapetinatu, pre care nu lu poţi face se se misce d'in alle selle, sensu ce are, de regula, deri-vatulu : indereticu, (vedi mai diosu), b) subst., in care natura si astadi se tine in tota poterea coventului, s. m., inde-retu-lu, pl. f., inderetele, cu sensu va-riatu : para posterior, reţlo vel dlreo-tio posterior = parte sau directione de inapoi, posteriore : stau cu inderetulu in fada; nu stă cu inderatulu la celle alte persone; ce spuni tu, e inderetulu, nu fad'a lucrului; inderetulu casei, in inderetulu casei, de inderetulu casei, de inderetulu sau d'in inderetulu casei; in plur. se stracorara pre inderetele caseloru, pre de inderetele caseloru, pre d'in inderetele carraloru; in form’a modale : de a inderete, mergu de a inderete, de a inderetele; fad tote de a inderetele; popul, si prov. cu inderetele inapoi, cu de inderetele inapoi, cu de a inderetele inapoi; petiorele de inderetu si de înainte alle cadrupediloru; — inainte de a dă derivatele acestui coventu forte importante, se cere se connoscemu originea lui: mai antâniu cauta se ne punemu inainte, co acestu coventu, care d’in coce de Car-pati suna pretotendine : inderetu, 6ro d’in collo de Carpati se aude âi chiaru se scriue : inăereptu, care d’in doue formele e ddro cea addeVerata ? care se es-plice mai bene si mai completu sensulu, care 6 acellu-asi in tote părţile, locuite de Români, pre candu form’a differe de la indereptu Ia inderetu: pentru form’a indereptu se presenta, desU de la prim’ş aiTuncatura de oclu, ide’a co indereptu ar fi in locu de inderectu — lat. Indl-rectns, ca si analogele : indereptare iu
www.dacoromanica.ro
m
IND.
IND.
loca de inderectare; de acesta părere e Dict. de Buda, cumu si Dictionariele ce aa urmatu pre urmele acestui Dic-tionariu , nu numai celle editate d’in collo de Carpati, ci si celle typarite d’in coce de Garpati, unde nu scimu se se fia auditu sau se se audia form’a indereptu; inse sensulu latinu, ce pare a dâ coven-tului Dict. de Buda, sensulu negativu: Indirecta»z=.nedereptu = indereptu, ca si: injustus = nejustu sau injustu,— acestu sensu nu esplica, in neci unu modu, intellessulu ce dau toti Românii coven-tului indereptu—inderetu; in hypothe-sea, co form’a indereptu ar fi cea adde-verata si identica cu latinesculu indl-reetus, s’ar potâ trage unu intellessu plau-sibile, numai dâco tn=in s’ar leuâ, nu in sensu negativu de ne=ne, ci in sensulu prepositionei m=in, asiâ co indereptu se aiba sensulu ce au corentele: e regione, = in facia, contra, contrariu, oppositu faciei, etc., sensu ce ar coveni, peno la unu puntu, formai indereptu, si, prin es-tensione acestu sensu ar adjunge se fia identica cu allu coventului inapoi, ce, de la inceputu, arretaramu co e aprope identica cu indereptu = inderetu; ddro Bi asiâ nu se p6te satisface mentea in statulu presente allu scientiei filologice atâtu de partea sensului, câtu si de a formei, de câtu leuandu de base form’a inderetu, si completandu-ua in partea ce e mutilata, adeco in syllab’a finale tu, unde, ca in rostu in loca de rostru — rostrum, s’a suppressu, in rapiditatea pronuntiationei, consonantea asiâ de molie r; asiâ ddro : inderetu in locu de inderetru, si acestu-a compositu d’in trei covente : in-de-retru — lat. in-de-retro , (confere si fr. rdtif = indere-ticu, formatu, forte probabile, d’in retru = retro, cu suppressionea lui r); amu potâ acumu d’in form’a simpla retru deduce sau derivâ : retricu, retricare sau retricjre, etc., cauta inse se ne margi-nimu la derivatele d’in compositulu inderetu si (lassandu se se vâdia in Bic-tipnariu derivatele d’in form’a nemutilata inderetru : inderetricu, inderetri-cire, inderetricia, etc.), dâmu aci, pre scurtu, d’in form’a mutilata inderetu,
derivatele acestei-a insocite de alle formei indereptu, cumu si de formele scâlciate prin strainismi nedemni de limb’a sigur’a Românului: a)indereticu,-a, (pre a locuri: inderepticu, strainismu; inde-retnicu si indereptnicu; vedi in Dic-tionariu : inderetricu), adj., obstinata», pervicax, incapitinatu : callu indere-ticu, copilli inderetici, muliere indere-tica; b) indereticia, (pre a locuri: inde-repticia; straisnimu : indertnicia si in-dereptnicîa), s. f., obstinatio , pervica-citas, stătu, calitate si fapta de inde-reticu, (vedi a); c) indereticire, (pre a locuri: inderepticire; strainismu inde-retnicire si indereptnicire; vedi in Dic-tionariu form’a correcta si completa : inderetricire),-eseu, v., de regula refles. a se inderetici, (de si se dice adesea si: a ind retnici pre cineva), obstlnari, ob-stinatam reddere, a j% indereticu, a face indereticu; d) inderetidtu, (pre a locuri: inderepticitu, strainismu: indtretnicitu si indereptnicitu), part. sup.; e) verb. si cu are : inderetare, (pre a locuri: in-' dereptare; strainismu : inderetnare si indereplnare), cu acellu-asi sensu ce are si : indereticire; part. sup. inderetatu, (pre a locuri : indereptatu; strainismu : inderetnatu si inderepnatu), etc.
   INDERDIRE, si inderjire, inderşire, v., a face derdiu, (vedi derdiu); derivate : inderditu, part. sup., etc., de aci si : indersnire, sau indresnire,-escu, v., de unde: indersnetiu, si indresnetiu,-a, adj., aodax, teme rus;—indersnela, s. f., audacla, temeritas, in loca de cari su, de certu, preferibili; cutediantia , cerbicia; etc. • "
   INDERDITU, inderjitu, indersnire; etc.; vedi inderdire.
   ÎNDOBITOCIRE,-esow, v,, a faee do-bitocu, a abruti; derivate : indobitocitu, part. sup., etc.; Bi simplu, fora in : do-bitocire,-escu, care pre longa inlelles-sulu compositului : îndobitocire, are si cellu de : a dice cuiva dobitocu, (vedi dobitocu).
   INDOBITOCITU, etqţ, vedi indobito-cire.                '
   INDOELÂ, sau indoiela, s. f., da-blum, diibltatlo; d’in indoirc sau in-
www.dacoromanica.ro
INF.
ING.
317
douire, actione sau actu de inăoire; vedi inse in Dictionariu: indouentia, de prefe-ritu formei erronia : indoela; vedi asse-mine in Dictionariu : indouire, indoui-tione, indouitiosu,induoitoriu, induoitu, induoitura, inlocu de mutilatele in scriptura ; îndoire, indoitione, indoitiosu, etc.
   INDRAGIRE,-eseu, v., amore capi; a prende dragu de cineva, (vedi ăragu); si îndrăgostire,-eseu, cu aGellu-asi in-tellessu; si reflessive : a se îndrăgi, a se îndrăgosti, a se vr6 unulu pre altulu; derivate : indrag.tu, indragostitu; part. sup. etc.
   1NDRAGITU, indragostitu, vedi in-dragire.
   INDREA si mărea, (de <5ra ce pl. e indrelle, unărelle, dupo analogi’a pl. stelle, sing. stella, ar fi de scrissu sing. indrella sau undrellu), s. f., acuş craselor et astrictoria; —probabile, form’a de preferitu e indrella, in locu de întreita de la intrare, ca instrumentu de intrare — 'penetrare, cumu si acw d’in acuere, = primit, pertundere.
   INDRESNELA, indresnire, indres-netiu, etc.; vedi: inderdire=indersire.
   INDRISIAIMU, s. m., una specia de planta=jferawÎM=geranlum=gr. yepi-viov (=grmrostru).
   INDUBITOCIRE, etc.; vedi ; indo-fyxtoC'ffl 6
   INFERBENTI^LA, s. f., fervor, oa-lor; d’in inferbentare, stătu de inferben-tatu: — e forma de reprobatu.
   INFERICIRE, infermeeare, inferre-care; tote verbe cu in in l'ocu de simplele : fericire, fermecare, sau mai bene farmicare, ferricare, figura in certe Dic-tionarie, fora se li se dea veri-unu sensu differitu de allu simpleloru.
   INFLORELA, s. f., coventu cu forma erronia, nu e scusatu, cellu pucinu prin usulu seu, nu dicu populare, dâro ma-cariu in unele parti;—inse bone si for-mose su formele : inflorescenţe, part. adj., inflorescens, d’in infloresoere, si s. f., inflorescentia, (fr. iuflorescenoe= iuflorescentia), stătu de inflorescenţe.
   INFLUARE, v., in locu de influere sau influire; potd-vaprende radicina?— nu credemu.
   INGADUELA , ş. f., si ingaduentia, s. f., vedi ingaduire.
   INGADUIRE,-escw, V., permlttere, slnere, concedere, pati, indnlgere, re-niam dare, remittere, condonare, etc.; a dâ volia, a permitte, a nu strimtorâ, a iudulge, a aşteptă., lassâ liberu, a nu oppri, etc.;—derivate: ingaduentia, s. f.. Tenia, permissio, oonoesslo, iudnlgen-tla, etc., calitate, actu de ingaduire; in-giduela, s. f., cu acellu^asi sensu ce are si ingaduentia, si prin urmare de nesuf-feritu d’in caus’a fedei forme ce are; in-gaduitu, part. sup.; ingaduitoriu,-toria, adj. s., care ingadue, etc.;—dupo Dict. Suda d’in indulgere;— veri-cumu, e de evitatu in totu modulu, si supplenitu cu covente de certu romanesci
   INGADUITORIU, ingaduitu ; vedi ingaduire.
   INGALMACIRE, ingalmacitoriu»in-galmacitu, ingalmacitura; vedi : incai<• macire = incalmacire, si incolore} inse de nesufferitu e form’a ingalmacela.
   INGANFARE, inganfatu, etc.; vedi ingonfare.
   INGAURIRE, v., d’in in si gaurire; si, de ora-ce nu se da acestui compositu unu sensu speciale de allu simplului : gaurire, vedi gaurire ensusi.
   INGHESUELAvs. f., vedi înghesuite.
   INGHESULRE ,-escu, v., premere, stringere, condensare, freqnens esse, recoudere, abscondere, confertnm esse, abstrndere, molestare etc., 1. a ap-pesâ, indesă, strimptorâ: ne inghesuimu unii pre altă, de mulţi ce sumu la Mesa; refiess. a se înghesui :se inghesuescu in una strimpta incapere; metaforice: toti se inghesuescu la donuri, la onori, la os-petie; se inghesuescu toti pre longa a-vuti si potenti, si fugu de pauperi si miseri; de aci, a se supperă, etc.: ce Me inghesuesci asia in pariete, ca cumu ai vre se me sfermi ?—2. a affundâ, a dâ affandu, a ascunde : a înghesui argentii in cellu mai ascunsu ânglu de casa; refiess. a se înghesui in una cava, ea se bea in pace, etc., — derivate : inghe-suitoriu,-toria, adj. s., care inghesuesce sau se inghesuesce; inghesuitu, part. sup. d’in inghesuire; inghesuitura, s. f., ac-
www.dacoromanica.ro
318
ING.
tione si effectu alia actionei de inghe-suire; — inghesuire e, invederatu, unu denominativi* d’in adiectivulu : inghesu, leuatu ca subst. cu sensulu : freqnentia, presslo, pulsns, impnlsos , etc. = îndesi*, mulţime ce se îndesa si se strimp-torâdia, se suppera unii pre alţii, im-branciu, etc., (confere fr. presse) : înghesuit* la mesa si fug’a de lucru, inghesu mare de spectatori-, — a laturi cu compositulu inghesu viue si simplulu ghesu in gur’a poporului, ou acellu-asi sensu ce are compositulu, si inco mai e-nergicu : a da ghesu cuiva, a dă ghesu lucratoriloru, ghesu de mancare, etc.;— de unde dâro ghesu ? de certu d’in desu, si prin urmare : inghesu d’in indesu, si inghesuire d’in indesuire, asiâ cumu pronunţia d’in collo de Carpati una parte de Români;—pre longa indesu si desu = inghesu, ghesu, ce avemu lipse de forme fedose ca ghesuela ?
   IN GHESUITORIU, inghesuitujnghe-suitura, inghesu; etc.; vedi inghesuire.
   INGHIMPARE, v., (cu forme simple: inghimpu, se inghimpu, seinghimpe,otc.) poagere, stimulare; d’in ghimpe si in, (vedi ghimpe), a punge, intiepâ : spinii inghimpa, albinele inghimpareu, simai tare inghimpu vespele; metaforice : a in-ghimpă cu vorbe; derivate: inghimpatio-ne, s. f., panotio, stimalatlo, actione si effectu de inghimpare; inghimpatoriu,-toria, adj. s., pangens, mordax, care in-ghimpa: ce vorba inghimpatoria are ace-stu omulinghimpatu, part.sup., pnnotns, stlmnlatns : inghimpati de vorb’a lori*; inghimpatura,pnnctio, pnnotus, actione dâro mai allessu effectu de inghimpare: inghipipature de vespe. Atâtu radicea ghimpe, câtu si verbulu cu derivatele selle se păru bone si prin urmare merita a figură in Dictionariu.
   INGHIMPATIONE, in ghimpatoriu, inghimpatu, inghimpatura; vedi inghimpare si ghimpe =2 ghimpui
   INGLINDIRE, si inglindissire,-escu, V., obleotari, delectări, lndioris et no-gis oconparl; a si pertrece, a se occupâ, a si perde si occide tempulu cu seccatu-re : a inglindi prendendu flutturi; — turcescu?
________________INH._________________
   INQLODARE, si inglodire, v.; vedi glodu.
   INGLOTARE, v., vedi glota.
   INGONFARE, si ingonflare, v., (d’in in si gonfare, sau gonflare, dăro cu mul tu mai energicu si mai usitatu de câtu a-cestu-a; de altramente gonflare sau gonfare e in locu de conflare fiare sau inflare forte tare; asiâ d4ro) : In dare, aere vel vento tnmesoere, superbia ta* mese ere; 1. proprie, a inflâ cu ceva, mai allessu cu aeru, cu ventu : a ingonflâ besice; a si ingonflâ panticele de beu-ture spittuose; 2. metaforice, ainflâ cu laude desărte si cu alte desertationi, mai allessu cu mundrfa desărta, cu fumu sau cu fumuri, a infumurâ; forte desu refless. a se ingonflâ = a se infumurâ, a superbi, etc. : cumu se ingonflâ de stupiditatea si ignoranţi'a sea! ingon-flati de gloria, de avuţia; — derivate : ingonflatione, actione de ingonflare; in-gonflatoriu,-toria, adj. s., care ingonflâ sau se ingonflâ; ingonflatiosu,-a, adj., suppusu la ingonflare; ingonflatu; part. sup. d’in ingonflare; ingonflatura, s. f., actione, dâro mai vertosu effectu allu actionei da ingonflare. Bonu pentru Dictionariu
   INGONFLARE, ingonflatione, ingon-flatiosu, ingonflatoriu, ingonflatu, ingonflatura; vedi ingonfare.
   ÎNGRĂMĂDIRE,-esc#, v., vedi: gra-madire si gramada.
   INGRIJARE, (ingrijediu), ingrijatu, — verbu de conj. I, in acellu-asi sensu cu cellu de conj. IV urmatoriu.
   ÎNGRIJIRE, ingrijitoriu, ingrijitu, vedi in Dictionariu: ingrigire, inrigito-riu, ingrigitu, cumu si : grige, grigen-tia = grija.
   INGROPNITIA, s. f., cu acellu-asi sensu ce are si gropnitia fora in, vedi d<$ro gropnitia.
   ÎNGROZIRE, ingrozitoriu, ingrozitu; vedi groza.
   INHAITARE, inhaitatu; vedi haita, cumu si : cârdu, incardosiare, si incar-duire.
   INHAMARE, (mai correctu : incarnare, d’in in si camuz=Jiamu; vedi 3 camu in Dictionariu), v., eqoos jongere; a
www.dacoromanica.ro
INL.
INE
3l§
pune callulu la hamu, sau in hamu, si a legă carrulu de callu : inhamara si plecară; carru inJiamatu cu optu călii; a inhamâ si deshamă călii de la carrutia.
  INHAMATU, part. sup. d’in irihama-rc; vedi dăro inhamare.
  INHATIARE, v., prehendere, oapere; a pr’ende, appucâ, leuâ, răpi; a inhatid pre batujocoritoriu de guttu ; iuhatiara vestimentele omului si dedera fug’a; a inhatid furulu si a lu duce la inchisore; toii fumu inhatiati si dussila lucru greu; sericele inhatiatu de catusia; — d’in in si hatiu;—form’a mai curata pare a fi : incatiare, de unde degenerate in: inga-tiare, apoi in : inhatiare; confere : ac-catiare—aggatiare; vedi si hatiu.
  INHATIATU, part. sup. d’in inhatiare.
  INHOLBARE, (cu forme simple: in-holbu, inholbi, inholba, se inholbe), v., magnos et deformes Tolvere ocnlos, o-culos contorqnere, cnm stnpore intaeri, blantl ore contemplări, obstnpescere; a cască si contdrce mari ocli, a contdrce si încruntă oclii, a caută si a se uitâ cu ocli cascati si cu gura cascata, etc.: cumu inholba catoniulu oclii la sorice, asia inholba vulpea oclii la galline; de ce inholba eşti omeni la noi ? cu gur'a si o-clii inholbati se uita la fote seccaturele; ocli inholbati de spaima, de menia, de appetitu brutale; — d’in in si holbare~ volbare de conj. I, in locu de volbere= volvere de conj. HI; vedi ddro holbare.
  INHOLBATU, part. sup. d’in inhol-bare.
  ÎNHUMARE, si inumare, V., inhn-mare; a pune in Auma=pamentu, a in-gropâ, immormentâ : nu avemu unde se inhumămu morţii noştri; si simplu, fora in : humore — umare = hnmare = a coperl cu huma : a huma cadaverele.
  INHUMATU, part. sup. d’in inhumare.
  INIA, s. f., glacies in nnda natans; buccatelle de glacia, ce inco nu e prensa, ci innota cu ap’a ce porta glaci’a.
  INJ1TNITIARE, injitnitiatu, etc.; vedi jitnitia.
  INJOSURARE, injosuratu; vedi in-diosurare.
  INLAPTOSIARE,-edw, V., in [ac con-
verti; a face lapte, a mută in lapte; a se face lapte, in acestu intellessu si refies. a se inlaptosiâ; si simplu, fora in : lap-tosiare; acestu-a d’in laptosu.
    INLAPTOSIATU, part. Bup. d’in in-laptosiare.
    INLARGIRE,-escM, v. si inlatire-escu, v., n’au neci una diferenţia de sensu de allu simpleloru : lărgire,-eseu, lăţire,-eseu, si prin urmare su superflue.
    INLEMNOSIARE ,-ediu, v., llgnlfi-care, llgniflearl; a face lemnu, a transformă in lemnu; a se face lemnu, — in acestu intellessu si refless. a se inlem-nosiă; si simplu, fora in: lemnosiare, in acellu-asi sensu ce are verbulu cui»;— lemnosiare d’in lemnosu; cu acellu-asi intellessu si inlemnire, care vedi in Dictionariu.
    INLEMNOSIATU, part. sup. d’in in-lemnusiare.
    ÎNLESNIRE, inlesnitiosu, inlesnito-riu, inlesnitu; vedi lesne.
    INLUNGIRE,-escM, v., n’are neci una diferenţia de sensu de allu simplului: lungire,-eseu.
    INNABUSIRE, innadire, innadusire, innaravire; vedi : nebusire, nada, na-dusire, naravu.
    ÎNNOIRE, innoitoriu, innoitu, in-noitura; vedi in Dictionariu celle cor-rectu scrisse : i»»OMire, innouitoriu, in-nouitu, innouitura.
    INNOMOLIRE, innoroire; vedi: no-molu, noroiu.
    INORIA (reu scrissu in locu de: eno-rîa, gr. IvopCa), s. f., parochia; com-mune rurale, satu cu unu parochu = preutu; — dupo Dict. de Buda : inoria — res familinris, oeconomia, economia domestica;'— derivatu ; inoriasiu=e-noriasiu, locuitoriu allu unei enoria.
    INORIASIU,-a, adj. s., vedi inoria.
    INOROGU, s. m., nnleornis; animale cu unu cornu in fronte : unicorne, rhi-nocerote, etc.; — inorogu e slavic u.
    INRARIRE,-escM, v., part. sup. inra-ritu, n’are neci una diferenţia de sensu de allu simplului, fora in: rărire,-eseu, raritu, raritura, etc., prin urmare e superfluu.
    ÎNROBIRE, -eseu, V,, inrobitu^ part.
www.dacoromanica.ro
320
INS.
sup., n’are neci una differentia de sensu de allu simplului, fora in: robire,-eseu, rdbitu.
   ÎNROLARE, inrolatu; vedi rolu.
   INROSIRE, sau inrossire,-escu. in-rossitu, part. sup., n’are neci una differentia de intellessu de allu simplului, fora in : rossire, rossitu, prin urmare e superfluu.
   INROTULARE, v., leuatu dupo Dict. Bardanu, unde se esplica cu germani-culu : Intltnllren.
   INSAlLARE,-ediM, si insailu, v., lon-gloriflllduotnpraesnere, (fr. faufllei); a face preliminaria si provisoria cosutura, a c6se cu rare impunse de acu, a prende Uumai părţile unui vestimentu : a in-sailâ rochi'a, spre a ua cercă pre corpu; prib estensione si metafore, a adnmbrâ, a trage primele si principalileliniamente, a face unu inceputu, fora a fini veri una parte a lucrului: a insailâ parietii u-noru case; ainsmlâ ceva stare, avere,— derivate : insailatonu,-toria, adj. s., in-sailatv, part. sup.; insailatura, s.f., ac-tione si effectu allu actionei de însăilare : insailatur’a rochiei; — forte probabile, co insailare e in locu de insaliare, ca scaiba, in locu şcabia, co insaliare e in locu de insalire — in-salire—sarire, asiâ in câtu sensulu primitivu allu co-ventului e : a lucră pre sărite, lassandu parti de lucru in intervalle mari.
   INSAILATORIU, insailatu, insailatura. vedi insailare.
   INSANIARE, v., (cu forme simple), insaniatu, insaniatura, etc., n’au neci una differentia de sensu de allu simplului : saniare, samatu, saniatura.
   ’INSARACIRE,-£scm, insaracitu, n’au neci una differentia de sensu de allu simplului, fora in : sărăcire, saracitu.
   ÎNSCĂUNARE, v., a pune pre scaunu, a installâ, a intronâ.
   INSCORTIOSIARE, v., a face scor-tiosu, a intarl, invertosiâ, a coperl cu scortia; refless. a se inscortiosiă; si simplu fora m; scortiosiare.
   INSEPTIRE,-esc«, v., d’in in-septe, a face de aepte ori mai mare; inseptitu, part. sup.
   INSEPTITU,vedi inseptire,{d'm septe).
_______________INŢ._______________
   INSESSIRE,-escM, v., d’in in-sesse. a face de sesse ori mai mare; part. sup., insessitu.
   INSESSITU, vedi insessire (d’iu sesee).
   INSETOSIARE, V., vehementer sltl-re$ a avd sete forte mare, sete! de focu: a insetosiă de dereptate; insetosiatu , part. sup.: celli insetosiati de dtreptate.
   INSETOSIATU, part. sup. d’in inse-tosiare.
   INSMALTARE, si insmaltiare, n’au neci una differenti’a de sensu de allu simplului, fora in : smaltare, smaltiare, cari vedi in Dictionariu.
   INSINUIRE, v., Insinuare; fiendu de acellu-asi sensu cu insinuare, (vedi ace-stu-a in Dictionariu), e cumultu de pre-feritu insinuare.
   INSTRUMENTARE, v., (fr. Instrn-menter); d’in instrumenta (de musica), a dispune pre instrumente una armonia; derivate: instrumentatione, s. f., actione si arte de instrumentare; instrumentata, part. sup., d’in instrumentare; instru-mentistu cellu ce scie sau a dispune instrumentele , sau a sonâ d’in aceste instrumente (de musica).
   INSTRUMENTATIONE, instrumen-tatu, instrumentistu; vedi instrumentare.
   INSUTIRE,-escw, v., centnplleare; a face de una suta de ori mai mare; part. sup.. insutitu.
   INSUTITU, part. sup., d’in insutire.
   INTABARARE (reu scrissu in locu de intdberare, pentru co asiâ suna chiaru in : intaberi, se intabere), v., ce n’are neci una differentia de sensu de allu simplului, fora in : taberare; vedi tabera.
   INTABULARE, v., d’in in si tabula —tabla de înscriere publica; asiâ co : a intabulă—a inregistrâ, trece, inscriue, in tablele publice; derivate : intabula-tione, s. f„ actione si actu de intabula-re; intabulatu, part. sup., căpiţe de pe-core intabulate, numerulu intabulaţi-loru, etc.
   INT ABUL ATIONE, intabulatu; vedi; intabulare.
   INTIEPARE, intiepatoriu, intiepa-tu, etc., vedi : tiepa, tiepare, cumu si: ciSpa, intiepare in Dictionariu,
www.dacoromanica.ro
ÎNV.
821
_______________m._________________
   INTIEPENIRE, intiepenitu, etc.; vedi tiepenu.
   INTIOLARE, (pote : iptiollare, di’n in si tiollu, pre a locuri si: intiolire sau intiollire), v., vestire; a vestl=im-braccâ bene, a provedâ cu tote părţile vestimentului bone si chiaru formose : aniblâ mai de una ăi ăespoliati, acumui vedu intiolati.
   INTIOTIONARE, intiotionatu, etc., v., vedi impotionare.
   ÎNTOCMIRE, si intogmire,-escu, v., vedi: tocmire = togmire.
   INTORTELLU, s. m., pl.-i, specia de planta; — proprie deminutivu d’in i«-tortu, de la intorcere.
   INTOYARESIRE, v.,vedi tovaresiu.
   INTRACTU, s. m., (fr. entr’acte); intervallu, statione intre finitulu unui actu si inceputulu altui actu urmatoriu allu unei drama; ce se face in inter-vallulu de repausu allu jocului drama-ticu; — d’in prep. intre, si subst. adu; asiâ dâro mai bene si correctu "ar fi : intreactu, evitandu-se asiâ dur’aelisione: intr'actu=intradu; si mai bene, ca per-fectu analogu celloru assemini, ar fi : inter actu.
   INTRATABILU, adj., forma ce nu e de pronuntiatu si cu atâtu mai pucinu de scrissu, candu in Dictionariu stafor-m’a correcta si nemutilata: intractăbile.
   INTREBUINTIARE, intrebuinliatu; vedi: treba, trebuintia, etc.; inse de una fedosa forma, ca intrebuintiabilu, — ce a venitu in capulu unui scriptoriu de vo-cabulariu,—nu pote fi neci vorba chiaru in Glossariu.
   INTRECOSTA, s. f., trassu d’in fran-
cesculuentrec6te,cmsaintercostascaro, buccata de carne de bou, etc. taliata d’intre doue coste alle vitei;—inse for-m’a mai correcta Bi mai analoga a co-ventului ar fi : intercosta, (confere in-tractu)] asiâ si: adj. intercostale e mai correctu de câtu intrecostalu, precumu si interregnu, (aprope populare), e de preferitu neauditului, dâro trecutu in vocabulariulu unui ore-care, intredom-nia.
   INTRECOSTALU, intredomnia; vedi intrecosta.
   INTRELINIA, intreliniariu, nu su> ca si intrecosta, intractu, etc. (vedi mai susu), composite conforme analogieloru limbei ens asi; forme analoge si correcte su date in Dictionariu : interlinia, in-terliniu, interliniariu; la cari ar fi mai de adaussu: interliniare, interliniatione, interliniatu, si interîiniu.
   INTREMEDIARIU, intremediu, forme abbatute de la analogiele limbei, ca si intractu, intrelinia, etc. (vedi mai susu); afla in Dictionariu formele analoge limbei: intermediariu. intermediu; asiâ si: interponere, interpositu=interposu, in-terrumpere, interruptione, interruptu, intersectione, etc. in locu de : intrepu-nere, intrepusu, întrerupere, intrerup-tione, intreruptu, intresectione, etc.; pote, intreprendere, intreprenditoriu, intreprensu, întreţinere, intretinutu, întrevedere, intreveăutu, intrevorbire, si câto-va altele, se se admitta siremâna in limba.
   INTREMEDIU, intrepunere , intrepusu, întrerupere, intreruptione, intreruptu, etc.; vedi la iniremediariu.
   INTRENTIRE,-esc«, v., n’are neci una diferenţia de sensulu simplului, fora in : trentire.
   INTROCNARE = intrognare, si in-trohnarc, introlmatu, etc.; vedi: troc-na=trogna, trocJma, trohna, trona.
   ÎNTRUPARE, v., vedi trupu.
   INYALMASIELA, invalmasirc, in-valmasitoriu, invalmasitu, etc.; vedi vxIma si avalma.
   INVALU6LA,î'»uaZMîre,îMittthiî7u,eto.; vedi: inveluirr, inveluitu in Dictionariu; <5ro invaluela sau inveluela, in vederea formei erronia, e de evitatu;— inve-lisiu—invelitore nu cade inse in cate-gori’a formei inveluela, si de acea-a are se căpiţe locu in Dictionariu.
   ÎNVĂLUIRE, invelisiu; vedi invaluela.
   INVAPAIARE, invapaiatu,&tc.; vedi vapaia.
   INVARUIRE,-escM, v., a dâ, spoll cu varu,—noi nu connoscemu atare com-positu, care nu dice mai multu de câtu simplulu varuire.
   INVENETATIRE,'-eseu, v., invene-21. G,
www.dacoromanica.ro
322
ÎNV.______________
tatitu, de acellu-asi sensu cu allu formei d’in Dictionariu: invenetire, inve-netitu; inse acestu-a a essitu directu d’in adj. venetu cu prep. in; pre cându invenetatire cauta se fia essitu d’in ve-netate, subst. d’in adj. venetu, ca imbo-nitatire d’in bonitate; si, fiendu co ve-netate espreme sau calitate de venetu, sau si ceva concretu, ca form’a vene-tare = semnulu venetu, provenitu d’in actu si cdtele; de acea-a verbulu invenetatire se pote applicâ la nuantie de intelle3su differite de alle verbului invenetire , asiâ, de essemplu, invenetire insdmna: a face sau fi venetu, pre candu invenatatire ar insemnâ: a coperi, prin icte, corpulu cuiva cu venetati sau ve-netari.
   INVENETATITU, invenetatitura ; vedi invenetatire.
   INVERARE, v., vernare; a se face vera, in specie; dro in genere, a veni tempulu formosu si serenu : a inverdi, infrondî, inflorl, etc. (vedi in Dictionariu : imprimaverare, proprie si in specie despre primavâra); in acestu sensu, de regula impersonale : inveredia ; ce formosu a inveratu! inse cu a III per-sona plur. au inveratu tote, au inveratu florile, inveredia si arborii; de aci cu sensu mai latu, applicatu chiaru si la persone, sensulu de: a fi in vera sau in pritna-vera : inverămu forte buccurosi.
   INVERCOLIRE,-eseu, v., invercolitu, cu sensu mai energicu de câtu simplulu, fora in : vercolire; vedi ddro vercolire.
   INVERCOLITU, invercolitura; vedi invercolire.
   INVESELIRE,-escM, v., inveselitu, cu sensu mai energicu, inse adesea pare a dice mai pucinu de câtu simplulu, fora in : veselise; vedi veselu si veselire.
   INVESELITU, part. sup. d’in inve-selire
   INVETIACELLU, s, m., (se pote inse si f. invetiacella, ca si invetiatâria d’in invetiatoriu), dlscipnlns; cellu ce invd-tia de laaltulu: scolariu, studente, etc.: invetiacellulu e correlativu invetiatoriu-lui; nu e invetiacellu fora invetiatoriu, nu e invetiatoriu fora invetiacellu; pl. in-vetiacelli si invetiaccllef — connoscutu
________________INZ.________________
inse numai poporului românu de d’in-collo de Carpati.
   ÎNVIERE, invietu, errate dupo pronunţia si in scrissu; vedi in Dictionariu celle correcte: inviare, inviatu, de plenu correcte si integre : inviuare, inviuatu; cu sensu differitu de simplulu, fora in : viuare.
   INVIEORARE, inviforatu; vedi vi-feru—vtforu in Dictionariu.
   INVINOSIARE, v., Inebrlarl, vlno-snm easej a fi plenu de vinu, imbetatu, ammetitu de vinu; de regula refless. a se invinosiă; co-ci : a invinosiâ in-sdmna nu numai : a fi vinosu, ci si : a face pre altulu vinosu; — d’in in si vinosu; si simplu numai d’in vinosu: vi-nosiare.
   ÎNVINOVĂŢIRE , invinovaliloriu, invinovatitu, invinuire, invinuitu; vedi vina.
   INVOIELA, s. f., in locu de invoien-tia, invoire, (ce vedi in Dictionariu), e de reprobatu pentru form’a sea străină limbei.
   INVOINICIRE, involnicire; vedi : voinicu, volnicu.
   INVOLBARE, involbatu; vedi in-holbare in OHossarin, cumn si involbare in Dictionariu.
   INVRASBIRE, invrasbitu, invrasma-sire, (t<5te cu s aspru sibilante), învrednicite; vedi: vrasba, vrasmasiu, vrednica.
   INZADARNICIRE,-escw, insadarni-citu, v., nu dice nemica mai mul tu de câtu simplulu, fora in : zădărnicire; vedi zadaru si zadarnica.
   1NZAVONIRE, v.,inzavonitu, nu dice nemica mai multu de câtu simplulu, fora in : zavonire,-escu, zavonitu, d’in zavonu, care, dupolocalitati, sunafdrte variatu, adeco afora de zavonu, si: zo-vonu, savonu, sovonu, savanu, care, ca sdbanu, e form’a cea mai vechia si ori-ginaria : lat. sabannm= grec. a<£(3avov; iro, ca zabunu, tine mediulu intre ce amu citatu si potemu inco citd d’in lim-bele sorori, cumu : med. lat. savanam, isp. sabana=pândia de patu si pândia de mâs’a altariului, prov. şatena, v. fr., savene=velu, etc.; câtu despre sensulu
www.dacoromanica.ro
1P0.
coventului in limb’a nostra, in tote formele enumerate, este, prestre totu, sen-sulu datuinDictionariu la formele celle mai originarie adeco : sabanu si savanu; dro in parte : a) [zăbanu in formele : sabonu, sabunu, zabunu, insdmna, pre d’in coce de Carpati, unu vestimentu terranescu mai allessu campenescu, vestimentu superiore si lungu aprope pâno in calcanie, facutu d’in stofe lipsicane si aprope de form’a asiâ nomitului anteriu : zabune de malasse, de stampa, etc.; anteriulu ensusi inco se ăice, pre a locuri, zabunu; b) savanu in formele de: savonu, sovonu, zavonu, zovonu, însemna drosi in specie : velu de maressa, velulu cu care se accopere capulu mares-sei vergine in diu’a sollenne a conuuie-loru : a si pune savonulu e a se mărită;—ie aci mai allessu : savonire, so-vonire, zavonire, zovonire, si cu in: in-savonire, inzavonire, etc.; in sensu de: a coperî, infascioră in genere, d&ro in specie : a coperî cxpulu; mai in speciale : a coperî capulu cu unu velu mu-lierescu; ca mai in speciale : a coperî capulu maressei in diu'a sollenne de co-nunîa=(lammeo n ober o;—cu acellu-asi sensu si derivatele verbului: savonito-riu,-toria, sau zavonitoriu, inzavonito-riu; savonitu, si zavoniiu, inzavoni-tu,-ar etc.
   INZAVONITORIU, inzavonitu, etc.; vedi inzavonire.
   ÎNZESTRARE, v., inzestratu, inz:-stratoriu; vedi zestre.
   IORGOVANU, s. m., specia de plan-ta=orgonosn.
   IPINGEA, s. f., vedi cpingea.
   IPOCHIMENU, (pron. ipohimenu, gr. u7roxsîp,£voţ); subiectu; persona, persona mare, insemnata; — nu credemu se se fia auditu altu unde do câtu la Românii de d’in coce de Carpati; d’in fericire a peritu cu Fanarioţii.
   IPOCOMISSARIU, s, m., in locu de sub-commissariu, si a nome subeommis-sariu de politia, in tempurile aprope de perirea Fanariotiloru, vorba si hybrida, adeco d’in gr. &7to = hypo = sub, si ro-manescu commissariu.
   IPQCHONDRIA, ipoehondricu, ipo-
________________ISB._____________823
cihonăru, ipuchrisia, ipocritu; vedi la s f hypo.
   IPODIACONIA, s. f., officlu de ipo-diaconu (gr. o7ro8i4xovoţ, d’in bn6=sub si SiAxoVQţzzzdiaconu); sub-diacouu, diacon» inferiore, sub-ordinatu altui diaconu;—astadi au peritu d’in gurele preu-tiloru români si aceste covente, sup-plenite cu : sub-diaconu, si sub-dia-conia.              „
   IPODIACONU, s. m., vedi ipodia-conîa. .
   IPODROMIU, ipodromu; vedi la : f hippo.
   IPOPOTAMU, s. m., vedi la: f hippo.
   IPOPSIA, s. f., (gr. f)7ro(j/[a); suspi-cione; d’in acea-asirădice si:ipoptu,-a, adj. s., (gr. o7ro7rTOi;), suspiciosu;—s’au dussu si aceste-a cu Fanarioţii.
   IPOPTU,-a, adj. s., vedi ipopsîa.
   IPOSTASE, ipostaJtu, ipoteca, ipotecare, ipotecariu, ipotecatu; ipotenusa, ipo-tese, ipoteticu; vedi la: f hypo.
   IPSOMA, s. f., (grec. 5<|)(op,a, corruptu (|)(op,[=pâne); pâno bene coventata, «-nafora.
   IPSOSU, tf. m., (gr. 5<|)oţ, corruptu d’in ?6<|)0<;), in locu de gypsu; vedi in Dictionariu : gypsu.
   IRE1J, s. m., arles castratus; aride =berbece castratu;—de certuin affini-tate cu ariete; cumu inse a adjunsu a-sid de mutilatu si desfiguratu?
   IRMOSU, s. m, (gr. e?p[w5ţ, proprie : seria, catena, incatenatione; si metaforice : incatenatione de sonuri, canticu, melodia, armonia, etc.; de aci), canticu basericescu : tropariele, condaciele siir-mosele su principalile cântări baseri-cesci; — form’a intriga grdca : slpp.<5ţ, romanita ar fi: ir mu, pi. irmi, ca psalmu, pl. psalmi.
   IRMULUCU, pl.-e,cu acellu-asi sensu ce are si ipingea—epingea; inse essitu cu totulu d’in usu.
   IRU, s. m., ungnentom; uns<5ro; — pare mutilatu d’in miru sau myru; inse d’in c6ce de Carpati e neconnoscutu poporului; de altramente neci e de lipse pre longa unsâre, untu, ungentu, etc.
   ISBANDA, s. f., snccessns, factnns, ' victoria, qoeestiis, uţtlo, vinciicta, etc.,
www.dacoromanica.ro
824
ISB._________________
successu, victoria, triunfu, fapta strălucită; castigu, folosu; resbonare, vindicta, etc.,—de aci derivatu: isbandire,-escu, V., bene cedere, suocedere, snpe-rare, vlncere,nlclsci, adipisci, pătrare, impetrare, etc., a merge bene, esslbene, a succede, a vinge, resbonă; a câştigă, capetâ, a realisâ, etc.; derivate d’in v.: insbanditu, part. sup.: vise isbandite; isbanditoriu,-toria, adj. s., care isban-desce;—slavicu.
   ISBANDIRE, inbanditoriu, isban-ditu; vedi isbanda.
   1SBAYÂ, s. f., salns, liberatlo, sal-vatlo, servatle, conserratio; mântuire, salute, salvare, scapare, etc.; de aci: is-bavire,-escu, v., liberare, vindieare, servare, salvare; a scapă, mântui, as-securâ, etc.; derivate d’in verbu : isba-vitonu,-toria, adj. s., liberator, serva-tor, salvator; care scapa, mantue, salva, conserva; isbavitu, part.sup., liberatos, servatos, salvatas; scapatu, mantuitu, conservatu, assecuratu, etc.;—slavicu.
   ISBAVIRE, isbj.vitoriu, isbavitu; vedi isbava.
   ISBELA, s. f., vedi isbire.
   ISB1KE,-escw, v., violenter plasare, tondere, ferire, laedere, oJTeudere; a lovi, pertunde, attacă, attinge, offende, supperă, strică, etc.: a isbî in capu cu maciuc'a; a isbi m coste oştea inimicului; au isbitu pre mulţi choler’a si pestilenţi'a;—derivate:             adj.
s.; isbitu, part. sup.; isbitura, s. f., acţiona si effectu de isbire; — ce mai e de lipse isbela prelonga isbitura cu a-cellu-asi seusu?—slavicu.
   ISBITOR1U,'-toria, isbitu, isbitura; vedi isbire. .
   ISB RĂNIRE,'-eseu, V., eligere, ra-tiones agnosccre vel dignoseere; a al-lege, lamuri si reconnosce, verifică unu computu;—slavicu, cadutu in desuetudine.
   ISBUCNELA, s. f., vedi isbucnire.
   ISBUCNIRE,-escw, v., ernmpere, ex-plodere, eroetare; a erumpe, cu violen-tia a sparge, a essl afora, a dă, arruncă afora, a espldde, a versă, eructâ;—derivate : isbucnitoriu,-toria, adj. s., is-bucnitu; part. sup., isbucnitura, s. f., ac-
__________________iŞC.________
tione si effectu de isbucnire; — de mirare e dăro, de ce producu unele vOca-bularie si form’a isbucnâla, ce nu cre-demu sa fia trecutu prin gur’a veri-unui Românu, si care nu are, pre longa ace-ste-a, neci unu sensu differitu de allu formei : isbucnitura; lassandu inse la una parte tote aceste-a, se observkmu, isbucnire se dice, si fora i iniţiale: sbucnire, sbucnitu, sbucnitura, si armonisatu de-plenu ; sbugnitu, sbugnire; sub care forma coventulu pare mairomanisatu — Dict. de 1luda trage coventulu d’in es sau s=rex, si buca, cu insemnarea: a arruncă, dă afora pre gura, a eructă, si de aci si sensulu estensu ce are coventulu: sbugnescu btllele, sbugnescu morbii su-bitani, sbugnesce urr'a; sbugnescu pas-sionile, sbugnesce bucuri'a ca si intri-stationea, precumu sbugnescu si vulcanii, sbugnesce sângele d'in ven’a taliata, sbugnesce laptele d’in titi'a prea im-pluta si distensa.
   ISBUCNITORIU, isbucnitu, isbucnitura; vedi isbucnire.
   ISBUTA, s. f., vedi isbutire.
   ISBUTIRE,-cscm, v., socoedere; a essl la capetu bonu , a adjunge la scopu, a succede; derivate : isbutitu, part. sup., isbuta, s. f., socoessns, felix exltos; es-situ, bonu successu.
   ISBUTITU, part. sup., d’in isbutire.
   ISCALIRE,-escM, V., subscribere; asubscriue, a subsemnă unu actu scrissu, derivate: iscalitoriu,-toria, adj. s., isca-htu, part. sup., iscălitură, s. f.,— dupo Dict. de JBuăa d'in ex-calare, la care noi nu cotediamu a subscriue.
   ISCODA, s. f., d’in v. iscodire,-eseu, explorare, perserotarl, speculăr i, inve-nire, excogitare; a cercetă, a perscrutâ, a caută se afle, a află, a inventă, imagină, etc.; derivate : iscoditoriu,-toria, adj.: iscoditori de ânimele omeniloru; iscoditu, part. sup., iscoditura, s. f., si in fine: iscoda, a) abstr., aprope in sensu de iscodire ca subst. si de iscoditura; b) concr., persona ce iscodesce, specula, esplora, ce se tramitte a esploră, spionă;— slavicu d’in iskatll nu e probabile;—inse se fia si noue permissu a e-mitte una opinione etymologica cu multu
www.dacoromanica.ro
ISD.
ISM.
325
mai pucinu audace si temeraria de câtu cea care trage iscalire d’in ex-calare,— modesta opinione, trassa d’in credenti’a populare, co coă’a ar fi forte sentitdria la multe animali, co cu eod’a ar fi fa-cuudu si aflandu draculu tote, co nu ar fi bene a calcă pre nimene pre coda,— opinione in fine co iscâda, iscodire ar fi formate d’in is=cs—ex, (cumui inlocu de e pronunţia mulţi in acfota particula, de essemplu : issire=es$ire=exire), si d’in coda; escodire—a descoperi cu co-d’a, a si bagă, cumu dice Bomânulu, cod’a se afle ceva, se faca se essa ceva la lumina; se p6te inse ca iscodire şefia triplu compusu, adeco d’in: in—s=es= ex — coda, asiâ co in (cu suppresionea nasalei) se insemne bagare a codei in, 6ro s, scotere cu cod’a ce caută; Dict. de Buda pentru esplicarea iscodei adduce otacnsta, (avtaxooon^), esploratoriu cu urecl’a, si d& aci: speculatoriu, spionu.
   ISCODIRE, iscoditoriu, iscoăitu,isco-ăitura; vedi iscoda.
   ISCUSENT1A, s. fi, vedi iscusire.
   ISCUSIRE,-escw, v., (inse si cu forme simple : iscosu, iscosi, iscâse), peritum et soltuin reddere rel fieri; a face sau a se face aptu, desteru, sciutu, prece-putu, indemanaticu, etc,; derivate: iscu-sentia, s.fi, peritia, dexteritas, perspl-caoitas, sollertia, etc. calitate si fapta de iscusită; iscusitu, part. sup. adj., pe-ritus, dexter, scilus, sagax, preceputu, sciutu, espertu, desteru, etc.;—Dict. de Buda esplica coventulu d’in exquisitus; D. MiMosich d’in slav. isknsiti = probare, tentare; de ce nu ore si d’in es-coscre=es=ex—cosere? de 6ra ce si di-scosere are sensu analogu de: a analysâ, intellege, percepe, connosce, etc.; de al-tramente coventulu e mai mai cadutu in uitare si desuetudine.
   ISCUSITORIU, iscusitu; vedi iscusire.
   ISDANIRE,-esc«, v., invenire, dete-gere, edere; a dâ la lumina, a află, dis-coperi; part. sup. isdanitu; — Dict. de-Buda ne spune co vine d’in ex-dare = edere; de altramente nu scimu se şefia pronuntiatu macariu unde-va d’in coce de Carpati; coventu dâro uitatu si de uitatu, connoscutu, de certu, numai u-
noru cărturari monomani de slavismi, si cu probabilitate formatu de densii.
   ISDANITU, part. sup., d’in isdanire.
   ISETRU, si nisetru, s. m., accipenser tursio; specia de pesce : isetri mari si grassi seprenău in JDunaria.
   ISGONA, s. fi, vedi isgonire.
   ISGONIRE,-escw, V., abigere, expel-lere> repellere, repudiare, rejlcere; a espulsâ, dâ afora, allungâ, repudiâ, la-pedâ, reiectâ, etc.; derivate : isgonitu, part. sup.; isgona, s. fi, ce nu scimu se se fia dissu veri-una data pre unde-va d’in coce de Carpati; vedi: gona, coventu connoscutu inco poporului d’in Ro-mani’a libera.
   ISGONITU, par. sup., d’in isgonire.
   ISLASU si islaeu, s. m., ager oom-pascuusj câmpu de pascutu vitele unei commune, câmpu de pastione in giu-rulu unui satu ; — Dict. Baoul da co-ventului ca etymologia : ici se lassa.
   ISLAZU, s. m., vedi islasu.
   ISLICU, (pronunţia işlicu), pl.-e, specia de coperimentu de capu, caciulla;— coventu turcescu, asta-di essitu d’in usu.
   ISMA, s. fi, menta; menta, genu de planta; isma broscesca — menta aqua-ria; isma cretia^zmeuta sativa, crispa; verticulata; ismadecdmpu=:menta silvestru ; isma selbatica = calamintlia menthastrnm; — coventulu e neconno-scutu in multe parti locuite de Români; in locu de isma se aude menta sau min-<a=meuta.
   1SMENA, s.fi, de regula in pl.isme-ne, femoralia interiora, snbligar; ve-stimentu de pândia destinatu a coperl femorile sau mai bene crurii;—pre multe locuri locuite de Români, coventulu e ne-connoscutu, parte mare se servu cu vor-b’a; bracca, sau pl. bracce, (de unde co-ventele mai divulgate : braccille, brac-cinare saxibraccinariu), parte cirvorb’a : femurari z=femorali= femoralia : aceste-a su romanice si mai formdse de câtu ismenele slavice; — verbulu : ismenire, slavice ismeuiti, insâmna : mutare, scambare, si essire d’in mente; asse-mine si part. ismenitu, covente de reu auguriu, si de cari n’avema lipsa.
www.dacoromanica.ro
826
ISP.
ISP.
   ISMENLRE, ismenitu,ismenitura;\eii ismena.
   ISNAFLICU, v. m., vedi isnafu.
   ISNAFU, s. m., opiflcnm colleglum; consociatione formata de civi de acea-asi conditione si sanctionata prin legi speciali: corporatione, collegiu de măiestri, etc.;—coventu turcescu, cu totulu neconnoscutu Komâniloru d’in collo de Carpati, si aprope cadutu de totu in desuetudine celloru d’in coce de Carpati, cadutu impreuna cu fedosulu seu frate : isnaflicu, abitudine, usantia,modu de viă-tia, eto., all; celloru d'in acellu-asi isnafu.
   ISNOYA, s. f., noritas, nnutins, fa-bella, bisteriola, commeutumj deuno j
noutate, novella, spusa de neaudite si insolite, fable, mentioni d’in integru, etc.;—cu de, ca adv., ăe isnova=. de nouu, ărosi, d’in capetu, de a capi-tu, etc.;—forma Blavica de reprobatu si allungatu, cumu a si mai peri tu d’in usu, si revine d’in cându numai sub pen-n’a maniaciloru de assemini mundretie.
   ISOPU, s. m., vedi in Dictionariu : hyssopu.
   ISPASENIA, s. f., vedi ispasire.
   ISPASIRE,-escK,v., 1. cu s lene siue-ratu, si dissu ai fora»iniţiale : spasire, plare, explare, peccata lnere vel ablu-ere, peccatls absolvi, liberări, resipl-scere; alauâ, spellâ depeccate, a cură de peccate, a si veni in fire, a se face ărosi cu mente si correctuj moderatu,etc.: a si spasi tote peccatele; derivatu: spasenia sau ispasenia, stătu de spasitu, inse cu form’a erronia, si de acea-a e de reprobatu si allungatu, potendu-se forte bene sup-ploni cu formele : spasu sau spasitu, si mai bene cu: piaculu, espiatione, etc.;— in comnatia cu aceste covente se pare a fi si: ispasw=ascensionea sau inaltia-rea Domnului la ceru;— 2. ispasire, cu s aspru siueratu, si cu sensu de: damnam ae&ttmare, a estimă, pvetiui stri-cationea, daun'a făcută; in speciale : a estimă daun'a făcută de vitele cuiva in tărrin’a altui-a : a ispasi stricationea făcută de turmele de oui in terrine, etc.
   ISPASITORIU, ispasitu, ispasitura, ispasu; vedi ispasire. .
   ISPITA, s.f., tentatio, pellectlo, sol-licitatio, impulsio, desiderinm, oupldo, lentamentnm, experimentam, perica-lum, etc., cercare, încercare, proba, Cs-perimentu, impulsu allu dorentiei viua, allu cupiditatei, attractione la peccatu, seductione sau pelloctione, etc.: a sup-pune amicii la mari ispite; ispitele diavolului; ispit’a făcută innocentiei e forte culpabile; nu duceţi candorea si castitatea in ispita; feriti-ve de ispite; vrei se te incredi deplenu acestui omu, sup-pune-lu la ispite etc.;—derivate sau af-fini, cu acellu-asi sensu ce are si form’a ispita, cumu: ispitire,-eseu, v., tentare, sollicitare, pellicore, Impellere, inducere, experiri, appetore, desiderare , inqairere, explorare, speculări, soro* tari, etc., a cercă, probă, sollicitâ, in-demnâ, induce, seduce, attrage, am-magi, dori, appeti, cercetă, scrută, etc.; ve ispitesce ăiavolulu; desfrenatii ne i-spitescu mulierile si fetele; câtu l'am ispitit u eu, si nu am potutu nemica află de la ellu ; derivate d’in verbu cu acellu-asi sensu: ispititu, part. : ispitita ăe ăiavolulu; Jau ensusi fu ispititu ăe dia-volulu ;nu e ellu omu de ispititu; nu ti e ageru ispititulu; ispititoriu,-toria, adj. s.: ispitioridecase oneste; ispititoriulu, prin escellentia, eăiavolulu; ispititura, s. f., actione si effectu de ispitire, camu in acellu-asi sensu cu allu fdrmei ispita; Dict. de Buăa trage ispitire d’in ex-tentare, Dict. Raoul d’in expete-re, 6ro D. Mildosich d’in slaviculu ispitii, m.; allăga-si lectoriulu intre aceste trei.
   ISPITIRE, ispititoriu, ispititu, ispititura; vedi ispita.
   ISPOVEDANTA, s. f., vedi ispove-ăirC.
   ISPOYEDIREj-esclt, v., peccata con* fltori, audire, excipere; 1. a si spune, eonfessă peccatele cuiva, in specie con-fessoriului spirituale; 2. refless. a se i-spoveăi, a si eonfessă peccatele cdtra confessoriu; Ş. a ispoveăt pre cineva a cercetă sau ascultă pre cineva ca sa-cerdote confessoriu, despre peccatu; derivate : ispoveditoriu,-tona, adj. s., confessoriu, care eonfessă sau se eonfessă,
www.dacoromanica.ro
ISP.
IST.
327
(vedi ispovedire); ispoveditu, part. sup., ispovedania, s. f., actione de ispovedire; —eoventele se dicu si fora i iniţiale: spo-veăire, spoveăitoriu, spoveăitu, spovedania ; ce folosu inse, co-ci si in acăsta forma nu su mai pucinu slavice; dăro d’in fericire, ca nesce intruse fora potere de viătia, au cadutu de totu in desuetudine ; Românulu in genere, a dissu si dice: mărturia—confessione=(spovedania), marturire = confessare — (spo-vedire), marturitoritu=confessoriu sau confessatoriu = (spoveăitoriu), martu-ritu=confessu sau confessata=(spovedit»), etc.
   ISPOVEDITORITJ, ispoveditu; vedi ispovedire.
   ISPEAYA, s. f., 1. actio, actus, fac-tnm,negotinm, faoinns; actione, lucrare, lucru, actu, fapta, negotiu, etc., in specie, fapta mare si insemnata, strălucită : omu însemnata prin multe si mari isprave; 2. agendl ratio, mo dus, mores, probitas, gnaritas, strennltas, diligen-tia, modu de a lucră si a se portă, portare bona, probitate , essactitate, dili-gentia, fidelitate, puntualitate, etc.: omu de isprava, omu de neci una isprava; 3. exitns, felix exitns, suooessns, res bene gesta, victoria, trinmphns, resul-* tatu, essitu, successu, victoria, triun-fu, etc.: cu tote sudorile nostre nu potu-ramu face neci una isprava; 4. flnis, absolntio, consnmmatio, exeontio, effeo* tio, fine, finitu,capitu, indeplenire, completare, effectione, consummatione, de-plena essecutatione, etc.; 5. adinlnlstratio, gnbernatio, moderatio, procura-tio, etc.,administratioue,directione,etc.; derivate : a) ispravnicu,-a, adj. s., care face isprava, administra, essecuta; in specie : ispravnicu, s. m., administato-riu, prefectuallu unu judeciu, districtu, cercu, etc.; mulierea acestui-a : isprav-nicessa; ispravnicia, s. f., officiu, demnitate a ispravnicului de judeciu, cumu si administrationea acestui-a, tempulu, modulu acestei administratione, etc.; si: ispravnicatu, s. m., officiu de ispravnicu de judeciu, dfiro mai allessu estensione, cercu, marginea acestei deregutorla;— ispravnicellu, s. m., proprie, deminutivu
d’in ispravnicu, applicatu si elluin sensu de administratoriu, a) in bene: isprav-nicellulu unei curte; ispravniceii unoru funduri sau moşie; (3) in reu: unubietu ispravnicellu; ispravnidre,-escu, v., d’in ispravnicu : a fi ispravnicu, a admini-strâ ca ispravnicu unu judeciu; isprav-nicitu, part. sup. subst.;— b) ispravire,-escu, v., (directu d’in isprava), finire, terminare, efHoere,conflcere, peragere, absolverej oonsnmmari, iuterire, perire, mori, etc.; — a fini, termină, essecutâ, consummâ, deplenl, implenl, indeplenl, completă etc.; si refless. a se fini, a se termină, a se impleni, a se depleni, a se consume, peri, mori, etc.: a isprăvi lu-crulu de primavera, de vâra, de tomna; amu isprăvită tote; nu mai ispravesce, candu începe a vorbi; a se isprăvi lu-crulu; inse se ispravesce unu om«=con-floitnr, depere, more; ne ispravimu de anima, de sufflare, deflclmns; absol., a ispravitu, a ispravitu bene sau reu, nu a ispravitu si nu va isprăvi neci una data;—derivate d’in verbu : ispravitu, part. sup. adj. subst.: lucruri si negotie isprăvite, tempu de ispravitu unu lucru asia ele difficile, etc.;—ispravenia, s. f., finitu, fine, terminu, etc. : pre ispravenia—le, finitu, pre finitu, etc.;—de origine slavica, de si Dict. de Buda trage aceste covente d’in ex-parare; de altra-mente elle su adjunse mai tote la cădere in desuetudine : celle mai multe, cumu: ispravnicu, ispravnicellu, ispravnicia, ispravnicatu, etc. asta-di de totu uitate.
   ISPRAVENIA, ispravire, ispravitu, ispravnicatu, ispravnicia, ispravnicellu, ispravnicessa, ispravnicu; vedi isprava.
   ISTERICO, (pron. isterico), si isteri-conu, (mai romanitu, dero reu), s.'m., (uoTspixdv), hysteria—isteria, lessinu de ânima, dorere de matrice; capriciu, fumu sau fumuri de muliere; vedi in Dictio-nariu form’a correcta: hystericu , cumu si affinile : hysteria, hysterismu, etc.
   ISTANU, istetia, isteţime, îstetire, istetiu; vedi istitu.
   ISTITU,-», adj., aptns, idonens, jn-stns, habilis, sagax, perspicax, acntns, ingeniosns, sultns, ipse; aptu, justu, a-
www.dacoromanica.ro
328
IST.
IUB.
daptatu, adjustatu, covenitu, capace, a-hile, sagace, perspicace, sciutu, perce-putu, agerii, facutu a nome, nascutu a nome pentru ceva; ensusi, chiaru ce se cere, etc.: cellu istitu la tote adese nu e istitu la nemica; nu te face istitu la tote; ca adv., apte, juste, Honee, con* venienter, soite, sagaciter, ingenlose, ipso in artionlo, etc.; juste, apte, chiaru, precise, covenitu, cumu se covine si se cade, cu agerime, cu mare precepere,la momentu, tempu covenitu, in addeveru, in laptu, etc.: istitu dicesiface tote; nu te incommette a dice si face tote istitu;— invederatu e, co istitu e unu participiu d’in unu verbu: istire, trassu si formatu, de certu, d’in istu, es<M=lste, a nome, sau d’in genitivulu acestui-a : istiu=i-stui = istiu-s, sau d’in radicea ist-, cu suffissulu iu = ius-ens, ca in idoneus; asiă co istiu,-a, e unu adiectivu, aptu, ca si idonit^idoneus, a espreme sen-sulu datu formei: istitu, nascutu ca part. d’in verb. istire—a face aptu, propriu, otc.; co-ci istiu,-a, insămna proprie si in origine : istu insu—estu ensu, de unde apoi desvoltarea sensului, ce s’a datu susu derivatului: istitu; se venimu dăro acumu la celle alte derivate d’in acea-asi forma istiu: isticiu sau istitiu= istetiu,-a, adj., in t. s. ce are si istitu, ca adj. si ca adv., d’in istetiu,-a, esse: istetîa si isteţime, s. f., calitate de iste-tiu, in t. s. adiectivului date la istitu, cumu : aptitndo, oouvenientla, idonel-tas, perspicacitas, sollertia, saga-oitas, ingenlositas , acnmen, dlligen-tia, etc., aptitudine, abilitate, capacitate, perspicacitate, agerime, ascuţime de mente acouratetia, etc.; — istetire,-escu, v., d’in istetiu, cu t. s. acestui-a, si preste aceste-a si sensulu de : a cote-ăiâ, a se incommette, a fi ânimosu, etc.; part. sup., istetitu,ctc.; in fine derivatului istanu—istianu,-a, adj. si adv., cu sensu si mai energicu de câtu allu formei: i-st'itu
  •ISTORICESCU, istoricesce, iu locu de : istoricu, istorice; vedi.in Dictiona-riu formele correcte : istoricu, istorice.
                                                        ISTOVIRE,-eseu, V., Unire, terminare ; a fini, termină, pune capitu;
part. sup., istovitu; istovu, s. m., fine, finitu, capitu, mărte, perdiare; de istovu, =cutotulu, in totulu, d’in capitu peno in capitu ;-^slavicu, introdussu dre-cându prin cărturării maniaci de slavonismi, a-stadi deja obsoletu.
   ISTOVITU, istovu; vedi istovire.
   ISVODIRE,-escw, V., invenire, exco-gitare; a află cu mentea, a imagină, inventă ; isvoăitu, part. s.; isvodu, s. m., exemplar, essemplariu, essemplu, mo-dellu, archetypu, etc.; — slavicu; dăro mai de totu cadutu in uitare si desuetudine.
   ISVODITU, isvodu; vedi isvodire.
   ISVORASIU, s. m., vedi isvoru la isvorire.
   lSVORIRE,-escM,v., scatere, soaturi-re, manare, p roman are, emanare, sar-gere, provenire; a curre, curge, in specie, a curge, surge d’in pamentu, a scuturi : fontii isvorescu d’in costeh colii-neloru; isvoritoriu,-toria, adj. s., care isvoresce : isvoru isvoritoriu; isvoritu, part. sup.: rellele isvorite d'in acea fon-tana; isvoru, s. m., pl.-e, fons, fonte, fontana, inceputu, capitu allu unui cursu de apa, ce curre d’in pamentu: limpede isvore de apa bona de beutu; isvoru de apa metallica, isvore sulfurose; metaforice : isvorele reului, benelui, avuţiei, scientiei, connoscentieloru, etc.; isvora-siu, s. m., deminutivu d’in isvoru /—slavicu?
   ISVORITORIU, isvoritu, isvoru, vedi isvorire.
   ISVRANIRE,-escw, v., isvranitu, part. sup., vedi isbranire.
   ISVRANITU, part. sup., d’in isvra-nire.
   ITIU, s. m., pl. itia sau itie, in locu de: liciu, pl. Ude, de care vedi in Dictio-nariu.
   IUBIRE,'-eseu, v., amare, dillgerej a avă amore, affectione, ardente dorentia sau doru de ceva sau de cineva : mulie-rea se si iubesca maritulu, si maritulu se si iubesca mulierea; iubiţi pre Dom-nedieu d’in totu suffletulu, iubiţi si pre apropele ca pre voi ensive; a se iubi «-nulu pre cdtulu, a se iubi intre sene; mulţi iubescu callii, alţii iubescu cânii,
www.dacoromanica.ro
IUT.
IVI.
829
alţii iubescu aurulu siargenfulu; mulţi iubescu, auiubitu si voru iubi glori’a; — derivate s iubitoriu,-toria, adj. s., amans, amator; care iubssce: iubitoriu deâmeni; part., iubitu : iubitu de omeni; — dupo D. Miklosich, iubire vine d’in slav. liubiti i dâro de ce nu d’in lat. lubere= Iubire san iubire allu nostru? de ce nu d’in germ. lieben ? de ce nu d’in sanscr. lubh! co-ci mai tote limbele arice au a-cestu coventu; noi nu aflămu neci unu coventu, dupo care D. Milclosich ar avd temeiu a referi, cu preferentia, roma-nesculu lubire=ziubire la slavic’a si nu la latin’a; — de certu se potu numai forme, ca : libovu, libovnicu, (cari una data au avutu cursu numai in gurele carturariloru maniaci de slavismi), at-tribui limbei slavice; ddro neci cu picu de certitudine nu se pote face ondre cu lubire=iubire mai pucinu lmibei latine de câtu limbei slavice. Mai insemn&mu co compositulu latinu allubesco coincide si in sensu si in forma cu romanesculu Iubescu — iubescu.
   IUBITORIU, iubitu, vedi iubire.
   IUCSUCEA, s. f., pl.-eZîe, globu de nene;—turcescu.
   IUNKERU, s.m., (germ. junker=fr. cadet); june nobile militariu.
   IUTE, adj.; 1. celer, relox, rapldas, repentlmi8; care currenău străbate mare spaţiu : currendu, rapidu, celere, veloce, etc. : petioru iute, mâna iute; omeni iuti de petioru, de mâna, de gura, de vorba; ce iuti călii ? ce iute e saget-t’a?iuteecugitarea, iuticugitele, iutelu-min’a, etc.; mai iute ca dugitulu, mai iute ca ventulu fuge callulu teu; 2. de gustu, olfactu, etc.; acer, asper, velie-mens, mordax, etc.; aspru, ageru, acutu, pertunditoriu, tare, forte, vemente, etc.
prov. acietulu iute vasu si strica; odore iute; iuti cepe, iute ardeiu; 3. de pas-sioni: fervidus, ardens, iracandus, praa-oeps j ferbente, ardente, furiosu, meni-osu, supperatiosu, orbu, precipite, etc.: omu iute de fire, iutela menta;—ca adv. iute se duce, iute vine; iutecugitati, iute vorbiţi; — derivate : iutime, s. f., cele-ritas, velocifas, mordacitas, asperitas, vehementia, etc.; calitate de iute : iuti-mea sagettei, cugitarei, luminei; — forma cu acellu-asi intellessu, ddro in-correcta : iutiela, s. f., si de acea-a de reprobatu si allungatu; — iutire,-escu, V., accelerare, excitare, Incitare, irri-tare, Irasol, etc., a face sau se face iute: a iuti mersulu tragutoriloru; nu iuţiţi tare acietulu; nu ve iuţiţi, co voue ve faceţi reu; part. sup., iutitti : mişcare iutita, acietu iutitu, etc.;—dupo Dict. de Suda, iute d’in leuite — leviter; dupo alţii eontrassu d’in eunte = currenten= currendu;—nu cumuva iute e affine cu fr. vitei care probabile, e formatu, prin mutilare, d’in vegetus;—conntfscemU si slav. llnto=crudele.
   IUTIELA, iutime, iutire, iulitu; v6di iute.
   IVELA, s. f., vedi ivire.
   IYILlCHlU,-fl, adj., inaltu forte sup-tire, gracills, prooerusj—d’in nrmato-riului: ivire?
   IVIRE,-e.<îc«, v., apparere, oonspici, a appard, a se ved^, a ,incepe a se ved^, a se arretâ. pucinu si confusu, mai al-lessu ca refless. a se ivi: abia se iviea sorele in nueri; nu se ivesce nemica de pre inaltulu monte; part. sup. iuilu, etc.; s. f. ivela, forma inadmissibile in locu de ivire s. verbale;—de unde ? pote d’in ire cu intercalarea licidei v, ivire?
   IYITU, part. sup. d’in verbulu ivire.
www.dacoromanica.ro
    JABA =r giaba adv., frustra, in deşerţii.           '
    JACASIU,-a, adj. s., jncens, morbo Implicltus; simultatls teuax, ultionis appetens, vindictae avidus; relativa la jacere = diacere, 1. care jace in patu, coprensu de morbu, morbosu, infirmu, nepotentiosu; 2. cui jace pre ânima ceva, cui appăsa ânim’aceva, de care ellu do-resce a se liusiurâ, a si versâ veninulu, foculu, furi’a, meni’a, ur’a, a si resbonâ: vindicativu, setosu de resbonare, etc.;— jacasiu,i'in jacere—diacere, e inlocu de jacaciu—jacace, inse pucinu recommen-dabile.
    JACIJ, s.m., vedi urmatoriuluj'acuiVe.
    JACUIRE,'-eseu, V., rupere, abrlpere, dlrlpere, prcedarl, forări, spoliare, exi* gere, extorquâre; rapiuas exercere, va-stare, devastare $ a răpi, essercită ra-pine, predă, fură, despoliă, stărce, deva-stâ, etc.: invasorii barbari jacuira, fora misericordia, tota terr'a; funcţionari rapaci jacuescu bieţii terrani; latronii ne au jacuitu peno la camesie;—derivate : jacuitoriu,-toria, adj. s., raptor, rapax, dlreptor, preedator, fur, exactor, devastator, spoliator, latro, care jacue-sce:rapitoriu, rapace, furu, latrone, des-poliatoriu, devastatoriu, etc.; jacuitu, part. subst. dlreptns, spoliatus, vasta-tus, devastatus, furatu, despoliatu, pre-datu, devastatu : terra jacuita si male-tractata de celli insarcinati si indetorati a ua protege; au jacuitu peno ce n'au mai avutu de jacuitu; jacultulu, fora misericordia, allu bietiloru terrani; jacui-tura, s. f., rapiua, dlroptio, preeda, prto-datio, spoliatio, exautio, latroeinlum, dovastatlo, răpire, rapina, prăda, preda-tione, despoliatura, devastatione, etc.: jacuiturele făcute cu barbaria totoru ce-tatiloru si sateloru; —jaouire vine d’in
jacu, s. m., rapiua, praeda, furtuni, la-trocinium, rapina, prăda, furtu, la troc i-niu, etc. : făcu jacuri pretotinăine; ja-culu loru nu respecta neci celle profane, neci celle sacre; — in locu de jacu, ja-cuire, se dice, cu acellu-asi sensu, si: jafu,jafuire, cari, dupo parerea năstra, su essite d’in jacu, jacuire, prin strămutarea gutturalei c inlabialea f; celli ce assumu formele cu labiali: jafa,jafuire, allerga, pentru esplicarea loru, cumu si a formeloru cu gutturali: jacu, jacuire, parte la francesculu : gibier, (probabile d’in glbarium=clbarium = prseda, ve-natu), parte la grec. X&popa; noi inse, convinşi, co form’a cu gutturale : jacu, d’in car e, cumu amu affirmatu mai susu, a essitu, de certu, jafu, e cea mai origina-ria si mai organica, referimu jacu-lu, jacuire-ah, acea-asi rădice cu precedentele : jacasiu, adeco la jacere=ăiacere, in sensulu precisu si claru, co: totipre-datorii, furii, rapacii si răpitorii, etc. =jacuitorii se aşternu si jacu pre avu-tulu altui-a, precumu se aşternu si jacu locustele pre bietele seminature : etymo-logia mai bene justificata de câtu ace-sta-a, alâtu de partea formei, câtu si de partea sensului, nu credemu se se afle alfa; confere in Dictionariu amen-doue verbele affini, adeco : jacere—diacere, si jacere, confere inco forme cu la-bialea p in locu de f: japca, japalireja-puire sau jupuire, jupu, etc., cumu si cu m : jumulire sau jumulire : dero nu po-temu curmă acestu importante articlu, fora se dâmu, pre scurtu, si altu coven-tu, adeco : jagnire,-escu, v., (totu d’in radicea: jac), inse armonice cu g in locu de c inainte de n, de si pre alocuri si ne-armonisatu : jacnire; sensu: lredere, of-feudere = a lovi, vettemâ, strică, inse liusiora stricatione; jagnitoriu,- toria,
www.dacoromanica.ro
JAL,
JAP.
331
adj. s., care jagnesce; jagnitu, part. sup.; jagnitura, a. f., etc.
   JACUITORIU, jacuitu, jacuitura,ja-cu; vedi jacuire.
   JAFUIRE, jafuitoriu, jafuitu, jafu; jagnire, jagnitoriu, jagnitu, etc., vedi jacuire.
   JAIE sau jaia, s. f., vedi 2 jale.
   JALBA, (si jaloba, la cărturării maniaci de slavismi), s. f., petitio, postn-latio, supplicatio, solllcitatio, querela, qnerimonia; cerere, mai allessu in scris-su, petitione, supplica, supplicatione, ro-gatione, plângere de una offensa, de unu damnu, etc.: a dă jalba la judice sau la judeciu, la domnu, la prefectu; al-lerga cu jalbe in tote părţile, fora se si pota află de necaire satisfactione; derivate : jaluire,-eseu, si refless. a se jaluî, qneri, lamentări, snpplicare, petere, rogare, a se plânge, mai allessu prin scrissu, a face sau dă. jalba, a reclamă contra una offensa, etc.;(d’in jalba—jalva =jalua, pote d’in jale, de unde de certu si jalba, inse sensulu derivatului jaluire cu derivatele selle se tine strinsu de sensulu formei \ jalba; dăro mai raru vinu si formele : jalbuire, jalbuitu, etc., in locu de jaluire, jaluitu)', — jaluitoriu-toria, adj. s., care jaluesce sau sejalue-sce; jaluitu, part. sup.; jaluitura, s. f., actione si effectu de jaluire; inse de re-probatu e fedos’a forma : jaluela, care se pote forte bene suplenf cu formele : jaluire ca subst. si jaluitura, de si e mai bene a usâ de covente curatu romanesci, ca : petitione, supplica, etc., —inse una forma mai simpla de câtu a jalbei e : jale, s. f., dolor, luctus, tristitia, affllc-tlo, mseror, lamentam; dorere, doru, doliu, cordidoliu, tristetia, afflictione, me-rore, luctu, lamentu, eto.: mare jale co-prense pre toti de perderea acestui vir-tuosu barbatu; derivate: jalire,-escu, v., Îngere, dolere, moerere, lamentări, eju-lare, vagitare, fiere, deplorare, a plânge, deplânge, a se vagitâ sau vaită, a se lamentâ, a plânge cu amaru, a portă doliu, etc. : toti jalimu pre amicu;— jali-toriu,-toria, adj. s., lngens, care jalesce; jalitu, part. sup. luctu comitatns : jaliti de toti celle boni; —jalnicu,-a, (cu for-
ma incorrecta), adj., d’in jale : lagens, luetuosus, lugubris, dolens, moestns, tri-stts, etc., doliosu, in doliu, lugente, lugubre, luctnosu, plenu de luctu, tri-stu; etc. — atâtu jalba, câtu si jale, e slav. jnloba si jali, verb. jaliti.
   JALBUIRE, jalbuitu; vedi jalba.
   1 JALE, s. f., vedi jalba.
   2    JALE, s. f., salvia offlclnalis Linn. (pre alte locuri cu formele mai organice: salbia, salvia, cari vedi iu Dictionariu, si d’in cari jale prin stramutationi succesive, ca : salgia, sialia, jalia, jalie, jale, jaie, etc.; — si alta forma derivata d’in jale : jalesiu, s. m., in acellu-asi sensu cu jale=salbia; inse proprie: jale-siu,-a,adj., d'mjale=saTbia,si cu sensu de : reiaţivu la jale, de unde ca subst. m., jalesiu: a) cumu s’a dissu, jalesiu— in sensu cu : jale = salbia; b) in altu sensu, nome allu altei specia : homori-nam, jale {—salbia) de câmpul salvia pratensis, Linn.
   JALESIU, adj. s., vedi: 1 si 2 jale.
   JALIRE,^jalitu, jalitura,jalnicu; vedi jalba.
   JALUELA, jaluire, jaluitoriu, jaluitu, jaluitura; vedi jalba.
   JANDARMARIA, jandarmu; vedi gendarmaria.
   JAPCA, s. f., vis, violentia, raptus, rupinnj violentia, faptuviolentu, răpire, raptu, rapina, prăda, etc. : cu japc’a râpe de la care nu pote răpi cu fraudea; oştea indisciplinata face japca in cetate; —d’in acea-asirădice, de certu, de unde si: jacu, jafu, cu labialea p in locu de labiale f; vedi: jacuire, confere: jactare si japtare sau jeptare, ieptare, in Dic- . tionariu;—de aci si: japelire sau japel-lire, (mai reu japeluire), sau jupellire (vedi urmatoriulu), si japuire (prin in-fluenti’a lui p mutandu-se a in u : jupuire),-eseu, v., dăi'O : a) sub form’a : japellire, mai allessu cu sensulu de : a despoliă de penne, de fulgi, de flocci, a smulge pennele sau fulgii unei passere, perii unui porcu sau altui animale, floc-cii unei oue sau unui amnellu, etc., de-plamare , depllare, plaraas vel pilos, floccos erelere : a japelli una gallina, mai multe curce si trei porcelli; derivate
www.dacoromanica.ro
832
JAR.
JAV.
d’in aoestu verbu : japellitoriu,-toria, adj. s., care japellesce; japellitu, part. sup .subst., d’in japellire; japellitura, s. f., actione si effectu de japellire; b) sub form’a japuire Bau jupuire, pelle exuere, decorticare, a despoliâ de pelle unu animale sau de scdrtia unu arbore, una planta; metaforice; spollare, prtodarl, extorqnere, a spoliâ, dispoliâ, storce, leuâ si pellea; derivate : japuitoriu = jupuitoriu,-toria, adj. s., care jupuesce; jupuitu, part. sup. subst. d’in jupuire; jupuitura, s. f., actione si effectu de jupuire; —jupuire se conjuga si cu forme simple, cari su de preferitu :japuiu sau jupoiu, jupui sau jupoi, jupuie sau ju-poie, se jupuia sau sejupoia, etc.;—aci vinu, ca si japca, jacu, jafu, etc., a)ja-tnulire si jumulire, v., cu u in locu de a, prin inffuenti’a lui m, care labiale, ca si p, d’in formele precedenţi, e comnata cu gutturlea c. sau g. d’in jacuire; cumu si sensulu lui jumulire e analogu cu allu lui jacuire, adeco: deplnmare, depilare, expiiare, spollare, extorqnere, a spoliâ de penne sau de peru unu animale, si de aci metaforice : a despoliâ, predâ, despoliâ peno la pelle: omu bonu de jumulitu si datu pre mânule jitmuli-toriloru rapaci; (5) japiu si japu, s. m., cu p in locu de c, (vedi jacuire), phalern, stratum, stragulnm j stra-tu, asternutu sau coperimentu in genere; in specie, straiu sau stragulu de callu, ce se pune pre callu subsâlla, (confere : afweta=amletus, formatu d’in am si jaeere); analogu si: japitia, s. f., spa-tâdia de jugu, rastellu, etc.
   JAPEL1RE, japelitoriu, japelitu, ja-pelitura ■= japellire, japellitoriu, japellitu, japellitura, si jupellire, jupellito-riu, etc.; japeluire, japeluitu, etc.; japitia, japiu, japuire=zjupuire, jupuitoriu, jupuitu, jupuitura, japu; vedi japca.
   JAPRITIA, japiu, japu; vedi japca.
   JARATICU, s. m., vedi jaru.
   JARTJ, s. m., pruna, ardens oarboj carboni ardenţi, nestinsi, vapaia de focu: tegaia ăejaru=foculus;—mai usitata e inse form’a derivata d’in jaru: jaratecu =jaraticu, cu acellu-asi sensu ce are si jaru : pre jaratecu ardeau came de bou
in onorea unui idolu;—d6ro directu d’in jaru: jaruire,-escu, v., a face jaru, a at-titiâ jarulu pre foculariu sau in copto-riu; jaruitu, part. sup., jaruitura, s. f.; jaruitoriurtoria, adj. s., care jaruesce; ca s. f., reale, jaruitoria—jaruÂtore, instrumenta de a jarui=attitiâ jarulu in coptoriu.
   JASPE sau /aspw, siiaspe, iaspu, cumu si jaspiăe = iaspiăe, sau jaspidu=ias-piău, s. m., (candu e terminata in u : iaspu, jaspu, jaspiău, iaspiău, inse f., candu e terminata in e : jaspe = iaspe, jaspide=iaspide), jaspls, (laoiciţ); specia de pâtra, de silice de Egiptu; — derivate :jaspiăiu=iaspidiv, si :jaspiu,-a, adj., jaspldens, jasplus, de jaspe sau de iaspe, ie jaspiăe = iaspide, relativu la jaspe sau jaspide, etc.
   JASPIDE, jaspidiu, jaspiău, iaspiu, iaspu; vedi jaspe.
   JAVRA, S. f., garrulus, lattero, nn-gator, stepe vel potius continuo alla-trans vel oblatrans, morosns, mussans, mntiens, difflollis, importuuns, fatnus, Insulsus; animal, prtesertlra oanis, mag* nis et pendentibus aurlbusţ limbuta, garrulu, gura larga, care nu mai tace, ci vorbesce verdi si uscate, care latra continuu, cumu se dice, la luna, ca si cânele, bombanitoriu, stupidu, iueptu, nesărata, importunu, nesufferitu prin limbuti’a sea sicbiaru reutatiosu, inepta reutatiosu,lipellainfatua si gretiosaetc.: ce javra de omu! ce javre de mulieri! a-cestu omu e javra, cui nu poţi nemica grai, fora se se javresca; cânele e una javra candu e cu lunge si late pendenti urecle; e javra cânele, ce latra cu si fora tempu, cu si fora locu; javre su cânii ce latra continuu pre celli de cari nu se temu, si fugu, totu latranău, de celli de cari se temu; mulţi omeni su javre, ce latra la luna, cumu dice proverbiulU;— derivate : javrire,-escu, v., a fi javra, a limbuţi si latrâ in deşerta; javritu, part. sup., javritoriu,-ioria, adj. s., care javresce; javritura, s. f., actione, actu si effectu de javrire; — Dict. de JBuda refere javra la francesculu jaser} noi cre-demu, co javra, ca si: jacu—jafu, japca, etc., e essitu d’in radecin’a jac, prin
www.dacoromanica.ro
JIG.
333
_________________jEB.__________________
strămutarea gutturalei finale in cea mai molie labiale v; confere, intre altele, d’in jac, in Dictionariu : jactante, limbutu laudatoriu de sene, jactantia, limbutfa, lauda de sene; D. Miklosich inse refere coventulu la unu slavicu : jebratt, care, dupo propri’a mărturia, nu essiste de câtu in nou'a slavica; de ce dăro n’amu admitte, co neoslavii l’au impromutatu de la Romani?
   JAYRIRE, javritoriu, javritu, javri-tura; vedi javra.
   JEGU, s. m., serdes, sqnalor; sorde, mare necurtfa.
   JELERIA, s. f., stătu, calitate de je-leriu; ăro jeleriu,-a, adj. subst. lnqulllnns; cellu ce nu are casa, măsa a sea propria, nu are bonu fundanu, ci e simplu locatariu sau locuitoriu pre unu tempu; de aci : tarranoniu, rusticana, bada-ranu, inculta, etc.;—Dict. de Ruda refere coventulu lafr. gîte; inse se potese fia essitu d’in jele, cumu se dice pre a locuri, form’a 1 jale, (vedi si jalba)',— D. Miklosich inse da si acestu coventu ca slavicu sub form’a : jclari, dâ care en-susi marturesce, co nu e iu limb’a slavica, ci numai in cea noua - slavica, concedendu totu de una data, co coventulu se refere la unu germ. siedeler; veri-cumu inse coventulu e do totu ne-connoscutu d’in coce de Carpati, si a-cestu-a e unu bene.
   JELERIU,-a, adj. s., vedi jeleria.
   JEL1TIA, s. f., aura; anrula; aura, b6re, sufflare de ventu forte lena: tragu jelitie=suf/la bori;—Dict. de Ruda nu ne spune, de unde vine, apoi d’in coce de Carpati, acestu coventu nu e de locu connoscutu; pote se fia, ca si cellu precedente d’in jele = \ jale, in sensu ore-cumu de: suspiriu = euspinu alia ven-tului.
   JEMLUGA, s. f., specia de pesce, salmo = fr. saumon; inse de totu, pre câtu scimu, neconnoscutu d'in coce de Carpati.
   JERFA, (dupo alţii jertfa—jertva), s. f., sacriflciuni, sncrum, oblatnm, oblatio; sacrificiu, sacru, oblatu, oblatione, etc.— derivate : jerfire,-escu, v., saerafaeere, sacrificare, offerre; a face jerfa, a face
sacrificiu, a sacrifică, a offere sau offerf; part. sup. jerfitu, saorifloatas, oblatos; jerfîtoriu,-toria, adj. s., sacrifloator, hnmolans, offerens, carejerfesce, saori-ficatoriu, immolatoriu, oblatoriu; —jer-felnicu, s. m., ara, altare, sanctaarium, altariu, măsa sacrificate, sanctuariu, etc. —slavicu jrtva.
   JERFELNICU==/erii;cîn?CM, sau jert-venicu, jertfelnicu; jerfire =jertvire si jertfire, jerfitoriu=jertvitoriusi jertfito-riu, jerfitu =jertvitu si jertfitu; vedi jerfa=.jertfa si jertva.
   JERUIRE, jeruitu; vedi jaruire, ja-ruitu.
   JETItT, pl.-e, sedes, sella, sedlle, soli nm, stratacathedrajscamnu sau scaunu câtu se pote de commodu: jeiit* cu dosu si bracie; jetiu domnescu, tronu; jetiu episcopale, jetie archiepiscopali;— jetiu nu e de câtu una transformatione d’in sediu; confere si transformarea sessului in settiu, câmpu settiu, in locu de : campu sessu.
   J1DOYESCE, adv., d’in jidovescu,-a, adj., judtens, d’in jidovu,-a, adj. s., ju-ifnun=judanu, de unde si : jidovia, s. f., calitate dejidovu; jidovime, s. f., mulţime dejidovi, totu de jidovi; jidovismu, s. m,, judanisma, religione si datine alle jidoviloru; jidova si jidovoica, s, f., mn-liere juăanesca;—tote aceste forme su fedosi strainismi, a nome slavismi, in loculu carorn-a cauta se figuredie formele popularie, bene stabilite si de pura romanitate : judanu,-a = (jidovu—jidova), judanesce = (jidovesce), judane-seu = (jidovescu), judania = (jidovia), judanime—(jidovime), judanismu=(ji-dovismu), etc.
   JIDOYESCU, jidovia, jidovime, jidovismu, jidova, jidovoica, jidovu; vedi jidovesce.
   JIG ANI A, s.f., pecas, bestia, belloa, jumentam; bestia, pecude, vita, pre alocuri si cu sensu de : fera=fera, bestia selbatica;—inse coventulu jigmia e, a-prope de certu, in locu de jugania, essitu d’in juganu,-a, in origine totu ca aÂ). jugania,-a, dăro remasu in urma in usu numai ca subst. m., jugania=bestia, pecude de jugu=jumentu; dăro si for-
www.dacoromanica.ro
334
JIM.
JIJ._________________
m’a ma,ac. juganiu(=jiganiu), si cMaru jiganu in locn de juganu, pare a fi populare pre a locuri; una alta forma : jigaraia si jigarania, in locu de juga-râia si jugarania, e populare mai pre totendinea, cu sensulu generale ce are si form’a : jugania; inse in specie : ju-garaia—he\lu&—bella, foraz=fera; apoi si cu sensulu de : avea eohortales, pas-scri de curte, passeri domestice.
   JIGARAIA, jigarania; vedi jigania, cumu si jigarire, de unde pare a se derivă cu altu sensu ce are sub jigania.
   JIGARIRE ,-escu, v., marcoscere , macrescere, debilitări, deperiro, Inn-gnescere, tabescere, exliaarirl, etc.; a macii, a se debilită, a si perde carnea si poterile, a doperx, a talii, aseessauri, a se fini, peri, etc.; in specie, despre vite, apoi, prin estensione, si despre dmeni : cumu s'au jigatitu bieţii călii si bieţii boui! cejigaritu copillu! n'amu vedutu juni mai jigăriţi de câtu celli d’in acea terra; cu forma refles. e si mai energi-cu : sejigarescu florile de multa umiditate, se jigarescu si de multa seccita; se jigaresce omulu de multu lucru si pu-cinu nutrimentu, se jigaresce mai ver-tosu de morbilangorosi, ebc.;—jigaritu, part. sup., jigaritura, s. f., stătu de jigarire ; — pare cui-va strainu, inse de certu jigarire e in locu iejugarire, d’in acea-asi origine cu jugania, jigania, a nome d’in jugariu,-a, adj., proprie : relativa lajugu, si de aci: pusu la jugu; si de aci: jugarire —jigarire se dice pentru jumente, vite, dej ugu, ce se prendu de pre câmpu'jrrasse si formose, ca se se pună la jugu, unde jugarescu, peno se deprendu cu greulu jugu;—de aci pote si : jigode, s. f., morbns caninns, unu morbu de câni incatena, ca la \majugu.
   ZlQkl&VTTj, jigaritura; vedi jigarire.
   JIGNITIA si jitnitia, s. f., horrenm, grnnarlnm; incapere de depusu grâne : granariu, ordiariu, etc.; —jignitiariu si jitnitiariu, {., jignitiaressa si jitnitia-ressa, rei annonarim corator, curato-riu de incaperile cu grâne; —slavicu.
   JIGODE, s. f., vedi jigarire.
   JIJITIA, s.f., rnmalas, palmes, sar-mentnm $ ramuru, braciu de una planta,
mai allessu de vitia;—se vede d’in ghi-ghitia—viavitia.
   JlL AVELA, jilavi a, s.f., vedi jila-vire.
   JlLAVIRE,-escH, v., d’in adj. jilavu —umidu, udu, etc., a fi umidu, udu sau a face umidu, udu, udare, sau a se udă, liainitlare, hamectare, irrignre; hume-scere, matlere, madescere, si madefa-cere, etc.; derivate ijilavitu, part. sup., jilavitara, s. f., forma de preferitu formei : jilavela, cumu e do preferitu si form’a : jilavia, s. f., stătu de jilavu; jilavu,-a, adj., hainidns, madtdas, udu, umidu, maăidu, revenu,revenitu, etc. — slavicu ? dero in slavic’a nu essiste form’a : jilavu, de unde tote celle alte in limb’a romanesca, ci numai jila—vena, de unde presupune D. MiJclosich co au essitu coventele in romanesce.
   JILAVTTU, jilavitura, jilavu; vedi jilavire.
   JILIPU, s. m., 1. aqaaednctas; ape-ductu, canale de apa; 2. grex, armen-tuin, turma de oui, de vacce, etc.; ne-connoscutu unde-va si candu-va d’in coco de Carpati.
   JILTIU, s. m., vedi jdiu, d’in care jlitiu e alta transformatione.
   JIMBARE, jimbatu, jimbatura, verbu cu derivatele selle, cumu si : jimbu,-a, adj., de unde verb. jimbare, tote in locu de : gimbare, gimbatu, gimbatura, gim-bosu, gimbu; 6ro aceste-a in locu de : gibbare, gibbatu, gMatura, gibbosu, gib-bu; vedi ddro aceste forme, parte iu Dic-tionariu, parte in Glossariu.
   JIMBATU, jimbatura, vedi jimbare.
   JIMBIRE, jimbitoriu, jimbitu, jimbi-tura; vedi eimbire.
   JIMBLA, s. f., pâne mai alba si mai curata de câtu pânea dissanegra;—de aci: jimblariu,-a, adj. s., relativu la jimbla, ce are a face cu jimbl’a; jimbla-riu, cui place jimbl’a, nu place pânea ndgra; ddro mai allessu s. m. pers., jimVariu, cellu ce face si vende jimbla, de unde: jimblaressa, a) muliere a jim-blariului; b) muliere ce are in nomele seu una jimblaria; —jimblarîa, s. f., abst., a) mulţime de jimble; P) officina de jimbla; vjopificiu jimbla; d’in germ,
www.dacoromanica.ro
ÎIR.
JIV.
3S5
semmel? sau d’in simila, cusaspru siu-eratu, si cu b intercalata?
   JIMBLARESSA, jimblarîa, jitribla-riu; vedi jimbla.                  '
   JIMBU,-a, adj., vedi jimbare.
   JINAPENU, s. m., vedi in Dictiona-riu : juniperu.
   JINDU, s. m., (lesiderium , oupldo , llbido, rolaptas; 1. doru, mare doru de ceva ce ne lipsesce: a duce jindu de tote; aveţi se duceţi jindulu de acesta ăbun-dantia; 2. plăcere, mare plăcere, beţia de plăcere, etc.; câtu jindu pre betivu co gusta si bee vinu, canău urc;—derivaţii : jinduire,-eseu, v., desiderare, concupiscere, carere, voluptate iu'ebrl-arl, a duce doru de ce nu are, a se im-betâ de plăcerile ce sente; de aci: jinduiţi*t, part. sup. d’in jinduire.
   JINDUIRE, jinduitu; vedi jindu.
   JINEU (pron. jineu), s. m., snspioio; prepusu ; — neconnoscutu d’in coce de Carpati;—se nu fia cumu-va una cor-ruptione d’in fr. gineri
   J IN GĂSIRE,-eseu, v., d’in jingasiu; vedi gingasîa, gingasiu; pre longa jingasiu si gingosiu cu acellu-asi intellessu.
   JINGASIU, gingosiu, vedi jingasire.
   JINISTRA, s. f., specia de planta; — nu cumu-va in locu de genistra=gcni-s<a=genlsta, (fr. genetjl
   JINTITIA, s. f., ovium vel caprarnm sernm lactls reliquiis mixtam, seru de oui sau de capre cu mesticatura de re-mase d’in lapte ;—derivate : jintuire,-escu, v., a scote jintiti'a d’in lapte; jin-tuitu, part. sup.;—jintuiela, s. f., forma de reprobatude unde ?
   JIOIRE,-escM, v., agere, vigere j a fi activu, vivace, viuouiu, vegetu, etc.; — joire d’in viuoire sau viuonire ?
   JIPU si jupu, s. m., fascia, vitta, fa-sciola; fascia, fascidra, betta, etc.; for-m’a jupu e de preferitu; vedi : japu, japiu, la art. japca, cotra finitu.
   JIRAVU,-a, adj., <Tnrns, severns, as-per, rigldns, saevns; aspru, severa, au-steru, duru, rigidu, inessorabile, etc.;— se fia, cumu susţine Dict. de Buăa, unu corruptu d’in severu, prin straformari multiple, ca : sieveru, jieveru, jieveru, jiaveru, si, prin metatliese ; jiravu ?
   JIREDA, (pronunţia jireda, apr6pe ji-rada), s. f., cumnlns, acervns, oblon-gns cnmnlns ; cumulu, in specie, cumulu de palie, de fene, etc.; — in locu de strada d’in şira : şira de palie =jira si jiraăade palie?—jireăutia, s. f., demi-nutivu d’i n jireda.
   JIREDUTIA, s. f., vedi jireda.
   J1RU, s. m., glnns faginn , gyrus; 1. sensulu cellu mai vulgata : glande de fvgu: jirulu place porciloru; 2. pre a locuri si cu sensulu de : giuru, cercu, ceva rotunda; — forte probabile, jiru, ca si it. glro, e essitu d’in giru—giuru, ceva rotundu, globosu, idea ce intra mai in tote speciele de cerţi arbori; asiâ fi-endu, sensulu de sub 2. e cellu primitivii, dro cellu desub 1.metaforicii;— dupo D. MtMosich ar veni coventulu d’in sl. jlru — pasenum; ddro cumu cadra sensulu slavicului cu allu romanicului?
   JITARESSA, jitaria, s. f., vedi ji-tariu.
   JITARIU, s. m., agrornra cnstos;
custode de tdrrina; f.jitaressa, a) mu-liere a jitariului; b) muliere ce ensasi custodesce tdrrin’a unei commuue; jita-rî’a, s. f., servitiu de jitariu sau de jitaressa;—dupo D. MMosich d’in slav. jltiir!=i>auirex =: oizoicoi6t;z= care face pane, panariu, brutariu, ddeo vrei; ddro: cumu cadra in sensu jitariulu romane-scu cu jltarl slavicu ?—noi, in poterea si a formei si a sensului, nepermittemu a contradice assertiouea invetiatului slavu, si a ua subminâ cu alta asser-tione, adeco co -.jitariu e in locu dejw-tariu, cumu se dice in multe locuri; dro jutariu e d’in jatu = adjutu, de unde : adj atare, adjuloriu, etc.; jutariu-lu e ddro, ca totu adjutoriulu sau admini-strulu, scrvitoriulu unui omu sau unei commune; — connoscem si germ. liiiter.
   JITNITIA,            vedi jignitia.
   JITIU, s. m., vedi jetiu.
   JIVINA., s. f., animal, bestia; insec-tum, vermis; animale, bestia, mai al-lessu : animalculu, insectu, verme, etc.; —D. MtMosich susţine co e slavicu; noi credemu co e bene a conferi si lat. jn* renis, cu deriv, jnvenllis, juvenens; de sf nu avemu lipsa dş jivina, in ljmb’a
www.dacoromanica.ro
33(1
JOR.
româna, cându dispunemu de vietate, a-nimcde, animalculu, etc.
   JIVINUTIA, s. f., deminutivu d’in jivina
   JOCASIU,-a, adj.,in locu ăejocaciu= jocace, applecatu la jocu, cui plăcu jocurile, in amendoue sensurile principali alle coventului jocu; — alta forma e : jocausiu,-a, adj. s., differitu in sensu de joeasiu, intru câtu : jocausiulu e unujo-catoriu sciutu, preceputu, abile, ăesteru, essercitatiu, jocatoriu de messeria, ca se delecte spectatorii, jocatoriu, mai al* lessu, de jocuri pre fune, etc.; — form’a jocatoriu e de preferitu.
   JOCAUSIU, vedi joeasiu.
   JOGARARIU,-a, adj. s., (si jogaria-nu,-a), serram exercens, cellu ce lucrd-dia cu serr'a, cellu ce are una serraria;— d’in jogaru, m., si jogara, f., amendoue formele in plur. jâgare, serrarum ma-china—machina de serre; — coventulu jogaru,-a, de unde jogarariu—jogariu-nu, e neconnoscutu pretotendine d’in coce de Carpati: aci se connosce pre unele locuri: ferastreu, pl. ferastreie, 6ro pre alte locuri: serra, pl.se/re, form’a de preferitu fora indouentia; de aci si ser-rariu de preferitu in locu de jogarariu sau jogarianu; s’ar pot6 adoptă si formele : jugurianu sau jugurariu—ceWo ce Are juguri = (machina) de serra, si juguri=(machina) de serrare sau de ser-ratu.
   JOGARIANU, jogaru, jogara; vedi jogarariu.
   JOI, joimari, joimaritia; vedi in Dic-tionariu formele integre si correcte: joui, jouimari, jouimaritia.
   JOLJU, s. m., tenne lLntenio ; vedi giolgiu sau giulgiu.
   JOPOTIRE, (si juputire),-eseu, spo-lare, Tastare, depraedari, male traetare, Terberare, ferire, laedere; a dispoliâ, depredâ, devastâ, maletractâ, lovi, bate vettemâ, etc. ;jopotitu, part. sup.; jo-potitura, s. î.;—jopotire sat* juputire nu e de câtu una forma mai desvoltata d’in japuire sau jupuire, de cari vedi la japca.
   JOPOTITU, jopotitura, vedi jopotire.
   JORDA, s. f., virga, pertica, bacn-lnm; vdrga, vergella, bâtiu, pertica, re-
________________JUG.________________
teveiu, etc.; in specie, vdrga de apperatu si de castigatu;—jorăanire si jordire,-escu, v., Tirgis caedere, a bate cu jârda smjorde;jorditu si jordanitu, part. sup.; jorăitura, s. f., actipne si jffectu de jordire; — jorditia, s. f., deminutivu d’in jârda.
   JORDANIRE, jordire, jorditu, jordanitu, jorditia, jorditura; vedi jorda.
   JOSIRE, josurare; vedi in Dictiona-riu: diosire, diosurare; vedi si: înjosire, injosurare in Glossariu.
   JOVINA, jovona, s. f., vedi jivina.
   JUBEA, s. f., vedi giubea.
   JUBRA, s. f., postula, pusala, pa-\>u\a=puscella, puscla, bubusiora, pu-stula, etc.; — p6te in locu de giubra = ghiubra=glubra, d’in glubere=gluhere —scariare, scabiare, etc.?
   JUCACE==;MCflicîM, juqasiujucausiu; vedi joeasiu.
   JUCUTELLU, si jucutiu, s. m., pers. exactor, raptor, pr® dator; vjolentns veotlgallum exactor, coactor; rapitoriu, storcutoriu, despoliatoriu, depreclatoriu, si, in specie, violentu ossactoriu, perceptori u de dări publice, de imposite; de aci si: jucutia, s. f., raplpa, roptus, exae-tlo, spoliatio; violenta et injusta veotl-galium exactto; răpire, rapina, raptu, storcere, dispoliare, depredatione, si, in specie, officiu, actione, functiope de rapace si violentu perceptoriu de dări publice, de imposite;—coventu neconnoscutu d’in coce de Carpati; ddro, fiendu co Dict. de Buăa da si etymologi’a acestui coventu, spunendu co jucutiu sau jucutellu vine d’in executor, se ne fia si noue permissu a emitte una opinipne : jucutiu,—de unde apoi: jucutellu si jucutia—, se pare a fi in locu dejacutiu, formatu, de certu, d'in jacu (—jafu, vedi jamire—jafuire; vedi si: japca, japuire —jupuire), japuitoriu, d’in natura applecatu la jacu.
   JUCUTIA, s. f. (pron.y'îuwtfa);, vedi jucutellu.
   JUDAICESCE, adv., in locu de ju-daice, e contrariu naturei limbei romana.
   JUGANIAjw^arala; vedi jigania, ji-garaia.
   JUGANIRE,-escw,v.,castrare; in Dict,
www.dacoromanica.ro
JUM.
   JUGARELLU, s. m., specia de planta (fr. germandrăe, germ. germanelor).
   JUGASIU,-», adj. s., aptus, idonens jngo, jangendo; aptu, bonu d& jugu, de înjugaţii; in specie : unujugasiu e bou ăejugu, si in genere: callu de jugu, vita dejugu, etC:=jumentu;—in locu de;V gaciu—jugace.
   JUGHINA, Bubst.f., sqnalor, sordes, prnrltns, scabies; sorde crassa, scalore, scabia, rânia, mancarime^V^M, missel-lia, etc. : jughina de callu, jughine de servitori; de aci: jughinare, v., (cu forme simple : jughinu, mejughinu, se jughina, etc.), scabere, se soabere, fri-care; se fi-Icare; a scarpină, frecă, si refless. a se scarpină, a se frecă, mai allessu pre capu, pre cerbice, etc. : scolia si te jughina, co nu eşti bonu de câtu de somnu si ăi jughinatu; jughi-natu, part. sup.; jughinatura, s. f., ju-ghinosu,-a, adj., plenu ie jughina; sor-didu, scalidu, scabiosu, jpgosu, etc.: —probabile, jughina de la jugu, jugula, etc., in sensu de vulneri de la guttu, cari, prense, su farinose, si totu una data plene de mancarime.
   JUGHINARE, jughinatu, jughinatura, jughi nosu; vedi jughina.
   JUJEU, s. m., cannm jiignm; specia dejugu mica; ia speciale,,; ug u, la care se suppunu cânii a dou’a di dupo lansatul u seccului de pasce;— cumu se vede, in locu de jugeu d’in jugu; — darea in jugeu, trecerea prin jugeu a câniloru e, de certu, remineseentia ăepunitione câniloru romani d’in arcea Capitoliului, candu se .arretara asia de negligenti si invigilanti, in câtu nu annuntiara prin latrate suirea Gallilorupre montele Capitoliu.
   JUMALTIU, s. m., maltlia=»»aWAa, compositu d’inpece=plx,si cera—cera; verb. jumaltiare (mai pucinu bene : ju-multiuire), malthare=a malthâ—i. dă cu maltha jumaltiatu, part. sup., etc.
   JUMALTIUIREjMmaîfo'wîfo/vedi,;’*-
maltiu.
   JUMANARE, s. f., lunga pertica cu care se scdte apa d’in aduuce putiuri;— Cumu se vede, in locu de ăimanare d’in dmanare; pote si in locu de dimenare
________________JUP._____________33ţ
sau demenare, d’in de si menare=mis-sicare, etc.
   JUMARE, s. f., de regula in pl.,^M-mari, ovornm Intrita;buccatadeoua, făcută d’in oua fripte si pisate sau tocate.
   JUMULIRE, jumulitu, jumulitura; vedi japca cotra fiuitu.
   JUPANESSA, s. f., vedi jupânu.
   JUPÂNU,s.m.,dominns, priuceps, pa-tricius, mercator, negotiator, oplfex, o-perarius,coventu,ce, dupotempuri, leuâ si avu varie si forte diverse sensuri, asiă:
1. in celle mai vechie tempuri, jupânu se dicea cu sensulu de: omu de cea mai inalta conditione, nobile de fronte, patriciu de cea mai bona materia, asiă, co jupânu, ecivalea mai multu de câtu ap-prossimative cu latin, prinoeps in tem-purile celle mai formose alle republicei romane : jupânii ăero erau principii, notabilii terrei; socielejupâniloru de pre atunci erau si cllejupanesse,ore-cumu mu-lieri prineipesse; jupânii erauâre-cumu domni, inse, titlulu de domnu se dâ, cu mare respecta, numai capului terrei;
2. in tempuri posteriori, nomele de jupânu se intense la toti celli de conditione media, lanegotiatori si industriali de tote gradele : sociele acestora noui jupâni fura tote jupanesse, ca si sociele vechiloru jupâni; 3. iu tempulu Eana-riotiloru nomele de jupânu allu vechiloru patricii cesse titlului grecescu de cyrios—nbpioz : metropolitii, ca si episcopii, principii basericei ca si ai hier-archici civile, portau toti titlulu de cy-rios : mulierea jupânului de alta, data care acumu eră cyrios, se dicea si ea cyriaacestu titlu grecescu nu intar-diara a luă si jupânii împreuna cu ju-panessele de starea media; ca se evite despretiulu, in care, cu modulu indicatu, cadus3e titlulu de cyrios, vechii jupâni avara recursu a se impaunâ cu titlele bysantine, feăate celle mai multe cu fe-dose nomine slavice; si ca se nu mai păta plebeii, nouii jupâni si nouii cyrii, seusurpe si aceste tifle, le regulara, prin legi dupo gradele officieloru hierar-chiei civile; inse si aceste title devenira vili in supremulu gradu, siperira cu so-nitu de eterna uitare si de eternu cou-
                    22. G-         ‘
www.dacoromanica.ro
JtJP.
Ş38_______________JţÎP._______________
temptu allu vocei poporului; ce remâne ddro d’in acestu putridu si fantasmago-ricu edificiu de titulatura? nemhţd astadi d’in Bomâni, fia cellu mai infimii, nu e care se nu respingă cu orrore titlele de cyrios si de cyria; nemine nu cotddia se lu dea altui-a, fora se se târna de res-bonarea intitulatului cu asiâ nome;— nomele de cyrios si de cyria a peritu cu totulu d’in usu; ddro nomele de jupânu cumu sta? abiâ se mai poted’in cându in cându applicâ juăaniloru si servitoriloru: jupanelsacu! jupanessa Maria;—vechii jupani cautara una noua seapare in titlele de : boiariu, boiaressa, coconu, co-cona; ddro si aceste-a nu intardiara a se sordl si cadd in dispretiu; mai nemine nu aude buccurosu a se nomi asiâ; in fine ultimulu refugiu, la care confugira vechii jupâni, fura titlele de: monslenr, madame, dame, cari cadura si mai cur-rendu in dispretiu, asiâ co asta-di abiâ sufferu curtesanele se se califice cu elle (vedi si coventele: boiaria, boiariu, dama, etc.): numai coventele curatu române : domnu, domna, ca title de ondre, remasera neşterse in gur’a Bomânului, si sperâmu co voru remand peno candu va viuâ nationea româna.—Ddro se ne intorcemu la coveutulu: jupânu. D.Mir Jclosich (in oper’a sea : die slavlscken elemente im rnmanischen), as sere, co rom. jupânu e impromutatu d’in slav. jnpanii, si ca proba acestei assertione adduce n.slav.:jnpan, şerb. j apa n, mag. lspan, n.grec. m.Coojtdcvo?, f. Cooitaviă; dro in oper’a sea: lexicon palaeoslove-nlco-graeco-latinnm da, cumu pare, pro-b’a scientifica a originei slovenice a co-ventului in cestione : jnpanii = sensu : qnl Bnper eanponas et fornm est consti-Xatm=cellu pusu mai mare preste cau-poni=(carcimari) si preste foru=(mer-catu); allaturandu apoi, ca avendu acel-lu-asi intellessu, si: med. grec. zonpa-nns, med. lat. jnpanns; adaugendu apoi la slav. jnpanii epithetele: mali, ye-llki=mtcu, mare, cumu si d’in nou: n. grec.Coorcavdţ, Coorcavid (dupo Ducauge), si med. latin, jupanns, n. slav. jnpan, f. jnpanja, adjjiîpanj, serb.jupan, croat. jnpanik^=pqrocliu8=^aroc^w, mag. Is-
pan, (nnde — adauge itico invetiatulu slavista—slayls qnibnsdam : s’pan,==de unde la unii slavi form'a : spân); celle peno aci esposite d’in dissele invetiatului slavistu, concernu numai coventulu sla-vicu cu tota progenitura sea, chiaru si in romanesce; acumu inse enumera si analogele independenţi de coventulu slavicu, adeco : pruss. snpiini=pater fa-milias=lala de familia, lithuari. jnpond =cu acellu-asi sensu ca si pruss.; gotb. siponels = diseipnlus; apoi si roman. jupânu—,;'ttpdwessa=domlnns, domina, intre derivatele slavice;—ddro destulle aceste-a, ca se adjungemu a ne intel-lege : de unde scote D. Michlosich, — nu dicemu d’in veri-unu dialecticu mai nou slavicu, co-ci cu neci unulu d’in a-ceste-a nu are rom. jupânu neci in duru, neci in ăermonu, neci in forma, neci mai allesu in sensu , — chiaru d'in vechi'a slavica, unu coventu care se correspunda in forma si in spiritu cu jupânulu ro-manescu?—pote dre sensulu jupanului slavicu ca simplu prefectu de cauponi, se se compare cu originari'a imagine pratricia a jupanului romanu ? d’in ce rădice a nome slavica trage saa pote trage slaviculu jnpanii! si apoi : de ce nu admitte invetiatulu slavistu formarea sau impromutarea romanescului jupânu mai bene d’in lithuan. jn-pone, care si in forma si in sensu cadra mai multu cu form’a romandsca, ca se tăcu de pruss. snpiini, care aborre de la form’a romandsca, de si se appro-pia prin sensu, pre candu ghoth siponels, nu convine niciinun’a, neci iD alt’a? de ce in fine ung. lspan, care a datu uno-ru-a d’in slavi form’a şpan, se nu fia impromutatu d'in romanesculu: jupânu? ca se nu se dica co tragemu foculu pre turt'a Romanului: de ce se nu admitta invetiatulu slavistu, co ung. lspan ar . potd fi essitu d’in germ. ge$pann=$ocm, comite, de unde si; gespannseliaft=;co* mitatu, cumu se si nomesce unu cercu sau districtu ungur eseu?—fldro fiendu co relationile istorice alle Bomâniloru au fostu cu vechii Prussi si chiaru cu vechii Lithuani forte depărtate si pucine, si fiendu co neci aceste dialecte nu n0
www.dacoromanica.ro
______£________îmţ.____________
esplica jupânulu: de acea-a vomu cercă, dăco alte limbe, mai strinsu si mai de multu legate cu a nostra, nu esplica claru si limpede coventulu in cestione : a) nu e de respinsu si repudiatu asser-tionea, co jupânu, cu a obscuru, pote, de certu, fi si cu e in limb’a ndstra : ju-penu; acăsta forma, cu simpl’a commu-tatione a unui b cu p, si viceversa, p6te forte bene stă in locu de : jubenu de la jub-ere=jnbere, de unde : jubente=ja-bens=ăomnitoriu inpoterea legei, cumu erau jupenii sau jubenii in origine; b) si mai pucinu de respinsu si de repudiatu e inco etymologi’a lui jubenu—jupenu, ca trassa d’in dnobenns, care, dupo Fe-stu, e form’a antica a coventului do-minnsj duobenu suna inse, in limb’a romana, si :jubenu sau jupânu, ca si ju-metate, d’in ăiumetate; — noi conno-scemu pucine etymologie de acăsta claritate, si credomu co si invetiatulu sla-vistu va subscriue acestei esplicatione si pentru limbele slavice; nu mai aller-gămu dăro la sancrit'a, de unde inco amu potă trage luminose esplicari. M.
   JUPU, s. m., vedi jipu si japca.
   JUPUIRE, jupuitu, jupuitura, etc.; vedi: japca si jacuire.
   JUPURLUIRE, jupurluitu, etc., fi-endu numai una desvoltare d’in jupuire, camu in acellu-asi sensu, vedi jupuire, jupuitu, ete.
   JURUBIRE,-escw, v., a face jurubitia; part. sup. jurubitu, etc.; — presup-pusu ă'in jurubitia, trassu, de certu, d’in sup. jurubitu, in forma de adj., jurubi-tiu,-a, de unde jurubitia, ca subst, fem. pers., cu sensulu de: fila in spiram torta et convoluta—totu de fire intortu si con-voltu in forma cylindrica : jurubitia de tortu de linu, jurubitie de tortu de cânepa; jurubitia de fire de bombacu, de fire de lâna, de fire de metasse, etc.; — cumu se vede de sene, verbulu jurubire in locu giurubire d’in giuru = gyrus,
   ______________JUÎ._____________33§
tradussu in verbu : giuruire, ca pretiuire d’in pretiu,i6ro cu intercalationea unui b. spre a se evită confusionea cu juruire— giuruire, (de cari vedi in secentele ar-ticlu); asiă dero : giurubire, giurubitu, giurubitia, etc. ecco formele juste, clare si precise alle coventului in cestione.
   JURUBITIA j urubitu,jurubitura, etc.; v eăi jurubire.
   JURUENTIA, s. f., vedi juruite.
   JURUIRE,'-eseu, v.f (acăsta-a e form’a correcta, ăro nu : giuruire, care nu e de câtu provincialismu, ce ar produce confusione cu giuruire sau gxurare, ca: im-pre-giurare, in-con-giurare, etc., d’in giuru=gyrua, pre candu juruite in cestione d’in jure, d’in care si jurate, ju-stu, etc.), sollenniterj jnrejnrando, etc., promittere; pollicerl, dare, donare, di-care, dedicare, dedere, etc.; apromitte, dă, donă, dedică, consecră ceva sau pre cineva cu mare si religiosa, conscien-tiosasollennitate,cujuramentu fidele si sinceru, etc.: amu juruitu totu ăllu no* stru scolei si basericei; juruescu conceta-tianiloru tote fundurile melle ă'in acesta cetate; juruita basericei, altariului, sin-gurulu copillu ce li se va da de Dom-nedieu; — derivatu : juruitoriu,-tbria, adj. s., care juruesce; juruitu, part. sup. subst.: funduri juruite de repausati, cu ăispositoni de juruitu tote alle seUe so-cietatei academice; nu meincredu in giu-ruitulu, vostru veri-câtu de sollenne mi lu dati;—juruitura,3.î., actione,actu, fapta, lucru de juruite : mai multe juruiture fecera scolei; —juruente, part. adj., de unde si popul, juruentia—juruintia, s. f., stătu, conditione si fapta de juruente : juruentiele făcute de repausa-tulu nepotiloru sei; juruentie întărite cu mărturie.
   JURUITORrU,j«r«îYMjMrMa<Mra,,vedi
juruire.
   JUTARESSA, jutana, jutariu; vedi jitariu.
www.dacoromanica.ro
   Vorbele de origine străină cari iucepu cu litter’aiT, precumu: helu, kelire,kelitu, kefu, kefuire, lcefliu, keltuire, kyrîa, etc.,
s’au trecu tu mai totela litter’aO, in combi-nationea ch, precumu: chelu, chelire, che-litu, chefu, chefuire, chefliu, cheltuire, etc.
  LABA, s, f. Fiendu co s’a contestatu originea si puritatea coveDtului ace-stui-a, noi observăm u aici, co radecin’a lui se afla mai in tote limbele indo-cel-tice, d’in care face parte si limb’a latina d’impreuna cu cea româna, asiâ in sanscr. V., labil = prendere, leuare, si subst. l&hha=prenăere, capere, si instrumentu de prendere, ca allu nostru laba; grec. \afi=leuare, de unde si subst. Xa£toj= leuare, leuatura, si instrumentu de leuare, ca allu nostru laba; celt. Iambii = mâna, chiaru ca si allu nostru laba; lat. ensusi: labium si labrnm=instrurnentu de leuare, ca si allu nostru laba, de la (labere)=lambcre=lamâire, a leuâ cu gur’a, etc.;—d^ro ocurre liib si in limb’a ungnr&ca;—acesta occurrentia inse nu demustra co coventulu ar fl de origine ungurâsca. La&ains^mna: l.petiorude animale, brânca bestiale, besti® pes, angola, ce, ca si mân’a, serve-la prensu, la appucatu : laba de catusia, de câne, de lupu; labele vulpei, ursului; 2. prin estensionesi: Iiominis mănos, mân’a omului: nu ti bagă lab’a in vasulu meu; ce me scării cu labele telle? asta muliere are labe ca de ursa; — derivate : labosu,-a, adj., cu mari labe:ce labosu câne!
ce labose mâni; — si in forma m. labu, cu sensu de: mica parte, palma sau laba de pamentu, ce reserva unu proprietariu pentru sene.
   LABOSU,-a, labu, adj., vedi laba.
   LAOASIU, pl.-e, in locu de: locasiu, prin urmare, d’in locu, de si cu forma pucinu plausibile, domus, domlcillum, habitatio, templum, fanam, sacelltim; casa, locuentia, templu, sacellu, etc.
   LACATARIA, lacatariu, lacatusia-Ha, lacatusiu; vedi lacatu.
   LACATU, (pronuntiatu, dupolocuri: lacatu, lacatu, locatu, vedi in Dict. 2 iocaftt), pl.-e. S’a contestatu provenien-ti’a acestui coventu, fiendu co occurre si in limb’a unguresca, lakat; noi obser-vâmu inse co occurre si in angl. lok si locket, sax. loc, fr. loqnet, it. locchetto, si lassandu cestionea filologica deschisa, ne pronuntiâmu pentru form’a locatu, cea trecuta in Dictionariu.— Lacatusiu, lacatustaria, derivate cu totulu reu formate in locu de : locatariu, locataria.
   LACHEU, s. m., (ital. lacchd, angl. lackey, fr. laqoais, celt. laquâs), famu-lus, pedlsequus; servitoriu imbraccatu in uniforma servile; in specie, servitoriu care merge dupo domnulu seu, pedisecu.
www.dacoromanica.ro
LAC.
LAC.
341
   LACHIRUIKE,-escM, v., (reu formatu d’in germ. lacklren); a dă cu laccu sau lacca, a vernf sau vernică, a dă cu ver-nice, a dă cu lustru, a lustră.
   LACIU (pron. laciu,-a, adj. s.. aquo-sus, latioosns , uvldus, madldas; aqua, latex, lacus, Iacaua; ca adj., apoşu, udu, plenu de apa; ca subst. lacîu, pl.-e, lacu, latice, udu, umiditate, etc.: seti Iacii de apa; cofundati in unu lacîu;—cumu se vede de seue, lacîu e essitu d’in lacu, inse pote si cu allusione la latice=latex; ddro fiendu co se dice si lecîu, (cu e claru), se pote se fia essitu d’in radi cea, de unde si: lecore=licore, etc.
   LACOMESCE, lacomescuvedi lăcomia.
   LACOMIA si lacumîa, s. f., aviditas, cupiditas, cupido, gulositas, ingluvles; calitate de lacomu sau lacumu; dro la-comu sau lacumu,-a, adj., avidus, cupl-dus, gulosus, helluo, vorax, gluto iuex-plebllls, iusatlabllis, cui place a mancă bene si multu, care nu se mai satura, nesatiosu, insaţiabile, nesaturatu,spartu, cumu se dice, etc.: e cineva lacumu nu numai de buccate, ci si de auru, de ar-gintu, de lussu, de gloria, etc.; si ca subst. unu lacumu, lacumulu nu se mai satura, etc.; si ca adv., a mancă lăcu-mu, (vedi si adv. lacomesce mai dio-su), etc.; — d’in lacomu sau lacumu, si: lacomire sau lacumire,-escu, v., ouperc, concuplscere, appetere, affectare, vo-rare, vorax esse, etc.; a fi lacumu : la-cumesce omulu la mancare bona si ăeli-ciosa, ăero lacumesce si la avere, la li-bidini, la argentu, si auru, etc.; laco-mitu si lacumitu, part. sup.; —lacomo-su,-a si lacumosu, adj., d’in lacumu, su-perlativu dre-cumu allu acestui-a; — in fine : lacomescu si lacumescu,- a, adj., d’in lacumu ca subst., de aci adv., lacomesce si lacumesce: ce mancati asia lacumesce ! — de unde ? D. Mdclosich re-spunde promptu si categoricu: de la sla-viculu lakomu; — ddro nu ne spune de unde vine lakomfi;—ba ne spune : vine de la verb. lakati=esurlre=a ave fame, dro lakomu espreme : cupidus, avidus, gulosus; apoi de aci si: n. slav. lakomu cupidus, si lakomnik = esuriens, bulg.
lakom=avarus, alb. lakemus=ararus, mag. lakoma = convlviom = ospetiu;— forte bene, ddro ce respunde la Dict. de Buda, care assere, co roman, lacomu e affine cu it. lecoone — glutone, lacomu, si mai produce si it. lccoume = 7a-comîa si lucru de lacomu, deliciu palatale, cupe, ăie, — si chiaru v. it. leooonla = aviditas, asiă de aprope de allu nostru lacomîa si prin forma si prin sen-su? — respunde, co leocare, de unde se tragu coventele italice susu citate, nu insdmna : a fiflamenău. ca slav. lakati, ci: Ungere, ca si fr. ldcber, etc., cari inco nu su romanice, ci germanice; co-ci v. germ. sona : leccon, anglosax. llo-oon, n. germ. leoken; — noi sustinemu co se pote candu vedemu, in fapta, co-vente ca lecoouei etc., co va se dica lacomu, aviău, glutone; apoi cu tota autoritatea doctissimului Diez, nu se pote admitte germanitatea coventului ital. lecoare, fr. ldoher, candu dejă Isiăoru profere: lecator=gulosus. de certu d’in unu verbu allu limbei rustice: leoare= Ungere, candu si in limb’a romana a-vemu: licaire si lecaire, (confere si grec. Aix«v<5<; Xi/vdţ, etc., d’in Xetyeiv = Ungere = lat. lingere = sancr. lih, etc.); ddro, deco aceste-a nu convingu pre in-vetiatulu slavistu, se producemu alta proba, — la care credemu co si D. Mi-klosich nu va mai resiste,—proba co co-ventulu nostru lacumu nu e si nu pote fi in addeveru slavicu : mai antâniu nu se pote negă, co limb’a albanesca e pote totu asiă de vechia ca cea slavica, si co coventulu alb. lakemus si lakemia, are, in poterea vechieloru si strinseloru relationi istorice cu Komânii, are mai mare affinitate cu alle nostre lacumu si lacumîa de câtu slav. lakomu si luko-mije; apoi, ce e mai multu, ifcco sla-viculu lakati, (de unde lakomu), e affine cu sanscriticulu lac, cu multu mai apropiatu si mai originariu e latinulu lac, de unde : allioere si allectare, delectare, delicium, deliola, etc., care esplica si prin forma si prin sensu si prin comnati’a cu limb’a nostra alle nostre d’in alle nostre : lacumu, lacumîa, lacumire.
www.dacoromanica.ro
842
LAG.
LAJ.
   LACOMIRE, lacomitv, lacomosu, la-comu; vedi lacomia.
   LACONICESCE, adv., laconicescu,-a, adj., nu su de câtu vorbe aberratice si contrarie limbei; vedi dâro in Dictionariu formele correcte: loconice, laconicii.
   LACOSU,-a, adj., lacuster, lacubus abundaus; plenu de lacuri;—de adaussu la Dictionariu.
   LACUINTIA, lacuire, lacuitoriu, lăcuită; d’in rea pronunţia scrisse si reu in locu de: locuentia, locuire, locuitoriu, locuitu,—cari vedi in Dictionariu;—lacuire, lacuitu, etc., aru fi proprie derivate d’in lacu, dro nu d’in locu;—ie ung. lakui nu ne tememu.
   LĂCUSTĂ, s. f., dupo pronunţia rea scrissu reu in locu de locusta, de care vedi in Dictionariu.
   LADISIORA, laăicia sau laditia, la-ducia si ladutia, s. f., deminutive d’in lada, longa care cauta se intre in Dictionariu; asiâ si laăoniu=laăoiu, s. m., augm. d’in lada.
   liAI)OÎTJ=ladoniu, ladutia, etc.; vedi la laăisiora.
   LAE, s. f., vedi laia.
   LAFU (pre a locuri: le fu), pl.-«ri, sermo longns et inanlsy commentnm, mendaolnm, loquacitas, garrulltasj vorba lunga si deşerta, secca, menţiona, limbutxa vacua: perău dillele si nopţile cu lafuri; in unu lafu duce si nu lucra nemica; nu allegineci unu addeveru d'in lafurile loru;—derivate : lafurire,-escu, v., a spune la lafuri: lafuresce tota diu’a, fora se se appuce decevaseriosu; lafuri-toriu,-toria, adj.s., care lafuresce; lafu-ru,-a, adj., deprensu cu lafuri, limbutu, mentionosu, etc., de aci si altu verbu : lafurare = lafurire in sensu, inse mai espressivu de câtu acestu-a; — lafu, la-furu, etc., fdrte probabile in locu de lapu; lapuru, d’in radicea sancr. lap=loqni, loqnax esse; grec. Xowr, de unde : Xa-jropbţ, Xa7rrdţ=^Xoapd<;=/foacanM; lat. Iamb = allu nostru : lambire, lam-pire, etc.
   LAGAMIRE,-escw, v., effodere, fo-flore; a face lagâmu, a cuniculâ pamen-tulu; d’in Za^âmM=cuniculu, fossa, mina, săpătură pre sub pamentu;—proba-
bile, lagâmu, corruptu, prin trecerea sea prin limb’a turcâsca, d’in lacuna, laguna sau luguma; vedi lacuna si laguna inDictionariu.
   LAGÂMU, s. m.; vedi lagamire.
   LAGARARE, V., castra ponere; a pune castre; part., lagaratu,-a, d’in germ. lnger=castre, aprope date ui ţârii.
   LAGONITIA, s. f., horrenm, grana-rlnm; granariu, ordiariu , ambariu in genere;—cumu se vede de sene, in locu de lagunitia, demin. d’in laguna.
   LAGUMU, s. m., vedi lagâmu.
   LAIA, s. f., turba, multitudo, câtorva ; mulţime, caterva; in specie, caterva de Ţigani : Ţigani de laia, in oppos. cu : Ţigani de vetra; inse si in genere: omu de laia, d’in lai'a cuiva; — d’in a-cea-asi rădice cu Xarf;, de ora ce limb’a tiganesca sdmina mai allessu cu limb’a gr6ca d’in Europ’a, si cu sanscrit’a d’in Asi’a;—pdte si fem. d’in laiu,-a, adj., niţer—negru, cumu su Ţiganii de or-dinariu; co laiu insâmna negru se vede d’in espressionea, asiâ desu repetita, mai allessu: laia—bellaia;mneliore laie—bal-laie; laiu—bellaiu sau laiu—bellaniu= negru—albu; de altramente laiu la Mace-do-romani e commnne, in locu de negru ; — forte probabile , co laiu,-a, e in locu de lauiu = laviu = lavau-dus j — laietiu,-a, adj. subst., de si nu demin. d’in laiu, se refere inse mai multu la laia, s. f., tractata in primulu locu, cu sensu de : de laia, d’in laia, nu d’in vetra; in sensu mai generale: laiu,-a,=z nome de selbaticu, orridu, nelautu, ne-peptinatu, incultu, etc.: ce muliere laie-tial ce juni laieti! ce poporu laietiu! cu laietiulu greu ai se te dai, etc.
   LAIBELU si laiberu, s. m., vestimen-tu strimptu ce se pune pre truncbiulu corpului, peptariu;—d’in germ. leibrock, reu formatu, dâro dejâ datu uitării.
   LAIBERU, s. m., vedi laibelu.
   LAlCU,-a, adj. s., lalcus, (gr. Xa'ixdţ d’in \a6q,=poporu); uuulu d’in poporu, unulu ce nu e sacratu, nu e preutu, nu e diaconu, nu e clericu : omulu care nu e clericu se dice laicu.
   LAJA, s.f., agiu, (fr. agio, germ. anf-geld); vedi: agio = agiu; — laja pare
www.dacoromanica.ro
LAI.
LAN.
343
corruptu d’in lagia, in locu de Vagia, a-deco : agia f. in locu de m. agiu, cu ar-ticlu la; de aîtramente d’in coce de Car-pati e neconnoscutu.
   LA.IETIU, laiu; vedi laia.
   LALAIRE,-esc«, V., lallare, vocem tremale modulari, tremule c miere, gnr-rlre, indistincte loqoi, balbntire, effn-tire, inepte loqni; 1. in genere, a e-mitte sonuri, voci fora sensu, a vorbi, caDtâ fora intellessu; 2. in specie, a) a cantâ se addorma unupruncu; b) a modulă vocea cu tremuru, a tremurâ=a face se tremure vocea, a cantâ tralle, sau trîlle, a trallă sau trillâ, (vedi si mai diosu); c) a balbutl, a vorbi incurcatu, a limbuţi, garri, fliacari, effuti; a vorbi verdisi oscate, etc.;—derivate: lalaito-riu,-târia, adj. s., care lalaiesce; la-laitu, part. sup.; lalaitura, s. f., actione si effectu de lalaired’in lala sau mai bene : lalla, sonu, care compositu d’in cea mai molie consouante si cea mai sonora vocale, e forte aptu la emissio-nea vocei, de si adesea acâsta emis-sione e confusa si neintellâssa; sonulu lalla devine subst. f. una lalla ăe gure limbute, sau m. unu lallu = lallnm si lallns = cântu, cântu confusu a desea, vorba confusa, etc.: lallulu gureloru limbute; de aci verbe: ZaZiare=lallare, a cantâ, si adesea a cantâ fora sensu, mai vertosu, a cantâ asiâ, cumu se addorma pre cine-va, in specie, se addorma unu pruncu, (conf. in Dict. lullu. lul-licare); part. s., lallatu, etc.; — lallaire si lalluire, desvoltate iu vocalismu, au desvoltatu si intellessulu, cumu s’a po-tutu vedâ inco de la inceputu la lalaire=. lallaire, (conf. si grec. AdcAo?, AaAetV, Xa-XACeiv, etc.);—vocalea a d’in lalla trece mai in tote celle alte vocali: asiâ, a-fora de celle susu citate : lallu, lullu, occurru si forme cu o : lollu,-a, adj., vaoillans, titubans, claudicans, hrorens, care iu mersulu, motulu , gestulu seu vacilla, tituba, se impediea, cespita, e, cu unu coventu, molie si debile: celolle mulieri in toti passii loru; teneri mai lolli ăe câtu betranii; de aci derivate : lollaire si lolluire,-escu, v., vacillare, ti-tubare, hterere, a se impedicâ, incurcâ,
in mersu, in lucru, a cespitâ, a esitâ, a fi molie si lentu, etc.;—directu d’in lollu, ca augmentative: a) lollotiu,-a, adj., forte lollu,-a, inse si ca susbst. mai al-lessu/l ZoZÎoiia—persona sau lucru lollu, a) ca pers. una lollotia de omu=care nu numai nu e bonu de nemica, dâro e si spre sarcina si greutate; (3) ca lucru : cu lollotie multe nu faci caile, obiecte grelle de portatu pre caile;—siform’a : lollotu, s. m., in sensu differitu, adeco : elamor, yoclferatlo, strepitns, tnmnl-tas, larma, sberetu, clamore, strepitu, tumultu; de unde lollotire,-escu, v., clamare, vociferări, obstrepere, ejulare, tnmnltuari, a face larma, a sberâ, a dâ clamori, etc.;—aci păru a, se referi si: troliu sau trillu, s. m., trema la rools modnlatio, tremnlns et Vlrbans oantns, (conf. fr. trille, it. trlllo), modulatione vibrante a vocei, vibrante si tremente cântu, de unde trallare si trillare = a face tralle sau trille.
   LALAITOR1U, lalaitu, lalaitura; vedi lalaire.
   LALANGHITU, s. m., vedi: abyssu in Dictionariu.
   LALLARE, lallatu, lallaire, lallaitu, lallu; vedi lalaire.
   LALEA, s. f., pl. lalelle, (si sing. la-lella), tnllpa, (fr.tnlipe), specia deflore.
   LAMPAGI1J, (pron. lampagiu), s. m. pers., cu forma contraria legiloru limbai; vedi in Dict. : lampariu, lampaăa-riu;—asiâ si lampasiu, s. m. reale, pentru care vedi in Dictionariu formelacor-recte : lampa, lampaăe; de aîtramente lampasiu nu credemu se se fia auditu sau se se audia unde-va d’in coce de Carpati.
   LAMPASIU, s.m., corruptu unguresce d’in form’a latina lampas; vedi lampagiu.
   LANCIASIU, s. m., d’in landa, cu a-cellu-asi intellessu ce are si form’a: lan-ciariu, care e de preferitu, si de care vedi in Dictionariu.
   LANCIETA, s.f.,soalpellom; deminut. d’in landa, leuatu in sensulu speciale de instrumentu chirurgi cu : scalpellu.
   LANCIUGU, pl.-e, deminutivu ineptu d’in landu, care vedi in Dictionariu; — d’in lanciu si verbulu : lanciuire,-estu,
www.dacoromanica.ro
LAZ.
844_____________LAT;________________
v., a pune lăncii* sau in lăncii*; lan-ciuitu, part. sup.
   L ANCrUIRE,-escw, v., lanciuitu, part. vecii lanciugu.
   LANDGRAFU,s.m.,(germ.lan(Igraf), comite regionariu, titlu de nobilitate.
   LANDVERU, s. m., (german, laud-wehr), garda naţionale la Prussiani.
   LANGAVTA, s. f., encarpon, (fr. fe-ston), ornamentu de architectura d’in flori si d’in fructe;—langavire,-escu, v., encarpls Incldere, a ornâ, a sapă, sculptâ cu langavie; — langavitu, part. sup. d’in langavire; — langaviv-a, adj., cu langavie.
   LANGAVIRE, langavitu, langaviu; vedi langavia.
   LANGED&LA, s. f., d’in langeăire, coventu contrariu legilorulimbei, inlo-culu carui-a potu intră forte bene: lan-geăitate, langeăime, etc.
   LANOSIRE,-eseu, v., d’in lanosu, a face lanosu, a sc6te lâna, peri pre una pannura; lanositu, part. sup.;—d’in lanosu. si s. f., lanositate, cumu si directu d’in lâna se formddia lanare, v., camu in acellu-asi sensu cu verb. lanosire.
   LANOSITATE, lanositu; vedi lanosire.
   LANSKENETU, s. m., (fr. lansqoe-net, germ. landsknecht), specia de jocu de cârti.
   LANTI, pi-, glandola vltullna, (fr. rls de veau);—p<5te in locu de lapii.
   LANTIUGU, lantiuire, lantiuitu; vedi lanciugu, lanciuire.
   LAPOVITIA, s. f., nimbus, subita-neus Imber; plouia subitana, abundante si rapida, ammestecata cu grandine, sau cu neue;—pote d'in lap, de unde lapide, in sensu de grandine.
   LAPTAGIU, s. m. pers., cu form’a giu, străină limbei, in locu de —ariu : laptariu, ce vedi in Dict.
   LASCAIA, s. f., medietate de pară, aprope medietate d’in bannulu de asta-di;— turcescu, ca si para.
   LATITIONE, s. f., vedi latitiosu.
   LATITIOSU, (laticiosu),-a adj., d’in latitu, ca sf negritiosu, urritiosu, etc. d’in negritu, urritu; asiâ dăro : latitiosu— aptu, suppusa la latitu, care se pote
lăţire;—totu d’in latitu si latitione, ac-tione de lăţire, dăro si: facultate de a se lăţire—latibilitate.
   LATURETITJ,-a, adj. s., care sta a lăture; s. f. reale: îfl<wrefoa=vasu, cupa mai mica, ca mai mica, asiâ co (ormddia ore-cumu lăture = estremitate in seri’a vaseloru de mesura pentru licide.
   LAUDAROSIA, (pron. laudarosia), s. f., calitate si fapta de laudarosu; vedi in Dict. laudarosu.
   LA VICIA, lavitia si luitia, s. f., soam-num, sedllej scândura sau mai multe scandure, ce puse horizontale servu la şedere de persone, la assediare do vase, etc.; deminut. laviciora si laviiiora, lavisiora;—D. Milclosich assere co rom. lavicia e impromutatu d'in slav. laviţa, comparandu cu acestu-a : bulg. lavisK, russ. lava si laviţa, polon, lavra si lavrl-ca, cech. larloe, mag. ldczaj de ce nu profere si slav. lava, de unde celle mai multe derivate cu forma deminutiva? si de ce apoi nu ne spune d'in ce rădice slavica verbale aessitusubst. slav., lai val —de certu pentru co nu afla in slavic'a una rădice verbale, cu care se esplice s. slav. lava; se afla inse in romanesc’a assemine rădice, adeco : lauarez= lav-are, lav-ere, de unde roman, subst. lava sau laua, cu sensulu primitivu, ce are, in gur’a poporului românu si demin. lavicia—laviciora, — sensulu primitivu : ceva pre care se laua vasele de lauatu si totu de una data se dispunu aceste vase, lauata si den$'a;—6re n’amu p6te dice cu mai mare probabilitate,—peno la proba contraria, — co coventele in ce-stione su impromutate de limbele slavice d'in limb’aromanesca?
   LAVICIORA, lavitia, lavitiora, lavisiora ; vedi lavicia.
   LAZU, pl.-wn, agrl vel soli cultu va-oantls cultura} curatura, solu sau agru curatu de erberelle, etc.; si:silva csosa, selba taiata si sterpita; — de aci: la-suire,-escu, v., extirpare, a face curatura, a sterpi erbele rolle d’in unu agru; lazuitu, part. sup.: agri lazuiti, lasui-tulu unui agru; laeuitura, s. f., curatura, etc.;—D. Milclosich attribue lasu la unu impromutu d’in slav. lăzii, care
www.dacoromanica.ro
LEC.
LEC.
345
nu essiste in limb’a slavica vechia, ci numai in n. slav. \az—distellinire, rum-pere a unei tellina, si şerb. laz= silva crosa, spunendu-ne tot.u de una data co coventulu in cestionee de origine germanica, fora inse se ne arrete unu coventu germanicu, care se esplece lucrulu; a-cestu-a remâne d6ro in suspcnsione, lls snb jnillce.
                                                               L A 'LWYK&Jazuitulazuitura;vedica.
     LEALITATE, s.f., fldelitas, sinceri-tas, (dupo fr. loyantâ, in forma it. lea-lltâ); sinceritate, curatia de ânima si de cogitu, calitate de leale, adj., (reu : le-alu, co-ci adj.it., e'.leale, 6roadj.fr.lo-yal), sinoerus, probns, fldns, etc.; cui te poţi încrede, pentru co reutatea si frau-dea nu intra in ânim’a si cogitulu lui;— inse : fr. loyantd-loyal, cumu si it. leale—lealitâ, nu su de câtu profunde cor-ruptioni d’in integrele si intactele forme : legale=legalts j legalitate = (le-gatitas), si prin urmare cu greu se potu admitte in limb’a nostra, care nu suffere assemini mutilationi, cumu se vede d’in popularile : tăcere =rtaoere, plăcere = plăcere, etc.; cari in fr. si it. occurru mutilate in : foire, plaire, plăcere.
     LEALU,-a, adj., vedi lealitate.
     LEBEDA, s. f., 1. specia de passere, cycnns, (xoxvoţ), cijcnu; 2. vestimentu, ce copere truncbiulu corpului; in acestu sensu, in locu de lebeda intra, de regula, deminutivulu acestui-a : lebedea sau le-bedella, pl. lebedelle;—D.MiJclosich refere lebeda fem. d’in limb’a roman6sca la slav. masc.,lebedT, allegandu, pentru confirmationeasea si: n.slav.labod,serb. labnd, cech. si croat, labnt, polon, la-bedz, si in alte : lobod; d6ro remânu doue mice cestioni de resolutu prin cercetările invetiatului slavistu, si a nome:
a)  care e radicea verbale slavica, care se esplice passerea : lebeda, si in dialectele slavice si in dialectulu romanescu ? =
b)  cumu se esplica coventulu romanescu in sensulu de sub 2?
                                                             LECA, s.f., mica, frnstnlnm, offo, of-foia; mica, miga, picătură, picu, bucca-tella : una leca de vinu; nu e leca de casiu; aăău-mi una leca de apa; demi-nutivu lecutia ; una lecutia de tempu
stete spenduratu de arbore; nu manei una lecutia de casiu, si se bei una lecu-tiade vinu?—coventulu, in'ac6staforma fem.:leca, couvine perfectu, si in forma si in sensu, cu sanscr.leşa=picu, picătură, mica, buccatica, etc. d’in radicea: llş.=a fi micu, de unde, forte probabile, grec. 6X[Yo?=pucinu, cu o prefissu, cumu se face in multe caşuri, ca in &piXYeiv= piXYetv = mnlgero; v. boruss. i(onts=. parvns,lithuan.=lâşa8=macer, etc.; — d6ro : ce se facemu si ce se dicemu, fa-cia cu form’a mase. lecu,—nu in sensulu, ce are ca si f. leca, d’in locutioni ca: nu e lecu de apa, nu aveţi lecu de mente, etc.; ci in sensulu de: medicamentam, reme-dium, medicamentu, remediu, allina-mentu de dorere corporale, de morbu : insanitosire etc.,—de unde si leeariu— vindicatoriu, f. lecaressa; v., lecuire,-eseu, a vindicâ; de aci: lecuitiosu,-a, vin-dicabile; lecuitoriu,-toria, adj. s., care lecuesce; lecuitu, part. s., etc.?—J).Mi-Tclosich ne respunde promptu, dâro totu asiâ, ca si in multele caşuri occurrenti mai înainte, fora se ne dea d’in ce rădice verbale slavica a essitu subst. slav. lekii=medtcina, d’in care, dupo inve-tiatulu slavistu, ar fi impromutulu rom. lecu = medicamentu, producundu, ca confirmatione a assertionei: bulg. cech. şerb. 161c, polon, lek, goth.lekeis si lei-kels, v. germ. labhl, anglosax. lece, hibern. lelgh, si adaugundu : e goth. mntnatl videntor slavi = d’in gothic’a păru slavii a sefi.impromuta.tu;—d6ro: de ce nu d’in cea romanesca, d’in care, cumu amu arretatu, si avemu se arretk-mu, Slavii au impromutatu multe cumu au impromutatu si Bomânii de la Slavi, d6ro cu multu mai tardiu de câtu d’in alţi fonti;—noi pucinu satisfăcuţi de es-plicarea etymologica d’inTimb’a gothica a coventului in cestione, cercâmu,—cu debilile nostre poteri,—una asseminees-plicatione d’in form’a leca, care da probe de anticitate mai departata chiaru de câtu a sanscritului leşa,—leca, asiâ de origi-naria, ca si grec. S-Xtyoţ, e trassa d’in radicea verbale : leo-, sau lie-, 6ro-si mai originaria de câtu sanscr. ll<j,-care se traduce in limb’a populare a Bomâ-
www.dacoromanica.ro
846
LEF.
LEM.
nului in verbele : lec-are si licăre, li-caire (vedi si lucomia)=Ungere} lain-bere=a linge, Iambi sau lămpi; lecatu, licatu, licaitu, part. sup.; lecatura, lica-tura, licaitura, s. f., actione si effectu allu actionei verbeloru; ddro licăre, li-caire nu se făcu de câtu cu piculu, picătură, in stille, etc., care e cellu mai originawu sensu allu verbeloru date; inse piculu, impucinarea, micusiorarea, etc.; merge peno la încetare, lipse, lessinu, lessinare, etc. (vedi in Dictionariu lessi-nare, lessinu, etc.); asiâ se face in for-m’a verbale : licnire,-escu, totu d’in ra-dicea Ho (vedi mai susu), fame tabe-s ce re, emorl = a fi lessinatu de fame: licnitu de fame, nu mai pote de licni-tu, etc.; — d’in acea-asi rădice e forte probabile co au essitu si: lecire-licire, lecidu-licidu, etc. (vedi in Dict. licire=z licedire, licidu; si in Gloss. leciu—lici-du); — acumu, observandu co medicamentele , in origine se dau in picature mai multu, in ăecocte de succu de erbe, si co chiaru asta-di picaturele cotarui sau cotarui meăicu trecu ca mai bone in poporu si se buccura de mare reputatione, —credemu firmu, co avemu dreptulu a referi, si prin sensu si prin forma, mase. lecu—medicamentu la acellu-asi fonte, d’in care a essitu curatu romanesculu fem. leca, trecundu apoi, cu impromutu, la Slavi, si pote la Oolhi si alţii.
   LECARE, lecaire, lecatu, lecaitu; vedi leca, lacomia, si licare-licaire;—d’in le-chaire, cu gutturalea c aspirata, si : lecaire,-eseu, v., a) oarere, indlgere, <Ie« slderare, a fi in lipse, a duce dorulu, a fi seracu lipitu; b) privare, spoliare, exuere, a dispoliâ, privâ, lipsi, etc.
   LECARESSA, lecariu; vedi leca.
   LECHAIRE,-escw, v., vedi lecare, le-care.
   LECIU, (pron. leciu),-a, f. adj. s., vedi ladu si leciu la art, leca.
   LECU, lecuire, lecuitiosu, lecuitoriu, lecuitu, vedi leca.
   LEFA, s. f., 1. capitu capace allu lingurei: lingur’a are una coda si una I4fa, ar pote inse ave ăoue lefe la celle doue căpiţe: prov. asta-a va se dica lingura cu coaa măre si tefa mica; nu place
gastronomului lingur'a cu coda lunga si lefa strimpta; 2. merces, pretinm, stipendiata , pretiu de lucru, de servitiu, mercede, salariu: cu lefe se prendu servitorii; fora lefa nu serve nemine;—de aci derivate: lefegiu, meeernarlns, mer-cenariu, salariatu; lefaire,-escu, v., a dâ lefa, a prende si căpiţă eu lefa; le-faitoriu,-toria, adj. s,, care da lefa; le-faitu, part. cui se da lefa;—se fiacoven-tele in celle doue sensuri de sub celli doui numeri (1. 2), asiâ de diverse intre densele? lefa de sub 1., lefa lingurei, se refere, forte probabile, prin-forma ca si prin sensu la acea-si fontana cu laba, (vedi laba; conf. si germ. Ia3fel= lingura); totu aci se se refera si lefa de sub 2), in sensu de : mediu de copere sau prenderepre cineva in servitiu, sensu ce inco are radicea lab (vedi laba) ? — Dict. de Suda trage lefa de sub 2. d’in grec.X<Srcpov=mercede de mercenariu= XA-cpiţ.
   LEFAIRE, lefaitoriu, lefaitu, lefegiu; vedi lefa.
   LEFTICA, s.f., leotloa, onrrnsbiro-tus; lectu=patu de portatu mai allessu nepotentiosii; carrutia cu doue rote; — cumu se vede, corruptu d’in leptica = lectica, (vedi lectica in Dictionariu).
   LEFII, pl. lefuri, lefuire, lefurire, le-fura, lefuru, vedi lafu-lafuri.
   LEGlNEi, s. f. pl., d’in leganuf cuure, cunabula; vedi, leganu in Dictionariu.
   LEGUINÎI k=leguentia, leguire, etc.; vedi logoăa.
   LEH MB.%-escu,lehaitu; vedi lechaire.
   LEICA, s. f., vedi lelle.
   LEITU,-a, adj., gimilllmus, consimţita, omnino slmilis, par, compar, idem; forte assemine, cu totulu si in totu as-semine, care pareintote acellu-asi, etc.: copillii tei su leiţi tatalui; ellu e leitu cu tene; mai allessu ca adverbiu : face leitu ca tene;—probabile d’in unu verbu perdutu ZeaVezrlInere.
   LELLA, lelle, leUisiora, lellitia; vedi nana.
   LEMAIA (pron. lemaia), lemaiâra, lemaiosu, lemaitia, lemâiu, lemonaăa; vedi in Dict. lemonia, lemoniora, lemo-niosu, lemoniu, lemoniu, lemonata.
www.dacoromanica.ro
LIC.
847
_________________LET._________________
   LEMNOSIRE,-escM, v., vedi inlem-nosire.
   LENCA, s. f.,palHoluin,vilopalliumj mantellu reu portatu, reu facutu.
   LEPEDEU, s. m., lietenm; pândia de coperitu patulu, lintiolu;—neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   LESITIA sau lessitia, s.f., fnlieaj specia de passere.
   LESNE, adj., facills, commodns, le-yisj liusioru de facutu, facile, commodu: lucru lesne de ăissu, dero greu de facutu', omeni liusiorelli si lesni de insel-latu;—derivate : lesnire,-escu, mai al-les3u cu in : înlesnire,-eseu, v., a facilita, a face lesne de essecutatu, a procură,, etc.: a înlesni calica cuiva; a înlesni mediele de vietia; a înlesni banni cuiva; lesnitu = inlesnitu, part. sup., lesnitiosu — inlesnitiosu,-a, adj. s., les-nitione si inlesnitione, s. f., etc.; — co-ventulu nu pare a avă form’a covenita limbei romanesci, si, probabile, e slav., inse form’a slavica llstînu data de D. Miklosich nu infaciosiădia bene pre lesne.
   LESNIRE, in-lesnire, lesnitiosu, les-nitoriu, lesnitione, etc., vedi lesne.
   LES1U, s. m., vedi lessiu.
   LESSA, s.f.,orates, rete, nassa, fru-ticetnmj 1. grate, retella, plăssa pentru diverse usuri, cumu de prensu pesce, de oscatu pome, etc.: lessa pote fi si de nouelle, de lemne; dero se făcu lesse si de acia, de funicelle, etc.; 2. lessa=padu-rice cu arbori mici, cu tufe, rara si in parte taliata, etc.;—D. M'Tclosich refere lessa la slav. lesa; noi nu vedemu neci una esplicare etimologica a coventului slavicu; de acea-a ne permittemu a af-firmâ, co less'a romanesca pote fi essitu d’in plessa de Ia plettere = plectere = gr. îrXex-etv,—supprimendu-se p, ca si b in blastariu.
   LESSIU, s. m., cadaver; morticina, mortatione, cadaveru, corpu mortu, in specie, corpu de bestia morta; — derivate : lessiuire,-escu, a se face lessiu, a cadă si jacă mortu, a fi lessinatu;—af-fine cu : lessinu, lessinare, etc., care vedi in Dictionariu.
   LESSIUIRE, lessiuitu; vedi lessiu.
   LETIOŞU,-a,'adj., vedi letiu.
   LETIU, s. m., 1. in locu de latiu = laciu, de care vedi in Dictionariu; 2. letiu—argiUa, lutu; de unde si: letiosu— lutosu, argillosu.
   LEURDA, s. f., specia de planta (Diction. Barcianu esplica prin germ. bergkuobel, Dict. de Buda prin ailinm montannm=germ. bergknoffcl); vedi si in Dictionariu leurda.
   LEURUSCA (cu s aspru sibilante), s. {., specia de planta, acea-asi cu laurusca =.labrusca, ce vedi in Dictionariu.
   LEUSCIANU, s. m., vedi leustianu in Dictionariu.
   LEYENDA si levendula, s. f., vedi livanda.
   LIBOVU, s. m., amor, amore; co-ventu introdussu ăre-candu prin cărturării slavoni, care inse n’a potutu prende radecina, si a cadutu in desuetudine; — compara si ibovu si ibovnica.
   LIBUTIU, s. m., Iarna, specia de passere palustre, germ. kibitz, ung. 11-bnoz;—neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   LICĂRE, licaiu, licaiura, hcaire, li-caitu, licaitoriu, licaitura; vedi Uca si lacomla;—de aci inse si form’a mai des-Voltata : licărire,-eseu, v., Ungere, 11-gnrire, lambere, avide rorare ; a linge, Iambi, lămpi, sorbi, suge, mancă si bee cu aviditate, se dice in specie mai al-lessu de câni si de catusie, inse si de ămeni: licarescu d'in tote câte le plăcu; — derivate : licaritione, s. f., licarito-riu,-târia, adj. s., licaritu, part. sup., li-caritura, s. f., licău, adj. s., in acel-lu-asi sensu cu licaritiosu si licaritoriu, analoga in forma si in sensu cu lingău; inse form’a unoru assemeni covente e suspecta, si remâne a se regulă;—dăro: licărire in sensu de lucire, relucire, etc., e reu applicatu in locu de : lucuire sau lucurire, de cari vedi in Dictionariu.
   LICĂRIRE, licaritiosu, licaritoriu, licaritu, licaritura, licău; vedi licăre, li-caire.
   LICHEA, s. f,, pl. lichelle, inse dupo rea pronuntiatione reu scrissu iu locu de: lipea=:lipella, pL lipelle, de cari vedi in Dictionariu.               ,
   LICHNIRE si Uimire, liclmifu, Jlich-
www.dacoromanica.ro
S48
LIN.
LŢG._________________
nitura, eto., cu aspiratione a gutturalei in locu de : licnire, licnitu, licnitura, si fonetice armonisatu : lignire, lignitu, lignitura; vedi licnire, lignire.
   LICNIRE si lignire,-eseu, licnitione =-lignitione, licnituz=lignitu, licnitura —lignitura; vedi leca spre finitu.
   LIFERANTU, adj. subst., d’in v.life-rare, v., (d’in germ. liefern=fr. livrer), mlnistrare, snbministrare, snppeditnre, iustrnere, providere. preebore, etc.; a pune ia îndemâna, a ministrâ sau sub-ministrâ celle necessarie, in specie, a procurâ, a provedd, approvisionâ, etc., (vedi si furnire); derivate : liferato-riu,-toria, adj. s.=liferantu, (mai bene ar fi liferante, de si aedsta forma, ca si celle alte alle coventului in cestione, su tote de reprobatu si de reiectatu, pentru co su strainismi, si apoi d’in coce de Carpati, pre eâtu scimu, nu se connoscu neci de cumu; formele pure si conforme limbei nostre aru fi: liberare, liberante, liberaioriu, liberaiu, etc., de unde s’au impromutatu si germ. liefern, cu t<5te derivatele selle), liferatu, etc.
   LIFERARE, liferatoriu, liferatu; vedi liferantu.
   LIGA, s. f., d’in ltgare, dupo fr. llgtte =/edM=:f(»dos; confederatione, associa-tione politica.
   LIGHIANU, S. m., labrnm,lavacrnm, pelvlsj vasu de lauatu, de spellatu, in specie, de spellatu faci’a si mânule;—nu credemu, cumu asseru unii, co ar fi co-ventu tercescu, ci forte probabile, essitu d’in gr.X^xo?, de unrle:XsxâvYj, Xsxdviov,
n.  gr. Xexocvi, demin. trecundu succes-sive prin formele : lecaniu, leganiu, le-danu = lechianu, legianu = leghianu, (prin strămutarea lui i d’in syllab’a finale in cea media, fora se se sibile gut-turalea); deci ca, facia cu scriptur’a ro-manesca, se fia potentiosa si de aci in-nainte essistenti’a coventului in limb’a nostra, se cere a reduce vocalea i la lo-culu seu primitivu, adeco in syllab’a finale : lecaniu, leganiu, afora de nu pre-ferimu, mai allessu in -scriptura, celle romanice : lauacru —lavacru, labru=z lavru, pelve=pelvis, etc.
   LIGHIOIA si lighionia, lighiona, s.
f., animal immundnm, spurcum; animale spurcu, immundu, care si baga botulu in tote; se dice inse si unui omu spurcu, gret'osu, importunu si intolerabile; — coventulu are, cumu se vede, forma augmentativa d’in unu primitivu: ligMa = ligla. essitu d’in lig = lic, de unde : licăre, licărire, etc., cu sensu de : ceva ligaritoriu—caresi baga botulu in tote, si prin urmare : ceva spurcu, spurcatu; de aci si poporele selbatice, străine, păgâne calificate de JRomâni cu nomele de lighione.
   LIGHIONA, s. f., vedi lighioia.
   LIGNIRE,-eseu, lignitu, lignitura; vedi licnire.
   LIHAIRE, lihaitu; vedi: lehaire, lich-
fllYP                           1
   LIHODIELA, s. f., stătu, calitate de lihodu,-a, adj., inslpidus, insulsus, ne saratu, insipidu, gretiosu; — neconno-scutu d’in coce de Carpati.
   LIHODIJ.-o, adj., vedi lihodiela.
   LILIACHIU,-a, adj., d’in liliactl ca arbore : de colorea florei liliacului: rochia liliachia, cingutori liliachie; — si form’a : liliacosu,-a, adj., cu sensu mai energicu de câtu liliachiu, si, pre longa acestu-a, cu sensulu : liliacosu,-a, — ie liliacu, de lemnu de liliacu.
   LILIACOSU,-», adj., vedi liliachiu.
   LILIGU, s. m,, alumnus; cellu cre-scutu de cineva, alumnu;—neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   LIMBAGIU, s. m., dupo fr. laugage; modu de limba, de vorbire, de espres-sione; — nu e de recommendatu cu ase-mine forma străină limbei nostra.
   LIMFA, s. f., lympha; apa, licore a-posa;—inse form’a coventului nu e cor-recta, ci se cere sau limpa sau lympha, de care vedi in Dictionariu, asiâ si lym-phaticu sau limpaticu.
   LIMFATICU,-a, adj., vedi limfa.
   LIMPED1ELA, s. £., forma repugnante limbei, in loculu cărei intra bene: limpedire, limpiditate, etc.
   LINDICU, pl.-e, vedi lenticu in Dictionariu.
   LINGASIU,-a, adj. s., d’iu Ungere, inse form’a d’in Dict. lingariu e de pre-feritu; alta forma : lingău e mai ener-
www.dacoromanica.ro
      _____________m____________________
gica decâtu lingariu sau lingasiu; dăro si acesta forma remâne a se judecă.
   LINGĂU, (pron. lingău), adj. s., yedi lingasiu.                             •
   LINISCE si lenisce, s.f.,trangullltas, galeş, placldltas, lenltas; stătu, calitate do Unu sau Unu: leuitate, trancil-litate, repausu, pace, ciete, stătu netur-buratu , neturburare de sufâetu, placiditate, etc.: liniscea noptei, somnului, tempului, sufflelului, etc.; —derivatele ; liniscire si leniscire,-escu, v., a face li-nisce, a pune in linisce, a împacă, alliuă, imblaudi, trancillă, etc.; lenisciloriu = lcniscitoriu,-toria, adj. s., care lini-scesce; liniscitu si leniscitu, part. sup. adj. : stau liniscitu, nu su liniscitu de spre copillu, etc.; — linisce sau lenisce, s’ar pară. a fi in origine, unu adv. d’in adj .leniscu,-a, formatu d’in Ze«w:=lenls, cu t<5te aceste-a nu lu recommendâmu.
   LINISCIRE, liniscitoriu, liniscitu; vedi linisce.
   LINO , (pron. lino), si linou, s. m., dupo fr. linou, cea mai fina pandia de linu sau inu; — coventulu, cumu se vede, e d’in linu—inu, si, spre a potă prende radecina in limb’a romanăsca, se cere a leuă una forma covenita acestei limba, de essemplu, form’a augmentativa : U-none sau linoniu, ca si Ir. linona
   LIOCHIU,-a, adj., coccluens colori colore rossia forte viua (fr. dearlate, germ. scbarlachrotb,it. scarlato);—d’in coce de Carpati neconnoscutu; inse pote fi ceva formatu d’in ochiu, ce bate la o-chiu; potemu inse applică in loculu lui si: scarlatu,-a, de unde si scarlatina.
   LIORA, Horea si liurca, s.f., lioru, m.; vedi in Diction. liurca, lorica, loriu; totuşi aci e de observatu, co d’in Horea si liurca se audu si forme ce lipsescu in Dictionariu, adeco : a) adj. liorcu si liurcu,-a, sordida»; sparcus, sordida, spurcu, intinatu, etc.; b) verb. Hor care si liurcare=UorcaircsUiurcaire,-eseu,&or-dldare, spurcare, contaminare, a sordi si sordidă, intină, spurcă, etc.; liorcatu si liurcatu=liorcaitu si liurcaitu, part. sup. subst.; liorcatura si liurcatura = liorcaitura si liurcaitura, s. f., etc.
. LIORCA, liorcare, liorcaire, liorcatu,
_______________Lîţ_______________849
liorcaitu, liorcatura, liorcaitura, lioru; vedi Hora.
   LIP EL A, s.f., d’in lipire, forma strania si de reprobatu, candu avemu forme pure si correcte ca : lipire, lipitura, etc.
   LIPSCANESSA, lipscania; vedi lipscanii.
   LIPSCANU,-a, adj. s., forma mutilata d’in lipsicanu de la Lipsia, cetate germana, de unde se comparău mai t<5te stofele de vestimente; lipsicanu=znego-tiatoriu de stofe; — de aci si; lipsea-nessa, mai bene: lipsicanessa, muliere a lipsicanului, sau muliere ce in nomele seu, are lipsicania, — lipscania, mai bene : lipsicania, s. f. abstr., măiestria sau officina de lipsicanu.
   LIPSICANESSA, lipsicania, lipsicanu; vedi lipsicanu.
   LISITIA, sau lissitia, s. f., vedi lesi-tia; de observatu inse, co se applica si la men/M=mergoga
   LITICASIU, s. m., piscicola»; pes-cisioru, pesce micu, piticu;—neconnoscutu undeva d’in coce de Carpati.
   LITROSIRE,-esctt, v., (cu s lene, ca in tote celle grecesci de acea-asi forma : agonisire, aforisire, etc.), soire re, liberare, conllcere, effluere, perlicere; perdere, pessnndsre, etc.; d’in grec. Xo--cpdeiv, Xbzpacni;, de la X6siv=solrere=a desface, a desface, in specie, detoriele — a solve; a effece, effectuă, fini, termină; a perde, nemici, dăro si: a mântui, liberă , salvă, etc. (acăsta estensione si varietate de sensu probădia invederatu, co coventulu datădia, in limba, cliiaru in gur'a poporului, inco d’in departata vechime): ne amu litrositu amendoui de detorie; eu sciam, co am litrositu deto-ri'a cotra tene; se ne litrosimu compu-tele; ce mi ai datu de lucru, n’am litrositu inco totu; abiâ am litrositu edificiul», inceputu de mai mulţi anni; ellu ne a litrositu de tote nevoliele; nu te va pote litrosi nemine de acestu morbu im-medicabile; resipitorii si prodigii litro* şira, in câteva dille, splendidele loru pa-trimonie, etc.; — derivate ; litrositione, s. f., actione si effcctu de litrosire; li-trositoriu,-toria, adj. s., care litrosesct!
www.dacoromanica.ro
SS.CL -
LOB.
litrositorii noştri de despotismu si ty-rannia; litrositu, part. sup. subst. cumu: litrositi de tote peccatele, muliere litrosita deţoti copillii, etc.
   LITROSITIONE, lotrositoriu, litrositu ; vedi litrosire.
   LIURBENU=lurbenu si liurb$ru= lurberu, s.m., lanrns, lanrns nobilis, L. lauru, specia de arbore, - alle cai fructe se dicu laura;—d’in coce de Carpati co-ventu necaire connoscutu; ellu e de cer-tu, germ. lorbeer, straformatu, la celli de q’in collo de Carpati, in mai multe forme.
     IURBERU, s. m., vedi liurbenu. tURCA, liurcaire, etc.; vedi Hora.
   LI VÂND A, s. f., laraudula; specia de planta, de care vedi in Dictionariu : lavanda si lavandula, lavenda si laven-dula; dâro formele coventului celle mai pucinu de reprobatu su : levenda si le-venăula, livenda sau livenda, si liven-dula, etc.
   LIVENDA, livendula, etc.; vedi li-vanda.
   LIVEDA, s. f., pl. livedi, forme pucinu correcte,au se se supplenesca cu celle d’in Dictionariu mai correcte : sing. li-vade, plur. livadi, si mai originale : li-bade, pl. libadi.
   LIVREA (pron. livrea, pl.livrdle), s. f., (fr. livrâe), famnli iusignla, vestis fa-mnlarls; vestimentu de servitori ai unei case, insemnatu prin inşemne, ce l’ar-r6ta co e servitoriu acellei case;—pote, co s’ar accommodâ co ventulu, intru câtu-va, limbei nostra, d^co s’ar traduce in form’a librella.
   L1VRESONU si livregonu, s. m., reu formatu d’in fr. llvraison=liberatione, si de acea-a inadmissibile in limb’a romana.
   LIZIRE,-eseu, v.,snbriclere, arrldere; a subride, arride, medf sau midi; vedi medire in Dict.          •
   LOBADA si loboda, s. f., specia de planta=ohenopodinm atriplex vel artl-plex ţ — loboda de gradina — atriplex hortensia, Linn.; — d’in slav. loboda! ddro D. Mticlosich nu ne da ca proba la assertionea sea de câtu : n. slav. şerb., loboda, bulg.lobodS, mag. Jaboda^ cecb,
_______          LOC.________________
lebeda;—de ce inse ar fi roman, lobada d’in slav. loboda! nu ar fi mai beţie d’in lat. loba, de unda roman, lobada, si de aci si slaviculu cu tote celle alte?
    LOBODA, s. f., vedi lobada.
    LOCALE, adj., d’in locu, nu e cor-rectu in forma, vedi in Dictionariu ad-deverat’a forma : locale = de locu, pre locu, etc.                 .      '
    LOCASIU, s. m., forma de reprobatu in locu de: a) adj., locale, locariu; b) subst. locuentia, etc. date in Dictionariu; vedi si lacasiu in Glossariu.
    LQCOTARETIC, locotaria; vedi lo-cotire.
    LOCOTIRE si locutire,-escu, v., lo-qnltari, deblatterare, garrire, nngari; a nu inebide guţ’a si tacâ, a avâ man-carime de vorba, a limbuţi, garri, a spune verdi si uscate, a nu i înai tacâ gur’a, etc., directu d’in Zocu^u=loontns; derivate inse directu d’in verbulu: loco-tire—locutire: locotitione=locutitione, s. f., actione de locotire=locutire; loco-titiosu — locutitiosu,-a, adj., applecatu, avendu mancarime de a locotire=locu-tire; locotitoriu=.locutitoriu,-tăria, adj. s., locolitu=zlocutitu, part.sup. subst.d’in locotire=locutire;locotitura=locutitura, s. f., actione si effectu allu actionei de locotire=locutire: ce atâte locutiture!— in Dictionariu inco e data form’a: locu-tire=locotire, cumu s’a dissu mai susu trassa d’in locutu= locntns de la locere =loquI; inse d’in acellu-asi locutu, directu , afora de verbulu, espositu mai susu cu derivatele lui, occurru si derivatele : locutariu,-a, (intratu in Dictio-x nariu unde vedi locutariu,-a), si: lo-cutareciu=z locutaretiu — locotaretiu,-a, adj., cu acellu-asi sensu ce are si locu-tariu, inse cu multu mai energicu de câtu acestu-a, asiâ co insâmna: Ineptas gar-rnlns, nngator, cellu ce vorbesce, in ad-deveru, seccature verdi si oscate;—cumu essiste locutire=locotire, cumu essistu locutariu si locutareciu in gur’a poporului; cauta se fia stătu si verbulu : lo-cutare=locotare, locutatu—loco tatu, etc. in sensu intensivu, ca si form’a data in Dictionariu locitare = loquitari, essitu directu d’in Zocere=loqnl, pre cândq
www.dacoromanica.ro
                   4 (-*.
    ______________LOG.__________________
locutare=locotare a essitu d’in part. lo-cutu;—apoi: a) locufiosu,-a, âpplecatu la iocutu, apropo : cu mancarime de lo-cutu, ca si locutareciu; |3) locutiu = lo-cutivu,-a, apta a vorbi/la tempu sila locu, etc.,—d’in locotariu=locutaria,-a, pare a avd cursu si unu verbu : locuta-rire, locutaritu, etc., in acellu-asi sensu cu locutirez=.lototire; inse se ne mar-ginimu, coimmeusa si inessauribile e fecunditatea Românului cu acellu-asi co-ventu.
   LOCOTITIONE=ZocM<i<iowe, locoti-ciosu=locutitiosu, locotitoriu = locuti-toriu, locotitu=.locUtitu, locotitura—lo-cutitura, locutiosu, locutiu, 2ocutivu, etc.; vedi locotire.
   LOCSIORU, s. m., d’in rea pronunţia rea scriuere; vedi in Dictionariu form’a correcta: locusioru.
   LOCD1NTIA, 8. f., vedi in Dictionariu locuentia; de aci: locuintio.su, bene scrissu, locuentiosu, care se p6te locui, abitabile.
   LOCDTIRE, locutitiosu, locuiitu, etc.; vedi locotire si locotitione.
   LODBA, s.f., plauca, crasslor tabnla, scândura, m6sa de vile calitate;—strai-nismU cu forma antipathica limbei române, de care nu scimu se fia undeva connoscutu d’in coce de Carpati.
   LOGIA si loja, s. f., (fr. loge), ca3a; incapere mica in un’a mare, in specie, incapere de câteva persone in thea-tru; incapere unde se stringu membri ai unei societate secreta;—pote form’a lo-giu=.logeum ar fi de preferitu.
   IOGODA, (pre a locuri: logodna, de care vedi mai la văile), s.f., sponsalia= sponsalie, promissione sollenne de a se conjunge in casatoria : logod'a se pote face in casa prin intermediulu paren-tiloru, sau si in secretulu celloru doui de conjuncţi prin sande si inviolabili ju-ramente; logodna, d'in contra, pare mai sollenne, in templu, inaintea parenti-loru si a sacerdotelui;—directu d’in lo~ goda,—de si s’a spusu mai susu co ar fi mai pucinu sollenne de câtu logodn'a, nu e inse cumu se vede d’in derivate, asiâ de grave si de cea mai inalta d'in ămeniulu moralei raţionale, cumu e lo-
____________, tOG._________________3Si
godn’a aprope d'in domeniulu civile si lasericescu—, direcţii d’in logoda esse verbulu : logodire,-eseu, care ins^jnna nu numai: spondere=spondere=a res-ponde pre onore a fi fidele la ce a pro-messu, etc.; ci, si mai allessu, ce resare d’in frasi, ca : parentii si logodiră fet'a cu junele amicului; fet’a inse se si logo-disse foi-a a spune parentiloru, cu junele amicului parentescu de multu amante fetiorei; sacerdotele logodi, pre principe cu principess’a; se ne logodimu si se morimu amendoui indata dupo logoda; metaforice : eroulu addeveratu se r logodesce cu mortea pentru vertutî mari; a se logodi cu sufferintiele celloru in mi-seriasiassupriti, etc.; logoditoriu,-toria, adj. s., care logodesce sau se logodesce : logoditorii noştri voru fi cerulu cu stei■ lele, pamentulu cu arborii si verdetiele tote, cu sorele de a supr'a in splendida maiestate; — logoditu, part. sup. subst. celli logodiţi, cellu logoditu si cea logodita; nu e tempu de logoditu; logoditulu suffletdoru si ânimeloru vostre;—logo-ditura; s. f., actione si effectu, stătu de logodire sau de logoditu; — totu d’in logoda si form’a : logodna, care e, de certu, in locu de logodina, cu i supprest su, fem. d’in unu adj. logodinu,-a, essitu directu d’in logoda; precumu d’in logoda se formâ si adj., logodicu,-a, a-siâ d’in logodna = logodina se formâ : logodnicu=logodinicu,-a;~ câtu pentru etymologi’a co vântului logoda , care, ca cea mai simpla, a datu tote celle alte, Dict. de Suda produce: grec. âYY°«v== spoudere, care cu allu nostru logoda coincide, de certu, in sensu, nu coincide inse neci de cumu in forma; alţii referu logoda la grec. Xd?o<; = coventu, com-positu cu 8£stv = legare sau cu fii siv =Tffisvai=po»ere, de unde apoi si alle nostre : logothetia—logothetu—logofe-tia—logofetu, (vedi in Dict. logothetia, logothetu); cu coventulu grec. si unulu d’in celle alte doue, amu capitâ in addeveru, unu coventu grecescu, analogu si in sensu si in forma cu cu allu nostru logodire; inse : a) in pri-mulu locu, unde se afla, la Greci, acestu analogu? J3) cumu a potutu formă po-
www.dacoromanica.ro
m
log._______________
porulu românu unu coyentu d’in doue alte covente, unu coventu populare, si nu datu prin docţi, ca: monomania, etc? — necesse e ddro a recurge la fontâne mai populari alle Românului, lassandu la una parte pre invetiatulu slavistu MiHosich, care ne pune inainte pre fir liulu romanescu logoda pre patentele slăvim lago dl□ 8, — coventu ce nu es-siste neci in lexiculu paleoslavicu, — dandu-i ca sensu : aptus=aptu, capace, fora se ne presente alte probe de câtu polon, lagodzto, care drosi nu se pote esplicâ de câtu pote prin imaginariulu slav. lagodlnuj—se cercâmu ddro a es-plicâ logoda d’in ensasi limb’a nostra : noi credemu firmu co logoda a es-situ d’in legare — llgare, a nome d’in part. legata,-a, transformatu succes-sive in : legadu—legada, legudu — le-guda, legadu — legada, logodu —logoda; nu numai atâtu, ci, si mai vertosu, d’in unu adj., sau subst. s’a formatu : legu-lu (confere : legu-lu si deslegu-lu, ca si invetiulu si desvetiulu, etc), d’in acestu adj. sau subst. occurre in poporu verbulu : leguire,-escu, ca si : legiuire d’in lege, cu sensulu, mai al-lessu refl., a se legui = obligări, pro-mlttere, etc., a se legă, obligă, legă, cu juramentu, si in specie, a se legâ=za se logodi; de aci derivate : leguente, part. adj., care se laguesce; s. f. lagutntia, stătu, calitate de leguente, (reu sub con-deliulu certoru cărturari ignoranţi de limb’a loru, essi form’a fedosa : legue-la), etc.; ddro si d’in part. legatu de la legare, si in modu directu: legatuire, le-gatuitoriu, legatuitu, legatuitura, etc., inacellu-asi sensu cu form’a d’inadj. sau subst. leguire; — d’in cari, mai allessu, d’in hgatu a essitu logoda, — neavendu spaţiu a ne mai intende, afora asupr’a gothicului: llagalt=nDblt=se insora; —care, probabile, a potutu trece de la Români la Gothi, in stravechiele tem-puri, candu aveau relationi cu Romanii GotMi impromutara si altele de la acei-asi, cumu a demonstratu si repausatulu intru fericire J. Maiorescu. M. — Cu t<5te aceste-a noi credemu co e bene a mai lassâ cestipnea suspensa. L.
_________________LOP._________________
   LOGODIRE, logoditoriu, logodita, logodna , logodina, logodnica — logodi-nicu, logodicu, etc.; vedi logoda.
   LOGOFETELLU, logofetessa, logofe-tia, logofetire, logofetu; vedi in Dictio-nariu logothetia si logothetu, d'in care au cursu deminut. logofetellu, fem. logofetessa si verbulu logofetire cu t6te derivatele selle.
   LOIALITATE, loialu; vedi lealitate, lealu in Glossariu, sau mai bene legale si legalitate in Dictionariu.
   LOITRA, s. f., caucellatam plaastrl latas; un’a d’in celle doue laturi mai lunge alle unui carru sau alle unei car-rutia : carruti'a are doue loitre, cumu are si carrulu mare numai doue loitre mai mari; — se fia loitra d’in germ. lelter T noi inclinâmu a crede firmu, re-dimandu-ne, in speciale pre rotari'a ro-manesca cu atâta deligentia practicata neinterruptu d’in uitate tempuri, incli-nâmu a crede firmu, co loitra e roma-nesca, născută d’in coventu romanescu, a nome d’in leuare, transformatu in pronunţia si in lu-are si cbiaru in lo-are, de unde lo-itra, cu sensulu de : ceva destinata a leuâ, subleuâ, incape, £ro in specie : mediu de capacitate a unui vegiclu.
   LOJA, s. f., vedi logia. •
   LOLACHLU, loliachiu, s. m., vedi lu-lachiu.
   LOLOTIRE, lolotitu, lolotitura, lo-lotu; vedi lallaire.
   LOMPAU (pron. lompău), s. m., sl-phan, slpliunenlns; tidva, tubu de cir-culatione a unui licidu: siphone=sifone siphunculu = sifunclu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   LOPATARE, si lopatire, v., d’in lopata : a dâ cu lopat’a, a menâ unu vasu plutitoriu cu lopate, etc.; derivate : lo-patatu si lopatitu, part. sup. subst.; lo-patatoriu si lopatitoriu,-toria, adjectivu s., etc; — potu intră iu Dictionariu cu celle dejâ intrate: lopata, lopatariu, lo-patella, etc.
   LOPTA, s. f., pila, pllae Indus; jocu de pila—mince, cumu si instrumentu de acestu jocu: pila=mince;—coventu neconnoscutu d’in coce de Carpati; inse nu
www.dacoromanica.ro
LOZ.
LOZ.
353
  credemu,—cumu affirma unii,— co lopta e unguresca, ci, si mai vertosu, d’in contra, co Ungurii au corruptu in lopta co-ventulu romanescu lupta, co-ci lopta nu e de câtu lupta, lupta copillaresca cu arma de lupta copillaresca.
    LOBA sau loria, s. f., vedi hora.
    LOBNARE si lorniare, v., (fr. lor-gner), 1. llmls oculls Intnerlj a se uită. la cine-va cu c6d’a oclului, a caută cu ocli limi; 2. trans conspicillnm inspi-cere, a se uită, a spectâ prin ochia-nu, etc.;—instrumentulu de inspectione e lorneta sau lomieta, s. f., fr. lorg-nette, conspicillnm , ochianu, conspi-cillu;—pucinu conforme limbei nostra propria.
    LORNETA, lorniare, lomieta; vedi lomare.
    LORU sau loriu, adj. s., vedi liora.
    LOSA, LOSIRE, etc., vedi lom, lovire, etc.
    LOSCE, s. f., sors; sorb, sortiu, sorti; parte ce cade cuiva in sorti la tragerea sortiloru pre una fortuna;—germ. loos l terminu neconnoscutu d’in coce de Car-pati, unde, pre longa: sorte, sortiu, sorti, etc., se aude si form’a : btu, de care vedi in Dictionariu sub 2., unde sta si form’a : htoniu, cu una conformatione covenita limbei propria, in locu de form’a : btonu, dupo fr. lotou.
    LOSNICU=îo^m'cM, bsnisioru=loe-nisioru; vedi bea.
    LOSTONU, s. m., vedi in Dictionariu lastunu.
    LOTERIA, s. f., reu pronuntiata si reu scrissa, de a cui forma mai cometa vedi in Dictionariu : lotaria.
    LOTONU, s. m., vedi losce.
    LOVELA, s. f., d’in lovire, forma de reprobatu, care se pote suplenl prin sub-stantivulu verbale bvire, subst. lovitului lovitura, etc.
    LOYISCE, s. f., locns pnlndosus, piscina; lacu, locupaludosu in specie: pe-■ seina, stagnu sau stamnu (depesce); — pote in locu de lavisce, de unde si : la-viscina d’in lavare = lauare, asiâ co sensulu coventului ar fi in origine : apa, locu cu apa bona de crescutu pesce.
    LOZA, (pre a locuri: ttsa), 1. ca adj.
  in fem. pentru amendoue generile, cu sensulu de : hebes, stultus, stolldns, demens, dellrans, dlragans, etc.; stul-tu, delirante, divagante, aliurante, ebete, essitud’in menti, etc.;acestu sensu, cumu si form’a de constructione, de essemplu: una bea de muliere, una bea de bar-batu, nesce bee de pretensi preceputi, nesce bee de administre; vai de tene cu bee in nevolia! cu bee vrei a te intel-legi? etc., 2. ca subst. in apparentia cu altu sensu differitu de cellu de sub 1., adeco : palmes, sarmentnm, ramulus, snrealas, etc., ramu, braciu allu plantei, vitia, curpine de cucumeri, de cucurbita, blastare, etc., in specie, blastare, vitia, ramu do vinia: palmite, sarmentu; — derivatele : loeire si lueire, (pre a locuri: losire),-escu, V., dellrare, dlvagarl, lneptlre, etc., a delirâ, aliurâ, divagâ, a vorbi inepte, a si essl d’in menti, a fi stultu; beitu = lueitu, part. sup., loei-tura=lueitura, s. f., actione, actu, fapta, etc., de loeire sau lueire;—alte derivate păru a se referi, in parte, si la sensulu de sub 2. : beinicu si cu t de longa e, cadutu : benicu si losnicu,-a, adj. s., care delira, aliurâdia; de unde si demin. losnicioru — losnisioru,-a, adj. s., camu delirante; ca subst. m., reale : lo3nisioru, una planta, solannm dulca-mara, Linn.—in fine cu form’a cea mai originaria, cumu si sensulu integru de sub 1. : ludu,-a, adj., stultns,s tolidas, dellrans, lneptns, etc., stultu, ineptu, delirante, bobletiu, etc., — acâsta for* ma, cumu attensemu, e cea mai originaria, si ar fl de preferitu a se scrie dupo dens’a : lodia=ludia, lodia=ludia, lo-dire = ludire, etc., noi credemu,"co co-ventulu : ludu,-a, ca si lodiu=ludiu, e născuţii d’in luă-ere=lndere, cu sensulu primitivu de : ce e de lusu=de risu, ri-diculu, risibile, si prin urmare: cine e il-lusu, in illusione, visedia; sensulu de sub 2. se concilia cu cellu precedente asiâ : ce e ludente, ridente, gratiosu, lussuri-ante, etc., cumu si bdi’a sau ludi'a in insemnarea de blastare, etc., totu aci se refere pote si form’a ludosu,-a, adj., d’in precedentele ludu, ca augmentativu, adeco mai allessu de partea materiale a 23. G,
www.dacoromanica.ro
354
ItJGL________________
sensului: sordidos, sqnalidns, impor-tnnns, sordidu, spurcu, gretiosu, nesuf-feritu,etc., pre candu ludu-lodiu are partea sensului relativu la iutelligentia, a-fora dăco cumuva ludosu nu e in locu de lutosu d’iu lutu;—Dict. de Buda refere lodia=loea la grec. Xo£<5ţ=oblIqnn8, si numai insensu de blastare sau palmite; totu asiâ D. Miklosich assere, co roman. loea e d’in slav. loza=palmes; noi, dupo celle espuse penoaci nu avemu a mai adauge nemica.
   XjOZIRE, loeitu, loeitura; vedi loea.
   LUBA, s. f. si m., lubu, pl.-i, cocor-bitaj pepo; cucurbita, pepone, mare pepene, dovleacu, etc., — unii referu luba la germ. btlrbls, cu care n’are a face luba de locu in forma; alţii asseru co e slav. lobu, care nu essiste de locu; de-rivatulu bulg. si şerb. lnbeniţa se pare a fi unulu d’in multele si variatele de-minutive române : lubinu, lubina, lubi-nicia=-lubinitia,lubiniciora,lubinisiora.
   LUBINA, lubinu, lubinicia= lubini-tia, lubiniciora, lubinisiora, lubu, etc.; vedi luba.
   LUBITIU, s. m., una planta, mya-grnm perfoliatom Linn. germ. lein-flax* detter, dupo Dict. de Buda si Barcianu.
   LUCELA, s. f., d’in lucire, forma incompatibile limbei române, in locu de lucore, lucire subst.
   LUCIA, s.f., lax, locor, olarttas; luce, lumina, claritate; — d’in luciu, de aci si verb. luciare, (reu : lu-ciere), vedi in Dictionariu : luciu,-a, de unde v. luciare, a face luciu, si a fi luciu, a netidi sau a se netidi, a lustrui, a se lustrui, etc., luciatu, part. s., etc.
   LUCIARE, luciatu; vedi lucia.
   LUD1KE, luditu, luditura, ludiu, ludosu, luda; vedi loea.
   LUGERELLU, s. m., vedi lugeru.
   LUGERU, s. m., cu sensu multiplu si forte variu, applicatu inse, in specie la plante sau vegetali, d’in care produ-cemu in parte: 1. troncos, eandex, sca-pulus, stipes; parte ce susţine râmi si altele : trunclu, caudice sau codice, sti-pite, fustu, etc., la arbori mai mari; 2. caolis, oolls, colicolos, stllos, aspa-ragosj caule, stilu sau stylu, stelu, fu-
__________________t/OL._________________
  stellu etc. la arborelli si plante mai mice; 3. in specia : a) pentru viti'a de vinia: vltls, palmes, patnpioos, sarmen-tom, eirrl, etc.; vite, palmite, sarmentu, cirri, cari su mânule, braciele viniei, frondile, etc.; b) pentru lăptuci, cepe, verdie, prăsi, porri, etc. : thyrsns, boli-onlns, etc.; c) intre celle mai mice: sor-colos, stolo, pollos, pnllnlns, talea, ta-leola, frotex, frotloatlo,etc.; surcu, sur-cellu, stolone, pulliu, talia, talidra, etc.; d) medulla arborls, medull’a, ânim’a arborelui sau altei plante; 4. despre cea mai mica sau tenera vegetatione : gem* ma, germen, târlo, cyma, etc.; muguru, blastare=lastare sau blastariu=lasta-riu, gemma, germe, cyma sau cuma, etc.; —deminutivu d’in lugeru e lugerellu, pl. lugerelle;—coveutulu e, de certu, affine cu grec.       vimen=t;en-ce erba sau
  planta tenera si lenta, flessibile, etc., de unde cu acellu-asi sensu : X6p], verb. Xo^iCeiv, adj.Xo7Y]pd<;=(iM5,er«,-a, ca adj. de unde s. m., lugeru-lu), XoYiatdţ, etc.
    LULA, sau lulla, s. f., 1. vedi lulea sau lullella; 2. vedi luluire|in Glossariu, si lullu, lullicare, in Dictionariu.
    LULACH1U si lolachiu, s. m., lndi-gofera tinctoria; specia de planta, cumu si colorea trassa d’in ea negra-alba-stra : a face lulachiu, proverb, a strică lucrulu, a nu succede, etc.,—lolachiu— neo- grec. XooXâxi, de si pare unu deminutivu grecescu, e in realitate leuatu dupo romanesculu lolachiu, care, dupo noi, e loliaclu, d’in loliu = neghina sau * negrina, cumu se dice si in sanscr. nîlî =negra, planta dissa de Europei: indi-gofera sau indigu, fr. Indigo, — afora de nu cumuva dicu si Turcii lulachiu.
    LULEA, (in locu de lullella, pl. lul-lelle, — pre a locuri si lulla, d’in care lullea ca deminutivu), s. f., flstola fumat urla, pipa; instrumentu de fumatu tabacu, compusu d’in unalzcuasaulub», nomitu si cibucu; si d'in unu vascioru de pamentu care se dice in speciale lulla sau lullea; de aci derivatu: lullel-lariu,-a, adj. s., care face sau vende lul-lelle, sau cui place lulleu'a, se bea lullea si se aspire fumului ei de tabacu; de aci si: s. f, abstr. luUellaria, măiestria
www.dacoromanica.ro
MAC.
355
_______________Mac.________________
de lullellariu sau passioue de lullellariu, etc.—probabile: lulea, ca si cibucu, e turcesca, se pote inse supplenî si cu pipa, etc.
   LULELLARIA, lullellariu; vedi tulea.
   LUMETIA, s. f., (directu d’in lume-tiu, adj., d'in lume), calitate sau fapta de lumetiu, (de care vedi in Dict.); ddro si form'a : lumia, s. f., (p«5te directu d'in lume, inse pote si d’in unu adj. lumiu,-a), cu sensu multu mai estensu de câtu for-m’a : lumetia.
   LUMIA, lumiu,-a; vedi lumetia.
   LUMINATIU, adj. s., d’in luminatu, (pote si d’in luminaciu = luminace, directu din verb. luminare; pote chiaru si d’in lume, pl. lumine: lumineciu, lumine-tiu, etc.), lacornula, mica lucerna, mica lampa, mica lumina, etc.
   I4UMINECIU sau luminetiu; vedi lu-minatiu.
   LUNCA, s. f., oonvallis, vallls, sinus, nlvens, pratnni, arynm, pascnnm; loCU vallosu, ce formddia albi’a mai larga, pre unde nu cur re, si cu atâtu se versa ca mai raru, una riu sau fluviu; asse-mine declivitate sau profunditate pare, in unele locuri, numai despre una ripa a unui riu, despre cdst’a unei collina etc., in totu casulu inse : in una lunca crescu copiose si fecunde pastioni, prate,
fenetie si chiaru cereali; de aci si: Iun-ca=agru, fenetiu, etc.;— derivatu: Iun-cosu,-a, adj., plenu de lunca: ripe tun-cose; a ăesea rip’a unui fluviu e fecunda, pre canău cella alia ripa e sterpa; — D. MiHosich refere lunca la slav. lenka = palns, pilude, balta, lacu, etc., ddro la nemica ce ar potd dâ sensulu coven-tului romanescu; de ce n’ar fi in locu de lunga de la lungu, prelunga cost'a unui altu ceva lungu ?
  LUNCOSU,-o, adj., vedi lunca.
  LUNGAU, (pron. lungău), adj.s., d’in lungu, cu sensulu acestui-a augmentivu, si s’ar cere numai una forma mai con-guente cu limb’a româna,—si care forma ar fi lungone, d’in care au decursu scalciatulu lungou, si populariulu lun-goiu = lunguiu = lungoniu, cari au de assemine sensulu augmentativu;—in fine lunguretiu pare unu peiorativu d’in de-minutivulu lunguru = longnlns, de si, pre a locuri, lunguretiu se dice si in locu de : linguretiu sau lingaretiu; altu ceva inse iusâmna lunguretiu si altu ceva lun-gareiiu, de care vedi ia Dictionariu.
  LUPTASIU,-a, adj., forma spurîa, in locu de luptace, de care vedi in Dictionariu.
  LURCARE, lurcu, luriu, luru; vedi Hora, Horea, etc.
   MAC, (se pote scriue si: macu, numai se nu se confunda cuplant’a macu), interiectione, cu care se imita vocea ra-2iei=anatls tox : ratielefacu mac! mac! —de aci: macaire si macanire,-escu, v., dupo vocea raţiei: ratiele macaiescu, ce macaiti, ca ratiele ? — macaitu, part. sup. subst. macaitulu raţiei; macaitura, s. f., etc.
  MACAIRE, macaitu, macaitura si: macanire, macanitu, etc.; vedi mac!
  MACARA, s. f., trochlea, reohamns, orbls, dactnrlns fnnls; instrumentu de redicatu mari sarcine: trochlia, scripeţi, rechamu, etc.,—macara face pl. maca-ralle, si nu e de admissu, de dra ce si macaralle e d’in macara, in locu de ma-carone, si prin urmare de corressucain
www.dacoromanica.ro
356
MAD.
MAG.
Dictionariu;—e addeveratu, co n. grec. [laxapăc are relatione si in sensu si in forma cu machin’a romanesca: macara; inse. ca se lu ponemu in forma admis-sibile acestei limba, se cere a supplâ ant. grec. [tafaSu; cu una forma romanesca ; magade sau magare; vedi si : ma-gadeu in Glossariu si: manganu in Dic-tionarin.
   MACATU, pl.-e, stragnla vestis, stra-gnlnm, lodlx, lodlcnla; copertura de lectu : straiu sau straliu, lodice, veste de lectu.            '
   MACAU, (pronunţia macău), s. m., clara, bacnlom, sclploj bâtiu, păru. măciucă; derivatu : macautiu, m. deminu-tivu d’iu macău,—de certu co macău a essitu d’in acea-asi origine cu măciucă; form’a romanâsca ar cere macone, d’in care apoi scalciatur’a macou, cu o ob-scuru.
   MACAUTIU, s. m., vedi macău.
   MACELLA, s. f., forma trassa cu vio-lentia asupr’a limbei d’in macellare, de unde se potu vedâ in Dictionariu alte forme correcte, ca : macellu, macella-tura, etc., in locu de scalciatulu : ma-cella.
   MADAMA, s. f., vedi dama.
   MADAPOLAMA s. f., si m., mada-polamu, (si madipolamn, madipolanu, madipolonu), s. m., (fr. madapolam, dupo nomele unei cetate d’in Indi’a), specia de pândia de bombacu pentru vestiment6 de corpu si straie de lectu.
   MADARIRE,-esCM, v., blandlrf, mul-cere, permolcere, blandltlis uti et ca-pere, nimUs blandltlis corrumpere; a resfaciâ, desmerdâ, netedf, mangaiâ, a linguşi, corrumpe, etc., part. sup. ma-daritu;—Dict. de Buda esplica originea coventului prin lat. modulari; inse s’ar potâ mai bene compară cu lat. madere, madeseere, in legătură cu sanscr. mad, mada, madhn, etc., care are nu numai simpl’a insemnare de : udare, ci si de udare, madefacere cu ceva dulce, im-betatoriu, etc., compara si grec. pid-o = dulce si imbetatoriu, ca si sanscrit, madhu, etc.
   MADARITU, part. sup. d’in precedentele madarire.
   MADIPOLAMU, madipolonu, etc., vedi madapolama.
   MADONNA, s. f., (it. madouna, fr. madonne), proprie : mea domna, appli-catu cu cellu mai mare respectula: sân-t'a-Vergine Maria; matrea domnului Jesu; apoi la : sântele imagini oile a-cellei-asi matre; — remanâva coventulu si va prende rădice in limb’a ndstra ?
   MADRASU, s. m., dupo fr. madras, una tessutura nominata asiâ dupo cetatea Madras d’in Indi’a, unde se tessti mai antâniu materi’a menţionata, d’in orditura de matasse si trama de bombacu : mulierile porta strophie de ma-drasu la capu, porta inse si strophie de madrasu la collu —pote co coventulu ar prende rădice mai bene in limb’a nostra, dâco i s’ar dâ form’a fem. madrasa.
   MADRATIA, s. f., si madratiu, m., oulclta, stagulum palea Impietam, (it. mnterazza si materazzo, fr. matelas, germ. matratze); straiu, asternutu, stra^ tu de lectu implutu cu palie de regula; mai raru se applica, in limb’a propria, la strate cu fulgi, pastrandu asiâ Românii sensulu primitivu allu coventului latinu, d’in care au essitu si s’au intro-dussu apoi nu numai in limbe romanice, ci si in altele, cumu de essemplu in germanica, âro coventulu latinu, ce a datu nascere la celle noue, e : matta (vedi matta in Diction. dupo care, in limb’a nostra, s’ar poli correge mai bene d’in madratia—madratiu in: matratia—ma-tratiu si mai bene in: mattaratia-mat-taratiu.
   MAEA, maestria, maestrire,etc., d’in rea pronuntiatione apoi si rea scriptura, in -locu de correctele in Dictionariu : măiestria, maiestrire, etc., ^ro de maiea, in locu de maea, vedi mai la văile in Glossariu.
   MAGA, adv. conj., (diversu de subst. f., maga d’in magu), datu de Dict. de Buda, in sensu de : macara co =. etsl, tametsi, licet.
   MAGADAU, si magadeu, adj. s. m. pers., major qnam oportet, major qnam prndeutlor, stultus, ineptus; copillu, baiatu, fetu, adolescente mai mare de-câtu s’ar cadă, prea mare pentru pru-
www.dacoromanica.ro
MAG.
MAR
357
denti’a lui, prea mare pre longa prece-perea lui, si de aci: iudividuu cu mari pretentioni, care se crede, co, cumu e de mare, asiâ e si de intelleptu, pre candu nu e de câtu stultu, ineptu, de nemica intru tote, etc.,—se vede de sene, co magadeu e d’in acea-asi rădice cu măgură, magurella, etc., adeco d’in ra-dicea : mag, de unde ; mag-nus, grec. pifaţ sau ser. inali = magh, de unde : mabaut=maghaut, cea mai appropiata forma de a Dostra: magadeu sau maga-teu, cumu inco se dice pre multe locuri;—la acea-asi rădice, pote, se refere si animalele ce are mare si multa similitudine cu magadeulu, adeco ; magariulu, care inco are analogu in sanscr. mlhişA =maghis&=bnfalns9—si noi nu vedemu neci una ratione cu care invetiatulu sla-vistu MiHosich se inedrea a lu revin-decâ pentru nationea sea; — totu la ra-dicea, d’in care esse magadeu, se refere de certu si coventulu : magadetia si ma-galdetia, magandetia, si pre a locuri: mogadetia, mogandetia, etc., s. f.,cuin-tellessulu de:ingcns species, obscurum ethorreudum monstrom, spectrum, ceva immensu mare ce appare prin intune-recu ca spectru monstruosu terribile;— adj., magadetiosu, magaldeiiosu,-a, etc.
  MAGADEU, magadetia, magaldetia, magandetia, magadetiosu, magaldetiosu, magandetiosu; vedi magadău.
  M AGADIA sau magazia; vedi maga-sinu, in Dictionariu.
  MAGASIERU, s. m., reu in locu de magasinariu; vedi in Dictionariu;—as-semine reu: magasinagiu sau immagasi-nagiu, in locu de: magasinatu, immaga■ sinutu.
  MAGASINAGIU,s.m.,vedima<7asierw.
  MAGERANU, (si mai reu: maghera-nu), in locu de maioranu, vedi in Dictionariu.
  MAGHERNITLA, s. f., specula, cu» lina, casa, casnla, muro applioata ta-berua j 1. Dict. de Buda nu da de câtu sensnlu de: culina,—inse misera culina ca incapere, — adaugundu totu de una data co : magherniti'a in acestu sensu e d’in gree. jioqspsîov; 2. in genere, casa forte reu construita, cumu de essempl :
a) specula de militari sau custodi de nopte, (fr. goârlte, si pre la noi: ghereta ; h) taberniora, ce abiâ sta redimata pre scandure longa unu muru, etc.
   MAGLA, s. f., salis massa, grumus, cumulus; massa de sare, grumuru de sare, in specie; dro in genere: massa, cumulu, acervu, grumu de veri-ce;— d’in acea-asi rădice, ce amu indicatu la magadeu; confere inse si gr. jiafjia, es-situ d’in acea-asi rădice d’in care si rom. magia; a) magia da derivate in forma roman., cumu:maglariu,-a adj.s., a)cellu ce talia si scote masse de sare d’in saline ; P) cellu ce pondera sare taliata si scossa;—cu forma mai pucinu correcta, de si in acellu-asi sensu cu maglariu, sta si : maglasiu, cu tote co restrinsu numai la partea sensului de : taliatoriu si scotitoriu de sare;—b) magia da de-rivatein forma ore-cumu grecesca, cumu; verb. maglisire,-escu, care totu de a una are nu sansulu restrin3u ce are magia, ci largulu sensu allu radicei, de unde s’a nascutu magia, adeco : blandiri, al-licere,pellicere, mulcere,blaudltils ca-pere, corrnmpere, adulări, etc.; a res-faciâ, attrage, conciliâ, castigâ prin vorbe si fapte dulci si seductorie, a linguşi si induce la scopurile selle, etc.: cumu scie se maglisesca pre toti, se ma-glisesca, se farmece si se captive tote â-nimele! maglisitoriu,-toriu, adj. s., care maglisesce : maglisitoriulu totoru ăni-meloru; maglisitu, part. sup. subst. d’in maglisire; maglisitura, s. f., actione si effectu de maglisire : pre câte a sedussu cu ammagitârie maglisiture!
   MAGLARIU, magla,siu, maglisire, maglisitoriu , maglisitu, maglisitura; vedi magia.
   MAHALA, si machalâ, ba chiaru si maală, si mala, s. f., pl. mahodalle, su-burblum, suburbiuderivatu; mahalagiu, s. m., mahalagiâica, s. f., snbnrba» nus,*a, suburbanu, suburbana; —tur-cescu, inse pre callea de a dispard d’in gur’a Românului.
   MAHALAGIU, mahdlagioica; vedi mahala.
   MAHINALICESCE, adv.d’in unu adj. mahinalicescu,-a. reu formate, in locu de
www.dacoromanica.ro
858
MAH.
MAI.
machinale, si in locu de mechanicu,-a, adv. mechanice.
   MAHRAMA, (si macJirama, si marama), s. f., velnm, flammemn,' sadarium, mantele, mnccinlum ; 1. in specie si de regula: velu de pândia .câtu se pote de elegante, ce pune si porta mulierea pre capu in prim’a dl dupo maritatu, si de aci, — de regula, cumu s’a dissu, mai allessu mulierile de la tdrra — nu tnai lassa marăm’a: verginile, fetele fetiore, nu punu marame pre căpiţele selle peno se mărită; a sipunemaram’a e espressione identica cu maritarea; a nu si vre pune mar am'a ea nu vre a-se mărită;—2. in genere, velu de pândia la varie usuri cumu : a) marame date si donate juniloru nuntari de maresse;
b) marame de mâna, de facia: sudariu, mucciniu; c) marame de mese, de fade , etc.: stergariu, manustergura; ă) marame de collu : collare, collanu, monile, etc.;—de unde coventulu? Dict. de Buda ne spune co vine d'in membra-membrana; pre noi nu satisface de-plenu acdsta espRcatione, ne pare forte reu co nuavemua mânapreDucangecu medi'a gredtate, ca se potemu vedd ce amu află asupr’a noului grec. p.a/pap.ăg, aprope cu sensulu si form’a de a nostra mahrama—macJirama—marama: se fia gr. [la/pafiăi; d’in p,«’;a=|i.e’;a=:inagnns si /pi4p,a=/i4pp,a=:gan(IIum, roloptas? sau mai bene d’in p.axpdi=Ionge, din, cu /dippia, orându-se prin coventu: îndelunga buccuria si fericitate conjugiloru! — noi observâmu co pre longamacJirama— mahrama—marama, se aude in gur’a poporului si wio/rabj£»,(reu naframa),sieie-demu co coventulu e unu compositu: ma-triflamma—matris flainmenm, contrassu in maframma, prin transpunerea litterei r, sau prin durarea litterei Z in r, si apoi variatu in macJirama, mahrama,marama, —pentru assemiue contractioni si varia-tioni avemu destulle essemple in limb’a nostra, aici nu ne permitte spatiulu a ne intende mai departe, ddro elementele fiendu in promptu, veri-ce cogitatoriu pdte, fora difficultate, a le combinâ si a deduce d’intr’ensele consecentiele ne-cessarie.
   MAICA, s. f., materj matre, mama sau mamma, — deminutivu abbreviatu d’in deminutivulu mămică , unulu d’in celle mai populari d’in multele si variatele deminutive d’in mama sau mamma; acumu form’a maica, ca deminutivu d’in inamica , abbreviatu, cumu s’a dissu, prin supressionea lui m intermediariu, in maica, are sensu speciale, si a nome: a) mamma, invocata in celle mai aspre nevolie, in celle mai grelle sufferentie : unde eşti maica, se mi alleni tormen-tele de filiu? b) cumu ar sonâ mai bene matre in maiestatea religionei, ca in e-spressioni: maica pre curata, maic'a Domnului, maic'a totu creştinului; —
c) in fine,!totu in sfer’a religiosa: maica —monacha, calogera, etc.; — celle peno aci espuse su destulle a demonstrâ, de una parte, realitatea romanitatei formei maica, âro pre de alfa a spulberă illu-sioneafundata prev. slav.matt—matere, analogu, ba inco identicu cu lat. mater, grec. [laTYjp, germ. mntter, sancr. mâ-tar, etc., dăro neci de cumu analogu cu maica; e dăro superfluu a persiste asupr’a acestui punctu, mai bene e a produce câteva d’in immensulu numeru de deminutive formate d’in mama—mamma, lassându mai in urma derivatele d’in matre—mator, care, pre longa slav. matl—matere, a potutu fi fonte deillu-sioni si vise-; asiâ, pre longa : mama-mamma, mamica-maica, occurru totu a-siâ de populari: mamicia-mamitia, — scurtate si in : micia-mitia : mitia nâs-stra;—de aci : mamiciora, mamitiora, mamisiora; mamicucia—mamicutia — scurtate : macucia—macutia; mamuca, scurtata in : muca si maca; mamacucia —mamacutia, scurtate in: macucia-ma-cutia; — in fine ca se punemu unu ca-petu, si d’in demin. maica essu: maicu-tia, maicuciora-maicutiora-maieusiora, aimaicusia, maicana : maicanele Olteni-loru; in fine: maiculla, de unde maicul-lica, maiculUcia-maicullitia, etc.;—alte derivate d’in mama: mamesce-mammesce, mamescu-mamrAăcu, mamia-mammîa, mammosu, mammu, etc.,vedi inDictio-nariu; una lingura observatione inco a-supr’a formei mama-mamma, adeco, co
www.dacoromanica.ro
MAI.
MAI.
859
  prin obscuritatea vocalei a intermedia : mamă sau mâmma a adjunsu, in gur’a si sub penn’a unoru prea negligenti,se se dica si scriua in form’a muma;—trecemu la câte-va derivate d’in matre, cari numai prin illusione le refere la slav. matl-ma-tere, precumu sunt: matrica, matrice,
■ matreda, matretia, essite in addeveru d’in romanic’ama<r£=inater;—mai tare s’a contestatu romanitatea derivateloru: masteru-mastera, matlca, (contrasse : mastru-mastra. matca); inse : matca e in locu de matrica, cu simpl’a cădere a lui r, ca in pei in locu de peri, si in multe altele, remanendu numai: matlca, cu i asiâ de scurta pronuntiatu, in câtu se aude aprope : matca, processu la care poporulu românu, in marea si fin’a sea delicatetia limbistica, recurse, spre a stabili una diferenţia de sensu intre : matrica = matricola, si intre matlca— matca, cu sensulu de: a) apium regina, regin’a albineloru; p) maternam alrear, alveos matrix, stupu betrânu, stupu ce serve la propagatione de noui stupi sau la batutu pentru miere si cdra : ?) rlrt, florii alreos, corsns, oonrallis, albia a unui tiu, unui fluviu, albia in sensu strinsu, co-ci albi'a coprende nu numai loculu, pre unde curre ap’a, de regula, ci si lunc’a, convăllea, pre unde se vdrsa une ori cursulu apei; in seusu si mai strinsu: ma<îca=mediulu, anim’a, cursulu de apa, cea mai profunda parte a faciei sau pândiei acestui cursu : riurile essu a desea d’in matlca; de unde metaforice : si omenii si essu Sin matlca; matlc'a unei casa e unrflu Sin socii; e una matlca de bene, cumu e si una matlca de reu; a curmă matlc’a reului; una scola de copilli, fora bonu invetia-toriu, nu are bona matlca;— 8) matrl-onlao para, soedula, matica de matri-cula : registru cu matlce, scedula fora matlca, obligationi thesaurarie fora matlce; e) fons, norma, regula, (vedi si mai susu: metaforice), in genere si metaforice : fonte, fontana, mediu, centru, ■ capa, punctu principale, norma, regula, etc.;—derivate d’in matlca=matca, mai allessu demiuutive : matlcucia-ma-tlcutia = matcuiia, de unde : matlcu-
  ciora-matcudora, mailcu$iora=zmatcu-siora, etc.;—occure acumu inco una forma cu nome reu de slavica, adeco : m. masteru, f. maştera, contrasse, cumu s’a dissu si mai susu in : mastru-mastra, cu sensu de : vitrlcns, no re rea, vitrigu=tata vitrigu, si: vitriga=mam-ma vitriga, noverca sau norca (la Ma-cedo-romani); si de pre capulu acestoru-a dispare macul’a strania si appare in datapur’a si splendid’a calitate de romanitate : masculinulu ca si feminniulu, au essitu totu d’in roman’a matre, prin suf-fîssulu : ster, ce appare in multe alte covente, ca in : cap-estru, camp-estru, terr-estru, etc.; asiâ dâro si : matre-steru. scurtatu ca si mai susu in acestu articlu, cumu si in art. mahrama, si scurtatu successive : matristeru matste-ru, masteru, in fine : mastru, fem. mustra;—inco coventulu matusia, care se macula cu originea slavicului, maţi,— ddro e invederatu co nu potea essî de câtu d’in roman, matre, cu acea-asi cădere a syllabei ri, ca si in matca, asiâ co in locu de matrusia deveni matusia,— (afora, numai d£co vocalea obscura d’in prima syllaba ma-tusia, nu e a, ci sau i sau e : mitusia-metusia; co-ci in atare casu, coventulu in cestione s’ar fi na-nascutu d’in ami<a=amlta).
   MAICANA, maicutia-maicuciâ, mai-cusiora, maiculla-maicullitia, etc.; vedi maica.
   MAIDANU, pl.-e, locus apertus, racniisj locu liberu, locu deschisu: unu maidanu sta ăupo casa sau inaintea casei unui terranu; maidanulu de înainte se dice si batutur'a casei; a essl la maidanu, in maidanu, pre maidanu, proprie, d£ro si metaf. a se dâde facia, a se descoperi, etc.; — pre celle mai multe locuri se pronunţia meidanu, si de acea-a nu credemu se fla turcescu, ci roman., prin metathesea lui t d’in syllab’a media in cea iniţiale : medianu de la mediu.
   MA1EA (in locu de: maiella, pl. mai-elle; inse form’a cea mai integra si mai correcta e : malliella, pl. mallielle, de certu d’in malliu=maiu=malleus^ in forma fem. in locu de mascTTTSdîsi mai
www.dacoromanica.ro
360
MAI
MAJ.
diosu), s. f., coagnlum, caglu sau chiagu, trassu, de regula d’in ventricule de amnelli, viţeiii, etc., ventricule strinsu legate cu malliulu sau maiulu—ficatulu vitellului sau amnelitflui, ca se mmal-lieăie—incagle lapte: de multe ori inse se assume camalliella, (ca base de incagla-re) unu picu de lapte deja prensu, inca• glatu;—derivate d’in acellu-asi fonte su urmatoriele: maiacu-maiagu, cumu si: maiecu-maiegu, totu d’in maiu=malliu rzmalleos, si in sensu mai variatu de câtu allu formei : maiea=malliella, a-deco mai in tote însemnările primitivului maZ{H4=maiw=maUen8t si in specie : a) in insemnarea ce are si maiea; b) in parte: maiacu-maiagu si maiecu — maiegu, cu sensulu formei maiu=mal-liu, ca deminutive d’in acestu-a, pre-cumu : maiece de toca, maiegede sonatu tobe, unu maiagu de batutu lucruri delicate, de auru, etc.; 6ro in specie: maiacu-maiagu = maiecu-maiegu, pertica, păru, ascutitu la unu capitu, munitu la cellu altu capu cu palie, sau cu fenu, cu una buccata de pândia, de cârpa, etc., care serve, cu capulu ascutitu, la infip-tu in pamentu, mai allessu cu scopu de mesuratu unulocu, unuagru, unufundu sau moşia, etc., pertioa ad metieudnm i-donea, (fr. Jalon); vedi si: maiugu in Dictionariu.
   MAIECU—vnaiegu—maiacu—maiagu; vedi maiea.
   MAIERIANU,-a, s. pers.; vedi me-ieru.
   MAIERISTE, maieritia, vedi tnaieru.
   MAIERSIAGU, s. m., Dict. de Buăa pune acestu coventu=in sensu cu hore— cântica, cânticu—cnntlo, cantilena;— ddro cu mai multe defecte si necovien-tie chiaru neintellesse : a) nu s’a con-noscutu si nu se conuosce coventulu d’in coce de Carpati; b) are una terminatione spnria : siagu; c) hore (mai bene chore rzchorete) nu va se dica cântu, ci saltu; prin urmare terminulu integru cu tdta esplicationea lui, e de lapidatu.
   MAIERU, 1. s. pers. m., maieru, f. maiera, (inse si maieritia), tIIUcus—rll-lloa, (germ. meyeţ, fr. mdtayer), viUi-cu-villica, persona ce lucra fundulu al-
tui-a cu arrenda sau in societate cu pro-prietariulu fundului; 2. in sensu materiale, villa, praedlnm rustieum, villula, (germ. mayerei, fr. mOtalrle), villa, mai mica. villula, fundu, fundu rustiou, pre-diu, etc.;—de aci 3. derivate : a) maie-riste, s. f., in acellu-asi sensu ce are maieru sub 2., inse lipsitu de tota norm’a limbei propria, cumu e lipsitu assemine si maieru, de sub 2,: co-ci s’ar fi cove-nitu, cellu mai pucinu, una forma ca :■ maieria; b) maierianu,-a, s. pers., in acellu-asi sensu ce are form’a maieru sub 1.;—in genere tote formele su defective, trasse in modulu cellu mai de-fectuosu, si chiaru damnosu limbei române, dupo coventele germanice, meyer, meyerei, si aceste-a scâlciate d’in romanicele : maiore, maiorfa, cari astadi nu se mai potn applicâ in sensulu nci at-tensu; vedi in Dictionariu terminii celli boni: villicu, villica, villa, villanu, vil-lariu, etc.
   MAIETICU si maiaticu, (integru: mallieticu-malliaticu), 1. adj., relativu la maiu=malliu, a) in genere, ad mal-lenm speotans , relativu la malliu, cu malliulu, etc.: idumalliaticu; b) in specie, hepatieas, relativu la ficatu : car-nati maUiatm; 2. subst. m. in insemnarea speciale de sub 1. b): tomaoulnm; hepatlonm fareiaien, carnatu de malliu (=ficatu), creieru, etc.: maîliaticii su boni de mancare;—in acellu-asi sensu si form’a: maiosiu, = malliosiu,-a, adj., si s. m., maiosiulu=malliosiulu=car-naiu de malliu (—ficatu, etc.).
   M AIESTERI A, maiesteru; vedi magi-steria, magistru in Dictionariu.
   MAIOSIU,-a, adj. si subst., vedi ma-ieticu.
   MAJA, s. f., ceutumpondinm, ceuto-narium pondus; cântariu, centariu, centenari u, pondu de unu centu de libre de commerciu, terminu aprope neconnoscutu d’in coce de Carpati; — derivate : ma-jire,-escu, v., ponderare, a cantari cu maj'a; majitu, part. sup. d’in majire ; majire; composite: majamesteru—ma-jitoriu, insarcinatu a observâ cantari-rea cu maj'a, (vedi si maglariu);—tote covente de origine strania neconnoscute
www.dacoromanica.ro
________________MAM.________________
d’in coce de Carpati, si prin urmare de repudiatu.
   MÂJAMESTERU, — majemesteru, majire, mnjitoriu, majitu; vedi maja.
   MAJUNU, si magiunu, s. m., electn-arlnm, electuariu, lictariu.
   MALACOYU , pl.-e, (fr. malacof); specia de jupa, de fusta mulierâsca ; in form’a turnului de la Malacovu (in Cri-meri’a).
   MÂL AI ARID, malaiellu, malaietiare, malaietiu, malaire, malaitu, malaioiu, mălaioru, malaiu; vedi in Dictionariu: mellaiariu, mellaiellu, mellaietiare, mel-laietiu, mellaioniu, mellaire, mellaiu.
   MALATA, s. f., a) polenta, specia de melliga, prin urmare e de scrissu : mel-lata, ca iote celle provenite d’in meliu= meiu; b) malta; vedi in Dictionariu : malta.
   MALCEDID, simaleesu, s.m., jumen-tornm morbns; unu morbu de jumente sau vite; — forte probabile, in locu de malacediu, contrassu malcediu; vedi in Dictionariu : malacissare.
   MALDERD, pl.-e, fasols, fasolcnlna, fascicln, manuclu, etc. : maldere de nouelle, mai multe maldere de pari; — in modu collectivu : drba verde cossita pentru pecore : malderu verde.
   MALTRATARE, maltratatu, etc.; vedi in Dictionariu : maletractare, mar lectractatu, etc.
   MĂMĂLIGĂ, mamaligariu, mama-ligutia; vedi in Dict. memelliga, memel-ligariu, memelligutia.
   MAMIA, mămică, mamicia-mamitia, mamiciora-mamisiora, mamuca, mamu-cia-mamutia, etc.; vedi la maica.
   MAMORITIA, s.f., specia de planta,— fr. oamomille, germ. hamille.
   MAMOSU, s. m., forma anormale lim-bei nostre; vedi in Dictionariu: mammu.
   MAMULARESCE, mamularescu; vedi mamularla.
   MAMULARIA si mammularia, s.f., calitate, negotiu de mamulariu, (vedi in Dict. mammulariu); de unde si: mamu-larire=mammularire,-escu, v., a fi mani-mulariu, aessercitâ mummularî’a; mam-mularitu, part. sup.,—si: mammulare-scu,-a, adj., de mammulariu, relativu la
______________MAN._____________361
mamţnularla; de unde si adv. mammu-laresce.
   MAMULARIRE, mamularitu; vedi mamularla.
   MANARE, manatoriu, manatu, etc., nu se pronunţia, neci se scriue mai ver-tosu, in locu de : menare sau minare, menatoriu=minatoriu, menatu—minata, ce vedi in Dict.;—ci: manare, manatu, etc., se dice si scriue bene, cându insdmna: cotare—curate, currere=cur-gere.
   MANDANEA, sau mandanetta, pl. mandanelle, s.f., rinonlui», llmbns; legătură; in specie, limbu, b6tta in giu-rulu unui ventimentu, mai allessu in giurulu unui billardu, (mdsa de jocu cu bille).
   MANDRA, manăria. mandrire, man-dritu, mandretia, mândru; vedi in Dict. mandra, mundria, mundrire, mundritu, mundretia, mundru.
   MANDIRE, manditu, etc.; vedi man-gire.
   MANEGIARE, (it. maneggiare); mai reu manejare, (dupo fr. manager), v., eqnos domare, edooere; a invetiâ callii; in genero : a dressâ, invetiă, depren-de, etc.; part. sup. manegiatu;— s. m., manegiu, actione de manegiare : ma-negiulu coltului; metaf. manegie de omu callidu si astutupote co form’a mai primitiva : manigere = mancgere, d’in manu-agere, ar fi de preferitu.
   MANEGIATU, manegiu; vedi manegiare.
   MANERIU, pl.-e, vedi in Dictiona-riu ; maniariu si manariu, cari su formele mai correcte.
   MANEVRA, s.f., (dupo fr.manaenvre), in genere: lucru cu mânule, operatione cumânule; in specie, caterminu nautica: evolutione, mişcare a navei prin funi; metaforice, actione artificiosa, artificiu, actu callidu, mediu astutiosu, etc.;—de unde si manevrare, v., a face manevra, manevre, in tote sensurile ce are manevra ; part. sup. manevrata, etc.; ■— tote formele acestui coventu su anormali limbei, de si pucinu mitigate, dupo formele francesci : manreuvre, V. rnanoeu-rrer; formele normali aru fi: manope-
www.dacoromanica.ro
863
MAN.
MAN.
ra, s. f.; manoperare, v.; manoperatione, s. f., manoperatu, part. sup., etc.
    MANEVRARE, manevratu; vedi manevra.
   MÂNGÂIERE, mangaetu, mangaio-su, mangaitoriu, etc., dupo rea pronunţia reu scrisse, in locu de cometele : mangaiare, mangaiatoriu, mangaiatu, ce vedi in Dictionariu.
   MANGALAU, (pron. mangălău), s. m., oyllndrns oxplauans, prmsertim cy-lindrus llntearins; cylindru , sullu de calcatu si esplanatu, de neteditu pan-nure , pândie, locuri, etc.; derivate : mangalire,-escu, v., a esplanâ, netedi cu mangalăulu; part. sup. mangalitu, s. f., mangalitura, actione si effectu de man-galire;—si in alte forme de verbu: man-gdluire si mangarluire,-escu, in acellu-asi sensu cu allu formei: mangalire, precumu si in locu de mangălău, se aude pre a locuri, si mangarlăue de observata inse, co tote verbele nu păru a avă numai sensulu ce are subst. mangălău sau mangarlău, ci forte adesea si insemnarea de : contaminare, inqni-nare, sordldare, spnrcare, a intinâ, spurcă, sordi, sordidă, etc.;—de altramente acestoru forme asiă de orride, se preferu formele limate d’in Dictionariu : man-ganu, manganare, manganire, manga-nellu, etc.
   MANGALIRE, mangalitu, mangalitura, mangarlire, mangarlitu, etc., vedi mangălău.
   MANGALU, 8. m., focnlns; vasu, fo-cariu de incalditu cu carboni: adesea mangalulu bate la capu;—turcescu ? — inse fora neci una prole in limba, co-ci urmatoriele: .
   MANGALUIRE, mangaluitu, man-galuitura, se referu la: mangălău.
   MANGETA, s. f., vedi mansieta-
   MANGELA, si manjela, mangelli-re, etc., vedi mangire.
   MANGELLIRE, mangellitoriu, etc., vedi mangire.
   MANGIRE si mânjire, mandire, man-sire,-eseu, V., nngere, tinere, collinere, dellnlre, farrea yel fnrfurea maza 11-nere,maculare, contaminare, sordldare, dedeoorare, detnrpare, pollnere, cor-
rnmpere, etc., in sensu copiosu si va-riu, propriu, materiale si ideale : a unge, in specie : a unge orditur’a unei pâudia in stative; a maculă, sordi, spurcă, a intină, spurcă, pangari, pollue, des-onoră; ammagl, corrumpe, seduce, de-decoră, etc. : a mangi, mandî, mansi desa pândia; deco nu mansiti, cu dili-gentia orditur’a, se rumpu si incurca firele acestei-a : spat’a si liciele nu tunica si nu se mişca bene, candu orditur’a nu e mangita; ne amu mangitu vestimentele; se nu ti mangesci nomele pentru nemica, pastreăia nemangita virtutea; nu mi mangescu corpulu. cu atâtu mai pucinu mi voiu mangi suffie-tulu; — in alta directione de sensu : a mangi ochii cu ceva; nu mi veţi mangi anim'a cu oclii, etc.;—mangitu—manji-tu=manditu=mansitu, part.sup.; man-gitoriu = manjitoriu =z manditoriu = mansitoriu,-toria, adj. s.; mangitura = manjitura—manditura-=mansitura, s. f., actione si effectu de : mangire=man-jire=mandire=mansire; inse anormale e forra’a : mangela — manjela — man-diela—mansiila;—dăro occurru si formele : mangellire —manjellire — man-ăillire=mansillire, cu derivatele: man-gellitu=manjellitu =madillitu= man-sellitu; mangellitura = minjellitura = mandillitura = mansillitura, etc., in a-cellu-asu sensu cu celle mai susu descris-se, inse cu una nuantia de sensu deminu-tivu;—d’in celle esposite peno aci se vede de sene, co form’a coventului in cestione presenta, cellu pucinu, trei variationi/o-netice principali, iu statulu seu cellu mai simplu, adeco : mang-, in mang-ire= mânjire, mand*, in mand-ire, si mans-, in mans-ire; in acestu modu sta iota dif-ficultatea solutionei asupr’a originei coventului; pre longa aceste-a se multiplica difficultatea prin presenti’a vocaliloru, co-ci cu greu se pote divină care d’in vo-calile clari corresponde cu vocalea obscura d’in formele coventului nostru; dăco amu potă presuppune numai, co a obscuru d’in thematele ce ne stau in-nainte, ca enigmate, tine locu de i, atunci problem’a ar fi pre locu soluta, af-firmandu puru si simplu, in poterea e-
www.dacoromanica.ro
MaN.
videntiei data etymologului philologu, affirmandu cu convictione, co tnang-, nu numai in formele : mangnre si mânjire, sta in locu de ming-, in : ming-ire—ming-ere = mingere, ca si: pet-ire =pet-ere, ci si in formele : mand-mans-, in : mană-ire, mans-ire, ar fi in locu de : ming-ire=ming-ere, cumu d’in vcscid-ire se audu si forme ca: ve-scij-ire, vescig-ire, sau mai claru, in gu-relepoporului d’in diverse parti, se aude: ming-ere sau mingire, minj-ire, mind-ire, mins-ire;—de ce nu remanemu de-plenu satisfacti si in repausu pre acesta hypothetica demonstratione, caus’a e co, substituindu alta vocale clara si alta consonante primitiva in finalea radicei, ce vremu se esplece bene coventulu nostru in cestione, amu avă mend-, care suna : mend-ire = mens-ire, mens-ire, menj-îre; ca si susu la ming; mend e inse affine cu mendu—menda—meninm, si asiâ coventulu nostru in cestione, asiâ de fecundu in progenitur’a sea, cumu amu vedutu de la inceputu, se pote forte bene esplicâ, cumu se vede si d’in ming-ere=mingere, si d’in mendu—menda= meednm, atâtu in forma, câtu si in sensu; in neci unu modu inse nu se pote, cumu pretende D. Mihlosich, a se elucidâ coventulu romanescu d’in V. slav. maza-tl;—remâne in fine se facemu a observă, co : mandire si mansire, ca verbu tras-su d’in mandiu = mansu, cauta se se dica si se se scriua totu de a un’a asiâ, (vedi mandire, mansu, in Dictionariu).
   MANGITORIU, mangitu, mangitura; vedi mangire.
   M.kti3'ELk,manjelUre,manjellitoriu, manjellitu, manjellitura, mânjire man-jitoriu, manjitu, manjitura; vedi mangire.
   MUNJETA, s. f., vedi mansieta.
   MANOMETRIA, s. f., vedi manometru la art. manometricu.
   MANOMETRICU,-a, adj., (fr. mano-metrlqoe), relativu /a menometru; dro : menometru, s. m., (fr. manomdtre,—d'in grec. p.av<5c = raru, si pitpov = metru, mesura), instrumentu de mesuratu raritatea aerului; manometrîa, s. f., (fr. mnnomâtrle), arte de a fabrică si de a
______________MAR.______________868
applică manometrulu; — rauta se aiba locu in Dictionariu.
   MANOMETRU, s. m., vedi manometricu.
   MANSARDA, s. f., (fr. mansarde); > incapere, casa sub coperimentulu unei * casa,incapere d’in celle pucinucommode.
   MANSIETA si: manjela, man geta, s. f., (d’in fr. manchette), llmbus extre- 1 m» manieae assutns; limbu, bâtta co-suta la marginile maniceloru unei ca-măsia, cosuta in modu destullu de elegante; — inse form’a coventului, cumu s’a trassu d’in limb’a francesca, nu re-spunde geniului limbei române; formele: manicutia, manicella, manicaria, etc., aru respunde mai bene.
   MANSIONU (cu si aspru sibilante), s. m., (dupo fr. manchon d’in manche = manica), poliţa velvillosa mani ea; ma-nica blanita, ce serve a apperâ mânule de geru, de frigu;—coventu, ca si cellu precedente, fora firu de norma in limb’a propria; vedi in Dict. manicariu.
   MANSIRE, mansitoriu, mansitu, man-situra; vedi : a) mangire in Glossariu; l) mansire in Dictionariu.
   MANZELLIRE, mamellitoriu, man-eellitu, maneellitura; vedi mangire, unde si: manzcUire — manzillire = mandillire.
   MANZILLIRE, manzillitu, etc.; vedi maneellire.
   MANZIRE, mansitoriu, mansitu, mansitura; vedi a) mangire in Glos-sariu; i) mansire in Dictionariu.
   MARAFETOSU,-a, adj., care scie multe marafete, care se precepe la ma-rafete, d’in marafetu, s. m. pl.-e, sau -uri, cu sensulu de: ars, artlflcinm, tech-na, fraus, habilitas, calllditas, abilitate indemanaticla de a face artificie de insellatoriu : cu marafete scie şterge totu d'in pung’a unui omu; cu marafete face dercptulu nedereptu ;d'in totu ce e strambu se face dereptu prin maraf tu; marafete de advocatastri; — coventu turcescu?
   MARAFETU, s.m., veii marafetosu.
   MARAIRE, maraitu, maraitura; vedi mariire.
- MARAMA, s. f., vedi mahrama.
www.dacoromanica.ro
864
MAR
MAR.
    MARARASIU, s.m., specia de planta, Dict. JBarcianu, esplica germ. gemelner eppleh, lat. pliellandrios;—coventulue probabile nascutu d’in marariu, ce vedi in Dictionariu.
*  MARC AVU,-a, adj., marcidus, mor-
  bidusj marcidu, morbida, langidu, vesci-du, deperiente, pre calleaperirei;—d’in acea-asi origine cu marcidu; acI se refere si marcetiu,-a, adj.camu in acellu-asi sensu cu marcavu; in specie, s. m., marcetia, specia de planta, arum rel aron maculatura L'nn.
    MARCETIU, adj. s., vedi marcavu.
    MARCHERU (pron. markeru), s. m., coventu ratecitu de veri-ce analogia a limbei propria, in locu de marcariu, ce vedi in Dictionariu.
    MARCHIONATU, marchione, etc.; vedi marchisu.
    MARCHISA (pron. markisa) , s. f., vedi urmatoriulu marchisu.
    MARCHISU (pron. markisu), s. m. pers. f. marchisa, (fr. marquis, it. mar-ohese, germ. markgraf, comite margi-nariu), titlu de nobilitate la poporele occidentali; staţulu de assemine nobile S6 dice fr. marqufsat, it. marchesato, germ, markgrafschaft, care s’a tradussu la noi in mar chisatuy—dupo latinitatea media aru fi : m. marchione—marchlo, f. marchionessa = marohionissa; stătu marc%iona^w=marohionatnB, etc.
    MARCHITANESSA, s. f., vedi mar-chitanu, la marehitania.
    MARCHITANIA, b f., negotiu, merci, officina de marchitanu; dro : marchi-fanw=negotiatoriu de merci menute de arame sau deferru=minutarum exaere vel ferro mercium propola, (fr. qnin-cailler); mulierea marchitanului, sau muliere ce essercita marehitania, se dice marchitanessa;—marchitanu se pare a 6 corruptu d’in ital. mercatante, prin urmare ddeo s’ar senti necessitatea lui pre viitoriu, ar potd luă form’a aedsta-a : mercatante, mercatantia, etc.
    MARCHITANU, s. m., vedi marchi-tania.
    MARFA, 8/ f., merxj totu ce e de comperatu si de vendutu: marfa deven-ăutu, marfa de comperatu, marfa stri -
  cota; fora marfa in bolta; marfa bona se trece, se vende; totu negotiatoriulu si lauda mar fu; si marfa rosinosa, etc.— derivate: demin. marfutia, marfusiora; verb. marfuire,-escu, a vende marfa, a amblâ cu marfa; metaforice : a marfui =a dispoiiâ, etc.; — coventulu marfa, in locu de merfa, pare corruptu d’in merce =merx, ce vedi iu Dictionariu.
   MARFUIRE, marfuitu, marfutia, marfusiora; vedi marfa.
   MARGHIOLIA, marghiolire, mar-ghiolitu, marghiolitura, vedi marghiolu.
   MARGHIOLU,-a, adj. s., q»i pntl-
dam elegantlara affectat, consectatur, calUdus, astutus, verstitus, vaferj care affecta, ven^dia in modu putidu elegan-tia, gratia, farmecu, si e plenu de callidi-tate, astutia, ammagire, seductione, de abilitate si percepere, etc.: ce marghiolu omu! ce marghiola muliere! ce marghioli teneri!— de aci derivate : marghiole-scu,-a, adj., de marghiolu: covente mar-ghiolesci, gestu marghiolescu; de unde si adv,, marghiolesce: a se portă marghio-lesce; — s. abstr. marghiolia, calitate, portu, actione, actu de marghiolu : cu marghioliele ei ammetesce numai căpiţele secce; — marghiolire,-eseu, v„ a face marghiolie, a fi marghiolu: a mar-ghiolî pre toti; si refless. a se mar ghioli, a se arretâ marghiolu, a affectâ putida elegantia, gratia, etc.; marghiolitoriu,-toria, adj. s., care marghiolesce; mar-ghiolitu, part. sup.; marghiolitura, s. f., actione si effectu de marghiolire : cu alle lui marghioliture m’a scossu ă'in men-ti, etc.; coventulu marghiolu, neo-grec. p/xpYidXo?, se pare a fi unu deminut. ro-manicu, mariolus, d’in mas, gen. rnaris, cu sensu peiorativu.
   MARGINASlU,-a, adj. s., d’in margine, cu forma mai pucinu correcta de a celloru d’in Dictionariu: marginariu, marginianu.
   MARGIORA, s. f., contrassu d’in marginiora, deminutivu d’in margine.
   MARIAGIU, s. m., dupo fr. mariage, si maritagiu, s. m., dupo ital. maritag-gio, tote forme scâlciate, in locu de con-i7'K5fitt=conjnglum, conunla, casatorla.
   MARIASIU, s. m., (mai reu mariesiu),
www.dacoromanica.ro
MAR.
MAR.
365
1. specia de moneta, essita d’in commer-ciu, med.lat. marianus; 2.jocu de cârti; cârtile ce servu la acestu jocu; — in a-cestu casu, coventulu pare a proveni d’in fr. maringe cu pronunţia germana.
   MARILRE, v., (cu a obscuru, si cu i raucu, se conjuga cu forme simple: măriţi, mărie, mai reu : mariesce), se dice in specie de vocea câniloru, nu latratu-lu, ci ceva mai inganatu, unu murmuri* : cânele mărie; cânii turmei marieău; mariitoriurtona, adj. s.; mariitu, part. sup.; mariitura, s. f., etc. : mariiturde cânelui spariara copillii; si metaforice: mariiturele calumniatonloru mei; ati mariitu si veţi marii, fora se me attin-geti in alle melle.
   MARIITORIU, mariitu, mariitura; vedi mariire.
   MARIONETA, s. f., d’in fr. inarlo-nette, papusia ce joca automata: ajocâ bene marionetele; copilliloru plăcu marionetele.
   MARITAGIU, s. m., vedi mariagiu.
   MARMELADA, s. f., dupo fr. roar-inelade, pulmentu de fructe; — coventu pucinu accommodatu geniului limbei române.
   MAROLE sau marolle. s. f., specia de lăptucă; — pre a locuri inse se applica marolle la verice specia de lăptucă.
   MARSIALU, si maresiallu, s. m., (fr. marâchal, germ. marschull); 1. fauru ce ferreca nnghiele callilorn; mai allessu ferreca callii armatei; 2. veterinariu de călii, medicu care cura callii de morbi, si in specie, veterinariu allu calliloru armatei; 3. officiariu supremu allu unei armate, officiariu de prima ordine cu missione speciale; administratoriulucur-tei sicassei domnesci;—form’a care s’ar accommodâ peno la unu gradu dre-care limbei române ar fi marescalcu—med.lat. marescalcus.
   MARSIAYESCE, marsiavescu, mar-siavia, marsiavire, marsiavitoriu, mar-siavitiosu, marsiavitu, marsivitura, mar-siavosu, etc.; vedi marsiavu.
   MARŞIAVU,-a, adj., maoer, macil-lentus, strigosus, viribns exhaustns, ta-bescens, deperiens, sordidus, squalidns, Immnndus, spnrcn*, foedus, ignavns, ti-
midus, abjeotus, vilis , abominabilis, perQdns, iguominiosus, infamia, ne-qnam, etc.; care, de to.te părţile, la corpu ca si la suffletu, e cadutu si decadutu, peccatosu si misellu in tota poterea co-ventului, si in câte detalie alle partiloru principali si essentiali, a nome, la corpu, la parte de totu materiale : macru, de totu macru, macillentu, strigosu, numai pelle si osse, seccatu si essauritu de fortie, langedindu, deperindu, tabin-du, consumendu-se in miseria; de partea portului esternu: sordidu, immundu, spurcu, ordurosu, fedu, fedosu, gretiosu, innotandu in lutulu immunditieloru, in putorile nesufferite alle insalubritatei; si mai reu de partea suffietului: timidu, ca unu Iepure, fricosu si fora firu de virtute, de ânima, la3siu, ignavu, misellu, apoi: a-biectu, aborrendu, infame, ignominiosu, perfidu, peccatosu, de nemica capace,abominabile si abominandu de to Li,etc.;-deri-vate;marsiaî;escM.-a,adj. relativula marsiavu ca subt.-.marsiavescele cogitesi fapte alle unui marsiavu ca tene; de unde adv. marsinvesce :marsiavesce te aipor-tatu, marsiavesce te porţi;—marsiavta, s. f., calitate, si fapta de marsiavu: ce orribili marsiavie!—de aci: marsiavio-su,-a, adj., plenu de marsiavie, inse si form’a essita directu d’in marsiavu, a-deco : marsiavosu,-a, adj., ca augmentu la simplulu : marsiavu; — marsiavire,-eseu, v., directu d’in marsiavu, a fl marsiavu, a stă, a se portă, arretâ ca unu marsiavu in tote: a marsiaviin cor-pulu seu, a marsiavi in sufflttulu seu; ca refless. a se marsiavi e mai energicu si dice mai multu de câtu a marsiwi, marsiavitoriu,-toria, adj. s., d’in verb. marsiavire; marsiavitiosu,-a, adj., ap-plicatu la marsivire sau la marsiavîa ;-marsiavitu, part. sup. subst. d’in marsiavire; marsiavitura, s. f., actione si effectu de marsiavire < peccatos’a tea marsiavitura fora sperantia de peni-tentia si correctione; dbomindbilUi mar-siaviture alle sceleratului fora suffle-tu;—D. Mildusich nu ne spune d’in ce a nome verbale rădice ar potă trage adv. slav. mrşavii, ca se ptfta dice apoi: co Românii l'au impromutatu de la Slavi;
www.dacoromanica.ro
866
MÂR.
MAft.
   inse fienda co nu ni se pdfce impleni de-râpt'a năstra cerere, se ni se permitta, 6xo cu dereptu, se arretămu ,■ co roma-nesculu marsiavu se trage, in mare familia, d'in una romanica rădice verbale, si co, prin urmare, de aci se deduce de necesse impromutulu ca facutu Sla-viloru d'in partea JRomaniloru : in ad-deveru, roman, marsiavu e unu derivatu d’in marsiu,-a, adj., care s’a transfor-matu, prin trecere lui t in s, ca forte adesea in limb'a nostra,d’inmarfc'w=:mar-ciu (vedi in Dict. marciu=martiu)\ ăro marciu, cu mu se disse, nu e de câtu unu adj. d’in verb. marc-ere ^.marcire, lat. maroere, allu cărui sensu nu esplica numai intellessulu de mam<=macer, ce are singuru si isolatu slav. mrşaru, ci > totu intellessulu, in varietatea lui cea mare, curau s’a datu desu de la inceputn romanescului marsiavu.
     MARSIU, s.m., (dupo fr. marche, d’in verb. marcher = mergere, amblare, de unde si germ. marsch, impromutatu de la Francesi, cumu au impromutatu si alte multe popore acestu coventu ca termini4 militare; confere inse si it. marciaj, Itns, iter, ince8su8,iiigres8ps,a?men,etc. mişcare, mergere, amblare, mersu, in-cessu, ingressu, etc., in specie, la armata si parti de armata: se pune tota armata in marsiu; pleca parti, parti ostile in marsiulu de batalio; a sună marsiulu, a cântă marsiulu ostescu; ca coventu de essortatione, de commandu in directio-ne, etc.: marsiu la ăerept'a! marsiu la stâng1 a! marsiu inainte, inapoi!marsiu trei passi! marsiu la fuga, la passu, lentu, incetu, rapidu, etc.; — derivate : marsiuire,-escu, v., a se pune, a merge in marsiu regulatu: marsiuescu mundri si animosi la batalia; a masriui marsiu de una di; a marsiuimarsie sau marsiuri rapide;—marsiuitu, part. sup. cclli mar-siuiti in acea nopte; marsiuitulu ostei rapidu in cursu de trei ore;—cu tăte a-ceste-a credemu co romanesculu mersu cn v. mergere, e mai bonu. MARSIUIRE,wam«i£w;vedimamw.
     MARTANU, s. m., catus, cato, felia mas; catoiu sau catoniu=cotoniu, catu-sia mascula; — nu precepemu de ce si
appropria Slavii si acestu coventu, can-du, de certu, martanu nu e altu ceva de fc&tu mortanu sau mortacu, mortocu (=morte-a soriciloru), cumu se aude in multe locuri, cu o claru in locu de a ob-scuru in prim'a syllaba.
   MARTIAFOIU, martioga, martiole, s. m., vedi morţiu.
   MARTIU, adj. s., 1. ca adj. martiu— marciu,-a;—in acesta d’in urma forma fonetica se aila coventulu in Dicţionarul bene scrissu si bene espiicatu, dupo etymologi’a sea, d’in acea-asi fontâna cu marcidu sau marceău, de la verbulu marcire — marcere, a cui syllaba ci nu se pronunţia numai aspru, ci si suptire, adeco :mam're si martire, cumu se pro-, nuntia si adiectivulu d’in marcire: marciu si martiu; 2. acestu adj. se applica, de regula, că. subst. ca nome allu unui-a d’in celli doisprediece mensi ai annului; 3. occurre in composifcioni: a) martiafo-iu, adj. s., cu sensu de: ineptas, stultas, stolidus, fatans, insnlsus, absnrdus, ees-sans, stupldus rerum obviarnm admirator; mereimonlorum mtnatoram Tendi-tor, (in acă3ta d'in urma insemnare : fr. mercler, germ. kramer); a) in genere : stultu, ineptu, insulsu sau nesa-ratu, fatuu, stupidu, casca gura Suu gu-racasca, care nu scie de eâtu cască gur'a si ochii la nemicuri, a stă, sedă cu mâ-nule in senu, a nu face nemica, a nu fi bonu, capace/de nemica, si cu tote ace-ste-a a fi impertenente, insolente, a si bagă nasulu in tote si a supperâ lumea etc.: nu ti leuâ in adjutoriu mar-tiafoi, co-ci martiafoii te baga in noue nevolie : martiafoii su omeni de încurcătură si de pcdice in tote, ce martiafoia de muiere! ce martiafoi de aăministri! cu martiafoi de aasti-a nu e nemica de speratu. martiafoiulu e perdutu pentru lume, si martiafoii ce t semina nu su de câlu greii pamentului; —13) in specie : care pare a se applică la negotiu de merci menute, fora se fia capace a des-voltâ vri-una activitate de mente, neci de corpu, ci mai verto3u, cautaLdu se in-selle pre alţii spre a tină misellesc'a lui viătia, inutile sie si altoru-a : cu martiafoi nu se baga in negotiu omeni ou
www.dacoromanica.ro
                                                                                   MAS.
36t
                                           MASi
i---_
mente; — b) martiofole cohiroassu, mar* tiole, s. m., a cărei interpretare vedi in Dictionariu; c)martioga, s.f., applicatu la ana vita, mai allossu la callu, ddro si mai vertosu la epa, cumuiindica fem. (Tu sensu de : eqnns strigo&us, (fr. rosse, haridelle, mazette, bonriqoe,* german, sohindmuhre = proprie : epa de pellitu sau beUitu); a) callu (epa) strigosu, ca unu strigoniu, standuse cada pre brânci, cadutura de bestia in tota poterea co-ventului, si totu de una data, pre longa inutile, si rea forte; p) in genere, despre alte vite si bestie in starea cellei precedente : de ce mai tini aceste mar-tioge de boi? ce faci cu aceste martioge de asini pre longa alte martioge de călit? armessari su asti-a sau martioge mari? —ba chiaru despre persone fora personalitate : ce ti ax leuatu pre capu asia martioqa de mulitre? ce se faca, la ba-talia, murliogele de betrâni decrepiţi?
   MARULA=marwîe, s.f., vedi marote.
   MARUNTAIA, marunttelu, marun-tistu, maruntu, etc., covente reu scrisse dupo rea pronunţia, in locu de celle mai correcte in Diction. mmuntaiu-merun-taxa, sau meruntaie, meruntellu, merun-tisiu , meruntu, si mai correctu inse : menutaliu-menutalia si menutalie,menu-teilu, menutire, menutmu, menutu, etc.
   MAŞALA (pron. maşala, pl. masa-lalle), s. f., taeda, funale, (fr. torohe); facla d’in una fune sau unu păru, ce se unge cu resina sau altu bitume la unu capitu, se apprende apoi si se porta sau tine mai vertosu noptea : asta-di in locu de maşala, e divulgata coventulu tortia sau funale;—si bene co pere masată, co-ci e nu numai turcescu, ddro si de totu contrariu geniului limbei no-stre;—d’in masată se dicea si: masa-lagiu—cella ce portă una masată, cându asta-di porta una tortia sau unu funale.
   MASCARA, s. f., dissu si scrissu cu tonulu pre ultim’a syllaba : mascară , dupo una rea imititatione a Fanarioti-loru, fatali si limbei nostre impruna cu Turcii; ddro fiendu essitu d’in masca, coventu addeveratu romanescu, remâne numai se corregemu tonulu, ponendu-lu pre secund’a syllaba, ca se facemu se
intre in normele limbei proprie : mascara, in acellu-asi sensu cu 2. mascare d’in Dict.; unu alta processa de a cor-rege scalciatulu mascară, e de a scam-bâ acestu'coventu in unu demin. masca-rella (vedi acestu-a in Diction.), cu a-cellu-asi sensu ce are si mascara (cor-rectatu) si 2. mascare citatu susu dupo Diction; inse form’a fedosa, cu finale tur-cesca : mascaralicu, e de respinsu, care nu dice mai multu de oâtu mascarta sau mascarilura;—mascariciu,-a, adj.s., scnrra immodtcns = bufone fora mode -ştia si mesura;—deminutive d’in masca: mascutia, mascusiora, masculla, ma-scullitia.
   MASCARALICU, mascariciu, mascutia, etc.; vedi la mascară.
   MASGA, (cu a raucu, mâsga), s. f., 8UCCU8 , glarea, humor, saliva, pituita glntiuosa; succu, scuipatu, saliva, băile, in genere : umore glutinosa, viscosa, glaria sau glarea, etc.; — de aci adj. masgosu,-a, plenu de mâsga : succosu, viscosu, pituito3U, salivosu, glutinosu, glariosu, etc.;—inse verb. masgaire si masgallire,-escu, part. sup. masgaitu, si masgalhtu; masgaitoriu,-toria, adj. s.; mas g ai tur a si masg xlhtura, s. f., au acellu-asi sensu cu maiigire; vedi man-gire;—pote mâsga, in locu de misga, cu care confere grec. d’in jua7eiv.
   Mk.SQklRE-masgaltire,masgaitoriu-masgal itoriu,masgaitu-masgallttu,mas-gattura-masgalhtura, masgosu; vedi masga.
   MASILIA, s. f., vedi masilire.
   MASILIRE (si mazilire) ,-escu, v., destltuere, deponere, monere depellere, exauctorare ; a depune d’inofficiulu seu, a destitue, a dâ diosu, a destronâ etc.: Fort'a ottomana masilieă pre Domnii Fanarioţi; part. sup. masilitu; — tote d’in subst. masilu sau maeilu, 8. pers., cellu destituitu, destronatu, depusu, scossu d’in functione, etc.: inse masilu sau maeilu, si in sensu reale de : stătu de cellu destituitu, depusu, detronatuetc. dbro cu acestu sensu occurrea si form’a abstr. masilia sau mazilia, cumu ai masilitu—mazihtu-lu: masilitulu cellui de currenduDomnu;—se afla si in neo-grec.
www.dacoromanica.ro
868
MAT.
MAU.
{taCt^a; inse na credemu a fi mazilia coventu grecescu, ci tnrcescu.
   MASILITU, masilu; vedi masilire.
   MAŞINA, masinaria, etc., nn su de câtu covente cu totulu contrarie geniului limbei nostre, — papagallice imitationi dupo fr. machlne, machlnerie, cari se afia in Dictionariu cu formele correcte si proprie limbei nostre : mackina, ma-chinaria, etc., pre cându maşina, masinaria, aru fi cu totulu depărtate chiaru de formele francesci: machlne, etc.
   MASLAGU, s. m., specia de planta, care se dice a fi acea-asi cu ciumafaia.
   MĂSLINĂ, s.f., olirum, oliva; fructu, bacca de maslinu, care e arbora ce produce măsline; affine cu aceste-a si: ma-sii»e<«=multi măslini plantaţi pre a-cellu-asi locu, dăro si multe măsline, launn^ocu; derivatu d’in celle precedenţi si: măsliniu,-a, adj., de măslină sau de maslinu, vorbindu in specie de colore : facia de rochia măslinia, etc.; apoi : maslu, s. m., a) oleum olirarnro, oliu de olive; h) unulu d’in celle săpte sacramente sau mysterie alle religiouei creştina ;—de aci: v. măsluire,-eseu, a unge cu maslu, a communică maslulu; part. sup. masluitu : cella aprope de a mori e masluitu, etc.; — coyento slavice, si inloculu loru au facutu benede au intratu si s’au divulgatu: oliva, olivu, oli-vetu, oliu, cresma=.chresma,=chrisma, ungere, unctione, (vedi in Dictionariu).
   MASLINETU, măsliniu, maslinu, maslu; vedi măslină.
   MASSACRARE, v., (fr. massacrer), maotare, troeldare; a occide cu barbaria, a macellâ; de aci si: massacru, s. m,, (fr. massaere), caedes, internecio, macellu, ommoru barbaru si in massa.
   1   MASTERU—maşter a,si’.mastru— mastra; vedi maica.
   2   MASTERU, mustru, masturu, etc.; vedi in Dict. meştera.
   MATADORU, s. m., coventu ispani-cu, care insămna proprie : occisoriu de tauri, de unde a trecutu si la Francesi: matador, de unde se vede co a inaintatu si la noi, si cu sensulu generale de in-vingutoriu si culcatoriu la pamentu pre toti celli valenti,
   MATAHULA, 8. f., monstrnm, por-tentom, speotrom, terrioulom ; monstru, spectru spaimentoriu;—cu pucina mutare d’in locu a syllabeloru pare a se-minâ cu sanscr. mahltnla = tata faci'a pamentului, totu pamentulu; sămina atunci cu mamm'a padurei.
   MATANAIRE,-eseu, v., raelllare,tt-tubare, tremere, bmsltare, dnbltare; a tremură, trepidâ, esitâ, vacillâ, a nu si tină compen’a, a stă se cada, etc.,—part. sup. matanaitu, s. f., matanaitura; —■ pare essitu d’in metania, (vedi in Dict. metania), care, in vorbirea commune, se aude si ca : matania.
   MATANAITU, matanaitura, matania, vedi matanaire.
   MATAUZU’, s. m., adspergillum , adspersorlom , penicilina ; stropităre, udatdre in genere; in specie, fasciclu cu care batteza, adsperge preutulu pre creştini; — neconnoscutu d’iu coce de Car-pati,—dăro de unde provine?
   MATCA, s. f., vedi maica.
   MATEMATICESCE, matematicescu, materialicesce, materialicescu, material-nicu, etc., covente cadute in acelle* asi scalciature antipatbice limbei române, ca si celle de la machina, machinalice-sce, etc.; de acea-a vedi acollo in Glos-sariu, si le correge dupo Dictionariu.
   MATIAIRE,-escM, v., etc.; vedi mo-tiaire.
   MATITIA, s. f., nassa, rete; plessa, nassa de prensu pesce in apa.
   MATIUIRE,-esctt, v., etc.; vedi moţăire.
   MATOCU, s. m., oatns, felia mas; vedi martanu, catoniu, (in Dictionariu) si mortanu (in Glossariu).
   MATOSTATU, s. m., specia de jaspe sangenia;—pote in locu de ematostatu-=i hematostatu.
   MATROSU,-«, s. pers., (germ. ma-trose, fr. matelot); omu ce serve la una naue, marinariu, marinu; in specie re-mige.
   MATUFU,-a, adj. s., neglessu si im-mundu in vestitulu seu, nespellatu, ne-peptenatu, neinvestitu.
   MAUZA, s. f., moles=mole, mare si immensu cumulu, grumuru;—analogu
www.dacoromanica.ro
MEL.
869
________________MEE.______________
pote cu maeu, ce se pune in jocu aleatoriu.
   MAZGA, mazgaire, mazgallire, etc.; vedi masga.
   MAZILIA, maeilire, mazilitu, mazilu; vedi masilire.
   MAZU, s. m., vedi mauza.
   MECACAIRE,-esc«, vedi in Dictio-nariu mecaire.
   MECANICESCE, mecanicescu, forme contrarie limbei; vedi mechanice, mecha-nicu, in Dictionariu.
   MEDELNICIARESSA, s. f., vedi me-ăelniciariu.
   MEDELNICIARIU, si medelniceriu, s. m., boiariu, pre Yiătia d’in allu doile gradu allu bierarcbiei interiore, sub re-gulamentulu organicu; inainte de regu-lamentulu organicu medelniciariulu eră scutariulu mesei domnesci; mulierea medelniciariului se dicea medelnicia-ressaDict. Buda definesce vecbiulu medelniciariu asiă : snmmns dapife-rornm = capulu, prefectulu celloru ce adducu buccatele la mesa; dupo altulu qni principi inrnnditaqnnm adlavandas manns = care versa principelui apa se se laue pre mane — malluviariu; — de origine slavica.
   MEDU, s. m., mnstnm, oonomeli; mu-stu cu miere, beutura imbetatoria leua-ta fora mesura; — coventulu se afla in tote limbele indo-celtice, si de si cu dif-ferentie de intellessu, totuşi jemâne si in forma si in sensu, acellu-asi coventu de la sanscr. medhn=(2ttfce, si beutura dulce imbetatoria, peno la grec. unde predomina beutura imbetatoria; n’au dăro Slavii dereptulu de a se dă impromutatori Romaniloru de coventulu medu.
   MEDUOSTj,simeduvosUy-a, adj., me-dnllosns; plenu de medua sau meduva; vedi si in Dict. medua, medu.Ua, medul-losu.
   MEENGHIU, si mehenghiu,menghiu, S. m., lapls lydins, (fr. pierre de tou-che); pătra de probatu addeverulu, ad-deverat’a valore si puritate a metal-leloru pretiose : mehenghiu mai nu a fostu si nu e connoscutu poporului; po -porulu connosce, in locu de mehenghiu,
espressionile: proba de cercare, si scur-tu : proba, eumu, de essemplu : prob'a aurului, prob'a argentului; — duca-se dăro mehenghiu de unde a venitu!
   MEETINGU, s. m., d’in angl. mee-tingj (pronunţia miting), unione, strin-gere de poporu spre a deliberă de ce-stioni politice, sociali, etc.
   MEHENGHIU, s. m., vedi meenghiu.
   MEHNIRE, si menire,-eseu, v., mee-rore, mcestitia, dolore, trlstitia afrtce-re vel afflci, offendere vel offendi; a supperă, intristă pre cineva; refl. a se supperă, intristă, a fi supperatu, intri-stu; mehnitoriu,- torta, adj. s., sciri mehnitorie, cea mai mehnitoria de suf-fletu; mehnitu, part. sup.: mehniti forte de mortea amicului; etc.; — de unde acestu coventu ?
   MEHNITORIU, mehnitu; vedi meh-nire.
   MEIDANU, s. m., vedi maidanu.
   MEISTE, s. f., tărrina de meiu.
   MELCU, (pre a locuri: melciu), s.m.,' lirnax; melcu, molluscu cu conca spirale; — d’in limace, prin metatbese, pdte trece in Dictionariu, ca si derivatele : mdcaria, melcariu.
   MELEGaRIU, s. m., seminariu de pomi si de alţi arbori;—Dict. de Buda esplica : strnes flmentnria plantis mature gignendil =. stratu de balligariu, spre accelerarea crescerei planteloru;— se pare a fi de origine ung.
   MELICU, s. m., Tivul®, (fr. avives); morbu de călii, caro casiona acestoru-a irritationi, spariature si recalcitrationi furioso si forte dese; adesea melicu=zin~ vetiu reu : callu cu melicu, nu lu poţi disbarâ de melicu; si, prin estensione, sf: omu cu melicu, muliere cu melicu; totu omulu si are meliculu;—de unde?
   MELITIA, s. f., frangibulnm, (germ. hanf-flacbsbrechel); intsrumentu de a frânge, sfermâ canip’a si linulu, frangi-bulu: frangibuludecânipa, delinu; metaforice: melitia=gxaa, rea,limbutu, flia-cariu; cui merge gur’a ca mor'a franţa, acellui-a merge si ca meliti'a franţa;— derivate sau bîHni: melitiarc (cu forme de conjug, simple : melitiu, meliti, melitia, se melitietc.) v.j Unum vel eanabim 24. G,
www.dacoromanica.ro
370
MEN.
MEft.
frangibnli ope frângere, a sfermâ, frânge linu sau cânipa cu meliti’a: melitiati cânipa, melitiămu Unu, se melitie mai bene linulu; nu amu melitiatu linulu collessu; metaforice : ve melitia gurele ca si meliti'a ensasi; part. sup. melitiatu; melitiatoriu,-târia,aăj., mai mulţime-litiatori si melitiatorie voru melitia mai currundrh asta cânipa; melitiatura, s. f., actione si effectu de a melitiare : ăoue bone melitiature date)cânipei;—melitia-riu,-a, adj. s., care melitia sau face melitie de melitiatu;—mai multu de câtu probabile e, co melitiare e, in locu de : molitiare, molitare, demin. si iterativu d’in molere=zmolere=macinare, de unde si: mora=mola=mola.
                                                             MELITIARE, melitiariu, melitiato-riu, melitiatu, melitiatura; vedi melitia.
   MELLÂ, si miella, (fora l mea, mied); mellare—miellare, proprie : relativu la mellu—mella, ca adj., inse de ordinariu ca subst. f., mellare, una planta, agnns castns, (germ. keuschlamm si keusch-baum); mellaritia=miellaritia, proprie; relativa la mellu—mella, inse leuata, ca si cea precedente de ordinariu ca subst. f. reale : mellaritia, specia de insectu supperatoriu mnellului, peduchiulu mnel-luluisau ouei—acarns, (germ. schaflans, sohafwanze); mellarellu — miellarellu; mellaressa — miellaressa; mellarta — miellaria; mellariu—miellariu; mellu— miellu, melluciu — miellutiu,-a, mellu-sellu—miellusellu,-a, mellusioru si mel-lisioru — miellusioru si micllisioru,-a; melliora=meiora si mielliora—mieiora; —date tote, cumu se afla la unii, câtu mai bene scrisse, ca se pota apoi inde-reptâ la Diction. pentru mai correcte si integre forme: mnella, mnellare, mnel-laritia, mnellaressa, mnellariu, mnella-riu, mnellu, mnelluciu, mnellusiu, mnel-lutia, mnellusioru, mnellisioru, mnel-liora, scurtate d’in amnellu, amnella, etc.
    MENACE, si menaciu, adj. s., moderator, moderans, agens; care mena, duce conduce unu carru, callii sau bouii unui carru.
    MENAGERIA si menajeria, s. f., (fr. mdnagerle), palatlum pecorosnm, (in Plin.); locu, edificiu, gradina, etc., unde
se stringu si se ţinu animali de celle mai rari si stranie;—cu acestu coventu occurru, ca intruse in limb’a propria, si affini cu cellu precedente : v., mena-giare si menajare, (fr. mâuager), rem famillarem administrare, paroe nti, etc.; a economi, administrâ cas’a, averea etc., a si economi sanitatea, poterile; a economi amicii, a economi pre suppera-tiosi, etc.;— menagiu si menaju, s. m., (fr. mdnage), res domestica, economi’a domestica, cura si diligentia de casa si de alle case : are, tine cineva bonu menagiu nu numai cu ai casei, ci si cu vecinii; catusi’a nu face menagiu bonu cu cânele, etc.,—singur’a forma tolerabile limbei nostra pote fi, intru câtuva, numai form’a : menageria.
   MENAGIARE si menajare, menagiu si menaju; vedi menageria.
   MENDIRE, menditu,menditura, men-dillire, msndillitu, mendillitura; vedi mangire.
   MENDRE, s. f., vedi mindre. MENGHINEA, s. f., plntens, (franc. 6tan, germ. schranbeustock); instrumen-tu de a stringe părţile unui lucru, cu care se servu faurii si alţi mechanici.
   MENIRE, menitione, msnitu, msni-tura; vedi mehnire.
   MEOR^A =zmei6ra=melliora=mnel-liora, s. f., vedi mella in Glossariu, si in Dictionariu de la mnellu peno la mnel-luciu=mnellutiu.
                                                     MEREIRE,'-eseu , v., mente abripl, meditaudo auferrî; — a fi indemnatu, impinsu, indu3su, addussu a face ceva; —e cumuva d’in merere, sau d’in mereu.?
   MEREMETISIRE, meremet isitu, vedi meremetu.
   MEREMETU, pl.-e, reparatioj repa-ratione, deregere, renouatura : mereme-tele făcute basericei cadute in ruina; se ceru meremete la vestimente; acestu-a nu e meremetu indestullu la sanitatea tea derapinata; — derivatu : meremeti-sire,-escu, V., reparare, reiieere, recve» are, areparâ, reface, venouâ, derege, repune in bona stare : se meremetisimu edificiele plecate spre decaăere^mereme-tisitu, part. sup.: casele inco nemereme-tisite si reu meremetisite;—meremetu e
www.dacoromanica.ro
MER.
371
_________________MfeR.______________
coventu turcescu, d<$ro astadi e aprope cadutu in desuetudine.
   MEREOSIU,-a, adj. s., vedi mereu.
   MERESIU, s. m., vedi merisiu.
   MERETU, pl.-e, (d’in meru), malis consltns locns; locu plantatu cu meri, gradina de meri, livade de meri; si cu intellessulu de : meraria, de care vedi in Dictionariu.
   MEREU, adv., in doue intellesse, la prima vedere, differite si aprope oppo-site, contrarie : 1. continuo, perpetno, assidne, Bine intermissione, perenniter, semper; fora interruptione, fora încetare, neincetatu, in perpetuu,totu de a un’a, purure, nelipsitu, continuu, assidue,un’a, in un’a, intr’un’a, etc.: mereu se mişca, lucra; ăiu'a si noptea stau toti mereu pre longtt mene; mereu curre ap'a fon-telui nostru; mereu sta si persiste longa noi; mereu vinu se ne vedia; mereu se culca si se scolia; ploua mereu, trece tempulu mereu si mereu sta invariabile; 2. aeqnaliter, lente, leniter, sensim, tardej in modu ecale, totu asiâ, cu a-cellu-asi impetu, cursu, mersu, passu : lenu, incetu, pre nesentite, dăro nein-terruptu d’in passulu seu, etc.; mereu curre riulu in albi'a sea; fora şefia undeva sau canduva mai rapidu&au mai lentu; pentru impatienti rMreupine sau trece tempulu; ellu merge mereulapassulu seu;—derivatu ca adj., mereuciu— mereutiu =: mereusiu = mereosiu,-a, cu acellu-asi sensu ce vedemu la mereu ca adv., cumu ţe pote leuâ si derivatulu : mereutie su amicele nostre cu noi, me-reUtia mi cânta preveglatori'a; mereuti si assidui su copilli noştri la scola cu invetiatoriulu; ca adv. mereusiu trecu omeni pre aici, mereutiu sufflara ventu-rile,—de unde ne potemu convinge, co, precumu noi tinemu bene mente a fi. au-ditu in gurele poporului form’a mereu ca adj., cauta se restabilimu si mereu in sensulu de adiectivu, cumu : msrei vinu la noi amicii, meree cadu plouie d'in ce-ndu nostru;—acumu, dupo restabilirea in tote derepturile selle a importantelui coventu mereu, e liusioru a spune si originea lui: mereu nu e de câtu filiulu adiectivului meru,-a, meras,-a,-ain,
ca si purure d’in pure de la^)M»-n=pu-rus; — ide’a de puritate, limpiditate si claritate, ne adduoe a referi la acea-asi origine, la meru=merus, si form’a : merîu,-a, adj., cu sensulu de : cteslus, cteruleus, otelestinns, cerulîu, albastru si serenu, ca cerulu cellu mai pura, ap-plicatu, in specie, la ocli formosi, lim-pidi, sereni, perfectu puri: oclii merii su ocli de ceru; cu ocli merii, ocli de ceru serenu, etc. M. — Cu tdte aceste-a cre-demu co e bene a mai meditâ si a nu precipită decisionea. L.
   MEREUCIU, mereutiu, mereusiu, me-riu; vedi mereu.
   MERTIA, s. f., una mesura de capacitate , greu de determinatu cu preci-sione, fiendu co, d’in coce de Carpati, nu scimu se fia fostu acăsta mesura sau se fia pre undeva applicata si pronun-tiata; stâmu dâro si ne tinemu de celle ce ne spunu celli de d’in collo de Carpati, mai alles3u de dissele Dicţionarului de Buăa, care spune, co : a} pre a locuri, cbiaru d’in collo de Carpati merti'a ar fi insemnandu me\,ret&=.metreta, (germ. vlertel, d’in care corruptulu ferdela); b) pre alte locuri, totu d’in collo de Carpati, merti'a ar fi insemnandu jumetaie de metreta, (germ.lialbvlertel);—in re-latione cu mertia sta merticu cu sensulu de : portione=portlo, ra<iowe=mesura determinata prin calcula rigorosu dupo datele impregiurariloru : merticulu co-pitanului nu e stimatu totu câtu si merticulu militariului gregariu; merticele moriloru variedia de la una mora peno la alt'a; de aci, prin estensione si metafore, merticu = meritu, pretiu, valore, mercede, etc., dupo lucru , fapta, la-bore, si mai allessu dupo involire, pac-tione, etc.; — de unde aceste doue co-vente affini, mertia si merticu? Diction. de Buăa daca etymologia lat. metreta, fomatu dupo grec. p.eTpuj'nfc numai pentru form’a mertia, de 6ra-ce form’a merticu neci essite in Dictionariulu de Buăa; vericumu inse etymologi’a acestui les-sicu nu e mai pucinu forte addeverata, des! nu e deplenu desvoltata si luminata, pre candu scriptoriulu altui voca-bulariu, trassu dupo cellu de Buda, aş-
www.dacoromanica.ro
MER.
               MES.
372
sere co roman, merticu ar fi impromu-tatu d’in magyar. mert^k, fora se si dea laborea de a se incredentiâ co lucrulu nu e asiâ, ba inco cu totulu d’in contra: unu impromutu ungurescu d'in roma-nesce; si D. MiMosich contradice pre scriptoriulu nostru de vocabulariu, si as-sere de partea sea, co si mertia sj mir-ţia gi merticu su impromuntate tote d’in V. slav. mSra=mensnra;—de ce?— respunde : co v. slav. mera vine d’in sanscr. mâ=mesurare;—bene, dâro d’in acellu-asi sanscr. mâ occurru, de certu, si: grec. pi-tpov—mesura, lat. me-tl-rl =mesurare, me-n-sn-s=mesuratu, (ba si: im-ma*nl-s=enorme), gboth. ma-t =mesurare,(cu unu t pre longa ma=m&), germ. ma-ss-en, me-tz-e, etc.; — de ce acumu se nu concâda invetiatulu sla-vistu, co mai cu dereptulu, si mai raţionale, si mai liusioru cliiaru de câtu d’in v. slav. m6ra, s’aru esplicâ si justifică mertia si merticu d’in covente leuate d’in spher’a grecolatinitatei, in care, cu predilectione, se evolve si viue limVa romanesca? de ce, de essemplu, n’amu potâ trage mai liusioru de câtu d’in slav. mera, d’in grecolatinulu: pi-?pov=metrnm form’a metria, care, prin mica si liusiora metatliese p6te deveni: mertia? de ce, de essemplu, dupo părerea Dictionariului de JBuăa, nu mai liusioru de câtu d’in slav. m@ra totu d’in grecolatinulu : metreta—p,etp7jT>j<;, cu acea-asi liusiora metatbese, n’aru essi coventele romanesci: mertia, merticu, ? —aceste-a aru adjunge a frânge asser-tionea invetiatului slavistu; se mi se permitta inse a mai adauge inco pucine: de atâte ori mentionatulu invetiatu produce, in allu seu lexicu, d’in neo-slav. urmatdri’a locutione m6ra : v’eno mero = germ. esplicatu : in elnem fort = intr'un’a, mereu; coventulu nostru mereu, care si prin sensulu seu in locutio-nea slavica precedente, si prin form’a sea se potea trage, macariu de urechie, d’in slav. mera, nu a fostu tentatu de marele scrutatoriu slavistu; noi amu ar-retatu originea coveniului mereu in ar-ticl. respectivu; âro pentru mertia si merticu mi ceru remasu bonu, punendu
sub oclii lectoriloru grec. pipoţ, care esplica, ca mai bene, sensulu formei merticu, cumu ar potâ esplicâ intelles-sulu si form’a acellui-asi coventu roma-nescu si verbulu: merire=merere~me-rere, mai allessu part. merKtu, redussu in mertu : co-ci merticulu se da totu de a un’a dupo meritu.
  MERTICU, s. m., vedi mertia.
  MESARITIA, s. f., (d’in mesariu), mappa mensaUs;mappa,pândia de mesa; vedi in Dict. mesale, mensale.
  MESAGERU, mesagiu, etc., vedi mes-sageru, messagiu.
  MESATU, s. m., vedi mezatu.
  MESCHINĂRIA, si meschineria, s. f., calitate, fapta de meschina; âro: meschina,-a, adj. s., (d'in fr. mesqnlu, confere si it. mesekino), sordldus, praeparcns, tenuls, mlser, invennstns; soriidu, prea strinsu de mâna, prea parcu, lessinatu;. macra, seccu, disgratiosu, gfetiosu.
  MESDREA, s. f., vedi mesdrire.
  MESDRIRE, (cu s aspru siueratu),-escti, V., rod ere, abrodere; a râde, in specie, ardde scdrti’a arboriloru;—part. sup. mesdrilu; de aci si subst. f. reale : mesdrea, (mesărella), instrumentu de mesdrire, scnlprnm bimanubriatmn.
  MESDRITU,-a, part. sup. d’in mesdrire.
  MESELICU, s. m., vedi mezelicu.
  MESERIA, meseriasiu; vedi in Dict. messeria, messeriariu.
  MESINA, m°siu; vedi in Dictionariu messina, messiu.
  MESSAGERIA, s. f., (fr. messagdrle), domiciliu de messageri, plur. d’in mes-sageru,-a, s. pers., (fr. inessager,-6re, confere si it. messaggiero), nantins, ta-bellarias, veredarins; care duce, adduce unu messagiu: portatoriulu de messagie e unu messageru sau una messagera; . inse si: messagerulu e sau nunţiu, nun-tiatoriu prin vorha; sau tabellariu, por-tatoriu de epistole; sau veredariu, por-tatoriu de merci;—massagiu, s. m., (fr. message, it. messaggio), nnntlps, mandatam; nunţiu, scire, adducere sau tra-mittere de scire, mandata, commissione, communicatione, etc.; — tote aceste covente su trasse d’in part, messu sau
www.dacoromanica.ro
MET.
MIC.
373
nu'ssu=ml88ns, (it. messo, fr. mls), de la verb. mettere sau mittere = mlttere, (it.mettere, fr. mettre); inse nu au forma plausibile; aru fi de preferitu : mes-saticu sau missaticu, missile, etc.
   MESSAGERU, messagiu; vedi messa-geria.
   MESTECANETU, si mestecanisiu, s. m., betuletnm albnm; Iocu plan tatu cu mestecam.
   MESTECANISIU, s. m., vedi meste-canetu.
   MEŞTERIA, mesteru; vedi in Dictio-nariu, la cari s’aru mai potă adauge: verb. mesterire,-escu, fabricare, opera* re, machinari, artes moliri, a lucră, fabrică ca diligente artifice, dăro si a tes-se, ordf intrige, artificie; part. sup. me-
        flfp          '
   MESTESIUGARETIU,-a, («inainte de t, aspru siueratu in acestu-a si in tote ce urmădia), adj., astntns, artlflciosns; astutu, artificiosu, precautiosu, intorto-chiosu, etc.; —mestesugasiu,-a, adj. s., artlfex, opifex, operarins, mesteru, artifice, opifice, industriariu; mestesiugesce, adv., d’in mestusiugescu,-a, adj., astntns, oallidns, callidu, astutu; mestesiugire,-escu, V., technas agere, moliri, a tesse, ordi intrige, insellationi, arteficie, etc., de unde part, sup. mestesiugitu;—meste-siugosu,-a, adj., oallidissimns, astntis* sismns, forte astutu, callidu, inse si in bene: care precepe si scie bene artea sea; — d’in mestesiugu, s. m., ars, teohna, fabrica, arte, scientia, si essercitiu iu a-căsta arte, inse si in reu: intriga, ordi-tura, etc.; — mestesiugu, compositione bybrida, prin urmare de reieptatu cu tota famili’a sea.
   MESTESIUGARIU, mestesiugesce; etc., vedi mestesiugaretiu.
   METECHNA, si metehna, s.f.,defeo* tns, vitinm, nserus, macula; defectu, macula, vitiu, etc.
   METELEU, si meterca, s. m., (homo) stnpidns, ineptns, stipes, oandex; (omu) stupidu, fora firu de sentire si de pve-cepere, trunchiu, bustianu, butucu, etc.
   METEREZU, pl.-e, mnnimentum, pro-pnguaoulnm, vallnm, murns ooellatns; munimentu, intaritura, propugnaculu,
opu de apperare, vallu, muru cu gaure sau ocli, etc. : se bătu apperatorii bene in metereze-, a lucră, fece, construe unu forte meterezu;—turcescu ?
   METHODICESCE, sau metodicesce, adv., d’in methodicu=metodicu, e forma incarcata si putida; methodice e form’a correcta; vedi mefhodicu in Dictionariu.
   METOCANESCE, aimitocanesce, adv., in modu metocanescu : vorbesce, saltă metocanesce; metocanescu si mitocane-cu,-a, adj., de metocanu : gesturi meto-canesci; metocanime, s., mulţime, totalitate de metocani; metocanu si mitocana,-a, adj. s,, innrhanns, rnstioanns, horridns, plebejns mercator; Ae metocu, de la metocu, de pre longa metocu, si de aci: inurbanu, rusticanu, incultu, im-politu, grossolanu, si in specie: negotia-torellu, negotiatoriu de negotiulu cellu mai micu si despectatu: servitoriu, ba-iatu de bolta negotiatoresca, etc.;—me-tocellu, s. m., deminutivu d’in metocu, metochu si mitochu, metochu, s. m., reale (grec. piroxoţinlocu de ^eto/siov), suc-cursale a unui institutu sau stabilimentu mai mare; in specie : succursale a unei baserice, a unei cathedrale: metoculu e-piscopîei de Buzeu, care se afla in Bu-curesci;mai totemetocele monasterieloru, mai allessu alle episcopieloru erau fundate, si se afla inco,prin subierbiele Buc-curesciloru; după metocele aceste-a d’in suburbiele celle mai retrasse alle capitalei leuara metocanii nominele si cali-ficationile ce porta si astadi.
   METOCANESCU, metocanu, meto-cellu, metocu = metochu; vedi metoca• vtesce.
   MEZATU, pl.-e, si-wri, lieitatio, aue-tlo, hasta pnblloa; licitatione, vendiare publica a averei cuiva : a pune, a vende la mezatu-, fora mezatu nu se pote vende acesta avere; — coventu turcescu, dăro ' cadutu cu totulu in desuetudine, si bene supplenitu prin licitatione, auctione, etc.
   MEZELICU, pl.-«n, ce se da inainte de buccate la măsa, ca delicatetie esci-tanti de appetitu; se dau inse si dupo mancarea buccateloru mezcllicuri ca delicatetie.
   MICHALTIU, s. m., specia de pesce
www.dacoromanica.ro
374
MIG.
MIL.
  = mullns fluvialis, mullns barbatulus, h&vhm—barbu, etc.
    MICSANDRA, micsiorare, micsiora-toriu, micsioratu, micsioratura, micsio-rime, micsioru, micsiunea, micsiuniu,— tote covente abbatute de la regul’a nestrămutata in alfabetulu romanu de milli de anni, si observata In totu a-cestu diuturnu decursu de tempu, nu numai cu scrupulositate, ci cbiaru cu mare religiositate, si nu numai de tote nationile gentei latine, ci si de natio-nile de alte genţi, câte, pentru cul-tur’a limbei Ioru, adoptarea alfabetulu romanu,—scriendu tote totu de a un’a cu rigore nespusa : x, unde se cere acestu semnu alfabetica, si neci una data : cs; numai la noi, ca la nemine, numai la noi appare acestu fenomenu, care, de * si micu in apparentia, introduce inse si trage dupo sene mare perturbatione in economi’a limbei nostra, perturbatione ce toti sentu si de care totiplangu, fora se dssa d’in indolenti’a si apathl’a in care stau ammortiti, sau essu, d’in temeraria liusiorentia si nematura cogitare, cu estravagantie in contr’a puciniloru' ce lupta cu sudori de sânge a opprl cur-sulu ce reulu appuca cu impetuositate;— Dictionariulu romanescu a urmatu cu scrupulositate religidsa regul’a stabilita, cumu s’a dissu, de milli de anni de po-pore culte, asiâ co coveptele enumerate la inceputu au si cauta se se scriua sau tote cu x: mixandra, mixiorare, mixio-ru, mixiunea, mixiuniu, etc.: sau tote cu ss—x ; missandra, missiorare, mis-sioru, missiunea, etc., sau cumu a facutu Dictionariulu consultându si pbonetic’a si etymologi’a limbei, adeco : a) celle venite d’in micu, care se si audu in gur’a poporului cu m rapidu: micusiorare, mi-cusioratoriu; micusioratu, micusioru,
  b) dupoetymologia:»n?a;o«fl!ra, mixionel-la si missionella, mixioniu si missionîu.
    MIGAIELA, s. f., forma erronia si abbatuta de la geniulu limbei, in locu de correctele : migaia, rnigale, ce vedi in Dictionariu, vedi totu acollo si: migălite, migalitu, migalitura, migalosu, iu locu de: migaire, migaitu, migaitura, migaiosu.
   MIHNIRE, mihnitiosu, mihnitoriu. mihnitu, etc.; vedi mehnire.
   MIJA, mijire, mijitoriu, mijitu, miji-tura; miju—mija; mijlocire, mijlocitoriu, mijlodtu, mijlociu,mijlocu,etc.,tote st1 a-formate d’in : media, medire, meăitoriu, meăitu, meditura, mediu—media, (jocu, ludu prin medire—mijire, etc.), meăilo-cire, medilocitoriu, medilocitu, meăilo-ciu, meăilocu, ce vedi in Dictionariu:— form’a mijotca ecale in sensu cu mija si miju—media si mediu, ludu, jocu cu legare sau includere de ocli, e, de certu, in locu de mediotica; — omfdire si o mijire,-eseu, v., in sensu de : a subridd si a si ascunde oclii pentru jocu, e de as-seminea in locu de ommeăire, compositu d’in ob si medire; — vechiulu slav. mi-gati, d’in care pretende D. Milclosich a trage derivatele roman, d’in migaire, câtu si d’in medire — mijire, nu essiste de locu in vecbi’a slavica; abiâ se afla in lexiculu Domnului Milclosich unu adj. slav. migalvu = mobilis, care, de certu, e ratecitu prin slavic’a d’in numerosele familie de covente romanesci aci in ce-stione;—amu potd trage d’in sanscrit’a noue iumine asupr’a acestoru familie, d£ro ne multiamimu cu celle deposite in Dictionariu; si ce mai poţi dice si spune invetiatului slavistu, care cotddia, fora neci unu temeliu, areferilaunucoventu v. slav. înejda, romanesculu d’in familiele aci in cestione : meăiuina, trassu, inve-deratu, immediatu d’in mediu?
   MILA, s. f., misericordlo, gratia, clb-mentia, compassio, commiseratio, elee-raosyna, stips: 1. indorare, misericordia, gratia, clementia; 2. compassione, com-miseratione, compathemire, dorere de do-rerea altui-a; 3. eleemosyna, stipe data cersitoriului sau indigentelui; — derivate directu si immediatu d’in mila : miluireeseu, V., mişererl, stipem dare vel distribuere, a se indorâ, meser£ sau miserâ; a dâ, face eleemosyna; a dâ, distribui stipe : Domnedieu se ve miluesca; Domne, miluesce; se miluiţi indigentii;—frasile : se ve fia mila, se aveţi mila de celli miseri, etc. differu in sensu de frasi ca : miluiţi indigentii; —si refless. a se milui; miluiti-ve co-
www.dacoromanica.ro
MIL.
MIL.
375
tra, spre miseri;—part. sup. subst. miluita : miseri miluiţi, stipe de miluitu indigenti; adj. s., miluitoriu,miluitoria: miluitorii si miluitoriele indigentiloru; adj., miluitiosu ,-a, applecatu a milui sau a se milui; adj. milosu,-a, adj.plenu de mila, forte induratoriu, forte clemente, affectiosu, gratiosu, etc.;—adj.s.mi-logu,-a, miseru cersitoriu, si: vile, a-biectu, bassu petitoriu : milogii se avi-lescu si se dedecora; milogulu bassu si vile siperăe tâta demnitatea de omu;— se ne opprimu pucinu aci, ca se audimu ce ne spune D. Milclosich despre sărtea formei mila, d’in care vedumu essitauna numerosa progenia, ce aştepta acea-asi sorte : bei bene, prelaudatulu slavistu assere puru si simplu, co mila efilia d’in V. slav. milu=misericors, adj.!—asiâ? dăro, precumu a cautatu se conceda menţiona tulu docta slavistu, co gata, in ro-manesce, nu e venitu d’in slavesce; asiâ. si pentru acelle-asi rationi va caută se concăda, co si mila, care, in limb’a româna, e unu puru substantivu,—si subst. abstractu—, nu se păte referi la slav. milu, care e puru adiectivu, si adiectivu concretu—, fora se ni gepdta arretâ,— dăco nu in vecbi’a slavica, cellu pucinu in veri unulu d’in nouele dialecte slavice , unu typu de substantiva asiâ de simplu si elegante si correctu in romanitatea lui, cumu e form’a romanesca : mila; deci cauta de necesse se recurremu pentru mila, ca si pentru gata, la acea-asi fontana,—la care recurse si doctulu slavistu pentru elucidarea adiectivului slavicu milu, la fontân’a grecO-latini-tatei, unde afla mu : jj.eEXta, analogu si in sensu si in forma cu allu nostru mila; la fontân’a si mai vetusta si irrecusa-bile, la sancrit'a, unde aflâmu: mîl, rad. v. de unde unu subst. mîlâ, aprope iden-ticu, si in sensu si in forma, cu allu nostru mila; — se venimu inse la urmatoriele aspre elegantie slavice, ce nu denega nemine Domnului MMosich : co-ci po-porulu românu, in virtutea dulcei limbe ce profere d’in gura de la titiele mam-mei, a respinsu si lapidatu singuru prin potentea spontaneitate a vigentoi selle naţionalitate, in trecutu, ca si in pre-
sente, acelle asperitiati slavice, si in desertu ar mai avă doctulu slavistu se duca mila si indurare de poporulu ro-manu, co ar fi tormentatu si cruciatu de nesce novatori pucinu maturi de mente, a lu disvetiâ de slavismi spre a l’indopâ cu neologismi romanici, incur-catori, obscuratori si destructori de totu progressulu in cultur’a lumineloru sci-entiei pentru bietulu poporu românu;— dă •• poporulu românu, prin agerulu seu instinctu de conservare naţionale, a a-vutu si are peno astadi orrore si repug-nantia invincibile contra strainismii, ce aru vră inundă in limb’a propria, a ua disorganisâ si pune in stare trista de a nu potă fi capace de a portă vast’a si vi-goros’a intellegentia a poporului românu, care, in marea sea prudentia, ce a eredi-tu de la poporulu-rege, nu admitte strai-nismi in limba de câtu cu mare resi-stentia, cu mare precautione si parcimonia, escludendu totu ce e strainu si incompatibile limbei propria, admit-tendu, cu computu si mesura, numai uuu micu numeru de strainismi facili a se adaptâ formeloru limbei;—celli ce inse, auditi, Români, si leuati bene mente cu frica si cu cotremuru—, celli ce au ti-nutu, secle îndelungate, poporulu românu in crassa iguorantia, in obscurantismu profundu; celli ce si astadi si punu tote poterile a retină acestu poporu plenu de aspirationi, in acea-asi trista stare, nu su alţii de câtu slavomaniacii cărturari, cari, chiaru astadi,—in faci’apoporului românu, —in desceptarea la lumin’a sci-entiei prin instrumentulu unei pura si armonica limba, cu impudente cote-diantia si in deplena conscientia, se adopera a reinviuâ fedosulu si de men-tea romanâsca occiditoriu spectru allu aspreloru si incompatibililoru elegantie slavice, ce redicassera, in innocentia si inconscientia completa—Domnedieu se i lierte!—pre capulu românului: tu poporu române, ai culcatu si nemicitu a-cestu monstru; tu nu lu lassâ se reviue sub impiele adoperationi alle slavom*-niloru de astadi; uita-te si vedi cu sa-tisfactione de Românu, câte-va remase d’in cadaverulu mortiferu allu strigo-
www.dacoromanica.ro
376
MIN.
MIN.
niului limbei telle! (vedi altele prin alţi articli ai Glossariului); ecco acelle re-mase, de cari a sangeratu secle îndelungate limb’a tea crestinăsca si roma-născa: miloserdu,-a,s.i'].=.misericorde=. mlsericors, (slav. milosrudii, aspru, de si calcatu dupo compositulu romani-cu; vedi si mai aspre pentru limb’a ro-manăsca, ca:) miloserdnicu,-a, adj., cu acellu-asi intellessu ce are si miloserău; miloserăia, s. î.=misericordia=mlserl-cordia, cu acellu-asi intellessu si milo-serdnicia;—milostenia, s. f .=caritate= oaritas, deemosyna—eleemosyna, stlps z=.stipe, bannulu cersitoriului; — milostiva,-a, zăi.—misericorde, gratiosu, generoşii, benigna, benefica, etc.; de unde s.f., reale: milostiva, specia de planta= gratiora=gratlola, (fr. gratiole);—milostivire,-eseu, V., misereri, commlsera-rl, stlpem dare, etc.; (vedi mai susu : miluire); part. sup. milostivită;—milostiva, s.f., calitate de milostiva; de unde si adj., tmloslM’iosw,-a>=plenu de milo-stivîa, etc. M.
   MILORDU, s. m., (d’in angl. mylord, compusu d'in my=meu,silord=domnu), proprie : domna meu; inse form’a: mi-lordu e leuata, si la noi, dupo cea fr. mylord; si prin urmare ar caută se se corrăga ortograpbi’a : mylorău; vedi si in Dictionariu : lordu.
   MILOSERDIA, miloserănicu, miloserău, milostenia, milostiva, milostivia, milostiviosu, milostivire, milostivită, — milogu, milosu, miluire, miluita; vedi mila.
   MIMARE, v., (fr. minier); a gesticulâ ca mima, a jocă ca mimu; part. sup. mimatu: bene si vivace mimata actione; vedi si in Dict. mimu.
   MIMILINGIU, s. m., cellu ce nego-tiădia mobili mai eleganţi; — coventu turcescu cadutu in desuetudine.
   MINAREA, s. f., pl. minarelle, tur* carum fanum; baserica turcă3ca; vedi si giamîa.
   MINCE si minge, s. f., pila; globu liusioru de jocu, deludu :joculu de mince e plăcută nu numai copilliloru, ci si omeniloru mari; joculu demincee bonu essercitiu hygienicuD. Mihlosich as-
sere si despre mince co ar fi impromu-tata d’in v. slav. meci, care nu essiste, si abiâ citedia russ. miel, cumu affirma si despre minta=menta, co ar fi impromu-tatu d’in v. slav. meta, de si concede co si v. slav. meta e de origine latina.
   MINGE, s. f., vedi mince.
   MINDIRU, s. f., in acellu-asi intellessu cu madratiu;—turcescu ?
   MINDRE, si menăre, cumu si: min-tre, mentre, s. f., pl. mindri-menări si mintri-mentri, in sensu de : llbldo, lu-bido, insulsa lubido, arbitrium, volun-tas, libera roluntas, vaga et effreuata mens, immoderatio, vehemens et rio-lentus animi impetus, etc.; plăcu, bonu plăcu, capritiu, fantasia, essire d’in totu computulu, vaga si estravagante actione a mentei, impetu effrenatu , actu fora mesura, in voli’a arbitriulai si bonului plăcu, voli’a libidinei cellei mai desfre-nata, etc.: ti faci menările de tote, fora se respecţi nemica ce e de respectatu: ti faci menări de laborea nostru, ti fad mendri de casele nostre, ti faci menări de mulierilesi filiele nostre, ti faci menări de averile nostre, ti faci mendri de ce avemu mai caru si sacru; de ce nu ti ai facuta mendri? ti ai facuta mendri si ensusi de tene : ti ai facutu menări de nomele, de glori’a tea, de virtuţile telle, etc.;—forte probabile, potemu dice, forte certu, mindre sau mendre, care se dice si mintre sau mentre, e acellu-asi cu mintre sau mentre in compositionea adverbiale almentre, unde intra al=a-ZiM=allus, si mentre d’in mente cu de-sinenti’a adverbiale, care in mentre ca subst. espreme modula de usu dbusivu allu mentei. M.
   MINEIU, s. m., vedi in Dictionariu meneiu.
   MINGEA=»«W0eZ?a, (reu; mingela), si mingilla, mingellire si mingillire, mingellitoriu si mingillitoriu, mingellitu si mingillitu, mingellitura si mingilli-tura;—mingiresiminjire,mingitoriu si minjitoriu, mingitura si minjitura; vedi iu Glossariu mangire, si in Dictionariu mingere.
   MINGHINEA, s,f., vedi menghinea;— turcescu ?
www.dacoromanica.ro
MIN.
   MINGIEE, si minjire, etc.; vedi mai susu mingea.
   MINISTEEIALICESCE, adv., d’in adj. ministeriale, asiâ de peccatosa forma, ca si mahinalicesce, ce vedi in Glos-sariu; chiaru si ministeriala, adj., nu e deplenu correctu; neci ministeru nu e curatu de peccatelle, co-ci se cade se fia ministeriu; vedi in Dictionariu : mini-steriu. .
   MINIUMU, s. m., in locu de miniu, e monstru in limb’a româna; vedi miniu, In Dictionariu.
   MINTALU, adj., reu formatu; vedi mentale in Dictionariu.
   MINTENASI, si mintinasi, menţinuşi; adv., sţatim, illico, subltoj in data, la momentu, numai de câtu;—departe de a fi ungur, mlhent, cumu affirma unii, noi credemu cu convictione deplena co mintinasi e unu compositu a) d’in min-tinu, b) d’in asi; a) mintinu = menţinu, e unu adj. d’in mente, in sensu de: cu mente, de mente, relativu la mente, etc.: fapte menţine, copilli men-tini, muliere menţină, (conf. macedo-rom. mentiminu,-a, adj., cuacellu-asi in-tellessu ce are si 'menţinu: sociu menti-minu si soda mentimina ducu casa men-timina),—leuatu apoi in forma m. mintinu sau menţinu, ca adv., de essemplu: menţinu du-te, mintinu—mintinasi du-te si mintinasi vino; — b) asi, partida composita si ea d’in a si si, care sta, cu sensu deappesare, pre longa demonstrative adiective si adverbie : acellu-asi= acell’asi, acellasi; acille-asi—acilleasi; acumu-asi —acum'asi =■ acumasi, etc.; asiâ si d’in mintinu=mentinu, devine mintinu-asi si mentinu-asi—menţin’asi menţinuşi, etc., adverb, asiâ, conjunctu cu particl’a asi: mentinu-asi—menti-n’asi=mentinasi dice mai multe si cu mai appesatu tonu, de câtu singurulu menţinu ca adv.; — de altramente mentinu-asi a cautatu se fia pre trecutu si in origine, si cauta se fia si pre venito-riu, nu numai adv., ci si adj., ca sfsim-plulu menţinu, de essemplu: sing. mentinu-asi—mentina-si, pl. mentini-asi— mentine-asi, precumu: acestu-asi—ace-sta-asi, acesti-asi—aceste-asi. M.
_______________MIN._____________877
   MINTENU, adj. adv., vedi minte-nasi.
   MINTEUTIA, s. f., specia de planta sau de passere ?
   MINTIA, s. f., (cu t duru aci, ca si in derivate), 1. laoerna, chlamys; la-cerna, manta mai mica, mai scurta, destinata la apperare de plouia; 2. ami-culum, toga, vestimentu superiore mai lungu, toga,—3. derivate: a) mintiutia, s. f., deminutivu d’in mintia; b) mintia-nu, s. m., pi.-e, vestimentu analogu cu cellu de sub 2.: terranii porta mintiane albe si mintiane negre; de aci sidemin. mintianutiu : mintianutie de copilli;— se vede de sene, si invederatu, co mintia e in locu de mantia, si prin urmare si: mintiutia,mintianu, mintianutiu, in locu de : mantiutia, mantianu, mantianutiu.
   MINTIANU, mintianutiu, mintiutia; vedi mintia.
   MINTINASI, mintinu; vedi minte-naşi.
   MINUENDU, (d’in minuere), 1. ge-• rundiu, forma verbale invariabiale in totu in limb’a româna, pre candu inlati-n’a acâsta forma verbale are, cellu pu-cinu, flessionile casuriloru singulari; 2. gerundivu , variabile, pre câtu fles-sionea se intende in limb'a româna,pre candu in latin’a are flessionea nomelui adiectivu completa;—unu articlu, cove-nitu, desvoltatu de noi pentru Dictionariu, a fostu suppressu si supplenitu cu celle ce se potu vedâ la art.andu, endu, si: gerundiu, gerundivu; afora deacâsta-a, tractarea lexicographica in parte a ge-rundiveloru, asiâ de importanţi prin sen-sulu loru la cea mai mare parte de verbe , a fostu, dupo cumu si proiectasse membrii commissione lexicographice, impedicata prin essigentiele persistenţi, de repetite ori, alle societatei academice pentru restrictionea acestei parti, ca si a multoru altoru parti importanţi alle Dictionariului: deci cauta se esplicâmu aci prescurtu sensulu gerundivului: mi-nuendu, ce ne occurse in Dict. Barcia-nu, essitu la lumina inco in annulu 1868, si prin urmare dejâ destullu de vecbiu in limba si meritandu si prin momen-tositatea sensului seu una esplicare pre
www.dacoromanica.ro
378
MIO.
MIR.
longa esplicarea de forma indicata mai susu, si a nome : minuendu,-a, si pl.
W»iwMeMdi,-e=minuen(ln8,-a,-nm, si pl. mlanendi,-ae,-a, a) ca adj., suppositu unei necessitate^î/sica saumorale: spese minuenăe in vederea mariloru perderi sentite; caldur'a escessiva minuenda cu trei grade; minuenău e acestu corpu de armaţi; minuendele appetitelibidinose; b) ca subst.; minuenăulu (subintell. nu-meru) e mai mare de câtu ăeducenătdu; adunaţi minuenăulu cu alţi numeri. M.
   MIORA z=mieora—mieiora~miellio-ra, etc.; vedi in Glossariu mella, 6ro in Dictionariu miora, si miorariu.
   MIORCAIRE, miorcaitu, miorcaitura; vedi miorcare.
   MIORCARE, v., (se conjuga cu forme simple), gannire, glaacitare, clamare, clamltare, latrare, nlulare, ejulare, va-gltare, gemere, fiere, lamentări; a e-
mitte voce acuta si piangerosa, se dice mai allessu de vulpi, lepori, catusie, câui, catelli, pullide lupi si lupi, copilli, omeni chiaru, etc.: a ţipă., scânci, geme, -sbieră, urlă, latră, plânge, a se văietă, vaierâ, vagitâ, etc.: miorca leporele in gur'a cânelui, miorcau flamundi pullii lupilor u; mior car a de fric’avenatoriloru vulpile; miorcâcatusi’ainfaci’a catoniu-lui; miorcâ de fame cateUii si pissonii; ce mi miorca ceUi copilli mereu pre ure-chiele meUe; — derivate : miorcatoriu,-toria, adj. s., miorcatu, part. sup.; mior-catura, s. f., actione si effectu de miorcare : miorcature de lepori ammeste-cate cu miorcature de vulpi; in fine unu derivatu importante e : miorcu, s. m., gannitns, gemitns, fletns, clamor, lamentam, ragltns, planctns,ejnlatns, etc. in tote însemnările verbului date mai susu : tipetu, sberetu, gemetu, vaietu, scancitu, urlatu, etc.; inse miorcu se applica si ca esclamatione spre imitarea vociloru de animali indicate mai susu : miorcu! miorcu! pentru lepore, ca si miau! miau! pentru pissica, applicân-du-se si cu art. ca unu subst. miau-lu pissicei, miorculu leporelui;—in locu de miorcu se aude si miarcu, cea ce arrăta, co coventulu miorcare, care inco se aude cu a : miorcare, miorca vulpea, etc.—,
cumu si tote coventele ce au se vina mai la văile, s’au desvoltatu tote d’in escla-mationea : miau, de care vedi in Dictionariu; — ăcco directu d’in miorcu : miorcaire,-eseu, v., in acellu-asi sensu cu miorcare, inse mai energicu; part. sup., miorcaitu, s. f., miorcaitura,—si cu a : miarcaire, miarcaitu, miarcaitura, si tote, forte probabile, cu n suppressu: miorcanire si miarcanire, miorcanitu, miorcanitura; — alta forma, mai energica prin sensu de câtu precedentea miorcaire—miorcanire, e : miorcotire,-escu, v. part. sup., miorcotitu, s.f., mior-cotitura; — in fine, una forma cu sensu restrinsu la catusie saupissice, e :mior-laire si miarlaire,-escu, v.; part. sup. miorlaitu, s. f., miorlaitura,—si aceste-a cu n suppressu: miorlanire, miorJanitu, miorlanitura, — si cu sensu metaforicu applicatu chiaru si la omeni: ce mior-lanescu celle mulieri ? nu se cade juni-loru, in tota vigorea poteriloru omului, se miorlanesca ca cateUii de pissica.
   MIORCATORIIJ, miorcatu, miorca-tura, miorcotire, miorcotitu, miorcoti-tura, miorcu, miorlaire, miorlaitu, miorlaitura ; vedi miorcare.
   MIRAGIU, s, m., (fr. mlrage,—de la mlrer=mirarf=a miră = a spectă cu mirare, a vedă ca in speclu); nueru sau negura ce appare in desertu si pare apa, asiă in câtu ammagesce nu numai ani-malile setose, ci siămenii, seallerge, in desertu ca se se adape: Indianii nomi-scu forte benemiragiulu cuvorVa ;mrî-geitrîşnâ=se£e de animale, dupo ce al-lerga unu animale setosu; vedi si popu-lariulu mirazu.
   MIRAZENIA, s. f., d’in acea-asi origine si cu acellu-asi intellessu ce are ur-matoriulu: mirazu.
   MIRAZU, pl.-e , ca si precedentele mirazenia, amendoue populari forte si cu sensulu de : 1. miraonlnm, miraclu, minune; 2. prodiglnm, portentnm, mon-strnm, prodigiu. monstru, arretare con-tt’a naturei, legiloru naturei; 3.allqnid excellens, exlmiiim, praeserttm: mnni-flenm donam; ceva escellente,fortebonu si in speciale : donu munificu, munulu cellu mai bonu si mai onorificu : mi-
www.dacoromanica.ro
MLA.
MOC.
879
razulu se covine tie, (in acestu sensu si: merazu, bonu merazu, tu ai remasu fora neci unu merazu); 4. admissibile si pre-feribile in loculu si cu sensulu formei: miragiu. M.
   MIRENESCE, mirenescu, mirenu; vedi mirianesce, etc.
   MIRIADE, miriametru, etc., vedi in Dictionariu myriade, myriametru.
   MIRIANESCE, (redussu si in: mire-nesce), adv., in modu mirianescu; mirianescu,-a, adj., Iaicng, profaiuis,tem-poralls, secnlarls, mundauns; d’in mi-rianu, relativu la mirianu, allu miria-nului: portu mirianescu;—mirianu,-a, (mai pucinu bene f. mirianca), s. pers., laicns, profanas, secnlarls; laicu, ce nu e persona basericesca, spirituale, ci civile, lumâsca;—d’in slav. miru=lurne.
   MIRIIRE, miriitu, miriitura, miriiu; vedi in Dict. miriire si mirire, mirito-riu, miritu, miritura.
   MIRISCE, s. f.r messnm arvnm, stipula ; seminatura secerata, remasa cu parti d’in paliele cerealiloru.
   MIRUTLA, s. f., specia de planta, lingea, lingnla (bovis)?
   MISLICU, s. m., esea piscatoria; buc-catella de prensu pesce in uncu; — ne-connoscutu d’in coce de Carpati.
   MISSA, s. f., d’in missu de la mitte-re=mlttere; ce se pune injocu aleatoriu.
   MISSÂDÂ, s. f., liana d’in mai multe pelli: una missada de pelli.
   MISTUELA, s. f., vedi mistuire.
   MITARNIClJ,-a, adj. s., forma pec-catăsa in locu de correct’a: mitariu, ce vedi in Dictionariu.
   MITOCANES CE, mitocanescu, mito-eellu, mitoeu = mitochu; vedi metoca-nesce.
   MIZELU, s. m., carte de caile, passu-portu, = carte de posta;—coventu tur-cescu cadutu de plenu in desuetudine.
   MLADIARE,-ecftw, V., flectere, infle-tere; a inflecte, a face flessibile, a mol-liâ si face dispusu a se plecă in veri-ce parte si la veri-ce lucru; part. sup. mla-diatu; s. f., mladiatura; — s. f., reale : mladitia blastare, surcellu, ramurellu, nouella, etc.; de unde: mladiosu,-a, adj.,
flessibills, ilexns, flessibile, plecatu a se flecte; si d’iu adj. si subst. f. mla-diosia, flessibilitate; deminut. d’iu mladitia se dice mladiora;—deorigiue slavu, si combinationea littereloru ml in syl-lab’a iniţiale e totu ce e mai incompatibile limbei romanesc!.
   MLADIATU, mladiatura, mladitia, mladiora, mladiosia, mladiosu; vedi mladiare.
   ML ASCINA, mlaştina, si mlostina, s. f., locu limosu, tinosu; de unde si adj. mlascinosu si mloscinosu ,-a : regione mlascinosa;—de origine neconnoscuta; dero, de certu, cu acellu-asi defectu ce au si formele de sub mladiare.
   MOCA, s. m., si f., idiota, hebes, sti-pes, stnpidns, inepta; idiotu, ebete, in-eptu, stupidu, care nu e bonu de nemica, sau care totu ce face, face reu si pre dosu, face cu greu si mai cu greu fine-sce, care e de risulu lumei, etc.: unu moca de omu, una moca de muliere; ce se faci cu acestu moca, cu acesta moca? totuşi, in plur. mai allessu, in genu f., cbiaru si vorbindu de masculi: cu mo-cele nu scoţi nemica la capetu; — se fia moca affine cu grec. jj,wxAsiv=:a si bate jocu, a se strâmbă a fi unu strâmbu de risu,—sensu ce s’ar coveni lui moca?— pote inse se fia moca in locu de muca de la mucu, ceva, adeco, pre care nu si da cineva neci mucii;—d’in moca inse esse, cumu se vede, una respectabile progenia: mocaire,-escu, v., lente, cnnetanter et male agere, a face incetu forte si cu tote aceste-a reu veri-ce lucru : se mo-caiescu une mulieri diu’a intrega, ca se si arrunce rochi'a pre senesi; adj. s., mocaitoriu,-toria, part. sup. subst., mo-caitu : ce mocaite mulieri; se ceru ore de mocaitu la doue trei imbuccature de pane; s. f., mocaitura,—tota acesta parte de progenia a lui moca cere de necesse unu n suppressu : mocanire, mocanitu, ■ mocanitura, asiă aru pară essi d’in unu mocanu, nascutu d’in moca, (vedi inse mocanu la' art. respectivu);—alta gene-ratione inse capita moca directu prin adj. mocosu,-a, plenu de moca, democai-turele unui moca, de unde apoi: moco-sia, s. f., calitate, portu, processu de
www.dacoromanica.ro
880
MOC.
MOD.
mocosu; mocosire,-escu, v., dice mai mult'j de câtu mocaire sau mocanire; part. sup. subst. mocositu : ce juni mo-cositi ca nisce betrâni decrepiţi!—s. f., mocositura : mocositura de imbraccatu preuna integra diua;—siinform’a :mo-cosiare,-ediu, care e de preferitu : part. sup. mocosiatu, s. f., mocosiatura, etc.
   MOCAIRE, mocaitoriu, mocaitu, mo-caitura; vedi moca.
   MOCANESCE, adv., d’in mocanescu: in modu mocanescu: a jocâ mocanesce; mocanescu,-a, adj., d’in mocanu: serica mocanesca, oui mocanesci, portu mocanescu ;—mocanu,'-a, adj. s., 1. alpinns, alpestris, montanns, alpestris Transsil-vaniae incolaj de monte, montanu, in speciale: JRomanu montanu d’in Tran-sivani’a, Jtomanu allu Transilvaniei; locuitoriu de monte; 2. nome datu apoi totii in specie Româniloru d’in Transilvanii , ce si pascu ouile d’in coce de Carpati, mai allessu in Terr’a romane-sca;—de aci in genere : mocanu=z\m-politns et innrbanns, rndls, rnstions, agrestis, horrldns, humanitatis expers, feros, impolitu, inurbanu, rude, rusticu, agreste, nelimatu, orridu, incultu, lipsita de umanitate, de omenia, selbaticu, feroce, etc,;—form’a, in care se traduce mai allessu acesta parte a Românului mocanu, e : mocartianu,-a, applicata si chiaru Româniloru de d’in coce de Carpati : eşti mocartianu, ursu de pădure; —mocanime, s. f., ojcollectivitate, mulţime, toti mocanii; l) calitate, stătu, natura de mocanu, — pentru care sensu si form’a mocania.
   MOCANESCU, mocania, mocanime, mocanu, mocartianu; vedi mocanesce.
   MOCHORIRE, mochoritione, mocho-ritu, mochoru; vedi mohoru.
   MOCIOCA, s. f., inlocu de macioca= măciucă, ce vedi in Dictionariu.
   MOCIRLA, s. f., coennm, lutnm, lini ns, mortar lom; limu, tina, neroiu; in specie : mortariu, mocirla cu arena si cu calce pentru muru;—mocirla nu pote fi, cumu affirma unii d’in ungur, mot-sBr, cu care mocirla nu sămina neci cumu in forma; — derivate: mocirlutia, s. f., demin. d’in mocirla; mocirlosu,-a,
adj., limosns, lntosns, ooenosns, lacnno-sns, plenu de mocirla;—mocirlire-escu, v. a intinâ, consperge cu tina, si fig. a maculă, dedecorâ, desonoră; in speciale : a face mortariu de muru; — part. sup. mocirlitu; s. f., mocirlatura, actione si effectu de mocirlire;—se dice,—si forte desu—, si: mocirlare, ca v., care e de preferitu formei mocirlire, si prin urmare : mocirlatoriu, toria, adj. s., mo-cirlatu, part. sup.; mocirlatura, s. f., etc.
   MOCIRLARE, mocirlatoriu, mocir-latu, mocirlatura, si: mocirlire, mocir-litoriu, mocirlitu, moeirlitura, mocirlosu, mocirlutia; vedi mocirla.
   MOCOSIARE, mocosiatoriu, mocosiatu, mocositura, mocosire, mocositoriu, mocositu, mocositura, mocosia, mocosu; vedi moca.
   MOCRA, s. f., fructa, poma de mocru; ăro mocru, s. m., specia de arbore, ce-rasiu duracinu =z cerasns dnraoina ce-rasa proferens, ceresiu ce produce cere-sie duracine (=znegre, tari si dulci); (fr. gnignier, fructulu : gnigne; germ. do-ranischer kirschenbaum , fructa: h&rt-liohe oder dnranisohe klrschej Diction. J8racianu;susskirsohbanm,susskirsohe).
   MODARIRE,-esc«, v., in locu de mo-ăurarez=.modulare, modellare, mai allessu in intellessulu speciale, in archi-tectura, musica si pictura; vedi dăro in Dict. modellare, modulare.
■ MODARLANIA, s. f., vedi modar-lanu.
   MODARLANU, moderlanu, in locu de modurlanu,-a, adj. s., camu in acellu-asi sensu cu badaranu : bardns, plnmbens, stipes, trnnons^ stolldns obTiarnm re-rom admirator, pingnis et tardns, dex-teritatis expers, rei param habiiis , ineptns, stnpidus, hebes; rustiuanns, agrestis, impolitns, innrbanns, hnmani-tatis expers, neqnam, nebnlo, vilis, ab-jectns, etc.; de t6te părţile misellu si de nemica : de partea intellegentiei: greuoniu, greu si grossu de capu, trun-cbiu, bustianu, butucu, stupidu, casca-gura si guracasca; de partea practica, in actione : fora desteritate, fora abilitate, staugace in tata poterea coventu-lui, ineptu, inerte, greulu pamentului;
www.dacoromanica.ro
MOG.
____________MOG._________________
de partea portului si portărei morale : nelimatu, nepolitu, neformatu, nedo-plitu, impolitu, neomenosu, inurbanu, rusticu, rusticanu, agreste, aspru, sel-baticu, apoi ; vile, abiectu, improbu, misellu a fundu, etc.; — derivate : mo-darlania = modurlania, s. f., calitate, stătu, natura, fapta de modarlanu=mo-durlanu;—modarlanescu=modurlane-scu,-a, adj., de modurlanu, de unde si adv., modurlanesce; verb. de regula re-fless. a se modurlani—a se face modurlanu, inse si: a modurlanî pre altulu, modurlanesce, abbrutesce pre cineva;— affine, cu modurlanu prin origine mo-duroiu—moduroniu, adj. s., inse diffe-ritu in caracteriu : morosns, tetrious, tristis» diffloilis, importnnas,qaeralas, nmbraticus, saspiciosas; morosu, tri-stu, difficile, greu de multiamitu, totu de a un’a baretandu si plangundu-se , neintrandu nemine in voli’a lui, impor-tunu, fugindu de toti, meticulosu, suspi-ciosu, misanthropu, etc.; — einvedera-tu, co moduroniu=zmoduroiu e formatu d’in modu, pl. moduri, prin acellu-asi processu, cu care se născu morosu=mo-rosns, d’in more—mos, moris, care e d’in acea-asi rădice cu modu; asiâ si modurlanu, differendu de moduroniu numai prin terminatione si directione de sensu.
   MODIOLIRE,»ModîoK<M,ttaotîioZtt;etc.: vedi in Dictionariu : modiolire si mo-diolu.       '
   MODIORIRE, modioritu, etc.; vedi in Dict. modiorire si modiolu.
   MODUROIU, adj. s., vedi modar-lanu.
   MOGANDETIA, s. f., vedi magande-tia la maguldetia, la magadaia, la ma-gadău=magadeu; vedi si moghila,
   MOGHERU,-a, adj., macer, macle confectns, macillentus, strigosas; macru forte,- consumptu de macretia, stigosu, cadutu pre brânci, cadutura;—coventu, d’in coce de Carpati, neconnoscutu; se vede de sene co e unu corruptu d’in germ. mager, affine sau impormutatu d’in ro-maniculu macra = macer, fr. mai-gre, etc.
   MOGHILA, mohila, d’in movilla, s. f.,
                                                                                        3Ş1
collis, tamalas, gramas, cliras; inaltime de pamentu pre unu terrenu sessu, de for-m’a pyramidale : stetemu se leuămu re-Pqusu longa trei moville; una numerosa seria de moville pre unu vastu câmpu; —singuru derivatu: movillicia=movîl-litia, s. f., deminutivu d’in movilla: mai multe movillitie in giurulu unei mare movilla; — movillosu,-a, adj., plenu de-moville : câmpu movillosu, sessuri mo-villose, ripa movillosa; — D. Miklosich nu potea se nu referia unu coventu ro-manescu asiâ de mobile si instabile in forma la slav. mogiilla; dâro chiaru a-cdsta fluctuatione de forma a coventu-lui romanescu probddia, peno la evidenţia, co nu tine si nu pote tind acestu coventu romanescu fluctuante in forma, de coventulu unei limba slavica, care, dupo impromutarea coventului, ar fi stătu si a stătu in faptu cu limb’a roma-ndsca in relationi si mai urgenţi de câtu nesce relationi intime amicali, ci relationi aprope oppressive si despotice, (vedi art. mila maivertosu, intre multe altele alle acestui Glossariu); acdsta simpla observatione derapina d’in funda-mentu assertionea Domnului MiJclosich, si n’amu avd neci una nevolia de alta demonstratione; inse d’in plăcerea de a vedd pro doctulu slavistu refellendu-se inco una data pre seneensusi,semiper-mitta lectorii se le espuuu pre scurtu comedi’a; co-ci, dupo v.slav. uiogiUla= tamalas, se producu surcelle : bulg. mogiln, şerb. gomila, alb. gnmalja si magala, apoi allu nostru: moghila, movila, mohila sau mochila, cumu si allu nostru: măgură, cumu cech. mahura, dandu si comparationea sassului Schuller cu scot. makle, si concludendu in fine, co rad. v. slav. verbale e mog=in sensu de: crescere,—inse in infin.moşti, sil pers. sing. mogfin=in sensu de posse $ — se facemu acumu si noi brevile nostre ob-servationi: limb’a slavica nu are neci la rad. mog, neci la coventulu reale mo-gan de câtu vocalea o, si in neci un’a derivata macariu vocalea a, cumu are limb’a Românului in covente ca : măgură, magallia, magandetia, (si cu o : mogandetia), magadeu, etc., cari su de-
www.dacoromanica.ro
382
MOG.
stulle dejâ ca se invederedie, co cech. malinra e unu impromutu de la Eomâni, ăro nu rom. măgură de la Cechi, pre-cumu si multe alte su totu asiâ, de es-semplu pretens’a slav. omologa, co ac fi datu rom. măciucă, (vedi in Dict. măciucă si in Glossariu maiogu),—fora se mai adaugemu, co imaginari’a rad. slav. mog, nu are sensu de crescere, proe-minere, indltiare, tumere, etc., pre cându coventulu reale slav. mognn insdmna numai: posse—S6vaadat=pofere; goth. germ. mag=potere, inse si ide’a de crescere in magathsim&dclien, in lat. mag* nas, mac-tare, si, ca se abbreviâmu, in sanscr. mah = magiij de aci a essitu , forte probabile, prin celle mai vechie relationi alle Somaniloru cu limbe indice de forma forte originaria, in limb’a româna unu coventu ca mag-villa, care, cu tempulu, assumpse forme successive ca : maghilla, magilla, măhilla, mavilla, d’in care un’a ar fi de preferitu , de si nu se escludu formele cu o ; movilla, moghilla, mohilla, etc.; co-ci, se lassâmu co si latin’a, ca si sla-vic’a, presenta desu forte o in locu de a in comparatione cu sancrit’a: noc-ere= naţ, nocte=nacta, etc.; dăro in limb’a româna occurre dds’a scambare de a cu o, cumu mai susu chiaru in acestu ar-ticlu amu attinsu : deci ne margenimu, asserendu cu convictione, co coventulu in cestione nu e si nu pote fi slavicu; d’in contra slaviculu ensusi moguila se esplica ca mai bene prin una forma originaria a coventului romanescu, adeco: magvilla;—notâmu numai co scot. mo-ckle, citatu mai susu, e, decertu, nu un’a d’in originile coventului: movilla, ci pote analogu in sensu si informa cu allu nostru : muchia = muci a : muchia da collina, muchia de monte, ddco acestu-a se trage totu d’in mag = mog =r mag; sancr. magli.=mali.
   MOGHILITIA, moghUosu; vedi mo-ghila.
   MOGOEOCIEE, si mogorosire,-escu, V., mnssare, mnsaltare, lente et inepte agere; a face veri-ce cu lentitudine, ne-gligentia, intardiare, si încurcare, cu inepţia, etc.| confere ; migalire in Dic-
________________MOL__________________
tionariu, si: mocosiare, mocaire in Glossariu.
   MOHELA, mohilitia, etc.; vedi mo-ghila.
   MOHOEIEE, mohoritione, etc.; vedi mohoru.
   MOHOECT, si mochoru, s. m., pani-cnm, panlolnm = pauicnm italic am =
Linn.; specia de meiu negru ce bate in rossiu; drba, fenurossiu inchisu: a cossi mochoru, mochorulu e bonu nutretiu;— derivate : mochorire,-escu, v., a coloră, rossiu inchisu, a dâ unui ce colore ros-sia închisa : vestimentele prelutiloru se mochorescu; part. sup. adj. subst., mo-choritu : vestimente mochorite, colore de mochoritu unu vestimentu; le place se se porte mochoriti; mochoritione, s. f., actione de mochorire, ddro mai allessu effectu de mochorire : facia, colore mo-chorita : prea inchisa e mochoritionea acestui vestimentu;—d’in ung. moliar!
   MOIEEE, moieciosu, moietoriu, mo-ietu, moietura,— tote reu scrisse dupo rea pronuntiatione, in locu de: moiare, mo-iaciosu — moiatiosu, moiatoriu, moiatu, moiatura, vedi in Dictionariu: moiarez= molliare.
   MOIMA, s. f., specia de mimutia, mi-mutia mtca=simiola.
   MOISCA, s. f., goblns, (fr. gonjot); specia de pesco; — forte propabile d’in moiare, ca pesce cu carne molie, ca si mollaciu, ce vedi in Dictionariu.
   MOISCE, s. f., lacuna, eluries, lacus paluster vel palndosns, uliginosus; plu-ria, tempestas, intcmporics; 1. lacu ti-nosu, lacuna uliginosa, apa limosa, locu moiatu de ape si prin acdsta-a cofunda-tiosu, eluvia, alluviu, etc.; 2. tempu plo-iosu de susu si tinosu de diosu; — una forma desvoltata d’in precedentea e : moiscina, cu acellu-asi sensu mai ap-pesatu; — se vede de sene, co coventele su născute d’in molie, molliare=moiarc.
   MOISCINA, s. f., vedi moisce.
   MOJAEIU si mojeriu, s. m., morta-rinm; mortariu, mocirla cu arena si calce pentru muru; —mojarutiu, demin. d’in mojariu, mortarioru— mortallolum;— de si, pre câtu scimu,neconnoscutu undeva d’in coce de Carpati, inse nu credemu se
www.dacoromanica.ro
MOL. •
383
fia d’in ungur, mozsar, ci acestu-a d’in roman, mojariu, probabile in locu de moiariu, cu i mutatu in j.
   MOJEKIU, mqjerutiu, s. m., vedi mojariu.
   MOJICESCE, adj., in modu twojîces cm: a se porta si vorbi mojicesce; — mojice-scu,-a, adj., d’in mojica, relativu la mojica : vorba mojicesca; — mojicia, s. f., calitate, stătu, fapta, natura de mojica: cine pote rabdă mojicîele vostre? moji-cime, s. f., collect. mulţi mojici, toti mojicii ca categoria;-mojicosa,-a, adj., plenu de mojicia: vorbe mojicose;—mojicii,-a, adj. s., pers., rusticns, agrestis, impolitns, inurbanas, iucaltas, rnstica-nns, paganas, vicanns, plebejus, ignobili loco natns; in sensu speciale : ter-ranu, sateanu, rusticu, aratoriu, pluga-riu, campestru, agreste; in sensu generale : plebeiu, de nascere obscura, ignobile, si mai estensu: rusticanu, inurbanu, impolitu. grossolanu, incultu, nelimatu, orridu, etc. : mojicii si boiarii faceau doue classi separate; prov. neci salcea pomu, neci mojiculu omu; mulţi d'in familie distinse născuţi sunt a desea mai mojici de câta toti mojicii de pre lume; nobile de titlu si mojicu de cultura e unu monstru;—se aude si unu verbu d’in mojica : mojicire,-escu: a face mojicu, a) a face d’in nobile plebeiu, a degradâ d’in positione; b) a mojici pre cineva, a i dice mojicu, a lu califică de mojicu; c) in forma refiess. a se mojică : a) a se prosti-tue, avili; 6) a se portă ca uu mojicu, etc., —dupo Dict. deBuda affine cu it. moc-cera, (vedi si: moca in Gloss.); inse dupo D. MMosich mojicu = mujicu e d’in slav. mujicu=Tir, derivaţii d’in mfljl= vir, ocvqp, adaugundu, co in romanesce mojicu—mujicu s’a introdussu mai tar-diu d’in russ. mujicu,—duca-se dăro de la Bomâni la allu cui e, si, perindu de la noi, remâna acollo de unde e.
    MOJICESCU, mojicia, mojicime, moiicire, mojicosu, mojicu; vedi mojicesce.
    MOLDÂ,s.f.,alveus, mactra, labrnm; vasude spellatu vase, de fermentatu pâ-ne, de adapatu animali etc.: albia, ca-pistere, labru, lavacru, ullucu, troca etc.,
________________MOL.
—neconnoscutu d’in coce de Carpati;pro-babile d’in germ. mnlde.
   MOLECAU, in locu de mollecău; adj. s., lentus, tardns, cnnctator; care cu greu si abiă se mişca si lucra; — se vede de sene, co coventulu e essitu d’in molie; Diction. de Buda scriue bene: molecou, care duce la mollecone.
   HOLFAIKE,-escM, v., difflculter, lente, erepitanter edere, mandere, rodere, rnmigare; cu greu, abiă, cu incetu si cu siueru de gura a mestică, rumigă, r<5de, mancă ceva; molfaitoriu,-toria, adj. s., care molfaiesce; part.sup. subst. molfaitu, s. f., molfaitura: molfaitura de câne be-trânu la unu oscioru in fempu de mai multe dille; nu mancati, ci molfăiţi, fe-ăosu si gretiosu;—alta forma a verbului se aude forte desu cu r in locu de l: morfaire,-escu; morfaitoriu,-toria, adj. B.,morfaitu, part.sup. subst. morfaitura, s. f., etc., avendu sensulude molfaire cu adaussu de : vestes eorrngare, a strică netiditatea vestimenteloru, sedundu, calcandu pre elle si stringundu-le, de-formandu-le in totu modulu;—form’a in urma data e, de certu, cea mai primitiva si mai originaria, ca provenita d’in grec.         forma, de unde form’a po-
poare m. morfu, s. Cu sensulu : a) ce amu indicatu la verbele molfaire simor-faire : morfulu fusteloru nostre e de plânsu; morfulu indelungu si dorerosu allu pruncului cu gura forte debile a-supr'a mammilleloru nutricei; b) in sensu mai latu si ideale de : deformaţi», vnltns et oris eontortio, simnlatio, fle tio; inania verba, commenta, etc.; deformare a faciei si gurei, cumu si a ad-deverului: strambatura, intortochiatu-ra, simulatione, fictione, menţiona, sec-catura, etc. : ce mi faci asia morfuri, candu eu ti făcu tote voliele si totu pla-culu? se tine de morfuri, ca se ne fure tempulu; celle mai mari morfuri essu d'in gur'a mentionosului acestui-a; — si cu particl’a s=es=ex : smorfu, in sensu mai appesatu si mai energici} de cătu allu simplului morfu, cumu : smorfulu pruncului face se crepe titiele mamei; cu smorfuri de aceste-a nu ne prendi oclii; si in derivate: smorfaire,-escu, v., smor-
www.dacoromanica.ro
384
MOL
MOL.
faitoriu,-toria, adj. s., smorfaitu, part. sup-subsismor/aifora;—si unu augment, s. m., smorfoiu—smorfoniu, de unde alte derivate : smorfonire—smor foire,-eseu, v., smorfonitu=smorfoitu, smorfonitu-ra=smorfoitura, etc.
   MOLFAITORIU, molfaitu, molfaitu-ra; vedi molfaire.
   MOLIA, s. f., ţinea, blatta; specia de insectu, de verme, ce rode si strica ve-stimentele si materiele de vestimente : blatt'a, tine’a, cariulu su sorori si fraţi ai moliei;—deminutive: moliora si mo-lica, de unde apoi: molicia = maliţia, moliciora=:molisiora; unele d’in aceste deminutive se applica in locu de primi-tivulu molia; asiâ, de essemplu macedo-rom. molitia sau molicia in locu de molia, cumu si alb. molisa, neo-grec. poXi-TÎa;—adj., moliosu,-a, plenu de molie : veslimentu moliosu, Uanamoliosa;—d’in acea-asi rădice cu melitia, si cumola= mora, adeco d’in molere = molere, de unde esse molia, ca si volia d’in volere —volire—vorere—vwrerez=.vrere, etc.; co-ci: ce ai se mai dici Domnului Mi-klosich, care, fora neci unu temeliu, trage• covente romanesci ca: voia, nevoia, ne-voientia, voientia, etc., de la slav. volja, si mai fora temeliu cauta a trage de u-rechie roman, molia de la v. slav. moli, la care nu scie dâ neci una rădice verbale slavica, si prin urmare, ca si in mnl-te alte caşuri, s’ar cadâ se reconndsca, co d’in roman, molia, bene justificatu prin unu verbu, s’a potutu trage slavi-culu moli.
   MOLICIA, moliciora; vedi molia.
   MOLIDFA, s. f., vedi molitva.
   MOLIDFU si molitfu, molidu, molifu, s. m., ables candida, plnns silrestris, larii, germ. dupo Dict. ăoBuda welss-flehte, welsstanne, klenbanm, klefer, fii lire; dupo Dict. Barcianu: molidfu= lerohenbanm, £ro: mo^dM=welssfiehte, welsstanne, klefer; specia d’in arborii resinosi, probabile : larice—larix, (fr. mâlfeze); — de unde? nu credemu d'in slovenesc’a, unde molidfu=molidfa însemna : rogatione; pote co coventulu e unu compositu d’in molidu, adeco: mol-lidu d’in molie, si d’in fu, mutilatu d’in
fuiu=foiu=foliu, asiâ.co, in orgine ar fi sonatu : mollidofoliu sau mollifoliu, de unde abbreviationea=speciale : molifu; 6ro in molidu, in locu de mollidu, ar fi simplu : mollidu d’in molie.
   MOLIDU, s. m., vedi moliăfu.
   MOLIFA, s. f., vedi molitva.
   MOLIFU, s. m., vedi molidfu.
   MOLIOSU,-a, adj. s., vedi molia.
   MOLITIOEA, molitia; subst.; vedi molia.
   MOLITAVNLCU si molitevnicu, adj. s., vedi molitva.
   MOLITFA, s. f., vedi molitva.
   MOLITFU, s. m., vedi molidfu.
   MOLITVA, s. f., oratlo, preces; rogatione, oratione, prece, precatione; in specie : rogatione religiosa, ceruta de cultu in diverse impregiurari alle vie-tiei omului: molitva de curatiarea mulie-rei dupo patru ăieci de ăille de purifi-catione dupo nascere; molitva de santi-rea apei; molivtele sântului Basiliu pentru essorcisarea dracului, ce possedepre cineva; molitve de morbosisi nepotentio-si, etc.;—fiendu co cu molitva e legatu unu casu de obscurantismulu,ce a cadutu pre Eomanu, prin indoparea cu slavismi, mai allessu in sfer’a religionei, unde neci preutii Eomâni, ne cumu poporulu, so percepa bene si se intellega asprele ele-gantie slavice, (vedi mila); de a acea-a, inainte de a merge mai departe, se ar-retâmu formele multiple si inesauribili ce leuâ, la nevoia urgente, unu coventu ca molitva, — ce e unulu d’in celle mai simple in seri’a d’in acestu articlu—, lauil in gur’a bietului Românu; ecco una mostra : molitva, moliăva, molidfa, mo-litfa, molifa, moliva, etc.; inse vedemu: molitvenicu, s. m., in intellessu de : col-lectione, carte, libru de molitve—roga-tioni; in locu de acesta forma, cea mai simpla, pre câtu se pote, cărturării lun-gescu si complica cu : molitvelnicu,mo-litavnicu, molitevnicu, etc.; âro poporulu, necessito3u de alle religionei dice, cumu pote mai simplu, dupo dulcea sea limba : molifenicu, molfenicu, mofeni-cu, etc.; — puneţi ddro, boni preuti ai poporului românu, in locu de aceste covente cari rumpu gur’a românulu si ebeta
www.dacoromanica.ro
MON.
885
mentea lui;—puneţi rogatione in locu de molitva, si carte ăe rogatione, in locu de molitvelnicu, dăco nu voiţi se i diceti grecesce euchologiu, d’in care si au tradussu slavii molitvelniculu loru.
   MOLITVENICU, molitvelnicu; vedi molitva.
   MOLOSU, si moloăiu, s. m., glarea, rudera, hnmns egesta vel ingesta, ruin to; petrisiu, arena petrosa, glaria, de-rimature, etc., ce incurca mai allessu comunicationea strateloru sau a curti-loru: molosulu ăe la ăerimarea caseloru, molose de la constructionea cloaceloru; —probabile d’in mole = moles, a nume d’in unu adj. molosu,-a,=de mare mole, plenu de mole, si apoi m. molosu ca sub-stantivu.
   MOLOTRU, s. m., in acellu-asisensu cu cuminu sau cgminu; ce vedi in Dic-tionariu.
   MOLII, s. m., in locu de jnoZe=moles, ce vedi in Dictionariu.
   MONARHIA, reu scrissu in locu de monarchia; — monarhicesce, contrariu normeloru limbei, nu numai pentru co se scriue cu h in locu de ch, ci si mai allessu co nu se dice monarhicescu, d’in care se se deducă adv. monarhicesce, ci numai simpla; monarchicu, de unde adv. possibile numai monarchice; totu asiâ de anormali su si : monarhicu, monar-histu, monarhu, in locu de correctele : monarch'cu, monarchistu, monarchu, de cari vedi in Dictionariu.
   MONASTIRE, s. f., in forma correcta e : m. monasteriu.
   MONDRANIRE,-escw, verb., mntire, mnssare, mussitare, qnerl; a murmură, a bombitâ, bombăni; a se plânge, a si versâ foculu, etc.;—probabile in locu de montranire = monstranire = mostrare sau mustrare = a si arretâ suppera-rea, etc.
   MONEDA, moneăaria, moneăariu nu su correcte; vedi dăro in Dict. mo-neta, monetaria, monetariu.
   MONO CHIU, s. m., monoculus; cu unu ochiu, care are numai unu ochiu, chioru; — inse coventulu, de si e si in limb’a latina, nu e mai pucinu hyhriău, adeco formatu d’in doue covente leuate
_______________m6r.
d’in doue diverse limbe, d’in grec’a si latin’a : p-dvoţ = unu, si ocnlus=:ochiu, si prin urmare de reprobatu; form’a normale e ; unoeulus=MWOCMZM=MMocZw= unochiu, etc.
   MONOCOTILEDONU, monografia, monogramu, monolitu, monomu, mono-filu, monopolu, monosilabicu,monosila-hu;~vedi in Dict. laf mono- formele mai correcte alle acestoru covente.
   MORALICESCE, adv. d’in adj. mor-licescu,—amendoue su anormali; (vedi mahina,mahinalicesce); adauge, co chia-ru moralu, d’in care moralicescu superfluu, nu e puru de unu peccatellu : form’a deplenu correcta e : morale, m. si f., d’in care unu adverbiu, dupo norm’a classicului morallter, ar fi ; moralitere sau moralitre; vedi in Dictionariu moralitere; — in fine form’a : moravu, s. m., = mos, gen. moris = invetiu, de-prcnătre, usu, consuetuăine, etc., nu e mai pucinu anormale si contrariu le-giloru limbei române, ca forma calcata dupo strainismulu: naravu; de ce se nu introducemu form’a fundamentale :more =more d’in mos, in genu m. more-le, pl. mori-i? si de unde apoi tota famili’a : morale, moralitate, moralisare, moratu, morosu, etc.; vedi in Dictionnariu numai pl. mori.
   MORAVU, s. m., vedi moralicesce.
   MORCOSIA, s. f., lamina ferrea, qoa chrrns axis munitnr, (germ. achsen-blech); lamina de ferru, cu care se mu-nesce assea carrului;—coventu d’in coce de Carpati neconnoscutu, pre câtu noi scimu;—d’in coce de Carpati se aude : hlechu, hlevv, si haltiu, care e de prefe-ritu, co-ci hlechu e, probabile, german, blech, (vedi mai susu : achsenblech);— d’in morcasia si verb. morcosire,-eseu, V., cnrrus axem munire, a muni assea carrului, a baltiâ acăsta asse; part. sup. morcositu, etc.
   MORCOSIRE, morcositu; vedi mor-cosia.
   MORCOVU, s. m., specia de planta, danens satiras Linn. (germ. gelbe rllbo, mohrrube, mohro); —morcovu ăecâmpu = danens sylvestris Linn. (germ. ka-rotte, wllde, inohrriibe); inse fr. carotte, 25. G.
www.dacoromanica.ro
MOE.
MOH.
S66
esplicatu prin lat. pastinaca hortensia Tel sativa;—vedi si in Dict. carota; a-fora de aceste-a, d’in coilo de Carpati pare co plant’a mai are si nominele de : murcoiu=(murconiu), si mur om. •
   MORDAIU, s. m., corruptu d’in mor-tariu, ce vedi in Diction., inse d’in coilo de Carpati si ca insemnarea speciale, ce Dict.deUucfaespreme asiâ:teliim igui-Tomum miulmiB speciei, vnlgo morta* rlum vel plstoleta mortaria, (german, terzeroli, sackpistolle, puffer); arma de focu de cea mai mica specia, vulgare, pistoletu mortariu, pistoletu de saccul-letiu (de pusunariu).
   MORETARIU, moretu; vedi mosdeiu.
   MORFAJRE, morfaitu, morfaitura, morfu; vedi molfaire.
   MORISCA, s. f., mola parva vel ln-soria; deminutiva d’in mbra, ce vedi in Diction. inse si cu sensu de mbra dejocu pentru copilli, de essemplu: morisca de pisatu cafea; morisca de macinatu me-liu pentru pesatu cu lapte; inse : morisca de copilli, morisca de ventu cu doue aripiore.
   MORMAIELA, s. f., vedi mormaire.
   MORMAIRE,'-eseu, (inse si cu formo de conjug, simple : mormaiu, mormăie, se mormaia, etc.), v., murmurnre, mus-sitare; a murmură, a emitte voci sau sonuri incurcate si confuseimormaiescu ursii; mormăie riurellulu prin erba verde; part. sup. subst. mormaitu; s. f. mor-maitura: mormaitur'a cânelui; — mor-maitura e forma de preferitu formei mormaicla, care e anormale si de repro-batu;—mormaire e, probabile, in locu de mormoire, si acestu-a in locu de mor-morire = murmurare; cu totulu affine grecescului : (j.op(j.6peiv=murmurarc.
   MORMAITU, mormaitura; vedi mor-mairet
   MORMINTALU, adj., d’in mormentu, de mormentu, sepuleralis; inse incor-rectu in forma, co-ci s’ar cere : mor-mentale.
   MORMOLICU, si mormolocu, s. m., gyriuus; fetu de brosca (confere si grec. p.op[jLoX6xsiov).
   MORNA, s. f., clara; măciucă, măciucă oceiditoria, ommoritoria;—de unde
se vede, co morna e unu fetu d’in celli născuţi d’in morire : morte, etc.
   MORNAIRE,-esc«, mornaitoriu, mor-naitu, mornaitura; vedi mormaire.
   MOROIANU,-», adj. s.pers., monta-nus, alpinns, alpestris; montanu, omu de monte, in specie : Romanii de monte; co-ci: moriani se dicu, premulte locuri si peno astadi, Românii de la monte;— moroianu e unu fetu, nu d’in simplulu monte, ci d’in monte=arce— castru ~ moouia, de unde pomoerium, murus; si ca se se vădia mai invederatu, co moroia-nulu deriva d’in moenia in form’a moarta, cumu se afla in pomoerium , e destuii u se producemu aci verbulu totu populare, affine cu moroianu, ca si acestu-a, essitu d’in moerium, d’in pomoerium, adeco : moroire,-eseu, adj. s., moroito-riu,-toria; part. sup. subst. moroitu; s. f., moroitura, etc., in acellu-asi sensu si de acea-asi origine cu -v. muruire, mu-ruitoriu, muruitu, muruitura, tote d’in muru— murus = moouia, (vedi muru, muruire inDict.);—inse de certumoroire, ca si moroianu, e formatu d’in una forma moroiu, in locu de moroianu, augm.i’in moru—muru, care forma moroiu se ap-plica si la multe nomine de Români proprie, cumu se applica si moroianu en-susi ca connome la mulţi Români; — in fine in locu de moroire se aude si una forma de verbu cu acellu-asi sensu de con-jugationea I: moroiare,moroiatoriu,mo-roiatu, moroiatura.
   MOROIRE, moroitoriu, moroitu, moroitura, moroiu; vedi moroianu.
   MORONTIA, s. f., persloum duraci-nmn, moracium, (germ. harţe pflrsiohe); persica durecina, persicadura, tare; — coventulu nu e si nu pote fi d’in ungur, durantzat, cumu assere unu ore-cine, ci de certu e formatu d’in moracia de la moraeium, cu adaussu de unu n : mo-rancia, si cu transformationi in moran-tia, morontia;—de altramente nu scimu se fia unde-va d’in coce de Carpati con-noscutu coventulu morontia; in totu ca-sulu inse, fiendu co su persice, si de certu si persici de speci'a in cestione, cauta se adoptâmu pentru Dictionariulu nostru una forma correcta, adeco ; pomu :per-
www.dacoromanica.ro
MOS.
MOjSi.
887
sicu duracinu, sau absol. unu duracinu, poma: persica duracina, sau absol. du-racina, veri: pomu=moraciu, poma— moracia.
   MORONU, si morunu, s. m., acipen-ser, tnrsio, silnrns,—Linn. aeolpenser huso, (scriptur’a latina : aoipenser pare mai correcta, pentru co pescele in ce-stione se prende ca mai desu cu acu de pescuita), fr. estnrgeon, germ. hansen, neo-grec. pioopoova;—genude pesce bene connoscutu de pescarii noştri;—cu tote aceste-a D. MiJclosich cdrca se referia romanesc. morunu la şerb. moruna, fiendu co nu afla coventulu in v. slavica sau in altu dialectu slavicu; ddro : ce se mai dici doctului slavistu, cându ellu are cotedianti’a de a referi chiaru si purulu romanicu mrena=murena=lat. murro-na=grec. jiopouva, la v. sl. mrena, care nu essiste de locu, si abiâ se afla in unele noue dialecte slavice, cumu in şerb. mrena, care nu mai incape dubiu, co e impromutatu d’in sfer’a limbei romanice;—pentru mrena vedi in Dictionariu murena.
   MORSA, s. f., herbarnm uinlsnm, dnl* cis et suavis sncons, mnlsnm, mnlsa;
dulce succu de multe erbe, in specie : succu dulce de vitia de vinia, mustu, cumu si d’in miere facutu : morsa de vinu, de miere; morsa de erb'a ursului, ce se dice simierea ursului;—nu elipse, cumu face unu vocabulistu, se caute in limb’a russesca; co-ci morsa se dice si mursa : mursa de miere, mursa de uva; si inco si mai desu : mulsă, care are si form’a primitiva, ca f. d’in part. mulsu, lcuatu ca subst. f., cumu si chiaru in limb'a classica, in latin'a : mnlsum, n. sing. si mnlsa n. pl. ca subst. in acellu-asi sensu cu mulsă allu nostru; mulsă inse trece, cumu vedumu, in : mursa si morsa.
   MORTANU, si mortacu, s. m., vedi martanu.
   MORUNU, s. m., vedi moronu.
   MOSAICU,-a, adj. s., vedi in Dictionariu musaicu. care e form’a correcta si etymologica; âro mosaicu e calcatu dupo franc, mosaîque.
   MOSCE, pl. f., rellqnlao ganotaejre-
licie, (remasitie) sâncte, de osse, corpuri alle sânctiloru : moscele sântului De-metriu;—coventu slavicu : mosti=ca-darer, reliqniae, Xe[<|>ava;—proprie :po-teri=z\ires, de la moşti, mogfln, ce vedi si la moghila.
   MOSDIRE, mosditoriu, mosditu, mos-ditura; vedi mosăeiu.
   MOSDEIU, (cu s aspru siueratu), s.m., —pre câtu scimu noi, d’in coce de Car-pati nu se aude acestu subst., ci numai affinile verbali mosdire,-escu, in acellu-asi sensu generale, ce are molfaire; a-siâ si part. sup. mosditu; s. f., mosditu-ra, adj.s., mosditoriu;—4rosubst.mos-deiu occurre, se vede, d’in collo de Car-pati cu sensulu speciale de : una mâncare terranesca de alliu (usturoiu) si alte multe ingrediente; dcco si esplicarile date in opuri lexicographice d’in acea parte : a) Dict. Barcianu : germ. die miihrte, eine marinlrte lăndisclie fa-stenspeise supa cu vinu rece sau cu bere rece, una marinatu terranesca mâncare in tempu de ajunu; b) Dict. de Budil: moretnm, alltata\r~moretu (de care vedi mai diosu), alliatu sau allia-tura, (mancare cu alliu sau usturoiu), germ. die miihrte, ein lăndisches stii-flges gei-icht, da essig, knoblanohe, 81
n. d. gl. zusammcn gethan wird, adeco : unu preparata de mancare, unde se pune si ammestica acietu, alliu, oliu si alte assemini, si se coce in coptoriu; c) Dict. Baoul, care, de certu, a reprodussu coventulu mosdeiu dupo Dic. de Buda, e-splica mosdeiu prin birambrot, care e unu coventu ollandicu, compusu d’in : bir =zbere, am=CM, si brot = pâne, si care, prin urmare, ins£mna : supa cu bere, sacharu si muscata, 6ro une-ori : supa cu untu si cu pâne;—d’in tdte aceste esplicari resulta una obscuritate mai mare sau mai mica asupr’a coven-tului romanescu mosdeiit, d’in causa co esplicatorii si au espressu esplicarile prin covente străine ca : miihrte, birambrot, etc., cari nu făcu ceventulu mosdeiu pre deplenu claru, pentru co nu es-premu cu accuratetia conceptulu Românului depusu in coventulu in cestio-ne; ce pote esplicâ mosdeiu in sensulu
www.dacoromanica.ro
888
MQg,_______________
seu propriu romanescu, ea mancare a Românului terranu, e coventulu clas-sicu: uioretom, care dupo germanulu le-xicographu Frenud, semnifica: ein liin-dliclies gericht ans knoblanch, rante, essig, ol, n. s. w.; adeco; unu rusticu (romanu) preparata demancare d'inal-liu, ruta, acietu, oliu, si altele assemini; adauge la aceste-a certe liniamente, celle religiose mai allessu, (vedi mai susu la Barcianu),si vei avă, in moretulu vechiului rusticu Romanu, mosdeiulu recente-lui terranu Românu, d’in acea-asi origine, adeco d’in moria=muria=muTla, marinata, cumu dice Barcianu, si forte aprope de acellu-asi intellessu; nu pote-mu intră, in multele si complicatele de-talie de interpretare, ce s’aru cere, spre a demonstrâ, co mosdeiulu nu e decâtu unu forte si estraordinariu corruptu moretu; de acea-a ne marginimu aci numai la urmatoriele : a) ecco cumu se espreme poetulu Ovidiu in Faste: non pudether-bosnm, dixlt, posnisse moretum in do* mlnae mensis? nu ti a fostu rossine a pune, disse, erbosulu moretu pre mesele ăomnei ? (3) moretulu, ca mica poesia la-na, se attribue junetiei marelui poetu Yirgiliu; 7) d’iu moretu si adj, derivatu: moretariu,-a , moretarins, relativu la moretu:condimentemoretarie, sica substantiva reale, m. morctariu, si f. more-taria — moretu = marinata, moratu-ra, etc.; 8) pre longa verbalii e: mosdire, mosăitu, etc., se audu forte desu si ver-balile cu acellu-asi intellessu : mosdd-lire; part. sup., mosdelhtu; s. f., mosdel-litura, etc.
   MOSDELLIRE, mosdellitoriu, mos-ăellitu, mosăellitut a; vedi mosdeiu.
   MOSICA s. f., deminutivu d’in moşia, (vedi moşia in Dictionariu, diffe-rita in sensu, prin accentu de moşia.).
   MOSIMOLLA, s. f., fructu de mosi-mollu; ero : mosimollu, s. m., mespilus, (fr. năflier), arborele ce produce mosi-molle; mosimolla, mcspllnm, (fr. nd-fle);—in locu de mosimollu—mosimolla se dice si: mosimonu,-a; vedi in Dictionariu mespilu,-a.
   MOSIMOLLU, mosimonu, mosvmona; vedi mosimolla.
________________MOs.________________
   MOSINIACU, si mosiniagu,-a, adj., S., seneclo, senlculns, deorepitns senex; deminutivu peiorativu d’in mosiu, (vedi in Dict. mosiu); si, prin urmare, diferente in sensu de mosinianu,-a, adj. subst., deminutivu d’in acellu-asi co-ventu mosiu, inse cu bonu intellessu : terranu propriatariu, in oppos. cu mo-siariu, (vedi mosiariu in Dictionariu) =proprietariu mare si de ordinariu ur-banu.
   MOSINIANU, adj. s., vedi mosiniacu.
   MOSIOGAIRE, si mosioire,-escu, v., part. sup., mosiogaitu si mosioitu, etc.; vedi in Dictionariu migalire si in Glos-sariu mocaire.
   MOSIORA, s. f., prtBdioInm; deminutivu d’in moşia, diferente de moşia, (vedi in Dictionariu moşia si moşia); vedi si mosica.
   MOSIOROIU, s. m., vedi modioroniu, in Dictionariu la art. moăiolu.
   MOSITORTU,^-toria, adj. s., d'in mostre, ce vedi in Dictionariu; dăro unu mositoriu nu e unu mosiu, cumu una mositoria e si mâsia, de si in realitate si mositoriulu si mositori'a potu fi moşie.
   MOSIUROIU, s. m., vedi musinoiu.
   MOSOCU, s. m., caniş oriarlns; câne de oui, câne mare si vertosu, ca se pota luptă, cu lupii.
   MOSOLIRE, mosolitu, mosolitura, mosolu; vedi in Dictionariu modiolire, modiolitu, modiolu, mai allessu la art. modiolu.
   MOSORASIU, pl.-e, deminut. d’in mosoru; inse de preferitu : mosorellu; vedi in Dictionariu mosoru si modiolu, modioru, modiorellu.
   MOSORIRE, mosoritu, etc.; vedi in Dictionariu modiorire;—se pote inse ca acestu coventu se fia in locu de moro-sire d'in momu=inorosns$ in compos. posomorire,-escu, v., part. sup. posomorita, etc., —care e mai usitatu de câtu simplulu mosorire, — metathesea e, in respectulu formei mosorire, numai intre syllabele vecine : mo si so, pre cându d’in morosire acea-asi metatbese ar fi intre syllabe cu multu mai depărtate un’a de alfa.
   MOSORITU, part. sup. d’in mosorire.
www.dacoromanica.ro
MOT.
389
________________MOT.______________
   MOSSIAIRE si mossiare, v., vedi mo-tiare. la motiaire.
   MOTA.NU, s. m., vedi motocu.
   MOTIAIRE,-escti, V., notare, dormi-tare; leniter agitare; a dormită, si in specie, anutâ=a plecă si redică capulu, a lassâ se cada se se redice capulu prin effectulu poterei de somnu, si in genere, a mişcă, agită lenu si incetu capulu sau alta parte a corpului, etc.: motiaiti toti de somnu; nu mai potemude somnu si nu potemu a nu motiaî; motiaiti d'in mânule vostre; cumu si motiaiescu sel-lele! cumu se motiaiescu d’in umeri si d'in spate!—derivate: motiaitoriu,-târia, adj. s.; motiaitu. part. sup.: prea motiaiti lucra ce i amu insarcinatu se lucre-ăie; motiaitura, s. f., actione si effectu de motiaire: ce sumotiaiturele aste-a pre voi?—verbulu motiaire are si forme simple de conjug, motiaiu, se motiaie, etc.; — de certu d'in motiu, inse nu in sen-sulu materiale si strinsu ce s’a datu in Dictionariu. coventului motiu, ci si mai vertosu in sensulu ideale, ce are in po-terea etymologiei selle d'in motu=mo-tns de la monere—movere, cumu se in-tellege d'in frasile populari: a face motiu d’in capu, d’in umeri, d'in talia, d'in selle, etc.; ce insemnamotiulu vostru pre ăiua, canău ati ăormitu una lunga nop-te? — de aci si verbulu mai simplu in forma de câtu cellu tractatu la incepu-tu, adeco ; motiare; a) in sensulu ce motiu are in Diction. a motiâ=& munl cu motiu : a motid fetele, fora se motie baiatii; galline motiate, cocosiu bene mo-tiatu; multe passeri su nemotiate; metaforice : celli mai motiati d'in notabilii acestei urbe; celle mai motiate d'in cetatea vostra; cine e mai motiatu de câtu tene; inse si restrinsu la ornatu elegante : callu elegante si splendide motiatu; — precumu d’in motu essl motiu, asiă si d'in form’a mossu— motu, (confere it. mosso d’in tnorere), a cautatu se ăssa mossiu, analogu cu motiu, d’in care apoi verbulu: mossiaire, mossiaitu, mossiaitura, cumu si mai simplu: mossiare, mossiatu, mossiatura, etc., in a-cellu-asi sensu cu : motiaire si motiare, si, forte probabile : musiars, musiaiu,
musietia, etc., cauta se fia in locu de mossiare=mussiare, mossiatu — mus-siatu, mossietia — mussietia, etc., cu sensudărospeciale de: formosetiare, for-mosetiatu, formosctia, etc., intre mulţi Români si mai allessu intre Macedoromâni, co-ci de essemplu : mossiatu = mussiatu are sensulu ce are si motiatu de la motiare, sensu de : formosu, elegante splendida, placutu, etc.; de si unii au esplicatu musiatu ca abbrevia-tione d’in furmusiatu. M.
   MOTIALTORlU,mofa'ai<w,»!0<îai<Mra, si motiare, motiatu, motiatura; vedi motiaire.
   MOTIOCHINA, s.f., si m.motiochinu, d'in motiu, (vedi in Diction. motiu si in Gloss. motiaire}, in locu de motioclina, motioclinu, cu sensu augmentivu: %otiu mare, mai allessu : motiu essageratu si disgratiosuadj., motiochinosu,-a, = motioclinosu -a, plenu de motiochine, (confer it. mozzoltno).
   MOTIOFALLIRE,-esctt, v., a sarufd cu strepitu, a sărută lingundu cu pucina covenientia;—coventu essitu, probabile, totu d'in motiu; vedi motiaire.
   MOTOCU, s. m., vedi mortanu;—ne-stemperati ce su catonii, mortanii, e fdrte probabile, co mutanu si motocu se referu la mo<u=motu8. M.
   MOTOTOLLIRE, v., d’in mototollu, aface mototollu, perturbare, conturbare, pervertere,corrugare, coacerrare, etc.; a mută de unde e pusu, a strică, a coa-cervă, a stringe reu, a glomură sau ghio-murâ, a strică form’a, a deformă, etc.; part. sup. mototollitu : rochia motollita, metaforice : negotie mototollite, causa importante mototollita; s. f., mototolii-tura : mototoUitur'a vestimenteloru, mo-totollitur'a dereptei nostra causa;—mototollu, a) adj. mototollu,-a =impeditus, pluinbeus, iuers, coacervatus, agglome-ratns, perturbate», perversa», deforma-tos; impedicatu, incurcatu in lucru si vorba, plumbiu, inerte;glomeratu=ghio-meratu, deformatu, stricatu, perturba-tu, etc.: cemulieri mototolle! ce mototolii de juni! tote vestimentele nostre su mototolle; b) subs. m., mototollu, unu mototollu, (nu pers. care se pote liusioru trage
www.dacoromanica.ro
890
MUC.
MUC.
  d’in adj., ci reale): vestimentu facutu unu mototollu, unu mototollu de palie, mai multe mototolle de fenu; metaforice : ce mototollu s’au facutu interes sile nostre? d’in motu cu sylab’a tu=to repetila ?— vedi si mototollosire; vedi si in Diction. cocollosire.
     MOTOTOLLITU, mototollitura, mo-totollu; vedi mototollire.
     MOTOTOLLOSIRE,-escM, v., corrn-gare, perturbare, conglobare,conglome-rare, dlssimnlare , occultare, commen-tlri, etc.; specialisatu in sensu pre longa mototollire, asiâ co se applica pre de UBa parte la vestimente si altele analoge, spre a espreme ideele de: ghiome-rare, deformare, disordinare, stringere, si incretire, etc.; ăro pre de alta parte la cutpe, ăerepturi, si analoge, spre a arretâ ideele de: ascondere, dissimulare, ştergere, facere se păra prin manopere; si totu prin manopere: a privâ de dreptu, a nu face satisfactione, airicurcâ caus’a justa, etc.; part. sup. mototollositu, s. f., mototollisitura; s.m. reale: mototollisiu: ati mototollisitu rochiele de ballu alle domneloru; cu mototollositure, sicumo-totollosie intriganţi ati motototollisitu marile ăbusuri alle amiciloru voştri;— vedi cocollosire in Dictionariu si mototollire in Glossariu.
     MOTOTOLLOSITU, mototollositura, mototollosiu; vedi mototollosire.
     MOZOLIRE, moeolitu, moeolitura, moeolu; vedi mosolire.
     MOVILLA, s. f., vedi moghila.
     MREJA, s. f., rete,nassa; retella, plessa, nassa deprensu pesce;— covefltu slavicu cu forma incompatibile limbei romanesci.
     MRENA, s. f., vedi moronu in Glos-sariu, si murena in Dictionariu.
     MUCA, s. f., in locu de mumuca, vedi maica.
     MUCALITLICU, s. m., res ridicola,' jocus, eavillom, sourrills jocus, verna-cnla festlvitas, mîmicus jocus,etc.;spusa, dissa de risu, spusa ridicula, jocu, scur-rilejocn, cavillu, festivitate, mimicu • jocu, facetia;—d’in mucalitu,-a, adj.s., sanio, sourra, facetus, lepidus, fotiras, oeosos, scurra, facetu, lepidu, festivu,
joeosu; — coventu turcescu; mai al-lessu form’a mucalitlicu e cu totulu incompatibile lembei romanesci.
   MUCAVA, (pron. mucava), s. f., pl. mucavalle, charta spissior et crassior, (fr. carton); cartone, cartonu, cartoniu, =carte sau charteia gr6ssa si d6sa etc. (vedi in Dict. cartone)]—derivate; mu-cavariu,-a, adj. s., mai allessu casubst. cellu ce fabrica sau vende mucava, de unde: mucavaria, s.f., officina sau măiestria de mucavariu; in acestu sensu si form’a: mucavia; verb.mucavire,-escu, a face, a fabrică mucava; part. sup. mu-cavitu;—coventu turcescu, cadutu inse aprope in desuetudine, supplenitu prin cartone si derivatele prin : cartonariu, cartonaria, cartonare, ete.
   MUCAVARIA, mucavariu, mucavia, mucavire, mucavitu; vedi mucava.
   MUCEDIELA, s. f., d’in mucedire, inse cu desinentia incorrecta si cu totulu incompatibile legiloru limbei propria; in locu de subst. mucedire, muce-ăime,muceăione,mucore,muceăitura,etc., ce vedi in Dictionariu.
   MUCENIA, si mucenicia, s. f., (d’in mucenicu), martyrinm, crociatus; mar-tyriu, tormentu, cruciatu, tortura; mucenicu,-a, adj. s., martyr, crnciatns , martyru, cruciatu, torturatu; etc.; in • specie despre martyrii sau mărturii cre-dentiei creştine, inse, prin estensione, si despre torturaţii fora peccatu.iin inocen-tia deplena, si celli torturati pentru cri-mine si sceleri: mucenicii credentiei se numera intre sandi; ddro iu acestu sensu in fem. se dice mucenicia sau mu-cenitia, dro nu mucenica;—mucenicire, si mucenire,-escu, V., martirizare, erodare, a martyrisâ, cruciâ, tortură, etc.; part. sup.mucenitu, mucenicitu, etc.;— covente slavice, intruse in limb’a base-ricei, si cu tote aceste-a d’in fericire, cadute mai Cu totulu in desuetudine, supplenite prin: martyru-marturu, mar-tyrisare, marturire si marturisare, etc. de care vedi in Dict. ăro despre munca, ce trage D. Milclosich la acellu-asi coventu slavicu, la care si mucenicu, si tote d’in acestu articlu, vedi: munca in parte laloculu seu in Glossariu.
www.dacoromanica.ro
MUC.
MUL
     MUCENICIA, mucenica, mucenire, mucenicire, mucenitU, mucenicitu, mucenicia; vedi mucenia.
     MUCHIA, s. f., pl. muchie, (6ro nu sing. muche, pl. muchi, cumu dicu unii: ureche-urechi, in locu de correctele : u-rechia—urechie), coventu cu sensu multiplu si forte variu, d’in care, in specie, câteva essemple : a) muchia collinei, muchiele montelui, a descende pre muchia cea mai rapida a montelui, muchia unei petra, mai multe d’in muchiele unei rupe, etc., montls jugum, supercilium, cacnmenjdero nu numai promineti’a unui monte sau altui obiectu inaltu, ci si ânghiulu, esternu, liniamentulu resaritu ce desemna ânghiulu, nu numai la monti, ci si la lemne lucrate, si altele, margine resarita, dunga, etc., angnlus exterior, (germ. kante, fr. carne): mur chiele petreloru sapate nu su bene pro-nuntiate: faceţi se resaria mai bene celle patru muchie aUe lemnului ce e in lucru; muchiele ferraloru de ferestre ce nu su rotunde; muchiele unei pyramide, cumu si muchiele altoru figure geome-srice, ce nu su rotunde; muchiele unei caile, muchiele unui riurellu; etc.; —
  b)  muchia unui cutitu , cultri dorsum; inse adesea : cuţitele su cu ăoue muchie;
  c)  muchia securei, a lovi cu muchia secarei, cu muchia spatei; â) muchiele unei terra, muchiele cosuturei pre marginile vestimenteloru, etc.; — machiora si muchiutia, s. f., deminutivu d’in muchia; etc.;—muchiosu,-a, adj., plenu de muchie;—pre a locuri se aude, cu sen-sulu de muchia, si form’a : mute, s. f., pl. muţi: mutile collinei, muţea spatei;— dâco mute e forma mai primitiva de câtu muchia, atuuci cea d’in urma e formata d’in prim’a ca deminutivu : mutula, de unde : mutla — mucla r= muchia, ca si vetla d’in vetula, stramutata apoi in vecia—vechia; — compara inse celle observate despre muchia si la art. moghila; confere si it. mucchlo; co-ci allu nostru muchia se aude, pre a locuri, si in m. muchia in locu do fem. muchia; confere in fine simuclu—muculu in Dictionariu.
     MUCHIORA, muchiosu, muchiutia, muchiu; vedi muchia.
391
   MUCILAGINE, s. f., (reu straformatu in mucilage dupo fr. mucilage), snbs-tautia ginţinosa; substantia glutinosa; de aci si : mucilaginosu,-a, adj., (fr. mu-oilaginenx). plenudemudlagine, de na-tvu’&mucilaginei;—mucositate, s. f., d’in mucosu, — ce vedi in Dictionariu—, calitate de mucosu
   MUCILAGINOSU, mucositate; vedi mucilngine.
   MUFLUZIA, s. f., vedi mufludre.
   MUFLUZIRE,'-eseu, V., solvendo non es8ej a nu mai fi in stare de a solve creditorii, a falii; part. sup. muflueitu;— s. m. pers. muflusu,-a, fallitu; s. f. reale, mufluda, stătu de muflussu; s. m. reale : mufludicu—mufluda;—covente turce-sci cadutedetotuin desuetudine, sisup-plenite cu fallire, fallitu, falimentu, etc.; ce vedi in Dictionariu.
   MUFLUZITU, mufludicu, muflueu; vedi mufludre,         •
   MUFLIU, s. m. pers., titlulu capului religionei machomedane, allu islamismului;—coventu turce seu.
   MUGURASIU, s. m., deminutivu d’in mugura, ce vedi in Dictionariu, unde vedi si deminutivulu mugurellu, de pre-feritu formei pucinu correcte a deminu-tivului peiorativu mugurasiu.
   MU1ERARIU, muiere, muieresce, mu-ierescu, muieretu, muieroiv, muierosu, muierusca, muierusia, muierutia,—vedi in Dictionariu: mulierariu, muliere, mu-lieresce, mulierescu, mulieretu, muliero-niu, mulierosu, mulierusca, mulierusia, mulierutia; inse una forma insolente si fedosa ca : muierelnicu nu pote av£ locu in concertulu coventeloru pure si for-mose, cumu e : muierariu, muierosu si muieraticu.
   MUIERE, muietu, muietoriu, muie-tura, etc., reu scrisse dupo rea pronunţia, in locu de : a) muiare, muiatoriu, muiatu, muiatura; b) mai correctu: mo-iare, moiatoriu, moiatu, moiatura; c) in Dict. deplenu correctu : molliare, mol-liatoriu, molliatu, molliatura.
   MUIERELNICU, etc.; vedi muierariu, etc.
   MUIMA, s. f., tumor; infiatura, car-nosiiqtej callositate, etc,
www.dacoromanica.ro
392
MUL.
MUN.
   MULCOMIKE, si mulcumire,-escu, v., mulcere, permulcere, lenire, delenire, sedare, placare, couciliare, allieere, pellicere, corrumpere; a mulce, per-mulce, netedi; imblandf, impacâ, conci-liâ, căpiţă, attrage, ammagi, seduce, corrumpe, etc.: voliti seprendeti oclii si se mulcumiti ânimele cu nemicuri; — derivate: mulcomitoriu=mulcumitoriu,-toria, adj. s., care mulcumesce; part. sup. subst., mulcomitu=mulcumitu: mulcumiti cu falsu auru si false nestimatei s. f., mulcomitura=mulcumitura, actione si effectu de mulcumire : mulcumiturele opulentului accusatu unseră, prensera si leuara oclii totoru juăiciloru;—tote trasse d’in form’a de adj. subst. mul-comu=mulcumu insensude: pax, qules, tranquillltas, animi mquitas, sllen-tium, etc., pace, repausu, trancillitate, tăcere si satisfactione a suffietului si co-getului: mulcumulu naturei e in armonia perfecta cu mulcumulu suffietului meu; si ca adv. tacemu mulcumu=ta-cemu mulcumi; cu blanăetia mulcumu ascultaţi plângerile nostri=mulcumi a-scultati, etc.; —subst. mulcumu = mul-cume e, dupo convictionea nostra, d’in verbulu mulcere = mulcere = netedire, imblandire, resfaciare, mangaiare, capi-tare, conciliare, etc.; fora se mai intru in logomochfa, cu doctulu slavistu Mi-Iclosich asupr’a assertionei co mulcumu =imulcomu ar fi impromutatu d’in ve-chiulu slav. mlukomT.
   MULCOMITORIU = mulcumitoriu, mulcomitu=mulcumitu, mulcomitura= mulcumitura, mulcomu = mulcumu = mulcume; vedi: mulcomire=mulcumire; vedi si in Dict. multiamire, etc., care, dupo noi, inco deriva (cu derivatele selle) d’in una forma a verbului mulcere = mulcere, adeco d’in mu^a=mulota, care implica, prin escellentia, sensulu de satisfactione, de unde apoi prin unu subst. multiame a nascutu multiamire. M.
   MULSĂ, s. f., vedi morsa si mursa; inse aci cauta se observă,mu ceva, ce ne a scapatu d’in mente la art. morsa, co adeco aceste covente : mulsă—mursa= morsa, au inco, mai allessu sub form’a cea mai primitiva: mulsă, si sensulu de
gratia, mai vertosu : mediu de gratia s» de farmecu allu venustatei, adeco la ses-sulu formosu mai allessu : allmdle si altele; vedi si in Dictionariu 2 mulsu ca subs. mase.
   MULTICELLU,-a, adj., etc., vedi multicu.
   MULTICU,-cs, de unde apoi: mulţi-cellu, multicutiu, multiciu, (vedi acestu-a si in Diction.), de unde: multicioru, mul-tisioru, etc., tote deminutive d’in multu, cu dreptulu de a intră in Dictionariu.
   MUliTISIORU,-a, adj., etc.; vedi multicu.                      -  ‘
 MULTIUMIRE, multiumitoriu, mul-tiumitu, vedi in Dictionariu formele mai correcte: multiamire, multiamitoriu, mul-tiamitu, cumu se si aude pronuntiandu-se de marea maioritate a poporului ro-manu.
   MUMIA, s. f., vedi momia in Dictionariu.
   MUNCA, s. f., labor, opera, studlum, uisus, opus, cruclatus, suppllcium, tor-mentum; 1. desvoltare a poteriloru pentru productionea si procurationea celloru necessarie la viătia: lucru, opera, labore, studiu, occupatione, assiduu nisu, etc.: fora munca nu castigămu nemica; cu munc’a se castiga nu numai celle necessarie, ci totu cu munc’a se procura si celle commoăe, ba inco cu munc’a ne fa-cemu si plăcerile; fora munca nu e vie-tia, cu munc'a se tine omulu pre sene, cu munc’a tine pre ai sei, eu munc’a ad-juta pre seminele seu; munca liusiora, munca persistente, fora munca nu e me-, ăilocu de a si tine vieţi’a; de certu se cere si repausu, recreatione, pentru refacerea poteriloru pentru munca; inse adessea : munc'a cade ca angaria pre căpiţele omeniloru; cu munc’a solve a desea o-mulu altui-a aăjutoriele impromutate de acestu-a;—munc’a e si productulu mun-cei, precumu si lucrulu produce alte lucruri : d'in munc’a sea se tine omulu in impregiurari de lipse; 2. in sensu de sufferentia, pena, tormentu, tortura, suppliciu, etc., mai allessu in sensu religiosu pentru punitionea peccato-siloru : munc’a eterna a peccateloru in intunericulu infernului; acollo su plan-
www.dacoromanica.ro
MUN.
MUE.
$98
geri si vaiete inmuncelesetnpiterne alle justiţiei divine; inse si: ce munce pee bietutu innocente! ferocele tyrannu oc-cide cu dorerose munce mulţime de ceta-tiani fora neci una culpa; — derivate : mundre,-escu, v., a pune munca: a lucră, a se adoperă, a sufferf, a versâ sudori, etc.: cine muncesce pentru sene, muncesce buccurosu; cine muncesce pentru altulu, muncesce cu greu; candu muncesce omulu fora castigu, nu pote se nu sufferia de a munci in desertu; a munci altui-a, fora mercede, e dorerosu; pre totu annulu inse muncesce omulu cu anima, agrulu seu, terrin'a sea; mun-cimu, fora se tragemu nemica d'in mun-c’a nostru; muncescu omenii câmpurile, selbele, muncescu tote părţile naturd, ca se suppuna muncei selle natur'a ines-sauribilc; — inse : a munci insămna si: a cruciâ, tortură, tormentă, suppli-ciâ, etc.;— muncitoriu,-târia, adj.s., care muncesce, in specie, care cu mânule, cu braciele lucra, mai allessu lucra pamen-tulu : muncitori de vinia, de secere, de câssa, inse si in genere: unu bonumun-cdoriu allu câmpului scientiei;—muncitu, part. sup.: pane jwMw«<a=castigata prin munca: cellu muncitu fora culpa se despera; de unde coventulu munca? D.Afi-hlosich, cu cea mai deplena cotediantia si certitudine, assere co munca e v. slav. moka=^âaavo;=ornoiatnSjSopplIcioml tormentom, — xoXaaîa;=punItIo dolor, ■q[Uopt«—poena—Topavvic—tyrannls,— fora se si pota escusă fulgerele selle, rapedite pre una tenera blastare roma-nesca, de câtu allergandu la urmatoriu-lu reu adumbratu tabellu, v. slav. moka =crnolatos,(vedi pucinu mai susu ceva mai claru si mai perspicuu), neo-slav. ni6ka=crnclatu9, şerb. ranka=orneia-tns (opus!), bulg. m&oâ, magyar. mnnka, alb. mood = labor, cruciata»; roman. munca = labor, croolatus, si; mun-cescM=excruclo; dăro: ore de ce esclu-de doctulu slavistu insemnarea de la* boro, ce au ca fundamentale si essen-tiale, coventele romanesci in cestione, atâtu verb. muncescu, câtu si substant. munca, si prin urmare, de partea sensului, nu mai incape vorba de vecbiulu
slavicu: neci ca subst. moka, neci cav. muclti = PaaavtCetv — xoXâCetv = tor* quore, cxcruclare, punire, Ttfuopsîv = oastigare?—de acăsta parte numai ung. mnnka occure cu seusulu ce are si roman. munca, si credemu co aci, in limb’a ungur. cuventulu e unu impromutu d’in limb’a romanăsca; unulu sau doue noue dialecte slavice, pre longa sensulu de suppliciu allu formeloru selle, au si sensulu de labore allu coventului romane-scu, care de asseminea pare unu impromutu d’in limb’a romanăsca; in limb’a albana coventulu inco are, ca si in cea romana, sensulu de labore predominante; in form’a fonetica: moudlm, differe de form’a romanesca : munca, si pare a consonâ cu form’a germ. milde, ermtl-den; ăro de acăsta parte limb’a romanesca, ca si de partea sensului, e in strinsa affinitate cu : grec. [1.670; = labore, fatiga, [LOYeîv=laborare, fatigare; germ. milhe =labore, fatiga, bemilhen; sanscr. mnh=mogh=a si perde poterile, a se essaurî de poteri, a se fatigâ, etc., intre alte.
   MUNCIRE, muncitor iu, muncitu; vedi munca.
   MUNGIRE, simunjire,-escu,v., mun-gitoriu, mungitu, mungitura; vedi man-gire, mingire in Glossariu, vedi si mun-gere si Dictionariu.
   MDNDNA, s. f., 1. montls jogom; sup erei llutn, cacnmen; culme, muchia, sprincena, piscu, vertice de monte; 2.00-rolla, aoadema, corolla de capu, ana-dema de nestimate;—coventulu nu scimu se aiba cursu pre undeva d’in coce de Carpati; inse pare mai multu de câtu probabile, co ellu e de acea-asi origine cu mun-te, mon-te, mon-ile, etc.
   MURAIU, s. m., 1. mnrns; muru de edificiu; 2. rnbns oaeslos Linn. specia de muru = muru fruticosu, rnbns fruticosos;—muraiu e, de certu, in locu de muraliu, trassu d’in muru, care, in usulu populare, va se dica : muru si de edificiu si de planta.
   MURATORE, s. f., 1. măria, aqoa salsa, apa sarata: moria, muria; 2. mu-rlae vas, vasu de muria—muratbre in locu de muratâria, femininu d’in mura-
www.dacoromanica.ro
894
MUR
MUR.
torit* de la verbulu : murate—muriare sau tnoriare, (vedi in Dictionariu 1 murate, co-ci 2 murate = edificare de pa-rietiy
   MUKCOIU, s. m., vedi morcovu.
   MURDARESCE, murdăresc», vedi murdăria.
   MURDĂRIA, s. f., calitate, stătu de murdariu, cumu si: sorde, gunoiu, lucru murdariu si lucruri murdărie, fapta murdăria, vorba murdăria, etc.;—murdariu,-a, adj. s., sordidus, immnndus, «b-scenns; sordidu, necuratu, intinatu, im-puru, immundu, obscenu, vile, gretio-su, etc.: murdari copilli, murdăria mu-liere, murdăria in vestimente ca si in fapte; vorbe mai murdărie de câtu alle vostre nu se potu ăice; ce murdariu de omu in tota portar ea lui! Icssinati si murdari, etc.,—alte derivate : murda-rescu,-a, adj., de murdăria, plenu de murdăria : covente murdaresci, portare murdaresca> vestimentu murăarescu, vase murdaresci; — de unde adv., mur-ăaresce—in modu murăarescu: murda-rescecogeti, murdaresce vorbesci;—murdărire,-eseu, v., sordldare, inquinare, contaminare, polluere, deturpare, dede* oorare, a face murdariu : a sordidă, sordi, intină, pangari, contamină, de-turpă, ingresiă, etc.; refiess. a se murdarii ase sordi, intină, pangari, josură, miselll, etc., — murdaritoriu,-toria, adj. 8.; murăaritione, s. f., actione de a murdărire si de a se murdărire; murdaritu,-a, part. sup. adj. subst. lucruri murdărite; propensione de murăaritu totu ce e puru; —murdaritura, s. f., aetione si ef-fectu, stătu de murdaritu; — inse mur-darlicUf—M, cumu dicu alţii—si mur-dalicu, e forma incompatibile limbei propria, si prin urmare, de respinsu si de inlocuitu ca derivationi ca preceden-tile : murdaritione, murdaritura, murdăria, etc.;—vedi in Dictionariu mirda-ria, merăarire, merdariu, etc., de cari celle de susu differu numai cu u in locu de e : murdariu, de essemplu, in locu de : merdariu, si, prin urmare, manti-nemu parerea, co murdariu, murdărire, etc., su de origine romanica, ăro nu iurcesca, cumu asseru alţii; numai co-
ventulu murdarlicu sau murdalicu are fedosa forma turcesca. M.
   MURDĂRIRE, murdatione—murda-ritione, murăaritoriu, murăaritu, mur-ăaritura, murdariu; vedi murdăria.
   MURGIA, s. f., d’in murgu, stătu, color e de murgu, tempu de murgu; vedi murgu in Dictionariu, inse adauge, co murgu se dice nu numai de colore, ci si de tempu, mai allessu cu respectu la lumina, si mai vertosu ca subst. m., mur-gu-lu: murgulu serei, in murgulu serei, in murgu de sera, pre murgu de diua, in amurgulu demanetiei; si compositu cu a : amurgu, amurgulu: in amurgulu serei; metaforice : in amurgulu vietiei, in amurgulu successului si gloriei acestui barbatu;—in sensulu descrissu mai susu, se dice in intellessu appropiatu de corepusculu;—si alte derivate: murgite,-eseu, obsenrari, vesperascere, ere* pusoulum inclpere, nigrescere, etc., a se face murgu : callulu meu d'in robiu (sau roibu) murgesce d’in ce in ce; d’in rostiatice vaccele au murgitu;—de tempu, mai allessu unipersonale : incepe a murgi; pre canău murgieâ, intramu in saiu; nu a murgitu inco bene; murgesce de sera, murgesce diua; — metaforice ; murgesce glori’a lumei, au murgitu suc-cessulu peccatosului;—murgitoriu- toria, adj. s., murgitoriele mustacie alle ado-lescentelui;— murgitu, part. sup. subst. in murgitulu vietiei, in murgitulu de diua sau de sera;—murgitura, s. f., in murgitur'a tarăia a serei;—si compos. amurgite, amurgitu,amurgitura, etc.,— murgu e, de certu, in locu de murcu, si acestu-a in locu de muricu d’in mure=z mas, abl. mure=8orice, ca si murinu— murlnus, care e totu d’in mure, asiâ co insămna, in origine, ceva venetu ca sori-cele, apoi mai in urma ceva mai obscuru; ceva negru ce bate pucinu in rossiu; — asiâ dâro nu pote fl slavicu, cumu as-sere D. MiMosich, referendu rom. murgu la v. slav. mrukii, care nu essiste de locu pre lume.
   MURGIRE, mur gitoriu, murgitu, murgitura; vedi murgia.
   MURMUIRE, murmuitu, murmuitura; vedi in Gloss.wiomoire, si in Dict.murmu-
v
www.dacoromanica.ro
MUS
MUS.
S95
rare, inse murtnuire e mai bene de câtu mormoire, ddro mai r eu de câtu murmur are.
  MUROCU, s. m., vedi morcovii.
  MUROIANU, muroire, muroitu, mu-roitura; vedi moroianu.
  MIJRSA, s. f., vedi mulsă si mor sa.
  MURUIANU, muruire, muruitu, mu-ruittira; vedi moroianu.
  MUSAFIRII, s.m.,hospes; 6spete;— coventu turcescu, cadutu de totu in desuetudine.
  MUSACA(pron.mMsacâ,pl.mMsacaWe), s. f., mancare parata cu carne tocata ferta cu patelagelle venete; — coventu turcescu.
  MUSGADA, s.f., muscante, part. adj., vedi muscare.
  MUSCARE = mosoare, si moschare, (v. in form’a vulgare : mosoare, cu s aspru sibilante, asiâ co se confunde cu : muscare=mussicare=mursicare=mor-sicare; vedi in Dictionariu muscare), moscbare, moscho Inodorare, (fr. mns-quer); a odorâ, profumâ, aromâ cu mo-schu sau moscu : a si muscă=moscâ= moschâ perulu, mustaciele;—derivate : muscatione=moscatione=moschatione, s. f.: moscationea periloru;—muscato-riu=moscatoriu=moschatoriu ,-a, adj. s., muscatu—moscatu—moschatu, part. sup. adj. subst.: peri moscaţi, mustacie moscate, moschu de moscata albiturele, moscatulu vestimenteloru maressei e pre-ste mesura; struguri moscaţi, poma moscata, flori moscate, etc.;—muscatura= moscatura : muşcătură immodica a pe-riloru si a vestimenteloru; muscante— moscante—moschante, part. preş. adj., care redole a moschu : flori moscanti, vinumoscante, peri prea tare moscanti, nesufferiti de moscanti;—ca mai desu se applica form’a participiale a perfectului : muscatu=moscatu=moschatu,-a:
a) in genere : erba moscata, flori moscate, vina moscata, uva moscata, nuci moscate, peri forte moscaţi, nu siede bene juniloru asiâ de moscaţi; mulieri ne-sufferite de moscate ce surd, moscate pre plettele loru, moscate pre vestimentele loru, moscate pre pelle si pre totu cor-pulu seu;b) in specie, ca substantivu (care 8e subintellege): a) f., muscata — mos-
cata=moschata: a) wiosca£a=:varietate de planta, de fiore : multe su varietăţile moscateloru; si specie de moscate essistu mai multe; prin casele si gradinele, mai allessu urbane, moscatele desvolta forte formosu florile selle; P') moscata=aroma, in genere, calda, ferbente si pun-gente, care serve de condimentu la buc-oate aromate : pane de moscate=pâne moscata, aroinaticus vel mellltns paeis, (fr. pain d’âpices, si: 6pices=moscafa, aroma,—moscate, aromate); in specie, moscaia=specia de aroma, nomita si nu-cusiora; y') moscata = nuca moscata sau nuci moscate, nux aromatica Tel my-ristica, (fr. mnsoade, de unde curre si la noi : muscada in locu de correctulu : muscata=moscata=moschata), S') mos-cata=una moscata, dissa si: thymiosa (temiiâsa), nva aplana, (fr. mnseat, —de uude curre si la noi: m. muscatu, si f. muscata, sau moscatu,—moscata; Vedi si .mai diosu); i) muscata = moscata moschata — aroma=aroma, (fr. âploes; vedi si mai susu la p'); in. muscatu = moscatu — moschatu : &) moscatu — vinu moscatu, nomitu si thgmiosu (te-miiosu), rlnnm aplanam, (fr. mascat,— de unde curre si la noi: muscatu in locu de mai correctulu : moscatu = moschatu); p') moscatu = moscata de susu sub §'); y ) moscatu = buccata condita cu aromate, cumu si beutura de assemine condita: beţi moscatu spirituosu; noi nu bemu moscate spirituose;—derivate d’in part. subst., 1. muscatellu = moscatellu moschatellu,-a, a) in genere, deminu-tivu alluparticipieloru substantive, masculine sau femenine, cumu si allu par-ticipieloru adiective, de essemplu : moscatellu d’in moscatu ca vinu; odorifere moscatelle d’in moscate ca flori, etc.;
b) in specie, de essemplu : a) muscatei-lu = moscatellu = moschatellu, m., dupo Dict. de Buda, planta, esplicata : lat.geraninin odoratissimns, Linn, germ. das mnscntell, der vrohlrieohende stor-chenschnabel, it. moscat®, (camu asiâ si Dict. JBarcianu, germ. das mnskatell, der Wohlrlechende storchenschnabel, bisamstorchensehnabel); dupo Diction. Raoul: noix muscade, (vedi mai susu ;
www.dacoromanica.ro
MUS.
MUS.
moscata = nuca moscata); (3) musca-tella = moscatella=moschatella, s. f., poma de peru moscatu=p6ra moscata, dissa si thymiosa (temiiosa) : moscatelle =.peremoscatelle—pere thymiose (comp. Barcianu germ. mnskatellerblrne); — 2. muscatariu — moscatariu—moscha-tariu,-a, adj. s., relativu la moscatu— mascata, (dupo Dict. Buda: lat. moscha* tos = Imoscatus], germ. muskateller, it. inoscadello,—dupo Dict. Barcianu : germ. mnskateller); in specie, s. pers. cellu ce fabrica sau, vende moscate = aromate, (fr. âpices), fem. in acestu sensu: moscataria, si mai desu : mosca-taressa; — in acellu- asi sensu si: mus-cataretiu = moscataretiu — moscha-taretiu,-a; — d’in muscatariu—mosca-tariu=moschatariu si form’a : muscata-ria = moscataria—muschataria, arte de moscatariu, officina de moscatariu, mulţime de moscate, etc.; — directu d’in muscu = moscu = moschu, (vedi in Dict. moschu) essu si formele : mus-cariu=zmoscariu=moschariu,-a, (prin urmare de preferitu formele cu o, ca se nu se confunda cu : muscariu d’in mu-sca-musce; vedi si mai susu), adj. s., relativu la moscu sau moschu : preparate moscarie, medicamenta moscariu, unsori moscarie, etc.; — moscariu,-a, s. pers., (f. si moscaressa), cellu ce prepara sau vende materia moscaria sau composite moscarie; de unde si: moscaria—mos-charia, s. f., reale: arte de a prepară moscate, commerciu de moschu, mulţime de materia de moschu, etc.; — in fine : muscatu-lu dracului = una specia de planta=scablosa snccisa, Linn.,—unde muscatu-lu, (cu s aspru sibilante), nu e unu muscatu d’in moscu sau moschu,— care, cumu s'a observatu de lainceputu, inco se aude cu s aspru sibilante—, ci d’in muscatu de la muscare—mussica-re=morsicare, cumu resulta invederatu d’in esplicarile urmatdrie, adeco in Dict. de Buda: germ. abblss, tenfelsabblss, das abblsskrant; in Dict. Barcianu: der abblss , tenfelsabblss , das abblss* krant, brommkrant; in franc, la scabl-ense de bols=mors dn dlable.
   MU SCABIA = muscaria si moscha-
ria, muscariu=moscariu si moschariu, muscataretiu—mocatareiiu si moscha-taretiu,-a, muscatariu —moscatariu si moschataria, muscatariu — moscatariu si moschatariu,-a, muscatellu—mosca-tellu si moschatellu,- a, muscatione— moscatione si moschatione, muscatoriu= moscatoriu si moschatoriu,-a, muşcătură — moscatura si moschatura, mus-catu=moscatu si moschatu,-a, muscatu-lu dracului, si muscatu de dram; vedi muscare.
   MUSCECAPA, s. f., preuditâre de musce; ■— d’in musca pi. musce, si d’in capere.
   MUSCELLU, s. m., deminutivu d’in munte — monte montleulns: muscellii Campulongului; possedemu patru mu-scelli; —Muscellu e si nomele propriu allu unui judeciu de monte; —de certu muscellu — moscellu e forma contrassa d’in munticellu^monticeUu.
   MUSCHECIU, s. m., (cu s aspru sibilante), deminutivu d’in muscoiu (totu cu s aspru sibilante); vedi dâro muscoiu.
   MUSCHETA, 6. f., si m. muschetu, (pTon.muslceta, musJcetu, dupo fr. mons-qnet, it. moscheto), lgneaballista,sclo-petns; arma de focu : sclopetu, balista de focu=balistaignia=pusca; derivate: muschetariu,-a, adj. s., relativu la muscheta; in specie : militariu armatu cu muscheta, sclopetariu, selopetarius mlles; muschetariu allu regelui—sclopetariu ccdlare, regls eqnes j—musche-tonu=muschetone, s. m., (dupo fr. mons-qneton), brevloris tnbl selopetns, sclo-petu=pusca cu tiâva mai scurta, — de si form’a onu—one espreme augmenta-tivu;—muschetaria, s. f.,(dupo fr. mons-qneterle), cu intellessu de: a) stătu de muschetariu; h) mulţime, câta de muşchetari; c) impuseatura de mulţi muşchetari in acellu-asi tempu.
   MUSCHETARIA, muschetariu, muschetu ; vedi muscheta.
   MUSCOIU, (cu 8 aspru sibilante, co-ci cu s lenu : muscoiu = musconiu vine d’in musca, de care vedi in Dict.) s. m., mnlns, hiniins, onager; mulu, callu hy-bridu; in specie, mulu selbaticu: sbe-
www.dacoromanica.ro
MUS.
MUS
397
rau dupo apa muscoii desertului;—mu-scheciu, (cu s aspru sibilante), s. m., in acellu-asi sensu cu precedentele mu-scoiu, inse muscJieciu pare deminutivu d’inmuscoiu, si, in specie, muschedu insdmna si ccdlu micu de monte, callu inse agile;—forte probabile, amendoue coventele su essite d’in musc-are—mus-sic-are—mossic-afe=.morsic-are, ca animali obstinate si rnordad.
   MUSCORNU, s. m., specia de placenta de vdrdia, de corecbiu, etc,; — cu s aspru sibilante, ca si muscu, (ce vedi in Dictionariu), d’in care pare essitu, inse si prin influenti’a de cornu sau pote hornu=fornu.
   MUSCULARE, muscularitate, — co-vente ce se referu la musculu—musclu, ce vedi ia Dictionariu, in care au se intre altele de acea-asi rădice, ca covente scientifice, cumu si vulgari.
   MUSDEIU, s. m., vedi mosdeiu.
   MUSELLINA, s. f., si m. musellinu, (dupo fr. monsselIne)t tela lluea=pân-dia forte rara si suptire, care se conno-sce in vulgu sub nomele de tulpanu;— (coventulu fr. pare essitu d’in monse = muschiu de arbore, etc.).
   MUS1AMA, (pron. musiamă, pl. mu-siamalle), s. f., tela cerata; pandia cerata sau resinata; metaforice : a face, a pune ceva musiamă, a asconde, cocol-losi, dâ si lassâ la una parte, a negle-ge,etc.;—coventu turcescu deeliminatu d’in limb’a româna.
   MUSIATELLU, s.m., specia de planta forte bene connoscuta poporului, fr. ca-momille, lat.ohamiemelum, anthemls;— pre a locuri nomita si; romanitia, f. sau romanitiu, m.;—pentru musiatiellu, care e, de certu, affine cu : musiatu, musia-tiare, musiatiatu, musiatetia, etc., a-deco unu deminutivu d’in musiatu, vedi: motiaire, motiare, mosiare; etc.
   MUSIATETIA, musiatu, etc.; vedi musiatellu si celle aci indicate.
   MUSICANTU , musicesce, nu su de câtu covente incorrecte si peccatose in forma, in locu de correctele : musi-cante, musice, ce vedi in Dictionariu.
   MUSITIA, s.f., Terinlculorum tnrbn, mnltitudo; mulţime de vermisiori, de
larve de musce; — veri-ce ar assere D. MMosich, noi credemu firmu, co mu-sitia nu e slavicu, ci formatu d’in musca ensasi, prin mussa, mussia, mussi-ca, mussicia=mussitia, etc.
   MUSTACIU,-a, adj. s., vedi musta-retia.
   MUSTARETIA, s. f., si m. mustare-tiu, plantarăm, arboram succus; succu de plante, de arbori: mustaretia de te-liu, mustaretia de salce; in specie : mustaretia de mestecanu; cu mustaretia de mestecanu se nutrescu terranii, pre locuri unde crescu si prospera mestecani, —mustaretiu.-a, unu addeveratu adiec-tivu, applicatu absolutu, ca substantivu, e trassu d’in mustariu, ca si porcare-tiu,-a, d’in porcariu; dro mustariu e essitu d’in mustu, de unde si form’a mai directa si mai simpla : musteciu sau mustetiu,-a, applicatu inse, de regula, ca subst m. reale: mustetiu,-a, ca si mu-staretiu,-a, in genere, cu sensu de succu: mustetiu de florea ursului, mustetiu de plant'a titi'a vaccd; b) in specie, mustu de vinu mai pucinu bonu sau dulce de câtu se cade se fia mustulu: acestu-a e musteciu nu e mustu addeveratu; mustetiu acru, mustecie styphose, acerhu musteciu-,—unu altu derivatu de forma mai desvoltata, ca si mustaretiu, e: mustini-du,-a, adj. s., si, de regula subst. m., reale : mustinidu, determinatu cu adj. albu: mustinidu ălbu, esplicatu de Bar-cianu : germ. weisser hahnenfnss;—in fine form’a: mustaciu,-a, adj., de mustu, in specie subst. m., musfacm=placenta cu mustu sau cu vinu, etc.
   MUSTECIU, mustetiu; vedi mustaretia.
   MUSTERIRE, (cu s aspru sibilante),-eseu, v., d’in mosterîu, a fi muşteriu, a se face muşteriu, a face pre cineva muşteriu, emptorem esse, fieri, facere vel conoiliare;—musteritu, part.sup.,—muşteriu,-a, s. pers., emptor, emptor fre-qnens, freqaentior, cellu ce compera de la cineva in genere, una data, sau une ori, raru; dro in specie, cellu ce compera de ordinariu de la acellu-asi merca-toriu;—de origine arabica, communi-catu prin Turci,
www.dacoromanica.ro
NAB.
NAS.
898
  MUSTERITU,mMSien»;vedi musterire.
  MUSTETIU,-a, adj. s., vedi musta-retia.
  MUSTINIC1U albu, s. m., vedi mu-staretia.
  MUSTOCE, s. m., (insesifem.), hlr-Bntl8 et tnrpibns mystaclbns prceditas; (omu) cu mustacie perose, floccose, aspre si urrite: nu sufferu acestu mustoce; ce muliere mustoce! cine se insora cu acesta mustoce de muliere ? — d’in mu-stacia, cu mutarea lui a in o, si de cer-tu in pl. ca si mustacie, de si in sensu singulare, e de scrissu mai correctu : mustocie, cu tote, co (ca si muce, hurte, martiole, etc.), pote fi, in origine unu genitivu.
  MUSTRUIRE,-escw, v., d’in mustra, monstrare, exercere, reprehendere, ob* jnrgare, exprobrare, iiicrepare, convi-ciarij a mustră, a face mustra, (mai ener-gicu inse mustruire de câtu mustrare), a essercită, deprende, invetiâ, câştigă, certă aspTU, barită, fulgeră, a sberâ, ma-letractă, a strigă si iufricosiă, etc. *. a mustrai oştea de doue ori pre di in cursu de mai multe ore; nu ti scii mustrai co-pillii, ne cumu soci’a; mustruiti de voi, ne va veni si noue ap'a la mora se mu-
struimu; a lu mustrui prin mercatu in audiulu multimei vulgului;—mustruitu, part. sup. subst.: mustruiti la trei coste; nu e tempu de mustruitu, mustruitulu teu e prea aspru si acerbu; mustruito-riu,-toria, adj. s.; mustruitura, s. f., ac-tione si effectu de musiruire : mustruitura vessatoria si fatigatoria, etc.
  MUSTRUITORIU, mustruitu, mustruitura; vedi mustruire.
  HUSUNOIU, si musuroiu, (pre a" locuri : musiunoiu si musiuroiu), s. m., vedi in Grloss. mosioroiu si mosoroiu, in Dict. modioroniu la modiolu—modioru.
  MUTALEU, s. m., vedi meteleu.
  MUTE, s. f., vedi muchia.
  MUTIA, si mutime, s. f., stattf de matu; in form’a mutime cu mai multa' energia de câtu in form’a mutici, si totu de una data mutime are si sensu de col-lectivu : mulţime de muţi. Latinii d’in surdus au formatu surdltas, snrdlgro si snrditla, d’in mutas n’au cotediatu a formă neci mutltas, neci mutigo, neci mn-titla. Românii au supplenitu acestu de-fectu prin mutia si mutime, care presup-pune form’a mutigine sau mutitudine;— p6te co n’aru fi superflue neci formele mutetia si mutitate.
   NABABIA, s. f., (fr- nabable), titlu, demnitate de nababu; — ăro nababu, s. m. pers.,"principe indianu : nababii su principi indiani.
   NABADAIA, s. f., insania, fnror; furia, nebonia, essire d’in menti, etc.; de aci si: nabadaiosu,-a, plenu sau appu-catu de nabadaia, applecatula nabaăaia: năbădăioşii intra desu si currenău in nabadaie; a bagă pre nabadaiosu in spaimentose nabadaie;—nu cumuva nabadaia in locu de nebadaia=nebataia ?
  NABADAIOSU,-o, adj., vedi nabaăaia.
  NABOIRE,-escw, v., a carrâ naboie; —naboiu, pl.-e, massa, grumuru de gla-cia, sloiu;—se nu fia cumuva in locu dewe-boiu—neboniu, augm» d’in nube—nuhes 1
  NABOIU, s. m., pl.-e, vedi naboire.
  NABUSIELA, s. f., vedi năbuşite.
  NABUSIRE,-escw, v., cu multiplu si variu, ba inco diversu sensu, d’iu care proferemu urmatdriele significationi : 1. intraus. a se innecâ, a perde suffla-
www.dacoromanica.ro
frAB.
NAC.
899
rea, a lessinâ, a cadă d’in petiore, etc.; a) de totu in specia: aerls aestn snffo-cari, praefocarl, a se innecâ, lessinâ de multa si violenta căldură : au nabusitu asia, co păru stă lessinati de căldură; pre arsurele cânelui năbusisemu de totu; nu e asia de caldu, de ce se năbuşiţi ? —b) in genere : snffocari, anlmo detlce-re, languesoere, marcescere, torpesoe-re, a se innecâ, a perde sufflarea, respirarea vericumu, nu numai de âmeni si de animali, ci si de plante, a torpf, lan-gedi, deperi, etc. : năbusescu arburii si pomii puşi asia de deşi; nabusimu inde-suiti de mare mulţime de vulgu; nabusimu chiaru de vorbele lunge si insulse alle limbutiloru; noi nu nabusimu asia de currendu; nabusesce commerciulu, na-busescu artile, năbusescu scientiele, na-busescu celle mai nobili aspirationi sub oppressionea despotismului; năbusescu si deperu nationi mari integre sub greulu jugu de tyrannîa; 2. trans. si refless.: a) 8nffocare , praefocare, strangulare, a stringe de guttu, a innecâ, strangulâ; năbuşiţi copillulu cu atâte copertare; nu năbuşiţi bieţii betrâni, ce nu se potu smulge d'in desimea vostru; veţi năbuşi bieţii callii cu allergature asia de violente; ne năbuşiţi cu vorb'a vostra neîncetata; au nabusitu si mentile copilliloru prin grelle studie; se năbusescu âni-mele si sentimentele ânimeloru prin trac-tare aspra si barbara; b) opprlmere, reprimere, deprlmere, a oppreme, as-supri: despotii năbusescu poporele, na-busescu si libertăţile; nu potemu năbuşi rellele, năbuşi căuşele relleloru; c) se-dare, conciliere, paeare, cohibere, coer-cere, a allenâ, impacâ, sedâ, imblandf, pune in frene, infrenâ,etc. labiâseputu năbuşi revolutionea poporului irritatu; cine si pote năbuşi passionile vementi si ferbenti? cine pote năbuşi furi'a mar ei interritate? d)ernere, diruere, eorrnere, evertere, destrnere, a derapinâ, ruinâ, a culcă la pamentu, restornâ, distruge, strică, nemici, etc. : versatur’a apeloru inneca, inunda si nabusesce tote alle terrei; invasorii si predatorii barbari inunda si năbusescu terrele nostre, etc. —derivate : nabusitione, actione si e£-
fectu de nabusire ; nabusitionile assu-pritoriloru asupr'a poporului; — năbu-sitoriu.-toria, adj. s.: nabusitârie arsure de sore, nabusitorie vessationi alle. ty-rannului, nabusitorie vorbe;—nabusitu, part. sup. subst. : năbuşiţi de căldura; mesure de nabusitu libertatea; -nabusi-tura, s. f., actione si effectu de nabusire: năbusiturele totoru călliloru de libertate; —inse nabusiela e forma incompatibile cu limb’a româna : nabusiella ar fi mai in armonia cu legile limbei;—D. MiMo-sich refere roman, nabusire la v. slav» buşiţi, care nu essiste, abiâ pote cită şerb. bnşltl, care, dâco in addeveru essiste, e unu impromutu d’in roman, buşire, affine cu subst. busiu : busiele co-pillului, (vedi in Gloss.); dâro cu ce te-meliu affirma densulu, co poporulu ro-mânu, allu cui e proprie coventulu nabusire, ar fi potutu d’in unu imaginariu slav. buşiţi, formă unu coventu ca nabusire cu una prep. na totu asiâ si de ima-ginaria precumu si neconnoscuta de locu. poporului românu?—Dict. de Suda inse produce una esplicare etymologica a coventu] ui nabusire, asiâ de apta si formei si sensului, ce lipsescu Domnului MtHosich, in câtu noi sumu tentati a ne redimâ pre dens’a cu deplena securitate, cautandu numai adesvoltâ in pucine co-vente celle espresse de mentionatulu Dic-tionariu, adeco : nabusire, it. nablssare =in sensu cu lat. ernere, promere t in addeveru, it. nablssare eformatud’in n= In si ablssare d’in ablsso=:aby8sns; hei bene, totu asiâ d’in abyssu = abissu si abussu (pre a locuri : avussu in gur’a poporului), si d’in acea-a9i prep. in s’a formatu si: in-avussirez=in-abuss-ire, fora i: năbussire, ca si : naltu in locu de : in-ăltu, (vedi si nactu); formele de-plene se audu asiâ de desu, ca si celle mutilate (fora i), cumu: inabussire, ina-bussitoriu, inabussitu, inabussitura, etc.; —de si amu avă a produce si alte călii do esplicare a coventului in cestione, cauta inse sene marginimu la satisfactori'a in-terpretatione a vechiului nostru Lexicu.
   NABUSITIONE, nabusitoriu, nabusitu, năbusitura; vedi : nabusire—ina-bussire„
www.dacoromanica.ro
NAD.
400_______________NAP._____________
   NACADIU, s. m., yedi necadiu—ne-easu.
   NACLADU, s. m., stipes, candex; trunchiu, stipite, butucu, etc.;—coventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, de si pote co e essitu d’in acea-asi rădice cu gr. xAiSoţ.
   MACLAIELA, s. f., vedi naclaire.
   NACLAIRE,-esctt, v., llllnere, obţinere, yehementer contaminare et pol-lnere} a mingi, spurcă, sordi, eofundâ sau coperl, incarcâ de sordi, scalori, ordori, loture, etc.; derivate : naclaitu, part. sup.; nadaitura, s. f., actione si effectu allu actione de naclaire, forma cellu pucinu de preferitu formei fedosa: naclaiela; — de unde? pote d’in cleiu : inacleire, scurtatu in : nacleire.
   NACLAITU, naclaitura; vedi naclaire.
   NACOVALA, s. f., Incns; încuie, instrumentu de batere a ferrului;—pre a locuri: nicovala, nicovana, nocovana, pentru co e coventu slavicu, si unu strai-nismu incompatibile limbei române nu pdte de câtu flucturâ.
   N ACRA VALEU, s. m., lintenm col-lare; legătură deguttuneconnoscutu de locu d’in coce de Carpati.
   NACRIRE,-escw, v., reu Bcrissu dupo rea pronontiatione, in locu de: inacrire; vedi in Dictionariu acrire si inacrire.
   NACTU, s. m., (sau mai bene adv.), pecnnla numerata; argentu numeratu: a ave summ’a nactu, a veni si comperâ nactu — in banni; numai nactu, pre nactu, cu nactu vendtmu si comperămu; —nactu e mutilatu d’in in-actu = in adu = in fapta, in realitate, si de aci, despre moneta : in numeratâre, etc.
   NADA, s. f., cumu si derivatele: nadir e, naditoriu, naăitu, naditura, cu compos. innadire, innaditoriu, innadi-tu, innaditura, etc., se potu vedâ, in Dictionariu la articl. nodu (cotra fini-tulu acestui articulu), bene si claru interpretate ; aci nu avemu de câtu a re-spunde in forte pucine covente la asser-tionea doctului slavistu despre originea coventului romanescu nada; D. Miklo-sich assere, co rom. nada e nascutu d’in V. slav. nadett = Infltgere, si râdima
apoi acâsta assertione, (fora neci una ap-parentia de addeveru), numai si numai pre şerb. nadltt=lndere, care inse, ca si slav. nadetl, n’are nemica a face, neci in sensu, neci in forma cu coventulu romanescu nada;—noi amudemonstratu in Dictionariu la art. mai susu citatu, cumu, prin cellu mai liusioru d’in pro-cessele fonetice alle limbei plena de in-stinctulu justu allu poporului ce ua vor-besce, a trecutu form’a nodu, — care are totu asiâ de appriata si form’a no-da,—in fine la form’a nada, in strinsa connessione cu sensulu formei dominante nodu : ce se cere asiâ dâro mai multu spre a demonstrâ identitatea de origine a coventeloru nodu-noda cu nada?—nemica ; cu tote aceste-a se puncmu cur-rendu si in scurtu, in evidenţia, identitatea fonetica si intelleduale, chiaru in acea-asi stirpe d’in celle doue limbe ariane ca mai strinsu collegate cu limb’a Românului, adeco : a) sanscr. rădice : nadh=nah=nec-tere, part. subst. nad-da=nexus, nodatns, nodus; b) lat. nectare, nexus (=nee-sn3) , nod-ns, inse si cu a (peno aci cu e si cu o) : nas-sa= (naxa,=nac-sa), natta (=nao-£a), etc.; —vedi si nadaire.
   NADAIRE,^-eseu, v., poarte oplnari, pntare, proasagire; a caută a nodâ sau nadă, nadi 6re-cumu curmeiu cu teiu, d’in teiu curmeiu, a nodâ fiitoriulu cu presantele , a coniecturâ, opinâ, presanţi, presagl sortea si a si pune la bona caile acâsta sorte, etc. : de multu nadaie si inco va nodal fora se dea de capelulu lucrului la care nadaie,—nadaitu, part. sup.: nadaite capete; nu e tempu de nadaitu, cu nadaitulu teu nu ti ad-jungi scopulu; — nadaitura, s. f., actione si effectu de nadaire: nadaiturele vostre nu ducii si nu voru duce la neci unu capetu; — verbulu se applica forte desu ca refiess. a se nadaî, cu sensu ce dice cu multu mai multu de câtu sim^ plulu a nadai: cu dillele se nadaiescu pentru nemicuri;—forte probabile d’in nada, cu sensu despre cogitare : a nadi =nodâ â'in teiu curmeiu.
   NADAITU, nadaitura; vedi nadaire si -nada.
www.dacoromanica.ro
NAD.
NAD.
401
   NADESDE, s. f., (cu s aspru sibi-lante), spes; sperantia (vedi in Diction. sperare, speranţe, sperantia, speratu, etc.) — derivate : nadesduire,-escu, v., sperare, a speră; nadesduitu, part. sup. subst., speratns, speratu; nadesduito-riu,-târia, adj. s., speraus, speranţe, speratoriu, etc.; — covente slavice, ca-dute, d’in fericire, in deplina desuetudine, si cu fericire supplete in gur’a poporului românU prin susu indicatele : speranţe, sperantia,sperare, speratu, etc.
   NADESDUIRE, nadesduitoriu, na-desduitu; vedi nadesde.            •
   NADIARIRE,-escw, v.imp., obscnre videri, apparere,- halluolnari, a pard co vede ce in realitate nu vede, a cogitâ si crede ce nu e, a si nalluci: ce ti a nadiarilu? ve nadiaresce ce nu mirose a Mas» de omu; si refless. a se nadiari, cu mai multa energia: vi se nadiaresce si de urnbr'a vostra; ce ti s’a nadiaritu pre mene ? tie ti se nadiaresce de tote câte nu vedi; — nadiaritu, part. sup.; nadiaritura, s. f.: si callulu are nadia-riture; — nadiarire e in locu de ina-diarire = in-a-diarire.
   NADIARITU, nadiaritura; vedi nadiarire.
   NADIRE = innadire, naditmiu, naditu, naditura; vedi nada, obser-vandu totu de una data, co nadire se aude forte destf in formele conjugatio-nei t: nadare = innadarc, naăatione, nadatoriu, nadatu, naăatura = inna-datura, — cari, de Certu, su identice cu celle ce au o intermediu : nodare=in-nodare, nodatione, nodatoriu, nodatu-ra, etc. ce vedi in Dictionariu.
   NADIRU, s. m., (fr. nadir, — co-ventu arabicu); puntulu directu oppusu puntului verticale nomitu senithu.
   NADRAGELLU, pl. nadrogeîli, s. m., Vedi nadragu.
   NADRAGU, s. m., de regula in pl. nadragi, caligaram genus, femorulia vel feminalia; braccaraente pentru pe-tiore, ciorici=petiorici, iciari=liciari, femorali,etc.; inse singulariulu nadragu se applica, in speciale, unui-a d’in cei doui cruri ai braccamenteloru; asid : punu, scotu omenii nădragii, cându
braccamentele su complete; ero : candu unu nadragu lipsesce unei parecla de nadragi, cu aceşti nadragi manei nu se pote imbraccâ omulu si essi in lume;— derivate : nadragellu, deminutivu: unu nadragellu de copillu, inse, de regula, in pl.; nadragellii unui copillu; asid si form’a de deminutivu : nadragutiu, de regula in pl. nadraguti: âmbla fora nadraguti; — in fine forma de deminutivu d’in nadragu e si nadragillu ,-a, adj. s., inse, de regula, in form’a f. «a-dragilla, applicatu cu sensu de : feminalia inepte gerens, portandu reu si pre dosu nădragii sau nadragellii: co-pillii su, in specie, nesce nadragilli sau nesce nadragille; — dupo unii coven-tulu nadragu ar fi d’in ung. nadrâg 5 dupo D. Mihlosich acellu-asi coventu ar fi V. slav. nadragui = feminalia; — ddro ar potd fi si unu derivatu de la: ne-re = vieiv = torcere si tessere, prin form’a netru, netracu, apoi mutilatu in nedragu sau nadragu.         _
  NADRAGILLA, nadragillu; vedi nadragu.
  NADRAGULLA, s.f., in locu de ma-tragulla = mătrăgună; vedi in Dictionariu : mătrăgună.
  NADRAGUTIU, pl., de regula : nadraguti; vedi nadragu.
  NADUEOSUj-o, adj., d’in nadufu, plenu de nadufu, suffocans, animam ex-stiugaens, sufocante, asfissiante, occi-ditoriu, etcnadufu, s. m., suffocatio, anim» exstlnctio , deletio, mortifer aeris trnetus, mortifer aer; aeru mor-tiferu, suffocatione prin aeru venenosu, stingerea respirationei, aspbyxia sau as-fissîa, innecatione prin sufflare de aeru venenatu: in grope închise se formedia nadufu; în specie : neris aestns, inne-care , lessinare de prea maro căldură : morira mulţi de nadufu; nu mai potu sufferi nadufulu; in genere: gravamen, molostia, dolor, sufferentia, greutate, nevolia, supperare, dorere, etc.;—acellu-asi coventu se mai aude si in form’a : naduhu — naduchu, in locu de nadufu, de unde apoi derivate : nadu-sire,-escu, V., sudare, assndare; snffo-caro, animam exstingnere , a assudâ,
                     26 G.
www.dacoromanica.ro
NAI.
NAM.
462
inse si t a'sufflâ greu, a innecâ, suffo-câ, etc.: năduşiră si se năduşiră multu prin calde si tari beuture; ne nadusesce căldur’a caniculei; me nadusescu toti d’in pregiuru; se năduşi si lessină; — năduşit oriu,-toria, adj. s., nadusitu,-a, part. sup. etc., si fedos’a forma: nadusie-la; —covente slavice, cadute in desuetudine, respinse prin addeveratele covente romanesce : sudare, sudare, assudare, innecu, suffocatione, lessinu, etc.
   NADUFU, s. m., vedi nadufosu.
   NADULLIRE,-esc«, v., aride appe-tere, ardenter tstudere; a duce mare doru, a dori; part. sup., nadullitu; s. f., nadullitura, adj. s., nadullitoriu,-t6ria; — probabile d’in nada, nadire.
   NADULLITORIU, nadullitu, nadullitura: vedi nadullire.
   NADUSIELA, nadusire, nadusitoriu, nadusitu, nadusitura; vedi nadufosu , nadufu.
   NĂFRAMA, s. f, vedi mahrama.
   NAETA, s. f., si m. naftu; vedi in Dictionariu : naphtha.
   NAFURA si nafora, s. f., vedi in Dictionariu : anafora=anaphora.
   NAGATIU, s. m., specia de passere apatica, palustre, ranellas (germ. kibitz)?
   NAHORU, s. m., care are numai unu testiclu.
   NAIBA, s., (leuatu si ca f. si ca m. in sing., dro in pl. de regula ca f.), dte-mon, diabolus , mal am, mala resj ne-qnam, seelestns, sceleratus; 1. diavolu, dracu, demone, spiritu necuratu: naib'a impellitiata, si naib'a impellitiatu; naiba gollu in acestu amu, in acesta mu-liere; a dă naibei, ău-te naibei, duceti-ve cu naib'a, du-te la naiba; ce naib'a pre aici? de naibe nu scapămu; unu naiba, una naiba; 2. reu, calamitate, ne-volia, mai allessu: omu misellu si seele-ratu : omulu naibei eşti tu; allu naibei amu, a naibei muliere, nu e neci de nai-b’a, cu naiba omu, naiba de copillu, naibe de ftte, unu naiba de sociu; — derivate: naibosu,-a, adj., plonu de naiba; — naibutia, deminutivu;—forte probabile d’in nu aiba = n'aiba, in frasi imprecative ca: n'aiba parte, n'aiba locu aici, etc., apoi cu tempulu re-
dussu la unu subst. naiba adjunse una din espressionile reului ideale, realisatu ca draculu, demonele, etc.
   NAIBOSU, naibutia; vedi naiba.
   NAIEMIRE si naimire,-escu, v., lo-care vel conducere ; a dâ sau leuâ cu naiemu = mercede; naiemitu si nai-mitu, part. sup., — adj., naiemitoriu,-târia; s. f., naiemitura si naimitura;— form’a cea mai primitiva, d’in care tote celle precedenţi, este : naiemu si nai-mu, s. m., mcroes, qna qnid locatar vel eondncitur, naulum, vaoXov, mercede cu care se 16ca sau se conduce, se da sau se prende ceva cu mercede; in specie, naulu = mercede pentru conducerea unei nave sau locului unei nave : naic-mulu c charu si nu me putu imbarcâ si strămută pre apa cu atâta summa de naiemu; — tote aceste covente si mai abbreviate sub formele : namu= nai-mu si naiemu, numire = naimire si naiemire, namitu = naimitu si naiemitu, etc. — Dict. de Buda interpreta aceste covente prin grec. [ua&dţ, [uad-w-ai?, fora se aiba aceste-a relatione formale cu celle romanesci; MiJclosich reporta totu la v. slav. năimii; noi credemu co slaviculu e impromutatu d’in roma-nesculu naiemu, trassu d’in naie=naue sau nave = narls, prin suffissulu mu, cumu si naulu = naulum, vaoXov, e formatu d’in acea-asi rădice prin altu suffissu, adeco : lu = lum, Xov; de la acestu sensu specialisatu antaniu la in-tellessulu de naulu, apoi estensu in urma la sensulu generale de mercede; — de altramente, coventulu : naiemu si derivatele sAlle : naiemire, etc. mai de totu su cadute ia desuetudine; abiâ in cărţile basericesce se mai audu espres-sioni ca : se nu intre naimitulu sau namitulu in ouile telle.
   NAIEMITORID=wam(7onu, naiemitu = naimitu, naiemu, etc.; vedi naiemire.
   NAIMIRE, naimitoriu, naimitu, nai-mu; vedi naiemire.
   NAIU, s. m., Panls fistula, arnnill-□03; flueru pastorescu; — se dice si neiu, vedi si in Dictionariu : nabliu.
   NĂLUCĂ, nălucire, nalucitoriu, na-
www.dacoromanica.ro
NAN.
NAN,
403
lucitu, nalucitura; vedi in Dictionariu : nalluca, ndlucire, nalludtoriu, ndllu-dtu, nallucitura.
   NAMIEE, namitoriu, namitu, nami-tura, namu = naimu si naiemu; vedi naiemire.
   NAMESNICIA, s. f., stătu de na-mesnicu; 6ro : natnesnicu,-a, adj. s., inferior, ricarius; in genere : inferiore, snbordinatu, suppusu, subiectu, etc.; in specie : vicariu, locotenente allu unui demnitariu, si mai allessu, vicariu allu unui demnitariu basericescu, — coven-tele se incarca inca cu forme slavice : namestnicia, namestnicu; d’in fericire cu totu su cadute in desuetudine; — totu asiâ e si: namestîa si namestnîa, s. f., possesslo; possessione, proprietate , avere , avutu, avuţia, bonu, bonuri, etc.
   NAMESNICD, namestnicu, namestîa, namestnîa, vedi namesnicia.
   NAMETE, s. f., si m. nanietu, nives vento congestie, nivinm strnes, cnmn-lnsj neue accumulata de ventu; cumulu, struia de neue; — D. Mildosich refere coventulu la v. slav. nămeţii j dâro a-cestu coventu nu essiste in limb’a slavica, ci este curatu imaginariu; serbes-culu : namet, care consuna in sensu cu cellu romanescu, cauta se fia unu im-promutu d’in limb’a româna, care esplica coventulu in cestione claru si limpide prin ometu, a) mulţime de omeni co-acerceroati, b) apoi; verice acervu, cumulu, si, in specie, de neue: mari ometi de neue; — de aci cu in : in-ometu— inometu; si apoi abbreviatu : nometu, obscuratu in : nămetu.
   NANA, nanailla, nanaire, namitoriu, nanaitu, nanaitura, nanare, nana-toriu, nanatu, nanatura, nanasia, na-nâsia, nanasire, nanasitoriu, nanasitu, nanasitura, nane-nani, nanire, nani-toriu, nanitu, nanitura, etc., vede nanu.
   NANU,-a, adj. S., 1. nanns, pnmilns, pumllio,pnmilo, (vâvoc, vâvvoţ,it. nano, fr. nain); forte micu, nespusu de micu: piticu, sterpitura, etc. : omu nanu, fe-mina nuna, unu nanu de barbaiu, nesce nani de militari, unu nanu de tauru; si de lucruri: pepene nanu, buioniu nanu,
unu nanu de qadu, una nana de cada; 2. metaf. a) in genere, nanu,-a, mai allessu ca adj., suptire' suptirellu, deli-catu, dilectu, amatu, respectabile, venerabile; b) in specie, mai allessu ca subst.: a) ca m. f., a') nanu,-a— avnncnlns, a-mlta, matertera; unchiu, matusia, pre alocuri; (3') nanu,-a, = nanasiu, nasiu si nanu, de unde derivate : nanare, v., a fi nanu=nanusiu, si: nanatoriu,-td-ria, nanatu, nanatura, applicate ca si nanu ensusi numai pre alocuri; inse forte usurpate, totu d’in nanu : (3) derivate a') nanasiu,-a, (=nanaciu, d’in nanu,-a cu suffissu adu), (pronnbns) pronuba, paranymphns,-a, (pater lnstrlcns, ma< ter lnstrica, testls baptism! vel matri-monii); teste de baptezu sau de conunia apoi d’in nanasiu derivatele : nanasia, s. f. abstr., stătu, affinitate, relationede nanasiu; nanasire,-eseu, v., a fi nanasiu, a conunâ; nanasitoriu, nanasitoria, adj. s., care nanasesce; nanasitu, part. sup. subst., nanasitura, s. f.,—se audu pre multe locuri si formele de conjug. I: nanasiare,-ediu; nanasiatoriu,-târia, nanasiatu, nanasiatura;—p') nasiu,-a, abbreviatione d’in nanasiu, in acellu-asi sensu cu acestu-a, ddro cu multu mai usurpatu in celle mai multe locuri, impreuna cu derivatele selle : nasîa, s. f. abstr. —nanasia, si: nasire,-escu=na-siare,-ediu, v., nasitoriu = nasiatoriu-toria, adj. s., nasitu=nasiatu, part. sup-subst., nasitura = nasiatura, s. f.,— Y) numai fem. nana, cu sensulu speciale de : a') soror natn mnjor, soru mai mare in etate : tu eşti nana, sor'a nana a familiei nostra; (3') allls natn’major fe-mina, femina in genere mai in etate de câtu alţii, fia acesti-a masculi sau fe-mine : nana dice cea mai tenera sau cellu mai teneru cellei mai betrane; *{) a-mlca, amata, amasia, domina, amica, a-mata, amante, curteana (inse nu asiâ ca lellea de mai la văile); nntrix, mate r nntrix, bona, nutrice, benigna femina cStra unu alumnu sau si alta per-sona; inse : 8), nanu, nana, nonnns,-a, monachu,-a, calugeru,calugeressa, (vedi mai diosu nonu — nonnu, nunu — nunnu)\ e) subst. reale, m. sing. nanu,
www.dacoromanica.ro
404
NAN.
NAP.
pl. nane si nani, m. : nahu-lu, nanele, Mam-t=nenia, carmen vel canticum puerile, lallum, canticu pentru addormi-tulu prunciloru, pentru resfaciatulu co-pilliloru si chiaru personeloru in eta-tâ mai inaintata, etc., canticu forte simplu si fora regule bene determinate, inse plenu de affectione, de si adesea sl de ironia: nane ! nane!puiulu meu; nani! nani! june animosu si plenu de virtute; lassati-me cu nanii si cu tote nanele vo-stre; cu nanulu teu ne aăăormipretoti; incetati d'in nanulu ce inspira somnu lucratoriloru; ce nanuurritu!—derivate d’in nanulu, nanele, nanii, reali: na-nare, v., lallare, cantillare, a cântă de dormitu, si de aci, a cântă in cetu, a su-surră, a ingană a dese tonuri false si urrite etc.; nanatoriu,-toria, adj. s., care nana sau naneăia; nanatu, part. sup. subst.: nanatulu vostru e urritiosu; na-natura, s. f.: nanaturele vostre nu delecta, ci disgusta; — alte forme, ce se audu mai desu, dăro mai pucinu plau-sibili, ca forme, occurru: nanaire.-escu, v., cu derivatele selle : nanaitoriu, na-naitu, nanaitura : nanaiturele dadace-loru rauce; si verb.: nanire,-essu, cu derivatele selle : nanitoriu,-toria, na-nitu, nanitura;—in fineform’a nanailla si f., care nu e’neci nanatoriu, nici nanaitoriu, neci nanitoriu, ci mai multu si prea de asupr’a : ineptu in cogitare, in portare si lucrare, etc., — trecemu înainte, observandu mai antâniu, co noi credemu ca si in urmatdriele, co tote co-i ventele esplicate peno aci aru & bene de geminatu, ca si gr. vivvo<; = nanu de la inceputu; asiâ dăro : nannu, nanna, nannailla, nannare, nannatoriu, nan-natura,nanni,nannire,nannitoriu,nan-nitura,nannasire, na«nasm,etc.,—3. cu vocalile immutate : a) sub form’a nen-ne, si cu sensulu de: a) natn major frater, frate mai mare in etate: tu eşti nenne allu nostru; nenne intrenoi; fraţii, nennele e cellu mai mare de etate, ellu e si cellu mai intelleptu; nenne mare; j3) in genere, a-vuncnlns alilqne propiuqni, unchiu si alţi consângeni mai in etate : nenne unchiu; y) in sensu mai largu chiaru si de ecali si inferiori, mai allessu prin affec-
tione si resfaciare; — derivate : nenni-sioru, deminutivu d’in nenne, inse se aplica si ca nome, mai allessu nome propriu : Nennisioru, mai mulţi Nenni-siori de nome, asiă si: nennica, scur-tatu in neică, care se dice adese si in sensulu de nenne: neică fratele, neică sociulu;—nenneca—nennica, f., mater, mamma; —b) sub form’a nannu si nun-nu,-a, s. pers., a)nonnas,-a, (it. nonna, fr. noime), monachu, monacha, caluge-ru,-a; in genere : persona venerabile; (3) pater altor; mater altrix, tata sau mamtna nutrice; y) (pronnbns) pronuba, paranymphns, testls matrimonli, mar-turu de conunla, (neci de cumu de bap-tezu, cumu e nasiu sau nannasiu), de unde derivate : nonnare = nunnare,-ediu, si: nonnire=nunnire,-escu, v., a fi nonnu—nunnu; nonnatoriu sau nun-natoriu = nonnitoriu sau nunnUoriu-târia, adj. s., nonnatu sau nunnatu = nonnitu sau nunnitu, part. sup. subst., nonnatura si nunnatura; nonnitura si nunnitura; in fine : nonnia=nunnia, s. f. abstr., statulu personei cu sensulu de sub. a) : monachia, câtu sicu sensulu de sub y): stătu, relatione a nonnului sau nunnului, nunnei, ca mar-turi de conunla; — 4. ordine de idee, espresse cu l in locu de n, si pertinendu mai allessu la lallu, lallare, (de caţe vedi: lalaire, lallare in Glossariu), dăro totu prin ide’a fundamentale strinse cu celle peno aci esposite, si a nome: a) lella si lellu, s. f. m., reale, ca si nannu cu sensu reale, intellessulu de: erro, vagabnndus, fora capetâniu, vagabundu, nestemperatu, etc.; b) numai fem. lelle, (ca si nanna numai ca fem.), a) natn major soror, soru mai mare de etate; (3) aliis senior femina, femina mai mare de etate de câtu alţii; y) amica, amasia, domina, meretrlx, amica, amante, cur-teana, meretrice : Uliu de lelle, de aci derivate: lellisiora, deminutivu d’in lelle applicatu inse si ca lelle cu resfaciare; lellisiora inse e forma trassa d’in lelli-cia—lellitia, si acesta-a d’in lellica; mutilata in : laica, cari tote se usurpa cu sensulu formei lelle.
   NAPÂDÂ, s. f., Impetns, oppresslo,
www.dacoromanica.ro
NAP.
NAR.
405
obrutio; impetu, attacu, assaltu, perse-cutione, vessatione, appesare, strivire, coplessire, etc., de unde : năpădire,-eseu, V.,ruere} irrnere, obrnere, oppri-mere, vexare, etc., a se rapedl, precipită, arruncă, a cadă cu furia asupr’a, a oppreme, strivi, vessâ, persecută, appesâ, nemici, innecâ, inundă, suffocâ, etc.; napaditoriu,-târia, adj. s., care napa-ăesce; napaditu, part. sup. subst.; na-paăitura, s.f.;—inse siunaforma repren-sibile, ca napadela, s. f,, — covente de origine slavica.
   NAPADELA, năpădire, napaditoriu, napaditu, napaăitura; vedi napaăa.
   NAPASTE, S. f., calomnia, injuria, afflictio, vexatio, crnoiatns, calamltas; calumnia, diffama, injuria, contumelia, afflictione, vessatione,tormentu, tortura, cruciatu, calamitate;—derivate : napa-stuire,-escu, V., oalnmniare, Încasare; affligere, vexare, opprimere, orneiare, a calumniă, diffimâ, incusă, incrimină, afflige, tormentă, tortură, vessâ, etc., napastuitoriu,-toria, adj. s.; napastuitu, part, sup.; napastuitura, s. f.,—tote de origme slavica.
   NAPASTUIRE, napastuitoriu, napastuitu, napastuitura; vedi napaste.
   NAPERCA, s. f., vipera; vipera, săr-pe forte veninosu;—demin. napercutia; —dupo Dict. de Buda ar fi naperca in locu de noverca; veri-cumu, de preferitu e popul, vipera.
   NAPERCUTIA, s. f.. vedi naperca.
   NAPERLIRE,-eseu, v., pilos amit-tere, immutare; a lapidă, scambă, mută perulu: boui, călii, câni si alte bestie na-perlescu in toti annii; si: mulţi şerpi na-perlescu la diverse epoce; — derivate : naperlitoriu,-toria, adj. s., care naper-lesce; naperlitu, part. sup. subst.: câni naperliti, cânii su in naperlitu; naper-litura, s. f., naperlitur'a callului;—alţii scriu neperlire, ca compos. d’in ne-peru; noi credemu co naperlire e in locu de in-aperlire—in-a-perlire.
   NAPERLITORIU, naperlitu, naper-litura; vedi naperlire.
   NAPERSTOCU, pl.-e, digitale, degi-tariu, care se pune la degitu la cosutu; —de respensu pre longa form’a pura si
romanăsca: degitariu, si pre longa alt’a, mai romanica : degitare=degitale.
   NAPLAIRE, - esct<, v., opprimere, snffocare; a appesă, opprime, suffocâ, innecâ; — derivate : naplaitoriu.-târia, adj. s., care naplaiesce; naplaitu, part. sup.: naplaitura, s. f.,—de unde ?
   NAPLAITORlU,na2)îa#M,»apîa#Mro.; vedi naplaire.
   NAPRASNA. S. f., fortnitns, impro-vidns, inopinns, improvisns, borrendns et horribilis oasns, fors, fortuna; casu, intemplare nepreveduta, neaşteptata , terribile si spaimentatoria : morte de naprasna, attacu de naprasna; — derivate : naprasnicu,-a, adj., improvisus, iuopinatus, subitus, horreudus, terri* bilis, terriflcus; improvisu, inopinata, neasteptatu, subitu, subitanu, spaimen-tatoriu, orribile, terribile, fiorosu, etc.: morte năprasnica, invasioni năprasnice; —naprasnida, s, f., stătu, calitate, de naprasnicu: năprasnici'a mortei; — de origine slavica.
   NAPRaSNICIA, naprasnicu; vedi naprasna.
   NAPUSTIRE,-esett, v., derellnqnere, deserere; a lassâ, delassâ, parassf, lassâ singura si desertu, a arruncă si lassâ la una parte, a neglege, etc.: a năpusti cas’a, famili'a, lucrulu, detori’a;—derivate : napustitoriu,-toria, adj. subst., care napustesce; napustitu, part. sup.: năpustită de toti ai sei; inse napustu, a) locu desertu si tristu; b) momentu criticu, agonia, ultimu momentu;cj stătu amara si forte tristu, nevolia forte grea;
d) si personificatu : napustu = naiba, spiritu malignu, malitiosu; — formate totu d’in pustu=pusta sau pustia; co-ventu strainu sau romanescu?
   NaPUSTITORIU , napustitu, napustu; vedi napustire.
   NARANDIA si narantia, s. f., po-mum aurantiam,'poma de aurantiu; — narantiu-lu, pomulu de narantie, rnalug anrantia;— formele aurantia, aurantiu sunt de preferitu.
   NARAVELA, naravire, naravitu, na-ravosu, etc.; vedi naravu.
   NARAVU, pl.-Mri, mos, mores, con-suetndo, nsns; natura, indoles , inge-
www.dacoromanica.ro
<406
NAS
om; vltium, defectus; llblilo, protervia, petnlantin; instincta sau invetiu bouu sau reu, modu, applecare, propensione, impetu, impulsu de a lucră,, a se portă, etc.; more, mori, consuetudine, usu, usantia, usitatione, invetiu, deprendere, datina, appucatura; mai departe: natura, caracteriu, ingeniu, modu de lucrare in bene sau in reu; defectu, vitiu, si in parte affectiva: passione, cupiditate, li-bidine, petulantia, procacia, furia, etc.: năravuri bone, năravuri relle; unu callu cu naram reu, inse si simplu : callu cu naravu;— derivate ; naravire,-escu, v., a leuă, a dă naram; naravitu, part. sup., callu reu naravitu; naravitura, s. f.; naravosu,-a, adj., plenu de nara-mri, in parte de năravuri relle;—reprobabile e form’a : naravela, s. f. abstr.— naravitura, cumu si naravîa, s.f., stătu, calitate de unu reu narăvitu, cumu si fapta de unu assemine; — naravu cu tote derivatele selle sunt de relegatu d’in limb’a româna in cea slavica de unde au irruptu.
   NARGHIALEA, pl. narghialelle; pipa de fumatu, unde fumulu trece prin unu vasu implutu cu apa;—d’in Persi’a addussu prin Turci.
   NARTU, pl.-ri, taxatio, statotum rei pretium; pretiu fissatu, tassa: a pune nartula tote mercile; metaforice: fora regula, fora mesura;—se pare a fi asiaticii.
   NASADIRE, nasaditu, etc.; vedi sădire, saău.
   NASARAMBA, s. f., staltita, inepţia, etc., stultetia, nebonia, inepţia.
   NASCALA, s. f., vedi nespila.
   NASCOCORIRE,-escw, v., effervesce-re; a apprende, inferbentă, interritâ, meniâ, infuriă, etc.,—derivate : nasco-coritoriu ,-toria, adj. s., nascocoritu, part. sup., nascocoritura, s.f.
   NASCOCORITORIU, nascocoritu, nascocoritura.
   NASDRAVANIA, s. f., verboram praestiglne, magia, veneflcinm; fapta, vorbe ammagitorio, prestigie, scarlata-Dia, farmecatoria, — d’in na'sdravanu, •a, adj. s., praebtigîator, veteraţor, magos, reneiloas, insellatotiu, scarla-tanu, farmecatoriu.
_______________NAV.________________
   NASDRAVANU, adj. s., vedi nas-ăravania.
   NASIA, nasia, s. f., vedi: nasiu si nanu.
   NASIPOSU,-a, adj., arenosus; plenu de nasipu, areuosu,—d’in nasipu. s. m., arena, arena, pamentu aridu, arente : nasipu menutu, — coventu strainu, ăro cellu romanescu : arena, abbreviatu : rena, arenosu=renosu, de cari vedi in Dictionariu;—vedi si formele : nesipu, nesiposu cari se audu pre alocuri.
   NASIPU, s. m., vedf nasiposu.
   NASIRE, nasitoriu, nasitu, nasitu-ra, nasiu; vedi nanu; vedi si in Dictionariu : nasire, nasitu.
   NASLIRE,-escw, v., vedi nasuire.
   NASPRELA, s. f., asperitas, — forma in totu modulu de reprobatu, in locu de inasprime, asprime, aspritura, etc.
   NASTRAPA, S. f., poonlum, capa; cupa, poteriu, vasu de beutu.
   NATAFLETIU,-a, adj. s., stnpidus, stnltns, ineptns, insulsns, hebes; stultu, stupidu, ineptu, ebete, fora pricepere, nepreceputu; — de aci păru derivate si: natangu,~a, cu acellu-asi intellessu Ce are si natafletiu,—de unde apoi derivate: natangia, subst. f. abstr,, stătu, calitate, faptu de natangu, ca si f. natafle-tîa d’in natafletiu; natangosu,-a, adj., plenu de natangia; — asiă si nataria, s. î. abstr,, d’in natareu, f. natarea, cu acallu-asi intellessu ce au si: natafle-tia, natafletiu;— si form’a natantocu,-a, adj. s., in acellu-asi sensu cu natangu; — pote d’in natu, nntns, cu intellessu apropeiii form’a natim, (natirus), confere si fr. natir, mai allessu nalf cu sensulu appropiatu de alloru nostre.
   NATANGIA, natangosu, natantocu, nataria, natarosu , natareu, etc., vedi natafletiu.
   NAUTELLA, s. m., deminutivu d’in nautu.
   NAUTIU,-a. adj., vedi nautu.
   NAUTU, s. m., eioer; cicere, specia de legume; — derivată : nadtklu, — vedi in parte: nautellu; nautiu,-a. aSj., de colorea nautu-lui, galbinu indnisu.
   NAVALLA, s. f., impetus, ag^rfeââlo, irrnptlo, incursio, Inrdslo; impfetu, ăt-
www.dacoromanica.ro
NEB.
NEB.
407
tacn, aggressu, aggressione, incnrsu, incursione, invasione; — de unde : na-vallire,-escu, v., aggredi, adoriri, irrue-re, Irrompere , ioradere, impetom facere ; a aggrede, a aggressâ, a adori, irrumpe, invade, attacâ, assali, aasarî, assaltâ, face impetu, assaltu, aggressu, incurtu, etc.; navallitoriu,-toria, adj. s., care navallesce; navallitu, part. sup., navallitura, s. f., actione si effectn de navallire; reprobabili cu totulu su formele : navalnicu,-a, adj. s., applecatu, propensu a navalii,—de unde: navalni-cia, s. f. abstr.j— ddro tote de respinsu ca barbare.
   NAVALLIRE, navallitoriu, navallitu, navallitura, navalnicu, etc., vedi navalla.
   NAVODIRE, navoditoriu, navoditu, navoditura, vedi navodu.
   NAVODU, s. m., pisclom rete; re-tella de pesci, pldssa; — derivate : navodire,-eseu, v., retibns pisces eapere, a prende pesci cu navodu = a prende pesci cu reti; navoditoriu,-târia, adj. s., care navodesce; navoditu, part. sup.; navoditura, s. f., actione si effectu de navodire; — tote de respinsu ca urrite si inutili.
   NEAUSIU si neosiu,-a, adj., indlges, iudigenns, poros, pnrns ae pntns, me-rns} nascutu in tdrra : indegenu, pa-menteanu ; curatu fora amznesticu de nascere; in genere, puru, puru si putu, deplenu puru: neausiu romanu, neausiu vinu romanescv.
   NEBANTUlTORIU,-a, adj. s., qni non lsodit, offendit, nocet; nevettema-toriu, nesupperatoriu, inoffensivu, inno-cuu; si nebantuitu,-a, (d’in ne si ban-tuitu; vedi bântuire Gloss.), part. adj., Inoolnmis | tutus, lutaetns , integer, salvusj neattensu, nevettematu, crutiatu, intactu, integru, incolume, nesupperatu; — covente de origine străină.
   NEBANTUlTU,-a, part. adj,, vedi «t bantuitoriu.
   NEBANUITORIU,-târia, adj. s., in-snsploans, insnspieiosns; care nu Sus-pica, nu suspice,insuspiciosu, nepreponi-tiosu, neprepronitoriu, etc.;—nebanuitu, -a, part. adj., insospeetos, insuspectu,
nesuspectn, neprepusu; — covente do origine străină.
   NEBANUITU,-a, pait. adj., vedi ne-banuitoriu.            .
   NEBICIULUITU,-a, adj., non nestimaţii; nu estimatu, neestimatu, nesti-matu, inestimatu , nepretiuitu, cu du-plu sensn : a) cu sensu generale d’in tote formele mai susu date, adeco : ce nu are pretiu, ce nu s'a pretiatu; b) ce e mai pre susu de veri-ce pretiu, sensu ce au si formele classice : inaestlmabl-lls, impretiabilis, pre candu tote celle mai susu produsse in limb’a romanesca au acellu- asi sensu , afora de form’a : nu estimatu, nu pretiatu; de essemplu : inestimatu inestimabile, neestimatu—nestimata , impretiaUle, nepretiabile: ne-pretiatu thesauru, nestemata gemma; in specie, nestimata, ca subst. £., insdmna, prin sene: gemma, petra pretiosa, s.e. : rubinii, adamantii, saphirii su nestimate, corone incarcate de multe si vo-luminose nestimate; — câtu pentru ne-biduluitu nu scimu se se fia auditu sau se se andia pre unde-va d’in coce de Carpati, pare numai in Dict. de Bud’a si de Barcianu; —in totu modulu este de respinsu, ca provenitu d’in origine străină.
   NEBIRUITU,-a, part. adj., nou vio-tnsf inrictus, invinelbilis, insnperabi-llss nu invinsu, neinvinsu, invincibile, insuperabile; — coventu de origine străină.
   NEBISUITU, part. adj., non praesn-mens, non arvogans, oui niliil eoncredi potest; nn presumente, neci arrogante, cui nemica nu se pote increde, neci con-crede.
   NEBLESNICIA , s. f., stupiditas, stnltitia, absnrdltas, incptiae; stulte-tia, stupiditate, inaptia, neprecepere,etc. calitate de neblesnicu,-a, blennns, gnr-dns, bardns, stnpidns; grossn de capu, nepreceputu, bustianu, stipite, stupi-du, etc.; — covente ce nu scimu se se fia auditu neci se se audia pre undeva d’in coce de Carpati; Biet. de Buda inse ne spune co aru fi d’in latinulu blennns (jBXevvrii;), mucosu, si de aci: greu si grossu de capu, stupidu, idiotu, etc.,
www.dacoromanica.ro
408
NEC.
NEC.
cumu inse se esplecâmu negativulu ne si intrusionea unei sibilante s; probabile d’in slav. blasnu, de unde se aude si d’in coce de Carpati pre a locuri : blasna si bîesna.
   NEBOLTITU,-a, part. adj., hand for-nlcatns; nu boltita, care nu are bolta; vedi in Dictionariu : bolta, boltite, bol-
filn GtiC
   NEBOTTEZATU,-a, part. adj., in locu de nebaptezatu—nebattezatu, cumu si care nu scie de baptezu de si de forma e battezatu; vedi in Dictionariu art. nebăgare de sema, etc.
   NECADIRE, necaditoriu, necaditu, necaditura, necaăiu, necaditiosu, etc. si:
   NECAJIRE, necajitoriu, necajitu, necajitura, necajitiosu, etc. vedi necasu,
   NECALCATU,-», part. adj., non cal-calus, inviolatus, integer; salras, inco-lurois; nu calcatu, incalcabile, necalca-bile, inviolatu , inviolabile, integru , intactu, neattinsu, salvu, totu si integru, etc.; vedi in Dictionariu : calcarel calcatu, etc.                    .
   NECALITU,-a, part. adj., (d’in ne si calitu de la călite, ce vedi in Glossariu): nu calitu, nu aciariatu, nu intaritu, nu ascuţita; — neimbetatu, sobriu, frugale, in tote mentile, etc.
   NECANONITU,-a, part. adj., impu« ui-tus, non castigatus; nu canonitu, im-punitu, nepunitu, necastigatu, incasti-gatu, — d’in ne si canonitu de la canonite; vedi in Dictionariu : canonite, canonitu, canone, canonu, etc.
   NECARMI7ITD,-a, part. adj., nou administratns, inadmlnlstratns; nu administrata, neadminiştratu, nedereptatu, lassatu arbitriului seu, in voli’a sea;— d’in ne si carmuitu de la cârmuire, ce vedi in Glossariu.
   NECĂSĂTORITE,part. adj., ce-lobs, innnptns; uu casatoritu, celibe, care viue in calibatu, neinsoratu;—d’in ne si casatoritu de la casatorire; vedi: căsătorite, casatoritu, etc. in Dictionariu.
   NECASIRE, necasitiosu, nccasitoriu, necasitura; vedi necasu.
   NECASNICIA, s. f., vita celebs, ce-libatus; vidtia de celibe, celibatu, stătu
de necasnicu,-a, adj. s., a) celebs, Înmii» tus, necasatoritu, celibe; b) necas-nicu,-a, si cu sensulu de : roi domesti-cae ucgligensj care nu si cauta de casa; —de si d’in radecine române: ne si casa, ddro reu formate, si prin urmare de respinsu.
   NECASNICU,-», adj. s., vedi nescas-nicia.
   NECASU, pl.-e si -uri, (si pre a locuri : necadiu,-neeadiuri), gravamen,. ca-sus tristis, afflictio, trlbulatlo, acer-bitas, cerumua, crux, crnciatus, miseria, labor, calamitas, taeiilum; casu greu, dorere, amaru, afflictione, tribulatione, tormentu, tortura, vessatione, calamitate , tediu, supperatione, lucru greu, labore, appesu, pesu, etc. : a si versâ necasulu ânimei; ai necasu pre noi; cu necasulu cellu mare se făcu lucruri mari; a face necasu cuiva; a pati neca-suri, de la cari nu aşteptă neci unu necasu; fora necasu nu e plăcere; in mari necasuri nasce mulierea; in necasulu teu vorbimu sineportămu asia; — derivate : necasire,-cscu, v., (pre a locuri: nccadire, necăjite), cu sensu variata : a) affllgero, angere, vexare, trlbulare, oraciare, incommodis sfflce-re, a supperâ, amari, afflige, ange, ves-sâ, tribulâ, tormentâ, tortură; b) Irrl-tare, irara vel stomacliura alicni movore, ad Iram concitare, provocare, a in-territâ, a irritâ, inveninâ, a concitâ sau provocă meni’a, fierea si venenulu; c) af-fligi, angl, tributari, cruciari, vexări, ^nocetjscri, irasci, indignări, ^ se supperă, meniă, amari, invenenâ, infu-riâ, vessâ, tormentâ, tortură, apprende; d) operam dare, navare, conatnm adhi* bere, niti, anniti, eniti; frângi; ase adopejrâ, a laborâ, a assudâ, a se incor-dâ; a sfermâ, desellâ, frânge, etc.; — necasitiosu,-a , adj., (d’in part. neca-situ), iracnndns, irascibili», stomaclio-sns, acerbua, superatiosu, meniosu, irascibile, iracundu, acerbu; necasitoriu, -a, adj. subst., care necasesce; necasi-tu,-a, part. sup., necasitura, s. f., actio-ne si effectu de necasire; — slaviculu propusu de D. Miklosich nu esplica co-ventulu romanescu, care, dupo noi, se.
www.dacoromanica.ro
NEC.
NEC.
409
pote esplicâ cu elemente pure romanice ca : ne si cadiu sau cas« d’in cădere= cădere, si casw=oasns.
   NECATELLITU,-a, part. adj., «Mca-tellitu, (d’in ne si catellitu de Ia catel-lire)-, vedi : catella, catellare—catellire, etc., in Dictionariu.
   NECAUTARE, s. f., (d’in ne si căutare), e»)in genere: actio non adspioiendi, non intnedi; actione de a nu caută, nu spectâ, nu intuită, l) in specie, a) ne-gligentia, nepesare, neglegentia; (3) mer-ciom contemptns; emptornm defect.ns, despretiu de morci; lipse, defectu, deşertare de eomperatori; —necautatu,-a, part. adj., non adspectus, non iuqnisi-tus, inrlsitatus, desertns , derelietns, neglectus, nu cautatu, necercatu, ne-cercetatu, invisitatu = nevisitatu, ne-glessu, delassatu, desertatu, parassitu ; vedi: cautare in Dictionariu.
   NECAUTATU,-a, part. adj., vedi necautare.
   NECERCARE, s. f., intentatio, inex-perientla, iroperitia, (d'in ne si cercare), a) in genere : intentatione, lipse de ori ce tentatione, esploratione, proba, de-monstratione; l) in specie, inesperien-tia, imperitia, lipse de esperientia, de connoscentia, de scientia, nescientia;— nacercatu,-a, part. adj., inteutatus, iu-exploratns, imperitns, iuexpertns, in-scins, tiro, netentatu, nedemonstratu, neprobatu; inespertu=neespertu, impe-ritu, fora esperientia, fora connoscentia, fora scientia, ignorante, nesciente, ne-sciutoriu, noviciu, tirone, etc.
   NECERCATU,part. adj., vedi ne-ccfcafc»
   NECERCETATU,-a, part. adj., (d’in ne si cercetatu de la cercetare), non ex-aminatns, inexploratns, indemonstra-tns; nu essaminatu, inessaminatu, nu cercetatu, inesploratu=neesploratu, in-demonstratu, nedemonstratu, nepro -bătu, etc.
   NECERNITU,-o, part. adj., (d’in ne si cernitu de la cemire); non lugubri veste indntns; fora vestimentu cernitu, fora vestimente sau insemne funebri; lugubri, doliose, fora doliu.
   NECERNUTU,-a, part. adj., (d’in ne
si cernutu de la cernere), non orlbratus, inoretus; nu cernutu, incernutu, incretu, neallessu, nelimpeditu.
   NECERTATUj-n, part. adj., (d'in ne si certatu de la certare), irreprehensns, non vexatns; nu certatu, irreprensu, ne-mostratu, fora imputatione, fora discordia, fora dissenssione, fora dissidiu, fora urra, etc., vedi si in Diction. necercatu, necercetatu, necernutu, necertu, nece-fuf/U etc
   NECETATIANESCU,-a,' adj., de ne-cetatianu; âro necetatianu,-a, adj. s., in-ciricns, inoiris, nu cetatianu, care nu e cetatianu, incive, incivicu; de aci si: necetatiania, s. f. abstr., stătu, positio-ne, conditione de necetatianu; vedi in Dictionariu: 2 ne, si cetatianu, cetatia-nia, cetatianescu, etc.
   NECETATIANIA, necetatianu; vedi necetatianescu.
   NECETETIUj-ar, adj., illegibilis, ad legendnm ineptns; illegibile, nelegibile, ce nu se pote legere; ineptu, incapace a legere;—d'in we si cetetiu, (vedi inGlos. cetire, cetitu, cetetiu).
   NECHEDIASIUlTU.-a, part. adj., nu chediasiuitu, negarantatu, incautu; — (d'in ne si chediasiuitu de la chediasiuire, in Glossariu).
   NECHIAMATU,-a, part. adj., vedi in Dictionariu neclamatu, etc.
   NECHIARITU = nedaritu,-a, part. adj., Land clarns, minime olarns, hand persipicnns, obsonrns; obscuru, nu chia-ritu, nelimpeditu, — (d’in ne si chia-ritu — claritu de la chiar ir e — clar ir e; vedi in Diction. chiarire si chiarare— clarire si clarare; chiaritu si chiaratu =claritu si claratu, chiaru=claru ţ de unde si nechiaru—neclaru, camu in a-celluasi sensu cu nechiaritu).
   NECHlARU,-a, adj., vedi nechiaritu.
   NECH[BZUIRE=wecA?'p.$rettVe, s. f., (d’in ne si chibzuire in Glossariu), inoo-gltatio, imprndentia, iuoonsideratio, necogitare, inconsiderare, neconsidera-tione,inconsideratione;—nechibzuitu,-a, incogitans, incogitatns, imprndens, in-oonsideratus, inoonsnltns; necogitante necogitatu, imprudente, inconsiderante, inconsideratu, inconsultu.
www.dacoromanica.ro
410
NEC.
NEC.
    NECHIPZUITU,-a, part. adj., vedi: nechipzuire, nechibzuirc,
    NECHITITU,-a, part. adj., (d’in ne si chititu de la chitire in Glossariu), inor-natns, inoomptns, Incultus, inornatu, neornatu, incomptu, necomptu, nepep-tenatu, incultu; de unde si: nechititura s. f., stătu de nechititu.
    NECHITITURA, s. f., vedi nechititu.
    NECHIYEBNISELA, s. f., forma pre deplenu de reprobatu; mai pucinu rea e: nechivernisire, s. f., parclmoniae negii-gcntia, negligentia de alle casei, starei; nechivernisitu,-a, part. adj., neglectns, improvisns, neglessu, improvisu, nepro-visu, neprovedutu; —(d’in ne si ch>ver-nisire in Glossariu).
    NECHIVERNISIRE, part. adj., ne-chivernisitu; vedi nechivernisela.
    NECINSTE, s. f., (d’in ne si cinste in Glossariu),inhonestas, dedecns, infamia, injuria, oppr0brium,probrnm,iiagltinm, contumelia, diffamatjo, contemptioj ino-nestate, neonestate, dedecu, desonore, defaima, infamia, neomenia, improbitate, despretiu, contemptu,opprobriu;flagitiu, misellia, batujocura, injuria, etc.; derivate : necinstire,-eseu, v., fnhonestare, dedccorare,dllTamare, injuriare, espro-brare, improbare, infamia vel dedecore afllcere, a desonorâ, a batujocurâ, in-juriâ, dedecorâ, esprobrâ, defamâ, etc.; necinstitoriu,-a, adj. s., care nednste-sce; nccinstitu, part. sup., inhoneatatus, dedccoratus, infamia affectns, desono-ratu, dedecoratu, batujocoritu, defama-tu, injuriatu, insultatu, esprobratu, op-probriatu, etc.; necinstitura, s. f., actione si effectu de necinstire;—barbarismi.
    NECINSTIRE, necinstitoriu, necin-stitu, necinstitura; vedi necinste.
    NECIOCANITU,-a, neciontatu, nc-ciunta(u,-a, necioplitu,-a , part. adj., (d’in ne si ciocanitu, dontatu—duntatu, cioplitv, de laciocanire;dontare—dun-■ tare, cioplire in Glossariu, in care vedi si: ciontu, ciuntu, ciutu, etc).
    NECIVICU,-a, necivile, necivilisare, nedvilisatione, necivilisatu, necivilita-te, etc., vedi in Dictionariu 2 ne si ci-vicu, civile, civilisare, dvilitate, cumu si : incivile, indvilitate, incivicu.
   NECIURUITU,-a, part. adj., (d’in ne si duruitu de la ciuruire, de cari vedi in Dictionariu).
   NECLADITU,-a, neclatitu,-a, ne-cldtu,-a,neclintitu,-a, part. adj. (d’in ne si claăitu, clatitu, cleitu, clintitu, de la clădire, clatire, cldre, dintire in Glossariu);—neclintire e si s. f., stabilita», flrmitas, constantia, perseverantia, fir-mitate, nestramutare, stabilitate, perseverantia, constantia.
   NECLINTIRE, neclintitu; vedi ne-claditu.
   NECLOClTU,-a, part. adj., (d’in 2 ne si clodtu in Diction., vedi in acel-lu-asi: neglodtu\&d.xt. neclamatu—ne-chiamatu).
   NECOMMENDATU.-a, part. adj., hand commendatus; nu commendatu, in-commendatu, — (d’in 2 ne si commendatu de la commendare, de cari vedi in Dictionariu).
   NECOMPLECTU,-a, adj., incomple-tns, forma erratica, in locu de cometele; necompletu—incompletu; vedi in-completu si necompletu la a,rt. nedamatu =nechiamatu in Dictionariu.
   NECOMPARABILU, necompatibilu, necompressibilu, necommunicdbilu, ne-consociabilu, etc., forme erratice in locu de : necompardbilez=incomparabile, necompatibile—incompatibile, necompres-sibile = incompressibile, necommunica-bile — incommunicabile, neconsodabile =inconsodabile, etc., vedi in Diction. art. neclamatu—nechiamatu.
   NECOMPATIMIRE,-escw, v., Iiand compati; a nu compatemi = a nu com-patl; necompatemitoriu,-toria, adj. s., hand compatiens; necompatemitu, part. sup., etc.,—simplele, fora ne su : corn-patemire, compatemitoriu, compatemitu, ce lipsescu si in Dictionariu si in Glossariu.
   NECONTENIRE, s. f., ineontinentia, vedi inDictionariu : necontenentia, ne-contenitu.
   NECONVENIBILE, (reu neconveni-bilu), adj., dupofr. inconvenable, cărui-a ar respunde, la noi, unu inconvenabile, ddeo inse e de admissu si ensusi inconvenibile, care nu e elassieu, ci in
www.dacoromanica.ro
NEC.
NEC.
411
loculu lui sta : inconveniensrriwcowue-niente in Dictionariu, si neconveniente la scriptori si vorbitori correcti; asiâ si : neconvenientia, s. f., de care vedi in Dictionariu, unde si inconvenientia.
   NECONVINSU, nccoperitu, necoptu, necorrectu, necorrigibile, necorruptibi-le, necorrvptibilitate, necorruptu, neco-situ; etc.;—vedi in Dictionariu,2 ne si: convinsa, coperitu, copta, correctu, cor-rigibile, corruptibile, corruptibilitate,cor-ruptu, cosita, cumu si : inconvinsu, in-correctu, incorrigibile, incorruptibile, incoruptibilitate, incorruptu.
   NECOVALA, necovana, etc., vedi na-covala in Glossariu.
   NECOVERSITU,-a, part. adj., liaod snperatns, losnperabllls; nu coversitu, nu intrecutu, neintrecutu, insuperabile, nesuperabile;—(d’in ne si coversitu de la coversire in Glossariu).
   NECREDERE, s. f., si necredimentu, pl.-e, negationi de credere, actione si actu de a nu credere, — de adausse pre longa celle d’in Diction. necredente, ne-credentia, necredentiosu;—pre longa a-ceste-a si: necredM-ÎM=repulsionea dogmei religiose, contraposita la credula credeutiosiloru;—ba chiaru si unu verbu negativu : a crede sau necrcde, in analogia cu : a voi sau nevoi, etc.
   NECREDIMENTU, necrcdu ; vedi necredere.
   NECRESCUTU, necrestinu, necresti-nescu, part. adj.; vedi: 2 ne si crescută, crestinescu, crestinu in Dictionariu,
   NECRESTINESCE, nccrestinescu, necrestinu, vedi necrescutu.
   NECUCERlA=necocena, s. f., calitate de necoceru; necoceru—necuceru,-a, insummlssus, bând snmmissus, iuobe-dlens, Indomltus, iiidevotus, Împins; ne-suppusu, neascultatoriu, indomitu; inde-votu, irrespectuosu cotra celle sancte, indevotu, impiu, irreligiosu: pecure ne-cocere; callu necoceru, copilli necoceri, câne necoceru;—derivate: necuceritu— wecocerîYWj-a.part.adj., d’in ne si cucerita sau coceritu de la cucerire — cocerire, de care mai dioSu: cucerire=cocerire,-escu, (si simplu : coceru, coceri, coce-re\ etc.), submlttere, domnre, verentem,
devotnm, plum rcddere; a suppiine, do-mâ, domitâ, domestici, imblandl de una parte, 6ro de alta parte ; a face devotu, piu, a face se venere, se adore, se respecte celle sacre : a coceri vitele, a coceri ferele, a coceri pre meniosi si ve-mcnti; celli blandi se cocerescupersone-loru basericesci;—coceritoriu,-toria, adj. s., care coceresce sau se coceresce; coceritu, part. sup., adj., (vedi mai susu); coceritura, s. f., actione, actu si effectu de cocerire,—se fia coventulu cocerire , d’in cu—con=.com, prep. si cetire—ce-rere=qunerere, aprope identicu cu sen-sulu franc. conqnerlr=conqnirere ? sau adj., cuceru,-a, se fia in locu de cecuru =ciewrM—ciour=blandu, domitu, etc.? —veri cumu, ne permitemu a allaturâ pre longa celle de susu si urmatdriele : necucernu — necocernu,-a, adj., hand plus, Inderotns, Irrcllglosns, nu piu, nu devotu, indevotu, neincbinatu lucruri-loru religiose, fora cultu si adoratione cotra celle sacre;—de aci: necMcernlff, s. f., calitate de necucernu, necucerni-cu,-a, adj., camu in acelln-asi sensu cu necucernu, precumu si s. f. abstr. necu-cernida;—simplele, fora ne : cucernu,-a, cucernica,-a, cucernicia, etc. opposite la celle cu ne.
   NECUCERIRE, necuceritu, necuceri-tura, necuceru, necucernica, necucernu, necucerfiicîa, necucernicu, etc.; vedi ne-
CtlC&Pi(A»
   NECUNUNATU = necononatu,- a, part. adj. (d’in 2 ne si cononatu de la cononare), oppositu la cononatu • cella necononatu einco saunu—conotatusau in illegetima cononîa.
   NECURABILE, adj., (d’in 2 ne si cu-rabile), in acellu-asi sensu cu incurabile.
   NECURATIENIA, s. f., forma de re-probatu in locu de form’a bona : nectl-ratîa; de assemine necuratitu, part. adj. in loculu purului necuratiatu, differitu do necurata in punte insemnate.
   NECURATITU,^-a, part. adj., vedi necuratienia.
   NECURIOSITATE, s. fem., calitate, fapta de necuriosu i necuriosu,-a, adj., Incnrlosnsj nu curiosu, incuriosu, fora
www.dacoromanica.ro
412
NED
NED.
curiositate; vedi si incuriositate, incu-riosu in Dictionariu. NECUEMATU=«ecor»ja<tt,-«, part.
adj., nou iuterruptus, nu cormata, ne-interruptu, neincetatu, — (d’in 2 ne si curmatu=cormatu de la curmare=cor-mare).
   NECUSUTU=wecosM<M,-d, part. adj., baud sutns; nu cosutu, — (d’in 2 ne si cosutu de la cosere); asiâ si necusutura z=necosatara, s. f., oppositu la cusutura —cosutura.
   NECUYENITU=»econeMjY«,-a. part. adj., (d’in 2 ne si covenitu de la cove-nire); vedi si: necoventatoriu. necuvien-tia, necuvientiosu, necuviosu, etc. in Dict.
   NEDAKNICIA, s. f., calitate sau fapta de neăarnicu; nedarnicu,-a, adj. s., llleberalis, ararns, nu darnicu, avaru, illiberale, strinsu de mâna,—inse, ca si dărnicia, darnicu, tote sa forme erra-tice.
   NEDECIFRABILE, (cu rea forma : ncdecifrabilu), adj., illegibilisj nu descifrabile, indescifrabile, ce nu se pote descifrâ, illegibile, nelegibile.
   NEDECL1NABILE, nededinabilita-te, nedelebile, nedebilitate, etc., (d’in 2 ne si ăeclinabile, declinabilitate ; dele-bile, delebilitate); vedi in Dict. indecli-nabile, indedinabilitate, inddibile, inde-libilitate.
   NEDEDATU, part. adj., nedefaima-tu,-a, part. adj., nedefinita,-a, part. adj., nedegeratu,-a, part, adj., nedelicatetia,'s. f. abstr., nedelicatu,-a, adj., nedemnitate, s, f. abstr.,neăemnu,-a, adj.—(d’in 2ne si : ăedatu, defaimatu, definita, degerata, ăelicatetia, delicata, de la : dedare, defăimare, definire, degerate, demna)-, vedi in Dictionariu : indefinita—neăe-finitu, indemnitate sau inăegnitate, in-dignitade—nedemnitate, indelicatetia= nedelicatetia, inăelicata—nedelicata.
   NEDEOSEBIRE, s. f.,nedeosebitoriu,-toria, adj. s., nedeosebitu, part. adj., — (d’in ne si: deosebire, deosebitoriu, deosebita in Glossariu).
   NEDEOSEBITOBltr,wedeoseifttt;vedi
neăeosebire.
   NEDEPENOENTE, adj,, nedepen-ăentia, s. f. abstr., nedeplenu = nede-
plina, adj., nedeplenitate, s. f. abstr.> nedeprenăere, s. f. abstr., nedeprensu,-a, part. adj., neăerimare,s.î. abstr., ne-derimatu,-a, part. adj., nederivata,-a, part. adj., nedescoperire, s. f. abstr., ne-descoperita,-a, part. adj., nedescarcare, s. f. abstr., nedescarcatione, s. f. abstr., ncdescurcatu,-a, part. adj., neăesdauna-re, s. f., nedesdaunatu,-a, part. adj., wr-desecatu,-a, part. adj., nedesertatu,-a, part. adj. , — tote i'm2 ne si d’inî dependente, dependentia, deplenitate, de-plenu, ăeprendere, deprensu, derimare, derimatu, derivata, descoperire, descoperita, descurcare, ăescurcatione, de-scurcatu, desdaunare, desăaiinatu, de-secatu, deşertată-, vedi in Dictionariu si aceste-a, si: inăepenăente=nedependen-te, independentia—nedependentia, in-derivatu=nederivatu.
   NEDESEYERSIEE = nedesaversire, s. f., imperfectio, iraperfectlbllltas, im-perfectione, imperfectibilitate, defectuo-sitate, vitiositate, degeneratione; nede-seversitu — nedesaversitu,-a, part, adj., imperfectns, Imperfectibilis, defectosus, vitlosus, imperfectu, imperfectibile, vi-tiosu, defectuosu, degeneratu; — (d’in: desaver sire—desever sire, sever sire=şa-versire, covente de origine slavica).
   NEDESFACUTU,-a, part. adj., ne-desRentiare, s. f. abstr., nedesfientiatu,-a, part. adj., nedesfientia, s. f. abstr., neăeslegare, s. f., nedeslegatione, s. f., nedeslegatu.-a, part. adj., nedeslipire, s. f. abstr., nedeslipitu,-a, part. adj., we-desludre, (pre a locuri : nedesluşite), s. f. abstr., nedesludtoriu,-daria, adj. s., nedesludtu,-a, part. adj., etc.; (d’in 2 ne si: desfacutu, desfientiare, ăesfien-tiata, âesfientia, deslegare, deslegatione, ăeslegatu, deslipire, deslipitu, deslucire (pre a locuri : desluşire), deslucitoriu, ăesludtu, in Dictionariu.
   NEDESPAGUBA, s. f., nedespagu-bire, s. f., nedespagubitoriu, - toria, adj. s., nedespagubitu,-a, part. adj.; — (d’in ne si d’in despaguba, despăgubire, des-pagubitoriu, despăgubită, in Glossariu).
   NEDESPARTIB1LE, adj., nedespar-tibilitate, s. f., nedespărţită,-au pârtie, adj., nedespecetatu,-a, part. adj., nedes,-
www.dacoromanica.ro
NED.
NED.
413
picatu,-a, part. adj.,— (d’in 2 ne si d’in : despartibile, despartibilitate, des-partitu, despecetatu, despicata, in Dic-tionariu).
   NEDESTOINICIA, s. f., calitate de nedestoinicu; — nedestoinica,-a, adj. s., incapax, ineptns, inhabilis, indexter, imperitus, inscins, indoctns ignorans, ignarns; incapaee, necapace, ineptu, inabile, neindemanaticu, nepreceputu, im-peritu, nesciu, nesciutoriu, indoctu, fora scientia, fora doctrina, ignorante, igna-ru; — (d’in ne si d’in destoinicu, desto-nida, în GlosBariu).
   NEDESTEGCTIBILE, adj., nede-structibilitate, s. f., nedeterminare, s. f., nedeterminatione, s. f., nedeterminato-riu,-toria, adj. 3., nedeterminatu,-a, pârtie. adj., — (d’in 2 ne si d’in : ăestruc-tibile, destructibilitate, determinare, ăe-terminatione, determinatoriu, determinata; vedi in Dictionariu, unde si: indestructibile, indestructibilitate, indeter-minatione, inăeterminatu si indetermi-nabile, etc.).
   NEDIAEITU,-a, part. adj., (d’in ne si diaritu d’in diarire, differitu inse cu totulu de nadiaritu de la naăiarire in Glossariu).
   NEDIBACIA, s. f., calitate de nedi-bace;—nedibace, adj. s., ineptns, inhabilis, indexter, incapax, imperitns, ig-norans, ignarns, inscins; ineptu, inabile, indestru, incapaee, imporitu, ignorante, nesciutoriu, nepreceputu neindemanaticu;—(d’in ne si dibacîa, de la dibace in Glossariu).
   NEDIGESTIBILE, adj., nedigestibi-litate, s. f., nedigestiane, s. f., nedigestu, nedirectu—neăiressu,-a, part. adj., ne-disciplina, s. f., ncdisciplinabile, adj., neăisciplinabilitate, s. f-, ncdiscipilina-re, s. f. abstr., nedisciplinatu,-a, part. adj., neăiscretione, s. f., nediscretu,-a, adj., nedispensabile, adj., nedispensabi-litate, s. f., nedispensu,-a, part. adj., ne-dispensare, s. f., nedispensatione, s. f., nedispensione, s. f., nedisponere=nedis-punere, s. f., nedisponibile—nedispuni-bile, adj., nedisponibîlitate—ncăispuni-lilitatc, s. f., nedispositione, s. f., ncăis-positu,-a, part. adj., nedispostu,-a, part.
adj., nedisposu—nedispasu, part. adj., nedisputabile, adj., nedissolubile,&ă]., ne-dissolubilitate, s.f., nedissu,-a, part. adj., nedivisibile, adj., nedivisibilitate, s. f., neăivisu,-a, part. adj., nedocile, adj., ne-docilitate, etc., (d’in 2 ne si: digestibile, digesiibilitate, digestione, digestu, directa, diressu, disciplina, disciplinabUe, disciplinabilitate, disciplinare, disciplinata, discretione, discreta, dispensabile, ăispensabilitate, dispensa, dispensare, dispensatione, dispensione, disponere, disponibile, disponibilitate, dispositione, dispositu, ăispostu, disposu, disputabile, dissolubile, dissolubilitate, ăissu,ăivisib i-le divisibilitate,divisu, docile,docilitate in Dictionariu, unde si: indigestibile=ne-digestibile, indigestibilitate—nedigesti-bilitate, indigestionez^neăigestione, in-digestu=nedigestu, indirecta—nedirecta, indisciplina—nedisciplina, indisci-plinabile — nedisciplinabile, indiscipli-nabilitate — nedisciplinabilitate, indis-cretione = nediscretione, indiscreta = n ediscretu, indispensabile—nedispensabile, indispensabilitate—nedispensabili-tate, indispensu—nedispensu, indispen-sare=neăispensare, indispensatione— nedispensatione, indispensione—nedispensione, indisponere—nedisponere, indisponibile—nedisponibile, indisponibi-litate=nedisponibilitate, indispositione =nedispo8itione, indispositu—nedispo-situ, indispostu = nedispostu, indispu-tabile = nedisputabile, inăissolabîle = nedissolubile, indissolubilitate = nedis-solubilitate, indivisibile — nedivisibile indivisibilitate = nedivisibilitate, indi-visu—nedivisu, indocile = neăocile, in-ăocilitate=nedocilitate.
   NEDOJENITU,-a, part. adj., hand admonitus, non ndmonitns; nu monitu, nu admonitu, neadmonitu, nemustratu; — (d’in ne si d’iu dojenită de la dojenire in Glossariu).
   NEDOMESTICIA, s. f., nedomestici-re, s. f., nedomesticitu,-a, part. adj., d’in nedomesticu,-a, adj., — vedi in Dictionariu : domestida — domesticitate, do-mestidre—domesticare, domestica.
   NEDOMIEIEE, s. f., ncdomiritu,-a, part. adj., (pre a locuri si: nedumirire,
www.dacoromanica.ro
414
NEF.
NEG.
nedumiritu); — (d’in ne si d’in : domi-rire, ăomintu, in Glossariu);—asiâ si: neăomolitu,-a, part. adj., — (d’in ne si d’in ăomolitu, de la domolire in Glossariu).
   NEDORIRE, s. f., neăoritu,-a, part. adj., nedoru, s. m., neăortnire, s. f., »s-dormitu,-a, part.subst.,—(d’in 2 ne si d’in dorire, doru sau ăoriu, dormire);osii. si: nedospire, s. f., nedospitu,-a, part. subst. (d’in ne si d’in: dospire, dospitu).
   NEDOVEDITU,-a, part. adj., non convictnSf non tlemonstratns; necon-vinsu, neprobatu , nedemonstratu; — (d’in ne si d’in doveditu de la dovedire in Glossariu).
   NEDUMIRIRE, nedumirita, vedi ne-dotnirire.
   NEEGALE, (si mai reu neegalu), adj., in locu de inecale, iaxqoalig; neegalita-te, in locu de inecalitate, iuseqaaUtas; neelegibile, (reu neeligibilu), &i).,necligi-bilitate, 8. f., neescusabile, (reu neescu-sabilu), adj., neescusabilitate, s. f., ne-esperiente, adj., neesperientia, s, f., ne-esperimentatu,-a, part.adj., neesplicăbile (reu neesplicabilu), adj., neespressîbile (reu neespressibilu, si mai reu neespri-mabilu), adj., necssecutabile,etc., d’in 2 ne si d’in : ecale, ecalitate, eligibile, eligibilitate, escusabile, escusabilitate, csperiente, esperientia, esperimentatu, esplicabile, espressibile, essecutabile; vedi tote in Dictionariu unde si inecale, inecalitate, ineligibile=neeligibile, ine-ligibilitate=neeligibilitate, inescusabile — neescusabile, inescusabilitate = ne-cscusabilitate,inesperiente—neespericn-te, inesperientia—neesperientia, inespe-rimentatu— neesperimentatu, insplica-bile=neesplicabilc, inespressibile=nc-espressibile, inessecutabile—neessccuta-bile.
   NEEVLAVIA, s. f., Impietas; impietate, lipse de respectu cotra celle sacre, (d’in ne si grec. s&Xapîa), p6te co ar fi mai bene anevlabia, gr. âveoXapta.
   NEFALLIBILE, adj., nefallibilitate, s. f., neferice, adj., ca nefericita; inse neferice, s. f. reale : nefericea=infeli-cltas, iiifortanium;—nijientia, s. f., ne-fiitoriu.-toria, adj. s, (nefiitoriu de fa-
da), nefirescu,-a, adj., nefrangibile, adj., nefrangibilitate, s. f., abstr.;—ne-fratescu,-a, adj.; nafractu-a, part. adj., nefrica, s. f., nefricosuy-a, adj., nefriptu, part. adj., nefrtictu, s.m.,n(fructuosu,-a, adj., nefuratu,-a, part. adj., etc., — d’in 2 ne si d’in: fallibilc, fallibilitate, ferice, fiitoriu, fientia,firescu,frangibile, frangibilitate, fratescu, frecatu, frica, fricosu, fructu, fructuosu, furata; si cu in: infailibile—nefaliibile, infailibilitate =znetallibilitale, infelice — nefelice, in-frangibile = nefrangibile, infrangibili-tate—nefrangibilitate, infructosu—ne-fructuosu, etc., vedi in Dictionariu.
   NEGANDIRE, s. f., neganditu,-a, part. adj.,—(d’in ne si d’in gândire, si ganditu, vedi in Glossariu).
   NEGATA, adj., imparatus; imparatu, nepar atu.—(d’in ne si d’in gata, in Glossariu);—camu in acellu-asi sensu si formele ; negatatu,-a, si negatitu,-a.
   NEGHIOBESCE, adv., 8tultej in mo-du neghiobescu; 6ro neghiobescu,-a, adj. trassu d’in neghidbu, cu care neghiobescu are camu acellu-asi sensu, adeco: neghiobu,-a, adj. s., stultus, stopldus, Ineptus, insulsns; stultu, stupidu, ineptu nepreceputu;—de aci verb. neghiobire,-escu, v., a fi si se portă ca neghiobu : a neghiobi ca gallin'a orba; neghiobitu, part. sup.; neghiobitura, s. f., actione si effectu de neghiobire;—in fine totu d’in neghiobu si : neghiobia, s. f., calitate si fapta de]neghiobu, adeco: 'stultetia, stupiditate, inepţia, etc. — se fia neghiobu in locu de neglobu, de oră ce in forte multe limbo se applica totu ce e rotunda, cumu e si globu-lu, la ce e si preceputu?
   NEGHIOBESCU, neghiobia, neghiobire, neghiobitu, neghiobu; vedi neghio-besce
   NEGLASNISCU,-a, adj., d’in ne si glasnicu de la glasu, cadute de totu in desuetudine, asiâ co in locu de neglas-nica se aude numai consunante.
   NEGLOBlTU,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in globitu de la globire, de care vedi in Glossariu.
   NEGRAITU,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in graitu de la graire, ce vedi in Dictionariu.
www.dacoromanica.ro
NEH.
NEI.
415
   NEGRELA, s. f., forma erratica d’in negru sau d’in negrire, in locu de negre-tia, negrore, colore negru, atramentu.
   NEGRESIELNICLA, s. f., calitate de negresielnicu; 610 ncgresielnicu,-a, adj. s., errorls expers; care nu p<5te cade in errore, infailibile, nefallibile, — pentru formele de respinsu, celle doue citate su de totu cadute in desuetudine si de totu neconnoscute poporului veriuna data ci numai unoru inepţi cărturari; se con-nosce inse si se aude si astadi, in unele locuri, form’a : negresitu,-a, part. adj., qui non erravit, non fefolllt, care nu a erratu, nu a ratecitu, uu a fattitu; b) adv. certe, eerto, liand duble, indubltnnter, de certu, fora induoientia, fora dubiu, fora contradictione, etc.,—ddro neci a* câsta forma nu se p6te aprobă, ci merita a fi relegata intre barbarismi.
   NEGRESIELNICU, negresitu; vedi negresielnicia.
   NEGRIJA, s. f., negrijire,-eseu, v., negrijitu, part. adj., d’in 2 ne si d’in : grija, grijire, grijitu, de cari vedi in Dictionariu formele mai correcte : gri-ge, grigire, grigitu.
   NEGROLLICA, s. f., si negrusca (si negrusica), s. f., amendoue essite d’in negru ca nomine de plante in sensu e-splicatu de Dict. Bardanu in german, schwarzer korlander, scliwarzer kilm-mei, das nardeukrant.
   NEGRUSCA=«egrr«sica, s. f., vedi ncgrollica.
   NEGUITIU si negutiu, s. m., specia de passere dupo Dict. de Buda : larus, gratia vulgari», tringa vanellus germ. klbltzj vedi si libutiu.
   NEGUSTATU,-a, part. adj., — d’in 2 ne si d'in gustatu de la gustare in Dictionariu.
   NE HĂRNICIA, s. f., calitate si stătu de neharnicu; âro ncharnicu,-a, adj. s., liieapax, lnliabilis, ineptus, baud ido-neosj incapace, necapace, inabile,ineptu, neindemanatu, nepreceputu, nesciutu, nesciutoriu, etc., — (d’in ne si harnica, de care vedi in Glossariu).
   NEHOTARIRE, s. f., nthotaritu,-a, part, adj.,—(d’in ne si d’in hotarirc,ho-taritu in Glossariu).
   NEIERTARE,s. f., neiertatu,-a, part. adj.,—d’in 2 ne si d’in iertare, si iertata —liertare, liertatu in Dictionariu.
   NEIMBLANITU,-a, part. adj.,—(d’in ne si d'in imblanitu de laimblanire d'in im=:m si blanire in Glossariu).
   NEIMBOGATITU,-a, part. adj., — (d'in ne si d'in imbogatitu, de la îmbogăţire in Glossariu), de respinsu, pre candu avemu: inavutitu, înavuţire, nea-vutitu.
   NEIMPARTASITU,-», part. adj.,— (d’in ne si d’in impartasitu de la împărtăşire in Glossariu).
   NEIMPATORATU,-a, part. adj.,— (d'in ne si d'in impaturatu de la impa-turare, in Dictionariu).
   NEIMPODOBITU,-a, part. adj., (d’in ne si d'in împodobita de la împodobire in Glossariu);—asiâ si: neimpovaratu,-o, part. adj., (d’in ne si d’in impovoraiu de la impovorare in Glossariu).
   NElNCHIPUITU.-a, part.adj.,—(d’in ne si d’in închipuita, de la închipuire in Glossariu, unde vedi si chipu).
   NEINCHIRIATU.-a, part. adj.,-(d’in ne si d’in inchiriatu de la inchiriarc, in Glossariu).
   NEINCHISU,-a, part. adj., nein-cinsurd, part. adj., neincoronalu ,-a, part. adj., neinconnoscentiaiu,-a, part. adj., neincurcatu.-a, part. adj., nein-coventiatu, - a, part. adj., neindeto-ratu,-a, part. adj., etc., — d’in 2 ne si d'in : închisa de la închidere, încinsă de la incingere, încoronata de la încoronare, inconnoscentiata de latnconno-scentiare, încurcata de la incnrcarc, incovientiatu de la incovientiare, înde-toratu de la indetorare, etc., tote d'in Dictionariu.
   NEINDELETNICIRE, s. f., neinde-letnicitu,-a, part. adj.,- (d’in ne si d’in îndeletnicire, îndeletnicită in Glossariu), asiâ. si neindestoinicîa, s. f.,- (d’in ne si indestoinicîa); cumu si: neindrasnela, s. f., neindrasnctiu,-a, adj. s.,- (d’in ne si indrasnela, indrasnetiu, in Glossariu).
   NEINDREPTARE, s. f., neinărepta-tione, s. f., neindreptatiosu,-a, nein-dreptatu,-a, adj., neindrcptatitu, adj.,
www.dacoromanica.ro
416
NEI,
NEL.
neindulcitu,-a, part. adj., neinflatu,-a, part, adj., neinformate,-a, part. adj., ne-infrenabile, adj., neinfrenare, s. f., nein-frumusetiatu = neinformosetiatu, ■ a, part. adj., neinfruntatu—neinfrontatu,-a, part. adj., etc.,—d’in 2 ne si d’in: îndreptare, indreptatione, indreptatiosu, indreptatitu, indulcitu, inflatu , informate, infrendbile, infrenare, infrumu-setiatu—informosetiatu, înfruntate = infrontatu, etc., tote in Dictionariu.
   NEINGADUITORIU,-a, adj. s., ne-ingaduitu,-a, part. adj(d’in ne si d’in ingaăuitoriu, îngăduite, amendoue d’in verb. ingaduire, in Glossariu).
   NEINGHIACIATU = neinglaciatu, -a, part. adj., neingrassiatu,-a, part. adj., neingrijire — neingrigire , s. f., neingrijitoriu,-a, adj. s., neîngrijite,-a, part. adj., (vedi mai 8nsa:negrija),etc., — d’in 2 ne si d’in inghiaciatu = in-glaciatu, ingrassiatu, ingrigire, ingri-gitoriu, ingrigitu, etc., tote in Dictionariu.
   NEINLESNIRE, s. f., neinlesnitoriu, •a, adj. s., neinlesnitu,-a, part. adj., -(d’in ne si d’in : înlesnire, inlesnitoriu, înlesnite in Glossariu).
   NEINNEGRITU,-a, part. adj., nein-sanetosiatu,-a, part. adj., neinsemnare, s. f., neinsodtu,-a, part. adj., neîntemeiate,-a, part. adj., neintrarmatu,-a, part. adj., ndntrebatu.-U, part. adj., ne■ introăussura, part. adj., neinvelitu,-a, part. adj., neinvitatu,-a, part. adj., etc. —d’in 2 ne si d’in : înnegrite de la in-negrire = in-negrire, insanetosiatu de la insanetosiare, însemnare, insocitu de la insocire, intrarmatu de la inirarmare — intre-armare, întrebate de la întrebare, introdussu de la introducere, învelite de la invelire, etc. tote in Dictionariu.
   NEINTREBUENTIATU , - a, part. adj.,- (d’in ne si d’in intrebuentiatu de la inlrebuentiare in Glossariu).
   NEISBANDA, s. f., neisbutire, s. f., neisbutentia, s. f., neiscusentia, s. f., ne-iscMsi<M,-a, part. adj., neispitite,-a, part. adj., ndspoveditu,-a, part. adj., neis-prava, s. f., neisprăvite,-a, part. adj., nejufuitu,-a, part. adj., nelecuite,-a,
part. adj., etc. — (d’in ne si d’in: is-banda, isbutire, isbutentia, iscusentia, iscusite, ispitite, ispoveditu, isprava, isprăvite, jufuitu, lecuite de la lecuire, in Glosssariu.)
   NELĂMURIRE, s. f., nelămurite,-a, part. adj., nelaudabile, (reu nelauda-bilu), adj., nelaudatu,-a, part. adj.
   NELEGALE , (reu nelegalu), adj., nelegalitate, s. î., nelegate,-a, part. adj., nelegitimitate, s. f., neligitimu,-a, adj., neliberale, adj., (reu neliberalu); adj., neliberalitate, s. f., nelimitate,-a, part. adj., nelimpiăite,-a, part. adj., nelipsite,,-a, part. adj., etc.; d’in ne si d’in : lămurire, lămurite, lăudabile, laudatu, legale, legate, legitimitate, legitima, liberale, liberalitate, limitate, limpiditu, lipsite, etc., tote in Dictionariu; inse in locu de maimulte cu ne se dicu si cu in : iIlegale =: nelegale, illaudabile = nelaudabile, illiberale = neliberale, il-leberălitate = neliberalitate, illimitatu = nelimitate, illegitimu = nelegitim^ illegitimitate = nelegitimitate.
   NELINISCE, s. f., ndiniscitu,-a, part. adj., - (d’in ne si d’in linisce, li-nescitu in Glossariu.)
   NELOGODITU,-a, part. adj., - (d’in ne si d’in logodite de ia logodire, lo* goda, etc., in Glossariu).
   NELUCRARE, s. f,, nelueratu,-a, part. adj., nemarturitu,-a, part. adj., nemantuitu,-a, part. adj., nematuru,-a, adj., nemateriale, adj., (rea form’a adv. nematerialicesce), nematerialismuj s. m.ţ nematerialistu, s. m.; nemateridlitate, s. f., nememoriale, (reu nememoridlu), adj., nemestecate,-o, part. adj., neme-surabile, (reu nemesurabilu), adj., ne-mesurare, s. f., nemesuratu,-a, part adj., etc., - d’iu 2 ne si d’in : lucrare, lucrate, marturitu, materiale, materia-lismu, materialiste, materialitate, ma-turu, memoriale, mestecate, mântuite, mesurabile; — in locu de ne intra si in in urmatoriele : immateriale = nemateriale , immatcrialismu — nemate-rialismu, immaterialiste — nematerîa-listu, immemoriale = nememoriale, im-mesurabile sau immensurabile— neme-surabile.
www.dacoromanica.ro
NEM.
NEN.
417
   NEMANGITU=»m<jn;i<M,-fl. part. adj., nemandillitu,-a, part., nemahnitu, -a, part. adj.,—(d’in ne si d’in mangitu, manăillitu, de la mangire, manăillire, mahnitu de la mâhnire in Glossariu).
   NEMERIRE,-esctt, v,, collineare, at-tingere, In venire, advenlre; a ochiâ CU ochii, a attinge, a lovi dreptu la semnu, a adjunge, a pune mân’a ori cumu pre ceva, etc.; — nemeritoriu,-iâria, adj. s., care nemeresce; nemeritu, part. sup., ne-meritura, s. f., actione si effectu de a nemerire;—de unde?
   NEMERITORIU, nemeritu, nemeri-tura; vedi nemerire.
   NEMERNICIA, s. f., calitate a nemernicului; âronemernicu,-a, adj. subst. peregriuus,adveua, alienns, vagus, erroj veniticu, advenu, strainu, vagabundu, care ambla si străbate multe terre; de aci: nemernicire, v., peregrinări, a am-blâ d’in tărra in *tărra, a vagă, vaga* bufidâ, a nu avă neci unu capetâniu; ne-mernicitoriu,-toria, adj. s., nemernici-tu, etc.;—barbarismi.
   NEMERNICIRE, nemernicitoriu, ne-mernicitu, nemernicu; vedi nemernicia.
   NEMESIESCE, adj., in modu nemc-siescu,—nemesiescu,-a, adj., relativu la nemesiu; ăro nemesiu,-a, s. pers., (de la nâmu, genu,gente), nobile, (gcntllhom-me); de aci: nemesîa, s. f., stătu de no* bile, nobilitate;—ung. nemeş.
   NEMESIESCU, nemesîa, netnesiu, vedi adv. nemesiesce.
   NEMETE, s. m., vedi namete si omete zrzometu, etc.
   NEMILOSTIVIRE, s. f., nemilosti-vu,-a, adj., nemilosu,-a, adj., — (d’in ne si d’in: milostivire, milostivu, milosu, in Glossariu, unde vedi mai vertosu mila).
   NEMIROSITORIU,-a, adj. s., nemi-rositu,-a, part. adj.; nemistuire, s. f., nemistuitiosu, - a, adj., nemistuitu,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in: mirositor iu, mirosita, mistuire, mistuitiosu, mistuita, tote in Dictionariu.
   NEMLADIOSIA, s. f., nemladiosu,~a, adj., — (d’in ne si d’in mladiosîa, mla-diosu, in Glossariu).
   NEMOLIPSITU,-», part. adj.,—(d’in ne si molepsitu in Dictionariu).
   NEMD, pl.-wri, (pron. nemu, pl. nemuri), genns, stlrps, species, gens, naţio, cognatio , familia, propinQ|nitas, cousauguiueitas,gentil itas; genu, stirpe, gente, natione, cognatione, familia, con-sangenitate, gentilitate, specia, vitia, sementia, etc.; — compara ung. nâm.
   NEMDCEDITU,-a, part. adj., nemu-Cosu,-a, adj., nemurire, s. f., nemuritorii-a, adj. s., — d’in ne si d’in : muce-ditu, mucosu, murire=morire, muritoriu =zmoritoriu, etc., in Dictionariu.
   NEMUNCITU,-a, part. adj., - (d’in ne si d’in muncita de la mandre in Glossariu).
   NEMDSCATU,-a, part. adj., nemu-stratu,-a, part. adj., nemutabile, adj., nemutabilitate, s. f., nemutatu,-a, part. adj., — d’in ne si d’in : muscata, mu-stratu, mutdbile, mutăbilitate, mutatu, in Dictionariu, âro in locu de ne intra, in unele forme, mai regulatu in : im-mutabile=nemutabile, immutabilitate— nemutabilitate.
   NENADESDUIRE, s. f., nenaăesdu-itu,-a, part. adj.,—(d’in ne si d’in: na-ăesduire, nadesduitu, in Glossariu).
   NENALBlTU,-t/, ţart. adj.,—d’in ne si d’in : nalbitu, £ro acestu-a in locu de inalbitu=in-albitu.
   NENASCUTU,*a, part. adj., — d’in ne si nascutu in Dictionariu.
   NENE=»en«e, nenneca, nennisioru; vedi nanu.
   NENOBILE, (reu nenobilu)fiăj. ncnor-mole, (reu nenormalu), adj.,—d’in ne si d'in: nobile,normale;inse cu in in locude ne arufim&inortnali: innobile siinnormale.
   NENOROCIRE,-escM, v.,lnfellcem vel infertauatum reddere , dicere; a face infortunatu, a dice, calificăinfortunatu, a orâsau imprecâ rău’a fortuna, co-ci nenorocire, e essitu d’in nenorocu, s. m., infertnninm, mala fortnna, fortuna adversa, calamltas, infortuniu, rea fortuna, fortuna adversa, casu adversu, calamitate, adversitate, in acestu sensu se iăa si sub3t. verbale nenorocire; — d’in nenorocu, derivatu: nonorocosu,-a, adj., mala fortnna affllctus, vexatns; tormen-tatu, vessatu , cruciatu de nenorocu, plenu de amarulu nenorocului;—d’iu ne-27 G.
www.dacoromanica.ro
418
NEO.______________
norocire derivatu : nenorocita,-a, part. s., infortunatus, infellx, neferici tu, dif-feritu multu de adj., nenorocosu; — acf inse adaugemu si oppositulu : norocu, 8. m., fortuna, bona furtuna, felicitas, fortuna, bona fortuna, felicitate; derivate : norocosu,-a, adj., fortunatus, fe-llx, faustus, prosper, fortunatu, felice, ferice, prosperu, etc.; — norocire,-eseu, V., beare, fortunatum reddere, dlcere, a face, dice fortunatu; norocita,-a, part. s.,—dupo unii in locu de : norocire oo-curre si unulu compusu cu in : innoro-cire,-escu, innorocitu, part. sup.; — cO-ventulu norocu si tote derivatele su barbare, d6ra slavice.
   NENOROCITU, nenorocosu, neno-rocu, nenorocire, norocitu, norocosu, norocu; vedi nenorocire.
   NENUEARU==nenw2>ftMrw, s. m., specia de planta,—dupo fr. ndnufar si nd-nnphar, lat. nj'mphaea.
   NENUHERABILE, (reu nenumera-bilu), adj., nenumeratu,-a, part. adj., ne-numerosu,-a, adj., nenutnitu—nenamir tu,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in nume-rabile, numeratu, numerosu in Diction.; in locu de nenumerabile e mai correctn innumerabile.
   NEOBICINUENTIA, s. f., neobici-nuire, s. f., neobicinuitu,-a, part. adj.; neobosite, s. f., neobositoriu,-a, adj. s., neobosita,-a, part. adj., neocarmuitu,-a, part. adj., neocrotitu,-a, part. adj., ne-oăihna, s. f., neodihnita,-a, pari. adj., neogoritu,-a, part. adj.,—d’in «e si d’in: obicinucntia, obicinuite, obicinuitu, obosite, obositu, ocarmuitu, ocrotita, odihna, odihnită, ogoritu in Glossariu.
   NEOBLEGATORrU,-a, adj. s.; neob-servante, adj:, neobservantia, s. f., neoccupante, adj., neoccupatione, s. f., neocupatu,-a, part. adj.; — d’in ne si d’in : oblegatoriu, observante, observan-tia, occupante, occupatione, occupatu, tote in Dictionariu; — in locu de cu ne su mai correcte cu in: inobligatoriu, inobservante, inobservantia, inoccupan-te, inoccupatione, inoccupaiu.
   NEONESTATE = neonestitate, s. f., neonestu,-a, adj., neopportunitate, s. f., neopportunu,-a, adj., neoppritu,-a, part.
__________________NEP._________________
adj., neorganicu,-a, adj., neorganisatu, -a, part. adj.; — d’in ne si d’in onesta-te = onestitate, onesta, opportunitate, oppartunu, oppritu, organisatu in Dictionariu; inse multoru convine in in locu de ne : inonestate = inonestitate, ino-nestu, inoportunitate, inopportunu; dro pentru inorganicu, (dupo fr. inorganl-que), ar fi de preferitu form’a anorganica, (avopYavtxdţ).                  •
   NEOR1NDUELA, s. f., neorinduitu, -a, part. adj., neostenite, s. f., neosteni-toriu,-a, adj.s., neostenita,-a, part. adj., neotravitoriu,-a, adj. s., nepaditu,-a, part. adj., ncpagubitu,-a, part. adj., ne-panditu,-a, part. adj., nepangaritu,-a, part. adj., nepardositu,-a, part. adj., — d’in ne si d’in iorinduâla, orinduitu, ostenita, otravitoriu, paditu, panditu, pangaritu, pardosită in Glossariu.
   NEPACKJIRE, s. f., nepaciuitoriu,-a, adj. s., nepaciuitu,-ot, part. adj.; — d’in ne si d’in : paciuvre, paciuitoriu, pa-ciuitu, vedipacitwVein Dictionariu;—pu-cinu pare plausibile inse form’a : nepa-cinicu,-a, adj., trassa directu prin ne d’in pacinicu in locu de pacifica.
   NEPARTIALE, (reu nepartiaJu), adj., nepartialitate, s. f., nepartinire — ne-partenire, s. f., nepartinitoriu,-a, adj. s., neparfinitu,-a, part. adj., nepascutu, -a, part. adj., nepatire, s. f., nepatita,-a, part. adj., nepeccabile, adj., nepeccabi-litate, s. f., nepeccatoritt,-a, adj. s., ne-peccatosu,-a, adj., nepeccataire, s. f., nepeccatuitu,-a, part. adj., nepenitente, adj., nepenitentia, s. f., nepericulosu,-a, adj., neperitiosu,-a, adj., neperfectibile, adj., neperfectibilitate, s. f., neperfora-tione, s. f., neperforata,-a, part. adj., nepesare (reu nepăsare), s. f., nepesa-toriu, (reu nepasatoriu),-a, adj. s., ne-pesatu,-a, part. adj., nepesa, (reu ne-pdsw), s. m., nepipaitu,-a, part. adj., nepiperata,-a, part. adj., neplecatiosu, -a, adj., nepoleita,-a, part. adj., nepo-liticosu,-a, adj., neponderabile, adj.,ne-ponderabilitate, s. f., nepopularitate, s. f., nepossibilitate, s. f.;—d’in n6 si d’in: parţiale, parţialitate, părtinire, partini-toriu, părtinită, păscută, patire, patitu, peccabile, peccabilitate, peccatosu, pec-
www.dacoromanica.ro
ttEP.
419
catuitu, penitente, penitentia, periculoşi, peritiosu, perfectibile, perfectibilitate, perforatione, perforaţi, pesare, pesato-riu,pesatu, pipaitu, piper atu, plecatiosu, poleitu, politicosu, ponderabile, ponderabilitate, popularitate, possibilitate, to-te in Dictionariu; inse in locu de ne intra in multe mai bene particul’a in: imparţiale, imparţialitate, impeccabile, impeccabilitate, impenitente, impeniten-tia, imperfectibile, imperfectibilitate, im-perforatione, imperforatu, imponderabile, imponderabilitate, impopularitate, impossibilitate.
    NEPL AMADITU,-a • part. adj, ne-platire, s. f., neplatitu,-a, part. adj., neplatnicia, s. f., neplatnicu,-a, adj., nepocaintia, s. f., nepocaitu,-a, part. adj., nepofta, s. f., nepoftita,-a, part. adj., nepomenita,-a, part. adj., nepotco-vitu,-a, part. adj., nepotolita,-a, part. adj., nepotrivire = neprotivire, a. f., nepotrivita = neprotivitu,-a, part. adj., — neprotivire,-eseu, v., (d’in neprotiva, adj. adv., oppositu la : protiva, ce vedi in parte);— d’in ne si d’in : plămădită, platitu, pocaitu, pofta, poftită, pomenita; potcovitu, potolita, potrivire—pro-iivire, potrivitu = protivitu, in Glos-sariu.
    NEPOVESTITD,-a, part. adj., ne-prajitu,-a, part. adj., nepravilnicesce, adj., nepravilnicia, 8. f., nepravilnicu,-a, adj., nepregătită,-a, part. adj., »e-prutinia, s.f., neprietinosu,-a, adj., ne-prietinu,-a, adj. s., nepriimire, b. f., nepriimitoriu,-a, adj. s., neprUrnita,-a, part. adj., nepriintiosu,-a, adj., nepri-mesăio8u,-a, adj., neprocopsela, s. f., neprocopsitu,-a, part. adj., — d’in ne si d’in : povestita, pravilnicesce, pravilni-da, pravilnicu, pregătită, prietinia, prietinosu, prietina, priimire, priimitu, priimitoriu, procopsela, procopsită in Glossariu.
    NEPRACTICABILITATE, s. f., ne-precalculatu,-a, part.adj ,,neprecurmare, s. f., neprecurmatu,-a, part. adj., nc-predatu,-a, part. adj., nepreparata,-a, part. adj., neprescriptibile (reu mpres-criptibilu), neprescriptibilitate, s. f., ne-prescrissu,-a, part.a,dj.,neprescurtatu,-a,
__________4 KEP.
part. adj., nepretiuire, s. f., (si nepre-tiuire,-escu), nepretiuitu,-a, part. adj., nepreveghiatoriu ,-a, adj. s., nepreve-ghiatu,-a, part. adj., neprobabilitate; b. f., neproductibile, adj., neproptita ,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in : practicabi-litate, precalculatu, precurmare, precurmată, predata, preparata, prescriptibile, preseriptibilitate,prescrissu,prescurtata, pretiuire, pretiuitu, preveghiatoriu, pre-veghiatu , probabilitate, productibile, proptita, tote in Dictionariu; inse in locn de ne intra, in multe, si cu multa mai bene, form’a in : impracticabilitate, imprescriptibile, imprescriptibilitate» NEPUTREDITU,-a, part. adj., nera-su,-a, part. adj., nerationabile, adj., ne-ratecitu,-a, part. adj., nerecusabile, adj., nereformabile, adj., nereligiositate, s. f., mreligiosu,-a, adj., neresonatoriu,-a, adj. s., nerespanăitu,-a, part. adj., nc-respectuosu,- a, adj., nerestornatu,-a, part. adj., neresucitu,-a, part. adj., nc-revocabile, nerevocatu,-a, part. adj., ne-sanlilu,-a, part. adj., nesarutare, s. f., nesarutatu,-a, part. adj. subst., nescal-data,-a, part. adj., nescarminatu,-a, part. adj., nescrobitu,-a, part. adj., ne-scrutabile, adj., nescutitu,-a, part. adj., nescuturatu,-a, part. adj., nesemnata,-a, part-, adj., neseparabile, nesecuru,-a, adj., nesccuritate, s.f., nesecurante, adj., nesecurantia, s. f,, (reu nesigu-rantia), nesemtibile (mai bene nesensibile), neserba.tu,-a, part. adj., nesmal-tatu—nesmaltitu, (mai pucinu bene ncs-maltuitu),-a, part. adj., nesolubilitate, s. f., nespoitu= nespolitu,-a, part. adj., nesporicu, (reu nespornicu),-a, — d’in ne si d’in : putreditu, rasa, vationa-bile, recusabile, reformabile, religiosi-tate, religiosu, resonatoriu, respanditu, respectuosu, restornatu, resucitu, revocabile, revocata, sărutare, sarutatu, scăldata, 8carminatu, scrobita, scrutabile, scutita, scuturata, semnata, separabile, secara, securitate, securante, securan-tia, sensibile, serbata, smaltatu, solubi-litate, spolitu, sporicu, tote in Diction.; inse in locu de ne la multe intra mai bene t» : irrationabile, irrecusdbile, ir-reformabile, irreligiositate, irreligiosu,
www.dacoromanica.ro
420
NES.
NET.
irrespectuosu, irrevocabile, irrevocatu, inseparabile, insensibile, insolubile.
   NERANITU,-a, part. adj., a) ;d’in rănire — vulnerare; b) d’in rănire sau renire—euratiare, purgare; c) rănire— hravire—nutrire; nerinăuela, s. f., ne-resplatitoriu,-a, adj., nerasplatitu,-a, part. adj., nerodesce, adv., nerodescu,-a, adj., nerodia, s. f., nerodire, s. verbale, (cu di sibilante): stultitia, inepţia, incapacitate , neprecepere, etc.; (cu ăi duru) : a nu fi fructuosu, a nu fecundă, neroditoriu,-a, adj. s., (ca ai la nerodire), neroda,-a, adj. s., (vedi roău in Gloss.), nesaditu,-a, part. adj., nesbi-citu,-a; part. adj., nescarbitu,-a, part. adj., nescopitu,-a, part. adj., nesărobi-tu,-a, part. adj., neserguire, s.f., neser-guitoriu,-a, adj. s., neserguentia, s. f., neseversire, s. f., neseversitu,-a, part. adj.,nesfersitu,-a, part, tâ].,nesfiiciosut-a, adj., nesfintita,-a, part. adj.,nesilen-tia, b. f., nesilita,-a, part. adj., nesilni-cu,-a, adj., nesilnicia, s. f., nesleiciosu,-a, adj., nesleitu,-a, part. adj., neslobo-ău,-a, adj., nesocotire, s. f., (si nesoco-tire,-escu), nesocotită,-a, part. adj., ne-socotentia, s. f., nespoveditu,-a, part. adj.;—d’in ne si d’in : ranitu, rinduela, resplatitoriu, resplatitu, rodesce, rodescu, rodia, rodire, roditoriu, rodu, saăitu, sbicitu, scarbitu, scopitu, sdrobitu, ser-guire, serguitoriu, sever sire, sever sita, sfersitu, sfiidosu, sfintitu, silentia, silita, silnica, silnicia, sleiciosu, sleita, sloboda, socotire, socotentia in Glossariu.
   NERCA, s. f., vedi norca.
   NESTARUENTIA, s. f., nestaruito-riu,-a, adj. s., nestatetoriu— nestatuto-riu,-a, adj. s., nestatoricîa, s. f., nesta-toricu ,-a, adj., (mai relle forme : nestatornicia, nestatornica), nestanginita — nestinghiaritu sau nestinglaritu,-a, part. adj., nestorsu,-a, part. adj., nestra-curata,-a, part. adj., nestralucitu,-a, part. adj., nestramutabile, adj., nestra-vedere, s. f., nestraveditoriu,-a, adj. s., nestrimptoratu—nestrinctoratu,-a part. adj., nestringere, s. f., nestringutoriu,-a, adj. s., nestrcpitu,-a, part. adj., ne-8ubordinare, s. f., nesufteribile, adj.,ne-sufferire, s. f., nesufferitoriu,-a, adj. s.,
nesuUimanitu,-a, part. adj., nesunato-ria '=nesonatoriu,-a, adj. s., nesuppe-ratu,-a, part. adj., nesupportabile, adj., netabacitu,-a, part. adj., netassatu—netaxata,-a, part. adj., etc. — d’in ne si d’in : staraitoria, statetoriu—statutoriu, statorîa, statoriu, stanginita= stinghia-rita sau stinglaritu, storsa, stracuratu, strălucită, stramutăbile, stravedere,stra-veditoriu, strimptoratu = strinctoratu, stringere, stringutoria, stropita,^ subor-dinare, svfîeribile, sufferire, sufferito-riu, sullimanitu, sanatoriu—sonatoriu, supperatu, supportabile, tăbăcită, tassatu —taxata, tote in Dictionariu inse in locu de ne la multe e mai correctu in : in-stramutabile, insufferibile, insupporta-bile.
   NESTRADALNICU,-a, adj., nestra-dania, s. f., nestraduire, s. f., nestra-duitoriu,-a, adj. s., netagaduire, s. f., netăgăduită,-a, part. adj., netainicia, 8. f., netainica,-a, s. f., netainuitu,-a, part. adj., netalcuitu,-a, part. adj., netalma-citu,-a, part. adj., netamaduitu,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in: stradalnicu, strădania, straduire, straduitoriu; tăgăduire, tagaăuitoriu, tăgăduită, tainicia, tainicu, tăinuită, talmacitu, tămăduită, in Glossariu.
   NETEDIELA, s. f., forma de repro-batu pre longa altele bone, ca: netedia, neteăime, neteditura, etc. asiă reu si: netemeinica, in locu de: fora temelia,
   NETENCUITU,-a, part. adj., netescuita,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in: ten-cuitu, tescuita de la tencuire, tescuire in Glossariu.
   NETESSUTU,-a, part. adj., netinutu,-a, part. adj., netocitu,-a, part. adj., ne-topitiosu,-a, adj., netopita,-a, part. adj., netorsu,-a, part. adj., netractabile, adj., netrainica,-a, adj., netransitivu,-a,B.d)., netrupeScu,-a, adj. (inse si mai rea e form’a : netrupelnicu,-a,), netyparitu,-a, part. adj., neuitata,-a, part. adj., neui-mitu,-a, part.adj.,(vedi: uimire,uimita in Gloss.), nenmblatu—neamblatu,-a, part. adj., neumbrita — neumbratu,-a, part. adj., neumplutu = neimplutu,-a, part. adj., neunflatu=ncinflatu,-a, part. adj., nevaliăitate, s. f., nevalida,-a, (de pre-
www.dacoromanica.ro
NEV.
NOM.
421
feritu formeloru : nevalabile, [si mai reu: nevalabilul, nevalabilitate), mvapsitu,-a, part. adj., etc.,—d’in ne si d’in : tcssutu tinutu, tocitil, topitiosu, topitu, torsu, tractabile, (reu tratabile, si mai reu : tratabila), trainica, transitivu, trupescu, typaritu, uitata, uimita, uniblatu=:am-blatu, umbrita—umbratu, umplutu=im-plutu, unflatu—inflatu, valiău, validitate, vapsitu, tote inDiction.; inse in locu de ne e mai correctu t»: intractabile, in-transitivu, invaliditate, invalida, si peno la unu puntu : invalibile, etc.
   NETICNITU,-a, part. adj., netocmitu,-a, part. adj,, netrebnicia, s. f., netrebni-ciosu.-a, adj., netrebnica,-a, adj., netre-buentia, s. f., netrebuentiosu,-a, adj., ne-varuitu,-a, part. adj., neveditu,-a, part. adj., neverstnicîa, s. f., neverstnicu,-a, adj. etc.,—d’in ne|si d’in: ticnita, tocmita, trebnicia, trebnidosu, trebnicu, trebuen -tia, trebuentiosu, văruită, veditu, verst-nicîa, verstnicu, in Glossariu.
   NEUTRALICESCE, adv., forma de totu de reprobatu, si chiaru adj., neutralu, in locu de correctulu neutrale.
   NEVASTUICA-=:«et>esftttca, s. f., mn-stella, specia de animale : nevestuicade pădure, scuriolu.
   NEVESCEDITU,-a, part. adj., d’in ne si d’in vesceditu de la vescedire in Dicţionar iu.
   NEYESTA, s. f., uxor, conjux, con-sors, reoenter nupta; muliere , conjuge, consorte, de currendu maritata; de aci demin. nevestica, nevestutia, cumu si: nevestuica—nevastuica;— dupo unii nevesta d’in ne si vestarrresta.
   NEVESTICA, nevestutia, nevestuica; vedi nevesta.
   NEVESTlTU,-a, part. adj., nevicle-nia, s. f., neviclenu sau neviclianu,-a, adj., nevinovăţia, s. f., nevinovata,-a, part. adj., nevoinicla, s. f., nevoinicu,-a, adj., nevolnicia, s. f.,nevolnica,-a, adj., nevrednicia, s. f., nevrednicu,-a, etc.— d’in ne si d’in : vestita de la verstire, viclenia, viclenu=viclianu, vinovăţia, vinovata, voinicîa, voinica, vrednicia, vrednica in Glossariu.
   NEVINDICABILE. adj., nevindicare, s.f., nevindicatiosu,-a, adj., nevindicatu,-
a, part. adj., neviolabilitate, s. f., nevoia-siu sau nevoliasiu,-a, adj., neeugravitu, =nezographitu,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in : vindicabile, vindicare, vinăica-tiosu, vindicatu, violabilitate, (voiasiu), zOgraphitu, in Diction.; inse pentru ne in cateva mai bene in ; invindicabile, inviolabilitate; dro in locu de nevindicare, nevindicatu, etc., vedi in Diction. si: nevendicare, nevendicatu.
   NICOVALA, s. f., vedi nacovala.
   NIPARIU, s m., specia de piperu ce se pune in carnati ca condimentu.
   NISTESTEA, (cu amendoui s aspru sibilanti), s. f., flore de farina.
   NOBILIARIU,-a, adj. s., si:
   NOBILITARIU,-a, adj. s., (dupo fr. nobiliaire), relativu la nobile, care tine de nobilitate, mai vertosu tine, prin nobUitariu, de nobilitatu, part., ca făcută nobile, de unde nobiliariu.
   NOBILITORIU si nobilatoriu,-toria, adj. s., d’in nobilare si nobilire, ce au acellu-asi sensu, (vedi in Dictionariu nobilare si nobilire); in acellu-asi sensu si form’a: nobilitatoriu,-toria; d’in verb. nobilitare, a nome d’in part. nobilitatu,
(vedi: nobilitatoriu si nobilitare, nobilitatu in Dictionariu).
   NOBLETIA, s. f., nobilitas; calitate, condiţiona, stătu, titlu de nobile sau de nobilitatu,—(dupofr. noblesse, scurtata d’in nobiletia).
   NODA, s. f., vedi: nodu in Dictionariu, de unde si demin. noducia—no-dutia, inse applicatu si la unu nome de planta.
   NOEMA, pl. noemate, (pre a locuri noima, d’in vovJfAa), sensus, intellectas, norma, regnla; sensu, intellessu, norma, regula : luceaţi fora noema, n'ai noema neci in vorba, neci in portare.
   NOICIA sau noitia, s. f., vedi; noui-cia in Dictionariu.
   NOIMA, s. f., vedi noema mai susu.
   NOJITIA, s. f., firu, acia pentru legarea calciamenteloru.
   NOMOCANONE = nomocanonu, s. V m., (vojioxavtov, d’in vdjioţ = lege, si xav&v = canone), lege, regula, collec-tione de legile basericei.
   NOMOLIRE, nomolosu, vedi nomolu
www.dacoromanica.ro
422
OBA.
OBE.
   NOMOLU, s. m., linins, coennm, la* tom; lima = imu, tina, lutu; de aci: monolosu,-a, adj., iimosu = imosu, ti-nosu, lutosu, spurcosu; notţioKre,-escu, v., a limosk=imosi, intinâ, spurcă, maculă, etc.ţ — covente străine.
   NOMDPHYLACE, s. m., {vop-oipoXai, d’in v6[ao? = lege si tpb\a£ = custode), custode, tutore, protectore allu legiloru.
 ’ NOPERCA, s. f., vedi naperca.
   NORCA, s. f., noverca; noverca, scurtatu : norca, nerca, matre vitrica; — si cu sensu de : Iviră — vidra, specia de animale palustre.
   NORISIORU, norliu; vedi noru.
   NORMATIVU,-a, adj., ce serve ca norma; vedi in Dictionariu norma si derivatele ei.
   NOROCIRE, norocosu, norocu; vedi nenorocire in Glossariu.
   NORODU, pl.-e, popnlns, geus, turba, trlbus; poporu, plebe, mulţime; — coventu slavicu.
   NOROIRE,-eseu, V., oblimaro, llmo obruere; a necă cu noroiu, s. m., llmus, coonum, limu =imu, tina, (vedi si no-molu), d’in care verbulu;—totu de aci:
noroiosu,-a, adj., llmosns, coenosns, li-mosu=imosu, tinosu, — si verbu com-positu cu in i innoroire,-escu: neinno-roimu reu; — de origine barbara.
   NOROIOSU, noroiu; vedi noroire.
   NOROSU,-a, adj., vedi noru.
   NORU, pl.-i, (contrassu d’in nubllum = nubilu, nuieru, nueru, apoi noru), 1. nubes, uubiluui]—derivate: norisioru = nuerisioru, norosu .= nuerosu, no-rutiu = nueritiu; (vedi in Dictionariu nueru si derivatele); 2. sub form’a nuru, carmen, Incantamentnm, llleoebra, le-noclalnm , blandltlae, blaudlmentum, gratia, suavitas, amoenltas; incantare, incantamentu, illecebra, lenociniu, blan-dimentu, farmecu , gratia, suavitate, plăcu, plăcere, etc.; ea are nuri pre fada; — derivatu : norliu si nurliu,-a, adj., plenu de nuri; inse acăsta finale nu pare romanăsca, si prin urmare nu se pdte recommendă.
   NUNA, nunu; vedi in Dictionariu nuna, nunu; vedi si in Qloss. nanu.
   NUNTASlU,-«, adj. s., in locu de nuntariu, ce vedi in Dictionariu.
   NURLIU, nuru; vedi noru, sub 2.
   OBAGIA, s. f., obagismu, (omagis-mu), s. m., conditione de obagiu, (omagiu), stare servile a terraniloru in Ungaria, desfientiata in annnlu 1848; specia de vassallitate.
   OBAGIU, (omagiu), adj. s,, (fr. hom-me lis); terranu asservitu de domnulu directu (dominns dlrectus) allu pamen-tului, specia de vassallu do conditionea infima, in Ungaria.
   OBACHTU, s. m., vigilla, custodia; veghia, custodia; — coventu germanu hanptwacht.
   OBANCA, s, f., se fia cu acellu-asi sensu ce are oblancu?
   OBEDA, s. f., ennthu8, apsls, compo-des, manlcae; arcu, curbatura solida d’in cerculu rotei; apoi : nompedi, pedice, catene, in cari se lăga arresfeatii; — derivate : obedare,-ediu, v., rotaş absldi-bns munlre; a muni r<5t’a cu obeăe; o-bedatoriu,-a, adj. s,, care obedeăia; obe-ăatu, part. sup. subst., ubedatura, s. f.; actione si effectu de a obedare; si for-m’a : obedariu,-a, adj. s., care scie fabrică obede; — fem. obedaria si dbeăa-
www.dacoromanica.ro
OBL.
423
ressa; arte de obeăariu, obedaria; — s’ar pare coventu strai nu, inse ar potă se fia si romanescu, formatu d’in ob si pede, oppeăe, ca si compede, d’in corn si pede.
   OBEDARE, obedatoriu, obedatu, obe-ăatura, obeăariu, obedaressa; vedi o-beda.
   OBELLÂ, s. f., ndo, pannnhis; peticu de pandia sau pannura,' cu care se in-fasciora petiorulu candu se pune in cal-ciamente; — derivatu: obellosu,-a, adj., pannosus, lacer; plenu de obelle, si de aci r peticosu, rupturosu.
   OBELLOSU,-a, adj., vedi obella.
   OBERSIA, s. f., 1. (pronunţia obersia), oampns editior e văile sensitn ad-snrgens; campu, planetia ce se inaltia d’in una văile pre nesentite; 2. (pron. obersia), fons, latex; fonte, fontana, la-tice, apa scaturiente in susu.
   OBICEIU, pl.-e si uri, nsns, consne* tndo , mos, mores , llbido, copiditas; usu, usantia, consuetudine, deprendere, invetiu, appucatura, appetitu, pornire^, impetu, passione, cupiditate, etc.; — derivate : obicinuire, -eseu, v., obicinui-toriu ,-târia, adj. s.; obicinuitu, part. sup., si: obidnuentia, s. f.; — covente de origine slavic^.
   OBICINUENTIA, obicinuire, obicinuitu, etc.; vedi obiceiu.
   OBIDA, s. f., moeror, moestitia, trl-stitia, dolor, aeerbitas; dorere, triste-tia, intristatione, amaritione, acerbitate, merăre, mestitia, ânima amara, etc.; — derivate: obidare, obiău, eto. si obiăire, -eseu, V., contristare, moestare, moe-rere vel dolore affleere; a intristâ, amari, implă de amaru, de intristatione, de dorere, de morere; obidatu si obiditu, part, sup.; obidatura, s. f., etc.; obido-su,-a, adj., plenu de obida.
   OBIDARE, obidire, obidatu si obiditu, obiditura, obidosu; vedi obida.
   OBLADUlRE,-fiSC«, V., regere, reg-nare; gnberhare, administrare; a gu-bernâ, administrâ, domni, regnâ, domină;—derivate : obladuentia, s. f., regi-men, regime, gubernu, administratione; oblaăuitoriU,-toria, adj. s., care obla-ăuesce; obladuitu, part. sup.; — covente
_______________OBL
de origine slavica de totu cadute in desuetudine. .
   OBLADUITORIU, obladuitu; vedi o-bladuire.
   OBLANCU, s. m., pila sellte equarite; globu, arcu allu sellei callului: oblan-culu de ă’inderetru se oppune cellui de ă'inainte.
   OBLASTIA, s. f., cu sensulu de obla-ăuentia, eto., perdute d’in consuetudine, ca si oblăduire.
   OBLOGA, s. f., novate, soli eessatio; cessatione sau lassare in repausu a unui pamentu de aratu.
   OBLICIRE,-escw, v., andiro, compe-rire, apprehendere, intelligere; a senti, audi, intellege, leuă, in mente;—oblicitu, part. sup.;—dupo Dictionariulu de Buăa coventulu ar fi formatu d’in obliqnns = oblica, inse d’in coce de Carpati nu se aude acestu coventu.
   OBLIRE,-esc«, v., aeqnare, explana-re, complanare, dolare; a plană, com-planâ, netedi, nivellâ, libellâ, libră, eci-librâ, dolâ, poli, etc.; oblitoriu,-toria, adj. s., oblitu, part. sup.; oblitura, s. f., actione si effectu de oblire; — verbulu cu derivatele e essitu d’in oblu,-a, adj., reetns, directos, planns, aeqnns, niti-dns, laevis, tenis, lentns, placidus, per-spicnns, elarns, certus, veros; derectu, dereptu, planu, ecu, ecale, netidu, lenu, fora asperitati, lentu, molie, placidu, incetu, luminatu, invederatu, certu, ad-deveratu; ca adv., oblu : directe, recte, reeta, perspicne, elare, diserte, vere, genuine, distincte, nitide, laeviter, le-niter, lente, oommode, oommodnm, tan-tnm qnod, dereptu, dreptu, netidu, lenu, incetu, lentu, commode, fora pedica, cumu merge la ânima, fora supperare, luminatu, invederatu, addeveratu, in cu-ratfa de ânima, etc.; ca subst. oblu, m. reale, rnneina, runcina, cutitonia, rindea;—de unde oblu, ce a datu tote coven-tele d’in acestu articlu ?
   OBLITOR1U, oblitu, oblitura, oblu; vedi oblire.
   OBLOCASIU, s. m., demin. ridiculu d’in oblocu, s. m., foricnla, valva lignea fenestrae; tabla, valva de ferestra, ap-peratore de ferestra; ca demin, d’in a-
www.dacoromanica.ro
424
OBR
OBS.
cellu-asi oblocu se aude pe a locuri si: oblocutiu;—vedi si oblonu.
   OBLOCU, oblocutiu; vedi oblocasiu.
   OBLOJELA, s. f., fomentum, empla-strnm, cataplasma; fomentu, emplastru, cataplasma, specia de apparatu medicale,—de la verbulu oblojite,-eseu, fo-mentls fovere, a pone, applicâ fomente, emplastre, cataplasmate; oblojitoriu,-toria, adj. s., dblojitu, part. sup., oblo-jitura, s. f., actioue si effectu de a oblojite;—covente străine.
   OBLOJISE, dblojitoriu, dblojitu, dblo-jitura; vedi oblojela.
   OBLONASIU, s. m.,demin. ridiculu d’in oblonu, s.m., fenestrae tabnla; tabla de apperatu una ferestra de ventu si de alte pericle.
   OBLONU, s. tn., vedi oblonasiu.
   OBLU, vedi dblire.
   OBORIRE, (conj. simple : oboru, o-bori, obore, etc.), v., dejlcere, decuteve, delere, abolere; a dă diosu, a culcă la pamentu, a derimâ, a desfientiâ, a aboli: a obori mai multe legi; — oboritoriu,-toria, adj. s., oboritu, part. sup.; —covente de origine si străină, si mai de totu essite d’in usu.
   OBORITORIU, obloritu; vedi dborire.
   OBOSELA, s. f., fatlgatlo, defatlga-tio, lassitndo; fatiga, fatigatione, defa-tigatione, lassitudine, langore; — d’in verb. obosite,-eseu, defatigare, lassare, frângere, frangl, fatigari, de fatiga ri, languescere, tabeseere, a so fatigâ, se defatigâ, se dosellâ, langedi, tabesce, se frânge; — obositoriu-toria, adj. s., obosita, part. sup., obositura, s. f., — de origine străină.
   OBOSIRE, obositoriu, obosita, obosi-tura; vedi obosela.
   OBOTU, s. f., velu = savonu de me-rossa pre la terrani.
   OBRAJELLU, s. m. pl.-î, demin. d’in obrazu, genula;—obrazu, s. m. pl.-i, si -e, gena, mala, bucea, focles, os, vultns, pndor; gena, bucea, facia, vultu, pudore, rossine : fata obrazu, grossu de obrasu; cu ce obrazu vei face assemini fapte ? obrazu de câne; nu ai obrazu; — de aci inco : obraznicu,-a, adj. s., Impndens, Insolens, arrogans, effrons, duri orisj
nerossinatu, impudente, insolente, arro-gante, effronte,—de aci: obrăznicia, s. f., calitate si fapta de obraznica; obraz-nicescu,-a, adj., — obraznicesce, adv.: ce obraznicesce se porta!—d’in obrasni-cu si verb. obrasnidre,-escu, a fi obraznica, mai cu potere in form’a reflessiva: a se obrasnici; part. sup., obrăznicită; — directu d’in obrazu esse verb. obra-zire,-escu : a) ca transit. exprobrare, objurgare, repreliendere, inerepare, a defaimâ, batujocori, inj arid; b) intr. si refiess. a se obrazi = a se obraznici de mai susu; obrazitu, part. sup.,—tote covente străine si de reprobatu.
   OBRAZIRE, obrazitu, obraznicesce, obraznicescu, obrăznicia, obraznicu, o-braznicire, obrăznicitoriu, obraznicitu, vedi obrajeUu.
   OBREJA, s. f., terra edltior, campus elatior et steriliorj târra, campu inaltu si sterpu.
   OBRINTELA, s. f., Inflammatlo; in-fiammatione, inferbentare sau căldură, inflatura de morbu; — obrintire,-escu, V., inflammare, inflammari; a inflammâ si ase inflammâ, a apprende sau a sa ap-prende, etc., obrintitu, part. sup.,'—covente străine.
   OBRINTIRE, obrintitu; vedi obrin-tela.
   OBROCIRE,-esCM, V., pabnlum rol a-renam eqno praebere; a dâ unui callu nutretiu sau avena; obrocitu, part. sup.; —verbu formatu d’in :obrocu,s. m. pl.-e, pabulum, arena, modlns, pastione, nutretiu, avena, modiu=mesura de ce-reali.
   OBROCU, s. m., vedi obrocire.
   OBSCE, s. f., eommune, eommnnttas, mnltltudo, rnlgus; eommune, communi-tate, mulţime, vulgu; — de aci: obsce-8cu,-a, adj., relativu la dbsce; obscesce, adv., in modu obscescu; obscime, s, f., communitate, mulţime, publicitate; ob-scire,-escu, v., dlrulgare; a divulgă ; a respandi in vulgu, a publică, a vulgâ; obscitu, part. sup.,—covente străine, si superflue.
   OBSCESCE, obscescu,[obscire, obscitu; vedi dbsce.                   ■
   OBSE, interj., fora, foraan, ut pută,
www.dacoromanica.ro
OCI.
425
_________________OCA._________________
pută, ni fnllerisj pote, se pote crede, de na te inselli, —neconnoscutu, credemu, d’in coce de Garpati.
   OBSITARIU si obsitasiu, s. m., miles dimissns; militariu dimissu licentiatu ; —d’in obsitu, s. m. reale, dimissio, com-meatns; dimissione, commeâtu, licenţia, volia data unui militariu; — d’in germ. abschied; inse neconnoscutu in Romani’a libera.
   OBUSIABIU, (reu obusieru); s. m., (dupo fr. obnsier), tormementnm bel-lionm majns; tormentu bellicu mai mare, machina bellica de arruncatu, morta-riu de- intorsu si arruncatu obuse, pl. d’in obusu, s. m., giobus minor pyrio p ni vere confertns; globu minore incar-catu cu pulbere de focu, bomba mica.
   OBUSU, s. m.. vedi obusiariu.
   OCA, (pron. pre une locuri: oca, pl. ocalle, pre alte locuri mai romanesce : oca, pl. oce), s. f., (6Xx<£=6Xxij), qna-drussls; pondu de patru libre sau litre =1300 gramme fr.
   OCACAIA, interj, sau s. f., vedi ocacaiela.
   OCACAIELA, s. f., ranarnm clamor; clamore, sberetu de’brosce forma in totu de reprobatu care inse n’amu au-ditu neci una data; — mai de suffe-ritu e form’a ocacaio, care se aude si ca interiectione si ca subst.{f., d’in care apoi: ocacaire,-escu, v., coaxare, (fr. coaxer), a clamă, sberâ, cântă ca bro-scele : broscele ocacaiescu si ocacaia;— ocacaitoriu,-torta; adj.s., ocacaitu: part. subst.; ocacaitulu brosceloru: ocacaitura s. f.,—forte probabile affine cu classiculu ooaxare, p6te corruptu ocacaire d'in oc-coassare sau occocoassare.
   OCACAIRE, ocacaitoriu, ocacaitu, o-cacaitura; vedi ocacaiela.
   OCARÂ, s. f., probrnm, opprobrinm, infamia, contnmelia, dedeous; opprobriu, batujocura, injuria, insulta, offensa; parte rossinosa, obscena; — de aci: ocarire,-escu, v., exprobrare, dedecorure, objnr-gare, corripere, conviclari, reprehen-dere; a esprobrâ, injuriâ, batajocori, ob-jurgă, mustră, infrontâ; ocaritione, s. f., ca si ocara, inse acea-a mai energica de câtu acăsta-a; ocaritiosu,-a, adj., ple-
nu de ocaritioni; ocaritoriu,-toria, adj» s., ocaritu, part. sup. subst.; ocaritura, s. f,;—nu separe neci slavica, cumu pre-tendu unii, neci tiganescu, cumu pre-tendu alţii; ci probabile ocara e in lofcu de occara=o6-cara, ăro cara=xâpa;asiă dăro de scrissu si: occarire, occaritione, occaritu, etc.;—de alta parte e affine cu adj. ocaru=uccaru,-a, maculosu, pestri-tiu la facia; asiâ si cu aoestu sensu face allusione la gr. xdpa.
   OCARIRE, ocartiorw, ocaritiosu,ocaritu, ocaritura, ocara; vedi ocara.
   O     CAR MUIRE,- eseu, v., deriv, ocar-muitoriu,-târia, adj. s., ocarmuitu, part. sup., vedi cârmuire in Glossariu.
   OCHIESELLU, adj., fasonins, snb-fusouias, deminut. d’in ochiesiu: fete o-chieselle, baiati ochieselli, ochi ochieselli, sprincene ochieselle, facia ochieseUa, june ochiesellu;—ochiesiu,-a, adj., fasens, snbfnsons, bndins, spadix, rntlins; fus cu subfuscu, badiu, spadice, rutilu, care, prin colore la peru, facia, ochi, etc., bate bene in negru : cu sprincene âchiesie, calîu âchiesiu, june âchiesiu, muliere 6-chiesia;affini cu ochiu ?
   OCHIESIU,-a, adj., vedi ochiesellu.
   OCHIERE, v. si s. verbale, ochietu; part. sup. subst., ochietura, s. f., co-vente reu pronuntiate si scrisse, in locu de cari vedi in Dictionariu formele cor-recte : ochiare, ochiatu, ochiatura, si mai correcte : oclare, oclatu, oclatura.
   OCIELLARIA, (pronunţ, otidlaria, si aici si in tote urmatoriele), s. f., octeZ-lariu,-a, adj. s., ociellaressa, s. f. per A, odellire, v. si s. verbale, ociellitu, part. sup., ociellosu;-a, adj., ociellu, s. m.,"o-cierire, v. si s. verbale, ocieriosu,La, adj., oderitu, part. sup., odetaria, s, f., ocietariu,-a, adj. s., ocietaressa, s. f. pers., ocietire, si s. verbale, odetitoriu,-a, adj. s.. odetitu, part. sup. subst., o-detosu.-a, adj., odetu, s. m., de cari vedi in Dictionariu formele celle mai correcte : adellaria, adellariu,-a, adel-laressa, adellire, adellitu, aciellosu, a-ciellu, adarire, adaritu, adariosu, a-detaria, adetariu, ocietaressa, acietire, adetitoriu,-a, acietitu\, adetosu, acieiu.
   OCINA, s. f., fnndns internns domns;
www.dacoromanica.ro
426
OCR.
ODO.
loca internu allu curtei; ocinicu, s. m., molitoris adjutor meroenarius; servi-toriu mercenariu la mor’a unui morariu; —de origine slavica.
   OCINICU, s. m., vedi ocina.
   OCNA, s. f., salisfodlna, salifodina, salina', fodina; fodina, minera de sare, salina, fodina sau minera in genere, undQ se sapa ceva; in parte, ocna si locu de punitione grea pentru criminali si sce-lesti;—ocnaşi»,-a, adj. s., a) care sapa la una ocna; i) cellu condemnatu la ocna; de aci si: o cnire, v., a) a lucră la ocna; p) a sedă in ocna ca condemnatu; — ra-dicea se pare ascunsa sub slaviculu o-kopno de la okopati.
   OCNASIU, ocnire, vedi ocna.
   OCOLIRE,-eseu, V., oingere, circnm-dare; vitare, devitare, evitare, ambire; oirenmire, eirenire, per ambageS irej. a cinge, inoongiură, impressurâ, inchide, coprende; a evită, a se departă, fugi, a flecte, a luă caile stramba, a face încurcături, a amblă prin ambage, etc.; o-colisiu, g. m., oironitns, ambages, mersu pre departe, incongiurare, circuitu, ap-pucare a laturi; ocolitoriu,-a, adj. s., o-colitu, part. sup., ocolitura, s. f., actione si effectu de ocolire; —■ oeolu, s. m., (de unde tote celle precedenţi), orbis, clr-ons, dronitna; oanla, orile, cors, anla, ambages, flexns, divertionlum, effnginm; orbe, cercu, curte, gardu, ambage, flessu, abbatere, circuitu, effugiu;—sub form’a occollu, (ob—collnm?), ocollire, ocollitu, aru luă facia romanica, inse pucinu probabile.
   OCOLIS1U, ocolita, ocolitura, ocdlu; vedi ocolire.              -
   OCROGU = ocrugu, s. m., oirotfs, oirenmaoriptio; cercu, circunscriptione, tinutu, periferia, districtu, etc.; — nu e romanesou, dăro d’in fericire cu totulu cadutu in desuetudine.
   OCOSIU,-a, adj., prndens, aclolos, argntoa; plenu de mente, preceputu, prudente, sciutoriu, etc.; — cu totulu neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   OCROTELă., s. f., favor, tutela; pfo-tectione, favore, apperare, sustentatio-ne, — d’in ocrotire,-eseu, v., favere, tneri, anstentare, morari, oommorarl;
a protege, sustentă, apperâ, umbri, scuti;—ocrotitoriu,-a, adj. s., care ocrotesce; ocrotita, part. sup.; — covente străine.
   OCROTIRE, Ocrotitoriu, ocrotitu; vedi ocrotela.
   ODAGACIU, s. m., specia de lemnu aromaticu indianu, agaloohimn (&YâX-Xo^ov), lemnu de aloe, mai de preferitu aru fi formele: agallochu sau agalochiu, agulociu.
   ODAIA, s. f., conolarinm, conclave, cella, rilla j conclaviu, conclave, cella, camera, încăpere; villa;—odaitia, s. f., demin. d’in odaia; oăaiasiu,-a, s. pers., famnlns; servitoriu, camerariu.
   ODAIASIU, odaitia; vedi odaia.
   ODALISCA, s.f., muliere de haremu, muliere de casa turcăsca, mai alleSsu d’in palatiulu sultanului.        -
   ODESDIA, mai allessu pl. odesdie, (cu s aspru sibilante), vesti» liturgica, vestimente liturgice; — barbarismu.
   ODIHNA, s.f., qnies, reqnies; re-pausu; — odihnire,-escu, v., qnlescere, reqniescere; paoaro, tranquillare, se-dare; a repausâ, împacă, allinâ, ad-dorml; odihnitori»,-a, adj. s., odihnită, part. sup.; — barbarismu.
   ODIHNIRE, odihnitoria, odihnită; vedi odihna.
   ODOBELA, s. f., incarceratio, Car-cer; carcere, incarceratione, inchiso-re; — si dobela in locu de odobela; — barbarismi.
   ODOGACIU, s. m., vedi oăagaciu.
   ODOLENU, s. m., nardns silvestris, valeriana offlcinaliş, Linn. planta; — oăolenu de monte.                    •
   ODORBIREU, s. m., administrator, provisor; administra tor iu, provisoriu, in curtea unui proprietariu nobile la Uii-guri. Compara ung. ndvnrbird.
   ODOROGA, s. f., frac tu m vas; cla-mor, strepitns; ceva frântu si stricatu; vasu spartu, cumu si: gura sparta , si de aci: larma, clamore, sberitu, stre-pitu : odoroga de carrutia, odoroga de gura, nu le mai tăcu odorogele de gureţ — odor ogire,-eseu, v., a frânge, sparge, strică, si de aci : a strigă, sberă, voci-ferâ, vorbi verdi si uscate; odorogito-riu,-a, adj. s., care odorogesce; oăoro-
www.dacoromanica.ro
__________ OGA. ________________________
gitu, part. sup., odorogitura, s. f.;— la alţii se aude : hodorogoi, hodorogire; la alţii : odorojire, odorojitoriu, odoro-jitura.
    ODOROGITORIU si odorojitoriu, o-dorogitu si odorojitu, odorogitura si o-dorqjitura; vedi odoroga.
    ODORU, pl.-e, munus, gemma, the-saurus; munţi, daru munificu, gemma, thesauru, — mai allessu daruri de nunta; (confere Srâpov).
    ODOSU, s. m., arena fatua, Linn., specia de avena sau ovesu, avena sel-batica.
    ODOVAIENIA si odovania, oetara cujusdam festl; octav’a unei serbatore;
—   odovaire,-e$cu, v., octaram festl celebrare, repetere, a serbâ octav’a unei serbatore, si de aci: a repeţi, a reiterâ, a redice; odovaitu, part. sup., odovaitura, s. f., — covente cu totulu cadute. in desuetudine, (confere 878001; = octavus).
    ODOVALRE, odovaitu, odovaitura-, vedi odovaienia — odovania.
    ODRASLA, s. f., germen, palmes, pnllns, fetus, proles, snrculus; germe, pulliu, surcellu, fetu, mugura, prole, coltiu; — odraslire,-escu, v., germinare, pullulare, pnllnlesoere; a germinâ, proleficâ, procreâ, impulliâ, pullulâ, in-colti, mugură; odraslitoriit,-a, adj. s., odraslitu, part. sup., odraslitura, s. f.,
—   covente străine cadute deplenu in desuetudine.
    ODRASLIRE, odraslitoriu, odraslitura; vedi odrasla:
    OFERLIRE,-eseu, v., eonrlclari, con-tumeliâ vel lgnominiă affieere; a con-viciă, injuriâ, batujocurâ, insultă, op-probriă, incarcă de opprobrie; oferlitu, part. sup., oferlitura, s. f,; — neconno-scute d’in coce de Carpati.
    OFERLITU, oferlitura; vedi oferlire.
    OFILIRE,-eseu, v., palleseere, lan-gnescere, tabescere; perlre, mori; a palii, langi, langedi, tabesce, deperi, peri, mori;—ofilitu, part. sup., ofilitura, s. f.;—barbarismi.
    OFILITU, ofilitura; vedi ofilire.
    OG ARCA, s. f., d’in m. ogaru, câne de liepori, leporariu, de aci si demin. 0-garviiu si ogarusiu; si d’in ogarca de-
_______________OGB;_______________427
minutivu ogarcutia; -— tote de origine străină si neconnoscuta.
   OGARCUTIA, ogaru, ogarutiu; vedi ogarca.
   OGASIU, s. m.; vedi fagasiu, va-gasiu.
* OGIGIRE,-eseu,v.,slceare, exsiceare, arcfacere; a seccâ, Osseccă=uscă, des-seocâ, arde, frige; ogigitu, part. sup.
   OGLINDA, s. f., speculum; speclu : a se uită in oglinda; metafor. oglind'a apdoru; — oglindare si oglindire, v., mai allessu refless. a se oglinda, a se oglindi, a se uită in Oglinda; oglindatu si oglindita, part. sup.;—oglinăariu,-a, adj. s., specularlus; speculuriu, care fabrica sau vende specie; oglindaria, s. f.,
a) arte de oglindariu, ofdcina de oglin-dariu; b) mulţime de oglinde, in specie: ornatu in oase si alte locuri cu oglinde; —de origine străină.
   OGLINDARE, oglindire, oglindaria, oglindariu, oglindatu, oglindi tu; vedi oglinda.
   OGNA, s. f.,- vedi ocna.
   OGODU, s. m., qutea, reqnies; re-pausu, pace, tranciliatate; — neconno-scutu d’in coce de Carpati. -
   OGOIARE, v,, (conj. simplu ; ogoiu, ogoii, ogoia, etc., asiă siform'a: ogoire: ogoiu, ogoii, ogoie, etc.), lenire, sedare, transqui Ilare; leniri, sedarl; a allinâ, impacâ, imblandf; a se impacă, a se allinâ; — ogoiatu si ogoitu, part. sup.; — ogoiu, s. m., sphaerlsterlnm, jocu de pila, de mince.
   OGOIATU, ogoitu, ogoiu; vedi ogo-iare.
   OGORIRE,-eseu, V., agrum proseiu-dere; vervagere; a proscinde, a sulcâ, intorce agrulu, a vervage; — ogoritu, part. sup., ogoritura, s. f., in fine ogoru, s. m., norale, vervaetum, ager prosels-bus, agru intorsu, vervactu, novale; \— nu se pare neci ungaricu neci slavicu, ci corruptu d’in agru=ager.
   OGORITU, ogoritura, ogoru; vedi 0-gorire.
   OGRADA, s. f., septnm, bortus; gar-du, septu, locu inchisu cu gardu; — 0-gradire-escu, v., sepire, a ingradl, in-gardi, inchide; ograditu, part. sup.
www.dacoromanica.ro
428
OLE.
OPA.
   OGRINJI, 8. m. pl., fennra a pecori-bas rellotam, fenu sau parte de nulre-tiu lassatu de pecure, lapidatura d’in nutretiu.
   OHAVNICIA, s. f., stătu de chavnicu; —ohavnicu,-a, adj., propriu, libera, allu seu propriu, scutitu de verice dare, abJ solutu de verice impositu. -
   OINAEE, oinatu, oinatura; vedi oi-narîa.
   OINAEIA, s. f., stătu de oinariv, dro oinariu,-a, adj., erro, rngabondos, iners, plger; vagabundu, care âmbla fora ca-pitâniu, fora lucru, inerte, pegru, ba-tendu drumurile;—oinarire,-escu, v., Ta-gari; a vagă, a amblâ fora capitâniu, a bate callea, a nu se occupâ cu nemica utile; oinaritu, part. sup., oinaritura, s. f., inse si oinatura, s. f., d’in verb. oi-nare, oinatu, part. sup.; — se aude pre a locuri cu h iniţiale: hoinare, hoinatu, hoinatura, hoinarla, hoinariu, hoina-rire, eto.
   OIŞTE, (cu 8 aspru sibilante), sau oisce, s. f., temo, temone, pertica de care se injuga jumentele.
   OJIJIRE, vedi ogigire.
   OJINA, s. f., mancare de sdra;— oji-nare, v., merendam şomere; a leuâ me-renda, mancare de sdra; ojinatu, part. s.;—covente' neconnoscute d’in coce de Carpati; se fia corrupte d’in ajunare, a-junatu, ojunu, etc. ?
   OJOGU, g. m., soopa fornarla; matura de fornu, pamatufu de coptoriu;— neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   OLACARIA, s. f., stătu, conditione de olacariu, 6ro olacariu, s. m. pers. (f. olacaria si olacaressa), nontios; nunţiu, cursoriu de nuntie; — amendoue essite d’in olacu, pl.-e, jumentu de posta, eallu de posta, carrutia de posta.
   OLACARIU, olacu; vedi olacaria.
   OLAIRE, olalaire, olaitu, olalaitu, o-laitura, olalaitura, olaleu; (vedi in Glos. interj, ho, hoi; confere si gr. dAa>.AC«v).
   OLEARIA, Si f., oleariu,-a, adj. s.,— oleire, v. si Subst., oleitu, part. sup., oleiosu,-a, adj., oleu sau oleiu=uleiu, s. m., etc. vedi in Diction. formele mai correcte : oliariu, oliariu, oliare, oliatu, oliosu, oliu, etc.
   OL0GIA, s. f., stătu de ologu; — dro ologu;-a, s.'pers,, elaudos, paralytieos; scbiopu, lipsitu de petiore, paralyticu ; metaf. mazere ologa, faseoli ologi, s. absol. ologa, ologi;—de aci: ologire,-eseu, v., a face sau fi ologu; ologitu, part. flup. —ologime, 8. f., mulţime de ologi.
   OLOGIME, ologire, ologitu, ologu; vedi ologîa.               ,
   OLOISA, s. f., sedam albom lĂnn.; Una planta.
   OLOVINA, 8. f.,zetham, cervisla, ce-revlsla; cervisia, cerevisia,bere; — neconnoscutu inse d’in c<5ce de Carpati.
   OMACU si omecM, omega, cumu si o-miacu, omiagu, s. m., aconitom napel-lnSf IAnn., planta : omega galbinu = germ. gifthell, dle wolfsmilch. .
   OMENETlU,-a, adj., homanos, comis, nrbanos, beniguns, olrllls, probns, ho-nestos; umanu, omenosu, omenescu, blandu, clemente, urbanu, civile, onestu, probu.
   OMETOSU,-a; adj., vedi ometu.
   OMETU, s. m., 1. hominom tarba, ho-minlbos abundans locaş; mulţime mare de dmeni, locu abundante de dmeni; — pl. in e : omete, pre candu pl. la urma-toriulu 2 in i, cumu : 2. nives a ventis congestae, niriam camalns, nlx; Tieue accumulata de venturi, cumulu de neue, neuegrossa, ddsa si profunda;—-probabile essitu d’in orna, cumu invederddia sen-sulu de sub 1.;—ometosu,-a, adj., plenu de omeni, si plenu de neue : ierne otne-tose, curte ometosa.
   OMIACU, omiagu, vedi omacu.
   OMIDA, s. f., eroca, specia de-in-sectu ce devora nascentile fructe alle planteloru;—omida de curechiu, germ. kohlraope; — omidutia, s. f., deminut. d’in omida.
   OP ACELA, s. f., actione de opacire, coventu cu forma erratica.
   OPAIETIU si opaitiu, s. m., la ter-rani, modu de a luminâ s6r’a cu seu pusu in una tdsta cu festilla; — opaietiu in-sdmna si nasu de reu mirosu?
   OPALITELLU, s. m., lychnls; specia de planta ce are flore rossia ca a focului.
   OPARELA, s. f., vedi oparire.
   OPARIRE,-escM, v., aqna fervlda per-
www.dacoromanica.ro
OPE.
OBD.
429
   fnndere, ambnrere, lavare; a tornâ apa ferbente, a ferbe, a incaldî, a inferbentâ, a frige; — oparitoriu,-a, adj. s., opa-rilu, part. s., oparitura, s. f., oparela, s. f., tote barbare.
     OPARITOEIU, oparitu, oparitura; vedi oparire.
     OPINCA, s. f., oarbattuu, pero, solea, sandaltum; calciamentu terranescu d’in pelle, ce se 16ga de petioru cu curelle sau cu acie de tortu ori de păru smulsu d’in codele calliloru : opinc'a se ăice si carbatina, perone sau peroniu, solia, sanădliu, ăupo delicateti'a formei si a lucrului, cumu si lussulu materiei, care nu e totu de a una ă’in pelle mai multu sau mai pucinu cruda;—opincariu,-a, adj. s., a) cellu ce pdrta opince; b) cellu ce fabrica sau vende opince; c) mai alles-su ca adj., terranu, agreste, incultu, rude, rusticanu, laboratoriu, inurbanu, impolitu, incivile, aspru, etc.;—opinca-rta, s. f., a) lucru si negotiu de opincariu, P) portu de opincariu, y) portare, cultura de opincariu;—de unde radicea?
     OPINCA RIA, opincariu; vedi opinca.
     OPINTELA, s. f., adoperatione, încordare de tote poterile, — coventu de respinsu cbiaru numai pentru forma; — opintire,-eseu, v., ni ti, adnltl, conarf, operam dare, a S9 incordâ, a se ado-perâ, a si pune tote poterile, a se nisul, a se frânge, — in forma refless. e mai energicu;—opintitu, part. sup.
     OPINTIRE, opintitu; vedi opintela.
     OPISU, s. m., registru de cancella-ria; — strainu si pre doplenu cadutu in desuetudine.
     OPREGU, pl.-e, relnm anterins vel posterins; velu ce feminele punu pre de inainte sau pre d’inapoi,—coventu, cumu se vede de sene, essitu din verb. oprire, ce vedi in Dictionariu; d’in acellu-asi ' fonte, fora inse neci unu respectu de correctionea limbei, e si forma : oprela, s. f., in sensu de oprire sau opritura, ce vedi in Dictionariu; si mai urrita e inse oprelisce, s. f., in sensulu ce s’a vedutu si la oprela; cumu si: oprelnicu,-a, adj., de assemine difforme, dAro care se pote forte bene suppld cu opritoriu d’in Dictionariu.
   OPRIMARE, v., in locu de oppremere, oprimata, in locu de oppressu; vedi in Dictionariu : oppremere, oppressu; o-pressione, opressivu, oppressoriu; op-punere, oppusu, etc.
   ORA, s. f., ales domestica, avis co-hortalis, passere de curte, mulţime de passeri;—(affine cu 8pvu;=8p-vu;).
   ORANGrUTANGU, s. m., maximus simlns, mare simiu, mare mimutia.
   ORASELLU, s. m., demin. d’in o-rasiu, oppldnlnm} micu oppidu; Aro o-rasiu, pl.-e, oppldnm,nrbs; oppidu, urbe cetate; de aci si: orasianu,-a, adj. oppldanas, nrbanas, oppidanu, urbanu, cetatianu, cine sau ce siAde in cetate, urbe, oppidu, ce se tine de oppidu; — orasianime, s. f., mulţi orasiani, toti o-rasianii unui orasiu, locuitorii unui o-rasiu; orasianîa, s. f., calitate de ora-sianu; orasianescu,-a, adj. d’in adj. o-rasianu, care e si subst.;—d’in acestu-a si orasianesce, adv., urbane, opplda-ne, etc.,—compara Ung. vitros.
   ORASIANESCE, orasianescu, orasianîa , orasianime, orasianuf orasiu; vedi orasellu.
   ORBANTIU (si orbaltiu), s. m., erj-slpelas, erysipelate , branca., flussione rossia, focu viuu.
   ORBENICE, adj. s., caeculus, caecn-tiens; camu cecu, camu orbu;—reu for-matu d’in orbu.
   ORBOTA, S. f., texte m dentlcnlatum, testura denticulata, ornamentu de cambie, mai allessu feminine : defitella, dentara sau ăentatura.
   ORCANU si oraganu, uraganu, s. m., lusana prooella, furidsa tempestate, ue-bona procella, spaimentatoria fortuna, mai allessu, si de regula, pre mare, pre oceanu.
   ORDA, (si horda), s. f., popnlus fe-i rus , militam turba Indisclpllnata; mulţime, multu poporu selbatiou, câta de militari indisciplinati si depredatori.
   ORDONARE,v. sis. verbale, orăonan-tia, s. f., ordonatoriu,-toria, adj. s,, ordonata, part. sup.,—tote forme abbatute de correctionea limbei, vedi celle correcte in Dictionariu: ordinare, ordinantia, or-dinatuf etc.                        ^
www.dacoromanica.ro
4$0
Ofef.______________
   ORDU, s. m., numeru de douedieci si cinci.
   ORENDUELA, orenăuire, etc.; vedi orinda, orinduire, etc.
   ORGOLIOŞII,-a, adj., snperbns, superba, mundru;—orgoliu, s. m., superbia, superbia, mundria; — coventele se afla in unele d’in sororile limbei nostra, inse cu limb’a româna nu consuna, si sunt si superflue.
   ORINDA, s. f., ordo, jnssnm, hnpe-rinm, fatnin, sors, oommodum, oommo-ditas, mala fortuna; ordine, commandu, imperiu, fatu, sorte, destinu bonu sau reu, commodu,incommodu,commoditate, bona sau rea fortuna : nu veţi ave bona orinda, de nu veţi av6si bona portare;— orinduire,-eseu, V., ordinare, disponere, cotnponere,collooarej a ordină, dispune, compune, collocâ, a pune la loculu seu, a regulă; orinduitoriu,-a, adj. s., orin-duitu, part. sup., orţnduitura, s. f., inse: orinăuâla, s. f. e forma incorrecta; — probabile co coventele d’inacestu articlu potu fi pucinu corrupte d’in classiculu : or dme=or do.
   ORINDUELA, orinduire, orinduitoriu, orinduitu, orinduitura; vedi orinda.
   ORMEGHIA, s. f.. oomltatus, com-mitatu, tinutu, judeciu, cercu, circum-scriptione;—nu se aude d’in coce de Car-pati;—compara ung. Tftrmegye.
   OROFSELA, s. f., repndiatlo, rejec-tio, exsilinm, expulsio, prosoriptio; re-pudiatione,reiectione,espulsione, essiliu, proscriptione; — oropsire,-eseu, v., in exsilinm mittere, relegare, exp6llere, proscribero, a essiliâ, atramitte in es-silju, a relegă, a deportă,a espelle, a es-pulsă, a proscriue; oropsitoriu,-a, adj. s., oropsita, part. sup., oropsitura, s. f., etc.,—tote aceste covente păru corrupte d’in gr. âgoptCstv, ££t5pwtţ, sau d’in simplulu: 6piCstv, 6ptoiţ.
   ORTACIRE,-esc«, v., soclare, oonso-olare, jnngere, eonjnngere, in sooleta-tem attrahere, reoonolliare, ooncillare; soclari, oonsoolarl, oonolilarl, recon-oiliari, a sociă, consociă, conjunge, at-trage in societate, conciliă, reconciliâ, attrage, uni; a se uni, a se sociă, a se consociă, se concilia, se impacă, etc.;
________________6SE.__________________
ortacitoriu ,-a, adj. s., ortacitu, part. sup., ortacitura, s. f.;—celle precedenţi essite d’in ortacu,-a, adj. s., socius, oo-mes, sodalis, sociu, comite, sodale, u-nitu, conjunctu,—femin. nu numai or-taca, ci si ortacitia; — d’in ortacu si ortacîa, s. f., societas, sodalitas, societate, sodalitate, unione, fratia, etc.; — cu intellessulu de unione se aude si for-m’a pucinu correcta : ortă, ortaua, pl. ortaUe; — barbarismi.
   ORTACITORIU, ortacitu, ortacitura, ortacîa, ortacitia, ortacu; vedi ortacire.
   ORTU, s. m., numeru de diece paral-le; — barbarismu.
   OSCHIGA, S. f., lolinm, bromos seca* linns, Linnloliu, neghina, loliu de secara, loliu secarosu;—se dice si osiga.
   OSEBI, adj., distinotlm, seorsim, se-paratlm, separatu; si cu de : deosebi;— d’in osebi derivate : osebire,-eseu, v., separare, secernere, segregare, distin-gnere, a separă, segregă, distinge, desparţi, despreună; osebitoriu,-a, adj. s., osebitu, part. sup.; — covente străine mai de totu cadutein desuetudine; vedi si deosebire in Glossariu.
   OSEBIRE, osebitoriu, osebitu; vedi mai susu osebi,
   1    OSENDA, S. f., pigne omentnm, osslnm plngoedo; grassu, omentu, gras-sime de omentu, grassime de osse; — osendosu,-a, adj., plenu de osenda; — forte probabile co coventulu e formatu d’in nssu, si cere a fi scrissu : ossenda.
   2    OSENDA, S. f., damnatlo, oondem-natlo, pnuitlo, poena, malota; damna-tione, condemnatione, punitione, pena, pedepsa, multa sau mulcta, emenda sau amenda; — osendire,-escu, v., damnare, oondemnare, a damnă, condemnă, puni; osenditoriu,-a, adj. s., osenditu, part. sup.;— covente străine pre caile decădere in deplena desuetudine.
   OSENDIRE , osenăitoriu, osenditu, vedi 2 osenda.
   OSENDOSU,-a, adj., vedi 1 osenda.
   OSERDIA, s f., industria, dlligen-tia, opera, labor, nlsns, sollertia, se-dtilltas; industria, diligentia, studiu, opera, labore, sollertia, etc.; — derivate : oserdiosu,-a, adj., industrios, dlli-1
www.dacoromanica.ro
OTE.
431
_________________OSţ.__________
gena, studlosus, .sollers, laboriogus, sednlns, industriu, industriosu, diligente, studiosu, laboriosu, sollerte; — oser-ăuire,-esca, V., nitl, iuniti, conarl, con-tendere, operam dare, industriam vel dlllgentlam adhlbere; a se adoperâ, a se incordâ, a si pune tote poterile, a se applicâ, a se dâ la lucru;—oserduitoriu, -a, adj. s., oserăuitu, part. sup., oser-ăuitura, s. f., oserăuentia, s.f. confere cu oserăia form’a : oserăuentia, s. f., ddro pre deplenu reprobate su formele: oserdnicu( -a, adj., si s. f., oserdnicîa, cumu su de reprobatu si celle precedenţi ca străine limbei române si ca-dute in deplena desuetudine; vedi si: mila, unde e invederatu co miloser-ăia, etc., intra si in coventele d’in ace-stu articlu.
   OSERDIOSU, oserănicia, oserdnicu, oserăuentia,^ oserduire, oserduitoriu, o-serăuitu, oserduitura; vedi oserăia.
   OSIGA, s. f., vedi oschiga.
   OSTACÂ, s. f., obstuculum, obstaclu, pedica;—affine cu obstaclu.
   OSTASCA, s. f., vedi ostavca = ot-stavca.
   OSTASESCE, adj., mllltarlter, in modu ostasescu; ostasescu,-a, adj., mi-lltarls, militariu, militarescu; ostasime, S. f., mlltnrn multltudo, mulţime de militari, de ostasi; ostasire,-escu, v., militare, a militâ, militari, oşti; ostasitu, part. sup.; ostasiu,\s. m., mlles, ostariu, militariu; — tote d’in oste, de unde : o-stariu, ostianu, oştire, ctc., ce vedi in Dictionariu correcte, dro celle precedenţi in acestu articlu au tote incorrec-tionea de limba, ce are ostasiu, d’in care au essitu celle alte. .
   OSTAYCA, si otstavca, ostasca, s. f., miliţia dimiaalo, dimissionea unui militariu d’in armata sau miliţia; jcoventu venitu d’in Russi’a in seclulu modernu.
   OSTENELA, s. f,, vedi ostenire.
   OSTENIRE,-escM, v., fatlgare, defa-tire, lassarej nitl, adnitl, operam dare, atudere, conarl, conteudere,. fatlgari, defatigari; a fatigâ, defatigâ, lassâ, de-lassd; a se adoperâ, a se incordâ, a si pune tote poterile, a se fatigâ, se defagâ, se pune cu ânim’a la lucru, a suffeii; o-
stenitiosu,-a, adj., d’in ostenitione, 8. f., ostenitoriu,-a, adj. s., ostenita, part. sup.;— ostenela, s. f., e si mai derepro-batu de câtu tote celle precedeuti.
   OSTEZANU,-a, adj. s.*subnrbanns, suburbanu; d’in ostesu, s. m., subnr-blnm, suburbiu;—neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   OSTOIRE,-escw, V., se dare, tranqnil-lare, mltigare, pacare; a alleuâ, impa-câ, imblandi; ostoitu, part. sup., ostoitu-ra, s. f^—covente străine.
   OSTROVELLU, s. f., demin. d’in o-strovu, âro ostrovu, pl.-c, Insula, insula; ostrovutiu, s. m., deminutivu d’in ostrovu; ostrovianu,-a, adj. s.,ţlusularlu8, insulariu, care loQiiesce in insula.
   OTATELLU si otratellu, pl.-i, bora-go offlclualls, Linn.; boragine officina-le, planta.                     .
   OTAVA, S. f., feuum aerotluum, si-olllmeutum; fenu serotinu, sicilimentu, renascere de ârba, drba crescută dupo prim'a falcatura sau cossitura; — otavi-re,-escu, v., rursus berbascere, subua-scl, âro a resari ârba, a se renasce; o-tavitu,' part. sup., otavitura, s. f. •
   OTCA, s. f., vedi votca, vutca.
   OTELU, s. m., (dupo fr. hdtel); casa pentru receptionea âspetiloru, ospitiu, ospitaria.
   OTGONCT, pl.-e, si uri, fnnls, rndens; fune, grossa fune, rudente.
   OTIAPOCU si otiapopu, s. m., 1. lama, lamina, bucea ta; 2. paliu, culmu; — nu e connoscutu d’in coce de Carpati.
   OTICU, s. m., rallum; raliu, radiu, sapa.
   OTIRNIA, otrenia si utrenia, s. f., (d’in bpd’pov), offleium matutlnum; offi-ciu matutinu, rogationi si cantari ce se făcu demaneti’a inainte de inceputulu liturgiei.
   OTRAVA, s.]f., renenum, virus, to-xlouin, venenu, viru, tossicu sau topsi-cu; ■>— otrăvire,-eseu, v., veneuare, ve-* nenum praebere; a venenâ, a invenenâ, invirâ, intossicâ, intopsicâ; otravitiosu, -a, adj., venenosu, virulentu; otravito-riu,-a, adj., otrapitu, part. sup., otra-vitura, s. f,; — tote covente străine si superflue.
www.dacoromanica.ro
432
PAC.
   OTRĂVIRE, otravitiosu, otravitu, o-travitura; vedi otrava.
   OTREPA, s. I, si otrepu, m. mantele, mantile; mantele, mantile, cârpa, stergutâre. *
_____________PAC.______________
  OTRONU, s. m., fanls; fune; vedi si otgonu.
  OVACHTU, s. m., vedi obachtu.
  OVESIJ, s. m., forma corrupta in locu de avena, arena.
   PACALLA, s. (de regulam, unupa-calia, mulţi păcălii, dârosi in fem. una pacalla, multe pacalle; lui pacalla e op-positu, d’in celle mai vechie tempuri, una alta persona ideale : tanăalla, de care avemu se tractamu, ca se redicamu si tote assertionile puerili alle mai mul-toru docţi străini),—in sensu forte lar-gu si variu appare pacalla, pre candu tanăalla pare cu multuinferiore, asid co:
1. pacaRa=:ridlonlas,derldlonlns, perl-dienlns, derlsor, lrrlsor, cachlnno, san-nlo, lndlns, mimns, scnrra, lepldas, face-tus, dlcax, jooosns, hllarls, lasolrns, Ineptas,lnsnlsng carlllator, nngax,negator, frandnlentns, astntns, fallax, do-ceptor, mendax, rafer, snbdolus, cal-lldns; unu ridiculu, deridiculu, perridi-culu, derisoriu, irrisoriu, risutoriu, san-nione, ludiu, mimu, comicu, sfiurra, le-pidu, facetu, dicace, jocosu, ilare, festivu, lasclvu, ineptu, insulsu, nesaratu, cavil-latoriu, nugatoriu, fraudulentu, insella-toriu, ammagiţoriu, fallace, astutu, de-ceptoriu, mendace, mentionosu, subdolu, si altele ce aru potâ espreme typulu lui pacalla i pacalla si tanăalla su ăouemari nevolie; in nevolia te a bagatupacaUa,ă'in nevolia se te scoţia pacalla; metaf. nu te bagă cu pacallii in relatione;—derivate : pacalletiu,-a, hlstrio, carlllator, seurra, sannio, rldionlns, derlsor, de-eeptor, etc. (vedi mai susu); — pacal-lire,-escu, V., deridoreţ irrldere, carii-lari, nugas agere, ineptlre, jooari, clr-enmrenire, deolpere, a ride, deride, ir-
ride, a inepţi, aspuneseccature, ajocurâ, a ammagi, insellâ; — pacallitoriu,~to-ria, adj. s., care pacallesce; pacallitu, part. sup., nu păcălit, ca se nu fii păcălită; pacallitura, s. f., ce de pacallitu-re spune; — 2. tanăalla, a) s. m., unu tanăalla, f., una tanăalla• scnrra, mimns, hlstrio, lasclrns, carlllator, deri-sor, rldicnlng, ineptns, abjeotas; ridi-toriu, batujocoritoriu, comicu, mimu, i-strione, cavillatoriu, derisoriu, ineptu, de nemica; b) ca lucru : tanăalla =z nn-gae, lneptiae, res nlhili, gerrae; lucru de nemica, seccatura, nemica; — derivate : tanăalUa, s. f., calitate de tanăalla; tanăallire,-escu, v., jooari, las-cîrlre, nngari, deridere, Irrldere; ajocurâ, lascivi, a ride, deride, irride; tan-ăallitu, part. sup., tanăallitura, s. f.: tanăalliture seccaturose.
   PACALLETIU, pacallire, pacallito-riu, pacallitura; vedi pacalla.
   PACHARNICIA, s. f., stătu de pa-charnicu; pacharnicti, s. pers., pinoerna, pooillator, a oyathls minister; pincer-nariu, cupariu, titlu de nobilitate; — fem. pacharnicessa, muliere a pachar-nicului; — tote d’in pacharu, pl.-e, po-culam, capa, oallx, poculu,pocariu,cupa, calice;—de aci demin.'pacharasiu,pacha-rellu, pacharutiu, s. m., poolllnm, call-cnlns, pocillu; —■ pacharnicellu, s. m., dem. d’in pacharnicu.
   PACHARNICU, pacharnicellu, pacharu, pacharellu, pacharutiu, etc.; vedi pacharnida.
www.dacoromanica.ro
Pal.
pai.
433
   PACHEBOTU, s. m., (dupo fr. pu-qaebot), na via tabellarla; nave tabella-ria, nave de espeditm annuntie (angl. packetboat).
► PACHETARE, v., (dupo fr. empaqne-ter), in faaclcnlum colllgare; a legă in fasciclu; pachetatu, part. sup., — tote d’in pachetu, s. m., (dupo fr, paqnet), fasola, fascloulns s pachetu de epistole, fasciclu de epistole, (confere si angl. paek si packet).
   PACHETATU, pachetul vedi pichetare.
   PACINICESCE, adj., paclflcej—d’in pacinicescu,-a, adj., paclflcas, padficu; pacinida, s. f., pax, paelflcatio, tran-qnllltas, pace, pacificatione, trancilitate; — d’in pacinicu-a, paclflcas, qiiletus, tranqulllus; pacificu, trancillu; — paci-nicire,-escu, v., pacificare, seda re, tran-qnlllare; a pacifică, impacâ, allinâ; tran-cjllâ; pacinicitu, part sup.
   PACINICESCU, pacinida, padnicu, pacinicire, pacinicitu; vedi pacinicesce.
   PACLA, (pron. pâcla), s. f., callgo, nubllam; caligine, negura, mare intune-ricu-,—paclosu,-a, adj., caltginosus, nu-bllns; plenu de caligine, de negura.
   PACOSTE, s. f., perlonlnm, tncom-raodnm, detrlmentnm, molostla, injuria, lafortunlam, calomnia, lucusatio, onns; periclu, incommodu, detrimentu, dam-nu sau daunu, infortuniu, molestia, injuria, incusatione, imputatione, calum-niatione, calumnia; sarcina, greutate, ne-volia.
   PADIA, (cu d sibilante), s. f., custodia, tntela, attentlo, diligentia, vigilan-tla, vlgilla, cnra; custodia, tutela, atten-tione, leuare a mente, bagare de săma, diligentia, vigilantia, veglantia = ve-gbiantia, vegla=veghia, cura;—de aci: padire,-escu, V., eustodlre, tuerl, ser-rare, conservare, protegere, defendere, cavere, parare, praeparare, coqnere, co-qnlnare, attendere, vigllare, cnrare, slbl cavere, properare, festluare; a custodi, servă, conservă, protege , defende, de-fensâ, apperâ, cavd, garantă, assecură, attende, leuă a mente, bagă in sămasau desăma, a si caută de sene, a veglă=ve-gbiă, preveglâ = prevegbiâ, cură; pro-
perâ, festinâ; a pară, prepară de alle mancacii, a face de mancare, a ferbe etc.: se ne padesca Domnedieu; padesce-te de catusi’a hlanda; a padi pecorele, vi-tellii; nu rn'atn paditu de misellii acel-li-a; padesce-ti cas'a, copillii, mulie-rea, pecorele;—pad>toriu,-toria, adj. s., paditu, part. sup., paditura, s. f., actione si effectu de pădure; — form’a : pasnicu sau pasnicu,-a, adj. s., e de reprobatu; —tăte de origine străină.
    PADRICA, s. f., quadrlgie; carru cu patru călii; — vedi form’a cadriga in Dictionariu, care e mai correcta de cătu padrica.
    PADURELNICU,-a, adj., sllvester; selbestru, padurescu;—noi nu scimu co se se dica undeva padurelnicu, si de cer--tu, in loculu acestui-a, potu, cu dereptu, intra: silbestru,padurescu,padureciu, etc. in Dictionariu.
    PAFTA, (pron. poftă, pl. paflalle), clngnlnm, flbula; cingutăre, in -specie, paftallele (de regula metallice) incin-gu partea cingutorei de de inainte.
    PAGUBA, S. f., damunm, detrlmen-tam; dam nu, dauna, detrimentu, perdia-re, prejudeciu; — derivate : pagubasiu,-a, attinsu de damnu, de detrimentu, de perdiare; pagubire,-escu, v., damnam uf-ferre, lnferre, laedere, oifendere, damnam patl, damno afflcl, jaotnram facere; a face damnu, a vettemă, offende, a per-de, a patl damnu; pagubitoriu ,-toria, adj., s., care pagubesce pre altulu sau pagubesce ensusi; păgubită, part. sup.; —de origine străină.
    PAGUBASIU, pagubire, pagubitoriu, pagubitu; vedi paguba.
    PAHUIU, s. m., frntex; frutice; — se vede a fi in locu de paiiu d’in paia.
    PA1A, s, f-, pălea; vedi in Dictionariu palia.
    PAIANGINELLU, s. m., 1. araneola; araneola, micu paianginu;2. una planta, germ. kohl-lilia.
    PAIANTA, s. f., materlatlo, materia-rla strnctnra; materia; materiatione, materiaria structura, structura de lemnu impluta cu caramide;— paiantare,-ediu, V., materiarl, llgnnm dolare vel coag-mentare; a materiă, a stringo lemnu, a fa-
                           28 G.
www.dacoromanica.ro
434
PAJ._________________
bricâ lemnu, eic.;paiantatoriu,-toria,zH]. s., carepaiantedia, (vedi si mai diosu pa-iantariu); paiantatu, part. sup., paianta-tura, s. f., materiatura, materiatura, ac-tione si effectu de paiantare, (vedi mai diosu paiantaria);—paiantariu,-a, adj. s., materiarius, tignarlus, liguarius fa-ber, relativu la-materia de lemnu, lu-cratoriu sau fabricatoriu de lemnu, fabricatorul de lemnăria, lemnariu, tig-nariu; — paiantaria, s. f., materiatura, ars materiaria, materiatura, arte ma-teriaria, lemnăria, tignaria;—paianta; d’in care tote celle alte forme, coventu se pare fauritu d’in paia=palia; (vedi palia in Dictionariu).
   PAIANTARE, paiantatoriu, paian-tatu, paiantatura, paiantaria, paianta-riu; vedi paianta.
   PAICU, s. m.pers., cursor, prcecursor; cursoriu, precursoriu, rapidu cursoriu.
   PALNGENELLU, s. m., planta, germ. stengel von asphodill;—si: paingaritia, s. f., arachnites, planta;—casi paiangi-nellu de mai susu, si aceste nomine de plante păru trasse d’in paianginu.
   PAIESCE, s., f. a) mnltltndo pale», septnm pale»; mulţime de paie, curte sau gardu de paie; — de preferitu ar fi ioTva’&ipaieta—palietu-,—paisiu si pa-iusiu, s. m., de care vedi in Dictionariu, insâmnainco: b) aridi graminis vel ari-darum berbarum aoerrns, acervu de gra-mine sau de erbe aride; c) planta, germ. raseusohmiele.
   PAIETU, paisiu; vedi paiesce.
   PAIAŢA, s. f., longlor alvens vel ta-bulapistoria; albia, capisteria, tabla mai lunga de fermentatu pane, germ. walk-trog.
   PAIUSIU, s. m., vedi paiesce.
   PAJERA sau pajira, pagira si pajura, S. f., aqulla, imperiali» avis, signum; acera sau passere imperiale, semnu; — se pare a fi una corruptione d’in passere.
   PAJISCE, s. f., csespes, campus gra-mineus, gram eu, pratum; cespite, câm-pu graminiu sau graminosu, tenera si molie drba, pratu, verddtia, vorddtia de gradina sau de câmpu,—nu credemu se fia d’in slaviculu pajitT, ci ceva formatu d’ÎB paia, ca si paiesce de mai susu.
_________________PAL._____________
   tAJURA, s. f., vedi pajera.
   PALA, s. f., pala, pala, 1. e nu numai lopata, ca in Dictionariu; ci 2.esi: a) furca de paie, de fenu sau si de altele; b) lopata de coptoriu; c) lopata de aria; d) sapa; e) stipite, trunchiu, bu-stianu.
   PALAMARIU, s. m., funls, rudens; fune, rudente, grossa fune; vedi 2 pal-lamariu, in Dictionariu.
   PALAMIDA, s. f., serratula urvensis Linn. planta; — nu credemu se fia slavica; vedi si ia Dictionariu pallamida.
   PALANCU, si palangu, palantu,pa-lanu, S. m., septnm tabullnum; septu sau gardu de scandure, garduri de scan-dure;—vedi in Dictionariu palanca.
   PALASCA si plasca, s. f., 1. funda; funda, cu care se arrunca pâtre; 2. una planta, alchemilla vulgari», Linn.
   PALAVATICIA, s. f., lealitate, stătu de palavaticu,-a; dro palavaticu,-a, adj. s., stultus, stupidus, insanus, demCns, iinprudens; stultu, stupidu, nebonaticu, nebonu, fora mente, imprudente; —pa-lavaticire,~escu, v., insanire, a fi nebo-nu, a fi cu mentile perdute; palavaticitu, part. sup.
   PALAVATICU, palavaticire, palavaticitu; vedi palavaticia.
   PALAVRA, s. f., vaniloquium, ven-tosa loquacitas, clrculaloria jaotatio, iuanis jactautia, putiila ostentatto, corn-mentum, meudacium, failacla; vanilo-centia, ventosa locacitate, des&ta jac-tantia, vorbe secce, putida ostentatio-ne, seccature, menţiona, fallacia;— pa-lavrire,-escu, v., gloriose loqul, se jac-tare et ostentare, splendide mentiri, inepte garrire, effutire, mentiri; a vorbi gloriosu, a sejactâ, amenti infricosiatu, a latrâ verdi si oscate, agarri mgntioni, a se ostentâ in vorbe secce; — palavri-toriu,-a, adj. s., care palavresce; pala-vritu, part. sup., palavritura, s. f., ac-tione si effectu de palavrire;—in3e for-m’a ; palavragiu -a, adj. s., nu e plau-sibile; — d’in isp. paiabra, si acestu-a d’in parabola, (TrapaJSoX^).
   PALAVRAGIU, palavrire, palavrito-riu, paravritu, palavritura; vedi palavra.
www.dacoromanica.ro
PAN.
435
^________________PAL._______________
   PALERU si palieru, s. m.r 1. archl-tectns; architectu; 2. operarlornm pros-fectnsj prefectu, inspectoriu allu lucra» toriloru sau operariloru; — d’in germ’, bassu poller, ddro neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   PALIERU, s. m., vedi paleru.
   PALIMARIU, s. in., vedi in Glossa-riu palamariu, si in Dictionariu palia-mariu. ■
   PALINCA, s. m., vedi palire.
   PALIRE,-e$CM, v., paliere, pallesce-re, aredine afflclj ferire, tundere; a palii, a arde de seccita, de arsur’a so-relui si de a brumei, frigului, gerului; a lovi, bate, pertunde;—pdl\toriu,-a,d.&]. s., palitu, part. sup., palitura, s. f.; — si form’a palinca, s. f., rachiu, vinarsu, spiritu, etc., — neci unguresci, cumu pretendu unii, neci slavice, cumu susţinu alţii, nu potu fi aceste covente, ci romanice cumu su date in Dictionariu, pallire, pallitu, pallitura, pallidu, pal-lore, etc.
   PALITIA, s. f., pertica, fustls, ba-cnlns; pertica, vGrga, vergella, fuste, bâtiu, păru, baclu, bastonu;—forte probabile formatu d’in palu—paru, palus.
   PALIYANIA, s. f., stătu, fapta de palivanu; dro palivanu,-a, adj. s., fu-iiambulns, fanirepns; funamblu, salta-toriu pre funi;— de aci si : palimnire,-escu, v., a fi palivanu;—metaf. ajocă, a ride, a riăiculâ; — palivanitoriu,-a, adj. s., palivmitu, part. sup. palivani-tura, s. f.;—barbarismi.
   PALIVANIRE, palivanitoriu, pali• vanitu, palivanitura, palivanu; vedi^a-livania.
   PALNIA, s. f., iufundfbulum; infun-diblu, specia de vasu conicu de intro-dussu licidu in altu vasu : cu pâlnie se baga vinu in buti;— barbarismu.
   PALOSIU, s.m., gladlns, glndlus ful-catns, pnglo, pugiancnlns, sica; gladiu, gladiu falcatu, pugnale, sica; — barbarismu.
   PALTIEU, s. m., fustls, bac nins; fuste, bâtiu, baclu, bastonu, păru,* — vedi : palitia, d’in care si paltieu.
   PALIJSTRADA, s. f., (dupo fr. balustrade, ddro ren formatu), mai bene
ar fi : baludrata, care nu e de câtu part. de la balustrare, v., (fr. balustrer), a ornâ cu balustre sau balustri, singul. balustru, (fr. bnlustre), columna la ba-lustrata, asiâco balustra, in locu de palustra, insdmna una columna, ce se pune pre rddimii unui septu.
   PAMATUFU si pamaiusiu, pl.-e, penicilina, pcuicnlus, aspergilluin; peni -cillu, aspergillu, basilicu; in specie inse pentru : cârpa de stersu si curatiatu.
   PAMBRIA, s. m., tessutura d’in lâna merina.
   PAMFLETARIU, adj. s,, vedi pam-fletu. •
   PAMFLETU, s. m., (dupo fr. pam-phlet), censorlus de rebus politicis 11-bellns; carte, libellu, libellu censoriu sau criticu de negOtie politice;— de acf si: pamfletarii*,-a, adj. s., cellu ce scrie pamflete.
. POMPONU, s. m., (dupo fr. pompon), facutu in modu ineptu in limb'a nostra care ar sonâ : pomponiu sau pompone, mnllebris apparatus, ciuciuui; mulie-rescu apparatu, cincinni , mulieresci flori.
   PANACHIDA, (mutilatu d’in pina-chida sau pinachide, de la gr. mvaxEţ, gen. mvaxtSoţ), s. f., tnbella scriptoria; tabella de scrissu.
   PANCARTA, s. f., (dupo fr. pancarte), libelios publice afilxus, ilbeilus faimos u s ; libellu in publicu affissu, libellu famosu, injuriosu; — d’in gr. icăv = totu, si yâpty]c = carte, cartela.
   PANCOVA, s. f., pastillus, tractus, tracta; pastilla, pila, pilula.
   PANCREATE , s. f., (dupo fr. pan-erdas, d’in gr. rcâyxpea? = tota carne), se dice in specie de totu corpulu globu-losu allu abdominelui;—derivate: pan-creaticu,-a, adj., (fr. panerdntlqne = mxYxpeaTixdţ), reiaţivu la pancreas.
   PANDASIU,-a, adj. s., in locu de pandariu in Diction., cumu e correctu si cumu se aude, de regula, in gu’ra poporului; inse pandela nu e forma plau-sibile; pentru care vedi form’a : panda in Diction.; in acellu-asi cauta se intre si: panditu, part. sup. subst., d’in ver-bulu pandire in Diction.; asiâ si:pandi-
www.dacoromanica.ro
4S6
PAN.
PAP.
tore=panăitoria, ca subst. f. reale, ce serve ca panditoriu, ca ceva ce are panda.
   PANELETARIU, panfletu;veă\ pam-fletu.
   PANGARE, pangaria, pangariu ; vedi pangarire.
   PANGARIRE,-escw, v., polluere, foo-dare, spurcare, iuquiuare, contaminare, dedeoorare, exprobrare, calumniari; a spurcă., intinâ, contaminâ, batujgcu-râ, dedecorâ, desonorâ, esprobrâ, calum-niă, înnegri; — pangaritione, s. î.,pângăritori»,-u, adj. s., pangaritu,-a, part. sup., pangaritura, s. f.; — si pangariu, -a, adj. s., pollutus, foedns , foodatus , spnrons, contamlnatns, dedecoratns, infamia, Împins, pollutu, fedu, fedatu, in-tinatu, spurcu, spurcatu, dedecoratu, defamata, infame, desonoratu, batujo-curatu, fora Domnedieu, impiu; — de aci si: pangaria, s. f., stătu de panga- • riu; — in fine : pangare, adj. s., d’in care au essitu tote peno aci esposite, in sensu de : ce e pollutu si spurcatu : nu atnblă cu pangarile, co-ci te pangaresci; nu ve ammestecati cu pangarile, co-ci pangari ve faceţi;— inse form’a panga-rela nu e plausibile.
   PANGARITIONE, pangaritoriu , pangaritu, pangaritura, pangariu, etc.; vedi pangarire.
   PANGLICA, (alţii dicu si pantlica), s. f., taenia, fascia, llgnla, ritta, lem-niscns, taeniola; tenia, teniola, fascia, fascidra, vitta, betta, cordella; in specie, panglica espreme si vermele de sto-macu, tenia; — panglicari»,-a, adj. s., care fabrica sau vende panglice, femin. si sub form’a ; panglicaressa; — pan-glicaria, arte de panglicari»;— demin. panglicutia; — se pare a fi essitu d’in germ. bând.
   PANGLICARIA, panglicari», plan-glicutia; vedi panglica.
   PANTA, s. f., vedi penta.
   PaNTALONU, pl.-i, (dupo fr. pantalon, it. pantaloni); vedi in Dictionariu pantalone.
   PANTOELA, s. f. sim., pantoflu si pantof», vedi in Dictionariu: pantof aria, pantofariu, pantofu.
   PANUSIA, s. f., inrolnornm j invo-lucru, coperimentu, fascidra, in specie: fascidra sau papusia de papusioniu; — se pare a fi essitu d’in acea-asi origine cu papusia.
   PAOSU, s. m., rinnm saorifloalejvinu sacrificale; — se pare a fi in locu de pausu, repausu, pentru repausul» mor-tiloru.                     •
   PAPARECU si paparedu, paparetiu, s. m., tabnlarins, meroimonlornm mi-nntornm venditor; tabulariu, venditoriu de merci menute, mercifoliu, corruptu in marciafoiu.
   PAPARONA, s. f., planta,— germ. kornblnme, memithe dupo Dict. Bar-cianu; — noi credemu, co e d’in acea-asi origine cu papa, papare, etc.; inse pre câtu scimu noi, paparona, ca planta, se da mai vertosu la copilli morbosi de versatu.
   PAPARUDA , s. f., femina, mai al-lessu si de regula, femina ţigana; aceste femine, in numeru mai mare in fia-care annu, dupo Pasci, jdca, salta , mai al-lessu in Aprile si in Maiu , încoronate cu frondi, pre la casele sateaniloru si urbaniloru , si su udate de ai casei cu apa câtu de rece pre corpurile adornate cu frondi: dupo saltare paparudele ac-cipta daruri de la ai casei, unde ellejoca.
   PAPIA (pron. papia), s. f., demnitate de papa— pontifice ailu Romei; vedi papatu in Dictionariu; —papistasiu,-a, adj. s., sipapistasiescu,-a, adj., sunt forme spurie, in locu de: papistu, papisticu.
   PAPIRU, s. m., vedi in Dictionariu papyru.
   PAPRICA, s. f., piper; piperu, se dice inse si despre ardeiu; dro form’a: papri-casiu, trassa d’in paprica, se applicadi-rectu la una specia de buccate făcute cu ardeiu,—forma pucinu plausibile.
   PAPUCARESSA , s. f., vedi papu-caria.
   PAPUCARIA, s. f., măiestria de pa-pucariu; papucariu,-a, adj. s., (fem. si: papucaressa), care fabrica sau vende papuci; reu inse si : papucasiu,-a, in locu de papucariu; — papucu, pl.-i, a) calcens, crepida, calciu, calcionu, pantofu; b) una specia de planta, de care
www.dacoromanica.ro
PAK.
PAR.
487
vedi blabornicu in Glossariu, care se dice si: papuculu domnei, —deminut.^a-pucutiu, papucellu;—conventu turcescu?
   PAPUCAEIU, papucu, papucellu, pa-pucutiu; vedi papucaria.
   PAPUBISCE, s. f., locu plantatu de papura sau de papure abundanti;—ter-minatione erratica, in locu de : papu-retu, ca si nucetu d’in nud.
   1    PABA (pron. pară), pl. paralle, moneta d’in celle mai mice de valore, astadi essita d’in usu, si supplenita prin bannu, nummus; — demin. parallutia, nnmmulns.
   2    PABA, s. f., flamma; flamma, va-paia, focu mare; — nu credemu se fia de origine slavica, ci pote se stea in re-latione cu gr. nop = focu.
   PAEADA, s. f., (dupo fr. parade), pompa, apparatnsj pompa, apparatu;— in locu de parata, d’in part. paratu de la v. parare; vedi in Dictionariu.
   PAEADOSIA, s. f., vedi paradosire.
   PABADOSIBE,'-eseu, v., a dâ, a tra-de, remitte in mânule cuiva; in Moldo-via: a invetiâ, a.tractâ, a propune, a dâ invetiatura; part. sup. paradositu;— s. f., paradosia, (rcapASociţ), remissione, traditione, transitione.
   PARAFASE, parafatu, parafernale, parafernalitate, parafemu, parafimo-se, parafrasare, parafrasatu, para-frase, parafrasticu , parafrastu, pa-rafrenese, parafrosinia, parafu, pa-ralisare, paralisatu, paralise, parali-sia, paralitica, etc., vedi in Dictionariu: paraphare, paraphatu, paraphernale, paraphernalitate, parapherm, p araphi-mose, paraphrasare, paraphrasatu, pa-raphrase, paraphrasticu, paraphrastu, paraphrenese, paraphrosyna, paraphtt, paralysare, paralysatu,paralyse, para-lysia, paralyticu.
   PABAGINIBE,-esCM, V., rellnqnere, deserere; a lassâ, delassâ, a nu mai cu-râ, deşertă; part. sup., paraginitu : a-gri paraginiti, casa paraginitu, templu paraginitu; — si: paragina, (pre a locuri parangina), s. f., a) deşertam, ver-vaetam, soli oessatlo, norale; desertu, verice lassatu si incuratu, in specie : solu, câmpu, agru lassatu iu repausu,
vervactu, novale; b) ârba, planta odori-fera, nntoxantum nemorosnm, Linn.
   PABAIBE, pârău, parautiu, etc.; vedi peraire.
   PABALEU, adj. s., dires, opalentns; divite, avutu, avutiosu, opulentu, care are câtu adjunge; — coventulu e d’in gr. itapă si roman. leu.
   PABALLUTIA, s. f., vedi 1 para.
   PABANGINA, s. f., vedi paraginire.
   PARAPETTU, s. m., (d’in gr. napi si ital. petlo), apperatore de peplu, re-dimu de peptu, muru care appera peno la peptu.
   PABAPLEU, s. m., ambrella, nm-bracalam; umbrella, umbraclu, umbra-riu; in specie : umbrella de plouia; — (mutilatu d’in fr. paraplale, compositu d’in gr. rcapA si fr. plole).
   PAEABE, (in form’a simpla : păru, pari, para, se pare, etc.), v., palare, palls manire j a muni cu pari, a bate pari; part. sup., paratu, s. f., paratura; vedi in Diction. imparare si paruire.
   PAEASINU, s. m., specia de planta, brlzza media, Linn.
   PAEASIRE,-escM, v., relinqaere^ de-relinqaere, deserere, raledicere; a lassâ, delassâ, deşertă, valedice, a si leuâ remasu de despărţire; parasitu^ part. sup., părăsită casa, părăsiţi parenti.
   PAEATONEBU, s. m., (dupo fr. pa-ratonnerre), reu formatu, in locu de: pa-ratonitu sau parafulmine.
   PABCALABIA si purcalabia, s. f., calitate, officiu de parcalabu; 4ro par-calabu, s. m., a) administrator, curator,provlsor, administratorul,curatoriu, provisoriu, prefectu; b) reetlgallnm co-actor, perceptoriu, mai allessu allu sate-loru, communiloru rurali alta data;
c) carcerls praefectus, prefectulu, in-spectoriulu carcerei, inchisorei; — inse astadi de totu cadutu in desuetudine intre toti Bomanii;— (pyrgolabu?)
   PABCANU, parcare, parcatu, par-chetare, parcheta, etc., vedi parcu.
   PARCU, pl.-e si -uri, forte vechiu in limb’a propria, si nu numai in tote so-rorile limbei nostra, ci si in celle străine, germana, anglese, etc., are camu a-cellu-asi sensu ce are in tote limbele
www.dacoromanica.ro
4 38
PAR.
PAR.
menţionate, adeco: 1. septum, (fr.parc), septu, locu vastu inchisu, unde su for-mose si plăcute selbe, unde su bestie selbatice; 2. in specie: parcu de oui, de călii, de capre; in acestu parcu se afla mulţi arieti; parcu deperamblare, parcu inse si de tunuri; — de aci: a) covente romanesci derivate d’in parcu, ca cea mai simpla forma si in limb’a nostra, adeco : a) parcanire,-eseu, v., si par-cunare. marginare, olandere, a margini, a închide in determinate margini; de unde : parcanitoriu,-a, adj. s., par-canitu, part. sup., jparcanitura, s. f., (3) verbulu parcanire a essitu direcţii d’in parcam,-a, adj., si acestu-a d’in parcu, apoi leuatu mai allessu ca subst. m., parcanu-lu, pl., parcane-le, appli-catu in sensulu de: a') ora, margo, in genere : margine; (3') in specie : margine de fornuri, de porte, antepagmenta; margine de muri, eorona, corona, etc.; — b) covente ce su neologe in limba, si au lipse de correctioni: a) parcheta-re, V., (dupo fr. parqneter), pavimentnm facere tessellatnm, contabulare, a face podella cu scandure sau cu tesselle, a contabulâ, (vedi si pardosire); (3) parcheta, s. m., (dupo fr. parqnet), a') pn-vlmentum tessellatnm, pavimentu tes-sellatu, podella de scandure, mai allessu cu scandure bene lucrate; (3') in specie: forenses caneelli, cnrlae claustra, clau-strulu sau claustrele, unde stan judicii; Y') camere despărţite judiciloru, etc.;— in locu de parchetare si parcheta, cauta se intre, dupo celle formate de poporu d’in primulu coventu parcu, de unde a-dausse si correctioni, ca : parcare, v., (fr. parquer) : a parca ouile — a parcam ouile, si de agi derivate bone: parcatoriu,-a, adj. s., parcatu, part. sup., parcatura, s. f.; — apoi: parcu-lare, v., in locu de parchetare = a face pavimentu, podella, etc., cu derivatele : parculatoriu,-a, adj. s.,parculatu, part. sup.i etc.; in locu de parcheta va intră form’a part. parculatu, ca m.r sau par-culata, ca f.; — sepotu formă si d’in parcu covente ca : parcellu , parculu , parcone, etc., cari potu leuă multe însemnări d’in celle esposite mai susu.
   PARDON ARE, v., reulam vel gra-tlam dare, propitlare, excusare, absol-vere, remittere; a dă gratia, a iertă, a propritiâ, remitte, escusâ, absolve, — dupo forma inse e fr. pardonner, in care nu pote intră prop. par, ci cearomanica per—per; asiâ dăro form’a correcta ar fi : perdonare, d’in care celle derivate : perdonatoriu,-a, adj. s.,perdonatu, part. sup.; — inse si s. m., perdonu, venla, gratia, etc., in locu de pardonu = fr. pardon.
   PARDOSELA, s. f., vedi pardosite.
   PARDOSIRE,-eseu, v., lapidibus vel llgulssterncre; a steme cu petre, lemne si alte materie : a pardosi baseric'a, ca-s'a, murulu;-pardositoriu,-a, adj., pardosită, part. sup., pardositura, s. f.: solide parăositure;—inse form’a pardosela e de reprobatu; —(pare mutilatu pardosire d’in unu gr. irapA&satţ).
   PARECHIARITIA, s. f., una planta dupo Dict. JBarcianu, germ. St. Peters-
kraut.
   PARFUMARE, parfumaria, parfu-mariufparfumatoriu, parfumatu,—tote vorbe incorrecte prin fr. par, de. cari vedi in Diction. profumare, profumaria, profumariu, pro fumata.
   PARG A, (pron. pârga), pârguire,par-guitu, etc.; vedi per ga.    '
   PARIGORlSIRE,-escw, V., consolări; a consolă, mangaiâ;—parigorisitu, part. sup.; de si d’in gr. irapnj'ii’oplCstv, cu tote aceste-a form’a verbului nostru de ad-missu, d’in paregoria !(vedi in Diction.), ar fi paregorire.
   PARIMICU, (bene : paremicu), s. m. reale, cu sensulu de : a) paremta, (vedi in Diction.), proverbiu; b) cartea biblica a testamentului;—in origine adj. paremicu,-a, ce se attinge de paremîa.
   PARJOLIRE, parjolu; vedi perjolire.
   PARMACLICU, s. m., olathrl, can-cellij concelli, clausura, gardu; — tur-cescu ?
   PARMACU, pl.-e, oolnmella, colu-mella, păru, balustru, fora care nu se face gardu;—turcescu?
   PARNASIA, s. f., specia de planta dupo Dict. Barcianu, germ. das leber-bliimclien.
www.dacoromanica.ro
PAS.
PAS.
439
   PAROCA, S. f., caplllainentnm ; peruca; vedi in Diction. peruca.
   PARPAR1RE, v., vedi peraire.
   PARPARITIA, s. f., tnrboj turbine, • vertetiu;—nu e conno3cutu d’in coce de Carpati.
   PARSECU, s. m., sorlninm,soriuinm Titrarlum; — scriniu vitrariu; —necon-noscutn d’in coce de Carpati.
   PARTALESIU, si partasiu,-a, adj., partlceps, socins; participe, sociu, par-teanu;—inse partalesiu nu se aude d'in coce de Carpati, ddro si partasiu are terminatione spuria.           *
   PARTERU, s. m., (dupo fr. parterre), cu sensulu de : a) fio ralia, floralie, in pl., locuri Unde in gradina su seminate flori; in locu de floralie dicemu si florăria, de si are si alte intellesse; b) planam theatri solnm, ex qno spectatores audiunt fubnlas, planulu de diosu allu theatrului, unde asculta spectatorii dra-matele, planulu terrenu.
   PĂRTICICĂ, s. f., in locu de parti-cella, ce sciu toti Românii.
   PARTIELA, s. f., forma erratica, in locu de partitione.
   PARUMBELLU si porumbeiiu, pa-rumbu si porumbu; vedi in Dictionariu pălumbu.                          •
   PARURA, s. f., (dupo fr. parare), or-natos, ornamentam, munilas mnliebris; ornatu, ornamentu, mai allessu orna-mentu muliebre;—form’a romanica ar fi paraturp.
   PARUSCETIU, s. m., paxillas, demi-nutivu d’in păru, nu inse directu d’in part*, ci d’in una forma deminutiva: paruscu, care pre pucine locuri se aude; vedi in Diction. paruciu^parutiu,
   PARVA, (pron. pârva), s. f., vedi parvu.
   PARVU,-a, (pron. pârvu; vedi in Dictionariu parvu), 1. adj. parvns, micu, micutellu, pucinellu, si metaf. miser, vl-lls, perditns, abjectas; miseru, misellu, vile, abiectu, perdutu;—2. subst. f., pro» stlbalam, meretrix, Iapa, scortam, pro-stibulu, meretrice, lupa, scortu, curva pelle rea etc.
   PASARE, v. impers., carae esse, oordi esse, interesse, referre, grariter
vel moleste ferre, laborare, etc.; vedi in Dictionariu : pesare, pesa, pesă, pesă, etc., cari su de plenu correcte, pre candu de totu incorrecte su: pasare, pasa, pasă, pasă, etc.
   PASATOSU,-a, adj., mollis,farinosns; farinosu, molie; ăro acestu-a formatu d’in pasatu, s. m., care ins£mna : a) ceva fertu, ce e pisatu: pnls, pnltlcnla, pulte, pulticla, z6ma; in specie : pasatucu lapte mai allessu meliu pisatu se face pasatu;
b) nefertu, a) alica, glarea ferinca, pti-sana, alica, glaria farinia, ptisana; (3) mi-llnm, milinm excoriatnm, meliu, meliu pellitu, escoriatu;—pasatu, subst., ca si pasatosu, adj., stau in forme nesuf-ferite, in locu de celle correctu scrisse : pesatu sau pisatu, pesatosu sau pisa-tosu, cumu se vedu in Dictionariu.
   PASCHILLANTE (reu paschilantu), part. adj. d’in unu verb. paschillare = oarmina famosa, libellos probrosos facere; a face versuri infamose, injuriose, batujocuritdrie, satyrice, etc., de unde s. m., paschillu (dupo it. pasqnillo), in sensu de: dicterinm, carmen famosam, carmen probrosam, maledicentia, libel» Ins contumeliosns; dicteriu, vorbe mor-daci, versuri infamose, batujocuritorie, libellu injuriosu, satyricu;—inse in locu de precedentile forme, occurru, cu acel-lu-asi sensu, si: paschinante, part. adj. (it. pasqninante), d’in verb. paschinare, (it. pasqninare), do unde part. sup. pas-chinatU, in specie form’a fem. paschi-nata, (it. pasqnlnata), in acellu-asi in-tellessu cu precedentele : paschillu, de la verbulu paschillare; inse form’a cea mai bona e paschinu, s. m., (it. pasqnl-no), nome datu unui torsu marmoriu de gladiatore in Borna, unde, de regula, se affigu libellii famosi sau infamosi, si de aei si: paschinu, synonymu cu paschillu sau paschinata;—forte probabile, co paschinu, it. pasqnino, e essitu d’in pasca, it. pasca si pasqna, deci tote ca si coventele, ce impreuna cu pasca, se coprendu in Dictionariu, cauta se se încline, ddco vreu se căpiţe unu locu in Dictionariu, la sanctele regule alie lim-bei proprie, asiâ co in locu de celle mai susu scrisse, vomu avd: pascillante,=pa-
www.dacoromanica.ro
440
PAS.
PAV.
schillante, pascillare — paschillare, pa-scillu—paschillu, pascinare=zpaschina* re, pascinatu=zpaschinatu, pascinata= paschinata. pascinu—paschinu.
   ~PA.SGRlLLARE=pascillarc,paschillu =pascillu, paschinare—pascinare, pa-schinatu=pascinatu, paschinata = pa-scinata; vedi paschillante.
   PASLA (pron. pâslă), paslarla, pas-lariu, paslire, paslitoriu, paslitu, pas-litura; vedi pesla.
   PASîfA, s. f., 1. fascicula»; fasciclu, fascidra; 2. furfnr meliorls sortls, fur-fure de mai bona calitate.
   PASSAGERU,*a, adj. s., (dupo fr. passager), vlator, peregrina»; peregrinii, callatoriu, trecutoriu;—passagiu, s. m., (dupo fr. passage), transgresslo, transltns, trajectlo, transmlsslo, iter, via, trame», loons (soriptoris) ; trans-gressione, transitu, traiectione, transmi-sione, caile, carrare, trecutdre, locu,(buc-cata d’in unu scriptu), buccata, tractu, tractura, trassura, parte, passu, etc.;— deşi coventele passageru si passagiu nu su dupo regulele limbei propria, ci s’aru potd correge d’in acellu-asi coventu : passM=pa»8as, (d’in care si fr. pas» ager si passage), in formele: passatoriu, pas-sariu, passaticu, passatu, etc., vedi in Dictionariu passare.
   PASSAGIU, s. m., vedi passageru.
   PASSAURA, s. f., detritus pannns, qnisqnillae vel qnisqnilia, cento, lacer pannlculns, penienlamentom, vesti» di-labida, penicnlos, penlcnlmn, penlcll* lom; frecata, detrita pannura, buccata de pannura, peticu sfasciatu, peticu, pe-niculu, penicillu, cârpa, etc.
   PASSERICA, s. f., demin. d’in pas-sere.; vedi in Dictionariu passere si pas-scrella, etc.
   PASSIA, s. m., p].-i, dax, gnberna-tor, administrator, praetor; duce, gu-bernatoriu, administratoriu, generariu, capitanu, pretore, prefectu;— passia, s. f. officiu, demnitate de passia, provincia, regione, tinutu;— passialicu, s. m., officiu, demnitate, guberniu de passia, provincia, regione, tinutu, continutu;—co-vinte turcesc!.
   PASSIALICU, s. m., vedi passia.
   PASTARNACU sau pasternacu, s. m., planta; pastlnaca sativa, L., vedi in Dictionariu pastinaca, pastinacu.
   PASTRAMA, s. f., carne de oui, de boui, de capre etc., uscata.
   PĂSTRĂYU, si pastrugu, pastruvu, pastruu, s. m., trata; truta, pesce forte placutu;—se aude si cu e la syllab’a iniţiale : pestravu, pestrugu, pestrum, etc.
   PASU (pron. pesu), s. m., vedi pasa.
   PATA, patare, patatu, etc.; vedi peta petare, petatu.
   PATARAMÂ, s. f., bracliiatacrates, arcerâ, gestatorinm, feronlnm, lectica;
bracciata erate, arcera, gestatoriu, fer-clu, lectica.
   PATATU, s. m., oonvolrnlus batatns; convolvulu batatu;—introdussu dupo fr. patate, ar fi se fia fem. patata, cumu su pdmele romanesci.
   PATIMASIU,-», adj. s., patlens; ae* grotans, aeger; patiente, egrotante, e-gru, sufferente.
   TATLAGEA, s. f., planta leguminosa: patlagelle verii, patlagelle venete;—tur-cescu ?
/PATLAGINA, s. f., specia de planta , dupo Barcianu, germ., vregeriob, spltzwegerlch.
   PATRAULA, patrola si patrula, s. f., (dupo fr. patronllle), excnbiae; custodia de ndpte, veglia; —patrolare, patrulare, mai bene pote pairollare, pat'rullare, (dupo fr. patroniller), si totu asiâsubst. patrolla, patrulla, (ca si fr. patronille), V., exoubias agere; aveghiâ;—siform’a: patrollu sau patrullu, s. m. pers., mlles circitor, militariu cercitoriu, circuitoriu.
   PATROLA sau patrolla, pairollare : patrollu sau patrullu; vedi patraula.
   PATRONAGIU, s. m., (dupo fr. pa-tronage), patronata»; patronatu , pro-tectione, sustentatione.
   PATRULA sau patrulla, patrulare sau patrullare; vedi patraula.
   PAVA, s. f., caueus, angulns; cuniu, ânglu, clinu, clinu de cam6sia.|
   PAVlANU,-a, s. m. f., bimias,-a; simiu,-a, mimitiu,-a, mai allessu mare simiu.
   PAVILONU, (mai bene pavilione, si mai bene papilione), s. m., (dupo fr. pa*
www.dacoromanica.ro
PED.
PEL.
441
Tlllon, formatu d’in lat. papilio), taber-naonlnm , tentorinm praetorium, aedes qnadratae strnctnrae, narale vexillnm, umbracnlnm; tabernaclu, tentoriu, um-braclu, umbrariu, vessillu navale, flam-mura navale; casa de structura cadrata, pretoriu, etc.
   PAZA, păşire, păzitoriu, pazitu, pa-zitura; vedi padire.
   PE, prep., mutilata d’in pre, permis-sa numai in vorb’a familiare.
   PECELNICU, pecetnicu, pecetlariu; vedi pecetluire.
   PECETLUIRE,-escM, v., signare, ob-signare, sigillare, obsigillare; a sigillâ, obsigillâ, pecetâ; — pecetluitoriu ,-a, adj. subst., pecetluita, part. sup., pecet-luitura, s. f.;—pecetnicu, pecelnicu, pe-cetlariu,-a, adj. s., si pecetleu; tote forme erratice, in loculu caroru-a vedi in Dictionariu: pecete, pecetare, pecetariu.
   PECETLUITORIU, pecetluita, pecet-luitara; vedi pecetluire.
   PECIA, s. f., pantiois vel dorsi caro tosta vel ad tostnm; carne de pântece sau de spate fripta sau pentru friptu, (vedi si it. pecoia).
   PECLA, s. f., callgo, aestns; caligi-ne, negura, arsura infricosiata; — pe-dosu,-a, adj., plenu de pecia,—slavicu?
   PECLIVANIA, s. f., stătu de pecli-vanu-, fao peclivanu,-a, adj. s., lndlng, hlstrio, mimus, cironlator, praestigia-tor, fnnambnlns, sonrra, ridioulns; lu-diu, istrione, mimu, prestigiatoriu, fu-namblu, scurra, bufone.
   PEDELLU, s. m., apparitor; appari-toriu, servitorig de scola.
   PEDESTALU si peăestariu, s. m., vedi in Diction. pedestallu.
   PEDESTRASIU, s. m., pedester; pedestru; vedi in Diction. pedestru.
   PEDISIA, pcdisiare, pedisiatu, pc-ăisire, pedisitoriu, pedisitu. pedisitu-ra, pedisiu, pediu, etc.; vedi impedi-siare in Glossariu.
   PEDUCELLA, s. f., specia de planta, orathaegns oxyaoantha, Linn.
   PEDUCHIALNITIA, pcduchialnitiu; vedi peduchiaritiu.
   PEDUCHIARITIU,-a, adj. s., d’in paduchiu (vedi in Dictionariu peduche,
peduchiu, peduclu), relativu la pedu-chiariu, care face sau cauta si afla mulţipeduchi-, inse in specie : peduchia-ritia, insdmna mai multe plante, dupo Bareianu : burzeldorn, wegdistel, sta-ohelwagsernnss; — peduchiaritiu e născuta d’in peduchiariu peduclariu,-. a, adj. s., relativu la peduchiu = peduclu, mai allessu la subst. m., peduchiariu =■ peduclariu, (vedi in Diction. pedunclariv), specia de planta, dupo Bareianu : germ. îanserkrant, dle ste-phanBkSrner;— paduchiasiu,-a, adj. s., relativu la peduchiu — peduclu, dro ca subst., peduchiasiu = peduchioru=z peducloru, deminut., d'in deminutiv. peduchiu = peduclu-, — peduchia, s. f., stătu de peduchiu, mulţime de peduchi: paduchîa de lenvnu — peduchia de ci-mici; — peduchime = peduclime, s. f., mulţime de peduchi; — peduchialnitiu, -a, adj. s., relativu la peduchiu = pe-duclu, d^rb ca s. f., peduchialnitia, se applica la femina si la omu cu sensulu de : plenu de peduchi; acesta forma e contr’a regulei, si nu pdte a fi admissa in limb’a correcta.
   PEFUGARE, V., in fogam dare; a pune in fuga, a pune pre fuga, (de unde s’a si formatu acestu verbu estraordi-nariu).
   PEIU, s. m., se dice de un callu: ba-dlns, spadix, gilrns; badiu, spadice, gilvu, galbinu, rossiaticu, etc.
   PELCA, s. f., pila typographioa; pila typograpbica, sullu de typographia;
—   pelcariu,-a, relativu la pelca, ca subst. m. pers., typographu ce manua pelc’a.
   PELCU, (pron. pelcu), pl.-wri, grex, tnrba, copia, mnltitndo} grege, turba, trapa, copia, mulţime: pelcu de passeri;
—   slavicu.
   PELERINA, s. f., (dupo fr. pelerine), velu, veste ce porta mai allessu mulie-rile, — d’in pelerina,-a, adj. s., (dupo fir. pâlerin), peregrinans , qni saoram peregrinationem obit; peregrinante, care visita locurile sâncte; —pelerinagiu, s. m., (dupo fr. pâlârinage), pia pere-grinatio, peregrinatione la sânctele locuri; — tote coventele su mutilate d’in
www.dacoromanica.ro
442
PEP.
PER.
classicele : peregrinare, v., peregri-nante, part. adj., peregrinatione, peregrini*,-a, adj., de unde si s. f., peregrina , de cari vedi in Dictionariu, co-ci formele impromutate d’in limb’a fran-cese nu convinu limbei nostre, cumu nu convinu beci : agiu, agialicu, etc., in Glossariu.
    FELIA, s. f., dopu, astupu; gardu de pesci, cotetiu, etc.
    PELTEA, s. f., pl. peltelle, congelata de pome : peltelle de gutunie, de prune.
    PELTICAIRE, pelticaitoriu, pelti-caitu, pelticire, pelticitione,pelticitu,etc.; vedi pelticu.
    PELTICU,-a, adj. s., balbns, blaesns, lingua haesitans, bamballo; balbu, blesu, incurcatu la limba, bambalione; — pel-ticaire si pelticire,-eseu, balbntire, lin-gna haesitare, tltnbanter loqnl; a bal-butl, bobletf, a si încurcă limb’a, a esitâ d’in limba, a titubâ d’in limba; — pel-ticaitoriu si pelticitoriu,-a, adj. s., pcl-Ucitione, s. f., pelticaitu si pelticitu, part. sup. subst., pelticaitura si pelticitu-ra, s.f.
    PEMSELU, s. m., vedi pamatufu.
    PENELLU, s. m., penicilina, peni-enlus; penicillu sau penicellu, (vedi in Dictionariu).
    PENICILLU, s.m., sealpellam, scai-per pennarias; scalpellu, scalpru pen-nariu sau de penne; — demin. penicil-lusiu câtu se pote de reu formatu.
    PENNIME, s. m., pennarnm mnltl-tndo j mulţime de penne; — pennitia, s.f., demin. d’in penna, precumu si: pennosu,-a, adj., plenu de penne; — in fine ; pennisiora, pennutia, totu demi-nutive d’in penna; (vedi in Dictionariu penna).
    PEPELLE, s., peregrinns, vagabnn-das; peregrinante, vagabundu, percur-soriu de multe popore.
    PEPENETU si pepinetu, s. m., locu, aratura, tdrrina de pepeni;—inse pepe-nisce, s. f., e de reprobatu; —pepenosu si pepinosu,-a, adj., plenu de pleni; — pepiniera, s. f., (dupo fr. pepiniere, fa-cutu d’in fr. pGpln = grauntiu, semen-tia, etc.), seminarinin, plantarinm, se-minariu, plantariu.
   PEPINETU, pepiniera, pepinisce, pe-pinosu; vedi pepenetu.
   PEPTENASIU si pepţinasiu, s. m., demin. ridiculu d’in peptine; vedi in Dictionariu peptinutiu.
   1    PERA, (pron. pera), s. f., (vedi in Diction. pera), aci insemnâ.mu inco : a) pere paduretie, atâtu in sensu propriu câtu si metaforicu; b)pera de pamentu, planta: latyrus tnberosns Linn. 6to in Dictionariu de Buda: germ. plattor-erbse, erdnnss, felgenelcbeln; c) planta nomita si: alluna de pamentu. sola^ nnm tnberosnm, Linn. Dictionariu de Buda : germ. grnndbirne, kartofel, erdtiistel.
   2     PERA (pron. pera sau pîra), s. f., aetio, postnlatio, accnsatlo, delatio; ac-tione, postulatione, accusatione, dela-tione, tragere in judicata;—perire (pron. pârire sau pîrîre),-escu, V., in jns agere, aconsare, deferre, Încasare, Incriminare, oalumniari, certare, lite oertare, li-tigare; a trage in judicata, a defere, ac-cusâ, incriminâ, calumniâ, a se certă, a litigâ;—petitoriu,-a, adj. s., actor, ao-cnsator, Încasator, actoriu, accusatoriu, incusatoriu, tragutoriu la judicata, etc.; perîtu, part. sup., aotns, aoonsatns, tras-su la judicata, accusatu; perîtura, s. f., actione si effectu de perire;—perîsiu,~a, adj. s., actor, aeensator, delator, inon-sator, incriminator, actoriu, accusatoriu, delatoriu , incusatoriu , incriminitoriu, litigante, litigatoriu, etc.
   PERAIELA, s. f., vedi 2 peraire.
   1    PERAIRE,-eseu, v., (cu e obscuru in syllab’a iniţiale), flnere, manare, a flue, mană, curre; part. sup. peraitu; — d’in pereu sau perrîu, s. m., rivns, riva-lns, torrens; riurellu, torrente; de unde demin. ridiculu : perriasiu, s. m., rivn-lns, riusioriu; — s’aru scrie mai bene perriire.
   2    PERAIRE, (pron. e obscuru),-escu, V., crepitare, oonorepitare, stridere, clamare, clamitare, inelamaro, vociferări, ejnlare; a crepitâ, concrepitâ, stri— de, clamă, ciamită, vociferă, ţipă, tin-ni etc.; —peraitoriu,-a, adj. s., peraitu, part. sup., peraitura, s. f,;—ce su aceste peraiture?
www.dacoromanica.ro
PER.
RER.
443
   PERAITORIU, peraitu, peraitura; vedi 1 peraire.       ■
   PERARIA, s. f., officina, arte de pe-rariu, cumu si mulţime de peru; 6rape-rariu,-a, (si f. peraressa), adj. s., cellu se occupa a face peri, erini, pentru căpiţe si alte obiecte; inse perariu.-a, ca adj., fel ativu la peru.
   PERCALINA, s. f., (dupo fr. perca-llne), pandia de bombacu lustrata; — d’in percalu, (pote mai bene percala, f.), s. m., (dupofr. percale), pandia forte fina de bombacu.
   PERDAPU, s. m,, primu lucru, prima lustru, etc., metaforice : imputa-tione; — perdaf uite,-eseu, v., a dă perdaf u, a face bonu inceputu; metaf. a impută, mustră, reprende; perăafuitu, part. Bup.;—barbarismi.         .
   PERDENIA, s.f., damnam, detrimen-tnm; damnu, dauna, detrimentu, per-dere, perdiare, incommodu, etc.; — t<5ta form’a vorbei per denia nu e plausibile.
   PERGA, s. f., prlmltlae; primitie, prime pome ce se collegu sau se offeru: primitie de uve; — perguire,-eseu, v., inoipere maturare vel matnresoere; a incepe a matură sau a se matură;—part. sup. perguitu;— pergariu, s. m., 1. mu-nioeps, municepe; 2. mnniclpinm, municipiu, communitate; 3. civltatls administrator; administratorul allu ceta-tei sau communei,—fora inse se se con-fundacu perga etc.—(pyrgariu=pyrga-rins, d’in pyrgos, compara v. germ. pur-ger, n. germ. biirgor).
   PERGAMOTA si pergamuta, s. f., pironi syrinm, plrnm bergaminm, (fr.ber-gamote), specia de pera forte deliciosa.
   PERGARIU, per guire, perguitu; vedi perga.
   PERGHELU, s. m., ciroinns; circinu, compassu, instrumentu de proportione; — turcescu?
   PERGHIA, s. f., pertioa, veotis; per-tica, vecte,jugu sau braciu de bilance, etc.
   PERIARIA, 8. f., arte de periariu; ăro periariu,-a, adj. s., relativu la peria, si ca subst. periariu, care face sau vende perie,
   PERIORISIRE,-eseu, V., terminare, finire, definire; a termină, determină,
finf, defini, margini; deriv, periorisitu, part. sup.,—d’in rcepiopiCeiv, margiuire.
   PERINDARE, {simplu in conjug, perinda, perindi, perinda, se perinde, etc.), V., mutitare, permutare, iuvioem mutare, alternare, variare; a mută, scam-bâ, permută intre sene, a mută impro-mutatu unulu'cu altulu, a alternă, a variâ, a scambă unuia cu altulu; — pe-rindatoriu,-a, adj., subst., perindatione, s. f., perindatu, part. sup., perindatura, s. f.; — (d’in pe rîndu, ca si pefugare, d’in pe fuga).
   PERIRE, perîsiu, perîtoriu, perîtu, perîtura; vedi 2 pera.
   PERIUTIA, s. f., deminut. d’in peria, ce vedi in Dictionariu.
   PERJOLIRE, - eseu, v., flammare, iuilaramare, acceudere, iuoeudere, ex-ardesoere, incitare, exoitare; a flam-mă, infiammă, fiacurâ, infiacură, accen-de, incende, apprende, a incită, escitâ; —perjolitu, part. sup.;—perjoiu, s. m., iuflammatio , inceudium, efflagratio , oonflagratio; infiammatione, incendiu, infiacuratione, confiagratione.
   PERLEDIU sau perlesu, s. m. traus-itns per sepes; transitu, trecere, intrare prin sepi, prin garduri; — pote d’in perlire.
   PERLEA, s. f. pl., perlelle; cumu si: perlela, perleu; vedi perlire.
   PERLIRE,-eseu, v., urere, adarere, amburere, oomburere, oremare, ustu-lare; eludere, decipere; a arde, a com-bure, cremă, a pune in focn, a dă focu, in-fiacurâ, a bagă in focu; a elude, decepe, ammagi, insellâ;—perlitoriu,-tăria, adj. s., perlitu, part. sup, perlitura,— de aci si : perlea, s. f. pl. perlelle, arsura, inse metaf.: elusione, deceptione, ammagire, fallacia.insellatione;—mai pucinu plausibile form’a: perlela, s. f., —periau sau perleu, s. m., lixivia, labrum lintearinm; lessia, labru sau spellatoriu lintiariu, lavatura de vestimente de linu sau inu; —de aci : perluire,-escu, v., lixare, lixivia perluereja lessiâ, a lauâ, spellâ cu lessia; part. sup. perluitu, etc.; — de si perluire si perlâu, etc., aru pară affini de aprope cu perlire, etc., totn potu fi affini cu classiculu perlnere,
www.dacoromanica.ro
444
PES.
PET.
   PEROSIARE si perusiare, v., a face perosu; part. sup., perosiatu si perusia-tu;—d’in perosu, ce vedi in Dictionariu.
   PERSIANĂ, s. f., (dupo fr. perslen-ne), care nu e de câtu fem.d’in adj.persia-nu,-a, cu intellessulude: clatbros per-slcus;—in genere in locu de fr. jalousio, fenestra cancellata, tranăenna, ferestra cancellata, transenna, ferestra sau per-della yergellata.
   PERSONAGIU, s. m., (dupo fr. por-sonnage), in acelluasi intellesu cu per-sona, ce vedi in Dictionariu.
   PERUSIARE, perusiatu; vedi pero-siare.
   PERVASU, s. m., tabnlae margo, corona, ora; margine, corona, ora, orbe, cercu, cadru, cadra; (compara Trepidau;).
   PESCERA si pescere, s. f., specus, spelunca, caverna, antrnm; specu, spelunca, caverna, antru;— pescerosu,-a,'ca-rernosns, profnadns; cavernosu, profun-du; — {pescere ar p6te fi mutilatu d’in specus prin unu abl. specere).
   PESCHESIU, s. m., donam, mnnns; donu, munu, daru; — turc eseu?
   PESOHIARU si peschieru,-a, adj. s., peritus, habilis, dexter, calUdns, astn-tus ; peritu, preceputu, abile , desteru, callidu, astutu, dolosu; — turcescu.
   PESCEIRU si pesciru, s. m.. mantele mantile; stergariu, manstergura;—turcescu ?
   PESMA, (cu s aspru sibilante), s. f., una planta, centaurea moschata, Linn.
   PESMETU, pl.-i, biscoptu : pesmeti de armata;—(compara Trufia, dem. Tcep.-p-dnov).
   PESTRAVU, s. m., vedi păstrăm.
   PESTREOERE, (probabile d’in pes-trecere, 6ro pes d’in pe=per, si s=e$= ex), v., ltnqnl, deliqninm patl; a lessinâ a si essl d’in menti, a si perde poterile, a ammorti;—pestrecutu, part. sup., les-sinatu, essitu d’in menti, fora menti, a-fora d’in menti, fora poteri, langidu, am-mortitu.
   PESTRITIARE si pistritiare, v., radare, rarlo eolore dlstlngnere , macn-lls variare, pnllls Infuscare; a vergă cu varie colori, distinge cu macule varie, a’picallâ, vergă, muşc &;—pestritiatoriu,-
a, adj. s., pestritiatu, part. sup., pestri-tiatura, s. f.; — pestritiu,-a, adj., (d’in care au essitu tote celle precedenţi), va-rlus, diverslcolor, multicolor, maculls distinctus; variu, multicolore^ diversico-lore, maculatu, picallatu, vergatu;—de aci si alta forma : pistruiu,-a, adj., in acellu-asi sensu cu pistritiu, dăro si in specie : rossiaticu, cu macule fuscatu si rossiatu, plenu de macule rossiate, len-tillosu; de aci si: pistruia, s. f. reale, macula de rossiătia, picatella de rossiu; —(pestriciu ar fi potutu esl d’in v. pin-gere prin pinstridu=pistriciu).
   PESTRITIATORIU, pestritiatu, pe-stritiatura, pestritiu, pestruia, pestruiu; vedi pestritiare.
   PESTRUGU, pestruvu; s.m.,vedi păstrăm. .
   PETA, s. f., macula; macula; metaf. pete in sore, petele peccateloru; pete in nestimate, in genere;—petare,-ediu, v., maculare, oorrumpere, dedecorare, Ignominia afilcere; a maculă, corrumpe, dedecorâ, incarcâ de ignominia, batu-jocorl; petatu, part. sup., petatura, s. f.; —vedi si in Dictionariu : peta, petare, petatu.
   PETACA, s. f. si m., petacu, nnmmns septem cruciferornm; mo neta de septe cruciferi;—nu e connoscutu d’in coce de Carpati.
   PETARE, petatu, petatura; vedi peta.
   PETEA, s.f., pl. petelle, lignla, ţinea; betta, cordella; —vedi in Dictionariu : petella.
   PETINGINAR^E, petinginatu, petin-gine, petinginosu, ce tote vedi deplenu correcte in Dictionariu.
   PETRANJELLU si petrangellu, s. m., ce vedi in Diction., observandu aci numai : petrangellii cânelui, dupo Bar-cianu, germ. die hnndgleisse.
   PETRAGHIRU, s. m., mutilatu d’in Impa^Xiov ~ epitracheliu , devenitu apoi: petrachiru, patrachiru, etola.
   PETRECANIA, s. f., delectatio, ob-lectatio, gandinm; delectatione, ob-lectatione, buccurfa, gandiu, pertrecere, pertrecu; metaforice : a si face petrecania de ceva; etc.; — form’a coventu-lui petrecania, nu e inse in regula,
www.dacoromanica.ro
PIL.
445
_________________PIC;________________
   PIANO, s. m., vedi pianu ia Dicţionar iu.
   PIASTRU, 3. m., pl.-t, nnmmns ar-genteas hlspanious, (fr. plastre, it. plastra, isp. plastra); mo neta de argentu ispasnica, applicata inse si la noi, cân-duva in locu de monet’a leu.
   PICARISIRE,-eseu, v., (dupo fr. pi-qner, se piqner); pangare, impnngere, mordere, striugere, perstringere; a pun-ge, împunge; raorde, morsicâ, stringe, perstringe, pişcă, etc.;—inse in neci unu modu in corpulu propriu allu limbei nu p6te intră unu corentu ca picarisire, ddco nu cumuva se va reduce la roman. picare.
   PICATURICA si picaturicia sau pi-caturitia, s. f., tote relle demin. d’in picătură; vedi picaturella'Jia Dictionariu.
   PIC ATU RIR E, -eseu, V., stlllare, gut-tare, Instlllare; a face picature, a stillă instillâ, guttd;—picaturitu, part.sup. etc.; — inse ar fi mai bona form’a : picatu-rare, picaturalu.
   PICHETU, pl.-e sau -uri, (dupo fr.pl-quet=paxlllns), pxpedita militam ma-nus; mâna de militari espedita, veglia de marginile terrei; — in fine : unu nu-meru de cârti de jocu.
   PICIOCA, s. f., cartofu, alluna de pa-mentu;—de aci si: piciorca, s.f., specia de planta, hellnntkns tnberosns Linn.
   PICIORANGU, pl.-e, grallae, ligneus pes; gralla, gralle, petioru de lemnu : pre piciorange âmbla celii ce si aufrantu petiorele; ambla pre piciorange si omenii ce au petiorde sanitose;—piciorangu, e, de certu, d’in petioru = picioru;—nu e mai pucinu de lipse a espune formele tote, câte se audu in gur’a poporului: picioru (la unii chicioru, la alţii ciciuru), cu derivatele : piciorellu, piciorutiu, pi-ciorusiu,picioroiu, pedoroniu; in Dict. se afla : petiolu, petioru, petiorone si pe-tioroniu, petiorutiu, petiorusiu.
   PICIURA, s. f., plouia rece care in-gliiacia immediatu.
   PICNIRE,-escM, V., tundere, pngnare, verberare; a lovi, bate, tunde, pumni, pumnâ;—picnitu, part. sup., picnitura, s. f., — p6te fi in affinitate cu pngnare, p6te si cu picare.
*• PICNICU, s. m., (dupo fr. plque-nlque germ. plkuik); ceva collectivu, ballu cu collatione de mulţi socii.
   PICOTARE, (in formo de conjug, simple : picotu, picoti, picota, se pico-te, etc.)., v., dormltare, a dormită, a pică de somnu, a motiai;—picotatoriu,-a, adj. s., picotatu, part. sup., p;cotatura, s. f.
   PICULLINA (forte probabile d’in unu mase. adj., picullim, si acestu-ad’in pi-cullu, de la picu), s. f., major tlbla, (fr. bantbois), una tibia mai sonora, flauta sau fiautu.
   PIDALEONU, s. m., reu in locu de correctulu pedaliu, ce vedi in Diction.
   PIESA, s. f., (dupo fr. plfece), para, particnla, fragmentam; tormentnm bel* llonm; nummns; litis instrnmentum; o-pns; carmen, orntlo, fabula; parte, particula, fragmentu; tormentu bellicu sau tunu; nummu, moneta; documentu, carte de litigiu, opu, scriptu, poesia, oratione, coventu, fabula, drama, buccata de jo-catu, de representatu;— inse celliceam-mestica piesa cu piedia sau pedica, es-plicandu : piesa = casu, fortuna, nevoia, etc., însemnări ce covinu la pedica, (de cari vedi in Gloss. la impedisiare), confundu doue radicini diverse; — fr. pifece, prov. pessa si peza, port. peţa, isp. pleza, it. pezza si pezzo ,„med. lat. petlum, affini cu romanesculu peticu.
   PIFTIA, s.f., recitura, buccatarece cu-alliu, alliata, alliatura, sau aiate,aia|tura.
   PIGULIRE, sau mai bene: piguîlire, -eseu, v., pedetentim erellere, llbare ; a smulge incetu, a smulge cu incetulu, a pişcă, a leuâ unu picu câte unu picu, a leuâ pre nesentite; — pigullitoriu,-a, adj. s., pigullitu, part. sup., pigullitura; —formatu, de certu, d’in unu: pigullu,-a, adj., in locu de picullu,-a, adj. demin. d’in picu.
   1    PIHA, s. f., plnma, lanngo; pluma, lanugine, fulgu, pufu.
   2    PIHA, interj, phy, pliul, pblha, fa* fae; pliui, fui, fafe, etc., interiectione ce espreme neplăcere, grâtia.
   PIHOTA, s. f., pedltatns; peditatu, pedestrime, infantaria;—pihotasiu, s. m., pedester; pedestru;—covente străine.
   PILAFU si pilavu, s. m., eonditajnrc
www.dacoromanica.ro
446
PIL.
oryza; oreztt conditu cu zămasi untu;— coventu turcescu, fr. pliau'.
   PILCA, pilcariu; vedi pelca.
   PILCU, s. m., vedi pelcu.
   PILDA, s f., exemplum, parabola, paradigma, similitado; essemplu, parabola, paradigma, similitudine, assemi-nare ;— pildire,-escu, v., per exempla, similitndines, liga ras , translationes, tecte, occalte, loqui; a vorbi prin es-semple, similitudini, asseminari, figure, tropi, pre departe, pre coperite, pre ascunse; pilditu, part. sup.; —si form’a : pilduire,-escu, V., exempla dare, ostea-dere, offerre, praebere, câştigare] a dă, arretâ, pune inainte, ostende, offeri es-semple; a face cuiva essemplu, a face pre cineva essemplu, a câştigă, corrige; — pilduitu, part. sup.; — coventu strafor-matu d’in germ. blid, vecbiu germ. pild.
   PILIRE, si mai bene: pillire,-e$cu, V., liniare, pollre, radere, pllare, faruri pellem vel cutem detrahere; a limă, pillâ, poli, rade, smulge, spoliâ, fură, despoliâ de pelle, a nudă, predă; —pil-litoriu,-a, adj. s., pillitu, part. sup.; pilii tur a, s. f.;—vedi si: pilla, pillat e,pil-latoriu, piUatu, pillatura in Dictionariu.
   PILNIA, s. f., vedi pâlnia.
   PILOTA, s. f., cnloita plaraea; cul-cita plumia, peploma de fulgi.
   PILOTAGIU, s. m., vedi pilotare.
   PILOTARE, v., navem gnbernare, ducere, conducere; a gubernă una nave, a fi pilota; a duce, conduce prin locuri grelle si neconnoscute, a fi duce la caile; — pilotatu, part. sup.; — vedi pilota in Dictionariu; — inse pilotagiu, s. m., (dupo fr. pilotage), nu convine lim-bei propria, mai bene convine pilota-tu-lu, trassu d’in pari.pilotatu, ca subst. m., ce espreme officiulu pilotului.
   PILU, s. m., flagellnm; fiagellu, cu-rella de batalia; — de aci si: pilugu, s. m., demin. drecare d’in pilu, si affine in sensu, adeco : olava, pilum, plstillam, malleas; măciucă, pilu, pistillu, malliu sau maiu, batutoriu, pisatoriu : cu pi-lugde se bătu grânele in piue; pilugele servu a pisă verice; vedi se nu te adj ungă cu pilugulu la capu; —de certu pilu 9 classiculu pilum, de unde apoi si pi-
,  ____________MP._________________
lugu mai affine, prin sensu, classiculuiî confere si: pilnmen substantia pisata.
   PILUGU, s. m., vedi pilu.
   PIMNITIA si pivnitia, s. f., cella vi-naria, oellare, cellarium; cella vinaria, cellaria, cellariu;—pimniciora—pivni-ciora, s. f. deminut.; — pimniciariu si pivniciariu,-a, f., si pimniciaressa sau pivniciaressa, cellarius, promns; cellariu, promu, provisoriu de cellariu; — (s’ar potă compară cu pinentia * (de Ia arlveiv), locu pentru beuture).
   PINDA, pinăire, pinditoriu, pinditu, pinditura; vedi panda.
   PINGEA, s. f., pl. pingelle, dimldia-ta solea, sartnra, pannns; deceptlo, frans; semisolia, in specie: peticu, sartnra, carpitura; si metaf. fraude, decep-tione, insellatione; — pingellire,-escu, V., sarolre, reparare; deoipere, frustrări, a sarci, carpi, repară; a frustră, de-cipe, insellâ, ammagi; — pingellitoriu, -a, adj. s., pingellitu, part. sup., pingel-litura, s. f.; — pote in locu de pingelta de la pangere, de unde allu nostru împingere.
   PINGELLIRE, pingellitoriu, pingellitu, pingsllitura; vedi pingea.
   PINTA, s. f., cupa : pinta de vinu.
   PINTENARIA, s. f., arte de pinte-nariu; ăro pintenariu, s. m., (f. pinte-naressa), care fabrica pinteni, (vedi : pintene, pinienare in Dictionariu); — pintenogu,-a, care are una macula alba diosu la petioru, — de unde si: pinte-nogîa, s. f., calitate de pintenogu; — inse in locu do pintenogu, pintenogia ar fi mai bene cu a de câtu cu o : pin-tenagu, pîntenagia.
   PINTENARIU, pintenogia, pintenogu', vedi pintenaria.
   PINTOCU,-a, adj. s., abjeetns, inep-tas; abiectu, ineptu, de nemica;—subst. reale, medietate d’in ceva forte micu.
   PIONARE, v., (dupo fr. pionner), a leuâ pionu; — pionatu, part. sup.*, — ăro pionu, s. m., (dupo fr. pion), pedes, calonlus ; pedite , pedestru , calculu , nomini de jocuri cu figure, cumu: rege, regina, sau siachu, dama, etc.
   PIPAICIOSU v ren in locu de. pipai-
www.dacoromanica.ro
Î>IS.
447
_________________ţm.__________________
iiQSu.-a, d’in pipaire, ce vedi in Dictio-nariu.
   PIPARCA, s. f., capsioum, oapsicnm annuum, Linn.; capsicu, capsicu annuu, ardeiu.
   PIPAS1U, s. m., fumător, fumlgator, fumatoriu, fumigatoriu, fumatoriu de tabacu; — d’in pipa, (vedi: pipa, pipa-re in Dictionariu), reu formatu, mai bene ar fi pipariu.
   PIPERASIU, s. m., specia de planta, dupo Barcianu, germ. belssbecre.
   PIPERNICIRE ,-escu, v., de regula : refless. a se pipernici, languescere, ae-grotare, atteuuarl; a langf, a egrotâ, *a fie attenuâ, a deperl; — pipemicitu, part. sup.: vite pipernicite, copilli piperniciţi.
   PIPERNITIA, s. plperls, pyxis pipcris; piperide, planta ca si pipar-ca de mai susu, (vedi si in Diction. pi-perite sau piperide; vedi si: pipesca in acellu-asi sensu); — vascioru, vasutiu-de piperii, triti plpcrls vasculum.
   PIP1LICA, s.f., gallina guttata; gal-lina guttata; — se aude mai desu si in mai multe locuri cu b in locu de p : bibilica.
   PIPIRIGU, s. m., scirpns, juuens; scirpu, juncu, papura; — pre alte locuri tiperigu.
   PIPOTA, s. f., arlnra rentriculns, stomaclius; stomachu, ventriclu de pas-seri.
   PIRCIRE, pircitu, pircitura; vedi pirciu.
   PIRCIU si pireu, s. m., lilrcus, ca* per; ircu, fircu, capru : a ave putore de pirciu, a puţi a pirciu, a imperachid pirci cu capre; metaf. desfrenatu, libi-dinosu; — forte probabile pireu, de unde pirciu, e in locu de fircu, care se dice si in latin’a Urcuş in locu de hircus;— pircire,-escu, Inlre, sublre; a sul, in speciale despre pireu cu capra, dăro si despre alte animali; — pircitu, part. sup.; pircitura , s.f., actione si ef-fectu de pircire.
   PIRLOGA, s. f., si s. m., pirlogu, soli cessatio, solum cessans, solum In* cultum,re(iuietum arvum, lucultus ager, Tervactum, novale; solu in repausu, ces- I
satione de solu, solu cessante, solu in-> cultu, agruincultu, vervactu, novale, paragina, mai allessu: solu cessante si lussuriante; — pirlogire,-escu, v., a deveni pirlogu sau pirlogu; pirlogitu, part. • sup.,pirlogitura. s.f., actione si effectu de pirlogire, (vedi paragina)..
   PIROSTIA, (pre a locuri: pirostiu si pirosteu), piroticu, pirotire, pirotitu, pirotitura;—vedi in Diction. la: pyro-; — inse form’a pirotela nu e plausibile; pote se transformă in : pyrotella, py-rotia, etc.
   PIRPIRIU,-a, adj. s., «lebllls, lau-gnldns, objectus, vills, mlsellns; debile, langidu, abiectu, vile, misellu; — pare in analogia cu coventele d’in precedentele artiolu (piroslia, piroticu, pirotire, etc.), si a nome pirpiriu in locu de pyrpyriu, (de doue ori : jtop-jtup = focu-focu).
   PIRTE si pirtia, (cu t duru fora si-bilare), s. f., semita, oallis, trames, via pervla; semita, tramite, carrare, caile pervia, deschisa de necesse, de essem-plu mai allessu prin neue.
   PIRYA, s. f., autrum, speens, latibu-lum, ferae cublle; antru, specu, latiblu, cubile de fera.
   PISAGIRE,-escw, v., verborare, tundere, contundere, letibns vel pngnis contuudero; a bate, verberă, contunde, a contunde cu icturi sau cu pumni, a sfarmă, pisă, sparge; — pisagitoriu,-a> adj. s., pisagitu, part. sup., pisagitura, s. f., actione si effectu de pisagire; — trassu, de certu d’in pisare; vedi si pi-salogu.
   PISALOGU si pisalugu, ?. m., pllum, plstlllnm, flstuca, pavicula ; pila, pis-tillu, fistuca, pa vicia, batutore; — di-•rectu d’in pisare, mai antâniu : pisalu, sau mai beue pisallu, apoi: pisallucu = pisallugu, pisallogu, cu tote co ar potă stă mai bene : pisullu, pisullucu, pisullugu, pisullogu.
   PISARIU, s. m., scrlba; scribu, acrii-toriu, copistu, transcriptoriu; — coventu slavicu deplenu cadutu in desuetudine.
   PISCOIA, (pisconia, ca augmentati-vu, fem. d’in pisconiu, si acestu-a d’i» piscu), 8. f.t dnotus, canalls, Itngula,
www.dacoromanica.ro
448
PIS.
HT.
canalie nins; ductu, canale ,canaliclu, lin-gula, mai allessu : canaliclu de cursulu farinei la mora; — piscu, s. m., promi-nentia, eminentia, cacnmen, rostram, temo, acnmen; promiuentia, eminentia, cacume, acume, rostru, temone; — de aci: augm. pisconiu si demin. piscullu, pisculletiu, piscusioru, piscutiu; — d’in acelluasi fonte si: piscuire,-eseu, v., a) proprie : a face piscu; b) metaf. de palii mici: piscuescu pullii pre essite d’in ouu; — piscuitoriu,-a, adj. s., pi-scuitu, part. sup., piscuitura, s. f.
   PISCONIA, pisconiu, piscu, piscuire, piscuitoriu, piscuitu, piscuitura, piscullu, pisculletiu; vedi piscoia.
   PISCU, piscuire, piscuitoriu, piscutu, piscuitura; vedi piscoia.
   PISDÂ, s. f., cnnnns, vnlra; cunnu, vulva, membru genitale allu feminei.
   PISIATIOSU, sau mai bene pissia-tiosu, (vedi in Dictionariu : pissiare, pissiatoriu, pissiatu),-a, adj., espusu la pissiatu;—pissiitore, s. f., (trassn d’in pissiatoria de la pissiatoriu), locu se-cretu de pissiatu;—pissioticu,-a, adj. s., applecatu a pissiâ, mai allessu inlectu, in patu : mulţi copillii sm pissiotid; — se dice, pentru amendoue sessele, si numai in fem. pissiotica, si abbreviatu : pissiotca;—in acellua-asi sensu si; pis-8iolicu,-a, pote mai bene : pissiollicu,-a, si pentru amendoue sessele : f. pissiol-lica, si abbreviatu : pissiolca.
   PISLA, S. m., aabcoacta, coactilla; materia de peru sau lâna, pisata fora se fia tessuta, mai allessu lâna forte molie si delicata (fr. feutre, molletoa; germ. fllz); — pislaria, s. f., arte de pislariu, pislariu,-a, adj. s. fem., pislaressa, — care fabrica pista; — pislire,-escu, v., a face, fabrică pisla; pislitoriu,-a, adj. s., pislitu, part. sup., pislitura, s. fi, actio-ne si effectu de pislire.      >
   PISLARESSA, pislaria, pislariu, pislire, pislitu, pislitura; vedi pisla.
   P1SMASIU, adj. s., vedi pismata-retiu.
   PISMATAKETIU,-a, adj. s., inridas, Inridiosas; — invidu, invidiosu, pismo-«w,-a, adj., d’inpisma;—in fine: pisma-$iu,-a, adj. s.=pismariu, pismatariu.
   PISOPU, s. m., arena; arena; vedi si; nasipu, nesipu;—inse neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   PISSICUTIA, s. f., demin. d’in pis-sica, cumu si; pissoiasiu—pissoniasiu, s. m., demin. d’inpissoniu; vedi inDic-tion. pissica, pissoniu.
   PISTELA, s. f., vedi pistire.
   PISTIRE,-escw, (cu s aspru sibilante), v.,manare,sndare,stillare,fluitare; a mană, sudâ, stillâ, pică, picură; — pistito-riu,-a, adj. s., pistitu, part. sup., pisti-tura, s. f., actione si effectu de pistire; — pistela, s. f., care forma inse nu e plausibile.
   PISTIRI, s. pl. f., vedi piftia,—pote in locu de pistia.
   PISTORNICU, pl.-e, sigillam qnod panibns litnrglcis imprimitnr; sigiliu impressu pre pâne liturgica; sigiliu pre oblata; — (ar potă fi derivatu de la pistor).
   PISTRITIARE, pistritiatu, pistritiu, pistruiu, etc.; vedi pestritiare.
   PITA PORCULUI, s. fi, (pit'a porcului), specia de planta, dupo Barcianu, germ. das schweinsbrod, dupo Dict. de Buda ; cyclamen; — pit’a vaccei, S. f., specia de planta, dupo Barciantt, germ. der mooschamm.
   PITACU=pt«acM, s. m.,vedi in Dictionariu pittaciu.
   PITARCA, s. fi, specia de planta, lat.
clathrus.
   PITICU, pitigaiare, pitigaiatu, pitigo-iu, pitigusiu, etc.; vedi pitire.
   PITIRE,-esc«, V., abscondere, recon-dere, celare, occniere, occaltare; a ascunde, rescunde, celâ, occultâ;— pitito-riu,-a, adj. s., pititu, part. sup.; toii pitiţi, pititulu nestimateloru, in pititulu culpabiloru;—pititura, s.fi, actione si effectu de pitire,—vedi si: pitullare, pi-tullire, pitullusiu in Dictionariu; — inse de certu, analoge su si urmatdriele cu precedentile : mai antâniu supponemu form’a cea mai simpla : pitu,-a, adj., a-nalogu cu picu (vedi; picu in Diction.), cu sensu speciale de: tonala, parrus, mi-nutaa, nanus, reconditns, occaltaa, se-cretas, pygmasns, Imperceptibllls; 8Up-tire, suptirellu, micu, forte micu, me-
www.dacoromanica.ro
PIT.
PLA.
449
nutu, nanu, ascunsu, occultu, secretu, pygmeu, imperceptibile, pititu, nevedutu; —de aci: piticu,-a, adj. s., dâro mai ver-tosu ca subst. in intellessu de: micu, forte micu, memtu, nanu, etc., a) adj., fde pitice, arbore pitim, rege pitim,—metaf. anima pitica, duce piticu, pitici nobili, pitica intelligentia, etc., f) subst., a') in genere : unu piticu de copillu, unu piticu de invetiatu, unu piticu de rege, pitici de nobili, pitici de arbori; pitice de co-gite, de sentimente, (3') in specie: piticu, nanu oricare; piticu, ca pesce : dero sunt si pitici mai mari, (confere fr. petit, nostru petica, peticu, pitullare, pitullice, etc. in Diction.); piticire,-escu, v., a face piticu, piticitu, part. sup.,—pitigaiare = pitigaliare; v., (form’a: pitigaiu sau pi-tigaliu si pitigaiediu sau pitigaliediu), a suptirâ, micusiorâ guptiliâ, mici, mi-nui; pitigaiatu,-a, part. sup., inse si ca adj., suptire, suptirellu, tenue, etc.; pi-tigaiatura sau pitigaliatura, s. f., stătu de suptire, etc.;—pitigoiu — pitigoniu, adj. 3., a) adj., macru, debile, scursude poteri, anhelus, langidu, ammortitu: pi-tigonie cogite, menti pitigonie; (3) subst. a') aegithalus, aplastrn, (germ. melse, fr. mdsange), egitbalu, apiastra; (3') pitigoniu mare, dupo Barcianu, germ. kol-raelse; f') pitigoniu micu, dupo Barcianu , germ. splegelmelse, blanmeise; 3') pitigoniu codatu, dupo Barcianu , germ. ziegelmelse;V) pitigoniu cu cresta, dupo Barcianu, germ. koppmeUe; tigoniu selbaticu, dupo Barcianu, germ. dammeiae; 7j') pitigoniu venetu, dupo Barcianu, germ. mehlmeise; &') pitigoniu, augglllatlo, suggillatione, suggillu, vulnu prin ictu; i') pitigoniu, carbone, carbunculu, etc.; — alta forma, cu a-celle-asi sensuri : pitiguciu,-a, adj. s.; — inse pitigusiu, pare a fi unu adde-veratu demin. d’in unu pitigu, 6ro pitigoniu, de si cu forma augm. are intellessu demin.; pitigu inse e in locu de pitim, (vedi mai susu).
   PITITORIU, pititu, pititura, etc.; vedi pitire.
   P1TLIGIANA si pitlingiana, s.f., gra-natura, malum grnnatam, punlcum; gra-nata, poma granata sau punica, d’iu po-
mulu granatu, granatulu; dro florea granatului se dice balaustiu = balan-stiom.
   PITONCA, s. f., boletus bovin ns; borete bovinu ; — vedi manatarca; — nu e connoscutu d’in coci de Carpati.
   PITPALACA, s. f., cotnrnix; cotur-nice; — pote co pitpalaca e formata ca si pitullace, ce vedi in Dictionariu.
   PITUSCA, s. m., demin. d’in pita.
   PIULITIA, s. f., in locu de piullitia, demin. d’in piua, ce vedi in Dictionariu.
   PIVNITIA, s. f., si celle alte ; vedi pimnitia.
   PLACARE, v., (dupo fr. plaquer), a applicâ ceva planu pre altu planu, de essemplu: a applicâ lamina pre lamina, placa pre placa; — placatu, part. sup. subst.; in specie ca subst. m., unu placatu, sau f. placata, annuntiu applicatu pre muru sau tabla;—inse: placagiu, s. m., (dupo fr. placage), tessolla=£esseZZa; apoi : placardu, s. m., af/lxus publice llbellus, libellu afGssu in publicu; de unde : placardare, v., (dupo fr. placar-der), llbellos ufflgere, a affige libelle, (vedi si mai susu).
   PLACARDARE, placardu, placata, placatu; vedi placare.
   PLAIASIU,-a, adj. s., custos limi« turn; custode de limiti;—plaieiiu, inse :
a) planitles; planeţii, locu de plaiu;
b) omu ce locuesce in unu plaiu; vedi in Dictionariu plaiariu, plaiu.
   PLAIVASU, s. m., grapblum, plum-beum instrumentum; graphiu, instru-mentu de plumbu, plumbu de scrissu;— germ. bleiweiss=blelstift.
   PLAMADELA, s. f., vedi plămădire.
   PLĂMĂDIRE,-eseu, fermentare; a fermentă; -plamaditoriu,-a, adj. s., plămădit u, part. sup., plnmad tura, s. f., inse : plamadela, s. f., nu are forma plausibile.
   PLAMANARIA, s. f., mutilita d’in pulmonaria, d’in va. pulmonar iu, (ce vedi in Dictionariu), planta, dupo Barcianu, germ. das gebriiucliliche lnngenkraut.
   PLANGEROSU,-a, s. m., vedi plan-gitiosu.
   PLANGITIOSD,- a, adj., flebilisj fle-bile, applecatu a plânge; plangitoriu 29 G,
www.dacoromanica.ro
450
PLA.
ÎLA.
a, adj. S., lacrimans, qnerlbnndns, que-rnlns; lacrimante, ceribnndu, lamentabile; plangerosu,-a, adj., plenu de plângeri, de lacrime; vedi in Diction. plângere, etc.
   PLANISIRE,-esCM, planare, expla-nare, aeqnare, declpere, Încântare, sub* jloere ; a plană, esplanâ, applană, ecă; inse si: a decepe, incantâ, farmecă, am-magi, suppune, domitâ; — planisitu, part. sup.; — inse form’a planisire nu e plausibile.
   PLANTAGIU, s. m., (dupo fr. plantare), plantatlo, consitlo; plantatione, conBitione; vedi in Diction. plantatione, forma asiă de plausibile, pre câtu plan-tagiu e implausibile.
   PLANTUCIA sau plantutia, s. furnica planta, germe; vedi in Dictionariu : plantula = plantura.
   PLANDIEE,-esc«, v., a tesse unu plani*, a tesse ceva reu, a ordi cuiva curse, insidie; planuitu, part. sup.
   PLAPANDU,-a, adj., dellcatns, fra-gllis, sentleus; delicatu, fragile, sensibile, molie; — de certu immutatu d’in palpanăi* — palpabundu.
   PLAPOMA, plapomarîa, plapomariu, plapomiora, etc.; vedi : paploma, si in Diction. peploma.
   PLASA, s. f., in locu de plessa, cumu si : plassea, s. f., in locu de : plessea= plessdla; vedi: plessa, plessella in Dictionariu.
   PLASCA (cu s aspru sibilante, pre a locuri plesca), s. f., 1. fanda; funda de arruncatu cu petre si alte masse; 2. al-cbemilla vnlgaris,IAnn., specia de planta; 3. oaptnra, praeda, spolia, praeda-tloj captura, prăda, predatione, spoliu, spolia; — plascaire si plescăite,-eseu, v.,orepltare, strldere, orepare, alapam ducere; a crepitâ, stride (despre focu, flacura), a crepă (cu budiele, etc.), a dă palme, a frecă; — plascaitoriu si ples-caitoriu,-a, adj. s., plascaitu si plescăiţi*, part. sup., plascaitura si plescaitura, s. f., actione de plescăite.
   PLASU si plazu, s.m., dentale; den-tale, scandur’a Ban lemnulu unde se introduce ferrulu aratrului.
   PLATA, s. f., solntio, stipendinm,
meroes , emolnmentnu», remunera tio, auctoramentnm, pretium; solutione, stipendiu, mercede,emolumentu, remunera-tione, auctoramentu, pretiu, recompensa, salariu, onorariu, munu;—plătite,-eseu, solvere, exsolvere, persolrere, tribue-re, retrlbnere, remunerări, rependere, expendere, reddere, luere, poenas solvere, satisfacere, vaiere; a solve, essol-ve, persolve, desface, retribui, remune-ră, repende, espende, redde, intărce; lauă, spellă peccatele, satisface, multia-mi, vală : nu platesce una cepa = mm vale neci una cepa;—platitoriu,-a, adj. s., care platesce; platitu, part. sup.; — platnicu,-a, solvens, solvente, care păte solve, etc., forma erratica; dăro tote su de origine străină, si pucinu sympathice limbei române.
   PLATAGINA, s. f., 1. plantago major, Linn., planta dissa si: limb'a ouei;
2. platagina de apa= allsma plantago, alta plantagine, nomita de Dict. de Bu-da germ. der wasserwegerich, pre candu plantaginea de sub 1., si germ. wege-rlch; — se vede de sene, co platagina e pucinu mutilata d’in plantagine = plantago, ce vedi in Dictionariu.
   PLATICA, s. f., specia de pesce bona de mancare, forte alba, câtu se pote de lata, lat. albnrnns.
   PLATIRE, platitoriu, platitu, platnica; vedi plata.
   PLATITIA, S. f., angnsta pars agrl; augusta, mica parte d’in unu agru, d’in unu câmpu; — pote d’in acea-asi origine d’in care platica, de si pote fi d’in platia — piatia.
   PLATOSIA, s. f., lorica, tiiorax; lorica, thorace, coriacia; —platosiariu, s. m., lorlcatns, loricatu; platosiare, v., lorica mnnlre, a muni cu platosia, si refiess.: a se platosia; platosiatu, part. sup., lorloatns, thorlcatus; vedi si pa-vesa in Dictionariu.
   PLAVANU,-a, adj., flavns; flavu; in specie : bou plavu, ca nome propriu : doi Plavani tragi* carrulu meu;— d’in plavu,-a, intre demin. si augm., flavns; flavu, bellanu: plavi edili tragu la car-tulu vostru; — de aci demin. plavitiu, -a, snbflavns = subflavu, bellanellu :
www.dacoromanica.ro
PLE.
451
_________________PLE.________
fete pîavitie; — plavu e asiă, apr<5pe de flavu, in câtu ne ar face se credemu in acea-asi origine.
   PLEBANU, s.m., med.lat. plebanns, d’in plebs, plebis; parochu allu plebei, parochu allu communei, in baseric’a ca-tbolica.
   PLECHU, s. m., vedi blevu in Glos-sariu.
   PLEDARE, v., (dupo fr.plaider), li-tlgare, litem babero, litem agere, de-fendere, oansam agere, orare; a litigâ, a defende, apperâ una lite, a se apperâ pre sene, ord, perorâ; — pledoru, (dupo fr. plaidear) , litigator, litigatoriu; jpleăoria, s. f., litigatjo, forensis aotns, litigatione, actu sau actione forense; — pledatu, part. sup. subst., tote covente implausibili.
   PLEGA, s. f., plaga = plaga, âro form’a plega se aude numai pre pucine locuri.
   PLEOPA, s. f., palpebra, cllinm, gena; palpebra, cuiu , gena; — pleop'a pare mutilata d’in una forma palpa, de unde palpebra,
   PLEOSCA1RE, (s aspru sibilante),-escu, lingna, dlgitls, manlbns acnte so-nare, explodere; cu limb’a, degitele, manule si altele a sonâ acutu, a esplo-de, a face pe esploda; -pleoscaitoriu,-a, adj. s., pleoscaitu, part. sup., pleoscaitu-ra, s. f., actione si effectu de pleoscaire;
—   pleoscu, s. m., (d’in care s’au nas-cutu celle alte), se aude in strigate ca,: pleoscu! pleoscu! multe pleoscuri; — pare co verbulu dre si form’a de I conjug. pleoscare, pleoscatu, pleoscatura, etc.
   PLEOSCIRE,-eseu, V., coneoloare , proterere,terere,deprimere,opprlmere; a calcd, conculcd, protere, strivi, depre-me, oppreme; —pleosciioriu,-a, adj.s., pleoscitu, part. sup., pleoscitura, s. f.
   PLESCA, plescaire, piese ritoriu, ple-scaitu, pleseaitura; vedi plasca.
   PLESIA, s. f., calvltl, glabriestas; calvetia=calbetia,glabretia, glabritate;
—   d’in plesiu,-a, adj. s., oalvns, cal raster, glaber, calvu,=calbu, calvastru, glabru;— alte forme d’in preced,entea : plesiugu,-a adj. s., calma, calvu=cal-bu; plesiugîa, s.f., calrlties, calvetia=
calbetia; — plesiuvu,-o, adj. s., calrns, calvu=calbu; plesiuvia, s. f., oalvities, calvetia=calbetia; — verbe d’in tote adiectivele precedenţi: a) plesire,-escu, V., oalvesoere, colrefleri, a calvf=cal-bi, a se calvi=calbi, a se calveface; ple-situ, part. sup. subst., plesitura, s. f., stătu de plesitu, stătu in plesitu; — b) plesiugire,-escu,plesiugitOriu,-a, adj. s., plesiugitu, part. sup. subst., plesiu-gitura, s. f.; — plesiuvire,-cscu, plesiu-vitoriu,-a, adj. s., plesiuvitu, part. sup. sub3t., plesiuvitura, s. f., stătu de plesiuvitu, etc.; — ddro mai tote aceste covente cadute in deplena desuetndine, candu avemu in limb’a nostra: calvu— calbu, calvîazzzcalbîa, calvetia=calbetia, calvetire=calbetire, calvetitu ~ calbeti-tu, etc. cari vedi in Dictionariu.
   PLESNA, s.f., flagelii, manoam, fast is sonns vel iotns, flagelii spicnlnm, Uium, fonioulos, restienla; sonu, sonitu sau ictu de flagellu , de mane, de fuste, etc.; acume, spiculu, piscu, acia, firu, funicula, resticula a flagellului; — plesnire,-escu, V. vehementer ferire,ver-berare, perentere , pnlsare, oollldere, acnte sonare, orepare, flagello crepitare, manibns plandere, explodere, ernm-pere, ernmpi, rnmpi, Irasci, stomaeha-rl, snccensere, labrls crepltare; CU ve-mentia a lovi, impumnâ,, percute, pulsâ, collide, sfeifmâ, cu acume sonâ, sbierâ, crepâ, plaude d’in mâne, limba, labre ; a esplode, a erumpe, a se erumpe, a se rumpe, a se meniâ, se infuriâ, a crepi-tâ cu labrele : a plesni de menia, ples-nesce de invidia, au plesnitu citarcle nostre au se ve plesnesca oclii, le ples-nescu budiele; plesnesce ce nu cogitai; ne plesniră inimicii, dero ne plesniră si alţii mai înainte; au plesnitu tote o-> purile, etc.; —plesnitoriu,-a, adj. s. : plesnitoriu de besici, unu plesnitoriu de fade, plesnitoriu si de lucruri de respectul — in specie, f, reale : plesnitore (=plesniloria), totu ce serve a plesni, plesnire, a fi plesnitpriu, inse in parte : dlscns clroa axem cnrrns; discu, la assea carrului; — plesnitu, part. sup.: boui plesniţi, plesnitulu edilului; — se aude si: plesnitu = plesnetu ; plesni-
www.dacoromanica.ro
452
PLI.
• PLO.
tulu urechieloru; — plesnitura, s. f., actione si effectu de plesnire : plesni-turele pusciloru, besiccloru, fierreloru; — si form’a : plesnu, s. m., plesnu de bu-ăie, plesne de facie, nu mai înceta ples-nulu tubeloru, (vedi la inceputu plesna).
   PLESNIRE, plesnitore, plesnitoriu, plesnitu, plesnita, plesnitura, plesnu; vedi plesna.
   PLETOSU=pZeWosM,-fl> adj. s., plenu de plette; vedi pletta in Dictionariu.
   PLEU TIU; s, m., lamella, lumellnla, lamella, lamellula.
   PLEVA, s. f., 1. aous, g. aoeris; palea, acere, palia, pellitia de grâne, ordie, etc., mai allessu candu se treiera si se allegu grauntiele d’in acere sau pleva; 2 pisci-cnlns, plsoulus minntnsj pescisioru, pe-scicellu, pescicelli minuti; 3. flbnla, siib-scns; fibula, subscude;—demin. plevuica, b. f., mai allessu in seusulu de sub 2.; si: plevuşcă (cu s aspru sibilante), in acel-lu asi sensu; — inse plevosu,-a, relativu prin sensu la numerulu 1.: plenu de acere, de palia.
   PLEYANU, adj. s., vedi plavanu.
   PLEVITIA, s. f., snbscns, flbnla, fer* rea flbnla, ansa, nnclnns, nnons, hamns, retinacnlnm; subscude, fibula, ferria fibula, ansa, uncinu, uncu, amu, retinaclu; —pare affine cu pleva, mai allessu in in-tellessulu de sub 3.
   PLEYOSU, jplevuica, plevuşcă; vedi pleva.
   PLICTISIRE, V., taedium afferre, fa-stldlo rel satletate afflcere, molestare, odiosnm rel iraportunum esse; a adduce tediu sau urritu, a adapă de fastidiu, de saţiu, de satiete, a molestă, supperâ, a fi importunu, nesufferitu, odiosu, veninosu, amarosu; —plictisitoriu, adj. s.: plictisi-toriu de toti; plictisita, part. sup.;— plic-ticosu,-a, adj., taedlosns, fastidlosns, o-dlosns, molcstns, importunns, morosns; tediosu, fastidiosu, odiosu, molestu, importunu, nesufferitu, nesatiosa, morosu; — d’in gr. itXTjxnxd?, care are cere : plecticare, v. part. sup. plecticatu, etc.
   PLINAPUTINTIA, s. f., in locu de plenipotentia, ce vedi in Dictionariu.
   PLIOSCAIRE, plioscaitoriu, plios-ţaitu} plioscaitura; vedi pleoscaire.
    PLISCU, s. m., rostrum; rostru; — pliscu passerescu, s. m., specia de planta, dupo JBarcianu, germ. die feldzwle-bel, erdnnss;—pare co pliscu ar fi affine cu piscu, vedi piscu.
    PLITU, s. m., suia rictus vel rostrum; rittulu sau rostrulu scrofei sau verrului.
    PLIYELA, s. f., vedi plivire.
    PLIVIRE,-escw, v., rnnoare, erunca-re, sarrlre, sarculare; a runcâ, eruncă, sarri, sarculă, smulge erbele de prisosu; —plivitQriu,-a, adj. s., — ca s. f. reale, plivitore (=privitoria), sarculnm, sar-onlns, mateola, sarculu, matiola;—- plivită, part. sup., plivitura, s. f.,—inse form’a plivela, s. f.,e- cu totulu de reprobatu.
    PLIXISU, s. m., (d’in gr.       cu
sensulu ce vedi si la i plictisire, adeco: taedium, fastldldlnm, satletas, Impor-tunltas; tediu, urritu, fastidiu, saţiu, saţietate, importunitate, — inse forte reu formatu si so cere, de necesse y form’a plexe sau pZesse=xXij£u;.        1
    PLOCONIRE,-ese«, V.,. Înclinare, se lucii nare, revereri, venerări, se submlt-tere, se prostornere, se ddnittere, se provolvere, se deprimere, se abjicere, in humilitatem se submlttere; ainchină, a se incbinâ, a plecă, a se jplecâ, a re-veră, veneră, a se submitte, a se sup-pune, a incurbă, a se incurbă, a se u-milf, a se umiliă, a se depreme, a se ' abiece, a ingenucbiă, a se plecă si submitte in umilitate; — ploconitoriu,-a, adj. s., ploconită, part. sup.,ploconitura, b. f.; — ploconu, g. m., (Ce a datu nas-cere celloru alte covonte), in sensu reale de i donum, munns, munnsculnm; donu, munu, munusculu, daru; in specie : terranii venieau cuplocone la dom-nii moşiei; nu mai pucinu offerieau plo-cone, celloru de la cari vreau căpiţă fa-vori; astaăi ploconele au peritu, cumu au peritu mai tote si affinile ploconului.
    PLODU, s. m., matrix, valva, nterus", foetus; matrice, vulva, uteru, fetu.
    PLOI A, ploiosu, ploare, ploatu, etc., vedi in Dictionariu : plouare, plouatut plouia, plouiosu, etc.
    PLOPISCE, s. f., (d’in plopu), mulţime de plopi, locu plantatu cu plopij mi s^
9
www.dacoromanica.ro
POB.
453
                   PLtT.
---• ■«* -’t—>“■•* <-.H—U—L_---— - . .  -, 
pote recommendâ; mai bon’a e form’apZo-petu, ca ai: nucetu, fagetu, etc.;—plopu, arbore gratiosu, populns: plopu albu, po-pnlqs alba Linn., plopu negru, popula» nlgra Linn., — nu su de uitatu neci formele, adj., plopiu—popliu si populiu,-a, plopuniu = populniu = popalnens, plopunu~populnu — populnus, etc.,— inse in Dictionariu tote aru caută stă in acea-asi forma: popletu, poplosu, poplu populnu, etc.; vedi si in Diction. popZ«.
   ELOSCA, s. f., unu vasu de bentu, fa-cutu de lemnu;—ploscutia, g. f., demin. d’in plosca, si: ploscullitia, in acellu* asi intellessu; — analogu e ploscona, s. f., in sensu de: hnmllis meta foeni, mi-cu porcuniu de fenu; co-ci : ploscoiu = ptosconiu e puru augm. d’in plosca; — ploscasiu=ploscariu,-a, cu variu sensu, adeco : nu numai cellu ce porta, duce plosc'a, bea plosc'a; ci si: garrnlns, linguşi, loqnax, laeptus blatero, ciroum-apeetor, oonspicillo; garrulu, limbutu, locaoe, ineptu blaterone, circumspectoriu, conspecillone.
   PLOSNITIA, s. f., oimex; cimice, pe-duchiu do lemnu.
   PLOTOGARIU, adj. s., yedi ploto-gire.
   PLOTOGIRE,-escw, V., resarcire, reparare; a resarci, repară, derege, carpi, a reface cu plotoge (vedi mai diosu : plo-togu)\—plotogitoriu,-a, adj. s., plotogitu, part. sup., plotogitura, s. f.,—plotoga-riu,-a, s. m. f., (in f. si plotogaressa)l carpaciu, resartoriu, reparatoriu;—plo-togv, s. m., pl.-e, pannus, segmentam peuloulamentum, particula, oento, de-trltas pannus; peticu, segmentu, peni-culamentu, centone, cârpa, ruptura; — pre alocuri si formele -.poltogu,poltoga-riu,poltogaressa, poltogire, poltogitoriu, poltogxtu, poltogitura.
   PLOTONU, s. m., (dupo fr. peloton), gloinns, globus; glomu, globu, micaceta de armaţi.
   PLUGARESCTJ,-a, adj., vedi plu-garia.
   PLUGARIA, s. f., arte de plugariu, ce vedi in Diction.,—de la, plugu, ce vedi de assemine in Diction., occurru mai multe deminutive : (plugullu), plugulle-
tiu, plugutiu, plugurea=plugurella; inse reu demin. plugnitia; — plugurescu,~a, adj., relativu la plugu.
    PLUMBARIA, s.f., piambatio; plum-batione, arte de plumburiu, ce vedi in Diction., locu unde se funde plumbulu; — pltmbuitoriu,-a, d’in plumbuire. ce vedi in Dictionariu, dfoo d’in plumbui-toriu e formata ; plumbuitore = plum-buitâria, s. f. reale, instrumentu de a applicâ plumbu; — d’iu plumbuita, ce vedi in Diction. essiste: plumbuitura, s. f., actiope si effectu de plumbuire, ce ^vedi totu in Diction.; — plumbitia, s. f., fiola de plumbu, lagena plumbia.
    PLUMONA, s. f., d’in collo de Car-pati (cu u claru si cu o obscuru); ăro d’in c6ce de Carpati: plumonu, s. m., pl. plumoni, (cu u obscuru si cu 6 obscuru); vedi in Dictionariu : pulmone, bene scrissu;—cu acestu coventu păru a stă in affinitate de forma (nu inse de sensu) mai multe plante : a) pulmona, nymphaea Linn. germ. seerose, b) pulmona alba, nymphaea alba, Linn. germ. dle welssse seerose, wnssertnlpe; c) pulmona galbina, nymphaea lntea Linn. germ. dle gelbe seerose; d) pulmonare si pulmonarica, pulmonaria offlciualis, germ. das lungenkrant, der hirschkohl, das hirschmaqgold, dle christwarx ;
e) plumonaritia, germ. das lttngenmoos; —acumu occurru covente cari se referu directe la pulmone, adeco : plumonta s. f., de cari vedi in. Diction. pulmonia; plumonitia, s. f., demin d’in plumonta, a cui forma justa are fi : pulmonitia; plumonutia, s. 1, demin. d’in plumona, a tfui correcta forma e m. pulmonutiu; (confere sipulmunclu, pulmonellu in Dictionariu).
   PLUSIOSU,-», adj., vedi plusiu.
   PLUSIU,s. m., (dupofr. peluohe), vll-loerus pannns; villosa pannura, materia cu lungi vilii sau peri; — de aci: piu-siosu,-a, adj., Tillosns, villosu, perosu, firosu, aciosu.
   PLIJTASIUj-o, adj. s., vedi in Dictionariu plutariu;—mai de reprobatu e form’a ; plutnicu,-a, adj.
   POBIRCIRE,-esc«, v., spieas dere* llctas legere; a college spicele lassate,
www.dacoromanica.ro
454
POC.
POD.
a college celle lassate in urma;— pobir-citoriu -a, adj. s., pobircitu, part. sup., pobircitura, s. f.,—tote essite d’in po-birciu, s. m., splcilegium,        col-
lessu de spice remase in urma.
   POCAINIA, pocaintia, vedi pocăire.
   POCĂIRE,-escw, V., poenitere, do-lere,poenitentiam de peocatis agere,cor-rigere, emendare, câştigare, mellora probare, se reoipere; a peniţă, repenitâ, a senti dorere, a pară reu, a face peni-tentia de peccate, a correge, emendâ, câştigă, a se intorce la mai bene, a se correge, a se recepe, a se college in sene; —pocaintia, s.f.,poenitentia, penitentia, părere de reu, dorere de ânima pentru peccate, intoreere la bene, collegere in sene, emendatione, castigatione, — inse form’a : pocainia, si pocania, pocaiania, s. f,, in acellu-asi sensu cu pocaintia, e si mai peccatdsa;—pocaitoriu,-a, adj. s., care pocaiesce sausepocaiesce;—pocaitu part. sup., etc.
   POCALTIRE, -eseu, v., inanescere, inaulre, fame tabescere, inedla defloere, deperire, mori, macescero; a inani, de fame si de inedia a tabi, lassinâ, de-perl, mori, maci, macrî;—pocaltitu, part. sup., lnanis, fame exbaustus; inane, de fame lessinatu, macru, flaccitu.
   POCIRE,-escw, V., deformare, de tur-pare, frodare, simulare, dissimulare, contorquere, mutilare, immutare, truu-care, vitlare, depravare, corrumpere; a deformâ, deturpâ, fedâ, simulâ, dissimu-lâ, contorce, intortochiâ, mutilâ, truncâ, vitiâ, depravâ, corrumpe;—pocitoriu,-a, adj. s., pocitu, part. sup., pocitura, s. f., actione si effectu de pocire : pociturele nu su de câtu monstre;— d’in pocitu si derivate : pocitare, V., rehementer deformare, deturpare, foedare; a deformâ, deturpâ, fedâ tare; part. sup., pocitatu, s. f., pocitatura, horrldum monstrum, im* mauis turpitudo, nauseosa deformltas; orridu monstru, infricosiata turpitudine sau urritione, nausiâsa sau gretiăsa de-formitate; —pocitania, s. f., in aoellu-asi intellessu cu : pocitatura;—pocinocU sipocinogu,-a, adj. subst., d’in adj., po-cinu,-a, deformis, turpis, foedus, con-tortus, prams; deforme, turpe, fedu, fe-
dosu, contortu, intortochiatu, pravu, strâmbu, etc., sensu ce are si procinoctt sau procinogu,-a, inse ca subst. m. reale ; unu pocinoca sau unu pocinogu, pl. pocinoce sau pocinoge: a) in genere : casus, impedimeutum, obstaculum, malnm, infortunlnm, oalamltag, omen; casu, casu nefericitu, pedica, impedica-mentu, obstaclu, reu, nevolia, infortu-niu, calamitate, semnu reu; b) prima renditio in nnndinis; prima vendiare in mercatu; — barbarismi.
   POCINOCCT, pocinogu, pocinu, pocitare, pocitania, pocitatu, pocitatura, poL citoriu, pocitu, pocitura; vedi pocire.
   POCIU,inlocu de potiu, possum.prim'a persona d’in presentele indicativului verbului: poterez=putere^cdi inDictionariu potere, ca verbu si ca subst.
   POCIUMPU, s. m., palus, paxilius, claras, fulcitura, fuloimentum, fulorum, faltura, adminiculum, prffisidium; păru, parutiu, tierusiu, cuniu, penna, fulcitura, adminiclu, presidiu, râdimu, proptel-la;—pociumputiu, pociumpusiu, pocium-pasiu, s. m., demin. d’in pociumpu.
   POCLADU, S. m., dorsoale stratnm lufra sellam, equi stratnm; dorsariu, stratu sub sâlla, stratu allu callului, co-pertura a callului.
   POCNIRE,-esc«, v., percutere, manl« bas oomplodere, explodere, digltis con-creparo, flageli o sonare, acute sonare, personare, orepltum edere, fragorem edere, ferire, icere, erumpere, fluderej Undi, rumpi, orepare; a percute, cu mâ-nule complode, esplode, cu dogitele con-crepâ, cu flagellulu sonâ, cu vementi% sonâ, resonâ, personâ, dâ crepitu, dâ fra-găre, lovi, percute; aieptâ, erumpe, despică, sparge; a se rumpe, se despică, se sparge, crepâ; — pocnitoriu,-a, adj. s„ pocnitu, part. sup. subst., pocnitura, s. f., actione si effectu de pocnire : pocni• turele tunului, pocniture sangerose in căpiţe.                  '
   POCOSIU,-a, adj., suffraglnosus; mănos rel pedes dolore contract!, rigi-dij suffraginosu, rigidu, spasmosu, con-vulsivu, mâne sau petidre contraotfy rigide, convulsive.
   PODARITU, s. m., nu e de câtu unu
www.dacoromanica.ro
POD.
  derivatu d’in podar iu, ce vedi in Dic-tionariu, ca sensulu de; tassa de ponte, de podu, portorinm; portoriu, care 6 mai largu in sensu; — form’a podela, nu e plausibile, ci se pote correge in form’a: podea podella, s. f., tabulatnm, tabu-latu, tablatu, contablatu, precumu si: ta-bnla, scândura, tabla; apoi: podella infe-. riora=pavimentam,tabalatatn, ci si: podella superiore de pre coperementulu casei—tubulatura gnperins;—dâro occurru si deminutive directe d’in ponte si podu, cu mu : podilla, padina, podisca, podu-sca, feminine, inse si mase. podisioru, podicellu, podiscu; dăro d’in celle feminine nu insemna numai: ponţi si poduri miei, ci si: tabla, scândura, mai allessu in formele : podilla, podina;— de alta parte : podisioru are insemnare de : scrinlnm, armarinm; scriniu, arma-riu;—podeiu,=poăe'iu, s.m.,de si demin. d’in podu, totuşi insămna si : alta pla-nities, inalta planetia; — augm. d’in podu e : podoniu—podoiu.
    PODBELLA, s. f., si podbellu, s. m., specia de planta, tussilago fanfara, Linn. germ. der hnflattich, brandlattich, ross-huf; ăro Barcianu distinge: a) podbellu de apa—germ. der froschloffelj b)pod-lellu de monte—germ. der wohlferlei.
    PODCOY A, podcovire, podcovitu, pod-covitura, etc. vedi poteova.
    PODELLA, podelm=podeiu, podilla, podina, podisca, podusca, podisioru, po-doiu=zpodoniu, etc. vedi podaritu.
    POD 1D1RE,-eseu, v., onerare, onere gravare vel premere, opprimere, obru-ere, eonterere, cnmnlare, oongerere, Imponere, Impetnm facere, Irrnere, pe-tere; a onerâ, încarcă, oppreme, obrue, contere, accumulâ, congere, impune, ir-rue, a face impetn, attacâ, sari, impug-nâ : a podidi in lacrime; multe relle podidiră pre bieţii creştini; — part. sup., podiditu : podidiţi de mare turba; s. f., podiditura : podiditura infricosiata de străini;— forma barbara de origine obscura.
    PODLOGIRE, podlogu, etc., vedi pot-logire, potlogu.
' PODGORIA, s. f., vedi potgoria.
    PODMOLU, s. m., agger, profunda
_________________POF._______________465
rlpa limosaj aggere, argine, profunda ripa limosa.
   PODOBA, s. f., deeus, oruatns, ornament om; ornatu, ornamentu, decore; — podobire,-escu, V., ornare, decorare; a ornâ, adornâ, decorâ, informosetiâ,— vedi inse si: impodobire, v., care se dice mai desu de câtu simplulu : podobire;— podaibia, s. f., canticu basericescu.
   PODOROGU, s. m.,commeatns; com-meatu, passu de caile, in specie : ccdli de posta; barbarismu, ddro d’in fericire cadutu deplenu in desuetudine.
   PODROMU si podrumu, s. m., cella vlnarla, cella, cellare, cellarlnm; cella vinaria, cella, cellare, cellariu.
   PODYALLU, s. f., cublile dollorum vinarlornm; stratu de lemne pentru buti cu vinu;—neconnoscutu d’in coci de Car-pati.
   PODVEDA, s. f., operarnm pnobitio; prestatione, lucru de prestationo, an-garia.
   POFI, s. m. pl. (pre a locuri si: po-chi,pohi), postilena; curella lunga care se trece pre sub cod’a callului;— pofilla, s. f., (pre a locuri: pochilla, pohilla), in acellu-asi intellessu cu pofi; inse si m., pofillu (pre a locuri : pochillu, pohillu); —verbe d’in tote \pofire,-escu, poâllare, a face pofi sau a pune pofii; part. sup., pofitu, pofillatu.
   POFIBA, s. f., (pre a locuri: pochiba, pohiba), si pofida, s. f., (pre a locuri: pochida, pohida), prestextos, specles, si-mnlatlo, ambages; pretestu, specia, si-mulatione, ambage, ambagi, pre a laturi, pre de parte;— pofibire si pofidire,-escu, V., prmtexere, prsstendere, can-sarl, simnlnre, per ambages agere et loqul; a pretende, a pretesse, causâ, si-mulâ, a lucră si vorbi cu ambagi, a vorbi pre a laturi, pre de parte, a allude.
   POFTA; s. f., cnpldo, cupiditas, avl-ditas, llbldo, ardor, deslderlnm, appe-tltns; cupidine, cupiditate, aviditate, li-bidine, ardore, desideriu, appetitu; — poftire,-escu, cnpere, concuplscere, pe-tere, appetere, poscere, postulare, de-slderare, precari, Imprecarl; a cupe, concupe, concupi, concupisce, pete sau peti, postulă, appete, desiderâ, precă,
www.dacoromanica.ro
456
POJ.
POL.
rogâ, imprecă, blastemă;— adj. s., poftitorii*,-a» part. sup., poftitu;—poftire e asiâ aprdpe de poscere, in câtu tentddia a suspectă, una origine commune.
   YOfTIRM,poftitorii*,poftitu vedipofta.
   POETORIRE,-esct<, V., repetere, ite-rare, redlterare, inslstere, persistere, perseverare; a repete, repeţi, iterâ, re-diterd insiste, perseverd; — part. sup., paftoritu;—si : poftora, 8. f.
   POGHIRClRE,-escM, v., colligere, le-gere, spicas derellotas legcre, uvas ra-cemarl; a collpge, lege spice remase, uve lassate inurm’a collessului; —poghir-citoriu.-a, adj. s.. poghircitu, part. sup., poghireitura, s. f.;—vedi si pobircire.
   POGONARIU; s. m., pner minans boves aratores; baiatu care mena bouii arat ori; in specie: omu mare care ara cu diu’a la altulu;—inse : pogoniciu, s. m., e baiatu ce mena bouii aratrului cuiva; — pogonu. s. m., mesura de spaţiu, a nome de 1296 de stensini, jngernm.
   POGORIRE,-cscm, V., descendere, de-cntere, dejicere; a descende, decute, de-iece; — part. sup., pogoritu, si subst. : pogoritulu pre cost'a montelui;—si: po-gorisiu, s. m., a) actione, actu de pogo-rire: b) locu de pogorire.
   POGREBANIA si pogrevania, s. f., funus, exseqnlse; funu, fun'eralie, esse-cie, immormentare; — barbarismu ca-dutu in deplena desuetudine.
   POHI, pohiba, pohilla, etc.; vedipo/î.
   POHITNICU, s. m., vedi popivnicu.
   POHYALA, s. f., pompa, solennitas, majestas, gloria: pompa,solennitate,maiestate, gloria; si: anctoritas, amplitn-do; auctoritate, amplitudine;—pohvalo-su,-a, adj., pomposns, pompations; pom-posu, pompaticu;—inse nu scimu se fia sau se fia fostu aceste covente pre undeva in usu d'in coci de Carpati.
   POIANA, s. f., pratnw in mediis silvia, silvae calvltlnm; latrina; pratu in selbe, calvitiu de selba; in specie : latrina, locu de deşertare;—demin. poia-nitia, poianuticc, s. f.
   POIATA, s. f., bublle, stabnlom bu-blle, casa salaria; staulu de boi, «taulu bubile, casa salaria, de sare.
   POJARU, S. m., pusnlae, rnbentes
pnsnlae; pusule, pusule rossie, versatu d’in pusule ros3ie,
   POJINARIU, s. m., vedi pMSM»arit« si busunariu.
   POJITIA, s. f„ pellls, ontis, cortex; pelle, cute, cortice, scdrtia.
   POLA, s. f., in locu de polla, cumu e in Dictionariu, aci insemnămu numai: polla alba, specia de morbu; — poli'a Sântei Mărie, dupo Barciaau, germ. das mutterkraut, dupo Dict. de JBuda : matrice=matrioaria partheninm Linn. .
   POLAIU, s.m.. tencrium pollnmJann. specia de planta, dupo germ. bergpolel.
   POLATA, s. f., palatinm, aula; pala-tiu, aula; —nu e connoscutu d’in coce de Carpati.
   POLCOYNICELLU, polcovnicessa, polcovnicia; vedi polcovnicii.
   POLCOYNICU, s. m., capu alin unui regimentu de militari, nomp cadutn a-stadi in depelna desuetudine cu tote de- ' rivatele selle, si suppletu prin: colonel-lu, dupo fr. colonel, care respunde la mai multe espessioni cu alle vecbiloru Romani, adeco: chlliarobns, ()(iXidcp)(oc) = fr. colonel d’lnfanterie , (si la noi: coloneiiu de infantarîa)’, legtonls tribn-nns, tribunu de legione, in acellu-asi sensu cu fr. oolonel d’lufanterle, pedl-dltnm prsereotns = fr. gândral d’infan-terie, generariu de infantarîa, si ve-cbiu : prefecţi* de pedestri, eqnitnm prse-fectns=fr. gândral de oavalerie, generariu de cavallaria, si vechiu : pVefectu de callari;—polcovnicellu, s. m. demin. d’in polcovnicu; — polcovnicia, s. f., of-fi'ciu allu polcovnicului, care ar corres-ponde vechieloru : tribunatu, prefectura; —polcovnicessa, s. f., muliere a pol-, comicului.
   POLCU,g. m., îeglo, regimentnm, (fr. regiment); regimentu, legione.
   POLECRA si porecla, s. f., coguomen, cognomentum, agnomen, nomen vel oog-nomen ridWulnm, jocularlnm, nngarinm, appellatio ignominosa vel probrosa; cognome,cognomentu,agnomedefamilia, inse si: nome sau cognome ridiculu, de risu, de batujocura, nugariu, seccu, vile;
                                                    . appellationeignominiosa, probrosa, ba-tujocurosa; — polecrire sau poreclire,-
www.dacoromanica.ro
POL.
457
*____________________________________
eseu, V., oognominare, cognomen tiare, Tel imponere> feoş'nomlne angere, ftnge-ire ridlculo cognomine, fondare appella-tlone; a cognominâ, dă sau impune cog-nome, a adauge, mari gu unu Cognotne, inse si: a lipi cuiva ridiculu cognome, a fedâ prin appelatione;—part. sup. pole-critii sau porecliţi*, s. f., potecritura sau poreclitura .* porecriture injuriose.
   POLEIELA, s. f., polltura, semiau-rnm; politura; (vedi in Diction. politu-ra); semiauru^rparutu aurii, prefacutu fturu,—inse coventulu e contr’a regule-loru limbei; dăro, ca nascutu d’in polire, se pote facile cortege, asiâ co nu are de câtu Se Se reducă la form’a plausibile : poleia, care e in locu de: polelia, ca si: poleiu, s. m., in locu de poleliu, totu d’in polire, in sensu de: gelicidlum, vi-treaprbina; gelicidiu, vitriapruina, neue sau plouia glaciale, ce cade pre plante si de multe ori inglacia si strica; — si form’a polelia f. in sensulu de : pruina, glacia, etc., se pote intende si la insem-narea de : politlo,lsevlgatio, splendor, lseTor, anrnm, nitor, etc., politione, le-vigatione, splendore, levore, netore sau nitore, auru, etc.,—d’in polelia si poleliu derivate : polelire~poleire,-escu, v., polire, anrnm vel argentnm polire, ex-poiire, laevigare, laevare; fnscnm colo-rem indnere, tergere, detergere, arma tergere; a poli, sau espoli, levigâ aurulu sau argentulu, a leuâ fusca sau năgra colore; a terge, şterge, deterge, si poli armele;—adj. s., polelitoriu—poleitoriu, -a, politor, expolitor, inanrator, laevi-gxtor, tersor armornm; politoriu, espo-litoriu, auratoriu, inauratoriu, levigato-riu, stersoriu, detersoriu de arme; — part. sup. subst. polelitu si poleita; s.f., polelitura si poleitura : poleliiurele ima-giniloru. iconiloru.
   POLICANDKU, s.m., (inse correctu: polycandru=polycanăeru=polycanăe-lu), lychnuchus (Xo/Vou/o?) pensilis, po-lycandelum.
   POLIANDRIA, poliarcMa, poliar-chieu, policotileăonu, poligamia, poligamia*, poligamu, poligloUu,poligonu, po-linomu, polipetalu, poliposu, polipu, po-lisillabu, politechnicu, politeismu, po-
liteistu, politrichia• vedi in Dictionariu celle correcte deplenula articl.f poly—: polyandrla, polyarchia, polyarchicu, pâ* lycotyleăoniu, poîygatnia, potyyatMcU, potygamu. potygonu, polynomiu, poh-petalu, pdyposu, polypu, poiifsyUaou, polytecMicu, polytneisihu, poîytneistu j polylricMa.                         .
   POLICIA si politia, s. f., inse, d’in caus’a pronuntiationei, cu doui l: pol-licia, de care vedi in DictiOnâriu : pot-licia, (differitu de politia); a) tabnla, axis, oSsls, loodlameiitum, snlchlns, ld-ouţadienta gradatlm ordinată; tabla, as-se, loculamentu, sulculu, loculamente in grade ordinate, scândura de inseriatu si tinutu; b) polliciora, s. f. domin, d’in pollida: tabella, assnla; tabella, assula* stratusioriu de dispoaitu.
   POLITIAIU, s. m., in locu de politia-riu, ce vedi in Dictionariu;—ăro : poli-tianesce, adv. d’in politianescu, ce e de assemine in Diction.; — inadmissibile e form’a : politicesce, adv., ce in Dictionariu sona politice.
   POLMUDTJ si polmolu, s. m., vedi podmolu.
   POLOGAKIU,-a, adj. s., sarolnator, sarcinatrix , interpolator, interpola-trix; sarcinatoriu,-tăria, interpolatoriu, -toria, carpaciu,-a;—d’in pologu, s. m.,
a)  velnm ductile, (ecti slparinum vel snpparinm, snpremnm leoti tegmen; ve-lu ductile, sipariu sau suppariu, coperi-mentu de lecţii, supremu tegme delectu;
b)  foenillcinm, gramen demessnm vei falcatnm; feniflciu, fenu sau ărba, grame falcatu sau cossitu; c) faenicidium, foe-nisecimn; fenicidiu, feniseciu, fenu sau ărba taliata, secata; d) segmentam pel-lis, corii; segmentu, peticu de pelle, de coriu; — barbarismi de origine necon-noscuta.
   POLOGU, s. m., vedi pologariu.
   POLOMIDA, s. f., a) serratula ar-vensis Linn., (vedi in Diction. pallami-de); b) convoirnlns, convolvulu si volbura, alta specia de planta.
   POLONA, 6. f., probabile in locu de pollona de la polla ;lacinia, sinus, para; lacinia, ruptura, s’ănu, parte,buccata, etc. de vestimentu, de muru, etc.
www.dacoromanica.ro
458
POM.
PON.
   POMĂDA si pomaăe, s. f., vedi in Dictionariu pomata.
   POMELNICE, s. m., carte ce serve la memoratulu defunctilorn, cu fastîdio-sa forma d’in pomena, (pre a locuri : pomana), s. f., a) memoria, commemo-ratio, mentîo ; memoria, memoratione, commemoratione, mentione; i) silicer-ninm, oonvivinm fnnebre; silicerniu,con-viviu sau ospetiu de funeralie, căpiţe de morţi, commendu, commendare făcută maniloru sau mortiloru; c) stlps, elee-mosynaj stipe, elemosyna, in genere si pentru mani sau morţi; d) anxilium, donam, mnnns; adjutoriu , donu, munu, daru; e) gratuitum auxilium; gratuitu, adjutoriu: a ăâ de pomana; de pomana vini, te duci; a face pomana totoru in-digeniiloru; căpiţe si pomane pentru manii noştri; — pomenire,-eseu, v., memorare , commemorare, meminisse, in memorinm revocare; excitare, exper-gefacerş; fnlssevel vixlsse; expergisci, somno exoitari, inopinanter fieri, ad-renire, erenire, acoidere;' a memorâ, commemorâ, tină mente, revocă in memoria, adduce amente, a si adduce amente, a escitâ, descitâ, disceptâ, a se desceptâ d’in somnu, a fi fostu, a fi vissu, traitu; a se face pre neaşteptate, pre inopinate, advenl, eveni, accide; — adj. s., pome-nitoriu,-a, memorator,—trixj memora-toriu,-târia; — part. sup. subst., pomenita, s. f., pomenitura; — pomenentia, s. f., memoria, memoria; pomenîa, s. f., memoria, oommemoratio, convlvinm fnnebre; memoria, commemoratione, mentione, ospetiu funebre, căpiţe de morţi; — D. Miklosich n’a potutu demonstrâ, co pomana ar fi v. slavicu, pre cându e cu multa mai probabile, co impromu-tulu in limbile slavice e facutu d’in lim-b’a romanăsca, de 6re ce coventulu pomana sau pomania, s’a potutu formă d’in elementele romanesci, adeco, sau d’in po =#oi=post, si mam=manes, sau d’in po—poi—post, si menire, ca si remtni-soi = remenire,-escu, d’in re si menire, care are acellu-asi intellessuj adeco : a adduce a mente.
   POMENIA =pomania, pomenire — pomanire, pomenitoriu = pomaniloriu ‘
pomenentia—pomanentia, etc.; vedi po-melnicu.
   POMERIDA, s. f., incorrectu; vedi in Dictionariu promeridie.
   POMITIA, s. f., fraga, fragnm; fraga, mura, — d’in poma, in genere, ce vedi in Dictionariu.
   POMOSNICU (cu s aspru sibilante), S. m., tabnlaril cnstos, cliartopbylax, arohivo praepositns; custode alld tabb-lariului, chartophylace, prepositu ar-chivului, registratoriu, prepositu matri-culei; — coventu strainu si forte aspru, dăro d’in fericire cadutu in deplena desuetudine.
   POMPONA, s. f., (dupo fr. pompon), mai bene ar fi mase. pomponu, mu-llebris apparatns; apparatu mulierescu, lussose ornamente.
   POMISIORU, s. m., demin. d’in po-mu, ce vedi in Dictionariu, in care de-minutivulu acestu-a si mai multe lip-sescu, cumu : pomuciu = pomutiu, po-musioru, pomullu; pomulletiu, pomusellu; in36 : pomusellu — tamarindns (fr. tamarin), si tamarix, si in fine tamarloe, cu acăsta differentia, ca allu nostru propriu : pomusellu—mim arbore; asiâ dă-ro pomusellu ar fi micu pre loDga arborele : tamarice, m. si fem., pre candu tamarinău, ca fructu, ar fi cu preferen-tia f. tamarinda.
   POMUCIU, pomusioru, pomullu, pomulletiu, pomusellu; vedi pomisioriu.
   PONCA, ponce, poncisiare, (reu pon-cisiere), poncisiatu , (reu poncisietu), poncisiatura (reu poncisietura), ponci-siu; vedi: imponcisiare in Glossariu.
   PONE, s. f. pl., acns gen. aceri s, pai lea; acere, palia=paia; — vedi si: pleca, dăro pone ar fi de preferitu, ca, probabile forte, provenite d’in ponere.
   PONIHOSIA, ponihosu; vedi: pm\-vosia, ponivosu.
   PONIYOSIA, s. f., myopia, Inscitio, risns bebetndo; myopia, luscitione, ebe-tudine de vedere; — ponivosu,-a, adj., ajmyops, Inseitiosas, hebetls yisns j myope, luscitiosu, de ebete vedere; bjstrabo, paetns, limis iqtnens;strambu de ocli, petu, care se uita cu unu oclu intr’una parte, cu altulu intr’alt’a,
www.dacoromanica.ro
PON.
POR.
459
   PONOSIRE,-esCM, V., male nti, USD deterere, infamiara lnferre, exlstima-tlonem violare, dedeoorare, fldem per* dere, notam ad lgnomlniam innrere; a
usâ ren, a strică prin usu, a nemici, a adduce infamia, a violă estimationea, dedecoră, disonoră, perde fedea, inferră, inferrâ cu nota de ignominia; — adj. s. ponositoriu.-a, part. sup., ponositu, s.f., ponositura : ce de ponositure accumu-late pre voi; — ponosu, s. m., (care a datu nascere la tote celle precedenţi), Infamia, dedeens, inhonestas, probrnra, opprobrinm, abjectlo; infamia, dedeco-re, inonestate, disonore, opprobriu, pro-bru, ignominia, batujocura, misellia;— (ponosu e, forte probabile d’in gr. Syooic =blastematfa, infamia, cu prep. Iitovo-oiţ, unde a cadutu e iniţiale in limb'a romanesca); — inse si unu adaussu de lu la penosu. penoslu, s. m., cu acellu-asi sensu ce are ponosu, afora de : qne* stns, qnereila, qnerimonia, Incusatio; plângere, plansdre, vaietu in gebere si cu amaru; — si d’in ponosit* derivate cu acellu-asi sensu ; ponosluire,-escu, v., ponosluitoriu,-a, adj. s., ponosluitu, part. sup., s. f. ponosluitura; cari nu su de recommendatu.
   PONOSITORIU, ponositu, ponositu-ra, ponosluire, ponosluitoriu, ponosluitu, ponosluitura, ponoslu, ponosu; vedi ponosire.
   PONOVU, s. m., labor, fatlglum, o* pers, nlsns; labore, fatiga, opera, nisu, încordare de poteri; — (pote d’in gr. îrdvoţ, confere si icoiv^=poena).
   PONTERIU, s. m., semlqnailrans,heroina (gr. ^[uva), cotyla= ootylezzco-tala; semicadrante, emina sau hemina, cotyla=cotyle= cotula;—neconnoscutu d’in căce de Carpati; — de unde ?
   PONTONIERU, s. m., (dupo fr. pon-tonler), nanii exactor, pontinm strno* tor; essactoriu, perceptoriu de naulu; constructoriu de ponţi; pontonagiu, s. m., (dupo fr. pontonage), nanlnm, naulu ce se solve pentru trecerea unei ponte; — pontonu, s. m., (dupo fr. ponton), ponto, pontone; — tote forme spurie; vedi celle plausibili in Dictionariu; t-ponlonariu, pontonatu, pontone.
   POPALNIRE,-esc#, v., camnlare, ao-onmalare, aggerere; a cumulă, accumu-lâ, aggere; — part. sup., popalniiţt,
   POPASU , s. m., statio, dlverticn-lnm, dlrersoriam, locns appellendl; sta-tione, diverticlu, deversoriu, locu de tragere; — popasire (pre a locuri : po-posire),-escu, V., qnietis aut refectionla oansa dlvertero, appellere ; pentru re-pausu sau refectione a diverte, a se ab-bate , a trage, a stă; — part. sup., po-pasitu.
   POPICU, s. m., pl.-e, metnla; me-tula, buccata de lemnu lunga si rotun-dita : a jocâ popice, jocu de popice.
   POPILNICCT, s. m., vedi popivnicu.
   POPISTASIU, s. m., in locu de pa-pistasiu, care e totu asiă de corruptu, — d’in collo de Carpati; vedi papistu.
   POPIVNICU, s. m., specia de planta : asarnm europaenm Linn.; — popivnicu iepurescul anemone hepatica nobllls Linn.
   POPLONU, s. m., in locu de paplo-ma, — d’in collo de Carpati.
   POPORARlU,-a, adj. s., relativu la poporu, de poporu, amatu de poporul— poporasiu, s. m., deminut. ridiculu, d’in poporu; poporianu,-a, adj., in acellu-asi sensu ce are in form’a poporanu in Dictionariu; — poporime, b. f., collectivu d’in poporu, populatione, parte de poporu, a unui locu; — poporosu,-a, adj., plenu de poporu, numerosu; (vedi in Diction. populosu).
   PUPOSIRE, poposit», etc.; vedi popasM.
   POPRIRE,^-eseu, v., vedi in Diction. oprire; — poprire se pare mutilatu d’in preoprire.
   POFU, s. m,, pila, columna, praesl-dinm, columen, parastata, antae, fulcl-meutnm, foltnra, admlnlenlfun; pila* columna, colume, presidiu, parastata, pi-lastru, anta, fulcimentu, fultura, admi-niculu, rădimu.
   FORA, s. f., vedi ponce; — coven-tulu e neconnoscntu d’in coci de Carpati.
   PQRANICIU, s. m., specia fie pl^p-ta : orchU masenla Linn.
   POEAVU si puravu,-a, adj., ferns, ferox, saeras, petnlans; feroce, sevu^
www.dacoromanica.ro
460
POR.
POR.__________
furiosu, petulante, selbaticu; — nu pare connoscutu d’in coci de Carpati.
   PORCARIME, s. f., mulţime de jpofflt; totu d’iu porcu si porcasiu, nu ca demin., ci in specie, unu peâce : cy-prinns gibellio;—porcinu, de cari vedi in Oiction.,— ca s. m., specia de planta : polygonnm arlcnlare Linn.;-por-coiu—porconiu, s. m., a) porcu mare, augmentativu; b) inse- de ordiriariu : eongeries, strues, coacervatio, acerrus, ctimnlnşj cumulu, grumuru, acervur co-âCerVatione, congeria, strue, âtroia; — in specie : porconiu de fenu; metaforice s porconiu de auru, porconie de orezu; —* in fine : porcu de câne, espressione injuriosa.
   PORCASIU, porcinu, porcoiu, porcu de câne; vedi porcarime.
   PORCELANU, s. m., (forme multe si cux'iose, si d’in elle semnata : porca-îanu), vedi inse in Diction. norcellana sipotiolana, ce pofcu duce la correctione.
   PORECLA, poreclire, poreăitoriu, poreclitu, poreclitura; vedi polecra.
   PORNELA, s. f., impeins, irrnptioj iaceptio, suscOptto, initiam, Inchoatîo, aggresaio; impetu, irruptione, incepere, eusccpere, aggressione; — cu forma de pornire,pornilura, etc. pdtu Suppld;—vedi in Diction. pornire, por-nitu, inse lipsesce pornitura.
   PORODITIA, s. f., germen, proge-nles, propago, proles, generatio, origo; germe, progenie, propagine, prole, ge-neratione, origine, Vitia; — barbarismu, si neci cO e connoscutu d’in coci de Carpati.
   POROSEU, s. m., arena scriptoria; arena scriptoria; — neconnoscutu d’in coci de Carpati.
   PORTAFOH, portafoiu, portofoiu, etc. (dupo fr. portefeuille), in casu de ne-cessitate, form’a acceptabile ar fi: por-tafoliu =portafoiu, s. m., capsa, sori-niumj— pentru compositione compara : cascagura, perdevera, etc.
   PORTALU, s. m., (fr. portall, germ. portal), maxima vel princeps porta, fronB, prothyrnm, praecipnns introi-
tns; cea mai mare porta, porta principale, prothyru, introitu precipuu;—for-
m’a erratica portalu s’ar pote correge prin portale.
   PORTERU, s. m., (dupo fr. porter, trassu dupo angl. porte r), specia de bero dupla, bere anglica forte spirituo-sa, imbetatoria.
   PORTfESIU,-a, adj.s., oontrlbnenâ, contribntionl snbjacensj Qontribuente, suppusu coiitributionei;— decertu: portiesiu vine d’in portlo = portionei ddro cu forma asiâ de fedosa, in câtu bene, co nu a trecutu si d’in coci de Carpati.
   PORTOCALE A si portucalla, s. f., fructu de arborele : portocaliu si portu-callu, s. m.;— avemu si portocalliu sau portucălUu,-a, adj., relativa la portu■= callu, in specie inse la colori: vesti-mentu portilcalliu, vele portucallie.
   PORTOPEU, s. m., (difformatu dupo fr. porte-6p£e), ciucticnlns, baltens; cinctura, cingutore, baltiu.
   pGjttxaETlSnJ; portretare, etc.; vedi portretu.
   PORTRETU, s. m., (dupo fr. por* trăit), imago, efflgies; imagine, effigia, — si verb. portretare, a fade portretu sau portrete; portetrariu, s. m., care face portrete, nu su prea fericite imita-tibni; (vedi si in Diction. portractu.)
   PORUMBA, porumbaressa, porutrt-baria, porumbariu, porumbea—porum-bella, porumbellu, porumbisce, porum-bitia, ponmbutiu, porunibu,— d’in cari in Diction. apparu in forme classice numai ; palumba—porumba, palumbariu —porumbariu, palumbuzzLporumbu; unde mai e de insemnatu: a) co porumbu mai are si: a) sensulu de papusioiu; P) sensulu de prunu selbaticu; b) porumbariu are si sensulu de magazinu de papusioiu;—adauge : porumbaressa, porumbarîa, porumbea, porumbellu, po-rumbitiu, porumbutiu, cari se potu facile correge in: palumbaressa, palumba-ria, palumbella, palumbellu, palumbitia, palumbutiu; — se aude si Una forma spuria: porumbisce, care se pote correge in : porumbetu si in : palUmbetu.
   PORUNCA, S. f., jussns, jassum, Importam, praeceptnm, mandatam, deore-tnm, rescrlptum; jussu, imperiu, pre-
www.dacoromanica.ro
• POS.
POS.
461
ceptu, mandatu, decretu, commaDdu, commandamentu, rescriptu, ordine, ordi-nantia, ordinatione, officiu, impositione, —poruncire,-escu, V., jnbere, imperare; mandare, praecipere, injiingere, prae-soribere, signlilcare; a jubd, imperâ, mandâ, demandâ, commandâ, injunge, prescriue, ordină;—poruncitorii*,-a, adj. S., jubens, imperans, mandator, prae* ceptor, imperiosas; jubente, imperante, preceptorii],mandatoriu,commandatoriu, ordinatoriu,prescriptoriu, imperiosu, im-perativu; — poruncită, part. sup.;—po-runcela, s. f., forma spuria, in sensu de porunca;—barbarismi, mai de totu ca-duti in desuetudine.
   PORUNCELA, pormcire, poruncito-riu, poruncit», etc., vedi porunca.
   POSA, s. f., (dupo fr. pose), positns, lapidura positns, exemplaris positio, tenor, forma', figura, specios; positu, stătu, statura, structura; positu allu petre-loru, positu allu unui essemplariu, te-nore, forma, figura, specia; — verb. po-sare, (dupo fr. poser), ponere, locate', collocare, statnere; a pune, locâ, col-locâ, statue, pune in stătu, forma, posa; —part. sup., posatu; — fr. pose, e forte probabile, affine cu unulu d’in partici-piele passive de la ponere=punere, a-deco : posu—pusu,-a.                 ■
   POSACU,-a, adj. s., morosns, trlstls, taeltnrnns, qoernlns, iracundns, Impor-tnnns; morosu, taciturnu, iracundu, im-portunu, ânima rea.
   POSADA, s. f>, l.domns exoubitoria in limitibns; casa de vegbiatu in limi-tile terrei; 2 concubina, pellex, mere-trlx; concubina, tinutdria, pellice, me-retrice;—d’in posada derivatu : posad-nica, s. f., care si face una măiestria d’in occupationea sea; —posadnicics, s. f., stătu de posadnica.          '
   POSDARIA si pusdaria, s.f., acuş ca-nabls rel llnl; acere de cânepa sau de linu, pelliciele inutili alle acestoru plante, de cari se curetia.
   POSGHITIA (cu s aspru sibilante), s. f., slllqna, valrolae; silica, valvula, specia de pellitia ce infascidra certe le-gumine.
   POSINDICU si posidicu, posindom,*
a, adj. s., homnncio, homnnonlns, lasciva», petnlans, pctulcus, neqnaro, ab-joctns, nebnlo, furclfer, ornoifer; omu-tiu, omunclu, lascivu, petulante, omu de nemica, abiectu, blestematu, misellu, furciferu, strangariu, spenduratu.
   POSIRCA, s. f., resultatu allu fer-mentationei pruneloru puse in bute, înainte de a le ferbe spre a stdrce alcoo-lulu; — metaf. ce nu e puru, curatu, cla-rificatu.
   POSNA, s. f., cavillatio, jooatlo, fa* cetiae, irrlslo, dicterinm,jocuB,nugae, rernilltas, scurrllitas, scnrriles joci, jocosa vorba, vernacnla festivi tas, so6* nlca dioaoitas, sonrrilis dlcacltas, ver-nile dictnm, scena, inimici jool, mlml, res rldicnla et inepta, urbani sales, 11-berales jooi, asperae faeetiae, aenleati joci, dioacitas, politissimae faeetiae, lepos, atticns lepos, sales amari et acerbi, jocns Tenenatns, sales felie suf-fusi; cavillatione, jocatione, facetia sau facetie, irrisione, dicteriu, jocn, nuge, seccature, vernilitate, scurrilitate, scur-rili jocure, jocose vorbe,vernacula festivitate, scenica dicacitate, scurrile dica-citate, vernile dissu, scena, mime jocuri, mimi, lucru ridiculu si ineptu, urbana sare, urbane sari, liberali jocure, dicacitate, politissime facetie, lepore, atticu lepore, sari amare si acerbe, jocu Yene-natu, sari intinse in fiere, in fine posna e totu ce delecta, farmica, etc., ce morde, irride, batujocora, ridicula, offensa, sup-perar invenenddia, essacerba, etc., adeco ce aprope de amendoue părţile attinge si mişca vemente una ânima sentitdria; —posnasiu, posnaciu,-a, posnace, adj. s., in totu largulu sensu allu substantivului posna: oavillator, irrisor, jocosns, facetns, dicax, lepidns, sonrra, sannio, festirns, mordax, vernacnlns nrbannS vel vllls, etc. j cavillatoriu, irrisoriu, jocosu, batujocutoriu, facetu, dicace, le-pidu, scurra, sannione, festivu, mordaCe, pungutoriu, venenatoriu, infieratoriu, a-cerbu, secatoriu, vernaclu Urbana sau vile, misellu;—posnacare si posnacire, v., in largulu sensu allu lui posna si posnace : oavlllari, jooari, lodere, ir-ridere,deridere,etc.,a cavillâ, jocâ, lude,
www.dacoromanica.ro
462
POS.
POS.
batujocorf, ride, irride, deride etc.; part. sup., posnacatu, posnadtu, s. f., posna-catura, posnacitura;—pote si: posnare, v., directu d’in posna, adj. s., posnato-riu,-a, part. sup., posnatu, s. f., posna-tura, etc.,—totu directu d’in posna, sau d’in verbulu posnare, si form’a forte bene tomata : posnatecu — posnaticu, cu acellu-asi sensu si inco mai gratiosu in forma si in espressione; (confere germ. posse, possen, possenhaft, possenma-cher, possenreisser, posslerllch; vedi si mai diosu).
   POSNACE, posnaciu, posnasiu, pos-nacare, posnadre, posnacatu, posnadtu, posnacatura, posnacitura, posnare, pos-natoriu, posnatu, posnaticu, posnatura; vedi posna.
   POSOMANTARESSA, s. f., d’in poso-mantariu,-a, adj. s. d’in posomantu, s. m., connoscute numai d’in collo de Car-pati, reu formate d’in germ. posument, posamentier, si aceste-a iuipromutate de la fr. passement, passementler; 6ro d’in coci de Carpati in urmatori’a ordine : pasmentu, (mai bene: passamen-tu), S. m., llmhus, taenia textilisj lim-bu, tenia testile, tessutura, mai allessu tenia testile larga si distinsa ; — pas-mentare, (mai correctu: passamentare), V., taenlis textlllbns vestern Tartare, ornare, distlngnere, cu tenie testili a variâ, ornâ, distinge sau vergă una veste sau unu vestimentu;—de aci si: adj. s., passamentatoriu,~a, part. sup., pas-samentatu, s. f., passamentatura, actione pre longa effectulu, lucrulu in realitate, materia : passamentu; — d’in acestu-a directu si: passamentariu, (mai reu : pasmentariufca, adj. s.,relativu la passamentu, in specie : taenlarom texti-linm oplfex,taenlarom textorTel textrlx; opifice, artifice, fabricante, tessutoriu, testoriu de tenie testili, — fem. testrice de tenie testili,—dro dupo passamentariu si; passamentaria sau passamen-taressa;—passamentaria, s. f., opificiu, arte, fabrica si cbiaru negotiu allu pas-samentariului (fr. passementerie); — asiă dăro, dăco nu s’aru introduce formele classice, de preferitu aru fi celle trasse d’in limb’a francese, celloru îm-
prumutate si de acollo reu, d’in limb’a germana.
   POSOMORIRE,-eseu, v., morosnm, tacltornom, tristem, melanoliolloom, serernm facere rel reddere, frontts voi sopercillorom contractlonem, oorroga-tlonem prodocere; a face morosu, taci-turnu, tristu, melancholicu, severu; a produce contractione sau corragatione, incretitione, strictione sau stringere de fronte, de supercilie sau sprincene; — part. sup. subst. adj. posomorita,-a, m«-rosns, taoltornus, contrlstatos, fronte vel siiperclllls corrogatos, eontractus, strletns, melanchollcns, trlstfs, moe-stos; morosu, taciturnu, contristatu, cor-rugatu sau contractu, strictu, iUcretitu la fronte si la supercilie, malicholicu, tristu, mestu, aspritu, etc.;—a". f.,poso-moritura, actione, effectu si stătu de posomorit»; cu acellu-asi sensu intra si: posomorire, ca subst. verbale, precumu si form’a : posomoru, s. m., (pote ia origine e adj.,' co-ci scimu co se dice in poporu : fada posomora, vinu posomoru [negru;]ocliposomori, etc.,ăro ca subst.): posomorulu tempului, cerului, sorelui, lunei, stelleloru; metaf. posomorulu â-nimei, ânimeloru;—posomoru, (d’in care deriva celle alte covente d’in acesta ar-ticlu), pare a fi unu compositu d’in ; po si somoru, ăro somoru, prin vemente metatbese, pare a fi in locu de: morosu =morosns; câtu pentru po p6te fiessitu ca in multe caşuri, d’in pe—pre—per— perj asiâ restabilita posomorita, e:pcr-morosu=ipermorosns, ca superlativu,— de nu cumuva se accordamu ceva coven-tului fr. >ombre, ce se afia mai in tote sororile; vedi si: mosorire, in Diction. si Glossariu.
   POSOMORITU, posomoritura, posomoru, vedi posomorire.
   POSTA RIRE,-eseu, v., a fi postăriu, a espedi cu posta sau postări in coce si incollo, in tote părţile;— inse postasiu, s. m., se pdte supplenf prin postariu si postaressa d’in Dictionariu.
   POSTATIA, s. f., formatu d’in postat», ce vedi in Diction., cu sensu de demin. drecumu d’in postata : mai multe postatie de ordie secerate).
www.dacoromanica.ro
POT.
POT.
469
   POSTAV ARIA, s. f., stătu, negotiu, arte, artificiu, officina, stabilimentu de postavariu,-a, adj. s., relativu la posta-vu, si care tesse, fabrica sau vende po-stavu, fem. posţavaria sau postavaressa; —postavu, s. m. reale, pl. postave sau postavuri, pannns, pauuicnlus, pannns sericus, pannns bombyclnus, pannns Tillosus; pannu, paunura, panuu sericu sau raatessosu, pannu bombycinu sau bombacosu, pannu villosu sau perosu si pannu lanosu, etc.,—postavosu,-a, adj., pannosns; pannosu, plenu de pannu;— barbarismu.
   POSTELNICESSA, s. f., femina a postelnicului; postelnicia, s. f., officiu, demnitate de postelnicu; ăro postelnicu, S.m., cubicularius, caeremoniarnm magi-ster; unulu d’intre primii demnitari in hierarcbi’a boiarăsca; sub regulamentu: secretariu allu statului pentru afacerile esterne; demin. postelnicellu, care ser-viâ sub ordinii o postelnicului,—tote co-vente de origine barbara, astadi cu to-tulu cadute in desuetudine ca inutiii.
   POSTIRE,-esc«, v., jajuuare; a ajunâ a mancă macru, seccu, a nu mancă dulce, a mancă numai legumine;—part. sup. sub3t. postitu; — adj. s., postitoriu,-a, jejunaus, jejunator; ajunante, ajunato-riu, ajunatdria; — s. f., postitura, jejn-natio; ajunatione; — mai spuria forma, e i postelnicu,-a, adj. care postesce, postitor iu, ajunatoriu, etc.;—postu, s. m. (care a datu nascere la tote celle precedenţi), jejnninm, abstlnentia; ajunu, abstinentia, seccu; — (d’in gr. arcoaiTsiv —a cibo abstlnerO, bnoaizla—abstinen-tia, Ă7cdaiTo<;=abstinen8, de unde sisla-viculu postitl, si germaniculu fasten).
   POSUNARIU, s. m., veăipusunariu.
   POTaIA, s.f., (si m.unu potaia, vedi mai la Talie), irrupti et inepţi latratus caniş; câne sau catell a ce latrafora tem-pu si fora locu; — metaf. si despre unu omu sau muliere: importunus, ineptus fatuns,importunu, nesuferita, fastidiosu, ineptu, fatuu, gretiosu : unu potaia de pretensu invetiatu.
   POTANGU, s. m., pl.-f, cohum, cu-rella grossa, cu care posteridrea parte a aratrului e collegata cu cea anteridre;
(Festu dice: cohum lorum, quo temo bn-ris cnm jngo colligator, a cohibendo^z cdhu, loru sau curella, cu care temonele burei se collega cu jugulu, de la col\i-bere sau continere.)
   POTARNICHIA, s. f., vedi poţur-nichia—coturnichia.
   POTCA, S. f., malum, incommodum , grammen, molestia, morbns, aegritudo, miseria, jurgium, rixa, altercatio, liti-ginm , dissidlnm, discordia, dissensio; reu, incommodu, gravame, greutate, ne-volia, molestia, supperatione, morbu, e-gritudine, miseria, misellia, jurgiu, cdr-ta, rissa, altercatione, litigiu, dissidiu, discordia, disbinatione, dissentione : omu de potca, callu de potca, servitori de potca; — potcallesiu,-a, adj. s., d’in potca : malus, maliguus, iucommodus, molestus, jurgiosus, rixosus, litlgiosqs, discordiosus, dissidiosns, turbuleutus, importnnns, qnerulns, acerbus; reu, ma-lignu, incommodu, molestu, supperato-riu, jurgiosiu, bataliosu, rissosu, litigio-su, discordiosu, dissidiosu, tnrbulentu, turburatoriu, importunu, acerbu, ânima rea; potcasiu-a, adj., cu acellu-asi sensu ce are si potcallesiu;—barbarismi.
   POTCAPIARIA, (mai reu : potcapie-na), s. f., artificiu, fabrica, officina de potcapiariu, (mai reu : potcapieriu), s. m., care fabrica sau vende potcapie; — potcapiu, s.m.plur. potcapie, maireu pot-capiuri, galerns sacerdotalis, cncnllns, cucullio; cucullu, cucullione sau {ibr. cullione sau cullioniu, ce pdrta popii: potcapiele su mai voluminose in partea superiore, ero cucullionii sau cullionielo su cylindrice in tota estensionea ; — potcapiu se pare a fi unu compositu d’in barbariculu pot, si d’in romaniculu capu.
   POTCIRE,-escw, v., (d’in potca, ce vedi mai susu), dilTormare, deformare, detnrpare, mutilare, foedare fascinare, incantare, excautare, praestigiis nti; a diformă, deformâ, deturpâ, fedă, mutilă, degradâ, fascină, incantă, escantâ, pre-stigiâ, farmecă;—adj. s., potcitoriu,-a part. subst. potcitu, s. f., polcitura, ma-lnm Teueflciis Tel incantationibns lila-tnm, deformatio, etc.; reu addussu de
www.dacoromanica.ro
464
POT.
POT.
farmice sau de ineantationi, deforma-tione, etc.
   POTCOVA si poăcova, s. f., equl rel boTis forramentum, ferrea solea; ffer-ramentu de callu, de bouu, etc.^ in genere : ferria solia, ferratura;—potcovarii*,-a, adj. s., reiaţivu la potcova, in specie : artifice, fabricante, fabru sau fauru de potcove; cajsubst. reale: malleo-las, qao ferre» soleae fabrlcantar, rel equis, praeoipue,afilguntur;malliu, mal-lioru, (ciocanu, ciocanellu), cu care se faura, fabrica ferramentele sau se affigu aceste-a calliloru;—potcovaria, s.f., artificiu, fauratione, fabricatione, lucru de potcovari»; — potcovire, v., a muni cu potcove;—adj. s., potcovitoriu,-a, part. sup. potcovitu, s. f., potcovitura;—tote coveute străine si de allungatu d’in limba.
   POTECA, s. f., (d’in collo de Car-pati m. potecu), semita, -callis, trames, dirertioulum; semita, carrare, tramite, divirticlu; — potecutia, s. f., deminut. d’in poteca : appucati pre aceste pote-cutie;—de unde ?
   POTERA, s. f., arcaş, sagitta; sedi' tio, rebellio; Insectatio, conseotatlo, persecatlo, sagittarioraro agmen; arcu, sagetta; seditione; insectatione, consec-tauone, persecutione, ceta de arcari sau de sagettari;—poterasiu, s. m., (d’in potera), sagittarius, sedltiosas, tnmnltuo* sas , rebellis, inseotator, persecator; sagettariu, arcariu, seditiosu, rebelle, tumultuosu, insectatoriu, persecutoriu, cercatoriu de facutori de relle, de latro-ni; etc.: pctere si poterasi nu mai essistu astadi, nu se aude de potera sau depo-terasi.
   POTERNICHIA, s.f., vedi potur-nichia.
   POTGORIA si podgoria, s. f., vine-tam inferlus; vinetu interiore, adeco vi-nie plantate pre colline, la pollele mon-tiloru;—coventu strainu si de allungatu d’in limba.
   POTICA, s. f., mutilatu d’in apotica Sau mai bene apoteca, si mai bene apo-theca, de care vedi in Dictiouariu.
POTICNIRE si potignire,-escu, v., j prolabl, In rem oifensare, olTen-
dere, calcltrare, reoalcitrare, oaespita* re, tallpedare , vacoillare , tltubare, fluctua ie, grarlter prolabi; a lunicâ, allunicâ, a calcitrâ, recalcitrâ, cespitâ, talipedâ, vacillâ, titubâ, fluctuâ, allunicâ greu; — adj. s. , poticnitoriu,-a, part. sup., poticnitu, s. f., poticnitura : poticniturele armessariului; — barba-rismi.
   POTIRNICHIA, s. f., vedi potur-
Yhiohxa
   POTLOGARIU,-a, adj. s., relativu la potlogu, ca subst., care stringe pot-loge sau cose potloge,—fem. potlogăria si pottogaressa; — potlogăria, a) multe potloge, b) adunatura de potloge, c) măiestria de potlogariu; — potlogu, s. m. pl.-£,detritns pannns, lancinia, segmen-tum, fragmentam; pannu detritru, pannu ruptu, ruptura de pannu, peticu, seg-mentu, fragmentu, buccata, cârpa; — barbarismu, de unde?
   POTLON JANU,s.m., vedi pitlinjanu.
   POTMETU, s. m., pl. potmete, mai reu potmeturi, illex, esca^lllecebra, 11-llclam, luvltauientam, ineltamentam; illice, foca, illiciu, (aceste-a amma-gescu si attragu pescii la uncini, foo urmatoriele in sensu mai largu), inci-tamentu, invitamentu, indemnu, im-pulsu, propulsu, etc.
   POTOIGU, s. m., pl.-e, sau -i, cinc-tura monacale; — barbarismu.
   POTOLLIRE,-esc«, v., stlngaere, ex-stlngaere, sedare, malcere, placare, le-nlre, doleuire , temperare, mltigare, soplre; a stinge, estinge, sedâ, mulcd, allinâ, impacâ, leul, deleni, allenâ, tem-perâ, stemperâ, mitigâ, sopi; — adj. s., potollitoriu,-a, part. sup. potollitu; s. f., potollitura,—potollu, s.m., (care a datu nascere la tote celle precedenţi), extine-tlo, sedatlo, mulotlo, placatlo, tempe-ratio, mltlgatio; estinctione, sedatione, multione, pacatione, impacatione, al-linatione, mitigatione, temperatione, stemperatione, sopitione, indulcire, de-dulcire.
   POTOPENIA, s. f., vedi potopire.
   POTOPIRE,-eseu, V., Inundare, de-struerc, exstluguere, perdere, pessum-dare, uecare, Interlmere, Interflcere,
www.dacoromanica.ro
POT.
POV.
465
oocidere $ snpplicio affloere; a inundă, innecâ, destruge, stinge, nemici, perde, intereme, interfece, occide, cu suppliciu affece sau affectâ; — adj. s., potopito-riu,-a, part. supi, polopitu, s. f., potopi-tura, de preferitu formei deforme : po-topenia, s. f.; — potopu, 3. m., (care a datu nascere la tote celle precedenţi), diluvium, Innndatlo , invasio, exitinm, pernicios, destrnctio, Interltns, bara-thrnrn, rorago, ruina; inundatione, in-necatione, deluviu, invasione, essitiu, interitu, pernicia, destructione, bara-thru, voragine, precipitiu, ruina;—tote, vorbe străine, dâro, d’in fericire cadute in uitare prin concurrenti’a altoru co-vente pure si simple alle limbei romane.
   POTEICALA, s. f., terebra; terebra, in specie de gauritu ciure sau ciurelle; —neconnoscutu d’in coce de Carpati.
   POTRIVA si protiva, s. f., in sensu de diverse directioni, 1. in genere : si-militudo, paritas, oomparitas, aeqnitas, aeqnalltas, proportio, eomparatio, su-perloritas, inferioritas, summitas, op-timnm, pessimum, etc.; similitudine, paritate, comparitate, ecitate, ecalitate, proportione, comparatione, superioritate, inferioritate, summitate, optimu-lu, pess niA-lu, etc.: toti su de una protiva, nu eşti de una potriva cu mene; partite ecationei su de una protiva, de una protiva in virtute si inteligentia; cine se pâte pune de una protiva in formosetia cu acesta virgine ?— 2. in specie, despre locu: a) e regione, ex adrerso: caia sta in protiv'a basericei lui Sântu Antoniu; de in potriv'a casei vedi in potriva cea mai insemnata parte a urbei; b) contra, adrersns; contra : tenăe in protiv'a centului; c) metaforice : a se scolia in protiv'a terrei nostra; a se luptă inprotiv'a reului,passioniloru,etc. — derivate : protivire (si potrivire) ,-eseu, V., simllem, părem reddere, ae-qnare, comparare, oonferre, proportlo-nate disponere, digerere , ponderare, dirigere, aptare, planare, explnnare, compianare, laevigare, associare, con-jnngere, conciliare; a face sîmile, pare, assimilâ, assemiuâ, apparechiâ, ecâ, e-
calâ, ecalisâ, compară, conferi, dispune in proportione sau proportionate digere, ponderă, cumpăni, cantarl, direge, aptă, adaptă, plană, esplană, complanâ, levigă, neted!, associă, conjunge, eonci-liă, impacâ; — si refless.: a se assimilâ, se accordâ, se apparechiâ, se asso-ciâ, se uni, se intellege, se conciliâ,etc.; — adj. s., protivitoriu,-a, part. sup., protivitu ; doui căsătoriţi protiviti, doui armessari protiviti;—inse form’a : pro-tivnicu,-a, adj., advergarins, inimiong; adversariu, inimicu, — cumu si s. f., d’in acestu-a : protivnicîa—, e si mai barbara;—inse si celle de susu su străine limbei nostre, si avemn numai a ne felicită, co au cadutu mai de totu in desuetudine.
   PQTROCA, s. f., 1. febrifugla, geu-tia oentanrinm minus Linn., specia de planta, care porta si nomele populare : fierea pamsntului; 2. in pl. potroce, de ordinariu, in sensu de : a) minores al-tilinmpartea, partide passere micutie, mai allessu: ficaţi, buccatelle de căpiţele aripeloru, etc.; b) exta, intestina, oma-snm, intestine, omasu, de alte animali, bone de mâncare.
   POTROSU si protosu, s. m., vedi po-triva=protiva.
   POVARA, s. f., onus, sarcina, pon-dns, moles; sarcina, pondu, mole, greutate; — povarnici^-a, adj,, onerosns, gravis, molestns, onerarins; onerosu, greu, molestu, onerariu, (in form’a o-nerariu, activu, care părta oneri': navi o-nerarie);—ponarosM ,-a,adj.,cu acellu-asi sensu ce are si povarnicu;—barbarismi.
   POVARNA, s. f., fabrica, maebina de facutu spirite, beuture spirituose, de3tillat6re,destiUat6ria,destilIatorla;—■ povarnagiu, s. m., cellu ce are una povarnă, cu care lucra; destillatoriu, de-stillator, (fr. distiilatenr), d’in destil-lare, ce vedi in Dictionariu; — barbarismi.
   POVEENIRE s\povirnire,-eşcu, v., Înclinare, iiiileotere, descendere, deor-enm radere; a inclinâ, plecă, lassâ in diosu, umili, descende, a se dă diosu, se plecă, lunicâ in diosu;— part. sup., po-vernitu—povirnitu, s. f., povernitura=s
                          G. SO
www.dacoromanica.ro
466
POV.
PRA.
povirnitura; — povernisiu=pomrnisiu, s. m>, pl.-e, declivRas, declivnm, proci! vitas, descensns; declivitate, declivu, proclivitate, descensu, muchia.
   POVESTE, s. f., narratlo, narratinn* cnla, fabella, fabnla, historiola; narra-tione, narratiuncula, fabula, fabella, is-toriăra, meutionella; — povestelnicu,-a, adj. s., care narrădia, relativu la poveste, lapovesti; — povestire,-eseu, v., narra-re, referre, fabnlari, fabnlam narrare, sermooinari, confabnlari, oolloqni, gar-rire; a narrâ, refere, spune, fabulă, nar-ră fabule, sermocinâ, limbuţi, tocă men-tionelle, a si jocâ gur’a; — adj. s., po-vestitoriu,-a, narratoriu, istoritoriu, lim-butitoriu, etc.; part. sup., povestitu; — barbarismi.
   POVETIA, s. f., pl.povetie, monitnm, monitio, admonitio, praeceptio, prae-ceptnm, consilînm, dnctus; monitu, mo-nitione, admonitione, preceptione, pre-ceptu, invetiu, lectione, ductu, consiliu;
—   si ca pers. consiliariu, preceptoriu, invetiatoriu, ductoriu; — povetiuire,-escu, V., monere, ndmonere, praeoipere, ducere, deducere, dooere; a monă, ad-mond, duce, deduce, conduce, invetiâ;
—   povetvuitoriu,-a, adj. s., (vedi mai susu form’a povetia ca pers.); part. sup., povetiuitu; — (prin partea vetiu [vedi invetiu] coventulu povetiu — povetia, contradice forte strainismulu).
   POVILA, s. f., postilena; postilena; cuxella ce se trece pre sub c6d’a callu-lui; vedi si pofi.
   POVIRNIRE, povirnisiu, povirnitu, povirnitura; vedi povernire.
   POVODA, s.f., frenum, frena, liabehn, hnbenae; frenu, frene, abena, abene; in specie, frenulu sau aben’a callului de mâna, de sub mâna; — povoău, s. m., si in formele: povolu, povolnicu, povodnicu, equus desnltorius; callu desultoriu, callu paraţii, infrenatu; callu de mâna.
   POVOIU, s. m.,pl.-povoie, mai pu-cinu bene povoiuri, imber, nimbus, tor* rens; imbre, nimbu, torrente : imbre si nimbu su plouie ce se versa cu cofa ore-cumu; ero torrente e riusioriu ce se împle si devine furiosu prin imbre si nim-bu;—forte probabile co povoiu e in locu
de plovoiu=plovoniu = plouia vemente si forte abundante.
   POZNA, poenacu, posnaticu, poe-nire, etc., vedi posna.
   PRABALUIRE,-escM, v., efedosa forma in locu de formos’a: probare, nu mai plausibile e: probaluire,-escu, v., totu in casulu lui prăbaluire.
   PRĂBUŞIRE,‘-escH, v., prin grossa errore, de ora ce verbulu in cestione e compositu, ddro limb’a nostra nu are prepos. pra, ci prezzzper, in câtu correctu e : prebusire, si mai correctu : perbusi-re, compositu d’in partid, per si verb. buşire, ce vedi in Gloss. pentru sensu si originea etymologica; compositulu inse; perbusire, prin poterea lui per, are sen-sulu potente : demollrl, obterere, pro-terere, conterere, conculcare, procul-care, diruere, eruere, obruere erertere, destruere, submergere , lmmergere ; a derimâ, derapinâ, scofundâ, affundâ, conculcă, pro culcă, dirue, obrue, destru-ge, submerge, immerge, strivi;—adj. s. perbusitoriu,-a, part. sup. perbusitu, s. f., perbusitura;—perbusiu—prebusiu, s. m., (care a datu nascere la tote celle precedenţi), obtrltio, obtrltus, protrl-tio, obrntio, proculcatio, conculcatlo, demolitio, detritto, eversio, destrno-tio, immersto, submersio; obtritione, ob-tritu, strivitura, derimatnra, derapina-tura, detritione, detritura,eversione,de-structione, demolitione, immersione , submersione, scofundatura, affundatura.
   PRAFARIA, s. f., a) mulţam pulve-ris,multa pulbere, b) locns in qnopnlvis nitratns oonflcitnr vel servatnr, locu unde se face, se fabrica si se conserva pulbere nitrata ; depositu sau maga-zinu de pulbere nitrata, fabrica de pulbere nitrata; — prafosu,-a, pnlverens, pulberiu, pulberosu, plenu de pulbere;— prafu, s. m.; a) pulvis, pulbere; pulbere de pamentu, dăro si: pulbere de carbone de lemnu taliatu cu sărr’a, de eboriu arsu, de metallu limatu, etc.; b) prafu de puşca, pulbere de puşca, nitratns voi snlphnrens pnlvis, nitrata sau sulfuria pulbere;—prafuire,-escu,v., a face prafu, a face pulbere, a coperl de prafu— a coperl de pulbere, a reduce in praful
www.dacoromanica.ro
PRA.
PRA.-
467
”      I----------------------------
a reduce in pulbere, etc.,—adj. s., pra-fuitoriu,-a, care pulberisa, reduce in pulbere, copere de pulbere, etc., part. sup., prafuitu;—prafulletiu, s.m., demin. d’in prafu;—tote coventele : preţuire, pra-faria, etc., nu su de câtu străine, pre candu:pulbere, pulberosu,pulberare, etc. su pure romane; vedi in Dictionariu: pul-berare, pulberariu, pulberăria, pulbera-ticu, pulberatione, pulberatu], pulbere, pulberisare,pulberisatione, pulberiu, pul-berosu, etc.
   PRAFTURA, s. f., fabrl clyster; cly-steriu de fabru sau fauru, instrumentu de udatu ferrulu arsu in focu.
   PRAGIRE, pragitu, pragitura, etc., vedi: prejire, prejitu, prejitura, la ar-ticulu preja.         ■
   PRAGU,s. m.jlimenjlime;—coventu strainu si de allungatu d’in limba.
   PRĂJINĂ, (dupo alţii si: pragim), 8. fem., pertloa, longurius, decempeda, oontus, ames; pertica, longuriu (in specie pentru mesura de spaţiu); decempeda, mai allessu mesura de pamentu; contu (in specie de luntre), amite (in specie de prensu passeri); vedi pertica ia Dicion.;—metafor. una pragina de omu sau de muliere, longurlo, longu-rione (despre omu), junoea femlna; jun-cia femina, inalta femina, inse suptire ca unu juncu sau papura.
   PRANDITORIU,-a, adj. s., relativu la prândiu, care prandesce; prandiulle-tiu, s. m., demin. d’in prandiu, in specie despre ospetiu : ospetiu liusioru.
   PRAPADENIA, s. f., vedi prăpădit e.
   PRAPADIRE,-esc«, V., obrnere, de* struere, perdore, omtttere, offeudere, laedere , Tastare, derastare; a obrue, ruină, derimâ, destruge, perde, amitte, supperâ, offende, offensâ, Iede, strică, vastă, devastâ, nemicf;—adj. s., prapa-ditoriu,-a, part. sup. prapaditu; — co-vente slavice.
   PRAPASTIA, s.f., praecipitiam, gur-ges, baraţii rum, rorago; precipitiu, gur-gite, barathru , voragine, abysu, affun-du immensu;—prapastiosu,-a, adj., pre-cipitiosu, voraginosu, ruposu; — pra-pastuire,-escu,\., praeeipitare, dejioere, dejectare, abjicere, abjectare; a preci-
pită, dejectâ, abiectă, arruncă in abys-su, in voragine, in barathru, in gurgite; a nemicf, desfientiâ, etc.; — part. sup. prapastuitu;—covente slave, ce d’in fericire au cadutu in desuetudine.
   PRAPORU, si prapore, prapure, pra-puru, s. m,, 1. rexlllum eoolesiasticnm; flammura ecclesiastica, vassillu sacru saufunebre, pentru immormentare; 2.o-mentum, intestinornm volnernm, membrana; omentu, volucru sau membrana de intestine.
   PRAPURCICU, s. m., signifer, vexll-lifer; vessillariu, stegariu, officiariu de infimulu gradu, acumu sublocotenente.
   PRASECA, s. fem., eqnornm et equa-rnm armenlum, eqninae prolis grex, eqnorum et oqnaram proletarium ar* mentum, vel eqninns grex proleta-rins, stabnlnm armenti proletarii; ar-mentu de călii si de epe, grege sau ar-mentu de armessari si de epe proletarie, grege proletaria de călii, stablu de ar-mentu proletariu;—d’inacea-asi origine cu praseca si coventele : prasilla, s. f., prolcs, progenies; prole, progenia, in sensulu cellu mai largu: prasill'a unei familia, prasill'a unei vacce, conjugiu fora prasille, prasill’a canina si porcina, se stinse una prasilla de poporu atreianni;—prăsire (cu s lenu),-escw,v., procreare, producere, generare, părere, gignere, fetlflcare, fetus edere; a pro-creâ, produce, generâ, nasce, fetificâ: fetâ, fetâ feti;—si refless. a separaşi, a nu se prăsi; — adj. s., prăsitori»,-a, scrofa prasitoria, neprasitâria femina; part. sup. subst. prasitu: copilli prăsiţi d'in prim'a casatoria; prasitulu fecunda allu scrofei; —s. f., prasitura : prasitu-rele epeloru, vacceloru, scrofeloru; — Dict. de Buda attribue prăsire si prin urmare tote affinile lui, la gr. jrpdaaeiv =ftpâTTEiv.=agere, facere=aface, produce; noi inse credemu pre deplenu co-ventulu a fii ne cu sanscr. prasn, compo-situ d’in prep. pra=pro, prae classice latine, si d’in sn=parere, giguere, procreare, (vedi mai susu verb. prăsire).
   PRĂSIRE,-eseu, v., (cu s aspru sibi-lante), fodere, terram fodere, sarrire, snrcnlare , pas1 luare, colere; a sapă,
www.dacoromanica.ro
468
•PRA.
PRE.
sarrl, sarculâ, pastinâ, curetiâ de erbele vettematârie celloru utili, mai allessu : a prăsi popusioniulu, inse si: a prăsi vini’a, a sapă vini’a; — adj. s., prasito-riu,-a; part. sup. subst. prasitu; s. f., prasitura : mai multe prasiture se ceru pentru acesta lussuriante aratura de popusioniu; — forte probabile affine cu prăsire de Ja art. praseca, in sensu de: a reproduce, renasce, etc., papusioniulu, apperandu-lu de occiderea si innecarea erbeloru relle, ce invadu si suffoca plan-t’a nutritiva.
   PRASNICIRE, prasnicitu, etc., vedi prasnicu.
   PRASNICU, s. m., pl.-e, festum, fe-stivitas, sollennltas, sollenne; festu,ser-batore însemnata, sollenne, sollennitate, festivitate; — prasnicire si prasnuire,-escu, V., celebrare, sollennia agere; a serbâ, a celebrâ, a face sollennitate, a serbâtorl cu ceremonia, cu pompa, etc.; —adj. s., prasnicitoriu si prasnuitoriu, -a, part. sup. prasnicitu si prasnuitu;— covinte slavice, d’in fericire cadute in desuetudine.
   PRAŞTIA, (pron. praştia),8. f., fanda; funda, fire sau acie, funicelle implettite pentru arruncare de petre si de alte materie;—prasiiasiu, s. m., fandltor, fun-ditoriu; vedi in Dict. funda si fundito-riu, si remâna sanitdse coventele străine morte de desuetudine.
   PRASTILLA, (cu s aspru sibilante, si de acea-a forte probabile de scrissu : prascilla; vedi si praştia), s.f., scindata faginea, scindula, scandurella de fagu.
   PRAVALIA, s. f., taberna, tabcrnu-la, offleina; taberna, tabernula, officina; — pravaliasiu, s. m., tabernarias, ta-bernariu;—pravaliora, s. f., demin. d’in pravalia, tabernula;—se fia <5re pravilia affine cu gr. îtpoauXiov, asiâ co pravalia însemna proprie : locu de espunere, de aci: locu de espositione a merciloru ?
   PRAVALIRE,-esc«, v., volvere, pro-volvere, dcvolvere, volatare, Invertere, evertere, sabvertere, saplnare, resupi-nare, supinam cădere, voiri, prorolvl, ererti, sabrerti; a volve, provolve, de-volve, volută, inverte, everte, subverte, restornâ, supinâ, resupinâ, cadd supiuu,
a se volve, se provolve, se everte, se subverte, se restornâ;—adj.s., pravalitoriu, -a, part. sup. pravalitu, s. f. pravălitu-ra;—dupo Dict. de Buda, care scriue : prevolire,—are fi essitu verbulu in ces-tione d’in volvero—volvere.
   PRAVARIA, s. f., 1. mola pnlveris igniferi; mor’a pulberei de puşca; 2. hor-ream pnlveris pyrii; magazinii sau de-positu de pulbere de puşca; — forma de d’in collo de Carpati, in locu de cea de d’in coci, ce sona: praf aria; vedi acestu coventu mai susu.
   PRAVILA, (pron. prâvila), s. f., lox, jus, codex; lege, jure, justiţia, codice, {condica) : dupo pravila, = legimas, legi timu;—pravilistu, s. m., jnriacoasal-tas, jurisconsultu, jurisprudente, sciu-toriu delege, de codice, de jure;—pra-vilnicescu,-a, adj., legimns, legalis, in jare, legitimu, legale, de jure, in jure, dupo jure;—de aci: pravilnicesce, adv., legitime, juste, aeque, dejure, legitime, juste, dupo lege, dupo jure; pravilnicia, s. f., legitimitas, justiţia, aeqnitas, le* gimitate, justiţia, dereptate, ecitate; — covente slavice, d’in fericire, essite d’in usulu limbei române.
   PRAVOSLAVIA, s. f., orthodoxia, Ades cathollca; orthodoxia, credentia ca-tholica=:universale;—pravoslavnici*,-a, adj., orthodoxas, ortbodossu, dereptu credentiosu;—covente slavice, inse, d’in fericire, essite d’in limb’a poporului ro-mânu si chiaru d’in limb’a carturariloru basericesci, cari le introdussessera fora successu.
   PRAVOSU, pravu, pravuire, prami-tu, etc., vedi pravaria. si prafaria.
   PREALABILE (mai reu: prealabila), adj. (mutilatu dupo fr. pr6alablc), prae-vius; previu: cestioneprealabile, cestione previa care debe a se tractâ înainte de alte cestioni; de ordinarii!: respingere.
   PREACURVA si precurva, s. f., (din prea si curva), adultera, moecha, mere-trix; addultera, mecha, meretrice; — preacurvariu,-a, adulter, mocchus, adul-teru, mechu;—preacurvia si precurvia s.f.,adnlterium, inoechia,adulteriu, me-chia; —preacurvire si precurvire,-escu, v.,addulterare,moechari, a adulteră,me-
www.dacoromanica.ro
PRE.
PRE.
469
châ; adj. s., preasurvitoriu si precurvi-toriu,-a, part. sup., preacurvitu si pre-curvitu;—vorbe urrite si de respinsu d’in limb’a culta.
   PBECESTA, s. f., peroasta, deipara, deigcnitrix, mater del, beata virge Mariaj preacasta, percasta, deipara, dei-geutrice, matre a lui Domnedieu, bea-t’a virgine Mariaj—D. Milclosich, nu da neci una proba demonstrativa de sla-vismu, si precista nu essiste de locu in totu Lexicon palaeoslovenico—graeco
—   latinum; asiâ dăro noi credemu in prob'a probante, co precesta e d’in unu latinu : praecestns, compositu d’in prae şi eastngjvedi si precurata. M.
   PRECOLLICIU si preculliciu, (pre a locuri si: pricolliciu, priculliciu), s. m., Yertnmnns, Protens, qnise in diversa a-uimalia transfigurare potnerant; Yer-tumnu, Pro teu, cari se potura transfigurâ in diverse animali; in unu coventu: pri-colliciulu e una imaginariafientia, ce se pote transmută in tote generile de animali; de aci infricosiatorie covente pentru fricoşi: ârnbla precolliciulu pre aici si are se ve tormente cu furia.
   PEECUPESCU si precupetiescu ,-a, adj., d’in precupetiu,-a, s. m. f., lneri cn-pidns, qnaestnosns, ilagrans cnpiditate lneri; unu cupidu de castigu, cestuosu, flagrante de cupiditate de castigu;—pre-cupetîa, s. f., calitate de precupeţi»,-a-,
—   precupire, si precupetire, - eseu, v., jnsto majore pretlo vendere, nimio ln-cro flagrare, cu mai mare pretiu a ven-de, a flagrâ, arde de prea mare castigu; —adj. s., precupitoriu si precupetitoriu,-a; part. sup., precupitu si precupetitu; s. f., precupitura si precupetitura.
   PEEDANIA, s.f., traditio, transmis-sio, proditio, deiatio; traditione, trans-missione, translatione , proditione, de-latione; — de reprobatu inse e form’a barbara predania.
   PBEPACIA, s. f., (dupo fr. preface), praefatio, prefatione, ce vedi si in Dic-tionariu, co-ci are unu sensu deplenu; ăro prefacia e aprope unu non sensu.
   PEEFONTR, s. m., panis pnblions mllitaris, pâne publica militare; — ne-connoscutu d’in coce de Carpati; (d’in
germ. proviant, coiTuptu d’in lat. pro* vivendo).
   FEEPUSU, s. m., lictor mllitaris; lictoriu militare; neconnoscutu d’in coce de Carpati; (d’in germ. profoss, corruptu d’in lat. praeposltns).
   PEEGATIEE,1-eseu, v., praeparare; dlsponere, comparare, apparare, insti-tnere, expedire, procurare, providere; blandiri, fovere, mltlgare, eonoiliare, destinare, decernere; a pfeparâ, dispune, compară, appară, institue, espedî, procură, provedă, blandf, imblandl, mitigă, conciliă, destină, decerne, indulcf, momi;—adj. s., pregătitori»,-a, part. sup., pregătitu; etc., vedi si: gata, gatare, ga-tire, (d’in care pregătire, cu prep. pre).
   PEEINNOIBE, (mai correctu: prein-nouire).-escu, v., renovare; a renovâ, re-noui;—adj. s., preinnouitoriu,-a, part. sup., preinnouitu, etc.;—d’in pre si in-nouire.
   PBEINTEJ11PINAEE,v., praevenire, proenrrere; obviam ire; a preveni, pro-curre, essi sau merge Înainte;—adj. s., preintempinatoriu;-a, part. sup., prein-tempinatu, etc.
   PBEJETAEE, prejetatoriu, prejetatu, prejetu, etc. in locu de : pregetare, pre-getatoriu, pregetatu, pregetu; etc., ce vedi in Dictionariu.
   PBEJA, (pron. prâja), s.f., craticnla, tosta snper craticnla caro; craticula, cratitia de friptu, carne fripta pre craticula;—prejire,-escu, v., carnem snper craticnla torrere, frigere; a irige carne in craticula, in genere : a frige, torre, combure, ambure,—part. sup., prejitu : cafea prejita; — s. f., prejitura : preji-tura de oua.
   PBELUCA, s. f., pratnlnm, vel locns collncatns in mediis silvls; pratulu, mi-cu pratu, mica livade, in genere : locu collucatu in mediele selbe;—invederatu de sene co preluca e d’in unu compositu verbale: prelucere, prelucire, ce vedi in Dictionariu.
   PBELDPTABE, v., (d’in pre=prae, si luptare ~ lnctari), prnlnotarl, prae-pngnare, propngnare, ptignam inoipere; a proluctâ (care e form’a cea mai perfecta), a propugnâ, a incepe pugn’a,
www.dacoromanica.ro
470
PRE.
PRE.
lud'a = lupt'a;—s. f., preluptatione= proludatione, adj. s., preluptatoriu, = proludatoriu,-a, part. sup. preluptatu = proludatu.
   PREMENELA, sau prcmenella, pl. premenelle; primenella, primenelle; albitura, albitura, camăsia, camesie, noua vestimente, albe, lăute vesti, albitura, llntenni, nora rel recentla lintea, no-rae vel recentes restes; — premenire si primenire sau priminire,-escu, verb.,
a) refleere, recreare; a refece, recreâ, releuâ poteri, reamină, revivificâ, animă;
b) mutare, permutare; commntare, im* mntare, transfigurare, renovare, candida vel laeta, nora recentla lintea in* daere, novas vel recentes restes indne-re; a mută, permută, commută, immută, scambă, transfigurâ, renovă albe sau lăute, noua camesie sau vestimente, a pune vesti, a vestf, a investi, a se investi, a se imbraccă'cu noua,recenţi vestimente;—adj. s. premenitoriu—primini-toriu,-a, part. sup. premenitu = primi-nitu, s. f. premenitura = priminitura : douepriminiturepune, scamba, muta pre Ha-care di; — v. slav. premeniti nu e probatu ca patra allu romanescului premenire, de <5ra ce slaviculu nu are pri-m'a insemnare a romanescului, adeco : reficere, recreare, renovare si celle analoge; acestu coventu priminire e, dupo forma si dupo intellessu, nascutu forte naturale d'in premu, (vedi urmatoriulu articl. premn)=pn«îM=primns, de unde una forma derivata : premenu—pri-minu,-a, de unde verbulu : premenire— priminire, de unde apoi intellessulu do-minatoriu de : refedione, recreatione, renovatione, revivificatione, essilaratio-ne, animatione, etc., d’in care facile celle alte samnificationi: noue vestimente, albe camesie, Iota camesia, chiaru si renovata, etc. M.
   PREMU,-a, primus,-a,-nm; asiă varia, pre a locuri, si derivatele: premavera —primavera, premariu—primariu : ve-ru premariu—vcru primariu; vedi si in Diction. primu, primariu, primavera, cari au forma mai originaria; — de ob-servatu inco e si premu,-a, ca subst., cu sensulu de : ora, limbns, ritta, fascia,
tacnia, lignla; ora = margine, limbu (limbulu coronei)» vitta, sau vetta=bet-ta, fascia, tenia, cordella, etc.; premuire si primuire,-escu, v., limbo, ritta, t»-nia cingere; a cinge, incinge cu limbu, cu vetta, cu betta, cu tenia, cu cordelle; — adj. s. premuitoriu—primuitoriu,-a, part. sup. premuitu, s. f. premuitura : premuitura de beţie, de tenie $i de cordelle splendide si formosu colorate.
   PREMUIRE, premuitoriu, premuitu, premuitura; vedi premu.
   PREOBEJENIA, s. f., transflgnratio; transfigurationea, scambarea la facia a lui Cbristu;—coventu slavicu introdus-su prin cărturării basericesci ignoranţi, ăro astadi deplenu cadutu in desuetudine.
   PREOTIRE si preutire,-escu, v., (d’in preotu=zpreutu), sacerdotem ordinare, ant sacedortem agere; a ordină preotu, a essercitâ ca preotu, a essercită preoti'a; —part. sup. preotitu = preutitu.
   PREPASTE, prepastia, prepastenia, prepastiosu, prepastuire, prepastuitoriu, prepastuitu, etc.; vedi: prapaste, prăpastia.
   PREPADIRE, prepaditoriu, prepa-ditu, prepaditura; vedi prapadire.
   PREPELIAGU, s. m., loitra de per-tice.
   PREPELICIU, s. m., fenlineta; meta, grumuru de fenu.
   PREPELITIA, s. f., cotnrnix; cotur-niee;—prepelitiariu,-a, adj. s., relativu la prepelitia: câne prcpelitiari't, si ab-sol. bonn prepeliatiariu; ca subst. pers., pcprelitiariu, venatoriu de prepelitie.
   PREPUTENTE, preputentia, prepu-tere, in locu de cari vedi mai correcte in Dictionariu : prepotente, prepotentia, prepotere.
   PRESA, s. f., cu errore scrissu in locu de pressa, ce vedi asiă in Dictionariu.
   PRESENA si presina, s. f., antilena, antilena, parte de stratu, de ornatu allu peptului unui callu, curell’a de sub pep-tulu callului;— pote de scrissu cu s du-plicatu : pressena, pressina, ca, forte probabile, născută d’in pressu,-a, ca pe-satoriu pre peptu.
   PRESERA, 3. f., praerespera, ante-
www.dacoromanica.ro
PRE.
PRE.
471
   vesperera, provespera; prevespera, an-tevespera, provespera.
      PRESILLA,. presire, presitoriu, pre-situ, presitu;—tote cu s lenu sibilante; vedi: prasilla, prăsire, etc.
      PRESIRE, presitoriu, presitu, pre-situra; vedi: prăsire, etc.,—pote co vo-calea e d’in iniţiale e cea addeverata in locu de a, dăro si cu s duplicatu : pres-sire, pressitoriu, pressitu, pressitura, a-siâ luminata d’in pressu = pressus, cu sensu de:ceva oppressoriu si totu de a una data affunăatoriu.
      PRESIMTIMINTU, presimţire, pre-8imtitione, presimtitu; vedi in Dictiona-riu : presentimentu, presentire, presen-titione, presentitu, etc.
      PRESINTABILE, presintare, presin-tatione, presintatu, persinte, persintia; vedi in Dictionariu : presentabiîe, pre-sentare, presentatione, presentatu, pre-sente, presentia.
      1    PEESMA, s. f., pl. presmate, (cu errore m. presmu), d’in gr. Trpfjajta = tumor; tumore, inflatura, mai allessu la callu, la care se face a desea presm’a d’in caus’a curellei, cu care se lega si se tine capulu callului.
      2    PEESMA, (cu s aspru sibilante), s. f., 1. proplnqnitas, adspeotus, conspec-tus, os, Tnltns, facies, cironitns, sep-tnm, spatinm vel campus clrcumjacens, vioinia, vicinlum, conflnia, loca circum-jecta, viciu a, propinqna , flnitima; pro-pincitate, appropiatione, aspectu, con-spectu, facia, vultu, circuitu, septu, gar-du, spaţiu sau câmpu circumjacente, vecinia, vecinitate, confinie, locuri circum-jecte, circumjacenti, vecine, finitime, de pre impregiuru : in presm’a odiloru; in presm'a urbei, oppidului, palatiului, theatrului, in presm’a casei nostre, in presm'a mea;presm'a basericei, presmele casarmei, presmele turmeloru; ă'in presm'a vostru, in presm'a nostru; in presm'a României su mai multe terremari: in presma de terr’a nostru e Turci'a, in presma de terra nostru e Russi'a, in presm'a acellei-asi e si Austri’a,—- 2. circa, circiter, coram, ex adverso, palam, e couspeotuj si alte adverbie : in presm'a odiloru; in presm'a mea, in presm'a
tea; metafor. in presm'a ânimei, departe de anim'a nâstra, in presm’a inimidloru, in presm'a cupiăitatiloru; — derivate : presmuire , - eseu, v., seplre, circuire, claudere, includere, clroumsepire; a se-pi, ingradi, impregiurd, circuf, claude, include, inebide, circunsepl; — part. sup. presmuitu, s. f. presmuitura, adj. subst. presmuitoriu.-u, — si compositu cu in : impresmuire,-escu, adj. s. impresmuito-riu,-a, part. sup. impresmuitu, s. f. im-presmuitura,—inse cu mai mare esten-sione de sensu : impresmuira inemicii si i bătură reu.
    PRESSIU, s.m., panuus e villis capri-nls vel oameliuiş; pannu, tessutura de vilii sau peri caprini sau camelini, (de capra sau de cam ela);—vedi si arrariu.
    PEESTOLU, s. m., si pristolu, pri-storu, ara, mensa sacrifloii; ara, mdsa de sacrificiu, sanct’a mdsa; — de aci si prestomicu si pristornicu, pistornicu, s. m.; vedi pistornicu.
    PRESTAYILIEE,-esc«<y v., in locu de prestabilire, ce vedi in Diction. inse dif-ferite cu totulu de forma si in sensu sunt urmatoriele doue :
    PRESTEVALIRE,-esc«, si prestogo-lire,-escu, V., devolvere, deruere, in de-scensnm dejlcerC, devolntarej a devolve, derue, a face se deecenda, a dâ in de-scensu, a deiece, deiectă,volută, revolută; — adj. s., prestevalitoriu—prestogolito-riu,-a. part. sup. prestevalitu—prestogo-litu,—vedi si pravalire si rostogolire.
    PRESUDVIA, s. f., praetorium, can-cellaril praetorium; pretoriu, pretoriu allu cancellariului sau cancellariei; — presudvia e coventu strainu, ce, cu fericire, a essitu d’in limb’a poporului si cliiaru d’in a cancellariei.
    PRESUMABILE, presumare, presu-matu, — tote forte peccatăse; vedi celle correcte in Dictionariu : presumente, *presumere, presumptione, presumptiosu, presumptivu, presumptu, si mai difficile, presumibile, mai facile : presumptibile, affine cu form’a : presumptivu, inse cu sensu diversu; asiă co presumptibile răspunde prin passivitate la presumptivu.
    PRESURA, s. f., coagnlum, (fr. prd-snre); coagulu, caglu, (caghiu, chiagu).
www.dacoromanica.ro
472
PRI.
PRI.
   PEETENDAEE, v. si s. verbale, prm-tendere, petere, postulare; s. praeteu-sio; a pretende, cere, cu pretensione;— s. pretensione, pretentione;—pretenăare, forma peccatăsa; vedi in Dictionariu : pretendente, pretenăere, pretenăiloriu; pretensoriu, prentensione, pretentione, pretentiosu, pretensu, pretentu.
   PEETENESCE, pretenescu, pretenia, pretenire, pretenitu, pretenosu, pretenu; vedi prietenesce, etc.
   PEEVESTIEE,-eseu, V.f praedicere, praennntiare, praesagire, praefari, vaticinari, praesentire, prneguoscere; a prenuntiâ, predice, presagi, vaticinâ,prese nti, pregnosce, preconnosce;— adj. s., prevestitorii*,-a, part. sup. prevestiţi*;— (d’in pre si vestire; vedi vestire in Glos-sariu).
   PEEY0EBIEE,-CSCM, V., praeloqnl, praedicere; a predice, a prespune; — adj. s., prevorbitoriu,-a, part. sup. pre-vorbitu.
   PEEVUSIEE, prevusitoriu, prevusitu, prevusitura; vedi prăbuşire si pravusire,
   PEIBEGIEE,-escw, v.,in exsilium ire, In exsilium mitti, peregrinări, vagari, errare, pervagari; a merge in essiliu, a fi tramissu in essiliu, a se essilia, essi si se departâ de tdrra, de patria; a peregrină, errâ, pervagâ, vagabundâ; — adj. s., pribegitoriu^a; part. sup. subst. pnbegitu; s. f., bribegitura; -pribegu,-a, adj. s., (care a datu nascere la tote celle precedenţi), exul, fugitivus, peregrl-nans, errans, vagans, vagns, vagabun-dns, instabilis; essule, fugi ti vu, essilia-tu, peregrinante, errante, vagante, vagu, vagabundu, instabile, fora locu si târra, necairi stabilitu; — de unde ?
   PEIBOIBE,-eseu, v., caelare, scalpe-re, scuipe re, sculptare, caelare auro vel argento, signare; a celâ, scalpe, scuipi, sculptâ; a celâ auru sau argentu; a celâ, sapâ,semnâ in ere sau arame;—adj.subst. priboitoriu,-a; part. sup. priboitu; s. f., priboitura; — priboiu, s. m., (care dede nascere totoru celloru predenti), caelum, scalpro m; celu, scalpru;—de unde?
   PEICAJIEE,-esctt, V., 1. pollnere, iuquinare, coinqninare, contaminare, spurcare, maculare, foedare, peccare,
admlttere, commitere; a pollue, intinâ, cointinâ, spurcă, contaminâ, maculă, fadă, pangari, peccâ, admitte, committe (peccate); 2. afHlgere, angere, vexare, tributare, dolove vel moerore, acerbi-tate arfloere; a affiige, urge, vessâ, tri-bulâ, supperâ, turbură; cu dorere sau merore, acerbitate, amaritione, veninu si ânima rea affece, adapă; — adj. s., pricajitoriu,-a; part. sup. pricăjitu; s. f. pricajitura; — pricăji* si pricadiu, pri-cazu, pricasu, s. m., (care dede nascere totoru celloru precedenţi), pollutio, in-quinatio, coiuquinatio, contamiuatio, spurcities, maculatio, foedatio, pecca-tum, flagitlum, infamia, affllctio, augor, vexatio, tribulatio; moeror, contrista* tio, acerbitas; pollutione, intinatione, cointiuatione, contaminatione, spurca-tione, maculatione, fedatione, peccatu, fiagitiu, infamia, pangare, pangaritione, affiictione, angore, vessatione, tribula-tione, tortura, tormentu, cruciatu, merore, tristetia, intristatione, acerbitate, a-maritione, venenu, etc.
    PE1CE, s. f., causa, praetextus, rixa, altercaţie, jurglum, contentio, lis, con-troversia, litigium, objurgium, tricae, uugae, apiuae, cavillatio, vitilitigatio, iusidiae, doli, laqueus, pedica; causa, pretestu, rissa, altercatione, jurgiu, con-tentione, cârta, disputa, lite, controver-sia, litigiu, objurgiu, trice, intrige, in-curcature, seccature, apine, cavii latione, vitilitigatione, insidie, doli, laciu, lacie, pedica, pedice, greutati : cauta price, se tine de price, fugiţi de prici', pricite su miseîle; d'in price in price trece; se impacămu pricite ă'intre noi; price fora coventu, fora ratione, fora causa; celle mai multe prici su fora neci unu moţi-vu; price fora neci unu obiedu, cu atâtu mai multe prici fora subiecte; faci price in jocu, cu pricea te occupi se ne prendi si se ne vettemi; — pricire,-escu, v., ri-xari, altercari, jurgari, certare, decer-tnre, couteudere, iu coutroversia esse, objnrgari, cavillari, nugari, vitilitigare, litigare, lite decertare, tricari; a ris-sâ, altercâ, jurgâ, se certă, contende, fi in controversia, dispută, objurgâ, cavil-lâ, nugâ, seccâ, vitilitigâ, intricâ, litigâ,
www.dacoromanica.ro
PRI.
PRI,
478
caută liti, certe,: a prici vecinii fora motivu; d'in astutia pricesce lumea; a-cesti miselli se pricescu in tote dillele;
—   adj. s. pricitoriu,-a, part. sup. pricită;—pnciosu,-a,adj., rlxosns, jnrgiosns, litigiosns, contentiosns, controversio-8us, carillator, astntos, dolosns; risso-su, jurgiosu, contentiosu, controversio-su, astutu, dolosu, cavillatoriu, intrigante, insidiante;—d’in price a nascutu, in-vederatu, pricina, s. f., canaa, ratlo, principinni, fonsj initinm, motng, motio, motor, momentnm, mobile, qnaestlo, res, snbjectnm, objectam, materies, ane-tor, praetextns, specios, locns; callis, —lis, oansa, processns, actio, jndicinm; causa, ratione, principiu, fonte, origine, initiu, inceputu, motu, motione, motoriu, momentu, mobile, motivu, cestione, lucru, materia, subiectu, obiectu, auc-toriu, pretestu, specia, apparentia, locu, caile,—lite, causa litigiosa, litigiu, procesau,actionejudeciu, judicata: fora pricina nemica nu se mişca, nu se face, nu e; fora pricina nu te ai certatu; dim’a rea e pricina de mulţi morbi; pricine numerose su la tribunariu; a câştigă prici-n'a, a per de pricin'a; pricina ăerepta opposita unei pricina strâmba; — pricinuite,-eseu, V., (d’in pricina), cansaro, efflcere, afferre, anctorem esse, agere,
—   praetexere , praetendere , cansari, excusare, exonsari; a causâ, effece, produce, procreă, fi auctoriu, motoriu, lucră; — a pretesse, pretende, causă, escusâ, caută a escusâ, se escusâ; —adj. s., pricinuitoriu,-a, efflclens, praete-xens; efficiente, effectoriu, auctoriu, pre-tessente, pretestoriu, pretendente, pre-tensoriu; — part. sup., pricinuita, etc.; —pricinare, si mai vertosu compositu: impricinare,-eăiu, v., observandu co form’a pricinare are sensu si de: a causâ si de : a pretestă, âro : impricinare are sensulu speciale de : a litigâ, spre essemplu: a impricinâ mai mulţi vecini cu agri; si refiess. a se impricinâ mai mulţi despre moşie; impricinati numeroşi mostiani in de demultu; — D. Mir Mosich attribue romaneseulu pricina la v. slavicu pricina, fora se aiba alte derivate sau veruna origine etymologica,
cumu vedemu co possede cellu roma-nescu si una origine etymologica si una vasta familia de derivate; abiă mai produce doctulu slavicu si russ. pricina, ce are pucine căteva derivate analoge in sensu cu alle formei romanesca pricina, dăro neci una urma d’in celle alte dialecte slavice; asiă dâra cu rationea rationante avemu dereptu de a affirmă, co pucinele derivate alle coventului in cestione ce occurru in limb’a russesca sunt impro-mutate d’in limb'a româna, in care facile se pote esplică d’in cea mai respectabile si antica origine etymologica, a-deco d’in price, care se reduce la coven-tulu limbei sanscrita : prao .= prio, radecin’a de unde snbst. praccâ=^praţ-nâ=interrogatione, cestione, etc., sensu cu totulu analogu cu allu nostru price, ei in forma si in intellessu; nu e dâro strambu si peccatu, co D. Mihlosich, dupo flexiones, spune co pricina, (fora mentione macara de price), abiă e con-noscuta poporului românu, co s’ar fi admissu in limb'a scrissa abiă pre la fi-nitulu secuiului XVII; — unde stă inse price, care n’are urma in limb’a slavica?
   PEICESTANIA, s. f., commenicatu-ra, sant’a commenicatura, eucbaristfa; — precestuire,-escu, v., [a commenicâ cu eucbaristia; part. sup.< pricestuitu, commenicatu cu eucbaristia; — covente slavice, perite de multu d’in limb’a poporului românu.
   PRIC1TJ, s. m., grabatns; grabatu, miseru si reu patu.
   PRICOLLICIU, s. m., vedi precol-liciu.
   PEIDIDIRE,-escM, V.; oogere, pre-mere, snperare, rlncere, onerare, coa-eervare, flnem indere, terminare, expe-dlre, maturare , peritnm vel expertnm, scitnm esse, satisfacere; a coge, con-stringe, supperă, vince, essi de asupr’a, r eman6 pre de asupr’a, oneră, încarcă,, coacervă, a pune fine, apune capitu, termină, espodl, matură, fi peritu, es-pertu, sciutu; a scl ce face, a se precepe, scl dă de capitu, satisface , multiaml, contentă: a prididi cu intrebari; ne prididescu cu cereri si essigentie;—adj. s., prididitoriu,-a, part. sup., prididitu :
www.dacoromanica.ro
474
PRI.
PRI.
prididiţi de mult» lucru;—compositione epuria.
   PEIDVOBASIU, s. m., deminut. d’in pridvoru , S. m., vestibnlum, atrinm, porticns, podium, propylaeum, peristy-lum, peristj'llum; vestibulu, atriu, por-ticu, podiu, propyleu, peristylu, peristy-liu; — pridvoru strainu si de allungatu d’in limba, cumu s’a si allungatu mai de totri.
   PEIETENESCE si prietinesce, adj., amice; in modu prietinescu, — prietenesc» si prietinescu,-a, adj., amicalis, a-mlcabilis; amicale, amicabile; — d’in prietenu si prietin»,-a, adj. s., amlcns, sodalis; amicu, sodale; — de unde inco : prietenia si prietinia, s. f., calitate de prietinu, amiciţia, sodalitas, amiciţia, sodalitate; — prietenos» si prietinosu,-a, amicabilis, comis, sodalis, amicabile, come, sodale; — prietesiugu, s. m., forma si mai peccat6sa cu acellu-asi sensu ce are si prietinia, inse cu drecare diffe-‘rentia; — tote covente slavice, ddro d’in fericire, perite d’in limb’a româna, si supplete cu pure covente romanice.
   PEIGONA, s. f., rixa, altorcatio, jur? gium, oontentio, lltiginm, oontroversia, dissidiom, dissensio, disoordla; rissa, altercatione, jurgiu, contentione, cdrta, litigiu, controversia, disputa, dissidiu, dissensione, discordia; —prigonire,-eseu, V., rixari, altercari, jurgari, litigare, certare; a rissâ, altercâ, jurgâ, se certă, dispută, se dispută, litigâ; — adj. s., prigonitori»,-a, part. sup., prigonitu, s. f., prigonitura; — tote covente străine si aprope de totu dispărute d’in limb’a româna.
   PEIGOEE, s. f., passere devorator ia de albine : prigorile devoru albinele.
   PEIGOEIEE,-escM, V., torrere, ratare, rufescere, torrefaoere, cratlculae lmponere, ambnrere, comburere; a torre, a rufă, torreficâ, impone pre cratri-cula sau in craticula, a frige, ambure, combure; — part. sup., prigoritu, s. f., prigoritura.
   PEIHANA, s. f., macnla, labes, in-quinamentnm, pollntio, foedatio, oon-taminatio; macula, labe, iutinamentu, jntinatione, pollutioue, fedatione, conta-
minatione; —prihanire,-escu, v., maculare, inquinare, oontaminare, foedare, polluere, spurcare ; a maculă, intină, contaminâ, fedâ, pellue, spurcă, pângări;— adj. s., prihanitoriu,-a, part. sup., prihanitu, s. f., prihanitura.
   PEIHOEIU si prichoriu, s. m., specia de passere : erlthaeus, phoenicurus; erithacu, phenicuru.        .
   PEIIEE, priitoriu, priit», ce vedi in Dictionariu : preire, preitoriu, preitu; adauge inse si: preiente, part. adj., u-tilis, propitins, prosper; utile, propi-tiu, prosperu; — pretenţia, (reu priin-tia), s. f., prosperitas , favor, utilltas; prosperitate, favore, utilitate; —preien-tiosu,-a, adj., d’in preientia, (reu priin-ciosu) , fanstns, ntilis, prosper, propitins; faustu, utile, prosperu, propitiu.
   PEI1MIEE si preimire, premire, primire,-esc», v., acoipere, reoipore; an-nnere, admittere, probare, approbare, oomprobare, reponere, referre, recuperare, tractare, benetractrare, male-traotare; a accepe, acceptă, recepe, an-nue, admitte, probă, approbâ, compro-bă, repune (intre nobili, intre diei); apoi: a recuperă, capetă, tractă, bene-tractă, maletractă; — adj., preimitiosu si priimitiosu, primitiosu, premitiosu,-a. acoiptendns, acceptus , gratns ; acce-piendu, acceptu, acceptibile, acceptabile, gratu, placutu; — adj. s., preimito-riu si priimitoriu, primitoriu, premito-riu,-a, aeciplens, acceptor, accipiendus, admissibilis, hospitalis; accipiente, accept oriu, accipiendu, acceptibile, acceptabile, admissibile, ospitale, ospitosu;— part. sup., preimitu si priimitu, primit», premitu; — d’in pre=prae, si emere= emere, in genere : leuare, capere, etc., cu mutatione conjugationei verbului de la III conjug, la IY conjug.; asiâ dero in locu de preemere contrassu in premere, (care s’ar fi confusu cu currentele premere = premere, dăco ar fi remasu de conjug. III).
   PEILASU si prelasu, prelasu, s. m., transitns per sepemj transitu prin sepe, trecere sau trecutore prin gardu.
   PBILEJU, s. m., casns, oocasio, tem-pns opportnnnm, via, callis, fortuna;
www.dacoromanica.ro
PRI.
PRI.
475
 casu, occasione, tempu opportunu, bonu tempu, fortuna, intemplare; — prilegi-re,-escu, v., mai allessu refless. a se prilegi, aooidere, erenlre, oontingere, incidere, advenire; a accide, incide, cadă, eveni, adveni, continge : multe pri-lejescu sau se prilejescu bene sau reu;— part. sup., prilegitu.
    PEILOSTIKE ,-esctt, v., Încântare, excantare, fascinare, pellloere, allice-re, sednoere, indncere, blandiri; a încântă, escantâ, fascină, farmecă, peltice, allice, ammagi, momi, seduce, induce, blandi, îndulci; —adj. subst., prilostitoriu,-a, part. sup., prilostitu, s. f., prilostitura : prilostiturele unei mu-liere prilostitoria si farmecatâria.
    PRIMADONA, s. f., (dupo it. prlma-donna), prima actrice la tbeatrulu ita-lianu , mai allessu la tbeatrulu lyricu, in opere de cantatu pre scena, dramate lyrice.
    PRIMESDIA, s. f., pericnlnm, dls-crimen, exstremnm, calamitas, damnam, detrimentnm, jactnra; periclu, di-scrime, estremu, estremitate, calamitate, damnu, detrimentu, perdiare;—primes-diosu,-a, adj., pericnlosns, anceps, per-niolosns, praeoeps; periculosu, ancepite, perniciosu, precepite; — primesduire,-escu, V., periclitări, in perlonlo versa-rl, salutem vel vltam in dlsorimen afl-ducere ; a periclită, a se periclită, a se află in periclu, a pune salutea sau vieti’a in discrime, in mare periclu; — adj. s., primesduitoriu,-a, part. sup., primesdui-' tu; —r barbari smi.
    PEIMESD, si primediu, primesu, s. m., pariete sau muru de separatione, se-pimentu—seplmentnm.
    PEIMU1RE, primu, etc.; vedi premu.
    PRINOSU, s. m., saoriiiciam, sa-crnm, oblatlo, donnm, muuus; sacrificiu, sacru, oblatione, donu, munu, oferta, daru; — barbarismu.
    PRIPA, s. f., celeritas, relocitas, pro-peratio, festlnatio, hand mora, non mo-ra, sine mora; celeritate, velocitate, properatione , festinatione, fora mora, precipitantia : in pripa, in tota prip'a, cu tota prip'a; — pripire si prepire,-eseu, V., celerare, accelerare, propera*
re, festinare, maturare, praeoeps cnr-re re; a celeră, acceleră, properă, festi-nă, matură, curre precepite , face se curra prepete, pune in fug’a cea mai mare, face se sbore in sborulu acerei;— adj. s., pripitoriu si prepitoriu,-a; — part. sup., pripitu si prepitu : mergeţi toti prepiti, cu passi prepiti si chiaru menti prepite; — s. f., pripitura si pre-pitura : prepitur'a e adesea escessM pre longa pripa; — pripela, in locu de pripitura, e forma erratica;] — mai multu de câtu probabile e, co prepa e d’in praepes, gen. praepitls , compusu d’in prep. prae, si verbUlu petere, a cui celeritate nespusa se trade si in alte co-vente, ca : impetu = impetns, impetuo-suz=. impetnosns, etc.; — D. Miklosich trage d’in v. slav. pripeşti, pripekd = ooqnere, numai pripire sau prepire si pripelisce = aestns; ddro prepire n’are neci in forma neci in sensu neci una re-latione cu slaviculu pripeşti.
   PRIPASIRE si prepasire,-escu, v., transmigrare aliqno ibiqne sedem col-looare, domioilinm Agere; atransmigră undeva si a se assediă acollo, a fige sau defige domiciliulu, a se strămută si prende locu de sedutu, in specie de animali, despre cari se dice si in locu de : a fetâ; — adj. s., pripasitoriu si prepa-sitoriu,-a, in amendoue intellessele precipue de mai susu; asiă si: part. sup., pripasitu si prepasitu, s. f., pri-pasitura, metaf. prepasiture numerose s'au collocatu in communea nostra.
   PRIPELA, pripire, pripitiosu, pripitoriu, pripitu, pripitura, pripelisce; vedi pripa=prepa.
   PRIPONIRE si preponire,-escu, v., equnm ab evagatione per pasonnm va-cerra oohibere; a opri cu vacerra unu callu de la evagationea prin pastione;— adj. s., preponitoriu,-a, part. sup., pre-ponitu : călii preponiti; s. f., preponi-tura : nu ati ordinatu bene preponitu-rele pre acesta nopte;—priponu sau pre-ponu, s. m., (care adatu nascore la totă celle precedenţi), vacerra, sire fnnis lon-gior, quo (ad paxillnmin terram inflxnm ligato) cohibetnr eqnns ab evagatione, errationeqne per pasenam; vacerra, Sau
www.dacoromanica.ro
476
PRI.
fune mai lunga legata de unu păru scurtu infiptu in pamentu, cu care se opresce unu callu de a evagâ prin pastione si se constringe a pasce intr’unu spaţiu de-terminatu;— dupo forma preponu se pare co e formatu d’in pre — prae, si ponere —punere—ponere, cu sensu de: ponere înainte (edilului) una pedica.
   PRIPORU si preporu, s. m., locns ab-ruptus, praernptus, praeeeps, rapidus, .rigldus, praecipltium, rnpes; locu abrupto, preruptu, precepite, rapidu de-reptu in diosu si rigidu forte, precepitiu, rupe, abyssu, muchia forte plecata si profunda;—pote fi straformatu d’in properu.
   PftISLUGrA, S. f., ineendlarla arnndo, virga, tnbns; arundine, vârga, tiâvia, tubu, implute cu pulbere nitrata, care apprensa esplode si rumpe pâtr’a.
   PR1SNELLU (abbreviatu d’in pristinellu), 8. m., a) Terticillns, spondylus; verticillu, vertebra, rotilla, spondulu, —in specie rotilla de la capitulu interiore allu fusului; b) una specia de planta, dupo Dicb. Barcianu, germ. dle seliaf-garbe, das trausendblatt,—vedi mai la văile: pristinu, d’in care, {invederatu, pristinellu, unu deminutivu;—pristenu si pristinu, s. m., vertebra, vertlenlnm, Terticillns, spondylus; vertebra, verti-clu, verticillu, spondylu, rotilla, rota,— in specie ; rotilla a capitului interiore allu fusului; — altu deminut. d’in pristinu, adeco : pristinioru, s. m., a) ver-ticillns, spondylus; verticillu, spondylu, rotilla de fusu; p) specia de planta: gly-coma hederaoea, Linn., chamaecissos, germ. die gunderrebe, der ephenblat-trlge gnndermann;—pristinu e forte probabile acellu-asi cu adj. pristinu = pristlnns, vedi pristinioru si in Dictio-nariu.
   PRISPA, S. f., vestibnlnm, sedile; ve-vestibulu, sedile, — in specie, prispa, ca banca, sedile, pre longa parietele casei terranului, mai allessu parietele ante-riore allu casei, de regula, făcută d'in pamentu.
   PRISSOSELA, s.f., d’in prissosu, forma erratica, si superflua, pentru co lim-b’a possede sub3t. correctu prissosu, ce vedi in Dictionariu.
________________PRL___________________
   PRISTAVIRE,-eseu, v., mori, deceda* rej amorf, deCedâ, se duce d’in viătia; adj' s., pristavitoriu,-a, part. sup. pristavitu» —covente străine introdusse de cărturării ignoranţi, astadi essite d’in limba.
   PRISTAVU, s. m., praeco; precoue, strigatoriu publicu; — d’in fericire, ca strainismu, peritu d’in limb’a Românului.
   PRISTINIORU, pristinellu — prist-nellu; pristinu, vedi prisnellu.
   PRISTOCIRE, si pritocire,-eseu, v., elutriure capnlare, deeapnlare, traus-fnudere ; a elutriâ, capulâ, decapu-lâ, transfunde, clarifică, transvasâ, tote aceste Vorbe se dicu, in specie, de: vinulu ce se separa de fec$ si de alte ne-covientie; âro ia genere pristocire sau pritocire se applica si la: tundere; a funde, tornâ, versâ; aquam in vas iufulidere, a înfunde, inversă apa in vasu; ef-fnndere vinnm, a effunde, eversă vinu; instillare oleum înmini, a instillă, versă, inversă oliu in luminare; aqnam mani-bus dare, a dă apa mânuloru;—adj, s., pristrocitoriu, si pritocitoriu, - a, capn-lator, capulatoriu, decapulatoriu, care transvasa d’in unu vasu in altu, in specie vinu, asiâ si: part. sup. pristopitu si pritocita, s. f., pristrocitura; — pristocu si pritocu, s. m., (care a nascutu tote pre-cedentile), capnla,capula,vasu de appli-catu la clarificationea vinului si oliului, mai vertosu la stravasarea vinului d’in unu vasu in altulu prin care se separa de fece; — credemu, co forte probabile pritocu, de unde : pritocire, etc., e in locu de ţretocu de la pre — prae, si tocu sau toca, ce vedi in Dictionariu. M. ,
   PRISTOLU, pristoru,s. m., vedipre-stolu; asiâ si : pristornicu, a. m., vedi pistornicu.
   PRITOCIRE, pritocitoriu, pritocita, pritocitura, pritocu; vedi pristocire.
   PRIVEGHIERE, priveghietoriu, pri-veghietu, priveghietura, priveghi, — forme incorrecte, in locui4 caroru-a vedi iu Dictionariu celle correcte : pre-veglare, preveglatoriu, preveglatione, preveglatore, preveglatoriu, preveglatu, preveglatura, prevegliu = preveghia-re, preveghiatore( preveghiatoriu, pre-
www.dacoromanica.ro
PRO.
veghiatione, preveghiatu, preveghiatura, preveghiu.
   PRIVELA, s. f., speotacnlnm, specta-men, spactamentnm, spectatio; specta-clu, spectame, spectamentu, spectatione, intuitione,—coventu cu forma incorrecta (vedi si mai la văile);—privelişte, s. f., in acellu-asi sensu cu form’a privâla, totu assemine de incorrecta : privire,-eseu, V., speetare, adspioere, intneri, cernere, contemplări, considerare, at-tendere, aciem conjicere, desiderare, appetere, conenpiscere, observare, examinare, vigilare, snspicere, snspicari, agnoscere, despicare, mirări, admirări, limls ocoliş spectare; a spectâ , adspe-ce, intuită, contemplă, consideră, atten-de, leuăamente, caută, arruncâ attintatu cautatur’a, desiderâ, appete, dori, concu-i pisce, observă, essaminâ, veglă, perveglâ, preveglâ, suspice, suspicâ, propune, re-connosce, despice, despretiă, se miră, admiră, etc.,— adj. s., privitoriu,-ă, speo-tator, adspector, contemplator, conul-derator, observator; etc., spectatoriu, aspectoriu, contemplatoriu, considera torni; observatoriu, etc.;—part. sup., priviţii, spectatns, adspeetns, intnitns, ere-, tns , eonspeetns, consideratus, atten-tns, etc.; spectatu, aspectu, intuitatu, contemplatu, considerata, attentu etc., privitura, s.f.; intnitio, etc., priventia,s. f.,respectns, ratio; respectu, ratione, mai allessu cu prepos. inpreventi’a parenti-loru, parentnm respecta;t-J). Miiclosich refere privire la slav. prividâti, de ce inse se nu se referia la prevedere—per-veăere = pervidere, de unde, ca si d’in cellu slavicu, a potutu cadă d, asiă si remană suscessivu: perveire, previre, etc. —cu tote co coventele derivate d’in privire, împreuna Cu privire ensusi, au ca-dutu aprope in desuetudine d’in limb’a poporului românu.
   PRIVOIU, s. m., vedi priboi» la ar-ticlulu priboire.
   PROBODA, s. f., (vedi si broboda in Gloss.), capital, caljptra, velnm vei ve-lamentum, ornamentam; capitale, capi-tare, calyptra, velu sau velamentu, or-namentu de capu allu feminei;—probo-dire,-escu, v., vedi hnprobodire, cumu
________________PRO._______________m
si: adj. s., proboditoriu,-ai part. sup., proboditu, s. f., probodilura.
   PROBOLUIRE,-escM, v., de unde : adj. s., prdboluitoriu,-a, part. sup., pro-boluitu, etc., — tote forme peceatose iu loculu caroru-a vedi in Dictionariu celle correcte: proba, probabile, probabilitate, probare, probatoriu, probatione, probata, etc.
   PROBOSELA, s. f., vedi probosire.
   PROBOSIRE,-eseu, V., exprobrare, objnrgare, increpare, repreliendere,con-tnmellis laoessere vel affloere, vehemen-ter invehl; a esprobră, objurgă, increpâ, reprende, cu contumelie laceră sau sfa-sciâ, arruncâ cu îvementia invective, in-jurâ, batujocorâ, insultă;—adj. s., pro-boăitoriu,-a; part. sup., probositu; s. f., probositura, exprobratio, objnrgatio^ increpatio, reprehensio; eorreptio; es-probratione, objurgatione, increpatione, reprensione, correptione,injuria, înjurătură, insulta, etc.,—cari se covinu unei forme ca probositura, cumultu mai bene de câtu formei scalciata probosela; — de unde inse essite coventele d’in acestu articlu? pote co dupo opinionea Dict. de Buda, an essitu, cu ore cari mutilationi d’in verbulu probrare =: probrare, sau d’in adj. pro6rosu~probrosng.
   PROGÂTORIRE,-eseu, v., cansam agere, orare, perorare, in jndioio defen-dere; a oră, perorâ, defende in judeciu caus’a cuiva; —■ part. sup., procatoritu, inse si ca subst. m., procatoritu-lu, ca se esprema officiulu procatoru-lui, care in-sâmna : procurator, aotor, cansidions, eansae patronns; procuratoriu, actCriu, causidicu, advocatu, patronu allu unei cause;—procatoria, s. f., are assemine sensulu officiului, adeco: procatoritu-lu, —tote aceste covente n’au fostu si nu potu fi in gur’a Româniloru de d’in coce de Carpati, se pare co Românii de d’in collo le au scalciatu dupo modulu Un-guriloru d’in classicele: procurare, pro-onrator, proenratio, procuratura, etc., ce vedi in Dictionariu : procurare, proJ curatoriu, procuratione,procuratura, etc.
   PROCETANJA si procitania, s. f., praeleotio, releotio, repetita, leotio, re-petitio; prelectione, relectione, repetita
www.dacoromanica.ro
478
PEO.
PEO.
lectione, repetitione;— procetire si pro-citire,-eseu, V., praelegere, legere, repetare; a prelege, relege, repete, asiâ co prelegerea se face cuiva sau catoruva, ăro relegerea se face d’in nouu pentru ceva totu nouu, in fine repeterea se face si se dice acellui-asi lucru inco de mai multe ori;—adj. s., procetitoriu si pro-cititoriu,-a, part. sup., procetitu si pro-cititu, s. f., procetitura si procititura, care e, ca si mai susu : pradectio, re-leotio, repetitio, prelectione, relectione, repetitione;—forma barbara trassa d’in Qlassic’a: citare, recitare.
   PEOCLETIA, s. f., calitate de procleta;—£ro procleta,-a, adj. subst., per-ditas, perverSDS, scelestns, seelaratns, neqnam; perversu, scelestu, sceleratu, misellu; de nemica, blastematu de omeni si de Domnedieu.
   PEOCOPSELA, s. f., forma spuria d’in Verbuln procopsire; care e si subst. precumu e si procopsentia, s. f., disciplina, doctrina, ernditio, peritia, pru-dentia, cognitio, scientia, profeotus,pro-gressns; disciplina, doctrina, eruditione, peritia, prudentia, scientia, connoscen-tia, precepere; profectu, prOgressu, cas-tigu, utilitate;—procopsire,-eseu, v., do-oere, instrnere, institnere, erndire, informare, proileere, progredi, disoore, e-rndiri; docă, invetiâ, instrue, erudi, informă, profece, progrede, câştigă, se e-rudf, se formă, se instrue, etc.,—adj. s., procopsUoriu,-a, part. sup., procopsită; —d’in gr. 7tp<5xo<ja<;=progressu in partea intellectuale si materiale.
   PEOCOVETIA, S. f., stragnlnm, cen-to, ampliitapa; stragulu, centone, am-pbitapa, in genere : coperimentu, velu, tapete; care se pune pre locuri alle alta-riului; — in form’a mase. procovetiu se applica la poteriu.
   PEOFONTU si profuntu, s. m., paula pnblicns militaris, pâne publica militare;— neconnoscutu d’in coce de Car-pati; (d’in germ. proviant, corruptu d’in lat. provivendo).
   PEOFUSSU, s. m., lietor militaris, lictoriu militare; — neconnoscutu d’in coce de Carpati; (d’in germ. profoss, corruptu d’in lat. praepositns).
    PEOHODIEE, si provodire,-escu, v., justa, fnnebria persolvere; offloinm se-pnltnrae agere; a celebră officiulu se-pulturei;—adj. s., prohoditoriu si pro-voditoriu,-a, part. sup., prohodiiu si pro-voditu;—prohodu si provodu, s. m., (d’in care essira celle precedenţi), offloinm se-pultnrae, justa et fnnebria, offlcinm funebre; officiu de immormentatione, in-gropatione;—ca străine de limb’a n6-atra au si cadutu in deplena uitare a poporului.
    PEONOMIU, S. m., jns, priveleginm; jure, dereptu, privilegiu;—d’in gr. icpo-v<5{ioţ.
    PEOPODA, propodire, propoditu, propoielnicu, etc., vedi proboda.
    PEOPOVEDANIA, s. f., (d’in verb. propovedire),praedicatio, praennnoiatio; predicatione, prenunciatione; — propo-veduire si propovedire,-escu, v., praedl-care, praennntlare, contionari; a predică, prenuntiâ, contionâ, propagă; — adj. s., propoveduitoriu sipropovedito-riu,-a, part. sup., propoveduitu si pro-poveditu; — covente slavice, cari, d’in fericire, au cadutu si d’in gur’a poporului si d’in a carturariloru ignoranţi.
    PEOPTA, s. f., fulcrum , fulolmen, fnleimentnm, adrninicnlnm, praesidinm, colnmen; fulcru, fulcime, fulcimentu/ adminiclu, presediu, colume; — coven-tulu propta a nascutu proptellaz= proptea, ce vedi in Dictionariu; ăro propta e forte probabile, co s’a nascutu d’in prep. prope=;prope;—asiâ dăro verbulu prop-tire d’in Dictionariu, e de redussu la propta, ăro nu directu la proptella;—da alta parte su de completatu formele verbului proptire, adeco : proptitoriu ,-a, proptxtore, proptita, proptitura.
    PEOE1SMOSU, s. m., praedestina-tio; predestinatione, — inse reu trassu d’in gr.îrpopiajidi;; form’a correcta ar fi: pronsmu; — aici observămu co in Dictionariu lipsescu: predestinare, predestinatione, predestinatoriu, preăestina-tivu, preăestinatu, etc., cari sunt de ad-daussu acollo.
    PEOEOCIA, f., vedi prorocire.
    PEOEOCIEE,-escM, V., praedicere, vaticinari, prophetare; a predice, vatin
www.dacoromanica.ro
Pito.
PRO.
473
cină, profetâ sau prophetisâ; — adj. s., prorocitoriu,-a, part. sup., prorocit», s. f., prorocitura, actione si effectu de a prorocire; — s. f., prorocia : praedic-tio, vatioininm, prophetîa; predictione, vaticiniu, prophetia; — prorocu, s. m., (care dede nascere la tote coventele precedenţi), rates, prophetes, prophetaj vate, prophetu; — de aci inco : prorocesc»,-a, adj., propheticns, fatidicns; propheticu, prophetescu, fatidicu; — prorocesce, adv., prophetice, propheti-ce, cu spiritu propheticu;— si s. f., prorociţi», yates, fatidica, prophetissa; rate, fatidica, prophetessa; — covente de origine slavica, introdusse prin cărturării ignoranţi, astadi pre callea de e-migratione , respinse de celle curatu române.
   PEOSCOMEDIA si proscomidia, s. f., mensa propositionis, vnlgo offerto-rinm; mds’a propositionei, offertoriu;— d’in grec. îrpooxopiSiov sau îrpoaxo|u§7j, d’in verb. îrpooxopiCeiv = offerre, af-ferro.
   PROSLĂVIRE,-escti, V., glorificare, magnificare, celebrare, allandare, col-landare; a glorifică, magnifică, celebră, allaudâ, collaudâ; — adj. s., proslavito-riu,-a, part. sup., proslavitu, etc.;—covente slavice introdusse prin cărturării ignoranţi, cari neci una data n’au in-tratu in gur’a poporului, astadi essite si d’in gur’a carturariloru.
   PEOSOPIU, s. f., mantile, mantilium; mantile, mantiliu, stergariu; — coven-tulu e d’in gr. icpoaâmov de la jcpot; = spre, si &]>=facia.
   PEOSTACELLU,-», adj. s., demin. d’in adj., prostacu,-a, si d’in prostacellu esse deminut. ^rosiaceMwciw sau prosta-cellutiu,-a, care espreme mai multa prostia de câtu tatalu prostacellu, si a-cestu-a mai multa de câtu tatalu pros-tăcu,-a;— se trecemu inse la coventulu, care e parentele, strabonulu, stirpea si chiaru radicea numerosei familia de do-meniulu acestei stirpe, — coventulu: prostu,-a, adj. s.,—d’in toti fetii numai singuru intratu in Dictionariu, — are sensu forte variu si diversu, care cere si ore-cari divisioni : a) rnstions, colo-
nns, agricola, arator, plebeins, grega-rinsj rusticu, campestru , terranu, ara-toriu, agricola, plebeiu, gregariu : mili-tariu prostu= militariu gregariu; celli mai numeroşi su 8vcelli mai prosti; a degrada d'in capitânu intre militari prosti; terranii si oratorii se numera intre prosti, cu acestu iâtellessu prostii se computa dupo grade; — b) rndis, in-dootns, imperitns, ignarns, inscins, ne-scins, inhabilis, inoapax; rude, indoctu, imperitu, ignorante, neştiuţii, nesciuto-riu, insciu , inabile, incapace, neprece-putu; — c) rnsticanns, innrbanns, im-polltns, inhnmanns , inonltns, agrestis, asper, ferns, immanis, ferox, saevnsţ rusticanu, impolitu, inurbanu, inumanu, neomenosu, incuItu, agreste, aspru, sel-baticu, immane, feroce, sevu;— d) simplex, stnltns, stnpidns, hebea, ineptns, stolidns , insnlsns, fatnns, absnrdns; simplice, simplu, stultu, stupida, ebete, ineptu, stolidu, insulsu, nesaratu, fa-tuu, absurdu, capu grossu, mente gros-sa, cervice grossa; — e) malns, inntilis; infrnctnosns; reu, inutile, infructuosu, necovenitu, de nemica: vinu prostu, ve-stimente proste, buccate proste, lucru prostu , prostu jocu; — ca adverbiu se intende in tote significationile peno aci addusse: a se portă prostu, fiendu co si iota lumea se porta prostu; mai prostu cine vorbesce de câtu tene?—mai prostu intellege de câtu unu asinu; prostu te nascusi, peostu traisi si prostu ăi se mori; nu pale lucra de câtu prostu; prostu forte la maiestri'a, ce singuru s» a allessu; a tracta prostu pre toti; — derivate directu d’in prostu : a) subst., prostia, s. f., stătu de prostu in tote di-rectionile de sensu, ce are; — prostime, s. f., a') mulţime de prosti; P') partea cea mai mare a unui poporu : vulgu , plebe, classea cea mai de diosu, classea infima, infimii; — (3) aij. s., prostanu,-a, allu cui sensu e mai energicu, in sensulu radicei prostu, de câtu pros-tacu : unu prostanu de pretensu inve-tiatu; — de aci si subst. f. abstractu prostama, mai energica forma de câtu cea directu trassa d’in prostu, adeco : prostia; — prostatecu sau prostaticu,-ă,
www.dacoromanica.ro
480
PRO.
PRO.
asiâ de energicii, mai energicu de câtu cellu de susu prostanu, cumu tomnaticu e aptu cu totulu la una espressione ca : pome tomnatice, si totu asiâ: prostatica ti e mentea; — prostalou, si mai energicu de câtu prostaticu, dâco nu ar avâ una forma implausibile; — prostescu,-a, adiectivulu; ce espreme, cu mare facilitate, tote varietăţile de sen-su: prcstesci vestimente, prostesca portare, prostesca cogetatione, prostesci buccate, prostescu studiu, ce prostesca casa! ce prostesci vinuri! etc., de aci si adv.. prostesce, care are, ca si adj. prostescu, acellu-asi estensu sensu;—f) verb. a') d’iu rădice ensasi: prostire,-eseu, radem vel agrestem reddere; hebetem vel imbecilem reddere, obstupefaoere, de-mittere vel deprimere, prosternare, minnere, vel imminaere, se abjlcere, detnrparej deformare; a face rude ori agreste, a face ebete, a ebeti obstupe-face, demitte sau depreme, prosterne, umili, avili, minul sau imminui, diosu-râ, degradâ, deturpâ, deformâ; — part. sup. prostita; — p') d’in derivate, mai allessu d’in deminut., spre essemplu : prosticare, prosticatu; prostanare, pro-stanatu, etc., — d’in celle ce espusemu peno aci si ce amu potâ inco espune, cumu si din vechimea coventului prostu in limb’a propria, vedemu forte pucinu in coventulu slavicu la care D. Mi-Tclosich ar vrâ se reducă jirosfu^fora se ne dâ vre-una esplicatione etymologica, precandu noi avemu firm’a convictione, co prostu e nascutu d’in prostare=pro-stare, (compusu d’in prep. pro =. pro, si verb. stare =stare, cellu mai commune si dispersu in mai tote sororile), asiâ co prostu, e formatu ca si costa (d’in co-stare = constare), care inse in form’a costa e totu de una data si şubst. m. si pers. I d’in costare, âro prostu ca verbu nu e deplenu popularisatu, e inse ca adj. s., prostu,-a, pentru sensu se se vâdia, co prostare are sensuri turpi si contem-ptorie, ca si prostituere,
   PRO S TA CELLU CIU=pro stacellutiu, prostalou, prostania; prostanu, prosta-tecu, prostacare, prastacatu, prostanare, prostanatu, prostesce. prostescu, prostia,
prostime, prostire, prostitu, prostu; vedi prostacellu.
   PROTACARIU, s. m., rana arborea, diopetes, calnmites; brâsca arboria, dio-pete, calamite;— se vede scambatu si mutillatu d’in bratacariu = brotacariu, trassu d’in bratacu, ce vedi si in Dic-tionariu.
   PROTIÂ, s. f., locu» primns, prind-patus; locu primu, principatu, in genere; âro in specie, la jocuri de cârti, la mersu la anafora in baserica;—d’in gr. TcpwtsEa.
   PROTIAPIRE,-escw, v., praetexere, oansari, praetendere; a pretesse, causâ, pretende, a pune pretestu, se escusâ, a apperâ; part. sup. protiapitu, etc., — d’in protiapu, s. m., temo bifurens; te-mone bifurcu, lemnu de care tragu bouii, mai vertosu la carre sau carrutie.
   PROTIMISIA, s. f., preferentia, anterioritate; — d’in protimisire,-escu, v., a preferi, a allege de preferentia, sau dâ de preferentia, dâ preferentia; part. sup. 4 protimisitu:—d’in gr. TcporEp/rjaic.
   PROTODIACONU, s. m., primu dia-conu, unde su mai mulţi diaconi, chiaru doui diaconi lâ unu episcopu sau ar-chiereu.
   PROTOPENDARIU,-a, adj. s., rela-tivu la protopentaăe, ce vedi in Diction.; inse ca subst. nobile, boiariu d’in prim’a classe de boiari; —coventulu, ca venitu d’in protopentaăe, are fi fostu completu s protopentadariu.
   PROTIVA, protivire, protivitu, pro-tivnicu. etc.; vedi potriva.
   PROTOCINGHELU, s. m., corruptu d’in protosijncellu, (TrpwTOOoYXTjXoc), primns contubernalis,gradu monachale mai micu de câtu archimandritu.
   PROTOPOPAeiprotopopu, s.m., (d’in gr. irptoroţ, si mxTrăc = primu popa), preutu prepositu unei circumscriptione basericesci;—sod'a protopopului se dice protopopessa; — protopopescu,-a, adj., relativu laprotopopa: detoriele proiopo-pesci, derepturile protopopesci; de aci si adv., protopopesce, in modu protopo-pescu : a lucră protopopesce;—protopo-patu, s. m. ai protopopiatu, s. m., demnitate de protopopa, inse si : circum-
www.dacoromanica.ro
481
________________PMJ._______________
scriptione a unui protopopa; apoi si for-m’a : protopopia, s. f., cu amendoue sensurile, ce au si formele: protopopiat» si protopop atu; — protopopare si protopopire, v., a face protopopa, a investi cu protopopi'a sau protopopatulu, protopopiatului—part. sup., protopopatu si pro-topopitu;—pentru destituere se dice di-sprotopopare sau disprotopopire, dispro-topopatu sau disprotopopitu, etc.
   PROTOPOPATU, protopop esce, pro-topopescu,protopopessa, protopopia, pro-topopiatu, protopopire, protopopitu, pro-topopu, etc. vedi protopopa.
   PROTOPRESVITEUALU (reuin locu deprotopresbyterale),adj., d’in protopre-sbyteru, s. m., in acellu-asi sensu cu protopopa = protopopu, ce vedi in art. de mai susu.
   PROTOSINGHELU,8. m.,vedi proto-cinghelu.
   PROTU, s. m., (fr. prote, d’in gr. np(oro<;=primns), cellu mai espertu ar-tifice d’in operării typographici.
- PRUNCIME, s.m., mulţime de prunci, toti pruncii.
   PRUNDOSU,-a, adj.,arenosu3, sabu-Iosns, glareosns; arenosu, sabulosu, gla-reosu, plenu de prundu;—prundu, s.m., sabnlnm, glarea, arenosa rlpa, arenosnm llttns, vadosa ora, Tadosnm llttns; sabla grossu si petrosu adesea,glaria sau arena grossa si petr<5sa, arenosa ripa, arenosu littu, vadosa ora sau costa de apa fluente sau stagnante, vadosu littu : prunduluse carra si cu densulu se aşternu mai alles-su stratele publice alle terrei;-prunda-riu, (pucinu correctu : prundasiu)a, adj. s., relativu la prundu: carrature prundarie pentru stratele publice; ca sub st. prundariu, — f. prundaressa,— a) cellu ce carra prundu; p) cellu ce a-sterne una parte de strata publica cu prundu; 7) una specia de passere : plu-vlalls, pardalus; pluviale, pardalu, flue-rariu;—ce e minunatu, e co, in genere, tote formele descrisse pSno aci se dicu, in concurrentia, si cu t, in locu de d : pruntu, pruntariu, pruntaressa, prun-tosu, inse cu t si demin. prunteciu sau pruntetiu, pruntisioru, pruntuciu sau pruntutiu, pruntellu, pruntusiu, pruntu-
_________________PSA.
sioru, etc., d£ro de certu, in câtu se nu se audia adesea acelle-asi deminutive si cu d : prundetiu, prundisioru, prun-dusiu,prundusioru,etc.;—acuraue de ob* servatu, co nu desu au amendoue, si cu d si cu t, acellu-asi sensu; inse form’a pruntu, si tote derivatele selle, au sensu particulare, ce nu scimu co s’ar audi la celle cu d, de si alternările su asiâ da liusidre intre d si t; vomu esplicâ la finitu acesta cestione mai luminatu, dan-du pentru aci sensulu precisu allu formei pruntu : Insula, parra Insula, in-constans Insnlaj insula, mica insula, inconstante insula, co-ci aceste insule d’in fluvie si riuri sau riurelle, parte apparu de asupr’a acestoru ape currenti, parte inse apparu numai candu apele currenti scadu forte, apoi dispăru, candu apele crescu, in câtu cu dereptu se dicu insule celle ce păru si dispăru in epoce diverse; —una alta observatione, ce scimu co sta-bilescu mai toti ca una clara diferenţia de sensu intre pruntu si prundu, e co pruntulu nu are numai sablu, arena, glaria, etc., (vedi mai susu), ci si ar-gilla, limu, etc., de si form’a collectiva d’in acea-asi fontâna, adeco: prundisiu, s. m., scimu co se dice si cu sensu de : cumulu de tern1, si cumulu de arena , sablu, glaria; — se trecemu acumu la esplicarea erymologica a coventului fundamentale prundu si pruntu, cea ce cre-demu forte facile de facutu : pruntu, e invederatu, form’a cea mai originaria, in locu de prontu, (vedi it. pronto, si in Dictionariu promptu=promtas) redus-su d’in promtu sau prompta, de la verb. promere=promere, compusu d’in prep. pror=pro si verb. e»t9»,e=emere, care, in sensulu cellu mai anticu si generale, va se dica : levare = leuare, redicare, inaltiare,accumidare, coacervare, de unde sensululuiprunlu sau prontu esse acumu d'inpromere.si acestu sensu se estende la prundu sau prondu in varie differentie; —vedi in Dictionariu nu numai promtu, ci si rena = arena, ce joca mare jocu, maiallessuin forme, cumu prondu (vedi la inceputulu acestui articlu). M.
                                                           PSALTICHIA, psaltichiasiu, psaltire, — atâte forme incorrecte, in loculu
                          81 G.
www.dacoromanica.ro
482
PUP.
PUN
  caroru-a ce vedi in Dictionariu celle cor-recte : psaltica la psalticu, la psaltere, psălteriu.
     PSIHOLOGIA, psihologicu, psihologa,—forme incorrecte in loculu caroru-a vedi in Dictionariu celle correcte: psy-chologia, psychologicu, psychologu, la art. psycho-.
     PUCIGNA, s. f., specia de planta, oorlandrnm testicnlatnm, Linn.
     PUCIOSA, puciosu, in locu de putio-sa, putiosu, ce vedi in Dictionariu.
     PUFAIRE,-eseu, v., anhelare, an-helitnm vlx (lncere, eachinnarl; a anelâ, trage abiâ si cu greu anelitulu, greu suf-flatulu;—adj. s.,pufaitoriu,-a, part.sup. pufaitu, s. f. pufaitura: pufaitura de multa fatigasi labore, pufaiture de risu; — pufaire pare mutilatu d’in pufanire, de unde se aude si alta forma : pufnite =zpufanire,-escu, v., adj. s., pufnitoriu -a, part. sup. pufnitu, s. f. pufnitura, cu intellessu mai energicu de câtu pufaire si derivatele selle : pufniture de risite urlatorie; pufniau toti de risu d'in fun-dulu pulmoniloru;—in affinitate cu pufaire si pufnite, occurru si : pufaiu, s. m., flata s, inflatas, Inflatlo, conflatio, tn-mor,vestea; flatu, inflatu, inflatione, con-flatione, tumore, tumefactione, besica; de unde: pufaiosu,-a, adj., snbinflatns, tn-rnidns, rentosus, vanns, evanidns, arro-gans, subinflatu, tumidu, subtumidu, ventosu, vanu, evanidu, arrogante;— si pufaiu si pufaiosu păru in locu de : pufaniu, pufaniosu; d6ro pufu, s. m., a-rinm plnma molilor, lanngo; elamor, 1c-tns; lanugime, peri tineri pre barba de essemplu; clamore, sberetu, tîpetu; ictu, lovitura violenta; plume, penne de pas-seri, fulgi, ce servu a implă peplomate si pulvini sau perine; de unde : pufosu, -a, adj., plenu de pufu, de fulgi, de la-nugine; inse si: plenu de anelitu, in- -flatu; de unde verb. pufire si pufuiref escu, cu acellu-asi sensu ce au celle de susu : pufaire si pufnite, d6ro cu mai multa energia: a sufflă, anelâ, a bosin-flâ, a tona si fulgeră, a crepită, a sufflă ca unu tauru sau armessariu;— adj. s. puftoriu si pufuitoriu,-a, part. sup. pu-Wu si pufuitu, s. f. pufitura si pufuitu-
  ra : pufuiture de leone;—si:pufulletiu, s. m., demin. d’in pufu, directu inse d’in altu demin. pufullu; —pufu, (care e stirpea totoru celloru alte covente d’in a-cestu articlu), in origine, e pura escla-matione, interiectione : pufu! allu cui sensu vari£dia apoi cu potere in limb’a poporului.
   FUFAITORIU, pufaitu, pufaitura, pufanire=zpufnire, pufnitoriu, pufnitu, pufnitura, pufaiu, pufire si pufuire, pu-fitu si pufuitu, pufitura si pufuitura, pufu, puf ulletiu, pufullu, etc.; vedi pufaire.
   PUNCIU si ponciu, s. m., (fr. pnnch, d’in angl. pnnch), vinu fertu cu sacharu.
   PUNDERANTU, punăerantia, pun-derare, punderatiune, punderatu, pun-deratura, punderosu, pundu,—vedi celle correcte in Dictionariu : ponăerante, ponderantia, ponderare, ponderatione, ponderatura, ponăerosu, pondu.
   PUNGARIRE,-escM,v., d’in pungariu, marsnpinm exlnanlre, exenterare, sup-pilare, snrripere; a fi pungariu, essinani pungele, essenterâ pungele, a despoliâ, suppilâ, surripe, suflură; — adj. s. pun-garitoriu,-a, part. sup. pungaritu, s. f. pungaritura,—pungariu,-a, adj. s., re-lativu la punga: interessi pungarie; ca subst., a) opnlentns, dires, mnlta ha-bens marsnpia; opulentu, divite, avutu, avutiosu, possessoriu de multe punge; b) aliornm mnrsnpiornm cnpidns, avi-dns, aliornm marsnpia snrripiens; cu-pidu, avidu, surripiente de pungele al-toru-a, furu, latrone; — inse form’a : pungasiu, in locu de pungariu, nu e plausibile; — altu verbu directu d’in punga: pungire,-escu, cu sensu propriu de : a fură pungele omeniloru, sau a fură omenii de punge : cine pungesce, e forte destx.ru in măiestri'a sea; adj. s. pungitoriu,-a, paxt. Bup.pungitu, s. fem. pungitura; — in locu de pungire, v., cu acellu-asi sensu intra una forma, pu-cinu poliţa si plausibile, adeco: punguire, ddeo nu e cumuva : pungaire=.pungani-re),-escu, adj. s. punguitoriu,-a, part. sup. punguitu, etc., — demin. directu d’in punga : punguUa, de unde : pun-gullicia sau pungullitia; punguea, de unde pungueia sau pungutia, si de
www.dacoromanica.ro
PUS.
483
_________________PUS._______________
aci : pungusia, pungusiora sau pun-gudora, etc.
   P UNG ARID, pungire, pungitoriu, pungitoria, pungitu, pungitura, pungu-ire, punguitoriu, punguitu, punguitura, pungulla, pungullitia, punguca, pungu-tia, etc.; vedi pungarire.
   P UNTE, puntiftcalu, punţificatu, pun-tifice, forme incorrecte, in loculu cărora.-a vedi in Dictionariu : ponte, pontificale, pontificatu, pontifice.
   PURCOIU, s. m., vedi porcoiu.
   PURURE, adv., semper, perpctno, aeterno, in aeterno; sempre, perpetuu, in perpetuu, totu de a un’a, continuu, necontenitu.                    -
   PUSCALLUIRE,-escM, v., (d’in puşca), freqnenter jactare; a arruncâ desu, a pusei, a face desu usu de puşca; — adj. s., puscalluitoriu,-a, part. sup., puscalluitu, s. f., puscaUuitura.
   PUSCASIU, s. m., vedi in Dictionariu form’a mai correcta: puscariu, cumu se dice si : puscaria.
   PUSDARIE si pusderie, s. f. pl.; vedi posăerie.
   PUSGH1TIA si posghitia, (cu s aspru sibilaute), s. f., siliqua, tnnicnla; silica, tunica, pellitia, pastare, foile forte suptire la uuele plante; — deminut. pusghitiâra si pusghiora;— pusghitiare si posghitiare, v., a dispoliă de pusghi-tia; adj. s., pusghitiatoriu si posghitiato-riu,-a, part. sup., pusghitiatu si posghi-tiatU, s. f., pusghitiatura si posghitia-tura.
   PUSINARIU, s. m.; vedi pusunariu.
   PUSIU,-a, adj. s., (d’in pusu, co vedi in Dictionariu), pnsnlus, nanns, pyg-maens; pusulu, nanu, pygmeu, copillu forte micu, piticu.
   PUSLALLEU, si pusleu, (cu s aspru sibilante), s. m., erro, vagabundus; er-rone, vagabundu, nestemperatu la unu locu, care ambla d’in coce in collo, d’in porta in porta, d’in usia in.usia, etc.
   PUSPANDU si puspanu, s. m., specia de planta : bnxus semper virens. Xiiw».;bussu semprevirente, germ. bnchs-hamn.
   PUSTA, s. f., vedi pustia.
   PUSTEA, pustellosu, (cu s aspru si-
bilante); vedi in Dictionariu : puscella, puscellosu, puscellucia si puscellutia.
   PUSTIA, (pron. pustia), s. f., deşertam, loens desertns, eremas, vastitas, ioane, vacnum; desertu, locu desertu, e-remu, vastitate, inane, vacuu, vacuitate; metaf. pustia = naiba, ce vedi in Glossariu;—pusta, s. f., mai originaria de câtu pustia, inse camu in acellu-asi sensu amendoue formele, de si pusta e mai poeticu si mai energicu : prin pustele Americei;—pustiu,-a, adj., deser-tns, vastns, incnltns, derelictns, otio-sns; desertu, desertatu, vastu, derelictu, delassatu, parasitu, incultu, otiosu; — s. m., reale, pustiu-lu, in pustiulu cellu mai infricosiatu; duceti-ve in pustiulu cellu mai tristu;—de aci: pustietate, s. f., stătu de pustiu, solitudine, vastitate, desertu; — pustiosu,-a, adj., (d’in pustia), plenu de pustia, eremosu, solita-riu, derelictu, vanu, metaf.: in pustiose cogite, nu ve legaţi in pustiose negotie; — pustiire,-eseu, v., (d’in pustia), Tastare, devastare, deserere, derelinqnere, praedarl, depnedari, expoliare, (exterminare, abigere, pellere, expellere, per-dere, pessnmdere; a vastă,, devastâ, de-sere, deşertă, derelice, delassă, paraşi, predă, depredâ, spoliâ, despoliâ, denudâ, evacuâ, esterminâ, pelle, espelle, es-pulsâ, perde, pessundâ, ruină, destruge, nemici; — adj. s. pustiitoriu,-a, part. sup. pustiitu, s. f. pustiitura -.pustiitura de mai multe si estense regioni alle imperiului; —pustnicu,-a, adj. s., (d’in1 pusta), in specie : solitnrins, eremita, an.ichorota; solitariu, anachoretu, ere-mitu; — de aci: pustnicia, s. f. abstr., stătu de pustnicu, viătia solitaria, eremitica, anachoretica; — pustnicescu,-a, adj., auaehoreticns, eromitiens; erime-tanns, soiitarins; anachoreticu, eremi-ticu, eremitanu, solitariu; de unde si adv.j3«simcescfl=anachoretice, eremitice, eremitanice; — pustnicite,-eseu, v., vitam anacboreticam ducere, eremnm coiere, ritam anachoreticam ampleeti, eremnm vel solitndinem petore, nppe-tere; a duce vietia anachorectica; a sedă in eremu, appeti eremulu sau solitudinea;—adj. s., pustnicitoriu,-a, part. sup.
www.dacoromanica.ro
PUT.
  484_______________PUŢ.________________
pustnidtu, s. f., pustnidtura; — barba-rismi.
    PUSTIETATE, pustiire, pustiitoriu, pustiitu, pustiitura, pustiu, pustnicesce, pustniceScu, pustnicia, pustnicire, pust-nicitoriu, pustnicitu, pustnidtura, pustnica. etc., vedi pustia.
    PUSUNARIA, pwsnanrc,etc.;vedi pu-sunariu.
    PUSUNARIU si posunariu, (si cu b iniţiale; busunariu, bosunuriu, si abbre-viatu : pusnariu), pernla, 'eaccos, sac-«nins, saccnlns tnnlcae vel alias restis, marsapium, crnmeua, locellas; perula, sacou, sacculu, saccullu, sacculletiu de tunica sau de alta veste, marsupiu,cru-mena, locellu,—in specie pentru saccul-letiulu vestimentului, âro in genere si pentru punga, si alte usuri; —pusuna-rire,-escu, v., in pernlam vel ornmenam condere; sappilare, sarripore, argento emnngere, furări, hablllter frustrări; a pone bene in perula sau crumena (pusu-nariu), a suppilâ, surripe, despoliâ, şterge cuiva d’in pusunariu ce are, a lu fură,, a lu frustrâ cu indeinanare; — adj. s. pusunaritoriu, part. sup. subst. jJMsmia-ritu : pusunaritulu totoru-a cu desteri-tate; s. f. pusunaritura —pusunariu, s. f., fraudosu si desteru furtu d’in pusu-nanele altoru-a, si in genere: furtu, la-trociniu plenu de desteritate; — domin, d’in pusunariu : pusunarellu, pusuna-rutiu, etc.; inse form’a : pusunarasiu, e implausibile; — mai multu ca probabile, co pusunariu e fetulu d’in pusu=posu d’in ponere—punere, si auome d’in unu posone = pusone, augmentat, d’in posu, cu sensu, de certu, de : depositu securu; apoi unu derivatu d’in posone in form’a cea originaria : posonare, de unde in urma : posonariu = pusunariu; asiâ dâro tote formele su de scrissu: posonare, posonariu, posonarire, posonaritu, poso-narellu, etc. M.—Poeonariu ar pote fi una contractione d’in ojroCwvdpiov; vedi zona si sonariu, in Dictionariu. L.
    PUTERE, putintia, putinte, putin-ciosu, pututu, — reu scrissu, in loculu caroru-a vedi celle correcte in Dictionariu : potere, potentia, potente, poterosu, potentiosuj potutu;—inse si reprobabili
si reiectabili su urmatoriele : puternica,-a, adj. 8., potens, fortls, robnstas, pollens, praeralens, vloleatas, opulen-tus, dires, coplosas, ober; potente, forte, robustu, pollente, prevalente, violen-tu, opulentu, copiosu, divite, avutu, a-vutiosu, ubere; —-puternicia, 8. f., (d’in puternică), vis, robur, fortitoto, potentia, polestas, anotorltas, violenţi»; ro-bore, fortitudine, potentia, potestate, auctoritate, violentia;—puternicescu,-a, adj. (d’in adj. puternica, si camu in a-cellu-asi sensu); de aci si adv. puterni-cesce, fortlter, rl, ex auotoritate, de potestate; cu fortia, cu potentia, d’in auctoritate, dupo potestate, etc.; — pu-ternidre -eseu, inse, de regula, compusu cu in : imputernidreeseu, roborare, oorrobare, rlres trlbnere vel addere; roboresoere, rlreso apere, snmere; anc-torem esse voi fieri, jnre agere, potestate potlri, potentia Talere, preevalere; a roborâ, corroboiâ, fortifică, confortâ; a dă poteri, a leuă poteri sau robore, fortitudine; sau : a se roborâ, a se cor-roborâ, se intramâ, se intari, se impo-teri; a fi sau face cu auctoritate, cu potestate, cu potentia; prin sau de jure lucră; a valâ, prevalâ prin potentia si favore; — adj. s., imputernicitoriu,-a, part. sup. subst. impoternicitu; — inse d’in putere sau potere s’a creatu si vige in gur’a poporului unu verbu a-nalogu cu puternicire si imputernidre, dâro feritu de ori-ce spurcatione barbara , si a nome : poterire, mai recente , inse cu multu mai vechiu cellu compusu cu in : impoterire, cu sensulu, si inco superiore, ce amu descrissu la precedentile puternicire si imputernidre, cumu, de essemplu : poterire si impoterire,-eseu, adj. s., poteritoriu si im-poteritoriu,-a, part. sup. subst., poteritu si impoteritu, s. f. , poteritura si impo-teritura;—in fine inco doue forme noue plausibili totu d’in potere, au leuatu 8boru in gur’a poporului românu; a)po-terosu.-a, adj., care s’a pusu inco de la inceputulu acestui articlu; b) potericu,-a, adj., care inse mai cauta a fi scarmi-natu prin critica.
  PUTREDIELA, s.f., pntredo; putre-
www.dacoromanica.ro
QUA.
QUI.
485
dine, putredione, putreditione, putredi-re, etc., ce vedi in Dictionariu, fora se avemu opu de fedds’a si disgratidsa forma: putrediela.
   PUTROCA, s. f., (acellu-asi cujjo-troca, ce vedi, observandu, co amendoue formele su d’in : putrire, mai fora probabilitate d’in : putire), 1, specia de planta : centaorea gentlana , centau-rlum; germ. taasendgnMenkrant ,* cen-tauria gentiana, centaurii], centaria, fierea pamentului', ărba antifebrile, febri-
fuga, febrifnşa; 2. minores ftltilinm (a-Tium) partea, intestlnom, ornasom, exta, Intestina; mai mice intestine de passeri, omasu; tote aceste-a in genere, pârti de animali de mancatu ; in specie, la Români, se face putroca , de regula : a) acra, mai allessu cu borsiu, si cu succu de aguride sau cu acietu, lemo-nia, etc.; b) estremele mici d’iu corpulu passeriloru, cumu: estremele aripeloru, petioreloru, capulu, collulu, etc.;—bar-barismu ca si potroca.
   In Dictionariu amu esplicatu, de ce nu trecemu cu litter’a q in Dictionariulu elaboratu de noi ensine , neci unu co-ventu de alle nostre romanice fia mai vechie fia mai recenţi. Aici in Glossa-riu credemu cu tote aceste-a, co nu e de prissosu a insemnâ câte-va covente, cari in vocabulariele publicate in seclulu nostru s’au typaritu cu acesta littera iniţiale, pentru orientarea lectoriloru.
   QUARTIRU, s. m., (dupo german, qoartier, impromutatu d’in ir. qoartier =qnartarius=car^an'M, de cari vedi in Dictionariu), 1. cartariu, allu cui sensu generale, ca subst. m., e : quarta pars, qnadraoB, qoartum; cart’a parte=a pa-tr’a parte, cadrante, cartu; 2. cartariu de oppidusau de urbe, (fr. qoartier d’n-ne viile), despartimentu, divisione, re-gione de oppidu, de urbe, de cetate;
3. cartariu de una armata assediata in câmpu, (fr. qoartier d’nn câmp); de aci
4. castre, castra,-orom, case de locuitu pentru militari; si de aci 5. casa de locuitu fia străină sau propria, provisoria, sau permanente: abitatione, abitaclu, domiciliu;—de aci si verbulu : inquar-tirare, a dâ locuentia, a assed'â in case de locuitu, se dice mai allessu despre militari.
   QUARTO, (ablat. lat. d’in qoartos= cartu), in compositione cu prep. in i in qourto, in a patr’a parte de cdlla: carte typarita in quarto, care se pdte dice totu asia de bene : in cartu, precumu se dice : in octavu.
   QUASU, s. m., pl.-uri, (dupo franc, kwas, d’in russiculu kwasu), beutura imbetatdria si acra ce Russii estragu d’in farina de secara dissoluta in apa; — s’ar potă scrie si : cvasu, si chiaru Jcvasu, cumu scriu Russii.
   QUESTIONE, s.f., qoaestio; vedice-stione in Dicfc.;—de aci: questionare, v. si questicnariu, adj. s., vedi cestionare si cestionariu in Dict.;—apoi compositele cu derivatele loru :inquirere, inquisitio-ne, inquisitoriv, inquisitu; requirere, re-quisitione, nquisitoriu, requisitu, etc., vedi incerere, incesitione, incesitoriu, re-cerere, recesitione, recisitoriu, etc.in Dict.
   QUESTORIU, questura; vedi in Dictionariu cestoriu, cestura.
   QUINTICU, s. m., (d’in germ. qolnt-chen de la lat. qotntola), qoadrans semlnni clae; a patr’a parte de semiuncia sau de lotu, in Austria, pre candu dupo etymo-logia ar debe se fia a cincia parte (qoin-tola);~neconnoscutud’inc6cedeCarpati.
   QUITANTIA, şi chitantia, s. f., (it.
www.dacoromanica.ro
486
KAB.
BAC.
quitanza, fft quittauce, aDgl. qnittauce, germ. quittuug); addeverentia de acce-pere a anei summe; — pdte co ar fi mai bene quietantia = cietantia, dăco amu fi securi co provine de la quietus = cietu; — in legătură cu quitantia sta: quitu, (fr. qnitte, germ. qnitt, ang. qnit), liberatu, solutu; si v., acquitare =acchitare =accietare, (fr. aoquitter),
a solve, a liberă, a absolve de una detona, sau de una accusatione; — spurie su formele: quituire—chituire, in acel-lu-asi sensu cu acquitare, dăro si cu sensulu de : nemicire, reducere la nemica; de unde si derivate ; quituitoriu, quituitu, etc.
   QUITU, quituire, quituitoriu, quituitu; vedi quitantia.        ■
                     R.
   RABARIU, s. m., specia de passere: rondinella de mare; — nu cumuva ana-logu lăstunului, halcyonei?
   RABATU, s. m., (dupo fr. rabat sau rabais) , diminutio, deduetio, decessio; diminutione, deductione, scădere, sca-dimentu, substractione, lassare d’in pretiu; cumu si mai vertosu, aripe de pandia lassate de la collu pre peptu, (totu dupo fr. rabat).
   RABBINICU si rabinicu,-a, adj., reia tivu larabbinu;—rabbinu, s. m., doctor hebraeus; doctoriu, invetiatoriu de biblia si religione hebraica: — inse e si: unu rabbinismu, s. m., docrina sau disciplina a rabbiniloru; — e si : rabbi-nistu,-a, adj. s., devotatu rabbinismului.
   RABBINISMU, rabbinistu, rabbinu, vedi : rabbinicu, si rabinicu.
   RABITIA, s. f., goblo, gobius; go-bione, gobiu, specia de pesce micutellu.
   RABLA, s. f., (dupo sensu si mase.), bnrlcns—bnrricns, eqnns strigosus, fa-me emaoiatus; buricu = burricu, callu strigosu , emaciatu de fame, lessinatu, care da pre brânci, etc.; — si form’a : marţina=marcina, /S., (de forma fem., inse de sensu si mase.), cuacellu-asi sensu ca si rabla, eqnns strigosus, fame emaciatns; callu strigosu, emaciatu de fame, datu pre brânci, de totu lessinatu, etc.; — confere si martiogu, etc. in Glopsar.
   RABOSIU, s. m., taica, crena; talia,
taliatura, crona, crestătură pre unu lemnisioru pentru essactitatea obiecte-loru in numeru;— barbarismu.
   RACHETA, s. f., (dupo fr. raqnette), tnbnlns nitralo pnlrere fartus; tubulu implutu cu pulbere nitrata; — racheta-riu, s. m., (fr. raqnettier), qni tnbnlos nitrato pnlrere fartos facere soit; cellu ce scie face rachete = tubuli impluti cu pulbere nitrata.
   RACHIA, rachiaressa, rachiaria; vedi rachiu.
   RACHIU, s. m., (pre a locuri si fem. rachia), rlnnm Igne raporatnm et stil-latnm, sioera, crematnm; vinu evapo-ratu si stillatu, sicera, crematu, beu-tura spirituosa : rachiu de buccate, de secara, rachiu de vinu, de fece, de vina* cie, de prune; — rachiariu,-a, adj. s., relativu la rachiu, — ca subst. f. si form’a : rachiaressa, care fabrica rachiu sau vende rachiu; — rachiaria, s. f. reale, mulţime de rachiu, fabricare si vendere de rachiu.
   RACILLA si racina, s. f., lneslo, minus, nlcns, plaga, uialnm; lesione, vulnu, ulcu, plaga, reu,
   RACNIRE si ragnire,-escu, v., rugi-re, mngire, rndere, clamare, iuolam&re, ejulare , ululare; a mugi, rugi, rude, clamă, clamită, inclamă, eiulă, urlă, sberâ, strigă; — adj. s., racnitoriu si ragnitoriu,-a, part. sup. subst., racnitu,
www.dacoromanica.ro
RAG.
RAM.
487
ca subst. sona si ca : racnitu sau rag-nitu, dăro si ca: racnitu si răgnitu, si: răcnetu si răgnetu; s. f., racnitura sau ragnitura; — racnire sau ragnire pare a fi una forma, cera alterata, d’in ru-gire—raglre, adeco cu adaussu de unu n : ruginire, care priD elisionea lui i de longa g : rugnire, si intunecarea cea mai intensa a lui u in ă : răgnire.
   RACOINA si racovina, s. f., specia de planta : alsine media, IAnn., germ. der hiinerdarm, das rogelkrant;— bar-barismi;—vedi si urmatoriulu racu.
   BACU, s. m., pl.-i, cancer; cancru; — barbarismu; vedi in Diction. cancru.
   RADA, s. f., (dupo fr. rade), vadosa ora, navinm statio, statio opportnna navibos; vadosa ora sau căsta de mare, statione de navi, statione opportuna na-viloru;|— se pote ca rada—ir. rade, se fia essita d’in radere= radere, a rade, attinge ceva possibile pentru navi, se se appropie si se stea, si6da in assemine locu de statione.
   BADYANU, s. m., rheda, essednm, cnrrns , carrns, planstriim, earrnca; rbeda, essedu, carru, carruca, carrucia sau carrutia, carruciora.
   RAFFINARIA, s. f., (fr. rafUnerie), loens, in qno saceharnm purgator; locu in care saccbarulu se clarifica, se rafina; metaf. snbtilitas mentis; subtilitate de mente; — raffinatoriu,-a , adj. s., (fr. rafiinenr), qui pnrgando saccha-ro dat operam; care se applica a raf-finâ, purgâ sau clarifică saccbarulu; part. sup., raffinatu, s. f., roffinatura, aotione si effectu de raffinare; (vedi si in Dictionariu : raffinare).
   BAFTA si raftu, s. f. m., pars rata, portio rata, iemuiscns; parte sau por-tione rata, lemniscu; inse pentru îem-niscu, si in specie pentru cordellele de la coronele victoriloru , se applica for-m’a m. raftu.
   EAFUIBE.-esCM, v., debita solvere, dissolrere; a sălve, dissălve, desface, al-lege si termină debitele; — adj. s., ra-fuitoriu,-a, part. sup., rafuitu, s. fem., rafuitura.
   RAGACE si ragadu, s.m., si: ruda-SCa, 8. f., lncanns, searabens lnoanns;
lucanu, scarabeu lncanu,—specia de insecte; inse d’in coce de Carpati coventulu nu e connoscutu.
   RAGAIELA, s. f., vedi ragaire.
   EAGAIRE, (cu forme de conjug, simple : răgaiu, răgai, râgâie, etc.), v., rnctare, ernctare; a ructâ, eructă, versă sau avă impulse de a versă, scăte ven-turipre fauci, etc.;—adj. s., ragaitioriu,-a, part. sup. subst. ragaitu, s. f., ragai-tura\ — inse : ragaiela, nu are forma plausibile, si se pote inlaturâ cu subst. ragaitu, ragaitura;—pare co ragaire e d’in raganire, cu alterationea vocalei de longa r, a nome a vocalei mai primitiva m, prin care rugaire sau ruganire, ar arretâ mai claru analogi’a sea cu ruc-<are=rnetare, care e unu derivatu d’in rugere, de unde ructu, si de aci: ructare; vedi in Dictionariu : ructu, rugere, etc.
   BAGALIA, s. f., herbae radix; rade-cin’a unei ărbe sau unui arborellu.
   RAGAStJ si ragazu, s. m., requies, resplrium, respiratio, otinm, mora, cunctatiOj dilatio, proorastinatio, pro* rogatio; reciete, repausu, respiratione, respiriu, aşteptare, otiu, intardiare, tem-pu, cunctatione, dilatione, ammanare, procrastinatione, ammanare de adi peao mânCj prorogatione, dare de pace, etc.
   RAGUSIELA, s. f., coventu d’in ra-gusire, fora forma normale, in locu de ragusitura, ce vedi in Dictionariu.
   R ATT ATU, s. m., pasta cu saccharu, pasta de moda turcăsca, cumu e coventulu rahatu totu turcescu.
   RAIA (pron. râia), raiare, raiosu, etc. vedi in Dictionariu : riia, riiare, riiosu, cumu si: ronia, roniare, roniosu, etc. .
   BAIU, s. m., paradisns, paradisns terrestris, paradisns coelestis; paradi su, locu de plăcere, locu amenu, para-disu terrestre, paridisu celeste;—acestu coventu e probabile strainu, cumu ave-mu totu strainu si: edemu = edemns, coventu ebraicu.
   RALITIA si rallitia, s. f., vedi ra-ritia.
   RAMA, s. f., margo, ora, qnadra, limbns; margine, ora, cadra, limbu, pentru imagini, ferestre, etc.;—d’in coce de Carpati nu scimu se se audia pre un-
www.dacoromanica.ro
488
BAN.
KAP.
deva; Dict. de Buda reduce rama la gr. păp,p,a == sutura = cosutura, pote inse si dupo germ. ralimen.
   RAMAGIU, s. m., pl.-e, (dupo fr. ra-mage), avium cautus vel garrltna, cou-ceutns; cantu, canticu, garritu, ciripiţii, concentu de passeri.
   RAMASIAGU, s. m., ramasire, ra-masitu. etc., vedi remasiogu.
   RAMAZANU, s. m., coventu turcescu ce insămna ajunu.
   RAMEU, s. m., specia de planta : a-rlstolocliia olematltls Linn.;—in limb’a romanesca se dice si: merulu lupului.
   RAMNIRE, ramnitoriu,ramnitu,etc., vedi : remna sau rimna, si rima.
   RANA, s. f., vnlnus, nlena, plaga, clcatrlx; vulnu, ulcu, plaga;—rănire,-eseu, V., rulnerare, sauoiare, offendere, laedere; a vulneră, sauciă, offende, Iede, plagă, vottemâ, strică, derapinâ, etc.; —adj. s., ranitoriu,-a, part. sup. raniiu, s. f., ranitura;—demin. ranutia, rani-siâra;—slavice, apprope tote cadute in desuetudine.
   RANCACITJ, s. m., semlcastratus, semicastratu; — si adj. lasolvns, salax, llbidlnosns; lascivu, salace, libidinosu, nestemperatu, desfrenatu; vedi si in Dic-tionariu.
   RANCEDIELA, s. f., d’in rancedire, inse cu forma spuria si prin urmare de reprobatu, de ora ce se pote bene sup-plă priu covente, ca : rancedire, rance-ditura, ranceditate, etc., ce vedi in Dic-tionariu;—inse adj. demin. rancedutiu, e forma escellente.
   RANCHESARE, ranchesatu, ranche-satura, etc., cauta, dupo originea coven-teloru, a fi scrisse, ca in Diction. ron-cJmare. ronchezatu ronchezatura.
   RANCOIERE, rancoktu, etc. in locu de : rancoiare = ranconiare, rancoiatu —raneonialu, rancoiatura— ranconia-tura, ce vedi in Dictionariu.
   RANDTJ, rânduire, randuitu, etc., vedi rendu sau rindii.
   RANFU, s. m., vedi ramfu.
   RANGA, s. f., pertica; pertica, păru, lemnu forte lungu;--de unde? Dictiona-riulu de Buda l’allatura cu it. stanga; de cp nu cu germ. stânge? de 6ra ce, pre eâtu
scimu noi, nu se aude pre undeva d’in coce de Carpati.
   RANGU, s. m., gradus, ordo, aerlea, olassls, dignltas, (fr. rang, germ. rang), gradu, trepta, ordine, serie, classe, demnitate;—se producemu câteva essemple de sensulu coventului in cestione, comparate cu celle frânce si classice : ranJ guri de militari in batalia; fr. ranga de soldata dans nne bataille, militam ordinea in pngna, ordinile militariloru in lupta; ranguri de arbori, fr. ranga d’ar-bres, arboram ordinea; ordini de arbori; spaţiu intre doue ranguri, fr. espaee en-ti'e denx ranga, interordlninm, interor-diniu; — rangu — locu de onore : eellu mai distinsu ă'in rangulu seu, fr. le plna dlatingud de son rang, ani ordinis spectatlsalmna, d’in ordinea sea eellu mai spectatu; a se inaltiâ la unu mai inaltu rangu, fr. s’dlever A un plna hant rang, ad altlorem gradam asoendere, a ascende la mai inaltu gradu;—in rangulu dieiloru, fr. mettre au rang des dlenx, alignem inter deos referre, a pune pre cineva in numerulu dieiloru,etc.
   RĂNIRE, ranitu, rănişi ora, ranutia; vedi rana.
   RANITIA, s. f., milltis sacens; saccu allu militariului, unde acestu-a pdrta in spinare tote obiectele selle; — afara de ranitia, occure si tolba, si alte covente, totu asiâ de străine limbei române.
   RANJIRE, ranjitu, ranjitura, etc., vedi ringire.
   RANTASIU, s. m., farina toata oibo incocta; farina tosta sau fripta in unu cibu sau buccata; — necoDnoscutu d’in coce de Carpati.
   RĂPCIUGĂ, mai bene scrissu rap-tioga. s. f., inse se dice si pentru mase., si cbiaru in congruenti’a grammaticei : unu raptioga, ca si: una raptioga, in sensu de : mnoona, mala pltulta naşi, excrementum narium; muccu, rea pi-iuita a nasului, scremeutu allu nariloru in specie la callu, epa, si alte animali analoge: mulţi colii si epe raptioge su in armentulu vostru, — metaf. una raptioga de muliere, unu raptioga de servitoriu, nu e mai mare raptioga ca tene;—rap-tiogosu,-a, adj.: ce se faci cu aceşti călii
www.dacoromanica.ro
' RAP.
489
raptiogosi ? dero cu aceşti raptiogosi de lucratori?—d’in rapere, ca si raptione, ce vedi in Dictionariu.
   RAPTIOGA, raptiogosu, vedi răpciugă.
   RAPORTARE, a raportă, raporta-iione, raportoriu, raportatu, raportu,— tote anomale in suprem’a culme, co-ci si in limb’a italica si in cea francisca au p duplicatu, cumu s’a duplicatu si in Dictionariu in form’a inf. rapportare, si prin urmare totu asiâ cauta se se scria si celle alte forme: inf. scurtatu: ar ap-portă, s. f., rapportatione, adj. s., rap-portatoriu. part. sup. subst. ropportatu, s. ic. rapportu; inse integre si deplene, fiendu co r iniţiale e particl’a re=re de compositione cu unu immensu numeru de verbe,—aru fl: reapportare, a reap-portâ, reapportatione, reapportatoriu, reapportatu, reapportu; co-ci asiâ., pre de una parte coventele, dâco remânu integre in forme, punu inainte deplenu vederei si mentei sensulu loru; âro pre de alta parte limb’a româna, in pronuntiatione regulata si constante, conjunge e d’in re si a iniţiale d’in verbulu compositu : apportare, asiâ co, in limb’a româna, stau si : reapportare si: rapportare, totuatâte syllabe, cu nespus’a utilitate, co prin reapportare, se espreme forte bene sensulu coventului in cestione;— unele covente d’in celle ce noi amu pre-tensu a correge, s’au corressu asiâ, cumu le amu aflatu in vocăbulisti; asiâ e de essemplu, reapportoriu=zrapportoriu— fr. rapporteur, care e cu totuln contr’a naturei limbei române, de <5ra ce ea nu dice : portoriu, ca fr. porteiir, (formatu d’in fr. porter), ci, de necesse, portato-riu, si, prin consecentia necessaria, si : rapportatoriu—reapportatoriu;—in fine se facemu, pre longa colle precedenţi, si mentionea co noi, in Dictionariu la art. rapportare, amu emissu ca de preferitu formele : reportante , reportare, repor-tatione, reportatoriu, reportatu, reportu, fora se avemu ide’a fissa de a reiectâ sau respinge formele: rapportare—reapportare, rapportatu—reapportatu, etc. cari stau bene in celle mai culte doue sorori alle limbei române.
_______________RAP.
   RAPOROSU,-a, adj., si rapore, s. f., vedi raporu.
   RAPORU, s. m., si rapore, s. f., por-rlgo, scabies, acabrles, ţinea, vâri nl-grl, porrigine, scabia, scabria, vâri negri, tinia=tenia, ronia=r6ia,—tote aceste covente in genere destullu de numerose, espremu, ce espreme deplenu popularea vorba in tote provinciele ro-manesci, adeco : pustule gretiose pre pelle, mai allessu pre manule omului si pre alte juncture alle bestieloru, si su associate de importune si insupportăbili mancarimi, i» câtu nu se vindica cur-rendu si cu peritia, adjungu la stătu de peritione; ecco inse câteva essemple de applicarea varieloru si diverseloru covente produsse acf: roni'a e populare fiendu usitata in genere, cumu scabi’a e roni’a omului, callului, boului si al-toru bestiesimili si chiaru pari,pom0t»ea ca si petiginea, e roni’a, in parte, a po-miloru si arboriloru, cumu si a pome-loru si fructeloru preste totu; varii negri su roni’a turmeloru de arieti, de berbeci si de blândele oui; raporea sau ra-porulu. ce tractâmu, in acestu articlu, e roni’a porciloru, scrofeloru siverriloru; roni’a pote remanâ miselliloru si sordi-loru câni, catusieloru, si altoru analoge; — observâmu totu aci si form’a : rapu, s. m., care e totu roni'a porciloru, ca si celle doue forme : rapore si raporu; si totu acf, co tote aceste trei covente : rapu, rapore. raporu, su fetii forte aspri si acerbi d’in ropcre = rapire=rapere, care nu e mai pucinu ardente, furente, vemente, impetuosu de câtu fetii sei.
   RAPOSARE, v., part. raposatu, s. m., rapausu, etc., su tote covente roma-nesci, inse reu scrisse, in locu de : re-posare, reposatu, repausu, sau mai bene : repausare, repausatu, repausu, ce vedi in Dictionariu.
   RAPSIA, s. f., raplna, praeda, de-praedatio, furtnm; latrocinium, raptasj rapfna, raptu, raptione, prâda, depra-datione, furtu, latrociniu, latronfa, la-tna, etc.,—omu de rapsia si cu violena tia ca leontle, cu fraude, dolu si astutia ca vulpea; officiari publici de rapsia avida si inesplebile, cu rapsi'a vreţi se
www.dacoromanica.ro
490
BAS.
BÂP__________________
răpiţi averea, copillii si turmele-, nu sciţi câştigă de câtu cu rapsi'a.
   EAPSCIEE, rapscitoriu;rapscitu, ra-pscitura, etc., vedi raptscire.
   EAPTSCIEE, si rapscire, rapsire, v. (in forme si de conjug, simpla: raptsciu si rapsciu, raptscii si rapscii, raptscie si rapscie; si,—dero mai raru,—in conjug. allongata : raptscescu sau rapsce-scu, raptscesci sau rapscesci, se rapsce-sca sau se rapsesca, etc., asiă si form’a mai simpla de celle doue precedenţi: rapsire, in conjugatione simpla : rap-siu, rapsii, rapsie, se rapsia, etc., 4ro in conjug, allongata: rapsescu, rapsesd rapsesce, se rapsesca, etc., care forma dejâ de sene, se vede, co e essita d’in ra-pere=.rapire=irapere, a nome,—ca si precedentele : rapsia, d’in unu supinu: rapsu=raptu=:raptusj pentru celle alte doue precedenţi, differenti’a de forma vcdi la finitulu acestui articlu), tote câte trele forme in sensu de: fremere,inurmu-rare, obmarmurare, rebellare, adversari, repuguare, rixari, certare, eon-tnmacem et refrectarium esse, intrac-tabili et indoeibili ingeuio nti, se op-ponore, caloitrare et rocalcitrare, ra-pere, raptare, spoliare; a freme, fre-mitâ, frende, murmură, obmurmură, re-bellâ, adversă, repugnâ=repumnâ, ris-să, altercă, se certă, fi contumace si re-fractariu, usă sau usită de intractibile si indocile ingeniu sau mente, cogetu, consiliu; a se oppune, calcitră si recalcitră, a se bate, a rupe, răpi, raptâ, rapinâ, dispoliâ, depradâ, predă, etc. — adj. s., rapsitoriu si rapscitoriu, raptscitoriu,~a; s. f., act. rapscitione si rapsitione, rapt-scitione, part. sup. subst., rapsitu si rap-scitu, raptsdtu : rapsitulu cu rapsia de la tota lumea; rapsiti contra gubernia; —s. f., rapsitura si rapscitura, raptsci-tura: contumace si refractoria rapsitura, ăupo una occulta conspiratione de rcbellione contra principe;—s. m., rap-s<u si rapsciu, raptsdu, camu in acellu-asi intellessu cu form’a fem. rapsia; totu asiă si d’in sup. rapsu=rap<u=raptns, esse si subst. m. rapsu, totu camu in acellu-asi sensu cu rapsia, rapsa, raptu, ruptura, etc.; — rapsu, rapsia, rapsiu,
rapsire, etc., su, de certu, essite d’in rapere=rapire=rapere, cumu amu af-firmatu si mai susu in repetite ori, a nome d’in sup. rapsu, asiă formatu d’in rapere, chiaru ca si doue supine d’in spargere : sparsu si spartu; celle doue forme : rapscire si raptscire păru mai difficili de esplicatu in originea loru; cu tote aceste-a, d’in una căutătură apparu si elle facili: form’a rapUdre e invede-ratu in locu de ruptuscire, cu u perdutu preste totu, dăro de certu, nascutu d’in sup. raptu de la rapere, cu suffissulu : scire, ce a pastratu in tote tempurile si modurile, d’in contra ce făcu celle alte verbe alle limbei nostra, cari numai in tempulu presente, num. sing. si pers. III pl. pastrădia sc cumu, de essemplu : sing. negr-escu, negr-esci, negr-esce, ne-gr-esca, se negr-esca, si le perdu in pl* pers. I si II;—d’in contra i rapsdre, cu tote derivatele selle, a perdutu nu numai u de la sup. raptu, ci si syllab’a integra tu, simplificându-se cu gur’a poporului romanu.
   EAPIJ, s. m.; vedi raporu.
   EAEIME, s. f., stătu de rari*, dila-tatione, depărtare si despărţire, analoga cu form’a : raritate, fora se se confunda sensulu celloru doue forme; — rarisce, s. f., locns arboribns vacnns in silva, calvitiam,locus raris arboribns consitns, locu vacuu de arburi in selba, calvitiu de selba, selba cu rari arbori plantata;
—   form’a rarisce e spuria.
   EAEITIA, s. fi, aratrum levissimnm
sine roti»; aratru forte liusioru fora rote;
—   compara si: ralitia sau rallitia, ce vedi si in Diction. la art. raliu, cu acellu-asi sensu ce are si raritia.
   EASACHIA, sau razachia, s. fi, specia de uva =struguru, formosu si albu, struguru cu bacce mari in volume ; — demin. rasachiora, rasachiutia.
   EASADERE,-escM, v., part. sup. ra-saditu, etc.; vedi resadire.
   EASAEIEE, rasbatere; vedi in Dic-tionariu: resarire, resbatere,
   EASBIEE,-escw, V., forare, transfo-rare, perforare, transfodere, terebrare, perterebrare, pertondere, transflgere, trunspnngere, penetrare, vincere, su-
www.dacoromanica.ro
RAS
RAS.
491
perare domaro, subjloere, snmmlttere; a forâ, gaură, transforâ, perforâ trans-fode, terebrâ , perterebrâ, pertunde = petrunde, transfige, transpunge, împunge, penetrâ, vince, inVince, superâ, domâ, summitte, suppune, umiliâ;—adj. s.,ras* bitoriu,-a, part. sup., rasbiu, s. f., ras-bitura; — covente slavice, d’in fericire aprope cadute in desuetudine.
   RASBOIRE, (dupo alţii: resboire),-escu, v., bellare, belligerare, bellum gerere, pugnare, certare; a bellâ, bel-ligerâ, portă bellu, pugnâ, se certă, se bate, combate; — adj. s., rasboitoriu,-a, part. sup. rasboitu; — rasboiu, s. m., a) bellnm, bellu, lupta, batalia; b) tex-tendl rel textoria ars , textrinnm, arte de a tesse, arte tessat6ria,'de unde subst. fem. reale: tessut<5ria=tessut<5re=ma-china de tessutu; dăro si testrinu, tes-trina = textrina, su nu numai arte, fabrica de tessutu, ci si machina de tessutu; — reboinicu,-a, adj. s., relativu la res-boiu in sensu de sub a), bellator, bclli-cns i bellloosas, bellatoriu, bellicu; — tote covente slavice, inse, d’in fericire cadute pre deplenu in desuetudine prin coneurrenti’a celloru pure romanice: bellare, belligerare, bellante, belligerante, bellatoriu, bellatu, bellu, bellicu, belli-cosu; etc., — cercarea făcută do unii de a supplă slavismii prin : resbellu, res-bellicu, resbellire, resbellitoriu, resbel-litu, nu fu fericita.
   RASBUNARE, rasbumtoriu, rasbu-natu, in locu de: resbunare=resbonare, resbunatoriu=.resbonatoriu, resbunatu = resbonatu, etc., ce vedi in Dictio-nariu.
   RASCHIERE, raschietore, raschietu, raschirare, raschiratu, etc., in locu de: rcschiare, reschiatore, reschiatu, reschi-rare, reschiratu, etc., ce vedi in Dict.
   RASCOLA, răscolire, rascoliciosu, rascolitoriu, rascolitu, rascolitura,—in locu de : rescolla, rescollire, rescolli-tiosu, rescollitoriu, rescollitu, rescol-litura; sau mai correctu : rescolla, rescollare, rescollatiosu, rescollatoriu, rescollatu, rescollatura; ce vedi in Dic-tion.;—dăro form’a: rescolnicu, ca con-contraria limbei, e de respinsu.
   RASGAIARE, rasgaiatiosu, rasgai-toriu, rasgaiatu, rasgaitura, forme in-correcte in scriptura; vedi: resgaiare sau resgauiare.
   RASITIA, s. f., specia de planta, no-minata si: câcadia a26a=rtbes grossula-rla, Linn.
   RASMILITIA, si rasmiritia, s.f., se-dltlo, rebelii», rerolotlo, tumultos, bellum, pugna, certamen, proelium; sedi* tione, rebellione, revolutione , tumultu, bellu, pugna, certame, preliu, batalia, insurrectione; — coventu slavicu, care intră in gurele unoru Români in 1821, prin căt’a de armaţi slavi si albani de prin Turci’a cu capitanulu Sava, in ca-pulu loru, cari perira de mânile Turci-loru; cu densii peri si coventulu resmi-ritia.
   RASNA, si razna, s. f., erratio, aber-ratio, vaga tio, cursitatio, cireamcursa-tio, temeraria obambulatlo ; erratione, raticire, aberratione, cursitatione , cir-cumcursatione, mersu in collo si venitu in coce, obamblatione fora consideratione si fora consiliu,—ăcco câteva essemple : vacc'a nostra âmbla rasn’a si de casa si de vitellu; ce appucati rasn’a si ve duceţi departe in rasn’a; in rasn’a ai mersu eri, in rasn’a vrei merge si astaăi;—rasnire,-escu, V., errare, aber-rare, ragari, pervagarl, circumragari, cursitare , circumcursare , abire illuc et adreuiro huc; a erră, rateci, aberră, vagă, pervagd, circumvagâ,vagubundâ, cursită, circumcursă, a se duce in collo si veni in coce fora scopu;—ecco câteva essemple : rasniti tota diu’a prin totu oppiăulu, fora se ve appucati de verunu lucru; pre uude mi rasniti, copilli, de casa si de părinţi; ve ati rasnitu de noi, amicii affectuosi, cumu cauta cineva a se rasni de unu inimicu neimpacatu;—> adj. s., rasnitoriu,-a, part. sup. rasnitu s.f., rasnitura;—covente, probabile, slavice, cumu affirma D. Mihlosich, de si nu produce neci una proba despre cellu mai simplu coventu: rasna sau raana, cumu nu e neci unulu in vechi’a slavica.
   RASOLELA, s. f., vedi rasolire.
   RASOLIRE,-escM, V., 1. earnem ether-bas coqnere, elixare,elixa assis miscere;
www.dacoromanica.ro
492
RAS.
RaS.
a ferbe came si erbe, in specie : a fer-be carne, si a nome carne de vacca sau de bouu sau de bufalu spre a face rasolu (vedi mai diosu); a elissâ; a mesee ferte si fripte; si in sensu metaforicu : a mestecă de multe tote, a face arababura;— 2. metaforice : ruderare, gypsare, gry-pso Inducere, caemento strnere; vnltnnr fnco llllnere, Titlaoocnltare fneo; aru-derâ, mură in modu grossolanu, gypsâ spolf cu gypsu, a construe cu cementu; unge faci’a cu fucu sau’cu derossu, ascunde vitiele cu fucu sau cu deressu, etc. —adj. s., rasolitoriu,-a, part.sup. ruso-litu, s. f., rasolitura;—rasolu, s. m.,— care e trunclulu totoru coventeloru precedenţi, si care are se esplice si pre aceste si pre sene,—cu sensu ce amu ve-dutu la verb. rasolire, adeco : a) elixa caro, carne elissa sau fdrta, in specie : carne de vacca sau de bouu elissa sau fdrta : rasolulu asia preparata se da dupo supa; cu rasolu pucini se multia-mescu, ba inco su mulţi cari recusa rasolulu;—b) metaforice : rnde et Impe-ritnm opns, imperita gtnctnra ; rnde-ratio , gypsenm opns, Infucata opera vel vltia, rndera; rude si imperitu opu, imperita si stângace structura ; grosolana constructione, editicatione; rudera-tione, adeco : constructione d’in ruderi, demolitione; gypsiu opu, infucate opuri sau vitie, rudere=derimatura, de-rapinatura, ruderi=ruine, spoliture,etc. —D. MiMosich refere rasolu la v. sla-vicu rasolu, care nu essiste necaire, sau d6co essiste undeva, e in n. slavicu si in serbicu, inse cu sensulu de coagnlnn>= caglu—cbiagu, si de mnria=muria,md-ria, ce nu are a face nemica, in sensu cu românesculu rasolu; d6co bulg. rasol= caro bnbula=carne bubuia sau bovina, de bouu, ce sdmina mai multu cu românesculu rasofw, invederddia numai, co d’in cellu romanescu e impromutatu bulgărescului 6ro russ. razsolu=germ. salz-rrasser = mnria=mun'a sau moria, e departe de allu nostru rasolu;—occurre inse in russăsc’a si form’a rosolfi, care, pre longa mnrla=muna sau moria, in-sdmna si jns=^ema de carne; assdmine occurre in polon’a form’a roaol=jnscn-
lnmj— inse noi rogâmu, pre D. Miklo-sich, cumu l’amurogatu de repetite ori, se si adduca aminte co Eomânii in tejnpu de mai multe secle se afla in mediloculu unui vastu eceanu de Slavi cari nu po-teau se nu impromute si ei covente de la Eomâui,—in câtu pentru Eussi debe se scia D. MMosich, co la curtea lui Petru cellii mare imperatoriulu totoru Eussieloru, se află unu invetiatoriu ro-mânu.—Ecco acumu,cumu se desfasciora etym ologi’a coventului rasolu, redussu la addeverat’a seaforma: rassollu, com-positu d’in: re=re, assu=assns,siolla =olla, cu insemnarea de : fertu si refer tu in 611a;—in urm’a acestei correc-tione orthographice, care ne da originea etymologica a coventului, cauta a se scrie si derivatele : rassollire, rassol-litoriu, rassollitu,rassollitura=:reassol-m lire, reassollitoriu, reassoUitu, reassol-litura;—inse form’a rasolela, s.f. e im-plausibile. M.
   EASOEASIU sau radiorasiu, s. m., d’in rasoriu, sau radiortu,—ce vedi in Diction.—proplnqnns, vlcinns, propin-cu, vacinu, cine e pre longa acellua-asi radioriu sau rasoriu,—mai correctu ar fi in form’a : rasorariu sau radiorariu.
   BASPINAEE, v., vedi correctulu re-spinare in Dictionariu.
   EASPASU, s. m., vedi respassu.
   EASTALN1TIA, s. f., sponfla, latus exterins leotl, leoti compagos llgnea; sponda, latere esteriore alectului, com-page de lemnu a ledului, margine de lernnu a patului; —coventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, unde se aude : za-stanitia, mai reu: zastalnitia, ca si ra-stalnitia in locu de : rastolitia; vedi in specie, la zastalitia.
   EASTAPALEU, s. m, radula, soobl-na, lima, crassa lima; radula, scobina, lima, grossa lima, pilla, sau grossa pilla; — coventulu nu e connoscutu d’in coce de Carpati.
   EASTIEE,-escM, v., refles. a so răsti, dnris affuri, nlloqul; aspere et acerbe excipere, luclementer ac dure adoriri, acerblu» Invehl, rerbis rexare vel ver-berare, iucrepaie; rerbis asperis re-preheudere,claraoribus etconviclis con*
www.dacoromanica.ro
RâS.
leotarl, allatrure, objargare, pasam Indignări; a vorbi cu dure coveute; cu asperitate si acerbitate a escepe, cu in-clementia si duretia a attacâ, cu amari-tione a se invege, cu vorbe a vessâ sau verberâ, increpâ, tonă si fulgeră,, a re-prende, mostră cu aspre covente, a con-sectâ, allatrâ, latră, objurgâ,batujocori, injuriâ cu clamori si convicie; a se indignă a se arretâ furiosu, meniosu, ira-cundu, etc., — adj. subst. rastitoriu-a, adj. rastitiosu,-a, part.sup.subst. rastitu: rastitulu tyrannului sparia tota lumea mai tare de câtu rugitulu Iconelui; s. f., rastitura: la rastilur’a vostra săriră âni-mile bietiloru copilli; —coventulu e, de certu, una stramutatione d’in: irasdre— Irnsci, cu omissione de initialea i, si permutationea lui ci in ti. M.
   RASTICU, s. m., plnmbl cineres, galla, nux galla; cenuşia de plumbu, galla, nuca de galla ensasi, planta galla; ensasi rasticulu e nuca sau gogosia, in m., dăro si in fem. rasţica—nuca de galla.
   RĂSTIGNIRE,-eseu. v., Ugere, affl-gere, oraolflgere; a fige, affige, cruci-fige pune pre cruce;—adj. s., răstigni-toriu,-a, part. sup. subst. răstignitu;— covente slavice, cumu se păru, inse ca-dute in deplena desuetudine, prin sup-pierea celloru pure romanesci: crucefi-gere, cruce/ictoriu—cruc?fiptoriu, cruce-fiptu, etc., ce vedi in Dictionariu.
   RASTOCA, s. f., fossn, canalls, ellx, snlcns aquarlus; fossa, canale, elice, sul-cu apariu = săpătură canalica pentru scursu de ape d’in plouia si altele; — neconno3cutu, pre câtu scimu noi, d’in căce de Carpati.
   RâSTOPASTA, s. f., specia de planta, dupo Dictionariulu Bardnnu, germ. das stelkraut.
   RASTRISTE, s. f., vedi restrişte.
   RASTU, s. m., tympanltes, veatrls inferloris hydrops, Inflatio; tympanite, hydrope sau inflatione, inflatura a ven-trei inferiore; — de unde coventulu ?
   RĂSURĂ, s. f., a)cynosbatns;cynos-batu, specia de planta; b) alta specia de planta; roşa silrestris; roia silvestre; c) specia de pâne, de placentiăra :
_________________RAT.________________493
li bum rasnm; libu rasu, placentiora rasa; vedi si : răsură in Dictionariu.
    RĂTĂCIRE, rătăcitor iu, ratacitu, etc. — tote covente romanesci, inse reu scrisse, in locu de: ratecire, ratecitoriu, ratecitu, etc.; — coventulu ratecire sau raticire, e formatu d’iu raticu,-a, care e mutilatu de syllab’a iniţiale er—, jn-tregu : erraticu — erratlcus; asiâ si derivatele : erraticire, erraticitoriu, er-raticitu, erraticilura; vedi la litter’a E in Dictionariu form’a intrăga a ace-storu covente.
    RASVRATIRE,-fiscM, v. act. si refles. a se rasvratî: concltare, excitare, incitare, solllcltare, rebellare, secedere, insnrgere; a concită, escită, incită, suscită, sollicită, sublevă, rebellâ, insur-ge, etc.;—adj. s., rasvratitoriu,-a, part. sup., rasvratitu, s. f., rasvratitura; — covente slavice, inse, d'in fericire, de multu essite d'in limb'a nostra.
    RATANA, adj., vedi râtu.
    RATEDIÂRE si ratezare, ratediato-riu si ratez itoriu, ratediatu si ratezatu, ratediotura si ratezatura; — tote covente romanesci, inse reu scrisse, in locu de : retediare, retediatoriu, retediatu, retediatura, retediu, etc., ce vedi in Dictionariu.
    RATIOIRB, ratioitoriu, ratioitu, ra-tioitura, etc., vedi ratioiu.
    RATIOIU=raUowiM (cu » molliatu), s. m., d'in ralia, ca augm.; inse, de regula applicatu la: anas mas, raţia ma-scula; — unu demin. totu d’in raţia in form'a : ratiuca si ratiuica, s. f., pre lângă form’a d’in Diction. ratisiora; — ratioire—rationire,-escu, v.‘ refless., a se iudă ca rationiulu : tnmesoore, tnr-gescore,Inso]eater se effcre;arroganter, lasolenter, superbins incedere et agere, snperbnm , arrogantem , insolentem , praeferocem esse; valtnm ereotlorem liabere, vehementer Învelii, trăsei, minări; a tume3ce, turgesce, a se inconSă, tină nasulu susu; se inaltiă, amblă, se portă, lucră, fi cu arrogantia, cu inso-lentia, cu prea mare superbia, cu fero-cia, preferocia, a avă vultulu sau faci’a prea erecta sau prea susu; a se meniă, se injuriă, ammenitiă cu vementia si
www.dacoromanica.ro
494
RAV.
RAV.
insolentia, etc.;—ăcco câteva essemple : ce ve rationiti astă ? si noi ne scimu bene rationîmulţi copilli ca mai mici veţi vede rationindu-se; a se rationi cu insolentia, cu superbia si cu arrogantia importuna, etc.; — adj. s., rationitoriu; — part. sup. sub3t., rationitu, s. f., ra-tionitura : ce rationiture plene de superbia insolente!
   BATU,j(pron. râtu=rîtu), s. m., co-ventu puru romanescu, inse incorrectu prin scriptura, precanducorrectu ar fi: rîtu si mai bene : rîctu si rîttu, ce vedi in Dictionariu, dero coventulu are doue significationi, cari ceru ore-Care espli-catione, si adausse, ce nu stau in Dictionariu, a) rîtu, mai bene : rîttu si rîctu, rlotns, cascatura a gurei, gura mare, apoi: botu, rostru;— de aci derivate : ri-tanu=rittanu = ridam,-a, ce vedi in Dictionariu, de aci: ritania = rittania = ridania, ce vedi in Dictionariu; — b) pratnm, pratnm foenarimn, pratu, pratu fenariu, fenatiu defalcatu, — bene intellessu, co, ca affine cu cellu de sub a), e de scrissu, nu : râtu, ci : rîtu = rîttu—rîctu, asiâ si demin., nu :ratutiu, ci ritutiu = rittutiu = ridutiu, s. mH pratnlnm, pratulu, pratutiu. M.
   BATUNDU,-a, adj., coventu puru romanescu, inse reu scrissu, in locu de : rotunău, ce vedi in Dictionariu; deriva-, tele inco ceru a fi correcte : rotunăire. rotundime, rotunditate, rotunditu, ro-tunăitura, rotundioru, etc. in locu de incorrectele : ratundire, ratundime, ra-tunditate, ratunăitu, ratundiiura, ra-tundioru, etc.
   EAVASELLU, s. m., cumu si: răvăşire, v., etc. vedi ravasiu.
   BAVASIU , pl.-e, (reu-tm), talea, crena, epistolinm, sclieda, schednla, lit-ternlae, chirographnm , idiographnm , soriptnm,syngrapha pecnuiae acceptae, apoclia, accepţi chirographnm, cantio, oommeatns, vonia vel reniae slgnnm, scriptum; talia, taliu sau taiu, crena pre lemnisiore do taliatu sau crenatu numeri, cantitati; sclieda sau sceda, sche-dula sau scedula, cedula, (reu tiedula), cetura, foliora, foliutia, billetu, scrisso-rella, chirographu, idiograpbu, scriptu,
inscrissu, syngrapha de pecunia accepta, apocba, cietantia, chirographu de acceptu, cautione, commeatu = passu-portu, veuia sau permissione ori semnu, scriptu, libera volia, semnu de libera vo-lia; — demin. ravasellu, s. m.; — verb. răvăşire,-eseu, a) a face ravasiu de so-lutu, de desfacutu debite, daraveri, a dă ravasiu de pecuni’a accepta, a refere, in-scriue, insemnâ summa, numeru, cantitate data, etc.; b) metaforice : scrutări, perscrntarl, inqnirere, explorare, considerare, intneri, disontore, a scrută, perscrutâ, cercă, cercetă, esplorâ, consideră, intuită, di3C03e, scarminâ, etc.— adj. s., ravasitoriu-a, part. sup. subst. ravasitu, s. f., ravasitura : ravasiture făcute in'tote anglurile casei;—D. Mi-Mosich refere ravasiulu la v. slavicu : rovaşl, care, nu essiste in v. slavicu! noi ne reservâmu cercetarea etymo.logica in limb’a propria, impossibile fiendu, cumu se vede de sene], assertionea gratuita a doctului slavistu ; confere peno atunci : ispap. rayas pl. d’in raya.
   EAYENELA, s. f., vedi ravenire.
   EAYENIBE, ravenitiosu, ravenito-riu, ravenitu, ravenitura; ravenu, reu scrisse in locu de : revenire, revenitiosu =suppusu sauapplecatu, propensu lare-venire; revenitu, revenitura, revenu; d’in aceste-avedi si in Dictionariu irevenien-te,revenire,revenitu, revenitura, reventu; aici ne permittemu a tractă cu deame-nutulu : revenu,-a, adj .8.,—revenu, ca subst. reale, cu pl. revene, (mai pucinu bene : revenuri),—ndns,umidns,linmoc-tns, nliginosns, rignns, aqtiosns, rancl-dns, patria, pntrldns; corrnptas, vitio-sas, pravas, inntilis, nocens, pernioio-sns, exitiosas, refrigoratas,recens,re-oreatas, refectas, vivax, vigens, vires-ccns, virens, revireus; udu, umidu, umectu, uliginosu, riguu, aposu, prea aposu, imbetatu de licidu, rancidu, pu-tridu, corruptu, vitiosu, pravatu, depra-vatu, inutile, nocente, vettematoriu, stricatoriu, perniciosu, essitiosu; re-creatu, refectu, reparatu, recente, vi-gente,virente,virescente, vivace, florente, florescente, etc.; — ca subst. revenu-lu, revene-le=h nmid a m ,h o mi da; revenu-lu,
www.dacoromanica.ro
REB.
495
revene-le rnncidum, rancirfa; rtve-nu-lu, revene-le—recens, recentia, etc. — despre : reveniliosu, - a, adj., vedi mai suşu; — inse form’a revenela, s. f., nu e plausibile.
   RAVNIRE, ravnitoriu,ravnitu, etc., vedi: revnire sau rivnire, revnitoriuăău rivnitoriu, revnitu sau rivnitu; vedi mai allessu : revna=rivna=rimna, etc.
   RAZIM ARE, razimariu, razimatoriu, razimatu, etc.,—reu scrisse inlocu de: redimare, redimariu, redimatoriu, re-dimatu, ce vedi in Dictionariu.
   RE ACOPERIRE, reacoperitu; rea-dormire,readormitu, readucere, readusu, reafundare, reafundatu; realegere, rea-lesu; reaparere, reaparutu; reaperare, reaperatu; reapesare, reapesatu, reaprin-dere, reaprinsu, reapucare, reopucatu, rearetare, rearetatu; rearuncare, rea-runcatu; reasiediare, reasiediatu, etc., in locu de : reaccoperire, reaccoperitu; readdormire, readdormitu; readducere, reaăăussu; reaffundare, reaffundatu; reallegere, reallessd; reapparere, reop-parutu, reappesare, reappesatu; reap-prendere, reapprensu; rearrettare, rear-rettatu; rearruncare, rearruncatu; re-assediare, reassediatu, ce vedi in Dictionariu.
   REASSOLIRE=rassoZtre si reassol-lire=rassollire, reassolitoriu—rassolli-toriu si rassolitoriu, reassollitu — ras-solitu si rassollitu, reassollitura.—ras-sollitura si rassolitura, etc., vedi rasolire.
   REATINGERE, reatinsu, reatadu; reatintare, reatintatu; reatitiare, reati-tiatu; in locu de: reattingere, reattinsu, reattadu; reattintare, reattintatu; reat-titiare, reattitiatu, etc., ce vedi in Dictionariu.
   REBEGIRE,-eseu, v., frigere, frige-scere, refrigescere, golarl, congelări, gelascere, congelascere, goln (lurarl, adstringi, frigore ohrigesoere, algere; exonlare, peregrinări, hnc illno ambalare, vogari; a frige, frigesce, rige de frigu, am morţi de frigu, refrigesce, ge-râ, congelâ, degeră, se dură, stringe, obrige, ammorti de geru, alge, fi per-trunsu de alg6re; a essulâ, fi in essiliu de sene, essi in strainetate, fugi d’in terr’a
_________________REC.
sea, d’intre parentii si amicii sei; pe-regriuâ, a amblâ de ici de collo, vagă, vagubundâ, leuâ lumea incapu,etc.;
—   vedi pentru acestu d’in urma sen-su : prebegire sau pribegire, unde sta verbulu cu prep. pre sau per; ăro in a-cestu articlu, pre longa acellu-asi verbu begire sta particl’a : re,—adj.s. rebegi-toriu,-a, part. sup. subst. rebegita, s. f. rcbegitwra : rebegitura in totu corpulu ă'in caus'a frigului si gerului; rebegitu-r'a nostra este intensa ca si algorea cea mai violenta.
   REBUBNELA si rebufnela, rebuvnela, s. f., vedi rebubnire.
   REBUBNIRE si rebufnire, rebuvnire, -gscu, v., tnmero, tnrgescere, forreseere, efferrescere, fermentescere, olamitare, inclamitare, vociferări, ejnlare, conri-oiari, increpitare; a tume, turgesce, se bosinflă, ferbe, efferbe, efferbesce, fermentă, fermentesce, clamită, inclamită, vociferâ, conviciâ, ejulâ, increpitâ, fulgeră si tonă, sberă, beretă, batujocuri;
—   adj. s. rebubnitoriu si rebufnitoriu, rebuvnitoriu,-a, part. sup. subst. rebub-nitu si rebufnitu, rebuvnitu, s. f. rebub-nitura si rebufnitura, rebuvnitura;—re-bubnu si rebufnu, rebuvnu, s. m. — form’a: rtbubnela si rebufnela, rebuvnela, s. f.,nu e plausibile;—coventulu rebubnire si rebufnire, rebuvnire, e compositu d’in particl’a re si d’in trei varie forme verbali, d’in cari, cu unu adaussu de nasalea n, doue: bub si buv=bob, bov, espremu bouu — bos, gen. boYis, pl. d. bobus si babns; Iro un’a d’in trei : buf. espreme &w/aZw=bnfnlu8, doue animali, bouu-lu si bufalu-lu, ce su ca mai apte: a se in-flâ, sberă, tonă, detona, etc.; — cu ce potu bene forte se esprăma, aprdpe imitativa : rebubnu, rebufnu, rebuvnu, rebubnire, etc. M.
   RECANTARLRE, recastigare, recan-tare,—tote verbe romanesce, ce vedi in Dictionariu, composite cu particl’a inseparabile : re =re.
   RECELA, s. f., d’in rece, recire, cu forma implausibile.
   RECENTU, adj., forma erratica; vedi cea correcta : recente in Dictionariu.
   RECEPISU, s. m., forma peccatdsa;
www.dacoromanica.ro
RE».
496______________REC.__________________
vedi cea correcta : recepisse in Dictio-nariu.
   RECERCARE, recercatu; recercetare, recercetatu; rinerente (reu : recerintu), recerentia (reu : recerintia), amendoue d’in verbulu : recerere, ce vedi in Dic-tionariu.
   RECERIU, s. m. reale, d’in rece, inse reu scrissu, in locu de reciariu, ce vedi in Dictionariu.
   RECHIEMARE, rechiematu, — reu acrisse in locu de : reclamare, rechia-matu,—mai bene inco : redamare, reclamata, ce vedi in Dictionariu.
   RECITIRE si recetire,-escu, v., (d’in recitare, inse cu sensulu de) relegere; a relege; part. sup. recititu si recditu, relectus, relectu, relessu.
   RECLĂDIRE,-escw, v., reaedlflcare; a reedificâ; part. sup., reclaăiiu, reaedl-ficatus, reedificatu.
   RECLEIRE,-eseu, v., reglutlnare; a reglutinâ; — part. sup., recleitu, reglu-tlnatus, reglutinatu.
   RECNIRE si regnire, reenitu si reg-nitu, etc.; vedi : rugnire, rucnvre.
   RECOINA si recovina, s. f., vedi: racoina si racovina.
   RECORELA, s. f., d’in verb. recori-re, ce vedi in Dictionariu; — recorela inse e forma implausibile.         .
   RECOSSERE, recossire; vedi la re-cufundare.
   RECUFUND ARE, recufundatu; re culcare, reculcatu; reculegere, reculesu; re-cumpensa, recumpensare, recumpensatu; recumpunere, recumpusu; recunducere, recundusu; recunfruntare, recunfrun-taiu; recunoscere, recunoscintia, recu-noscutoriu, recunoscuţit; recurinte, re-curere; recusabilu; recossere, recussutu; recossire, recossitu, etc., covente româneşti, inse reu scrisse, in locu de : re-cofundare, reco fundata; recolcare, re-colcatu; recollegere, recollessu; recompensa , recompensare , recompensata, recomponere, recomposu; reconducere, recondussu; reconfrontarc, reconfron-tatu; reconnoscere, reconnoscentia, re-connoscutoriu, reconnoscutu; recurrente, recurrere; recosere, recosutu; recosire, recositu, si recossire, recossitu.
   REDARE, redata, v., d’in v. dare si particl’a re, de care vedi in Dictionariu, classicele: reddere, redditu, reddutu.
   REDASACIRE,-eseu, v., d’in v. da-racire, ce vedi in Glossariu, si d’in particl’a re, asiâ in câtu insâmna : reoar-mlnare, a recarminâ, = a daracî de a dou’a ora; — adj. s., radaracitoriu,-a, part.sup. subst., radaracitu, s.f., reda-racitura.
   REDIGIARE, v., conj. redi^u, redi-geei, redigeza, redigemu, etc,, — pec-cate dupo peccate accumulate pre bid-t’a limba a Românului , provenite dupo fr. redlger, care nu are neci una culpa, ci tdte peccatele su alle preten-siloru litterati români cari potu fi per-sone forte onorabili, ddro limb’a nu si ua connoscu;—formele addeverate romaneşti sunt: infiu. redigere sau redegere =redlgere = fr. redlger, inse limb’a francesca conjuga verbulu seu dupo con-jugationea 1, pre cându natur’a limbei române cere, de necesse, conjugatio-nea III, ca si limb’a classica; asia dâro ind. preş. sing. redigu sau redegu, re-degi, redege, redegemu,redegeti, redegu; perf. redessi sau redessei, redessesi, re-ăesse, etc., part. sup. redessu si redădu, de unde unu verbu cu intellessu intensivii mai energicu : redadare; vedi in Dictionariu amendoue formele, adeco : redigere sau redegere, si redactare.
   REDOBENDIRE,-escM, v., d’in do-bendire,—ce vedi in Glossariu,—si d’in partiti’a re, cu sensu de : recuperare, a recuperâ, recapitâ, recâştigă; part. sup. redobendiiu, recnperatns, recuperatu, recastigatu.
   REDUCIBILU, adj. d’in reducere, inse ; a) desinenti’a finele : u, e implan-sibile si incompatibile limbei române; si se cere, de necesse, e in locu de mu-tulu m : reducibile; b) in locu de form’a d’in presente a verbului reducere, e de preferitu decisivu form’a d’in unu su-pinu allu acellu-asi verbu : reductibile, cumu e si in limbele sorori, de essem-plu : fr. redoctible; vedi in Dictionariu redudibile.
   REDVANU, pl.-e; rheda, pilentnm, carpentum, esseda, carruca; reda, pi-
www.dacoromanica.ro
REG.
49?
^_________________REP.__________________
leatu, carpentu, esseda, carruca, carru-cia sau carrutia, carruciora, etc.; vedi si raăvanu.
   REFENEA, s. f., pl. refenelle, sym-bola , symbolnm , collecta, rata pars, rata portio, quota pars, debitornm so-lntio , transactio , emptio et yenditio, onilibet capiti pocnniae solrendae in-dlota pars; symbola, symbolu, collecta, rata parte, rata portione, solutione de debite, completa disfacere si liberare de detorle, transactione, comperare si Tendere, comperatdre si vendit6re, vericui capu indicta sau indicata parte de pe-cunia solvenda,; etc. — âcco si câteva essemple : amicii făcu adesea refenelle intre densii; refenelle intre celli cari participa laospetiu;se vedemu refeneu,'a fia-carui d'in numerulu personeloru, ce participa la acesta pertrecere; mi faceţi bone refenelle la tote apothecele melle; officina fora refenelle; — refeneu'a e derivata, decertu, d’in verbulu: refuire,-escu, debita solrere, dissolvere, aes a* liennm solrere, creditoribus satisfacere; liberare vel liberări, eximere vel eximi, finire, terminare; a solve, disol-ve debitele, solve impromutele străine, satisface creditoriloru, liberă sau se liberă , scote sau se scote d’in nevolie, gravamine, scapă sau se scapă, mântui sau se mântui, si de aci: a fini, termina, desface, scapă completu, s'assecu-ră, etc., — adj. s., refuitoriu,-a, part. sup. subst. refuitu, s. f., refuitura; inse form’a: refuela, s. f., nu e plausibile;— totu de aci, pare, co si: refu, s. m., se tine, cu sensulu particulare de: ulna, cu-bitns, ulna, cubitu, cotu.
   REFLECTARE, reflectata, v., trassu d’in reflectere = reflectare , inse fora neci una regula, ci pote dupo fr. refld-ter; care in limb’a Românului ar fi, dupo supin. reflessu = reflexum, adeco : re-flessare, reflessatu, ca verbu cu sensu intensivu d’in supinulu lui reflectere;— totu asiâ, nu reflectoriu,—dupo fr. rd-flecteur,—ci,dupo regul’a admissa de’.ra-tionea limbei proprie, d’in supinulu verbului reflecterecare e reflessu = ro-flexnm, a) reflessoriu, fia ca adj. s. m. f., omu sau femina care reflecte, cogita,
sau si unu reale: speclu reflessoriu; in fine ca subst. reale, m., unu reflessoriu, instrumentu ce refletce lumina si alte obiecte reflessibili; b) reflessu, s. m., absoluta in genere, ca reale activusaupas-sivu, (vedi acăsta forma inDictionariu), nu inse, dosi errore dupo fr. reflet: c) re-fectibUu, adj. si refectibilitate, s. f., cari cautade necesse, corresse in: reflessibile, reflessibilitale, ce vedi in Dictionariu.
   REFRANU, si refrenu, pl.-e, (fr. re-frai ii, isp. refran), intercalări» rersns, iteratio vel repetitio ejnsdem versns vel vocabnli; adagium; versu intercalare, iteratione sau repetitione a acellui-asi versu sau coventu, ce finesce veri-care stropba a unei cantilena sau canticu; adagiu, proverbiu, dicutdre, sententia morale, etc.
   REFU, refuela, refuire, refuitoriu, refuitu, refuitura; vedi refenea.
   REFUNDARE, v., refundatoriu,-a, refundatu,-a, etc., — verbu curata ro-manescu si cu correctione tomata, asiâ co merita a intră in Dictionariulu limbei romana.
   REGA1ELA, regaire, regaitoriu, re-gaitu, regaitura, regaiu, etc.; vedi ru-gaire, vedi si ragaire, rigaire.
   REGrASSIRE,-escM, v., d’in partid’a re = re, si verbulu simplu: gassire, ce vedi in Glossariu, iterum reperire, in* venire, inventare, aperire, detegere, retegere, patefacere, introsplcere, per-spicere; dosi gassi, reperl, invenl, inventă, aperi, descoperi, detege, pateface, introspece, perspece,retege;— adj. subst., regassitoriu,-a, part. sup. subst. regas-situ, s. f., regassitura.
   REGASU, si regasu, s. m., pansa, qnies, reqnles, respirinm, respiratio, otinm; pausa, pausu, ciete, reciete, res-piriu, Jrespiratione, resufflatdre, resuf-flare de lupta, labore, fatiga, etc., otiu, incetare de lucru, de studiu, de adope-ratione, de incordatione, de nisu allu corpului si allu mentei, etc. — vedi si: ragasu sau ragazu; — inse regratia, s. f., otinm, respirinm, ambulatio, deam-bnlatio, exhilaratio, oblectatio, delectat io, vnlgo distractio; otiu, repausu, de lucru, de nisu, de labore, de fati-
                            32 G.
www.dacoromanica.ro
498
REG.
REI.
ga, etc.; amblatione, âmbletu, amblatu, âmblu, deambulatione, deâmbletu, de-amblatu, deâmblu; essilaratione, oblec-tatione, delectatione, disfetatione, resfa-ciatione, pertrecere, pertrecu, distrac-tione, divertimentu, (confere si fr. di-vertimeat), etc. pare unu coventu des-figuratu d’in recreatione, (mai antâniu trecutuprin form’a implausibile: recreaţia. apoi recratia, in fine regratia).
   REGHEMENTU si reghimentu, s. m., regicidu, s. m. pers., (occisoriu de rege); si regicidu, s. m. reale (occidiu de rege); regimenu, s. m. reale; regintia, s. f., re-gintu, adj. part. subst. m. f.; regissoru,-a, 8. m. f., — tote incarcat9 de peccate neliertate, in loculu celloru correcte: re-gimentu, regicidiu, regicidu, regime (pl. regimine), regentia, regente, ce vedi in Dictionariu; — <5ro regissoru, dupo fr. rdgisseor, e cu totulu contr’a naturei limbei Românului, vedi inse in Dictionariu form’a c'orrecta regitoriu,-a.
   REGONIRE,-eseu, v., d’in particl’a re = re, si verbulu gonire, ce vedi in Glossariu, repellere, remittere, rejice-re, pellere, expellere, expolsare, de-mittere, ablegare; a goni ărosi, a re-pelle, remitte, reiece, reiectâ, espelle, espulsâ, dimitte, ablegâ, dă drumu, scote d’in casa, etc. — part. sup. subst. re-gonitu.
   REGRATIA, s. f., vedi : regasu sau regazu.
   REGRUTA, s. f., oovi mllltes, tiro-nes, imperiti; noui militari, novicii, ti-roni, imperiti; — coventu corruptu d’in recruta, s. f. abst., d’in recrutu, adj. s. m., ce vedi in Dictionariu.
   REGULARESIU, - a si regulasiu,-a, adj., regulnris; regulare, regulariu, — cu cari se corregu scâlciatele si nesuf-feritele forme : rerularesiu, regulasiu; —totu asiâ scalciatu e si verbulu : re-gulire,-escu, etc., in locu de care vedi in Dictionariu form’a correcta: regulare, regulediu, etc. — p6te, co regulosu.-a, adj., cu sensu de : petolans, pervlcax, proterros, insolens, libidinosus, impn* dens; petulante, pervicace, protervu, insolente, impudente, nerossinatu, libidi-nosu, desfrenatu,—pdteco form’a: regu-
losu cu suffissu romanicu : osu. s’ar a-daptâ la subst. regula, cu intellessulu de : prea regulatu, si ce e prea regulata, e de regula, preste regula, afora de regula=:vi\m\8 regularls, perturbata* insanos, soi impotens; preste regula, perturbatu, fora mente sanitosa, fora menti, impotente; — de asseminea formele : regularisatione, s. f., regulari-satu, part. sup. d’in regularisare, ce vedi in Dictionariu, nu potu fi de câtu plau-sibili;—d’in contra unu adv., ca: regula-ricesce, nu p6te fi sufferitu in limb’a correcta.
   REHNIRE, rehnitoriu, rehnitu, reh-nitura, etc. reu scrisse; ceva mai de sufferitu aru fi: reenire = regnire, reeni-toriu — regnitoriu, reenitu = regnitu, reenitura; vedi racnire si ragnire, rug-nire.
   REIMBRACARE, reimbracatu, v., d’in particl’a re — re, si verbulu im-bracare : revestirej arevestî, revestire, revestitu, (irosi îmbracă, imbracare; — reinaltiare, reinaltiatu, v. d’in part. re
—   re, si Verbulu inaltiare : rorsos tol-lere, extollere; ărosi a inaltiâ, inaltiare, inaltiatu; — reincalciare, reincalciatu, v. d’in part. re = re, si verbulu incal-ciare : rorsns calceare; 6 roşi aincalcid, incalciare, incalciatu; — reîmpărţire, reimpartitu, v. d’in part. re—re, si împărţire : rursos împărţire vel imper-tire; ărosi impar ti, impar tire,imparti tu;
—   reimpingere, reimpinsu, v. d’in par-ticl’a re=.re, si verbulu împingere: 6roşi a împinge;* — reimplere, reimplutu, v. d’in particl’a re—re, si verbulu imple-re : rursus implere, ărosi a impld, implore; — reimportare, reimportata, d’in part. re = re, si importare : rnrsos importare; ărosi a importă, importare; — reimpremere, reimpressu, reimpresSio-ne, v. d’in’partic. re=re, si verbulu im-premere : rorsns imprlmere; ărosi im-premere = repremere, cu derivatele : reimpremente, part. adj. d’in reimpremere; reimpressione, s. f., actione si ef-fectu de reimpremere; reimpressu, part. sup. d’in v. reimpremere;reimpressoriu,-a, adj. subst. care reimpreme; reimpres-sura, s. f., actione si effectu d’in reim-
www.dacoromanica.ro
BEI.
BEL.
499
premere; (incorrecte su formele : reim-primare in locu de reimpremere, reim-primatu in locu de reimpressu);—reim-preunure, reimpreunatu, v. compusu d’in particl’a re=re, si verbulu împreunare; — reincarcare, reincarcatu, v., comp. d’in particl’a re—re, si yerbulu incar-eare; — reîncepere, part. sup., reîncepuţi*, reinceptu, verbu compusu d’in particl’a re —• re, si d’in yerbulu începere ; — reînchidere, reinchisu, (mai bene : reincluăere, reinclusu), v. compusu d’in particl’a re — re, si verbulu închidere — includere; — reinchiare, reinchiatu, (mai bene : reinclauiare, reinclauiatu), v. compusu d’in part. re— re, si verbulu inchiaiare sau inclauiare; —reincovoiare, reincovoiatu, (mai bene: reincoveiare, ■reincoveiatu), v. compusu d’in particl’a re — re, si d’in verbulu incoveiare;—reindouire, reindouitu. v. compusu d’in particl’a’ re = re, si d’in verbulu indouire;—reindopare, reindo-patu,y. compusu d’in part. re=re si d’in verbulu îndopare;—reinăreptare, rein-ăreptatu,—(mai bene : reindereptare== reinderectare, reinăereptatu = reinăe-rectatu), v. compusu d’in particl’a re— re, si d’in verbulu inderectare;-reinfa-cisiare si reinfaciosiare,reinfacisiatu si reinfaciosiatu, v. compusu d’in parti-cl’a re—re, si d’in verbele infacisiare si infaciosiare; —r reinfieniiare, reinfien-tiatu, v. compusu d’in particl’a re—re, si d’in verbulu infientiare;—reinflorire, reinfloritu, v. compusu d’in particl’a re = re si d’in verbulu înflorire; — rein-negrire, reinnegritu, v. compusu d’in particl’a re = re, si d’in verbulu înnegrite;—reinnodare, reinnodatu, v. comp. d’in particl’a re—re, si d’i verbulu înnodate ; — reinnouire (reu : reînnoire), reinnouitu, v. compusu d’in particl’a re =re, si d’in verbulu innouire; — rein-suffletire, reinsuffletitu, v. compusu d’in particl’a re — re, si d’in verbulu însufleţire;—reintarăiare (reu : reintarăie-re), reintardiatu, v. compusu d’in particl’a re=re si d’in verbulu intardiare; —reintarire, reintaritu, v. compusu d’in particl’a re= re, si d’in verbulu întărire ; — reintenerire (reu ; reîntinerire),
reinteneritu, v. compusu d’in particl’a re =re, si d’in verbulu intenerire;—rein-torcere, reintorsu si reintortu, v. compusu d'in particl’a re=re, si d’in verbulu intorcere; — reintramare, reintra-matu, v. compusu d’in particl’a re=re, si d’in verbulu intramare; — reintrare, reintrata, v. compusu d’in particl’a. re =re, si d’in verbulu intrare; — reinte-grire, mai bene reintegrare, (reîntregire), reintegrată si reîntregita, v. compusu d’in particl’a re — re, si d’in verbulu integrare sau întregire; reînviate, reînviata, v. compusu d’in particl’a re —te, si d’in verbulu inviuare; vedi es-plicarea totoru acestora verbe la loculu loru in Dictionariu.
   EEIEE,-escM, v., directu d’in rea,— rea, adj., usitatu in celle mai multe re-gioni locuite de Eomâni, mai allessu la Macedoniani,cu sebsulude: deteriorare, deterios facere vel fieri, in pejns rnere, ingravescere, maeescere, langnesoere, macle affici, macilentus fieri, aegro-tare; a deteriorâ, se deteriorâ, face sau se face deteriore, face sau se face reu, d’in reu mai reu; se punepre precipitiulu ce e mai reu, ingravesce, se face d’in ce in ce reulu mai grave, maci, macesce, langedf, de macia se affece sau affectâ, fi macilentu, egrotâ, suferi de grave morbu, etc. — adj. s., reitoriu,-a, part. sup. reitu, s. f., reitura; — s. f., reue-tia e subst. abstractu, ecale aprope in sensu cu form’a : rcutate; vedi amen-doue formele: reuetia si rentate in Dictionariu.
   EEISBIEE ,-escu, v., compusu d’in particl’a re = re, si d’in verbulu isbire, ce vedi in Glossariu.
   EEIVIEE.-escM, v. compusu d’in par-ticl’a re = re, si d’in verbulu vite, (ce vedi pentru sensu in Glossariu)sau refl.: a se reivi, a appard, pard, drosi, etc.; — part. sup. subst. reivitu, s. f., reivitura.
   EELIEFTJ, s. m., dupo fr. relief; cor-ressu inse in Dictionariu in form’a; re-leviu, d’in verbulu relevare, ce veditotu in Dictionariu.
   EELIGH1A, s. f, si relighionu, m. pl.-e, forme cu totulu scâlciate, cbiaru si in Dict. de JBuda, cari sona in Dic-

www.dacoromanica.ro
500
REM.
tionariulu nostru cu correct’a splendida si gratios’a form’a : (sâncta) reli-gione; totu asiâ sona in Dictionariu si derivatele : religiosu, religionariu, re-ligiositate.
   RELUCINTIA, s. f., relucintu, part. adj., d’in verbulu relueire, ce vedi in Dictionariu : relueire si rducere—, inse relucintia si relucintu su scâlciate in locu de : relucentia, relucente; — câtu pentru form’a : relttciosu,-a, adj., res-plendens, splendidns, lncidns, resplen-dente, splendidu, lucidu, — e de obser-vatu, co nu, cumu pretende Vocabula-riulu, unde se aflacoventuluincestione, pote essl prin derivatione, directu d’in verbulu relueire sau relucere, ci numai si numai d’in una forma de subst. re-luciu, care simplu si fora particl’a re— re, adeco: luciu, de essemplu ; luciulu marei, essiste in gur’a poporului românu.
   RELUCRÂRE, (cu forma de conju-gatione simpla : relucru, relucri, se luare, ctc., pre longa coujugationea cu suf-fissu eăi in unele persone alle tempului presente : relucrediu , relucreăi, relu-aredia, se relucredie, etc.; de certu form’a simpla e de preferitu; vedi lucrare in Dictionariu), v., compusu d’in parti-cl’a re = re, si d’in verbulu lucrare (vedi: re si lucrare in Diction., vedi si in Glossariu articl. reflectare), iternm rel operam dare; groşi si groşi, de a dou’a 6ra si de multe ori, de nouu a lucră, repune mân’a pre acellu-asi lucru, reface, reformă, etc.;—adj. s., relucra-toriu,-a, part. sup. relucratu, etc.
   REMACINARE, v. compusu d’in par-ticl’a re—re, si d’in verbulu măcinare, (vedi part. re si verbulu măcinare in Dictionariu; vedi si in Gloss. precedentele relucrare si art. la reflectare), iternm molere, groşi, de nouu a macină;— adj. s., remacinatoriu,-a,ţ&rt. sup. subst. remacinatu, s. f., remacinatura, etc.
   REMARCHEZU, remarchezi, remar-cheza, se remorcheze, etc.; — forme de persone presenti de la verbulu remar-care, (ce vedi correctu in Dictionariu), câtu se pote de monstruose si contr’a naturei limbei Românului.
   REMASIAGU, s. m., d’in remasu, de
_______________REN._______________^
la remanere,(ce vedi in Dictionariu), inse cu form’a spuria si reprobabile pentru limb’a nostra, unde form’a plausibile e: remasu, s. m. reale, ce vediinDict.;— si mai peccatosa si orrida e form’a verbului : remaşluire -eseu. in locu de: re-masire, ce vedi in Dictionariu; —remasi, s. m. plur. reale, in acellu-asi sensu cu remasu in intellessu ieprensore—avnn-slo mntaa, sponsione, prensore mutuale, nu pote fi de câtu forte elegante.
   REMONTA, s. f., (dupo fr. remonte), eqnorum suppedltatio; provisione de călii, suppletione de călii, — călii de remonta, (fr. cheraux de remonte), snb-dltitii equi, călii subdititii, de suppletu.
   RENDASIA, s. f., rendasiu, s. m., vedi rehdu.                   '
   RENDEA, si rindea, rundea, randea, s. f., rnnea, rnnclna, dolabra; runca, runcina, dolabra, cutitonia = cutitgia; — dupo forma, ca si dupo intellessu, coventulu appare a fi romanescu; vo-calea radicale e dificile de determinatu: e acgsta vocale a ? atunci coventulu in cestione se esplica facile d’in radere, prin intercalarea nasalei n; veri-cumu inse coventulu nu pare a fi strainu; si prin urmare form’a de singulariu e, de necesse, geminata : randella, rindella, runăeila, cumu se aude in pronuntiatio-nea populare, plur. geminatu : randelle, rindelle, rundelle. '
   RENDU, si rindu, s. m., pl.-wri, ordo, series, ooetns, turba, mnltitndo, grex, agmen; tempns, aetas, saecnlnm, locaş, negotinm, cansa, vis, facnltas, potestas, jos, opus, commodum, eommoditas, dlgnitas, gradns; ordine, seria, firu, linia, cgta, turba, mulţime, grege, tempu, momentu, occasione opportuna, ora, etate, seclu,vice,locu, caile, mediu, ne-. gotiu, occupatione, causa, potentia, po-tere, potestate, facultate, jure, dereptu-, avere, avuţia, commodu, commoditate, gradu, dignitate sau demnitate, etc.;— geeo câte-va essemple : mai multe ren-duri de arbori, de militari pedestri — piures arborum , militnm pedostrium ordinea, mai multe ordini de arbori, de militari pedestri; rendu dupo renăuvinu , si incurru invasori barbari = caterva-
www.dacoromanica.ro
REP.
*ÎS01
________________REN._______________
tinm adreninnt et incnrrnnt barbari in-vasores, ordine dupo ordine, etc.;—im rendu, pre rendu, dupo rendu = ordine, ex ordine, in ordine , dupo ordine, pre ordine; afora d'in rendu = extra ordinem vel seriem, estra ordine sau seria; fora rendu = sine ordine, nullo ordine, fora ordine , cu neci una ordine; omeni de rendu = homines ordinarii, enmmnnes, vnlgares, infimi, omeni ordinari, communi, vulgari, infimi = forte de diosu; a pune lucruri in rendu — in ordinem res ponere, disponere, collocare, a pune, dispune, collocâ lucrurile in ordine; allu cui e rendulu = cnjns est or do, a cui e ordinea ? allu meu e rendulu = mens est ordo, a mea e ordinea; observaţi, nu stricaţi rendulu = ordinem serrate , ne turbate , ordinea servati, nu turburaţi; deco ai altu lucru, ţinu eu rendulu teu, =si alind qnoppiam negotinm tibi est, ego vicem occnpo, dâco ai altu ne-gotiu , occupu eu vicea tea; intr'unu rendu, intru doue renduri, intru câteva renduri = rice qnadam, bis vel binis vieibns, de doue ori, intru bine viei; intru multe renduri = saepe, saepenn-mero , freqnenter, adesea, desu, si: iteratis vieibns, de iterate viei sau ori; unu rendu de t;esii=Testes, vestitns, or-natus, vesti, vestimente, vestitu, ornatu; multe renduri de clari si docţi oratori vissera la Athene = mnltae elarornm et doctornm oratornm aetates Âthenis vixernnt, multe et&ti de clari si docţi oratori vissera la Âtbene; mai multe renduri de copilli, de si robusti, mor-rira currendu = plnres pnerornm, qaamvisrebnstornm, aetates snbitomor-tnae snnt; vreticompară cellu mai splendida auctoriu cu unu rendu de mediocri ingenie = vnltisne splendissimnm anctorem cummedioorium turba ingenio-rum conferre, etc.—derivate d’in rendu: renduire,-escu, v., ordinare, disponere, in ordinem collocare, redigere, desig-nare, nominare, statnere , applioare, creare, jnbere, imperare, decidere, de-oernere, deligere, delegare- a ordină, dispune, in ordine collocâ, desemnă, no-minâ (la unu officiu, dignitate, etc.), sta-
tue, applicâ, creâ, face, jubâ, imperâ, decide, decerne, dă ordine, delege, delegă, mandâ, demendâ,commendâ, etc. —adj. s., renduitoriu,-a, maiallessucu o: orenduitoriu,-a, (vedi in Glossariu orenduire); part. sup. subst., renduitu; s. f., renduitura; inse form'a renduela, s. f., ordo, ordine, — care se dice si cu o : orenduela, (ca si orenduitoriu de mai susu), e implausibile, — cu tote co tote vorbele d’in acestu articlu, ca si d’in orenduire, su suspecte de strainismu, si, d’in fericire su cadute mai de totu in desuetudine.
   RENGIRE (pre a locuri : renjire), si ringire ,-escu, v., vedi in Dictionariu ringire.
   RENTA, s. f., (dupo fr. rente), vedi in Dictionariu redditu, unde si reădita, cu acellu-asi sensu, ce are si fr. rente; inse form’a renta nu e compatibile cu limb’a romanâsca.
   RENU,8i rennu, s. m., (dupo fr. ren-ne), hippelaphns; hippelaphu, cerbucare sâmina cu callulu, (d’in iiriroc = callu, si £Xa<poc=:cerbu).
   REPARDOSIRE,-escw, v., compositu d’in particl’a re—re, si verbulu pardosite, (ce vedi in Glossariu, cumu si art. reflectară), a pardosi d’in nouu;—adj. s., repardositoriu,-a, part. sup. repar-dositu, s. f., reparăositura.
   REPECETLUIRE ,-escu, v., compositu d’in particl’a re = re, si verbulu pecetluire, (ce vedi in Glossariu, cumu si art. reflectare), iternm signare,sigil-lare, obsignare, a sigillâde adou’a ora; —adj. s., repecetluitonu,-a, part. sup.re-pecetluitu, s. f., repecetluitura;—spurie.
   REPERCUTIRE, repercutitu, forme false, (dupo fr. rdperonter, r6percntd), in locu de : repercutere, repurcussu, ce vedi in Dictionariu.
   REPRESALIA, s. f., de regula in pl. represalie, (dupo fr. reprâsailles), clarigatio, compensatio , vlndiota; cla-rigatione, compensatione (de damnu, de detrimentu, faptu de inimicu), vindicta, =[resbonare);—pote co ar fi mai bene scrissu cu ss duplicata: repressalie, prin care ar resari mai claru originea ety-mologica, ca coventu essitu d’in supi-
www.dacoromanica.ro
502
EES.
RES
nulu repressu, de la verbulu repremere =reprimere.
    REPRESSIRE,-eseu, v., eu part. sup. repressitu, — trasau d’in part. sup. re-^ressM=repres8nm, de la repremere— reprimere, — dâro in contr’a naturei limbei Românului, care nu deriva in a-cestu casu, de câtu in modu intensivu, dupo prim’a conjugatione, adeco : re-pressare, repressatu, ce vedi dupo re, gula, in Dictionariu;—apoi si repressi-bilu, forma peccatdsa, in locu de: repres-sibile, ce esse totu d’in sup. repressu, cumu vedi assemine in Dictionnariu.
    REPRIMIRE si reprimire,-eseu, v. compositu d’in particl’a re=re, si verbulu primire sau primire, (vedi primire, cumu si art. reflectare in Glos-sariu), a primi 6rosi; — adj. s., repri-mitoria,-a, part. sup. reprimitu.
    EEPUMNANTE, repumnantia, re-pumnare, repumnatione, repumnatu, etc. ce vedi in Dictionariu sub formele mai classice : repugnante, repugnantia, re-pugnare, repugnatione, repugnatu, etc.
    RESADIRE,-eseu, v., compositu d’in particPare=re, si d’in verbulu sădire, (vedi in Glossariu sădire, cumu si art. reflectare), a sădire ârosi; —adj. s., re-saditoriu,-a, part. sup. subst. resaditu, s. f., resaditura, ce are camu acellu-asi sensu cu allu formei: resadu, s. m., repe-titione deplantatione;—de totu reprobabile e form’a străină limbei române : resadnitia, chiaru si accentulu la cart’a syllaba de la finitulu coventului, ce nu suffere limb’a Românului.
    RESALTARE, v., compositu d’in par-ticl’a re—re, si verbulu saltare (ce vedi in Dictionariu, vedi si in Glossariu ar-ticl. reflectare), a saltă, drosi; — adj. s., resaltatoriu,-a, part. sup. subst. re-saltatu; s. f., resaltatura, ce are camu acellu-asi sensu cu form’a : resaltu, s. m., de si acestu*a e mai energicu de câtu resaltatura.
    RESARESCU, persona I sing. de la indicativu, forma incarcata, in loculu cellei simple si forte vechie : resariu, resari, resare, resarimu, resariti, resaru, plane ca: auăiu, periu, patiu, sciu, sentiu, etc.; — celle incarnate sunt mai
vertosu derivate d’in adiective sau substantive, cumu : negrire, domnite, etc-cari făcu : negrescu, domnescu, etc.
   RESASIU,si rezasiu, rezesiu,-a, adj. s. m.f.,limitrofu,vecinde una ripaa unui riu, vecinu ce possede fascie de pamentu pre longa marginea unei selba; — de certu, essitu d’in rasu de la radere, care es-preme contiguitate de ripa; inse aru fi mai correctu in forma, dâco s’ar scrie si pronuntiâ cu r in locu de sin ultim’a syllaba, asiâ dâro: rasariu; asiâsi form’a radiariu, directu trassu d’in verbulu radere. M.
   RESBANDERE, resbansi si resban-sei, resbansu si resbassu, v., pandore, extendere, expandere, explicare, ape-rire, prasertim ocolos admiratione, in-tnltn et conspecta admirante, stupe-scente,oblectatione et delectatione ape-rire, pascere , exhilarare, reflcere , Încântare, exsnltare; a pânde, espande, estende, largi, ostentâ, esplicâ, aperi, disclude=dischide mari ocli pleni de admiratione, de intuitu si conspectu admirante, stupescente, de oblectatione si delectatione, a pasce, essilarâ, refece, desfetâ, incantâ, essultâ: cine nu si res-bande oclii pre divin'a formosetia a cestei candide virgine ? inepţii st stu-piăii nu si respandu oclii de nemica in-cantatoriu; — adj. s,, resbanditoriu = resbansoriu,-a, part. sup. subst., resbansu si resbassu, s. f., resbansura si resbassura; alta forma : respanditu — respandetu, s. m., reale abstr.;—de unde vine acestu verbu resbandere? nuincape neci unu dubiu despre unu verbu, care porta apparatulu conjugationei IU, care e cea mai primitiva; noi avemu deplena convictione, co resbandere nu e, si nu pote fi de câtu in locu de respandere, compositu d’in particl’a re=re, si verbulu spandere, dro verbulu spandere compositu mai simplu d’in particl’a s= es=ex,si d’in verbulu radicale pandere = pandere; asiâ dâro, dupo noi, inco una data, nu mai incape dubiu de espli-carea deplena si invederata a verbului resbandere cu presentele : resbandu, perf. resbansi, part. sup.subst., resbansu, resbassu, etc., co-ci simplulu , pusu in
www.dacoromanica.ro
RES.
RES.
508
vedere, adeco: pandere, are, de necesse, acelle-asi forme conjugative : pandu, pansi, pansw:=pasSM:=paudere, pândi, pansam si passnm..Mi
   EESBELATORIU, resbelnicu, res-belu, resbelare, resbelatu, resboire, res-boitoriu, resboiu, etc., forme parte hy-bride, parte barbare, cari nu castiga nimica prin duplicarea litterei l: resbellu, resbellare , resbellatoriu, resbellatu, ci merita completa reprobatione; formele correcte sunt celle d’in Dictionariu : belîante, bellare, bellatoriu, bellatu, bel» licu, bellicosu, si compo sitele : imbelle, rebelle, belii ger are, belligeranle, belii-geratoriu, belligeratu, etc.,—vedi si in Glossariu: rasboire, rasboinicu, rasboi-toriu, rasboitu, etc., cari d’in fericire, au peritu cu totulu d’in limb’a româna.
   RESBIRE, v., vedi rasbire.
   RESCAMBIARE (prin » strămută tu longa syllab’a ,ca : rescaimbare, si a conjunctu cu i in un’a, fora se se sibile c, d’in care causa se propuse intercalarea semnului)»: schimbare, dupo una pro-nuntiatione camu generalisata in vulgu), v., compositu d’in particl’a re — re, si verbulu scambiare, a scambiâ (irosi; — adj. 8., rescambiatoriu, - a, part. sup. subst., rescambiatu, s. f., rescambiatura: mai multe rescambiature de denii; s. m., rescambiu, iteratu scambiu , repeţi tu scambiu.
   RESCAIRE, rescaitu, v., vedi res-gaire.
   RESCLANCAIRE,-eseu, v., (si res-clangaire), compositu d’in particl’a re— re, si verbulu clancaire sau clangaire, (vedi in Glossariu clancaire, clangaire; vedi si articl. reflectare), a clancaî si c langai (irosi, iternm clangere, fragorem edere,crepitare;—a.dj.8.,resclancaitoriu si resclangaitoriu; part. sup. subst. res-clancaitu, si resclangaitu, s. f., resclan-caitura si resclangaitura, s. m., resclan-caiu si resclangaiu : resclancaniele a-cereloru.
   RESENTIRE, resentii si rasensi sau resensei, resentitu si resensu, (formele: resimtire, resimtitu, resimţit*, etc. nu sunt destullu de correcte), v., compo-
situ d’in particl’a re = re, si verbulu sentire, (ce vedi in Dictionariu, vedi si iu Glossariu la articl. reflectare), Iternm sentire, vehementer sentire, sen-tiendo respondere sensn, sentiendl imaginem, speoiem dare et acclpere; snocensere, stomacliari, trasei, exur-descere , iuvehi; a sentl ărosi, de nouu, a senii cu vementia, la sentire a res-punde cu sentire; a dă si accipe imaginea, echulu sentirei, a se meniâ, sto-macâ, apprende, inflacarâ , animă, arde, etc.,—adj. s., resentitoriu si resen-soriu,-a, part. sup. subst. resentitu Si resensu, (form’a resensu se applica es-clusivu ca subst. m.); — resentimentu, s. m., pl.-e, aresensulu totu allu espres-sioniloru, ce esplica verbulu.
   RESGAIELA, s. f., vedi resgaire.
   RESGAIRE si rescaire,-eseu, v., compositu d’in particl’a re=re, si verbulu sgaire—scaire, (vedi in Diction. scauire, scău; vedi si in Gloss. articl. reflectare; observa in ultra, co si resgaire, rescaire, au si formele conjugationeil, foraadaussu de suffissulu edi: resgaiu si rescaiu, res-gai si rescai, resgaia si rescaia, se res-gaie si serescaie), insensulude: ocolos admodnm stolide aperire, cnm stupore intnerl, stnpescere, stnpere; crnra et os admodam inepte dlstendere, disolndere, hisoere, dehiscere; (translate) : molliiis habere, blândiri, blando sermone et gestibns dellnire, mnloere, palpari, snppalpari, exhilarare, laetari, sibi ni-minm Indulgere, lnxnriarl, divitiis vel volaptatibas difflaere, corrampl, vi-tiari, delectări, oblectari; a si deschide peste mesuraoclii; spectâ, intuită, se uită cu stupore, stupi, stupesce; des-clude—deschide, largi, cască cu inepţia crurile sau crăcii, petiorele, gur’a; (metaforice) : a resfaciâ, blandl, mulce, cu blânde vorbe si geste a delinl, face plăcu si plăcere, palpă, suppalpă, letâ , essi-lară, lascivi, lussuriă, se imbetâ de avuţie si voluptăţi, se eorrumpe, se vitiâ, se miselli, se delectă, se obiectă, etc.— adj. s., rescaiatorţu si regaiaioriu, part. sup., rescaiatu siresgamtm, g. f., rescaia-tura si resgaiatura; s. m., rescaiu si resgaiu : rescaiu de copilluti;—inse ; res-
www.dacoromanica.ro
504
EES.
RES.
gaiela e peccatu de forma; — formele mai complete su: rescauiare si res-gauiare, rescauiatoriu si resgauiatoriu, rescauiatu si resgauiatu, rescauiu si resgauiu, etc. .
   RESIMTIMENTU, resimtire, resim-titu, etc.; vedi resentire.
   RESLOGU, s. m,, assis, astnla, as-snla; asse, ascula, astula, aschia=ascla;
—   nu scimu se se audia undeva coven-tulu d’in coce de Carpati.
   RESMILITIA si remiritia; vedi: ras-militia, rasmiritia.
   EESNTRE,-escw, v., a macină cu bra-ciele, brachiis molere, moi& manuaria molere; a macină cu mora manuaria;— adj. s., resnitoriu,-a, part. sup. subst., resnitu, s. f., resnitura; — verbulu en-susi e derivatu, pote, d’in resnitia, s. f., mola mannaria, mora manuria, — de si d’in resnitia arfifostuse ăssaunu verbu de form’a : resnitiare; — veri-cumu e de preferitu : morisca, demin. d’in mora.                          •
   RESOCOTIRE ,-escu, v., compositu d’in particl’a re = re, si verbulu socotire, (vedi la loculu seu in Glossariu, vedi si articl. reflectare), a socoti ărosi, a reputâ = reputare j — adj. s., reso-cotitoriu,-a, part. sup., resocotitu.
   RESOROC1RE, - eseu, v., compositu d’in particl’a re=re, si d’in verbulu so-rocire, (vedi Glossariu: sorocire, sorocu, cumu si articl. reflectare), a soroci ărosi; —adj. s., resorocitoriu,-a, part.'sup. re-sorocitu, etc.
   RESPANTIA, s. f.(cu t duru), compi-tnm trlvlnm j compitu, triviu, rescruce, de regula pl. rescruci;—d’in respanăere?
   RESPELLARE , v., compositu d’in particl’a re = re, si verbulu speli are, ce vedi in Dictionariu, (vedi si in Glossariu articl. reflectare); a spellâ ărosi, iterum lavare;—adj.Js. respellatoriura, part. sup. respellatu, s. f., respellatura;
—   vocabulariele precedenţi neglegu ge> minationea licidei l, si scriuu cu multa commoditate : respelare, respelatu, etc.
   RESPERUIEE,-escM, v., d’in resperu, (ce vedi in Dictionariu), iter retro ver-tere; vestigia relegere, remetiri, eon* tra agere f a leuă , appucă, intorce
callea inapoi; calcă inapoi, contra; me-sură passii in deretru sau contra, a lucră contra; — adj. s., resperuitoriu,~a, part. sup., resperuitu, s. f., resperuitura.
   RESPLATA, s. f., reeompensio, re-pensio, remuueratio,compensatio, mer* ees; recompensatione, compensatione, remuneratione, mercede;—d’in: respla-tire,-escu, v., rependere , retribnere , compensare, remunerări, solvere; a re-pende, recompende, recompensă, retri-bue, compensâ, remunerâ, golve;—adj.. sresplatitoriu ,-a, part. sup., respla-titu, etc.; — tote de origine barbara.
   RESTATORNICIA, s. f., stătu de restatornicu,-a, adj., care e restatoriu,-a, nestramutatu d’in unu locu sau lucru, leguratura cu cineva ca amicu; — de aci verbulu derivatu: restatornicire,-escu, restabilire, restaurare, a restabili, restaură, restitue, renovă, repară, re-creâ , refece, etc.; — adj., s. restator-nicitoriu, part. sup. restatornicitu, etc., — tote cu forma fedosa si nesuferita Românului; dăro, precumu la formele d’in Glossariu : puternica, puternicia, puternicire, etc., asiă si la celle d’in co-ventele acestui articlu, se potu correge marile necovenientie: tote su deturpate d’in una forma pura, si plena de formo-setia, adeco: restatoriu,-a, de la verbulu restare, ce vedi in Diction.; d’in acăsta forma a fostu trassu, de certu, defor-matulu : restatornicu,-a, ce sta ca base la tote celle alte d’in acestu articlu, dăro, cumu d’in puternica (de nespusa fe-ditate) s’au formatu potericu, asiă si d’in orridulu restatornicu se va potă formă unu placutu typu: restatoricu, de unde apoi celle alte : restatoricia, restatori-cire, restatoricitoriu, restatoricitu; si pote mai bene inco, d’in restatoriu direcţii: restatoria, restatorire, restato-ritoriu, restatoritu, restatoritura; — in Dictionariu, pre longa restare, vedi si: restante, restantia;— vedi si: statorire, statoriu.
   RESTIGNIRE, restignitoriu, restig-nitu, etc., vedi, răstignire.
   RESUBJUGARE, v. compositu d’in particl’a re=re, si verbulu subjugare, (ce vedi in Dictionariu, precumu vedi si in
www.dacoromanica.ro
REV.
EEV.
SOS
Glossariu artic. reflectare), a subjugă ârosi, superâ,. învinge, domitâ, = ite-rum snbjngare, snperare, vincere, do-mare, domitare, — adj. s. resubjugato-riu,-a, part. sup. subst. resvjbjugatu, s. f., resubjugatura.
   RESUMARE, resumatu, etc., forme contr’a naturei limbei Românului; vedi in Dictionariu celle correcte: resumere, resumptu.
   RETACIRE,re<acirfonM, retacitu, reta-âtura}retacicu, etc., vedi: ratecire, etc.,
   RESVRATIRE, resvratitoriu, resvra-titu, etc., vedi rasvratire.
   RETENCUIRE, - eseu, v. compositu d’in particl’a re=re, si verbulu tencui-re, (ce vedi in Glossariu, vedi si articl. refletare totu in Gloss.), a tencuî ârosi; —adj. s.retencuitoriu,-a, part. sup. re-tencuitu, s. f. retencuitura.
   RETIPĂRIRE, retiparitoriu, retipa-ritu, retiparitura, etc., — tote pucinu correcte in scriptura, — vedi in Dictionariu : retyparire, retyparitoriu, retypa-ritu, retyparitura.
   REUTRACTARE, (reu : reutratare, cu perderea lui c), v., compositu d’in reu, si d’in verbulu tractare, male vel inclementer habere, acclpere , male mnlctare, verbls obterere, asperiori-bns verbls tractare, verbis vexare vel verberare; a tractâ reu, cu reu, cu in-clementia; a mulctâ reu, cu vorbe pisă, calcă, obtere; tractâ cu celle mai aspre vorbe, vessâ cu vorbe, superâ cu vorbe, bate sau verberâ cu covente; amari, in-veninâ cu portarea si gestele; —adj. s. reutradatoriu,-a, part. sup. subst. reu-tractatu, s. f. reutractatione sau reu-tractatura; — reuvoire = reuvolire, v. compositu d’in reu, si verbulu voire = volire: male velle, a voii reu, cu reu, cu perdere;—âdj. s. reuvolitoriu,-a, male-volens, malevolns, malevolente, male-volu, part. sup. reuvolitu etc.;—de pre-feritu sunt formele classice: maletra-ctare, mcdevoUre, cumu făcu si limbele sorori, de essemplu fr. maltraiter. *
   REVELIONU, s. m., (dupo fr. rdvell-lon), antelneana coenaj cena antelu-cana, ospetiu la mediulu noptei in ono-rea dillei de mâne, inse in genere: an-
  telucanu ospetiu sau conviviu, facutu adeco înainte de luminatulu dillei ur-matoria.                         •
     REVENELA, revenire, revenitiosu, revenitoriu, revenitu, revenitura, reve-nosu, revenu, etc., vedi ravenire.
     REVERENDA, s. f.,(d’in adj.reuerew-ău,-a, gerundivu d’in reverere, ce vedi in Dictionariu), vestimentu sau veste a unui sacerdote sau preutu, sacerdotis vestls.
     REVTNDERE, revinăitoriu, revin-ăutu, vedi correctele forme in Dictionariu, si prin urmare de preferitu: re-vendere, revenăitoriu, revendutu.
     REVISTA, s. f., una d’in formele celle mai correcte si mai compatibili limbei Românului, d’in supinulu verbului revedere, care suna: revedutu, re-visu si revista sau revestu, (it. revista, fr. revne), lustratio, recognitio; lustra-tione, inspectione essacta si a nome : a)lustratione militaria, dlro si 6,'lustra-tionelitteraria;—d’in supinulu revisu, s’a formatu si unu verbu de reu gustu: re-visuire, cu part. revisuitu, in locu de re-visere; — dâro si mai peccatosu e revi~ duire, reviăuitu.
     REVISU, revisuire, revisuitu, revi-suitura; etc., vedi revista.
     REVNA si rima, cumu si: remna si rimna, s. f., zelns, studiam, fervor, ar-dens desiderlnm , aviditas, cnpldltas, enpido, appetitns flagrans;zelu, studiu, fervore, ardente desideriu, aviditate, cupiditate, cupidine, appetitu flagrante, a-more înfocata, inflacurata; — revnire si rivnire, cumu si: remnire si rimnire-escu, v. d’in precedentea revna, etc., cu sensu: zelare, zelarl, stndere, niti, adulţi, operam dare, operam navare, pe-tere, appetere, expetere, avide appe-tere; expetere, deslderare, ardere, a-more ardere, aemnlarl, certare, enpe-re, concnpere, eonenplscere; a zelâ, avâ zelu, mare zelu; studâ, avâ studiu, pro-fundu studiu; nite, adnite, si incordâ tote poterile; dâ, navâ opera, se adoperâ; pete sau petl, appete, espete; cu aviditate sau cu sete appete, espete; desiderâ, cu ardore si fervore desiderâ, arde cu ânima, arde cu ferbente amore; emulă, certâ, se întrece, rivalisâ; cupe, con-
www.dacoromanica.ro
506
RIS.
ROB.
cupe, concupisce, cu aviditate concu-pisce;—adj. s. revnitoriu si rivnitoriu, cumusi: remnitoriu si rimnUoriu,-a, zelotes, studiosus, aemulator, concupl-tor, etc., zelote, zelosu-, plenu de zelu, apprensu de zelu; studiosu, emulatoriu, emulu, rivale, ardente, avidu, cupidu, concupitoriu;— part. sup. revnitu si riv-nitu, cumu si: remnitu si rimnitu;—s. f., revnitura si rivnitura, cumu si: rem-nitura si rimnitura, cu sensu appopiatu de form’a simpla; revna si rima, cumu si: remna si rimna.
   KEZIDIRE,-cscm, v. compositu d’in re=re, si zidire (ce vedi in Glossariu), reaedifloarej a reedificâ; adj. s. rezidito-riu,-a, part. sup. subst. rezidită, s. f. reziditura.                         '
   RIBARIU,-a, s. f., sterua; stema, una passere, germ. die meerschwalbe.
   RIBITIA, s. f., specia de pesce: go-bins, germ. diegrnndel.
   EICAIU, s. m., rlmatio, fosslo; ri-matione, scariatura, săpătură.
   RIFU, s. m., nlna, (fr. anne); ulna, cotu de mesuratu, cotulu in mesura.
   RIGA, s. m., corruptu d’in rege, rex; —totu asiâ de corruptu e si rigatu; in locu de regata, sau mai bene regnu = remna, regnum.
   RIGATU, s. m., vedi riga.
   RIJNIRE, rijnitoriu, rijnita, rijni-tura; vedi resnire.
   RIMNA — remna, rimnire, rimnito-riu, rimnitu, rimnitura; vedi revna.
   RINDEA, pl. rindelle; vedi renăea.
   RINDIA — rinza, s. f., rindiosu — rinzosu,-a, adj.,—de scrissu bene: ran-sa, ransosu, (vedi in Dictionariu); — inse form’a, rindisioru,-a, care ar fi unu deminutivu d’in rindiosu — rinzosu, se applica si ca subst. fem. dupo Barciana, ajransiora, germ. das kiitzchen, b)ron-sior’a pintenelui, germ. das spornadel.
   RINJIRE,-esctt, v., rinjitoriu, rin-jita, rinjitura,—vedi in Diction. form’a de scriptura : tingire, ringitoriu, rin-gitu, ringitura.
   RIPSTIRE=r»psctVe, ripscitu, etc., vedi: rapstire^rapscire.
   RISCA, s.f., frumentum nigram, snra-cennm frumentum; grânu negru, grânu
saracenu; — alţii dau si nome mai longu: riscasia: inse s inainte de ea, siuera aspru, atâtu in risca câtu si in riscasia. ,
    RISCA = risca, riscabUu, vedi riscate.
    RISCARE, v., d’in care adj. subst. riscatoriu, - a, part. sup. adj. riscata, subst. f., risca si m. risca, tote de cor-ressu’: rissicare = riscate, rissicatu = riscata, rissica=risca, rissicu=riscu, dypo Dictionariu.
    RISCOYU, (cu s aspru sibilante), s. m., agarlcus canthorellus vel delicio-
sns; agaricu cantborellu sau deliciosu.
    RISGAIRE, risgaitoriu, risgaita, ris-gaitura: vedi: resgaire, rescaire.
    RISIPA, risipire, risipitoriu, risipita, risipitara, — tote de corressu in scriptura : resipa , resipare, (mai pucinu bene: resipire), resipatoriu, (re-sipitoriu), resipatu, (resipita), resipatu-ra, (resipitura).
    RITMICU,-a, adj., relativu la ritma; —ritma, s. m., rhythmus, rhythmu; — vedi in Dictionariu rhythmu cu tote derivatele lui.
    RISNIRE (cu s. aspru sibilante); ris-nitoriu, risnitu, risnitura, risnitia, ris-nitiora; vedi resnire.
    RISU, s. m. pl.-*, pnrdus, lynxj par-du, lynce.
    RITORICA, ritoricesce, ritoricescu, ritoru,—deformate d’in: retorica = rhe-torica, retorice = rhetorice, retorica = rhetoricu, retoriu—rhetoriu—rhetore— rhetor,          vedi acesteforme cor-
recte in Dictionariu.
    RIYNA, rivnire, rivnitoriu, rivnitu; vedi revna.
    1    ROBA, s. f. vehiculam manuale, pabo, currleulum trnsatile,(it. cnrretto, fr. bronette); carrutia cu una rota, care
- se impinge cu mân’a, si cu care se ducu sarcine;—Dictionariulu de Buda crede co roba e straformatu d’in pabo.
    2 ROBA, s. f., vedi roba.
    ROBESCE, adv., in modu robescu; ro-
bescu,-a, adj. relativu la robu, servilis; —robu,-a, s. m. f., servus,-a, famulus,-a, eaptlvus,-a, manolplum, fugltlvus; ser-vu,-a, famulu,-a, captivu,-a, mancipiu,
www.dacoromanica.ro
ROGr.
ROL.
507
fugitivu,-a; —derivate d’in robu: robia, s. f., stătu de robu: servitute, captivitate, jugu, oppressione; robire,-eseu, v., capere , captivam facere, asservire, servire, (translate); attrahere, aalmos devlnclre, alllcere, allectare; a preude, subjugă, captivă, face captivu, asservi, servf; metaf.: attrage, alleclâ, allece, devine! ânimile; — adj. s., robitoriu,-a, part. sup. robitu, etc. — robota, s. f., servitlnm domlnale, opera vel angarla servllis; servitiu dominale, opera sau angaria servile;—de aci robotasiu,~a, prae-stans operam ser vllem; cellu obligatu la robota, cellu ce presta opera servăsca.— barbarismi.
   ROCIU, s. m., rete, verrlcnlnm, fonda piscatorla;retella, verriclu, plăssa, funda pescatoria.
   ROCOINA, s.f., specia de planta: al-' sine media, Linn.
   RODA, s. f., vedi rodire.
   RODIRE,-esCM, V., fructificare, frne-tns affere, procreare, producere; a fructifică, adduce, produce, procreâ fructe;— roăitoriu,-a, adj. s. part. sup. subst. roditu, s. f. roăitura; — roda, s. f., fructus, fertllitas, fecnndltas, nber-tas, proles, soboles, progenles, foetus; fructu, fertilitate, fecunditate, uber-tate, prole, sobole, progenia, fetu;—ăro rodu, s.m., pl.-e, fructus, foetus, proge-nies; fructu, fetu, progenia; de aci si: rodosu,-a, adj., si d’in roda si d’in rodu: plenu de roda, plenu de rodu; — d’in rodu nasce si roăntcu,-a, adj., fertilis, fecnndns, fertile, fecundu; de aci: rodnicia, s. f., stătu de fecundu, fecunditate; — rodnicire,-escu, v., fertllem, fe-cnndnm, nberem reddere, procreare; a face fertile, fecundu, uberu, a procreă, produce; — adj. s. roănicitoriu,-a, part. sup. rodnicitu;—tote barbare.
   RODNICIRE, roănidtoriu, rodnicitu, roăosu, rodu, etc., vedi rodire.
   ROGHINA, s. f., vedi rovina in Dic-tionariu.         '
   ROGOJINA, s. f., storea, matta, te-ges; storia, matta, tegite; — de aci: rogojinariu,-a, adj., relativu la rogojina : materia rogojinaria; inse de regula ca subst. pers. m., rogojinariu,
cellu ce lucra, face rogojine; f., rogojinaria, inse, de regula : rogojinaressa;
—   rogojinaria, s. f., arte a rogojina-riului, precumu si mulţime de rogojine;
—   rogojina, si derivatele d’in dens’a : rogojinaressa, rogojinariu,-a, se aude si cu ă sibilante in locu de j : rogodina, rogoăinariu, rogoăinaressa; si de aci potu fi affini aceste covente cu urmato-riele : rogodiu = rogoeu, s. m., carex, carex pseudocyperns Linn., sclrpus, juncus, cyperns vel cy perum, fenlcnlum, marathrum,hlppomarathrum,marlscus, pallnrns, gladlolns , dumus, dumetum, rubus, rnbetum; carice, carice pseusdo-cyperu, Linn., scirpu sau juncu = papura, cyperu, feniclu, maratbru, hippo-maratbru, mariscu, paliuru, gladiolu, dumu, dumetu, rubu, rubetu, tufa, tu-fisiu, etc.; — de aci: rogodiosu sau ro-gososu,-a, adj., carice, juncls, arnndl-nlbus plenus; plenu de carice, de junei, sau papure, de arundini, etc.
   ROGOJINARIA, rogojinaressa, rogojinariu, rogodiosu—rogozosu, rogodiu =rogosu; vedi rogojina.             ■
   ROIRE,^-eseu, V., examinare, examina condere, emlttere; a essaminâ, a fundă essamine, scote, duce in colonie essa-minele, coloniă sau colonisă essaminele;
—   adj s., roitoriu,-a, care roiesce, in-dămna roii a essi d’in stupi si a se coloniă in stupii sei in locu de ai mam-meloru albine;—part. sup. subst. roitu, s. f., roitura; — d’in roiit, s. m., pl.-i, essu precedentile covente, cu sensu de : aplnm examen, pnllltles, grex, tnrba, colonia; essame , mulţime nespusa , grege, turma, turba, colonia: adesea essu ă'in acellu-asi stupu mai mulţi roi sau essamine, cari si ăllegu fia-care lo-culu de colonia; — totu directu d’in roiu a essitu unu demin. roiutiu sau roihciu, roiusiu, de unde si alte demin. roiusioru etc.;—de unde roiu?
   ROLA, s. f., mai bene scrissu: rolla, si m., rollu, (fr. râie, cu l simplu, germ. rolle cu ll duplu, d’in lat. rotnla, de-minutivu d’in rota — rota), 1. proprie, mica rota, si apoi trochlia; 2. volume de carte, registru, codice : rolle de con-tributione, rolle de processe; 3. metafo*
www.dacoromanica.ro
508
RUB.
ROS.________________
rice : persona, parte, caracteriu ce re-presenta unu actoriu in una drama : aceşti actori si au jocatu bene roitele loru; — d’in roita sau rollu s’a formatu si unu verbu : rolîare, volverej si unu compositu : inrollare, conscribere, delectam habere : a inrollâ militari; adj. s., inrollatoriu, - a, part. inrollatu,-a, subst. inrolatu si inrollamentu, (fr. en-rolement).
   BOMANITIA, si pre’alte locuri: ro-monitia, s. f., vedi musetellu.
   EOSCALIRE si roscolire, roscoli-toriu, roscolitu, etc.; vedi răscolire.
   BOSETA, s. f., reu pusa in locu de reseăa, fr. rdsdda, in sensu de: genu de plante, genu typu allu familiei reseda-cieloru, care coprende unu numeru de douediece de specie, vivaci si annuali, d’in cari resed'a odorante, originaria d’in Barbari’a si d’in Egyptu, cu flori albăstrie, cu antbere de colore cermi-dia, cu odore plăcută si dulce, etc.
   EOSICOBANU si rosicovanu,-a, adj., mai bene de scrissu correctu: rossicu-banu si rossicuvanu=rossicabu si rossi-cavu,-a, pentru co asiâ de sene, pare coventulu legandu-se singuru, ca compositu, de alleDictionariului: rossit«,(dif-feritu de rosiu ce se vede totu in Dic-tion.), si d’in cubu~cupu sau cavu, ce vedi totu in Diction.; asiâ dâro: rossi-cabanu sau rossicovanu, are, de certu ca sensu: rnbrae, rnssae , snbrnbrae et profundae genae et facies; rubre, russe, subrubre, rossie si profunde gene si facia. M.
   EOSICHINA, mai bene si correctu: rossichina, s. f., ova snb solis calore cocta; struguru coptu la sore, si sta-phiditu, facutu staphida sau staphyli-ăe;—rossiclina nu e de câtu rossiu, ca deminutivu cu desinenti’a clina=.china.
   EOSICOVA, s. f., fructu, poma de rosicovu, s. m., pomu ce produce roşi-cove; de corressu in: rossicova, rossica-va, rossicovu=rossicavu.
   KOSIETICU,-a, adj., — coventu de tota certitudinea romanicu: rnbidns, rn-bicnndns, subrublcundus, snbrnber, snb-rnfns, snbfasons; rubidu , rubicundu, subrubicundu, subrubru, subrufu, sub-
fuscu, rossiatru, etc., — de corressu in rossiaticu dupo Dictionariu.
   EOSOLIA, s. f., mai bene scrissu: ros-solia, (de nu cumuva rossolu sau rosso-re, ca compositu d’in rore = roue = ros, si sole sau sore = sol, solis), câtu pentru sensu : rossolia sau rossole=II-qnor, (fr. linqenr, in specie fr. rosso-lis), licore, licore aromata si dulce; — in alte lessice sta acestu cuventu in formele mutilate, rosoliu sau rosolu, cu esplicarea; crematnm dulce aroma-tibns conditnm, vinu arsu sau fertu cu aromate.
   BOSTEID, pl.-e, clathri, cancelli fe-nestrales, crates ; clathri, cancelli fe-nestrali, erate, grate, vergelle de lemnu sau de ferru îngrădite la ferestre; pare ceva corruptu d’in rastelliu, de nu cumuva d’in restelliu de la mfe=restis, cu confusione de rete.
   BOSTOCU, S. m., qnletis dies, prae-sertim pro mllltlbns; di de repausu, mai allessu pentru militari; (d’in germ. rasttag), neconnoscutu undeva, pre câtu scimu noi, d’in coce de Carpati.
   KOSTOGOLELA, s. f., forma spuria, in locu de rostogollitura, sau mai bene rotocollitura si rotocollu.
   EOSTOPASTE, s. f., specia de planta, chelidoniam majns, Linn. germ. das sckwalbenkrant, die goldtrnrzel. s/ KOTASIU, s. m., in locu de rotariu, cb vedi in Dictionariu.
   KOTUNDELA, s. f., forma spuria d’in v. rotunăire,—in locu derotundime, rotunăitate, rotunditura, etc., de asse-mine cu totulu peccatosu e unu adv. ca rotundesce, care nu se pote derivâ neci d’in verbulu rotundire, neci d’in adiec-tivulu rotundu.
   BUBA, s. f., vedi rubla.
   EUBAEIU, pl.-e, terminu de compa-ratione, de parallela de essemplu: a si face pre cotare rubariu.
   BUBEA sau rubella, rubelle, moneta turcesca, a cui circulatione in târr’a ro-manâsca incetă nu de multu: rubellele aveau, in acestu d!in urma tempu, va-lore de sesse lei vechi.
   BUBINOSU,-», adj., d’in rubinu, ce vedi in Dictionariu, plenu de rubini, ce
www.dacoromanica.ro
KUD.
  __________________Em____________________
  luce de colorea rubinului, ce are incarnaţii de rubmu.
    RUBLA, si ruba, s. f., moneta russds-ca, in valdre de patru lei noui = patru franci.                 '
    RUDA, s. f., 1. in mai multe insem-nari differite: a) pertica, bacuius, vlr-ga; pertica, păru, nouella, batiu, baclu, vdrga, vergella, fia de lemuu sau de ferru; b) terao, temone de trassu carru, curratiu, aratru : callu de ruda, jugaiis equug, equus temoui junctos, callu jugule , callu pusu la jugu, callu junctu sau iojugatu la temone; c) labrl vectis, Vecte de labru, vasu de carratu loturi, cibariu, vasu cibariu; d) sapouis fabula, tabla de sapone, buccata de sapone,’ mai allessu mai lunga de câtu lata;
  e)   massa cerae signatoriae hispamcae, massa de cdra sigillatona rspanica, buccata de câra rossia de sigillatu, bacillu sau fustellu de cdra sigillatoria; t) a-vlum sedile; sedile depasseri, pari sau nouelle pre cari saru passerile si dormu; inse : passerile d’m păduri dormu pre ■ ramure; f) ridica, pala», pedamen, pe-^ damentum, adminiculum, statumen; ridica, păru, pedame, pedamentu, admi-niclu, statume, characi; g) palauga, pa-langa sau paranga de redicatu sar cine; h) in modu mai speciale: a) obex=obice, clauiatore, inclauiatore; {3) longurins, longuria, pertica pusa intre călii in stau-lulu calliloru; 7) gubernacnli ansa, ansa de gubernaclu allu unei nave , torta a unui gubernaclu; ă) argenti massa, massa de argentu, lamipa de argentu; inse: argentam infectam, argentu infectu, ne-lucratu, inco in lumina; e) linea, linia, linia trassa cu unu condeliu; 13) aestua-rinm, estuariu, banca arenosa ce im-pedica cursulu unui fluviu; fi') radios, radiu—radia, vergella de estensu placente, pasta sau coca pentru verice scopu; — aci intra cu form’a si sensulu, (ne-fiendu de câtu unu derivatu d’in precedentele 1. ruda), si rudariu,-a, s. m. f., inse de regula f. rudaressa, — cellu ce d’in materi’a,per excellentlam,(gr. 5Xtj), face si vende fuse, capisterie, lingu-re, etc.; — de aci ruăaria, s. f., măiestria de rudariu.—2, propinqnitas vel
soă
propinquus; eonsagniueus, vel consan-guinitas; agnatio vel, agnatus; cognatio, vel cognatus; propincitate sau pro-pincu, de apprope consanginia sau con-sangenu, consanginitate sau consangine, agnatione sau agnatu, cognatione sau cognatu. parentia in genere, sauconjunc-tione prin sânge, in specie : rudele se numeru d‘po arborele genealogica, ca se si estime appropiareu sau deportarea de parentia; totu de una data 2. ruda, e in sensu si abstr. si concretu, cumu s’au si datu, la fia-care esplicatione a« mendoue espressionile, abstracta si concreta; — derivate d’in 2. ruda, (de care a fostu sterpa 1. ruda) : rudire,-escu, v. activ, si rtfless., a) in form’a activa : a rudi pre cineva cu altu cineva — a rudi prin affinttate, prin cusătoria mai vertosu; b) in form’a reflussiva, a) a se rudi prin af/imtate, cari su ruditi nu prin consungemtate, ci numai prin con-junctioni, obugationi; (3) a se rudi prin sânge, prin cognatione sau agnatione, prm procreatione, prin nascere, prin proăuctione, prin generatione; prm pro-pagatione, prin progema, etc., — d’in verbulu rudire derivate : adj. s., rudi-toriu,-a, part. sup. subst., ruditu, s. f., ruditura; s. f., rudenia, camu in acellu-asi sensu cu ruditura;—unu scriptoriu de Vocdbulariu, intitulatu Dictionariu, imparte 1. ruda limbei unguresci, si 2. ruda limbei russesci; MiMosich reduce celle doue covente in cestione la vechiulu slavicu : rodii; noi de si la ar-ticlulu rodu, roda , cu tote derivatele loru: rodire, roditoriu, roditu, rodnica, rodnicire, rodnicia, etc., amu concessu impromutulu, credemu tare co 1. ruda, si 2. ruda sunt romanesci impromutate-de Sclavi de la Români, dro nu de ace-sti-a de la Sclavi, si ne obligâmu a de-monstrâ assertionea ndstra: primo, a) a-tâtu aensulu coventului 1. ruda, care va se dica: pertica, vdrga, vergella, pa-langa sau paranga, radia, vecte, temone, păru, etc., câtu si form’a sonora, ducu derecte la limbe, ce stau, cumu s’au ve-dutu in mai multe article d’in Glossariu si câteva d’in Dictionariu, ca doue d’in celle mai antice si mai cultivate, de cari
www.dacoromanica.ro
510
KUD.
KUJ.
  limb’a Eomânului e forte strinsu legata, adeco limb’a classica latina si limb’a sanscrita indiana : sanscr. ruh = rndh, de <5ra ce rndhlra=sange, pastredia dh, fora perderea lui d; dro radicea : rndh, insdmna: a cresce, nasce, si analoge; lat.
' rndis=rude, atâtu substantivulu: rude, care insdmna : pertica, vdrga, păru, batutoriu de putineliulu cu untu, etc., câtu si adiectivulu : rude, care are in-tellessu de : novitiu, tirone , abiâ nas-cutu, etc., si prin urmare sensuri legate si analoge, cumu su legate si analoge cu form’a si mai invederatu, nu potu fi de câtu essite d’in radicea sanscrita: rndh, si, de certu, dupo connoscentiele de astadi, fora neci una aspiratione, stau in classic’a latina, si nu e opu de a cită inco si latine ca: rndlmentnm=rudi-mentu, rndens=rudente, fune, etc., ce de assemine, ca si celle precedenţi, su strinsu conjuncte si in sensu si in forma, cu radicea sanscrita: rndh, allu cui sensu si forma, d’in secle nenumerate, se conserva in essentia, pre câtu in la-tiu’a classica, pre atâtu si in un’a d’in filiele classicei latina , adeco in limb’a Eomânului, atâtu 1. ruda, câtu derivatele : rudaria, rudaressa, rudariu, cu sensu si forma in radicea sanscrita rndh, si in mai multe covente de acea-asi stirpe cu a latinei classice; b) coventulu, 2. ruda, comparatu cu sanscritulu rndh = crescere, si cu derivatulu acestui-a rndhlra=sânge, demonstra peno la evidenţia affinitatea intre aceste radecine: rude sunt celli născuţi si crescuţi d'in acellu-asi sânge; c) pentru rodu si roda, comparate cu sanscritele ruh = rndh, si roha = rodha = generatione, cres-cutura, fetu, prole, muguru, flore, etc., affinitatea nu pote fi mai clara; compara in ultra si formele latine : rndus = rodus si rnudus = massa sau materia rnde sau nepolita. M.
    EUDAEESSA, rudana, rudariu, ru-dire, ruditoriu, ruditu, rudenia, ruda si altele; vedi ruda de la inceputu.
    EUDASCA (cu 8 aspru sibilante), s. f., lncauns, scarabens lucanns; lucanu, scarabeu lucanu,, unu insectu lucurito-riu, ce nu lipsesce, pre nopţi serene a
lucuri; — compara ruda, d’in care ru-dasca pare a fi unu derivatu.
   EUFA, s. f., lintea, vestea llnteae, lintea sordida lavanda; lintie, vesti sau vestimente lintie, lintie sordide de lau-tu;—pre longa aceste-a, poporulu româ-nu, in genere, distinge prin coventele: a) alba si albe, albitura si albiture, pentru veştile ce se porta mai allessu pre pelle, camesie, etc.; b) negru si negre sordidu si sordide;—de acf: rufariu.-a, adj. s.,—inse ca subst. f. si: rufaressa,— cellu ce scie bene lauâ camesiele, cellu ce si face una măiestria d’in acesta oc-cupatione;—rufaria, s. f., a) măiestria de lauatu vesti sau camesie ; b) mulţime de lintie de lauatu; c) in sensu mai generale, se fia sau nu albite, camesiele si alte vestminte analoge se dicu rufe, pentru una perina, mai vertosu in cal-latoria; — dupo unii, coventulu rufa ar fi turcescu; dupo Diction. de Buda ar provenf de la rnfns = rufu, rufa.
   EUGNIEE, si rucnire,-escu, v., ru-gire, mnglre, nlnlare, ejnlare, vociferări, fragorem edere; a rugi, sberâ, mugi, urlă, vociferâ, emitte fragore sau fragori; — adj. s. rugnitoriu si rucnito-riu,-a, part. sup. subst. rugnitu si ruc-nitu, s. f., rugnitura si rucnitura; s. f., rugnitione; inse: s. m. rugnitu si ruc-nitu, care se aude, si: rugnetu si ruc-netu, cu sensu differitu de allu participiului rugnitu si rucnitu; — vedi si: rugire, rugitu, etc., in Dictionariu, pre-cumu si: regnire si recnire, rignire si ricnire, chiaru rechnire si rehnire etc. in Glossariu.
   EUGUCIU = rubuciu=rubutiu, ru-gucioru — rugusioru si rubusioru, ru-gellu=rubellu, de unde: rugelluciu sau rugellutiu,—tote subst. deminutive d’in rugu—rubu, ce vedi in Dictionariu, sci-endu, co in acestu opu se dau celle doue forme âlle coventului, mai allessu alle coventului fundamentale allu familiei, adeco: rugu\a\ rubu; 6ro, de essemplu: rubetu, collectivu, numai sub acdsta forma, nu si sub form’a : rugetu, etc.
   EUJA (dupo locuri: rudia, rugia, rusia, roşia), s. f., 1. Diction. de Bud'a cu form’a: rusia sau roşia, esplica: a) roşa
www.dacoromanica.ro
RUL.
RDM.
511
= roşa, roşa in genere, mentionandu si trandafiluzzcu roşa; b) rusia sau roşia galbina sau selbatica, si compara si a-căsta flore totu trandafirului; c) rusiu-litia si rosiolitia, si tramitte la: rosiora, (care de certu e f. de la adj. rosioru; vedi in Diction. rossioru), care ua es-plica prin calandola ofiiciualis, Linn.; 2. dupo jBarcianu : ruja ~ germ. dle bntterblnme;—mai antâiude tote obser-vâmu co: ruja, rugia, rusia, rusa, roşa, lat. roşa, gr. £o5ov, sunt afflni sau pro-vinud’inacea-asi rădice, si in specie: rusia provine d’in form’a adj. rosens,-a,-um; inse cu rosia=ruja, de ordinariu se desămna alta flăre, care n’are commu-ne cu roşa de câtu colărea, precumu e malv'a=malb’a=nalb' a.
   RULADA, s. f., 1. dupo fr. ronlade, f., roz rolntatlm lnflexa, vools cur-sns per omaes souos; voce pre volu* tate inflessa, cursulu vocei prin tote so> nurile;—rulada=ir. ronlade e una plăcere, ba chiaru desfetatione sau oblecta-tione de cantu, de canticu, cantione; inse form’a: rulada, dupo francâsc’a, e incompatibile cu natur’a limbei Românului; coventulu francescu e formatu d’in a-cellu-asi radicale cu role = rolla sau rollu, (vedi rola in Glossariu); in limb’a româna nu incape, cu decore, de câtu dupo rolla, a nome in part. verbului: rollare, rollatu,-a, si precissujs. f., rolla-ta, una rollata;—âcco si cateva frasiprin tote sonorile, cumu s’a dissu la incepu-tulu acestui articlu : varlo vools ilexu sonam ducere, a duce cu varia âessu so-nulu; sonam continuo splritn traliere In longum acvolntare; a trage sonu cu continuu spiritu in longu si a bene volută; vocem eontinentl splritn modulate diffundere, a diffundere, pre modulate, vocea cu continente spiritu; volu-tatlm lnflectere, pre volutate a inflec-te, etc.; — 2. ruleta, s. f., dupo fr. roulette, rotu\&=rotula; rotilla, — form’a fr. ronlette nu convine, limbei române, ci chiaru disturba; convinu iilse limbei române forte bene: rotilla, rotu-la si rotura, afora de nu ne ar placă a creâ totu d’in rola = rolla, una forma in deminutivu: rolleta.
   RUMENELA, rumenellu, rumenire rumenitu, rumenitura, etc., vedi: rumena.
   RUMENU, si ruminu,-a, adj., rubi* nns, rubicundns; rosiu, rosiaticu; derivate: rumena sau ruminu, s. m. pl.-e, fncns, pigmentum, cerussa, pnrpnrissa, mlnlum, rubrloeta, rubrica, rosens color; fucu sau deressu, pigmentu sau spo-litura, cerussa; purpurissa sau purpuriu, cu facia ca de purpura, miniu, rubrice-ta, rubrica sau rossiu, spolitura cu ros-siu, rossia colore;—rumenosusdM rumi-nosu,-a, adj., plenu de ruminu ca subst. mai susu: rosens, rnber, rubicundns, rnbens;rosiu, rubru, rubicundu, rubente, rossiaticu, rubricu; ăcco unu essemplu: ruminulu fadei = rumin'a facia a Domnci; etc.; — rumenellu si rumi-nellu,-a, adj., deminutivu d’in ruminu; de unde s. f. ruminella, pl. ruminelle, in celle mai multe sensuri d’in ruminu, s. m. (vedi mai susu): deressu sau dressu, fucu, pigmentu, spolitura pre albu in rossiu; etc. rumenire si ruminire,-escu, rnbure, rnbescere, oolore rnbro iuUoere Tel Inducere, fnoare, os fucare, fnco minere, mercea fucare, Inoretare faolem, a rubă sau rubi, rubesce, rossi, unge cu rubru sau rossiu, fucâ, derege, fucâ la-brele sau faci’a, a le spoli cu rossiu, unge, alline cu fucu sau deressu, fucâ mer-ci, incretâ faci’a, spoli cu creta;—adj. s. rumenitoriu si ruminitoriu,-a, care scie rumini, rossf, fucâ, derege, etc.; part. sup. subst. rumenitu si ruminitu, s. f. rumenitura si ruminitura i ruminitura de mentioni;—spuria e form’a rutnene-la, care nu e neci necessaria candu a-vămu, ruminu-lu, riminitu-lu, rumini-tur'a, etc., — D. Miîclosich refere roma-nesculu rumena, la vechiul u slavicu: română, ăro v. slavicu la magnific’a si forte vigoros’a sanscrita rndli, prin care amu esplicatu totu articlulu d’in ruda impre-una cu roda si roda, lassate de doctulu slavistu fora neci una esplicare, fora neci una ratione; noi inse precumu amu demonstraţii la ruda, asia vomu de-monstrâ si aci, co rumena se legastrinsu de vigorăs’a stirpe a radicei sanscrite rudh; si ăcco cumu: sanscritulu rndh, in
www.dacoromanica.ro
512
RUS._________________
form’a causale face ro-pa-yami = făcu se cresca; de aci se deriva mulţime de covente, substantive sau adiective; noi vomu cită. numai cateva forme derivate; a) râpa, s. n. statura d’in crescere, for-mosa statura, formosetia, forma, colore, rubore, rossiătia, naturale proprietate, natura, indole, ingeniu, etc.; b) rfipya, adj. = formosu, nespusu de formosu, confer, gr. dv&rjpoîtpdoiojto?, etc.; c) roman, s. t.,=splendidu peru; d) in fine rdmanthayae, V. = rumigare = romi-nare=rumigare, etc.; — nu remane de câtu una scurta observatione, co ruminu e cu m in locu de p, ce sta in verbulu sancritu causale ropay&mi; inse m si p amendoue labiali, se potu mută, scam-biâ un’a in alt’a; de alta parte, defaptu, si in classic’a : rnminare = rumigare, precumu si in sanscrit’a : r6man = es-simiu peru, si romanthayae=rumiga-re, etc., care tote au unu m, si de certu, -in ruminu allu nostru e originariu de mai multe lunge secle, in gur’a Românului, fora ca acestu-a se fia fostu con-strinsu a lu impromutâ d’in gur’a Sclavului. M.       ■
   RUMU, s. m., snccus saoohariferae arundinis igne raporatus, (fr. rhnm, angl. rnm), succu de saccbarifera arun-dine, sau canna, evaporatu prin focu : cu rumu se făcu thee escellenti; — pre a locuri se aude si cu o in locu de u; in totu casulu e mai bene u, si in genere de preferitu form’a francesca : rhnm, cu finalea romanăsca rhumu.
   RUNDUNi!j=yMncZme, rindine, run-ăure, runăunitia, — tote reu scrisse in locu: de rundinella sau rondinella, etc. — păte co n’ar fi de prisosu a restabili si form’a originale : runăine sau ron-ăine d’in care rondinella deminutivu.
   RUPTASnj,-a, s. m. f., forma spu-ria essita d’in radecina curatu româna;, vedi ruptariu in Dictionariu.
   RURALU, adj., forma peccatdsa in locu de rurale, ce vedi in Dictionariu.
   RUSALIA, pl. rusalii, form’a pecca-tăsa; vedi in Dictionariu rosale.
   RUSIA, roşia, etc., vedi ruja.
_________________RtfŢ.__________________
   RUSIETIA, rusietiu, rusinare, ru-sinatoriu, rusinatu, rusinatura, rusi-nosu, etc., vedi in Dictionariu: rossistia, rossietiu, rossinare, rossinatoriu, rossi-natu, rossinatura, rossinosu, etc.
   RUSUNOIU si rusuroiu, s. m., pl.-i, libnm rasnm, germ. das trogschereri, libu rasu; — nu scimu se se audia d’in coce de Carpati; [cu tote aceste-a cre-demu, co amendoue coventele su româ-nesce, probabile forte cu amendoue vo-calile u d’in a obscuru: rasanoiu, ra-saroiu, cu n elisu d’intre oiu, asiâ co integre ar fi: rasanoniu si rasaroniu, cari sujaugmentative d’in: rasanu si rasaru; ăro aceste-a d’in urma su formate d’in rasu de la radere. M.
   RUTINA, s. f., (dupo fr. rontine), assidnns nsns, qnotidiana exereltatio, studiam; assiduu tisu, cotidianu invetiu, cotidiana esseroitatione, cotidianu esser-citiu, studiu, lucru laboriosu si fora in-terrumpere; — derivate: rutinare, v., a face rutina, face multu essercitiu, asiâ co prin consuetudine, invetiu si esserci-tatione assidua, adjunge departe, apoi a lucrâ cu abilitate, cu desteritate, cu aptitudine;—adj. s. rutinatoriu,-a, part. sup. subst. rutinata, s. f. rutinatura;— rutinariu,-a, (fr. routinier si routier) adj. s., relativu la rutina, plenu de rutina, si ca subst. care lucra prin rutina: qui a trita via nunquam deflectit, in re exercitatissimus, mnitum diuqne versa-tus, belii nsn peritus ac pugnis exer-citatus; care neci una data nu deflecte de la callea bătută, essercitatissimu in unu lucru, multu si in delungu versatu in lucru, essercitatu prin lupte, care e in-vecbitu, imbetranitu in unu lucru: abile, desteru,indemanaticu, perceputu, astutu, fallace, insellatoriu, etc.
   RUTINARE, rvitinatu, rutinatoriu, rutinariu, etc., vedi rutinaj
   RUTISIORA, s. f., si s. m., rutisioru, specia de planta, dupo Barcianu germ. die krotendistel, das heilbiatt; — inve-deratu derivatu d’in plant’a ruta, ce vedi in Dictionariu, a nome: rutisiora si rutisioru sunt deminutive d’in ruta.
www.dacoromanica.ro
   SA, a) puru : sa, la unii cu accenlu grave : să, care uu are locu pre acestu pronome possessivu de persou’a III, geu. f. coutrassu d’iu sea, gen. m. seu, ca si ta d’iu tea, gen.m. teu, iuse numai mea, gen. m. meu; — b) s’a, cu elisione de la pronumele personale se person’a III in acusativu : a) in fiitoriu : s’a duce de la tene, in locu de : se va duce de la tene; co-ci a claru e mutilata, in massele poporului, d’iu va, person’a III a verbului voire, ce, ca ausiliariu allu fiitoriului, e in locu de volire, si nu numai in III per-sona singulare, ci- si in tote personele d’in numerulu singulariu si plur., (vedi in Dictionariu voiu=oiu); (3) in perfec-tulu peripbrasticu, in person’a III singulare si plurale a acestui tempu per-fectu; sing.: s’a datu mare donu iase-ricei, in locu de : se a datu, etc.; asiâ si in plur. s’a« datu premie, (vedi verbulu avere in Dictionariu); 7) sa, cu a obscuru, in locu de se cu e obscuru, care se puue inaintea subjunctivului sau conjunctivului : se faci, se faca, se nu faceţi, unde unii si permittua scrie: sa faci, sa faca, sa nu faceţi, etc.;—c) si mai peccatăsa e form’a : şa, iu locu de siea, sieua, si a-căsta-ainlocu de sella, (cu s aspru sibi-lante), pl. selle; vedi in Dictionariu sella.
   SABASIU, s. m., coventu tractatu numai in Dict. de JBuăa, cu sensu de: forma, specios externa, hnbltns eorporis, faetnra, creatura; forma, specia sau fi-gur&-esterna, statura a corpului, creatura, factura sau făptură;—barbarismu.
   SABOIESCE, adv., sartoris more; ca unu croitoriu, de la adj. saboiescu,-a, adj., relativu la sabou; — sabou, s. m., sartor, sartoriu, croitoriu; de aci si verbulu : saboire,-escu, sartorem agere, a fi croitoriu, a cose sau carpi;—part. sup. saboitu; etc.;—covente de origine ungu-
răsca neconnoscute d’incoce deCarpati.
   SABORU si saburu, s. m., specia de planta aloes, (fr. alobs), aloe : cu suc-culu saburului se făcu purgative de sto-machu.
   SACA, (pronunţia saca), s. f., vasude carratu apa de la vadu sau de la unu reservatoriu de apa;—coventuturceBcu;
—   se chiama sacagiu, s. m., care carra apa cu sacau’a.
   SACALU, s. m., vasu pentru stingerea focului;—se pare a fi acellu-asi cu saca, inse neconnoscutu d’in coce de Car-pati.
   SACAZCT, (pron. sacâzu), s. m., ma-stiche, mastix, mastichnm, lenstiscns; mascbe, mastica, mastice, mastichu sau masticu, lentiscu; vedi si in Dictionariu: mastica, masticu, lenstiscu;d.ămgederivate : masticare silentiscare, v.(fr. mastl-qner), a mesticâ cu mastica, sau cu mastic, lentiscu, etc.;—part. sup. masticatu sau lentiscatu; s. f., masticatura si lentisca-tura, etc.
   SADEA, adj., s. f., applicatu inse si la genulu m. si cluaru ca adv., cu senBu de : simplu, fora ornamentu, monotonu, vulgare, infimu, fora- neci unu gradu de onori, etc.;—coventu turcescu.
   SĂDIRE, saditoriu, saditu, etc., vedi sadu.
   SADU, pl.-urt, planta, plantarlum, semen; planta, plantariu, micu arbo-rellu de plantatu, seme, sementia, etc.;
—   derivate : sădire,-eseu, v., serere, -plantare; a plantă; metaf. : a sădi in ânimele copilliloru cogitationi si sentimente inalte si nobili; — adj. S. saditoriu,-a, part. sup. subst. saditu, s. f., saditura; — D. Milclosich refere sadu d’in limb’a româna la v. slavicu sădii, fora se considere intru nemica, co sadu allu limbei române sta in strinsa lega-
                         33 G.
www.dacoromanica.ro
514
SAP.
SAH.
tura cu latiuulu sat as, de la verbulu serere = seminare, de care differe numai prin litter’a d scambiata d’in t, cu probabilitate spre espremerea differen-tiei de sensu intre sa£u=planta, si satu — pagas, Ticns.
   SAFIANU, s. m., vedi saftianu.
   SAFIRU, pl.-e, supphirns, (adtîc-tpeipoţ, fr. saphir, germ. der sapphir-stein, sapphir); pâtra pretiosa, gemma, nestimata : safirtdu t gemma albastra; —orthographi’a latina: sapphirus incon-sonantia cu cea grâca admţjstpoi;, ni se pare de preferitu; — derivate : sapphi-rare, v.; adj. s. sapphiratoriu,-a, part. sup. sapphiratu, sappbiratns, ornatu cu sapphire, s. f. sapphiratura, in fine : sappJiirinu,-a, adj., sapplilrlnas, ornatu de sapphire : sapphirinis lnpillis orna-tns, ornatu cu sapphire.
   SAFRANIU,-a, adj., cu tonu sau ac-centu pre i, in regula; inse, pre alocuri se sibila aspru s iniţiale allu coventu-lui, asiâ co ici se aude : siafraniu. si collo : siofraniu; (vedi safranu in Dic-tionariu), de colore de safranu, facia de safranu, color croceus, facies orooea.
   ŞAPTEA, s. f., (pre a locuri si: sef-tea, fiendu co plur., fia d’in saftea sau d’in seftea, se dice : saftelle si seftelle, dupo locuri; de acea-a si in singulariu si saftella si seftella, remanendu in ur-m’a acestui articlu a se desbate si al-lege), in sensu de: strena, vendendl pri-mordiain, atendi primordialii, inltlam, orsas, primordiam, 1. strena, donu de prim’a di a annului; 2. primordiu de vendere, de vendutu, inceputulu ce se face sau nu se face, inceputulu unei dille cu inceputulu unei merce cu fauste ven-diâri, etc.; 3, in genere : primordiu de usu, de servitiu; primordiu, fatu, casu, sorte, tote bone si fauste, etc.; — derivate : saftellare sau seftellare, v., pri-mitias habere alicnjas rel, nti priori loco, ausplcato ordirl; a avă primitiele unui lucru, a usâ de primulu locu, a ordi pre auspicate;—adj. s. saftellatoriu sau 8eftellatoriu,-a, part. sup. saftellatu sau seftellatu, etc.; — d’in celle doue ; saftella si seftella, cea cu a insyllab’a iniţiale pare mai pucinu mutilata, asiâ co
   '                                  J
saftella se pote dice degenerata d’in sap-tella, care fusse, forte probabile, născută d’in unu saptu,-a, participiu, de la verbulu sapere, a gustă cu plăcere, a avă in plăcu; desineuti’a: ella, deminutivu, care e si resfaciatoria, desfetatoria in totu modulu, — acâsta desinentia devine una d’in celle delectatorie impreunacu saptu, de unde si: sapore, sapidu, etc;; vedi in Dictionariu sapere. M.
   SAFTIANARE, saftianatoriu, saf-tianatu, saftianatura, saftianaria, saf-tianariu, etc.; vedi saftianu.
   SAFTIANU, pl.-e, (pre a locuri: sa-fianu, pote in locu de : saffianu, unde sta f secundu in locu de t assimillatu cu f primu), in sensu de : hlrolnnm co-rinm concinnatnm, caprina alnta, hlrol rel oapri, capra} nitidamcorinm, alnta; coriu de capre aptatu si adaptatu, pelle de capre forte molie si fina; aluta, pelle molie si coriu teneru, apoi si : saccu, sacculetiu, bursa, ba Chiaru: ornamentu, fucu, pigmentu, cerussa, purpurissu etc.; — derivate : saftianariu,-a, adj. s. d’in saftianu, relativu la saftianu, 6ro ca subst. m. saftianariu, si f. saftianaria, inse forte desu : f. saftianeressa, care lucra pelle de capra, etc.;—saftianaria, s.f.,d’in saftianariu,măiestria, arte, offi-cina, stabilimentu,vendiare deobiectede saftianu lucratu, etc.;—saftianarej., a lucrâ pelli de capre, etc.; adj. s., saftianatoriu,-a, part. sup., saftxanatu, s. f., saftianatura;—saftianulu inco se pare a descende d’in acea-asi rădice, de unde aflaramu co descende saftella, adeco d’in saptu,-a, part., d’in sapere, asiâ co saftianu e si ellu, ca si saftella—saptdla, cbiaru si puru : saptianu, in locu de saftianu; una observatione vine a confirmă co saftianu, e in locu de saptianu, —acâsta observatione, e co d’in collo de Carpati, se dice safianu sau mai bene saffianu, in locu de saftianu, cumu dicemu noi cesti-a de d’in c<5ce de Carpati; germanii scriu safQan, âro france-sii au cu totulu altu coventu, adeco: ma-roqnin.
   SAHANU, S. m., lanx, catlnns, ca-tlllns, catinnlus, patera, patella; lance, catinu sau catinia=catiia, catillu, cati-
www.dacoromanica.ro
SAL.
SAL.
515
nulu sau catinuru, catinella, patera, patella; — nu pote fi turcescu, cumu pretendu unii, ci, forte probabile, saha-na e in locu de sagana, prin mutilatio-nea lui g in h, fora se ne intendemu a face mai multe discussioni.
   SAHARARIA, saharella, saharisire, saharisitu, saharnitia, saharosu, sa-haru, — tote forme peccatose in locu de ; sackararia, sacharella, sacharicel-la, sacharisire, sacharisitu, sacharosu, sacharu , sau mai bene : sacchararia, saccharella, saccharicella, saccharisire, saccharisitu, saccharosu, saccharu; inse, in locu de saccharisire, saccharisitu, mai bene: saccharire,saccharitu, sau sac-charare, saccharatu,-6ro saccharnitia e incompatibile cu limb’a Românului; vedi formele celle bone in Dictionariu.
   SALA, s. f., atabulum, etjuile, bovile velbubiJe, orile, caprlle; stablu sau staulu, bovile sau bubile, orile, capri-le; staulu e nome generale de adappo-stare pentru pecore, ăro celle particula-rie, cumu : ovile, bovile, caprile, etc., se applica numai la specie de pecore.
   SALAHORU, (gi fora h : salaoru), s. m., opera, operârlas; operariu, omu constrinsu a lucră, fora mercede, pre una sau mai multe dille : angariu; — salahoria si salaoria, s. f., stătu de sa-lahoru sau salaoru, tempu câtu lucra; — pare co salahoru si salaoru nu su de câtu mutilate d’in salariu;—salahoria sau salaoria, angaria.
   SALABITIA, s. f., salinwn; salinu, sare de culina, cumu si de măsa; vedi salinu in Dictionariu.
   SALASELLU, s. m., Iiabitatiaacnla; mica abitatione, deminutivu d’in subst. salasiu; ăro salasiu, pl.-e | 1. habltatlo, domlclllam; casa, abitatione, domiciliu; 2. hospltinm, derersorlom, ospitiu, os* pitarfa, deversoriu sau locu de abbatere d’in caile spre repausu si spre mâncare; — şalău sau saleu, s. m., bospes, derersorj ospite, deversoriu; — inse a-crstu coventu saleu sau şalău, nu e con-noscutu d’in coce de Carpati; — sala-siariu, s. m., curator liospitiornm , cu-ratoriu, magistru de ospitie; — salasi-re,-escu, V., collocare, fiabitare, deroo-
rari, şedere, bospltio reeipere, derer-tore, derertl, dirertere ; a collocâ , abitâ, sedii, locui; a recepe iu ospetiu, a dă ospetiu, a deverte, se abbate pentru repausu, dormitu, mancare; — adj. s., salasitoriu,-a, ce trage sau se abbate undeva; in forma f. reale : salasitb-ria, contrassa : salasitâre = specia de planta: ononis spirosa et ml tis, Idnn.; germ. diekanheolielj—part. sup. subst. salasitu , s. f., salasitura; — si altu verbu: salasiuluire, abbreviatu : sala-siluire, si sdlasluire, (cu s aspru sibilan-te înainte de l), in acellu-asi sensu ca si precedentele; adj. s., salasluitoriu,-a, part. sup. subst., salasluitu, etc; — ra-dicea: salasiu occurre in ung. szAHAs, compara sclav. seIo=satu, d’in lat. sedes.
   SALASIARIU, salasire, salasitoriu, salasitore, salasluire, salasluitu, salasiu, şalău sau saleu, etc., vedi salasellu.
   SALATEA, s. f., cu t sibilante, care se corrige prin geminationea, ce se cere, de necesse, intre ea finali, cumu r salatella, pl. salatelle, dissu de totu Ko-manulu d’in tote locurile, una specia de plante, ranancalns ilcnria, chelidonlnm minns, Linn.
   SALATA, s. f., ărba sau erbe de salata sau mance re salata bene sarata, ce vedi in Dictionariu, aci inse e vorb’a de trei specie de plante, descrisse de D. Barcianu: a) salat'a iepurelui (lepore-lui), lat. ? prenantes; h) salat'a mielului (amnellului), germ. der ackerbal-drian; c) salat'a selbatica, germ. der liimmerlattlch.
   SALATIA, s. f., (cu ti duru), specia de plante dupo D. Barcianu, germ. dna scharbockskrant, foigenwurzkrnot.
   SALATIO’A ZIDULUI, s. f., (salati-ca etotu d’in salata, cu desenenti’a ica), specia de plante, dupo Barcianu germ. das chondrillenkaiit, dle spanlsche weg* warte.
   SALATIKU, pl.-e, (dupo fr. saladler), olitoria lonx; lance de erbe de mâncare; — form’a fr. saladler, nu convine normei limbei Românului; ci numai forme, ca : salatru, salatariu, ca subst reale,co-ci ca subst. person. ar insemnâ: a) cellu cui place salat'a, b) cellu ce
www.dacoromanica.ro
616
SAL.
cultiva, vende salata, etc., vedi in Dic-tionariu salata-, dare nu e turcesca, cumu a trecutu prin mente unui scriptoriu de Yocabulariu intitulatu Dictionariu ro-mano-francesu.
   SALBA MOLLE, s. f., specia de plante : evonymns enropaens, Linn., germ. der spielbanm, spindelbanm.
   SALBIA , s. f., ce vedi in Dictiona-riu, unde a lăture cu a ndstra salbia stau lat. salvia, ital. port. isp. salvia, prov. salva, fr. sânge, si cu tote aceste-a mi-nunatulu scriptoriu de Dictionariu ro-mano-francesu scie si d’in salvia se faca unu coventu germanu, salbei, pre care chiaru Germanii caracterisa de strainu limbei loru.
   SALCAMU, (pronunţia salcâmu), s. m., specia de arbore, acacia; acacia; — salcamescu,-a, adj., de salcâmu; salca-mosu,-a, adj., plenu de salcâmi; —sal-cametu, 3. m., locu plantatu cu salcâmi; — mai multu de câtu probabile, co salcâmu e una prole a salcei, si s’ar scrie mai bene salcânu.
   SALCICORNU , s. m., specia de plante : salsola kali, Linn., soda; sal-sola calia, soda, sare de cenere, sau sare de cenuşia.
   SALCIUNE, si salcione, s. f., insipi-ditas, fatnltas, sine sapore, saporls expers; insipiditate, fatuitate, fora sapore, esperte de verice sapore; — de certu salcione e fetulu unui verbu, cumu e fetu si adj., sălciu, ce vedi in Dictionariu ; verbulu ar sonâ ; salcire,-escu, part. Sup. subst., salcitu. .
   SALEP ARIA, s. f., măiestria, arte, negotiu allu salepariu-lui; salepariu,-a, adj. s., care face si vende salepu;— sa-lepu, s. m., substantia vegetale si alimentam ce prepara orientalii, d’in ra-decinele mai multoru orchie, si care da unu nutrimentu sanetosu si usioru, co-vientiosu mai vertosu morbosiloru.
   SALEPARIU, salepu, etc., vedi sa-leparia.
   SALINA, s. f., aplnm graveolens, Linn., apiu graveolente;—vedi in Dictionariu : sălinu = salina, forme cari stau in relatione cu cea insemnata aici.
   ŞALITIA si săllitia, s. f., deminutivu
__________________SAM_________________
d’in sala sau solia, ce vedi in Dictionariu.
   SALITRARIA, s. f., substantia de salitra sau salitru, ce vedi in Dictionariu;—salitrariu,-a, adj. subst., cellu ce scie lucră salitra sau salitru;—vedi^si salpetru in Dictionariu.
   SALNICA, s. f., una specia de plante : glechoma hederacea; glecboma ede-racia; — vedi si: rotunjora = rotun-ăiora.
   SALNITIA, s. f., (contrassu d’in sa-linitia, de la salina sau salinu, ce vedi in Dictionariu, de unde salinitia, ca deminutivu; inse in specie) : sallnnm, salillum, salinu sau salina, salillu, vasu micu de sare ce se pune pre măsa.
   SALONASIU si sallonasiu, s. m., deminutivu d’in salone sau sallone, ce vedi in Dictionariu; inse salonasiu, e forma spuria; mai bene ar fi : salonellu sau sallonellu.
   SALOPU, s. m., palia; mantellu de femiua si fora manice.
   SALTEA, (mai bene saltella), s. f., pl. saltelle, enlcita ; culcita, pre ce te CMÎCî.-sternutu, asternntu, stratu, straiu sau straliu; — saltelDucia sau salteUu-tia, s. f., deminutivu d’in saltella, enlcl-tnla; noi nu credemu co saltella se fia de origine turcdsca, ci mai currendu inclinămu a crede co provine d’in saltu de la verbulu satire — sarire.
   SALUIRE,-escw , v., part. sup., sa-luitu, adj. s., saluitoriu, etc.; vedi: sa-lasellu.
   SALVA, s. f., vedi salve, form’a mai normale, in Dictionariu.
   SALVATA, s. f., si m., salvatu, in sensu de : mappa, mappula, mantile ; mappa, mappula, mantile, serbietu sau servietu de mdsa; vedi serbietu ~ servieta in Dictionariu; inse salvata si salvatu nu su connoscute d’in cdce de Car-pati; — dupo forma se pare a fi unu im-promutu de la ital. salvietta, nu de la fr. servlette, cumu pretende Dictiona-riulu de Luda.
   SAMA, samuire, samuitu, etc.; vedi in Dictionariu si in Glossariu : sema, semuire, semuitu, etc.
   SAMALAGEA, (mai bene samala-
www.dacoromanica.ro
SAM.
gella), subst. fem., plur. samalageUe ; panuns bombycinns, materies Tel materia bombyclna, serica; pannu bomby-cinu, pannurabambyciua, materia bom-bycina sau serica; samalagellele su materie serice orientali.
   SAMACHISIA, s. f., vedi semichisia.
   SAMADASIU, samaduire, samadui-fu, etc., vedi sema in Glossariu.
   SAMANIU (pron. samamu),-a, adj., vedi sema in Glossariu.
   SAMARARE, samararia, samarariu, samaratu, samaratoriu, samaratura, sa-maru,—vedi in Dictionariu tote si maj multe si mai correcte, conforme naturei limbei Românului: sagmare si sagma-riare, sagma, sagmariu, sagmarariu, sagmariatu si sagmaratu, sagmaratoriu, sagmaratura, sagna = sagma, sagnire r= sagmire, etc.
   SAMBATA, b. m., vedi sabbata in Dictionarju.
   SAMBILA, s. f., specia de plante: byaclntbns velbyancintbos,dupo Linn. byancintbns orientalis, germ.die vreisse hyacinthe, gr. oAxiv&oţ ; vedi si: zambila in Glossariu.
   SAMCEA si sancea, s. f., vedi in Dictionariu form’a normale si compatibile limbei Romanului, adeco : senticella.
   SAMESIA (pron. samesia), samesiu; vedi sema in Dictionariu si in Glossariu.
   SAMMEDRIU, s. m., in locu de San-Demetriu, si mai bene: SânciuDemetriu.
   SAMPETRU, s. m., in locu de Sâm-Petru, si mai bene Sându-Petru.
• SAMOVARU, s. m., cncnma theae sinensls; vasu in care se ferbe theia;— de origine russ&sca? ■
   SAMSARLICU, s.m.,proxenetae,parării mnnns; officiulu unui prossenetu sau parariu;—samsariu(si samsaru), s. m., proxeneta, (îtpo£ev7jrvjc), pararins, (it. sensale, germ. sensal, fr. courtier), prossenetu, parariu , mediatoriu sau intermediariu la venderi si comperari; — samsarlicu e cu desinentia cura tu turcdsca: inse nu e demonstratu, ddco radicea e assemine turclsca.
   SAMTARTOU, s. m., (d’in ungures-culu : sz&mtartd), computatoriu, care face computele, computabile; — barba-
________________ SAN.________________517
  rismu orribile neconnoscutu d’in coce de Carpati.___            *
     SAMUIRE, samuitoriu, samuitu, sa-muitura, etc.; vedi sema in Glossariu.
     SAMÎJRU, S. m., mnstella zibelllna vel zibelina, martes zlbelina, (germ. gobel, fr. martre-zlbellne), mustella zibelina, marte zibelina: samurii au pelli ce su negre luciâse si cari se netidescu forte bene.
     SANCEA (pron. sancea), s. f., vedi samcea.
     SANCHI(T,-a, adj., tacltnrnns, moes-tng, trlstis, morosus, torrus, tetrions, acerbns, venenosn»; taciturnu, mestu, tristu, morosu, torvu, tetricu, acerbu, supperatiosu, amaratiosu, venenosu, cu ânima amara;—forte probabile, co san-chiu e in locu de sanclu, fetu d’in san-cire ~ sanclre, cu sensu, ce vedemu, formatu d’in coventulu sandu, unu mo-stru de reutate, precumu si morosu = morosns, d’in inceputulu acestui arti-clu, nascutu d’in more — mos, molia, ce espremu ceva morale, perfectu bonu, degenerâ, ca si sanchiu, in : in-deretricu, importunu, fastidiosu;—totu aci se inseria si: sandicosu,-a, care are acellu-asi sensu cu precedentele sanchiu, si prin urmare n’avemu de câtu se de-clarâmu, cu certitudine deplena, co si sandicosu e in locu de santicosu, cu scambiationa de t in d, si acestu-a in locu de sandicosu, prole a cellei mai perfecte rădice : sancire = sanclre;—inse sandicosu e nascutu d’in substantivulu : sandacu sau sanăicu, in sensu de: ta-cltnrnitas, tristitia, moeror, morositas, tetricitas, etc. (vedi la inceputulu acestui articlu adiectivele produsse).
     SANDICOSU,-a, adj., sanăicu si sandacu, s. m., vedi sanchiu.
^ SÂNGE de noue frati=sangele smeu-lui ~ sângele dracului sau dragonelui; —vedi in Dictionariu la articlulu sânge c6tra fine.                     '
     SANDIUENA, si sanjuena, s. f., ajuna _ specia de plante : gallinm rernm Linn. (vedi si in Diction. la finele articlului sandu); b) sanăiuena de pădure, una specia de plante : aspernla odorata. SANGERARE, sangeratecu, sange-
www.dacoromanica.ro
c
518
SAP.
SAR.
   ratu, 8angeratura, sangerariu, sange-raritia, sangerosu, sangeru,—vedi formele celle bone in Dictionariu : sânge-nare, sangenaticu, sangenatu, sangena-tura, sangenariu, sangenaritiu, sânge-nosu, sangenu; Dict. de Buda: sangeru z=.sengenu — coruus sangniuea, Linn
  —   de esplicatu e inco : sangeraritia— sangenaritia, dupo Barcianu germ. das schlangengras; — form’a sangiosu,-a, adj., cu sensulu formosului sangenosu
  —   sangerosu, nu se p6te approbâ.
    SAME, saniere, sanietoriu, sanietu,
  sanietura, — tote incorrecte in scriptura; vedi in Dictionariu correctele : sania, saniare, (conjugatu : saniu, sânii, sania, se sanie, etc. mai bene de câtu: saniediu, saniedi, saniedia, se sa-nieăie, etc.), saniatoriu, saniatu, sa-niatura, adauge si : saniora, saniuca, saniucia sau saniutia etc., deminutive d’in sania cu diverse sensuri.
    SANTA-BARBURA sau/Sawc<a-J5ar-bara, s. f., nomele propriu Sandei virgine Barbara.
    SANTA-MARIA si Sancta-Maria, s. f.; 1. nomele propriu : beata virgo Mariaj beat’a virgine Maria; 2. serbatorile acestei beate vigine Maria: a) Santa-Maria mare, festam assnmptae beatae Mariae virginis, festulu addormirei beatei virgine Maria; b) Sanda Maria mica, natiritas beatae Mariae virginis, nativitatea beatei virgine Maria;—pu-nemu margine acestoru espositioni, si tramittemu la articlulu Dictionariului, intitulatu: sandu si santu; la allu cărui fine inco su descrissi mai mulţi sandi sau ăivi, lassandu scriptoriloru ecclesia-stici a continuă seri’a.
    SANTINELLA, s. f., reu scrissu dupo pronuntiationea fr. sentinelle; vedi form’a correcta sentinella in Dictionariu.
    SANTIENTA, s. f., forma spuria in locu de sanctitate, ce vedi in Diotiona-riu; —'derivate d’in sântu sau sandu, santia, santire, santitoriu, santitu, vedi celle integre in Dictionariu : sanctia: sanctitate, sandire, sanditoriu, sanc-titu, etc.                 '
    SAPALIGA, 3. f., ligo, pastiuum, rastellum; ligo ne, pastinu, rasfcellu, spe-
  cia de sapa bifurcată, cu doue furce;— sapaîicia si sapalitia, s. f., derainutivu d’in sapa, ce vedi in Dictionariu.
   SAPETU, sepetu, si sipetu, s. m., riscus, vidnlns, hippopera, arco, capsa; riscu, vidulu, hippopera, arca, arcula, capsa, capsula; — sapetellu, sepetellu, sipetellu, s. m., deminutivu d’in sapetu, sepetu, sipetu; se fia turcescu ?
  SAPUNARE, sapunarea, sapunaresa, sapunarescu, sapunarica, sapunaritia, sapunarinu, sapunâria, sapunaria, sa-punariu, sapunatu, sapunatura, supunea, sapunelu, sapunetu, sapunina, sapuninu, sapunire, sapunitu, sapu-nosu, sapunu, — tote bone covente, inse nu destullu de bene scrisse; deoi consulta Dictionariulu, si vedi acollo: sa-ponare, saponarella, saponarescu, sa-ponaressa, saponaria, saponarîa, sapo-nariu, saponatu, saponatura, saponella, saponeîlu^aponetu, soponina, saponinu, saponire, saponitu, saponosu, saponu, inse mai bona si mai correcta e form’a: sapone.
   SARACESCE, adv. (d’in adj. sara-cescu), more panperis, parce, tenniter; ca pauperu, in stătu pauperu, cu strim-tore, in miseria, fora indestullare, fora adjunsu; — saracescu,-a, adj., d’in sa-racu: pauper, ad panperiem redaetns, miser, praeparcns, tuuuls, iuQmusj.de pauperu, la pauperia redussu, in paupertate cofundatu , miseru , preparcu, prea strinsu de mâna, strimptoratu, fora adjunsu, infimu, vulgare, etc. — sărăcuţă, adj. s., panper, inops, iqfortnna-. tas, infelix, egens, egenns, indigeus, indignns, miser, mendiens, hamilis,iafi-mns; pauperu, inope, infortunatu nefe-ricitu, infeliee, egente, indigente, in-diguu, in lipse, in nevolia, in strimpto-rare, miseru, mendicu, umile, infimu,etc.; —saracutiu -a, deminutivu d’in sărăcuţ egnlns, panpercnlus, pauperculu, camu pauperu, bietu pauperu; — şarada, s. f., (d’in saracu), stătu de saracu: pan-pertas, panperies, inopia, egestas, in-digeutia , infcrtnnium , iufelicitas, mi-seria, mendicitas, hamilitas, iuflmitasj paupertate, pauperia,inopia, lipse, strim-ptore, nevolia, necessitate, egestate, in-
www.dacoromanica.ro
SAR.
SAR.
519
digentia, infortuniu, infelicitate, mi seria, mendicitate, umilitate, intimitate, vulgaritate, etc.; — saracime, s. f., (d’in sar am), a) stătu de saracu, camu in acellu-asi sensu cu form’a şarada, inse: b) form’a saradme, de regula, ca collectivu: mulţi sarad, totisaradi, etc; —sărăcire,-eseu, v., d’in saracu : pau-perare, ad panpertatem, inoplpm, e-gestatem,etc., redigere vel rediglj a pauperă, a redege la paupertate, inopia, e-gestate, etc.,* si a se redege, a cad6 in paupertate, in egestate, in inopia, etc., — Dict. de Buda refere saracu, (care e basea totoru celloru alte covente de-scrissein acestu artielu), la gr. aaXaxwv, esplicandu, co : aaXaxwv e pauper, qul opnlentlam jactat; vedi salace, salax, si salacone', salaco , (oaXaxwv), cari* tote potu duce facile ba paupertate persone ca celle caracterisate prin aceste covente, asiâ co nimica mai facile de câtu sa-raculu nostru se dssa d’in assemini es-pressioni cu intellessulu cellu d’in urma de egestate si miseria allu acestoru es-pressioni, numai cu una neînsemnata scambatione de unu l in r, forte ordi-naria in limb’a 'româna; si prin urmare saracu e unu fetu, ce numera mai multe secle de vidtiain limb’a Românului d’in tote regionile unde abita Români;—deşi acumu convensi de originea săracului d’in stirpea: sal sau sar, de unde sarire sau salire = sallre, totuşi ne permit-temu a observă, co d’in una rădice sanscrita : ţrî=rumpere, perrumpere, cor-rumpere etc., ar fi potutu essi una forma derivativa :ţaraca, conforme cu allu nostru : saracu, fora inse se insistemu a introduce acăsta etymologia ca base pentru bietulu saracu. M.
  SARACESCU, şarada, saracime, sărăcire, saracitu, saracosu, saracu, sa-racuciu sau saracutiu, etc., vedi sara-cesce.
  SARACUSTA, s. f., dupo Diction. de JBuda : offlclnm decern lltnrglarnm (missarnm); officiu de diece liturgie; asiă si Barcianu germ. zebn messenge-betej — pre câtu scimu si audimu noi d’in coce de Carpati, coventulu saracusta se dice despre patrudieci de liturgie;
ddro saracusta de certu nu e de câtu unu coventu mutilatu d’in gr, aapaxo-anfi, mutilitatu siacestu-a d’inxeaaapa-xoazii, d’in xeaaapaxoaxd? = qnandra-geslmus, allu patrudiecele; prin urmare correctu coventulu ar fi si in limb’a ro-manesca : tessaracosta, syncopatu : sa-racosta sau saracusta, allu cui sensu nu pote fi altulu de câtu : officiu la diu’a patrudiecea.                   ’
   SARAFLICU, si zaraflicu, s. m., mu-nns argentaril; officiu de argentariu, măiestria de bancariu; — sarafu, s, m., argentarius, mensarlus, nnmmnlarlns, mensnlarlnsj argentariu, mensariu, men-sulariu, nummulariu, bancariu, cambia-toriu, scambiatoriu, etc., (vedi si fr. banquler, changenr; germ. weehsler).
   SARAILIA (pronunţia sarailîa), s. f., placenta orientale cu fidea si cu miere sau saccharu; — probabile turcescu.
   SARANDARIIT, s. m., pl.-e, officiu liturgicu de patrudieci de dille; d’in gr. oapavxAptov.si acestu-a d’in xEaaapavtA= patrudieci, vedi si in Dict.: sarindariu.
   SARBEDIELA, s. f., d’in verbulu sar-bedire, forma spuria, iu locu de: serbidetia, serbidia, serbidime, serbidione, serbidi-tura. ce vedi in Dictionariu.
   SARDONICTJ,-a, adj., vedi in Dictionariu : sardonia, unde se afla si sardonica.
   SAREA PISSICEI, catusiei, mitiei, s. f., specia de plante, dupo Barcianu dus franenglas, katzenglas.
   SARINDARIU, s. m., vedi sarandariu in Glossariu, si sarindariu in Dictionariu.
   SARMA, s. f. (pron. sarma), pl.-sar-malle, globulu de carne cu orezu infas-cioratu cu frondie de vitia, de vărdia, de folie in genere; — coventu turcescu.
   SARMANIA, sermania si sirimania, s.f., (d’in sarmanu=panper), pauper Ies, inopia, egestas, indlgentla, nndltas, mendlcltas, orbltas; paupertate, paupe-ria, inopia, egestate,indigentia, nuditate, mendicitate, strimptore, lipse, nevolia, orbitate=orfanitate, stătu de copilli ce si au perdutu parentii, precumu si de parenti, patre sau matre, ce si au perdutu copillii, filii si filiele; — sarmanu, sermanu, sirmanu,-a, adj. s., a) pau-
www.dacoromanica.ro
S20
SAB.
SAV.
   per, panpertinns, inops, egenus, indigena, mendions; paupera, paupertinu, inope, egeuu , indigen te, mendicu, in lipse, in strimptore, in nevolia, in ne-cessitate; b) orbns, orphanus, parenti* bas privatus pner, fllius , fllia; flliis privaţi parentes, pater etmater; orbu, orfanu, copillu, filiu, fllia privaţi de pa-tre sau de matre, precumu si parenti privaţi si de filii si filie; — sarmanime, sermănime, sirimanime; s. f.,collectivu formata d’in sarmanu : mulţime de ser-mani, etc.; — sarmanu se pare affine cu saracu, ce vedi in Glossariu la arti-clulu saracesce.
     SARPINGEA, s. f., pl. sarpingelle, earbnnonlns, anthrax; carbanclu , an-thrace, morbu pestilentiosu; — sarpin-gellosu,-a, adj., d’in sarpingella : co-prensude sarpingella: carbunculosu, an-thraculosu, pestilentiosu;—pare co a'ob-scuru, d’in syllab’a iniţiale, e in locu de e, si prin urmare : serpingella, serpin-gelle, serpingellosu, de si coventele, in cestione, se referu la morbi pestilentiosi orientali, si prin urmare ar fi de cautatu ia limbele orientaliloru.
     SARPUNU, s. m-, serpyllum , ser-pullnm, IAnn. thymns serpillum; specia de plante: serpullu, serpillu, thymu ser-pillu, in locu de sarpunu, limb’a Românului «ere : serpunu, mai bene: ser-ponu, si mai bene : serponiu, perfecta : serpone,—vedi in Dictionariu serpone, serponellu, serpullu, serpillu, thymu serpillu, etc.
     SARSAILLA, s. f., inse sim. unu sar-sailla, homo varins et mntabilis, varins . et multiplex, homo morosa et diffloili natura, homo arbitrio sno vivens vel a-gens; homo libidinose se gerens; omu variu si mutabile, variu si multiplice; omu de morosa si difficile natura; omu care viue si lucra dupo arbitriulu seu; omu care se pdrta libidinosu; — 6cco câte-va essemple : maritulu devine sar-sailla, dupo sarsaill'a de ussore; sarsail-lii si sarsaillele su fora sensu commune; fugi de sarsailli, deco nu vrei a neboni; ce de sarsailli in acellu oppiău! nu mi place a ave de a face cu unu sarsailla, t}eci cu una sarsailla; multipretensi poeţi
si poetesse nu su de câtu inepţi si in-sulsi sarsaiUi si inepte si insulse sar-saîlle; unu bietu sarsailla e addeveratu essitu ă'in menti; fugi si de sarsailli si de sarsaille; — sarsaillia, s. f. abstr., stătu, calitate de sarsailla;—pare forte probabile, co sarsailla si sarsaillia, s’au nascutu d’in repetitionea syllabe-loru : sar=sal, d’in cari au essitu : sa-rire=salire. M.
   SASAFRASU, s. m., una specia de arbore : lanrus sassafras, Linn.; — de scrissu : sassafrasu sau sassafrase = lauru sassafrase?
   SASCHITJ, s. m., specia de planta, vinoa, pervinca; vinca, pervinca,(fr. per-venohe), dupo Barcianu germ. das win> tergniln=verd^tia de i6rna=pervinca.
   SATA, (pronunţia sâta), s. f., in locu de seta, ce vedi in Dictionariu.
   SATASnJ.-a, adj. s., d’in satu, rela-tivu la satu, locuitoriu de satu, sateanu, rusticu, rusticanu, rnstiens, rnstlcanus, vieanns, paganns; — forma spuria, si incompatibile cu norm’a limbei Românului, in loculu cellei bone : sateanu, fem. sateana; — d’in sateanu derivatu sateanicu,-a, adj., relativu la sateanu, ce tine de sateanu; 6ro in fem. satea-nica, se dice de mulierea sateanica, care prin elisionea vocalei i, se profere: sa-teanca, inse cu nuantia de ore-caredis-pretiu.
   SATCELLU si sacellu, syncopatu d’in saticellu, deminutivu d’in satu; vedi in Dictionariu: satuciu=satutiu.
   SATIRII, s. m., secnricnla, grandior cnlter, popinarlns cnlter; tabnla ad se-oandnm minutatim oibnm idonea, minu-tal vel cibns intritns; securella sau se-curicula de taliatu buccati de carne pentru cibu, unu mai mare cultru sau cutitu de talliatu buccati de carne; — fig. minutalie, tocatura de carne, etc.; — turcescuP
   SAVANTU, s. m., (dupo fr. savant), erndltns , doctns ; eruditu , doctu , in-vetiatu, vedi in Dictionariu aceste es-pressioni compatibili cu limb’a Românului , pre candu savantu e cu totulu contr’a naturei limbei române.
   SAYARSIRE,-esCM, v., finire, terml*
www.dacoromanica.ro
SBE.
SBD.
S21
nare, perfloere , conflcoro, peragere, consnmere, absolvere, patrare, perpe-trare, exsequi, oonanmmare; a fini, termină, perfece, confece, duce la capu, consume, patrâ, perpetrâ, essecutâ, absolve, consummâ; — adj. s., savarsito-riu,-toria, fiultor, perfector, oonsum-mator, perpetrator; finitoriu, perfecto-riu, consummatoriu, perpetratoriu, etc,; part. sup. subst., savctrsitu,-a, flnitns, termiuatus, pefectns, peractns, absolu-tna, finitu, terminatu, perfectu, peractu, absolutu, etc.; — tote de origine slavica, dăro, d’in fericire, cadute in desuetudine; vedi si: seversire, sfersire, sfar-sire, farsire in Glossariu.
   SBACNIRE, sbacnitu,sbacnitura,stc. vedi sbucnire.
   SBARCIRE, sbarcitu, sbarcitura, sbărciu, etc., vedi sbercire.
   SBARNAIRE,-escw, v., bombitare,
mnrmnrare, snsnrrare, fremerc, stre-pere, mnaaare, mnaaitare; a bombitâ, murmură, sussură, freme, strepe, mus-să, mussitâ;— adj. s., sbarnaitoriu,-a, part. sup. subst., sbarnaitu, s. f., sbar-naitura.
   SBATAIA, s. f., d’in abatere, asiâ co sbataia e de certu, in locu de sbatdlia, (vedi abatere in Dictionariu), inoernlou-lnm, pollinarium oribrnm; incerniclu, pollinariu cribru sau ciuru, seta sau sîta, etc.       -
   SBEGU, S. m., a) jocna, Indus, ludi-fleatlo, obleotatio, gaudium, hilaritaa, laetitiae signlfloatio; jocu, ludu, ludifi-catione, oblectatione, gaudiu, ilaritate, voliosia, segnificatione de letitia, la* scivia, petulantia, etc.; b) festa et festiva tnrba, caterva, mnltitnto; festa si festiva turma, caterva, multitudine; — derivate : sbeguire,-escu, v., de regula-refless. a se sbeguî: gaudere , jooari, lndiflcare , nugari, lasoivire, laetitla perfrni, oblectari, delectări, gestire, genio indnigere, semeţ beare; a se buc-cură, a se jocă, a ludifică, nugă, lascivi, se desfetă de letitia; se dclectă, obiectă, gesti, indulge geniului, etc.; — adj. subst., sbeguitoriu,-a, part. sup. subst., sbcguitu, s. f., sbeguitura.
   SBERCIOGU, s. m., (d’in sbercire, ce
vedi in Dictionariu), de regula inse in plur. sberciogi,, in intellessu de : una specia de planta = lat. phallns, (grec. yaXXdg) = figur’a membrului genitale masculu.
   SBUCIUMARE, sbuciumatu, sbuciu-matoriu, sbuciumatura, — tote covente românesci, inse reu pronuntiate si reu scrisse in locu de : sbucdnare, sbucci-natoriu, sbuccinatu, sbuccinatura, ce vedi in Dictionariu.
   SBUCNIRE,-esc«, si sbugnire,-escu, palpitare, trepidare, tremere, mioare, absilire, abrnmpere, ernmpere, abrne-re, ernere, ernotare, evadere, egredi, exoriri, coorlri; a palpită, trepidâ, treme, tremură, mică, absili sau absari, abrumpe, erumpe, abrue, er'ue,'evade, egrede, essorf, coorf, sari, essultâ, eruc-tâ, arructâ, etc.; — adj. s., sbucnitoriu si sbugnitoriu,-a, pert. sup. subst., sbugnitu; subst. f., sbugnititura si sbuc-nitura : sbugniture de terribili vulcani; — s. m., sbugnitu si sbucnitu, ăro nu participiu si supinu. .
   SBCGHIARE, (cu conjugatione simpla : sbughiu, sbughi, sbughia , se sbu-ghie, etc.), v., fngam capere, capessere, in fngam se eonjioere, praecipiter fn-gere, loco exoedere, possessione cede* re, deoedere, possessione inovere, o possessione extnrbare, in pedes se oon* jieere; meroes expositas colligere,oon-dere, expedire j a appucă fug’a , a se coniece sau coniectă in fuga, a fugi cu precipitantia si vemente festinatione , escede d’in locu, cede d’in possessione, decede d’in possessione, missicâ, estur-bă si espulsă d’in possessione, dispoliă, denudâ, depredâ, etc.; — adj. s., sbu-gMatoriu,-a, part. sup. subst., sbughia-tu, s. f., sbughiatura; s. m., sbughiu, in sensu de : propera, festinans , prae-pes, rapida, praeoeps fuga; exposltae, oonditae et expeditae meroes ; looi, fundi vel domus rellctio; propera, fes-tante, prepite, rapida, precepite fuga; esposite, condite si espedite merci; re-lictione sau delassatione de locu, de fundu si de casa; — noi credemu, ba cbiaru ne aflămu in firma convictione, co sbughiare e in locu de sbuglar,
www.dacoromanica.ro
522
SCA.
SCA
verbu compusu d’in particl’as=es=ex, si d’in verbulu buglare, in care b iniţiale e in locu de f, asiâ in câtu buglare e in locu de fuglare—fagvdare, de la verbulu fugare—fagare, ce vine d’in fugite — fogere, si a nome d’in substantivulu fugulă, s. f., deminutivu d’in fuga=cu class. fagela; asiâ dâro form’a normale a coventului sbughiare e, invederatu , forma gratiosa si concinna pentru lim-b’a Bomânului : sfuglare = sfughia-re, de totu • degenerata in figur’a sbughiare. M.
   SCAIETIOSU,-», adj., d’in scaiete, plenu de scaieţi, de cardui, — coventu bene formatu, inse inco cu lipse de lit-tere cerute de form’a normale si origi-naria etymologica, a nome : scabietosu; vedi si scabiete in Dictionariu.
 . SCALA, s. f., scala, vocnm scala, pa-ronycbia pecornm, a) in genere : scala sau scara, ce vedi in Dictionariu; b) pa-ronycbia de pecore: a) abscessu de unghia la boui si alte .vite; (3) in genere, nu numai: paronychla» f., ci si parony-clilnm = paronychiu, si panariolnm= panariciu. m., a') totu unu reu de unghie de vite; |3y) reu la oclulu de vite, dâro si la oclulu sau faci’a unui omu, asiâ paronychi'a, paronychiulu, panariciulu su bube relle, ca sugellulu, cuniulu, pu-8tul’a, etc.
   SCALADA, s. f., (dupo fr. escalade), scalae maro admotae lrrnptloals eansa, sealarnm ad moenia applicatio vel ad-motlo, captam scalls oppldnm; scale sau scare puse pre muri pentru irrup-tione, applicatione a scaleloru sau sca-reloru la murii muniti; oppidu coprensu prin scale sau scare;—de aci si v. sca-ladare, (dupo fr. escalader), ad moenla Bcalas admovere, scalls tentare mcros nrbls; a pune soarele la muri, a tentâ murii urbei cu scare; scalls adnrotls In oppldnm irrnmpere, lnradere, cu scale sau scare a irrumpe in oppidu; mnrns scalls saperabllis, muru care se pote luâ cu scare; — adj. s., scaladariu,-a, scalls mnros adoriens; care cu scale sau scare attaca murii; — part. sup. scala-datu, s. f., scaladatura, etc.; — limb’a francesca are, contr’a naturei limbei
Bomânului, litter’a d in locu de t, si prin urmare tote coventele acestui ar-ticlu cauta se aiba formele : verb. sca-latare, de la scalatu,-a, part. sup. de la verbulu scalare-, si de aci derivatele : scalatatoriu, scalatatu,-a, âro d’in part. primitivu scalatu,-a, esse de assemine : s. f., scalata.
   SCALAMBU, 1. prim’a persona singulare, care e câtu se pote de correcta, cumu sta si in Dictionariu cu formele principali: scalambare, scalambata, sca-lambatu, scalambatura; inse lipsescu ramurile stirpii in totulu seu, a nome : a) scalambatiosui-a, adj., plenu de sca■ lambature, de scalambaturele celle mai turpi si indecore; b) scalambatoriu,-a, adj. s., opifice de scalambature; c) sca-lambu, ce s’ar potâ de cineva leuâ ca prim’a persona singulare, d’in inceputulu articlului, ce tractâmu; inse mare dif-ferenţia de sensu e iutre scalambu de prim’a persona singulare, si intre scalambu, a) adj. s. personale, cu sensu de : os slbl distorquere solltns, os slbl foede contorqnens, dlstorqnens, extor* qnens, depravans, turplter slmnlatns, dlssimnlalns; invetiatu a si distorce faci’a; contorcundu, distorcundu, estor-cundu, depravandu cu fedore faci’a sea; cu urritione si turpitudine simulandu si simulatu, dissimulante si dissimulatu; P) s. m. reale si abstractu : orls contor slo et depraratlo, vnltns composl-tura, foeda et tnrpis simnlatio; con-torsione si depravatione de facia, com-positura de vultu, feda si turpe simula-tione.
   SCALCIA, s. f,, vedi: 3. calce si căita in Dictionariu, tractata ca specia de plante si de dori.
. SCAMOTAEE, v., part. sup. scamo-tatu, s. f., scamotatura, vedi : scamatoria; scamatoriu, scamatoria = scawa-tore in Dictionariu.
   SCANCIRE,-esCM, v., 1. lacrlmas lte-rare, lacrlmas Ungere; a totu plânge, a repeţi sau iterâ lacrime, a plânge continuu, a fi in plânsu; 2.clandlcare, a clau-dicâ, a schiopitâ, a cespitâ: a scânci de unu petioru, scancesce de amendoue pe-tiorele; metaf.: multe scancescu poeţii ii}
www.dacoromanica.ro
SCA.
SCA.
523
   versurile loru; si oratorii celli mai es-cellenti inco scancescu;—adj. s., scan-citoriu,-a, part. sup. scandtu; differen-tia de forma, mai allessu prin accentu, asiăi co participiulu sona : scandtu, ăro substantivulu se aude, de regula: scâncită;—s. f., scancitura.
     SCANDALA si scanăila, s. f., defec-tosu in forma, si de acea-a vedi: scan-ăalisare, scanăalisatu, scanăalu fn Dic-tionariu.
     SCAND1RE, scanditu, scanăitione, reu formate in locu de : scanăere = scandere, scansoriu, scansu, scansura, ce vedi in Dictionariu.
     SCANDURICE, adj., deminutivu d’in scândura; vedi dăro in Dictionariu : scanăurella, cu alte deminutive d’in scândura.
     SC AONTJ, scaonasiu, s. m., reu scrisse in locu de : ^caunu, scaunasiu; vedi in Dictionariu form'a cea mai plausibile : scamnu; — scaonasiu deminutivu ridi-culu in locu de scaunutiu, si mai bene si formosu scamnutiu; vedi un’a si mai formosa : scamnellu, ce indica Dictio-nariulu prelongascaunellu, de la scamnu.
     S CAPE CI U NE, s. f., forma scalciata in locu de : scapetione sau scapitione, scapaiione, (celle prime d’in scapitare), cu multu inse mai bene : scapitatione, ce vedi in Dictionariu.
     SCARARE, scaratoriu, scaratione, scaratu, scaratura,—tote cu acellu-asi sensu ce au in Dictionariu: scarire, sca-ritu, scaritura, etc.
     SCARAMBA, s. f., a) assls, assula, assnlns, assicalas, lamina lignea secti-lis, schidia vel sohidi» (gr. cj(î§ta), asse, buccata de lemnu, scandurella, tabla; assula=ascla sau aşchia, taliatura de lemnu; schidia sau pl. schidie=dis-pidicatura sau dispicatella, dispicatelle de lemnu; assulu, assuclu,=scandurella * de lemnu; lamina lemnia sectile, lamina de lemnu sectile; b) troncnlos, fragmen, fragnuntuin; trunclu, truncloru, fragme, fragmenta, mai allessu de lancia, de sarissa=lancia lunga a Macedoniloru;
   c) ligneos acnlens, aculiu de lemnu;
   d) ossls fragmentam, fragmontu, frântura de ossu; e) bracteola; particella de
ferru = bractiola; f) paleola anrea vel argontea; paliola, paliu suptire de auru sau de argentu, etc.; — forte probabile, co scaraniba e in locu de scalamba, care se pare a fi unu compositu d’in scala— scara, si d’in verbulu umblare. M.
   SCARBA, (pron. scârba), s. f., nan-sea, fastidinm, taediom, displicentia, repognantia, odinm, aversio, refragan-tia, ţomitos eroptio, importnnitas, do-ior, crnciatns, aeromna, moeror, mole-atia, tristitia, aegrltodo, toleratio, per-pessio, labor, afllictio, gravamen; nau-sia, fastidiu, tediu, displicentia, repug-nantia, odia, urra = orrore, aborrore, aversione, refragantia, erruptione dd vo-mitu, importunitate, dolore sau dorere, cruciatu, erumna, mer6re, mestitia, mo-lestia, tristetia, egritudine, toleratione, perpessione, labore, afflictione, gravame, difficultate, greutate, etc.; — derivate : scarbire,-escu, v., fastidire, displicere, taedere, repognare, odisse, aversari, refragari, vomitam oaasare, dolore af-flcere, crneiare, molestare, contristare, moereri, gravarl, patl, perpetij a fastidf, ingretiosiâ, displicâ sau displacă, puţi, tecii, se urri, repugnă, urri sau aborri, aversă, refragâ, causâ vomitu, affectâ de dorere, cruciâ, molestă, contristă, se intristâ, se gravă, pati, perpeti, etc.;— adj. s., scarbitoriu,-a, fastiditor, fa st io ■ sas, repagnans, odiosas, etc., fastidi-toriu, fastidiosu, repugnatoriu, odiosu, gretiosu, etc.; — part. sup. scarbitu, s. f., scarbitura;—scarbosu,-a, adj. s., d’in scârba, plenu de scârba, gretiosu: nao-seabandus, naaseosas, fastidiosas, sor-didas, sparoas, borridus atqae sqaali-dăs, repagnans, ocalos et animam lae-dens, oifendens, importnnas, taediosus, taedolos, graveolens, intolerabilis, af-lligens,crucians, ignobilis, pntidus, etc.; nausiabundu, nausiosu, fastidiosu, sor-didu, spurcu, spurcosu , orridn si sca-lidu, repugnante, ledente oclii si offen-dente ânim’a, importunu, tediosu, te-dulu, graveolente, intolerabile, ignobile, putidu, affligente, cruciante, etc.; — $cârbu,-a, adj. s. in sensu camu acellu-asi cu scarbosu, inse se intellege co scarbosu e cu multu mai energicu de
www.dacoromanica.ro
524
SCA.
SCA.
câtu scârbii, co-ci adj. scarbosu e una fetu, directu nascutu d’in scârba, care e unu substantiru abstractu si absolutu, trassu si ellu, de certu, d’in adj. scar-bu,-a, ce e, cu mare certitudine, gene-ratoriulu totoru coventeloru d’in acestu articlu;—D. MiJdosich refere scârbit la v. slavicu skrfibî=:moeror, care differe forte insensude coventulu nostru scârbit; noi inse credemu co scârbit e d’in sca-ribtt, si acestu-a d’in scalibu, in locu de scăliău=: sqnalldns, de la v. scalere=z sqnalere, si co e prin urmare de origine romana* nu sclava. M.
   SCARNA, (pron. scârna), s. f., flmus, flmnm, sordes, excrementnm, merda, immnnditiae, fastidlnm, lntns vel In* tnm, coennm, obscenitas, impndentia, insolentia, nngae j Emu = ballegariu; sorde sau sordi, escremente sau scre-mente, merda, cacatu, immunditie, me-taf.: fastidiu, gratia, lutu, tena, macula, obscenitate, impudentia, insolentia, nuge, seccature, ignominia; — scarna-via, s. f., (d’in scarnavu), fapta, stătu de scarnavu; — scarnavu,-a, adj. s., sqnalldns, sordidns, sqnaloris plenus, spnrens, immnndus , inqninatns, impn-rus, obscenus, impndicus; scalidu, sordid U, plenu de scalore, spurcu, incinatu =intinatu, impuru, obscenu, impudicu;
—   scarnare, v., (d’in scârna), in sensu analogu cu allu substantivului scârna, cumu : oaoare, cacatnrire, inqninare, sqnalere , spurcare, sordidare, sordere, sordescere, Immundum esse, obscennm esse, Impnrnm et impndicnra esse; a ca-câ si a se cacâ; a cacaturi si se cacatu-rî; a incinâ si intinâ, se intinâ; a scaii sau scald, a spurcă, sordi, sordesce; a fi immundu, impuru, obscenu, impudicu;
—   adj. s., scarnatoriu,-a, part. sup. subst., scărnatu, s.f., scarnatura;—d’in part. scarnatu si scarnaticu,-a, adj., camu in acellu-asi sensu cu scarnavu,-a; inse si adv. scarnavu produce unu secundu verbu : scarnavire, adv. s., scarnavitoriu,-a, part. sup. sub3t., scar-navitu, s. f., scarnavitura; — ddro ge-nitoriu allu totoru fetiloru d’in acestu articlu e : scarnu,-a, adj., in sensu a* nalogu cu allu celloru doue adiective :
scarnaticu si scarnavu,-a; inse d’in a-cestu adj. scarnu,-a, nasce si subst. reale feminu : scârna; — D. MiJclosich cauta si pentru scârna una rădice slavica; noi inse ne permittemu a i adduce a mente de sanscritulu ţ,acrit = excre-mentnm; de grec. rawp, gen. oxaxdţ, si oxcopia, lat. scoria, de lat. sqnalor, de verbulu lat. cacare=gr. xaxxdcto, si de subst. stercns, gen. stercoris, rădici cu multu mai probabili de câtu alle Domnului MiJdosich; — vedi si scârba.
   SCARSNIRE, (pronunţia scarşnire), -eseu, V., a) stridere, frendere denti-bns; a stride, frende = trece dente pre dente cu sonu stridente, neplacutu ure-chieloru, german, knlrschen mit den zâhnen; b) stridere, gemere, erepltare, ad crepltacnll molarls Instar strepere, acnte sonare, manlbns plandere, flagel* lo Insonare; a stride, geme, crepitâ, strepe ca crepitaclulu de m6ra, sonâ a-cutu, pre acute; plaude cu mânule, in-sonâ cu fiagellulu; crepitâ ventrele sau intestinele; — adj. s., scarsnitoriu,-a, part. sup. subst., scarsnitu, s. f., scars-nitura; — scârsiu, s. m., care e patrele totoru celloru alte derivate, in sensu de : strldor, gemitns, acntns sonns, mannnm plansns; stridore, gemitu, acutu sonu, insonatione cu fiagellulu, plausulu mânuloru;—pare forte probabile, a fi nascutu d’in unu participiu scarsu,-a, de la unu verbu scurgere affine cu strigare. M:
   SCARTECA, (pre a locuri mai bene scartica), s. f., carte rea, scriptu inutile, dupo Barcianu.
   SCARTHEE, (conjugatione simpla : scartiu, scartii, scartie,se scartia, etc.),
V., crepare, erepltare, stridere, geme-re, acnte sonare, manlbns plandere, ad crepltacull molarls Instar strepete, vociferări, dare acrem sonltnm; a crepitâ, stride, geme; sonâ acute, pre acu- * te; plaude cu mânule , strepe ca pâtr’a de mâra, crepitâ intestinele sau ventrele, vociferâ,dâ acre si forte sonitu,etc.;
— adj. s., scartiitoriu, -a, part. sup. subst., scartiitu; — scartiu, s. m., in sensulu verbului descrissu in incepu-tulu articlului, spre essemplu: scârtiulu
www.dacoromanica.ro
SCA.
SCH.
525
  acutu allu multoru carta neunse de multe dille; scârtiele acri alle rotille-loru;— adj. s., scartiitoriu-a, care scartie, care crepita, etc.; inse, in specie , ca subst. f. reale : scartiatoria = , scartiitoria — scartiatore, crotalum vel crotala , crumata, crepltacnlnm, stre-pltaculum, molare vel moleudlnarlum crepltacnlnm, ad crepltatacnll molaris Instar strepltus , polyeuenon , (ttoXd-xvyjjj-ov); crotalu sau pl. crotale, instru-mentu facutu d’in doue osse sau d’in doue buccati de lemuu, ce se bătu u-nulu cu altulu; crumate, pl.; — scarthr tu, part. sup. subst.; — scartiitura, s. f.
     SCATINA, s. f., specia sau genu de pesci, dupo Barcianu comparatu ou scalu, germ. engelilsch.
     SCATIU (pron. scatiu, cui duru), acanthls, lnteola, frigilla rel fringilla rlridls, galgnlns, galbnla; genu de pas-seri cu specie : acauthide, lutiola sau lutiora, frigilla sau fringilla verde, gal-gulu, galbula, etc.
     SCATOLCA si scatulca, s. f., arcnla, capsula, capsula loculls distincta; ar-cula, capsula, capsula cu locuri distincta, unde pentru callatoria sau caile se punu necessariele pentru mds’a callatoriului,— scatolca sau scatulca sunt de certu, de-minutive d’in scatola sau scatula, ce vedi in Dictionariu.
     SCAUIRE, (scaire, sgaire), v., part. ' sup. subst., scauitu, (scaitu, sgaitu), s.f., ’ scauitura, (scaitura, sgaitura), etc., cari tote au desinentia cu i, inse mai bene cu a, cumu : scauare, v.; s. adj., scaua-toriu,-a, part.sup.subst., scauatu, s.f., scauatura, s. m., scauu; vedi si in Dictionariu scau, scauire, scauitura, etc.
     SCAUNASIU, pl.-e, a) deminutivu ridiculu, in locu de scaunellu sau scam-nellu; scabellum; b) derivativu d’in scaunu in sensulu de : jddeciu sau dis-trictu : scaunulu Sdbiniului = jude-ciulu Sdbiniului, prin urmare : scauna-riu = locuitoriu in scaune;—scaunale, adj. relativu la scaunu, (ca judeciu sau districtu); officiulu scaunale;—t6te d’in scaunu; vedi scamnu, scamnellu, etc. iu Dictionariu.
     SCĂZU, v., pers. I, sing. indic, si
conjunct.; part. sup., scazuiu, etc., reu scrisse in locu de scadiu sau scadu, de la infinit, scădere, part. scadutu, etc., vedi in Dictionariu.
   SCHELA, s. f., crepldo, lapldeus fln-vii margo, agger, portns; perfnglnm, asylnm; crepidine, margine do pdtra la unu fluviu, aggere, portu; perfugiu, a-sylu; — 'form’a schela e mutilata d’in scala=scara.          __
   SCHELETU, pl.-e, sceletus, ossea forma, larva nndis osslbos cohaereus, cadavor vei corpus anima cassum, cor* pas exanime; sceletu, forma sau figura de osse, cadavere sau corpu privatu de ânima, corpu essanime;—scheletu e reu scrissu si reu pronuntiatu; vedi sceletu in Dictionariu.
   SCHIDOLARE si schidolire, schido-latonu si schidolitoriu,-a, schidolatu si schidolitu, schidolatura si schidolitu-ra, etc.; vedi schidolu,~a.
   SCHIDOLU,-a, s. adj., mutllus, mu-tilatns, membris captus, membris om* nlbus captus, debilis atque lners, mutilai et decartatas^UTormls, deformis, ludecorus, truncus,-a,-um, detruncatus, obtruncatus, depravatus, corruptus; mu-tilu, mutilatu, privatu de membre, de tote membrele, debile si chiaru inerte: mutilu si descurtatu; difforme, deforme, indecoru, truncu,-a, (adj.), detruncatu, obtruncatu, depravatu, corruptu; — de observatu e, co form’a schidola, ca sub-stantivu, se pune si pentru barbati si pentru femine; — derivate d’in schi-dolu,-a : schidolare, v. (cuconjugatione simpla : schidolu, schidoli, schidola, se schidole,etc.); mutilare,decurtare, mem-bro capi, omnlbus membris capi, debilitare vel debilitări, deformare, dede-corare, deturpare, castrare, detrlineare, depravare, corrnmpere; a mutilâ, de-curtâ, discurtâ, se privâ de unu membru, se privâ de tote membrele; a debi-litâ sau se debilitâ, dedecorâ, deturpâ, castrâ, d^truncâ, depravâ,corrumpe,etc.; — s. adj., schidolatoriu,-a, part. sup. subst. schidolatu, s. f., schidolatura; — inse e de observatu, co, in locu de schidolu,-a, se dice in multe locuri, schiloda,-a, adeco syllabele d’in urma se per-
www.dacoromanica.ro
526
SCH.
SCH.
muta un’a cu alt’a: schiloda,-a, = schidolu,-a; — in fine precedentele verbu: schidolare,schidolatoriu,schidolatu,schidolatura, are in tote formele selle aoea-asi permutatione a cellorn doue syl-labe alle coventului schidolu, adeco intre schidolu si schiloău, precumu : schi-dqlare si schilodare, schidolatoriu si schilodatoriu, schidolatu si schilodatu, schidolatura si schiloăatura;—pre longa schidolare sau schilodare si derivatele selle: schidolatoriu si schilodatoriu, etc. se aude pre a locuri cu acellu-asi sensu i in locu de a, adeco : schidolire, si schilodire,-eseu, s. adj. schidolitoriu si schi-loditoriu, part. sup. subst. schidolitu si schilodită, s. f., schiăolitura si schilodi-tura\ etc.; — schilaire,-eseu, r., vagi re, ejnlare, gemere, Îngere, lamentări, mi-sererl, deplorare, (leftere, mnglre; a vagi sau vaf, vaietâ, geme, deploră, plânge, mugi; murmură, se boci, etc.;— adj. s. schilaitoriu,-a, part. sub. subst., schi-laitu, s. f., schilaitura;—s. m., schilaiu, ragitns, ejnlatns, gemitns, luctns, lamentam, lamentatlo, miseratio, deplo-ratio, dettetns j vagitu sau vaitu, ge-metu, luctu, lamentu, lamentatione, mi-seratione, deploratione, defletu, plânsu, bocitu, etc., — apoi una secunda forma mai disvoltata in sonoritate de câtnpre-cedentea schilaire, sianome: schilalaire,-escu, v. in sensu ceva mai energicu de cătu schilaire : ragire, ejnlare, gemo-re, Îngere, lamentări, mlsererl, dcplo-rare, deflere, mngire; a vagi, se vagitâ, se vaietâ, geme, luge, lamentâ, miserâ, deploră, plânge, se boci, mugi, etc.; — adj. s. schilalaitoriu,-a, part. sup. subst. schilalaitu, s. f., schilalaitura, s. m., sehilalaiu; — trecemu acumu la alta seria de forme si de nuantie: schilavire, -mutilare, decnrtare, membro capi,mem-brls omnibus capi; debilitare, deformare, dedecorare, deturpare , castrare, detruncarc, depravare, corrnmpere; a mutilâ, descurtâ, discurtâ, a se privâ de unu membru, a se privâ de tote membrele, debilitâ,dedecorâ,deturpâ, castrâ, detruncâ, depravâ, corrumpe, etc.; — s. adj., schilavitoriu,-a, part. sup. subst., schilavitu, s. f., schilavitura; inse si
form’a schilavare, cu derivate : schila-vatoriu, schilavatu, etc.; — adj. schi-lavu,-a, care e genitoriulu totoru feti-loru acestei familia fecunda, cu acellu-asi sensu ce are si schidolu,-a, adeco : mntilus , mntilatus , membro captus , • membris omnibns captns, debilis atqne iners, impotens privatnsque membrls, mutiius et decurtatus, defonnis, trun-cns,-a,-um , detruncatus , depraratus , corruptus , dedecoratns, deturpatus , castratus; mutilu, mutilatu, privatu de unu membru, de tote membrele; debile si inerte, impotente si privatu de membre, mutilu si decurtatu si asiâ discur--tatu, deforme, truncu.-a, detruncatu, depravatu, corruptu, dedecoratu, detur-patu, castratu, etc.; — apoi d’iu schilava se generâ si: schilavîa, s. f., ab-stractu si absolutu, cu sensulu integru, ce are genitoriulu, adeco : mutilatio-ne, privatione de unu membru, priva-tione de tote membrele, debilitate si cbiaru inerţia, impotentia si cbiaru si privatione de membre, mutilitate si de-curtatione , deformitate, depravitate, corruptione, deturpatione, dedecore, ca-stratione, etc.; — schilava,-a, precumu a generatu : schilavire, schilavitu, etc., asiâ generâ si: schilavare, v.; s. adj., schilavatoriu -a, part. sup. subst., schi-lavatu, s. f., schilavatura; — in legătură cu aceste-a occurre in Dictionariulu deJBuda:s. adj., cMw,-a=±homnncnlns, liomo nanei, homo niliili, liomo abjoc-tos; apoi chilavu,-a, adj., mntllng, u an-cns, clan dus; siv., chilavire,-escu, mn-tilare, part. chilavitu, subst. f., chila-vitura.
   SCHIDOLARE si schilodare, schidolire si schilodire, schidolatoriu. schiăo-latu, schidolatura; schilaire. schilaitoriu, schiloitu, schilaitura; schilalaire, schi-lalaitoriu, schilalaitu, schilalaitura, sehilalaiu, schilavare si schilavire, schilavatoriu , schilavatu, schilavatura, schilava,schilavîa, etc.; vedi schdolu.-a,
   SCHIMA, schimaticu, schimatismu, schimbare, schimbarîa. schimbaciosu, schimbaciune, schimbatoriu, schimbatu, schinibotura , schimbu, schimnicesee, schimnicescu, schimnicia, schimnidsmu,
www.dacoromanica.ro
SCH.
SCH.
527
  schimnicii, schimonosire, schimonosito-riu, schimonositu, schimonositura, schi-mosire, schimositoriu, schimositu, schi-mositura, — parte d’in aceste covente su pure romanesci, precumu celle de la schimbare p§no la schimba; parte su de origine grăca, romanisate cu mai multu . sau mai pucinu successu, dupo tempulu in care s’au introdussu, precumu : schi-ma, schimaticu, schimatismu, schimni-cesce, schimnicescu, schimnicia, schim-nicismu, schimnica, schimonosire, schi-monositoriu, schimonosita, schimonositura , schimosire, schimositoriu schimositu, schimositura, cari se potu vedâ in Dictionariu cu formele correcte: schema, schematica, schematismu, schem-nicesce, schemnicescu,schemnicia, schem-nicismu, schemnicu, schemonosire, sche-monositoriu, schemonositu, schsmonosi-tura; schemonire, schemonitoriu, schemo-nitu, schemonitura; — câtu pentru schimba, schimbare, si derivatele selle, observa co s’au nascutu d’in scambiu, scambiare, cu trecerea vocalei i in pri-m’a syllaba si cu obscurarea syllabei âmb : sciâmbu, sciâmbare, unde pentru impedecarea sibilationei se intercala h: schiâmbu, schiâtnbare; (compara in res-pectulu permutationei: caglu—caghiu = chiagu, cingla — cinghia = chinga); vedi in Dictionariu sc.âmbiu, scambiare, cu derivatele selle; — unii grammatici au propusu a se scrie : scaimbu, scaim-bare, etc., noi credemu co se pote scrie: scâmbu, scâmbare, etc. fora lesione de puritatea limbei.
    SCHINARE, s. f., se dice pre a locure prin massele poporului in locu de: spinare , ce vedi in Dictionariu cu tote affi-nile selle.
    SCHINGIUIRE,-escM, v. torquere, crnclare, excrueiare, tortare; a tortură, tormentâ, cruciâ, escrucid, vessâ; —adj. schingiuitoriu,-a, part. sup. subst, schingiuita; s. f., schingiuitura, s. m., schingia, — vocalea iniţiale fiendu obscura se scrie de unii schingiuire, etc., de alţii scîngiuire, (totu cu c duru)-, etc.; pdte co ar fi mai bene a se scrie scân-giuire, etc.
    SCHINTA, (cu î obscuru, adeco: schîn-
  ta, dupo alţii scînta, [cu c duru], sau seanţa), s. f., scurtatu d’in scantelia, dupo Dictionariulu de Sada: sclntilla, gutta, liilum , paulnlnm, modieum; uuu picu, pucinu, pucinellu; -schintee,schin-teere, schinteutia, reu scrisse in locu de : scânteia—scantelia sau scîntdia, scan-teiare—scanteliare sau seînteliare sca-teiutia = scanteliutia sau seînteliutia;
—   vedi in Dictionariu: scânta, scânteia — scantelia, scanteiare = scante-liare, scantilla, etc., vedi apoi : scinta scintelia, scinteliare, scintilla, etc.
   SCHINU, s. m., se dice pre a locure prin massele poporului in locu de spinu;
—   vedi spina si spinu in Dictionariu.
   SCHIPTRU, pl.-e, reu pronuntiatu si
reu scrissu in locu de sceptru; — vedi sceptru in Dictionariu.
  SCEIKBA,schirbire,schirbitoriu,schir-bitu, schirbitura, schirbosu, schirbosia, schîrbu, schirbia, etc.; vedi scârba, scar-bire, etc., in Glossariu.
   SCHIRCIONU, scârciunu, schîrciumu, (cu î obscuru d’in syllab’a iniţiale), dupo alţii : scrîncionu, scrînciunu. scrinciu-ma, si scrînciovu, pl.-p, instrumentn de leganatu, compusu d’in lemne si d’in funi.
   SCHIRNA, schîmavu, schîrnavia, schîrnavire. schîmavitoriu, schîrna• vita, etc.; vedi articlulu de mai susu : scârna, scarnavu, etc.
   SCHIROSU, s. m., (oxl^o?), ulcns, cancer; unulu d’in morbii celli mai cor-roditori de carnea omului, care pâte duce la cancerM sau cancru; pronunti’a co-ventului schirosu e imitata dupo a Gre* ciloru moderni si form’a sealciata dupo dens’a in modu orribile; vedi form’a corecta in Dictionariu : scirrhu, cu derivatele : scirrhoma, scirrhose, scirrliosu, si cu oompositele : scirrhocele, etc.
   SCHIRSNIRE, (cu î obscuru in syllab’a iniţiale, si cu s aspru sibilante), escM, v. in locu de scârsnire,—assemine si derivatele : schîrsnitoriu, in locu de scârsnitoria, schîrsnitu in locu de scârs-nita, schîrsnitara in locu de scărsni-tura; vedi scârsnire in Glossariu.
   SCHIRTIIRE, (cu î obscuru in syllab’a iniţiale),-eseu, v. in locu de scâr-
www.dacoromanica.ro
SCO.
528________________SCL.__________________
tiire; vedi scârtiire in Glossariu, vedi si cârtiire.
   SCHITACIA, s. f., stătu, intelligen-tia, scientia de schitace; schitace (pre a locure schitaciu,-a), adj. s., vivax, vl-gens, vegetus, vlvldns, alacer, hilaris, laetns, jooosnsj perspicax; vivu, vivace, vigente, vegetu, vividu, alacre, ilaru, jocosu, perspicace, percepitoriu.
   SCHITIA, s. f., (it. schizzo, isp. es-qnioio, fr. esqnisse, d’in schedius, gr. a^Stoţ), levis rei adnmbratio ; adum-bratione usiăra a unui lucru, desemnu rapidu si numai cu liniele principali;— de aci v.,schitiare, (o^eSioiCeiv, it.scbiz-zare, fr. esqnisser), a adumbrâ usioru, a desemnă, rapide si numai cu liniele principali; — adj. s., schitiatoriu,-a, part. sup., schitiatu,-a, s. f., schitiatu-ra, s. m., schitiu.
   SCHITU, pl.-wri, asceterlnm, mona-sterlnm , monasteriolnm, coenobinm, eoenoblolnra; asceteriu, monasteriu, mo-nasteriolu, cenobiu sau cenobiolu, mai allessu retrassu si isolatu, in care <5menii retrassi d’in vallurile lumei se esser-cita in pietate, abstinentia si alte virtuţi crestinesci; — coventulu schitu e reu formatu dupo gr. byzantinu : <ksxrj-<nji;=exercitor, care e subst. personale, nu reale, si numai prin una confusione de idee a potutu trece la însemnarea locului sau a casei unde petrecu si se es-sercita in virtute assemine persone; — vedi in Dictionariu formele celle correc-te: ascete, asceteriu, asceticu, ascetismu, ascetu, etc.
   SCIRBA, (cu î obscuru, scîrba), scîr-bire, scîrbitoriu, scîrbitu, scîrbitura, scîrbîa, scirboşu, scîrbu, etc.; vedi art. scârba in Glossariu.
   SCIRCIUMU, (cu * obscuru, scîrciu-tnu), pl.-e si -uri; vedi art. schîrcionu, in Glossariu.
   SCLEFA, (cu s iniţiale aspru sibilan-te), s. f., dupo Dictionariulu de Buăa : acida, german, eln scbeit, despicatura (de lemnu); — v. sclefare,-ediu, dupo Diction. de Buăa : findere, difflndere , germ. spalten, a despică; part. sup. scle-ţ'atu, despicatu; — barbarismu neconno-«cutu d’in c6ce de Carpati.
   SCLEPTIU, (cu 8 iniţiale aspru sibi-lante), pl.-e, si-wn, dupo Dictionariulu de Buăa : oestrns, germ. die b ram se, strechia; — barbarismu neconnoscutu Româniloru d’in cdce de Carpati.
   SCLIMPUSIU, s. m., nnoinns, flbnla lignea; fibla de lemnu cu care se figu pre fune lintiele spoliate ca se nu le iee ventulu; germ. der waschhaken»
   SCLIPIRE,-escw, v., Incere, fulgere, mlcarej a luci, fulge, mică; — derivate sdipitiosu,-a, adj., lucens, mioans, ful-gldus; care are calitatea de a sclipi, ful-gidu; sclipitoriura, in sensu mai multu activu ; — sclipSla, s. f., forma spuria d'in radecina barbara, fnlgor, fulgore.
   SCLIPETIU, s. m., una planta, tor-mentilla ereita, Linn. germ. blntvrnrz, rnhrnnrz, heilirnrz, dupo Barcianu si feigwarzenkrant.
   SCLISSA, s. f., ca si clissa, dupo Dict. de Buăa: lordnm, laridumj lardu, carne grassa de porcu, suillina.
   SCLIVISSIRE,-escM, v., levigare, potire, limare; a poli, a dă unu lustru la metalle si la alte materie, a limă; derivate : sclivissitoriu,-a, adj. s., polito-riu, limatoriu, lustruitoriu; de aci si subst. f. reale: sclivissitâria sau sclivis-sitore; — sclivissitu, part. sup. subst.; sclivissitura, s. f.; — inse sclivissela s. f., e forma spuria d’in radecina barbara, polltnra, politio , politura; (compara gr. <JTiX|3deiv).
   SCOBALTIRE,-escM, v., dupo Dictionariulu de Buăa : calcitrare, labi, lapsare; a lunecă, a cadă lunecandu.
   SCOBERDARE, v., a curbă, a arcuâ, a lucră ceva in forma de arcu, dupo Barcianu germ. bogeuformig ausarbeiten, krtimmen; de aci si part. adj. scoberdatu.
   SCOBORIRE,-escw, v., scoborisiu, s. m.; vedi coborire , coborisiu, etc., in Glossariu.
   SCOCIORIRE,-escM, v., 1, disjioere, ‘dissipare j a arruncă in derept’a si in stang’a; 2, scabere, ruspari; prornere; a rimă, scăte afara cu rostrulu,' cumu făcu gallinele si porcii; fig. a scrută, a perscrutâ; — derivate: scocioritoriu,-a, adj. s.; scocioritu, part. sup. subst.; sco-cioritura, s. f.
www.dacoromanica.ro
SCE.
SCU.
52$
   SCODOLIRE , scodorire, si scodor-molire,-escu, v., dupo Dictionariulu de JBuda, synonyme cu scodorire; vedi dăro acellu verbu cu t6te derivatele selle.
   SCONTARE, scontatoriu, scontatu, scontu; vedi in Dictionariu: scomputare, scomputatu, scomputu.
   SCOPIRE,-eseu, V., castrare; a ca-strâ; derivate : scopitoriu ,-a, adj. s., castrator, castratoriu; scopitu, part. sup. subst., castratns, castratu; — se pare a fi in affinitate cu scoiire, si pdte chiaru cu sculpire.
   SCORBELLIRE,-escM, v.,dupo Dictionariulu de Buda : rlmare, roere , soa-bere, si ca essemplu : a scorbelli cu ăe-getulu in nasu;—n’amu auditu verbulu neci una data.
   SCORMONIRE,-escw, v.; vedi scur-mare in Dictionariu împreuna cu derivatele selle.
   SCORNACE, si scornaciu,-a, adj., dupo Dictionariulu de Buda: vigil, vi-gilans , modico soinno indnlgeus; — n6ue nu ni e connoscutu coventulu.
   SCOVARDA sau scoverăa, s. f., plur. scoverdi; placenta suptire.
   SCOVERDARE, v., scoverdatu, part., a se inflâ ca una scoverda, a se strâmbă; — compara si scoberdare, scoberdatu.
   SCO YERSIRE,-escw, v., in locu de coversire, vedi acestu verbu in Glossariu.
   SCRAMBITIA, s. f., ciupea barengns, alee, halec, halex; arenga, specia de pe-sce bonu de mancatu.
   SCRASNIRE, (cu s aspru sibilante), -eseu, v., vedi scarsnire in Glossariu.
   SCRINTE, 8. f., sjrluga vnlgarls, Iitnn. unu arbustu, mellinu, dupo Dic-tionarulu de Buda.
   SCRINTEIA sau scrintelia, (cu l mol-liatu), s. f., una planta, dupo Barcianu germ. das sllberkrant, der gâuserlcb, das flngerkrant.
   SCRINTEL A, s. f., forma spuria in locu de scrintitura, luxatio , loxatura; lussatura, dislocatione;—verbulu scrin-tire cu t<5te derivatele selle : scrintito-riu, scrintitore , scrintitu, scrintitura, inco nu da t6ta securanti’a de puritate româna, si remâne a fi suppusu discus-sionei venităria.
   SCRIYIRE,-eseu, v., lamentar i, (it. llgnolare); a plânge, a se văietă, a la-mentâ; — derivate : scrivitoriu, adj. s., scrivitu, part. sup., scrivitura, s.f., alta forma mai urrita e scrivela, dăro pucinu usitata.
   SCROB^LA, s. f., amylum, (it. ami-do, fr. amidon, isp. almidon); flore de farina viscosa estrassa d’in grânu, cu care se servescu spellatoressele spre a dă lintieloru unu gradu de rigiditate : scrobela alba, scrobela albastra; — a-căsta forma spuria provine d’in verbulu: scrobire,-escu, amylo solidare, a intari lintiele cu amylu;—scrobitoriu,-a, adj. s., scrobita, part. sup., scrobitura, s. f.
   SCRUBCT, s. m., germ. schraube, co* chlea; cochlia, vite; vedi si sirofu,sirupu si siurupu,
   SCUMPU,- a, adj., a) carns, pretlo-sns, magni pretll; pretiosu, de mare pretiu; b) avarns, avaru; — derivate : scumpete, si scumpetate, s. f., carltas , annonae carltas; tempu candu lucrurile su scurnbe, mai allesu candu buccatele su scumpe, scumpete de buccate;—scum-penia, s. f., forma spuria in locu de a-varitia; — scumpia, s. f., a) seringa vnlgarls, Linn., vedi mai susu scrinte; j3) rhns cariaria, germ. giirberbanm, , fdrberbaam, essigbaum, snmach} -V. scumpirerescu, a) activu, pretinm an-gere, a redicâ, a inaltiă, a mari pre-tiulu; b) refl. a se scumpi, pretinm eres* cere, a se redică pretiulu, a se face mai scumpu; c) refl. a se scumpi, nlmio In* cro inhiare, a voii a -câştigă multu la vendiare sau la comperare, a fi avaru; — unu derivatu estraordinariUt e : scum-petu , pl. scumpeturi, lucruri scumpe= pretiâse; — adiectivulu scumpu, de si de origine dubia,nu se pare rebelle lim-bei române; oppositulu lui e evtinu, ce vedi in Dictionariu.
   SCULLARE, v., scullatu, part., vedi scollare, scollaiu, in Dictionariu.
   SCUNDU,-a, adj., humllis, (bassns); bassu, micu de statura; — strafbrmatu sau d’in scurtu, sau d’in novtdc ’cu pro-nuntiationea grăca moderna.
   SCUTELA, s. f., forma spuria d’in verbulu scutirq de la subst. scutu, ia 34. G.
www.dacoromanica.ro
530
SDK.
SEI
locu de scutitura; — scutelnicu, s. m., care e scutita = essemptu de contribu-tione cotra stătu; de acf : scutelnicia, calitate de scutita, forme essite d’in usu.
   SDERU, (cu s aspru sibilante), s. m., unu micu animale patrupede selbatecu, martura, martes, mustella folna, Linn. (fr. fonlne, it. martora, germ. marder).
   SDRANC ANIRE,-eseu, v., crepere, crepltare, strepere, strepltare; a stropită, a face unu sunitu disgratiosu;— sdrancanitu, part. sup. subst.; sdranca-nitura, s. f., strepltns, crepltus, actione si effectu de sdrancanire.
   SDRANTIA si sdrentia, s. f., laclnla; lacinia, ruptura, peticu ruptu de pan-dia, de pannura, etc.;— derivate: sdran-tiosu si sărantiurosu,-a> adj., laeer, la-ceru, laciuiosu, ruptu; sdrantiuire,-escu, v., lacerare, dilacerare, a lacerâ, a rupe, a face lacinie; sdrantiuitu,-a, part., la-ceratns, laceratu, ruptu.
   SDRAVENU,-a, adj., incolnmis, in* teger, sanus, fir mu a, fortis, robnstus, praestans; intregu, sanetosu, valenţe, robustu,prestante; derivate: sdravenire,-escu, v., a face sanetosu, a insanetosiâ, refl. a se insanetosiâ; săravenitu,-a, part. insanetosiatu; compositu: nesdravenu,-a, supernaturale, fatuu; — rădice sclo-venica. •
   SDRELIRE,-esc«, v., dupo Barcianu germ. strelfen, zerdriioken, die bln-men abbrechen, abpfiiicken, anfrltzen, schrammen.
   SDRANTIA, s. f., vedi sărantia.
   |SDROBIRE,-escM, v., terere, conte-rere, oontnndere, qnassare, conqnassa-re, frângere; a frânge, a sfermâ, a preface in buccatelle; ^erivate: sdrobitoriu, •toria, sfermatoriu; sdrobitu-a, adj .part. sfermatu; sdrobitura, s. f., actione si effectu de sdrobire, sfermatura; —sdrobu, s. m., (care se pare a fi radicea verbului), fragmentam, fragmentu, frustu, ruptu, ruptura;—rădice barbara, pare a fiaffinecu darăbu, ce vedi in Glossariu.
   SDROIA, s. f., caterna; vedi droict in Glossariu.
   SDRUHAIRE si săruhanire,-escu, v., qnatere, sneentere, agitare, exagltare, a scutură, a sdruncinâ, (cu care se pare
  a stâ iu legătură etymologica); derivate : sdruhaitoriu si sdruhanitoriu.-toria, adj. s., sdruhaitu si sdruhmitu,-a, part. sdmhiitura si sdruhanitura, actione si effectu de sdruhanire, qnassatlo, snc-cnsslo, agitatlo, sdruncinatura.
    SEBORU, s. m., vedi soboru cu t<5te derivatele selle.
    SECASTRU, s. m., dupo Dict. de Bu-da : cumuru d9 fenu obluDgu, cnmnlns foenl oblongns, germ, eine lfingliche hentrleste.
    SEGHASTRU si sichastru, mai bene sychastru sau esychastru, (d’in ^aoxi-Ceiv=qnlesoere), solitariu, eremitu, a-nacboretu, a^cetu, eremita, anachorata, as ceţos; derivate : sechastrîa si sicha-slria, mai bene sychastria sau esychi-strîa, s. f., vita anachoretica vel soll-tarla, vidtia solitaria sau sychastrica; sychastricura, adj., solitarins, ereml-ticns, solitariu sau eremiticu; sycha-strice, adv., more eremitarnm, in modu eremiticu; sychastrescu,-a, adj., eremiticu; sychastresce, adv., eremitice; sy-chastrire ,-escu, V., vltam eremiticam dneere, a duce viâtia sychastrica, a ff sychastru.                      '
    SECICA , (pronunţia secîca), s f., dupo Dict. de Buda: nutretiu meruntu taliatu, pabulnm sectum, germ. der hackerling, das hacksel.
    SEICA, sieica si siăica, s. f., luntre,* linter, seapha, oymba; derivatu : seica-ria, sieicariu si siaicariu, s. m., luntrariu care duce cu luntrea, si care face luntri;
' —radicea se pare a ff turcâsca.
    SECUTIA, (cu s aspru sibilante, şe-cuiîa, ba cbiaru jecutia, si jucutia), s. f., corruptu d’in lat. exsecntlo, essecu-tione; derivate : ^scutire,-eseu, v., ex-seqni, a essecutâ; secutiu, s. m., exse-entor, essecutoriu; vedi formele celle boneinDictionariu: essecere, essecutare, essecutione, essecutoriu.
    SEIMENU, s. m., militariu merce-nariu, soldatu, voluntariu străina : seimenii erau militari condussi cu merceăe ă’intre străini; elli făcură bone servitie terrei, inse mai in urma ăevenira adde-verati pretoriani, si d’in acesta causa se ăesfientiara.
www.dacoromanica.ro
SER
SPA.
531
   SEIMU, s. m., adunare generale la Poloni; coventulu figurădia in cronicele năstre, inse de multu s’a datu uitării.
   SEINU,-a, adj., glancns; cenuşiu, se dice despre peru: peru seinu, calluseinu.
   SEMTIRE si simţire, v., sentire; vedi sentire in DictioDariu cu tăte derivatele selle.
   SEPELLTRE, (cu s aspru sibilante, şe-pellire),-escu, v., dupo Dict. de Bucla, : supplantare verba patato; a pronuntiâ passeresce, germ. lispelnd ansspreclien.
   SEPETU, s. m., clsta, arca; cista, arca; derivate : sepetellu, cistnla, ci-stella, cistellnla, cistella; sepetariu, s. m., care face si vende sepete, arcnlarins, arculariu, cistellariu.
   SERACU, seracia, setacime, seraci-re, seracutiu, serantocu, seracescu, se-racesce; vedi saracesce etc. in Glossariu.
   SERAIU sau seraliu, s. m., (fr. serali), palatiulu sultanului;—de origine turcăsca.
   SERASCHIERIU, s. m., generariu turcescu; derivatu: serascherîa, officiulu seraschieriului.
   SERBETU, (cu s aspru sibilante, şer-betu sau sierbeiu), s. m., una specia de lemonata turcăsca; originea coventului separe a fi arabica;—derivatu: şerbegiu, s. m., care face si vende şerbetu.
   SERDARIU, s. m., (capitanens), dnx, capitanu in armat’a turcăsca; derivatu: serăaressa, muliere a serdariului;—pre tempulu regimelui fanarioticu coventulu se introdussesse in Romani’a ca titlu nobilitariu, acu mu s’a datu uitării; — originea lui se pare a fi persica.
   SERGENTE, s. m., (fr. sergent,- it. sergente, isp. sargento si sergente), derivatu, d’in serviente, prin sergiente adjunse sergente, servitoriu publicu, p. e. la justiţia; apoi gradu militariu : de-curione, sergente-maiore = decurione maiore.
   SERGU, s. m., in compositionea : de sergu, cito, continuo; derivate: sergui-re,-escu, V. refl., stndere, nitl, eonari, operam dare; a se adoporâ, a lucră cu diligentia; serguentia, s.f., stndlnm, co-natns, opera, industria, diligentia, se-dulitas; diligentia, adoperatioue, zelu,
studiu; serguentiosu,-a, adj., diligens, industrios, sedulus, gnavns, stndlosns; dilingente, industriosu, studiosu, ado-perativu; 8ergmtoriu,-toria, adj. s., sy-nonymu cu serguentiosu, cu mica diferenţia, co serguentiosu se refere mai multu la calitatea, 6ro serguitoriu la activitatea espressa prin^serguehtia;—ser-guela, s. f., unu barbarismu, si mai mare, synonymu cu serguentia, inse pucinu usitatu.
   S^IRLA, (cu s aspru sibilante, şerla), s. f., unu câne macru, unu câne care la-tra continuu; — s’ar potă facile ca şerla se fia unu deminutivu d’in serra, instrumenta care scârtia continuu.
   SERLAIU, (cu s aspru sibilante), s. m., dupo Dict. de Buda : salvia sclarea. germ. scharlachkrant, specia de ărba
   SERLATANU,-a, (cu s aspru sibilante, şerlatanu, scrissu si: searlatanu), adj. s., (fr. cbarlatan, it. ciarlatano); medicu insellatoriu, insellatoriu in genere; derivate : şerlatanaria, sau scar-latanaria, s. f., (fr. charlatanerle , it. clarlataneria), professione de scarla-tanu, fapta de searlatanu, portare de searlatanu, insellatoria; şprlatanescu, sau scarlatanescu,-a, adj., (fr. ebarlata-nesque), relativu la searlatanu; şerla-tanismu, sau scarlatanismu, s. m., (fr. cbarlatanlsme, it. ciarlatanismo), professione de searlatanu, lucrare scarla-tanesca.
   SERMANU,-», adj., miser, miseran-dns, pauper; sermanîa, s. f., miseria, panpertas; vedi şarmanta in Glossariu,
   SESONU, s. m., reu formatu d’in fr. saison, (it. stagione), annitempns; tempulu annului, unulu d’in celle patru tem-puri alle annului : primăvară, văra, tdmna, iărna. Form’a sesonu, ca si re-sonu, e incompatibile cu limb’a româna. Dăco s’ar sentf necessitatea de a se introduce , n’ar potă figură de câta sub form’a statione, dupo it. stagione, isp. estacion, port. estaţâo, — de si fr. saison s’ar pară co mena la form’a satione.
   SEVERSIRE, seversitoriu, seversitu; vedi sfirsire, sfirsitoriu, sfirsitu.
   SFADA, S. f., rixa, jurglnm, lltlglnm. contentio, altercatlo; cărta, disputa, li-
www.dacoromanica.ro
532
SFÂ.
SFA.____________________
tigiu, altercatione; derivate : sfaăire,-escu, v. refl., a se sfădi, rixari, jnrgari, altercari, contendere, litigare; a se certă,, a se dispută, a se altercâ; sfadi-tiosurd, adj., rlxosns, jurgiosns, lltl-glosns, eontentiosns, certatoriu, liti-giosu, conţentiosu; alta forma si mai barbara e: sfadnicu,-a, synonymu cu sfaditiosu, inse pucinu usitatu. Kadicea acestui coventu se pare a jacă ascunsa sub germ. fehde = cărta, disputa, ostilitate, bataia, bellu.
   SFaNTIU, s. m., d’in germ. zwanzl-ger = vicenariu, nummu de argentu de 20 cruciari austriaci, in valăre de unu denariu republicanu romanu, de care intră, 84 in una libra romana, — moneta acumu essita d’in cursu; — derivate : sfantiuire,-escu, v., a luă de la cineva moneta prin abusu, a prevaricâ; sfan-tiuitoriu,-toria, prevaricatoriu; sfantiui-ta.-a^part. sup. in sensulu verbului.
   SPÂNTU sau svântu,-a, adj. s.L sanc-tas ; sântu sau sânctu; vedi si sfintu cu t6te derivatele lui.
   SPAEÂ, s. f., rnmor, fragor, clainor, vociferatio, fremitns, strepitns, mngi-tus, rngitns, ejnlatns, mnrmur, snsnr-rus, querela, qnestns; vapor, evapora-tlo, nidor, fervor; aqna builans, fons bnllis stellau8; sordesj rumore, fragore, elamore, vociferatione, fremitu, strepitu, mugitu, rugitu, urletu, scommotu, mur-muru, susurru, plansetu, vaietu; vapore, evaporatione, nidore, odore a culinei, fumu grassu, ferbore; apa bullante, fonte stellante debullejsorde, scalore, putore: sfara mare a essitu prin terra de nomele unui omu neconnoscutu; — derivate : sfarare, v., clamare, clamitare, stre-pere, fremere, fragorem edere, percre-besoere, mnrmnrare, snsnrrare, mnglre, ejnlare, queri, conqnerl, fervere, effer-vesoere, bnllire, ebullire, nndatimsca-torlre, bnllare, nndare, redandare; a clamă, clamitâ, strigă, sberă, strepe, freme, murmură, susurră, mugi, urlă, a se plânge, se boci; ferbe, bulli, se inflâ prin ferbere, a bullâ, undă, redundă; — adj. s., sfaratoriu,-a, part. sup., sfaratu, s. f., sfaratura; — unu secundu verbu are form’a ; sfarairef-escuf de unde adj.
s., sfaraitoriu,-a, part. sup. subst., sfârâitu, s. f., sfaraitura, cu sensu forte a-propiatu de allu formei precedente; — D. Hiiclosich cerca se reducă coventulu sfara la v. slavicu skvara = nidor; noi ne permittemu a lu iutrebă, co pentru ce nu compara gr. a<p£poqo<;=fragor si sonltns, care e de certu unu derivatu, si presuppune una rădice : atpapa, care e chiaru coventulu nostru in cestione.
   SFARLA, s.f.î dupo Barcianu germ. der flps, fr. chlqoenande; derivatu : sfarledia, s. f., brnmmkrelsel, klapper, drehradchen, cartiaităre.
   SFARLIRE,-esc», v., a seintărce im-pergiuru intr’unu petioru, (fr. pirouet-ter); derivate: sfarlitoriu,-toria, adj. s., care se intărce impergiuru, s. f., sfarli-toria sau sfarlitore, specia de fusu cu rdta, cu care se jăca copillii, (fr. pl-ronette); sfarlitore de ventu, (fr. gi-ronette).
   SFARL()GrA,s.f., dupo Dict.de Buda: pelle vechia argassita, pellis antlqna, et detrita.
   SF ARMARE, v., vedi sfermare si derivatele selle in Dictionariu.
   SFARNARIU, s. m., negotiatoriumi-seru, negotiatoriu de bassa conditione, care vende merci ordinarie si de micu pretiu, care âmbla cu mercea d’in casa in casa; derivate: sfarnaressa, mulierea sfarnariului; sfarnarire,-escu, a face negotiu cu merci ordinarie si de micu pretiu; sfarnaritu, part. sup. subst.
   SFATU sau svatu, s. m., consillnm; consiliu; derivate: sfatuire sau svatuire,-escu, V., consillnm dare, a dă consiliu, a consiliă; refl. a se svatui, eousulere, consultare, deliberare; a se consultă, a deliberâ; sfătuit or iu sau svatuitoriu,-t6-ria, adj. s., consiliator, anotor; consiliatorii!; sfatuitu sau svatuitu,-a, adj., consiliatu; — sfatosu,-a, adj., sclolns, care se crede co are multa mente, co scie multe; arrogante, care se ammestica in tote consiliele. Radicea latina snadere, de unde snasum, sta asiâ de aprăpe de svatu, in câtu ar potă se faca pre cineva se crăda co acestu d’in urma provine de la acellu-a (suasu); inse occurre si slav. soridtfi.
www.dacoromanica.ro
SPI,
SPE.
535
   SFECLA sau svecla, s.f.,beta, l.sve-cla roşia, beta rnbra, beta vnlgaris, (fr. betterave); 2. svecla alba, beta alba, (fr. potrâe, porrâe, bette); planta cu ra-decina grăssa bona de mancatu, care să-mina cu napii.
   SFECLIRE,-esc«,v., 1. errare,a errâ; 2. erubescere, a inrosi, dupo Barcianu germ. erriithen , schamroth vrerden , part. sfeclită,'a; — rădice incerta.
   SFERSIRE, sfersitu; vedi sfirsire sfirsitu.
   SFERTICARE, V., lacerare, dllaee-rare, rnmpere, disoindere, oonBctndere, dtacerpere; a laceră, a dilaceră, ataliâ in bucatelle, part. sferticatu,-a, lacer, lace-ratuB, dllaceratns, laceratu, dilaceratu, taliatu in bucatelle; — form’a se parte romanica, inse originea e incerta.
   SFERT1J, s. m., desfigura tu dupo slav. qvertif, qnarta para, qnadrans; cartu, oadrante, patrariu.            1
   SFESNICU, (cu 8 inainte de n aspru Bibilante, sfeşnicu), pl.-e, eandelabrnm, Iyehnncbns; candelariu, luminariu; de la slav. Bvăjtnteti derivatu din sr6tS=lu-mina, si lume.
   SFEŞTANIA, (cu s inainte de t aspru sibilante), s. f., aqnae benedtctto; bene-dicerea apei; — dupo slav. 8viaştânte= aanctlQcatto; — barbarismu orribile.
   SFETIRE, (cu t duru),-escw, v., 1. revelare, manifestare, patefacere, aperiro Indicare; a revelă, a descoperi, a arretă; 2. sub form’a refl. impers. mi se sfetesce, sneoedore, bene oedere, a essf bene; — rădice slavica dupo tăta probabilitatea.
   SFETN1CU sau svetnicu, s. m., con-slllarlns, consiliariu; — derivatu de la sfatu, cu forma cu totulu slavica; înse deplenu anticatu : avemu consiliari, nu mai avemu sfetnici.
   SFIALA, s. f., vereenndln; verecundia; — cu forma spuria derivatu de la ver-bulu sfiite.                       •
   SFIIRE,-esCM, v. refl. vererl, verecnn-dari; a nu avă destulla cotediantia, a nu cotediâ; derivate : sfiitione, s. f., vereonndia, verecundia; sfiitiosu,-a, adj., vereenndns, verecundu; — s’ar pară a fi in relatione cu sfidere=fr. i>e dăfler, noi inse nu cotediămu a affirmă.
   SFILCU (cu i obscuru, sfîlcu), s. m., paplla mammlllarls, papi 11’a titiei.
   SFINTU,-a, (in sing. cu i obscuru, sfintu, in pl. cu i claru, sfinţi), adj. s., corruptu, prin influentia slavica, d’in sânctu, ce vedi in Diotionariu; derivate : sfinţia s. f., in locu de sanctia=sancti-tate, ce vedi in Dictionariu; sfintienia, s. f., in locu de sanctitate, si de sancti-ficatione; sfinţire,-eseu, v., in locu de sanctire = sanctificare, sacrare, conse-crare, ce vedi in Dictionuriu; sfinti-tu,-a, adj. part., in locu de sanctitu = 8anctificatu, sacratu, consecratu, ce vedi in Dictionariu; —sfintesce, impers. despre 8ore : sfintesce sorele, a sfintitu şirele, appune sărele, a appususărele,—are alta radecina, adeco svanirc, svanitire, contrassu svăntire, si in fine svintire.
   SFIRIDA si firida, s. f., fenestra slmnlata; fenăstra ărba. *
   SFIRSIRE,-eseu, v., finire, terminare , absolvere; censnmere; oonsnm-mare; a fini a termină, a absăîve; a consume ; a consum mă; derivatu : sfirsi-toriu,-toria, adj. s., finlens, finitor, ab8olvenB, finitoriu; sfirsitu,-a , part. flnltns, termlnatns, absolatns; oon-Bnmptns; oonBnmmatnB; sfirsitu, s. m., finis, termlnns , exltns , extremnm; fine, finitu, terminu, essitu, capetu; — barbrismulu acestu-a se păte correge pretotindine cu classiculu finire, finitu, care are tăte semnificationile acellui-a.
   SFITA, s. f. (aţuxtoăptov), vestimentu superiore cu care se investu sacerdotii la lituigia, feloniu, (<paiX<î>viov).
   SFORAIRE.-cscm, v., si cu forme simple, stertere; a sterte, a sufflă cu su-netu prin nasu; derivate : sforaitoriu,-toria adj. s., stertens, care sforăie, care sterte; sforaitu, part. sup. subst.; sfo-raitura, s. f., actione si effectu de sfora-ire; sforaiela e forma spuria, in locu de sforaitura.
   SFRANCIU, (pronunţia sfrantiu), s. m., lues venerea , morbns galltens ; morbu veneriu, nomitu asiâ de la Fran-cia, fiendu co se credea co acellu morbu s’ar ffcommunicatuprin/rawci sau/ran-cesi; derivate : sfranciosu sau sfrenci-0su,-a, adj., Ine venera lnfeotos, infec-
www.dacoromanica.ro
534
SGA.
SGU.
tatu de morbu veneriu; sfrancire sau sfrencire,-escu, v., lue veneria In Acere, a infectă, cu morbu veneriu; sfrancitu, sau sfrencitu,-a, adj. part., lue veuerea infectus, infectatu de morbu veneriu.
   SFREDELLU, pl.-c, terebra si tere-brnm; terebra, terebru, instrumentu de ferru cu care se făcu gaure in lemnu sau in metalle, gauritoriu, foratoriu; (compara it. rerrina, sic.verruggiu, fr. vriile, probabile din lat. veru, la Plautu veru-lna); derivate : sfredellasiu, s. m., de-minutivu ridiculu din sfredellu; sfreăel-lire,-escu, V., terebrare, perforare, a terebrâ, a perforâ, a găuri cu sfredellulu; sfredellitoriu,-toria, adj. s., terebrans, perforans, care gauresce cu sfredellulu• sfredellitu, part. sup. subst.; sfredellitura, s. f., terebramen, terebratus, terebratio, actione si effectu de sfredellire, tere-bratione, terebratura, perforatione, per-foratura.
   SGAIRE,-escM, v., refl. onm stupore 1 intueri; a se uită, cu mirare, a deschide ochii tare; derivate : sgaitoriu ,-toria, adj. s., care se sgaiesce; sgaitu, part. sup. subst.; sgaitura, s. f., actione si effectu de sgaire.
   SGARCIRE,-escw, V., contrahere , corrugare; a contrage, a stringe, a cor-rugă; refl. a se sgarci contrahi, corru-gari, a se contrage, a se stringe, a se cor-rugă; derivate : sgarcitu,-a, adj. part., oontraotus, corrugatus, contrassu, strin-su. corrugatu ; figuratu : avarns, avaru; sgarcitura, s. f., coutractio, corrugatio, contractione, corrugatione; sgarciu s. m., (care a datu nascere la t<5te celle precedenţi), 1. spasmus, convulsio, spasmu, convulsione, carceiu; 2. carti-lago, cartilagiue; — pentru starea de s#ara£«=avaru, s’a formatu unu mou-stru de substantivu abstrcatu : sgarce-nia = avaretia, care nu e de sufferitu in pur’a limba româna, si care se păte correge prin s'garcitate, mai bene inse prin avaretia.                         ’
   SGA'TIAIBE, sau sgatieire,-escu, (si cu forme simple : sgatieiu, sgMei, sga-tieie, s găti emu, sgatielti, sgatku), V., (excutero), agitare, exagltare; a scutură, a essagitâ; derivate: sgatieitoriu,-
toria, adj. s., care sgatieie; sgatiaitu, part. sup. subst.; ■sgatieitura, s. f., actione si effectu de sgatieire.
   SGAU, s. m., matrix, vulva, uterus; pântece de muliere, matrice, viilva, u-teru;—probabile d’in scavu— ex si ca-vum, de unde verbulu excavare, care ins£mna intre altele si paedicare,—co-ventu obscenu, mai mai essitii d’in usu.
   SGAURARE, v., cum stupore iutueri, a se uitâ cu mirare, — affine cu sgaire; —compara lat. cavere, oautum, de unde rom. cautare, care intre altele insămna intuitare : a caută la cineva sau ceva cu ochii tare deschişi.
   SGHIABU, s. m., cataracta, canalis; cataracta, canale, scocu;—in Dacia supe-riore se dice si in alte sensuri: ajsghiabu de petra, massa de pătra, rupe; Jjseap-plica in locu de sicriu, cassa bau arca de morţi; c) plăssa de prinsu pesci; — originea coventului e obscura, pdte co nu e barbara.
   SGLOBIU,-a, adj., inquldtus, petu-lans,exorbltaus;lasoivns;nestemperatu, nebonaticu, petulante, resfaciatu; derivate : sglobire,-escu, v. refless., a se Sglobi, petnlanter se gerere, lascivlre; a se resfaciâ, a face nebonle; sglobitione, s. f., petulantia, lasoivla, petulantia, la-scivia, resfaciare; — form’a sglobenia e de reu gustu, inse radecin’a intrega nu suna a romanăsca.
   SGORNIRE,-esc«, v., expellere; a espelle, e espulsâ; vedi si scornire in Dictionariu.
   SGRABUNTIA, s. f., pusula, pustula, papula; pustula, mica inflatura pre pelle; derivatu : sgrabuntiosu.-a, adj.; pusu-losus, pustulosus; plenu de sgrabuntie = pustule, pustulosu.
   SGRIBURIRE,-fscM, (si cu forme simple : sgriburiu, sgriburi, sgribure; etc.)^ V., pr&e frlgore tremere, dentibus cre-pare, dentes ooncutere; a tremură de frigu, a si concute dentii de frigu.
   SGUDUIRE, V., suocntere, oonoutere, oommovere, gravlter moveroj a mişcă tare, a scutură; derivate : sguduitoriu,-toria, adj. s., succatlens, conuutiens, cominoveus, snncussor, ooncussor, com-motor; scuturatoriu; sguduitu,-a, part,
www.dacoromanica.ro
SIL.
SIA.
535
sup. subst., suocossos, concnssns, com-motiis, scuturatu sguduitura, s. f., snc-cnssio, cononssio, pommotio; ac tio ne si effectu allu actionei de sguduire, scu-turatura;—sguduire e asiâ de aprope de soeootere, in câtu constringe pre omu se crâda co e numai una desfiguraţi one a acestui varbu d’in urma, cu tOte aceste-a cu greu se p<5te esplicâ, cumu ver-bulu excutere, care a datu pre scotere si pre scuturare, ar fi mai potutu dâ si pre desfiguratulu sguduire.
   SGTJLLIRE,-eseu, v. refl., se contra-liero; a se stringe, a se contrage, a se face glomu; sgullitu,-a, part., contractos; strinsu, contrassu, glomeratu, glomuitu.
   SGURA VIRE, sguravitu; vedi sgu-ravn mai diosu.
   SGURA VU,-a, adj., dupo Dict. de Buda : siocos, slccaoeos; secu, uscatu; derivatu: sgurravire-escu, v., 1. activu: siccare, exsiccare, a seccâ, a uscâ; 2. refl. a se sguravi, siccarl, siccescere, a se seccâ, a se uscâ; de aci part. sguravitu,-a, siccatos, uscatu.
   SIA, siâua, pi. sielle; vedi sella in Dictionariu; — pl. sialle, Iambi, lumbi, totu d’in selle, inse cu e tare deschisu spre a distinge prin pronunţia differen-ti’a de seosu.                  .
   SIACHU, s. m., rege in limb’a per-sica; de aci nomele unui jocu cu figuri mobili pre una tabla desemnata cu spatie patrate, germ. scliaoh, fr. Ochecs, it. scacchi pl.
   SIADE, siede, pers. III. a verbului siedere, şedere; vedi şedere in Dictionariu cu tote derivatele selle.
   SIAGA, s. f., jocos, Indus; jocura, gluma; derivatu : siaguire,-escu, v., jo-cari; a jocurâ, a glumi; in Moldavia pronunţia: siuguire.
   SIAICA, siaicariu, si sieica, sieica-riu, vedi seica, seicariu.
   SIAITOU, s. m., dupo Bareianu germ. vragenwinde, trochlia cu care se servescu carratorii spre a rodicâ car-rulu, it. Terricello da alzare carrl, fr. rârin;—coventulu se ^.are a fi de origine ungurâsca,.si nu se aude in Dacia nferiore.                 '
   SILLOU, s. m., unu pesce, dupo Bar-
cianu germ. sander, schiel, laodbarsch, dupo Baoul fr. perche, Pliniu lat. peroa; se pare a fi desfiguratu d’in germ. schiel.
   SIALLUPA, s. f., dupo fr. ohaloope, scapha, lembos, linter; scafa, luntre,— coventu inutile, ca si siaica, candu a-vemu : scafa, luntre, barca, navicella.
   SIALVARI, pl. m., braccae toreicae; liciari largi, liciari turcesci; derivatu sialvaragîu, s. m., 1. care face si vende sialvari; 2. care p<5rta sialvari; — coventu turcescu addussu in terra de fanarioţi, acumu numai in batujocura.
   SIANTIU, e. m., fossa, fossatom, fos-satus; fossa, fossatu; derivate: siantiui-re,-escu, v., fossare, fossara ducere, a face siantiu, a face fossa; a fossâ; sian-tiuitu,-a, adj. part., fossatus, fossatu; dem. siantiulletiu, pl.-e, fossola, micu fossatu;—compara germ. schanze.
   SIAPCA, s. f., corruptu d’in capa, câpina, golericolnm;de aci: siapcariu, 8. f., care face câpine, capinariu.
   SIAPTE sau siepte, septem; vedi septe in Dictionariu cu tote compositele selle.
   SIARA, s. f., serra; vedi serra in Dictionariu.
   SIARGIA, s. f., corruptu d’in fr. char-ge, (carica, carca, sarcina), funcţiona, gradu militam;—coventu inutile si reu introdussu in limb’a româna.
   SIARIVARI, s. corruptu d’in fr. cha* rivari, sjmphonia discors; conviclnm; musica discordante, musica rea, musica de pissice.
   SIARLA sau sierla; vedi şerla in Glossariu.
   SIARLATANU sau sierlatanu; vedi şerlatanu si derivatele selle in Glossariu.
   SIARPE, s. m.; vedi serpe iu Dictionariu.
   SIARPIA, s. f., corruptu d’in fr. «harpie, scama de pândia.
   SIARTA, s. f., corruptu d’in f. charte, carta, constitutione scrissa.
   SIASE sau siese, sex; vedi sesse in Dictionariu cu tote compositele selle.
   SIATRA, siatrariu; vedi sciatra, sciatrariu in Dictionariu.
   SIAUCA, 8. f., corruptu d’in sâllica,
www.dacoromanica.ro
SIN.
  536__________SIL._______________________
tergum equl, săllele, spatele sau crucea callului.
    SIBOIU, s. m., una planta cheiran-thns lncanns, Linn.
    ŞICANA, s. f., dupo fr. chioane, mai bene ar fi decana, cavillatio; de aci: sicanare, v., fr. chlcaner, mai bene ar fi ciccanare, caTillari; şicanat»,-a, part. fr. ohioand, mai bene decanatu; — de la it. olca == micu lucru, si acestu-a de la lat. areb. ciccns : ciccnm Uon inter-dnlm, Flaut. rud. 2, 7, 22.
    SICHASTBU, sichastria, sicha-stricu, etc.; vedi sechastru, in Glossariu.
    SICLU, (cu s aspru sibilante, şiclu), 8. m., dupo Dict. de Buda: alota (membrana) Inanrata; vel argentata; pelle (lucrata) aurata sau argentata; de aci: şi-cluire,-escu, v., auro rel argento obdn-eere, a poli cu auru sau cu argentu; şi-cluitu,-a, part., tnanratns vdargentatng, politu cu auru sau cu argentu.
    SICU, (cu s aspru sibilante, şicu), s. m., vedi şiclu, mai susu.
    SIDEFII, s. m., nnlonnm concha, (it naoohera, isp. nfteara, fr. nacre, mase. isp. naoar, it. naccaro), matriperla.
    Slfi A—sella; vedi sella inDictionariu.
    S1EDA sau sceda, siedula sau scedula; vedi scheda = sceda in Dictionariu.
    SIEFU, s. m., corruptu dupo fr. chef = capu, in sensulu de superiore;—numai stupiditatea scriptoriloru d’in can-cellarie a potutu se introducă unu atare barbarismu.
    SIEKBETU, s. m.; vedi serbetu in Glossariu.
    SIEKIFU, s. m., (fr. eh^rif), principe arabescu, descendente allu lui Macho* mede.
    SIGURU, sigurare, siguratu, sigu-rantia, siguritate; vedi: securu, secura-re, securatu, securantia, securitate in Dictionariu.
    SILA sau silla (cu s lenu sibilante), sau sylla, s. f., vis, vlolentia, coactus; violentia, constringere, constrictione : cu siVa, vi, violenter; de sila, coacte; derivate : silire,-escu, v.; cogero, adi-gere, a enge, a constringe; refl. a se sili, oonarl, niti, stodere, operam dare, a ge adoperâ. a pune diligentia, a fi dili-
gente ; silentia, s. f. diligentia, oona-tns, nlsus, stndlnm, industria; diligentia, nesuentia, adoperatione; silitori»,-toria, adj., diligens/ scdnlns, gnavns, lndastrlug, studiosns; in sensulu ac-tivu : oogens, adigens; silitu,-a, part. coactns, adactns, constrinsu; silitura, s. f., coactns,-na, actione si effectu allu ac-tionei de silire, constricturaj alta forma e ; siluire,-escu, stnprnm alica! lnferre, a violentă, a face cuiva violentia mai allessu prin stupru; siluiiu -a. part. stnprnm pati coactns, violentatu, stupratu prin violentia; — silnic»,-a, adj., rio-lentns, violentu; silnicia s. f., violentia, violentia, forme si mai orride de câtu celle pâno aci citate;—compara gr. o6Xtj, a&Xa, prroda, spollnm;si v., ooX6tv=spo-llare, dlripere, Tiolare; slav. slla=Tls, potentla. potestas.
   SIMBi), dupo Dict. de Buda: formula affirmnndi jeerto, procerto, indnbie, p. e. simbenu. sau sântul» simbenu; — noi n’amu auditu-a neci una data.
   SIMBRA, s. f., socletas, commnnio, oommorolnm; societate, associatione; de aci: simbrasiu, s. m., soolns; sociu, as* sociatu; — simbra p<5te fl unu ooventu bonu, (compara gr. aop.j3oXij, si Gop.(3oo-Xij, si chiaru o6p,J3oXov), simbrasiu e una carricatura.
   SIMBRIA, s. fi, merces, stlpendlnm, protlum condnoti; mercede, stipendiu, salariu; demin. simbriutia, s. fi, meroe-duia, mica simbria; (compara aop,J3oXij, sjmbola); simbriasiu, s. m., mercena-rius, mercenariu, e una carricatura.
   SIMIGIU, s. m., pistor, cnpedinarins onpediarlns, siligiuarins, crnstularins, dulciarios, candidarins; cupedinariu; de aci: simigeria, s. f., pistrina, pistril-la, pistrina; — coventu turcescu.
   ŞINA, (cu 8 aspru sibilante, şina), sau seina s. f., pertica ferrea; pertica de ferru; compara germ. sohiene.
   SINCERICA, s. f., dupo Barcianu una planta, lat. scleranthns.
   SINDICOSU.-a, adj., dupo Dict. de Buda ;morosns,torvns,tetricns;morosu tetricu;—in Daci’a ioferiore nu se aude acestu coveijtu, se pare a fl unu fetu ungurescu.           *
www.dacoromanica.ro
SIO.
SIO.
537
     SINDILL A, sindriUa, sindillariu, sin-driUariu, sindillire, sindrillire, sindil-litu, sindrillitu; vedi sdnăilla, sdndil-lariu, scindillire in Dictionariu.
     SlNlSGU. s. m., dupo Dict. de Buda: cnbnlns; una mesura de aride, galleta, 86 dice in banatulu Temisianu; (compara gr. x0^, mesura care conţine 4 xo-- t6Xac); in alte locuri nu se audu.
     SINETU sau senetu, a. m., actu, docu-mentu in scrissu; — coventu turcescu.
     SINCEPU, s. m., dupo Raoul, fr. mar-tre, marte; martura; dupo Barcianu germ. marderpelz, pellicia de martura; de aci: singipiu,-a, adj., de coldrea mar-turei, cenuşiu; — coventu turcescu.
     SINGHILIA, s. f., corruptu d’in sigiliu, dupo Dict. de Buia : lltteriB e-plsoopales testantes cnldatn saoerdotl Jurlsdlctlonemln certam paroohiam esse collatam, vnlgo: formata reljnrlsdictlo; carte sau diploma (munita cu sigiliu) data de episcopu unui parochu, prin care se certifica acestui-a jurisdictionea in una parochia, diploma episcopale.
     SINICU, s. m.; vedi sinâgu (x°^i£).
. SINORU, sinuru, snuru, (cu s aspru sibilante), s. m., funiculns, Unea; funi-oella, acia implettita de cânepa, de linu, de lâna, de metasse, etc., germ. scbnur; derivate : sinorire, sinunre, snuruirc,-escu,v., vesti cnlpiam fnnloolos assuere; a c<5se funicelle la unu vestimentu;—a muni cu funicelle foliele unui codice; si-noritu, sinuritu, snuruitu,-a, part. fbni-onlls assntns, cosutu cu funicelle; demin. sinorutiu, sinurutiu, s. m., funicella suptire.
     SIOCOTITJjS. m., dupo Barcianu ger. ratte, dupo Baonl fr. rat, sdrece mare.
     SlODU,-a, adj. s., lndlorns, rldlculns, Jocosns, cnrlosDS, paradoxns; curiosu, comicu, ridiculu, paradossu; de aci di-minut. siodutm,-a; adj. s., camu curiosu, comicu, ridiculu, paradossu; siodi i,
  S. f., res lndicra, res ridlonla, jocns; lucru ridiculu, lucru comicu, jocura.
     SIOFRANU, siofranellu, siofranire, siofranitu, siopranasiu, demin. ridiculu; vedi: safranu, safranellu, safrănire, safranitu in Dictionariu, cumu se cade se fia scrisse si pronuntiate.
   SIOQORU, s. m., din ung. sogor, si acestu-a corruptu d’iii germ. schvrager; comnatu; se aude numai in gur’^ Româ-niloru cari locuescu printre Unguri.
   SIOIMU, s. m., falco; falcone, una pasere selbatica care se pot^ si domestici, si cu care se servescu venatorii spre a prende alte passeri.
   SIOIRE,-escti, V. snsplrare, gemere; a suspirâ, a oftâ, a geme; — nu se aude d’incoce de Carpati; — origine incerta, se p<5te inse a fi essitu d’in acea-asi rădice de unde a essitu si slbllare=su«e-rare.              .
   SIOLDA, s. f., dupo Barcianu gorm. betrllgerei, insellatione, insellatoria.
   SIOLDANU, s. m., dupo Barcianu germ. eln henrlger hase, liepure din estu annu.
   SIOLDIN A,s.f.,dupo Barcianu germ. glcht, artritide, podagra; vedi sioldu.
   SIOLDU, S. m., coxa, ooxendix, femeii, femur; cdpsa, femore; de aci: siol-.dîu,-a, adj., paralysatu la cdpse : cdllu sioldiu.
   SIOMOIAGU, s. m., dupo Dict. de Buda : mannololnm, fasclculus stra-minlj vel feenl In olronlnm convolntns;
fascidra de palie sau de fânu strinsu in cercu; d’incoce de Carpati nu se aude; — compara ung. csoma.
   SlONTOROGU,-o, adj., dupo Dict. de Buda : clandus, claudioans; scbiopu; —compara ung. sânta, compusu cu slav. nogfi = petioru; — coventu superfluu, candu schiopu espreme totu.
   SIOPIRLA, s. f., vedi serpilla in Dictionariu.
   SIOPRU, si siopronu, s. m., d’in germ. schopen , tectum , tngarlnmj nubila-rlnm; receptacnlnm; turguriu, coperi-mentu , accoperimentu , constructione simpla a cărei parte principale e cope-rimentulu redicatu pe columne cu parieti sau fora parieti, sî care servesce pentru adappostarea carraloru, viteloru, etc.; it. rimessa, fr. remise.
   SIOPTA, S. f., snsnrrns, snsnrramen, snsnrratio; susurru, susurratione, spunere la urecbia cu vocebassa; derivate: sioptire,-escu, V., susnrrare, iususur-rare, ad aurera ţususurrare; 9 susurrâ,
www.dacoromanica.ro
538
SIE.
SIE.
a vorbi incetu, a vorbi cu voce bassa la urechi’a cuiva; sioptitormt-toria, adj. s., 8nsnrrans,sn8urrator; susurratoriu, care susurra la urecbia; sioptitu, part. sup. subst.; sioplitura, s. f., ensurratio, ac-tione si effecta allu actionei de sioptire, synonymu cu siopta.
    SltiKECE, siorectllu, siorecoia, sio-recoica; vedi sorice in Dictionariu cu tote derivatele selle.
    SIORLICIU, s. m., vedi soriciu 2. in Dictionariu.
                                                          v SIORMENTU, s. m., corruptu d’in sarmentu; vedi sartnentu in Dictionariu.
    SIORTU, s. m., dupo Dict. de Buda: nota, macnla Ignominlie; macula morale, ignominia, nome reu;—dincdce de Car-pati nu se aude coventulu.
    SlOSSli!A, s. f., corruptu d’in fr. chaus-see, (d’in lat. oalciata, it. seleiala), caile aşternuta cu petrisiu, strata selciata, strata glariatd; — numai stupiditatea a potutu straformâ in siossea coventulu fr. ehansiâe.
    SIOVAIRE,-eseu, si cu forme simple V., ombagibos uti, tltobare, notare; a ambii cu ambagi, a se abbate d’in caile spre a scapi si a fugi; a titubi, a nu sti fermu pre'petidre; — siovaiesceven-£M?M=suffla cu sunetu; derivate : sio-vaitoriu,-t6ria, adj; 8., ambagibns ntens, titnbans, nntans, fremens; siovaitu, part. sup. subst.; siovaitura, s. f., actione si effectu allu actionei de siovaire.
    SIOVARU.s. m.,dupo5arcto«Mgerm. ■chilf; papura, juncu.
    SlOVERNARE,-e(2»M, V., ambagibns ntl; a ambii cu ambagi, a se abbate d’in caile spre a scapi si a fugi;—se pare a fi numai Unu derivatu d’in siovaire.
    SIPET0, sipetellu, etc.; vedi sepe-tv, etc. in Glossariu.
    SIPOTIJ, (cu s aspru sibilante, 5i-potu), 8. m., fons flstnlaris, scatorigo, 8ilanns; fontana fistularia, scaturigine, silanu; derivatu, sipotariu, s. m., care face sipote.
    SIREGLa. s. f., dupo Dict. de Buia: el&tbri gestatorii, germ. schragel ung. sâroglja; d’incdce de Carpati nu se aude coventulu.
    SIRfiGU, s. m., 1. longa series; una
seria lunga; 2. caterra; mulţime, turma numerosa,—compara germ. schaar, inse nu uiţi neci lat. series, din care Ungurii au facutu sereg.
   SIR^PU, (cu s lene sibilante), s. m., dupo Dict. de Buia : feros, ferox, pe-tnlaus; feru, feroce, ferosu, selbaticu, petulante : unu callu sirepu;—d’incdce de Carpati nu se aude coventulu.
   1.    ŞIRETU, (cu s aspru sibilante), s. m., corruptu d’in germ. schrot, gians piombea; glânde de plnmbu, globuli de plumbu, cu cari se puşca animali mai mici.
   2.    SIRETU, (cu s aspfu sibilante), s. m., acia, funicella, cordella formosu implettita;—coventu probabile turcescu.
   3.    SIRETU, (cu s aspru sibilante),-a, adj. 8., astntus, versutns, rafer, faliax, falsos; astutu, versutu, fallace, falsu, insellatoriu; de aci: siretlicu, s. m., a-stns, astntia, rersntia, vafritia, fa 11a-eiae; astutia, versutia, vafritia, fallacia, insellatoria;— coventu turcescu, deriva-tulu si cu affissu puru turcescu,—duca-se de unde a venitu.
   SIRGU, sirguintia, sirguire, sirgui-toriu; vedi sergu, serguentia, serguire, serguitoriu in Glossariu.
   SIRIMANU, sirmanu, sirimania, sirmania; vedi sermanv, sermania, la şarmanta in Glossariu.
   SIRIMPOU, (cu s aspru sibilante), s. m., dupo Dict. de Buda: eruga=oana-lis aquarios, doctus aquae, oaeoompro-fnndnm, conicolos sobterraneos, exqno effodltor aorom, arrogia; canale de apa, tina profunda, cuniclu sau canale subter-raniu d’in care se scdte auru;—coventu probabile ungurescu, d’incdce de Carpati nu se aude.
   SIRINGA, (ou s aspru sibilante), s. f., dupo Dict. det2?t((2a : lacinia agri; una fascia de agru; de aci : sirmgutia, s. f., demin. d’in siringa, una fascidra angusta de agru.
   SIRIU, (cu s lene sibilante), s. m., dupo Dict. de Buda: laena, laoerna; ve-stimentu superiore la rustici sau terrani; —d’iu cdcj de Carpati nu se aude coventulu.                             ,
  , SIRODA, (cu s aspru sibilante), s. f.,
www.dacoromanica.ro
SIU.
539
___________SIP.________________________
  dupo Dict. de Buda : lacnscnlns, eadns minor; cada mica.
    SIROFU, (cu s aspru sibilante), s. m., eorruptu d’in germ. schraube, cochlea; cochlia, vite, cylindru cu spirale, caro se intorce in una gaura cu spirale, fr. ă-erou, d’in care ar essi scrubu ca forma mai correcta de câtu sirofu, sirupu, siurupu.
    SIROIU, (cu s aspru sibilante), s. m., torrens; torrente ; — se pare a fi unu augmentativu derivatu d’in siru.
    SIRU, (cu 8 aspru sibilante), s. m., eorruptu d’in seria; vedi seria in Dic-tionariu.
    1    SIRUPU, (cu s aspru sibilante), 3. m.; vedi siurupu si sirofu.
    2    SIRUPU, (cu s lene sibilante), s*. m., fr. syrop, sirop, it. sciroppo, sci-loppo, germ.'syrup; succu de sacharu; — coventu asiaticu.
    SISCA, (cu s aspru sibilante, qiqca), S. f., maga, lucantetrlx; maga, incanta-t<5ria, farinecatdria; derivatu : qiqcoiu sau qiqconiu, s. f., magus, Încântător; magu, incantatoriu, farmecatoriu.
    SISCAYU, (cu s aspru sibilante, qi-şcavu),-a, adj. s., dentiloqnns, blaesns; dentilocu, care vorbesce printre denti, blesu; derivatu: siscavire,-escu, v,, snp-plantare verba palato; a vorbi printre denti.
    SISSA, (ou s aspru sibilante, şissa), s. f., d’in sclssa, cu sensulu de scindrilla, scândura ângusta si suptire. -
    SITIRIRE,-e$e«; v., dupo Diction. de Buda : Impellere, Inslstere, nrgere; a menâ, a impelle, a impinge, a insiste, a urgă; sitiritu,-a, adj. part., menatu, impulsu, impinsu.
    SlTlYIRE,-esctt, v., dupo Barcianu germ. Btarkheiserig werden, die stlmme verlteren; a si perde vocea, aragusi tare.
    SIUBA, s.f., pallium, laena; mantellu, vestimentude callatoria; — rădice incerta.
    SIUBREDU,-a, adj., languldus, debili», cadnons; langedu, flaccu, debile, ca-ducu, fora potere, macru; — coventulu se pare a fi eorruptu d’in una rădice romana,—se nu fia se-validaşi
    SlUCHIATU,-a, adj s., veutosns, va-
  nus, levls; usioru, usiorellu, ventosu, se-mistultu.
    SIUGARELLU, s. m., dupo Barcianu: rosmarinu selbaticu, germ. bergpolei.
    1    SIUIU, s. m., 1. cancer; unu morbu care corrumpe carnea si r<5de <5ssele; 2. ar-thrltls; arthritide, podagra, chiragra.
    2    SIUIU,-fl, adj. s^ graollls;gracile, suptire, macru.
    SIULDOU, s. m.; vedi siolăanu.
    SIULENDRA, ca si bulendra, s. fi, meretrix, lopa, scortnm; meretrice, fe-mina corrupta care nu mai are puddre.
    SIULLEU, s. m., dupo Dict.de Btlda: lncto perca; unu pesce; vedi siaîldu in Glossariu.
    SIUMENU,-a, adj., dupo Dict. de Buda : Inebriatns, ebrlns, potns; im-betatu, b^etu, betivu; derivate : siume-nire,-escu, v., refl. a se imbetd,; sidme-nitu,-a, adj. part-, imbetatu.
    SIUNCA, s. f., corxuptu d’in germ. sobinken; petioru de porcu affumatu si uscatu; lat. perna. fr. jambon, it. pro-sclntto si presclntto.
    SIUPARIU,-o, adj. s., dufo Dict. de Buda; feros, ferox, petnlans; compara: sirepu.
    SIURA, s. fi, eorruptu d’in germ. sebener, horrenm; coperimentu in care se depune grânulu si alte eereali, se treiera si se conserva; derivate : siura-riu, s. m., borrenrlns, inspectoriulu siu-rei; siurisiora, si siuritia, s. fi, horreo.
. lnm, mica siura.
    SIURLA, s. fi, dupo Barcianu germ. reibsand; arena defrecatu; de ac{:stur-luire.-escu, V., germ. reiben, ansrelbeh, a frecă cu arena.
    SIURTIU sau siortiu, s. m., eorruptu d’in gernuschiirze, praeligamen, snhli-gar, snbllgacnlum, mnnltnra; sublega-riu, tabliariu, (fr. tabller), gremiariif, (it. gremblale).
    SIURUIRE.-didM, v , dupo Burcidnu germ. rieseln; a plouă menintu, a pic-curâ, a cerne (despre plouia).
    SIURUPU, s. m., eorruptu d’in germ. schranbe, cochlea; cochlia, vite; vedi si sirofu, corrbptud’irtacea-asi radecina; mai bona ar fi form’a scrubu; — fieri»
www.dacoromanica.ro
540
SLA.
SLA.
Tatu : siurupuire,-escu, v., a firma cu cocblia, a incochliâ. .
   SIUSIUIRE,-esctt, v.; vedi susurrare in Dictionariu cu tote derivatele selle. .
   SIUSTARIU, s. m.; vedi sestariu in Dictionariu.
   SIUSTERU, a. m., corruptu d’in germ. sohnster, si acestu-a d’in lat. sntor, cal-cionariu.
   SIUTEU, 3. m.. corruptu d’in ung. ■tittf, plstor, panlfex; pabifice, panariu.
   SIUTU,-a, adj. s., cornlbns destitn-tns; fora c6rne.
   SIUYAIRE,-escw, v.; vedi siovaire in Glossariu.
   SIUVARU, s. m., dupo Dict. de Buda: locn» arnndloosns; loou arundinosu; dupo Barcianu : siovaru, germ. soliilf, papura, juncu; vedi mai sasu siovaru.
   SIUVITIA, 8. f., (pleota); pletta, legătură de fire sau de pâru.
   SLABU,-a, adj. 8., debills, inflrmns, invalida», lmbellls, Imbeclllis sau Im-beolllns; macer, maollentns; vilis, ab-jeetns; flaccu, debile, fdra potere, fdra tarla, infirmu, invalidu, imbecillu, im-belle; maoru, macilentu, fdra carne; vile, abiectu, fdra tarla morale, fdra caracte-riup-derivate : slabutiu,-a, adj., deminut. camu slabu = flaccu; slabia, s. f,, debi-litas, Inllrmitas, Imboclllltas; flaccitate in t6te sensurile adiectivului; slăbire,-eseu, v.transit., 1. debilitare, Infirmare, Imbeolllnm reddere;a flacci, a face flaccu, a debilitâ; 2. remlttere, relaxare; a lassâ d’in incordare; intransit. debilitări, defleere , vires amittere ; a perde poterea, a deveni flaccu; si maeere, ma-cescere, maorescere, maeilentus fieri; a perde d’in carne, a deveni rnacru, a macrl; slabitione, s. f., debilitas, infir-mltas, imbeoillitas; flaccitate, debilitate, infirmitate, imbecillitate; slabanogu,-a, adj. 8., a) paralytions, olandns; paraly-ticu, care nu p6te merge pre petidrele selle; b) debilis. ineptns, inhabilis, ml-ser; flaccu, nepotentiosu, amari tu, mi-seru, ticallosu; c) laxng, remissns, de-tentus, dissolntns; lassiu, neintensu, neincordatu; dupo Dict. de Buda: slaba-nogu insdmna si doue plante: impatiens neli me tanger e, Linn. germ. das apringr-
krant, der springsaamen, der jndenhnt, dle golbe balsaraine; merenrialis annna Linn. germ. das blngelkrant;—de aci: slabanogia, 3. f., paralysls, debilitas membrorom; paralysla, stare de paraly-ticu; slabanogire,-escu, v. transit., a) debilitare ; a debilitâ, a paralysâ, a face paralyticu; (3) remlttere, relaxare, laxnm reddere; a relassâ una cdrda, a destende; intransit. paralysi capi, debilitate mem-brornm capi; a deveni paralyticu; sla-banogitu,-a, adj. part., in t<5te sensurile verbului. Radicea e slavica, si slabanogu esl unu composituslavicu; germ. sehlapp si schlaff inco sta in relatione cu acea rădice.
• SLABUCARIU, s. m., dupo Dict. de Buda : spnma; spuma; — se pare a fl unu derivatu d’in slabucu, sclabucu, oare d’in c6ce de Carpati se pronunţia cla-bucu. spuma de sapone, — inse totu co-ventulu cu t6te formele lui e superfluu, cându avemu spuma, curatu romanescu.
   SLADTJ, s. m., dupo Dict. de Buda: potenta, germ. malz; ordiu maceratu d’iu care se faoe bere.
   SLATINA, s. f., laridnm, lardnm;
lardu, suillina, grassime de porcu.
   SLATINA, 3. f., loens palnster; locu limosu, limu, tina.
   SLAVA, S. f., gloria, majestas, mag-nificentia; snblimitas; gloria, mărire, maiestate, magnificentia; sublimitate : in slava, in snblimi, in aeru; derivate : slăvire,-eseu, v., glorificare, magnifl-care, oelebrare, prsedicare, landibng ef-ferre, extollere, eolere; a glorifică, a mari, a magnifică, a celebră, a predică, a inaltiâ cu laude, a laudă; slavitoriu,-târia, adj. s., glorifioans, magnifloans, oelebrans, colens, cnltor; glorificator iu, maritoriu, magnificatoriu, celebratoriu, cultoriu, laudatoriu; slavitu,-a, adj. part., gloriosns, oelebris, magnificus, incly-tns; gloriosu, celebru, maritu, magnificu, inclitu, laudatu. Auctorii Dict. de Buda insâmna ca possibile derivationea coven-tului slava de la lat. salve, forma saln-tandi, care ar fi sufleritu una metatbese in limb’a slavica; noi ne reservâmu opi-nionea peno la investigatione ulteriore.
   SLA VIN A, s. f., dupo Barcianu, germ.
www.dacoromanica.ro
StO.
SLU.
Ui
der hahn an einCm fasse, pip’a la una bute, prin care curge licidulu, canata.
    SLAVOCA, s. f., dupo Dict. de Bucla : lophlns, germ. frosohflsch , seeteufel, unu pesce care sâmina cu brdsca.
    SLAVOSLOVIA, s. f., (doxologia = SoJoXofEa), doxologia, cantare de lauda in baseric’a creştina, Te Demn landamus; —a figuratu numai in traductionile celle servili alle cârtiloru basericesci, astadi nu se mai aude neci in baserica.
    SLEIRE,-esctt, V.; 1. exhaurlre; a es-sauri, a scdte t6ta ap’a d’in putiu; 2. in nnam massam cogere, congelare; intran-sitivu, eoncrescere; a incbiagâ, se dice despre untu, seu, câra; refl., a se incbiagâ; sleitoriu,-torta, adj. s. : 1. exhauriens, essauritoriu ; 2. eogens, eongelans ; in-cbiagatoriu; sleitu,-a, adj. part.: 1. ex-hanstns; essauritu; 2. eoneretns, conge-latns, coagnlatus, incbiagatu; sleitura, s. f., actione si effectu allu actionei de sleire.
    SLICU, (cu 8 aspru sibilante , şlicu sau şclicu), s. m., dupo Dict. de Buda: pnlreres minerarnm , germ. sehlick , Bohlamm; pulbere de minere.
    SLOBODIA, slobodienia, slobodire, sloboditoriu, sloboditw, vedi slobodu.
    SLOBODU,-a, adj.; 1. solntus, liber, vacuus; liberu, solutu; 2. licitus, non interdictus; permissu, licitu, neinter-dissu, neoppritu; 3. remissns, laxos, solntus; relassatu, lassiu, neincordatu; derivate : slobodia, s. f., si mai baroccu : slobodienia, s. f., libertas, licenţia, Tenia; oommeatns; libertate, licenţia, per-missione; slobodire,-eseu, si cu forme de conjugatione simple, V., 1. solrere, liberare, eliberare, dimittere; a sdlve, a liberă, a dimitte, a dâ drumulu; 2. con-cedere, permlttere, yeniarn facere, fa-cnltatem dare; a concede, a permitte, a dâ volia; 3. remittere; relaxare; a re-lassâ, a destende; 4. vilius exponere; a mai lassâ d’in pretiu; 5. emlttere, ex-pellere, explodere; a dâ focu puscei, a espldde ; 6. venam secare , sangoinera mlttere; a lassâ sânge;' 7. refless. a) se demittere; a se lassâ in diosujbjimpetum capere; a se aieptâ; c) induci; a se allu-necâ la ceva, p. e. la una necovientia;
—   sloboditoriu,-toria, adj. s. llberans, liberator; liberatoriu; sloboăitu,-a, adj. part. solutâs, liberatus, dimissus; solutu liberatu, dimissu, etc. in t6te sensurile verbului. — Radicea sroboda occurre si in bmb'a slavica, dâro lat. solrere. pre-cumu a observa tu dejâ Dict. de Buia, e asiâ de aprdpe si cu form’a si cu sen-sulu, in câtu se obtrude de necesse ety-mologului. Deci ne permittemu a insem-nâ, co d’in solvere=solbere Românulu a potutu formâ fdrte facile soTbidu—sol-bedu=solbSdu, care apoi a datu nascere la t6te celle alte. Observâmu in ultra, co neci slaviculu sroboda, neci unguresculu szabad, nu are Z. Prin strămutarea acestei littere, coventulu a luatu in lim-b’a româna una fisionomia barbara, in câtu noi, cu tota probabilitatea provenienţei selle, nu cotediâmu a lu recom-mendâ.
   SLOIU, s. m., 1. massa, frnstnm, glo-mns, concretnm; massa inebiagata de câra, de seu, etc.; 2. stiria; fu$u de glacia.
   SLOVA,s.f. iittera; littera; derivate: slovariu, s. m., lexicon, dictionariu sZo-venescu; slovianu sau slovenu,-a, adj. s., sclarinns care e de nationea sloviana; slovenescu,-a, adj., sclavicus; relativu la sloviani: slovenesce, adv., sclarice; slo-venire sau slovnire,-escu, v., syllabas distingnere, a syllabisâ; slovenitu, sau slovnitu, part. sup. subst., syllabisata;
—   covente introdusse prin dăscălii sloviani, acumu cu totulu essite d’in usu.
   SLOVARIU, slovianu, slovenu, slo-venescu, slovenesce, slovenite, sau slov-nire, slovenitu sau slovnitu; vedi slova.
   SLUGA, s., cu forma feminin^, inse cu sensu masculinu, servus, famnlns, minister; servu, servitoriu; derivate: slugariu,-a, adj. s., serriens, serŢills; serviente, servile; slugărite,-eseu,v„, servire, inserrire, ministrare; a servi, a face servi tiu; slugaritoriu,-toria, adj. s., ofilclosns, obseqniosns, ad serritia promptus; promptu la servitiu, indema-naticu; slugaritu, part. sup. subst.; slu-garitura, s. f.; fau.nlatio, ministratlo; actione si effectu allu actionei de servire;—slugire sau slujire,-eseu, v., »er-
www.dacoromanica.ro
542
SLU.
SME.
Tire, inserrire, famnlari, ministrare,
a servi, a officiâ, a ministrd, a functionâ; siugitoriu sau slujitoriu,-toria, adj. s., serrns, servitor, fatnnlns, minister; apparltor; servitoriu, funcţionarii); apparitoriu; slugitu sau slujitu, part. sup. subst., servitns, servltum, serri-tlnm; slugullitia, si slugutia, s. f., cu sensu masculinu, serTulus , servolas; demin. d’in servu, micu servu;—slusba, (cu s aspru sibilante înainte de b, sluş-ba, contrassu d’in slugiba sau slujlba), H. f., serfltns, servttium, famulatns, ml-nisterinm; servitute, servi tiu, functione, offîciu; sluşbasiu, (contrassu d'in slugl-bastwsau slujlbasiu),3.m., serriens, fun-gens; servitoriu, apparitoriu, functio-nariu; sluşbullitia, s. f., purvnm, mini-steriam; micu servitiu, mica functione; slusnica, (cu s aspru sibilante înainte de n, sluşnica, contrassu d'in sluglnica sau slujînica) s.f., serva, famnla, ancilla; serva, servitdria; sluşnicariu, s. m., an-clllas proonrans; care procura servitd-rie; care petrece cu servitdrie; sluşnicu-tia, s. f., serrnla, anolllnla; demin. d’in slusnica, mica servitdria, servitdria amabile.— Barbarismi nesufferiti.
   SLUGARIU, slugărite, slugariloriu, slugaritu, slugaritura; vedi sluga.
   SLUGIRE sau slujire, siugitoriu sau slujitoriu, slugitu sau slujitu; vedi sluga.
   SLUGULLITA, slugutia; vedi sluga.
   SLUSBA, (slnglbaz=slujlba), sluşbasiu, (sluglbasiu=slujlbasiu), sluşbullitia, (slugîbullitia = slujlbullitia); vedi sluga.
   SLUSNICA, (sluglnica—slujînica), sluşnicariu, (sluglnicariu — slujlnica-riu), sluşnicutia, (slug’tnicutia—sluj’i-nicutia); vedi sluga.
   SLUTISE, slutitu, slutitura; vedi slutu.
V4 SLUTU,-a, adj. 8., mntilus, manens, trnncns; mutilu, mutilatu, mancu, trun-catu; in unele locuri se dice si in sen-sulude: tnrpis, urritu; derivate: slutite,-eseu. V. mutilare, mâneam reddere; a mutilâ, a esturpiâ; slutitu,-a, adj. part. mutilatab; mutilatu, esturpiatu; slutitura, s. f., mutilatlo; actione si effectu allu actionei de mutilare, cliiaru si lu-
cru mutilatu.—Barbarismi grossi, cumu se pote indata observâ atâtu d’in con-cursulu littereloru sl, câtu si d’in pro-nunti’a dura a litterei t înainte de i.
   SMAClRE,-esCM, v., 1. rapere, rap-tare, corripere, abrlpere; a răpi ceva cu violentia; 2. exţorqnere, maulbus e-ripere, evellere; a smulge cuiva ceva d'in mâni; 3. repercutere; a repercuta : smacesce una puşca prea tare impluta; derivatej smacitoriu,-toria, adj. s., care smacesce in tote sensurile verbului; smacitu, part. sup. subst., smacitura, s. f., actione si effectu allu actionei de sma-cire; vedi si smancire in Dictionariu cu t6te derivatele selle.
   SMANGALLIRE, smangallitu, sman-gattiturq; vedi mangalire, mangalitu, mangalîtura in Glossariu.
   SMARCEDU,-a, adj., turpis, foedns, sordldas, deformis; urritu, fedu, fedosu, sordidu; — alta forma e : smarcevu,-a, adj., cuacellu-asi intellessu;—cea d’an-taniu pare a se appropiâ de marcidu, cea d’in urma se departâdia mai tare; — smârdu,-a, adj., cu acellu-asi intellessu, se pare a fi numai uua coutrac-tione.
   SMARCU, s. m., dupo Dict. de Buda: antlla, germ. pampe; pumpa.
   SMARDU,-a, adj.; vedi smârcedu mai susu.                       '
   SMECIRE, smacitu, smecitura; vedi smacire in Glossariu si smancire in Dictionariu.
   SMEDU,-a, adj., dupo Dict. de Buda: palie na, pallidus, pallidu.
   SMEGU, (cu s aspru sibilante, şme-gu), corruptu d’in germ. geschmack, gnstns, sapor; gustu, sap6re; mai allesu sapdre falsa.
   SMEREDUIRE,-esc«, v., dupo Bar-cianu germ. zerqnetBchen, zerfetzen, a strivi, a rumpe in mici buccatelle.
   SMERENIA, smerinu, smernicu, smernicîa; vedi smerite.
   SMERIRE -eseu, V., hamiliare, deprl-mere; a umili, a appesâ; refl. a se smeri, a) se damittere, se hamiliare , a se umili; b) modeste se gerere, a se portâ modestu, a fi modesta, derivate ; smerita,-a, adj., humilis, demlssns, snbmis-
www.dacoromanica.ro
BMO.
SOB.
543
sos, modestos, podioos; umile, umilitu, modestu, pudicu, rusiuosu; smerinu,-a, adj., synonymu cu smerita; smerenia, s. f,, bomilitnS, demlssio, subinlssio, modestia, padtcitia, umilentia, umilitate, modestia, pudicitia; smermcu,-a, adj., synonymu cu smerinu si cu smerita; de aci: smernicia, s. f., synonymu cu smerenia. — Barbarismi.
   SMICLIRB,-escw, v. impers., dupo Diction. de Suda: fulgerare; a fulgeră: smiclesce, fulgerat, fulgera.
   SMIDA, s. f., dupo Diction. de Suda: radios folminis; fulgeru, radiu de ful-geru; de aci: smidire,-esp.e, v. impers., synonymu cu smiclire.
   SMINTELA, s. f., (reu formatu d’in smintire), a) mendum, error, calpa, noxa, Titiom, deliotom; errdre, culpa, de* lictu; b) offensio, scandalom; scandalu; — unii au formatu si sminta in acellu-asi sensu, inse amendoue sunt de reu gustu.
   SMINTIRE, smintitu, smintitura; vedi smentire in Dictionariu. Pronunti’a dura a litterei t inainte de i demustra formationea recente a coventului.
   SMOCHINA, s. f., flcos; fica, pom’a arborelui ficu; — smochinutia, s. f., fl-cola, deminutivu d’in smochina.
   SMOCHINU, 8. m., flcos arbor; ficu, arbore ce produce fice.
   SMOCHINUTIA, vedi smochina.
   SMOLLA, s. f., pix, bitomen; bitu-me, pecura, mai allesu pecura cu care se unge assea carraloru sau altoru macine, axongia, untura pentru assemine scopu; derivate : smollire,-escu, v., pice, bitomiue, axongifi inflcere; a unge cu pecura sau cu untura de r6te; stnollitu, -a, ad. part., axonglâ ioTectus, unsu cu pecura sau cu untura de r<5te; smollitura, s. f., actione si effectu allu actionei de smollire.
   SMOLLIRE, smollitu, smollitura; vedi smollire.
   SMOTRU, s. m., corruptu d’in »io-stru,mustra; decorsio campestris, slmo-lacrom pognae; mustra militaria, manopera militaria, essercitiu militariu;— acestu terminu desfigurata fu introdusu prin Russi numai in seclulu nostru, dăro
d’in fericire pentru limba, n’a prensfl ra-decine.
   SMUCIRE, smucitu, smucitu,ra; vedi smacire in Glossariu si smancire in Dictionariu.
   SNEPANU. (cu s aspru sibilante, şnepanu), s. m., dupo Dict. de Buda .a) bacoa vel granum joniperî; oleom e baccis joniperî; aqoa jonlperi; semen-tia de juniperu, oleu d’in sementi’a de juniperu; vinarsu de juniperu; b) coneoa, cuniu, penna, (p6te cuniu de abiete); — snepanu pare a fi unu derivatu d’in ur-matoriulu stiepu;—d’in coce de Carpati nu se aude.
   1 SNEPU,(cusaspru sibilante,şnepu), s. m., dupo Dict. de Buda : joniperos commnois; juniperu, braăisioru.
   2 SNEPU, (cu s aspru sibilante, şnepu), s. m., corruptu d’in germ. schnepf sau Gchnepfe, dupo Dict. de Buda : scolo-pax, perdix rostica, floedola, galllnago; gallina de cămpu, fr. bdoasse.
   SNOPARIA, snopire, snopitu; vedi snopu.
   SNOPU, s. m., mergea, manipolns; mergite,manuncbiu, mai allessu manun-cbiu de granu, de secara, deordiu, etc.; derivate : snoparia, s. f., a) mulţime de snopi, b) loculu unde se ţinu snopii; snopire,-eseu, v., a face snopi; snopitu, part. sup. subst.
   SNURU, snuruire, snuruitu, (t6te cu s aspru sibilante, şnuru, şnuruire, şnu-ruilu); vedi sinoru.
   SOBA, s. f., farnaoola; coptoriu de incalditu casele; derivate : sobariu, s. ui., care face sobe; sobullitia, sobutia si sobitia, s. f., deminutive d’in soba, mica soba; — inTemisian’a soba = camera, germ. stube;—pentru etymologia confere : soba, germ. stobe, it. stofa, isp. estofa; prov. estoba, fr. 6tove>
   SOBARIU, sobitia, sobullitia, sobutia; vedi soba.
   SOBOLLANU, sobollariu; vedi so-bollu. ,
   SOBOLLU, s. m., talpa; specia de sdrice campestre care rima pamentulu; derivate sobollanu, s. m., mas; specia de sdrice mare; sobollariu, s. m., care prende sobolii.             .
f
www.dacoromanica.ro
f>44
SOE.
SOC.
  îl SOBOBNICESCE, sobornicescu, so-bornicu; vedi soboru.
    SOBOEU, (si seboru), s. m., couoi-llum, gynodns, (a6voSoi;); conciliu, sy-nodu, adunare, mai allessu adunare de preuti; derivate : sobornicu,-a, adj., si sobornicescu,-a, adj., synodalis, generali», nnlversalls; synodale, generale, universale; sobornicesce, adj., synodali-ter, gonerallter, nnirersaliter; in modu synodale, generale, universale; coventu slavicu, formata dupo gr. aovoăot;, acumu intre Eomâni cadutu in desuetudine.
    SOBUEA, s. f., dupo Dict de Buda: fios lactis recens; smentana; germ. sllss-obers, de unde pare a se fi introdussu intre unii Eomâni d’in susu de Carpati, d’in c6ce coventulu nu e connoscutu.
    SOCACIÂ, socacire, socacitia, şoca-citu; vedi socaciu.
    SOCACIU, s. m., coqnns;buccatariu; derivate : socacia, s. f., ars coqnlnarla; arte sau professione buccataria, bucca-taria; socacire,-eseu, V., coqnere, coqui-nare; a essercitâ professionea buccataria, a fi buccatariu; socacitia, s. f., coqua; buccataressa; socacitu, part. sup. subst.; —coventulu se aude numai in gurile Eo-mâniloru cari locuescu printre Unguri, si acesti-a l’au impromutatu de la Scla-viani, cumu au impromutatu si multe altele : szak&os, tukAcs, hovAcs, etc.; noi cari avemu buccatarî'a n6stra cu t6te celle necessarie, n’avemu ce face eu atari barbarismi.
    SOCOTA, si socotela, s. f., 1. compn-tatlo, computu; 2. sententla, jndlclnm; părere, opinione, judecata; 3. attentio, eonslderatlo, ciroumspectlo; attentione, consideratione, circumspectione; 4. modo!, ratlo; modu, ratione ; 5. proposi-tnm, conslllnm; propositu, scopu;—derivate : socotire,-eseu, (si cu forme de conjugatione simple), v., 1. compntare, a computâ; 2. patare, oplnarl, arbitrari, exlatimare, eensere, senttre, a cogiti, a Opinâ, a crede, a judicâ, a fi de părere; 3. cogitare, considerare, rcpntare, de' liberare, a cogitâ, a considerâ, a ponderă, a deliberâ; 4. proponere, statnere, a propune, a statue; 5. rationem babere, respleere, a luă in consideratione, a ap-
pretiâ, a respectă; — socotitoriu-toria, adj. s., pntans, computaus, repntans, etc.; inf4dt# deâsur(le verbului; -^socotitu,-a, 9.dj., (târt., cotppntatns, repatatns, cou-ălderatus, etfc„ )n tdte sensurile verbului;—socotentilţ, ş. f., opinlo, sententia, ratio, eonslderatlo, deliberatio; părere, opinione, consideratione, deliberatione, -judecata. Dictionariulu de Suda are si socotu, s. m., compntns, ratio; computu. Kadicea coventtolui e obscura, cu t6te aceste-a Compara it. scotto, isp. escote, prov. esoot; fir. ăcot, lat. med. scotnm, contributione la ospetiu.
    SOCOTELA, socoteqtia, socotire, so-cotitoriu, socotitu, soootu; vedi socâta.
    SOIU, s. m., stirps, genns, speeies; stirpe, vitia, genu, specia.
    SOLGABIEOU, s. m., judex peda-neos;judece de gradulu infimu, insarci-Datu si cu administrationea in Ungaria, szolgablră. Barbarismu orribile.
    SOLNITIA, s. f., salinnm ; salinu, scoica cu sare;—forma barbara d’in rădice latina.
    SOLOMONABIU,-a, adj. s., (d’in So-lomone regele judaoiloru), care pretende co p6te produce effecte supernaturali, co p6te face miracle; solomonia, s. f., magia, magia, pretensa, arte de a produce effecte supernaturali.
    SOLOVEBFU, s. m.,. dupo Dict. de Buda : una planta, origagnm vulgare, Linn., germ. wohlgemuth, dosten.
    SOLU, s> m., legatns, nnntlns; tra-missu, nunţiu; derivate : solia, s. f., 18-gatlo, munns legaţi, nnntlnm; missione, sarcina, nunţiu; solire -eseu. v., a) lega-tlone fnngl, legatlonem olilre, aimpleni una missione; b) efflcere, obţinere, irn-petrare, a sc6te la capetu una lucrare; 8olitoriu,-t6ria, adj. s., mediator, inter-cossor; mediatoriu, intercessoriu; soktu, part. sup. subst. in sensulu verbului. Barbraismu cu tota apparentia de Bo-manismu.                      .
    SOMNU, s. m., una specia de pesce, sllnrns, sllnrus granis, germ. wels.
    SOBCOVA, s. f., ramu artificiale a-dornatu cu fiori, cu care copillii augura t6te prosperităţile la serbat6rea nasce-rei Domnului; derivate : sorcovaire

www.dacoromanica.ro
545
________________SPE._________________
eseu, v., a augurâ, attengundu cu ramulu artficiale,t<5te prosperităţile; sorcovaitu, part. sup. subst., in intellessulu verbului.
   SORCOVAIRE, sorcovaitu; vedi sorcova.
   SORGOSIU,-a, adj., nrgens» neoes-sarius; urgente, necessariu; — barba-rismu ungurescu, szorgos, neconnoscutu d’incdce de Carpati.
   SOROCA, s. f., Interstltlnm, interva-lnm, interjectlo, comma; pausa, repausu, intervallu, virgula in scriere, in cântare, etc.; compara sorocu de mai diosu.
   SOROCfrLA, s. f., oltatloj vedi soro-cire, mai diosu.
   SOROCIRE,-eseu, V., citare, ia jns vooare; a cită, la judecata; de aci: soro-citu,-a, adj. part., citatns, citatu; soro-cela, s. f., oitatio, citatione; sorocu, s. m., dles, terminus, tempns praeflxnm; ter-minu, tempu prefissu.
   SOROCU, s. m.; vedi sorocire, mai susu.
   SOROCOVETIU, s. m., nnmns vigluti ernolferornui, vulgo vicesimarins; numu vicenariu austriacu, nomitu asiâ de Russi pre timpulu candu vicenariulu facea pa-tru-dieci de paralle, (unu leu).
   SOSSIRE,-eseu, V., advenire, perve-nlre, appeiiere; a adveni, a adjunge; sos-situ, part. sup. subst. in intellesulu verbului, care are si semnificatione de sub-stantivu: sossire^si gassire sunt doue verbe de origine incerta in limb’a roJnâna.
   SOYERSIRE, soversitu; vedi sever-sire, sfersire si sfirsire in Glossariu.
   SPARGA, s. f., dupo Diet. de Buda:
1. asparagus offlcinalls, Linn.; sparanga sau sparangu; 2. funlculns , restlonla ; sfăra, funicella, acia implettita.
   SPASSENIA, s. f., vedi spassire, mai diosu.
   SPASSIRE.-escu, V., salvare; a salvă, a mântui; derivate ; spassitoriu,-toria, adj. s., salvator; salvatoriu, mantuitoriu; spassitu, part.sup. subst., in inteles-sulu verbului; spassenia, s. f., salns; salute, mântuire, mentuentia. Barbarismi.
   SPEIA, s. f., dupo Dict. de Buda : qualus o eortlce arborls; cosiu sau corbe făcută d’in sedrtia de arbore.
________________SPI.
   SPEIU, s. m., dupo Barcianu germ. banmmoos, elchenmoos; muscu de arbore.
   SPELINGHERIU, s. m., corruptu d'in germ. pranger, columna igrominlae, pa-liis pnbllons ignomlniae; columna sau păru de care se lăga in publicu criminalii cari au commissu fapte rosinăse; d’incăce de Carpati nu s’a auditu co-ventulu, si ar fi de doritu ca se lipsăsca si d’in gur’a Româniloru de suptu scep-trulu Austriei.
   SPENDIU, s. m., dupo Dict. de Buda: belleborns virldls, Linn., german, dle griine nlesswnrz; una planta, sternuta-t6r6&
   SPERGHI A, s. f., dupo Dict. de Buda: gladins, enslsj sabia, spata.
   SPERLA, s. f., dupo Dict. de Buda: clnls stramlnens; cenuşia de palie.
   SPERLIRE,-esett, v., dupo Dict. de Buda : hlrsntnm reddere* hlspldare; a sberli, a redicâ perulu in susu; derivate: sperlitu,-a, adj. p., hirsutus, hlrtus, hla* pidns, sberlitu; sperlitura, s. f., actione si effectu de sberlire, sberlitura; vedi sberlire si sperlire in Dictionariu cu tote derivatele loru.
   SPERLOSU,-», adj., hirsntns, hlr-tns, hlspldns; sberlitu; vedi sperlitu la sperlire.
   SPET&DIA, s. f., vedi spatedia in Dictionariu. Dupo Dict. de Buda : spe-tedia e si nomele unei plante, ealamas aoorns vel odoratns, Linn.
   SPETELA, s. f., vedi spetitura la spetire, si spatitura in Dictionariu.
   SPETIRE, spetitu, spetitura; vedi spatire, spatitu, spatitura in Dictionariu.
   SPICALUIRE, - eseu, v., dupo Dict. de Buda : lardo trajioere; a inspicâ cu lardu; coventu reu formatu d’in spicare, germ. spieken.
   SPICHINATU, s. m., dupo Dict. de Buda: lavendnla spioa, sploa nardl, splca angnstifolia, Linn. una planta; — se pare afiunucompositu d’in spica-nardu.
   SPICIA sau spitia, s. f.; a) radius rotm , radiu de rdla; b) gradus, Unea ; gradu de consangenitate; vedi si specia in Dictionariu.
   SPlLUIRE,-esc«, v., dupo Dict. de Buda: pilare, expllare, furări, olepere;
                       35. «•
www.dacoromanica.ro
SPR.
STA.
  5i»
                                                          a espilâ, a fură; coventu reu formatu
d’in expilare.
    SPITAIU, spitaliu, s. m., vedi ospi-tale si ospitiu in Dictionariu.
    SPITIA, s. f., vedi spicia mai susu.
                                                          SPOIALA, s. f., marga; materia de spoitu=spolitti, si spoitura—spolitura.
    SPOIRE, spoitoriit, spoitu, spoitura; vedi spolire in Dictionariu cu tote derivatele selle.
    SPORICU si sporisiu, s. m., rerbona offlclnalis, Linn., una planta, specia de verbena.
    SPORIU, s. m., progressns , profec-tns; nbertas; progressu, ubertate, fecunditate; derivate: sporire, ce vedi in Dictionariu; spornicu,-a, adj., coventu reu formatu, cu sensulu de : fruotnosus, fe-cnndns , fertllts , frngifer , uber; fruc-tuosu, fecundu, fertile;—radicea separe a fi gr. O7n5po?=3ementia, sau compusa d’in £? sau el? si rcdpo? = caile.
    SPORNICU; vedi sporiu mai susu.
    SPOROVAIRE,-escw, v., dupo Bar-danu, germ. scb-watzen, a vorbi raultu, a spune multe secature.
    SPOVEDANIA, s. f., conressio; con-fessione, marturire sau mărturisire; vedi spovedite.
    SPOVEDIRE si spovednire,-escu, v., conflterij aconfessâ.amarturisau mărturisi peccatele; si cu însemnare transi-tiva : confessionem excipere, a ascultă confessionea cuiva; apoi refl., a se con-fessâ, a se marturi sau mărturisi; spovediţii si spoveduitu, part. sup. subst.; spovedania, s. f., confesslo, confessione
__forma barbara d’in rădice barbara;
vedi si ispovedire in Glossariu.
    SPRIJANA, sprijină, sprijinela, sprijona, s. f., tntela, snstcntacnlnm, fnlcrnm, colnmen, prsesidinm, auxiliara, Bdminlcnlnm; tutela, sustentaclu, fulcru, proptella, presediu, adjutoriu, admini-clu; derivate '.sprijinire,-eseu, v.; l.tran-sitivu, fnlcire > suffulcire, snstentare, adminicnlare ; a fulci, a suffulci, a su-stentâ, a pibpti, a redimâ; 2 refl., uiţi, innitij a se fulci, a se redimâ; sprijini-toriu,-târia, adj. s., tntor, fultor, snsten-tator, protector j tntoriu, protectoriu Bustentatoriu; sprijiniţii, part.sup.subst.;
sprijinitura, s. f., actione si effectu allu actionei de sprijinire; sprijinii, s. f., tntela, suiteutaonlum, fnlornm, eolameu, praesidlnm, auxilium, almtnlonlam; tutela, sustentaclu, fulcru, proptella, presediu, adjutoriu, adminiclu.
   SPRIJINĂ, sprijinela, sprijinire, sprijinitoriu, sprijinita, sprijinitura , sprijină; vedi sprijana.
   SPRIJONA, s. f., vedi sprijana.
   SPUDIELA, s. f., forma spuria d’in spudia cu sensulu de : pastnl», pustule pre pelle; spudire.-escu , v., postulare, pustulescere, a pustulâ , a capetâ pustule; spuditu,-a, adj. part., pustnlatns, pustulatu sau pustulitu; vedi si spodire in Dictionariu.
   STA B J, s. m., d’in germ. Btab, stătu majore la militari; nu se aude d’in c<5ce de Carpati.
   ŞTACHETA, s. f., d’in it. steccata, steocato, stecconato, germ. stackete; gardu de pari grossi, palisata; gardu de laţi; gardu de cancelli.
   STACOJIU,-a, adj., cocclueus, coc-clnas; rosiu de scarlatu, rosiu scar-latinu.
   STACOJU, S. m., cammarns, (xâp.-p.apo?), cancer marinns; cammaru, can-cru marinu.
   STAMPA, s. f., d’in it. stampa = pressa, 1. typariu, impressa , timbru;
2. pândia suptire de bumbacu; stampu, s. m.,tudicnla, pistillumjpisatoriu; stam-puire,-escii, v., pisere, pinsere, plusare, flstncareja pisă; stampuitu,-a, adj. part., pistns; flstucatus; pisatu.
   STÂMPARE, stampntu; vedi stampa.
   STAMPU, s. m., vedi stampa.
   STANA, (stâna), s. f., vedi stena in Dictionariu.
   1    STANCA, (cu a claru in prim’a syllaba), s. f., 1. pica; pica, cotiofana; 2. cornicula; specia de ciâra mai mica; — stancutia, s. f., deminutivu d’in stanca.
   2    STANCA, (cu a obscuru in prim’a syllaba, stânca), s. f., saxum, rupea; pâ* tra mare, rupe; d’in collo de Carpati se aude si form’a mase.stânca, in acellu-asi sensu; stancutia, s. f., scopulns, mica rupe, scopulu, scopellu; stancosu,-a, adj., saxosns, asper; ruposu, petrosu, aspru.
www.dacoromanica.ro
STA.
   STANCOSU,-a, adj., saxosos, asper; vedi 2. stânca.
   STANCU, stancutia; vedi 2. stânca.
   STANDARTU, s. m., vedi stenăariu in Dictionariu.
   STANGINELA, si stanjinela; vedi stanginire si stanjinire.
   STANGINIRE si stanjinire,-eseu, v., reţinere, deţinere, retardare, offeere, obstare, impedtmento esse; a opprf de la lucru, a tind pre locu, a fi pedica, a stă coatra, a vettemâ; derivate : stahgi-nitu si stanjinitu.-a, adj. part., in sen-sulu verbului; vedi si stanginire in Dictionariu; — form’a stanginela si stanjinela, nu e admissibile; Dict. de Buda are si stanginu, s. m., cu sensulu de : obex, impedimeotom, pddica, care inse nu se aude d’in edee de Carpati.
   1 STANGINU aistanjinu, s. m., dupo Dictionariulu de Buda, nomele douoru flori; a) iris pseodacorna, Linn., germ. die wasserlille, die gelbe lilie, lilia gal-bina , b) iris germanica, Linn. germ. die schwerdtlilie, die blane lilie, lilia veneta.
   2. STANGINU si stanjinu, s. in.; vedi stenginu in Dictionariu.
   STÂNG, s. m., saxoni, rupes, petra, caotes; statua; pdtra, rupe; statua de pdtra -,—stanu, ca si 2. stanca, provinu dupo apparentia d’in verbulu stare, inse form’a loru face se ne indouimu despre romanitatea loru. Compara angl. stone si germ. stein=pdtra.
   STAPANA, stapănu, stăpânire, sta-panitoriu, stapanitu; vedi stepânu si stopânu cu derivatele loru.
   STARCU, (cu a obscuru, stărcu), s. m., vedi stercu.
   STARETIA, s. f., (abbatisa), prid-rea sau superiorea unui monasteriu de monache; staretiu, s. m., (abbas), prio-rele sau superiorele unui monasteriu de monachi, egumenu, archimandritu; sta-retîa, s. f., prion'a, demnitate de staretiu sau ia staretia;—coventulu sclavicu staretiu va se dica betrânu sau seniore, (gr. Tfdpwv), si credemu co s’ar potd facile înlocui cu seniore.
   STAROSTE, s. f., d’in acea-asi rădice cu staretiu, maglster, capulu unei cor-
_________________SŢE.______________5£7
porationi, si mai marele unei colonie străine; de aci
   STAROSTLA, s. f., demnitate de staroste, magistratos.
   STARVU, (cu a obscuru, stârvu), s. m., vedi stervu.
   STATORNICESCE, adv., vedi statornicia mai diosu.
   STATORNICIA, s. f., consta ntta, flr-mltas, stabllitas; constantin, firmitate, stabilitate;—formatu d’in statornica,-a, adj., constans, flrmos, stabilis, perrna-neos; constante, stabile, permanente; de unde si: statornicesce, adv., eoustaoter, flrmiter, stabiliter, in modu constante, firmu, stabile; si : statornicire,-eseu, V., stabilire, a stabili; statornicitu,-a, part., stabilitos, stabilitu;—totu forme spurie născute d’in una radecina curata româna, stare, statoriu; vedi stato-rire si statoriu. in Dictionariu.
   STATORNICIRE, statornicitu, statornica; vedi statornicia mai susu.
   STAVA, s. f., armeotom oqaorum, e-qaitiam, eqoaria; eparia, turma de epe sau de călii; derivatu: stavariu, s. m.,nr-mentarios,pastor eqoarios, pastor eqoi-tii, servus eqoarios; epariu, pastoriu de epe sau de călii; stavaressa, s. f., mu-lierea stavariului.
   STAVARIU, stavaressa; vedi stava.
   STAVILA, s. f., obstacolum. obex; obstaclu, obice, pddica;—dupo Dict. de Buda se dice stavila pentru a) i.»tos lectl exterios, laturea patului d’in afara, care n’ar fi de câtu una acceptione particulare a coventului; b) qoioqoe mergites vel qoiolo mergitom; numeru de cinci mănunchi de grânu sau de alte cereali; — derivate : stăvilire,-eseu, v.,obicem pooere ,a pune obice, a impedecâ ca se nu mdrga mai departe; stăvilit»,-a, adj. part., in sensulu verbului; —stavila provine d’in una radecina curatu româna, stare; inse terminationea ce a luatu, im-preuna cu accentulu pre antipenultima, face se ne indouimu despre puritatea formei.
   STEGHIA, s. f., vedi stevia in Dictionariu.
   STEGLITA si steglitia; vedi sticlete in Dictionariu.
www.dacoromanica.ro
848
STE.
SÎE.
   STELLAGIU, s. m., tabnlatnm; ta-blatu sau tabulatu, spre a stă. si lucră pre densulu, sau spre assediâ alte lucruri pre densulu.
   STELNITIA, s. f., cimex; peduchiu de pariete; se aude numai in Moldavia, se dea Domnedieu se nu se propage mai departe.
   STELPAEE, s.f., ramns viridis, snr-enlns, stylns; ramu verde.
   STELPU, s. m., stylns, stele sau stela, pila, columna, colnmen; columna, pila, pilastru; derivate : stelputiu, si stelpisioru, s. m., oolnmella; mica columna, columella; stelpnicu,-a, adj. s., stylites, snper oolnmna sedensjrelativu la s<elpî4=columna; stylitu, care siăde pre columna; — forma spuria si contraria naturei limbei române. — Eade-cin’a propria a coventului stelpu pare a fi av6Xoţ:=stylns, sau = stela, inse asiâ de sturpiata, incâtu nu se mai connăsce.
   STEMPU, (pronunţia ştempu) s. m., dupo Dict. de Buda: rallns; păru grossu; pl. stâmpuri, molia metallica, germ, stampfmtihle , pochmtlble, pochvrerk; macina cu care se pisădia petrele ce co-prendu metalle; vedi stampu mai susu la stampa, derivatu : stempuire,-escu, v., a pisă; vedi stampuire la stampa.
   STENDU, (pronunţia ştendu), s. m., dupo Dict. de Suda : oronla, soaphlnm, rasonlnm oblongnm, germ. stânder; vasu rotundu angustu si lungu, putina.
   STENGA, (pronunţia ştenga), s. f., dupo Dict. de Suda : pertica, germ. stânge, it. stanga, pertica.
   STENU, (pronunţia stern), s. m., stern de pâtra, saxnm, rnpes; stenu de camesia, trnnons indnsii; vedi stanu.
   STEPA, s. f. d’in germ.steppe, regio deşerta vastaqne;regionedesărta si vasta.
   STEPANA, stepanire, stepanitoriu, stepanitu; vedi stepanu.
   STEPÂND, s. m., SiondtYjţ, dominns, stepâna, s. f., Siajroiva, domina. Noi cre-demu co coventulu provine d’in gr. Sea-TrdcTji;, prin derivatione despotanu, aphe-rese si transpositione stopam , (vedi stopam); cu t6te aceste-a , nu ne po-temu retină de a observă, co d’in lati-
nulu hospes, gen. hospitis , occurre si form’a hospitos, hospita, cu derivatulu reale liospitlnm, d’in care Grecii moderni au formatu 6a7r^u=casa, ăro Albanesii step! = casa. Derivatulu personale d’in hospitns, bospita, ar fl ospitanu, ospi-tana, prin apberese si transpositione stepăm, stepâna, domnulu si domn’a casei (bospitil, âaxrjzi, stepi), si prin con-secentia s’ar potă scrie si asiă : stepânu, stepâna; de aci derivate: stepanire,-eseu, V., dominări, impernre, gnbernare, pos-sidere; a domni, a fi domnu , a imperâ , a gubernâ, a possedă; stepanitoriu,-tăria, adj. 8., dominans, imperans, gnber-nans , praeses , praefeclns , possessor ; domnitoriu, gubernatoriu, administratori , possessoriu; stepanitu ,-a, adj. part., in tote sensurile verbului.
   STEECIEE sau starcire,-escu, v. refl., oonqnlniseere ; a se plecă si culcă pre pamentu.
   1.    STEECU, stîrcu sau stârcu, s. m., oioonia, germ. storch, cu care se pare a stă in legătură sterculu nostru.
   2.    STEECU, s. m., dupo Barcianu germ. splitter, aşchia suptire.
   3.    STEECU, s. m. corruptu d’in germ. st&rkmehl, amylnm; amylu, estractu d’in grânu cu care se intarescu si se lustră-dia lintiele.
   STEEEGOIA,' s. f., dupo Diction. de Suda : reratrnm album, helleborus albuş, Linn. una planta, elleboru albu.
   STEENIEE, stirnire sau'stârnire, -eseu, v. excitare, a descetâ; derivate : sternitoriu,-tăria, adj. s., exoitaus, des-cetatoriu; sternitu,-a, adj. part. excita-tns, descetatu; sternitura, s. f., exoita-tio, descetatura; vedi si sternire in Dicţionar iu, despre a cărui romanitate ne indouimu.           .
   STEETID, s. m., dupo Dict. de Buda: lucerna , germ. lichtscherbe , gruben-licht, grubenleuchter ; lucerna cu care se servescu omenii in fodine.
   STEEVD , stîrvu sau stârvu, s. m., morticinium, cad ave r; mortecina, cada-veru, corpu de animale mortu; — radi-cea se pare a fi germana de la sterbeu, starb, gestorben , angl. starve; — n’a-vemu necessitate de dens’a.
www.dacoromanica.ro
STO.
STE.
549
    STILPARE, stilpu, stilpnicu; vedi stelpare, stelpu, stelpnicu.
    STIOBU, s. m., dupo Dict. de Bucla:
  1. vasoulum llgnenm oblongnm, sca-phium, orenla; vasu de lemnu angustu si lungu, putina; 2. trna, trolla, la-brnm elnriei; albia BSLwtroca de porci; 3. qnadrans metretae; una mesura de aride, unu cartu de patrantariu, săsse-spre-diece litre; — d’in coce de Carpati nu se aude coventulu.
    STIOLNA, s. f., dupo Dict. de Buda: ingressus sive os fodinae, germ. stoilen; gur’a fodinei;—pare a fi numai una cor-ruptione d’in germ. stoilen; — d’in c6ce de Carpati nu se aude.
    ST1PUIRE,-eseu, v., dupo Dict. de Buda : fliis ope aons ordinatlm varia-re , germ. steppeu, d’in care e Dumai una corruptione stupida.
    STIUBECIU, s. m., dupo Barcianu, germ, bleiweiss'; condeliu de plumbu, cerussa.
    STIUBEIU, s. m., dupo Barcianu, germ. ein Beiehter brnnnen ; putiu fora apa.
    ST1UCA, sau stuca, s. f., lupus (pis-eis), încins, esox Încins; unu pesce, luciu, it. Încolo, fr. broohet.
    STIUCU sau stucu, s. m., frustum ; germ. gttick, d’in care s’a corruptu stiu-cuL frustu, fragmentu, buccata;—in Ro-mâni’a libera nu se aude.
    SŢIULBICARE, v., dupo Dict. de Buda : nu tare, prao somuo nutare, dor-mitare; a dormită, a nutâ d’in capudor-mitandu.
    STIULBICU, s. m., dupo Dict. de Buda : coutus piscatorius ; pertica de pescuitu.
    STOBORU, pl.-e, crater exterior pn-tel, puteai, (jrepiavăfuov (ppiaroţ), cinc-tur’a unui putiu de asupr’a pamentului.
    STOCPISIU, s.m., corruptu din germ. stookflsoh , gadns morrhna; specia de pesce care se vende uscatu; — ca batu-jocura : capu seccu ; — vedi batocu in Glossariu.
    STOLNICU, s. m., arohlmagirus, e-deatros, (ISearpoi;), struotor peni, it. seuescalco, germ. trnobsess; mesariu, insarcinatu cu celle necessarie pentru
măsa, care pune si redica măs’a, care servesce la măsa ; stolnicessa, s. f., mu-liere a stolnicului, mesaresa’a. In evulu mediu stolniculu era unu officiariu allu curţii domnesci.—Rădice slav. stolu = măsa.
   STOP AN A, stopanire, stopanitoriu, stopanitu, vedi stopânu.
   STOPÂNU, s. m., SsarcdTTjc, dominus, hernS; stopâna, s. f., Seanoiva, domina, hera; vedi despotu in Dictionariu;—derivate : stopanire,-eseu , v., dominări, imperare, gnbernare, possidere; a domni, a imperă, a gubernă, a possedă; stopanitoriu,-toria, adj. s., domlnans, im-perans, gnberuans, praeses, praefectus, possessor; domnitoriu, gubernatoriU, ad-ministratoriu, possessoriu; stopanitu,-a, adj. part., in t6te sensurile verbului; — vedi si form’a stepânu mai susu.
   STRADA, s. f., corruptu dupo it. strada; form’a curatu romanăsca e stra-ta; vedi acestu coventu in Dictionariu.
   STRADALNICU , stradania , vedi straduire, mai diosu.
   STRADUIRE,-e$cw, v. refl., studere, oouari, niti, adniti, operam dare, cona-tum adhibere; a studă, a se odoperă, a fi diligente, a pune diligentia , a se ap-plică cu diligentia; derivate : stradui-toriu,- toria, adj. s., diligeus, sedu-lus, conaus, guarus, industrius, studio-sns; diligente, applicatu,adoperativu, in-dustriu, studiosu, zelosu; straduintia sau straduentia (care pressuppune unu part. straduente), s. f., diligentia, sedulitas, guavitas, industria, studinm, couamen, couatus; diligentia, adoperatione, seduli-tate, studiu, conatu; — forme spurie sunt: stradalnicu,-a,a.ăj., diligeus, etc.; si stradania, s. f., diligentia, etc. Rădice barbara, de si s’ar pară a stă in relatione cu studere.
   1.   STRAFU, s. m., corruptu d’in germ. strafe, poena; pena, punctione, pedepse; derivate : strafuire,-escu, v., punire; a puni, a pedepsi; strafuitu,-a, part., pn-nitus; punitu, pedepsitu.
   2.   STRAFU, s, m., corruptu d’in germ. streif, linca, virga, taeuia; vărga tes-suta.
   STRAICUTIA, s. f., perula; deminut.
www.dacoromanica.ro
STR.
                                                 STR.
550
d’in straitia, vedi acestu coventu dubiu in Dictionariu, unde vei aflâ si strai-siora. -
   STRAJA sau streja, s. f., vigilia, ex-onbiae, custodia; vegla sau veghia, custodia; — se pune si cu sensu personale, in locu de: vigil, cnstos, exonbitor, veglatoriu, custode ; derivate : strajariu sau strejariu. s. m., vigli, oustos, exonbitor; veglatoriu, custode; strajaritia si' strajaressa, s. f., veglatăria; strajire si strajuire sau strejuire,-escu, v., vlgllias agere; a veglâ; strajuitoriu,-toria, adj. s., exonbitor; veglatoriu; strajuitu,-a, part., custoditus; custoditu. (Compara otpateia = miliţia).
   STRAJAMESTERU, s. m., vigilia-rum maglster; germ. waolitmeister, feldwebel; măiestru de vegle , decurio-ne maiore, sergente maiore;—d’in căce de Carpati nu se aude coventulu.
   STRAJARIU, strajaritia, strajaressa, strajire si strajuire, strajuitoriu, străjuită; vedi straja.         '
   STRASINA si streşina, (cu s in syl-lab’a si aspru sibilante, strdşina), s. f., protectum, snbgrnnda, Bubgrnndium; marginea de diosu a coperimentului unei case, care trece preste muru, si serve-sce pentru stracurarea apei candu plăua, it. tettoja = tectăria; derivatu : stra-sinire sau stresinire,-escu, v., a provedă cu strasina; strasinitu sau stresinitu,-a, adj. part., provedutu cu strasina. Nu connăscemoriginea coventului. S’ar pară unu compositu cu prep. stfra=inafora.
   STRASNICIA, (cu s aspru sibilante inainte de »), 8. f„ vigilantla; sereritas, terror; veglantia; severitate, terrore; vedi strasnicu.
   STRASNICU, (cu s aspru sibilante inainte de n, straşnicu),-a, vigllans, severus, terrlbills; veglatoriu; severu, terribile, infricosiatu; derivatu: stras-ntcta, s. f., vigilantla, sereritas, terror, veglantia, severitate, terrăre.
   SXRASTIA, s. f., dupo Dict. de Suda: ofiloinm noctarnnm eooleslastionai, vulgo nocturna vel nootnrnnm; officiu ecclesiasticu care se face năptea.
   STRASTNICU, s. m., patbematariu, carte eoclesiastica care coprende offi-
ciulu septemânei patbemateloru, passlo domini noştri Jesn Christl.
   STREJA, strejariu, strejire si stre-juire, strejitu si strejuitu; vedi straja, strajariu, strajire si strajuire, strajitu si strajuitu mai susu in Glossariu.
   STRENGU, strengariu, strengarîa, strengarire; vedi strangu, strangariu, strangaria, strangarire in Dictionariu.
   STREPEDE, strepedire, strepeditu, strepeăitura; vedi strepiău, strepidire, strepiditu, strepiditura in Dictionariu.
   SŢR^SINA, stresinire, stresinitu; vedi strasina, strasinire, strasinitu mai susu in Glossariu.
   STRIGHIA, s. f., dupo Dict. de Suda : melligo; germ. bonigtan ; î’ăua de miere, rouă dulce.
   STRINEU si strunfu, s. m., d’in germ. strnmpf, tibiale$ calcione de pândia, ciorapu.
   STROFU si strafu, s. m., germ. stra-fe, poena; pena, punitione, pedepse; derivatu : strofaluire,-escu, V., pnnlre; a puni, pedepsi; strofaluitu.-a, adj. part., puuitus, punitu, pedepsitu. Barbarismi inadmissibili in limb’a româna; — vedi si strafu mai susu in Glossariu.
   STRONCANIRE,-esctt, v., dupo Dict. de Suda: 1. conterere, contnndere; frendere; a strivi, p. e. struguri; 2. bla-terare; a blaterâ, a vorbi verdi si uscate; derivate : stroncanitoriu,-toria, adj. s., 1. baculus pressorins ; strivitoriu, 2. blaterans; blateratoriu; stroncanitu. part. sup. subst., in sensulu verbului.
   STROPSI^LA, s. f., cu forma spuria d’in stropsire, in locu de stropsitura; vedi stropsire, stropsitu, stropsitura in Dictionariu.
   STRUCIRE,-s<rMCi^«ra; vedi struci-nare si sdruncinare in Dictionariu cu tăte derivatele.
   STRUGARIU, strungariu, strunariu, s. m., tornator; tornatoriu; lemnariu sau templariu care face lucruri rotunde; — derivatu d’in urmatoriulu :
   STRUGU, strunga, strunu, s. m., tornns; tornu, instrumentu cu care lucra lemnarii sau templarii cari făcu lucruri rotunde.
   STRUGIRE, ca si strucire, strugitu-
www.dacoromanica.ro
SUR.
551
________________SUD,____________________
ra ca si strucitura-, vedi strucinare si sdruncinare in Dictionariu cu t<5te derivatele.
   STRUNA, s. f., chorda; c<5rda; deri-vatu: strunariu, s. m., care face strune = cirde; si care lucra cu strunulu.
   STRUNU, s. m., tomna; tornu, instrumenta cu care lucra lemnarii sau templarii cari făcu lucruri rotunde; derivata : strunariu, s. m.( tornator, tor-natoriu, lemnariu sau templariu care face lucruri rotunde.
   STUCU, s. m., d’in germ. stUck, frn« stăm, fragmentam; vedi si stiucu.
   STUPĂ, 8. f., d’in germ. stofe, dupo Dict. de Buda : minern, rodos, segmentam «ris, vulgo stofa; minera sau pitra in care se afla metailu.
   STUPU, si stufisiu, s. m., nrnndiue-tnm , oannetum; arundinetu, canetu, pădure de arundine, selba de arundine.
   STUHA, s. f., dupo Barcianu germ. rohrgrass, irba care cresce printre a-rundine; probabile in affinitate cu stufu stufisiu.
   SUCALLA, s. f., rhombas textorlns, germ. spalrad; sullu cu r<5te, instrumenta allu tessutoriloru.
   SUCHIATU,-a, adj. s.; vedi siuchiatu in Glossariu.
   SUC1U, s. m., pelllo; pelliciariu, care face pellicie, blanariu.
   SUCNA, s, f., toga mnUebris; vesti-mentu mulierescu superiore, rochia; de-min. sucnutia, s. f., togala maliebris, togula, rochitia; — d’in origine străină pare a fi trecuta prin gur'a Ungurului.
   SUCUIRE,-escw, v., solere; a fi de-prensu a face ceva, a face de ordinariu; —barbarismu care se aude numai la locuitorii d’intre Unguri, de la cari se pare a fi impromutatu.
   SUDALMA, s. f., maledictnm, oonvi-clnm, objurgatio; injuratura, infrontare, infrontatura; — derivatu d’in suduire.
   SUDUIRE, (cu forme de conjugatione simple : suduiu, sudui, sudue, suduimu, suduiţi, suduu), V., maledioere, convi-ciari, blasphemare, imprecari; a iujuri, a mustri a infronti; derivate : sudui-toriu,-toria, adj. s., maledloens. male-dloos, oonvlclans, convioiator, blasphe- 1
mas; injuratoriu, mustrător iu, infronta-toriu; soduitu, part. sup. subst., in sen-sulu verbului; suduitura, s. f., maledic-tlo, oonvlciam, blasphemia, impreoatio; injuratura.
   SUPULFU, s. m., dupo Dict. de Buda : moUlotas ofiloinalis; Linn., tri-foliu mare, sulftna sau sulcina.
   SUHATU, s. m., pasounm; pastione, locu grassu de pastionatu; — barbarismu, eumu se vede la primulu aspectu.
   SUGNA, s. f., vedi sucna, mai susu in Glossariu.
   SUITA, s. f., d’in fr. soite, comitate s, oohors; curte care insociesce pre domuu , corni tatu, insociatori; — suita nu se pcSte românişi.                  ,
   SULCINA, s. f., dupo Dict. de Buda : synonymu cu sufulfu, trifoliu mare.
   SULFINA, s. f., una planta, acea-asi cu sulcina; vedi sulfina in Dictionariu.
   SULLEGERU si sullegetu,-a, adj. s-i dupo Dict. de Buda : snbtiiis, tenuis , graoilis; suptire, gracile.
   SULLINARIU, s. m., dupo Dict. de Buda : arbor javenis prooera; arbore teneru inaltu.
   SUMMEDENIA , s. f., corruptu d’in summa, cu intentione de a i dă una forma augmentativa, iugens multitudo; mulţime enorme.
   SURGUNIRE si surghiunire,-eseu, V., in exsiiinra mittere, relegare, eji-cere; a tramitte in essiliu, a essiliâ, a espatrii, a relegi, a scite sau arruncâ d'in tirra; surgunitu sau surghiunita,-a, adj. part., in exsilinm missns, re-legatas, ejectns; tramissu in essiliu, es-siliatu, espatriatu, relegata; surgunu sau surghiunu,-a, adj. s., exsnl, ejectns, patria pulsns, relegatns; essiliatu, espatriatu, relegatu. Barbarismi orribili.
   SURLA, s. f., tibia; tibia, fiueru.
   SURUCLUIRE,-escM, v., ad angns-tias redigere; a reduce la angustia, la egestate, la lipse estrema; — pare a fi unu ungurismu; d’in coce de Carpati nu se aude.
   SURUGIU, s. m., anriga, veredarias, cnrsor pnblions; postillione; se aude numai d’incice de Carpati; — pare a fi de origine turcisoa.
www.dacoromanica.ro
SVA.
                                  srn
Kt>2
   SURZUIRE sau sursuire,-escu, v., dupo Dict. de Buda : l. aogere, adau-gere, addere, superadderej a adauge; 2. quwrere, aoqnirere, parare, comparare, lncrlfacere; a castigâ, a se folosi; noi n’amu auditu neci una data acestu verbu.                    .
   SUSAIU, s. m., sonohng oleraoens, Linn.; susaiu de pădure, pernanthes mnralls, Linn., d6ue plante diverse.
   SUSANU, s. m., anlsnm; una planta, anisu.
   SDSEIU, s. m., dupo Dict. de Buda: camera, arca frnmentarla; ambariu de grânu; d’incăce de Carpati nu se aude.
   SUTA, s. f., centnmj centu, numeru 10X10=100 : una suta ie omini, sute si milli; derivatu : sutasiu, s. m., oentnrlo; centurione, care commanda unas«<a=:centu de militari; sutire-escu, V., eentnplncare; sutitu,-a, adj. part., oentnplns; mai usitatu in compositione: insutire, insutitu; suta e uniculu bar-barismu care a intrata in numeralile nostre.
   SUVEICA, s. f., radina textorins; (de la anbrehere, anbvehionlnm!)
   SVADA, svaăire, svaditu; vedi sfada, sfaăire, sfaăitu.
   SVANTIU, svantiuire, svantiuitu; vedi sfantiu, sfantiuire, sfantiuitu mai susu in Glossariu.
   SVANTU,-a, adj., corruptu d’in sânta := sânctu, sanotns; si mai tare cor-ruptu in sfânta, si sfîntu; vedi aceste corruptioni la locurile loru in Glossariu, inse cauta a nu confunde aceste forme spurie cu celle genuine : sânta, sânctu, sanctitate, sanctificare etc., d’in Dictio-nariu, cari singure merita recommen-datione. Sclaviculu sriâtfi a essercitatu una influentia corrumpitâria asupr’a romanicului sânctu, cu t6te aceste-a n’a potutu se eliminedie pre n neci cbiaru in gur’a carturariloru filosclavi cari au tradussu curţile basericesci.—D’in svân-tu, deriva v. svantire, cu d6ue intelles-suri : sanctificare, si oooidere : svan-tesce sorele, svantescC lun’a, svantescu stellele, inse acestu din firma e con-trassu d’in 5vam‘fc>e=evauesoere.
                                 SVATU, svatuire, svatuitoriu, svatu-
itu; vedi sfatu, sfatuire, sfatuitoriu, sfătuită in Glosariu.
   S VECLA; vedi sfecla mai susu in Glossariu.
   SVECLIRE, sveclitu, vedi sfeclire, sfedita in Glossariu.
   SVERCOLLIRE si svergollire,-escu, v. refl., se jaotare, se projioere, se volvere; a se arruncâ si a se volută ; svercollitu si svergollita, part. sup. subst., in sen-sulfi verbului.
   SVERCU, s. m., vedi smârcu in Glos.
   SVERLIGA, s. f., dupo Dict. de Buda: gobbins; unu pesce, gobbiu.
   SVERLIRE.-esctt, (bî cu forme Bimple de conjugatione : sverlia, sverli, sverle, sverlimu, sverliti, sverlu), v., 1. jaoere, jaotare, mtttere;aarruncâ;2. ealeitrare, oalees remittere; a dâ cu petiorulu, se dice despre callu; 3. dejicere, «temere; a arruncâ la pamentu, se dice despre callu; derivate : sverlitoriu,-toria, adj. s., ja-olens, jaotans, ealoitrans, sternens, de-jleens; arruncatoriu in tote sensurile verbului; sverlitu,-a, adj. part., jaotns, jac-tatns, dejectns, stratns j arruncatu, in tote sensurile verbului; sverlitura, s. f., jaotns; actione si effectu allu actionei de sverlire.
   SVERLUGA, s. f., dupo Barcianu germ. grnndel; unu pesce: gobbiu; a-cellu-asi cu sverliga de mai susu.
   SVESNICU, (cu 8 aspru sibilante in-nainte de n, sveşnicu); vedi sfesnicu mai susu in Glossariu.
   SVETNICU, (curatu sclovenismu, soTietnikii); vedi sfetnicu mai susu in Glossariu.
   SVOCuTIRE,-escM, v., dupo Dict. de Buda : palpitare, trepidare, mioare; a palpită, a trepidâ, a bate cu violentia^ se dice despre sângele in vene; noi u’amu auditu in viâti’a nâstra verbulu ace-stu-a; se pare inse a fi acellu-asi cu svugnire si cu sbucnire.
   SVONU, s. m., rnmor; rumărd; — barbarismulu acestu-a pare a se fi for-matu d’in lat. sonns cu pronunti’a it. suono, rom. sonu sau sunu ; ce se suna in lume. Se dice co in Temisian’a se chiama asiâ si sunetulu campanei, si cbiaru campan’a,
www.dacoromanica.ro
TAB.
TAI.
553
  SVUGNIRE; vedi ibugnire in Glos-sariumai susu.
  SVORNICU, s. m., dupo Dict. de Buda : 1. acellu-asi cu ăvornicu sau
vornicu; 2. orator; vorbitoriu la unu os-petiu; (compara germ. worttnann); deri-vatu : svornicia, s. f., officiulu de dvor-nicu; — barbarismu orribile.
    TABACASIU, s, m., reu formatu in locu de tabacariu, care trage tabacu, fia cu pip’a, fumu de tabacu; fia cu nasulu, pulbere de tabacu.
    TABAU&LA, s. f., forma spuria in locu de tdbacitura=:argasitura,
    TABALLUSIA, s. f., dupo Dict. de Buda : catella, canicula; catella, catel-lusia.
    TABEBA; s. f., 1. castra; castre; 2. e-xercitus, copiae; essercitu, armata; 3. expedltlo, bellum; câmpu de batalia, campania, espeditione, bellu; 4. oaterra, mnltltndo; caterva, mulţime; — coven-tulu se pare a fi transformatu d’in ta-berna, si prin urmare de origine romana, cu tdte aceste-a suspendemu judecat’a ndstra pâno la investigationi mai scrupu-16se;—derivate: tdberianu, s. m. castren-sis, mlles; militariu castrense;taberire,-escu, v., 1. castra m etari, castra pon 6re; apune, a asediâ castrele; 2. considere; a se assediâ, a se stabili undeva; 3. ag-gredi, impetum, facere; a veni asupr’a cuiva, a attacâ pre cineva; — tabaritu,
1 part. sup. subst., in t6te sensurile verbului.
    TABERIANU, s. m., vedi tabera.
    TABARIRE, taberitu; vedi tabera.
    TABLASIU,s. m., reu formatu in locu de tablariu, assessor; assessoriu la ta-bla=o,mte judecatoresca, tribunariu; se aude numai in gur'a Româniloru cari locuescu printre Unguri;—vedi tabla în Dictionariu intre esşemplele esplicative c6tra finitu.
    TABLOU, s. m., reu formatu din fr. tablean, care nu p6te dâ de câtu tabellu
sau tabella, tabnla picta, tabella picta; tabella picta, pictura; — si mai rea e form’a tablonu, cu care au cotediatu unii scriptori inepţi d’in tempulu mo-dernu a essi la lumina.
   TACAMU, (pronunţia tacămu), s. m., a) complessulu instrumenteloru de m^sa, necessarie la mancare; b) complessulu pă,rtiloru unui totu; c) figuratu: omu de nemica, vagabundu, strangariu; — co-ventu asiaticu, addussu in Roraani’a prin fanarioţi; d’incollo de Carpati nu se aude.
   TaGA, si tagada, tagadatu, s. m., ne-gatio; negatione; derivate : tagadou^ s. m., negator; negatoriu; tăgăduire,-eseu, v., negare; a negâ; tagaduitoriu,-toria, adj., s. negans« negator; negatoriu, care nâga; tagailuitu,-a, adj., part., negatns; negatu;—compara ung. tagad, de unde se pare co provine acestu barbarismu cu t6ta famili’a lui.
   TAGADA, tagadatu, tagadou; vedi taga.
   TĂGĂDUIRE, tagaduitoriu, tagadui-tu; vedi taga.
   TAGARTIA, s. f., 1. pera; saccul-letiu pentru callatoria; 2. amictus, habi-tns; vestimente, ca terminu ridiculu; derivate : tagartiare, V., raptare, violenter traliere vel trudere; a raptâ, a trage sau împinge cuviolentia; tagartiatu,-a, adj. part. in sensulu verbului.
   TAGARTIARE, tagartiatu, vedi ta-gârtia.            •
   TAICA, contrassu d’in tatica de la tata, s. in., patercnlus; parentellu, terminu adulatoriu cu care se servescu filii cotra parentele loru; derivatu ; taicutiu
www.dacoromanica.ro
554
TAL.
TAL.
si taicutia, s. m., deminut. d’in demi-nntivulu taica — parentellu.
   TALARE, taiatelli, taiatoriu, taiatu, taiatura; vedi taliare, taliatelli, talia-toriu, taliatu, taliatura in Dictionariu.
   TAIERE, taietiei, taietoriu, taietu, tăietură, reu scrisse in locu de : taia-re, etc.; vedi formele de mai susu, si scrie dupo celle propuse in Dictionariu: taliare, etc.
   TAINA, s. f,, mysterium, arcanum, secretam, sacramentnm; mysteriu, ar* canu, secretu, lucru ascunsu,sacramentu; derivate : tainicu,-a, adj. s., arcanns, oocultns, secretos, mjsticns, taciturnus teotns, obsonrns; arcanu, ascunsu, secretu, mysticu; taciturnu, tacutu, ob-scuru; tăinuire,-eseu, V., oconltare, ab-soondere, celare; a ascunde, a tină ascunsu; tainuitoriu,-toria, adj. s., occnl* tator, celator; ascunditoriu; tainuitu,~a, adj. part., ocoultatus, oelatus; ascunsu. Eadicea lat. tăcere e asiâ de aprope de taina, incătu se obtrude etymologului; cu tdte aceste-a, fiendu co taina occurre in limb’a slav., remâne a se cercetă mai profundu cumu s’a intemplatu acăsta transitione.
   TAINICU,-», adj. s., vedi taina mai susu.
   TAINUIEE, tainuitoriu, tainuitu; vedi taina.
   TAISIU, s. m.; vedi talisiu in Dictio-narin.
   TALANTU, s. m.; vedi talentu in Dictionariu.
   TALAZU, s. m., unda, flnetus; unda, vallu, fluctu;—compara : talassa=tha-lassa, dâXaaaa = mare.
   TALBACIEE si talbaticire,-escu, v., dupo Dict. de Buâa si Barcianu germ. schirapfen, scheltenja injurâ, a certă cu vorbe aspre.
   TALBACILLA, s. f., dupo Barcianu germ., schimpf — and sohmîHnvort; înjurătură.
   TALCD sau tolcu, (pronunţia tâlcu sau tolcu), s. m., interpretatio, exposi* tio, explanatio, explicatio, glossa; in-terpretatione, espositione, esplicatione; derivate : talcuire,-escu, v., Interpretări, exponere, explanere, explicare; a
interpretă, a espune , a esplică; talcui-toriu,-toria, adj. s., interpres, interpre-tator, expositor, explanator, explicator; interprete, interpretatoriu, esplica* toriu; talcuitu, part. sup. subst., in sen-sulu verbului.
   T ALCUIEE, talcuitoriu, talcuitu; vedi tâlcu.
   TALHAEELLA, s. f., dupo Dict. de Buda : peruanthes mnralis, germ. man-erberglattich; una planta, synonyma cu susaiulu de pădure.
   TALHAEESCE, tălharescu; vedi tal-hariu, mai diosu.
   TALHAEIA, s. f.; vedi talhariu, mai diosu.
   TALHAEIEE, talharitu; vedi talhariu, mai diosu.
   TALHAEITIA, s. f.; vedi talhariu mai diosu.
   TALHARIU, s. m., latro, prtedo, fur; latrone, predone, furu; derivate : talharitia, s. f., latro femina, latrona; talharia, s. f., latrocininm; latrociniu, latronia; talharescu,-a, adj., latrocina-lis; latronescu, propriu latroniloru; tal-haresce, adv., latrocinallter; in modu latronescu, latronesce; talharire,-escu, V., latrooinari, prmdari, fnrari; a latro* cină, a predă, a tură, a essercită latrociniu; talharitu, part. sup. subst., in sen-sulu verbului;—p6te co form’a cea mai plausibile ar fi : tolvariu, cumu occurre si in limb’a ungurăsca : tolraj, de la v. lat. tollere sau defectivulu fero, tuli, latnm, d’intre cari presentele fero a datu fur=furu; supinulu latnm a datu latro= latrone; remanea perfectulu toii se dea toluariu sau tolvariu, esturpiatu tolha-riu; — inse remâne cestione deschisa : cumu si au apropriatu Dngurji (allu ca-roru nome turcesce insămna talhariu) a-cestu coventu cu forma italica : tolvaj, mai corrăcta de câtu cea romanăsca ?
   TALLEEU, s. m., 1. nnmmns argen-teus nncialis; nummu de una uncia de argentu, fiprente de argentu;—(compara gr. daXepăţr^florens); 2. orbie , orbi- , colos, disous, catlnas sive catinnm, ca-tillos sive, catillnm, germ., teller, for-matu d’in taliariu, cumu attestă’Ahsusi repausatuluDiez; it. tagllere, isp. taller,
www.dacoromanica.ro
TAL.
TAN.
555
retoroman, taglier, fr. tailloir, la cari insdmna : scândura de taliatu.
   TĂLMĂCISE, talmacitoriu, talmacitu, talmacitura; vedi talmaciu mai diosu.
   TALMACIU, sau tolmaciu, (pronunţia tălmaciu sau tdlmaciu), s. m., interpres, luterpretator; interprete, interpretato-riu, traductoriu; derivate : tălmăcire, •eseu, v., interpretări, a interpretă, a traduce si esplicâ; talmacitoriu,-târia, adj. s., interpres, interpretator; inter-pretatoriu, traductoriu si esplicatoriu; talmacitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; talmacitura, s. f., interpreta-tio, actione si effectu allu actionei de interpretare, Coventulu e de origine asiatica, si a trecutu in limbele europeane prin diverse esturpiationi; pâte co ar fi mai beno a se scrie: tolmaciu, tolmaci-re, etc., cu tdt-e co n’avemu mare lipse de densulu, candu dispunemu de interprete, interpretatoriu, traductoriu, etc.
   TALPA, s. f., (probabile straformatu d’in gr. icXĂr/j, de unde si lat. planta, in planta pedisj; 1. planta pedis; palm’a petiorului; 2. solea; pellea calciamente-loru pre care calcâmu; 3. pedamentnm, basis; partea cea mai de desuptu a veri-carui lucru. Coventulu nu se pare bar-baru, inse se confunde cu sdrecele talpa, care sapa campulu, sobollu;—vedi talpa in Dictionariu, In sensu figuratu se dice: talp'a gâscei, una planta, dupo Barcianu germ. herzgespaun; talp'a stâncei, una planta, coronopns, germ. krăheufuss; talp’a ursului, una planta, acanthus, germ. bSrenklane. Derivate: talpariu, s, m., oerdo, coriarlus, pella-rius, solearins, care prepara pelle pentru talpele calciamenteloru, soliariu; talpa-ressa, s. f., muliere a talpariului; talpu-ire,-escu, v., soleam oaloeis snbdnoere, snpplugere; a pune talpa=solia la cal-ciamente, asoliâ calciamentele;taZpwi7t«, part. sup. subst. in sensulu verbului.
   TALPARIU, talparessa; vedi talpa mai susu.
   TALPIDIU sau tălpi mu,-a, adj. s.; dupo dict. de Buda : astutns, oallidns, versntns; astutu, versutu, intrigante.
   TALPUIRE , talpuitu ; vedi talpa mai susu.
   TAMAIA, tamaiare, tamaiatoriu, ta-maiatui vedi temîa—thjmia, temiare— thymiare, temiatoriu=thymiatoriu, te-miatu = thymiatu in Dictionariu.
   TAMANDARE , tamandatoriu , ta-mandata; vedi tramandare, tramanăa-toriu, tramanăatu in Dictionariu.
   TAMEDUIRE, - eseu, v,, 1 transit. mederi, ourare, sanare, sauitati resti-tnere; a medică, a cură, a face sanetosu, a insanetosiă; 2 refi. a se tamedui, conva* ieseere, consanescere, resanesoere, va-letndinem recuperare; a se medică, a se indereptâ, a se insanetosiă, a si recuperă sanetatea, a se face sanetosu; derivate: tameăuitoriurtoria, adj, s., medens, me-diou s; medicu medicatoriu, Yendicatoriu; tameduitu, part. sup. subst,, in sensulu verbului. Radicea acestui verbu ar potă fi tra-mederi, ca si la tamandare tramandare, scambarea conjugationei n’ar fi unu lucru rsru; noi inse nu cotediâmu a affirmă nemica.
   TAMBURA, s.f.,dupo Dict. delîttda: Iyraj lyra; nu e cumuva fr.-tambonrin î si care e cu totulu diversu de lyra\-tam-burariu, s. m., care face tambure, si care jdea sau cânta cu tambur'a.
   TANDALLA, tandallire, tandallitu, tandallitura; vedi pacalla mai susu in Glossariu.
   TANDA-MANDA, doue persone ima-ginarie, cari espremu in forma adverbiale secature.
   TAN GEL A sau tanjela, s. f.t temo anterior; temonele d’inainte la carru.
   TANGIREsau tânjire,-eseu, v., 1.»-gre ferre, indignări; a se supperă, a se amari, a face ceva cu neplăcere; 2. ta-besoere; a se topi, a se consume, a se nemici cu incetulu.
   TANGD^LA, s. f.;vedi tânguire, mai diosu.
   TÂNGUIRE,-eseu, v., 1. transit. de-flere, deplorare, Îngere; a plânge^ a deploră; 2. refl. a se tângui, qneri, con-qneri, lamentări; a se plânge, a se văietă, lamentă; a reclamă inaintea unei auctoritâti; derivate: tanguitoriu,-torid, adj., s. flen?, plorans, lngeus, qnerens, lamentans; plangutoriu, vaietatoriu, la-mentatoriu; reclamatoriu ; tanguitu ,
www.dacoromanica.ro
8S6
TAB.
TAS.
part. sup. subst. in sensulu verbului; tan-guitura, S. f.,qnestas, qnerela, lamentam, lamentatlo; actione si effectu allu aotio-nei de tânguire, plângere, vaietare, lamentare; reclamare;—alta forma spuria e tanguela, s. f., in acellu-asi sensu cu subst. verbale.
   TÂBÂBÂ, S. f., tabnla, mensa, abanos; tabla sau m&a in taberne; derivate : tarabiora, s. f., deminut. d’in ta-răba;—(arabutia, s.f., sare In a la; fascidra de tdte lucrurile : si a luatu tarabuti'a si s'a dussu.
   TARAIRE, taraitoriu, taraitu, tarai-tura; vedi: tirîre, tiritoriu, tirîtu, tiri-tura in Dictionariu.
   TARBACftLA, s. f., vedi tarbacire mai diosu.
   TARBACIRE,-escw, v., male tractare, vertigine affloere; a maletractâ, a am-meti; tarbacitu.-a, adj. part. male tractata», vertigine affectus; maletractatu, ammetitu; tarbacela, s. f., cu forma spuria, actione si effectu allu actionei de tarbacire.             ,
   TARGARE, V., variis caloribns pin-gere; a pinge cu diverse colori; derivate : tarcatu,-a, adj., part., vârtos, ver-sloolor , maonlosns, sontnlatns; variu, variatu, pistriciu, pinsu cu diverse colori; tarcatura, s. f., varletas; varietate de colori, pistriciatura; tar ce, adj. s., maenlosns; «quns maonlosns; callu cu diverse colori, callu tarcatu.
   TARCE, vedi tarcare mai susu.
   TARGA, s. f., 1. forculum; tabla de scandure pre care ducu lucratorii materia de CQnstructione; 2. dupo Dict. de Buda : ingraditura a) care servesce de patu : grabatns cratitins , leotas castrensls; b) urloniu sau fumariu in-graditu la casele terraniloru, fumarl-nm cratltlnm.
   TARGU, targuela, targuire, targuitu, vedi tergu, terguela, terguire, terguitu.
   TARHATU, s. m., sarcina, onns; sarcina; tarTiosu,-a, adj. gravldns; gra-vidu, ingrecatu, insarcinatu. Rădice un-gurdsca.
   TARHITIA, s. f., dupo Dict. de Buda : perdix; perdice, passere bona de mancatu.
   TARLA, s. f., vedi turla.
   TARNACOPIJ, s. m., dolabra; sapo-niu, instrumentu de ferruin form’a lit-terei I, cu care se servescu lucratorii la derimarea muriloru, la saparea fun-damenteloru, etc.
t TARNATIU, s. m., portlons, pro-stas, (upoaxaţ); porticu, galleria;—bar-barismu.
   TARNITIA, s. f., sagma, olitell», e-phlpplnm; sdlla ordinaria pentru călii, muli si asini.
   TARNOMfiTA, s. f., vedi ternometa.
   TARNOSELA, tarnosire, tarnositu, tarnositura; vedi ternosSla, ternosire, ternositu, ternositura.
   TARNOSU; târnu, tarnuire, târ-nuitu; vedi ternosu, temu, ternuire, ternuitu.
   TARSIRE, tarsitu, tarsitura; vedi tersire, tersitu, tersitura.
   TARSITIA, s. f., dupo Dict. de Buda: pastlnnm, sarcnlnm; sapa sau saponiu; nu se aude d’iilcdce de Carpati.
   TARSIU, (pronunţia târsiu), s. m., dupo Dict. de Buda : dnmns; frntex; dumu, tufa, tufisiu.         .
   TARTACUTIA, s. f., una specia de cucurbite mici ca pumnulu si cu pelle globul<5sa, cucurbita turc&ca sau tata-rdsca.
   TARTANU,s. m„ l.dupo Barcianu, germ. teufelsmiloh, unu arbustu; 2. unu velu grossu cu care ne apperâmu de frigu;
3. nome ce se da judaniloru in batujo-cura; in acestu sensu postremu se pare a proveni d’in germ. nnterthaun, sub-ditu, adeco subditu strainu, cţimu sunt judanii in Romani’a.
   TARTITIA, s. f., dupo Barcianu, germ. das steissbein, ossulu ultimu allu vertebrei spinale, ossulu cucului, (ossulu curului).
   TASCA sau tascula, s. f., dupo Dict. de .’pasceolus, sacciperlnm; saccu de pelle, straitia de pelle.
   TASCARE, (cu forme simple : tascu, tasci, tasca, etc.), v., declpere, olrcnm-venire; a insellâ, a pacălU; derivate : tascatoriu,-toria, adj. s., declplens, olr-cnmrenlens; insellatoriu, pecallitoriu; tascatu, part. sup. subst., in sensulu
www.dacoromanica.ro
TAV.
TEL.
557
  verbului; tascatura, s. f., deceptlo, clr-cnmventlo; insellatura, pacallitura; — tascare pare a fi numai una straforma-tione d’in taxare in sensu figuratu. v TASSA, s, f., si tassu, s. m.; vedi 1. tassa in Dictionariu ; — dupo Dict. de Buăa: tassu se dice in locu depyxis eleemosynaria.
     TASTA, s. f., dupo it. tasto, germ. taste, (fr. tonche), parte a organului de musica, care se attenge cu degetele spre a face se resune instrumentulu; pote co ar fl mai bene tactu, pl. tacte; vedi tactu sub 3 in Dictionariu.
     TATAISIA, s. f., 1. fratriaj muliere a fratelui, comnata; 2. glos; sora a bărbatului, comnata; 3. una planta, «#rlina acanlls, Linn., in unele locuri nomita : pung’a latei.
     TATANlSTIA, s. f., dupo Barcianu, germ. die schwarzwnrzel, una planta.
     TATARCA, s.f., dupo Dict. de JBuda: polygonnm phagopyrnm , Linn.; tra-gum; grânu saracenu, rhisca.
     TATARESCE, tătărescu, tatarire, ta-taritu; vedi tataru.
    ' TATARU, s. m,, nome allu unui po-poru asiaticu, venitu in Europa in se-clulu XIII, care s’a stabilitu in Crime-ri’a si in locurile vecine, si a incursu mai de multe ori in Romani’a : principele Tatariloru se nomiă Chanu-tataru, care inspiră terrore omeniloru, de aci imprecationea : ău-te la Chanu-tataru! luâ-te-ar Chanu-tataru; derivate : tata-rescu,-a, adj., relativu la tatari; tata-resce, adv., in modu tatarescu; tatarire,-eseu, v. refl., a se tatari, a se face tataru; tataritu,-a, part., care s’a facutu tataru.
     T AŢIN A, s. f., una planta, nomita si: erVa lui tatinu, symphytnm offlcl-nale, Linn.
     TATOVIRE,-eset*, v., dupo (fr. taton-er , germ. tatoiren si tattowlren) ; a si pinge corpulu cu colori, a si punge fi-gure pre corpu si a infige colori in pun-seture; tatovitu, part. sup. subst. in sen-sulu verbului.
     TAU, tauire, tautiu; vedi tou.
     TAVALLIRE,-esc«, v., rolvere, de-volvere, volntare j a v61be, a dev61be;
a tirî pre pamentu, si de aci: A sordfi sordidnm reddere; deriVatu: tavallitu,-a, adj. part., volntns, devolntns, volu-tatns; sordidns; in sensurile verbului; tavallitura, s. f., actione si effectu allu actionei de tavallire; tavallucu, s. m., cyllndrns, phalanga, scntnla; cylindru care se pune sub una massa mare spre a ua potd miscâ. Pote co provine d’in tra-vallire sau travolbere.
   TECADIUIRE,-esc«, v., dupo Dict. de Buăa : res In enblll ordinare, dls-ponere, digerere; a directicâ in casa;— d’in edee de Carpati nu se aude verbulu acestu-a.
   TECARUIRE,-esc«, v., dupo Dict. de Buăa : vertere, versare, torqnero, circnmagerc; ung. tekerni; aintorce;— d’in edee de Carpati nu se aude verbulu acestu-a.
   TEGLADIOU, s. m., vedi teglaăiuire mai diosu.
   TEGLADIUIRE,-esc», v., dupo Dict. de Buăa : lrorlgare; a calcă tessuturele cu ferrulu; derivate: tegladiuitu,-a, adj. part., leevigatns; calcatu cu ferrulu; te-gladiou, s. m., ferramentnm lnrigato-rinm; ferru cu care se calea tessuturele;— barbarismu ungurescu, d’in edee de Carpati nu.se aude.
   TELALLU sau tellallu, s. m., proxe* neta, (^po^vrjxYji;), pararins, interces-Bor, interpres; coclo, arillator; mediatori u la negotiu; mulierea care face atari negotie se dice : tellelleica.
   TELARIU sau tellariu, s. m., care face tellu sau vende tellu; vedi tellu mai diosu.
   TELEGA sau tellega, carrus blrotns, cisium, birota; carru cu d6ue r6te, car-rutia; derivatu : tdlegariu, s. m., callu care trage la tellega, inse si callu de trassura in genere : doui formosi telegari.
   TELLEGARIU, s. m., vedi tellâga.
   TELLERU, s. m., vedi taliariu in Dictionariu.
   TELLETINU, s. m.,specia de pelle ar-gasita in Russi’a : calciamente de telle-tinu.
   TELLISCA, s. f., dupo Dict. de Buăa: circaea lntetlana, Linn. una planta.
www.dacoromanica.ro
558
TEE
TEE.
   TELLU, s. m., fllnrn metallicnm; flru de metallu : tellu de ferru, tellu de a-rame.
   TELNIRE,-esc«, v. 1. oonserere, corn-ponere, couferre; a compune, a combină doue sau mai multe lucruri; 2. co-venlre aliqnem, obriam fieri culpiam;
vedi compositulu intelnire.
   TEMEINICU,-a, adj., (forma spuria d’in temeiu), cu temeliu, care are temeliu, bene intemeliatu; unii amatori de forme spurie au incercatu a formă si te-meinicîa, s. f., stare sau fire cu temeliu; vedi temeliu si themeliu in Dictionariu cu derivatele loru.
   TEMNITIA, s. f., oarcer; inchisdre, carcere; derivate : temnitiare, v., încarcerare; temnitiatu, part., inoarceratus; compos. intemnitiare, intemnitiatu; tem-nitiariu; s. m., praefectns carceris, cu-stos carceris, carcerariu; temnitiaressa, s. f., muliere a carcerariului. Eadice barbara.
   TEMNITIARE, temnitiatu, temnitia-riu, temnitiaressa; vedi temnitia.
   TEMPU,-a, adj., obtusus, hebes; ob-tusu, ebete, stupidu; derivate : tempire,-escu, v., tempitu,-a, adj. part., vedi tem-pire, tempitu in Dictionariu; compara germ. stnmpf.
   TENCHIU,s. m., dupo Dict. d eBuda: zea maja, Linn,; cucuruzu, porumbu, papusioiu;—de acf: tenchiste, s. f., locu plantatu cu tfcnc7uw=:cucuruzu; se aude numai in gur’a Româniloru cari locuescu printre Unguri.
   TENCU sau teancu, s. m., fascia, sar-cinn; fasce, sarcina; se dice mai allessu despre chartela: unu tencu de charteia= numeru de 5000 cdlle.
   TENGHELLITIA, s. f., dupo Dict de Buda : cardnelis aoanthis, Linn.; una passarella, sticlete; vedi acestu coventu sticlete in Dictionariu.
   TEOCU, s. m., vedi tocu in Dictionariu.
   TERAIRE, teraitoriu, teraitu, terai-tura; vedi tiralire si tirîre, tiritoriu, ti-rîtu, tiritura in Dictionariu.
   TERCIU, s. m., puls fariuae phago-pyri; pesatu molie de farina de porumbu; derivate : terduire,-e8cu, v., a face ter-
ciu; terciuita,-a, adj. part., facutu ter-ciu. Rădice neconnoscuta.
   TERFA, s. f., 1. paunus detritns et sordldns; tessutura usata si • sordida; 2. prostitnta, meretrlx, scortum; fe-mina prostituta, meretrice, curva; derivate : terfariu, s. m., laeuo , meretri-oins; care tine terfe, care petrece cu terfele;—dupo Dict. deBuda : sponsae comes; care insociesce pre sponsa; terfel-lire,-escu, V., nsn deterere, sordidare, sordidnm reddere, inqnlnare; a strică prin usu, a usă tare unu lucru; a sordidă , a intinâ; terfellitu,-a, adj. part., nsn detritns, sordidatns, inqninatns; u-satu, sordidatu, intinatu.
   TERFARIU, s. m., vedi terfa mai susu.
   TERFELLIRE, terfellitu; vedi terfa, mai susu.
   TERGASIU, s. m., vedi tergu, mai diosu.
   TERGOVETIU, s. m., vedi tergu, mai diosu.
   TERGU, (pronunţia tergu), s. m. , 1. nuudlnae; nundine, adunare pentru vendere si comperare, actione de ven-dere si comperare; 2. meroatns; mercatu, locu unde se aduna dmenii spre a vende si comperă; 3. conveutum, pactum; ac-cordu; derivate : terguire,-escu, verbu, 1. nnndlnari, eraere; a comperă; 2. pa-cisoi; a accordâ, a se unf asupr’a pre-tiului; terguitoriurtoria, adj.s., emptor, comperatoriu; terguitu, part. sup.subst. in sensulu verbului; tergusioru, s. m., domin, d’in tergu, micu tergu; — altu domin, ridiculu : iergasiu, s. m., dupo Dict. de Buda : 1. meroes uundiuati-tiae, merci de vendiare, negotiu; 2. emp-tio, res emptltia; merce comperata sau de comperatu ; 3. donnm nnndinarinm j donu nundinariu, donu comperatu; — tergovetiu, s. m., personale, nuudlnator, qui beno novit nnndlnari, mercator; nundinatoriu, negotiatoriu, mercatoriu, care se occupa cu negotiulu, care siăde in <^r^M=mercatu.
   TERIBONTIA sau tiribontia, s. f., dupo Dict. de Buda : pabo, carrns trn-satilis; rotăba, carretta sau carrettu, it. oarretto, fr. bronette.
www.dacoromanica.ro
TES.
TIA.
559
   TERITIA, s. f., mai allessu in pl. teritie, forfnr; furfure, pelliciele de grânu ce remânu in seta la cernerea farinei.
   TERLA, s. f., vedi turla.
   TERNACOPU, s. m., vedi tamacopa,
   TERNATIU, s. m., vedi tarnatiu.
   TERNOM&TA, s f., dupo Diction. de Suda : paloş; palie bătute.
   TERNOSELA, s. f., vedi ternosire.
   TERNOS1RE,-eseu, v., (d’in gr. xafhă-pcoaiţ), dedicare templam, templi eneae-niu(sYKa[vi«)eolebrare, lnaagnrare;a dedică, a inaugurâ, a consecrâ unu templu; ternositu, part. sup. sub3t. in sensulu verbului; ternositura, s. f., actione si effectu allu actionei de ternosire = dedicare, inaugurare, cousecrare; — forma apuria e : ternosela, s. f., dodieatto, inangnra-tio, eneaenla templi.
   TERNU, (pronunţia temu), s. m., scop» Tirge», metura de vergelle ; de aci: ternuire -eseu, v., 1. in terra vo-lataro, a volută pre pamentu; 2. concul-care, conterere,conqnassare; a calcă cu petiărele, a contreieră, a concassă; temu-Uu, part. sup.subst., in sensulu verbului.
   TERNUIRE,.fcrnuitu; vedi temu.
   TERRIMU, s. m., vedi terrenu in Dictionariu.
   TERSIRE, -eseu, v.,nndare, denudare, retegere; a nudă, denudă, despoliă; derivate : tersitu,-a, adj. part., nadatus, denndatns, reteetns; nudatu, denudatu, despoliatu; tersitura, s. f., nndatlo, de-nndatio; actione si effectu allu actionei de despoliare, despoliatura. Possibile se provină de la tersns ?
   TERTIA-PERTIA, s. f., tltirilltlnm, qnlsqnilira, gerrso, res nlhlli; secătură, bagatella, lucru de nemica; Dict. de Suda produce frasea triviale ; tertia-pertia si nemica, si crede a fi luata d’in lat. tertia pars et ne3 mica.
   TESACU sau lessacu, s. m., sabia, baionetta; —de origine russăsca.
   TESCARE, tescatoriu, tescatu, teşea-tura; vedi tastare, tascatoriu, tascatu, tastatura.
   TESCARESSA, muliere a tescariului; tescariu, s. m., care are unu tescu, si care stărce cu tesculu; vedi tescu mai diosu.
   TESCOVINA, pl., tescovine; vedi tescu mai dio3U.
   TESCU, (pronunţia tescu), s. m., tor-culum, toronlar, toronlarlnm; prelnm; torclu sau torclariu; prelu, pressa; derivate : tescuire,-sscu, V., premere, tor-qnere, extorqnere; a stărce cu torclulu; tescuita, part. sup. subst., in sensulu verbului; tescuitura, s. f., actione si effectu allu actionei de torclare; tescariu, s.m., torcnlarins,torculator, torculariu, care possede unu torclu, si torculatoriu, care stărce cu torclariulu; tescaressa, s, f., muliere a tescariului; tescovina 8. f., mai allessu in pl., tescovine, vina-cea; re3tulu uveloru sau altoru p6me storse in torclariu, torclature, fr. mare.
   TESCUIRE, tescuita, tescuitura; vedi tescu mai susu.
   TESGHâA, (cu s aspru sibilante,fe§-ghea), s. f., manşa, mensnla; măsa pre care se nnmera banni si se făcu compu-tele in taberne; derivatu : tesghetariu, s. m., mensnlarias; ms3ariu, numerato-riu, computatoriu; —de origine turcăsca.
   TESIRE,-eseu, v., 1. cnaeattm scln-dere; a taliâ in forma de cuniu; 2. refl. a se teşi, rererl, rerecnndarl, a nu co-tediă, a se rosiDâ; tesitu,-a, adj. part., 1. cnneitim sclssns; taliatu in forma de cuniu; 2. reritns; rosinatu.
   TESLA, s. f., cselnm, sealprnm osca* rationi serrlens; scalpru, instrumentu taliatoriu cu cave se servescu carpen-tarii spre a scalpe lemnulu pusu ori-sontale; derivatu: teslariu, s. m., faber lignarias; carpentariu; teslaressa, s. f., muliere a iesiariuîut = carpentariului, carpentaressa.
   TESLARESSA, teslariu; vedi tesla mai susu.
   TESTEA sau testella s. f, risma, mai allessu risma de cliartefa, numeru de 24 căile; —de origine turcă3ca.
   TEXUIRE,-escM, v., farclre, confer-eire, referoire; aimplătare, a indesă, a indopâ; texuitu,-a, adj. part., fartas, re-fortns; implutu tare, indesatu, indopatu.
   TIANDARA, s. f., corruptu d’in scindară, assola teniiia, parvulnm fragmentam; mica buccata taliata d'inlemnu; derivate : tiandarire,-escu, v., assnlatlm
www.dacoromanica.ro
560
TIE.
scindere; tiandaritu,-a, adj. part., as-snlatim solssns; tiandarosu,-a, adj., as-sulatlm abscedens.
   TIARCA sau tierca, s. f., pica; una passere: pica, cotiofana.
   TIARCU, s. m., septum; locu inchisu cu gardu unde se ţinu vitele.
   TIARRA, reu scrissu in locu de tierra, si mai bene terra, vedi acestu coventu in Dictionariu cu tdte derivatele selle.
   TIBISIRU, s. m., creta; creta; — pare a fi turcescu.
   TICAIRE,-esc« , V., mlsere vivere; a trai in miseria, a duce vi6tia misera; ticaitu, part. sup. subst., in sensulu verbului.
   TICHIA, s. f., mit elin; mitella, micu coperimentu pre verticele capului; tichiu-tia, s. f., deminutivu d’in tichia;—pare a fi turcescu.
   TICNA, s. f., sapor jucundns; sapdre plăcută; plăcere dupo mancare, candu buccatele cadu bene; derivate : ticnite, -eseu, v., impers., conducere, bene ver-tere; a cadâ bene, se dice despre buc-cate; ticnitu,-a, adj., jncnndns; placutu; si oontentns, multiamitu; si placidns si tranquillus; — forma spuria e : ticnita, s. f., volnptas, juoundltas, oommodltas; — barbarismi.
   TIDIU sau txzu, s. m-, Iiomonymus; o-monymu; omu care are acelu-asi nome de baptesmu.
   TIDVA., s. f., cncnrbltftlagenaria; cu-curbeta cu gfittulu lungu.
   TIEGLA, tieglariu, etc., vedi tegla, teglariu, etc., in Dictionariu.
   TIELLINA, s. f.; vedi tellina, in Dictionariu.
   TIELLU, s. m., (tiXoţ), finis, (ox<57to<;); scopu;—compara si germ. ziel.
   TIEPENIRE, tiepenitu; vedi tiepenu mai diosu.
   TIEPENU,-a, adj., fortis, validus, robnstns, rigidus; tare, forte, validu, robustu; rigidu; derivate itiepenire,-eseu, v., Armare; a intarl, a prende tare; in-trans., rigere; a deveni rigidu; tiepenitu, -a, adj. part., in sensulu verbului; se aude mai multu in compos. intiepenire, intiepenilu.
   TIEPISIU,-», adj., abscisa», declivis,
_________________ŢIM.___________________
praeceps; declive, tare plecatu spre li-ni’a verticale.
   TIEPU3IA, s. f., de la tiepa ce vedi in Dictionariu, accnlens, hastile; deri-vatu : tiepusiosu,-a, adj., aonleatns; a-culiatu, care are tiepusie.
   TIERMU si tiermure, tiermurire; vedi termu si termure, termurire in Dictionariu.
   TIERRA, etc.; vedi terra in Dictionariu, cu t<5te derivatele selle.
   TIERUSIU sau tierrusiu, s. m., pa-xillns; parisioru, păru micu.
   TIESSELLA, s. f., vedi tessella sub 2 in Dictionariu.
   TIESSERE, etc., vedi tessere in Dictionariu. .
   TEISTA, tiestu, tiestosu; vedi <esfa, testa, testosu, in Dictionariu.
   1     ŢIGLA, tiglaria, tiglariu; vedi tegla, teglaria, teglariu in Dictionariu.
   2     ŢIGLA, (cu t duru), s. f., dupo Dict. de JBuda : densitas aqnosa; desitate a-patosa; derivate : tiglosu,-a, adj., den-sus et aqnosns; desu si apatosu; de aci: tiglosiare,-ediu, si tiglosire ,-escu, v., densns et aquosns fled; a se face desu si apatosu; tiglosiatu si tiglositu,-a, adj. part., densnn ot aqnosns factus ; facutu desu si apatosu.
   TIGLIANU, (cu ti sibilante), s. m., parns; una passerella'care se vede si pre la noi.              ’
   TIGLOSU, tiglosiare si tiglosire, etc., vedi 2 ţigla.
   TIGNA, tignire, tignitu; vedi ticna mai susu.
   TIGORIRE,-escw, v., dupo Dict. de Buda : afflictam rltam ducere; a duce una viâtia amarita.
/ TUTORE, tiitoriu, tiiu; vedi tinere, tinitoriu, tinitâre, tinutu in Dictionariu.
   TILINCA, sau tillinca, s. f., tibla pnellatoria e cortice saligneo; flueru d’in sedrtia de salce.
   TILIŞCA sau tillisca, s. f., dupo Dict. de Buda : clrcaea lntetiana, Linn., una planta; vedi mai susu tellisca.
   TIMARIU, s. m., dupo Dict. de Buda: ccrdo coriarius , pellarins; argasitoriu de pelli; derivatu : timaritia, s. f., mu-liere a timariului; coventulu occurre si
www.dacoromanica.ro
tio.
561
la Unguri, dăro de unde provine ? for-m’a s’ar pară romanâsca.
   TIMIITIA,sau temaitia, s. f.,dupoDict. de Buda: nomele douoru plante: a) cbe* nopodinm ambrosioides, Lintlb) ten-erinm ehamtepytis, Linn.
   TIMPINA, s. f., (d’in t6p,uavov = tympanum=^w^ana), instrumentu de musica compusu d’in pelle inflata care se bate cu beţie.
   TINCU, s. m., si tincuela, s. f., tec-torinm opus; vedi tincuire mai diosu.
   TINCUIRE,-escM, v., Incrnstare; a incrust&parieti cu una crusta de cimentu; tincuitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; se aude si subst. tincu, si de-rivatulu cu forma spuria tincuela; compara germ. tttnohe.
   TINCDSIA sau tincusiu, (cu ti sibi-lante), s., lemnu pre care se crăsta nu-merii romani intre poporulu de la tărra.
   TINDA, (cu ti duru), s. f.; vedi tenăa in Dictionariu.
   TJNDECHIA, (cu ti duru), s. f., vedi tendecla in Dictionariu.
   TINDERE, tinsu, etc.; vedi tendere, tensu, etc. in Dictionariu.
   TINGANIRE, (cu ti sibilante),-eseu, v., tlnnlre; a tinnf, a sonă. campanell’a.
   TINGIRE, (cu ti duru), s. f., olla; 611a, mai allesu 611a de metallu; — si sartago; tigaia; — pare a fi turcescu.
   TINICHIEA sau tinichiella, s. f., lamina ferrea; lamina de ferrurferru albu; tinichigiu, s. m.,person. care face lami-ne de ferru, care vende laruine, si care copere casele cu lamine; — se pare a fi de origine turcăsca, compositulu poşte-riore are si suffi3su turcescu.
   TINTA, (cu ti sibilante), s. f., 1. clame; cuniu micu, cunisioru; ţintuire, tin-tuitu, batutu cu tinte; 2. finis, scopos; scopu; derivatu : tintare si tintire; v., colllneare; tintatu si tintitu, in sensulu verbului; — d’in tendere, tentu, ce vedi in Dictionariu.
   TIOLARE, tiolatu; vedi tiolu mai diosu.
   TIOLINA, s. f., vedi tiolu mai diosu.
   TIOLU, pl., fale, lintenm, linteolnm, vestimentu de pândia; velamen, velame, velu; lodix, velu de patu ; — de aci;
__________________TlŢ._________________
tiolare, tiolatu, vestire, restitns; mai usitatu : intiolare, intiolatu, care p6te fi si unu compositu, si unu simplu, in locu de lintiolare, lintiolatu; — tiolina, s. f., prostitnta, meretrix; meretrice; — de la lintiolu.
   TIPSIA, s. f.; 1. tabnla, lanx; tabla sau tava; 2. sartago; tigaia; tipsiutia, s. f., deminutivu d’in tipsia.
   TIPERIGU, (cu ti sibilante), s. m., acidu ammoniacu, salmiacu.
   TIPT1LU, adv., (cu ti duru), incognito; pre* ascunsu, pre furisiu; travestitu.
   TIRA, (cu ti sibilante), s. f., stilla; panllnlnm, panxillnm; picătură; pucinu, in compositionea : una tira de pâne, una tirade sare, da-mi una tira de lapte; derivate ; tiraire,-escu, v., stlllare; a picură; tiraitu, part. sup. subst, in sensulu verbului; tiraita, s. f., picătură, in com-positionea^cw tirait'a, stillatim, cu pi-catur’a, pucinu câte pucinu.
   TIRAIRE, tiraitu, tiraita; vedi tira, mai susu.
   TIREGHIA, s. f., dupo Bardanu, germ. weinstein, oremor tartari; vedi tartru in Dictionariu.
   TIRIACHIU,-a, adj. s., b6etu, amme-titu, confusu;— d’in theriacu?
   TIRIBONTIA , s. f., dupo Dict. de Buda : pabo, earrns trnsatilis; vedi te-ribontia, mai susu.
   TIRIDIA, s.f., dupo Bardanu, germ. wagsohale; lance, scafa la bilancia.
   TISA sau tissa, (cu ti duru), s. f. , dupo Dict. de Buda : taxns baeoata ; unu arbore; ebenulu?
   TISTIA, s. f., offloinm, mnnns, dig-nitasţ officiu, demnitate, functione, d’in
   TIS TU, s. m., mnnere fangens, superior; functionariu, offleiariu. In Romft-nf’a libera se aude in gur’a poporului numai espressionea; tistu de ăorubanti, decurionele apparitoriloru.
   TITORIA, contrassu d’in ctitoria, s. f., patronatns; d’in
   TITORIU, contrassu d’in ctitoriu, b. m., (uttTwp), fondator, patronns; funda-toriulu unei baserice; derivate : titoria , s. f., patronatns; calitate de titoriu; ti-torescu,-a, adj., reu formatu titorices-cu,-a, adj., relativu la ctitoriu.
                           36. G.
www.dacoromanica.ro
TOI.
M2_______________TOA.__________________
   TlTULA,-s. f., titnlns; vedi titulu in Dictionariu.
   TiTOLDSIU, s. m., forma scalciata ia locu de titulu sau tituru, ce vedi ia Dictionariu.
   TlT VA, s. f., vedi tidva, mai susu.
   TlUOALLU, s. m., matala; olla de ndpte;—pare a fi de origiae turcâsca.
   T1UOAKE, v., osonlarl; a sărută , a pupă; se aude uumai ia Crisian’a.
   TlUCLUlU, s. m., dupo Barcianu, germ. der zipf, das h&ngelcken; parva lauinia; mica iaciaia, appendicla.
   TlUiCA, s. f., specia de viuu arsu (rachiu) reu destillatu.
   T1U1RE,-escw, v., tinnlre; a tinnf; se dice : mt tirnscu urechiete; tiuitu, part. _ sup. subst. m seusulu verbului : tiuitulu " Urwhtftoru; tiuitura, 8. f., tionitus; ac* tione si effectu allu actionei de tiuire; vedi tmntre ia Dictioaariu, d’ia care e formatu timre prm immolliare conso-naatei n.
   TlUKOA, dupo alţii turca, s. f., per-*dna, larva; una larva cu care âmbla copila la serbatonle aascerei Domnului.
   T1UKL01U, dupo alţii turloiu, 8. m., tabu»; tubu prin care curge ap’a.
   '111) TIUIAHE, tiutiuiutu,\e di tiutiuiu.
   TlUXIUlU, 8. m., apex, vertex, ca-onmen, spiouium, cnspi»; apice, vertice, cuspide; derivate : tiutiuiure, v., aonere, aeuminare, enspidare; a asouti, a acu-mină, a cuspida; tiutiuiutu,-u, adj. part., acumiuatus, cuspidutua; ascutitu, acu-miuatu, cuspidatu.
   TIU TI Uit AED, v., dupo Barcianu, germ. beuteln, oelm aohopf nehmen; tiu-nurutu, part., in sensulu verbului.
   TiVJLEE,-esCM, V., oircumanere, o ram limbo ciroumdare; it. orlare, far l’orlo, fr. ourler, border, germ. einaranmen | a cdse pre margine, a margvnâ; tivitu, part. sup, subst. in sensulu verbului; ti-Vitura, s. f., llinbus, it. orlaturu; cosu-tur’a pre margine.
   TOALET'i'A, s. f., d’in it. tavoletta, sau d in Ir. toliette, măa’a unei domne cu tdte celle aecessarie pentru adorna-tulu lei; adornatulu ensusi.
   TOASTU) 8. m., d’in angl. toast, fr.
toast, proplnatio; propinatione, beutura in sanetatea cuiva.
   TOBA, s. f., tympannm, fr. tambonr; instrumentu de musica , compusu d’ia unu tubu largu si scurtu de lemnu, presta alle cărui capete e una palie intensa, si care se bate cu doue beţie; derivate : tobariu, (reu tobasiu), s. m., care bate tob’a.       •               •
   TOCACIU, s. m., dupo Dict.deBwda: textor ; tessutoriu; impromutatu de la Unguri cari l’au impromutatu de la Sclo-vaci; iu Români’a libera nu se aude.
   TOCMAsi tocmai, adv., aeqne, plane, prorsna. profecto; ckiaru asiă.
   TOCMELA, s. f., oonventnm, pao-tom, oondltio, conductlo; accordu,paotu; vedi tocmire.
   TOCMIRE,-esc«, v., 1. transit. a) ne-quare , planare, oomplanare ; a inde-reptâ, a complanâ, a face dereptu, a face planu; b) disponere, ordinare, dirlgere; a dispune, a ordină, a assediâ, a direp-tă; c) reparare, rellcere, emendare,cor-rlgere; a repară, a indreptă, a correge, a correctă; d) conducere; a accordă , a luă cu contracta; 2. refl. a se tocmi, pa-olscl, convenire; a se accordă, a nego-tiă asupr’a conditioniloru, asupr’a pre-tiului, si a conveni, a se uni, a se involl asupr’a acelloru-a; derivate : tocmitoriu, -târia, adj. s., lucratoriu in t. s. verbului; tocmitu,-a, adj. part. in t. s. verbului; tocmela, s. f., cu forma spuria; con-veotnm, pactnm, conditio , conductlo ; accordu, pactu.
   TODOMANIA, toăomanire, toăoma-nu; vedi tudomunîa, tudomamre, tudo-manu, mai diosu in Glossariu.
   TOGMA, togmai, togmire, togmito-riu, togmitu-, vedi tocma, tocmai, tocmire, tocmitoriu, tocmitu, mai susu in Glossariu.
   TOIAGELLU, s. m., WQiitoiagu, mai diosu.
   TOIAGU, s. m., baenlna,aelplo, vlr-
ga; bătiu, bastone, vărga; demin. toia-gutiu si toiugeltu, 8. m., baolilus,bacll-lum; batisioru.
   TOlRE.-escw, v.,dujJ& Dict. de Buda: clamare, exclamare, olamorem tollere;
www.dacoromanica.ro
TRA
56$
__________________ţOP.____________
a strigă,, a redicâ una strigare; toitu, part. sup. subst. in sensulu cerbului.
   TOLBA, s. f., 1. pbaretra; faretra in care se portau sagettele; 2. fascia; fasce, legătură de lucruri, sarcina, care sepărta in spinare; 3. bulga; saccu depelle care se părta in callatorîa; derivatu : tolba-riu, sau cu formă ridicula tolbasiu, s. na., ciroitor; negotiatoriu care âmbla cu mercea in spate, mamallariu.
   TOLCIARIU, s. m., dupo Dict. de Buda: infnndibulnm; infundiblu, implu-toriu, vasu conicu cu care se servescu dmenii candu tdrna unu licidu pre una gaura in altu vasu mai mare; demin. ri-diculu tolciarasiu, s. m.;—compara ung. tdlcsdr; — nu se aude d’in c<5ce de Car-pati.
   TOLCU sau taica, tolcuire sau tid-cuire, etc.; vedi tâlcu, talcaire, etc., mai susu in Glossariu.
   TOLLANIRE,-escw, v., decnmbere; a se culcă, cu tata commoditatea, a se in-tende pre asternutu; tollanitu, part. sup. subst, in intellessulu verbului.
   TOLMACIU, tolmacire, tolmacitoriu, tolmacitu, tolmacîtura; vedi ialmaciu, tălmăcire, talmadtoriu, talmacitu, tal-madtura, mai susu in Glossariu.
   TOLVARIU, tolvaria, tolvarire, tolva-ritu, etc.; mai bene scrissu de câtu : tal-hariu, talharîa, talharire, talharitu, etc., ce vedi mai susu in Glossariu.
   TOMNA, (pronunţia tomn’a), tomnai, tomnire, tomnitoriu, tomnitu, tomnela; vedi tocma, tocmai, tocmire, tocmitoriu, tocmita, tocmela, mai susu in Glossariu.
   TONGANIRE,-esc«, v., dupo Dict. de Buda : a) polsare, personare facere; a bate, a face se sune; b) sonare, personare; a sună, a dă unu sunetu; in Roma-ni’a libera nu se aude verbulu acestu-a; pare a fi unu imitativu : tong, tong.
   TONTAIRE,-esc«, v.; vedi tonta, mai diosu.
   TONTU,-a, adj.s., komo stultus, can-dex, stipes, troncus ; stultu, bustianu, truncuţ derivatu: tontaire,-escu, v.,stul-tns fieri; a se face tonta, a deveni tonta.
   TOP1LLA, s. f., dupo Dict. deBuda: l.llquatorinm; vasu in care topima ceva; 2. locui macerând» cauabl; locu unde
topima cânep’a, topitore—topitâria; d’in verbulu topire ce vedi in Dictionariu.
   TOPORASIU, toporire,toporiste; vedi toporu.
   TOPORU, s. m., seenris; secure, instrumenta de ferru cu care taliămu lemne; derivate: toporasia, s. m.; 1. seeurieula; securicla; 2. delphinium consolida, re-galis, oalcatripa, Linn.; una flore; to-poriste, s. f., manubrium seenris; căd’a securei; toporire,-escu, v., flugere, con* flngere; a finge, a fictionă, a fabrică mentioni; in acestu sensu : d’in toporu, pura menţiona. .
   TORTELLU, s. m., dupo Diction. de Buda : enseuta europwa, Linn.; una planta, care de altramente se dice si in-tortellu; coventulu p<5te se fia curata ro-manescu, inse noue nu ni e connoscutn.
   TOTESCU, totu, in locu de: teutescu, tenta, cumu nomescu Românii preSclo-vacii d’in Ungari’a.
   TOU, (pronunţia tou), s. m., Iaca»; lacu; derivate: toutiu, s. m., lacnsenlus; lacusioru; touire.-escu, V., exnndare, inundare; a essundă, a formă lacu; — ra-dicea e ung. td; remâna la densii, noi n’avemu lipse de atari barbarismi.
   TOVARESIA, s. f., societas, consor* timn, sodalitinm; societate, mai allessu societate de negotiatori; associatione, derivate : tovaresire,-escu, v. refl. societate m inire, associari; a se insocf, a se associă; tovaresitu,-a, adj. part.; associa-tns; associatu, insocitu; tovaresiu, (to-varosiu),-a, adj. s. sociu8,sodall8,come8; sociu, associatu; — barbarismu si cu totulu superfluu in limb’a româna.
   TO VARESIRE, tovaresitu; vedi tova-resia.
   TOVARESIU, (tovarosia); vedi tova-resia, mai susu.
   TRADANrA, s. f., cu forma spuria in locu de traăitione, traditio; si in locu de proiitione, proditio.
   TRADARE, v., in locu de traăere, tradere; tradatoriura, adj. s., in locu de traditoriu, truditor» si in locu de pro-ditoria, proditor; tradatu, part. in locu de traditu, traditns; si in locu de pro-ditu, proditns.
   TRAGULA, s. f., dupo Dict. de JBada;
www.dacoromanica.ro
564
TRA.
ononrbita lagenarla; cucurbeta de traseu, cu care se servescu omenii la tragerea vinului sau altui licidu d’in buti, specia de siphone, sipho.
   TRAILLA, s. m., formatu d’in traiu de la v. trăire, hemo voluptăţi obseqnens; omu care traiesce pentru plăceri.
   TRAINICU,-a, adj. formatu d’in traiu de la verbulu trăire, cu finale spuria, flr-mns, dlnturnns, perdnrans, dnrabilis; perdurante, durabile, care traiesce multu care dura multu, care tine multu; deri-vatu ; trainida, s. f.,firwita8, diatnrni-tas, durabliitas; firmitate, durabilitate.
   TRAISTA, s. f,, pera ; vedi straitia in Dictionariu; traistariu, s. m., pera-rum tex tor, care face traiste; traistulli-tia si traistutia, s. f., pernla; straiti-sidra.                        ■
   TRAMBA, s. f., dupo Barcianu, germ. die vralze,leinvrand; die trompete, manl-trommel.
   TRAMBITIA, trambitiare, trambitia-riu; vedi trombitia, trambitiare, tromli-tiariu in Dictionariu.
   TRANCANIRE, V,, garrire, blate-rare, effntire, nngari; a vorbi secature, a blaterâ; derivate: trancanitoriu-toria, adj. s., garrnlas, nngator, scnrra; in sensulu verbului; trancanitu, s. m., si trancanitura, s. f., garritns; actione si effectu allu actionei de trancanire.
   TRANCOTA, s. f.; nugae, ridicnlnm; jocura, unu ce de risu, una secătură.
   TRANDAFIRU, s. m., (d’in gr. mod.. TpiavTdc<poXXov=trei-dieci de folie), roşa; roşa; derivatu : trandafiriu,-a, adj., ro-seus; rosiu ca trandafirulu, de colorea trandafirului=ăe coldrea rosei.
   TRANDAVIA, trandavire, tranăa-vosu; vedi trandavu.
   TRANDAVU,-»,adj. plger, ignavus, deses, reses, socors, otiosns, iners, ne-gllgens; pigru, lenosu, socorde, inerte, negligente; derivate : trandavîa, s. f., pigrltia, ignaria, desidia, torpor, so-cordia, otlum, acedla, inerţia, negli-gentla; pigretia, lene, lenosia, socordia, otiu, inerţia, negligentia; trandavire,-eseu, V. refl., pigrere, pigrari, otiari, desidem esse; a fi pigru, a fi leuosu; si pigreseere, segnescere; a se face pigru,
________;_______(ŢRA._____________
a se face lenosu; trandavosu,-a, adj., de-sidiosns} synonymu cu trandavu.
   TRANDOSU, a, adj.; vedi trandu mai dio3u.
   TRANDU, s. m., 1, dnramen, dnrttasj duretia, duritate; 2. oallnm, «allosltas; pelle grossa pre palme sau pre calcâ-nie etc. callositate; 3. cnnotator, desesj omu lenosu, omu greu care de abiâ se mişca; derivatu : tranăosura, adj., 1. dn-rns, splssos, densns, glebosns; duru, de-su, glebosu; 2. callosns; callosu, vertosu, invertosiatu ca pellea de pre palme sau de pre calcânie; 3. tardns, torpidns, ig-navBs; lenosu, molie, care de abiâ se mişca; — in acestu sensu ar pdte fi si radicea'adj., trandavu, si a subst. tran-davia.
   TRANJI sau transi, (cu s aspru sibi-lante, trânşi). s. m. pl., haemorrhoida, (aip,o^oic), emorroidi; scursura de sânge stricatu, unu morbu; derivatu : tranjosu sau transiosu,-a, ad., haemorrholong, (alp.oppotxd(;); emorroidicu, emorroidosu, plenu de emorroidi.
   TRANSIARE, v., dupo fr. traneher, secare, scindere, oaedere, preecidere, percutere; a taliâ; transiatu,-a, adj. part., fr. tranebd, taliatu : una cestione transiata, resoluta, decisa; barbarismu.
   TRANTELA, s. f., vedi trantire, mai diosu.
   TRANTIRE, (cu ti duru),-escw v., 1. transit, jaeere, dejicere, precipitare, allidere; a arruncâ, a arruncâ cu violen-tia, a impinge cu violentia : a trânti unu lucru; a trânti usi'a, a trânti pre cineva la pamentu; 2. refl. lnotari; a se luptă : a se trânti cu unu fetioru; tran-titoriu,-toria, adj. s., jaciens, dejiciens, praecipitans, allidens; lnotans; care trantesce; trantitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; trantitura s. f., a) actione si effectu allu actionei de trantire; b) soirrhns in planta pedis; una inflatura dura pre talp’a petiorului; — trantela, s. f., forma spuria in locu de trantitura, cu intellessulu de sub a).
   TRANTITORIU, trantitu, trantitura; vedi trantire.
   TRANTORU, s. m., fnons; fucu, specia de albine cari nu lucra, ci mânca
www.dacoromanica.ro
TRE.
TRE.
565
numai; de acf figuratu: unu omu lenosu; — pdte se fia in legătură etymologica cu trandu si cu trandavu.
   TEANTU, s. m., vedi trandu mai susu in Glossariu.
   TRASNIRE, trasnitu; vedi trosnire, trosnitu in Dictionariu.
   ŢRASTIA, s. f., dupo Diction. de Bu-
da: offlcinm noctnrnnm eoolesiastionm, vuglo nocturna vel nootnrnnm; officiu nocturnu la baserica; vedi strastia mai susu, care pare a fi acellu-asi terminu.
   TRAXARLRE, v., (cu forme simple de cODjugatione: traxariu, traxari tra-xare, etc.), transilire, resilire, reccl-lere; a trasarî, cu pronunţia inasprita: a traxari.—vedi trasarire in Dictionariu.
   TREBA, s. f., negotlnm, actns, res, opns, nsns, ntllitas; negotiu, affacere, agenda, occupatione, folosu, utilitate, ne-cessitate: omu de treba, a) ho mo Idonons, omu idoniu, aptu; b) homo honestns, probus, omu onestu, probu; cu treba si fora treba, negotiis oconpatns et otio* sns, occupatu si otiosu;—derivate: 1. cu forme spurie : trebnicu,-a, adj., utllis, idonens, frnotuosus; utile, idoniu, folo-sitoriu; si negativu: netrebnica,-a, adj., lnntllis, iueptns; iputile, nefolositoriu, ineptu; trebnicia, s. f., ntllitas, idonei-tas, aptltndo; utilitate; aptitudine; 2. cu forme mai romanesci ; trebuire,-escu, si cu forme simple de conjugatione, mai allesu in pers. III. trebue, v., debere, op* portere, opns esse, neoesarlnm esse; a debă, a caută, a se coveni, a se cadă, a fi necessariu: mi trebue, opns est mihl; nu ti trebue, non est opns tibi; ce trebue se facemu, qnld agendnm est nobis f n'ar trebui se sedeti a casa, non opporteret ros domi şedere; trebuitor iu,-tor ia, adj. s., ntills, necessarius; folositoriu, necessariu, forma mai culta de câtu spuriulu trebnicu;—trebuela, s. f., vedemu trecuta in Dict. de Buda, ce noi n’amu auditu neci una data, in locu de: trebuentia, s. f., necessitas, opns, nsus; necessitate, lipse, usu, utilitate; trebuentiare,-ediu, mai allesu in compositione : intrebuentiare, v., uti, adhlbere; a se folosi, a se servi cu ceva, a applicâ ceva; trebuentiatu, mai allesu in compos. intrebuentiatu,-a,
adj. part., a) adhibitns, applicatu; b) e-geus, lipsitu de ceva;—trebuentiosu,~a, adj., ntills, necessarlns; utile, folositoriu, necessariu.
   TREBNICIA, trebnicu; vedi treba, mai susu.
   TREBUE, trebuentia , trebuentiare, trebuentiatu , trebuentiosu; vedi treba, mai susu.
   TREBUIRE, trebuitoriu, vedi treba, mai susu.
   TREDIA) tredire, treditu; vedi trediu, mai diosu.
   TREDIU ,-a, (promfhtia trediu), sau treadiu.-a, adj., 1. sobrins; sobriu, care nu e băetu; 2. vigil, experreotus; de-scetu, descetatu; derivate : tredia, s. f.,
1. sobrietas, sobrietate; 2. vigilautia, veglantia, stare descăta; tredire,-eseu, V., 1. crapulam alicul depellere; a Scdte pre cineva d’in beţia; 2. excitare, exper* gefacere; a descetâ d’in somnu; refiess. a se tredî; 1. crapulam exhalare, a essi d’in beţia; 2. experglsci, excitări, evi- * gilare, a se descetâ d’in somnu; treditu, -a, adj. part., in sensulu verbului;—alta forma de substantivu, spuria, se aude in gurele unoru cărturari : tresvia, s. f., in locu de tredia, ce vedi mai susu;—inse radicea intrega e suspecta.
   TRENCA, sau treanca, s. f., in com-positionea triviale jfofeanca-fleanca, nu-gae,gerae; secatur^W'cru de nemica.
   TRESCU sau treascu, si troscu, s. m., mortarinm; mortariu, specia de puşca sau tunu, care implutu cu pulbere ni-trata si apprinsu face una esplosione ter* ribile; vedi in Dictionariu verbele : tros-canire si trosnire, cari dupo tăta probabilitatea au acea-asi origine.
   TRESTIA, s. f., arnndo, oanna; arun-dinne, canna, planta care cresce derăpta, lunga si cava; derivate: trestiâra, si tres-tiutia, s. f., deminutive d’in trestia; tre-stiosu,-a, adj., arnndinosns; arundinosu, plenu de arundine.
   TRESVIA, s. f., vedi tredia mai susu.
   TREVE, trevelle si trevere, s. f. pl., vlnaceae; pelticie depăme storse in tor-clu, torclature, germ. treber. Radicea terere se offere ca naturale, cu tăte a-ceste-a nu cutediâmuauadâcapositiva.
www.dacoromanica.ro
568
THO.
TRU. ■
   TRICOTARE, v., dupo fr. trlooter, a tesse retelle; de acf si subst. m., trico-tagiu. fr., tricota gre, actulu de tricotare; —tricotu, s. m., fr. tricot, tessutura in retelle.
   TRICOTIRE,-eset4, v. refl., dupo Dict. de Suda : vedi svergollire, so jaetare, se prnjicere; a se arruncă ai a se volută.
   TRICTERU, s. m., dupo germ.trlch* tor, lufondibulum; infundiblu, impleto-riu, vasu eonicu prin care se vărsa lice-de in alte vase mai mari, in bnti, buto-nie. etc.                   •
   TRIMBITIA, trimbitiare, trimbitiariu, trimbiiiatu; vedi trombUia, trombitiare, trombitiariu, trombitiatu in Dictionariu, inse feresce-te de trimbitiasiu in locu de trombitiariu.
   TRIMITTERE, trimissu; vedi trami-tere,tramissu in Dictionariu.
   TRINCU, s. m., contrassu din germ. trinken=beere,. dupo Dict. de Suda : crematnm gecundarlumj vinii arsu secun-dariu,        .
' TROASIU. s. m., dupo Dict. de Suda : pratam faenile septnmj pratu in-chisu cu gardu; d’in c<5ce de Carpati nu se aude.
   TROCNA, s. f., gravedo, oatarrhus; gutturaliu sau gutturariu; inflammatione a corpului mucosu; — compara germ. triviale strauehen.
   TROITIA, s. f., trluitas; trinitate , treime, coventu introdussu prin stupidii traductori ai cârtiloru basericesci, care inse n’a potutu a se popularisâ, si astadi deabiâ mai cotădiaase servi cu densulu filosclavii celli lipsiţi de cogetare.
   TRONFU,.s. m., (se pare corruptu d’in triumfa), coldrea cea mai inseiunata lajoculu de cărţi, si care bate pre tdte celle alte; de aci unu derivatu fdrte in-eptu : tronfdluire sau tronfoîuire,-eseu, v., a cere coldrea cea mai însemnata la joculu de cărţi.
   TROPAIRE, si tropotire,-escu, v., sup-plaudere, supplodere, cum strepitu in-eedere, tolutim Inoedere; a merge in tropu, a merge batendu tare pamentulu .eu pitidrele; derivate: tropaitoriu si tro-potitoriu,-toria, adj. s., supplodens, to-utlm încedens;care merge in tropu-, tro-
păită si trapotitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; tropaitura si tropotitu-ra, s. f., tropotu, s. m, supploslo, Inces* sug strepltosus; tote d’in tropu, s. m., graflus tolntllls; vedi 2. tropu in Dictionariu.
   TROSCOTELLU, s. m.ţ vedi troscotu mai diosu.
   TROSCOTIRE,-«scm, v., dupo Dict. de Suda : garrlre; a vorbi verdi si uscate; noi n’arnu anditu verbulu acestu-a.
   TROSCOTU. s. m., si deminutivulu troscotdlu, s. m., dupo Dict. de Suda :
1. polygonnmavIoularejZniM. una planta, vorcinu; 2. portul aoa oleracea, Linn ărba graasa de gradina.
   TROTTOARIU, s. m., d’in fr. trot-totr, margo; marginpa stratei pre care mergu dmenii pedestri, marginea pede-striloru; — coventulu are una physio-nomia prea străină, ai cu greu se va pote roma nisă; pdte co form’a trottanu n’ar fl asiâ de antipatbica. noi inse nu cote-diămu a uarecommendâ;—Italianii dicu marclapl<?de.
   TRUDA, S. f., conatus, nisus, labor, opera, fatisrlum; adoperatione, labore, fatiga; derivate : trudire, (cu di duru),-escu, v., 1. transit. vexare, nffllctare, fa-tlgare; a vessâ, a tormentâ, a fatigâ;
2. refl. a se trudi, conari, nitl, operam dare, gtndere, laborare; a se adoperâ, a si incordâ poterile, a lucră cu mare zelu;. truăitoriu,-t6ria, adj.s., laborans, labo-riogus, operosus;laboriosu, activu, indu-striosu, diligente; truăitu,-a, adj. part., multo labore fractus ţ storsu de poteri prin multa labdre, fatigatu peno la e-stremitate.
   TRUDIRE, truditoriu, truditu; vedi truda, mai susu.
   TRUFASlU,-a, adj. s., formatu d’in trufia, ce vedi in Dictionariu, inse qu desinentia spuria: 1. superbus, fastosus, elatus, arrogans; superbu, fastosu, mun-dru, arrogante; 2. venustus, alegau g, decorus; formosu, venustu, elegante; vedi trufiosu in Dictionariu.
   TRUFIRE,-escw, v. refl. d’in trufia, ce vedi in Dictionariu, superbire, in su-perblam vel arrogantiam efferri; a se superbi, a se summeti, a se mundrî,
www.dacoromanica.ro
TUL.

TUS.
S67
trufitu, part. sup. subst., in sensulu verbului.
   TRUEULUIRE -eseu, v., dupo Dict. de : pncallire; vedi acestu verbu.
   TRUPESIO.-a, adj. s. formatu d’in trupu, ce vedi in Diotionariu, inse cu de-sinentia spuria, oorporosns, corpolenta*} corporosu.corpulentu, formosu la oorpu.
   TRUPOSIORU, si truputiu, s. m., de-minutive d’in trupu, oorposcnlntn; cor-puscnln, mi cu* corpu.
   TRUTIU, s. m., l.tnber pants; infla-tura de pâne, coltucu. 2. coatomacla, anltnng oontnmax; contumacia, butu; in acestu sensu posteriore d’in germ. trotz.
   TUCINA sau iutina, s. f., si tucinu sau tutinu. s. m., corrupte d’in ducina, oe vedi in Dictionariu.
   TUCIU. 8. m., ferrum fosam, fr. fonte; ferru fusu. ferru versatu, ferru tornatu.
   TUDOMANIA tudomania, todoma-nla, s. f., si tudumanu, tudomanu, todo-tnanu, S. m., lntercesslo, oontradlotio, protestatio; contradictione, protestatio-ne;—dupo forma s’are pară a consună cu ung. tndomAny=scientia, conDOscen-tia; inse dupo intellessu correspunde ung. ellentmond&s = contradictione, protestatione; in tatu modulu barba-rismu neconnoscutu d’incdce de Carpati.
   TUDOMANIRE, tudomanire, todo-mamre,-escu, V., intereedere, oontra-dlcere, protestări; ung. ellentmondanl; a contradice, a protestă; — barbarismu care nu se aude d’in c6ce de Carpati.
   TOLBA, tulbariu, tulbasiu; vedi tolba, tolbariu, tolbasiu, mai susu in Glos-sariu.
   TULBANU sau turbanu, s. m., ga-lerns tnreiens; coperimentu turce8CU, legătură la capu cumu pdrta Turcii; fr. tnrban-
   TOLBURARE, tulbur atu, tulbure, tulburu; vedi turburare, turburatu, tur-buru in Dictionariu.
   TOLCO, tulcuire, tulcuitoriu, tulcuitu; vedi tălcu, talcuire, talcuitoriu, talcuitu, mai susu in Glossariu.
   TULIPANU, s. m., tulipa, it. tnli-pano; una fl6re, tulpanu.
                                                             TUL1PINU, s. m., dupo Dict. de Bu-
                                                           ăa : daphne ntexereom, Lin»., una
planta, lemnu canescu.
   TULLEU sau tulleiu, s. m., 1. canlls, scapns, stjlns; scapu, fustellu, stylu la plante; 2. arlsta, panionla; spiou laou-curudiu stulete; vedi acestu coventu in Dictionariu.
   TOLNICU, s. m., dupoDict. de Buda: 1. bnoolna; buccina sau bucoinu; 2. tn-ba stentoria; tuba stentoria, instrumentu de strigatu.
   TOLPANU, s. m., 1. peticu de p&n-dia suptire cu care se lăga mulierile la capu; -2. pândia suptire pentru vestl-mente feminine, fr. monsseltne, si gaze-
                                                           TOLTU, s. m., unu nummu austriaou de 15 cruciari. acumu essitu d’in cursu.
   TOF1LLARE, tupillatu; vedi pittd-lare, pitullatu in Dictionariu.
   TURCA si tiurca, s. f., larva; una larva cu care âmbla copillii la serbato-rile nascerei Domnului.
   TORCOIU, 8. m., dupo Dict. de Buda: prnnella vnlgarls, Linn. basi)icu rosiu, si basilicu de câmpu.
   TURIACO, soapos oothnrni; tubulu de pelle allu oalcionelui.
   TOR1TIA, s. f., dupo Dict. de Buda: gallnm aporia», Linn., una planta sca-li<5sa; turitia mare, agrlmonia enpato-rinm, Linn.', alta planta nomita si simplu agnmonia,
   1    TORLA, (cu u claru), s. f., con-trassu d’in turricula sau turrula, tnr-ris, tnrrionla; turnu, mai allessu turnu suptire.
   2     TURLA, (cu u obscuru; turla), s. f., contrassu d’in turmula, tnrba, tnrma, oaterva, grex, mnltlt.ndo; turma, cater-va, mulţime.
   TUTONU, s. m., tabacu; derivate: tutungiu, s. m., (cu suffissu turoescu), negotiatoriu de tutunu, tutunariu; tutungeria, s. f., (incarcatu cu unu suffissu romanescu presto cellu turce seu), officina de tutunu, tutunarîa; — bar-barismi orribili.
   TOSIARIU, s. m., dupo Dict. de Bu-da : 1. oegotiator, mescator; negotia-ioriu; 2. oegotiator boarlns; negotiatoriu de boi, sau de vite in genere.
www.dacoromanica.ro
   TJCASU sau neam, s. m., decretam, edlotam; decretu, edictu, ordinantia a imperatoriului Bussieloru, si se dice numai despre decretele si ordinantiele a-cellui imperatoriu cari au potere delege.
   UCEN1A, s. f., doctrina, dlsoipllna, exercltlum; doctrina, disciplina, inve-tiatura, essercitiu; derivate : ucenica., s. m. dlsolpalns; disciplu, scolariu, in-Vetiacellu; ucenicia, s. f. dlsolpnlatnsj starea sau calitatea de disciplu; «cernita; s. f. dlsolpnla; discipla, scolaria, in-vetiacella; — rădice si forme slavice, a-cumu essite d’in usu.
   UCENICIA, ucenica, ucenitia, vedi ucenia, mai susu.
   UCIGA-LU CBUCEA, ucigasiu, uci-gatoriu: vedi udgu, mai diosu.
   UCIGU, forma esturpiata in locu de ucctdu sau occidu, persăna I. indicat, preş. de la verbulu uccidere sau ocdde-re, ce vedi in Dictionariu; assămine in conjunotivu : se ucigu, si pers. III se u6ga, in locu de : se ucddu, se uccida, sau se occidu, se occida : uciga-lu crucea, imprecatione asupr’a diavolului; u-cigasiu, s. m., cu forma spuria, si udga-toriu, s. m., oeoidens, homiolda, in locu de ucciditoriu, occiditoriu, sau occisoriu, oe vedi in Dictionariu;—se pare co con-cursulu donoru sibilanti a produssu a-căsta transformatione.
   UDA sau huda si hudra, s. f., deminu-tivu: uditia sau huditia\si udutia sau hu-dutia, s. f.; vedi huda, mai susu in Glossariu.
   UDIRE,-esctt, v. dupo Dict. de Buda; agere, ablgere, pellerej a menâ.
   . UEGA, s. f., vltrum,lagena; vitru, butelia; compara ung. ttvegj d’in căce de Carpati nu se aude, si d’in collo se aude numai intre Românii cari locuescu printre Unguri.
   UETU, huetu si rnetu, vedi vuetu in Dictionariu.             *
   TJIMA, s., f., stateoma, obscessns; in-flatura, abscessu, tumore in carnea omului.
   UIMIBE.-escw, v.,stapere, obstapere, in ecstaslm abrlpl; a immarmori, a înlemni, a cadă in estase; uimitu,-a, adj. part. stnpens, obstnpens, in eostaslm abreptnsi immarmoritu, inlemnitu, ra-pitu in estase.
   UIMITU,-a, adj. part.; vedi uimire, mai susu. .
   UIBE, huire si mire,-eseu, v., ejnla-re, vociferări; a vociferă, a strigă tare; a urlă; derivatu, uetu, ce vedi mai susu, compara gr. âXoX6Ceiv.
   UITUCU,-a, adj., forma spuria d’in 1. uitare, ce vedi in Dictionariu, obll-vlosns; care uita facile, care nu tine mente, uitatoriu; vedi acestu coventu in Dictionariu, si lassa uitucu S6 se duca.
   UJINA sau ojina, s. f., vedi ojina, mai susu in Glossariu,
   ULCEA, ulcica, ulcitia, g. f., demi-nutive d’in 611a, ollulaj vedi ulcella si ollicella in Dictionariu.
   ULEIU, s. m., uleiosu,-a, adj., vedi oliu si oliosu in Dictionariu.
   ULLIGAIA, s. f., dupo Barcianu, germ. falke, habloht, sperber; affine cu ulliu.
   ULLITIA, s. f., via, vlonej caile in sate si oppide, caile mărginită cu case de amendoue laturile; ullitiora, (ulliciora), s. f., demin. d’in ullitia, mica si strincta caile printre case, it. stradella, stradet-ta, stradlcolndla; — compara si uditia, si gr., 65dc, trecerea lui d in l ar fi că in Sdxpup.a, laorlma, si ’08o<j<je6s, Ulys-868.
   ULLIU, s. m., acclplter, mllvus; ac-cipitre, milvu, irete; passere selbatica,
www.dacoromanica.ro
UNE.
USN.
569
care prende alte passeri mai mici, specia de falcone; — compara ung. Ulyv.
   ULLUGÂ, s. f., ulluce pl., postls, Talia s; scandure grosse cu cari se inchide unu locu.
   ULLUCU, s. m., dupo Barcianu, germ. nnth, inclavatura in lemnu.
   ULLUfiLA s. f., vedi ulluire, mai diosu.
   ULLUIRE,-eseu, v., 1. dupo Dict. de Buda : 1. inqnirere, Investigare, a cercetă a investigă; 2. refl., a se ullui, con-fandl, errare. a se incurcâ, a se ratecf, a se ammetf; derivate : ulluitu,-a, ad. part., 1. inqntsltns, lnrestlgatns; cercetata, investigatu; ulluita, s. f., Inqulsitio, lnvestlgatlo, cercetare, investigatione; 2. eonfnsos, errabnndns; confusu, incur-catu, ratecitu, ammetitu;—ulluela s. f., cu forma spuria, dupo Dict. de Buda : synonymu cu ulluita.
   ULLUITA, ulluitu; vedi ulluire, mai susu.
   ULTUIRE, ultuitu; vedi altuire, al-tuitu in Dictionariu.
   UMDLTUfiLA, s. f., vedi umultuire mai diosu.
   UMULTUIRE,-esc«, v., dupo Dict. de Buda : propagare j a propagă [una planta; umultuela, s. f., cu forma spuria, propagatlo, propago, tradnx, viriradix; propagatione; propagine; — nu se aude d’in c6ce de Carpati;—compara ungur, homlltanl.
   UNCHIASIU, s. m., in locu de un-chiastru; vedi unclastru in Dictionariu.
   UNDITIA si unghitia, s. f., vedi un-glitia, in Dictionariu.
   UNDREA sau undrella, si indrea sau indrella, s. f., vedi indrea, mai susu in Glossariu.                     #
   UNEALTA, s. f., lnstrnmentum, in-strumentu;—coventu formatu de poporu d’in une-alte, pentru sculle in genere, si apoi pentru instrumente, infine redussu la singulariu in intellessulu de instru-mentu;—derivate : uneltire, (cu t duru), -eseu, v., ordirl; a ord!ceva,mai allessu ceva reu, a intrigă; uneltitoriu.-toria, adj. s., artifex, inrentor; orditoriu, in-ventoriu; uneltitu,-a, adj., artefactus, artlflcialls; artefactu, arteficiale.
   UNELTIRE, uneltitoriu, uneltitu; vedi unealta, mai susu.
   URDIELA, s. f., cu forma spuria d’in verbulu urdwe sau ordire, stamen; vedi orăitura in Dictionariu.
   URDINARE, v., d’in ordinare, inse cu varie sensuri speciali: 1. freqnenter intrare et exire; a intră si a essi a dese ori d’in unu locu : a ordină d’in una camera in alta, d’in una casa in alta casa; 2. freqnentare, freqnenter adire, accedere; a merge de multe ori undeva; 3. freqnenter alrnm'exonerare; a merge a dese ori la amblatdre, de aci: Va appucatu urdinarea; are urdinare cu sânge; nu lu mai lassa urdinarea;— urdinisiu, s. m., cu forma spuria, fora-men alvearls; gaura prin care intra si essu albinele d’in albinariulu loru , cu relatione la intellesulu de sub ]1. allu verbului urdinare; vedi ordinare in Dictionariu.
   URDINISIU, s. m.; vedi urdinare, mai susu.
   URIASIU,-», adj. s., gtgas, gtgantens gigante, giganticu.
   URICARIU, s. m.; vedi uricu, mai diosu.
   URICIRE,-esct4, v., dupo Diction. de Buda : exstirpare; a estirpă, a sterpi, p. e. una pădure; uricitu,-a, adj. part., exstirpatns; estirpatu, sterpitu.
   URICU, s. m., diploma; diploma, documenta, acta publicu; uricariu, s. m. 1. diplomatnm soriptor; scriptoriu de diplomate, diplomatariu; 2. collectione de diplomate sau documente publice.
   URIMIRE,-esc«, v., dupo Diction. de Buda : rogare, obseorare; a rogă pre cineva; — barbarismu care nu se aude d’in c<5ce de Carpati.
   URLU^LA. s. f., vedi urluire, mai diosu.
   URLUIRE,-eseu, v. orassins molere; a macină ceva camu grossu; urluitu, part. sup. subst. in intellessulu verbului; urluitura, si cu forma spuria, ur-luelo, s. f., farina villsslma; farina forte vile; farina pentru porci, ferrecatura.
   USITIA, usiullitia, s. f., deminutive d’in usia; ostiolnm; usiâra, usciqra.
   USNA, (cu s aspru sibilante, uşna)r
www.dacoromanica.ro
VAL.
870_________________VAG. '___________
s. f., dupo Diot. de Buda: margo; margine, gardine,                          .
   USTENSILA, uatenire, ustenitoriu, u-stenitu; vedi ostenela, ostenire, ostenitoriu, ostenitu, mai susu in Glosssariu.
   USTOIRE, ustoitu, ustoitura; vedi ostoire, ostoitu, ostoitura, mai susu in Glossariu.
   UTRENIA, s. f., tfpfl'pov, ofllclum dl-vlnom matotlnum; offioiulu- sau servi-tiulu de demanâti’a in baserica , or-thrulu, adeco la ortulu sârelui.
   UVRAGIU, s. m., d’iu fr. ouvrase,— coventu cu totulu autipatbicu limbei române. care s’a introdussu prin unii scrip-ton stupidi, si care nu se va potâ neci una data romauisâ; avemu : carte, opu, opera, si nu se sente neci una lipse de uvragiu.
   UVRIERU, s. m., d’infr. oavrter; o-ferariu, lucratoriu; — încercare stupida si superflua, candu dispuuemu de termini curatu romanesci cari ins&nna a-cellu-asi lucru.
                    V.
  VACALLASIU, s. m., dupo Dict. de Buda : tectorlnm , arenatam , lorica, germ. die tUncIie, das tiinchwerk, der mtfrtel, ung. vakolAs, crusta de cementu, de calce flirta si mestecată cu arena cu carele incrusta laturile parietiloru de pdtra sau de cărămidă; — se aude numai în gurele Româniloru cari lo-cuescu printre Unguri; d’incoce de Car-pati se aude altu barbarismu, tincu, tin-cuela, d’in german, tiinche, precumu a-cellu-a provine d’in ung. vakolds.
  YACALLUIRE,-escM, v., dupo Dict. de Buda : teotorlo inducere, lorioare, trollissare, arenare; a incrgstâ cu cementu, cu calce fârta mestecată cu arena; derivata : vacalluitu, part. sup. subst., in sensulu verbului: lingura de vacalluitu, trolla cemeotaria, trulla (mistria) de incrustatu; — d’in acea*asi origine ung. rakolni; d’in coce de Car-pati se aude barbarismulu tincuire, d’in germ. tOnehen, tibertlluchen.
  YACALLUITU; vedi vacalluire, mai susu.
  VADRA, s. f.; vedi vedra in Dictio-narin.
  VAGAUNA, s. f., foramen; gaura.
   VAGONU, s. m., d’in angl. wagcron, d’in germ. wagenj carru, carru mare, cu-mu su carrele de pre cAllile ferrate.
   YALCEA sau valcella, s. f., deminut. contrassu d’in vallicella, ce vedi in Dic-* tionariu.
   VALCEDIELA, valcedire, valcedu; vedi vulcediela, vulcedire, vulcedu, mai diosu.
   VALCEGU sau valceagu, s. m., dupo Dict. de Buda : pretinm redemptionis; pretiu de rescomperare; corruptu d’in ung. kivăltopânz.
   VaLCICA, s. f., deminut. d’in demin. valcea, ce vedi mai susu.
   VALETU, (pronunţia valetu), s. m., iiDiqeras annornm seri» rulgaris; nume-rulu anniloru erei vulgare; —d’in slav. vo*16to=in annulu; barbarismu superfluu pre câtu tempu avemu annulu, care se intellege de totu Româuulu, de unde se vede co scriptorii filosclavi au volitu numai se ne mystifice, introducundu unu terminu barbaru neconnoscutu, in loculu coventului romanescu connoscutu de tdta lumea.
   VALFA sau vâlva, s. f., dupo Dict. de Buda: 1. auctorlta*,amplitndo; auc-
www.dacoromanica.ro
VAM.
VEC.
571
toritate, demnitate, amplitudine; 2. pompa, iolennltas) pompa, solennitate ; 8. prwolpnnm; totu ce e mai allessu, fronte, lucru de frunte; 4. vălf'a băniei, Iar montanns, dremon metalltcnsj spi-ritu sau spectru care appare (dupo cre-denti’a vulgului) in fodinele de metalluj — compara slav. volhvtt, volhovaule, si duca-se de unde a venitu, co Românulu nu spnte lipse d« atare terminu.
   VALLANTACO si vallantocu, s. m., dupo Dict. de B»ăa : aoervns, cnmnlns, manila, giobns: acervu, cumulu,. massa, globii; — barba rismu.
   VALLATASIU, 8. m., lnqulsltlo, in-rastlsratlo; ceroetare, investigatione; — d’in ung vallatâs; nu se aude d’in coce de Carpati.
   VALLATUCU, s. m., cyltndrus; cy-lindru, sullu; compara si vallantocu de msi susu.
   VALLOU, s. m., dupo Dict. de Buia : alvens aqnarlus; albia de apa, trâca de apa, d’in care se adapa vitele;—d’in ung. văllyrt; d’in c<5ce de Carpati nu se aude.
   VALLUGU, s. f., dupo Barcianu, germ. dle wlnde, dle sohlffswlnde, spll» le, d«r dreh—, ankerhaspel; specia de troehlia.
   VALMA, S. f., acervus, onmulus, ca-terva, glnbus; cumulu, massa, globu; de a valm’a: a) aoervatlm, cu acervulu, cu mass’a; promiscue, mesticatu, fora differentia;—valmasiela, s. f., confusto; confusione, încurcătură; valmasire,-escu, v., confund ere; a confunde, a încurcă.; aceste-a născute d'in unu subst. sau adj., valmasiu, care inse nu se aude; — barbari smi nesuferiţi in limb’a româna.
   VALMASIELA, valmasire, valmasiu; vedi valma.
   VALSA, valtia, s. f., si valtiu, s. m., d’in germ. walzer, fr. valse; saltu germanii, saltu in gyru, saltu in care doue persone tinendu-se de mâni se intorcu de mai multe ori in gyru, dupo tactulu de musica.
   VAMA, s. f., (Păp.«, {%.<*?), porto-rlnm, telonium; a) tassa ce se sălve pentru transitu; b) loculu unde se sdlve as-semine tassa; vamasîa, s. f., jas telonti,
dereptulu de a peroepe vama; vamasiu, si vamesiu, s. m., portltor, telonarlna, pnbllcanns, vamariu,oare percepe vatn'a; vedi vama si vamariu in Diotionariu,
   VAMASÎA, vamasiu si vamesiu; vedi vama, mai susu.
   VARDA, s. f., domne ▼igtltarnm; casa de veghie; veghia; varăistu, s. m., on-stos, custode; d'in it. gnardla, fr. garde; vedi oarda in Diotionariu.
   VARMEGIA, s. f., oomltatus; comi-tatu, districtu care are in frontea sea unu comite, comite supremu, in terr’a ungnrăsca; varmegisfu, s. m., functio-nariu applicatu la «am<’0r»a=comitatu; — compara ung. vârmerye, vdrmegyt-*ta; d'in cdce de Carpati nu se audu as-semine covpnte.
   VARNTTIA, s. f., (de la 3 varu. ce vedi in Dict.), fornax oalcarla; copt or iu de varu; coptoriu in care se arde oalcea, coptorin caloariu.
   VATA, s. f.. d’in angl. wad. germ. watte. fr. onate; implutura cu bumbacu la vestimente.
   VATAFU, si vatavu s. m., dnotor, curator, provlsor; ductoriu, curatoriu, provisoriu; derivatu : vatasellu, s. m., apparitor, cnstos; apparitoriu, custode de ndpte; vatasia, s. f.. cnstodla, custodia, functione de custode; vatasire,-escu, v., a fi vatasellu. a servi ca vatasellu.
   •VATASELLU, vatasia, vatasire; vedi vatafu. mai susu.
   VATEMARE, vatematoriu, vatematu, vatematura; vedi vectimare—vettemare, vectimatoriu = vettematoriu, vectimatn = vettematu, vectimatura = vettema-tura in Diotionariu,
   VATRA, vatrariu; vedi vetra, vetrariu in Diotionariu.
   VATRICE,s.f.,dupo Barcianu germ dau relnfarrenkrant, das wnrmkrant, una planta.
   VECA, s. f., dupo Dict. de Buia : circnlas, corona, crater; annellu de ferru latu.
   VECERNIA, s. f., vesperae, offlcinm dlvinnm vespertlniim; vespera, officiu de săra la baserica.
   VECHILLETU, s. m., vedi vechillu, mai diosu.
www.dacoromanica.ro
VER.
572_____________YEN._______________
   VECHILLIMEA, s. f., vedi vechiUu, mai diosu.
   VECHILLU, 9. m., procurator; pro-curatoriu, plenipotentiariu; derivatu : vechilletu, s. m., procuratura; procuratura, plenipotentia; vechillimea, s. m., mandatam; mandatu, documentu scrissu prin care se autorisa cineva a face una lucrare.
   VECI, s. pl., vecii veciloru, ssecnla Bffieulorum, de la vecu, s. m., ssecnlmn; seclu. Comoara : rom. vechiu, lat. retuş, gr. froţ. D’in veci derivatu : vecia, s. f., «termina, «ternltas, eternitate; apoi; vednicu,-a, adj., nternus, semplteruos, perpetuus, eternu; si d’in acestu-a altn derivatu : vecînicia, s. f., «ternitas, eternitate. Formele spurie s’au intro-dussu prin cărturării basericesci.
   VECIA, vecînicia, vecînicu, vecu; vedi veci mai susu. '
   VEDENIA, s. f., vlsunj, rislo, osten-turn, speotaculnm, adBpectns, conspec-tus, faoieB, spectrum; visione, ostentu, spectaclu, aspectu , conspectu, facia, spectru; — forma spuria d’in unu verbu curatu romanescu,
   VEDIRE,-esc«, V., aperlre, detegere, nndare, patefaoere, Indicare; a descoperi, a dă pre facia, a arretâ, a indică; derivate : veditoriu,-toria, adj. s., pa-tefaotor, indicator, enuntiator; desco-peritoriu, indicatoriu; veăitu,-a, adj", part., patefaotns, manlfestus; descope-ritu, datu pre facia, manifestu; — bar-barismi.
   VEDITORIU, veditu; vedi veăire, mai susu.
   VEJIRE,-esc«, v., dupo Dict. d eBuăa: 1. componere, conjngere, rite couneo-tere; a compune, a conjuge, a combină bene; 2. refl. a se veji, bene convenire, rite oongruere, a se uni bene, a concordă bene; vejitu,-a, adj. part., conveniens, oongrnns; convenienţe, congruente, concordante.
   VEJITU,-a, adj., vedi vejire, mai susu.         .
   VELCEDI^LÂ, velcedire, velceditu, velcedu; vedi vulcediela, vulcedire, vul-ceditu, vulcedu, mai diosu.
   VENDIOCU, s, m., dupo Diction. de
JBuda : u anuuclolum, fascls; legătură,
fesciăra.
   VENDIOLLIRE,-escM, v. refl., dupo Dict. de JBuda ;luctari, vlres Inteudere; a se luctă, a si intinde sau incordâ poterile; a se svercollt.
   VENJIRE, venjosu, vedi venju, mai diosu.
   VENJU, â. m., flexlbllltas; flessibi-litate; derivate : venjire,-escu, v., flec-tere; a flec te, a plecă unu lucru elasticu; venjosu,-a, adj., flexibilis, agllls; flessi-bile, agile, care se p«5te facile plecă.
   VENSLA, ven slare, venslatoriu; vedi vîsla. vislare, vislatoriu.
   VERBUNCASIU, s.m.; vedi verbuncu, mai diosu.
   VERBUNCU, s."m., d’in germ. wer-bnng, conquisitio militnm; stringere de voluntari la servitiulu militariu; verbun-casiu, s. m., conductor militnm; care stringe voluntari la servitiulu militariu.
   VERCALLUIRE,-escM, s.,dupo Dict. de JBuda: massam rumpere, massam divide rC; a rumpe alluatulu, a impartf al-luatulu; vercalluitu,-a, adj. part., dlvl-bub; ruptu, impartitu, se dice despre al-luatu; — barbarismu.
   VERCOLLACI, s. m. pl., fientie ima-ginarie, de cari dice poporulu co mânca lun’a candu acăsta-a se eclipsădia.
   VERFU sau vervu, s. m., rertex, cnl-men, cacnmen, fastigium, apex, cnspis; vertice, apice, cuspide;—coventulu ecor-ruptu d’in vertice prin influentia străină, si debe a fi restabilitu pretotindine in form’a sea cea pura.        •
   VERIGA, s. f.,- vedi verriga in Dic-tionariu cu derivatele selle.
   VERIGARIU, s. m.,.dupo Dict. de Buda .'rhamuus catharticns, Lintt. german. der wegedorn, krenzdorn, UlrBoh-dorn; specia de spinu.
   VERINCA sau veringa, s. f., dupo Dict. de Buda : stragnlum, stragnla, cento, amphltapa; straglu sau etraiu; d’incăce de Carpati nu se aude.
   VERITELLU, s. m., dupo Barcianu, germ. die sommerwurz; die sonnenwnrz, una planta.
   VERNICIA, verdnicia si vrednicia, s. f., vedi vernicu, mai diosu.
www.dacoromanica.ro
VEZ.
________________ves._______________
   VERNICtJ, verdnicu, si vrednicu,-a, adj. dlgnns, aptns, ldonens, merltns ; demnu, aptu, idoniu, meritosu; vernicîa, verănicia, si vrednicia, s. f., dignitas, aptitndo, idoneitas,merltum; demnitate aptitudine, idonietate, meritu;—barbarism].
   VEROGA, s. f., dupo Barcianu, germ. 1. weinhacke, sapa de vinia , săpătură de vinia; 2. pfiltze, lacu limosu, balta limdsa.
   VERPELLIRE,-esc«, v.; vedi svercol-lire si svergollire, mai susu.
   YERSIA, s. f., dupo Dict. de Buda : rerrlcnlnm, nassa, soirpionla piscatoria; nassa sau lessa de pescuitu.
   VERSTA, s. f., 1. aetas; etate, nu-merulu anniloru de la nascerea omului, stadiulu vietiei; 2. linea, stria, tmnia, virga; linia, stria, vărga in tessatura;
3. sertnm, fasoicnlng flornm; fasciclu de flori; derivate : verstare,-ediu, v., Iineis, distlngnere, strlare, variare, lineare; a distinge prin linie, a liniă, a striâ, a vergă; versatu,-a, adj. part., lineatns, striatns, virgatns; liniatu, striatu, ver-gatu; — verstnicu,-a, adj., matnrns, a-dnltns, (majorennls), maturu, adultu, majorenne; verstnicia, s. f., aetas adnlta, aetas matnra, aetas virilis; etate adulta, etate matura, maturitate, maiorennia;— rădice barbara, celle doue derivate po-streme : verstnicu, si verstnicia, incar-cate, si cu suffisse barbare.
   VERSTARE, verstatu; vedi versta, mai susu.
   VERSTNICIA, verstnicu; vedi versta, mai susu. .
   VERTELNITIA, s. f., d’in rădice bona vertere, inse incarcata cu sulfussu bar-baru, rhombns, girgillns, instrumentu pre care feminele intendu firele tărse; vedi vertentia m Dictionariu.
   YERTOPU, s. m., locns palnster; locu palustru, locu limosu; — barbarismu.
   VESDUCHU, s. m., aer, aetlier; ae-ru, atmosfera; barbarismu care astadi de abiâ se mai aude in gurele unoru cărturari basericesci.
   VESSELIA, s. f., laetitia, hilaritas,vo-lnptas, jncnndltas, oblectatlo, gandlnm; letetia, ilaritate, jucunditate, voluptate,
Kîs
buccurîa; derivate : vesselire,-escu, v., 1. transit. leetare, leetlficare, obleotaro, exhllarare, laetltlâ afflcere; a letifică, a implă de letetia, a implâ de buccurîa, a buccurâ; 2. refl. lmtari, obleotari, lps-titia afflci, gandere; a se obiectă, a se desfetă, a se buccurâ; vesselitoriu,-t6ria, adj. S., lcetabllis, laetlflcng, jnonndns, hllarls sive hilarins; letificu, jucundu , ilaru; vesselitu,-a, adj. part., in sensulu verbului; vesseîosu,-a, adj., laetitia ple-nns; plenu de letetia; vesselu,-a, adj., care e generatoriulu acestei familie spu-ria, Irotns, hllarls vel hllarns, jncnndns, genialls; letu, ilaru, jucundu; — compara lat. absoletu vitnlari=7touavECsiv, de si nu pretindemu a justifică unu barbarismu ca vesselu.
   VESSELIRE, vesselitoriu, vesselitu, vesselosu, vesselu; vedi vesselîa, mai susu.
   VESTE, s. f., fama, rnmor, nnntins vel nnntlnmifamatrumore, nunţiu, scire; fora veste; ex improvlso , inopinato, praeter spem,insperate;pre neaşteptate; derivate : vestire,-eseu, V., nnntiare, an-nuntiare, dennntiare; a annuntiă, a in-scientiă, a inconnoscentiă, a dă scire, a publică; vestitoriu,-toria, adj. s., nnntins, annnntiator, praeeo ; nuntiatoriu, an-nuntiatpriu, precone ; vestitu,-a, adj. part., nnntiatns; celeber, famosns; nun-tiatu, annuntiatu; celebru, famosu.
   VETRILLA, s. f., dupo Dict. de Buda , velnm navale; velu navale, velulu navei;—barbarismu.
   VETUIU,-« , s., pullus; pulliu; in specie : pulliu de liepore; dupo Dict. de Buda: vetua, capra novella, edu sau ăda; — noi n’amu auditu coventulu, astep-tămu informationi de la alţii;—radicea veturiu, contradice sensului de pulliu.
   VEVERITIA, s. f., sein ins; sciuru, micu animale sclbaticu care sare d’in unu arbore in altulu, cu c6da perosa si formosa; — compara si viverra, pentru forma, de si acestu-a insămna altu animale, adeco una specia de mustella, ce vedi in Dictionariu.
   VEZIRIATU, s. m., vedi vesiriu, mai diosu.
   VEZIRIU, sau veniru, s. m., prae-
www.dacoromanica.ro
574
VIF.
feetns praetorio apnd imperatores a-siatieos; prefectuln pretoriulu la sultanii asiatici, primulu ministru allu sultanului ; vieiriatu, s. m., demnitatea, func-tionea de veeiriu.
   VEZURE, s. f., meles; mele, martura, unu animale selbaticu,
   YICA, s. f., dupo Diction. de Buda : metreta, modins; mesura de capacitate pentru aride, patrantariu de 16 cupe sau de 64 litre; — compara ung. vdka; d’in-c6ce de Carpati nu se aude.
   VICARESIU, s. m., corruptu prin in-fluentia barbara d’in vicariu, vedi acestu coventu in Dictionariu.
   VICLENESCE, adv.; vedi viclenia, mai diosu
   VICLENIA, s. f., astntia, versntla, va-frltles, callidltas; astutia, versutia, va-fritia, calliditate, insellatione, perfidia, rea credentia; derivate: viclenire,-escu, V., astate agere, deoipere, fallere ; a insellâ; viclenitu, part. sup. subst., in sensuluverbului; viclenesce, adj., astate, versate, vafre, ealllde; in modu astutu, versutu, callidu, dolosu, perfidu insella-toriu, cu rea credintia; viclenii, sau viclean»,~a, adj., astntns, versatns, rafer, eallidns, perfldns; astutu, versutu, va-fru, callidu, perfidu, dolosu, insellatoriu,-care a datu nascere la tote celle precedenţi; — altu subst. abstractu, si mai barbaru de câta viclenia, e viclesiugu, s. m., cu acellu-asi sensu; — compara ung.hitlenrrperfldas; pentru curiositate compara lat. veterator cu barbarulu vicleana.
   VICLENIRE, viclenitu; vedi viclenia, mai susu.
   VICLESIUGU, s. m.; vedi viclenia, mai susu.
   VICLlANU, vicleanu, viclenu; vedi viclenia mai susu.
   VICOLU, sau vicollu, s. m., tempes-tas procellosa, procella; tempestate, procella, fortuna; — compara viscolu si viforu, vedi si viferu in Dictionariu.
   VIERIU; vedi viniariu in Diction.
   VIEELU, s. m., dupo Dict. de Buda : Invitator ad naptias ; invitatoriu la nunta; — compara ung. vdfduy; d’iuc<5ce de Carpati nu se aude.
__________________VIN.
   VIPORU, s. m., vedi viferu in Dictionariu.
   VIGANIA, s. f., vlgor, riracltas; vi-g6re, vivacitate; derivate: viganire,-escu, v., 1. transit. vegetam reddere, excitare, a descetâ; 2. refl. vigere, excitări, ve-getas fieri; a fi descetu, a se descetâ; vi-ganu,-a, adj.vigeas, vegetas, vividas, vi-vax; vigente, vegetu, vivace, vividu,— care a datu nascere la tote celle precedenţi; — d’incdce de Carpati nu se aude, si de si Dict. de Buda inderâpta la ra-dicea lat. vegetas, noue ni se pare suspecta.
   VIGANIRE, viganu; veăivigania, mai susu.        ‘
   VIJAIRE,-escw, V., stridere, fremere, strepere, saevire, sonare; a stridel a freme, a strepe, a sevf, a siuera, a sună; derivate : vijaitoriu,-toria, adj. s., stridens, fremens, strepens, saeviens, sonans; stridente, fremente, strepente, seviente, siueratoriu, sunatoriu ca ven-tulu candu bate tare; vijaitu, part. sup. subst., in t<5te sensurile verbului; vejai-tura, S. f., strldor, fremitas, strepitns, sonitas; striddre, fremetu, strepetu, su-netu, siueratura; vijallia sau vijellia, s. f., tempestas, procella, aestas; tempestate, procella, fortuna cu ventu siueratoriu si violentu; vijalliosu sau vijel-liosu,-a, adj., tempestosns, procellosns; tempestosu, procellosu, fortunosu;—pare a fi una imitatione a naturei.
   VIJAITORIU, vijaitu, vijaitura; vedi vijaire, mai susu.
   VIJALLIA sau vijellia, vijalliosu; sau vijtlhosu; vedi vijaire, mai susu.
   VINA, s. f., calpa, noxa, error, crini en; eansu; culpa, crime, causa; derivata : vmovatu,-a, adj., re as, noxlas, sons; culpabile, culposu; d’in acestu-a derivate: vmovatire, (mai allessuin com-pos. invinovatire),-escu, v., cnlpare, ac-cnsaro, iosimulare, ouipiam aliqnld ori-mint dare; a culpă, a inculpă, a accusâ; vinovatitu, (mai allessu in compos. in-vinovatitu),-a, adj. part., oalpatus, rens, aconsatas, insimulatus; culpatu, incul-patu, accusatu; vinovăţia, s. f., noxia; stare de culpabile, culpabilitate, culpo-şitatej occurre si alta derivata direcţii
www.dacoromanica.ro
VIS.
VLA.
575
d’in vina: vinuire, (mai allessu in com-pos. învinuire),-eseu, v., onlpare, ori-mtnl dare; a culpă, a inculpă;' vinuitu, (mai allessu in compos. invinuitu),-a, adj. part., cuipatus, reus, accnsatus, In-siumiatns; culpatu, inculpatu, accusatu.
   VINDECELLA, s. f., dupo Dict. de Buda : betouica ofiiciualls, Linn., una flăre, betonia sau betonica.
   V1NDEREU, s. m., dupo Dict. de Buda : falco tinuncnluB; una passere, specia de falcone.
   VlNETlilLA, s. f., cu terminatione spuria, d’in venetu, coldre veneta.
   VIN OCT, s. m., dupo Dict. de Buda i snspicio; suspicione,—inlegatura cu vina ce vedi mai susu.
   VINOVATIRE, vinovatitu, vinovăţia, vinovata; vedi vina, mai susu.
   V1NTRIS1U, adv., 1. reutre repeus; tirîndu-se pre ventre; 2. obiiqne, laterali ter^ in directione oblica.
   ViNUiKE, vinuitu; vedi vina, mai susu.
   VlRCOLLlRE, vircollitu, vircollitura; vedi svercollire, mai susu in Glossariu.
   V1RLANU, s. m., dupo Barcianu, germ. der aal; unu pesce, augnilla.
   ViRLUGA, s. f., dupo Barcianu, germ. der griindling, das rothange, die pifitze; unu pesce, gobins, gobio, gobiu sau gobione, ir. goujon.
   VldCOLU sau viscollu, s. m., vedi vicoiu si viforu in Glossariu, vedi si vi-feru in Dictionariu; observa inse co d’in coce de Carpati se dice mai allessu despre nmsdrea cu ventu tare; derivatu : viscoUire,-esce, v., umpers., ninge si bate ventulu; vtscolhtu, part. sup. subst., in sensulu verbului.
   YL3COTU, s. m., dupo Dict. de Buda: iuquletudo; incietudine, turburare.
   VltiECTU, corruptu d’in bissestu sau mai bene d’in bissestile : annu visectu, in locu de : annu bissestile.
   VlSlEU, s. m., dupo Dict. de Buda: celnm, BCalprum, gcalpellum; dălta Sau dalta, unu instrumentu cu care se servesc i carpentarn spre a scuipi in lemnu; —compara ung, v6*<5; d'in c<5ce de Car-pati nu se aude.
   1 VÎSLA, (cu i obscuru, vîsla), s. f.,
remus; remu, lemnu latu, poiata, lapata, lopata, cu care se mena navea; derivate : vîslare, v., remigare, a remigă, a m§nâ navea cu remii; vîslatoriu,-tâna, adj. s., remex; remigatoriu; vîslasiu, s. m., remex; remige, remigatoriu.
    2 VISLA, (cu i claru si cu s aspru sibilaute), s. f., dupo Dict. de Buda: caniş aquaticns; cane de apa.
    VISLARE, vislatoriu, vislasiu; vedi 1 vîsla, mai susu.
    VISONU, s. m.,byssns, (păoooc); pân-dia suptire; — pare a fi corruptu d’in gr. Poooot;.
    VITE Dl A, vitediesce, vitediescu, vite-dire; vedi vitediu, mai diosu.
    VITEDIU,-a, adj. s., fortis, geuero-sns; heros; forte, valenţe; eroe, omu cu ânima si de una taria estraordinaria; derivate : vitedia sau vitejia, s. f., forti-tudo, aulmns heroions, facinns herolcnm; fortitudine, valentia, ânima eroica, fapta eroica, eroismu; vitediescu sau vitejescu,-a, adj., fortis, geffferosns, heroicus; forte; valenţe, eroicu; vitediesce sau vitejesce, adv., fortiter, generose, herolcejin modu eroicu, eroice; vitedire sau vitejire,-eseu, V. refl., fortiter se gerere, aulmurn he-roicnm p nestare; a se portă cu ânima, cu coragiu, cu valentia, a face fapte eroice; — compara ung. vltăz, cu tăte co si Ungurii 1’au impromutatu de la alţii; sensulu propriu allu lui vitediu e : rln-ceudi cupidus, victoriae avidns.
    VITEJESCE, vitejescu, vitejia ; vedi vitediu, mai susu.
    VIZITIU, (cu ti duru), s. m.; aurlga; aurigu, menatoriu de călii; mulierea vizitiului se dice vigitoica, s. f.; — compara ung. vezetd=conductonu; barba-nsmu neconnoscutu Româniloru cari pertrecu printre Unguri, si nu potemu divină cumu s’a iutrodusu in Romani’a libera.
    VIZUINA sau bidiuina, s. f., fossa, fovea, caverna; gaura, fovia in care lo-cuescu animalile sălbatice.
    VLĂDICĂ, s. m., episcopns; episcopu, arohiereu; derivate : vladida, s. f., epi-scopatns; episcopatu; vladicescu,-a, adj., episcopaiis; episcopescu, episcopale; vla-Aicesce, adj., (episcopaliter), episcopesce,
www.dacoromanica.ro
576
VOL.
VOS.
in modu episcopescu, cumu se coviner unui episcopu; vladicire,-escu, v., epl-seopl monere fungi, eplscopmn essej a fi episcopu, aadministrâ unu episcopatu; vladicitu, part. sup. subst., in sensulu verbului;—rădice slavica, care insdmna proprie Seondr/jc, domlnns, domnu, — introdussa prin clerulu slavicu care d’in nefericire a domnitu atâte secle in ba-seric’a româna. Românii d’in Transiva-ni’a nepotendu-se familiarisâ cu desi-nenti’a femina : ca in vlădică, care dupo sensu are se fia barbatu, au fabricatu vladicu in contr’a naturei limbei slavice, inse fora successu; in seclulu nostru ter-minulu intregu a devenitu triviale si chiaru ridiculu, cu tote derivatele lui, si s’a restituitu vechiulu episcopu in tdte drepturile lui.
   VLADICESCE, vladicescu, vladicla, vladicire, vladicitu, vladicu; vedi vlădică, mai susu.
   VLĂSTARE sau vlastaria, s. f., si vlastariu, s. m., d’ii#pXaoTâptov; vedi ilastare in Dictionariu cu tote derivatele selle.
   VODĂ, contrassu d’in voievoda, s. m., proprie bellidnx, germ. herzog, titulu ce se dâ principiloru români pre tem-pulu influentiei sclavice; contractionea (care pentru limb’a sclavica a degene-ratu in unu nonsensu, co-ci la densii vodă va se dica apa) pare a se fi facutu de Români; in seclulu nostru terminulu a devenitu triviale si chiaru ridiculu prin restabilirea universale a terminului domnu, domnitoriu, principe.
   VOIESTNITIA, s. f., dupo Dict. de Suda : mentlia silvestris; menta sau isma de câmpu; — n’amu auditu coven-tulu in vieti’a ndstra.
   VOIEVODU, s. m., bellidnx;vedi vodă mai susu.                    .
   VOJIRE, vojeire, vojaire.-escu, v.; vedi vijaire, mai susu in Glossariu cu tote derivatele selle.
   VOJOIU, si voju, s. m., dupo Dict. de Suda : rarom capot brassicte; "vdrdia rara.
   VOLNICESCE, volnicia, volnicire; vedi volnica, mai diosu.
   VOLNICE,-a, adj., d’in volta cu ter-
minatione spuria, roluntarios, arbltra-rios, liber; care lucra dupo voli’a sea, dupo arbitriulu seu, cu tdta libertatea, voluntariu, arbitrariu, liberu; derivate : volnicesce, adv., rolontarle, arbltrarle, libere; in modu voluntariu, arbitrariu, liberu, dupo voli'a sea, dupo arbitrariulu seu, cu tdta libertatea; volnicia, s. f., 11-bertas, libera yolootas, llberom arbl-triam; libertate, voluntate libera, arbi-triu liberu, actu fâra respectu la lege; volnicire,-eseu,Y., arbltrarle agere; alu-crâ dupo voli'a sea, a lucrâ arbitrariu; — barbarismu formatu de cărturării fora critica, care inse s’a descreditatu pre deplenu in dillele ndstre.
   VORNICELLU, vornicessa, vornicia; vedi vornicu, mai diosu.
   VORNICU, s. m., praofecta*, prnpo-sltos; prefectu, prepositu, primariu; in vecbi’a hierarebia politica vorniculu eră prefectulu curţii domnesci, (prafec-tifs prtetorlo), apoi ministrulu affaceri-loru interne, capulu administrationei politice, guvernatoriulu terreijpre tempulu fanariotiloru se nomira doui vornici, u-unlu de tdrr’a de susu si altulu de târr'a de diosu; demnitatea vornicului, si ministeriulu seu se dicea vornida; subalternii lui, vornicelli; consdrtea vornicului se chiamâ vornicessa; primarii communiloru inca se nomiau vornici: vorniculu satului, mulierile loru , vornicesse ; marele vornicu— dupo regulamentulu organicii,—erâ unu titulu nobilitariu de prim’a ordine; a-cumu cu adjutorulu lui Domnedieu amu scapatu de tdta aedsta archontologia barbara; — form’a primitiva sclavica correcta fu ăvornicu, care nu se potii pronuntiâ de Românu, ci sau se scalciâ in svornicu, sau se redusse in vornicu.
   VOSMEIE, vosmentăie, vosmenturi, (cu s aspru sibilante inainte de m), s. m. pl., dupo Dict. de Suda-.carnes por-cinae, eârnuri de porcu, părţi d’in carnea porcului; — noi n’amu auditu co-ventele aceste-ain vidti’a ndstra; — se fia ore d’in ărc<5<;=8occos, de unde si lat. omentoni) (cp-mentom, si apoi osmen-tom) ? care ar fi atunci mai vechiu de câtu classiculu omentnm.
www.dacoromanica.ro
VRA.
VRA.
577
   VOSTINA (cusaspru sibilante, voş-tina), 8. f., mai allessu in plur., voştine, dnpo Dict. de Buăa : faex cerea, i'ecile de căra cari remânu dupo storcerea fa-gurului de căra; derivatu : vostinariu, 8. m., ooSmtor faecls cereae, oare com-pera ai face negotiu cu fecile de căra, negotiatoriu de feci de căra;—alţii pronunţia : bostina, bostinariu.
   VOSTINARIU, s. m.; vedi vostina, mai susu.
   VOTRU, votrîa, votrire, votritu; vedi votru, mai diosu.
   VOTRU, 8. m., 1. leno; lenone, pro-ouratonude meretrici, rufianu; 2. nup-tlarnm conciliator; petitoriu pentrualiii; derivate : votra, 8. f., 1. lena; lena, pro-curatăria de metrici, rufiana; 2. noptiera m conolnatrlx; petitoria pentru alţii; VOtria, 8. f., 1. lenoelnlum; lenociniu, procuratione de metrici, professione de rufianu sau rufiana; 2. conjugll petltio; petitoria; votrire,-eseu, v., 1 lenooinarl; a lenocină, a procură meretrici; 2. nup-tias eouci Ilare; a peti in casatoria; votritu, part.sup. subst., in sensulu verbului; — form’a votru (comparata cu lotru latro» in locu de lator) ar duce la votor (care nu esaiete in limb’a latina, dăro s’ar potă formă d’in votum) cu sensulu de prom'ssoriu, cea ce e arillutoriU u.
   VRABIA, s. f., passer, fringilla do* mestica. Ztnn.; passerella care strica grftnele; vedi volubile in Diutionariu, d’in care pare a fi una scalciatura; derivatu : vrabiariu, 8. m , pasa eram auoeps; care prende passerelle de genulu.celloru ce strica gr&nele.
   VRABLARIU, (reu vrabieriu), 8. m.; vedi vrabia, mai susu.
   VRABU, sau vravu, s. m., dupo Dict. de Buda : cnmnlus, aoervns; cumulu acervu; — noi n’amu auditu coventulu acestu-a.
   VRAGIA, vragire, vragitoriu, vra-gitu; vedi vraja, vrajirfi, vrajitoriu, vrajitu, mai diosu.
   VRAG1BA, vraglbire, vragtbitoriu, vragibttu; vedi vraşba, vraşbire, vraş-bitoriu; vroşbitu.
   VRAG1MASIA, vragtmasiesce, vragl-timiescu, vragimasire, vraglmasitu,
  vraglmasiu; vedi vraşmasta, vroşma• siesce, vraşmasiescu, vroşmasire, vruş-maritu. vrnşmasiu.
    VRAJA, sau vragXa, 8. m., arsjmaglea, Inoaatatloj arte magica, magia, incanta-tura, farmecatura, necromantla; derivate: vrăjire sau vragire,-eseu. V., 1. arte magica utl, incantarej a face magie, a incantă si descântă, a farmecă, a face necromantie; 2. cnrsitare, clrcumcur-sare; a allergâ incăce si incollo; vrajitoriu sau vragitoriu ,-tâna, adj. b. , magicul; 8. m., maguB, Încântători 8. f., nara lncantatrix; magicu, incantatoriu - farmecatoriu, necromante; vrăjitorii* sau vrugitor ia, 8. f., ars magica, magia; arte magica, magia, farmecatoria; vrajitu sau vrugitu part.sup. subst., in sensulu verbului; vrojttura sau vragitura, 8. f., In-cantatio; incantatura, farmecatura, ne-cromautia; — barbarismi ornbili cari potu placă numai filosclaviloru incarnaţi.
    VRĂJIRE, vroj'tonu vreji tor iu, vra-jitu, vruj turn; vedi vraja, mai susu.
    VRAMNITIA, 8. f.; Vedi vrumlia, mai diosu,                     .'
    VRANA, sau vrena s. f., os, orlfl* olum dolll; gur’a sau gaur’a unei buti; dopulu cu care se astupa acea gura sau gaura; — barbarismu.
    VRANTIA. sau vramnitia s. fi, porta, p6rti; — barbarismu supeifluu.
    VRAŞBA, (cu s aspru si bilante, vraşba) Bau vraglbu, 8. m. dheidlum, discordia, alteroailo, jurglum, contentio, rlxae, trlcaej tumaltus, strepitu»; discordia; căita; tumultu, strepetu;derivate: vrus-bire sau vrogXbire,—(mai multu in com-pos. invrasbire),-escu,v., 1. trans. a) turbare, oonoitare. Instigare; a turbură, a instigă, a attitiâ; b) rixas excitare, rl-xas oiere, jurgla jactare, dlssenalonem facere, discordias seminare; a descetă cărta intre 6meni, a semină discordie, a dace inimiciţia; 2. refl. a) anlmo sejungl, lulmioltias soscipere; a se desbină, a se certă, a se face inimici; excitări, con-citarl, Irrltarl, adrersus allyoem; a se interritâ, a se meniâ asupr’a cuiva; — vrasbitoriu sau vragibitoriu (mai multu in compos. invrasbitoriu),-t6ria. adj. s., dlscordlosns, turbulentul, turba* spl-
                         87,
www.dacoromanica.ro
578
VRE.
VRE.
  ransj concitator, tnrbator, jurgiornm anctor; discordiosu, turburatoriu, atti-tiatoriu, orditoriu de certe si inimiciţie; — vrasbitu sau vragXbitu, (mai multu in compos. invrasbitu), part. sup. subst., in sensulu verbului.
    VRASBIRE , vrasbitoriu, vrasbitu; vedi vroşba. mai susu.
    VRAoMASIA, vrasmasiesce, vrasma-siescu, vrasmasire, vrasmusitu; vedi vras-masm mai diosu.
    YRASMASIU, (cu s aspru sibilante, vraşmăsiu) sau vraglmăsiu, s. m., inimi-ens, hostia, adrersarins, malerolns; in-imicu, adversariu, dusmanu; vrăjmăşia, sau vraglmâsia, s. 1, Inimica, ho-atis, adrersaria, malerola; inimica, ad-versaria, duşmana; — vraşmasiu sau vrag’tmasiu,-a, adj., vehomens, validns, fortis, potensj veemente, tare, potente, terribile, infricosiatu; derivate ; vraş-masia smvrag’tmasia,B.î., abstr., Inimiciţia, hostii! tas, malevolentia; icimicitia, ostilitate, dusmania, malevolentia; vraş-masiescu sau vraglmasitsca,-a, adj., inimiens, hostills, malevolnsj inimicu, ostile, malevolu; vraşniasiesce sau vrag’t-masiesce, adj., inimice, hostillter, male-vole; in modu inimicu, ostile, malevolu, ca inimicu; vraşmasire sau vragimasire, -eseu, v. trans., hostillter agere, a lucră ca inimicu; ase portă ca inimicu; refl. a se vrăşmaşi, (mai multu in composit. invrasmasi), inimiens fieri, a se face inimicu ; vraşmasitu sau Vragimasitu, (mai multu in compos. invrasmasitu),-a, adj. part., inlmlcus faetns; facutu inimicu,—barbarismi orribili, acumu tare discreditaţi.
    VRASTINA, (cu s aspru sibilante, vraştina), s. f., synonymu cu vrabu sau vravu.
    VRAVTJ, s. m., onmnlus, acerrns; a-cellu-asi cu vrabu; — covente cu totulu contrarie naturei limbei române.
    VREDNICIA, vrcdnicire, vrednicită; vedi vrednicw, mai diosu.
    VREDNICU, verănicu si vernicu,-a, adj., dignns, aptns,habilis, bene merens, meritns; demnu, aptu, capabile, abile, meritosu; vrednicia, verdnicia si vernisa, s. f., abstr. dignitas; aptltndo, ha-
bilitas, moritnm; demnitate, aptitudine, capacitate, abilitate, meritu; vreănicire verdnicire, si vernicire, (mai multu in compos. invrednicire),-e8cu, v. trans., dignnra reddore j a face demnu; refl. dignari; dignns fieri; a benevol; a se face demnu; vrednicită, ierdnicitu si vernicitu, (mai multu in composit. in-vrednicit.adj., part., dignatus;—originea coventului e obscura: sclav, vred-nii ar semină la forma, inse nu convine . sensului, flendu co semnifica: stricatmu; germ. wUrdig s’ar appropiâ mai tare cu sensulu de adiectivulu in cestione, si peno la unu gradu cu form’a verdnicu, inse nu da neci una garanţia; latinulu reredignns ar fi potutu degenerăin vrednica numai in gurele fimeniloru lipsiţi de totu geniulu limbei loru. Form’a, veri-cumu s’ar luă, remâne rebelle limbei române, d’in acăsta causa nu esi-tămu a relegă intre barbarismi adiectivulu vrednica cu tfita famili’a lui.
   VREME, s. f., tempus, tempestas; ternpu, tempestate; derivate : vremelnica,-a, adj.,temporali», temporanens; temporale; de aci: vremelnicia, s.f., tem* poralltas; temporalitate; vremelnicesce, adv.,temporaliter, pro tempore,adlem-pns; temporale, pentru unu ternpu, peno la unu ternpu;—d’in vreme s’a formatu siuunu verbu unipers.: vremuire,-esce, e ternpu reu, plfiua, ninge, bate ventulu.' Coventulu vreme asiâ cumu se presenta, are physionomia sclavica, inse cestionea despre originea lui remâne deschisa. Compra gr. fl-epoţ, fl-epji.<5ţ, Aăp[ia, fl-ăp[U], lat. ferrere, de unde fermentam care nu e de câtu prolongationea fermen; germ. warm, wiirme, cari stau t6te in connessioneetymologica :Oâp[ia, Termen, wiirme, neme; observa co vreme e neutru ca si fermen si d£p[ia, si co face pl. vremina, ca si termina; semnificationea principale e: tempestate careferbe, germ. wetter.
   VREMELNICESCE, vremelnicia, vremelnica; vedi vi eme, mai susu.
   VREMUIRE, vremuesce; vedi vreme, mai susu.
   VRENA, (pronunţia wewa),s. f.; vedi vrana, mai susu.               .
www.dacoromanica.ro
ZAB.
ZAT).
579
   VRISTA, s.'f.; vedi versta, mai susu in Glossariu.
   VRUCHU, s. m., brnohns, scarabaens melolanta; scarabeu d’in lun’a lui Maiu. • VUCLA, s. f., d’in fr. bonele, oincin-nas; cincinnu de peru, spirale de peru.
   VULCEDIELA, vulcedire, vulceditu; vedi vulcedu, mai diosu.
   VULCEDU, (pronunţia u obscuru vulcedu),-a, adj., lividns, snggillatns; li-vidu, venetu de batalia; derivate : vul-cediela, s. f., cu forma spuria, livor, vi* bex, sngglllatio; venetaria, p6ta vene ta
prepelle causata prin batalia; vulcedire, -eseu, v. trans., snggillare j a face cor-pulu venetu prin batalia; refl. a se vul-cedt, livere, sngglllari; a se face venetu prin batalia; vulceditu, part. sup. subst., in sensulu verbului. Diction. de JBuda : deriva vulcedu de la ulensj noi lass&mu cestionea deschisa pâno la investiga-tioni mai profunde.
   VUTCA, s. f., pre a locure otca, ore-raatnmj vinu arsu, liedre;—barbarismu cu totulu contrariu legiloru limbei române.
                         Z.
   ZA, zaua, s. f., pl. mile, lorica, tho-raxj lorica, thorace, coriacia, (it. coraz* za, fr. cnlrasse).
   ZABALLA, s. f,, 1. lnpatom, posto-mis vel prostomiB, (TrpoaTOjitc, irciato-p.^); frenu, partea de ferru a frenului care se pune in gur’a callului, morsulu, (it. morso,imboooatnra, fr. mors); 2. pn-stnla, lichen In angnlo orisj pustula care se face in ânglulu gurei; derivatu cu forma deminutiva : mballutia, s. f., ca-ten’a care stringe frenulu preste fălcile callului, (fr. gonrmette).
   ZABAVA, s. f., moraj intardiare; derivate ; zabavire,-escu, v., morari, com-morarl, mo ras necterej a intardiâ; za-bavitoriu,-târia, adj. 8., morator, cessa-tor, tardns; intardiatoriu, tardivu; za-bavnicu,-a, adj., morans, moratorlns, oes-sans, tardns, morosns; intardiatoriu, tardivu, morosu;—barbarismu nesufferitu.
   ZABAVIRE, zăbavitoriu, eabavnicu, vedi zăbava.
   ZABLOU, (cu o obscuru, zăblou), s. m., 1. oarbasns, velnm; velu de pândia grdssa cu care se accopere carrulu incar-catu cu merce; 2. adolesoens, jnvenisj fetioru, june, copillandru;—pentru celle
doue sensuri disparate păru a fi doue rădici diverse, ddro amendoue barbare.
   ZABRAKTCU, s. m., pannns, ventng textills, linea nebula; pândia rara si cu fire cretie, fr. crepe; — barbarismu.
   ZABREA sau zabrella, pl. zabrelle, clathri, cancelli; cancelli, gardelle sau gardille, gratiile; derivatu : zabrellariu, s. m., oancellornm faber; fauru de cancelli, si negotiatoriu de cancelli; zabrel-lutie, s. f. pl., deminutivu, tennes cancelli, mici cancelli.
   ZABUNAR1U, s. m.; vedi zabunu.
   ZABUNU, s .m., toga, tognla; vesti-mentu terranescu; derivatu ; zabunariu, s. m., care face, si care vende zabune; — vedi săbanu in Dictionariu.
   ZACATORIU, zacatura, zăcere, za-cutu; vedi jacere, jacutoriu, jacutu, ja-cutura, in Dictionariu.
   ZACHAEU, (zăharu), zacharosu, za-charire, xacharisire. zacharitu,zachari-situ, etc.; vedi saccharu in Dictionariu cu t<5te derivatele si compositele selle.
   ZACUSCA, s. f., jentaculnm; dejunu; —barbarismu orribile si superfluu.
   ZADA, s. f., larlx; larice, Specia de pinu bonu pentru constructioni.
www.dacoromanica.ro
580
ZAL.
ZAP.
   ZADARIRE,-cscm, V., exltare, lrrl-tare; a interritâ, a descetâ, a attitiâ; zadaritoriu,-t6ria, adj. s., excitau*, lr-rltans, exoltator, irrltntor; interritato-riu, attitiatoriu ; zadaritu, part. sup. subst.; in sensulu verbului; zaăaritura, a f., actione sl effectu allu actionei de interritare, etc.
   ZADARITORIU, zadaritu, zadari-tura: vedi zadarire.
   ZĂDĂRNICIA, zădărnicire, zadarni-cit», zadarnici*, vedi zadaru, mai diosu.
   ZADARU, adj., mai multu in locu-tionea: in zadaru, In oas»nm, In vannm, frustra, gratis; in desertu, in vanu; derivate ; zadarnici*,-a, adj., vana*, lrrl-tns, lnanls; desertu, vanu, fora folosu, fora scopu; de acf: zadarnicia, s. f., raniţa*, lnanltas; desertatione, vanitate, inanitate; zădărnicire,-eseu, V., vannm faoere, ad vannm et lrrltnm redlgere; a reduce la nemica, a impedică una lucrare, a nemief, a annullîi; zădărnicit», part. sup. subst., in sensulu verbului.
   ZADIE, (cu di duru), s. f., dupo Dict. de Buda, snbllgar, sobllgaonlum, prae-llgamen, mnnltnra; subligariu, tablia-riu, gremiariu, cretentia, tessutura legata d’inainte si lassata preste genunchi; —noi n’amu auditu coventulu neci una data.
   ZADUFU, zaduvu, zaăuchu, s. m.; ae-»tus, oalor, ardor, fervor; căldură naturale mare. arddre, fervdre; — barba-rismu inutile.
   ZAGANU, s. m., dupo Dict. de Buda:
rnltnr peronoptern* , (îtîpxvdîttapoc) , specia de vulture cu pennele negrastre.
   ZAGAZU, s. m., agger; argine, vallu de pamentu care impedica cursulu apei;
—   barbarismu.
   ZAHANA, (pronunţia zaJianâ), s. f.; vedi z iih>mâ, mai diosu.
   ZAHAREA, (pronunţia zaharea, pl. zaharelle), s. f.. provisione de buccate;
—   coventu turcescu.
   ZAID, 8. m., dupo Dict. de B da :
glaclr* soluta In nndls natans; ghiacia rupta o'.re innota pre apa.
   ZALHANA, (pronunţia za.lhană'1, s. f., casa sau locu unde se talia vitele, macellu, macellarfa;—coventu turcescu.
   ZALLA, S. f., annnlos catenmj an-nellu d’in una catena.
   ZALLOGIRE, zallogitu, zallogifttra; vedi zallogu, mai diosu.
   ZALLOGU, s. m., plgnos; pemnu, hy-potheca, lucru datu in possessionea al-tui-a, ce serve de garanţia peno la sol-verea unei summe; derivate ; zallogire,~ eseu. v., 1. opplsrnerare; a oppemnerâ, a pune pemnu, a dă pemnu; 2. plgnerarl, plgnorl şomere; a luă ceva ca pemnu; 3. ptgnns capere de qnoplam; a luă pemnu de la cineva; zallogitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; zalogitura, s. f., res plgneratloia, s. f., actione si effectu allu actionei de pemnerare.
   ZALLUDU,-a, adj., dupo Dict. de2?«-da : simplex, stolldus; simplu, fora multa mente, stolidu, prostu.
   Z AM A =*e»ia, s. f.; vedi zema in Dic-tionariu cu t6te derivatele selle.
   ZAMBILLA.S. f., hyaclnthns, raool-ulum, una flore, hyacinthu, vaociniu.
   ZĂMISLIRE,-eseu, v., aonolpere; a concepe, a luă in pantice; zămislit»,-a, adj. part., oonoeptna; conceputu, luatu in pantice;—barbarismu orribile.
   ZAMOSIRE=,ermosiVe,-escw, v. refl., a se zemosî, soooo repterl; a se implă de zemazzsuccu; zamositu—zemositu,-a. adj. part., sncoo repletos; implutu de *rema=:succu. De supplenitu in Dict.
   ZAMOSITIA, s. f., hlblscom, althna offlclnall*. Linnuna specia de malba, ibiscu, althăa; — formatu d’in zamosu —zpmosu.
   ZAMOSU=«fi»iosM; vedi zemosu, in Dictionariu.
   ZAMURCA = zemurca, s. f., Jnseu-lnm vile; zăraa vile, supa lunga, supa care nu se p6te mancă; — pentru forma compaia amnroa. De supplenitu in Dictionariu.
   ZA PĂCALĂ, s. f., vedi zapacire, mai diosu.
   Z APACIREy-eseu,v„ 1. trans. contau* dere; a confunde, a ammetf, a incurcă; 2.refl. confundl; ase confunde, ase ammetf, ase incurcă; zăpăcit»,-a, adj., oon-fuso*; confusu, ammetitu, incurcatu, băetU; —zapacela, S. f., eonfnelo confusio-ne, ammetire, incurcatura;—barbarismu.
www.dacoromanica.ro
ZAR.
ZAR.
   ZAPACITU,-a, adj.; vedi sapacire.
   ZAPADA, s. f., nix; neue, ninsdre.
   ZAPARSTE.s., dupoJ5ardawM, germ. der letztgeborne; ultimulu nascutu, po-stumns, postumulu; — barbarismu pu-cinu respanditu.
   ZAPCIU, s. m., coventu turcescu in-trodussu pre tempnlu fanariotiloru, care se pdte compară cu subprefect».
   ZAPISU san zapissu, s. m., ysipiypot-<pov, ooyypa^vj, sjngrapha; documentu in scrissu, in specie obligatione;—scla-vonismu inutile.
   ZAPODIA, s. f., dupo Dict. de Buda: rallls, conrallis; văile; — sclavonismu inutile.
   ZAPORIJ, s. m., dupo Dict. de Bada: morb 1111 nethl, rnbeolae; specia de mor-bn prin care rosiesce pellea, rubiore.
   ZARIRE,-esc«, v., dupo Barcianu, germ. nloht brnnzen kffnnen, a nu se potă pissiă; «lch verstopfen, a se opprf pissiatulu, a se astupă; zapritu,-a, adj. part., care nu se p<5te pissiă, cui s’a op-pritu pissiatulu; — barbarismu.
   ZAPRITD,-o, adj., pari.; vedi zaprire mai susu.
   ZAPSlRE,-esc«,v.,dupo Dict. de Buda: Inopinate deprehendere; a prende pre cineva in delictu pre neaşteptate; gap-situ,-a, adj. part.; Inopinate depreheu-sns; prensu in delictu pre neaşteptate;— barbarismu.
   ZAPSITU,-a,adj., part.; vedi zapsire, mai susu.
   ZAPUSIELA, s. f.; vedi gapusire, mai diosu.
   ZAPUSlRE,-«SCw, V., inffooarl prae calo re; a se sufocă de căldură; derivate: g&puaitoriu,-t6ria, adj. s., snffooans; suf-focatoriu; gap»situ,-a, adj. part., snffo* oatnsj suffocatu; zapusiela, s. f., snffo-oatloj actione si effectu allu actionei de sufocare; — barbarismu.
   ZAPDSITORIU, zapusitu; vedi gapusire, mai susu.      *
   2iÂ.Rk=z£ra, s. f.; vedi aera in Dic-tionariu.
   ZARAFU, s. m., argentarins, trape* sita; men«arfns, nnmmnlarlnsj scambia-toriu, ba'ncariu; derivatu : zarafhcu, 8. m., reale, res argentarla; scambiu;—
881
coventu turcescu; compositulu d’in urma incarcatu si cu suffissu turcescu; — se aude numai d’in c6ce de Carpati.
   ZARE, s. f.; lnx, lnmen, splendor, fnlgor, olarltas; luce, lumina, splenddre, fulgdre, lucdre, claritate; derivate : za-rire,-escu, v., oernere, consploare, spec-tare; ocoliş observare; a vedă cu puci-na intensitate; earitu,-a, adj. part,, spec-tatns, oonlls observatns; zaredia, s. f., dupo Dict. de Buda : splendor, aHoto-rltas, amplltndo; splenddre, auctoritate, mărire, amplitudine; — vedi ăiarire in Dictionariu, si ăiara in Glossariu.
   ZARfiDlA, sarire, earitu; vedi zare, mai susu.
   ZARIFtT,-a, adj., amoenns, rennstas, deoorns, elegans; formosu, venustu, elegante, amenu; zarifliou, 8. m., reale, deons, vennstas, gratia, elegantla; fbr-mosătia, venustate, gratia, elegantia;— de origine turcăsca; cellu d’in urma incarcatu si cu suffissu turcescu. '
   ZARNIRE ,■-eseu, v. refl., retorres* cere; a se flaccfj a se esturpiă, a se palii, se dice despre plante; garnitura, adj. part., retorrldas; flaccitu, esturpiatn, pallitu;— barbarismu.
   ZARNITD,-a, adj. part.; vedi zamire mai susu.
   ZĂRII, s. m., corruptu d’in sera; vedi garu in Dictionariu, vedi si 2 şira in Dictionariu.
   ZARVA, s. f., 1. tnmnltns, olamor, otrepltns; tumultu, clamore, larma, stră* petu; 2. rlxae, Jnrglaj cărta, discordia, derivate : garvuire,-escu, v., 1. tamnl-tnarl, strepltare, olamorem olere; a tumultuă, a strepitâ, a face larma; 2. rixarl, Jnrgarl; a se certă;—garvui-toriu,-torta, adj. s., rlxosos, Jorgloms; rlxator, Jurgator, Jnrgatorlos; certato-riu; garvuitu, part. sup. subst., in sen-sulu verbului; — barbarismu.
   ZARVUIRE, garvuitoriu, garvuitu, vedi g'irv*, mai susu.
   ZARZAVATU, s. m., legnmlna; legu-mine; derivatu : zarzavagiu, s. m. pers. leaamlnarlas; legumiuariu;—coventulu sdmina cu verdiaria, inse alterationea e supprenditdria; zarzavagiu e incarcatu cu unu suffissu turcescu, cea ce descăta
www.dacoromanica.ro
582
ZAV.
suspiciOnea despre romanitatea coven-tului intregu.
   ZÂEZEEA, s. f., prnnnm armeniacum; apricdsa naturale; zarzeru, s. m., ar-meniaoa (arbor); apricosu naturale, pomu care produce zarzere.
   ZARZERU, s. m.; vedi zarzera.
   ZASCU, s. m., dupo Dict. de Buda
1. pegma, snggestns; tablatu, stella giu,
2. cnbile vluarlorom; lemnu pre care se assâdia butile cu vinu.
   ZASITE sau zassite, s. f. pl., dupo Dict. de Buda : fbrfures farinosi; furturi farinose, teritie mestecate cu farina; —barbarismu.
   ZASTAMU, s. f., dupo Fardam, germ. der grund, die gruudlage; fundamenta, base;—noi n’amu auditu cOven-tulu; credemu inse co e fdrte barbaru.
   ZATIGNELA, s. f., vedi zatignire, mai diosu.
   ZATIGNIRE,-escw, v., 1. turbare, iu-terpellare;aturburâ, ainterrupe, 2. of-^ feudere, scaudalum praebere; a offende, a supperâ, scandalisâ; zatignitoriu,-toria adj. s., turbator, interpellator, offeusor, turburatoriu, interruptoriu; supperatoriu; offensoriu, scandalisatoriu ; zatignrtu, part. sup. subst., in sensulu verbului;— zatignela, s. f., cu forma spuria, 1. tur-batio, interpellatio; turburare, interru-pere; 2. offeusio, offeudieulum, scaudalum; supperatione, offensione, scandata; —barbarismi orribili, inse superflui.
   ZATORIJ, s. m.,dupo Dict. de Buda: sumeu; ugeru de scrdfa.
   ZAUA, s. f.; vedi zâ, mai susu in Glossariu.
   ZAUITARE, zauitatu, in locu de uitare, uitatu; se aude numai in banatulu Temisianu la Românii cari stau in contacta cu Serbii.
   ZAV$DIA, s. f., dupo Dict. de Buda: velum, plaga, cortina; velu, cortina, perdella:—barbarismu.
   ZAVERA, s. f., proprie : pro flde, pentru credentia, lupta pentru credentia, apoi revolutione; zavergiu, s. m. pers., care se lupta pentru credentia, revolu-tionariu;—coventu compusu, de origine sclavica; zavergiu e incarcatu si cu unu suffissu turcescu.
_________________zm__________________
   ZAYESDA, s. f., stella, asterisons; asteriscu de metallu care se pune preste discuta cu pânea'consecrata, in baserica; —coventu barbaru si obscuru, pre cându asteriscu si stella espremu lucrnlu cu multu mai bene si mai claru.
   ZAVISTIA, s. f., invidia, livor; invidia , pisma; derivate : zavistnicu,-a, adj. invldns, lividds; invidiosu, pisma-tariu; zavistuire,-escu, v., invidere; a invidâ, a fi invidiosu, a pismui, a fi pis-matariu; zavistuitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; — barbarismi orribili cari inse nu se audu in gur’a pdporului, ci numai in gur‘a carturariloru fllosclavi.
   ZAVISTNICU; vedi zavistia, mai susu.
   ZAVISTUIRE, [zavistuitu; vedi zavistia, mai susu. -
   ZAVuDU, s. m., dupo Dict. de Buda: caniş laniarins; cane de macellariu; — barbarismu.
   ZAVOIU, s.ta., dupo Bardam, germ. der wnld au einem flusse; selba sau pădure lângă unu rîu;—barbarismu.
   ZAVORJRE, zavoritu; vedi zavoru, mai diosu.
   ZAVORU, s.m., dupo Dict. de Buda: pessnlns, repagulnm, retiuaeulnm, vec-tls; pessulu, repaglu, cuniatdria, vecte care se pune perpendiculariu pre usia in partea d’in întru spre a ua incuniâ, si a impedecâ deschiderea de partea d’in afora; derivatu : zavorire,-escu, v., pes-sulo olaudere; a incuniâ cu pessululu; zavoritu,-a ,adj. part., pessnlo clansns; incuniatu cu pessululu.
   ZECHE sau zechia, s. f., vedi 2, saga, si sagla in Dictionariu.
   ZESTRE sau zestria, s. f.; vedi die-stria in Dictionariu.
   ZIDARESSA, zidaria, zidarire, zida-ritu. zidariu, vedi zidu, mai diosu.
   ZIDIRE, ziditoriu, ziditu; vedi zidu, mai diosu.
   ZIDU, s. m., mnrns; derivate: zidariu, s. m. pers. o'aementarins; murariu, mu-ratoriu; zxdaressa, s. f., caemeutarla, muliere a murariului, muraressa; zidaria, s. f. reale, a) opus laterioinm; lucru de muru; b) ars oaementaria, arte a murariului, murararia;— zidarire,-eseu, V., caembntariam artom exeroere, opus
www.dacoromanica.ro
ZLA.
ZDL
588
laterlcinm facere, murare; a essercitâ artea de murariu, a construe cu cărămidă, a mură; gidariti, part. sup. subst., in intellessulu verbului;vedi si giduire mai diosu; — zidire,-eseu, v., a) aedlflcare, condere, strnere, exstruore; a edifică, a construe, a face unu edificiu; b) murare, opns laterletum facere; a mură, a face muru de cărămidă; c) creare producere, a cred , a produce ; giditoriu-,-tona, adj. s., a) aedilicator, coodttor, cxstrn-etor; edificatoriu, constructoriu; b) opus laterlclum facleus, murum struens, mu-ratoriu; c) creator, fabricator, plastes; creatoriu, fabricatorin, formatoriu;—zi-ditu,-a, aedlilcatns, exstroctns; mura-tus; creatus; edificatu, construitu; mu-ratu; creatu, facutu, formatu;—giduire, -eseu, V., murare, opus laterlcinm facere ; a mură, a face m u, a construe cu cărămidă; giduitu, part. sup. subst.; in sensulu verbului; — vedi si gidarire mai su8u,— tdte d’in radecina barbara.
   ZID UIRE giduitu, vedi gidu, mai susu.
   Z1MBETC, s. m\, vedi gimbire, mai diosu. .
   ZIMBIRE,-escw, V., snbrldore, arrl-dere, renidere; a surride, a arrido; derivate : gimbitoriu,-toria, adj. s., subrl-dens, arridens, renidens; surriditoriu, arriditoriu; gimbitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; gimbitu sau^imbetu, S. m., risus leuls, arrlslo, renidentia; surrisu, arrisu.
   ZIMBRA, s. f., dama; cărba, dama, capriora.
   ZIMBRI, s. m. pl., dentos lupi ii; den ti lupini cari crescu in gur’a omului.
   ZIMBRU, s. m., bos urna, bos sllve-»tris; bouru, bou selbatecu.
   ZINGALLIRE,-esett, V., comprimcre; a compreme, a sordi, se dice despre lin-tie; g ngallitoriu,-toria, adj. s., compri-meqsj care compreme, sordesce lintiele; zingalliţu, part. sup. subst., in sensulu verbului; gingallitura, s. f., actione si effectu allu actionei de zingallire.
   ZIRNA, s. f., dupo Dict. de Buda : solanum nlgrum, Linn., una planta, so-lanu negru.
   ZLATARESSA, glataria; vedi zlata-riu, mai diosu.
   ZLATARIU, s. m., aurarins; aurariu, spellatoriu de auru; glataressa, s. f., au-raria; au rari a, spellatoressa de auru, si muliere a aurariului; glataria, s. f., res aurariu; auraria; —rădice slavica, contraria geniului limbei române, si cu to-tulu superflua.
   ZLATINA, s. f., dupo Dict. de Buda: Salsnra , salsitnra, salsedo ; salsilago ; saratura; — barbarismu pucinu connos-cutu.
   ZLOTU, s. m., proprie ; aureus; flo-rentinu de auru; apoi unu florente de argeutu; unu florente de arame;—sum-ma de 30 parade; — rădice slavica, de multu essita d’iu usu.
   ZOIU sau £0ia, s. pl., goie, faeces; feci, •loture, sordi, spurcationi.
   ZOLLA, s. f., dupo Dict. de Buda : lueta, labor; lupta, lucru greu, incorda-tione de poteri; derivatu : gollire,-escu, v., 1. trans. lavarej a spelld; 2. refl. luo-tarl, vires iutendere; a se luptă, a si intende poterile, a si incordâ poterile, a se adoperâ d’in tote poterile; gollitu, part. sup. subst., in sensulu verbului.
   ZOLLIRE, gollitu, vedi golla mai susu.
   ZORIRE, goritoriu, goritu; vedi zoru, mai diosu.
   ZORU, s. m., nrgens necessltas, nr-gentla; urgentia : a ave goru, nrgeri, premi, pelii, festinare; a fi impinsu de ceva, a fi pressatu sau pressuratu, a fe-stinâ, a properâ; adâgoru,urgerefpre-mere, pellere; stimulare, excitare; a împinge, a pressă sau pressurâ, a stimulă, a far,e se propeie;a vede zorulu, urgen-tem neaessltatem videre, eogi; a vedă necessitatea urgente, a vedd nevoli’a, a fi constrinsu; cu goru, coacte, rloleuter, prompte, rapide; cu urgentia, cu violen--tia, prompta, rapide;—derivate:gorire,-escu, V., nrgere, stimulare, premere, pellere, excitare; a urge, a stimulă, a pressurâ, a impinge, a insiste, a desce-tâ, a inimă, a incoragiâ; goritoriu,-toria, adj. s., urgens stimulaus, premens, pol-leus, excitans; ursoriu, stimulatoriu, pressuratoriu, impulsoriu, descetatoriu, incoragiatoriu; goritu, part. sup. subst., in t6te sensurile verbului.
   ZULE, s. f. p., d’iu C'^oţ = gelosfa;
www.dacoromanica.ro
584
ZUR.
ZUZ.
vedi zelu, zelosîa si gelosîa in Dictiona-riu;—derivate : zulipsire,-escu, v., d’in CvjXioeiv, zelare si zelari; a ff zelosu = gelosupie cineva: mulierea sizulipsesce barbatulu; barbatulu si zulipsesce mulierea; zulipsitu, part. sup. subst., in sen-sulu verbului.
   ZULIPSIRE, zulipsitu: vedi sule, mai su8u; inse correge aceste forme scâlciate, prin restaurarea formeloru bone d’in Dictionariu.
   ZULUFU, s. m., ciaclnnas; cincinu, spirale de peru;—coventu turcescn.
   ZURAIRE,-eseu, V., crepare, strepi-tarej a erepitâ, a strepitâ, a face unu strepetu care assurdesce urechiele; derivate : zuraitu, part. sup. subst. in sen-sulu verbului; —zuraitura, s. f., orepi-tus, strepitns; actione si effectu allu ac-tionei de euraire;—pare a fi unu imita-tivn allu sunetului zur, zur;—compara si susurru.
   ZURAITU, zuraitura; vedi zuraire, mai susu.
   ZURCANA, s. f., dupo Dict.de JBuăa : •via longiori et duriori lana; <5ue cu l&na lunga si groasa; derivatu : zurca-
nescu,-a, adj., reiaţi vu la duca zur cana .-caciulla zurcanesca, caciulla depelle de zurcana.
   ZURGALLEU sau zurgallou, s. m., dupo Dict. de 27u£Zct:tlDtlnabalum; tin-tinablu, clopotellu; — barbarismu.
   ZURNAÎRE,-eseu, v., crepare, stre-pitare; a face unu strepetu assurdito-riu; zurnaitu, part. sup. subst., in sen-sulu verbului; xurnaitura, s. f„ crep!-tas, atrepltas; actione si effectu allu ac-tionei de zurnaire; — compara zuraire de care nu differe de câtu prin insertio-nea litterei ti; — si acf avemu de a face cu una imitatione a na tur ei.
   ZURNAITU, xurnaitura; vedi zurnaire, mai susn.
■ ZUZETU, s. m., dupo Dict. de Buăa:
strepitus, fremltns, Crepitus, sonltus, Btridor, marmor) strepetu, fremetu, 8U-netu, striddre, larma, murmure.
   ZUZUIRE,-esct/, v., strldere, fremere, sonare; a strida, a freme, a suni; zu-zuiiu, part. sup. subst., in sensulu verbului; — compara suxetii; — tote păru a ff imitationi alle naturei.
   ZUZUITU, vedi zazuire, mai susu.
                                     Finitul Glossakiclui
www.dacoromanica.ro