This is a digitai copy of a hook that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legai copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other marginalia present in the originai volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 

Usage guidelìnes 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial paities, including placing technical restrictions on automated querying. 

We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthe files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attribution The Google "watermark" you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legai Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legai. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is stili in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organize the world's Information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 



at |http: //books .google . com/ 




Informazioni su questo libro 

Si tratta della copia digitale di un libro che per generazioni è stato conservata negli scaffali di una biblioteca prima di essere digitalizzato da Google 
nell'ambito del progetto volto a rendere disponibili online i libri di tutto il mondo. 

Ha sopravvissuto abbastanza per non essere più protetto dai diritti di copyright e diventare di pubblico dominio. Un libro di pubblico dominio è 
un libro che non è mai stato protetto dal copyright o i cui termini legali di copyright sono scaduti. La classificazione di un libro come di pubblico 
dominio può variare da paese a paese. I libri di pubblico dominio sono l'anello di congiunzione con il passato, rappresentano un patrimonio storico, 
culturale e di conoscenza spesso difficile da scoprire. 

Commenti, note e altre annotazioni a margine presenti nel volume originale compariranno in questo file, come testimonianza del lungo viaggio 
percorso dal libro, dall'editore originale alla biblioteca, per giungere fino a te. 

Linee guide per l'utilizzo 

Google è orgoglioso di essere il partner delle biblioteche per digitalizzare i materiali di pubblico dominio e renderli universalmente disponibili. 
I libri di pubblico dominio appartengono al pubblico e noi ne siamo solamente i custodi. Tuttavia questo lavoro è oneroso, pertanto, per poter 
continuare ad offrire questo servizio abbiamo preso alcune iniziative per impedire l'utilizzo illecito da parte di soggetti commerciali, compresa 
l'imposizione di restrizioni sull'invio di query automatizzate. 

Inoltre ti chiediamo di: 

+ Nonfare un uso commerciale di questi file Abbiamo concepito Google Ricerca Libri per l'uso da parte dei singoli utenti privati e ti chiediamo 
di utilizzare questi file per uso personale e non a fini commerciali. 

+ Non inviare query automatizzate Non inviare a Google query automatizzate di alcun tipo. Se stai effettuando delle ricerche nel campo della 
traduzione automatica, del riconoscimento ottico dei caratteri (OCR) o in altri campi dove necessiti di utilizzare grandi quantità di testo, ti 
invitiamo a contattarci. Incoraggiamo l'uso dei materiali di pubblico dominio per questi scopi e potremmo esserti di aiuto. 

+ Conserva la filigrana La "filigrana" (watermark) di Google che compare in ciascun file è essenziale per informare gli utenti su questo progetto 
e aiutarli a trovare materiali aggiuntivi tramite Google Ricerca Libri. Non rimuoverla. 

+ Fanne un uso legale Indipendentemente dall' utilizzo che ne farai, ricordati che è tua responsabilità accertati di farne un uso legale. Non 
dare per scontato che, poiché un libro è di pubblico dominio per gli utenti degli Stati Uniti, sia di pubblico dominio anche per gli utenti di 
altri paesi. I criteri che stabiliscono se un libro è protetto da copyright variano da Paese a Paese e non possiamo offrire indicazioni se un 
determinato uso del libro è consentito. Non dare per scontato che poiché un libro compare in Google Ricerca Libri ciò significhi che può 
essere utilizzato in qualsiasi modo e in qualsiasi Paese del mondo. Le sanzioni per le violazioni del copyright possono essere molto severe. 

Informazioni su Google Ricerca Libri 

La missione di Google è organizzare le informazioni a livello mondiale e renderle universalmente accessibili e fruibili. Google Ricerca Libri aiuta 
i lettori a scoprire i libri di tutto il mondo e consente ad autori ed editori di raggiungere un pubblico più ampio. Puoi effettuare una ricerca sul Web 



nell'intero testo di questo libro da |http: //books . google. com 



T 



GLOSSA RIU 



«:are coPBiNni:: 



VORBELE D'IN LIMBI ROMANA 

STRAINE PRIN ORIGINEA SAU POR>rA LORU, 

CUMU SI CJLLE DE ORIGINE INDOUIOSA. 

DITO INSAIUnNAREA DATA DE S0C1ETATEA ACADEHICA ROHAVA 
KLABORATU CA PUOIKCTU 



\w. 



A. T. LAUKIANIJ sì J. C. MASSIMU. 



^>r>;^-w»^i4^- - 



BUCURESCl 
XOUA TYPOfiRAPHIA A LABORATORILORU ROMANI 

1'.). STRATA ACADEMIEI If* 
187K 



30 a-7 ; 






A. 



KOTA. Celle mai malte yorbe straino, mai allcssu tarcescì, cari se onda cq a ìaitmlc. se kuÌu 
nù desìi cu aspiratioDca h; 6Ì de acea-a, avenda sa bb tractedie la H, du so mai ìuserìa si la A. 



A.! SI ah, esclaraatione, prin caro s*? 
espreme: 1. dorè te : a! ce ncfericiiu 
«tm. — 2* furia san turbare de mania : 
a! de ce nu potu pune man a pre dltt, 
ca se mi reshunu; — 3. mirare : a/ ce 
me tedu ochii, — Acea-asicu latinesculu 
â– k, si priD armare cauta se inue ia die- 
tiooariu. 

ABA. s. f. pi., ahaUe, vorba si ie for- 
mM ai de origine turcésca: paunura san 
tessitura d*iQ firé de Una grossa tòrse. 
— C* si derivatele selle : ahageriat a- 
tepfu, Torh'a abd se aude mai numai la 
R-.nianii d'in Romiini'a libera, iirecumu 
uhf care are aprópe acea-asì in- 
seaanarc. la Transilvani'a se aude intre 
poeinì nomai /*(t/>arr panura alba. — I- 
;iDÌi au borra, Franciì 6«rf, de 

- -1 - ulu latiau btirrtiS, burra, pro- 

piie rositi, lìendu co acestei materie se 
dadr' ' - --'n colorea ro3ÃŒa. 

Al \, 3. f.» 1. raaiestri'a de 

alngiu, 2. ^l'ibilimentu unde ss vende 
san fabrica abd. 

ABAGIU, s. ro., care fabrica sau ven- 
de tAii. 

A BALDA, s. f., vorba de origine ob- 

' neaudita in gur'a popo- 

, se num<ù in dictionariulu 

i*a cu ìoscmnarea ; magazinu pen- 

■— .^reamerciloru, emporiii. ewpo- 

W.f'fA. fr. : entrcpótt dépòt. 

, V,, formatu d'iu a 

ulu &a)iJ, legatura, ar 

'oprie : dcà lcgarc, si de acf, in 
i 1 1 ordi narlu : hissare^parassire; 



déro sì verbulu si derivatele : ahando- 
natu, parti., abaìidoìij s., nu se potu ad- 
mltteinliirib*a romana, maiallessucà ndu, 
pre lònga impregiurarea, co nu sunt ro- 
iTianice, se adauge si co de currenda s*au 
iutrod^SÃ u si usitatu numai de unii sau 
altìi. 

ABANOSU, s. m., vorba arabica: 
1. specia ie arbore, 2. leranu de acestu 
arbore cu colore forte negra, de unde : 
perù de abanosu. — Form'a do admissn 
e3ti^e6cnM-=ebena8^Â¥^3;yo;), d'in cure sin- 
gura se potu forma derivate : ebeninu, 
ebenislUt etc. 

ABARU si hà barv, vorba turcésca, 
care insemua ; scire; si de ac£ : pcsjij 
grlge mare, iem^c : abaru n^am ds tene 
=rnu mi pésa de tene; aharn de prigc se 
n'aveli de ammcnitiarih Z«i'=:de locu 
se u'aveti grige de ammenitlarile lui; 
abaru n'am avtUu de ce mi sjntneii voi 
=neci pria mente mi a tcecutu de co 
mi spiineti vriì 

ABASTARDAREsi ahasiardire, v., 
formatu d'in ad si celticulu bastarda 
spuriu ; a face spuriu; na se poto inse 
admitto, candu avemu, peutni acMIu-asi 
CQoceptu, espressioni curata romauesci, 
ci : adidterare. vitiarc, comipcre, de- 
generare, — Cuven lilla s*a usitatu de 
unii numai in Ramà ui'a libera. 

ABORDARI^; V., frane. : a^irder, 
formatu d'in prepos. ail si celtJcnlu hoHl 
=:tiennu, ripn, margiae ; a dà latiertuu, 
a trago (uavea) la margine; nu se poto 
inse admitte iu limb'a romana, si cu a- 

Q. 1. 



•i 



Acr. 



t&tumaipucinu derivatele lui: ahordnbiìc 
:=:acces8ibile, abordagiu sau ahonìu^ 
accessu. 

ACADEA, pL, acadeUe, s. f., vorb a 
turcésca connoscuta numai in Romania 
libera : confectura de sacbaru arsa in 
forma de niicu rectanglu sau de cylindni. 

ACARETU si ecaretu, s. m. pl.-e. si 
turi, vorba turcésca caduta in desue- 
tudine si la Komaniì d'in Romà ni'a li- 
bera, intrc cari se iisità : biiuu nemobile, 
si mai allessa : edificiu. 

ACARITIA si acdrnitia, a. f., verbo 
formate d'in radecina curatu romanésca, 
déro cu siiffisise slavice, si de acea-a ne- 
admissibili, de óreceavemuvorb'a cu for- 
ma curatu romanésca : acariu. 

ACATHISTU, s. ra. (à xà tì-.w;), pro- 
prie: careni! se punediosu, care nusiédp, 
8i de aci : la cure nu se siede diosu ; de 
unde in speciale, cà termi nu baserice- 
8CU : 1. rogatiooile, cautarile, servitiiilu 
basericescu, care in sér'a Vinereiil'in a 
cinoi*a 8"ptemana d'in pareaime, se face 
in onorea nascut'^riei de Dumnedieii, si 
in cursulu carui-a loti omeuii siau in 
petióre;— 2.deucf, in genere: verce ro- 
gatìoni si cantari cotra nascutória de 
Dumnedieu;— 3. ce so da preutului, care 
face aoesfce roga ioni si cinturi : ain se 
dau (tnvthisfe pre la tote bitsericele, ca 
Se ^! hiaslrwv, 

ACHITARE, vedi acquitare; acìtiit, 
acquitu^ etc. 

ACHTIATU. adj., care este lipsitu de 
ceva sì lu doresceeu focu. curensuUiiuu 
re, qudm flaErrantlasline cuplt. — Se fia 
acésta vorba cà si cea urmatorìa, d*in 
care pare co s*a formatu si achtìata prin 
medìlocirea unui verbu achtiare, formatu 
d'in interiectionea ah ^ san sta in lega- 
tura cu grecescelo : a/fto;. a/i^jjjLa' ? 

ACUTU, s. ra., doni inibcatu de ceva 
care uè lipsesce, Aavrranti doblilerlum ; 
vedi si achtiatu : bilia marna a remasti 
cu niare achtu la à nitna pentru perder ea 
univului sai fiìiu. 

ACIOIA, 8. r, metallu d'in care se 
torna clopoiele si alte obiecte, «<*», 
fr. airalu; germauice : (ilockoiupeise. 
— Astadi in locu de acióia a intratu in 
U8U vorba brmun^ itul. bronzo ^ fr. 



^ AO 

brouzoy cu tòte co acésta vorba, pre longa 
co nu este de origine romanica, apoi noci 
nu espreme acellu-asi obiectu, ce espre- 
me vorb 'a acióia. Atatu peutru co ar- 
retra cevadestinsu dece espreme bronzu, 
citu si peutru co pare a fi de origine ro- 
manica, vorb a acióia ar merita se re- 
manaiadictioaariuluÌÌJnbei,dandu-i-8e, 
in locu de forra'a acióia, cuniu se aude 
in gur*a poporului, forra'a aciaia, care 
pria caderea lui r, ci in saia=.saria^ ar 
fi in locu de aciaria, femininu d'in a- 
aarm^aciarliiin, ispanico : nceroy gal- 
lice ; «cler, ero in italice, prin cauerea 
lui r, cà si iti forra'a roinauésca femi- 
nina. acciaio. Este addeveratu, co form'a 
do [atiniiate media : ac arliim sau a* 
clnre, cà $\ farmele limboloru romanicc, 
provenite d'in ea : acfr^r* acero, aociaìo, 
au insemuarea vorbf*! roniauesci : oclellu ; 
si co pria urmare iatellessulu vorbei a- 
cióiu s'ar pare co se oppune la etymolo- 
gi'a ce i se da ; dero esdemplHe de as- 
semene scambare in insemuarea vorbe- 
loru nu lipsescu in limb'a nostra: asià 
s'a datu verbei anima insemuarea de 
cor, asià vorbei r)cuj insemuarea de 
l^nls. De alta parte vorb'a forte popu- 
larìa : ocUrtre, iuvederatucorruptad'in 
aciarire, pnii siistitiiirea anni r) lui a, 
ci in oltanu, in locu de altariit, si tre* 
cerea siueratóriei et in ti, cà in faciOfl 
acia, etc, sì chiara cà in latinitatea me- 
dia si vuljfaro la vorb'a insasi, de care] 
se tractedìa, si care se afia nu numai cu] 
form'a aotAr!um si acclarlum. ci si sul 
form'a aziarlum si azziarium, chiarn si^ 
azzialam; vorb'a, dicu, ocmró'c = acìa- 
rire, este si prin form'a si prin intelles- 
sulu seu una proba nerecusabìle , co in ' 
timb*a romà na a cautatu se essista sauj| 
form'a ac/nWa, san form'a aciarin ^ sanf 
si amendoue de una data cu intellessulu 
de ocidlu; déra in urma un a d'in forme, 
cea feminina : acìaria, cà facundu dupla , 
usn cu cea masculina : aciat'ìu, s'a po- 
tuta, cumu ar H usioru de proba tu co se 
face iu tote limbele, applica la descm- 
narea altuì metallu, pastrandu-se cea 
masculina pentru insemnare de ocielln: ' 
apoi fiendu co si masculinulu : aciariu. ' 
mai allessu sub form'a aciaiu. se potea u- 



ACU 

irn confunde cu femininulu sub acea- 
forma : tteinia; de acea-a limb'a a tensu 
lira alia forma masculina, mai bene 
>5tinsa '.le cea ferainìna, cuniu este : a- 
iellu. Vcrcuiim inse acésta d'iu urma 
mna este mai grea de esplecatu cà for- 
Ta acìóifì : coci, de si form'a curata a- 
tu consuna cu legìle fonetica alle lim- 
ri romane, totusi remane de esplecatu 
mia cìlu, esplecare cu atfttu mai 
irìa, cu cà tu acea-asi forma a datu 
nascere la mai multe vorbe, cari au 
»rinsu alTuudu radecina in limba, si cari 
tot fòrte espressive : aneZ/e (pronuntia: 
^idle)^ Hcidlire (pron. otiellire)^ etc. Se 
Jéro acicìlu unu deminutivu d'in a- 
iariu sau acicrìu, ci miselìu d'in mi- 
'n/f'iSe fia luatu d'in uoguresculu «^ 
'f In acésta d'iu urma suppositione, 
Jtnoai form'a ar potè fi unguresca, cu 
ite co sì acésta-a este romanica, si totu 
m aUtu cuvenfcu se potè sustiné co Un- 
ioni au Inatti vorb'a in acésta l'orma de 
Homà niiem in cà tn pentrti fuudu, su 
LÌ ÌDcape indouentia, co este curatu 
)maaicu : coci vorb'a vulgaria : acia- 
tiro sau aclaro^ vino d*in cea classica : 
tìtà f care va se dica proprie : ascutitu 
ro asa<tisìu, si de aci si acieUu sau o- 
[«, care intra in ascutitulu instru- 
lAnteloru taliatorie si impungutorie. 
Mare partp d'in Romà ni nu pro- 
intia aciviti^ ci ciótn. Deci se nasce in- 
ìbarea : nn provine òro ciòìa d'in cir 
eitutia? Couferoscesemnificationea 
imb'a germana Glockeiihpeisr* L. 
IPDTUARE si 

ACIUIRE, r. de origine neconno- 
lU si la forte pncini auditu, in locu 

piiuìair. pìtire, 
AGfJROS. sau cu forma mai roma- 
'((//., Ã xXvjpoc, fora eredi 
' 1. 
ACM\n ':', adj., vorbadeoriennnoh- 
: for^ e>|jHn ntia, novihu; li re 
[Ut Uro.— Vorb'a e astadi apròpe ne- 
^iTta. 

tÉLA, s, f., vorba do origi ne curaku 
mica, dero cu siiffissn straìnu, si de 
•a neadmissibile, cndu, spre ana 
iplinf , avomu : nnriiit. acrime. acri- 
acùrc. 



ACI; 5 

ADALMASTU, vedi cUdaniasiu. 

ADAMANIKE si ademenire, adama- 
ncscu si ademenescu, v. tr., vorba de o- 
rigìno necunnoscuta, coci d*in caus'a cellei 
de a dona forma, care este si cea mai 
respandita, nu se potè sustìnécoarvenf 
d'in a(had-manus : a ammagf a attrage 
prin ammagiri la reu; pellioere, alH- 
eere, sollioltare. 

ADAilANITORlU si atlnienitoHu r 
(Ã ria, s. adj., care adaraanesce sau ade- 
menesce. 

ADAMA NITU si ademenitUf part. de 
la adainauire sau ademenire. 
j ADEIARE, vedi adeliare. 
I ADELIARE, adeìar€,adiiarCf adiierc, 
adittre si adierCj v. intr., verbi ndu de- 
spre ventu : a sufflà lenu : téià adelia 
ye**^t</M.—Piendu co acésta vorba seaude 
in gur'a poponilui romà nii d'in tote par- 
tile; fiendu co form'a flessionei ei este 
simpla {adelia sau adda, nu addicdia 
sau ndfiediti); si fiendu co variationile 
de pronnntia, dupo dialecte, sunt intru 
tote contorme cu legile fonetico allei im- 
bei; de acea-a nu mai incape indouentia 
co acésta vorba cauta se fta forte vechia, 
de origino curatn romanica, si se se lege 
prin etymologia de adhaUro sau a<lhe- 
lare, 

ADELIARE, adiiare si aduere, adiate 
si adicrCf s. f., d'in verbiilu precedente : 
lena sufHare doven'.u, aura^ frane. : brlse, 
zóphjr. 

ADEMENIRE, ad&mcnitoriu, ademc* 
nitn ; Vt^di ndamaniret adamanitariu, a- 
dumafiifii. 

ADIIARE si adiarCt vedi adeliare. 

ADDIIEKE si adicre, vedi adeliare. 

ADINEOKA, adinióra, adineore sau 
ndinvori ad\\, modo, nupcr; cu pticinu 
ìnaìnte, cu unu momenlu sau cat>?va 
mompntfi mai inainte. — Vorb'a dupo 
fonn'a ai pare romanira. Cari siint inse 
elomontolo ei de cotnposetione? S'i fia 
d'in a-de-itt'en-ora, asià in cà tn se ìn- 
semne: in a ora (momentu), care face 
parte triti ea ora, uè n a trecutu inco, 
ci este totu presente in momentulu vor- 
birei? 

AUIO, frane, adleu, proprie : cu Dom- 
nedieti; si prin urraare, neavendu ai ne- 



a 



AFF. 



potendu luà forma romanesca, nu se potè 
admette in Iimì)a, mai allessi! candn a- 
vemuespressionea pre deplinucorrespon- 
ditoria : cu DottinrdicUj cunin sì multe 
aìtele de acea-asi potere cu espressionea 
Francesca, un'a mai frcmosa decUtu alfa : 
remani sanetosv, cu sanciate, din*a huna^ 
ser^a buna, salutare, ctc. Peno cand n as t ii 
peccata pre noi Romà nii, ca se trfcerau de 
la una momitiarfa straina la alfa: de la 
hjr la wonsicWj de la x«Xi^ '^.l^épa la òon~ 
jour, etc? De ce se nu ne placa celle bone 
alle nostre? 

AFANISIRE, (d'in ^^rec. à !pav£Cetv=a 
facenevedutn, a nemici), vorba ces'aude 
niiraai in gun'a unoru-a d'in locuitorii 
cetatìloru in Homani'aììbera, inlocu de; 
derapenare, ruinare^ etc. 

AFANC, 8. m.. vorba de origine ne- 
connoscuta si «udita in gur'a pucìnorn 
Romani d'in Moldavì*a in locu de : do- 
rrrc de à mma, necasUt amaru à llu suf- 
fleiuìvi, 

AFKRrMU. vorba tnrcéaca» 1. luata 
riesclnmationedeapprobare: fortobencl 
dp miniinf»! bravo! eu''e!--2. liiata si 
cà substaniivn : fa ce ti dicu cu, si ti vòiu 
dà uìm afci'mn'y^Z. se dicesi in ironia, 
fucundu-se usa do acésta voba pentru 
fapte san dissp, cari nieiita desappro- 
bare;— 4. ntatu spre a (j4 potere espres- 
gionei, cfltu si spre a forma una con?o- 
r«nliacà ncell**-a caci, fumu se vede d'in 
al&te essemplp olio limbei popnlarie, 
placn forte muUu HomSnuliii, seadan^e 
adfsea pre l^n^o vorb'ii offirimu si alte 
dono, pop^a Mannu : afeiimupopa Ma- 
nnw. 

AFFISSIARE. offissiediu, v. tr,. a 
afHge, a lìpf pre muri unu annuntiu ti- 
parìtn sau scrissu, a nnnuntià eeva prin 
folio scrisse san liparite;— a aonuntià 
in g*^nere, a publicà una scire; parletl 
tAi»ilain af/ltrerOj labuUm proserlbere, 
P'oaterij frane. : afaoher. — De si acé- 
Bta VOI ba este unu neolc^ismu introdussi! 
d'i 'Un)b'afi'aucesca,derocà forinata d'in 
rad' Cina curalu romanica, adeco d'in 
à 'hxam:=:affìS9u, d'in affìgf^rSt s'ar potè 
udmìtte iu dictionariulu limbei remane 
de imprenna cu derivatele selle : af/iS' 
siariu, affismt. 



i 



AFO 

I AFFISSIARIU» s. ra., care afri(?e, ìi- 
j pesco sau irapartc affissie; qui libcllob 
I ad postes et linlDa pnblloa arfi^lt, fr. 
I affichMir. 

t AFFISSIORU, s. m., d'in frane, af< 
flchear, ne-avendu analogia in liraVal 
romana, nn se potè admitte de cà tu sub 
formele mai correcte : affissiariu (vedi &*^ 
cèsta vorba) sau affissìaforiu. H 

AFFTSSIU. 8. m., pl.-^, d'in verbnlu ^ 
nffissiare : folia scrissa sau typarita, care 
copreiide unu annuntiu si care seaffige, 
so lipescepre muri sau seiraparte, libelli^ 
proscrtpta labnla ; frano. : officile. — 
Vedi Dictionariulu limbei romà ne. 

AFIEROSIRE, oficrosescu (prin rea 
pronuntia : aprosiré), v. tr., (à ^tepdu),) 
1. a sacra sau consecrà , unu preutu^ una 
baserìca. etc, a santi; sacrare, or»ns6- 
orare; 2. a dedica sau a incbinà cuiva 
ceva; dlcaro, yorere. 

AFIH.ROSITU, (prin rea pronuntia : 
afirositu), part., d'in verbnlu precedente, 
1. santitu, sacrata; sacratns, oonBeora* 
tas; 2. dedicatu, incbìuatu; dioatos, 4o«^ 
Totns. '4 

AFIFU?,ad., f6rabani,fìaccninpunera, 
seracutiu, seracubiosu, reti imbracatu. 
Vorba de origine neconnoscuta, si au- 
dita numai intre unii d'in locuitorii ce- 
talilnru d'in Romflnì'a libera, pare a avo 
legatura cu cea de acea-asi insemnare :fl 
ififliu. â–  

AFINA, 9. f., fruntuluafinnlui, bacca 
myrtUll, frane. : nircUe, rajrtllle; — ^ 
d'in iin^iiresculu : afonia? S 

AFINU, 8. m..arborella sau tufa, cara 
da afinp. (Vedi Yorb*a precedente). 

AFIONU, s. m., vorba turcésca : aucu 
de macn. opìnrroplum. 

AFIROSIRE, afirositn, vedi Qfierosire, 
afierositu. M 

AFORISANIA si afurisama, s. f.,9 
d'in aforisire cu terminaiione slavìca : 
escommnnìcationo, anathema; exeom* 
lannloaitn, saertrnm Intonltotlo. 

AFORISIRE si aftfrisire^ aforìscscu^i 
V. tr., (Ã 'po.oiCw), proprie : a despartf sii 
margini; si de acl in speciale, cà ternaiuttj 
bascr*cp3cu ; a sc6*^ d'in communitatea] 
credf .:iosiloru, a m.iginf de labaserica* 
si de la alle basericei, a escommunicà 



I 




kl6Ar«; 2. a dà dracului, a a- 
itisà , a Mastemé: ali(|uom tn- 
l» d«r»vpre, nltout male pi-ocari. — 
fornir^, differe de antahettuifisaresm 
tkfmmre, antà nin peutrueo afor'isirc 
niai populariu, asili ini'Ã tiipoporulii 
'tt' fWinosco vorh*u anufhemciHsarc: ci 
ilu pi ìiice usii tìau tolu de ufori- 
.. . ?au de perit'rasea : a dà anuthemci. 
lllu doile, pentru carturarì, cari facuusu 
i» amendoae vorbele. aforiifire dififere 
nin intellessu ^eamìthemtUisare, intru 
dto CI afurisi va .se dica mimai a des- 
iarti pre cineva de tiirm'a ci'odentiosi- 
lon si a 1u margini pentru unu tempu 
et Ubaserica; èro a aDatbematisd va se 
dica mi numai a maricini pre ciueva, 
pentro unu tempu do la bnserìu'a lui Cliri- 
*tn. ri a In scoti» peatvu t<»tu de a uu'a 
enuhi busericei, sì iuco a lu d^, a 
ia'jùiua lui Antichristu. 
AFORl^Tr si aftiri^tu. part. d'in 
' -.ire. care pre lóntra insemnarile 
' ,lui. maiare si intellessulu de: reu 
: lulu cellu mai mare, cumplitii, in- 
uciitu. cii care auevoia teputiintollepfc 
au invo{; fora umenfa, t'ora Domuodien. 
' 'T*lt[SIKK, afurisìiu,veà ì afoHsirc, 

AGÀ, plur., atfulk', 8. m., vorba si de 
"L'ÌTie si de forma turcésca, care, de si 
: UDU barhatn, este inse, in limb*a 
Ni. ca sicumii arinseranà 
. . : iiiaa, cà ;)tì>vf, deessem- 

pla: litlu de politetia, domvu, 
^'•A, s. ra., acca-agi vorba cu prece- 
i. infle prin trecerea toniilul la pe- 
' I itìtiindii tormii mai romanésca, 
^aliiatuinai multe inaeranarì, 
ii essite d'in usu : 1. prefectu de 
itia. ?. antanìnlu gradu deboiaria de 
aoUni'a classe sau de prot{j)cnd(tdn in 
prittcipatole romflne.— CÀ si atfrì, se ap- 
plica, cA titln de politetia. veri-canii 
tarcu. iu acea-asi inscmnaru cà si ro- 
manesculii domnn, 
AljABK1U'',ciuperca?d'ingrece8Culu 

•AMir M ar^u/niu, adj., vorba de 

. carH se aude mai mimai 

... ^ .. « .u-.^.tuiloru de pria celatile 



iOL _ 

Roraaniei libere : fora esperientia, no- 
vitiu!; In re riidU. 

AGHIASMA si aiuòina, s. L, (i-(i%'y^'x) 
apa santità : aqaa sacra, aiina In&trallf). 
Form*a buna romà na e agiiisma. 

Ai miOTANTU, s. m.\ forma corrupt» 
iu loCM dt* adjutante, frane. : adjountv 
aldi* He eam|>. 

AUUIUTIA, H. m., nume comicu data 
dracului san diavolului. 

AGHISTIN A si ghktina, s. f., vorba d« 
forma unguresca : froKKteuyo, invede- 
ratucon-upta d'in romaniciilu : castaniaj 
ca^taneu, ^\ trecuta apoi cu aasemenea 
forma si in gur'a unoru-a d'intre Komftnii 
d'in Daci*a superiore. 

AOIALICU si hagialicu, s. m., vorba 
si de origine (vedi tiffiu), si de forma 
turcesca : locurile sante , unde merga 
credentìosii spre inchinare, si callatorfa 
la aceste locurl; sac^r Iocum, quo con* 
fliitint )>ti pero^rinl, pta peregrlnatlo ; 
frane.: prlc-rluaffe; — proverbiu : a se 
duce la agmlicH, a 86 ruinà , a si perde 
starea.— Vedi in Dict. pnretjrinu, per*:- 
(frimtrv, pf^regrinattu 

AG ICA si kaffica san agisca si kagiica, 
femininu d'in aghi: fomina careacalla- 
toritu san callatoresco la locurile sante, 
miillpr, itiitn plam porcffflnatlftnflinohlU 
Ti*I ol)it, peregrina, frane. : pèlHrln«. 

AGIICA, vedi agica. 

AGIG si agiu. s. m., italice aaririo» 
tr. ai7Ìo« germanìce Atirprdd, Aurwecli- 
sf I : 1. differentia : a. intre valorea 
nominale si cea reale a moneteloru. h. 
intre valorea nionetei raetallice si a mo- 
nete! in cbarteia. r. intre valorea mone- 
teloru d'in una terra 3i valorea aceìloru- 
asi d'in alta téri'a; — in aceste intel- 
lessuri se dice si mwhiu san smmbiu, 
italice rambio, frane, oliaiitre; — 2. be- 
neficiu ce se trage din scarabìulu de mo- 
nete diverse; — ;^. usura san cameta c<* 
unu iropromutatoriu de bani iea presifl 
interessile cuvenite de la impromutatu, 
oandu acestu-a vrea se scambe ìnscrìssele 
nelle, usura care variedia dupo abundan- 
ti*a sau lips'ade bani. — D'in caurt'accl- 
loru din urma doutì inaomnari, vorb'a 
agio, a tuatu, mai allessu decandu scam- 
bulu a adjimsu principalea industria a 



8 Acr 

judaniìoru , intellessuri defavorabili , 
cari se traducu mai vertosu in derivatele : 
agiotagiu, agìotarCj etc. — Care se fìa inse 
et}'inoìogi'a acestei vorbe? Diipo unii 
Yorb*a ar veni d'in italiculii aeralo, cu in- 
semnarea de mlausu; inse acea-asì vorba 
se serie in limb'a italiana si cn imu g : 
airto, cu insemnare de cmumoditatc, htnia 
stare, si este prin armare identica cu 
frane. : alse, de nude : Ã  TaUe^cu ita- 
liculu, adatto; maialate, necommodi- 
tate, reu. Dupo acésta d'in urraa consi- 
deratione vorb'a agio ar fi luatu nsioni 
si insemnarile : bene, beneficiu. foiosa, 
castigHj si in speciale : beoefìciu trassu 
d'indififerentia valorei moneteloru diver- 
se. Co acésta etimologia este mai apro- 
pedeaddeveni, se vede si d*in irapregiu- 
rarea, co nnele dialecte italico, a nume 
cella piemontese, scriu agio cu unu </, si 
candu are iutellessulu francesculni aiso, 
si candu are insemnarea de ngio; si prin 
urmare form*a vorbei cu doì g^ in aeestu 
d'in urma iutellessn, este in Iirab*a ita- 
lica, numai uua forma ortografica de di- 
stinctione.Admittentu inse acésta etymo- 
logia de buna, totusi reroane de esplecatu 
de unde deriva italiculu aarlo cu insem- 
narea francescului alsoJ Pentru acesta-a 
s*au produssu mai multe pareri : unìidau 
cà funtana a vorbei agio latin, adapta- 
rp ^ accommodaro : altii latincsculu 
otlura:=pace, lenitale; altii grecesculu 
i'T-o; = favorabile, cuveuitu, coinmodu; 
altii gotbiculu RzeU z=. usioru, conimodu; 
altii in fìne basculu alsla; déro celle mai 
multe derivate d'in acésta radecina se af- 
fla in dìalectulu provenciale, si prin ur- 
mare cea mai probabilo etyraologia a vor- 
bei agio ar fi provencìalea alse sau als = 
cu francescului alsc. ^I. — Asprulu sau 
denariulu st'dice turcesceoJEppr. Monetelc 
de auni se a^ambau in monete mice do 
argeutu, in akg»', Nu curau-va dìfferenti'a 
in akgé a datu locu nascerci agiuìui? L. 
AGIOTAUIU, s. m., frane! : acrlota- 
je, fonnatu d'in precedentele agio, prin 
intermediala verbului urmatorìu agio- 
tare : 1. jocu aleatoria in cetatile com- 
merciali, prin care capitalistii redica sau 
5cadu pretiuln certoru funduri public© 
spre a le specula in folosuln lorn, jocu 



rej^ 



AGO 

prin care unii se inavutescu forte, èro al- 
tii se ruina cu totulu; — 2. intrige, ur- 
ditureascnnae si ne oneste, prin cari unii 
cauta, in folosuln Ioni, a urea sau a scade 
pretiulu fuuduriloru publice, apre a se m- 
avutf currenda si fora labore; — 3. prin- 
sore a jocatoriloru pre scaderea sau ur- 
c^irea pretiului certoru lucruri de vendiare 
la una epoca determinata; — 4. beneficia 
nemesuratu, usura, cameta. 

AGIOTARE, aghtediu, v., a face a- 
giotagiu; a practlcà agìotagiulu ; frane. 
aeloler. 

AGIOTATORIU,-/ór;a, s. adj., care 
giotedia, practìca agiotagìuhi. 

AGIU, vedi agio, d'in care agiu 
form'a romà nisata. 

AGTU si hag'tu, s. m., vorba si de ori- 
gine si de forma turcésca : cellu ce cal- 
latoresce sau a calla tori tu, spre inchinare, 
la locurile sante, reH^rinnis causa pere- 
7rlnanN,(|nl ptampcre^rliiattoiiem obiti; 
peregrina, frane. : péterln; — pfover- 
bia : a se face agin=ztL se mina, a se* 
racL 

AGLICA? s. f., una flore : angei 
aiisreltca^ £i*anc. : angiiiquc, 

AGXETrU si dgnitiu, s. m., buccata' 
pane de forma aprope cubica, ce preutulu 
talia cu osti'a si scote d'in mediloculn alt^i 
pane mai mare, nuraita prescura. Prin a- 
césta operatione mystica setìgur^dìajuB-^ 
gliiarea miellului lui Domneilieu, si cu par- 
ticelle d'in agnetiu credentiosii se com- 
munica ed cu corpulu lui Cbristu. — Se fia 
acésta vorba si de origine si de forma sla- 
vìca? Sau fundulu ei este romanica, d'in 
aflrmisrrmiellu. si mimai forma a luatu 
slavica prin trecerea sea prin limb'a ala^ 
vica? 

AGONISELA, 3. f., d'in agonisit 
stigu. avere strinsa cu sudore sì lab< 
lucram, qnBsttis^ peoDllnn* 

AGON'lSIliK, agonisescUf v. tr, _ 
v'ICcu, si mai allessa sub form a media r 
à -;aiv:;o;ir.. proprie : a se luptà cu in- 
versionare, a si damare fatiga; si de aci 
insemnarea vorbei in roraanesce, insem- 
nare ce uu are in gre<:esce : a sì procura 
ceva cu mare lupta, a castiga ca ane- 
voìentìa, a si stringe si face una sj 
unu fundu de nv ere. cu mari sudori si] 



tara? 



»'a ala^ 

'1 




^K. 

5on : lucmrl^ lucrnm facf*re, rem eom* 
parare. — Fiendii co verbulu romà nu are 
mia inseranare, care Ini à vwvt^ojtat lip- 
sescein limb'a ^eca; si fiendu co acellu- 
tsì verbu se afta in giir'a poporului ro- 
mlnu mai d'iu tote partile; de acea-a nu 
«potè adinitte co voTb'ii afjonisire cu 
derivatale ei se se fia introdiissu in lim- 
l'*a romana d'in grecesc'a moderna la una 
; ^;i posteriore, cu Fauariotii, de essera- 
â–  , ci a cantati! seessista in Hmba d'in 
. -;niri forte vecbie. — La macedororaa- 
0! acedta Torba are si iusemnarea mai ge- 
nerale : a properà , a festina» a pune zelu 
flbuna voientiala facereaunui lucra ore- 
care. 

AiiONISITA, 8. f., proprie participiu 
feiuininu d'in verbulu a(/onÌsin: Inntu cà 
iubstantivu, de acea-asi insemnare cu 
Qjpnisda. Forra'Ã  niasculioa ayonisitu 
ÃŒACO este in usw. 

i(K»NfSITORlU,-/mcf. s. adj., care 
a^nisesce. 

AGBAFA,f.,niaipucinul)ene:«pm/«, 
UL, acusan torta, cu care se prinde una 
Umentu la peptn : Hida; illmla» iiuei- 
», fi-anc. : Ji^rafo. — Etymologi*a d'in 
cele : 47pa=:prinsura, sià ^r^rzpi- 
ìre, Du este de locu probabile: mai a- 
- de addevcru ar fi a deriva vorb'a 
y..i celticulu crair^carligu, sau d'in 
nianìculu crri*l''cn, anglic. srraiic, de 
iMie pot« si in romanesce : ijrajm, gra- 
disi a, e te. 

AGRAFIORA, mai puciim bone : a- 
ffrafioi'Hf 8., deminutìrii d*in afjrafa, a- 
grafa mica. 

AGKEABILE. adj., frane, a'^rréa- 
M* = pÌ3<^utii, neologismn ne-admissi- 
biie in ìimb'u romana : co-ci usTróublv s'a 
forinatu d'in verbdu asrréerir: piacere, 
corruptii din acra'lare, si acestn-a de as- 
cile conipcn d'in «ir;frot.irr, care ar 
no r/>mpn8n d'in ad si gratuH=:pIa- 
I verbulu iisia dpn» n'-ri^or mi 
-_:-! in limb'a romà na sub fonu'a 
re, d« esaemplu, neci derivatele : 
l«, a^njmeuty sub formele : agrrn- 
ettttt. 
A si 
SIA,3.f., poraadeagrisiu, yros- 
rtae acinna, frane. : ^rosHlle; si cu 



AGR. 



ì» 







insemnare de strugnrn necoptu sau sucu 
d'in ellu, aà eùo at^trida ; italice agresto, 
ispanice aiurrux^ portugallice aerraijo, pro- 
venc.agra8, vecbiu frane, aivret. — Dic- 
tionariulu d'in Bud'a da numai plur. a- 
fjr-isì, si inco cà roasculinu, fora se de 
de locu numele arborelhilui sau tufei ce 
produce acostu fructu; déro iuRomani'a 
libera se aude in gur'a poporului atà tu 
nuraele fructului in ameudoue numerele 
de gena femininu : acrisia, aprisic, 
ciìtu si allu arborellului de genu mascu- 
linu : ar/nski, a(/nsL In acellii-asi die- 
tionarìu se da vorbei lujnìfi si inserona- 
rea de struguru necoptu sau sucu d'in a- 
cestu-a, insemnare ce au, cumu se vede 
d'in celle susu citate, formolo acelloi-asì 
vorbe in alte limbe romanico, dt^ro caro 
in Romani'a libera, se espremeprinvor- 
b'a afjuruìa. — Ce s'attinge acumu de 
etymologi'a vorbelorn : nfjrma, afjrisiuy nu 
mai incape indouentiaco elle deriva d'in 
acerrracru prin trecerea lui cin^, asià 
de commune nn numai in lìmb a nosti'a, 
ei si in colle alte limbe romanice. Numai 
suffissulu si t-onulu pre antepenultima 
potu presenta orecare gi'eutate : se fia 
venìtuaceste neregularitati prin iufìuon- 
tia prouuntiei unifurescului : rgìc^, im- 
prumutatu negvesitu de Unguri de la Ro- 
mani, ca si ocieìlu sau f^tciellu (vedi a- 
cióia) ? Acesta-a este mai multa c4 
probabile, si vorbele 'Ui acoentu c<^rrectu 
aru sunà : arpusia, afjrisiUy ciirau se si 
audu in gnr a unoi parte de Romà ni. A- 
poi in resppctiilii .suffinsului, form'a «• 
?raz d'in limb'a ispanica, in care z re- 
spuude de ordinariucucisau ffsiuerate, 
duce la formfìleromSnc; atirrà a^aijrfà u, 
sau : afjrefia%\ agretiu; si ultim'a forma 
redussa la cca ceniti de l?tymolo^,na ar 
dà forraele ; acrefia, an-etitt; In fine for- 
ni'a : acrvtia no da esplecavea rationale 
a trccorei lui r in f} d'in vorbele r mfre- 
tia. afp'etht : limb'a a avutu astuf?ln a 
pvità confusionea iiitre doue cou^epte, 
d'in cari uoulu abstractu : acrdia^^- 
(•rimo, altulu concretu : acre/ia ^ agre- 
tia=:agre?ia, sncu aera, poma aera. M. — 
Xu cumu-va este sì ngrestls in jocn?L, 

AGRESIU si 

AGRISIU, s. m., »rborellu san tufa 



care produce agrìsìe, (^roBBDlarla)^ fr. 
VrosseilUer. (Vedi si agrisia). 

AGUDA, 8. f., fructu de agudu, (vedi 
ac^sta vorba). 

AGUDU, s. m., arbore care da agude 
ai a carni frundìa este biina de nutritu 
'â–¼iermi de nietasse. Inae acodtu arbore 
|<èe cbìaina asili mai allesRU in Moldavi'a, 
cnmu si fructulu lui, agudu, èro iu terra 
romanésca arborele se numesce dudu, si 
&uctulu scu diida; in molte parti inse 
alle terrei romanesci, ciimu si in alte 
Provincie locuite de RomSnì, arborele se 
chiama muru, si fructulu seu mura. 
Vorb'a vmrn inse se applica de multi 
Romà ni si la fructulu arborollului sfiu 
tufei numi te ì-ugu, Vorbele dudu si duda 
sunt de orìgine persana. èro fnjudti^xa- 
guda de origine neconnoscuta; si de acea-a 
un sunt de preferitu cellei de origine ro- 
^Jtaanica : muru. morus; frane. : mùrier; 

ura, niorntn, frane. : mure; de sf mura 
insemna si fructulu rugului; déro acé- 
sta-a se intempla si in liml/a latina, in 
care mornra se cbìama si fructulu arbo- 
relui morus=:muru (agudu. dudu), si 
fructulu tufei rubu8=:rugu. In fine alti 
Romfiui dau dtididiti sau iujndìdxù nu* 
mele de fragariu. vorba, care derira de 
certu d'in fntffa, si care priu urmare, 
s'ar potè bene «[iplecó la arborelliilu ce 
da frage. 

AGIJKIDA. s. f., Ã 70'>fj[Sa, 1. stniguru 
necoptu. uva «corbii^ ^t^^a;, frane. : 
ivorjus: 2. sucu de struguru necoptu. om- 
pfattoium, frane: rerjus, ÌUlic. «i^resto, 
ispanice a^raz, provenc. a^rns^ vechiu 
frane, at^ret: — proverb ; Agurida su 
/flc«/MWiVr/:,d'insupperatuce era cineva 
tì'a iinpacatu pre deplinu. 

AI, fiìdr^ aidcti. aidcìtiu; aid^a, nid^atL 
vorbf cu potere de modu iraperativn, es- 
premendu indeuinare, iucoragiare, cor- 
respunditorie ca latinesccìo : asrcy Ai?tte; 
aKedum,aeitp<]nni,etc.:grecescele:os'Jpo, 
Seùrs ; frane. : Hllons, eoorago! — --1/ 
faide, uiWc/i, aìdemu) Sv ne jKriimhlùmu: 
ha mai bene ai (aìde, aiddi, aid^mu) ne 
né iuvetià mu hctionik; ai faide, aidHi, 
uidanu) la f>erambìarr, ; hn mai henc 
<M (aide, aidcti, mhmiO la scola; ai 
(aidej (k te vulca : ai (aide, aidetij 



I 



de ve euleaii; ai faide, mdeti, aidemuy\ 
in collo; ha ai faide, aideti, nidemu) 
in cóce; ai (aidc, aideti, aidtmiu) d^-\ 
aici; ai, me; (aide, »«?, aideti, me; ai-] 
deìHUj me), ce mai stai (ce mai stati, cs.^ 
mai stà mu) aici? ai, baiate (baiati); aìde< 
(aidcmUf auleti), baiate, (baiati); ai (aidCf 
aidefi, aid'a, atd'ati) se fngimu; ai la 
jìere ! ai la mere ! ai la vircsic ! ai, ai 
(aide, aideJ, sena ti taca gur'a, déco vrd 
se te incard de Bomne-ajuta. — Essem- 
plele ìmmultìte erau necessarie spre a 
face se resara in tota poterea sea iutel- 
lessulu acestoru vorbe, co-ci numai prin 
ucestu medilocu ne potemu pune pre una 
buna calie de a urmarf etyraologi a acel- 
loru-asi. Se remana déro bene stabilitu, 
co vorb'a fnndamentale este ai, asii ia 
cà tu potè suppleni pre tote celle alte: aidc, 
aidet't, aidcmu, aid'afà i<Ta(ì. Acumu ve- 
nindu la etymologi'a acestoru vorbe, se 
constatkmu mai antà niu co prea-invetia- 
tulu Diez pune aceste vorbe in legatura cu 
italic. anilarr, ispanic. an(lar=:a merge, 
a ambia. Dupo meutioitatulu ìuvetiatu 
andare si audar^ ar veni d'ìu latiaosculu^ 
aditane, forma iterativa d'ìn adirn:=afl 
merge apre, a pornl in confcrauva, si for- 
melc romà ne : aula (da cn a claru) si 
aidafi s'ar fi formatu d'in aeellu-asi adi- 
tare, care prin suppressionea lui d si 
sti*amutarea lui Mn W ar fi datu uau.H 
verbu : aidarc, d'in care apoi aide si ai- 
dati ar fi formi^le niodului imperativa. 
La acésta otymologia se oppuue fonetic'a 
lìmbei romune, iu care, la vorbe curatu 
romauice, nu afià mu essemple de asse- 
mene trecere a lui t in d, si ned ma- 
cariu uuu essemplu in care finalea do a 
don'a persona singularìa a imperativu- 
lui de conjugatìimea nntaui'a se fia '- in 
locu de a, fora se mai adaugemu co in 
locu de aidaii se dice, si ìnco cu multu 
mai desu, si niddi, co essiste si form*a 
aidtmu, co in fine in loca de tòte aceste-aa 
se dice simplu ai, at&te fenomene« cari 9 
nu se potu esplica cu hypothesea inve- 
tiatului germanu. Déro si Diez sìngura 
se ìndouesce de etymologi*a sea, sì pre- 
suppune apoi co romauescele : aide^ ai- 
dati aru potè veni d'in serbescele : ajdr, 
ajdate. Inse sì la acésta d*in arma sup«. 



^ ^ 

yM«tìoo« se oppune impre^iurarea, co in { 

nmaDéscesce forro^a arse dice in loculuto- 
torai' "* ''''. èro apoiacésta forma nu 
«^'m tain serbesce cu acellu-3«i 

Acésta foriua déroesplecata, | 
:j^ . ^ uà .: . -:3plecarea cellorn alte. Pentru ; 
icésta-a se uà dìstingcmu mai antaDiu 
bene de alte vorbo cu acelle-asi suoetc, 
dér>> de ìniellessu, sì prin iirmare si de 
:ri^ine, diverse, cumn : 1. ai, cà iute- 
riectionecareespremedorere: ai de mc«e, 
intoriectìonecorrnptadmvai=Tae;2.ai» 
ci vorba de intrebare, rare, probabile, 
ilte:=:AU, a dou'a persona d'in ajo, si 
cara occiire asià de desu in Plautu sub 
form'aAlnT ÃŒTiIocude=alsne, cu acellu- 
&si intellessn ci si in romìlnesce intre- 
[itttivulu : ai? — 3. ai, in locu de alU^ 
llor. d'in othc, — 4. a«\ a dou'a persona 
Ift la anì^ d'in avere; — 5. ai. in locu de 
anm, pi. da la atinu, — Intellessulu lui 
(Tf. le are este vorb'a in acestu articlu, 
t^rin : misca'te,})Ornesce, vino, neduce, 
•'i imperativu. launu vcrbu deconjn^a- 
ì ru infinitivu in ere San ire. D'in 
..-^Litatca de intellessn intro roma- 
neseulu ai si latincsculu age, potemu 
ooDclade co ai esite aarc, care in roma- 
nesce ar suoi u///, cà mcrgi d'in mer<jei'ey 
ti, prin caderci luì <?, aì^ ca meh in locu 
d£ mergi* Inse flendu co acésta cadere a 
loi^ nu este normale in linib*a roma- 
nésca, cocì afora de meri, m loca de 
tmergt\ anpv.^ia s'ar mai pott'- aflà alte es- 
ipì se cercà niu pentru at'si 

e., ^ i niai probabile; si atltu 
oefAntiele de intellessu, cfltu si celle de 
fonDa, 8tì anebcu a ne dà convingerea co 
m e»ta a dou^a persóna singularia a im- 
p«rat:' 'M uuu verbuatV?, asià pre 

ciimu ^ ucea-asi persóna d*in ver- 

baia peirt, corruptu d'in perire. Aire 
"■— indouentia, nnu cornpusu d'io 
,ere, cumu averau d*in acellu- 
as* Aliti.' alte compu?e : perire, suirc, 
cssire. Co d*ÌH coiupìi^inlu aire n'a re- 
mala io uBulit lìmbdì de cà tu a dou'a 
' "^ . '-- -ingularia, nu esle ceva eatraor- 
1 fora esaomplu : coci si de la 
'Ve inca so dice 
1 ueci decumu si 
perno a a dou'a piuraria d*iu acellu-asi 



u 

moda : peitit ci numai deplinu : periti 
De la verbulu siroplu ire iuco a remaHU 
in lisa numai a dou*a persóna singularia 
a iraporativului i, cu care se servesou 
mai allessu menatorii de calli, si care 
nu se potè dice co este una simpla inte- 
ricctione, ficndn co si menatorii de boi 
facn usu de compusulii ai sau à i. Tó*o 
acestea confirma pre deplìni:. '*rRdemn. 
addeverulu etymologiei propuse. La for- 
m'a ai adaugimdu-se Jc\ (care inca are 
potere essortativa, cumu se vede d'in 
essemplulu : de de ve scolati^ si cumu se 
vd proba mai bene la articlulu assupr'a 
lui de), se nasce forra'a aìde, analoga cu 
latincsculu agedum, in care dum, are pre 
Ifinga agc acellu-asi intellessn cà sì in 
romanesco de pre Iflugo ai. Form'a aide 
unita cu terminatiouilepersóneiantaDÌa 
si a dona piuraria:— m«,—/i, forme cari 
in limb*a romanésca nu paru asili de tare 
agglutinate, in cà tu se nu se pota separa 
de radecinele verbali si allipf la vorbe 
de natura differita de a verbului, cumu 
se potè vede d'in essemplulu : faceve-ii 
cruee, in locu de faceti-ve cruce, da na- 
scere forracloru: aidemu, ai(/«2r'.Kemanu 
inca de esplecatu formele : aid'a, aiiVati, 
sau mai bene numai form'a aid\i, coci 
aid'a^i este, fora indouentia, formatu d'in 
aid*a cà si tiideti d'In aide, Aid'a este 
déro san in locu de aide-a^ in care a ar 
fi acea-asi partecea demonstrativa ce se 
pune si la acestiMt^ accHu-a, efcc. (vedi 
Dictionariulu 5. .1); sau in locu de ai- 
dcriì, cumu se si dice in addoveru, prin 
contractionea cellui d'alu doile diftongu 
ai in yimpl'a vocale a. si elisionea vo- 
caloi e. dola de — Déco etymologi'a data 
aci este addeverata; atunci forraelo a^i- 
pirate : hai^ haìde^ etc, cumu se audu 
in gur'a unoni-a nu ar fi plausibili. 

AIANU» s.m.,d<jregutoriuturcu, care 
admìnistra una parte a unui pasialicu. 
— Acestu cuventu tiircescu fu usibatu 
Qumai in Romani'a libera. 

AIARU, 8. m., vorba de origine tur- 
cesca : pendulu care regulédia mersnlu 
unui orologiu, sau orologiu bene con- 
struitu^ spre a servi de norma la rogularea 
mersulni altoru orologie; regulatoriu, 
frane. : ré^nlatcnr,— Vorb'a usitatanu- 



12 



AIK. 



mai in Romanica libera, are in Molda- 
via, si insemnarea de cisnht sau esper- 
tisa prin care se leguledia pretiulu pa- 
nei, carnei, etc. 

AL\SMA, prin caderea lui y, in locu 
de affiasma. 

AID'A, aide, aidetiy etc., vedi ai 

AIDOMA, ai aidmna, adv., deplinu 
assemenea, cu tofculu assemenea, togmai 
asià , reale* ìmpellitiatu : copillnìu ave- 
stu-a este tata-set* akiom'a; am cedufn 
pre dractdu aidonia, — Vorb'a pare, cà 
si cea urmatória aietr, corapusa d'in a 
si idonui. De linde se vina inse vorb'a /- 
doma '^ Se abia ea óre legature de ori- 
gine cu grecescele : 2:^0?, à t^wXov, kIìt. 
etc. ? — Vercumu inso vorb'a este necon- 
noscuta afora d'in marginile Roiuaniei 
libere, si chiaru in acestu coprìnsu pu- 
cinoru-a este connoscuta. 

AIERU, s. lu., opitafìi]; (in baserica) 
— Torba pucinoru-a connoacuta. 

AIEVE, si amm, san nevv si ac.ren, 
san aiave si axavox^ adj. si adv.. vorba 
de orione neconnoscutii, cuinii arrota si 
differitelo oi pronuntie, pare a fi com- 
pusa, cà si fmerof'a, d'in a %\ ucvoìa, d'in 
a si ève san ieve, sì a se le^à prin forma si 
intellessu de hirc: addeveratu, reale, in 
addeveru, in fapta, ìu realitate; vcras^ 
quod re Tcra ex»latit eut lit; reipsA^ rr- 
mptc, reterà : acestc-a nm redutu nu in 
visHt ci aierea. — La Moldavi in locu 
de aicve se dice aidoma, desprecare vedi 
artichilu de mai susu. 

AIORU, vodi ailwrtt. 

ATS'A, vedi aisu, 

AISU, ATS'A, (pronnntiattf sì à isnj 
à is'o), ois'a (si aspirate : hnisu, hats'a^ 
hòistt, hà is\i, kois'o), vorba de care facu 
U5U menatorii de boi injugaii spre a face 
pre acesti-a se abbata la suing'o, in òp- 
positiane co eia san reo, de care acelli- 
asi mena tori facu ti8U, spre a face ed boii 
se abbata lu dn^pt*a ; frane. : illn; fiteeti 
san dafi ai:st(, d*rri vreti se vu ni se ìo~ 
vésta earraìe: bmdu ìnvetiotu a ira(jt^ in 
cai, avevoia se dcda a trofie in aisn; rfes- 
Jnpa bottht <rin ai8*a. siVinJut/a in cea; — 
proTfTb : 1. utìHÌH trofie in ai^sit. aìtu^u 
in eea=:nu se polu iutolU'ge si lucrA in 
buna armonia; 2. aappuca ais'azza so 



AIS^ 

abbate de la llni'a cuvenita, se dice i 
intellessu si materiale, si morale, si in 
tellectuale. —Cu vorb'a aìsu striga si 
Catusie sau pissici, candu voru a le faC' 
se fuga, ciirau si la judani, pre cari in 
batjocura i assémena cu catusiele 
Fiendu co menatorii de boi injugati 
candu mena boii, nu d'in carro, ci d 
diosu, mergu allaturea boului ÃŒEijugatu 
in stang'a; de acoa-a vorlj'a aisu este,' 
probabile, ci si eea. unu deraonstrativu 
care pnn ellipsea unni verbu de miscare 
espreme fòrte naturale un'a d'in celle 
doue directioni determinate prin manale 
menatoriuluì de boi, si a nume, precuna 
eca, couformu cu intellessulu celloru alte 
demonstrative in cari intra ce: celiti, a 
eelluj collo, etc, arréta direefciouea spre 
drépt'a, adeco cea mai departata de me- 
natoriulu pre diosu; totu asìà si aiatu ar- 
réta nu mai puciuu naturale directionea 
spre stang'a, spre menatoriulu instisi, 
conformu etymologiei selle, care, dupo 
celle spuse, este fòrte probabile : aiusn, 
corapusu d'in a sì demonstrativulu insu^ 
latin. IpHe , italica esso, vechin italici! 
l8so^ ispanicu ckc, macedonoroman. isti, 
si, prin compunere cu iìi syucupatu, ni^iu. 
AITE, si aUnre sau aiinri, f. plur., 
dupo Dictionariulu d'in Buda ; recitura. 
buccata rece, boccata congelata prin re- 
cire, obsontum cou^elatum; déro déco a* 
ceste vorbe viau, cumu pare neindoiosu, 
d'in airCt care, prin moiarea lui h sta 
in locu de allirCf de la atliu sau aiu^ 
nsturoiu, si care prin urmarc va se dica 
a prepara cu aìliu ; atuuci aite ar potè 
sta si in singulariu aita, ca participiu 
femiuìnu d'in arre, luatu cà substantiva, 
si ar iusemnà : 1. in speciale; buccata 
preparata cu aiit, sttifatu; 2. in irenere 

a. ver-ce buecata preparata cu alte eoa- 
diraente intiepatoiie la limbacà sì aiulu^ 

b. rocilvira, buccatarect*. Aceìle-asi formor! 
si insemnnd s'aru potè appicca si cu mai' 
.nuiltu CHventu la aiitira sau allitu9'a^ 
(ormata d'in aìn' sawnUire. cà si eutitumH 
d'in cotire* — D'in aceste-a urmr-dia, 00» 
desi aitnru in Transilvauia, si recUuri 
saurm in Moldavi':», se andò mai multu 
in plurariu si cu intellessulu restriusa 
ce are in t^rr'a romanesca yoth^Ã  piftia^ 



i 



ALA. 

m M poU ÌQse sustiné Deci co nu so 
yotu dioe si in singularìu cu acea-asi in- 
semnare, necì co nu se potu luà in alte 
insemnari afora de celle cu cari se dica 
ra miele parti locuite de romani. D'in 
centra precumu d'in/?//?/», in care de as- 
Mnenea se aude mai desu plurariulu, se 
ade inse si singularìulu in acea-asi in- 
semnare; asià si d*ìn aituri si rccituri 
se poto dice recitura si aitura, cari ar 
fti, in respeclulu intellessului , cotra 
plurariele loru, cà si piftia cotra piftii. 
Afora de acésta-a ar fi rea si in defa- 
V'jrea avutiei lirabei a se luà si consecrà 
rarbele rtdturu rcci, aituri, cà differen- 
'le provinciali pentru espressione» unui 
si aollui-asi conceptu. Rationealimbis- 
lioa cere CO, dupo ce s'aconstatatii tisulu 
cr ^e face de aceste sj alte assemeai 
rorbe, se se anete si alte intellessurì 
ce li 8*ar potè dà conform i etimologiei 
51 forzneì grammaticale : asié, prccomu 
fiorciura ai sarattn-c se appleca la verce 
de mancare in regula tare sarata; asià 
vorb'a recitura sau rtcUure s*ar appicca 
preste totu la verce de mancare ìu regula 
Ttdtn. latxe recitare, gelatinele aru fi una 
specta, n aiturelv ara fi ulta specìa, 
93 a Dnme celle in cari intra aiu sau 
luturoiu, pift'iclc munteniloru. Apoj ol- 
tde aru fi biiccate , fia calde fia reci , 
cari s'ani prepara cn aiu. Totu asià si 
r' iliectivu, oppusu la cnìiff^, sub- 

iii iidii-Si-r substantivulu buccate, 

«*ar l'Oti.' applica la uuu conceptu ce in 
poterea formei selle grammaticale vor- 
b*a ani fi cà mai apta a espreme. 
AIUSIU, vedi ausiu, 
ALABABURA, si arababurn, s. f., 
e ammestecatura, nespusa confu- 
ne, desordioe infricosiata, francesce 
péle-mélo ;— adv.? arabahurea, ammeste- 
catn* incurcatu, — confusa : a vorbi ara- 
ÒKfTa ?=a vorbi preste campi. —Se alba 
BC^ta Torba legatura cu latin, babur- 
rtt&/lMibiirra)=netotu. tontu, ammetitti? 
Fonn'a cea mai conforma cu geniulu 
limbei este arabtdmra: déro si sub a- 
césta forma sì sub cea cu l : alahabura, 
vorb 3 nu pare a fi connoscuta intre toti 
iiomà nii, de óre-ce Dictionariulu de Buda 
mi uà da, cu tòte co lips'a acestei vorbe 



Aie. 



13 



^Kon 



d'ÌA mentionatulu Dictionariu potè pro- 
venf si d'in una scapare d'in vedere. 

ALACLT, si aliacu, a. m., grà nu pro- 
stu ce se da numai la vite, allea (^Ìt£). 

ALAGEA, s. f , vorba turcósca, astadi 
caduta in desiiotudeue; materia tessuta 
cu Gre de inu si de motasse; — proverb. : 
a pati a7rt7eou*a=:a fi aramagitu, acad<^ 
in mare nevoia. 

ALAIU,s.m., vorba turcésca: multime 
deómenicariinsociescupreattulu, pompa 
sau parata mare, omltatutt, pompa, ap* 
para' US, frane. : Bulte, conrot, parade; 
a ducCj a primi, a scòte pre cineva cu 
aJaixi, se dico sì in bene si in reu. 

AL.\MA. s. f-, arama galbena, ma^ 
frane. : ialton; — pi. aZ(»»«n, obiecte lu- 
crate d'ÌL alama; — de aìannt^ tot'oas. — 
Se fia .-ìcésta vorba straina, sau romana, 
formata d*in anvHa:=^m» cjprium^ca* 
prauiy prin scambarea luì r in /, spre 
destingerea a doue concepte differite? 

AL VM ARI A, s. f., 1. maestria de a- 
lamarìu; 2. stabilimcntuundo sefai>rìca 
sau venda obiecte de alama. 

ALAMARIU, s. m.^ care fabrica sau 
vende obiecte de alama. 

ALAUTA, s. f., ^ tìdi laufa^ 

ALCA, s. f., pi. alcalle, stYiba saule- 
gatura de ferru la muri si alte construc- 
tioni, Ubnla ferrea. — Jocidn aìccdlH, es- 
sercìtiu militariu, lavecbii Romà ni, care 
sta in arnmcarou d'inunacerta distantia 
si petrecurea siillitiei prin iinu c(*rcu de 
ferra i^proverb. abafr. aJcntCa^dk perde 
tempulu in deseitu. 

ALCA?, s. f., incbìaiaturaaumerului 
cu peptulu (acromlon), (vedi si halca), 

ALCALI, subst. vorba arabica, nume 
datu do Arabi la mai multe piante ma- 
ritime, cari se cultiva si astadi pretiev- 
murele Ispaniei meridionali, sì d'in cari 
se fabrica asià numit'a.vor/»;apoi intro- 
dussu prin Ispani .si in celle alte limbe 
romanice, cumu si in alte limbe alle Eu- 
ropei, si appleoata : i. la pianta numita 
salttoU battru; 2. la productulu cenusiosu 
allu mentionatei pianto; 3. la tòte sub- 
stantiele cari au acelle-asi proprietati 
cu sod'a. 

ALCALINO, adj., d'in precedenlea 
vorba : care are relationc cu okaU. 



^k 




14 



AtC, 



ALCALTSARE. a^nìisediu, t., a face 
BU nibstaniia alcali, a dà anei substan- 
tie proprietatile anoi aleali. 

AL€AXb\ vedi hahanu. 

ALCAMU, tìlcanUj nrcamu si artan%, 
s. m., 1. lucni ascunau, secreta, mme- 
riu, r«8 occoItAy arcanom, nj^sterlmn; 
—2. arteficiu, urditora de iosellatione, 
Tìclenia, lacie, corsa, intrica, teehoa, 
ars; 3. fune co lacìu saa ochìn la nnnca- 
petu, cu care seserreacu aprindecail— 
De 9i s'au unita in acella-asiarticlu celie 
trei forme : alcamu. arcnmu 5Ì arcana^ 
cari, dupo intellessu, pam a fi bn*a si 
acea-asi Torba; inse na emaipucìnaad- 
deveratu, co sunt mari pìedecele cari ae 
oppunu la reducerea loru inun'asiacea- 
aai vorba, laun*a si acea-asi etrmologia, 
latinesculu arcanum, adjectiru deforma 
neutra d*in arcanu^, derivatu siellud'in 
Aroa=lada, cuteia, in care ae punu sì 
se incbidu lucrurisprepastrare. Aroanns 
inseiDua déra pufiu in ìada, si de acì : 
asanisu, secretn, mystcriosu; si prin ur- 
mare arcannm, cà f^ubstantivu : ceva as- 
cunsu, secretu, mistoriu. Venindu acuma 
la verbale romanescì, sicousideraudu-le 
mai antà iu in respectulu formei, greu se 
poto esplicd, cum s'a stramutata l in r: 
coci asscmene stramutare nu este nor- 
male in limb'a romana, si nu $i^ poto ju- 
stificà neci prin una differentja órecare 
do insemnarca vorbei cu / facia cd cea 
ce are r, cumu se potè face la altima (vedi 
acésta vorba) facia cu arama. 8ì mai pu- 
uinu se potè justificà trccerea lui n d*in 
arcati», forma identica cu latìu'a ar- 
eanom, iutr'unu m d*ia formele alcamu 
sau urcavm. D(^co s'ar presuppune co 
form'a romà na arcamu s*a formatu, na 
d'in lat. arcannnii ci de a dreptuhi d'in 
arra cu suffissulu mu, ca italiana ar- 
carne, tota ar reman<^ de e.spli<\ttu curau 
s'a potutu perde vorb'a origiuaria arco, 
asià in cStu, prò c&tti se scie, nu se afla 
in gur'a popornliii in noci una parte ÃŒo- 
'cuita de RomAni. Afora de acésta-a curau 
tfe face cà acea-asi vorba. presnppusa 
Yechia si curatu romanesca, se aìba in 
gur'a unoru Kom&ni unu .sufHsau : — 9tu, 
8i in gur'a altor*a altu sufGssu .—tnu? 
Se potè aflà unu altu doile essomplu de 



ALO 

asaemenea fenomenu? Coci form*a ar- 
canu, asita^ in Romani'^ libera, para 
a fi neconnoscuta la Bomà nii d*in Da- 
ci'a super, de orece dictionariulu de Bud*a 
da nomai fonnele : arcamu si alcamu. 
De part^a int&Uessului inco se redica J 
obiectioni forte seriose. Asia cu dreptu V 
cnrentn se potè iatrebà , cumu acca-aai 
vorba se insemne mysteriu si fune cu 
laciM de prensu caii ? Desf poporiilu mai 
poetu cà teti poetii,a facutu, mai cu fia- 
care vorba, metafore cu multu mai cuto- 
diat45rie cà acea-a, prin care vorb*a appli- 
cata a insemuà mysteriu ar trece si la in- - 
semarea de fune cu laciu de prensu t'ite;m 
totasitrausitionea dela mysteriu la artefi- 
ciUy apoi de la artefìcìu la cursa, laciu, si 
in speciale laciu facutu la cap(^tulu unei 
fané spre a prind« vitele, pare de certa 
uD*a d*in celle mai grelle de admisau. Si 
mai greu s'ar pot4 esplica cumu Romà aii 
d'in Romania libera au perdutu cu totula 
insemnarile vorbei mai apropiate de ety- 
mologia si mai primitive : mysteriu, 
arteficiu, si au pastratu nu mai pre cea 
mai figurata si mai departata de in tei- 
leaulu originariu ;. /ioje cu laciu; pre 
cà udu Romà niid*in Daci a sup. aru fì pa- 
strandu celle d'antà ìu ìnsemnarì, si n*aru 
fi connoscundu pre cea d'in urma, cumu 
da a intellege Dictionariulu de Bud'a^ 
in care la vorb'a alcamu sau arcamu li- 
psesce cu totulu intellessulu : fune cu 
ìaciit de prinsu c-aii. Se vede inso» co 
lìps'a acestei d'in urma iascmnarì» in 
Dictionariulu de Bud'a este una scapare 
d*in vedere, de orece vorb'a sub form'a 
arcanti s'ar fi audindu sì in Transilva- 
nica cu in?emnare de fune cu laciu de 
prensu vitele. De alta parte in acea-asi m 
insemnare vorba se audo si in Molda- â–  
vi'a cu form'a alcann. D'in tote acestea 
resulta, co vorb'a, cauu'a ceesL-e conno- 
scuta mai in tote provincielc romà ne, 
cauta se fi\i vechia si de origine roma- 
nica, desi in tute ìnsemnarite eì uu'se 
potè referi directu la latineuculu arca- 
num; ci intra cfltu insemna : mysteriu^ 
srcniUj arifficiu, etc. vorb'a romà na ar- 
canu se lega directu de latìn'aarcanum; 
èro in insemnare de fune cu laciu sau 
ochiu pare a se sui la arcore, care a data 



I 

1 



1 




ALft. 

r ire*, Accuhf arcanus, etc, lleduoerea 
' • -ci la grrecesculu /oÀxà c /aXxà v pare 
ffl&i puciuu probabile. 

AJjC'ATUIRE, alcatuescu, v. traasit-, 

HTisau in Dictionariulu de Bud a alquo- 

cà Tenitii d'in a?(ceacellu-a3idic- 

iu nu esplica) si veehiu itaì. quo- 

^ . care ar fi avutu acea-asi iosem- 

cu romanesculu aìcaluire, otjTHO- 

. > aeadmissibile, cà un'a ce nu ini- 

sce conditionile de forma alle uueì 

: exyniologie, fora a se adauge co 

intellessnhi prelìasulni fi? nu se cs- 

, i : a combini, a compune, a consti- 

toi; eooiftouens ordinare; — d'in alkoiul 

img;yrescu. 

ALCATCINTIA, 8. f., d'in daUuire.: 

i^iupouere , constitnire : oompogltlo • 

itructura. 

ALCATUITU,partidpiudinalcatuire. 

. r . vTUITORIU,-^órm, s. adj., care 

A1.UJH0LICU 3i alcooUiH.>.m.,Vià 'y 
d'in alc^^holu : care coprinde alooholu. 

ALUOHOLISAEE, si alcoolisare, v. t,, 
a amnie<)tec» cu alcoholu. 

AJLCOHOLr sì (dcooìu. 3. m., vorba 
arabica, prin care se arrt^bta una specia 
de pnlbere de facia fòrte suptire; dead. 
prin metafora, chymistii au applicata 
mcésÌA Torba si la spiriulu de vinu. 

ALCORAXU, s, m., vorba arabica in 
c\^' 'S? arliolii, <^ro conni =zìect\ira^ 

ÌLI- -aÌm in speciale : carlealegoiìui 

Machomede. 

AJaJOVA, f., raaipucinti bene nlcovuj 
UL^ vorl»a arabica, care inscmna cartu^ 
^ mai antaniu in limb a ispanica 

».- ' .^ alcoha CU Insemnaroa de ca- 

wmra decalcata, dormitoriu; ai de acf 
a trecotu si in alte limbe, cumti in cea 
frmnc. sub forma alcove, cu insemna- 
rea : infundatura facuta ìntr'una camera, 
in care se assiedia pntnlu de dormitii, 

ALPAMASIU, s. m., ce se boe dupo 
)fu.*hÌ3Ìarea unoì duraveri, poini» ad con- 
flraiiiailum pactum racZ/r, a bre a^damasiu. 
a fi fjunu tir ahhmashr. —d'in ungaric. 
iUrioiA*.— In dictionariulu de Biid'atìgu- 
r«dia si cu insemnarea de cea ce Romìinii 
d'in Romanica libera numeacu cu vorba 
tarcdsca : bacsisìu, frane, ptnrbulre. 



ALE. 



U 



ALDASID", s. m„ benecnventare, \r 

I rare de ferice, gratulare, buua stare; be- 

nedlctlo, NaloM, feUcltas; d'in anurie. 

; Aldà a (vedi- SÌ alduire), 

I ALDUIRE, alduescuj v. tr., a fericf, 

I a face fericitu, a benecuventA, a saluta, 

a fjratuU; benfìdloere, beare, ^ratnlarl, 

Hahitem dloerey de acea-asi origine c& 

si nidasiu: acésta vorba cu derivatele 

! selle se aude numai ingur*a Komà uilorv 

I d'in Daci'a superiore. 

I ALDUITU, part. d'in alduire : 1. feri-, 

citu, benecuventatu, lortunatii; felU, 

bcatiiH, forliiDatus; — 2. bunu, probD9| 

^ honns. 

ALEANU si (dieanu, s. m., nra as- 

cutisa, odlnni occiiltum, stmoHa»; — do- 

rore, amaru. mare nevoia : s'a pìansu 

I Tìomnului cu mare uleanu; greìi aleanu 

uva tìjunsu. — Voxb^ aprope neconno- 

< scutaintre Romà nii d'in Romanica lìbera ; 

si d'in acésta causa cumu si d'in impre- 

giurarea co contradice intru tòte legile 

fonetice alle limbeì, nu se potè admitte 

co ar veni d'in alleniis— strainu, canda 

' staasià deaprópo, uugar.Wlon:=adver3U. 

' ALKFlAsia/?^a,s. f., (Ã Xo'.37)),unsore 

medicinale, cu care se ungu celli ce suf- 

feru de veruna rea corporale, un^uontum, 

unifueu.— Acésta vorba presenta tòte ca- 

racteriele prin care se potè coanósce co 

nu aste de currenda introdussa d*iagrecé- 

; sc*a moderna,cìesìsRteinlimbadeIauna 

1 epoca fòrte vechia. Ea sta de certa in 

I legatura de origine cu alta vorba si mai 

j affundu inradecinata in gur'a poporuliii 

I romfinu d'in tòte partile, cu oUcpirc sau 

j scurtu ìepire. caro duco nu numai peno 

la à ?>2£'f(o, c4 ((/f/i'rt, ci chiaru la iiltim'a 

radecina a acollui verbu : Xir.io saùXt^cw 

ALEFIOSU si uìifiosn, adj., plinu 

' de alefìa, unsurosu, glutinosu. lepitiosu, 

prenditìosu, care se prindc sì se lepeace 

' de degettì cà aletì'a sau glutinele; urlu- 

ALFl, cselamatìonc. usitutji mai al- 

, lessn intre Moldavi, espremendu ; 1) 

minirn : aìeijmr.rci'e, er spitni tu; — 2) 

nfilìd-iìontìa: rdn.f rat iore^pré mi te ai (re- 

j rutii cu tisscmcnì rorhr. — Partea d'in ur- 

nm a acestei esclamatìoue ri o = latin. 

I hei, si acésta-a pare co s*a compusu cu 



TU 



ALE. 



particura a, ero Ij s*a ìntrodussii pentru 
eufonia : a-l-ci (vedi si uleff). 

ALELUIA, vedi allclnia, 

ALEMAIA, veà 'ilemónia. 

ALESIU, sì lesiu, 9. m., pl.-//)w\ óme- 
nì pusi in ascunsu ch se pandésca^ san se 
prìndia pre ceneva, se sarà assupra pre 
neasteptate, panda, insidie; insidi®, frnu* 
cesece embnsoade; de aci : lacie^ curse, in 
cari se se prinda ceneva : laquciis^ tcn- 
dlcuUy pedloa, frane. : plègre. — Acésta 
vorba cu derivatele selle : ahsiuire. etc, 
at&tu prin form'a sea, cà tu si prin i npre- 
giararea co nu e connoscuta de cà tu la 
forte pucini, denota orione straina. Pro 
lònga acestea sub form'a lesiti, in gur'a 
Rocoà niloru d'in Komà ni'a libera, insem- 
na catlarorj pre candu lips'a acellei-asi 
formo rrin Dictionariulu de Buda, afora 
nniuai déco acésta lipsa mi va fi una 
scapare d'in vedere, ar arrctiì co ea 
nu e connoscuta Romà niloru de preste 
Cai'pati. D'in 8euini6oatiouea de ca/ìai-erH 
ce are form'a Icshi. d'in care alcsiu vine 
prin compositione cu a, urmedìa co leskt 
se lega prin origine de Xi7tù in-insemnare 
à e punti diosH^ atlcnsanititesrii, insem- 
nare fòrte classica si antica, de nude ^)0ì 
>ixr(.ov bì >iyo;^patu, Àó/o; = iu^iidla: ; 
latin, levo cu acea-a&i insemnarc, cunui 
se vede d'in lootu8=:patu, germ. Uè- 
ffiirrasta saualiculcatu, deuude prn- 
ihile si klrlier^eadnvcr , russsesouiu 
lewy (icry) =a calca. Dura sub forni a 
in caio bc .lUa ìu iimb'a romà na a vcuitu, 
fora indouentìa, d'in funtaua slavica, 
ca si unguresculu Ips; si prin urmaro nu 
se potè aduiitte etymologi'a ad-IacIo;=: 

lictoy a trageìn laciu sau cursa. 

ALESlUIÌlE,rt/fò/Mc5c«. si ìesitnrCjW. 
tr., vorba, cà si cea precedente, pucìno- 
ru-a connoscuta : a trage in cursa, a pune 
sau tende curse; allieeii^ pcHIcorc, iu- 
sldiari, liisidiaM htropre. 

ALESIU!TOKlC,-/(;rf(i, sì UsiuUoriu, 
s. adj., care alesiuesce (vedi ale$iuirr si 
alesin)* 

A LEU, fmleUjOoleit.aoUeo, forme date, 
dupo localitati, acellei-a^^i esclamatione, 
espremendu : dorerea, mai aliessu cor- 
porale, cumu simirarea addeverata pen- 
tru unu ce neasteptatu, sau mirarea pre- 



ALI^ 

facuta pentru uim ce scidtu, déro care se* 
face cineva co atuiici l'alia, candu i se 
spune de altiilu. — Form'a cea mai cu- 
rata a accstoru esclamationi paro a ti va- 
leu compnsu din ivn'^v», si d'in eu^ 
ftcii:=rp=% èro l pare introdussu pen- 
tru eufonia intre celle doue esclama- 
tioni : va-ì-en. Forma aleu sta cetra va- 
leUj oasi va cetra a in espressioni ca a 
/ì::=vafi; apoi, precumu in locu dea 
d'in va se dice si o: va fì=a fiz^ofi; 
asià d'in n-valett s'a disu tioìeit si din a- 
cesta forma apoi si formele : aoleOf aoi- _ 
leo, Esclamationile sìmple inco sunt iafl 
usu : despre vai, sau cumu pronuntia al- 
ti!, ai, nu mai incape indouentia, de ore 
ce se aude in tote partile locuite de Ro- 
mani; déro si atj cueobscuru ; cu, inca 
se aude desu si in multe parti locuite de 
Komà ui. m 

ALEU, cdètt, si aleu? (si aspirata : ^-^ 
leu) s, m., vorba necounoscutainRomiì- 
ni'a libera; ar fi insemnandu. dupo Dic- 
tionariuludeiiuda : un-ìtna ^arrhmbo; 
évo dupo Dictionariulugermano-romà nu 
allu lui Polizu : plassa do prinsu pesci, 
naHfia. 

ALEVESIU, s. m., viuu reu, pasca, 
frane. plr|tieUo>dupo dictionariulu Poli/,u 

ALF'A, s., f,, numeìe antaniei littere 
d'in alfabetulugrecescu,=:alplta, ^.^«; — 
si ficndu co cea d'in urma liltera d'in 
acellu-asi alfabetu se cbiaraa omeffa, de 
ac( frasca : cu aumu alfa si opncffft^^ 
eu sum inceputulu si finitulu. 

ALFABETLi, s. m.. vorba, Tonnata d'in 
numele antanieloru doue littere grecesci : 
alfa si bitu, alpha si bota, SXfa si ^fjta, 
ci se insemne totuìu litteriloru : abc, a 
becede, abecedanu, abeoedariuu, alpha* 
betain. 

ALFABETICU, adj., care se tino de 
alfabetu. 

ALi'AVIT'A, (pronuntia gróca mo- 
derna), numele celloru d'antà niu doue . 
litereingi'ccesce: alpha, bota, aX^a ^f^t^i; â–  
de acf, cà si o/jc, numele celloru d'anta- 
niu doue littere d'in alfabotulu romanu : 
totulu littereloru, abocedariu, aliabetu. 

ALUILA? s. f., coca, cleìu, g'iuteu. 

ALIACU, vedi aU^u 
ALICA, s.f.,grauntiu micu de pliimbu 



I 

I 
I 



AM . 

«tt'^tra venatorii inc»rca pudc'a, candu 
SD ss iloa ju animali mai mice : plumbea 
pllul*;^ smit alice micc, |iluiiil>euApul* j 
fl».fr.incesce:o(*ii(lrée,3Ìff//r^'mMr/,rrau- 
ce'-ve: chevrotlues. —So ila asta vorba 
tie »cea-asi origine cu alftnt san aliaru 
^latin. «lica? (Vedi mai susu alacu). 

ALICU, adj., inspmna, la Maoodoro- 
mà ni : ^albenii ca paiulu. riLCi*a paiului. 
ALIFIA, aiif-iosu;vei\ìahtt'i, ulefioau. 
ALIMA\[;, s. ra,, ain aiìjmìsu la «- 
fitfvi»/i=am adjuosula completa mina 
a starei, san strimfcorare. — So fìa asta 
^"^ha in lepratnra do origlino cu greoe- 
<(!itu à X/.oiuLovov? Irapro^inraroa co in 
^:ur'a poporniui d'in Daci a lui Traianu 
anevoia au trecntn vorhe d'in li mb'a groca 
TTinierna, sooppune la asaemono sujtpo- 
mn '110. So nu fia <iltmnnn unu l'ompUHU 
d'iti /iwf/w» = porti! ? 

ALLSEll hì tt1i^t>u, adj., francosce : «II- 
%é^ d*in una vorba 8llH = uu'a, care tine 
un*a neinterruptii, voW»a do origino ob- 
«cura, 30 appicca» in atmosferologia, la 
irilooe intre tropice,pre mare, batu 
;n anniiln regnlatii si noÃŒnt**rrnptu, 
acea-asi directione. si a nume do la 
.ritii spre appusu, adeci» in acca-asi 
■ectione in care paro a se iniscii si bó- 
: n'tìhiri *i/Ksvv:=vpnl.nri eteaìo, pas- 
f'toNlft'Zzèrfjiioi. 
ALISI VEkISIU.s. m., vorba lurct^sca : 
daraver6,veudiare,trerere de merci, cum- 
peratòrd : a /«(V, a an* aìis'ivfTinitt = 
vende miiltu;^ nu fare, a nu airuHsi^ 
riiiiu=.iL un vende, a vcMido pucinu; 
UH f'ntì$ìrrrisÌH = nu e, nu so laco von- 
.ne; a ftio' citiva ni isivn'ì sin ^^ a cum- 
de la densulu. — Iiisemnaroa do an- 
vondiaro saiicumperatóro, data in 
mariulu romano-rranooscu albi Ini 
li, nu HO connósoo in Romania li- 
t, undo acestu concoptn se onpromo 
[pria vorb'a safìeà , 

ALIVANDA si allmnfa, s. f., vorba 
le origine nocoimosciita : cadere in capu 
iftau presto capn, darò presto capii; la 
««|ial prolapsto, totliis corporiit inrer- 
•• eap Ile jAc tati», francosce icnlhiito; — 
uilv^rb ; min, a rad/'., n ut* durr rtìiiutmì'a 
.=::acadó in capu, pronuin i>i capii! volvl ; 
da uUvantTa^iì seda preste capu, 



ATX. 



17 



francosce : falre des culbiiUg; a da prf ci- 
nema alivand^a^ a ruinA; a dà alivan- 
d'a =:a cado d'in marirea .^oa, a 36 ruinà , 
a perde atarea; fortnnls «vertU 
ALIVANTA. vedi ahmnda, 
ALIVENCA, H. f., pi. afiveììce si ali- 
tfetm, placenta cu brandia, si mai allessu 
placontiora* cu brandia. — So fìa ac^sta 
vorba in legatura de origine cu latin. U- 
hiim = placenta, ȓ mai allestii, placenta 
sacra? lutoUessulu nu s'ar oppuno laa- 
césta-a, precumu noci Ibrm'a : coci h trace 
in V, ci in averr =z habore; adanssulu u- 
nni rt, mai allessu la ìnceputulu cuvente- 
loru, inco e3te!n natnr'a limbei romà ne; 
in fino cresceroa cuvonteloru pré scnrte 
prin suffisso ostodeasscmenea desn prac- 
ticata in lìmb'a nostra. SufUssulu cacare 
s'a potuta croscè vorfa'a lìbu eate anieu, 
fomininu anira, asià in cà tu s'a nascutu 
mai MMìnìthaììint, apoiprin adanssulu 
lui a la ioccputn si stramutaroa lui h in 
r : idiviimca, si in fino prin taiarea lui » 
netonìcu : 'iliminrn, care ar fi form'a mai 
corrocta cà (divnnrn, 

ALLACIl san (dhth, g, m., rorba cu 
care machomedunii numoscu fienti'a su- 
prema, prò Domnodieii. 

ALLKIII, s. m., francosce : all^e, spalin 
do proumblan» incliisu iutro dono serie 
do arbori; m'ologismu ue-admissibile, 
coci nu s*ar poti» admitte noci radocin'a 
lui, vorbnìii allor emergerò, ambiare. 
AliLKLtnA, vorba ebraica, care sa 
ropotesco dupo fia caro versu albi unorn 
cantiiri basericesri, si insemua : Inudati 
prc Domvnlu. 

ALL!A(ì[U, s. ra., francosce : alila?*, 
neoliìgi:ìmucare n'arpoté intrfi inlimb'a 
nostra, cumu nn s *:ir potè admitte noci 
vorbulu aUlor, (vedi alìhre), d*in caro 
deriva alllnro : roinbinationo metallica, 
compositu mi'tallicu, ammostocatura de 
metallo; metullornm tfmporatlo, con- 
cretili. 

ALLIANTIA, s.f., francosce: alHanoe, 
ncologismu, caro nu ar potè intra in lim- 
b*a romà na, oumu nu s'ar potè admitte 
neci radecin'a lui, vorbulii alller (veili 
alìxnrv) : 1. unirò prin casatoria intre 
dono familio, alTiuituto, legatura do affi- 
nitate, amnltas; 2. unire prin tractate 



\ò 



ALÃŒC. 



intro (louH poteri, le^'amentu defensivu 
HÌ olltìnsivii, stwietato, federatione, con- 
federationp, legamentii federala: firdait, 
«ocli'Us, amivltla. 

KLLÌkKFjtallicdiu, v. tr., francesce : «I- 
llfr, neologisni'i, care cà si dtMivatele 
selle, mi s ar potè admitte in limb'a ro- 
mà na, de óre-ce nllit^r, compusii d'in aU 
si Iterzrle^ro, este mutìlatu asiiì cumu 
nu auffere liraVa nòstra, c^ire a pastratii 
in h'ffftri^ form'a latina li»car4« oomplcta, 
toni so Ita niutiledio si nnluca cdcea iran- 
cesca la ll^r : 1. a le^.ì, aconjiiii^e, a uni 
pria casatoria,matrlmonfn juiiirere; 2. a 
le^Ã , a uni prin unu pactu, a federa, 
a confedor^ . a consocia . a associa ; fm- 
dorar**; .'K a combina metallo, a amme- 
9tecd, a tompenl unii metallii cu altu, a 
tempra; terappruro, iiiet4illM connart'. 

ÀLLlÀTU,part. d*ìnaUiAre,nead^lis- 
sibilo, cA si acestu-a, in limb'a romana. 

ALLIOlili, aiont, aìhoru^ s. m., pian- 
ta cu sucu laptusu : «*riphori)ia san 4*11- 
phorblon. — De^i dictionariulii doHud'a 
ammoiitcca acesto t'ormo si lo da ed una 
«inaura si acea-asì vorba; ^;(^ pare inse 
coHunldiflVr(teasi;lco/i///f);7f. cu/nmiatu: 
Qioruy oste unu dominutivu d'in (f/Zf/f, cu 
/ moiatu, <iii4 := allliiin» u.sturoin; pre 
candii tbrm*a a/Z/on/ cu / ncmoiatu, cumu 
ai alUvrtt, ar insemn.i. siiiifura plant'a cu 
«ucu laptoHU uuniita ìn hitiof^ce *Mit»hor- 
bU. Ac«'\sta d'in urma se chiama si Ift^ì- 

ALMA? s, r., Dictionuriiilii lui lUoiil 
daacóstavorbacufraih'csculMclvi'Uotfora 
se so esplico dèca priu accsLa voroa se 
ìntellei^^i plant'a t'Iwiii* san anìmalea 
Dumita in latluesco zìbt*tlu. 

ALMANACHU si almattartt, s. m., 
vorbn de orìjfiiie arabica, cumu urréta 
artìchilii at d'in capclulu ci, cu tòte co 
ÃŒD limb'a arabica conceplulu acestei vorbe 
90 espreme prin att'a de t'onn'u U4jiiu ; 
caleuduriu san carendariii(eHleud)t riunì), 
fanti, *^|i)M>iiii*rU* 

ALMA KIT sì itrmoi^iu^ ». m., pl.-^, 
mobile de ordinariu l'acuta de lemmi, cu 
un'a saumai mutiti usie, avendti in intru 
pollitie, cu teie san cu ìarie, in cari so punu 
Hi iuchidu bani, vase, camesie si alte 
obìectCì aruiariunit fraucesco armoire. — 



.3- 

I 



ALT. 

Cumu 30 vede de sene, form'a at-mmi 
ente eoa latina annarìiim, derivata de li 
artnay peutru co in orione se punea 
se pastrd mai aliessn arme in ass 
meni mot>ili, al supplinesco^/M/fl^n/, ca 
se aude in Roma ni a libera, déro care 
vorba straina cauta ye essa d'in dicti 
nariulu limbei. Form'a ttiwarht^ cumu 
se aude la Romà niide preste Carpati, G- 
endu co treceroa lui / in r nu este. in as 
semeni condìtionì, norm:ile in limb'a r 
mà na, nu este correcta. 

ALUDIALE, adj.i care se tine de uà ' 
alodiu. 

ALODIU, s. m.. latinescu barbara : 
alodiiim, ispan.alodio.ital. alludio^lraa-^ 
cosce alien; panientu, t'undu,niosia ord-^ 
ditaria, nesuppusa la noci una dare co- 
tta superiorele possessoriului, in oppo- 
sitione cu fcudu, pamentu san mosìa nu 
venita de la mosi si stramosi prin ere- 
ditate, ci primita de la unu superiore cu 
condìtione de a se liucurA numai de v 
hitiilu ci si de apastrd superiorelui cr 
dentìa si suppimere; — vorba de orìgin 
cjermanicii : »il-»il:=cu totulu propriti 

ALOllJ, s. Uì.,sucudealoi' san plant'a 
d'in care se scote acestu sucu, aloe; vorb 
cu multa mai de pret'eritu de clitu s 
bum, cucareosnpplinescu unii Romà ni 

ALTITIA (// d"ju peiuiitima neaiiie- 
ratii), s. r., uraerulu uihu iie cusutu cu 
fiori de lue ilo lana sau de metasse 
adesiea adorimtii si cu fluturei. — 
Moldavi insemna sì tVa sau cameM 
ìntrega. 

ALTOlRK si aitifhr, alhiHsai, ?â–º 
1. de arbori, a inocula, hioctilnre. Iris 
rer«, empbiNtnirr; 2. de copii, ca se n 
30 verse, a inocula, a vaccina, racelnaM 
TlroH piiero Inoculare, fraiicesco: racel- 
iier; -- d'in iinj,nirescidu «Iluu) ì sau d'ia 
romftnescnht alhu' 

ALTulTuKli;,-/*;W(/. s. adj.,careal 
toiesco : l. de arbori, inoculatoriu, In 
uculatAr, In.-^ertor: 2. de copii, inocul 
toriu, vaccinatoriu, qui racclnum rirui 
piiero iiiuctilat. 

ALTUir, s. m., jd.-r, 1. pentru ar 
bori, surcellu de inoculato, Hurculas, U 
lea, laleola: 2, pentru copii, vaccina sau 
vaccinu, vaittuum virus. 



cu 

fa , 
lifl 




AMA. 



fZ 

â–  ALVA, si halvd, s. f., vorba si de 

■ fiinna si de orìgine Uircésca : confectura 

â–  beuta d'in farina arsa si d'in miere. 
* ALVAGERIA, sihalr(ign-ia.s.(.,HtSL- 

'iientn uiHÃŒe se face sau se vende alvd. 
vLVAìtIU, si hnhHigtH, 9. nu, care 
i:cc ^tau vende ulva. 

ALVITIA, si halvitia, s. f., proprie 
taunativu d*in alm : confectura facuta 
ca &iÌDa sì sacharu arsu. 

ALVITIARIU, s na., care face san 
Tende u/w/ia. 

AMA(fEU, 8. m., in vechii nostri 
chronicari : rurUanu, cwiisanu. U. 

AMAXETARE si emuneiare, amayie- 
iidm^ a pune sau luà ceva amaìirtu (vedi 
seésta vorba), a peinnerà , a hypothec&; 
yiracraret plirnemrl. 

AMAiVETATD si emanettiiu. part., 
din ainanetare sau emanetare, pusu san 
huitu amamtu ^vedi aci^sta vorba); pera- 
Aentu, hypotecaiu ; pi^nf ratus. 

AMANETU si etmnetu, s. m., vorba 
taroósca, care, ed si derivatele ei, se ande 
nomai in gara Romaniloru d'in Romil- 
libera, pre candu alti Romani faru 
de itxlotpA^ si derivatela d'in ucestu-a : 
MtÙ0§irr^ ^ahtfituy etc., vnrbe usitatc si 
Ia Romani'a libera in concurrentia cu 
OMONf^ amanctatit, amnnrtnre. etc.j — 
dito cari tiUe L'aula se és^a d'in usuili 
limb«i romane : l. obiectu de avere datu 
«ui luatu apre assecurarea platei unei 
dctorie: pminu.h^jHtthccn, piirnus, fran- 
«••ce : irasr«> ; a pune, a dd ceva aroauetu 
sar«« plicnorl dare, a lud, a primi reva 
C3ft{Uietu^r«in |>l?nerart; 2. persóna 
data 3i lassata longu cineva spre asse- 
curarea co ceìlu ce da acea persóna se 
▼i Xxa(i de vreiinu pactu inciiìaiatu v.w 
arWw cui uà da : ostaticu, obbes-tdis, 
fraiu^esce : otiire. 

AMANU, vorba turcésca, connoscuta 
niunai Romaniloru d*ÃŒD Romanica libera, 
M iea ca esclsmatione : I. in cantecelede 
dom cuinBemnareadef>/i, aA,— 2. spre a 
cere iertare de una suppliciu, a implora 
Tìeti'a arnenitiata cu morte. 

AMARNTCU, adj., vorba de radecina 
ciiralu romanica, inse cu suftissu slavicu; 
«i do ace^-a neadmìssìbìle in limba, in 
loco de amaru. 



AMB. 



19 



AMBARIU si humbiìriu^ s. m., ma- 
gaziuu de grane, horreum;— vorba de 
forma correcta, déro de origine neconno- 
scuta. 

AMBASSADA, anibassadoriu, vedi 
aniLasìnUut ambassatoriu. 

AMBASSATA si ntnbasstula, s. f., 
frane. umbAsxade^ ital. AmbaHcUtA^ isp. 
einbaxada; 1. functionea cellui tramissu 
de la uuu domnìtorìu la altulu, de la 
unii statu autonomu la altu statu, in ca- 
ntate de representante; 2. cu intellessu 
coUectivu : ambassatorìulu si celli cari 
hi ìnsociescu, 1u impressiira; 3. palatiulu 
in care rcsiedo ambassatorìulu si ai sei. 
— Catu pentru Htyraologia, forni 'a italica 
sì ispanica suut participie lemìnine, d'in 
UQU verbu, care in limb*a italica, de es- 
semplu, ar suni^ ambasciare, si care se si 
alla in acusba limba cu inHemuareada a 
fi munà tn, a se munciy a se trudi. im- 
bardare se atia si in latinitatea de evulu 
medili togmai cu insemnarea de a tta- 
niitte unu insarcinatu: si acestu-a deriva 
d'iu ambaotlfl sau ambaxla, cari inco se 
atìa in latinitatea evului mediu cu ìn.sem- 
narea ile insarrinarr, si d*ìn care amba- 
Ncinre a essìtu cà sì nrescU d'in Brlxla. 
Mai depacto ambactla este unu substan- 
tivù abstractu, care ar fi formatu cà g-ra- 
tta d'in Kratas, d'in unu concretu ambac- 
tuti. Ac^st^i d'in urma vorba se si afia, 
in addevern, chiaru in classiculu Cesare 
cu iiisem narea do omu allu ctiìva, omu 
de serritiu, savu; si Festu ne apune co 
ambaetiiH vi 3t* dica servus in limb'a gal- 
lica. Di_'ci origincii vorbei ar fi celtica, cu 
tòte co unii siintinu co ar fi germanica, 
d'in goditcìilu anilhahts=servìtoriu,care 
in vechi'a liujba germana a dovenitu am- 
bahty !<i care, fìendu campusu d'in and^ 
pre, si hack=;apate, ar insemnà proprlu : 
rarr porta in spinarr ceva. Ver-cnrau inse 
d'in celle spuse resulta, co, déco vorb'a 
ambthtsmìn si <Ierivatele ei au se intre si 
seremana in limb'a romà na, formelecelle 
mai correcte, si conlormc cu etymologi'a 
si cu geniuìu limbei proprie, ani fi : «m- 
hitsutta. itnìbimaioriu, etr,, cu unu .? sau 
cu dei : ambaasiatn, etc. 

AMBASSATf)Kn",5aufwn^(<si'u</</nM, 
frane: ambatt^adrur, ital. ambancladorey 



20 



ANA. 



celili tramissn in nmhassati9,(\eà ìBcéMK 
vorlta). 

AMIJASSATRICE, sau amhassadìice, 
muieroa unni (tììihissaiorÌK. 

AillNTJ si munui. vorlta ebraica iu- 
trodussapriucartilp basnrirpsin ai insrni- 
nandu: ad<lovcni.adtleveratu,asià e, asiil 
se fia : jSV fhmt cu foln sanrtofìi; anìinu, 
se <U Domììiiiht. 

AMIKALK, s. f,commandantel« unei 
flotto. 

AMIKUHIRE, vpdi mirosirr. 

AMISTliIKE, vodi rnhinivr, 

AMOUKSr sau aiìwrczn^ in locu de 
umaniei amorMi san nmorhn, in Ioni 
de nìimììfr; amorrsarc snii timun'uin^ in 
locu do hiamorarr; si infilisi amorn^ in 
locu de nmórCj siint aliìtoa vorbr trasse 
d'in radecin*a amor, cnratu romanica, 
inse neadinissibili d'in caus'a formei ne- 
coiTocte ai contrarie anabipieloru limbei. 

AMPLOIATr,s.iu.,riinctionariu,omu 
ce occupa uua fnuct ione piiblica, d'in fnin- 
ccsculu emploj (•; — nnulu d'in acci neolo- 
j^israi asià de scalciati, incfttii, dpro, pria 
impn^^iiiravea furicita co vorb'a esto de 
cuiTendu introdiissa <le unii, de n« i ar 
connoscocinevAciideplinaccrtitudineori- 
ginoa immediata, ar fi aju'Ope t^iitatu se 
credia co oste tataresoa san verce mai 
ranltu dccatii romanica. Decfitn asseme- 
ns neoloj^ismn, mai bene vecbiuhi slus- 
hnsiu, di' si nudvomanicii. Vorba l*i-an- 
cesc^ pmpto}i<nnnstu d«» cà tn unii parti- 
cipin d'in verliutn omjilavrr, c.onipiisn 
d*ìnoDi^auou=ln sìd'iniiIiiyor=:y///i:Hr/* 
.«tau jtìt'rurc: i!Ì jtnn minan-' ein|>loj<:> ar 
suuà roiuanesco : iinplicatn san iniplt- 
catUj cumu s'au si incercatu imii ae cor- 
irega mitpìowfu, déro si a*'<*sta correc- 
tioue nn osto ferioita. fora st^ mai adan- 
gcmn, co nu are limb'a uovoia de ca, de 
ore ce in locu de mitìecfìiu avemu : //mc- 
tiotwriu, si altole. 

AMIIKGA, s. f., speda de mararine? 

AMI^KUIHE, nnivrfpt. vedi mnrtjìì'*\ 
murrfu. 

AilVONr, s. ra., (5[|j.^(i)v). Ambo, sn?- 
restuft, tribuna in baserica; — analogia 
limbei cere : awbone, 

ANACU r* s. nu. speda de grfmu? 

ANAFORA, «, f. pi., nmtforalìi\ à va- 






ANC, 

fù^A, reportii, relatione; sententia jude- 
catoré^ca; — vorba cadtita cu t^) tubi in 
desuetudine, cbiaru si intre Romà niìd'in 
Romfini'a libera, cari sonjGrnri facea usu 
ila dens'a. 

ANAFORA, s. f., biicraiiira de pane 
i benecnventata, codupo terminarea litur- 
piei se da lìacanii crostinu, care mer^e 
la baserica si sta peno se se finisca li- 
turgi'a; — acea-asi vorba cu cea proce- 
dente, inse cu accontnhi mntatn de pre 
ultima la antepeniiUima : a^npe, imnl 
beneiHvtiis. 

ANANASU, s. m., frane, ananas, ui 
arbore si frnctulu seu. 

ANASONU, anisot) si miosit san hn- 
«ASM, s. m., vorba tiircéscu ; 1. pianta 
aromatica, care so pane mai allesu in 
Tiuarsu,anisiusau anisn, ntitKum, milce* 
liim; 2. vinarsu condltn cu anìsn, ani 4 
anoco coiidilds lir|iior« .^M 

ANATHMMA, s, f., à va»T^|i-5t si à y/M 
^^l^7.^ d'in à vau^évai, care inscmna a punc 
susu, a spendurà , si in parto : a spen- 
durà de mnrii templelnru tabelle sì alte 
hicruri consecrattì dieilorti, va se dica : 
obiectu consecratu dieiloni, cari pentru 
crestinii primitivi nran totit nn*a cu dia- 
volii; si de aci, ed termìnn basericescu^ 
scóteroa nnui crestina d'in tm'm'a il 
I Cliristu si inchinarea accHui-asi Ini Al 
I ticlu'iytu, blastemare, Hforij^ire (vedi 
aci'sta vorba), dare dracnhu, aiiallieiM 
napit!)* derolio, dirip, oxsecralio; ciinii 
si omii scossi! d'in Inrm'a credentiosiloru 
si datn dracnlni, (b^rotus, vaitut fiero toi 
a tifi unuihcmei =i:alIt|uom iUrÃŒH rovei 

ANATHKMbSAUK si amihmisii 
vedi anni linnatizi tre. 

ANATHEMATIZARRadtìanalomi _ 
(à vad£|jLanCs'.v),aiiAtlioniAttzare,(IIrt»Tf»^ 
vere, (Vedi si nuafhnììfi. cnmu si tt/orì- 
ftirc), 

ANCHKTA, s. W (pionnntia mìkefa] 
d'in frane, onqut^e, cercctare ce se fai 
dnpo demandationea nneì autoritati pu-" 
blice. — Acesta vnrba este nnulu d'io a- 
cei neologismi delorjui, de cari, déco prin 
trecerede tempu amu ajunge se pcrdemu 
conscienti'a despre ori^inea loru, amu 
potè crede, co vinu d*iu verce alta fuu- 
tana, nnmai d'in fnnlano romaaice nu. 



r/- 

I 



m^ 

TfÈBC. eiquAto ostcinlocu de «ntfueste, 
coopusti d'iti pu = in sì <iii<<slr ^qiin)- 
lUf pfU't., d'ili t^Hmvcri*-^ errar, ccixe- 
iórt. Prin urniari», déco nu no placo ccr- 
utnrt^ néci C(rA'/jo>i«:=quu!3tlo, noci in- 
^Mme:saui inc'iìiitiuni:z=.\\i{\vLU\\\n, cari 
Mai potu avo aoellii-a3Ì ìitlellesiu cu 
fruc. en^uóto; atraici t'ormai vorhuL cu- 
^■p<r. *.ìì'o s'ar cnvonì limbci romà ne,, 

v:-»;*iii:lA tcu (< d'itiaiatealui/t, dupo 
."■:mI.i, fiirte iiitimerecatu, insù numai 
U 'inii d'in KoniAni; la alUi, d'in centra, 
ntK^iuiii mtuncrecatu se suppliuoscc cu 
« : «turfr^d. si la altii cu i : inilrvd). s. 
' •" . Deceinbrtì, nn'a d*in celle doue- 
-lece lunti alle anuului, Ucucmbcr; 
•stu intelles^su firesco nu aro plu- 
... sì so dico mai desu in logafcu- 
n co vorha icrna : Andrea (k tenta; 
'Z. fem^ acu mai lun^'u ^i mai jl^i'Oshu, cu 
care se cosa dacii ^i alte lacruri de ma- 
terie gr&sse, san cu caro se ìmpltìtcscu 
caia, ciorapi si alte rotelle. —Pentrn e- 
ijfliologi'a vorbeì, in eoa d'antauiu iu- 
9enuian.s mi mai incapo indonentia : »i 
inteUesini aì forma ducu de noapperatu 
Ut uumolo santuluì AiMln-ns, acaruisor- 
batttriu cade la 'ól* Nouombro, prin ur- 
inare la iucepiituìu ìernei, a carei'a aa- 
Uuii» luuaeste Decembro; nuse poto inse 
dio» tota alata si dostpre v'orb*u si in a- 
ddu*a insenuiare; coci, déco diipo forma 
aom fi tentati a uà identifica cu vorb'a 
i« antani'a insemnare si a ì dà prin ur- 
rv"-" "-^ '-asi ctymoIoKla,iuttdlessulu no 
r, ;lu in coutra. 

ILA, [ìì.-uufffindlc . si angaria 

^\ : -i, s. f., operui'uin prmliHio, iVau- 

euGc: corvée, 9.*nd;/.7, munca l'ói'u piata in 

fUosTilu Htatuìui, transpovtu tauutu l'6ra 

pUU: dtì act in genere : munca cbìaru 

punirà ^ene, dt)ro fora folosn, opera iuu- 

tllb : aììì fnatiu ai vu una nmjnna; — 

a ìucrtl cii clcatifjuria^::^. luci'.i fora tra- 

g«Fe de anima. — De si autani a forma, 

atè^ftnU urrf^ta invodoratu co vorb'a oste 

" ' turcosai; cu tòte accìitc-a, fionda 

: si iiL limb'a antica si classica 

â–  . trecuUi, (Vira indonentia in actista 

i d*in eoa ponsana, sì denvoltaUi in 

oQui mulle torme cu dilVorite iutcllesiiuri, 



ANT. 



?1 



cumti à vva[>o?^cursoriu, curriariii, po- 
stariu, liamallu, mojicii; Ã vvar>i^x'i =: a 
tramitto prò ciuova ciirsoriu, a Ina de 
angara :iau de boilicu, a face anij^ara (boi- 
licu san podvada); a7Ya;>a piar., uoutru, 
posta, stationi do posta etc. : do acea-a 
s'ar poto foiosi si liuib'u romùna do ac*j- 
sta radeCLua, tragundu d'in oa verbo, so 
iutollej^o cu forma cùtii mai corrocta, 
vorbo cari se esprema concoptele (h Lei' 
liciti podmtìap laojka. etc, si cari ane- 
voia s'ar polo trarre d'in alta radccina. 

ANfJHELIC.V, tuiiflica^ix a(fìictt?:iX, 
una fioro, autirollca, frane- au(ccHt|Uti; 
— de uniie se vedo co form'a coiTecta 
in romanesco ar fi : aur/dica. 

ANGHIN A, s. f., L tossotura d'in fire 
do bumbacu colorata;— 2. morbu d'in 
care seiuHasi so asLupacinevu in j^^ulu: 
angina, aiiirlmu 

ANGHINAKi:, s. f., pianta legumi- 
nósa : ciiiura, francescc : nrtlchuut. 

ANdHIRA, s. f., aYV.TJf'a, ancorn, — 
vorba formata dupo pronuuti*a greciloru 
moderni in contr'a aualogioi lìmboi ro- 
mano, care cere : ancura sau ancora. 

ANGLICA, vedi anghdìca, 

ANlrLICRLLU? s. lii., vedi untjhdivu. 

ANItìlC, vedi anusonu. 

ANUSTIA, s, f., vorba, caro cA si a- 
nosta, nnostirc. fio audu numai la unii 
d'in Komani'a libera, nude oa s'a in- 
troJussu d'in grecesc'a moderna in tem- 
piirìlo Fanariotilorn : à vo'^tta, oalitatoa u- 
nui ce anostii ; groliosia, lii^ulitU-av, fa- 
tniiiib; — fapta san dissa nosarata, Ta- 
ttuim rei itisrilsinn factum Tel dictiim. 

ANOSTIKI'], V., caro occure numai ca 
rellossini : a ì>c auoslt, mv uìwstan'u, a 
so face san adjungo anostu; iaKimrein, 
iuKulsum Meri, 

ANOSTU, adj., ayooto^, ncplacutu 
uosaratu, fora ^iistiUH»i»orU cxp^r», hi* 
suarh, iiiKiiUii?^, liiractitiiSt futiiii^. 

ANTLUKU san anUriu s. m., vesti- 
montu ìan'^H co se p\mo immcdiaiu pro- 
•>Lre camó-iia, co mai inainto, in Uonià - 
ni'a libera, porti'i verco omu cu aljire mal 
instìiniiala, si can^ lUitadi a n-ma.su nu- 
mai la pronti sì lautarì, stia forte pueiui 
bcti'Hiii; loifft talarlH, francosco : lobo: 
— d'in greccaculu à vi^yJptQv, cova iuflo- 



99 APR^ 

rata, fìendu co stofa de aQteriu estere 
ordinariu tessuta cu fiori. 

ANTREA, s. f., francesce : eutrce, locu 
de intrare, adita»; — inse noci sub acé- 
sta forma, neci sub cea de intrcdt no se 
potè admìtte in limba. 

APESCIKE, in locu de ttpesiireP 

APESTIHE, fq)e.stescu, v., vorba ne- 
connoscuta in Romanì'a libera : a intar- 
di&, a ammana, morarl^ciinctari; — a dor- 
mita, a addorraf, obdormtr«y otidonnl- 
tare, dormltare. 

APESTTTU, part, d'in apestire, in- 
tardiatu, morutu». 

APPLANARE, apfìlafuuiiHf mai pu- 
cinu bene : appìnnircj applanescu, v., a 
face planu, a notedi, si de acf : a rcdecà 
tòte pedecele d'incalleacuiva. friinceace : 
mplnulr, lai. compluiiarCy wquaret oxtc- 
qaaro, oxpedtre. 

APPRETRTOE, appretiuescu, v., for- 
ma mai puciau biina cà apprefiare : a 
pretiuf, a puue pretìu, a estima, astiti- 
nare» frane, apprécler. 

APKLATD, adj., claru, laminata, des- 
lucitu, olarasy apertan, porHplcons^ pa- 
tens;— numai in intellesmi intplleotualo, 
despre ideo si eugetationi. — Intelles- 
8ulu, cà si form a, duce la aportrv, cu 
Utie co modtilu de formare e greu de es- 
plecatu : dupo forma vorb*a este, fora 
indonentia, uuu participìu d'in verbulu 
apriar*:, care nu essiste astadi in limba, 
déro care a potutu si ar potè inco essi- 
ste ; déro totusi remane de esplecatucurau 
8*a formatu apriare d'in aperire, 

APRIGU, adj-, ageru, sprintenu; iute, 
iutitu; aspru; inierritatu ; inversionutu, 
selbatecu, fmiosu; ecer, alacer« virlduH^ 
TegctiiM, aspory ffrox, siBTaH. — Forru'a, 
cà si intellessulu, nu impedeca a allaturà 
acésta Torba de aprica!*, d'in aperlre» 
asili in cfttii aprigu ar fi de acea-asi ori- 
gine cu precedentele apriatu, Pcniru for- 
ma, stramutarea luì <* in g se practica 
fòrte dosu nu numai in limb'a romà na, 
ci si in celle alte limbe romanico. Pen- 
tru inteìle8:ju, aprlciiH ìusemnandu df:s- 
chisu^ si in parte: rsptt.su fasóri', soritu, 
incalfitiu, usioru a potutu trece si la in- 
semnà rile : inferhentatu^ calda, tiu, a- 
fteru, etc. Songm a obi' elione ces'ar potè 



AM; 

face de pailea formei ar fì stramutarea 
accentului de pre penultima la antepe- 
nultima r apHcus, aprigu. Déco acésta 
sengura lipsa de forma ar adduce respin- 
gerea etymologiei propuse, «*ar potè prò- 
pane alfa, sì a nume afrlcus, care se ju- 
stifica cà si cea alta, si piiu sensu si prìn 
forma. Afrlcua inaémna proprie : afri- 
eanti; déro in autorii classici, si mai al- 
lessa in poeti, acésta vorba se appléca 
fòrte desu la ventulu ce suffla despre A- 
frìc*a, uuulu din celle mai aprige si mai 
violente pentru Italica, si do acf la Torce 
ventn violenta si furiosu. De partea for- 
mei, pentru trecerea lui finpy inco a- 
vemii essemple atfttu in limb'a nòstra, 
ciimu, intre altele alrfia si aìepire (vedi 
vorb'a alefia)^ cà tu si in alte lirabe ro- 
manice, de essemplu, in cea ispanica, in 
care se atìa cbìani abrefro:=arrlcn8, cu 
insemuarea de austru sau ventu despre 
media di, despre Afric'a, pentru Ispani'». 
\ Astu-fellu di^ro amendoue otymologiele 
se potu pre deplinu justificà , coci in re- 
spectulu accentului, de si lìmb'a romà na 
pastrMìa in genere accentulu in acellu- 
asi locu, in care so affia sì in latin*a,to- 
tnsi inse sunt casuri, in cari s'a abbatuiu 
de la acésta norma, si cu atà tu mai mal tu 
s*a potutu abbate ìnrespectulu lui apri* 
gUj cu cà tu tòte celle alte vorbe de ori- 
gine romanica cu suftìssulu im sau ign^ 
au tonulu pre anteponullima : saUic^L, 
cà niku, férri.a4,fimigu, eie,, numai vor- 
bele straine facu esceptione, in acestu 
rosjmctu : mojicu, culku, voinica, eie. , 
APRODU, 8. m., servitoriu ce sta Iftl 
iisi'a unni triUi ariu, iisiariu, apparilo- 
riu; MbCfìiiHits , appaifinr, anlie ontla* 
rluH, — In vechii cbronicari si cu in- 
aemnarea de t'itecuu, tunnicu. 

APROPO, apropou, neologismi, d'in 
cari antaniulu reproduce frane, à propo», 
cu inaeranarile adiectivali si adverbiali : 
conformu cu ce e propuau, cuvcnitu, la 
locusitompu,opportunu, tempe3tivu;op'' 
portnniiH, tpmpoativiis; opportiiuo* ten* 
postlve. cotiTonlenter» sì nu se potè ad- 
mìtte in linib'a romanésca, sì cu atà ta 
mai pucinu cellu de allu doile dostinatu 
a reproduce ai;ea-asi espressione fran- 
cosca cA suU^tautiru , cu ìusemnarea de 



Mfiòo dissa ìu tmnpti si locu; din care 
fìntZTVxUMtirrojtotni^iìeh ii propoH, oste 

' ' ( co potè ti mai confcrariu cu geniulu 
,.':iiiei nòstre. 

A<JUITARE, (uquiiarv, achitarCf aci- 
tare, forme co s'au datii si s? tlau inco, 
pre longa acquitare^ cA m se dea una 
fc-rma romanesca acestui neoloi.nsmu in- 
ttodussu din frncesculu:tto*|uUtcr,cu celle 
mai multe d'in iusemnìirile, ce are acé-' 
5ta vorbain limba Francesca si a nume : 
i.in genere : a desface, a scapa, a libera; 
tmUtrtf lUiPrnr*^; 2. in parte : a dosface 
detorfe, «s iiliounm ?«olTero; a ìmplinì 
celle promisse, o3csoIt(*i*o proinlHmi; a 
scalpa de iuculpari, roumonlpu Uhurare; 
a sì flescarcd, a si nsiorà conscienti'a, 
e* Mani cxoucrare; — retlessivu» a 

?^' ^ ' de una (Jetoria^ de una insar- 
anare, de nna promifìsa. a si ìmplinf 
detorfa, insarcìnareu, promiss'a, orario 
▼«I mnnrrr fiinc:^^ promi'*«lN ^alUfllce• 
rr. — Are sointresi se remana in limba 
aice^tu ueologismu cu derivatele sello? 
Sì dó<io are se intro, sub ce forma are 
se n?inanar* Tempulu vii respunde laa- 
cvste intrebari; spro a adduce inse mai 
<•> " una solutinne, se intrà mu in 

1- .1 tìtymob^iei acestel vorbe. Cu 

■ •'■ '-^"n contr'a celioni ce vren setraga 
éi-e^iii vorba, si derivatele ei, d'iu ceU 
ticnlu quTt=1ìberatu, scapatu, uu s*ar 
l ' ' l'^e neci una obiectionf^ , neci 

d il II, neci d'in form'a vnrbeiqnj-t; 

cu tote aceste-a, Hendu co famili'a v*>r- 
beloni de act^ta radcciiia este asìà de 
imtBerósa in tòte limbele romauice; si 
fff^ndu co Iì;i-care nieniliru :il!n faniiliei 
ir» functioni si applecationi tórte imul- 
tìte si variate in lineare d'ui limbele ro- 
jBanii:e: de acea-a nu se poto presup- 
paM, 00 radecin*a ce a datn una vege- 
oe asi.1 de lussitriósa ar ti slraina 
terrenulii roraanim. Form'n si intoì- 
ksiiilti diflVriteloru vorbo de actv-tla fa- 
milia, ce atlà rau in limbele romanico, 
diKQ la latin. qiil<'tiiN = tranciÃŒlu, lo- 
nisritu, iuipacatu, satisfacutu; de unde, 
ital ch«lti. ispan. qui^ilo, romanesco In* 
ciiU, cnmn se vede d'in ospressionea : 
mHt(n iifu-<rf«=ital. ciinfo cliflio , de 
onde si Torbele : Jlal. ehcUro sì ispan. 



, mani 
I pup e 



qntdar=ra leniscf, roiiid.nesce IncotAre 
=:a lassa ceva in pace, a nu mai agita. 
la formolo de susn te d'in (|iiIeliiH s'au 
coutrassu in e; ossistu inse si forme, in 
cari ie s'au contransu in f, cu insem- 
narea de scapatUj dcscarcaiu^ des/aatttd, 
ìihcratu, cumu : frane. qoUÌ<^, ispan. 
qullo^liberatu , desfacutu , otc; de 
unde vcrbele : ispan. (|ultar=a desface, 
a liberà , a lassa, frane, qultter, a lassa 
a dà drumulu, ital. qutttare si oliUarti 
=a cede unu dreptu, a desfacQ. AcMa 
a dou'a forma, care in lirab'a romana, 
ar suaà : cita si vcrbnlu citare, lìpsesce; 
si in locu-i pria germaniculu iinltt, ira- 
promntatu de certu d'iu limbele roma- 
jiice, tì'aintradussu,dupi>pronimti\i ger- 
manìlorUf cari dicu prò ;( de longa q cà 
/\ cmtu^ corruptu apoi iu gur'a poporu- 
lui in vfittu de unde si verbe : cviiuirc 
si cfituirr, sì mai departo : cvitantia ei 
ifitantia, si cliiaru fitaniia, fitu, fitiùre. 
Cine ar mai prepiuie cofifaiUia, fitu, eie., 
sunt Hii nobilehiì quietiiti? Fìa ac^ta 
un'a d'in probele de corruptionea si de- 
formati<mea , la ciire adjungu vorbele, 
candii nu li se da una forma in armonia 
cu typurole limbei. Unii au iucercatu a 
correge accste fonne pronuutiandu-lesi 
scrìendu-lo san r.uitu, ctiìtmUltì, ruitnirt, 
nmitare, sau cMtn, chUmdxQ, chUnire^ 
achifare. Kcmané-voru definitivu in un'a 
san alt'a d'in aoeste forme? Ne indoimu 
fòrte, coci Hml)'a cere : atu,citn>UÌn, a- 
riiare. In tino un'a d'in tormele acellei- 
asi radeciui^ corrupte si destìgurate asia 
in c:Uu a adjimsu de nu se mai conuósce, 
este si adiiu in lm:u de nqiùia (vedi ar- 
ticlulu nqnitn). 

AQUITATU, pari, d'in aquHarc. 

AQIJITU, achiiu, ucuUu» ttciiii, s. m., 
frane, ncqui! (vedi acquitarf:\ 1. iuacrisu 
do desfacere, accept», apocJia, lu^crip- 
tnm; 2. piala de deton'e, desfacere, •«• 
lutioì ò, implinire de fuuctioni. de pro- 
misse, de delorlie morali, muuerU rei 
oriicll ruiictio; 1. descavcare, usiorarede 
conscientia,c<>ii8cl«ntliBexoiii>ratlo;o.in 
fine insi-mnare cu t«jtulu speciale lajoculu 
bìlkdoni :autanradare cu baculuin bil- 
ia, prin carH jocatoriulu nufaccdecà tu 
da bilTa sea adversarìului c& se jòce. 



u 



ARC. 



ARABA si araìxùa, s. f., vorba tur- 
césca : carru, carrutia mare. 

AiOJiAHLlKA, vedi ahtbabttra. 

AKAHAGI AL10U,s. t., si ìia$ahagia- 
licUf curratura , traiispostu; — uietjseria 
de arabap^tn. 

AKABAGIUf 3. m., si harabagiu, car- 
ratoriu, carrausiii, carrutiasiu. 

ARACELLU si characellu^ s. m., de- 
Qiiautivu d'ÃŒD aracH. 
' ARACILADISIRE, sì arasOadisire, 
redi haraciìudisire. 

ARACIRE si dHiraeire, cHuracescu, 
T., forraatu d'in antcìi san characu : a 
lega de cburacì viliele de vinia, Ttuemn 
admlnicaUriv pedare sau imperlnro. 

ARACIU, vedi htraciu. 

ARACU 8Ì f/kwam, s. m. pl.-i, pani, 
de care, iatìptu in panientu, se It^^^a una 
vitia de vìaia. p■lu^^ «Umiulculum, ri- 
dici)» pfdamcu sau petfsmeutum* de la 
grecescnlu yipac - /Ã paxo^ = paru, de 
unde si verbulu ystpav-C^^rra inchido cu 
pari; si de acea-a formale : d^tracu, cha- 
rocire sunt mai de preft»ritu ca : araat, 

ARALICXT» s. m., vorba si de forma 
si de orione turcesca, asUdi caduta cu 
toiulu in desuetudine, chiaru si in Roma- 
nica libera, tinde a fostu de unii usitaU : 
locu, spatiu, ìnlervallu; a face ativa a- 
rakcH =: a-i face locu, 

ABAMr, vedi haramw 

ARARir, 8. m., pliir.-r, tessetura de 
perù, cu care se facu corturi si se acco- 
peru carrntie; coperisiii de carrutie sau 
carré, facutu d'in asseraenfì tessetura; — 
formatu, probabile, d'in adj. nww, pen- 
tnj co acésU materia eslo raru tessuta. 

ARATKLLU, s. m., planU : 1. Um- 
b'a canelui, c} uo^Iohmioi: 2. limb'a boti- 
lui, bBirloKsum, hnbnU liniftia. 

AUCADA, s. f., frane. «rc«Uc, bolla, 
anni la edificio, forulx, «rcns. — Fraii- 
cesculu arcado, ca à i parade, esLe propiiu 
participiu femenìuu d*in uuu verbu tir- 
atre, si tìeudu co scambarea lui t in ti 
à 'ìn form a participiale du este in gp- 
i ' riml»ei romane, de &a>a-a foim'a 
.1 ar H nrrnUi. 

AKi^AMr, vedi ulumu. 

AKClllTl' Ipronuntia : urkitu), 8. Xù., 



ABG. 

pianta numita si bradisioru : junepero, 
jniiipcrus, — bòba deacésta tufa : june- 
pera, juuipcrl bacca. 

AHECIU si harcciu, s. m., vorba da 
orìgine turcésca. connoscuta numai in 
Romanica libera, astadi ìnse cu totulu 
caduta in desuetudine, cà si verbulu, 
arenuìrc : adjudecare 

ARKCHHKK si harecnùre hareciuie- 
scH : a adjudeca; vedi arecm, 

ARFA, vedi hiirftu 

ARCASELA, s. f., (vedi argasire): 
preparatione licida, in care se argasesca 
pellile. Forma bybrida. 

ARGASIRE, urtfasescit, v., in dictio- 
nariulii de Bud'a scrissu atfttu ellu,cAtu 
si derivatele : argaaela. argasUoriu, etc., 
cu gi nesiuerat'J : argisire, argisda, argi~ 
sitoria (pronuut. urghìtìin; etc.): a line 
ptdlile in aii^^séla, a le iutari prìii ar- 
gaséla, frane. Unuer. — Fiendu co a- 
cèsta vorba se alla in gur'a Romà nilora 
mai d'in tòte partile, ea cauta se fìa fòrte 
vecbia in liraba; si de acea-a, déco prin 
form a ei, ed a luì agonisire (vedi acésta 
vorba), duce la radecina grecésca, atuncì 
in gréc'a antica, mi in cea moderna, este 
de cercatu acca radeciua. Dictionariulu 
deBud'adacà atà readj.à f/jó^^albuidéro 
acesbu adjectivu nu adatu in grée* an- 
tica neci unu verbu, neci de foi-m'a à pYA- 
Cu> care setìa potutu dà in romauesce ar- 
gasirej neci de form'a à p^iCo), care se fìa 
potutu dà iu romanesce urgisirc, cumu 
scric dictionariulu deBud*a, neci in fine 
de form'a à f^Yfku, din caro se se fia for- 
matu in romanesco artjosire, 'Ap'j^eBte 
vorba omerica, poetica, care n*a daln in 
prosa alte derivate principali, afora de 
^?VK*^^^ì latin, arirentiim, romanesce flr- 
gtntit, proprie: tfi€tiiUitìu(dbu;^ìprìnnT- 
mare ar lì pucinu probabile se tìa esteUitu 
in limb'a popularia a greciloru, din care 
si prin cari singuri ar fi potutu trece in 
limbu popularia a Romà niloni, derivate 
d'in òtfifóc asili de importanti cà à p^t^to, 
ipf ì;(o, à fy-jòo), fora se se alle urme dosJpre 
densele in prosaicii greci antici. Ama 
pol^ iuse trece preste arista obieotione, 
liendu co scimu co multe vorbe au stctutu 
in gur'a iKjpóruloru, cui n'au trecutu la 
limb'a autonloru classici, cà , de essem- 



1 



fkf chiara d*in radecin'a Ar^=Ã pY, a lui 

U7ÓC, mi s'a pastratu in liraVa latina 
.i^sica de cà tu formolearEoutumsiar- 
rilU, afora déco nu se reporta la acea-asi 
nderina sì nr^iierc cu numeróscle sèlle 
il^rivate, si in acestu casa s'ar potè sus- 
\:(ié CM si ar^asin sub fovra'a ((rfptsirc 
M It'ga de arifuorp, déco suftii^sulu sire, 
care nu se afia applecatu in liniba laneci 
Hill vorba do orìgine curata romanica, 
sa s'ar oppune cu totulu unei asbemeni 
suppos'itioue. Déco s'ar presupppinii? co 
.< d'in sire nxì tine de suffissu, ci esto in 
kwm de A *i co astufcllu arr/usìrc ar fi in 
loca de (trgutirc, d'in argutu», totusì un 
ami] Il mai ìnaintati; cocì nu s'ar paté 
esplicai pentru ce s se nu se fia sìueratu, 
cuniu cere fonetic'a IÌml»ei inflessibile 
assapr*a accstuì punta. De alta parte, (ì- 
codii co pellile uu se arga^oscu, togniai 
cà se se faca albe, ìntellessulu incopare a 
no fì pre dcplinn in armonìa cu etymo- 
logr&, care tra^e fAnjaslrc d'in à .^-yó^^r 
Mai justificata de partea si a intel- 
ui ?i a forniei ar ti etymologi'a, dupo 
care aryo^iVear veni d'in à f/Y'^iCoiJLa'., for- 
ma dorica a lai £p7à Cotia'.:=a lucra, a 
prppard, si do aci in speciale a lucra sau 
pnpard pelli, etrmoioi^ìa cu atfltu mai 
pctÀMbtlo, cu cà tu d*in acea-si radccina 
essiste in lìmb'u rom:\na si aftu derivata 
''-•i^ importante si alTundu ioradecinatu 
uba, adecortr/y«/«=:à |'/Yà TYì; forma 
.1 d*in è.'^Yanj'r^l'icratoriu. — Apoi 
./^o) d"iu j,^rer'a mo'lerua, cu care 
aìu uostm argasire sta prìn form'a sea 
•" ■>>:i mai de apropo legatura, insémua 
Mere tolu a /«cm, sinumai intr'un*a 
: tweninarile speciali va so dica si ar- 
-. . tre. 
AIKJASITU, part.. d'in argusirc, 
AR<TASl'rOUIUr^órm, s. adj., care 
^rriaie.scvt (vedi fm/nfiirr), 

AK(iKA, pi. anjclU, s. f, gròpasapata 
m pamontu in formacadrala, t:•a^e^lcac- 
! - re cu stufu si pamentu, si in caro, 
â–  i Ujssu muierilo panili'a, (:xo i<'ru'a 
' : luu stupii; cautilu vel cellu subter* 
riBOft; tilij m^liito miillrri's Iclmn lo- 
xtinl, hirin»- auloni alvouria e imlnutur. 
■rhoi curata roiuauésoa, camusi 
«Mj ».j,.uiareaco celle ce servescu la tes- 



i^Ai 



sutu au mai tòte numirì curata romanice, 
nu ar lassa locu de indouentia assupr'a 
romanitatei togiuai a incaperei in care 
se face tesserea; doro fiendu co vorbele 
curata romanico se aiidu de regala in gur'a 
totoru Romiiniloru, si fiendu co lips'a vor- 
bci artjcà d'in dictionariulu de Buda, a- 
tora de va fi d'in scapam Je vedere, ar 
dà se so intellegu co v :!)'a n'ar fi con- 
noscuta intre toti llomanii d'in Daci'a 
superiore; de acea-a cauta se se pastre- 
dic Grecare reserva in rospectulu roma- 
nitatei vorbei argetu cu at^tu mai multa 
co funtan'a, d'in caro arfi essitu. este a- 
nevoia de urraaritu. So fia óre «rr/tain- 
sasi latioésc'a argilla = pamentn grassa 
si albitiosu? la acésta snpposetione vor- 
b'a ar fi de acea-asi radeci n a cu ar/ya^ /re 
(vedi acésta vorba), sì cu greu s'ar potò 
spano de ce, candu limbaaro form'a iTZa 
applicata la at.ltG \o\h&:hradlle, rotilla^ 
murtjillaj etc, nu s'a pastratu acea-asi 
fomia si la argilla. Do partea intellesu- 
lui loco ar fiórecare grentate, care inse, 
sciendu cfttu de cutediatoria este, si a fo- 
stu mai allessa pre ti*ecutu, iraaginatio- 
nea poporeloru intru applecarea acellei- 
asi vorbe la inseranari forte diverse, ba 
cbiaru de multe ori si contrarie in appa- 
rontìa, s'ar potè inviuge, coci saltuhi da 
la insemuarea latina a vorbei ar^'iUa la 
insemnarea acellel-asi in romanescesab 
form'a argea nu este asid de mare : in 
addeveru artriUa, insemnandn pawcnfu 
grmsH si nlbifiof^ft, s'a potutu appicca 
forte firesce la insemnarede unu ctìfacutu 
(Vln acestu pomcntu, si apoi totu asià de 
firesce la una incapcrv saputa in acestu 
soia <ìc pamentu, si in cello d'in u-rna la 
una incaperc Sftpnta hi vcrccfdla depa- 
itwntu. Applecarea vorbei la unu con- 
ceptu asià de speciale pare a si esplecà 
lips'a ei in romanesce cu intcllessulu mai 
origimiriu, ce are in latiuesce, si a con- 
firniii astufellu si mai tare legatur'a ety- 
mologica a vorbei argea cu argilla, Cu 
tote acestea si form'a si intellessulu vor- 
bei argea nu uà lega óre mai bene de 
urca = lada, cuteia, si prin armare, in- 
caperò^ capacitate ? Dupo acésta suppo- 
t-ctioue argea ar fi unu dcminutivud'in 
arca, in locu de «rem orecumu, prin stra- 



mutarea luì r in </, asià de commune nu 
nuraai in romaneace, ci si in alte limbe 
raraanico, cu tote co g ar potò fi si ori- 
gìnariu, cumu pare d'in grecescele Étpvw 
=incbidii, inclùà iu, si ip'xor; sauépxà vrj 
=:inchÌ3ore, gardu, etc, cari stau, pro- 
babile, in stringa legatura cu latinele 
arca, arceo = inchidu, fircuutiK ^ in- 
chisu, ascunsu, etc. 

ARGOS, adj., à p^óc, in locu de à sp- 
7ÓC, carenulucredia, neactivu iulucrulu 
seu; si de aci in particularìu, cà termiuu 
basericescu, connoscutu numai intre cei 
de parte baserìcesca, se dice de unupre- 
atu : oppritu de a officia pentru cà tnva 
tempii ili totu san in parte, pusu pentru 
unu tempu in ueaclivitate compie ta sau 
partiate. — Inse vorVa sub acésta forma 
nu potè sta in limb'a romana; si espres- 
sioni mai romà nescì, care se uà suppli- 
nesca, nu aru lipsf, cumu : a /riresau a fi 
anjos tiz a opprì sau a fi oppritu de c- 
pitracMru, etc. 

ARINGU, 8. m., si aringa^ f,, ital. a- 
riitga, ispan. nreiu^uc^provencia], arenv, 
frane, harcu?} vecbiu german. Iiurinv» 
anglosaxon. liiDriiiEr, non germanu ho- 
rlniTj non grec. /api^va, Cflticu luirluc, 
ba.ssn latin. Iiariupus si IiareiiifUM, micu 
pesce de mare de genulu clupeatiìoni, 
careseaflasisepescuesceinmareagorma- 
nica sau nordica. — Careeste inse form'a 
ce in detinìtivu s'ar cade se ice acésta 
vorba in romanesce? Coci, pre longa celle 
doue date de noi, dictionariulu de Bn- 
d'a da inco sicsso: ìmrentja si harìmjaj 
harengii si haringti, aceste patru cu « 
claru in syllab'a ha, apoi incadoue :\\ a 
obsituru in acea-asi syìlaba : Mnnfj% si 
/M]f/-e7»{/i4acéstad'iuurm'areprodu83a.-tide 
invetiatulugermanuDiez,caretraducosu- 
netulu intunerecatu romà nu cu unu r, sub 
form'a : h'ériìvj. Spre a se di uuu prroìsu 
respunsu la intrebarea propusa, ar tiiutà 
seseconuoscabeneatà tuoriginea, cAUisi 
modulude formare allu vorbeì,3Ì to^''mai 
acesta-aneciscconnosce, neciosbo usìoru 
deurmaritu. Mai snsumentionatuluìnvn- 
iiatu, la V'irlùi urinirA, dice co ea^'arfi 
tradussu in limbele romanice d*ìn vecbi*a 
germanica harlnc^ d^ro adaugc co vorb'a 
geimaua s'ar ti formatu si ea dia latin. 



Imloc ^ saratura de pesce, pesce saratu, 
marinata, etc; si co astufellu difteritele 
forme alle vorbei ili ri dilTeritele limbe 
romanice aru li in detìnitivu de origine 
romana, déro tornate si trecute in typa- 
riu germanicu. Déco este addeveratu co 
vorVa se trage d*in latin, halco, apoi nu 
se intellege usioru de cesenu seadmitta 
si romanitatea formei. de croce form'a 
provinciale arene ar presenta form'a la- 
tina prin scambareu, asià decommune a 
lui l in r, lapedarea aspirationei totu a- 
siil do commune, sì introdncerea unni n 
pentru pastrareatonului prc acea-asi syì- 
laba loc, lunga inlatinesce. Déro atà tu 
pastrarea aspirationei in unele d'in lim- 
bele romanice, cà tu si impregiurarea co 
vorb'a latina iiuleu nu si aHa esplecarea 
sea etymobgica in limb'a latina insasi, 
faceaseindouiconevacovorbeleromanice 
aru tì veni tu d'in lat. haloc, fia chiaru prin 
ii\termediulu germanicului liartnc, care 
inco nu si alla esplecarea sea etymolo- 
gica in limb'a germana ; si de acea-a si 
Die/, lu refere la latin, halov; inse halftc 
ofito in latinesce una vorba sengurateca, 
fora relatione do cumnatia cu alte vorbe, 
de forma asià de tiuctuimte, in cahi se 
serie : alia' si lialcu, ulluc si linllec^iilexy 
etc., si asià de estruordinaria, in cà tu 
nu se mai afla una a don a vorba cu a- 
cea-asi forma, fora se mai adaugemu, 
collusi alla neci una esplecare otymolo- 
gica in acea-asi limba. Tote aceste-a ar- 
réta 00 httloc este si in limb'a lati nanna 
vorba do origine stniina, care priu rade- 
cin'a Ital ar par^? co duco la grec. 5>.c:= 
«al, sare; déro iu greticscu nu se alla fi»r- 
ma, care se espiece pre cea latina ha- 
lec; si de acea-a mai propabile este pa- 
rerea care reduce in detìnitivu tote for- 
raele vorbei in cestione atà tu germanice 
ciltii si romanice, la celticulu huriiu^ cyci 
in limlVa celtica bar va se dica sarc^ 
vorba care de iittamentere, prin permuti 
tarca aprope normale in limbele arice a 
lui / iu r. pare a fi in locu de liaU a ^e 
legii prin (nigino cu grec. a).; si latin. 
sai, si aesplecà astufellu formele vorbei 
in Gestione nu numai in limbele none nv 
mane, ci si cbiaiu haleo allu verhiei 
limbe classice. Loculu iususi nude :je ve- 




^ 

r ^^in pescele, de care este vorb*a, ter- 
j ni marci germanice,Britanni'a, ulti- 
lEulu refugìu alla reinaaitieloru d'in ma- 
rea gente a CelUloru, pare a confirmà si 
ellu acésta etymologia. D'ia tòte aceste-a 
resulta co fonu*a cea mai originaria ar 
fi 5i in romanesce harìncu, sau prin la- 
pedarea lui h, care nn eate normale in 
ìimba, aWwcM ; déro fiendo co utùtu in 
laùnitat^a bassa, cà tu si in Imbele neo- 
latine celle mai rospandite, sunctulu e 
a trecutu in g^ l'orai'a de preferita ar fi 
pcte ahn^ sau aretuiu, 

ARTNTJ, s. m., arbore, acellu-aai cu 
aaifM4, lat. ftlnuB, pria permutarea asià 
de commune intre unii Uoroà nì a lui r 
cu w, cumu : canuntu si caruntu, nie- 
vètttUu si metimtUi amenintìarc sì ame- 
rÌM/>ar«,ba ìuco la imii Romà ni s,\ i>iit'e 
in loca de ;wne, nrii in locu de wnw, o- 
mkeri in locu de mneiii, etc; si fiendu co 
Damenile arborìloru coUoru mai com- 
mini sunt de regula curatu romauice : 

=praDiiSy c<.r/*sm:=t!erasu8, ctc.; fìendu 
co amendoue formele : arinu si mimtc, 
sunt, ÌQtru tòte in armonia cu geniulu 
fo&elicu allu limbei: de acea-a, de si nu 
mai incape indouentia co vorb'a este de 
giiie curatu romanica si co se lega 
^n otymologfa de lat. alnutt, totusì re- 
mane a se determina care d'in celle doue 
forme alle eì ar fi cea mai originaria si 
prìn acesta-a cea mai meritosa a iatrii 
deOnitivu in dìotìonariuhi limbei. In 
linb'a latina combinationea de sunetele 
In etite fòrte rara sì esceptionale, ero in 
ffift romana at^semenca corabinatione 
lipaesc« cu totulu; de acea-a in roma- 
aesce d*ÃŒD aluus a cautatu se intre una 
forma cà uÌium, sau peutni co si in la- 
titi'a, in carOt cumu se disse, combina- 
tionea In nu este normale, a statu una 
data form'a aliunn, rednssa in urma la 
alovfv cà si caiiduH la cuMiin; sau pcn- 
trn co in romanesce netìendu de locu a- 
cea-asi combinatione In, limb'a a tensu 
k^KSce a da vorbei aluu» form'a alimi in 
^Bvmonia cu geniulu seu, forma, care prìn 
scambarea normale a luì / d'iutre doue 
rocali in r : wU^sorCj maXaz^vionj^ 
%aìéz:uate, UUm z^^fhn, eie, a devcnilu 



ÀI&M. 



27 






de neapperatu arintt. Asia déra form'a 
arinu este cea mai originaria si mai cor- 
recta, prò candu nniìiu ar fi una corrup- 
tione a formei arinu prin scambara lui r 
in n. 

ARMANU,s.m.,pl.-c, l.locudeachisu 
sau incbisu cu gardu, unde se stringu 
buccatele si se treiara, aria, arca; 2. 
loco longa casa inchisu cu gardu, in care 
inca so potè face ariii, su stringe si de- 
pune fenulu sau paiolo, se inchidu vitele 
etc., curte, oboru, ograda, chors sau cors* 
tls, area. — Vorb'a este pucinu connos- 
cuta, si numai in Daci'a inferiore. 

ARMENDENTJ, sau annindenUtS, m., 

1. antani'a di de Maiu, oalondae Mal»; 

2. ramura verde ce in acca di se pune 
pre la usiele caseloru , ramuH vlrldls 
quein Romani Uaciam Incdloute» caleu- 
dlK MaliH ad januas statuore consuere- 
runt.— Acésta vorba, in Daci'a inferiore, 
afora de cea orientale, nu eate coano- 
scuta in neci un'a d'in collo doue ìnscm- 
nari, cumu este de assemenea neconno- 
scuta, in acea-asi parte, datin*a de a 
pune la antaniu Maiu , verdétìa pre la 
usiele caseloru, ci acésta-a se face sau 
la 23 Aprile san la 21 Maiu. Ar fi inse 
de cea mai mare insemnatate a se cer- 
cetà si stabili etymologi*a acestei vorbe. 
Dictionariulu de la Buda presuppune 
c'ar veni de la alimoutiimr=nutrimentu, 
*5re cumu aHmenUllarrserbatóre sau 
cereraonia religiósa peutru prosperarea 
buccateloru semenate. Ar potè inse si 
mai usioru veni d'in Arninntumrrturma 
de vite, óre cumu armculaliu=3erbat<3re 
pentru prosperarea vìteloru, sau mai aj>- 
propiatu de form'a data, annentinuni. 
Déro datole, prin cari s'ar potè stabili 
cu certitudine una etymologia, lipsescu 
cu totulu, si s'ar potè aflÀ numai in una 
descriptìone detaliata a modului sì a e- 
pocei acestei serbari la Romà nii d'in 
differito parti. Pentru momentu vorb'a, 
cumu s'a dissu, este asià de pucinu con- 
noscuta in mare parto d'in Romà ni*a li- 
bera, in cà tu nu se scìe la RomQ.nii d*in 
acésta parte, neci mecariu unde caile 
Uuulu acestei vorbe, pre autepenultim'a 
mcn, sau pre penultim'a de, M. — Este 
de notatUf co in 1 Maiu se serbédia le- 



28 



tR. 



remia profetulu;in 31 Maiii se serbéJie 
St. Herraias, si co hm'a lui Maiala Ko- 
raani enl consecrata luiMercuriu (Hcl- 
mes), filli] Il Maiei : 

AttufUfìternodoìuistinominenicnseììij 

Tnventor curviE, fnrxhus apkj fidis, 
(Mercuri!). Orid. Fast V, i\ lOH, K- 
tatù d'in Herme, cà tu si <Vin lennia, 
a*aT fi potiitu formii Armimìam. Pentru 
partoa posterióre conferesce perendlnus, 
adj, dfì la percndle. L. 

ARMURAKITIA, s. f., vorba de ori- 
gine curati! romilna, doro cu suffìi^aulu 
straiuu, de cavo nu aro lipsa limb'a, de 
óre ce cssisto form'a curati) roinanéscaT 
amvirarc. sau armurariu, derivata de 
cerili d*in armum, deminntivu d*in or- 
tMHrzarinus, to^Mnai prccurau ffnrare=: 
morliu dtì gura, mai allessa la porci, se 
deriva d'in ytira, si inloculu carei-a inco 
se aude forni'a stv^ìnd, guraritla : morbu 
de armuri , scliiopetarea vitoloru de pi- 
tioi'Mlu d'inainte; claudtcntlo unnU 

AKNAUTU, s. m., 1, proprie, nume 
aationalo alla lociiitoriìorn d'in Alba- 
ni'ii sau Epiru, Albauu sau Albanesn, 
Epirotu, Epirotit. —2. de aci, tìendu co 
celli mai multi servitori, cari insociescu 
pre boiari, sunt Albaneai, ci nume com- 
mnne: servìtorìii ce insociesce anu boia- 
riu, pcdlso(|uus, frane. la'iniiiH, — 3. spo- 
cia de j^nlnu, ca importatu potè d'in par- 
tile Albaniei. 

ARNIITO, 8. m., fire de bumbacu co- 
lorate, cu cari C03U fiori la camesie, stcr* 
^arìe, etc, flU xjliutt colorata. 

ARNICU,arn/r((f, etc, vedi har$ilcu, 
harntckt, etc. 

ARPA, vedi /*ar/;a. 

ARPACASIU, s. m., ordiu curetiatu 
do pcllitia, caro se pune in sor])iture. or- 
diu mundatu; Itnriteiim irliiiuU mini 1n- 
tnm, frane. oi^G monde, — d'in ungar. Ar- 

ARPAGICU si ìiHrpiUficH, arimricH 
si arpacicii, vorba de origine neconno- 
scuta : c<5pa menunta,ceputia, cepsìoria; 
cepitium, cepuU; — ci'pa mc-nuuta de 
semenatu, bulbii, bulbns, Ixilbiiliis, cfpa 
bi'tunU. 

AUUANGIAUE, unanffidiu, v., d'iu 
frano, arrangcr, a pune in girulu sau ròn- 



dwlii cuvenitu, a pune in ordine, a asse- 
dia la loculw cuvenitu, a colloca, a dcs- 
pune, a ordina, a regula, u pune in buua 
regula, a roudui, a intogmi, ordinane, 
collocare^ diuiioncre^ dli^ororvy compo- 
nere; ci reflessivu : asc urranr/ÃŒUf frane. 
8*arraii|fer, afora de insemnarile date 
la activu: a se invoi, a se cuveni, a se 
uuf, a se intollege, a consunil, c(»uvi;iiii'«t» 
ou^'i'uere, conttouare, cDiicincre, con- 
sentire,— Francesculu arrangereste in- 
vederatu compusu d'in prep. romanica 
ad si d'in ranirer=a pune in rondu, verbu 
derivatusi ella d'in substanliviilu rau^rr 
serie, siru, ordine. Vorb'a raiiir inse, 
intra ta si in romanesco de la rej^rnla- 
raentu in cócc cu insemuariìe de tjradiu 
ordine. ìont ocrnpattt intr\inn siruy po~ 
sitionc, condlt'wiìc sockdc, ijradu in ie- 
rardii'a de functioni sau boiarfo, etc., de 
nude si trago originea? D'in germani- 
culu rln^oM(perf. raiig^a se intortechià , 
aseiueollaci,etc.,),deunde3ubstantivula 
raiiurirrcercn» cercellu, torta; si de acf 
in particulariu : cercu de persone sau lu- 
criiri assediate asià ìntni unu scopu ore- 
care; seria cerciilaria» sau, remanendu 
in intuncrecu conccplulu de cercu, seria 
oi-o-care, assediare oro-care de lucruri 
sau persóne, sirnregulalu, ordine, r6ndu, 
eto.,Llmb'alrancesca,improrautandu vor- 
b'a rane, a trassu d'in eu una numerósa fìi- 
milìildevorbe : rantrcr,nrran-rer, nrrau- 
tfome^tjdvraii^cr, dórriugement, etc; in 
celle alte limbe romanice nu se afla de 
locu, sau mai de locu, vorbe d'in a costa 
radecina : in limb'a romà na intravorn 
vorbe cA arrangiare, dcrangiare, arran- 
(fiamrntu, dcrangiaincniìij etc.? No in- 
doimu fòrte, coci nu se cere decatu ure- 
cliia addeveratu rouiauesca, spre a s«ntf 
eatii de pucinu suna a romanesco asse- 
meui forme, si mai alle^su sub form'a 
si mai scalciata : arraujarc, <irranja- 
â– mcntitt otc, cumu le dicu si scriu unii, 
forma sub care nu numai so facu si mai 
Dtìsufferito pcntriT una urechìa addevc- 
ratu romanésca, d*!ro ìnoo pcrdu cu to- 
tuìu typulu Ioni originariu. Apoi ce ne- 
voia are limb'a de assomeni scalciiiture, 
candu eadespune,cumuso vedo d'in tra- 
ducerca data, do immultite espressioni, 







•raiinicc, prin cari se arrete con- 
i.i CAYm d'in neolo^'ì^mii in cos- 
inone? Asia déro, <le si vorb'a taut/H a 
prinsii iu limba ('nc-care radpcina, de si 
rnb alta forma, rcnrhiu si mìijìmij pare 
[a se fi ìntìpUi si mai tare; tettisi, in ve- 
lort» l'O ins.isi fnrm'a r<irt/y» cade astadi 
|d'ia ce in ce mai multu in desueUidinet 
ipi>!eniiidii3fì cu aitele, dv ffmdu, sivuj 
[Tpùneìioìir, etc, in vedere co nemica nn 
'nddure alata confusione in limba cà in- 
trodiioerea do vorbe si esl)re^lsioni con- 
'trarie originoi ai geninlui ei, esto bene 
n cuvenitii a esclude ramja^ si cu atà tu 
li multa nfraìttiiarcdcranifiarCj otc,^ 
din diclirtnariiiln limbei romAue. 
ARRAN.IAKH, airanìnnuniu^ vedi 
'anffiarr. 

AIfóA, s. f., massa, toiu, summa; 
nuiMa^nccrTiiti, tiuiniua; — adverb:rw<«r- 
'" *a, inopposetione deespres- 
' ''afa: a compcnì san fruilr 
cHorsti, a-cumperà san vende cu redi- 
at'a (cu toptanulu). per arorttiouein e» 
ifr© tpI vcniki^t frane, nclirtcr on ven- 
'dre ni irrns. — Vorb'a, iu forma sea, 
narp nemica neromanìcii; déro necon- 
ioscenti*a origlnei oi, cumu si impre- 
lururea co nu se aude in Koniani'a li- 
t, uà face suspecta. Diotionariulu de 
tud'a uà dorivad*in iat.-nr -rsl.^-onls, 
in^omnarea co are vorb a intr'addc- 
roru in frasoa citata mai siisu; inse d'in 
iTersSt> s'ar ascepta in romanesce for- 
'a nro-m/zr, san avcrsiutìc^ sau prin 
»rirea indatinata a lui r, d'intre dono 
rocali, aasliaic. si contrassn aysiitnc 
oetionea ar potè inse fi intru atiìtu 
(verata, intru cdtu arm ar veni d'in 
sa-afli funtiloa cu arorsl!», adeco d*in 
rorlo, si a jiiime din participiulu femi- 
liiiu aTfTMiir de caro so pó.'e allatura 
ine. »T*THO=ploia mare do vrrsu 6y\ì 
imucLicofa, cunui gè dice in romanesce, 
'cu t<3te co vorb'a franca se lega mai fl- 
osce de vorbpr=ver3are; dero si vcrKt^r, 
iman. tri\<iarc, diiou totii la ver(o, c{i 
ri incrtiio, «Ter.tft, aversari, etc. Se fia 
fere arsa in legatura rugrecescile: ap-òr^v 
-CU redecat a, cu totu, av.=cu totu, in 
»tn, d'in a-ptorzrt^diou, apT.crrredecflre? 
fìa cbiaru participiulu femininu d'in 



arsu, dela ardere cu insenmare do «»- 
vrrsionfArCj care intra fii in lat. nversl% 
de 'infocare, cipiyrmdae, in genere, si 
in parte la venderò si cumpcrare, sau in 
fine cu insemnarea de a Ina totu cà fo- 
culn, a uu las3;\ nemica? 

ARSJEA, s. f., pi. arsidlc si arsìaìU^ 
stratu ce se pnne prc spinarca calluUi, 
sub .sà 'jOpblppinm, — Se vinaastavorbii, 
cumu pretenda unii, din iurcesculu ìrnsiA 
Este pucinu probabile, pontrn co nu se 
aude mai uecairea intre Itomà ni cu as- 
piratione, cumu se intempla la vorbele 
turcosci.cari uaau in limb'aturcésca, Se 
uu fia iiisusi romancsculu sh\ cu ar in 
locu de ady ca in armeìysarìH':' ~}1^\ a- 
nevoia s*ar potè pune in legatura cu i- 
taliculu arnese, frane. Iinriitiis, mai al- 
lessu candu in latìnitatea media uu se 
atta noci una urma de acestu cuventu. 

ARSENALE, s.Qj-, frane. arsomil,ital, 
aì-bouale, mare deposetu dearme, arìita- 
uirntariuin, vorbade origine arabica, de 
care se potè senti limb'a romà na, cà ndu 
uà poto supploni cu altele curata roma- 
uice, cà ; arnmriaj ar inameni ar in. 

ARSTEU, si harsicu'fy s. m., instru- 
meutu de sapatu, sapoiu, sapòu, pasil- 
iium, sarculiim, — vorba de origine ue- 
eonnoscutasiaprópe neaudita astadi, de 
ore ce iu loculu ci se audu cu acca-asi 
insenmare : fnqmi, aapoin, Icì-nacojìu, 
/er.Sf/ni,— d'in ungar. Aso7 

AUSICU, s. m., pL-f siw?;— 1. ossala 
de inchiaratura dela genuchlulu certoru 
animali, cumu : boi, oi, etc.; 2. fiendu co 
copiii se joca cu osse de acesfcea de la 
petiorele mieilloru, de acì astrajralns, 
frane, os^clet : ajocd arsicrj a se joca in 
«r.9U'f=aiitraBrfllis ludcre.— Form'a, in- 
tellessubi, irapregiurarea co joculu de 
//r.s/rtì este unnjocu de prcdilectioneallu 
totoru fiiloru de Romà ni, si co prin ar- 
mare acesti-a n'au asteptatu se In invelie 
de la fili Turciloru, cumu s*ar fi inteni- 
platu, déco vorb'a ar veni in addeveru 
d'in ture. n&lc. tote in fine paru a con- 
spira intru apperarea nobiiitatei si ro- 
raanatei acestei vorbe, care pare a se 
lega de acea-asi radecina, d'in care vinu 
sì lat. «rmiiH, iirtns, ai*ticwlns=: arma, 
inchiaiatura, raembni; grccesc. à pp-ó^ 



30 



ÀÉH, 



(toc, ^p&pov:=inchiaiatura, imbuceatura^ 
si iDSifsi à pid|JLÓ?:z:numeru, si diviri'a ip- 
j«.ovta:=ariiionfa. Cea ce pare a confirmà 
acésta etymologia este si vorb'a tlclilu, 
prin care se desemna arsiculu^ cu care 
da jocatoriuhi, vorba scurtata in locu de 
arfickìii=za)iirlu, 

ARSICAKRT, s. m., cui placu forte 
arsicele, care are passìouea joculuì arsi- 
celoru, (vedi armai). 

AESINU, a, Tn.,pl.-f', vorba care pare 
a se tiné de arelle-asi oriiLfini eii arsìcu 
(vedi acésta vorba), si itisemna : iinu 
certu nunieru de juribitie de iortu, care 
redicatu deprereschitoriu si resucitu ia 
forma de spirale, se cóce, si astufeUii se 
prepara pentru tossutu. 

ARSITIA, s. f., vorba d'in radecia'a 
orM* curatu romanica , déro cu suffissu 
strainu; si de acea-a neadniissìbìle in 
locu de arsure sau ardóre. 

AKTANll,s. m., 1. buccatadecame, de 
vestìmentu, sau de altu ceva, care, de 
8i rupta, se tine inco de totulu, d'i» care 
face parte, «^ezmpii sau Hfìtrmontnni, fiauc. 
Umbeau,— 2.petiorude passere, pes voi 
coxii ari!*,— 3. in genere : bucoata, frasc- 
inentum.— Desiacésta vorba lipsfisce d'in 
dictionariulu de Bud'a, cea-a ce ar dtì 
se se intellega co vorb'a nu ar fi conno- 
acuta Komaniloru d'in Daci'a superiore; 
de SI se alia si in turcesce artaii; cu tote 
aceste-a forni'a sea este curatu roma- 
nésca si arpoté'fi un'a din acelle vecbie 
vorbe proprie numai lirabei nòstre, de 
óre ce parca se b»<,ni fòrte bene prin senau 
de acelle-asi origini cu «m«« si anìicu 
(vedi arsku)y sau cu arsa (vedi si acésta 
vorba), de óre ce in grecescesce essiste in 
addeveru una vorba d'io acea-asi rade- 
cina cu à pSrjv si ^tp^'y.;, fòrte appropiata 
cu form'a si intellessulu de romanesc'a 
artanUf adeco à fjTavT,=:fune de speudu- 
ratu,de unde in genere : verce spendura, 
si apoi erosi in speciale : buccata rupta 
ai spendurandu inco de totnbi. d'in care 
s'aruptu;— d'in nr/«//tt e probabile covine 
si arianarc sau atarnare, verbu care 
prin tlessionea sea sìmpla : afaniu si nu 
atnrìirdiu^licutìpre^ siispeudercy denota 
uua mare vechime. Forma (trtariirr, ar- 



ASA. 

tanesCìi^=.\ainot Incero, este de certu li- 
na formatioue mai nona. 

AKTANIEE, artanescu (vedi arfanu)^ 
a rupe, a face biiccati; lauUre. h 

AllTl , artìagasiu, etc. , vedi harti, ^ 
hartiatfftsìu, etc. 

AirriRISIRE(3ÃŒcufi si cu si nesiue- 
rate), aìiirosire, artorisirc si arturisire, 
nrfuri.<ies€itt v., d'in turcesc* : artlr, con- 
noscutu numai in Komani'a libera, astadi 
inse si aci cu totiilu cadutu indosuetndi- 
ne, cà terraiiui judecatoreacu : a luà parta ^ 
la lìcitatìonc, a lìcita; licer!, Ucitarl. fl 

ARTIRISITORTU, artirositoriu , ar- â–  
fariftitonu si arturisitoriu, care artiri- 
sesce (vedi artirisire), lìcìtatoriu, llcl- 
tator* 

ARTOPHORIU, s, m.,à pTo^óptov, vasu 
sau tabla pre care sta panca benecuven- 
tata, (vedi artoa). 

AUTO.S, s. m., ^p'cor;=:(pane); si de 
acf in particulariu : pane benecuventata, 
]mui in uunieru de ciuci, ce in ajuoulu 
dilleì selle ouaraastice duce cineva la ba- 
serica in tempulu veaperei, cil so le be- 
necuvente preutulu, si d'in cari apoi im- 
partasesce atà tu pre preuti cà tu si pre 
toti ai casei selle: acea-asi pane se chia- 
ma si litia (t nesiaeratu). — l^éco arios 
e se remana in limb'a romà na, apoi cauta 
se lapede form'a grec/^sca si se iee un'a 
mai romanésca, artu; coci artosìdu, in 
locn de artulu. si artomri, aru fi nesuf- 
forite. 

ASARDU, hasardu, si mardu, sau ka- 
rardn, s. ni., frane, hasaril. itul. nzzartfuy 
provencial. azar, ca.sii, intemplare òrba, 
sorte, casuH, Mcrh» furtiiiin, alea: — jocu 
aleatoriu, joco la norocu, alea; -intem- 
plare rea, nenorocu, casu reu, periculu, 
nevoia, caHiiSf perleiilmn, discrìuien} — 
de ;icf si verbulu : aN^irr/tor sau acardare, 
itaL azzardare^ frane. Iiasurdor, a ar- 
runcìi orbesce in pericle, a jocà lanorocu, 
a periclita, a pune in periclu, a committe 
cova uneiòrbe intemplari, fortuna? com- 
mìtterc, porleiilam adirn^ In dlKortmen 
Tp-nlrOf aleam Jac^re. — Et>raologi'a a- 
ccstoru vorbe de la latin. Haf puntu la 
joculu de zare. nu se potè admìtte, coci 
mi este essetnplu c-ii s latinu se devina r 
in limbele noue latine. Italiculu aara. 



ASS^ 

ffchia jEaro^rarnincatura de trei punte 
1» j<K*iiIti de table, de unde si in romii- 
' uiiTDJrea de ;tam, data la cubcle 
-.1 jari se joca acestu jocn, pare a fi data 
u&sc^re la tòte colle alte formo; apoi itai. 
sarà con.^uua si in forma si In ìntellessu 
cu ebraiciilu /arahrzlucnipcriculoHii, cu 
care se léga aral»iculn jasuraz^a arnmcìi 
lare le, a jocà zare, si jusur=^jocu de /aie. 
Vorbele déro neci sunt de origine ro- 
manica. Deci aii, sub forra'a data, typa- 
riii romà nescu; déco amu vré se le roraà - 
aiinUf atnu potè dice : azayu^o<nrilu, 
si tLsatarr^msarJarc san asanhirt: Di'ro 
Umb'a D'are lipsa de denselo. 

ASEUINTIA, sì aswiintiaf s. f., vedi 

ASE[JIRK(indictionariuIului/i!((r)///), 
èro in cellu de Buda : asttuirtì (cu «d'in 
fffliab'a xii obRcuru ci si e d'in form'a 
ascuirr, si aisnuirc, ttsmiram. v., for- 
matu (Fin <^7« = hiiuh, neauditu in Ito- 
mania Ubera, unde cu acca-asi insem- 
iiare .^e aiide in gur'a poporului insusire : 
â–  face allu seu, a si iusitsf, a si appro- 
priA. — D*in accllu-asi si vorbele : \. a- 
$ettintia,ìiì a.^isiiucììiia, s. f., insusire, pro- 
prìetat<^; -- t^smitonu si (r^mtifonitf in- 
susitorìn, appropriatoriu. 

ASMAilUClJ, rtsmnliuCH^ usmttiiuirn 
si ujimulÃŒKÃŒn, s. tu., pianta: ripri*roIÃŒiim 
fliefawrepIijUum, fr., i'(*rroiill« 

A88ASS(Nir, 8. nj., itaì. assassino, 
ù, AM&nAbfiu, ispan. anetiliio, cellu ce prò 
nnsi; uccide aau face messoria de a 
iBccide pre bani, omoritoriu, nccigasin, 
«carili. R'eariHs— de nude si vcrbulu : 
asiuiMliiar<*. i tal. ato^usHiiiiiro, frano. nssAs- 
»iii«-r« ispan. ancHinar, a uccido prin pni- 
dìtioriA, a lftv( prò la spato, aomori prin 
insellai ione, p<*rinAiflÃŒnR Intrrflorr^tppr- 
rat^re; — ^'in arabiriihi hasUln (pronnn- 
t' ' U\ si sinorati), nume datii n- 
li • 'M'imeni, cari imbetati cn Iteii- 

tur'a arabica haslHi, proniettoa si jur<!i 
cé*llni mai mare al In Ioni a uccide prò 
piata pre verrine ar fi vrutn acestu-a. 

ASSIUrKARE, V., itaì. assicurare, 
fr. aH»urt>r| luluiii vi secnriim roild^^re 
rti crrttorom fncor^^; — noologismu for- 
matii d'in \i/;/*rw=ÃŒtal- sicuro, frane. 
*ftr, lat. jiecunis, insenecorrcotn in mai 



ATL 

multe respecte : antaniu allu tonului, 
care in italica este pre penultima : si- 
curo, c({ si in iatin'a : necarun, uro in ro- 
mà nesce 3*a pusu reu pre antepenultiraa- 
stfjuru assìfjunt; allu doile prin stramu : 
tarea lui r in //. si allu treilo prin susti- 
tuirea unni / lui v., ca in ilalienesce de 
certa, déro iti rominesce du se potè ad- 
mitte, de óreco vorb'a ori*jinaria are e ; 
sffcuriis, si de órece prin acésta punere 
a lui / in locu de r se intunereca et^ino- 
locfi'a, care este so:=fora, si cura^grige, 
asii'i in ciìtu seniniN va se dica fora te- 
mero saugrige. Prin urinare formolecor- 
roctc si de admissu in dictionarìulu lìm- 
boi romane sunt : .wrunc, a550CMm?v, etc. 

ASTAKRJ, s. m., vorbade origine ne- 
connoscuta, ìnsemnandu : pandiu gròssa 
de captusitu vestìmonte. 

ASVERLIRK,«.'?i'crZ«.v.,compusud*in 
svaiirc si u sau «</, dìfferesce de simplu 
ed addnccrr de durrn; strrìr rnincm, va 
se dica arranca minccn in vare dircc- 
tione; èro asinerie mìncea va se dica ar- 
runca mincca in dircciionc dftr.nninataj 
adccas;wr monevorhiforìnìn, sau in susn, 
etc. — Cfitu pentru etj'mologm vedi aira- 
plnlu tiverlirc, 

ATARNAliE sau aternare {xeà \ «r- 
tauii)^ atarmt, v., a prinde susu, a ac- 
catiiì, a spendura, a sia spomiuratu, 
pemlìl^re sau suspeiidf rt*. si pciidt^re. 

ATERDlSIRE,a/*/v/;N//oM«, vedi ar- 
tifisirCf (uiirisiiortu. 

ATINARE, t7^/;/H,v.,(fiinitialeìà celli 
mai multi Romà ni darn dupo regùTa, la 
altii inse obscuru, si la unii aspiratn), 
a agita cu potere, a scuturà , qitAtct*e> 
coneiiterp, a^Itarr. — De sf n initiale 
d'in accsta vorba variedia, cnmn s*a no- 
latiJ, in pronnnti*a Romaniloru d*in di- 
verse bcalitati, doro acésta-a se intem- 
pla si la alte vorbe. a caroru-a romani- 
tato mi se potè contesta, cumu : tdbij à liti 
si hà llu ; si de acoa-a assemone feuomenu 
mi poto se faca a se puno in indouentia 
puritatea ei de origine, candu alt« mo- 
mento mai ponderóse, cumu essisteuti'a 
ei in ffur'aÈoniilniloru mai d*int«3te par- 
tile si simplitatea flessionei {rdimt, nu 
aiinrdiu) attesta despre una inalta vecbi- 
me, si prin acé?ita,deregula, si do purità - 



32 



ATU. 



tea de origine. Care iiise se Ha otymolo- 
gfa ei? Autorii «lictiotiiirìiilui de Uud'a 
paru afì dalu in iiini'a oÌ, seriendu vorb a 
iu costioiie Du ninnai subform'a alinarc 
sau aiienarc.cx si //r(^<nrt;(pronunliainse 
ci cà si fi sìueratu); coci, (lupo tòte pro- 
babilìtatile trasse si d*in forma s\ d'in 
intellossn, vorb'a paro a se lega de eleo 
=:Tniscu,p'.inu in iniscare, grec.xtvso), cu 
Bccu-asi insemnaro. 

ATTASIAUE, v., fr. aìWIht, a lega 
strinsn, a co>lle,t,'ii, a vinci, a dovinciV a 
lepf ; a attrage (huirea a mcnto)^ a attin- 
ta; — ci reflessi VII ; a so lopf; a se in- 
china, a se dcvotA; a se applocA, a se d:i 
cu totulu, a se asservì: alUiruro, cnin« 
g:ftre,vlnclro,tleriwcirc;Hc<Wdcro,s«m,iii- 
clpnroy stiidore, etC; — uitaMumctitn, 
s. m., IV. Attachctnoiit« iu intellesu nu- 
mai morale : amore, aiìcctìone cordiale, 
allepire cu auini'a si siiriletulii^ stiidin, 
applecatione, occupatione, amnr, stu- 
<iium; — ailasiatUj pait., fr. uttuchiS a- 
veiidu, albra de insemnà rile verbului si 
substantivului, si insemnarea : allepitu 
pre lùDj,'aiinudoregutorin,prclónga unii 
officili, adjunctu, adnumeratn, associa.— 
Acesti neologismi snnt neadinìssibili in 
limVa romà na; coci sau deviau, cumn 
credu unii, d'in lat. attaetttrc=:a face se 
se se attenga bene, a uni strinsu, a al- 
lepi, a it'ga prin legatuieauevoia deruptii; 
nuasaemcni forme scalciate si dcfortijale 
potu lui't in limb'a romà na derivatele d'in 
attactarr; suu devinud'in cclticulu iacli 
=^pìronn, atà tu mai ren, de óre co ace- 
ste vorbe aru fi atunci nn numai ratecite 
in respectulu analogieloru de forma, ci 
sì intenate de strainismu in originea loru, 
fflra se mai aduiigeniu co neci in celle 
alte limbe roraanice, afora de cea fran- 
cesca, mi stau assemeni forme, si co prin 
urmare neci limb'a romana n'an* lipsa 
de densele. fiendii co possedè pcntru a- 
celle-asi concepte, curau se vede d*in tra- 
diictìone , immuUite espressioni verhie 
sì curatu romanice. si facultatca de a cfbl 
altele mai noue, numai n'tvatoriisescia 
innova romà nesce. 

ATU, fr., atout, formala d'in prcp. 
à ^ui, la, pentrii, si loui =totn, prin el- 
lipaea nnei vorbe cA bon=bunu, sau sor- 



AVA. 

Tnnt=:serviudu, fiendu folo^itoriu, va 
dica proprie : buiiu la Lotn, a tòte san 
de tute bunu; si de aci iu speciale, la 
jocnlu de carti : colore do carti care ta- 
lia si baie tote celle alte colori. — Acé- 
sta vorba, od si nchm (vedi oquitare si n- 
fjuìtif), s'a introdiisu fora neci min re- 
spectu de analogiele lirabei; si prin ur- 
mare h'ar lì benea uà mai scalcia ima data, 
dandu-i-se form'a aUnt, si apoì unu plu^ 
niriu si mai nesulferitu : aUmn, ^ 

Ansili, si niitsiu. s. ailj., vorba conno- 
scuta sub cea d'anianiu forma la Macedo- 
romaui, oro sub cea de a don'a sì la OL|l 
teni, insemna: 1. betrann, mosiu in ^e- 
nere; 2. tatalu tatalni, mosiu;— d'iu latin. 
ariiH=tata1u tatalni, mosiu. ^ 

AVAIMTD si itaìdieiu, vorba de orì^l 
gine turcésca, astadi cu totulu caduta 
iudesuetudenc: dare, iraposotu, v^^rtl^aUv 

AVALKA, vedi havalca. H 

AVALMA, vorba de origine neconno-^ 
senta, ciinijHLsa, ciimu se vede d'in n sì vai- 
mdy de nude //;^////7((.s■/V•^^:=: confusione, ' 
si usitala numai cà espresiono adverbiale 
in unire cu de : tlv itvnìnia^ in communf^, 
de frati, vorbindu de averi mai alb*s3u 
nemobi!i. ce nn si le au impartìtu inco 
proprietarii loru, ci le possodu si folose- 
scu incomunc; Imlivlnc, fr. par InddUj 

AVALMASlA, s. f., c:\ si vorb'a preci 
dente, d'in care s'a formatu, usìiata mal 
muUu 'wxwwm Q>\\ de : ihavaì ma un, a 
proprietato; domhiii Jiih mqnum. 

AVALMASIU, s. m., ed sì nrnlmn^ 
d*ìn care s*a formatu, usitatu mai multu 
iunnirecn dr: dcarnìmnaiti, copropricta**^ 
rìu; t^ui domltiil jiis icciuiiin liJibct. ^È 

AVANO ARDA, s. f., nraiit-ffarde, ital. 
untitrtiardia sau vaiisiiardia : 1. partea 
ÓBtei in miscare, caremerge inainto, prl- 
miim a^moii, fruntea ustei, iu opposetione 
cnnrirrfìnrda, frane, arrlèr^-erarde, ita- i 
lìce rotro£:unrdìA, còda risteiinmìscare^| 
noTlssImum a?iiipn; — 2. antiiniulu sìrij^ 
albi óst«i in batalia, fruntoa, froiis, pri- 
ma ncfps. — Francesculu avuut-srardoest^ 
compusu d'in aranl, trausformatu d'in 
lat. ati-anto=:de ìuaiute, si d*in crard» 
=:cu3todia sau padia, si pria urmare ;j_ 
corpu de (linoni destinati la padia. Ceifl 
d'antaiu parte a vorbei este déro roma» 




AVA. 

déro sub uua forma ueadmissibìltì 
»'a romà na, de óre ce acésta-a are 
mnie:=inaint€^d,i. ante; èro cea de a 
fa K«rde vine d'in germaniculu wah- 
a custodi, a apperii, a padf; si asià 
»rb*a Avant-^arde este juiuetato roma- 
si jumetategermanica, hybrida, ucci 
lu ned magarìu, ciimu se dice. Ce se 
!mu déro de form'a sub care s'a luatu 
se iea ìa limb a romà na si sub care 
se mai intellege neci autà ni'a parte 
avorbei? N'ar crede cineva co avan, 
din avangafday aste turcesco avann:^ 
cumplitu? (vedi arawu). Arrlèrc-^arde 
tre si ea allu doìle elementi! totu vorb'a 
iarde, èro antaniulu elemeutn aste in 
addeveru si ellu roraanìcu, inse fòrte 
comiptti HI dpsfiguratu asià , in cUtu, sub 
pedépsa de a se crede co vorb'a ar fi ta- 
taréeca, nu s'ar potè introduce si in limVa 
romftQa. In addeveru prìn duplulu r se 
Tede co arrièrv este compusu din ad si 
fl*re, corruptu d'in lai retro, inderetu; 
unà nesculu indeìrtu inco este corapusn 
1», dr si retti, aceatu d'in urma ve- 
itu toto d'in lat. retro, prin caderea 
tmaì a lui ?; sì prin armare mai pucinu 
iGo-uratu ci francesculu rl^ro. Inse 
ktro sub form'a Rea completa s'a ad- 
I8U astadi in multime de corapuse ro- 
lesci, cà : retrogradu, retrosj)ecti- 
etc. Nu e déro unu neintellessu am- 
ititoriu a pime in locu-i frane, arrlère 
itr'unut^'rmiuu militariu? De alta parte 
ainte inco s'a admissu cu form*a sea mai 
iginaria ante in compuse ci : anteces- 
aniecedente, aniediluvianu, ante- 
tif cuniu se afla si in derivate ed : an- 
'€f anticu, (mtaniu^ ettì. : ce potè 
fdéro inlocuirealuicu frane, iivant, 
trm'a neintelléssa avan^ iritr'unu 
liuu militariu, de cà tu completa cou- 
ùone si neintellegere? Dupo celle es- 
puse peno ac( resulta invedcratu, co vor- 
bele avfifigarda si aì'imjarda du potu 
si remane sub acésta forma intr'unu 
^onarìu allu limbei romà ne; si à éco 
ne multiamirau cu betranele, frumó- 
Bele si perfectu romanescele : frunica 
\£ì, coirà osici j cauta so formùmii 
jle d'in eleraente curatu romanico 
Q CO forma curatu romanésca; si tìt^ndu 



AVA . 

co vorb'a curatu romanica, care cor- 
respunde cu cea de origine germanica 
garde, este custodia^ vorba conser- 
vata si in evangeliu : si au intarilu 
pétr'a monnenttdui cu custodia j acé- 
sta-a compusa cu ante si retro, ar dà 
Torbele curatu romà ne : afUecustodia:= 
avant-^arde, si rctrocustodia-^arrihre' 
^arde. Déro Rendu co vorb'a garde a in- 
tratuiumai tótelimbeleromanice, cumu, 
de easeraplu, in cea italica sub form'a 
K;uard[n, de unde si guardiano, custode, 
gardianu sau gardistn, si prin aceste-a, 
dupo proauuti'a Italiloru, cari dicu ap- 
própe grardia si grardiano, si in roma- 
nesco, mai inainte de a le laà dupo fran- 
cesce, gvardia si gvardianu, adjunse, d'in 
causa co gv uu intra in geniulu limbei 
romanesci, in gur'a poporuluì vardia, 
vardianu, mai appropiate astfelu de ori- 
ginea loru germanica wahreu; fiendu co 
in limb'a popularia cssiste affundu in- 
radecinata una vorba, care, de si potè 
nu este de acea-asi origine, déro si in 
forma si in iutellessu se appropia de 
francesculu 5ardc,adecovorb*a^ar(f« (de 
nuelle); fìendu co, in fine, este potè bene 
si cuvenitu cà termini cà celli milta- 
resci se nu se departedie cu totulu de ai 
celloru alte limbe alle natìoniloru ro- 
manice, d'intre cari un*a tine antaniulu 
locu iatre tòte nationìle globului prin 
progressele selle in artea militarla : de 
acea-a, in lipsa do mai bene, s'ar potè 
admìtte anti.'gardiaz=:iir&nU^arde si re- 
trogardia^arrière'^ATdt^, — Inainte de 
a termina acestu articlu, vomu cbiamà 
luarea a mente asupr'afenoraenului fòrte 
intristatorìu. co militila, si alle railitiei, 
este un'a d'in partile activitatiì natio- 
nali, in cari nu scimu cumu se face, co 
lirab'a s'a respectatu si se respecta mai 
piici nn. PAno mai ori domniea, in acòsta 
parte, ostafah, oharhtdr, parucicii, pra~ 
por gir n, pnìrovnirii, prìca^urilc, otnO" 
skmclcj smotrurdv, lo^ìncelt', pisseriit 
ÌHnGarii,fcffrh€Ui, ucenieìe, vìstavon^ etc. 
Astadi au invasa in locu-le avangar- 
ddfy aricrgardcìc, furagìeìf cu furagiorii 
loruyfio'góncle, cordóneh% serjf'ntii,jan- 
darmii, avanposturile, pudr'a, balelet 
sentvróìiele, rmiparturile, runforturile, 

8 G. 



AVA; 

ìli cu totu némulu loru. Mane?— Maae 
domnedieu scie ce potopu ¥à mai veni 
de asta parte preste biét'a limba roma- 
nésca. Detori'a chiama pre totì officiarli 
romftDi, cari cauta se scia mai bene c4 
rercine, co ìnneculu limbei ar trago dupo 
tene pre allu natìoaalità tii, a pune cu 
una di mai currendu stavila acestul 
deluviu. 

AVANIA, 3. f., (fr. aranle. ital. ara- 
nla, nou grec. Ã pav(a), vorba de origine 
turcédca : 1. capitatioue, dare peutru 
capu ; 2. si de aci : reutate, barbarfa, 
erudirne, cu care Turcii atorcu bani de la 
destini, BKTitiBy reiatlo pecunlae cx- 
torquende canso, 

AVANP08TU, s.m., (fr. arantpoHte, 
Torba compusa din arant (vedi avan- 
garda) si d'in po»te, derìvatu d'in lati- 
nesculu postmn), si insemnandu propie: 
cova pusu sau assediata undeva cu nnu 
scopu, 8Ì de acf, loculu unde se puue 
eeva cu unu scopu, cumu si ómenit pusi 
in acellu locu cu unu scopu : 1. locu unde 
flApunu luptacii inaiatati cari ìncon^ura 
QDd intaritura sau cari mergu in fruntca 
óstei; — 2. ómenii armati pusi in asse- 
mene locu. — Dupo celle spuse la articlu 
ùvangarda, s'ar potè, in lipsa de mai 
bene, romanisà intruciltuvaacestunoo- 
logismu Bcalciatu, dandu-i-se form'a 
ontepostn. 

AVANSAKE,siaraiillarp,(l'.ayancer, 
itah aTanzare), a inaiata, a merge sau 
di inainte, a procede Sau porcede, a pro- 
igredo, sau progi*essd, a propune sau 
Spune; procedere, pro^redly proflcore, 
anteire, rem lu medium forre, proferro, 
afferre; — a se avnntui in vorba, a merge 
prò departe, «'aranccr, Incautius loqul; 
la avayiiia 6ani, a numera d'inainte, pe- 
«DDlam in antcoessam numerare, pcon- 
alam repreaentarc; — iwansH sìaeatUiUj 
a. m., fr. avance, appucare inainte, spa- 
iiu percursu ìnaintea altui'a, prieoiirslu; 
tumma de baui piatita d*inainto, pecu- 
nie repratHentatlo. — Autani'a d'in celle 
doue forme alle acostoru neologismi : 
acansare, avansUy este reproductionea 
fonetica a francesceloru: araueer, arance^ 
fora se se iee in bagare de s<5raa oo franca- 
'tcolu ce conesponde iuasseroeni forme 



_^ AVA. 

CU ti siueratu d*ìn alte lìmbe romaoice, 
asiìL in cà tu vorbele introdusse in roma- 
nesce sub form'a avmisare si avansu aru 
pare co correspunducu francese, aranser 
sì avanse, si neci de cumu cu aranoer si 
arance. Aceste aberrationi s'au corressu 
peno la unu puntu pria formele avan' 
tiare si avaritiu^ care ar fi in addeveru 
formele. romane trasse d'in una vorba 
avant, déco acésta-a ar essiste in limba; 
inse frane, avant, cumu s'a arretatu, 
{vQdì avangarda), are in romanesco for- 
m'a inainte, si de acea-a form'a romà na 
inamtarc e de preferitu sì lui avaìitiarc. 
AVANSU si avantiu vedi avansare, 
AVANTAGIAKE, avantagiosu, vedi 
avantagiu. 

AVÀNTAGIU, 3. m., pi. -e, francese© 
avanta^e, ital. avvantaggio, formatutotn .^ 
d'in avant (vedi mangarda)^ prin me- â–  
diloclrea unui verbu avantor, ce nu es- 
siste : 1. folosu, utilitate, emolumentu, 
fructu, ntiUtas, fractus, emolumentnm, 
resi — 2. superioritate in respectiilutem- 
pului, locului, etc, oppurtunitate, oppnr* 
tunltiks, locns nquutt, tempo» «eqnam; 
3. superioritate asupr'a unui adversariu. 
Victoria, Victoria; — prerogativa, supe- 
rioritate, precel lentia, preminentia,pr»- 
Htanda, exccllentla; — 5. cali tate distin- 
ctìva, talenta, dos, munns, ornamentum; 
— G, favóre, onore, gratia, honos.— -4- 
ra«^a^g(0&M,ailj. t frane. avantag-eux, piami 
de avantagie, in tote iusemnà riie vorbei 
aì-^antagiu;—avantagiar€, v., frane, avan* 
tasTcr, ital. avvantaggiare, a dà avan- 
tagie^ a de cuiva mai multu, a lu pune 
in mai buna posetione, allt^uld aUcnl 
prasoipuc d&ro, aliculaii oondltlonem po- 
tloreiii Tacere; — apoi compiisele : des* 
avantagiu, frane, d^savantage; dcsavan- 
tagiosu^ frane, dénarantageux^ cari prin 
part. dtìs, acea-asi si do insemnare si de 
forma cu romlnesculu dcs sau dis, ed in 
desfaccrej descoperìre, etc, au intelles- 
sulu contrariu ceìloru simple : avantage, 
Avanlageux, avantagìUf avantagiosu, — 
Toti acesti neologismi, cà compusi prò 
de una parte d'in avanti eare, cumu s'a 
arretatu (vediai'a»yanZa),nu potè trectì la 
noi cu acésta forma, èro pre de alfa cà 
derivati cu unu suffissu aglu, care inco 



« 




u efte romanicu, si cu at&tu mai pu- 
dan romanesca, nu potu intra in dictio- 
otrìolulimbei romà ne, maivertosucandu 
ieésta-a despune de espressioni inde- 
stelto, cu cari se inlocuésca acelli neo- 
logismi, cumn 86 vede d'in traductionea 
sommaria a Ioni cu alte vorbe curata 
ramanìce, si cumu s*ar vede si mai bene 
d'in traductionea de frasi intregi, in cari 
am intra ei. 

AVANTIARE, vedi avansare, 

AVANU, adj-, de acea-asi origine cu 

t, (vedi acésta vorba), cumplitu, 

la, barbara, spaimentatoriUt saBvus, 

ip barbaraSf fnhnmanus, terrlbl- 

Mim^ tannali l8. 

A VARI A, 8. f., frane, ararle, ital. a- 
varia, dupo unii d*in celticaiu abar sau 
mvar=:=stricatu, dupo altiid'in grecesculu 
fid^cc^luntre, nave : 1. stricatione ee 



pre mare suffere una nave sau mercilo 
d'in ea, si de ad, in genere, stricatione 
sufFerita de merci prin transportu; dam- 
Dum, JactBra, detrlmentum ; 2. ce pla- 
tesce fìa-care nave pentru tinerea in buna 
stare a portului, unde stationedia, rautl- 
g-al portai reficlendo asBl^natam. 

AZURARE, azuriu, vedi asuru. 

AZURU, 3. ra., frane, azar, ital. aa- 
KQrro si azzuolo, ispan. aeDl, d'in persie. 
laadr, de imde lapis lazuli, sappbirulu 
celloru vecbi : colore albastra incbisa, 
albastru incbÌ3U,offiruleom, color e»rn- 
leusj — minerele d'in care se trage a- 
césta celóre;— ax^MrfK, ad]., frane, azoré, 
coloratu cu azuru, faci'a ceriului, alba- 
stru, albastrfu, croruleos; — azìirc^e^ v. 
frane, azurer, a colerà masum^ a colori 
albastru, a dà faci'a ceriului, a face ce- 
ruleu, osDruleum colorem rei taducere. 




B. 



BABÀ, 8. r, — 1. insentnarea cea mai 
respandita intre Romà ni : muiere be- 
trana, mai vertosu, tare betrana; anas, 
Tetnliij frane. Tielle-femme : bcih'a Sia- 
n% bah*a Visita, bah'a Cmnaìia. — De 
acf : a), vm-be de alle haheloru, vorbe fora 
fuudamentu. — W. Bah'aorb'a^ jocu, in 
care unulu d'in jocatori, legatu la ochi, 
cauta se prenda pre vreunulu d'in celli 
alti jocatori; frane. Colln-MalUard ; ai 
sejocà mu hf\h\i orbUi; omenii mari 7iu 
joca de a bah^a orb'a; ce faceti f* — ne 
jocà ìnn dm bab'a orb'a.—r). tìa^'amìfa^ 
se dice mai de ordinaria mija sau mi- 
jite (vedi aceste vorbe). — d). Babele^ 
celle d'antanin none dille d*in luna lui 
Martin: cstu tcmjninmnavudtbuneBahc, 
èro celle de amiu ce velie mai fura! — 
2. lu anele parti de preste Carpati in- 
semna inco : a), raósia, care mosesce, ob- 
9tetrìce=ob8t«trlx, frane, sjire-rtvmme; 
— 6>. marna. — 3. In unele parti alle Ko- 
maniei libere imba ìnsemna si : capetu 
de lemmi, truncliiu, grinda, pre care se 
radima greiitati mari, san care sta ca 
fmidamentuunoiconstructione, — Déco 
in aclista d'in iirma in^^emnare vorb'a 
este identica, in originea sea» cu vorb'a 
in inseuiDiirilr de snb nrirnerii L si 2; 
atunei ea n ar H (leeà tii un'a d'in im- 
multiieltì i>robe de.spre marea cntodian- 
tia de irua^inatione, cu care [Hìpornlu 
^tramuta una vorba de la una inseiunare 
laalt'u : lìendu-co in cas^ele Uomaniloru, 
betrauele portau, de regala, greutatile 
casei. vorVa babà va ti trecutu, in ima- 
ginatiouea Romanului. de la insemnarea 
do betrana la rea iht })ortator{a de greu' 
ttdij si de aci la in^ieinnarea si mai ge- 
nerale de raditnu de (jreutaiì, temclia, 
fitndaìwntit, taìjHUiìU ialpìna. Vercuniu 
ar fi insft, arMa d'in nrma in.semnare 



nu occure, precfttu scimu, in limbelé^ 
vice, d'in cari invetiatulu Miklosich pre- 
tende, co ar fi trecutu in romanesce 
vorb'a babà cu alto derivato allo selle, 
ce voru venf mai la valle; si acestu-a 
este unulu d'in mnltele cuvente. carine 
facu se ne indoimu forte despre addere- 
rulu parerei invetìatuluì slavistu. cu 
atà tu mai multu co» pre de una parte. 
vorb'a b(ìlta nu si are una radecina in 
limb'a slava: (?ro, prò de alfa, insi 
mt^ntionatulu eruditu marturescecoaci 
vorbase all.i respandila in multe alte 
limbe, afora de celle slavice : asià , ca 
se tacemu de aitele, chiaru in limba 
italiana essiste vorb'a babbo, cu insem- 
nare de tata; èro in dialectuhi sardinesu 
cu acea-asì ìnsemnare, se dice babu, d*in 
care cuventulu nostru babà n'ar fi 
cà tu form'a feminina, care inco essi 
in dialocte de alle Italiei. 

BABAKIIT, s. adj-, (vedi boba), 
place a sta si petrece cu babele. 

BABATIUSU? s. m., pl-e, vorba 
terpretata in dictionariulu lui Raoul prin 
frane. r;>ulette, fora se se espiece de care 
roulette anume este vorb'a; èro aiurea 
noi rm amu afiatn neci auditu acest^l 
cuvr'ntii. ^1 

BAIIATKIA, s. f., (vedi babai in iu- 
felIesHndt'resfeciaie san ile compassione: 
bnna betrana, bieta batrana, aiiicuU. 

BABERCA, s. f., (vedi balia, cucarain 
baberca pare a se fi combinatu si con- 
ceptulii de sl^ercii-e), si de acf, in batu- 
jocura : babn sbercita, babà forte 
trana; rui^ost vetuU. 

BABERNACU, vedi bobernaeu. 

BABESCE, adv., (vedi boba), in modu 
babescn, ca una babà , ca bab'a sau ca 
babtjle; aniiitor. 

BABESCU, adj. (vedi babà ), de babà . 




BiB. 

nreoitu anei babe; anUis : poriu &a- 
iaten, torbe babesci, 

BABlA si babitia, s. f., (vedi baba)^ 
iapo suffifisu, ca feiiaf barbatiay etc., aru 
ùsemiié : calitate« sture sau etate de 
Mm; inse cu acésta insemnare necì in 
<rarti« ned in gur'a poporului, pre cà tu 
5dma, nu se a]Ha cuvetrtulu: ci intelles- 
<alu, co care occnrre in dictionariulu de 
teda, int^Hessu de altamentrelea; ne- 
aooBOScutu in Roinani*a libera, este nu- 
m&i metaforicu si cu totulu particuiarìUf 
Adeeo : urdenare; cofurire, proflDrlum 
reslrìs. — Eruditulu Mikloskh reven- 
dìMi aceste vorhe lìiuholoru ^lavice^ si 
csopAra cu deiiaele bulgar. babloi; inse 
flofBssele curatu romanesci se oppunu 
Acastei supposetione, si probedìa, co elle 
sant de a deroptuhi formate de Homà nu 
6aZ)Q. Numai form'a babitia, immu 
afla scrissa la uuiì in locu dchahitiaj 
potè dà dereptate eruditului slavistu; 
si acésta-a nu este una proba deci- 
de óre-ce Romà ni i au applecatu 
-lavìce si la vorbe curatu 
i; 1 tainentrelea cért'a pentru 

Terendicarea acestoru vorbe si a totoru 
eiUora assemeni nu este de* maro intc- 
naott pentni noi Komanii : coci antaniu 
•He BU dunt« ^u mai bene nu au fostu 
coBDOscute dp cà tu uriui micu si nein- 
«emiiatu numenideRomftni; apoiinlocu- 
1» MT^nu vorbe necontestatu romanice 
ÓMiiBoaciite totoru Romà nìloru : urde- 
•ar», eofurire, 

BASICA si babitia, a. f., deniinutivu 
41a babà : antcnU. 

BABIRE. babescu, v., a petrece eU- 
taa de babà , a fi babà : muìii anni a 
mm haMu si asta muiere! 

1. BABlTTA. vedi habica s\ babut, 

2. bABITLV. s. f., vorba. dupo siif- 
fisroeafidupo accentu, neindoìosu sla- 
noà i d^ro nu avemu lipse de ea , de óre 
e* avemu chiaru si in cartile basericesci 
»M^»*a curatu romanica : pelicamt, pas- 

ìlare si alba, cu una mare gu-sia sub 
â–  Li, in care stringe pescele, cu care 
•* nnt rosee. 

BABOIASIU, s. m.. demiiiutivu din 
vmatori'a vorba. 
BABOITJ^ 8. m., pesce da riu de luu- 



BAC. 



37 





rime mfidia; — dictionariulu lui Raoìil 
espleca cu frane, alevin; tusHp&scele de 
totu micu si meruntu, ce porta in Fran- 
cesce numirea dealovln, se chiama» pre 
cà tu scimu, pleinisca sau bahusca, fora 
se mai adaugemu, co vorb'a baboiu nu 
are, ca cea francesca, necì una data in- 
tellessuln coUectivu : assemenea intel- 
lessu are pUtmscUi; èro baboiu are totu- 
deaun'a inteJlcssu individuale, cumu se 
vede d'in esjtressione ca: unu baboiu de 
pesce; am prensu numai doi boboi de 
pesce. — Cà tu pentru etimologia, déco 
referimu vorb'a baboiu la babUf ca si 
casoiu la casa; atunci se nasce greutatea 
de intellessu; ero deco referimu acea-asi 
vorba la barba^ si uà allaturà mu de la- 
fcincsculu barbus, care inserana unaspe- 
cia do pesce cu barba; atunci, scapandu 
de ^^routatile intellessului, cademu in 
difficultati de forma. Este addeveratu, 
co in latinìtatea media aflà mu babellui*, 
cu r cadutu, in locu de barbella» ; déro, 
in roiTiauesce, de acésta cadere a lui r, 
inainte de una muta, nu afià rau essem- 
plcv l'ora se mai adaugemu, co a claru 
d'in syllab'a initiale a vorbei baboiu^ inco 
da anaa de mare prepusu. 

HABONIT, s. m., pl.-e, huboìu de na- 
tura: venerila, cf^ sefw^e la ventre;— neo- 
logismu asili de scalciatu ca si morbulu, 
ce elludesemna; (vedi ìmboin s&u bubo- 
niu in dictionariu). 

BABORDI!, s. m., laturea stanga a 
navei, uitandu-ue de la pappe spre prora, 
neologismu d'in frane, babord, in acea- 
asi insemnare si in oppositione cu strl- 
bord, laturea derepta a navei; ~neo- 
logismu neadmissibìle; (vedisi abordarc, 
in glossariu). 

BABUSCA (cu s. siueratu), s. f., dft 
si derivata d'in britni, insecii torma sla- 
vica ; l. babà mica, (vedi babica)\ — 2. 
pesce micu si meruntu, (vedi baimu si 
pleinisca). 

BACALARIU, vedi bacctdamt. 

BACANESSA, s. f.. 1. care tine una 
barania, 2. rauierea unui bacanu, (vedi 
bacanu). 

BACANTA, 8. f., si hacalia, vorba de 
orìgine neconnoKCuta: 1. totucesepune 
in buccate «pre a le face gustose si mai 



98 



BAC. 



allessu intiepatorie lalirnba, aroma, con- 
dìmentu; aroma^ frane, éplcesj— 2. apo- 
teca sau stabilimentu, uridi» se vendu 
aromat« sì alte lucrurì de tnaticaro, (vedi 
bacann), 

BACANIRE» V., (vedi hacanu la nu- 
merulu 2), ca reflessivii : a se bacanl, 
a se derege cu rosiu, a si da rosiu pre 
fìacia, se dice de inuliori. 

"RACANU, si hacalu, s m., 1. casuh- 
stAntivu personale : omu ce vende ha- 
canie sau aromate, aroinatariu; aroma- 
tarìDfl,franc.épioler.— 2. casubstantìvu 
reale : lemmi bonu de tinctura rosìa, Ur- 
nnm campeoiDum sau brasIlUiium; — sì 
in specia : rosiu cu care mulierile side- 
regu, si rosiescu faci'a.— Ispaniculu b»- 
honero=:tolbasìu, frane, oolportenr^ nu a 
potutu dà , cumu affirma dictionariulu 
de Buda, nascere la hacanu^ de care inse 
nu avemu nevoia de orece limb'a In potè 
supplenf prin aromatariu derivatu d'in 
aroma, vorba usitata si connoscuta de 
poporulu romà nu. 

BACAU, s. m. (fora plurariu), vorba 
de origine obscura, usìtatu mai allessu 
in fraaea : a si gassi bacà uhczzdL si gassf 
cineva omulu, care se lu ptma la loca si 
se rinvetie mente ; a cade ci neva intr'una 
nevoia, d'in care invetia nientn. 

BACCALARITT si hamlariu, in lati- 
nitate media : baccalarliiB, itili. Iiaecala- 
rcsi bapoelllero, frane, baoheller^ ispan. 
baohiller. — Patri'a acestei vorbe este 
Franci'a, in ai carei autori cuventuln 
occurre cu multe si differite insemnari, 
cumu: 1. haccalariu este possessoriu de 
una baccalari az=Ã gTn de una mai mare 
estensione. — De acf : 2. crtt'a?/«n«, care 
fìendu pré piicinu avutu sa» pr^ teneni, 
nu potea radica, si port:^ tìannini in nu- 
mele si pre sém'a sea. ci c^utd se so puna 
Kub ordinile a!tui-a. — 3. dcrint de or- 
dine inferiore. — A.jnnc neinsoratu sau 
in ajunu de a se inson^. — 5. boccaìati- 
reu san scolariu, ce atrecutu umi es- 
samo generale de studielennei scole su- 
periore si a capetatu una diploma, in 
poterea carei-a se admitte a studili una 
facultate. — [ncercarile de a urmaH etj- 
mologì*a acestui cuvontu au remasi] de- 
serte, (vedi in |rlost>arfuin raedlip et tn- 



», 

I 



BAT^ 

flme latlnltatls domini Da Can^e^ lui 
gulu articlu asupr*a curentului baooa- 
larlati). Lassandu déro la una parte tote 
coniecturele^ mai multu sau mai pucinu 
nefericite, ce s'au facutu asupr*a acestui 
punta, vomunotdnumai, co, spre adicn- 
ventului una forma mai ingeniulu limbei 
latine, acriptoriì moderni in acesta limba 
au trassu d'in ellu baccalanreus^baoca- 
lartu§, in insemnarea de sub numerulu 5^H 

BACIU, la Macedoromà ni hagiu^ (ali 
de acea-a nu se potè admette co aru veni 
d'in ungar. bAcsI), 1. cellu ce la stèna 
face casiulu si brandita, oasel formator; 
—2. intre Romà nii de preste Carpati, 
cu insemnarile : a), de hade;—h), de capa, 
mai mare. 

BACIUCA, sau hociucu^ s. m., demi' 
nutivu d'in haciu : haduca de la ai. 

lUOlUIRE? v. (d'in baciu?), vorba 
aflatanumaiindictionariulu'lui'Àaof/f.cu 
insemnarea : a flecarl, a sta de vorba 
lunga; — de assemenea si baciuitoriu? 
cu insemnarea : flecariu , vorba-lunga, 
perde-véra. 

BACLAVA, pi. bacl<waiej 9. f., vorba 
turcésea, insemnandu: placenta de mig- 
dale cu miero. 

BACSIORAEE? v., cuventu afiatu 
numai in dictionariulu luì Raoul, ca re- 
tÃŒPHsivu, a Ufi bansiordj si cu insemna- 
rea : a ae avilf, a se degrada. 

BACSISIU, s. m., vorba turcóscardfl 
beutu, ce se da cuiva de beutii; f^iuic. 
pnitr-botre : a dà sau lud bacsism^zs^ à é^m 
sau lud de beutu. ^| 

BADARANlA. s. f., calitate, stare, 
fapta sau dissa de badaranu, 

BADARANIRE, v„ de ordinaria cM 
retìRssivu : n se badarani, a devenf ha-^ 
dammi. 

BADARANU, s, adj., applecatu nn- 
mai la persone : nepillitu. nepolitu, ne- 
r.ioplitu, grossolanu; IncultuN^ n^reHiU; 
rnMIoiis, rnHtlcanuB* nirfsplennK; frane, 
rustro; — badaranu 6oiartY»/=hoino no- 
TUH, frane, parvenu. 

BADÀU? s. Uh, aflatu nimiai in dic- 
tionariulu Ini Bnrcianu si esplecatu prin 
gerin. biitterrMSHoI putineiu? 

ItADE, s. ni., 1. appellatione data H- 
nui frate mai mare, 2. appellatione data 




BAG^ 

r«rcaruì orau mai betranu ; bade Ioannc! 
hoie Stane! hadea Ioannu, badea de la 
am — Cuventulu acestu-a, ca si deriva- 
tei» Iodica^ hadittOy suDt familiari mai 
alies9U intre ternani; precandu intre (v- 
tatiaaii ^3 audu in loculu loru mai mn\ tu : 
menc^ ncicn, neicutia. — Dictionariul» 
de Buda tragn acestu cuventu d*in u- 
baie ; iuse acésta etymologfa nu se potè 
admitte oa tloplenn satisfaotorla ned in 
re«pectuiu intellessului, neci in respec- 
talu formeì. 

BADICA, BÃŒbadiuca? deminutivud'in 

bade cu insemnarea de sub nuraerulu 1. 

BADITIA. s. m., deminutivu d'in 

bade, cu insemnarile : 1. ca sf hadica; — 

2, appellatione data iiibitului. 

BA£, baederu, etc., vedi baiot baia^ 
deruj etc. 

Bà QA,s., vorba turcésca: ossu trasBu 
d'in teefa brosce!, si d'in care se facu 
obiectede Iussu,ciunu: pepteni, annelle, 
temeurù si aitele. 

BAGAGIU, 8. m.j pl.-c, neologismu 
d'in frane, bairaire. cn tote co se afla 
dejd si in dictìonarulu de Buda sub forra*a 
ftopapie SÃ ubogc^e, introdussu, case sup- 
una parta d'in int^ellessulu cu- 
mtuloi turccseu ealabcdicu, si a nume: 
sau lucruri ce unu omu sau una 
tta iea si duce cu seneladrurau. — 
tTentulu so afla in latinitatea media 
sab form'a ba«rBKinm^ de la verbulu ba- 
fAre=:ra si strìnge si pune intr'unu sacu 
lucrurele, a se gatf de drumu, verbulu 
lierivatu si ellu d'in ba^a, vorba ger- 
Buuiica, c-e insemna laduy sacUy legatura. 
Asid d^ro cuventulu estc nu numai de 
formSt ci si de origine straina; si de 
so ìntroducemu in limba neologismi 
lini de dens'asi in materia si in forma, 
li bene so pastrà mu strainisraii vechi, 
aii prensu dejà mai multu sau mai 
luradecina.Dealtamentrelecuvente 
roraanice, cari se supplenesca in- 
teUeesuln vorbci hatjagiu, nu ne potu 
"iu : surrina, legatura^ etc. 
\ UE. hagUt bagatu, v. tr., Inse- 
r«r0f tmin!ttei-e;i tndere, Injlcere, tu- 
trsdacerfì* indncore^ Imponere, ponerc, 
locare. — I. Insemiìarcacea malgenerale 
a verbalui bagare^ in opposetione cu sco- 



BÀG. 



59 





icrCj este a duce in intru, a introduce : 
eusioruabagd^ dérogrcu a scòte cuitdu; 
iu esti detoriu se n^ scoti d'in ne- 
voi' a in care m'ai bagatu; essi singuru 
(i'm ncvoi'a, in care singuru te ai ba- 
gatu ; de uìidc l'amu bagatu cu^ neci drch 
adu nu lu poie scòte, — De acea-a, con- 
structionea eea mai ordinaria a acestui 
verbu este : 1. cu preposetionea in sau 
irUru: a), in intellessu materiale : bi^ga 
acVa in urechicle actduìj co eu nu vedu 
bene se na bagu ; bagagli sabVa in iéca^ 
co tota cellu ce scote scd>i'af de sabia va 
mori ; cri, nu nmi departe, mi am bagatu 
copillulu in pamentu; de frica toti se ba- 
gara in gaur'a dcscìpe ; bagati carraie in 
curie; dcco ti a dcgeratu manelCt baga-le 
in senu, de ti le mai incaldesce pudnu; 
bagaVai pung'a in Itusunariu? manu- 
scriptele ce possedeam. ìe amu bagatu in 
focu; furii se bagara iniru padure; C4 
mi spusesi tu, pare, co mi bagà nnuferru 
arsu in à nitna; catepotura, luara si ba- 
gara in saci; faciUorii de reu se baga in 
carcere; a bagà vinu in butc^i. torné 
vìnu in buto; de unde si : a bagà apa 
pre mani. — b). in intellessu spirituale: 
at. aiate baiaie avcti se bagati pre co- 
piUu in spainw; mulierea lussosa baga 
pre barbati* ingrelle detorie; numaibaie 
copillulu, co hi bagi in alte alle := (in 
epilepsia);tie nu veti face ce ve demandu, 
pre toti ve bagu in draci ; idi bagatu ur'a 
si veninuìu amaritionei in suffietele nO' 
sire; fii bunUj si nu me bagà in assemefie 
inaircatura; acésta muliere ire seme 
bagc in peccaiu; nu vreti se me bagati si 
pre mene in secretale vostre? nu ve ba- 
gati in conspirationi; ce omu si e^tu-a! 
se baga m tote; n'ai se te bagi in affa- 
cerile altui- tf^se te ammestaci; — deacf 
si cu ellipse de obiectulu, in care cineva 
se baga : faceti ce sciti, co eu nu me. bagu, 
nu me ammestecu; se bagasse insinua, 
se indesa, se appropìa tare : 5^ baga in 
pareti, in gardu; ce te bagi in mene? nu 
bagati carrulu in gardu, — de unde si a 
bagà :=.d. infige : a bagà in tiepa; —mai 
departe : bagu in mente ceva=:bagu in 
capu ccm^intfìilegu; ia/7M mente in 
capu, si simplu : bagu m^ntezr^me intel- 
leptescu, me facu inte]leptu : ai tmòtf- 



à 



40 



BAG. 



tranitUf si n^ai Ã’agatu mefite in capu; 
bagati-ve fnentile in capUf déco vrdi se 
nu patiti rew, — acésta d'in urma frase 
probedia, co, a bagd mente in capu dif- 
fere de a hagd mentile in cajm^ cumu 
differe o si essi d'in mente de : a si essi' 
d*ÌH mefUi; — apoi a bagd in capu ceva 
euiva, nu va ae dica nomai a face pre ci- 
nera se intellega ceva, ci si a lu face 
se creda ceva ce nu e, a i inspira una 
idea fìssa, a rinfumurd, a Tammetf : ne- 
bunulu si a bagatu in capn, co este 
imperatu; nu sciti cine bagasse ace- 
stui nefericitti in capu, co tota lumea 
cauta seVomora;^bagu in sèma pre ci- 
neva sau cera^estiinu, preLiuoscu, con- 
sideru : pre unu nùsdlu ca denstdu cììie 
lu baga in sétna; nu bagu eu in sema tote 
cà temÌsjn4nitu;dupoc€aiiajunsuacumH 
fnari si tarij pre noi cesti-^micii ?m< ne 
mai bagatiinsénia; cellu addeveratu mare 
baga pre ioti in sèma, numai celli mici 
de sufflctUf candu ajungu in posetioni 
inedie j nu mai baga in sèma pre amicii 
Ioni de alia data. — Devo ceJIo inai niiilte 
d'in esprpHsionile cuintellessunjatprialc, 
citate mai susu, potu ave un'a san mai 
multe insemnarì spirituali lortedclicate, 
d*in cari cità mu acf mimai cà tova de 
proba : asiA avemu de una i>arte in intel- 
lessu materiale: rt nu hngdpctre in gnra, 
a bagd nastdu in ajìa, a bagd gratin- 
iie in cosiu, a baga Icmnu in focu, etc; 
BÌ de alta parte in intellessu mai multu 
san mai pucinuspirituale:n«rttH?ifta<;n/tt 
astadi in gura (^ubintellegc mancare 
sau betUura); ascejìtati sebagdmu sirtoi 
in gura; ìm ve bagati nasulu itnde nu vi 
se cade; am bagatu si eu (subintellege 
grauntie) incosiu(de mora)=am ìnce- 
putu a macina, am capetatu rondu la 
mòra. —Construction ile a bagd pre ci- 
neva in spalma, in drady etc. ieau si 
ftlta forma, asìà co obìectulu passivu de 
persona se pune cu m, èro in loculu lui 
trece obiectulucestacuVn.ilftc^eZ bagà 
spaim*a in Turci; invetiatoriulu a ba- 
gatu frida in copii; numai eu sciu bagà 
pre draculu invai;— inse cu intellessu 
differitu de allu susu disseloru espres- 
6Ìonì,intelìegsu cu multu mai pucinu ener- 
gicu. — 2. Verbulu bogare pe construe 



1 



RAO . 

sicualte cà teva preposi tioni : a).cu inire, 
candu obiecfciilu passivu allu verbului 
bagare insemna desunirCj neiniellegerCj 
etc, cumu : nusciidccà tubagdjnjfnnia 
intre omeni; ai bagatu discordia intre 
frati; inimiculu bagasse di'sunirea si 
imparechiarea intre cetatiani; — si ca 
reflo.ssivu cu insemnare de a se amme- 
stecd: tu, care esti féta mare, nu te bagd 
intre copille; cim se baga intre jyorci, ^ 
lu nmsca canti. — 6). cu snb san suptu : ^ 
bagati-vc subpatu; baga taller eie submésa; 
— e), cu i^re sau prin : nu e usiùru a 
hagdfunca navei prinurechta actdui; — 
prov. a bagd pre maneca^^ incepe se 
He tema, a se sparii; — cu jtre si sub : 
a ÃŒHigd prf sub nusu^d. manca, a se in- 
dopà ;— se se bage inse bene de sèma co 
prCi construitu cu bagare^ de celle mai 
multe ori nu espreme obiectulu la in- 
trebarea unà e, obiectulu, la care adjunge 
si se marginesce actionea verbului, ci 
obìectulu pre unde, callea pre care se 
face actionea, ca se adjungala obiectulu 
cerutu de intrebarea «wrfe, care adesea 
so subintellege : omcnii pre una, nu 
pre ferestra, se baga in casa; Lgati-le 
aurupregura (subintellege in stoiìtaai) , 
— <?>. cu la : dupo mtdta asti^ìtare abià 
me bagara la Domnu; aprwiulu bagà 
pre inculpatu la arrcstu; vrai se te hage 
la inchisore; — assomenea si ; a bagd la 
jugu, lanevoiat la rm^ etc. — Espressìo- j 
nile cu in, sunt mai energice de oà tu ■ 
celle cu ^(vodi in dictionariu preposi- 
tionile : o, la, in) : deci espressioniìe : a 
boga in inchisore si a bagd la inchisore 
differii intre sene ca ai espresionile : a 
scapa de la inchisore, si a scapa d'in in- M 
chisore. Cellu ce scapa de la inchisore 
nu a fostu inco in inchisore, ci numai 
pre cai [e de :i fi pusii in incbisore; pre 
candu ccììu ce srnpa d^in inchisore^ a 
stalli de faptu mai multu sau mai pu- 
cinu la inchisore. De asseminea unu ja- 
decatoriu decide prin sententiase hage 
pre cineva la iyichisore, déro prin sen- 
tentia nu la si baga de faptu in inchisorCf 
ci numai essecutoriulu sententiei baga 
pre condefnnatu in inchisore, Totu asìi 
a bagà caii in aWa, va se se dica a*i 
duce in fapta si intr'imu momentu data 



i 




BAG^ 

2ff juia; pre candn prin a bagd caii la 
sr%Ay insemna nomai sau : a-i da cuìva 
ca se treiere cu ei, sau : ai prende de 
pr^ oampu si a-i ave la despositionea sea 
p* â–  ' n tempulu Ireieratului. Prepo- 

si t..;.: - .n espreme déro relationi mate- 
riali si immediate, èro Za relationi ideali 
sri mediate sau departa te. —f). cu pre- 
positionea «*, mai aJlossu candu vorhuln 
òogore^ coiKstriiitu deja cu iw, presenta 
ana ellipse de obiectu passivu : cine si 
boga in cUnu cu nebunìdu, e mai ne- 
Ã’ttffttt ca densulu ; peno nu hagi in plugti 
CM einetfa, nu lu poti connosce; cine si 
bttga in cà rrlu m misdlii, ca Mene se 
paka ; nu treu se mi haga m iene ned 
MI mym*, fieci in dureUu ; — sau candu, ci 
rsflessi^'u, presenta eìlipsc de obiectulu 
cu >M .sau la : tu csti féta mare, si nu ti 
vi cu ropille (subintellege 
) ; WM ve hngati cumìselUi; 



BAG. 



41 



*' 



t%t 



mumtebagìi eti cii ieìtc=z nu me insociescu, 
ira mf adunu, nu me ammestecu, nu me 
pODU, nu me mesuni cu tene; cine se 
h$gB cu copillii, mai copiìlu e,—U. D'in 
â– MOlPpIrlr peno aci produsse se vede, 
eo rerbulu hagarr^ de si in genere pre- 
tenta im;eainarea de intrmìuc.ertu totusi, 
in mieJe cunstructioni. acésta insemnare 
ik^n^ra la vi^'Aà ^ ammestecu, -aìlw de row- 
iaOH mai uiultu sau mai pucinuappro- 
piatu. In essemplele ce urmcdia, acésta 
4*in urma insemnare este sì mai pronun- 
tiata, asià inca tu bagare adjunge, in 
■ito casuri, se insemnedie : saiìpunere, 
ottÈdittre in unu locu, sau lucrare in 
gegere. facert â–  1 . construitu cu dativulu 
pefsonei 8Ì unu accusativu, ce iuBcmna 
OMOfT, temere sau defeetu : miòaguome- 
m'apentru tene^^ punu creditulu meu 
m joGU pentru tene, respundu sau me 
intflrpiiuu pentru tene ; ce culpa ne ha- 
fsti?^cu ce ne inculpati? ce cusuru 
ka(n astaru copillc? nu le poti hagdaltu 
atsnru de cà tu co sunt pré bunc penfru 
Imu; boga grige argatiloru, déco vrei se 
MI dorma; mare tem^e ne au bagatu 
9^muU vostre: hagati frica copHloru, 
iéco vretà sefia ai mente; — Se se observe 
differenti a intre a bagd frica aà va hì 
mtre celle mai susu citate: abagà frica 
in eimevOf a bagd pre cineva in frica. 



—2. construitu 6a si facere cu doue ac- 
cusative (a face pre cineva boiariu) : fi- 
endu co nu mai aflu altu medUocu de 
traiu, bucurosu m'asiu bagd argatu la 
cellu d'in unnaterranu; cute am bagatu 
la Domn^a fenwia in cosa, si fora voi* a 
mea nu poti essi de la déns^a ; frate meu 
a bagatu argati ]}re Monnu sipre Con- 
stantinu; cu nu me bngu respundetoriu 
pentru unu omu misellu ca tene ; me bagu 
detoriu = sau me dau respimditoriu de 
détoriele altui'a, sau me indetoreacu, 
sengui-u. facu detorfe, me cofundu in 
detorfe; ncfnìne nu vru a se bagd me- 
dilocitoriu pentru mene; — unulu sau al- 
tulu d'in celle doue accusative potè si 
lìpsi : déco nu esti bagatu la cineva^ ba- 
/;a-/^i Camene (subintellessu : argatu, ser- 
vitoriUy eie); me bagu pentru tene, coci 
pentru alt uhi nu m'asìu boga (subintel- 
lessu : respuìiditoriu sau altu ceva ana- 
loga); — complementuluca/asupplenesce 
unulu d'in celle doue accusative : a se 
bagd la rarW =: a se bagà vaccariu ; a se 
hagd la &ui, a se bagd la vitelli; a se 
bagd la drumulu de ferrti, a se bagd la 
militia, a se bagd la cai, a se bagd la 
òste, etc. — 3. in locutionoa : bagu 
svina sau bagu de shna^mo uitu , ob- 
servu, ieu a mente, vedu, intellegu, 
preveghediu, custodescu : baga sèma de 
cojnUu ; baga de sèma se nu cadi ; baga 
bene de sèma la faci^a astui omu , si 
te vei incredentid co nu e sanetosu; 
nu bnqaii sèma la disselc nostre .* bagu 
de sivia. co nu m'ati intellessu; cumu 
bngu de sèma, nu a venitu inco tati in- 
vitata ; am bagatu de séma^ co amenit 
dorescu adesca lucruri siesi vetematorie; 
nu se baga de sèma lips'a nostra; — se 
se obaerve bene differenti'a de intellessu, 
ce sta intre celle trei espressioni : a 
baga senta, a bagd de sèma, a bagd 
in sèma; — 4. la Macedoromà ai mai al- 
lessu cu insemnarea de punere, assediare, 
cidcare : pul-iulu se bagà pre arbure; nu 
bagati matita la capti; haga-te in patu. 
— ni. Form'a simpla aconjugationei ver- 
bului bagare, cumu si marea varietate 
de insemnari, cealuatucorpulUjCasi suf- 
tìetidu acestui cuventu , essistenti'a lui 
in tote partile locuite de Romà ni, tote 



42 



BAf; 



ne dau depiena incvedentiarp, co nna 
assemene vorba nu potè fi de origino 
straina ; si nu ne-amu fi indoitu umi rao- 
mentu a uà trece in dictionaiiu, déco, 
pre de una parte, n'ar essiste dilfìculta- 
tea de a lega acestu cuventu de una 
radecina romanica anumita, si pre de 
alfa n'amu scU oà tu unii eruditi straini, 
cari au bun'a voientia de a se occupa de 
limb'a nostra, tendu a à i vorbcloru cel- 
ioni mai neindoio8u romanice una ori- 
gine Btraina. Asia, de easemplu, erudi- 
tulu slavistu Miklosioh irapinge acf^sta 
tendentia peno acollo, in cà tu pretendo 
co verbulu noatru versare ar ti impru- 
mutatu de la Albanesi, fora se ne pro- 
bedie, déco si ItalianiÌTer8ar©,siFran- 
ceeii Terser, de acea-asi insemnare cu 
allu nostru versare, totu de la Albanesi 
Fau imprumutatu. Déco déro ni se con- 
testa parti de patrimoniu asià de necon- 
testabili ca fjer^arp, ce are se tìa do altele 
mai suppuae contestatìonei, ca hagare? 
De assemenea mentionatulu eruditu con- 
testa Romflniloni si da Albanesiloru 
vovbe ca affundu, hradu, ì^uma, vcnenHy 
aschia, etc, precandu este invederatu, 
co aceste-a nu su de cà tu latinescele ; 
fDiidnii, bfatoa, brama, renenam, astala^ 
care la Romftni a cautatu se derina asciai 
(tsclkt, a^cAj'a, casìretolas, veclUf vecìiUf 
veekiu = ito}. T«chir). Inco una data, 
déco pentru invetiatii gtraini deplcn'a 
lumina este, in respectulii Romà niloru, 
ìntunerecu, ce are se fia cellu maiiiiicu 
norisioni, ce ar plana preste essi? ten- 
tila si limb*a nostra P—D-lu Micblodch 
affirma, co vorb'a nostra hagare ar venf 
d*in cea albanesca balsr^ferorrp^'ftu, 
ducu; déro cuventele trasse si d'in isi ►ria, 
si d'in fonn'a vorbei, sid'ininte^e^^ulu 
ci, cuventele numerose si ponderose, cari 
milita in contr'a supposetionei D-lui Mi- 
klosich, le intellege, credemu, si Don ì ni'a 
Bea; si prin urmare va concede co ety- 
mologi'a sea fìendu cellu mai puciuu 
incerta, ne da dreptulu a cauta originea 
vorbei hagare aiurea docatu in albane- 
sculu halir. —Déco ne arou luà mimai 
dupo ferrala cnventulni, amu merge de 
a dreptulu laispanicuju iiaf?A= legatura, 
acia de legata unu manuchiu, d*m care 



BAG^ 

si verbulu ba^ar. Déro ìspan. boga este, 
cumu se vede, de acea-asi origine cu 
ba^A d'in latinìtatea bassa, care a datn 
hagagiuj (vedi acésta vorba). Admittendu 
acésta presuppnnere, ar remane se se os- 
plice, de ce s'aperdutu d'inlimb'a nostra 
primitivulu haga^ si s*a pastratu nmnaì 
derivatulu hagare, fora semai adaugemu 
co intellossulu vorbei ispanice nu acco- 
pere pre allu cellei romà ne. Este adde- 
veratu co vorb'a ispan. bapar se afla sì 
in limh'a francesca, sub form a barn^r, 
si cu iutellessulu de a nwenVì, a infìrd 
intellessu, care se appropia de allu lui 
hagare allu nostru. Francesii deriva ba- 
g'uer din baKoe=annellu, torta, si bairne 
d'in latin, baca sau bacca ^bt^ba, boba 
de margaritariu sau de alta nestimata, 
annellu cu una boba de nestimata. Déro 
sì in acésta supposetione remane diilfi- 
ciiltatatea de a se esplecà cumu de nu 
se paatrà primitiviilu baca sau haga, d'in 
care s'ar fi formati! apoi hagare, fora se 
mai adaugemu, co francesculu ba^ue, 
ar potè forte bene venf d'in acea-asi 
fontana ca si ispaniculu baga^ adeco d'in 
germaniculu hag, care venitn de la ble- 
^en ^ incovoiare , ar insemnà si torta^ 
annellu. — Se ne incercà mn déro a cauta 
pentru hagare una alta etymologfa, care 
se satisfaca mai bene cerentieloru si de 
forma si de intellessu. Luandu déro in 
co nsi dorare celle mai i nsemnate mome nte 
allo cestioneì, noi credemu ca forte 
probabile, co hagare deriva d'in latine- 
sculu pungere, mai simplu pag-ere, grec. 
TtijYvotiLt (aoristu è7:a77)v), cu insemna- 
rile : a infìge, a indesi, a stabili, a pune. 
D'in acestu intellessu allu verbului latinu 
esse for*e naturale si usioru intellossulu 
generale allu verbului romanescuòa^orc, 
si prin urmare de partea logica nu este 
neci ima difficuitatc. Se considerà mu 
déro partea formale a vorbei. Si mai 
antaniu, co tl'in verbe terminato la infini- 
tivulcuerc, atà tu Latinulir, cà tu si Ro- 
mà nulu potu forma alte verbe terminate 
cu are, este ceva forte connoscutu : d'in 
dloere^ ttedere, etc, se formedia., in lati- 
nesce, di«ar«, sedare; asià si in roma- 
nesce assediare, scapare etc, comparate 
cu sedercy incaperc. In poterea acestui 



J 




BAO 

pmc^Bsn d'in papere Bomà nulu a potutu 
Ibrmé pagare. Remane acumu a esplecà 
tr«cerea lui p in b. Legea lui Grimm, 
^e sfubstitutionea consonantiloru, se ap- 
plica na numai de la una limba laalt*a 
desoea-asifamilia, ci ei la acea-asi limba 
in differitele epoce alle vietieì selle, de ai 
in anele limbc cu mai pucina rigore 
decà tu in alt a. De ce déro togmai limb'a 
, asià de betrana, ar face una es- 
ne de la acésta lege? De ce in po- 
acestei lege, in latinesce, a«ea-asi 
rba ar fi trecutu prin tota scar'a la- 
bialiloru, incà tu se appara si cu p, si cu 
i cu b, cumu : pflrlo.=producu. nascu; 
o=:ducu, si (bero) in 8ulw-b*»r=:por- 
latoriu sau adducutoriu de salute? Si de 
ce si in limb'a romà na labialea d'in 
fteea-asi vorba se nu fìa potuta percurre 
BMUiaria unele d'in gradele acelleì-asi 
Kaia« ìncà tu se appara cup'mpagnìiu, 
cu & in bagare? Co panraniis, de unde 
«Un nos.iT\ìpaganu, deriva totu d'in pan- 
ffensaupa^rere^demonstra nu numai grec. 
loc =^ stabilitu , assiediatu imdeva, 
8) locuri d'in autorii latini, in cari 
Ulte», ca nestabilì se oppunu la pa- 
» «aaly ca stabili intr'anu locu san com- 
I mofl. Numai prin crestinismu a trecutu 
■mmIì» 8Ì la insemnarea, ce are astadi 
^^^^limb'a nostra. Asia déro si form'a 
■ ri int«lle9sulu facu probabile etymolo- 
. ^'a, ce noi propunemii. Totusi, spre a 
eoDfìrmà si mai multu acésta probabili- 
I tate 8i a ne appropià , cà tu se potè in 
j: lABemeni materie, de eortitndine, tra- 
,^ femu luarea a mente inco asupr a unei 
pregiurare forte importante. Se scie 
limb'a nostra evita, precà tu se potè, 
lititile de ìntellessn, ce s'aru 
d'in assemenarea formeloru de es- 
pressioni. Hei bene, vorb'a' pa7!;Tnrp:= 
catione, nu are si nu potè, crodemn, 
è alta origine decfltu totu verbuln 
wsr«re san pasrere, care a datu si pa- 
m^=ipagarìu. Oe fl'a intemplatu d^^ro? 
upo introducerea rre?tinismului, Ro- 
Dulu applecandu vorb'a paganti la 
latri, si apoi la toti cà tinuerau cre- 
mi, cumu si la toti cà ti snnt spurcati 
intellessu religio.su. a applicatu si 
rb'a pagare sau pangare , la totu ce 



BAI. 



4S 






este sp urea tu, déro pastrandu in couscien- 
ti'aseadeRomanuintellessuluoriginariu 
allu lui pagare sau pangare^ ca se de- 
stinga celle de destinsu, si se evite am- 
biguitatea, a cautatu se dee vorbei, in in- 
tellessulu seu originariu, iorm* a. bagare. 

2. BAGARE, s. f., d'in verbulu pre- 
cedente bagare, cu tote insemnà rile a- 
cestui-a. 

BAGATELLA, s. f., (frane, bagralelle, 
ital. bag'atelUy isp. bacatela), micu lu- 
cni, nemicu, secatura; — neologismu, 
de care ne potemu scutf, de ore ce nu 
80 connoflco originea lui, si de ore ce po- 
temu se lu supplenirau cu espressioni 
viue si curatu romanesci. 

BAGATORIU, s. adj., care baga. 

RAG ATURA; s. f., d'in bagare, cu 
celle mai multe d'in insemnà rile ace- 
stui-a, si mai multu inco : 1. infunda- 
tura, 2. clinu de vestimentu. 

BAGÀU? 8. m., vorba care nu s'a af- 
flatu de cfitu in dictionariulu Raoul, es- 
plocatu prin frane, «ulot si ehiqne, fora 
se se elucide de ce eulot sau ohiqao este 
vorb'a ; — ca venitu d'in hagraro, si dupo 
form'asea,arÌQsemDà o^a ciccare òa^à mu 
sau pre uìide bagà viu ; déro ce a nume ? 

BAIA, balneQuiy (ital, bagno, ispan. 
bano, frane, bain); — 1. vaau de lemnu 
sau de metallu, in care si là ceneva cor- 
pulu intregu sau una parte a corpului;— 
constructione, casa, incapere, care serve 
la imbaiarc;— si deacf: scaldare, lare sau 
spellare pre corpulu intregu sau pre una 
parte a corpului; — ap'ad'in baia, in care 
se scalda cineva : infia-care di farti uva 
baia in riu ; baia reee, baia calda, ba ii i depe- 
tiare, baia desedutu, baia de aboru: haia 
metaUiray baia sulfurosa, etc.;plur.6ai« 
«aii bà i, se dice in speciale de locurile cu 
fonti de ape curate sau raetallice, unde, 
in tempulu verei mai allessu, mergu 
omeni multi spreaface bà i pentni von- 
decare^ de diverse nepoteatie. — 2 Locu 
d'in care se scotu motaìle. fodinasau fossa 
de raetalle. fodina. (frane, mino). — E- 
rudìtulu slavisti! MikloHicli da acésta vor- 
ba si derivatele ei ca intrato in limb*a ro- 
mà na d'in limb'a slava, producundu, pre 
lónga alte vorbe, si cea d'in latinitatea 
media banna=:specia de cesta sau cosiu de 



44 



BAI. 



naelle , sì adaugundu, co in romanesce , 
ca si in limbele slavice, magiara, alba- 
nesa, etc, vorb*a baia, ca si lat. banna» 
ar fi venitu din german. wanne=:co9ÃŒu 
denuelle pentni venturatu grane, ai vasu 
ce serve la imbaiatu si alte lipse. Noi 
credemu co neci istoria, ncci fornicasi 
intellessiilu vorbei nii permittu assem*»- 
ne etimologia. Dupo istoria, vecliii Ko- 
naani, a caroni occupatìone de preililoc- 
tione era agricultur'a, nu voru ti astt?p- 
tatu de certu peno se essa Germanii d'in 
selbele loru, ca se vìna se-i invetie a 
face una venturatore de grane, Tauuns, 
cu care germ, wanne coincide si in forma 
si in intellessu; si prin ormare esternai 
multu de catii probabile, co Germanii 
vorii ti impromulatu wanne d'in lati- 
nesculu vannus* Àpoi insasi Torb'a d'in 
latinìtaiea media, bauna* se afìa si in 
latinitatea vechia, sub forma de benna ^ 
cosiu do carrutia impletitu d'in nuelle, 
vorba de origine gallica sau celtica, care 
se alia si in francesce cu araendoue for- 
meio : banne sì benne, appiccate amon- 
doue cumulaacelle-asiintellossitri. Déco 
d^'To amu av»5 in lini Va nostra vorhe d'in 
bitnna sau benna, elle ani ti venitu nn 
d'in german'a sau slav'a, ci de a drep- 
tulu d'in latin'a sau gallic'a; form'a inse 
sì ìntellessulu vorbei baia nu ne lassa 
se uà legà rau de banua sau benna; nu- 
mai hanitia s'aru potè referi la asseme- 
nea radecina. GÃ tu pentru cuvenfculu 
baia, ellu vine de certu de acolln, de unde 
l'au si celle alte liinbe romanice, ni de 
la cari apoi Tau impnimiitatii si slavii, 
de la latin, balneom sau balnea, grec. pa- 
Xavetov. Cuventulu latinescu are. pre 
lónga celle doue forme date mai xusu, 
inco alte doue : balinenm si balinea. mai 
approplat^ de form'a grec^sca: paXavstov. 
D'in aceste d*in urma au essitu. prin 
suppressionea lui t. forme le : baliienm, 
balnea. Fiendu co limheloru romanico, 
casflimbei latine in genere, nu le este na- 
turale combinationeit desnnete/n,(Tedi 
in glossariu articlulu asupr'a cuventnlui 
arinu); de acea-a, prin suppressionea lui 
l d'in aintea lui n, a cautatu se se for- 
medìe* 'l'in balBcnm» in celle alte limbe 
romanice ; italice ba^no=banlo, ispan. 



BAI. 

bauo=:banÌo, frane, baio; èro d*ili bai* 
nea in romanesce : bania, d*iii care n a 
perìtu, ca si d'in mà kt^itiania, calcà iu 
z=.calcaniuy etc; déro acésta suppressio- 
ne un este generale, ci se practica nu- 
raaì intro unii Romà ni , pre candu altii 
pronmitia cu ». In forma asifi déro, ca 
si inintelftìssti, cuventulu &(tnta sau éai'a 
corresponde pre deplinu cellui latinu, 
si nti se intellege de ce, ciiiaru in contr'a 
i.storiei, s'ar cautA aiurea originea lui, 
si mi mai bene la acei-a, la cari usulu 
baieloru ajunsesse asìà de commune si 
necessariu ca si usulu panei. Sengar^a 
obiectione de forma, ce s'ar potè face 
contr'a parerei, ce noi sustinemu, ar fi 
co a inainto de n ar fi cautatu, cà de 
regiila, sesepronuntieibrteobscuru;in3e 
cuvente de necontestata si nccontesta- 
hile romanìtate, citmu de essemplu, ant< 
sau an>i;(:=anniiti, pastredìa, prin es- 
L-eptione, pre <i ciani inaintealui n(vedi 
in dictioniìrìu litter'aa). Pentru acésta 
difficultatede forma, sau pentru co fonn*a 
haie oste, literale vnrbindu, mai appro- 
piatu de latincsculu bai», invetiatiilu 
Die^ este de parere, co d'in acestu d'in 
lirnu curentu latinu ar ti essitu cellu 
romanescu. Inse mai antaniu cuventulu 
romanescu baia, sau cumulo serie men- 
tionatulu invetiatu, bae, nu aste, dupo 
cumu crede densiilu, unu pluraririu fe- 
mininu; apoi cuvenfculu latinu baie nu 
este de cStu nimnele propriu Baln » aau 
Bajffi, cfìtate in Carapani'a, stituatapre 
termulu marci, si forte visitata de Ro- 
mani pentru formos'a ei posetione, cuznu 
si pentru baiele calde, nume care, prin 
metafora, generalisandu-se, s'a appic- 
cata de unii scriptori si la alte locuri 
cu baie, déro care nu credemu se se fìa 
popularisatu peno acollo. incà tusefia 
trecutu si la Romà ni cu acésta insemnare, 
fora se mai adaugemu, co acésta suppo- 
sotionc nu espleca form'a cu», cumu se 
alide in gur'a irnei parte de Romà ni. 
Asia déro fonii'a curata a cuventului. 
asià cnmu se cade se intre in dictiona- 
linlu limbei, este Ionia zzihaia, si deri- 
vatele : baniare = baiare, ifnbaniare ^ 
if^tbaiarey baniaritt^=:baiariu (sau bttia^ 
siu)j baniescu=baiesct4, etc. 




BAI. 

BAIADERU, 8. m., pl.-e, facia san 
vela de metasse, ce feniinele pumi si 
porta pre unieri, 

BAURACU, Xiidìbairacu. 
BAIABE, baiedtu, si bairCj haiescu^ 
T., lAvaroy In balncum dcmiitorc, frane. 
twlfrner; fodlnam colere; nutrlcAre, In- 
Ckiiteni nutrire sau educare- - 1 .Ca trans- 
itivu : a), a là , a spella, a scalda, a bagà 
in baia, a imbaià : buniceJe baiedia cojÀìi: 
me baià mu, eà tu mai desu poteinu ; me 
W9cmca pellea, co de muliu nn niam ba- 
iatu; — b). a dà titiaunuì cupillti^ aUiu- 
grigl, a lu cresce, a lu preveghià : nu ti 
baie jocH de cea ce te a baiattt; — 2. Ci 
intransitivu : a fì baiasiu, a lucra ci 
baiasiu. tnai allessu la una baia de nie- 
t&lle, a cauta si scote metalle d'in una 
bttìa. — Araendoue formele. baiare ca si 
iotfv, pre cà tu scimu, nu suntconnoscute 
intre Konià nii d'in Romani'a libera, cari 
facumaiinultuusudel'orm'acompnsaim- 
6aiare>,decà tQCUÌnte]IeRsuIu re»trintiudi> 
sub 1, a; èro la Romà niì de presto Car- 
pati, cari paraa face usudeamendoue for- 
mele, òotVeare mai multu intellessulude 
tb2., si Dumai baiare se appleea in tote 
smnarìle date, déro mai allessu in in- 
>mnarea de allaptare si ingrigire aunui 
yn7Zw.Vineacumuintrebare,d«?cocuven- 
lln ftaiare sau baire, se trage, in tote in- 
»mDarile,d*in un'a si acea-asi origine, 
leco d'in vorb'a baia. De partea formei 
arnica nuse oppune la acésta presuppune- 
^; de partea intellesuluiinconuparease 
redicà necicii unapedoca,deorecpinsem- 
aarea cea mai departata de intellessulu 
cuventiilui buia, adecoìnseninareaaWa;>- 
\rt si crcJiCfre a unni copìllu, se potè 
irò reduce la cim de baia si imhaiarr. 
irea ropillului fiemlu iin'a d'in celle 
insemnate i»|ierutioni allo cellei ce 
ipta, ingrigesce si cresce unu copilhj. 
ìi acésta etimologia nu esclude pre 
hta de inretiatulu I)ks, care léga 
nostra baiare, cn inseninarea 
[scere, de acea-asi radacinacu ital, 
halli» sì balio, fem. balia, ispan. bajle, 
vecbiu frane. ball,:=:cr^Ar/^om, ingri- 
gitoriu, ifuòernafariu, deregtUonu, etc, 
'itiiiesculu bHjuhH=:poi'ta- 
[ i area sau cu bracìulu, care 



BAI. 



45 



in latinitatea mai nona are dejà si in- 
semnareu de tata care cresce unu copiUu. 
D'in baJalDs su formatu bajMuH, ballui, 
apoi ballo, ballo, balia, ballare, in italia- 
nesce, òro in romaiiesce : (baiiu, baliu), 
ballare, sau, prin suppressione lui l, ca in 
malliu=:mam==inalléus, baiare. Dupo a- 
césta parere asià déro baiarej in inaemna- 
rea de crescere, ar ave ca intellessu ori- 
ginariu:apor^^«»èracte, in genere, èro 
in specie : a porta in brade unu co~ 
pillu, si de acì : a Vallaptà , a In cresce, 
intogmai ca si ital. alletare, frane, èie- 
Ter^luare. radicare, portare, crescere; 
do unde apoi si baiatu, analogu cu ital. 
aUlero, frane, élève^copillu ce se cresce 
sau educa. — Dupo acésta etimologia 
cauta déro se scriemu, baiare ai deriva- 
tele in doue moduri : de una parte ba- 
llare = crescere, allaptare; de alta parte 
//aw/ar«=:TWi/;a«jfl[rr^scaldare , lare. — 
D'in forma hailu=.huiU ital., apotutu 
nasce, prin stramutarea lui l in r, ca in 
.9arc=:8ale, si vorb'a bairuzzhaìra saa 
baiera, ce se porta lagutu, (vedi bai^ra 
in dìctionariu). . 

BAIARIU, mai pucinn bene : baietiu, 
haiasiu si baiesin, s. m., (vedi baia), 
s. ni.^ baluearliis, metalUcns; — 1. pen- 
tni baia de scaldatu : a), cellu ce are sau 
possedè unu stabi linientu de baie, — 
//>. cellu ce ingrigesce unu stabilimento 
de baie; — e), cellu ce serve la baie. — 
2. Pentru baia de metalle: a), possesìioriu 
de una baia de metalle; — b). lucratoriu 
la una baia de metalle. 

BAIASIU, vedi baiariu. 

BAIATIASIU, vedi bmaieìlu, nuiuai 
cu inyeninare de sub I. 

BAIATKIjIjIì, h. m., deminutivud*in 
baiatu, 1. in intellessu propriu: areunu 
baiatdlu formoan ca unu angei'eUu; — 
2. in intellessu metaforicu, cu espressione 
de desmerdare, in locu de amatu : de 
candu te ai dussu, baiatvlìe^ Wamu mai 
pusu la giftu margelìe, 

BAIATIOIU, s. m., forma augmen- 
tativa d*in baiatu : baiatu mare, se dice 
mai allessu in despretiu; baiaiioiloruse 
le fai nasulu, co ajìoi sepré intendu ; unu 
baiatimura tene nu s'ammcstcca cu baia* 
tii; fraie-'teu e baiaiUi ba baiaiimu. 



46 



BAI. 



BAIATORLA., b, f., (vedi baiare), cea 
ce allapta sau cresce anu copillu, dti- 
trice, bona, etc. 

BAIATU, s. m., f. -baiata; puer, pnel- 
U; — proprie particiu passivu d'in ba- 
iare: 1 . copillu ce are inco lipso de ingri- 
girea piena desoUicitudiue acuiva : nas- 
cutori'a unui baiaiu e deioria se lu nti- 
tresca cu lapteìe seu; baiaiii tei sejoca cu 
ai mei in curie; ai copii? am si eu unu 
baiatusiunabaiata;mèbaiatecucuiatc. — 
2. In intellessu mai larga se dice si la 
omeni mari, mai teneri sau mai mici ca 
noi : sariii, baiati; dati, baiati^ de foca; 
asculta-me pre wene, baiate; baiata no- 
stri dorm u , si nu se scolla se injuge boii; — 
mai allessa in insemnare de stéordi- 
natu, argatu, etc.: seccrati^ baiati, cu a- 
nima; ioti baiata de laouimiaufugitu; 
baiatuìu fneu din casa m'a furatu sima 
despoiaiu. — 3. In opposetione cu féta, 
ca frane, g-ar^^on cu fllle, destingo sessulu 
copiiloru : baiatu a nascutu soruta ? ba 
féta ; baiati ai sau fete ? si bai<Ui si fete ; 
baiata, nu jetéle^ sejoca cu mincca. 

BAIERE, vedi baiare. 

BAJERIU, vedi baiariu. 

BAIESCE, adv. (vedi baiescu), metal- 
Ucorom more» (frane, à la manièro d'im 
inlnenr) ; ca unu baiariu. 

BAIESGIT, adj. (vedi baia), ce se at- 
t4»nge de una baia de metalle : metalli- 
ca») metallarlas* 

BAIESIU, vedi baiariu. 

BAIETELLU, baietoria, baietu, etc, 
forme mai pucìnu correcte in locu de : 
baiatellu, baiatu^ etc. 

BÀlORA, s. f., deminutìvu d'in baia: 
baia mica. 

BAIOSU. adj. (baia), plenu de baie 
cu metalle, plonu de metalle, raetal- 
losu, metal llfen 

BAIRACU, si baiaracu, s. m., flamura, 
atégu. 

BAIRAMU, s. m.» vorba turcesca : 
serbatore, cu care musulmanii termina 
ramadanulu sau ajnnulu Ioni. 

BAIRE, vedi baiare* 

BAIU, s. m., pi. -uri, aniletasy «rax^ 
crDeiataS) trlbolatlo ; molestia, labor, 
morbos; — vorba de origine slavica, 
data de dictionariulu de Buda, déro cu 



BAL; 

totulu ncconnoscutad*incoce de Carpati, 
cu ìnsemnarile : I. supperare mare, in- ^ 
tristare nespusa , necasu ; — 2. pèsm ■ 
nevoia, lipse; — 3. lucni, negotiu, ocou- ™ 
patione; — 4. lupta, processu, cèrta; — , 
5. morbu, suiTerentia, dorare. H 

BAJENARIRE si bejanarire, v., d*in â–  
hajanariu : afibajanariu, a se duce sau 
venf d'in unu locu in altulu. ^ 

BA JENARIU si bejanariu, s. m., vor- fl 
ba slavica : fugariu, veneticu, ceÙu ce ~ 
d'in unu locu fuge in altulu, emigrante, 
immigrante. 

BA.TENIA si befania, a. f., vorba ala- 
vica, fuga d'in locu in altulu, emigra- 
tionfi. 

BALA, vedi ballai si balle, 

BALABANIRE, v., datu in dictiona- 
riulu lui Baoul sub form'a balabunire, ^ 
cu ÃŒnsemnarile de baTarder:=flecarire, H 
Hisetauriier etseretonrner dans sonlit ' 
lians pouTftlr dormir =: a se inverti in i 
patu fora a potè dormi; sì derivatu, dupo fl 
acellu-asi autoriu d'in unu verbu russe- , 
scu; noi ìnse nu connosceniu acésta vorba 
d*^ catu sub form'a balabanire, ai a nume 
reflessivu : a se balabani, cu insemna- 
rea de a se luptd cu cova niare si greu^ 
a se luptà cu ceva mai presusu de pote- 
rile seUe : copilMu se balcd>anid cu unu 
pctroiu de cinci occd. — Acellu-asi die- ^ 
tionariu da si formele : balahunitoriu si V 
halabunu, cu insemnare doflecariu, secu, 
ce noi noci amu atlatu necì auditu 
altu undeva. Ciltu pentru etymologi'a 
vorbei in insomnarea, co connoscemu si 
noi, adeco de lujytare cu ceva greu, noi 
credemu co balabanire sta in relatione 
cu boloranu, (vedi acésta vorba). 

BAL ABUSTA, (cu a claru in syUabe- 
le ba si ?a), s. f., socia unni judanu, a« 
dice mai allessa in risu. 

BALAOARIA, s. f.,vedi baìacarire si 
baìacaritura, 

B AL AC ARIRE, i&a^carfisctt, v . , (scriasa 
in dictionarulu de Buda hélicà rire si W- 
lócariref si in dictionariulu lui PolÌMt 
&a2tcan>^),macalaroyO(}uitpurcare*spur- 
C6 rei obsoene loqul^ rostro cicnam a^l- 
tare, stereoraro. — ?re cà tu scimu noi 
d'in cà te amu auditu d'in gur'a poporu- 
lui, acostu verbu ca sì ceUu mai de 1& 




_^ BAL^ 

TmUe, balacirej iosémna : 1. a ambia cu 
nmsC^ sau cu cioculu prin apa, sì mai al- 
Josso prin apa nocurata si tenosa, prin 
tena^ prin noroiu : vedi cumu ratide bah' 
C4ir€S€Uprin ìucu; nu lassa coppUlulu se 
òalacaresca in cofa cu apa.— 2. Inse in 
diTerseledìctionarie occurre si cu alte in- 
•emuari, si a nume : a), in allu lui I^ólizu : 
& ìmplé d« necuratìe, a spurcà sau mer- 
darì, a cofurf, a ballegà sau a accoperf 
cu ballegariu. — b), in allu lui Eaoid si 
cella de Buda : a vorbf vorbo spurca- 
te iu nerusinate, a injuni^ a spuno ma- 
scari; — e), in allu lui Barcianu : a fle- 
earf* a lirabuti, a spune secature. — E- 
tyiDologi'a datadedictionariulu do Buda, 
adico ital. baloccare = a face se petreca 
cu eecature, ca si cea produssa de Round, 
•deoo rudsesculu EajiarypÌTi:=glumire, 
rìdere, nu responde in t'orma, sì cu a- 
tAtu mai pucinii in intiellessu, cu allu 
D06tni bcdacarire sau halicarirc. Noi 
credemu, co acestu cuveiitu ata in lega- 
tura de comnatfa culaie sì baleya. (vedi 
mai diosu aceste doue rorbe), si co priu 
ormare e«te derivatu d'in haligare sau 
IkilUpariu, ca 8f fntforirc, sau cantarire 
rigare^ szncantariu, siinsemnapro- 
. a balegd, a impìc de haìegare sau 
W^. Tote insemnarile cuventului 
:i dqdoiiii in ace^itu intollessu 
... . ^icu; numai iusemnarca de /Sc- 
ettri re pare afaceort^caredifficnlta te, inse 
«i -''-■^. ' irreutate dispare, indata co ne 
, _ tà , co si fraoc. bavanler^flo- 
•aiire d»^riva totu d'in baie = òa/€; do 
uu-i-r apoi si halega, cumuavemu se ve- 
decQU ìd articlele despre baìega si baie. 
Dupo acésta etyraologia fonn*a cea mai 
correcta in scrissu este : balic<xrire sau 
baUctirire, si prin urmare si a derivate- 
lara haiecaria sau bancaria^ balccaritu- 
ro, etc. 

BALACARITURA sì balacaria, s. f, 
(Tedi bcdacarire) , actione do a balacarC 
^liasaa dìssa spurcata si nisinosa; — 
eq tote co lalacarkit dupo forma (ved( 
nifBssu ia), ar canta so insemne in spe- 
ciale : locn unde ceneva balacaresce, sau, 
multa si mare balacitura. 

BALACIHE, (do la baie, ca si òoZcca- 
rirc, gì prin armare coriectu in scriasu ; 



BAL. 



47 



balecire), v., cu insemnarea de sub 1, a 
lui bidacarire : raiiele balacescuin lacu; 
copillulu balacesce in apa; nu beti ap'a 
d'in 2>acariu, ci numai vejocati si baia- 
citi in ea; se fii veduiu cumu baiatulu 
se jocà si balacid in albia, candu l'am 
scaldati^ 

BALACITURA, s. f,, {yeà ibalacire), 
actione de a baiaci. 

BALADA, vedi ballatain dictionariu, 

BALAIORU, in locu de balaniof^, 
adj., deminutivu d*in balaiu, balaniu : 
1. camu baliinu, 2. placutu prin faci'a sua 
balana; — 3. ca substantivu cu intel- 
lessu resfaciatoriu, in femiuinu mai al- 
lessa, 6a/mor'a:a).vaccabalana, 6). iubitu 
mai vertosu balanu, f. muliere sau féta 
balana. 

BALAIRE, V., vorba aflata numai in 
dictionariulu lui Rami, cu iasomnare de 
grniuior = mustrare, boDironner =: mu- 
strare cu bombanitura. 

BALAIU, adj., prin aupressionea lui 
n. in locu de balanm, una specia de de- 
minutivu din halanu : apprope de ba- 
lanu; — balai'a, s. f., vacca apprope ba- 
lana aau alba; — proverb : aintercatu 6a- 
laVa =i nu mai sunt medie de traiti, nu 
mai e de unde se se de ìndestullare pea- 
tru ceva. 

B.'VLAL.^IEE, V,, sub acésta forma in 
dictionariulu luì Baoid, éroprocà tu noi 
amu auditu d'in viiilugraiu allu unom-a, 
bananairc: huo oi Ulne Jactari, frane. 
brlmbalor, — a miscà intr'una partasi 
ìntr'alt'a, a clatinà , a agita, a lega- 
nà , se dico mai allessu de clopote si de 
corpu : ce bananacsci asid d'in capu si 
d'in mane; tifie-ti capidu si nu lu totu 
bananal; vedi cumu bananaescn dopo- 
tcle. — Nu se potè crede ca acestu cu- 
ventu se vina d'in russesculu EaaaiaÃŒBt 
^ instrumontu do cantu cu doue sau 
trei corde ; ci e mai probabile, co se tra- 
go d'in balalan (cu cetani in totesylla- 
bele), una specia de ouomatopeia, prin 
care se espreme leganatulu ai sunatulu 
clopoteloru. De altamentreloa compara 
si ital. balneare^ vechiu frane. baUojer, 
= a se miscd in coce si iu collo, ispan. 
abalear = venturare, care potè ven) di*n 
ballare ^ saltare. 



48 



BAL. 



1. BÀLALAU, (cu a olaru ìu tote nyl- 
labele), vedi hdalaire. 

2. BALALà U, (cu a obacuru ìu tote 
syllabele), s. m., care balalaìesce, sì de- 
ad : care si perde tempulucu nemicuri, 
unu perde-véra, uim bate-poduri. 

BALAMA, s. f., ^L-balanude, vorba 
turcénca : doue buccatì de fcrru, ce se im- 
buccauu'a cu alta» comniissiira, iiicbia- 
iatura, j untura de ferru, frane, cliarnlèro , 

BALAMUCU, s. m.» casadenebuui;— 
ca sì balamutui^ 

BALAMUTU, adj., vorbaslavica, ap- 
propeneconuoscutaiutreRoiiià uiided'iii- 
coce de Carpati : fatuuHi prostu, aecu, 
nebunu, tonta, canii-a abia scoti vorb'a. 

BALANCIA, s. f., (frane, halance), 
cumpeua de cantaritu, neologismu, care^ 
de si se afla dejà si in latinitatea bassa 
sub formeie baIaD<;a, bulanceu» etc, déro 
ca corruptu d'in biUinx^bU, de doue 
ori, si Unx ^ tassa, talleru san tava, este 
mai bene a se respinge, si a se adoptà for- 
nica mai originaria bilance, si prin ur- 
mare si dirivate : bilanciare in looti de 
balanciaref cumu s'a si adoptatu bene 
bilanciuy sì nu corruptu balanciu. 

BALANCIARE, v. (vedi balancm), 
(frane. bal«ncer=cumpenirej,cantarire, 
leganare, etc. 

BALANELLU, adj., demìnutivu d'ÌTi 
balanu. 

BALANIORU. d'in hatanu, vedi ba- 
laioru, in care n s'a suppressu, si de 
acea-a e mai pucinu correctu ca baìa- 
nioru, 

BALANIU, d'in balanuj vedi balaiut 
in care n a cadutu, sì prin urraare esie 
mai pucinu corriH^tu ca bidaniu. 

BAL AND, adj. ,naTus, (frane. i»lond),da 
colore ijitre albu sigalbinu, ìntre albu sì 
auriu, se dice mai vertosu de i'aciasi de pe- 
rù : raru 5(^0/7(1 owm balanu cìiochiinegri, 
caci onhcnn bà lani hw, df rfjjnìa, ochi aì~ 
basiri; cine e balanu, nu eóchiesiu; unu- 
ruHiplacti balauelef alioru-a óchiesieh', 
Ca substantivii , balanu, nume de bou 
sau de callu cu perula apprope albu.— 
La Macedoromà ni baliu se dice de una 
animale cu peri albi infrunte.— Cuven- 
tulu se afla déro in gur'a Konii^nìloru 
d'in tote partile, unulu d'in semnele ce 



cu 

i 



BAL. 

denota origine romanica. Cu tote acestt 
eruditala slavistu Miklos^ich, refere cu- 
ventulu romanesca la vecbiulu slavicu 
Bill :=■ albu, sì adauge ca venitu din 
acea-asi radecina sì noulu slavicu beliti, 
care se dice totu asìà si in bulgaresceiH 
si d'in care ar venf romanesculu bellird^ 
Cellu d'in urma cuventu ecouuoscutu cu 
inseuinarca de albire^ si a nume alòire 
apandiei.maiiiumaiiutreMacedoromà DÌ 
èro la Dacoromà ni nu e, precatu scimu, 
luatu cu acestu intellessu, ci uuraai cu 
cella do hiare a pclhl sau scoriiei; 
fìindu-co acésta d*ìn ui*ma insemnai 
nu se potè usioru trage d'in eoa de oWn>< 
de acea-a aiuroa de cà tu in Bix»^lbir' 
cauta secercà mu urigìneacuveutului In 
acésta inaemnaro. Intelleasulu duce de 
sene ìà peUez^pcììiìif cu atà tu mai multu 
co locutìonea neiudoiosa, a ina jyellea^ 
este identica in intellessu cu bellire. Greu- 
tatile s'aru potè redicà nimiaì de partea 
formei, obiectandu-ge, co trecerea luijs 
in bnu este normale iulimb*a romanesca, 
si co / inainte de * ar fi cautatu se dis- 
para; nueste inae maipuciiiuaddeveratu, 
co limb'a romanesca, ca si tote celle alte 
limbe, sì inco mai raultu ca vericare 
alt*a, ca se evite ambiguitatea in espres- 
sione, se abbate de la legile fonetice celle 
mai bene stabilite. In lirab'a latina es- 
.sìste unu participiu pelUtu»=coperitu 
cu pelle, d'in unu verbu pelUre, care nu 
se afla in autorii classici, déro care a 
potutu essiste in gar*a {K)poruluì cu ìd- 
seiunarea de a accoperl cupellc, cumu si 
cu cea de a luà pellea cuiva, espilare 
=:a smulge perulu, si in genere, a des- 
poià . Atà tu ca se evite acésta ambigui- 
tate de intellessu, citu si ca se nu con- 
fuuda pellirc sub form'a peiref cumu ar 
cauta se fla dupo legìk fonetice alle lim- 
bei, cu cpllu altu pcire in locu de perire, 
Komà ntiln a cautatu se tenda la form'a 
bel'treHiiubrUìrt'.Cnyentuìuheìlirrp^recej^È 
se afla cu acea-asi insemnare in gur'a to-^H 
toru Rom^niloru de la termurele Àdrìa- 
tece peno la fontà nele Tissei; si acestu- 
a este» cumu s'a dissu sì mai susu, uuu 
caracteriu de inalta vecbbno si. peno la 
unu punta, si de origine romanica. Asia 
déro nu nuniaì nu este de credutu, 



BATL 

Bomaoii ar fì improtuutata acestu cu- 
vantu de la Slavi, ci e cu multu mai 
probabile, co Slavii noui, cumu si Bul- 
zoni , au trassu alla seu beliti d'in fon- 
tan*a romanica pellrs, d'in car^ au essitu 
A ungar. béllenf» german. Teli. Déco 
aeésta etimologfa n'ar fì indestullu de 
ferìcìta, incà tu se tìa approbata de eru- 
ditula *?Iavistu, credeiuu, cova concede 
cellu pucinu. co Romanii au cuventulu 
loru htiUre de la Traci reconnoscuti de 
domnì'a sea ca strabuni ai nostri. In 
lixnb'a macedonica easistea, in adeveru, 
cnveutulu aeÀa sau iréÀXa = acortia, 
pelle. Vericumu iuse, inco una data noi 
Du intellegemu cumu aìbire ar potè se 
treca la insemnarea de bdirCj afora nu- 
mai déco prin metafore, un'a mai for- 
Uata ca alfa, amu presuppune, cocuven- 
tulo albn s'a luatu mai antaniu in in- 
semnarea de colore in genere, si apoì de 
ud a trecutu la insemnarìle de facia, 
mq>erfaciaf si in fiao|jt'?2e; si in acésta 
ailpf>08etione inse cuventulu;céX>vOc:=ve- 
netn, latin. paWua ^ de facia in cJnsa, 
palUdaii=:paIlidu, care sta ìntre albu si 
galbenu, etc., desemnandn tote colori 
mai molta sau mai pucinu uedecise. 
camu e si faci*a pellei, a pellei omenesci 
mai allessu, stau mai apropro de réUa 
^rp«l]U=rpe]le, deciltu slaviculii sta-b. 
Mai aprope de acestu cuventu nlavicu 
pare a stÀ., cu insemnarea sea, vorb'a le- 
iirtj sub alta forma, adeco hilirc, in care 
kftaode, ca si in Mi, corhì, etc, la unii 
nninì cu g, adeco gfuun=:-d si derege 
Cad'a, a se face forinosu. Diipo forma 
amm ar fì cineva tentatu a dice, co 
carentulu romanescu lilire ar veni d'in 
«laviculii sin, cu atà tu mai vcrtosu,co 
in limb*a slavica d'in acea-asi vorba s'a 
fiannatn siao. russesce Biagio =: oc- 
rmà 9AJ=:suiwuinu, numitu altu felu si 
oBm de Spam a. Déro in romanesco a 
M bUi no va 80 dica numai a si da pre 
fada cu aìòuj ci sì cti rositi, si chiaru 
au negru prc sprencene; scurtu a se bili 
la 96 dica a si face faci a formosa, a se 
èftger de onde si matrn'ade a si infor- 
IMitiAfaci*a3ecbiam:L.//*e5^/. nu numai 
lilAi san ghUèia, vorba care , ca acrela 
ri aJt«le, potè avo numai suffìssu sla- 



BÀL. 



49 



vicu, ibra se fia si de orìgine slavica. 
Si in adeveni fiendu co intellessulu cu- 
ventului slavicu nu accopore bene, cumn 
se vede d'in esplecari, intellessulu cu- 
ventului romanescu; de acea-a credemu, 
co si bilire nu oste formatu d'in slavicnlu 
Btjx ci d'ÃŒD lina radecina romanica, si 
anume d'in latin, bellus = forraosellu, 
amabile, gratiosu, ital. bello, frane, bel si 
bean, cuatà tu mai multu co frane, se falre 
bellerra st bili, si ital. beitelo ^r/re£Sf4 
sau bUelaj bilitura. Vocalea es'a stramu- 
tatù in t ca sì in bine in locu de bene, care 
este de un'a sì acea-asi radecina cu bellas 
=beniiluti, deunde apoi beoMus sì bollDR. 
Acésta d'in urma consideratione confirma 
parerea, ce noi avemu, co neci balanu nu 
vine d'in slaviculu bììo, ci totn d'in ro- 
maniculu bellos, formatu asià ca hì hm- 
ganti d'in /««(/«rrlonurn», bellu-bellanu; 
cu atà tu mai multu, co balanu^ sì mai al- 
lesso derivatele : balaioru, baian€Uu,etc,y 
espremu coneeptuludcaZftu mai vertosu 
de partea sea mesurata, gratiosa si for- 
mosa. Apoi precumu in latinesce oandi- 
dus-^albu, in espressionea : candidub 
et aureuìi homo ::= literale : omu albu si 
aureii, insemna formosu; asiA prin unn 
procpssu inversu, poporulu, care identi- 
fica formosuhicn aihulH, a applocatu forte 
naturale cuventulu bellanu^zfiìrtìiosus^ì 
la insemnarea dealbuy inse unu albu mo- 
derata si temperatii, éronu albu in tota 
stralucirea sea, cumu ar insemnà cuven- 
tulu slavicu Baal, ce vine d'in radecin'a 
sanseritica bba, grec. ^a^ucire, stra- 
lucire, luminare. 

BALAKIA, s. f., de ordinariu usìtatu 
in plur. baiane si balarii, herbie Inxu- 
rlantes, erbe ce crescn mari si dese : 
haga-te si te ascunde in ceste balarie; 
abid poti strabate prin aceste baiarli, — 
De unde se vina acestu cuventu? 

BALASTU, 8. m., germ. ballast» de 
unde si frane, lest, greutate ce se pune 
pre fundulu navei, ca se uà tina in eci- 
libriu; vorb'a curatu romanica Qsaburra 
^N aborra* 

Bì\JjAURU, 8. m., draco, prodl^lniti) 
bellnai dlaboluH; — 1. sèrpe de marime 
prodigiosa, — 2. sèrpe si mai micu de 
colore auria, — 3. in scriptura : balena, 

4 G. 



so 



BAL. 



leviatbanu, — 4. draculn, diabolulu,— 
5. omu crudi], ce se nutresce d*iii sudo- 
reà altoru-a. — Se fia gcésta vorba for- 
mata d'in belLuA, care essiste io limba 
sub forra a de balla sati bèlla (vedi in 
dictiouariu vorb*a bèlla)':' Atunci ea s'a 
potuta forma d'in bèlla, ca si bouru d'in 
bou, sau, d'in caus'a colerei dominanti in 
animalea ce Romà nii numescu balauru, 
s'au intrunitu celle dona vorbe : bèlla 
si auru, intr'un a compusa, asià in cà tu 
bellauru ar insemiià proprie : anitnale 
de morirne prodigiosa si de colore auria. 
Se fia balaum in relatione de cumnatfa 
cu balcììa^ cellu mai mare animale? Au 
potè se refere <'uninva chiaru si la zè- 
Xoìp, 7:éX(upov, xsXwptov = riionstru, pro- 
digiu, ceva nespusu de mare? Atunci s'ar 
potè ca vorb'a belarla ee fia cumnata prin 
origine cn baiatimi Scimu apoi co Pe- 
lasgii intitiilà jiéXwf/ pre cellu mai mare 
dieu, ^tiK fféXwp = Jone pré mare, pre- 
cumu si latinii dau acellui-asi dieu ap- 
pellationea de maximas r= pré mare, a- 
daugimdu si tea de optlmus ^ pre bunu, 
Jupiter optImuH maximum ^. Jone pr^ 
bwiu, pr^ maro. Scimu de a^semenea, co 
hà laurulu figura pre flamurele Daciloru, 
ca cellu mai mare protectoriu ailu gen- 
tei. Romanii inco vedu in èa/aHni de or- 
dinaria unu semnu bunu tramessu de la 
Domnedieu si unu geniu bene facutoriu 
6i protectoriu casei. D"in acested'in ur- 
ma conaiderari n'ar potè resulta ore, co 
balauru ar insemnà : mare, potente si 
h€7ie f acid orili aìùmaley hiandu-se auni 
ce intra in foimutionea lui balauru, cu 
acea-asi iusemnare, ce are aDrens in e- 
spressiooea : candidDH et anrens =: for- 
mosu si bunu. — Cuventiilu merita de 
certu celle mai serióse investigationi. 

BALBOKE? f. si balboru, ra., uua 
pianta, troUius europfens. 

BALCHIZU, (pronunt. balJcì^i), adj., 
vorba turcescaconnoscìitanumaiiinoru-a 
d'in orasiani d*in Komani'a libera : ìtiarc 
si grassu, vorbindu nimiai de omeni. 

BALCIU, s. m., furuuii nundiniEy ital. 
tler», frane, folre, tergu ce se face la e- 
poce fisse, mai allessu pre la serbatori : 
ìMrcatu, feria. 

BALCONU, s. m., ital. balcone^ frane. 



BAI.. 

baloiMi, — proniinentia la una ferestra;^ 
^neologìsmu [uicinuadniissibile, deoreS 
ce cuventnlu nu este romanieu , ci ar fi^ 
mai bene a adopta romaniculu altanu, 
sau podiu-=rpùà ìnm. ]■ 

B ALE, sau balle f . pi. , (seng. mai neau- W 
à ìtUyHe^Aballa.bà siìnbaua?),ià \\r A,ìtnL 
b«Ta, frane, bave, isp. babà ; — umore 
vescosa ce de sene esse si cuiTe d'in gura, 
si asià ditfere de stf </;;«/«, care potè a 
mi fi vescosu si pre care cineva in adensu 
lu scote ai Tammca d'in gura : nu sciu 
de te copiUulu scoteballe; H curru ballélem 
la copti; boulu cellu negra scote balle multd 
de cà tcva dille; — proverb : le Cìont 6a(- 
kh dupo mancari bunc = le lassa gur'a 
apa, dorescu Siiu poftescu forte tare. 
Co vorb'a romanesca balle, correspond 
predeplenu inintellessu cuisp.baba, ital 
baTa, frane, bave, nu mai incape indouen- 
tia; remane d^ro se demostrà mu, co si 
in forma cuventnlu romanescu este a- 
cellu-a3ÃŒcuallucellorualte-treisorori.In 
addevcru precumu d'in bebere (vedi li- 
ÃŒGi'd b. iul)ictionariu)s'afaeutu hiverej 
apoi betierc, si in celle d'in urma beert^ 
si bere, a bé ; sau precumu d'in grave 
^(p-avis^j s'a facutu antaniu grana 
apoi graa, si in fine grà , de unde a] 
plur. grulle; asià sì d'in ispan. Òtdfa^ 
form'a cea mai curata dupo noi, s'a 
cutu antaniu, casiinitalianescesifran* 
Cesco, bara, apoi/>a«rt, si in fine bau, btS? 
de unde plur. Mie. Cuventuln déro nua 
trecutii. cumu pretende eniditulu Mì- 
Jdosich, de la Serbi la Romani, ci acei-a 
au cautatu se riraprumutede la acesti-a. 
Este addeveratUj co mcntionatulu inve- 
tiatu marturesce, co cuventulu este de 
indoiosa origine; déro nu mai pacinu e 
addeveratu. co tòta romanitatea de la 
Caqiati peno la Sierra nevada, liela ripel^H 
Dmiarei dediosupenolaripele Tibereìul^l 
de la Bucuresci peno la Parisi, nu a potuta 
invetià acestu cuventu de la Serbi, ci 
atStu mai multu co ellu lipsesce d'in ceUl( 
alte Hmbe slavice. Pre longa aceste- 
cuventuhi do care este vorb'a nu 
alia, in limbele romanìce, ca in lim* 
b'a serbesca, senguratecu si ratecitu, 
1 ci in fia-care d'in elle a produssu ana 
I numerosa familia, uoua proba, co cnven- 



barn 

fa^ 

bà !M 



1 




BAL. 

oste pianta de terrenu roraanicu. 

iD italianesce : baTjire = a scote 

e, biiTogo=baIlosu, l»af!«'ra=ia3cia 

«k» pime la giira, liarasrllorrrtervetu ce 

jt'jii*» la giitu ropiiloru, ea se le appere 

v«^ 1m de balle, etc; asià in ispa- 

bear^a scote balle, baboba= 

CU (ea ballosii), bableoa=:prostu si 

la (ca unii ballosti san mucosii de 

IIIh). etc; ima in fraucej»ce : barer 

^ale, bareux^builosu, si de 

t. ^_: iiu ca umi copillu ce vorbegce 

mfireu «i %erdi :si UBcate, siinaiallessu: 

^Arard^limbutu, tteearìn, bayarder=a 

tinbatf. eie. In romanesce euvenhilu fu 

sì mai lecniidu .- asià , afora de haìJmy 

6tìBow4,tV«^>(*/Mrr,adatu si umiadiectivu 

M7iru ^n batlem^ sau, prinstramutarea 

hii e in g, halhgn «au ballegu, de unde 

apoi verl)iilu balf egare, snbstantivulii ba- 

Ir lar'tH, halegurire. halcca- 

Tìf •u^nbahtrarite^ baiacire), 

ttt* Haiegarc a potutii a se forma si de 

adreptultu fora a presuppune uuu adìec- 

tiro bolea» sau balegu, intogmai ca si 

fenicare d'in ferniy sau fumeyare d'in 

/Man», Ili apoi d'in verbulu hnìegare a se 

trtfp» sijb.^tautivulu halega, Vericumu 

in^ lylle peno acl spusse nu permittu 

/.Ã  originea cuventuhii halega in 

umba serl>esca, cumu face eriiditulu 

JfiUancA, cu tote co si aci niarturosce, 

co Tort)'a este de origine obscura. Ob- 

•canuta, déco essimu d*ÌQ domeniulu 

linbdorD neo-latine, potè essiste; déro 

e hmónatu. ca diu*a. co cuveutulu buhga 

noe d'in hak-, slprecumu acestu-a, asià 

si aerila^ nu a potutu veni d'in serbesce 

ÃŒB romanesoe- Au poto intellessulu se 

nApfNme a reduC'O holega la accadasi ra- 
dfrina cu baie? Déro de la bale^ serre- 
fatfMM pregrura, peno ì^balegajSecretione 
pre nediutu, nu este de cà tu uuu pas:^u, 
u pDporuia, scimu co face salturi cu 
muta mai mari ca acestu-a in stramu- 
tana â– ' * Ioni de la unu intell^ssu 
kahi^ chiaru déco f'saimu d'in 

^'a ILuibelui'U romanico, ca se cercìiain 

Ivifloea caventului fun*!- mentale babà 
=*■!•:= ^o/^f, se Ias8ìimu, co pentru 
r^iiltp cuvent^, ce mi atìà niu astadì in 
tU -irii liitiai, avemu probe, con" fo.^tu 



BAL 



SI 



in gur'a poporului romanu, apoi noi a- 
lià mu satisiactoria esplecarea data de 
invetiatulu Diez, cane afla in cuventu 
una espressione naturale pentru Ztmòu- 
tirea unuì pruncu insolita dr halle, es- 
pressione analoga cu grecescele : ^apà - 
Cstv:=a inganà vorbe ca pruncii, a lim- 
b'uti, a gungurà , paflà xiT^^ ^ limbutu, 
la cari se potu allaturd si latinescele ; 
baburrus san babulu8=ìspau. babieca=: 
simplu si prostu ca unu copillu cu balle 
si casiu la gura. 

BALEOÀRIRE si balicarirey redi ha- 
lacarire. 

BALECrUE si iWictrc, vedi balacire 
si balacarire. 

BALEQA si baìlìga, plur. hà lcge si 
hallegif (vedi baie), timns^ frane. Ilent©; 
— escrementi de vite, mai vertosu de 
bou si de callu : lutulu rfe leintti caselc 
se calca ^ frcmenta cu halega de bou ; 
balcga de eallu nu e aMd buìM ftentru 
acestu 5ca/w ; — metaforice : unu omu 
molle si lipsitn de verce formitate de 
corpu sau de suffletu; — prin eufemismu ; 
hallegade vita 6a^c^a/a=:scremente de 
omu. 

1. BALEOARE si halligare, haligu, 
6a/%a^«,v.,(vedièa?e),stercn8emÌUerej 
frane, flenter, — de regula ca reflessivu : 
a se baiegdf a si lapedà baleg'a, a scote 
acremente, vorbindu de vite, si mai al- 
lessa de boi aaucai;— metaforice seap- 
pleca si la omu; —in intellessu spiritua- 
le : a se avilf, a se desonorà cu vorbe 
spurcate si nisinose. 

2. B ALEGARE sìballigare, s. f..(vedi 
Me), actionea de a se balegà . 

3. B ALEGA HE si balligarc, s . f ., sauòa- 
letfariusìbaìUgariUì s. m., (vedi bcdega)^ 
ilmetiimy acerras stercorls, frane, fu* 
mier,— balega multa mestecafca cu paiet 
pusa la nnulocu, care, dupo ce putrede- 
sce, se potè applecà sau la ingrassìa- 
rea agrìloru sau la facere do focu, sub nu- 
mire de tesecu. 

BALEGAELRE si baìligarire, baliga- 
resai, v., ca venitu d*in balligarc de 
sub 3., insemna : l. a pune h unu locu 
multa balega si a fonnaunubalegariu; 
—2. a astorne unu agni cu baligariu; 
— S.aimplétaredebale^a, aammestocà 



» 



bìIk 



ea multa balega ^ — de nnde metafo* 
rice : a injurìà cu vorbe prosfce 8i spur- 
cate;— 4; a scote multa balega, a se ba- 
legà preste mosura. luatu, in acestu 
intellessu, mai multu ca reflessivu^ si 
vorbiadu in speciale de boi sau cai, déro 
applecandu-se si la omeni, sau in ìntel- 
leasu materiale : a essi multu afora, a' 
scote multe scremente; sau in intellessu 
ideale : a se arili si desonorà cu fapte, si 
mai allessu vorbe spurcate sì rusinóse. 
(Compara haUicarire, bale^ etc). 

BALEQARIU si haligariMj vedi ha- 
legare sub 3. 

â–  BALEGOSU si haligosu, adj. (vedi 
iaìega)^ stercoroitQs, plenu do balega, 
ammestecatu cu balega, in mai mare 
sau mai mica cantitate. 

BALEGUTIA si baligutia, s. f., de- 
minutivu d'in balega. 

BALICÃ RIRE, baligat baligare, etc-t 
vedi balecarire, balega^ balegare^ etc. 

BALIRE, balcsruy v. (baie), isp. ba- 
bear^ ìtal. barare, frane, barer, — a scote 
baie, a curre cuiva balele. 

BALISA, s. f., frane, balise, isp. ba> 
Iba, — semnu pusu pre termi sau ripele 
apeloru, si chiaru in ape, dupo care se 
connoscu locui'ilo periculose pentru vase 
de plutire, nau locurile in caro so aflu 
ceva depusu in apa ; spre acestu scopu 
servu de una parte pari sau pertice io- 
fìpte pre ripe ori in apa, do alta parte 
scandure, butoie, buccati de pinta, etc., 
fissate pre apa. — De la palitla sau pa- 
lloia, derivatu d'in palnszrparu? — A- 
tunci form'a cca mai cuvenita limbei ro- 
manescì ar fi palecia sau p<irocia. ~ De 
ac( si verbulu ; 

BALISARE, a pune sau fissa balùte, 

BALLA, 8. f., ital. balla, frase, balle, 
isp. baia, — cu insemnarea generale : 
ceva rotundu, globu, sfera, legatura de 
lucruri in forma rotunda; — èro in spe- 
ciale : 1. pila sau mince;— 2. globu de 
incarcatu arme de focu : globutiu sau 
glontiu, globu de tunu sau ghiuleà ; — 
8. legatura de merci: sarcina, fasciculu; 
— pellftiaceinfà siuragrauntiele de buc- 
cate sau alte lucruri; folliculu; — 4. ceva 
suptire ca pcUea imfiata : folle, besica. 
— Desi acestn neologismu s'a intro- 






BAL. 

dussu la noi prin limb'a francesca, cu tòta 
acestea addeverat'a lui patria estc limb'a 
italiana, in care atà tu ellu cà tu si de- 
rivate d'in ellu occurru si cu p : palla= 
balla, pallone^ballone, etc. D*in dif 
feritele insemnari, ce aro in acésta limba,, 
si cari s'au reprodussu in parte si la no 
se vede, co originea vorbei este indoiosa, 
potendu-ae referi parte la grec. ^tAaX» 
^facu se sarà , agitu cu violentia, ii 
pengu, arruncu, etc. — do undc ziXkoiz:^ 
pila sau mìnce, sau la |)ÀXXti)=.arruncu 
parte la germanele balla sau palla, bai, 
balg, etc, de acea-asi radecina si in- 
semnare cu lat. rolli8:=foUe, foUam 
foia, etc., grec. pGXXov foia, frundia, sa 
mai bene ^Xai, ^6Xay.oc, ^)ic=foll 
sacu, utre. — Acésta fluctuatione in o 
riginea cuventului balla, care se reliec 
apoi si assupr'a ìntellessului , milita i 
contr'a admitterei lui in limb'a nostra, 
si cu at-atu mai multu in contr a nnoru-a 
d'in derivate, cari nu au forma romanica. 

BALLONE si balìùtiu, s. m., (vedi 
balla), ital. ballone, frane, ballon, i^ 
balon,— proprie, forma augmentati 
d'in baila : balla mare, cu insemnari 
speciali: 1. besica impluta do aera sa 
altu gazu, cu care se joca copili ca ci 
pil'a sau tinendu-a de una ada ai la*- 
sandu-a se plutesca in aeni; — 2. besi 
mare impluta cu gazu mai usioru ca 
aerulu, cu care aeronautii plutescu in 
aeru; — 3. mare legatura sau sarcina 
de merci. — Form'a ballonu introduss» 
dupo francesc'a este contraria limbei no- 
stre; ea cauta se fia sau balioniuy ori b 
loiut casi casoniu sau casoiu d'in «m. 
sau cu form'a mai antica baìloìie. 

BALLOTA, s. f., (vedi baìla\ ital 
ballotta, frane, ballotte, isp. balota, — 
deminuti vu d'in balla^ cu insemnarea 
speciale : petricea, globutiu de votata 
facutu d'in lemnu, ossn, etc, , sufragiu; 
inse una forma de deminutivu in ot nu 
e neci romanesca, neci romanica. De al- 
tamontrelo vorb a a cadutu io desuetu- 
dine, si in lociilu ei a intratu bìlia. 

BALLOTAGIU, s. m., ital. ballotta- 
irlo, frane, ballotare, — formati! d'in 
ballotare:=^ pune in urna ballote, — cu 
doue suffisso neromanice : ot si à gm. 



10- 





BAL. 

BALLOTAKE, V., ità l. ballottare, 
frr-' "Moller, is]). balotÀr, — formata 
d". '-* .' 1- Il pune ballote, — 2. a 

ìÀ eaiina balla san minoo, a agita, 
lente, a bat^ : halloUiiu de. tote 
fVtUtirtttf^batutu de tote Tenturìle; — 
iose easi ballota, cu «niffìssu neromanicu. 
Dealtamentrt^Ie. inìntell<}3suludesub l., 
evTCtntulii abìd a veduta lumin'a, si a 
[tu; uumai in intellessula de sub 2. 
M«pa unoru-a de sub pènna. 
â– BALLOTATIONE, 8. f., actionea de 
td, — cuveatu nascutu eri. morta 
II. 
BALLOTD, 8. m., frane. baUot,— cu 
L-asi tnsemnare casi balìa sub 3. ; iuse 
uj^i r.M.Mnn .1a r^commendatu d'in caus'a 
»(i tnanicu ot. 

ÌJAL»Jlt*iJiKE, halmtmre, si halnw- 
baimcsetìcu, v., permìscero, oontur* 
%ttr«; — a face ca unu hahncs^u, a ammo- 
«ieci reu, a ìncurcà uritu, a ammet£ tare. 
BALMES1U, balmtisiuj balmosiu, s. 
pils punlcft, paU furlnm, laote, ba< 
eonfeeta; farrayo ;— buccata de fa- 
Titt eu iapto si untu ; — metaforìce, mai 
â– nana in unire cu talm^siu : ammesteca- 
Icta de lucruri disparate; pisatnra, si 
nwktara, vorbindu de solide; — a face 
'cmeva talmesiu balmcsiuzzia Ih rupe 
ia. — Ori^inca vorboi ur fi groa 
Jirmarltn; coci si tonala ei nu e bene 
iflniti, ei uDiiproQuntìa bà lmcsiu, altiì 
è«fiMS5tt<;$eaflft ìììne in ^ur'a popornluì 
Alto Torba pentru accllu-asi conceptu, a- 
4mo vorb'a rollhia san collesftia,c\ire se 
UfHt priii origine de coUa, si de caro ne 
poteniu wrvf mai bine ca de halmcsiu, 
candii e vorbadebnccateb^nnraite aaiA. 
BAliOSU, adj. {hnlr), ital. baroHa, 
^. bab^flOy frane, baveiix; — 1. plenu 
il* baie, — 2. mi carni baie multe, — 3. 
4« natiir'a balelorn : unii peaci scotti pt In 
Home sau pelle una materia halosa. 

BALTA, s. f.. pi. baiti, palns* stai?- 
•Bw, lacuna I — 1. massa de apa mai 
mar*? sau mai mira, care prin versarea 
turni rin in lunc'a »ea segramadesce in 
i^ircd'inacea lunca. si care apoi, candu 
1 riulu, sécca 9\ ea in parte san de 
tatù. Baiiile irant de ordinaria forte 
p^^0se: superfaci'a loru ente sau des- 



BAL 



88 



chisa sau ascunsa in parto ori in totn 
de papura, trestia si alte piante palu- 
stre forte dese. incaritraiescu multime 
de passeri apatece; — 2. cu insemnaro 
de lan* : Balta alba e unu lacu 5a- 
ro/ti;— 8. loculu pre unde se potè versa 
unu riu si forma baiti : pre iertia muUi 
sì bagu vitele in balta, undeaceste-a a- 
fla pastone si in tempu de ierna ; balVa 
a inflorìtu de minane. — 4. massa de 
apa formata d'in ploia. — Nu se potè 
admìtte , cumu sustìne eruditulu Mx~ 
ìdosich, co acestu cuventu ar fi venitu 
in Hnib*a romanesca d'in slaviculu blatn; 
antaniu pentrn co insusi mentionatulu 
invetiatu afia strania stramutarea d'in 
locu a consonantei l: apoi pentru co blato, 
in limb'a slavica, neci si alla esplecarea 
prin vr*una radecina de alle liraboi, neci 
a produssu ellu senguru una familia de 
cuvente asià de numerosa, cumu e cea 
cssita d'in balta in limb'a romanesca, 
fora se mai adaugerau, oo cuventulu 
baila se afla in gur'a totoru Romaniloru 
de la Tiss'a peno la Pindu, la acesti d'in 
urma cu insemnarea speciale de iena, 
fuyroiu sau glodu. Aceste d'in urma con- 
siderationi facu mai probabile suppose* 
tionea, co cuventulu in limb*a romftna 
e indigenu, si co de la Romà ni a trecutu 
la Slavi, t'irò nu do la acesti-a la acei-a. 
Vorb'a se afla si in limb'a greca, in cea 
mai vechia sub una forma correspoudìto* 
riacelleiromanesci, pdtXn], èro in cea mai 
nona sub form'a JiiiXto;, Dérosi sub form'a 
mai vechia piXnr; cuventulu este unu 
neologiamu, care anevoia so potè esplecé 
prin una anumita radecina grecesca. Se 
vina óre póXn; d'in pdXXetv cu insemna' 
rea de a versa, ca in esprossionea piX- 
Xetv 5^xpr>^a versa lacremo? Versntura 
are, in addevera, si in romanesce insem- 
narea de ajìa versata de unu rtw, sau lo- 
culu pre care se vèrsa. Se nu fia ore 
pà XrT] essitu d'in acea-asi radecina cu 
IXoc=balta san 5X;^mare, prin adaus- 
sulu unei digama eolica? — Cuventulu 
latina palnd6=:balta, insemna si desime 
depapura, tresiia^ nuellc, etc; in intel- 
lesBU analogu cu acesta d'in urma in- 
seranare a trecutu si in Iimb*a nostra sub 
fovm*^ padure, prin stran^utare antaniu 



ME 



&4 



BAL. 



a lui lìnr (vedi litor'a l), si prin per- 
. mutare apoi a celioni d'in «mia doue 
syllabeintre densele, cumusi in italia- 
nesce se dice padiile in loca de palude. 
Dupo ce déro cuventiilu pjilude sub for- 
m'a padure s'a appleoatn la aìtti con- 
ceptu, se uu fia óre balta tota cuven- 
. tuìu palude^ trecutu prin ima forma par- 
ticipiale paludata, sì transfonnatu asià , 
spre a se applecà la conceptnlu espressu 
in origine prin palude? Transfonnarea 
ar fi, fora indouentia, forte cnlodiutoria, 
inse nu fora esaeiuphk— In fine se potè ca 
romanesculu balta se fìa isp, balHa = 
balta, tena sau noroiu, desime, etc. In- 
tollessiilu vorbei ispanica accopere pre 
depleuu pre allu cellei roDiauesci; cÀtii 
pentm forma, s a potutu trece in affi- 
nulu seu ^ cu atfttu mai usipru, cu cà tu 
limb'a romanesca pare a evita coinbi- 
natìonea de sunete Is. 

BALTACAIUE si 

BALTACIKE, ìtaltacescu, v., (haltacu 
sub 1. si 2.)i frane, patauper,— a merge 
prin lacurisau tena, — asaii, a se arranca, 
a salta, a se bate prin apa;— a merge 
greu prin unu locu baltosu sau tenosu. 

1. BALTACU, s. m.» pl-c, Ucqiu,— 
deminutivu d'in balta. 

2.BALTACU (pronuntia: bà ltam),— 
espressione onomotopeica, prin care se 
espreme caderea in apa si sonulu ce re- 
sulta d'in acea cadere, sau mersulu greu 
prin ape, lacurì, noróie sau gloduri, es- 
^Tessioiìez=:haldébacu t cu differentia co 
acesta d'in urma este mai espressiva ca 
bà Udcti : a merge halià cu haUà cu:=:.grm 
si scapetandu d'in lacu in lacu. 
. 3. BALTACU si haìtaffu, b. m., pl-c, 
.blpeantty — arma in forma de secure cu 
doue ascutìtfl, bipenne; — cuventu ne- 
connoscutu, cumu se vede, Romà nìloru 
de preste Carpati. 

BALTAUETIU, s. adj., paluster;— 
l. locuitorìu de pre longa baiti, — 2. de 
balta, de pre balta, de longa balta : pas- 
â– serile baltareiie; baltaretielf' z=.[m\x\mÃŒQ 
baltaretiloru) sciu mena ìuntrUe ca si 
barbata loru, 

BALTAU, s. m., pl.-«, iiU$ruun, — 
massa de apa mai mica ca una bidta, 
déro mai mare ca unu baltacu. 



BAK 

BALTÓCA, 9. f., Ucnna;— cn acea- 
asi insemnare ca si baltacnj cu difereu-^j 
ti*a inse co baUoc*a xmesce in sene 
ide'a de profunditato : am scapaiotu ii 
ir una hidtoca^in care era se me «m«« 

BALTOSU, adj., paludosnH,— pieni 
de halti, coperitu de multe òu^^r, vorbindi 
de locmi : tìnutu baltosu. - 1 

BALUSTRADA, s. f., frane. b«U 
strade, isp. balaiiNtrada, ital. baiai 
Kt rata, — onl in e de balustre sau baiatisi- 
assediata prò httiu-ile unui podu, un 
altanu, mormentu, etc; — proprie p 
ticipiu femiuinu, luatu ca substantivu, 
d'in unu verbu baìustrare; si de &cea*a 
form'a balustrada introdussa dupo e 
francescu balustrade nu e conforma e 
geniulu 1 ìnibei nostre, ci cauta se se di 
ca si cea italiana cu /, balustrata, sa' 
si mai bene si confomm cu etimologi* 
euvuntului, balaustrata. Inaddeveruver- 
l)Lilu halustrarù mi potè veni, cumu pre- 
suppmiu unii, d'in bolustrum = baia, 
stabilimentu de baie, coci uu s'ar pò 
atuncì esplecà usioru intellessulu 
ventului balausirafa sau balustrata, ital 
balau»itro, ì^p. balanhtre, frane, balu- 
8tre=:miea columna sau stelu, lucra 
in varie forme, ce se pune la ingradin 
puntiloni, ferestreloni, altaneloru, s 
filoni, yto. Accstu intellessu nu potè 
cadrà de cà tu cu allu cuvcntului balaii* 
stium, p7XoLhoiiO)f=,Aore de granata imi- 
tata inco d'in colle mai vechie tempurì 
in lucrurile de architectura, si prin ar- 
mare giprecolnmnele, decai*eestevorb'a. 

BAMA, s. f., frane, come grecque» — 
leguminosa, de forma unei teci de ar- 
deiu, piena de sementie. 

BAMU ? s. m., plant'a ce da b€mie. 

BANALE, (mai pucìnu correctu : ba- 
nal), adj., frane, banal, — cu insemna- 
rile : conimune, pentru toti, ordinariu, 
triviale, vulgariu, etc.; — d'ÌDgermaa.b 
sau baiiD=:publicare, di\nilgare ; 
banali^ cùinpUmoiie baìuili, curiea 
ballale, ntc; — cuventulu uu e déro de r«- 
commendatu, precumu neci derìvatulu 
seu: 

BANALITATE, s. f., frane, banalllé, 
— cantate d<' bamdcj — vorba sau dissa 
baìiale. 



LlU- 

i 



ta.ba^ 




BAN. 

KANÃ NÃ , s. f., frane, banane, ital. 
sì isp. banana, — fructulu banamdm, 

BAX.VXAIRE, V., vedi bcdalaire. 

BANAXU, s. m., ital. si isp. banano, 
fkUDC bananiera — genu de arbore d'in 
fiunilì'a musaceeloru; gpeci'a cea mai 
ÃŒBaenuiata oste asil nimiitulii hananu 

Ù ficulu lui Adatnuy alle eanii fnicte 
tunt, in regionile caldìiroae, sen^inilu 
â– ledilocu de traiu pentru populationi 
iDtrege. 

BANATD, 8. m.,(vedi hmu 1,), it. 
bMuit4>,— 1. deregutori'a de 6amf,— 2. 
gradu sau rangn do hanu in ierarchi'a 
boi»r69ca;— 3. terra sau tiniitu giiber- 
Bftta de unn banu : banainlu Craiovei^ 
Terrei romanesci do d*in collode 

[tu, gubemata mai inaiate de unii banu, 

ntonita sì banatulu Sevennuìui ; ba- 
Tenùsiann sau banatulu Tefni- 
rimreif iotre Mitresiu si Tissa. 

BANCA, s. f., ital. bnncn sì bancoy 
tea sì banco, frane, banqucsibanc, 
latin, banca si bancuH, — cuventu, 
CQ forte inulte si varie inaemnari in lim- 
Me tforoiif d'in cari s'au ìntrodussu si 
la zo'i una mare |>arte : I. Insemnarea 
cessiai ordinaria rì prin urmare cea mai 
primitivaacuventulnieste:scaunulmigu 
pn care potu sedè mai multe persone, sau 
piccare se j»otu assedid mai multe lucmri, 
it4ììtf sabselllnin, scamntim, traustra; — 
Lh(mcele de ordenariu sunt de lemnu, si 
I, in locurile linde se stringu multi o- 
i, {lontra sederea act^storu-a : a), pro- 
pria T aecìarìi in ftcólc Man ftre hance; 
tpetiatcrii cei nuii malti la teafru inco 
fkmpreÃŒHMce; prin gradine se afta puse, 
m éiffurUe locuri, bance pentru repau' 
mim esorti ce se potu fatigà preambìan- 
èl.^fe; — in adunare^ nationale : banceìc 
iqmMQorUf celle pre cari stau deputa- 
ta; honcele senatorUoru, e^lie pre cari 
lUtt «natorii; — la tribunarie : hancele 
adweaaioru, celle pre cari staii advoca- 
tìi; hanc'a accttsaiiloni , cea pre care 
jtK accasatii. — b). metaforice : cà ti 
lUu in acea-asì banca : banc'a lenvmloru 
megsanfora; banc^a ministrilortt cu a 
ffigeopHont si a sefiatonloni e in buìut 
ifà tOi^ert, — e), in q-eciale : pentru 



BAN. 



56 



scóla : nu ati ddassatu inco bancde^ si 

ifrcti se ve arretati cosciii tote. — d), pen- 
tru vase de phititu : navilt mari alle cel- 
ItìTu antici aveaUj de amendoue latu- 
riìe, mai multe bance pentrtt remegi, — 
e), fiendu co més'a judecatoriloru erd 
impressurata de bance, pre cari stau ju- 
decatorii; de acea-a in limbele sorori, 
cuventnlu are si insemnarile deyWectti, 
judccatofHa, tribunariu, curie de Judo- 
eatOf etc, cari nn s'an introdussu in lim- 
b'a nostra.— 2. bancele potu fi nu numai 
de lemnu, ci si de alte materie : a), banca 
de pamentn, prìspa, pre longa casele ter- 
ranìloru, sau prin gradine; — b). banca 
prin buccatarie sau si prin alte incaperi, 
lavitia, pre cari stau omeni, sau polliti» 
pre care se punu vase si alte obiectc; — 
e), in ape : pruntu, arena sau rena, a- 
rene, rada, arena, |>etrìsiu si altufellu 
do pamentu, care se graniadesce la unu 
locu si formedia inaltiatura peno aprope 
de faci'a apei, periculose pentru vasele 
de plutitu; assemeni prunturi, candu a- 
pele scadu tare, essu si in faci'a apei ; — 
(/). stratu de sare, de petra, de ghiacia, etc. 

— II. Scaunu, tabla, placa, mésa, etc, 
c&Te serve certoru industriuri sau com- 
mercianti laessercitarea industrie! Ioni : 

— 1. in genere : banca de macelhtriit^ 
scaunu pre care taia carnea, banradebuo 
co/arì«=:scaunn sau scandura de taiatu 
si tocatu carne, banca de templariu sau 
/^«warÌM=scaunu pre care templariulu 
sau lemnariuhi Assedia leranele de lu- 
cratu, otc. — 2. in speciale : a), més'a 
ceiloru ce se negutiatorescu cu bani; si 
de acf : b), commerciu facutu cu bani, 
m?>i/n«8au srmnbu, ar^enÌArìa; — e), sta- 
]>ilimentu, institutu particulariu sau pu- 
bliciì, destinatu a procurd industriari- 
hni si commercianti lo ru facultatea de 
a si scambà si vende mercile, de a impro- 
mutà banii de cari au lipse, de a si de- 
punecti folosu banii Ioni si alte valori : 
banca naiionah; banca fundana =â–  czre 
procura bani ceiloru cu mosic; banca 
mobiliaria = care impromuta ^re valori 
mobili, oppusu la banca immohiliaria 
= care impromuta pre valori immo- 
bili; etc— rf^. bancut si mai desu bancu, 
jocu de carti; — banii depusi de unulu 



56 



BAN. 



d*in jocatori, d'ÌDcarìacestia tragu cea-a 
ce castiga. — In limbele sororì cuven- 
tulu se presenta sub doue forme, mascu- 
liua : ital. si ispan. banco, frane, bano, 
si feminina : ital. si isp. banca, frane. 
banqae, intre cari insemnarilo descrisse 
30 impartu in rnodu mai multu sau mai 
pucinu arbitrarìu : numai in limb'a fran- 
cesca femin. banqua are aprope esclusiru 
insemnarile de sub II. 2; èro in tote celle 
alte semnifìcatiuni face usu de masc. 
banc. La noi cuventulu, afora de sengur'a 
insemnare de sub n. 2. d)^ pastredia 
fOTDi'a feminina; si caus'a este, co in- 
trodusau inco d'inainte de 1830, cumu 
probedia dictionariulu de Buda, cu in- 
semnarea metaforica si speciale de sub 
n. 2. b), si mai vertosu cu insemnarea 
de banu decìiarteia sau banconotaf ella 
a remasu cu acesta forma si in celle alte 
insemnari, desi aceste-a au intratu prin 
intìuenli'a vorbei francese raasrulina, 
banc* CÃ tu pentru etimologia, unii re- 
ducu cuventulu la grec. n'kà i =. placa, 
tabla; altii la latin, planoa (=:plaiika) 
= tabla, scandura, vorba formata d'in 
planos = piami ; déro lassarea luì l este 
in contr'a acestei supposetione. Altii lu 
punu in legatura cuabacas, ^^ai, (vedi 
acestu cuventu in dictionariu); si atà tu 
intellessulu efltu sì form*a vinu inadjti- 
toriulu acestei parere : coci cuventulu 
avendu in limb'a italiana cea mai mare 
desroltare, urmedia, co acésta limba este 
addeverat'a lui patria; apoì limbei ita- 
liane sunt forte naturali suppressionile 
syllabeloru ìnitiali, si prin armare in a- 
oésta limba s'a potutu forma mai antaniu 
baco, d'in abaco =al)Acn8; apoi spre a 
seevità confusioneacubflco(prìn taiarea 
Rvllaboi initìale in locu de bombaci,) = 
verme de metasse, limbaateusu la fer- 
rala banco. In contr'a acestei etimologìa 
s'ar poto obiectà , co una sy Ilaba initìale to- 
nica anevoia potè cade; insein lat.abacus 
8i grecesculu a^oi, a initìale nu pare a 
se tiné de radecina, sì co aceste vorbo 
se rcducir" la acea-asi origino ca si pà - 
ot':^base, gy^jiarrgradu, tribuna, ^x- 
TTjpla =: baonloH =: bà tiu, etc, adeco la 
Pduo=Paivb)=ambhi , calcu. In fine altii 
daa cuventulu cai mprumutatu d'in ger- 



BAN. 

man. bank, rechìu germ. paneh^ media 
germ. banc, anglosass. bene» pre caro lu 
punu in legatura cu lat. pango sau pa?o, 
grec. jn5-fVT>jxt , cu insemnare de asse- 
diare, poìiere, stabilire^ camu si germ. 
faoh = despartitura in unu arniarìu san 
cuteia, pollitiora de armariu, eie. Neci 
form'a, neci intellessu nu contradicu a-, 
cesta etimologia, cu atà tu mai multa 
co in italianesce se afla si panca cu in- 
semnari de alle cuventului banca sau 
banoo« 

BANCALE, adj. (b&nealU), de banca, 
relatìvu la banca, mai vertosu in intel* 
leaaulu de sub II. 2. b) si e). 

BANCARIU, adj. s., ital. bancario, 
— 1. ca adj. relatìvu la òawca in intel- 
lessulu de sub n. 2. b) si e). : cedula 
bancaria; — 2. ca subst. : omu ce facd- j 
negotìu de banca (forma mai cuvenitn^M 
limbei de catu bankeru san banchicrH). 

BANCHERU, si bauchiern (promm- 
tia : bankerUj bankicru)^ s. m., itaL bftn* 
chlere si banchleroy frane, banquler, isp. 
banqoeroy mediu latin, banqnartns, bau* 
queriusy etc, aripentarlos, trapezita; — 
omu ce face operationi do banca in in- 
tellessulu de sub n. 2. b) sì e); — cu- 
ventu introdussu dupo frane. bauqol«r 
fora neci unu respectu de formele lim- 
bei propri»; form'acuvenita arfi òanco- 
riu (vedi acestu cuventu). 

BANCHE! ARE, (pronuntia : bankc- 
tare), v., ital. banobettarey frane, ban- 
queter; epiilas Innlrnere; — a da unu 
banchetu, a petrece in hanchete; — cu- 
ventulu sub forma mai connoscuta in po- 
poni este a beìxchctui:^dk petrece necon- 
tenitu cu mancare, beutura si jocu; — 
sub neci una forma inse nu e de recom- 
mendatu, cumu nu este neci urmatoriulu, 
d'in care s'a formatu : 

BANCHETD, s. m., (pronuntia bau- 
hetti), ital. banofaettoy frane, banqa^ty 
ispan. banqaete, epule, oonTlTlam, — 
ospetiu stralucitu, ospetiu mare, ospetiu 
plenu de letetia; — cuventulu sub forma 
mai connoscuta poporului e bcnrhetu^ 
ospetiu de petrecero cu beutura si jocu; — ^ 
déro sì sub una forma si sub alt*a nu ifl 
do recommendatu : coci ca deminutiru " 
d'in baiìica sau bancu, nu potè, in n>- 



raanesce, loà form'a ce i s'a datu in celle 
mite li—^- ^-^"ori. 

BA :U, vedi bancheru. 

BANC^OTA, 8. f.,banu de charteia, 
■loneta de charteia: — combìnarea et» 
iendu contraria limbei romanesci, cu- 
Tontulu s'ar potè adapté nuturei acestei 
limbe 1 dandu-i-s6 torm'a hanconotaf 
enmQ se afla dejà in dictionariulu Po- 

BANCRDTA, a. f., frane, bancroute, 
ital. bAneorotto; argentarle dUsolattOy 
rmìnm fortanarnra; cadere san mina a 
starei onui uegotiatoriu in parte, sau 
a veroni in genere, cadere prefacuta sau 
re^e, asià in cà tu nu mai potè piati ce e 
detorìu;— cuveiitulu compusu d'in banca 
n rupere, ar fi mai cuvenitu limbei ro- 
manesci sub form'a bancarupta ; — de 
tei si urmatoriele : 

BANCRDTIRE. v.,aface6ancrM<a — 
Eoai bene : bancaruptire, 

BANCRUTU, s. m., care a facutu 
hancruta; — mai bene bancaruptu. 

BANCU, s m., vedi banca, 

BAisTDTA, s. f., in dictionariulu de 
Buda^ cu insemnaro de banu de charteia, 
cedula de banca, si in speciale, de mica 
Tilere, de dieco cruciar i. 

BANCDTIA, s. f.,(6onca), ital. bau- 
ttÈÈÈÌùf — 1. banca mica, — 2. moneta 
éé charteia de mica valore, de diece cru- 
ciari. 

BANDA, 8. f., ital. bì iBp. banda^ 
frane, bande; Tlncnluiriy fasoia, tienta, 
flttl^ CAt«rra, manns^ ma-itpnlns; — d'in 
gRZnanic. bftiid=:le]?atunL, blnden=le- 
gire, ai prin armare neudminsibile in 
Itmb'a nostra: 1. in intellessu propriu: 
ii>J©gatura,bótta^ fascia; — W.cercu,cér- 
ou, margine, ce impre>8sura sau margi- 
ameé onu ce mai allessa ur a tessetura; — 
in ac«sta intellessu eì sub form'a banta 
MB òénta, plur. bente sau benti : bentiìe 
mmesiei- — 2. in intellessa metaforicu : 
mannchìu, mana sau céta de omoni, u- 
iiiti p«Dtru unu scopu,piai allessu rou : 
handa de ìciri, de puscariasi, de om^ri- 
Caricete.; ^ appicca tu si la animali : banda 
db htpiy de corbi, de vuliurij etc.; — mai 
rtnt in intellessu bunu : banda de lau- 
Cori, de «msici, etc. 



BAN. 



57 



BANDAGIU, a. m., frane, bandagé, 
formatu d'in bande (vedi banda) prin 
intermodiulu verbului ban'ler=z legare, 
infasciurare, si prin urinare deorigine, ca 
ai de forma, neromanica, fascia^ llgramen 
Bau It^amentnm^legatura, legame, le- 
f^^mentu, fascia. 

BANDIERA, si bandera, s. f, (vedi 
baiuìa), ital. ba»dt«ra, isp. bandera, 
frane, bandière si bnimlère, silirnaiiiy 
TcxiUum; — 1. fascia de pandia colorata 
ce se porta in capetulu unei portico sau 
lance, flamura a unei companie de mili- 
tari; flamura ce porta unii callari; — 
2. fascia de pandia colorata, pre care se 
alla inscmniele unui statu. 

BANDITU, s. m., (la Macedoromani 
bandi), ital. baadtto, frane, baudit, isp. 
bandldo; latr», liaprobiiH, erro; — pro- 
prie part. d'in bandire (d'in germ.bann, 
bannen=:publicare,oppriro,punereafora 
d'inlege, etc, y\e<ìì banale, banda), luatu 
casubstantìvu : orau pusn afora d*in legi, 
funidepaduri,facutoriuderelIe,latrone, 
haiducu (vedi si hann, 1.). 

BANESCE, snì\.{fmtH, 2.).-cu bani, 
prò bani, numerata pecania. 

BANE8CU, adj., {banu, 2.), de bani, 
in bani, relatiwi la bani, pecnnlarlnH t 
interessi banesvi, uffacere bavsca. 

BANETU, 8. m., {banu, 2.), mare 
suraraa de bani, avere mare in bani: 
banetnìu lui nu l'are nernine; s'astrinsu 
muUuhanetu in v^sfiaria; cUÃ tu^a banetu 
nu atl potntn stringe de cà iu predandu 
lumea, 

BANLSIORIT, s. ra., pi. banisiori, 
deminutivu d'in hanu 2., mai vertosucn 
intellessu deresfaciare : a atrinsubaia- 
tnlu banisiori; cine era se mi mance 
banùiiorii mei ! 

BANITIA, s. f., mesura de capacitate 
pentru lucruri uscate: farina, grami, 
ordiu, etc, coprendendu 20 de ocalle, 
Qnadrantal frane, bolssean; — proverb! 
bandita nu se imple a* i'or6/?=lucrnlu 
nu se face cu verbo (vedi hrtia). 

BANOvSU, adj., {banu 2.), peennio- 
808, — 1. pentru persone : plenu deòant, 
aviitu in bani: omu asid de banosu, in 
cà tu nu si mai nwTtera banii, ci si-i me* 
sura cu baniti*a ; — 2. pentru lucruri. 






m 



58 



BAN. 



care adduce multi bani, multu castìgii : 
tHoMa banasa, negotiu banosu, niaiestrie 
lanose. 

BA2^TUELA,s.f.,actioneadea^>an/wi. 
totu neromanescu si in materia si informa. 

BANTUIRE, V., offendere, !n''esUre; 
— a supperà , a vetemi, a stricà , a infesta. 
— Se vina acestu cuventu d'in bAtuere^ 
cumu gustine dictionariulu d'in Buda ? 
se fìa in legatura cu uug. bantani? sau cu 
vincire, ca sìveteinare, i^idima^hi-tia ^ — 
Yericmnu, e mai bene a V iulatiirà , pre- 
cumu s'a ìnlaturatu in fapta , mai al- 
lessi! candUf pru longa alte multe espres- 
sioni, se potè supplenf forte bene si cu 
* hatere : inimicu sau lotrii bantnescu 
<frr'a=batu ton'*a, petr'a a bantuìtu 
reu huccateìc=z\e a batutu. 

BANTUITORIU.-iória, s. adj., care 
hantue. 

1. BANU, s. m., Ual. l»ano, media lat. 
bannS) — 1. capu, gubernatoriu alla li- 
nei terre, sau unui tinutn d'in una terra : 
hanulu Craiovcì; hanttìu Severiìmlui; 
inainte de supnnerea unorn-a d'in ter- 
rele romanesci la unu senguru domnu , 
mai multe tinuturi d'in aceste ten*e 
se aflau sub adminii^trationea si guber- 
niulu unoru capi numiti boni ; — cu a- 
cellu-asi intcllessu applecatu la unele 
d'in terrelo Austriei : banulu Croatiei;^ 
2. mai tardiu cuventulu ìnsemnfi pre 
cellu investitu cu cellu mai inalta 
grada de nobilitate sau boiaria : banulu 
Joanne Balaceanu, bamdu Fillipescu, — 
. Dupo invetiatulu slavistu Miìclosich cu- 
ventulu ar fi trecutu d'in limbele sla- 
vice in cea romana; déro marea vechime 
a cuventuluì, numeros^a sca familia de 
derivate, variatele semnifìcatiotti ce are 
cliventulu in limb'a romanesca, vorbescu 
cu potere in contr'a acestei supposetione. 
De almentrele insusi mentionatulu in- 
vetiatu marturesce, co originea cu\en- 
tului este obscura si anevoia de ui'ma- 
ritu. La byzantini occurre sub formele 
posivoc si poà vo*;, la Cinnamu jittóvoc» 
la Hesydiiu potvvou;, cu observarea : potv- 
vat, pantXeO^ za(>à ItaXiaycot*:, ó 5è (té- 
TfiOTo*: ìpyiDv. Dupo aceste marturìe cu- 
ventulu ar fi de origine romanica, hou- 
anu sau boianu, boanu si in fine banu^ 



^BAN; 

de la bo8-b(>ria==:bou, cu insemnarea 
primitiva de avtUu in tìérme de boi sau 
viie^ sì de aci, cti starei notabilet etc. La 
Komà nìi mai noni, ca sì la anticii stra- 
bnni Romani, agricultur*asìpastori'aau 
fostu si sunt occupatiouile principali si 
celle mai bene vedute : precumu la ve- 
cbii Romani peeuxila=bani, de la pe* 
oa8=vita, representà verce fellu de stares- 
asià , la stranepotii Ioni Romani, bm 
sau banìi au representatu si representa 
verce fellu de valore. Altii punu cuven- 
tulu in legatura cu acellu-asi cuventu 
gernmnicu, d'iu cari au essitu si banà Ufi 
banda, baìidkra, batiditu (vedi aceatt») 
cuvente), adeco baiin, vechiugerm. pan^ 
medìugerm. bau^anglosass-ge-ban^etc., 
care, intre alte insemnari, are si cea dei 
autoritcUe administrativa d judiciaria, 
impcHu, commandut jurisdidionc^ etc.; 
apoi : agru, iinutu, icrritoriUf etc. M 

2. BANU, s. ììì.f (vedi 1 banu), numBS, ■ 
denarius oboliiH^ terunclus^ peeDala^ — 
1 , in genere, moneta de verce specìa sì va- 
lore : galbinxdu san imperatesctdu este 
unu banu de aun$; banu de argcìiin, d&^ 
arama; banì de c/ia>tófl^banco-note;B 
a scambd utiu òa»u=a lu commuta cu 
alti bani; a sfricà unu òanti^a lu de- 
moneta, cu se faca d'in ellu alte obiecte; 
— proverbiu : banulu este ochiulu draatr 
JlMi=:banulu este cellu mai potente me- 
dilocu de tentatione. — 2. in speciale, J 
una moneta de arama de cea mai mica â–  
valore : a), mai inainte, a dou'a sau a 
trei'a parte d'in una para, la RoniSnii, 
de d'in coca de Carpati; — b). èro la Ro- 
munii de d'in collo de Carpati, jnmetatej 
de cruciariu; — e), astadi in Romani'] 
libera, una centesima d'in leu, ecale ii 
valore cu frane, centine. — 3. in cea 
mai mare generalitate, mai vertosu in 
plurariu : avere in bani, stare de vere 
specia : pa/rc co e dusnianu pre ban\ 
seti; a ave òan}=a despune de banii nt 
c^ssari, sau a fi ondare de mà na, espres- 
sione contraria ^a : « nu ave Itani; a 
manca banii ad-va sau de u«(Ìc-ra=a 
furfk bani, a despoià de bani, sau, a perde, 
a resìpf bani; a stringe &ani=a aduna 
banì de la unulu si altulu : pcrcepto* 
riulu stringe banii de capitalvmef san. 



a 

i 

] in 
;rctt|| 

itdim 




BAN. 



se 



tesaarisà , a face pria economia stare 
bani; bani yaia^bani pe sinu=zhmì 
numerati : cine astC2>ta se venda numai 
pre bani gala, jìucìtiu infide; a face bani 
^a castiga : multi bani amu factUn d'in 
acea ifUrepretidere; a dà bani cu inte- 
re.^ <'- ru hani Ì7ì punga (raiesci bene pre- 
t '(. — Cuventula nu s'a potuta 

f'.'i Mia 'i'ìii pecunia, cumu siistine Dic- 
tUmariulu de Buda : latin, pecunia a 
datu de ccrtu iiiucedoroiuanele': j9(fctmi 
B&upcyioii ^ipnculiui òro dacoroinanulu 
btinu 3*3 tbrmatu d'in precedeutele cu ven- 
tu 1 banu, intogmai casi imiwratesculu 
=galbiuu de Austri'ad'in iinperatu ; pre 
hoHu, va fi festa impressa lìgur'avechi- 
loni bani ai banateloru ronianesci, ca si 
pre imperatescu fìgur'a ìmperatului. 
BAXUELA, s. f., actionea 3au resul- 
itulu actionei de a banuf ; a intra in 
PM<j/a=:a ìncepe Sft prepuna; o bagd 
hanuvIa=^B, face se prepuna. 
BÀNULliE, banuescu, v., snsptcari; 
iqjfeere; 1, a suppune, a prepune, a 
re^uppuno, a si iinaginà , a crede : 
iuescu itre miaa:=creduco ellu 
wtu siiu coniraissu ceva; pre ime 
honutiscu co mi ai furatu caii; ne- 
(u unii arologiu, mi bantdam, co 
te tardiu; — 2. a suspectÀ, a teme : 
€ bene se ti banuesei^ fora cuventUj 
terea; ccUn chi «'a furatu cevay ba- 
ice tota lumca; — 3. in dictiouarialu 
Buda : a senti parere de reu ; a se 
— si conformu cu acesta insemnare 
ia-ftsi dictìonariu da ca etimologia 
!Blter«y=a pare reu, a se cai, etimo- 
pncinu probabile— Se tìa ore cu- 
>ntulu in legatura cu ungur. bannt ì 
iiDU derìvatu d'in banu, cu insem- 
de a si pune in cafm , conforma 
lui 1. banu, sau cu cea de a ave 
mica idea, unu scrupulu orecumu» 
«nforiziu cu a lui 2. banu de sub 2. 
BÀNUITIOSU,adj..su»pIclosuit, bus- 
; — 1. applecatu a banui ; — 2. 
la banuire. 
lANL ITOKlUr/ória, s. adj., suspi- 
mtf ftUHpK'Ax; — caro banuescCf ciire 
[>lt3catu a banuL 

UITU, part. d'in banuire, sua- 

ty CODJCciUS. 



BANUTI^s.m. pi., —una pianta cesta 

totu de a una verde, bu3su,merisioru,ba- 
xnR8emperTtreni;-dupoformaplur.d'in 
banidiu (vedi mai diosu), si prin urmare 
derivatu d'in 2. banu,Ã '\\\ caus'aformei 
fi'undiekru plantei, cari suut menuntelle 
si rotundiore ca nesci bani micutelli. — 
De almentrelea cuventulu e pucinu con- 
noBCutu la Romà nii de d'in cóce de 
Carpati. 

BAXI'TIEI, cu acea-asi insemnare 
ca si precedontele banuti^ plurarLu d*in 
bamdiiUu, care, cadeininutivu d*in de- 
minuti\Tilu banidiuj esprcme si mai bone 
un'a d'in cantatile plantei, udoco mici- 
mea si rotunditatea frundieloru ei. 

BANUTIU, s. m., pi. bamUij nama- 
1h8, — deminutivu d*ìn 2. banut banu 
micidiu : banuti de argcntu, de ararne, 
de auruy etc. — pentru plur. in insem- 
nare de bussa, vedi mai siisu bantUi si 
banutiei. 

BARABANU. s. m., tuba, tublcon, 
prteco, — vorba russesca connoscutanu- 
mai d'in cóce de Carpati: 1, toba, vor- 
bindn mai allessu do cea ce se bate pen- 
tru annimtiare sipublicarea licitatioui- 
loru aau altoru faconde administratiTe 
si judecatorosci; — 2. omu ce bate tob'a 
pentru assem*'iii ìmpregiuraii, utmiitu 
si barabaneiii. 

BARABOIU, si harlabiou^ 8, m,^ — 
1. una pianta, charoiilollum bulb9SDni, 
clisBrephj llnin, oserefolìaui, frane, ce r* 
foull muà i;ut^; — 2. unu ce de pucina im* 
portautia, unu nemicu, una secatura, — 
insemini i-e pucinu cminoscuta d'in coce 
de Carpati — ungar. ba-iib>ly? 

BARA, s. f., (ita), isp. barra, frane, 
barre),— perllea, recttb, asser, palus; 
— buccatade lemnu sau de ferru, lunga 
si mai multu san mai pucinu grossa, <*are 
serve a incbide, a impedecà sau opri ceva: 
paru, pertica, dnigu, laciu, etc.;— fcara 
de argentu. de aura, de fei-n =: sina, la- 
mina de aceste metalle. — Cuventulu a 
datuin lirubelpromamceuna multime de 
derivate: la iioiincoparuaessistbaiitici si 
insemnati representanti d'in ellu, cumu, 
de essemplu, desbarare^Ài^l. ubarrare. 
Dupo Biez cuventulu ar veni d'in celti- 
culubar=ramu3auramura; déro, fiendu 



60 



BAR. 



CO a fostu aaia de fecimdu in celle alt© 
llmbe romanìce. sì fìendu co urme in- 
semnate s*anpastratu si in 1iinb*a nostra : 
de acea-a' e mai probabile co vorb'a so 
léga de un a latina, si aniime de rara^ 
pertica, si, in speciale, pertica ce au- 
gtine tablatulu redicatu pentrucoostnii- 
rea unui inaltu edificio, 

1. BARACA, s. f.. (bara), ital, si isp. 
baraoa, frane, baraqae; — castula^t e^- 
strense turnrlum; colliba d'in scandure 
pentru militari; — si de acf, casa proc^ta. 

2. B.\KACA, S. f., nebala erassaf — 
negiira grossa, cétia desa. — in locu de 
buraca, de la hnra? (vedi acésta vorba 
in dictionarìu). 

BAtì AGANU, s. m., pl.-e, vasti»» cam- 
pus devertas,— campa intensu sterpn si 
deserta. — ca adj,? deserta, sterpa. 

BAR AIRE, sau heraire, v., ores abl- 
f ere Tel depeUere, — a mena ouile, a le 
face se merga, strigandu-leòtirsau bei\ 
de la l)elare=balari' = sberare ca onile. 

BARAITU. sau beraitu, s. m., d'in 
baraire, actionea de a mena ouìle. 

BAR-\M, sau henoiì, heranescu. v., 
•llcui rei Tehrmeiiter stadere, affectare, 
eoncnpi8c«re,— a dori forte, a ambii cu 
gur'a cascata dupo cova, a i carré ballale 
dupo ceva; — cuventu, pre cfltu scimu, 
neconnoscutu d'in coce de Carpati, care, 
dupo dictionariulude Bada, ar veni d'in 
ital. haronarei mai naturale iu.se s'ar 
potè lega de acea-asi radecina ca si pre- 
"cedentele baraire sau de baie. 

BARDA, 8. f.. ascia, dolabra;— secare 
de lemnariu,— dupo invetiatulu slavista 
Mil-losich, improrautatu d'in slaviculu 
bradra, prin intermediala ungar b*rd; 
déro candu vorb'a se afta in imele dia- 
locte romanico tograai cu insemnarea si 
cu form'a, cu cari es>iste si in romane- 
sce, de essemplu barde in vechi'a fran- 
eeea; ce ar potè justificà assertionea, co 
Romani! ar fi asteptatu se aa iee de la 
Un^i? Si mai multa, à èco in limbà 
greca tìvoc insémna si barba si sentr^, 
pentru cen'amu admette,co barba si bar- 
da, in romanesco, se referu la un'a si a- 
cea-asi radecina? C^ìci, admittendu ca 
forma originaria hardua^ èarrft% pre 
de una parte s'a formata d'in acésta-a 



___^ BAR, 

barba, ca hellu d'in ducìlu; ero, pre de 
alt*a, s*a mantinntu form'a mai origi- 
naria barda. 

BARDAOA, s. f., si 

BARDACI', s. m., aaUU sau ollalft, 

— mìcu vasu de pamentu , oUiceà de 
beuta apa. 

BARDAOSA, s. f,. terrlculnra, na»- 
dnctts; — spaima. monstru, fantasma, i- 
magine facuta spre a sparii; — vorba 
neconnoscuta d'in coce de Carpati, afora 
dèeo cuveutulu nu e acellu-asi cu hur- 
rfio.ia = femina cuburt'a mare, grea, — 
carui-a se se fìa dutu apoi si int^Uesula 
de ceva de spaimo. 

BARDAHANIRE, hardahanu, etc,. 
vedi burduhanirc, htirduhanu. 

BARDASIU, 8. m*, care lacredia cu 
bard'ay lemnariu. 

BARDIA, vedi bèrdia. 

BARDUIRE, V., a cioplf cu bard^a, 

a lucra si netedl unu lemnu cu banìa. 

BAREIJEFU, s. ra., frane. baA-rcUef^ 

i ital. bassoriUeTo; anaci) ptuDiy — modude 

I sculptura, prin care figuiele sculptate nu 

I 80 scota tare d'in planala pre care se 

I sculpta, — lucruri sau figure scalpiate 

, asià ; — neologÌ3mupucinufericitu,(vedi 

1 in Dictionariu anaglyptu si anagly- 

BARE3IU, vedi barimu. 
1 BARESIU, sau barisiu, s. m., una spe- 
cia de tessetura d'in lana, forte suptire, 
I — numita asìi dupo cetatea Barève, d'in 
Franci*a, unde se fabrìcà antani'a ora, 
I si de acea-a, form'a mai correcta ar fi 
, barrtriu, 

BAKFELA, s. f., actione si resultatu 
alla actionei de a barfL 

BARFIRE, barfcscH, si bftrfire, v., fa- 
bslart, alleni malodlcere, frane, médtrv; 

— a vorbi, a spune ce nu e si nu Be cade; 

— a vorhf de reu; — d'in fabnlarl nu 
potè venlacestu cuventu, cumu pretende 
dictionariuln de Buda. 

BARFITORIU, si bcrfiioriu-toria, s. 
adj., fabulaton maledleos^ — c^re òer- 
fesre sau e appiccata a berfi. 

BARGLE, (cu aobscuru) si ber^Usma 
brigle, s. f. pi., soapns testorlns, — cu- 
ventu neconnoscutu d'in coce de Carpati, 
una parte la stative : vataUe; — dupo 



3 



BAR 

tciionarìalu d*in Buda d*in ita!, hrìy 
ie = freno. 

BAEICADA, s. f., (vedi bara), ital. 
rlcaU, frauc. barrlcBile; ^eptiim, re- 
ilnm; — curentn formatu d*in parti-» 
dpialu unni verbu barricare, si acestu-a 
l'in barrioa* isp. frane, barrique^bute, 
lutoiu : valla de apperarc si opprii'e fa- 
itu d'in boti, carré, leinne, apoi si d'in 
sire gramadite; — form'a mai corecta 

fi bftricaiUy nu baricada: — de aci si 
verbulu : 

BARICADAJKE (mai corrcctu bari- 
catare)^ frane, barrlcader* »eptUTelre- 
pAfTQlU claudere; — a redicà haricate; 
— a inchide in genere, a opprf, a ini- 

l6cé communicationca cu baricate ; 
a se baricatà =: a se inchide, a se 
intarf cu baricate ; — barirare inso 
ar fì mai scmplu si mai curenitu limbei 
nostre de cà tu baricatare sau baricadare. 

BAEIERA, si barerà , s. f ., (bara), ital. 
barriera, frane, barrière, ìspan. bar- 
Te^J^ «eptam, claustrum, Impedimeutnin, 
aaaimentntn, porta urbis; verce serve 
»pre a inchide, irapedeoà , appara ;— por- 
t a unei celate ce noptoa ae inchide cu 
una bariera; — raetaforice : rotiiiiea este 
ima hariera pentru vUie, — form'a cu- 
vflntuhù nu e adaptata limbei nostre. 

BAJIIMU, adv., saltlm; — cellu pu- 
cinu, incai : danù barimu tmu leu, dcco 
nu mi daidicce; antu mancai u una buna 
hataia, barimu de amu fi scafxitu e» a- 
(Mu: — de unde se vinaacestncuvontu? 

BAKLABOIU, g.ra., pianta differita 
dd baraboiu? rapnne&lnsT 

BARNA(cufeaobscuru)sau6(9rwa»s.f., 
tnbSf Uj^nDin; — lemnu lungu sigrossu 
ce Berve ca talpa la temeliele caseloru, 
sau, redimatn cu cello doue capete alle 
sellfl pre doi pareti ai casei, la labiate, 
eU-, grinda; — proverb : vede skrctda 
<f in ochiulu altnia, si nu vede bern'ad'in 
aft» 5rM := vede cellu mai mica defectu 
in altuln, fora se veda marile selle de- 
fectC'. — Dupo dictionariulu d'in Buda 
dHntrabi,supposetione cutotulu contra- 
ria legiloru fonetice ; dupo invetiatulu 
Mik!o$ich d'in slaviculu brrno, cea-a ce 
ttte addeveratu numai intr'at&tu, ìntru 
cita cuTentulu romanoBCU este analogo 



BA8. 



n 



cellu islavioUt fora inse ca prìn acésta-a 
se fìa absolutu probatu, co Romà nulu a 
improrautatu cuventulu de la Slavi : 
coci se potè ca atà tu Slavii, cà tu siKo- 
manii se l'aiba d'in acea-asi fontana, 
d'in fontan'a care a datu si gerra. barn, 
vecbin germ. parno, anglossan. bern, 
adeco balrun sau berAnrzportare, su- 
stinere, acellu-asi cu latinulu fero, care 
se afla sì sub form'a ber in saln-ber (vedi 
si bogare). Form'a romana este cu multu 
mai appropiata de bern sau barn, sau de 
ber latin., d'in care s'apotutn forma de 
a dreptulu berinay berna, de cà tu de sla- 
biculu brTDO, 

BARNACIU, adj.. 8ubnii?er, badiuR, 
cuventu necunoscutu d'incoce de Car- 
pati, in loc» de ne.griu, ne^reiu, raibu* 
— d'in un^. barnaNl 

BAKOKE si baronu^ a. m., mcdiu lat. 
bai'o, ital. barone, frane, baron, — Ltit- 
lu de boiarfa la nationilo occidentali, 
si in particnlariu vassalu la domni mai 
mari:— gradu maidediosu inierarchi'a 
nobilitarla;— 2. metaforic-e : omu co face 
pre marcie: ambia, (raicsccca baro* 
ne. — Pentru etimologia, unii rcfeni 
cuventulu la celt. bar=:barbatu, erou, 
omu decredentia; altii la german. bero 
^portatoriu do mari greutati, care potè 
duce mari greutati, d'in verb, bcraii= 
portare (vedi si bà nta), 

BARONESSA, s. f., raulierea \inuì ba- 
roìie. 

BARONIA, s. m., demnitate sautit* 
lu de barone. 
I BARONITIA, R. f., casi baronessa^ 
I — inse cu forma necuvenita limbei 
I nostre. 

j BAROSSU, s. m., major fabrl mal- 
' kas, — maiu sauciocanu mai mareallu 
[ ferrariului; — affine cu latiD. barns san 
l baros, grec. papòc. 

j BARSANU si bersann, adj. applecatu 
t la lana, dosu» lungu si molle : oue ber- 
I saìia, lana bcrsana; — de undo se viiia 
I acestu cuventu P — affine cu Bors'a, ti- 
j niitii allu Transilvanici? 

BASAIRE, basaiescti, vedi basaire, 
BASCA {bdsc'a si basca), jtr. si adv,, 
(leorslm, preter, — cuventu torcescu, 
afora de,- base- a de ceti am datu, timai 




J |AS^ 

remanu deioriu cinci lei; tine vitele mor- 
bose hasc'a de celle sanetose; — de ad 
sì verbulii : 

BASCALUIRE, s©par*re:=a separa, 
a de8])arti, — caduta inse, ca si basc*a, 
in desuetudine. 

B ASCHINA, 3. f., (pronuntia haskina) 
isp. vasguInA, frane. baHquine. — vestì- 
mentu muìerescudepà nnurasuptire, de 
matasse sau de catìfeà , cu un*a sau mai 
multe serie de fimbrie ; — forraatu d*in 
ba8ca.=franc. basque, senu, fascia, polla, 
coda deve3timentn,pentruco vestijneuto 
cu assomcni code au vonìtu untaniu do 
la Ispani, si a nume de la Basci sau 
Vascij Vasconi; si priii armare form'a 
mai cuvenita limbei nostre ar fi baseina. 

BASCINA, s. f., — cuventu slavicu 
cadutu in desuetudene^ jìalrmoniu: — 
de ò<i5cina = patrimoniale, parentescu, 
strabunescu, eroditiirìu. 

BASCUIKE, viHii bascaluire. 

BASCULA, s. f., toUeiio, frane, ba- 
scule, isp. ba&cuUy — buccata de lenmu 
sau de ferru fissata pre cevà asìà in cà .tu 
se oscille liberu. cumpena, paranga. 

BASDOCA, vedi bajsdocu. 

BASEA, 3. f., pi. baselle; sylinum, 
frane. ba(*lii=stofa de borabacu. 

BASIBUZUCU, 3.m., ^cuvoutu tur- 
cescu, calluriu nore^ulatu k Turai, si do 
acf, omu turburatoriu si violentu. 

BASIU, s. m., vedi agio sau agiu; — 
si cu insemnarea de antaniu^ cellu mai 
destinsu in bine sau reu : basiu boiariu; 
hasiu negoiiatanu; basiu prostra, etc. 

BASMA, s.f., pi. basmaUc, muccininm, 
sudarium^ strophlum, raamillarc, — cu- 
ventu turce3cu,buccata de pandiasaume- 
tasse, ce serve: 1. deste rsu mucìi, muciniu; 
—2. de stersu sudore, .s*M(/arm; — 3. de in- 
fasciuratu putulu, strofiu wiu tnamilaì-iu. 

BASMALLUTIA, s. f.. deminutivu 
d*in basnid, 

BASUV, basmuire,veà ìbasnu,hasnirc. 

BASNIKE, basnrscn, v,, a spune basnu 
Bau hasne, fabulam rrl fabiilas narrare. 

BASNU si basmut s. m. pl.-t-, si hasnn; 
istoria sau istoriora fictionata, imagina- 
ria, fcUnda. mythu; fabnla^ mytlinSf fa- 
bula anilis; — Cuventu slavicu. 

BASTAKDU, adj., spurlmi, Rpurìii: 



BAR 

d'in fiori, Yorbindu de copìi;— nead- 
deveratu, falsu (vedi ahastardare), 

BASTE (pronuntia ftascf), s. f..— cu- 
ventu neconnoscutu d'incoce de Carpati 
si cliiaru d'in collo cadutu in desueti)-^ 
dine, i'ormatu dupo austriac. ba^te/, in 
locu debustlon, vedi bastione, 

BASTIMENTO, s. m., plm-.-e, (ital. 
ba^tlmeuto, frane, bà tlmeut), navls, — 
neologismu de care n'avemu lipse, de ore 
ce limb'a despune de vasti, nave, etc. 

BASTIONE, si bastiono, 3. m., (itah 
basttftuf^, frane, si ispan. basti ()n),af per, 
propuE^iiaeiilurn; — intaritura, lucru de 
apperaro ce sta d"in unu muru de petre 
sau de caramidi implutu cupamentu» 
care esse afora d'in lìni'a sau loculu ìn- 
taritu; unu bastione are forma aprope 
pentagonale, cu doue facie cari forme- 
dia unu angliu essitu spre campu, si cu 
doue lateri cari lu lega de alte parti alle 
intaritureloru prin unu strìratu pasgu; 
— applecatu la navi pentru cea-a c« 
Francesii numescubastln^uc := lucru de 
apperare formatu d'in funi, culcìte, sì ai- 
tele assemeni. — Fontan'a d'in carelim- 
bele sorori au trassu acestu cuventu, a 
datu inco multimede derivate : cea mai 
gimpla din acesteaeste ital. basto^franc. 
bà t ^seil de asinu, samariu; apoi pro- 
vine, bastar, frane. bà tor=:a pune sa- 
mariulu pre asinu, ita], bastare, ispan. 
portug. si provenc. bastar = a adjunge, 
a implé, a accoperi; ital. baallre, isp. 
si provine. baBtIr, frane, bà tir ^ a e- 
deficà , a sustìné; ital. baatone, frane. 
bAton, etc. : ba inco unii referu la acea* 
asi funtana si ital. ispan. portug. ba- 
stardo, provenc. bastart, frane. bà tar4l 
=: copillu d'in fiori, spuriu, de orece in 
vccbi'a francesca se afta espressionile : 
flls de bast si lille de baHt = litterale : 
fiiu si tìia de samariu, pre candu altii 
refem acestu d'in nrma cuventu, parte 
la celticele bas = curvfa si fard ^fun- 
taua; parte la german. ba?»;^ren si 
art =: natura sau nascere. — Fontan'a 
déro a totoru acestoru cuvente pare a 
fi acea-asi cu a lui potTOtCetv, a poiH 
mari greutatì, a sustiné, etc. 

BASTONASID, s. m., bacillu», — 
d»=iminuti-vu d*in hastonn. 



mr. 

BASTONELLU, b. m., ca si hasiona- 
inse de preferita acestiii-a pentrii 
'ma s<?a mai buna. 
B-A^TONU, s. m., bMulum^ ital. ba- 
•a«« isp. baston, fraac. biton; — bà - 
ìuoratu ou mai multa san mai pu- 
elegantia ce se porta in mana pen- 
;sastin0re,apperare,sicbiarucaseiimu 
onore, He: — cuventu introdussii iu- 
ite de 1830; — form'a eoa mai cuve- 
itaar fì fostu bastone sau IxistoniUf has- 
(vedi bastione); — d'in acellu-aai 
inc^putu de currendu a se introduce 
fteologìsmij : hastonarey frane, h&ton- 
ir^ ^a batfi cu bastouulu; hastonada 
laì eorrectu /«iò7(/ntf^«) = ital. bast:)- 
itAy frane, bastonnade =: bataiacu ba- 
»aaJu. 

BATA1E8IU, adj. s., — forma e- 
lordinaria in loca do hcttaiesiu, ba- 
iÃŒMsin=M<tliasÃŒH i)0ie in locu de baia- 
= bataliasiu , pastranduse l prin 
supprossionua lui i, pn^naz ^ rlxc^ns; 
-pre cà tu scimu, neconnoscutn Komà - 
iloru d'in coce de Carpati, si fòrte pu- 
lu usitatu la ceì d'in collo de L'aitati. 
? BATALEU, 8. m., aflatu numai in 
Bctionariulu InìRaottl, cu insemnarile : 
1. batutore de pandia, rufe, etc, pal- 
lila; — 2. de batutu mincea, clarnla 
»rUj--3, in acellu-asì dictionariu, 
cellu d'in Buda : omu ce late tare 
'mmvrile, multeroanB. — Nu e lipsc 
grec60cu]u ^iraXoc sau ^ixxaXty:; coci 
mtulu se eapleca usiorn prin roma- 
sulu baierc cbiaru si in a treia in- 
ttouìare, de ore ce se dice forte bene : 
a late cu muierile. 
BATALIONU* s. m., (ital. batUf^llo- 
>, frano. butaUlon, isp. batallou), c«- 
>r>*9 phalanx; céta de armati computa 
'in mai multe companie ai facundu ea 
parte d'iu una regintetUu. — For- 
llmbeloni sorori nu su decà tu aud- 
itive d'in hatalia sau baiala ^ care 
a iusemuatu, si potè insenind si omenti 
ce se batu, si prin urraaro batfaErlione 
uu baunionrrnmre multiiue de ar- 
mali. De acea-a si limb'a nostra cere 
iaà kKottiu eau bataioìu; potemu inse a- 
4ofte fbrzn'a mai antica batalione. 
BATCA,«. f., (d'in ungur. batlui!), ma* 



sclpnlnn, cursa de Boreci; — cuventu 
uoeonnoscutu d'in coce de Carpati. 

BATEMA, s. f., (ital. battorla, frane, 
batterie^ isp. baterla), tormenforum se* 
des, t4>rmenta bellica; — 1. una certa 
cantitate de tunuri necessaria pentru ba- 
taìa^ — 2. lociilu unde se assedia acelle 
tunuri; — 3. bataia cu tuimlu sau cu 
vercealte arme.— Cea d'inurma insem- 
nare e cea mai appropiata de intelles- 
3ulu originale a lui baiere; limbei no- 
stre inse nu este naturale a forma subs tan- 
tive abstracte d*in infinitive, ca frane. 
soniinrle d in sonner^ analogu cu batte- 
rle, d'in battre. Ar ti déro de aflatu una 
forma mai cuveuita limbei de cà tu ba- 
ieria; peno atuncì nu ar fi bene a ap- 
plecà cuventulu si in alte insemnari si 
mai departate de intellessulu origina- 
riu, cumu : batcria de bmcakirUi = tote 
vasole si instrumentele necessarie labuc- 
catarfa; batetia de pile eledro-magne- 
tice := systeraa de pile. 

BATERU, (cucobscuru), adv.giconj. 

— connoscutu mimai preste Carpati , 
Halilm =: cellu pucinu, macariu : dùco 
mi ai luatu toiu, lassa-mi bcUem b(U*a ; 

— bateni co, de si, cu tote co, —de unde ? 
BATOCU, si batoguy s.m.. «radus mo- 

ma, pisci» «alsns et intimatuN rei du- 
ratiHj genu particulariu de pesce de 
mare, care adjunge pre la noi numai sa- 
ratu si uscatu, — 2. de acf iu genere, 
verce specia de pesce saratu si uscatu 
aaii affumatu; — dupo invetiatulu Jl/i- 
IcloAÃŒch, d'in slaviculu baiogil^ care iu- 
semna si unu pesce, ca la noi, si bà tiu 
sau flagellUf insemnari ce nu si potu alia 
esplecare in limb'a slavica, déro se ee- 
pleoa usioru prin romaneseulu hatcre, 
de unde si serbenculu hatatl; — ufllnu 
potè fd cu urmatoriulu batur.a. 

BATUCA, s. f., — stomacu de pas- 
sere, gusia, rontriouins arium, in^lu* 
vie»; — dMn bafcere cu insemnare de in- 
desare, indoparc? (vedi si 6«/oc«); — 
cuveutulu nu e connoscutu d'in coce de 
Carpati. 

BAZACONLA si bcMoecma, lascirnm 
etlmpndpnsdiotum rei factum, necuv!en- 
tia, prostia, aebunia, dissa sau fapta ne- 
cuvenita si prostesca. 




64 



BEB. 



BAZAIEEf ÌMisaiescti si basairej v., — 
1. pre c&ta se counosce d'io coce de 
Carpati, de vocea certoru insecte, boDi- 
bnm fac«re rei edere, siuarrarOy mus- 
sare, marmarUlare ; albinele, musccle, 
tintiarii etc. bazaicscu; — de ad : fo- 
ctdu bouscà esce := nu arde bene, — si mai 
departatu \ furo' a mca, pandi' Uj tic, ha- 
jsaieace ^ sta pre locu in iielucrare : — 
de copiif a piange incetu^ a ìngauà pìan- 
aulu; — 2. in dictionariulu de Buda: 
a)- a ambia cu vetrariulu in focu, a mi- 
scé., a animestccà carbuniì ;— do unde : 
h). a attitià , a interrita; — e), a man- 
gaià , a resfacià cu man'a sau cu vorbe. 
— Dictionariulu de Buda pune cuven- 
tiilu in legatura cu hasiare •=. sarutare 
(vedi acestu cuventu in Dictionariu) , 
isp. besar = sarutare, grec. ^dC&'-v = 
a vorbi iugauatu ca pruncii; potè se 
fia inse nuinai una onomotopea propria 
Eomà riiloru, ca si hà siu, prin care se i- 
mita vocea insecteloru : auà i cmnu bon- 
darUdu face bà ^iu; — de unde : a face 
sau dice cuiva bà 2Ìuz=.a, cauti se lu 
suppere, se l'interrite (vedi si btiga)^ — 
compara sì img. bizgratni. 

BAZDOCA, s. f., basdocti, s. m., pl-c, 
si basdoca^ basdoctu orasstor fiistis, — 
bà tiu grossu; — affine potè cu buzdu- 
ganu; — proverb : d'in chiarusemnu iscwc 
bazdocM =: se suppera foramotivu : — dero 
in locu de basdocti, in ussemene frase, 
noi amu auditu totu de a un'a bà sicu. 

BAZDAGAJMA, s. f.,— cuventupu- 
cinu connoscutu, dupo forma slavicu : 
monstrum, stulte dlctnm rei factum > 
— ceva raru si estraordinariu, fapta sau 
dissa prostesca, fora mente : ce basda- 
gania de omu va inai fi si esiu-a ; tu esti 
bunu numai de basdaganii. 

BAZICU, s. m.,lnbIflo, fnror, moro- 
ftns animi Impetus; bunu placa, furia : 
erosi ti a venUu bà zicfdu ; nu mi se scolla 
hasiculuzz nuam pofta, (vedi bazdocn, 
basai re.) 

BAZIU, vedi baeaire, 

BDENIA, vedi denia, 

BEBÉ, béba, bènca si freti/itt, s. f.,— 
petra, cremane; Upi», allei; — neconno- 
scutu d'in C45ce de Carpati; — d'in ung. 
béka k5t 



f 



BEI. 

BEGATIA, s. f., rusticnUy— passere 
cu ciocu luDgu buna de maDcatu,~itaI. 
beccaccia, frane, bécasse^ de la be«oo 
ital., frane, beozrciocu. 

BECATINA, s. f., ital. beocaeoioa, 
frane. béoa§BÌney — passere assemene 
becatiei, déro mai mica. 

BECHIERlA (pronuntia beheria). si 
hechierìicH, s. ra., ccellbatus, celibatu. 
stare de hecìà ern. 

BECHIERU, (pronunt. békieru), s. 
m., ocBlebs, — cuventu turcescu, ne- 
insoratu, celebe. 

BECISNICIA, a. f.,— cuventuslavicu, 
—stare sau calitate de becismcu, 

BECISNICU, aiìj.,— cuventu slavicH 
essitu d'in usu, lueptusy iTnavoSy — o&re 
nu e bunn de nemica, ineptu, lassiu. 

BECIU, s. m., pi. L—uri, cella, cello- 
rinm, Tinarla c«lla« (d'in ung. betti), — 
c<iva, incapere in pamentu unde se tiuu 
vasele cu tìdu,— ce/ZariK, incapere parte 
in pamentu, ])arte afora d'in pamentu, 
unde se tìnu de alle mancarci si beu- 
turei; — in aiaendoue sensurele se dice 
si pivnitia. 

BECRILICU, s. ra.,benuatlo,baoolia- 
tlo, — viétia, petrecere desfrenata, or- ' 
gfa; — affine cubechieru sau croÌM, crai- ■ 
licu, I 

BECEIU, adj., hellDo, libidtnosDs,— 
care si petrec3 viéti'a in becrilicuri san 
c*-oi7/c?<n;^cuventu, ca si becrilicu, ca- 
duta in desueliUdine. 

BEDINGU, s. m., Tedi acióiaf — cu- 
ventu d'almer trelea ueconnoscutu, do si 
datu de dictionariulu de Buda. 

BEDREAGU, s. m., BotorU tabnU 
rei mensa, —scaunu sau mésa do calcio- 
uariu. 

BEGU, s. m., la joculu de nuci se 
cbìama asili nuc'a allessa ca cea mai 
grea,spreaarrunc«1.cudensaincellealte 
nuci puse in jocu. 

BEHAIRE, cuventu desfiguratu d'in 
beire, formatu d'in he sau bee, imitatio- 
nea a vocei ouiloru, sau d'in beUre cu l 
moiatu, alta forma d'in belare=a sbera 
ca ouea. 

BEILICU, s. m., operamm praebitlo, 
meiestns Irritasqne labor; — formatu 
d'in beiu, lucru pentru domnu, facutn 



< 
I 



B 
KJB 

Kosc 



m^ 

fora neci una piata;— astadi d*in feri- 
dre bcilioilH e desfientiatii, inse vorb'a 
a luatu si insemnarea de lucnt yrm ffi 
fora foìosUj san, de lucru faattu fora 
hragftre de animai cu negligenfia si rat. 
BEIU, s. ITI., nrlH«ep8,— cuventu tiu'- 

«; principe, dommi. 
BEIZADÉ, s, m., prlnclpls flllub= 
u de doninu, — cuventu tiircescu con- 
scutu miniai d'in coc^ de Carpati, si 
ad cadiutu in desuetudine, afora déco 
nu Sé iea in risu. 

BELALÈU, adj., care adduce beled 
au hdelle. 
BELCirCU si 

BELCICGU (la Macftdoromani her- 
cmeu 9Ì helviucu)^ s. m., annulus fer- 
rww} — ajiellu san cercellu de ferrusau 
à t iJtu metallu la lancim-ì si la alte 
obiect«, pre cari le lega; — nu potè fi 
jjaricu. pentru co se esplcca bene in 
linib*a nostra prin haltìu (vedi acesfcu 
raveotu in dictionariu), d'in care hd- 
f^xicn e deminutivu in locu de hoftlm-u. 
IJKLDIA» s. f..pert!ca, pertica,— bà tiu 
InDgn 8Ì nu pré grossu, trestia, etc. — 
BELEA, s. f., pi. helelle. maliim, ad- 
T«rM rem, incommodam, crueiutus; — 
mi, nevoia : a da de belca^n cade in 
bdea; — a da prc alhdu de Wfrt :=a-lu 
Kii^ in belea; a intra inbelea; a scapa 
dehei^a; — proverb : hdelhìenu emlu prc 
/«<re=oniulu e facutu a suft'eri: cajyuìu 
> ' ' Mdle cnrgu:^nu se cade 

-;iulu in m^ ti'v -grciitato 
ane\uia de sufferifcu : feide sitftf viari 
òcitllc pentru unu tata; nu aw potu cura 
de Méu'n estu-a de wmu;— lucru ce ad- 
daci bataia de capu sì neplacero : ahid 
(fr una belea, si vti punv In spi- 
e aH'a. 

BELESXA, redi blesm 
BELESILTIRE, vedi beletuirc. 
BELETL'ELA, s. f., actione siresul- 
tatii albi acfcinuei deabdriulj sa'ucea-a 
co r 'ursrn. 

hi : 'HE, bdeiuf.iicn y v., vesti 

pannali alternm bubBarro» — cuTentu, 
care ca si tote derivate' â–  s^lle. e neco- 
noacatn d'in coce de Larpati, undo se 
4ice r-a;^^Mjt/re=:beletuire, captusidazz 
VMìiela. (^Xc. (redi btllsin). 



BCL. 



65 




BELTRE sau hellìre (vedi baìanu), 
bdescu, V., pellein dctraliere, decorti- 
care, ?lDbere,s|>olIarp; — 1. a luapellea 
do pre una fiontia vina : a beli unti bou^ 
unu caìhit unu berbecc^ etc; — a luà 
pellea nuniai de pre una parte a cor- 
pului : a si bdi nasuhi, cùtde^ degetuìuj 
frunfea, etc. ; metaforice si proverb : a 
ai bdi uast4u^2i cade in mare perfclu; 
abdi odtii-=^'à redicà pleopele, a aides- 
cliide ochii, a bagà senaa, a se mira, a se 
uitd la oeva iudelungu. prostesce si cu 
perdere de tempu : ce mi stati de beliti 
ochii airi? — denu era nasìdu, beliai 
afn-aadu. cu unu periclu ai scapatu de 
altulu, cadiendu ai scapatu priu una ve- 
temare mai mica de alfa mai mare; a 
beli ciocanuìu =. a pati rosine, a remane 
de rosine, a fi in critica posetione; a beli 
dcnfii = a ride prostesce. — 2. a lua 
scortica de pre piante : »« beìiti trunchii 
arborilortiy cose vescedescu; a beli inulti, 
cane.p'a, etc.— 3. a despoià , a storce, a 
predii fora crutiare : au bditu lumea, 
pre nude au ajunsu; ne au bditu, ne au 
luutu si 2>dl€a depre noi, nu ne au mai 
lassatu ìumiica, ucci Ctmusia in vétra, 

BELISIC (vedi si bdire, balanu)^ s. 
}u.. pAunus alteri snh&utuft rei sobsa* 
euduH, — pà uura sau alta materia care 
se puae si se cose sub alfa, captusiéla; 
— de si substantivele romà ne : belisiu, 
berlisiu, bdetuefa, berletnda^ beluela, 
berlneìa an analoga cn un^ur. biUlés, 
bórlés, precumu si verhele bdcimre^be- 
luire, brrìuire, cu ungiir biìlloni^ bér- 
lonl; de si pronunti'a unguresca a po- 
tuta influentià asupr'a fornieloru ro- 
mà ne; totusi aceste cuvonte, casi 6eZ/tre, 
potufi deorigine romanica, sianumetote 
d'inpelHa=pelle.Cumud'inace3tavorba 
s'a formata belire sau bellire, s'a arrotata 
la art'icluòa^a/i». Acumu d'in pellloeu», 
peUtooa, s'a formatuprede una parte jwe2- 
Heia m\i lìdlitia. éropredoalt'aj><^/^jciw, 
care, spre mai accurata destinctione a 
concepteloru, a tensu laform'a bdliciu, 
bellisiii. Bdluirù ar potè fi in locu de bel- 
lunire, ca Ingreuiare d'in ingreunià re; 
si precumu ingreunià re oste in locu de 
ìngrccniarc d'in greoniu, augmeutativu 
d'iu greti; asià si bvUunire potè fi ia locu 

5 0. 



66 



fiER. 



de hdlonirc, (l'iafte//oMi'KÃŒnlocudejD(^Z- 
loniu^ augmeatatÃŒTU d'in ^je//e. Belle- 
taire in fine potè fi d'in hdleiu in locu 
de peUdu, collectivu d'in pelle, ca ua- 
cetu d'in nucit. Formele hcrhòre, berle- 
tuii'c, herlisiu. suut de respinsu ca con- 
trarie Ibneticei limbei nostre; si cu a- 
tatu niai niultii herìetnda san si heìle- 
iitela, herluelay casi beìluchi^ cari au fi- 
nali neronianice. De almeiitr«^l<ìa tote 
aceste cuvente nu su de locu coimoscute 
d'ili coce de Carpati. 
BELITORIU,-^(>nfl,s.adJMcareZ»e?esa'. 

BELITUKA, 9. f.. actiouea, si mai 
vertosu, resultatulu actionei de a beli : 
pre frinitm sa copUlulu preseìitd niai 
multe belitnre. 

VBELSITIA, s ,f.,una planta=canna 
indica. 

BELSIUGU,s.nj.;abiJii»Iantlnr=abun- 
dantia» indestullare. 

BELUIRE, y., ca sì belduire (vedisi 
helisìu). 

BEL\TDERE, s., ital. Iielredere,— 
foìsioru ce procura una formosa vedere 
prin pregiuru; — cuventulu nu poto iità 
cu acesta forma in lirab'a romanesca, 
pentru co la noi vedere e feminu, si nu, 
ca in italienesce, masculinu; hì prin ur- 
mare s'ar cere ca adiectivulu hdìii^ 
formosii, se unbrace fonn'a feminina. 

BENCA, vedi bebé. 

BEXGA, s. f., dupo urmatoriele es- 
semple pare de una inst^m tiare cu epi- 
Icpsia, dracu, eie. : pare co a intraiu 
benga in din; bagu pre benga in tenr.; 
lua-ie^ar bcng^a, 

?BENTU, s. m., eoonnin =: noroiu, 
limu, noroolu. 

BER. beralre, etc, vedi harahr, 

BEKBANTLICU, s. ra.. dUsolutlo, 
libido Holiilior,— fapta de berbatìtn; — 
cuventulu e de forma, nu inse si de o- 
rigin^ turcesca, 

IìERBaNTU sì birhantu, s. adj., dU- 
ftolutns, Ubitiiuosas; — desfreuatu, de- 
pra\'^tu; — compara ital. birbante^ d'in 
care a venitu allu nostru in tempuri mai 
uoue,cumuseveded'informacuvtìntuIu! 

BERBEMTIA si 

BEKBINTIA, s. f,, doUolum, — ga- 
leta^ putetiìca^vasu in care se fermenta 



I 
I 



casiulu; — d'in ung, bfirbeutie? cuven- 
tulu au scimu se fia connoscutu d'in coce 
de Cai*pati. 

BERCARIU^s.m-, **IlTal»cusU«> — 
padurariu; — cuventu necoimoscutu d'in 
coce de Carpati: 

1. BERCU s. m., fructlcetam, sUruU 
=r:paduncc, tufolu, padure mica, crangu; 
— neconnotìcuiu d'in coce de Carpati, 
d'in ung. lierdkl 

2. BERCU, "adj., sìne i^anda=fora 
coda, sciu'tu de coda, vorbindu mai al- 
les^u de passeri cari aru cauta se alba 
coda, si n'au. 

BERCUTIIT, s. m., deminutivu d'in 
1 bercH, 

BÉRDTA(pronuntiatuaprope bardia), 
s. L, pi. herdie, ciconla^ — passere pe- 
regrina, cu penne albeprestra totu cor- 
pulu, afora de aripe, cari .sunt negre. — ^^È 
Dupoceclcoulas'atransformatu,Ianoi, " 
in cocùria (vedi in dictionariu acestu cu- 
ventu), si s'a applecatu la alta passere; 
de ueaparatu a cautatu so ae applece 
•à \Uì cuventu la conceptulu espressu prin 
hit. olunnla, adeco bardia, care, in In- 
tel lessulu primitivu, paro co va se dica 
alba, precumu si poetii latini uà nume- 
^cii adesea : candida aTU=aZ/>'a pas- 
seìe, san mai bene baìtiata; coci la Ma- 
cedoroiiiani bardiu va .se dica cu 2>^'i ^ 
albi printre ncgrlf baltiatu, peatritiatu^ ^È 
Pentru originea ulteriore a cuventului^ 
barditi, se potè allaturà de pardiisi^par- 
dalii sau jìantera, sì mà i allessu de grec. ■ 
zapòio(:^vergatu ca panter'a; se potè ^ 
ehìaru reduce la acea-asi radecìna cu 
haìtiafn : coci, desi stramutaroa lui I 
in r inaiate de una couvsonante, nu este 
normale in limb'a romanesca, totu-si se 
practica la uuele cuvente, cumu, de ea- 
semplu, chiaru intr unu cuventu de a- 
cea-asi origine cu haUiatu, adeco in hd- 
ciucu si berciucu. Oe'Ã  d'antaniu etimo- 
logia cste inse mai naturale si mai pro- 
babile. 

BERECHETLIU, adj., c^re adduce 
herechetn. 

HEUKCHKTU, s. m., iibiin(Uiitl»= 
abundantia , itidestullare ; — cuventUjM 
turcescu. ^H 

BEREGATA si berigata^ 8, f., guttor, 



I 




BEa\ 

r>l*9 — parte interna a gùbului, caualea 
de iughitire sì respirare : a tata bere- 
fot* a =:a j unghia; — cuventu de forma 
romanesca; déro care este originea lui? 
Ck se nu inuuultimu supposetiouile, vomii 
amenti numai grec. ^ìpo^J» ^à pafi, las- 
sandu si altoru-a se sì essercite ageri- 
Q&«a criticai. 

BERLISIU, vedi helisiu. 
BEKLUmE, vedi heletuire. 
BEUTA, s. t'., ital. (berotu), frane. 
kertliei la vestimente muieresci, unu 
omamentu, care incoQgiura senulu. 

BEKTELLi, s. f., nu d*iu bc»-ta, ci d'in 
hatUj in loca do bctelUa (vedi aceste vor- 
beiiidictionariu),cumusesidicedenmUi 
Romà ni : marginea de la brà nu a brace- 
bru iiau pantalouiloru, ismeneloru. etc. 
BESIACTEA, s. f., pL hesiactelk, — 
cuventu torcescu, arcuU= mica ladii- 
la lucrata formosu. 

13ES£À,3aii òezea, s.f.,pl. beselle, ba- 
tlttn =: basiu, sarutatu; — neologismi! nu 
M potè mai scalciatu dupo frane, batter. 
BESNA, s. f., crAMtìA obscuritas, te- 
■•bra^intunerecu, — cuventu stavicu 
de forma cà ta se potè contraria foneti- 
oei romanesci. 

B£TEAGU, adj.f legery [uILpmnsy — 
D^teutiosu,ÃŒQfirmu, v etQma,tn : betea(pt 
iéumu ocAm:= cu unu ochiu strìcatu, 
cUora; beieagu deunupetiùrn^schìùiiu; 
btUa^ de una lìtana; — cuventu de re- 
spinsu ca si urmatoriele derivate : 

BETbJlRE. V., ast^rum rcddere; — a 
fiacu nqiotentìosu, avetemà unu organa 
orecare aliu corpului, si in parte, or- 
gmuà ìe genitali : a si beteji ocAt)=a si 
i strìcó; — a se beteji^ a sa vetemà sau 
maipk (vorbinda de partile genitali); — 
1^ ai betejUu lucrandu^te ai spetitu. 
BETELA, s. f., fire de auru ce mi- 
rest*a, in dia'a cununieloru, porta spen- 
diorate de capu;— cuventulu are numai 
forma rea, èro de origine e romanescu, 
d'iji bètta; si se potè usioru correge, 
daadn-i-se form'a bcted sau bcttella, 

BETfiSIUGU, s. m., mala valetiido, 
taArwItMf — nepotentia, vetematura ^ 
organu, si in speciale, a organeloru 
ili, flurpatura;— de respiusu ca si 
}Uf betejire. 



MB. 



é7 



BEZACONIA, vedi hajsaconia. 

BEZEREI si òe^erei, s. m. pL, meaen* 
terliim; —cuventulu pare de forma ro- 
manica, déro nu se potè usioru suspicd 
origiaea lui ; ellu e neconnoscutu d'in coca 
de Carpati, unde acellu-asi conceptu se 
espreme cu vorb'a prupuru s^u prupure. 

BEZI, sau begj pr. afora de =p fatar ; 
ti firn data sepie lei astadi, besi aUi irei 
dati de eri; — slavicu. 

BEZNA, vedi bvsna. 

BIDEIIONU; s. m.» neologismu d'in 
frane, biberon, care, ca formatu d'in lat. 
blbore^a bee, cu form'a augmentativa, 
insemna : beutorìumare, betivu impara- 
teseli, cumu se dice romanesca; iuso in 
lìmb'a nostra cuventulu n'au trecutucu 
acestu ìntelles.su originariu, ci cu cellu 
de vascioru cu una titia, d'in care se dà 
celloru nepotentiosi se suga unu licidu, 
si, in speciale, pruuciloru se suga lapto. 
— Cuventulu e de origine romanica, 
inse cu forma necnvenita limbei roma- 
nesci. 

BIBILICA, 3. f., gallina ?uttuta, pas- 
sere care prin marimea si chiaru form'a 
ei aémena tare cu una gaina, si allo 
carei penne presenta preste totu pica- 
toUe venete si albo, dcundeinlatinesce 
numirea ei de ^alllua «ruttata = gaiua 
cu picatelle, precumu si in frane, plu- 
tude, ì?imn. |i[iitaiU:=lÌteral. passerea 
depinsa. In Umb a nostra potè forte bene 
figura cuventulu bibUica, coci nu pre- 
senta combìnationi fonetice straine au- 
diului romunescu; inse de incongiuratu 
este form'a niasculiua Wi'/oj'm, d'in care 
unu femininu bibilóica ar fi si mai ne- 
sufferitu. 

BIBILUf s. m.f pL-uri, cosutura in 
forma do dentisoru pre marginea unni 
guleru sau maneca de camésia, a imei 
basraalle, etc, : camésia^ maneca cu hi* 
biluri. 

BIBLICESCE, adv., si 
^ BIBLICESCU, adj., inlocudeftj'Wi^iJ 
ftì hibliai, sunt forme incarcate si prin 
urmare de respinsu, ca si organicescut 
poliHcescii, eie. in locu de simplelo or» 
ganicti, póliticu. 

BIBOLARtA si hivolaria, s. f., ataulu 
sau tarma de bivoli. 



ma 

enitali, surpatura; — de respinsu ca si 

teagti, betejire. 
' BIBOLARIU si bivolaru, s.m., padi- 
toriu de bivoli. 

BTROLITtA, 9i hivólitla, fominiun din : 
BIBOLU, si 6irof«,(la Maceda- roma- 
ni :òuva2t4), 8. m., btìhalus, ìtaL babaio sì 
NrrUoyisp.b ubalo, frane, buffle, ^oO^a- 
Aoc, — animale cadrupedu ce sémena cu 
boulu^déromaigrossusimairaaredecfìtu 
Bcestu-a; togmai d'in acesta as^emenare 
Cu inmlu, lat. bus, bobus si buÃ’tts in dat., 
grec. poòc, au vcnitusi mimirile bobalas, 
fti.. bnbals, f., d'in care romanesce amu 
tVé buhalu, bubala; hiholu san hivolUj si 
mai ailessu hiboìitia sau bitoUtia, cu tona 
la a patr'a syllaba, sunt cu forme cu to- 
tulu ratecito pnn infiuentie slavice. 

• BICÀU, 9, m., pedeca, belciugu;— 
cuventu cadiufcu in desuetudene si d'in 
collo de Carpati, unde pare co a fostu 
in uflu. 

BICIU, s.m., pL birie, nagriim^ nag:el- 
lum;— instrumentu debatutuomeni, da 
batutu si de menatu vitele, impletitu 
d'in canepa, eurolle, etc, fiagvUu;^c\X' 
Tentu slavicu. 

: BICIUIRE, V., a bate cu biciuìu, 
% bate cu verce, chiaru si in figuratu, 
% bate vitiele, de cssemplu, —flagellare 

?BK'IULUIRE, V.. a estimò merci, à 
aluà ? 

BICIUSCA, 8. f., deminutivu d'in 
tw. 

BICU, 8. m., Uurns=:tauru, — necon- 
fcoscutu d'in coce do Carpati. 

• BIDINEA, s. f , plur. bidincllc, pe- 
mcillus quo ad parloteti doalbandod 
iitaiitBr; peria cu care spoiescu paretii, 
Spoitore, penicellu mare do spoitu;— cu- 
ventu turcescu. 

' BIGOTEKIA g. f-, frane, bisrotcrie, 
ita], bigotteria; calitatc sau fapta de 
bigotu; — mai bene bigotia, déco cuven- 
uiu ar fi de adoptatu. 

BIGOTISMU, s. m., frane, blgutisme, 
ìtal. blg-ottUmo; caracterìu de bigotu, 
systema de a nutrf si mantiitó intre o- 
meni bigotUi, 

BIGOTU-rt, adj. s., frane. Wsót,ital. 
bigotto; cellu c« practica ceromoniele 



55^ 

cultuliii religiosu cuunu scrupuJu esìia- 
geratu, déro nu tota de a un a impinsu' 
de ima addeverata piotate; faciariu re- 
ligiosa, falsa Hevotu, raormenta spoitu, 
i;umu numi Cbristu pre faciurii devoti 
intre Jndani, pre farisei. — Caveatalu 
arfìvenindu. dupo unii d'in angl. bj- ^od 
:=pentru Domnedieu; dupo altii d*hiri- 
5/^t»/M=name appiccata si la N<}rmafii, 
ca veniti d'in acea-asi origine cu Vi- 
sigotiij si togmai Normaniloru s'a ap- 
plecatu de Francesi, in risa, numele d( 
bigoti, peno cotra fìnitulu seclului XV7,' 
si numai dupo acesta epoca, a luatu cu- 
Ventnhi, in liiiib'a francesa, insemnarea* 
ce are astadi; dupo altii intine d'in itaL 
blgiotto, deminutivu d'in bijri«=cenu-i 
s(u, negru, dupo vestimentele callagi 
i-ilora, in cari se incaiba de rt^gula bi- 
goii'as^xì faci<iria religiosa. Ispanii pei 
tru acella-a^i conceptu au caventultt 
8Bntnrron=liter. santiain, tiuntu essa- \ 
geratu, devota alfectatu; la deusiì bltrotiffl 
insemna munUuiia. ni in figurata» earar- ~ 
terìit solidu. D'in aceste iucertitudini de 
Intel lessu, curau si de origine, urmedia, 
co iimb'a nostra s'ar potè forte bene scutf I 
de bigotuj ca si de derivatele lui. *) 

BILLA, s. f., frane, bilie, it. blglUi 
isp. bilia; osscds rei cbarnen^ ^lobulua; 
1. globutiu de ossa de eboria, ce servff^ 
la joca de bUt'ardu; 2. globutiu de ossir V 
sau do Icnidu l-o serve la vota. — Dupo 
imii d'in latin. i»Ha.. inse form'a ital. 
biella se oppune la aeést'a; mai proba- 
bile este déro co ciiventulu e de ori- 
gine germaniea, d'in acea-asi fantana 
cnbillu (vedi mai la valle). 

BILLETU, s. m., pl.-e, frano, billet, 
itul. btgllcttu, is]). blU«te| cuventu luìitu 
dupo francevSce, fora forma romanesca, 
cuinsemnarilH:«oiiedalH, Htternlfty epl- 
Ntolinni;, Njii^rapha^chlro^raphosi, ama* 
tortic Iltters), tessera; scrissore mica, 
cà tftva liaie ce se scriu caiva ce nu e in 
ilopartarn; inscrissu, addeverentia data 
co aplatitu sau co are a piati} a primitu 
sau aro aprimi bani sau altu ceva; bil- 
4etu dulce, scrissore de amore; — apoi 
in unire cu diverse alte vorbe ; bUletu 
de intrare, pentru toatru, gradine, si alte 
locuri de adunare; billdudcdnomi; bU^ 



I 



* 
I 



mi^ 

fÉH tl^ incart:Ui'(', pcntni navi san alte 
iViBe de transportu; bUletu de banca, cu 
ac^Uti-asì intellessu ca si hancoìwta;— 
nuà ì vertosu in darà veri commerciali : 
hiOetH. politia: —lilìetu do Iotarfa;&i7- 
Uiu de rotiUu, bucata de churteiaprecare 
se serio votiilo, oti-.— Dnpo unii cuven- 
lulu ar lì vonindu d'in grec. JSi^XtStov = 
cartiolfa: dnpo altii d*in acea-asi fan- 
teina cu hilln sau billu de inai la vallo. 
BILLIARDU. 3. m.. frane, blllard, 
ìtal. biliardo saublllardo, ìsp. bfllar; 
— jocu de bìlie; més'a pre care se face 
irt^-^tn jocn; cas'a imdeseaflauna mésa 
]■■ ì'>catii biUe, — Déco e se remana a- 
^ ^^ntii in limba impregna cu celle 
: atnnci se cere de noaparatu 
f'' u'a una forma mai cuvenita geniului 
.,.*..vtpi limbe, analoga isp. biUar : pre- 
'â– j.-nn d'in carie (de jocn) s'a forraatu 
w, apoi carÉurnria, san m d'in 
./skariu, arsicaria; asià d'in 
s ar potè face btllariu, billarla. 
lilLLU, s. m., dupo frane, bill, sì a- 
f«sia-a dupo ang). bill, cu insemnarea 
i/rproirctu de le<fe presentatu la votnhi 
tamtreforu anglese ; ~ forte u.sitatn in 
ntnerele nostre in locutionea : billu de 
indemnUate = votu san Icge prin care 
Aiinstrìi se scnteKcu derespunderea; ce 
ippésa pre densii, pentrn mesurc, cari 
«nJflr^rntuincuvientiarea legislative), si 
f ' !ensi le au luatu f6ra acesta 

f:^. .1 .ite.— In Hmb'a anglesa cuven- 

taln are forte multe si variate insem- 
Darì, a nume si mare parte d'in celle e- 
gpr^sse prin bilia si biUetu; si prin ur- 
tmrc aceste doue cnvente se redncu la j 
mngl. bill, B carni insemnarc primitiva i 
esrt^ rostruB&u ciocu de passere; de ac( I 
Mpou prin metafore continue, obiecte de \ 
a^su^ cumu sì billele, apoi sonine de intd- 
tegrre, toi^ai preciimu si latin, tessera 
.:=:lìter. patru, ìnsemna mai antaniu unu 
«MÒM fflicutellu, apoi sare de jocu, si in 
Bot semnu de espressione, ca si bUletu. 
Fm indouentiadelaro^/rM^M unei pas- 
^t\ peno la UDUÒj/Zwpresentatu mundrì- 
loni lordi ai Angliei distanii'a estc enor- 
me; déro ìmaginationeapoporului, crea- 
lorìaallu limbei, nu connosc^ nécì una 
feUntia in sborulu sew : proba este si 



Bill. 



fid 



tinih'à nostra, asià cumu e vorbita de 
poporu. P<5te fi distantia mai mare de 
catu intre bataia si amore affectuosa? 
Cu tote acestea poporulu nostru espre- 
jue amendoue ideele prin acellu-asi cu- 
ventu, batoì^e : a baie muieri, a baie cu 
mnierile (vedi balere in Dictionariu). 

BINA, 9. f. pL, binalU, cuventu tur- 
cescu, ndiftciam, edificiu, constructio- 
ne facuta mai verfosu cu scopu de spe- 
cuIei. 

BlOSn^ adj., abuiidanH, dlreR^ nber| 
abundante, avutu, bene si cu de tote 
provediutu; fecundu, fertile, manosu;— 
cuventu neconnoscutu d'in coce de Car- 
pati, d'in ungar bi»? san in locu de w- 
vosUj viuosu, d'in virus, vlrerp ì 

BIKATTLi, f., d'in: 

BIKAU, 8. m., judecatoriu, judece ; 
— cuvente neconnoscute d'in coce de Car- 
pati sì cu totulu de prisosu, de ore ce 
in !ocu-le averau altele de necontestata 
romanitate; inse totusi ar merita se se 
allega si se se scìa, déco elle, ca si af- 
finole : biru,biruir€f otc, sunt nnioruresci, 
sau de alta origine, sau d'in Tir, cumu 
pretende Dictionaritilu de Buda, si cumu 
pare a proba raacedonoromanulu bìru 
(vedi 2. bint). 

BIRBANTI!, vedi bcrbatiiu. 

BTRELNICU, si btrniat, adj,, sup- 
pusu la biru; in intellessulu de sub 1. 
òirti; — cuvente de forma neindoiosu 
slavica, èro pentru origine vedi 2. biru. 

BIRGA, s. f., TittDiDy meudnm; ritìu, 
defectu; — cu totulu neconnoscutu d'in 
coce de Carpati. 

BIRJA, s. f., rhcdaoondoetltla; tras- 
sura ce se iea si platesce cu or'a sau cu 
diu'a ; — combinationea fonetica rj e cu 
totulu contraria limbei romanescì; cn- 
ventulu inTUssescoinsémna bursa, pla- 
tia unde se afla bios'a negotiatoresca 
sì pre care stau in asteptare si birjarii 
cu birjele Ioni; sì de acf cuventulu ap- 
plecatu la assemeni trassure, intogmai 
precumu si frane, fiacre ^birja, inco s'a 
numitu asià dupo SaInt*Flaore, baserica 
in Parisi, undc stationara primele fia- 
rrPN -= bìrje. 

BIRJARIU, s. m., possessoria sau me- 
natoriu de hirja. 



70 



BIS. 



BIRNICU, vedi hirelnicu, 

BTROU, vedi biurou. 

RIRTASIU, s. m., care tiene hiriu, 

BIRTU, s. m.tCaapona, popina; casa 
unde manca omenii, ospetarfà ; — cu- 
ventu germani!. 

1. BIRU, S. m., trlbutam, oapltam 
exactio; dare cotra statu, dare pre capu, 
impusa mai inainte numai tìerraniloru, 
astadi totoru Romaniloru d'in Koma- 
ni*a libera; — cuventulu inse e cadiutu 
in desuetudine si supplenitu prin cajn- 
tatione, impositu prc capete, dare per- 
sonale, etc. (pentru etymologfa vedi si 
2. biru). 

2. BIRU, s. m., Tir, h«ro8; barbatu» 
Éfou, voinicu, la Macedororaftni; — prin 
urmare in cea mai formosa inseranare 
a latinesCTilin rtr: arma rlramque cntio 
=: cantu armelo si prò bnrhatidu =z (c- 
roulu); pre candu la Dacoromani s'a pa- 
stratu numai derivatele ver-tuie, ver- 
tosu, in intellessu mai appropiatu de pri- 
mitivulu Tir, èro cuventulu Tir insusi 
8ub fovm*a vera, a luatu insemnarì mai 
departate (vedi vèru in dictionariu), — 
Vino acumu intrebarea déco cuventele 
hiruire, biruintia, ì.biru, et^., nn stau in 
legatura de cumtìatia cu biru = Wr ; sla- 
vice nu su aceste cuvente : invetiatulu 
Mihlosich ensusi, de sì sustiene de una 
parte co biru =: tributu, ne ar fi venitu 
de la slavi, marturesce ìnse de alta parte 
co originea slavica acuventului e indoio- 
sa, si tramitte la ung. hlr := potere, 
possedere; déro e de a se sci, déco acostu 
euventu este originariu, in unguresce, 
Mu impromutatu de la noi, sau de la 
Celti, la cari inco se alia cuventulu cu 
intellessulu de invingere, 

BIRUINTIA, 8. f., Tletorla, Victo- 
ria, invingere; — d'in biruire. 

BIBUIRE, v., Tlnoere, a invinge, a 
bate (vedi si biru). 

BLSCÓTA.s. f.,siòi.sTo<M,m.,ital. bit- 
cotto, frane, biscuit (reu pronuutìatu 
piscota, piscotu); proprie, de douc ori 
coptu=rbl«-c()ctu8, 8Ì in speciale : 1. bu- 
cati do pane de a dou'a ora copto, sau 
uBcate in coptoriu, sprea sepot<5pastrà 
indetungu. fora se mucedesca. si a servi 
de provisione pre calle, mai vertosula mi- 



I 

â–  



Big, 

lifcari,lamarinari,Btc, — 2. bucatella de 
pasta fermentata cu sacharu si bene res- 
copta; — form*a cea mai cuvenita lim- 
bei ar fi biscoptu sau biscopta. 

BITANGUjS.m., erro,vagabundu,— 
neconnoscutud'incoce de Carpati; — d'in 
ung. bitanir. 

BITUSIA, s. f., eqnt stratnm, straiu 
ce se pune pre callu, — neconnoscutu d'in 
coce de Carpati. 

Blu, de hiu, superflnas, soperaban- 
dan§, cu prìsosu, de prisosu, forte a- 
bundaute; -neconnoscutu d'in coce de 
Carpati; pare co de aci s*a nascutu òìmu ^ 
de mai susu. " 

BIUROCRATIA, s. f., functione de 
hiurocratu , domnisL de biurocraii, frane. 
ImreAUuratte. 

BIUROCRATU, s. m., functionariu 
de biurou, frane, bnreauorate* 

BIUKOU, s. m., mésa de scrissu in 
genere, mésa de scrissu intr'una ramura 
de servitiu publicu; si de aci : functio- 
narii appiccati la acea ramura de ser- 
vitili; raraur*a insasi de servitiu; — d'in 
frane, bureau^ neologismu introdussu fora 
neci unu respectu de fonetic'a limbei 
nostre, presentandu in doue syllabe mai 
multi barbarismi : coci mai antaniu frane. 
M nu correspunde cu tu sau i romanoscu» 
si prin urmare rou se dice biuroH, reu 
?/tVou;apoiconibinationea frane, eaainco h 
nu se traduce la noi prin ou. ci prin cllu^ â–  
cumu cIiAteau ^ castellu, si prin urmare 
bureau, deco amu ave nevoia de ellu. s'ar 
traduce in romanesoe : bureìlu. De cltu 
seimbuibà mu ]imb*a, de e sau nu lipsa, 
cu neologismi asii de scalciati ca birou sau 
biurou, n'amu face ore mai bene si mai 
cu mente se pastrìimuVechiele si roma- 
nescele : wiPsa-=:biitrou, capu de mésa^ 
siefii de biurou^ A ce sémcna siefu? Mai 
potè connósce ceneva in ellu pre frane, 
chef, care nu e de cà tu totu ropw^lat. 
caput, corruptu si defìguratu? Au cre- 
demu co bureau dice ceva mai multu de 
citu mésa? D'in contra bureau vine d'in 
bDr«=:pà nura, si va se dica proprie una 
bucata dcpà nura, ce se potè intende pre 
una moaa de scrissu, casi pre vercealtu 
lucni : asìà déro frane, bnroav espreme 
obiectulu numai de una parte accideo- 



I 



BIZ. 

tale, ^ro rnman. m^^a efrpremeacellu-asi 
hicrn in ce are ellu essentiale; cocì la 
scrissu més'a esto totulu, ero accopere- 
ntulu de pà nuru potè si lipsL — A- 
1 derivatele hiurocratia , hiurocratu^ 
soni, déco se potè si mai barbare ; coci 
1.^. '' '" ^.calciata hmrò se allatura e- 
l^ ,iec. xpà rrj^zi: potere, domnfa, 

fttiictkiiie, si se producu astufeln vorbe 
hybride de nesiiìferita iiritione. 

BIVOLARÃŒA, bivolariu, etc, vedi hi- 

Kìiarioj etc. 
BIVTACD, s. m., — I. veghiaìi^a ve- 
ùi=vi|rtlU, padìa estraordinurìa in 
nipu de uopte (acestu intellessu nu hi 
ai are astadi ned in limb'a francesa, 
V» numai : ) — 2. stathne de repausu, 
ce ana armata face, diu'a san noptea, 
mh cerulu liboru, fora coperemente : 
annat'a insasi ce face asscm«nea station^; 
lociilu infine imde se face ussemenea-sta- 
tione. — Cuvcntulu luatu dupn frane. 
biroiuiCy 8au birnc si biouuu (coci noci 
io francesce nu are una forma Htabilita)^ 
«te german. biwach .san beiivai-li^ wej- 
WAcb = dupla garda, dupla vigilia; si, 
à éco e se Tadoptà rau si noi, apoi de ce 
am mai alhmgatu d'in usu obacht := 
^^k^ ikorwaoìit^veghi'a principale? 

^■^ ^[\adj., moi-oHU», tlirUcilìti, m!- 

ras; 1. appiccata la persone: morosu, 
soperatiosu. greu de niultiamitu, capri- 
eìr^u,fantasticu;2. la lucruri: de mirare, 
e^tmordinariu; — d'infranc. blzarre* ital. 
kUxarro, cu acelle-asi semnifìcationì; 
èro i«p. si portiig. Viz^kvro z=: ffcncìosu, 
caealcrcscu, maicstosu, etc. In limb'a i- 
taliana »e afla unu primitiva />ùva = 
^^|Denfa; déro flendu co arr ca sufiisu nu 
^Hflisi^te in italianesce, de acea-a cuven- 
^^klu cauta se se fia introdussi) de aiurea, 
^^nie, prin limira ispanica, d'in baKciculu 
èlMrru:=cu barba,fììbarbatu.De acea-a 
limVa nostra sepi^te trenti de acestu cu- 
Tpntu. si cu atà tu mai multn de derì- 
vatulu seu hizaieria, a carui forma este 
,...., tv. -;> rroiiiiiiui liiiibei romanesci;ar 
potè, se se dica hi::aì'ia. 
'f l'i/Jiii.A. ^, f., una pianta, oleum 

t'fiE, hkiu&cxi, v.,careflc.ss. u 



71 

ulii nimloni oonfldere; a se incumtnette 
=nimluin aiidere; ca activu simplu no- 
coimoscutu d*ÃŒD coce de Carpati/ a in- 
crediicuivu ceva. coiicredere,coininlttere 
jiUtìUl ullquain rom. 

BIZUITU, part. d*in hizuire, cu ìn- 
semnari neconnoscute d'in coce do Car- 
pati : 1. cortu!*, tutus, :4ecnru.s; incre- 
dcntiatu, seenni; 2. famlltari», Udus^ ao- 
coptuH ; familiariu, favoritu, de aprope 
credentiosu, fidele. 

BLABORNTCII, s- m.^ una pianta, 
i*}pri|)ediainy cu forma neromauica si 
neconnosGutu d'in coce de Carpati. 

BLAClA, s. f., si hlaclu? s. m., bà - 
tiu de batutu gnlne, bà tiu in genere, aa- 
gellura, pertl(ja; — de unde?— necon- 
noscutu d'in coce de Carpati (vedi si 
hlcgu). 

BLAGA, s. f., bnnuri, avutia=:dlTl* 
tlffi, — cuvcniu slavicii. 

BLaGOCESTIA, s. f., pietatf = pie- 
tas,— sia vicu. 

Ì3LAG0CEST1VU, adj., piosu, pi«= 
plus, — slaricu. 

BLAGOSLOVENIA, s. f., benecu- 
ventare:=benedicllo,— slavicn. 

BLAGOSLOMRE, v., a benecuveutd 
— bcuedtoere, — slavicu. 

BLAGOVESCEMA, s f., annu;i/ia- 
tutneQj serbatore in 25 Martin, candu 
HO commemora veuiiea angerului Ga- 
briel, ca se annuntie fetiorei Maria, co 
va nasce pre Mantuitoriulu. 

BLAIVASU, sì jdaivastit s. ra., con- 
deiu depUunbn, grafìu, instnimentusau 
materia apta la desemnatu, gniphlRiii. 

BLAJTNITATE, s. f., blandetia, le- 
nilaH, munsuetudo, — slavicu. 

BLAJINT. adj., Manda, affabile . 
maiiHuetiiKy benl^nitn, ofTablUs, oomU| 
—slavicu. 

BLAMARE, hlamaUu, r., Tltaperara, 
linprobarv, crimini dare< reprebonderei 
a cugota si spune, eo faptele, disaele, 
portarea cuiva suut necuvenito, relle, 
vet-ematorie (oppusu lui laudare); ade- 
faimil, a desapprobà , a imputi, a cen- 
siml, a critica, a mastra, a admonf; — 
neologismu introdussu dupo frane. bU- 
mer,di^ro introdussuforn necessitate, de 
orece desponemu de alte multe espres- 



uioni pentru conceptele, la cari se ap- 
picca, cumii si fora rcspectn de fonetica 
limbei, armare ce va arrnncà limb'a 
intr*una confusione, d'in care nu vomxi 
mai |K)té essi. Mani'a ile a iimovà ci: 
locu S'i fora locu a ajiinsu asià depart^. 
incfttu nu DUmai blumarc si blamn se 
audu necontenitu. de candu legislatur'a 
nostra mai de multe ori pre annu dà 
hlamuri ministerieloru, ero judecatur'a 
pronuntia la hlamuri in contr'a mem- 
briloru sei; déro inco unii iiu crediutu 
co potu dice si bli(inai?ìQ, fora se essiste 
necì in limb'a franccsa una forma bU* 
mai'e. Déro frane, blà mer este, cumu 
arréta circunflensulu seu, in locu debla- 
Biner, si, sub pedepsa de a nemici verce 
analogo, pastrute cu rigorosa conse- 
centia de poporu in iustitietiilu ^^eu, sub 
pedepsa de a cade astufelii in iutunerecu 
chaotecu, ar cauta ca cuventulii bWmer 
80 iea, in romanesce, form'a blasmarp; 
inse Hi acesta forma ar prei^entd una 
combinatione fonoteca contraria le^Ã loru 
limbei romanesci. Mare danna inse nu e, 
co bUmer nu pot^ intra in limh'a no- 
stra, antaniu pentru co l'avemii dejà 
sub form'a cu multa mai curata si in- 
triga, blastemare. sì cu inteilessuri cu 
multu mai appropìate de originaritilu 
seu bla8phrinArR^p(Xaocprj|i.£tv, inteiles- 
suri pentru cari limb'a francesa s'a ve- 
diatunevoitaareintroducecaneologismu 
bUbphénier; alla doile pentru co neci 
lipsea de espressioni, cumu so vede 
d'in traductionile date, si se va vede 
inco si dm esplecarile urraatorie, nu 
ne pune in necessitate de a da una nona 
forma lui hlantcmare. asià in c&tu se lu 
reducerau la hìasmare^ sau sì raai reu la 
hlamnrc. C'uventulu hlnstemarn, ca si 
basericOj domemca^ atmeni catione, etc, 
este unulu d'in acellea. cari probedia, 
peno la evidentia, co Komà nii s'au cre- 
stinatu inco d'in celle antanieseclc alle 
erei crestine, si n'au asteptatu, cumu 
pretendu unii, ca slavii se-i initiedie in 
dìvin'a doctrina a lui Christu. In addo- 
veni latin. Òlasphemarr xwì este classicu, 
ci introdussu d'in grec. fiXa?97]*tcìv de 
cfttra antanii propagatori ai crestinismu- 
lai, si prin armare ca t^rmenu de do- 



meniu religiosa, spre a insemnà : apro- 
nuntid vorbe injuriose in conira lui 
Domnedieu si a ccUoru sante. Cu ace- 
stu intollessu, d'in care, in decursulu 
secleloru, s'au desvoltatu apoì aitele 
analoge, s*an introdussu inco de atunci. 
si essiste peno astadi, si in romanesce, 
cnventulu blamphemare sub form'a fc^- 
stcmarc, prin simpl'a sustituìrc a lai t 
in loca de jìh sau /; pre cà ndu limb'a 
francosa, dupo ce a detìguratu cuventulu 
forte riMi si ì'a redussu la bUmer, duf»o 
ce Vii iippleciitii astufelu la concepte cu 
totulu departate de intelìessulu pri- 
mjtini, a fostu nevoita, cumu dissemu, 
spre a esprerae acellu intellessu, se re- 
iea d'in nou form*a bìa^phémer. Ca se 
ne dà mu sema si cu acesta occasione 
despre spirìtiilu di^ tenacitate si conser- 
vationc, co careicteriza prepoporuluno- 
stru, gè vedemu co forma a luatu blas- 
phemare si in alte limbe romanice, a- 
fora de cea francosa. Italianiilu de la 
blasphemarf^ a trecutu la bla^^teinare, 
blAMtemmlare, si in fine lablestemmUre, 
bestemifltaro , lorm a cea mai usitata 
astadi cu intelìessulu latinescìilui blas- 
pli«marc si romanescului hlastepìme; de 
alta parte prin taiarea lui / a formatu 
blusDiure, »!, spre a evita combinationea 
sin contraria limbei, biasimare, cu in- 
tellesulu francflsului bUmor. Ispanii 
au mersii si mai departe cu mutilatio- 
nilp; ei dicn : ì&Miniir=zhlas(t'Mnie. IVin 
celle espusse se vede tota de una data, 
co si Italiacìi, ca si Francesii, au tensu 
a da cuventului doue forme pentru don* 
serie de semniiicationi : bestf-mmÃŒBrp=: 
blastemarc, frane, bla^ph^^mer; bU»!- 
mare=:dofairaare, frane, blà mer. Limb*a 
nostra in.se nu ne permette una muti- 
lare a cuventului de assemenea natura, 
si totu ce potemu face, este a introduce. 
pentru anele inserauà ri, form'a mai ori- 
ginaria blasfemare, i u neci una casm inse 
form'a mutilata blasmare sau hlamare 
(pentru intelìessulu lui hlaskmare si 
hlasfìhc.mnre vedi in dictìonariu). 

BLAMl.', s. m., actione. si resultata 
sau si motivp alle actionei de hlamare. 

BLANA, s. f., Tlllasa poIUn legtl- 
Dirtito subsuenda rei Hubsiita, pplllU vo* 



I 

â–  




BtE^ 

«tlB * tabula t ftHsis; 1. pelle de animale 
cu peruln sea, care e cosuta san are se 
se co3a pre faci'a d'in intru u umii ve- 
«timerttfl; vestimentn blanitu sau cap- 
ttt^itu cu pelle;! utimita hlana; 2. scan- 
dnra. tabla de hnnnuniai lunga decà tu 
Uta; — acésta d'in urma insemnare, ca 
•i fonn'a curentuluì, pare a proba co cu- 
Tontula mi vìne de la uiig. bMUnl, ci 
oste de origine romanica, fiendu in le- 
ttura cu ìat. planca ^ scandura, mai 
aimplu incode cAtu acestii-a, d'in plana, 
eninu d*ìn planos (vedi ^ìbelisiu). 
BLANARIA, 8. f., maestria de bla- 
m>ariu : stabìlimentu unde se lucra sì 
v<^Tidii blane. 

BLANAKITJ, s. m., care scie lucra 
hiufu:; care vende bìane. 
BLANISIORA, si 
BLAMJTIA, 9, f., deininntivu d'in 

BLEASCn, s. m., snlmu b('Ntlarnin= 
wfBètaln bestielom, — neconnoscutud'in 
de Carpati. 

BLEAU M bìmim, s. m., pi-uri,— 
bmina de ferrn, care se bate pre ossia , 
p^ntru caac^st'a se n« se róda currendu. 

BLEG081ARE, v., anres demtttere; 
a moia si lassa «rechiele : cuilu cu ure- 
dà de Megosiate; ~ in imele dictionarie 
datn si cu form'a bìnfjosiare si hlaco- 
sHÙre^ si cu insemnarea : paTero = a se 
«pArìA, a ù spariosu, a f frìcosu, a se 
infricosià (vedi bìegu). 

BLEGU, adj., qni aares llaccentes 
▼•1 lUccldas habet; care are urechìelc 
nwi si lassate in diosu; — deacimeta- 
fi»ric« : molle, presto: — datu in anele 
dictionarie cu forma blècu, sicuinsem- 
nskTPB : parldasrrfricosn, spariosu. — 
f*aTentnl!i se potè legi d^ pXiJ— pXa^óc 
^moUe, lasiu, lentu, stupidu; sau de a- 
oalogulu latin. flaociis=mo]1e, lasiu, 
fora energia, fricosn; chiaru in Cicerone 
fl»eca*:=care are nrechiele lassate. — 
Biaeki san hlacm potè co se léga de a- 
fM^-asiradecina, afora denu va fi in le- 
jatnra de cumnatfa cu fla^eilara. De 
alta pane formele blejire, blejdirn (vedi 
mai diosu) inco se potu lega de blegu, 

si dau prepusu prin forma co vorb'a 

' ■ orìgine slavica. In fine unele dic- 



BLt 



76 



hJMC 




tionarie amesteca form'a blcffnirey care 
vin*e, fora indouentia totu d'in blcgu, cu 
è/pTtare sau bletdre, d'in Òleau. 

BLEGUIRE, v.,(in unele dictionarie 
blacuire). vedi blegosiare (compara si 
hìegu), 

BLEHAIRE, gannire^ clamltare;— 
a latra ca catieii mici, a sberà ca iepurii, 
araercai, a mierlaf;— nud'inpXTjxiofwu, 
ci potè d'in belare ^sberare, trausfor- 
matu prin metatese; inse cuventulu nu e 
comin>;cufu d'in cooe de Carpati. 

BLEJDIRE si blejire (d'in blcgur) 
obHtapescere; a bl^di ockii^^VL desehide 
tare ochii siaseuitacumìran> stupida. 

BLÈNDA, s. f., — 1, acciplter = 
gaia, uleu? — 2. Uhida de omu = 
omu reu sau de nimicu? (care nu e 
bunu de nemicu, care ambia molle si 
ìncetu, leganundu-se si abià misican- 
du-8e); de acf : 

BLENDARIRE, v., a ambii leganan- 
du-se; cuventu, ca ?i blènda^ cadiutu iti 
desuetudine. 

BLÉSNA sì blasna, beUsna, •pan 
imperite factum, honi') stapldas; lucru 
ren facutir, omu de nemicu (care nu e 
bunu de nemicu); — cuventu slavicu 
forte pucinu connoscutu mai inaintc, a- 
stadi cu totulu cadiutu in desuetudine. 

? BLESir, K. m., ferru topitu? la- 
mina sau sina ? 

BLESCRA, i^. f., platra, ulons, TDlnotit 
neologismn ncfericitu, dnpo frane, blen- 
Hure := plaga, vulnu, etc. 

BLEnUÈsi 

BLEVUIRE, V., a pmie unu bleau 
sau UeaiHtri la ossia. 

? BLEUTI.l, s. f., cantate de hlewtu\ 
— se nu fia bkgosia s'au bleguiia d'in 
blegu? 

? BLEDTD. adj., fttapldu»=stupidu, 
imbfcillu; --S0 nu fia in locu de bìegntu? 

BLIDARIU, s. m., pl.-t>, tbeca sen- 
t«1liirla, armariu de blide; — ? si cu 
intellessu personale : fkoutoriu de bìide, 
ollariu; lingutoriu de blid'e, parasitu, 
lingà u. 

BLIDU, s. m., p].-e> eattoas» pa- 
tina; — vasu de paméntn^ in '•are se 
pnnu bucate pre mésa, catinu := stra- 
china, taleru de paméntu, etc. ; a spdà 



74 



BLO. 



hlidéU, a pune blidde in Òlidariu ; a 
manca (Tin acellu-asi hlidu at cen€va=^ 
a trai impreuna; — cuventiilu se afla 
mai cu sèma in gur'a terraniloru, pre 
cftndu in celati se aude astadi, peutru 
iellu-asi conceptu, strachina, èro pen- 
tru hìide mai cu elegantia lucrate : ca- 
stronu, farfuria. — Cuventuhi porta 
Benane de ìnalta vechinie, yi nu se potè 
admitte, cumu pretende invetiatulu Mi- 
fJWo5ÃŒcA, co Romanii Tara fi impromu- 
ktu de la Slavi; ci déco, precumu sus- 
â– iiene actillii-asi invotiatu , vorb'a este 
gotica; atunci e mai probabile co Ro- 
manii Tau de la Goti insisi» cu cari au 
iraitu impreima tempu ìndelungatu. De 
altumentrele cuventulu se afla si in alte 
limbe sorori, in cea italiana de essem- 
,plu, sub form'a de bladorrbucate: gr^nu 
ordiu, secara, etc. (frane. bKv)d1nanglo- 
eass. bUd^verce specia de granii, si 
ìhiaru verce specia de pi finta, si inpar- 
^ticulariu, pianta leguminosa, etc, io- 
scmnari cari ducu la grec. pXaocfiv =: 
erba» verce cresce d'in pamentu, de unde 
si allu nostru ìdastariu san vlastariu. 
jP'ln hladu Romà nii au facutu pdte an- 
=taniu bliadii, sì apoi prin assemenarea 
lui (I cu i, hlkdu, hliidtt, hìidu, care a 
potutu ave mai inaiate insemnarea de 
verce cresca d'in pamentu, apoi r.e cre- 
sce d'in pamentu si se tnanca, bucate, 
Icgiona, 9Ì in fine rase in cari se punu 
bucate, t.ocniai precimiu si frano. plat= 
si cu bucata^ si cu vasti de pusu buco fa. 
In fine se potè compara si grec. pXlTOv:^ 
una specia de pianta leguminosa (vedi 
in Dictionariu blxtu). 

BLIDUSELLU, s. m., pl.-c,deraiau- 
tivud'indeminut. ?i7ù?ftóm d'in hlidu, 

BIJDUSIU si 

BLIDUTIU, 8. m., pl.-c, sontf-lU, 
p»t«lU;deminutivu d'in blidut CdXìneWxi^ 
talerellu, strachiora, etc. (vedi blUlu). 

BLOCARE, bìocedìu, v., a pune sau 
fitabilf Wocr*, a impresurà de tote par- 
tile ima cetate sau terra. 

BL0CU,8.m„ frane, blocun, impre.su- 
rare de tote partile a unei celati sau unui 
tinutu, occupare a totoni eà iJoru de 
eommunicatione. asià in cAtu se nu 
pota neci essi neci intra; — d'in ger- 



BEA 

man. bloukns =: bloeUians ^ casa de 

lemnu. 

BLONDU,-«. adj., frane, blond, ital. 
biondo; flariiH^ balanu, vorbindu mai al- 
lessa de omu cu pèrulu balauu si cu o- 
chii albastri; — ueologismu fora utili- 
tate» fì^^indu co halanu lu potè suppleni 
forte bene; si déco originea romanica 
a cuventului balanu s*ar potè contesta; 
apoi nu se potè contestò, co blondu e 
strainii de terrenulu romanicu : de ce 
déro amu introduce unu ncologismu de 
origine straìna, si nu ìw amu umltiumi 
cu balanite a carni origine e cellu pu- 
cinu ìndoiosa, si are totu de una data 
meritulu, co e connoscutu totoru Roma- 
iiiloru? (vedi balanu). De a^semenea si 
hlondinuj biondina, cauta se lasse lo- 
culu la balnioru, balaiora. 

RLOTACARIRE, si blotocorirc, v., 
prxrtgltarn, -aclatf» aclatinA, a turburà , 
vorbindu in particulariude apa, de unu 
vasu cu apa; — neconnoscutu d'in coce de 
Carpati cu acesta insemnare, care, dupo 
dictionariulu d'in Bud'a i ar venf d'ùi 
Tolutarcj^rostogolire; — se nu vina óre 
d'in Aiictus, ca hhgu^%Xihlacu d'in flao- 
cuii! D'in fliictnHy e probabile co vinu 
flutnru ffuinrare, flusturare, etc; d'in a- 
eellu-asi sa potutu forma sì/ltifccu, d'in 
caro apoi fluiecare, flutecarirCj transfor- 
matu in urma in bliUecarire sau Hote' m 
carirr; — d'in coce inse de Carpati ver- I 
bulu blotocarire, pronuntiatu de unii 
hìioiecurire, (pronuutia io d*iu Òlio in- 
tr ima syllaba ca german. r>), insémna: 
a verbi multu si ijicm-catu, a verbi iute 
si neintellessu, ca copili mici : ce Mu 
blotocaresoì , Judane? copillulu candu 
incepc se vorln'scaj 71H imai tctce gur'ot 
ci tota diu'a bìotorarcsce; — si cu acesta 
insemnare cuventulu H*ar potè lega da 
Aoctas^ déco comparà mu espressionile la- 
tine : flumen 4)ra1ionÃŒH=iunda, abundan- 
tia do e?pre^:siono; aueins rerboriim^ 
frane, ftux rtu i»Hr»les:=:superabundantia 
de vorbe. Reducerea cuventulni nuotas, 
ÃŒSifiotu, apoi la blotn, d*in care au pottitu 
essi bìotocarircy si are analogiele salle 
in frano, floi^riluclusi, de unde apoi 
ftrttter p]utin\ flutnrare. De si aceateft 
simt nitmai probabilitati, lucmlu insa' 



k 



£ 



riia luare a mente, ca se nu inlatu- 

ma d'in limba cuvente betrane, cari, 
prin processe de transforraari fonetice 
peno astadì nedescoperite, au potuhi luà 
forme, ce la antaui*a vedere pani sus- 
pect« : peno astadi noi nu avemn de cà tu 
primele lineamente alle foneticei nostre. 
— Fienduco e vorb a de probabilitati, 
w unnarimu lucrulu mai departe : blo- 
ioearire ar potè fi in relatione de cnm- 
oatla cu bUt«rare=fiecariref vorbire de 
Terdi si iiscate, de prostie; acestu cu- 
Tent4i inae se léga de pXi{ (redi hìegu), 
care Insémna si vorbitoriu de prostie ; si 
i8Ì& cuventulu hlotocarire sau bììotaca- 
tire ar renf d'in blegìitu, hleuttt, bliutu, 
ìiUotUj bldu (vedi bleufu)-=stufìdu, prò- 
rtu, stangaciu : Strbulu bliotulu da cu 
cottdn; copiUn mai hliotu ca estu^a n*am 
mai veditdu;s\ asili hìrgu, pentru urechie, 
hUgitu sau hlejUu pentru ochi, bletUu 
9an bhotu pentru g^ura, si metaforice, 
pentru mente, ar fi legate intre densele, 
iosemnaudu fiat.'are imu defectu de moì- 
ìiHune, de imbecillitate. Una alta forma 
d'in blaterare este si Macterare cu in- 
tellessulu sf»eciale de a sberci ca berbecìi. 
Ingennanesce hìmU Lnc^ va se dica simplu 
tìf sjnritu; si e possibile ca bìiotu allu no- 
stru se tia in legatura cu vorb'a germa- 
nica, si prin urmare si bliotocarire sau 
bMocarire. D'in tote supposìtìonìle inse 
oea mai probabile remane totu acea care 
pone verbnlu hlotocarire in legatura cu 
flBfltva; pentru co nnmai acesta etimo- 
logia satisface celle doue inseranari prin- 
cipali alle cuventului, adeco : 1. a ayitdj 
2. fì tyorhi rapcde si fora intellesm, 

BLOTU si bìiotu, adj., HtnUiilns, Im- 

ttlosy Inras; stuttu, sìmplu, prostu, 
ftangacìu(Tediprecedentele blo(acarire) 

BLUGUKU, vedi Wjywrt*. 

BLUSA si blueat s. f., frane, blouse, 
tunica de pandia grossa ce se porta 
prestra camésia in tempulu verei. 

BOBA 8. f., pl"t^j bacca, acIniiH; — 
fructu de piante rotundn si raicu, apple- 
catu mai desu si in speciale la strugtiri : 
de stnufttre; apoi si la alte fnicte 

se appropia de niarimea unei boba de 
fftrogiire : baite rf** porumbu; sì la glo- 
bvtie de alte materie care au marimea 



BOB. 



n 



unei boba de stmgiire : boba de marga- 
ritariu, de margeanu, etc; in fine la gra- 
tmtie sau globiitìe cu multu mai mice : 
hohf! de grà nUj de f asole, de letite^ de 
7neiuj etc. D'in collo de Carpati cuven- 
tulu are form'a bómba, si se dice aprope 
esclusivu numai de battibele sau hohde 
strugurelui; de alta parte, in multe ca- 
suri, plur. bobe correspunde cu sìngul. 
bobu : bobe de margaritariu, unu bobu 
de tnargaritariu; bobe de porumhuj unu 
bobu de poruwbu; bobe de grà nu, unu 
bobu de f/rà nu; etc. Intni cà tu boba si 
bohu differu in intellessu si déco sunt 
sau nu de acea-asi origine , se va arret& 
la articlulu 60^4. 

BOBERNACU, s. m., pl-e, talltram, 
frane, chlfjaenaiide, — lovitui'a prestra 
nasu sau laaltu locu cu degetulu mediu 
pusu asià sub pollice, in cà tu scapa de 
sub acestu-a cu violentia : a da, a ìud 
boher^iace; — proverb : a da bobernace:= 
a imputa, a mustrà , a tai4 nasulu; a luà 
hùbernace -=. a primi imputationi, mu- 
strari, etc.;— cuventulu pare a se lega de 
&0&W, si a ave ca insemnare originaria 
lomrc cu bobl sau bobe; remane inse a 
se esplecà suffisulu sau finalea ernacu. 

T^OBIRE, V., vedi bobu. 

BOBITLV, s. f., deminutivu d^n boba, 

BOBITIARE, V., a curatid de bohiiie 
sau bobe. 

BOBITELLU, s. m., pl.-i, una pianta 
miraita in germanesce : grelHÃŒdee : ca- 
priiia?=:{eThdL cu bobitiej. 

BOBITIOSU, adj„ 1. plenu de bóbitie 
sau hùbcy 2. care e constituitu d'in parti 
cu forma de bobe, 

BOBLETEClA, sau bobleticia, s. f., 
calitate sau fapta, dissa de bobleticu, 

BOBLETECU si bobleticu, adj., sto- 
liilns, stiiHus, tneptiis;pucinu preceputu, 
cu pucina precepere si judecata, nevo- 
iasiu, casca-gura; — ispan. bobattcoy cu 
:icelhi-asi intellessu ca si in romanesce; 
compara inse si bobu, 

BOBLETÃŒA, s. f., cu acellu-asi in- 
tellessu ca sì bobletida. 

BOBLETIU, adj., cu acellu-asi in- 
tellessu ca si bobletccu. 

BOBOCELU, s.m., pl.-t, deminutivu 
d'in bobocu. 



u 



POP- - 



^ 



BOBOCTRE, V., formatii d*in bohoru; 
vedi imhobocire. 

BOBOCU, 8. m., ea1>x, oaliculiis; 
grcmmay ocbIqh; beUIsfllmoH; aiiattcuU^ 
uutterculnB;— 1. calicele cp contiiK» florea 
iaainte de a se deschido si a sp dovoltii 
pre deplonu; floroa nedeschina si neiie» - 
voltatii pre doplenn; — de acf metaforico, 
applecatw la persone : tonorn si formosu, 
JQ prim'a flore ajunetieisi formosotiei : 
HHu hobocu de fifa, unu hohocu dr junf; 
—2. puiii do certe passeri, si in speciale 
de ratJa san de pasca: bohoeu de ratta; 
iiaiìh^a a scosu irei puì si patru hnìtori 
de rafia. In amendoue intellt^ssnrele 
Torb'a pare a se lega bene de acea-asi 
radecina cu W>tf, boba, eie, (vedi mai 
allesu hohu). 

BOBONA, s. f.. pl.-r. rAntameo, in- 
«aiitamentum, ca?itDM riai^Icds; descau- 
t,ecu. farraece cu vorbe; — caventu ne- 
connoscutu d'in coce de Carpati, pre care 
invetiatulu MiMosirh lu refere ca si pre 
nngar. bahona, la slaviculu babiinl, pi. 
m., cu insemnarea de supersfitione, ìn- 
semnaro de care insusi se iudoiesce; déro, 
lassandu la una parte, co intellef?si:lu 
slavìcu de saperstitionc este cu multu 
mai scientificu. si prin urmare de la luo- 
daJa de a cugetà allu poporuluì cu multu 
mai departatu de cà tu intellessulu ce 
are in limb'a romanesca: apoi in limb*a 
5lavÃŒGa nu essiste neci una radecina a- 
nomila de care se se pota legA cuven- 
tuln, fora se mai adaugemu, co togmai 
intre Slavii, cu cari Romà nii au fostu in 
relation] mai appropiate si mai vecbie. 
euventuln lipsesce; pre candu in roma- 
nesce ella pare a fi in legatura cu una 
'numerosa familia de cuvente forte ve- 
cbie fì affundu inradacinate in lìmba, 
rumu h()ba, hobii, hohldiu, bmnhu, ìtom- 
ha, etc. (tedi bohu) : a sjmnc bornie =; 
a spune secature, rorbe deserte, cum 
jnmt tote descantecele; afora déco n"ar 
preferf ceneva a reduce cuventnlu la baha^ 
fiendu co babele de regula facu bobóne 
(â– =. descantece); none inse ni se pare, 
co euventulu si prin forma ù prin intel- 
lfls.su se lega mai fireesce de boba^ m a- 
t^tu mai multu, cas essiste in limba si 
form'a destulln de popularia horbona. 



JOB^ 

d'in care hobona ar veni de a drcptnlu 
prin suppressionea lui r sau w. san care 
ar fi ea insanii crescuta cu unu r, de ore 
ce crcdemn a ^ auditu si d'in coce de 
Carpati forra^a mai tempia hobona, inse 
cu intellessìilii d/» horbona^ìtohn mai 
mare, cnmu o allu strugiirelui, èro nu cu 
celìu datu in dictionaritilu de Buda, drs- 
canf<'CH;hi\ inco cbiaru si unu verbu 
tt sr bohond^a se infla. a se hesicd, etc.. 
se aude in ijur'a [M>porului. cea-ce ar au- 
torisi a punp cuventnlu in legatura i^i 
cu huba(\iìf\ì bohu.) In urm'a acestoni-a 
noi eredemu, co si Slavii si Untoirii au 
irapromntatu cuventulu de la Romani. 

BOBORNICU. s, f., pi.-/, reronlca 
becabuD7a lui Linneu , una pianta cu 
frundìe verdi luciose sica fiori albastre 
deapuse in manuchie ca bobeìe sau 6or- 
honele de strugure; — cuventu neconno- 
scutu d'in coce d^ Carpati, pre care in- 
vetiatulu Mil'hsich lu légade brrhu(yeà \ 
ace3*u cuventn), dandu si form'a M- 
bornicn, ce noi neci amu auditu, neci 
cetitu, si de care allà tura si blahomicu 
= calceolns marlanns, ce de assemenea 
noi nu connoscemu neci d'in audite, neci 
d'in cetite. Lassandu déro la una part* 
brihomku si hlaborìiicxt, form'a cea mai 
connoscuta, cellupucinu intre una parte 
de RoraAni. adeco hobornicit, pare a fi in 
locH de borbonicu. si prin lumare a se 
lega de borbóna (vedi acestu cuventu. 
cumu si bobóìia) : Romà nii au numitu 
mai multe piante dupo form'a frnndic- 
loru (vedi hatiutiei,bohiielln.). Astufelu 
cuventulu bóbomìcu, apotututrece de la 
Romà ni la Slavi chiaru in supposetionea 
co nu ar venf d'in borhóiia, ci potè d'in 
reronlca insasi, prin una dìiplecare fa- 
milìaria nn numai lirabei romanesci, ci 
si aìtoru limbe romanice, in locu dofe/^- 
bernnicn orecumu. 

BOBOSIA, s. f., pl.-e, inflatura, be- 
sicntura (vedi bobosin), 

BOBOSTARE. v. (vedi 1, &o&o.fi«), in 
speciale : a deschide sì scote tare ocbii 
afora d'in pleope; si de acf in genere : 
a inflà , mai vertosu ca reflessivu, a sf. bo' 
bosià z=.h se ìnfli, a se besìcà (vedi hù- 
boìia si &oòo^<«'K);--ìns^ranasi ambi art? 
dupo Polizu. afora déc^ d'in erróre dm- 






- BOB . ^ 

Wrtrf un e in locu de in/lare: — de aoi : 
BOBOSIATU, part. ca adj,, orAi /.o- 
bcaiati, ochi essiti turo afoni d'in orbi- 
telo Ioni; si in generi' |)entni verco: in- 
tìatu, t^ire intlatu, besicutn(vedi2;o^o5(M), 
1. BOBOSIU, 8. m. pi. hobosi, pu- 
pllla, cor»; globnlu ocliiului, si in spe- 
ciale : lumina ocliiuliii, care are forma 
Unui W»«: — si prin nruiare in relatio- 
ne cu ace^tu cuventu, m tote co ar potè 
ave una affinitate si cupapIIla=:Rf*'rculu 
titiei, suu cu pupilla, deminutivu d'in 
fiip*;— cuventulu nu e connoscutu d'in 
coce d<' Carpati cu fonn'a sa masculina si 
cu inscmnarea speciale de lumina aochiu- 
&#i, inse connoscutu sub forma feminina 
Mfositif data mai susu cu insemnare mai 
generale : acestu processn de scambarea 
formai si genuini unni cnventu, spre a e- 
^reme concepte differite, se se notedie 
ne, pentrn eoe forte desu practicatii in 
b a nostra, si nnu esseraplu de appln- 
ea ini voiuu alia indata la bobrt. 
2. BOBOSIU, adj. f. bobósia, maca* 
losaii. rarlDìt; cu picatelle de varia co- 
re, pestritiatu, —cuventu necounoscutu 
in ecce de Carpati, casi ì.bobosiu^ déro 
indouentia de acea-asi origine cu 
stu-a, legandu-30 de bobtt, si anunie 
derivatulir hobosu, ca rosiu de (rn«- 

s) rUSSD8. 

BOBOSU,-o, adj., plenu de bohì, sau 
care aro sau da bobi inulti; cu fa- 
aspra, ca cumu ar fi compiisa din 
; cu substantia compusa d'in parti- 
Ile de fonn'a unni boba sau boba. 
BOBOHOJIRE, V., InrolTero. obrol- 
re, male «t rldlciilo TCHtlre, frane, af- 
ter; a infasiura. a imbnicil cu cova 
gu intr'unii niodu ridiculn; — in locu 
hobortuJirc, ca si trsrtjini in locu de 
ccdirCf de la una forma boboralìa, vo- 
ta d'in bolnij ca si buburtdia d*in babà 
fidi bnhu). 

BOBOTALV, s. f., flamma) coDftairra* 

flacuramaredefociuìncendiuinfrico- 

ta; ~ cuventu neconnosciitu d'in coce 

Carj>ati, potè in locu do bclbotnia^ 

tìiania, carejpare ni ro co Tamu au- 

u si d'in coce de Carpati, d(^rr> appìe- 

u, déco nu ne inscllà mu. la apa ce 

oreciUttUf bcimdu vertetic si o- 



BOB. 



7t 



chiuri, si atunci s'ar legd de acea-asi 
radecina cu bolbota, holbóca , bolbura^ 
bolhóre, volbura, volture. rolvòrc,i}ìc.yà ' 
cesLud'iinirmasicuintolIfls'sude//acKra. 

BODOTEZA, s. f., ©plphaula; batte- 
znlu MantuitoriuIui,diu'acanduse ser- 
bedin acestu battezu; — dupo invetia- 
tulu Mìklosich compusu d'in slaviculu 
bojrii si d'in boterà ; inse acesta etimo- 
logia uà da redimatu pre autoritatea 
betranului nostru litteratu Elkideyà 'ÌTi 
partene, considerandu co cuventulu e 
]>opulariu. si co poporulu nu e capace 
de assemeni composetioni docte. noi cre- 
demu co bohoivza oste cuventu formata 
de poporu prin acellu processu de du- 
plecare practicatu in limb a romanesca, 
ca si in limbele sorori ; numai scamba- 
rea ini « in potè smi d'in iufluenti*a 
siavica, cu tote co si acést'a e forte in- 
doiosa, de ore ce flM se face in Hnib'a ro- 
manesca : facidu^=.au facutUf si prin 
urmare botezare potè ti in locu de haute' 
zate, caisp. bnuMzare; totusi, fiendu co 
Macedoromanii pronuntia mai correctu: 
battc.:are, battvzu, e mai bene a se serio si 
pronuntii ; babatteza (vedi in Dictio- 
nariu : battezare, batiezu, eie), 

BOBOTIRE (cu ti nesiueratn). v,, 
Infiammare^ Incendere; Innammarl^flain* 
mescere; tumesccre; a pune in tiacure. 
a infìacnrii, a incende; a iud tlacura, a 
se inflacurà , a so apprende, a se incende; 
a ferbe, a se infl.i ;-- cuventu neconno- 
scutu d*in cóce de Carpati, ca si bobo' 
tai'ì, cu care coincide in intellessu, si 
prin urmare cauta se aiba si acea*asi 
origine (vedi bobotaia si hobu). 

BOBOU (pronuntia òobmi) si httòà u: 
s. m., gaosape; sarica, vestimentu de 
lana, a carni parto esterna jwrta floei 
mai uiultu sau mai pucinn metassosi; 
—cnventu neconnoscntiurin cooe de Car- 
pati, (vedi bobu). 

BOBI-. s, ra., plur. hobi, sì bobe, 
baccji, grnnnliim, mica; faha;— glohntiu 
rotundii mai micu ca una bòba, 1. sin- 
gnlariu: a), luatu ca nume individuale 
pentru nnu singtuni globutiu : unu bobu 
de tp'Ã ttu, de ordiu, de meiu; d^ mmio' 
ritt, de pijìfrn, de inaserty de fasolc, de 
knfr. etc. ; nnu bobu de jtMrgarUoriu 



1d 



BOB. 



de adamantef de auru, de margeUf de 
arenai de sare, etc.;— mai in tote aceste 
insemuà ri bobu e aprope predeplenusi- 
nonimu cu grauntiu : grauntiu de mu' 
siariUj de ordiu, de meiu, de sare, etc; 
totusi grauntiu pare a se appicca cu pre- 
lercntia la min bobu mai mica: — b). ca 
nume coUectivu peutru totulu gruun- 
tieloru unni spicu, unui stulettì de po- 
pusioìu, unei pastare de leguminose, 
etc. : la legatxUu hobului bucatele oh 
lipsa deploia ìndestulUUoriai està temjm 
orditUu a legata bobu midiUy diro secu; 
annu legasse bobu pucinu, déropicnu; 
— in speciale pcntru un'a d'in legumi- 
nose, ce face pastari cu bobe ca alle fa- 
solcì,fiiba^macedorom./fi'''<(,i rane. fere* 
— 2. plurariu^ in inLellessuludesuba.), 
coci in. cellu do sub b) nu potè fì, este 
de regala bobe, adeco t'eminiuu: bobe 
de granUf de porutnbu, de nM^erc, de 
margaritariu etc; bobi, ca mascullnu 
se aude forte raru in acestu intelles.su 
generale : bobi de pommbuj de fasole^ 
etc; ellu se appleca in speciale la unele 
espressioni metaforice : a da cu bohii= 
a devinà prin poiietionea si combinatio- 
nea unni certu nuraeru de bobe de po- 
rnmbu, de iasole, etc : babele sciu da 
cu bobii; bobìi spunu co ai se afii ce ai 
perdutu ; — de aci proverb : a da «4 bobii 
^a uemeri, a deriiià justu, a ajunge 
togmai la tempulu opportuni! :2)arc coai 
datu cu bobiif de ai veniiu togmai cà ndu 
ne putiemu la mésa; pare co dati cu bobii, 
asid de bene sciti ce amu cugetatu noi; 
— de aci si verbulu 6.>&/re=nemerire; 
a bobi bene = a nemerì, a nu se insella in 
ce face sau dice; — pare co nu ti sunt 
toii bobU^pAtì tristUj distrassu; inse 
in acesta locutione se audu si promm- 
tiele : boghii, Ao», asià incìltu pare a 
remane indoiosu, déco esfce vorb'a de 
bobi, seu de boi (d'in bou); intcllessulu 
88 potè esplecà ai prin bobu, si prin bou, 
de Greco in antanìulu cann s'aru intel- 
lege co ìd,datulu in hòi lips'a de ore- 
care bobi sau reu'a loru cadere, aunun- 
tiandu unu reu, baj^apre omu in grigc; 
èro in allu doilea, co perderea de nes- 
cari vite a cofundatu pre omu iu intri- 
stare; form'a cuventului ìnco uu decide 



BOR 

pre deplenu cestionea, de orece unii Ro- 
mà ni pronuntia vi si òicamuinacellu-asì 
modu, ca gki : asià boghianu in locu de òo- 
tnann, boianti. — Cuventuluòoftuestcu- 
nuln d*in essemplele celle mai probanti 
despre diffi^rentiele de intellessu co ge- 
niulu poporului scie stabili, prinscamba- 
rea genuini in unrilusiacellu-asicuventu, 
care se appleca la fìentie ueinsuffietite: 
plecandu d*iu observarea co natur*a fé- 
menci este de regula mai pucinu deter- 
mioata si mai capritiosa, èro a mascu- 
luluì mai solida si mai bene fissata si 
determinata, imaginationea poporului 
appleca si fientieloru neinsuffletite 
genulu femininu pentru concepte mai 
pucinu precise, èro pre cellu masculinu 
peutru concepte mai bene definite si 
specialisate. — Invetiatulu Miìdosich 
pretende, co cuventulu ar fi venitu Ro- 
mà niloru prin Slavi, si a nume d'in sla- 
viculu bobìi : marturesce inse totu deuna 
data, co cuventulu e improrautatu de 
Slavi d'in latin, ruba. Déro in limb'a 
slavica cuventulu n are de cà tu inseni- 
narea speciale de Taba, precandu in lim- 
b'a romanésca ellu a luatu insemnari 
asià de multe si variate; in limb'a sla- 
vica ellu essiste ratecitu si senguratecu, 
precandu in limb'a romanesca se vede 
iusocitu de una familia asià de numerosa : 
bobomtij òofiosiure, bobocu, etc. : acestea 
.suni probe, co cuventulu este pianta de 
soluromanescu. Ce e dreptu, cuventulu e 
anevoia de reduijsu la una vorba latina, 
sì celle ce noi avemu se dicemu, le dà mu 
de ce sunt in addeveru, de coniecture 
mai nuiltu sau mai pucinu probabili, 
destinate a deschido callea la cercetan 
m<n aftunde. Si mai antaniu tatiuesculu 
faba, dupo legile generali alle foueticei 
romunesci, ar fi cautatu se so laca fava, 
care, inpotereaacelloru-asilegi, ajunge 
fauftj si in (ine fan, fa; sub acesta d'in 
urma torma cuventulu, amestecandu'se 
cu alfcele diverse prin origine si prin 
intellessu, cumu, de essemplu, impera- 
tìvuln d'in facere, a cautatu sau se dea- 
para sau se ìea alta forma : numaì la 
Macedoromanì, cari pastrcdia mai bene 
consonantile, ce la Dacoromani se moia 
peno la completa desparitione, essisi^ 



, BOfi. 

inco form'a /am=:faba. In locu de a 
trece priii trausibrmarile generali, cari 
ani fi addussu completa lui perire d'iu 
limba, cuventulu faba^ la Dacoromanì, 
pare a se fi transformatu in modu spe- 
ciale, asià co /■ a potuta se treca in h, 
ca in ble(fi4, hlotocarire, etc, si astu-felu 
cuventulu su iea tbrm'a babci, apoi, sprea 
inlaturti ambiguitatea, boba, prin scam- 
barea lui a in t), ca iu fonie d'in f*me», 
carui'a in fine, in pot^rea processului 
mai susu attensu, H'a datu si form'a 
mascolina bobuy cu inaemnarea speciale, 
cearesimacedoroman./'«t^«=fttbajSÌd'iu 
caro in urraa s'ar fi desvoltatu celle alte 
insemnari atà tu alle cuventului propriu, 
cà tu si allo derivateloru. Déro form'a 
hùtnlta in locu de bòba, ctnnu si niascur 
Iiuuluèow»^< san 6«wi^/M=nasturu rotun- 
du, para a duce la alta radeoina, acea-asi 
care a datu si cuventelo : bombariu sau 
bondnriu,hombaniyeybomhacusa.\ibumbu- 
cUf bumburar§, etc; acestu d'in urniu eu- 
?entu se aude si cu forin'a gungurarc,i'^}- 
nomenu d'in care s'ar potè deduce co gor- 
gonetiUj gogoneiiuj gogosiUf etc. sunt 
analoge si chiaru identice in origine cu 
bobònetm, bvbósia, bobosiun\ etc. prin 
atramutiirea lui b, iu g^ ca in inirebare 
d*iu tntcrrosraro. Iu limb'a italica cu- 
ventulu bomba a luatu astadi, ca si in 
alte limbo romanice, iusemnarea mai 
usuale lìegìobn mare de tnnu; déro are 
si intellessu de globu mai niicu, cumu: 
mtnce, gogosia de mancatu, etc. Inlimb a 
noHtra essistu bambu^ bómba, nu numai 
ca «uLstantive, cu iusemnarea mai susu 
indicata; ci si ca adjective cu insomnareu 
de : care vorbesce Ì7ìcnrcattt, care bomba- 
nrscc, care sia bosinflatu, etc; si din a- 
ccUe-asi ce vede co s'au desvoltatu, prin 
«tramutarea lui b iu f, si fomfu^ fùinfu 
zz- ' rlbutesce. Aceste analogie ne 

< ' iventulu boinbuH, grec. ^ó^^qz 

=;voce surda, snnetulu confusu ce dau 
albinele si alte insecte; d'iu acestu cu- 
Tentu ÌTi«e s'au desvoltatu mai departe 
>i . ^ V, grec. piojjLj5^>Ì3:insocta care 
! .a la noi bombmiu; »ideacìin 

speciale ; verme d»; metasse, gtmdacu 
4ÃŒe matasse, gogosi'a verraelui de metav 
««t metassea intasi, ca la mibonihacu sau 



ÈÓB. 



W 



humbaeUf i'ìn care, dupo celle atteuae 
mai susu despre stramutaaea lui b iu g, 
s'a Ibrmatu probabile si gumìacu, Àstu- 
lelu déro cuventulu bombuH a potu- 
ta da in romanesco cuventulu bonìhu 
cu doue serie de insemnari ; un*a refe- 
rita la sunetu, si alfa la form'a globosa 
a chr3'salIideloru sau gogosieloru, ce in- 
fasiura pentru unu tempu insectele, ma- 
teria sau tesseturele faeute din ma- 
terica trassa d*iu acelle gogosie; déro, 
pentru destinctione, limb'a a cautatuca 
iu vorbele d'in un'a d'in aceste serie se 
suppréma sonulu m, asia in cà tu d'in 
bomba au essitu bohu, apoi bobocu^ bo- 
boshi, etc; chiaru (o&ou sau òw^aw, for- 
m'a cea mai estrai^rdinaria, cadredia, 
prinintelles3u,cu acéstaetymologfa: coci 
si cellu altu cuventu, peutru ucellu-asi 
conceptu, adeco séreca, se refero la latin. 
serlca=:vestimentumetassosu,intogmai 
cumu .si bubà u := bombà u=:vestimentu 
bombiceli. Mai anevoia ar parò, co intra 
sub acesta etimologia cuventele : boble- 
teaifbobleiiut etc; déro, de una parte 
bombu aveudu insemnarea de balbu = 
iuganutu in vorba, si cellu incurcatu in 
Torba fiendu de regula si stangaciu in 
cogetare sì in actìone; de alta parte 
botnbu ìusemnandu si insectu in cbrysal- 
lide : nu este de mirare, co unu deri- 
vatu d'in boìm, ca bobletecUy a ajunsu so 
iusemne simplu, prostu, stangaciu in 
disse si fa]tte : asià frane. nUls=boble- 
tecu pare co e in locu de uidalU ^ in 
cuibu, ce n'a essitu sau sboratu incu d'ÃŒD 
cuibu, vorbindu de pui de passeri. Nu 
e inse de trecutu cu vedcrea co iu limb'a 
ispanica se alla cuveutulu bobo, d'in care 
apoi bobatlco=bobletìcu; primitivulu 
insts boba ìnsémna si una passere fora 
aripe sì presentandu prin urmare una 
forma globósa, ca bobocu allu nostru; 
precuuiusi unu modu deaseinvestimentà 
ridifuluca6o6oroJj>falluno3tru. Ispani- 
culu lioboar fi venlndu, dupo unii, d'in bai- 
bus.=balbu; acésta etimologìa s'ar potè 
dà si lui bobleilcu allu nostru; inse for- 
me analoge ca bolbotina, etc, paru a 
milita pentni etimologi'a mai susu in- 
dicata; boUttiu^ boblrticu, fìcndu, dupu 
parerea tiostrn, ca si ^//fo/cnaj derivata 



80 



fioa. 



d'ìa una forma hobìu , demiiiuthTj d'in 
bobu; afora déco pentru acésta familìa 
de vorbe n'ar preferi cineva se puna in 
jocu sì una a treia radecina, adeco boi- 
hti^btdbus, grec. poXpóc- 

BOCCEA.s.f..pl.&occr//?,fa8ct9,8tro- 
phlum raailrann; — cuventu turce:^cu: 
l. legatura de tutunu, coprendendu mai 
multe papusie de tutunu; velu mare, cu 
care muierile si accoperu spatele, 

BOCCENGERIA, s. f., messeria de 
boccenQfu. 

BOCC'ENCiIU,s.m., care vende hoc 
celle de muieri sau tutunu in boccelìc. 

BOCLDCASIC, s. m., care face ho- 
ducuri. 

BOCLUCU si buélucti, s. m., morda, 
fax; raolestum negotium; carlUatio; — 
scrementu, mai vertosu omenescu : a 
manca bocluat:=& spune mentioni; wm 
manca buclucuz^nn spime mentioni, nu 
?pune vorbe care me supera ; — incnr- 
catura^ nevoia : numaì de bocìucnri enti 
bunu; a face bocÌHCu=:n face una córta, 
a se bagà intr*una nevoia , a cominitto 
una prostfa; — incurcatura de desfacere 
a unei daravere; pedece, preteste de a 
ammana sau a nu platf una detona : de 
rate ori amu nvutn daraveri cu accstu 
ómitt mi a factUn bocìttasri, 

1 .BOCSFA. s. f. , cuventu neconnoscutu 
d'in cóce de Carpati, vedi bucea in GIos- 
aariu, cwmu ^icarbunaria ìu Dictionarin. 

2. BOCSIA? s. f-, cu intellessuJu de 
colóre néi^a? — acelln-asi potè cu 1. 
bocsia, ca Uìisore pentru osKÌ*a carmini. 

BOCSlABIU,vedi carbvnariu inDic- 
tionariu. 

BODERLÀU, s. m., mer^s, passere 
de apa ce mereu ao da affundu. 

BOEA» òoeria. etc., vedi boia, boia* 
ria, etc. 

BOFTA, s. f.. tomor, tubcrcnlns, 
gUuduIa; ghiandura , infiatura ; — cu- 
ventu neconnoscutu d'in cóce de Car- 
pati; — ? in locu de bobta, d'in acea-asi 
fontana cu bobu sau potè si bnha? 

BOGACIA* S. f., placenta, turundn; 
specia de placenta mai allessu cu brau- 
dia; — transformatu d'in ital. focaccia. 

BOGAGIA, s. f., d'in collo de Car- 
piti in lou de baga^u. 



^ BOX. 

BOGASIÀf s. f., tessehira colorata 
si cu lustru, — german. bacale; de, 
ac( : 

BOGASIARIU sau bogasveriu (cu s, 
nesiuratu), care vende hogasia; — fto- 
gasiaria. stabilimentu de bofias'mriu. 

BOGATaTE, sJ., forma pucinu con- 
noscuta d'in coce de Carpati in locu de:' 

ROGATI A, 8. f., dlTltl», avutfa; — " 
formatn d'in : 

1. BOGATUrrt, s. adj., dlTe8=:a- 
vutu; — cuventu slavicu. 

2. BOGATC (cu tomi pre ho. bógaiu), 
adj. si adv., itnfOcteiid, satU; doHtuIlu, 
de ajunsu; — sub acesta forma necon- 
noscutu d"in coce de Caqjati , ci numai 
sub form'a .si cu intellesaulu d'in 1 bn- 
gcitu. 

BOIA, s. f., pi. boiìde (la Macedoro- 
maui hà ie)^ color, liquor tlnctUts; tin- 
tura, vapsé cu care se coloredia lan"'a, 
tortulu, etc, cum si pà nurelc si alte 
tessuturc;— cuventu turceScu. 

BOLANGERIA, s. m., maiestria sati 
dtabilimentu de boiangiu. 

BOLVNGir, s. ra., care hoiescc, care 
scie boi 3au are stabilimentu de a boi. 

BOIARESCE. adj., ca unu boiatiìi. 

BOIARESCU. adj-, ce se tine de unu ^ 
boiariu, relatìvu la Òotoriu;— Ca subst : ^È 
boiaresculu, asià se nuniiea in Molda-^^ 
vi*a dncn sau lucrulu ce era detoriu tie- 
ranulu stabilitu pre mosi'auuui boiariu M 
se faca in folosuluacestuia pentni par- â„¢ 
tea de paraentu ce tieranulu lucra in allu 
seu folosn; — boiaresculu se destìontii « 
prin legea d'in 1804, asià numita legea f 
improprietarirei tieranìloru. 

BOIARESSA, 5. f., muierea umii toiff- 
rttt. 

BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de 
boiariu : boiariele se dau peiUru servi' 
iieìe addusse tcì-rei: — raotaforice : morbu 
venericu : lìrìn traiidu tea de^frcnatu 
ai se i-e capeti cu una boiaria care ti va 
repune viéti'a. 

BOIARIME, s.f., eacoUectivT!: totula 
boiarilorUy corpnlu ce formedia hoiarH 
d'in terra; parte d'in boiari, 

B0TARIRE,6(M>ire5Cw, v., a face òoto- 
riuj a conferì cuiva uuu titlu de boiaria;— 
ca reflessivu, metaforice. a se boiari 



BOt 

1. a se muiidif : s'ahoìarHuasià detare 
in coÌh nit nini baga prc ncminc in sé- 
ma; 2. iv se tenevi : ce mi tv ai homriiu 
asiu in cà iu nu mai j^uni man a pre In- 
crup — 3. a luà uuu moi'hu veuericu ; 
9tt*a»i hoiaritti de la fontuìs'n re mi ai 
recoiiimmuìatu; — in aceiitu intellessu si 
â– sub forrn'u activa ; formosa cca laudata 
m*a hoiaritn, 

\ BOIiLRlSMII, s. i'., systema de doc- 
ft.rine, deprincipie, cari aomi ca base de 
[portare boiariìofu iu sociotato si in po- 
litica. 

BOIAFUTD, pai-t., caro, afora ih iri- 
semnarea ce are ca vonìtu d'in boiantr : 
ifacutu boiariu, investitu cu una boiarM, 
'are si intelles^u ì>(>eciale allu lai. Ijoino 
noTUH, frane. p-irvoiiu:=omu do cnrondu 
/-/, caro miaavutij pa- 
I iari: hudurauidu boia- 

ritu (vedi ÃŒHulartmu); boiaritulttesie ioln 
i^eauìi'a mai mundru si mai fìcpoUtu ca 
òoiariuìu; desf, la noi, boìari'a^ afora de 
n^'amu, n'a fostu ueci una data 
i-.r.', ..ia. 

â–ºiAlUNASIU, s. m., boiatiu mlcu, 
Lngulucelluinaidedìosuiaierarchi'a 
'ei;ca. 

[TL\, vedi boiarcssa. 
tlU. s. m., Mobtlis. pMtricliiH; 
qui munire |itibUeo rimijrltiir; i>riiictt|i8> 
'»ptlmatutn uiun»; 1. 'itiiu Care porta ima 
«arciiiu a torrei, carui-a era incredeu- 
'" i â–  li niai impnrtanto allu 

r liuistrativu, lia judeca- 

iora^u, tìa militarescti, camu in acea- 
'tt^ì W.-^'mnaro ca itli^busiu diì alta data, 
ii'ii aprop« cu junfiionariu de 
iLiUUi : itìffvfrluÌH era boiariu judrcn^ 
'eacUf armasìfdtt boiarin milHurcscu, 
iiilu boiariu fìscak , vorniculu 
'iu tuiMiuistrativtt; — 2. titlu de 
^Doro M ipoxt-X celili caro adduHsesse 
Hie torti i ' .'s:*ìroa d'in fnnc- 
titlij ' iitoriu cn fiinctio- 

>pita HÌ totiidoann'a de a- 
nume cu fimotioupa ; ioti boia- 
n mobili lunra parie /a acea 
* ''1^ halia tieudu cei in actì- 
hmc). cei ce occupati func- 
tjro Uriari musili (vedi «wt/Ym) 
cei pusi la duspoaibilitate, cei 



BOI. 



81 





fora fnnciioni, déro si unii, ca si altii 
avejidii pre atuncoa, intra alte privile- 
^ie ce le daii «ervitielo facute terrei, si 
dreptulu de a In^ parlo la tote adiina- 
rile, cari aveau de obiectu a deliberà as- 
supr'a interessi Ioni statului, dreptu co 
nimiai prin EeffulavtrnUdu organica ae 
luà cu totulu boiarìloni, dandiilìse mi- 
mai dreptulu de a allege d'intre densii 
deputati pentru óbscesca adunare; — 
3. titìu onorificu datu pentru servitìe 
addnsHo terrei, fora nec^i una corresivon- 
dentia cu niimirile functioniloru imple- 
nite, tìtiu, casi celiti in intellensulu do 
sub 2., cu totulu personale si fora drep- 
tulu de a potò trece la eredii tìtulariu- 
luì^ procaudu in alto terre, mai allessu 
celle d'in appusu, assemeui titliiri uobì- 
litarie treceau d'in tata in tiiu ca una 
oroditate; ^eugurii boiari d'in tata in 
fiiu erau asid numitii boiari de neamu^ 
lìiai vecliiloru apperatoriaì terrei, ajunsi 
iuse la cornele aratrului si pucinu pre- 
tiuiti in eelle d'in urina, t^te privilegiolo, 
BCuteatielesidi'eplurileHend» dato nu- 
raai boìwiiorìi cu titluri personali, a- 
naloge tìtlureloni instìtutionei francese 
nuniitaÌalptci!tniriit>uiieDr,careseinlìcn- 
tià dupo re^ " a d'in 1879, sides- 

fìentiarea ti< > nobiltarie. cari la 

Francesi erau ereditarie; Ja noi, desi 
personali si destinate a se da nuiuaì cel- 
loru heuo nierìtati, inse d*in caus a abu- 
sureloru facute [irin conforirea Ioni si 
la cei fora nierite, cuinu si prin porta- 
rea celioni mai multi d'in cai investiti 
cu donsele, acoste titluri sunt a«tadi des- 
fientiate prin constitutione; — acelleasì 
cause, cari addussera dosile ut iaroa bi>ia- 
rit'hru, ùiipromutara si vorbei ftoiariu 
anele insemnari rollo : a se fac^ boiariu 
-=:a se Loiari (vedi bviarirc), —4. ti- 
tlu de onore, cu care nurnesce ceneva 
pre colln cni vorboswe, in acollu-aai in- 
t*,*Ileì*KU ca si domnu : te rogu se mi da» 
iiscutare. boierub ; inso astadi si in ace^tu 
intellesHu aprope cadìutu in desuetudi- 
ne: s'a potrocutu, inaddeveru, cova cu- 
riotìu, la noi Romà ni i, cutitlurtib* onori- 
ficG, co so dau colini cui vorbimu; una 
data titlulu collu mai uuorilku \ir^panti 
sau jupanu: hià et^HsdQ de pxùu'a bJ&ssm 

6 (k 






i^i^i 



82 



BOL 



aenum'\&ujupanesse;&Ai^dì si femiuele 
d*in casa se supera de tìtlulu de jupa- 
néssa ; Judanalui Insusi abid tu mai poti 
adressd cu jupane; veni apoi furila lui 
hyr : unu mitropolitu era forte onoratu 
da a se intitulÀ kyr, astadì ned precu- 
petiulu Du aude bucurosu numindulu 
kyr; ct/conu ije introna in loculu lui fct/r, 
sì pare a ti mai incapetinatusiniai aui- 
bitiusu tjtì cà tii veneticii precedenti; bar- 
batii Tau camu urgìnitu, déro tHineuele 
iinu luco cu dentii la dt^usulu; bunu e 
infio Domiiodieu si cu densulu : de oreoe 
ni jupanes^dc «i^in casa nu mai voru se 
fia de cà tu rocónc, matronale romà ne 
Toru cautd de neapperatu se lasse remasu 
sanetosu favorìtulai coconì4, carui*a bow 
jurUiulu mo.stió=::(mon3leur) inco VTÙ in 
dillelo d'in urnia se iea locidu, déro ca 
usiurellii boHJuristu ce este, pare co a 
vrutu numai se ìnterìto bataia, si s*a 
pusu apoi pre fug*a sanetósa^ lassa udu 
betranului domnu se sustìna lupt'a a- 
t&tu cu cocontiliif cà tu sì cu jupannìu, 
care in legamontu defensi^ni cxicyru tMu 
mai spera, co va essi trimnlatoriu. — 
l'entru impartirea hoiarilùruy in vdìti, 
de protipeniadaf etc,, so va tractà la 
artidele speciale; cà tu pentru orìginea 
cuvontului, pareri s'au datu forte multe, 
suatinendu unii co ar veni d'in boiu sau 
reS'boiu (cuventu slavicu), altii d'in voia 
^vo/ia, altii d'in alte funtane; cea mai 
seriosa inse sì mai bene fimdata pare a fi 
a invotiatului Mikloììich, care reduca cu- 
ventululasIaviculuboIJoru,derivatusia- 
cestu-a d'iu una rorbaslavìca mai sìiupla 
cu intellessulu de ^tuùmare: ìnsemnarea 
asia d6ro, cumu si legarea cuventidui de 
una radecina slavica sustinu cu potere 
parerea mentionatului invetiatu. Cu Uta 
acestea fiendu co noi credemu suffissulu 
ariu romanica, èro nu slavicu; fiendu 
co inatituirea boiariei si organisationea 
ei este calcatadupo cea byzantina; fìendu 
coiimb'alatinuaavutuiufluentia in no- 
menclatur'aboiarieloru byzantiue; Kendu 
co in limb'a romanesca, de si pria iu- 
fluentia posterióre a slavismului s'au in- 
trodussu multe uumiri slavice de buia- 
rie» de la marele vorniou, peno la fturl 
logofetu, totuui s'au pastratu si multe 



BOL. 

numiri byzantinolatine in form'a lora. 
romanica cea ni^ curata : spatarìu,ve*\ 
stiariuyscutatiuy eie. \ fiendu co, in sup«* 
posetionea, co boiariu ar veni d'in unt 
cuventu cu insemnare de inAjor=maij 
mare, espressioni ca hoiari wari, botai 
mici, boiat'i inai marij eie. ^ none ne pai 
st^ngacie si in sene contradietorie, 
si cumu s'ar dice in latinesce purrì mi- 
ntire8y sau in francesce plus laferU'ori 
stangacfa si contradictìone, caro, di 
s*ar potè trece Roroà uului in suppos 
tiouea co, boiariu ^ fiendu strainu 
limb'a lui, deusulu nu potè ave noci uqI 
conscientiade intellessulu primitiva al 
cuventului, nu s*ar potè trece slavali 
care ar cauta se simta acellu intelless) 
si care cu tote aceste-a unesce cuventnll 
boiariu cu adiective de intellessulu dati 
donoimaì susu ipeutruacestecuventenC 
credemu, co vorb'a boiariu a resaritu iu 
pam'^ntu romanescu, legandu se de a- 
cea-asì radecina ca si hunu (vedi 1. fta- 
7iu), cu a tatù mai vcrtosu, co in limb^^H 
albanesa, bojar insdmna si cultivatoriud^È 
pamentu, caruia boii sunt, fora indouen- 
tia, forte necessai-i. 

BOIARÓNIA, vedi boiaressa. 

BOIAUOSU,-a, adj., care are gusti 
de boiariu, delicatu, greu de multiamitx] 

BOIRE, boiescu, V., tinfr«i-e,col<>rAre; 
a da hoià f a tinge, a colora, vorbindi^ 
de lana, acia, sau tesseture d'in a^tfljH 
ste materie. 

rtOIU, s. m., Kiatura, natura; statura, 
lire : nu e knulu lui se nT,sca inaltu; — 
d'in roUun), aftinu iu iutellessu cu cpòev, 
llerl, etc. ? 

BOJOCU, 8. m., pl.-i, plumónu; — cu- 
ventu slavicu. 

1. BOLA, s. f., applecatu asià do desu 
la vite pare a fì in loeu de béaa:=beUua» 
transformatu d'in bèlla iu baila, apoi in 
b('dla, ca fame in fònte^ sì pria urmare 
destinsu de urmatoriulu : 

2. BOLA, 3. f., morba», morbu, 
potentia, skire contraria sanetatei; 
in speciale : langóre; —boia lumcscn: 
morbu venerieu, gonorrea, sypbile; Wfl 
n/;;a7orH=:epìlepafa; — cuventu slavicu. 

y BOLBOLU, adv-, in abundantia, co 
prisosu; — potè in locu de bolbur'a, de 



itxfl 



1 



BOIk 

la TolTere^ ca sì tolta, sì mai vertuHU 
voltare cu insemnsire^de apa jìro/unda, 
undtì ce volburtidia sau bolburtiiìia, si 
care in giu'a unor'a se aude cu deutali 
in loca de labiali : doldur'at nistt im- 
plutu bolbur'a sau rfo/(/«t'a=implutu 
cu Terfu, in cà tu sta 8C dea pre de mar- 
geni. 

BOLBÓRE, 8. f., in locu de haìborf^ 
=^i\uisum titnbAntla, calìtate do balbu, 
de bobletecu (vedi bobu)^ una buJbórede 
cwiM=omu balbuitu; — cuveiitu aecon- 
no3cutu, pre cà tu sciinu noi, d'in coce 
de Carpati, dero meritandu a fi genera- 
lisatu intre toti Romaniiaubform 'a ge- 
nuina : balbóre. 

BOLBOROSIRE, si borboyo.^ire, bol- 

borosescu, W, balbutire, l>Uterar«, ter- 

T»r« f ii*sitU4re; a<iuAin r<»stro movore 

Tel In ore a^lta» e; 1. a balbutf : nu in- 

telletfu et tatù bolboroncsci ; de aci : 2. a 

Torbi iute si incurcatu : redi cumu boi- 

borosesc^ Judanulu ca unu curcunu; ap- 

plecatu si la curcaui sau alte animali 

i ce scotu una voce analoga cu a cellui ce 

' are limb'a impedecata : curcanii bolbo- 

\ rQ8escu,desfusiurandu^imundrè code; 

3, despre licide, a essf ferbendu si fa- 
f condu besìce ; pre aici cavia se fìe vene 

mmlU de o/va, de orecc in aiate loairi se 
vede bolbiyrosindu ap'a d'in panwntu; 
sixngde ti case pre gura bolborosindu; 

4. a balecf, a ambia cu rostrulu prin a- 
pa, atfitand^ua : raiieìe borhorose^cu prin 
lacurvle lulose; sau a agita, apa sau altu 
licidu in gnra, asià ìd cà tu se se audia 
una aunetu confusu ca cellu ce da ba- 
lecitulu ratieloru in apa lutulenta; 5. in 
fine deapre matie, achiorai.— Mai multe 
cnrente paru a fi datu nascere acestei 
Torbe: ai mai aatanìu precedentea bolbo- 
rt, care regiilatu ar fi cautatu &e de 
MÒMrore/ déro fieudu co acestn-a e — 
wMurare, iìmb'a cautandu se faca una 
dastinctione, a cadiutu in bolborosire 
prin una confusione cu borborosire, ve- 
nitu d'in grec. pòp^^fjoc^^apa lutulenta, 
lacii Aau balta, limulu .^au noroiulu d'ìu 
una balta, prin vei^bulii po,s|3ofióCo>i=a 
da unu sunetu ca cellu ce facu ratiele 
balecindu in dp^, de nude si frane, bour- 
^•f lM»arbler« Spre a desteuge celle de 



k^l 



BOL. 



«8 



I destensu, ar cautà adesfaee curentulu in 
doue: baìhurare sau balbunrc ca ve- 
nitu d'in baìhore^^^bolbore, alfa borb'j- 
rusire ca venita d'inPop^ofyJCw, cautandu 
inco a ne foiosi mai departe de acésta 
radecìna, si formandu cuvente ca b</r- 
bum, sau 6(»-^«r«r=limu formatu de 
una balta=:frano. boorblGr, borbu- 
rosu, eie. 

BOLBOCA, s. m., apa prò funda, locu 
undo intr*iuiu riu ap'a e adunca; balta 
mi intensa, dero profunda; — affinu cu 
bMura sau volburuy voUore, etc. 

BOLBOTINA,s. f., si mai vertosu in 
plurariu, bolbotine, fructenecopte, fructe 
in genere : muliele boibotine strica stomw 
ct4ÃŒu; afUnu cu bolbura^ etc; vedi inse 
si bobu. 

BOLDIRE, bóldtscu, v,, a impnngi? 
cu boldtdu, sau altu cova assemenea, a 
impingo cu cotulu, eie.; metaforice ; a 
indemnà ;-'mai usitatu inae cacompusu: 
ùnboldire, 

BOLDISIU, adj., punctlm, iinpun- 
guudu cu boìduluj si de acl, indemnandu, 
interìtandu. 

BOLDU, s. ni., pl.-urr, aouH, stimulusj 
1. acucu gamalfa ce serve femeneloru do 
prensu certe parti de vestimento sau 
corte ornamente; acu de capu, de perù 
(cu acestu intellessu mai vertosu in Mol- 
davi'a, èro in alte parti :) — 2. acu mai 
mare si mai grossu fìssatu in capetulu 
unei pertice, ca so ijupnnga cu ellu boiì 
si alte vite de trausportu, stemurare 
sau stremurare; de acf, 3. metaforice : 
stimulu,indemnu,verceserveaindemnà , 
interità , attitid : bóldulu friceij boìdidu 
pa^ssionei, boìdidu interesse i,t^Xc.; — uu e 
Hiaricu, ci germauicu, angl. boU=sa- 
geta, pironu, cuiu, etc. 

BOLFU, s. m., «lobaa, laplfleui, bu- 
cata de potrà , stana, bolovauu; — necon- 
noscutu d'in coce de Carpati. 

BOLIACU, adj., camu bohìatfu, pu- 
cinu indispusu. 

BOLIRE, bolescUj v., «rrotaro, a fi 
coprinsu de ftola, a fi bolnavu, — slavicu. 

BOLISNITIA, s. f., boia usiora, epi- 
demia pucinu violenta;— slavicu de orì- 
gine, ca si de forma. 

BOLNAVIRE, boìnavescu, v., a fac* 



A 



BOM. 



ì 



holftavu; a se ùolnam:=Li cade buina vii; 
— slavìcu si in origine si in forma. 

BOLNAVrnOSU, adj., despusu a Re 
Mnavit VAlctudonarìu, iiitirmu, nesanc- 
tosxi;— slavicu. 

B(>LNAVU. adj., n^rotiisy efare suf- 
fere dts hóluf cadiutu in bóln, morbosa, 
nutToreuto, nopoteatiosii, infirma; a se 
face botnaru^^u, se proface» co e bolnavu, 
fora se fia;— slavicu. 

BOLNITIA, s. f., n'>8ocoinIum, cas'a 
in caro so punu holnavìi d*in wnu ospi- 
tiu, d'in unii institiitii, etc., snppkmitu 
astadì l'fin nf»t>ricitulu ntH»logi^nni iw- 
finnmaz=ir,inc. Inarmcrle; — slavicu. 
B0LNlTL4i{n;-fi, care ingrigescp de 
'■ ' ' — 8lavicii, siijìplt^nitu astadi cn 
! il neologismi inlin)iUTu:=.\'r^nc. 
Innrmi«r, iufirmiera:=.ì'rnnc, luilrnlitre. 
BOLOBOOU, s. m., vedi ijohboat. 
BOLOCANU, s. adj., 1. ca aiist.: nu- 
me propriii de hou : aim MocanUf cea 
boiaiiu; ti. ca adj., grossii, si grassu ; stu- 
pidii, grossu de capti: nu intdlegi^ me 
itolocaney 

BOLOVAMRE, v., in speciale, ap- 
plecatu la achi, ca si Utjdirc : a Ixììoram 
oc/*f(=a desclikìo ochiì taro si a seuità 
cu una mirare do bobleticu; — formatu 
d'in: 

BOLOVANU, s. m., stana do petra, 
l^etroin; mas.sa mare de minerale : unii 
bolovamt de sare; — d'in t;irtariculn ba- 
labun =: mare, de a droptnln ? san prin 
mediiilu slavicului bolovanu := idolii? 
(vedi si halabanire), 

BOLTU, s. m., pl.-wn, capltellmn, 
capetellu san capetiiia de pironu, de 
cuiu, etc, — ciiventn neconnoseutu d'in 
cocedoCarpati;--aeellu-asicupri?cedeu- 
tolo boìduy san in locu do voUUt ca ni 
boUuj in locn de -voUn^ d'in volTer.>7 

BOMBA, H. f., do acoa-asi inseiimare 
cu boba d*in collo de Carpati (vedi boba 
si bobn). 

BOMBARDARE, v., ital boinbar- 
^MTfi, frane, hombarder, a arruncd bombe, 
a baio una celato san alte ùitariture 
cu bmibe. (vedi bomba in dictìonariu). 

BOMBONA,-e, f., si bombomt, m. 
pl.-tf, d'in frane, bomboii^confecturaro- 
tundaj francesii scriu ti bon'jftn, deri- 



BQ g. 

Vttudu cuvt'utulud'iii ban — bunu, dupb 
catn. 

BOMBUTIA, fl. f., la Homatiii ded* 
collo de Carpati de acea-asì iosemnurél 
cu bobìiia, ca deraiimtini d'in prece^j 
dentea hmnba. 

BONO Al UE, si 

BONCAMHK, v., boaro, iniigire; 
regula retìessivii : a se boncaìdt a mngi,j 
a sberà , vorbindn de boi, caudu, de fnrii 
san de dorere, dau lum raugetu piange 
rosn si potente, anmcandii pamentu ci 
petìorole; — ? d'in bocire, prìn into 
larea unni n, cumu siistìno dictioiu 
riulu de Buda? san potè d'in fto»i?>«(v 
bohù, prin straijiutaroa labialei b in 
turale g -jì aitoi r? (vedi :^ buffa), 

BONOOCL)-(i, adj., In arctum cw 
lectus, scm-tu si grossa;— la alti Ro- 
mà ni cn acea-asi insemnare (jìtindocuì^ 

BONETA, f., %\bonetu, m.,pl-e, d'i 
frane. b^iinet=scufa, rotella ce muj( 
rile porta in capii. 

BORANGICU, bonmyiuctt^ si btirn 
gìcti, aerii9aniy fire de metasse tras 
de pre gogosi : cumésia deburungicu; 
cuvuntn tnrcescn. 

BOKANTIA,s.f., boralo oMcInalU 
una pianta ntuuita si aruldiu. 

BOKBÓNA, 8. f., de acea-asì iusei 
nare cu boba si bómba, applecata m 
allessu la stniguro (vedi si bobu). 

BOBBONTIA, s. f., ca si borbóna, 

BORBORUSIKE, vedi bolborosirr. 

BORCANASIU si 

BORCANELLU, s.m., pl.-e, demiiii 
tivù d'in bofcanu. 

BORCA-VTJ, 9. m., pl.-c, vasu de 
mentu, olla mai mare in care se pni 
si se pastredia diverse lucruri licide» 
boroivu de dtdcctìa, de mnraturi, 
untu. 

BORDEA, 8. m.,si)ocia defientia ima^ 
ginariu, cu care sparia pre copiì 
se taca si se atea cn mente : taci, 
meUf co rene de k manca bordca. 

BORDEIASm, a. m., deminuti vu di 
bordeÃŒH, 

BORDETU, s. m., pl.-c, casa subtcrrc 
nea^ Inpanar; 1. casa terranesca sapal 
in pamentu si accoperita de assement 
cu pamontti : cn acea^asi tuttdiau 



> 



mortea calca hordeiulu cfr&Uoriului ca si 
j^attidu imperatului; — do ac( pentru 
twco casa modesta : in hordeiulu seu, 
fia ratn de modpsttt, fiacare traicscc 
mai muUiamiiu de rà hi in casele aliuia^ 
fia catu de mundre: 2. in dìctionariulu de 
linda 5d cu ìnspmnarea de lHpananH:=z 
«'a;*a do minori df^sfrenate, ca ^i ital. b^r* 
(lollrt, frane, boriici, ispan. bordel, si prin 
urmare neolog-ismnln horddlu ar fi de 
prisosu. — Bordrinìu a fostu de tem- 
peri Ulta te si e pf*no aatadi caa'a ma- 
rei raajoritat^ atpn-.iniloni romfìni; ba 
incn ellii fiiriin^dia inco, si a fis^iratn 
una data si mai niultii, cliiani pnn cur- 
tile urbaniloru : este déro do eoa mai 
mai'ft interesse, nu ninnai pentru isto- 
rila limhei, ci si a nationoi prostra 
. totn, a se nrmarf cu donadensiilu ori- 
Iftnea nnoru assenieni cuvonte. In lim- 
bftlo sorori cuTentiiIn este, diipa forma. 
ca si in ìimb*a n<^stra, nnu demiuTitivu» 
care cere una forma primitiva mai sìm- 
pla. In limb*a francesa e-ìsiste lioril:= 
margine; déro d*in ac^sta insenmare nu 
se potè scote cea de bordel, afferà déco 
nu s*ar presuppune co pcmto^rìe erau una 
data condemnate a locni in case situate 
cà tu se potè mai la raarLpnea cetatì- 
loru. In limb'a ispanica seaflabordar^ 
baraca, casa prosta de scanduri, care 
ar fi derivandu d'in <^ot. bann!j,anp;los3. 
bord=srandnra, ca^ci<^ra de scandura; 
aci'sta etiraolofffa cadredia mai bene cu 
ìnteHosMuIu ce are cuventnhi hordellu 
in liral>e]e sorori, si peno la unu puntu 
eliiani cu intellessnlu datn in romane- 
tiCé snh 1., cea-a ce ar duce la conclu- 
m^noa. co Homiiniì de la Ooti ani fi in- 
VfftiatB se faca hordcie si se locuesca in 
olle, afora de nu cumuva s ar prob;\ co 
Celtii le au apucatu inaìnte , pentru co 
si in viiomatele celtice essiste boni cu 
acelle-asi insemnari ca si permaniculu 
baurd san boni- Peno atunci se insem.- 
rrà nin, ro ai in romanesco essiste form'a 
mai aìmpla bnrd in oompusiilu K*burd- 
«r*, in intellessu mai ouostu, d^ro to- 
tuai analogTi cu cellu ce are ital. sbor- 
4«lUre, formatn d'in bordello, Apo! , 
idu co in hfvrdeitdu roroanescu nu 

icnilv 




prineipalet ci gaur'a sapata in pamentn: 
de acea-a noi nu auntemu pre doplenu 
convin.si, co ^erman. bord se fia datu 
nascere hordciuìui nostru; ci ni se pare 
co latin. forAr«=:gauriref ar cadi'à mai 
bene cu intellesulu cuvontului roma- 
nescu, chiaru si in intellcssu de horddlUf 
de orece si latinii mimieau casolo peca- 
toselorn aiitra=caveme, vizuine, si 
pentru mai mnlte cuvento usiore de pro- 
ceputii; dupo acesta etimolojffa cuven- 
tulu hordein, in locu de horteiu. ar fi in 
relatione de cumnatfa strinsa cu htìriar=. 
gaura, ce n'amuav«Mievoia a deriva d'in 
german. bobronrrgaurire, dcsiaccstu-a 
e, fora indouentia, affimi cu latin, forare, 
caro a datti potè in limb'a nostra, pre 
lun^o altele, si forastrellu, corruptu in 
fcrasfrhi. 

BORPEinTin, s. ra., pl.-«?, deminn- 
tivu d*in hordeiu. 

BOKDELLLT, ^. m., pi.-/», inh'odussu 
de currendu dupo frane, boriici cu in- 
seranarea speciale de sub. 2., a lui hor^ 
deiu. 

BORFA, s. f., si horfu? m., detritni 
pannlcnlns; carpa, camésìasau verce al- 
bitura vedila si aruncata ; vestiraente si 
straie invecbite si rupto, stremtie; veHt.i- 
niente, stniie, albiture de cavi face inco 
ceneva uau in cas'a sa sau le duca cu 
sene pre calle; — se nu fia acestu cu- 
ventu acellu-asì cu bolfu sau Mfa, cu 
in^emnarea de legatura san paketu cu 
rufe? 

BORFASIU-rt,s.. cellu ce aduna horfr. 
si de acf cu inseranare rea : fmii de 
borfe, carpaciu, bunu de mana. 

nORFElT, s. ra., pl.-csau-uW.ranl- 
time de horfe, tote borfole ce are cene- 
va in casa sau pre drumu. 

BORHOTIRE, borlmtvsm, v., a pune 
horhotu in ceva, ca se fermante; a face si» 
fermente. 

BORHOTU, S. m., ma?»n, fex, ▼!- 
iii'.coa; ce remane d'in fruote sau piante, 
dupo ce li se storce suoni u : horhotu de 
stntgnri, 

BORIRE, Wf,«rt<,v., Yomero; i vAme, 
a versa, a da afora d'in stomacu coll« 
mancate si beute : rcnr ììer prt- fnnltu 



u 



pop. 



BOBOCTRE, V., formatìi d'in ftò&ocM; 
Tedi imholwcire, 

. BOBOCU, 8. m., calyx, ouljonlnit: 
Vemma, oeulns; bellUiiiroas; aiiattcìila, 

ansercnlns; — 1. calicele ce contine florea 
inainte de a se deseihide si a se dovoltd 
pre deplemi; florea nedescbina si nede^- 
voltatii pre dR]jlenu;— de aci metaforico, 
applecatu la persone: teneru si formosi!, 
in prim'a flore a jnnetieisi forraosetiei : 
unu hobocu de fifa, \mu hohoeu dfi jutìt-, 
—2. puin de certe passeri, si in speciale 
de ratia san de pà sca : hohocu He ratta: 
gaiìh'a a scosu irei pui si patru hohoeì 
de ratta. In amendone intellcHHnrele 
Torb*a |)are a so Icira bene de acca-asi 
radecina cu hibuj bòba, etc. (vedi mai 
allestì h()I)u). 

BOBONA, 8. f., pl.-f, eoninmen, In- 
«atitaraentum, eantu8 ma^lcns; descan- 
tecu, farraece cu vorbe; — caventu ne- 
connoscutu d'in coce de Carpati, pre care 
invetiatulu MiMosich lu refere ca si pre 
angar. babona, la slaviciilu babuni, pi. 
m., cu insemnarea de stéperstitione, in- 
semnare de rare insuni se ìndoiesce; déro, 
lasflandn la una parte, co intelle.ssulu 
slavicu de snperslitionc este cu rauTtu 
mai scientìficu, si pria urmare de la mo- 
dula de a cugetà allu poporului cu multu 
mai departatu de cà tu intellessuhi ce 
are in lirab'a romanesca; apoi in liroVa 
."(lamica nu eusiste noci una radecina a- 
numita de care se se pota lega cuven- 
tnlii, fora se mai adaugemii, co togmai 
intre Slavii, cu cari B/>mdniì au fostu in 
relaiioni mai appropiate si mai vechie, 
euventuln lipsesce; pre candu in roma- 
nesco ellu pare a fi in legatura cu una 
numerosa familia de cuvente forte ve- 
ebie 5Ì affundu inradacinate in limba. 
eumu bòba, hoòn, hohktiu, hotnhu, born- 
ia, etc, (vedi Ã’ohu) : a tpnnr bombe rr 
a 5pune secatnre, vorbe deserte, cum 
sunt tote descantecele; afora déco n'ar 
preferi ceneva a reduce cuven tìilu la balìa, 
fionda co babele de regula facu bobóne 
(^ descantece); none inse ni se pare, 
co cuventulu si prin forma si prin intel- 
Iftssu se lega mai fireesce de boba, cu a- 
t^tu mai multu. c/> essiste in limtia <\ 
tOTTBZ destulln de popularia horbona. 



BOB. 

d'in care hobona ar venf de a drcptuln 
prin suppressionea Ini r sau m, san care 
ar fi ea iusasi crcscuta cu unu r, de ore 
ce credemu a fi airditu si d'in coce de ^ 
Carpati form'a mai sempla bobona, inse H 
cu intelless!]lii de borbona^hohìi mai " 
mare, cumu e allu strugureluì, èro nu cu 
celln datii in dictionarìulu de Buda, des* 
cantecH; hi inno chiaru si imu verbu 
a se fto?>o»«=ase infla, a se besicà , etc., 
se audein G:ur'a poporului, cea-ce ar au- 
torisi a pune cuventuiu in legatura |i 
cu htAa(ye{[\ bohu.) Inurm'a acestoru-a 
noi credemu, co si Slavii si TJnioirìi an 
impromutatu cuventuiu de la Komflini. 

BOBORNICU. H, r., pl.-(". TorodlcA 
becAbuuvft lui Linneu , una pianta cu 
frnndie verdi luciose si cu fiori albastro 
despnse in Tnanuchin ca bobelc sau Ã’or- J 
bfynclc de strugure; — cuventu neconno- B 
scutu d'in coce de Carpati, pre care in- 
vetiatulu Mfliosich lu léga de tr*"^!! (vedi 
aces^u cuventu), dandu sì form*a JpH- 
hornictt, ce noi neci amu auditu, neci — 
cetìtu. si de care allà tura si hìabomicu ■ 
=zcaIceolMS mariana», cn de asseraenea 
noi nu connoscemu neci d'in audite, neci 
d'in cetite. Lassandu d*^ro la una part« 
brìbornieu si bìohornicut form*a cea mai 
connoscuta, cellupucjnu intre una parte 
de Roraftni. adeco bobornicu, pare a fi in 
locu de horbonicu, si prin lu'raare a se 
legd de borbotta (vedi acestu cuventu, 
cumu si bobóna) : Romà nii au nnmitu 
mai multe piante dupo form'a frundie- 
loru (vedi hamitieubobUeìlu.). Astufela 
cuventuiu bobornku, a potutu trece de la 
Romà ni la Slavi chiarii in siipposetìonea 
co nu ar veni d'in borbótui. ci potè d*ìn 
Téronloa insasi, prin una dirplecare fa- 
miliaria nu numai Umbri romanesci, ci 
si altoni limbo romanice, in locu dehr.~ 
beroftica orecumu. 

BOBOSIA, ?. f.. pl.-c, inflatura, be- 
?icatura (vedi bohosÃŒH). 

BOBOSIARE, V. (vedi Lbobosiu), in 
speciale : a descbide si scote tare ochii 
afora d*in pleope; si de acJ in genero : â–  
a infié, mai vertosu ca refiessivu, a se bo* ™ 
bosià = H se inflà , a se besicà (vedi ho- 
bona si bobosiu): -insémnasi ambiare? 
dupo Polizu, afora dócy d'in erróre dw- 



I 




MB. 

— ■ ■ ^ ■ ' t ' ■ 

nn e in locu de in/lare; — de nei : 
'BUSIATU, part. ea adj., ochi ho- 
bosioti, ochi essiti tare afoni d*in orbi- 
tele Ioni; si in genero peiitru verce : in- 
Hatu, tare intiatu, besicatii {vedìbohosiu), 
1. BOBOSIU, H, m. pi. bobosi, pu- 
pilla, eora; gtobiilu ochiuUii, si in spe- 
ciale : luinin'a ocliiului, care are forra 'a 
unui b(^m: — si prin armare in relatio- 
ne cu acestu cuventu, cu tote co ar potè 
,»vi^ una affinitate si cu papllla=sferculu 
ititiei, sau cu pupilla, deminutivu d'in 
►■P»; — cuventulu nu e connoscutu d*in 
de Carpati cu form'a sa masculìiia si 
iiisemnareaspecialede?u>«ùuf«0(7//u- 
?, iiMe connoscutu sub forin'a feiiiiniiiu 
fi«, data raai susu cu iusemrmre mai 
srak : acestu processa de scanibarea 
«TÌnei si genului imui cuventu^ spre a e- 
treme concepte differite, se so notedie 
fue, pentru co e forte desu practicatn in 
ib"a nostra, si nnu esseinplu de appie- 
da lui vomu aflà indata la bobu. 
2. BOROSIU, adj. f, bobósiu, mucu* 
t»u». rarlu<«; cu picatelle de varia co- 
Te, pe*<tritiatu, -cuvL'ntu neconnoscutu 
in coce de Carpati, casi ì.boòosin, déro 
ira indouentia de acea-asi ori^^ine cu 
tu-a, legandu-so de hoìm, si anunie 
?rivatulu bobostt, ca rosìu de (ros* 

BOBOSD,-o, adj., pleuu de bobif sau 
,' care are sau thbobl multi; cu fa- 
aspra, ca curau ar fi compusa din 
; cu substantia compusa d'in parti- 
Ile di' form'a unui bohn san boba. 
BOBOBOJIKE, V., inToIrcre, obrol- 
f#re, male et ridiculo rcstlre, frane, af- 
,fiib1er; a iufasiurd, a imbraca cu ceva 
ibrgw intr'unu niodu ridieulu; — in locu 
de boòoredirct ca si ve^c<^jin: in locu de 
btseedirc, de la una forma boboredlay vo- 
'iiUd'inóofiH, ca si bubwedia d'in babà 
(vedi bobu). 

BOBOTAIA, s. f., flammai eooila^a- 
Uo^flacura mare defocu. incendiu infrico- 
siata: — cuventu neconnoscutu d'in coce 
de Carpati^ poto in locu de bolbotaia^ 
* '■ ' i*ì, care Jpare ni se co Tarau au- 
. in coce de Carfiati. déro apple- 
catu, déco nu ne insellà niu, la apa ce 
'be orecomo, &cundu rortetie si o- 




^_^ BOB. n 

chiuri, si atunci s'ar leg^ de acea-adi 
radecina cu boìbotaj bolbóca, bolbura, 
bolbòre, volbura, voìtórc, /'o/r(>;'c, otc.ja- 
oestud'innrma sicuintellessu defiacura, 

BOBOTEZA, 8. f, eplphauia; batte- 
zulu Mantuit^riului, diu'a candu se ser- 
beilia acestu battezu; — dupo invctia- 
tulu Mikhskh compusu d'in slaviculu 
bogrù si din boterà ; inse acesta etimo* 
logfa oa da redimatn pre autoritatca 
betranului nostru litteratu Eliade ; d'in 
partene. considerandu co cuventulu e 
populariu, si co poporulu nu o capace 
de asseraeni composetioni doctc, noi ere* 
dcmu co bohoti'za este cuventu formatu 
de poporu prin acellu processu de du- 
plecare practicatu in lìmb'a romanesca, 
ca si in limbele sorori ; numai scamba- 
rea lui a in v potè veni d'in intluenti'a 
slavica, cu tote co si acést'a e forte in- 
doiosa, de ore ce an se face in lirab*a ro- 
manesca : facutu^au facutUy si prin 
armare botc^arc potè fi in locu de bmtte- 
zarCj caisp. bnnilxare; totusi, iìendu co 
Macedoromauiipronuntia mai corrcctu: 
battczare, bath-zuy e mai bene a se serie si 
pronuntià : huktttc^a (vedi in Dictio- 
nariu : battezare, battezu, etc), 

BOBOTLKE (cu ti nesiueratu), v., 
Inflamniarey Incendere; Inaammari, flam- 
mescere; tnmescero; a pune in ftaciU'e. 
a inflacurd, a incende; a lud tlacura. a 
se inflacm'ii, a se apprende, a so incende; 
a ferbe, a se inflà ; — cuventu neconno- 
scutu d'in cóce de Carpati, ca si bobo- 
tuia, cu care coincide in intellessu, si 
prin unnare cautia se aiba si acea-asi 
origine (vedi bobotaia si bobu). 

BOBOU (pronuntia òobà u) si biibòUf' 
f. m., ^ausape; sarica, restimontu de 
lana, a carni parte esterna porta floci 
mai multu sau mai pucinu metassosi; 
—cuventu neconnoscutu d'in coce de Car- 
pati^ (vedi bobu). 

BOBU. s. m., plur. hobi, si bobe , 
bare»* firriinnlnm) mira; faba; — gìohutiu 
rotmidu mai micu ca una bòba, 1. sin- 
gulariu: a), luatii ca nume individuale 
pentru unusinguru globuliu : uhm bobu 
de ffrdnut de orditi, de meiu; d^ *»iw^-a- 
riv, de pij)€ri4j de titazere, de fasolc, de 
Icììtc, etc. ; vnxi boht de margaritorité^ 



lè 



BOB. 



de adamante, de aura, de tnargea, de 
arenaj de sare, etc; — mai in tote acoate 
iasemuà ri boba e aprope pre deplcnu si- 
noniiuu cu grauniiu : graunthi de mu- 
stariUj de ordiUf de meiu, de sare, etc; 
totusi grauniiu pare a se appicca cu pre- 
fereatia la uimbobumui mica; — b), ca 
nume coUectivu pentru totulu graun- 
tieloFu uuui spicu, unui stulete de po- 
pusioiu, unei pasfcare de leguminose, 
etc. : la legattUu bobului bucatele au 
lipsa deploia indesi tdhitoria; estu f^mpu 
ordiulu a legata boba muUu, déro secu; 
annu legasse bobu pucinuy déro plenu; 
— in speciale pentru un'a d'in le^mi- 
nose, ce face pastari cu bobe ca alle fa- 
solei, fmba^macedorom./tfi^a, fraac.fève. 
—2. plurariu, inintellessuludesuba.), 
coci iiL cellu de sub b) uu potè fì, este 
de regula bobe, adeco femininu; bobe 
de granu, de porumbu, de macere, de 
tnargariiariu etc; bobi, ca masculinu 
se aude forte raru in acestu intellessu 
generale : bobi de porumbu, de (asole, 
etc; ellu se appleca in speciale la uuele 
espressioni metaforice : a da cu bdm^ 
a devinà prin posetionea si combinatio- 
nea unui certu numera de bobe de |>o- 
rumbu, de fasole, etc : babele sciu da 
cu bobii; bobii spunu co ai se afli ce ai 
jmrdutu ; — de aci proverb : a da cu bobii 
^z& nomer^t a devinà justu, a ajunge 
togmai la tempulu opiH)rtunii ijìara co ai 
datu ca bobii, de ai irnitu ioip9MÌ cà ndu 
ne punemu la mésa; pare co dati cu bobii, 
asid de bene sciti ce atnu cugetatu noi; 
—de aci si verbulu bobire^uamenve; 
aftoòiòene^anemeri.a nu se [niella in 
ce fkce san dice; — pare co nu ti sunt 
toii òo/ni=pari tristti, dijitrassu; inse 
iu acesta locutione se audu si pronun- 
tiele : boghiiy boti, asià incà tu pare a 
remane indoiosu, déco este vorb'a de 
bobi, seu de boi (d*in bou); intellessula 
se potè esplecÀ si prin boba, ai prin bou, 
de oro ce in antanìulu casu s'aru intel- 
lege co la datulu in boli lips'a de ore- 
care bobisau reu'a loru cadere, auuun- 
tiandu unu reu, bagapre omu in grìge; 
èro in alla doilea, co perderea de nes- 
cari vite a cofuudatu pre omu in intri- 
stare^ form*a cuventului iaco au decide 



B^^ 

pre deplenu cestionea, de orece unii Ro- 
mà ni pronuntia vi si òicamuinacellu-asi 
modu, ca ghi : asià boghianu in locu de bo- 
vianu, boianu. — Cuventnlu 6o6«esteu- 
nulu d'in essemplele celle mai probanti 
despredifferentiele de intellessu ce gè- 
niulu poporului scie stabili, prinscamba- 
rea genuini in unnlu si acellu-asi cuventu, 
care se appleca la fìentìe neinsuffletite: 
plecandu d'in observarea co natur'a fe- 
menei este do regula mai pucinu deter- 
minata si mai capritiosa, ero a mascu- 
lului mai solida si mai bene fissata si 
determinata» imaginationea poporului 
appleca si fientìeloru neinsuffletite 
genulu femininu pentru concepte mai 
pucinu precise, èro pre cellu mascidinn 
pentru concepte mai bene definite si 
specialisate. — Invetiatulu MiJdosich 
pretende, co cuventulu ar fi venitu Ro- 
md.niloru prin Slavi, sì a nume d'in sla- 
viculu bobii : marturesce inse totu deuna 
data, co cuventulu e impromutatu de 
Slavi d'in latin. Uba. Déro in limb*a 
slavica cuventulu n'are de cà tu insem- 
uarea speciale de fuba, precandu in lim- 
b'a romanésca ellu a luatu insemnari 
asià de multe si variate; in limb'a sla- 
vica ellu essiste ratecitu si senguratecu, 
precandu in limb*a romanesca se vede 
insocitu de una faniilia asià de numerosa : 
bobostu, bohosiare, bobocu, etc : acestea 
sunt probe, co cuventulu este pianta de 
soluromanescu. Ce e dreptu, cuventulu e 
ancToia de redussu la una vorba latina, 
sì celle ce noi avemu se dìcemu, le dà rou 
de ce sunt in addeveru, de coniecture 
mai multu sau mai pucinu probabili, 
destinate a deschidc callea la cercetarì 
mai alfunde. Si mai antanìulatinesculu 
faba» dupo legile generali alle foueticei 
romanesci, ar fi cautatu se se faca fava, 
care, inpotereaacelloru-asi legi, ajunge 
faua, si in line faa, fa; sub acesta d'in 
urma forma cuventulu, amestecandu-se 
cu aitele diverse prin origine si prin 
intellessu, cumu, de essemplu, impera- 
tivulu d'in facere, a cautatu sau se des- 
para sau se ie^i alta forma : numai la 
Macedoromani, cari pastredia mai bene 
cdosonantile, ce la Dacoromani se moia 
peno la completa desparitione, essiste 



I 



â–  




BOB. 

luco fornra /arrt=:faba. In locu de a 
trece priu transformarile generali, cari 
ara fi addussu complet'a lui perire d'in 
iimba, cuventulu ruba, la Dacoromanì, 
pare a se fi transforraatu in modu spe- 
ciale, asià co /'a potutu se treca in hy 
ca in bitgu, blctocarirey etc, si astu-felu 
C42ventulu se iea fonu'a boba, apoi, sprea 
inlaturd ambiguitatca, bob», prin scam- 
Imtm lui a in o, ca in fmne d'in famcn, 
caruì'u in fine, io poterea proceasului 
mai suau attensu, 8*a datu si forma 
mascuUna hobu^ cu insemnarea speciale, 
ceareaimacedoroman. /aturrfaba, si d'in 
care in orma s'ar fi desvoltatu celle alte 
JTwqmnari aUtu alle ciiventului propria, 
cfttn si alle derivateloru. Déro form'a 
btjfìiòa in locii de bfjòa^ cumu si raascur 
linulu bofféu sau bumbu-=.misiuru rotun- 
du, para a duco la alta radeciiia, acea-asi 
care a datu si cuventele : bombariu sau 
òandahUjbombaiìirefliombacuà 'dnbiimba' 
oc» bumlntrar$, etc; acestu d'in urnia cu- 
ventu 8€ aude si cu form'a gungurarc^h- 
noznenu d'in care s'ar pot*5 deduce co gor- 
n4fiiu^ gogoneihi, gogosia-, etc. sunt 
loge si chiaru identice in origine cu 
Uu^ biibósiUf bobosiarCy etc. prin 
iiuiarea lui b, in g, ca in intrebarr 
d'in Interrourarc. In limb'a italica cu- 
t. * V homba a luatu astadi, ca si in 
.i ■' romanice» insemnarea mai 

i' '( mare de tunu; déro aro 

^L ^0 globu mai raicu, cumu: 

â– MiM?f,<;i>^o*tademancatu, etclnlimba 

nostra e^tsi^tu bomhu, bómba, nu numai 

casubstantìve, cu insemnarea mai susu 

indicata; ci si ca adjective cu insemnarea 

de : care voi'besce incurcatu, care bofttba- 

nesee, care sia bosinflatu, etc.; si din a- 

telle-asi ce vede co s'audesvoltiitu, prin 

'tfaniUUrea lui b iu /*, mi fomfu, fómfa 

^='..ire balbute^ce. Aceste analogie ne 

lucu la cuventulu bombiiB, grec. ^6[t^ 

=roc« «urdù, sunetuln confusu ce dau 

" ' 'ì alte inaecte; d'in acestu cu- 

â– ' san desvoltatu mai departe 

X, grec. pót*-?'ji=insecta care 

ca la noi bonibariu; si de ac'i in 

: verme d*ì metasse, gundacu 

Vavermelui de meta.s- 

i , ca la uui bombacu sau 



BOB. 



79 




ile 



bwnbaoUi d'in care, dupo celle attense 
inai susu despre stramutaaea lui b in ^i 
s'a formatu probabile si guììdacu, Àstu* 
felu déro cuventulu bombus a potu- 
tu da in romanesce cuventulu bmibu 
cu doue serie de insemoari : un'a refe- 
rita la sunetu, si aitala form'a globosa 
a cliryaailideloru sau gogo3ÃŒeloru^ ce in- 
fasiura pentru unu tompu insoctele, nia- 
teri'a sau tesseturele facute din ma- 
terica trassa d'in acelle gogosie; déro, 
pentru destinctìone, limb'a a cautatuca 
in vorbele d'in un a d'in aceste serie se 
^uppréma sonulu m, asià in cà tu d'in 
bombii au essitu bobu, apoi bobocu, bo- 
bosìu, etc; c]ììd,rn bobou sau bubùu,foT- 
m'a cea mai estraordinaria, cadredia, 
prinintellessu,cuacéstaet>'mologfa:coci 
si cellu altu cnventu, pentru acellu-asi 
coDcepta, adeco sérecajHe refero la latin. 
8erlGa=:vestimeutumetasso3U,intogmai 
cumu si bubà u =bombà u^vestÌmentu 
bombiccu. Mai anevoia ar pare, co intra 
sub acesta etimologia cuventele : boble- 
tecHy bobletiu, etc; déro, de una parte 
bombu aveudu insemnarea de balbu := 
inganatu in vorba, si cellu incurcatu in 
vorba lìendu de regula si stangaciu in 
cogtìtare si in actìone; de alta parte 
bof9ibu insemnandn si iusectu in chryaal- 
lide : nu este de mirare, co uun deri- 
vatu d'in boffu^ ca bobictucuy a ajunsu sa 
insemne simplu, prosiu, stangaciu in 
disse si fapte; asid frane. nlaU^boble' 
tecu pare co e in locu de uidiilU^in 
cuibu, ce n*a essitu sau sboratu inco d'in 
cuibu, vorbindn de pui de paà seri. Nu 
0- inse de trecutucu vedereacoinliinb'a 
ispanica se atla cuventulu bobo» d'in cara 
apoi bobatico=:bobleticu; primitivulu 
inse, bobo insémna si una passere fora 
aripe si presentandu prin urmarc una 
forma globosa, ca Mwcu allu no3tru; 
precumusiunumodudeaseinvestimentà 
ridiculucaèoòofo;ir«allunostru. Ispani- 
culu hoboar fi venindu, dupo unii, d'in bal- 
bu's:=:balbu; acésta etimologia s'ar potò 
dà si lui bobleticu allu nostru; iiise for- 
mo analoge ca bolbotinaj etc, paru a 
milita pentru etimologica mai susu in- 
dicata ; bobletiu, bobleticn, fiendu , dupo 
parerea nostra, ca si bolbotina, derivate 



Mi 



ii 



Boa. 



d'ili una forma Ã’oblu , dcmiuuti\'u d*in 
boba; atbra déco pentru acésta familia 
de vorbe n'ar preferi cinera se puna in 
jocu si una a treia radecina, adeco òol- 
bt(=bulbtis, grec. poXp^r. 

BOCCEA, s. f.,pl. baccelle, f«»cls,»tro. 
phlum maxtmain; — cuventu turcescu : 
I. legatura de tutunu, coprendendu nini 
multe papusie de tutunu; velu mare, cu 
care muierile «i accoperu sciatele. 

BOCCENGERU, s. f., messeria de 
hoccetìffìu, 

BOCCENGIC.s.m., care vende hoc- 
celle de muieri sau tutunu in boccelle. 

BOCLUCASIU, s. m., care face bo- 
clucuri. 

ROCLUCU si buducu, a. m., mord*, 
fex; molostnm ne?At!iim; caTllIalii); — 
scremeutUf mai vertosu omenescu : a 
manca bochtcu:^s. spune mentiani; nu 
manca bt4clucìtz=nn spune mentioni, nu 
spune vorbe care me supera; — incnr- 
catara, nevoia : numai de hocìucnri esti 
hunu; a face feocif«cu=a face una cèrta, 
a se bagà intr'una nevoia , a committc 
una prostfa; — incurcatura de desfacero 
a unei daravere; pedece, preteste de a 
ammana sau a nu platf una detona : dt' 
còte ori amu avtttu daraveri cu accsfn 
ùmUt mi a facutn boclucwi, 
â–  l.BOCSIA, 8. f., cuventu neconnoscutu 
d'in cóce de Carpati, vedi burca in Glos- 
Barin, cumn ^ìcarbunaria in Dictionarin. 

2. BOCSIA? s. f, cu intellessiilu de 
colóre yìégra? — acellu-asi potè cu 1. 
Ã’ocsiny ca unsore pentru ossi'a carrului. 

BOCSIAKIU,vedi carhnnariu inDic- 
tionariu. 

BODEKLÀU, s. m., mer^sy passero 
de apa ce mereu so da affundu. 

EGEA, hocria, etc., vedi boia, boia' 
tia^ etc. 

BOFTA, 8, f, tnwor, tnbercnlns, 
fUnduU; ghiandura , infìatura; — cu- 
ventu neconnoscutu d'in c'óce de Car* 
pati; — ? in locu de bohia, d'in acea-asi 
fontana cu bobu sau poto si buba? 

BOGACIA, 8. f., placenta, turuiida; 
specia de placenta maialleasu cu bran- 
dia; — transformatu d*in ita!, focaccia. 

BOGAGIA, s. f., din collo de Car- 
pati in lou de hagaQitt. 



>n- 

I 



BOI. 

BOGASIA, s. f., tessetura colorata 
si cu lustru. — german. ba^iutle; d( 
acf ; 

BOGASIARIU sau bogasieriu (cu 5,' 
nesiuratu), care vende bonasia; — òo-^ 
gasiaria, stabilimentu de hogasiariu, 

BOGATaTE, s.f., forma i>ucinu con-, 
noscuta d'in coce de Carpati in locu de 

BOGATIA, s. f., dlTltliBy avutfa 
formatu d'in : 

1. BOGATU,-rt, s. adj., dlve8 = 
vutu; — cuventu slavicu. 

2. BOGATU (cu tonu pre ho, bògaiu), 
adj. si adv., snfUcleus, satis; dcstullu. 
de ajunsu; — sub acesta forma necon- 
noscutu dMn coee de Carpati , ci numai 
sub form'a si cu intcllessulu d'in 1 ho- 
ffoftt. 

BOIA, s. f., pi. bornie (la Macedoro-J 
mani hóic), coloo Hqnor iluctllls; tin- 
htra. vapsé cu care se coloredia lari'a, 
tortulu, etc, cimi si pà nurele si alte] 
tessutnre;— cuventu turcedcu. 

BOIANGERIA, s. m., maiestrfa sai 
stabilimentu de boianglu. 

BOIANGIU, s. ni., care hoitsccj can 
scio boi sau are stabilimentu de a bai. 

HOIAKESCE, adj., ca unu boiariti. 

BOIAliESCU, adj., cosetiue de unu 
boiariu, relativu la èm'aWw;— Ca subst. : 
boiaresciihi. asìà se numiea in Molda-^d 
vi'a clac'n sau lucrulu ce eri det<)riu tie-ij 
raniilu stabilitu pre moyi'aunui boiariu 
se faca in folosulu acestuia pentru par- 
tea de pumcntu ce tierauuln lucili iu allu 
seu foiosu; —boiaresculu se destìentià 
Iiriu legea d'in 1804, asià niimita logea 
hnpropriHarirei tieran ilùru. 

B01AKESSA,s. f.,muierea unni 6oia- 
riM. 

BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de 
boiariu : boìariele se dau pcfitru servi' 
tide addusse terrei: — metaforico : morbTij 
venericu : 2mn traitdu teu desfrenatuj 
ai se te capeti cu una boiaria care ti 
repunc rietina. 

BOIARBIE, s.f.,cacollectivTi: tolulu 
boiariloru, corpulu ce formedia hoiarn 
d'in terra; parte d*ìu boiari. 

BOIARIRE,6(w>ire5c«, v., a face òoio-lH 
rttt, a conferì cuiva unu titlu de 6o*aWa;— ^ 
ca reflegsivu, metaforice, a se boiarl : 




BOL 

1. a Sfl muiidrf : i'a hoiaritu asià de tare 

m di' ' ' !ia pre. nemmc in sé- 

ma; "J : ce mi te ai hoiaritu 

a$m %n cà ia nu mai punì man^a prc /w- 

tru? — 3. a lu4 imu morbn veiiericii : 

M*aM hoiaritu de la fonnos'a re mi ai 

re(t>ft ^'s* — inaceatuintoIle33u si 

sabr iiyj. : fornws a era laudata 

aia ètamniu. 

T^OIA.ItLSMU, 8, f., systema de doc- 

, do principìe, cari semi ca base de 

.re botar iloru in societate ai in po- 

RITU, part., care, alora de iji- 

1 ce are ca veuitu d'in hoiaririf : 

I iariu, investiiu cu una boiaria, 

â–  ' ^^u speciale allu lat. homo 

p.irrenu:=onm di; luirendu 

xnari, care mi a aviitu pa- 

. «.. :t boiari: hadaranulu Una- 

ntM (vedi bmìaraìiu); l/oiarituluestv totu 
(droMji'a /i ìru si mai nepolita ca 

k/Àariuiii . noi, boiariUf afora de 

can de neamu, a'a fosiu neci una data 
ereditaria. 

B01AKINASlU,s. m., boiariu micu, 
d«ran^lucelIumaidediosuìiiterurch]'a 

h' lA, vedi boìaressa. 

h' ' . ». iii.f nobili^, patrlolus; 

^al nauerd piibllco fnn^ltni*; ptlnceps^ 

•^timAtun uiiin»; l. omu care porta tina 

«axcina a ti^rrei, canii-a ora iiicredon- 

tiat»: , itili mai imitortaiite allu 

«l^t iiiministrativii, lia judeca- 

ftu ntilìtarescUf camu in acea- 

-" ca sh{jh{isiu d'i alta date, 

itrope c\\ lu net innari u de 

â–  ei'd boiariu judccn- 

•I hoiaritt Militarocu, 

H bmariu fiìicale , vorniadu 

'^/lurir» tìJ ministrai iva ; — 2. titlu de 

ofior« Cd porta celln care addussesse 

a^i* " a d'in func- 

Ub»- li cu fiinctìo- 

B«a < i si totudeauna d*.* a- 

r-" ■ ■•: *'■'"•'♦ ionea : fati baia- 

'ra parte la acca 

ù*). 'Un tieudu cei in acti- 

itj* - cei ce occupau func- 

:ii, i-To boiari macili (Tedi wwr/Vw) 

"udii coi pu&i in desponibilitate, cei 



BOL 



Èì 



fora functionì, déro si nniì, ca si altii 
aveudii pre atuncoa, intre alto privile- 
gie ce le dau servitiele faciite terrei, si 
dreptulu de a lu4 parte la tote adiina- 
rilo, cari aveau de obiectu a deliberà as- 
Hupr'a ìnteressiloru atatului, dreptu ce 
nuinai pria Begulamcntulu orfjanicu se 
iuii cn tatuili boiariloru, dandulise nu- 
mai dreptulu de a allega d'intre dennii 
deputati pentru obscesc'a adunare; ~ 
3. titlu onoriiìcu datu pentru eervitie 
addusse terrei, fora noci una correspon- 
deiitia cu numirile functioniloru imide- 
nite, titlu, casi cello in intellessulu de 
sub 2., cu totulii personale si fora drep- 
tulu de a potò trece la eredii titulariu- 
lul, precandu in alte terre, mai allessu 
colle d'iu appusu, assemeni tithiri mibì- 
litarìe treceau d'in tata in tiiu ca una 
ereditate; aeugurii boiari d'in tata in 
tiiu erau asia numitii boiari de neamn, 
fiiaivecbiloru apperatoriai terrei, aj unsi 
inse la cornele aratrului si pucinu pre- 
tiuiti in celle d'in urma, totepriviJegielo, 
Bcutentielesidrcpturile tìendu dato nu- 
raai boiarilont cu tìtlurì personali, it- 
naloge titlureloru institutionei francese 
numitalalotci'tud'aounuurjcareseinlien- 
tià dupo revoliitionea d'in i87Vt, si des- 
fientiarea tithu'eloru nobiltarie, cari la 
Francesi orau ei'editarie; la noi, desi 
personali si destinate a se da nnmai cel- 
loru bene meritati, inse d'in cauvs'a abu- 
sm*e]oru fucate prin conforirea loru si 
la coi fora raerite, curau si prin porta- 
rea celioni mai multi d'in cei investiti 
cu donsele, aeeste titluri ituntantadi des- 
fieutiate prin constitutione; — acelleasi 
cause, cari adduAsera desfientiaroa boia- 
rieloru, impromutara si vorbei boiariu 
uuele insemnari relle : a se face boiariu 
^a se boiari (vedi buiarire). — 4. ti- 
tlu de onore, cu care numesce ccneva 
pre celln cui vorbesce, in acellu-afli in- 
teilessu ca ai domnu : te rogu se mi dai 
tisrutare, boi^mìr: insoastadi si in acestu 
iutellessu aprope cadintu ìu desuetudi- 
ne: s'a potrecutu, uiaddevoru, cova cu- 
riosu, la noi Romà nii, cutitlurole omìri- 
fice, ce se dau cellui cui vorbimu; una 
data titlulu cellu mai onoriiìcu ax^panu 
san jupanu : bcncrimsele de prim'a da^s^ 

6 Q. 



^^ 



^ 



83 



BOI. 



aenumiau^Ì4panesf«;astadi si femiiielo 
d'ìu cusa se supera de iìtlulu de jupa- 
uéssa ; Judaimlui insusi abià te mai poti 
adressd cnjupane; vem apoi furia lui 
kyr : unu mitropolitu era forte onorata 
de a se intitulà kyr; astadi neci precu- 
petiulu nu aude bucurosu nuroiudulu 
kyr; cocowm so introna in locuju lui kyr, 
8Ì paro a ti mai incapctinatn^i mai am- 
bitiosu do cà tu veiieticii precedenti; bar- 
batii l'au camu urgisitu, déro leraenele 
tlnu luco cu dentii la dcusulu; bunu e 
inse Domnodieu si cu deusulu : de orece 
sì jupanessele d'in casa nu mai voru se 
fìa de cà tu cocónc, matronele romà ne 
voru cauta do ueapporatu so lasse remasu 
sanetosu favoritului comnu, carui'a hon- 
jurisiulìi ;)^).sii<>=(monHleur) inco vru in 
dillelo d'in urma se ioa loculu» déro ca 
usìurfìUu hinijurìjitu co este, pare co a 
vrutu mimai se intento bataia, si s'a 
pusu apoi prò l'ug'a sanetósa, lassaudu 
betranului domuu hq sustina lupt'a a- 
tà tu cu cocomdu, cà tu si cu JHpanuìu, 
care in logamentu defensim cu cyra totu 
mai spera, co va essi triumfatoriu.— 
Teutru impartirea boiariloruj in velUi, 
dtì protipentada, etc, se va tractà la 
articleltì speciale; cà ta pentru originea 
cuvontului, pareri s*au datu forte multn. 
sustineudu unii co ar veni d'in boiu huu 
res-boiu (cuventu slavicu), altii d'in vota 
z^voliay altii d'ìu alto funtano; cea mai 
seriosa inse sì mai bone fundata pare a ti 
a invotiatului Miklosich, care reduce cu- 
ventulu la slaviculubcljiiru, derivata si a- 
cestu-a d'inuna vorbaslavica mai simpla 
cu iotellossulu de tmtimare: insemnarea 
asia doro, cumu si logarea cuventului de 
una radecina slavica sustinu cu potere 
parerea mentionatului invetiatu. Cu tòte 
acoatea fìendu co noi credemu suffissulu 
ariu romanicu, òro nu slavicu; fìendu 
co instituirea boiariei sì organisationoa 
ei este calcata dupo cea byzantina; fiendu 
co lìmb'a iatìnaaavutu iiitìuentìa in no- 
menclatur'aboiari0lorubyzantine;tìendu 
co in liiub'a romanesca^ de 8i prin in- 
fluentia posterióre a slavismului s'au in- 
trodudsu multe numiri slavice de boia- 
rie, de la marele vomicuy peno la fturl 
logofetu, totusi s*au pastratu si multe 



BOL^ 

numiri bjzantinolatine in form*a lo 
romanica cea mai curata : spatarìu^ 
stiarìu,sGutariuyiòi\:.', fiendu co, in su; 
posetionea, co hoiarin ar veni d'in uni 
cuventu cu inseranare de inajor=m 
mare, espressioni ca hoiari mari, boi 
mici, hoiari jìiuì ntari, etc, noue ne pa 
stangacie si in sene contradictorie, â–  
si cumu s'ar dice in latìnesce parrl in!' 
iioreMi Bau iji frauccsce pluH Inferlrur. 
stangacia si contradìctione, care, d 
s'ar potè trece Komà nului in snppos 
tiouea co, bùiariu, fiendu strainu 
limb'a lui, denaulu nu potè avf^neci u 
conscientiade intellessulu primitivu a 
cuventului, im s'ar potè trece slavul 
care ar cauta se sinita acellu intelles 
ai caro cu tote aceste-a unesce cuven 
boiariu cu adiective de intellessulu dato 
de noi mai susu : pentru aceste cuventenoi 
credemu, co vorb'a boiariu a resaritu in 
pamentu romanescu, legandu se de a- 
cea-asi radecina ca si bann (vedi 1. 6a- 
rm), cu a tatù mai V(.ttosu,coin limò*] 
albanosa, bojar insémna si caltivattjriu 
pameniu, caruia boii aunt, fora indoueu- 
tia, forte necessari. 

BOLA.R<)NIA, vedi hoiaressa, 

BOIAROvSU,-a, adj., care are gust 
de boiariu, delicatu, greu de multiamit 

BOIKE, boiescu, v., ttng'ere,col<Ji-ar«; 
a da bmdj a tinge, a colora, vorbin 
de lana, acia, sau tesseture d*ìn a& 
ste materie. 

BOIU, s. m., Ktatura, natura; statura^ 
tire : nu e ìmulu lui se crisca inultu; 
d'in roUuuy aftinu in iutellessu cu 96 
Uerl, etc. ? 

BOJOCU, s. m., pl.-j, plumdnu;— e 
ventu slavicu. 

1. BOLA, s. f., applecatu a^ià de desu 
la vite pare a fi in locu de b^lla=beUu 
transformatu d'in bèlla in baU-ay apoi : 
bólla, c'à fame in fómc^ si prin urmai 
destinsu da urmatoriulu : 

2, BOLA, s. f., morbus, morbu, ni 
potentia, sUre contraria sanctatcì; 
in speciale : langóre; — Ma lumcsra^ 
niorbu venericu, gonorrea, sjphile; boia 
f f.'jyii/orM=:epilepsfa; — cuventu slavicu. 

1^ BOLBOLU, adv,, in abundantia, cn 
prisosii; — potè in locu de bolbur'a, de 



:ufl 

itoB 

rt; 

ira» 

I 



A 



Ift TOlTere^ casi bfilta^sì mai vertosu 
90Ìtóre cu insemnarea de tipa profunda, 
wmda ce volhuredia sau boìburediu, si 
care in giir'a unor'a se aude cu dentali 
in locu de labiali ; doldura, rtisu hn- 
fimlm bofbura sau (/o/dij>-a=iiiiplutu 
ea Terfu, in cà ta sta se dea pre de mar- 
gwiL 

iJOLJBÓRE, 3. f„ in locu de balborp 
~" iltubAiitU, cantate debalbu, 

. u (vedi bobu), una buìhóredc 
fpn»i=iuuiu balbuitu; — cuventu necoii- 
B6i*;iUti pre cà tu scimu noi, d'in coce 

â– -, dero meritandu a fi geiiera- 
ii34:u iuue t.-»ti Romaniiaubforin'age- 

IBtaa : holbórfi, 

BOLBOiiOSlRE, ai borboro^lre, bol- 
ÌMvsejicu^ T., balbutire» bUterare, fer- 
rare ^ MKtUiire; tti|iiani i-oiìIta m»Tere 
tei la ore abitare; 1. a balbutf : uu in- 
IdUgu et totu bùìboroneaci ; de aci : 2. a 
TOrbi iute si incurcatu : tedi cumu boi- 
ktrosesce Judanulu ca unu curcanu; ap- 
f[«catu si la curcani Bau alte animali 
ee sjcota una voce analoga cu a celliii ce 
ire linob'a inipedecata : atrcanii holbo" 
reseseUtdesfiisiuruftdu^i mundrde code; 

3. despre licide, a essf ferbendu sì fa- 
candu bcsice : pre atei cauta se fie vene 
wmUe de apa, de orec^ in alate locuri se 
9cde holborosiudu ap'a d'in pnmeììlu; 
sa esse prt: ^ra bolbontsindu ; 

4. 1. a ambia cu rostrulu pria a- 
p.1- ìua; rottele borbttrose^icu prin 
la<.»"tr .c4^J^; sau a agita apa sau altu 
lìcidu in gura, af«ià in cà tu se se audìa 
tmu «unftu confusu ca cellu ce da ba- 
Ì£cilulu ratieloru in apa lutulenta; ó. in 
fine despre matie, a cbioraf. — Mai multe 
r-iv.'Tit^ paru u fi datu nascere acestd 

•^ : si mai antaniu precedentea bolbo- 
re^ ture regulatu ar fi oautatu He de 
hetlburare; déro fiendu co acestu-a e — 
lirnb a cautandu so faca una 
w -ae, a cadiutu in bolborosire 
na confusione cu bùrborosirc^ ve- 
'lec. pó.'i^o.ooc^apa lutulenta, 
jlta. liruulij ^aii noroiulu d'in 
I prin vein)ulu pop^fi6Cw=a 

I h-'tu ca cellu ce facu ratiele 

I 'â– â–  i\ apa, de unde si frane, boiir* 

L Uj Uwarbier. Spre a destenge celle de 

1 



destensu, ar caut&adesface cuvontulu in 
doue: bà tburare sau balbur/re ca Ve- 
nitu d'in baìbore-^hoìbore, alfa borbo- 
runre ca venita d'in^opP^P^tw, cautandu 
inco a ne foiosi mai departe de acésta 
radecina, si formandu cuvente ca bor- 
burUt sau borhHra:=:limn formatu de 
una balta:=franc. boarbier , borbu- 
rosu, etc. 

BOLBOCA, s. m., apa profunda, locu 
unde intr*unu riu ap a e adunca; balta 
nu intensa, dero profunda; — affinu cu 
bolbura sau volburut voliorey etc. 

BOLBOTINA, s. f,, si mai vertosu in 
plurariu, hoìhòtine, frnctenecopte, fructe 
in genere; midtele bolhothie utrka stontu- 
adu; affinu cu bolbaray etc; vedi inse 
si bobit. 

BOLDIKE, boldi'scUf v., a imponge 
cu boldaluy sau altu cera assemeuea, a 
inipinge cu cotulu, lic; motaforice : a 
iudemuà ;'-mai usitatu iuse cacompusu: 
imboldire, 

BOLDISIU, adj., iianctim, impon- 
gundu cu boìdulu, si de aci, iademnaudu, 
interitandu. 

BOLDU, 3. niMpl-t^^N toas^iiMmDluif; 
l. acucu gainalfa ce serve femeneloru de 
prensu certe parti de vestimento sau 
certe ornaraeiite; acu do capu, de peni 
(cu acestu iutellessu mai vertosu in Mol- 
davi'a, èro in alte parti :) — 2. acu mai 
mare ai mai grossu fìssatu in capetulu 
une! pertico, ca se ìmpunga cu ellu boii 
si alte vite de trausportu, stemurare 
sau stremurare; de acf, 3. metaforice : 
stimulu, indemuu, verceserveaindemnà , 
interit£L, attilià : holdidu fricci^ boìdulu 
pasaionei, boìdulu intoressei, etc.;— nu e 
slavicu, ci germanicUf ^Qgl- bolt=:fla- 
geta, pironu, cuiu, etc. 

BOLFU, s. m., ^loboH» Upideus, bu- 
cata depétra, stana, bolovanu; — necon- 
noscutu d'in coce de Carpati. 

BOLIACU, adj., camu bolnavu, pu- 
cinu indispusu, 

BOLIRE, bol4'SCu, v., «protarfì, a fi 
coprinsu de boia, a fi bolnavu, — slavicu. 

BOLISNITIA. s. f., boia usiora, epi- 
demia pucinu violenta;— slavicu de ori- 
gine, ca si de forma. 

BÒLNAVIBE^ boìnavt&cu, v., a Caod 



i 



n 



Bòsr. 



holnavu; a se bvhmvì^d c^dè Wlnavi»; 
— slavicn si in origine si in fonna. 

BOLKA Vinoso, adj., despusii a se 
bolnat% valetudenariu, infirrau, nesane- 
tosn;— slavicu. 

BOLNAVU. adj., «erotiis, c^re suf- 
fere d« hóla, cadiutu in bòia, morbosi^ 
sutVdrenle, nu|>otentiosiK intìrmu; a se 
face bolttavu^:i'Ã  se preface, co e bolnavu, 
fora ne fia;— slavicu. 

BOLNITIA, 3. f., n'is^conium, cas'a 
in care se pnnu holnavii d'in unn ospi- 
tiu, d'in nnu instìtiitu, etc, snpplenitn 
aHtaiii priii nefericitiilu n('ologi>mn in- 
/^rwi'Tia^franc. luUrmerEe; — alavicn. 

BOL>riTI ARKI-rt, care ingrigesce de 
6o?w(7m.— slavicu, snpplenitii astmli ni 
nefericitii neologismi iii/ìnnicni:^i'ìAi\\:. 
InUrniter, iìifirmiera:=ù'anc. inarul^re. 

iiULOBOOU, s. m., vedi poìobocu. 

BOLOCAND, 8. adj., 1, ca sust.: nu- 
me propriu de hou : aisu holocanu, cea 
boianu; 2. ca adj., grossii, si gfrassn ; stu- 
pidii, groasu de capu: nu intdleffi, me 
ùolocanc'f 

BOLOVANTRE, v., in speciale, ap- 
plecatu la ochi, ca si blejdirc : a bolovarti 
cc/m=a deschiile ochii tare si a se uità 
cu una miraro dc^ bobleticu; — fomiatu 
d'in: 

BOLOVANU, 3. m., stana de petra. 
|>etroiu; massa mare de minerale : unu 
bolot^atiu ih sare;— d'in tartariculu ba- 
labaii ^ mare, de a dreptulu? san prin 
medinlu slavieiilni bnìoranu r= i<Ìolii? 
(vedi si baìahaìiire). 

BOLTU, s. ni., pl.-«n, capItcUum, 
capetelln san capetina de pironu, de 
cuiu, etc, — ctiventu noconnoscutu d'in 
coce de Carpati;— acellu-asicuproceden- 
tele boìdu? san in locu de vo//m, ca hì 
bolta^ in locu de w/Zn, d'in roirer^J 

BOMBA, i. f., deacea-asi insemnare 
cu boba d*in. collo de Caqiati (vedi boim 
9i bobn), 

BOMBARDARE, v., ital. bòinliar- 
dare, frane, bombanier, a arruncd bombe, 
a bato una cetato san alte intariture 
cu bombe (vedi bomba in dictionai*iii). 

BOMBONA,-e, f., si bombonu, ni. 
pl.-f, d'in frane. bomb'»n:=confectnraro- 
tunda; francesii scriu fii bin'icn, dori- 



BOB. 

vaudu ouvjutulud'in bau :=:bunu, dnpl 
catu. 

BOMBUTIA,s.f., laRoLaftnii de 
collo de Carpati de acea-asì in.spiiiiuir^ 
cu bobiUa, ca derainutim d'in precr 
dentea bófnba. 

BONO AIR E, sì 

BONCANIRE, v., boare, nuglre; 
regala retìessivu : a se honcam, a rnn 
a sberà , vorbindu de boi, caudu, de fu 
san de dorere, dau nnu mugetuplan 
rosu si potente, anmcandu pamentu 
petiorele; — ? d'in bocircy piin intere 
larefi unni n. ciimu sustine dicliona- 
riulii ih Btidaysau poto d'in bombi* (vedi 
bohu), prin strarjintarea labiale! A in giv- 
tnrale g si apoì e? (vedi sì bur/a), 

BONDOCU-a, adj., in arctum cM- 
lectn», scurtu si grossu;— la air- 
mani cu acea-asi insemnare /yAmu -.. ..— 

BONETA, f., sìbojietH, m.,pL-c, d ^B 
frane, b ^nnet^scufa, retella ce mui^^ 
rile porta in capu. 

BUHANOICL', bonmffiucu, si b 
gicu, HorÌ;;umy tire demotasse t;.. ..^c^ 
de pre gogosi : camésia debtirunffict4;^^M 
cuventu turcescu. ^^ 

BORANTIA, s, f., borjig» ofaclnall», 
una plantii numita si aratellu, 

BORBÓiVA, s. f., de acea-asi ìuscni^ 
nare cu boba si bimiiba^ appiccata 
allessu la strugure (vedi si b(^u), 

BOBBONTLA, s. f., ca si borbòna. 

R0RB0R08IRE, vedi bolborosirv.^ 

BOKCAiVASlU .si 

BORCANELLU, s.m., pl.-c, deminu- 
tivù d'in barcanu, 

BORC^iNU, 9. m., pi.-*?, ?a8U de pa- 
mentii, olhi mai mare in care se pui 
si se pastredia diverse lucruri licid^ 
borcauu de duleelia, de muraittrit 
nntu. 

BORDEA, 9. m., specia de fientia ima- 
ginaria, cu care sparia pre copii 
se taca si so atea cu mente : hwij fti\ 
meu, co rene de te nutnm bordea, 

BORDEIASIOj s. m„ deminutirucfi 
bordein. 

BORI)EIU,s. m.', pl.-r, casa sìthtc 
neu^ lupanar; 1. casa ton-anesca sapj 
in pamentu si accoperita de asgemeiii 
eii pamentu : ch acea^a^ìi entedimi 



I 

lU- 

3a- 

I 



ROR 

moffea eà lea hordeiulu crrsitoriidui ca si 
pà UMm mperaiulm; — de ad pentru 
WTM tts% modesta : t» hordMuììi scìIj 
fé t/ttìt dr modefìtn, pacar r traiesce 
mai muUinmttfi de catn iv casele nlfuia, 
/w rAtu dv mundre; 2. in dictìonariuln de 
RoiIji si cu insemnarmi do ìupanariu^= 
«sa de imiieri dosfrenate, ca si ital. b'>r- 
4«11«, frane horilol, ìf^pan.bordel, isiprin 
Tirmare neoloj^ismnlu hordclln ar fi de 
I-ri- .yn. — Bordeiidu a fostu de tera- 
i-nn ni^ite si e pono astadi cas'a nia- 
' ' i Mia i"ritat/> a tei niniloni roinfioi ; ba 
in«*'» '«'dia inco, si a fisfiu-atn 
fina •' 1 li multii, cbiarnprinciu'- 
til* iirbanilom : e^e déro de cea mai 
inar<* int-eresse, nn nnraai pentru isto- 
ri'a llmhei, ci sì a nntionei prostra 
t<!>tu, a se nnnarf cu donadensulu ori- 
^nea unom asnerieni divento. In lim- 
brle sorori rnventn!n este, diipa forma, 
COL si in limh'a mastra, nnn dominutivu, 
car* cero una forma primitiva mai «jjm- 
1 pia. In limb'a franco^^a essinto liord^: 
I aarpnn'*; déro d'in ac^*sta in^omnare nu 
I « potè scote cea de bordel. ufdra déco 
L^i 5*ar |»re«nppuno co pfcafosrlr erau una 
H|^^ rondpmnate a locnf in case «litnat^ 
citu Miai la martrìnea oetati- 
loni. 1 I ispanica se afìa 1>ordn=r 
iMram, casa presta de scanduri » care 
ar 6 derirandn d'in prit. baurd, anj^loss. 
bar4=::^canflnra, ca^ri'Va do scandura; 
acMa etimologia cadredia mai henoru 
ÌBrt''ÌW^n!ii ce are cuventulu l>ordvJìn 
V " 3orori, si peno la unii puntu 
-' .4 intelles^uln data in romane- 
h 1., coa-a ce ar duce la concln- 
*• Goti aru fi in- 
i so locuo^ca in 
•il?, afors de nu cumnva s'ar proba co 
?^}t\', }.-. Ili in.icatu inainle , pentru co 
'* celtire essiirte bòH cu 
^ '^rniauiculn 

kfe' : ; . I ,. ì se insen;- 

BÃ mn, co si ifl roman*^sro i-ssiste fornfa 
ttit 5*ir^"''' ^--ìrd in compu.mlu s-burd* 
â– re, 1- â– ''u mai onestu, di^ro to- 
tali a " ital. »bor- 
léUart. Ilo. Apo!. 
tado co in ' ' romane^cu nu 
a, ne ....:. este lucrulu 



BOB. fi§> 

principale, ci gaur'a sapata in pamentu; 
de acea-a noi nu suntemu pre deplenu 
convinsi, co p^rman. bord se fia datu 
nascere hordeiului nostru; ci ni se pare 
co latin. for«re:=gaurij*et ar cadrà mai 
bene cu intelleflulu cuventului roma- 
neacu, chiaru d in intellcssu de bordellu, 
de orece si latiiiii numieau caselo peca- 
ioseloni oHtra:=caveni0, vizuìne, si 
pentru mai multo cuvente usiore de pre- 
ceputij; dupo acesta etimologia cuvon- 
tulu hordeiu, in locu de ìtortriu, ar fi in 
relatione de cumnatfaijtrinsa <*u hmia^ 
fi'aura. co n'amuavó nevoiaadorivii d'in 
gorman. bohron=:uauriro, dosfacestu-a 
e, fora indoueutia, affinu cu latin, forare, 
care a datu potè in limb'a nostra, pre 
lungo altele, si forastrcUu, corniptu in 
fcra&trhiL 

BORDRirTirr, s. m., \A.-e., deminn- 
tivn d*in hordcin. 

BOIiDELLLT, :?. m., pl.-f, infrodu«su 
de cuiTendu dupo frane, bordel cu in- 
semnarea speciale de sub. 2., a lui bor~ 
dciu, 

BORFA, 8, f., sì horfu? m., detrltn* 
panntcnint»; fArpa. cam^*sìa ^u verco al- 
bitura vechia ri aruncata ; ve.^timente sd 
^traie invocbito si mpto, stromtìo; v^'stj- 
mente, straie, nlbituro de cavi faco ineo 
eeneva usu in cas'a sa sau le duca cu 
sene pre calle; — se nu fia aooatu cu- 
ventn acellu-asi cu holfu san Mfa, cu 
in.^emnarea de legatura san pakstu cu 
rufe? 

B0RFASTn-fl,9.,ce]ìu ce aduna h^rfr, 
si de acf cu Insemnare rea : funi de 
borfe, carpaciu, bunn de mana. 

BORFETU, s. m-, pl.-csau-i^Ã niul- 
time de borfe, tote borfelo co are eene- 
va in casa san pre drumu. 

BOKHOTIKE, borkotesru, v., a pune 
horhotu in ceva, ca bo fermente; a face se 
fermento. 

BORHOTU, 9. m.. Mim», f«x, ▼!- 
iii*cea; ce remane d'in fnif te Kau piante, 
ihtpo ce li se storce Sttcolu : horhoiu de 
\ gtnttpm, 

BORTRE,//or-?.<fCM, V., Toai«r«; a trAm^ 

a versA, a da afora d'in stomacu celi» 

mancate «i beute : cene hee pH- mfdtu 

. rinuj se espfinc a se imbetà si hori; cui 



86 



BOB. 



s'appìeca, de grciia boresce; — metafo- 
rice se dice si de lucruri ce dau d'in elle 
materie, déro totudeaun'a cu nuanti'a 
particnlaria de materie greiiose si pu- 
turose, si in speciale de membrulii vi- 
rile : a da afora, a versa, a aruncà sc- 
mentia genitale, — si de aci in iiijura- 
ture mai multu de cStu g^etiose : bori- 
mi-aru se mi bori-sca: — d'in tòte ace- 
stea cuventolu impromuta una energia 
nespusa de a esprime injuratur'a im- 
pinsa la gradulu estremu; de unde apoi 
espressioni energico ca : cìocoiu boritu, 
iigann boritu, et-c. — D'in romeret A- 
tuncì cuventiiUi a snffcritu trei scamba- 
tioni fonetice, una mai estraordinuria 
de cà tu alfa : scambarea lui v d'ince- 
putu in 6, de care avemu mai multe 
essemple (vedi litter'a b in Dictionariu); 
scambarea lui e scurtu in i si stramu- 
tarea verbului d'in III conjugatione in 
IV, fenomenu forte raru in lirab'a no- 
stra, cumu/M^rp d'in fneerp; scambarea 
in fine a lui m in r. Celle doue d'antaniu 
scambari se presenta si in form'a ital. 
bomire =^ borire; cà tu pentru a treia 
mai Du s*ar potè aflà unu essemplu ne- 
Indoiosu, de ore ce suppositìonea co 
borbonn ar fi in locu de bombona uu e 
confirmata prin probe sufficienti. Mace- 
doromanii au form'a latina fora neci 
una transforraare, vomere; érotransfor- 
matulu borire ar potè fi in locu do/bnVe, 
compusu co-^forire, 

BORITURA, 8. f., ce se boresce-, si 
cu intellessulu de lucru sau persona bo- 
n7a, adeco gretiosa, batiijocoritasiavili- 
ta : boritur'a de ciocoit4t boritur'a de ti- 
ganu, 

BORNAIRE, V., cu acellu-asi intel- 
lessu ca si bombair», d'in collo de Car- 
pati, èro d*in coce noi nu connoscemu 
de cà tu sbornaire sau sbórvaire, pro- 
venitu sau d'in imitarea voceialbineloru, 
sau prin transformarea lui bombaire. 

BOROBONTIA, si borobotia, s, f., 
infelix casus, malnm et perroIiratiiDi 
factnus; rea intemplare, fapta rea sau 
proste-^ca, necuvenientia, ce face mare 
sgomotu : mi s*a intempUUn uà borohotia, 
mi am perdutu caciuìVa; tu ììh mai de 
borobotie esti bunu; — cuventulu pare 



I 



BOS. 

a fi una noua desvoltare a formei 6or- 
bontia, si a se lega de bonibu, bomba, etc. 
(vedi bobn), intocmaì ca sì ital. bom- 
banza, frane, bombante, analoge, peno la 
unu puntu, si in intcllessu cu allu n o^ 
stru hortìhofia sau borhóniia, ^H 

EOIìSlKE, V., de regula refiessiva^^ 
a se hor.^if a se face borsiu, a se acrf; si 
de aci metaforice, a se supera, a se in- 
veninà ; déro in acestu intellessu se aude 
mai desu, a se imborsid. 

BORSIU, s. m., aoldum Jq« farfureum; 
apa acrita prin- fermentarea teritie- 
loru puse intr'ens'a; — cuventu slavicu. 

ItOBTA, s. f., caverna In trnnoo; 
gaura in genere; in speciale, scorbura= 
gaura in trunchiu de arbore ; de aci 
trunchiu scorburosu (vedi bordciu, 
tote co nu ar fi improbabile ca cuvei 
tulu se se-refere la boìta; numai scani" 
barea lui l in r, inainte de una conso- 
nante, ar fi estraordinaria si grea de 
sustinutu prin alte ossemple). — Insem- 
narea do anadema:=GOTonB.^ c^rcanu de 
capu sau de vestimentu, la rauieri, in- 
semnare data, pre lungo celle alte, in 
dictionariulu de Buda, se lega, fora in- 
douentia, de germ. borte, sau e una trana- 
formaro d'in bèrta. ^m 

BORTIRE, bortescu, v,. a face uiu^ 
boria. 

BORTOSD-a, adj., cu borta, ce are_ 
una borta^ scorburosu. 

BORVISU, fl. m-, d'in ung. boi 
apa minerale ferruginosa. 

BORZOIU, sau btìrxoin. si 

BORZOSIU-«, adj., hlrsutus; pero; 
ftocosu; sberlitu; — d'in ungur. boraasl 
noi ìnse credemu a fi auditu si sim- 
plulu borzu sau burdiu, d'in care 6«ir- 
zoiu, horzosiH, ar fi augmentative. 

BOSCA, B. f. (s siueratu), rasonlau 
oblonsTom; scafa, copaìa, covata, buriu, 
etc; — cuventu neconnoscutu d'in coc« 
de Carpati. 

BOSCTNA, 8. f., ce remane d'in fa- 
guri, dupo ce se allege mierea si cér a. 

BOSCONA, de acea-asi insemnare cu 
bobona^ neconnoscutu d'in coce de Car^_ 
pati, — d'in got^atvstv? — de acf sifl 

BOSCONIRE, boscones(M, v., a des- 
cautà , a farmecd. 



s are 
rrlifl 

irosi^l 




B^^ 

BOSCORODTEE, hoscorodescu , v., 

h^iirrarft seenni loqul, mnrmnrAre; a 

i', a limbutf, a vorbf incetu, a mor- 

□.u; — Form 'a arréta funtanagrecésca; 

foie acellu-asi ca si precBcltMitele hos- 

rottirc, din Pa<;xalv€tv. 

BOSrOROGIRE» v., a face &oWoros«4. 
BOv^IOROGU-^, adj., hernlosus) ve- 
teinatu la bosùì, si de aci mai generale; 
v»-t»;uiatula partile genitali, surpatn; — 
inTederatu d'in bosiu , déro suffissulu 
rogti ce insemnédia ? 

BOSIIJ, 8. m.,p]. bósiCfCoUn» (^cu- 
1«B»)9 teittlculoft; coiu : mi s'a inflatu 
M7IU hosìu; sufferu de Òósie; a applica .ft 
strintfr prc teneva de hósie, ca se i iea 
poterìle; — bosiu este apprope identica 
ininsemnare cu c^y;acellu-a difTere de 
ftcestu-a. antaniii pentru co bosiu este 
una espressione a lucrului inai depar- 
^^htft« si [*vm nc45st*a mai puclnu rovinosa, 
PBd coiu fiendu espressionea mai appro- 
piata si mai derecta a obioctului im- 
plica rosine si oLscenìtate : alla doile 
pentmco bosiu, referinduse mai allessu 
la puii^*a Raupelleaceinfasiuratesticu- 
lulu^ na se potè luà io certe intellessuri 
metaforice, ce se dau lui coiu, ca a- 
re oda una mai de apprope referentia cu 
f lobuli de carne insusi, cnmu : coiu de 
fMmpt^d, df canfarìu, etc; cu tote co 
in origine hosiu ca si coiu (vedi aceatu 
enventu in Dictionariu), pare a insemna 
satu, sacfdetiu, ÒKrsfl^punga. — Ur- 
nttrìrea orìgiuei lui bosiu, este de cea 
Rre interesse, pentni co potè des- 
perspective largo pentru studiiilu 
tlìnbei in genere* si allu lirabei propria 
in pari*, care peno astadi abià se con- 
n^Kce in priraele sèlle lincamente. In- 
r«ttatulu Dif£ allatura vnrb'a ronia- 
M«ca bnsi^ de itaì. si provonc. borsa » 
isp. si porL bolsa, frane, boorste, cuventu 
ce in t<5to aceste limbe insemna ò«r5a= 
punga, care iu limb*a bascica ar fi luatu 
flDrtn^a si mai estraordìnaria molsu , si 
ttre deriva d'in lat. b.vrjia:=:grec. fióp^ot 
=pt*Ue de animale argasita, si de acf» 
direrse obiecte lucrate d'in asacraenea 
wlle, cumn e in speciale si puntfa. In 
tttinitatea classica cuventulu bjrrsaoc- 
cune nomai ca nume propriu, si acéat'a 



B08. 



87 



cbiam in Yirgilìu, ca nume propriu allu 
partei intarìtu d'in faimos*a Cartagine; 
nu este inse de mirare cà cuventulu se 
fìa statu in lìmb'a |H>pu]aria sau asià 
numita rustica, de ore ce ellu essiste in 
tote limbele romanice sorori cu a no- 
strat si prin urmare se se afle vestigio 
de densulu si in Umb'a nostra : cestio- 
nea inse este dea so sci, déco6o5i« vine 
in addeveru d'in bursa. Candu aru fì asià , 
atunci bohosiu, cumu si derivatele lui , 
aru fì ramure d'in acellu-asi tnmchiu, 
formate prin processili» de duplecare 
allu cuventului. De partea intellessului 
ii'ar fi neci una pedeca a referf cuven- 
tulu bosiu la bursa, cu intellessulu de 
jyunga, saculetiut etc; cu atà tu mai 
multu co essiste ìd limba si Wst^nan'M, 
cu intellessulu cellu mai appropiatu de 
cellu ce are bursa in limbele sorori; de 
partea formei inse lucrulu este cu atà tu 
mai gveiì de justifiratu, cu cà tu essistu 
iu limba vorbe cu totulu appropiate de 
hursri prinform'aloru, si, dupo tòte pro- 
babilitatile, derivate d'in ea, cumu ; 
bursucu, si ca adiectivu, cu insemnarea 
de grassu si grossu , ca unu saeu bene 
implutu, si ca substantivu cu insem- 
nare de taxoiranimale. cumu se scie, re- 
lativn grossu; potè co la aceea-asi ori- 
gine se referu de a dereptuhi si òiJr- 
sanu, hùrzoiu sau boreoiu, borzosiu, in 
locu de bursoiuz=:tB.re redecatu eau in- 
flatu, si mai allessu ursia sau hitrsia, 
in locu de btlrsia=ibursilia=zpe\\& de 
raìoUu argasita, prin transforraarea lui b 
aritaniu in r, vursia, apoi prin trecerea 
lui V iu g sau h, gùrsia, hursia, ca in fa- 
guru d'in favidus, ai in hulpe d'in vulpe. 
Cà tn pentru hosiu, dóco s'ar presup- 
pune una forma de adiectivu derivatu 
d*in bursa^ ca bursìu, bursìa^ sau borsiu, 
borsia, d'in care aru fi resultatu , prin 
caderea lui r, busiu^ busia^ bosiu, bosia , 
totusi cu greu amu potè justifìcà acesta 
cadere a littercì r prin alte essemple sa- 
tisfactorie : tote foimele fora r essistu 
de faptu iu limba ca sustantive , adeco 
bosiu sau bosia cu iasemnarea mai susu 
data de coiu san cóie, <5ro busiu, husin, 
cu insemnarea de jmwnw, prin urmare 
tóttì cu intellessu de ceva t/lobosu; nu 



88 BOS. 

este inse mai pucìnn addeveratu, co sup- 
primerea lui r, in assemeni conditioni, 
no 96 potè justificA in starea actuale a 
filologie! nostre, si prin iirmaro remiino 
indoiosn, déco bosiu, ca si biisiu, deriva 
d'in hursa. A indentifioìl losiu cu Òoho- 
siu, inco nu ne ajuta la nemica : *coci 
déco nn ar fi pedeca de partea intellos- 
sului, ar fi de partea formei , de croco , 
dupo legiìe de formatione a caventeloru, 
bohosiHy ca forma mai desvoltata, a can- 
tata se vina d*in hosiu, ca forma mai 
simpla; si hosin se potè mai cu ^eu re- 
duce la bobu decà tu hobosiu. Noi cre- 
demu, co bosiu, bi4siu, etc, ae poto rc- 
ferl mai bene la acea-itsi radecina fe- 
eunda, ce a datn botti cu tote derivatele 
selle; si lassandn so desvoltà mu ciiven- 
tele ce ne dau acdsta convictione la ar- 
ticlulu botn, vomu nota acl numai, co 
precumu la hobu am vediutu forme cu 
gutturali respondendu la celle cu labiali, 
gogósia la bobósia, totn asiìl se afìa si gn- 
sia correspondendn la busta, 

BOSTANA. s. f., pl.-r, vedi bostanu, 

BOSTANASTU si 

BOSTANELLU, 3. m., pl.-i, demìnu- 
tivu d'in bostanu, 

BOSTANU, 8. m., pl.-t, cucurbeta, 
p«po; fructu de pianta cucurbitacea, inse 
ca totu ce se tiene de domeniulii ìntoriei 
naturale, cu intellessu forte fluctuante, 
asi4 incà tu acestu-a variedia forte de la 
unu locu la altulu, insemnandu : 1 . la unii 
Romà ni : cucurbot'a ce se manca ftirtasau 
copta,* adeco dovìracnlu sau dovleide, 
cumuluchiamaunii;2.1aaltii,nnmaiacoa 
cucurbeta de mancare, ce are pelliti*a 
lucia si suptire, pre candn cea cu scortia 
buburosa si mai grossa na numescn ìw 
Itenitiaf cuventu ce la altii ins^mua pc- 
pefie verde; ^. la altii, numai cuao-hefa 
róiósa, adeco tiev'a, cnrauua nuraescupre 
alocurea; 4. la altii infine, cu inseranare 
si mai generale, coprendendu sub nu- 
mirea de hn.'jfanH atà tu cucurbetele de 
mancare cà tu si peftenìi; — d*in acésta 
d'in urma insemnare vine co bosirtnUj 
si mai vertosu sttb form'a l'eminina, bo- 
stana, se dice si de agruln semeuatu cu 
pepeni si cxiciirbote. — Décoin^e bosfavu 
ar fì de acea-asi radecina ca loftt (vedi 



1 



BOT. 

acestu cuventn la locnln seii in Glossa- 
riu), atunci intellessuln ce s'ar cuvenf a 
i se da totudeaun'a, arfìcelhi de snb 4. 

BOTASUiE si butasirr, v., abla*|ueare, 
propagare; 1. a sapà in giurulu unui 
ar1>ore, 2. a pune in pamenta imu &«^i^H 
Sìu (vedi botu si butasiu). ^B 

BOTIRE, ìwiesctt, v., con^lnnierare, 
oonsTlobare, eorrucrare; a face botiUt ^m 
stringe in forma de botiu, a gbemn(, ^| 
motosf sau mototoli, — in speciale de- 
spre vestimente : nupotu sied^prc scaum 
co mi bofescu tunic'a; camési'a se mi 
calce, d'in nau, copre e boUta (vedi boti 
si botu). 

♦BOTrOCHTNA, s. f., deminutivn 
d'in hQtiti: capetina, capetellu, bulbi 
— metaforice : fapta sau dissa necuvi 
nita, estra-ordiuaria , de mirare : « 
biifiu numai de botiochine; faci numai 
tiochiue. 

BOTIOCHINOSU-a, adj., cu hotù^ 
china, capctinosu, bulbosu, vorbindu 
piante, etc. (vedi hotiu si hotìochina). 

? BOTIOTELLU, s. m„ pi.-/, hcllè. 
bora», TorAtroin? — se fia oreruventulu 
in relatione cu botiu, si prin urinare cu 
bott(. de ore ce plant'a boiiotellu este de 
genulu plantei rà naucnIuH) si rana 
broscia se cbiama si in alto limbé sor<! 
cu unu nume, ce sta in relatione cu hoi 
de essemplu in italianesce bottai (v 
botu). 

BOTOSIU, 8. ra., pi. botosi, iiuorll 
ocren, inoalciamente de copillu, mai vor- 
tosu fora, ciipute, pantofiori; — de ac* 
asi familia, pare^ cu frane, botte, boUEi 
(vedi botu). 

BOTKITLV,s. f., fiscella, fremi, 
pestru ce se pane prc bottdu caniloi 
ca se nu pota musica, sau in bofuht hoìl 
Ioni si altoru animali, ca se le duca 
densulu; — cuventu forma tu d'in botu 
suflìssu neromauescu. 

B0Tin,5.m., ^'lobus^ifflomusy co^^I^ 
batto; frnstuin,lil)umpaiiIs;rercestrL 
ca ghemTiln, ghemuitu; verce facut 
in forma de globu» si in inteliessu mai 
largii, verce turtitu : botm deparn€ntu=z 
bulgare; botiu de granu, de porumbu ^ 
turta de grà nu, de porumbu: botiu 
jjfl«€=bucata do pane; botiu de Ht 




sm. 

.'>'*i'Io'da ile n(5aa; hotiu de brandm=^ 
"t'Ul-Mi S31I bulzn de hmmYrn;— 7ni ai fa- 
•"i'u yorhi'a ho(iu=im\ ai ghemuitu ro- 
rbì'a (v.>rU hotu). 

BOTL', s. m., jiì. hotnri, rostrinn, ros- 
uUniBi partea anteriore essita d'in faci'a 
• f^rt'tru animali, in cam so atta ^ur'a 
l'TU : 1. do rodala hi iimprin la n col lo 
MÙmali. la cari Hì I;ì 

ina spflcia do cotui "/a 

■c^'/. caìlului, afimdui, riteUului, mnn- 
i-ihi', rn7>r?tn, ^frff?(ìrfi, eti\; hotuìu SiO* 

■■'•'rh.iì. ■•■it'h''i. ^'/f'^fhtìui, etc, 2. si la 

-tv,, -ti. ,].'.<{ jì.'Mfni aot^stea cuvontulu 

iTipriii i*>(i' rjnr/t : (jahi'a se sterge pre 

hotu; raiieìe si hatja hotuìu in tutu; 3. si 

" Tieni , insp mimai in raodu jocosu sì 

MI : sterpeti hnfulu, baiate: — dfiacf 

/»rov*ìrb ! a se ■ hotu (le cwfl=: 

tperdeinmodt > thile.asesiipllà , 

ciunu se mai dice, pre mani de ceva; a 

9i Unpe hotuìu = a semti mare piacere 

dMn cera ce a fi:ustatu san ar rré se ^- 

s* " in hotu cu rfmeva=.^'f\ 

f* ' liiicu; a linffe pe cincva in 

butti, ta se i pape totu := a lincisi vul- 

pe9CO si fnciaresce , spre a trage foMse 

d« la densn. — Intellessnlii , ca si for- 

in'a «uvenitilui. dnce la latin. botnln8= 

narlTi impIutUf carnaciii , de unde an 

vMiitu de a dreptulii ital. budello, frane. 

iModln 9Ì hoyaa, in acelln-a^ii intellesan. 

T>upo forma hotuIiiB osteunn deminntivu 

d*iii botDs, care nu se alla de locu in 

cIbmIcì, d<^ro a potntu forte bene easi- 

flle In ^r'a popomliii. de orece Oellin ne 

^pitn» co botnlii» insiisi erd nnu cu- 

^^pntu mai pucìnu nobile, nsìtatu de 

^^Bbiiri in > -uventiilu mai nobile 

^Hrrlm^n: • Mi bofoH vene direotu 

al i; hotu, applecaln la cnva ana- 

Utb;.. .1. ..irma cu maciulu impliitu, sau 

mai bene cu intellessu potè si mai ori- 

ginariu de cStu rellu ce resulta prin in- 

bermHinln latjnescului botnlu», d(?co 

Hjlbr acestu ìntellof^su in nume- 

^lùf- - .«.iiilia, ce noi credemu co a 

mmììxk (fin «cesta nobile blaatariu allu 

IaUoIhì. cnmu : hotiu, Miorhina, hofa, 

hdf$, hutr, httturti, hos in bos-hìflare, 

h99ÃŒUj busiu, fptsia. etc, Spre a face ae 

ofttn mai multa lumina d'in com- 



BOT. 



m 



parationile, ce vomn face, nu vremn a 
incepe cn ital. botto, ejire e cà tn mai 
appropriati! de allu nostru hotu, pentni 
co in intellesi^ulu ordinarìn botto pio- 
vitura, si astufela paro co n'ar ave a 
face nemica cu hotuìu romanesen, desi 
in derivate, ca botto ne^rv^rwm, proe- 
writicw^/rt, analogica de intellossu cu hotu 
nllu nostni sare in oclii. Se incepenni 
dt^ro cu hatiu, care ai in forma si in intel- 
lesRn sta asìà de apprope do ital. bozso 
8au bozzolo, mai usitatii sub forra'a fé- 
minina bozza =: inflatura, cucuiu, proe- 
minentia, globu de petra, etc; frane, 
bosse = cucuiu, cocosia, etc, bossu = 
cucniatu, inflatu, cocoffiatn. Pre lungo 
fonnele cu o, in italianej?ce, occurm si 
forme cu w, birzzo = botiu , perina de 
ace, ventre» ffìtsia, vcrce asRcmcnea in- 
flatu: isp. buchera senu, puìpanadeve- 
fltimentu, ffusia. D'in bozzo ^a formatu 
bazxeoo, si bnsocchlo =i macie, atdtn 
de appropiatu in forma si ìntellessu cu 
heserei sau belerei (ì'edi acestucuventu). 
Vinn apoi forme cu t : frane, but := 
scopu, liter. partea burìcata san inflata 
d'in mediloculu unni ce. in care tinte- 
sce tragTitoriulu de arme; apoi butte:= 
bulgare, glodu, mopiorioiu , megiira; 
"v.ii departe : ital. bottone, frane bon- 
ioti, ispan. botrtn=:bobocu de flore, na- 
sture, capetti, punta, etc, formate, fora 
indouentia, cellu francesu d'in bftut ^ 
capetu, si celllu ital. d'in botto = lori- 
tara (in onerine : resaritura, aventu a u- 
nui ce careVesare, esse si vuie de irapen- 
ge lovindnse), identice in forma cu allu 
nostni hotu, identice si in ìntellessu cn 
allu nostru btUu{ved\ acestn cuventud'in 
care vinu 6«/Mr«, butaciu, bìitu^u;oic.)i 
apoi .si verbele: ital.buttJirp, isp. bntar, 
frane bonter=a resaM, a essf afora, si 
de acL a lovi (intoj^mai precumu ponaiier 
rrsi a impinge sau lovi, si a resarf); 
botta ital., si botte vechiu frane = 
brosca, ca animale ce presenta fonn'a 
unui botiu; in fine ital. botte, ispauic. 
bota, frane, botto, cu insemnarile ce au 
si la noi hute, Itota, ciotta, botosiu, etc. 
Diversole acf*sto forme se refeni, dupo 
unii, la mediulu german. bòzcn z= lo- 
vire, resarire, allaturandu-se, ca probe, 



PO 



BOT. 






SÌ nouele germ. batB=:ceva truncliiatu, 
batze=besica, cosiuessitu pre pelle, cu- 
cuiu, etc.; inse, deorececuventele,decari 
e vorb'a, essistu 8i in romanescp. ca si in 
totccellealtelimberomanice.ellenupotu 
fi decà tu blastari alle nnei radecineroma- 
nìca, a carei fornica cea mai siropla^scóssa 
d'in stareaactualealimbeloru romanica, 
arfi ò(^f sau &M^ forma de supinu d'in ìinu 
verbi! hu-ere, care nu ar fi decà tu/u-er/% sub 
una foima mai analoga limbeloru italice 
decktnfuerc, cumu probedia atà tea forme 
cu 6 in locu de/ : brDcres:=phr}-fr6s,, etc. 
Acesta parere ni so pare cu atltu mai 
fondata, cu cà tu ital. bnzzozrgusia cor- 
respunde si cu proventialea hu»U, ce ar 
da in romanesce btt^tiu, si, dupo una re- 
gula fonetica a limbei, bus-iUf ca vcsti- 
mentUy vesimcniUy ca fustij fust^ lauda- 
sti, laità asi, etc. ; déro histiu, e probabile 
d'in bustu. forma mai originaria in locu 
de fustu, sau cu o, hostu in locu de fostu; 
procnmu d'ìnhistu^ venitu autaaiu Ìm- 
stiu, apoi bttsiu; asià si d'in bosiu^ bostiu, 
apoi bosìH, horosin, bobosia, etc., si prin 
stramutarea labialni in guturale, gusia, 
(jogosìa, etc; insusi bobu, ca si biiba, bu- 
ca, etc. potu fi, dupo tòta probabilitatea, 
essite d'in acea-asi radecina, de ore ce 
latinesculu faba se léga de grec. '^à tù 
(ìpaxòc=lente, buba, butilla, etc), si 
^tì) est« acea-asi radecina cu ^{xo (y^Txiri 
:=besica, maciu, carnaciu. etc; de unde 
poteallu nostru^-sra^maciu, stomacu) ; 
apoi ^oo>=ftier«, d'in care bu-ere n'ar 
fi, cumu s'a dissu, de cà tu una forma 
latina mai antica. Acum vóstv avendu 
ca inseminare primitiva : a resari, a se 
nascCf a cresce, a se desvoltà , a potutu 
da usioru ca insemnarl derivate si : a 
se hìflà , a se besicd, a se ìargl, a se faee 
spatiosu si c<ipaets etc, cari espleca pre 
deplenu intellessulu differitelom cuvente 
c^ noi amu comparatu, cumu ai alte cum- 
nate cu densele, de la cari vomu tra- 
mette la acestu articlu. Una sengura ob- 
servation*^ cauta se mai facemu : in locu 
de bona italiaoii au si boccU cu acel- 
le-asi insemuari ;acMa d'in urma forma 
duce de neapperatu la bncoa^buca, boc- 
cio, boccia, fiendu proprio adiective d'in 
boocaf luate apoica substantive cu insein* 



BRA;^ 

nare de ceva assemenea cu huc'a, inflatu, 
besicatu, etc D'in boccio^ bocx^ia, s'au 
potutu, fora indouentia, forma si la noi 
bnciu, bacia, san botiu, botia. Lncrulu in 
sene, adeco otimologi'a sustienuta de 
noi, nu s'ar scambà de locu prin acést'a, 
de oro ce buca, cumu s'a dissu, s'ar potè 
refer(laacea-asi radecina cu vorbele mai 
8U8U attense; totusi forme ca bosiu, f/u- 
sÌH,etc-., anevoia s'ar potè scote deadrep- 
tulu d'in Joc7M,3au Z»Mc/u;éro6o5d'in bos- 
inflare in neci urra modu nu s'ar potè 
scote d*in assemeni forme. Numai forme 
ca bucsire, etc potu sta in derepta rela- 
tto oe cu buca. 

? BOZATELLU,s.m., una pianta,— 
acea-asi cu botiateìlu ? 

BOZU si bosiu, 8. m., sambnoas cbn* 
Ida lui Linne^i, una speda de pianta; — 
affinu cu huza? (vedi acestu cuventu in 
Glossariu). 

BRACINARITIA, s. f., cuventu cu 
forma slavica, apprope neauditu in gur'a 
pòporului, si de care neci e lipsa, de ore 
ce avemu form'a norrecta braeinarìft, 

BKADETTI, s. m. pi., bradefe locu 
piantata cu bradif padiu*e de bradi. 

BRADTSTORU, s. m., pL-t, deminu- 
tivu d'in bradu, 

BRADISID, s. m.,pl. bradisk, cu a- 
cea-asi insemnare ca si bradehi. 

BRADU, 3. m., pi. bradi, abi«B) piuiUy 
Urix; cuventulu vine de certu d'in la- 
tin, bratua; inse, ca mai tote espressio- 
nile de domeniulu istoriei naturali, 
cu conceptu forte fluctuante : la unii 
romà ni sidea&è^f si de;«nt4;altii,ca Ma- 
cedonenii, destingu intre^n'nu sìbradu; 
altii in fine numescu pimdu bradu; — 
d'in datele scriptoriloni Romani scimu 
numai atà tu-a, co bratntt era imu arbore M 
purnrea verde, fora se se pota bene de- f 
terminll, care anume : ar fi déro bene 
si consultu a fissa si precisa conceptcle, 
asiA ca pintdu si abietde se respondia 
la latin, plnns si nbies, lassando pre se- m 
m'a cuventului bradu ^e esprema, cea-a | 
ce latinii numescu larlx : espressionele 
bradu nìbn.bradu ro.s^/M=rablei, larU, nu 
potutienóloculualtoru-asimple;— òra^ ' 
=ramura de bradu, ce se pune la mire- 
se; de ad, dm a de bradu sau sìin^ì 



I 




BRA. 

hradulu, prediu'a cunnnieloru; a joed 
braduìu^^B, jocé la miressa in predìu*a 
eanoBìeloru sau si ìd dìu'a do cununìo 
peno se pornesca la baserica. 

BHAGA, 8. f., cerriìila; beutura d'in 
farina de meiu fermentata;— /avnra^n 
&ra4;a=arababura, amestecattira a unui 
licida cu clemente ce lu facu forte tur- 
bur^» ; — ? affina cu ital. brtfe, grec, 

BRAGAGtU, 8. ra., care vende san fa- 
brica braga ; — curatitu de form'a tur- 
wsca ar sona hragariu. 

BRAGAGERIÀ, s. f., stabilimentu de 
à raga ; — mai correctu ar fi hrngaria. 

BRAHA, 8. m., ordiulu pusu se fer- 
Qi«nte, spre a trage d'in ella bere; — ? 
4© ac«a-asi origine cu braga ? 

BRAMISCE, s. f., sIlTul*, padurice 
rìtuata pre una inaltime. 

BRASIOVENCA, s. f., proprie, adiec- 
tÃŒTu de gena femininu d'in brasioveanu 
:^dc Brasiovu sau d'in BrafiiovUj luatu 
swbst,. : carrutia de Brasiovu. 
BRASIO\T.XIA, s. f., 1. merce de 
Srasiovu; 2. magazinu onde se Tondu 
merci de Brasiceli. 
BRASLA, vedi brésìa, 
BRAVARE, bravedìUy v., Inc^ssere, 
T^toare, Infeoltare, contemnere; a se 
•età bravu, a face pre bravuhi; a bra- 
pariade, mortea:=a. le infruntà cu 
Dipesa, a le despretià ; a brava pre ce- 
fi^iarra lu provoca, a l'insulta, a arretà 
priu vorbe, gesturi, attitudine, etc, co 
nu-i pésa de densulu, co lu dcspretiue- 
tee ; — neologisma calcata in tote con- 
stnictionile selle dupo frane, brarer. 

BRAyADA, s. f., proprie part. d'in 
hratare, si de acea-a mai correctu ar fì 
VrmTftiMf dnpo frane. brnrAde: fapta, 
Torba, disga prin care ceneva bravedia 
re ceneva sau ceva. 
BRAVO, vedi bram. 
BRAVTJ,-a, adj., forlls, ma^nanlmnH, 
•Cr*fflBfl; animosu^ coragiosu; cumu se 
cade, destiiisu in genulu seu; — nudln 
grec. ppapsiov, cumu pretendu unii, ci d'in 
itaoa germanica, introdussu in lim- 
ile sororì si prin elle sì in limb'a nostra; 
-sica su bstantivu: «w« òrai^H, unuerou; 
io aensu reu : uuu sicariu; — caadv. 



BRE. 



9t 



cu forma deplinn italica : &rat?o:=forte 
bene, si intellessuironicu : forte reu. 

BRAVURA, s. f., fapta sau dissa de 
hravu. calitiite de bravu; — cuventulnatu 
dupo frane, brarore, fora noci una analo- 
gia in limb'a nostra, fora forma romanica. 

BRAZDA, s. f., pl-r, Bulcus, eleba, 
florum Tel berbarum pulrlnns; 1. gleba 
sau gleia, fasi'a de pamentu ce rupe a- 
ratrnlii d'intr'una data; 2. sulcu, lira sau 
canalea ce se formedia prin ruperea si 
resturnarea glebei; 3.planca, rasoriu sau 
fasia do pamentu piantata cu fiori, cu 
legume, etc.; 4. cespeto san bucata de 
gleba cu erba pre un'a d'in faciole s<511e; 
5. seria de erba cosìta, cumu si erba 
verde cosita, ce se da vìteloru ,- — me- 
ta foncé si prò ver b : a da pre ceneva pre 
brasda-=id. lu face se se deprenda cu 
ceva ce nu vré la inceputu. a lu face se 
se iea de lucru» se intre pre callea buna; 
se se accommode cu ceva ; in acellu-asi 
intellessu si reflessivu xasedn prebras- 
ddr — cuventulu slavicu presentasi una 
combinatione fonetica contraria lirabei 
si neplacuta urechiei romanesci. 

BRAZDARE, bra^dedìu, v., a trage 
sau face cu aratrulu hrazde; metaforica : 
a despicà , dessecà : fulgerulu brasdédia 
porti, navea undeìe. etc. 

BRAZDOIU, s. ra., deliratio; delira- 
tione, deliriu, braida trassa alaturì de 
cea addeverata, essire d'in branda, 

BRE, intorj,, espremendn mirare, su- 
perare aau appellatione familiaria : bre! 
ce mundretie de vestimenti, vati CM»t» 
peratit! bre ! bre! n« ve mai sfrmperaii ; ce 
faci acoUea, bre! — nu potè fi tmpromu- 
tata de la Turci ; ci pare nuii niultu de 
orìgine romanesca, d'in acea-asi funtana 
ca si veni. 

BRE.'lZU,-a, adj . , vorbindu de animali : 
stellata in frante;— cuventulu presenta 
combinationi fonetece neromanesci; for- 
m'a romanesca e bardiu (vedi bérdia), 
d'in care apoi si slaviculu bréxa; — vitele 
breze fiendu rare, dead metaforicc: de- 
stinsa in genulu seu : tu nu esci mai 
breasu (irbaltiatu) co altii. 

BREBU, s. m., flber, animale amfi- 
biu, specia de castori»;— nu d'in slavi- 
culu bobrfty ci d'in latin, flber, in locu 



^, 

éefé^ru. prin stramiitarealui/'in h (vedi 
liter'a / si hoshi). de unde aii luatu ai 
slavii alln Ioni bobriS. 

? BREIU. s. m., si brìaj. meronrlaUa 
•nona, una plauta. 

BRÉSLA. si hrasln,s. f., corporatio- 
ne do industriali saìi de nepotiatori : hré- 
sVa arr^tariìorttt hlanarilonu lemna- 
riloru, otc. ; — cuventu co presenta com- 
binationi fonetico neroraanesci, aRtadi 
cadiutu in desuetudine: de ad si: 

BRE.SLASin, 8. m., care face parte 
d'in vind.hrMa. 

BRETEA, s. f., pi. hretcUfi. cnrca ce 
sustiene una grentate, si in speciale : cu- 
rea ce sustiene bracale sau pantalonii ; 
d*in frane. ìtretdle, 

BREZAIA, s. f., TB«ìistmmj in spe- 
ciale asìà se numiea mui inaìnte iimilu 
6au doi oinpiii travestiti in modiilu cella 
inai de mirare, cari in serliatorile dentro 
Craciunu si hoboi^m aniblan d'in curtn 
in curte spre a jocil si salta in modulu 
cellu mai ridiculn;— do acf metaforico: 
feniina cu pre multe ornamento pre den- 
b's. femina ce se imbraca fora ^stn, 
credendu co formoseti'aìnvestimentarei 
Sta intr'ììna accumulare cssagerata de 
omamente fora locu si ren adjnstate in- 
tre densele: — cuventnlu pare a veni 
d*in hrcami si ainsenini in t<1ta i(enora 
Ktatea : vorce ostraordinariu , raru si 
monstrosufvBdi breani). 

? RRIRO[U.s.m.,Terucnluin,puir!un- 
calasnristrumentucu carp lemnarii eau- 
rescu lemnulu, ferrarli ferrulu;— acellu- 
asi cu prihoìu? 

BRTBORNTCU, s. m., vedi bobomicu. 

BRTCEAGU. s. m.. pi. hrkege. cnltel- 
'Ins, scalpAllust cutìtoUu, scalpellu. 

BRICEGELLU, s. m., pl.-c, deminu- 
tivii d'in hriceagìi, 

BRICIU, s. m., ]d.-^, novacula, cutitn 
taiosii p<mtni rasu barb'a. 

BRIOLE, vedi hà rgle, (indictionariu : 
fpfl. rnììttsin), 

BRILIANTU, s. m., pi.-/;, a<l«ina« ra- 
jlaiis« adamante radiante, taiatu cu mai 
multo facie;— ìntrodussu inaintcde 1 830 
dnpo frane. brllUnt proprio part. d'in 
brllIiT =: a stralncf. 

BRILIÓNCA, s. f., pl.-f,««elepla8TlD- 



I 



1 



BBO 

cctoxioum, htrundlnavtii, una pianta sau 
flore;— dictionariuln de Buda uà esplec 
si cu hìrunfìineriHlmninosìi: fivacum 
va acea-asi pianta, ce noi connoscemn 
d'in coce de Carpati sub numele de ro- 
chPa ruiuhtndUi ? are ciiventulu />W- 
lìònca vrpuna relatioue cu precedentele 
hrilintìfn? 

B RISC A, (cu s siueratu)» a. f., pi. hri^ 
m, caruciora usiurea si descoporita. 

BROBINTTA. s. f.. pl.-«. 1. in locu 
de horhintio, alta forma d*in horbótia:^ 
2. pianta ce servesce la vapsitu g'albenu? 

BROBODA. si 

BROBODELA, s. f.. vela cu care 
muiorìle si ìufasiui-a capulu; — forni 'a 
cuventului cea de a dou'a nu e romarw?- 
sca, évo prin orione sta potè in rela- 
tinno fìu holiùrojire. 

BROROniRE,-f.?«^, a puuo hrohòda, 
a si coperf capulu cu una hróbóda ; mai 
desu ca compusu : imhrohndire. 

BROBONA, s, f., si hrohonu? m., cu 
acelln-a,<ii intellessn ca si horhona, ÃŒjto^ 
bona, hornhóna, bòba. 

BROCTTJ, si brocbiu. s. m., rnbrlca, 
creta rosia, plunibu rosiu, tìnta rosia : — 
se fìa ore cuvontulu una corruptione d'in 
ni lirica 1 

RROOARTU. 8i fen/rfam, a. m., p<ir» 
tltrtr,cpl1ucetrereprnceno\'ncu/>rrt<f«Zw. 

RRODETiA, 3, f., actioneade a brodi 
sau (i sp. brodi. 

BRODTRE,-cscw. v.. eolllneare, de- 
lirare: a nemerf, aavé succossu d'in in- 
templare; a conjoctuvà justu, a devirià ; 
a delira (vedi ì>rndH);—a se brodi, a -se 
aflà d'in intoraplarG. a se intemplà . 

BROr)rU,-?a, adj„ care brodt^scc. 

BRODU, s. m., hrodina si brtidiva^ 
f.. radiiTn. pons mAbllls; 1. vadu, tre- 
cutorin ; 2. podu amblatorin; — cuvente, 
ca si hrodariu sau òrr^W/irÌM, de origine sln- 
vica. neconnoscutfì d'in coce de Carpati. 

BROJBA, a. f., pl.-(>, brassica napiiv, 
rapn; napu,— cu combinatione fonetica A 
neromanesca. 4 

BRORIA, s. f., pl-e, neoloj,'ismu dupo 
frane. broche:=3ula,sucala,undroi\, ver- 
co acu mai mare, acu de piijitu, etc.; in 
romanesco Inatu mai vertosu cucca d'in 
mma insoninare. — d'in coltic, broc 



I 



BK C. 

enicalum^ rt^rutum, Hiidis, etc, 
paru ascutitu, krrusm, acu, un- 
(vedi si brfi^a) ; de ad : 
BKUSLVRE» hrusiedìUjW^ frane, bro- 
Iter, a cose cu brosia, a prende cu h-o- 
a; in sjwcialc, peiitru mai multi' collo 
e charttiia tìparite : a le cose intr'urm 
"aBciralu. 
BHOSrURA, a. f., frane, brochure, 
tiotica dp a hrosid ; resultatulu acostci 
ctioDM. fascieuhi de mai multe colle de- 
hart<?ia tiparite si cosute inipreuna. 
BKCDAKIU, btudina, etc, vedi l^o- 
dariu. 

BKL'LDJCU, vedi hurVmcu, 
UKUNCUTIU, ^ibruno-utin, s. m., 
asturtiii apaticuzritaiiturtliiin aauatl- 
ra (redi si bubolniai; — cuvontiilu e 
n(?coanoscuta d'in coce do Carpati; form'a 
ui mai correcta pare a ti bruncrufiu, cu 
r, si DU bruncHtiu, fon ria penultima, cà 
Tenitu din german. bnmueucroHHe; ver- 
cuxuu doue numiri pentru aeellu-asì o- 
bicctu. bruncrtUiu si bobolnka de apa, 
suntu de prisosu, si cuatà tu mai de pri- 
, cu cà tn d un'a si alfa nu su cen- 
ate de cà tu puciuoru-a : mai bene 
déro se adopti\mu vorb'a romanica «a- 
Un, cu tote co eresse^ ce intra in 
KJsitìone cu bruunen=:fuutana iu 
ctiventiilu german. bnmuencresse^. 
nasturtiu de funtana=(de apa), ar 
potè forte bene fi romauicu, fonnatu 
d'in crncCf de nude unu adj. crucia, 
cruà Cf s*ar ti applccatu la pianta ce e 
in addeveru din famili'a crucifcnioru : 
facesti uumoscu actistaplautacresiioii, 
forma co potè ti iu locu de cro^-on, 
traiwfonnatu d*in crni;oii:=ciucÃŒuii, 
fitiruia angmeptativa corrosponditoria 
cu aliti nostru O'uci0ÃŒH:=crac'wnu(. Asia 
fiendu, ultim'aparte d'in cuveutulu^/t- 
<tm/im, ar ti romanesca, crutiu=cntciit, 
si nomai bruii ar fi gorm. brunntn^^ 
funtana; 5Ì astufellu cuveutulu s'ar potè 
corregc, dicundu-se cmciii de apa^i 
bruncniciu, applecanduse cruciu sluguru 
8i fora neci una determimitione la a- 
cellu-aoi concoptu ca si frane. orot).Hoii, 
germrifi. eresse, déco u'amu preferì clas- 
sic t'tlum» ital. na?turtÌo. 

U.....W. i-U, adj., vedi bnmu. 



BRUNU, a, adj., dupo frane, brniy 
ital. bruno» applecatu la colorea faciei : 
subnegru , negritiosu, negreiu , ne- 
^risioru, óchiasiu, fuscu, etc; neolo- 
gismu iutrodussu la noi, ca se csprema 
oppositiilu neoiogiymuiuiWonrfWjSi luatu 
mai vertosu cu form'a demiuutiva : 
brtinctUf bruneta (z^ocfiiascUu, ochia* 
scila), ca opposita la ; bìofuììnu, bion- 
dina (bidaioru, balimra). — Lipsia a- 
cestui cuventu d'in limb'a ispanica, 
cumu si d*in limb'a nostra, pare a se op- 
puue etymologiei data de unii, dupo 
cari cuveutulu ar fi identicu cu pruntt. 
prt0ia, ca adj. d'in (prunas)^ l'orraatu 
d'in priinazrtotioui, carbiuii ardenti, si 
ar ìnsemnà prin urmare arsn, cu facia 
arsa : la noi essiatu, cuveutele^jrwnw si 
pruna; iu limbele sorori , cu forme si 
mai appropiatcde 6run», ital. bru^nii:= 
pruna, ispan. bruno=pi-uiiu, etc, mmiai 
ca sub^tantive, cu insemnarea bene con- 
noscuta de arbore si fructulu seu, fractu 
presentandu in addereru una facia mai 
multu san mai pucinu negra, una facia ca 
a unuì ce mai multu sau mai pucinu 
arsu; inso conscienti'a despre acestu 
intellossu primitiva este cu totulu per- 
duta in poporu; si de acea-a opìnionea 
colloru ce vreu a referi brumi la germ. 
tk.unii, antìcu german. brnu, pare a ti 
mai justiticata, nu inse deplinu justifi- 
cata, de orece in limbele sorori se alla 
cuvente ca fì-anc. brtìler, ital. bruolure, 
èro in a nostra brustwv.^ etc, cari stau 
in de apprope legatura cu iutcllessulu 
lat. pruina» nrere» bnrere^ardcre, 
grec 7ròp=Ì:ocu. Vercumw inse demi- 
nutivele d'in hninUi adeco brunctUj brìi- 
mia nu au forma romanica, si cu atà tu 
mai pucinu romanesca. 

BUUSlOSU,-fl, adj., plenu de brusi, 
grundiosuy etc (vedi brusiu). 

BKUSIKE, brusescu, v,, puguis pe* 
tere, ferire; a lovf cu pumnulu, a bate 
cu brusij si in genere, a lovl tare, cu 
potere; a se bmsi^^'d se bate cu pumnii, 
a se bate cu bruai, a so bate vercumu, 
a 8i da lovitmù, a se intende si im- 
brauci;— d'in coce de Cai'pati coimosoutu 
cu acelle-asi inscranùri, inse nomai sub 
form'a bmire, adeco fora r in syllab'a 



94 



BfiU. 



de la inceputu; se tta dero brusire^ in 
locu de biuiìic, cu unu r intercalatu pen- 
tra mai multa desroltarc asonalitateiP 
sau in Locu dtì perbìisire, prebusirej cari 
inco so dice (vedi prebusire)^ si care 
prin una metatese, ca in petrunderej in 
locu ÙA pertutiderej va fì luatu aotaniu 
ioxm^ pebrusire apoi, prin caderea lui 
p brusire ? Brusire ar fi atunci mai e- 
nergicu de cà tu busire, si prin armare 
amcndoue ibrmele aru merita se se pas- 
tredie si ae ne applece cuvenitu. Se 
fia in fìue i in locu de r, asìà iu c^inbru- 
sire se se fia forma tu d In biÀlsire, prin stra- 
mutaroa lui l si d'in loculuseulungo6/^ 
Atunci in lormarea cuveuteloru ca òm- 
siu, etc.f a potuta, pre louga radecinele 
descrisse la articlulu bosiut ave parte 
ai pcliere=:imbrancire, pria part. pul- 
au8) d'in care ar fi venitu collu mai 
appropiatu pria torma buUu sau buUu 
^botiUf (vedi bosiUf bru^iu, buaiUj 
busa). 

BKUSIU, s. m., pi. brusii grumas^ 
fflobuHy glomuify irlebn; massa de vexce 
cu forma mai multu sau mai pucinu glo- 
bosa : brusiu dt pa»Heìdu=zbuìgd,rtì; bru- 
siu de «ctw=:cocolo3Ìu; brus^iu de Sctre, 
de tiunéia:=gruniiìu; brusiu de paìie, de 
motrto/i^a^codru ; brusiu de brendia^ 
de ctìsm=bucata, etc— Cuventulu nu 
e counoscutu, pre cà tu scituu, d'in cuce 
de Carpati, afora déco, cumu e'a obser- 
Tatu la articlulu precedente, uu este i- 
denticu cu busiu^ counoscutu d'in ecce 
de Carpati peno la termii Àdriatecii cu 
intellessulu à .Q pumua, iutellessu ana- 
loga, fora indouentia, cu alla lui brusiu. 
In suppositionea co brusiu u'ar fi acellu- 
asi cu busiu^ si plecandu d'in observa- 
rea fucuta la ai-ticlele boba si bosiu, co 
labialea se commuta adesca cu gutura- 
lea in vorbe de iutellessu analogu, s'ar 
potè forte U-ne cu brusiu se fia una trans- 
formatioue d'in grumutiu, deminutivu 
d*in yrur/tu=grumos, care si essiste 
de faptu in limba, sub form'a grunjiu , 
in locu de grumìtUf ca josu in locu de 
diosUj évo grundiuj in locu de grunsiu 
^gruntiu^grumtiUf prin syncope d'iu 
grumutiu. In fine s'ar pot^ ca brusiu se 
fia una transformatione d'in frusUu, 



BRU. 

care a devenìtu frusiuy apoi brvstu 

(vedi bosiu), si prin urmare se se lege 
de latin. rra!)tam=:bucatella de man- 
care, apoi in genere, bftcatella de verce. 
Déro^ ca se descliidemu cà tu mai multe 
perspective agerimei cercetatoriloru, nu 
vomu trece cu vederea neci analogiele, 
ce paru a lega brusiu de provane, bruo 
j=trunchiu, busceanu, de unde si par- 
raeaan. //roconr^ital. broncouemramu 
taiatii. Form'a ital. bntncone, ca aug- 
mezitativa^ vene d'iiUjronc'»=^truucliiu, 
vecbiu frane. bronclie=tufa, isp. br«a* 
c]ia=ramu, de unde apoi frauc. brun< 
e]]or=a se impedeca; a sta se cada, a se 
poticnf. Cuventele de acésta familia se 
presenta déro, in limbele sorori, si cu unu 
n sì fora n; forme fora n aflà mu inco : 
ital. brocco =:paru ascutitu, blastariu, 
coltiu de pianta, vechiu frauc. Lroc=: 
punta, aciune,verfuuscutìtu;ital. brocca 
ispan. port. si provenc. broti«,^frauc. 
broc1ic^sucala,paruascutitu,furca, etc. 
(vedi bromi); de unde apoi verbe ital. 
broccarey provenc. brocar, frane, bro- 
li lier=:intiepare, impungere, cosere, etc. 
Latin. brocliOK , lirooou* , broncu«r= 
dento tare desvoltatu, coltiu^ si, ca adj. 
coHiutu, au datu nascere totoru forme- 
loru d'in limbele aorori, desi intelles- 
sulu loru asii de variata pare a se op- 
pa ne la acd.-^ta siipposetione : y^aru os- 
vutitu, de una parte, si trucchiti san bus- 
ctanu de alfa sunt, fora indouentia, con- 
cepte differite; déro noi nu connoscemu 
tote insemnarìle cuventului latina, care 
nuoccure de cà tu de forte puciue ori in au- 
tori! latini anteclassici, déro care a po- 
tutu fi unu cuventu popularìa ca forte 
varie insemuari, intre cari cea de trun- 
Ma a addussa, probabile, si pre cea ce 
are bru^iu'm limb'a nostra, cu atà tu mai 
multu co in lirab'a ispanica bronco in- 
semua turtitu, tcmpu, etc, mai allessa 
metaforica, pentm spirìtu, ca si latin. 
tiuncuH, romanesc. ÒMòceawM ,• èro pro- 
venc, brouc:=gi-03solanfa. In limb'a ita- 
liana essiste sì bruco.=omida, ispan. 
briigo=specia de locusta, d'in lat. br«- 
cbuHrrspecia de locusta fora aripe ; brtn 
cn essiste inse si cu form*a brucKo« 
trassu d'in unu adiectivu brueheus^ 






BRU; 

si d'ÃŒQ acestu-a luco au potutu essi allu 
Dostru brusiu, dupo acelle-asi analogie 
prin cari d'in hofnbu au potutu essi bobu^ 
bobosiuj etc. (vedi bobu), cu atà tu mà i 
multu co hruchuH se relere la grec. ppoò- 
yjK. aau ppcjxor, essitu d*in fipòxwz^a 
rode, a rontial, a sfarimà in grundi, etc; 
cuveotidu brachn8> care nu se afla de 
cAtu in Prudontiu, a potutu inse esniste 
in lìmb'a rustica, ca si cellu de care a 
fostu malsusu vorba, brochui, cu multe 
s) Tariate insemaari. Apui d'in conside- 
rare co a ardet a palli, va se dica si a 
k>yl pre cineva tare cu una nueà sau cu 
aiiu flageJlu (lat. fla^ellum, ca deminu- 
tivù d'in flagm-n, inco pare a .sta tu le- 
gatura cu flA^nirrz=;arderp), s'ar potè 
ca sì brusire se aiba iutellessulu prirai- 
tivu de a arr/e, ca si ital. bruciare) 8Ì 
pria ormare ca brusiu se fìa una trans- 
formare d'in brustiu (vedi bostu), ca adj. 
d*ÃŒD una forma mai primitiva bmstu, 
care s'ar lega de latin, badtnm d'in buro 
^ardu, sau de peru«tumd'in^xr-ttro= 
ardu forte, redussu la prcuUy prust, si 
in Une, \^ brusi ^ intogmaì cu f?i ital. 
krnstoUre^ardere^ d'in peru^tiilaro ; 
si astufelu brusiu in lucu de brustiu, ar 
inflemuà , intre altele, ceva in/lcUu prin 
effectulucaldurei sau arderi, insemuare, 
d'in care s'ar fì potutu trage si celle date 
mai susu cuventului hruòm, si care in 
compiJà ulu prebusìrt—'à ne iutia, vorbin- 
du de faci'a pameutdui una data umeda, 
apoi uscata prin efl'ectulu caldurei, ap- 
pare cà tu mai appropiata de intelles- 
snlu originariu. 
BRUSTlREsi 

BKUSTUKU, s. ni., bardana, Hpeoia 
de pianta cu frundì late cordiibrme, cu 
fiori purpurii san violacee, continutein- 
tr'unu calice globosu, care se accatia 
usioru de vestimentele oraeniloru si de 
lana oiloru; radeciu'a plautei se appléca 
inco, in medicina, ca depurgativu su- 
dorificu, pentru morbi de pelle; — dupo 
forma cuventulu ar fi unu deminutivu 
d'in una torma ^r«*^« (vedi brusiu), de- 
minutivu forte appropiatu prin forma 
de it. brustolare ^periitttnUre:=ardcre. 
BRUTAKIA, s. f., stabìlimeutu andò 
ae £abrica sau se vende pane; maestria 



BtTB. 



«S 



de a fabricà pane; — desi cuventulu e 
cu forma romanica, inse ca venitu d*in 
bruiu, e de respinsu si de inlocuitu prin 
panaria (vedi brutti). 

BHUTAIilU, s. m., plstor, care face 
si vende pano^ care tiene stabilimentu 
de pane; — de respinsu si de inlocuitu 
OH panariu (vedi brutu), 

BKUTU, 8. ra. si bruta? f . , pane 
prodta, forte negra; amestecata cu mulhi 
pamentu; in specialo, applecatu la panea 
ce se da milita riloru russi; —cuventulu 
a venitu prin Russi , si se vede co e a- 
cellu-asi cu germ. brod.=pane; vercumu 
bene e co Romà nulu considera panea 
strainului ca rea si amara, si mai bene 
inco ar face ca pre cellu ce fabrìca panea 
Hea romanesca se nu lu mai numesca, 
hruLariu, 

BUAIU, vedi buga, 

BUBELCA, 8. f., iiiflatura, — d'in 
babà , inse cu suffìssu raru sianevoia de 
justificatu, afora de nu va fi in locu de 
babelica, in care totusi 1-aru fi cautatu 
se treca in r, si se de buberica, si, prin 
taiarea lui i, biibcrca, 

BUBOLNICU, vedi bobolnim. 

BUBUTA, 8, f-, la Macedoromanì, cu 
ÌQsemnarea : pane de porumbu, ca sì 
hU'tu^ la Dacoromani, si prin urmare de 
aceea-asi familia, ca si botiu (vedi6o/iu 
si botu). 

BUBUCHLA, s.f., la Macedoromani, 
cu acea-asi insemnare ca si la Dacoro- 
mani : bobocu (de flore); — analogica ar 
cf^ro bubudia. forma invederatu prove- 
nita d'in ((mbucula), care ar fi sau bnc* 
cula, deminutivu d'in bacca = buca, 
prin processulu de duplecarea allu syl- 
labei de la inceputu, sau d*in buba, sau 
d'in bobu, cea-a ce ar fi una proba mai 
multu despre idontitatea de origine a 
acestoru cu venie (vedi bobu, bosiuy botu). 

BUBUIALA, s. f., in locu de biòu- 
ietu, e de respinsu peutru suffissulu ne- 
romanicu èia. 

BUBULICU, 8, m., la Macedoromani, 
cu intellessulu de «.4vihaf>oc:=<7W»rfacM, 
cujia; vasti de beutu sau de plutitu, — 
unulu d'in multele cuvente ce confirma 
analogiele indicate la articlele bobu, bo- 
siu, botu. 



H 



BUG. 



BDCHE, s. f., nuniele secuiidei liUt^ro 
si antaniei consonante iu ulfabetulu cy- 
rillìcu : bctOj he, h; nume estensu apoi 
la tote litterile aceilui-asi allabetu; si de 
aci espressìonile : a invetià huchile/à in- 
vetià Ijttorele; a fi inco la huchi=zs. nu 
fi iiivetiatu jnco antaiiiele clemente 
d'in lectura si aeriero, d'in una scion- 
tia in genere; — de acf, bucìuTuzzzcaxe 
iuvetìa buchilo, care e abià la antauiele 
elemente de lectura si scrìere, si iu ge- 
nere, de verce scieutia; care scie inco 
pucinu ; — cuventulu buchCj a essitu 
d'in udu de una data cu lapedarea 
fklfabetului cyrillicu, si chiaru inainte 
de acesta epoca, prin inlaturarca numi- 
riloru do o^, bwhCf vede, etc, ce se di- 
cea in locu de a, bf^, ve, etc, eandu so 
relormà alfabetulu cyrillicu, reducun- 
du-se de la 43 semne uuinai la 27, 8ub 
Dumele de scricrc de refontia san alfa- 
betulu ernie, in oppositione cu alfabetu 
bascncescu, caj*e era cellu ctfnUicu cu 
48 de littere. — D'in acea-asi nnmire 
do buchey venica si bueóvnctj s. f., cu in- 
scmnarea do alfaheiarm, abecedariu , 
carte de antauia lectm-a, cuveutu care 
cauta so reposedio si ella de una data 
cu marna sa buche. 

BUCHERU, 3. m., vedi buche, 
BUCHETLi, 8. ni., pl.-c, sertum, dò- 
rum raiiclculus; manncbiu de fiori, neo- 
iogismu dupo frane. fai>uqaet, cuniu sì 
,^c:Ai*/ieru=btfUiiuet[ère5 feiuina ce ven- 
de buchdcy si in genere, care vende fiori ; 
— frauc. bouquet vine d'in mediulu la- 
tin. boBcotiim, demiuut. d*in bisca» sau 
>D»cum := padure, tufaria, tufisiu, si 
chiaru multime de piante sau tlori, ca 
8i latin. «Uva ^ padiire si multime de 
piante. Cuventulu l>t>Bcu« sau biiscns a 
data in limbelo sorori una multime de 
derivate: ital. bosco, boscfieto, eie., 
frane, bois^paduroi» Unnnu. t'tc; verbo : 
ital. lmlM>»cbare, frane, pmba.-ìiincr = a 
ascunde,apitf, litter. apiine intufe, etc. 
Dupo unii cuventulu buficus sau bosous 
ar venf d'in gt>rman. bolse = materia , 
lemnu de contructione, otc, avendu de 
radecina baueu=a construi; déro, fìendu 
co se afla siiu romanesce cuventulu bn- 
Kceanuy prcsuppunendu una forma mai 



I 






SUO 

simpla biiscu^ ca campeanuj campu; d© 
acea-a cuventele citate d'in limbele ro- 
manice aru potè forte bene fi blastarì 
<f in radecine romanico si a se legi de 
acellu-asì trunchiu cu boUi, etc. (vedi 
hotu, hosin), cu atitu mai multn co germ. 
baueu pare a fi de acea-asi radecina cu 
hit. fnoro, grec. ^Ostv. Vercumu inse 
rorm*a bncholn, si cu atà tu mai puoiuTi _ 
bucJheiicra, nu potè sta in romanesce; ci, ■ 
déco cuventulu e se sèadmitta inlimba, 
ar cauta se se reduca la form'a mai pri- 
mitiva : boscetii sau buscetu. 

BUCHISARE, bucMsediu; si hucki- 
sirCj buchisesciif v., vorberare, pngnU 
ciedere; puUarc, trodere; cDderc« tua* 
dere; 1. jire cfttu insine connoscerau, 
lujostu cuventu, innemna : a baie infun- 
dulu, si in speciale : a), a bate cu pum- 
nii, h). a bate la curu, astupandu gur'a, 
punendu capulu batutului intre petióre; 
2. de aci metaforico, mai vertosu sub 
forma retiessiva ; a se buchisd sau &»- 
(^/^ùi^asefrementà multu, a-si bateca- 
pulu tare, occupandu-se indelungu si â–  
fora successu de unu lucro, mai vertosu â–  
de unu Incru micu sì neiasemnatu, a- 
pn>pe cu acellu-asi intellessu ca si hit. 
viU^llare, frane. v<itlller;— 3. dupo dic- 
tionariulu de Buda, cu intellessu sì mai ■ 
gononiklc : a baU^i, a impinge, a imbranci. â–  
— Sob form'a /jMf/*/.?«rc nu Tamu auditu 
d*in coce de Carpati; déro acésta forma 
e de preferitu celici in ire, burhisire ; 
apoi d'in coce de Caq)ati se audu cu in- 
tellessulu de sub 2. si fonnele buccnire 
sou bugenirc : de candu n%e bagrnesru 
Sf a2>prcndH foculu, sivupntu, Acost© 
d'in urma forme pjiru a da ca, radecina a 
vorbtìioru in cestione cuventulu bua* : 
buchi^arc sau buchmre, dupo acesta niip- 
posetione, ar ti formatu d'in demt*iulì- 
vuln hiichla=:òi<c{iac=bu(rciila, si ar in- 
semnà proprie a baff ìa bucc, ha alle fa- 
ciei, fia alle curului. Déro Huftìisulq 
isare sau wre pare a se oppuno la ace- 
sta derivatione, si a veni mai multu iu a- 
jutoriulu grec. ;ioTlCstv=a hatc lacurw. 

BUCLA, 8. f., 1. la Miredoromani,, 
vasu de lemnu pentru apa; — form'* 
pare a arretà co cuventulu cste unu 
neologismu, de ore ce analogi'a pentru 



I 




BUO 

curente vechie de assemenea forma, ar 
ttn bttdta; nu mai puclnu insc si aceatu 
«vreatu este una proba déspre celle ce 
s*au dLssu iti rnspoctulu afTinitutei cu- 
renteloru huca, botUj huta, botOj etc. 
VT«di hotu sì bosìu) — 2. la Dacoromani 
eerceilH de pera, iieologismu dupo frane. 
b«ael*, d'ili lai. l>uGeulA:=buccutia, sì 
irin ormare poteiidu-stì applecii la verce 
'ieatu sau incovQiatu ca U7ia tórta, 
BUCLICU, vedi boclueu. 
BUCXIRE, vedi bìtfnire, 
BUC(>VNA, s, f., vedi buche, 
BUCSAIOSC,-tf, adj., ca augmenta- 
Uni d'in : 

BCCSÀlU^-a, adj., lu arctuin coUe- 
•ttt»9 micu, scortii si grossu; — cuventu, 
pre cita acimu, neconnoscutii d'iu coce 
de Carpati; se aude iuse sì in acesta 
part4? : bttcsìa sau bocìiìaj boaitOj boijdia, 
applecatti la una femena grossa, gniysa. 
indei^ata si meaunta; se andò d» asse- 
meit«a :*i verbulu bttesira (fora .v.siue- 
ratu). 8au biìcs^hCf cu intellessulu de a 
indcsà , si mai allessa, ca reflessivu : 
a se buc^i=:si se indenà , a se lepi si in- 
ìrà unalu prin altulu : mi s'a bucaltu 
ptruiu; ordiulu este prc<i bucsitu, sau 
mbumitu, compusiUu imbncsirc si im- 
hùe$ar ' i inco sì mai desu usitatu 

cashur ^ire. Dup*>aceste d'in iir- 

ma semuiticationi alle curentului bue- 
Sire, ciimu si alle correlativelorn bucseu 
(Tedi si mai la valle acestu cuventu) = 
desisiii, ^*csai« = iudesatu orecumu, 
ar jtùié cineva fi tentata se le refera la 
bttxu*=::irt£o<:=:bussu» pianta ce cresce 
fort^ inthursafa, si probabLlo de acea- 
m orifiriut» cu ;rjxv'5<:=:desu; déro do alta 
[.. " ' ' i:=bncea, bucfnra{c\i 
A — , lire si busire. paru 

j i iavóre acellei-asi radeciiie, 

d; ^., . ._ léga si busiUf husinit etc. (vedi 
Wfvsi Mu),ÌDclinaDdamaì vertosuspre 
ImeeOf é\ aunme spre unu adj. buoceii= 
bueeutf traosforraatu apoi iu biicsia; 
form'a ìfuc/^a, (vedi iu dictionariu aceshi 
fuventu), de una si acea-asi insemiutro 
cu bycsia. pare, mai vertosu, a duce la 
Aoestii etymologia, fora se escluda abso- 
Inta prp cea ce se redima pi e buxu», zó- 
io^, «oxvór^t sì mai allossu ;:'j4:=cu pam- 



BTH). 



97 



nulu, cu bìisitdti. Pastrarea lui s in a- 
ceste forme este analoga cu pastrarea 
acellui-asi in intecsire sau inticsiret care 
|)are a se lega de ndesst:rc:=ìnt^iLere, 

BUCSÈU, s. m.. tjpha latifolU lui 
Linueu; una specia de papma, uumitasi 
spetediOf probabile dujw latele selle foie 
ce sémena orecumu cU spat-a, precumu 
numirea de bucsèu potè veni de la im- 
pregioi'area co aceste foie 8U dese, (vedi 
òucsaiu). 

BUCSIÀ, s. f., de acea-asi insemnare 
cu buce(i, (vedi acestu cuventu in Dic- 
tionariu^ cumu si biicsaiu, in Ciilosaariu, 
si compara pre lònga celle citate la a- 
cestu artìclu, sì german. buciiso bea- 
tela, tiéva, bucea). 

BUCSIRE (s. siueratu), bucse^cu, v., 
abìioondero, ooDtesrerc; ferire; a pune 
una bucsui, a coperi cu una bucsia, a 
pano bucclìe la rote, a blevm' ossela, a 
captusf partea iutema a butei de rota 
cu place de ferru; — cu acestu intellessu 
neconnoscutu d'iu coce de Carpati, unde 
cuYcntulu se aude nomai cu acea-asi 
iusemnare» ca si bmire^ (vedi acestu cu- 
ventu mai la valle). 

?BUCC, adj., tìamundu? 

BUDA, s. f., de acea-asi insemnare 
cu amblidòrG sau ractistóre^ — necon- 
noscutu d'iu coce de Carpati, doro pro- 
babile de acea-asi tamilìa cu btUurUt 
bìUe, botu, etc. (vedi botu)^ insemnandu 
proprie ; bute, butolu pentru spremente: 

BUDEIA, s. f., rasculnm oblong-um^ 
Mcupliium; scafa, butoiasiu, buriu;— cu- 
ventu neconnoscutu d'in coce de Carpati, 
doro, casi biula precedente, affinu cu 
bota, biUe^ etc. (vedi botu)^ in locu de bu- 
telaz=.htUelÃŒa:^hniis mica; compara ital. 
bottltjrlìu, frane, boulollle; — commuta- 
rea lui ^ cu rf are se se védia mai diosu 
in mai multe cuveute de acea-asi fami- 
Ila cu brnìeia sau budiia (cinesi ueratu). 

BUDGETARIU, si bugetariu, adj., 
relativo la bndgetu : imdic budqetarie, 

BÙn(JETU/sau bugetu, s. m., pl.-t;, 
prospectu de speselece se crede cose voru 
face in cursulu unvù annu, cum.n si de 
veniturile ce sé credu co se voru prende 
pentru accoperirea acelloru spese, appic- 
cata in particulariu la spesele si veni- 

7 a 



BCD. 

turilo annuali alle statului; budgfìtulu 
de spese si veuituri cauta, dnpo coasti- 
tutionea nostra, se se votedie do came- 
r'adoputatilonipentriifiacareanmi, celili 
pucinu cu mai uuilto lime iuainte de in- 
ceputulu acellui annu; fora acestu votu 
poterea administrativa nu potè foce 
spese, neci incassa venifcuri; camer'a vo- 
tedia budgetnlu, déco aie incredere in 
ministri; lipsindu acésta ini'redf^ro. ea 
lu potè refusa, adeco mi lu votedia; 
refusulu budgotului este unu dreptu 
allu camerei, arm'a cea mai potente, cu 
care ea se potè servf spre a oblegà pre 
ministri aà ti se se demitta, sau no intrc 
in callea, ce canier'a crede, co ar fi cea 
mai buna jiontru fericirea terrei; — ap- 
plecatu apoi si la spesele si TcnitiU'ile 
annuali alle unei administratìoni su 
bordinate, unei società ti, si cbiaru allu 
unni particulariu : W?^^/c/f*/« munkipn' 
litatei, hmìgetf'lc consilielortf generali, 
budgriuin scoìdoru: ìmdijetulu oapitiC- 
ìotìì; fiatare omn ch bune mestire si face 
unn hudgeiu pre fiacare annu, si nuesse 
cVin eìlUf tltko vrr sr mu si niitiedie stn- 
rca; — neologisimi dnpo tVaiiC. ijmljret, 
impromutatu si de Francesi d'in angl. 
biidiret, caretti densulu este vecbinlu 
frane, b 'ueflto, demimitivu d*in (bou- 
•^e =) celile, liol-ru =r sucu, sacidetiu, 
punga, ine. 

DUDIA, y. t., vedi btt^u. 

BUDINCA, s; f., dupo frane, poudlnp, 
sì acegtu-a dupo angl. pntldiuiry specia 
de mancare, ce costa d'in farinata cu 
medua de bou. cu prime sau stafide, in 
cai'e se puno si ruma sau vinu de Ma- 
dcf^;—budincel€ imo ce so prepara la 
buccrttariele nostre nu se ooinpunu d'in 
aceUe-asi eleniente; — cuventiihi Jiu 
pare a ti de origine anglica sau ger- 
manica, ci a se referi la aeea-a.si rade- 
Cina casi lai. Uoiu\iis(\eà \hottt.$\ho(iu), 

BUDUHALV, hudnhuUia, budahnUi, 
buduhfdifiu^ S. f., mauKlruin^ toiciciiluin, 
motttà ia, onui <le paia, paiatia, cu care 
sparia cineva ciori, copii, etc.tsi deucf: 
monstru, spaima de uritione, bèlla urita 
prin marimea si grossimea ei despropor- 
tionata; — cuveutulu, ca si hordea (ore- 
cumuòi>W«'ad'iuòoW«=burta),iu3emaa, 



BPF. 

cumu 88 pare, unu omu sau femena mai 
ai grossa ca biUen, si se léga priu ar- 
mare de acea-asi radecina cu hiukx, hn- 
deiOf etc. (vedi hotit); form'a cea mai 
primitiva pare a fi hudìnjania, trans- 
formatu in btnitdiaia, «-a si ìmhaìa d'in 
bugnin (vedi buga). 

'BUl)UL[JlRÈ,-ftSct«, V., HcrntHrl, ex- 
pellerc: Talari; a -scruta, a scrutoci. a 
cereetà cu ileamenuntulu; a dà afóra, 
a sc(5te, a goni: a ambia de collo peno 
collo fora capetaniu, a se venturii, etc,; 
— cuventnhi neconnoscutn d'in ecce 
Carpati, se refere inse, ca si buda, budcu 
la baili (Vedi acestu cuvcntu) , insani- 
nandù, cumii se pare, proprie: asiòari 
boitdn. 

BUDUNA, 3. f.. Vulva,— cuveutu à { 
referitu, ca si buda, budda, etc, la 
cea-asi radecina, (vedi hotn), 

BUDUUETI ARILI, s. m., care ci 
tia hudurclk. 

BUDUHETIU, s. ra., pl.w, oamli 
splraciilnm; fornu sau hornn, cosiu pi 
care esso fumulu; — cuventn neconno- 
scutn d*in coce de Carpati, de referitu 
la acea-asi radecina cu bwla. hndm 
etc. (vedi nfAii). 

BUDUKOIU, s. m., pl.-c sau-ide 
cea-asi origine si insemnare cu hìulun 
t'm^ applecatu inse si la gardulu de nuel 
le san scan<lnri, cu care se impressi 
gur'a iinui putiu. 

BUDU8njÈU,s.m.,care6wrÌH.?f7up.s'( 

BUDUSnjJIRE..<*-.9r(f, V., cai! bndti^ 
Imre, in intellesv'nlu restrinsn de rairari 
-=:a se ventura, a ambia foi-a cupctauiu. 

BUFA, buliH, bnjndia, buhniint, ^. f„ 
la Macedoromimi, si w. btifu; noci un, 
ntula, biiHo; 1. passere nocturna xi 5ÃŒd- 
gurattica, pucinu definita, caniu sunt 
celle mai multe concepte, ce se tinu 
domeniulu istoritìi naturale: inse etyi 
logi*a ne potè autoiiìtd a tega do acest 
cuventu conceptulu precisu, ce se ci 
preme in latìuesce prin bubo, ìu is| 
nescp hnlio, in francesce lilbou, in il 
?ttto. Formele simple alle cuventuli 
romanescu, adeco Imfa si ìndia, «unt, foi 
ìndoueiitÌB, ca si i.s])aniculu buh>^ à ' 
acea-asi fnntaua cu latin. babo-buboMii 
iuse mai primitive ca in latinoai», 




BPF. 

<)gijQai precuma avemu sub forma mai 
primitiva si alte cuvonte, cuuiu : hiba, 
Mca^ bota, etc, pre candu iu autorìi 
atini nu le aflà nm de ciltu in i'orm'?le 
ai desvoltale sì necundarie : bubouitim, 
DcallQì», botula8, etc. Latìuesculububo* 
nih este, in addevern, de acca-asi 
ina cu grec. pi)ar::=biiha, numita 
n onomatopeia, dupo vocea sea; siprin 
irraare foriii'a t'eamaisinipla, in limb'a 
nostra, a potuta si poto fi hmi; in acé- 
!ta sup|)03ÃŒtione fonn'a Ww, ca si isp. 
^uhoy ar fi introdussu unu/ummaipen- 
u eulTmia; d<ero tìendnco inlimb'auo- 
tra ossistu si forme cu /; fiendu co in 
mVa ispanicastramutarea lui b in/' este 
ormale, cumu liacer=/«ffrtv fiendu-co, 
Ò ÌD lìmb'a nostra b se potè, desi mai 
raru, commutd cu /' ; de acea-a e mai 
probabile, co form*a originaria a cuven- 
ailui a lostu^/MZ;M. ca mascnlinu, si Imba. 
p. foraininu; si co» pentru destinctionea 
io intellessu, mai vertosu a fonnei fé- 
mimnè, limb*a a cautatu se tenda Ih 
(òrmele cu / : bufa, bufa, d'in cari apoi 
B'aru fi na?cutu formele cu /* .- huhu, 
a* precumu ^i d'in burdufu, hirdulm. 
ercumu inse tbrmeie incartiate cu suf- 
ssulu strainn nitia : bufuUku buhnitia. 
uni do rcspinnu, fiendn-iie indestullu 
ormele simpli' : bufa sau btthtt, bufa 
au hiiha, (vedi si bHf'nir(f).~-2. In ìn- 
llcHsu motà foricu cuventulu bufa sau 
btifuitia, etc, se dice si de una 
»«rtK)na, care ho bosiuDa usioru, careia 
EU grea se potè intrd in voin, sì care sta 
retratt» de lume. 

BTIFETU, 3. m., pl.w. 1. mésa sau 
nnarìu, in care se pmiu vaso cu de alle 
Bttuicarei; 2. in speciale, mésa pre care 
vase cu confecturo sacliarose; 
i: Cfmfecturole insesi; — neolo- 
srou dupo fntnc. bufT^t. (vedi hufiùrc 
loHsariw, Clima A abw u, arviariu, 
liiariti in Dictionarìu). 
FLEA, s. m., I. num^ propria de 
otj; 2. uume propriu de omu; 3. appel- 
tioQO comune data : a) unui bou i^au 
ivolu (H'OflflU, 8Ì de aci : bivolu; b) uuui 
uu grossu i>au c-are se bosinfla osiora, 
vedi bufnin). 
BUFNA, 4, f., 1. in acellu-asi intel- 



BUP. 



9» 



[es8u cu bufa; 2. bo^ntlare, (vedi bufa 
si bufnire). 

BUFNEA, 3. m., care se ìmbtifnaHm 
bosinfla usioru, (vedi hifnl-K). 

BUFNIRE, Imfnrscu. v., bucci» lii- 
rtttUs spirare, tncltinn mussarer vioien* 
ter ferirò; 1. ca intrausitivu : a inM 
buccele si sulfià tare de supporare sau 
ménfa; 2. Ca reflessivn : a se bufni^^ 
m bosiutià , a intìà buccele sau buzele 
de ménia nau KU]»perare mare; 3. catran- 
sitiv4i : a iov( cu violentia, a busi; — 
in insemnarea de sub L si 3. se dice si 
cu unu;i ; pufnirt; èro in insemnarea 
de sub 2. occurre forte desu cu form'a 
are : bufnare (vedi bufna)^ si mai ver- 
tosu compugu cu in: a se inibufna, mai 
espreasivu do c^tu a se bosinfla (vedi 
bosiu/Iare in Dictionariu); in fine cu in- 
semnarea de sub L si 3, occurre nunu- 
mai in fonn'a pnfnire, ci si in cea de ftw- 
cnire sau bmjnìre.—YvQ acósta d'in urma 
forma so redima iuvetiatulu Mikìosick, 
spre a referi cuventele, de cari este vor- 
b'a, la slaviculu bukMuti, cuventu fora 
essistentia rn veehi'a limba slavica' sì 
presuppusu nuraai de mentionatulu in- 
vetiatu dupo serbesc, buknutirrmugire, 
supperare, etc, sau russesc. bnbnntl= 
inflare, cari aru fi datn nascere la ro- 
raanescele: bufnescu, bugnescUj bur.fiescu, 
i^-6ucncscH. Ceilu d'in urma ctiveutu, 
cacompusucnparticul'aslftvicaUìS^zox, 
pare a veni in ajutoriulu supposetionei 
invetiatului siavistu; déro fienduco in 
gur'a poporului se aude mai multu sbuc' 
ncactiy compusii cu romanesculus^ex, 
ca si 6-//wrt«'e = ex-ponere; de acea-a 
form'a u-bucncscu potè fi numai una de- 
formatìone a cnventului, provenita d'in 
manica ce aveau raaiinointe, «nbdomni'a 
limbei siavice in baserica pi in guber- 
nìu, carturarii nostri de afilavisileulocu 
si fora locu. Pre lòn^a acésta-a intelles- 
sulu cuventeloru siavice e departe forte 
de al hi celioni romanesci, fora se mai 
adaui^erau co ra^iecina, la caro s'ar potè 
reduce mai bene cuventele romanesci, 
este forte fecuuda nu numai in limi)'a no- 
stra, ci si mai in tote sororile ei, pre- 
candu serbesculn buknntl ^e refere la una 
radeciaa, sanscr. bukk r= latrare sau 



100 



BUF. 



mugire, care pre ten-enulu slavicu ìn- 
sxiiìì pare a fi fostu forte puciimfecunda. 
In addeveru se atla iu limbele sorori cu 
a nostra una nuuierosu tamilia de cuven- 
te analogo si in tarma si in intollotisu 
cu alla nostru bufnìre sau bu/uart: : ital. 
buffare, truno. boufror=a sì inttà bue- 
cele, a si manitestd méni'a iutlandu bue* 
cele si sufflamiu; frane, bou'illrira iniid, 
a buhai; ital. buffa, vechiu frane, buffe 
=:pahna, lovitura; ital. I)uB*«. isp. bu- 
ra:=vi>rba desierta, secatura, tleacu;de 
unde apoi : ital. buffone, frane, bouffan 
:=omu ce spuue secature, vorbe de risa 
si de petreeere, in italianosce si cu Jn- 
semuarea de wwm cu (juinsatrtH sijtan' 
tecosu; ital. bofUce=.intìatu, affenatu, 
molle; ital.bofilcluue^^grossa sigrassu; 
ital. borouchiare si burouchIarfr=a se 
iinbufuii, a so bosintià , etc. Origineato- 
toru acestoru cuvente se potè forte bene 
referi la interj. òu/'— cu frane, si pro- 
vent. buf, cu care se imita snnctulu pro- 
dussu allu unei sufllà ri sau loviture po- 
tente sau allu unoi cadere si lovìtui*e 
violente : co conceptulu de suf/larc si 
cellu de l&vhe au lutre sene strinsa af- 
finitate, se vede luminatu d'in frane. 
H<>ufffer=:sufflare, si it0i.i11^>t=;ìn$tru- 
mentu sau folle de sufHatu, si palma 
sau lovitura cu palm'a. Interìeetionea 
buf se dice, la noi, si cu tenueu p, pìtf 
= frane, pouf; cu acesta differentia 
insc, co buf pare a espreme mai multu 
caderea sau lovireat èro puf mai multu 
sufflarea : a dà buf de p(Àrvtef afacepnf 
in luminare; 6!ìn ^mf viuu apoi : puf" 
nire, pufalUj pufaiosn, puf a (de fulg'i), 
pufosu, etc. De si essistu si iu germa- 
nesce cuvente ca ^uìXenz^pufnin', paf- 
fli^rrinflatu, sì chìaru iutrej. puff; nu 
se potè inse admitte, , co d'in aceste-a 
s'ani fi trassu cuventele romanice, pen- 
tru co in gennauesce vorbcle in ce- 
stione sunt de data relativu nuua, si 
pontru co iu acésta limba olle nu for- 
medìa una famìlia asià de uumoLOsa ca 
in limbele romanice. Catu pentru t'or- 
mele romanesci cu guturali iu loca de 
labiali ; bucnire sau burjuire:=:bufnire, 
sbiu:uire=:itiiL sbuffare, vechiu frane, 
«ibouffer ; elle aru potè il una nona proba 



BUF^ 

despre commntarea labiale! cu guturalea, 
ce s'au attinsu la articlele boba, bosiu, 
botUy etc, si despre care vedi mai multe 
desvoltà ri la litter'a e, in Dictionariii. 
Déco formelo cu labiali sì guturali pro- 
vimi, iu addeveru. d*in un'a si acea-a-ìi 
radecina; atuuci aceata radecinaarpoté 
fi nu interj. buf] ci unu cuventu nìai sem- 
nifìcativu, ca cellu ce a datu nascere vor- 
beloru buuca, bubo, etc. Si in addeveru 
essiste si in limb'a latina fonn'a bacco- 
bucconis, de acea-asi insemnare cu ita!. 
buffone, precumu essiste sì bufo-bufonb 
=:brosca tare inflata si globosa, (vedi 
si botn). Àpoi chiaru biieus, duj)o hì- 
doru, insemnaomu ce vorbesce sì verdi 
si uscato, ce vorbesce secature. 

BUFNITIA, s. f., vedi bitfu (com- 
para si bufnire). 

BUFNOSU,-a, adj., applecatu a « 
bufn tf. 

BUFONE, si bufonu'U; ital. boffonc, 
frane, boaffon; cellu ce spune glume 
grossolane, cellu ce priu jocuri de cu- 
vente, pucinu cuvenite, face pre altii si' 
rida; comicu bassu; — neologismu iii- 
trodussu .spre a .supidini turcesculu ea- 
ra^biozu; — hiiffonii s'aru fi nuniitu asili, 
dupo unii, pentru co iu dramatele co- 
rnice d'in evulu mediu cei iu-sarcinati 
cu partea bassa comica si inflau tara 
una buccii, pentru ca palmele ce laan 
pre acesta bucca se alba unn mai marf 
rcsunetu; dupo altii» pentru co bu/fonii, 
lutre alte jocuri, inliau mereu si buccele, 
batendusile; dupo altii iti fine, pentru co 
t(tte eà te bnffonli spiuiu nu su de cà ta 
sticatnrej vorbe infinte si deserte, (vedi 
bufnire), 

BUFONEKLl, s. f., ital. buffoneria, 
frane, bouffonerie; dissa, gestu, fapta de 
òi</bwi';— neologismu cu tbrma neroiua- 
uesca; mai correctaar fi form'a ^//^ ;? â–  
care essiste si in italianesce : buffoma- 

BUfONU, vedi bufone. 

BUFO, 1. ca substanti^-u, cuacea-a?i 
ìusemnare, la Macedoromaui, ca sì fe- 
min. bufa la Oacoronuini; 2. ca adioc- 
tivù, ueolofjfismu dup<) ital. buffo, friiiie. 
bouffo : comicu, mai vertosu, bassu co- 
micu ; Optra bufa; cuvente^ gesturi hufc, 
(vedi bìAfone si bufnire). 




BI76A^ huffaiuy huhmu, sìhuahtj s. m,, 
Uiro 8nh forma huga cuventiilti e^te 
tk gemi masculiniu easf popa, tata); 
Ubih». bucciuft; 1. tanni: 2. bucina 
AU bucioii; 3. passere de apa=franc. bn- 
tor«latiii.«rdeoUasterIaH;4.omuì^rossu 
si grassii. si care totu de una data are 
luna voce detunatoriii ca cea de huf/a san 
tauro, (in aceiìte d'in urina intcUessiiri 
se dìc9 mai multu sub formele hugaiu, 
I hxuiiii), — T)hs{ in limbele 
istu cuvente ca buì*ii:=nui- 
gelu. bupaj sau buIiHj=tauni, cuvent<.' 
de acea-as^i origine cu bnknuti sau bnh- 
â– ttii (Tedi biifnire); inse pentni acelle- 
ui rationi ce amu produssu la artic- 
kie hufnirc si hufuj noi credenin co 
bugaiu, etc. uutìssitu d'in terreuu 
leu, cu atà tu mai muUu^ co pre 
Itegu nunierósele derivate addusse la 
aeiitiunatele article, occnrru, in liinb*a 
neumesca, multime do altele. oe si prin 
fcrmasì prin iutellessu so refeiu la acea- 
«si radecina, cumu : buhòr^, buhalosn, 
WkojTN, eie., fora se mai adaugemu si 
nftsidenfttionca^ co puclnelesub.stantive 
■Mcaline. tnrmiuattì in a^ cari a'au pa- 
ltò in g:\ir'a poporului, sunt, in ra- 
de oriprine romanica. Forma cea 
suLÌ iin)p]a a cuventului, huga^ duce la 
jUL bocji, ispan. sì portug. boga, pro- 
rene, busa» frane, bou^uerrspecia de 
â– 'iu, de la latin. box-bocl8= 
^i |S(i>c, despre care unu com- 
Itatoriu dice : ^euiis picclnuboando 
itu»=genu de pesce care se uu- 
asiu dt^ la boare (:=a sbera ca 
iM «iau tat4rt(Jn), De altamentrelea 
pare a se referi la acea-asi rade- 
dina cu babo.=:bufu sau bufa, bubouium 
^bnboiu. buba; bucoa:=bucca,etc.;side 
4C8a-a ^'in caventele affine cu huga, 
lina c/i'Va ce da voce ca de 
'-'vn in/Iatu ca buccia (vedi si 
lictionarju bitgeln in locu dehucetn), 
rAlU, s. m., \edi buga. 
|EXTRE,-eA*c«, v., vedìbtichisa^e. 
rOETC, s. m., vedi bìdgetu. 
â–ºUHA, s. f., vedi bufa. 
[BlILilfiE. bnhaiescu^ v., rerberare; 
;, iBcrcpare; turgesfor*'; 1. pre 
citn iasine coanotjcerau A\\ collo audite 



d'in coce de Carpati , verbnlu huhairey 
luatu mai vertoan sub forra'a retìlossiva. 
a se buhal insemna : a se inflà , a se bur- 
tusi, ca si frane, bnufflr : faci'abuì*aita 
f. stmnu de nesauHate; pamentuìu se 
buJìaiescc, candu dupo multa piota d<i 
nutre caldura; li. d'in collo de Carpati, 
dupo dictioiiariiilu de Buda, insemna 
inco : a) a .sberi tare ca tauralu, a bu- 
buf, a pocni; — b), a batti, a pisà , a bu- 
cbìsA. — Venitu d'in huham=:hugaiu=: 
buga , vorbalu bnhiirt^, prin variatele 
8elle inseniniiri, pare a stabili si mai 
bene analojfiele d'intre formele cuven- 
tcloru cu latialì si alle celloru cu gutu- 
rali, despre cari 3'a Torbitu la arti- 
clele bufa^ bufhire, buga. 

lUTHAITlIHA, s. f., actionea sau 
resultatuln actionei de a bultai sau a5c 
buhai. 

UUEIAVIBE>csctt, v., targesocre=a 
deveni bnkam, (vedi si btihaire). 

BUHAVU,-a, adj., tnripMns, turni- 
dus:=ìniiatu, fìondu mai allossu vorVa 
de faci'aunui morbosu, orecurau bu^javu 
sau bucavHt (vedi buhaìre). 

BUHOSUra» adj., hìrsutub, torge- 
scens; intlatu, affeiiatu; sberlitu, (vedi 
btifa^zbuha, bufnire, buhaìrc). 

BUIACIA, s. f., calitate de buiacu. 

BUIACIME, s. f., ca sf buiacia. 

BUlACU-a, adj., feruB» Inxurians, 
Ufal(llnoNus;l.fiendnvorb'adeoaÃŒRauaJte 
animali rselbatiou, neinvetiatu, reu; 2.6- 
enduvorb'a de piante: lussuriante, pre- 
ste mesura fecundu; li. fiendu vorb'a de 
omexii : desfrenatu, nemoderatu indoren- 
tiele selle. — Buiacu, casi derivatele 6m- 
iaeia, butacime, nu se audu, pre cà tu 
scimn, d'in coce de Carpati; si acesta im- 
pregiurare pareadà cuventu invetiatului 
Miklos'whi care refere buiacu la slav. bn* 
jakii, si care, pre 16nga buiacia, bui-- 
guirc, inibi^iacire, afflate si in Dictiona- 
riulu de Buda, déro neconnoscute d'in 
coce de Carpati, da inco si bìiiacire^z 
abuudare, Ã’Kf'anVf/ra^abnudantia^ im- 
buiatire=z\uxurÃŒATÃŒf cu totulu neconno- 
flcute in poporu, neci aliate in dictio- 
narie, cumu si buiestru^ buiestria, cari 
se afla aUtn in dictionarie, c&tu sì 
in gur'a poporului, oa provenite d*in a- 



103 



BOI. 



C6a-aJ=tì radecìna Klavica cn lutarti, a- 

decovechiuluslar.buj. Dérofìiiidncolbr- 
in'a huiestru san hmiisiru este ciiratn ro- 
maoica; fìendu co in romanesce se afla 
si nnn verbu hnire, analogu in insem- 
naro cu buiacu si celle alte derivate; de 
acea-a, cu tòta affinitatea de forma si 
de intellessu ce se aila intre slav. bu- 
jttkii si roman. buiacu, fcoturfi remano 
forte indoiosu, déco acestu-a vine d*in 
acellu-a; si prin armare cauta se se cer- 
ee, déco huiacH, casi celie alte cuvente 
affini acestui-a mi s'aru pot«5 esplica priu 
una radecina romanesca. Si mai anta- 
niu, cà tu pentru bukstru sì bitiestrìa, 
aingur'a forma popularia d'in celle re- 
ferite de invi^tiatulu MiMosich la slav. 
imj, considerandu co terminationoa.f/n/ 
(asini, rMiti), este de cea mai pura ru- 
manitate, si co adiectivelesausubstAn- 
tìvele cu acésta terminatione (vedi in 
Dictioriariu ftatt-u ni s(rn) espremu de 
regula, co fienti*a 9aucalitatea,cumu/;o- 
etastru san uUnuslru {à 'ìn port-u sia//w<), 
nu este ce s'ar cade se fia dupo natur a 
sea, ci mimai ^^i adduce cu acésta natura 
sau possedè una parte, mai allessa rea, 
d'in acesta natura; noi credemu co huk- 
ulru e ili locii de boiwitru h&u Ì>otHistru 
bovastru, bovestru, asià in catu mllu 
huiasf.ru ar insemnà cAdln ce are mer- 
mlu houiuij ce inerge la passu ittie ca 
bouìuj èro nu in trépcdu sau in surU'o, 
curau e data callului se merga de orde- 
narìu. Buiacu inse, buiacia, buiitcire, 
huirCy cumu si buimacu, huimocire^ cari 
inoo snnt de acea-asi radecina cu bìùacn, 
para a se oppune, prin sensnlu loru, la 
etymologi'a ce dedemu pentru huiestru; 
totiisialJatiirarea italicului buB -g:lar«= 
a lucra ca bou, a se porta in modu stultu 
ai furiosu cà honJu, de allu nostni bnire, 
d'in care hubuire n'ar fi decà tn forma 
duplecata, ne da peno la unu puntu drep- 
tulu de a sustiné acea-asi etyrao logia 
pentru btùacu, bnire, etc, ca si pentru 
buiastnu Biiirey ca venìtu d*in lat. bo- 
tere=:boare=a sberà ca bouhi sau tau- 
rulu, a conservata insemnarea cea mai 
appropiata de Intellessulu primitivu, in 
form'a duplecata bubuire; èro in form a 
simpla de la intellessulu primitiva, a 



ade 

1 



BTX 

sbcrà tare si furioHìi ca iaiirulu ttUern- 
tatù, a potutu trece la insemnarea ge- 
nerale : a ÃŒHcrd fora mesura, a fi esc(^ 
sivuj etc. Cu tòte acesttì-a uu se potè 
nega, co una etymologfa ca cea data de 
Dictionariulu de Buda, adeco buUire= 
ferbere, rej>punde mai bine, si iu lornii 
siintelles3u,cuventtìloru,decarievorb'a 
in accstu artìclu : de la frrhcrr peno 
furiut sr.lhateda^ lìrba passiono^ desfrènx 
ceìeritate, etc, nu e de cà tu unu pasdu; 
bulli r« a cantata se ìee in limb*a nosti 
prin moiarea lui /, form a buire, de nude 
apoi buiacH, etc, iu loca de hulliacu. 

BUIASTRASILT, s. adj., cu acea-aM 
inserauare ca si buiastru, devo mai pti^ 
cinu correctu decà tu acestu-a. 

BUIASTRlA,s.f.,calitatedebuia3ti 

BUIASTKIJ sibuirstrura, adj. s„ 
Intarliis sau toìntaiis; fonis; libidinosi 
luxm-fans; Idooshhh ìrrtidurlus; astarcf 
saueqiiiistolatarlusroltrradai'liis; 1. pre 
cà tu se connosce d'in coce de Carpai 
se dice vorbindu de cai : callu huiasi 
sau in buiastrH^^CÃ Wxx ce merge in pai 
rapede; — in modu adverbiale : ace^ 
callu rtergc in buiastru, (e indoiosu d< 
espreshionea in buiastru copreude doi 
cuvente, asià in cà tu buiastru se fia 
substantivu, care irapreuna cu prep. 
ìkt formil una locutione ecivalente 
intollessii cu unu adiectivu sau cu oob 
adverbiu de modu; sau déco este 
vorba addeveratu compusa, asià in cà i 
buiastru se si pastredie natur'a sa dea- 
diectìvu, intogmai ca si cununatn io 
compusulu : incununatH;\n acésta d^B 
Mrma suppositione ar fi se se scria in- 
tr uuu senguru cuventu : imhuiastnc, èro 
mi in done : m buiastru); — proverò : 
r'jdlidu betranu anemia invetia in òu- 
rf«^r».=cine a luatu unu invetiu ane- 
voi.'i se desvétia de densuhi, ca se iee alta 
invetiu. — 2.dupodictionariuludeBuda: 
a), selbatecu, furiosu, animosu, neim- 
hlaiiditu; h), vorbindu de piante : lus^u- 
rianto, prea fecundu; cj, vorbindu de o- 
meui : desfrenatu, passionata, etc. (vedi 
buiacu). 

BUIGUIKE,-65CM, V., iu h'unulo toI 
perplrxeloqi.i, delirare; a vorbi aiurea, 
a aiurd, a delira; a spune lucrori fora 




^ntellessu; — neconno8cutu d'in cocede 
Carpati, (vedi buiacu). 

BUIMACIA, s. f., caiitate sau tapta 
de Ã’HÃŒmacu. 

BUDlACIRE,-e.9c», v., a fi huimaciij 
ft lucra Cd buimacH, 

BLDIACU^-a. adj.. Ieaì^us, fcsfius, 
Uirb«itt«aDÌra[;ammetitu; fatigatu, (vedi 
è t ic i r-MÀ 

BUIKE, huirscu^ v,, d^ regula ca re- 
flfwsivii, a so htt'iz^'A se bag& orhcscp, a 
se aruiicÀ cu turìa; temere be ijrojicerej 
— ueconnoscutu din cóce de Carpati, 
(Tedi buiacii), 

BUJORU, 8. in., pl.-t, l.precà tuiu- 
idue coDtiosceniu : una pianta, rosa de 
Alpi ? — Cu f'tundia iumir. de hnjoni 
iaoepu forte multe d'incanloeele.noytro 
spularle. — 2. in anele dictìonarie si 
co insenmarea de una passf^re cu gutuln 
rotftu, pjFrrfauliis; — dupo forma cuven- 
tola e unu deminutivu d'in ho.ìhi, ha- 
jon» in locu de huiiom sau ho3Ìoru^ ca 
n roftmjoru in locu de rofundm-n. 

BCLAMACU, s. m., pl.-i. piU^ pa- 
Uis; paru i;e :^e punn lu una ingradìtunt 
CU scandiire: proptéa, colunina. 

BUloEXDHA, s. f., TCKtiK dllabida; 
panoDSy penioDlamentum; suortuin, uie- 
fftlrix; 1. vestimentu vechiu, straiu mai 
muitu sau mai pucinu invechita 8i in 
partf* niptu : nu tnai sciu ce se facu cu 
.^ (ire; aòid mi-ampointu carrd 

io:. .'Jrele; 2. buccata depannura; 

:i metaforice : muiere desfrenata, cur- 
tcaadespretiata, tnrfa. fliortia; 4. si mai 
{reoerale t lucru de nemica, fora neci 
tma valore; sì metaforice : orau de ne- 
mica, despretiuitu si uebagatu de ue- 
niiBe in sema. — DictionariuludeBud'a, 
plecandu d'io n*emnificatìonea do sub 3, 
dffiva ouventiilu din grec. :roXoavofjia= 
'- L-u multi barbati, ero pentru 
... . >emnitìcationi allerga iaitai. 
ltaUa«lrana=:manteIlu de drumu, de 
ploia. Intellefisulu inse de vcsiimentu 
aori^Uu, l'eclùu peiicu, etc, este de certu 
!ii primitiva al]u*cuventului, 
^*au derivata apoi.prin meta- 
fora. io8emnkriIe de muiere tavalUa, etc. 
':'■ nni intru cà tu buUno. *. inprimuiu 
.l-essu, cumu hi in foiiua, corres- 



ponde italìcnlni palandra^ care ar fi 
primitivulu lui paUndranH» este forte 
gren de determi natù. 

BULENDROSUro, adj,. pannosab, 
laoer; treutiarosu, cu vestiinente rupte 
aau carpite d'inpetece^ (vedi huìendra), 

BCLEV.ARDU, s. m., pl.-e, frane, 
boulevard, ital. baluardo si balovardO) 
ispan. boluarte; propupritaciiliim, as-ger; 
Tia, platea; innmbuLatio, xjstuH; 1. in- 
tjiritiira irapluta cu pamentu, propum- 
naculu, uggcre ; — de acf motaforice: 
verce serve la apperare si protectioùe ; 
cmistitutloneu este bitlevarduìn lihcrtix- 
tiJorui Romania fu in devuraidu mai 
muìioru fifclv bulcrarduìu crcstindateì 
si allu civili^atìoììei; 2. calle san ullitia 
larga, aveudu de amendoue laturile ar- 
bori piantati, si scrvindu la prcamblare. 
— Cuventulu e german. holwerk^ augi. 
bulwarl4=opu de intarlre facutu d'in 
trabi san- bérne. 

BULGARE si h'dgam, s. m., pL-i, 
i>oio«9 k^leba, ^lobus, inasAA; massa mai 
mare 8au mai mica de pamentu, mai 
multu sau mai pucinu rotunda: adà cu 
ìià Ujari in cincva; a sfermd htUgarii 
atidure\\ — applecutu si la masse de 
alte materie : bogare de sare, bulgari 
de. iieaa, (vedi sim'matoriulu hulguru), 

BULGUlKE.-^scw, v.. ca si buiguirc, 

BDLGURU (la Macedoromani blu- 
gare), s. m., (fora plm-ariu, ca ai alte 
numeni de acea-aai insemnare collec- 
,tiva : orczUj pesatu, etc.) ; gi-ftuu ma- 
cìnatu mare, urluélade grà nu, d'in care 
se prepara buccate cuuntusau cu carne, 
ca si cu or#7i7M, ca asià niimitulu tur- 
cesce pilaf u, sau cu lapte, ca asiìl nu- 
niitiilujjcAo^w, carenu e de cà tu «WuéZa 
de mciii, sau meiu pisaiu, — De oroce 
cuventulu hulguru se afla in gnr'a mai 
totoru Romaniloru, este l'jrte probabile, 
co ellu e de origine romanica, referin- 
du-se la volv©re=a volve, a infasiuri, 
a face rntundu; d'in caro s'a potutu for- 
ma volmrit, si acestu-a prin scambarea 
lui V d'in inctìputn in b, ca io hoo* in 
locu de vocej cumu si prin scambarea 
lui " d'in medilocu in g, ca in fagnru 
in locu de /at>«n(:=fuvulu«; a devenìtu 
bolgtiru sau bulgùru. Bulguru, cu tona 



104 



BtIN. 



pre pGtmltinia, si buìguru san bule/am, 
cu tonu pre antepeiiultima, paru umilu 
si acellu-asi cuventu, differentiate nu- 
mai prin scambarca locului accentuhii. 

BULUCU.s. in.,nmltimo iiespusa, a- 
brnidantia forte mare; se iea mai ver- 
tosu in modu advorbiale : are hani bu- 
lucu. — ? si cu f usemnarea de ropwie, 
pre neasleptate? 

BULZTRE.-escr^v., usitatu maimultu 
ca compusu imbuhirc^ (vedi buhu). 

BULZU, s. ra., pi. -WM, bolo», ^Inbus; 

1. d'in coce de Cai'pati cu insemnarea 
speciale de cocolosiu sau globu de ina- 
maliga calda, in intrulu caniìa se ptiiie 
brendia narata^ ce se moia si se topesca, 
ai asìd se face mai buna de maucatu ; 

2. d'in collo de Carpati cu insemnarea 
mai generale de massa de rcrce natura , 
mai niultu san mai puclnu rotimda, in- 
semnare identica cu a lui brusiu^ (vedi 
acestu cuventu).— Cuventulu, in respec- 
tulu formei» ca ai allu intellessului seu, 
se potè referf^ ca sì ispanicuhi bulto san 
TnUo:=gbicmu , cocolosiu, oucuiu, etc. 
la voìsUf (vedi hnlguni)^ pari. d*in voi- 
vere; inse derivatelo huUire sau irnhiii" 
£ire, prin intellessulu loru, paru u se 
lega mai bene de piiisuH, part. d'in pel- 
lere=imbrancire. impingere. Déro in 
amendoue suppositionile forra *a ce s'ar 
cade se alba aceste cuvente, ar fì : htilstt, 
imbulsire, (compara si celle spuse la ^- 
siut hotUj hrusiu). 

BUMBÙSCA, s. f., (ciissiueratu), iu 
locu de feMw*òt*^ia, (vedi acestu cuventu in 
Dictionariu), nue de recommandatu, for- 
m'a8€a(cu5SÌueratu)nefienduromanesca- 

BUNDA, s. f.,pel!lcea restìs; vesti- 
mentu de pelle de óue cu lan'a ei si fora 
manece, caracteriu ce destinge acestu 
vestiraentu de cellu asià nuuiitu cojomiy 
care inco e de pelle de oue cu lan'a ei» 
déro si cu manece. — Fiendu co cuven- 
tulu se afla si la \facedoromani cu in- 
semnarc de vestimentti depannura ò/o- 
nitu; de acea-a e mai de crediutu ca 
Ungurii au irapromutatu allu loru bund<t 
de la' Komà ni, desi este greu a psplpcà 
originea acestui cuventu in romanesce. 

BUNDUTIA» % f., deminutivu d'in 
bunda. 



WK 

BUNTU si bontu. adj., hobes, obto- 

sas; care si a perdutu acumele sau 
punt*a, a cui punta s'a tocitti, fora a- 
cume sau punta; — ? ca substantì vu : 
vertice taiatu. 

BURDEIIT, s. m.» vodi hordriu. 

BUKDUCLI, s. ra., vedi buriusiu. 

BURDIIFOSU-a, adj., pantecosu; — 
neconuoscutu d'in coce de Carpati, (vedi 
burta), 

BUUmWU, s. m., pi. btirdufi, (noi 
connoscemu lurdusic, tormatude adrep- 
tulu din hi4rdtésiu:=burdufu); rcuter 
obeHUH; peritonnam; uter; foramen U 
^lacle: — 1. peritoneu san membrana 
cecoperepantecelepred'ininti-u; 2.pan- 
tece mare; 3. utré facutu d'in peritoneu 
sau si alta pelle; 4. gaura in gbiacia: — 
d'in coce de Carpati cuventulu nn se 
aude de cà tu cu insemnarea de sub 3, 
de unde si proverb. : a-rstu orna e ftwr- 
dttfu de caW*?:=putiu dfi carte; — cu 
tote acestea s'au datumaiautaniu ceDe 
alte iusemnari, cari sunt, de certu, mai 
primitive, de ore ce cuventulu deriva 
d'in bitrta, {vedi burta), prin stramuta- 
rea tenuei t in medi'a d, si prin adaus- 
sulu sufRssnlui fu, care pare a fi in loc 
de cu, asiii. in cà tu burducu, burduhu 
burduiu, paru unulu si acellu-Ã si e 
venta, ca si bufnire, bfihìiirt;z=bn/;nire } 
chiara burdttsiu pare a fi in locu de bnr 
ducili. 

BURDUHANOSU,-a, adj.. cu mare 
burduiianti, 

BIJRDUHANU, s.m., pl-o, ^ii-^ p 
rit'tnniiniy ventar oUesus; 1. p^^rìton 
ulu sau pellea ce coprende maoiele 
de acf obiecte facute d'ÃŒn ao<=^a pella, 
cumu ochinri de ferestre, etc.; — 2. pai 
tece mare si grossu, (vedi btirdufu, d 
care burduhatm, in lucu de burdaft 
sau btiìdncanu, pare a se fi formatu ca 
si lungayiu sau codanad'ìn ìuniftiBì codo^ 
compara si btoia). . j^È 

BURDULE, s. m., (ieaiiisearticltil^^ 
ferain. burdulea^ ca si bordm), hov» 
TeDtrlcAMiH=omu cu bnrta mare, pan- 
tecosu (vedi bnrin). 

BURDUOSU si ìtnrd^.ù$H,'a, adj.. tob- 
trloftfiDby cu imrta mare, pantecosu, — 
se dice in speciale de una muiere 



1 




BOB. 

iiumai in risu si de unu barbata; — 
^verbiale : trage dantiuìu dupo Cewa, 
to f rnircss^a bìirdensa. 

? BUKDUROSU-a, adj., ca si hur- 
dmìsu, 

BURDCSIRE,-cscM, t., Inflare, Hacol- 
iva rei rìetum reddere; a inda, a cosi 
idu besicà , a coptori; a moia torte tare : 
pamèle prv copte se hnrdusesctt ; ap'a ba- 
Itndu ripelc, le burdusesce; pamentulu 
d^. prt- multa ploUi s'a burdusitu si co- 
fundoiu in niai mxdte locuri; tota pdlea 
lui e Imrdusìia de hataia; — formati! 
dloJ^urJf4.7Ìu:=burdufu, (vedi burdufu 8Ì 
òì/rta ). 

BUKDUSIU, s. m., pl.-e, si-??', de a- 
cea-asi insemnare cu burdufu, 

BUIWHESIA, ìf. f., ital. borghesia, 

frane, hour^coi^ife; 1. caliiate de bur- 

pk4su, dreptii de burghesu ; 2. collectivu : 

toti locuitorii tmui bur(ju; toti cdti au 

yj^agfc »i dreptitrile de burgìmsUy (vedi 

* WROHESU,-a, s., ìtal. bor^lieso, 
frane, bourgcois; 1, cetatìauu» locuito- 
rin alln iinui burgu sau cetate, in oppo- 
setione cu terranUy locnitorin de tèrra 
ati sateanu; 2, in opposetione cu nobiln, 
cari, in terrele occidentali, formau pri- 
m'a d'in celle trei stari san classi, or- 
dini alle popiilalionei unui statu co Re 
huccumu de drepUiri politice, cumu si 
in opposetione cu dericiij cari formau a 
dou'a d'in celle trei ordini cu drepturi, 
}mrgh€6u=zomn de a treia ordine : bur- 
<^MÌ unui statu sau burgkesi'a era déro 
atrei*a ordine de omeni cu drepturide 
celato in statele appusului; la noi inse 
nnafostuassemenea impartire de classi, 
si cu aià tu mai pucinu va potè fi in ve- 
oitorìu. dupo ce ea a incetatu do a fi 
churti si in terrele appusului; si prin 
nrmare nu araìi ave' lipse neci de bur- 
^hesu^ aeci de derìvafculu seu bnrghesia, 
tiòra numaì candu aru fi rorb*a de isto- 
ri'a t^rreloru appusane : atunci ar cauta 
M le ronaanimu, pré cà tu se potè, dan- 
^a-1« form'a de burge.'^u, bnrge^ia, san 
« mai bene potè, burgariu, burgaria, 
ywreniéìe sunt de origine germana, for- 
aale anume d'in biirg^grec. Tiópyocn 
xaruM, ÃŒDtai-itara,castrUf cetate intarita, 



BUB. 



106 



cetate in genere. D'in ffòp^oi: au loatn 
nascere sì vechiele cuvente romanescit 
purc(dabUi purcalabia. purgnriu, ctc, 
desprc cari se va vorbf la loculu lorn ai 
cari a«tadi inco au peritu d'ia usn, re- 
manendu nimiai ca istorice; si prin ur- 
mare, si d'in acestu puntu à *j vedere, ar 
fi unu addeveratu neintellessn, se le 
substituimu geimanele h'irgho.'^Uj ftwr- 
ghesia, cari, pentru noi. tiunt lipsite de 
interesse istorica, precumu sunt fora 
locu in respectulu aetualitatei. 

BURGH1ASID;k. m., pl.-c, deminu- 
tivù d'in hurghiu. 

BURGHIU, 3. m.,pl.-e, terebelU;in- 
strumentu de acea-asi forma si cu acea- 
asi destinatione ca si sfredeìulu, inse mai 
mìcu de cà ti] acestu-a : burgkiulu, in 
midcceru, ca si sfredeìulu, serve a face 
gaurc in Icmnu, inse gaure mai mìce de 
cà tu celle ce se fami cu sfredelidu; si in 
■speciale hxirgìiiuìn serve a da ccpUyO- 
deco a faca una gaura in buie, butaiu, 
buriu si idte assemeni imse de lemnuy 
gaura prin care Sfi trage sau se scote li' 
cidulu d'in mentionatele vose. — Rade- 
cin'a cnventului, 6f<r,se alia si in frane. 
bar-In» isnan. biir-n=dalta de sculpto- 
riu, si e, pr jbabile, acea-asi care a datu 
nascere si cnventului hfir-ia (vedi boria); 
inse suffissìilu ghia e greu de esplecatu : 
?He fia ore '///. nnmai unu sunetu interca- 
latu pentvu eufonia sau pentru destin- 
ctione de intellessu, asii ìncktnburghiu 
se Ila ì:ì locu de buriiu:=buriliu^ forma 
identica cu cea ispanica borii? In ad- 
deveru *buniu san buriu se pofcea con- 
funde usioru in intellessu cu burìu^ de 
care vedi mai la valle. 

BURGHIUTIU, s. m., deminutivu 
d*iu burghiUj cu acea-asi insemnare ca 
si bitrghiasiu. 

PBl'KIIALA, s. f., in locu de hurcla 
=ploia menunta? —Déro si burhalasì 
buréla neci sunt de forma romanica, 
noci ne sunt de lipse, de ore ce bura le 
supplenesce forte bene, (vedi bura in 
Dictionariu). 

BUKIIANA, buriana si huruiana, 
s. f., pianta InutillHy herba; 1. nume gè- 
nericu applecatu la piante, cari nu servu 
de mancare neci omului, neci altoru a- 




106 



Btm: 



nimali, si cari au unu trunchiu mui multu 
sau mai pucinu desvoltatu, cu ramurelle 
mai multu sau mai pncinu nunaeroso, a- 
t&tecaracterieccdÌ3tingiinnaftMrjia)m<le 
erbcif verdvtia, etc. : a cuniiia ijradina 
de hurimnc; inpanìentulu un'uUn crrsat 
numai hurimnc; buriiattdc innena,ailc- 
sea legumile ^i grande; ìnaìnte de a 
semend agrulu, se cade se staiye^ci ìTìu 
elÌH huruaìiele; a se piti in huriiaucy — 
proverbialo : hurikwn rea cresce citr~ 
rcndu=:Te\ùn se produce si se marosce 
currendu, d, in speciale, vorbitidii de 
fete, cari crescu ni maturescu mai cur- 
rendu ca baiatii: — huriianelorn w 'aì- 
tribuescu poteri vondecatorie, virtuti 
medecatorie; si de acl espressioni ca ; 
fi héfmriiane^^ bé medicamente fiicute 
d'in biuriiane frrte; — 2. fn particulariu : 
n) burtiann de huha ?rf7=:cheii»in>(llnm 
h>brtflnm (^t.alp'atruscei ?); h) fmriiana 
dr. /'ri(furi:^th»:il>{ hursa pantorf k; r) hu' 
riian^a f'er)Wt7M/:^lliaHpi «rYense; hnri- 
ifiMaf/f. Ã iK=antlri'Iifnum Ilnarla; f/^ &(4- 
riiana indiosa::^c^rìh\n\t\\m\ e) buri' 
lana de ;>iw/i(=archilocI»la oilmattUi-. 
— Dupo iuvetiatulu MìJ:Iosleh cnven- 
tuJu romanesca ar ti veuitu d'in slavic. 
barjnnìì, care insc nu cssiste in vechi*a 
slavica, ci e numai prcsupusu de mcn- 
tionatulu invetiatu dnpo bulgaresc. bu- 
rvD sau russ. biirìjauu, de nude apoi si 
magiar. bnrjan; déro, fiendu co cuven- 
tulu mi essiste invechia slavica, necise 
potè usioru lega de una radecina a ace- 
stei limbe; fiendu co elluadatu in lim- 
b'a romanesca cu neasseincnare mai 
multi feti de citu pre terrennlu slavìcu : 
noi credemu, co togmai de la Romani 
niventulu a trecutu la Slavi si la Ma- 
giari. Dupo forma buriana aste miu cu- 
rentu derivatu, ce presuppune noaalta 
forma mai simpla , bum gau bum. In 
limbe le ^orori cu a nostra se afta forme 
analoge cu bum : ital. si ispan. borr*, 
frane. iHturrerzcftlti, cSlti ce se tundu de 
pre pannura, perù sau lana ce se tunde sau 
se ymulge si se lapeda. impluturadecà lti 
pentru pusca; si de ad raetaforice: In- 
cm de prisosu, superfluitate. lucru de 
neci nnu folosu, secatura, etc; chiani 
in limb*a latina se aila burra cu intel- 



BUB. 

lessulu metaforicu allu Ifmbeloru ro- 
manico, cumu se vede d'in acesta frase 
alniAusoniu:ìllepi(lum, rudeinllbelinrn, 
ljiirr:i8,, qnUf{Qll!aH inrpllanque, etc.; 
ce e mai multu, in jimb'a italiana se 
afla cuventtiìu itorrana, una specia de 
pianta, si priii urmare in forma, ca sì 
in intellessu, forte appvopiatu de allu 
nostru buriana, cumu si borracina, altu 
genu de pianta inutili : asiA déro, in 
forma, ca si in intellessu, cuventulu ro- 
manescu bunana cadredia bene cu celle 
d'in lirabele sorori. Cu tote aceste-a, 
itonsiderandu co bot (vedi bota) s'a fa- 
cutu hos ìli bos' in- flave y sì co fi se com- 
muta cu r forte desu in limb*a latina, 
cumu si in lìmbele neolatino, de si mai 
raru, precumu cbiaru bos in frane, bonr* 
8onffleri=:fcos-m//a#v'; noi credemu co 
buriana s'ar poif^ referi la acea-asi ra- 
decina ca sf bot san bui, adcco la bn-ere 
=f(i-ero=:yiìstv, (vedi botu), cu ìnsem 
narea grecescului tpotóv^iplanta. . 

BDRIIANAllE ai btmtiamtrcredm, 
v., a smulge hunìanc, a curati^ de òuri- 
ianez^n pievi, 

BURITANOSU si btmtìanosurd, adj., 
plenu deburuiane. 

BUREANCTIA si buniianuiia, s. f. 
deminutivu d'in burtiana. 

BDRIIASIO, s. m., pj.-e, deminutivu 
d'in hurin, 

BURFU, s. m., dolium, doliolDin; 
vasu facutu, ca si hutca sau butoinliiy 
d'in doge legate cu cercuri, mai mico 
inse decStu unu butoiu, si -in care de or- 
dinariu se pime si se tine rachiu sau vi- 
narsu. — Form'a si inteUessulu cnven- 
tului ducu la acea-asi radecina ca si 
hùria, (vedi acestu cuventu ): se potè ins 
se fia in legatura si cu bara (vedi aoe» 
stu cuventu), casi ital. barile^ frane 
h&rll, isp. barrii; bitria ar ii atunci in 
loca 'de buniu:=zburiliu, forma analoga 
cu cea d'in limbele sorori, d'in care 
relcn, ce se aude pre a locurea. n'ar fi' 
decà tu una corruptione. 

BURLANU si burlincH, s. m., pl.-i 
poroe] Ins d«llcus=rporcel I u iutercatu; — 
transformatud'inj}orcMto2wsau;x>rcf</4 
mt? — Dfìconuoscutud'incoce de Carpati. 

BURLINCASIU, s. m., deminutivu 



I 
I 

I 

I 



fi 




dio burlinen, ca sì acestu-a aeconno- 

scutu d'ÃŒD coce do Cai-pati. 
BURLINCU, s. m., vedi buHam. 
BUKLINCUTIU, s. m., demìnutivii 

d'in btirlincu, ca si acestu-a necoimo- 

«jutu d'in coce de Carpati. 
^^ BURLACI!, 3. m., cn^lebs; ca si be- 
^HicrM, neinnoratu. 
^B BURLITIA, s. f., deminutivu incar- 
^Mta cu suffìssnlu itia, care, pre lòoga 
^K nu e romaoicu, este acf sìdeprisosu, 
pVk ore ce burla seiigixru e uuu deminu- 

tim d'iu hura : ploia menunta si reco. 

IBURNITIA, 8. U vedi burlUia, 
BUKTA.s. f., T©nt«r, alrus, ])aatex; 
ntece, partea de dioHU a pantoceliii, 
care ae atia maciele. apprope pert'ectu 
nonjmu cxkpantece, singurele diffe- 
ntie intre hnria si pantece fiendu : 
co pantf!ce este nua espressione mai 
ibile de cfitu hitrUt; b) co pa7itf.ce nu ae 
pleea ca buiia n la pellea san carnea 
ile \iTe pantece : a prrparà bune Òuccate 

I£ìn pantccc. da mca uu se dice , pre 
lltu noi scimu, in locu de : a prepara 
mccaUi <Vin bnrta de vaca; — d*ia aceste 
lifl'ereatie vine, to jKtntece. mi se appicca, 
pi buria, in espressioni de risa si de des- 
pretiu, cumu, de essemplu : burta verde 
=cellu ce manca multu, ce se imbuiba 
H|i se indopa atora d'in calle; sì de acf, 
^||rin metafora, burta verdei^omn datu 
la interessi si vietia materiale, si prìn 
I acé«ta-a necapace de cogetà ri si senfci- 
I meote mai inalte si mai generose, (espres- 
^â– Bouea burla verde se iea casi unu ca- 
^V^ntii compusu cu intellessu de sub- 
itantivii masculinu nevariabile in nu- 
meru : unu burta verde, tmd multi bnrta 
vtrde; acestu modu de compositione este 
strainu de limb'a nostra; maicon- 
nnu cu geniulu lirabei ar fi do a c^n- 
rà celle doue cuveutp ca separate 
i a tractà pre fìacare dupo natura sea 
adiectiTO sau de substantivu, asii in- 
dica ili plurariu : burtelc verdi : 
f- verdi nnevoia iepoti inteUege 

i'i ccva mare sì geiierosii) : — bm'ta de 
j[Xi=pantece capace, iji care incape 
Ita mancare si bentura. — Cà tn pen* 
ymologi a cuventului, fmrta se re- 
acea-asi radecina cu borta^ amen- 



cu bttrta mare, 
foraraen^gaura, 



doue cuventele : boria si burta^ fìendu, 
oasi torta si turta^ nnulu si acellu-asi 
cuventu, cu sengur'a soarabaro a lui o 
in u pentvn dostìnctìonea de intellessu 
(vedi horta). 

BURTE, a. m., (fora plur ri u, si lu- 
andu, ca si borde, hurdule, aiticlulu a : 
burte^i), appellatione data unni omu cu 
burta maro; — cuventulu burf.^ ne potè 
puue pre calle de a ne da computu despre 
cuventole formate in acellu-asi modu : 
burtfi fiendu in addeveru unu plurariu 
d'in bttrta, calificatìonea ce se da unui 
omu, chiamandu-Iu hurit^-u, insemna 
atà tu cfttu si omu cu mnltv burle; cu 
alte cuvente caliiìcatiouea prin plura- 
riulu burlc-a este ca si unu augmenta- 
tivu, ecivalente in intellessu cu suffis- 
sulu osu ce e'ar affige aiibstantivului : 
burla : burt-osu. 

BURTESIU-(i, si 

BORTOSU-a. a-lj. 

BURTUCA, 8. f. 
(vedi burla). 

BURTDCAMT-a, l. caadj.. apprope 
de acea-ani insemnare cu burtosu; 2. ca 
substant. : b^irtucanu, de acea-ai in- 
semnare ^'i burtuca. 

BURTl -;iu, s. m., pl.-f. sì'ìF de a- 
cea-asi insemnare cu burdusiu. 

BURUI.'VNA, buruìaìutsu, etc, vedi 
buriiana, l-arihinosu, «te, 

BUSDIGANU, vedi btudurfmin. 

BUSCEANC sau 6itó*<canM, bustiaìiu^ 
s. m., pl.-iy Htlpes, truQCDs; buccata de 
lemnn grossu; — de acl metaforice : omu 
lipsitu leprecepere, dcsemtire, de limba, 
de vivacitate si activitate : f^e mi stai 
cauHubusccanu? (Vi>di bùtu^iìbuduittt), 

BUSIDICABE. si 

B\j SlDlRE rGscu, v., rehem^nter swi- 
tero, invehf^ snueeaHcre; a essi, a sari, 
a resarf cu violentia, a tissini; a se ra- 
pedi; a se apprende, a se iui'urià ;^ne- 
connoscutu d'in coce de Carpati; cu tote 
aceste-a, si, cu tòte co pare a presenti 
combinationi fonetico straine limbei; 
totuai, fiondu co se preseuta si sub for- 
m'a ba<iidicare, care se conjug;. bimplu: 
hmdicH, busidici, etc, unulu d'in carac- 
terìele ce denota vechiraea si romanità - 
tea cuvenieloru busidire si busidleare se 



108 



BÙT. 



fìa in locn de hmcire si husckare, rì 
prin urinare se se referìa la acea-asi ra- 
dmn^ mbttsceanu sau botuivQà ìbuchctUj 
hotu, busceanu); d'in coce de Carpati se 
;i\ide piscire inintellessuanalopj'ucn hu- 
seire suu husidire, 

HUSlKE,-e5CM, v., pu^nls forire; a 
lov( cu pumnulu, n lovf cu viokntia, (vedi 

BUSIC, s. m., p\''Cj pa«rnM8; deacea- 
agi insoDinare cn pupnnn^ se aude la Da- 
coroinani mai nnmai in espressionile : 
a mcrge, a se duce de a bHSÃŒdez=.Q. merge, 
a se duce inbranci, vorbindu depruncii 
ce nu ambia inco in petiore sau de OTiie- 
nii, ce de nopoteutia san d'ia alte cause 
se puiiu a ambii in branci; — la Ma- 
cedoromani se dice bwiiurn, deminTitivu 
d'in busìuj in locu de puìunn; — se fia 
acestu cuventu trassu d'in pu(f, rade- 
cìn*a luì pn?aiiH=puimiu, cianume d'in 
lina forma cnpuf^iu, stramutata in buffiu, 
si apoi in hmn? sau vine d'in acea-asi 
radecina cu buiutbniirp.^ otc. ? (vedi botu). 

BUSUIRU, s. ra., vedi bus'm. 

BUSTIANU» vedi husccmiu. 

UUSUIOCU sì buìiìocfi, s, m., vedi in 
dictionariu basdku. 

BUSCXARIKE,-mu, v., soppiUre ; 
snbrlpere; a sterge cuiva ce are in bu- 
sunariu, a fura cu mare desteritate, fora 
a fi semtitu, (vedi bjtsunariu). 

HUSITNAKIU, si bnzuimriit, s. m.. 
pl.-(?,* perula» saoculiis; saculetiu facutu 
la nnu v^stimentu, in care se punu bani 
sau alte obiecte : de ce mi ai facutu la 
maiUellu nunMì tmu busunariu? asiufi 
doritu iìow: biisunaric. — Vi ne acestu cu- 
ventu d'in biirsa? (vedi bosiu)\ sau se 
refere la acea-a.si funtana cu bMu ori cn 
buzn? (vedi boin si busa). 

BUTACrU, 1. ca adj. d'in collo de 
Carpati : hebes=:tempu.bontn, vorbindu 
de instnimente ascutite» cari se tocescu 
si si perdu acumele» Rau despre mentea 
si sentirea unui omu, care este lipsitu 
de precepere 5i sentire ; 2, d*ìn coce de 
Carpati, ca substantivu de acea-asi in- 
semnarc cu buiasin »au bittik^t^ (vedi 
òche). 

BUTASIKE, vedi botasirt. 

BUTASnJ,s.m.,pl.-»j t«Ieii,merpns, 



BÙT. 

propago; ramu de arbore taiatn, care 
plautatu reprende radecina, (vedi boiu, 
compara si frane, boutiire). 

BUTCA. s. t, carucia, trassura micii 
si usiorea, de ordinariu descopt?rita. 

Bl'TELCA si bufilcn, a. f., forme iie- 
eorrecte, in locu de biddlay butelia, bu- 
iìlla^ etc. (vedi aceste cuvente in Dic- 
tionariu). 

BUT1RE,-MC«, V., ruere, temere se 
projicere; a ne arruncà orbesce, a se ra- 
pcdi cu l'uria; — neconno3cutu d'in coce 
de Carpati, (vedi i use 6o^mj. 

BUTNARlA, s. f., arte Bau stabili- 
ineiitu do buhiaHu. 

BUTXAKIRErfscM. a fi buhiariu. 

BUTNAKir, s. m., care scie face 
&?^/,* — cnvcntu, ca si derivatele bui- 
naria si btìfnarirc, neconuoscutu d'in 
coce de Carpati, unde se dice butarius^ 
butnaritt; déco e se remana si bulnariu 
cuderivatele selle in dictionariululimbci, 
atimci cauta antaniu se i se de uii.-i for- 
ma mai correcta, cumu butìnarin, si allu 
doile se se applece cu insemnarea de fa- 
ciUoriu de bt'Uine f^ui pùtifte, putineie, etc. 
de orece prestra Carpati se dice btUina 
in locu de ptttina sau ptUineiu. 

!. BUTU, s. m., pl.-wW, renlha», ob- 
fiUte;itlii;reBÃŒstentiaceface cinevaaJtui 
cuiva, ca se-In supperc; mutra, nasu ce 
arreta cineva altui cuiva : in butuluieu 
facusieu asitì=pentru desplacerea tea, 
in necasulu teu, ca se te supperu pre tene, 
ca se ti* arretu, co pucinu mi pésa de 
tene, etc., asià in cà tii in buttdu fluiva 
correspunde ca frane, malcrr* rinelqn'an, 
Sì en 4i'plt de qDelqu*Du; — de si cuven- 
tulu-nu se counosce d'in coce de Car- 
pati, inse, in vederea numerosci familia 
de ouvente, de care se tine si d'in care 
parte au occursu, si parte au se nccurra 
inco; iu vedere co btttu nu e, probabilp, 
decà tu alta forma d'in boh^, ca si iurta 
d'in torta, tittu d'in totu^ cumu so vede 
si mai lamuritu d in espressionea con- 
noscuta d'in coce de Carpati : a face 
mutra adva^za face bìUu cuiva. mutrn 
fiendu=Ao/M : cuventuluÃ’M^uar merita 
potesti tréca de la starea de provincJa- 
lismu, in care seaflaasUdi, in gur*a 
totoru Kom&nilorUf (v^ bctu). 



I 

I 

I 

I 

I 
I 
1 




2. BDTU, adj., hobes; prin urraare 
cu acea-asi iusemnare ca si a lui butaciu 
'<le8ub. 1 ; — neconnoscutu, ca si 1. buiu, 
d'in cocr* de Carpati, déro, pentru acel- 
l&-asi cuvente ce am addiissu la 1 . Mu^ 
BPritandu seriosa luaro amentc. : pni- 
babile e co bantu s&iibontn, connoBcute 
l'in coco de Carpati cu acea-asi inseni- 
tre, ca si adiectivulu bu(u, sunt in locu 
1« botu sau bntu, prìa introducere a uquì 
spre impoterireu tonalitatei, 
BCTUCU, a. m., pL-i, truncui, »ti- 
ptt; rincula; 1. truncMu de arbore 
taìatu; 2. truiicbiu de arbore inco in 
pamentu, in s[>ecialu : InUuctt de vitia ; 
catena saucatusia, facuta d'in umi bu- 
tucu cugaura, in care se pnnu petiorele 
&aumanele crimiuHliloru; 4. metalorice : 
lipsitu de mento si de semtire. san 
'eoiu torte in miscarile corpului: pe- 
loni grossa yi greoiu : ab'uì si unisca 
utuà iy (vedi bota). 
BUTURA, s. f., cavus-truacnii; trun- 
,chiu de arbore cavu sau scorburoso, ca- 
ttate sau scorbura intr'unu tniuchiu 
le arbore; neconnoscutn d'in cóce de 
larpati, de si denvatulu seu OiUuruca 
ìòutttrufja este forte populariu, (vedi 

òniu, etc). 
BUTURE si biUnrn, rf. m., pl.-ì, trun- 
in sau buccata de carne, — cuventuce 
de certu inai multe drepturi de a 
1 in dictionariulu romanoscn de 
u cioscerta, si alti stiaini-snii alle 
roru combinationi fouetice sunt nimnai 
lune de a sparge una urecbia sau a rupe 
gìira romanesca; pentru elymologia 
butu. 
roTUKOSU-«, adJM caTii8,cttTernii- 
plenu de buture, coptoritu. scorbu- 
(U (vedi butnru); — desi ueconnoscutu 
m coco de Carpati, iuse face parte d'in 
â–  familia, d'in care cu greu 
,'arti si scote. 
liUTUKUCA si butuntffa, s, f.? sim. 
iffu; stipe»; radecina de tuta sau 
larbore ce so acote d'in pamentupen- 
f'- '•Jufturaiiìi^m\eYÌOHubùttf). 

lii â– , Y., vedi btifnire. 

BDj6A, s. t., labium, Jabrnm; — in- 
•muarea acestui ouventa cumu si a 
lerivateloru selle , se potè vede in 



dictionarin la articlulu btidia; aci ne 
vomu occupa nuraai cu cercetarea ori- 
ginei cuventului, origine pre cà tu inte- 
ressanto pentru noi, pre atà tu si grea 
torte de urmaritu. CuventuJu correspon- 
dente la allu nostra biiza este, in lim- 
bele sorori, cellu latinoscu mai multu 
sau mai pucinu modiiìcatu : ital. labro, 
frane, lèvre, ispan. lablo. In romanesce, 
dupo legile fonetice alle limbei. Ubram 
a eautatu se adjunga launt, ca si fabru 
=r;aber, fauni; èro labium a eautatu se 
se transforme in laiu : si cu modulu a- 
cestu-a si ìauru si laiu, adjungoudu se 
se confundacu cuvente de altu intel- 
léssu, au perduta insemnarea de Inbniniy 
si de aci necessitatea cuventului Ituza, 
carei tìendu-co partile corpului se es- 
premu Li lirab'a nostra, de regola, cu 
cuvente roinanice, suotemu depìimi con- 
vinsi co si elhi oste de origine romanica, 
9i co nodulu cesfcionei sta numai in greu- 
tatea do a dcteiminà cu precisione de 
care radecina annme se tine cuventulu 
bu£n, Cu forma mai multu sau mai pu- 
cinu appropiata de a nostra bu^a, cu in- 
tellessu mai multu sau mai pucinu ap- 
propiatu de allu cuventului romanescu, 
vorb'a bu^a se alia in multe limbe, nu 
urunai romanice, ci sì. de ulta origine : 
isp. buz=:buza , sarutare de mana , 
de nude esprossionea adverbìalc : ;de 
buces=:cu lucia la panienturrital. hoc- 
colie (d'in boeca=biiceA=fMiCCa); de 
bnz se lega, in ispanesce, si buzou^ca- 
nale, gaura. dopu^franc. bouchon (d'in 
buucbe=gura). cumu si boivi=:buza de 
vasu (ins^^mnare ce are silatin. labrum), 
bocera^mancare sau beutura ce re- 
mane pre busa sau pre botu; boo«arr= 
a da d'in buse, a miscà buscle, etc; 
provenc. bus<*:=sarutare de roana: ital. 
tirol. bos=t)asìu sau sarutatii; alban. 
buztt:3:hiaa: polon. buzla—gura, sani- 
tatu; arabicu rulgariu bù»» san bòsa^ 
i^arutatu. —Cuventulu de certi\nupote 
fi arabicu, de ore ce nu se atìa in limb'a 
araba eulta, ci de la Ispanioli, prin in- 
dclungnlu si strinsulu eontactu, in care 
au^tatu cu densii Arabii, s'a potuti» 
stracurà torte usioru ingur'a poporului 
arabu. Limb'a ispanica asla déro, in care, 



cumu amu vediutu d'in puciaele citate, 
cuventiilua luatu asià mare desvoltare, 
are se ne de esplecarea lui. D'in impre- 
giiiraroa. co pre longa formele cu o si «, 
biusy bocel, eto., essistu, m lìmVa ispa- 
nica si forme cu t, appropiate priu iii- 
telleasu de celle cu u si o, cumu : bozo 
:=buza mare cadecallu, bou, etc, Ijcho 
^arutatu, lj€dar=:sarntare, ek\, uiiii 
referu si cuventele biix, etc. la latiaos- 
cu]uba»iinn=macedorom. /ja.S7«,sariitu. 
Acesta etyrnologla, cà tu pentru Intel" 
lessu, ar cadrà si cu romanesculu biiza, 
de ore ce in roraanesce (jara si gtiritia 
au si iui^emuarea abstracta de sandalUj 
tognaai precumu si in latinesce oscnlum 
=fjuritia insemua si sarutatu : proces- 
sulu contrariu, adeco trecerca unui cu- 
ventu de la inseinnare abstracta la in- 
Buianare concreta nu e mai puciuu l'ami- 
liariu totem limbeloru, cumu se vede 
d'in essempieca mancare, vcrsainrat etc., 
cari iu intellessu ordiiiariu sunt ab- 
stracte, insemnanduac^io«ca(/^ ajntt"^'^ 
de a se versd^ déro iau si intellessulu cou- 
cretu de ce se «WHca=:buccata, de ce se 
vei'sa=:ap'a versata preste ripete nMW' 
riti. De partea formei iiise mai cu greu 
s'ar potò demoustrà , cumu husiu a potutu 
dà romanesculu busa; si atà tu de par- 
tea formei catu sì a iutellessului, ispa- 
nìcele bnaouy bovcar* etc, cuninate cu 
buz^anevoìasepotuespleca prin b:)sinin. 
Fiendu-coespres.sionea ispanica debuto^ 
:=itaL boccoite, care, ciunu s'a ob ser- 
vata, este neindoiosu proveuita d'in bue- 
ga; de acea-a noi credemu ca forte pro- 
babile, co romanesculu hiua, ca si Lspan. 
biuG| ca SI frane, buuche, bouchur^ bou- 
chon, etc., au essitu d'in latin. buGca= 
bucca, si a nume d'in uuu adiectivu buc- 
oeus^ buocea» care iu romancifce va ti su- 
natu antaniu buciu, buda; apoi, prin 
trecerea lui e in tf. asià de familiaria 
limbeloru romanico, (vedi in aictioiiariu 
litter'a Cy si litter'a^), se va ti transfor- 
inatu in giuy bugia, forme ce so atla sì 
iu italienesce : buurio, buirla^desertu. 
canij intiatu, sì mai allessu ^?(^'rt— Tor- 
ba deserta, tuetUione, insemuùri ce se 
tragu forte naturalo d'in btwca, allu ca- 
rei intellessu primitivu este celiu de 



I 



calcitate, gaura, inflatura, otc.; in fine, 

prin una nona si ultima permutare a lui 

gi in di siueratu sau si, cuventulu va fi 

luatu form'a budia sau btu-ia, lutogmai 

preciimu si d'in giacere sau jacere s'a 

fiUnitn fliaare, procumu in sensu inversu 

d'in dìosu s'a facutu giosu sau j'o5m, pre- 

l'umu in fino Mucedoromanii d'in gi si 

gc. facu regulatu totudoauna si si ^e : 

frisere, pìamere^ sterzere, zimia^ etc, 

ili locu de : frigerc, piangere, stergere , 

gingia. Cu uiodulu acestu-a huzia intra 

in numeros'a familia a radecinei co a 

datu si botu, botiu, buie, butu, buture^ 

(vedi hoiu si bosiu)', si de acea-a, fiendu 

forte gi'ou a reduce cuventulu la form'a 

^H(/itt, cumu s'ar cere dupoconsideratio- 

nile peno aci espuse, remane a se serie 

dupo pionunti'a stabilita, sub form'a inse 

hìidiay de ore ce scrissu cu z, bmia, ar se- 

menà a cnventu strainu: si acesta forma 

0, dupo noi, cu atà tu mai cuvenita lim- 

bei, cu cà tu s'ar potè deriva bmliu de a 

dereptulu d'in bntu sau boiUf prin stra- 

mutarea lui t in dj ca si in alte foi'me 

d'in acea-asi radecina : buduroiu, budu- m 

rctiìi, badia sau budeia, etc, derivare, I 

in favorea carola milita sì intelles^ulu, 

de ore ce òotu sì budia se punu adesca 

nn'a pentru aU'a : a se sterge pre budie 

si a se sterge pre botu; stergc-ti budiele 

si stvrgeti botulu, etc; si da ore ce cii- 

veiite, cari, ca bu^iohariu, btisupianu sau 

budinnariu, pam in legatura cu bua<i, 

cadredia, prin intellessulu loru, mai 

bene cu acesta modu de a esplecà cu- ^ 

ventulu bu3:a. fl 

BUZDUGANU, si basdugahu, s. m. ; 
cliiva ferrca=maciuoa de fenu pentru 
lupta in bataìa; —btisduganidu era u- 
nulu d'iu insemnìeltì poterei domniloru 
romà ni; in legendele popularic tìacare 
smcu e armata cu uuu busduganu. pro- 
cumu in mytliulu grecoromanu Ercule 
appare uedespartitu de iufricosiat'a sea 
l'Uva sau maciuca : de acea-a cuventula 
nu so potè esplecd cu buzogà ng allu 
Ungiiriloru; — se nu fia ore in locu de ^ 
bu.'itnganUf si se se lege de acea-asi ra- | 
decina, care a datu botu, butuy etc? 

BUZUNARIEE,6ttn«Hanti,etc, vedi 
busutuirire, busunariu. 




e. 



CABRIOLETA, s. f., ai caMoìetti, 
». m., pl.-e, carniciora cudoae rote, — 
'Jiipo frane, cabriolet; déro, déco nu a- 
ihinju una espressione mai cuveuita, inai 
bene se ne pastrà mu vechiulu nostra 
a)tiffa^:^ìn ìnsemnare cu cabriolet : bi- 
rota ar fì potè una espressione sì mai 
buna sì mai usiora de intellessu pentru 
Rom&ait. 

CACIORlA, s. f.. calitate, stare sau 
{apta de rdcioru. 

CACIORU (cutoiiulaautepenultima : 
airioru), vAriuSf varie^jxtiifl; flbsiirtlus^ 
ln#l>tiis; petatii , vergatu, peslrieiatu, 
:.alu; — de aci : neintellessu^ ab- 
a: hi, estravagante; — cuventu, ca si 
(ierivatiilu seu cacioria, neconnoscutu 
d'in coce de Carpati, si allaturatu in 
dìrttonariulu de Budadeispau. cHzurro 
■ j iu espressioni; — se nu fia 
/ d'in acca-asi radeciuii cu ca- 
care, in iocu de (cacloiu(i)ore ouniu? 

CAClL'lìA, s. f., Ac'ipensrr, tursio^ 
pftsce fortft bunu de maucutu, cu botu 
hùga sì cu jjpiQi pie spinare, frane, i^- 
«twffcou; — cuventu pucinuconnoscutu 
dia coce de Carpati, care, dupo dictio- 
narìalD de Buda.ar fì aftiuu cu ital. ac- 
ci mra^=Hpe.cia de Bardella, èro dupo in- 
re^iatulu slavisfii MiliosIcJi cu ve- 
chiulu slaTìc. kt'clga, care insoniiefisisto 
in lixiib'a vechia slavica, ci e numai 
pre^uppusu de meniionatulu ìuveilatu 
dupo noulu slavic. tiitc3[?a, serbesc. 
ci^a. Lassandu ìuse la una parto ety- 
mologi'a, se cautà niu a elucidi^ mai benu 
conct'ptiiluce esprenie cuvcntulu, con- 
Qieptu Iurte coiifusu, ca allu celloru mai 
Diolte cuveut-e. ce ac tinu de donieniulu 
istorie! naturale : in addeveru preste 
Carpati cuventuiu caciuga^ cà ì si ciya 
nu <'4Y/(/, connoscutu si d'in coce de Car- 
pali, ie iea pentru doue concepte, cari 



in Romanica libera se espremu cu done 
cuvente diverse : dga sau cega, sì ni- 
setru; si prin urmare ar cauta ca pentru 
nisetru se adoptà mu cuventuhi »lurio- 
i onl«, sturione, adoptatu si de celle alte 
linibe sorori, asié. incfl^tu cifftij cega sau 
caciuga se se applece numai la speci'a par- 
ticularia de sturione, numitu deLinncu 
«elpenser nttltenii8, 

CACOMU si cacumUt s. m., mu» pon- 
ticus; animale, a cui pelle e forte can- 
tata pentru blanitu ve^timente: p«lle 
sau bla na de acestu animale; — cuventu 
turceseu. 

CA DANA sau cudiva {d nw^iuei-atu), 
cuventu turcescu : muiere a unni Ttimi, 
dorana do casa a unni Turcu. 

CADELNITIA, s. l'., turlbalum; ra- 
Ha, cu carepreutulucflJt'sociubasorica; 
— cuventu si de forma si de origine sla- 
vicu, de care inse n'avcmu lipse, de ore ce 
despunemu de unu cuventu curatu ro- 
iimnoscii, catta, ai de aUulu tcmmiória, 

CADETU, s. m., juno nobile ce intra 
in inilitia ca simplu soklabu» — dupo 
iVauc. catlet, care a inloctiitu pre germ. 
iihiaint, (^nnfLer), ce se dicea mai 
inainte iu Iocu de vudetit. 

CADIRE,-c,st'M, V., ture aurflre; ate- 
inià cu catfa, — cuventu slavicu, in 
loculu caruia potemu face usu mai bene 
do tcmiare, sau mai correctu, iiuìnare 
:-grec. i>o[j.t4v» de unde si tnmìn, cor- 
ruptu in tcmìia. 

CADfO", s. m., judecatoriu la Turci. 

CADULITU, s. f., deminutivu d'in 
caduj (vedi in diotionariu cada),\\\ care 
(brm'a litia nu e de recommandatu,, si 
care e si de prisosu in limba, de orece 
avemu d'in t'.ada si alto deminutive cu 
forma correcta, aidutki^ cadisionu 

CAERU, sìcdicTUy s. m,pl.-f, pcnsura; 
lana, inu sau cà nepa netorsa, cà ta so 



119 



GAL 



pune una data in furc'a de torsu ; — de 
unde? Dictionariulu de Buda alhitura 
de cuventulu ri>manescu lat. calleuilruu, 
ispan. pa>ercl=:speciadeperiica, frane, 
«abler^asciclu de mai inultB foie de 
charteia. 

CAFAIRE,-e5C«, V., rerberare, mnl- 
Ure? a bate, a piaà ; — neconnoscutu 
d*in coce de Carpati. 

CAi'EGlU, 3. ni., care tace san vendo 
cafea, care tine unaca;t*Hea;— form'acii- 
TentuIui este turcesca; s'ar potè inse cor- 
rectà , dicundu-se cafellariu, aau cafearin, 
sau('(j/e««rÌM,- celle d'in orma daue forme 
se afla dejà in dictionariulu de Buda. 

CAFEKU, (cu tonu la antepenultima : 
ca/ertt), s. m., pl.-j\ tig^mitn, tinrninm; 
lemnu ce intra la accopereracmtulu cu- 
seloni;— cuventu neconnoscutnd'in coco 
de Carpati, imde se dice numai caprioru; 
— se fia cafent una transformatione 
d'in oAper, d'in caro a essitu, de cerfcu, 
si caprioru? — Dictionariulu do Buda 
observa co se dice si in fonn'a cafcf*^ 
(cu tonu pre penultima : caftre). 

CAFTANLIU. s. m., eelht cu dreptu 
de a porta vaftanu; — se dicea rnai al- 
lessu in risu de boiarii imfumurati de 
privilegiele loru si pretentiosi ; — ca- 
yentu si de forma si de origine turcesca. 

CAFT.'iNU, 8. ni., pl.-e, vestimentu 
de onore, ce in tempulu anteriore regu- 
lamentului portau Iwiarii; de aci : a im- 
braca cu aìfìanu:=za boiarf ; — cuventu 
turccscu. 

CAHALA, s. f., testa, laterj cara- 
mida, ollann de soba; tubu de soba; — 
coptoriu de ca/ia/(?=:coptoriu de arsu ca- 
ramida, olle, oliane, etc; — cuventu ue- 
connoscutu d'in coce de Carpati. 

CAICGIU, s. m., cellu ce servala unu 
cateti; — cuventu si de forma si de ori- 
gine turcesca. 

CAIOU, s. m., pl.-éf, cjmba; vusn de 
plutìtu luugu si angustu , mai micu ca 
una nave. 

CAIEREJjLU, b. m., deminutivii d'in 
caieru, 

CAIEBU, 8. m-, vedi caeru* 

CAIEU, s. DI., neolgisrau uefericitu 
dupo frane. cahier=fasciclusau fasciora 
de mai multe foie de charteia. 



u 

I 



CAL^ 

CAIMACAJtflA, 3. f., demnitate d< 
caimùcamuj tempulu cà tu gubernà unu 
caimacamu. ^ 

CATMACAIVfU, s. m., cuventu tur-^ 
cescu : locotenente allu domnului; in 
terapurile mai vocine domnulu terrei ^ 
romanescì incredontià administrationeafl 
celloru cÃŒDci judecie de d'in collo de 
Oltii nnui cidmaramii; de cà te ori domnulu 
morica aau cri detronatu, peno la sui 
reain scaunua noului domnu, unulu sa 
mai multi caitnaamii adminìstrau si 
la^ibernau térr'a; prò tempulu Panario 
tiloru, acesti-a, indaia ce capetau domni'a 
de laSultanulu,numiau seufi^uri dMntre 
boiari pre caimacamii, cari administrau^ 
peno la sossireainsiloru de la Constan-H 
tìnopule in capitalea terrei; pre tempulu / 
rogulamentulur organicu, lacasudeva- 
cationH a Ironului, luau de dreptu fre-M 
nele guberniului Irei caimacamì, si a V 
nume : Vornictdu ccUumare, Logofeitdu 
Cella mare si Frescdonteh inaìtului di- 
vanti; cu desfientiarea regulamentului 
organicu incetara si caitnacamii cu cai'- 
macnmi^a. 

CAJMACU, s. m., florca laptclui, 
smantana; ce e mai bunu in verce altu 
lucru, florca vercarui altui lucru, — cu- 
ventu turcescu. 

CAINTIA, s. f., iurultentlft, dolffrj 
m^^eratIo^ fapt'a de a coi sau de a sd 
cai, parere do reu, penitentia, commi- 
seratione; 

CAIRE,-C5C(/, p(PDitere5 dolere; mi- 
serarl; 1. ca transiti;^! : a cai pre ci- 
»cra=a lu piange, a lu coramiaerA, a 
semtl si espreme compassione de den- 
sulu; 2. ca l'eflessivu ìntransitivu, a si^ 
ca)=a semtì parere de reu sau dorere 
de anima pentni una fapta rea: me ca- 
iescit de ce am facutu:=zmì pare reu de 
ce am facutu;— vine acestu cuventu 
d'iuslavicu]ukajatl=riuffere=aplange, 
sau d'in latin, cajarerrbatere, punir'»? 

CAITIA, s. f., vltta, mitra; scnfìtia 
ce pumi pre capn niuierCe sau copillii; 
moti» de passere;— dupo dictionariulu 
de Buda in locu de capitia, prin caderea 
luip; compara siital. caTczKa:=cape3tru* 

CALABALICU, s. m., cuventu si de 
forma si de origine turcesca : 1. lucni* 



I 




Cai^ 

relè ce duce cu sene la ilrvunu unu omu 
aaa una armata (vedi si bagagiu); 2. lu- 
cnirilet si mai vertoau vestimente, stra- 
le, etc,, ce are ciiieva in casa; 3. mul- 
tixne mare de omeuice se adima iiitr'unu 
locu: 4. uecuratie, loture» gunoiu, etc; 
— de aci espressioni ca ; pane de cula" 
6a/irM=pane prosta pentru iucratori si 
serritori; a hh face cuiva calabaliai=. 
a nti i rupe manecele, cumii se dice; a 
DU merge desìi pre la deusulu, a nu sta 
indelungu la densulu. 

CALAFONIU, s. m., vedi in dictio- 
oarìn : colofoniu. 

CALAICANU, s. m., chalcaiit!ium= 
•^à Xx'3i'i/\^ov(=flore decupru); sulfatu de 
copru (san de feru?);—cuveutulu cauta 
*e fìa vechiu in limba, déco e in adde- 
VÈini foruiatu d'in ohalcaDthuniy de ore ce 
eh initialo s'a tradussu pria e simplu, 
fon aspirationea h ; ellu s ar potè cor- 
rere, dandu-i-se fonn'a ca/c«n^<;— d'in 
â– :^rea latina a cuventului grecescu 
^ ,..-., av^ov, prin ciipri roaa=:rosa de 
cupru, limbele sorori au traasu forme 
mai mnltu san mai pucìnii desfìgurate, 
eama ital. copperosa, frane, couperose, 
ispan. oapArrotta , etc, d'in care si noi 
ama potè face cuprosa. 

CALAl^EKU, 8. m., tanacetiim bnl- 
umltA lui Linneti, una specia de pianta. 
OALAKABA, s. f., brasKioa uloacea 
lai LinnetL, pianta leguminosa, specia 
de ciirechiu, — cuvontu neconnoscutu 
d'in coco de Carpati, formata dupo ty- 
l'olu germanicului knhlrflbe, carui'a tusc 
^'*r |K>té dà tbrm'a ^manesca colcmpa 
«au colerupiii ca compusu d'in oolls san 
uuHb (de tuideallu nosinx corcchiu san 
curcfAiK^collculus), si d'iu rapa san 
npmm^rapu, rapa (brojba). 

CALAUDIA. 3. f.. cellu ce arréta drii- 
aala cuiva, colla ce pre eineva duce la 
Qirì« locuri, unde nu scie singuru merge, 
cuoductoriu, (vedi si calatuliut d'in care 
(damha n*ar ti de cà tu fonn'afeniinìna). 
0ALAUDIRE,-e4.-6*w, v., a servi de 
talmudia cuiva : se coastruesce cn obiectu 
Ibectu : a calamli pré eineva. 

CAltAUDIU, H. m., dax; cu acea-asi 
ifeMunarc ca si calaiidia, forma ce sin- 
|m M aude d in coce de Carpati, si 



CAL. 



ItS 



cai*e, de si pare a ti fenà ninu d'in calan* 
diuy se appleca inse, casi latin, dax, 
fora dostinctione de sessu, atStu la liar- 
bati ciltu yi la femino, ba chiara si la 
lucriiri, in fonii'a feminiiia : nalnr'a e 
cea mai bima caìaudia; Anlfmin e luna 
calaudia; — se vina ore acestu cuventu 
d'in img. kalauz^ sau d'in romanesculu 
calle? In acesta d'in orma supposìtione 
ar remane de esplecatu sollìtjsuln udiu. 

CALDERIMU, s. ni., paTiinentnm , 
Tla strata; calle asternuLa cn petra, pa- 
vimenta, strata, — cuventu tiircescu. 

C^UjFA, s. f., (cu forma feminina 
appiccata si la barbati, si mai vert^au 
la barbati), plur. caìfc, (mai pucifìu cor- 
rectu : cà lfi, déro si sub acesta forma, 
ca si sub cea de calfc, appiccata, ca si 
in sengulariu, numai ìngenulu femininn, 
chiara tienila vorl/a de barbati): Uro, 
ofUcliiator, opifcX) coiiich; 1. ìij oppo- 
.â– iitione cu ucenim, cella ce a invetiatu 
una arte si incepe a uà practicà : arestu 
magestm a scossu multe calfe in arfm sa; 
de atà ti-a anni inveti ciohotaria si inco 
uai potitiu essi calfa; — de ac( metafo- 
rice ; a ficaie ]}rc eineva ealfa in ceva^ 
a r invetiii forte bene in acellu ccwi; a 
es.si calfa in ceva=^ essi perfectu, a at- 
tenge perfectionea in ceva, — se dice mai 
vertosu in intellessu reu : cxdfele ce ai 
scossii in acesfe bhstemati'-, ienu intffi' 
culli pre tcne^ magcstridu loru; — 2. In 
opposetione cu ìuaiestru ; cellu ce, scien- 
duuna arte, nu are indestulle mediloce 
spre a deschìde unu stabiliraentu, in 
care se si practice artea pre seni'a soa, 
ci ente nevoitu a lucra cu piata in .stabi- 
limeutulu anni maiestru ; in acesta cio- 
hohiria Imrediapre fìacare di dieci de 
calfc, fora ca maicstndn se pota satisface 
tote cenrde ce i se factr; — cu intellessu 
analogu cu alla cuventului nostra caìfa 
se iea frane, cumpagmiu, german. ^c* 
scile; xiÀ.ipGi;, grecescu moderna, oste 
de acelln-asi intellessu cu allu uostru 
cflÌ/(4, si, fora imlouientia de acea-asi 
origine; doro care e acesta origine? (vedi 
nnuatoriulu caì/'atare). 

CALFATARE,-e<*m, v., naTÃŒcrli rima* 
itlpare, a astupii crepaturele unni vasu 
de piatita cu pece sau smolla in parte, 

8 G. 



114 



CAt. 



sì JD genere^ cu pluta, cu stnpa. sau cu 
verce asseuiouea; — cuventuiu se atla 
mai in tote limbele sorori : ital. caU- 
fatjà re, ÌHpà n. calafatcar» frane, calfater 
8Ì oalfeutrer, luatu d'in nicdiulugrece- 
8cu>iQt).a^T6Cv^a impeci san smolf unu 
vasu de platitu, si in »[Ouore, a astu]>à 
crepaturele unni assemonea vasu; cu- 
ventuiu grecescu vine d*in turcesc. qal- 
rat = astupoiu iinpecatu sau smolitu, 
sau arabic. (|iiairatA:=astupare; de a- 
cea-a noi, desi a tiecutu ellu in celle 
alte liniÌH? sorori, sicliiarn in alte linìLe 
europoant), cuiuu in gerni. kalfatlri^n, 
tutusi ne-amu yM scutf de cuventuiu 
calfatare, de ore ce baltaretii nastri 
facu usu, camu in acellu-asi intglles- 
su, de romanlculu ri"«c-rre^iatin. vlu- 
clre : a vinci Itmtrea va se dica a na 
Ioga cu haltiuce de feiTu sau de lenrnu, 
ca se nu se crepe, sau ca so i des[iiira 
crepeturele : dèca ìnse e se adoivlà niu 
cuventuiu ca terminu technicu aduptatu 
si de limbele sorori, atunci t'orni a cal- 
fatare e, fora indoientia, de preferftu 
forme) cfl//'afMjVc; — cuventuiu prece- 
dente calf'a vene, probabile, d'in acea- 
asi origine cu caffatarCy sì insemna pro- 
j»ric : iuGratoriu vare calfateiiia; si de 
ttci in genere : Incì-atoriu ce a intetiatu 
Iti scie pradicà una arte ore-care. 

CALFATUlKE,-esct<, v., vedi ai- 
fatare, 

CALIBUU, s. m., largimea interna a 
unei tìovosau tubu, dupo frane, oallbre» 
ita!, calibro, cari aru fi venite d'in arab. 
qalùb=:niodeHu. 

CALICFlSCl',-a, ndj., relativa ia unu 
caìiCH : traiu calic(>scu. 

CALlClA, 8. 1"., cantate sau stare de 
calicttf fapta de caline : c^tiicitle vostre 
vati atirnsau dcsjyrttìulu tvfor'u. 

t'ALICIME, s. f., niultlnie de calici: 
crt^ potè satura tota caìià vìca accMci 
citati? 

CALii.'lRE,-c5C«, v.t 1. ca netransi- 
tivu, a dovenf caìku, in catida; a cersi 
ca unu caficu : de W forte ai^ttn, frate- 
mcu a calìcitu cn iotuln prin viintdlvp' 
tele nelle rcsipe;de n ositi ave ce se mana4j 
totu ,*'asiu cedici, cu lem, la tòta Iwneaj 
ìa CQuui^scu'i 9i ncconnoacnti f 2. ca 



CAt. 

reflessivii, a se calici, cu acea-asi iusem 
nare ca sia cfl/7C(=acersf, inse mai ener 
gica si mai pictoresca ; tamu ti rine s^ 
te caliccsci astri fora tìcvoia si lijuip? — • 
8. ca transitivii, a face caltctu a reduce 
in stare de calida : furtncarittlu arcsti4-0 
de. cojni ìtcsatìosi are se me caìices 
forte in currcndu. 

CALrCOSU,-a, adj., applecatn a 
calici, cui place a se calici. 

CALICU,-^, s. adj., effeniu, mendl 
cu», avaruH; 1. soraeu lepitu : junrtr e 
vrei a face gencrCj e unu caliru; 2. cer- 
sitoriu ; iìt eotnm le iutoreij dai de ca^ 
liei, de cari nu poti scapa /oro se le dai 
cei'a;3. avaru, care, de^f are indo.stullu, 
totu cauta se mai appuce si de la aliii 
sau se oppresca ce este allu altui-a, se na 
de cà tu se cuvine altuìa : e a^iitt de ca 
licHy in cà tu, ca se nipa unu banu, tot 
dina sta de se togmesce pentrn, Inerti tic 
uìinleìt;^. miseru, misellu, de nfmicu 
nnu caiictif ca tene, se cutedie a me itt^, 
suUd':' am faattti catiadui betiv, si 
atmn ned tré se me scia cine sum; 
in intellossu mai indulcitu, tìendu vor 
b'a de copii : nu mancà .calicufe, cu a 
fà t'a taeomia. — Deyf cuventuiu so afl 
si in turcesce apprope cu acea-asi tVirm, 
ai cu acellu-a8i intolletìsu; totusi, con 
sideraiHlu-se,co acestucuveiitu este con- 
noscutu mai toturu Kouià nìloru, co prò 
longa l'orm'a calicn occurre si calindroi 
cu acea-asi iusemnare;anovoiasarin> 
crede ca ellu se fia unu impn>inutu fa- 
cutu de la Turci, si prin urmaro e pr 
babile ca intre allif nostru culicfi,sì ita 
caluji)=:miso]ln es.siste una strinsa le 
gatura de parentfa; sau putti ctdiat, \n 
locu de caiiiciij corruptu d'in caliacu^ ; 
ri'saritu d'in grec. xaX'.a=:bordc*iu, e 
insemnarea de locuitoriu allu unni bor 
deiu, si de acf, umu in miseria, etc, 
in fine luandu-se in considei'are si v 
cbiulu slavic. callca^^porczriuao, cur 
sta ca ratecitu si isolatu in Iiuib*a sia 
vica; se potè forte bene ca cuventuiu ro- 
licu se fia formatu d'in calle, cu ìusexn 
nare primitiva de crlln ccewcì'nt cali 
toritij si mai apoi : cciln fora stabilitat 
fora cixsa si mcsat callarcpre bùtiUt e 

CAUFAKIU, s. m., pi.-?, «pctia 



u , 

i 



re 

i 




CÃ Tv 

ratia san giijw'a selbateca cu colori forU' 
forinole, ce so vede ailoraandii uiielf.' 
corti; — portimhn caììfnriu'i — se fia om- 
veotulii ili Ioni de co/if'urlu san roìirn- 
fili, tbrmatu d"iucoUum.=gutii si fni-Ia* 
sau Tarlusrzviiriatu? CfililanniifArc do 
regula gutiilii do colore dill'oriU de a 
restului corimlni. 

CALINA, s. f., frucfculii arborollului 
Quuiitn mUt}ii. 

CALlXlCA,s. f..pL-e, lina flor*?, care. 
dupo dictionariulu Polizu, s'ar fi di- 
cundti in Moldavi'a diilinicat si prò 
care acellu-asi dictionariu wa rsplira 
cugerman. rintfelbIinnp:=:lìtor. //<>/-« an- 
nultxtia; apoi german. rin^'clhlimie se 
wplica in frane, cu souL'l:=:latiiu crtll!ia, 
«•Uri» hvrbflx pfecandii dfctionariulu 
Polizu C5i esidicare latina a cnventniui 
adìiiica da vorb'a calendula (aflata. fora 
iDdidpntÌHf in latinitatoa Ini lÀrnia*, si 
c«re \H)ie ti de a.ciia-asì ori^f-ino cu clas- 
jiic a calili*). Esteaciimumoldavianesc'a 
chilwìcu acea-aHÌ Horu cu cea uiihiita 
de altii calinicnf" nu cumu-va calimela 
este. dupo cuiDU da se se Intellega esple- 
c&rea latina • noiarla lioraa, acea-asi 
pianta cu cea couuoscula de mai multi 
Komfini sub nuiuelc liaflorcosordtti, sau 
cellupucinu uiiu.speciaaacesteia? Numai 
candii s*ar espIecA aoosti^ induiciUìc .si 
tt]tcle« cari plana a.supr'acuvciitului ca- 
Umc4t, ca asupr'a colloru mai inulto es- 
pressioni de duiiienjulu istorici naturale, 
&mn {Mté uxniarf cu passi mai certi si 
i >-A acestui cuveiitu, cumu si a lui 
... caiirni, cari paru a ati in loga- 
sura de atìinitate cu raUnica; totusi se 
pule admitte ea probabiIe,"CO valinicu 
jH rafere la acea-asi funtana cu latin. 
Mltlui i^aa ualviiilnlut 

* 'A LrXL', s. ni., specia de arbure, alle 
icte ro*ie sì de gustu acerbu se 
.! caline f (vedi calma) j sì alle cui 
• sd leninu sunt albitiose; — dic- 
lina ruilu Polizu esplica prin latin, o- 
p«lii»=specia de arciariu si prin gerni. 
Mtbttlileibaum si ma^holtlcrbaiim; ~ai*c 
fcccitu cuvontu at'tinitate de origine cu 
mltnica? si in acestu casti, sunt amen- 
dotae cuventelo provenite in addcvcru 
j m acea-asi origine cu cla»siculu oaltliA 



CAI. 



116 



sau cu cftleMclnlaluiTiinneu? ndLiimlinu 
nu oste do cà tu una trunslorniatione d'in 
vanitili, tra«sn d*in camie:=:canu=rca- 
nnntu, (compara si verlmlu canire d'in 
dictionariu), si applccatu arborellului 
unmitu asia d'incauy'a colerei selle al- 
bitiose? (vedi.s'i cnlinica), 

CALiPU, 8. m., pl.-wri, forma; for- 
ma, tipavìu facutu d'in lenuiu pentru 
cacinlle, capidle, ett;.; — unu ralipu de 
sajmnu-:=\\ud, luiccata; — a froge cuiva 
ttìiu caUpn'=i2L l'aramagf; — cuventu tur- 
cescu san arabicu, d'in «lalà b sau qa* 
lib, care a datu ri calibru, (vedi acpstn 
cuventu). 

CALIUE,-c?ar, v.. ferrum fompflrare 
tgI durare^ liiebrìnre; La tempora .*iau 
intaH lerrulu prin ullundare ,sau moiare 
in apa : a cali una secitre; 2. de aci me- 
taforico, a imbctil : rcn mi k' ai mlliu 
taqìììai a.sfadiy candu am ìiiarc iteroia 
de acnnihda teu, si éttndu tu de bHu ccenci 
nu mi poti sta iti pdiore. — Dupo invetia- 
tulu Mddùsich cuventulu romanesca ar 
fi venitu d'in vocliiulu slavic. krtUti, care 
inse nu .^^e aflain vocìà 'a slavica, ci numai 
katH.ì nau kalèlo:=calók{; si de acoa-a 
noi credomii co verbulu caìim s'a for- 
mata iu romanesce, antuniu sul) forni a 
cahhifCj d'in rr7/fe=:ohnl)bs= aeiariu 
.san ncirllH^ si in urnia, prin cadenza lui 
h, ca d'in .«trifrcz^scribore, devenitu 
rtdiin'j ctdirCf d'in care apoi s'a intro- 
diissu sì in limb'a slavica form'a kcdrlo. 

OALITUKA, 3. f., r^rrl temptratioj 
actionea si resultatulu actionei de a 
cali, 

CALPACU, s. m., pl.-r, pilnis — cu- 
ventu turcescu : caciuila, copcTcmentu 
de capu pentru omeni: — astadi cu to- 
tulu cadutn in desuetnrliue cbiaru prin 
cetà ti, unde se ttudiea esclusivu si alta 
data. 

CALPU,-a, adj.t falsna, adulteratosi 
falsuj mentiunosu, vorbindu in speciale 
de monete : bani cnlpi; — de aci apple- 
oatu, prin estensione, si la persone si 
alte obiecto, afora do monete : credeam 
ro ar^siu voidlln are sr se /ava unu omu 
rnmii se cade^ dcro au i^ssUn calpa; — 
cuventu turccscu. C-onfero si lat. calma. 

CALPLZANU,-«» s., care tace buni 



116 



CAN. 



colpi; — tle acf in genor.^ ; amagitoriu, 
iaaellatoriu; — cuveiitu turcescu. 

CALFIZAJ^IA, 3. f., calitattì sau 
fapta de calpuzanu. 

CALPliZANLlCli,a.r.,tìa9Ìca/^m.?tt- 
w«ti, — de forma, casi de origino turcesca. 

CALTI, (pronuntia a torte inchlsiii : 
calti), 8. m., plur. bliipa; fir© furte sup- 
tiri de iuu sau de cauepa; — de unde ? 
— de acf si : 

CALTUilKE,-'''^''"» V., Htiparo, fitupu 
obtarare; stupam tondero; a asiiipà cu 
calti; a curatià sau tuude cà ltni de prò 
uuapà unura; a face cidti sau scauia d'in 
una pau'lir, a iia desird, a uà de£:tranui. 

CAMATAUNICUrw, s.,in locu de 
canuUariu, nu e de recouimendatu. 
- CANAFASU, canavd si canavas1l^ 
S. rn., rannabainy telacannabliia ; pan- 
dia de cauepa rara si grossa, ce .serve 
mai vertoau la coautu de llori ; — cu- 
ventulu introdu,5SU inainte de 1830 suu 
toroiele canufasu si canavUf cumu se 
vede, diipogerm. oauaf.csZyapoi malin- 
coce dupo frano, oanera», ddro totu sub 
fonjia pucinu cuvonita linibei; — acel- 
lu-asì cuveatu suna la ìL:l1. cAiinnraccioy 
provine. canaiiiiH, isp. cuiìumuz», pvove- 
uìte tote, ca si frane. vauevA!», d'in lat. 
cAiinabii» sau caima'jiB^oanepà ; siprìn 
urmare fornica ce s*ar covenf mai bone 
]ìmbei nostre, ar li cancjìucir.. 

OANALIA, 3. f., Iranc. canalUe, ital. 
«ATu^iiaf Ì!!tp. vanuUa; l.coHcclivu : 
prosà ijiea. popornlu de diosu, multiiueu; 
uinenì d aeuiìcu, fora prtncìpie, fora 
omer.i<i; — 'Z. hì ca individuale : aj ca 
masculiiiU, vorbindu de uuu barbata : 
acestu omu este unu catialia; b) déro si 
ca fi,iiiii!inu, chiaru candu e vorb'a de 
unu barbatu : fraU- teu vste una canalia 
ih celle mai tnan; — in plurariu nuiuaì 
feuiininu : un te luà duito act'sti capii 
CiU'i su nescc canalic de celle mah,— ca- 
ventulu vene d'in canU^cane, si in- 
seuma proprie : ca/i(4nu:==multime de 
cani; sì pria urmare^ ca provenitu d*in 
funtaua curatu rouianica, se potè adoptà 
8i in lixuba nostra. 

CANAVASU, 3. ui., vedi canafasu. 

CANKPISCE, s. f., in locu de cane- 
^tUf nu ti de recoiuiuendatu. 



I 



qk^ 

? CAMPÓLA, una pianta. 

CANONICESCE, adv., in locu de ca 
nonice, cumu si 

CAXOXICESCr,-a, in locu de rano- 
niai, ca incarcaiu cu fo/m'a esru, su 
pei-flua si fora intellessu in aijsemei 
cas'iri, ru su de recommendatu. 

CANONU, 8. m., in locu de ttoìu 
cmnu si deriratele selle cambiata, etc.^ 
de sì arecorresponditoriu in limbele so 
rori ; ital. cannone, frane, canon, ispao. 
canon, etc, cari toto s'au nascutu d*ia 
cjinna=:t,ìéva, tubu, etc, sì i»riu urmare 
ca augnientativ» cìi ìnneimiare de tuLum 
grosaUj cumu su tunithlr; cu tote ace-^ 
atea un e de recommendatu, pentru c<\ 
s'ar j^onfuude cu cati&un (basericeacu).— 
afora uuuiaì d^co amu dà cuventului ^gl 
in romauesce form'a augmcntativa : 
atnnoiu san mvìtiiniu, sau avìnom*. 

? CANTA, s. f., icbos; vasu, rae^ura de 
vinu — necounoscutu d'iucoce de (_'arj>atL 

CANTONU , s. m., pasfos, stallo 
parte d'in un3 terra, tinutu, cerca e 
coprende mai multf? communi; locu da' 
statiune pre margiuea unei calli, dupo 
lì'atK;. eunt&ii, de unde apoi ueolugis- 
mulu do forum pucinu fericita : 

CAKTUNI£HU,-«, custode pusu 
una statione de calle spre apreveghià a' 
tiuH cai'' a iu buirn stare. — Pentni 
rigìner. cuvontului rahtotia,à éc.o coinpa-^ 
rà mu form'a frane, cantoa^ care e to 
de una data si cea ispanica, cu cea ita 
lica : odTitmc, VLulemu co avemu a face 
cu unu augiuentativii formutu d'in ìtaL 
si ispan. cauto, vechiu frane. uuDt:=: 
angbiu,laturo,part< , regione de locu.etc.^j 
provenite, »e vede d'in grec. xav^c^^^ 
augliiu sau cercanu de ochiu, ccrcauu de 
rota, lat. oautbntt, de care iuse Quinti 
lianu dice, co ar ti africauu sau ispanica; 
si in addeveruinlimb'a kvuu'ica se ^tla 
cant^corcu, margine, cercanu de rota; 
déro, deoreceessi • eform'agrec xavìMc, 
jtoteniu admiite va forte probabile, co 
de acf, prin latiuesculu canthutt, cuven 
tulu in cestioue a trecutu sì in lìmbelo 
roiuanice, in cari, afoia do augiucuta 
tivulu cautonoy cauton, atlà mu formato 
d'iu acea-asi radecina si alte cuvente 
cumu : ital. sì ispan. cantina, frane, cao* 





CAP^ 

tbi«=carnara, cellarin (proprie : unu an- 
ghia de alle casei), ek.; si prin urinare 
s'ar poto, crpfleinn, introduce si la noi 
blastari iVm acpsta raderina, uuTn-^i s.- 
li se de ima forma in armonia cu ge- 
niulii Hmbei nostre, cumu : cantone in 
locu do rantontij canfonariu in loca de 

CA^TORI^, s. m-, forma d*in celle 
mai rorrupte, in locu d*^ romputorm=. 
fcanc. eomptolr =: mésa de niimeratu 
bani, casa undo kì uro unu negotiatoriu 
staliilitn wmcellari'a sea, — cuventu a- 
di d*in f(?ricirt' ca'Hutii cu totulu in 
'notuiìine. drro supplenitu cu aitele 
;u a*ui de naftiricìte, cutuu : hurou. 
toaru, (vedi acosto cuvente). 
CAXITIU, i. f., fìi'u de lana, de inu 
In de canrpii. t<»rsu mai grossu pentru 
ijnitn seo'lì'-. sacci, etc; la Maccdo- 
^m;inì si cu inl'^llessulu de vercit firu 
indù de (rutmt ^au hat atura; in locu 
tr^rtira d*iii carere=::8carmenare. 

CAPABILU, adj-, in locu de capace. 
Inatu dupu frane. capaUle, iiu se potè 
admìtie, de ore ce presenta unu adde- 
Teratu neiutelleaMi prin terminationea 
W.a careì seranifìcatioiie Tierdf * aisivn, 
fredi suffissu 6f7^ in u! 'â– :ranii), capa- 
liJr. nr fi se in.seiujic : care se potè co- 
prtndc san iììtdhge^ si noci de cuuiu : 
potè roprcmh'- san hit elle (fVj intog-^ 
ti cumu 8Ì romìciìwohìle va se dica : 
ne vote cotuìemnA, èro nu : care 
ff ftìnikiììnù ; apoi <rin rapi th He jin ì? e 
' ' 'iffi, cumu d'ìnropnee 
■ " •te, peotru co m^ci 
inc«iii n'uu mai cutwliu a face ca- 
\t\Ué fVin ratecitu. « loru capablo, ci 
adopiatu form'a vapaoll**, ca si tote 
"Selle rtlfp limhe sarori. caii au : ital. 
_MparÃŒUf<',i^paT). cniiAcUiad, cumu ausi 
ie^'ttvulu ; ital. capace, ispan. enpar, 

latin. ciipax-«li»f itip-'^tta^-tU* 
CAPA^^'ELLU, s. m., deuùnutini d'in 

rnrf. 
CAPACU,s. m., pl.-r, oppreulum; co- 
rei», cu care se accopere unu vasu 
•are, cumu : una caUlaro, tengire, 
Ialina, eie; — próverb : si n aflatu ten- 
t: ' • :=.si a aflatu cu cine se se 

, . 3UU, si a aflatu pre ci- 



CAR. 



in 



neva care se rìnvotie rucnt? si se lu 
puna la locu;— de si ossiste si inturce- 
sre unu cuventti camu de acea-asi forma 
si acellu-asi intellessu, inse allu no- 
stru cajuìcu potè fi formato d'in rade- 
cin'a romanica oap:=pre ridere^ apu- 
care, coprendere, continere, coperir8,etcM 
asià de fecunda si lussuriante. 

CAPAMA, s. f., pi. CA-ipamiiUs bucata 
facuta cu carne de mnellu sau de puiu 
si cu stafide; — cuventu turcescu. 

CAPANLIu, s. m., cuventu si de o- 
rigine si de forma turcesca : omu c§ 
tine cu dentii de vechielo apucature; — 
aid^adi cadiutu in desuetudine si chiarn 
in ceUitilo d'in Homanì'a libera, unde 
se audiea alta data. 

CAPCANA, s. f-, moitcfpulum, cursa, 
si in speciale : cursa de prensn Sioreci; 
— probabile d'in radecin'a fa/>, (vedi 
capacu), iiumai suffissuln r«»a s'ar cere 
se. se espiece in modu satisfactoriu; potè 
co e in locu de capicana. 

CAPISCE, s. f., templu paganescu, 
basenca idolesca; — cuventu slavicu, 
cumu se vedo d'in a^o-^ntulu pusu con- 
tr'a geuiuluilimtiejromanesci : aipisce. 

? C'ARABOIU, una pianta, osplicatu 
in dictionariulu Barcìanu prin cftaro- 
pli>lliiin ! 

CARACATITIA. s. f., si cracatiUa. 
polypus, animai*? de mare cu Ir ìgi ai 
multi croci sau potiore; — de origino si 
forma slavica; in locu-i se dice mai 
bene polÃŒf)u:rzp^\\pu'i* 

CARAfìmOSLtCU,s. m..jocuin vorh^ 
sau in gesturi cornice, gluma gruvsyolana 
si bassa; — cuventu si de origine si de 
forma tmxesca, af^*adi inse apprope ca- 
diutu in desuetudine. 

CARAGIlIOSCw/, s. adj., comicu 
bassu, care face se rida prin vorbe si 
gesturi, prin jocuri gros.-ifolane ; lomnii 
mai ii'rinte. cumu si Iwiarii celli raaii 
amau la curtil^jui cà ie unu canufhìosu, 
alle cà rui carabi od'icuri ^ In in/.^'a si 
(lupo mfsa, jìTovocrtu unu su cùfn se 
potè tifi favorabilf (liffestiontfi; — r entu 
turcescu, astadi aT>rop.i cadiutu ..i^e- 
suetudine, sì suppii.iitu prin Im/onUj 
(vedi acestu cuveutu, si hufnire). 

CAE*VLACA, s. f., dcacea-asiinsem- 



tt 



lift 



CAn. 



nave cu cainraha, forma ce invederedia 
^i mai ì)t?no opininnoa co cnlarnha e:ìtf» 
in locu de colorala, de ore co aco^ta d'in 
umia forma, doreiiindu» dupoleple fo- 
netico, coreraiid, limVa.'pentru eufonfa, 
a cautatu se tenda san la una forma 
ca cordahajSmlìX alt*a ca coler aha^ (vedi 
mlaraha), 

CARA VANA, vedi chervavu. 

CARBOVA si 

CABBOVNA, s. f., de acoa-aHÌ insera- 
nare cu ntòìu-=.numQÌii dearofentu rus- 
sesca, care valn jiatru lei; — cuventu di; 
prisosu prp l<»np:a rulla, 

CARCAIACU, s. m., pi.-/, muUtpedn, 
«nUciis; materles, trabu; 1. inscctu cui 
placo a trai in locuri umede si ìntune- 
recose; ellu se afla prin cellario si cave; 
2. lemnu de constructione, berna d'in 
care se facu ruprmri^ marion, pofri, 
//r/H(//. etc.;— yal'tinn cu carcuire sau 
cu %Ã fiv.tvo^? 

CARCAIREj cùrcahi, si carcairjicu, 
V., fflouire, mn sltj.re; 1. proprie despre 
vocea ^alrielufu; — de unde proverb : 
tttt'tua, ce curcaie ser^a^ w« oua deme* 
tUliii; 2. a so plajiffe incetu, a murmurti, 
a diee vorbe d« neitiultiinire, ce nu so 
intolleifu bene : et mi iotn cà rcaif' taci 
Mia f/tì/a;— cuventulu este, probabile, 
formatu prin imitationea sunetului, ca 
^i gernian. kriU)6o san kraolien^ frane, 
cra(|uer; sau CO eunu blastariu (l'iuuna 
fecuiida rad Ina m, r/W sau cric, care 
se si dice, in limVa nostra, sub acesta 
forma simpla ca in raodu de interiec- 
tione ; taci, se nu diri cfiru, radccina 
d'in caro, poto, au ortsil-u ineo rricnircy 
rrìsinirv, etc, cumu si in lìmbelo so- 
rori : franr. crier, is(iau. urriUr, ital. 
(rrMare=6trigfiire, an;:^!. cry, celtic. erlo' 
^strij,^tre; frane. ?rlUi>n—*/Wcn<,ìspan. 
'-•rillo, frane. Riellot— clojkotellu co se 
li'j:a «le jjefìorulti ccrltM^pusseri, j^'rec. 
^f/MÀo^jT- gr y 1 1 MS — s]l(Bw de gritniy ra- 
deeina caro sere luce la vf^ò^rrnV; o't^é 
7f>0 tiziz:.Titci crini narZ/ASe, dcundesi 
Vf:<'iS(i'.v.=!?ruinilr<*=j(ruiro, etc. Foi melo 
roinaniffì rrlUrp isp., sni«larc ìtal., se 
jiotu ref'ii directu tìi la hilin. fiulrl- 
tare, rare prin caderea lui i d*in syllab'a 
quìj a datu criiarc, t^ntarct si d'in care 



I 
I 



CATl. 

\ine potè de assemenea derectu si allu 
nostra cariire^ sau critlnu eto. Consi* 
df^randu iuì-'e co vechinlu frane. )rr#- 
blllon» provenìtu, fora indouientia d'in 
acea-asi radecina cu (rrlllon, are insera- 
nare si de gricru si de cerai, cercelht, 
rota, Jnciu, eie, cuventcle in cestione 
s'aru potè referf, d'impreuna cu aitele ca 
criccin, carcfiUj etc, la clrcu»=xt|>y.o^ 
=v.lAxo<; cari, avendu insemnaroa pri- 
mitiva de ctrcu, rota, eto., au potuta in 
urina luà si cea derivata de sunetupro- 
du.s'ìiu prin invcrtirca unni ccrcu, si in 
fine eoa de unii sunctu ore care mai 
multu sau mai puciuu confusu : cnrca» 
iacH, sau cricaiacu (zrinsectu à nellatu) 
cricciii sau carccitt, etc, ca si frane. crl« 
=i'ota, scripete, etc, si arw tratte iuteU 
lessulu loru d'in insemnarea priuiitiva 
n\m'/.ijiy.ri'\ ^To cricaire, qrifru, etc-, ca^^ 
si frane. creoenorrsfeniti>rc, ole., s*ani|H 
inipartasi d'in insemnà rile derivate alle ' 
acoliui-asicuvcntu, (vedi si carcc/H. cumu 
ai cartiire ai alto cuvento de sensu ana- 
li>jy:u cu carcairv). 

CAJKCEIA, 3. f., oIrcDina Ylmliiciiif tcI 
ferreiis; cerou de forru san nuelle, cu 
care tenionole se accatia de carru;~in 
locu de carcelia sau cricclia, (vedi car^ 
caire si carreitt). 

CARCEIARE,-ier7ì« (mai pucinu ben< 
cnrcdre,-iescxt), v., uiuare, rnrbureiooi 
Yellpre« spasuio ufUcere; a incoveià , 
incurbà , a contractà ; — connoscutu d*in 
coce de CiU'patì mai multu ca compusu : ^ 
incarcciare, ihcarctjiu(c\ì forma de conju<^| 
gationo sirapla, sr-ninn de inalta vochimé^ 
si rornunitute a cuventului): w/«'iw4Ùi- 
cai'Cciatu jH-fifirt'lc si manr^lc; a ni inca 
evia ptruln, (vedi si carcciu, c^ircaire), 

CAKCEIU, 8. ra. pl-e, si -i, (ai ft 
celiti ':"), uncits, e'rcnius; ctrnis» c1it1-~' 
culii, mallcnluji; astiti^; s|»a8inii!i; C(*r- 
cellu, carligu, torta: vorbiudu de viUa 
si alte piante : fìie ce blastarescu d'ili 
elle si so incarcera; vorbindu de perù di 
buda, cercellu; iu genere : vcrce incar-^^ 
ceiatu. siiuspeciale: veHice, martrine, ce 
l>resf>nta form'u de carcoiu, iilar^fine ca 
carcein; sjnismu, convnlsione, dorere ce, 
Wuie ìio se incarceia membrole ce uà sei 
tu; musca ce se lipesco de vite; — foi 



I 




k! 



m. 

m'a fareeiu, in locu de earceliUt ca si 
r.rr-v^pomìitori'a sea de genu f»>mimnu: 
â–  â–  in:r=C(U'f'elin, prccumii si intellos- 
«iìiU liifu, nii mai lassa neci una imlouen- 
ti:i «Iflspre romanitatea si lej^Titnra a- 
c.'vtnrn ciivente cu clrons, si prin urinare 
rFf»»nr«i lui rarran san rarrrflu la ve- 
fhinlu siav.kruMpneRtouniinointoIlossu, 
ea atAtii luai rnuitu co aKSouu'n^^a eu- 
rentii neoì assiste in vrchi'a slavica.Cea- 
a «ft in ac^fltu cuventu, ca si in aualo- 
^ìe ini. c<*r*> Tina e.^plet'are justificativa. 
<»<t*» ìrit«n**recan>a vocalei d'in sillab'a 
initiale, oar^ a attrasn dnpo sene conse- 
«mi'a de a mi se siuerd e, ci de a se 
f>ronuntia cu sunetulu seuprimitivu de 
k : ro * san e pnte a se intunerecà si dnpo 
f nati ìf, si pastrà prin acesta intunero- 
â– tulu nriniitivu albi acestoru 
ni, so V l'Iftd'in una miiltimede 
^iiwiito ca facitorìn j^au facetoriu, nd- 
UqrUyrlu san rnUf:(/etorÃŒu, etc. cesepro- 
ntintia ca cnmu ani fi scrisse facaiariu, 
â–  '//(, di^ro incari vocaleaintunc- 
" louga 7 san e nu potè fi n, ci 
<au e, cumn arrota con*espondit.o- 
4-' loru d'in lirab'a italiarni : adduci» 
r«> = AddnoitorMi sau aà à ncdorìuy si 
iaru analoijple roinanesri cìialtecon- 
nanti inainto de vocalea intunerecata: 
it/oriti, srofifofiu, etc. Co s'attende 
uniii d*.* rnri'^u si tote celle alte cuvente 
de a4'oa-asi rateporfa, intuuerecarea lui 
a e era nn numai conforma loffei fo- 
iìce. dupocareaceste voci'.li inuintede 
^ ^} aiidri obscure : ìnverfirr. vcrhiie, etc. 
o inco si cenita orecuinu de neces?ita- 
destinctionei deintellessu ; carcelìuj 
idu. s'ai* fi confnsn cu crrceìlu. 
inuniitninstinctuallupoporului 
a destinge. ]irin mice niodificationi 
?Tinete, cuventele ce espremu concepto 
a!o^4\ njerita tolu resi>ectuhi Hlologu- 
- " ' !''Ga-a,ca se-i danni cu venitiL sa- 
!'',?titotii dcnnarlatiicase. uu no 
Fai'^iim tic la alte lepi bene constatate 
1»^ linihei, se certi un'a d'in doue : sau 
se Sfrit*mu in cuvente ca carceiu voca- 
lea intiraerecata cu u : curceiu, incur- 
ecimrtf etc, casi/iin^/onM, eie. yadletjtdo- 
fiu^etc., Mao se I« dà mu fornra cu care do 
ftssemenea se audu in gur'a uuei mare 



CAK. 



M 



parte de Romà ni : meeiu,incrireiare, etc. 
Si una forma si alfa este plausibile : ppn- 
tru « in locu de i stau una multime dft 
probe : htntre^lUìteVf dlcmiiluz^dìcun» 
do, etc; pentru criceiu, etc, stau formele 
antiee icfrecesci xfjtxéXXtov, etc, — Se potè 
inse ca carceiu, prin straniutarea lui r in 
H, pofia in locu de Mncrm d'in acea-aai 
nidecina cu ranecìl u^=caììce\ìns, — A- 
vendii a ne ref-rf, pentru multe casuri a- 
nalo^e, laacesfcu aiiiclu, vomii poti inco, 
co poporulu, condussu de intelleptulii in- 
stinctu de destinctione a conceptelorua- 
nalofre, da adesea acell*M-a3Ì consonante 
si inai inulta d** doneprouuntie: asidtojj- 
mai d'in radecin'a, d'in care a essitu cu- 
ventulu tractatu in acestu articlu, d'in 
circiiN. avemu : 1 . cuvente cu e d'in sylla- 
l)'a initiale siueratu : cercu, cvrcare,rer~ 
retare, cerccTln, etc; 2. cuventfìcuc d'in 
syllab'a initiale nesiueratu d'in caus'a 
intunecìirei vocalei : cerceìu, inarceiare, 
c^'?c7/Mfpronuntia cdrc^Uu, carceiu. in- 
cà rceiarc): 3. cuvente cu e d'in syllab'a 
initiale siueratu ca/td'in/ra/(;/;iCt*rrrir/', 
etc; pentru ace^ta d'in urma catej^oria, 
case poteniuimpacà cerontiele elym^ìlo- 
iQ^iei cu alle intellessuluì, cumu amu fa- 
cutn si pentru colle de categorica a dou'a, 
canta se le scriemu cìcrctt inciercare, etc; 
pentru co ci"*^ sima de regu la ca '' \cnmu: 
ade, socie, ieie, etc Déro deco Iticrulu 
morge asid in respectulu consonantilor.i, 
can,ca siinete(lof)Ieiiu articulatfì, aumni 
multa con iistentia, ce are se se ir^rmple 
cuvocalile. suuete pucinu articulate si 
fora multa coiisistentia ? ("vedi unu es- 
semplu despre scambationile ce potè luit 
vocalea in acea-asi radecina laarticMu 
asupr'a cuventului chioraire), 

CARPELLI', s. m,, pl.-e, vedi carceiu. 

CAKCIALY si criciìtta, s. f., ceupona, 
poplna; locu. stabilimentu unde se vendfl 
vinu si raehiu; — cuventu slavicn, ce se 
potè supplenf cu popìnaj sau cu miu cu- 
ventu ce inai usioru ar prende radecina 
in poponi, ca vinaria. 

l'AKCIMARESSA si cricimnr€s$a,%. 
f.» 'femena ce vende vinu san rachfu; 
muiorea a carcimariidni. 

CAKCIMAKIU sì cricimariuj s. m., 
vaiipo; cellu ce line via ama. 



120 



CAR. 



CARCTUllX,carciwmr€ssa,eic.jTeiì 
carcimaf etc. 

CAECU, (mai bine potè : cn(*«)=grec. 
7pf>; a nu dice e arcM=oo$è f pò Xé^et'/, (vedi 
car carré). 

CARCNIEE, (mai bene potè rrirnire\ 
-esrw, v„arespiititìe cuiva; in speciale si 
de regiila cu ne^'iitionea : « nu careni:^. 
a nu dire rarrn. a mi suflà , a nu dice ne- 
mica; — carrnire. san cricnire pani a ff 
in locu de mrcanire^ san cricanire, care 
prin moiarea lui n s'arn reduce la car- 
caire san rrkaire, (vedi farcaire). 

CARCOTA, s. f., (pronuntia : cà rcota); 
nevoia, incuroutiira; certa, (lisjmta, pro- 
cessu; — ? d'in cdrca, (vedi acestu c«- 
ventu iu Dictionarin);? sau in locu de 
curcota d'in curcare-zzincurcare; accen- 
tulu la antepenultìma face vorb'a camu 
suRpecta; — de aci : 

CAHCOTOSU,-a, adj„ piena de cAr- 
cote, care face multe cà rcote : omu car- 
cotosu; mosia carrofosa. 

CMiDU (pnmuntiar.w^rrfM), s.m.,pl.- 
urif grex, lurma; inuUime de fientie de a- 
cea-asi specia : cà rdu de cojni, (hoi, de ra- 
ticj de bobocij de rerbi^ de lupi, etc, wuic- 
rileveniean si se ducemt rdrduri rà rduri; 
— cuventu slavìou, (vedi inse 3i dreda). 

? CAREU (pronuntia carèu), s. ra., 
carolimi (una pianta). 

CAKIEKA, s. f., c<ill€y c<arrare, si 
mai vort03U metaforice : calle ce a- 
puca cineva in vietia, directione sau 
professione ce inibracia, — dupo frane. 
carrièrOi Ìtal. carrlerft, ispan. carrora, 
Ì6ie formate d'in latin, carrus^carru; 
inse cu forma pucinu cuvenita Urabei no- 
stre, in care essiste cuventulu carrarCj 
derivatu d'in acea-asi funtana, cii forma 
oAtu se potè de coiTOcta; — intellefisulu 
d: mina dr ptr^^^t, ce are inco cuventnlu 
frane carrière se refere la alta radecina, 
adeco la quadrum, d'in care una forma 
('inaurarla), a luatu in france^ce, totu 
form*a carrière, ca si qnadrattitn, carré. 

CAKIIHE, cariiti si carìcscu, de aceu- 
asi insemnare cu carraire^ formatu, pro- 
babile d'in sunetulu imitativri canij ce 
se aude cu acea-asi insemnare casi córcu, 
(vedi si curcairet aUru), 

CAIMMBC. 8. m.. pl.-i, tm*alu sau tu- 



CAB; 

bnlu ciobotei;— ?d'ìu acea-asi funtana cu 
calibru, adeco d'in arab. qal&b sau «lallb ì 

CARJA, s. f.. baoiilus superne rostra* 
tiift, pedum pontlflolom; bà tiu sau ba- 
sionu curbatu in partea de susu^asià io j 
cfttu se se ]>ota cineva redima intr'en- fl 
sulu; bast+mu archipastorale, a cà ruì 
part.e superiore inco presenta una curba- 
tura; — ? referese acentu cuventu la a- 
cea-asi radecina cu carceìa, carceiu, etc, 
provenitu din una forma cricioy care, 
trecimdu prin crigia, a devenitu in fine 
m/a, ìntogmai precumuèw^as'apotutu 
formd d'in bt(eia, (vedi busa; compara 
carreiu si rarcaire). Déro ca mai bene 
se pDte referi car/« la crux=cruce, si a 
nume la unu adiectivu croccusy crueea^ 
d'iu care femìninulu romanescu cruda, 
trecuntìuprinac«lle-asitrausformationi. 
ca si rr/Wa, ar adjunge la cruja, si prin i 
strarautarea vocalei intre e si r, ca si in fl 
cìirdre=:cnicirej curja; d'in acea-asi ™ 
funtana si ital. oroc«ia:=cà rja si crse- 
clar=rnu^n de lire gur*a unnìgrope: pro- 
vene, crossa, frane, crossei^ba^touu in- 
curbatu, cà rja, etc. 

CARLANU-a, s. m., 1. mnellu de doi 
anni; 2. callu de doi anni, (vedi in dic- 
tionarìu annótinu si mtinu); — meta- 
foncé applecatu si la copii, mai vertosu 
candu suntn cu perulu cretiu; — ? 3e fia 
ore cuventulu in locu de curlaHU,c\i ìnìeU 
lessutu : btinu de fotisuy casi grec. xoòpo;, 
trassu d*in acea-asi radecina ca ai xot>pi 
= tons<1re, xoupE{>E'.v, etc, d'in xsipsiv^ 
taiare, tundere, etc, de unde, probabile, 
vinu inco in limb'a nostra : cur-meÃŒH^ 
(xop|xÓ?), c«r-worc,s-.'ur-fare. etc; — ? 
sau, de ore ce in locu de carcaiactt se dice 
sìraWiacM, (vedi carcaire), airlunuf^i . in 
legatura de affinitate cu carceitt, sau cu 
carliijH asià in cà tu se insemne : aninui^ 
le cu perù carceiaiUt lan'a carlauiloru 
fiendudoregulamai'multusaumai pucinu 
carcerata, (vedisi carlioìitiu, r.arli<ju), 

CARLKiARE, v., mai usitatuca com- 
pusu , incnrligare ^ incarlitju, v., an* 
oitm rrddere ; unco r^l hainn capere ; 
a faci» carligu,\iì{^ unui iv formai curba 
ca a carlirftdm : a ajttnsu se se incar- 
liye de hetrann ce v; a prende cu crti7i- 
ytdUf mai vertosu sub form a reflessiva 



CAH; 

a 9e •twcwZj'ofa, a se prende in cnrli^u, 
% se accatià ; si de acf, pentru «nele a- 
nimalì : a se imparechiii; a se copuU; 
— forniele simple de conjugatione alle 
verbnlui attesta despre nna mare ve- 
chiine a arestni cuventu, (vedi carligu). 
CARLIGARIU, s. m., pK-e, la Maco- 
doromani , cu intellossn nu personale, ade- 
co focutoriu de carlige, ci cu intellessu 
reale : adeeo sterin de curii gè s=.cttìariu. 
CAKLIGATTRA. s. f., si mai ver- 
tosu compiarìu : mcarligatura, actionea 
«ao r<*snUatiilu actionei dea carligd^ìin 
'. (vedi ^arligare si rarlign). 
IGELLU, s. m., pl--^, deniinu- 
iiru il'in t-arligu. 

CARLIOr. s. ni., pl.-e', nncns. uncl- 
ra»* hamBc»; linrpago; tochua, cavtUn, In- 
»MI», captiiineula, rapilo; instriuneiitii 
de l»^mnn tare incurbatu la unulu d*iii 
''ajK^t^, serrindu a apxicà san prende cu 
i|«'n.siilu differite lucruri : cu rarlige se 
ptrudii fx'sci nutrì si mici: cu earJige im- 
' lortifn fiì alte nielh d*in firc 
f de humharu. cu carìigtdu SfHtd- 
tfrmu fHiif S4iuftìttu (rin claia; — in spe- 
ciale, la plurarin, cu intellessulu de unu 
instmmentn de prensii pesce, c^nstandu 
d'in multile de carlige legnate de sfora : 
n*a datu neci unu pesce in carlige; — 
metaforice : cursa, lacin. etc, si mai ver- 
tono, cuventu captiosu, ratione sofìstica 
.-ciu iutdlessu cu frane, chicane, care 
96 aode astadi asià de desu in gur*a u- 
iior*a sub forrn'a scalciata : sicana, ca si 
^rfu d'in frane, chpf : advocafulu si-ju- 
deJcat<rriulu ìiedreptu sciu afld carliite, 
co se incurce dreptatea cea mai invede- 
rat^i . — ? Se fia acestu cuventu prò venitu 
d'in coUlei^lcgii ceva cu altu ceva, 
care, prin transforraarea unni l, ìnr, ar 
fi devenitn antaniu corligu, apoi prin 
obiicararca lui o, in m, curìigu., si in fine 
si mai obscnru eùrìigu; atimci form'a sa 
hi orrissu ai* fi rorìign san cwìiffn, ero 
n ■/. Déro assemeni trarsformà ri 

: t'ari de la cnlllKo, ani 'luce la 

7'*, sunt anevoia de demonsti'atu 
lì lìi esseraple indestullatorie si neu>ii- 
t^Ftate. «i de acea-a roniparandu cu- 
Tpot't' ' fn, cu celleanalo^'e lui, si 
mai ■• u carìiontiti^ noi credcmn 



CIR. 



121 



CO carliffi* se potè referf in modulu cello 
mai naturale, de partea intellessului. la 
latin. cirruo = carliontin san buda de 
peni, chiara de animale, etc.;cà tu pen- 
tm forma, nnu deminutivu d'in c^rrns, 
ade«o cirrtilii», a potutn firesce lui, in 
lirab'a nostra, form'a rirìu, ra si urlu 
in locn de undu=:n\u\ù; si d'in acestu 
deniinutivn s'au nascutu, probabile, cìr- 
hmu (=^r.urì(tnu), cirìlontiu (^zcarlion^ 
fni)t cirìigu (:=rarUgfi): èro pronunti'a 
intunerecata a lui ì se justifica prin celle 
espuse la articlele carraire, carceiu; sì 
astu-felu form'a ce ar cauto se aiba 
cuventele de aceà ta radecina in scrissu, 
ar fi cea cu u : curligti, cttrlioiifu, cur- 
/«MM,etc.;Se aflainse sì in limb\ igrlc- 
sa cuventnln cori ^carliontiii, ^nu 
cu an^dosas c.Trran. 

CAHLrONTIARE,-w7{w.v.,a facecar- 
lio9ih\ vorbindn in speciale de perù, 

CARLIONTrU,s. m., pi.-?, cCrrun; in 
speciale : bncla de perù, si de ac{ in ge- 
nere, vercft hnclatu sau carceiatu. 

CAKMA, (pronuntia : rà rtna), s. f., 
Kiiberiiaciilnm; gnbernaclu, instnimcntn 
cu care se ^nberna unu vasn de plutìtu, 
prin care se da unni vasu directionea 
ceruta; — cu intelli^ssn abstraotn : gu- 
berniu, directione, adminintratione; — a 
tin^ cà rm'a=a dà directione, .itUn in 
intellessu jìropriu pentru vase de plu- 
titu, cà tu si in intellessu metaforica 
pentru verce aflacer^^: -de acl espressio- 
nile metaforice : cà rm'a staiuìui, a 
cosci, a ìnircpriìul'rcì, etc.— Dnpo in- 
vetiatulu Miìdosich (Fin vechiulu slaT. 
hrUma, v\m. korma, dp unde si verbu 
UriìmMI = a tiné cSrm'a. ;i carmnf: déro 
in linib'a slavica hriìma va se dica si 
cili*i»^mancare, alìmente. '^i de asse- 
menea kriimitt inserana si ulrre, si astu- 
felliufiendu^sau celle doue serie de cu- 
vente slavice se referu la doue radectne 
difTorite; si atunci un'ad'in aceste serie, 
si a nume cea ce a datu krfiina=crirma. 
etc. este improraut:ìta de aiuroa; sau 
celle doue serie de cnvente, de si cu in- 
semnà ri asiA de variate, se referu inse 
la un'a si acea-asi radecina, adeco la ra- 
deciii'a kr, d*in care sancr. kr=flecarii 
:=taiare, grec. xsp, de unde /stcAorrse- 



mi» ai^ i» afffi«pkt« ra 

■1 iraa i'?ji£^ 

"mw, din «TP 

-* »i rfla are w- 

) i fi dif cà Ui oiu tnuM- 

• ■ '^ 'I^ iU. 

M «lar. Irlkmm ìt-j^-mnsi ittzì vcrUr«u 

:< ' ' * 1 In rr>- 

j 1 rin in- 

' "• %'t*/f//^, rnrm'u r(»iK»tiin'Ì" in 

aj. ] 'l'ifi iliiU trunrhiu wui ^W»- 

c/la; ruvMifiilu iilavicu coitine intr'en- 
«iilu tm'ì iiiiiltn irlc'a d<' rurhafura, pnp- 
pH;i. ca hÌ pror'ii unui vjisii lii* pliititu. 
Iij'fi'lij in luidi'ViTU curhnlc; «i iC«^8ta i- 
ilr.i tir rttrhti, farti/ii, »•!(%, rcsLlrc si in 
' iiv cnlpli» j?r**ccHci /opwvlc. xopujvi^. etc, 
I' 'iimii f-i in iM'lle romunnsci r/3r»«, 
'"initr, runìnri\ t^tc, cari, pfMitru iice- 
'tii-.i, «iiiit. proimbìle. in locii *le ^onni 
;tij fttnift, forniiir, auu cunuire; si prWi 
ili mar* aUtu fonnc*l«> cu w : cà rvm^ air- 
fttitr, Mlc.jCftiu si r*»||(icii »* ; rtìi'^n^ car~ 
ttiti, Ktr , rt*rMrInttii-sR 1:i una nideiriniL, 
1 ili<(sii, aviMiiu in lim- 
I » oiivontt» (lo nocont»?- 

^t,iU ronianilaltt ; vur'tnart., s-ruMUf 
'. >iir tiiir '-ff,, ntt SO poto admìtte ca 
' • ' ,1 I" I- ' Silitn •'ì n('ci)iìtp.«tatuco ar 
liivloi'K< krìtina:=cArm;t, lirftui& 

fnr ''-t ■ ■' (lue -ì "cic tino f.'<(rm'a, 

i 

Iftn* > -«rt uhlhiiuirtì parum 

1. cH lithMitKu, tu iilfWtii piusivu nu- 






fiaTae» 

MtitsraiaSs^a' 

afta jgfgti— gì i Jf fiae ^ggyrfg |>ctw 

tafivrìoe. 4^r»p«t9««& 
I fatf cera, rari â– â–  locrf^ iv>ri r^i^^B 
beata cu «ittreriiatA-, rari ìotorra si no^ 
mai Toru a bc« e^ra : «• mai «« imet>' 
fra cnrmL camita ar fari m rrrm mt: — 
3. ra reff^^m, cu aii^!« d'in ìnarmiià - . 
rile de »ti(1> 2, insf cn mai multa en<» 
^ : r'*/''!'« »f carmefft rtor/7o, — 5Ì * 
cu usìkMDfiarea «i mai f^^wMalf d4^ a 

/IO, . n« III 

jmtft Mnni ntf* in drf^'a, HrCé in 8Ì\ 

CAHMITURA, s. f., actionea si r«.- 
Mnltatuln :iFtìonoì de a aimii >-aii a se 
varmu fvpdi rfutnirf). 

1. CAKMriKK.ww*. V., iriibornar^, 
rcffc»*o, admIiiUtrare; I. propria» : a fin^ 
cdrm*a unni vasti <ìp plntìtn. a Ì dft rli- 
roctionpa; 2. m^taforieo : a dircff*^ verce» 
affacero publica sà u privata, si lui'i vor- 
tosu pnljìioa, a gnbprnA trrr*a, a rlomnf, 
Kau una parto a tcrrr'i, si in speciali», a 
piibern;\ jiauudiuinistrà nnujudecitJ. (re- 
di ninna). 

2. CAUMCIUE, s. f., ir«bi'rn«U«. «4- 
mfnlHtrallo, rcirniim; actionea â– â–  - 
ìUMÌ, (\t»di 1. rurmuire), s\ in -, 
CU intolb?ssu concrotu, in locii ile ceu-a 
ce astadi sechiama prrfcciHia (Ujttdfcm. 

CAKMriTOKltJ, ^ adi-, care rar- 
mMCNfc (vedi \. farmuirt) ' ' 

cu infceliessuln de ccUu ce .» 
ma prvfcdu lìcjwhcm san mifministra-- 
torìu, 

CA UyÈU, s, m.. se dice de msa ![p«- 
cia de granu de cea mai buna caiHale; 
— ? de linde. 

CARyiRE,w'5rM. T., fina» Ieri =a 
deveni aìrnu, (redi oùnmtV — >*- nnd« 



^ 



fi C11 acelhi-asi intelìessu cft are si «ar- 
sire* cea-ce a una noua proba co c4r- 
tam sì cérnu se rofeiii la acea-osi ra- 

CARNTA, s. f„ ealitate do cdniu :car- 
nia f^fi owH^=.oniu tare corntt. 

CAfìXTJ.-a. adj., siimi»; cu nasu tur- 
bali curbatu, cuuasu pn^ scurtu siiu 
n. 

CARPELA, s. f., in locu de carjntunt, 
ou p <lo rnrommeiKÃŒatu. 

rAKl'UMTIA, s. f.. dminiitìvn pu- 
rluu oorrectii in locu de óar^msiora ^an 
rarpiiiia. 

CARPrzn, s. m.,pl.-», t-nvf^ntu tur- 
cffscu ce se dice in miele pfirti in locu 
de fìfjifve rtrrfp. 

rARSIXIliEsicWAij/iVc.-^scw.v.jden- 
tibo» frofiderp=:a pcartiì d'in denti, — 
d<»acf, a freme de menfa, (vedi rarrnire). 

VA RSTKir si crisU'iUy s. in, pl>/. or- 
tteotn^irA, Una passere; —? nuraìta asi;l 
dnprt Tocea sea, (vedi aifcaire); atunci 
forui'a arhirin mm crisfdiUj a.Y fi cea mai 
coirecta; sub aeesta (brmaenventulu pare 
A H in ai'tìniiiite si cu crlsU r=. crésta. 

(\AKTAR*>STn, (pronuiitiatude unii 
ri cu 7: Cfdttihoftiii), s. m., pi.-/, b>4ulaii, 
fArclwow; l. maciu grossu inaplutu cu 
n- ' . ita.ammestecatacu orediu sau 
'I ndimonte, cumu sangesi alte- 

ciale. macie de porcu ìmplute 

.:.^i copte apoi in imtiira de por- 
ca; 2, pre u locurea cu intellassulu de 
•hi ctllu trrnssu, san cu ecllu de fì- 
-cuventulu pare conipuìsu. si par- 
i^a.-^t-ud'imiriimesteiiiiaproha maimultu 
rt) 6«/.<iu si ttotìf se potu releri la acea-asì 
rarlet'ìrwi. (redi hosif$sì hotu): c4tu pen- 
' - •vinoloiri'a antaniei parte a cu ven- 
tare, enniu y'a dÌ3Su, se ande si cu 
> »n.\ìr : raJfttsì r^Wt;. ea cste mai ^rou 
^'- nrmaritu, preeatn tempii nu se va sta- 
ni auiiiuiu care e addeverat> prò- 

Il IIIK 1^. 

<;AKTELMCU,-rt, adj., cu venta de 
f' ' viea, in locu de cartitoriu. 

, ilHE,-iM si-*;v/7<, V , slrlUore; 

• de suneiulu neplacutn ìu'eclnei 

• ^..i una rota de carru snu altu lucia 

T* WP freca de ceva» civ rot'a de asse; — 

metuforict* : 9auiilrc=a scanci cacate l* 



Hi, vorbindu de copilli san r 'g òmenl 
mari ce nu pla|9lcumu se c;i,Jc; — mai 
usitatu ca compusu : scnriììre, d'in a- 
cea-asi funtana potè cu carcairCj in locu 
do n'if^ìirp. 

CARTninRA, s. f.,8tridor, actione 
sau resuUatn allu uctionei de a mrfiu 

CARTIRE,-C5''"i V., querl, innssltarrj 
a se pbin;?e, a 8i arretà nemiiltìamirei 
(vedi rarrnire, caraire), 

OAli'J ITLV. s. f., talpa; orbetìu, spè* 
eia de siorece cu botu lungu; — racta- 
forice, specia de huloiu ce se face pie 
petiore mai vertos\ì, 

CARTITORKT.-tòva, s. adj , n»<*rii- 
liiA, moroHim,i1inir1IlK; Rpplecatu ararti 
de vecce, cui nu place nemica; cui ane* 
vola faci pre placu, (vedi cartirf). 

CARinU.-a,8.f.. (pronuntiatu dealtiì 
sicnraw?w);6brtolMs:pncinuamnietitu de 
vinu; — forra 'a caridn este curatu ro- 
manesca, in locu de cnnoiiu, ca si nc- 
gru'nu ffytmiu san (/rconin, in locu do ne- 
grunìu san negronlu, fjrmniu sau greo- 
niti; si prìn urniare caruìu san carunìn, 
ca augmetitativu. presuppune una forma 
positiva rnru, nare ar lì in locu de comi 
cu iiisemnareH latiuenciilni ohuiih = 
canutu; mnutn insusi este fonnatu d*in 
canuj si se dice si cu r in locu de « : 
rarunUi, ca si ferrstraz=Tfinebira\ si 
intellessulu cnventnlui rai-uiti eonlirma 
acesta etymologfapre deplinu, credemu, 
Justitìcata de partea formei, fiendu co 
ataiu fruncosii calitìca cu irrlH^rp.auuntu 
pre unu omu eannibéetu, si lìonuinii mai 
dicu de unu assemenea omu, co e hi doi 
prri, espressione ideutvca cu cunnn; — 
d'in cnrmu se ande ai unu vwbu, mai 
vertosn sub forma reilessiva: a se carni 
san a se caruii, a sr caroiti^^za se camu 
imbet^, a adjunge m doij^eri, cumu se 
mai dii^e. 

CARVASARA , carmnseraiu , vedi 
chervanu, 

C-^VSNA, cat-mrCt etc^ vedica^-Mft, coa- 
nirr. 

CASN1<JESCE» adv., morn Gonjujriiin, 
ca casaloritii, (vedi casnkescit)^ — pu- 
cinu de recommondatn, candu avemu 
forra*a mai buna, casutonsa; 

CASNlC£SCU,-a, adj., oouJu?m1U, 



m 



CA8. 



wnju^le, maritale, casatorescu;— cu- 
ventii, ca sì adverbù^^^afittiresrg. d*ìn 
i6tù puntele de ved^Wlemmi do datu 
Ditarei : mai antaniu pntru co termi- 
nationf^a eftrti, adanssa la umi adiectivi] 
casniru, est* de pri^iosu, asìà in cà tn 
easnirescti nn dice nemicii mai multn 
decà tu tnsniru, ha inco acestn prisosH 
produce si confusioup, ca si in orffani- 
cescn, in locu de nrfjamr.ti, fmììtìm^rn 
in locu de poìiiicu, etc; apoi tera'a ra- 
Knicu ÃŒnsu8i nu are, in form*a sa niru, 
ned cea mai mica odóre de romanitate, 
(vedi casnicxi). 

CASNICTA» s, f., stare de m^wirM. 
in locu de caaritona. nu e de recommen- 
datu, (vedi casnint). 

CASNICTRErC'ìfw, y., in locu de ca- 
satorire. ini p de recommendatu. 

CASNTCU.-fi. adj., vonjiitralt»* doinp- 
stioiis. umbratloiiN, cu^nnicus; 1. ce se 
tine de casa siiu interessile caspi, do- 
mesticu : a si cauta rff; affn cerile easnice: 

2. care tracre cu cas'a. cui place se sieda 
in casa si se seoccupe cu alle casei, cnsa- 
nìcfi : hdfhfitu rasnìcu, mukre cnsnifn; 

3. cui nu place a essf d'in cnsa, a se des- 
lipl de casa, nmhrntint, raftntoriu, ca- 
sanici : enne rasniru. oinn casmctt ; 4. ce 
Re tine de casatoritu sau casatorita, 
r.nnjurjahj^ wnritnìe : Vfrfvfi cnsìiirc : — 
cuventulii de origine curatu ronianicu, 
trassu adeco d*in raM, presenta combi- 
nationea dp sunete sn neroraanesca. 
ca cumu ar fi forraatu cu sufflssulu sla- 
Ticu nirtt; sp poteinse correpe. dandui- 
se rornra rasaìiif'u^:zetui&nìcn»t ciiventu 
ce se afla in unele inscriptioni latine. 

CASTAXIETA, s. f., micu cymbalu 
de lemnn sau de metalìn. care se tine 
fntfunn mana. avpndu altnlii assemcuea 
intr'ftlta mana, siprecnri unusaltatoriu 
le lovesce, sultandu, unulu de altulu in 
cadentia; sau le^andu doue de acoste 
rym7«i7M/t>la acea-si miina, le face se su- 
nein cadcntiaprin enfasi niisicarea ryt- 
mica a saltatului, care adduce si misi- 
pareji radrntiata a maneloni, de cari 
Runt le^te crmbalutiele, si astufellua- 
cesle-a viuu de se lovescu intre sene in 
perfpcta cadentia;— cuv^ntulu d'inlim- 
b*ft ispanica, in care ««tanota, cu intel- 



CAT. 

lessulu priraitivu de casianiora. s'a ap- 
plecatu, prin metafora» d'in caus'a for- 
me! loru, si la cymbalutiele in Gestione, 
a trecutu si in celle alte llrnhe sorori, 
inse numai inplurariu : ital. rasiA^nelt*, , 
frane, castaniettcs; déro form'a de de-^| 
mìnutivu fia (età ) nu e romanesca, si^^ 
prin urmare cuventulu rastanietn. sau 
mai henp cnsiantia^ nu e in geniiilu lim- 
bei nostre : rastanutia sau rntitnniora, 
déco amu crede , co e de lipsa se le 
luà mu cu intellessulu deniinutìvului 
ispiinicu eaMUueU, aru fi forme mai cu-^j 
venite limbei; pentru conceptuluosi^ressul 
prin cuveìitulu ispanicu parte de Ro- 
mà ni ne facutu n facuusu de turcesculu 
t^campcird : a jocd fjcamparale sau 
in (jieampande s'ar traduce prin neolo-j 
^smulu njord cafìfanietfìr. sau in co- 
sfanid*';—ìrì lipsi» de addevorate casta-! 
niete sau E^iaraparale , saltatoriuJu le 
supplinesce cu pìcsìvture cadentiate d'in 
dejyetuln cellu mare cu cellu mediu: — 
anticii latini av»au, pentru asseraene 
idea, cuveiituhi ernmii sau criiHma: 
^rec. xpo'i|j.a sau ypoO-TiJLtt^lovitura 
instruracntu de lovire, spre a prodm 
unu simetu, d'in xpoSeivmi jducesu^ 
netu prin lovire. 

CASTIU (pronuntia a obscnrn sì s, 
siueratu), s. ra., pl.-Hr?. rata p'irMo; 
rata, parte determinata d*in una summa 
dfltorita mai mare, precareeste e ine va 
detoriu a uà respundela termine defipte :f 
arrentìif/orii nosiri rrspundu. de rrguUi 
arrendici fi in d'ìtr rfisthiri; fh'rr> nn 
poti rvspurtdr. una data re wi tsti dt^tt*^ 
riUj te rei /tinti nisfitiri rasiìffri sau m 
cas/>f/n— ?Este acestu cuvtmtu de acea- 
asi ori(,à np cu casti^t. castitiarr. etc- •] 

CATANA» s. f., mlles; de sf d*» ^enn' 
femìninu, se nppipca inse nnraai la bar- 
bati : inilitariu. ostasiu, osteanu, sol- 
df.Lu; -cuventn nsìtatu mai vertosu d'in 
collo de Carpati, astadi inse e si aoollo 
apprope cu totidu cadutu in desut-tii- 
dine, ca si derivatele salle ; ratmirjsre, 
adv. = militaresce; catanesctt, adj.-=: 
militarcscu; Catania^ s. f.r^mìlitia nat 
railitarfa; caianiìm, s. f.^militantoeS 
ratfìikire,-fsnt, v.zrmilitarire sau ser- 
vire in militia. 



I 
i 

1 

1 

> 
ioafl 

lo? 

uà 
?va 

te:^ 



CJ^, 

ve<ÃŒi ctitana. 

CATARHìT, s.f., pL, l.galentì, adeco 

«■ ' t (Ifì fialciuni (le lemmi ^leshillu 

li . ca sea[>i»ei'op»*eajiiblatoi7udo 

apa M tina> latin. irrAlliD, frane. «h'Iibs- 

iwe»; 2. aitiiìtrc ^yxrcciture, piftii;— cu- 

â–¼enuilu nu e conaoscutu d'in coce de' 

Caq>ati, dem in sonalitatea su un pro- 

sf^ntrt nemica, care so mi Ha romanescn; 

i celle done intcllessinn alle cuvon- 

. a^■ià dodepartateuunlndtìultnlu, 

. I media forte unuarirea etymologìei 

mi ; dictionariuln de Buda se refere la 

gT**<;. xoiTÃ ^rin diosu, si latin, regorrdi- 

r L'n; iiisc n« sp potè intellegu cumu 

■>." !Mté cine-va scote d'in aveste doue 

• ntft celle doue insemnà ri alle cu- 

I (tini roiiianescti; maiusioni s'ar pot<^ 

■■ed ace;*tea [>riu grec. xarà =c<//t/m 

:*€, si prìn roDianosculu rvce, asià 

^ liW ratarrrji prìn .seamÌKireii Ini oin 

<^. in locu ce catareci, se ins^inne : 1. o- 

' ''â–  cotUr'a rcarci; 2. lucruri forte 

. (vodi si caliru). 

''i01UCE^i:E,rat€yoric(!SCu,ca- 
// . ' . in locu de <.'a^;r/oruv*, catcjo- 

rtcu, crrfi'i/onVe, nusude reeomuiendatu. 
CATIÀVEICA, 3. f., se dice i» uneie 
parti in locu de cea-a ce in alte parti 
«i* " ' !i:i scnrteka, adeco specìa de 
n: ! * -icurtn» care de ordinarin éste 
blanìtii. 

C ATtKL'-a, r(., in locu de mnlu^ mula, 
=MialiiHp mula, cuinu si dicu Macedoro- 
II ( M e de recommendatu; — ca- 

ti. • /, nmnai ca niatculinu, se dice 

«i de una speeiado cu/cfN»«grossolanu, 
c*|>i>rtat€rranii iti cari appora forte b-iue 
d« tena ; si de aceif-a potè, co nttarigii, 
( \ " i acostu cuventn) de aci si 

ìl ..lea^drìore cesiin iatinesce 

■ioUf*ii!> ^u>t;'iicainiaspecìa de calchimi. 
CAT- "T.n-MSCE, mtoliceam, in locu 
cu foUcu, sunt de respinsu. 

i i».'Sll{E,-f?sc«, V., a Juce k 
i:, a termina cu successu, — 
inode/nu xaTCf.i><i>'/£tv, intro- 
1 Fiiiiarioti, astadi in-se cadiutu 
idine chiuru si pria cetà tile 
: .1 l' i libere, singurele iocuri pre 
ùc r audiea si mai iuainte, pre candu 



CAT. 



là ? 



in gur'a torraiiiloru a trecutn hÌ »e aude 
inco sub forili a coìtorosircj in locu de 
cartorosirej prin strainurea lui r d'in 
syllab a media in cea initiale. 

CATHAFUSE sì cairafutie, 3. f., pi., 
sarclnts, HupelJe.i;appropede acca-asiin- 
seinnare un bat/agiu sau calabalicUt cu 
ditt'crenti'a iià se co cntrafuse face sere- 
sarà ide'a de pucinekUt •&{ seracia a lu- 
cruriloru sau obiecteloru possedute^ a- 
sià in cà tu po.ssessoriulu loru le poto 
vericandu bagà iiitr'uuu saccusi carrà de 
ici collo cu facilitate; si de aci espres- 
sioni ca : a s-iimi cab'aftiscfe:=si se carrà , 
a se muta, a fugi dintr'unu locu; — cu- 
veutuiu rieadn eoufiuscutu nmi ti)toru 
Uouumiloru si nepreseutandn, in sona- 
litatea sea, nemica contniriu foneticei 
romant^sci, nu se potè crede co ar fi stra- 
inu; déiv e forte greu a lu lega de anu- 
niite vadeciue romanice : cuveutulu pa- 
re coinpusu d'iu doue aitele : catra si 
liise;cesiu il^in urma pare a liplurariulu 
d'iu /ftó'w; t%o entra sta de certu in le- 
gatura cu vatreittia sau catTÃŒntia^fotd, 
sau pestelca, si iu genere, vestimentu, 
bucatade vestimeutusaudepà unura,etc. 
D'in aoestea resulta co vorb*a calrafuafi 
allu carei iutellessu origina ri u ar tì_pe- 
tice-fiise^ s'a applecatu , priii estensione, 
la purinek effccte de verce sptcia possedè 
cineva, intoginai cunin si latin, supel' 
Icx^mobilisauvase^s'aupplecatulatote 
ce possedè sau duce ci ne va cu sene, asià 
incatu : est borni ni curia bupellexcza- 
cestu omu are pucine catrùfme. Se ur- 
marimu inse mai departe celle doue e- 
iemente d*in cari amu presuppnsu co 
-e compune cuveutulu. Fiendu co fuse 
d'in tìnitulu cuvcntului se aude sì/m<ìc, 
s'ar potè forte bene - ca amendoue for- 
mele se se refore la unii si acea-asi ra- 
decina, ca si^o/, te, (vedi bosiu si hutu)^ 
si aminie la acea-asi d'in caro au essitu 
futUi8.=ice cu usiurentia se vèrsa, si de 
aci : usiiuellu, neinsemnatu , de puciuu 
pretiu, etc, futliitas:=^/fse//a/«mt', se- 
catuni, etc, iuti8C=vasu de apa, si ia 
genere, vercc vasu sau obiectu ce ser- 
vesce la cava. CÃ tu pentru catra, care a 
datu catrcntia^ noi credemu, co este de 
acea-Uiji origine cu preposetiouea catri;k 



126 



GAZ. 



san ro^'/i^contrn, caro a potutu liià 
iiKiì ;intaiiìii ìiisiMiiiiarna metarorlca de 
ceva traìisrermìe^ si in specia de /irfìc 
traiìSLTrsali alle putidicij san hahita/a, 
intogniai precumu si lr«ma=batutura 
pare a so fi tbniuitu d'in trans=5/ra 
sau /m; apoi d'in acesta insi^miiare forte 
usioru au essitu hÌ inscmn^rili» ih pan- 
iiia,pinìuurateU\^c\itìi\i si do obicciv/ìt'- 
c«/f'd'Ìn actìstea : vcstmeiUCf pekcCf eie, 
cuventele colrocUj cotrocirc^zìnxéìire , 
contirma acésta etimologia, cu tòte co 
vorbe ca truntin san trentia, strantia san 
slrentia, ètc. daii multa proliabilitate si 
supposutionei. dupo cavi o^^-asau coirà 
UT fi una compusii d'in ro:=cii si tra:=. 
traiiHy usiìi in cà tu si catrcnlia .sau ro- 
irvìdm ar fi veiiitu d*in co si trentia, 

CA'J UENTIA si 

CATUIN'TLA, s. f., vedi mtrafuse. 

CATUSmiCA (pronuntia in patru 
sj'llabe : catusimca), s. f, pl.-e, yumc de 
pianta : 1. uopctA cataria, 2. marru* 
biiim Twli:''!'** l*ii Linneu; — nu sciiuu 
de curili, déco ciivnnliilu se dice si d'in 
uoce de Carpati; déro de sene se vede. 
co ella e t'ormata d'in acea-asi raelecina 
cu latin, catarift, d'in care radocina a- 
ven»u noi si caUiski^ la Alacedoromani 
cu instnunaroa de mdia sau insìva^ de 
nudo a[H)i si cittusinka, dupo aoca-asi 
analogia, diipu caro si gonuanulu a tra- 
dussu caturlu prin katzenkruut^^rò'a 
catusiti (initii'i). 

CAVAFLA,s.r., artosaustabilimeiitu 
de carafu. 

GAVAFCJ, s. m.f aiitiMr rulgarU; care 
scie lucra sau care vende incalcianiente 
vulg.iri. 

CiVZAiMA, s. f., «liTi allciiliis Tito; 
l. legenda, vietia sau biografia legan- 
daria a unuì santu, in^oci^ une ori si 
de orecare invetiatufa morale co resulta 
d'in acea viétia; 2. cuventu deinvetia- 
tura morale, predica; 3. cai*to ne copren- 
do legende de alle sautiloru sau cuveu- 
te religiose morali;— cu ventu si de ori- 
gine si de forma slavica. 

CAZANU, s. m., pi.-/?, cortina, ahe- 
num; caldaroiu. caldare mare de Certu 
rufe, de distillata spirtoso, etc: — im 
credemu se viua d*ic russ. kazanik^ ci 



CJ5A^ ^ 

Kussii, ca si alte popore, la cari se ma* 
alla acestu i-iiveiiiu, Tao impromutatu 



deJaaltii, prui)abiledelaRomani«pentrUH 



co cuventulu se poteesplecà si in fornui 
si in intellessu, prin ronianosculu r.adn 
sau eatìa , d'in care ca^a n n^:C(idìfinu 
ar fi unu augnumtativu , intogmai ca si 
ìuìif/aiìu d'in luiifju. 

CA/NA, s. 1'., Irtlior; feruniiia, cru* 
«Intns, suppllclum; laboR% fatiga: pena, 
tortura, tormentu, suppliciu, (vedica.?- 
virc), 

CAZXlREr'^sof*, Vm vexare, defati- 
gare; laboriljim rei lerumuìs aflicore, 
siippHcIo afllcerc, eniciare; a defatiga, 
a t'rcmeiita, a vessa; a tortura, a tor- h 
menta; — a se ca^nl^ a laiwrà , a as- ^| 
suda, a ni da maro fatiga; — cuventu 
slavicu , cumu se vede d'in insasi coiu- 
binationea fonetica £n, 

CEACÀRUrd, adj,, liiscus, strabojì 
stramboiu, luscu, cu cautatura crucisia, 

CEAINICL/ san ciainiett^ s. m., pl.-«, 
vasu de facutu craiit, teiaria svLUteiarm 
— cuventu de forma slavica, niss*, 
lìialnUti. 

CEAIUL', s. m., campudo pastionata 
cali, in speciale, campulu depastionata 
caii unei posta ; — cuventu turcescii, 
connoscutu uumai di'n coce de Carpati.. 

CEALMÀ.s. f.. ^hiY.ccaì malie, lega- 
tura de pandia sau de metasse, cu cara 
Tureii si ìnfasiiirn capulu;— mai confor- 
ma cu goniiilu limbei iiostn* ar lì vitrb'a 
turhunnj care are acea-asi ìusemnaru 
cu cca/mu; si care a trecutit si i n alte iimbe 
sorori cu a nostra, (vedi si durmanu), 

CEANACII, s. m., pi. -e, vatliiu»; ca- 
tinu, blidu, vasu de pusu inellu buceate 
sau bentm'a, facutu mai allessa d'in 
lemnu;— ?d'iu russesculu ciantl, sau j 
d'in romanesculu ctna^cinoj orecuiou ^È 
ccnac.u:=vajiu de crrto?,(vedì si rcaHu). ^i 

CEAKC ai ceoiHu, s. m., pi. -«ri, lun- 
tioiu, limtre mare, vasu de plutitu pre 
baiti si riurì, lungu sì largu, servindu 
pentru traosportu de merci, asta4i nn- 
uiitu si slepu dupo german. «clilepi»; 
baltarotii no:^tri punu mare ditlereutia 
intre ccanu, cinu si ImUrc : ccanìdu sau 
ceamulu este cellu mai mare vasu de 
trausportupre rimi si baiti, cinulu si^ia 



i 

» 



* 



cm. 

contra <<:ellu mai inicu, èro hint rea 
Une Qi^iloctilu ìtitre ccanu si cììiu. 

CEAI'KAZAHlA, s. U arto sau sta- 
hilimontii di! cmprasaniL 

«•^:A('RAZAKUJ. s. m., care srio 
\\ i cafo voadtì nnpruzc, 

,.L.'i!AZU,ii. m., l>I.-r,si-!07,t»nU, 
Umbvs; liiubiu implolìtura 8ùii fasia de 
Unu san dtMuetasse, cesepnnepre iiiar- 
gcupli* laprielorii, vestimcnteloru, ctc. 

L'EAKJ>ACir, H. m., pi. -e, {AÃŒccanda- 
ruf), ftjisioni bau podii descandure pre 
\atru iualte l'uree, d'in care poto ciueva 
vede la mare departave, eervindu in spe- 
ri;! U» paudariloru de viie si altoru o- 
ircinriticnprevotrhiaréavroiinui 
iiuu incendie si aitole. 
CiiAUDASIU, s. ni., modu de saltare 
ungurescu, joou ungurcse». 
1.'KAJ{.SLVFIJ, 8. ni., pl.-wW^ (ai c<a;'- 
• linteom; pandia €e se astenie 
ili sau .se pane pre coperture, 
t:a care si bterge cineva corpulu 
ij>* san de sudóre, strmu., ìtMioìUy 
a tu; — cuveiitulu se atìa nu numai 
I -e»», ci ai in lirnh'a an^Mosa sub 

l . ..-. , .< rclil«r, cu inscinnare do scK/a 

^H^VHASLOVU, 8. ni,, vedi ceiuiùsìotìiu 
I CEASNl€U,-a. 1. adj., de ceasu, da 
I ft tt; 2, sub>rt. masc. cu a- 

i f- larecasi cea^oniint; — cu- 

' lima si de origiue slaviea. 

^ , - ..LCAKIA, s. f., arte sau 

^Ht • iiiu de ccusornieariu, 

^ ':VfCAKILr, s. m^, caro scio 

'', orotoffiariu. 
iCL'. fr. UQ.. pl,-r, oroìotfiu 

inni . i ii-uta HC à vroio crà sttìTÌr ^Mi 

.. -H. 

' i^.\.S<>SLOVL', S. U).. pi.-r, iiieiU- 

rifalli 9 borAlùLMiim; carte bascricosca 

prond-- Monili! de iiacare ora 

ij r»'?:: t caiitikrile servitiuliii 

1 urdinuriu , orologÌu=z\\f>x>ìU' 

cium i^i"f/5À.^Yt^V. • 

fK.Vl SU', s. lu-, caporale do doro- 

ttu turcescu. 

. citja, il. 1'., 1. d'in coce, ca 

•i <rin colio de Carpati : una specia de 

;^3C>^ t!i:vìa]e (^racìpunser riitnouus luì 

Linatu;";; Z* U'iu collo do Carpati : 



C15R. 



ni 



fAce 
i' 



a) bonrellu sau molcu=:coelil*»a san II- 
iiiax;/i>inà truineDtudercdecutnj(reutà ti 
=troclileft=:8rripete, etc? r>jf»carfaco- 
pilliUcHca, vertetia, sfeiiediarrturljo. 

CKPSA, s. r., calyptniln, oiillPiiiJruin; 
scufisiora de pandia pentrucopii san re- 
mene; — desf cuventnln nu s'aude d'in 
coce de Carpati, totusi noi credemii co 
ellu e de ori^''ÃŒne romanesca, trassu a 
nume d'in aeea-asi radecina cu capti, 
riip€stn4, ce/a, etc. de niiiJiì2H>te si chiarii 
siepcu, san siaj)caj in locu d" crpm sau 
cepecoy dupo pronunti'a ce are tv san ce 
in gur'a unei mare parti de Komfini ; 
siefa-, sitpa, sìerCj etc; in loc^i de rcfa, 
cepa, cere, 

CERBOIA, s. t',, corba, in locu de 
ccrha, nu e de rceommendatu, si cu a- 
tiltu mai pucinu cerbóieu, 

CEltBolCA, 8. r., vedi cnbóia 

CHUCKVKA, s. t*., pi. ccrccrt'ìk, li?. 
nousniarirn; tiiUMiis, ora; vnuceUl f«*ue« 
&tralc«; cadru de lemnu allu niiiiì ta- 
bellu; cnice sau rescruce de lerostra, etc. 
— de si essiste wi in Uu'cesce ccrt*#rtf, 
?nse noi credomu cuventiilii ronianescu; 
fonu'a rrrc/wrt a essitu, fora iiidoientia, 
d'in iu>cessitatea de a destiiige iutelles- 
tìulu, in locii de cnreur allu carei piar. 
cerceJk, bsx ti animestecatu cu plur. d'in 
vonellu, 

CKRGA, s. f., Uitmeiìf «trariilam; 
copertura do patu, de^.-allu, etc, tacnta 
mut allessn d'in lana, si nuuiita de alti 
Komà ni/*«^«i--a; — se iia acestu cuventu 
in locu de stTg(i=zsert'a^'tencn=^]iiim, 
nericai iScrica sau strica eashie in limba 
cu altu intellessu; si togmaì de acea-a, 
pentru destinctione de intellessu, linib'a 
a potntu tende la alta forma ^mya, eare 
prin suppi-essionea lui ? \ra ti devenitu 
sir(/a {Hicrya)^ d'in care ccrya ar ti nu- 
inai una variamone de pronuntia rateci- 
ta, casierw, siercuj etc, in locu de ceni, 
ctrcu; compara frane. Hcrg-o. 

CKHNÌjLA,s. ^.,ttt^am^ntllln=n^•-il- 
titt, licidueucare «e face cova ne^j^rn, si 
in spotiale, tenta sau ue^^retia di' scrissn; 
— cuventu si de origine si de l'urina sla- 
vica. 

CEl{NlHE,-f?.<ìfM, V.,de..is.Mre; a m- 
nogri, a tace ucgru, a colora negru; iq 



m 



CET. 



:spuoìaJo: a ìiubnicu iii iiegrti; sì mai 
vertosu ca reflessivu, a se ccrniz=:Ã  im- 
braca ventiinentc negre de doliu. 

CESCA, (s siueratu), s. 1'.^ vascioru 
de beutu café sau ceaiu, UtssuH^u tassa ^ 
— cuventu slavicu? 

CESCL'LlTlAsi 

CEiìCUTlA, s. m., deuiinutivii d'in 
cesca. 

CEi> VERTA si ciostrrUh s. f., quadra, 
cartu sau cartai a patr'a parte d'in iimi 
mnellu, berbece sau alta animale taiatu, 
si de aci in genere, bucata ore care de 
carne, MMn*;— cuventu slavicu. 

CETANIA si cietcnia, s. f., leclio, li^c« 
tura, actione sau resultatii allu actio- 
nei de a etti;— cu t'orma, ca si de ori- 
gino, slavica, (vedi vdire), 

CETETIU, 1. ca adiectivu, apple- 
catu la lucrurif cumu littere scrissore de 
mana sau de typariu ; care se cctesce bene 
Hi usioru, ktjtbilc : scns.sorc cetctia; 
2. ca substaiitivu: perdona care e insarci- 
nata a tace loctura in bascrica sau altu 
undeva, anaynostUf lectoriu : in ceìio- 
biele ik nwuacJw /eutcfwle sant ceieiie; 
hascric'a acést'a ^tu are bunu ceietiu; 
— cuventu do forma, ea si de origine 
slavica, (vedi cetirc), 

CETINA sau wlcna (cu touu la an- 
teponultinia: cctina), una pianta sau ar- 
borellu=: juntpcrus conimiiuU lui Liti' 
Heti; — nu credoinu ae tìa .slavicu, cumu 
gustine invi^tiafculu Miklosich, de orece 
uu essinte in vedila .slavica, ci numai la 
Serbi; se lega, probabile, de acea-asi ra- 
decina cu catena sau cutiua, 

\ , C ET l KE si dtire,'escuj letrorc; a ceti, 
K pronimtià aunetele representate prin 
Uttero, san a nrmari cu ochii acelle-asi 
litte/o; de aci metalbrice, a scote unu 
intellessu d'in unu t'enomenu orecare, a 
iotellege ceva ascun^u mai vertosu : 
DimwedieH cettscc tn art ma fi a carni 
oinu; intcUeptuiu sck reti in jiorca cea 
Mai modesta p^Aercu unei fientia prea 
i>iu//e;— cuventulu este slavicu, intro- 
dttssu forte firesce prin bakelc, c^ri a- 
tAtu de indelungu au appesatu anim'a 
si au intunerecaiu mentea Komà nului; 
in loctdu seu cautaì^eintre strabunesculu 
legete d*in care lectura, lectoriu^ kciionej 



* 
1 



C ttg. 

letjiMej ect., sau si popularisatu; d»» 
orece aìleytre, ce Macedoromà nii dicu 
in locu de legere^i^cQMxQ, ar pot^ usioru 
dà nascere la ambiguità ti.— Slaviculu 
clstly d'in care s*a verità la noi cetire 
sau Cìtircj se reduco la una radocìua 
ctt, venita si acésta-a d'in alta si mai 
simpla ci, cu insemnaroa de u aduna 
si apitnc inlr^una linia, sideaci: a in 
firà , a ordina, a numera, a onora, eie.; 
insemnà ri, cari voru esplica si intelles- 
sulucuventeloru carnai sau «Mn^t*, cista, 
etc, ce slaviculuf(/»r,uemultiamitu de 
a aflà senguru una buna ospetla la Ho- ^ 
inani, a attrassu inco cu sene si à in- fl 
trodussii in limb'a romanesca. ^ 

2. CCTIHK, s. f., lecito, leetMra; ac- 
tione si rosultatu allu actionei de a ceti, 
lectionCf lectura^ (vedi 1. aiirc), 

OETITORIU,-^ma, s. adj., l6etor= 
lectoriu, c^re -citescej (vedi cetirc). 

CEUKC (si cewctt.^),-rt, adj., Iuhcu», 
striibn; luscu, stramboiu (de acia-a-si 
insemnare asia déro cu si cccnru sau cea- 
ciìru e) se nu fìa amendoue essite d'in 
eieens = orbu, d'in care domiuutivulu 
cffifoliiH ar suni in romanesco c^curu, 
Acestn deminiitirH se va fi desfiguratu in 
urma in cecà ru, si in cenrM, togmai ca i 
si ba4:aiu in bugaiUy bì4haiu, biéaiUj {vedi fl 
butfain si buga). ^ 

CHEFLIÙ, (prouuntia : ke/liu), aì^., 
iiIUrti»; restiruis, ìiqìofì, kilarU Animi» 
Isetus et jocii»; ebrloliis; 1. care e totu 
de nuAcnchefUj ilariu, deschisu, t'estìvii, 
jacosu; 2. cui place su t'aca cfiefu, omu 
de petrecere; 3. cu ci*^/u, caniiu, beutu, 
(vedi di€/H), ^ 

CHEFU, (pronmitia kefu), a. m., |»l--B 
uri, animi habituh; hilarltus, febitrlu»; 
lubido^ morofciua; 1. despositionea suf- 
tìetului , stare a à niinei, voia, pofta : ' 
cumu ti e dufulu Domniei teltc astadìì 
namchefu de nen^ica: am cKefu de lurru; 
— 2. voia buna, anima buna ; de ce esii 
astadi f<tra chefuY nu fc owi vediutu theci 
MìUi data asia cu cfiefu; n'asiu tré se ti 
Mricu chcfidu ce veda co ai; — 3. capri- 
tiu, fantasia, bunu planu : a face tote che- 
furile cuiva; am chefusctebatu; — 4. fe- 
stivitate, ilaritate, stare de mare bucu- 
ria, jocu, risH, petrecere : ^m faci chefu. 



cm. 

fu me vedi incuraUu de nu sciu ce 
dia*; — 5. in si>eeiale, petreeere cu 
(cà ri 8i boutura. betiu : intrunu 
U(i duce amiadu dt' randa u 2>itsu 
\*aprc una étnnaswnfntisitu'a de batti; 
prtitidc la chcfu^^a iiicepe se se im- 
rte; a fi cu diefu = k H caiuiu; ■ — cu- 
veDlu turcescu. 

CHEFL'I KE ( proniiutm : lc{fuirc)^-escH 

T., ca netruiiriitivu, u pctrece in kefurl; 

i vu, a se kcfìd = a se caruì, a se 

OHKLALAiUE (prouimtia : heUdm- 
rti^-escu, V., l. caiietranaitivii, vorbindu 
in «iH'oiale de cani : a tipil, a sl* vaità ; 
à ppiecatu apoi .si la omeni, 2. ea transi- 
tìvu : a chvlalat pre cmcvazzm lu tace 
^ iip«, 86 $e vuite tare, a lu baie rou, 
(vedi si chilomavn), 

CHKLBASlL'-a^pronuutiarAt^-Wwtóm), 

julj., cn aceu-asi insemnare ca si chclu. 

CilEGLA (prontintia : Ar///<0. s- f-^ 

Mptala» cyliudruliii de lemmi pentru 

J4K'U, pupicu; — d'in geriuau. ke?ral« 

CUELLÃ . (prouuutia : Ldia)^ 8. m., 
l.starfradef/K'/M^ calvetia; 2. Uiiu niorbu, 
de care cade perulu de remane ciiieva 
cMUj specia de róia la capu ; lovita-ar 
cMt''<t;Ma-'U- cUlict; — proverb : a/reai 
cktdta cmm=a lu perni bene, a lu bato 
Ten^ (Vedi 1. ciuiu). 

CHEL1HE (pronuntia : kclire),'CSCUi 
r.,e«iTes4:ere;a perde perulu, a remano 
fora perù, vorbindu in speciale de pe- 
nilu capului: — metafurice» a perde men- 
ti ' ìjiincfe in stare de decrepitudine 
»i ' ihtate mentale : n'am dulitu 
fiora, cu se /actt j/roatia ce tu treij (vedi 
1. cAWu). 

CHELTUELA (pronuntia : keUwdah 
fl. f. . hointuit^ ImpttiiHu; speKa ; — cn- 
Trrttu si ib» torma si de orii^'iuo slraìna, 
itrc)» 

... Ã vE (pronuntia : kcUuirc), 

- A. rf. V., sumtiis lacorvj impeiidere; oon- 

«naiere, coutvrere; a face spese, a da 

fattili pre liicrnri ce se cumpera; — de 

à ci : A resipi. a petrece, a con.^un)*^ : u 

Mtui puUrUe in dcskrlH; a chdUd 

y<fn icntpu ia litcntH de. nemica,— 

-'---■■ straina, — iingur.? 

-lU (pronuntia ; hiim* 



CHK. 



X^ 






torin)r^ùrta, B. adj., impeufilosuH, prv 
faausy prodlffua; applecatu « cboltui 
predte uiesura, resipitorin , prodififu , 
mana sparta, (vedi chdtairv), 

1. CHELU,-a,(pronuntia : kdn), adj., 
caIvuh, care a remasu fora perù pre tutu 
capulu sau pre una parte a capulni; — 
desi acestu ctiventu se aude pronuntiatu 
§i ^>A:f/M si pidtii si prin armare pare 
co ar veni d'injW/c; totusi lerma'a buna, 
care se alla in gur'u unoru-a d*in Ko- 
mà ni, este calvu dan adùu^cheìu, de 
nude apoi si derivatele calria, 8au cai- 
velia ^ didiCL, calvire-zz.ch€lìre. 

2 ? CHELI! (prommtia : tów), s. m., 
una pianta, ?vcrdia crdia; — ueconnoa- 
cutu d'in coce de Carpati,— germ. kohll 

CHEMBKICA (pronuntia : kembrica)^ 
s. 1., pandia de bnmbacu hutrata. 

CHENAKIU (pronuntia: kcHiiriu)^ 8. 
m., pl.-t, limbus, ora; limbu, san fasia 
infiorata, cosuta pre nnirginea unni ve- 
atimeutu sau vercarui altu lucrn fa- 
cutu d'ili pandia san panuma; — brà iiu 
de muru; — cailru; margine. 

CHEPENEGU (pronuntia : kcjwìieo' 
gu), s. m., pl.-t'^ palUuin^ ponulA; man- 
tella uu manece, vestimeutndepannura 
grossolana, apprope assemeuea cellui ca 
se chiama t/hcba; — cuventulu, desi de 
torma estntordìnaria, ]>ure iuse a ti ea* 
situ d'in radecìii'a romanica cap. 

CHEPENGU (pronuntia : kcpcngu), 
*B. m., pl.-Mn", usia ce so lassa pre gur*a 
unni putiu, unui pìvnìtìa unei grope in 
genere, ca se iia incbida; — ?de acea- 
asì i'aniilia cu ckvpvnmga?' 

CHEUESTEA (pronuntia : h'renleà ) 
3. t'., lA.'cherrutdlCf lumun de construc- 
tione:=mifcteria$ — cuventu tnrcescu. 

CHEKESTEGIE, s. !.. stabilimoiitu 
de ch-crciitcd^ lenitiarla, 

CHEIIESTEGIU, s. m. , care lucra 
sau vende t/i/vfi^'fizzniatorìftrlu», man 
teriariii, ?c/«;ianH; —cuveutulu e nu nu- 
mai de origino, déro si de forma tur- 

C68Ca, 

CHEKMEZC, s. m., (pronuntia ricr- 
Hw^u), coceiiiriy seuKMitia d'in care sa 
face una colore rosia fòrte viua; — cu- 
ventu arabicu : kcnnts^ 

CHEitMEZIU (prouuutia :/:mi*^.?m), 

^ ti. 



]8d 



CM. 



cuooIu«iim; care e rositu cu chermezu, 
care aro faciu ca cea ce da chfmuézuìn. 

CHEKVANU (fonuiitia : kervanM), 
8. uj., carru mare cu care se trausporta 
Ottieni si merci; — cuventu veriitii prin 
limVa turcesca d'inarab. fciar-rcTHii=:: 
luci'u ce se nà sca; de acf si carinana^:=. 
irauc. caruvane» ìtal. cHraTaiiA;=::mul- 
tiiue deauliuaie de transportu : camelie, 
miili, cai, etc.,pre cari se trausporta iti 
Aral>i'a si iu alte terre lucrurile mai 
luultoru omoni co call.itoroscn iinpreuna; 
de aci si oarrau-ijorutuz^rraiic. carran- 
aerAil=:Odpetarfa sau chanu in Turcia; 
de aci si cunuòu/ d^=locu, iucaparì de 
rama, (veli si iwmki). 

CHEZASiA(pro»uuiia : ìceeasia)^ s. f., 
cAuUu, &atti»tiftiu*; cautioiie, garantia, 
(vedi cheeuòiu) : a are cJic^a^-iUj ci dà 
cheMoaiu, etc. 

CHLZASiU (proiiuntiK : ÀT^a.vin), s. 
m., itpoubory pnuAy saiibdator; respOD- 
ditoriu peatru altulu co acestu-a va piati 
uua de^oriut sau co uu va dosi de la 
judocata, siau co in tìne nu va lactfT pnn 
portarea?'ja. ^Teuna danna; garante, as- 
securatonu, eu:. : a dù chccusiu pre d- 
HtfvUf a cere vhc^asiu, a se pone chtaa- 
siu; — cuveatu straiou. 

CHEZASUjIFU ; ronmiìà ikezasiui' 
re), -t4>cM, V., 1. cai intruisitivu , a dà 
ckeiasiùf a su pune chczasiu:=. a se dà 
respund:''»riii, cl* respuiidecuatareasau 
persona sea pentru altulu; 2. ca trausi- 
tivu : a cf^ffusiùi pre cineva^» i'oblc- 
giy a rindetorà , a lu conjurà tare- se 
t'aca ce\u:— de aci, a se cfweasiui^zn se 
lega , a so ìiiK «iftorà aeriosu si pi in ju- 
ruiueute : t^a* dH£astuiÌu se tetvnni 
iucruiu de cri, si ntci ostadi nu Vai 
incrputu fìHicariUj (vcJi chc^Hsiu), 

L;il£SEA(pronuiitiu: kedeà )si chisea, 
8. f., pi. du'seUe; 1. sacusi*^fu sau panga, 
si in speciale punga de tntunu (asUci 
chisetrtic au perita mai de totu impreuna 
cu iiuòuceie, ^i iu loculo au intratu t<i- 
bachtrrcle si tigarilt); 2. cinstà de dui'- 
C€ii<À=^vii'iu de vetru^ in care se pune si 
offere dulceti'a; — se nu tia cnmuva in 
locu de cas^'ù'f' — atunei turcecculu kvHé 
UT ti impruuiutlUu de la uoi. 

CHEU (pronuntitt : Atf«),s. m.,pl.-Mn, 



CHL 

crepIdOy lapidoits aiirg'or; inaltìatura de 
panientii, de regola asternuta cu petre, 
intre niargìnea unui riu si case, ca se 
impedice inundationile si totu de una 
data se facilito comuiuuicaliouea; — 
neolo^ismu d*in cello mai nefericite,dupo 
IVaiic. (jual. vechiu frane, ua^e, ìspanic. 
cBj»; si prin urmare form'a cuvenita 
limbei nostre ar fi caiu, pi, caie; cuven- 
tulu ar venf, (lupo parerea unoru-a d'in 
latin. «ujare=:l>atere, de uude si ci^ar^ 
hà tiu de batutu ; déro iiiti^llessulu cu- 
ventului caiu cadredia mai bene cu 
cyiiiric. cBP^gardu, iuchisore, parete de 
inchisu, etc; si de acea-a in locu de 
caiu ar fi potè mai de prefeiitu cuvente 
ca : iiggere^n^^eTf moì. -znnoìei» 

CFITAKTIA, vediinGÌ09s:.riu: aqui- 
tare, si in Dictionariu : citanim. 

CFITU, vedi in Glossariu : aquUaré, 
iì in Dictionariu : citu; ae aci : 

CTD UlKE,-csc«> a termina desface* 
rea unei detorfe ; si in genere ; a ter- 
mina verce; a consume, a lim^ etc, (vedi 
aquiiare). 

OHIBKITU (pronuutia : k^n^Ut). s, 
m., pi. -e, si 'uri; tìricellu de acìasuUa- 
ratu, wau lemnisioru suliuratu sì fostb- 
ratu la uuuiu d'in capete, servindu la 
appreusulu de lumiiùri; — cuveatu txu*- 
cescUf care s'ar potè inlocui cu fosfaru 
.^au fosforellu. 

OiilCA (prommtia : kicu), s. f. (fora 
plurariu). coma, capilll, «iucliiua, perulu 
capului luatu in totulu seu : ce chiea 
formosa ai! — d'incollo de Cari»ati si 
cu intellessu de pléta sau ìm4iu de 
perù ; — in limb*a slarica iuco cssiite 
kika cu inteilessulu de coma; iuae cu- 
veutulu se uila, in limb a nostra, iu le- 
gatura cu multìmo do alte cuvente, cari 
paru a se referi la accadasi i-adeciua si 
cari, nee^sistendu in slavic'a, nu ne cu 
potutu veni de la dena'a : asiA ai'ora de 
4.v:/)a, despre a carui romanitate uu mai 
incaiiu indouentia, vinu iuco iuainte : 
conciu, (z^comtiu)f cKichire^u, chinn», 
cucaj etc; cari tote se refem potè la 
acea-asi radecina cu conta. 

CHIOHINETIA <pronuntia : hihine- 
tia), 3. f., an^ustl0itli4ja doma»» aiigu^Ua- 
ttiinum tfoucure^ casa, sau camei*a forte 



I 
I 



I 



THi 

stritìita; — ? de la chinu=zc\xcUnu,\*Tìn 
(iaplecare, cu iutellessu do incapere 
umUcj plectUat (vodi si dnchìtia^cìtinu). 
CHlCHIliEDIClpronuntia:^/Aire-wO. 
s. m., lUecebra^ lepou ; medilocu de 
a place, t'armecu : cuvenU fora chi' 
ckiretu^iìicpià tk verba; — potè co CU- 
veatulu sta in legatura cu x£xtyo;=elu« 
clanuH, ulrruij=bucla de peru;n, intre 
di>ue vocali se stramuta la noi de regula 
in r, ca iu ferestraz^tene&tr»; sì prin 
uriuare^din cloiuu^xtxivo^, se va li for- 
mata antaniu cicirM, d*in care apoì et- 
à ndiu sau cicirezu, cu insemnarea ge- 
iisrtle de vcrce provoca piacere^ si cu 
pronunti'a antica a lui ci=.ki, ce amu 
vt>diutu si avemu se vedeniu ìu inulte 
d*ia cureatele romaneuci; cicirMS^a po- 
tuta forma, prin processulu de duple- 
care, «i deadreptuìu d'in clrruH, care 
provine de certu d'iu acea-asi radecina 
tiu oinnaa, de uude vtncinnuH ca duplo- 
catu,dicozapu8uIutiouclunuii=eIegantef 
^ratiosu, placutu, otc; adeco cu intol- 
hsssix ca aliu romaueacului chichireziu; 
— J'iii chidiirezu pure co s'a lormatu 
uuu verbu in are : chiciùrezare=.^ì:(i' 
re, attitiare : de ce inai dùcJùrejsi 
a sau batata, cuuiu si altulu in ire : 
C^cÀirecurezz^ face lestivu, mai allesau 
ca reflessi vu : a ^c/**V/f/re*j:=asefac0 
festivu si ilariu, si in speciale, a prende 
1a cii«fu, a se carul^a se inibetà pu- 
ciau, atà tu-a numai cà tu e destulu ca 
ae Ila cenava cu chi^hire^u, adeco testivu 
mi * '! piin vorbele selle jocose. 

iilREZAliE &ichkhiresire^ vedi 

CliiCillTlA (pronuntia : ìcikitia), ar- 

«« tumtit«nore parte TeUlcnU faota; tl- 

ieevlffa; dolu^^ faliaotu^ amKa^ee»; 1. cu- 

teia sau lada fìssa in partta d'iu aiate 

A xtneì carrutìOf pre caro siede meuato- 

riiiiu, si in care sa puau lucruri ueces- 

mrìe la callatoria; 2. artedciu, nieca- 

fiismu ingeuiusu : ca se poti manid bene 

ceree lucru, caiUa se l lifli ntai antaniu 

ckicMitttle; 3. uiodiu de amagire, insui- 

ktorla : cu chìchUie si cu momitie \ rei 

m iw ititotu <rin punga; 4, suptcrfugiu, 

pret««tu^ cuveutu meutionosu, prin care 

né ciaeva se 8oape de cova : scii ajlà 



CHt. 



lai 






muUwie de dtichitiej ca se scapi de ha'- 
tai'a ce ti se cuvitte; 5. in speciale vor- 
birulu de femine: farmecu, uiedilocu do 
a place si ainagi : nu ine va mai prende 
si anuìgi muterea ct« chichUtele ntHlc; — 
deco ìntellessulu cuventului cellu mai 
primitivu este cellu de sub numeru 1, 
atunci ellu se lega, probabile, de acea- 
asi radecina cu latin. cumerA=cuteia, 
ouleud := sacu, oumba = luntre, grec. 
xO-io«^=cavitate, x'>-tlc;=paneriu, sa- 
culetiu : xolX&;^cavu, etc; romane- 
scele citta, ctUeia, chiineru^ etc; potè 
instì co cuventulu vine d'in acea-ai*i 
funtana cu chichinetiaf adeco d'in chinu 
=clinu, sau in line d*in in-chi-iie-rey 
in-chi-su. 

CHIOHLIBAKIU (pronuntia : JttcA/t- 
bariu)t chihiibaria si didibarin, s. m., 
electrum; — cuventu turcescu, in loculu 
caruia a intratu clcctrii cufamili'a nea; 
ekciricu, electriciiatc, electrisare, eie. 

OHIUHOTIKE (pronuntia : hicho- 
tire), chUhOtire, chiotirer&scn, v., oaohln* 
uArl; a dà chhte de bucurfa mare, a ride 
risLi cu kofwtu si uerusinatu, (vedi ehiotu, 
diluir e). 

1. CHILA (pronuntia : hila), s. f. (ap- 
plecatu inso si la persone degonumascu- 
linu)j homunutiLtiHf unu bielu omu, omu 
de nemica, misellu, miserabile, abiectu, 
nevoiasiu; — cuveutu neconnoscutu din- 
coce de Carpati, d'in caie s'au trassu, 
t'ora iudouientia,8Ìc/ié/atJtì,cyi/Yat'erff,CDn- 
uoBCiite d'iu coctì de Carpati nuinaì sub 
forni a schilavuj schilamrc; — dupo in- 
vetiatulu MMosich luatu de a droptulu 
d'in slaviculu klia=surpatura dr bosie, 
dero fiendu-co insusi mentionatulu in- 
vetiatu marturesce, co vorb'a slavica e 
impromutata d'in grec. xiiX-/j=:surp«- 
tura; fieiidu-co in romanesco, prelonga 
diila^ chiluvUf etc, essistu nu numai 
schilavuj schilaoiret ci si forme ce nu cre- 
demu se fiaslavice, cumu schilodu, òdti' 
ìodircy cu acea-asì insemnare ca si chi' 
lavUf chiUu>ire, ba inco si sdiidolu, schi' 
dolire; tiendu-co grec xrjXij se refere la 
una radecina, d'in care au essitu '/^;o|iae, 
•/atvtì), ■j(aT*c<»>=:asurupfl, asecasoi, etc, 
yà o^rzcascatura; fieuduco d'in acosta 
radecina avcmu iu romaucà ce cascarCf 



13S 



CBl, 



de acea-a noi mi vedemu pentru oe a- 
cesiti cuvente ur fì avuta lipsu, ca se se 
afie ìb romauesce , se tìa trecutu prin 
limb^a slavica. 

2. CHILA (prouuutia ; Idia) s. f., me- 
sura pentru grane in valore de 400 od 
sau aprope 620 chilogramme, iu terr'a 
romanesca ; èro in Moldavi'a mai mica 
(240 oca); — cuveatulu are se eadia in 
desuetudine prin inttoducerea uouei sy- 
steme do mesure. 

CHILaU (prouuutia : kìià u)^ 3. m., 
malleus ferreu» ; mure maiu sau ciocanu 
de ferru; — d'in coce de Carpati se aude 
ghilà Uf hilà uy ilà u; compara iVauc. bil- 
loty si modìulu latin. bUlii»^ de orece in 
romanesue adesea biz^yhi. 

CHILA VIRE (pronuntia : kilavire),- 
escu, mutiUrey VArum redderoi debili- 
tare; a face chìlavu; — d*incoce de Cai*- 
paii uumai sub form*a sckilavirc. 

CHLLAVU-a (pronuntia; /É;(7«m(),adj., 
Torutt, mutUuiì, iiiahcu»» debilU; vete- 
matu la una sau mai multe parti alle 
corpului, si in genere» nepotentiosu, de- 
bile; maucu, diflormu; — d'in coce de 
Cai-pati se aude numai schilavtii (vedi 
chila, ^ì compara inco, pre lónga ci;lle 
acoUo espuse, si \rror. >.u/Uoi=:cavu, 
curbu, atrambii, diaormu, etc.) 

CIULfciKlU (pronuntia: Ai/eWM),s.m., 
cttiLAriiiiu; incapere in care se tinu de 
alle mancarci, vinu, vase, instrumente, 
si alteltì necessarie la economia casei ; 
— form*a curata e cellattu, d'in care 
chileriu e sau una transformatione prin 
influentie sti'aiiie, sau uoulu d'in acelle 
cuvente ce a pastratu proumiti'a antica 
a lui ve sau ct^z'kr., ki; ero aritt s'a trans- 
formatu potè in muspre a evita confu- 
sionea cu cA<;/«rtM=.cellariu, (vedi si 
chilia). 

CfllLlA (pronuntia: kilia)^ s. f., c«l« 
Uy celluU; incai>erf pucinu spatiosa, 
si in speciale ; incapere de la unu mo- 
uasteriu sau cenobiu, in care siede unu 
eenguru moaachu ; — ca si precedentele 
chiitf^iti, ckilìa, sau s'a deforraatu prin 
intluentie sti'aine d'in ccliUi=:cfHclia^z 
cellultty sau a pastratu pronunti'a antica 
a lui et sau ct=:A't', ki; cuventulu roma- 
uicu ceiu 8i derivatele celUrius^ etc, 



re, ~ 



j 

I 



^^ 

au trecutu atà tu in grecesce : %éXXa= 
cella, Xc>%XLOv=ceUulay XEXXdfito^=fel' 
larlua, etc, catu si in limbele slav 
si germaiiice; si asià uu este de mirare, 
co la aceste popore, cu cari aum statu ìu 
uBcontenilu e^nUìctu , pastraiidu ve- 
clii'a prouuutia a lui ce, s'a pastratu si 
la noi, l'ora inso ca d'in iicesta impre- 
giurare se se pota conchide cu certitu- 
dìne, co noi amu li impromutatu cuven- 
tele de acesta l'amilia de la vre uBulu 
d'in aceste popore. i 

CULLIMU (pronuntia : kilimu),&, m., fl 
pI.-Mn, tape» rusticun; scortia, tapeiu ^ 
terranescu; — cuventu turcescu, con- 
uoscutii una data nuniaìde urbanii Ho- 
maniei libere, pre caudn terranii nu cou- 
iiosceau sì uu comioscu de cà tu vorb'a 
scorila i astadì inse si la cetà ti se aude 
maimultu terrauesculusì romanesculu 
scartiu. 

CHlLLNIliE (pronuntia : kilÃŒHÃŒre)r 
t'scti, V., iteparare^ dUoeriicre; a separa, 
a desparti; a discerné, a destinge, a la- 
murf; — cuventu neconnoscutud'in coca 
de Car[)ati, si chiara d'in coilo se aude 
itTiii muliu compusu : tknchUimre^ (vedi 
chiiinu), 

CHJLINU (pronuntia : kilinu), adj., 
ieparatusy disi lootus; separatu, destinsu, 
lamm'itu; — neconuoscutu d'in coce de 
Carpati; i*nu cumuva so reterò la acea- 
asi t'untana cu vJiilaim, (wdì i.cMlu)? 
san e in locu de ihinna, d'in chiaritiu 
de la chiaruz=cliirufe} sau in fine in locu 
de ailinu, d'in acea-asi radecina cu ex- 
ooUcrti, ceUutt=a se inaltià , a se des- 
tinge, destinsu, cupronunti'iioi iginu.ria a 
lui 04 sau ce:=zkif kei^ Coùier, ung. kuU^u. 

CHTTiIOKA (pronuntia : kUiQra)^ s. f., 
deminutivu d'in ckilia. 

CHLLIPIUL (pronuntiii : kilipim), s. 
m., ]d.-«W, fortutliim bniium; buuu, ca- 
stigu ce ne viue de la intenipliire; ca- 
stigu fora labore; lucru eftiuu; — cu-^ 
ventu turcescu. 

CHILOMANU (pronuntia : kilomanu% 
s, m., pi. -e., Ta9ituii,laBeutaUO|Toelfe- 
ratlo; tipete, strigate, vaìete, etc, — 
vedi si clìclalairt, cJtiuire, 

CHiLlUTU (pronuntia : kiliutia), a. 
f., deminutivu dm d^ilia» 



É 

i 



4 



OTI. 

CHDfA (pronnntia:JitMct). s. f., sfor- 
igli; fnentnmi caonm^n; 1. ratìgiini, 
irme c«t dau piantele : 2. harbfa, partoa 
ictitita si inferiojo a barbai : H, cres- 
ttn, ralniP. vertice; — cuventulu nnw 
|p, pre cà ta scimu, d'in coce de Car- 
se nuih' ìti-jp si in acesta parte cn- 
llÉhllTi rhimerlu, rare pare a fi in lepa- 
hrra cn rAmw: sideacea-a, decocnven- 
tnhi r7;t>mj nu s'a introdussu cumnva 
prin prerroaTìiciiln k«lm^fjerme; atunci 
pIIij canta se fia identicu cu ital. cima, 
ispan., porbiff. si provenc. rJmo, frane. 
Hme3=croscetu, culrae de arbore san de 
mnnte, etc., provenite dMn latin, «ima 
rf ciim«:=nin(rnTn. crrec. xOfiot^rcuIme, 
valiti, imda, etc. In limbele sororì aflà rau 
rTin acellii-asì cnventn si derivatnìii : 
jtal- clmt^ro, ispan. clmern. frane, ci- 
»Ier:=:ornamentn d^pre verticelficaseei; 
in linaKa nostra de asseinenejidMn rhima 
pare co vine pre de una part:e rhmefiH 
:=:brami de pelle ce serve si de ftnm 
«an pftufja, prin nrmare cu intellessiiln 
^e <ia ?r*»c. x'>|i^- ^^^^ ^c ■'^^ ^w/tJr iti se 
inflo, si lat. cnmernt ^ro pre de alfa 
tinu^u, in Incn de Ww*ry/tt,-=seranii, si 
prin iim]:»recii intellessulu ce da itnl. 
elmlrrftrrsemnn de pre canea; a^A in 
4riltii f avpntulu ritinta cu derivatale spile 
ar presenta, ca si rfirm, fvodi rarrf^ht), 
dfta«e pronnntie principali d'in celle ce 
«»e dan Ini e ; promintì'a antica de 7c in 
^;. — '"niasì in r/mcr/M=serparin, pi 
l»f .1 de fi, ca in aria, in rimenn 

r=sernnu. 

CHTMTrRIU (pronnntia : l'hnrriti), si 
cArimncf, s. m., pi. -e, pcUlpcnm cinirn- 
hnn; cin^utore de pelle, serpariu, ser- 
â–¼iiH^tj si de sacii sau putida cellni ce In 
porta : fnnii mcrm ìmiiì In rhimcriu^ 
(tHì ritma), cti tote co s*ar potè ca rhU 
mfrin seffa venitn d'in xstjj.i^Às'.v^lncru 
<?- ■";. sì, prin metafora, si nnu co 
r, .110 liicnirile de pretiu allecni- 

va; compara si ilul. cimelio. 

CHT^nTTRC, clnmvfiln, vedi in Dic- 
tionarin : fwWmw, ctmìhalu sau ct/m~ 
hnìfi. 

OnXA. chinchina, chinhia. vedi in 
Ju : rina, chiana^ cinina. 
i'LV (prouuntia : l-huUaj cn d 



CHI. 



19» 



nesiiieratn) , s. f., Bsltattonis ifennn; 
d!Gs Ad occssiim IncItnatiiH; 1 . nmi jocn ro- 
manescu plenu de animatione. cuinu si 
canteculu dnpo care se joca: 2. ternpn allu 
dillei ce cade la medilocu intre amedia 
si appusulu sorelui; acésta-a se si chiama 
chindi*n mare; 4ro candu sorele se afla 
mai aprope depuntnìu appusulu! decfltu 
de alln amediei, atunci se dice chindia 
mira : am aJHnsu in retate, rnndu sorele 
fra la rhindin mira; In rhindia, sau in 
cJììndia, se dice absoìutu pentru rMndi'a 
ntarn : am qjnnsit la retate forte de fem- 
jmrin, prerandu sorfd^e era la chindla; — 
cuventulu pare a fi inlocudecftm^eia= 
rhindeìin^ care ar pot*^ fi in locn de r.nn~ 
delia sau rnnderia d'in acea-asi rade- 
cina adeco cu canilMA, d'in r.ii«der©=: 
a arde, cu intellessulu de unu re fo- 
rosH sau inrensn si pletiu de ardore; 
ciiinu e atà tu tempulu cAtu si jocuin mi- 
mi tu rhìndift, 

CTTCSDIRIRE (pronuntia : kindisirer 
cu s nesineratu).-^5r?f, v., acn i>in<rere; 
a cose cu aculu fiorì pre una tessitura; 
— cnventu introdussu prin fanarioti 
d'in ^rec. xtvtefv intre urbani numai, re- 
masu insn neconnescutn poporulni de 
la t(^rra; astadi cadiitu apprope in desue- 
tudine si prin celà ii, unde i a luatn lo- 
culi! hrodare:=fr^T\c. brvder, cuventu 
de orìgine (germanica, si de acea-a ne- 
admissibile in limb'a nostra : aeti-pin- 
gere e de preferifcu. 

CHTNDTSITUTt A (pronuntia : Undi- 
s^ìtura), s. f., lucru ìnfloratu cn aculu, 
(vedi rJnndìsiri!). 

CKTNOVARIU, ehinovirt, chinovJfu, 
vedi in Dictionariu : rinóbariu, Cfinohiu, 
cenohitn. 

CTTINU (pronnntia : linu), s. ra., pl.- 
uri, p<oiia; lahnr, vexatlo; erncUtniy 
snppltclum; neplacere, dorere; labore, 
fati^. snfferentìa; tormentu, tortura; 
supplici il; — chinu difFere de razna, in- 
tni cStu acollu-a este mai multu subiec- 
tivitf èro ace.stu-a mai multu ohiertiru, 
adeco intru catu chinu eapreme mai 
raitltu sentimentulu -le dorere allu 5«- 
hìfctuìnì patie^ìtr, ho ca.zna mai multu 
ohiecttdu, lucrtdu san caus^a, care pro- 
duce acellu sentimentu; de acea-a nu 



m 



nn. 



se potè dice : rastnel^ facerti. ratnele 
morfn, etc in Ot^n de : rhinurele face* 
rei, chitvtrde morfei, neci : a su))pi0^e la 
rltinnri, in locu de : a supj^une la caxrte. 
— Afora de aoeatea casììa este de certu 
strainu, pre candn rlthiu ar potè fi cn- 
ventu romanescu : Dictionai'iulu de Buda 
d?i ca etymologla a cnventìiliii chinu 
^reopsciiln xatvetv— a iicidc; noi insp, in 
vederea intenessnhii mai multu sidticc' 
flvH allu ciiv/^ntuhn. credemu co se re- 
fere la-po-ìilier**, care are in addeveru 
sensuln subiectivti de par^e de reu sau 
(lorere He ttnima. sì d'in care au essitu 
pn^nA, ital. pena, frane, yvv'n^, apoi d'in 
ftcestu-a punire, etc, deacelU?-asi intel- 
lessii cu alle nostre rhinu, chinnire, aslA 
in cà tu aceste-n, prin una pronuntia ra- 
lecita, aru fi in locu de pinu, pimiiref ca 
jij schifìy, vhirare, etc., in locu des^nnu, 
picare. Gonsiderandu inse co mppìiciu 
vine d*in supplicare san mj)])ìficare.zz^ 
plecil. a incurhà ; co de aseemenea tor- 
tura, i(*nn€nfu, etc, vinn d'in torcere-^. 
sncire, resncire; co prin nrmare cuven- 
tele romanice cSte espremii rhinulu au 
ca intcDosBU originariu ide'a do inior- 
rcrf*, Tpsunrff, infrangere^ etc., idea ce 
se traduce cu atà t'a enerva in esprcs- 
giunca romanesca a resucicuiva ffiituluj 
raptihì, etc, e forte probabile co si rkinu 
intra in aceste analogie, si co prin ur- 
mare este in locu de cZm«=ollnnm= 
pl^f'atnra, incurbatura, resucitura, toT' 
tura, etc, si de acea-asi faiuilia cu tn- 
rhinarr, m-r/Mwa/r'on^rrlnollnare, In- 
clÌnatlo« etc, cu at^tu mai multu co, 
déco nu ne insellà mu. pare-ni-seafi au- 
diLu si fonin. rhinaz^ìn intellessu cu 
frane ponterzcliTiim. 

CTTINUmE, (pronuntia : khniire),' 
PSCU, V., pfcnis, aui^pUclts. Ubrtribus affl* 
fere; rexaro: cnictur*'; a face se semta 
rhinu, a tortura, a tormenta, a supplicià ; 
a fremente, a fatigà , a vessa, (vedi chinu). 

CHIOR^VJRE (pronuntia ; kioraire),* 
escii, 8i-ttt V., se dice in speciale de su- 
netuln ce dau maciele : mi rkiorafscu 
waciele de fotnc=:siim forte flamuudu; 
—euventu formata potè prin imitationea 
punetului naturale, de ore ce se dice si in 
naodu de interjectione ; chiarulchhru! 



1 

I 



CHI, 

in togmai ca si cdrai sau cri^t, cà ru^ ete ., 
(vedi carcaire, caraù-e); totusi inse ace- 
staanomatopeiapare a fiprodussuin lìra- 
b'a nostra multime mare de cuvente, 
scambandu atà tu loculu cà tu sì sonulu 
vocalei ; ror-canu,cro-ranu, cior-a, ciur* 
uìrc, cer-ipire, etc, cuvente, a caroru 
radecina appare si in latin. ero*etr«, 
cor-rns, grec, xdp-^$ etc, (vedi si c^'tt- 
f're). 

CHTORATTFKA, s. f., actione si re- 
sultatu allu actionei de a chiorai. 

CHIOKIEE (pronuntia : hionre)j'^cu^ 
T., 1. ca transitivu : a face cWoru, a lipsf 
de unu ochiu; — a luà vederea : a chìori 
ctt pulhrre; — proverb : n'am cu ce chiori 
una gainti=n'&m atà tu meiu sau alt* 
grauntie, in cAtu se saturu una gaina; ni* 
afli in cas*a mca m ce chiori unu MO' 
recezzBìxm seracu .lìpitu, n'am nemica 
pre lume; 2. ca netransitivn ; a devenf 
chioru, a perde unu ochiu; si in genere, 
a perde vederea : se vede co ai chioritu, 
de nu wai vedi pre unde calci: — chiorire 
cu iriellessulu de perdere a vederci eBÌ& 
una espressione mai pucinu energica de- 
cfl.tu orbirc; asià ; possionea nu chiore^ 
sre . ri orbesce ^)re omfi, fl 

CmORlSIU(pronuntia:iiorwM),adj., â–  
InsGusi strambu, la una parte, crucisìu, 
vorbindu de cautatura : uitntura chiori- 
sia: a se uitd chiorisiu la cinevazzz^ ga 
uitd strambu, si de acl, a se uità reu= 
torrs taeri, 

CHTORITURA,s.f., stare acelluide- 
venìtu rhion4, luatu forte desu ca con- m 
cretu : e^i una chi^yritura fte omu. | 

CHIORU.-n, (pronuntia : kioru), adj., 
nnocDlas; altero ociilo orbDS« coeleitt 
care are numai unu ochiu, èro pre cella 
altu l'a perduta; metaforice, care nu ved6_ j 
bene, care si a perdutu in parte vede-^^ 
lile; — de acl espressioni ca : si unu 
chioru vede acésfa^zìncralìx e forte claru; 
esti chiùTìi, se vede, de dai prin tote prò* 
pde ; — chioru asid déro in insemnare 
de lipsifu de vedere dice mai pucinu de 
cà tu orhii, si are tota de una data nuan- 
tia de battijocura: — ? se fìaoiiventulu 
venitu d'in turcesc. keor sau una scor- 
tare d*in or.hior\i? 

CHIOSCU (pronuntia : kioscu^ cu ffi 



H'Joratn)» s. m., pl.-«n. foisìoni do unde 
ochii ratecescn in de^^artare prò vaste 
fi formose scene campùstre, foisioru de 
piacerti — cuventu Uircescu. 

CHIOTIRE (promintia : kiotire).-^<icUy 
r^ rocir«rftrl, ojiilare; a dà chinfv, mai 
allessa de bucuria piicimi moderata, a 
rido riifii aemoderatu, (vedi slrhichotirt), 
CHJOTU (proiiT.t^a : kiotu), s. m., 
p].-<!, olamor, c*Bf1ilnni; jnbiU; strigare, 
tti in 8pecial(^ strigare de bucurfa, .««.u 
de dorcre : a da rhiofn rAiira^dL lu chia- 
me prìn strigare; a$i<i fkiote de dorere mi. 
mi a mai avditu urecìua; te asstirdrscu 
cu chioUle hru de bucuHa; mi U ai im- 
hrtttin Sii Sili la Mote fora rosine, (vedi 
rhitiirr). 

CHIOVEANU (proniintia : kioveanu), 
5i.m.,carrausiti ce carra sautranspprtacu 
kéTt^anu, 

CHIPAROSU, s. m., vedi in Dictio- 
nariu ; CHf>r€s$u. 

CnH^ESTU si CfflPOSU fpronuntìa : 
kiff^siu sì hiposu), adj., speclosus, for- 
â– osvft; applecatu apprope esclusivii nu- 
mai Ir persone : arretoau la chijm, care 
prin rhijmlit seu attra^o ochii si impune, 
cu chipft arretogn, marosi plenu de dem- 
nitate si de formosotia. 

CHIPU (pronuntia : Icìpu) , s. m. , 

pl.-«rt, Ima^o, efil^iou, facies, vultusj 

«•«In», ratio; 1. reprodontatione a unei 

«>e san a unni Incru : «>cu colori pre 

san pre pandiu, pre cliarteia, etc., 

:ine, icona : pidorii drfìinffu chipti- 

safiiiìftrii dupo trmlitionile hasrrirci; 

prin sapatura. sculpire san cioplire a 

luliii, petrci. '-^borinlui, difl'eril'>Ioru 

.Ile, effìgie, :^tatua : jrre un*a d*m 

!>?«! montikìorti se vede de regtda cM- 

d'ymrtiioriiJui terrei, in care s'au 

*H monetclc; — in acestu inteJlessu 

dessu in scriptnr'a sacra occurre 

'essionea cJiipu cioplitu : se nu tifaci 

tic chipu ciopìiiH; — 2. forma a faciei 

.omalui '^au altoru animali : chipu de 

rane chipu de Tutaru; si mai verlosu, 

"'•ne a faciei omenesci, iìaionorafa, 

■ <re chipuìn a^c-^tuì ornupotì ceti 

critd^mco si httsscti'a; 3. forma, processu, 

Oiodu do lucrare si portare : modu, ra- 

tìooe, ZQediu, facilitate, potuntia : in ce 



kbla 



chiptt se potè studia mai bene ftloso" 
fi'a? $n ned unu chipu nu me vola n- 
ntaffi de vorhdc telle ; nu e cìdpu de aie 
intclìege cu acestu omu; nu e*'' ch*pu 
de a trece riulu fora luntrc; 4. in modu 
adverbiale cu iutellessulu ih prò forma : 
deocfuilunipi, pftrfqutt df consc'enoCf 
ciirau dice Francesuhi, si nn d*in arimcL. 
de huna vaia : okipu dice co t>*t ima, 
(Uro nu mi da neri una pr^ìÒa j)rin f^pte; 
ckipunle vine se mt vMla, di'ro ;w«rmM 
i piare seste mai indelungu cuvi^ne; 
chipuhi ic d"ci si tu la haserica, doro >i« 
■nciatea te duct- acollo. — Cuventtilu sa 
aflainvechi'a slav. kli>ft=:imr»?ine, sta- 
tua; non'a slav. lcip=:8tatua, imagine; 
seri. k!p:=3emnu;mngiar. Vep— 5?eranu, 
iina^ne, adeco in limbele totoru popo- 
riloni, cu cari Romanii inco de la an- 
taniele invasioni alle barbflrìloru an a- 
vutnafacemai iudehmgusi penoastaiìi^ 
intrebatn déromaì benc,^'iventulu cìdpu 
ne ar potè spnne mult^ Incmri inieres- 
san*i d'in celle mai deportate tempiiri 
alle vietici nostre nationali, ne ar des- 
coperf potè, co Uonifiniiln, in locii da 
imagine, statua, effigia, otc, cuvente no- 
bili allo limbei classico, n'a pastratu de- 
cà tu cipu (cu pronuntia d i si origi- 
naria a lui r»^i:i)=cfppaa=imagine de 
pétra a unni mort 't, pusa pre allu seu raor- 
mentu, sinjjur'a imag-ine ce i era ca mai 
familiaria; co acestu cuvercr Ta appiè- 
catn, cu preferentìa, si la imajfìciìe di- 
vilorv i^an santiloru religiuneì crestine, 
to^raai d'in affectionea e: porta fien- 
tieloru represeutatfi prin eipi sau cipurit 
pre dd una parte, èro pre de alfa d'in 
respectu religiosu, respinj^undu verc^ 
cnvL'Utu, care ca imagine, statua, etc, 
adducea a mente pre vechiì diei ai pa- 
ganismului; in fine co Romà nii, creati- 
nati cu multu inainte de Slavi si Un- 
giiri, zelosi lucratori ai viiei Pomnului, 
au trecutu Slavijoru si U'ìguriloiu, im- 
preuna cu crestinismulu, ^i cuvente ca 
cipu sau chipu. De altamenlrele in ve- 
chi'a slavica se afta si kapn in locu de 
ktpn; si noi credemu, co pentrn esplioa- 
rea acestei forme n'ar fi linse. cumu 
face invetiatulu 2TiklosicJt, .e u'nrge 
cineva la alban. ke|»r=a taià si cioplf 



petre, ^oth. ikapjan = vcchiii ffer- 
man. skafnn, non grrman. scliafTeHy an- 
glosass. seApan , eie, la cari s^aru fi 
potutii adauge si grec. nxà zietv. lat. son- 
bere, si cliiarii romanesc. scahirr, sau 
scobi re, scafa, eie; pentni co iiitellp^suhi 
cnventnhii (7ivmso refore mni muìtu la 
form'a capnlui. si prin urinare s*ar potd 
forte bene odi cltìim Retìa iinratii ima va- 
riante de pronuntia d'in lonian. copti. 
Nu fì ap<»i di' t reeutii cu vederea, ei) inulti 
Eominidicuf/tnic, chipariu, etc in locii 
de tcne^ typariu, sì co prin ormare chijnt 
ar potè assemenea fi in locu de typu. 

CHFPUELA, s, f., cu acea-asi insom- 
nare ca si rhipn sub l; — d'in nnu verbu 
chipnire, care un scimu se se dica san Re 
se fia dissu ; mimai compusiiln incM- 
pnire se aude in gur*a poporiilui. 

CHTPULETIU si 

CHirUSIORU, s. m., pl.-e, deminu- 
tive d'in rhipu. 

CHIPZUIHK (pronuntia : hpzxdre) 
-Cfnt. y.. iloliberAre, considero; 8tatnor«; 
moiUini'i; a deliberà , a desbate una ce- 
stiono indoiosa; a decide, a aflj de cu- 
venìentin. a aflà cu calle, a re^julà , a 
stabili : hoiarii (hip^ìdra se tdh^ga 
Domnu pre ttnuìu iThitr'ensii ; — ca 
refleHsivu, a se chipiui, a cu^età affundu, 
a medi.:. , a cercetà cu inentea, de e bene 
SAU nu a face eeva, sì cumu e bene a lu 
face, a deliberi^ sengiu-u cu mentea sea : 
muìtu m^am chipzuitu re se facu, fora 
se me fìoiii (ìcterminà la reva; a desbate 
cnmai multi, aseconsultd : pidcvatorii 
fff. vhip^nint ùnh^hnìffu, fora ne pota tie- 
pidi! luvikn : a se decide, a se restdbe : 
qsià w/* nniu rhip^uttn ftc facnnu, (vedi 
chipu). 

CHIUIA (pronuntia : hir'yt), s. f., lo* 
fMlAiilN prptliim; suruma do bani cu 
care cineva platesce una casa, unacar- 
nitia, si :ilteasst'meni lucruri. ce vré^e 
capete de hi proprit»tanulu lorn, spre a 
ae foiosi de derisele pentru una tompu 
©recare : r» dà utia ctxsa cu rhìria, m 
dice de]iro|irÌctjirinlu casei; òro : a luà 
unti ctiKtt nt chirift, si'dice de celili care 
nu are cas'a si vre se tia aiba de la pro- 
prìelarulu l»ì; chiri^a prntrn pumcntit, 
petUru ìHorit petttra cardine, etc., se 



rhìnwa arrenila; èro chirVa pentni vase 
de phdiiu se dice naulu; si totu asià ar 
fi bene se se de mimiri speciali la chiri'a 
pentru alte lucnu'i,cumu:/ocfl/ecM=rchi- 
rfa pentru ìocnentia, carraf /'fM=chiria 
pentru rcirr» sau rarro^M, etc. ca sf ifma* 
/rnÉ=plata pentru kmatu; de ef cuven- 
tulu cìdHa ar fi potè de admissu in limba 
sub fonn'a cyria (si prin urraarc ò»n/- 
riare^ etc.), ca provpnitu d*in ^rec. x&- 
piQ':, %nfvta:=propriu, propria, cu inseui- 
narea : ce se phitrfice penirn t^eva ;>ro- 
}*riti (dtui(u (vedi inse si rhrrvmxu), 

CHlUIASILT.-a, s., luqnlHnaB (Iftc«- 
larius), loccdariu, cellu ce tine cu chi- 
ria nna casa. 

CHIRKllU, s. TO., cella ce cu chiHa 
trausportainc/rrniomenisaumercircellu 
ce ei castiga tniiuln prin transportu cu 
rarrulu; — cuventuhi iìendu hì de forma 
si de origine turcesca, (vedi cliervann), 
mai de preferìtu e cnrrauMU, 

T-HISCA (pronuntia rA-i.-fm, cu^siue- 
ratn), s. f., probabile, prin ratecìre de 
pronuntia, in locu de pi^ea, (vedi acestit 
cuventu, si compara celiti disse dpspre 
densulu la artic. botu d'in Olossariu). 

CHISCANTT (pronuntia -.lismnu), s. 
m., pl.->. rrniidlor inus; siorece mare; — 
? formatu d'in precedentele eJii^ca, ri nu- 
mitu asià d'in caus'a assemenarei, canf 
ninseiiliiH=muiiichiu de came de la ma- 
sculusrrsioricellu? atunci addeverafa 
pronuntia si scriere aru fi : piscnnu; 
Psauepreacurtatu d'ìwrìMcanu, chittca» 
HH, eJnsrnnn. (vedi chdirnnn), 

CHIWUrRE (pronuntia : kisniire].' 
r'srti, V., pipire, plpllar^isodice de voce* 
puiloru forte mici, cliiarn si mai iu.nnie 
de a e38Ì d*in ou, déro appropc tìenduico 
ciocnesca m se es?a; — cuventulu pare a 
fiiu locude;'jV"?>e. cumu Re si aude in 
cfur'a multoni Eomilni. (vedi thìttìrr). 

OHISALITIA (pronuntia: /-wn/iYm), 
dupoacceiitu numai. pusu mai hiisu do an- 
tepenultima, se vede co cuventulu nu e 
romanoscu, cellu pucinu do forma; kì io 
;it|devempl]u e slavicu, triissu d'in slav, 
klsi >ri=:acru, inscmnandu : 1. precatu 
noi insiiie connoscemii, d'in coce de Car- 
pati : tO zt'iua de scirn, de loboda sau 
de alte pianto, acrita cu pruno necopte; 



I 
I 
f 




CHL 

?0 apoi. prin «mi pror(>fsn corrnmine to- 
tani limheloni. in poterea canii-a elle 
t^ndn a rf^ilucc cnvpntole atraine la ra- 
-ì.''iiip |u-n]MÌP <ti a f\^. acestoni cuvente 
-li. uni' in-i^ntnà ri analot^^e cu intelles- 
-uIti radecinei propria, dola inscranarea 
maisiisii data, conforma etmologipì sla- 
rirp. cuventuln ehìsmlitm. din caus'a |ia- 
rnUn PiHlo lolationo oii romanesculii ;w- 
^orr. pronuntiatu de nmltì ca cìtisarr, 
i trecntii la insemnarea de prune ferU, 
chiani candupninele aruficrtptfìsi dolci, 
Ka inca chiani la insemnaroa.si mai [je- 
"^"1 ili' n fran^ef[(*nlni connifìte = pome 
■ '■ ■ r rJii.'inìitiii fJf pninr, de merf, de 
fwrr. tir rerriftie, rtc; 2.dnpo dictlona- 
n^iVi de Biida, si confonnti origrinci cu- 
• tilni : ri) verce zéma aera: h) in spe- 
. : apa aoifita prin fermentareateri- 
. .irli pii«p in ea:=Wv»«. 
CHlSARrU. vedi in Dictionariii : ri- 
iutrìtf ?ym nsarc. cisere. 
CmSKA. vedi rìtrsica. 
rTf ISITIA rpronnntia : hsitin\ s. f., 
mm\fmx iiodii orsomu re se vede afora d'in 
p*»Ue ìa (fartpa inferiore a i>etioni!in unni 
ealln: batntura la petioni san mana; 
no^n de arbore: — cuventu si avi cu, (vedi 

rHTSXO VATTT,-a, (prommtia: h'^no- 
fVf/u), adj. si s., scnrrn, snnnfo, scnrrl- 
lift, Cftcefns; dictionanuin de Buda, care, 
d'in trecare nii vederea, n*a datu acestu 
cnv<»ntii la loculn so», In prodiiee top- 
mai la pa^n'a 52i». ea identici in intel- 
lessfi cu fioftfiiht saH posnato.eìi. adeco 
^mtmnsiu, eumn seìmu co se aude pre a 
locnrea <f'in coce de Carpati; .se vede inse 
r - -— rnnìtii d'in area-asi fnntana cu 
:. 31 insemna proprie : a/'r^/fosw, 
■ i.m: «i de acf. prin metafora : 
â–  jm in Umha, si in genere : in- 
<rM, mnnìnre; in sr-ec-iale : omu san 
1. div9a ni^nfrtrr, omu saadi?sa care 
.1, infifpa, hifmngp, fice impres- 
liìi.appropp inar*ea-asi insem- 
â– I nulli d'in intello^s-nrelfl, in care 
-111 a«tadi cnvent<>ìe apWHwtlo, httfo- 
""* rhisnovntu; ce cuvetife chi.tno' 

\NTTA, vedi in Dictionariii t 
Ai ili Glossarti] : miuitare. 



CTI. 



^%t 



(^EVYiKRk'rhUarisfu, vedi inDictio- 
nariu i citara san eitkara, dtarisiu san 
cithnn'fifH. 

CHTTICANU (promintia : httrnm), 
H. ni., pl.-T, cu acea-asi inspmnare oa si 
]>rficedentele rhiscanu. ca si urmatorinlu 
cMiornnu ; — ? se rediicn acuma accste 
cnvente e^te trello la verbuln chitiire? 
sansnnt,iniprennaeufA/V?7?T,produssnlu 
nneiradpcinemaifectinde? CvpdirAmtV^). 

CHITIIRE (prnnuntia : l-itiireY-escu 
si-i«. V., Tocem aoiitam et eraellem, mu* 
rlnm moil», rdore; a tipa cn voce acuta 
si pitìfjniata. ca sìorecii, la cari se si ap- 
pliiìa cnventtilu pro}trie si in sper^inle : 
sicrecele rhifv\ calns'm muìiie; — cuven- 
tnlii se potè espìecà prin imitationea 
naturale a vocei sioreciloru, fiendu co 
se si dice ca interiectipne ; rhìti dtiii : 
sinrpcpìe facprhifi^ chili: cu trtte acestea, 
fìendn co se dice si 'ratnre, de linde a- 
]ioi : cafia, cara-cafia'rrzrnra'ffafin. etc: 
finndn-co chitlire. este analogii inco in 
iniidìes'^n cn multime de alte cnvente 
ca : rjitsruirp, rhiuirc^ tì-pare {'^^ri-fHire 
san appare?), etc, se cere a intrA mai 
alfiindiiin cercetarea ori^inei lui chUiirc^ 
(vedi rkiuire). 

rnìTTOKANIT,». m.,vedi rMfìranu. 

CHTTlRE.-c.9rff, fpronnntia : hitireX 
V., ornare, concinnare; coffltur*, d#- 
Hfrerare; stttuere; collineare; 1. a oehl 
la una tinta, a dereptà una arma cu 
ochiiilu in tinfu • hait* mai rMtr,nce fN?- 
nnioriulu arrsfu-a: 2. metaforico : 
(Osi adjustd vp^Hmentelele pre corpu, a 
se imbraca si^^^atf asià , ca se i sieda 
bene : ce hmie esti rhititìi astadi, m 
pari sro^sit d^inufut rufeìa: h) a cauti 
prin cujfetare mediloeele bunepentru ad- 
jiinjfprea unni scopu, a delibprii,a pnn» 
la ralle tsc ii^ai ffriffia-y co am chititti cu 
ìnmdu nsin de bene, in rMn nn potè se 
UH ciif!n ìa hnnn vapein: — slavic. klttka 
=rcorvnibn8J^t»rtHwr//m defì^y^H-, cn cari 
^50 adorna pror'a nnei nave, datu de ìn- 
vetiatnln Mihlosirh ca tata allu cuveu- 
tulni romanescu, nu-ln pspleca neci in 
forma, neci mai vertosu in intellessu; in- 
semnarea lui de sub 1. duce la ;«Yi>c, 
pitnlare, etc, coci se scie co vcnatorii, 
ca se traga in venata, sn pitescu de or- 



188 



CHI. 



dinaritì; de acf apoi insemnarea de ochire, 
d'in caro essu de sene insemnà rilo de 
aitengere; adjungere, Ut^innre, cmnhi- 
wore, a(i;M5fare, etc; asiasi rw^Msf «re d'in 
Jnxta^a laturca, Imgcij lepxtu, etc; a 
adjunsu se insemne si gatire^chitire. 

CHITIUNIA (proniintia : ìcitimna), 
Anfrastislna domus, au^UHtlssimitm con- 
elaye, cellula; casa san incapere de 
casa forte stnmta; — analogo* Tiendu in 
intollessu cu rhìehin^tìa, rhichitia^ etc, 
cauta se se roterà la acea-a8i radecina 
cu aceste-a, 

CHITRA, chitrt(f vedi in Dictionariu : 
citra, citru. 

CHITU, 5. m., vedi in Dictionariu : 
Citte, si cifu. sì in Glossarli] : nfitu/jquiiarc. 

CHITUIKE, vedi rfiinh-e. 

CHTIT (pronuntia : A-m), liiatu in inodu 
de interiectione, espreme uuu sonu san 
voce acuta, mai potelite cacea espressa 
prin chUi, (vedi chiiiire), déroappropreca 
cea espressa prin ^?«, cudifferenti'a co^m 
seapplecanumailalucrurineinsuflietite, 
6ì in speciale la u^'ecbie : urecMn sfanga 
mi face tin; precandu chiù mai vertosii 
se appicca la persone si alte fìentie in- 
suffletite, dicunduse speciale de una voce 
de dorare, de tipetu acutn : audiu min 
ptiiu facuniìn chiù, chiu^; à ^ ac( espres- 
sioni ca : <k ehm. d-e vai abiu miadatu 
cdtira bani, pre candu eu i ceream diece 
lei; cu chili si cu vai nu csmmu d'in 
nevoi'a, in care ne aflà mn, (vedi chiuire). 

CH'UIRE (pronuntia:À:/«ire), rhiuiu 
8Ì chiuesoi, V. , claroitare , ejnlaro ; a 
striga, a dà . chiot^ san strigate de bu- 
curfa. de dorere, sau penìru ca se au- 
dia cineva d'indeiiartare: medorepep- 
tutu de camìu chiuitt^ si nu nw aude cellu 
à upo care chiuiu ; cumu inccpumu se 
rhiuimii, lupulu Ina fuga; ce cà iniai asid 
de rredenm co fi tea cinetm jìellea ; he- 
iivulu nosfni mancUf bee si chiue ca unu 
Sfìtcniitu; mHìi-dr'a bee si chiuesce^ tnun- 
druln tace si pliUesctt etc. — A referf 
chiuire la chiù, ca simetu naturale imì- 
iativu, e a nu dà neci una esplecare a- 
oe?tui cuventu : in ultima unalyse UÃ - 
care cuventu se reduce la una oijoma- 
iopeia; déro astadi oste unu principiu 
filologicu bene sUbititu, co vorbele, 



cari, ca ctictt , de essempln , pa.stredia 
natur'a loru de sotiuri iiiitate dupo na- 
tura, remà ìiu forte sterpa in limba, si 
numai acelle cuvente cari, priu appìe- 
carea la concepte mai precise, devinu 
addeverate radecinc , sunt forte fe- 
cunde. Marea familia de cuvente, care, 
dupo a nostra parere, a essitu d'in chi 
sau ehiut ne autorisa a crede co chiù e- 
ste una radecina, preste care nu se 
potè trecc usiorellii numai cu simpra 
esplecare, co ar fi unu sonu imitatiru. 
In addevent, déco no arau referi la 
celle attense la articlulu carceiu de- 
spre modi fica tionile de sonu ce potè 
luà atatu r.oiisunantea , cà tu si vo- 
calea d'in radecin'a uuui cuventu; amu 
fi tentati a reduce la un'a si acea-asi 
radecina cuvente, cari, dupo pronunti'a^J 
luìr. d'in radecina, setinudepatrucate-»*fl 
goric principali, devo cari tote espremu 
idee de sonuri sau voci mai raultu sau 
mai pncinu analogo : 1. cuvente cu di 
nesiueratu sau pronuntia ' u ca ki; cìm-m,| 
chiu-ire, chi-ut u ssi\ìcJii-otu,chi-lomaHU 
chia-ì'daire^ chi^aru, chi-oraire, chi^or- 
iiairp.y chi'tiitj chi-tiirCf chi-ticanu, chi^ 
tioranUfChi-sr.ann, chi^scnire.eid.; 2. cu- 
vente cu ci siueratu ca de regula : rt- ^ 
uru, ci-uruire, (despre licidc ce cttrrtt),M 
ci'Ora, ci~ùrairt, ci~ripir€y (itc.\ 3. cuci 
pronuntiatu ca ti siueratu ci-u. d*uire^ 
ci-ciire, ci-parc, etc.; 4. cu e pronun- 
tiatu in Honu originale, ca avendu dupo 
sene vocale a sau « : caiiire^ cutiu, cu- 
ticanu sau coticanu (cu acea-asi insem- 
nare ca si chiticanu, si cu difl'erite alte 
forme ca : gutiganu sau gotiganti , gu»~ 
ganu, etc). La locuhi cuvenitu se va 
traete fiacare d'in acoste cuvente* ac( 
s'au datu ca in eonspectu numai spre 
a se potò, prin comparare, respandf mail 
multa lumina a^ftipr'a fiacarui-airin wlle.l 
Si mai antiiiiu. veri cAtu do doparti 
amu prcsuppune co a mersu poporuli 
in limba, pre calleaprocessalui de a varii 
pentru espressionea de concepte anulogo 
pronunti'a consonantei si vocalei rade* 
cìnale; totiisì nu amu pol^ admitto, foi 
probe mai immultito si mai bene stabi- 
lite, co mai susu enumeratele patru ca- 
tegorie de cuvente aru fì esBÌtu d'in uu'i 



I 



CHT 

jwea-M i*adecina. desf, redimati nu- 
pre ODomatopeia , amu potè usioru 
oojichide t co intre catiu, cotiu, cutìu^ 
«IcNtf, 96 afla acelle-asi analogie de 
iOBU si in urmare si de intellessu, ca sf 
iotre pac, pocpie, intra far, toc, tic, etc. 
Mm ìnco nna data cu onomatopei'a nu 
potemn de cfltu plutf intr'nnu vaguchao- 
tini; si de ac(?a-a cauta se cercà mu lu- 
min a, ce ne potu dà numai radecinele 
b«ne det-erminate. D'intre vorbele date 
io celle patru categorie de mai susu. 
noi cTed«mu. co neci chiaru celle de ca- 
téjr'iri*a antania nu sft refem la un'a si 
>c^»a-3si radecina : coci, vericare ar fi a- 
nalo^i'a deintellessn a acestorncuvente, 
OQ e mai pucìmi addeveratii, co este 
una mare distantìa de la rhiuirea unni 
amu peno la chndrea sau cMscnirea u- 
avì pniii de gaina. Afora de acést'apen- 
tni nnn omu nu se dice necaire, pre 
eà iu noi scimu,-co piuesce ^dw phaiesce^ 
casùXk se dice pentru unu puin: ci nu- 
mai : chiv sau dùumce. Form'a df^ro, ca 
^inttìllessulu. spunecorA/«;rr/i3au chis- 
f^irra puiloni se refere la alta radecfna 
differita «le rea la care se refere ch'ìm- 
rta oDiulni sau si a puiuhii ori altui a- 
nimalo. candu acesta chiuire este acuta 
si piena de potere. Chittirea déro cu voce 
aenta* inse fora potere, oimiu si rhismì- 
riecf, ce are acellu-asi intellessn, se re- 
fere la una radecina pi, care se si vede 
dr"''''"?t'ì inlat. pi-pi-re, pl-p!-are, mai 
.-ì il pl-pl-lAre, care se dice in 

»po^:ialp (le vocea puiloru de gaina sau 
de alta passere; femenele romà ne inco 
chiama piui de curca in speciale cu stri- 
garea: hiù HÙ care nu e de cà tu una modi- 
ficare d*in pi, precuran : chiù. chìtnrCfChi- 
semrf, applicate la pui, sunt prin urmare 
flwdilScà rì in locn de più, piu'.rc, /)?V 
«iibv;Bpoi chirhiru, chirhirirc, etc, in 
espressionea : ce tofn spui chichirez^cB 
mi vorbesci ca passerile, sunt=-latin. 
^Ipllnifi, pipiHns d'in acea-asì funtana 
â– a exsitn. probabile, si : pisit, pisica, 
pisoiu. etc.: cu mai pucina probubili- 
Ute se potu in«o refe ri la acea-asi ra- 
aerina chitiir^^ ehiticanu sau rMtiora- 
ifctt, etc; ci elle tinu ])ote mediulu intre 
pMorea paiioru si chiuirea omeniloru, in- 



CHI. 



ia9 



togmai precumu si vocea eUtioraiudul 
sta, prin poterea sea intre a omului si a 
puìului. De asseraenea credemu co cu- 
vcntele de a trei'a categoria: tiu, ti44ire, 
iitiire, Hntiariti, etc. se referu la una 
radecina differita si bene destìncta de 
cea ce a datupiH, pmirp.;chiu, chiuire; etc, 
cu atfltu mai muUu, co tiu^ tìui^e se 
appleca (vedi chiù) mimai la lucruri 
neinauffietite, si neci una data ca chùt, 
chiuire, la fìentie ìnsuffletite. Intelles- 
sulu, ca si form'a, unui cuventu ca iiu 
duce de neaparatu la lat. tinnlo, mai 
desvoltatu : tintinnio, ttntlnA, apple- 
catu a espreme sonuhi de metalle sì 
veree analogu, in speciale sonulu acutu 
' » se produce une ori in urechie, inlog- 
mai ca si tiuire allu nostru; citn pentru 
forma tiu, ea s*a nascutu din tlunio, prin 
caderealu!«,ca^md'in^'w(V=teneo.Cu- 
ventol^ de a patr'a catep'orfa se destingu 
si mai bene atHtu prin intellessu, eatusi 
mai vertosu prin forma, de celle de anta- 
ni'a catefforfa; ^\ d^co enti canti s:ìM(pisga- 
nu, allatiiratu cu chìticannlu, pare a 
indica una legatura intre aceate doue 
catep^orle de vorbe, caus*a e, co, precumu 
8*a observatu si mai susu, vocea acestui 
potente roditoriu tine raedilocrJu intre 
ckiuiiulu omului si catiitulu cara-cafiei 
sau coHo-fanci. Catiire asia déro . ca si 
c-atiUj codia, cotiu, aitiu, coticayiu, coti* 
cariu, etc, se referu, probabile, la actea- 
asi radecina, d'in euri au essitu si lati- 
nescelfì :eatnliia=i'ntplln8=catellu,mai 
departe numenile propne : Catlus, CntUf 
Caio, etc, si la noi : catotu sau cofoiu, 
catftsin, si probabile numenilepopularie: 
Catiu, Gatra (pronuntiate : CÃ tiu, Ca- 
ti*a\ etc , adeco la radecin*a ean^ can- 
ore, de unde si canls=ranp, cumu bene 
asomtituacést'afortede multu Varrone, 
care dice : canes â–  canendo appelUtl 
(granii de la canore se numeseu); ver- 
bulu canore noue ne lipsesce, si in loculu- 
Ini avemu numai derivatulu cantare=z 
cATi-tare; déro afora decane, pronuntiatu 
de multi Romà ni cu r in locu de n ; care, 
ca si pare in locu de pane, ca si chiaru 
lat. car-men in loca de «anlmen^can- 
tare, se vede co se trage inco de a de- 
reptulu d'in eanere^ prin acea-asi stra- 



140 



CHT. 



TTiwtare a lui n in r. si cuventulu rara, 
aflahi sub ac^sta forma mimai in com- 
punere cu cafia, carf». dnpo celle apxise 
maisusii. vene totn d'in can-ore, asìii in 
cà tu compusulu cara-rutìa arfi celili mai 
aptn nume ce s'ar fi potntn dA passerei 
limbut.e ce In porta, fl^^co rotiofnna, 
cnmvì dicn altii , n'ar fi totu asià de 
bunn, caprovenitn, probabile, iVmattìu 
=:catii], s\faiifi dp la fari» caro inco in- 
semna a limìintf: totu d'in nulecin'a cnn- 
ftrft, prin acea-asi stramutare a lui win 
r, pare a fi renitu si cer-iptrr, de ore ce 
))a!tseriì^ (-f?r-0)''cr(/:=flvoBcaiinnt; sì ]x^i(i 
chiam rà m cu forma masculinad'in cea 
feminina raroj d*in care apoi : mmiro, 
rar-rrtìrr {■=:cnr-ran-ire? in care rado- 
cin*a ar pare si cu » si cn r ; vciH inse 
si celle dis^^c la artìcTnlu rrtrmire); vo- 
cea ^aineloni, ca si a cocosilnni, se es- 
prìmea de verhiì Romani prin onnpre, 
cnmu strauepotii loru Romfuii iia espremn 
l>eno astadi prin carairr; san cnrraire. 
Co e se commuta cu 7. este sciutn : si 
(le acea-a nu e de mirare co cello mai 
multe ciivente d'in celle citate se afla 
si cu f! in ìacu de r ; raraffrttia si f^arfi' 
fffitia, roiirann si (jutitianu san tjìiRfjnmi, 
qarnirr, sì sub acesta fonna aflà mu nu 
numaì in latinesce ararlre^cerìpire, ci 
si in jri*<^cesce TT^vj-stv— vorbire. can- 
tare, et^.; de area-a spre a e«plecA ro- 
raanescele : grnìre, (fraiu, nu e lipse de 
slaviculu pTraJail, care potè fi de acea- 
asi radecìna cu celle de susn. inse n'an 
potutu dà nascere ffrawlm romanescu, 
care in limVa nostra e membru allii nnei 
famiiìa asió de numerosa. De si, cumu 
vedemu , cuventele de a patria catef^^orfa 
ce amn datu mai susn. se esplica pnn 
radéciu'a c«n, care in sanscr. este fcran, 
si prin urmare nn este de mirare co ea 
alnatninlatinesceform'acanin ci»-''8^ 
crtfi/", forma xV/in ^co, x'W/rrcane. pre 
candu la noi presenta aprope tota senr*a 
vocalica laAnrafia.eajtP.S'raV'rirf ete.; 
e san i in rrripiro, o san m in rotlofnnn. 
rutiu, etc; cu tote acestea cìiventele cu 
umi r in radecina s'am referf potè mai 
bene la una radecina differita de a Ini 
canere, radecin'a rar san (far ("si prin 
siambarca vocale» cor, cMr, cir)^ c^re ar 



I 



CHT;^ 

esplecA sì cuventele de a treì'a catejDro- 
rfa : dor-a ciurnire, etc., si care se afla 
si in latin. o«r-TD» cor«nlx« crocire, 
^racnlns^ciora, etc, in gfr^c. xo!>-atJ,^^B 
xpaCsiv. etc. Rem.ine acuran a espleci^B 
rhiH. chìuire, rhìttìtu. etc.,cari unse audu 
necaire finire, fmtifuMc.; si prin urmare» 
de pai-t^ea formo! nu se potu reduce, ca 
acestea, la radecina pi; neci infelles-^« 
suln nu pcrmitte , cumu amu vediutu ,^B 
acesla idL*ntificare; totu asia de prren 
s'ar potd reduce, mai allessii de partea^— 
formei, la nn*a d'in celle alte radecine.^B 
de cari ni s'a parutu, co se le^ya acelln^ 
natej:ronV de cuventele in cestione. Con- 
siderandu déro co rht*t se dice si rhinn, 
de unde apoi a-vhmn-narr, etc; consi-^_ 
derandu-co chi in cuventele cnratii rn*^| 
mannsci este de re^nbi in locu do rU, 
ca in t«''7;/narr^:lncllnnret rhintìui::^ 
cìinmn, etc; noi credemn co chin, rhia, 
rhian, se referu la acca-asi radecina ca 
si claMnnre^r///<i-wmrc. strigare, adec^' 
la da. «In, clan^in romanesce cu r^ia,' 
t^hiu, chimi, radecina care a datu in la- 
tin, calare, cnlen(1a>, e alendartitm, rlaft* 
aU (proprie, ca si in ^rec, èxXXTj'^l'X, con- 
vocare, si de acf : ndimare de omeni 
chiamati san strinsi la unu locu, apoi : 
classe, raultime. etc), cumu si verbuJu 
clii-ere, a fi chiamntu, etc, ^l'O in rre- 
cesce:v.otXeiv=:chiamare,stri^re,xXs{£i 
=:l)uccinare, trlorifìcare. etc, xX'jtvr^ 
a face se andia, seascnlte; xXéoc-=' 
strifi:are . buccinare a numelui cui va,* 
vo'^bire de densulu, si de aci : landa^' 
gloria, etc; xXatsiv, xX^Ty^t^rn plan(*<>, 
a dachiìiite de dorerò, etc; in romanesci 
rhinire este=:in forma cu latin, clu 
si RTCC xX^stv, ero in intelleesu este ma 
ori^inariu , correspondendu adeco e 
>.oiXe!v-=rnlftrerrstrì.trare, chiamare etc. 
d'in rhÃŒH s'a trassu apni cu forma de- 
minntiva : chiont, de under^for)7)Vc etc» 
in caricai* se commuta cu tfhi : ffliìoraire, 
ffhmrJann^ìu intellessu cu rhìHrtranH, 
rhitìcafiu, etc.: si de acea-a. cumti s'a 
dissu si mai suru, e orreu a decide, la 
care d'in radecinele peno aci indicate sft 
xc refera chitiire^ rhitforann, etc; forra* 
pare a inclini bilancea de partea rade 
cinei cltiy da sau cU; commutarea in ftn9' 



Ùftl 

a lui e cu g se atìa si in cuvente latine 
d* »c*!sU J'iii m'uiaiudecìna ; asia grlo- 
riAzrcu xXéo5, si priu urinare de acea- 
asi radociuaca siclarub, cUritudo, etc, 
adeco d'in da ^^au clu, ca si grec. xXéo;, 
"^t. t'tc., d'in v.À£ sau xaÀ€, xXo, eto. 
â–  iilUTU, s. lu., vedi chiotti, (com- 
para si chiiiire). 

CUIVEUA (pronuutia : fr/t'<?iu), s, T, 
aldur eaAnUy cacìulla militaresca i- 
Balta si cylìiulrica; — introdii^su potè, 
priu Kurtsi, si ustadi cu scanibarea por- 
tului niilitarescuoadiutu in desuetudine; 
— cuventulu inse nu pare a Jì russescu 
de origine. 

CHIVEKNISELA (prouuntia : hver- 
nìiélu)j s. f., udinitiislrittio; rcspuliUcu. 
•fflclum publicum; <jiiU!»tD!t; l.uctìone 
de a chiveruisi; 2. resultatu si inedilocu 
de a se chivemisi r^a) niaiestria, protesa 
sìone ; b) in speciale : postu publieu, 
officia, fiinctione; e) ca.stit,ai, agonisita^ 
(vedi chircrtiisire). 

CHI VEKNISIliE (pronuntia : kiverni- 
Mv),-«5C«, v.f dumum HdiniuLstrAiey ne- 
ff^tlum rei rem piibllcttin ^erere^ pro- 
earare; Allqiiem collocare^ iu ^radu eol- 
io Ili euitiparare; parnro, qiiuistum 
Vi ' [1 fMcei'O, rem raniiliui'em h«iie 
^crer«; 1. a admistrii^ a deregc, a pro- 
curi, a jwrtìi grigia do unu iiegotiu, de 
uou servititi [uiMicu, de casa, de unu 
o: naea cumn se cade scie 
6' ,' casa sra; dm', nu sipotc 
cf 'tw'a, cumu jrftiemh co va sci 
c/m»w,..w tt:rra? foru sciciUia ccono- 
wmiei politice nu si' potit bene chivernìsi 
fi ' »iu te adi rkivcrnisi p/'tt iene 
Ih rtù a chivvnùsi prc altii ; 2. in 
qieciaie cu iuisemuarea de a agonis'^ a 
provedé cu cdU necessarie^ a castiga si 
tctntomi ; ormtlu oarbatu si chivernisesce 
C" '" '■« tote cà ie su» t ik 
Itj 'ìhi a t'ftivcrnisl ia 
Ut • / • ^ . ru suff'crt amartÀ la betrandic; 
nu U j^uu piange co n'ai cu ce trai, 
ttmdu te ai chivernisìiu osi a de bcnci 
tiam ^' * inni ntnltUj /etidu viai^ 
pimifu a tcay si de acca-a caiUa 
et U rkncrnwcscG cu ce ti puf n du; — 
8. iti spL^ciaie, cu ubiectu passivu <le per- 
a punti pre ciueva iu posetioue du 



i!HO. 



lAi 



a traf, dandui una meserfa, punendu-lu 
iu una t'uuctione..in/.ostraiidulu tuiu pro- 
curaiidui vcrce altu mediu de a-si ca- 
stiga celle de lipsa la tinerea vietai : 
desi tata nwu a avufu multe fcte, i se 
pre tote le au cl^irtTn^sìlu^ danduic la 
vasUi torti dupo harbuti cumu se cade; 
de si seracu, aa'Mu omu si a chiverni* 
situ tati cùpiUii, dandtii se invetie Hucure 
una ìuaivstria; stani deperteam de fame 
niai ìHainfCj acumu inse traiescu si eu 
heìu'f nndfiamiia hoiariulni care m'a chi- 
va'fiisìtu si premene, dandumì ««ti /unc- 
tiam\ — in acestu d'in urui'a intolleìisu 
mai vertof»u : a chiverìnsi pre cineva:^ 
a Iu jjune in pane, cumu se mai dice^ a 
puue iu unu pontu putdicu^cu uuunti'a 
particularìa de a favori cu daun'u a- 
vcrd puhlicc : a si dd vernisi pre loti pa- 
reniiif omeìtii ai chiaru servitorii S€i=: 
a pnie.ticà pre una mare scara cea-a-ce 
ustadi se cliiama nepoli^im, a se ina- 
vutf pie sene ai ai sei cupredarea ave- 
rei publice, etc., asià iu cùXìi a se chi- 
vernisi ajunsesse synonimu cu a se i- 
navuii curapine (acute in junctioni oc- 
cupate, ca Htsce sinecure, fora merita si 
fora cajìacitate; — in respectii synoni- 
raicu, chivcrnisircae destingede cnnnui- 
r«,iatrueatuacestu-anuijupliea,caacel- 
lu-a, adm'miìitraredt' serritìe sau negotie, 
ce se (Utengu de interessi bari esci; — cu- 
ventulu, introduHsu prin Fauarioti, este 
una corruptione asià de moustro.sa, ca 
si intellessulu speciale ce chiirmisirea 
si chivermsera luaase in celle d'in urma, 
d'in grecesculu x'j65pvòtv=G:ul>ern«re : 
acést'a, intrn multe altele, iì'a una proba 
Kumà !Ùloru, cari si a^tadi dupo crunte 
lupte nu s'au potutu iuco Hcapii de fel- 
le le fatali alle chivrr7iiselei fauariotice, 
una buua si mare lectione, d'iu care se 
invetie, co bene sì intelleptesce aru face 
se fuga, ca do pesto, de toti strainismii 
de usscQionea natura. 

CHIVOTU, 3. m., vedi in Dictionariu: 
dbolu. 

CnOKNU sau htyrnu, vedi in Dictio- 
uariu : fmnu; do asaemenea celle alte 
cuvente cà te se audu la incoputu cu eh 
sau /*, cumu : durba sau Iterim; chtrca 
bau At'j cu, etc, sé se cauto la litter'a A. 



U4 



6IB. 



CIAC3TRI, s. m., pi. bracce san im- 
braccanitìnte de petiore large si rosie ce 
partau alta data boiarii; — cuventu tur- 
cescu? 

CIAUNUf 9. m.\ nrcum aheitain, vasu 
de ciuia pentrufertu, caldare de c'nùa; — 
? d*iii acea-asi fontana cu ceamt sau 
ceofnu, sau d'in ciuia :acesta dMa urina 
etyni'dr ,ia pare a respunde ca mai bene 
la iatei 'ssiiiu cuventului. 

CIBA-U" 8! ciuhà riu, s. «i., [i\.-c, 
labrum, Uoii^; vasu do spellata va.-^elti, 
de mulsu vacce sau oui, dfì pusu iu elln 
buccatef si luai allosau buccato de Lape- 
datu, loture, etc; — form'a, casi intel- 
leasulu, duce la unu latin, olbariuin, ca 
neutra d'in adiect. Glbar:a:>:=de inau- 
care, relativu la mancare, etc, cu in- 
tellessulu : ceva (vasu) dexmsti in. ella 
de alle fnancarei ; in gur'a poporului ro- 
nià nu intregu essiste si primitivulu, d'in 
care a venitu Hbà rìuj a(ìecocf6«::=clùus, 
cu insemnarea atà tu dt^ ma^icarCj nutre- 
tiu^ etc, ce are si in latiuesce, cà tu si 
cu cea de vasu de tnancarej care lipsesce 
cuventului latin, olbas, déro care usioru 
se potè trage d'in cea d*antaniu, pre- 
cuinu si in frane. pUt insénina si blìdu 
si mancare; ?saupote intellossulu de 
vasu ce are cibu duce peno la grecesculu 
xESoc:=:cuteia, lada sau arca, etc; — de 
acea-a nuintellegemu deceinveliatulu 
Alìklosick lu refere la slav. cìbra, care 
in limb'a slavica sta isolata si fora alte 
cuventecumnatecud ensulu; este adde- 
veratu co mentionatuhi inveliatu Bus- 
tine nomai, co cuventulu cibà rìu ne a 
vonitu prìu luediululimbeislavice, care 
Tar fì impromutatu si dens'a d'iu cea 
germana, si a nume d'in vecbiu germ. 
iwlpAr, Dou germ. subtr sau z>ber= 
vasu cu doue urechie sau manusio. Noi 
no indoimu despre acesta tìliatione, cu 
atà tu mai multa co, la considerationile 
mai susu espuse, cari milita cu potere 
in favorea romanitatei cuventului, se 
adauge si improgiurarea, co, pre lungo 
form'a cibà riu, cuventula are si alta 
mai romanica, de se potè, adeco form'a 
cibare sau cthan\ cu intèllessulu spe- 
ciale do poteriuui sauguUorbA^pote- 
riulu in care se depune corpulu sì san- 



eia 

geleMantuitoriului. Laacosta d'in nrmtT 
forma apotutu contribuì si Glboriainzr 
xtótóp'.ovrrcupa de beuta, facuta d'in 
gbioc*a fructului plantei d'in Egyptu 
numita ciborin, applecalu ap4)i ca ter- 
mina bastìricescu si cu intellessulti spe- 
ciale allu romauescului cibare, care s'a 
potutu forma d'infemiu.fllborliupionun- 
tiatu romanosce cibà ria, apoi cibare sai^J 
cebnrc, ca «/arn=afóra=«<!-foras, Coafl 
paraudu apoi formele ce a luatu cuven- 
tulu ciborltim si in alte limbo sorori : 
ital. clborln, vechiu frane, chlbolre, nou 
iVanc. clìiilt'y ispan. sì pò rtug, clmb«< 
rio; sì luandu in cousideratione co ì\ 
si portug. clmborto ìnsemna si 
sauumbrella; noi credemu co cmlteriuìt 
Dumitu pre a lociuea si testimdlu, cu- 
ventu formata, cumu se vede, d'in tesi 
=tésta, testu, boìta, etc, la italiani 
francesi, otc, si cu insemnaro de eapu^ 
pre candu la noi se dice numaì : tt^sVa 
capufui; Ã mberiulu^ dica, cu care 
menele romà ne si accoperu capulu, 
unu biastariu d'in clborhim. 

CIBOTA, ceboia si ctobota^ s, f., o* 
crea; incalciamentu de pelle ce copere 
petiorula peno appropre de gennchiu si 
uneoti chiaru trece de genuchiu ; — 
cuventulu, priu care celle alte limbe 
romanice espremu acolla-asi couceptu, 
variedia : ital. «tivale, frane, botte, Ls- 
pan. bota; se alla in se in tote aceste limbe. 
ca si in a nostra, uuu cuventu do fona» 
si de intellessu analoga cu allu uostru 
cibota : ital cUbattn, ispan. xapata, 
frane 8aTate=calciunu sau pantofu 
portata si ruptu, calciunu grossolana; 
ispan. si port. 2itpat:>:=pantofu, capa- 
te i-o^^cibotariu, pantofariu, etc; dupo 
unii caveutulu romanicu ar ti venitu 
d'in arab. «abata.=a incalcìà ; ìu3e aco- 
sta iusemnare a cuventului arabica este 
indoiosa, si impregiurarea co vorb'a in 
Gestione so alla atà tu in limb'a nostra, 
cà tu ai iu celle alte limbe romanice, 
este unu potericu argumentu co ea a 
essitud'in terrena romanicu. Intrebarea 
ar fi numai la ce a nume radeciua o se 
se referia ouventulu iji cestione. Déco 
considerà mu form'a lui iu ispan^sce, 
lapatapare a veni d'in lapa, itaLiapp« 



- » — ^ — . 
Imb«^_ 
LspaiH 
bolM 

u- 

'^ 

rato 



cit 

frane, ^li^^sajta, cu ìntellessulu an- 

tania Jv laìnhni de fvn'u, care in urma 

g«iieralisaiidu-9c a potutu trocc sì la 

uuenmar'^ do fusia de unii ce orecare, 

4Ì ili i»arte de /asia de pelle petUru in- 

talà iUti ì^au, fiendti co ouventnlii zapn 

iitì iu i-spauesco 8Ì iuaemuarea de .sa- 

jfitvra, cucitale, eie. y x&\minrz,cwbota 

a pouitu ÌBsemuà mai ar.taiiiu c€t:a 

ctuv, tucapiif oriti j tìtc. iu genere, sì in 

liArteceva assom^nea applocatu.la cea-a 

« inrajic sau infasiura petiorulu ; ia- 

tra caca »e attenuto de intollessu. frane. 

Hill! r iili iiiiiii de louiuu sajiain, euniu 

n romanesc. caputa^^tirte a clohoid 

et cojjere laira peticralui paru u con- 

innii a<»}stu etymologfa, fora so mai 

iiiaugeUiU co frano, botte, Ì8paii. bota= 

ciobota, precumu si roinanosc. bo/c^iu, 

comparate cu b"ta, hute, eie. (vedi boia), 

rtna in adjutoriulunietaforei, priit care 

x*|i«to=::civ)bota a potutu trece dò la 

insemnarea (generale de ceva cavu sau 

fffyf^*^ la cea speciale de ciobofa^ hoto- 

AM, eto.; insusi itul. titirale, ce noi nu 

credemu co ar veui d*in german. htlefel, 

pare a corrobora metafor'a d'in costio- 

ne, Cik [trovenitu d*ìu stira si afiiuu cu 

stijfS^ btìpeb=sullu, butucu, etc; apoi 

b^ttmcu se apjdeca forte desu in roma- 

nesee la pttxoì'u. De alta parte consido- 

r&ndu forma caventului d'in cestione 

is italieneìice si in romanesco, cfabatlu^ 

oc^fro/a, euiitemu condussi la unu vcrbu 

ita!. eUb«r«r=a s^mxìq secuture, aspune 

vcirlie ììifiaic i>» deserte^ si prin acestu 

j la sustantive ital.clHbik si ciobo= 

:uroHUf aiììne in intellessu si in 

i cu romanescele ciobti, (vedi mai la 

lucuvencu), (/t'ò a (in deseitu), 

t ira — (geira , ythm) , yeba (pro- 

-a : gheha)^ etc, cari se reducu la 

iclbbuH, d'in radecin'a g:tb=grec. 

de unde x-jr-retvrra se gebosid, 

â– i. etc; si astufellu si pre 

. iljungemu totu la conclu- 

li co cUbattAy ciobola, va se dica, 

i bota, botosiu, etc, ceva catw, 

-'=, téiflatti, cylindricUf etc Déro 

Luia mai buna etjmologia a cuventii- 
ki ciobola ar fi do certa acca-a cai'o 
ar coprendo io sene ide*a de petioru, si 



OtB. 



U^ 



mai vertosu ide'a à ejxtrtea petiondui 
coporita de ciobota : in limb'a latina 
tibia=Auenilu petioruluì si flueru de 
cantatu, de unde tlbiuie:=ciorec?«, ciO' 
iiipu; d'in tibia s'a formatu la noi tevia, 
si, prin strarautarea lui i in syllab*a i- 
uitialo, tieva; d'in ttbUUy prin inter- 
mediulu unei forme (tlbUlicum)^ a po- 
tuti! veni si ciorecìi in loca de ttortcut 
ca si pecioni iu locu de^^^iorii^p.^tlo- 
lua, trecundu mai antan iu prin formele : 
timarecUj tiuiafecu, tìtiarecu, ai in fine 
tiorecu, cumu si d'in/c6rM, febra-=.i^' 
bris,printransforniarile/eyrfi^Ì?(<r«,etc 
s'a facutu in fine fioru; cumu su eiùrecii 
unu vestìmontu pontru accoperitu tibia» 
asià si Ciorapiduy si prin urm:.re a- 
cestucuventu inco e, dupototeprobabili- 
tà tile, uuu derivata d'in tibiale^ èro 
turcesc. oiorap apotutu fììmpromutatu 
de la noi; adaugc pre longa acest^-a »i 
cuventulu^f^/iWu, cumu se mai dice de 
altii varimbuìu ciobotoi, si care ar potè 
fì totu Milli blastarìu d*ia tibia sau u'iu 
affinile selle tubus, tu\ter, etc, intog- 
mai precumu si Francesii numescu a- 
cca-asi parte a ciobotei cu vorb^a tlgo 
rrtlMdy ca si ca?e^cavt)a, si astufellu 
va fi cda mai maro pr'>babilitatoa co cio- 
bota inco e uuu nobile fiiu d'in tlbiAy 
ua&cutu d'in una forma tlblatik, trecuta 
prin tiaboitd in tiobotai siapoi in ciobotu: 
pentru stramutarea lui a chiaru tonicu 
iu o compare-se /bm<':=.iiimo»; déco ins« 
ar preferi cineva se traga ctweci, ciO' 
rapu, etc, dìnpdioru, sustinendu co, 
prin caderea syllaboi initiale pe, sunt in 
locu de peciorecUipeciorapii^ noi in con- 
tr'a acestei opinione n'amu ave de dissu 
nemica altn de cà tu co esplecarea cu- 
ventului civbotii, ca unu compusu din 
peciont, ar potè fi mai grea de admissu, 
déro noci de cumu de lapedatu in modu 
absolutu. In addeveru admittendu co cio- 
bjta e LU locu dopeclobota se vede de sene 
copartea d'in unna a cuvontului coin- 
cìde iu forma si in intellesaU cu boto* 
siUj frane btttte, ispan. bota, jtc; cà tu 
pontru partea autania,^catì sau j>tfci«, ea 
ar fi form'a premitiva a demìnutivuluì 
peciotUf iu locu do ^t'^/o;'M:=petloluiiy 
si acestu-a iu locu de pedloU» d'iu peN« 



\U 



Ciò. 



p«di8;3Ìacestae3plecaro acuventuhii cio- 
bota devine cu atà tu mai probabile, cu 
cfitu, atbra de ciorecl, cionijm etc. se dice 
de unii si ciorangc in locu de peciorange ^ 
cumti se aude mai de comiuune, èro 
dolane^ speciale applecatii Ja 7)f(:/orccu 
una nuuutìa pejorativa, se aude auinai 
sub acesta forma scnrtata^ cu tote co 
pare a ti in locu de pf^ dorane a'du juc io- 
lane; ba chiaru dare se dice in modu 
resfaciatoriu in locu depcdore. In neci 
unu modu déro noi nu poteinu adraette 
co vorb'a dt)6o^«arti venitud'in vecliiu 
slav. cibotii, de ore ce acentu cureutu 
nu mimai nu se potè espleciì prìn una 
radecina d'in acesta limba, déro neci 
inacarìu se aHa intr*ens*a'; èro rus^esc. 
oebvtl potè li impromutatu de la Romani. 

CICÀIEGEA^ eccmegcà si dsmeycù, 
s. f., iiptus Htlpì co^ouUh! cippnni, euteìa 
de lenmu de strinsu bum, sì in speciale, 
cuteialacutapeutruaceijtuscopu in m^Aii 
d'in pravali'a unui negotiatoriii. 

ClCNMIvE,-f'sri<, v.,morf, liiterire, pe- 
rire; amori, a peri, a crepa, vorbindu de 
bestie, si pria urmare de acea-asi inseuj- 
nare ca sinoulu grecj/o^sìv, care aveiidu 
insemnarcu de o. pocni^ a plcsìììj a cre- 
pa^ eie, iust^mna si a mori, ca sì in ro- 
Dianescele apUìtnl si a crcpt'rzr.a dcm; 
iase dcHtre este neoonuoscutu d'in coce 
de Carpati, (vedi docu). 

CICALLELA, s. f., actione de a d- 
cdW,(vedi in dictionariu : 2, dcu^dcalia, 
dcallire, etc). 

CICANIRÉ, dcanUj etc, vedi docu, 
docanire, docctnu, 

CICIT, 1. laDacoromani,appcllatione 
pentru porci, prin care i chiama cincva 
la mancare, aimloj^a cu appellationea de 
pui p«ntru gaine, cea de bu pentru curci, 
cea de tUiu (t nesìueratu) pentru ratie; 
— 2. la Macedororaani espressione pen- 
tru joculu de arsice, appiccata atunci 
candu jocatoriulu lovesce sau attenge 
cu irhitda seu altu arsicu; — se refere 
acmuu cuventulu in amendoue intelles- 
surele la un*a si acea-asi radecina? 
(vedi docti). 

CICUTIKE si ducutirercscn, v., in- 
UmiicrHiiier bllx-re; a bé Itone, a suge, 
$ iruge ben« la macrsea; — cuveutu con- 



artâ„¢ 



m, 

I noscutii laMacedoromani, care sau e i 
locu de chicufirfj si acestu-a in locu de 
jptcutirc, analogu in intellessu cu frane. 
boire à b*tìgs traitii; de orece si laDa^_ 
coromaiii e bene connoscuta vorb'a pl^È 
cusiu prin care se espreme rinuli4, cn res^^ 
pectucotni celluce i place se bea multa : 
/'(tra pi rubiti fu nujìoU irai una sciitjura 
di; (vedi in&e sic*oc«, docanUf ote.) ^_ 

CKjHEKIU si tighenuy s. m., lor^H 
sau Ui'iist; li uriu, luna, iidcco vinu acrt^^ 
vinii de pome : mere, pere, etc. ; — cu- 
veutu tieconnoscutu d'in coce de Ci 
pati ; ? in locu de adderiu, dupo pn 
uunti'a provinciale a lui de. ca ghe, 
umle apoi si ungnresc.tzlKer? conipai 
si frane, cidrey itaL cUro, formate potè 
totu dMu Aoiduliis; dupo altìi cidrc ar tì 
venindu d'in ebraictilu latinisatu sicen^ 
=beutura din succu de fìnice. ^È 

ClLIBlU-a,adj.,beU<jlus, eanclnnu»^ 
mimdru, elegante, curatellu si sp^lla- 
fccllu, politu, etrC. ; — cuventu tiircescn, 
astadi cadiiitu in desuetudine impreuua 
cu cellu si do forma turcesca, dlìbì san 
celebij care se lua ca termenu deappel- 
latione, c'ASÌci/r,jupaìti4, etc. (vedi bo- 
iariu) : Oi7//>*/>t*>wt'/ndr=domnulu l>e- 
metriu, pre caudu astadì numai in risu 
s'ar potè appicca cuiva appellatioiiea de 
dlibi. 

CIMpiHTRA,H.f., ToIselU, mieli in- 
strumeuiu de ferra in forma de clrst 
cu care se apuca si se smulgu perii d' 
barba sau d*in mustacìe; — la Macedo- 
romani pronuutiata, diipo nsulu loru, 
dnghistra, si cu intellessulu dttìffanat 
sai tutoria; —xene acestu cuventu d'in a- 
cea-asi radecina cu cqm, dpirc sau oa- 
pire^ (vedi daìtn si dorn)'-^ Forra'a sU 
Curata romanica, un permitte a ciig* 
la germauiculn zau;?:=clesce, desi ci 
ventulu se prouuntia si timbistru 
tinghìstra; dero d se aude la multi 
mani ca ti, si cà tu pentru ghì, sau e in" 
locu de hi, ca in corghi in locu de corhi^ 
n atunci etymologi'a data mai susueste 
cea mai probabile, corroborata totu dd 
una data pria noulu grec. mr;?», cu 
acellu-asi intellessu casi nm;*' ■» 

carenuapotutudaciivejituiuiM. ::, 

de orece acestu-a e mai intregu ù mai 





cm. 

curata in forma; san ///// e sonulu adde- 
t*Tatu, pre candu bi nu ar fi decà tn una 
ratecire de proauntia, si atunci cinghi- 
fjrit ar [M>té ti de acea-asi radecina cu 
óufjhdlu, (redi in Dictionariu : cange^ 
ouit/^-flu, cancdlu, etc; compara si ar- 
lichi r.iohu d'in Glossariu). 

CI_MlLrRE,-e5CM, v., vonig-mu propo- 
rre vel solvere, a propunosau deslegà 
oiiA enigma, a pune san gitici Tina ffhi- 
tà ùre; — ciiventulu connoscntu in Mol- 
dari'a si d'incollo de Carpati, mi so audo 
de loco in Miinteui'a; elhi pare a iì in 
Joca de cinelire sau c'mellire.^ formatu 
(fin cineìln, care in partile pre unde se 
éod^ cimilire, se dice in locu de ghki- 
tcre, ghici : cincllu, cinelhi^gìiìcì ghì- 
ciiore ; èro etymologì'a cea mai proba- 
bile a cuventului cinellu ar fi desfaccrea 
lui in trei cuvonto ; cine e ellu, cu in- 
semnarea care e aeellu lucni ce eu propo- 
nitoriulu intellegu prin cuventele melle 
enigmatice : nemica mai naturale limbei 
daefttu reductionea espressionei : cine e 
cUUy la forra a : cine-i ellu sau cin^e eìluy 
ein*eUusi in fine cineliu, Ar fi|potepré eu- 
tedìatoriu a cugetà la latin, caliere; déro 
ÌJDT&tl«clDlain,trassu d'In vatosBiciiuere, 
se afla uuu intellessu analoj^u cu pro- 
fezia aau ghmtorej ba inco simplulu enr- 
«ita se appropìa sì mai multu de intel- 
lessula unei ghidtore, care se produce 
tota deauo'a sub form'a mesm*ata a poe- 
là ei; apoi in eanieiiA:=mu9'a inspìratoria 
de carmina, radecin'a can appara cu tmu 
B in locu den;8Ìd'ìn camena vìnii proba- 
bile deminutivele : camillns, caininn=: 
"•" *^ ce avea. una parte inscmnata in miele 
â–  >me alle strabmiiloru Uomani; si 
''li u 9*ar potè ca Roma nulu ata tu de 
vn datinele sèlle se fia pastratu 
1 ... remiuiscontia de misteriosulu.ca- 
BiUaii cella puciim in cimìliturele sèlle, 
precuma in cinellu s'ar fi pastrata for- 
m'a mai primitiva d'in tan-erej co. in 

fall*«lnlnm* 

er 'RE si 

*"■' . . .. ìiky 3. f,, «nlgma, ghici- 

li cimilire)* 

-' '. ''IC, citnisienusì cìmisiriu 

., cimaioiUt cinisiriUf s. m., 

kuas, pianta munita luco d'in collo de 



cm. 



145 



Carpati si hanutelU sau baìitUi, èro d'in 
coce de Carpati si ?nerislmn; vedi si in 
dictionariu : hussu; desi avemu atfi.tea 
alte espressioni pentru conceptulu ar- 
rotata de acestu cuventu, totusi ar fi 
interessante a se scE cu certitudine déco 
e venitu d'in turcesc. clmnirr sau déco 
!iu cumtiva Turcii Tau impromutatu de 
la Romà ni. 

CIMILA VIRE, si ctfmipavirerescu,y,, 
t<»rpfvre pcdum luboran*; a amortf la 
petiore, a nu potè mcrge bore, aschio- 
peUi d'in cnus'a ammortirei potioreloru 
prin multa siedore, a nu si potè redicà 
si mijcà petiorulu ammortitu, (vedi 
ciobu). 

0IMPAVUsicwm;3at'»,-a.adj.,pedum 
torpore Inboraiis, cu petiorele ammor- 
tite, caro are uuupetiorusauamcndoue 
ammortite, prin multa siedero sau d'in 
alta causa, asid co uu le potè redicà , 
miscà si ambia; — cuventu, casi cim- 
2)avirey pucinu connoscutu, (vedi inse 
ciobu). 

CIMTIRE,-escM , v., coutiuìnUcere, 
de regala ca reflessivu, a se cinìti; a se 
piti, a se pitulà , a se stringe si ghie- 
mura; — cuventu neconnoscutud'in coce 
de Carpati: ?se fia ella ima transfor- 
mare à 'ìn piiiref trecutu, prin chitire la 
citire, si apoi, prin adaussulu uuui n sau 
m^ la cintire ori cimtirc; sau e potè in 
locu de ciuniire ori ciontire cu intel- 
lessu de a face ììììch; sau e in fine na- 
scutu d'in qaln-n, d'in care conquln* 
Iscftt (vedi si ciobUf ciocti), 

CINOVNICU, s. m., inspectoriu ad- 
ministrativu, tinantiale sau militaresca; 
— cuventu si de forma si de origine 
slavica. 

CLNSTE, 3. f., cuventu slavicu, astadi 
cadiutu cu tote derivatele sèlle in de- 
suetudinejcareinsemnà : 1. onore, 2.one- 
staiCt 3. buna credcntia, 4. probilale^ 
i>,resp€ctUt Q.veneratìone, 1, stima, con- 
sideratione; 8. tractare onorìfica, ospe- 
tare; 9. dare de heutUj 10. refnunerare a 
unui bunu servitiu, 

CLVSTlRE-cscM , V., a face, dà sau 
arretà cinsie, (vedi mai susu insomnà rìle 
cuventului ciìiste) : 1. a otiorà , 2. ares- 
pedd, 3. a venera; 4. a adora; 5. acon^ 

10 a. 



143 



ClìJ. 



siderà ; 6. a stinta, 7. a trada onon/ìcc, 
a ospetd; 8. a dà <i^ beuiu; 9. a remn^ 
nera unu hutiu Sf^rvìfìu, 

CINSTITOHJL\-/órm.adj., care à v- 
stcsce, iu toto iii.semnà rile verbiilui citi- 
stire, si prin urinare : 1. oìioratoriUf 
a. respeciatoriu, 8. veueratoriu, 4. «f/o- 
ratoriu; 5. consUlrratoriit^ (>. stìmufoi^Uf 
7. osjìda/oriUf 8. daMoriu de bentu, 
[». remutteitUoritt, 

CINSTlTUr», part. adj., cu tote in- 
aemnà rile substaiitivului cins^csau ver- 
bului cinstire : 1. otto>'a^«, 2. (mr/«, 
3. ^)roòu, 4. onwnosu, 5. rt^spcctotu, 
0. rcììirafu, con^^ideratu ^ 7. stìmotUf 
H.tractiUu oìiotifìcSf iK otfjìfiafu, IO. f^- 
?ia/« c« cft'« (Zr 6c»^ti, 11. rtfHuncraiu, 

CINTIKIMU (pronuntiatu si tinti- 
riwu)j de acea-asi instnunare cu chithi- 
tirìu; vedi iu Dictienariu ; cemdcr'ut. 

CINTKDIA. 8. f. 8i 

CINTEDIU, 8. m., cuventu ce de- 
nenuia una passero, ni caro, ca cello mai 
multe eaprcsdioui de domcniuilu istorici 
naturale, este cu totulti vaga bì iiede- 
tormìnatu : dupo dictioiiariut» Poli^u 
tuvontulu ar fi connoscutu nuinai d'in 
collo do Carpati si ar f. iusemiianlu una 
passero numita in gormanedce link, si 
s.cea-asi passero s'ar fi numinJii in u- 
nele locuri botrosu, óra in aliolc frin- 
gtlla; dictìonariulu lUout traduce chi- 
tvdia (i^u cintcsa, cuinu Bcrìe deii;^ulu) 
prin frane, médange; dictionariulu I3ar- 
cianuinfìne nuconnosce cuventulucm- 
t€dìié san cinkdia, afora de nu va fi sca- 
pare d'in vedere; da inse cuventulii/rà i- 
ffilla bì Iu espleca, ca si Folìzu, prin 
german. link. Acumu collo mai bune dic- 
tiouarie germane traducu frane. méHnnarc 
prin meUo^ prò candu dictionariele Bar- 
eianuéi rol> zu dau meUe ca:=:cu roman. 
p^igiiiu; prò cà tu scimu noi inse, d'in ter- 
r'a romanesca collu pucinu, pitigohdu 
respundo cu frane, pinson (scrissu sì 
pliKjon); èra plnson e tradussu in celle 
mai buno dictionarie germane prinilnk, 
si frane. iin^»ftiig<»=gemi. mels« corres- 
pundo mai bene, in iutoUeiiJSu, cu cea-a 
ce 86 connoscc d*in coce de Carpati sub 
nuraele ^^prrgorp sm prigore, D*in a- 
tfcstoa ar refluita numai, co pasaerca ce 



cik 

|>re3te Carpati se chiama frmg'dìa^oxi^\ 
d'in coce de Carpati numelede pifigoiu, 
si passerea connot^cuta a^^ìlo sub nu- 
rnele de pifigoin se dice aici pngore :. 
sì atà tu incoefortedaunosu peiitnibu* 
na intellegore intre Bomà ni déro con-- 
fusionea paro a merge si mai departe 
dictionariulu Raoul espleca pUìgoiu si 
prin ini''Muiig'o sì priu ptu^'on, cari parn 
inse a fi dono passeri diverse, èro pentni 
prl'jrove da cA ecivaleuti frunc. bruant 
san bréant :>i loriot. Déro lorlot pare a ti 
=:germ. ^oMiMnsel^latin.Ml^olns sau 
^iiliiiiliiy de nude si ii:i-au;riiriilu nostru, 
esplocatn in acellu-asi dlctìonariu la 
loculn siìu prin lurìot, pre caudu dictio- 
nariulu Barcìanu Tidenlificacu frranru, 
passere differita, pre cdtu noi scimu, de 
grangurn sau gran gure; èro bruAiit sau 
brèaiit pare a fi=anthui» sau m >Ui.-ìUu 
ttrtvu lui Liniieui=codulnitura galbena.. 
Lussando déru de una camn data la una 
parte cnventuin prigore^ care atatu d*in 
coctì cà tu si d'in cullo de Gari>ati are 
acollu-asi Litellessu, intra cà tu si d'in 
celle ce sciinu noi, si d'in dictionarìole 
Polizu si Barcìanu, cari Iu espleca prin 
gernmu. l>Ieuourrei}jieri=manctttorÃŒu de 
albiiRs resulta co prigorea e una passere 
cui place a maucA albine, si prin urmare 
ai lì ajyinstr'aj (vedi in Dictionariii a- 
cestu cuventn) sau morupK aplaster luì 
Lìuneu. Remane déro a se precisa con- 
ceptole ce au a so lega do cintediu.frin" 
gillaf pitigoiu si cUiaru hotrosu : acestu 
d'in unna mentionatu numai in dìctio-f 
nariulti Polizu la cuventulu cìntcdlu^ 
neci insusi Tesplica la loculu seu, uocf 
insino l'amu mai audìtu san cjtìtu unde 
va; cu tote acentea, cadcrivatu4'iu6o<M, 
(vedi acestu cuventu), si prin unnare 
do origine curatu romanica, si tutu do 
una data ca affinu cu botu-grossu, ce si 
insìjie amu auditu applecandu-selannu 
passere (nu scimu inse bene la care a 
nume), cuventulu botro&u , casi botu 
grossuy amendoue aru fi cà tu se potè de 
pictoresce si apte a espreme specie d'in 
genulu do passeri in Gestione, ciirì d'ia^ 
caus'a forme! botului loru porta nuiuireafl 
generica de oonirostre; ca mai benoT^ 
credcmn noi, s'ar poto apploci boia* 



I 
I 

i 



Amk 



CtN. 

grosufn la payserea nutnita tran e. gros- 
h€^, latin. frlue:!Ua rostrata, gennan. 
kvrnbelszerrzcocouthruuNioH luì Litiìicu 
(litter. spar^'utoriu de semburi, poiitru 
co acéfala passere sparge semburii «i le 
manca niediulu); èro òo^ro^M la passerea 
aomita t/acc b(>iiTreiiIl=:geriii. dotnp* 
Uff» 8au glmpel=rrlny:llla plrrhuln lui 
LÀnneu. Pttifjom ca venitu, probabile, 
d*in pitigare iu locii de pilicare^pi.'tì- 
care^=ital. |)l2zicare=frauc. itliioeryia- 
togmaì ca sì frano, plnsoo sau pln^on, 
sar applecà ca mai bene la cea-a ce se 
chiama germanesco flnk : cocì, do sì 
fringUla aro, cuiuu se vede, preste Car- 
pati, ucf^.sta <rin nrma inseiiinare, \\\sq~ 
cODsidorandu, co iu latincsce frli^iUusan 
rrittf^fllA aro imu Bensu indoterniinutu 
inlre motacIUa rubecula si uolacllla 
etrlebii lui Linncxi; consìderandu co 
Francesii au applocatu cuventulu frin- 
gata la goiuilu molneau:=|»as8err=t>ra- 
bia; conaiderandu co vrabia e cuveutu 
strainu, si totu de una data cu conibì- 
natioui fonetico contrarieliiuboi nostre; 
oonsiderandu in line co paHbor, care in 
latìneBce inseiuua vraòìa, s'a luatu, ca 
si in i^panesce pujaro, cu iutcllessulu 
generalo de atIs ; noi amu crede co frin^ 
ffiiia s'ar polé luà in limb'a nostra cu 
iBsenuuirea de vrabia. In tino cintediu, 
inco pare prin forni 'a sea unu cuvontu 
roinanescn, in locu de cinfcduy cumu 
credemii co l'amu auditu si noi dicundii- 
a*s in uuele parti : astufeLlu cuvetitulu 
^mpf9tt'<Iiu san cinteciu ar fì aflìnu cu ital. 
^^Uacifty applecatu ca nuiue geuerìcu la 
I p«sd€nlo de geuuiu paras, èro ca com- 
I pitsn, ciuclallegra la una specia d'in 
I jic«à tu genu, care e ca mai maro hì me- 
I rita ace^tu nume prìn vivacitatoa mìs- 
I driloru si sonorìtatea vocei sèlle, si ca 
[ iiiutivu, clncturella^ la alta specia 

t uiAi mica ca cea chiamata cinciallegra, 
ti ca eapulu cerulni; clnclalloifra se 
cìiiama, iu dìnlectulu toscanu, ctnclit- 
^toU, si de acl se vede co ciucia d'in 
aceetu caventu, ca sì cinci d'in cincia 
rsw unu sonu imitativu^ care s'a tra- 
dti^KQ ^ la noi prin cintiy si de aci cin- 
teà iu^cintcdu=cintetiUt care ca de- 
miirutivu d'in ciniìu, s ar applecà la una 



CIO, 



U1 



passere assemenea celici cbianiate ita- 
ìiiinosco cinciarella=(pariis ciorulcus 
lui JÀnncuY)y pre candu de forma ciniin 
ne amu potè servi a numi ital. cincial- 
leura. La Macedoromani d'ìu acea-asi 
ra decina cu cintedìu se pare co au essitu 
cionttj c'(0»a=:vrabia, atbra ile nu voru 
ti in loct! de eoniu, 6'on?'a=(coiiiiis, co- 
nia) d'in c*>inis=ieonu; si ac(5st'a inco 
ar probi co llomà riulu s'a precopuLu a 
numi passerile, dupo caracterielo loru 
mai resaritOf collu pucinu asià de bene 
ca si invetiatii de astadi, cari numescu 
passerile de acestu genu conirostre:=c\x 
rcstrii san ciocu iu forma do conu, 

? CINTILI, s. m., vedi cintedìu. 

CINU, s. m., pl.-uri, grados, ordo, 
dlfrultan; cjmbiiln; 1. f^radu ce occupa 
cineva intr*ima ierarchfa, conditione , 
positione, demnitate; ordine, classe de 
omcui de acea-asi conditione ; 2, luntre 
mica; — iu cellu d'antaniu iutellessu 
cuventulu pare a so lega de slav. clnii, 
de umle si cinovnicii; ? déro in cellu de 
allu doile intellossu, (vedi ccarìocii sì 
ceanu). Confer. grec. xoivo?. 

C1015ANA sau ciuhana, s. f., la Ma- 
cedoromani, lingura mare cu care se 
servii pastorii, (vedi ciohann si dobu), 

GIOBANCA, s. f., de acea-asi insem- 
naio cu dobanessa, 

GIGBANELLU, s. m., deminutìvn 
d'in dobanu. 

CiOBANESSA, s. f. (mai pucinu beiip: 
doùanca), ca femtiiiuu d'in ciobanu iu- 
.semiia: 1. femiu'a unni dohnnu, 2. fe- 
miiia ce pastoresco una turma de oui. 

CIOBANESCU,-a, adj., relativu la 
dobanu : tram dohanesm. 

C10HAN[KE,-ej."CM, v., a ti dobanu, 
a face messerfa do ciobanu; a past(tri oui. 

CIUBANITIA, s. f., de acea-asi iu- 
semuare cu dobanessa. 

CIOBANU, s. m., oplHo sau upUlo, 
oTium pastor; pastoriu^ pastoriu de oui, 
}yecuranu, cumu se dice d'in collo de 
Caniatisì in Macedonica;— alto cuvento, 
cumu : paatoriu, pecurariuy etc., de ne- 
c^ntostata romanitate, nu ne lipseacu 
a eapreme conceptnlu co se ar- 
rctt* pnu vurL'a dobanu; cu tote acestea 
ar fì de doritu a se stabili^ déoo ^Ilu riue 



US 



ao. 



in addeveru d'in ture, cioban cu acea- 
asi insemnare, sau déco nu u cumuva 
unu cuventu romanescu. Fienduco Tur- 
cii nu su insìsi bimi pastori, ar fì do 
mii-are ca ei se tia impromutatu Romà - 
nìloru, connoscuti de buni pastori casi 
vechii loru strabnni Romani, togmai 
UQU termenu speciale de pastorfa; la a- 
cesta considerationo se adauge si im- 
pregiurarea co ciohanu oste unu cuventu 
connoscutu Roxuflniloru mai d'iti tote 
partile, pre cà udu cuventele lutiate in 
romanesco d'in turcesce nu su^ de re- 
gula, connoscute de cà tu nurnai in unele 
parti locuite de Eomttni. Latin, opillo 
=zcìohanu aste in loca de ovlllo; admit- 
tendu déro co cuventulu romanescu ar 
veni d'in acea-asi radecina, ca compusu 
orecumu ci^obanii, in locu de ci-ovann, 
ar fi forte greu a se esplecà antani'a 
parte a cuventiUui, et, afora déco nu 
B'ar presuppune co ci ar veni d'in cìbu, 
care combinata cu ovanu ar fì datu ci- 
bovanuj si, prin moiarea lui b d'in ciò 
8Ì tota de una data intarirea lui v din 
ovanu f ar fi trecutu apoi in ciitobami 
ciobanu. Assemenea moda do forma- 
tione nu este, marturimu «i noi inaine , 
intru tote conformu geniuliii poporului; 
nu aste inso mai pucinu addeveratu, co 
faci» cu cuvente ca dobota, caragaiia, 
cotiofana, otc< (vedi cibota, chiuire)^ nu 
potè cineya respingo absolutuacésta sup- 
positione. In totu casulu noi credemu 
co ciobanu vine totu din cibu, care 
a potutu luà si formele ciubu, ciobxi^ 
(vedi ciobu si cibà rin)^ cu inscmnarea 
cea mai generale de vasìi^ si apoi in 
specialu cu cea de vasu in care se midgc 
si se tine lapte deoui. Despre forma, co 
dbu adeco s'a potutu dico si ciubu sau 
ciobut se va vedo la urmatoriulu articlu 
CM>èM;pentruintelles3U, cuniu à à &cocibu 
8au ciobu de la insemnarea generale de 
V€isti de mancare a trecutu la cea spe- 
ciale de vasupentru mulsu si pastratu, 
ìnpie de otti, proba» intre multe altele, 
aste cuventulu £dò7(i/-ii4= latin. uexU- 
Tìut, care ùiììémna a scssea parte d'in 
Grecare mesura de capacitate si care la 
Doi, de poporu, se appleca uumai la va- 
sulu de mulsu ouii proba e ciobana sau 



ao. 

cibanaf (vedi ciohanu), appleca tu de Sia- 
cedoromà ni la cup'a sau lingura cea 
mare a ciobanilorti; proba, in fine, e ve- 
chìiilu slav. oTbaiitt:=«6xtArlaB^ impro- 
mutatu probabile de la Romà ni, si ap- 
plecatu nu numaìcu intellessulu de sex- 
tnrina, doro si cu cellu mai speciale de 
cra^murrvasu de ammestecatu vinu cu 
apa, si de acf : poteriu, cupa de beutu, etc, 
cumu se vede d'in verbulu cÃŒTauoTatl=: 
a dà cu pachariulu de beutu. Apoi co 
dupo principalilo instrumente, cu care 
se essercita una masseria, se potè nomf 
celluceseoccupa cu dens'a, probedia, in- 
tre aitele, cuventulu (WJCttWdsm sau taia- 
toriu de sa^recncìocaìiHlu : totu asià déro 
ciobanu suu cibami ar fi cellu ce in cihuri 
mulge, pastredia si vende cihìduzz.inaìt* 
carca cea mai conimune si mai favorita 
a poporului ronià nu, Prin acelle-asi a- 
nalogie credemu noi co s'a formata si 
cuventulu &at'i"(*=primulu d'in ciobanii 
unei stane : in addovcru cuventele : ital. 
bacino, vecliiu ispan. si provenc. bacln» 
frane, basuln^vasu de apa, de lapte, de 
vinu, etc, provinu d'in latin, baoohinusy 
despre care in Ducange afià mu : cum 
daabus patcrU UgDeii, qaas tqUo bac* 
cblnoB rocBnt=cu dotte catino de Ictnnu, 
ce vulgulu le chiama bacchlnl; apoi Lsi- 
doru ne spune, co bacca va se dica si ras 
ariuArlitnt=va3udeapa,cofa,galeta,etc.; 
de acf inco : frane, bac, baqnet^ ìspan. 
bacia, cu intellessu totu de rase; in locu 
de bacca. Isidoru da si baccea. D'in as- 
semenea funtana déro s'a potutu forma 
allu nostru baclu, cu intellesau analoga 
cellui de ciobanu, adeco de omu ce in 
bace lucredia si pastredia laptele, Scu- 
tariit, pustoriu ce sta mai pre susu de 
ciobanii acelleì-asi stane, inco pare a veni 
in aJjntoriulu suppositioneì facute, de 
ore-ce cuventulu scutariu vino d'in acu» 
ta, deminutivu HcutcUa:=franc. éculie, 
ital. scodellai: vasu, blidu, etc, pote^ 
ciiiaru stilila e in locu de stanioy si acé-" 
sta in locu de staria, prescurtatu d'in 
sesiarki, (vedi eìì ciobu). j 

CIOBOTA, vedi ciòo^a. 

CIOBOTARIU, ciobotina, etc, vedi 
Dictionariu : cibotariu, cibotina, etc, 

CIOBU, S. m., pl.-m, fra^mentuni 



I 



H^ 



no. 

UKtaccun frafirmentnin; tjis fractum; te- 
bU, Tas! 1. intfll^sHiilu celili limi ordì- 
Dirìu Mu ouveatului e : buccata d'in unu 
T3SQ Grecare spartu , si in speciale d'in 
ana vasu de pamentìi, si de aci in ge- 
nere, buceata, farimatura d*in verce 
iltu Incni C6 se potè spargo sau farimà ; 
dna buccata de vasu de pamentu spartu 
te dice in speciale HÃŒherbti, cuventu ce, 
prin urinare) nu se appleca la una spar- 
(ura d*in vase de alta materia^ de lem- 
na, d^ roetallu, etc, 2. vasu spartu sau 
dogitu; vasu invechitu si stricatu in par- 
t* prin indelungu usu; si de aci in ge- 
nere, 3. vasUy togmai preciunu sitren- 
tia = vestimentulu niptu sau buccata , 
petecu de vestimentu se dice pentru 
vestìjuentu in genere, vercumu ar 11 
seestu-a, cfaiaru si neinvechitu si ne- 
rtipta. — Dupo celle espuse la articlulu 
cManu noi credemu co acestu curontu 
e transformat ione de pronuntia d'in cibtt, 
(â–  " â–  '^ueuvontuin Dictionariu), si 
I'- ulte in legatura de curauatfa cu 

dòà nu sau ciulià riu, (vedi cihà riii); cu 
te aeestea , ca se deBchidemu mai 
ulte perspective cercetà riloru critice, 
ne tia permissu a enuntiiì si una alta 
supposetione, la care noi amu fostu con- 
dus»! prin cousiderationea sensului cel- 
iai mai generale allu cuventubii ciobu, 
cufuo si prin luarea in bagarede sèma a 
scaoibationiloru diverso ce potè ìiiù. la- 
Kìalea b, transformandu-se in affinile 
Bé{lep,(,v, si chiarum, (vedi hagare.hotii, 
bHfnire), Considerandu doro co cióbu in- 
seznna atà tu vasu^ adeco ceva aduncatu 
san scobiiu^ cà tu si bucccda de vasu, adeco 
eeea spartu B^ìxrnpti4; considerandu co 
aUtu scvhirea, cà tu si spargerca sunt re- 
«ultatulu unei lotirc, care pot«, pre lónga 
dparjfere si scóhire, produce ca effecto si 
/ 'dare, imnckiare, sf arimare in 

.' li'd credemu ca forte probabile, 

co cioÒM,e4ire so dice prealocurea si cro/«<, 
poie fi, prin una stramutaro a luii, in locu 
de cobiu sau copiu^ ca si roibti in locu de 
roòtw, formata d*in radecin'a c«b sau cop 
=^oel^ eob:=lovire, grec. xo;r, de nude 
xKfz-xBv*^\o\ìre , ppargere, truncliia- 
re, etc., xoxi^=:sfarimatura , xò;ravovz=: 
AStnunentu de spargere, sau taiare« xo- 



aà p:ov^pisaIogu, etc, apoi cu cp: %ù)f6^ 
= truncbiatu , rautilatu ; xó'ftvo? = 
vasu aduncatu ; si cu {i : xo[i.fia=bu- 
cata, taiatura, xó(j.;rog=:sonu pi*odussu 
prin lovire , si de aci prin metafora : 
mundrla sécca, falla, etc. La noi rade- 
cin'a in Gestione pare a fi luatu si mai 
multe modeficà ri fonetice, asià incà tu se 
presenta sub forra'a cea mai curata in 
cuvente ca : co/jantt^petioru sau bu- 
cata de petioru de puiu, copacu sau co- 
^wciu^proprìe si litter./rttncAiw dear* 
bore, si apoi, prin metafora, arhorék in- 
treguj copaia=vasu scobituin lemnu, c(h 
pi^a=unghi'a scobiiad, callului, s-cobiret 
S'Copirc; etc, intogmai precumu si in 
grecesce, pre lònga analogiele de intel- 
lessu ce presenta celle mai susu citate, 
apoi xwKfi va se dica j^r^ica, paru, si in 
speciale remu sau lopata, adeco lemnu 
taiatu si cioplttiij èro à Tcoxs-xoji-jiivoc 
va se dica, intre altele, si scopilu; vinu 
apoi cuvente romanesci, cari ca ciobu, 
sau ciopii, au transformatu mai multu 
sau mai pucinu suneteìe radecinei, cu- 
mu : ciohanUj Mbana, (vedi ciobanu), 
ciup-irCy ciup^arirei ciop-ertire, ciop-Uref 
ciup-oruy (la Macederomani trunchiu, 
lemnu de caro se lovesce cineva cu 
petiorulu, de care se impedeca), ciup- 
agii, etc; dupo acea-a aitole, in 
cari stramutatu in u pare co a ad- 
junsu in fine a se face ì : cipu, (ca a- 
diectivu, la Macedoromani, cu insem- 
narea de mutUu, ca si grec. xto^óc), cf- 
pu, (ca substantivu, la Macedoromani, 
ca insemnarea de stupa sau pusteriaz= 
parte ce prin lovire sau baterc a innlui 
ori canepei se aliene d'in ce e bunu de 
torsu, de unde apoi in plur. ci>wW=a- 
schie, si prin metafora, verce alte lu- 
criiri de lapedatu ca nefolositorie : re- 
raasitie, residim, gunoiu, fece, etc); 
imele apoi cu nasalea m : ciwnp'ovu sau 
cimp-avti, ciumjì-i^dre sau cimp-avirCf 
(vedi aceste cuvente ce presenta intel- 
lessii analogu cu grec xw^ót;), cimp-istra, 
etc; aitele cu f in locu de b sau p : dofu 
sau ciufu, ciofl^ngariu, ciufutUj etc. (do- 
flengariu cu intellessu analogu grece- 
scului xa>'f oc, care pre lòuga insemnarea 
de mutilHf are si cea de ìisiordlu, seccu, 



180 



CTO. 



de fwnìcu; èro ciufu, are Insemnarea re- 
lativu primitiva de vitia de peiyt taiata, 
rtipta san smuha, apoi cea derivata 
d'in acéat'a : perù nepeptenatu, de unde 
apoi oa adiectivu cu insemnarea: nepept^' 
natii, sordùìu, etc, care osploca si pre 
cea de cinfuÃŒH-=.avarn rumplitn, analoga 
de ceitu cn insemnarea re arecuvpntuJu 
§QrdMui4 in espressionoa latin. Kordlda 
ATarltla, sì in frane. so'rOble ararlce, 
cu tote co insemnarea de ciufutit se potè 
trage forte iisioru d*in into^^^^ofiulasi mai 
prindtivn alln radecinei v.toh san ciop, 
ciup, asià in oiltn nufutu ar ìnsenjnà celìu 
applecafu a rittpi si stinge avere det^eri- 
unde ni verimmu, reìlfieenu fieitidura 
a da din niann ned mac<iriu unti cinbu 
san lucnt de neniia*^ intorniai cnmu si 
frane. clilctie = rm/f</«, formata d'in 
latin. clcouNzrpellitiora de fnictn, in- 
serana proprie ccllu re stringe si nu se 
indura a dà aìtxtia ntnrariu peUitioreJe 
defrucfexclln rp. stri nf/e avere eeonomindn 
foie w^mirt/rr//', intog-rnai onmu si grec. 
aiitxp('/r^i;, fnrniatu d'in '3[itxfif5(;=:micu, 
inco ins^mna ciufuiu san ararti; noi in- 
clinà mxi cetra antani'a of^plecare data 
cuventiilui rinfittii, ca nn*a ce e mai con- 
forma vivacei imacfinatione a poponi- 
lui, caro in araru a vediutu pre omulu, 
a carni anima a prensu sordi sBnjegu, 
asiÀ in cà tu prin acesta-a a penhitu cu 
totulti ùcultatea de a se indurii so dò 
ceva d'in allu seu chiara pertru com- 
raoditatea aea, necumu pentru psiorarea 
suiforentieloru si nevoieloru altnia); in 
finealtecuvente cum; n««w(Iayacedo- 
romani cnìntelIessude//(?fK5a« /«/(/« (/^ 
lana scarìnanata^ adeco ccm taiatusan 
ruptu d'in altu ce mai mare), ciomagu^ 
adrco ceva de ìomtu^ aoinaffire^ ciumu- 
lire (pronuntiata, pria stramutarea lui 
e in /A ca giumu-lire san .;«mM-?fre,=a 
sxnuigf^ citimele, adeca fttlgii unei pas- 
sere, si de ad, a snHilge perula cuiva). 
— In limbele sorori cu a nostra inco se 
afia caventod'in radocin'a. d'in care au 
vonitu rolle roraanes<;i tractate in acestu 
articlUf *\ cu forme sì intt^lIesHiu'i ana- 
logo c^?lloru ce au cuvcntele nostre ; 
r^.inc. coiipi*r:=taiare, copeaa^raschla, 
chupper=:a gè lovi CU potiorulu de ceva, 



cuy 

etc; ital. elobo\ e^omhoi ctofò si oUl- 

fo = scapetatn , prostu, stupidu, ru- 
sticanu. etc: clopparrfranc. inp^^fnsta 
sau fustanella; clnffaro=pinpire, sranl- 
ja^ere; e1airrt='ciufii, clnfftla:=seccat^TrB, 
vorha secca, nemica: cfampare, elanpl* 
carerxa ae lovi cu petioruìu de ceva, a 
se impedecà . etc.:ispan. ehu**ar. cliull*- 
toar:=a impiinfre cu vorha a face jo- 
curi de vorbo impunf^atorie (la noi ciu- 
pire chiara in intellessu materiale este 
unn niodu de a se jocà si glumi); obupa 
^vestimf>titu fora manece, vesta, ilicu: 
ohiipar ^ storcere , sugere , smulgere ; 
c}iapoii=tii!lPÌ» de passere, ful^i. Jn 
alte limbo iioio-nanicoaflà mu deasserae- 
neacuvcntede intoHo^susi forma analo- 
ga celioni ce au cuventele romanesci d'in 
cestione : anglk. ch»p=taiare si bucata 
taiata, chlpzrdespicare si despicatura: 
c!iMfrt=nisticanu, nt^politu, badi.rann: 
cob^ciufutu , carpaciu , et-c., cumu si 
una pos^n'erapitorìa, intellessu analoq'ii 
cu alla cuventului nostni C'Ohe sau m- 
hia, de andò coì>ire, etc; combrzpeptone, 
etc; vechiu slav. c1paert^npctflral«=: 
peptariu sau ciupafpi; ceponl si olprìl^ 
ramiis (si p :n armare analocrn in intel- 
lessu cu macedoroman.cr«;)on(),Navomn 
mai citii clapl'J, care nu so afla in ve» 
chi*a slavica, si pre care la da in^etia- 
tulu 3Iil-lo»ich, ca se espiece bulcrar. 
cliipl=spargere, d'in care apoi sustina 
co ar fi essitu romanesc. cioplire. déret 
in poterea celloru p^no ac( espuso noi 
cn^demn nu mimai co bulg. r'«;>i a fost.n 
iniiiromutatu de Bulgari de la Romà ni, 
déro cliiaru co «^Tiipatru si oeporfi s'au 
in(rodussutotud'inronjano<iceìnvechi*a 
sliivica, de oreco in vechi'a slavica a- 
ce.stn cuvente staa isolate si neicgato J 
do lina rudecinaf care se le osplece. Mai fl 
greu, |)oto, s'ur pare cniva a aliene, d^co 
roman. robe ne a venitu d'in german. 
crtbs au d'in slavic. kobf, ruma sastino 
invetiatulu Jlikhsich ; déro angl. eob ^ 
insémna urta speda depassere rapitoria, ■ 
i?ro slaviculu kobf neci are macariu in- â„¢ 
tellcs.su do fta^'isere, ci.nuniui de presa- 
(jiu: neci uuulu, neci altulu d'in acosto 
cuvontc nu esploca si nu poto csplecd. 
intellessalu cuvontului romaa. cobe 



1 



< 



, ero 

Pare insemna passere domestica : gaina, 
rntia, f)Ã scn, et^., cari se natrescu d'in 
nbulu san ciohuìu "RomAnului, ciimri se 
f bìama in speciale i^asulu^ in car^ se da 
de niancarp acestoni passeri. CoÒia asià 
(lero ar fi to^nnai feraininnlii d'Ì • cobùt^ 
forni 'a primitiva, cenni anni prcsnp- 
posQ pentm cnvenlulu cioliu, si ar in- 
semna propria : c»»a ce manca d'in eiòu 
sau ciobti, passere de cihu san cidm. A- 
cést'a arfi incouna nona proba, cociofiu 
f^a rtM//tt ar fi in locu de f;ìbn, ai co cu- 
Teniulu cibu ar fi, (nimu s*a prcyiippusn 
lAÌ BUSH, (vedi c'Uthriu)^ in alTìnitatocti 
>><;. x^ìpTj . eie, cari au intnHei^snhi 
le ceca cara sì capace^ ca veri ce vanH, 
prin urmare W6m, ar ave, cumii ainu 
"té proba co au multe alte cnvonte, ^^ 
[imba roinanejica, unu 'ntellessu mai 
►rimitivu de caUi in eoa latina, ir» care 
ibQt insemna numai mancare. De alta 
se scie ce iraportantia aveau la vc- 
lii Romani poUt tiiuitipreWi«pitblicn; 
nii <* de mirare, dtVosinint'fiotiiRoiiìuni 
peno astadi in rohra nutrita la cibnlu 
loru Tedn inco u"j int*rprde allu voìcn- 
#»« dieilom, unu jyrenuìitiu de celle vc- 
\ifonr A?tadi este principìu filalogicu 
joe stabllitn, co pentru cu vento, cari, 
Fa, se pctii esplecà d'in iusasi lim- 
care se afia, e una orrore a cauta 
se le espleee cineva prin adjutoriulu al- 
toru linibe straine. Asia dtVo, ilécocu- 
'entulu colia, cu derivatele aelle colAre, 
,etc., au luatu si intelloasulu de 
. presagire, ete., Hingurulu iu- 
.teUesjiu ce e*: slav. colit, acesjta-a un 
irobedia net^ì deciuiin,co Komanii Tau 
Jiiupronnitaiu de la Slavi; d'in contra, 
ieiiduco in liniljtde slavico cuvent.nlc in 
.ci*sttone au nuuiai intellossu idoalo kì 
nietaluricu, care au se potè csplec^, ca 
,iri romanesco, prin unu intellessu ma- 
teriale 8Ì originariUf este cea mai mare 
probabili' t*?, si ap|u*oi>cehiar«cftrtitu- 
,dÃŒDe, co Slavii aii iinpromutatu de Ih Ro- 
mani cuvoutulu kob! HÌ derivatole siilto 
k(>biU^)iobÃŒeutr, ett;. Cuveutulu /;o&a,ce 
invctiatuli: Mikhmdi da ca correspuu- 
ditoriu cu .dav. kobì si cu iatellesHÙIu 
de omenr= prcsagiu sau semnu de ce 
are se »e Intemple, uoi nu lu ycimu neui 



^ CTO. 

d*in andito neei d*in cetìte; noi nu con* 
roscemu decà tu form'a cohia, pronun- 
tìata si cohie sau cohe^ cu intellessuln 
rautfrialo à e passere domestica , si apoi 
metaforioe : veree ^)ass&r€f sì chiaru, 
omu Si altu animale, cuvcniu, gestii, e- 
vm'mcntii, ete., ce se crede co annuntia 
fìitoriulu. Provenc. «obir, care dupo u- 
nii deriva d'in latine.sculu ciipere, inco 
ar potè av^ acea-asi origine cu alla no- 
stru cobire : joU eablr=:a cobi bfne 
fwiwr. — Ce 8*attenge acumu de celle 
alte cuvente in cpstioue, desf unele ca : 
cio^m sau riobu, oijm, ciporu, riufu, etc. 
paru asià de appropiate in forma de an- 
glesc, cbop, Ip, oiuilT, etc, cu tote a- 
ceste, considerandu, co acelle-asi cn- 
ventA, mai subacOllti-aHi fornioaicuin- 
tollesauri mai mulhì sau mai pucinu a- 
ualoge, se atìa si in limbtde sorori cu a 
nostra ; considerandu, co acesta coìnci- 
dentia de forma si intellessu a unei nu- 
merose fauiilia de cuvente, nu s'arpot:^ 
eyplecA in supposetiojiea uni:, irapro- 
uiutu d'in limhilo gcnuanice, de ore-ce 
acestu inipvomniu nu s'a potutu facft 
de cà tu iiitr'una e^wca, oandu limb'a 
romanesca incepusse dojà a traf vietia 
despartita si cu totulu nedepend^Mite de 
oeìlo-alte sorori alla sellfl; ronsiderandu, 
co intellessulu variatu allu cuvoateloni 
rouiant'Sci d'in cestioue nu m potè ac- 
coperi prin inlelIesHuIu "irte marj^initu 
si tìpecia''" "Ilu cuventoloni aiiKlosasso- 
iiice; con.' ^randu, co nuuiai intelles- 
sulu largu sì variatu allu radecinoi uub 
sau cop^grec. )tor,pote espieci in modu 
satisfactariu raultiple|o8ÃŒVHrielo ins*m- 
riarì alle cuvouteloru romanesci : noi 
aflà mu, co e mai multu ca probabile 
uascoroacuvt^nteloru rouranw.i d'ir- nen- 
tionafa radociiia, care in limb'a latiua 
a datu uu mai [mcitiì blastar ica K-uob» 
=:frauc. c'>p©aM:= ascine, raditure, re- 
masitie, farimature, etc.; èro in limb'a 
romilna, ca mulfe altole ce au occursu 
si voru mai occurge, a fostucu multu mai 
fecuiida. In respectulu intollessului , 
dupo celle espuse mai suau, credemu do 
prìsoHu a staruf mai multu; uè marge- 
nfmu ddro a attengo numai strìns'a ana- 
logia de intellessu ce sta, pre de mia 



159 



CTO. 



parte, intre dw/w^rw ca formata d'in xcoìi 
z^taliare san talare, si ialia, cumu se 
mai dice astadi, dupo frane, tailie, for- 
matti assemenea d'in tAilìer^taliare; 
èro, pre de altapurte^ intro roraan. ciufu^ 
cu insemnare de una speda de Ã’uha^ si 
grec. a7.u)Tj^ — 0x01:1^;, cu acea-asi insem- 
nare, formatu d'in ixcórr-rsiv^carpere 
=:a musica, a rupe sau sfasili prin cu- 
vente jocose, si prin urmare, in intel- 
Icssu ca si in forma, legandu-se de a- 
cea-asi radeclna cu xd7r-T£tv=:a lovf, 
sfermà , taià , rupe^ etc, — D'iutre cu- 
ventele in Gestione, ce noi amu presup- 
pusu co se referu la acea-asi radeclna, 
8'ar potè ca multe se se referia la alte 
diverse radecine ; asià , de essemplu, 
celle cu unu m in locu de b sau }) : cinnia, 
ciwnuUrn , ciomagu , eia , de si , prin 
forma si iutellessu, appropialo de '/.6^{w., 
ar potè fi nascute d'in c<?ma=peru, prin 
intermedi ulu unei forme de adiectivu : 
comiUf comia, asià in cà tu cioma sau 
duma, n'ar fi de cfitu feminiiutlu comia, 
cu i d'in syllab'a finale strumiitata in 
cea initiale, si iuatu cu ìntelleasu de 
substantivii ; in ciom^agu, doma ar fi 
Iuatu intellessulu de capetinat asià in 
cà tu donuxgu, arinsemnà proprie: ceva 
cu capetina, si in speciale batiu cu ca- 
petina, maciuca;ital.chlo«ia=comfl sau 
perù oste, de certu, formatu dupo acel- 
le-asi processe, ca si alln nostra doma; 
apoi cu ventole cn f: dufu, dufosn, etc, 
ani potè fi in legatura cu cefa, care, prin 
iutermediulu unni adiectivu cfifiuj ar 
•à i antaniu, prin stramutarea lui 1 d'in 
syllab'a finale in cea initiale, defu, apoi 
d'in acestu-a prin intunerecarea lui e 
in f4 inaintoa de labialea /", s'ar fi fa- 
cutu dufu; cuventele cu p : dpUj dporUj 
dpire sau dupire, dmjiire sau dum- 
pire, etc, au potuta a se nasce si d'in 
elppntt=:paru ascutìtu, reteveiu, etc, 
d'in care a essitu de^ertu cepu^ si pro- 
babile: tiepa, tiepKsìaf tiiifu, etc. in bcu 
de depa, deptisia, defu, cari au cautatu 
se iea alta pronuntia, togmai ca se nu 
se confonda cu celle assemeni de forma, 
déro diverse de intellessu : cepa, cepu- 
Ha, etc. ; asià in cà tu la radecin'a oob 
sau oep s'aru potè referf cu cea mai 



CIO. 

mare probabìlitate nnmai acellea d*in 
cuventele presupnse inacestn articlu ca 
essite d'in ea, cari si in forma si in intel- 
lessu se appropia ca mai multu de acesta 
radeclna, ciirau : copanu^ copacuj copita, 
S'cob-irfij s-coh-a, etc; io fine cuventele 
d'in cestione, cari in finalea radecìnei 
presenta unu 2> ' dopu, dojìUre, copitOf 
dujnre, dìnpavu, etc, stau, si prin for- 
ma si prin intellessu, in cea mai strinsa 
legatura cu vecliiu frane ohapler» cìia- 
peler sau cluploler, provenc. chaplar 
=:a cioplf, scobf, etc, vechiu frane 
chapnlhcr^ provenc. capiizarr^a cioplf, 
a despicà , etc, de unde cliapuls=]em- 
narìu, templariu, etc, forme, cari de 
certu vin^i d'in latin. capulus:=imaneriu 
de spata sau sabia, si prin metafora : 
spat'a sau sabi'a insasi, de imde in me- 
dl'a iatinitatea cnpnlare=:ataiii, a cio- 
parti, etc; apoi capua sau capo=ca- 
pone sau cocosiuscopita,si in mediadf a 
Franciei caparz^taiare, cioplire, sco- 
hire. etc. — In genere diversele forme 
de pronuntia, ce pani a luà nu numaì 
Tocalile, ci si consonantile aceliei-aai 
radecine, cumu s'a vediutu la artici. 
carceiUj si are se se vèdia inco si mai 
bene la artici. docHj apoi si mai multu 
incode cà tu aceste variatìoni, neconno- 
scenti'a accurata a legìloru, dupo cari 
se facu acelle variationi, redica obstacle 
preste obstacle intru urmarirea origi- 
nei cuvcntcloru, ce presenta assomeoi 
scambà ri : interessele celle mai vitali 
chiama pre Romà uii preceputi a se pune 
cu toti pre lucru spre a metiu-Ã  callea 
fìlologiei nationali de aceste pedice. D'in 
partene facemu tofcu ce potemu, indi- 
cando diversele calli, prin care amu potè 
ajmigo so respandirau lurain'a preste 
una insemnata parte a linibei nationale: 
in acestu articlu, ca si in tote celle de 
una intendere mai mare, nevafi successu 
cellupucinu a produce in fiacare convinc- 
tionea, ce noi impartasìmu, co vorbe ca 
celle tractate in acestu articlu, cari form^ 
dia una numerosa familia si tinu prin in- 
tellessulu lorn de cello mai delicate corde 
alle animei si vietiei unni poporu, nu potu 
fi, cumu pretendi! unii^ afora de forte rare 
esceplioni, impromutate d'in alte limbo . 



1 
I 

â–  




CIO 

CIOCANASIU, s. m., l.cuinteUessu 
reale, demùintìvu (TinciocanUy raicu cio- 
amu^ inaioru=nialleoln8; 2. cu intel- 
lessti personale : omu ce se nutresce cu 
à ocanulu, sì in speciale, cellu ce esser- 
cita messeri'a de a taìà cu ciocanulu sare 
d'io una salina=<iQÌ malleo salem fodtt, 
(▼©di 2. eioeu). 

CIOCANEJjLU, s. m., pl.-c,demiau- 
tìvu d'in ciocanu, ciocanu micu^nmal- 
leoXas; in speciale se uuitiescu celle cu 
rari se bate toh 'a, (vedi ciom), 

GIOCANIBE,-escw, v., mailer rei re- 
sero tuudore; 1. a lovf sau bate cu ciò- 
caMM/wsaucu cioadu; 2. in genere, a levi 
de mai multe ori, a bate in ceva cu verce 
alta instrunientu : ciocanesce cineva la 
frrestraj la us-iti, otc.; 3. metaforice : a 
XDustrà mereu» a bate necontenìtu cu cu- 
rentuiu, a invetii si admoni pre cineva 
care nu iatellege sau nu vré a intellege 
decuvente; a mustra cu locu si fora locu, 
a baretà pre cineva : m tofc dillele lu cìo- 
cancscuy fora se lu potu face a intellege 
«ìTprt, (vedi 2. ciocti). 

CIOCANITOKE, s. f., 1. ceva cu ce 
ciocanesce cioeva, instrunientu de cioca- 
nire, ai intellessu mai generale de cfLtu 
ciceanuìup care are de regula una forma 
determinata* constandu d'in una coda si 
usa capetina, precandu ciocanitoreapote 
fi verce lucru, ce nu are forma de ciò- 
ecNHK; 2. dfi acf metaforice, specia de 
|)asaere=plcus^ assemenea celici nuniita 
gkionùia d'in coce de Carpati, unde cu- 
Tentulu ciocanifore este pucinu conno- 
scatn cu acestu iutoUessu do passere, 
iare cu cioculu seti robtistu pctrunde $i 
45wr<yc scoWfa flrfeonTorM, (vedi 2. docM). 
CiOCANlTURA, s, f., Ictus malici, 
lsu$ lo\itura sau batere cu ciocanulu^ 
tere. lovire in ceva cu verce altu in- 
f u, (vedi si ciocu). 

\ NU (la Macedoromani sì citi- 
tanti, cicanu)^ s. m., pl.-c, malleus, in- 
jtnrmentu cu una coda de leranu, in care 
se afla fissatu una capetina cylindrica 
de lemnu sau ferru, cu care cineva bate 
f^rrnlu, toc'a, etc. — metaforice : a sia 
inuprecapulucuivaz=ti nuidipace, 
^ u cwcani, (vedi ciocanire)^ a staruf cu 
Torb'a ae facaceva; — ciocauM differe de 



CIO. 



158 



maiu (in locu de nmlliu^^maWeuH), in- 
tra cfitu maiulu este unu mare si greu 
ciocanu, cu care se batu in pamentu 
pari, taraci, etc, sau cu care se bate 
pamentulu, pre candu ciocanulu este 
cu raultu mai micu si mai usiorellu, 
asià inc3.tu lu potè mania unu singuru 
omu ; orologiele provediute cu mecanis- 
mu rfe a bate orele ati wm ciocanu, nu 
unu maiit, — cu tote acestea in locu de 
ciocanu se dice si maioru, deminutivu 
d'in ?naiu; — afora de acestea ciocaìitit 
se appleca in casuri, in cari n'ar potò 
intrd- maiu, adeco la obiecte ce au for- 
m'a cylindrica a capetinei cìocanului : 
ciocanu de racMu (=paharellu cylin- 
dricu de beutu rachfu), etc; — déroin 
celle mai multe casuri analogo se dice si 
cóciann in locu de ciocanu : eocianu 
de ponoììbuj eocianu de verdiOf eocianu 
de meru, etc, bainco pre a locurea pare 
a se pune difterentia de intellessu intre 
ciocanu si eocianu, asiil iiicà tu ciocanu 
de porumhu, de essemplu, se appleca la 
stuletcledeporumbucuratratude hobele 
lui, èro eocianu la paiulu sau tiev'a po- 
rumbului; cuventulu inse sub amendoue 
formele : eocianu si ciocanu pare a fi u- 
nuln si acellu-asi, cu mice variationi de 
stramntà ri d'in locu a suneteloru, fa- 
cute, ca la multe alte cuvente, cu scopu 
do diflerenti a unei nuanticde intellessu, 
(vedi 2- rioctt). 

CIOCARTKII, s. m., astuin, aschia, 
sboratura sau buccata de lemuu ce se taia 
prin ciocnrtire. 

CIOCARTIRE,-CSCf*, v,, Imperite se- 
car* rei «lolare; m II telare; l.aciopli reu, a 
taià si lucr:! unii lemnu in modu gros- 
solana; 2. cu acellu-asi intellessu, ca si 
ciopertirezz'd mutili, (vedi 2. cioctt). 

CIOCI, s.m.{luatunumaiìnJT^^«^.),8ac- 
ou1l podalesy specia de calciuni de lana 
ceseincalciapre3tecibote=franc.chan8- 
Bonj— cuventu neconno3Cutad*in ceco de 
Carpati; ?inlocu à ejye-cioòij ca si cioreìn 
locu do pc-ciore ? (vedi si cQ)ota). 

CIOCLA, s. f., Honorum manlpnliis; 
unu braciu de lerane, de fenu, etc, mica 
cantitate de lemne, fenu, etc.; — carru- 
cioru^ carni micu, care nu coprendo de 
cà tu una ciocca de fenu, de lemne, etc, — 



CIO 

ore cuventwlu d*ÌD cioóa saTi cioatf 

cu forma de deminutini; atunci diipo 

;Jegile fonetìce prenerali s\ir fi cenitu 

dochta. ctiparfìchia=:parerlin=:l(it. pa- 

rlenla. (vedi 2. ciocu). 

CIOCLASIU, 8. m., care carra lomne 
eu ciocVa. 

CTOCLOVTNA, s. f., appl^catu inse 
la barbati : r/ommd'ìn cei mai niginKì. 

CIOCLTT, 8. m., uiortiioniin Tertor pt 
foMor; cclhì ce una data, caiicìu pe^toa 
infesta mai in toti rrnnii tcrrele nostre» 
carro njorlii de peate si i immormentà ; 
cti incetarea rtaj^ellijhai, ne mai fìeiidu 
lipse de servitinhi unni a^tsenienea omn, 
cuventulu cu care «e mmiiea, a radititu 
cu totulu in desuotudine; d(^ro a« ùicp- 
pntn se so fa'^a si la noi iufrrpmìdi- 
tori de imnwntwntarc^ de ciiracfcriii 
differitu de alìu riodìloru^ si potttru a-^ 
cesti-a va cnuld seavotiiu ima nuniire 
speciale, care ar pott^ fi eoa de lihffinaHu 
=:ìatiii. liUHInHi-liiH* CU intellessu pro- 
priu peiitru uhuIìj ce ar es>'erfitil mes- 
seri'» de immorraentatoriu; — de^JÌ se 
afla si in turresoe cuventulu clucni cu a- 
cellu-asi ìntellessu ca si ciochiy iiise cu- 
ventulu romanescu potendn-se esplica 
in Illùdi] plausibile d'in propriulu ftìiuhi 
alìu !imboi»(vodi 2. rfocfi), ar potè se nu 
ne fi vonitu de la Turci, 

C10CMANIRE,-f 5r*4, v., *ll«r««rl, love 
prrUiiin coiiHerere; de regula ea reties- 
si vu» a se ciocntonl : 1. a se lovl in ba- 
talftì usiore si neiusemiiate, asiA in nìtii 
cioananirc corrps[Kuide in iutellessu cu 
frane. CBearnoiicher, eHcmrmonchviosfilfi 
s'rtU cioc^naniiu, dica iOiii; ha s*au ba- 
tutu cumtìitu, fìicii ttìtii; 2. metaforico: 
a se lovf in voiV, a se certa reu : amici 
ile mai wuUi anni, astiuii ne amu cioc- 
manitu si nm;— (corabiuationca fonetica 
em d'in acentu cuventu nu este mai li- 
straordiiiaria decà tucsin micsiorti,mic- 
siorare, etc., in locu de mictisiont, mi- 
cusiorarr), si prin iirmAre ciocmf mi rem 
locu derwr«)M«n(rf,(vedi ciWm, d'in care 
acuita do certu cioctétnanire; déro cunui ? 
— probabUe prin compunerea lui eioat cu 
mana, asiA in cà tu ciomnumire ar ìn- 
sernuA a se docni tu muneìcy sau a si 
ciocnl munelezz-tatinnii conserere). 



ero. 

- ■ ^ ■ ^- I II ■ ^^— ^M« 

CI0CNTBEr«8CW, roBlro ferirei \m' 
(l«re: cadere; fk-aiifrere ; conflltrerft ; 

1. proprie.: a lovf cu ciocnìu, a Rpare^e 
cu ciocuìu : gìocelc óocììpscu (n*aìe. clo' 
cite, candu se essa d'in vile ptm; Ã or'a 
superata cioenì reu in frante pre copU- 
ìtdn ce vrea se sejoce ru dens'a; — fora 
obìoctu reale : puii Worm'scM^r spartii cu 
cioculu gbiocele oualoru, ca se :^sa 
d'in elle : rri dornissc doì 2>nit nstadì 
rCacioenitìi ned unulu:Jl. a lovf san 
sparge oua cu oua, a lov( san sparsesi 
alte lucruri : la Pasce se dorne$cu oua 
ros'c; — in speciale, a cioatt paluxre^rz. 
sc^plioH vollldore := frane, trhiqiiert 
8. ca reficssivu, a se lovf cu arme, a se 
bate : arfìiaicle au inceptUu se se doc- 
ncara; herhecli se hatu, dorniììduse i>»- 
frirosiaiu frurUe in frunte; — ciomire in 
acestu d'in urma intellessu dice mai 
multu decà tu precedentele docntaìiire, 
déro mai pucinu decà tu h(^ere ; — de- 
spre conibìnationea fonetica cu, ce pre- 
senta docnire. se poto dice ce s'a dissn 
si despre conbinationea c»t d'in docma~ 
nire: docnire a ensitu mai antaniu d*ia 
doru sub form'a docunire, care, 8prQ a 
se ovitA verce confusione cu doranire, 
irassu iraniediatu d'in ciocann^ s'a re- 
dussu in urina, prin suppre.ssionealui t£, 
la fornfa docnire, (vedi 2. cwf«). 

CIOCNITORE, s. f., ceva care docnesc^i, 
si sparp^e. si in speciale : 1. sparffutoria 
de nucì sKudeallunc^nutiirraiiflrlbitlum; 
li. spezia de passere= ? certhU wi 
i^riionliiM alpliius» 

CIÓCNITURA, s. f., actiouG si reaul 
tatù allu acbionei de a docni, 

CIOCÓTCA, femininu d'in dùcoiu. 

CI0C0IRE,-e5ru, v., a face docoin; 
do regalia inse ca reflossivu, a scdocoi, 
a se face docoìu, n liiA appucaturele de 
docoìUf ne dico cu tote iuseinnà rìle relle 
ce are cuventulu docoìiiy (vedi ciocoin)^ 

CIOCOIMR, a. f, multimc de doc-o% 
classe a docoiìnnt, (vedi ciocoin), 

CIOCOISMU, s. m., portare. appuca 
ture, sentimente, aspu"atioui de cioco 
(vedi ctocoki), ^ 

CIOCOIU, s. m., l. terranii d'in Ro- 
manica libera numieau si mai nuuiesca 
Lieo adià : a) jiie boiari de veroe gradu; 



I 




k: 



Wpre deregwtori : prefedi, 9T]prefectì, 
jnderAtori, etp.: e) pre proprietari, aireìi- 
fJatori. pre insisi epistatìi accstoni-n , etc: 
fi) pre TercJnv» inibracatu in albastre, in 
Testimentp> differite incolore si stofaHe 
celle terrane^ci. mai allessu prt^ aceia 
d'in imbracati in albastre, cari nu es- 
•^rcita una messeria, ci cauta se si scota 
Alle vietici, fora labore, prin assiipriri, 
ittwllatorie si rapiri, d'in spinarea al- 
tui-a: 2. se numiean si mai nmnescu 
inc4> ^ocoi : fi) fetiorii sau servitorii 
boiariloni si altoru oneni cn stare mai 
tnare, si in speciale, fetiorii d'in cacasi 
cari inwcìau pre domnii Ioni laprenni- 
blare pre diosu san in trassnra. staiìdu 
in ace«tn d'ic nrma ca^iì ii: fì^^rtìtiilu 
trac^snrei si tinendii-?r cu raan'a denesce 
calcile in adensn pnse acollo pentrii a- 
cestr.-a, de nnde apoi espressioni ca : 
wWi tìììftht, ca f^fifi, ritrtUrìe iientfi- 
»=:n*am foatu, ca tene, servitoriulu 
nemeniii: h) nou'n holnnfi^hnnc. par- 
rvan** lat. homln^s iioyI; 3. dMn com- 
hinationea celloru dona int >llessiiri prin- 
cipali, cuniu pi a celioni scMiiidarie, cari 
p'au vediutu co resulta d'in acell»^a, s'a 
nascutii ìnsemnarea rea mai e:enerale, 
re gè lepA si se lejifa ìnco de cuventulu 
rit^cotu, adec<) ; a) omncarennescoìn sene 
pre lenpisitoriulii cella mai vile si mai 
sretio^ii facia cu cei mai mar* decà tu 
iien>;nlu. d^ro '^are cotra cei mai mìci 
ca eJlii arri^ta despretiuln cellu mai ne- 
ooienosu, trufi'a cea mai disfrenata si 
cnidiinea cea mai brutale; care fora mi- 
sericordia, fora fà icade Domiiedieujora 
ro»in*> de omeni, ai fora neci unu senti- 
tnentu do onore si de demnitate omc- 
nesca, storco si despoia pre altii in fo~ 
\om\n sen, canta prin basse intrico 96 de- 
rapeue pre altii si se se redice pre rui- 
n ' ' <ì coramite, fora scsotttrbnrr 
Il ,' iiti'a sa, lasitatilesi infaniìelc 

celie jmii mari; h) riocoiuìn, asid cunin 
e adumbratu sub 3. n), este typulu in- 
sofii allu addeveratului ciocom; ca se 
mefite in.^e ciueva acestu nnme, nu e 
de lip3»^ !*e unesca in sene tote caracte- 
riele c-ùte noi amn indicatii si altole ce 
irMe atuu scapata d'inv edere; adjuni^e 
^e lia ÃŒQ cineva unulu san doae d'inca- 



racteriele typiilui, adjunpre se fla mimai 
san Jasiu si haftffu Un<fusifnrtH cu cei po- 
tenti, san w««<7r« si tjfrannu Hf^omenosu 
si neimhlandUu cu cei mìcif dau rainto- 
riu sì dfispoinionu sau traHÌoriu ce se 
nutresce rVìn swlórea nltiìnt-ù^ san omw 
lipsitu de sen/imevitdu onoréi si dem- 
nìtotei saìle, etc; si unni asflftnmnea cu 
totu deroptulu seapplecanlitaeledecfo- 
coiu; 4. in anele locuri ci4)Cùiu se dice 
m locu do rioroiu, si pretotendinea, 
in fìoraani'a libera, este c.tifìoscuta es- 
pressionea ; ciacoiu fìnlcraHi^ applecata 
de terranw la aceia d'in cei co numesce 
ellu riorai, cari respundu cflti: mai bene 
la typìilu noroifdw:~ncéiì' !'in unna 
insemnare este de<^iyiva pentni determi- 
narea otymologiei cuveutului rioroin, 
assiipr'a careia s'an datu multe si di- 
verse pareri, de cari lectorìulu va fi, cre- 
demu, roultiamitu co In scutimu : fien- 
duco ciocoiu este unu mftsculinu d*in 
c/0''rt, formata ca si vìdfwiu, ì^rosroin, 
mffs'^vu, etc. d'in vulpe, brosca, musra; 
fìoiidu cOf in fapta, se rì dice pre a 1o- 
curea ciocoiu in loca de cioroiu, évo ciò* 
cotti (pdvridH osto senguruusitatu. pre- 
oà tu noi Rcimu, in locu de cìoroiu guh^ 
rati*, adeco in locu de acea dora caro 
e baìtiata sau inclusa si prò la gutu ca 
cu una specift de gtdeni mai alba de catu 
restala corpuluì; aceste doue impregiu- 
rari aru fi ìndestulle a ne incredentiil 
co nomiu «e le^a de acea-asi origine cu 
doca, co nu e do cfttu maaculimilu ciocci; 
iUro mai multe alte irapreeiurà ri viuu 
ftp confirme acesta etymolo^fa : nurairea 
do eroncanu, specia de vultuni la.siu, 
lacomu si spurcatu. inco se appleca la 
asià numi tiì Ciocci Mwr», allu cAroru sto- 
maca este mai larga si mai greudesa- 
taratu ca allu ciocmlorn mici sau cioroi- 
loru; in fine, prin una reminescentia a 
passeriloru do la laculu .Stymfalu, cari 
infesta pre locuitorii Arcadici cu infri- 
coHÃŒatelc loru ciocurideferru, Romiluulu 
a applecatu si ciocoiloru, ce lu storcea, 
numele de passeri cti ciocudeferru, (vedi 
si 2. ciocn), 

l. CIOCU, Imitu cu intellevSsu de ìn- 
teriectione sau de onoiuatopftia, npre a 
espremo sunetulu ce proiluce una lovi- 



156 



CIO. 



tura : audiu la usia cwcu, ciocu, fora 
se scili ce e. 

2. CIOCU, s. m., pl.-«n, ro^trum; 
1. insemnarea epa mai ordinaria a cu- 
ventului este cea à ehotu de passere^ care 
in linde locuri se chiama si pìisc.u, èro 
in altele si ro5^M=rostrinn; 2. prin me- 
tafora applecatu : a) la barbi'a : ciomlu 
barbei, si mai allessu la perulu barbici^ 
caru se lassa nerasu, pre candu restulu 
barbei se rade : j^orta ciocn ìa barba ; 1 
b) lapisadu uuei luntro si altoru vase de 
plntitu. — Multimede cuvente» cari pani 
asereferf laacea-asi radecina cu ciocu, si 
d'in cari parte au occursu pino acl.cumu 
cicidiref ciocanu, ciocanirej ciocnirCf 
ciocmanire, ciocia, ciodu, cÌjOCoìh, etc; 
parte au se occura de aci inaiate atclhi in 
Glossariu, cà tu sì in Bictionariu, cumu 
ciochmaj cìoca, ciorchinUf ci utpdtre, eie, 
facu d'in lu-marirea etymologiei cuven- 
tului un a d'in cestionile celle mai in- 
teressanti pentni limb'a nostra, custione 
inse si mai grea de doslegatu de cà tu cea 
ce a avutu de obiectu etymologi'a cu- 
ventului ciobu trac tatù mai susu. Si mai 
antaniu, se enumerìrau principalile cu- 
vente, ce, dupo forma, ar potè cineva cu 
mai multa sau maipucinu dereptu referf 
la acea-asi radecina cu docti, si cari 
s'aru potè reduce la doue classe princi- 
pali : antani'a classe ar coprende acelle 
cuvente, in cari radecin'aciocsepastre- 
dia curata sau pucinu alterata : a) cura- 
ta, cumu : cioC'U, ciocca, doc-anu, cioè- 
anirCt cioc-nirey doc-manìre ^ cioccla, 
cioC'lasiUf cioc-lu,cioe-lina,{^=€Ìochina)j 
cioc-oirct cioC'Oiu, ci^e-arlanu, cioc-ar- 
liuj eie.; h) trasformata prin intunere- 
carea Ini o in m sau scamharca tonuei e 
iu medì'a (/iciuc-a, ciuc-urtif ciuc-uiiref 
ciuc^tUire sau cnuj-ìdirey ciuc-iureie^ ciuc" 
iurcdiu, si prin taiarea srllabei initiale, 
c-^urediUy ciuC'iurecìùn, si prin acea-asi 
abbreviare ca si in cellu precedente. 
C'inrechiu, giug'iuìirc,sdìn fine prin mo- 
iarea si desparitionea complecta a lui ti: 
cic-M, cig-a^sì la Macedoromani : cic-anu 
=:ci^c-anuj cic-anirCy etc.; in a dou'a 
categorfa aru intra acelle cuvente, in 
cari radecin^a cioc se presenta sub for- 
m'a mai originaria eoe sau cuc : coc-a (nu 



^ eia 

cu insemnare de coca de farina, cì cu 
cea de pruneti de currendu nascutu), 
coc-adia, coc-olirCj coc-olosiu, c^c-olosire, 
coc-onuj coC'Onire (si cu r adaussu : core- 
o«i>e), coc-osiu (li Macedoromani eoo- 
otu sau cuc-otu), coc-osia^ coc-osiare, coc^ 
otiti, coc'OtiarCf coc-iaìiu, coc'ihaf eoe- 
ioctiy coc'ioba (la Macedoromani pro- 
nuntiatu cuc-iuba cu insemnare de per- 
tica sau buturga, si prin armare analogu 
in intellessu cu cea-a ce la Dacoromani 
se cMama cìicìba sau eugXba, cujiba), 
cuc-uma, cuc-ìma, ctic-uiu, cuc-uiatu, co- 
twan<ic«(prescurtatu d'in ciic-omanacu)^ 
cuc-iidla sau cac-iulla, atc-tinarCf cuc- 
ullionu (si prescurtatu : Crtdlionu)^ cuc- 
urtdiu sau cuc-urttdiuj cuc-utiu, pre- 
scurtatu : c-n^iM=:termenu de a resfaciÀ 
si chiama canii; apoi la Macedoniani:cM- 
c-M?/a=:gogosia de metasse , cuC'ullaz=. 
verice fructu de forma conica sau sferica, 
CKC-^a=papusia, cMC-MÃŒt/ia=nume spe- 
ciale allu frnctului de pinu ce are forma 
conica» ruc-tìntt^;coteiu sau bolteiuzr 
cane micu; in fine prin transformarea te- 
nuci e in m^Ã \2^ g : gog-osia, gog-ondiu, 
gog-a, gog-omanu sau gttg-untanu, gug- 
ulirc, etc; in fine, déco admittemu, co 
unele d'in formele provenit<3 d'in rade- 
cin'a' cioc sau eoe s'au poiutu cresce cu 
unalicida, hicru ce seintempla forte a- 
dessu, cumu se potè vedo, de essemplu, 
chiaruincuventelelatine : frausro, taiisri>y 
riiini^n^ hero, etc, comparate CU celle de 
acea-asi radecma : tactus, ruptas^ fra- 
grili»; atunci la radecin^a eioc sau eoe, 
s'aru potè referf si cuvente ca : coc-iorba 
=:in intellessu cu coc-iubay sau cuc-iuòa 
de mai susu, ciorchina (cu unu r adaussu, 
ca se nu se confunda cn ciochina, si prin 
armare nu se potè crede, co ar fi venitu 
d'in ture, cearklm), cionc-Ut cionc-Oy 
ciung-u, ciuiig-ire, etc, (vedi inse pentru 
aceste d'in urma sì cm)t£«); apoi sau pria 
abbreviare d'in coc-osiu, coc-osia gog-o* 
sia, etc.,auessitucos(*H, costa, gusia^ etc, 
sau de a dereptuln d'in eoe s'au naseutu 
co-ciu, care s'a transformatu in urma in 
cositi, cumu si siurUj sioca, etc, se dicu 
in locu decìuru, cioca^ si in celle d'in urma 
prin alta transForraare a tenuei e in g, 
s'au potutu nasce formele : cogiu^ cO' 



I 

4 

I 
4 



CIO 

ffia, eìc.y pronuntiata ca cq/w, coja, co- 
jire, etc., iutogmai ca si./Vrw, ??>yc, etc, 
in locu de geni, Unge, — De partca forraei 
an aru fì asìà déro obstacle ueìnvinse 
spre a reduco cuventele pino acf emt- 
srate la una si acea-asi radecina; se ve- 
ìmn insa^ deco si iuteliessulu ne auto- 
rin la c«va assemenea. Dero mai aa- 
taniu so vedemu si in limbele sorori cu- 
Tentele analogo cu alle nostre informa 
si in int<*lletìsu : italic. clocca=:maim- 
chiu de frundie, de fiori, de perù, niotiu, 
tiifa, crescetu, punta, etc. (sensuri ana- 
loga cu celle ce au alle nostre : ciocu de 
paiisere si de barba, ciockina, cim-china, 
coccicaiy coc-adiaj etc); clocco=cepu, 
parn ascutitu, si, metatorice : busceanu, 
«tupidu, incapetinatu, etc, ci'>ccliotto= 
lemuu de neteditu cusutnr'a (aualogu in 
seasQ cu ciocanuìu nostru); deniinutiv; 
eloccola=imicu manuchiu de lemne, de 
perù, etc. (aualogu in forma, ca si in iu- 
telldssu, de una parte cu ciucum, de alfa 
cu ciocloj in care l s'a pastratu ca si in 
/ac^Mi);clonoo=inaacu, az<n^;clouoaro 
^trunchiare, mutilare, bere fora me- 
Bura (ca si allo nostre ; ciungirey ciucu- 
tire); cUco^^asinu si ciacco sau cionco 
^pOTcu, frane, cochon, (analoga in sensu 
cu alle nostre : cicu, cocina, ciusiu in locu 
de ciWm, care se appicca asinului, cumu 
riporcului c/cM);cocoft^capii, capetula 
fosu, la Hageta, crescetu, creata, cresta- 
tura, frane, cocìie^ nave, tra=!sura; cocco 
si cBeoo=ou, gbioca de ou, frane, cofine^ 
persona cara si favorita, obiectu de af- 
fJectuosa amore, etc; cocchio=:trassura, 
e«e«UBata (analoge in intellcssu cu: 
ciocìa,cÌHcay coca, coco»K,etc), cocclilno 
irrfranc. coqnin (aualogu cu ciocoiulu); 
eoc*gt»« = abuudantìa estraordinaria, 
cava rarn si anevoia de afiatu, frane. 
coca^nc=pane conica, terra imagÌDarìa 
^CiOQU e si cucniat'a, in cspressionea : 
duee'tc-ai la cucuiata); accocoUrni=a 
se deémerdà (analogucu:a5cciu^4/&,a 
9t giugiuìi, a se gugtiU); cocoWtì sicucul* 
1^ Illa de preutu, sj>ccia de fungu 

rea, (compara alle nostre : cui- 
! vi,/<^cuculliouu, ciuciurcùv), cocuzza^ 
curazia y cocazxolo=capu , crescetulu 
capuloi^(compara|alle nostre:coco^ia,^(^r- 



CIO. 



157 



teciÀtia in locu de tortecHCntia), etc; eoe- 
clarzfranc. cosse^cosia sau coja, pelli- 
tiora, ghioca, etc, coccolone=:pitulatu, 
ghiemuritu, pusu pre vene, etc. (aualogu 
cu allu nostru cocolosiu); d'in ispani- 
c'anuvomu cita de cà tu;cliocoz=franc. 
choc=:cfoc-ni>e, chochaz=speciade bufa 
(analogu cu ciuredìu sau ciuc-iuredìu), 
chiiche=:ctoc«, cocar:=lingusiro, resfa- 
ciare (analoga cu coconirc sau carconirej 
ciocoirt', gngulirr, etc); coe1iÃŒna= frane 
cttohe^scrofa; cooota^:peru ds la cefa, 
eocoto^^cefa, co?ote:=vitia de perù (a- 
naloge cu alle nostre : cocotiu, coco" 
dare, etc), coijroUozrcefa, crescetu, mo- 
tiu, cocianii; cnpujata-=crocMr/(a chch- 
ìata, etc; apoi frane, toti^cor.oshi sau 
cocotti, coiiuH=muiidn], elegante (ana- 
logu cu allu nostru: coconu) ^ tmtiuQm&r 
:=ciocarUa, c!»car<l©^nodu de cordel- 
le, etc; in latin. cucuUas sau cuculiai: 
cacìuUa preutesca, gluga, etc;oucuIUo- 
onls^cu cuuuUus (analoge cu alle no- 
stre : cucìdlaj cuciulla sau caciuUa, cu- 
ctdlionu sau ctdUonUj etc); cucuinia= 
cucuma (si do acl cucìnia^ cucila, gugu- 
nmnu, etc). — Cercandu acumu se ve- 
demu cumu in tote aceste cuvente , a- 
naloge in forma, amu potè afli lìnilu 
Ariadnei^ care se ne conduca prin laby»- 
rintulu de inaemniri asià de desparate, 
ce presenta in appareutia cuventele in 
Gestione; si considerandu co in limb'a 
greca xd-xosj^grauntiu, semburOj pel- 
litia, saccu, etc, cumu si xóf/Tj sau x<5X" 
X7]=Jimace saumelcu, concba, gog-osiuj 
S'coca sau s-coiatj ghiocat etc, insemna 
lucruri mai multa sau mai pucìnu ana- 
loge in sensu cu cuventele romanescì 
d'in Gestione; considonindu co radocin'a 
ce resulta din cuventele grecesci mai 
susu citate este */.o'/ sau xox : de aci con- 
cbidemu co form'a cea mai originaria a 
radecinei cuventeloru in Gestione este 
eoe sau cuc, Cea mai simpla forma 
d'in radecina eoe sau cuc, ce atià mu 
in limbele romanico , cu intellossu 
cà tu se poto do appropiatu do cellu 
ce resulta d'in radocin'a grecesca, adeco 
de cevu rotundu si conicuj cumu este 
■«nM?(w*ace3auunuWM,una^Oj7os/a,etc., 
este recliiulu catalonic. coca sau cuca^ 




15S 



CIO. 



capu, cregcetiilusau test'a capului,ciimTi 
HÌ alili nQStru ouo«^coperenientu <le 
capu, si in speciale: c.uc*a domnesra; éru 
cocaj cu foruia de assemenea forte sim- 
ula, presenta in tiiiib'a nostra titiu ìn- 
tellessn metaforicii din celle mai de- 
partate, adeco pmncu de currendu na~ 
scutUt déro care totusi se potè usiorn 
referf la coca cu insemnarea primitiva 
do capii, dfl oro-ce, capulu tìwndu purtea 
cea mai iiisauiuata a omului , 'à aiù. incà tu 
80 ioa peatru lìentì'a iatrega a umii omu 
sau animale : capete de omeni^ eajìetc de 
vtte=.oìnmì^ vite, coca de la insemiia- 
rea do c-ai^u a potutu usioru trece la in- 
soiTQiiarea de ficntiaj si in spcoia ficnt'ui 
predUectUf cQpUlu de currendu nascutu 
ca obieclu c^lTu cclki mtti affectuosa a- 
more, bì de ^cf la insemnare mai gene- 
rale de veri-ce nltn obicctu de iilfedionc 
8au dorcntia jìnssìonata, iusemuaro ce 
are si form'^ mai alterata cittcìt : cine a 
copiUoru ejooulUt cumu si c«c-^a— pa- 
piisìa; asìÀ in lattiiesce carum cAput= 
frane, chèro téte eate una espressione ce 
arrota obieotulu miei delicata «i infocata 
amore. DéoQ intellessulu, ce presenta 
cuvente ca piuca si coca, intellessu in 
apparentia aeià de departatu de allu 
romauescului cìéCUf si catalonicului coca 
bau cuca, 89 esplica inmodu naturale si 
rationaltì pf|n insemnarea primitiva de 
capti, ce are oooa Bau oooa; atunci assu- 
pr'a sensuloi unoru cuvontc ca : cuctdiu, 
cuctditia, cuculia j ciwurutiu, ciocu de 
passere san do barba, ducuruy aicidlionu 
sau culliotm, ciwtmaj aiawiiìf cocianit 
sau ciocanut duciuretef ciochina, cior- 
china, gogosia, cosiu, cogia de ou, cocc- 
hia, cocadia, cueim, etc, ar fi do pri- 
sosu a mai persiste, fieudu-co tote aceste 
cuvente, desemnandu sau obiecte de 
forma mai wultu san mai pncinu sfe- 
rica ori conica^ sau obiecte in strina 
relatione cu ouca sau eoca:=capu, nu 
presenta de cà tu metafore din celle mai 
usiore de intellessu. Nu se cere déro 
dec&tu a indicd in c2it«-va vorbe, cumu 
se lega do intellessulu radecinei prin- 
cipale insemuarea acelloru cuvento ce 
para a 6 ca mai departate in seusu de 
iutellessulu radecinei : pria iuterme- 



diulu lui cinciUire sau dugulire, care 
insemna nu numai a luti .sau ciupl cu 
ci^ciUu^ ci si a scarpina sau destnerdà 
cu ciocidUj se espleca cumu giugitdtre 
sau gugidire a trecutu la insemuarea 
mai generale desnierdat'c sau resfariare 
in veri-ce modu; ciuciurechiidu sau cm- 
rechiuìii se espleca nu numai prin intel- 
lessulu mai departaiii de ohinctn de pre^ 
d\hctmH\\:.\s)x\\\\\ vedJutuin coca.ciuca ai 
cucia, ci HI prin lonn'a obiectului mau- 
caroi co se chiama ciurechiu; coconu cu 
celle do a dreptulu d'in ellu derivate, 
cumu si cutiu (scucili), cnconu^ etc» se 
espleca totu ca si duca, coca si cucia, 
ca atà te obiecte de predilceiione si de 
affectionc; cocosiiUn sau cocotulu, ca si 
ciocurìia, passero cttcuiata sau viotiata, 
in poterea unei metafore d'in celle mai 
pncinu cutediatoria,merita cu dereptulu 
numele co i a datu Homà nulu; nu mai 
pncinu cioc\i, ca si ciocoìidu^ (vedi acestu 
cuventn), atà tu in intellessu de passere 
cà tu si de omu, ca fientìo la care cioculu, 
Ungarirea, Imgusirea, si sugerea sange- 
lui fratiescu, sunt cà te-va d'in earacte- 
riolo dìstinctive, si-au luatu numele 
prin una metafora asià de pictoresca si 
jnsta, ca ai cea co a datu in ital. coc- 
cliluo, in frane, coi^ntui si potè si in 
latin. eooolo*oni»5 coda si docla se es- 
pleca ca ccva capace, cumu oste rwc'a 
sau tesila capului; si do alracntrele in- 
sisi pootii antici facoau Afrodite! sau 
Venerei una carrutia d'in xf^T/'ì ^^^ 
y.ó-(Xyi (ace.stu d'in urma cuventn asìà 
déro analogu si in forma si in intellessu 
cu allu uostru chela); ciocia si a trassu 
numele sau de la ciocia iusasi, in c^re 
incarCi^, ca nesce bnsceni» mortii, ca so 
i carré la gropa, sau de a dereptulu d6 
la ciocu, ca si docoùdu, cu care sémena, 
ifitru cà tu si uuulu si altulu si tragu 
trainlu d'in mortationi; ciucutire, e uuu 
verbu derivata d'in unu adiectivu ci«- 
cuiu, care, ca aualogu lui cor«r</(i=iar- 
matu cu buuo come, ar insemnà amnitu 
cu unu bunu ciocu sau instrumentu de 
stigcrc, si astufellu ductUire in insem- 
narea sea de a he hcìie, a suge bene, se 
esplica forte usioru, fora se mai adau- 
gomUr co ciocanu iusemnandu si paha^ 



I 

I 

I 



do 

tm, óucutire ar potè avo inteUessulu du 
ri scnr^ pcCiaric; ciungire de la intel- 
ai ssnlii a Cibili cu cioculu a potiitii trece 
1 insemnarea maigoucrale di a rnultld, 
a^fact: nuincu, si in Hpecialo, de a priva 
ina, intogiiui pruciuuu iu intel- 
rntrariu latm. intoser, d'iu Ua- 
yere^-^d atteoge, iiisemua proprie ; ne- 
aiitnsu, neiììceputHf si de aci : drpUnUy 
xntrtgUt cotìipletu; cocinaf cociuha^ ca si 
it&l. ciocco ) ìnsciuna proprie : ktnnu 
ascWi^M^iiisemiuireue se légaastu-l'ellu 
jiiiorn de a rade<:iuei eoe sau cuc^ceva 
roiundii si conict4j si apoi la genere : 
jMtru, pertica^ busct^ann^ etc; cegu sau 
ciga, atatu ca pesce cu chcu sau bota 
hmffu si csiutitu, catu ai ca vertvtiu, 
sfericdia sau scripdv. iiico se lega u- 
sioni, pria LutellessUf de radeciif a data 
de noi : iugrecesce xo/->v£ai (d'in acca- 
nai radeciiuicu >c*ì/-à tj si AÓ-f-yr^), cuinu 
si ui latiuesce corresponditonuiu cuoh- 
lf«, ìiisemuawk'i^M, vcrUtiu^scripcte^ etc.; 
in Ikub'a nostra d'iu ooohioa sau cooloa, 
forma ce inco esibiate iu latìnescc, sa 
formutu d(* a dereptnlu codia, care, prin 
ftrainutarea lui U d'in syllab'a tinaie 
in c^*a initiale, a deveuitu dioca, apoi, 
prin scainbartìa teuuei e in medi'a <j, a 
adjuu£U gliuca^ cuinu pronuntia Mace- 
doroiuaniif ai ghioca^ cuniu iJroimntiiimu 
noi l>aC'>ronianii; ghiocu so appicca, in 
li 'tra, la test'*^ mclcuìin, oului, 

*-... . ^.lu s-coicei, etc, òro sub forma 
mftsculìna ghiocu la tesCa de melcu sau 
de scoica, cu e4irc ghicitot-esscle ghice- 
$cti, de unde se vede totudeuna data co 
gkidre este in locn de ghiocirc prin im- 
moiarea lui o in u si apoi iu i : ghia- 
«ire, ghUdre, ghicirc, si acesta etymo- 
higia esito nu nmnai una probabilitatc, 
comu u fì cea care ar referf ghicirc la 
genu. glUck^uorocu, cu iusemnarea 
d»! a sj^unc norovului^.ùà tic, dlru la 
b-tBjie arenture^ ci una dopliua certì- 
tadine, déd? ne vomu cugetà co in ìocu 
3« a ghici se dice sì a catUa in ghiocu; 
-. '- j 1 'I dtVo d^iu coclea, prin divei^se 
;ii".'.:nuni foiietictì, s'au formatu ^A(0- 
cu^ ghioga, ghiocu, ghiudre,ghicire;iot\i 
.':.;. -: i rin tjcarabatioui fonetice ana- 
^ . A dereptulu d'iu coca lui coc- 



cio. 



159 



tea s'a foruiatu coc'iuca, (vedi cadìtga si 
ciga sau cega), atciuga, si prin abrevia- 
re : duga, si iu line dga^ care,' in limb'a 
nostra s'a applecatu atà tu la obiecte ce 
laliriulu nuinesce cu cuclon, cuiilu si la 
altelf* ce presenta vreunu caracteiiu a- 
nalogu; de uude se vede si mai lumi- 
natu, co nu e probabile co noi se tizuu 
impromutatu de la Slavi, oumu pre- 
tende inveJatulu Miklosìch, cuventulu 
dgitf ci cu inuitu mai probabile e co lim- 
beltì slavico, iu cari cuveutuiu sta iso- 
latu si inespliuabile prin vreuna rade- 
cina, Tau inipioraiitatu d*in liinb'a ro- 
mà na^ in cave eliu utla una esplecare 
cAtu se potè de satisfactori'a ai in t'orma 
si iii intellessu; in fini» cìcu, cu inseui- 
nare de cioc-nirCf la Miicedouiaui, ott 
presenta neci una greuiate de espli3caré, 
si cu aUltu mai puciuu dc-ntrf^^ere^ 
pure prin cioc-nirc, si nietafafice: wo- 
rire; évo insemnarea de poreu, ce are la 
Dacoromanì cuventulu ckuj oa si iu 
ital. ciucco, frane, codio si oochou, oste, 
fora indouentia una metafora d'in cello 
mai cutedialorio alle vigorosei imagi- 
nutione a poporulul, nu inse mai cuto- 
diittoria, neci mai grea de esplecatu de 
outu mie aitele, cumu, de essemplu, sbo* 
raluruj care formata d'in sborare, in- 
sómita proprie actiom sau rcsuUcUu allu 
actionei de a sbordj ca si loviiura d'in 
lovire^ déro care se dice de ordiimriu cu 
iuteliessulu de aschia, rdcveinj de^ka- 
tura de lemnu, etc., intellossu ce se es- 
pleca fora groutate, dóco ne cugotà mu 
la espressioni ca : a sbord cajtuln cuiva : 
totu asiìl de usioru ne vomu osplecA, prin 
radecin'a eoe sau cuCf si iutellessuiu de 
porcuj ce are cicu in loca de a«c«,déco 
nu vomu cugetà co porculu este ani- 
male ritosu 31 incapetinattif ritulu si ca- 
jìdina avendu sensu analogu cu cellu 
ce are cuca san coou, afora dóco nu ar 
vré ciaeva se espiece cicm sau cica, ap- 
plecatu la chiamaroa porciloru, ca ab- 
brcviatione d'in^o/*-cicu, ca si cioru d'ÃŒn 
petioru; noi in se preferimu a vede iu 
cia4 unti blastariu d'in radecin'a eoe 
sau cuCf cu atà tu mai multu, co cicu 
sau ciHcu corres|>onde cu ciuòiu in locu 
de duciu, cf^prcssione appiccata Rsinu- 






160 



CIO. 



lui ca animalo de assonieneà lotosUt ca~ 
petinosUf incapeiinaUi si stujyidu ca 
una cocìuha sati busceanu. Déro fecun- 
ditatea radecinei eoe sau chc in terre- 
nulu romanescu nu se marginesce mi- 
mai la cuventeio de noi enumerate in 
acestu articlu sau la aceìlea cari vinu 
ìinmediatu d'in vreunulu d'in aoeste cu- 
vente, si pre cari ar fi fostu de prisosu 
a le mai infiri pre tote, cumu de essem- 
plu, cuc-uvaU:=passere cucuiata, etc; 
mai multe alte cuvente alle lìmbei no- 
stre an*eta, atatu prin form'a, cà iu si 
prin intellos.sulu Ioni, co au essitu d'in 
acea-asi radecìna : d'in acestea noi uu 
vomu cita de cà tu doue, cari presenta 
radecin'a sub form'a cea mai simpla, si 
dMn cari unulu a occursu de mai multe 
<Jrì in acestu articlu, adeco : femin, 
s-coica in locu de s-coc-kt, pria stra- 
mutare^i lui ì d'in sylìab*a tinaie in cea 
initiale, si mascuL s-cocu de mora, 
cellu d'antauiu asìi de appropiatu in 
forma si identicu in intellessu cu grec, 
xé-|7j]3au%óyX7]=latiu.concha,érocellu 
de allu douilea tìendn cellu d'antaniu 
cu forma masculina, trassu d'in cea fe~ 
minina s-coca, ca si ffhiotm d'in ghioai, 
si applecatu cu intelicasulu do capaci- 
taie, care inco se coprendo in radecin'a 
eoe sau cuc. In lìmb'a latina^ d'in con tra, 
acea-asi radccina pare a fi remasu forte 
sterpa : coci afora de coch-leu sau coc- 
lea, coch-loar::^lìngura,coiicU*A, conoh* 
>Uumy cari s'au introdussu, cumu se 
vede, d'in grecescele v.cr^-X!a^, xó^/if), 
X07y6Xtov, nu aflà mu, in acesta limba, 
formate d'in radecin*a eoe sau cuc alte 
cuvente de cà tu : cnD-uUus sau cncuUay 
cuo-umUy cuc-iJinat cucamera, euc*ar* 
beta, si celle derivate immedìatu d*in 
acestea; d*iii acesta impregitirare resulta 
una nona proba, (vedi si boiu), co in 
limb*a nostra s*au potutu pastrà multe 
radecilie mai bene ca in cea latina, si 
forma d'in acelle-asi multirae de cu- 
vente, ce nu essiatu in latin'a classica: 
si de acea-a, la esplecarea cuventeloru 
limbei nostre, nu se cade se ne margi- 
nimu in cercolu strimtu allu latinei 
classico, ci se no intendemu vederile 
mai departe, preste tota campulavastu 



allu limbeloru none latine, sì chiaru d'in 
collo de acestu vaatu orizonte. In lìmb*a 
greca, a niune in dìalectulu dorìcu, se ^ 
aflasiform'axoTTacu intellessu dero/Hi^H 
cefa, etc, de nude apoi xorcdtptovi^ca- 
petina acestoru fructe, gamalfa, etc.,^ 
xÃ’TTo;=:capu, cefa, si prin metafora :^| 
coc'Osht sau co-cotUf ca passere CMCMio/a,^^ 
si una specia de pesce numitu si in la- 
tineace i?obio caiiltatn3=:franc. cbabat 
(rz proprie : capd ino. <! ulti); xo-stj^oc^^^ 
specia de merla ctACuiaia sau vwtìixta^^^ 
specia de cocosiu tare cncuiatu, etc; si ^\ 
fienduco in grecesce duplu o si duplu t 
esteunusonuderivatude celle mai multe 
ori d'in guturalilex,7,-/, siuerate, cumu 
se potè vedo d'in formele : Tupirroì sau 
7r[>iaaa>, ^pittoj sau ^ptasw, èXdttttov sau 
èÀdioooìv, etc, comparate cu tTpà ^-tta, 
^plx-7], èXa-/-ò;; de acea-a potemu admit- 
te, co sixoTxa, xótto:;, etc, sunt sau pro- 
venite d'in radecin'a %ox^coe sau cmc, 
prin siuerarea guturalei x, sau formate 
de a dureptulu d'In una radecina si mai 
simpla ce ar ave un*a d'in formele ea^ co, 
ce, ciif cìf etc, cari se reproducu in cu- 
vente ca: ca-^/M^ :=capu, xot-Xo;=:cavu, 
ce-lum, cw-lum sau coelum^ceru, xfy-^ii 
^capu, xò-wTj^cavitate, luntre, coli-' 
ba, etc; xo-tuXTrj=:vasu, mesura de liei-] 
de, etc (analogu asia déro cu allu nostni' 
ee-tura sau ciu-tura, atà tu prin intel- 
lessu cfttu si prin forma), xw-voc^cona, 
xo-Xsog si xot>-Xsóc=téca de spala, sacu, 
bursa, etc.^latin. on*Uuii=sacu, sacu- 
letìu, (analogu si in forma si in senau cu 
allu nostru eo-iu in locu de co-?i»), etc, 
tote cuvente ce espremu lucruri cu unulu 
d'in caracteriele de sfericUcUe, rotundi' 
tate, conìcitate, capacitate, cavitate, etc. 
coprinse, cumu amu vedintu in obiec- 
tele espresse prin cuventele ce noi amu 
preauppusu ca nascute d'in radecin'a coc_^ 
sau ciir,(vedi inso si ciontu). Déroadmittà ^| 
clneva ca base una radecina vaga: ca sau 
co, sau una radecina mai determinata : 
coCjCuc; nuemai pucinu adeveratu, co, 
d'in cà te sau spusu, resulta, co vorbele, 
de cari a fostu cestionei acestu articlU|fl 
se lega bene, atà tu prin intellessu, cà tir^ 
si prin forma, de radecin'a luata de noi 
ca bosea acestoru cuvente : atà tu-a a* 



I 






CTO 

peu truca uBaetvmologia data se se 
nntl^i nu numaica probabile, cichiani 
ca certa; si prin urinare suppositionea 
eo aniele d'in cuvent^le in Gestione, cumu : 
coedanUf cosiUf cocinaj (vedi si ciontu, co- 
ietiu)^ ba chiara 8Ì cocosiu, ne aru f\ ve- 
nta de la Siavi, este cellu mai pucinu 
in«loio8a, si cere de neapperatu, pentru 
eonfìmiarea ei, ar^nimente mai tari de 
c&tu cellu produssu pentru cocosìu, co 
adeco ar ave suffissu slavicu, pre caudn 
ae scie, co in Hmb^a nostra (iu, ciu sì siti 
eommuta intre denscle, cumu .so potè 
vede d*ìn insasi vorb*a in cestione, co- 
ec^u^ care are si form'a cocotiu in alta 
ìnsemnare, èro la Macedoromani are for- 
CDA si mai simplai cocotuj adeco unii par- 
tìcijiiii passivu contrassu d'in cocoitUy 
d'in coc6*rc,ca8i aicuiatu d'in cucuiarcj 
cu inseinnarea propria do passere mu- 
nita co unu cocotti san cucuiu:=.CTe3ÃŒii^ 
tuotiu, etc.; cocosin slsìì devo, si cu a- 
ìà tiì mai pucinu. cocotiu, nu potu & im- 
mutate de la Slavi, de ore ce elle nu 
t de cà tu forme derivate dMii cocotu 
prin suiTissuJu iu. Celle espuse mai susu 
ant'>rÌ3a. atà tu pentru cocosiu, cà tu si 
pentni mcianu, cosiUy etc., unaassertione 
cu to' ' 'raria.sup[>positionciinvc- 

tistul , ^;r^. Cautandud'in ciigetu 

curatuaddeverulu pentru amórea adde- 
verului, neci ima data nu vomu inchide 
ochii de la lamin'a lui : eósìnitia si prin 
accentu si prinsutfissuarrétalumiuatu, 
co este ima forma slarica; déro pentru 
cosìm/m casti, ntorri, carmini, etc, cumu 
^•' i"'ntt\x cosiariiiluvUeloru Ronià niduiy 
Iti nu este totu asiade iuvedoratiu 
ic interessea addeverului, noi cauta vse 
GDartnhmu, fora codire, co pre callsa sca- 
hroa&si intimerecosa, pre care amblà mu, 
aiesea potemu ratecifora scirea si voi*a 
BOftra. D^o iu acestuarticlu amu refe- 
-^: !a aote-aei radecina cuvente,eari 
. jiot^ referf si la alte radecine, amu 
kèeui'ua, redinianduiie pre celle doue tire 
hjriductorìe alle filologului, intollerisulu 
m'a cuventelor'u, fora se preten- 
j-^iLiu CO absolutu nu 8*ar potè di uno- 
m-^d'in aceste cnveute sì alta esplecare 
ètTZDoIggica ; articlele dclungiraeacel- 
]id pre=^nte sunt con^ecrate a deschide 



CIO. 



161 



perspective pentru cercetarea pre base 
large a limbei; la artìclele in particu- 
lariu consecrate fia-cà rui d'in cuventele 
in cestione - vomu cauta a precisa mai 
mirltii ideele, cautandu a dà fìa-cà ruì 
cuvoutu etymologi a ce ni se va pare ca 
mai probabile, si cbiaru de aciimu mar- 
turimu co, de easemplu, cocotu ar potò 
fi, ca si CHCU, unu cuveutu formatu prin 
imitationea vocei acestei passere, care 
se traduce si mai claru in espressionea : 
cumrigu, intogmai cumu si latin. g«1- 
lus:=cocosiu pare a fi una abbreviatione 
d'ìu gar-aUsi tT^T'loH} sral'lus, de la par- 
rire:=gariire, d'in care si allu nostru 
gaina iu locu de gà Llina^^Mìna:; co 
ciocrt ar potè fi de acea-asi familia cu 
vecbiu frane, choe^ provenc.cau sau chan 
=rohftt-linai]t=:lat. bDbo, de unde apoi 
ca deminutivu cliouettc, ital. clovetta 
sau civcUa, veuet. zoTetta, pìcardic. ea- 
rette) si allu nostru ciovica sau ciovlicaf 
frane, chonoas, prov. oaucala, ispan. 
ulioTasicho>a=ciora, analogo de certu 
cu allu nostru cioai si in forma si in in- 
tellessu. Déro, dupo invetiatulu Diez 
aceste cuvente romanice aru fi potutu 
veni d'in gerai. chouch^bufa, kauw= 
ciora, in anglic. kow^a ckìaui ca cior'a 
sau ciocca, prn candu etjmologii italiani 
dau ca funtana, pentru civetta, cuven- 
tulu latin, cacnmay care, cumu amu 
vediutu, se refere la acea-asi radecina, 
de care amu legatu si noi cioca. Noi 
credcmu, co otjmologii italiani au mai 
miiltii dereptate de catu invetiatulu 
germauu: astadi este unu principiu tì- 
lologicu bene stabilita, co pentru cu- 
ventele uuei limbe, cari ae potuesplecà 
d'in propriulu ei fondu, nu se cade a al- 
berga la funtaue straine, si mai allessu, 
candu este vorb*a de cuvente ca ital. 
civetta, caciivetta, etc, romanosc. cti" 
ciivaia, ciocay etc, cari espremu lucrurì 
asià de communi, in cà tu nuse potè in 
neci unu modu crede co poporele roma- 
nice au asteptatu pre celle germane sau 
slavìce, ca de la densele se invetie a nu- 
mi assemeni obiecte; dóco e vorb'a de a 
numi una fientìa dupo vocea ei, sau dupo 
cantatile ce se vedu cu ochii, apoi po- 
porele romaniceau si ocki ai ureclue, cre- 

II G. 



M m. 

demu, asià de btinc ca sì allo poporeloru 
germane si slavice : roiuanesculu rhìau 
(vedi si chiuirr)^ de essemplu, nu e mì\ì 
imciiin imita^Jv»! do L'iltiigerui. kuw. A- 
pui iraaginatioiioa iuco uu ae j>ote nega 
poporeloru romanìoe : unu Reiiguni es- 
seiDplu voniu dà inco despre acésta-ai 
pentiiica si d'iu ellu, ca d'in sboratura 
mai susu, se se veda peno unde potè 
merge poterca acesteì iinaginatione, e9- 
sempln ce si are aoi loculi], cu hiatii 
d'in faniili'a ciiventeloni tractate iua- 
eeatu articlii : co frane, ooitni^r, fbrniiitii 
d'io cuq=.cocosiii, insénina nnu omn ce 
canta a place (de aci si nefericitole no- 
stre neologisme : rochitu, cochcta, co- 
chdarf)^ oste usìorii de iutellessu, de 
ore-ce nu ne aftà inii in facia decà tu cu 
una metafora analoga cu cea caro a datu 
si la noi roconu, cocoyvire; co vechiulu 
frane, cooard insénina mu/«in<, deserln, 
vanu, etc. , este de assemenea aprope 
à S mentea omulai, de ore-ce si acf ne 
aflà mu facia cu una metafora analoga 
cu cea ce a datu uoquct : déro co coque- 
rlooi insemna cucungu sau cocmìu. pre 
candu ooqaeltcot, care e acellu-asi in 
forma cu coquerioot, differindu miniai 
cu unu / in locu de r, intelaila matUj 
acesta-a pare estraordiaariu, si ne face 
se ne indoìmu de identitatea celloru 
douecuvente:3ÃŒcutote aceste-a.cutota 
enorm'a ditferentia de intellessu ce parj 
a fi intre cocos'n^ si macu, nu e maipu- 
cìnu addeveratii, cumu attesta iuvetia- 
tulu Dii'z, co coquerlcot sì coqiielicot 
sunt unulu si acellu-asi cuventu^ si in- 
telIessuIuden/acKjCearecoquellcotyTÃŒne 
d'ifi una metafora ce are de base asse- 
munarea intre cresca cocositdui si flo- 
rea fiumita inacu. — Form'a fonetica a 
uuui cuventu uu variediaf iu gur'a po- 
poruluif mai puciuu de c&tu intelloi^sulu: 
asià , pre longa variationile de forma 
alle radecinei eoe sau n/c, ce amu ve- 
diutu peno acf, pare co la acea-asi ra- 
deciua, pria scambarea lui ciu iu iiuj 
se referu sì cuveute ca : tii*cluj tiuiiuiUt 
Huciuiu, tniiiuiu (cu iutellessu appro- 
piatu de ciiCMti}. «le unde tiutiuianu^: 
cellu ce porta una caciidla ca mai ap- 
propiata de ««a uumita io latÌD«£Cd ou- 



e 

i 



CIÓ^ 

cu\ÌAf — tiutiurare,(.iuchir€,eic.y cu tote 
co acesto forme se potu referl unii bine 
lalatin. tutiiliH camu doacea-adiin^t.-iu- 
mire cu cacmlu.s. 

CIODOLANU, 8. m.y pl.-e, (noi l'amu 
audìtu mai multusnb form'a ^iWo/a?)w), 
osBU sau buccata de ossu gros^u, ca d^m 
bou, cu medulla in ellu; --^cellu-asi^( 
cumu se vede, cu ciolanu. 

CIOLACIKE,-f^^cw, v.,a (ace violaeu. 

ClOLACLf-a, adj., mutllnH^ mancunJH 
iriincii»; tniitilu, truiichiutu, si iu spe-" 
cialf L*('ll(u:ti [lotiiM'ele 3au mando taìa- 
te :^au paralisate; — pare de aeea-a:lffl 
radecina cu ciolanuj ciolaiHi, ^B 

CIOLANOSU-rt, adj., o]ikom)«5 o«- 
8eu9; care are multe, sau mai bene, mari 
ciolaìte, ossosu, cu osse vignrose, in care 
apparu ossele prin marimea lorn, dérO| 
care are pucina carne; — vedi aolaiiul 

CIOLANU, 8, m.j pl.-f, os-osalB, sbT* 
fritto, poplr»; osf^n, ^\ in speciale : ossQ 
de ia petiorulu boului, buccata d'in a- 
cestu ossa cu carne pre densulusicume^B 
dulia in ellu, si mai vortosu buccata deV 
ossu de la petiorulu d*in deretu alili 
boului; ossu sau buccata de os^u de la 
petiorulu boului fora carne pre densulu; 
la ossolo de la petiorulu omului, la toti 
|wtiorulu onuJui, si iu genere la verict 
ossu allu omului, se appleca chlmm uu- 
mai caudu omulu are ossele mari si vi* 
gorosC) sau candu e vorb'a de a Iu hià 
in risu pentru grossolani'a structur* 
sèlle ossose; — vedi si cioluvu, 

? CIOL A VIUK,-r*cu, V., a hceciolatn] 

?C10LAVU-a, adj,, cuacellu-asìn 
tellessu ca si ciolacu; — fienduco ciola\ 
casi ciolaai, cioìanUy etc, se dicu in s| 
ciale de ossulu jìetiortdHi, mai allessi 
ca muttlatu, fmniUf etc, de acea-a elli 
se potu esplecà cu multa probahiliul 
atatu in forma cà tu si in iutellessu, pi 
ciolu, care ar ti unu demiiuitivu pn 
scurtatu d'iu pttioUu sau pecioUu, ca 
cioru d'iu peciorui potu iiise fi iu reb 
tione de ciuuuatia cu grecesculu rjòXi. 
=membru, braciu, mana, etc; x<;Xo;.^ 
mutìlatu, truncliiatu, etc; xoXo^^^: 
luutilatu, etc, cari paru a se referi 
acea-asi radecina cu x&ìÀo; (vtadi si cei 
disse peutru acesta radeciua la artici 



tió, 

tiocH); ca mai bene inse cadredia cu- 
TCtit«le in Gestione, ca si armatori!) lu 
doioòocu^ cu grec. axéXo.;=03Su de pe- 
tìom, fluoru allu petioi'uliji, petiorii, 
cTACii uiJii peLionilui, etc.;de uude apoi 
3X£>^tvtti:=scJiilavescu la petióre, axiXs- 
coc=sceLetu, osse intirate, etc; ìu a- 
c«2$ta supposetìoue ciolacUf ciolavu, etc, 
ar fi d'in acea-asi fontana cu chiiavu sau 
0CÀiÌawà , schilavir€j etc. (vedi 1 chila); 
— de altamentrele ciolacu, ciolaimf cio- 
feÃ’ocM^etc., sunt piiciuu connoiicute, 
ba iuco unele suut cu totulu neaudite 
inìre cea mai mare parte de KaniAai; 
celie ce se audu mai desu si ìu mai 
multe parti suiit ciukinu si ciolanosu, 
^vedi si ctoìitu san dutUu). 

ClOLOfìOCU, s. m.,pL-e, poH suìUuh, 
petìoni de porcu; — vedi ciokwu. 

CIOLTAKIU, 8. ra., pl.-e, equi atra- 
t«My ■irugulnin; straiu, scortia san ve- 
lentia tonnosu tessuta 8i inforata ce 
8« pane pre spinarla eallului da sella : 
cwltartiUu tessutu si cUlesau ih nuvia 
marcssfi erdp si este pre a locurca peno 
asiadi ìudc^partdu de cailulu ile gè- 
mre^ cCj dnpu una beirana ai formosa 
éattna hu Upsedj si nu s'ar cade se tip- 
à eteOt d*in celle alte lucrnri date de die- 
$$re ; — aoltariUf ca si calla de genere, 
d f7«M'M/Mtìranedespartitu,re:id- 

'il lite de certu uu'a d'in dutiiiide 

celle mai vechie alle Kouà uilorti, \i\m\n 
£in usurile stabilite in tempurele de glo- 
ria si vertuto romana, acea obligatione 
oi tiacare tjtrabuuu Koiuaan inai cu 
.>tart> avea de a uutri si tiué cu spe- 
-t;lle-unu calla de callaria peuiru 
• ''1 deappei'areallu patriei; ace- 
: uirare, cumu si lorm^a curatu 
a cuventului cioltaritif sunt 
, i, ìndestullatorie probe spre 

à ne convinge, co cuventulu este de o* 
ngiue romanica, si co, probabile, se lega 
et ftceA-asi radecìna cu oietiim=ceru; 
' -esce se dice elei de Ut (:= 
u de ;>a/u:=corteliu sau per- 
mea e« 9e pone assupr'a patului; vedi si 
oìmv coir» finitu). 

ClUHAiiASiU (mai bene: ciomagariu, 
Ci viiaxnu), 3. m., cui place a face usu 
4e domaffu. applecatu a ctomayi san a se 



CIÃ’. 



leS 



ciomagif a bate san a se bate, si meta- 
forico : applecatu a se certa, a se disputa. 

CIOMAGELLU, s. m., deminutiva 
iVìì\%iomagH. 

C10MAGlUE,-^iScet, v,, a bate cu cio- 
niagnlu, a bate rcu, a rupe ossele cuiva 
cu bataia. 

C10MAGU,s.m.,rQ8tUjlemnugrossu 
cu caro se servo ciueva la bataia ; — 
vedi celle spuse la artici, cioba assu- 
pr'a etymologiei acestui cuventu, si 
compara iuco nuiciuca^ d'in caro nna 
forma masculina : ìnaciucn s^iu macingu, 
ar dà , prin commutarea celloru doue ayl- 
labe do la inceputn, tbrm'a ctumagu, 
sau ciomagUy cumu si frane, us-soramor 
=:a uccide cu unu ciomagu sau maciuca, 
de ore ce do potè fi in Locu de sio, ca 
in sium in locu de cìunt; déro si cuven- 
tulu frane, Aititonimer se potè ospleca 
pria aii=.la si H.)miiiet=capu, asfa in- 
cà tu flssommer insemnaudu proprie 
a dà san lovi la capUj ar presenta acea- 
asì metafora, dupo care, la artici. no6«, 
amu presuppusu co ciomaju sau rw- 
mign s'a forniitu d'in ciuma cu intel- 
lessu de ptrulu captdui si de acl, priu 
metafora, si cu iiisemnare de ca2/H,(vedi 
si ciuma in Dictionariu);— de altamen- 
trele nuiuai cuvente de a espreme con- 
ceptulu arrotati! priu riomagu uu ne lip- 
hl>scu; mai autauiu classicuiu /ì4a'^ì, prò 
deplenucorrespoiiditoriuinintellessucu 
ciomagu: cei de cari ne spune evango- 
liulu co au mersu la Jesu armati cu 
fustiy nu erau armati de cà tu cu ciò- 
migc; apoi viuu cuventele: Ma, catta, 
gkì oca, j orda, relevcUf etc, mai multa 
sau mai pucìnu unaloge in seusu cu 
aomagu» 

CIONDIU, s. r., Hltercttilo, rlxMj 
certa, sfada; — neconnoscutu d'incoce 
de Carpati, derivatu, dupodictionariulu 
de Buda, d'in oontra, pre caudu, dupo 
acellu-asi dictionariu, derivatele datj- 
dranire^ ciomlranilura, aru ti veuitu d'in 
acea-asi fuutaua cu ital. eluudolare» 
(vedi ciuntu), 

CIONDKAi^lKE,-e*c«, v„ ca refles- 
sivu, a se ciondrani^sia, se certa, a sd 
sfadi (vedi ciondra), 

CIONK, s. f., (in piurariu f*)} rkluM« 



164 



CIO. 



lutf tflabery uua plauta tradussa iti ger- 
manesce prìn bali>ieiiUamin:=lìttGr. cre- 
sca cocosìului ; — d'in coce de Carj^ati 
n'amii auditii cuveiitulu ctouc, déro amu 
auditu applecandu-si? espressionea : o-e- 
st'a cocosiului, la ima specia de pianta : 
cione poto fi una aljìjreviatione.d'in co- 
done, sì prin urinare de acea-asi i*a- 
decina cu coco&ht^ applecatu la una pian- 
ta casi frane. coqneHcot^macu,d*ina 
cea-asi radecina cu ooii=:coco3iu, (vedi 
ciocit cotra finita). 

CIONTAKE, dontireydontu^ etc.; vedi 
duntn. 

CI0NU-a,9.,la Macedororaaui cu in- 
semnare de vrabifjiH sau vrubide si vra- 
bia, (vedi dntedm), 

ClOFOilU, s. m., vedi dupónt. 

OIORBA5 s. f.» juii, jascuiuiiiy pnls; 
palmentum; zemade mancatu, preparata 
cubuccatelle de carne; — cnventulu nu 
potè fi turceacu, si cu atà tu mai pucinu 
slavicu; iritellessulu ciiventului se g- 
spleca pi'in roraaniculu sorbere, d'in 
care si frane, sorbet, romanesc. sietbeiu 
in locu de siorbetu; cà tu pentru forma, 
precuniu se dice sktru in locu de duru, 
asià s'a dissu darla in locu di sioì^a^ 
cumu si pronuntia in fapta mare parte 
de Romà ni, asià in cà tu siorba insaai e 
in locu de sorbia. ca si roibu in locu do 
rMUf (*u iutellesHU de cm^a ce se sorbe, 
applecatu apoi in speciale la speci'a de 
sorbitura ce liomà nii numescu ciorba; 
cuventulu déro nu este de una origine asià 
de obscura, cumu prottside iuvetiatulu 
Xiblobich; numai ellu mi se potè esplecà 
prin vechi'a slavica, in care nu essiste, 
ci e numuì presuppusu de mentìonatulii 
ìnvetiatu d*in caus'a serbescului ciorba, 
care, dupo tote probabilità tile, e impro- 
mut-atu, d'in roraanesce. 

ClOKBAGlU, s. m., 1. cui place dor- 
b'a; 2. omu cu stare si consideratu, nota- 
bile, ù'untasju; frane, qui a le pot au feu 
=(litter. care i>ote in fiacare di pune 
olla la focu), cumu dice francesulu; — 
dupo celle spuse la artici, ciorbuy dor- 
òagùt fì de origine romanesca, avondu 
numai forma turcesca, care s'ar potè 
correge, dicundu-so dorbarìu, cumu se 
si aude in intellessulu de sub 1. 



010. 

CIOUDELA, s. f., ih locu de durdirty 
nu de recommendatu. 

CIORDIRE,-(?^*?c«, V,, subrlpere; 
fura, il ciupf, etc.;— ?in hon de dortii 
(vedi doriti), 

CIOttÓICA, s. f„ in locu de dorot 
(vcdiacestu cuventu in dictiouariu), 
e do recommendatu. 

ClOIiLn-MOKLU. vedi cioroloru. 

CIOliMOIAGU, .^. m., una pianta, 
esplecata in dictìonariulu Barcianuprin 
germ. kuhireizcu. 

CIOHNA, s. m., paUmi»sestuit ; con- 
ceptu scriss'U inainte de a se trai 
serie curatu ; — cuventu cadiutu 
stadi in desuetudine, si inlocnitu pi 
cuveute ca : conceptu, minuta^ mai 
latoriUj (vedi aceste cuvcnto in dictii 
nariu). 

CJOROBORU, si dorìu-morlu, s. m. 
jurffiuTn ; certa, sfada; — este invedi 
ratu, co ciorlu-niorlu este eompusu d'ij 
doue cuveute, d'in cari dorlu se refei 
la dora, insemnandn chìanitii à c don 
ero morlu se refere la radecin'a niors 
mur, d*in cares'au formatu cuvente ca^ 
iìiur-muru, mor^maire, tnior-laire^ nu^' 
iVf.etc.; nor/H eiwor/K unite intr'un sei 
guru cuventu espremu cà tu se potè 
bene actionea de a sp certa a doi 
mai multi oraeni, cari unulu la altuln 
chiaurscH ore cumu ca dordt\ miorkiet 
ca catusieìe saupisicile, merìcsaf ca re 
7ìii, ìnortnait.^CH ca i(rsn, etc; cà tu pei 
tru cio;-o?>o;*»,parealìin loeude daroft 
r«,adecoacellu-asica3Ìnor/fnjn>r?M,pri 
stramutarea luì m in b, redu^su la mi 
sempla forma prin taiarea syllabei 
d'in amoniìouo cu ventole : riV>rÌ« sì morii 
d'in doroboru s'a Tormatu mai departe 
ciorobonrt', transformatu apoÌ in rr>>ro- 
vairc=iA se certa, a se sfadf pentru ni- 
luicuri, a se disputa fora multa nvaci- 
tate ; compara inse si tura vuro, can 
so dice camu in acellu-asi iiitellessu ci 
doroboru sau dorlu-niorlu, cumu ai i( 
pan. chirlos mìrlos. 

CI0R0VAlRE;-efici4, v., vedi cioi 
boni. 

CIORTAND, 8. m., 1. pl.-j, pesce dm 
mare cababoiulu, déro ne adjunsu iuco' 
la complet a marime ce potè attenga, si 




in speciale , crapu de marìmo media ; 
2. t»lur.-<?. diipo iinele flictionarie, cu a- 
cea-iuii iusenmare ca si dohtfiu; — so 
v%^4rt de sene, co ciiventulu» dwpo t'orma, 
ivatu d'in cìoriu. 
V. iORTl.;,s. m., ro:>triiin snlllum; ritii, 
botu d? porcu; tigauu; (vedi riuntu); — 
ciiTontu ìieconnoscutu d'in coce de Car- 
pati. 

CIORVANA si cervnnaj a. f., lyoo- 
pus, specia de pianta ; — cnventu ne- 
coonoscutu d'in coce de Carpati , inse, 
sub forni 'a ct^rvana mai vertosu, prnson- 
tandii caracterìi* de curata ronianitute. 
CIO.SVERSTA, vedi ccsversta, 
CIOTU, s. IHm pl.-wi, rodus, tnber; 
Dodu. inflatura; de aci si adj. cioiitrosu 
= 1 "111; — la Macedoroniani ciotu 
\: 't-bn; in Komani'a libera cuven- 

Tulu e neconnoscutu; vedi inse ciuntu. 

l.CrFU»-rt,adj., inutllu»; laMaoedoro- 
nmni : nmtilu, sì in speciale, mutilu de 
urechie, cu urechiele tà iato, (vedi à olni), 
2.CIPr,8. m.,deregulu numai in pi. 
cipià ri, la Macedoroniani, cu insemnare 
de remaAÃŒt'u\ residuu^ fece sau dt'ojdie, 
(re^i dohu sì ciujm), 
3. CIPU, vedi elupa. 
CTPCTNE, H. f., la Macedoromani cu 
ÌDseinnare de duluma; — cuveutulu e, 
n-(.1kabile, de acea-asi origine cu copo- 
. (vedi acestu cuventu in dictio- 
luiriu). 
riKAOLADISIREr^cw. v., a scote 
■>i pre cineva ; — de forma si potè 
. ,- origine turcesca. 

CIKACLICU, s. m., stare de ciracu, 

viDptn cà Uì e cineva ciracn, 

riKAi'U, 8. m., tiro, discipulusf cellu 

I de la altulu una arte sau una 

; — ^recumu Hcenkidu, cti a- 

-.i8i insemnare ca si cìmm^ este 

ira; a'^ià à racH pare a fi turcescu ; 

. ina d'in insemnà rile selle i a luatu 

kculu disciplu, siili discijmlu; évo in in- 

'Fjnnare do edlu ce invftia una carte 

-ar potcsuppleni cu tirone,<\e linde 

^'■^nriniwzzcirfirììru dfì arte sau 

etc. 

'A, s. f., urmcntiiin; turma de 
1 , si in special' , turma de boi 
nu vacii pre candu erijMUi sau herghe- 




Ila se appicca pedale la turma de cai, èro 
cuventulu tarma insasi la vite ra enunte : 
oi, capre, porri, etc; — prin forma sa, 
circda, sta, de certu, apprope de isp. cer- 
ila; déro cuventulu ispanica se iea de 
ordinariu cu insemnare ^b perù, manu- 
chiù de peru^ perla d'in perù de 2^(^cu, 
sì raru cu cea de hcrjfhdla; ca se se pota 
intellege cumu acellu-asi cuventu, oer- 
tUy insemnai^en* de porcu sitotu de una 
data heryhdia, doue intellessm'ì in appa- 
rentia fora neci una relatioiic intre den- 
sele, cauta se scimu, co mascnlinulu cer- 
do insemna porcu; de aci femin. cerda 
s'a potutu dà autaniu la cevardativu la 
porcu : perù de porcu ^ turma de porci ^ 
si apoi prin ostensione si : tunna de cai 
sau herghdia : nu ar fi déro absolutu 
impossibile, ca prin acea-asi estensione 
de intellessu. acellu-asi cuventu, sub for- 
ma clreda, se se ffa applecatu, in roma- 
ncsce, la una turma de boi san vac-i ; déro 
iypan. cordo, d*in caro a essitu femin. 
ciTtta, deriva, dupa unii, d'in bascic. 
clierrlftiz-porcu ; èro dupo altii, d'in la- 
tin. 8ordldusr=sortitu, necuratu, spurcu 
(cumu e porculu), asià co sordldus, in 
ispanesco, transformatu mai antaniu in 
suerdo, a adjunsn apoi la form'a serdo 
sau cerdo : in suppositionoa d'antaniu 
s"'ar potéca allu nostrn ciru ^manrarfl 
speciale pentru porci se fia venitu d'is 
base, clierrla, si jiruhtj de cai'e porcii 
sunt asià do lacomi, n'ar fi de cà tu una 
alta forma d'in dru, trecuta mai anta- 
niu prin gìru; in a don'a suppositione 
cuventulu nostru doriciu sau sioriciu.:^ 
pelle de porcu perlitu a potutu venf, ca 
si isp. cerdii, d'in latin, sordldns; déro 
cuventulu romanescu ciru sta cu multu 
mai apprope de ita], olro ^ porcu, care, 
dupo tote probabilitiUile, s'a nascutu 
d*ÃŒD grec. -/olpo;=rporcu, porcellu; dru 
asià déro a jwtutu inscmnà , si in roma- 
nesca, mai antaniu 7)ort'w ^an jwrccUu, 
apoi , prin metafora , mancare pnitm 
pord; d'in dru s'a nascutu, pre de una 
parte, n;7sw4=:coca, adeco cei^a analogu 
cu cirulu ce se da porcUont^ ero pre de 
alfa dreda sau drada, cu intellessulu 
collu mai orìgiuariu de smnm\i de porci 
nascuti una data de mia scrofa^ apoi ; 



â– I 



166 



cut. 



iurma à e porci in genere, in fine cu in- 
tellessii si mai estensn : tumia de verice 
vite, 81 in speciale : turma de hni san vad; 
prftcfttii intelìflSRnln, preatAtu si form*fi 
ciivpDtiiltii ciradn, analoga cu a grece- 
fiCiiliiì*/o'.pdt{;-/oipd5'j?=:tnrma [le parcì, 
sì prin metafora, muliiinfi de stance mai 
mice ce stan pre Iflnga nn'a mai mare ca 
porceii pre fónria acrofa, etc, vine in ad- 
jutoriulu etyraolojjiei date, asià \i\ cà tii 
certitndinea despre addeveruln acesteì 
etymolo/?la ar fi completa, déco n*ar fi 
impreeriiirarea, co curentulu nostru dm 
s'ar poW, si dnpo intellessu si dupo for- 
ma, deriva si d'in ''f^<=:o»<i«5rw«fir^rtf?^ 
mancare pfnfru finimnìì (ìontnatì re, si a- 
nume d*ìn un deminutim dhuru^ care, 
dupo ledile fonetico alle limbei, a po- 
tuta lui formele : dvxirUy di*uru, duru, 
si in fine dm, spre a se destinge astu- 
fellu de durif (in care cernemusaìiciu- 
ruimu); dupo ace.stu puntude vedere, d- 
rada ar ^ in locii de drata, si ar ave, 
fa 5Ì hxtccaiff=:rHÌu sau ce se imhurra, 
patiita z=. cà ti se fnwu de una par- 
tt\ etc, insemnaroa collectiva de**f<4mwa 
de animnli drata (—nutrita cu nrw). 
summa de ammali doftiesfice in ge- 
nere : pord, vad, gaine, oi, caprcy etc, 
si in speciale : mmnha san iurma de boi 
san t'rtrt, 

CIREDIAillU, 8. m., cella ce cu acopu 
de caatigu stringe dredi pentru taiatu 
(xedi dreda). 

CTRTA, 8. f.. cuventu neintratu in 
upulu lirahei, si aflatu numai in nnele 
editioni de evaug:eliu, si anume in aen- 
•gur'a frase : cerulu si pnmeiituhi rr»rtt 
trece. déro ned una dìia d'in nivrutclr 
fìwlle w«t?a irece; in alte editioni de e- 
vanireliu, la acellu-asi locu, se afla iota 
in loca de drtn: si, fiendu co iota este 
numele j^reccsou allu Htterei i, eoa mai 
simpla d'in littere, de ore ce se compune 
nomai d*ìn una trasurella de condeiu, 
de aof se vede co prin drta se intellege 
cera forte miai si yidnsfwnatn , unu 
fmntu, ncfnica, otc. ; — ? d'in slav. clriita, 
gnu e, potè, in locu de ceria^ fcmiuiim 
d*in ccrtu, rare, ca derivata d'in cernere 
=despartire sau separare, a potutu luà 
si iusomnarea de cera dcsjìarlìtonu, cumu 



itu 

i 



Ct8^ 

ar fi, de essemplu, una ìinìa de hoiùriu, 
si prin urmare ceva fort-e suptire, wva 
neperce^ytihile, etc.? sau, infine, eafflaa 
cu tira, ce figuredia in espressioni ca : 
una tira de lapte etc? (pentru pronnnti'a 
differita a consonei inìtìale d'in tira ^M 
drta vedi carceiu). ^B 

CISITU, s. m., pL-wW, assortimentu, 
allegere si approvisionare de tote mer- 
cile, ce se cera pentru unu stalulimentu 
sau boltadenegotiatoriti. 

CISLA, s. f., proportlo; retributìoi 
proportionale aimpositeloru, repartitj< 
ne, etc, cuventu slavicu (vedi <v/i>(?),^ 
astadi cu totnlu caJutu in dosuetadice. 

CISLU'IRE,-p.sn/.v., a face cw?a, — ca- 
duta de totu in desuetudine. 

CISMA, 8. f., de acea-asi iusemnare 
cu dhota, si prin urmare de prisosn in 
limba, déco in addeveru vine d'in ture 

CISMARESSA, s. f., socfa a unui ci»- 
marin, sau feraina ce scie face dsme. 

CISMARTA, 8. f-, maiestr(a san sta^ 
bilinu'ntii de dsmariu. l^t 

CISMARITT, 8. ra., care scie face r«^ 
me, (vedi dsnia). 

CISMULITIA, 8. f., deminutivu d'in 
dsnta, luatu si cu insemnarea special^H 
de dsma feminesca, ^M 

CISMEA, s. f., pl'fJle, foni; font«, 
fontana, locu de unde cura apa; — cu- 
ventu turcescu cu totulu de prisosu, candu 
avemu fontana, fonte; si cu atAtu mai 
pucinu de recommendatu e dsmegiw^ 
fontanariu, pentru co e si de forma si 
de onerine «traina de limb'a no.stra. 

CrSNlRE, vedi /lontre. fl 

CISNIU, s. m. fpronuntia s sìueratu)™ 
operazione de incercare, prin care se 
cauta a se fissa pretiulu, cu rare are se 
Me v(Muliaceva,m:ii vertosu ceva de man- 
rare : pane, carne, etc 

CISTE, dadre^ dstitu; vedi : cinsf^, 
dtìstire, dnstitu^ unde s'a presuppusn, 
co aceste cuvente ara ff de origine sla- 
vica; devo considerandu co ^i si d se 
rommutìL in pronuntia (vedi carc-riM), 
sur potò ca elle se se fia nascutu pre ter- 
renii romanescu d'in radecin'a ti, d'in 
care grec Tf-stv^appretiure» estimare, 
onorare; Tt-}j.^=:prcLiu, onoro; u|jL-dL£iv^ 




nrr. 

protiulre, onorare: latin. «B-tl-wnr©^ 

l»reHuire. eie, si d*in care Vaìi formatii 
*i la no», cxì proniintia oncrinaria a lui 
éi : «•fi-««^rr:= proHiiiro, onorare; a^-ti' 
fnvi/N=rtaro protìnitn san onorato, d*> 
onde si nc-s-ti^fnnia =z)ifirn prffwm, 
propria : prtm r/? nu sp potè stima d'in 
rmtJi*n marpt et valore: in fine ti-sÉn, ap- 
plecatii in «iieniale la Mn*a d'in onori 9^\ì 
fanctioni \s\ìh\ice ai onori fi re , pre candii 

^ ja ci-'Stefiaueifìste sì derivatele cistire 

■bo ri'-HMire, ci-siìfu san d'Uslikt, etc, 

^^â– potnbi ^'a sinerd in ri. 

^P CTTANTA, crV/'/»w, n/tr^, etc; vedi : 
r^nniti. rrfrfhi, cctire. 

C\TO\U{T,,-csru, v., a pnne in stare 
é^ rifof^t. 

ClTOMT,-a adj.,(i!floliiinl5. Infcjrcr, 
cmlmR. ftnniis: iievetoniatu. iioattpnsiu 
«li^plonti, intresrn . sanetosu; — ciiventii. 

É«i derivatuin seti ntmnre, neconno- 
itn d'in COCA de Carpati; se afla si in 
besre citar ^=: neveteniatn. intreen : 
■orareeradecìn'a d'in caro s'anascutn? 
TDv.^tiatnln MìUorìcIì dii nniiiai ciiven- 
tnlii romanescn W/of'Mca venitii d'in ve- 
chitiln »lav. eltarit, care nn essiste in 
vechi'a slavica, cf mimai in cea sorbe- 
tea: ?se lui fiaTtrerZ/ot^/ trassu d'in ro- 
HHUiesriiln cìtn san retu (ce se vede in 
eomvnfdle : in-cefu, in-cdare) , cu ìn- 
semnarea mai primitiva ce are latin. 
ìttui^zreiu, (vedi a^patare)^ adeco in- 
mna-eade ntìcafu, Unisrìtn. netHrhu- 
fvì/w, ?i de aci. prin una metafora natu- 
rale : in stare bitim, hme stahilitHj ficve- 
frmntu. unnetoan, 

rrTH. %, m.. teaantnradebumbacu hi- 

??init,a ai infiorata, care servo la imbra- 

nole si sultonele, alAteacarac- 

care se de:«finfre de tessninr'a 

la sfnmhfi, care n'aro noci lustruln 

I.'. . fiorilo rituìui, AÌ d'in care se potn 

face rochie si alte vestbiiente, pre candn 

d'in ritu n\ì sofacn vostiniento: —do sf 

wsiste hì in tui'cesce cU. cuvontnlii insc 

ne avondu, in ntructiir'a soa fonetica ne- 

mtftì coiiti'arin foneticei rouianesci. ar 

{»ot^, in vodoro4i insemnarei speciale ce 

'■ in diotìonariiilu limbei, cu 

. i niultti, co un o.«o probatn 

deco eiite in addeveni turccscu, déco uu 



cnr. 



16T 



cnmu-ra si TureiiVai] impromntatu 40 
a in rea. t» 

CTITREHF, R. m., vedi r/^ww. 

CnTBUCCTU, fl. m., 1. celln ce fabrica 
san vende riuhnre^ 2. servitori!! insarci- 
natii a in^ripf si impl*^ riuìmreìfi;^ cnven- 
tiilii are fonna tnrcosca, care s'ar pot^ 
corretr^. flandniae fonn'a : Hnhtrnrìu. 

CTTTRFCELLTT.s.m.^demimitivndMn 
cinJmrif, 

CTUBUCU, s. m.y pl.-c, 1. pipa, instrn- 
mentn de fnmatn tntunu, compusn d'in 
unu tnbii de lemmi si una lulm, proprie 
inse se chiama ciuhtiru tiibnlu; a iinpìé 
riuhuctdu, a frnrffi san hee eÌìthttcn,GÌc.i 
2. brflnn ce se face la muri san columne ; 
— df^co inseranarea de snb 1. este eoa 
mai orififinaria. atnncicnvontnluci?/&t/r« 
ne a venitn d'in tnrcesc. rlubnr, ca si 
abitudinea do a fumk m ciuhttrulu, caro 
a incppntn se se perda iraprenna cn ciu- 
hueulu insusi, ca «e à é locu ti (/orci : ho 
(ìéco intellessuhi de snb 2. este cella 
mai primitivn. atnnci ciuhucn potè fi ro- 
manicn, formatn d'in tiihng, si a nnme 
d'in ima forma (tnlilar.nH), care, prin 
stramntarea lui i do lAnpra hin s>ilaVa 
initiale, a Inatn antaniu form'a linlmeu^ 
apoi riuhacH. riul/ttcu (vedi si riohu). 

Cn'CFnASTU, s. m., in locw de ciu- 
mreìlu. nn e de recommendatu. 

? CTOCURLUCU, s. m., de acea-asi 
insemnare cn ciacsiri? 

CriJDA, s. f., dolftr, nrrltiKlo; mo- 
rodtfifi; 1. prò cfttu connoscemii noi cw- 
da inscnina : parere de rcu,_ supporare 
maro, offonsa» neoadiu : a fi niivn riu- 
(1a=z3. ì pare ren forte, a semtf mare do- 
rerò de anima, a se supperd ren, a se ne- 
cadi; 2. diipo dictìonarinln Tìnoul ar ^ 
insemnandti inco : csirarafìontid, rftjo-i- 
fin, senf/ulan'tafe, ori f^inal itale, etc; 3Ì 
mai pucinii conuoscemu seranificationea 
de danna, vetemare^ peccatu, eto., data 
de acellu-asi dictionariu cuvoiitului a«- 
da in frasi ca : e ciuda:=e |>occatu: — 
drro rliiaru déco ciuda ar av(i in ^u''n 
popoi-nlni insemnarile date de nientio- 
natulu dictionariu, totuffi elle, si cu a- 
iùtu mai pucinu insomnaroa de sub 1, 
oca mai bene stabilita, un s'ar ]>M es- 
plecà prin slav. ciiido=:minime, prò- 



168 



ero. 



dìgÌQ; este addeveratii, co derivatele d'in 
cfnda, adeco ciudaiu si cittdire, au in- 
semnà ri, ce si noi connoscemu, mai ap- 
propìate de alle cuventulid slavicu; déro 
antaniu cindatu are forma de unu par- 
ticipiu trecutu de la unu verbu de con- 
jug. I., ciudare, forma ce nu se da in 
romanesce cuventeloru venite d'in fiin- 
tana slavica; apoi sensulu bene stabi- 
lita allu formei simple citila, sensuln 
de parere de reu^ dorere sau vctetnarc 
grea a suffletuluh nu assiste necì in ciu- 
dot neci in derivatele solle ; si prin ur- 
mare, cumu ?'a dissu sì mai susu , ace- 
stu Bensa nu s'arpotéin neciunu modii 
esplecà prin referirea cuveutului la fun- 
tan'a sbivica, afora ì\6cq nar vré ciiieva 
se de lui minune si mirare^ cu cari cor- 
respundu in iotellesu slav. oiudo si de- 
rivatele lui, insemnarea forte estensa si 
filosofica, ce i da Oratiu intr'una din e- 
pistolele selle, in care nil admirari = a 
nu *e turhurd de nemicu, a nu se miscà 
in snffletu neci de bene noci do reu, etc; 
asià in cà tu eluda, ca impromutatu d'in 
slav. dudOj arfì insemnatu antaniu mi~ 
nune si mirare^ iti, apoi prin una meta- 
fora : verice turburare a suffletahd, si 
in speciale : superare^ vetemaret necadiu; 
déroassemeni metafore, la cuvente strai- 
ne mai allessu, nu sunt in geniulu popo- 
rului, si de acea*a noi credemu co ciuda 
este in locu cudia, d'in cadere ^hatere , 
lovirCy si de aci, prin metafora : vetemare, 
si in particulariu : vetetmire a suffletu- 
hit, superare, intogmai cumu si frane. 
blMBer=plagare, insemna si superare; 
intogmai cumu sì oiTeudcre sau Iwdere 
=:Iovire, insemna si vetcniare, superare : 
prin acesta etimologia ciuda so espleca 
si in forma si in intellessu; mai multu 
nu se cere de la una buna etymologla, 
precandu suppossìtìouea co ciuda ar veni 
d'in slav. cit/Jo, ìntempinu greutà ti sì 
deforma si de intellessu;— de altumen- 
tr^le, afora de citidaiu, celle alte forme, 
adeco, ciuda si ciudire^ se audu mimai pre 
a loourea, si mai vertosu in Moldavi'a. 
rTrDATr,-a,adj..dimcm8,iiior««wb, 
AbBDrdus; (tlng^nUrlK; 1 . greu de impacatu^ 
superatiosu, capritìosu, cai cu greu poti 
intra in voia, cu care anevoia te poti in- 



I 



riu. 

tellege : ciudatu vtai e si betranuUi ace~ 
siu-a, cu nemica nu ipoH intra m vaia; 
2. greu de intellessu, ce cu greu intra in 
mentea omului, absiudii, straniu^ nein- 
tellessu : portarea Ut, fapkle ttUe mi 
parti asid de dudate, co nu potu ìMel- 
lege, unde tintesci se adjtmgi; 3. estraor- 
dinariu, seugulaiiu, originale, estrava- 
gante : ce portu cimkitu are si omulu 
acestu-a, (vedi ciuda). 

CrUDATIA, s. f., cantate sau fapta 
ciudata, 

CTUI)IRE,-e5CM, v., dolere; 1. de fC- 
gula» pre cà tu noi scimu, cu form'a re- 
flessiva, a se citidi^zà semti ciuda, a se 
superò, reu; 2. dupo dictionariulu iiaoid, 
in tote insemnìu'le date de acellu-asi 
la ciuda, cu iutellessu transitivo si ne- 
transitivu, ciudire=.a face sau deveni 
ciudatuz:za face sau deveni superatiosu^ 
capritìosu j straniu, estravagante, sengti" 
ìariu, originale, etc. 

CIUFÀLA, s, f., in locu de ciufìre, nu 
6 de recommendatu, si neci avemu lipse 
de acestu cuventu, de altumentrelea 
neconno^cutu d'in coce de Carpati^ de 
orecL* insemna totuatà tu <^tu 9i : bah^- ^M 
jocura, maltradare, 2>€ritir€, etc. S 

CIUHA, tì- f., dupo tote dictionariele, 
afora de i^^oi^?, care daacestui cuventu 
acea-asi insemnare ca si lui ciutay vor- 
Va ciuhajCe noi nu amu auditu d'in coce ^Ã  
de Carpati, insemna : pertica dehotariu^ V 
momauia sau momà ia, si de ^.i : per- 
tica sau prajiìm de nwsuraiUf pertica de ^^ 
apperatu , ciomagu , ghioga, etc.; — cu- ^| 
ventulu este in locu do ciufa, ca si huka 
in locu de bufa , si prin urmare femi- 
ninu d'in ci«/m, care insemnandu ^ìflocu 
sau massa de perù , capu, etc, fé- ^ 
minìiuilu ciufa s'a potutu prin urmare fl 
appleca si lu tMowaw =pertica cu ciuJH i 
in vurfu, si do aci , in genere si la alte 
pertice servindu la diverse usuri, fl 

CnJLA^LV, s. f., pK-C(Wamo/<;,' man- " 
care preparata d*in farina cu buccatelle 
de puiu de gaina; — form*a insasi ar- 
reta, co cuventulu e tmxescu; in locu-i 
inse avemu colksia sau collesiu, curata 
romanicu si conuoscutu poporului in-^y 
tregu. â–  

CIUMA, 3. f., {>eittsj peste, morbu" 




cw. 

d'in oei mai contagiosi sì mai terribili, 
care se manifesta prin un'a sau mai multtì 
èmòe sau inflature la partile celle mai 
delicate alle corpului; metaforice: uritu, 
nesalTerìtu prin ìiritÌQ(tkea si reutatea sea : 
m'om» mai vediutu ciuiìia de muìere ca a- 
eesfa ; — cuventulu potè se ne fìa ve- 
nitu prin ture, cìudda, de orece acestu 
flageUu, care infesta terrei^ nostre mai 
io fìacare amia, ni se adducea d'in E- 
gTTptu, prin Turci ; ddro nu a potuta in 
Deci unu moda se ne vina de la Slavi, 
auri, ca si Ungnrii, lau potutu impro- 
matà do la Turcì; cuventulu inse, in 
Umb'a nostra se potè esplecd, si in forma 
si in intellpssu, prin radecine romanico, 
cea-a ce na se potè face in lìmbele sla- 
nce; de acea-a, déco cuventulu na oste 
torce-scu, apoi aste de certu romiinoscu; 
in cootr'a suppositionei de inipromutu 
d^in turcesce se redica obstacle seriose 
de partea formeì; la cuvente de origine 
turc^sca , ca si la celle de origine sia- 
ricat (vediciuJa), Eomà nulu applecanu 
fonnele de conj. I, ci celle de conj. IV; 
sì prin urroare formolo : cimuirn , cìu- 
matu^ trasse d'in ciurna, sunt cu to- 
tnlu (Tontrariemeiitionatei snppositione; 
si mai mnltu compusulu : ciumtfoia sau 
ciomifoia (=d'in ciuma si /om), care, 
ca n luceferu si aitele , cauta se se fìa 
formata d'in tempurele celle mai vechìe, 
ÌBtr*nna epoca, .pre candu Romà ni! neci 
aadiss<? de numele Turcu, està in con- 
tra acellei-asi supposìtioni ; acea-asì 
pianta se dice sicinìnafetei, si acesta-a 
dnc€ la esplecarea cnventului cea mai 
":^*^!rale, care resulta d'in form'a lui : 
I, la Macedoromani, (vedi ciohft), 
ULsemna, appropo **a sì ciufu^ la Dacoro- 
mani. floctt de ìanasrtu de peruj vitiade 
perù, niotm, pertdu capidtà , etc; de acf, 
'■nr lina metafora d'ìn celle maisimple, 
. itplecatulaun ad'in piantele ctwrtose, 
ruimt/tnVi , numita si cium' a fetei , tog- 
mvìi pentrn co r non' (i^=- coma sau j'c- 
mei fete esteciitu se potè de desu 
uriante; déro ciunia in ìocu de cumia 
'. jmia (d'in comtì)sta in strinsa le- 
;i CU cumarrc) mft=iy.ó|xa, (vedic///- 
: eiocxi), care, pre longaalte insem- 
aà ri, are si intellossulu de inflatura^ 



CIU. 



160 



coltiuj bobocti, aicuìu.proemìnentiafeic.; 

si de aef ciimm a limtu, la noi, si insem- 
narea de htdfa, sau inflaturay si in spe- 
ciale, de hub'a rea a prstei; neci form'a 
déro, neci int^Ilessulu uu potu fi obsta- 
cle de a considera caunulu si acellu-asi 
curentu form'a cimna in celle doue in- 
tellessuri de peste si de floctt de perù; 
cu tote acestea nu noi vomu nega, co in 
inteIJessulu dejyeste, cuventulu ciuma 
s'ar potè esplecà si in altenioduri: asià 
ckima ar potè fi in locu de tuìuia , care 
prin stramutarea lui i in syllab'a initiale, 
devine tiuma sau ciuma, si s'ar lega a- 
stu-fellu de radecin'a tum, d'in care au 
essitu tu«ior=inflatura, buba, etc; asià 
luaTidu in considerare co la Macedoro- 
manì dama so dice pus€Ìia^\mHtn\tk-=z 
buba, si Cd pnstulft este appropiatu prin 
forma si prin iutellessu de pestìi*, ar 
potè ciue-va admitte co ciuma este una 
abbreviatione sau d'iji piischiuma^ sau 
d'in jwst ima f femin. d'in peHtiinii8=ad- 
ducutoriu de peste ; co puschiuma, prin 
taiarea svllabei initiale, potè deveni 
chiuma, si apoi ciuma, se intellege forte 
usioru; déro si pesHnm, prin taiarea a- 
celleiasi syllabe, devenindu stima^ a po- 
tutu in urma a se transformà in imm, 
siuma, ciuma; déro acesta d'in urma 
suppoStione nu se potè admette, pentru 
co stij fìendu S3^11aba scurta, nu s'a po- 
tutu pastrìl togmai acesta syllaba , pre 
candu pe d'iu inceputulu lui pestima^ 
pre care cade tonulu, aru fi peritu; d'in 
apo»iein»y in care syllab'a A^ceste longa 
si intonala, prin suppressionea initiale 
rtjuo, mai currendu s'ar fi potutu forma 
ciuma, decà tu d'in form'a pcstima; noi 
inse credemu antani'a esplecare data 
cnventului citona ca cea mai probabile. 
Vericumii inse cuventulu ciuma, dupo 
cà te s'au spusu, nu potè fi sbrainu; déco 
ar fi turcescu, pre longa difficultà tile 
mai snsu espuse, nu s'ar potè esplecà 
neci de ce se nu se afla cuventulu si in 
limba Greciloiu moderni, cari de la 
Turciau improrautatu cuvente mai multe 
de catu noi si inco cuvente cu multu 
mai communi si mai pucinu speciali de 
cu tu ciuma. 
CIUMARIRE,-e5cu, v., de regula re- 



170 



CITT. 



flessigli, a w Humnri=dL lui fiìwtii a- 
»iaritiomi, vorbìndtr in spenalo desprp 
TÌnu : rinu ciumariiu: — cnventiiìt! (Co- 
prendo in «tene nninrft. si paro oompiisn 
d'in aH (tVìn ac, de lindo fir-nt. eicX 
asià ìncà tn riunmrìrf* ar fi in locn do 
nrififìuirirr, care, prin caderea Ini a ini- 
tiale, ca in rinrtì in locn do nnora. si 
prin intnnereo.aroa Ini a d'inaintoa lìii 
m. s*a potnin transforniA in Htvnarirr, 
ciumartre: acosta psplocare de forma. 
se confimoa 8Ì prin intellespn, deore-ce 
vinnlii finmnrHn are unu grii«tii intre 
ami si finnirii. 

Cir>r?AMRE. rmmPrttm.-vodi Ww- 
pavirr, r-mntrtrii. fvodi SI rioìm, cittnfu). 

CI r MPT HE, vedi rinpìre. 

Cir]irPU.-rt, adj., de acoa-asì in^ìom- 
Dure CM r.ht9tti4 san ciontn ca adiectim, 
(vodi si /^idftf/.^ 

CICNTARR si nmtnre. rionfu si 
tionferlm, si cn forme do coniucfatfonea 
A patria : cimi f ire san riovflrfi.'esm, 
(formo mai connosciite nono d'in collo 
andite d*in coce de Carpati: dt^ro for- 
mele de conjnirationoa antanìa, si mai 
vertosn forraele Mmple allo prosentolui : 
ciofttu, ciofìti, Hoftta, etc, snnt ooHia 
mai buno, ca nnolo ce attenta mai cu 
poterò dospro inalf.'a vochime si ronia- 
liitate a cuventnlniVv.,BbHcfnrtero. ab* 
Hecnr»*; tnuMlRre;ffeTnInaorp; rnnsamere; 
inseranarea cea mai erenerale a cnven- 
tului oste : a stricA, prin taìare, fran- 
jjere, rupere. etc. intrntjimea unni ce; 
a despartf cu mai multa san mai pu- 
cjna vioJentia parte san parti d'in iinu 
totn orocare, si prin urmaro : a trnn- 
'cliiA, a faìil, a cnnnA. a nintìU; ascnrtii, 
a mìcnsiorii; a consìnim, a porde, a dos- 
pcndc. etc; si ca reflossivu : me cioììtu-=i 
ntr rn9ì<!ttmu. frodi 2 ciuìitu)^ 

CIUKTATITRA si n'onttifurn, cimi- 
"^fura si rirmtifnrn.fi. f., acHono si ro?u1- 
, -tatti alln actionoi do a rittnfa san ciunti. 

nuXTTKE si ciimtire vedi ciuìtfarr. 

l.CIUNTUsirtVm^«4.s.m.,pl.-rsi-«W, 
niitlUtn rv\ n«rh; parte d'in cova cinn- 
ttUn, fvpdi rìiitttnrr), 

2. Cn^NTU si donturd, adj., nbscU- 
ftUM, tninonit, mutlliiH; care,, prin taiare, 
rupere, frangere, etc, si a perdutn in- 



il 



CTO; 

treffimea; care nu e intrejru. t^tu, de- 
plenn. si prin urmare : trunrhin san 
tninchiatn, muiiln san mntilatu, manon; 
jjcm'tatn. micusioratu: tiiatu, rot^dia- 
tn, etc; — in forma cnvontuln noniu »> 
ospleca prin unu adiectivu : rontìn, in- 
care i d'in svllab'a finale a trocntii, r* 
si in nnhn d'in nthiu. in syllab'a ini- 
tialc adioctivn dorivatn d'in c*n»to8r= 
xovtf5i;rr pertica, si in speciale, lemnu 
ce serve a cercA ap'a san monft cu ellu 
uno vasii de plotihi, lemnn de lane*»» 
lance", etc; sensulu cnventului latimi si 
procopcu pare inse a »-e onpnne etnno- 
loq^iei dato d'^ noi cnventului romanesni 
dnpo form'a Ini: d'Vo in crrecesc'a mft- 
dern'a xovt'$c ins^^mna si smrH 
rnnfif,-otc., intellossu analojni cu aliti 
romano?icului ofow^^-apoì vechìnlujrrec' 
Y.rj'/r6c nu o unu cuvontu prìniitivu, ci' 
dorivatn d'in acea-asi radorina cu x«v-' 
T£rv=raimpunofe.x*v-tpov-rinstrnmentii 
do ìmpunsu, ceva ce impune» : acu, boldn, 
stonnirii, snìnu, fani ascutitu , otc. , 
san ceva impunsn : inaura, spartura. 
punto, si in s))eciale. cumu s'a luatu si 
la noi, puntn d'in raediloculu nnni ce, 
nnni cercn, de essomplu. rnifrit, etcv 
radooin'a doro a acestoru cuvente ,' 
care ar fì cjin, con, con, san clii, dupo 
cfttu so vede d'in ìnscmnaroa cuven-j 
teloni citate sì se ^a vede sì mai lamu-- 
rifa d'in colle cevomu mai citA, arein- 
tellRSPulu generale de a r^iopìi; d'in care 
apoi do sene dccurru, pre de una parte, M 
insemnarilc de laiarc, Rcofiire, crr/inre, â„¢ 
sftargtre . (restare , sfuriare , vìntiìa- 
re, etc., ^0 pre do alta parte ìnsomna- 
rilc do nsnUirr, puntar^, etc; immo- 
diatu d'in form'a eoa mai ^impla a ra- 
dociuoi pani a fi essitn in frroco.sce 
y.EV-4;c=dosertu (vasn fiparfu) xìv-tj 
xav-vxrrcn'i-iiu^trestia (parte ca cova 
rfc.?<?r^>i, parte ca ceva polìfu si pufittitu)^ 
y.tt)v-o:;:=coiiu (ca iisattifu, ammina- 
fu) etc, (vedi si nani cotra finitu); ja^ 
romanesco d'in Form'a cea mai siinplojB 
a acelloi-asi radecìna aii essitu: Wonij" 
san <*tMw«=:lomnu ascntitu, pani, etc; 
s-mn-flura, d'in care poto si s-crfr-tlttra, 
transformatu prin pronuntia intì/nfìurtì; 
apoi cion-tUf d'iu care cion-taref dot 



m 



CItT. 

a^^^— M — . — — ■ . — -,- 

Hré!, ^tc. ar fi ca si ^rec. x^v-rdc, unn 
participiu tras'?u de a deroptulu d'in 
acea-asi radecina, Inatu si cu intellessu 
de sub^antìvu, (v^xii \. riuntu); iVìn 
cì(»i'tu sau ciun-tu, prin caderea lui w. 
s'au potuta forma : cio-tu, ciu-fu, ciu- 
h4ru, óu'tura, ci-hira, cesura, cìu^ 
t€uvi, etc., cari tote au int«llessulu de 
ev% taìatu, fTfistntu, mutìlain, etc; e 
deverata. co despre caderea luì « in- 
RÌnt-e dp rna dpnt-al«* nn se potii dA ee- 
st'ttple indestulatorir» d*in linib*a nostra, 
si de ac?a-a s*ar pot4 ca unele d'in cu- 
rentele cibate fora w, de essempla: ciu- 
iuru, cùi'inra, ci-turc, ce-tura. se se re- 
la alte radeoìne, la radecin'a, care 
tu xoì-Xo;, xo-T<:iX'yj, et^, : ciu-fura, 
mai Tertosu correspunde in forma , ca 
ni in intellessu cu grec. xo-r6X>j, (vedi 
8Ì dccu cotra fìnitu): de assemenea ce- 
.intra, caro pare a fi accllu-asi ctiventu cu 
t-iu-fura sau ei-tnra, inti^gmai prerumu 
rù/^t. ettari, ciuqa sau cioga, (vedi cioctt) 
^taiu 3 fi umilu si acellu-asi cuventu, ar 
|.»'tT4^ se se referia, maialleR?u in insem- 
narea de lemmi cresiatu, la acea-a<ti ra- 
df'cina mai sempla si fora n, care a datu 
c««]Ar«« c«-d€re. cm*\\xm-^snpar e, tala- 
re^ $C4)hÌr€, ccniM^A se poto in fineoac^ 
tura, cu insemnarea speciale de Iptììììu 
crestatu pentru computu, se fia acellu- 
asi cu ctdidaz=\id,L cedola, frane. eé« 
tfale^mediu latin. Hcberlula (curentu 
ce mai tardiu B*a impromutatu si Kub 
form'a ceduta, mai pucinu con'ectu : 
rìdiila sau tidufn): déro »i*hp<tiila , de 
onde itaJ. c*iJi»U si fninc. e**dule, se 

refere la prec. n-^é5in -''X^.^l— '^*^^P^*^*" 
tura de lemnu, aschia, tahla de lomun, 
pre rare, unsa niai vertosu cu cera, se 
|M)t^a 8crie, si de acf : insorissu, insem- 
nare in Kcri-iSM, etc. ; ayi-SYj vine d'in 
T/i-Cw-=9clnMlo=idespÃŒcn, crepn, etc; 
siastu-fellu dà mu órosi preste una ra- 
decina assemenea cellei ce amu arretatu 
mai su»!i, co a profiussu la noi : cion-H^ 
rionhé, s-ran-rluraj eie; afora de ace- 
st^-a in limbele sorori, si nuli vertosu in 
ilalianesre, incoafl?iniu cuventeaiialoge 
in intellessu cu alle nostro d'in costione, 
&t&tu cu Ut l'Ã tu ai fora n : ital. cloutA= 
lovitnra, persecatura; clotto^scbiopu; 



CTD. 



171 



clon-dol«re=a fi lan^edu, maneu; oloii» 
nn=desertu» nefolositoriu, de neci una 
utilitate; olotiola=:ciutura, etc. ; pen- 
tru aceste cuvente fundate pre forra 'a, ca 
sf pre intellessulu cuventeloru romane- 
scì, noi referimu la acea-asi radecina a- 
tà tu cion-tu sau ciun-tu, dontarey etc, 
cari au unu n, cà tu si rio-fu sau ciu-tUf 
€xu'if(ra, Cf-tura, ce-fura, etc. , cari n'au n; 
IH ver-co casu ìnse ciu-tu, care se pro- 
nuntia de unii Romà ni siutn. nu potè fi 
slav.8liittt,carenue9siste in vecbì'a sla- 
vica, ci numai laBnlgari. cari de certul'au 
impromutatu de la Romà ni, de orece 
acGstu cuveutu, isolatu in limbele sla- 
vice, nu si afia e^plecarea sea priu vre- 
una radecina slavica; cion-dra apoi, in 
locu de rion-dura sau cion-tura, don- 
drnnire, etc, se lé^a mai usiorii, prin 
forma, de radecin'a cIoìi, care a datu 
cmi-tu sau nun^tu; intellessulu inco 
nu e Rontrariu acestei ptymologìe, de 
orece s,\tiaiìdura^^Xitiandarn. care pare 
a fi in locu de dòn-dura, insemna snp- 
parare, oimu se vede d*in espressioni 
ca : a sari fiandur'a miva; don-dra, 
déro ar insemnà proprie : impungere cu 
tv5r6^^=ce^ta. sfada; mai greu potè s'ar 
potè admitto co la acea-asi radecina se 
referu, prin scambarea lui n in r, si cu- 
vente ca: Ã or-tu, dor-tanu, dor-Hre, sau 
dor-dire, dor-da (pronuntiatu de unii 
Romani siorda ^ìjorda), dur-da, etc, 
intellessulu nu s*ar oppune la acesta 
supposetione, d^ro form'a, scambarea 
luì n in r, fora spfiaintredoue vocali, na 
contradice intra rfì tura; prin forma, ca si 
prin intellessu, aceste cuver»te, ar ca- 
drà mai bene cu una radecina cut 
san cor, cer, clr, d'in caro au essitn 
H'Car-menare , S'Cur-tarr., etc; pentru 
dur-dn, rare dupo acesta d'in urmasup- 
posetione, ar insomnA proprie una ^^rir^e 
sau dvsfmrtire=zc\ì intellessu collectivu 
de ccta sau tumui (vedi si dreda); mai u- 
sioTu se poto admitte co duUu, d'in care 
apoi dullinu, duUire, etc, s'a formatu 
d'in ucea-asi ra fiocina ca si don-tu : 
i pentru form'a dul-lu potè fi in locu do 
dun-lUf ca si khoI-Iuh in locu de amIu* 
Iiin; pentru intellessu, duUu si deriva* 
tele : didlinUj cUdlire, etc, unescu a» 



172 



CW, 



mendone insemnà rìle principali, ce amu 
aflatu in radecin'ii, d'in c;uc vine grec, 
xsv-tsìv, Aov-tóc, età , adeco iiiseiimaiea 
de taiarc ai cea de aniniintirr;\toi\i iuse 
ca ciullu so vina si d*in radecin'a ce a 
da tu cel*lero, cel-cr^ cul^inen» etc, (vedi 
si coUiu); in fine, de orece in locu de fio- 
lanu se dice si riodolanuj se potè ca si 
ciolanUy ciolaìiosUj ctc, ..se se ila nas- 
cutii d'in acea-a^i radecina cu cion-tu, 
asià , 00 d'in cion-tu easindu do-tu, a- 
cestu-a apotutu di cio-^o^^im, analoga 
in forma cu ital. cionilolono si eloto- 
iooey si d*iu cioioìanu san ciodohinu, 
prescurtatu in ciodulanuy ciod-ìamt, a 
cantata se se traga una forma mai armo- 
nica : ciol-ìanu; ciltu pentru intellessu, 
se se compare rracu si urara^ care ca si 
ciolavu insemua una jtarte, scclione, 
de^iparlirej aic.^ d'in unu totu;apoÌ pre- 
cumuital.ciou-care^inmchiaresiclon- 
u=persecatm*a, taiatura; asià si alle 
nostre ; ctoii-tu san dun-txij si cion-cu 
ciun-ai sau ciun-gn, pam a se referi la 
una ^i%cca-asi radecina oion sau ciun^ 
(vedi si oiocu). 

CIUPÀ, 8. a.y uqna tepida; apa pucinu 
calda, si in speciale : apa caldicea de 
scaldatu unu pruncu; — cuventu, pre- 
cà tu noi gcimu, pucinu connoscutu d'in 
coce de Carpati subacesta forma, se 
dice inse sub form a : cipu, nu ca unu 
substanti\'u , ci ca una interiectione : 
o'pM, cipu ! prin care se indemna prun- 
cii a acceptà scaldatorea- voiosi si fora 
piangete; déro si sub acesta forma cu- 
ventulu potè fi unu addeveratu sub- 
stantivu luatu cu intellessu de inte- 
riectione, cumu se ieau multe altele, 
(vedi, de essempUi, 1, ciocu si 2. do- 
ai) ; in origine radecinelo simple alle 
mai totoru cuventeloru sunt escla- 
mationi , prin cari se imit^ mai multu 
3au mai pucinu bene sonulu produssu 
prin actionile fientieloru; ìnse tog.'nai 
la cuventulu dupa sau cipu nu se potè 
appleoà bene acestu principiu, de orece 
prin scaldare nu se produce necì miu 
sonu analogu cu cella espresau prin dp; 
de alta parte espressioni ca dujtti sì 
dpn, cari espremu concepte intime d'iu 
vièti a Komà nului, sunt de regula ro- 



^j, 

manice : de acea-a credomn co dupa, 

dupHs (prin jnoiarea lui u : dptt), au 
essitu d'in acea-asi radeciaa cu latin. 
tep-ere=;a fi ealdicellu, tep-ldutt^eal* 
dicellu, etc, si a nume d'iu una forma 
tcpiu, tepia, d'in care si ispan. tlblo^ 
ealdicellu, si care in limb'a nostra, priu 
stramutarea lai / lungo t, a devonitu 
mai autaniu : tiepu, tiepa; apoi, prin 
stramutarea in u a lui e inaiate de p : 
tinpUj si prin moiarea lui u in i: tiipu, 
tipUy tiiipa^ si aceste-a in fine, spre a se 
evita confusionea de intellessu cn ticpu, 
tipu, s*au facutu : dupu, dupa, dpu; 
verbulu dupdire, in intellessu de ju- 
muìire a unei gaine sau a uniti 2>orcH^ 
se léga forte bene de r.ìupaj de orece 
dupeUrea se face raoiandu auìmalea in 
dtq>a sau apa ferbintc; déro, in insom- 
carea de a dupi dupiture micCf dupc- 
lire so refere mai bine, ca iinu demi- 
niitivti, la ditpb-e, * 

CIUPELIKE,-r5CW, v., deplumare, 
depilare, rellicare; 1. a jumuli una 
gainu sau porcellu: 2. a perii si smulge 
unu porcu; 3. a ciupi (cu insemnurea 
de sub 2. &), sì in speciale : a ciupi cAte 
pucintellu, a subtrage pre ascunsu d'in 
avereaaltui-a parti mici sì neinsemnate, 
asià in cà tu se nu se semta furtuhi, a 
carpaci, etc. 

CIUPEKCA,s. f.,agArÌcii»cainpe8trU; 
specia de pianta buretosa; prin meta- 
fora, appiccata, in risa mai vertosu, la 
una pelarfa sau caciulla, mai all^s^iu 
candu este vechìa, portata rea sau mo- 
totolita ; ieati duperc'a d'in capu; — 
noi nu credemu ca Uomà nii, pentru unu 
obiectu asià de commune, se fia astep- 
tatù, peno se vina Ungnrii, pentru ca 
de la ei se i invotie numele, in ung. cso- 
pnrke. 

CITJPIKE si dumpire.y-escu^ v., velH- 
oHre» foilcarej libare, vcrberare, male 
luibero; furari, Hubripcre, 1. a pisicà , a 
appuciicu unghiele, cu cioculu sau cu altu 
cevaassemeue de carne, si a stringe, ca 
se produca dorere; 2. a rupe pisìcaadu, 
a lui cu fanuitur'a cu farmitur'a d'in 
cova, si accsU-a : a^d'ialucrurì de maii- 
catu : nu dupi pane cu manaf d (aiu 
cu cutUidu; mai allessa cu iutellessulu 



I 

I 

1 



\ 

I 

I 




ctp^ 

4'*.i.*iule dea lua cute puciuu d'in lucruri 
Je maocare. cari nu su pie placulii man- 
catoriului : nu ti place memeììffa de 
â– â–  htt co nu iinbaci (Vin ea^ ci mt- 
.^cì; h) d'in Ctì nu e aJlu sen, a 
a rarpacf : twut unu miselln dcser^ 
*.... iu cu ghiarc bmge, care aiuta se ctu- 
/jfstrtj rfVf» tote; 3. a maUracill, a bate, 
tì^udii vorb*a in spocialfl de unu oopillu : 
(Il itii^eòunitu, fetuÌH meu, de cnnda nu 
U tim mm citipitu eu ; — cuveutulu, de 
iiwte pre deplenu synouimu cu f)iskare, 
i3ié, incatu acestxi-a are tote insemnà - 
rile lui ciupire. ba inco si mai multe 
ea densulij, cumu, de essDDoplu, insera- 
Darea dea ititifpn: cera acru pisica, nu 
à upesce lind/a; cu tote acesti^a, fien^iuco 
£ac€ parte din una numerosa familia, 
(vedi ciohu) de betrane cuvente roma- 
nesci, vorb'a ciupire, ca si celle mai de 
[ 'tini alle selle : ciupu sau ciópuj 

I ^ ' ,'*teM merita a trece indictio- 
I DAriulu limbei^ dandii-i-se ìntellessiu'i 
^^6ne destiiicte de alle synonimului j^*- 
^HbzréT, intellensuri conforme cu etymo- 
logi*a sea : dupire^ in addoveru , ca de- 
rivatu directu d'in à ujm sau ciopu=, 
t<fpm^ (vedi ciobn), cauta se aiba una in- 
manard cu multu mai energica decfltu 
fkicare, care se dice si de pureci : pu- 
t-, * ,vi, gninu ciupesce. 

i UKA, s. t\, actione si resul- 
tatu alhi actionei de a ciupi. 
CICPORD 81 cioponif s. m,, pl.-r, 
nenà f ?rex$ 1. la Macedoromanì : bu- 
, trunchiu, buccata de lemnu, de 
lovesci si te impedeci; 2. in dic- 
nariulu Rami: sfcolu, cà rdu de pas- 
ti sau d« alte animali ; — amendoue 
mteUe83urile cuventului se esplecaprin 
tv" -t' la artici, ciobu. 

riumpu iti ciopti^ cuventu care 
ti m aceliu-asi tempu : 1. inte- 
sao esclamatioue, pria care se 
imita sonala facuta pria empire sau 
ùianpire, si priu lovtre sau ciop^lire ; 
2. adiectivn : n) ciupitu, taiatu, cinn- 
titu, (vedi si ciuttityu); fe>spartu, fari- 
matQ, etc; 3. substantivu : ciobu, spar- 
tara« frantura, farojitura, buccata, parte 
rupia d'incevu, prin taiare,lovÃŒre, ciupi- 
n:,etc. (vedi ciobu).. 



CI. A. 



IT 



ClirRDÀf B. f., armcntiim, srex; 
1. ca sì ciredtif cu inteUessulu speciale 
de (urwa de vite cornuto ; 2. cu insem- 
ìidrea mai generale de iurnvi de verice 
aiùniali; — neconnoiCìitu, pre cà tu noi 
scimu, d'in coce de Carpati, déro inve- 
deratu d'in acea-atii funtana cu cireda, 
(vedi cireda, cumu 8Ì la art. ciuìUu celle 
disse cotm tiuitu desprtì cìortu, ciarda 
sau ciurda, si compara, pentru intellessu 
iiì ciuporu sub 2. : d'in acesta compara- 
tioue ar resulta co ciurda ar insemnà 
proprie, ca si ciupoì'n:parteid€SpartirCi 
divisione, etc, cu intellessu coUectim, 
ca in frasile: partea ùmcnUom ciimoUe 
sanetosa, divisione de militari, etc). 

ClUUDIKE,-es*;«, v., vedi ciordirt. 

CIUSIDLBEj-esca, v., aure^ demitte* 
re=a lassa urecliiele in dioBU, vorlnndu 
de callu. asinu, etc; — ^d'in cimiu? 

OIL'SIU, 1. pre cà tu noi scimu, cu- 
ventulu se appleca la asinu , spre a lu 
j»rovocìl se se pana diosu si se ste bene 
spre a i punc samariulu sau spre a lu 
incallec^i; cuacellu-asi intellessu se ap- 
pleca si la joculu numitu incrdlecafnj 
spre a provoca pre cei ce le a venitu 
ri^ndulu se se pituledie, ca se incallece 
aìtii pre densii: 2. dupo dictionarìulu 
Raotd, care ridontitica cu siasiu (d'in 
ture. sia«t), ar ti avendu si insemuarea 
de Iwicu^ cu cartatura stramfm ; — in- 
tellessulu connoacutu de noi se espleca 
prin celle spuse la articL c/octf, dupo 
cari ciitsiu in locu de ciuciuy ca si ital. 
4}iue'»,arinsemuiiad"ùif4;intellessuludatu 
de mentionaiuhi dictiouariu ar potò fi 
ti'assu d'in cellu precedente, pria una 
metafora de acelle cutcdiatorìe ce scie 
crea imagiiiationea popornlui, de la mo- 
dula cumu asinulu tine urochiele, adoco : 
piccate, blege, 6trand*e* 

CIVTTU, 8. adj., Indtcìimj indicu, al- 
bastru incliisu; — ture civltl ? 

CLABUCU, 8. m., pl.-i, 1. spuma de 
sapunu, 2. spuma ce esse d'in gara; — 
ture. clnbuc. 

ULACA, s. f , 1. lucra gratuitu ce 
mai multi impreuna facu in folosulu 
coiva z pentru preutu, pentru alti ameni 
de considetationcy pentru. mpotentiosì, 
Eomà nii au facutu si facu claca , de le 



174 



CLÀ. 



ara agrele, le secera , stringa si treiera 
bticcaide; fom?iele roiuà iie au facuturfe 
temjmri uitate si facu peno astatli cla- 
caf ca se torca inulUj catiep'a sau lan'a, 
ca se cessa jMindi'u , ca se lipesca casele 
preutcssei sau allei femine de conside- 
ratione; 2. lucru ce uuu terranu era da- 
toriu se faca ia folosulu proprietariului 
mosieif prc care evi stabilitUf ca pretiu 
allu partei de pamentu, ce terrumilu 
lucra in folosulu seu; uumcrulu dìlleloru 
de claca fissate in tempurile luai ve- 
chie la 12, cre^cù ni varia in urina, de 
Li regulamentu incoce; clacasii si laceau 
dillele de daca cu mauole 8au cu vitele, 
tìacare dupo starea sea si mai vertosu 
dupo numerulu viteloru, dupo care li se 
da, in proportioue, ai numerulu de falci 
sau pogone de pamontu , ce cultivau in 
folosulu Ioni: sub acestu punlu de ve- 
dere clacasii se impartìau in trei cate- 
gorie : frunioiii, ttteddocoóiy cadasi sau 
^Hdftuisi (vedi aceste cuvente in dictio- 
nariu) ; eluca, in Moldavi'a, porta nu- 
mele de boiarescu, èro in partile de d'in 
collo de Carpati se diceà roboia (vedi 
aceste cuvente) ; clac'a sau boiarcsculu 
80 derftìcntià prin legea d'in lbt54; — 3. in 
intellessu metaforicu, mai vertosu in lo- 
cutjonca : de daca^ cu inteilessu attri- 
butivu sau do adiectivu: /«cn4ri^ c/«- 
ca=liicru facutu prostu, cu neingrigìre 
8Ì foi-a tragere de aninui; vorba de chi- 
ca=:vorba deserta ; a vorbi de daca^ 
a vorbi fi»ra a cugetd co spune, a vorbi 
fora locu si fora tempu, a vorbi verdi si 
uscate; — dupo dictionariulu de Buda 
cuveutulu ar li venindu d'in collooare= 
a puiie impreuua, a stringe si nni pote- 
rile mai multoru-a peiitruacellu-asi lu- 
cru; prin forma inse cuventulu pare ap- 
prupìatu de frauc. eUque, celtic. €liiq> 
aogl. clAck=:appIau8u, bataia d'in pal- 
mo, scomofcu mare ce face cineva; si in 
speciale : frane. eUque^omeni piatiti so 
applauda ia teatru sau in alte locuri ; 
pentru inteilessu, cuveutulu romanescu 
a potutu ave intellessulu ca mai ori- 
ginariu de corba multa, d'in care a- 
poi s au derìvatu celle alte ; omeoì 
$trifm impreunOf eastvorbescasi sepe^ 
trtcOf cea c« e ia addeveru imulu d'in ca- 



età ; 

racteriele clacei in intellessulu seu celli 
mai buuu : lioinà iii de tutu sessulu 
ctatile: barbati, muieri, teneri, betrani 
juni si june, se striugu voiosi la ciac' 
facuta d'in omeni'a loru, peutru ca se &i 
delecte cu vorb'a si se si desfete toti 
de-una auim*a pnn una fapta omenosa 
clac'a a potutu luà apoi iosomoare uri-j 
tiosa numai pnn abusuJu ce s'a facuti 
de dens'a in inscmnarea de sub 2; o d< 
observatu cu tote aceste-a co, cu totu a- 
busulu ce s'a fuciitu declaaiy acestucu' 
ventu n'a ajunsu iiise se iea iutellessuri 
asià de odiose ca : angariaf beiUcu, iiod^ 
vada^ óalaorkh etc., a caroru in^emnaraj 
se attengo, in imcle punte, cu a clacei ;^ 
verbulu ckicuire are inscmnarea de a 
petrece vorbindu, cu multu mai prouun- 
tiata de cà tu cea de a face cl-aca; form'a^ 
cltcuirey care dupo invetiatulu Miklùsich^M 
ar ti impromutata de la Salvi, noue nu^^ 
ne e connoscutad'in audire ueci d'in uè- 
lire ; ea se alla in uuele dictiouarie cu 
intellessulu de a dà dùote de bucuna, 
cumu se atia si substautivulu elica, mai 
allessu in plur. clicuri=chìnte de bucu- 
rie, risete, petrecere cu vorba si risii, etc.; 
clicuire asia déro ar potè ti una moditì*^ 
care d'in ciacairc, precumii si in frau- 
cosce d'in radecìu'a, d'in care a essiÈKÌ 
clatiuc^ essistu cuvente si cu < in locu de^ 
a : clt(|Uot si cLaquet, si chiiini cllqu* 
pre longa claque. 

CLACASIU, s. m., caro face clacaj 
care e suppusu la claca cu insemuarea 
de sub 2. 

CLAOULRE,-«'tfcM, v., vedi duca, 

0LADA1{A1A si cludariaf s. f., vei 
cloilurcna* 

i. ChkDlìiErcscH , V., «itlUcare 
struere; 1. a edifica, a construi d'ia 
lemmi, caraniida, petra, eie., uuu edìfì- 
ciu; \i, a grauiadi , a puue la uuu locu 
fenu, paie, etc, a face capitie; d|y)o in- ^ 
vetìutulu Miklosich d'in slav. klA«tt^| 
(vedi si claia). ^^ 

2. CLADIKE, 8. f., 1 aciionea de a 
rìiìdij 2. cu inteilessu concretu : cex% 
claditu : editìciu, capitiu, porcoiu. 

CLADITURA, s. f., cu uccUu-a«L in- 
tellessu ca si 2. eladtrej inse mai puoiuQ 
usitatu de cà tu ac6Btu-a< 



ea 

i 




CLA. 

CLA DURATA si dadttrfa, cUniaraia 

Itularia, 8, f., oumuluH, racomu!*; ^^ru- 

ru 8au nuiniicliiii , sì ìii si>eoìale : 

Mttijucbiu de suiic4;llc, de mmJle, do 

tniuUie, de erba, de Iructe, deperirete; 

(vedi data). 

CULÀIA, a. r., r«iil inotu, cumiiliiHy a* 
eerfHn; grutuiiru iiutre »itì t'onu sau de 
paie in forma coiiicii; graiuada lìuii micu 
ile ucea-asì tbriiia t'acuta d'iti suopì de 
^ranu, ordiu, meiu, eto.; aaià devo cima 
esttì una gramada caraCLerisata inai ver- 
terli pria f (trina sva ionim, de orece 
gniuiudilt'depaie,detenu , desaopi,eto., 
curi <iu alta torma, leu alte numiti, 
éuinu : siru (de paie san t'eiiu) , stofju 
(«le snopi), etc; gramadile mai luicede 
t'enUt cari au furni'a mai pucijm conica, 
^ chìiitna ; iiorcoir, candd yimt cu to- 
, lu lu niice si iiu au crescetiilu Ioni bene 
^^kvoltatu ili punta ca allu conuluì, ci 
^^â– meiia luai multu cu una massa tura 
Hp^TDi'a c^ sxv cade se alba, iutogmai 
^^ecuiiiu sìjoraUti (de uade s'a si lor- 
matu cuveiiiulu pvrcùiH) presenta urta 
nassa uiai multu sau mai puciuu itiffor- 
ma in geiiulu ì^eu; ìa due gramadile de 
fetm, cari , priu marimea loru, stau iu- 
trc porcoiu si ckùu, se uumescu cujnlic, 
de la t:<iptit cu care sémena, ca hi euucky 

1 forra a Utru; applecatu 3Ì la g"rumuri 
i alte obiecte, cari au forma unei 
tia:daia de ve6tinu!ìUVf claia de ba- 
, elc.^ — proverb. t a siti data pì'cste 
arm>Wi(z=a sta unulu preste altulu ; a 
ir/ii san end': cUuu />;(?a/(* ynonada^^ìX 
veni sau cade uuuiu preste aititlu, a veni 
ifau cade preste capa, a cade diosu cu 
toiulu, a se derimà ; a arruncd saupunc 
cUtia preste tjnimacia=zd arranca òy««j>«- 
H' lotttlii [trcsU: altulu in dvsordinc. — 
liivctiatulu Mikiosidi retere acestu cu- 
Teata romauescu la acea-asi radeciua 
slavica, d'in care ar veni sì dadiTe, a- 
deco la .slay. klaull (in locu de kiud-tl, 
pria stmmutareu lui d in À'):=:|}oucr4.' , 
i r* iucuada iuco, pre louga dudire^ du- 
À si c/uia, cu otfsitu d'in acea-asi ra- 
ucctua silcuventulu caWèr(=cau(lox.c= 
tninchìu, busceanUf etc, cuvoulu ce noi 
tieci iu dictiouarieumu atlatu, ueci d'in 
audite 9au cetite cjano^cemu ; uuiuui 



ii^ 



CLA. 



175 



in dictionariuln T^aoi^Z se alia roiacH*, cu 
intoUes^iu de (jhisdH-^zgarà w de nuello 
Hall de scaaduro d'ia f>rogiuniln guroì 
aaui putiu. Acamu cuveatulu roma- 
aescu data^ pria iatellessulu seu des- 
crisBU mai su^u, nu respunde de locu la 
intellessuln cuveatului sluvìcu kU«ti= 
jniìiere , afora déco nu ama luà ìmncre 
Sì in iusemaarea de ajmne in pdiore ^ 
a redicd, a inaUuij etc, asiA in cftta 
daia sfi insenme proprie : reta iualtìatu 
2>rÌ7ì (p'ixniudire; déro data nu insemna 
veri- ce f din de yramadOf ci numai iinu 
acervH de ffitu san de pnie, si cliiaru in 
acestu intoiiessu restriusu nu se applica, 
cumu Aìi vediatu, la tote grumurde de 
l'enti saudepak', ci iiumai la colle cu Ibr- 
m'a unni conusau tatui capUj sì prinur- 
uiare cuventuJu slavicu nu potè esplecA, 
vcìicamu Tai inverti, iasemnarea asìà 
de bene caracterisata a caveiitului ro- 
manesca ;este addeveratu co in non'a 
slavica ossiste cuveutulu il£injik=imtre- 
tiu, si acestu-a pare co ar esplecii mai 
bene sì cuveutulu romaaescu, auià ia 
catu daia ar insemnà ucenu de ntUre- 
tiui déro, se labsà um co ueci asià nu se 
espleca in ruodu satisfactoriu insemna* 
rea vorbei daia, care nu se appleca la 
ceri-cc acervude mdrdin,fi\)i}\ sa torm'a 
cuveatului romunescti so oppnae la •s\ì\)- 
positioJiea de a la reduce la una rade- 
ciua slavìca klAily d'in caro nupotea essi 
da-iUf ci daja sau dojda : neci form*a 
a^ia déro, ueci iatellessulu cuveatului 
data nu se potè es]decaprin slav. kiaa* 
si de acea-u noi credemu mai nmitu cu 
probabile, co data este in locu de cUa' 
da, ca si oie in locu de ovVj tbrmatu 
d*iu unu adiectivu : daviu, dada, trassii 
d'in data, claTu»rrmaciuca,].>iroau, cuiu 
si alto assemeui lucruri de forma conica^ 
intogmai procumuHÌ ca/ri/w, poatru for* 
la'a sea, 8*a trassu d'in cuventulucapw; 
cuvaatulu datti se espleca aatulellu si 
iu Torma si in iuteliedsu, si prìn armare 
nu se poteroferi laaceu-asi radeciua cu 
celle alte cuvente: dad-ire, dad'iturat 
calad-uraia^ dad*èu, cal-acu, cari, si iu 
forma si in intellessu, eadredia mai beae 
cu biav. kUd; déro si in respeclulti ace- 
sboru-a, luaudii iu considerare, co da* 



176 



CLA. 



durma este derivata d'iii uiiu pnmitivu : 
dad^wa, cu forma de cea mai curata 
romanitate; coDsiderandu, co la cuveute 
impromutate d'in fuutana slavica uu se 
appicca, de regula , forme roraanice : 
noi credemu co si aceste cuvente nu se 
[potu da abBoIutii ca slavico, ci s'arpoté 
eeliu pucinu totu cu atat'a probabilitato, 
referf la acea-asi radecina, d*iu care au 
essitu grecescele x^i5-r^, %Xa5o?=:i'a- 
mura, ìemuu, etc. de orece lemnulu 
face basea i^eri^carei clad^irCf si apoi ai" 
•cu, care ar lì in locii de clatì-èu, are 
dupo ìnsasi spus'a invetiatului Miklo- 
sichy insemnarea de imnchiu, buscea- 
nu, etc, insemuare ce cadredia cu ety- 
mologi'a data de noi cu multa mai bene 
de catu cu eoa data dt*. Domni'a sea, 

CLMSlOliA, s. f., si 

CLAITIA, s. f., si 

CLAIUTIA, 3. f., deminutivu d'in 
daia» 

CL.VNCA1RE sì 

CLANGAIllE,-mt*, V., si 

?CLANCiVNIKEre5a«,v., crepitare^ 
noi nu connoscemu iusine cuvcntulu 
neci d'in cfitite neci d'in audifce; dictio- 
nariulu Barcianu l'esplica cu gorm. 
klappern^ èro alla lui Raoul cu frane. 
zMi^ueieT^Lzanyanire^ vorbindu de ar- 
[;ine; locare, vorbindu de bardie, cocori ; 
Uacanire, etc.;— cuventulu se potè referi 
la^-acea-aìii radociua cu lat. clan^-or, 
Igrec. xXavY-ri; déro potè fi si una alta 
Jforma d'in cZówtfaniVe seu dantìatkirfi ; 
JcUe-asi dictionarie dau derivatulu : 
â– ^l^mcaniiore = ciepitAciilum r= frane. 
olaquct:=germ. klupper. 

?CLANCANITOKE si danoaitorc, 
[J9. f., vedi dancanire. 

CLANTIÀ, s. f.; pessalus; os lot^iiax; 

1. lamella de ferra la brosc a miei usìa, 
"•care se redica sau trage ou man a, candii 
■vré cineva a deschide, si se pune de as- 

jmenea cu man'a, in scobitur'a d'in 

'tea superiore a copilului, candu vré 

^cineva a inchido, precandu ctùatorca nu 

le potè neci trago d*in copilu, neci bagà 

[in ellu cumau'a, ci uumai cu una cliìae, 

2. prin metafora : a) gara roa, care lui 
[mai tace, care supera prin baretari sau 

>rìn cuvente multe si deserte; b) orna 



CLA^ 

tieoariUf carui nu mai tace gur'a : ne- 
sufferiia dantia e si omulu acesfw'a. 
e) ciocu (la passere), gura (la cani si; 
alte animali, care sau musaica sau la- 
tra); — cuventulu potè ti formatu d'in 
masculiuul» dantiu, prin care se imiti 
sonala ce se face do una tìentia care cu 
gur'a ori cu dentiì vréseappuce rapedal 
cava; poto ìuse ti sì in locu de déìUlasS^] 
a se lega de acea-asi radeciua cu deu' 
citi sau dinciii, etc. (vedi denriu)^ — de| 
orecp si frane. cUuche sau croche de, 
acea-asi forma cu allu nostra cZenci%] 
are insemnarea de dantia de sub 1. 

CLANT1ARE,-C5CH, si 

CLAXTIANIRE,-C5c«, v., crepitare^] 
garrire^ deUluterAri'; 1. proprie, a di^ 
unu sonu assemeuea celiai ce da dan^\ 
ti' a : dantia dantianesce; si de acfap* 
plocatu si la aite obiecte : dentii mj 
dnnlianiau in gura de frigu; nu sciu d^\ 
ce c<xnde dantianì de mai multe ori d'in^ 
gura; 2. metaforice : a flecari : a nal 
mai tace d'in gura, a supera pre altii 
cu multa si doeer-ta vorba : me miru co] 
nu te dorè gur'a de atiUu-a dantiamiH, 
(vedi dantia). 

CLANTIAlTOREsi dantianitore, s. 
f., de aqellu-aai ij-itellessu cu danca^i 
nitore. • , *' ; 

CLANTIEtJ (pronuntia : dantia] 
s. m., pesstulus; tparrulus; l.cuacellu- 
asi intellessu ca si dantia, numai co; 
datUieu are intellessulu mai precisa, 
ifìsemnandu proprie si speciale numi ~ 
latiteWa de fcrru a broscei de usia, car«l 
se trage cu maii'a, pre candu dantia S6^ 
potè applecà si la brosc'a intrega; 2. me- 
taforice : ojiiu cui mi tace gur'a, caro. 
suppera pre altii cu mult'a si desert*» 
sea vorba; — cuventulu pare unu' ang- 
mentativu d'in dantia, in locu de dan* 
tieniu sau e^autianiu, ca si capeteniu sau 
capitaniu {zr.capeià iu) d'in capeiu; si 
de aoea-a in plurariu face dautdk sau 
dantiaic in locu de dantienie sau dart- 
tianie, ca si capetà ic in locu de capete^ 
nif!, (vedi si dantia). 

CLASSUlRE,-escw, v., inlocu degas- 
sare sau de dassificare, nu e do reqom- 
mendatu. 

CLATARIRE,-fóCu, v., cu acea-asi 




CLA. 

nmarea ce are daiire sub 2.; necon- 
tn inse d'in coce dn Carpati. 
TINARE, clatini, clatinu, etc; 
are?) \,y agritare, movere^ qua- 
dre, nutare; 1. ca transiti vu : a 
!k^ a agita, a legane : ventidu chitina 
édiele arboriloru- uu datinoti tare 
£%Uen'a, co se tiohitra apa d'in ea; 2. ca 
netransitìvu : a datino d'in capti, (Vin 
wmeri, d'in coda, et«., (mai puciiiii bene: 
o {Ratina cu capuht, coda, de. arece cu 
ar espronie numai una relationo *ìe iii- 
gtruiuentu, si pria armare intelleHj^uIu 
Terbului ar fi transitiva, cBi'eudu min 
P ifìà ìtèctu reah: a cUitiiìuatman^ a tiHu ut- 
hiore; ca se dispara déro veri-ce ambigui- 
■Bit«. cauta se dicemu : a clatind d'in capu- 
ta dà din c^pti, candu vreruri se bitel- 
legema, co cinevas-iclatina insusi captdu 
Mw, si d'in centra : a claiina cn capuluj 
Qamai caudu e vorb'a He ìntellegemn, 
Cù óneva clatina cu alla seu capa pre 
diitm cineva san ceva); 3. ca reflessivu, 

K» boga insemnà rile de sub 1 sì 2, are 
intellessulu de a sta se cada, de a a- 
mUid cadere si mina : mi se clatina 
«oiM dent€ asid de reti, incà tu credu, co 
are se mi cada in currenda; casa se cla- 
tina asid de reu, incà tu asftptanm din 
mingiti in minuiu se soderimc; trestta 
se claiina de cea mai ìnica sufllarc de 
vetUui si metaforica : statulu Romana 
^c '"' ' â–  â–  in tote partile; d'in caus'a sta- 
PIprr cgotiuìui, cdk maibmie case 

de cvmmvfciu se datinareu si sunt ajj- 
prope de cadere, (vedi cìatirc), 

CLATENATOUE, 3. f., Instrumeutu 
de cìaiinarv, sau legaéarc; ceva co se 
datì^ia saui/'.^aHaileganu, pendulu,etc. 

CLATINITITRA, s. f., actionc si re- 
suitatu allu actionci do a clalind. 

CLAT1RE,-««CM, (?si detire), v., agi- 
tare» BOToro; iarare* eluero; 1. a mis- 
tici, a agita, a leì^anà : a dati capida, 
f ' 'â– ' ; ca iietransi- 

li- ^ , 'Un coda (mai 

padau beae : a clat^ cu caìmlu, cu co- 
ka, etc.; vedi clatinare)\C'Ã  reflessivu : 
mtu dente mi se clatesce reu (inse in a- 
eefte in^emuÀrì. tlate de dictìonariulu 
de Buda si altele, pre aUu noi scìmu, 
9e dice e^clu^ivu numai datinarc, èro 



CLA. 



177 



elative se iea mai vertosu cu urmatori'a 
insemnare) : 2. a spelht, a curatf ceva 
cu apa, agitandu ap'a d'in acellu ceva 
sau trccundulu aumai pria apa : clatUi 
vasde; e lìene a si dati manelc inainte 
de a se pune la me^a; e sanetosu Iticru 
a si dati totiideaun'a gur'a dupo man- 
care; ntfde sunt spellate, si n'ai decdtu 
se h' datesci {clatire,ìn acestu intell«ssu, 
differe de spellare, intru cà tu spellare 
dico mai multu decà tu clattre : spella- 
rea rufdoru r^re moiarc in apa ferbente, 
cere /recare cu sapunu, precaudu da- 
tirtia acelloru-asi nn e decà tu a ansai 
trecerea loru prin apa, si chiaru apa 
rccc; cineva spèlta vaselc puntndu in 
die apa calda, frecandule cu cenusiu sati 
aUu ceva, pre candu, ca se le datesca, 
nu se cere decà tu se puna in elle apa, 
fia calda lìa rece, si se le agite cu mai 
multa sau mai pucina patere); 3. par- 
ticipiulu trecutu, pre louga inscmuilrìle 
espuso, are si celle doue urmatorie : 
a) sub fonn'a feminina, luata ca sub- 
stantivu, clatita-^ìiGrìbìiiA, specia de 
plac^ntiora cu dulcetia, numita asià 
pentru-co, foi*a d*in care se tace, fiendu 
suptire si delicata, ca se nu se ardìa,candu 
uà coce, cauta se se datesca noconte- 
nitu tigai'a in care se coce; b) ca adiec- 
tivu in esprossiouea : datìtu demente^ 
smetititu, essitu d^in menti (intellessu 
ce tioi iasine nu oonnoscemu noci din 
cetitB, neci d'in audite); — dupo inve- 
tiatulu Miklosich d'in slaviculu klatitl 
:=c|Batere, si uu d'in grec. xXtvdiìvat,^ 
cumu sustine invetiatulu nostru filologu 
Cipariu; déro slav. alatiti pare ellu In- 
susi derivatu, si invetiatulu MiJdosidi 
un ne spune d'in ce a nume radccina e 
trassu ; déro slav. klatUl se alla isolatu 
in veclii'a slavica, precandu in roma- 
nesca datire face parte d'in una destallu 
de numerosa familia cu insemnà ri forte 
variate; déro in romanesco, cuvente, ca 
datinare, cu formele simple de conju- 
gationea antania nu sunt trasse d'in fun- 
tane slavice : ècco cUteva obstacle, la 
cari amn potè adaugc si altele, in con- 
tr'a suppositionei invetiatiilui Miklo' 
sich; asiitirtionea revoreudului Cipariu 
osto cu multu mai probabile, pentruco 

12 G. 



•in 



cle. 



radecin'a cllii, d'in care grec. xXiv-stv, 
latiu. eìin-iirc::^clinarej in-clniarCf in- 
chinarcy etc, are intoUessiihi cella mai 
origìnariu de a sfnenti unii ce iTin po- 
seiioncasea, intellossu d'in caro essa 
forte usioru insemnà rile cuventuluì eia- 
tire si dorivatcloru lui : datinarCj clata- 
rire, etc; cfltu ptMitru ibrm*a clin-firez=. 
A smentì d'in locu, eae unu derivatu d'in 
ima forma c7ìn-(M=cumiu grec. xXtv-tó;; 
(=:x>.tTò;); in da-tire, da-tinure, cari 
'paru co 36 dicii si de-tire, dc-tvmre; n a 
, dis]tarutn,casnn aindirc pre longa smcn- 
'fi>e;(iealtuinontrelea in greccscc radc- 
' cÃŒTi'a clln pare a fi aviitu si fomi'a clon^ 
xXsv, de oreco %Xov-ozz=zaffitatio7ir.f iìyo.- 
snppnne form'a xXsv, cumu si \6'^-o^ e for- 
matn d'in Xr,'; siprinurmare vocaloa in- 
tinìerecata, scrissa cnaìnda'tirct da-tì' 
tUÀtc^ etc, potè fìt san e; déro, fienduco 
in formelo in care este intonata, acesta 
vocale se aude ca a claru : dà tinn, dà - 
tini, etc; de aceu-a se poto admitto cu 
cea mai mare probaltilitate, co « claru 
e in locu do rcrescutu, ca sf viasa in 
locn de mesa, si prin urmaro formcle 
mai derepte alle cnventeloru d'in Ge- 
stione ani fi ; detire, definari\ etc; 
chiara dintirc ar potè fi in locu de dcn- 
tire, ca s( smintirc in locu de snientirc; 
in compusulu : s-crìn-ihc, l s'a stra- 
mutatn in r. 

CLATITA, s. f., Todi datirc, 
CLATITURA, s. f., aetione si resul- 
tatu alla actionei de n dail. 

CLAVIRD, s. m., in lucu do davi- 
cofdia, nu o de recommeudatu. 

CLEFATKE,-c*ATM, v., a face clrfn, 
mancandn, a nn^iiitooà ivsià in cà tiu so 
andò, ca la porci, dt^essemplu, nini smm 
ce se imita destuUu de beue prin intc- 
riectionea : cleftì Ban diafu, de nude a 
si Inatn, de certu, nascere cuventuhi : 
drfairt' san dinfairr; a mcytecil Uire, 
a mancia lacomesco. 

CIjEFU san diaftt^ vedi deftiin\ 
CLEFETEA, «. f., pl..f/rfWr//r.-m«- 
uabrlum fvrsalflr^ mallpuft; maniiHÃŒadp 
invertita rrva, una rota, de essoniplii; 
raain, (MI caro SI' piinc in niisicar»^ cera; 
— d'in turcei<ciilu cler<'i;*j, saud'in aroa- 
asì radecina cu de/aire, dffdlre, eto. ? 



I 



CLE. 

CT.EFETA si drvda, fl. f. » defdu si 
dcvdu, 8. m., rCvSultatn allu actionei de 
a defeti sau dovcti, mai vertosn in in- 
semuarea lui drfdire sau devdire do 
sub numerulu 3. 

CLEFRTIREsìr?PrrfiVc,-e5W,v.,iiian. 
<)[icAre; male dtrorc, obtri>ctflre; l. eu , 
acca-asi inseinuare ca si de/aire; 2, a^ 
vorbi de reu, a defaim4, a categorf, aS 
porta in gTira prò cineva, vorbindu de 
densiilu reu ; — cuvetfWu se espleca de 
seno prin defaire,(yeé\ acestn c-uventu), 
care de la prira'a ìnsojiinare de a mt- 
stccd si iinhald, forte nsiorn a trecnti^, 
la cea de a vorbi de reu, si prin unnaroH 
nu poto ff inipromiitatu d'in slav. kle-^ 
Tctntl, cari' si ellii ca derivatu nu si afla 
neci una esplecaro in acesta limba, ci cu 
raultu mai probabile e co in slavonesee a 
trecntn d'in romanesco, nnde si atta 
una esplecare cà tu se potè de satisfac- 
toria; déco e se allergiimn la ima rade- 
cina neromauesca, atuiiciradecin a, caro 
a data in groccscc : '/^^*^^ />-stììCs-v= 
a dcfaima, a datii, do certa, de a do- 
reptulu si in romauèaco devdire^ de/e^ 
tire, etc; déro esplecarea data prin una 
intoriectioner/Y" i^i^u deru, dinvn,cl(U'u 
sau dafttr este, l'ora indonentia, atStti 
do bone fundata, cà tu potè fi una buna 
ot3niologfa, (vedi si defairc). 

CLEli^ETU si, dcvdiis. m., pl.-c, vedi 
defda, * 

CLELKE,-»'5W/, V., pliitlnar»^, cAtterlu* 
thmrc; a tepf cu dciu, — ciivontn mai 
rarunsitatu decà tu compn.sulu sou: ìn- 
deirej (vedi dcixt), 

CLEIOSU,-«, adj., irliiiliio«iis, vl8c«- 
kiih; 1. piena de deiu, nnfui san lepitu 
cn dein; 2. de natur'a dciultti, loj.i- 
tiosu, voscosn, cocosn; pane driosa^, 
pane ce se face in gura ca dnnUi, 

<;i.EITiniA,3. f-, albione si resnlLtiu 
allu actionei do a c/W, — cuvrntu mai 
pncinu usitatu A ciltu compusuhi seu : 
iìtvìeiinra, 

CLEIUt s. m., friiitfu^ rUcnm^ irnmmfi 
I. ^ub^tantia voscdsa, ce s<» tra^'c (fin 
corto plant(% f\ cu care ne serviran a 
lepi cerio lacniri, canni, do-ossLMUi»hi, 
scaudurele c^ romprma una mtsa. una 
asia, eie., asi& iu cdtn' »e nu ^ |w>ta 



CLE. 

ìifif, gltitaiu, collaiarc; 2. siib- 
>cosa, co culli d*iu scurli'a ccr- 
ioru arÃŒH)ri : meri, cerasi, pruiii, etc; 
3. sorde aan nccuratia vescosa, co so 
formedìa in urechie; 4. vesctdu^ cu caro 
98 migli lemne sprease prende pas.'ieri; 
— ditìeritele intellessiiri alle cuvoutu- 
luì se potu espreme prin aitele, cumu : 
^utimHf vescu, gummì, eie., cari sunt 
de aeooD testata romani tate; déro sì dehy 
dopo noi, I lulcu trassu d*in a- 

cea-asi TV.'. , incai'iauessitngrtìc. 

^XXo^cleiu, 7AivTj, 7ÀG'.ó^.=vesGU, sor- 
de, etc; latin, glu-tinuin; {;rlu&-glu-tis=: 
glatiiiu;cn t^oióc, mai vertoao, respuude 
si in forma si in intellessu, cuventulu no- 
«iru deittf cu multa mai bene decà tu cu 
alav. kli-it (comparasi 1. elica, clicosu). 
,CLENClU,c/cHcw, etc; yeiìiclinciut 

CLENOA, clengurosu; vedi erenga 
Lu crangtij crvngnrosu., san craiigitrosu, 

CL£SC£ s. m., (noi ou scìmu se se 
ca temininu phirarìn cumu lu dau 
uuele dictionarìe : sciì: co se dice : 
unu cì&cc hunu, si nu : nesce cìésce 
butte) j roroep«, fortloula; instrumentu 
de femi, compusu d'in doue Lracie, cari 
se potu casca si stringe apoi cu pote- 
rò, in c&tu ce appuoa tìnu bene si nu 
likssa se le scape : cu desede luà mucoT' 
buni {Tin fom; m decade fanrulu si 
■ '/»( arsHf ca ac tu baia; cu de- 

> '['pacai ^<2 tnuju si se acotn cute 

in aite lacrun, ce nu sarti potè scote 
numai cu man'a; cu clcscck se sctìiu si 
ilmtii tMH massdkk striciìtc; de aci 
pTOTorb. : n'am i^usu iuco desede in 
^mr*a tnrti^nìììiì hcosu ue<*i unu diente; 
a rupe cattila cu cksr.ck de prc eitifiva, 
un'a d'in tìrtiu-ole barbare ce, se upple- 
CAO Olia data crimìnaliloru; a ajtpucn 
UM a iiné itrc cincva in descez^ix hi ave 
hetke pusn la mana, ind\tu n*are cumu 
MApÀ dau nu face ce secere de la dentjulu; 
— d'in slav. kieiKta, cumu pretendo in- 
tftiatuhi Mikl^ich? ^au din anglic. 
«Ittir ! -i siringo l)ene, :ippu- 

ahi' l»otePÌca, ghiara, ot.c,? 

■ SI d'-nviìt, dim^ cHn, dìsu), 
'TMTLV, s. L biilciumi prc 
ar- ifisirate ehiailo V 



CIA. 



179 



CLESClS10UU,s.m. domiautivud'in 
clcscc. 

CLKSTAJUU, s. m., in locu de cre- 
stalìu sau cristallUf (vedi aoostu euveutu 
in Dictiunariu). 

CLEVETA, devetire, clevetu; vedi : 
clefvta, dcfetire, defeiu. 

1. GLICA, s, f. (si dìCUy plur. di- 
curi P) ^ rlscosuui, irlntiuosum; spi»8l< 
tiido; 1. ceva invescutu, ceva glutinosa 
san cleiosu; 2. calitate de ceva iuve- 
acutu, teuacitate, vi.scositate, desime; — 
cuventulu nu e connoscutu d*in coce de 
Carpati, pare inse, si prin forma si prin 
iutellessu, a se lega de acoa-asi rade- 
cina cu cleiu, (vedi si clisa)r 

2. CLICAf s. f., clandestina ooltloy 
factio; omeni striiisu uniti intre densi 
cu scopu de a face intrigo, de a ruinà 
pre altii apre a se mi denRÃŒi pre rui- 
neltìloru; cummetrfa, cumnatfa, impare- 
chiare, etc, — déco cuventulu nu va fi 
cumuva unu neologii;mu intrudussn d'in 
frane, clitinc, cu acea-asi insemnare ; a- 
tunci ollu ar potè fì acelln-asieu 1. cZica, 
applecatu, prin metafora, la altu ìntel- 
lessu, (vedi si dacci). 

CLICOSU, adj., irlntinoBns, rUcosog^ 
sploHiis vescosu, cloio.su; tenace, lepi- 
tiosu, doau, (vedi 1. dica); — ucoonno- 
scutu^ca si l.dtco,d'in coce do Carpati. 

1. CLICIT, 8. m., cu acea-asi insem- 
iiaro ca si L elica. 

2. CLICU, s. m., cliintu de bacarla, 
(vedì^daea); — neconnoscutu d'in coco 
de Carpati. 

CLlOUlHR,-(?^c?<, v., a d4 clictiri, a 
petruci'.cuchiuet*^ si risete, (vedi 2. cUcu, 
compara si daca), 

CLINCIU si df^nciUi s.ra.,pl.-MrJ, no» 
dnii$ oaptiniivNla; l. nodu, carligu, vari- 
ce e facìttu asià , ca so uppuce si se tiua; 
•i. mota^rice ; a) cuvoutn captiosu, mo- 
dilocude a prende pre cineva in euveutu, 
de a Tauragi si Inistrà de dreptulu seu : 
JHdecatonulH itìd^uanoU^cu sciecM tot- 
deafm*n unu dcnrà i, prin care dadcrep- 
tiitr- cui un un are; h)^^^ ' 'i, medi- 

locii de ascapild'in un;i ,vto:w'a» 

d*i mule se CitppHri, ea se in prendi^ coci 
iotudtiauna afla nun clf^nctu de. a se 
scapa; e) nodii albi unei o^stiono, S^ 



130 



CU. 



cretn alhi imai loera oreeare eompli- 
catu, atc^ — CUV ^Dtnla ^ afla sì in ilit 
limbe: aogiie. clLach:=iiodii, canile su 
tertipu; gQTUL kllnke^srer^a, ckotia* 

copilu, etc : frane, eliache saa eleMk« 
=:cUiitia, (Tedi si dait^ia), ete.;cat«te 
aceste-a noi credema co acesU ooiaci- 
dentia sì de forma si de sensa nu este 
neci de comu una proba indestollatorìa, 
co cuventulu nostra clineia, de undeapoi 
cUncìurosu, indincir€j este ona ìmpro- 
mutu de a dereptalu d'in angl. ellBeh, 
cu care, sub amandone puntele de Te- 
dere, alia ìntelìessului ca si alla formei, 
sta in oea mai strinsa legatura; d'in 
oontra, coincidentia potè fi sau fortuita 
sau proTenita d'in impregiurarea, co si 
Anglii si Romà nii au potuta trage d'in 
acea-asi radecina una curentu analoga 
in inttìllessu; déro in limb'a anglica cu- 
ventulu oli neh sta seuguru seugurellu, 
pre candu in limb'a nostra clindu face 
parte d'in una numerosa familia essita 
din acea-a;<i radecina: din, (vedi c/mu). 

CLIN€IUR0SUra,adj.,aodosu8,c*p- 
tÌ0BD8; plenu de dinciur', 

CLINU, s. m.^ pi.-», cuneiis, peulcu- 
Laiii«ntum,ala; intellessalu cella mai or- 
dinariu alla cuventului este cella de pe- 
tecu de pandia sau do. alta Mofa, care se 
adau^'e unsi camesia^ rochia, etc, lalo- 
eurile, cari nu se pota implfini cu buca- 
tile de stofa, ce essa d'iu autani-a eroi- 
tura a vestimentului, si in particulariu : 
1. petecu ce se puiie la nianec'a uneì 
camesia, la subtiora ; 2. petecu de for- 
ma iriangbiularia , co se adauge la 
pollele rochietoru sau ai la alte parti alle 
rocbieloru, fustcloru sialtoru vestimento 
fcmeiesci sau barbatcsci, candu cu Ibielw 
sau pulpanele essite (riii aiitanì*a eroi- 
tura, acelle vestìmente nu au largimea 
cuvenita; déro in poterea sen^uì ety- 
mologicu, cuventulu c/mu s'ar potè ap- 
picci 8Ì la veri-ce altu ce st allipesce, 
se adaugCf seuncsce, se imòucca, sr. ìrya, 
se in-dina a* aliu ccva ; — prove rb : a 
nu ave neci in clinu, ned in maneca cu 
eineva=d^ nu ave neci de cumu relationc; 
a nu vré ^t si bage neci in clinu, nfxiin 
maneca cu cinetni =, a nu vré se aiba a 
face neci do cumu, u nu vré se intre iu 



aÙM 





OL 

relatà stt cn éiBubt — slivi- 
K esilia pi« 
se ifla, 
éà mUfi 
ÌBVfftìatida Jfitìosiek; 
ciiT«atalB dMMi, axK^ù 
e9f&atiiL3 
pòte de boa^a 
trece in Hmb*» daTìea dia «ea roiB^ 
nesea : si in addercni aste pta éopleon 
ìnredenÉii, ea, in itam^ énmBBtém, 
la aDea-asi ndednaaìwiB. «1 
dinjre, in^diikmre — pkieare, grac 
£iv; d'in a«eA-aai tadedna aa 
in romaoasce pre de ima parte : dm^ 
in-ckinitre, tH-dut^-aii^nc^ ete^ io bcQ 
de diu'My hp-ditè-art^ e\c^ camn & priK 
r'untia mare parte de tW^wì, 
la alta parte de Romà ni coBsooanl 
moia tu, dupo regula, asii incitai 
se aude; èro pre de alfa : dift-u, 
in-cUn^OÉre, din-Ure, dm<m, n 
circj des-din-drcy SHrm-^ircim loca 
S'Clin-tiref vediri etotftrr). etc.: in 
l s'a pastratu nemoìatu la acei-asi 
mani, cari in celie mai susu citate, da 
provenite din acea-asi radecìoa, au m»> 
iatu pre l ; déro acesta nemoiare a Im 
se observa si in alte cuvente, cumUf 
essemplu, in/oc/éa, si, cà tu pentru cìi 
de care anume este vorb'a in nc^stu 
iiclu, la Macedoromani ^' 
ca si celle alte cuventt* 
acea-asi radecina; èro, *' 
nii in anele cuvente d'iu i\ 
cestionc au pastratu pre l 
pre candu ia altele l'au molato, aces' 
a venitu d'in unu seutimentn de 
dea destinge bene intellessalu cuven 
loru cu / uemoiatu de allu celioni co 
moiatu, iiitellessu, in apparentia, fts 
de departatu, déro care usioru sa po' 
concilia cu cellu d'antan iu, observani 
co, atatu d'in sentimentulu generale de 
disiiuctione de intellessu, cà tu si mai 
vertosu d'iu respectu religiosa, dapo cu 
Romilnulu a applecatu ói-c/on-oi-tf, ifi- 
chin-atione, chin-n. etc., la concepte ma* 
allessa de dooinniu religiosa, a cautatu 
a osprorae, pria tormele iu cari l s'a pa^ 
siratu, concepte de domeniu material*? 
si morale : din-a. care nu e de cUtulV 





\ 



miniuulu d'in din-u, va se dica atatu 
cà tu 8i frane, pente, latin, eli-rum (de 
acea-asi radeciua ciioiin-are): din'are, 
in-cìin-are, ca si frauc. In-clin-er^ lat. 
incUnAre, va se dica a fi applecatu, a se 
picca, a se incovoià ; a plecdy a pomi, a 
Ufnde cotra cineva san ceca, etc, si de 
ad : a (xttenge san adjnnge la acellu ceva, 
a se uni, a se legà j a se imparechid, etc; 
si de la accstu d'in urnia intcllessu peno 
la cellu ce de ordinaria are dinu^ccva 
adaussu, lega/usuu luclinatUj cumu este 
uhQ petecu S(i\i jyulpana de restimentu, 
nu e de cà tu unu niicu passu de facutu 
pre caUea metaforica : din-ciu. ca nodu 
sa^u legatnm, c^ra indhutmv: ^Ui 

ce, se esplica prin acea-asi .;ì; 

din-tire, etc, este si mai appropiatu de 
u^Ilessulu cellu mai communu allu ra- 
decineì eììn^plccare, incmmare, por- 
nire la unu parte, sft^utire Win loculu, 
starea^ posHionea ordinaria^ etc; si cu a- 
tà tea credemu pre deplenti justifìcata 
reduccrea la acea-asi radecina, clln, a* 
t&tu a cuventelorn cu l moiatu : ckinu 
inchifutre, etc, cà tu si a celloru cuftie- 
moiatu : ditìd, dinit^ indinare, clin- 
tire, etc. (vedi si dative, dardia). Déro 
d*in latin, oll-vus, cumu sigrecesc/Ai- 
tò;:=inclinatu, plecatu, otc, se vedoco 
radecin'a cliii se reduce la form*a mai 
siiiipla cllj care prin variarea vocalei 
potè IflìI si formele;ela, rie, cln, do, etr^.; 
cari para a fi datu in ^'recesce : xXai^ 
sau xXsU^cInv is=chiaie, xXetsivrzclau- 
dere sau clp*dere:=inchidere, /.Xistv^ 
frangere, x>.Ã -5o(; si xpd-5o?i=ramura(si 
cu X si cu p, ca si ta noi din-tire sau 
detire si s-crin-tirc; vedi c/a^Vr si com- 
pira si grec xpa5aivstv=clatiuare)ietc., 
si cari aru esplecà si romanescele : c7t- 

lÉhi> di-sa, cù-tirc (^clatire), da-ca, 
r/r-iM,We-5^r',etc.;ace:i-asiradecina,prjn 
commuturea lonuei e cu medi'a g, ar luA 
fonu'a : jU, gip, yll, frlu, etc. d'in care 
latin. irlu-*re, j?ln*tInuin^Y^'--°^^=*^'*^J'*» 
pUrpJi=pamei;tucIeÃŒOHU, disa, materia 
viscosa aouUii, etc; glareu ar d4 in ro- 
manesce glaria^ sì prin .^^traniutarea lui i 
in sjllab'a initiale : gìiaru, yhiara; m 
forma cuvcntulu corre*-^unde déro pre 

deplenu cu oeliu latini, Ã i c^itu pentru 



intellessu, metafor'a in poterea carei s'a 
potutii nasce, nu e mai cutediatoria de 
cà tu cea ce se afla in dimi^ dindu^ etc; 
in fine grecescele xXdt-5oi; si xp^-5o«, 
xX(u-v, xX<i>-vdpLoy ^ ramura, sunt una 
proba, co la acea-asi fontana se potu 
referl si romanescele : cra-cu, cra-ca 
e^an-gat cran-gu, den-ga^ dom-ba, ma- 
cedorom.cÌon-ar<'saucZw«-are=ramura, 
etc; macedorom.c?tt»are potè fiimprorau- 
tatu dea dereptulu d'in grec. nou xXovà pt, 
déro celle alte cuventesunt de una inalta 
vechime si nu se potu referf la vechialu 
slav. kralni, care neci co se afla in acé- 
sta limba de cà tu in compusulu pokra- 
cfloi=passu. ci e cu multu mai proba- 
bile, co in limbele slavice assemenea 
cuventu isolatu a trecutu d'in limb'a 
romanesca, in care ellu face parte d'in 
una famìlia asìd de numerosa; cà tu pen- 
tru seusu, de la eruca peno la indinare 
distauti'a pare forte mare ; observandu 
inse co iììdinare de la iusemnarea de 
plecare sau incovaiarc usioru potè trece 
la cea de infrangere, vomu intellege 
cumu acea-asi radecìna sub form'a dì 
in xXt-vstv a irisemnatu plecare , èro sub 
form'a clainxXa-etv a luatu ìntellessulu 
de infrangere, ramificare, etc; brctnc'a, 
ital. braooa, frane branche, pare a fi 
formatu dupo acelle-asi analogie d'in 
una radecìua brac sau branc=:in intcl- 
lessu cufrairsau frauir^ifrangu, deun- 
de grec €pa/-0<; = scurtu, opa^itov^ 
hrac-iUj etc. 

CLIPA, s. f., nlctatlo; pnnctiim tem- 
pnrl>, momentum; 1. actìone de a dipi, 
de a inchide d'in ochi, si de acì prin 
metafora : 2. ternpu cà tu tine una dipa 
de ochin, ternpu forte scurtn, punctu de 
ternpu, momentu : in mai pudnu de 
una dipa callulu desparii d'in ochii 
nostri; — presuppusulu slav. klip^tl sau 
kltpltl nu esplecacuventulu roraaneHCu: 
sau p se tiene de radecìna, si atunci 
dipa se refere la acea-asi radecina cu 
lat, olep«Qr«, grec. xXés-cstv, cu iusem- 
narea cea mai generale de a inchide sau 
ascunde^ a se ìnchidej a se tipi, etc. (de 
imde potè sì dajia), insemnare ce s'a 
tradussu in cea cu totiilu speciale de in- 
dìidere d*in odti; oUp»jr<lri=:xXE^63p a 



CLL 

erA, nunu se soie, «nn instmincntu do 
a mesuri tenipulu, ai astn-fellu ciiven- 
tulu cUpa sì prin insemnarc^a sea det>M>> 
vè^thi de temfm paro a milita in favo- 
rt'a acelloi-a-si suppositione; san p nu se 
tirif» (Ip radecina. si ahinci cuventulu so 
rofere la acea-asi radecina, ca si c?iw«, 
(redi acestni cuventn), la radecin'a clf, 
dirpo acelle-asi analr»tjie ca si franr. cltn 
d'wU; sau r?*/ìrt, dipire, clipitn, i?tc., 
sunt prin cad*>rf»a lui .<;, in loou He srlipn, 
srlìpìre, aclipita, ero aopstea in locti de 
stupire, etc., ca vedu (=:vcchiii) in !oc« 
de vetìn^zrt^in\n9, hi atunoi acesti^ ci»- 
vente se rcfpru la Tr*X^=tv=:lurìre, licu- 
rire, scantfMiiro, trcniuran» san lint**n> v 
luminei : srlipirr, in a*!dpvfrii. cisì.ttlì- 
pire se dice in romane^sce iìi^lutirea sau 
spmitriarm orili? ani . si prin firmare eli' 
pirp, fora .s. ca ai lat. inli^arp^a se Imtf. si 
a ìuntri, a f»o|tltu Imi insomnaro do&a- 
tere san iìicfiìfìerf a paljM'hreloru san 
pìroprìórft; 1ìi>ndn-co /t;rt<, ca onomoto- 
peia, espreme sunetnln unni cn, caro Io- 
vesce si selifìcscf de altn ce, capleopide 
fn clìpirp; de acoa-a rlipirc poto fi si in 
Iodi de mfipirr; in fino dipa, ar pot/' fi 
fpnùninn d'in dipn, derivale amendone 
d'in acea-asi rodecina cn clupeus^rcly- 
peuK=Noniu, ratlecina, ce ar ave de in- 
semnare ori^Tiuuria : ncropprire, inchi- 
derBf etc., jicin care s'ar esplecà si di- 
pirea san indiiderea pleopelom; d'in a- 
cea-asi radecina a potutu venf, prin im- 
moiarea lui h si chipu, cà rui-a, laartì- 
nluln conseci-ahi, afnii data si alte es- 
plecilri, (vedi rhipti)^ do ore ce cl}|>caa 
Bau clapcns nvea pre densulu tnUi-deauna 
diipnri Man imaj^pni ; d'in raderin'aclup 
sau ciap, clip, etc, aupotutnessf m^\ de- 
parte si dapa, (vedi iuse si tvlle spìise 
la artìcin dorotiré), cifmn si dit}>-saj 
d'in care apni ernp-sa, sì, prin eiiderca 
hiì p : vni-sa, eur-sa^ inttìgmaì precnniti 
si in grccescfì d*in acorf-asi radecina 
paru a se fi fortnatn : xjX^'ìz-zziv, xXéir- 
rav, xpTjTc-Tstv ; eiìhi pentrn moiarea Ini 
l in unele d'ìn cuventele provenite d'in 
acesta radecina, si nomoìa rea acellui-asi, 
in altele. vedi dhm : tote ace(«te esple- 
carì an, li > ntrii sene, mai multa 

probabilità , tu suppositionca, co 



CLO 

diph'e, dipa, etc, ar venf d'in «lav- 
kllpltl. 

CLTPETA, s. f., in loca de dipila sm 
dipa, 

CLm0N0MTSIRE.-e5Ctt, in loca de 
dir(ynomirc. san mai bene : rZflronoimrff, 
nu e de recommeiìflatii. 

CUROS, s. m.. care cu artìcin se 
dice dirosfihi, nu e de reconimendatn; 
t'orni *a correcta e dirti, (vedi acestu cu- 
ventn in Dictiouarin). 

CLlSIAliE,-'*'^'". v., frane cllcher, 
a face table de typariu cu littere- fisse 
prft «ceste table, pentrn ca acelln-a^ 
scriptn se se pota typari mai de innlte 

â–  Me fi;i lipse de una noua com- 

■ a iahlMloni; — in locu do ace- 
stu neolocfisnni, a c?ire) neci ori^inea se 
connosee, neci inteilessulu prinaitixTiie 
sde, e mai bene a introduco, cumu s'a 
si ihtrodnssn in parte, cuventulu : sfe- 
rfoft/parr, de linde apoi sì aifTfvt^tu^z 
frane. cHcli<5, sierea(f/f»ia:=fTi\ni, «II- 
cboitc. 

CUVAOTU, s. m., neologijfrnu, care 
d'irf^Tiis'a si a fannei si a ori^^nei, nu 
e adniìssibile, dupo frano. r/rr.i(;c=rac- 
tione sau arte de a diva. 

CLIVARK, V., dniK> frane ollTer=ra 
dnspicA sau crepa cu desteritate nnu 
diamante, urmaridu liniela lui de con- 
plntìnatione ; — cuventnlu par^e o- 
rÃŒL^neE^erraanica, angL6looTc=crepare, 
d espi care. 

CLrtCETjA, s: f., jn locù de dodtura, 
nn e de reconimendatu. 

ri.orOTTRK,-r.sc«i. si colrofirrresm, 
V , iiiilllrn, fervore; a ferine CU nudo, a 
forbc vinbilandu, a fi in docofu, a fi ia 
mare f^rbero si aj^itatione : aanrfelr do- 
datrsvr. In ììumcdrmvnia,. in fnftJh- lo- 
atri apa rssn docofìndn tVin smulu pa~ 
virntidui; — dupó invetiatiilu MiJdosidi 
d'in vecliiu slav. lil»kolatÌ=%oxXiCeLv 
i=buUlre:=:ferbcre, clmxttire; d'in care, 
«lupo aoelln-asì invetiatu, ar fi venitu si 
r/or-o^K— vecbiu slav. lilnkotrimlisinire, 
tisinitura, docotu, ki rhiani si : rloea^ 
iriarediìrora. ciocia (pronnntià ; d<4iaì 
=:nouslav,VTi>cTicii, l>ulg.itTwj^k», serb. 
kTocUa;c?rtc/re, docarire, docairf\^U:.; 
dapo attesta opinioue cloed^» 'dada ar 



OLO. 

gain' a in firhere de a scote pui; 
vede maiinunna, peno la ce puntu 
ista esplecai'oa cuventiilui eloca este 
Ideverata; de una cam data so obser- 
imu, co, in linib'a romanesca se dice 
gioca, glocircj ca si in latinosce glo- 
in locn de eloca si docire; co in 
ib'a rouiaiii'sca , cate viua in j(ur]a 
•cà rui Romùnu oiioniatopei'a : clocu 
glocut prin care se imita vocea glocc- 
'u ai ne chiama acestea la mancare san 
cuibariu, cnmw ime, decertu, in lim- 
ile slavìco, cellu puciim incea vecliia, 
de acea-a, pentru esplecarea luì Uo- 
itore» se si presuppune una forma mai 
unpia klok, caro, in iimbele sl&vioe, 
SH alla in noci unii i-uventii redut^sa 
AsiX simpla espróssione ca in ronian. 
>(vj; dri'o, inlitub'a l'omanesoa, ìnlocu 
clocvtìtc, se d'ìVA' sì f.*jkvtirc, «i chiani 
torma mai biui{)la; colcairej care se 
[ijuj^'a : colc<Uu, colmi, colcair, etc.» 
taiu niiHnonijui-a, do regula, tiuveiite 
isst? d'in l'untana .slavicu; doro, in ro- 
mesce. He atlauiulLinie decJiveute es- 
d'inac<ia-a.si radecina, preeaiwl|iiu 
^cbi^a.slavìca nn se mai ai!a neci unii 
llii cuvi'ul'ti , al'ora de celle doue mai 
isu citate : kloktftìi A kl«>koiatl9 cari 
elle ceru, iq>re a se [tote eaplecà , una 
lecina oiov, ce uu ;se alla in Umb'a 
[uvi( ' '. appare luminatu sub 

ja !' la a sea i'uniiu ÃŒii roma- 

iscelt! : (•/(*(>« san t:td'C.oly col-r.^ \ui\\ 
iri »c imita vocea docci sau soniUu uaui 
iidu ce cole-aie, dor-Oj' doc-ire, cole- 
'e; d'in rltif-irc»t>^ ua.^eu, in romanence, 
•mele participiali : doc-Uu^ dùc-dUy 
ìC-rUUf doc'oiu .**au c^tlt'Otu, m d'in 
:'OÃŒu Cfise do seno : doC'olirv sau cole- 
r0; In lilub'a latiiu essiste fcl«oÌre=} 
mc-ufiirej ^UìcìVnnA ^ striijurc san 
j*itrrtrc a cerini lui; in ital.cliiocc-iurc^ 
clonc-anireteìiìo*iii'ÌAz:::-tiocasiiUtjloca:^ 
torma, cu si in into) lessa, cu Mace- 
»iio. rlóe-i/i); in latinitatea media ìn- 
seuflaonomaUpei'a rJoc, tiUìo^^clorti, 
ìcti^ ^.ui vol-cotu, care in Du Vanyn se 
|plecacncuvt'Mlelo:oonutì,i|ucm<Mliiuin- 
ifiriiy ilnm ll'iuur vul aor ox naoroex.- 
iiirUnr=8onuoedauiiuvai)U,candu.d'in 
la prò una gaura esse licore 3au a€ru, 



CT.O. 



las 



cnmu si verbulu olooIre=:cZocof iVea apei 
in pantece; in frane, ylousser^rgloclre; 
in isp. clueca^cZoca sau gioca, cloqucar 
zr^locire; in fine la tote poporele ro- 
manice d'in tote tempurilo au stata si 
stau cuvente anaIoj(e in intellossu si 
forma cu eloca si clocotirc, trasse d'in 
una onomatopeia viua, cnm s'a dissn, 
in gnr'a totoru Romilnìloni peno astadi : 
cw atatu-a credemu romanitatea cuven- 
teloru in Gestione deplenu justificata, 
(vedi rì dopotu). 

CLOMBÀ, 8. f., ramnsy rainuliis; ra- 
niura sau ramurea;— neconnoscutu d*in 
coce de Car|)ati, dupo Bictionariulu de 
Huda d'in grcc. xo).optK=taiatn, muti- 
liitu, cu care sémona in sonu deriva- 
tulu : doììihosu; vedi ìuho ìjì diftu, ^\ 
compara »ì rÀ7at»i/>7^=:st,rainbn de cau- 
tutura, C-aro ar ti domìm cu l nioiatu. 

CLOMBOSU, adj., rtttnosuK, nodo- 
SH«; ramurosu, nodosa, (vf^di clomha). 

<:L()MIìUTIA, s, r., deminutivu d'in 
cìoììiha. 

CLONDIRU,?. m,, pl.-^ vasu de ve- 
tro saudt.'pamentn, do forma eidcwlrica, 
- cuventu formatu d'in xt'iXtv^po^^cw- 
lindru : ìi'ìxr |H>t(^ intru vAUt vacorroge 
dandu-ì se forma : c^indriu. 

CLONlIU, », m., pl,-t (si-«W.^) ro- 
strani;! deus major; edenlatuH, decrepl- 
tiis; 1. ca substuntivii : cÃŒQCU; dento mare 
ca de cane; dente, care, ca la betrani, 
caroru-a le a cadiutu cei mai multi 
denti, sta isolatu si prin acest'a chiaru 
pare mai mare do cà tii e in addevéru, 
(in acestu intellessu pare a riaci^llu-asi 
cti voUiuy care prin straniutarea lui i 
liHi^a e, devine dotili, cunin se si aude 
prò a locurea, de nude idotumu-^m- 
rete mare, cu colti \xìAnz=vhitÌoranu 
sau chiticatiii; apoi prin adanssulu liei- 
dei n, clontiu); 2. ca adioctivu, luatu, 
prc ddxì noi acimu, numai ca femininu, 
in ospre33ionea : 6«/»h c^n/irt=:baba fora 
denti, babà forte betrauii, decrepita;. — 
cuventulu potè fi de acea-asi railecìna cu 
dantiUy('/odldHntiu),siiu cu colliu, ciuuu 
pare a da se se intellóf,'a iusenmarea de 
sub 1.; doro poto veni si d'in acea-asi 
funtana cu cioc-a, (vedi doc^olire), d'iu 
cai'o Uiia forma cìoc-iUj doccia, prin in- 



184 



CLO. 



m 



sertionna iinui w, ar dà : donc-iu, donc- 
ia, cu inseninarea de docitn, fniUy stri- 
caiu, derepenatUf Gtc.^ cumu pare a dà se 
se ìntellega inseinnarea do sub 2, (vedi 
si dopotu), 

CLOPOTABIU, s. m., 1. care face 
dopate; 2. cellu insarcinatu a trage do- 
potuJu sau dopotefe; 3. vit'a care in una 
turina sau cireda porta la gutu dopata 
sau dopotellu. 

CI.OPOTELLTT, s. ra., tintlnnabnlnm, 
cyinbalum; crepituciilum; cuinpaiinla; 
deminutivn d'in dopotu, dopotu micu, 
care se spendiura la gutulu unoru vite : 
oi, capre, cai sau boi. cani, pisici, et<;.; 
care se pune la hamurile cailoru in tem- 
pulu iernei, candii ciiìi traj^u la sauia; 
care Se pune la maaele. petiorele suu 
eaciuira unoru saltatori; care sta la 
indemania cuiva, ca se lu sune, spre 
a cbiamà pre cineva sau spre a dà semnu 
de tacere si linisce intr*una adunare;— 
prin metafora, applecatu si la una flore, 
campanula luì Linncu: sub forma c7oro- 
tellu, (vedi acestu cuventu in Dictiona- 
riu) ìnco se appleca la uua specia de flore, 
(vedi dopotu). 

CLOrOTIKE,-(?«cM, V., a trage do- 
potulu sau dopotde, a face se sune unu 
dopotu; cuventu, pre cà tu scimu, ne- 
conno9cuta d'ia ecce de Carpati, (vedi 
dopoiu). 

CLOPOTNITIA si dopoìniiia. s. f, 
tnrnu in care se spendiura (.7o;>o^7?« san 
dopotele uneì baserice; — cuventu cu 
forma straina, careia s'ar potè substi- 
tui un'a mai correcta : dopotaria, (vedi 
dopoiu), 

CLOPOTU, s. m., pl.-c, soscampanum, 
tintlnnabnlnm; instnimentu de metallu, 
munitu cu liraba erosi de metallu, assie- 
diatu asjìl in cà tu so se pota cu usìurentia 
bilancid, si care, agitatu prin una funia 
lef^ata de uua coda de b»iuuu, suna si 
annuntia, la baserice, la cenobìe, la ìn- 
stìtute de crescere, orele de rogatione, 
de mancare, de studiu, etc; la orologiele 
mari, assiediate iu turnurele baserice- 
loru sau altoru edificie, ìnco se aflaunn 
dopotu, care prin batar'a limbei, suna 
orele, ba chiaru si cartele de ore; la 
gutulu unoru animali inco se spendiura 



CLO. 

dopote, inse cu multa mai mice de cStu 
f!«l]e de la baserice;— pentru morti ìnco 
se tragu dopotde, si de acf : a trage 
dopotulucuivaf va se dica a /u d^a^^nd, 
a lu ruinà , a lu perde; — dupo invetia- 
tulu MiUosicK d*in vechiu slav.klopotfi 
=r strepltus =: strepetu, scomotu, su- 
netu,etc., verbu Itlopotatt := xr^retv ^ 
strepercela face scomotu, a dà suneta 
prin bataìa, a ciocanì, a tocayii, a tocà , etc.; 
\n'9 longa klopotatl se afla si klopoiitf 
^xo/XaCitv=buIlire^c?oC()?/re,/cfòt?re, 
si prin lu'mare klokotatl si klopotat! ar 
potè, de orece se attengu iu intellessu, 
se fia essite d'in un'a si acea-asi orìgine; 
invetiatulu slavista insusi pare a fi de 
acesta opinione, de orece la slaviculu 
klopotù rofore si ronian. docotdlu, care 
nu e decà tu unu demiuutivu d'io docotu, 
ba chiaru si albanic. clop-aHca=pc8sa- 
lus=clantia, cuiatoria, care potè, fora 
indoientia, renf d*ìn klopotatl prìu acea- 
asi metafora, prin care si uoìamu dissu 
co dantni ar potè veni d'in dantiu, ce 
espremo unu sunetu analogu cu stridere 
=klopotatÌ; déro, fiendu co daniVa na 
e destinata a danikini cu dens'a- ca cu 
uua dantìaniloria, ci serve mai allessu 
a mdiidi\ de acea-a amu cautatu a cerc4 
pentru dantia una esplecare mai satis- 
factoria (vedi dantia si dinti), si totu 
pentru acestu cuventu credemu noi co 
si alban. dop-asca s'ar potè refert mai 
cuvenitu la acea-asi radecina, cu alle 
nostre dapa, copilu, cojt-ca, cop-oria^ etc, 
cari tote, ca si albanic. olop-asea^ ìn- 
sonma obiecte servindti a indiidCt a ap- 
p-fira, appende cu die cera: déco e se 
prc^uppunemu ima radecina clop, d*in 
care ar fi cssìtu slav. klop-ptaiì, si care 
se espiece si alban. dop-a-^ca^ apoi ace- 
sta radecina se afla sub form'a cea mai 
simpla in roman. dap-a, intogmai ca 
.si in grecosc. è-xÀ.ar-T,v, comparata cu 
xXétc-ts'.v, xXox-róc; intellessuln ordi- 
naria allu acestoru cuvenie grecesci eatti 
cellu de a fura; déro a fura si a rapi 
se attengu iu intellessu, sì dMu rapire 
usioru deriva ìnsemnà rile de prendere, 
appHcare, accatìarr, ivtbuccare, etc., ce se 
cuTÃŒnu romanescului dap-n si albanes- 
culal do/y-asca cu multa mai bene de 



I 

f 




CLO 

cftta iiitollessulu re resulta d'in diarie. 
Kl«p*«tAU, (vedi si rìaptrf);déronoicre- 
demu co in albanesculu clop-asca^ ca sf 
in roman. clap-a, radecin'a nu e clap 
lau elop, ci cap sau cop, cumu se vede 
analogele loru : cop^ca, cap-cnna, 
a, asià in cà tu clapa e in loc» de 
cmp'-ìB^ceva ce appuca sau imbucca^ in- 
togmai curao sìplopu e in locu à opoplu, 
sì prìn urinare clapa san capìa n*ar fì 
dmftii una femiuìnu d'in ca^ìlu^cn lai. 
BflpvlBs» care are celle mai multe d'in 
insemnà rile cuventeloru romà ne : dapOf 
ap-ca, cop-oria; form'a cop-uU, care 
ineo essìste in latin'a cea mai classica, a 
pottrfusieaavéinfluentiaassupr'annor'a 
d'ili cnvent^le romanesci incestione, do 
euìplu : citpilut si cop-uriaj cojt-tiranUf 
e de a dereptulu d'in una forma 
a>p*«ra^cop-uU, cumu si assupr'a al- 
tmn. clop-a»i>a, probabUe in locu de 
c«pl-A6CM. Déro lassandn la una parte 
cestìonea incidentale cu alb. klopasea, 
si revenindu la cìop-otu ensusi, de si 
form'a, ca si intellessulu cuventului, 
pani a dfidereptate invotiatului slavistu, 
DD ^e inse mai pucinu aJdeveratu, co 
in contr'a suppositionei D-selle se re- 
diea seriose obiectìoni, care uà facu mai 
multa deca tu indoiosa; antanìu in limb'a 
sl&nca antica^ klop-otii n'arc intellessu- 
lu romanescului cf^j)-o^<, si prinurmare 
BO se potè esplecà , cumu Romà nii aru 
fi potutu applecà cuyentului slavicu, de 
tUu cà rui intellessu originariu n'au avutu 
eonscientia, unu intellessu metaforìcu, 
ce n'are in limb'a slavica; allu doile alte 
limbe slavice noue inco nu prea connoscu 
toventuiu in acestu intellessu, afora de 
eea serbesca in care se afla klopotar cu 
mulu d*in intellessureìe lui dop-otariu 
illu nostru, adeco, cu cella de sub 3, 
t«to ce porta la fjtitn dopotu; conceptitlu 
it dopotu se espreme, in vechi'a slavica, 
pria kamflbani, impromutatu d'in latin. 
caapiuittiii si eainpttna=clopotu si mm- 
pma; afoni de fonu'a camnbanfi, lati- 
aescolu campana a hiatu, in vechi'a sla- 
netf &ì form'a : cupoua,cu intellessu de 
ampenOf d'incare invetiatulu Mikhsidi 
pretende, co ar ti venitn allu nostru cttm- 
paio, fora se intellegemu pre ce funde- 



cxo. 



185 



dia acesta assertione, de orece cumpeno^ 
se espleca, in romanesce, si in forma si 
in intellessu : in intellessu, pentru co lat. 
campana insemna atà tu dopotu, cà tu si 
mimpena; in forma, pentru co intunere- 
carea lui a in u si i sau e este «lesa prac- 
ticata in romanesco : nmblare:=,amblare 
^:aittbulare,m»»a^antma:=anl]na,etc. 
(vedi in dictionariu lit,^); aceste scam- 
bà rì s'au facutu la cuventulu in cestione, 
cuatatu mai multu, cu cà tu elle au fostn 
addusse si de necessitateadestinctionei 
de intellessu: cuventulu caropanat avendu 
doue intellessuri assià de differite, cumu 
cellu de clopoin si cellu de eumpenaj 
prin acellu sentimontu de a destingo co 
e dfì destinsu, caro caracterisa pre Eo- 
mà iiu, poporulu nostru a tensa a dà cu- 
ventului in cestione doue forme : un*a 
cmnpana, cumu dicu peno astadi multi 
liomà ni in locu de dopotu, alt'a cumpena, 
cu insemnarede bilance; limb'arussesca 
espreme conceptulu de campana=:do- 
potu prin cuventulu kolokolii, dìfferitu 
prin xu*mare de allu nostru dop-otut sì 
acesta-a este a treia obiectione sì mai 
grave, de se potè, in contraassertionei, 
co dopotu ne ar fi venitu d'in slav.^lo- 
potìi : cumu se ìutempla co nu avemu, 
in romanesco, form'a coZoco7«, care cellu 
pucinu intr'una limba slavica insemna 
dopotu, si avemu d'in contr'a togmai 
form'a dop-otu, care in limbele slavice 
nu are acestu intellessu ? Dcco inse ru- 
sesculu kolokoltf a essitu d'in acea-asi 
funtana cu klnk-otatl^ cumu da se se 
inteliega invetiatulu slavistu, de orece 
refero roman. doc^otellu, la acea-asi ra- 
decina cu klopotìì; atunci diffìcultatea 
devine si mai mare, de orece prin celle 
espuse la artici, doc-otire s*a vediutu, 
co nu slav. ìdokotati potè esplecà pre 
rom. docotire, ci mai vertosu acestu-a 
pre acellu-a. Plecandu déro d'in insasi 
dat'a meutionatului invetiatu, cokloko- 
tati si clopotìti auacellu-asi intellessu 
de xo'/XdCetv = bulllrp=:clocotire, fer- 
bere, se incercà mu, déco, prin datele 
lirabei romà ne, nu vomu potè respandf 
mai multa lumina assupr'a cuventeloru 
nostre doc-otu sì dop-otu, presuppuse 
ca reoite dia acea-asi radccina cloc 



fLA 




r ÌB SM^'a 9 : rUc«es 
il 9%»w — > XM tP«nM. rtecì(«y eell. «!•« 
isdapoèUf nf^l gU c h sT ftofitt; ia I*- 
HwitBlwi wdiìi clM^ wèm »i— ■— M 
apflNBi pr* 4v «M potè k on f éffel' 
ft« di «•tJ«,(sra spfAfft de plm »• 
lAta rMtaIs eorprioi, dUi ft cspahi, 
jjililliii car« o» <U pr# allo nottni 
f/fu'/^ Ti ito am, fon tsdakatù d« 
U ^ «topate, M ars |pte^«, de 

«flda «1 Mg. «iMfc^attioiffnta de pJirfs; 
dro firo d« alfa a» iea ti cu iatellnaittlo 
ilff canale, \trìn eare «e «corre ape de 

E lek, si pri ' ro in acellu-airì in- 
»UeMiU ru I clonerà * ra ^^na 

pTft Ciirr lìf/'n nn'i'ii'i (:i:curr' 
mxì rloC'fUf); ;é|.<.i vi-rbiilil 1; •• 

eker^ caro, de c**rtu, e nascutu d'in a- 



noa n 

à eim, e&te si oa oi 
deacMa 

aioLiga co eco numim prio 
alta eoomatofieia : eiaon, (redi dotm » 
i); ioMinam deioeiire oe 
ooaisì 
departe biUl. 
poeaitoni, si prtn metafora^ pvaea, aas 
alta amia de foca, care detoaa sao poo- 
neace; co form'a ital. ft<«ki»pp^ eaiei-* 
dontica cn a nostra s-chiap-a, se vede 
de sene, doro inart^a die;tantia de intel- 
loHta, G« ne atta intre itaL s-cktofp-^t^ 
deiunatara« si romaneEcalu ^-aluop-M» 
jrare a ne oppone b reh-ce incercare de 
a i'IeniifìcÀ ace^te doiie cuvente; mai i» 
rminie do a ve«]é, dóoo «e afta iMude, 
ciiro Kc mcdiloce^ca trecerea preste a- 
buwula co pare a Uesparii una inteileasQ 




CLO 

à e aitali], so amintimn, co, euVfìntelr : 
frftno. cloptclop-lner^ é-clop-é« prorouc. 
el«|^ebAr9 ital. lopp-o, zopp-icarOy se 

-â– *" 11, ca si ÃŒKp. 2op-o Hau zoni|)-o= 
;>-«, mntilu, frano. chop-e=oiopii, 
-<*, etc. (se se observe bene analo- 
ìo iQtelk'ssu si (le forìTia. ce sta 
ìntiv i^. Bopo san zompo si frane. 
dM^ de una partp si remali. Wo^jm, 
eÌM^Mc ciutn/m, eie, dt» alla parte, si se 
* compare ii(^l|p s|iust' la ari. ritthn), se 
rvf»'ni. dopo purori'a imoru-a, la scorni. 
•ckapfen, Hchoprcii,=a lovf, a se lovf, 
*f '- r^F^ìale : u se loti cu petioruln dr. 
impedirà ; èro, *liipo altti, a- 
lite, arti fi hmtu nascere 
' ; ■ÀT:fjnQ:=.s-ch'uiii-'H, cure sì 

M f*>rma -n in inteìlcssii eorresimnde, de 
r^n% la enventelo rnmanice mai bene 
<Witii £rernj. firlilopfon, kloppcn, hlop- 
•' mai at1aaf?enm, co essisU^n- 
• I II cnveiite cu acellc-asi in* 
i*infLiri tu poporele rotnanice depreri- 
\y\^ Tìhmlui si alle Secanei, ca si la 
vile do pre alle Tagiilui si alle Duna- 
anevoia s'ar |n->t^ esplecA prin unii 
mmiitii, fia d'bi linibele gerinanice, 
)n colle slavioe; faeìa cu acosta 
t. riM-itre noi nuadmittomii eiipl'o- 

pl ; derivare» cuvenf-elorn in ce.-' 

wi . r din urw. yoXot7r'"/K; si in addc- 
t ;n Unih'a latina se afta stlopMmzr 
p-B»=rpleHnitur3, pocnitura, detii- 
1. ai a nume la Tersiu cu insem- 
speciale de sonnlu ce dau, l&vite 
, bì$rcclf inaiate ; a*^estu cuventii, 
gteqm orccnmn prò iorreniihi 
Hmfjfi latine ila.SHice, a t'oatu, cnmu m 
r«<i?. ca multe altein, unn cuventii viu 
in lÌDi!/a nistictt sì plenu de mare po- 
tere d«> votcetatione, ash\ incAtu iinniai 
tn linib'a uostra elhi a f.latu aiitanin, 
din form'a Hclopur^. prin immoiareaor- 
detiaria a lai ? ca in oriu=.odm:=<ì~ 
eUHy fonnole : $chiof>-ti^ Hf^hiop-are, 
ckióp^tiirr, cuinteliossuraotaforicu de 
«f jtf hn'i si imfnuììfà , care e strinsn le- 
!in de (tponii s^ìdrtnu'i, aco- 
.... iidudeciU.li ro^ultainln nnei 

Inrire, prt'cundu ìu italienesco rormeb- 
ìHmtice cu alle nostfe, adeeo : sditoiipo, 
«ekttfppL'tlOf au pastratu uuu ìnttdlus^u 



CLO. 



187 




mai appropiatu de alla latinesculuì sclo- 
pu8 ; apoi, prin stramutaroa lui 2 in r, 
(vedi si cliriu) : strof/t*, sirop'ire, sdroh' 
ire si prin caderea Ini s : trnpu, dropti, 
drohu, trtipu, tnspa^ tmp'-ina^iturp'ina 
(pentni eufonia : tuìp-ì7ia\ etc, cari, 
prinurmare n'au lipse de slav. fcrop-UI, 
spre a fi esplecate, de orece in forma 
aceate cuvenie se reducn fora tentate 
la radecin'a ìnccHtione, érocAtu f)entru 
intellessu, couceptele de sfanniduntf 
lanuiturn, hitrcntdhij parte, parthea, 
mrfneiu, tnmrhiu, etc, ce e^promn a- 
ceste cuvente, stau si mai in strinsale- 
ijiitura cu cOMceptulu (h^ spnr fiere, detu- 
??fr;r,ctc.,ceare Hiloptjt.fpentrn caderea 
lui s compara droia, troia, cu adruia, 
y/»'0/a);princaiierea Inisd'in form'a«iBl«- 
pus a venitu si crop-n, de unde in-rrrtp^ 
ir*', care ineo si mai pncinu respunde in 
intellessu cu .slav. fcropHt: celledouein- 
semnà ri, iriapparentia asii'idedcpartat«, 
re are acestu cuventii in celle doue es- 
preRsionì:rtUi-cro;H npaz={n iiicaldf)si 
a incrojìi d'm teiu cttnneìu (=a stria J3fe 
cu tiriit'a, cu farmitur'acu farniitur'a), 
nn .se potu concilia de ciìtn prinunu in- 
telloi^sn mai origiiiariu albi unei rade- 
cine mai simple, care a datu nascere 
cìiventului Mclopog, si de care vorau at- 
tende mai la valle; de una camu data 
se tragemuconsecinti'a ce d'in eelle peno 
acf espuse ne credemu autorisati a trajifo 
ii> respectuln cuventului dopotu : fien- 
du-co in frane. rlorbo:=clopotn, vine 
d'in cloclior±=scbiopetare; fìendu-coclo- 
clitr este, cìltu mai probabile, in locu 
de clocciarer^irloclre; fiendu-co in a- 
e.ea-asì liniba aschioptià so dice si clop- 
liior; flendu-co akUu d'in radoein'asnb 
form'a cloc, ciltu si d'in eoa sub form'a 
clop (siuerata cu .s' sclop), essistu in 
limb'a nostra multimc de cuvonte, d'in 
curi noi nu amu citatu peno acf decà tu 
uno micu niimerii, pfesentandu in fìna- 
lea radecinoi si p si e; do acoa-anoi cre- 
ilemu co chp-otu a venitu d*in acea-asi 
rniitiina cu ital. schìo}y]>o , si anume 
d'in radecin'a nesiuerata clop, dMnoarc 
prin unn verbu clojì-are (ce essisfco in 
s-chinjmrc), ar essi, ca si mnbletu d'in 
ufìiblarc, unu substantivu : clop-elu, dop- 




CLO 

uiu, clùp-otu, cu inRemnarea, care resulta 
d'in cuventele peno aci citate : ccva ce 
suudimn leganare assemonea cu a unui 
s-chiopu. Co cioc si clop in fine sunt 
un'a si acea-asi radecina, se vede si mai 
bene d'inroman. dop-oteìlu, care se dice 
si cloc-otdlu; déro, déco aceste doue 
forme s'au produssuun'a d'in alfa, prin 
scambarea guturalei e in labialea;?, sau 
déco elle s'au produssu in modii inde- 
pendente un'a de alfa d*in una rade- 
cina mai simpla : eia, do, etc; acest a 
este mai greu de determìnatu; noi in- 
clinà mu cotra cca de a dou'a alterna- 
tiva, indemnati do i usasi antoritatea 
invetiatului M^losich, care prin siippo- 
sitionea, co romaneacele cloc-a, dop-otu 
8ÃŒctoc-o<H, se roferu la acea-asi radecina, 
ne a intaritu si mai bene in convingerea ce 
amu avutu totu-de-auu'a despre poterea 
minunata, cu caro instinctulu populariu 
scie fecundà acea-asi radecina atà tu in 
partea ei materiale san fonetica, cà tu 
si in cea ideale sau a intellessiilui. In- 
vetiatulu slavistu traduco, cumu amu 
vediutu, cuventulu slav Idok-otaii prin 
grec. y.o-/XÃ C6tv, dandu tota de una data 
ca analoge, afora de romau. docay si : 
gotbìc. hlahjan» vecbìu germ. hlahhan, 
Grecesc. xo^XaCcw. dupo form'a sea pare 
una dori tatù d'inxòyXr^, care, pre longa 
alte insemnà ri, (vedi doat)^ are 3Ì cea 
de turbine sau vt^tetiu de Vfiitu sau apa^ 
asià in cà tu xo/Xà Cstv, se appicca forte 
bene la ap'a ferbendu in unde cr. facn 
odiiwi sau verteiie, la ap'a inftandu-sc 
in docote de forma assemenca cu a li- 
ptacdui (xòxX''j=limace sau melcu); 
déro fonn'a cea mai ordinaria si classica 
a cuveutnlui grecesca este xa/Àà Cstv^r 
ferbere, clocotire, etc, siacesta-a, des- 
bracata de incarcaturì, de duplecatione, 
se reduce la fonn'a mai simpla yXÃ Cetv 
=:clocotire. care e in locu de yXÃ o-stv, 
cumu se vede d'in perfectulu xé-/Xaò-at; 
d'in acestea resilta una radecina yXaS 
sau /X«5, /Xo3, yXt$, etc, d'Ìn care /Xtòij 
rzferbere, inflare, si de aci prin meta- 
fora : imgomfmc. mundrùi, lussUj moili^ 
tìOne,eù.; déro /_X(5r, dure la una rade- 
cina si mai »irapia : yXa, yX'., etc. de 
unde yXC-ccv^a se incaldi, a se inflà , a 



CLO 

se ingomfà , etc; yX*5-7]:=erba. propri©; 
erba tenera, coltiu de erba ce d'in cemen- 
ti* a in/lata prin effedulti caìdurei esse 
si se inaìtia in forma assemenea unui ^ 
colcotu de apa in ferbere; distantì a intT6|fl 
erba si docotu oste forte mare, déro noi 
ama datu, credemu, prìncipalile anelle 
allelatiuluì, ce unesce preun'a de alfa, 
si prin urmare TOmu fi sentiti de a persi- 
ste mai multu la nnele d*in essemple mai 
diosu citate, ca provenite, d'in acea-asi 
radecina si presentandu intellessuri pota 
si mai estraordinarie decà tu grec. /Xó-tj, 
care a meritatu acestu nume atà tu pria 
considerationile mai susu espuse , cà tu 
sì ^Tmtenereti^a^ moUdi'a bì fragcdimea 
ci, cumu e totu lucrulu fertu; potè co 
lat. lu'Thfi=zerbay a essiti!, ca si collu 
grecescu, d'in verbulu rorrerc^in in- 
tellessu cu yXC-eiv, yXdiCeiv, prin com- 
mutarea lui h cu ^, naturale lirabei la- 
tine, cumu se vede d'in fordenm^hor- 
denmrzordiu; prin acesta-a nu vreniu 
a contesti^ addevernlu suppositionei ad- 
niis^edecei maìmulti,co latin. herbast^H 
in legatura cu grec. ^fipp5tv.=a nutrf^" 
^'spf^nj^nutretìa, nutrimentu; nu e mai 
pucinu inseaddeveratucoRomà nulu da 
nume le de fer-tura, d'in fer-bn-c, in 
verì-ce mancare fcr-ta, afora de pane sau 
memeliga; co in grecesce 9 inco com- 
muta cu y, ca in ^TJp si ^Tjp, si co, prin 
urmare, ^ep, d'in (pép-3Etv ar potè fi in 
locu de yep, yps, si acestu-a in locu de 
/Xe sau yXt, yXa, adeco radecin'a de care 
noi ne occupà mu, de ore ce, in grecesc 
ca sì in alte limbe, X se commuta cu , 
cumu, de essemplu in jiaX-atrstv si p.a 
itteiv. Remane déro benestabilitu co fts 
nnaradecinayXa.yXE,yXt, etc, care, tr 
dussa in foi'ma latina este : clai olf 
do, etc; numai d'in acesta tema simpla, 
afona de variationilefacute prin scamba- 
rea vocalei, se potufacesialteleimmult 5 to 
prinstramutareavocaleid'in locu sipune 
rea ei intre celle doue consonanti: cai, eel 
coly oulf etc, apoi erosi altele prin sca 
barca lui Z in r; era, fere, ero, etc, sa 
car, cor, etc; prin scambarea tenuei in 
media : irla, ?lo, i;lu, etc; prin adaus- 
sulu licidei n sau chiaru a unei mute : 
don» elop, doo, k'iut, ebc, cari siuerate 






AH? 



^ 





CLO. 

», dau : selop^ etc; marginile, ìntre 
cauta se se includa cuventelede re- 
itn la un*a si acea-asì radecùia, nu 
it date de cita de intollessu, care si 
oUu spendìurandu de la imaginatìoaea 
popomlui, oste mai multu san mai pu- 
cioQ TagUt asià in cà tu cellu ce urma- 
reoc« originea cuventeloru se atìa la Ba- 
care passu espusu a rateci ìntr'unu la- 
bihntu inestricabile, d*in care nu potè 
d43cà tu tinendu-se cà tu se potè mai 
ìu de firele ce i dau legile fone- 
sianalogiele intellcssului. Urmandu 
fire conduotorie, cumu si piiuc- 
de redima ce vomu afié. iu limbele 
late cu cca alle cà rui cuvente trac- 
tà mu, ne vomu margini, a cita d'in 
Limb'a ' ' nimai doni sau trei re- 
presen . radecinei de care este 

Torb'ft, SI a nume : 1. tóttl-ere=: a se in- 
Cftidi, d'in cara apui : cal-idu» sau cal- 
iu=zcaliiu, cu nuniercs'a sa tamiliaj 
2. emìx, eu insomuare : a) de petracVìn 
utm rt«, preste care trece up'a doco- 
tmdu: bj de calce sau varu, atà tu d'in 
ctus'a preeedentei insemnà ri, cà tu si 
ffiai allessa pentru co calce este ceva ce 
pusn in apa ferie si clocotesce (compara 
grec. '/aÀt; si y.à yX'.^, do certu d'in %a- 
3[Jjt;Eiv=^rZoco^/rfc',/tfròere, etc); e) calo 
9fUM»||[ca cova care, ca si xÀ.ó-Yj=érba, 
(vedi mai susu), esse si se intende in 
fofv^tM uìwi bulle de apa in ferbere; 
3.e«I-er:=japidu, proprie : ferbente, ar- 
UrnUj precumu in cel-.^^us^inuitu, eol- 
■■•■c=coi-nien = ni^-ff(e, col-iimna= 
coJ-ti»ma, etc, recare mai multu ìde'a 
d« inflare, inaUiare, etc, ce se coprendo 
inradecio^ac&lysauola^colysauclAyCtc; 
4. cu r in locu de l : cre-mare:=arden% 
de unde, (ca se nu rcvenimu mai diosu 
lì assupr'a acestui puntu), alle nostre : 
f-en«*»iM, cro-pUj in-cro^pìre^ etc Fia- 
cixe d'in representantii latini citati mai 
naiAudatuin limb'a latina multime do 
Mutarì, cari au trecutu si in liinb'a 
noétr» unii sub una forma usioru de 
;utu, alti! inse sub forme si cu 
(Uri asià de turo modificate, in 
nsioru arpoté li cineva tentatii a i 
Uià d*in truneliiulu lìmbei ca strainisi 
iti Cadrelo articluluì nostru^ de- 



CLO. 



189 



venìtu dejà proa lungu, ceni se ne mar- 
ginimu numai la famili'a essita d'in 
calx, care in poterea insemnà riloru de 
sub a si ò a data : ealculus, oalouU* 
re, etc, ce mai de ciirrendn au intratu 
si in limb'a nostra sub formale : caiadUi 
calculare, usiore de reconnoscutu, si 
priu urmare neavendu lipse de neci 
una esplecare; nu se potè inse dice tota 
atà tu si despre famili'a ce a produssu 
calx — oalo-iD in ìnsemnarea de sub e; co 
cuventeroraà lftescica: Cidc-are, in-calca- 
rCf calc-aniUf in-ctdc-aref etc, corres- 
pundu in forma si in intellessu cu latin, 
cale-are y iu-culc-are^ calc-anoam y este 
usioru de intellessu; nu mai pucinu u- 
sioru de intellessu este co la acea-asi 
radecina se reducu : ccdt-iuy innud- 
tiare,ìn-caU-ia7neììtti, dcs-cali-^iarc, calt- 
iunuy etc; co.ci, desi presenta acesta 
cuveute uuu t in locu do e in finalea 
radecinei, déro in poterea regnici fone- 
tico bene stabilita, co e urmatu de unu i 
Combinati! in diftongu cu alta vocale 
suna ca tit èro nu ca ci, (vedi in Dic- 
tionariu litter'a C), scimu cucertitu- 
dine co aceste cuvente sunt in locu de: 
calc-iu, calc-iuHH, in-culc-iare, des-cul- 
ciuj etc, derivate prin urmare d'in trun- 
chiulu calc^cu intellessu de crdc-aniu^ 
de sì iutellcssulu poro a se oppune la 
acesta otymologfa, de orece cu calc'ii 
nu in-calc-ià mu numai calc-aniele ; sq 
scie inse co metafor'a, prin care partea 
se iea pentru totu, si cah'aniulu prin 
TU-raare pentru totu petiortdu, este un'a 
d'in celle mai communi; déro vinu in- 
ain te cuventeca: ùi-c*^r-cttre,(ie5-c«rc-a- 
re, etc, cari prin intellessu paru a 
nu ave neci inclinu nnui iu nianeca cu 
trunchiulu calo, la cai*e se referu cuven- 
tele mai susu enumerate; insusi fìlolo- 
gulu cellu mai perspicace, cu tota con- 
vingerea ce form'a romanica a acestoru 
cuveute ì potu dà despre puritatea loru, 
se semte incurcatu la ce a nume rade- 
cina romanica se le refere; mai antaoiu 
de tote ellu desbraca a^scmeni ouvente 
de formele grammaticali, reducundu-lo 
la cea mai simpla espressione : curo; ad- 
junsu aci, antani'a idea ce i se presenta, 
potè fi de a referi in^cur-cu, de essem- 



CLO. 

lu, la acea-asi radecina cu tn*ftwc-?i, 
de orece iiiti*e aceste cuvente, ca si iutre 
iìes-c(dc'ÌH sì des'Ctdc'lUj nu easiste alta 
dillerentìa de forma decà tu in vocalilc 

, a si u; ìnt^essulu ime se oppune cn 
potere la acasta identificare : intre con- 
ctìptulu de ÌHcarctsre'sì celili de inair- 
ciire ocLiulu fìlologului nu atla neci un» 
puntu de contactu; de acea-a se veù*^ 
ncvoitu a trece in revisione raodeficà - 
rile fouetice, ce a potutu lud form'a 
mai primitiva a trunchiiflai cure; iutre 
aceste modeficationi cea uiai siuipla a- 
deco scanibarea lui /in r, se presenta 
firesce spiritului seu, si compararea cu 
ujiu cuveutu anaiugu d'in uua lixnbii 
cuinnata, cumu af ti, in casulu de facia, 
itaL G;ilo*aL-e, care are si form'a corc-u- 
re, lu face se creda, co in-curc-are 
este in locu de in-culc-arcj d'in acellu- 
asi trunchiu priii urinare cu ccdc-arc: 
aeesta credeutia se scamba a(K>i in con- 
victione si cbìaru in certitudine, candu 
filolot;;:ulu adjuuge se ade sì puutulu de 
contuctu ce se atla ìntre couceptulu de 
in-calc'oresdu in-adc-are de una parte, 
si cellu de in-airoare de alta parte : 
♦tt-Ctti-ftire in addeveru inseinna pro- 
prie : a bagà ccva cu calcttnitdu in altn 
ccva^ si de aci : a bagù, a stracurà ccva 
in altu ccva, aaid in c/'Uu cu t^cu san 
neci de cumu se nu mai pota tissl; a tmt, 
a imòuccd, unu ce cti nliu ce, asià incdiu 
cu grvu sau ucci dccumu ne nu se jHitn 
^JksfiKt: untdu dv (dttdu; iutre aceste d'in 
'torma inujonuiùri alio lui /;i-rti/c-arc si in- 
tra insemnarea lui iìi-curc-are cea mai 
ordinaria, rclationea este iuvederata. 
8i mai iQultu, se presenta cuvente cu 
cùU-MCH sau cult-ucu, coU'iu, cdU~iutu, 
cult^iata, etc.; traj^iindu d'in elle trun- 
chiulu Colt saa cult« la ce forma se se 
refcria acc.^tu truncitiur' la latin. ciili*uti 
^oultu, cultivatu, d*in cobcre=cultì- 

', varey Forma n'ar impedecii de locu; 
déro inteHessulnV ro aro a face collu- 
culu de putw san de cidcatu prv dlu^ 
ou cuUur'a suu cultivaroa V Nemku 
de uertu, si do acai-a intelleK^nlu ih* 
colt'iu, < â–  i 

d'in care a es^itu si cai*cu^ oa k —i^ cti-.: 



CLO 

8i intellessulu de lovitura, cu petiondt 
sau calcanitduj ce are la Macedoromi 
coltivila sau cultiata, nu mai lassa nei 
una indouenlìa asdupr'a acestni punti 
asia in cAtu coltiti, coltiatuy coUiurost 
dotianu (=:coUia7iti)t etc.; cauta se 
sc|^a, ca si adciu^ ccdciunu, etc., sui 
fonu'a : colc-iUf colc-iaiu, etc; CÃ tu pei 
tru forin'a lui coU-ucu sau ctUt-ucu, 
se espleca prìn unu participiu din col 
are sau ctdc-arc cu intellessu de cali 
arCy participiu care aluatu antaniu foi 
m'a : colc-iiu sau culc-itu^ a[)0i, prìu 
derea Ini i : cole-in sau culc-tu, redassi 
in line, pentni armonia la formele : a 
tu sau cul-iu, d'in care, ca demiuutivi 
s'a nascutu : col-t-uai sìau ad'-t'uou. 
se se de una proba sì mai iuvederata^ 
de differitele forme, ce poto luà , nu di- 
cemu differitele cuvente trasse d'in a- 
cea-asi radecina, ci acellu-asi cuventu 
teassu d'in acea-asi radecina in diferìte 
llmbe sau in dìtierite dialecUyallcaceJ 
lei-asì lìmbe, tìa no perniissu add aci in( 
diversele forme cu cari diverse lìmbe n 
manico sau neromauice au trassu d' 
acea-asi radecina cuveate correspondj 
torie cu allu nostnicuteoH : ital. cole 
tre (si prin stramutare d*iu locu a syl 
label tìuale la medilocu : coltri«e), ispai 
colcedrut prov. couttsersau cosnery tòt 
cu mai multe sau mai pucìuo modifica- 
tìoni d'in unu latin, eulcitray apoi : ital. 
coltra si coltre^ vochiu frane, cotre (for- 
mescurta ted'in cea precedente); isjian. 
portug. oolcUtt, [trovenc. cota in locu 
eolia, vechiu frane, coutv^ nou 
oouctte, augi, quilt (ca si allu nosl 
coltucu^ trasse d'in una forma cAle-ta 
sau unlc-ta); ital. cifrino, esp. co^Iur, 
prov.cuiii^fy frane. couHrilHf angl.cn^lioiij 
gvriw. kUxt^u (tr.issc d'in unu domini 
tivù latinti de forni' .i : enklUnum^* 
D'in marea mullime de cuvente roi 
iK*scì, ' i de celle ce au occun 

in aci- lu. cumu si la artìclul 

doctftitv, au essiti) d'in radecina in 
Rtiono, vomu mai citd aoj unmaì : I. 
rJiì-e^ care sjiu e trassu de a dereptulu 
d'in form'.i < -lecinid, ca sì Ho 

rcy prin ^ti i lui /d'in locu, ti 

mai potttru cu se mi se coiifuudsv cu 



CLO. 

:ìn sta in directa legatura cu 

py ori cu '/aX-^-fKzznn\md trin 

<mru vuiy codUur'a; de altuuinutrelo in 

francecice si italienesce inco ossiste iiiiu 

cwentu coleo tarrrperossydu trossu d'in 

►n>«i, siprinurmareanalugu, intornia 

iu intcìlcssu, cu allu no^tru coditura; 

2. uIimIu (do linde apoi : in-ghd-are si 

d-tre, otc), care atà tu cìi intel- 

Ic livm fcmìCìiiain si docitu ore- 

cumu Bo iea la Moldoveni, cà tu 

<n in cellu de globu deiimuuscatuasse' 

menea in forma ai tmu coltiu, se csploca 

prin radecin'uincestione; slav. plota=: 

larlw=muUinio, la caro invoiiatulu 



COB. 



101 



lì 



:..}. 



cu» 



re atà tn glodu^ cà tu si 

elica pre sene insusi, ne- 

'.' pre alle nostro, fora se 

il co formele siuiple do 

coijugaiìonea I^ ce se dau atiltu luim- 

gMare : inglotu, ingloi% inglota, ctc, 

coma 8Ì Ini inglodare : inghdu, ingloi^f 

«■9<ffrfa. ctc.f vorbescu lu coutr'a unei 

SBMneno suppu^^itione; dcco e se cau- 

tà mu una origine ;straina si departata 

penira romanesc. ylotlu, apoi augi, clod 

=^lobii de liiuu, lunu, etc, correspundo 

■ ' lUdltìssu mai benede 

. ioro, caadu luiu cu- 

it^otu so esjtleoa prin propriulu fondu 

allu limbeì, sì candu mai vcrtoHU acellu 

cufentii un esto isolatu in liinba, ci face 

tA} d'in una uunierosa familia; atuiici 

e j'f'rnìissu a cautd aiurnn orì^nuile 

nono cuveutu; acestuprincipiu, 

-i.sulu speciale ce no occupa, 

tre cu atà tii mai multa [K)tere, cu cà tu, 

delicata Tariationc a temei, 

Vii di^uibare a tenuoi t in d: 

ni'urc si in^glot-arc. poporulu ro- 

•cn a seiutu csiu-eme niiautic do 

• sHQ niìé, de suptiri si delicato; 

- iru-mUf erefcritu doaccllu-asi 

,1 iinu vecliìuslav. frrumli, care 

Hi esKÌsU', ìuimai in favorearusse- 

i ■rrtmi'tiI=^lcba;déro in latinesce 

> miiR CU ucmuasi forma si intcl- 

roman. giuntu; dévù d'in gru» 

iiiilu a trnssu dcìuinntivnlu 

il. criiinuluw, ( le 

: ^ i .i-iiu si cuiuta I .. ......:r; 

déro d'in acenr^asi fuiitana se «ila» in 



romane.scQ,7Ai(»r}M=:9loiiiu8, cu2moiata, 
pre candu in <i(Vm=ffleboaccllu-asi souu 
s'a pastratu uomoiatu; déro, in fine, in 
romanesce se aHa, -pre tónga gurg-uiu:^ 
latin, irorsrnlio, si alte multe forme : 
gtArg-fttiUj gurg-rUiare (compai-a. si lai. 
eurires), ctc, Cari tote se léga prin in- 
tellessu de cea mai ori*(inaria iusem- 
nare do fcrbere, in/lurc, undare-i do- 
cotire, etc., cafo, cumu s'a dìssu si la 
articlulu cìocotirc, se espreme ca mai 
bene in onomatopeie ca elo-clo, col-col, 
iclii-g'ln, gal-crul, trur-par, etc, tote viue 
in giir'a Komà nului, si roprodiuse ne- 
luodìatu in cuvento ca: adcairey gidgur 
irCf etc.; in Une grmìiada este in iocu 
de gruìnaia. participiu d'in unu verbn 
gnanarcy luatu cu intelles.su de substan- 
tivu, si prin lumare n'aro lipse, spre a 
ti esplecatu, de slav. ^ramata, pentni 
care invetiatulu MiU'Osi.ch presuppuue 
mia forma mai originaria ^romfi, ce uu 
so alia in lìiub'a slavica, déro se alla in 
ronian. grumu. 

CLUBU, s.m., neologismudupo frane. 
clubi=rdUQÃŒODe sau societato de omeiii, 
ce se stringu, ca so petreca, sau ca se 
desbata cestioni, politice mai vertosu, 
inipromutatu si de francesi d'in augi, 
cluby cu acea-asi iusemmirc; — Ispanii, 
pontru accllu-asi coaceptu, au cuven- 
tulu jiiiita d'in latin. jiin?ero^:;stnu- 
gore, unire, etc; unu assemeuoa cu- 
vontn, cu form'a : juntu, amu potè si 
uoi forma d'in jìiugerv, déco nu ne mul- 
tiamimu cu ; rcuniotiCy ballu, etc, cari 
iuco e^prcmu inscmuà rile cuvoutului 
duhu. 

yCLUrSA, s. f., cu acellu-asi ihtel- 
lessu, ca si ctosa, (vedi airsn in Dic- 
tionai'iu, si dtpirc iu Glossarin). 

COBÉLCIU, s. m., aonulus=2anellu, 
balciucu, torta; — cuventu, pre cà tu 
scimu, necounoacutud*ÃŒncocedeCarpati; 
dnpo torma insepareasereforìlaacea- 
asì radecìna ru />a/^'tM,cacompusu d'in 
aeostu-a si prop. co, (vedi baltiu in I>ic- 
tionariu, si Mrìngn in Glossarin; com- 
para Sì robilu), 

t'OIJlLA,s.f., rerolruuiaratri; priuìn- 
."=Jue noi nu c<»nMOscomn acestu cuveiitn 
n0éS''^4rin audìte, ueéi d*iu cetitev ueci 



192 



0(SfB. 



d*Ln esplecarea latina : feretrttm «ratrii 
neci d'in cea germana : pnufirtra?c, cu 
cari espleca dictionariulu de Buda, inco 
DU se intellege lamuntu de care a nume 
parte a aratrului esto vorb'a ; una ei=jple- 
care asià de vaga potè desemnd atà tu 
lemnulu ce sta ca base a aratrului, si 
care, d'in coce de Carpati, noi scimuco 
se chiama talp'a sau ialpoi'a aratrului, 
cà tu si lemnulu superiore, oppusu celiai 
precedente, tcmonele, care sta redimatu 
si legata de rotelo aratrului, si care, 
d'in coce de Carpati, se chiama grindeiu; 
dictionariulu PoZì>m, prò longa espleca- 
rea germana : pflag-trftg^ei da si cea de : 
ptngdelehBely d'ia care s'ar intellege, 
co cobila ar ave intellesulu de tetiwne 
sau grindeiu de aratni; déro dictiona- 
riulu de Buda, dupo ce da esplecarea 
germana, de pflogtrairo, apoi adauge : 
oder g^abelhiiitca an (lempllu?=(furcat 
come d'in deretulu aratnilui), din cari 
ar re&oltà co cobila ar insemnà co noi 
scimu, co se chiama corticìe aratrului ; 
— dupo invetiatulu Mildoskh d'in slavic. 
kobllft:=f/)rt; déro antaniu, cuventulu 
slancu n'are de loca, cumu se vede, in- 
semuarea ce are cellu romanescu ; allu 
doile slaviculu kouila uu se poto esplecà 
elluinsusidecà tu pria Intia eaballuH=: 
callu, oubiLlU=epa; déco diVoeaciunu 
impromutu, ellu e facutu de slavi de la 
Komani; noi credemu, co roman. coftila 
oste directu derivata d'in cabalU, care 
s'a traosformatu in cobilla prin acollu 
sentimentu delìcatu de destìnctione a 
intellessului, cecaracterisapreliomà nu, 
dandu-i unu iutellessu metaforicu ana- 
loga cellui ce espreme si ejni inlocutio- 
nea : epele stativei; sau se l«5ga do acea- 
asiradeciuacurZapa,fo/>i7M, co/«>rÌa,etc. 
(vedi chjnrc si clopotu). 
COBLLITIA, s. r., dorainutivu din 

Credentele cabila, cu ìnsenmarea de 
nu pucinu incurbaiu, crestata la ceUe 
dùm capHc alle scile, de care se accatia 
cofc, galcit\ etc., ca se le pota cineva 
duce cu usiurentia pre spinare. 

COBOBlKE(<'o6oriM,ctì6()ri.coòore,etc). 
'T., tfeacendere» demlttere; Lea neutro, 
'a 86 di diosu, in care intelle^su se ioa 
si cu form*a reflessiva ; a se ccboHi de 



COR 

esti tu fiiulu lui Bomnedim, diceau Ju- 
danii lui Christu, cobori-te de pre truce, 
ca se credemu in tene; afftu vediutu osH 
coborindu-se de pre munti; carréle cu 
mare greiUate coboru pre castra rapeda 
a acelk'i colline; erti amediot candu amu 
adjunsu^ peniru co vitele coboriau la apa 
(d'in easemple se vede, co form'a refles- 
siva este mai energica, si se appleca ca 
preforentia la fientiele dotate cu voientia 
si potentia de a se missica scngure : ca- 
ruiu cobore pre una collina^ omulu se 
cobore de pre acea^ctsi collina; si deco 
diccmu si : omulu cobore in locu de : o- 
mulu se cobore, caus'a este, co pria an- 
tani'a espressione vremu se arretà mu, co 
omulu nu desfasiara voienti*a sa cu potere, 
cumu da se intellega a dou'a, ci for^H 
multa adoperatìone, ca si anu carra sai^f 
ulta cevaneinsuffletitu, de sene orecamu 
vene in diosu pre cost a collinei); — in 
brm'a reflesaiva, si cu ìntellessulu me- 
taforica de a se diosurà j a se umili, a 
benevoif a condesccnde : nu me voiu co- 
bori neci una data ^ìcno acoUo, in caUl^È 
sejocu de branu cu bctivìi; 2. ca traa^^^ 
sitiva : a dd diosu de pre una inaltime 
pre altu cineva sau cova : cumarigreu-- 
tà ti amu coboritu carrde de. j'rc collina; 
copiUidu nu se potè scngurn coìmri de 
pre casa, se lu legà mu déro cu una funia 
tie medilocu si se lu coborimu noi diosu; 
—cuventulu, precumu a data senguru 
unu corapusu : s-coborire, asià e si in- 
susi compusu d'in oborire cu prt* posoiio- 
nea co: coo/wnVe, con trac tatù : cohorire, 
ca si coperire d'in coo/jerir6.=latin. ©©• 
«perire; d'in acellu-asi oborire, compasa 
cu de, a essitu si rfoòor/re;— dupo inve- 
tiatulu Miklosich tote aceste ouvente 
romanesci ara li venitu d*in slav.oborl|l 
r=doborirc, calcare lapamentu, restuiw 
nare, ruinare; dero mai ai}taniu formele 
simple de conjugatione nu se appleca, 
de regula, in romanesco, la cuvente ina- 
promutate d'in Limb*a slavica; apoi tota 
de assemonea uu appleca llom&uulu la 
assemeni cuvente particelle romanice de 
compunere, pria cari espreme celle mai 
delicate nuantie allf^ cugetà rei si senti- 
rei selle : candu a intratu unu cuvéatw 
slavicu compusu, ellu s*a introdussu de 




OOB^ • 

dascalii cari avea.u mani a de a shvìdd 
jgt rcgu uitiegulùtiu in t'orm'a slavìca, si 
idu coiupusu, cu paHicelle slavouesci, 
aceile-asì s'au introdussu sì in roma- 
nesca : astó precandopoporulud'in propa 
fttras^- '' '- curatin-omauice: m//ro- 
pare» i- - -. dascaluh? maniaeu do 

«UvoniMiJU a veritu in romanesce slav. 
^r«ba-nle cu pò si cu uU' cu totu; po^ 
V card se dice ou acellu-asi intel- 
ca si colorire j potè, d*in caus'a 
lui slavicu pò, se ne tìa veuitu d'in 
sDiTooodce; déro si despre acestu-a ne 
uidoimu forte, fìenduco-pre deuua parte 
in> foimele de conjugaiione simple : po~ 
ytha^mgari, pogorBy etc.; f^ro pre de 
aIì's vm assemeuea verbu lipsesce lim- 
b«i ^']ATice; in limb'a slarica uu se ana 
ddcà tu adv. po!r(»rl=in diosu, adj, po- 
i«rt*fi=:ÌDclinatu, subst. poìcorlje; déco 
ikto pogi'rin allu nostra a venitu cumu- 
T» d'-ìn ac^sta t'untana ala\ ica prin es- 
ptesfei'' ; : pogariì'fa duhnini 

i/ftitv, semarlnrìsiaiu, co 

T«chii dascali ui tvpmunìloru an fostu 
Biai slavi decita Sia vii» si s'ar potè forte 
bene ca acesia inan^tìre a lìjnbeì slave 
' ■ ' . inaidépai'te de 
. ,r€i potechiar» 
i se tìa liDU letu allu vechiloru 
.^>.«ii romà ni, fetu nascutu d'in se- 
3ieiitia roniancscaiooci slar.oUòrltl eirte 
' ' 'avara derivatu^ si inv- 
1 nu ne face connosoute 
â– iie, i*i acesta^a este allu trei- 

1" ..„^iu, ce ar caut^ se mature din 

calle, inaiate dea adjunge se stabilesca 

e. ' ' ' r.'HCéìe : ohori re, 

ire simtbl?ista- 

. liti obiirtLì) catii pofìtni pogo* 

nj . .^.i.. cu "Delle mai 3U8u espuse,- noi 

creiemo co nu e decà tu una transfor- 

uare d'in C4)borifìe^ nAÌi co <iyllab-a bo 

trf<(i?viu la inceiiutiilu tniventulin 3'a 

ni dftvoniudu/jo, éroro.luan- 

L.-. il, sa moiatu in go, Déco slav. 

•%«riU e^te unu oompuéu d'in o si. Doriti 
zz^ **unci ellu cu greu so es- 

yWca • wusi, necumu se pota es- 

pW«cà ' 'jIu duv re, presuppusu 

casiii., , .jii care au venitu conipu- 
«de : enà orire^ doborira; d'in coutra, in 



COB, 



19S 



forma, ca si in intellessu, ohoriresef^s- 

pleca, in ronianp3ce, cà tu se potè de 

bene : intellessulu collu mai ordinariu 

allu cuventului, ca termemi juridicu : 

a obori una legezzd. abroga, a desfìentid 

legea, paro a duce de a dereptulu la a- 

Ww-c:=abolfiro,(vediinDictioiianua6o* 

lire), care, prin iiitunerecarea lui a ini- 

tiale si stramutarea lui l in n cain^a- 

rire^zanììrt, a luatu forma ; ohorire; 

déro acestu intellessu n'ar potè espieci 

bene pre cellu ce resare mai vertosu 

ÃŒQ cornpusele : cohorire, dobarvr.; si dea- 

cca-a,iorm*B oasiìutellessuiuno daude- 

plena conviugereco oborire&ate abolire 

:=aborirI;. latin. or-I ri, d'in care com- 

pusulu ub-nririy inseranaa se rtiiicà in 

siitm, a 9ar(,areaar(,cas[ grec.,ò'p-vt)[tai, 

de-imdesi in limb'a nostra : ur-care in 

j locu de or~icare^ cumu si ttr^nire; pre- 

r posetìonea ab, cu care s'a compusu ub- 

j orlri d'in or-irf, are forte desu insem- 

narea de mi^u in dinsu, asili iiicà tu com- 

piisulu ah*nrirl, iea urm intellessu con- 

' traciucjlluice aresiinplulnorlri lastu- 

I fella ab-orfrl insomua : aruucare dwsHf 

; si in speciale ; ìap'darcy vorbìndu de fe- 

I mine; de aci si allu uostru b-or-tiu^ 

ab-tr-Uum, care, cumu se vede a per- 

! dutu « initiale, pre candu in ob-or^ire 

I acellu-asi a s'a intunerecatu in o, 'pen- 

truca stìse destinila cuventuludeoftonrff 

san aburire^ éròin borire vocalea ìnitiale 

.s'a suppre^wu, ca si in boriiu : d'i» tote 

Hcestua urraedia, co pucine etimologie 

potu reuiii mai multe caracterie de cer- 

titiiidine ca cea datade noi cuventului 

Qborirc si compuselora : coborirCt do- 

hoKÃŒre. â–  â–  ' 

COBORTSID, s. m.j desceusln, cUru»} 
l.cu irftellesau abstractu ; uctionea de 
a r.ohori; 2. cu intellessu GOncretu : looQ 
inclinata pfe care cobotc (à heva : còsta, 
nuichia a tiiiei coiliiia. a unei. valle, etc; 
in .ainendoue. intellossurile cobotislu 
este oppusitulu osà actn allu lui suisiu 
sau urciiSiu, (v^ii fXtborire), 

C0BORlT01UU,-/ómi, «. adj., do8- 
r6nd«ns, ol'fitiu, po^ierus; ì.c^recobore 
san 8P. cobore; 2. incli.jatu, ca oppusu 
la suif orili; 3. cara caborv.^ adouo se 
trago d'in cineva prin nascere, urma- 

13 a. 




mMe 
jM» hm m 4m0 4e «0 fole 

.'//, %/ij,, ftMr«4l ftte4ft«- 

t "f f«»lU«f r)rU pUcMidl 

> M cftuU t(A pUd; (rentru o- 
Hiifni ! muwrnHu, iHìntm fftmiiiÉ: //tunJrtì, 
Aiiru rMiiU un fflui^ft harbatiloru; — neo- 
'liil^Uiiiu iiftliu-irllu <Jij|ro fniriC;. cotjaet, 
tnilVul'K il'lfi iMii|.z:4<or/)HÌii,(Vfìdt ri/>c»). 
('i)riNlll, N, in., Il) Ioni (Ir r/ìriariu, 
'Un r liti rMooiniiMfiiillilii. 

rurillLA ri, r., Ir) U^u d^ codUura, 
IM V 'Minoiidutu. 

M uMiKi ll\ M. II)., uHatu nutilai in 
|>totloitaitiilu /^llm/, rii iitMOHjiiunia iJi* 
AHNtiniMt iltUMMi, vrtfMiiar<>. iiddon* co 
•i> Htl(t(i\i> tnil^m riMiMttulu lUHH pure 
'è h « in torma hì n no l(t»;d litia- 

Im^Mmim imi tiMk ou l'iu'/tM, usili inediti 

wu il) rvMimtiiaDO cu 



'ÌOQ» 






«EMI . 
lurìmw^^raac. c«r«*rsat 
Mestoni uwniB^ht amoo* 
9e ^^cca, si U in 
ltoetef<>ric#. a nnaie fiaodii rorba 
de Officili, eah. in comparatione cu iiial- 
feimea loru, fiunt prea suptirì, «au cari 
prepitioreprea inaiti porta auu truuciùu 
de orpu prea micu si suptire, cu acesta 
drffereiitia inse, co appellationea de eo- 
costercu (supplenìta a desoa cu cea d 
cocoru) este cu m\i\U\ mai enerf»ica 
cfttu eoa do ntvrcu, adouo cocostcrcu 
pteratu la miu omu Hsprèine una d06« 
proportìoneiiitre Inaltìineasi grosi^im 
ìicollui oniit, mai mare de catu cea arre 
ÌÀ\U pt'iii appellationcade stercu; 2. d*ia 
collo de Cai'pati cuventulu siercu pare 
00 e Docontioscutu, si cacostercu se ap- 
picca uu numai la celie doue specie de 
passeri, de cari a (u$tu vurb'a mai su>U| 
déro &i la cea-a ce latiiiesce se chià 



COR 

«leonU, èro ìu romaaesce bardìa, (vedi 

ierdia): — infavorea marei interesse a 

bunei intvUegere intro totìKomikDii noi 

crudemu, uo latin, cloouta ar cauta se 

se DUinesca de loti lioinà niiòurfif/a^sau 

n cicoHia^ éru in loca de stercu kb se 

dica, ca iu scriptura, ep-odiu aau ardtui 

remaneudu ca rocoi^tcrculu so se supli- 

nej*ca prin esppessionea de coibu marinu. 

usioru de invetiatu sideiutellesaupen- 

tru fiacare Komà nu, sau prin alta es- 

preèsione formata dupo aiialog'i'a com- 

ptuului cocosUrcUy cuniuar lì, de es^ein- 

plu : corordiu, cocardiuy eic\;—d\i^o in- 

vctiatttlu Miklosich, stercu, d'in care a 

itu, prin compoaitione, cocostercH, ar 

. .iitii directu d'iu sla\. *truLù~l)ar- 

iiia, affinuandu, co cu greu a potuta 

Teai rum. attrai %B,\xstorcu d'i» gerra.. 

fttorcby angL btork, cumu dustìnu unii 

liluJogi germani; doro irivetiatulu sla- 

Tìstu oppune affirmationL'aHt'alaasser- 

tii^ueu iuvetiatiloru gemmili, t'ora a uà 

jastiticà iu ueci unti tuodu : déoo dérO cu- 

v"!;tulu e impromutatu,- atuuoi uoifuu- 

à dtipr«CQnipusulucoco.9/c?Tw,careacaa- 

Ulu Jje ie formedie, inlimb'a romanesca, 

ui uunpurt'lu celle mai vocine de dcsval- 

Ure a ei, la una epoca anteriore celici, iu 

cure Romà uii au vcnitu iu coutoetu cu 

SUvii. credemu co iterai sau storcxt, ne 

a venitu de la Germani inco de pre ,t&nb> 

^itilu Gotiloru. 

COFAKITIA, 3. f. , i^rupoU fuinibu; 
precupetia, fen^ina cure cunipcra mai 
eftiau Ca :itì venda mai scuinpu;-7CU- 
reutu ueo<»nuoiicutu d'iu coce do Car- 
ati, déro. Cii derivatu d'ui cofu, ar potè 
rub una forma r^ai corecta : cofa/rssa, 
trece in Dictionariulu limbeì si ù\*htÌ 
inelìu mai beue sì cu maimultu dercptu 
decà tu prempiitia; masculinulu cofariu 
ioeo ar fi mal bunu deciUu prauipetiu: 
oofarìtt si cofarèssa ar in ^cmad adlul'elu : 
curt ftot'ta tota ce are de veì\dk\re in- 
trn$^u.v,itfa suu copaìa. 

COPTA, S.,!.! 6AVU» truuuuKy cavura; 
d«2iik$ 1. à rbore sau truuchiu de arbore 
icorburosu; 2. scorbura, cavitate; ca- 
Tema: 3. dolu, cursa, artilìciu cu scopu 
de iuijeliatioDe; — cuvenlu uecounoscutu 
d'in coee de Carpati, déro de orìgine, 



001. 



m 



probabile, romanesca, iu locn de copta, 
d'i., cocere; coptorirc insemna a vacava : 
apde cvf/ti)rescu ripele; sau d'in rade- 
cin'a tiopcu insemnaredeiìaiarejSa/>rtrp, 
gaurire, otc. (vedi rioim), déro antani'a 
etymologla este, de certu, cea addeverata, 
de ore ce se dice si coj>ta, 

COJANU,-a, s., appelatione cewmn- 
feanii sau tmcanii applica catupcani- 
ìoru, asià incà tu tìtunteaun sau ntocann 
se oppuue la cojiinu, iuseiuuandu : l^ 
cuiiorìH dr la ciìtUfiUi rarr sr occupa cu 
(ucrarea paiufìdulnu èro oppositulu mo- 
canu sd^umiifUcunu : locuitoriu dcmunU 
cure se occupa cu pastori a jfOM cu altu 
cevUj afora de pìagmia : nu mi piace se 
leu ftta de cojanu, dice mocanula sau 
munteanuìu, candii rimhUi cineva use iU' 
sorci cu una /da de plutjoriit cumpeanu; 
— cuventulu, dupo forma, eunu derivatu 
d'in coja; déco luà mu coja in insemuafe 
de i*eUe, ai iu speciale : f/elie de oue, de 
unde apoi: oti/ot-M (vedi 2, coja in dictio- 
uariu), atunci cuventulu vojanu s'ar potè 
esplecà in int;elles3U de : cellu care porta 
i^estinifìUe de peìlf^ d*: otw ; coci campea- 
uulu romà nu porta mai multu cojondu, 
practtndu mocanulu sau munteauulu are 
mai multa pornire spre elegantia in ve- 
stimente, si, de acea-a chiaru d'iu peile 
de oue si face bunda si alte vestimente 
inai mundre ca sinoplulu si grossolauulu 
.cct/V>cw allu i'ojanului : déco acestea 3unt 
addeverate, atuuci cuventulu cojanu este 
un'a d'in probelo, cari stabilescu, co coja, 
cojocuy co jocariu, ini potu fi slavice (vedi 
si cozorocit). 

GOLBLT, 8. m., pnUiiij piilbere, — cu- 
veutu ce se aude iu Mulduvi'a, precanda 
in Munteui'a se dice- iiiai multu jwo/m 
in lucu de colbu; dénè pulberc» cuventu 
de ueiudoita romanitate, este bène con- 
noscutu in tote partile keuite de Ro- 
tiià uirsi prin urmarepotc tiaé cu dem- 
nitato lomilu colbului, {mno caudu se va 
atld. de unde a veuitu colbiL 

COLCEÃ GU, s. m., \temu manica; 
mauccariu; — cuventulu e do origine 
ittdoiosa, déro neci avemu lipse de ellu, 
caadu loculu i Iu implenesce cuventulu 
asià de formosu : manccariu, iucà tU ar 
g una addeverà ta uebunia a Iu scambi 




OMf. 

cu sculcfatuhi neoìoj^ismu mnhsionii^^ 
frane, raancliun; déro colcea^it sau col- 
ciagu cu insemoare de cotu de rnaneca 
potè fi unu bunu cuventu ca provenitu 
din acea-asi fontana cu colciu sau cóliwj 
(vedi cìopofu), 

COLCOTIRE, colcottt, redi clocoiire, 
clocùtn. 

COLNÀ, S f., tectum, ambrAeiilum, 
pr«8togA; umbrariu, coperììnentu, strà - 
sina; — cuventu n*»-C0MD08Cutu, ca si de- 
minutivuluseu colnitia, d'iu cocc de Car- 
pati; cu tote acestea neci sensulu, neci 
fonu'a nu permìtte a lu referf la alav. 
koliijai=fo8SB=gropa,putiu; ci de certu 
cllu se ÃŒQg^ de acea-asi radecina cu coU 
nicH, eolnice, coltiUj etc. (vedi clopotu), 
COLNITTA.s.f.,deminut.iviid'inro^na. 
CO>lPLECTUr«. adj., nu se dice bene 
.in locu dfìcompleti*~a; apoi complectuire 
in locu de completare este si mai de ne- 
sulferitu. 

COMPLECTUIRErcs««, v., vedicom- 
jaledu, 

COMPLOTARE,-«lfM, v., a face com- 
plotu. 

COAIPLOTU. s.m., pl.-(<r/, couaplra- 

tio» ooujnrfttlo; intelìegere secreta- si 

unire culpabile a mai multoru persone in 

'Contr*a cuiva sau chiani a statulgi ; — 

cuventulu, noologismu d'in frane, com* 

ìoif este de origine ìndoiosa, si e mai 

bene a revità , do oxece pontru concep- 

lu ce ellu espreme, dispunemu de 

Ite cuvente : conpirà tionP,- conspira- 

\oney etc. 

C0NACIRE,-e5CM, y., a face cònacU 
jmdeva. I 

CONACUt s. m., pl.-«?; stallo, deriT- 
orlom; locu unde cinevu pre calle so o- 
esce spre a se repausà ' si manca atà tu 
llucatù si vitele de transportu: station^, 
osta, ospetaria : « /^it^ conacu,j[i sta 

C0NCEXIKE,-e.9r?^ r., delire, ad iii- 
lilluin rcdl?erPi a perde, a neiuici;— cu- 
ventu apprope neconnoscutu afora d'in 
cà rtile basericesci, dupo invetiatulu Mi- 
ìclosick d'ih slav. koiiloina=:fiiiitu, Jéro 
dupodictiouariulude Buda d'iu cou:iuln- 
l»oere=:a se pleci^, a so umili; joculu 
de cà rti numitu concilia so tìne, proba' 



coir. 

, — . , 1 ■. y» — 

bile, de acea-asi radecina cu eimcenin 
sau concinire. 

COXCINA 8i confina, s. f., vedi coff^ 
cenire. 

CONDUITA,,s.f.,in hc\i deportare; 
este unu neologismnnefericitu d'in frane. 
eondolte, formata d'in voudutre^con- 
ducere. 

CONDURIJ si condoni, s. m., pl.-j 
1. gallentìn de lemuti, 2. cthota sua Òo 
tina stri usa ben** pre petioru, cu tocu si 
turiacuioaltn;— sensulu duce la uothur* 
nus, t,aec. xi^fvvo? sì xiiropvo?, d'iu care 
roììfma sau condoru a potutu veni prin 
stramutarea lui n d'in syllab-a ultima in 
eoa initiale; v^jrbulu incondurare para 
a confirrafi' si mai bene acoi-ta opinione 

CONKIENTIA, s. f.. in locu de co»- 
fidentici, este unu nefericitu neotogismu 
d'in frane, eonfiancr. 

C0NOPISCIRITIA,8. f., vedi eora^* 
sìnitia. 

CONTESILI, 3 m..pl.-e, resti» cusUon 
icou pineta et pellibub rulplnU 8ubsDt4j 
vestimentu terranescu, lun^ si largu, 
ca si palliulu sau to^'a celioni antici, 
infioratu cu elegantia si blanitu eu pei 
de VHipe, cu care se imbracci^ terranii 
la dille joari, si care, pentruco costa 
multu, se paskerfia cu atà t^a- ingrijire, 
incat4 trcoe de la tata Ij^ Mu\ ba ineo, 
m familiele mai sera ce, si nepotnlu saa 
strapepotulu joca la nunt'a sea iuvesti- 
mentatu cu contesiulu bunuluìsau stra- 
bunuluì;— credemutare co cuventulue 
romanescu, sì co se refere san la aeea-afii 
radecina cu conciulu, fiendu in ìocMde 
comfesiu:=corntcciu^vesiìmeni\i de od- 
ornahif sau, ca si ciontu, (vedi ciuntu), 
la xevretv, cft vesiimèntu iytflonUu cìt a- 
culu, 

.CONTRABANDA (pronuntiatudepo- 
pèru : éonlrobondu^^ coh-obondu)^ 9. L 
merce oprila de leg'e, si carene importa 
sau se vfìnde pre furisiu; — neologiBBin 
pucìnu iericitu d'in- frano, cotitrebaud»; 
de acf si mai reu : coìUrabandiaiizz 
frane, contrebandli-r, care importa ^ 
vende pre l'urrsìu merci oprile- de lego- 

CONTllABANDIERU, s. ^m., 'Hi , 
coyìttvbandaX 

CONTROLAKErfcfiw, v:, a verifica, 



^ 



COP. 

SI in speciale : a prevegga si verifica 
computele celioni ce admià istra si mani- 
puledia buni ai statului saualtui cuiva, 
— ncologismu nefericitu dupo frane. 
«•utrAler, dfi Uììà e apoi si mai reu : e/jn- 
itùloriu, 8. m.^franc. oontróleur:. care 
coniroledioj fuactionariu inBarcìuatu a 

^ :'*'i l.ca concretu : regisfcru verifica- 
. 2. ca abstractu: actione de a con- 
-écco acumu celie ce, in respectulu 
ru cuvente, se dice in dictionariulu 
■)U allu hììTomaseo, la vOrb'a oon- 
trviiurfl s *.la accsiu cuvefUu strainu 
fumnst la cumnafele Felle : eoutroUo si 
c9iitr*tlaro, ce sunt si in forma barbar a 
irodusse, coci, respectaiidu forni 'a si in- 
t*ll«'S2nilu cuventului, s'ar c'uveni se se 
'■ • controroolo, si cotToruolarCjCOK- 
"ht destuìle alte ctiventc italiafie;* 
-i mai luultn incopotpmti dice 
;(COH/ro/rtr/;si cumnateleselle 
ca rfsptìctu cotra limb'a romanesca : ce 
^tu produce nesce neologi^-ini, fora jieci 
tua antilogia cn ver-una radecina roma- 
mcz, défrrt nu confusione, ametire, ba- 
Vh. in care nu se va mai pute orientà po- 
[ rouìanescu? Celiti puciny, déco'as- 

L. ...ii.. tìi neologismi s'arluà intr'una forma • 
U usi ÌQt^IiigibilC) ce aveau ei cìiiarn ia 
Li reehia limba frances«a: contje-r>ller, 
prr e«afrcrwle,coiitrft-rAIearJ AtwnciKoma- 
i i ar ave deca tu greiitat-eade a inVe- 

L ..-i.#.e(introd4rasusiacestu-asubfoitua 
Il m/M>. |>entru ca se liiv^iie mai usioni 
'â–  â– : aero ce lipsesi nevoia 
. .le rohi insusi ? déco este 
. de a traduce priu acestu cuvfìnfcu 
.^r..^:^fiMlu deUstade mrsu, apoi reg- 
i^tru , pre Joogo co este connoscutu de 
poponi, face si parte d'in nna mare si fbr- 
inostf familia rnmancsua do cuvpjito : 
reg-e, req-ula, teg-ulare^ reg-iììie, refj-i' 
wtenÌH, de^reg-crCi et*i.; décp este vorb'a 
de s traduca iatollessulacuventului rolu 
{o " ' ' unii rolUy p*.c., apoi 

c< -'^ classicu in ace3t4i 

u ^i alteie aaeemoni. 

L'.^ ....^à lEU, s. m„ capnlaa; secriu, 
ia eaw se pune mortulu; — cuventolu 
«te n- itn dm coce de Carpati : 

io 11*3! dica rycri'. i a. Mante - 



COR. 



W 



ni'a, ccsciugu ; secriu sau sicriu este in 
locu de scriti sau jcrinturrscrlatum , 
transformatu , dupo ce s'a moiatu «, in 
sicriu Bau secriu y pentru ca sub form'a 
sa-iu se nu se coofunda cu verbulu 
5cn'u=Hcribo; cosciugu, care se pronun- 
tia si cosi'ciugu , potè fi derìvatu d'in 
cosiUf déro potè ^ si in locu de cop-sciuguj 
derìvatu d'in acea-asi radecina cu lat. 
cAp-ulns, d*in care a venìtu si rMp-ilu^ 
cop-cat cop'oria (de cosa), etc.; lotu d'in 
acea-asi funtanaapotutu nasco si cojw-er- 
sieti, trausformatu iu pronuntia ungu- 
resca in koporso ; cuveutulu secriu inse , 
de necontestata romanitate, ne e inde- 
stullu pentru espressionea conceptului ; 
acestu cuventu este totu de una data 
si sengnrulu usitatu iu cà rtile base- 
rioósci. 

? CORIONU, 9. m., eas\i copilMui in 
pantoccle raammei ; — cuventulu duce 
de a drreptulu la oi)rlum:=/<ipiov=rpolltì 
d*in caro corìonu arfì una forma de aug- 
moutaiivu ; remano numai a f^e sof, déco 
cuveniulu e populariiL 

?C01USIoRU, 8. m., una pianta, la- 
tin, vario laria^ ciunu traduce dictiona- 
riulu Barcianu; — rorisioru, ca dénfU-^ 
nutìvu, duce la una forma corti sau co- 
yhi ; si de fiaptu si aflà mu in latine?ce 
ca nume de pianta form'a citrionr: 
grec. x4f*'ov— speciiide coriandru, cumu 
si corts==xopt;j:=specia de pianta numita 
io là tlnesce si hjpijrioum oorist 

.CORODETIA-, s. f., meru sellaticu, 
{lora selbatica sau paduretia. 

? CO ROGA, s. I*., scortia do teiu; pelle 
de oue uscata si sbercita-; — la amon- 
douoinj^emnà rilecuventuluicorrespunde 
lat. roffA^increiitura san sbercitura , 
si. priu urraare coropa ar potè fi imu 
compusu d'in co si roga sau ruga , asià 
ini eà tu se insemne : ceva forte rogosu 
satc incretitu f cumu- e si scorti'a de teiu 
sau pBÃŒlea de oue uscoiia; iransformarea 
lui u in Oj care se observa in mult« alte 
cuvente : phiaj^pUirU, stroie sau 
.sWrow=rstrn©8, etc, a fostn , pentni 
rn^a. addussa si de necessitatea distinc- 
tionei de intellessu^ ca se nu se cnn- 
funda cu oellu aitu mga=zrogaiion€; se 
potè inse ca coroga se fia derivatu, prin 



COH. 

8ufìfisffnluorii=ofi*, din crtMom=:p*?lle. 
(vedi si rozurocu). 

?rOROmSLA, s. f., cobilHia. 

COKOPI8LN1TIA si mnopbteiritin , 
B. f.. ^rillu^, vtIUo Ulpa; sjK*eiu de in- 
secttif cami-a pre a locurea se da si nu- 
mele de urechià lnitùi, ca periculo3u pen- 
tru urechìa, cu acesta differentia in^e, 
co urcrhmìnitia, pfe cà tii noi scimu, se 
appleca la mia rtìrophiHìtia nmi mira ; 
en tot-p acestoa urf.rhià fniti'n part^ a fi 
uuu aiiìinalt' differita de mropi.'unifia * 
dictionarìula Polizu traduce coropùtini' 
èia prio germ. oiaQlworfs-jrrUte si prd- 
w»ir, èro urerhinìnifM prin germ. Chr- 
wvrai si zaii7<>iikirer; — ciiventnlu si 
gnb form*a coropisinitia , ca si sub cea 
*de cmiopisriritin, nuniai pria accentulu 
^seu, pusu mai susn de autepcniiJtima. 
arréfa co nu e ia btina odore de ronia- 
niUte; déro neci s'a pohrtu nasce d'itif 
coTentida slavicn propusu de invetia- 
tulu Mikhsich: remane déro cA pentru 
origiuea vorbei c^ropisinttia se se faca 
cercùtà ri ulteriori; èro cà tu peotra ure- 
chià lwtia, ca derivatn d'in urerhin. nn- 
roai forma nn are buna, si ac«sta-a £^ 
potè indereptà , dicundu-se ur-Achiale. ii- 
rechiare, urerhuiriu , etc., carom-a <'ar 
dà si differite nuaDtìe de intellessii^ a- 
aia incà tu urechiale san urtchiare ar 
insemnà : instrutnentu de curatUHu ure- 
Ma, èro urrchiariu insertu re bote cti 
grechi' a (=:applecatu a intra in ure- 
ohia), etc. 

? CORSCE, 8. f., ll*o=sapoiu :— ? d'in 
gemi. tATst, san d'in ndecin'a fecunda« 
«are a data in romanesce una farnilìa 
asii df numerosa : cur-mare, cur-m^u, 
eor-maruif cur^fui.^ cor^tu, s^cur^nuire^ 
s*cor'fiU>mrcy s-car-fnenare, ^tc. ?— cn- 
Tentnlu de altamentrelenu e comioscntu 
d'in ecce de Carpati. 

CORSETU.g.f-, tunica th-irax; buc- 
cata de imbracamentu, cu cari Temicele 
si stringu bustulu corpului. ca se li se 
dcsemne bene si formosu tali'a; d'in bar- 
bati numai unii cu pretensioni essage^ 
rate de a place rauieriloni facu iisu de 
córselu; — neologi>mu dupo frane, cnr- 
§%tj formatu d'in oor8^ofirp*i=:corpn; 
Italiajùi au formatu mai bene rnrpott» 



cm. 

:=(proprie : r/?r;w«ìorM)^franc. eor»»t; 
Ispanii au eorpìno in acellu-asi intel-^j 
lessn : asié déro sì noi, déco nu ne mul" 
tiamimn cn }}ep-iariu. per-tomle, saa 
altu asRomenea cu ventutrassu d'info 
romanescn, care s'ar potè 1 uà in 
lessn de cnrsetu, pot^mu fouri mai 
rorpeìlu, toracolìu (d'in /or<t'r=:th'>r»Xf 
care a si intratu in lixnba, cellu pucina 
ca terminu de medicina)^ etc.; fonn'a 
corjtrtu nu e si nu poti» fi de cà tu un 'a 
d'in miiele de incurcature , cari sootu 
limb'a d'in niersulu seu de desvoltare 
organica, ammcaudu-na pre calli ce ducv 
la nnn babelii caoticu. 

COSA, 9. f., falx; iustrnmentu dero- 
,^'/i* erba (pentru celle alt^ ìnsemnà ri 
vedi in dictionariu : rosa); celle alt* 
sorori alle limbei nostre au, pentni e- 
spresionea acellui-asi conceptu, cnvepte 
trasse d'in latin. faU-ralcIs i itaT. falecr 
isp. falce si h*»!, frane, faax; d'in acea- 
asi radecina avemu si noi : fadce, fakfu 
faicatp. falcosu, fahea, falcia, etc,, ri 
togmai fìdudu co /a^, care, in celle alt«- 
limbe sorori, ca si in cea latina, insemna 
com, B'a applecatu, in romanence. la una 
ìnsemnare departata, in apparentia, dd 
intellessulu mai originaria a I In cuventu* 
lui^ Rom&nuln cu unn sentimentu deli- 
cata de di^tinctione a ìntellessuluj a can- 
tata a applecà la conceptula ce f spreme 
deordinariu latin, fall iinnaltacuventii: 
cosa, care . dupo invetiatulu Mikloaich, 
ar fi venita d'in slav. kAM, cn acea-asi 
insemnare, dupo cumu si cosoru, demi- 
nati vud'in cosa, ar fi slav. ko§ori=c<»sà ; 
déro mai antaniu cuventulu se afta res- 
panditu in forte multe lirabè : noua gr»?<% 
xAifli, xoaii, AonApi, verbu xc^aiCetv; al- 
ban. V »H, verb. eesU, magiar. I^asca, lì- 
tuan. bagti. non slar. kn^a san koti^r^ 
serb. kMijen alla doile in vechi'a ^la- 
vica knsa, si ki>fiorl au aL%ìa-asi insera- 
nare, pre candu, in romanesce , intr* 
cosa si cosoru, de si venite d'in acea- 
asi radecina, inse a^mesuratu formei 
acestoru doue cuvente, se pane una raara 
differentia, a ^ià incà tu in coM^ru.cade^ 
minuti vu d'in cos/i, se si appleca escln- 
sivu nomai la unu instnimentu de /bnti'a 
eoseij iuBd et* inuUu mai micu ca eosa^ 



I 




COB. 

Diale la amputarea si cu- 
acesta sengura impre- 
I8tul]a spre a demonsti^, 
Ba contraria nssertionei 
iristu ar fi ou rnultn mai 
ai appropiixta 'ÃŒp achk-- 
i adaugemu, co in litn- 
Kiitulu k<isa=cofa nn so 
a una aiiamita radecina 
si sia vice, precandii in 
ntiilu se esplica in mo- 

satisfactoriu, atà tu in 
iu intelle&='B, d'in pro- 

iimbei romauesci : pen- 

riora in locu de adora, 

deflroM. unu temìnirlu 
rt*o,'?(4=:fi>rte ascutitu^ 
ecin'a ne, de «inde r^'-t/, 
isaiì ascutirey etc; adiec* 

ncosa san syncopatu : 
pai cu intel!o,ssu de sub- 
cà tu la unulti d'in io- 
le mai ncose san aruU, 

Hotnà Diilti, sJ acesta-a 

starni mai rault.ir as- 
iuIqì, asià dp invod**- 

r.ii etymolog^ia data de 
nuà déro a produce a- 

matioMM a cuventului 

Lai radecina, sì cbiaru 
lare a Ini a iniliale, s'au 
io locu de ar.Hiifi'. care 
jticipiiilu À'ìn (^*mtirf. 
itu cu intellessu de sub- 
san ctditonia^ forma 
l^mentativulu ndìtoiu, 
ptiiiu d'in ctttitu, d'in 

) si cutUurn, prin syn- 
n ia : rfét'fura, cujiìura; 

no, pte ce cnvente se 
ialnlii MikìosÌ€kcB,rìdn 
a romanesca ar fi ve- 
lili a, care nu e?>i.ste in 
inumai ia serbesce, ar 

etiatuhi slavista, in- 
[kiTliium in ciiltriim^r 
a rìitiiidui, ìnsemnare 
â– esponditoria cu cea de 
are cinvntulu in rorpa- 
Uu iormei selle de de- 
i urmare de certa im- 
rbi de ]j. Romà ni; dupo 



COS. 



199 



tote aceste n*ar mai fì lipse de noue probe 
despre origiuea romanica a ouventului 
cosa; se adducemu inse si d*in lìmbele 
sorori unu essemplu de analoga formare 
u acellui-asi cuventu : limb a ispanica, 
pre longa faloe si boz, are, spre a es- 
preme acellu-asi eonceptu, si cuveniulu: 
ai^uadann si piin syncope : «-oadAiìa, care 
este invederatu in locu do acttataniaj 
si prin urmare d'in acea-asì radecina 
ca si allu nostra cosa, precumu d'in a- 
cea-asi funtaiia uu l'ornaatu Ispanii g-ull- 
iftme.priu sincope, in locu de a:?ainum«f 
si analogu* prin urmare, atà tu in intel- 
lessu cà tu sì in formatione, cu alla'no- 
stni cutUoia. Atfttea adjungu si trecu 
inco» spre a stabili addeverulu etymo- 
logiei data de noi cuventului cosa; déeo 
este inse vorb'a se allergà mu dupo alte 
etymologie, atunci vomu urmó. pre in- 
vetiatulu slavistu si in alle assertìoni, 
ce parte se lega directu de cuveutulu 
rosa, parte de alte cuvente, acà roiui ori- 
gine este de cea mai mare interesse pen- 
tru limb'a nostra. Si mai autaniu in- 
vetiatulu slavista reproduce opinionea 
lucratoriloru dictionarinlui de Buda 
despre origiuea cuventului cosa i*i ter- 
menii urinatori : N»cli Lexio» 141 to» 
lateln.NeDo.p^r mei\\AÃŒe%im:=:dupo JjtB' 
Hicontk {iatellege de Buda)^ la pagi-* 
Ma lil, ff m liUiìUìsctdu 1)600 (=taìu);, 
prin metatesi, adeco prin stramutarea 
oellorti doue syllabe un'a in loculu al- 
teia, asia iucà tu cose ar fi in locu seoo. 
Cu tota ironi'a ce none ni ae pare, co 
st» ascunde in cuve.itele, cu cari iuve- 
tiatnhi riavistu reprodace opinionea 
celloru CL- au elaboi-atu Lessiculu de Bu- 
da, totusi credemu, co acesta supposi- 
tione nu este asià à ^ lipsita de veri-ce 
temeiu, cumu ar pare la antani'a ve- 
dere : coci d'in s^care^rtaiate noi a- 
vemu in rouiunesce mai multe cuvente : 
per-sccare -sri dissecare, ca compuse, 
jfrccandu yimplulu .secare s^au perdutu, 
de certu, aumai d'in acellu sentimentu 
de desti nctiojl*» a int^lessnlui, careca- 
racterisa prò liomònu, de ore-ce s'ar fi 
confusu cu cella altu aeccaret derivati! 
d'in adiectivulu «tfcrM—sloens, ca tote 
co in espressionea : a seca la ficatu^ se^ 



C05^ 

care, dnpo intellessu, pare a fi chiahi 
latin. Kcoare =. talare, sì neci decumu 
S€ccare=zbÌ€CAre, pentru co in locn de 
a seca la fìcatu^ se dice si a taid ìa 
ficatu; ccrtu inse este, co d'in simplulu 
secar» avemu derivatele : sec-ureziz 
leouriB si seC'erpz^fxanc. rAuolllp, for- 
lata d*in Thnx-=.fiìì\=zcosa; in limba 
latina blcMlls, care correspunde ca mai 
aecuratu in forma cu allu nostra sec-ere^ 
insemna lance, déro form'a slruU, care 
correspiinde de assemenea in forma cu 
'S€C'€re, are si intellesaulu cuveutuhi 
•xomanescu stcere sau CQsm-%u precnmn »l* 
«lllrérrstfcwarp; actimu nfeata nu e de- 
cà tT] unu deminutivu d'in H-oii=pura- 
nariu, ai sica in romanesce devine seca, 
eare, confundenduse , cu a'ìiectivn]u 
aeccaj femininu d'in secca, usioru a'a po- 
tntu, priti metatese, transformà in easa, 
tpoi, spre a se evitd ulta confusione de 
jntellesrtii. in cosa^ ca si/V/m/r^fninos in 
fmne; déro hi fora uecì una metatese cu- 
J-TentulH cosa a potuta essi d'in sec-ar«, 
•prin una compoj»itione : cornea, còs'ca, 
'eà C'Sa, cos-sa, ca si rfa.v-.W=rf/f#r-.w,:= 
j^nxly trassi, f/"«r-.?»=rtroxI, etc; iapa- 
f-niculn co%e^\ìtiz^serrrisiu. pare a con- 
:famà aceeta etj-mologia; unu verbu d'in 
medi'a latinitate : coinarez^secerare ^ 
:recoltarc, etc, vene de aaserawiea in ad- 
jjtìtorinlti acellei-asi snppositipne ; in 
fliie scrra'^-iieTrh, care inco essiste in 
locu de fcrestrcu, ce se aude la alti Ro- 
Ijnftn], e derìvatu totu d*ìn ««care: serra 
tetr in locw de sec-ra, prin assimila- 
rea lui e cu r; d'in acesfra cuventu, prin 
[kCompositionea cu prep. co, ar essi uno 
euventu de form'a : coffscra, muse, co- 
*$ètUj care s'a potutu transformà , in co- 
ni cosoru, si acesta forma, ca de- 
fininutiva, a potutu usioru dncp la cosa, 
Ca la primitivulu lui cnsom sau cosoru, 
Apoi luandu in consijprare co formele 
^jdaooromano trassi, Cìdlessi. n/Zcf.^i, /ras- 
»inu, etc, ^ Afidu la Macedoromani : 
trttpsif cidlepsi, allejisi, frapsinu, et^., 
cumu sì la Dacorornani unele d'in acea- 
asi categoria : ro^t=ooxl. fipsi^iìxU 
cqp*o=coxa, etc: luandn in conside- 
rare, co cod'a cosci se chiama coi)orla; 
Bepote iuco admitte, cu destuUa pro- 



COS^ 

bnbilitate, co cosa este in locu de ropsa, 
d'in care p a cadiutu togmaì pentru ca 
se nu se confunda cu cellu altu ropsa^=. 
parte a corpului; in acesta suppositione 
cosa ar fi potutu essi, prin uua metafora, 
chiaru d'in c^ps'a corpului, ca oewi fai- ^ 
catu si inmrbatu, cumu este ossula nu- V 
mitù copsa, si cumn d'in contra unu 
ossu de la facia s'a nnmitu falca de la 
/(iZc0=falx=rro5a; déro -mai probabile e 
co cosoj in acesta d'in urma supposi- 
tione, se refere la radecin'a cop san cap, 
cu iutellessulu de taiarc, (vedi ciobu), 
Béco in fine, urmà mu mai departe pre 
invetiatalu slanstu, care refere si cw- 
ventulu eostisiu la una radE^cina sluvìca^ 
boH, atunci ne potemu suf pre nnnelefl 
lui la una radecina simpla, care ne potè 
esplecd nnu mare niimeni de cuvente,^ 
refèrite de acellu-asi iuvetialu la ty- ' 
puri slavice inesplicabili prin medieb 
â–  limbei slavice insasi : mai antaniu co^i 
sfisiu se potè pune in legatura -cu slav. 
kaH totn cu atà tu-a cuveutu, cà tu arQi 
invotìatuln slavisti! facia cu lat. vernare^l 
ital. versare, frane, verarr, de a referiM 
romà ìi, ' i:crsare la alban. versole, (vedi* 
buffare in Olossariu); cosiisiu vine, ìn- 
vederatu, d'in costa, euventu a carel 
romanitate neci insusi Domnulu Miklt 
sìch nu credemu se uà conteste, ca 
furìsiti d'in fura, far.isiu d'in /or*a, etc. 
radecin'a - sia vira Vob, data ca mamm'a 
vorbei eostisiu mei co ossiste in vechl'a 
slavica; ca proba ah essjsteoti*a ei 
produce *numai serbesc. adverbiu kosi 
:=piedisiu, si s'ar pot^^inco produce siJ 
vpchiu slav. koHTeutcrtìòAVtt san pie^ 
disìu : déco déro essiste una radecina 
ooH, d*ìn care ar fi esdtu si neoontesl 
tulu ronaanescu ros-io, atunci de cértu 
acesta radecina a rom»>u ou totulu 
sterpa pre terrenulu sJavicu. pre candtj 
pre cellu romancscu ea a fostu de una 
necontestata fecunditate, de ore-oe r<v 
dussa la cea mai sìmpla espressione, la 
formele co, co, cu, etc, ea a datn in ro- 
manesce, afora de co-sa, co^sorUf co- 
sacH, co-shh si multime de alti blastarì: 
ro-tor», co-toroiUia, co-te, ctt-tc. cu-tn^ 
cu'^tariu , cx>-taiìi , co-tineUa , co-Hga , 
to-Uonu, co-Uirc, ca-Unu, ca*^kr, co- 



rei^ 



008^ 

eie, d'intre cari pre ucele si in- 
sasi ioveti^talu slavista le reconnosce 
de curati] romanice : asià reconnosce 
co slav. ootùlfi^lebeHrrTasii de aranm 
ente unn lilastariu aliu iatinescuiui Oii- 
tlaa». si cu tot6 aoe»tea KiiHiine co ru- 
manesc. cotlonu ar fì essitu din slaf. 
ketfliiy precandu iuromanesce, pre longo 
coiiire, eie, essistu si formele : catinu, 
catini, d*iu acea-asi funtana ; asià recon- 
nosce, co slav. cotìpa:=tunica au esifitu 
d'in acoa-asi funlaua cu lat. outU=pellu, 
il ca tote acestea siisiìne, co romane- 
sculu cotica s'a nascutii d*in .slav. co- 
tica;, precandu iu romanesce essistn, 
rjizan nu essistu in slavonesce, cnven- 
^â– ^' mai semple : cute, cHta,etc. Kade- 
i'i a totoni aceétoru cuventeareiusem- 
.^'• a cea mai originaria de taiare, (vedi 
â– otrit), care resare ca mai bene in 
•i!er«, si grec xói-Kùi;. xò- 
vrirbelo dft noi citate se esplica, 
.'in acesta injiemnarc, fi«ndiico parte 
â– i in elle esprem u lucruri taiose, parto ^m- 
cruri tmat^. parte lucruri aduncate prin 
i d,^ aci ai lucruri capaci^ etc; 
t potuta 3i ea essi dlq acest^ 
11, ca sì ìtal. ceH«41«tcesorla;etc., 
rj-i-e i'f^'babile, precumu assemenea hu 
o^ indotiimu co cositi'u feteloru roD)Ã ne 
Jntu essf d'in slav. cosa=coma, 
c; ;u:ea-asi funtana cu romanesc. 

eftsoj prin acoa-asi metafora, prin care 
ffHà ^jk se dice bene si de ìnstrunientqiu 
"^ ioau, destpatu ppntrn lupta, ca^i de 
cella cn care fiomà n'a tesse mundr'a 
stan ^T»dia, cositi*aj in addeveru, iiople- 
: tempia "unei fete; pwsenta in- 

' ''-' ìotrie cu una ìnica cosa, pre- 
iir>i ioruln asià numitu roaacti. 

yc»'--_i>-ii>LLU, s. m., una pianta, — 
cuTeu*" fiflìitn numai in Bttrcifmu, 
(X â–º â–  , s. m., pl-c, vedi c</}}*:rsic7i. 

? K . . \ KErf'scu y esplecatu in 
Baofd prin frane: decollo r:=deglutinare 
«au deacleiare, precandu s'arparéc^^in- 
iB«nioa : a cosi, a de^poid^ a bcUi, etc, 
ca oompugu d'in eosm sau co^tarrpelle 
si c»rw=cavu. 

OOSIXITIA, s.-f., in locu de cosina. 
Tra • de recoraraendatu. 

COSONDKOCU sau consondraeu, b. 



OCff. 



^l 



^€ 



ZQ., pl.-e. fasia de cureasau de materia, 
cu care se prendu braccale sau pantalo- 
Dil de umerì, ca se nu se lasse in vene; 
— cuventu german. h >»fntra'*Ar, si care 
se pronuntia pre a locnrea si iu roma- 
nesce mai appropiatu de form'a sea ger- 
mana, ou k adeco in locu de r : hoson- 
drocuj si Juatu mai vertosu in filura^iit; 
hosmidroce- tléro lipse de ella na avemu, 
candu despunerau de atà tea aite cuvente 
romauescì, carì spunu Romà nnJuì lumi- 
natu ce intellessu au : braccile, bracino' 
riti, heteìlfi, bete, etc. 

C0STISIJiE,-/'5CM. V., in locu de co- 
sta7-ey nu o de recoramcndatu, neci costi- 
sitofiu in locu de costnioriu. 

COSTUMAKE,-f(/^«. a imbraccà in- 
tr^unu costatnu. 

COSTUMU, % m., y\-r, v^^MtihiH uli- 
cujus propriits; vestimentu sau iiiibrac- 
camentu propria cuiva, modu de a se 
imbracci cuvenitu cu iva : rostwnu ter' ^ 
ranéscu, costumu mildarescu, prcitescu, 
calufjafcscu, tnrcesìcu, etc: — neologi- 
srau dupo frane, contarne, ital. eiiatume 
provcnc. oostum, etc, cari au si intel- 
iea&ulu de fhp^cnderc, datirui, apUca' 
iitra, etc, dtivate d'incontinetM^:;=de- 
prensu san * ivetiatu, de unde apoì si 
insemnare de p'jrtu sau imhraccawmtu 
indatinalu. 

?COTCA, s. f.. ptU=nBìne* : a jocà 
dft a roterà ; — coventu aflatu numai in 
Barcìanu. dero care pare a se legiì de 
acea-asì radecina cu coeot^u, c^^r^^ftM 
cocolosiu, etc. (vedi ciocu); cotca ar fi 
atuncì ili locu de cumiica; iavetiauilu 
3/?A7o5ic/; connosce la Romà ni si tìnu 
jocu copiilarescu cacia sau cacica, de 
carf noi neci ama auditu neci amu oq- 
titu, si a cà rui nuraire ar fi venitu d'in 
vechiu slav. cacìcu, care nu essiste in 
vechi'a. slavica, ci numai in serhesce, 
dért care ar fi easitu .d'in vecLiu slav. 
Hkakatìrrsaltare; noi nu connosoemi, 
curau amu dissu, unu jocu de cojiìi nu- 
mitu in romanesco : cadrà ; déro, déco 
acestu jocu essiste d'in preuna cu nu- 
mirea de cadca, atunci noi credemu, co 
caciea este de acea-asi radecina cu cott-i 
sau cotica, si co de la Romà ni a potutu 
trece si la Serbi, 



«02 



COT. 



COTERlA, 8. f., sodftUtlnm; societate 
de omoni strinnu legati intre densii prin 
traiu si petrecore imprenna, déro mai 
allessu prin scopnlu ce sipropunuaad- 
junge, scopu nescnsatu prin modìlocele, 
de cari facu iisu, acestea fionda nuinai 
intrige, pria care voru san a inaltìii sau :l 
derapfìnà pre cinova; in assemenea in- 
tellesau co/eria se appropia forte raultii, 
prin intellessu, de cnventulu populariu 
gasm sau gasira^ curau 3Ì deciiveiitulu 
coticarki, de care astadi se fa-^e usu si 
abnsu; — neologismu nefericitu dupo 
frane, coterie, care, dwpo etymologii 
francesi^ s'ar fi nascutii d'in còi'^^costa. 
si ar insemnà , prin urmaro, fìorì.ePitf> dt' 
ameni ce si datt eosteie r=8ft intelìegu 
intre densii» mai vertu<n penferu sco- 
puri relle); déro, de ore-ce in cuven- 
tttltt coterie nu porta circunflessnlu ca 
cète, de ace^-a coterie potè se tìa essitn 
d'in cote=:semnu in nnnieru sai littore, 
prin care s'arrota natura san valorea 
obiecteloru, de unde si verbu coterie 
numerotare, insemnare cu nunieru ^au 
altu senanu, evaluaro. appretiaro, fissare 
de pretiu currente, etc. (vedi si cosa), 
asià in cà tu coterie se Insemne : .soci^- 
tate de omeni de acea-asi nota sau ca- 
rcLCteriu; vericnrau inse eoteHn na are 
forma in armonfa cu analogfelo limbci 
nostre; d'in ace;i-asi radecina vene si 
€i»tl8arp=:franc. cotU^r, a fissi partea 
ce are se piatisca d'in una surama Ca- 
care d'in soci, a face analogia san rc- 
fenfd pentru refmrca unei certe summe 
de platitn. 

COTICANIT, s. m, de acea-asi in- 
semnare cu rhifirnnn, chìtiòranu, gua- 
fianu, etc., (veili chiuire, compara si 
c<?«a, i.-ipan. irasariit). 

COTICARlA. s. m , calitate de coti- 
carìH, socit^tate de cotiearL 

COTIOARID. s. ni., cellu care cauta 
se roda de la altulu,'8e traga foiose d'in 
spinarea altui-a prin insellatorie : coti- 
cariulu e si ellu uuu fellu de ciocoiu de 
moda nona, si de acea-a cotic-finn san 
se lega de acelle-asi origini cu rifìco- 
iultt, (vedi «noe»), sau este una alta forma 
\ c^ticanului^ ceWn mai infrìcosìatu d'in 
rodiXorie.j (vedi coHcanu^cosa, sì chiuire). 



cor 

C0T0ClREr^5«<i v., «olrej a se im- 
preuna, fiendn vorb'a in speciale de co- 
focH,^ si apoi in genere, ca si cotiire, (vedi 
in Dictionarin acestu cuventu), fiendu 
vorb'a si de alte animali; — cuventiilu 
nu se aude, ca si cofocti, d'in care s'a 
forraatu, decà tu prealocurea; mai usi- 
tate sunt : toi'OìH^ coioirp, (vedi rotocu). 

COTOCU, 5. m., de acea-asi insem- 
iiare cu cotoiu, (vedi cotohi in Dictio- 
narin si rosa in Glosariu, cumu si pre- 
cedentelo rofocirc). 

COTOMANU sì cotoshnmm, s. m, 
^rnndior folh; cotoiu mare, — deacea- 
asi radecina cu «i/mm/i, cotoiu, etc., si 
prin nrmare cnratu romanicn. (vedi si 
f'osa), 

C0TU0CrRE,->'5r/*. v., p^rsrularl; 
a soormonf^ a cautÀ unu ce perdntu sau 
ratecitu prin una multime de alte lu- 
cmri, si de acf : a scruta, a cercete cu 
de a menunttilu: in acestu intellossu 
inse noi connoscemu cuventulu subfor- 
m'a cotoóiret si maj multu ca coinpu^u : 
3'cotoclrs sì R-crotorjr*". sub form'a cor" 
trocire pareniso a Iti fi auditu in Olte- 
ni*a, déro .cu intellessulu de cofyertre san 
invelire in locutionea : asiruca^te se U* 
r^)iro<:i!^CM:=culcate, se io ìnveK'SOu; la 
antani'a insemnare a verbului -o^irre- 
spunderadecin'acaroadatuinlatinesce 
8frutftrl, sau eoa care a datu PxeHtr<rey 
adeco qnatore, d'in care si alle nostre 
s-coi-erf-, S'Cot-urare, etc./asià incà tu 
S'cot-ocire, pre longa forma, ar presenta 
si imu intèllessuftnalogucuf/ij>-CM/-tfrc, 
<llfl-eas8-fo, trasse d'in acea-asi rade- 
cina cu ft'Cot-^cre:=^éx-<'ut'f*To; déro in* 
semnarea de intyelire ce are inco coirò' 
. ciré cu greu ar potè cadrà cn aoesta ©- 
tymologfa, si de acea-a cotrocirc cu in- 
semnarea da iwAire se refere mai bene 
la acea-asi radecìna, care a datu rorfu. 
rorteìlu, scortia, etc; unu snbfltantivu 
de form'a cotrocu, cu insemnarea de *»- 
torba sau lemnu de cotrocirt: sau scjHo' 
cirtj inco ni se pare co amu auditu pre 
nlocurea; \nm si cntrocu, cu iissnraenea 
insemnare, ar fi in lc>cii de ^'oturom. de- 
rivatu din rntorti, si prin urmare, totn 
n'ar potè osplecà , in modu satinfactoriu, 
insemnarea de invelire a lui cotroeire. 



I 

I 

I 



I 




COT\ 

Aforft numai d(*co cotrocu a avutii si are 
cumuTa, pre alocurea, si insemnarea fa- 
jmt, burraia, petecfi. etc., ce se vede in 
€odrUj caro nu e dec9tii una variatione 
dtformz.([*\Tìroturu:=rntf}ru,{\eà irosa)\ 
de la ìnjìemnarfa tip fhsifi la cea tì^foifi, 
?i la speciale, /(>m de stnfh pentrn ini' 
bracatu san invditv n'ar fi decà tn unu 
pASMi^ si astufelln rotreìitin, etc. (vedi 
aeestii cuventu, si compara totu de una 
dita si celle dìssP! la art. catrafuse)^ ar 
potè fi do acea-asi faniilia cu aitrocire^: 
in intellessu cu invelire. 

COTKOPIRE.-'-'srT/.v., Invadere, occn» 
pare; »btt'>rber4', haiirlre; 1. a coprendo, 
2 accoperi, a occupa ceva in totu In sen: 
uttu cercu cctropesre ]ìre altulu. candu 
aeella-a Bste ecuale cu acestu-a, asià ìn- 
-*^ ♦ ': pusn preste densulu Taccopere in to- 
-tile lui; una huhn renrotroppsci'fa- 
liicoprende,intendpndai-sp,tota 
'-.i faciei:2. aoccnpà san copren- 
éeDomai ima parte dMn nnu totu : tvctnii 
mtm cotrop\tu}ìà rti inscmnatn (Tìn mo- 
sto; -3. metaforicfi : strainii nr au co- 
tropiiu rommertiu, industria sì olle fvn^ 
tome de aruiin, ntanf. ati se n^ cofro- 
penta si pre noi. cu terra cn totu; pnrtt 
iutsenmate d'in Romanica siini eotropitp 
da Ausino si BuJii'a; *— cuventulu oc- 
cuixe si 'sub form'a de cutrupire, -d'in 
cmre w mai bene se vede, co nu e decà tu 
onu compusu d'in prep. fo sau m, si 
tota de una data derìvà tu d'in trcpu 
san trtipH^ care nu potè fì slavicu, cumu 
etende invetiatulu '^IH'ìoskh : anta^ 
Il pontru co in rornaliesce se tine de 
una numerosa familia, pre candii in lim- 
b'a slavica sta mà i niultu sau mai pu- 
rina isolatu; allu doilea pentru-co la 
,-T - - - ' - de origine slavica nu se applecp, 
ó _ L. suffìsse sau prefisse romanesci: 
•«-^rw//-rt>r, c^-trop-ire , trttpina, etc. 
'Tadi 3Ì nudiitu, coborire , ciuma,QÌc.)\ 
Ila treilea pentni-co cuventulu si deri- 
\%B de alle selle cu intollessurì ana- 
Mg* cuventeloru romanesci, se afia si 
in tote celle alte limbe sorori : frane. 
tr«Bp^=.trupa (=ror;)H sau mo,nu\'lvH 
4e omeni sau de alte animali); prov. 
tr»p^turma; ispan. tropa^trupa, de 
onde 5Ì verbu tropez»r=:a se impedicà 



cor. 



soft 



(proprie : a dà cu petiorulu denna^rK- 
phm, compara si allu nostni cittmpavire, 
ca derivatu d'in rhtmpu sau cii/ptt= 
trunchiu de lemnu); mediu lat. tropus 
=turma, cireda, et<r.;apoicu inseuinà ri 
si niai delicate : frane, trop si ìtal. trop- 
po=:forte, pré (=:proprie : omltimf.nc- 
fipusademarp);ii\ì\\p^tr\ìha infine, pen- 
tru-co cuventulu se esplica in romanesce, 
ca i»i in limbele sorori, d'in propriuhi 
loru fondu romanicu, fora se fia nevoia 
de a allergà la slaviculu tnipu:=cada- 
vni. care nu se esplica neci pre sene, 
neciimu Se espiece alle nostre, si cu a- 
tà tu mai puciau, la vecìiiu germ. drupo 
sau !!-upn=::nou ge^m. trnnlie=cior- 
china de strìigure; lulinesculu tarbH, 
muUinte, espleca forte bene intellessulu 
cuventeloru: ^rw/>aTrt'ranc. troHpe, isp. 
tropo, provine, trop, mediu latin, tnip- 
piis; cfitn pentru forma, franeesii dicu 
irtMibìo in locii de ito bure, Macedoro- 
manii trubare in locu de turharr:, si prin 
urinare co, prin stramutarea lui r d'in 
locu, s*a potutu dice tt^ba in locu de 
tarba^ si co in fine, prin stramutarea 
lui h in ;>, ca in ranepa in locu de fnnehn 
=rcftiin«b^,R*apotutu nasce form'a^rMpa 
ììi locu de truha, nu e ceva estraordina- 
riu;. co in lìrab'a nostra form*a ferainina 
si cea maNCulina se appleca la imuln si 
acellu-asi cuventu, in intellessnti dif- 
ferite, cumu : rrar.u si rmcoj hobu si 
hobn, etc, este de assemenea oeva bene 
stabilltu, si prin urraare nu e de mirare 
co si cuventulu in Gestione se afla la 
noi cu amendoupformelede genu : trupu 
si irupn, in doue insemnà ri bene d istinete; 
cu tote acestea radecin'a trip sau trap, 
de undegrec. tpéjtttv^intorcere, latin. 
trep-idare, alle nostre trép^cdn, frep-e- 
(ì-irc, grec. Tp^7roi;=:intorsura, espleca si 
mai bene, atà tu in forma cà tu si inintel- 
lessu, cuventulu nostri! ^r«;w, si derivate 
ca trupina, tropu, dro^m^ sdropu, e.tc., 
cumu si isp. tr^iprzar, cocl tote at;este 
cuvento ooprendu pre de una parte ide'a 
cea mai originaria de reiJn intorsu, 
invertitu, cUiiidricH; dro pre de ^It'a ide'a 
de cf'tm tfiinrhìatft, san rximwtUy idea ce 
resulta d'incea de intorc<^e. in locu, care 
adduce curmare sau trunchiare; cumu 



mv. 

eepa tntorsuyinfasitiratuy rofuruiu^ etc., 
,pote iiiseiniià tiupu si mai allessi! tni- 

ìy arréta , ìntre alitale, si latin, ^lo- 
baa, cai'epre longii itiseznuarea de globtt 
pau sferoy are si cea de p-upu sau ;>ar- 
titu compusii d'in mai multi omenù (vedi 
li cìopo(u), 

COTKOFITORIU-<óna, s. adj., care 
eotropesce; applecatu sau facutoi a coiropl. 

CXDVACIARlA, s. f., maiestrla sau 
[â– *etabilimentu de covaciu. 

COVACIU, ?. m., fi.bpr ferrarios? 
faurUf ferrarìu; — cuveutu pucinoru-a 
coDnoscutu, 8Ì ìutrodussu fora neci una 
necessitate, da ore oe pentru espressio- 
liea conceptulai ce arreta, aveinu fauru 
si (errariu. 

CO V ASIA, 8, f., cerrlsta, speda de 
braga, {\ adì covasire), 

COVASIREt-e6'o«,de regala carefles- 
8ÃŒTt) : a se covasiz^e*tlre, coa^nLurl^ 
dennarl^a se prende, ase iiicliiagà , vor- 
biiidu iu speciale de lapto : laj-U* cova* 
*//»;=lapte preiisu; de ad metaforice ; 
cav(tói7t4i=pleuu de ceva glutinoau, ca 
laptele prensu; — ?d'ifl ylav. l^Tasitlix 
a face se fennente ceva, sau. d'in roma- 
uiculu coTare=ciihare::=:a clori, a face 
se ae inferbente, i-n (orl)a, si, prin actv- 
sta-a, se se stringa, se se prendia bì se 
coucrescaH form'a cohnsia pare a plecà 
bilancea in partea cellei d'in nrma opi- 
dìodb; cùx>etdlele, in care se rovisesf^e 
laptele,' ìdco paru a veui iu adjutorulu 
acr^Uei-asi'Suppositioue; veri-cumu iusé 
espres.sionìle a ac prenda, si prat-^a in 
locu de a se covasi si covnsitu, sunii, fora 
indoueutJa, de preferÙu: ifwrtu in loca 
de lapfr prcnsH e si mai pucinii de re- 
commondatu de c&lu lapte covasitu, 

COV^HSIRE,-ftscu, v.,s«peLrare; «x* 
esilerò; a intrece, a pertrece : ace^^tu, 
omu ro^trstsce r« cijìhIh $eu}tr'.: c-eì^nai 
malti semeni ai S'^ì: mptc ror*-rsescc pre 
ónci cu douc; — cuventulu estp unucom- 
pusu d'in €0 san cu si versu d^in veri-ere; 
cu insemnare auajos^ latìnescului «ute- 
r«rt*'re=rt apxiai ììiainie, &i de ad : 
a intrece, afora déco n'ar preferì cineva 
a admitte una .=:tramutare a lui j) in v, 
ea sì in ìtal. eorer a^ rovercHIo, iniocu 
de coperta; eopcr^hlft^ si astufellu se 



OOT. 

referia covcrsire, ca si coiww, cover ^ 
^a, etc., la fo^jfWrf, (vedisi desaversire). 

GOVILTIRIU, s. m., vedi coidtiriu. 

CO V RIGARE, c(wW//u (usitatu mai 
multu ca compusu cu in : inv^vrigart^ 
incovrigiu etc.)i v., lucurrare^ Tehemen* 
ter iafteetortì ; a iticurbà fork tare, a 
face covrigu. 

COVRIGARIU, s. m., care Tabrica 
sau vende covrigL 

CO\T.ilGC, 9. m., pL-ijCirculu^ «plraj 
cercellu, torta, si in speciale : tort-u de 
panef^nu potè ti slavicn, cuinu preteuda 
iiivetiatulu Mikiosich, pentriico ia deri-- 
vate si coinpuse iea forme ciiratu roma— j 
nesci : copri gare,in-covrig-are, etc. (vedi 
sì roòor/V); pentrnco face parte d*in una, 
numerosa fainiliaroiDane3ca:pentruco se 
e^pleca d'in fondulu proprìii alla limbei^, 
eoi^ngu fiendu in locu de fotwy/u. coni- 
pusìi d'in co sau cu.A rerigu; forma ma^ 
sculina din feminìnnlu veriya, ra alf 
torta aìaturea ca todit, craca alatureAi 
cu cracu, trupa aìaturea cfi trupn, f'tc. 
vfini}a vioe, dupo celle mai -f andati 
pvobiibilità ti, d'io acoa-.ui radeoiua ci 
iatinesculu verurrtrigare, de unde rim 
si ìtaLierrlua, sìcihTlrrua:iti=r//f<r///4N 
frano. rrlUe in locu d*-' TM-Illo=/y;o' 
(fhioru^ì edrcèiu de pitia, provonc- btrottì 
^burglua; la uOi aiora-de ^armeU; cu ci 
virigli, verigariUj verirc, s^vercti^ se afij 
cà si in iinele din limbel^ sorori, sii 
forme cu h r hirligure , imìtfr-lìnare, 
bnrghhi zzTprow birou,(Tediinse3ÌarticÌ.r 
^urgkiu), etc; A|acedoromaml ièu vó^^ 
riga si cu intellessu de adv. : e» verigd^ 
:=LÌmprp.giuì-it. 

COV ULTI RI r, CQviUiriu si coveUiriu^ 
B. m., pl.-e, coperemontu de carru sau 
carrutia; -^cuventulu osto, dupo tote 
apparentiele, romanica, det^inu i^epor^ 
bene espieci form a sea tare alterata' 
pentru unu cuventu populariu ; referi- 
i*ea hii la acea-asi radecina ch boUaj a-* 
deco la voìttt d'in volvere, intrunefice^l 
mai multe probabilità ti decà tu T;educe* 
rea Iaac»»a-asì radecina cu cnperirt'., de b{ 
ìt.ai. cftTertura ni frane, enuvertiirf pam 
a milita pentru acesta d'in arma sup- 
positione; doro coveltiriic presuppusu c<> 
ar fì in locu de cojpcrtiiiu, presenta douc 



â–  ooz. 

batìoni de cousooanti, adeco a lui 
tn P si a Ini r ini, ^relle de justifi- 
catu in limb'a nostra, (vedi inse coiw- 
Mtre), precandii coveltinu, presuppusu 
ca éendu io lo«u de covoUeriu, nu pre- 
' ì OQ a d'in aceste greutà ti. 
XACU. s. lu., pl.-^ pane fer- 
meniata cu untu si oue multe; — cuven- 
tulu Gste, dupo forma, derivatn prin 
'uffissalu acu d*in altulu mai simplu 
tozottK care 3Ì ellu, dnpo forma, este 
onu augmcntativu d'in coj:u; déro cear 
»Té aface coaf=zcarÌe sau colore de cartc^ 
care baite tote celle alte colori, atù^ cumu 
se dice astadi, (redi afii)^ cu paiiea asià 
1 f'iacuta ce se chiama cosonacu? Noi 
: 'Oiu, co corioHH este in locu de co- 
*, si acestu-a in locu de cocìonu. 
, . xi busa in locu de bugìa, Òwcia)» asià 
ìncÉtu cosonH, si prin urmare deriva- 
tola sèn eozonaciL s'ar lega de acea- 
asì radecina ca sì ciurechiuj (vedi docu), 
^eiDoarfade.^nc be7ìe copiasi affc- 
..::j. *-rta inflaUi^ san de acea-asi rade- 
cxomcu coea.cuiDsemnarea ^'&panehene 
fermentala ai copta; .german. Vuoitene 
atK^^Macuìncoé formata d*in ki>cIieu=:ro- 
ocrr^r latin. co(iuere, de unde si coca=:h- 
lina fermentata si preparata pentrupo/jftì; 
cftta pentru cosu,.à éco in addeveru, se 
refere la acelle-asi fontane, d'in care 
ama pre^nppnsu co vine si cazoìiaaij a- 
iunci, dupoantani'asnppositione, arifi- 
$e0ic«^ curtva care coctncsce san cior- 
«ei»f/^=bate pre tote celle alto, èro, dtìpo 
^ r ..'.^ ^uppositione. cartea care coce 
^Kl. =bate prò celle, alte. 

^B -CuZuKOCU sì cojorocu, s. m., pl.-tf, 
^Haccult; buccata de pelle cnsuta d*iiì- 
^^uitea certoru coperemeate de capn, t^ 
^fc^umbre.^a si se protega fruntea si o- 
chìi; — iuvetiatnlu J///i;te/r/i fjeindoie- 
= - ' '•■A.ìf\{ acestui cuvohtu 

. . 1 • i^^caprionrnfts; noi ne 
inni si mai tare de assemcncactim- 
L.-.LUÌ : dopo form'a cuventului, cozQrofiu 
«?5*t? unu derivato- d'in altulu cò^oru, 
care ar fi uan deminutivu d*in co^n^ (vedi 
mai susu coÀonacu]^ ca si tnosoru^wo» 
4loLttR d'io mosu in locu de nwdiu:=: 
moMwt; rosu io locu de cogiu san cociu, 
ca si f«minrnulu coja iu locti de cogia 



CRI. 



&% 



sau cocia^ (vedi ctocw), cu insemnare de 
pelle ce capere si protege, eapleca demi- 
nutivulu cozoriiBÌ co.zorocw=.hticcatad$ 
pelle ce protege facVa, 

COZU, s. m.* carte sau coloro de carte 
de jocu, cartì bate tute oelle alte colori, 
— astadi yupplantata priu neferìcitulu 
ueologismu a^ii=franc. atonfy (vedi co'- 
2onacu si atti). 

CRACATITIA, s. f.,. vedi caracd/tfia. 

CRACIUNU, 3. ra., domini nallvltas; 
nascerea Domnnlui, dìllele in cari se 
serbedia nascerea Mantuitoriului ; — 
dupo invetiatulu Wtldoskh d'in vechiuln 
glavicu kractanìi; déro vechiilu slavicn 
de unde vine ai cuuiu se esplica? Insusi 
invetiatulu alavistu spuno, co nu scie : 
originea cuventului este, in addeveru, 
d'in celle mai gi-elle de urmarìtu; d^ro 
considerandu co form'a cea niai appro- 
piata de a nostra si mai curata a ca- 
ventului oste in vechi'a slaVica, asià de 
innltu cultivata de v.^chii nostri cartu- 
rari, cumu si in limb'a Bnlgariloru, cari 
au fostu asid de strìnsu legati cU Ro- 
mà nii; considerandu, co, d'in contra, 
poporele slavice, cari au avutu mai de- 
partate relation! cu Ronià nii, au defi- 
guratu forte cuventulu, cumu, d^ es- 
semplu : rnssese. koroottinìì, kereelunj; 
considerandu, co eolUìdde, ce se facu la 
Gracìitnu' de la Romani au trecutu la 
slavi : noi credemu, co in romanesce e 
de caìitatu origi [lea cuventului crdc(un« ; 
carnafioney propusu de unii canascuto- 
riulu lui cracittriH sau craciune, corres- 
ponde ca mai bene la intellessulu cu- 
ventului, ca esprimendu tempuìn de hi' 
Cftrnatiorif'a cuientufHÌ; de partea fone- 
tica, de si se presenta certe groutà ti, 
cnmu caderea lui n pi stramutarea lui r 
d'in locu, totusi aceste ditlicullà li nn 
su invincibili, candii ne cugetà mu, cà tu 
do multu poponilu ciuntosce si scurte- 
dia cnventele, ce are se pronuntie ca 
mai des;j; roferirea acelluì-asi cuvent;i 
la crcsc-ert nu se potè jnstificà , in for- 
ma, decitu presuppunendu co s'a fau», 
ritu antaniu uau cuventu : cresc^itione, 
care 8*a redussu apoi in cresc*tioner ere- 
s'tionc, crctione sau crcciune, creeiunu, 
cumu si' mcntioue d'in mentitione; ia- 



CRA. 

tellessulu ce ar resulta d'in acesta ety- 
mologfa iuco ar ti mai greu de esple- 
catu : ce ar iusciiliià proprie crciiu7ic ? 
ieniptdH in curi inctpti a cresce dilkicY 
8au U-mpulu in carv ctosce cuvtntuÃŒH di- 
vinu (hiSkìnìu cresci cuintelledsulucellu 
filai largii de nusct)? sau iu tlae auieu- 
doue de luia data, adeco : cnaccrca dìl- 
Idot'U si ereiiCerca aivaituluii liv aup- 
l)03ÃŒtiunea, co cuveutulu craciunu, ca 
8i latiu. bruma^brerUuma (=cea luai 
scurLa lumina), ar face allusione 1» 
scurtimea sau lungimea dilleloru, s'ai 
potè referi la acea-si lontana, d'in care 
a easitu si n-'^v/io^e— Septembre, asià 
iu Cfttu aaciune ar fi iu locu de corap- 
^«(Wf, trausforruatu successivu in curap- 
tiane, crapiioncttratione, cruciunc, era' 
ciunu; cea mai grea de ju^tifìcalu d*in 
aceate trausformatiouì ar ti caderea lui;' 
inaiate de /, care ì^e pa^tredia, de re- 
gula, in as^meui couUitioni : intellep- 
ftVne, etc, si s'a pastratu chiaru iu rap- 
tiot^, d'in care ar lì venitu priu com- 
punere cu cu si aationc insusi; déro a- 
• cesta cadere a ini p inaìnte de t totusi 
nu e fora essemplu : asià dcreticnrcy de 
cértu in locvi à QikrvpUcurej a perdutu/;, 
de sf in alte cuvente de acea-asi rade- 
cina acellu-asi 2* ^'^ mantinutu tieat- 
linsu : iudarpturc, etc, 

CRAlA, s. f., reffuuiu; demnitate de 
.Cftti«:=rege; terr'a iu care donmesce 
nnu auiu. 

CRAIESCE, adv., rciMe; prnlitl ho- 
mlula more; ca una craiu : a trai crain- 
ìicc=.'à duce vietia de craiu, iu amen- 
.doue inseinuà rile cuventului craiu. 

. CRÀI£SCU,-a, adj., reglit»! re^^alìi»; 
dl«M>iututiy lm])udlcu8, relativu la uuu 
craiu; iu aiuendoue insemnà iile acestui 
cuveutu. 

CKAIESSA, 8. f., regiu»=regiiia. 

CllAlLICU. s. m., pl.-un\ fapta de 
craiUj luatu numaì in inbellessulu reu 
allu ace&tui cuveutu. 

CKAIETU, 5. m., sì 

CUAIM.£f s. f., utrp 'tum coliorti» ceta 

^de trai, in iusemnarea rea a cuventului 

croia, — in dictionanulu de Buda ibr- 

' m'a c/arme si cu inì^emuarea buna, déru 

^straordinaria, de regnu, ca si croia. 



CRk, 

CRAIRE,-'<^cu, V-, regnare! tiepolem ^ 

esse; a fi cmiUf in amendoue iusemuà - ■ 
relè acestui cuveutu. ^ 

CRAISIORU, 3. m., 1. precà tu noi 
scimu, ca deminutivu d'in craiu : a) rt;- 
gisiaru:^ve':aiaij fiiuderege, sau i*^go ^ 
allu une! luice terre; b) uuu micu de^* â–  
l'reiiatu— Uissolutus; Z. dupo dictiona-™ 
riulu de Buda : a) specia de pesce, «al- 
mo <rutrj4; b) specia de stnigiiru. 

CRAITIA, 8. f.; 1. cu acellu-asi iu- 
tellessu ca si crafeÀ'À*a.=regiua; 2. fìiaH 
de rege; 3. una flore, u.-eie^ erecto* 

CRAITIABIU, s. m., pl.-i, crucUer; 
moneta austrìaca de arama, ce a por- 
tatu una imagiue a uuei cruct pre deo^X 
de uude si numele seu germ. kr^nier 
d'in kreuz=crMct, craUiariu este insufti 
;<erm. krtiiizer, caruia s*a datu forma 
l'omaueììca; preste Carpati se nume^ca 
^i mai bene cruciariu, precaudu d'In 
coce de Carpati se numesco gologanu^ 
cuventu si mai pucìnu adiuissìbile de- 
cà tu craitiariu, 

CRAIU, s. m., rox., d.kiulnua; iiepa 
dU^olntn^y lritjtuilicu»$ l. cu ìntellesini 
bunu : rege, domau, domnitoriu allu 
uuei terre; 2. cu intellessu reU ; dear 
freuatu, uerosinatu, care sì {^trece vi 
ti'a in desfrenà ri, resipic>ìu-8i staieai 
petrecericucurtisa«e;— d'ingrec.xGpti 
^domnu, si a nume d'ip una for: 
x'jpóX'.o;, d'in care la noi ; cura/«<, ctì 
liu, craiu. 

CRAMAì s. f., casa la vinia, in care 
s&punn liHidu de calcatu ntruguni, si 
He pantredia butile cu viuulu calcatu, 
peno se se bage in cava; — cuventulu iii 
structui'a sa fouetica nu presenta ne 
micu coutrariu foneticei romanescì; de 
de unde vine? se fia ore grecesculuxp 
[la, care iusemua .sì vinu vicMecatu et» 
ajMt, cumu este cellu do currenda cal- 
cata i* mai multe alte cuvente, atten 
gutorie de cultura viiei, ce avemuin lim' 
ba d'in fontana grecesca, cumu : litm 
:=XtjVÓ;, c7uira<:j4=:'/à pa4. etc. , \um iafl 
adjutoriulu suppo^ìtiouei, cosi crama ;a*V 
potè ti grec.xpà [j.a; d*inacea-a&iradeciua 
cuxpt[ia u esditusi grec. modernuxpoa^^ 
^vinu, si astufellu tote probabilità tilaf 
coucurru a contìrmà opinionca C4icranta 



* 
1 




M^ 

â– W 



CRA^ 

este aceOu-asi cuventu cu vechiulu grec, 
X(Ȉ t|&a, luatu cu iutellessu de incapere 
de calcatu aì stoysn vinulu. 

CHAJdP£IC,3. m.,frji?metitum; bus- 
cata rnpta iiau taiata d'iuuituceva : crti^i- 
pei$i de fufw, cnimpch^ de ìemnu, etc; 
— cuveutu essitu d'in acea-nsi radecina 
cu curpuf carpire, etc,, de uudo ai ver- 
bali! cruminre, subst. aumpUia, 

fCKAMTlRErtfSCU, v, a face cram- 
peie, a rupe in crampeie, 

CRAAIPITIA, S. r., rneudum, tUIubi; 
vitiu, defeetu, cusiu'u; — cuvoutu ne- 
oouauiicutu d'iu coce de Carpati, (vedi 
cramp&ia), 

CKANCENlA, s. f.» calitate de cran- 
cetiu òSkM lapta trancimi. 

CHANCENC «au crancmuru, adj^ 
««per* oruU«ÌÌ9, ati-ax, liorrcuitua;aspru. 
n'oleatu : furtunu cruncina, geni cran- 
c^ièu; infricosiatu, spaimentatoriu, iu- 
T^rsiuxiatu ; luptu cranctna; crudu, bar- 
toni, atroco : cratrcencle dtcrete alle ty- 
riMtufui fttiome:M(i^*M;— cuventulu uu se es- 
pieea bene pria skv. ot*6ncliia:=churera. 
?CKAPL'S1X1CU, H. m-, una pianta, 
dspiecata in Barciauu pria germ. oaà lor. 
C'KASIEI, s. m. pi., una pianta, es- 
|lB»cataiu Barcianu pria germ. we^dorn 
(=tìtterale : spinu de drumu; i*rliam- 
oaft= inaracìne). 

? CltASNlCU, 8. ni., pareclesiariu= 

CK ASISU, 8- m., in locu de crascy nu 
e de reconnneiidatu. 

CKASTAVETE si castruvete, a. m., 
cHciiinU; fructu legumiuosu; — dupo in- 
\ etlatulu Mtìdosich d'inslaviculuvecliiu 
er»»l«rfti; déro ace^dtu cuveutu nu e^- 
siste in veclii*a slavìca; déro, cliiaru de 
essi^ce, eiimu essìste in unelo limbe 
ae slavjce, forma cuventulni roma- 
escu se oppune la aasemfìnea supposì- 
iioue; macedorom. castravettu ar cadrà 
mai bene cu form'a slavica ; vericumu 
izise nu e lipse de castrattUe , caudu a- 
veoiu cMmma. 

CUATENTLÃ  si cretantia. s. f, KabU- 
■raculum^ prel(ìfum«n; tota , pestelca, 
eiorliu;— dupo dictionariulu de Buda 
d*in latin, caljintloi; vedi inse si ccUren- 
tia 8Ì cotrocire. 



CRI. 



207 



GRAVATA, s. f., cnt»ltlum collo «Ir- 
oamvolutuu^legaturadeguta, baccalà 
de stota cu care se infasiura gutulu, 
apre a lu protege de intemperie; — dupo 
frane. oiMrate, ifcal. crarutUsi oroattay 
ispan» corbata, care ar ti formate di'n 
numele d-ì poporu Corvvtu san Croatu^à ^ 
la care .sarti impromutatu acellu modu 
de legatura. 

CREANTIA, 8. f., ueologismu dupo 
frane, oréanoe, care insemaa cytdenliof 
déro care s'a appiccata t>i cu intellessuiu : 
1, de crtdltu, sau inscrisu de crediti; 
Z. de matidatu sau inatructione a unui 
domuitoriu cetra una representante alla 
seu; 3. de ttcrissore a unui domoitoriu, 
priu care accredita unu represeutanteallu 
scu : iu aceste d'in urma trei iusemnà ri 
s'a luatu cuveutulu creantia si iu ro- 
manesce, déro nu so potè admìtte, ci e 
mai bene a lu suppleni in iutellessulu : 
L cu crtditiva, 2, cu mandat% 6. cu 
accrediiiva. 

CUEIUNU, s. m., i?rat*hiiiin ; instru* 
meutude trassulinìe, dedesemnatu,Btc., 
— ueologismu nèftìriciUi dupo frane. 
ura^on, formata d'in cr«ie=;crciu; pre- 
cumu déro dicemu creta la unabuccata 
de crda cu care scriemu sau di^semnà mu, 
do ce se nu dicomu si plund)u la unu 
instrumentudei?/u/)tZ>H, cu care facemu 
acelle-asi uperationi ? 

CKETEXTIA, s. f., vedi cratmtia, 

CRICALA, s. f., oouflxuin uilniitale; 
carne tocata, tocana, tocatura;^necon- 
uoscutu d'in coco de Carpati. 

ORILA, 8. f., bataia de veuatoi*e : 
omu de tri2a.=cave o pususe bata, spre 
a scorni veuatulu; abate incrUa^dk 
face bataia; — d'in ultima locutioue 
se Tede co crila, ca si corna (de unde a- 
poi 8-coni-ire, ca terinenu de venafcu), 
a fostu in origine unu instruraeutu do 
facutu sgitmotu, spro a sparia si scorni 
veuatulu, si prin armare se [>ote lega de 
ucea-a3Ì radeciaa cu frane, crtiuety ere- 
ttìUf alle nostre : crtcaire, crdiire, cti^ 
steiu, etc, (vedi carcairc), 

CUISXANU-'v,adj.,a^igmeDtativud*in 
crUiu, ca si lungcmu d'in lunyu. 

CRISIU-a. adj. , icraùdi») craitsus} 
rortU; maturuM; bene desvoltatu, ro- 



20A 



o&n. 



buatu, grassa, VtìrtosUjVoìnicu, matuini : 
ce crisiu de omu.' ce etisia deféta! cttmu 
$e hatìi de hau' erisii nostti de mili' 
<ari/— d'ÌQ acoa-ad radeciua cu ere-are, 
cresc^'e, cre-^tiu.trassu sau gnissu, et«,; 
d'in acea-asì fimuinu paru a fi essitu sì : 
rrivciia, ca ventulu crìlnmaitarp. si fu- 
n'osw, dupoacelk'-.isì analogie, prin cari, 
iu latiuGsce, uquil )=^nìrctÌH, pare a se 
lega de AiiniU, ca imsserea cea mai ro- 
imsta; crivina, ca padure, de si mica, 
à éì'O d<;sa si coucrescuta; in fide ver- 
bulu cHt>lre, cu roflossiivu : a se cri- 
it := a SG imbuibf' preste mesuni, verbu 
de altuiiiontrele ruvonnoscutu d'incoce 
do Carpati, undc se dice crepare camu 
in aceJlu-asi iiitellessu; slavioula krlvA 
=^curbunu espldca intellesaulu co au. 
romanescele ; crlvH'm^ crivina, r^ivire; 
crivftiUf caro se alla in un'ale limbe noue 
alavice, e mai probabiltì, co a tosta im- 
promiitatu d'in roinanesce, unde 31 atla 
una esplecaré mai autisfactoria de cà tu 
eoa trassa d'in vcchiu slav. krlvfl= 
ciirbu, 

CKIVETTIT, R. m., aquUo. ventu a- 
spru si impetuosii, care suilla de^re 
inedia nopte, (vedi erisitt). ^ 

CKIVINA, .s.l'.,dumu8j riuinetnm:tu- 
fa^tufetu, (vedi c/*m). 

C'RIVlKE,-(*5Cw, V., vedi crisiu. 

CROIELA, s. f-, in locu de croiiura, 
nu e de rocoramendatu. 

? CROSNA, 8. 1'., legatura, «rcina de 
eifecte, de lonme, etc., ce duce cineva 
in spinare. 

ORUGU, s. m... orb!tì, cjclus; cerca, 
si in speciale, cenni descris.su de una 
asferu, orbita; cyclu; — cuventulu n*a 
ibstu connoscHtu de cà tu dascaliloru 
slavisti, sì astadi este-cu totuhi cadiutu 
in desuetudine ; seugurele espressioni, 
in cari se applecà cuventulu de insisi. 
acci dascali, erau : crugidu sordut ai 
crugìdu lunei, caroru-a de niuitu le a 
luatu loculu : cit^lulu sorclui, cijflulu 
^wm^', (vedi iu Dict.ioiKiviu rv^/y/); deal tu- 
mentrele slav, cruirS e^te unu ijupro- 
mutu d'in lai. clrcuH, greo. 7^1x0;. 

CRCrMPTNA, si cruvipira, s. f., so- 
laniim tiiberoiilosum ; Olii tote dictio- 
nariele ddu acestu cuveatu oa avendu 



I 



CTT 

acea-asi insemnare cu cea-a ce se chia- 
ma si cario/ a; dictionariiilu de Buda 
itise, dupa ce lu espleea cu vorb'a tier- 
mèruy apoi tramette la espressionea : 
alluna de parmtitu, pre care uà traduce 
cu esprea^t'-r»»?" ••■ruanesci : cru/npera, 
picioea, ht '/tirmòrn, òro* geriua- 

nescì : Triinttiiirufl ^ poluke^ karti>irf*lf 
urdapfely erdIUstelj d'iaire espressio-^ 
nile romanescì, Uemièru noue ne e cu 
totulu necooDOSCuta. sì neci in altu dic- 
tionarìu amu atiatu agostu cuventn, a- 
fora de cella de Huda, si in ac<istu-a 
chiara numai d'in intomplare, la loourele 
mai susu citato, fora se %uredie la l 
L'ulu seu ca articlu speciale; déco tier^ 
litèru nu este unu prodactu allu compo— 
lìjtoriuluji dictionariului. atunri cuven^ 
tulu tiermèru ar H ca compusu d*in ti^^ 
m(=pamentu) si meru, una creatiflne 
popularia, intra ndu iu acelle-asi analo— 
g'ie ca si frane, pnmme de terre^ si priiL 
urraaro cellu mai bujiu cuventu roma- 
nescu pentru espressionea conceptiiluà 
de cartofu, de ore ce atà tu eavtofu cà tim 
si^nciocM'UU sì aHa etiplecjirea loru d'ir» 
(oadu romanescu : cartofu, piciocu m. 
tièrnièru esprema déro anuin si acellu— 
asi conceptu, si e vorb'a numuì iU a at< 
lege intre ac^te trei cnvente pre celli 
mai bunu, care ar fi, dupo noi, tìermì^ru 
cà tu pentru crumpinu, insemuanda 
curau se vede d'in celle espuse, nu a 
tatù asià numìtulu cartofu^ cà tii asi 
numida alluna de pavtenttt saw boria — ^ 
hoiu, sau (7//tt«/f//a , ar fi unu cuventB-^^ 
de prisosu; doro, tiendacoin forma n«-^T 
pfeseuta nemica contrariu foneticei ro — 
raanesci, si fiendu co pare a se lega d ^ 
aoea-asi origine cu cìtrptnw; de acea*^^ 
s'ar potè applecà cuveutulu crtimpi 
sau crumpira la una specia anumi 
de fubci'Cidose, ^^— 

C^BUPI^ s, m. pi., cuventu ce noi Decs=4H 
in dlctionarie amu aflatu, neci amu au^^^ 
dita sau cetitu undeva, déro pre car^ "* 
invfitiatnla Miklosich lu da cu insei 
mveakée grniusu.nudoÌHZzfarìna prosi 
macinata, ca essisteadu in romanes( 
9i provenitu d'in slav. crapa=fari 
tura mica. 

? OTÃŒiiE^'escUt T., templum oondei 






h 




DAIX * 

ì\ admiiilstraro; a fnridfi, a redk{t. d'in 

omelia, vtdliind» in spocìalL' de una 

LSrrka, dty iiim lìionasteriu, de luiu o- 

dtìu sì alte asstìmeni ìnstitutt» de be- 

ifìfacere; -- d'in f^frecosculu xt{-C=tv, de 

inde aiH)i sì dìtoriu^ihmihitov'uì san 

k(lmim:^trutoriu ullii unni nssitMliiinifntu 

<Jp celle mai snsu atlpii- â– . 

CTITOKIA, s. f.. cali...».' U^rfilonn, 
CTITOlMi:, s. m., vedi dtrc. 
CUDUin.riKE,www, V.. datn fu dic- 
[oiiarinln de Buda cu acea-asi innem- 
.re ca si huduìuirc; su reterò piin ur- 
tare, ati\tu i)rin Intel lossn catn si prin 
Ibriiia, hi acou-asi fontana e.u coirocire. 
CUFEKAUIU, H. ni., caro faeer«/m-. 
^ClTFKKASlL^s. ni., pL-^ doniinutivu 

cuferu. 

ClIFERr, fi, ni., pl.w, rlscus, ^>cllifa 

!a; lada de pelle, giaraantann; — cu- 

mtiUu se Ioga de acea-asi on«,ano cu 

)f<u cofinn, etc; si prin urniare s'ar potè 

Lmitte in dictionarinìn limbei: pealru 

lellu-asi ccuicejitu, (riti ircoa-asi t'oa- 

kna, au es:«itu : ital. cofano, frailc. vof* 

rrf, ispan. cofro. 

Cl'FL'KELA, s. f., in locudc cnfuri- 

nu e de reconimendatu. 
CIJLBACES<:A, s. U ^nxa pianta, e.s- 
Recata in Barcianu prin gerni. ne- 
Aiiehkruut. 



DAI). 



90J» 



CULFiTU 8Ì coìeiu, s, ra., Irorls ppllis, 
pelle fora perù; — probabile in locu de 
colcvìHj d'iu coricali sì l»vis = netedu 
fora peni, fom asperità li. 

CUNSFIJ^TlKK.-^'^rw. v., in locu de 
ronsrcrarr, nu e de recouiniendatu, fora 
HO mai iidaugeniu, co abià nasculu a si 
inorìtu si eadiutii iti. rompleta uitarc. 

CUKMA, R. f., plur.-rMrwrt/<f, palm» 
pi>inuiii,=^ponia de fenicu, fvuica; — cu- 
vontuln fenica face superfluii turcesc. 
cnrwà ; cn atà tu mai piicinu se potè ad- 
mitte ntrmalu in locu de fenìcu, 

CORKIEUIU, s. m.. in locu de cf<r- 
soriH, nn o do reconuueudatn. 

CUSINITIA, s. f., fai»rl ferrarli of- 
Hclna; laboratoriu de ferrariu. 

CUTE san enti, esclamationo cu in- 
tellessu de iniporativu, prin caro se in- 
demna Vitellii a fugi de la titiele vace- 
loru, candu Io mnlj^i; — scurtatn, so 
vede, d'in c«rc-fe=:caro (de undo si cau- 
fan- san filk^rv)\ acesta sengura forma 
reniasa d'in tiaver** nu e mai estraordi- 
naria docà tu cebsa san cés^ (d'in cc5- 
«(»rr),cu iusemnare erosi de iniperativu, 
prin care se iudeinna vacole a std bene 
la mulsu, ìieci dec^tu ai d'in aire san 
atfcrCf (vedi ai); c<is'so dice prescurtatu 
d'in ceasa^ ca sd ì<i£ d'in lassa ; /<w' se 
tntrcz^lassa se Inire, 



D. 



DADA, s. f-, appollationo. co carola 

^"â– ra, in Munteni'a, una .^oru mai mica 

Juuuesce pre unii nini mare, prò candu, 

1^1 potatile Mmitoniei pentru acelln-asi 

[^<i!i*^j?ptn, so applica cuventulu : fiafia; 

^*>(>in Muldavi'a .^e aude, in acellu-asì 

"^^tellessu, vorl/a : Irh^ san Iclitla, care, 

'D Miiiitenra so dice cu doue insejunà ri ; 

^»i»abmia, applecandu-sccatenninu de 

^'^''PiH'lii, de mnicrileiiiai tenero. la celle 

"^betraae; alfa rea applicaudu-so la 



feniinolo co so lassa' a ao curtcui cu |>ér- 
derea oiioici Ioni;. la Macedoromani.d'in 
conira, ihidii ìaseuina matnmaj — dada 
un e decatn unu femininu d*in mascu- 
linnlu dadu. despre- care noi nn scimu, 
déco se applica undeva, intre Romà ni, 
la fratii mai mari, cn acollu-asi int^l- 
loiisu, in caro, ilttda ne dice la aororilo 
mai mari; certu e, co dictionariulu do 
r.uda dà form'a tefa m acea-asi insem- 
uaro ca bì 6u<^c=frate mai mare; certu 
14.0. 



wm 



e de aswraenea, co dadu, d'in care viue 
feminJniilH dada, este d'in acea-asì fon- 
tana cu tata, adeco co, prin stramutarea 
teuuei t in medi*a dj dadti e in locu de 
tutu, si dada in locu de tata; cuveiiti* 
essite din acea-usi radeciiia cu dada sn 
alla in ditferite liiuUe cu difterite for- 
me : in grecesce tT^ftif] si tr^tì-zj (analoga 
in forma cu rt-man. ifit\ de unde si /e- 
'iìca=tuta)— nutrica, buna; ttr^Tj si urd-/^ 
^sfercu de titia. titia, si prin metafora : 
nutiice, buna, nitftisia, etc; cuventulu 
T/j-dT], desbracatu de duplecationea vr^^ 
duce la una radecina Oa, care 86 alla in 
grece:^cnlu tì'à g:v:=a di titia san laptc, 
dà iiO-at— a suge titia; d'inacesta rade- 
cina, a carei t'orma romanica este ta, a 
essitu si latin. iiil.i=allu uostru tata; 
in latinescc cuventulu tata ord espres- 
sione copillaresca de acea-asi insem- 
nare cu pater, déro se dicea si in loca 
de mamina, alta espressione copillaresca 
in locu de inut*'r; mam-na.^a sf tutu, 
dupo cumu se vede d'in cuventele gre- 
cesci citate mai susu, cumu si d'inalte 
espressioni, in cari aflà mu acelle-asi cu- 
vente, de essemplu : ma^jwi/èru^por- 
tatoriu de tiiie, cu titie, etc, auinsem- 
narea eoa mai originaria do ccva ce nu- 
tresce, sì in speciale : a) titia, h) omu 
san fennna nuiritoria : tata, mamma, 
nutnce^ buna; nu este déro de mirare, 
co tata in latinesce are insemnare sì de 
tata si de mamma; in romanesce cuven- 
tele : tata si mamma, au fostu si sunt 
peno astadi espressionile esclusiva ap- 
piccate la nascutoriiilu si nutritoriulii 
sau nascutori'a si nutritori'a copìllnlui , 
precandu pater si mater nu s'au pa- 
stratu decà tu in certe derivate si com- 
pose, cumii : cum~matra sau cnm-meiia, 
matrice, etc; fiicia cu aceste fapte ne- 
contestate si necontestabìli, nu intellc- 
gemu déro pre ce cnveute se intemeie- 
dia itiTetiatulu Jlf(A/osicA, ca se referia 
roman. tata si mamma la vecluele slav. 
tata si mati) ba chiaru si roman. titia 
|a imagiuatulu vecliiu slav. tìtiaj ai; 
dora tiii llomà uiloru au fostu condein- 
nati a nu connosce doiosele nunieni de 
tata si de mamtna, peuo ce nu le au ih- 
Vetiatu de la Slavi? déroatuuci fili stra- 



buniloru Komanì, nascati in Latin, e. 
nu connoscoa nnmele de Slava , de UKrrf 
invetiasse duìcile appellationi de T ^q 
sì ìuamma? Invetiatulu slavistu se 
dima poto pre unele forme ca tate 
maie^iy cari occurru si in unele lì 
none slavice, spre a sustiué asserti^cD/^ 
sea; déro tata sì mammaj forme d& s^ 
contestata romanitate, sunt elle sen^- 
rele cjavente de unu usu familiariu^ ari 
in gur'a poporului potu luà foniielesi 
transformà rilo celle mai variate?, Si io 
addeveru, afora de laica si maka, c^' 
ventele in cestioue au luatu ìnco fono* 
immultite, pria care se espremu del** 
cate nuantic de desmerdatoria affe^^B 
tioue : asià tata se aude in gur'a popc^B 
rului romanescu cu fgrme desmerdatc^' 
rie ca : tetc, tetica, tica (de unde si ta\m ^^ 
tattica, tucu, etc ; asià ttuimma se auS^ ® 
in gur'a poporului cu forme desmeTd^»'7 
torie ca : mnmfwcai mica (de onde ^^^ 
maica)^ mammuca, muca, etc; cà tu per^»' 
tru metusia noi crederau co e in locuc^s 
amrtusiay formatu d'in latin, amita— "« n 
intellessu cu allu nostru metusia, ca si ct 
tubiti d'in caia — it. !?alta frane. ^clmi 
mmitia saupisica; ddro,si déco roma^-] 
mdusia 80 rofere la acea-asi radecina 
slav. matli=:lat. maler, totusi //Witf 
spre a se espleca, n'are nevoia de sit 
iitatf: radecin'alatinescului tnnter,gr< 
cescului p.-/)t7jp sì slavicului matl^ ca 
a romanescului mamma, este ma, cai 
in grec. |i.aMcr= mamma, buna, raosia, eto» 
api>;ire sub form'a cea mai simpla, t^fO] 
in inainmu, duplicata, ca sf radocin'a i*| 
ìu la'oj precumu radecin'a ta, nAé ^i 
m-i este orecumu in gur'a poporului n^- 
manescii : afora de celle peno aci cìtat^ 
radecìn'a ina a datu in romanesce : m^ 
steru, ma-stera, ma^trice, ma'tica, si 
sjDCopatu : matca, si potè chiaru : wo/!iB^ 
mosia, etc, de orece in grecesce d'in»' 
cea-asi radecina vine si ^a-ZÃ t^^f^i 
care ar fi in locu de ìwtYtoc, {vo(Ìi •'> 
cioeti), si acestu-a in romanesce arlui 
forum de magiu sau muciu^ traiiflfi>r"* 
matu apoi iu musiu, tnosiu-, ca -i cotiti'it*^ 
in locu de cifsticiu^ (vedi in dictionario 
littor'a C)\ doro pre longa forma, .si i"^" 
tellessulu lega cuventele mositt sì w*^^ 




PAD. 

$ia cu multu mai bene de acea-asì ra- 
decina, d'in care au easitu mare=]ìit. 
^^Ig-nns, maj[»r=:mai maro, majores.' 
^HH mari, si : mosi^ straìnosi, etc.^ rade- 
^TOi*a ta a fostu inco si mai fecunda in 
lìmb'a nostra : pre longa tata cu tote 
iransformatioiiileiD parte ennmerate mai 
ìU, ea a data inco: titia, tUisioriat fì- 
, Hiinayiiutluru, tìafiajtiatiaca{syn' 
tu : tiaca)^ dada, dadetca, dadacire, 
Hca, durduj dio dtécii, durducarcjdur- 
ia, etc; de si atà tu forin'a, care nu 
^enta decà tu variationi fonetice de 
celle mai usiore de justifìcatu, cà tu si 
intellessulu acestoru cuvente, care, de 
si rarìatu, aste inse usioru de reduasu 
la un'a si acea-asi fontana, ne ani scutl 
de a mai adduce none probe pentru con- 
firmarea assertionei nostre; vomn cita 
tote acestea si cà teva cuvento d'in 
bele sorori trasse d*in acea-aai ra- 
eina U cu fornii si inteìlessuri tutu 
de variate ci celle ce occurru in 
e nostre: ital. tato— frate: tata=:soru 
'Hatia allu uostru); tetta, zitta si cljsza 
^tith, zexzolo=8fercu de titia.ihdìorn 
i 'iufiuru, isp. si port. teiaz=f.itia ; 
ieiic=zfitia; rèton=:sfercu iU ti- 
'i<i,catal.(IMa::=diLdaca^ nutrice; sardìti. 
sì dedda=6V/(j. Atà tea credemu 
alle pentru justiticarea romanitatei 
venteloru in cestione, cari niimaì prin 
mmierulii loru probedia, co au incoltitii 
d'ÃŒD radecina afl'undu pren^ia in pamen- 
taln romanescu; unu lucru numai vomu 
mai adauge a dice : dèca dada sì dadH 
prin stramutarua in medi'a d a 
liei t, in locu de tata si tatu^ stra- 
utar(^ addussa prin necessitatea di- 
nctiouei de iutellessu; apoi si bade, 
pria assemenea stramutare a tenuiloru 
p si t, erte in locu depnfe=pater, stra- 
mutarf! addussa si acf prin nccessitatea 
fi' ' leide intellessii : inaddeveni, 
jv , ii^a lui r. ca sì in frate^frA- 

ter, cuventulu pate=pater s'ar fi con- 
fosu in intellessu cu pate=z.mffeTe^ si 
de ad form'a. : fcarfe, care, prin armare 
lipse de bulgar. batl, spre a fi es- 
iia, (ve-Ii si badcy badtca, badUkij 
bactu), 

DAJ)ACÃ , S. f., quse puorum edu- 



DAI. 



211 



int, 



oandiitn susclplt; baiatorìa, feminace se 
insarcina cu prevegliiarea si crescerea 
unni copillu intorcatu, numita astadi si 
bona, dupo frane, bonue, cu acellu-asi in- 
tellessu; dddac'a potè fi si doitui (in locu 
de dodìca^ demìnutivu d'in doda, alta 
forma a lui dada); déro doic'a, ca atare, 
este nutrice, dà titiay precandu^ ca da- 
daca inceta de a da titia (vedi dada), 

DADACIRE, 3. f., a fi dtidaca, a face 
pre dadac*a : a dadaci unu copillu. 

DADATELLU.s. m.,pL-i,una pianta 
=aTicnione pulsatila. 

DAGHEROTYPIA. s. f., arte de a 
scote imagini de omeni, animali, etc., 
prin lumina; — cuventu francescu for- 
matu d*iu Daxuerre:=inventoriulu ace- 
stei arte, si grec. T67roc=typu, imagine; 
déro astadi cadiutu in desuetudine chiara 
in lirab'a francese sì suppleDÌtu prin al- 
tulu de form'a iphotograpliitizrfotogra* 
|ja (=:proprifi : depingere prin lumina ; 
vedi indictionariu ifotografu, fotografia, 
san photographii, photographia), 

DA.TCÀ sì dolca, 3. f., outr!x; nutrice, 
baiatoria, care da titia unui pruncu; — 
amendoue formele suut deminutivo, un'a 
d'in dada, alfa d'in doda, dMu cari derai- 
nutfvele : dadica, dodita, ai prin syncope: 
dica, daica, dolca, (vedi dada si dadaca). 

DAIEREA, 8. f., pi. daiereUe, tob'a 
ce batu ursarii, candu jocaursulu; — 
y in locu de dokreìla san tobereUa, care 
prin caderea lui 6 s'ar reduce in adde- 
veru la : douerdla^ dokrea; av potè inse 
ti, prin caderea lui n, si in locu de da- 
nierea, (vedi si dainare) 

DATNARE, dainediUf etc. si 

DAlNAlKE,-tescM, si 

DAINlRE,-e5CM, si 

DAtNUIRE,-i^5CM, V., cauere> modu- 
lari; durare, perdarare» permanere; 
1. dupo dictionarìuhi de Buda, care da 
cuventulu numai sub form'a : daitiaire, 
a face so vibredie cordele unui instru- 
mentu do cantatu, si de aci : a) a canta 
cu instrumcntu de corde, in speciale; 
apoi in generale, a cauta, cbiaru si d'in 
gura; hj a face so vibredie ceva, se os- 
cillo : a scuiurà , a clatiuà , a agita, a 
tremiirà , a dardal, etc.; 2. dupo alte 
dìctionarie, care dau mai allessunuma 



913 



DAI. 



foriiiele: dainirc si dainuin. si piecà tii 
insìne scimu, ca neutru : a dura» a tint^ 
indelun^u, a fi durabile si indehingu 
permanente; — d'in dorivate : daini- 
toriu si dainuitanuT=,ihirnì)ì]f}^ inde- 
lungutinntoriw, solidi!, permuminte.etc., 
se rofero la inseniìiarea de sub 2, *^ro 
</amM*t«r=ktganu, in care de dau copili 
mai mari si chiaru onienì in etat^ uia* 
tura, se lega di? insomnarea ile sub 2; 
none nu ne e coniioscutu cuventulu 
dainusin neci d'in audilo, noci d'in ce- 
tite; — dupo dietionariulu du Buda cu* 
ventidu dnhtairf s*ar ti niiscutu d'in 
grec. ÒTJv, si a nume d'in duriculu òdiv 
=:jiiplter=joue^ cea co ar dd ca in&;em- 
nare primitiva : a jmui san canta si sal- 
ta in oiwrea lui Joue^ ra cordmniii, de 
unde apoi, in genere ; a ranf'i, a saUd, 
aseagUà , etc.; déro acesta etymoìogfa, 
ce de altmnentreleji cu greu is'ar potè 
admitte, totusi nu aresplecà decà tu in- 
semnà rile de sub 1 alle cuveniulnif las- 
sandu pre celle de sub 2 neejìplerate, de 
orece intre cantare si saltarf sau ff<;/- 
tare de una parte, si durare de cea, alta 
nu pare a se afia neci una relatione, a- 
fora déco nu ar fecuiTe cineva la ide*a, 
co durafa san temptdu se csprenie de 
regula prin niissicnre (compara clqùta 
^missicare a pleopoloru si durata de tem- 
pUt si wowy'«///=:missicare'si parte d'in 
durata san tempu, etc). si oo salfuìu, ca 
sf canttdu. simt neseparabilide w(i^.««ni. 
care inca implica duraVa sau trmpnlu ; 
dèce admittemu acestu raodu de vedere, 
atunci dainarCf dainirc, etc, s'ar potè 
esplecd in amendoue insemn;\ril6 prin- 
cipali, referindu-se la wna onomatopeìa 
dan san dnn?^ care ar fi acea-asi ce a 
datn 8i lat. tans-o=:attengn, si care 
prin stramutarea lui n in >*, naturalo 
limbci nostre, (vedi in dictionariii lit- 
ter'a N)^ ar Ina si Ibnii'a dar; sub anien- 
doue formele onomatopei'a este viua 
in gur'a poporului ; cu r ea eepreme 
mai allessa ribrafione san oscHìatioìie, 
ca in dardaire; cu n espreme mai ver- 
tosn sonulu prodn^.?u prin vttetiperca 
cordeloru unni instrumentu sm prin ha- 
Urea in ceva rcsuuaHyria : prin ui'mare : 
^Qtimgere san battere, apoi t rcsonarc. 



DAL 

saìtarcy leganare, etc, sì in fine ; rfw- 
rurc, etc, ar forma una Ktrinsa siUcces- 
sione de concepte derivate nnulu d'in 
altulu. cari tote «'ar esplecii prin rade- 
ciua dan san Uur, e^^plecandn mai de- 
parte : dandandj care presenta rade 
cin'a cu u duplicata, prt*cumn si dana- 
naia, etc; s*ar potè inse ca dainare» dai- 
nturef etc, in insemuarea d»' durane «e 
fia essitu d'in acea-asi raderiiia ca sC 
grec 6oX"'.yó(;=/ioi</f/. indrìuntfu ; d'io 
trunchiulu ooX a potutu, in addevern, 
essi imu vrrbn doì-iuarr, care, dupo le- 
gilè loneticc alle limboi nos^tre, a deve 
nitu ; doiuarc, dninarcj dainarr,eic. 

I )A! NU ITORILT,-/ftWrt. vedi dainyire. 

DAINUSIU, fi. m., vedi dnintdre. 

DA.]DlA,s.f., trlbutiim, vectlcrjil; im 
positu. dare cotra stitu, contribntione 
— cuventn de forma slavica: de aci a 
f?a/»/cK=supp!isu la dare, contribui 
tonu; Jr^Vf/mMzzstringu toriu de iUtjdia^ 
perceptoriu. 

DAJDrMRIU. s. ra., vedi dnldia. 

DA.TDXfCU si dajnicuj adj. s.., veti 
dajdia. 

DALA, fl. f., la Macedoromani : ìapti 
prcitsu; — ?d'in acea-asi radcciua cai 
dada, (vedi acestu cuventu). 

DaLACU, s. m., nnthrax=antrace,' 
buba forte rea. numita pre a locure 
carbtnie^ — d'in ture. daUcf 

DALMA (pronuntia dà lma\ s.f.^tù 
lls; coHina san dcalu; — cuventn nocon 
noseutu d'in coce de Carpati, diriH) di 
tionuriulu de Buda d'in tumulus, ean% 
prin syncope si metatese, s'ar fi trans- 
formatu successim in tnmlu^ dnatloi 
dnlmn si feniin. diilma; déro mai nsiori 
se potè lega de acea-asi radeciiia d'i 
care a e^»situ dralu: vericuinu ar fi inse,] 
lipse nu averau neci de dà lmn san duU 
»/(!, neci de dmlu insusi . candu ne »\ 
la di^positione cuTentuln collina; tV\ 
ddlma e derivatu si fZfl/f»osf/=:coUinosi 
sau delosu, de assemenea neconnoscuti 
d'in coce de Carpati, (vedi si dcaìu), 

DALMOSU,-a, adj., vedi ddlma. 

DaLOGU. m., pL-r (noi connoscemi 
cuventulu numaisub form'a darlorra sai 
femiu, darlo(ja)y Itabeuay e urea de 
frenu; — proverb. : sìaga la derloga: 



DAM^ 

sloga la 9lnga, slujpfa la cine n'ar me- 
nte sluga : — acestu proverbia se es- 
plica mai bene prin intelleHsuhnle/;^r- 
sona neìtisemnata, ce fetninìnulu darhtfa 
pare ro are d'in collo de Carpati, dérii 
*'•> lare noi ìn<ìinelui *^onnosoemn d'in 
• 11»^ uudite d'in core de Carpati; lutasi 
' -ta d'in urina inseninare a cu .'i^ntului 
\rìofja mi e. de ccrtu, deciìhi una me- 
a* ir.id'in insemnurea de «/n^rt(?i? />!?«». 
DALTA, 3. f., ciulDiii, scnl^irum, soal- 
p^Hum; in:?truinentude sapata san scul- 
piin in lomnn sau in p'^tra ; — dopo in- 
Twtialulit Mikloskli d'in vechiu sìav. 
41«t<*: enveute pentru espressionea a- 
icoptu, d'in cari unele s'au si 
il in nsu, mi ne lip:?e.sea: scaìjfKK, 
â–  â– tiMÃŒin. t'fiiiorm, ccsdla (accste doue 
'l'ili (Irma d'in ncea-asi radecitiacurosa, 
msKtriu, fii à nalo|;je cu ital. cexellorr 
!'â– '''. rlsrmi, ital. ccsrtin); d'in dalta e 
■ ivata si verbulii tìfììfnirr-=:n sapil nau 
seobt cu rhiffn in lem un sau ia potrà , 
M care st? potè supplini. prin armare, cu 
mteute ca : satljnre. scidpcrej scobire, 
eeseUnrr sau rdart\ etc. 
DALTnRE,-c6(?«. V., vedi daUa, 
DALTUTIA, s. f., deminutivu d'in 
JaUu. 

DAMA, 9, f. , roatroDA; mer^'trfx; 
^ ' â–  de casa, iiatroiia; ftlu de o- 
da niuioriinrii, corrospondi- 
ftfrin in intelli'ssu cadtunnu ea appella- 
tione onorifica data barbalilaru; 2. sì 
cu iatelle-j^u rou : curtuina, nìuiore ce 
'u cu onorea .sea; in ace- 
> .-^e insocesce , ca si frane. 
èmme* cu attributnbi : pidiìiai : tlamn 
puWiVrw = frane. «Umo :>iibli[tao; — neo- 
logiKmu ncfericitu dupo frane, damo, 
care sf" inferra ìncoano da al damierlla 
=fninc. ùeinnìse ile ^donuiiìiwt'a, titlu 
de onore datu unei fote nemarit^te, cor- 
«^-'"•nditoriii inintellessu cu mai^c.rZom- 
rn, applecatu onorifìce la fetiori sau 
. ba incoane intrude si maflam(i:=. 
. mail.ime, ca se se imparechiedie 
^hx-i/Ó =: frane, monsiao'; d<^ro, 
s'a arvetatu aiureu, (vedi hoin- 
iiuna spcrantìa, co biet'a lini- 
sai va scapi! d/>a8semeniscal- 
i iu locu-lu voru iutó rouia- 



DÀK. 



filfl 




uGseele rr?ow«a, damnisiom; iéeo evor- 
b'a HO adopttimu dama si damicela, sau 
detnoasella, do ce n'ainu adoptil si dami- 
cella sun dcmoasdln:=U'ìir\c, ilmnoltiftau. 
care ar sttì prò loni^'a demnn}itMa mai 
bene do eatu dotni/fsiont; déro, curau 
dissemu, bunasperantia,coineiirrendu 
urecbì'a romanesca uu va mai fi cu ne- 
placereisbita cteassonieni estiavagantie; 
«/((/■/amaastiinceputu dejd se se applece 
numai la Imiatorìele de copii; de altn- 
uiiMiIrele dtvnc nu cste decita una cor- 
ruptioned'iulatin.d-tirfliiasau domna, ce 
s'a pastratu asid do bone in dtitmia ; peno 
camìu d(^ro in locu di? celle buiie alle 
nostre se adoptùmu colle corrupte alle 
altoru-aV 

DAMHLxV, si damhh s. f., apoplo- 
xia; apoplessia, morbii ce privodia jtar- 
ti de alle corpului de sentire si mìssi- 
care; — ? ture, dami». 

DAMHLALFU si dumlaliurtu s. adj., 
tellu lovitu de damiti, apoplecticu, p«- 
ralvticu. 

DANANAIA, a. f., r«8 ludlcra Tel 
mira; inteuiplare, faptu, lucru ce de- 
scepta curio^itate, niii-ave, risa : ce da" 
narMtn d^omu va vmi fisi estn-a; faci 
dananai, la cari nemcìJO ned cticugehdu 
n\ir fi. cutjctatu, (vedi dainmre), 
^ DANCmCr, s. ni., pi.-», dupo die 
fionariulu Raoul ; soldaturussu deg'ra- 
datu pentru incapacitate, sì coudem- 
natu a servi prò caraaradii sei, si deacf 
cu iutellessu mai generale : omu de ne- 
mica, caro nu ebunu de nemica; pre 
cutu insa noi connoscemu, dancincn se 
dice ca deminutivu d'in ddncin (niune 
propriu forte favoritu Tiganiloru), do- 
^jirc veri-co copillu de Tiganu, ca appel- 
biHone rìdicUla, care a potuta dà apoi 
nascere la intelles.suiu data do nitui- 
tionatulu dictionariu. 

DANDANA, s. f., plur. dandanale; 
turila» tiiuiTiltns; malum raolnus; larma, 
sgomotu mare; intomplare sau fapta ce 
fare mare sgoraotu, mai allessu intem- 
plare sau fapta rea, nevoia, aflacore ce 
adduce multa bataia de capa si supe- 
rare : a se Hnc wtmai de dandamxlCj a 
fatT nona dandnuà ^ prc mndu cdfa uh 
ù'« imiHCidti incoi se face dandand ttiarCf 



«u 



DAR. 



déco nu cautati a Unisci a^a mtdtitm 
interitofa; abià rùd,mscapatH (riti dan- 
dayiau'a, in care m'ai bagatUj (Tedi dai- 
Huire). 

DANIA, s. f., donatlo} fapta de a di 
ceva cuiva sau cea ce se da cuiva, vor- 
bindu mai allessa de mosie sau summe 
insemnate ce dà cineva unni omu sau 
pentru iinu institutu de benefacere : do- 
ncUione, legatu, etc, (vedi darnicu), 

? DANIASIÙ, 8. m., care face xina 
dania, donatoriu. 

PDANLIIHE^-escu, v., donar«} a face 
una dania^ 

fBAÌimTORlUrtóna, s. adj., dona- 
tor; care face una dania. 

DARÀ» s. f., plur. darcde^ Tasi» pou- 
das qiiod de rnerciuin pondcre dctlucl- 
tur; greutatea unui vasu, in caro se can- 
taresce ceva, si care greutate se scade 
apoid'in pondulu merceicantarita : bu- 
toiulu cu oliu trage optudieci de libre; 
scadendu déro duniu'a t^asuìtù, care e 
de Qptu libre, remanu curate de jììata 
septedieci si doue de libre; oVa cu untu 
trage diecc libre imjyreuna cu darau^a, 
care e de una libra; — cuventulu se afla 
si in celle alte limbe romanice : ital. 
ispan. si port. tara» frane, tare; déro in 
aceste limbe vorb'a a hiatu forraa cii- 
venita fiacarei d'in elle, pre candu, in 
limb'a nostra, are forma tnrcesca , care 
s'ar potè correge prin strarautarea ac- 
centului de pre ultima pre penultima, 
dicundu-se darà ?au idraìn locu de data 
sau tara; dupo unii ar fi arabiculu tu- 
rah^despartìtu, scadiutu, de unde tarli 
rzceva scadiutu d'in altu ceva;— unele 
d*in dictionariele romanesci dau cuven- 
tulu darà si cu insemnarea de daiertd^ 
inse fora cuventu, dupo parerea nostra. 

DAKABU, s. m., vedi darajm. 

DAKACIRE.-rscu, v., carmiuare, a 
trage lana sau calti decà nepa, de in u,etc., 
prin daracu, pentru ca se se allega d'in 
elle ce nu e bunu de torsu, (vedi daraat). 

DAliACU, s. ro,, pl.-e, forreui» pec» 
teo, quo lana carminatiir; instrumentu 
cu mari denti de ferru cu cari se scar- 
mina lan'a, inulu, canep'a, etc.. pentru 
ca se se allega ce nu e bunu de torsu, 
plur. jìcpteni d'in pqìtene inco se iea cu 



I 



DAR. 

acellu-asi intellessu ca si daracu^ in- 
togmai ca si latin, v-ecten =:peptene; 
ìnse peptenii differu de daraeu, intru 
c^tii peptenii, cumu so vede d'in chiaru 
form'a sea plurarìa, sunt unu duplu 
daracu, adeco dona buccà ti de lemnu ar- 
mate cu denti de ferru, ca sidaraculu; 
inse à eniìì pepteniloru sunt mai multi, 
mai mici si mai desi de cà tu ai (kira- 
ciduij pentru co daraculu serve de re- 
giila pentru una antania scarmenare, 
èro pepteìiii la una a dou*a scarmenare; 
in celle alte limbe romanico cuventele 
ce espremu acellu-asi conceptu cu alJu i 
nostru daracu, sunt : ital. oardo, isp. U 
carda» frane, carde, de unde apoi ver- ™ 
bele ital. cardare=:franc. carder:=igp. 
cardar=rfarac(>e, etc, tote essìte, c\imu 
se vede de sene, d'in latin, oarduus := 
scaiete : ital. si isp. eardo insemna si 
earduiis =: scaiete, èro liml/a' francese! 
are, pentru espressionea acestui d'in ur-i 
ma conceptu, form'a cliardon^ precumu 
si éeharde ^spinu de scaiete := neapol. 
iicarda de acea-asi insemnare: si de ore 
ce frane, écharde» ca si neapol. scarda» ^ 
insemna si aschia de lemnu, allu nostri] fl 
siorda, s&njorda, pare a corresponde in 
intellessu cu aceste cuvente romanice; 
si cà tu pentru forma, siorda ar fi in locu 
de scardiaj care prin stramutarea lui i 
in sillab a initiale, ar fi devenitu mai 
antaniu scktrda, apoi : siiorda, ciorda, 
siorda; de assemene alle nostre : scaìu 
sìsciiicte inco paru a fi d'in acea-asi ra- 
deciua, redusse la acesta forma prin ca- 
derea lui r, ca in saiu in locu de sariw 
d'in sarire, asià in catu scaiu si scaiete 
aru fi in ìocu de : scariu,sc4xrieie\ r ap- 
pare, in addeveru, in verbulu scnriart 
aau sgariare; déro scaiu, ^scariare, scaie- 
te, etc, potu fi sì in locu de scubiu, ^t'-o- 
hiete, scabiare, sì prin urmare in strinsa 
legatura cu latin, «cabieb, »obii1i>(ìU8, 
ifcabere^ etc; sgaiba in locu sgahia sjìu 
scabiaj atà tu de appropiatu, prin intel- 
lessu siprin forma, de latin, seabie*, pardi 
a plecà bilancea in favorea acestei d'in, 
urma suppositioue; certu este inse, co 
d'in radecin'a, care a datu carduos, oar- 
doy oardaj etc, e^sistu in limb'a nostra 
una nespusa multime de cuvente, d'in 



1 



DAR^ 

cari aci Torau citd mimai pre cellfì in 
tIestuUu (le mare numeru, cari espiemu 
coDcepte de acea-asi ordine de idee cu 
daracu : radeciu'a in cestiono , sub 
cea mai simpla forma, appare in latin. 
eAr*er« ■=■ scarmiuare, daraeiro; de aci 
b noi cuventele : cair-ii (in locu de 
mr-u, care s'ar fi coufusu in iutellessu 
cucaru/M de transportu), t:«n-ura(pentru 
eafonta in locu de car-ura), car'mìnare 
M s-car-minare^Ã t. car-miitare, etc; 
tote acestea ne dau convictiouea co si 
■isrìfu, CU derivatele selle : daracire, 
<t'-<tcila, dracina, etc, au es.situ d'in a- 
ceilu-asi trunchiu, asià incà tu daraai 
ar tì prin raetateHe, in locu de carda sau 
curda, sau mai bene, prin una potente 
-rnr-ope, in locu de cardaracu; dracda 
<i'.i druviud ar fi in locu de daracila, 
' tr'irina, c^ piante m spini sau denti ai 
at duractdui slav. drAoi^rHaliuuca» ca si 
(lr»cii*=3piiii, isolate cu totnlii in lira- 
h*^ slavica, nu se potu esplecà decn,tu 
totu prin roman. daracu^ si de acea-a 
nu vomustaruf assupr'a suppusitioneiin- 
retiaiului JMiklosicky co dracina ne arfì 
venita d'in slav. dracl, ci ne vomu mar- 
geni a observà nnmai, co form'a dra- 
cina^ aflata numaì in Barriann, care uà 
esplica prin germ. weU'^hdn^LIii?, noue 
DQ ne e^te connoscuta de altu uudeva; noi 
eoonoscemu numai forin'a dracila cu in- 
lellessulu do iwn pianta forte spiìiosa 
si luiisitriant(% d"in rare se {-acu garduri 
vìMe asià de bune, incà tu, cumu dice 
Bomà nulu, neci_serpele au se potè stra- 
eurà prin elle : este acumu dradn'a a- 
ce&-a«ì cu draciVa? Acesta-a remane a 
se allego prin cercettlri ulteriori. 

DAIIAPU si diirahti, s. m , p].-?<W, 
frAT-mentum} frnKtum; buccata : ttn/t (in- 
de pane, — cuventu ncconnuscutu 
do Carpati, dujto invetiatulu 
d'in slav. i!r.'hIII=::conlfrcre 
r^slariLiare, sdrobire. etc, d*in care ar 
ft esiìitu inco : drobu^ ìidrohtt, sdrohire, 
sfdrobitionei acellu-asi invetiatu repro- 
dooe siparerile altoru-a asiiupr'a otvmo- 
\f>g\(^\ acellui-asi cuveutu, pre cari de 
•"'■' nu te approba, de oroc^» pune pre 
j. .-e^ in locuhi acelloru-a, si a nume : 
parerea dictionariului de Buda, dupo 



DAR 



215 



care darapu si drohu ar fi unulu sì a- 
cellu-asi cuventu, derivatu d*in diriiieo 
^=.despartire, desmembrare, si in spe- 
ciale ; allegere a siiffragielorUj despoiare 
n scrntinidui, cumu se dice astadi; apoi 
parerea gormanului Schuìler, dupo care 
drobìij sdrobu, etc, ar fi venitti d'in ang. 
t!ir«ii=:a se ififló, a ptdpiià ^ vorbindu 
de peptu, sau d'in Iroppe^/zmwurw sau 
grundii/j grunju. Co angl. throb n'are 
a face cu romunesculu drobu ncci in for- 
ma, neci in iutellessu , se vede de 
sone : cu mai ìntcmeiate cuvente ar fi 
potutu SchuUcr produce ang. dr'p^ 
picatura de apa sau particca de veri-ce 
aliti cu forma mai muUu ftau mai pu~ 
eiiiu rotunda, cumu si german. IropTeu 
cu acoa-asi insiìmnare, angL drop:= 
a sdrumirà , a sdrobi, etc; este acumu 
una assemenare fortn ita intra cuventele 
unglo-sassonice si celle romanesci, sau 
ente unu addeveratu impromutu allu 
nostri! de la germani inco de pre tera- 
pulu Gotilorii, sau neci un a, neci alfa, 
i:i Eomà nii, ca sf Anglo-Sassonii, au 
trassn aceste cuvente d'in una radeciua 
comraune? Ecco intrebà rì, la cari, in 
interessea addeverulul, ar cauta se 
se respunda categoricu : pentru a- 
CBstu scopu limb'a romanesca, asià cumu 
s'a desvoltatii in gur'a poporului in 
decursu de diecimi de sede, ea un'a 
ce si a facutu evolutionile selle in de- 
plina spontaneitatea iiistinctului popn- 
lariii, arfide cellu mai mare adjutoriu; 
Dumai se caute cineva a uà intrebd si 
cercetà fora idea preconceputa de a 
reduce la cutare sau cutare limba e- 
Ji'mentele ce s'aru potè esplecd prin 
propriulu ei fondu. In starea actuale a 
ci'stionui, déco e se admìttemu, co cn- 
ventele drobu, sdrobirej etc, sunt im- 
promutate de Romà ni: atimci impromu- 
tnlu (]'iu fojitana germauica aro peutru 
sene mai multe probabilitùti decà tu 
cellu d'iu fontana slavìca, pentru co cu- 
veiitele slavice, ìnttate in romanesce la 
una epoca mai noua, n'au adjunsu se 
prenda in poporu radecina, asià incà tu 
se desvolte una A'egetatìone atà tu de 
lussuriante, cumu este cea resaritad'in 
radeciu'a, care a datu drobu^ stropu, etc; 



21 rt 



DAR. 



d^ro si in limbele gennanice cuventele 
essite d'in acea-asi radecina suntin forte 
pucinu nunieru, si de acea-a noi cre- 
demu co cuventeie in cestione an rosa- 
ritu pre terrenu romanesca d'in acea- 
asi radecina, care a datu si tropu, tnipit, 
s-tropu, tromba de [»andia san de san- 
ge, etc. (vedi cotronìre), Ciltu iientru 
darahitf noi nn credemu co deriva d'in 
lat. dirlbco^ déroneoidMu slav. droMiU 
cnmu snstine invetiatuln MiliosicJ^, a- 
fora de mi va ti tr'.*cutu mai antaniu 
prin ung. darab, referitn de Domui'a ^ea 
la acellu-asi cuventti i^ilavicu. si care 
pare co se afta si in turcesce sub ace.:- 
asi forma ungnreaca : ilnraby l'rin Ibr- 
m'a sa, ea hì prin intellossu, onventnin 
darapu se lega forte bene de acea-asi 
radecina cu darap'mare, derivatu, de 
certu, d'in ilcrapirc=zA\r{\*\<^'=.f!fim€U't\ 
r Ulcere in hic cai i; la Aracedoroniani ra- 
pirCf ca sì compu.sulu arapirr, m prin 
urmare si (hrapìn*, mi se eonjuga ca la 
Dacoromani cu formo incarcate : rap- 
esmij raji-csci, etc, ci, ca si fugirCy bu- 
rfjre, etc, ìc formele simpb» : rap-u, 
aritp-u, arajy-if etc, si prin iu*mare : 
dcriìjm, derapi, etc; darapuìu asia diTO 
este in locu do denqm, formata d'in de- 
rapiref ca si pìamìu d'in piacere, cu in- 
senmare de cet>a nqtu san frantu d'in 
qUu oeva;ìii totn casula inse, chiara 
dèce acesta etymologia acuvontului de- 
rapu nu s'ar admittc fora restrictione, 
nu se potè indouf cineva de romanitatea 
verbului di^apìnurc : cori acestu-a mi 
este, cumn au crediutu unii, derivatu 
d'ÃŒM dtr<tpu; amondoue cuventt^lo potii 
stA in rolationn de frati ai acellni-asi 
tata, devo ucci decuniu in relatione de 
tata cotra fiiu, si dcrapu m neci nnn 
moda nu poto fi tatalu lui dcrapinnr^j 
precumu necì phndu nu o tatilu luì 
plactre. 

DAUDAIREj-JM si mm, v., rtbtjire, 
racillAro, tremn-o; a vìbn'i, a tremarli, 
a se datimi cu orccare sonu : cordde 
viirrci dardaiau sub arriisifdu artishditi; 
de frifju vtì dardaUscu dcuiiì in fjuni; — 
de si dardairc esto atatn de appropiatu 
in sonete de cuventulu darda, ne in- 
douiniu iutjo forte co acellu-a se lìa es- 



DAR; 

sita d'in acestn-a. (vedi dfilnuir^) : ca 
nascntu d'in darda, dardaire ar fi cau- 
tatu ca s{ frane, dardor, ita), dardeir- 
sfiare, se insemne inainte de tote : a * 
nmrti dardc. 

DAHDAITURA, s. f., aclione si 
sultatu alla actionei de a dardai. 

DAKXlCf A, s. f., calitate si tapta de 
darnicUt liburalitate, genero.sitate, lar* 



1 



uè 

i 



DARNlCU,-(i, adj., Uhorali;^, munia 
<*us, Inr&rii»; generosu, liberale, care uu e 
struisn la mana, care cu mana larga du 
imparte d'in averea sca; — diipo invet 
t.ulu Midosich d'iu slav. <Intirrf?nn'; 
acea-asi radecina acellu-asi invetiatii 
refore: ì. darit^ cu derivatele: daru-ì- 
rr, dani-iforiu^ dar-nìeu, dm'-nicìa, in 
darUf etc; 2. dajtia,dautdrv, duìiuitoritt; 
3. dajdiatdajnicttj -Ì. sodarti: in ^adtwu, 
,7adar7iicti,j:adarnidarZadarutdrc.Ven' 
tru cea d'in urma categoria, de .sub 4, au 
mai incape iudouentia, co protissulu 
este slavicu; cuventelo de «cesta cat 
gorfa ati fostu pro<lucto alle dascalilo 
maniaci de slavLsinn; poporulu nu lo' 
connoscutn si mi le eonnosce; in looul 
loru ellu a dissu sì dico : di:svrtu^^' 
dà rriicit, desertaf/ionn :=, sudar nirla, i 
desertn=in sadaru, etc; dupocumu ama 
arrotata si ainrea, (vedi mai allessu ro* 
borire), carturarii nostri maniaci pre a- 
tunci de slavismn, au inavntitu limb'a 
slavica cu cuvento ce ea nu possedea 
d'in vorbele enumerate in a pafer'a 
tegoria mi essiste in vechi'a slavica ne 
niacariu un'a; in acea-asi categoria s'a 
lì potutii numerA si -itdarirc, totu asi 
do neconnoscutu poporalui, si totu asi 
fora essistentia in vecbi'a slaviea, ini^ 
nu se afla decatu substautimlu cndortf 
=!rrltnmontuni=ceva ce sadarescr (z= 
inicrita, atlitìa, provoca, etc.); rn vintelo 
de sub 3. inco au suffisse si comhina- 
tìoui fouetice neconstetatu slavice, in 
si ac(»stea au fostn pucinu connoscn 
poporuluì, si astadi sunt cu totnlu ne 
auilite; diiaru alta data daj'din ae ap 
pieci mai multii la darm inipusa de r?«- 
ditùi (:=*»piscopula) preotiloni, si prin 
urinare era nnu termenu de doineniulu 
bascricci, in care limb'a slavìca a dom- 



1 




DAR. 



M 



«■Il 



nitn ca tyranna in cursu de mai nnilte 
sede; despre ronianitatea cuventului da- 
'fiia si celioni alte d'in a dou'a catego- 
xfa, sengur'a iniprcgiurare ce ar potè 
dà prepusu, este co sì elle au fostu mai 
multu termeni diiscalesci, pucinu con- 
roscuti poporiilui: altu niontrele flnnia 
nu sfl potè (li(>\ Co an^ t'orina straina, 
de ore ce acestu cuventu eate forraatu, 
prin suftìssulii niu san nia, d'in rado- 
cin'a da a lui (/a-re, ìntogmai ca si strti- 
riia san strantu {:=straiu), d'inradecin'a 
strii, care a datu inco stra-tu, eie; ra- 
«iocin*a «In a lui dare nu oste de certu 
slavica, ci commune totoru limhelorn«- 
rùt: in genere, d'in care facu p.irte si 
liinhelc jilavice, si in parte, sub fornra 
«la. radecin'a oste propria limbelnru ro- 
UJunice, pre camlu in alti» limbo arice, 
in eoa grecesca, de essemplu, caa luatu 
'""rina Uo i 5w-[>ov=daru, 5i~o(tì-\ii-=z 
*^^4t4, ot(;.,si neiOLMU'a, de certu, nua cu- 
f*'<liatu HÌ nu va outcdià se atlirrae, co 
â– *'i eiitrc ar ti venitii d'in slav. *!atl; d'in 
'^«lecln'a ila s*a traasu, cu suffissulu 
^^•*, si translbrmarea lui à in o h- 
ti»i. <Ió-ni:in:=f/<i-;'M; in romanesce rfo- 
f*«« = Jrtuum, prin seambiiroa lui n 
in >-, (vpfii \i\ dictionariu littor'a N), ar 
fi «Icvenitu doru, si i)rin m*mare s'ar fi 
iifiuu cu cellu altn doru d'in dorere; 
■ctìsta-a eHpleca perirea cuventului donu 
*> u derivateloru ; donartjj donatiottCt 
^^^étihrlu, etc.^ d'in liriib'a romanesca, 
^i4ro a cautatii, spre a evit.l ambiguita- 
I "©il, se tenda entra l'orine ca da-nu, da-ra; 
*'*iendoue formelo, eoa cu n ca si cea 
^^ •', ne afta unite in cuvontulu f/tw-nH, 
*\*> iiniii! apoi darn-icH, darn-idaj in 
Hmlii'lc sorori inco aflà mu tbrm'a cu r; 
**-HÃŒA vecbinlu frane. en-(|jir:=/w daru 
t=griituitu, vedi mai dio,:iu daru); asid 
f**ilir. iiur IO, in locutionoa : in iliiiuo:= 
"> <IoK«'rtu, presenta combinationea a- 
'***?ndouoru Huflisdcloni un sì rw, togniai 
■■^ ^i in roinanesce darn-icu, otc; ìn- 
^/^tìatnlu Dìe^ alia estraordinaria in 
"nli'ji italiana, caro n'a impromiilatii 
**** locuciivented'in fontane .slavice, piU- 
/^ntiVj urliti miverbiu calii diirno, care, 
'*^^ parerea mentionatului invetiatu 
"" ti «lav. (larmo ijau daro;n; noi in^e 



credemu, co italìculu dtmo, ca si roma* 
nescele da-ru, rfu-r-nw, da-r-)i~icu, etc,, 
sunt blastari esciti in terrenu romanicu 
d'In radecina romanica, cu atfitu mai 
vertosu, co unele d'in aceste forme neci 
co essistu in slavìc'a antica, cnniu, de 
esseraplu, darnu,d(irnicit. dirnicui, etc.; 
èro acellea ce essistu ca iìnrft:=:r/arM, de 
essemplu, n'au desvoltatu acea varietale 
de insemnà ri, ce au in lìmb'a romà na, 
unde se vede, co a mersu bene cuvon-» 
tiiliii ca nnei piante in propriulu seu 
panientu. 

DARU, s. m., pl.-tt/"/. «loMiini, muTius, 
oblatiintv stroiia, rntum, bcu^Ucium, re* 
muiieratlo, pnemlum, natura apta^ fa- 
cuMas/mìroiiluin; i>rocllTUa8,proiienNlo, 
nnlml ti.ihitns; rratin (in intellessu re- 
ligiosu); co se da cuiva : l. ile unu omu : 
l. pentru caacestu-a se si satisfaca nobi- 
lele sentimentu de genorositato si de a 
tace jìlacere altui-a : dupo una trMa 
si hdrana datimi lioimnii, in ditia de. 
annulu noti, si facu daruri untila al- 
tiù^a^ dfiu dnruti mai vertosu copiiloru 
si servitoriloru; accsfea se nutnescu da- 
ruri de annidu non (^atin. 8ti'cna):= 
frane. (Hrennc>s); avtUii generosi im* 
partn daruri de foia ijentdu pre la on- 
noscutii loru; darula este cu totula gra- 
tìiitn, altumentrelea nu ar mai fi darti; 
darulu se face , cumu dissemu , d'in 
cellu mai delicatu sentimentu, senti- 
mcHtulu do lum-fatc ^ jencrositaf-e ; 
dóco s'ar face d'in sentimentu de mise- 
ricordia^ a*ar mai lì diru, ci elemosina 
san mila; darulu nu umtlcscc, ca elemo- 
sin'a, pre cellu cui se da; darulu nu e, 
cumu este de regula, clemosin'a, unu ce 
neìnsemnatu, cà tiva bani de celle mai 
multe ori, ci potè consìste in lucruride 
cellu inai mare pretiu : face cinemi daru 
eeMìnicnk stralucUe, artnessarl de cellu 
mai hunu solu, mo$ie cu bune si fjrasse 
vcnituri, eie; darulu, in fine, 7iu impHca 
de iwapmratu lipftc de densulu d'in par- 
tea cellui eui se da; — d'in couceptuln 
de (fratuitiUc ullu daridut docurru pro- 
verl^ii si locutioni ca urmatoriel*» : cal- 
lulu de daru nu se cauta prt: denti-^cìx 
ce capota cineva fora labore sì piata se 
cade so so multìamodca, cbiaru déco In- 



«8 



DA.B. 



croia capotata asià nu ar fi togmaì cumu 
s'ar cade se fia; in daru amu luatu^ in 
damdà musi ywizzfoTa piata amu hiatu, 
fora piata si dìimu; 2. pentni ca se ca- 
stìge amorea si tavorea ceUui cui se dà 
durtdu, san pentru ca s^ i se arrete res- 
pectu si deferentia mare : mirìi tra- 
mciiu mireselont, inainie de nuniaj du- 
ruri de differita natura : vestiniente, or- 
namcnte si aitele; spre a impacà pre dici 
sì a castiga a loru favore, nu se ceru 
daruri de mare pretiUt obolulu veduvei 
este totu asiii de placutu dieiloru ca si 
jìrctiosde daruri fucute de avidu in vase 
de aunt si argentu; cei irei magi de la 
resaritUt cari venira se se inchine prun- 
cului Jesus, addussera acestui-a daruri 
aurUj smyrna si thyiuìa; tati satcnii, de 
pascCj adduru unu daru preuiuhà loru; 
3. pentru ca se reconipensedie uuu ser- 
vitiu facutu sau de facutu : déco mi vei 
face acestu bene , ti voiu dà unu daru 
fomwsUf una parechia de annessari de 
cea mai luna vitia arabica; fiendu co 
te ai portatu totudeauna asià de bene 
cu mene, ti facu daru una d'in mosicle 
melle; fa ce te rogu, si bunu daru vei 
ave de la mene; — II. de Dumnedieu, de 
Datura, prin ìnretin : de^yìositione na- 
turale, appiccare firesca, talentu rarUj 
f acuitale denti fisa, calitute superiore, etc. : 
1. cu inteUessu bunu : a) in genere : 
nu totoru^a au datu Domnedieu tote 
darurile; ci unuiga dandu profetici, aU 
tui-a dnrnlu poesiei, aliui-a dandu po~ 
terci de curentu, altui~a daruht san- 
titateiy altui-a dartdu patientci;prelonga 
multe reUe aresfu omn ore si ellu unu 
daru bunu, co nu cstc furiosa si vende- 
cativu: b) in speciale ; gndia, daru di- 
vinu, tradiisHU in sciiptur'a sacra si cu 
ckaru, dupo grec. /api; : co totu darulu 
dcsusu vine, deh tene, parentele lumine-^ 
lorui/oradm'ulu lui Domnedieu nupote 
fi cineva vattu de tdlegcrc; a lud cu iva dn- 
ruJu preutiei = a despopl; legea prin 
31oise s'a dota, irò darulu si atìd*'verulu 
prin Jeius Christos^ò vójio? òià Mwj- 
Oacu; £00^, Tj 5è x^P^^ ^"'' ^i à Xy]òv.x 5ià 
IrjOoO XpfjtoO); 2. cu intellesisu rempor- 
nirerea,invetiureu, patima,calitaterea: 
pre longa alte daruri are siprecellu inai 



DER 

reu d*in tote, darulu betiei; darulu ear- 
turariei rninedin avcrea si chiaru sane- 
tatea cellui ce Vare, (vedi darnicu). 

DXRl]\RYi,-escUj v., donar*?; a foce 
daru, mai vertosu in insemnà rile de sub I. 
alle cuventului Jar«; precumu latin, «lo^ 
nare adraitte doue constnictioui : do^ 
iiar« alfcul AlUjiiid sì <touare allquora 
ali<{ua re, asià sì daruirc: a darai cuiva 
ceva 3Ì a darui prt cineva cu ceva; dif- 
ferenti'a de intellessu iutre aceste doiie 
inoduri de constructione este indestu Ila 
de delicata si snptìrQ : a danti prc ci- 
neva cu ceva pare a espreme uuu ce mai 
solemne si mai iiisemnatu de cà tu a da- 
mi cuiva ceofif de ore ce se dice : n<Ia' 
rui pre cineva cu una boiarìa, sì nu 
darui cuiva una boiarta; a danti cm\ 
ceva va se dicasimplusicurutu : a fai 
unu dm-u r.uivii, lucili pontru care uu s( 
cere de cà tu bunctalca daruitorialui, pre' 
candu a darui pre cineva cu ceva da se 
intellega, co daruitoriulu cauta se tU*- 
mesca pre cineva d^in sentimeìitu fkju* 
stitia pentru merite insemnate cu cev\ 
insemnatu; daruirea cuiva cu ceva 
a.^ià déro ca sf una remunerare 
servitie insemnnte ; pre candu d^ifui 
rea unui ce cuiva este una actione pro- 
vocata numai d'in sentiraentulu degem 
rositate, de bencvoicntia, de favore, etc.j 
unu privata darucsce consangiloru 
amiciloru, eonnoscutìloru^ hani, mosit 
etc; vechii Domni ai Rominiloru dn^ 
ruidupre bunii dn-cgnton ai terrei cu bih] 
ierie si cu mosie; unu priratu potè darai 
d'in sentimcììtn de buìietate, tota avt^' 
sea unni institufu de benefacere; dérn^ 
d'in sentimr.ntu de justitia, darucsce 
ceva insemnatu pre unu vechiu scrvitt*rii 
care in tota riatta Va servitù cu tragct 
de anirtut, cu fidelitate si dcvotamentu, 

DEALU, 3. m., vedi deh. 

DEBLA si derla (connoscutu de m 
numai sub ace-sta d'in urmu forma» ni 
inse si sub cea de debìa, aflata numai ìj 
Ruoul)^ s. r, apni^iium caput, immani 
e^pQt; capu de apru sau uiistreLiu, di 
porcn, de ftsinu. de veri-cealtu aniinaK 
cu capu mare, déro cu piicina precepere;' 
de aci, appiecatu si la omeni, cari au 
capulumare, déro cugreuintellegu cera: 




DCT^ 

e^ iMot devVa la acestu oìnu; in devVa 
lui cu grcnpoic intra assemenì idei; (Tin 
tf Oli devia pota csai ass^^mam prostir^ 
déeoMH(rinateuF — proverh. : arccajmj 
nu declamare capUj nu dovl€(e,:^se pre- 
sepe bene; — déco della està fapticu, 
ttonci aceatu-a ar fi inco uuu essemplu^ 
intre multe aitale, cari ar proba, co in 
acellu-asi diventa s'au tacutumai multe 
3Ì variate transfonuationi fonetìce, (vedi 
rnrcfiuj chiorairt'j chiuirn), sprea se ap- 
picca la espressioni de varie coucepte : 
^necumu d'iti taboU s'a formata tabla, 
jirecandu d'in snlnda s'a facutu mai an- 
taoia sttbla, apoi suvhiySmdaj stda; q.sìì 
d'in debillt = slabu, defectuosu, s'a 
trassu mai antaniu Mie sau dcblu, de- 
bili) form'a feminina (hhla si devia 
ijplecatu ca substantivu la una ca- 
prtina defertuosa jyrin atà tu marintf.a, 
cniu si prin alalnlionea de intcUegcre; 
moiarea apoi a luì v in u ar da deidu 
'a, d'in care a potutu essi dndarr; 
\ieie, dorUceUu etc. inco au potutu 
id^ìn acea-asi fontana, C3k ceva si cis- 
€ unui caini mare si tota de una 
data fHoile; espressionea : capn, nu do- 
vleoeu, identica in intellessu, cnmu s'a 
Te liutu mai su.sii, cu : capti, nu devia, 
pare a confirniii acesta suppositione; de 
altumeatrelea dmlare sau datdare potè 
fi in locu de dam^udare, de ore ce d'in 
dasiuare s*a facutu duitnare, din «cani- 



DEL. 



219 



DEBUTANTE, adj. s., care debuta. 
DEBUTAKE, v., a face drbutu, 
DEBUTU. s. m., Initlum, CKonliiim; 
•' -.--r.utu, antaniulu passu ce face oìneva 
lina intraprendere, professione, mos- 
=<;rÃŒA, etc. ; ddndulu aceatci actrice a 
fostu stralucitu: debuttdu nteu ìn ad' 
roeatia nu mi promiite mari successe; 
— neologisnnudupo frane, débili, d»^unde 
Ipoi si debiUare ^*ranc, déiiutcrrra iu- 
«pe una intreprendere, a face antanii 
pas» de incercare intr'una professione; 
dfWan/e (mai pucinu bene : debutaniu) 
=:franc. debutasi := care face antanii 
pawi de incercare ìn ceva; frane, déltu- 
Ut e?te compusu d'in de si buìzztinta, 
secptt^ si de aci : capetu, inceputUj etc., 
(redi si botu). 



DECHILlNLT-a, adj., aeparatus; dl- 
stliiotttB; de.^partìtu, destinsu, respicatii; 
— cnventu neconnoscutu d'in coce de 
Carpati; vedi si chilinu. 

DEGHISARE, v.. neologismu dupo 
frane. Jéeriilser^ascambEl portulu, a se 
investi asià in cfituse nu fiaconnoà cutu, 
si de aci : a transformà asii in cà tu 
se Du se mai connosca. a ascuude, etc.; 
— dé^uise:- oste formata d'in de sì ?iiUb 
=forma» modu, portu, etc., sifionduco 
noi nu vomu dice neci una data 'jhisa 
d'in ?nUo, nu se potè adraitte neci com- 
pusulu dfiffhisarc; travestire esie espres'^ 
dionea cuveuita limbei nostre, pria care 
se potè ìnlociu de(/kisare. 

DELA, s. f., acta; fasciclu, acte pu- 
blice attengutorifì de acea-asi Gestione; 
— cuvontu slavicu, astadi et» totuhica- 
diutu in desuetudine siprincanccllario, 
prò unde erà connoscutu maiinainte» si 
inlocuitu cu (?/)6'A'f(n«,dupo frane. U!>63Ìer. 

DELETNIClA, s. f., calitate de de 
letnicu. 

DELETNICiRErPscM. v., de regula 
ca reflessivu : a se deletnicl, usitatuinse 
d'in coce de Ci i-pati numai ca compusu : 
a se ìndeìdniii zz^ fi dnlpfnicn, a se oc- 
cupi .seriosii cu ceva. 

DELETNlCr,-a, adj., dilijrf^ns, np^.^- 
Ilo iutentii.S;, au'DOsuh; deligente, cui 
place a se occupi, activu, laboriosu, cui 
place a lucra si face totu de una ceva, 
necontenitii occupatu cu ceva; — dupo 
invetiatuln 3lììdosich d*in aceu-asi ra- 
decina cu ifela, adeco d'in sliiv. de1i)= 
lucru, actu, etc, déro, à éco pontru tó/i, 
ca cnventu de carturan maniaci una 
data de slavismu, invetiatulu slavistu 
are deplena dreptate, nu este totn asifi 
si itanh-u del f'tnicu, care oste mai multu 
sau mai pucinu respanditu intre Romà - 
nii d'in differitele parti ce locuescu; for- 
m'a cea mai sempla, d'in care a essi tu 
deìctìiicu, delftmcìrr, etc, este deletf, 
formu adverbiale, ca ;>i trecutc, de orece 
se dice pre in delfte, ca si jwp in trecute; 
acumu delete^ cu forma cà tu se potè de 
romanica, nu e si nu potè fi slavicu; ca 
adverbiu ellu duce de a dreptulu, si j>rin 
forma si prin intellessu, la deleptc sau 
dilepte, in locu de dUecie=ihiìtì, di- 






220 



DRL. 



leet« , in care p san e a cadìntu ca sì 
in dereticu in locti de derepfìcu sau de- 
rcdiciir=:ciì una forma latina dlr^c- 
tico; dillTere^ (J'in care dllPctuH^ sì dì' 
lectp, are si insonin.-ire (le occupare r» 
ceva atientivn si neprecìpitata, cumu se 
vede mai allessu d'in derivatele \\\\\- 
iren8« dillfrentfir, dili^Piitin; tìclcte asii 
déroareform'alatinesciiluidilecte,siiii- 
semnarea latinesciilui diliMrenter, si p'riìi 
urmare si in forma si in intollossii, n>- 
manitatea acestuì rnventu este pr«? de- 
plonu justifioata; d'in lìrlrU^ prin snf- 
tissuìn romanicn icu. s'a na.scntu dele- 
ticu, do lindo apoi : drletieire. indcìeii- 
ctre^ etc; parente de familìa ddeficu 
estezrin intellossu cu latin, pater fami- 
llas diliirPiis: licid*a n d'in dcìelnicn in 
locn de deìetirn esto nnmai nmi adaussn 
alili carturariloni dodati cn fonetismnlii 
slavìcuj — la acea-asi radecina sìaviea, 
dolo, Yofore invetiatulu Mddosieli si de!- 
nicn, dclnida; noi n'anin iiuditn ncci mia 
dataaoL'stneuventeiironuntiatoinpoporn 
d'incoiifidc Carpati; lo afli^inu tn-eiitr» mi- 
mai in dictionarie cdìt^tp d'in collo de 
Carpati; déro, dócoollesìmt umlevapo- 
pularie, apoi nu potu fi slavici?, ci essìte 
d'in acea-esi fontana cu delehiicu, ddct- 
nicki, prescnrtatp in delhiicu, ddniai, 
dclnida, parto d*ìn necesaltatea intel- 
lessului, parte d'in a armonici fonetico; 
in fine la slav. delìi (provonitu d'in rade- 
cina dlllerita de a luì «telo, care vino 
d'in radocinia dii=:punere, faccre, do 
unde latin, cou-de-re, germ, thiiui=fa- 
core, anglic. do:^facere, ctc., pre candii 
delu se refere la radecin'a dn:=ìmpar- 
tire, de unde ^ec. 5at-£iv=impartii-e, 
gemi. Iheilrrparte, otc.), la slav. dcliirr 
parte, refere invetiatulu sla\istu si dcl- 
uitiaj delnitiora, cuvonte de asseracnca 
neandito de noi d'in ^nr'a popornlni si 
aliate miniai prin dictionariele do d'in 
collo de Carpati; de'ro si acestea se e- 
spleca cn mnltu mai bene prin reduce- 
rea lorn la acea-ai*J otymologfa , ce noi 
amu datu cnventnlni deìetnicu; ce in- 
tellessu ar da drlniiki, in locn ([(^ dclni- 
da, forwiitn d'in piTscurtatnln d'ìnim, 
ca locu aUtirafn , dét-o lu refere ciiieva 
]a»lavic. delu^parte'r' ca cumjnt itine de 



m^ 

indeleter^à f* lucrare, se espleca asià de* 
bene, ca si fly/rM=ra?«r, d*in asrere^ lu- 
crare. Tu limb'a sìavica delti are si ixi^È 
semnarea de munte y si la acestn-a rc^^ 
fere invoMatuIu slavistusi romanescula 
dealu; déro in limli'a slavica cuventulu 
sta de toln ìsolatn, jn-e caudn in roma- 
nesre se alla intr*nna familia destullu de 
intensa : delufiu, deJusioru^ delosxu de* 
hirosuy delin, delianu, etc; d^^ro in lim- 
Va slavìca cuventulu este una enigma 
inesplicabile, si prin urmare cn mai 
multi! doreptn potè cineva affirmd, co cn- 
vcntidn d'in ìiinl/a romana a trecutu» 
in eoa slava: invetiatulu slavisti! citedijJlH 
Oli orocaro su]itÃŒTe ironia esplecarea data 
do dictionariulu «lo Buda : d'in latin. 
Mìiin^^ panwntu, gìohìdu pamentesou. 
sau d'in {^rccoiìko^^uwederatu, cspnsit 
vcderii, pentru counu mnntceste canuii 
espnm i^ederii; noi inc^ nu sunterau sa- 
tisfacuti cu acesta esplccaro; dt^ro, candn | 
cineva nu alla un'a mai satlsfactoria . 
cauta se so multiamosea do nna cami^_ 
data si cu dons'a pentru unu cuventt^f 
asìA ile pjron de esplecatu; cn tote ace- i 
stea noi nu aftà mu suppositionile lucra- 
toriloni dictionariidui de Buda asìà de 
lapedatu: latin, tellus, ca si terra, are, 
in cei mai buni autori, si intellessula 
de nscatu in oppositione cu ap*a sau 
marea, si prin urmare intellessulu de 
massa inaltiaia, rcdicata; t^ec. rsXo? in 
cello dono d'in insouinà rìle selle in ap- 
parontia nocoiiciliahilì, adeco insemna- 
rea do llnlsi^fìnitn sì cea do inairihtra* 
t«s=:(mai mare), mi se potè esplecà al- 
tomentrele de oiitu referindulu la teX^w, 
care ìnsemna si a se rcdicà , a se inal- 
fid : y.m à vaTTXXovTo?=rcsarindu , in- 
naUiandu-se sorole; nu vedenin déro ne- 
mica, ned d'in partea formei, neci d'in 
(lartea intollessului, care se se oppnna 
a refori dclu la acoa-asi fontana cn M- 
lus sau TéXo; ; de alta parte dUlU , 
d'in acea-asi radccina cu groc. ^7)Xo;, 
are si insemnarea de 8u!>Ural8:=:inaltn, 
redicatu in regìonìle de susn alle acrn- 
lu! : Tiaj dialcs^cMli d'in reg-ionile do 
misu alle cerulni ; 5*^Xo; eri\ la greci 
insul'a de nascere a d'mdui dillci^ moni 
essitu d'in unde in a dcnsuj spre a fi 




DEL^ 

^mv^u acesiui dicH, ni a sorusci Diana^ 

*hft\t luminei de iiopte ; asià dtiw iii- 

' una. suppositione, ca si iti cea-alta a 

.i.fiioitrtrìiilui tic Binia , cuventiila {Ir1n 

•u.i <i'>,i{fi ^Q esplica si in Ibrmafii in in- 

rllr'ssu; mai multa nu se core do 

lj una Luna otymologfa ; vomu adauj^ft» 

nuinui co deiiu (déco mi ctnnuva tisie 

liirr. dt'll), inHouma in raniaiit'scc, man-, 

u,'tUu, hriui tii'svoitnttt , etc, inscmniìri 

inalogf» cu alii* ^recescnlui •zt'Kr.o- ce e 

.-•i mai ciiriosu cuventulu tnl^mesm, can» 

fmre a nu are noci in clinUf neci in ma- 

ned, cu intellossuhi cuventelorn té)^;, 

TéXr^;. etc., sta cu Ute acestea, aifitu 

prin fonila, cà tu si priiì intelle-^su, in 

strÃŒDsa Iettatura cu groc. TiX-ita=mo- 

cirlii, ceDK^ntd, eie.; si cuv<;ntulii gre- 

cescu se refere invodeiatu la zélXio. cu 

int^n**'^«u de cera cu care se conslrue, 

0* ' min nh'ftf'in, 

.!_! :.,-<>. adj., grandi», robitstus; 
bene d^sooltatu, de statura mare si 
ictnra mundra si hene legata, ro- 
isia^ \oinicu; — in speciale: iMiu, ca 
ib^tantìvu, anuat» d'in gard*a domui- 
in cari intra prc allottsu coi mai 
si mai bene lacntì voìnicì,{vedi 
lici^). 
DELNICIA, 3. f., cantate si portare 
delniat. 

DELNTCU,-rti adj., olc^Ans, conciu- 
wtBf oroAlna, tiitlilu;*; olc^ante, bene a- 
dornatu san tlìchìsitu. eu ingrigìre ìm- 
braocatu si ^'ititu, (veili delctnìcu). 

OELNITI A, s. f.;flTor, mjru^^in canipn 
aratii ori de aratu; canepetu san uj^tu 
!4rmenatu cu canepn, (vedi (kfr/nicu). 
^>!'XX1TI0RA, s. f., dominutivn d^in 

da. 

VÂ¥.W^V,'n, adj., plenu do dcluri, 

WiLi! [(holustixuìiah)^ s.m.» pl.-nr/. 

n.i.i»; collina, locu inaltiatu, mai mieu 

ii - I le catuunu munte; i>roverb.: peno tr- 

' j mtiie iimldu siuniu-alle=:m-à ì aunt 

filli'.»? ob?t:irlo do inrinsu, mai are se 

i'-'-i mnltu tempu, etc. (vedi delctnìcu). 

0£LUlvOSU,-(i, adj., de acea-asi in- 

Ui-LLliUt 8, m.t pl.-r, deminuti ve 



DBO. 



221 




DENTA , s. f., pcrTisrlUum, prevo- 
^hiareservitiu divinn t'acutii in tempuhi 
uoptei, — cnvtMitu slavicu cadiutu cu 
titilli] in desuetudine inaintea romane- 
Hiului f>rert'(fhkor. 

DE«»SEBÌ. adv., vedi ih-osebWr, 
l>Ef)iSEBIUK,w.s<«, V., separare, »e- 
ct^rnere, dlsllntrtiere, (llsvcriicre, «ll^nn- 
?iC(^ri», (lIjiMtIrarr; dirtVrrc, discrepar»; 
cxiHiUcris cluri^scnre; a ilesjtartl nnu ce 
ile iilUi ce, cu care sta in leg^atura ; 1. in 
iiitellessn materiale nmu hmm vconomn 
rurale dcosahfsrc in data litelc langede de 
crUr$rnatose;ìttdlua de apoi judocaiO' 
rhdu ìttmn va aìlet/e si va deosebi caprele 
d^in Olii; fìnto ttemnn, (raie.oniu lucrafu 
si sfrinsula unuhrUy di' astadi inaifiic 
canta Se ne df^osrhimu ntttrile si se fa^ 
cnnu fiacarc d*in noi pronomlit dfioste- 
hiia; V bene a deosfbi copiìlii de copilh^ 
dupo ce se facu maiimiri, sia n?< ifassd 
se sieda »i se. dorma impreuna in un' a 
si acca-osi incaper e; 2. in intellessu in- 
tellectnale, candii despartirea nu se rea- 
lisacu fapt'a, ci se tace numai iu monte: 
celili mai humi daru ce Donmcdleu dede 
nmuhii este facnìtatea de a deoschl 6e- 
nele. de reu, addcvrrulu de fncnfioneju" 
stulude ce nn ejusiii; gustulu dcosehe* 
sc^ acndn de dulce; cu oehii deoscbimu 
idbuìu (le negru: 3. ca reflessivu, a se 
deosM : a) in acelle-asi insemnà ri ca st 
in form'a activu : rftyjo ce se insoraf fiii 
se deosebvscu de jiarcnti si facu casa si 
economìa proima ; Wciiinsemnaro neu- 
tra : a ditterl, a nu acmenà , hì in spe- 
ciale : a nu fi san nu face ca altiì, si a- 
cesta-a : tiau in intellessu rea : a fi scn- 
i;ulariu, «stravaccante, a av^ mania de 
originalitate, etc, 3au in intellesu bunu : 
a se deslinge, a se iusemìii, a stralucf ; 
frate dr frate si se deosebescc, necumu 
omu de omu; in poHu^ in rorba, in totc^ 
accstu omu ere sescdcoscbcsca detot<t lu- 
mea; in acea batata memorabile 8*au deo* 
sehitu prin barbatila lorn mai' multi fa- 
pitani; de acl si insemnrà ile de intensità 
forte, raru, etc., ce resaru mai vertosn 
in participiulu : dcosebitu, si in iufìal- 
tivulu : deosebirc : omu cu deoscìtirc reu 
srforte reu, nespusn de reu; mai ctt 
deosebirc :=^ la^xì vertosut mai allesdu; 



222 



DEO. 



ti rtcotmnendu mai cu deoathire pfe loia 
mm; cnlifà tì dcosehite :=cvi\ìihiì diverse 
si difterite unelo de altele, si : calità ti e- 
Fcellenti si rare de aflatu; rmiafe deose- 
6i7a— reutate nespusu de mare, — deo~ 
snbìttt rf€^afora de : in septeman'a a- 
cesta aiDiJ pcrdutu pairu boi, deosebitu 
de ed ce mi att motitu sejìieman'a tre^ 
caia; — deoschire pare a so confunde in 
celle inai multe d'in inHcninà rile selle cu 
aimplulu osehitr; cliiarn frasca adver- 
biale : dmscbUwdt se dice si : ose- 
biiu df\ fora se mai adaugemu sì alte lo- 
cutioni, de essemplu : a osebì mie de c«- 
jìTCf si odeosebi oiìc de capre, in cari in- 
tellessulu compusiiliii dt.:osehire pare a 
se confunde cu allu siniplului osebire; 
inse (lifferentie reali essistu intre celle 
mai multe d'in aceste espressioni, si 
acestf' ditt'erentie resulta d'in delica- 
tele uuantifì c« prcp. df adauge la in- 
tellessulu conipusnliii deosebirr,{\ei\ìde 
in dictionariu): de assemenea resulta 
ditt'erentie reali d'in differita constru- 
ctione cu de san d^in atà tu a simplnlui 
osebire, cà tu si a compusului dcosebire : 
a osd/i capre de ai si d'in oi; a dcosebi 
vite de i>i(e, san d'In tnte, (vedi de asse- 
menea rfr in dictionariu); — osebire, à 'itx 
care compusulu dcusvbire, este si ellu 
derivatu d'in iniu advorUiii : oseìn^ care 
sub acesta foiniiì sinipla inai un ne aude» 
ci mimai conipusu cu df : de osebizz 
separatlm. seorHlm x a i>tn deosf:hi^^d. 
sta la una parte, despartitu de altulu 
sau altri, cu care ar fi se sté impreuna; 
asià si a punc de oscbi=zii pune de una 
parte; si cu in : in de os'ebi : a vorbi 
cuiva in dcosebi=z& ì vorM, tra^nndulu 
de una parte, ca se nu audia si altii celili 
vorbite; — dupo invctiatnlu MiUosich 
form'a oaebì, d'in care s'un nascutu ose- 
bire si deosebirfj ar fi vct-hiiilu slav. o 
seller xa^'èaoT^v^pro ho, Brcitmz=ùi 
senCt cu sene, si de aci : in parUadariu. 
de una iHirte, la una parte, in secretu, 
isolata, etc; atuuci acestu-a ar fi unnlii 
d'in rarele cuvente, care s'ar fi popula- 
risatu intre Uoraà ni si carui-a liomà - 
nulu ar fi applecatu formo romanesci es- 
pressive de celle mai delicate nnantif? 
alle cugetà rei sèlle; noi inse, avendu in 



mr. 

vedere co Komà nulu a formatu d'in 
cea-asi radeeina, d'in care a essitu 
slav. spbè^latin slbl si stbp, a formai 
si alte cuvente, ce nu essistu in linib'i 
slavica, cumu : ù/tìi^individu, fientii 
cu Ì7idividualitate jyropria : d'in dm 
ce au iniratu in lupta, irei insi au 
ritu si nutìuii doi insi au scapatu; 
unde apoi : ÃŒnsttsire^appro2}ri(iref etc.j 
avendu in vedere co form'a de pronuntii 
Hlbo, care in usulu de astadi se di( 
numai cu b moiatu : sie, a potutu, cad' 
alto multe forme, de essemplu : aiba in 
locu de nbia.=zUfihtià i, pre longa alte 
forme cu b moiatu in v san cu totulu 
disparutu: nrere =r babere, ai in loca 
de abi sau ari^habes> etc, form'a de 
pronume ttibe a potuta, dicemu, assiste, 
in tempurele mai vechie, si in romanesee 
cn form'a mai depiena : sibe sau neh^"; 
avendu in vederea, co particul'a t>=r«b 
s'a applecatu de Komà nu si in altecom- 
positioni, care nu se afla in limb'a la- 
tina, de essemplu : o-morirc; noi nu ve- 
demu pentru ce osebi d'in o si sebiszn 
scbe, n'ar potè fi una compositioue fa- 
cuta de Romùnu d'in mentìonatele eie- 
mente romanesci, si cu atà tu mai muliu, 
cu cà tu cuventele slavice essite d'in a- 
cea-asi radeeina nu presenta necì puri- 
tatea de forma, neci varietatea de in- 
tollessu. ce au acelle-asi in roraanesct'. 
DRPESIA, s. f., scire prin scrìssa 
data cu cea mai mai'e rapiditate pot-en- 
tio8a;— neologismu dupo frane. 4òpèche 
cu acea-asi insemnare, formatu d'in vfìr* 
bulu <lépécher=:expe(^l^e::=rft'^7WlC(W'?» 
espi'dire,pornirein graba, etc; precnmii 
empècber=imp«>(tire=:imj:>e(7irar(f, i"" 
tardiart, etc; in alte limbe sorori oa- 
ventele corvespouditorie cu celle fran- 
cese suna : jtal. paccio si ÃŒmpacclo=;>^- 
dira, imjiussu; dlspAticlare san .«pMcl* 
are:=:franc. ilépècher; isp. si port. emp«' 
cho=Ìtal. Impaccio. dP6p«cbar^fraDi^- 
ilépédier, etc; dupo unii aceste cuvtfQ** 
aru fi luatu nascere d'in acea-si fontani 
cu alle nostre : impcdicare=zhi. Impe- 
dire, despedicarez^ì^thì, expedlre; ti*ip*' 
altii d'in lat. pactum, de la pachcl^'^f^ 
in voi, a se obìegà , si de acf : a seUgà y f* 
se incurcd, a se itnpcdicà y etc; dupo alti^ 




DEK^ 

d*iii latìu. paotum d'in paii^ere^ 
, de linde si alle nostre : im-pin- 
9fT€, bagare, paganti, etc. (vedi hagare 
* rosari uj; doro veri-care ar ^ origi- 
jventiiliii francese d.'pGoho, certa 
•mie co ella nu potè std in ronmuesce 
ab form'a : dvpesia, precum ucci ver- 
biJn : ilep osili re=^a traniette ima de- 
y- ' side se dau astadi mai numai 
1'- 'fu, si piin armare n'amii ave 

Iij#?«r Deci de depesia, neci de dcptsiare, 
ci in locule aru intra cu mai raulta de- 
/fptate : telegramma sìtelegrafiare; déco 
mse amii tiné se avemu nnu cuventu cu 
intellesisulu mai generale dtìdepesia, a- 
tuncL aniu potè trage d'in rspedire far- 
le : e^iKdda:^depesiUj ai esiK:ditare=z 
are. 
EPESIABE,-iVrffM, V., vedi depesia. 
ERANGLVIiE si deranjarericdit*j 
., Tedi arrangiare. 

I)EKANAT[J,-a, adj., curentu atlatu 

lUmai in dictionariulu de Buda cu in- 

emnà rile : 1. nemesuratu, nemoderatn 

= petulans, Incontluens; 2. insolente, 

*C5erbìcosu, nesuppusu, rebelle, pertinace 

-^nct^ntniiiax, prrtiuax, cerrlcoMu»»; — 

â– <^apo acellu-asi diciionariu conipnsu 

*TÌD : de, reu si H«/M:=(natu»=;ursa<Yn), 

«ìrecamu : forte rcu nasciUu si crcsrutu. 

DEKBEDEU, s. m., erro, s.rdidns 

'«cbiilu; uiiu hate-poduri, orau fora ca- 

J>etaniu, vagahnndu; in speciale : cop- 

Jiillu mare, care ambia numai dupo jo- 

<ttri, fora se se occupe cu nemica seriosu; 

— ?in locu de trepcdeu d'Ìn irv-imlare? 

DEKESir,-(i,adj.,applecatu esclusi vu 

aumai la cai, cari au pre pelle, peri si 

libi si veneti si rosiateci : calht dere- 

Au^i'^uus albo, leucophieo et phunlc- 

M co1or(« tlUtinctiiìi» 

DEKDIA tii dr.rjia, 3. f., calitate san 
fipta do dn-diu. 

DEUDIU si derju,-a, adj.^uutlftx, le- 
•trarius^ perttnax; cerbicosu, cutedia- 
* ■'!. temeraiiu ; — de aci si verlmlu : 
"rrr, sau inderjire, cumu si indras- 
''tfr, de unde apoi : indrasnetiu; — 
M'itì slav. drìizii, cumu gustine invotia- 
H^Mtklosiclu sau de a dereptulu d'in 
*ct*a-usi radecina commune, d'in care 
tì alav. dr&xù^ grec. Opa^ó^, suuscrit. 



^_^_ DE8. ^ 

dlifà ì In romaiie^ìce aflà mu unne de 
multe raJecine, cari parte au forma mai 
originaria decà fcu in cea latina, parte 
lipsescu d'iu acesta d'in m-ma limba, 
déro se afla in alte lìmbe de stirpea ari- 
ea, un inde iu celle .slavice; in latin'a 
classica, in addeveru, d'in radeoin'a 
ce a datu derdiu afià mu numai numeni 
proprie : Driuiiii, Drusllla, prt^candu iu 
latinìtatea media se afla di'usuH-a, ca 
adiectìvu cu ìusemnà rile de rlj^idus, 
conturaax, etc. Vericiuuu aru fi inse, e 
de notatu, co cu ventale in cestione au 
cadiutu in desuetudine pre longa aitale 
de acea-asi innemnare si de incontestata 
romanitate. 

DESAVAxNTAGIU, desavantagiosu, 
vedi avaniagiu. 

DESAVERSniE,-c5CM, v., perflocro; 
cuventu,- precà tu noi scimu, usitatu nu- 
mai cu fonu'a participiale ; desavcrsitU'- 
a :^ porfi*ctua=:^t7/t'c^K, fora neci una 
lipse; déro si acesta forma nu este popu- 
laria; mai usitatu in tote forraele este 
9 mpiulu : saversire, care, dnpo invetia- 
tnln Miklosich, ar veni d'in slav. sttvrfi* 
9iti=abbulf ere=ra aÌMolvej a fiìilj a de- 
plenif etc; èro, dupo invetiatulu Schul- 
ler, d'in vecliiu germ. fard sau faord 
^nou germ. terìl^ := (erminatn, finitUj 
gala, etc: care déro d'in amendoui acesti 
invetiati are dreptate? numai unulu de 
certu, sau neci unulu : slav. silvt fiditi 
este unu conipusu d'in mìì:=ooiii=cu= 
si d'in vrflsltl rzperliccrc, care si ellu 
este unu verbu derivatu d'in Triicliù=: 
cacuiueu=tYT/Ì!<; la acestu cuventu re- 
fere invetiatulu flavistu si : rer/ii, saver- 
sirej covcrsire, afersire, fersirty ferslania 
sau afersiania, afersUu, ohersiUf verhov- 
nicUj si prin armare, ca unulu ce pro- 
duce mai multe probe, are sì mai multu 
cuventu deciltu invetiatulu germanu; 
déro iiitrc probele produsse cauta sode- 
stingemu bene pre celle ce au liepliaa 
potere de celle mai pucìuu probauti : co 
vcrchovnicu, obersia si celle assemeni 
sunt de certa slavice, nu mai incape in- 
doueutia; elle au fostu si snnt ncconno- 
scute poporulni; pucine cliiaru d'in fa- 
ciele basericescì au :<ciutu si cu atà tu mai 
pucìuu sciu astadi co va so dica vercìwv- 



m 



DES. 



tiicìt; déro pentru forme ca vrrfu. corn'- 
sirCj sfcrsire, vm-ftia, la cari gè potè al- 
laturÀ si sfercu cu derivatelo selle, se 
potè, cellu purìmii contesta ongiiioa sla- 
vica, si cere investi^ationi ulteriori, cu 
atà tu mai miiltu co si slavicului /Trtc/irt 
nu s'a datu u\cx> una esplecare nniltia- 
mitoria. 

DESAVEUSITU,-a, vedi demversirr. 

DEiSBLANIRK.-^'A^CM» v., a descose 
blan a ile \ai\mì vestÌiiientuXve<li/>?awri). 

DESCAIMAClIiF.r':w.f/, v., de acoa- 
asi insemnart» cu ifff,^inf'ticire sì desmor- 
(ire, — cuveutu necuanoscutu none d'iu 
audite, ci afìatu nnmai iu miele dictio- 
narie 

DESCjVLIRE,-f5r«, v., a redicà ra/i- 
titr'a, luim instnimentu taiosu, (vedi ca- 
lire). 

DESCAIiLWARE, v., adesface ceva 
ìnrarìi{ffthu (vfHÌi carìitpj). 

DRS(;LEntK,-?>mi.' V., a destace, a 
deslipf ceva ìudeiiuj (vedi cìeiu). 

DESCLL\CIRE,-r6ct<, v., a desface ce 
e indincitttj (vedi clindu). 

DESCLESTARE,-f^''«, v., a desface 
ce e indestaUiy (vedi cìeso^). 

DESHA5LVRE, v., a scote haniulu 
unui callu, (vedi hamn). 

DE8TANTIAREre</iM, v., lasare^ rc- 
Uxare, dlnsolrere; adenniatid, a laber- 
tià ; de regula ca reflessivu : a se demtn- 
fia=a se desmatià , a se labertiii, a se 
destranià ; si mai vertosu iu intellessu 
metaforicu : a se demoralìsà , a se des- 
frenà ; fomi'a cea mai desu audita este 
partic. tìesiantiatUy cu ìntellessu de a- 
diectivu; dcfUìiatiafn.dcmoralìsatn, care 
in portu, ca si in portare, arreta eoa mai 
mare neglejrentia si lipso de severitate, 
de cuMipetu si de niesura; — cuventulu, 
dupo forma, pare a fi unu derìvatu, prin 
compnnere cu dr. d'in sìaììtiit; déro iii- 
telle.^sulu nu se invoiesce bene cu acesta 
etymolo^fa, afora d^co nu s'arluà sian- 
Uh in intellessulu de margine, hoiariu, 
in care s'ar cuvenf se sté unu lucru, 
asià incà tu desiantiare se insemne pro- 
prie : cssire d'in inarfjivr. sou hotarìr ; 
in italianesco sciatto, ca formati! d'in 
«x-*ptnH,insemnaj««;)^M,«cci(V-j///f<,etc., 
si la acea-asi fontana s*ar potè mai bene 



refeH allu nostru dcsiantìnrr, cu inteh 
lessulti ihuiesproìdfn', di'afacerBjà eUn 
ìuarc, etc.; ìnse si dupo form'a ù du\ 
intellessulu seu ca mai bene sepot^» refej 
desiavtiarc la una forma dtscmlu 
locu de deschiSHf tTin care a es^itud* 
chitiarr, corruptu prin pronnntia in de 
shìtiarr san <ìrsitìtih'arr; in limb'a la- 
tina Aosiiìììcius^idescinsu, ca si in 
manesce draianiiatUj insenina negligeni 
tfsiftrellfi, fora riftore ai ritjorr ndUu 
portUj vatu si hi portare si nigfim 
prin urmare cnveutulu cauta se se sci 
si se se pronuutie descintiarfi san dfisinii 
are, ca se se ev it e veri-ce allusione la stai 
ita, la care duce prin form'a disiafitiarel 

DESIUCHIATU,-rt. a.lj., .if.lpìous 
smentitu , intr'itnu urechia, intr'una 
pario;"*Iu]H> forma cuventiilu este unu 
participiu d'iu unu verbu desiuchiarc, 
care, precfitu irisine scimu, nu se dice; 
sclocLMi, in italianesce, va se tlica ^oh^m, 
vctoUt, si prin urmare allu nostru d 
siuchiatu potè, dupo forma ca si du] 
intellcssu, a se referf la acea-asi foi 
tana cu ital. scioi-coy care vine d*inej 
Sìtcnts^ora sttccn, asià incO-tn cuvei 
tulu itiacmna proprie : lipsifu de succUy 
side (ìci: fora gusiUtf ora jndecata^ etc, 
casf latin. Kapero, care incoinsemna]iro- 
prie : a arv gusin, sì de acf prin meta- 
fora : a ai.yé jttdecttta, titcnir^ si d'in coi 
tra desipere::=a fi ÌÌjìsìÌh d^ (ftisiu^ si 
acì : a ^ lipsifu dr judccafa. de nwntr^\ 

DESNADEJDE,' s. f., dosperanth 
oppusix la nadcjde; perdere de veri-< 
nadejde, starea uuui omu ce a perdui 
veri-ce spfrantìa; deaci si verbu : dei 
ìKuii'jtfuirv, de regula ca retìessivu 
se dt'5»of7c/(?«t=:ilc8perarc^M despert 
df^svndrjdu it n=: Ac^peraUtszzidvsjiert 
sandespa-ìu cumu dicu Macrdoromanil 
careaì>erdutu veri-ce sptrantia, care e] 
staro df'sx)aU{h\f asià in cAtu nu mar 
sperautia de scaparea lui; — desnadejt 
este compnsu d'in dcs si nadfjde=. 
ranfia; nadcjde presenta combinatioi 
fonetico straiuc lìmbei nostre, ca vonil 
d'in slnv, nadejda. 

])ESXAUEJDUIRErr5«i, T., Vft< 
desnndejde. 

DESÃ’BICINUmBrem,v-) adeabj 



____ PH8. 

de nnu obiceiu^ a desvetià de unu inve- 
li■^ ce a luatu cinevà ; — conipusu d'in 
fÀieinuirf cu partic. deSf èro obicinuire 
zza invetidj a deprcnde, a dcdù, a abi- 
tui, cte.. tìste derivatu d'in ohiceÌH=z 
t.-jiy/ìm, deprendere, datina, appuaUnray 
rjbUudine^ etc, care dnpo invetiatulu 
M*hìoskh ne-ar fi venitu d'in vechiu 
s2av. oblcidly (vedi obiceiii), 

DiiSPAGUBIRE,-cs6'?<, v.,ascapà pre 
eineva de paffuba , platindu-i acesta 
paguba; — coiupusu d'in partic. des, si 
paguba, de unde si : payid>ir€z=.'à face 
cuìva jMgiiòa, }}a(jubasiu:=zcd.Ye face al- 
tui-3i sau siesi paguba, pognbitoriu^ 
care adduce paguba; —paguba esteve- 
chia slav. paguba, déro neci avemii lìpse 
de ea, de orece danna, la Macedoro- 
ani si damna sau Jama=<Ifttnu)irn= 
paguba, de unde apoi 8Ì : dinurnsu ai 
damnosu^pagubilonu, dannare aìduìn- 
t»are^:zjMAguhire, desdaunan: si desdam- 
nare=despagubire. 

D^PECETLUIBE,-e5c«, v., a rupe 
sau desfà ce pecdea sa.}! pecetìle, oppusu 
pria intellessu lui pecctltdre, d'in care 
s'a formatu prin eomposetione cu des; 
èro peceiluire s'a formatu d'in pecete^ 
sigdIu;dupo invetiatulu Mi!dosich,pecetc 
cu tote derivatele selle ar fi vcmLu d'in 
rechia slav. i>eolatì, cu acea-asi iasem- 
nar^. ca si romanesculu pacete; noi inse 
:ua mai inultu decà tu convinsi, co 
-'ui»iculu peotAtì, ca sf multe aitele, 
e3tó unu curatu impromutu detoiritu 
i romanesei : cooi in romanesco 
: i t iilu «e esplica, nn se potè mai bene, 
precandu in slavonesce ellu este una e- 
Digma inesplicabile; si ecco cumu : pccf^ 
eate in romanesce cuventu populariu, 
' Hit-asi, si iu forma t^ì in intellessu, 
, i.itLD, plx-pice = ital. prce=franc. 
foìx ote., de unde pecurat ca dominu- 
nnj, acollu-asi cu latin, plculaj d'in 
fitt viue adiect. lai. plceus, picea^ de 
aode 8i la noi />ec(*i(^a3Ìà uunùtuln;?e- 
tdimiH sau c^dida cu pecete ce duu tttal 
mamte proiopopii ea permissione pen- 
ine facerea unei atuwiie; d'in ^jecftt ar 
roii Dan verbu peciarv, d'in care- parti- 
cìpialn femininu pedata nu este decà tu 
nfm^ntscuìu peceU', adjunsu in acesta 



DES. 



225 



forma prin assimilarea lui a cu i, ca in 
veyltiere, tmere, etc., in locu de veghiare, 
taiare, (vedi in dictionariu litter'a .4), 
asià co d'in pedata s'a facutu mai an- 
taniu ped-Ã -ta, apoi pccidu, si in fine 
pedcte sau pecete; slav. pedali esto 
toginai roman, ^)cc/afa, care se dice in 
poporu si sub acesta forma; cà tu pen- 
trn inleUessu, nu mai remane indouen- 
tia, co pedala s'a niiniitu asìà , pentru co 
pedt^'a se punea nu nomai cu cera, ci si 
cu jjcct^, 8Ì alte materie analogo /^rm,* cu- 
ventulu romanescuatrecutu nu numai in 
vechia slavica, ci si in celle alte limbe 
slavice : nou slav. sì serb. pcolat, ce- 
chic. pecet, ba chiaru si in alte limbe : 
germ. potchaft, mag. pecaét, etc; c^tu 
pentru romanesche pecetluiref despe- 
aiììiire, elle vinu d'in una forma de 
deminutivn pvdatla (^peciatiila); pe- 
cialnicH, pedatììuirc , ce Donimilti Àlì- 
JdosicJi dà dupo dictionarìulu de iluila, 
sunt forme si necounoscute poporuluiai 
de inlaturatu, ca ratecite de analogia 
limbei romanesei. 

r>ESPOTCO\^REr«iJCtt, v., a scote 
uuui callu una potcóva sau mai multe, 
— cuventu raru usitatu ca oppusu pria 
intello:^su Imi potcovirezza. haie jìotcove 
unni callu, i^i compusu d'in acestu-a si 
partic. des; potcoiire apoi viue d'ìapot- 
cova , care ar fi unu impromutu d*in 
slav. podueovU) (vedi potcova), 

DESPOVERARE,-cc?m,v.,aluà cuìva 
povèr\i sau d'in povera^ a essonerà , a 
usiorii; — cuventu oppusu prin intel- 
lessu lui impoverarv, si amendoue de- 
rivate iTiii povera, [y^dx povera). 

DESROHIRE,-f'SCi*, v., serritnte II- 
bt'rare; a scote, a rescumperà d'in robia 
a emancipa, a liberà , (vedi robn). 

DI'ii^TAJNnRE,-esc«, v., aperlre, 
proUerOj rerelare; ca oppusu prin intel- 
lessu lui tainuire, d'in care s'a formatu 
prin compositione cu des : a descoperi, 
a da pre fada ce nu se cade a spune, a 
nu tainui; ca reflessivu : a se destainui 
:=a sjìune ctiiva celle ascunse alle ani- 
niei ; — tainuire, d'in caro destaintdret 
este formatu d'iti tomi:=slav. tatna^ 
mistmu, secretuy etc, introdussu prin 
inllueuti'a basericei. 

15. G. 




326 



DIA. 



DESTODnClA, s. f., calitate de de- 
stoinicu. 

DESTOINICUrf". adj., Idoneue, ca- 
pax; capaco, aptii. bunu pentru ceva; — 
cuventu do forma si orìgine ?lavica. 

DESVINOVATiriEr<?scu. v., exou- 
BAre, piinrare; oppusu prin intellessu 
lui invinovatirc : a nu aflà vinovatUt a 
declava nei^novatu:^.^. ahsolve; ìijtisti' 
fica, a imhreiitu, a desculpà ; — cuventu 
ca si invinovdtirr, vinovntu, tùttovatlUj 
formatu d'in vnm. vcchiu slav. rina* 

DETORNTCU, fi. m., in locu de de- 
ioriu, sau mai bene dchiforiu, nu e de 
recommendatu; form'a defornicn s'a in- 
trodussu, cuimi se vede, prin necessità - 
tea destinctionei de intellessu, pentru 
ca se nu se faca una confusione intre 
cellu Ci e moraUce detorin si intrp 
cellu ce e altui'a defor^iu in bani; di^ro 
in celle mai multe constructìoni dctoriu 
se applica forte bene in ameudoue in- 
semnà rile : fiti stmi dttnri a respectà 
pr€ ìtarenti, si : acrstu omu mie detoriu 
cti suwmf iìisemnatc; asià déro detoriu 
se potè dice forte bene si in locn de (fe- 
tormm: cu tote aceste-a in iutellessulu 
do substantivu, in care se ie de regula 
acestu cuventu, dcbitorixt, care este totu 
detorin, cu b nemoiatu si care s'a si pò- 
pularisatu dejd, cauta se io loculu lui 
detorìiicu: 

DIACESCE, adv., ca unu diam, ca 
diacìi, 

DrACESCU,-fl, adj., relativu la diaoi. 

DIACIKE,-t'5CM, V., a ti diucu. 

DIACD, 3. m., dUclpulus, tiro; oan- 
tor; 1. scolariu, dis*'ipuln, studente, si 
in speciale : studente de limb'a latina, 
si do acf : latinn, connoscutoriu de lim- 
b'a latina; 2. tirane san ucenìcnj care 
invetia una maiestria; 3. cantoriu san 
cantaretiu la baserica; — cuventu ca si 
derivatele : diaccacu, dincire, neconnos- 
cutu d'in ecce de Carpati; nu e inse, cumu 
pretende invetiatulu Mirìoskh, impro- 
mntatu d'in limb'a slavica, ci in accsta 
lìmba, ca sfincea ungara si roniflna, cu- 
ventHluc?mc« nu este deefltu una abbre- 
viatione d'in diflco»«:=gTCC. <?tà xovo?. 

DIAK A, s. f., (si diarc), mnllioia lux, 
nx Bublu&trìHf liauÌDa langeda, pucinu 



WR 

intensa, /«<:ore=:franc. luenr s in diarea 
lunei nupoteam hme vede in depatiare; 
in casa una cayidda al/id da wna diarti 
forte ìajffeda di- lumina ; dlare d^ dina 
san diori de r/ma^dlliivulum; — de acf 
nietaforice: pucinu, forte pucinu, pica- 
tura, picu, stropu : nu ofli in acestu omu 
nfici dinrc demente; — dupo invetiatuh 
Miklo.fick d*in slav. rarjn san zorjn:= 
splendore, de unde ar fi venitu si diori; 
déro cuventulu slavicu nu esplica in 
modu satisfactorin iutellessulu cuven- 
tului romanescu, care se dice atatu ellu, 
cà tu si derivatele selle, de cera pucinu 
luminosn, fora se mai adaugeuiu, co e 
unu principiu filologica bene stabilitu, 
care nu pt^rmitte a rocurre la fontane 
straine pentru asplicaroi cuventeloru, 
ce 510 potn osplecil d'io fondulu limbei 
propria, cumu o diara, care sau este una 
motatese in locu de radia, sau este una 
alta forma d'in diorij care e unu plur. 
d'in diorat deminutivu d'in di sau ditta, 
ca si foioru d'in fotti, si in care o s*a des- 
chi m asià de tare, in cà tu d'in dià ra 
s'a facutu diara; sau in fine diara salii 
diare este in locu de diaria, femininu! 
d*in diariu, ca ceva ce si adduce cu diu' 
sau Iwnin^a completa, fora se fia acesta' 
lumina insasi; suppositionea unei meta- 
tese d'in radia in diora este mai pri- 
cinu probabile, déro eelle alte supposi- 
tionì snnt mai multu ca probabili, de 
ore ce si in forma si intellessu, espleca 
cuventele : diori, diare, cumu si deriva- 
tele : diarirc, diorire, etc. 

DIBACtA, s. f., calitate de dibaciu. 

DIBACIU-n (ghtbaciu, cumu prouiifl- 
tia Moldoveuii), adj., hftbUU, solere; 
caIUiIus; ìndemanatecu, bene precepatD; 
care scie face lacrulu ce.su cere tojginii | 
cumu se cade, care scie a atìà prin cu- 
gotaro, pentru tìacareimpregiurare.caUe 
mai bune mediloce de successu; — cu- 
ventulu pare a fi essitn d"in acca-asi ri- 
decina cu dibnire, in loca de tìpnift, 
d'in tipn cu inseranarea cea mai orljì- 
naria ce are cuv.Hitulu in grecesce:^ 
zo<izzlovir€y ai de aci : attingere h ccw 
la care tintesce cinem, asi& il! cftta rf>" 
baciu ar fi proprie : cclIu e- " >''?* 

totudeun'a Unt'a sau scopiu ^' 



Die. 

aai radecìna se vede co a renitu si dihla 
sau dipìa, ca msirnmentu ce sumi prtn 
ìovire, jtrecumu d'in aceu-asi radecìna 
a essitu si aliu instruììuintu cesuna pria 
lovire : ^f/m/KinK=xOp.;ravov; slav. dl- 
pla=utriculiis musloiiìt nu stì esplica 
pre sene, necurau se espiece pre allu no- 
stra (Jihìa sau dipla. 

DIBLA si (Upìa, s. t*., violina, JlUes; 
instrumentu de cantatu cu corde ; viora, 
lauta, etc; prin metafora : ìiispiratione 
poetica, talenta poetica, productione 
poetica» si in genere : occupatone favo- 
rita : de tote se te atiengiy nitmai de 
dihVa omului se nu te attcìnjij co se face 
focu si pera^He nu te atteugi de cea-a 
la ce crede omulu co are talentu:— doro 
in intellessu propriu, ca si in intellessu 
nietaforicu, cuventulu se dice cu una 
nuantia bene pronuntiata de ri.sn si iro- 
nia : dihl'a chiaru ca instrumentu de 
cantatu, prin urraare in intellessulu pro- 
pria, este totudeauua una viora suu 
ìauta pmsta, cumn e a lautariloru de 
terra, (vedi si dihaciu). 

DIBLASrU si diplasiUf s. m., care 
canta cu diòVa. 

DlBniRE,-é5Ctt, V., attreotare, mauu 

teutare; liicertumesiio, litorere, iiiiiiu» lu 

revldere; vaptnre; a cauta se puna man'a 

pre ceva, se attenga la ceva ; a pipai cu 

^jUO*a se de preste ceva ce nu se vede 

^Be, a ambia pìpaìndu si cercandn, si 

Te acf : a Inerii fora se se scia la ce va 

essi lucrulu : cundu e vorKa de asta 

mari interessi n» tncnje ciucca prv. di- 

^ÈgU; a dihìù beìw^a lucra cu tuctu, ^ 

^Hsngo tint'a, (vedi dilaciu). 

^felBUlTUKA, s.f., actiuutì de a dibui 

; - l.DICA.s.f.,prinprescm'tareinlocude 

^Uic/i, deminutivudÌQ£/ar/n,(vedi(^{<(/ci). 

^^. DICA, s. f., bilia, Irji; fierre, ve- 

ninu: aruaritioue, si de ac{ : mania, 

■e superare, anima rea; — necomio- 

d'in coce de <.'arpati. 

dCHISIUL, s. m., iiecebbArtiii iit- 

icrc; «'xoruare, comete; a prevedo 

lichisuri^Sk prevede cu tote instru- 

itelo necessarie la essecutarea unui 

; a adurna cu marn iiigrigire : (jh 

omu are gimitdu elcjjantieit covi 

deun'a lu vt-di asid bene dkhi^Uut 



DIR. 



227 



ca si cumtt ur fi scossu (rin una cidcM) 
(vedi dichfsii). 

DTCHISU, s. ui., pl.-e si-ttri, Instru- 
Tnentum; inìttrumeniu necessaria la es- 
secutatea unui lucru : actdu, forfecile, 
caiitfea^ si aitele siini dicliisuriìc ufiei 
vxfsutorciise; buccatariulu /ora diehisurile 
cerate 2JCntruunabuccalaria nitj^ote/crbc 
si cuce butte buccaic; — dupo forma, cu- 
ventulu pare de origine grecesca, trassu 
d*in verbulu dickisire, care ar corres- 
punde cu unu grec, (JtxtCetv), cu acea- 
asi inseinnare ce are si ad-juatare, d'iu 
jusia:zzùbf,avj^. 

DICHANIA sìdihunia, k. f., animale 
selbaticu sau moustrosu si stranili; ap- 
plecatu si la omeni stvanii : ce dihanin 
de omu mai e si acesfu-a? (vedi dolore.) 

DICHOKU, dihora, si ditmi, s. m., 
iniistelU piitorinii; animale puturosa si 
fatale gaiueloru si altoru passeri dome- 
stice, (vedi dogare). 

DLECESCE, diccescUy diedre; vedi : 
diacescef diacesm, dincire. 

DIECICELA, s. f., in locu de «ifecaVMa, 
na e de recommendatu. 

DIHANIA, vedi dichania. 

DIHORU, s. m., vedi dicìioru, 

? DIXSURA sau densura, s. f., una 
pianta, gentiaua^geotiaua. 

DIPLA, s. f., vedi dilla. 

DlPSIRE,-eòT«, v., fiubigere, d^psero; 
a fremeutà ; — cuveutu neconnoscutu d*in 
coce de Carpati; déco e populariu d'in 
collo de Carpati, atuuci ar fi bene se se 
ié cu acea-asi iuscmnare ca si grec. 
cé^eivz^latìu. depsorc^ d'iu care a essitu 
si care ìnsemna mai allessu : a argasi, 
déro si : (t tnoid prin maniare sau fre^ 
tmntare cu man a. 

DIRA sau dcra (proiuuitia : dira)^ $. 
f., Testltciornui serlcs, tnivlus; serie sau 
siru de urme sau de lucruricepicad'iu 
ceva cu cà tu acestu ceva inaiutedia in 
mersulu seu : (lira de sangt ne dussc 
la cula4SÃŒtdu, unde animalea sagetiata 
se rc/ugiasse ; pre tota ealka de la Bu- 
curesci peno la Giurgiu amu vediutu 
dune deve de granniiede /m<:iw;— de acf: 
calle dcschiiia, linea de mmatu, abitw 
dine, etc, de uude espressioni prover- 
biali ca : se ause futa dira, sì mai ver- 



388 



1X)B. 



tosa : se nu ne faca dirapriif barba^^se 
DU se descbida calle, 9tì nu se faca ìn- 
ceputu, se nu devina uuu invetiu, etc; 
— cuveatulu, prin intellessulu seucellu 
mai^origiuariu : serie de wmf* sau calle 
calcata^ duce la acca-usi radecina ca si 
tei'iirc, teninire, otc; adeco la radccin'a 
ter, d'in care latin. ìev-eTe::^ha(e(uHre, 

DIVANETU, s. m.,boiariudof//raM«. 

DIVANO, 3. ra., 1. Consilia de statu 
la Turcì; 2. la Romà ni : a) cellu mai 
inaltujudeciusau Irìbunariu, presieduti! 
de insusi Dommilu terrei si uuinitu 
chiaru pentru acest'aJnv^Hu (ìom)icscu, 
b) in^tantia mai inalta de judecata, 
carte; diianu crminale; e) loculu in 
care ai tine siedentiele unui dìvanu ; de 
acC in evaugeliu si pentru locuìu, unde 
pretoriulu sau propretoriulu roraanu sta 
de jndecà : adduss'an prc Jesus de la 
Caiufa iudivanu{-:^ìupri:torfu); <?>patu 
ca cellu pre caro Turcii stau resturnati. 

DOBENDA, s. f., usiirii, foeirnij u- 
sura, cameta, foiosa ce trage cineva d'in 
bani impromutati ; a da, a lud banicii 
dobendcif dot>t'ndalegcde. dobenda jnda- 
nesca, etc; de aci : veri-ce iea ciueva 
mai multu de cà tu dà , folosu, prisosu; 
— dupo dictionariulu de Buda d*iu d>> 
ubun<le=£/fzt< cu prisosu; mai usioru ar 
potè ciueva, redimatu si pre forma sì 
pre intellessu, referi cuventulu la de- 
benilacrcc se datorcscc, d'in dt'!icro=:a fi 
detoriu; d'in dobeida inse vine si ver- 
bulu dobendire, care pare a sta in lega- 
tura cu isbandire, ca si isbenda cu do- 
benda, si d'in acesta-a ar urm*a co do- 
hejidire este una vorba compusa d*ia do 
sìbcìidirccTisushrndired'inissìbendire; 
invetiatalu Mìldosich, care a referitii la 
limb'a slavica cu vente ca mpa, ntaatica, 
doga^cotoht, si aitele raultioie de invede- 
rata romanitate, nu dice nemica despre 
dobendn,dobcìtdirc,isbeuda, isbendirc, de 
si ne spune co dobitom cu derivatele 
Belle vinu d'in .slav. iIobHnkiÌ:=:(U'6'/r, 
starct si iesf dobituku deviva de cortu 
d*in A<ih\iì:zzi!i(ì{\ìUv\z=cast{yare; verì- 
cumu ar li inse, cuventele de cari e vorb'a 
au cadiutu sì cadu in desuetudine pre 
longa aitele de acea-asi insemnaro side 
iiecontestata romanitate, cumu ; nswa 



POP. 

interesse y pr aceti tn^ eie =zdobcnda; cù 
stigarcj capdari\ Qtc.=^dobriìdirc, im 
pìevirrj sc'ttrre lacaj'Vfuhnnt, ctcms- 
bcìfdirr; ri7a.^j*?f«fT,etc.=dobitocu. etc 

DOBENDIIlErP^rM, r„ (iu»r«re,ltt 
vtvtm face-e. ndliiUol; a castiga, a ago 
nisf, a capeti, a trage foioso, etc. (vedi 
si d\'>brnd'i), 

DOBITOCIA, s. f., calitate de doli- 
toc'i, fapta de dobiiocu. 

DOBITOCU, s. m., boslla, peci.s 
l.in intellessulu mai largii: veri-ce fien- 
tia insuffletita. afora de omu : suffiare^ 
vìH'iHìtoria, b^stiftj etc; 2. in ijitellessu 
mai strinsu ; fi'mtia insuffletita dom 
stica, de la care oraulu trage foiosa pea 
tru nutrirea si invostirea sea : vita, p 
atre; 3. ca adj., dobitocu^ dolitoca, i 
appicca spre injuria la omeni lipsitì de 
pnccptre si sentire omenesca (vedi do» 
benda). 

DOBORIRE, doborin, doborl, etc, v 
deìlcfìi'fì; a dà diosu, aculcà la pament 
a deriraà , etc. (vedi coborire). 

DOBROXICA si dobrornica, y. f., 
plaaitnim, una pianta: apiustru; — ca- 
ventulu, mai allessa sub form'a : rfa- 
brovnicnf nn e derecommendatu; de al- 
tumentrele noi mi lu connoscemu d'in 
celle audite d'in coce de Carpati. 

DOGOUE, s. f., vapor, Tehemenif ca» 
ItrU i;«'-ciissio ; bataia violenta a cai- 
darei, caldura mare care frige ; de acf 
si vcrbuhi: /?o;/tì/-/yvr=lrtrrore, vorbindu 
de lucruri ce dau caldura mare : focuiu 
dogorescc prò tare; siadcii mai de parte 
de caminu, co pré dogorcsce si ve j)Ote 
batelacapu; dogoritoriu:=iiìvMasf csrÀ 
dogorcsce : focitj caminu dogoritom; 
resufflarc dogoritorìa, vcntti dógonio- 
riìi, etc; — form'a cuventalui dogon 
este d'5 cea mai curata romanitate, ari» 
in mai pucine carente popularie s'i !»• 
stratu, cumu: sudore =.^i\^ùr, putort^ 
pntjr, calore san caror>' (la Macedoro- 
mani) r= calor, rccort; etc (vedi svi- 
fissa ore! in dictionariu); recare nU st^ 
fla in limb'.i latina; acestu cuV^ntueste 
formata d'in radecin'a ree» care n" * 
datu in latinesce de cà tu adj. ree-*'-»»» 
prò candu in romanesco ea a foatii cu 
multu mai fecunda : rec-ef recirt rnv 



I 



pOG^ 

re, rec'orire, rec-orosuj rec-itura, etc.; 
icestu-a este unulu d*iu multele ossero- 
pie, cari probedìa , co in limb'a nostra 
zfià ma radecine , de cari limb'a latina 
sau sa Iblositu forte piicinu, san nu s'a 
iilo?itu de locu; act;stu-a pare a lì ea- 
<\\\i n cu dogorcy care duce la una ra- 
tóna iloff sau dou^, due, cu intelles- 
iflJu de a rmittt^ si radia tttiu 'ce r^azosu : 
taport^j fìwtu, spiritu, etc; radiicin'a in 
festione aub torni'a sea cea mai simpla 
pare a fì dii ì^au inai bene dini^ de nude 
grec. ^j-iv/=.anl€re. ^j-\L'Ù^=:apjt)rcn- 
drre sau ardore a suf/letidui, ^j[i.oc= 
t.h} mu&^ciumbrn, ca pianta profuma- 
ttjria, latin. fu-mu.>:^/"?»n??, sanscr. «IIiu* 
xxiAtì, etc; in limb'a slavica acea-asi ra- 
«lecina u datu inultime de cuvente sub 
form'a mai desvoltata : duU sau duch, 
^"urun : duchu, la care invctiatulu Mtkh- 
^rà dt reterò roiTiane;^celc : duchu, duchov- 
nicM, durhovnicescn, dtaìinrnicirt\ etc.; 
i4icU»ii:=:»pirftre_i:sM///fu-e,dfì undeapoi 
^ktatnijc, la care acellu-a8iu invetiatu 
r^fere allu nostru dichania, ba luco si 
dtchoru, ca tiendu acellu-asiu cu slav. 
**chorl sau iuchorl, dérolucru straniu: 
'ih*a slavica nu so afla form'a dn- 
. ci numai tfichorì, si invctiatulu 
- i^tu la articlulu tticJm'ì d'in lessi- 
«^-uiij seu pcdcoslovenieo-greco-latinn di- 
ce : recto dùchorl, a ftf tor<^, adeco ; mai 
^dcrepta si mai buna de cà tu fornn'a tìi- 
«fcirl este form'a duchorl, ca derivata 
Wùi una cuvciUu ce insemna ptUorCj asid 
in cà tu dtSchorl iuscmna proprie : ceva 
^utorosu, animale putor osti, rase dica cu 
alte cuvinte, co form'a romanesca : di- 
<ioriii aau duchorìu adjuta invetiatuliii 
diviatu a correge form'a «lavica : ce 
ormedìa d'in acestea? — neri mai multa 
peci mai pucinu, dupo noi, de catu, co 
iù acea limba a cautatu se se nasca cu- 
'^Diulu , in care a pastratu form'a cea 
sai bunji, si, d'in contra, acea limba a 
cwlatu seTimpromute, cai'e, neavendu 
*MCÌentia de ìnsemnaroa luì etymolo- 
PCA, i a alterata form'a; co slaviculu 
^fc ^chori, alterata tuciiorl, nu esto de 
^â– l^b roman. duchore^ cumu si slav. pc* 
^r*UiI este romanesc. pcciota^ (vedi df.^- 
P 1 I^crtluir^). se vede, credem'. de sene; 



DOG. 



2fie 



duchorCf ca sì dogore, are forma d'in 
celle mai ciu'ate romanesci, sì amendoue 
cuventele au essìtu d'in acea-asi rade- 
cina, in care guturaleaa porcursu, in ro- 
mane;<ce, tota scar'a de transformationi : 
doo sau (]uD^ do(7, sau dir/^ duchi etc, 
asià in cà tu, precumu d'in bacca s*a fa- 
cutu bìigay hugaiuj buchniuy btifiaiti, 
huaiu, asià aflà mu sì acf : dugore sau 
dogare^ ducìtorc, duìiore, duore; form'a 
dncìioriu sau dlchoriu s'a applecatu a- 
iiimaldui ce essala rea duchore, togmai 
pontru destinctioueadeintellessu, puntu 
asupr a carui-a Romà uu este de una ne- 
spusa delicatetia; remane dero stabilita, 
co precumu d'in radecin'aiu Gestione lim- 
b'a romanesca possedè, ca sì cea latina, 
cuvente cu /", ca representante a lui dh 
z=gi'ec. ^ : fumu=.'um\iA, fimiigare, etc; 
asià possedè si cuvente cu d. ca represen- 
tanle aìlu acellui-asi (//*— grec, cumu 
sì latLnulu a tradussu adesca acellu-asi 
(//iz^d- prin (/, de essemplu sauscr. dlia=: 
^£ in : £di-fX7)v, e tradussu in latinesce 
prin de in : cf>n-de-re:=grec ouv-it-^é- 
vat; pre longa celle mai susu citate, vomu 
adduce inco unu cuventu romauescu, 
trassi! d'in acea-asi radecina, avendu ca 
consonante iuitialtìtotudentalearJ.trans- 
formatainse inteDuea/,9ÃŒacestu cuventu 
este ci mnhru scucimi/ ru , caieinvetiatulu 
Michlosich crede, co ar fi slav. cèbrfi ; 
déro cébrtì nu essiste in vechi'a slavica, 
si mentionatulu invetiatu presuppune 
numai acesta forma ca un'a d'in care ar 
li essitu : rus. ciaber^, oehrlcclok, cumu 
si romanescuiu cimbra, adaugundu ia.se 
co originea cuventului este obscura; ad- 
deveratu co e obscura si impossibile de 
a dà de dens'a ac-ollo unde nu se potè 
aflà ; in limb'a romanesca inse, de unde 
a potuta trece si in russesce, cuventulu se 
esplica prin grec. ^O-ìxoc— thymum^ 
frane tli)in, d'iu care unu deminutivu 
(lliymiiltim), devine in romanesco tiu- 
mnru, apoi eiumuru, (vedi in dictionariu 
litter'ac), si prin syncope : clumru, ar- 
raonisatuprinintroductionea unni òin: 
ciumhru si cimbra; déro noci e Jipse de 
a trece prin aceste transformationi, spre 
ae3plecà cuventulncmi6r/t;e=;si3techiaru 
in latinesce form'a tliymbra (=in intel- 



980 



I>OJ. 



•kssuou;fatureIahorteii»'ls),d'ÌDcareTÌne 
Inai dìrectii roman. emioni; si astu-feliu 
fsccstu cuventu nu potè fi obgcuru.in ori- 
gineasea, de cfttn mimai canduvrécineva 
u-Iu numerii intrpiinpromutiirile lìmbei 
romanesci d'in limb'a slavica; cu tote acc- 
stea nu noi vomu sustiné, co d'in cuven- 
teleslavice^trasse d'in radecìn*a in cestio- 
ne, nu 9'an introdussn unele in limb*a ro- 
manesca : dìtchu, duchovnicu, etc, s''an 
^Ã mpusu prin autoritatea dascaliloru ma- 
ùaci de slavismu, asià , co Komà nulii, 
[irespectosu de celle sante, a appleoatu 
"'^piritu sau spirtUj spirlosii, etc, numai 
la beuture ; dirhmna inco attesta, [)rin 
Torni 'a sea de unde a venitii; déroalte cii- 
•▼ente trasse d'in acea-asì radecina cu 
forme romanesci, nu se potu numera in- 
tre impromute, ciintre creationile pro- 
i'dusse de Komà nu d'in fontana vina inco 
Incouacìenti'a lui; chiaru candu dogare, 
'de essempiu, nu ar fi essitu d'in rade- 
cin'a de noi presuppusa, ci d'in cea d'in 
care a essitu si slav. irorétI:=arrfcr^, 
inscr.trhartna:=ca/rfMrfl,gTec.O'£pftó^= 
latin, forni iis=:crtZf/«.f^erm.iTarm'*u, etc. 
precumu sustine invetiatulu slavistu, 
allaturandu romim, dogorire de slar. co» 
réti; totnsi nu ar fi mai pucinu adde- 
yerata, co forme curatu romanico, ca 
dogore, nu se potu numera ca impro- 
mute facute d'in limb'a slavica; la cu- 
ventulu jaru vomn cerceta, intru cà tu 
\^gor€t ca compusu d'in du, transfor- 
latu in do, Sì gore, se potè referf la ra- 
df^cin'a, d'in care ar fi essitu si ^lar. ero- 
réti, 8Ì cotra care ar face pe incline bi- 
^lancG cellu altu corapussu : pregarire, 
comparatu cu dogorire. 

DOGORIRE, -e^cM, V., dogoritoriu' 
foria; vedi dogare. 

DÓICA, doida; vedi daica. 

DO.JENA, s.f., reprehensio, admoui- 
Lii>, nb}ur£:utin, castl^atio; admonitione, 
mustratione, ce se face cuiva pentru 
culpe commisse ; — dupo invetiatulu 
MOdosich d'in slav. dot?natl, care in- 
iBemna u nrmari, a canta se, appure, etc, 
inteìlessu care nu correspunde neci de 
cnmu cu allu cuventulin" romanescu, si 
de acea-a insusi invetiatulu slavisti! se 
indoiesce de assertionea sea; noi ne in- 



DOR^ 

doimu si mai multu, si credemu co do- 
jeìia sau se tine de acea-asi radecina cu 
doganire^ care se dice camu in acelln- 
asi intellessu cu dojrnire, sì care, prin 
substifcuiroa niedieioni d si g in loculu 
ttìnuiloru / si f, este acellu-ai?i cu toai- 
ttirCf luatu si cu intellesftulu lui doga- 
nlre; sau se refere la acea-asi fontana 
cu d ctttzzinvetiare sau ducere^r^ti* 
cerCf conducere, etc, dojena ar fi astu- 
feliu in locu dedogiana szn dociapia, C9^ 
si bujoru m locu de bugioru, hudoru; 
dictionariulu de Buda serie : dosiana=i 
dojena, ca derìvatu d'in dosaaa:=dau 
Sdìictose consìlk. 

DOJEXrRE.-eArw, v., reprehendcr*, 
objurgarc, castigare; a admoni, a ma- 
stra pre cineva pentru abbateri de lacal- 
lea benelui, pentru culpe commisse, (vedi 
dojena). 

DOLFANU,-H, s. adj-, dires, !ocu- 
)il?§; prfmarlus; crassan mi jilnt^nU; 
1. dupo dictioiiariuln de Buda : a) orna 
de frunte, fruntasiu; b) orau cu stare» 
avutu; 2. noi inse nu connoscemu cu-; 
ventdu de cà tu sub forma : dolofanu 
si cu iuseranarea de gnissn 9Ì grossn^ 
carnosu si robtistu, corpulentu, bene im* 
plenxtH si legatu in stnictur'a sea cor- 
porale : scrofa a nascutu etnei dolo/ani 
dr.porcel, cateWa doi dolofanl de catelli; 
am unti dohfnnu de copilln grassu ta 
Hìiu grassumi: — in dictionariulu Polisa 
se atia dolorami cu insemnarea ce noi 
connoscemu lui dolofanu; ?d'in erróre 
de tipariu, sau se dice sì asia? 

? DOLIRK,-/?.srM v., laTare. ter?#r«| 
premere, exftroere; a spella, il curati,' 
a storco, a frecà , a fremeutà ; cuventu 
afiatu numai in dictionariulu Baoul; 
? se uufia ore, prin ommissionea eodeì (lo 
sub d), in locu de ^oìlre aau £oUre, so- 
lire, ce ni noi scimu co se dice despre 
camesiele ce se spella si se frcca? acel- 
lu-asi dictionariu in.se refere cuvonttilu 
la latin. dolare:=nr^erfìre, etc. 

DOLOFANU, s.adj., vedi doìfann, 

DOMESNICIRE, domesnicu, ia loca 
de (lomesticire, doìnesiicu. nu sunt deffl- 
commendatu. 

DORNICU,-a, adj., ardens dehidurio 
sensn plenum; 1. doiosu, plenu de doru 



I 



» 



ferbente doritoriu, cu dorere de anima; 
2. semtitoriu la durere, si Je aci in ge- 
nere ; semtitoriu, delicata de semtire, 
plapandu; — d'in coce de Carpati noi 
trauQu auditucuvontulu, cu toteacestea» 
ca derivatn d'in dont, si pentru co e- 
spremo una nuantia de idea ce nu se e- 
spreme pria doiosu, ellu arpotétrecein 
dictionarìuju lirabei, de sìsuffìssulu nicu 
nu este roraanicu; se potè inse si inlo- 
cui prin form'a curatu romanica : doro- 
rosu sau (lolorosu, tra^su d'in dorare, 

DOSADA, s. f., amictlo, auxlctas; 
superare mare, necadiu nespusu, ama- 
ritione suftletesca; de aci si verbu ; do- 
^$adir€'^à ifi\^er^^ cruciare} auirere ; a 
"«opera, a amari; — ? din slav. d[isA(la= 
ÌDjuria; déro cuventulu slavicucumu se 
espleca? Este cumuva verbulu dosa- 
^{iÌ=.dosadire unu compiisu d'in do si 
^A^\i\::z.sadir€ ? déro atuncì cumu esse 
d'in asaemenea etymologla intellessulu 
de dosadire? se nu fia ore dosada in 
locn de dosata d'in unu verbu dosare, 
trassu d'in vorb'a dosu, cu inseranare 
analoga lai assuprire, trassu d'in assu- 
pra? 

D0SADUIE,-C5CM, V., vedi dosada, 

DOSIANA, dosiaìiire, vedi dofana, 
dojanire. 

DOSXICU-«, adj., in locu de dossim^ 
uu e de recommendatu. 

I>0SPIRE,-e5C«, V., ferineutaro, for- 
menteiicere; a lermeata, a ferbe, vor- 
bìodu de coca, sì de alte a»ijcmeni lu- 
cruri; — dupo dictionariuhi de Buda 
d'io latin. dUpascere; dupo invetiatulu 
Mikiosich d'in slav. dospèti ; déro acestu 
caventu ^lavicu iusemna veulro : cumu 
espleca déro insemnarea cuventului ro- 
nmnescii ? 

DUSTU, 8. ni., nrisraoum vulvare; 
una pianta; — lUi scimu se fia conno- 
scutu acestu cuveutu d'in coce de Car- 
pati; ellu pare a ti germ. dosteu. 

DOVEDA, s. f., ar^iimeutiiin, ratio, 
^«U]noniain,d'>ciinientunt; mediiocu de 
^bìvederd unu addeveru, de a contirmd 
^Qa assertìone sau spusa, dea convinge 
VI incredentia pre ebeva despre ceva: 
-P^'ofto, argiimentu, semnu, doctitnentUf 
^Qfiur'uh mariuru, etc.. {v&à Àdovedire] 



DOT, 



231 



D0VEDIREt-e5Ci/,v.,couilrinflrc,coin- 
probarei demonstrare, probare; pernua- 

dere? rlncert-; a produce dovedi pentru ìd- 
vederarea unui addeveru sau miei spuse, 
pentru convingerc a cuiva : a itrobà , a 
detnonsird, a invederà , a incredflrìtià , a 
convinge. etc.; de aci in insemnà ri spe- 
ciali : a davedi pre cineva cu vorb'a^z^ 
l'invinge, a Tintrece, a lu remane cu 
vorb'a; a dovedi pre cineva cu mentioni^ 
cu muncatorie, cu instllatorie, etc; — 
dupo invetiatulu Mildosick d'in slav, 
d;)Te8ti;déroacestucuventuareinveohi*a 
slavica numai insemnarea de adducere, 
care nu esplica variatulu iutellessuailu 
cuventului romanoscu; este addcvuratu 
co in unele d'in limitele none slavice, 
cumu in russescc ; dox oAìì^proba, mar' 
turia,eic., essistu cuvente d'in radecìn'a 
doveitU cu intellessuri analoge cuveute- 
loru rom. doveda, dovtdire; déro nu este 
mai pucinu addeveratu, co intellessulu 
atà tu allu cuventeloru romanesci, cà ta 
si allu celloru slavice s'ar esplecà cu 
multu mai bene, referindu-le la rom. «e- 
r/fre^Tidere, d'in care form'a vedire^z 
a pune in vedere, a dtfs:opert^ etc, a 
datu, prin compunerecu de (stramutatu 
in do)^ dovedire^ sì de acf : doveda; à upa 
invetiatulu Mikiosich rom. vedire san 
vadirc ar ù vechiu slav. vadin=:acrtt- 
sare; déro slav. raditi iiisusi, ca deri- 
vatu, remane neesplecatu prin vre una 
radecina propria acestei lirabe; e Torte 
probabile, co cuventulu slavicu insusi 
este impromutatn; serb. vaditi cu insem- 
narea de a produce, a presmtu, etc, 
duce la latin, vadcre, de unde radSmo- 
uiuTn cu insemnare de presentare ina- 
intea jud<'^iuliii, caro s'a potutu gene- 
raiÌBà ìntro Komà nl ai a se dice de veri 
ce prtsrnfan'j si de aci : 2>t4ncre inaintea 
ochiloru^ desvjoperire, etc; astufellu si 
in suppositiouea, co vadirc ar ti in rela- 
tione cu slav. raditi, noi credemu, co 
relationea intra aceste doue cuvente nu 
este cea indicata de invetiatulu slavistu, 
ci togmai cea contraria, adeco co cuven- 
tulu de la Romà ni a trecutu la slavi; 
cellu pucinu in materia juridica este ne- 
contestatu co slavii, ca si tote celle alte 
»ore, au impromutatu multe de la 



232 



DUA. 



Romani : esprossionea serbesca : fihn o4 
Tade=iftAtiiN (ìleH piine pre deplenu in 
vedere co cuveiitele slavice in cestinno 
atì essiti! irin laiìit. mH-rn'Ils, radtmn* 
nlum; totusi noi credemii. co dovedìre, 
ca si simpliilu redire, se refere ca mai 
bene, si prìri forma sì prìn intellessu, 
ÌAjìatTe=vedfre: décodascalii maniaci 
de slavisrau au potuta face usa de cii- 
vente trasse d'in acea-asi radecina cu 
forme slavice, cnmn : vednnia, acesta-a 
inco n» e unu ciiventu, co formele vcdirct 
dovedirc ani fi si elle slavice. 

DOVLIACELLU, s. m , pi.-*, Lea 
deminutivn d'in dovlìact* va se dica 
unu dovliacu miete, care uu .s'a desvol- 
tatu inco pre deplenu; 2. in speciale : 
speda de dovlìaeti mkndefm-m'acijlin- 
dnca, care nu cresce neci una data asià 
mare ca dorliacuìu, si care e3te nn*a d'in 
legumole celie mai lume. 

DOVLIACU, s. m,, pl.-i, cnearljiU 
orbtculatit; speeia de friictu ce cresce 
forte mare si aro ibrma rotnnda ca a 
pepenelui; prin locurile, unde se con- 
noscu sicuventele: hostanu ^iluhiuìtia, 
appiccate la acellu-asi gena de fructu, 
difi'erenti'a de ìntellessuce se pane ìntre 
aceste trei cuvente, este, co hostanu se 
applica ca nume genericn la tote spe- 
ciele, doi'liacH numai la c^peci'a de ho- 
stanu cu scortica suptire, si lubenitùi la 
speci'adeAos^finMcu scortica mai grossa; 
— metaforica : capu mnrc si secca, (vedi 
pentru etymologfa articliihi : debla; èro 
pentru intellossu compara bostana d'in 
glossariu si cucnrhda d'in dictionariu). 

DOVLIATE (prin assimilarea lui a 
cu % pronuntiatu : dovUete, apoi dovleie), 
s. m., de acea-asi insemnare cu dovUacti. 

DOVLECELLU, etc, vedi dovlia- 
cellu, etc, 

DRAGALASIi;,-a,adj.,vedif/m.9«^"M. 

DIlAGASTOSL',-0, adj., vedi drago-, 
siosu. 

DKAGOMANU, s. m., Ini erpves; in- 
terprete, care serve de intermediaria 
pentru intellegerea unoru omeni, ce nu 
si connoscu unulu altui-a limb'a, si in 
speciale : cellu ce se afla allepitu pre 
longa una ambassata, pentru ca se serva 
de interprete; pre candu la alti inter- 



preti se applica mai bene numirea de ^oZ-^ 
tfiaciu; — cuV'intulu se nfla in multe ali 
limbe; noi vomii citA aci numai form'a cft] 
ellu a luatu in ìimbele sorori cu a no-l 
stra : ital. (ira'r-tmiìiinoy ìsp. dra roman^ 
frane, dro^man, si in aita forma ital. 
tiirci inalili >. isp. trujman, frane, trache*} 
man san tniciioment, tote trasse d'ia) 
arabic. tar:r'>inan san trtrsroman^rcj!/?/*^] 
miorin, roìimu-ntaiorUt, intt'rprcte, 

DRAG OSTE, s. f., amor, oat-ltas; a- 
more, cari tate, afl'ectione de anima plent] 
de focu si profunda; cuventuin ca si a- 
more, esprenieaUtu sentìmentiilu nobiléj 
si desintero^satu,cà tu sì cellu ce ared( 
obiectu satisfactionea unui appetita alli 
carnei; — prin accenta insusi se vet 
co este strainu de liraba; de acea-a a 
cadiutu in desuetudine, si in loculu lui 
an intratu alte cuvente curata romaoicel 
tifttore, caritaif, affectione, etc., cari e; 
prema cu mai malta precisione differì- 
tele naautìe alle sentìmentului de amore, 
(vedi draqn), 

DRAGOSTOSUra, adj., amnbnts, 
ma^Mus; amabile, placata, care ìnspìj 
dragoste, 

DRAGU,-ff, adj.<-aru5,dUeotns; pla- 
cutu, gratiosu, care inspira amore, cari 
ne attrage si ne farracca : cui nu s\ 
drag/" fiorile P cui un $u dragì. copìllii 
tote animnli/f miee ne mnf drage; w 
micn nu mi e inni dra^u pre. lume 
una hunrt si cre.dr.ntima arma; Mi 
draga m saren in />rAr=rai este ne^pus» 
de uritu; draga ti e jnruìn. copilk;de. 
ti ar fi si carten tota asiu de draga;— <k 
acf in speciale, in appelatioue : (vìcnUavtf 
pre ìmne, draga; un fixce. naia, dragtdtt 
meuiftii intdlepti, dragii mcicojnii, etc,, 
— ca draga fljn"m/i:=bucurosu ; ca sob- 
stantivu : dragidu se opputie la urituUr.fk 
dragala (cu nn me indurit aplecà de (lifi; 
sicaforraafemininainespressìoniadver- 
biali ca : de draga: ett draga : cu draga, ca 
ncne inai currenda faci e^va cu arMt^ 
omu, de cdtu lunndulu cu reìdu; de rfra^ 
nu iìitdiegr. ella, etc; — varietat«ad« 
insemnà ri a cnventului face cellu pQ* 
Cina indoiosa supposi tionea, co arTcni 
d'in slav. dragril, cu at-Ã tu mai mnltn 
co cuventulu slavica nu insémna decAtw 



mE. _^_^ 

preiiosH, prò c&ndu celln romanescu 
are intellesduri, cari un se invoiescu cu 
conceptula de preti u^ ci cu multn mai 
bene cu cellit de (rar/ere siiu tUiraffe- 
re, caraderiu destinciìvn allu gratici 
prin care e cincva draga ; si de acea-a 
s'ar potè forte bene ca draga se fìa in 
locu de (rat^H cu intellessu de attractivn; 
in limb'a francese cnventnlu attraitt, 
trasan d'ia acea-asi radecina, inserana 
medilocude apìacè, gratta, etc; co dra- 
gaste aste unu slovenisrau, nu mai incujjc 
indouentia; accentnlu cuvonÈului uà ar- 
reta; déro nu se potè dice totu atii tu despru 
fonne ca draqu, draguliu, indratfirc, etc. 
DKAGULETlU,deniiuutivird'ìnfira- 
(/tt; redi dragutiu, 

DRAGUTÃŒU,-m,adj.,deininutÃŒTud*in 
dragu : fiorile sunt dragutk, unu dra^ 
gutiu de cofnìlu, mm dragidia dr fdu ; 
ea substantiru : /ir;mn/f':=ainaii(fas, tmA- 
ftlft : nu potè su/feri una ora, fora se si 
vedia dragidia ; si mctaforice : draguti'a 
mea e pm^c'a ; — dratfutin , draguletin 
sì drngalasiu suut trei l'orniH de domi- 
nntivu d'ili dnuju^ inse drugulrtiu si 
dragalasiit nn se ien cu inscmnarea de 
amante , ce are drngutiu ; dragìdetiu 
luatti cu insemnarea de adiectìvu a Ini 
dragutiu cste una espressione rara, si 
are insemnarea de sirnplu deminutì- 
va, prccandn drngufin eatfi mai muUii 
deamerdatoriu si resfetiatoriii, si adau- 
ge, èro nn scade, prin form'a sea de iìp- 
minuiivu, fM>terea de insoniuarc a cu- 
ventuluì primitivu : drngn; dragalasiu, 
in lìae, espremo ntirnai potentia de <■//*'- 
cacitatc. èro nn si e/fectu actnalc, ca dragu 
si drngiUiu : cine e dragalasiu uè potè 
dtveni dragu sau dragutiu, potcìun inxe 

^MmH sì rccounosce co cwn e dragalasiu, 

^^bra sf ne codia dragu sau dragutiu. 

r DKAVUIRH,-fS'^»< . (vedi dreva si 
éringtt). 

DRETE, 3, f, nna pianta, csplecata in 

[ Barcianuprin Jat. tremeiujvedi^/'rc/i). 
DKESITELA, s. f., la Mucedoromani: 
pina sau mora de batutu panura; tela 
aodice la Maceloroinani in locu de^^an- 
éia sì pauura, si prin nrmare dresitelt 
ir pot^ fi unu corapusu d'in tela si Ydregi 
aao dresL dia dret 



DRI. 



233 



DREVA, s.f,, (vedi rfrmj7M). 

DRICHIA, s. f., lemuisioru taiatu la 
amendoue capetele piediesin, cu care 
se joca copillii, lovindn-lu cu unu rete- 
veiu mai mare si facundu-Iu se sbore 
cotra alti copilli, cari se attinn spre a 
In prende; in alte locuri dricJtia se 
chiama tiurca : a jocd drichia, a baie 
bine drirfua, (vedi drugu). 

DiilCU, s. ra.. prenlatorlnm; 1. cor- 
pìilu carmini ce sta pre osse si in care se 
incarca celle de trasportata cu carrnlu; 
2. carru funnbru, in care se transporta 
mortii la munmmtu, (vedi drugu). 

DRIMBA, s. f., micu instruraontu de 
ferru, cu una limba vibratoria ìntre doue 
brade, cu care, pnsu intre denti, potè 
cineva canta, tra^undu cu degotnlu si 
i'ocundu se vibredie Iimh*a instruraen- 
tnlui; — cuventu formatu prin imita- 
tionca sonulni ; drim, dritn, e? produce 
drivìiya, sau d'in tretn, trini, nid'?cin'a 
lui trem*urare, (vedi si dringu). 

DRINOU^s. m., pl.-«n"; 1. prccatunoi 
acimn : a) drimha, b) arcu de sella de 
callu, e) vergea arcata cu corda, ce serve 
la batutulu lanci, d) in genere : vergea, 
corda, veri-ce bene incordatu sau vibra- 
toriu, care vibredia, tremura, se le- 
gana, etc; 2. dictionariulu Barciann dà 
dringu sau drangii ca aveiìdu acea-asi 
insemnare cu rfr/?w», si esplica acestu 
d*in urraa cnventu prin germ. fachbo- 
troiw d'in care nu se intellége bene de- 
Rprn ce a nume obiectn este vorb'a; a- 
cellu-asi dictionariu dà si unu verbu 
dravuirc sau drcvuire, esplecandu-Iu cu 
germaniculufuolieu=a<2&97;ar^^ CHScan» 
dure sau politiore, de unde s'ar iutel- 
lege co dreua sau drava ar ti una poli* 
tiora. Ci formedia una despartire in or- 
ìnarie Sì alte asseitteni Incruri ; — cuven- 
tulii dringu, ca si dringa sau drimba, prin 
uatiir'a loru vibrfUorin, pam a se referf 
la acea-asi radccina d'in care a essitu 
tremore, si cnre stib form'a cea mai 
simpla tre se vede in grec, tpé-Eivz^rc- 
mitrarc; sub acesta forma simpla ca potè 
esplecà si numele de pianta drdc, cumu 
si dreva ; déro pentru acesta d'in urma 
vorba vedi si drugu. 

DICIZA, s. f» aflatu numai in Bar- 



284 



DRC. 



cianu cu insemnare de erba de haltat 
stufu, eie. (vedi dru(ju). 

DROBU si dropu, s. m., pL-wn, ?lo- 
bulom exta» lactes; L partioea mica d'in 
ceva, mai vertosu de forma rotunda : 
dropu de sarc^ de thìfmia^ de apa^ etc; 
in acesta insemnare se dice si sdroÃ’u 
sau stropu ; 2. macie de mellu, de pesce, 
lapti, (vedi dnrapu). 

DROIE, 8. f., inultitudr», turba; miil- 
time mare, cantitate, numerosa trupa : 
droic de cani* de copillif de muicrif de 
potiirnichief etc.; — cuventulu se dice 
8Ì CU s:sdrùiej stroie, si respunde prin in- 
tellessu cu latin. Hiriie >:=grumuru, de- 
rivatu d'in stru-ere, d'in care au ve- 
nitu, in romanesco, si : a-stru-care, iro- 
ianUf etc. 

DROJDEE, s. f. pi., fex ; residuu allu 
unui lìcidu, si in speciale : residuu de 
vinUt de bere, de rachiu, etc, fece, /e- 
ctdoj etc.; metatofice : ce e mai de la- 
pedatu, mai despretiatu intr'unu lucru 
orecare : desfreìiaiii si mi^eìlii snnt 
drqjdiele socìetatei; — cuventu ce pre- 
senta combinationi fonotice contrarie 
limbei romauesci; subacea-asi forma so 
afla in vechi'a slavica ; cuventulu inse 
nu e slavicu, ci se afla in multe alte lim- 
bo : germ. druscD si tnisen, angl. dree''>9 
in media latin, drascu^ etc, dupo unii, 
trasse din germ. drAKcaa=dre8oIieu:= 
treierare: déro prin intellessu aceste 
cuvente se lega mai bene de acea-asi 
radecina cu grec. z^jé=^fece, tpÓYi;— cul- 
lessu de viia, de mide si allu nostru strH- 
guru mai usioru a potutu veni decà tu 
d*in nva sau arala. 

DROJDIOSU-a, plenu de drojdie, fc- 
cosu, fectdaitu, 

n ROSICA, s. r, trassura de preambiare 
prearcuri si mai usiurea cauna calesca 
sau carreta; in speciale : trassura de 
birjariu, 

DROTU, 8. m., in locu de sermaf nu 
se connosce d'in coce de Carpati. 

DRUGA, s. f., fuì-u» mojoj ; fusu mai 
mare, cu care se mdruga canura, (vedi 
drugtt). 

DRUGARID, s. m., care lucredia 
drugi de carru sau drtige de indrtigatu ; 
care in typograffa manuesce drugvdu. 



DRP. 

DRUGU, s. m.. pl.-^i, U^nnm, perticat 
ti^IUam; 1. lemnu lungii si grosu. eie* 
plitu bene in forma cylindrica : la ceUò 
doticlaturi alle unui carru se afla cote unu 
drugu ; fustelldc san treptele unei scare 
se affa fissate ìtUre doi drugl; cu drugii 
ne servimu a redicd ^i missicd d'in loeu 
mari greutà ii; 2. pertica de ferru : la fe^ 
resire^ pentru sfit^uritate, se baiu drugi 
de ferru; 3, in speciale la typografìa : 
fusu ce appesa colla de typaritu pre ta- 
ble; 4. specia de arborellu , ce dà mul 
timo de ramurelle suptiri d'in una rade* 
cina asii de potente, in cà tu femilu a- 
ratrulni se potè rupe, dandu de ujiu as 
semenea drugu; — form'a femininarfru 
ga, care sta cu drugu in acea-asi tela- 
tiene ca si craea cu cracu^ si mai al 
lessu verbulu indrugare, care se conjuga 
simplu: indrugu, i ndrug i, indruga j eie, 
sunt probe despre iualt'a vechimo a cu 
ventului drugu; germ. druc\iz=pressioHej 
appesare, etc, nu corresponde cu intel- 
lessulu cuventului romanescu, fora se 
mai adaugemu , co cu greu se potè ad- 
mitte ca unu cuventu de insemnaire ab- 
stracta , cumu este germ. druok , se fìa 
trecutu in limb'a nostra cu insemnà rile 
concrete ce are drugu; chiaru drugo/^ 
nula de typograffa noi nu credemu s 
aiba a face ceva cu germ. drncker saa 
drìlcker, de orecedrugariu e connoscutn 
poporului si cu intellessulu de faaUori» 
de druge, precumu fusariulu esto facu 
toriulu de fuse, (vedi drugariu); la intel- 
lessulu cuventului romanescu ca mai 
bene respunde grec. òpò;=.?^yartt, d 
de acf : veri-c^ letnnutarej cumu cauta so 
fia cellu d'in cure se face unu drugu; 
5p{)a4-5p^>axo;=/7^in(Za , si in speciale : 
grinda ce serve de base, la una nave 
mai vertosu, se appropia , si prin forioA 
si prin intellessu, de allu nostru drugu: 
driculu, ca ceva facutu d^in drugi, cumn 
sì drichi'a, ca drugeliu, potu ti de acea- 
asi origine ; assemenea si dringdu si 
drimbulu sau drimb^a, ca obiecte ce au 
unu drugusioru ; la Macedoromani trc' 
ma iusemna vergea, ramura, ca wva 
trèfnuratoriu , si metafor'a, prin care 
miculu instrumentu cu limba assems* 
nea unui drugusioru sau unei vergdluti^ 



i 



) 



DUO 

tremuratoria ar fi essitu d'in acea-asi 
fontana cu drugu, n'ar fì de locu mai 
cutedìatorìa. 

DUBA, 3. f., vasu de plutitu; — com- 
para riiss. dubii cu acea-asi insemnare. 

DL'BIRE,-e5CM, V., perdere, pesitDu- 
dAre; depilarei g-labrare ; a smulge pe- 
rii sau flocele de pre una pelle ; a des- 
pota, a jumulf, a perde pre cineva; aportà 
reu, a invechf: — noi nu connosceraii 
cuTentulu d'iu celle audite d'in coce de 
Carpati. 

DUCHORE, duhore si duore, s. 1'., 
siifflare puturosa, putore, (vedi doffore); 
cuventulu so afla sì la Macedoromani 
in acea-asi forma si cu acellu-asi in- 
tellessu. 

DUCHOVNICESCE, adv., ca unurf«- 
chovnieii, 

DUCHOVNICESCUra, adj., relativu 
la duchomiiai, 

DUCHOVNICIA, s. f„ demnitate de 
duchomiicu. 

DUCHOVNICIRE,.«cM, v., a fi du- 

rJiovnicu cuiva : cine te duchovnicesce i^ 

:;f cine te marturisesce sau confessa; a 

*weduchovmcl^a.se marturisau confessa. 

DUCHOVNICU, s. m., sacramenti 
penitenti» admlafBter; preutu ce are 
dariilu de aascultd marturirea peccate- 
Ioni si a dà penìtentìa pentru curatìrea 
de acesto peccate, confessorin, marturi-' 
torm; — derivata d'in duchu, cu insem- 
nare propria de pareìite sufflctescuy (vedi 
ducJtu si dogare), 

DUCHU^, s. m., pl.-Mn, sfiiritiK, ani- 
auft, Intcliiicentla , iucenium; hnlitus, 
txliaUtlo; 1. suftlare orecare, si in spe- 
ciale : sufflare rea, vetematoria saneta- 
tei, putore, gaza mortiferu : unu duchu 
neplactUu ease d'in tjura aciistui omu; 
groppa ar^ duchu , ne nu intrùmu in- 
tr'cns'a, ci .vtf uà Iftssùmn «e .s^- mai 
^tUu dille destuputa, ca se essa duchuln 
^in ea; in acestu intellessu se dice mai 
innltu : du/u , si do acf espressìonea : 
otHu CU dufu, dissa in risu in locu de : 
^lu cu ducÀtt=,omn iogeniosu, (vedi 
n»*i la valle); 2. sufflare de vietia, suf- 
"fttn : in ntanele ielle, Domne, dau du- 
'^Wm tmu ; 3. substanti'a spirituale a 
'^tfB«talai, suffletolu, in oppusitioue cu 



DUL. 



235 



snbstanti'a materiale a corpului : cor^ 
puln se face terrina^ èro duchulu remane 
ììcmurìtoriu; 4. de aci ; fientìa care e 
numai spirìtu fora corpu : duchuri lumi- 
«a^e^zangen : duchuri intunecate sau 
nccuraie=à x3kCì; duchu estc Doimiedieu, 
si cu duchulu se cade se ne incìUncunu 
itti; 5.intelligentia, mente, precepere, 
petnmdere, agerime de mente, ingenin, 
spiritu : omu de duchu sau cu duchu; a 
ave nmlln duchu, a nu ave duchu; a se 
inalila cu dudadu peno la celle mai Ì- 
fialte cugetà ri ; 5. appiccare a suftletu- 
lui, pornire, passione, etc. : duchulu m- 
hirci de argcntu, duchulu necuraiiei, 
allu mcntionei, allu calomnici , allu u- 
rei, allu invidieij etc; duchidu hlatule- 
tieij (dlu infrenareiy allu caritaieif etc; 
— cuventu de domeniulu religiosa, ellu 
este unulu d'in rarele essemple de vorbe, 
cari impromutate d'in lirab'a slavica au 
luatu, prin dominationea accstei lìmbe 
in baserica, una desvoltare mai mare de 
intellessu ; totusi inse celle mai multe 
i d'in insemnà rile date cuventului au re- 
raasu straine de connoscenti'a poporu- 
iui ; astadi cuventulu e§te mai de totu 
cadiutu in desuetudine d'impreima cu 
tote derivatele selle, (vedi dotforc). 

DUDA, dudn, vedi : aguda, agudu, 

DUDUCA, s. f., feta, ilomnisìora; — 
cuventu connoscutu mai allessu in Mol- 
davi'a, (vedi dada), 

DUQHIANA, s. f., taberna^ incapere 
in care se tine marfa de vendutu; — 
cuventulu se aude uumaì in Moldavi'a, 
pre candu in Munteui'a se dice prava- 
ha, si pare a fi in locu de dugliana,du' 
gialla, dugulana sau dogulana, formatu 
d'in ^o^a=scandura, intogmai ca si la- 
tÃŒD. taberna d'in tabula ^scandura : 
compara : ital. dogana, pvovenc. doaua» 
frane, donziney isp. aduuua:=casa de de- 
pusu merci, vama, carvasard, etc, (vedi 
sì dunga), 

DUFU, s. m., vedi duchu la inceputu. 
Duhore, duhovnicu , duhn, etc; vedi : 
duchorc, ducJiovnicu, ducJiu. 

DDLAMA, 3. f., vestimentn de pa- 
nura lungu peno d'in diosu de genu- 
chie; Macedoromanii pronuntia duluma, 
si essistenti'a cuventului si la densii 



286 DUN^ 

fste una proba , co acestu-a nu ar potè 
fi ^lngllre:^cu, de si Ungurii aii fonn'a : 
d li Urna. 

DCLAPIORU, s. m.. demiuutivu din 
duìapu. 

DULAPU, s. m.. pl-ìin', nmiAriam; 
ftrniAriu^ mobile de pastratu vestìniente, 
vojìCf fltc, (vedi alttiariu); ajom cuit'a 
unu duhipuzza. Vann^n' cu mare diba^ 
ria; ti inverti (/«/(//^//n'i^a ambia cu in- 
seliatorie ; — aceste d'in iirma frasi si 
alte asseraeui , in cari intra dxdaiiu cu 
acea-asì insemnare de artificiu, facu a 
presnppune cu destulla probabilitate» co 
cuventulu 3e rct'ere la(^i/w=:(Iolii8z=5d- 
XoCi ca crva in mrc sr osnindr. si depunti 
lucruri de pa.timtii; se potè inse ca </«- 
lapu se fìa in legatura de cumnatfa cu 
lat. <1nliiiin=:biite^ butoìu. 

DULET, a, in., mtloflsati; cane maro, 
care padesce cas'a, stana, etc.; metafo- 
rice : omu corpulentiu si greoiu. 

DULGHERIA, s. f./maiestria de 
dtdfflì^rin, 

DULGHERID, s. m., llgnarlus faber; 
lemnariii , maìpstru in artea de a lucra- 
lemnuin; — cuventulu e de prisosu pre 
longaclas.-?iculu.>ipopulariulii:/rmnfiriH. 

DUMBKAVA, s. f., bUtuU, querce* 
tuliim; padarice decorri; — d'in slav. 
du^nbrava; d'in dumhiava s'au tra33U ; 
deminutivtiluf/Km'wapiorc si dumbrav- 
nicUf ffo^rru'«/ca=:plaDta, mellltts me- 

DUJfBRAVlORA, s. f , vedi dum- 
brava. 

DUMBKAVNICO. b. m., vedi dum- 

hrnva. 

DUNGA, s.f.flluea protnliifins. strta^ 
8ulciilnti;Ur]ia mai multusau mai pucinu 
essita, mai multa sau mai pwcinu adun- 
cata : durìfja CM^Ì/?</w»^mnclii'a cuti- 
tului; dungdr fnmdielont ::z^re\e aau fi- 
bndo frundieloru; dungel': pulmei=:}i- 
niele aduncate alle palmoiì dunt^de pel- 
fei^venele albastrìe co se veda pria 
pelle, san : rugele, sburciturele pelici; 
dungdc unci coUtmne^tonì trassi in 
lungulu unoi columue, sau striele trasse 
in acea-asi directione; d angele panei^ 
vergclc aposc alle panel; dungde unni 
Cttfeu^iniele de impreunare alle super- 



i>urr 

facieloru cubului; a iragt* dunrje; de aci 
in genere : latute; a se dà pre dunpa^ 
a se puue pre ima costa sau lature. a 
cilici;— dupo iavetiutiilu MìkJosich di 
vechiu si V, An:A:=.dofja; déro aces 
cuventu nn essiste in vechi'a s'avica 
déro cuvente cixdimga. din cari so tra 
verbo do conj ugationea antan ia : dan 
nu potu fi slavice, (vedi ciuina^ ciudaiU 
déro cuventulu doffa se r-fia si in italia 
n'a si in celle alto limbe sorori, ca: 
u a\i impromutatti din fontana slavi 
ecco in addeveru differitele forme si in 
tellessuri. ce are cuventulu dogi in alt 
lirabn romanico : ital.duirn, frane, don- 
isp. deniinutiv. dovrla si dncta^ portug. 
n'!iiPlazzdof,'a, provenc. rtoja si doug 
(si la noi dogli sì iioi7'i)=:doga si fossa 
sausiantiu, margine suugardu in giuniln 
unei grope ; doira del vallat :^ dunga 
sau muclìia a caìltdui; mediu lat do^a, 
dova si douva, cu acellu-asi intellessa 
ca si in provencialea : juxu dosra» tal- 
latoriim mur >runi=pre longa marginile 
murilorn inconginrate cu valla; in ìta- 
lifnescc dora are si insemnaroa de; 
verga sau dunga rirodaria la unu trsti' 
mentti, si ispan. dos:jil=Lmpletitura la 
guleru; in frasea media iatìnesca : oe 
lorte do^isoocnltU l^mphie drd icrron- 
turzzca nu cumii-va pre canali ascunscse 
se adduca ape, dD?a are insemiiare.a de 
cannle; in fine cbiaruinlatin'a mai vechia 
se vede, co a stabn cuventulu dn^a co 
insemnarea de vasti, dn contììiutnrìu ia 
genere, de orece in Vopiscu aflAmu: 
l'aeta est raMo dofi^ffi, <!n;>ttriim- narlnn*, 
etc; èro in Glossariulu luì Philox.dom 
se espleca cu po'jtttc^rbute, butoiu, bfi- 
tilla , etc., sì doTarlno nu j^o'^rroffocfi; 
(allu nostni dogariu ai in forma siia 
intelled.ìii); il iira a fostn. se vede, undu 
din acelle mimeroso cuvente proprie 
limbei rustico, care s'a pastratu in liin- 
bele romanico si a produssu, maialles^s 
in limb'a nostra, una mare familift (*« 
cuvente; din limbei e romanice au tre- 
cutu si in alto limbe: germ. dau^p san 
ilaube^ grec. ^ó^a, alban, dhosra, ma^'' 
(lonsA^doga; vecJiiu slav. dò?a=arca. 
curcubeu; serb. lUTa, etc; — cà bu pfiD- 
tru etym'ìlogi'a cuveatului, unii Ih re- 



4 



^ 



PUB. 

ducu la grec. 5oy.ifj sau oo*/i^=:receptacl«, 
vasu; 5o/cà vT^::=locu de receptione, ar- 
mariu, incapcre, etc. (asìd de appropiatu. 
» in forma sì in intellessii, cu alla no- 
gtru doghiana sau dughiann); altii la 
latin, ducere» d*in care au essitu mai 
multe espressioni cu insemnarea di? ca- 
uale^ cera incapetoriu si confinutoriuy 
cuniu : aqnas c!«ctii8:=canale de scursu 
apa» si iji liinbiile nono latine : ital. doc- 
clare=::a versa apad'in ceva conductoritt 
si vutUimitoriu allu acestui licidu, de 
undo iloccU^franc. doiK'Ii(=ìsp. doclia 
=zdusia (mai bene, prin urmare ducia, 
dttsiu fiendu frane. U-ucIieueromanitu); 
una supposìtione, ca si ceaalta, esplica 
bene cuventele in Gestione, si este cu 
greu a se determina cineva decisivu si 
ahsolutu pentru un'a d'in doue; unucu- 
veatu oricare d'ÃŒn celle in cestiono se 
potè esplecà in modii satisfactoriu prin 
aua radeeiua, ca si prin cea alta : do- 
^rtiVe, de essemplu, se poto esplecà si prin 
capacitare, si prin conducerc sau invc- 
tiare; assemenea si dogianire sau doòia- 
tìirer^dojanire, etc; si fienduco dogartirc 
are camu acellu-asi intellessucu tocani- 
re, ar potè cineva admitte co si formele 
cu tenuea t in locu de medi'a d : i(»ctiy 
iocis, iocarc, tocnv, tocanin\ etc, au po- 
tutu essi d'in acea-usi fontana aidogUj 
dogaj doiiga sau dituga, doghiaua.dtìga- 
nire, dogariu, etc.; iase formele cu t se 
lega ca mai bene, si priu forma si prin 
intellessu, parte de tvf^ere : tocn, teca, 
icsilla, etc, parte de tanarore sau tairere: 
toca, /ocarc:=itaL toccare, frane, tou* 
oher* etc. 

DUNGAJlE,-erf»K, v., Btriar^j a face 
*mu trage dunge, (vedi dunga), 

DCHA, adv., rolutlm; invcrtindn-so : 
a ntergc dur'a sau de a ditr'o^ a dà de a 
dura ; minccle, ruUVelv se dau dur'u si 
tm'rgu de a dar\i; — cuvcntnln esie fe- 
mìnìtiulu din ditrn, luatu cu ìutoUessu 
do adverbiu, ca si surd*a d'io surdu; 
èro duni este una espressione, prin caro 
86 imita sunetulu unuì ce care merge 
invertindii-se ca rota ; do acf si verbulu ; 
duruire=^ mer^o de a dur'a, a face unu 
sgomotu assemenea uuui ce, ouremerge 
fc'fl aau pre rota : au 



DUR. 



237 



una canUia; de acf si metaforice : H 
duruie gur*a ca una mora frantif; si prin 
nrmare, pentru esplecareaace-tiu verbu 
nu e lipse de a allergà la «ng. durr >rni; 
— acumu duTH si dura, desi parn a fi 
asià do departate, prin intellcssu, de 
latin, durila, dura:=:aspni. totusi nu ar 
fi improbabile, cacuventulu dnrus, care 
si a pordutu in limba insomnare gene- 
rale de asprUy se se fiaappliicatu esclu- 
sivu si in speciale la suneiidti duru prò* 
dii^Sìi prin invirtirea unni ce, sì de 
aci apoi la werstdit inurtitu; ùéxo in 
locu do duruire su dice si durdutre, 
si acesta d'in urma forma duce la J«- 
duire, care, casi huhnirc, este una diipii- 
catione d'in du, prin care se imita unu 
sunetu confusu, déro potente : audia- 
niucera care /acca du, du, dìt; d'in acea- 
asi unomatopeia au essitu pre de una 
parte : dupii,dupttirc,diupuirc,cic.^ èro 
pre de alfa ; dtou, dìatùre, durdtnre; 
du, prin scambarea tenuei / in medi'a 
f/, potè fi in locu de tu, de unde iunUf 
lunare, etc; certu inse este co forra a cu 
f/se vedesiÃŒDgrecooijT:oi;=sunetu pro- 
dussu prin cadere sau loviru, si prin ur- 
mareanalogu in forma, ca si in intellessii, 
cu allu nostru dupn .san c/iWk,- si astu- 
follu formele : durainit dHptùrc, du- 
duirCf au essitu d'in una unomatopeia, 
care sub form'a cea mai j4ÃŒmpIa : du, du, 
espremendu unu sunetu dutu/jnw/owe 
mtt tftrin; a potutn luà in unulu dlu 
aceste derivate, duruire, si inseninare^i 
dea tucrge inva-tiudu'iify intogmaipre- 
cumu ur'a, de unde ìiruirc=ìn iutel- 
lessu cu duruire are si insemnarea de 
dur'a, afora déco dura si duruire nu 
sunt corapuse cu de d'in ura si u- 
ruirc; uruirr hO audo cu diverse pronun- 
tie : huruirc. hiricrc, cari inse au intel- 
lessuri dÌTerse, cumu se va redé, la ar- 
ticlele .speciali; aci vomu nota inco nu- 
mai espressionea : tur a vur'n, care pare 
a fi essitu din dura si ura sau /tura; 
cà tu pentru intellessulu acestei espres- 
sione vedi si ciorlu-morlu, 

DUIIDU, -fi, adj., IncptQSy Btiipldns; 
amusius; 1. netotu, toutu, nepreceputu; 
ametitu, distrassu; 2. ca substantivu, 

i allessa 6uh forma femiitia» : mug- 



238 



DUR. 



dru, iubitu, amante : durd*anica^=mun- 
dr'a mea, ai deacf appleeatu la veri-ce 
obiectu de particularia si aft'ectuosa pi*e- 
dilcctione : pcnini vechii luptaci Ho- 
mani jmsc'a fra dunVa loru; candii in- 
verdicau codrii, deptii liomùni, haidu- 
cii, si luau dttrd'a de a spituire si pie- 
cau se de gona inimictduif care era 
strainidtt sau ciocoiidu impilatoriu ; — 
pre cumii tontn a essitu d'in foììare, cu 
intellessu analogu latiuescului attonItnH 
dMn attonarei asìÀ durdu a cautatu so 
essa d'in acea-asi radecina cu durtiire 
(vedi dura)^ cu insemnare de ametitu 
jìrin unu potente sttìtetu, care esplica 
forte bene intellessnlu cnventulai de 
sub 1; cà tu pentni cellu de sub 2., ellu 
este una metafora analoga cu cea prin 
care n^lunu si nehuna inco seieu cua- 
cellu-asi intellessu : nchun^a mea depu- 
scoy nehumdu meu de calln; in latinità - 
tea media se afla druda=:anilca=flmA- 
Blu=:iubita, mimdra, correspunditoriu 
cu durdu in intellessnlu de sub 2; drn- 
da» ca si driich1c:=.y/ion.s/i sau ìotjndita, 
Atuà \^= amici, credenti osi j e te.» suiit es- 
sìte d'in germ. treuzz crcdcniiosu, de- 
volatttf etc; déro druda, feminìnu d*in 
ima dnidiiH, are si insemnarea de gì'assu, 
care resare si in cuventele romanesci ; 
dnrduliu, dtirducare, etc; frane, dru inco 
insemna durducattijhuccHlatu.co. sidodu, 
81 prin urmare pani a se lega, prin 
seusu, de acea-asi origine cu alle nostre 
durdidiit, durducatu; dcro acestn intel- 
lessu de gnism, care se alla in cuven- 
tulu d'in latinitatea nK.'dìa : dradn, ca 
si in frane, drn si dodu, ca si in roma- 
nescele : durduliu, durduaitUf nu se potè 
in ueci unu modu esplecà si concilia 
cu intellessnlu de mundni ce are dru- 
da, ca derivatu d'in germ. treu; cu 
multu mai usioru se potè esplecà intel- 
lessnlu de ìHftatu priu latin, tureldus^ 
care prin syncopi ar da : turgida, turd'u, 
durdu, drvdu, etc: si ca se se impace 
intellessurile asià de disparute ce are 
cuventulu romanescu durdu, este de- 
etuUu se se compare cu grec. tù-po;, cu 
insemnà rile de : in/lare, ingonfare, mutìr- 
driUf cmieiire, nebunia, paf?sione nebu' 
nescUf etc. 



ne. 

I 

n- 

i 

a 

pe-fl 



DUS; 

DURDUTRE, duruire, redi dura 
durdu. 

DUSIA, s. f., neologismu dupo frane. 
Ù6Ttché=ibaia de ajìa rece, ce pre coii- 
ducte pica d'in una ptìtina pre cellu 
iea bai'a; ~ dupo celle spuse la arti^ 
clulu dufiffa form'a ce fi*ar cad^ a so 
cuveutului ar fì ducia. 

DUSICA, s. f., cà tu se bee sau se in- 
ghite una data : una dusica de vinu aan 
de rachiu; sì do acf in genere : ]mc%m 
unu picUf una tira, etc. : una diisica a 
camct — cuventulu este derivatu d'ii 
ducere, care are si insemnarea de a 
trane- -pre guitta de a inqhitì. 

DUSIM'EA, s. f., pi. dusimdk, 
bulatum; ^0{/«a de scandure; si in spf 
eia : podea pre care se calca cu peti 
rulu; — cuveiitu turcescu, de care nue' 
lipse, candu avemu podea, 

DUSMÃ NESCE, adT., ca unu dusM 
manu. B 

DUSM.iNESCUra, adj,, relativula 
dusmnnu. 

DUSMANlA, s. f., fapta, portare, 
sentimentu, relatìone sau stare de 
ìtianu. 

DUSMANmE,-ÉStftt, v., a fi dusman 
pre cineva sau cova. 

DUSMAN0SU,-a,8. adj.. piena 
dusmania, forte dusmaniL 

DUSMANU,-a, s. adj., lulmlcns, ho» " 
stU; inimicu; — cuventulu, iu care $J^ 
ca si in derivatele : dusmayvescu^ dusiìla-^^ 
nia, etc, se aude siueratu, este usitatw 
mai allessa in Moldavi'a; cu tote acestea 
ellu pare a li de una vechiadata in limba, 
si prin urmiire nu se potè admitte coai- 
fi venitu prin ture, dusman, de ore coa- 
cestu cu^^entu nu paro a ti addeveratw 
turcescu, ci persauu; si Jiendu co limb'a 
persana este de famili'a anca, se potè 
ca in acesta limba se essista cuventula 
ditsmanu, fora ca allu nostra se ne fin 
venitu de la Persi prin Turci, ci se se fia 
formatuin limb'a nostra insasi d'in duis. 
dis sau du5, si radecin'a maii san ■« 
d'in care avemu inco vìania sau uieuk, 
ineniosu, tnen-fe, etc, precumu si gre- 
culu d'in acellea-si elemento a formata 
Bìi'j\itvqr , 3t>(jpivfita=:rfM««iariM , diw 
mania. 



tare, 
nattJ^ 



m 



E. 



EAZIT, s. m., vedi ezeni. 

ECHIPAGIC, S. in., rheda ftquU juu- 
età ; rectores, clnssaril; histrnmentiim; 
1. trassura elegante cu cai; 2. militari^ 
nnei nave, marini» marinari, tìotari; 
3. loto celle necessarie pentruceva: in- 
strumentum appanitii , armamenti!, ar- 
matura, etc, f:rhìjm(fm de resbeììu7= a,^' 
paratu bellieu; de acf si verbnlu : echi- 
pari'=zìai provedé cu celle necessarie, a 
gatf, a para, a prepara, si in speciale ca 
terminumilitariu : a echijìd miìitariizz 
i a arma; a echipà una ncwez=.ii armd, 
^^u provedé navea cu omenii, armele si 
f celle alte necessarie; de unde apoi : erhi- 
^aMen/((=armamentu, armatura, appa- 
ratu : echipanianfn de />tf (//^.**^r«^ arma- 
tura de pedostru, etc.;— neologismi dupo 
frane, equlfiav^rzechìpa^u, éqniper:= 
rcJiip(in\éii\\\pomiìnt^:echipamentUfCii.YÌ 
au essitu d'in mediulu latin, esciiippare 
^(germ. scliìlTen, trassu d'in «chlff:rr 
■ikii?'?), asta in cà tu étiolper insemna pro- 
prie ; a pane una nave in stare de a 
iendt a annd naveoy si de acf apoi in 
gmere : a prà vedéf goti , etc; noi ne 
potemu scutf deaceste cuvento, de ore 
ce le potemu suppleni forte bene cu ai- 
tele mai bune si mai pre intellessulu Ró- 
fflà nului. 

ECHEPAHE. vedi echipagiu. 

EC'HIPAMENTU, s. m., vedi echi- 
pagiu, * 

EDIUKE si icf/iure, s. m., vedi tic- 
divtre si dirlioru. 

ELESCEC *ì ÌK'ìesceu, s.m., pi., eles- 
cek; stjurnum^ pisctntt; lacu in adensnfa- 
cutu pentru procreare de pesce, pcsdna 
sau prscuina: — cuvontulu se afta si in 
anguresce sub form'a holiiKt(ì{ déro rema- 
ma secercetà décoelluesteorìginariu in 
angurc.sce, san déco nu cumuva este im- 
piomutatu : inacestad'iu urma supposì- 



tiones'ar potè ca cuventulu d'in grec. t>.oz 
— halta,sesefiaformatuinromanesce,de 
unde apoi a trecutu si la Unguri. 

ENGERA, s. f., speda de pianta es- 
plecata in Barcianu prin germ. «ntlan 
=:lat. ^'entiana. 

EMANETARE, cmandu, vedi ama- 
netare, amanctu. 

?EPIECU,3. m.,p].-i*, couIculn;arrun- 
catura de zaru, in care cadu doi assi, 
duplone. 

EPINGEA si ipingvd, s. f., pi. cpln- 
geìlc; mantellu de ploia rosiu sau albu, 
ce porta mai vertosu menatorii de cai, 

ERETE, s. m.,aeclplter; passere ra- 
pitoria, specia de gaia; — se fia ore in 
legatura cu grec. lépaj, contract. ip7jS=: 
erete ? 

?ERGOLASIU,adj.,activn,laboriosu; 
—d'in acea-asi fontana cu argalu, or- 
gnt'trc, 

ERRA, s. f., aluta; aluta, pelle bene 
ai molle lucrata; — noconnoscutu d'in 
coce de Carpati. 

?ER1CA, 3. f., pianta esplecatain Bar- 
cianu prin germ. heldekraut ?= lat. erlce. 

ESTAFODU, s. m.,pl.-MW,neologismu 
dupo frane, éeliaraod^ care insemna in 
genere : tabìalit sau podu de scandure, 
si ili speciale : 1. podu de scandure, pre 
care stau lucratorii, cari lucredia la 
unu edifìciu inaltu: 2. amfìteatru sau 
podìi do pre care privescu spectatori la 
una ceremonia ; 3. podu de scandure 
pentru essecutarea unni condemnatu la 
morte, etc; — form'a cuventului in alte 
lirabe romanice este : ital. catafalco, isp. 
oadafalso si cadalialso, provenc. cadafalc; 
form'a cea mai curata e cea italica : ca- 
tafalco, compusu d'in cata, trassu d'in 
cataro=romanc3C. catare sau catUare, 
si d'in ffllco^palco=:;)u/cusau haìcu:= 
podu de leumu, asìà in cà tu catafalco 



240 



ESC. 



inseinna proprie : podu de scandure, de 
2>rc care potè cineva privi, si de acf : 
ferisce podea iìttUtiota; form*a catafalcti 
este, de certu, cea mai cuvenita lirabei 
romanesci. 

ESIARPA, s. f., ueologisrau dupo 
frane, ^chiirjjo, care iusomna ìu specia- 
le : Imccata de stofa, cu care si incinge 
cineva niodiloculu j^au g-utiiln; sì ih inn 
in genere : veri- ce buccata do stofa, cu 
care se infasiura ceva; in alte liiube ro- 
nianice cureutulu sima : ital. Hclarpa si 
ciarpa^ Ì8p. cliarpa; tote aceste Torbe 
sunt, in forma si dupa ergine, identice 
cu romanesculu carjm, essite d'in car- 
pere:=rupere, sfasiare, etc; frane, chnr- 
ple^scama, si pria intellossu si prin 
forma, eoufirma pre deplenu addeveruln 
acestei etimologie, si de acea-a noi un 
credemu neci de cumu fundata suppo- 
sitìonea invetiatului 3Iiklosick, dnpo 
care romanescele : carpa, carpaduj car- 
pire, carpacirCi etc, aru tì venitu d'in 
alav. Itr3pa=panura; déro in liinb'a 
romanesca cuventulu carpa, es^itu d'in 
acea-asi fontana cu frane, échari»© si 
ital. sciarpa, san ciarpa a luatu nna in- 
semuare mai appropiata de ìntellessulu 
origiuariu aiiu mdecinei carp, si de a- 
cea-a cu greti s ar potéapplecd in acellu- 
asi intellessu, ce are frane, écharpc; de 
alta parte form'a esìarpa este cu totulu 
straina de analogiele limbei romanesci, 
si de acca-a una cuveatu cu fom'a 
scarjKi, sau cu form'a fascia=^ìa.i. fati* 
cia^ ce are si intollessulu de éoliarpp, 
ar fi cellu mai cuvenitu limbei nostre 
pentru espressionea conceptului de è- 
vharpe; fascia este acellu-asi cu popu- 
lariulu /u5ia, déro pentru destinctionea 
de intellessu, punctu assupr'a caruia Ro- 
mAnulii arreta una delicatetia estrema, 
este mai bene a se adoptà form a fascia 
^«^oharpc de cà tu form'a fasta. 

ESCADRA, 8. f., classfciila; niuneru 
do navi suppase la command'a nnuì si 
acellui-asi capitanu; numerulude navi, 
cari compune una escadra este mai mare 
de ìwuc, déro nu trece preste doue dieci 
fi cinci ; uuu numeru de navi mai mare 
de doue dicci si cinci formodia una ad- 
deverata armata navale, èro mai micu de 



ECS^ 

noue, peuo la trei, formedia una siu)p1 
divisione lìavale; commandantele unet^ 
escadre este unu tùce-amiralc ; — d'in 
latin. Quadrii, de unde si escadrone^^ 
corpu de callari de una suta peno la doud' 
sutc de insi, numitu asià ehiaru de la 
form'a desposit.ioaei selle cadrata, 

ESCADRONE, s. m., (mai pucini 
bene : escadroììii); vedi escadra, 

ESCONTARE, v., a face escontu. 

ESCONTU si sconiu, de snraira di 
tracllo; scadimeutu ce se face d'in um 
summa de bani, ce are cinera a primf, 
candu vré a luà acesta summa inaiul 
de terminala, la care s'ar cade se ui 
primesea : reijula dr. scontu se chiama, in 
aritmetica, regul'a pria care se caleula, 
scotitidi<jd.decosumrn'a iìisasi dcscadii 
— neologismu dupo frane, escoupte d( 
unde si verbu escotitarc si sco-ntoj' 
=:franc. escomptor; déro cbiaru form'j 
francese cere ca in romanesco se se dlc&j 
cscompiu si escomptarc, ca mai bune si 
correcte aru fi inse formele : c^comptttt 
si tiéicomjjittarc, ca compuse d'iji ts^e: 
HÌ d'in ct)ìupidure:=inx\cu\ace; usià in 
cà tu escumputare va se à ìe^a scade jirin, 
computarvi déco nu ne placu esu 
ture si escomputut dX\\\\zìScadert;sì si 
dimenili suntu mai de preferita decà ti 
neintellessele scoìdare si scontu. 

F]SCORTA si scorta, s. f., prAsidlun, 
comltatns; trupa de omeni, cari inso- 
ciescu pre cineva pentru onore sau pen- 
tru securitate; ~ cuventolu se afla in 
tote limbele romaaice : ital. scorta, isp. 
oeicolta; dapo auìi ella ar fi veuitu d'in 
latin. oohor-coliortÃŒs=:trupa de mili- 
tari; déro cea mai probabile etraologla 
este cea care refere cuventulu la ilal. 
8'Gorfr«re:=ex-corri?ere,cuÌD3emDarea 
primitiva de a darge, a derepid, a coìi- 
ducc, si de aci : a iìisoci jìcntru oh 
sau pcniru custodia; scorta sau es 
asìà déro nu e de ciltu partìcipiulu de 
form'a feminina nscorrectay scorrectOf 
syncopatu scoria^ luatu cu iatellessu de, 
substantivu; de acf si verbu escortart 
sau «coW£//*<;:=:ital.t»coi-tare=fraac. es* 
eorter^ispan. e8coltur=a face sco 
a insoci pi*e cineva de una 5cw^a pentrj 
onore sau pentru custodia. 





ETT 

SCORTARE si scortare, r., vedi es- 



EZE. 



241 



RSLE, R. r, prao^epe; ingradìtura, 
ia c&re be ^une uutretìulu ce se da spre 
mtncareboilorii,ca]lilora,etc.; — cuventu 
ea presenta combiaatìonea fonetica sì, 
contraria limbei romanesci , d*in siav. 
JasUp co acoa-a:5Ì insemoare ; presepe e- 
ste caventulu cuvenitu limbei nostre. 

ESPLOITARE, v„ colere; a cultivà , a 
face ca unu agru, una casa, una padu- 
re, etc-, se dea cellu mai mare foiosa; in 
gtnere^ a trago folosu, a storce d'iaceva 
sau de la cine va tota ce ne potè dà ; a 
specula, a precupetl, etc.; — neologismu 
nefericitu, dupo frauc. exploltor. 

ESPRIMAKE, f., in locu de espre- 
mtere, nu e de recommendatu; vedi esprc' 
■»frr in Dìctionariu. 

ETAGEKA. s.f., vedi etagiu, 

VtilU, 8. m., pl.-f, coiiilgiiatlo, 

. ..atiim; »patiu d'in iaaltimea unui 

e4ittciu, copriusu intre doue podelle;— 

— ^"'^jisaiu dupo frane, étage; vechiulu 

; ilarìulu cutu oste cu multu mai de 

:tu de cÀtu unu neologismu ca e- 

do unde apoi altu neologismu si 

Bti rea Uagera sau e(a/era ^ frane, ó- 

Uff^r«=politiora. 

ETlL'HETA, s. f., Inscriptlo, pUta- 

"-1 , nota; aolemiieft aularaui rltui» ; 

iou^ pecete sau cedala ce se pune 

pre aoa btitelìa, veri-ce alta nota asse- 

mcae co sa allipesce ùi^ ceva,si dupo care 

se connosce uatur'a lucnilui coutiuutu 

nre carese allipesce y»'i/ocÌMZu: 

^ uie, cu cari se porta omeuìì de 



!'tmea asià . nomita mare; ceremonie de 
porta il de portare la carti, la case mari 
in impregiurarì solemni etc; — neolo- 
gismu dupo frane, étiquetto, care in in- 
st'mnaroa de sub 1. se potè forte bene 
supplenf cu piiiaciu^ nota, Ì7ìScriptio- 
ne; eie; pUtaciu este deacea-si origine 
cu piUacu^ formate amendoue d*ìn grec, 
-izlzia =;cca(3a = plx z^pece sau resina , 
asia cumu d*ia pectì a'a formatu si 
pecete (vedi despccetluin); cà tu pentru 
intellessulu de sub 2. inco se potè bene 
traduce prin cuvente ca : ceremonta, ce- 
remoniale, rituale, etc, si pria urmare 
ne amu potè scuti de eticheta. 

EVASIÉ A si iavasìéa. s. f., lupi, lupa- 
tnm; clesce ce se pune in botulu unui 
callu, si de aci se si namesce cdlusiuj si 
pria armare nu e neci una lipse de èva- 
8iéa, care ar fi d*ia ture. erea. 

EXORIA, s.f-, exUlumj cuventu in- 
trodussupringrecii d'infanariu, asta-di 
cu totulu cadutu in desuetudine, si io- 
loouitu prin eisiliu; mai conuoscutu de 
cà tu exoria=ècopta, a tosta si este ture. 
surgunu sau surghiunu^ care e assémine 
superiiuu. 

EZERU, s. m., pl.-e, utagnum. lacus; 
canalltt, rlralua; l.pro cà ta ensine con- 
Doscemu : lacu, balta cu pesce; 2. dupo 
anele dictiouarie : canale, riusioru, parte 
derivata d*ÌQ unu rìu; cu acésta insem- 
nare noi connoscemu uumai form'a ca^u 
sau iasttj si ia speciale : canale de mo- 
ra;— d'in slav. jaxù.=stomacu, canale. 

EZETDRA, 8. f., cu acellu-asi intel- 
lessu ca si eseru sau easu. 



16 a. 



F. 



PAGALETIU si facalletiu. pl.-e, pala, 
batlUum; bà tìu, netedita mai vertosu, 
lopatella de mesticata licideferte cu fa- 
rina salisi alte ìngredientie; in specie, 
servindu la mesticatulu memolligei: cu 
facalletiulu se mestica memellig'a ; la mai 
multe memellige adjungeunu /ucalleiiu; 
yedi si facà Ut esalta, probabile, d'ia 
acea-asi radice cu facalletiu. 

FACAU , (pron. facà u) , pi. , facà ie . 
(reu pre a loeuri facà uri)^ molae, pl- 
Strlnlf pllae arbor, Tugiis, fastU, paUj 
battilani, ala, etc.; 1. arborcle, fusulu 
unei pétra de mòra in genere ; in spe- 
cie : a) fusulu unei mòra mai mica, u- 
neipiua, unei morisca, etc, a caroru 
rota e pusa orizontale ; b) aripa de mora 
de Tentu; e) scafa, lopatella affunda a ro- 
tei moroì ; 2. cu intellessula de : paru, 
pertica , bà tiu , etc. , spre miscatu si 
mesticatu licidele d'in caldari, miste 
cu farina sau si alte materie ori ingre- 
dintie : facà ulu e mai mare de cdtu fa- 
calletiulu; — BÌ facalletiu sì facà u pani, 
probabile, co au eaaitu d'in facete, ca in- 
stromente de facere, agere, dare forma, 
regula, directione, etc, mai antà aiu ca 
ceva generale, apoi ca ceva speciale, pre- 
cnmu in colle doue covante tractate; de 
jicea-a e de scrissu : a) facalktiuìn for- 
m'a do faculletiu; fi') facà u in form'ade 
facanu sau, potè mai bene : faconiu, fa- 
cone. 

FACIARNICIA, s. f., d'in faciarnù 
eu,-aj adj., dlsalmulans, dtslmulator ; 
precumu si v. faciamicirej-^scu , dlsbl- 
â– alarfli su de lapidatu, ca avondu for- 
me straintì, de si, ca coveute, su pure si 
genuine, si au si forme cà tu se potè de 
genuine in : faciaria, faciarire, fatta' 
Wtt, de cari vedi in Dictionariu. 

FAriONO, s.m., (fr. Ci*;oa), gallicismu 



strambu, ca in frasile : fagonu de vesti- 
ffien^»=uDera<;ond*liabÌt; — déro cumu 
se escasà mu acesta neologismu scaleit"^ 
tu? cumu, cella pucìnu, se lu pronunci 
tià mu? cumu nu sepastrédia, cellu ma! " 
pucinu, neci form'a de genu? ci, contr 
natura, se face d'in femia. fr. fa^on, un 
mulieroniu ca fa^cnu sau fasonu; co-ci 
fr. ra^on, de si corruptu d'in factione 
factlo, areinseg"enulu feminìnu, cato 
celle in ione, chiaru si in celle roman 
imprumutate de Germani; se metur 
mu déro aceste contortioni, si, déco n 
ne place form*a anùca si populare a 
ventului in Gestione, adeco : faptio 
se scriemu cellu pucinu : fuciioHe; é 
pentru sensalu fr. fai^on, nunelìpsescu, 
pre longa factiomj si covente ca : fap- 
tura^ forma, gpstu, etc. 

FAGADABIU,-a. adj. s., canpo; os 
petariu; vedi, fagadau, 

FAGADAU, (pron. fagadà n)^ s 
caapoy popliia; ospetaria, mai alldss 
vnlgaro si sordida;— (compara ung. 
?atlò); au s'a auditu si nu se aude p 
d'in cóce do Carpati; ne mirà mu cam 
Dìctìonariulu do Bu^a allatura acest 
barbarismu pre Idnga ìspanìcula bod 
gon, essitu d'in bodc?a = it. boterà 
fr. boatlque=:lat. apotUeoa^ greca 
zo&TjxT], etc, de nude si la noi, prelon 
apothcceh de specie sau de medi 
potu sta bene si apotheeele de vinuri 
de ospetatu. 

FÃ ^GADUELk, fagadumtia, etc, t 
fagaduire. 

FAGADUIKE,-csctt, v. , p«Uteert 
protnittere; a promitte, a seoblegisai 
lega, a dà sau face si ìmpleni ceva ; 
derivate : a) f<ìgaduitu,-a, part, sa 
subst., proinÌ88u.4, palUcltas; promis 
som, promUsle; 2). omissu, juruii% e 



b) faguduelaj=:fagaduentia, s. f., prò 
mlssnnij promlbaìoz^jurttentia . protnis- 
su, pr omissione ;z=zr) faffatìtiiioriu,'tória, 
adj. £)., promitterii, iiromiiisory juttii- 
loriu, promissontt; (compara ung. ro?«d- 
nl);— n'avemu nevolia de elle, adjuugu 
popalarile yurutre, juruenita, jundtoriu, 
si classicele, proìnìtUre, promssurd, 
promissione ctc. 

FAGASIU, (pre a locuri vatjasiu)^ 
pl.-e, orbita, rotafl TestlgUm» somltBf 
Tlm 1. proprie, urm'a ce lassa rot'a af- 
fuada in mersulu seu : acésta tota esse 
d*in fagasìu , a merge cu carraie afora 
dHn fixgasiu; 2. metaforice, linia, direc- 
tione, calle : a si perde fagasiulu, multi 
e$8u d'in fagasiele prescrisse; (compara 
ang. TÃ gAa). 

PAGOTISTU,-a, adj. s. pors. , care 
face fugate sau care canta cu fagotulu ; 
vedi f'igotu. 

FAtìOTU, pl.-e, (mai pucinu bene 
-un), majiir tìbia ^rarYorls soni , (it. 
fagotto, prov.fr. fasrot, ì-jp.racote.aDgl. 
fapot, germ. fagoit); mai ìu tote lim- 
bpie citate in pareutbesì,/(t(/o^ttaredoue 
sensuri : 1. fagotu =z manuclu, fasciclu 
de moDute si uscato aschìore, de ap- 
prensu foculu, lemuele d'in focariu; 2./u- 
<70^u=ÃŒDstri]mentu musicale de sufflatu, 
Domitn frane, ai basson, forma augmen- 
tatira, applicata , ca si fagotu, la una 
tibia sau ftauta mai mare si cu sonu 
grave; — in acestu d'in urma sensu se 
aude si se scriue in limb'a nòstra de cà tu- 
va terapQ; inse, cu roseiv'a unci mica 
ammeliorare, se potè applica ai in iatel- 
letfsalu de sub 1.; cocilaacollu-asì fonte 
pare a se refere si aau coveotu romane- 
sca in forma mai originaria de cfttu a 
/ormei fagotu^ adeco la lat. faxi facla, 
fMOy care, in origine, iasemni : unu fas- 
dclu de aschiore de apprtnsu, ca si af- 
finele grec. ^dxeXQc san 'f ixsXXoc; de 
acf déro se vede essita, piobai)ile, sì po- 
pulariulu hacu, transformatu, de certu, 

Éfacu, ca si hornu d'io fornu. 
IIEKU, s. m. , obiDfj^atlo, coarl- 
, nerera ot acerba castti;atlo; mo- 
strare severa, castigatioLe acerba, ver- 
lare a focului uoei suppcrare; — essitu 
u d'in germ. f€nep=:^^o«4, usurpatu 




in gur'a urhaniloru, inae sfJnsa astadi 
mai de tota, aslà co : mai bene le va 
mcrgc si urhaniloru, ca si tcrraniloru, 
a si vcrMi nu fakrulu Ocrmanului, ci 
foculu cellu muUu allu liomanului, 

PAILATARIU,rff, adj. s., redi fatai- 
lariu, 

FAlNU,-a, adj., p«rr6cta8» reotas , 
opttBDSr egrregluH, eximlun; de cea mai 
bona cantate, perfectu in genulu sea, 
bona, formosa si benefacutu forte : faina 
stofa. fainuvinu, faine huecate, faina 
colore, faine colori^ etc; — déro nu avemu 
lipse de fainu. cu form'a lui germanica, 
co-ci avemu romaniculu finu, it. Onoy fr. 
un ; vedi dero ftnu, ìq Dictionariu. 

FALA, (sau /(li/a), s. f., superbia, 
Jactatitla, osteiitatto, fustost «lecus» 
boDor , laus } gloria, muf^niUcentla, 
arro^antla y InsoJentla, etc. ; mun- 
dria, truffa, superbia, arrugantia, iu- 
solentia, jactantìa, etc, inse si in be- 
ne : lauda, gloria , splendore, magniti- 
centia, etc. : barò.iiìi mari su falla na~ 
^wnci;— derivate : 1. fallctiu=.faUosu 
=falmcu,-a; adj., soperbus, se jactaos, 
Oittentaas, fatituosuu, glortoiiaà | ma?- 
nlitcoa, splendidiis, arrot^ans , tatto- 
ienSf etc, atà tu ìu bene, cà tu si in rea, 
ca form'a /ìi/^i, d'in care deriva adiecti- 
vulu; 2, fallire j'cscu, (si reliess. cu sensu 
naturale : a se falli) , v., superbire^ se 
jactare, se oà tentare, oollandare, etIo- 
rtarl, etc; a so mundrl, a se trufl, a 
mari glori'a, inai tià cu laude, etc; (com- 
para serb. s. hrala, v. bralltl). 

FALAITAKIU, s. m., efioes praeco-^ 
rens ; callariu ce spre onore, la cermonie 
mari, precedo carrului principelui; sau 
si : administru ce merge pre diosu, spre 
a tiné de freue si conduce calili carrului 
principesca ;— cu probabilitate corrupta 
d'in germ. rorrelter , precursorìu Gal- 
lare; acuma mai cu totulu aitata. 

FALETIU, falire, falosu, etc. =/ai- 
letiUf fallire^ fallosu, etc. ; vedi fala=2 
falla. 

PALFAIRE, (pres./aZ/uÃŒM sau falfai- 
escu), V., Tolltare, stridere, fremere; 
1. a flutturà , a sborà , a agita aripele; 
metaf.,p(?rM/M seu lungufalfaia in ventu; 
asid falfaia unu stégu spenduratu pre 



una pertica inueru, usìà falfaia fulgii 
prin acru ; 2. si despre sonulu, ce dau 
celle ce sbóra sau sa agita : a stride, su- 
aurrn «te.;— derivate: falfaitura, part. 
sup. subst., falfaiioriuy-a, adj. 3., Tola- 
tuHyToUtanB, 8trIdor,etc.: falfmtul'i 
aripcloru=h\ Aram »trlUor. 

FALONC, 8. m., (TJsXóvTrjssi^eXtìvtov); 
vedi feloniu. 

1 FÀKà , s. f., roraur, Taouft, elamor^ 
mmore, vorba ce se face si se iatende : 
a dà farà in tèrra, co vinu Tatarii; vor- 
ba multa deserta, fora scopo si fora 
sensu; clamore, clamori, etc.; — pre a 
locurì cu UDU 5 mai multa la inceputu : 
a dà sfarà in tèrra, (vedi si farfala). 

2 FARA.(pron./ara),prep., slae^priB- 
ter, Ahj à hAquBf etc.; vedi fora ia Die* 
tioDariu. 

FÃ EFALÃ  si farfalla, s.m., homo ven- 
toBD8,;arralus;omaveDturata, sventura* 
tu; flecariu, in acest useasu sub form'a/ar- 
fara: farfara de guraj{com^. it, farrulU). 

FAEFURIA, s-f.^orbià c-icarla», ca- 
tlHus, cAtillas; vasu pre care se pane 
mancare la mésa ; in specie^ vasu de po- 
tiolana cu forma elegante, — deminu- 
tivu : farfuriorat leuatu si cu sensnlu 
speciale de taliarelle pre cari sa sexvu 
dnlcetie sau cafelle. 

FARFURIOKA, s. f., vedi farfkrta. 

FARIMA, 3. f., rryfitlUum, offuUi 
mlcoU; ijaalluluin; pauxlllalua; buccu- 
iella forte mica, unu picu, una mica : 
a face farime una òlla, unu oifsu, una 
pane, cajfulu cuiva; daii*ne una farima 
de pane si metaforico : una farma d^ 
focut de à nimUf de nasu; una furimade 
copula, una farima da jdiiia , a face 
farime pre eineva : carrulu calca vtt-.U 
hdu si lu face farime; si : a face in fa- 
rimedia face farime; a dà cuiva una fa- 
rima de 6a/aZta,— derivate: .ijdeminu- 
tive multe, d'in cari producemu : ftiri- 
miora, farimelia, farimica^ farimicJlat 
farimiciora, farimicia sau /anmviia, etc., 
potendu unele supreme >: farmitia; far~ 
mtctora, otc, si uveudu multe difforile 
nuantie de sunau : da-mi si mie una fa- 
rimitia dctjuritia; ò>/cimwrf,v.,(pre3. 
farimu, forimi, faritna, furimùmu, fa- 
rim<Ui, farinuA, otc., sau/urmw, farmi, 



t 



farma, fwrmiìmu, eie., cu supressiOBI 
lui i; volli iuse mai la valld), frao^vra»' 
effrliKore, eeorrinfrere, oonaitaaero ; 
frlaro , (iitl^artf Uìixare, defatlgArOy 

exliiiurirs, etc, a face farbn'U a sparge, 
a strici, a nemici, etc, in sensu mate- 
riale si ideal*? ; a farimu una olla, ca-i 
pulu cmva; a farima capulu sérfjtiui; /'a-fl 
rimdmu unu lemnu pr atra differite sco*^^ 
puri : farimà mu Itmuidu, de essemplu, 
ca se i*ardemu in foca; cumu farim<ii 
eineva unu vtsu. faritna si unu carm, 
farima si ossele cuiva: de aci : a farimu 
una armata; mai vertosu : a farima cor* 
nulu celiai mundru; a farifm potente, 
a farima dmmelc, a farimd lumea U 
lucra d^: nemica; farunjiti bieiii ameni 
de fUign, d^. Ixhori; — derivate d'in /ù 
rimart; adesea cu differentie de iatdl* 
lessa : a) farimatu si farmxiu , pai 
sup. subst., cumu : navi farmate se 
farimatt. pane farimaia sau farm(da\ 
farimatulu sau farmatulu IcmHtloru 
sùcurea,fatmatulu bucaxteloru cu mòf^i 
duro farm'ìttdu grà ntloru cu pdrdc 
mòra; ^)furmatoriu si farimatoriu -^órit 
adj. 8., caro furmu sau farima : formai 
toriu d6 casde omaniloru; 7) farmaiuti 
^i farimatura , amendoue cu acelljx-ì 
seusu : farmaiur*a capului sau farima* 
tur*a captdiii de Urpe ; a') farmatun 
maiallesì>u in sensulu materiale de mie 
rcmasu pucinu d'in ccvut etc: farm< 
rde ospdìtdui se d-Àti cà niloru; a eoi 
Ugti farmaturde altoru-a de pre 
pìUu scirntiei: ^') farimatur'a inse 
vertosu in sensulu abstractu do a fari^ 
mare: : farimaiur^a jjunci infarimitwrt 
-{''jftxrimitiosusifarm'Uiosu-u. adj., Tri 
blUiff frAgUU; dt assémìne cu dilTerdi 
tiedeseusu dupo differuntiele do foi 
— e) si derivalo d'iu demìuutive, cuianj 
farimiciarc sau farmiciarc, farmii 
do lademin. farimiaj., (vedi mai si 
a face farimìcie = lo frastilU oonaU 
noere ; déro, dupo tote uceste-a, pri 
louga cari ar lì incu multe de dissu, 
tust cauta se mentiouà mu uuu co] 
situ vonitu probabile d'in acelli 
fonte, cu s^cs^^'X : S'farimare^ S'fm 
mare^ peutru c&ru . vii sfcrmure in 
tionariu; noi ciiid^ìfflu iéro, co fai 



I 



FEB. 



FEL. 



245 



iotoosa a covfintwlui farima^ ce inco se 
dice si f'tirmn, a essìtu d'in radìcea fmi? 
smti franpi do unde, ìntre milli de de- 
rivate , 8i form'a ; fra^men , care , in 
limb'a ]K)i<tra, a trecutu Biiccesìro pria : 
fragni =ifra m t ne-=zfni mc^^farmcj e te. ; 
^ift c&tu adjuuse la farime sau farima 
*»aa far ma. M. 

FAKlil AKE, formare, far matura, etc,"; 
Tedi farma. 

FAIISIKK suu fersire^ sfersire. etc; 
Vedi dflSfu-'rsire iii Glossariii. 

FARTAIU, 3i fartalu, far(nriu,fih-e, 
(reu /arfaìuri)^ qanrtA pars. qnjidrJioB; 
a patm-a parte d'in ceva, patraria, car- 
tariu» cartu : unu fartaìu dv ntnncflu: 
— coventulu e d'in germ. r!t!i-t«l , la 
Rotafinii de d^jncoUo de Carpati, si nu 
• connoscuta celloru dp d'in cóce de 
Carpati. 

S' MI ce impreuna cu altulu per- 

irete sau face ceva, cella do aprópo u- 
"it,. ,>n altulu : fartutuln de la ouif de. 
j --5. de la ealli; ftirtatìd^ucellr.'asi 



: ; — covcntula e prin metatiieso d*in 

'u, formatn d'in fruiy, ca si soratn 

ru;e bene déro de scridgn fraiidu M. 

— Coaspara si gr. o^pTaTo^t, vooat. tpép- 

TTt-: v^ii iu Dictioiiariu fcrCatu. L. 

' . NICIA, faiiarmcu, etc.; Tedi 
... p... ;. faciarnicn, etc. 
FEA. s. f.. vedi fé. 

''', pl,-c. hjdrta. «ree»», 

s'ìs, pentru acellu-agi 

-asì forma, cu eellu 

. j..».. -jta aau botici. 

■'ca, 3. fi, (fr. fée). dira, njin- 

. j " !ia niyateriosa, ad- 

i .riatre noi prin ro- 

mintic, mui ;ilie-^su francese, adeco : 

1, ifin/i f/»v • r,\jmiih% ca:2, divinató- 

i, r^rj!! ir ; ina, de aci : 3. femioa in- 

. ■ \ fwà jnogetia, — n'avemu 

■■ pre lontra allo nostn» : 

caÌòrie; — ^\, ce e mai 

. . -.e d'in ff! , ca feeria, g. f., 

i. fapta, fa[/n de /V-i!; /bencM, 

f'\, H ' /et. 

. v^di/t-e. 



FELCERD, 8. m., anbchlrurgrus; sub- 
chirurgu, adjutoriu do chirurgu;— d'in 
germ. reltUcheror. 

FELIA , (pronuntìa feìia) , s. f., or- 
raUy otr«lÌa, Bf*^m»ntain; buccata ta- 
liata d'in ceva, mai allessu d'in pane, 
casiu, etc. : doue felle de mcmelliga, una 
fdia de pepene; a talid mai multe felie 
d'in earnacìu; — se fia ore affine cu of- 
felUi ? atunci e de scrissu fcllìa. 

FEL181CA, 3. f., specia de pianta, — 
dict. Barcianu esplica prin germ. rlngs- 
blone« 

FELINARABIU , adj. a. , vedi felù 
nariu, 

FELINARIU, 3. m., pl.-f, iaterna; 
laterna sau lanterna; — derivata : fdi- 
^larariu , care face sau vende felinarie; 
mulierea luì, sau cea ce face sau vende 
fdinarie, se dice fdmaressa;- -è^'xw gr. 

FELONIO aau fdonn, s. m., (tpeXdvTjc, 
si ^&X^viov}, oasaU, vestis Iltar^Ua; ve- 
atimentu, ce imbracca preutii la litur- 
gia, preste sticbariu; vestimentu supe- 
riore fora raà nice. 

FELU nau fdltt, pl.-wn, speoies, je- 
nu.%9 ratio, tnodun , natura $ classe de 
tìentie sau obiecte, cari au acelle-asi ca* 
racterie, totulu caracterìeloru unei clas- 
se : natura, apecia, geuu, mcdu, varie- 
tale, etc. ; cà ie felluri de erba ! cà ie feì- 
luri de animali su pre pamentu! ti am 
addussu mai multe fdluri de vinuri; 
nu era Ine se fia loti ómcnii numoi 
de unu fdln : ce fella de omu esti tu ? 
ce fellu do vorhn spuni'^ — ce fellu? 
absol-, aprope de intellesau cu : cumu ? 
ee fellu ai facutu ucésta-a ? ce ftllu ai 
caduta?— d<^. acf si: in acestu fella, in* 
i hi fellu; nu ttc impacati in o- 

r <; — (^<!: /'e22u = ncci de oumn, 

iutm nemica, carnai puciou : nu am 
tnancatvi nrei Ã’etdu de fdlu; nu se a/la 
de fellu pre aiei: ai fora prepos. cu a- 
cestu sensu : nu e fella de vinu, nu e 
fdlu de sca^iare, fellu de adjutoriu ; — 
derivate : a) fellurime, s. f., rarUtast 
dlror^ltas : fellurimea caraderieloru o- 
m'enesci: h) fdlurire,-eacUi v., variare : 
a fdlnrì huccatele, coloriU; e) feUvritUj 
•a, part. adj , rariAtasy rarln» : fdlu* 



S46 



FER. 



ritele cercari ce amu facutUj nu au suc- 
cessu. 

FERBENTIELA, s.f., calor, fervor, 
effervescentU; staili allu cellui ceso 
afla in ftrbcrc, in mare caldura, appren- 
dere de passione san de morbu : nu e 
firhf.ntiéia de apa, ci numai fcrbentiéla 
de friguri sau de libidine; — verì-curau 
iuse, form'a coventului, de totu incor- 
recta, cere se se siipplenésca cu altulu 
d'in multele ce ne stan la dispositìone, 
ca: ferbetìtìat efferhcntia, tfferbescentiaf 
fervore=:fcrhóre. calore, etc. 

FERBDRlU,-a, adj,, (afflatu numai 
in dìct. Buda), eoctiKa; ce se potè liu- 
sioru ferbfi, 

FEllDELA, 3. r.f quadrantal; patran- 
tariu, vasu de mesaratu grane; d'in 
germ. rlertel. 

FERECE, 8. f., pianta (de care vedi 
ferece in Dictionariu), inse : 1. nomele 
acestei pianta se aiide diipo locuri, in 
diverse forme : ferece, ferege. ferega, fi* 
ricCi firige, firiga; 2. dict. Barcianu, 
connosce mai multe specie : a) ferece 
alba = ferecdla-dhi (esplicata germ. 
Bplerstaadefrotlieìi steiobrecli; b) fere' 
ctllUf aau pl.de regala ; ferecelli (espi. 
germ.enpeUlias); e) ferega (espi, gerra. 
gemelnes farrenkraut); 3. mai departe, 
dict. Buda esplica dupo Linnen : a) fé- 
rece=:tanaoetum ralgarei (germ. ratn- 
farrea); b) fcrccutia^^poly [toAìnm ral- 
gare, cj /f:re^(7iz:poly|>oi]iiini ttliv. mas 
etfem]iia,(gtìrm. gemelnefifarrenkraut). 

FERECELLA, ferecdlu, f^recuii-s; 
vedi ftrece, 

FEREDEH, s. m., balneum; bania; — 
neconaoscutu in térr'a rornauésca; a- 
stadi caduta in desuetadino si in locu- 
rile pre unde sedicea alta data; bania e 
de preferita ; (compara ung. ferdfi , fé* 
redS, rnrd5). 

FERKGÉ, 3. f., vedi ferece, 

FERELA , 8. f., cftotlo; ferire, feti- 
tura,— de si d'in ferire, nu se mai potè 
recommendd pentru form'a cea straina, 
8Ì astadi se evita <-h;aru si de acelli-a 
la cari era óre-candu in favore. 

FERESTREU, pl.-€. «erra; sèrra, in- 
strumeotu de taliatu sì preparata lem- 
ne; — derivata : ferestruiret^escu, v., ler- 



fM^ 

rare, serra seoare, a talià 8Ì locri cu 
sérr'a : alta data mai aVessu la Ebrei, 
se ferestruied r^ erau fcrestruiti si o- 
metii;— de si in fercsircu pare a intra si 
coventulu ferru (si atunci ar fi de scrìssu 
fefnstrm)^ totusi e de preferita form'a 
5crrrt=:Kerra, care singura e popolare 
pre a locuri, 

â–  FERFENU, 8. m., pianta; dupo dict. 
Buda, in system'a lui Linncu : 1. /cr- 
fenu (absolutu)=taeretei erecta, (germ. 
na^elblame» die aiifsrereehte sonnen- 
bliime); 2. ferfenu wiCM=:ta?ete8 pu- 
toU, (germ. ausirebreitete sonneoblone; 
(nu s'ar astcptà si la noi una ferfenu 
mare, in loca de unu ferfenu micuP), 

FERIA, 3. f., urna, amiihora) vasu, 
mai allessa de pam^ntu : urna, urcioru, 
ampbora, etc.;— dupo dict. Buda, se &a 
ore feria d'in serial — potè si d'in fé- 
rere cu sensulu de tinere, continere. 

FERMANO, pl.-c. decreta data daj 
guberniulu turcescu, (coventulu e per- 
sauu). 

FERSIRE,'CSCM, v,, vedi /arsire. 

FERTALD, s. m., vedi fartalu. 

FERDLU PAMENTDLUI,s. m.,(d'io 
ferii ? de la fere sau fiere? ori de la fera, 
ferra? de cari vedi in Dictiouariu); spe- 
eia de pianta, de care dict. Buda da no- 
mele de ferulu pamcntului = gentlaoA 
oructata, L., (germ. kreDKfdrml^'er en- 
xlan sau sparrenstr{ch);diction, Bare, 
dupo cella de Bud'a da ferulu pamen* 
iului.=zgerm, kreuznirmlger «nilan, sì 
Bparrensttob); — se fìa ore ftrulupamen- 
tului, nu ferulu patnentului. cì fierea 
pamentuluì? cumu dicu celli de d'in 
coce de Carpati. 

FESNICU, pl.-t», (pre a locuri sfes- 
nicu, svesnicu; inse in tote formele cu 
5 aspra sibilante), Ijchnuohus, caudela* 
bram, roobìlo, instnimentu de pusu lu- 
minari in ellu; —cari d'in aeeste forme 
e mai originaria, nu e de lipse a se ar- 
retà . de óra ce tote su slavice si de re- 
probatu, fìendu co avemu alle nostre : 
luminariu. lychuuchu, cunddabru, etc. 

FE3S AIRE, f'ssiire, etc, vedi:y^s«aire, 
fissiire, etc. 

FESSO, pl.-u^i. caciaia grec^sca sau 
turcésca, coperiiuentu de capa rosiusau 



I 

4 



FU^ 

Albu CU motiu : pre tempulu fanarioti- 
ìoru Romà nii si Romà nele inr.o portau 
/esaurì; TurcU nu scotte fessuìu, neei 
candu saluta, n^ci cafuiu intra in cas^a 
unui omu vcri-rà iudrinscmnatUt ned 
ehiaru in hasf.ricf\. 

FESTA, s. f., festa, (ir. féte); vedi 
in Dictionariu, óroaci se seobserve nu- 
icaì, co festa a luatu, in mare parto a 
poporului, sisensulu de: jo«4, artifidu, 
renghìu^ etc. : a jocà cuiva bone feste, 

FESTANIA, s. f., (pre a locuri : sfe- 
starna, svestania, osfestania, offesta- 
nia, ÃŒD3o tote cu s asupni sibilante), 
ftqa«e benedlctto; benecoventarca apeì 
in Teri-ce occasione, mai allossu inse in 
occasioni sollenni;— coventu slavicu, cu 
atfttu mai de repulsu, cu cà tu avemu in 
giir*a poponi Ini covante mai laute si mai 
gdDUiDe, ca : agiastna, agìasmaret be' 
tudictlone sau benccoventarc a apei, etc. 

FESTELIRE sau feMellire.^esm.y., 
(cu s aspru sibilante), pollnere, eonspur- 
cAre, coDtaninArCi splendorcm Infus* 
care, marcidnm roiMere; a sordi, ma- 
chia, ooulaminà , ytricii si spollaci colo- 
rea sì splendorea, puritatea; a vescedi, 
langedi; — derivate : fcsidlitu,-a, part. 
3up. sabst.; festellitura, s. f., poHatlo^ 
cvatsalnatio, Un^uor, marcor, etc, 
«rde» maculatione, vesceditura, inne- 
irriresi iutuDericare,etc.; (compara ung. 
rest«ol). 

FETELEU. 3. m., Tira?«; 1. féta gros- 
sa, gTOssalana, mare si greonin; 2. unu 
baiatu, jime ce sémina mai multa auna 
féta. Formatione ahsurda. 

FETÃŒAlRErescu, v., vedi fUiire. 

FETISCANA, s. f., (cu s aspru sibi- 
lante), puelltt pa«ite udultn; féta aprope 
de féta mare, inao inco nu féta maro, 
nu féta adulta : d'in fetiscine multe 
au foeu de a irecr. intre fetele mari, 

FETISCHETU, pl.-e, (cu a aspru si- 
bilante), IIstqU, Itsramfìn; aciaimplettita 
CD doue ace san f^rra la celle doue ca- 
pite, ce serve railitariului; — nu scimu, 
darò covcntulu are cursu in militi'a 
Romanie! libere; déro dict. Bardanu 
Tare scrissu : fetìs'ch tu sì esplicatu : 
oestelBcfanur, schnlirliarf!. 

FIACRU, 3. m., (fr. iUcre); rheda 



Fni. 



247 



coado«tloU; trassura care transporta, 
pre pretiu, persone de la unu la altulu 
in cetate. 

FIDEA=r^/?rici/a). s. f., (isp. fldeos» 
fT.reroiIeelIea,— de la form*a lucrului); 
coca addussa in forma de lungi si sup- 
tiri vetmisiori, ce so pnnu in supa, — 
taliatelli suptìri. 

FJLDESIU, 8. m., elephantus, ebur; 

1. 3peci*a cea mai mare de animali pre 
uscatu, elefantu; 2, ossu de elenfantu, 
d'in care se lucra multeobìecte de arte; — 
in amefldoue seusurile coventu cadutn in 
desuetudine; cursu aucoventele :dc/hn^« 
=anima!c, ehoriu sau c?>ore=:ossulu a- 
cestni animale; (vedi elefantu z=: eie- 
phantUj si ehorc=zchorÃŒH. in Dictionariu). 

FILEGORIA, 8. f., dupo dict. Buda, 
doinus horieasltj voluptaria» casa de pia* 
cero in gradina; — nu scimu se se dica 
sau se se fi dissu d'in coce do Carpati; 
de altramente coventulu pare unu com- 
posita grecescu, ce nu essiste inse in 
vechi\i limba greca; totusì intra mai 
bene in limbV nostra unu coventu ca 
filcgoria sau phiUgorin de cà tu covente 
ca chioscu, etc. 

FILERÃ’, s. m., pl.-i, or^pida, soiea; 
calciamentu, care» ca sì paniofMÌUj e fora 
tibiale, sau turidCUj sau caputu : filerii 
inse 8U mai grossolani de cà iu pantofii; 
pantofii su de urbani, filerii de terroni; 
— acestu intellessu are coventulu d'in 
coce de Carpati, èro d'in collo de Car- 
pati ar fi una moneta, dupo Barcianu : 
heller, pfennig'; si se vede co d'in hetler 
vìne fìleru san filU-ru, felleru, ca banu. 

FILIGIANC, pi.- fr, patera, crator, 
Boyphni»; cupa, tassa, poteriu, cenacu, 
césca, etc. : unufeììgianu devinu, doue 
filigiane de caféa. 

FILONICHIA, 3. f., (^tXovixwt si cpt- 
Xovsixia); vedi filonicia, filonicu, etc. in 
Dictionariu, co-ci aci nu avemu de cà tu 
se facemu douemice observationi : l.co 
form'a filvnichia cu cA u'are intellessu 
in limb'a nòstra , de ora ce coventulu 
grecescu neci sub form'a de «yiXovtxfa, 
neci sub cea de ^dovety-lot, nu are neci 
unu sonìi care se correspunda cuc^=X! 

2. in sensulu de amóre do Victoria e bene 
de acrissu romanesce : fUonida^phUo' 



348 



FIB. 



nicia, filonicu:=.phiionicu, etc, ca pro- 
venite d'ia fiKziv 8Ì vixTj, (gr. ^iXovtxia); 
èro in Benau do amóre de cèrta mai l)ene 
se scriue : filoneci'i ^iihilonecia, filO' 
nectt^i^phUofìecu, efcc., ca provenite d'in 
f'l%iv si vsìxos;, (gr. 9L>.ov«ix£a). 

FILOTIMIA, S.f., hftnorlH umor, om- 
bltlo; d'in cptXEìvz^amarc si d'in n\iri=z 
onore, coventulu filoiimia sau philoii- 
mia ÌDsémna : amóre de onore, senti- 
mentu de onore, pnntu de onore, am- 
bitione, amore de sene, fìJautìa, otc. 

FILTRARE, v.,(nitrer), colare, per- 
colare, transcolare, vlam rimaci, 1. a 
stracorà , a trece cu picatura-picatura, 
a stilla, a destillà , a trece unu licidu 
prin nnu corpu cu forte mice gaurelle; 
si in sensn intrans. : ap^a filtra prin 
pamtntu, plouVa filtra prin vestimcntele 
nostre: déro cu acestu senau, de regula 
in refi, a se filtra; metaf., moròuìu se 
filtra in medulVa vostro;— 2. derivata : 
a) filtratura, part, sup. -subst., (fr. Al- 
tre); bj Mtratione, s. f., (fr. filtrAtlon), 
actione de a filtrare; e) fiUru, pi. -e. c«- 
litn,(fr. flUre, ìì. fì\iro)=stracoratóre : 
fiUru de stracoraiu si clarificatu vinn- 
rile; — inse nu de ammestecatu neci in 
forma, neci in sensu cu filtru^z-phiUru 
=phUtraa=fr. phlltre=:^lÀTpov=:(po- 
cdIdib amatorlDiB z:zheutura de amóre: 
vedi philtru in Dictionariu). 

FILTRATIONE, filtru; vedi filtrare. 

FINICA, s. f., ffuctuln fenicu-hvy de 
care?edi/enicu8Ì;7/ientcf4ÌnDictionaria. 

FINICU, 8. m., vedi fenicu si phcnicu 
in Dictionariu. 

FIORA, s» f-, horror; frica, spaima 
care copreDde cu frigu si tremur», (vedi 
fiori, pi., in Dictionariu);— TU singula- 
ria fiora pare a se applica ìd sensu mai 
energico, si inco si mai energica in for- 
m'a m. fioru, care se aiide, ca si f. fiòrtA, 
desD in giir'a poporuluì, spre essempiu: 
fioru de motte, unu fioru de morte mi 
tretu prin mente; fioru me appucà de 
sérpek ce vru a me muscà . 

FIORINU, 8. ra., nome do moneta, de 
care vedi florinu in Dictionariu. 

FIRAVU,-a, adj., pallldus, llrldjis, 
m«rbIduBf strlposns; pallido, morbìdu, 
cupandi'a leuata depre facia, cu totulu 



YìS. 

macrn, nepotentiosu; — probabile d*ÌD 
fini, persona suptire ca unu forte ywp- 
tirr. firn, 

FIRIDA, s. f., lociiUmeniuDif One- 
Atra eoeea; fenéstraÓrba inpariete, care 
serve de pusu si pastratu differite lu- 
cra ri;— d'in grec. ^jpi^— doptSa, unde 
b=zth a treculu in ;ìÀ:=/;— acésta tre- 
cere a lui * in /'e fòrte vechia, appare 
chìaru si in multa covente latice, cuxuu 
in : forinii8=:d-£p|ió;, rafnii (si in ruTer 
in locu de mai tardiulu rwber)=Èp'j- 
dpói;, e te. 

FIRNISID, (si laBarcianu firnaiSH), 
s. m., lacca, nltor, splendor; materia 
de lustruitu, verme*;— vedi mrntce in 
Dictionariu. 

FIRSIRE si fcrsirCf-escH, (cu 5aspru 
sibilante), v,, Unire; a fini. — vedi finire 
in Dictionariu. 

FISA, (scrissu de altii si fisia, cu $ 
aspra sibilante; inse scriptura correda. 
e fissa, mai pucinu correcta fissia, de 
ora ce fiasa nu e de cà ia foram. d'in fissu 
de la figere. de undo apoi si fissare, ete^ 
vedi fissare, fissuy etc. in Dictionariu), 
s. f., (fr. fiche), flbDla, tessera; cova ce 
se figa sau lipesce pre pariete : bue- 
cata de metallu sau de ch:irte(a,etc.. ca 
se serva de semnu; de aci in genere : 
marca, semnu, nota, etc; in specie : 
tnarca dejoeu ahatoriu. 

FISSA, fissia, 3, f., vedi fi^a. 

FISSAIRE, vedi fissiire sub 2. 

FISSICU, s. f., vedi fissiclu:^ fis^l- 
ehm in Dictionariu. 

FISSIIRE,-f5CU, V., flare, efflare, 
TlBBlre, pedere, stridere, sibilare ; le- 
viter attlnfreief stringere, periìtriot^ere, 
trabere, etc; 1. cu 5 aspru sibilante; 
fissiiu (ai fissiescu)^ fissii, fissie, fissiimu; 
se fissiiH, se fisfiiia, etc; a snfflà incetu, 
a siuerà forte incetu, a face, prin liu- 
sioru conlactu sau trecutu pre longa 
cevasau preceva, uousiuoru, murmuru, 
susurru, stridóre, etc: rochiele lungts 
alle feteloru si w i^krxloru fissUu; fxssie 
verice vesiimtnl . lungn sì largu cà ndu 
se trage prr patnentt* sau se attinge de 
parieti sau de alte Mede; fissiiu si a* 
ripde passtrUo^u in aeru; fissie ii fo^ 
cuiu ce nu arde bene, cudoue lemneude 



i 




FIT> 

fomlu nu potè de eà tu fissii, etc; 2. cu 

M Una sibilaote, (sì in acestu casu paru 

unii a vré se scrina fissaire in ìocu de 

fissiire; coDJtigationea si jn acestu casu, 

e simpla : /issiìUt sau incarcata : fissir- 

scm)^ a) io genere : foculu fissÃŒG san se 

fissic, cà ndu e rat facutu si cu lemne 

ude; fissie unu lucfu^ cà ndu nu merge 

btne; fissie furc'a, cà niu dorme si nu 

Imcra muUerea cu ^i; de s.d:/i^3nrc=i 

av%mOfiìr€,^fìammortìtUjafldormitueic.; 

b) in specie, a lassi, a emitte, fora sonu, 

reoiari d*in ventre; — acestu d'in nrraa 

aensn pare a fi cella primitivu , co-ci : 

fisfìire^=.hessir€ = rlssirc; — derivate 

snnt z fissiii%-a, part.sup. subsb., fissii- 

tura, s. f., etc. 

FISTEU, s.m., pi.-?, inalleus» Qatoca 
r«rreA$ mallìu saumaiu, ciocanuà ekr- 
ra; — nu scimu so se dica pre d*ÌD co-ce 
de Carpati; coventulu pare impromutatu 
de fratti de preste Carpati de la germ, 
r&o*t«l ; inse de certu, e de proferita 
rcrmaniculu, genuinulu si populariulu : 
miiliu san fmiiv. 

FISTICA, 3. f., pIsUcIura, (fr. plata- 
eke); fructu de fisticu ; vedi fisiku, 

PrSTICHlU.-a, (pron. fiitickit4),d^dl, 
• TirffoenteflaTas; care d*in verde bate in 
galbino; facta derochia fUtichia; — pro- 
prie : tU colorea fistieeloru sau fisiicului. 
FISTICU, s. in., plstftCA, (fr. pista- 
thlf r); arborellu ce da fistice ; agii déro: 
frudidu fisiicului e fiHica: se potu re- 
duce mai bene la form'a romanica : pi- 
tt2ai, ca arborellu; pislacn. ca fructu 
illu pistacului; vedi fùstaciì, (ca arbo- 
re) 5i pistacm (ca fructu) in Dictiona- 
rìn, pre candu analogica limbei nostre 
vcere d'in contra : pìsiaciu (arbore), 
pià iQcla (fructu);— inse/5s^i*cu inespres- 
si<mi ca : fisticu in casa! fistku ofo- 
ra.' etc., arrota, prin verbiilu derìvatu : 
fiMicaire^ co pare a tìné si de fissiircsi 
de fUiire. 

FITItRE, (^cris^u si fitiaire, felini- 
r«). r., lusclrlre, Dunqiiain qateicerej 
>Ur(>i loci» oeflclre, loepte se abitare, 
r«Bt(ao* trepidare, corpn^ rei oorpo- 
rti parUa bue et lllac loept^ etiaitcfve 
Ukrare; cu ioeptia, lascivia, stultetiaa 
Bisca corpDlu ìntegra sau parti de alle 



?LA. 



249 



lui, a uu se i^teraporil, a fi in contìnua 
agitatione, a sari si trepida continuo, etc: 
a si fitii capulu , mdnule, tnediloculu ; 
spre a place fitiiu feiclc si mulierdn , 
Ciimu fiilìu '/unii fatta cu vir^'u a place 
muìicnloru; mulfi baiati si fde fitiiu 
totu corpulu sau parti de alle corpiiìui: 
fitiiu sì certe bestie, mai alUssu fitiiu si 
pescisiorii mici ^ fitHu serpilUle codele 
selU; si despre lueruri : fitte toiu ce nu 
e fissH. siahih si bene a^>i'datu; — deri- 
vate sunt: /r/u^u,--?, part.sup. adj.sub.st. 
finitura s. f., etc.;— déro fitiu^u, adj.s., 
IuscItus, petuUiitii ÃŒrri>qatetuR:=ne5/0m* 
perata, etc, pare a fi datu nascere cel- 
ioni alte forme in Gestione : una fitta 
de fti'i^ unu fitiu dcjune , fUie de mu- 
lisrit Htiulu si filila su importuni si ne- 
suff eriti i si multi pescisiorisufitii; ca 
adv. a mf^ge fiUu, fitiu-fitiu, 

FITIITU, fiiiituni, fitiu, etc.;— vedi 
fitiire. 

PITILU smfitìllu, pi.-..', pllychMlunii 
(fr. Bièche); preparatu de datu focu la 
cova, mai allessa la una arma; metafo- 
rice : a da fitiìle cr.lloru irrità bili forte 
fora ;'*roi?oca<»0"t ;— coventulu pare a fi 
turcescu;— vedi si festilla ia Dictio- 
narin. 

FLACA.IA, fiacaira, etc; vedi flacà u, 

FLACAU (proD. f^acà u), s. m. pers,, 
adolfscensiAdoloHcentulas. aclaltos ooe- 
lebSf sodAlIs; june adultu, bonu de in- 
soratu, inse care pótc nu se insóra saa 
nu s'a insoratu la tempu ; sociu de acea- 
asiocjupatione;— derivate: njflicaia s.f., 
adolt acentla, uoeUbAta.H=:3tatU de fla- 
cà u. tempu cà tu sta cineva neinsoratu ; 
b) flxcaiandru, s. m., A<loUceutnlDB=r 
deminutivu ò!\^flacà u, cusensu de:/7a- 
cà u inco teneru sar. flacà u nu depUnu 
adultu; e) flacaime, s. f., adftlescontinm 
miiUItndA; collectivu, raultìme de /?a- 
cà i; d) fl'icairCy'C&cu v., ado2e->centiam 
fl?er«, a fi flarà u a si pertrece flncaVa^^ 
etatea de flncà u : cu voi amu fl'xcaitu , 
Mw'rt tAi voi ne amu insoriihi ; d'-. muìtu 
flacaies^e si se Vìdej e? nre. Inro ^e/li''ni' 
ésca;— probabile, co flacà u va fi essitu 
d'in ftacara, precumu si juna =r Juroolg 
^sanscr. jnTao, etc, inco essira d*in 
jDT=:a infiori, a splende, etc. 



sso 



FLK. 



FLB. 



FLASINETU , pLn-, (gera. ìm*^ jfotMhi, /TacctUiira; -e; d*io ^««ea il 



«ett san aMttUMtt), UtaU; flaate 
mJCQtella cn sona sspiirtsi sesta ;—/8- 
«fM/a e de preferite; r^^fidmUim Die- 

tionarid. 

* FLECARIA^iCcevm. /!«»», K& ; 
Tedi : fUai-=fiìa^ saa /?i*d<«. 

FLECE, 3.f.,ccaa«aBtB« Mlto^tec- 
cidiUftt naUltUB; in geoerc. moliftTi, 
ceva molle, diaMtote : /l«e«a pcrcltm 
prea copte «m &aAri^ (róii visitoriDii 
fkdH)', in specie, lìmu moUe, lianiiiiii, 
plenu de aps ; — derìraU : a> fleemr^ 
adj., ilaceidot, ■•UU, UarmUttf rsMte- 
tus, difflaeB<«y fracUas. cvaalaalBSf tri- 
tai» eic^moile, moUesitu, moUkti, 
batutu, pisatu, brinoso, pAspà liosiuetc.: 
pcreflede; osst, mami j^eek; h) fi€Gitt 
=:flcciuire:=zfl'rcimrf,*esa$j â–¼., aallln, 
resolrere, coot«r«re» ^nmtf, frse t 
Boere, Ua^uefcerei a llHdIii, ImUmi, 
pìsà , sfermà , ete.: pere fleemUi sam iU~ 
ciuite; a fled eordde, merwii; <reieru 
fleà tut carne fl^xhnia; e) /Ucmire^-esoL 
(scurtatu d'ia fPtinìre)^ are acello-aà 
sonsu cu celle Je sub a) si b). cu diffe- 
renti'a, co ìoséoina si : caa^Ure, caa- 
onaoeref crapalarlf a pnade, tadesi, 
ÌDcbiagà , a molle^i pria molto beatola 
apirtuosa : ameni flecnitì d^ badttrt;— 
d) alta soria de derirate pare aascnU d*ÃŒD 
flece: a)flese2, s.f.,(ea$aspni sibilante, 
dora d'ÌD flesicazrflià ca). eoeaaai» lo- 
tanti sordes; corrafAtU» ok^aletaa, res 
obsAlettf, alapa, etc., a) tioa, neve me- 
si ic&U cu tìna si apa; ^) in genere : 
sorde, lucru portatu, rea portato, inre- 
chitu, ealcatu in priore, sordità , strì- 
calu, mollesìtu etc. : fletta de pMuia, 
fleica de rochia^ flcsca de carte; nmr 
mai prin asscmini fieèce de Una cm 
assemini flesce de vtsfimenie; t') una 
palma : a lipi und fleìca, mai mnUe fle~ 
sce ; si : a hcd de nfln :'3, (in acesSa ia- 
tellessu se aude mai desu : a joc'i pU^ 
sca, totu cu s aspru sibilante); ^) deri- 
vate d'in flesca : flescaire -rscw . r., a 
face ceva /hsca = sardtdare, ati, eie.; 
flescaiiu,-a pari, sup.sabst.; fleseaiiuwa^ 
B. f., etc, tote ca si simplulu fieica, cu 
ff aspru sibilante; dealtrameuieseauda 
aòeste forme à 'in /lesca si cu i:fliscÀÌrtt 



4 



sì : fle9eerire,'esat, t., prefflere , 
iprlaerefC^aterere, eoncalcare, cai 
cara^ mMTceiێrr, palle^^eere^a preme 
appert, calci in petiorf", strìvi, stri 
in specie ; a palU« a sq descolori, ded 
covi, laogedì : fiorUe fUscerescu si 
fleseerescm; — derìrate : fleiceritu .-a. 
pari. sop. sabsty/tefc^i^ura, fi.f., etc., 
paiUanda alte infloentie asnpKaco- 
mtilai fleee, fleeiu, d*ia care celle alce, 
e probabile forte, co /7cce, fleciu au es- 
flta dio acea-asi radice cu flacddu, fra- 
CÙIh := flarcMas , fracldat, (conf. si fr. 
â– aa^ae); si prin ormare ar fi de scrissu 
à praiiuitiatiii/lMCiff fleeà u flecdea. etc. 
in loca de ^ece, A'^Ã u^ fleciea san flesca. 
FLEC[NIEE,yi«riMt>e. /Zecntre. etc., 
r^fleet. 

FLECU,(pron./f'V4«),[l.-].H, oo^ae, ia- 
•f Ucicarralltas, Uf aaclta»;aebalo» ne- 
^BAB I seecatora , iueptia, lucra de ni- 
mica, da ned ana insemnetate, ineptia, 
mai allessa : Torbe deserte, limbutia, tir.: 
cime si pik perde tempiAn en oafcmini 
flécwi, 96 osadte fléemri de copQU sttu 
wmlieri httrane? fléetmlt detrcpitiUru; 
in loen de cera, in' faaUu utm flèem; flé* 
cm de omm^ fléCH de mnUerejflécude ar^ 
littu, flécm de fiiosefm ; mm (Uch ca Une 
mmeprt ìmme; ce ne tctm impuUiati h^ 
redMe cm fléemrHe 9'ìStrt? tu, unu 
fi« dobaterìM, ne ot ecsmtu flécuri 
ckihcU; — derivate : 1. demiouiive 
Oi' -om. flemdUtm; 2. 

a, ^ . .mbntóf earevoriesoe mal 
à ^xù fiteari, seceainre, cemicori : 
fteoarim , ama /fecoria ; ce 
ce ftte fleeark ! /kr*rrii su 
si nesmff€riti; de ad: a) flecarire 
€scm, T, , ra>riret laqaaees Mae, 
fi fleooLTìM^ a spane /Ceear». a limbo 
a nu si sci tini^ g^*a, a ave mancari 
medeTorbaaeecasi fastidiosa; ~d*ì a /7c- 
cruvc esse :/l(«anhi, pari sopus^ b)fte^ 
cariot s. t abstr., ólitote. stare, riti 
defleetutH saa fl^earia (mulier^); 3./7< 
ea, (ai flionca, flomca)^ s, t, ay ea si 
/tewc a==B ac ca tqra, Torbe sec^ sì a d 
sapperatorìe ; h) /2«aca:=gara res, 
pelatura; flcnca teù speme totm flem*i 
trame a; mu ti esH fin /knom de 



FLO 

iW^c'a;— d'in flenca pria form'a 

nu, esse : flencanirc^-eacu, v., a si 

Joeé flenc'a de gura cu neinterrupte, at- 

tingntorie si aupperatorie vorbe secce ai 

fagti Uose: nv rumpi capitele, flencanindu 

imtoiedilkle, etc.,— fecundulu /fecMpare 

essitu J*iu acea-asi origine cu grece- 

scoJa ^\bai — cpXóoxo?, ^X^apóc^ etc, 

ni-scute d'in cpXbetv := rom. fluere, asià 

co in flecariu e unu flussu si rtflussu 

CùtUinuu de sonuri deserte de idea ; 

— coaformu inse acestei orìgine ar 

canta ca flecu se investa in scriptura, 

unn sonu ce indica si chiaru nrechì'a peno 

la una puntu, adeco form'a : flaacu, sau 

fliaeu, dopo care derivatele d'in olla s'aru 

modula cu facilitate, cumu, deessemplu : 

fiiaeariu, flianca, etc. 

FLENCA, fleneanire, ftencarire, etc; 
T«di fle€u=flécu. 

FLENDRA si flendura, s. f,, lacinia 
•bsoUlAy pADDOSA, detrlU, sordIdA; 
Mrdlda meretrix ; vestimentu ruptu, 
invecbitu, sordìdu; metaf. curtisana de 
bftssu stratu, sordida si misella; — de- 
rivate : flendritia^flenderitiaf s. f., de- 
minutivu peioratìvu, in eensu mai rou 
de cfttu form'a primitiva ; flendurosuj- 
idJM paonoBua et sordldiiB» ruptu si 
fdidn, plenu de flendure, coperitu de 
;«;— affine, probabile, cu /?ecM= 

FLENDRITIA, flendurosu ; vedi flen- 
dra si flendura. 

PLESCA, flescaire, /kscarire, Hìsca- 
tre, etc; vedi flece. 
FLITU, pl.-un, rictus, sala rfactos; 
botu de porcu mai vertosu;— nu 

Li se se audia d'in ecce de Carpati; 

déto rerìcumu, e mai bene si de prefe- 
rita : rittu sau riiu^rieìnn> 

PLEURA, 8. f. , (pronuntia fléura); 
vedi flecti=/lécu, 

FLIONCA, 8. f., vedi fkcu—ftécu. 
FLIORTIA si flòriia. s. f., ìnse ap- 
plicata si la masculn, I. perflilasi pro- 
dlUr ; fliortide ce se dau de amici, te 
ifiemdu; 2. sordida meretrix, sordida mu- 
lìere desfrenata , curtisana de cea mai 
1iaw& turpitudine. 

FLOCCA sau fioca, s. f., floccos; for- 
te a feni. (d'in floccu . ce se aude desu , 



FM. 



251 



pre mnlte locuri, cu unu sensu óre-care 
differitu de allu mascul. floccu, (de care 
vedi in Dìctonariu); una fiocca de oue, 
nesce flocce de ouc ;— derivatu, pre lónga 
floccire d'in Dicfrionariu, si : floccoire. si 
floccairc,-escu, v. , pnbesct^re ; veliere , 
relUcare» pectere, a dii flocci. inse si : 
a smulge /Zocci. a peptinà ; — altu deri- 
vata din fiocca si demiu. floceeìh. 

FLOCCAIRE, floccoire, floceella; vedi 
fiocca. 

PLONCA, fioncanirt; vedi flecu = 
flécu. 

FLORE, 8. f., (vedi flore in Dictiona- 
rìu), acf dà mu cà teva piante formate cu 
nomele florci; dupo Dict. Btida, in sy- 
stem'a lui Linneu : florea brosccsca =: 
rauuDciiluH hui'Ih, (germ. aoharfer oder 
breonender liahueuTutiB, sflimuliblune); 
flore de mazere = lathyrus odoratus, 
(germ. die woblriecbende blattererbse, 
die Bpaaische wicke); fiore de narcissu 
=narcl!)tiD8 poetlcatit (germ. die nar- 
cinse); flore de ocÀt:=eDphrasiA ofael- 
nalts» (germ. aoi^eotrost); flore de stella 
=ljchnli) chalccdooica, (germ. die Je- 
rasBlemblunio); flore de viòla sau de 
f/óru ^ obetrantlius chetrl, (germ. die 
grelbe riolei laeliTlole, die ^elbe levlìoje, 
die ffoldene laok, das gelbe relicheo); 
flore formosa=heUU perenuis borten- 
bIS) (germ. das tAaneudtìchon); flore m- 
prale ^a/^ma^luplnus lutenu, (germ. 
die Inplnei die fcig-bohne); florea passe- 
riloru^ATì^mont nemorosa, (germ. die 
Wllde oder welsue Traldkachenschelle, 
die windbinme), florea sorelui : a) de 
campu =1 tragopo^oD pratense, (germ. 
der bocksbAft, die badermlloh); b) de 
gradina^zheìitkuthuH aonuusi belletr«- 
plam» (germ. souneoblnne); flori dom- 
nesci:=dtuQtbiis oar^oph} llus » (germ. 
die nelhe, das iia^ellelD);— pre longa a- 
ceste-a adaugo dict. Barcianu. cu es- 
plicarca germana : florea ciumei=:. ca- 
calla ; florea cunnnte/rrdie kranzrade; 
: fiorfu grà uìuif die blaue koruhlttint* ; 
florea hn Joannr., wahrcs labkr.iiil; /7o- 
rea ostilorUt die waldauemoDe, waldku- 
oheBschelle. (vedi mai susu : florea pas- 
seriloru); florea ventului. das wlndr^s- 
cben 5 die windhloHe^ florea de perina 



m 



2S2 



FOP 



ille f5rbeliara!llej florf.a galbina. das 
rhrj sADthfìum; flore venda, die deotehe 
tchyreriUWe'ffloricica formosa, «lie mosB- 
l!**bo, das tansendschi5nchen;/?orfi (ic per- 
riti, das sDmpfreilchf n ; //'.ìri galhinf., 
zwetblumlt?e'( vfiliuhen; — adaage ìnco : 
flore de cìaue rr pecteii olarlsy gur'a, 
dentii clauei; fiori de pane de casiu, eie,, 
a) iufloratura, b) mucegaiu. 

FLOTACD B» floiagu.sA., major flnc- 
cuh; floccu ccva mai maro ; — tranafor- 
matii d'in floccacu, c^mitufdlud^ìn mt- 
cutellu, si de acea-a de scrissu /lotacu. 

FLDERA VENTU, 8. m., Tenlosu», 
cesBans, oUoììuh; comp03. ctkcaseagura, 
perdcvera, eie, flucravenUi e nniilu ce 
DU face aemica, sau lucra, face lucruri 
de Deci una utilitate : otìosUj ineptu, 
ifp^fiKH, etc. 

FLDTTURASIU, s. m., papitlanea- 
108; paleoU aurea TOl argentea; domi- 
nutivu d'in fluUurn atà tu in sensulu 
propriii de animale, c&tti si in cellu de 
florieelh de aurgcntu sau de auru la 
vcstimcnte. inse d'in caus'a formei, e de 
proforitn flutturellu. 

FOBURGU, pl.-«n\ (d'in fr. fao- 
l> urg); snburhiu; vedi suburbiu iaDic- 
tionarìu. 

FOCDLLETID. s. ra., «laor Ifols; 
UDulu d'io demìnutivele de la focu^ pre 
longa focusioru, si focutiu. de cari vedi 
in Dictionariu ; — foeullcfiu e de certn 
essila d*ÌQ uuu altu demìnutivu, adeco 
focullu, 

FOCOLLU, 8. m., vedi foetdìetiu. 

FOECHIU san foiechiu. s. in., aplnm 
palnfitrf=:br1eO!(f]tnnm. (Dict. Raoul, 
ce siuguru da acefitu coventu, esplica 
fr. acbcyeAlerl sauraire); asili déro; foie- 
chi — . npiu selbriticn san paluafrr^ 
h'.l -vrobabil*^ oo fottchiu e in 

locu d-* fUitcht nomìtu, de certv, asià 
dapo mulfeh si m^n».'e?« selle foUe. 

FOFGSA, 8. f., «ambat, apula, a(a ; 
buccaia de lenonn ce face parte d'io 
cercu, d'in orb**, etfr., 3i a nome : a) un'a 
d'in spat-edif -ip^le vcrtcntiei^ cu 

care se dépf' -a d'ir, oppedilcs&n 

afisidUe cerculuì Doei rota de carrn si 
earmtia. 

POFINCPra, vedi fonfu. 





FOIATONU<gì 
pI.'C, rollolam, (fr. .,,. ^r 

folioru sau fólioru foiUa «te, deminu 
tivù d'in foliu'folia, applica" 
specie ì& : ce S'? ff^pirtxcu in 
san foli a de pubi iettate, pre partea 
a unei sau mai multoruf&eìealle 
— déro^ in limb'a nostra, neei an ft 
formele date alle covenloloi io cesti 
Dti potè intra si stk, ci cauta sau se 
leuà mu, in seusulu speciale allo acestui 
coventn, form'a deminiitiva foiiont san 
fóliora, cea mai apta la e*pressionea 
sensului, pentru co fdior'a e namai una 
parte d'in folVa integra; sao, coma s'a 
iacutu fr. fenlUetoM d'in feùilie.=/b^a, 
se formà mu, déco ne place unii augw^e^ 
iaUvu cu scusi! deminutivu, ade»co 
lione sau folìoniu, aprope coniti e 
fr. reallletan d'in reollle. 

FOIEU, 3. ra., d'ìnfr.rn^e 
sau i'^^'ci, applicatu in specie la 
d'in utrick sau incaperile theatruloi;— 
n*avemu inse lipse de uqu ooventu 
de Bcaleiatu ca foiev, eandu dispune 
de focariu, fof:ìilare^ si alte geoaìoe 
vente. 

FOLLESIU,-a, adj., veolrleoaB»; d'In 
/b^/e=:panticef panticosu, ca mire si 
graisn pautìoe, vedi si : a) in Dictioaa- 
riu. foUkosu; b) in Glossariu, folte., 

FOLTE, adj. s., leuter, paatex; 
tricosutt , Teatrldsns,* d*ia foile^z 
ùce, l.subst., pantice forte mare si 
sata in diosu ; 2. adj., cellu ca pan 
mare, grassu si lassatu in diosu; leu 
inse, de regala, ca subst. personale 
maso. peutru persone de amendoue 
sele ; una folte, fora ni., farruanda 
pi. ai de fólte, a//c«ie/o^<e;— derivatola 
foHicosu chiama pre tnta s^u foUe in a- 
celln-asi locii de onore, iu Dictionaria. 

FONFAIRE. fonfaìtu,etc,, vedi /bn/ii. 

FONFU,-a, adj. s., dontlbos careni, 
cdentnIuBi balbas; fora denti in trita aio 
in parte, si de aci, balbu, inganat-.. '''â–  
6ctilt03u in vorba, asià co, cu s: 
tuia seu, consperge colloculorii sei 
lierfì fonfa, barbiti^ fonfu; nnu ff^n 
nesce fonfi ; betr anele su foìfs;- 
vate : fonfaìr^^, (se conjuga simplu r.jn 
faiu, san incaroatu fonfaittCH^ r.. 



i 



ri 



bttUrv vt ioqucndo oolìoaueati^a apulU 
e*iisp«r<ere; a Q fonia, a balbutì si 
«culpa lumca de pre loaga sene; fon- 
faitu^'U , part. sup. aubst , fonfuiiura, 
a. f., jofincu,-^t=foniìr.-4r u ad]., apro- 
pd in iutellessn m fonf a; —vodì ai for- 
foà re, forfotirc. 

POKAIBE si fornaire, (se conjuga 
aìmplu,/bratt4, saa incarcatu, /ara/«;«ou), 
»., fdIUcarei stertérej cu stridore, stre- 
pitu a resufflà pre ua3u sau pre gura, 
m ai vertosu in aomnu : dcco foraiescu 
^Hbcnu dormienti, foraìu si destepti, celli 
^Bttepit foraiescu si de mundria ; cailii 
foraiu Sh dti spaima; ~~ sì composita cu 
$ : »foraire si s/i^rn^iin-, se conjuga ca si 
simplulu, sforaiu sau sfornaiu, sforai- 
c^CM, etc.)^ apro'pe ìd acellu-asì sensu 
cu c«ilu simplu; —derivate : foruitu, 
sfgraiiu, eie.; foraiturat fornaiiuraj sfa- 
''' â– < i. eie, foraitoriu, sforaitoriu etc. : 
■tre de tìk:uia ; mai puciuu do 
- ;u tormele : foratela. sforaiéU*;— 
.-._-^,o cu n paru a se referf la fornu, 
tsà k cumu lat, foUtcJire e derivatu d*iu 

K(»!tAITO, foraiiura, sforaitura, etc, 

! AlliE (se cokìjuga forfaiu si 
.>cm), V., 1. balbutire; ca fonfaire: 

1 1 -Ji ìA iocarcata, consperguodu de scui- 
p4tu pre celli da prò louga seue; 2. ig^r- 
riro, i!«bUtt(iriirey CU flccarirc^ a vorbi 
oiallu Hi iucurcatu, a borborosi; 3. af- 
bere, «bnndarey scatere; a formicjL, a 
tlilae, abundà , fì nespusu demultu,etc.<t 
forfaiu vtrmii in acfintfJt casìu, forfaiu 
p^uclii pre cZc'«A\t;— derivate : forfaiCu, 
*i, part. sup. aubst., cu tote ÌDsemnù- 
nlaverbului; for fattura, s. f. , actio- 
oé si etl'ectu de a forfuire in tote insem- 
narile; — vedi si forfoiirr. 

' TU, /br/uUwra; vedi /br/caVe. 

Ì'IKE,-ciCM. V., 1. garrire, 
d«bUtturarO| balbutire; a verbi multu, 
mcarcatti, ineptu, cousperguudu cu scuì* 
p^lu prò celli du louga seue; 2, stiatere, 
Alliierei abaudare; a formica, a essi sau 
rane, semiscà inacspu^amultime: fot" 
fokscM v^mìi in acéita carne; forfoto- 
su sà ngeltì d'in vidncri; 3. crepitare, 
■trepitarCf aentuare; a ferbe, undà , e- 



staà , clocoti, Torbludu de ceva ce se ìti- 
grÓ33Ìa ferbeudu : forfutcsce pisatxdu in 
caldare; forfoiescu tote caldarile de pre 
t^Ofitoriu; —forfoiéla o unu derivatu in- 
admì;jsibìle. 

FOKOSTAU, s. m., plauta ce Dict. 
Bircumu esplica germ. kl&tr{>aoheu. 

FOTA, s. f., reluni anterlus a pec- 
tore demlHnum; velu ce copere partea 
anteriore a corpului uuei femiua de la 
ciogutóre in diosu : foteU su parte e»- 
sentiaìe a v'stitului femineloru de tèrra; 
muUe fole su cosute cu mare elegantia 
si gustu, 

FRACD, pL-t4n, (fr, frac, germ. frack], 
vestimentti de barbati fora pulpane d'in- 
aiate si oumai cu doue codts d'ìuapoi. si 
cu tote aceste-a ; fraculu e veslifueu' 
tutu ccrutu in ceremoniile si soUenni' 
tatilc mai mari, 

FRANCARE, (ranà utia; vedi francu. 

FRANCIA, (pronuntia frantiut pre a 
locurì:«/>/jnc£'i=5/Vanfiu),s.f.,8jrpbllU; 
morbulu cellu greu si perniciosa vene* 
rìu, syphili^'ì^ nomila de poporu francia^ 
ca proveuita prìn Ftanci sau Francesi 
à *iu.Ir(inci*a: Franccsii insedi cu fran- 
citi si II al de Xajiles; addeverulu e, co 
acestu morbu, a»ià de contagiosa si per- 
uiciosu, s'a addussQ prin occidentali de 
differite nationi nomiti, de Turci, cu a- 
cellu-asi nome, adeco F$ancl. 

FRANCO, vedi franca. 

FRANCU,-^, adj., Jlb-r iiijouous, 
Inmaulf^ itiacerns aperludf cuadldun; 
Aolutus, portorlo saluluv; frau«ud ar- 
troutouBj 1. adj., a) libera; h) immune, 
scutitu de tributu sau de ìmposite; in 
specie : solutu, allu cui pretiu sau va- 
lore a'a soluta la posta sau la trans- 
portu; sau simplu : scutitu, apperata de 
dare publìca : scrt^sori (rance, merce 
franca^ merci france do diri coirà staiu; 
e) sinceru, ingenua, cu à nima earata, 
care uu dice uu*a si intellego alt'a; 
d) candida, ingonuu, ini; 'ùonte, cui neui 
trece prin cogita reni.;; eJliberu de 
vorba, care spum* liberu lotu cu scie si 
cogita, care ce are ìu anin^a, are si pre 
limba; —2. ca adv. : a vorb'>» a se porta 
francu; a nu se acccptd de cà tu franca 
loie scrissorik ce nt se addnssa; 3. ca 



i 



■MÈI 



354 



PUD. 



subst., a) persoiL, unu francUf una fran- 
ca; h) reale, unu francu, una moneta 
francesca de argenta, ecalc in valore cu 
leulu nostru; 4. dcilvate : a) francare, 
V., ce) solvere, a solve, a dà prctìulii, 
vulorea oeruta : a franca serissorile; 
p)iramoiiÃŒtttUui dare^ascuti certe merci 
de darile publlce ; de aci ; francatura, 
part. sup. subst. : scrissori francaie , 
merce francata, f rancai ulu scrissorihru; 
h) franchetia, 9. f., inadmissìbile, ai in 
loculu lui potu intra, siauìotratu dejà : 
sinceritate, candore, ingcnuitate, sì de 
celle vechìe cu acellu-asi seosu : curatia 
de anima, dt cogitu , addetwruhi cu- 
ratu, etc. 

FBà NZELLÀ, 8. f , pane mai mica, 
mai alba sì mai fragida. 

FRUNDIETU, s. m., pl.-e, frondlom 
mBllltodo ; collectivu , ca fagetu . nu- 
cetu, etc.; multime de frundìa;—ca a- 
cellu-asi sensu si forma : frundisiu; — 
frundiulitiaj s.f., eunudemiautivu d*ÃŒD 
frundia, care presuppuiie altu demìnu- 
tivu, frundiulla. Prin urraare credemu 
a ff de adaussu la Dlctionariu. 

FRUNDISIU, frundiulla, frundiuUi^ 
tia; vedi frundtdu, 

FRUNTARIU bì frontarìura, adj. s., 
vedi in Dictionariu, observandu-se aci, 
co frontariu, ca ornamentu, sta nu nu- 
mai pre frontea caU'doru, ci si : a) pre 
frontea altoru-a; Ò) ca fronte a uauì e- 
dìfìciu, frontariuz=frontìSpiciu, 

FRUNTIEUÀ, s. f., flniH, Umes,- mar- 
gine a unei regione, tèrra;— cu forma 
incorrecta in locu de fruntaria sau fron- 
taria, de cari vedi in Dictionaria. 

FTJDULLIA, 3. f.,fiȤiidlosa superbia, 
BDperbDin fustidium, jactantia, Obten- 
tatlo; d'in fudullu, calitate de /udullu, 
si fapta de fudullu; — fuduUut-aj adj., 



M 



FUR. 

saperboBi fasttoBoB , ÃŒD!ioleaB ; laepte 
BesejactanB) oitentauB^mundru despre- 
tiatorin do altii, deserta, superbo; fu- 
dulUrCy-escu, v., dff lefijula ; ca retìesa. 
u se /u£ÌMÌE2t=:faBÌÌodloae baperblre \ 
potè CO e coventu turcescu. 

PUDtJLLIRE, fiidtdlu;ve>à \ fuduUkù 

FUMARITD, 8. m., dupo analogi* 
coventeloru : vaccariiu, ouiaritu. ca^^ 
praritu, vinaritti,^ic., fumar%tu=. dare, 
impositu pre fuma, adeco pre fornn. 

FUNTU si pfuntu, pfundu, s. m. 
libra, poudas, pondo; vedi pundu = 
pondu in Dictionarìu. 

FUNIOKA, funiutia. s. f., nu su de 
cà tu deminutive d'in fune, pre long» 
celle d'in Dictionarìu :• funicella, /unt^J 
siora. ^M 

FUKaFOCU, s. m., pbaUena; dupo 
Die. 7?aot4Z; falena, flutturellu nocturou, 
ce 86 rapide in lumino. 

FORNIRE ,- csctt . v.. (fr. faur»lr>| 
1. a procuri , provfldé, instruf ca eell< 
necessarie, a pime la dìsposìtione ce 
de lipse cuiva; 2. a oru«^, para, dà pa- 
rata;— derivate : fornitura, part. gap. 
furnitura^ a, f., (fr. fouruiture, foornU- 
Boarieot); fumitoriurtùria» dissu de ni 
furnisoriu^ dupo fr. foarnUseur; à é\ 
cu totutu inadmissìbile, pre cà ndu celi 
alte forme s'aru potè admìtte, in poi 
rea origine! loru romauice, de la fu 
asià co furnire insémna : a) proprie, 
scote indestullaprovisìone, pane d'in f\ 
nUf si de aci : a procura, para celle 
cessarle, etc. 

FURNITORIU, furnUu, fumitun 
vedi furnire. 

PURTI3IAGU, pl.-Mrj. fartsm; 
bridu nesufferitu d'in furtu, care e 
preferita side adjunsa; vedi furtu in 
Dictionaria. 






G. 






GADE(pron.^dJe),9.,oareae applica cu 
art. /'.a:gà dea, curnirex, carniftcef care 
esMcwta condemnatii la mòrte ;— d'in ce 
origine? potè d'iu acea-asi cu slav. (?«- 
di, CD sen^u de fera : co~ci , ìntre Ro- 
mà ni nu 8*a oflatu ncciunulUt ned una 
dola, se faea messtri^a de gà de ; cu atà tu 
â– Mri muUu nu se va afta nsiadi ^ candu 
hgea nostra a proscrissu suppUciulu 
di ntu/tc aìlu criminaliloru ; neci de 
gdde dato , uecì de gialaiu (ture.) nu 
ivemu nevolia; se potè inse ca gà de se 
Da itt relatioue ca gfidillrtre, pentra co 
se dice : ci gidillà pre cìneca la gutiuz^ 
ufi gà de, 'à ^nggxMmk, uccide, spendurà , 
dècapità f etc. 

QADILLAHE, v., tltlllnrej a face so 
sentia, prin liusìoru coiitactu , uno sen- 
timeutu de piacere si de risu : unii se 
<}ià illx asia de tare, in c<du kssina de 
n$u sub gadillatu; — derivate, gadiUa- 
UL-a, part. sup. subst. , gadiUatorla ,- 
turici : maneari gudiUatónc d-j palatele 
Utwniloru; se sciu spunc si vorhe- gx- 
diUaloric de u*'ccliic ; - gadUlatura, 8. 
f^ tltUUtlo, actione ai elìnctu de gadil- 
larf, etc; (compara fr. ohatouUler, care 
prftSUppuue catulUro);— vedi .si gà de. 

OADILLATD, gadillaloriu , gadd- 
Utira; vedi gadillare. 

GADINA, 8. f., arU, fera arlsj ferae 
k«3tUe; 1. pLissere, passere de carte; 
2. passere selbatica, rapace; 2. fera, be- 
stia rapace, cu instincto de occisu alte 
lentie viue;— vedi gà de, 

GAFAIRE 3i gafuirc, v. , (ia forme 
li simple : gà fuiu, g'ifaij etc, si incar- 
eftte : gafuiescu)^ anhelare» anlielltnm 
daeere; a resuflllf respira cu greu si a 
nevolia, a sof&a tare : gafaiu cuUii de 
fug'a ce le ati datu; —derivate : gafai- 
toriu, g^faiiura, etc. 



QAFAITU sau gafuitu, gafuitoriu, 
gafuitura: vedi gafaire. 

GAGAIRE,-€5CM, V., clangere, jln- 
^rirei glocitare, tetrlnnlre; balbatlre, 
garrire; 1. in specie despre vocea gà s- 
celoru : gdscele gagamcu dupo gagai- 
tutu gascanului: 2.in genere, despre vo- 
cea ratielorUf galliaeioru, curceloru, etc; 
3. metaforice : a balbutf, a vorbf inga- 
natu si incurcatu; —derivate: gagaitu,- 
a, part. sup. 8ab3t.; gagf^toriu-tóritA , 
adj. s., gag'xitara, s. f., etc.;— coventa 
ouomapeicu, si nu e nevolia a lu cautd in 
alte limbo, ca impromutatu. 

GAGAITORUI, gigùtu, gagaitura; 
vedi gagaire. 

GAGADTID,-a. adj. s., stultns, st»- 
pHos, hobes, InoptuH ; stultu, stupìdu, 
capu gro3su, fora mente, lipsìtn de ju- 
dicata, eie,;— novule de gagauti se ap- 
plica kx parie- dVn Buìgar'n tinutului 
Bolgradu: pare co gagautiu e affine cu 
gagairc, cu gagaitorii. 

GATNARÃŒSCE, s. f., sraUIn.irom mnl- 
tUutlo; raultimo de gtUiac — nu e de 
lipae, candu avemu : gali: ri :H j sau gai- 
fiarlx cii acellu-asi intellessii; vedi^a^ 
linariu in Dictìonariu. 

GAITIA, s. f., craouliiB» pica rian- 
darla; proprie demìnutivu d'in f/ai'a, ap- 
plicata iuse la uaa spccia der/atasau de 
oiora; vedi gaij in Dictionariu, 

GAITANARIA, gaitanariu ; vedi^ai- 
tanu. 

GAITANU, pl.-e, runienlus, restlcDU; 
cordone, firu maigroasu, implettitudMn 
mai multe fire, acia d'in multe fìre : cu 
gaitanu se rtfeca vestim nte: unele rc- 
stimcnte si caldamente sr infiora cu gai- 
itinu; prov, lucrtdu menj-ì gaitanu; — 
derivate: gaitanariu TO' , adj. s., care 
lucra sau vende g-ntanu; lem. si, gai- 



256 



GAL. 



tanar€88a; gaitanaria, s. f., a) arto de 
gaitannriu; b) offici tm do ffuitanariu; 
e) multirne de gaiiann^ de flori de gai- 
tanu. 

QÃ LAGIA, s. f., turbo* tumultua!, Iii- 
cftadltus frenttiiH, c<*u«(clum; laroia, 
clamore confusa, sbierete tniniiltojc; — 
dupo Dict. Buda : galagla =. magua* 
nlmltHBi hcroic» rlrtna» eroismu, maria 
de suffletu;— derivate : galagirCf-f^scu , 
V., tamoltuarl, a face galagia; galagi- 

GALANTINA, s. f., (fr. galuntlae); 
carue de cnrcanu gelata: — potè mai 
bene : gelantina. 

GALANT0MlA,-fl,i7a?an/i>miVc; vedi 
galantomu. 

GALANTOMUra» adj. s., (d'in ga- 
lante»omu}j llberdlU, rnuulllcu», beue- 
llcnsy beoìi^iiaii, Ittrgus, prodi^un; care 
are mà na larga, care d'ìu allu seu da sì 
face beue, caro, se ulta chiarii pre sene, 
ca 86 faca beuealtoru-a: liberale» gene- 
rosi!, pOao si prodiga : multi su inse 
galantomi cu all'i altui-a; acesti-a nu 
su addevtrati guluniomi , ci numui fa- 
ciari espoliatort ai altoru a; u rapi w- 
noru-a spre a dà altoru-a, ìiuea fi ga- 
lantomu, ci furu mascatu; derivate : 
a) galantoma. s. f., Ubcralltusy muol- 
flceotlAf beueUccDllai lj6uigiiIt;Lb, Ur- 
gitlo, calitate, dispositìoue si fapta de 
galantomu : galaniomi'a fora mesura 
duce ùdesea la pnui^riak sau la ra- 
pine: muHi Sì ruina starUc pringxlan- 
iomide scile inconsultate; b) galanio- 
mtr6,-escu, v., manUIcDmt llberalem, 
larguRiy prodl^um esue, ^^ galantomu, 
a se arretd galantomu, a face gulatUo- 
mi€. 

GALGA (prou. gà lca)^ s. f., tumor , 
tubar, tuQHlUuy i^Unlulay scrofubi; m- 
flatura mai mare sau mai mica , natu- 
rale sau provfìnita d*in morbu; D. Miìclo- 
sicA dice co acestu coveutu e slavicu, 
numai pentru co scote si fauresce ^alku, 
care ar fì, fora se essistude locu neci in 
T. slavica, neci in n. slavice, ca tóto a* 
aceste-a slavicu : deusula crede, co pen- 
tru acésta assertioae, adjunge a mcn- 
tiond poloniculu : gulka cu sensulu de 
globu; cu atà tu inse cauta se marturi- 



GAL^ 

mu, co nu se probédia originea slavi 
a coventului gà lea d'in limba rom&n& 
mai probabile e. co onfca sta in affiai- 
lali cu alte verbo allu iimbeì nostre, cumn, 
de esstìmplu, galcaìre; — derivate : gal' 
C08u,-a, tuberoaot; gnlcirerc.icu, v., 
facp gdlci. 

GALCArRE,-cscw, t., vedi galgaire 

GALCEVA, s. f., turba, tonultus 
Btreidtuii; rlxa » jQr^lum , aU^^rcatU, 
coDtentio, certamen ) dUseuslOt dlt 
stdtBn, discordia, etc. , cèrta, di 
cordia, etc. de regula, insocita de m»r« 
strepita, mari sbierete; — derivate 
galcevia, s. f., galcéva mare, repetita 5Ì 
neinterrupta, baerà et oontlnuM rUa; 
galcsvirtj-escut v., de regula refless., 
se galcci'i. rixari, oonteadere ; galcr.c 
tonurgalcevitóriaj adj. s., rixosua, Jo 
glosuj, rlxarum copldosy cui place ^a^ 
cévOf care cauta galcéva; gaìcevitUt'a, 
part. sup. subst.. galcevosu.-at adj^ ri- 
xo!iuitt rixae cupldiiK, cui placa gaìco 
vekt etc.;- -D. 31'k'hsich refere gaìo'^ 
la slav. glfìka sau {rlilkii} fora se da 
form'a slavìca, d'iu care a potutu es^l 
galcéva. 

GALCEVIA, galcevirCt gaUevito- 
riu. etc; vedi galcéva, 

GALCOSUra. adj., vedi gà lea. 

GALENTIA, s. f., sìm., galentiu,à ^ 
regula, in pi. galeniitj sì m,galetUi, 11- 
irueum }»andalium, Ug'oeus «occu»; Cfll- 
cionu de lemnu : in galenli se pòrta S) 
calciamentele celle ordinarie pre ttrtn-» 
de plòuia m multa tina; forte probabile 
co coventulu sta in afGnitate de ori- 
gine cu galtosiu, de care vedi in Dictio- 
nariu. 

GALERTA, s. f., dupo Dici. Bar- 
ciana : sèma de carne ingrossiataj geriii> 
verdickto flelbchbrllhe). 

GALGAIRE, (iu forme simple : gol- 
gaiut gà lgai, etc, 8Ì iucarcate : gal- 
gaiescu. etc, si in forma mai iutegra - 
galgarirCy-escu, {\QÃ \ gargarire in Dic- 
tionariu, d*iu care corrupte ; galgaire, 
si g.dgurire); inse : 1. sub form'a: gal- 
garirCj nnmaì cu sensulu de gargatif^ 
sau gargarisare, lat. crarsarlxarc) a &- 
gita cu strepita unu liciduingùttupen- 
tra spellare san vindicare; 2. et 



I 

SÌ 

I 



Éliì 




(\kìu 

V se ande cu sodsu mai geucrale; 

'€i, afora de intollesdulu degargarire, 

m seasulu generale, ce resare d*ÃŒD 

iatorÌ€le fniìii : gdlgaie sangele pre 

$au pre gura ; gà lgaie sange si d*m 

^vmUèeri ; gdUjaiu dulce pre guttulu beii- 

tmlui licorile si vinurtle; — dcrÌTUte : 

galgaà toriu si gahjariioriUt-ióriay adj. s., 

fftlgaUura bì gaìgariturOf s. f., etc. 

Q ALOAITU, giìgarire. etc., vedi gaU 

GÀLLESIÀ, s. f., ffalU; 1. froctulu u- 

oei specia de arbore, de care vedi galla 

in Dictiooarìu; 2. pre a locuri, galcsia 

«u gtiilesia sa aude caf. unui adiectivu: 

§aUsÌH sau gà lìcsiu^zmoetiaUf trlstU, 

«fllctsti melaDcboItcus, paUldui, me- 

lancholicu , trista, pallidu, cu pandi'a 

fi-Mt^i perduta : ce gctUegia figura; mu- 

y I lV galUsie attragu à nimele sentitórie. 

«i ALLICIA san gallitia. s. f., de regala 

iapL (^oUicie sau r/cW/i/ ie,areBeoh«rtAlfli; 

pUMn de curte; — forte probabile d'in 

•ee»-asi origine cu : gallu, gallina, etc. 

QALLIMÃ THIA sau guUimathias, 9., 

T*c«i U*p«i reranSi laaoU Terborin 

M&ttot; sonite, vorbe deserte de ìntel- 

kna (fr. rallmatU^); — coventalu nu 

« neci in frane, scrìssu dupo etymologi'a 

ingeniosa data de unii, si a nome, co co- 

r«atulu gaUimathia ar fi e<)pressionea u- 

aniadrocatu, care sciea pucinu latinesc'a 

si care, revendìcandu furatulu co- 

iu oRm unui MatthiOj s'ar fi esspresu : 

r«UI XatthlAi = allu cocosiului Mai- 

ffcifl, in locu do : Mattbln gallus == co- 

cotUdm lui Matthìa; dupo acesta parere 

mr ft de scrissu : ralllniAtthlaK. 

OALONU, pl.-«, funlculuBi llmbufty 
vltu, (fr. Mlon); cordella, betta, fìru 
dm meUftae sau de alta materia; vedi si 

OALOPARE, galopu. etc.; de cari 
: g^lloparc, gillopu in Dictionariu; 
wd teWDDDÃ mu numai, co, desi covente- 
l« M afla mai in tote limbeleromanìce, 
n deal s'a data de multi, ca etymologia, 
gT. xdAmrj, JtfliXjt^v, xotXffdCstv ^ a mer- 
§t in trepidUf a trepida sau iropotà . 
mterge in tropolu; totu se oppune alta 
aijiDologfa, basata pre rationì ponderoso, 
adaco una origine germanica, si a nome : 



GAK. 



857 



gnth.hUnpaB,cu^a:vech. germ.fohlan- 
Uuf anglosax. irehleapABf (non germ. 
laufco); germanii moderni apoi au im- 
promutatu limbeloru romanico : galtp- 
pleren; c&tu pentru limb^a nostra, pre 
longa gulloim. ea are inco : trepidu. etc. 

GALTANU, s. m., ruttar, jogalum; 
eruia; guttu, mai allessu parte interna a 
guitului; — D. Mìklosich refere la unu 
imaginariu slavicu : glatfi, nu numai gaU 
ianUf ci chìaru si guttu ^ ba inco si in- 
ghitire, ca cumu D*aru essiste si in la- 
tiu'a, pre longa gattor, si forme cagUt- 
tai| fftuttoi sì gUtDiiy etc, d*ìn care au 
essitu, in limb*a nostra, forme mai multu 
sau mai pucinu modificate. 

GALCSCA sau gallusca, (cu $ aspra 
sibilante), s. f., alobolns farUaceBi; glo- 
butiu de farina, ce se ferbe in supa si 
alte zeme : supa cu galìusce. gaUusce cu 
sèru. 

GALVATINA, S. f., «raDlnn, oalra, 
cnlTarla; capitina de animale, mai raru 
de omu, ossulu capului despoliatu de 
perù, etc.;— d'in calvura, prin interme- 
diulu formei calvatUf cu mica modificare 
de e. in (7., gdiìvatina in locu de calva^ 
tif^a;. cu tote aceste-a D. Mìklosich afla 
mediulu de a lu referf la slav. glaTAf 
redimandu-se pre serb. gUTetlna, care, 
totu dupo densulu e augmentativu, pre 
candu , in lìmb'a nostra , terminatìonea 
ina este, de regula, deminutìva. 

GAMALLIA, s. f., acos capitata Tel 
plobosai capetu mai grossu allu acului« 
capetulu globosu : accie cu gamallia nu 
servu la cosutu, ci la prensu^ ornaiUf etc; 
cunitle de ferru sau de lemnu inco au 
gamalliei acu cu gamallia in opposUione 
cu aculu fora gamallia, in genere : parte 
proeminente globosa, 

GANDACELLU, 8. m., deminutivu 
d*in gandacu; in speciale, cu sensulu de 
cantharide, applicatu, de regula, in pi. 
ganiacelli : gandacellii trccu de bonu 
remcdiu conlra turbare sau rabia, 

GANDACU, s. m., pl.-i\ acarabaeost 
genu de insecte; in speciale, can^AariJc.' 
cu gandaci se vindica turbarea. 

GANDIRE,-C5CM, v., cogitare, neill- 
tarl, juUIoarpf puiarr, oplaarl, bpdÃŒI- 
re, etc, a cogiti, mediti, judici, crede; 
17. G. 



GAK 

[fierìvate ; gandUu,-ctf part. sup. subst., 

mditoriurtoria, adj. s., coctIUqb, In- 
teUlfpentf, opliiati!J, puIaqb» etc^ care co- 
gita, crede, judica; — tote essite d*in 
gà ndu, pI.-uW , cogltatlo , co^itatam , 
Intentla, proposltum, opinto, judlolum^ 
seateatta» m('.na,aDÌinutt|atteutlot oura^ 
tolllottadoy etc, pre deplenu, in totn sì 
in parte, ba inco cu prisosu, respunde 
gà ndu'lui coventula gentiinu : cogiiu^ 
care se refere nu numai la tote actio- 
nile si actele sunietulai intog^ru , la 
mente, ca sì la à nima, pre candu, lucra 
curiosa, nu espreme nemica d'in alle a- 
nimei coventulu gdndu, care déro cu 
dereptu a cadutn mai de totu in lupt'a 
sea cu eogitu; se dà mu caleva essem- 
ple, cari se arrete invederatu co gà ndfA 
e cu totulu superflua in limb'a : a ave, 
a pune gdndu la ceva 9du cineva = a 
ave, a puìie eogitu la ceva san cineva; 
nu mi vine in gdndu . fi'am gdndu a 
face = nu mi vinc in eogitu fin mente), 
n^am eogitu a face; prin gdndu nu mi 
treee eeva = prin eogitu (prin mente) 
nu mi trece ce-va; cu gà nduri rcllez=cu 
cottile relh; etc, fora se mai adaugemu, 
co avemu multe alte covente genuine, 
cari reclama loculu parasitului gdndu. 

GlNDITORia, ganditu, gandu. redi 
gandire. 

GANGAIRE si gangavirereseu, v., 
balbutire; a balbutf, a vorbi incurcatu, 
mai allesau d*in nasu sau pre nasu, — 
derivate : gangavitoriuj'toria, adj. s., etc. 
tote d'in gang 2VUra, adj., balbott, balbu, 
cu Torba incarcata si innecata prenasu, 
pre nari; derivata : gangavi'a, s. f., 
Btatu, calitate, defectu de gang^ivu. — 
cella mai simpla coventu, ce a data nas- 
cere celioru precedenti, e : gà ngi^-a, 
(ca tote, peno aci produsse, cu a forte 
obacuru), adj. synonymu cu gangava; — 
conf. ispan. ^Aoi^u&ari a vorbiprenosu, 
a nasìlli, 

GANGÀIBE, gangavu, gangu; redi 
gangaire. 

GANQU, s. m. , xjstus, portlcaU; 
salta, incapere oblunga de peramblatu, 
si de alte usuri, servindu, ca si galle- 
ri% cttb-liftJriMiii.dettecutóre;— gerto. 

g^Aj,L'i\n<[ tini .u* *.i % 



rune, 
e :^^ 



OAK 

GANJIRE,-c5CM,v.,dMn^a»/M=/Mn<'. 
fune de telili, de scórtia de arbore 
ganjijZ=dL implettf, resaci. 6tc.;Dict 
Buda da amendoue coventelacu i 
sire, gansiu. si derivate ca : gun^itu, 
esplìcandu : contortusiiucitrTfttusi 
si ganju iu parte. 

GANJU, 3. m,, vedi si ^««/ere, amen- 
doue, dupo D. Mth-h$ick, slavice. 

QAOCE, gaocire, gaocitu; vedi tjhi 

GAUSA, 3. f., abdomen, cutuM» mi 
gaur*a posticei; la temine vulv'a; - 
acea-asì origine cu gavanu, gav 
= ga^mosu, etc, asià , co gctoia e 
dussa d*in gavosa ^ cavosa. 

GARANTIA (differita de gftr 
cantìone), s. f. , robU, (fr. iraranot 
pianta ce serve a rossf , rubia ; — p 
tni evìtarea coufusionei cu garanzia r 
cautìone, latin, rubla e de preferita fra 
cescului garauoe. 

GARAIRE,-«CM, V., gloclUr^, ^ 
rlre; a garrì, a eareai, a glocf; — llt 
gargaire si earcaire, form'a «/nrjti 
pare cea de preferitu, ca mai aj^rops 
garrire, cu care e probabile, afdne'^ 
gaire. 

GAKBACrRE,-cj?ct«, v., flagAtUr»; 
bate cu garbacitdH; — garbaciu. s. ii 
pl.e, natrellam, flagella grossa iserpii 
rii administrationei portau garbaet 
garbaeiuJu e flvjeUu de cureUe. 

GARBACIU, pl.-c. vedi garba 

GAR130VIRE, garhnvìfn. pt.r 
garhovu, 

GARBOVn,-'*, adj., nirviift, ior 
vnsi g!bbU9f ffibberosi)!}, flexuii cn 
incoveiatu, gcbboau; pleoatu la pa 
plecatu demedilocn, vorbindu e 
betrà nu; — derivate : gjrbovir^ 
V., a face garbwu. a incur*" 'â–  " ^^ 
inflectecu potere : betrà nii .^ 
derivate d*Ln girhovxre : gobotit 
tória, adj. s., betranelia garbava 
garboviti$ra, part. snp. subst, bei 
garboviti; garbovituraj s, f., eorrat 
flexnra, gibhui; ~-garhovin'ì,s. T, 
TAmen, flexu», crlbbas* 

GARHURA, s. f., vedi : praw 
sau grantfuru. ^ 

GARDEROBA. 3. f./(ftr; i-kH 
retrtUrlam;' armurinde ixlstmtQ 




(/.$- 

I f . r.ì 

(i^riu); — 
tltìiivaLg 

art. 4U|*. 

flft'iSttutft, »«. 

jtiTO ri^ddJOtlI 
! * . ;; ttJHO'f* 
f, redi ffiuriea^ 

;^j<crrtiu DKtuinirio): 

rfii à unt; — altu de- 

, d*in r/imrti, e #» jyrirwoJM 

e : ff^iurovfifu cmrn. 
gamromi tedi gamica. 



m 



GAT. 



a ÌDdìcà sìiigQr^ analogìa de forma si 
do sensi], co nniu potutn :iflà probabile, 
adeco:nngl .s^x. gue>s— batav.ehlsseu. 

QAT\, g'Ucla; vedi tj >tare. 

GATABE» V., se conjuga ,lp regiilacu 
l'orme simple : fj'Hu gali, g'Ua, g<UìimUy 
gatati gita: sv gatu^ se g'ìti, se g à ìb. etc.; 
numiiin^iir*ii sansubcondeliulunnotii a 
apparii, iii:*e si aoi forte rani. toriuele 
inoarcate : gittd'u, ijxtnh. gntrdia. v i- 
tiffiu. 7 i/'./». gtiùdto; .V g-ìfuitu^ >tf gi- 
udi, np. g Uf.dit\ ttf g dà ntu, ptc.;apoi, ca 
provincialisnui , in ;iC'.nu*asi sensu . se 
auilt» si scriiie iiico si form'ii : (jdircga- 
ic$c't g xUsr.i.g it-e.^rfi.. g ./ mu,f»to.;porr. ^i 
part. Slip, smu, d'iti gitan- : gUtti^.gì' 
t Uu; éri> u'jii g tfire : g ttiì, y ititu, (pro- 
lot^ndim* cu t duru)» pnnirr, ji]iparjir(*, 
|tr(Bpnriii-(>f iMTllcorr, |»er;i>feri', oTilci»- 
ro , hIis 'Ircrr f 'tri'tr»», nUTiuir**, In- 
ttrucrc, |»roi*urtiro, vi'4ti:-r,hi(lut<ret'tc.; 

1. a para, prepaiA, maiallessu, a feibs 
cà i>\ prepara di^ lujncare : dv sì nv4:rà 
fnPH'\ nu tif! g^t^4ivc inco h-icc<iitìr; hit- 
eatariu miiifsii'H di n gita ft'7itru ctììf 
ìn'ki houf. tn-if':; drio -^év g iin dH}>ogu^' 
tutu nostru; in acellu-at^i sonsii si gt- 
t'f'c : gatiti )trnttdit*ln m'.i> c*à >rfndiÀ: 

2. cn sNHii mai generale, a paid, appa- 
ra, ctc: a gita i'tn giti ore ntjcv<t dr 
adir, (I gaia mn giti dt ftU'di't; a gita 
nau giti mai muHc annitt:. 3. a conf^ci^ 
tcrniiiiÀ, dà in disposilìont?, a disptine, 
a appliiil, etc. : éceo tote wstìmefU'ìf. 

gaf'dr .«'IH g'i^*t*^Ì 'f^*-* *'* giMi: d: pli" 

Cjre, tot- gU'it*: S'i** g'ttdr:df:tirtUf; loti 
0ti(ati 9itt* gdìfi <i Sidro »i nni; fmrifìi 
jtu g Unti a ai pnur urna ii la g*e*d; 4, in 
8pncialir, altrmina. l'ssanrt , a tnccd , 
fìuf, eto. : g'Ualn v viuultt d*ni tutr. fm- 
iil*:; st'.g daftinna d'insartu, v.umu s\tu 
g-itutu foli hftrìHti d*nt pHvgt; 5. a ves- 
ti, inv''»slf, orni, providé, eie ; a g tUi 
$au g'di prr tùli de ftKiScì . *'■ g Uaru cu 
de t*)tt: ftr.tUt'H v^ntiforc- loti s\ tot-*', gt' 
Mi snu gUiti dr nuHtti; citte hh c gi- 
ttìtu dt'. nuida s.im d^r o-i^ttiu . e csdusn 
si uihitig-titt df! l'I tilt; u gufa Sttu giti 
mai midtf. nav» d. bella sì dt cviiwétr- 
citi: ri giitd tt'iVib: cu vf-l*', cu ctà turta, 
CU rimi, cu ritnigi, - - metaforice: a se 
gttd dv rsiamr', d^ nspunsu: nu trau 



I 
I 



i 



QKt 

gaiati sau gatìii a responde la ìfUr^a^ 
rile fdcute; — 6. derivate : gatéla, a, f., 
iirnitua. ornnnK^ntain, iBitromrntom, 
inodu si media de g dare sau gatire, — 
coventii di' reprobatu pentru forni'a sea 
abbatiiU de la le^'ile limbci; de prefe- 
litt! : gifofara s ìH gUdunt, cap* arò 
scnsu mai largn ; g(ìt(.tttér\i htt^c-d'.loru, 
C'qìaìu'ì^ funi ui, totVf t^ CdlLului C^irta- 
fui (V'td''dtti C'4 e //<â–  n''fi''S^arit' sau r*< 
Ctilt: d*: orn-itti, ri'\\ g Uttoriu Sì g'Uf 
toriu,-fóna adj. s., parAlor^ prnpirA" 
tur; instnu'torf itniNtor, armatori etc.^ 
care gd i san gattsrt; in fine: *;a/a, adj. 

S. adv.. pdrAtu.<, ;i(«rr<t«^1ii4 , utià oluttM, 
•irn.|tii:f. In^tiUctu*; pro;ien»Ufl, llbciUf 
fleiliilu^t; «pilulo, libentflr, |>ro»)»Ui etc. ■ 
(si ca adj. invariabile diipo nuniL'ru si â–  
dupa ^'onu). si de recida urtic. oreeumu 
c'\ li. ad"eo imi ii lìnale claru^ déro si 
incbisii in ci*itt« sensori, (de cari vedi 
mai diosii), cnrua : i g*Vtx tui-^a, g Uu su 
m'icU , Un e ÃŒH<0 gUt rt3tin%i:ntHlu 
su giìta i>i.*/f C'ilriot^ii; toti stt g Un de^ 
plf.r.firt', tuff, su giti d' 'vlcifu. rtUi ho- 
vi sti g diafani' h. fif [.vrj-rw. vu sw gt- 
^^ li ÃŒUKin indata ditpa .somnu; wo g\~ 
ta sìk a mi dà viiia de cdtu oìtorm; / » — 
totu ce Ir cri si U rogì. su gda g Uà n'M 
medicam'.tUtdu? gjta su respunanvUe?^ 
gda itu doc'étnenttk si tate yCriptAt ? 
noi suina gali la tófc. gata ta biHf, gatti 
cn si Iti reu; gita a mori, ca «» g *i^ u 
viuf,. HM .SM yiUa cu Incrulu Cr hi ni ìin-J 
/iM<*<; — a asCtpfd dm gata, (oltd n g'i^ 
ta; b inni d''ag ifa, hanni cu g da. b inni 
prt' gitajtifìm in g tta. r*'petitn : f/i/o- 
g da; vra gattt-g ittt se ftle:*; gUa-gtfa 
s/! 5-* tìcridn ; — [lono avi cu u fìngile 
ciani, inso si on -i finale ohscnrn in in- 
le1lo^'SNhl de siibst. allu verbnlnì : pa* 
ritti», porreolln. ro-tfoctlAi iiiisoluttA| 
ornAtiiy lll^t^uoLio, i*lc. : st lU ore in- 
treg prc gita d:- nutUa. fora g ti co~ 
vcnitn nn «/? fac.r. fwmi'a fn^ie; g'A\%\ 
vòstra di pirrtmblarr ne prrd>: tempuh 
ct'.Uu mù prttioiìt; — pentrii orijjinfta, 
etymolMj^i'a covi-ntulni, |)iet. de li-éd % 
da grec. xam/.s'ìilsiv, dtVo n'n tras-tii 
de perù;!). M k'o^ith atììrma nuinal, 
CO g^xtarc, g:Ua, eie., romanesci su nu- 
mai comnate cu celle slavice: ;•!<»«&, 



i 



À 



QiT. 

UTaU, ginloTltl. etc, 8Ì cn Hle lilhita- 
c^ : rntftTiiH jfjiturin, ifotoTtit', Ptc; a- 
u u\ie, si sti ìcao<lu totulu, candu 
1 riduce celle sUivice ai t'.olle 
huanicd ca si celle romnnice, li ori- 
iiea golii. ^iitnuJHii = faoc^l^; ardsta 
in arma assortione. co adeco si c'ile 
manico se roforu, drcclu. la t/othi- 
tu r»t«uj«u . coutradissa de (ll.^U!«i 
. MiLlosnh, de óra ce lovcntele lira- 
ì romanesci su mai originarie do o&lu 
llu ff'uhicu; èro i>. Mik^osirh nfero 
VÌC6 8Ì liiliuauìcfì mui pucinu origina- 
ne la yoth*cidu gatuiijun; asili doro, 
oay acurau, celili piicinu, in neci un'a 
*m liiubeteeuropiaiipf nu utìà mii f>)rm*a 
rentuìui in cestione mai simpla de 
111 in lìml)*a romanesca san in cea al- 
ita, unde adj. e : xni\ sau rhiitl, cellu 
•à i apropiutii do alla iiostru tjilitiy-e 
a dt^ro L-oveiitulii romaoii impromu- 
tu de la /Vbjyity noi au crideum a- 
iila-a, ci avemu covento momento^o 
crede, co vorb'a romana sf sue la altu 
rigini' , dc'spro care nu cotedià mu a 
flìrmi nemica poaitivu si d^cisivu, peno 
ce nu Yoiiiu avf^ mai m><lltì covcnto in 
«oiKJiiioiiilc covenlidiii r/i/rire' Ciro ap- 
ara in fonira oca mai simpla do cou* 
ugitiono, pie oaudu y dire, de ceriti 
K^ilu d'in [f ^f'^. si acetitu-a, ca sui)st. 
s'h nasculii, de aiisimiuc do certn, d'in 
g^itarc; acumu déro se allalurà niu co- 
Tffittuln in Gestione cu un*a d'in foruu^le 
saii.i'rili\ cari rrspiindn pre doplt'nn la 
.ifuo d»; conjii^'atione alle limbi'i l-i- 
Liue» ad**co : clinr, cure mire aUesenauri, 
jrr ci sensulu de : pAruro, faccrr, p«r- 
Ocrrr, Ili prin urmare tiCisulu generale 
'!! romanoscului 7»^lrr. —in sunscr. 
iTH E«i unii otìj. te. f^haln; nninai la 
' .'huli ^ pra')i|t1uH , pracslo , pa~ 
r .t u^. AC Ut US, pr>'pcnKUM,etc.,= cu allu 
nustru : g du» 

HXTXlEE.cscM T., conjlcere; a con- 
jrrturà , a divini!. — dato de D. Mi- 
kUìlichd\ìyo^h\v^ )fatnlli=TailcÌnnrl; — 
inse ue^^-oimoscutn none nt'ci d'in l«*clura, 
D*ci (i*io vorb'a viua. 
^m GATELV, p'tirc, giìtitura^ q[c\ vedi 

^^ OATLEOIU si gaUeju, pi. -e, Ruttar, 



aw 

iriiln. fnax, Urrni} ^nttn; in speciale, 

iatial'ii intL'iua a yuUului, lajynyta, — 
D. Mih^osith, Gire tragn si (r^ti'A d'in 
shiv- L'iTufi, deriva do aoi si acM:jtu co- 
ventu; vedi inse si : ytiLniw, g<ituire, etc. 
cari tote, ca essile d'in gMu, au so se 
scrina : (j'Ã ttufrtfitt^ (jattuUtuu, guitui- 
ff, etc. 

GATU, s. ra.i (prv)n. gutu^ san mai 
beno scriuH si prouiintia ; gultu); vedi: 
tj'iftu in Dictionariii; \cdì s\: tfu'uii e . 
(jatlig'H in Glos.sariu. 

(ìATL'IKy.-'srii. V., tà trAu^uUrp, nuf- 
ftfcaro; a siringe de g iiin a snggriiniA, 
strangulà et:.; — derivale : g Uu-iwit/, 
gain tura gatutu, eie.;— dH sciissu si 
pronuntialu ; ytluire gHtlmtor.u, g'4' 
tutlura gutluit", etc; Vedi ai ; gittn. gà i- 
Ivgii, gà tlanu, etc. 

'(jATUlTOHIU, gifu'ti, gafuitura; 
vedi : g ituirc. 

GfAUiNlHE,-t5CU, v,, curare* comch' 
Ttire, rodare, subroileie* t-lt'Hlei'^^ hiI- 
^(leri'sascavii, asajtii, rode, g.uirf. .scobf, 
coplori, scopLorf, coucavA, eie.; — deri- 
vate : //'iMr»7u,-", pari. Slip, suhst. caru- 
tu8 : di rUi g luniti. munì g-tunttu; gau- 
ttitara, a. f., euvullo; — in locu de: 
g wmitn^rMV kfiin; vodÌ g'wanu, g>t' 
vatìirv. 

OAUNITU, gnimUunt; veJi giu- 
uirt. 

(JAUNOSiA, (prou. //ikwo**») <». f., 
«Kriia-4, etr>rj»lo, cxchIo; stala de qa»t^ 
noiftì, (v.'di giutios'i in Dictionaiiu); — 
d'in acellu usi ionie »'\ alte derivata 
giuno^irc-rscti, V., ciVACi^i l'xc.Arar*, 
rro'lerff «diidcrCi •A'-Mlerc; a face ///M- 
»rtó/4. — de unde : g tunosUur^i, pari. sup. 
adj. siibst. cxcaYiilus. g mnosituta, s. 
f., excavntlo; — g mnosu pure rcdnssu 
d'in gat'itto:iu'^g iv luo^u; vi-ili gnvunu. 

GAUNOSIUK, gounosdu. gmnoA- 
tura, vedi guunosia. 

GAUHRÃŒjLA, 8. f., vedi giurico. 

GAI] RICA, gturicc» g tur t'lla:=g-iH' 
rei, S. f., rtmineii, iiiultil i; diminutive 
d'in gl'era, (yedì giura in Dictionarin): 
gaurdlc df. cu-Wm. dt ciuru; — nltu de- 
rivati!, diroctn, d'iu^uMrti, e si gaitroBu 
=:plenu de g-turc : g'iurosìdu cittru. 

GAUUlCEf gnurosu; vedi gaurica. 



262 



GAV. 



GAVÀNÀRE, gavantUUtgavanatura. 
gavanosu; vedi gavanv. 

GÀVÀNU.-a, adj. s.,camfl, eonoarusy 
eoDrexQH^ lliirnfam rnit earum; 1. adj., 
ca augmentativa d'in gavn=zcavH adj. 
gavanu = forte cara, eavatUy sapatu, 
affundatu, sau si : essitu, inflatu, con- 
vessi: , etc, : bucce gavane. Icmnu ga^ 
vanu , ripa gavana , capu cu eresceiu 
gavanu; 2. ca mai desu subnt. m. ga- 
vanu, p\*-e, ceva //aranti, in speciale : 
vasu gavanu. si cu totulu io lipecìale : 
vasii de lemnu cavaiu, in care offeru 
buccate la mésa, sau se pune farina, etc. : 
cà ie gavane de farina ai Uuatu impro- 
mutu, aiate se intorci; unu gavanu de 
lapte, de mierc, de mure, etc; — deri- 
vate : gavanarCf v., cavare, excArare, a 
scava, 8ap& , adunca, etc. : a gavana 
trunchi pentru dtupi; gavanà mu unu 
leninu de albia. de luntrc. eie; de acl : 
gavanatu,-a, part. sup, adj. 3., caratug, 
exouratns» catus, oofictTu») G«nTexa< ; 
ripe gavanate. fronte gavanata; — pa- 
vanatura, s. f., caratto, coBTexlo« ca- 
vltas, ooncarltas, conrfxItAS, actionesi 
effectu, staili de gfivannfr : gnvanatur^a 
irunchiloru pentru nlbic, ptntru stupì; 
gavanaturdc ripei. gavanaturele bucce- 
loru; — gavanosUt'O, adj.,conoaTH8, oon- 
TexuB, luautHt aprope cu sansulu de^a- 
vanatu, si mai aprope de gnunosu, (vedi 
gaunosia), scavatu tare, sapatn affaodu 
si totu de una data seccu : pome gava- 
nose, pcpeni gavanoH, Cfipu gavanosu^ 
eapitin asecca e gavanosa; — <Ìéro cauta 
se fìa statu si form'a cea inai prìinìiiTa : 
gavu = cavUt de nude apoi gavanu = 
cavanu, si derivatele immediate; de aci 
apoi : gavosu =: cavosu^ populariu care 
are sensulu prolongatei forme : gava- 
nosu, déro care, prin intcrmediulu for- 
mei : gauosa^rauom, fu, pre u locuri, 
redussa peno la gaosu, in loca de giuosu, 
mai allessu ca s. f. gtwosa = gauosa, 
(reu scrissu si pronuntiutu : gno$a), cu 
intellessnlu speciale de : oaoU» riilTAt 
abdoM^iir gaura, canale; èro lu intelles- 
snlu cellu mai speciale : a) canalea po- 
sticei; b) vak'a, canalea g<rnitale a fe- 
minel; prin urmare, vorba obscena si 
trìTlale. 



OTA. 

GAVOSUj=^auo«i4ra» ^aim=ftimi,»a • 

vedi gavanu, 

GÀZDÀ = gasda, s. f., h«Hpett b**- 
pitium; dominus, domoB, d«mlclllDm| 

persona ce ospeta straìni, cumu si cas'A 
acestui ospete : gazd'a de latroni nu are 
nome bonu nu e bene a aeceptd prc veri- 
cine in gasda; — derivate : - asduìre.' 
€BCU, V., hospltare := a ospita straìni 
in cas*a sea; ga^duiloriurtória ■=. c^re 
gueduesce: gajsduiiura part. sup. »ubst. 
d'in giixduirf.; forme si mai scalciate : 
gosdoia si gasdoica = hospeth hoiplta 
z=:gatda inintellesnla personale; barba- 
rismi superflui, cà ndu avenii. * o*- 
pciiu, ospfiarff ospetariu^ v , i^to. 

GAZDOIA,(;rt£'rf«i>tf,rtc.; vedÌ7a#rfa. 

GEABA (cu a tinaie, de regula, claru), 
adv., frastray IneaBsooty tantlllter, ne- 
qnlcqiiaa; gratuitu, fora folosu, fora 
profectu, in desertu ; gcaba vini, geaha- 
te duci; si ca prepos. de : de gnaba^ in 
venta, vorbìti; — se fia coventulu, cumu 
pretenda unii, turcesca? — nu se potè 
óre mai bene esplica prin geha, fem. d*ÌD 
gebu = gebosu? cumu se esplica surd'n 
d*in surdu, co-ci géb*a = surd'a = in 
des^riu. 

GEALATC,B.m.,oarnlf*x;vedi/sf(Wfl. 

GEAMALA, s., eourra monstruosnit, 
manstriiin, frU«8; 1. omu forte ridicolu 
ornatu, si tare marita in volume prin 
ornatulu seu, asià co, in serbatorile na- 
scerei Dotnnului, sparii Inmea, mai al- 
lessa copilliì : geamaVa porta, pre a io- 
Cfirif si nomeìe de breeaia; 2. gigante, 
gigante moiistrosu, monstru; doacf me- 
taforice : una gemala de muiiere: déro 
si masc. unu geamalu de omu,— in loca 
dQgeam^laru, pre alte locurisi gemala; 
se fia iu loca de gemeilar^r ca fìentia 
omenesoa duplicata ? sau d'in geinere, 
d*in caus'a gemeteloru si mugitdoru ce 
da gemaVa? 

GKAMÀNTAND, pl.-c, hippopera, 
TldulDBy pelli, ui raccdb; srccu de pel- 
le mai vertosu, ce sprve a recepo effec* 
tele de callatorl^; — de aci si demin. 
gcamanUllu, care, pre alte locnri, se 
aude si \gemantfllu, gementellu, sì chiaru 
gemetdlu, si aceste forme admitte, dopo 
iocalitaii, si 9 $wmm U anu, adeco : gec^ 



\ 




GKB. 

menlanu, gemeniatiu; se nu fìa déro es- 
situ cniDuva d*in gemere, gemefitc^^&- 
meiiB, a nonie^ ca portaioriulu oneriloru 
ct^U^Uoriloruy vpdi si ynmala. 

GEAMANTELLU, pL-e, vedi gea- 

GEAMÀTICU pl.-£, glorous^ i^lDbus^ 
ceva agglomcraiu , de esseraplu^ ior^M 
aggìomeraiu : glomu sau gbiomu, — pre 
& loeurì si : ganukcu; confere : glomu^ 
\ÌQmUy si gì'. 7=[i.à ro<; d'in ^spiCetv- 
GEÀ3IBAKA. si geampard, a. f., pi. 
iwf ara^c crasniAta, (fr. castagrnette); 
titrunieotu de accompuaiaUi saltulu seu, 
impusu d'in doud lemno scuiptate, in- 
iruoientu orientale, usitatu multa la 
!qrci ^i Arabi : a jocct gamparaUk. 
GEA3IBASIA, (pron. gcambasia)^ s. 
negotiu, messerfa de gcambasiu; - 
iasiu, B. m., mango ; mangone =: 
»llu ce procura altoru-a caHì priu co- 
ter.'iulu de calli. 

Qf^AìfT; i ^:j[j^ ^^ j^ ^ ^etiìgeambasia, 
GÌ , geamlicui vedi geamu, 

GLA^illA, (pr. geumia)f s. L, niacbo- 
«Hauonitn fanunij lùcu de rogationesi 
inchìnatione la machomedanì ; — s'ar 

GÌ' V (pron» geampurd)i3,(.j 

> I U. |>l.-f4ri, Yltrnm, rìM qua- 

oclu de vitru la una feréstra; — 

aci si : goamgiUf s. pers.f caro fa- 

'ica, vende sau pane geamurii gcam- 

8, reple, pi .-wri, multime de gea- 

, tota de gearnuri; — coventulu e 

:e»cu, èro derivatele : gcamgin, geam- 

,,? ^i fin-ìli tnrcesei;— sepotuscriue 

'mgiu, giamUcu, 
lA.MA, (si genia), B. f., mÃŒQMgea-' 
manianu, gfomanttlluy mai allessa pen- 
tra ^peditinne de sorissori si grupuri 
de baaoi. 

6EBA, (vedi gùoh% in Glossariu, sì 
fin in Dietioiiariu); pre longa celle 
dat«ÌD Dictionarin ca derivate d'in ^eia, 
M veru adauge ìdco formele : 1. gtbo' 
tire 9Ì gtbuirer^scu, y. ; 2» derivatele 
d^Q aerate Tdrbe : gebosUu sì geòMu, 
ir ' 'ositura ai ffehuitura, etc. 



GHSN. 



368 



GEMENABE, a. f., (si geminare), 
iiubsous farcata ad posterlorem enrroi 
partem; lemnu de ìmbuccafcu, lemnu 
furcatu la partea posteriore a carrulai, 
a cordai oarrului;— coventu admirabile, 
creatu de poporu, trassu d'in gém&nu 
sau géminUf ca hraciare d'in braciu, in- 
semnandu braciele gemine alle kmnului 
furcatu ce are se imbuce si se fisse ceva. 
GEMENTANU, vedi geamantann 
GENA; (altii pronuntia : ^cna) , S- 
f,, (fr. gène), supperare, tormentu, do- 
rere, strimptare sau strimptorare m* 
guBtia, lipse : a senti gena de p^riceU 
lelc intraie in cakiamenie; ma^ ^««^ 
casiona si calciamentele , ci^^gutorea 
sau cdta parte de vestim€nt*i »•* c^^\ 
argmtH impromtUu, candueu ensumi 
su in mare gena ; metafore©' • vorhiti 
fora neci una gena; cu ^o'** gena se 
espreme omuìti uceslu^a — derivate : 
genare, v., (fr. géner),^ face, adduce, 
casionà gena : celli e*'*»* P*'^<^ «»<fe 
iati, se gena unulu p^ aUulu; ne a*»M 
gcnatu ;jre noi, caP^ ponemu m'O*- 
sà mu pre voi in Ioga »* commo&j w» 
vù genati de tote à ie ve incom^o^^^'^— 
genante, part. ad-i i'ÃŒQ verbi^ Prece- 
dente genare, ^m gena, -commoda. 
suppera, etc. .calciamefìtS^^^*^"* ««- 
ciuU'a strimpa e forte ''«^^«'c m cal- 
dura morfi.—coventu' i?ena_fr. gène 
se trage ^'ia^g^ena .^gehena^foculu 
infernului, la cresta» f « la Ebrei, unu 
mare precipiUu lo-* Jfusalemu, nude 
se nutrie» uqu irf.s» inf"cosiatu/bctt 
pentra arderedr^^-fneomenesci, (vedi 
HigeenaiuDi''''^'^'^ , ,. 

GENANT'^^"^^^ pwwJ^tt; vedi : 

'^*GEND>^^^^ ^^Jondarmaria, s. 
f vedi.- '^'*'**""' 

'' GEN^^^^ * (scalciatu de multi 

duoo ^'®"**'""*^» ^si4 co adjuDge se 

nu sc'^ conuósca ce coventu e, adeoo ; , 

"' g^^^dartnu. gjandarmuy etc, 

g.^té correge, ca mai bene in : gente 

.hne = gented^arme, etc, cumn " 



Bi : 
ui, 




ite d'armaria), s. ra,, mlles, arroat 
linea; omu armatu in genere, militariu; 
mboaitura aihuiré at- ''^^ *" ^P®^*® ' oaUariu sau podestru à r- 
vedi7ȣ ' niatu,ceservolaapperareasiassecurarea 



m 

unei commune;— derivata : Riarmarla 
=igenle-d€'armaria, colìectivu : multi 
gendarmi, toti gendarmii unei commune; 
unei polìtia. 

GENTA, s. f., vedi geanla, 
GENTLEMANU. s. m., rlr genere 
nobili; omu d'in familia nobile; in sonsu 
mai largii, omu comu se cade; -- d'in 
xngl. geutlomun, in fr. geatllhemme ; 
Sir potè pune sub form'a correcta si 
aD4oga limbei ; gentile omu applicatu 
8} l<^ cellu altu 8es3u ; gentile femina, 
si in genere : gentile barbatu, gentili 
fapte;jeni%le portare, cumu si iu alte 
in8emnri^(vedÌ3Ì;^en/i7e,(7cn/i7e^io,etc. 
in Dictioiarìu). 
GERAXTE, gerantia; Tedi gerare: 
GERAR:, v., cerere, (fr. górer); Bé- 
gotlom g©re*>; applicatu de unii io locu 
de classiculu ^ererfi, (vedi gerere in 
Dictionariu), i»re de certu e de prefe- 
•ntu in tote inMlessele; totusi se potè, 
c*^emu, applic si form*a gerare in 
cer«» semnificatioÉ, cumu, deeaaemplu, 
in ccpositulu : biligerare, si in alte 
espressni do procuatione si admini- 
stratione _ derivai ; gerante = ge- 
rente, t^Uj^rc una dministratione; 
gerantia^ .^^y^tia, c4itate, offici u . 
sarcina de g^y^te 

GERATICU^,,,,..^^ 3^. 3 
lido», frlgldufs a,,.„^ ^^ 
Ueus; gelu, tenipt„ ^^„ ^^^ 

d*m geru saugerart,^^^^^ j - 

a) ca tomnattcu. icrn.^^ ^gj^ ^^-^^ l 
ratxcu. a) gerosu, (vea ^^^^^ .^^ ^^^^ 
tionanu), unde san cftnC, ^^ ^ 

cestu-a va se dica plenu ^^ 
geraticu espreme geru ma^^nJ 
mai pncinu intensu : ^^^P^^Kraticu 
locuri geratice, clima geraticu^. ^^^J 
titoriu fòrte la geru, palpandu l 
piante grraticc; ce omu 9^^<'^^'j*^ì^'^ 
8u mai geraiici de cà tu odul'ii; if^. 
adulti multi su mai geratici ca prt£, 
o B m reale : geraticu, plur.-c. té 



èro 

sau 



GHi. 

mai allesBu ca verbu uoipeiv. 

tare in nóptea acesta^a. 

GEVREA (pron. gevrénì), pi. gevrtUe, 
llnteolum, fladarluoiy Btrophlom^ Mamlt* 
Ur«i penlonlum, penlclllam; 1. fascis 
de pandia suptire, depandia dehna,etc. 
adesea cosuta cu firn de metalln pre- 
tiosu sau de metasse, care serve la dif- 
ferite si diverse usuri, cumu : gevrta de 
mdna sau de facia; gevrea de sudóre; 
gevrca de nasu; gevrea de guttu $au de 
collu=zcollanu, strophiu; gevrea desenu, 
de peptu^mamillare, etc.;2. si in sensu 
mai commune : gevrcaT=:scrvctu t sier- 
gariu, siergutoriu^ carpa de sterau, etc. 

GHEBA, s. f., 1. glbbai; (vedi geba 
bì in Dictionariusi in Glossariu); 2. p«l« 
IIbu rsttloum» mantellu terranescu, de 
regula negrn; vedi si : seghe, seghe. 

GHEBOSIÀ, ghebosire, ghebosilu , 
ghibositura; vedi gh^ sub 1. si ^^, 
cumu si ghihu, 

GHELIRU, s. m., qaldpUm rorialtl 
basi, fellx reperium, repentlnoB b«- 
nam , Insperatae repentlnaeqoe p^os- 
nl») ceva houu veoitu, aflatu fortuitu sì 
neasteptatu, castigu fora labore, cap«- 
tatu d*in iutemplare sau pria artificiu 
si fraudo; — se pare a fi turcescu. 

GHERDAPU. 8. m., pl.-uri, locu 
cu cataracte periculose;— coventu ture, 
inse impromutatu de Turci de la Persi. 

GHERGHEF(J,B.f., fabrllla macbliii, 
(fr. nétler à ooodre); cadru de cosutu 
fiori cu aculu pre campn de pandia eau de 
alte materie; coventu turcescu. 

GHEROCU, s. m., pl.-c. Ucern», Ba- 
gniamo pAcnnla, (fr. iBrt#iit| redingote); 
tunica superiore, vestina; — corniptu d^ìa 
germ. gehroek. 

GRETA, s. f., corruptu d*iD fr. ta«tr«; 
specia de caldamente cu tibiali scorte. 

GHIANDOSUrfl, adj.,vedipAtfido«M. 

GHIÀRA, 8. f., angoli, faloata» rei 
adinevi ongais, reraraoi â– â– gali; ungla 
de fere, de cadrupedi sau de passeri, etc. 



^8. ni. r«*.. . tf^r'7' ^•";;« tUm «"gì» adunca, falcata si forte agera : 
pu ude^ertt,cumusi:petrecereaUm^^^^ ;^. ^ ^ ^u^frclm. 

ImdBi^eruandevainunaanome dima ;f^^^. ^^^ ni.^^^om, : ghìartle mortei. 

^^t?nnVì(^' "; -i.,. fri«r* hiareleraptorUaru^ghxar'atyrannulm 

GERUmE,..5CW . ^m//'*"» r;'^*^' r ^nga si invincibiU; ^ probabile, d'in 

Mgewere, a fi geru, a dà , produce i;er«, ^ ^ „ome d'in •.ni^.'ora=««^Woro, 

\ 



4 



4 




QHT. 
-^^^^— -■ - -■ - - * 

vyneopata ghiórQ=ghioara, cu perderei 

\jìx o : gkìara. — ca si chioru d'in f4Woc/»io- 

ru =; unodorui nu e déro de cautatu in 

genn. ktaue, kraUe; ìa Dictìon. Uaool 

vedi sì ^r. x^^P^'^ * ^^ affine cu priora. 

QHLBA, 8. f., vedi : gheba sub 1. bi 
geba, ghibu-=:gibu. 

GHIBOSIA, <7Ai7>o.9«>r,etc.; vedi : ghe- 
bosia. ghebostre, si gcbosia, gcbosire, etc. 

GHÌBO, adj. a., ^edì: gheba sub l.si 
giba, gibu. 

GHiCIIiE,(flì cu tobscuru in 8yllab*a 
t&ÌUale),-«$cu . V., dlrtuare, aog^urarli 
•#ajloere>y eonjocUro « conjectnra bb- 
••qttl; a divina, a spune d*ÌDaÌDte ce are 
ae 6a, a descoperi ce e occultu priasim- 
ple semne sau coniecture, a coniectu- 
r&, etc.; 1. a apune pria una pretensa 
art«, sau pria certe instrumeate magicc, 
coma e mai allessu ghiocultt ghicitone' 
Jom : Tiganele, midìerile de Tìgani, 
^cesùu cu ghioculu , se ti ghicescu, Dom- 
mUe H Domna, totu ee ati patitu si veti 
ptflj; $e ghicitnu fortuna si marirea, la 
care veti adjunge; 2. in genere si meta- 
forìoQ : ghieeace unu omu ageru cogiiele 
fleUe aseume alle aliorwa; celli ageri 
ghicescu ccllu mai departatu vonitoriu; 
pare co ai cautatu ghiocu, asia seti ghici 
ee e in anim'ci fia^carui-a; — derivate 
ghicUoriu,'ghicitoria , s. zn., dlrlnator, 
cara ghieegcc aau pretende a ghidre; 
ghicÃŒtort=ighicitoria, s. reale, nnlf^aa, 
ce e de ghicUu, espressa prio covente , 
enigma : ghici ghicitorea mea ; ghiciti 
BOI ghiciiorile nostre; si s. f. reale, ghi- 
et/orÃŒa:=dÃŒrlBatorli arst pretens'a arte 
t ghiótcriuìuì sSkU ghictt òrici ;—ghicitu, 
pari. SUp. subst., dtrlnatos : ghicitorea 
ghicita. ghicitorilc neghicite; ce ceri de 
ghià tu? su satullu de ghicitulu vosiru; 
pre ghióte pre neghicUe, adv,;—ghici^ 
tura, B. r, dUlnatlo» presafclom, aogu- 
riaai? actione, arie, si effecttilu aces- 
loru-a, ce se ghicesee : nu ne leuà mu 
noi dttpo ghiciturele vostre, co nu avcntn 
eredentia in ghicitura vostra; — Dict. 
Rtùii da ca etymologia a acestui co- 
TMlto, russ. Bf adolkfi, care e unu subit. 
^scii ghìcitoriu; déro de unde verbulu 
fUnre^ oro d*in ^chu I déro ace.sfcu co- 
Tvsta no easiste in limb*a nissesea, ci 



em. 



26K 



verbulu composìtue : arridslfl, èro sim- 
plu : ^adiijo sau gadAlQ, do uude ar fi 
esaitu UMU romanescu : gadire, si neci 
cumu : ghidre sau gacire^ cea ce Deci 
D. Mihlosich QU a affirmatu, de si ne 
si'une ca gadina ne vine d*in slavic'a : 
déro^yarfim^esuutco^, passeri co6i/one, 
auguratoric, ca in limb*a latin'a, asià si 
in celle alte limbi cumu so vede; — a- 
ceste-a adjungu a lassò, la una parte e- 
tymologi^a data, si a ne permìttenna mai 
probabile, asserendu adeco, co ghicirc 
erautilatu d'in ghiocire, trassnd*in ghi- 
ocu, cu care ghiocescu:=ghicescughioci' 
torieìe^ghicUoriele, 

GHICITORIU, ghicitu, ghicitura; vedi 
ghià r^. 

GHIDE, ghidilire, etc; vedi : gà de, 
qadiUre z=. gadilore, 

GHILEU, S. m., dolabrom; major nal- 
lens} 1. randella, cutitonia; 2. mallìulu 
cellu mai mare intre alle faurului. 

GHILOTINA, 8. f., (fr. pnlllotlne); 
talìatore sau talìatorlu de capu, instru- 
mentu de decapitare; — derivate : ghilo* 
binare, v.,(fr.gulllotliit«r), a talià capulu 
unui criminale cu ghilotin'a, ghiloti' 
natura, (fr. icolUotlné), part. sup. subst. 
d'in ghilotinare; — ghìlotin'a e instru- 
mentu propriu francescu , inventatu in 
tempulu marcì revolutione francesci de 
la 1789, de unu medicu francescu, ee por- 
t4 si noraele de Guillotj spre a proper.i 
actulu de morte a celloru condemnati a 
fi decapitati. 

GHILOTINARE, ghHotinatu; vedi: 
ghilotina. 

GRILTIU, pl.-a^, tendlcuta, Uqoens 
â– rloalurts, avlom exclpolum; laciu, pe- 
dìca de prensu sau impcdicatu mai al- 
lessu passeri; — se fia ore essitu d*in 
germ. urliter; d'in cóco de Caparti, pre 
c&tu scìmu, Du e connoscutuia neci una 
parte a region^i. 

GHIMBBUIU si (?Aiw&fru. s.m.» iJn- 
geberi=:Anciiione xln^lber, lÀnn.; Bpe- 
eia de pianta sau radice indica;— ^Atm- 
beriu galbinu = curcuma lonira, Lm». 
(germ. die ^orknmej oder drr pribe \n%- 
ber oder In^wer); —cauta se alba una 
forma mai originaria si mai correcta, 
cumu : Mingiberu sau gingiÃ’eru. 



266" 



OHI. 



GUIMPARE, (so Qonjoga in forme 
siraple : ghimpu, ghimpi, ghimpa, etc), 
V., pungere j (d'iu ghimpe), a puuge ca 
gjùwpde, a face acUonea ghimjMiui, a 
se infigo si puDge;— (7/*'m/>c. prò » Io- 
cari : ghunpu^ 8. m,^ pl.*V, 1. ttpiaa^ «- 
culeus, Beateti I spìnu, sente, senticel- 
la, etc, totii ce impun^e la piante mai 
vertosu : ghimpi de ordiu, d'i acncuit de. 
spini, de rosa, Btc; 2. riel>a, gleba, gieia, 
bubu, brusiu, bulgarn, buocata dd pa- 
mentu, in genere, gloJurosa, coHitiros*a; 
3. metaforìoe : istiratilas stiraolu, in- 
demnn, sau : dorere, impalientia, etc. : 
pare co stati prc ghimpi la noi. pare co 
te tinemu pre ghimpi; ghimpi la ghimpc, 
Yorba mordace la mordace, ìmpiinsitura 
la impunsitura; ^ de aci, afora de pre- 
cedent'le verbu<;/n'mj>flr'*, si derivatele ; 
ghimposu si gUmpurosu,'a=.ip\noiaìif 
aooiealusi fclebiilentu&i glebosusi tea- 
brosunt plenu de ghimpi^ de glebct sca- 
bro; scabrosi/; prin mediarea verbulni 
ghimparc. ghìmpaiura. part. sup. adj., 
aenteatiiSf spotlbnu yirfiMlItnN. s:e>)ulpii' 
tDBy provedutu CU spini, CU glebe, CU aspe- 
ritati, etc.;— d'ÌD ghimpare si composi- 
iuìa : inghimpare , camu cu acellu-asi 
intellessu ce are si ghimpare; — etymo- 
logi*a renatine a se eercetà . 

Q H I M P A T U , ghìmposHx ghìmpu» 
ghimpurosu; vedi ghimpare. 

GUiNDOSU,-a. adj., glaodlym pte- 
uos> ^landlbos praedttus , ^laudarlus; 
d*in ghtande =^ glande . si prin urmare 
8Ì ghindovt, in forme mai coirecta si mai 
complete : ghmndosu = glà ndosu = 
plenu do. glandi, cu multe j^/a^uii mu- 
niti] . etc, (vedi ghiande -si glande in 
Diciìonariu; da assemine vedi inDictio- 
narin : gianduia r= gland-tra . glfimìu' 
lo8u:^gìaHdurosu^ eie. in locu do mu- 
tilatele si iucorrecttfle forme :^Aù;<<ura, 
ghinduro^u, etc.) 

GHI-NT01HG,-tf5cU , Itneh dlstln- 
sro«r«) (£r. ra>«r unf» arme); a radia 
tiév*a unei arma : (7 «uscti, 

unu tunu t^nurt ghi-: . ,.,...,* ghin-^ 
tuiia; de oe( : nhininiiura^ ». f., aotìoae 
ai efTectu de gHintuirc, 

<ÃŒH1NU, s. m., creila, ttttix^ dola 
bruni j 1. crestatura, slriga, stria, linia 



OHI 

aduDcata in unu lemnu, ineisura; 2. io* 

strumeutu de fucutu astt^mÌDi striò, cai* 
titoaia, randella, edc. 

GHIOCU = gliocu, (vedi : gkiocx=^ 
glioùi, ghìocdlu = gliocellu in DÌctio<* 
nariu), s. m. , proprio m, d'in femlxùtiu 
ghiadi = glioc'.s, si cu aocllu-asi sensa: 
ghiocu sau gliocH de ouu =z gkiocn sau 
tjlioca de ouui in speciale iuse : ghiocu 
san gliocUfa) instrumeutu de maiestria 
a divinatoriului sau divinatoriei, instni» 
menta costante d'in una conca munito cu 

unu mio r ' b) ghiocu =z gliOGH, 

vulva, c;iM itale allu femineì, — 

de acf fraHL : a cauta in gliocu cuivii; 
a ghicl cuiya; èro : a si cauta in gliceu 
siesif a si arreid glioculu, etc., espres- 
sioni obscenemaì multu sau maipuoino 
rransparenti, (vedi si ghicirt:)\—]ù fiae 
inco unu derivata ù'ìd fem. ghioca, cu 
una mica modilìcutioue de forma, adeoo 
cu g in locu de e, in syllab'a £aale x. 
ghioga z= (cloban, aoos globnlui, ras 
capitata, oIavu, gamallìa, oapitina, ca- 
piti! de acu sau de altu obiectu, mai al- 
lessa capìtulii unui bà tiu, si de acirma- 
oiuca, b&ta, etc : a lavi in capu eu 
ghiòg'a, a occide ursulu ou ghiùg'a^ a sci 
mania ghìog'a , si : giog'a ukni acu, «^ 

'/, fttC. 

>ìÀ, s. f., vedi : ghicca. 

GHIOLDIHE, ghìoldiiu, redi ; 
^hioldu. 

GHIOLDU, pl.-nn, ueerbM et rio- 
letitus ictus: lovitura violenta ìmbraa- 
citura violenta; si cu ni in locu de Id : 
ghiontu = ictu cu purnuulu , violenta 
lovitura de pumnu, cu multu mai rio* 
lenta de cà tu ghioldui*' : ghio^iurile 9u 
Uwiture de far' ^-Ualia; 

d'in conira n numci 

impulse d'xte unni ce nuprea BtntUoriu 



m »<ì imita si stì i^i.-iì^^ 
rivate :</fcioWfrc.-t 
V., a dà ghioldu, a a.: 
ghioìditu, .ghtontitu.-a, i 
dìtHra, ghiontiiurOy s. f. 

GJ: 



vedi ^/«foù/fr 



.-«•cu, 

acttone si ef- 

J. 84 f.,pl- 

iìi, 'jhiontiiurùi 



4 



4 



GHL ^_^ 

GHIOBÀIREr€«cu, r., vedi ghiort 

GHIORDANU, s. m., pi.-.?, torqaf.», 

»iiile{ collanu de coUu; laciu, salba de 
gnttu; — tiirc**scu? 

QHIOETIAIKEi-eseu, v., (de InteB- 
UbI») itrepere, oret>Uarfì ^ ernctare ; 

tpre matie, a strepe» a eructd; io a- 
â–ºlla-asi sensii si ghloraire^ inse numai 
in intellessiiluspec.iuledecrew^ar<j;— de- 
rivate : ghiortiu, pi. -e» actione sì efifectu 
de ghiortlairt : qhiortiulu pantecelui, 
§hior(ÌHlu pre ghitiiore =j: inghUitore; 
—ghiortiaitu, part. sup. d'in ghiortiaire, 
èro d'in ghioraire, ghioraiiu; — ghior- 
imktrat s. f., actione ai efTectu de 
ghitirifwe, etc. 

/.Mroc.^vT^^ pL-ff, aaccn und© si 

'^pillii ce mergii la scola. 
V, 8. f., tofcii. totalitate, 
: prepos. caadv. so applica 
in frasi ca:fl vende cughiotur\a com- 
pirà cu ghiotur'af a spende in ghioiura, 
a hee cu ghiotur'a; — probabile d'in 
ghutM de la ghiutire, in origrine avendu 
sensulii de a ghiutire, sorhere, ahsor- 
bere iole in una data, fia cdtu de multu. 
GH1P8AEIA, ghìpsariUf ghipm, etc. 
vedi : gypsaria, gijpsaHu^ OiW^j ^tc. 
ìjb DktioDariij; aci notà mu nnmai, pre 
looga verbiilu gtjpsare in Dictionariu, 
care e de preferitu, si verbulu mai es- 
tensu io Dsu, gijpsuire,'esctif t., grrp- 
mmrt» a dà , a spoli cu ggpsu; derivate: 
gf^f0Uituraf part. eup. subat. d'in gyp- 



OIU. 



9«7 



GHIRLANDA, s. f., sertom flnrom; 
conunft^ strtude fiori,— d*in frane, gnir- 
lftii4ey si it ffhlrUnda» nu mai puciau 
tana coventu ca guirlandu e centra tote 
Iv^ld lìmbt^i nostra; asìd déro de Bup- 
pleaitu cu eofonaj eonuna, scriu mai 
-fértosn. 

GfiiSDEIU, s. m., specia de èrba, 
eytUvml 

GIIISDU si ghUdu, a. m., pl.-tiW; 
flirocturadelenine in p:iuru]u unuì putiu, 
gfinì /;.«/.- S31I fontana ; uwfl ori ghvt- 
«1 ; urite mergu peno f » fun- 

à uiu puiif'iw, cnsf} appcrcj '■ '' Un 
de d^akrfurf;— derivate : . '■,- 

v.f a munì cu ghisdu; ghisduttH,'a, 



parti snp. snbst. d^n ghiaduire; ghis' 
duitura, 9. f., actione si efFectu de ghis- 
duire. etc. 

(ìHTSDUIRE, ghisduitu ghisduitura; 
vedi flhisdu, 

GHISTIRE, (nu cumava ehistire in 
locu a^pisiirc?), V., «catescere, 8tmnr«, 
Nndar«t manare; deapa side alte lìcide, 
a essi de unde-va, a curro, sì in speciale, 
acurre in picature, a picurà , suda, etc.; 
— derivate : ghiatttura, part. sup. subst. 
d'in ghistire; ghistUara. 3. t, actione si 
effectu de ghistire. etc. 

GHI3T1TC, ghislxtura; vedi ghistire. 

GHITAIiA. 8. f., ghìtarisfu. s. m., 
redi : citharat à tara sau cetara. dtaristUj 
ceteristu. etc., in Dictionariu, 

GHIOLEA (prOD. ghiuléa sau gìtiu- 
Iella), s. f., pi. ghiulelle^ ttloba*i meUl- 
licuB, qui Berrlt tormentls belllcla» (fr. 
boQlet); globu xnetalliou ce serve la in- 
carcatnlu tunuriloru; — turcescu; de sup- 
plenìtii cu ghbUj bomba, etc. 

GHIUMU, s. m., pL-wr?, cDonma; 
vasu de fertu apa, ihricu* 

GHIUNGHIUNARE, v., vedi : ghiun- 
ghiunca, 

GHIUNGHIUNfiA ^ighiunghiundla, 
S. f., exqnlaita et afl'octatà «lefantla; 
ornaraentu anibitiosu si affectatu; — de 
aci si verbu : ghiunghiunare^ e adorna 
cu aifectatìone. 

GUIYEOIU, s. m., dornm Tafl} vasu 
de fiorì, vasu in care se ponu se cresca 
fiori. 

GINU, s. m., speotrnin; spectru, stri- 
goniu; — tarcescu ? 

GiORNU, 8. m., r&llBipsestns; ma- 
culatoriu, ciorna ; — cestu d*in urma 
ìnco pare ili locn de giorna d*ìn giownu 
=: it. ^lorno^(iiunm, de tota diua. 

GIRAFA, s. f., (ìfc. ylraff», fr. ^Irafo) 
oaaelopardalli; cadrupede de Africa cu 
petiorele de inainte mai inalte de catu 
celle de in dcretru. 

GIUBBA si giubclla^ b. f., pi. giubet" 
le, vestìmi'ntu orientale longu si blanitu; 
— turcescu? — derivate igiubdivUia. s.f., 
demìnutivu d'in g\ià béa=^giubBlla; gm- 
belliura, adj., a) proprie, care porta 
giubéa, cui place a porti giubéa; &>in&- 
t&forice, care tine de celle vecbie, iai- 



908 &^ 

nìfcu allu celioni none si a tota ce e 
nouu. 

QIUG1UL1RE,-<^*CM, V., ?e(li <j»gt*- 
Itrc. 

GIULGIU, 9. m., lliiteiim» Hhnlou; 
buccata do pandia suptire, mai allesu 
delinu, lintiolu, si in speciale :«) de 
patu; b) de iofascioratu veri-cunitt cor- 
pnlu ; e) de infascioratu corpulti unni 
mnrtn : fu myrestnnie unstra si cu gìul- 
giu tnfasciorara corpulu lui si lu fmscru 
in tnormentu fouu. — turcescu? 

GIUHGIUVKA sì giurffiuv^ìla, a. f., 
quadm^ osnoelll rtiiestralea; cadrà do 
feuestra, ìq care se iuchide tmu cadru 
de ¥itru, — ture. ? — mai do preferitii 
ar *i : ctrccvé'i =. cercevtUa. 

GIUVAIEKGLIKIA, giuvucrgiu, giù- 
fHiienr.d: vedi giuvaicri*. 

GirVAlERU, 8. ui., Kemmeiim or- 
RAmentun, geinineuiornatuii, mDUcbrU 
KcmmAi (fr. bijon, Joyaii); oruamentu 
do gommo, de nestimati», de potrò pre- 
tioso allo unei femine ; — derivate : 
giuvaicrgiu, 8. m., pers., eemmatl opcrl.i 
artlfex tei Tenilttor, care fabriea sau 
vende g''uvuierc; g tuta ier gerla, s. f., 
reale, grmmAtam opus eonflcleiidl nrt^ 
arte de a lucra g'uvaiere; giuvait:ricà 
(pi. giuvaiericalle), s. f., reale, gremmA- 
tutn •piiB rrl ornamentiimj io acellu-asi 
seiìsu cu toTxn'n gifivaieru cu differotiti'a 
co form'a giuvaiericd e mai adesca cu 
sensu collectivu; — coventulu giuvaiem. 
fìa sau nu, cumu se da de unii, turcescu, 
nu e mai pucinu uua Citusa de complela 
disordino tunniltuosa in pucinele vorbc 
ce a produssi! prò solulu terrei roma- 
iiesce : cu ce fìru de Arìadne se se orien- 
t^die UDU liomanu, in linib*a sea, de la 
giuvfìieru numai peno la giuvair.ricà 
ttau la giuvaicrgcria ? —Cvlìì do preste 
Carpati pam a ti facutu unu mai mare 
nisu , spre a coordina aceste covente 
cu lirob*a propria, adoptandu formele : 
gÌHveìa sau giuvcìla ^ cu gìuvaieru si 
g'uvaiericd: giuvcìariu sau giuvcllariu 
=z giuvaicrgiu. etc; déro si asìà , nu e 
mai bene a face usu in lìmb'a romana 
de covente romà ne vechìe si popularie, 
ca : nfMimita.pétraffreiioìa^ si singuru 
pdray cumu : petrrJemìirtiuimiprelQiu 



I 



I 



GLk 

cari gmvakru su tote imperunn ^^ fic- 
care in parte. 

GIUVANEA sì giuvnnéUi, s. I.» ce 
accopere capotuln pìpoi, de uode a^ipirA 
fiimulu luhacului, coventu ture. 

UlDVELLU;=:r/iwi;(iÌa. g*uvtìtir'ètf:=: 
g'uvdiariu; vedi : g'^uweru. 

GL.4JA, S. r., rltrnm, -rltrea UK«n«; 
riftreum poculnm; l. vìtru; 2. earafa de 
vitni; 3. cupa, potoriu de vitru; deri- 
vate : a) glojiìriu. a«lj. s. pers., care f*- 
bricii sau vendo glain sau obiecto de 
ghìja; glajuria, s. f., messoria sau offi- 
cina de gl'ijariu; chìaru si deminuti- 
vulu : glojutia. mica gloj'*; — d*in coce 
de Carpati nu e de locu conno8Cutu a- 
crstu coventu cu derivut<*b'; cu tote a- 
Cfste-a Dict. Jiuda lu trngH d*in grec. 
ó«X4^ sau vXaCA; déro, ce se faocniu in- 
veliatiloru germani, ce n" gcolu «pi'C- 
trulu germ. glasl so ne buccnrà tiiu, cu 
nesce ìntellepti, co elli ne impingii la 
usulu roventi loru, g»»nuine, ce ne oftVre 
aitna nó-itrn limbo, 

GLAJAKIA, gljariu, glaJHtitM; vedi 
ghijfi, 

GLASNlCU,-fi, adj., vdi gìmn, 

GLASTRA, 8. f., nomw *ii«j va^ii 
ce se imple cu flori. 

GLASU, pi -uri, Tox, iioiiui, tniiHs, 
sanrrajrlnm, rotum; l. VOCe, voce omo- 
nosca, si, prin estensione, voce a al- 
toru animali; 2. sonu, sonu armoniosu, 
melodioBu, sonu do rautii plactiiu ti 
reclei; 3. touu. modu , modulatiotto, 
grjdu, gamma a vocei sau sonului niu- 
."^icale ; in hi^nica f>n Ofitu gìnitur* 
cari nu uh d'i cà fu Ofìtu toiiuri ^ ofJtH i 
moduri muaicidit optu gamme aUr, òa- fl 
serio i, rrgulnU dupo reguìtlc snn rei- ^ 
nom/c oriftìitlui; 4. in genero si prin 
abiftractione. ra«'diu do espressione, do 
essemphi : a) espressione de voto, h) es- 
pressione de opininn*». d'^ dorentia, ci os- 
prrssioue de suftVagiu, etc. :r» oUint' tot«- 
glasuriU à Hegutùrilùrw, in sonsu si mai 
abstractu : ^^fiSM/w occisuUn inttorente 
striga d'in pamentUf glasulu ntitarei d' 
nimcif etc.; — derivate : glasuirc -f sm, 
V., vooem enltierr, a di glassn, a es* 
preme cu glasulu, a canta cu glatulu. a 
approbii sau disapprobi cu glatulu, etc^ 



I 



GLO. 

iUf-a . part. sup. d'in glasuire ; 
eeUé gUÙtuiU si neglasuUe; glasuUoriur 
tiria, Adj. »., care gU$ue$ee, a glafttof» 
MM va rf^t<w; ffltìsuitoni addeverHlni 
■ '. <!f'umtur\ì tfidiué-asì; già sui ter ti ma' 
f " i d vina au ghiri fi,catoru ci; — ghis- 
fiicura adj.., f «caUh =^ vocale, de voco, 
ce da si potè dà , * spremo voct*, ite : 
d<*miuutì?u: f/^isu^u .=^ vocìi U; — Dìct. 
li** Btidu 00 spiine, co glusu vino d'in 
gT. rA4C*«>; anulogiele, de acé.sta part»^ 
a r^giouei classica, s'ara poiu accumula 
io Dumeni forte DiarOi cumu, do es^em- 
pla, fl*ari] potè prò luce: gr. -jfXwooa.ht. 
eUA«tcttn,(fora se mai pbnemii iti vede- 
re gr. xaXstv, xXto;. lat. cnlaref etc). ci 
rUtaUuin. d'ìp carorprov. jlatt (=.^tri-' 
^rr), ?. frane, ^lai {=zcnmf>atpi). ÃŒL. 
rliUt*« (.= d'jmorc), etc; Uóro c<\ se 
faci slaviculiiì eUnii, co /). M kIo-iì(h 
pMDO inaiuto ca obstuclii iioìnviusu ? ne 
uà buccurilniu, co iiu uvemu uecì una 
VipAo do Covetitiiln in costìoue, si se uè 
. i.ij^tà mn^ cuudu. fora nevolìa. ne atnu 
: . i:rcà limb'a cu inctircatiire inestrica- 
j ;.. : en se ne imagìnà niu in ce inipasi^u 
oe SEDO ba^, ca se implcDimu cu glnm 
Toli'a de noDpus'a sunima do covento 
more si bene ttitt:Ucxsc, cù sona a:jtadi 
*in voct in guri^le pOjoruluì roioatiu. 
GL AS U l RH, glasuUoriu, gfasuitu; 
Tedi gl<i$u, 

GLAVA, s., era^Hum , ptuguf, tar- 
dasi eatiui, (lD4eiilttin);oapu,in speciale 
cftpu gfosau, ebet^; — alav. cUv*. 
G1>EIA, 8. \,^\^Ã \y1tha in Dictionariu. 
GLESNA, s. r, pedU mallpolus; mal- 
lioru. «fiTula a petioruliii, articulatìono 
piDemÃŒDeote la partea de diosu apetio- 
rtJlui , apropo de pianta; — d*in gorm. 

GLIA, 3. f., vedi glà n iu Glossariu 
9Ì glth^ in Dictionariu. 

GL10ANUdif//»(;<ini4 s. adj.^aprri lii- 
fceasf IsmaoU, hcbfi», iituplilub; l.subst. 
aprii, inititretiti; 2. mut niultu ca adj., 
Dfnpiuii do mare, gigante; ebeta, »iu- 
pìdu; — camn in acollu-asì intollessu, 
mai allos^u in sunsulu do sub 2. si ga- 
Ugann, 

QLOBA, f). f, mnletA; NtrifCAsn^ riinni 
f«l quaivU tftle jumenium} 1. duujnu , 



GtO. 



26» 



1^; 



muleta, pena pecuniaria, amenda; 2. ju* 
meatu, vita de juga : callu, asiou, etc, 
cari su relle, isacre sì incapaci de lu- 
cra : mariióga, oaditura, — proprie: 
bonu (le (fvbi, de Jatii de gleba, D. iMi- 
klosieìi rL'Fere covontnlu la slav. iclólia, 
fora se l'osplìce neci in liu]bt>-Ie slavico 
cu vr(.-una radice; èro Dict. Buda lalaL 
ichiberp, 57iu/ir,r ang.dub =r numurarr; 
— derivate : globire.^cscu, v., muleta af* 
flcerr. a iuflige, leui muleta; gìobìfurti. 
part. sup.» d'in g obire, 

GLODIKE. glodiiu; vedi glodu. 

GLODU, s. m., lutum, cuffnuin, ter- 
renus ^lobutt durus; dopo localitati, cu 
doue aprope diverse intellesse : \.glodm 
:=tìna, lutn molliatu in apa, limu; 2,gÌ0' 
du. mwHiii terrestre rotunda aprope, si 
vortosa , buccata do pamnntu udapata, 
molIiaLi iu apa, apoi ìuverto:iiata sì du- 
rata, asiÀ in cà tu : glodurilc supprra 
.«( ótntni si bestie, candu se baga sidw- 
bl\% prin gloiltiri; d'in contra : altii se 
vot'u pi auge de vtMmentcle stile tare 
ghdatc ; — derivate : gìodirc,-cscu . v., 
dupo localitati : unii ni glod^scn vesti- 
metittlf, t^ro : pre altii glodt'scu rtuglo' 
dwilt de tub petlore; — ghditu^a, part. 
sup. d'in glodirv; gtodttura. a. f.. actiono 
si effectu allu actioneide glodin; — gh* 
dosti^'Of si g^cdurosura, adj., plotiu de 
glodu, inse gìodurosu mai vertosu in 
sensulu Ini gkuìu de sub ì., èro g^odosu 
aiaial1edsuinseusululMÌ//Wudo sub 2.; 
— de under* se ini tia, ca si giorno^ una 
trausformatione d'in gìobu? 

GLOMOSU, S. m., farlnne ^lobulus; 
gìoh'i de farina neferni'jotata; — proba- 
bile in locu de ghho^u de la gìobu, cu 
b, stramutatn io m. 

GLONCANIUK,-fSf«,v.,i?i,*ilre,!clo- 
oUare; despro vocea gìocti ce chiama 
putìii : ce gloncancscu usta g!o<M-le? -- 
derivate : gìoncanitu, part. sup. subst. 
d'in gloncatiire; gloncaniturti. s. f., uc- 
tione ìli elfectii allu actionei de ghnco' 
nirc; — glon' auìrc nu e de catuuuades- 
voltaro a formeiinai si rapla. 7/oc/rr, prin 
insertionea unni n si pria sulYìsdutu'fM; 
glo-n-c-an-irv; ha andò si cu e in loca 
de 7 : rroncanìrr.; \\m(\ cu r in locu dei, 
36 dice do vulturi si corbi : cfoncanin', 



270 



GLTT, 



care e desvoltatu -d'in form'a mai sìni' 
pia : croC'ìrCj ca ^xgioncamrt d'in glo- 
ciré, 

aLONTISIORU,{cu< sibilante), pi. #, 
globalus metnlllcufi et ì^ueus; di.Mnimi*- 
tira d'in urmatoriulu : (flontiu. 

GLONTIU, s. m. , rI«buB »?uill««a 
et l;;uon8 tormeutU belllclfl sei-vietia^ 
globu, ceva rotuudu, mai allessude ma- 
taliu; in specie, globu â–  " :vr\\ 
micu, dupo largimda i. m, 
ce aerre spre a iucanjà ac< li- 
mante mortifere; —y/on6u i: . j/fO- 

babile, mutilata à '\u.globuntiUj unude- 
min. d'iu glohu;- -form'a f. gloniin ìnco 
gd adde adesea cu seasu differita de alla 
masculinuluì gionttu, a nome : giontia 
cu volume mai mare de c&tu aliuj^^em* 
iiuluu 

GLOTA, 3. f., tuiba, oaterrii, muli!* 
indo» rnl^nd; m\i\\Àmt}: g^oi* a poi)oriduìt 
ne strìngu gìott pre tote ylatieh; tdlerga 
gioia la acellu locu; a se aduna ingioia; 
omu de gioia; a ridica glottle^a chinmà 
glotele la arme; — Dict. Buda refere co- 
ventulu la it. aeeoUa; inse cu pucinu 
Buccessu, ca 8Ì D. Mikiosich la slav. 
glou, car«ì-a nu da neci una esplicare 
dMn Tre-uua radice. 

GLUGÀ, 8. f., coculiai^y sapoui eacal- 
IftloM; coperìmontu de capa pre tempu 
de pióuia san de geru : f/rt mari' geru 
jHistorn. callatorii si altii si imbracca 
capulu cu glttg'a; fora glugn dég'^ra «- 
reiskU; — derivate : glugarin.^a, adj. 
pbst pers.; a) care face glnge; b) care 
porta giugo; e) specìa de monachu; giù- 
garia, subst. f., reale, artitìciu de a lu- 
cra giuge; — probabile, co giuga, e una 
straformatioue d'iu cuculia = chchUu, 
OLUGAUlU,-a, adj. s., d'in gluga, 
GLCGU.ooveutu co imita sODuhi unui 
licidu ce se véraa d'iu una carafa, lati- 
ne tIoKaUQs, (fr. trUuVloa). 

GLUMA, 8. f., Jooas, nugwt inepiln, 
Indns facetlOf Jocosna rerbumr lodi- 
ora rea, etc; ceva do jocu, jocosu, ceva de 
rÌ8D;jocu, jocura, facetia, ludu, riso, etc. : 
a spune glume urbane; ne incanta prc 
ioti spirituosele vostre glume; a nu duce 
la gluma =: a na sci de gluma; fora 
glumot oppos. la : in gluma, de gluma. 




GOQ. 

spre gluma : cine vorhesce in gluma, nu 
vorffesce scrisosu; nu tncd e de gluma: 
ce faci tu; ce se facn^ nu e de glmna^ ri 
foHe grave; sunt glume qra^i^ eumu, de 
regulu. glumele su lix^^ ìCeste*a^É 

nu su g i*ne; d^in ;/ .'<*n«^ ìa^M 

cèrta: glum'a se fact: cèrta; — derivate: 
\ . glumt:t%u,-a, adj. s., Joo«sa«, j«rla- 
lUt foiitlrag, rMfita», leptdai»« lodlcfr, 
tneptoi, Hciirrllld; care spune ^^MifK, cui 
place a spano glume, dispusu a spnaa^j 
lucruri de risu, seccature, nemicurì, jo< 
viale, festiva, comica, etc. :omBi glu^- 
mttiu, unu glumetiu; sunt glumeti pia- 
cuti, déro si glumeti gretiosi; vorbegU 
metie, glumetia dissa; ce glumetiu! ce^ 
gluìn^tia! de aci : giumetia, s. f.» J«ouS|< 
luduB, fetttlrltaityraoAtU, otc.; calttate SÌ 
fapta de glumetiu; 2. gìumirc.'cscu, T. 
Jocarl, ludere, Inepilro, a spone glumn, 
a se desfeti, si a desfetà pre altii cj 
glume; in speciale : glum'xti, nu fl 

seriosu; nu e de glumitu, cide i. . . i " 
consid^ratione ; glumitoriurtoria , adj. 
s.^ cara glum^isoe; nu d'i q tare, ^ulnet 
ci afììue cu slav. ^lunfi .= scena, pro- 
babile si cu gr. 7S>.ujiia ^ risu. ^M 
GLUMETI A, glumetiu, glumire, fflu^^ 
mitoriu; vedi gluma. 

GODINA, 8. f., proprie, fem. d*iQ adj. 
godinu, d*in godiu, (vedi mai la valle), 
applicatu inse : a) la coda de gramitii 
venturate, la ce se aliege d*iu grà neli 
venturate sau cribrate; b) la una pian- 
ta, dupo DÌ(j1. i^arcianu.'germ. t«liap-^ 
rei, érìtaturbationei? t%rbt%tionca cà ne^^ 
lui? — godiu se applioa nuraai la còda 
granutieloru veulnrate sau cribrate; — 
probabile d'in coda, in seasu de : ce e i 
reti si aprope de lapidata : gascdor^^ 
porciloru, nu calWoru se dau godi^^ti 
sau godiurile. 

GODIU, (cu d sibilante), ,8. m., pL-c 
sau-ur/; vedi go^dma. 

GOGA, 8. f., lamia, terrlenU; mon-> 
stra ce se crede co deverà ómenìi, mai 
vertosu eopillii , suguodu-le sà ngelo : 
strigoniu, mamm'a padurei; in genere : 
spectru, spariatore, mediu de spariattij 
— cu acellu-asi intellessu si form*a gt 
goritia : vedeti, copille , senu ve mam 
gogoritfa;^niȓ^fonQQ : ee gffgoriiia 




/—vedi si gogledia. 
njletia, 9. fMtJalitab^ 

''iture, nemioari, 

T 1 insipida, tatua; 

'i.'it, adj., uuratori Inep- 

'»bletiii, fatnu, neaaratu, 

linpidu si seocu; — pota co goglcfiu e 



l 

l 



,1.1 y,jj..f. 



|-'fi acambarea lui 
ia pare à *ìnho* 



Uw,. 



,-«. «wlj., v«cli ffoykdh. 

• 1\N1A si gugufnania, B. f., 

., bijltttla; ciììM^ de gogomftnu; 

f^iìmanu si fjugumunu.^a, adj. s., la^p- 

te*, tUlta^} neprr- lu, bo- 

bfetin, fttultu; • - Vl', 

(IO00NETIU,-a, adj., vedi gorgo- 

.ITI A, s. f., vedi goga. 

V'UVtuSIA, 3. f., roUl^iilas, tunle.i, 

rNbaloSi Tculca, pali» nux, llbum; 

-itia, folliculu, velu rotandu do 

i !;^iifn ^i corte msQCtd : gogosie de 

'twri, de papiita do nrun- 

iMnK i ^. :^:si!:a, htsi<fa iK'Sceiui : 3. ìq 

genere, fnictu si altf^ obiocLe rottinde : 

p^i mai vertosn : 

pgo^i ... ,;:':< san cu olm 

oeuforico : a spune gogosif^ , a spuno 

rdrbe 8ecc« si ìnHate, asid co ; gogme 

^ seccature, nemi^uri , flinciTri , otc; 

prof, ntk ÈC vni ; 

CHi tzndi tu 7 ' 

à dj. 5., de g-^/osià , relativa la gogosui, 
i.'r-. „^..; •.ii-.o,5ij . g,gj;iarht. 3. pers. 
0, care face si vende go- 
JHU€ m tU'j.t^i^; li v/'j^aWu ia sensii de 
IHKi. faof^ f. gLi'j'tS'Ufh; — vedi si 
gdgUdia. 

''"'i'if \^[j3ìgoU(iHu,fif)Uasiu.goUire, 
lyj ! tllìiionv, etc; vede gollu. 

UULLU,-rt, adj., uudus, ruL-uus, lua- 
alt, caro»; despoliatu, descopcrita, de- 
serta ; omu goÙu, mulieri galle, artista 
.h,.:.,.,.j q; ■'^'HÌjtcscti f'-tninc golk, ct4p€ 
Sfntin g'^llu; pà n^ golia , 
le legume, de :icf : gollufu 
1=. puridu addeiKtu simploju 
, TU. etc; mi capidu gìUu:a) de3- 
'M^b) desoftu de cpeeri, de "uian- 
•V-M^ métrfù fjoììtt': br) cu liemica 



in ea, p) npaniiata, i) fom neci unu munu, 
dani; — nietaforice : votbe galle, sonu 
gotlu de scìisu , à nima golla^ su/flctu 
''â– ' 7- -,-.';- -;/,, ._g,i5g, xn. a) pers. 
!<^Àli in ucdlii locu =zz 
[tdU[Kiii; />> itìuJtj : (follulu apatiulHi, 
goltulu à nimei si mcntei seeciloru si 
stuUdom; golln mure a rcmasu in the- 
snurulu terrei; ascundeti gollulu, vi se 
vede gollHÌu; (\ dà da gdlu -zz a dA pre 
fticia, a pi-ode; w« we rfa^i (^" i si 

dà de gollu ce cogita; a sbo. ^"^^u: 

nu potu hhorà passésrile in goUu; — de- 
rivate : a) goUace.'foUaeiu sìgotlasiu.^vi, 
adj., omuUo nuda», UoplUs» depluntt, 
CU totulu oiìdu, d ' : in speciale, 
de^politatu do pt inne : pulii 

'.'dnf. gfdlasiu, cnpUe goLlasief 

i r '^ **w goUaait: (3j goUastìln^'U^ 

ad}., uudnio!», dominutìvu dia prec€>- 
I nsii adesca peio- 
'»", catdlu goti^- 
- adauge pr© 
.-_..■„ si : goU(%nu-u, 
d'iti, gollu, leuatti, do 
" ;./ : ".-isti ca- 
Ja 8. f., 
'j ''l^'t \n specie, de 
(. !i iiiibiv»;. at.!.i; si in seuiU de: 
eavitat*, racalla^i, inatiInltA»^ golÌH ea 
i*ub9fc. , deserta, deseifcatìone, và cdr- 
tate» etc; 5) golf ir e,- e ^ru, v., racnttre» 
eraounro, nudare;, tlennufliii'e, rctf|?ere, 
tì\earare, a des;*rtA, d-yp.ilià , dt?8C0- 
perf, giiuri, etc. : a gO'd utsdc. pungete; 

se goUui d"su cupelCf "^ * ^ golUsca 

mai currcndr* butìle 8 ;— d'in 

gollire, fx') gollituraj purt. ^iup., nmla- 
tu8, itenudftutt, racueractu^f, etc.;3) j7o2- 
litioner s. f . , Tindllasy statu de gol* 
IUh, etc.; — Dict. B'ida refere golu aati 
gollu la gr. -AoìXo^=caviis. èro D. Jlft- 
klosich U sliv. irolHjdéro analogia potè 
ave coventulu romanescii si cu germ. 
li»hK 

GOLOGANU. 8. m.. /I.-». speda de 
moneta de ararne austrl:>ca sau rusaesca, 
cure nstadi nn mai are cireu in Roma- 
ni'a. 

GOLOMOTID, tì. m., irloiaoramou, 
cùu^\<i\y,itii>* accumulare in globu: glo- 



dcutele goUa 
rativu : copili 
8dlu b '. ' 
iouga acL-._ .. .- 
adj. 3., angment. 
reguU, in - â–  t 
p'U ioU- 

■'■•A-.''- ^.i 




mm 



948 



GON. 



laTtesy ammestlcatnra, adunatura, col* 
luvie. 

GUMULLliiE,-/:^cu. v., bUudlrl; a 
mangaìÀ, resfacìà , liugusi; — uu scìmii 
se se dica pre undera d*incoce de Car* 
pati. 

QONà , S. f., perdeentloj «xpul^U, 
Ufloctà tloi TenAtidy ooiiit^ctHtto; urma- 
rire,persecutare, urmocare.adurmecare, 
punero pre fuga, allergare dupo, espul- 
sione, etc. : gon^a ìieporUoru cu liepo- 
rart, gana mart si Violenta a calUloru; 
a dà gona callului, latruniloru; gon^a 
strainiloru vag>»bundi si fora capetaniu 
d^in tòta terr'a: se decrUa gèna re- 
gelui. a leuà in gjfM, la gma^ pre toti 
d'in casa; ai nebonilu de ti ai pusu in 
gona si cojydlii; gone i^versionute alle 
opintoniloru adverse. gonelt Crcsliniloru 
*»JttJ(ini/arM;— derivate : g<>tiact\ gona- 
cm.-a, peneeator, iDieotsniy coniee- 
UnMt care puoe pre gona, care perse- 
cuta : gonadi ccUofu boni si pacifici; 
edne gonaciu de veuatu, boni gonaci Ite" 
fforart; in special*; ^ort/icm^tauru. ar- 
messariu, etc., auìaiale ce calca femel- 
lele ; déro applicata si la femellele ca 
sensu de apprendo de calore, ardore ve- 
neria, gonire,-escu, 7., per^equl, liiriee- 
tarlf «xpellere;iallri>; a pune pre gona, 
a espelt*', a vena, etc. : a goni liepori, 
luptf apri; a goni ealluluy a) sì pune pre 
gona. a face se fuga celere; b) a lu do- 
parti^, a Tallong^ d'in batutura, etc.; — 
o goni gloria, avutia ; — in specie de- 
apre masculi, mai allessu despre tauri. 
ce fecunda vaccele in ardore veneria : 
vace*a s*a gonitu; mai multe vacee, desi 
goniie. nmasera sterpa;— goniloriu. go- 
nitoria, adj. s., per^oqaouD, e^tpulgao»; 
«Ifltatufl stlnults Tenerti, care gonesce 
in genere, èro in specie : cellu ce se a- 
fla in ardorde vcnerie. mai vcrtosu de- 
spre epe si vacce, déro mai multu de- 
spre vacce : vacca gonitoria, si absol. 
gonitoriot tote gonitorieìe, iuse si despre 
masculi : goniiorii armcntdoru de calli 
si de boui; camu in acellu-asi sensu si 
forma : (/untila, (fem. d*iD unu masca- 
linu gonttiut camu in acellu-asi intel- 
lesu CU gonuviu), a nome iiise feniini- 
nulu ce se aude adese ori, iionitia are 



13» 



Q0BL 

dooe itttellesse : a) èpa san vacca g< 
nitoria. una gonihria; b) gonitia, col- 
lectivu iiespTQ toti peiitorii acellei-aaì 
bestia, mai allessa fli vacceì; de aci me*' 
taforice se dica de una muliere : attragi 
si stringi mare gonitìa in giutuìu teu, 
muliere impudente i—Dìciìon. Buda da 
ca etymologia lui gà nirc, gona, etc., 
verbulu : «aoIìoo ^ conUeare = eoraa 
petere=i dà cu comulu; noi aflà mo ca 
mai probabilt) acésta etymologia in ver- 
bulu : coire, care se afla si in latÃŒD*a 
sub form'a : ooalre, de unde cellu ro- 
manescu : gmire n'aro de c&tu diffe- 
renti'a de g cotra e in forma, èro in 
sensu : gonirt\ ca sì e«Dtre=c«lre, se 
applica mai vertosu, la eoitu; facia cu 
aceste mare probabìlità ti se potè mir& 
eineva, cumu unu mare invetiatu ca 
D. Miklostch refere, fora se so iiopedic*» 
de neci unu obstaclu allu fìlolo^ieì, co- 
ventulu romanu la cella slave, unde nu 
afla neci una calle de a lu esplica, ci ar 
tì fojtu mai liusioru a esplica d'in ro- 
manesca si pre celle slavooesci. 

QONACE , gonaciUf-a, adj. 8., vedi 
gona. 

GONDOLA, si gondula, s. f., (it. g9n 
dola, fr. gondole), Uoter; luntrd, barca, 
vasu micu de plutitu pre apa, mai al- 
lessu pre apele mfirei Venetiei; derìvatu : 
gondulariuj s. pors., care face, vende sau 
compera una gondula de poriatu pr^H 
celli ce vreu a se perambU in ea. IH 

GONDOLA.RIU %\ gondtdariu, s. m., 
vedi gondola. 

GONGÀ , s. f., specia de iosectu , 
scnrma-merda, scurma-stercu : g^ynga 
de balliga = (toarabaens flmearloi; — 
ìnse form*a gongi pare una mica atra* 
mutatìone d'ìu conci, cama aru potè fi 
un*a mai mare d'in bomba, d'in care ve- 
di bombariu, allaturatu cu gogosia, go- 
gledia, etc. 

GONIRE, gonUoriu, gùniiória, gòni- 
tia, gonitu, etc; vedi gona, 

GOKDINA, 8. f., si ra. gordinu, spe- 
cia de vìtia de vinìa, cumu si uva de a- 
cèsta specia; mai desu inse se aude fem, 
gordina, ca specia de uva. 

GORGONKTIU ai gogonetiura, adj., 
rotundu» , globosa* et Tivax; rotuudu, 



^ 



009^ 

Il si plenu de vivacltate : odi gor- 
— confere gr. Tfop7Ó<;. 
GORNICO, a. m., apparlUr; serrito- 
ria, app'di'itorìu sau admiaìstru alla uduì 
d«regiitoriu; — din cóce de Carpati nu 
Mmxì. auditu se sa dica; probabile sta in 
locu de romicM sau gvoniicti d'in dvor- 
Mteu sUvìcn. 

QORUNA,8. f,, fructu allo gorunuluv, 

^r«<nu, 8. m.,despro care: 1. Dict. i?«<(2a 

dic« : goYunu si goroìiu^iiaBreu^ apoi 

d& cera de qacrcai^^iqoerneDS, qnerel- 

aa« s bortte de gorunu=z&s Arìcan quer- 

elnafly L.; 2. noi scìmu, co gorunu si fruc- 

talu goruna se chiama, pria celle mai 

multe localìtatì : sorbu. sorba; asià si 

in £r. tradussu gorunura prìn : sorbier 

si ««rbe» sau prin ; oormier si corrae; 

mee6t«-& d'io urmacormler^corme paru 

a fi affini cu alle nostre : gorunu^ goruna, 

in loco de corunu, corurut, 

GORUND, 8- m., vedi gorutia, 

GOSCENA, 8. f., sflrmentam orlH 

Tel aliai melAlU; buccata de ararne sau 

de metallu, stratu sau vena de metallu; 

— d*ia cóce de Carpati nu scimu se se 

dsca undeva corentulu, cumn nuse dice 

ÃŒQ acela-asi sensa, neci stufa =. germ. 

>ure. 

GOSPODARIA 8, f., stata, officiu, 
ernno sì administratioue, economìa de 
goapodariu; èro gospodariurdj s. pera., 
ItnIiflA t keroa, prEnc«pb ; domnu , 
i.domnu de casa, cellu ce e directoriulu 
caaei si economiei casei si f&milìei : pa- 
rastde, iaialu era gospodAriulu casei; 
(ohm era gospodariulu , bona ffo^poda- 
rta, eart era de rcgula mamm'a casei; 
1 gospodanu, si mai vertosu ìhospoda- 
ìi%, domnu alUi terrei, domaitoriu : dupo 
protc seu Russia nomi hospo- 

dari i >ì'i terrelorunosfrf.;—{em, 

iaeeosuln ceilu de sasu, ca &i in cellu 
di aci se dicea si : gospodaria sau hos- 
pùiaria; déto 8i : gospodareasi, ìiospo- 
irnwa . de si formele celle iu èssa 
«etn differentia de celle fora acesta 
termiaatìODe ; — d'in slav. ^ospodirli 
5Ì icestu-a d*in despotariu d'in ÒÉ^itórtir 
zz domina*. 

GOSPODARID, a. m., vedi ; gospo- 
daria. 



ORA. 



273 



GRABA, s. f., oelerltas, propera- 
tto, retttlnatlo, praepropera feìitlnatit», 
promptltudo, maturltatii dUlflrentU* ar« 
d^Ti Impatloutla, etc; actione, actu, 
mota cu rapnìitate, celerìtate rapida 
d'in bona velia, d'in necessitate, d'in a- 
bitudine bona sau rea : grab*a e bona 
la tcmpu si cu circumspeciione; grab'a 
imprudente e òrba precipttantia; se facu 
lucrurile in graba , cu graba; scosserà 
ce potura de graba d'in casele incense; 
duceii've si veniti de grab'i; de graba, 
in graba, cu graba^ curruudu, in cur- 
readu; — derivate grà birercscu, V-, ac- 
celerare, maturare, resttoarey prope- 
rare; a merge de grabaj a face se mérga 
de (/ruba : nu grabiti calUi; yrabUi ó~ 
menii a plecd; nu ati grabitu a termina 
lucrulu la tempu; grabesce a vinllanoi; 
cine grabesce, se impedica; cu cea mai 
mare espressione de sensu in form'a re- 
fles, grabiti^ve, se ne grabimu; e reu se 
te grabdsci. reu se nu grabeeci; a grabi 
prea tare passii sei;— grabitu, -a, part. 
sup. adj. subst. d'in grabire; accelera- 
tatj, feiitlnans, properaa^i, auduUs, In* 
patleae : buccatde grabite nu essu bone 
ds mancare; celli prea graòiti perda pa- 
tienti'a si cotnmittu ce nu aru fi vrtUu; 
callulu grabitu se f'Uigi currenda; — 
grabitoriUy-toria , adj. 3. d'in grabire; 
accelerauM, festlnanHf maturariìit seda- 
Laa : nu sciu de ce seti asid de grabiiori 
de piccare ; ómeni graòitori de lucrulu 
seu ca si de allu allui-a; — nu su inse de 
bona odóre formele derivate : i.rabnicur 
a, adj. d'in graba, si grabnicia. s. f. d'in 
grabnicu. care se potu suppleni nu nu- 
mai cu alte covente d'in celle precedenti 
in acestu articlu, ci si cu al tele multe 
d'in limb'a romà na cea mai genuina; — 
cà tu pentru etymologia, auctorìì Dict. 
de Bud'X propunu grave cu v. praTesoe- 
re; D. M'hlosich sustine co graba vine 
d'ÌD limb'a slavica, fora a ne potò arretà 
una forma asìà . de simpla afora d'ia 
limb'a rom&na; noi ne sontìmu detori a 
confronta sanscr. srabh = leuare, ra- 
però, etc, si a attrage atteationea co d'in 
rapere avemu : rapide, rapidUate, cari 
confina in sensu cu graba,ù facu proba- 
bile originea sanscritìca. 

18. G. 



É^^tt 



274 



GRA. 



GRABIBE, grabitoriuj grabitu, grab' 
nicH, etc. vedi graba, 

GRÀBLA, 8. f., (pre a locuri : grehla)^ 
rMtrum, rastellonii peoten; instrumentu 
de lemnu, inarmatn la nnu capitu cu 
denti de lemnu sau de ferru, care serve 
la curatala gradinelora sì altoru locuri; 
— derivate ; grahlarCy (cu forme simple : 
grablu, grMi, grahla^ etc, sau dupo 
pronunti'a provinciale : greblu . grehli^ 
greUa; Dumai pre anele locuri cu forme 
incarcate ; ^raÃ’/eJiu sau greUtdiu, etc), 
rastrocolere» pectlnare» a cord cu gra- 
bla; grablaturct, p&rt. sup. subst. d*in 
grablare : gradina grablata; cdiu cereti 
de grablatulu accstui agru?, grablatura, 
8. f., actione si elTectu de grablare; — 
grabltdtat s. f., deminutìva d'in grabla. 

GEABLAKE, grablatu, grablatura; 
vedi grabla, 

GKAPLNA, 8. f., muliere a graftdui; 
grafUf s. m. pera., titlu de nobilitate ger- 
mana, care corresponde cu fr. m.comte, 
f.eomt68Be) de unde introdusse si la noi: 
conte m.y contessa t; mai bene ar res- 
ponde formeloru limbei nostre : comite 
m., eomitessa f. 

GRAFTJ, 8. m., vedi grafina. 

GRÃ MM)Ã , S. f., coiBDlagf ueerTafly 
«aterTAf moltttBdoj mare multime de a- 
celle-asi sau varie obiecte : gramada de 
grà nu, de ordtu, de èrba; gramada de 
copuli preste copilli; place multoru-a a 
manca d'in gramad'a mare; gramada de 
merCf de pere, de ceresie, de ardeiu ; a 
intra cu gramad'a in casa ; in loca se 
veniti doi irei, ati venitu gramada ne- 
spusa; — derivate : gramadirerescUf v., 
•oacerrare, acoamalarey a face gramada, 
a strìnge multime de obiecte de acel- 
la-asi genu sau de varie generi; grama' 
ditoriUj-4oriay adj. s. d'in gramadire : 
gramadit(/ri tic mari avutie;gramaditura, 
a. f., actione si eQ'ectu de gramadire : 
gramadUura prea mare de pamentu pre 
casa; — gramudiuia, b, f., demìuutivu d'in 
gramada : dHn mai mare gramada a face 
mice gramadiuie; — coventulu occurre 
scalciata si in limbele slavice, insa origì- 
nea Ini e obscura. 

GRAMÀDIKE, gramaditoriu, etc; 
redi gramada. 



GRR 

GRANETIA, s. f.. de regula in pi. 
granetie; precumu despre fenu se dica 
fendia, asid despre grane se dice gra' 
netia si granetie : vorbesce unu araioriu 
de propri'a sea granetia. èro despre grò- 
neù totoru-a nu dice rft cdiu gramtk. 

GKANGURU, (si sub form'a gran- 
gure)^ s. m., geDohramnSi gallala sì gAÌ- 
bula; specìa de passere, care de unii se 
identifica cu grauru-lu = storna* = 
(sturdiulu nostra ?) ; — amendoue for- 
mele : granguru si grauru para essite 
d'in : galgulas, gralbuins; — de alta parta 
granguru insémna si : mare, \principe^ 
optimate, etc. : grangurii se buccwra de 
tote bonurile; se dico si : granguru de 
copillu, spenduratu. 

GRANITIA, s. f., llmesy Onec, €•»- 
Oaia; margine, limite a anei terre de 
alte terre; — derivata : granitiariu = 
omu armata ce custodesce graniifa anei 
terre de calcarìle strainìloru: noi ooemii 
unu bonu corpude granitiari; (comj 
russ. granita, si germ. gr&ase) 

GRANITIARIU, s.m., vedi gran 

GRASDD, (cu s aspru sibilante), 
urit stabolora: staulu de vite. 

GRASSULLETIU,-a,adj.,demin.d*iii 
grassu, si a nome din alta deminativu : 
grassullu, d'in care immediata : gra$^ 
sulletiu sau grassulkciu; d*in aceUo-asi 
grassuUu a essitu si alta deminutiva : 
grassullin, 

GRAURU, s. m., vedi gran^piru, 

GRAVARE, V., In aeg laoldere, la- 
BCDlpere^ cielare} saxo Insculpere» !■* 
prlmere, (fr. s^raver» dupo care : gravar 
re); a sculpe in ararne, in pétra, in lemmi, 
si in genere, a sculpe, impreme: aprocd 
pre pétra, in pétra imaginUe oc^Oom 
barbati; metaforice ; a grava in wmnkf 
in à nima, in metnoria cute amu vedithi 
si auditui — derivate : gravatu^^a, pari 
sup. subst. din gravare; in locu de gra- 
vaiura s'a impiantata, fora neci una re- 
gula a limbei , form'a francesca : gru- 
vuraj (fr. grararo), cu intellesau de aC' 
tione si arte, cumu si effectu sau opu 
gravare, 

GRAVATO, lavoro, etc; vedi 
vare, 

GREBENU, 8. m., p).*t, equlal e 



Tenni 



gnr 

e ae- j 
pudiJ 



Ummr; longitudìuea guttului unui calili, 
distaotia de la capu peno la armuri. 

GBEBLÀ, grcòlare, fjrdtlcUa, grébla- 
Utroi Te^i graòla. 

GBEFINA, 8. f., vedi grafina. 
GBKEEE, greerUf s. m., vedi greiert, 
GHEIEBE, sì greieru, s. m., alta for- 
dJÌA^rmit, grélim, grOlu, (vedi grc^ 
m griHu io DietionariQ); — unii se 
T9Ã n 00 proncn:ia si acrioa ; greere, 
ìnw ìa loca de assemini forme 
li da preferìbi : grere, grert^ c« sa 
pn Balta Iomì; — dÌA forala 
«*a taara : ^reaMtK==5r«0MK 
>; i&n anrta deaiDsltre, de- 

flìta^B^j. pari. iflf. 
GEKLLi:, 



cello n]tnH»n}4uri, ntiiiiirninf). tr«HNtfriiH< 
Mua, irAHiffrAtiilH, i«li*, 

GRENITU, f/raniturié, Qmiui vniII 

aHEnoiU,=j/riVtfM^M.-fi, *d|„ VMI) 

/f^-^owitt in Di'ìtioiiiM 'M,«4 

Bau grcuomu ilii ' i 

grcuoiare Mali j^^vonior/i^ • rutti ulInHii 
ÌDCompo«. inffr0uoiaife*%*t InfiramnUi^^^ 
cu neiuni dfirttrii» fl« f'/nr^'* »Mftl'r|(tt f 

tori. 

te«^, parif vadiU bk(«éiMMu1« ij/na$, 
^ifinggrifUn, cari M 4# |f«Mmi 



BUCfSL a. «u fiU iriftk 
fttlMi tr_ baa â–  iii^Mi m. tfrtt 




276 



GRÃ’. 



QBlPJJ^gryphu^ s. m., vedi : grifu 
sì gripsoru. 

GKISIU, 3. m., specia dp farina for- 
te applicata la ingrossiare de supa. 

GRIDLLUSIU, 8. m., alta forma d'in 
greìlusiu. 

GKlVU,-a, adj., olrca c«nam colora- 
taSf Tlrgatns, collari mnnitQs; se dice 
despre animali, in specie despre cani 
cari au una bètta, una vérga la gnttu de 
perù cu alta colore de a restului corpu- 
lui, asiaco: gritnirzgrà lleratu,ss.\ì col- 
lariatu: cane grivu=:ۈ ne gulleratu. ca- 
telle grive=i catelle gulleratej numai co 
gulleratu se aplìca si la omeni : miselli 
guilerati, june gulleratu; — derivate ; 
griveiu^grivdiUf'at a/lj 9., orecumu de- 
mÃŒDut. d'in grivu, applicatu inse ca no- 
me propria de animali, mai allessa cani: 
avemu griveli forte ageri sidescepti; gri- 
vinurar &dj. s., d'io grivu, applicatu mai 
allessu ca snb3t. f. grivina. déro sì tu. 
grivinn^=.collariu-=.sgarda de gùttu la 
cani, etc; — nu avemu dÓro lipse de slav. 
grrlrna, a D. Mtklosichf cà ndu covea* 
tulu, ca si gota, se sue susu la sanscr, 
grlTÃ  = cerbice, 8i lucru, ce se pune pre 
cerbice etc. 

GR0AIRE,-e5CM» v., vedi grohaìre. 

GKO^ilAN U,-a, adj.; rtidh, rostlcn- 
nns, lacuUas; care nu e politu, ci fora 
politura, fora cultura;— d'in germ. gro- 
bUn, mai neauditu d'incoce de Carpati^ 
nnde su populari formele : grossolmut 
grossolania, etc, de preferìtu, fora in- 
douentia. 

GROFESCE, grof>8Cu, groM . grofu, 
— tòte, de certu, dupo pronuuti'a nngu- 
résca, in locu de mai politele : grafcste, 
grafescu grafia, gfnftì; (vedi grafina); 
— inse tòte de respinsu. In loculu loru 
vedi mai bene in Dictionariu : comite, 
comites&a, comitatu, comitiva, d'in cari, 
déco ti place, poti forma : eomitescu, co* 
mitesce, 

OROHAIRE , grohoire , grohonire, 
grohotire,-escu. v., tòte aceste-a, stra- 
formate, cuma se vede, in difi'arìte si 
varie forme : 1. pre de una parte d'in 
grannlre, despre porci, in specie : por- 
ctì. grohaiescUf groaiescu grohone^cu, 
grooescu, groieseu, grohotescu, etc., de 



GEO 

unde derivatele tota asid de incurcftte 
si de scalciate : grohoUu. grooUu, groo* 
nitu.grohonitu, part. sup. subst., grò- 
haitura. groaituruy grooihtra , grohoni- 
turOf s. f., actioae sì effectu de verbe susu 
produsse, etc.; — grohotire, groKotitu^ gro^ 
hotiturat are si un subst. primitiva : ^ro- 
kotu; care se dice totu despre vocea por- 
ciloru; {^runnltns; 2. de alta parte: gro- 
haìre, si groaire t se dice deapre ol- 
tim'a trcìeratura ce se da grà nului allesa 
dejà de palie; acestu dMn urma sensu ar 
duce cu totulu la alta etymologia , — si 
s'ar potè iotrebà : nu cumu-va jace ad 
ascunsa radìcea groore, care figurédia 
in coiupositele Ingroere, eongroeref 

GROHONIRE, grohonìtu, grohotire, 
groholitu, grohotu; vedi grohaire. 

GROPARIA, 3. f-, fossarum, sepol- 
ororura ma Iti indo ,- multime de gropCf 
(vedi gropa si gropariu in Dictionariu); 
in specie, multime de mormente, mai 
vertosu : mare gropa sau incapere pen» 
tru muUi morti : gropari'a monasteritt^ 
lui; — gropnitia, leuata cu acestu-asi 
iutellessu, e de reprobatu si respin^u, 
pentru scalciala ei forma. 

GROPITIA, s. f., fo»»ola; deminu- 
tivu d'in gi^opa : gropitie de òlastari, 

GROSAMA , (dupo altii : grozama)^ 
s. f., genu de piante : 1. gromma mare 
= e;tUa8 nUrU&nsf Linn.; 2* grosama 
mici = eenhta Bagittallsy Lìnn. 

GR03CI0RU,-a, adj.; vedi grosai- 
sioru. 

GROSSISIORU,-a , adj., erMaiUs, 
maguiiUa ; deminutivu d'in grossu, inse 
directu d'in gromciu san grossudu = 
gro93utiu: (cestu d'in arma forte usìtatn 
in multe parti); de aci : grossicioru san 
grossuciom^ cu s : grossisioru. groasuai 
8Ì abbreviati!: grosdoru; si alte form 
grossulleciu =: grossulkti'i ^ deminutf 
d*in altulu mai primi tivù : grossuìlu; 
— d'in abbreviatuln : groscwru, pro- 
vine si verbulu groscionrerescu, Ueti 
fiorem demere, a leui laptelui florea« 
crem'a, cremorea, smontan'a, a $mon» 
tani. 

GUOSSITIA, s. f., Oat. med. rrM» 
snlus); moneta austrìaca maiaat&madt 
argenta apoi de ararne, acumu esnia 



lUt^ 




GRÃ’ 

d'in cursTi; (vedi grossu, s. m., in Dic- 
tìoaarìu). 

GKOSSDCID, grossutiu, eie.; vedi 
grossìSìoru. 

GBOZA, 6. f.f horror; orróre, spaima; 
— derivate : grosavu.-a, adj., horren- 
4h99 horrlQcodt orrendu, iafricosiatoriu, 
spaimentatoriu, spaìmentosii ; grosavva^ 
s. f., h«rrtbtlltai9> Iiorrentlam, t'apta or- 
renda; groznicuraj adj., cu seosu mai 
lu de grosavUf de aci si : s. f., 
la; — fia slav. groaa, fia germ. 
grameiii DU avemu lipse de ellu, canda 
&tAte corente romanesci ne stau la dis- 
posi tioae. 

GBOZAMA, vedi grosama, 
GROZXYlkygrozavu^rosnicia^gros- 
nicu; vedi groea. 

GRUETIU, S. in., ^rrumnlag, ^rnmas^ 
inacellu-asi sensucu gruiu, sì, de certu, 
din aC'ea*asi origÃŒDe^ d*ÃŒD care si : gruiu, 
gm-mUt gru-mtUu, gru~ndiu;-~ se nn fia 
radicea gru, (v. g:rn6r6), de unde si 

GUDMABIARE, si grumasarct gru- 
magare, s. f.ianglna^cfuanche; proprie 
nna adiectivu trassu cu termiuaiionea 

a : are =. ale, (ca bruciare d'in 
vf.iu.a, si gfiminare d*in ^'jmintt), d*in 
^rumadiu, applìcatu ìDse ca subst. f. ìq 
specie lauuu morbu de grumadiu, euma 
armurart d'in armuru e morbu de ar~ 
muru: vedi grfitnadiu, 

GRUMADIU si grumasu, grumasu, 

8. m., pl.-i\ fanxy pi. faaces, ?al&y eol- 

-uttur, ccrvtx; vita, oaput; se dice 

ulu =. guttulu intregu, iose si de 
parti interne sau esterne alte collului, 
mai vertosu despre cerbice : a stringe 
de grumadiu = a sug-grumd; gruma- 
diu de tauruy de leu^ de apru, de ursu, de 
CitUu; nu e aces^u-a grumadiu de mu- 
liere, ci grumadiu dt camtla; mai ver- 
tosu in piar, atiné dcgrumadi, a stran* 
guìd d^ giumadi ; a pune grumadii 
rostri la greu jugu, me d^n forte gru- 
madii , grumadii doru si de frigu si de 
ide; — metaforice : grumadiu, sau pi. 
frumadi = vìétia, capu : ne punmu 
fjrumadìi pentru voi; — d'in acea-asi 
origine cu sug-grumare, a nome d'in 
grumu = gruma, cu influentia de la 



GTO 



orr 



gura = auifi; compara si fr. goarinaDdy 
goarmandUe. 

GRUMULETIU,8. m., grumulos^de- 
minutivu d'in deminutivulu grumulu 
d'in grumu, prin sufQssulu : etiu=.eciu, 
grumul-ctiu sau grumul-eciu. 

i}R\]^DlB,E,grundUu,grundio8u,BÃŒo; 
vedi grundiu, 

GRUNDIU, (pre a locuri : grunju)^ 
S. iUm pl--B. grumaS) Kronolus. globa- 
lug.gtebala» glomuiji fra^raentumj massa 
mica de ceva, buccata, buccatella : grun' 
diu de sare, grundi de sà nge inclagatu, 
grundi de lutu, grundiu de neue, grundi 
de carne locala : — derivate : grun- 
diosu, (pre a locuri : grunjosu),'a. adj., 
plenu de grundi, care contine grundi : 
saregrundiosae nu menuta, ci in grundi; 
grundisioru, grundiutiu, s. m., pi*-»* 
deminutìve d'in grundiu; grundioniu=:z 
grundioin, 3. m., pl.-t, augmeot. d*in 
grundiu ;-'grnndir€,-€scUj v,, a face 
grundi ; a grundi laplele , sà ngele, si 
refi, a se grundi = ase face grundi : 
panca necópta, cumu si mcmelUg^a nu 
bmc mesticata, se grundesce; de acf si : 
grunditu -a, part. aup. subst ; — pro- 
babile forte co provine d'in acea-asi orì- 
gine cu grumu, grumulu. 

tìEDNDlUTlU, s.m.,\eà i grundiu. 

GRUNDU, 8. m ., (pre a locuri -.gruntu), 
primulu stratu de colore ce se da uoui 
ce : a di scandureloru grundu,—germ, 
grond. 

GRDNJIRE» grunjosu, grunju, etc; 
vedi gtuyidiu. 

GRUNTU, 3. m., vedi grundu. 

GUARDA, s. f., vedi garda, 

GUDURARE, v,, (numai cu forme 
simple in tote partile locului : guduru, 
guduri, de regula reflessìvurwjc. ^ufiuru, 
te guduri, se gudnra, etc.), aduUrl, blan- 
dir!, allevi «iibpalpnrljblandlnieiitls de- 
llnlre; mnllerl blande pulpari, Berrlre» 
serrlliter agere; se prOHternere; a lin- 
gusi, a fìlìngusitorìu, afaceactebUnde, 
sau spune vorbe bià nde, a resfacià , a 
cauta se capite, se seduca, etc. —se dice 
mai allessu de cani ai de catusie, déro 
si de ómeui, cari, pnn gudurare servile, 
se umìlescu si avilescu : mnìtisegudura, 
ca cà nii domnilom sei, asul cellaru mari 



^ 



ÉÈÈ 




278 



GUL 



Ifa 



51 potenti; ammagitorii eorrupti se gu- 
dura candideloru virgini; vedemu arro- 
ganti cu altii gudurandu-se altoru ar- 
roganti mai potenti sì mai opulenti; — 
derivate: guduratione, 8. f, adDlatlo» 
blanda palpaUo, actioDd, actu de gudu- 
are : gudurationi de cane, guduratione 
pre longa celli potenti^ si arrogantia pre 
longa miseri si infortunati; — gudura- 
toriurci, adj.s.tAdoUtor^ailulAusy bUa- 
dlens, soppalpaoiy serrlUsy care se gU' 
dura, applicata a se gudurd : gudura" 
torti pre longa tyranni si despoti; gu- 
duratoriu allu muliertlcru altoru,-a; — 
guduratura, s. f., adolatloy blandlmen- 
tnm , blanditi», actione , actu, medìu, 
fapta, etc, de gudurare, etc; — d'in co- 
adnlarl = co-adulare, mai antà niu con- 
trassu in : codulare, apoi in : cudulare, 
si in fine io ; gudurare. 

GUDURATIONE, guduratoriu, etc; 
vedi gudurare. 

GUGULLIKE,-fiscM, v.,bIandirl,iDnl- 
oere; a resfacià cu mà nule sau actele, a 
mangtinià , netedt, etc. : a gugulli vi- 
iellulu, vacc*af callulu, mà ndiulu; se gti- 
gtdlescti mai vertosti celli ce se dilegu; 
se guguUescu copiUii, déro de multe ori 
prin gugullìre se corrumpu;— derivate; 
guguUiioriUy'tòria, adj. s., blaudlensy 
mnlcens, care gugullesce : gugullìtoriulu 
copillului e adesea corruptoriulu copil- 
lului; — gugullitura, part. sup. subst., 
blanditust molctns : copillulu gugidlitUt 
prin gugtdlitu multa se strica copillulu; 
— gugullUura, s. f., blanditlo, blandi- 
neniDoi, blandltlwy actioue sì etfectu, 
acla de gugullire : loti facu gugulliture 
copilliloru; cu gugullilur^a se corrum^-e 
copillarVa; — potè una transformatione 
de gudurarc=gtidtdare; conferò inse si : 
gungurare^ it. f;ougolare. 

GUGULLITÃ’mU, gugillitu, guguUi- 
tura; vedi gugullire. 

GUGU^LINIA, gugumanire, gugu- 
manu, vedi gogomania. 

GUITIARE, Y., (numai pre anele Io- 
curi, èro in celle mai mnlte locuri cn r 
originaria : gruitiare, unde numai n e 
perduta de form'a completa : grunni- 
tiar(;\edì si grohairc),^runn\rB, prun- 
oltArei (conf. si fr. groolner, pre longa 



Mi 



GTTIi. 

^ropsòr), cu sensu deminntivn degpro 
grunnitulu acuta si suptire allu anni 
porcellu : cumu grunnUia de fìrigubietii 
porcelli; grunnitia in tote partile por^ 
ceUii flamendi; cu sensu factivu : a grun- 
nitia porceUii, stringundu-i de urede; 

— derivate : grunnitiatoriu, -torta, adj. 
s., care grunnitia, (unu porceUu grun- 
nitia sic, prinurmare, grunnidatoriu), 
sau care face se grunnitic unu porcellu, 
stringundu-lu, etc.i^grunnitiatu, part. 
sup. subst., porcelli grunnitiati, grun- 
nitiatulu porcelliloru e spontaniu d*in 
cause naturali, sau produssuprin strin- 
gerea cuiva; — grunnitiatura, s. f., ac- 
tìone si etfectu alla actionei de grunni" 
tiare : grunnitiaturele bietului porceUu 
strinsu de urecle; — grunnitiu, s. m. 
(pre a locuri, ca si in tote formele pre- 
cedenti, sub form*a mutilata : guitiu]^ 
actione, actu, modu à egrunnitiare. 

GUITIATORIU , = grunnUiatoriu , 
guitiatu = grunnitiatu, guitiatura =r 
grunnitiatura; guitiu^grunnitiu; vedi 
guitiare, 

GULLERARIU, guUeratu, etc; vedi 
gulleru, 

GULLERU, pl.-e, llmboi eolUrli, 
bòtta de coìlu = guttu, fascia, legatura 
de gtUtu : guUeru de camésia, gullere 
de mantellu; gullere siniple, cosute ch 
fiori, cu firu; a appucd de gulleru, a 
rumpe gullerulu cuiva^ a ambld fora 
gulleru; a spella si calca guUerde; guir 
lete unite sau despartite de camesie, de 
corpulu camesieloru si altoru vesfimente; 

— derivate : gullerariurOf adj. s., rela- 
tivu la gtdleru : lucrari gullérarie; ca 
subst. gullerariu, cella ce face sau vende 
guUere; de acl ; gulleraria, s. f., arte, 
officina , negotiu , etc. de gullere; — 
gulleratu,-a, adj., (proprie part. d'in 
unu verbu : gull€rare=:a muni cu gul- 
leru) , munitu cu gulleru : camesie gul' 
lerate, mantellu gulcratu; in specie : omm 
guUeratu , a) cu mare gulleru la vesti- 
mente, cu gullere essagerate,Ã’^ doro si : 
omu gtdleratu =: mundru si insemnatu 
prin iusolentia sì arrogantia; cane gtd^ 
leratu, a) cu gulleru:^ sgarda la guttu; 
^) cu una fascia pre la gutiu, de alta 
colore ce are pèrulu in restulu coi 




QUW. -- 

guUeratu cu albu, candu in collo e 
8Ì pissid guUerate ; — gullcru e 
forte probabile, in locu de : colleru d'in 
coUu^ ca si eoUare, coìlarlu, collanu, etc, 
^ora de nu e cumu-va sì ìnfluentia de 
la ffaleru=^à ìQrnh; — d'in acea-asi fon- 
tana potè si : ^u2/ura=: parte d'inainte 
m armature! callului; èro, la asini, parte 
posteriore a armaturei, sagmariului. 

GCLLIÀ, B. f*>bru8slca olertcea na- 
pébraà sIcA, lÀnn,; spccia de pianta cu 
radice baibosa, bona de mancata. 
QULLURA, s. f., vedi gullem. 
GUNGURARE, v., murmarare, an- 
sarrara; se dice de Tocea pruncului ce 
incepe a inganà vorbe, cumu si de co- 
lombi ipruncii gungura, cumu gungura 
Oilumbii; — derivate : gxinguraturd. 
part. 8up. subst.; gunguraiura, s. f., ac- 
lìone si effectu de guvgurare; compara 
it. irangoUrci sì gr. Yo-pfòC^tv care con- 
gnie, si in forma si in sensu, cu allu 
Boatni : gungurare. 
GUNOIRE,^woio5«,etc.;vedi(/MnojM. 
GUNOIU, pl.-c, steroasi flraus, sor- 
4«ay Immnudltlae; sorde, necuratfa, ster- 
eOt scrementa, fimu, balligariu, putre- 
dione* eie. : a scote gunoiulu d*in staule 
A depune acestu gunoiu in balatur'a 
easei; ce gunoiu prin tòte incaperile ca- 
sa ? mdurati gunoiulu d'in aceste in- 
captri; cu gunoiulu stercu se ingrassia 
agri»; d*in gu7ioiulu pecoreloru multi 
ttrrani si facu materia de arsu^ cu a- 
umen^ gunoiu incaldescu cornine, facu 
focH pre focarìe ; gunoieloru se da^ in 
M»tte locuri, focu si se ardu, fora fo- 
hsu, numai peniru purìflcarea aerului; 
in specie : «ni* gunoiu, yicsce gunoie, 
iosémna nu numai massa de stercu, ci 
«i firu de gunoiu : gunoie date in odi; 
proT. vtdi gunoiulu d*in oclulu altui-a 
h nu vedi trahea c2*in oclulu tcu; deri- 
vale : gunoiosur(i, adj., stercoroans, 
strdldni, Inmnndas, plenu de ^moim ; 
ompu gunoìosu, curie gunoiosa, camere 
gimoioèc ^gunoietu, (pre a locari si : gu- 
noisee, forma reprobabile), s. m., ster- 
MrfttBoi , coUectivn , multa gunoiu sau 
ben ca moltu gunoiu pre densulu ; — 

tm^Cr^scu, V., steroorare, sordldarej 



OUR. 



279 



in specie : a ingrassia unu solu cu gu- 
noiu, de acf : gunoiiurtit P^rt. sup. 
subst,, fitercoratoH, aordidatus; gunoi" 
tura, s. f. , stercoratlo, sordldatlo, ac- 
tione si effectu de gunoire ; — gunoiu, 
in forma ca si in sensu, congrue cu grec. 
ifouvdc , si mai multa cu sanscritula 
gunm = stercu, escrementu; déro nu e ne- 
voliadeaallergà asid de departe, spre a 
esplica originea gunoiului : ea seafla in 
famili*a romanica ensasi, de 6ra-ce Fe- 
stu ne Bpune : cnnlro est stercas faoere 
=,cunire e a face stercu; de acl : gunoiu 
in locu de cunoiu, cu mic'a modificatìone 
de e in g; doro cunoiu sau gunoiu e, de 
certu, prin mollìarea lui n, in locu de 
cunoniu sau gunoniu, forma augmen- 
tativa d'in cunu sau gunu de la cantre» 
care, probabile , sta in strinsa legatura 
cu cona = léganu, totu de una stereo- 
ratu , asià co cunu sau gunu sia cotra 
cuna numai ca masculinu cotra femi- 
ninu ; prin urmare avemu dereptu de a 
restabili in Hmba : cunire sau gunire, 
cunu sau gunu, si apoi a correge : cU' 
noniu sau gunoniu d'in gunoiu^ cuno- 
nire sau gunonire d'in gunoire, etc; — 
adaugemu in fìne numai, co si : cenu:=. 
ocBDam cauta se steain strinsa relatione 
cu cunire sau gunire, (conf. poena pre 
loDga punire, moenla pre longa mn- 
roH), etc. 

QURA, s. f,, OS, orls, (vedi gura si de- 
rivate in Dictionariu); acf avemu a ìn- 
semnà cà te-va derivate de la gura, cuma : 
gurare, adj. s., formatu d*ìn gura. ca 
armurare d'in armuru, ca braciare d'in 
braciu, ca geminare d'in geminu, etc; 
mai antaniu, ca adj., gurare^gural€=z 
orslls; apoi in specie, s. f., gurarea ^ 
orls raorbuH, morbu de gura; in specie, 
despre porci : mai multe scrofe sufferu 
de gurare; cu acestu morbu se blastoma 
porcii : ho gurare ! peri gurare ! man- 
cà 'te-ar gurarea; — guraliw=.guralivu, 
-a, adj., loqaax,?DrrnlD8,bonu depuro, 
fliacariu, limbutu; camu in acellu-asi 
sensu si form'a : guresiu^nguraiicu. 

GURALIU, guroiivut gurare, guresiu; 
vedi gura, 

GURNA, s. f., Tirnai in acellu-asì 
sensu cu alu formei urna, d'in career- 



280 



HiB. 



na. prin adaussude un g^c d'in cu^co, 
com^ déco nu cumu-va gurna vine d'in 
gurot d'io caus'a largeì selle gura. 
QURNITIA, 3. f., vedi garnitia, 
QUSIA, B. f., (vedi gusia in Dictio- 
oariu); aci icsemnà mu : gusitiaf s. f., 
deminutivu d'in gusia;— gusCa poruni' 
hului: aj una nuantia de colore : rochia 
de materia in gusi*a porwnbului; b) spe- 
cia de pianta, valeriana; — gusiare, v., 
a) a face cu gusla, P) a deveni cu gusia, 
de aci : gusiatu, care vedi in Dìctionariu; 
in auellu-asi sensu, si form'a : gusirCj- 
escu, marginitu inse numai la partea 



BAC. 

sensuluì : a face gusia = a deveni 
gu8Ìa;—gusiosu,'aj adj.,plenu de^wmc, 
cu multe gusìe, 

GUSI ARE, gnsiosu, gusire; vedìgusia. 

GUSTABlÙE.-esctt, v.,degD8tarei li- 
bare» delibare, a»pe gustare; a gusti 
pucìnu cà te pucìnu si incetn cu incetu; 
a face gustare forte modica. 

GUSTERU, s. m., (cu s aspra sibi- 
lante) 1. major lacerta; serpilla mare; 
2. morbu de guttu, angina; — de aci si : 
gì4SterUia, a) proprie, f*'min'a gusterului; 
b) musca, verme de callu. 

GDSTEIUTIA, s. f., vedi gusieru. 



H. 



HABA, s. f., pannofl albus; femlna- 
rnn nocturnoa cactus ad hÃŒtudI oenduni, 
Bflendurn, torqueodDin Illa; etc; 1. pan- 
Dura alba; vestìmentu d'in acésta mate- 
ria; 2. seditóre de femine, cari, in nop- 
tile de ìérna, se striogu in una casa sì 
lucra, cosendu, torcundu, etc.;— sub for- 
m'a abd (vedi acestu coventu) vorb'a e, 
de certu, turcica; déro cumu sta accen- 
tata pre prim'a syllaba : hdba sau dba. 
acesta-a e^ probabile^ essita d'in origine 
romanesca, si a nome potè d'in babere 
= ahere ^ avere^ care insemna, intre 
altele, si : contmutoriUf ca vestimentulu 
sau pandi'a, si : continutu, coprensu, ca 
una seditore, ce coprende colleetive mul- 
timeade lucratorie, (compara fr. hablt, 
cumu si lat. babltare). 

HABAKU, 8. m., vedi abaru, 

HABAUClA./iaftaMCiVe, habaucut etc; 
vedi h'^beuria. 

HABLAIKE,-e«cu, v., blaterare» m^- 
rlroy deblaterare y fabolarl; blattlre, 
loepte bormoclnarl; a flìacarf, limbuti\ 
batticarì, talid verdi si uscate, a vorbi 
fora locu si fora tempn, etc.;— derivate : 
hablaitoriu,-tórifj, adj. s., blateraosy ^ar* 
rlana , care hablaiesce ; hablaiiur<^f 



part. sup. subst.,Aa5/ai/ttrfl, a, f,, action* 
si effectu de habliire; — cu acelli 
sensu si form'a : hablatìre.'escuj v., si 
iìeiiyt^>e:hablatitoriuri6ria.hahìa{Uu,'a, 
/mòZa^i'/ttra. etc.;— probabile, esaite tote 
d'in : habla=:fabla; (conlere isp. hablnri^ 
fr. hùbler» hà bierle). ^| 

HABLAITORIU, habhtire, etc; vedi 
hahlaire, 

HABDCIRE, habucu, etc.; vedi hai 
bueire. 

HACrUGA, 8. f., vedi hà tiu. 

EACU, S- m., pl.-ttfi, vlrjparara vM 
astularuiB fascleDloa, ranalla» ll|rno-' 
rum fra^mlaa rei «legmlna; ascle, smi* 
celle d'in cari se facu maoucliore deap- 
prensu foculu, manuclu de vergelle, (vedi 
QÌ fogotu, unde se tracta de otymologi'a 
coventului, dupo care form'a bene scriisa 
si pronuntiata aru fi : facu; vedi sì isp. 
hactna = fasciclu de Icmnisiore) : ka- 
curi uscale. l'^rdi; haculu verde nucineo 
boìiu de api^rensu forni; — metaforice 
a nu veni de hacM ctiie;a=:a nu lu poi 
ÃŒJivince, imblandf, domita, suppune, 
vetià , etc, nu poti veni de hacu acw 
rcUe fnuliere: cu ancvolia vini de 
knosului asinu cu unu paru, ne cumu 



noe ; 
pot^ 
e. itiS 
cest^ 
hacM 



CU una verpeìla; cu unu hacu de veryeh 
ìutie nu ali potè veni de hacu acestei 
fera: — in genere : a veni de hacu^z a 
Tenl de capi tu : cali argenti se dati pre 
aeésia ména de omu sparta, le vine de 
hacH «itiwwt in cdte-va momcnie. 

HADARAGD, s. m., flagella de ba- 
tutu grfloe, là oa, perù, etc; — necon- 
Doscutu d'io cóce de Carpati. 

HADAREU si Jiadtreu^ s. m., rete, 
naaom ; pléssa , implettìtura de prensu 
pesce; — nu scimu se fìa connoscuta d*in 
ecce de Carpati. 

HAGIA, hagià licu, hagiu, etc; vedi : 
a^ta, ogmlìcUt oglu, etc. 

HAGIMA, s. f., speda de cópa sau 
de allin, — dnpo Dici. Buda : alllnm 
HealonlcDoif Linn, = cepa mcnuta si 
tufosa: aru fì si : hoghne turcesci=::cepe 
CH folie suptiri de taliatu in supe si alte 
huc€at€\ — nu se connosce inse coven- 
tala d*ia coce de Carpati; (compara ung. 
kATjva). 

BAHAMU si chahamu, s. m., sapiens 
«t magriiter Jodaeoram; inteHeptu, in- 
Tetiata si servitoria allu unni templu 
jndonescu. — DMnlimb'a ebraica, cu pro- 
nttotia scalciata. 

HAIDUCESCE, haiduccscu, haiduciu^ 
kaidueire, etc; Tedi haidticu. 

HATDUCD,-«f ^^ì' s. pers., Utro^ra- 
fabnndas, erro, pa^nator; 1. latrone, 
predatoriu de codri, de calli mari; 2. in 
genere, vagabundu, omu fora capità uiu; 
3. mai in arma, ca si cìeftii Gredloru, 
lupUtoriu contr'a assupritorìloru terrei 
d*in latru si d'in afora, unu apperatoriu 
óre-cumu allu dreplatei contra sLram- 
betatea celloru potenti; — derivate : hai- 
iiM$cu,'aj adj-, de'haiducu : fapte hai- 
dìt^esà ; haiduccsee, adv., in modu hai- 
ducescu, ca haiduculu: haiducia, s. f., 
stata de haiducu ; kaiducire,-escUi v., 
litr«cloarI , ragarl, pugnare; 3l h hui' 
ìhcu, a so face haiducuj a se di la hai- 
iuda; de acf : haiducitUf part. sup. subst., 
(compara uog. hajdo). 

HAIMANA, (pron. haimand). s. m., 

(si f., mai allessu in plur., cu tote co ab- 

lolata eoventulue few.), erro, ngraban- 

*■»'= fesgana, nlhll agreos; cella care am- 

ra capità uiu, unu vagabunu, unu 



HAI. 



281 



t'dìii cà niloru frondia : nu te aduna cu 
haimanfÀÌkle; a ambia haimand^ e unu 
haimand t una haimand; mulieriloru 
siede si maireu ca barbaiUoru se fia hai^ 
manalU;—^Q vede co e rebelle, ca tote 
celle turcesci. 

HAINA, s. f., restisi TestimentoBif 
habitus; ce serve a coperf corpulu omu- 
lui sau parti de alle corpului; vestimentn 
in sensulu cellu mai largu \ a si da se 
si faca ìiaine noue, co nu mai sunt de 
portatu hai7icle vede; a si rupe hainéle, 
^ rupe hain'a altui-a; numaiare haine; 
a vende haine gaia; a despolidprecine- 
va de haifie; haina de nopte, de véra, 
de téma; haine commode ^strimpie^ haine 
suptiri, grosse, grossolane; haine albCt 
negre, albastre; haine splendide, modeste; 
haine si de palu, de colco^u, etc; — de- 
rivate : hainicia=:hainitia si hainueia^z 
hainutia, s. f., deminotiva d*ia haina, ca 
haine mice sau in resfacìare : Aainu^ie^e 
copillului,nute attinge de hainutiele lui; 
de acf si altu deminutivu : hainidora si 
hainisiora : cu hainisiorele totu de a un^a 
curate; —hainìeìa si hainucia au essitu si 
elle d*in demiautivele : Jiainicai hainuca, 
de unde apoi : hainiciaf hainucia, etC, 
co-ci coveutulu paro inessauribile iu de- 
minutìve; — forte probabile, d'in acea- 
asi origina cahaba =z a&a. essita chiara 
d'in haba, mai antà niu in form*a integra : 
habina=zahina; apoi si verb. pers. abi^ 
de essemplu, s'a redussu la : ai, asid si : 
ahina=habina,\dk : aina sau haina, co-ci, 
dupo pronuntie locali, se dice si : hiina 
si aina = habìna; nu numai tote lim- 
bcle noue latine, sorori cu a nostra, au 
corento trasse espressu pentru vesti- 
mente d'in importantele verbu : habere 
=: {habere, aberè, avere, etc), ci ensasi 
limb*a classica are espressionea asià de 
batutoria la odi : habiton, cu insemna- 
rea de vestimentu ; deci mai multu de 
c§.tu probabile e, co : huba=aba, si ha- 
biìiaz=haina, sau a&ina=ama. sti essite 
d'in hfibtre r= abcre, avere, etc. 

HAINICA, hainuca, hainuiia, haini- 
siora. etc; vedi haina. 

HAINn,-a, adj., Inlmlcas occnltos, 
hoà tÌlÌ9,perfldD9ho8tls;inimicuascunsu, 
care in ascunsu cóce urrà sì resbonare; 



dflk 



mm 



liHib 



283 



SAI. 



cefratehainu! de aci verbulu :a se haini, 
part. halnìtu; — de origine turca. 

BAlREJmtUyhaUura, etc; vedLWire. 

HAITÀ, a. f.f tarbfly oaterra; prostl- 
baUm, §cortDm, meretrix; 1. znultime 
de individue de differite nature, déro de 
acellu-asi genu, pentru co sémina unele 
altoru-a : Imita de lupi, de cani; mai 
rare su haitde de catusie; déro su haite 
de latroni, haite de copilli desmaliati 
^ neboni; a se forma in haitat in mai 
multe haite; haite de desfrenati si des- 
fì^enaie; 2. unulu d'in^^t^a, mai allessu : ' 
un*a d'in haita; muliere desmatiata, 
impudente sì impudica, sordità in tote 
Bordile, etc. : haita de muliere^ una haita 
de care e rossine si omului pucinu ros- 
sinatu; — de unde? 

HALACIUGA, {sihalanciuga?) a. f-, 
specìa de pianta; spini, maracini. 

HALADUENTIA, s. f., vedi hala- 
duire, 

HALADUIRE,-fi*CM,-a, hablUre, 
morarl) commorurl; a locul, a sedè 
undera : hahduescu, unde potu; nu am 
haladuitu in acellusuhurhiu; ~den\B.ie: 
haladuentia, s. f., tempu si locu de ha- 
laduire; haladuitu, part. sup. subst. etc. 

HALAGIA, halagire; vedi (jalagia, 
già lagire. 

HALAFUf 9. m., specia de pianta san 
radice de Indica, oonrolralus jalappa, 
Linn.;— mai bene a preferi formeleplan- 
tei ce se audn pre a locuri, si au analoge 
in limbele sorori, cumn : jà lappUf-a, 
giatappiu, gìalappa, etc. 

HALATU, pl.-c, Testis noctorna; ves- 
tìmentu de nopte, cu care sta sau se 
culca cineva noptea;— de unde ? 

ELALCA, s. f., froetam, segrmentum, 
frairneD; parte taliata d*in cera mai 
mare, buccata : halca de pane; una halca 
de pamentUy mai multe halce de agru; 
halcutia^ 8. f,, deminutìvu d'in halca, si 
aita deminotiTU : halcallutia; — se fia 
cumuva halcaìn locu de /afea sau /alce : 
falce de pamentu? 

HALCALLUTIA, haìcutia, vedi halca. 

HALECU, pl.-t, hallex, allex; specia 
de pesce marinu, acelln-asi cu cellu no- 
mitu : arengu , care pare una transfor- 
matione de : alecu, akncut si acestu-ft 



HAM. 

nu e decà tu : aUice = hallice .= allex* 
liallexj vedi si d.llice in Dictionarìu. 

HALESTEU, s. m., piscina, plsclum 
Ttrartum; pescina , lacu unde se tine sì 
imniultesce pesce ; (compara ang. hm- 
Us-tó). 

HALEU, (pron. haìcu^ 8. m., pléssa 
de pesce; (compara ung. hAlò). 

HALVA, (pron. halvd), halvitia, hai* 
variu, halvitiariu; vedi : alvd, alvitia, 
alvitiariu. 

HAMALICU, 8. m., vedi hamalu 

HAMALU,-a, s. pera., bajalas, geru- 
la»; cellu ce, cu spinarci , pòrta, trans- 
porta greutà ti ; ^iwaZfct4^messerla de 
hamalu, cumu si lucru grou portatu; in 
genere si metaforice : jumentu, secare 
do osse, etc.; — coventn turcescu de in- 
laturatu prin roman. sarcinariu si haliu. 

HAMESIRE, V., vedi Jiamisire. 

HAMEIU, s. m., vedi cham(liu=^cha* 
melu in Dictionariu. 

HAMETE si hamite, hamiti. ìnterj., 
est^t ftit ita, 66to qaìdomi aj^edun; fìa a- 
sii; liei bene fìa asìà , aì se fia asià , etc. 

HAfflSELA, s. f., vedi hamisire, 

HAMISIREsi hamesirer^scUf v., fle- 
fatigarOf exhaarlrei famn coaQcere; fa- 
me eonfloi, perire, deperire, tabeacere; 
a perde de totu poterile, a lessine, a de- 
fatiga, delassi, essaurf, deseccÀ, las- 
sa, etc. 1. ìntrans. kemisimu si eademu 
d'in petiore de fatiga; amu hemisitu loti 
de fome; hemisira bietii calU si dedera 
pre brand; 2. trans. oH hemisitu boti 
cu faiiga si nemancare; ne au hemisitu 
cu tottdu, nu mai potemu de himisire a 
ne scolla de diosu; metaforice : au fie- 
misUu pre tote cu limhuti'a, cuinsulsele 
loru fiarrationi; nu Jiemisiti mintile crt<- 
de alle copilliloru cu essagcraXe studie; 
dmvsite :hamÌ3Horiu,4oria, adj. s., care 
hamises: : eususi sau pre altulu; homi- 
fi^u^a.part. sup. subst. sì a nome ca part. 
hamisiti de sene sau hamisiii prin altii, 
hamisitulu callului, hamisitulu mentei 
si corpului; hamisìiura, s. f., actione sì 
effectu de hamisirc: c<uìtmu de hamisi- 
tura^ d^in acósta hamisiiura nu se mai 
redica bietéle vite; inse : hemisélaf a. £., e 
forma de reprobatu ; — coventnla : ha* 
mesire, e mai de c&tu probabile in looi 



I 



HAN. 

de : famesire, ea hornu ia locu de /or- 
Hu, BÌ pare co famesire e in locn de fa- 
Hèescire san famescere^il^i. fameseere. 
HAMISITORTU, hamisitu, hamisUu- 
ra; vedi hxmisire. 

HAMO, s. m., vedi : hamu si camu 
in Dictionariu. 

Hà NGERU, pl.-«. sica, pD^lOy ealter 
Uireleds; arma turcesca, speda de sica 
sau p%ig\onez=ipugnal€ sau pumnale. 
HANGINICA, hang-iu; Tedi hanu, 
HANTATAKESCE . adv., d'in tdj. 
hcKnicUarescura, tarUrlcos; !raplleltu8, 
perplexnBi nequam, rafer, afllntas, per- 
fltfasj proprie, tatarescut de Taiaru ^ 
TorfoTtf, poporu forte selbatecu si crudu, 
si inai vertosu, relativa la hanulu ia- 
iareacu z=z capula, domnulu Tatariloru, 
ce escellea intre densii prin ferocitate 
si barbaria (vedi si Aanu), 8ideaci :ìtan- 
lako'escuy in sensu generale : 1. cru- 
do si periìdu , barbara sì neomenosu, 
piena de astutia sì cogite dolose; 2. ne- 
miellessn, absnrdu, inonrcatn, compii- 
catn. 

HANTIU, pl.-e, HegmeDtoro, oarois 
M^Hentnin; buccata de carne, carne ta- 
liata,nipta:/wn^ic(^mor;icina;— deacf 
si : hantiuirersscu, v., lantarts^ dilani- 
are, «llUcerare, a rampe, sfasciai ; inse 
ai : Ttolenter trahore, coraraorore, de- 
««Ure, a trago cu violentia^ a scutarà , 
agiti, etc.; — neconnoscute d'in cóce de 
Carpati. 
HANTrumB, V., vedi hantiu. 
HANU, pl.-«n, 1. coapona, hoììpiilaiii, 
dtTcrMrlom ; ospetaria , caupona, casa 
onde tragu strainii, mai allesu negotìa- 
torii; — derivate: hanglu, cella ce tine si 
specola nnu hanu; domnulu hanului; f. 
kttt^oka e san mulierea hangiului. sau 
ensasi specnlatori'a unui hanu; 2. hanu^ 
9. m. pera., Tartaroriim prioeeps, dom- 
iiula Taiariloru mai reu ca toti Totariif 
(rodi haniaUrescet hantatarescu) : ha- 
uiIm Taiariloru , piov. : du-te la hanu 
/ofaru. mergi la ìianu taiaru; 3. Dict* 
Buda da ì^anu numai ca insemnarea de : 
raanm ^ baserica, capella, tempia, etc., 
— in acestu din urma intellessu e forte 
probabile, co hanu e In locu à efanu^z 
, casi hornu in locu de fomu; inae 



HAB. 



28S 



nn se potè dice de coventula in intel- 
les julu de sub. L §i J2., in care resare 
turcìsmulu si tatarisaoula. 

HAPAEE, V., glotire, oorrlpere, pre- 
henderc; a prendo rapide» pre inopinate; 
a iaglutf pre neasteptate : pissic'a hapà 
soricele; — derivatala cella mai iusem- 
natu e subst. m., hapu .- cu unu hapu 
catusi'a prense si ingluH mai multe pas- 
serelle; — atunci hapu nu ar fi turcescu; 
vedi hapu, 

HAPU, pl.-n. p!inii; pilula, ca seda 
de inghitita ca medicameotu de diverse 
genuri; — turca? atunci cauta se ceda 
romaneacalui : pilula; vedi si hapare, 

HARACIRE, si haragire, v., vedi : a- 
racire si characire , d'in cari form*a : 
characire si in Dictionaria. 

KABACin,si araciu, s. m., trlbotom^ 
stlpendlam, reotlgal, contrlbntto; dare 
publica, contrìbutìone ìmposita, in spe- 
cie : contributìone imposita de Turci 
auppusilorn crostini, cumu si tributa 
imposita de acelli-asi uoeì terre invinsa 
si suppasa; se dice, de regula, in pi. ha" 
rad : a solve haracitdu sau haraeii; — 
coventu turca, care» in Romanica mai nu 
' se mai aude. 

HARACU, si aracu, s. m., vedi : a- 
racu sì aharacu in Glossarla, ero: cha- 
racu, ca form'a cea mai originaria, vedi 
si in Dictionaria; vedi si ?Mracire, mai 
susu. 

HARAGTRE, v., vedi haracire, 

HARAIRE, V., vedi : hiriire in Qlos- 
aariu, si ; hirrire in Dictionaria. 

HARAilBASrU, a. m., latronnm rei 
pnedODum dax; capiUnu de latroni; — 
neconnoscatu veri-una data d*incóc6 de 
Carpati. 

HARACU' si aramu, s. m., mala pe- 
casy fraotDS Bine labore» homo neqaam; 
1. vita rea, nu nomai stricat<Jria, doro 
sì inepta cu totulu, ce nu e bona de ni- 
mica : unu aramu de eaUu; cu acesti 
arami (si aramuri) de calli nu poti 
face nemica; — si : vita, ce ftmbla d'in 
domnn in domnu, vita vagabanda : o- 
rami de hai straini vinu de se nutrescu 
cu ai nostri, apoi saturati se facu neve- 
dati, asid : unu aramu de vita e toiu de 
a un'aveniUcu; 2. omude nimica, ineptu 




284 



HAB. 



la nemica, si iotu de una data reu sì mi- 
sella : ce se fa ci cu acestu aramu de ser- 
vitoriuP 3. castiga fora labore, mai al- 
lessa applicata ca adv. de aramu a ve- 
niiUt de aramu s'a dussu; bann ii de aramu 
aramu se perdu; s'aUesse aramu de fiannii 
nostri; — uu ftama-va m. «rawii d'iaf. 
arama sau ararne, ca senau de peiora* 
tìva, ca alla moaetei de ararne? de al- 
tramente se dice si in fem. arama de 
èpa, ararne de vacce. 

HARANA, s. f, vedi hrana. 

HARANGA, s. f., ffr. haran^oe), con- 
tU, oratio; coventu pronuntiatu cetra 
poporu, déro mai allessa cotra militari: 
contione; — ai verb. ìiarany are, (fr^hh- 
ran^aer), ooncloaarl exhortarl : a Àa- 
rangà muUimea, mìlitarii pentru lupta, 
a esporta la lupta. 

HARAPNICU. pl.-e. flagella de po- 
starla. 

HARAPU. s. m:. Araba, ntger mini- 
«ter; in locu de Arabu^ si in genere: 
omunegru;— in specie : servitoriu uegra. 

HARBARIRE, harbariu, hà rbu; vedi 
la hérbu. 

HARDAIASIU, 8. m., vedi hardau. 

HARDAU, 8. m., (pi. hardak)^ mi- 
nor capa, mlnug labrum; lacas; vasu de 
lemnu, ce serve a carrà loture, apa, 
strugurì si alte pome collesse; -si la mulsu 
lapte; — derivate : hardautiu. haìdaiasiv, 
s. m., demÌQutivu d'iu hardà u;— déro in 
loca deacestucoventusiasprusistraìmi, 
dispune Rom&Dulu dealtelesi romanescì 
si dulci de pronantia , cumu. de esst^m- 
plu 3e.stanu=.vasu de mulsu, etc. 

HAREDIRE, v., vedi harisire, 

HARETIC, s. m., mergus; specia de 
passere palustre : mergu. ce merea se 
confuuda;— pre malte locurì are si alte 
nomini , si de ac( , o bene a i fissi cella 
de mergu. 

HAREMU, pl.-ri| muHorum doaioB 
apnd TuroaK; cas*a destinatala iachìde- 
rea mulierilora unni singura barbata; 
— de certa, coventu tnrcu. 

H ARENGO si arengu, s. m., vedi 
haleeti. 

HARFA, (pre a locuri : arfa si arpa^ 
si Wpo), 8. f., (fr.liarpc),citbara, ppe- 
cìa de instrumenta cu corde : ceiara, ci' 



• Hm 

iara;^harfariu=^ar/ariu, (mai pncin 
bene harfasiu) , si AarpaWw=arpariM, 
'Oy s, persoQ. cella ce fabrica, harfes^yx 
vende Àar/b, san cHatacu ì^rfa; io aer- 
ata d'in urm'a sensa si form'a : har/istu 
^arfistUt harpistu^arpistu 

HARFARIU. harfistu; vedi harfa. 

HaRIANU, herianu si reanu, s. m., 
specia de pianta, cocblearlaarmoraepA) 
Linn,, specia de nasturtiu. 

HA RING U si aringUf s. m., vedi ^o- 
lecu. 

HA RISC A, s. f., vedi hrisca, 

HARISIKE si ìiaredire, (apoi hare- 
dire si hare£ire)^'escu, v., gratlfloarl, 
gratis dare, largtrt, donare, trlbaere » 
(gr, y<xp(^si^cf.i) — coventulu principale. 
d*in care si verbulu se deriva, e cÀam 
:=gratia, manus , gratìa, darà , muna, 
mai allessa inse in sensa ideale : ta- 
lenta, darà sacra, officia sacra, si ceva 
pretiosu etc. : charulu ìui Domn^dieu, 
charulu sà nluìui Spirita; nu seU demmi 
de charulu lui Domnedieu; acestu co" 
pillu e cellu mai mare charu ce avemu; 
fora charulu céllui d'in ceru, nemica 
nu prospera; — coventulu charu e d*in 
gr. /à pi(:=cbarl!j» sì asi^ cauta a se serie 
sì proauQtìà »desÌ adese iu pronuntatio- 
nea certoru locuri adjunge peno la aru. 
ca tote celle cu initialea h ; deci asid ca 
eh, vomu scriue si verbulu cu derivate- 
le, adeco: charezire {^charizire. chari' 
dire, charisirct etc), a da in charu, a 
dà gratiSf a gratìfica, darai, si in specie : 
a dona unui templu, unei baserìce, unni 
monasteriu, unui institutu de beneface- 
re : a char^isi preuiiioru una moaia; o- 
vemu se charezimu s' nui scjUì mai multe 
funduri; ii voliu charesi, ce vei cere si 
ce ti va place; se charesieà una data, si 
copilli basrricei, sau lui Domnedieu: si 
cu sensulu de : a cere una gratia» a sol- 
lieità una favore, etc; derivatele verba- 
lui : charcsmu = charisma = (gr. ^i- 
pt^ìia), gratia, munu, largitione, favor 
douu, etc; charezitura, part. sup.sub 
d*in charezire : miri muneri tharte 
voue, charezUulu tmoru mosie bas\ 
communei; charezitoriurtoria , adj. s 
care charezcsce, etc; parentxi noslrier 
fòrte charizetori pentru baserica. 



Lvor^^ 
Lubs-^l 

eric^ 







mn. 

HARTSMA, Aaririrc, harisitu , ha- 
MI, etc; vedi haristre, 

H.A.RÌ1A.U] sì karma gincu, a. m., no- 
mini 46 plaate , obaerophylLum. oaere- 
r»ll«m; — se fia d*jn acea-asi orìgine 
ca ÌMrisire» harn, a nome d*in h%tnia= 
charma, (gr. /dtpfta)? 

HARNIAIU, s. m., speda de pianta; 
— lummo^'a? Sà urochi^a rundinellei? — 
i harmaiu. 
HAKNICESCE, harnicescu , harni- 
c£<t, 6tc. vedìkarnicu. 

IlABNICU,-a,adj. s., aptns, Idoneas, 
capAXy dexter, hablUs, dilIgreusiStadlO' 
nu9, laborlosas, Industrins, soUerSf a- 
lAcer, Tegetu8| rirax, aglIUt acer, ao- 
UmBy ^aaTnS] fttreouas, sedolas, prae- 
ttaBAi egre^iusy eximioSf InsignU» gra- 
tiH ; forU multìplu si varìu in seiisu : 
capace, indemanatà cu , destru ^ aptu, fa- 
cota d*in natura pentru lucri], diligente, 
iaborìosu, activu, cu tragece de à nima 
la lucru, infatigabile, nepregetatoriu, 
fora pregetu; liuaìoru, verde si vivacela 
lacru, apoi : distìnsu, escellente, plenu 
de à nima si bona velia, animosu, plenu 
de coragia, etc, : barbata harnicu, mu- 
litrK harnica, cellu harnicu sau harni- 
adu nu cade in lipse si sirimptorarci 
teUi hamici si celie harmce nu lassa 
nemica nefticutu pentru ulta di ; unu 
katnicu nu se ìmpute, ca unu leìwsu; 
im ce ^are de miseria, de desordine si 
negligcntia stau caselc mulieriloru ne- 
karmce; fora à nima, nu e cineva kur- 
nicu neci la lucruj ned la lupta; — de- 
rirate : h\irnici(ì^ s. f., capacitasi babl- 
llUSf dtllgentift, btudium, ^iedalItaDy 
lnda»tfla,80llertUy alacritas, vlracltas, 
^ra«!»t«nUa, excellentla, strenuttaii y 
rnaTltas , etc, , calitate de h'trnicu : 
fora harnicia jacc omulu in miseria si 
'i ' • ; harnict^a uuéi mulkre 

: ^ te; fora harnici'a mulie- 

rei «i a barbaiuluì nu potè sta unaca^a; 
— hamxcutiura, adj., d';miuutivu d'in 
hìrnicu; harnicescura, adj., d'in har- 
nicu <â–  ce se tino de unu har- 
nicu <c'a Inpta ajanilorupen- 
tru p^atria; de ac[ si adv. hamieesce, in 
moda ì^arnicescu : a lucra harnicescc, a 
ìmpid harnicesce; —•Iiamicircr(^scu, v., 



HÀB. 



28! 



si intrans, a fi harnicu, a se face har- 
nicu , si trans., a face pre cineva Jiar- 
nicu; — greu de esplicatu harninu in 
originea sea; mai antUnìu coventulu se 
aude forte desu si fora h: arnicu, si de- 
rivate : arnicia, arnicescu, etc, potè inse 
tiné, parte do acea-asi rudice cu harisire 
= cJiarcjBire, parte si de Uubere, prin 
form'a : acestui-a : habtlU, care de la 
form'a hahile sau abile potè trece la alte 
forme forte diverse : cà tire, avire, aire, 
are, etc, de unde apoi ar essi : arinu, 
arinicu, si in fine : arnicu, harnicu, eU:. 

HARSIA, (pron, harsia, pre a locuri, 
arsia), s. f,, agnina peUIs; pelle de am- 
nelluj — cu acellu-asi senso appare in 
DJct. Buda siihasia, hasica$\hasicala^ 
adeco fora r inainte de s; inse hasica si 
cu seasu de tcgaia de pusca. 

H ARTIA, hartiog j, hartiora, etc. (pre 
a locuri : artia, artioga. artiora); vedi 
in Dictionariu : CArteia sau cartelia == 
chartda, cartioga ^ chartiogaj cartiora 
:=â–  chartiora, etc, 

EAmiÀLlR^—hartielire, etc; redi 
hartiu, 

HARTIU, (siarfiw), s. m., 1. vorbindu 
do batalia, lupta, cèrta, si in parte : a^pro- 
rocatlo, [neesHOH, a?gre8sus) adortasy 
exasperatto; provocare, attaou, suppe- 
rare pria attacu, attìtiare, irritare la 
lupta; b) in genere, rexatio; affllctU, 
uioleelatlo , vessatione , strapassare , 
imbraocir=ì si ducere in c<Sce si in collo; 
e) in specie : pu^na» proellam» certa- 
rnen i rlxa , batalia , lupta, conflictu; 
2. vorbindu de regula, directione, etc, 

a) rectfo, dtrectlo» re^'ula, dlrectlootH 
mutatlo , directione , appucare in una 
parte, si in specie, scambare de direc- 
tione, si appucare in alta parte : faceti cai- 
liloru hartìu d'in acella calle; nu vreu 
se faca h'xrtiu; faceti hartìu ìunlrci dc' 
parte de pcriculosulu vortice alìu apei; 

b) regula, dupo care se mdnca dulce in 
tote dillele certoru septemine : sepia' 
mane Jhartie sau harti, (caadj.), siabsol. 
56' manca htrti in acésta Hf^ptcmà na; de 
ce mà ncì carne Mercuri si Veneri, candu 
nu su hard in acésta septemà na ? de- 
rivato : hafiiagu ^ artiagu, s. m., ca 
subst. d'in hartiu ca adj., Imcuodlaf 



S86 



HAT. 



acerblUfly applecare la menia si reu- 
i^te; hartiagosu,»at adj,, (d'in hartiaga), 
Iracandusy blKosoB , acerboB , piena 
de hartiagu, de menfa ei reutatia ; — 
hartialirc sau kartidire = artielire,- 
escu, V., laoessere, vexarei exasperare» 
oontronderef proollarty certarei a prò- 
rocà , interrita, supperà , invenìnà , bate, 
attacÀ; ai refles., a se interritd, invenind, 
a se baie, certa etc.; de aci : hartieliiura, 
part. sup. subst, etc; — in acellu-asi 
intellessu cu hartielire si hartiuire =z 
artiuìre, harituitu, etc; apoi hartiire, 
inae mai multa cu sensu de : qaatere, 
stridere» a agita, clatinà , cuma si : a 
fiiuerà ; in sensulu de agitare vedi mai 
allessa : katinare = atinare, de care 
vedi atinare. 

EABTiniEE, hartiuUu» eie; vedi 
hairtiu, 

HAEU, 8. m., Tedi harisire. 

HASARDU, s. m., (fr. hasard), fors 
fortaua; orba intemplare; vedi asordu 
in Dictionariu. 

HASIÀ (pron. hasia), hasica, haai- 
cala; vedi karsia, 

HASIPORA=(pron. hfj§pura), s. f., 
BQlens; sulcu de apa, deschisu prin a- 
ratra, caaaliculu trassu printre semina- 
ture pentru scursulu apei. 

HASITURA, 8. f., vedi haUa. 

HASNA, (pron. hasnd si hasnéa), s. 
f., thesaoroB, eanallsy eloaca; 1. tlie- 
sauru alla statului turcescu; 2. reser- 
vatoria de apa si alte licìde, mai allessa 
canale de immunditie, cloacai etc; — 
coventu turca. 

HASNEA, 8. f., vedi hasnd. 

HASUf 8. m., leposr gratta, gratia, 
farmecn : cantare fora hasu; nu au hasu 
jocurile vostre; — turcescu ? 

HASURU, 8. m., Junceam rete, sto- 
rea; specia de implettitura de papura : 
rogojina. 

HATINABE; vedi atinare=hatinire 
sau atinire. 

HATIRU, 8. m., gratia, faror; fa- 
vore : a face hatlrucelloru poi end, cumu 
celli potenti facu hattruri favoritiloru 
8% favoritcloru; pentru hatìrulu nostru 
se punì acestu omu in unu bonu ser- 
vitiu publieu; — coventu turcescu. 



> HEB. 

HATISIERIFd, s. m., edictn aUa 
imperatoriuluì Turciloru; —de origine 
persana. 

HATISIU, 8. m., vedi haHu. 

HATIU, pl.-Mri](pron. kà tiu, hà liuri), 
habena, habcnae, frenam; freuu ce se 
pane unni callu ìtijugatu san incJnmafu 
menatoriulu unei carrutie tine hà tiurdc 
cà UHoru, inse nu scie porta bene ha- 
tiurile ; — derivate : hatiuire.'escu, v., 
habenU dirigere, a duce, direge co HÃ - 
tiurile; hatiuiturOf part. sup.; hatiuitura, 
s, f. t actione sì effectu alla verbului 
htUiuire; — se fia kà tiu d'in coventula 
lat. halolDtnf — ce pare iase mai multa 
la odi, e analogica cu hà tiu a formeloru : 
haiisiu, a. m., frateX} rratioetnm, tufa, 
multe si dese tufe, loca coperitu cu ha- 
tisiu sau tt^iu; form*a : hatioga si ha- 
tiuga» s. f., frotex, sémina, cu yiatiugu 
= hatiucu, 3, m., deminutivu d'in ha- „ 
tiUj etc. ^d 

HATIUCU, haiiugu; vedi hà iiu. fl 

UATMANU, s. m., capìtanu alla ar- 
mate! la Cagaci; — acestu nome porti 
una data si capulu armatei Moldavieì. 

1 HaTU, 8. m., callu formoso » su- 
perba : callare pre unu hatu. 

2 HATU , (pron. hcitu) , adv., iaae , 
prorsoB, piane; chiarUt de tota. 

HAVAIETU, 8. m., veottffalj veniLn 
publieu la Turci; vedi si avaietu. 

HAVTJZU, s. m., catino»; baasioo 
adapatoriu;—turcescu. 

HAZNEA, s. f., vedi hasnd haméa, 

HEBECIA, hebecirej hebeiicu . h^eti- 
da. hebeticire; vedi Aeòaicu. 

HEBEUCU, (siforaA:e&ÉttCM),-a. adj. 
s., hebea abl. hebete, stopldos^ atolldo!!, 
IneptuSiameBSytuanUnBtSliaplexyreGorBi 
bardas, plambeos* stlpea ; cellu ce si a 
perdutu mentile, cello ce Quintellegesi in 
precepe : stultu, stupida, inepto, grossa 
de capu, bustianu nesentitorìu, bruiu : 
hebeucii nu precepu nemica, nu sent^m^ 
nemica, nu facu nemica pre cà Ue, cUd^ 
pre dosu: omu asid de hebeucu, in cdi^m 
cade in gropele ce i vinu inainte; n'oiP^ 
veduta inco hebeuci ca acc5^j-a;^-den — 
vate : heheucire.-escu. v., hebeseer», Ur^ 
peseere, pUrescere; a fi sau devenO^ 
b€ucu,9k ammorti, torpl; h^pmedu,'^^ 



HEC. 



HEB. 



?87 



pari. sup. subst. d'in hobeuGire;hebeucia, 
8. f^ hebetadOf 8tnpldltas;3tatu,calìtato 
de h:ibtucu; — hebeucu e, de certii, naa- 
cotu d*La form*a eoa mai simpla a radi- 
cei, adeco d'in heb-ere, verbulu, èro nu 
d'in form'a mai desvoitata a adiectivu- 
lui : h^h9t=^u:bttr sì liebetu (popul.). a- 
foradenucamava/(?Z»«MCMemutilatud'ia 
hebetucu^ prìn caderea lui t. fieudu inae 
formato d'ia Ac!&cJBi,casurtis3uIu cu sau 
%icu; dtìro mai la valle viae una forma : 
hebucu, fuòecUf carei nu se potè recusà 
nascerea immediata d'ia radicea beb-ere; 
peno atunci se eoumerà mu formele d'in 
vechiu populari, cumu : hebi^tu = he* 
htU ^ tiebes, abl. bebete^ adj., cu san- 
sulacearesi htbeucu; de aci : hebetirer 
escUf Tm bebesoerej a fi sau devenf he- 
heU; hdfetitura, part. sup. subst. d*in 
hebetire; d'iu hebcte si hebeticurdj adj., 
de tinde verbulu hebeticire, part. hebeii- 
cUUf etc; — se trecemu inse la formele 
popolari origioarie si immediate d*in ra- 
dicea heb-ere: hebeeti^f^ , adj., hebes, 
itapldaa, Uepta-i, etc, CU capu grossu, 
de loto lìpsitu de mente, stupidu, lemuu; 
de aci : hebeciaj s. f., hebetadoi atopidl- 
U»f stata de hebecu; kebecirurescu, v., 
liebescerO) a fi sau devenf h'^becu, de 
unde : hehecUura, part. sup., doro for- 
m'a cea mai curiósa si interessante e : 
•a, adj., a) cu sensulu cellorn mai 
suso enumerate : hebos, stupldus, stu- 
pìdUf tbeic; b) parvo staturte, orasBOS, 
ìaformls, turpi», mica, scurtusigrossu, 
Qau Dodu, urrìtu, fedu, cu unu coventu 
lìpsitu de corflu, ca si de mente;— deri- 
Tite ; hebucìret'CSCUj v., a) intr. cadere, 
decidere, collabi, rnere, rolaam facere, 
1 cade, scade, a se perde, ruinà si de 
[altea materiale sì de ceaintclloctuale, 
a putredi óre-cuma d'in tote puntele de 
vedere; p) trans, conentere) concAssare, 
eonterere. a sfermà ., strici, nìmicl, a 
fèce d'in omu neomu; de aci : hebucitu,- 
a, part. sup., etc. 

HEBUCIRE, hebucu; vedi hebeucu. 

HEOHELÃ , 3. f., pecten llnarUs vel 

UnarloB; peptene de lina, lana» cà - 

nepa, etc, derivatu : hechelare, v., pec- 

Uwure, carminare, curerò, a peptenà 

ìinu, cà nepa, lana, etc, a scarmini; — 



d*ìn germ. heehel, déro fora lipse, si ca 
totu neconnoscute d'incóce de Carpati. 

HEDOSITATE, hedosu, vedi hcdu, 

HEDU,-a, adj., foedua, turpls, defor- 
mU, abominali», sordMus; urritu,orridu, 
deforme, sordidu si deforme, abomina- 
bile, se ti faci cruce de ellu; in acestu 
sensu si form'a hedime; — derivate : he- 
dosu.'d. adj., fa)dlsi)lmu8, torpUfjImns, 
ca augmentativu d'in hédu; de ac[ si : 
hedositate, s. f., ftsdltaSf tnrpitndo, de* 
fornitas, calitate de hedosu; d*in centra 
si demìnutiva : hedutiura , foedulns , 
tarplculus; — de certu, h^du in locu de 
fedu. si pria armare : hedosu si hedosi- 
tate in locu à Qifedosu.fedosUate; comp. 
fr. hldenx, si vedi fedu in Dictionaria. 

HEDUTIU.-a, adj., vedi Mdu. 

HELESTEU, a. m,, vedi halesteu. 

HELU, s. m., aaguUUj specia de pesce; 

— nu se connosce inse acestu nome d'in 
cóce de Carpati. 

HENQHERU, s. m., earnirex, spen- 
duratoriu, ommoritorìu; d'in cóce de Car- 
pati se dice numai de occìditoriulu cà - 
niloru; — germ. henker. 

HEMEIU, 8. m., vedi hameiu. 

HENSU, pl.-ri; tufetu, tufisiu, frati- 
cetnm. 

UERA, s. f., anos, retala delira; be- 
trà na, in risa despre una muliere be- 
trà aa si delira; —nu cumu-vad'inherat 

H E KB ARET 1 U, herbarire, herba- 
nw, otc, vedi herbu, 

HEKfìATEIU, s. m., infusione sau 
decoctìone de erbe^ mai allessa dùtheia; 

— d'in herba theae. ' 

HERBCF, pl.-tirt, testa, fragmentam 
testae, trlpos, trlpes. catlans; buccata 
de òlla sau de altu vasu de lutu, cumu 
si vasu de lutu: òlla, catinu, tegaia, etc, 
fia-care se mance dHn hèrbulu seu; — 
derivate : AeròuiiM , s. m., deminutivu 
d'in hèrbu; cu acellu-asi sensu si : her- 
busioru. herbuUetiu; — herbuirerescUy 
V., frangere, oonqaassare, oonterere» a 
face herburi unu vasu de lutu, a sparge, 
sfermà ; herbìdtu.^aj part. sup. d'i n her* 
6wirc;— d'in herbu directa : herbariura, 
proprie : care baie la hèrbu, si de ac( : 
care se indésa a manca la mésa, si apoi : 
insolente, audace, persìstente, etc. : porcu 



388 



HKB. 



herbariu, care si Ã’aga rttulu prin tote 
vasele; asìà si : cane herbariu, catusia 
herbaria: flamendii su herbari la mesde 
aliorxi-At precumu numai pucinuhtrh'iri 
su g^stronomii siparasitiii P^^^ ^^^^ ^^' 
tensione de sensu : dulce, blà ndu. Un- 
gusitoriu:~~herbaretiu,'Ci. adj, d'in her- 
bariu, ia3ecu3en3u mai energica de cà tu 
acestu-a :porcu hcrharttiu, catusia her- 
barciia, part. sup. à ^ìnherbarire. etc.— 
d'in gorm, Hcherbel iosa si fora h: 
érbUf necumu fora 5., déco e d'in germ. 
8obt«rbeY 

HEUBDIRE. htirbusioru, herbutiu; 
vedi hérbu. 

HEREBORU, s. m., Tegetos, Tirax, 
agili»; pleuu de vigore, de sanetate, de 
ageritate; — dupo Dict. Buda, d'in lat. 
helTftlus = rossiu deschisu. 

HEKEDIA, 8. f., (pron. heredia. si 
fora h : ercdta) y pobteritas, posterli 
tangoam ex heredtbp^; collectivu : ur- 
matori, posteri, remasii d'in stirpe; - 
coventu veclu in limba, èro nu intro- 
dussi! in epoc^a coventeloru comnate : 
erede^ ereditale; etc. 

HEREIRE,-esc«. v., vedi hiriire, 

HERETE, (si fora h ; erek), s. m.. 
Bcolpiter; apecia de gaia; — in acellu- 
aai sengu si form'a : hereu; Dict. Buda 
refere coventulu la feriw = fera; se nu 
6a ore affine cu gr, tépat=Hom. ipai? 

HERESTEA si cherestéa; herestegia 
= chorestegiu: vedi : cherestéa, c/isr^«- 
tegia, ch^ehtegiu, 

HEfìETISIRE,-esctt, v. , eratularl; 
a felicità , gratula; derivate : heretisi- 
tariuj-toriat adj. 9., pratplator./e/fci/n- 
toriu; hercUsituraf part. sup. d'in here- 
tisire; heretismu , s. m., gratolatioi ft- 
licitatione, — d'in gr. /aipspiCeiv , j^at- 
petiap.(5c , si de acea-a de scrissu si pro- 
nuntiatn : cheretisire, cJèerttismu; etc, 
cu tote co su cadute in depiena desue- 
tudine, si nu avema lìpse de elle, de 
Óra ce se aude astadi in gnr*a totoru 
Bomanìloru : gratulare^ felicitare, gra- 
tulatione. etc. 

HERETISITU, herdismu; vedi herc 
tisire. 

HEKOHELIA, s. f.,eqaoruni armea- 
tam; grege , armentu de calli; derì- 



al a- 
TovS 



mK 

vatu : herghelegiu, s. m. pers., cbìUs 
equini, custode allu unei herghclia, 86 
aude si fora h : erghelia» erghettglu, 

HERGHELEGIU, s. m. , vedi Ker- 
ghetiu, 

HERGOLASIU, (si fora h : ergala- 
8iu)y s. m., regetas, asrllU» acer^ ala- 
oer; voliosu a lucrìi, cu tragere de ^• 
nima la lucru, fora pregetu, ageru, al^ 
cru, vividu, etc; — de la gr. SpTon^ 
confere si : er?«labnts .= èpYóXs^o? 

HERLETID, (si fora h : erkttu), 
e, ligoj specia de sapa; — Dicu B\ 
lu refere la ferrom ^ ftrrtk, 

HERMAJNU, s.m., mantellu fora gul- 
leru. 

H GRU VICU, heruvimii etc. reu scriase 
in loca de : dierubicu, cherubini, de cari 
vedi in Dictiouariu. 

HETMANIA, heimanu; vedi haimar 
niat hatmanu. 

HI DIME, hìdosita^e, hidoau, hldu; 
vedi hédu. 

HIIRE,-cscu, V.. hUoere, hlare, dei 
troerof corruere;a casca, a se casca, 
de acf : a derim^l, surpà , a se surpà , e 
a hti gara maret hiira odi mart; m 
hieau de somnu; se hissce gura, se hi 
sce murulu;se hii statura si cadti in 
multe huccati; -- derivate : htitoriur 
toria, adj. s., hlans, hlaoeosi debUceaif 
care hxesce sau se hiesce, hiitu.*a. parC 
sup. Subst., hlatoH; htAcens, etC. 96 uUa 
cu odi hiUi; hiitulu prca mare oMu gu* 
rti cumu si hiitulu prca largu allu odi^ 
loru, e semnu de stupiddate; hiitulu miÉ^ 
rului, m unu locuj debilità totu mundi^È 
hiitura, 3. f., actione si effectu d'ìa 
hùre : hiiturele pametUului prin coire- 
murUf ce hiilura s'a facuiu in monUl 
in specie : hiitura =. surpatura, veti 
matura de parti genitali. 

HllTORIU, hiUu, hiitura. vedi hi 

HINSU, 3. m., fratlcetam; vedi 
hensu, 

HINTARE,v., oicHlare, Ubrar«smo»- 

cìllà , bilancia, vacilla;— derivata : hin^ 
tutu, part. 3up.« hinteu, 3. m., currmi^ 
carru, carrutìa pre lamelle elastice; AiiM- 
teutiu. 9. m. , deminutivu d'in Ainto» 
HINTATU. hinteu, hinteutm; ved/ 
hiniare. 




fi 



HIORA = ghióra; vedi vióra. 
HIPOTA, (si fora h , ipota), 8. f., 
kepAT, jecur, (g. r];:ap, it. epate); tìoatu 
in genere, si la specie : fìcatu de p risse- 
rà , cnmxk si : r&nsa de passere ; si pipo- 
fo. compositu, cnmii se rede, d'in hlpo- 
ia sau ipokt, cu prep, pe = pre; — de 
oeriu d'in )i«pAr, care, ia gr. rin%^ se 
declina : ^iraro^, i^TraTi, etc., analogu cu 
fonn'a nòstra. 

HIRCA, 3. r, caput CAlTumfOranlaRiy 
f»«daTotaUf anoa; 1. capu calbu; 2. mai 
vertosu, craniu, tést'a capulai fora perù, 
fora creìeru, fora uemica in ea ; 3. de a- 
d, mataforice, betrà naurrita, fedosa, ab- 
ominabile. 

HIRCIOGU, 8. m,, specìa de sórice 
da c&mpu, germ. hamster. 

UlUCD, 3. m.^ fdlco palambarlns { 
falcone de porumbi, mai allessu selba- 
ticn; vedi si herete, 
HIRIBA, e. f., vedi tnanetérca. 
HLRllllE, (veli hirrire in Dictiona- 
m% Tn (cu forme simple : hiriUf hirii^ 
kkUj eia; mairarucu forme incarcate : 
ìmieseu, kiriesci , etc), hirrire, mnr- 
airar*) Irritare^ Incitare, concitare, 
rlxarlf altercarl;de3pr6 c^nì in specie, fi- 
garatu si de alte animali si chiaru de omu, 
a a una stridore, strepita pre guttulu 
rectlw; in genere: a interrita, esciti; in 
&Qe : a ae certa, a objurgà , etc. ; de ce 
hhitie guUulu? se ììu ve miiace cà nii, 
«ró v^deii. cumu hiriu; hiriu, in guttu, 
ffUicntìi ce tragu a morire; bjirhatii se 
irra cu muUrriU; reu si criidu hirie ty- 
fmmiu; derivate: hiriiioriurtà ria^ adj. 
B., kirrteu»» rlxans» etc, care hirie: hi' 
nitori monbundi; in specie, s. f., reale; 
ria = /4i>fi/óré = ÌDStrumenta hi- 
â–  iHi^tkU, CU care si dau semnc cnstodii 
it DOpte si altii; hiriitu, part. sup. : hi- 
Tiiiubt d'in guitu, hiriitulu cà niloru si 
tdtm celloru ce se cèrta; hiriitura, s. f., 
.e si effecta de hìnire : hifiilw'fie 
-Hji tìfundèlom; — de preferitu a scriue, 
ca in Dictionariu, cu r geminatu : hir~ 
■ ìttu, hirriitura etc. 
. ;. iOliiU, hmttu, hiriitura: redi 
kìtiére, 
HIKISCA, 9. f., vedi hrisca, 
niKOTONlA, hirotonire, hirotonUu; 



vedi : rhirotoniu, vhirotoHire, ehirotoni' 
tu in Dictionariu. 

HIESIRE,-«sc?i, v., traliere, terere, 
peratrlnjpere^ frlcare, coramluaere. eoo- 

tamiuare, sonlldare; a trage pre diosu, 
a (tri, curan : a hirsl cakionii, rorhi^n; 
a attinge, sì de aci, a sordi; a usa, in- 
vechf : vestimentu hirsiiu; a essaurf : 
citUu hirsiiu, ómeni hirsiti; prin meta- 
fora : hirsitu zn avara, sordido; — de- 
rivate zhirsiitÀra s. f.. actìone si effnctu 
d'in hirsire : kirsitura de omu, de. vesti- 
nttnlOy etc. 

HIRSITD, kirsitura; vedi hirrire. 
HlRUNDINAKIDra, adj., (si fora*; 
irundìnariu: inse reu scrissu hirundine- 
riu); proprie, ce se refere la hin^ndine 
r= irundine ^ rundinella, — applicata, 
in specie, ca aubst. reale, mai allessu 
in form'a fem. hirundinarìa, (mai rara 
in form'a masc. hirundinariu), la una 
specia de pianta, nomita pre une locuri : 
òrv7io»jca, presitele: luminosa, si chiaru 
in form'a masc. 2umino5ti =ohell(li>Dlay 
hlrandlnarla = ascleplas vlnoetatiel* 
coni, Linn, — nu óre si : rechila r«w- 
duntcei sau rundinellei ? care se ande 
in une locuri. 

HO, interi,, care espreme : à ) atà tu, 
nu mai molta, adjunge, destullu; h) op* 
probriu, batujocura, injuratura; e) de- 
partare, allungare : dn-te de aici, fugi; — 
interiectìone pssita d'in baierile à nimei 
poporului,— nu intellegemu pentru ce 
D. lUoul affirma, co ar fi ungurésca i 
déro se dice mai desu si fora h, atanci 
totu angurésca e ? de ce in line se nu fìa 
latinésca ? 

HO BLANCH, s. m., vedi ohlaneu. 
HODA, 8. f., fullua; gallina do apa, 
(fr. foolqoe=folka); coventnlu nu soimu 
se se audia pre undeva d'incóce de Car- 
pati. 

HODAIA, s. f., vedi odnin. 
HODINA, 3. f., xediodina sau ndihna, 
HODNOGIU, 8. m., centurlo; loco- 
tenente, grada in armata;— nu scimuse 
se fìa dissn sau scrissu V3rì-una data d'in 
cóce de Carpati; déro si d'in collo de 
Carpati, déco s'a si dìssu canduva, se 
vede cu totulu cadutu in desuetudine, 
de óra ce nu la mai da Dict. Barcianu^ 
91. U. 



«to 



HOI> 



ci numai betrà nalu Dict Buda; (com- 
para ung'. hadnnn)- 

HODOliOG A, hodorogìrt:. hodorofjilu, 
hodorrgitura, etc., vedi hodorvgy, 

tìODOROGC, si odorogiikt'a, adj. 8., 
erepiLhus. atrt^pcasi itrldeDs; tioluto8t 
fractBB, dUsolutug; blaterans Yilutero, 
ooneatl«nBt etc; 1. care scà itie, stride, 
suna a spartu, e spartii, strieatu : olie 
hodorofje, una carrutia hodoroga, orolo' 
giù hodorogu; 2. care sare, salta, face 
salturi sì suppera pre celli suppusi ace- 
storu salturi : ne ati ff'ernuUu foie oS' 
ciorele hodorogele vòstre carruiiey cu o- 
dorog'a teacarrutia e vai de noi; 3. care 
emitte bodu saa voce nespnsu de multa, 
neplacuta si seccu, si de aci, lìmbutu, 
garrulu, carui merge si toca gur'a, lim- 
butu 8i seccu, garrula sì insulsUt nesa- 
ratu ; hodorogele gure alle Idrà ndom 
si bctrà niloru; gur'a hodoroga a vòstra 
ne face se ne astupà mu ur€ctf:le; hodo* 
rog'a tea viòra, hodorogele vostre vorhe, 
unu hodorogu cà nlicu; si ca subst, f. 
reale, hodoroga : hodoroga de carrutia, 
incela eu kndorog'a tea de gura, una ho- 
doroga de tnì^kre; ce insémna odorog'a 
accsta-Of copillì. intre voi ? nu mai po^ 
tetnusuff eri hodorog'a vòstra; — derÌTate: 
hudorogircr^scu, v., cropltare, stridere, 
bUterare; fraugl f rniopt ; coucatere y 
t'xcytero; asìà in tote iusemnarìle adiec- 
tivului hodorogu : cumu hodorogescu ca- 
rutiek, de ne assurdescu ! si mai rcu ne 
hodorogescu, sfermandn^ne ossele; cat&ti 
ì>ttrà nn decrepiti, hodoroge^ce si eUu; 
ce mat hodorogiti in desertu ì tota diu'a 
le mergu si ìwdorogescu gurelr; hodoro- 
gitUf-Of part. sup. adj. subat., òlla hodo- 
rogit<i, hodorogittdu earrulni, hodorogi- 
iulu btlrà ndora, ce nu mai au mento 
de locu; — hodorogitoriu.'toria, adj. a., 
care hodorogesce : hodorogitoriele gurc 
alle betrdneloru essile d'in meiUì;r—ho- 
dorogitura, è. f., actione si effectu allu 
actionei de hodorogire, ìiodorògiturele 
eartului au spartu tote òUéle si ollictìeU; 
ce ascuìtati la scccele si nesaratde Ito- 
dorogiture alle unei delirante bctrà ne? 
— Dict. Buda ai dupo dftnsulu, de certi], 
9i Dict. Raoul, da si form'a : hodorosu. 
8. m., io soDiSulu partiate de sterpllav, 



>e^ 

^ 




HD H. 

scommotUflartna; de u&de htdort 
t5cw, V., strepere, a rac« ìtodorosu, lar- 
ma; hoddrositu .-a^ part. &up. dÃŒB hod^ 
rosire : hodorosiiuraj s. f., actionesief* 
fdctn alla actionei de hodorosirt — ìdm 
in Dict. 'Barcianu, mai uou dec^tucelU 
doue mai snsn citate, nu se afla Deci 
hodorosu. neci derivatele lai, si, prin 
armare, e de cerUi, numai ona varìatìo- 
ne a formci hodorogu, care se aude aai 
pre totendoDe si care e, forte probiibiìe, 
una onofnatopeiat ce teodea «spreme ^ 
mai bene lucrulu insemoata, cumi 
alta'parte invederédia affirmatÌDnea 
stra espressionea composita, ce se K.^^ 
asià de desu : troncu-hodoroguiam^^^^ 
troncu- hodorogu , vorbcace tronet^^^j.^ 
dorogUf calUdu teu calca troncu-' 
rogUj ca cumu ar fi, schiopu. 

HODOROSIRE, kodorofitu, 
SìlvrQj hodorosu; vedi hodorogu» 

HODOSU,-a, adj., despre animili, 
maculata pre fronte sau pre QXpacu 
una macula de alta colore, caro eapr^- 
ralui de pre corpu io genere :TÌ(rUuì 
do8u, mandi hodosi, vacca hodosa, por^\ 
celli hodosi; ^cn tote aceste-a cov^otolt] 
lipse^ce in Dict. Barcianu, ca miiltsj 
mai Doa do cà tu Dict. Buda, care OQl 
face conuoscuti cu coveutuiu, cea-ce « 
proba, co coventulu nu e neci presieCer- 
pati totoru-a eonnoscutu , necunn.i 
acimu .'noi prin enaìne, co s*»r fi w 
dìndu in veri uou à nghiu d'in ctfce 
Carpati. 

HODROBELÀ, s. f., tnpedlBHtnii 
obstaciilum; Impedlmetit&i »ftrclnae,rti' 
ra utensUia; 1. pedioa, ÃŒD0urcatun,i 
staclu ; 2. sarcine, ca duce oine-Ta 
sene in unacallatoria peotru usa neec*-ì 
sariu; 3. unu totu de utensili; — sìH 
cesta coTentu, cumu ama arretatu ioo^j 
despre malte mai inainto , dq «e 9iÀi 
déco se dice undeva d*in eóce de 
pati. 

fiOGNOGIU, 3. m., vedi hodHogi^ 

HOHOTIKE, hoftotit0rÃŒH, hoho^^ 
hohotitura; vedi hohotu. 

HOHGTU, pl.-f. oAchlnout rM 
gur'a mare : a ride cu hof. 
in hohotu ; hohotulu risu/j laU 

hohoiircrcscu, ?., Mcbrnaarti AtitW 



JUk 



mu 

ìtohoiu; hohotitoriurtóriaf adj. s., oaehln- 
nans, «ncbinno; care AoAo^e^c?, appiè- 
catu a hohotire; hoìiotifu, part. sup. d'in 
hohotire; — slavicu ? déro uu potea ore 
Romà nulu se traga hokotulu forte lìu- 
siora d'iD interiectìonea ho, cu care ri- 
de, ca si ca Aa F 

HOI, interj. de dorere; — doro d'in- 
coce de Carpati nu scimn se se dica un- 
deva. 

HOINA, 8. f., vedi hoinarire, 

HOINARIRE,-QSCtt , v., Talari, er- 
rare) nnffarli a ambii fora capit&niu, a 
perde vér*a, a bate podurile;'-derÌTate: 
hoinariiu, part. sub. subst. din hoinarire: 
hainarUulu celloru fora lucru; —homa- 
riHy-a, adj. a., ragod, ragaboDdo», erro, 
perde-TÓra, vagabundu, bate-podurile; — 
acestu-a in fine d*in hoina, in locutioni 
ca : a ambia hoin'at a appucd hoin'a, 
a se duce hoin^a: —déro hoina de unde ? 

HOINARITU, hoinariu; redi hoina- 
rire, 

HOITU, (si fora h.oitUt si ca eh, 
choUu; vedi not'a de la finitnlu acestei 
tittera), pL-urt, cadarer; cadaveri!, mor- 
tìcina, carne imputila : vuUurii se strin" 
gu la hoitu, unde e hoUu, allérga vuUu- 
rii; hoitulu unui callu , unui bau , unui 
vUeUu; metaforico : numai hoitu vn place 
wme , celloru sensuali ; (compara ung. 
h«lt = mortu). 

HOLÀ, interj., vedi hoìald. 

HOLALÀ (si fora h , okld), interj. 
care espreme clamore, strepita , larma 
tumultuosa, fora idea, cumu e si tumul- 
tuln, forte adesea; de ad : holalairc =. 
olalaire,-e8Cu, v., clamare, tumaltari, 
atreperef roclferarl, ejulaie, a striga, 
sbierà , face larma, strepita tumultuosi], 
si une-ori , a se vaierà , piange , (ve- 
di mai la valle : holeeaire = olecairé); 
haialaitu =: olalaitUf part. sup. subst, 
hoUdaitulu muUimci furiosa, hdihùtulu 
mulieriloru fora motivu; si : holalà u, s. 
m.f larma, strepita, clamore, sbiere- 
tu, etc., clamor, Toolferatlo, Htrcpltui, 
taBnltaa; sub alta forma : hololj, in- 
terj. ce are una espressione de sensu, 
care e : injuriare, batujocurire, rid' re, de- 
ridere^ leuare in risu^ etc.,— de aci, ca si 
d*in holalotUÌ apotutu Romdnulu, pria 



HOL. 



291 



poterea viua a limbei selle, forma: holo- 
loire, V., hóloloitu, part. cumu forma 
Qreculu d'in Attic'a cu poterea de vié- 
tia a limbei selle, in deplen'a splendore 
a florei dramntice comice, d*in interiec- 
tionile selle, ca à XaÀdetc, verbe: akakà - 
Cetv, ò?.oX6Ceiv, ptc, déro nu aci, — (cauta 
«(e apunemu verde celloru ce vreu se faca 
corentele romanesci tote straine), — nu 
acf su de cautatu, si mai pu9inu inco in 
unguresce, verbele romà ne formate d'in 
interìectionile romà ne, ci in limb^a nòs- 
tra de la inceputu peno astadi v uà si 
vegeta; la celle doue essemple date 
holala d*ìn ho-la-la si hololo d*in ho-lo- 
lOy (differenti numai prin vocalea sylla- 
bei : la, lo) , vomu adauge acf inco uau 
essemplu : holeeaire = olecaìrerescu, 
d'in hola, (numai cu unu la, nu cu doui, ca 
holula)^ cu sensu de : ejalare^ lamentarly 
a se pià nge, a se vaierà , a se lamen- 
ta, etc. 

BOLALklBiE.holà laitu, holalà u; vedi 
holald. 

HOLBABE, V., in locu de volhare, 
cumu si : holbatu^ holhura , in locu de 
volbatu, volbura, casi hulpe, in locu de : 
vulpe, prò a locuri; vedi déro volbtxrc z= 
volvare si volvere; volbatu = volvatu si 
vohutu; volbura rz volvura in Dictiona- 
riu. 

HOLCA, 3. f., elamori eourlclamy re* 
cireratlo, tomultas; larma, strepitu, tu- 
multu, (vedi hoìald); derivato : holcaire,- 
(tscu . V., clamare, rocirerarl , ejiilaro, 
tumultuari; a sbierà , vocifera, face lar- 
ma, etc; holeaitu, part. sup, d'in h ilcaìre, 
(vedi si holalaire la holald)\ — d'in 
hold, (vedi Mala) , pria sufiissulu ica : 
Jioliea. apoì scurtatu holca? 

HOLCAIRE, holcuiiu; vedi holca. 

HOLDA, s. f., sei^oiiy frusreH ; semi- 
natura, agru aratu si s^minatu ; — iì%- 
nyQ,te : holdiiiora, s. f., deminutivu d*in 
holda, inse nu dìrectu, ci priu intorme- 
diulu altui deminutivu, a nomo : hol- 
dica, de unde : hddicia = hdd fi'* , si 
de aci : holdiciora, cu mutarea lui e in 
s, hMisìóra; — (compara ung. hoM.) 

HOLDICA, holdkia = holditi'i, hot- 
dicióra, holdisióra, vedi holda, 

HOLEUA, 8, f., (si fora A, olerà ) , iu 



m HOL 

locii d^cholera, carB vedi ia Dictionariu. 

HOLOLO, holùloire; Vf^dì holalà . 

HOLPINA, 8. f., inecalitate, irregu- 
larìtate, ÌDaltime sau aduncìme, de aci: 
holiìinosu adj , inecale, iaecu, siabru 
scabi'osu; d*in gemi. liolpernT 

HOLTECARE si hoUicare, v., vedi 
holteearire. 

HOLTECARTRE si hoìiìcarirerescu, 
V., Tolrere, rolntare j a se inverte, a 
merge invertendu-se, intorcundn-ae; a 
face se mérga, se se misce intorcundu- 
se : hoUicarescu rotde carreloru ; hoUi- 
caresce si uniVa apci; hoUicariau petro- 
nie de pre inaltulu monte; — in locu de 
volHcarire; totusi inse ar fi de preferita 
form*a mai sinopia volticare : voltìcUf 
vóUici. voUka ; se voUìcu, s^ voltici, se 
voUice; voltìcaij voìtìcan, voltìcnssc. vol- 
Uealu : voUicau gratìosu pùrumhrlln; 
voUìcoucercurilfdejocu alle copUUloru, 

HOLTEIAKIA, holkiariu, etc; vedi 
hóUeiu. 

HOLTEIESCE, hoUeiescUy hoUeire; 
vedi holfeiu, 

HOLTEIU, (si fora h, oìidu), s. m., 
adolescens, jDTeoIs ; adt^?^M, adjunsu la 
etate de insoratu, june deinsoratu, fora 
se ixnplice ide'a de celìbatu, de votu de 
celibatu, apprope synonymu cu juue de 
astadi; — derivate : holtdescu,-a^ adj.; 
de hoìieiu : tiute holtacscn, appucaturc 
ìiolteiesci; de aci adv, holteiesce = in 
modu h'jlieiescu : se porla koUciesce; — 
hóUeirercscUf v., a fi hdCeìu. a pertrece 
epoc*a, etatea de hoUeiu; de 3Cf : holteitu 
pari. 8up, subst., hoUeittdu vostru, d'in 
holttUulu loru s^au distinsu in mai multe 
ramuri de adm{nisiratìone;^z\t& (or msk 
ce dau hssicd^ nòstre ca identica in 
sensu cu cea de holtc'm : hoUeriu sihoi- 
teruj care, de certu, e reu scrissn; co-ci e 
derivatu d'in holfeiu cu sufììsulu nriu, 
si prin urmare bone scrìssu uu potè fi 
de catu : ìwlt€ÌarÌH;—cdLÌ\x peotru sensu, 
hólteiariu-lu e unu omu deeisu a remane 
neinsoralu tota viuti'a sea, a vìue celibe; 
èro hoUeiulUt cumu 3*a detìaitu mai susu, 
e unu jun« adj unsu la U iliade insorata 
si vre, cauta a se insorà , si nu i phtce a 
fi celibe; — d'in hoUwriu, derivate : 
hoUeiaria = statu de )aU4,Arm = ce- 



^tì^ 

Ubatu; ìioUeiar e scurii- ^^}' -= celibe' 
viétitt hoteiaresca =. vìétia celibe; 
aci si adv. holtciaresce =. in modn hoU 
tciarescu : a si perir ece holkiarescc ; 
unudpmìuutivu, de sf ììm prea grntiosT 
hoUciarai>iu, ca sf cutuu ar semina a 
pillasiu; hoUciarircrtscu v., u nue_ 
remane in totu cursulu viotiei holiei* 
riu (=. celibe); — catti pentra origini 
lui hoUcìu, care are una progenia^ 
de numerosa si roapectabile in limbi 
nu punemu temei! u pre parentele russi 
holoblaiaii, cc da hoUeiului S2L.n oUùitdì 
DicL Raoul,co-c\ parentele uu are m 
fìru de similitudine cu filiulu. ned 
corpu, neci in suffletu, neci in fon 
neci in fundu; déro neci Dict. Buda 
ne satisface, care ne inderepta la cuUoa; 
prin urmare simtemu redussi la necessi- 
tatea de a sustiué opinionea sì assertio- 
nea nòstra, data la coventulu oUeiu 9Ì 
oltoiu in Dictionariu, cu reserv'a facuta 
la acellu locu. 

HOLTERIA, hoUcrasiu, là oUertscUt 
hoUtrire, holteritu; seà ìhoUeiu, 

HOLTOCARE, sì holtucare, TedKAoT- 
tocarire. 

HOLTOCARIRE, si hoUucarire.^tscm, 
V., Tolrere, volutarej bue lllao rèvol- 
vere; a se intórce, a merge rotindu-se, 
si : a face se se intòrca, se se rotésca;— 
de certu, in locu de voìtocarire, de la 
voUoca, QO\ei\in populariu, trassa d'in 
volbere sau volvere; inse de preferita e 
form'a mai aimpla : voUocarc sau voi 
tu care, 

HOPA, vedi hopu. 

HOPAITIU, si opaHiu, pl.-e, Ineei 
uDla; lampa, luminare a terranului 
mà nu, care consta d'in una lèsta de pa — 
mentu, in care se pune se'.i, se introduci^ 
festilia si sa apprende se ardia si se l a— 
minedie : scditonle de fumine ce h 
cca maimareparte a noptilom dtihi 
uccepu lumin'a de la unu hop\titiu sì 
mai muli: hop-ùtie . — se nu fia ora 
paitiUf in locu de vapaiatiu. prin à i 
mutarea lui va successive in : uà , o» 
si in : facct in locu de : va face? 

HUPINA, 3. f., loci iBlquIUs, a*pi 
rltAs; confractas; locu aspru, tarf acc 
dentata, interruptu de valli percepitL 



^m 



voi' 

I 





HQB > 

à o abrupte coste de monti sau colline; 
— derivalu : hopinosu,-a, adj., uonfra- 
K««ii»i plenu ile hopine; vedi si hopu^ 
df ]'*. certu hopina, care nu e de 

ci a i'eminiua d'in unu adj. /io- 

HOPINOSD,-a. hopinura, adj., vedi 

HOPU, pl.-uri, confractiis, acclUas 

reldecUraa yraeceps, dlfUcaltas, moluD, 

mnu», obitaoalam; locu aspra, riposa, 

iiM, ile; veri-ce greu de ascensu si de- 

1, valle precipite sauinaltime ra- 

piaa si rupo3a; ai in genere: difficultate, 

obstaclu greu de superata, do invinsu, 

lucra greu fòrte de faciitu, etc. : multe 

gì grelle hopuri avemu in acésta CttKe, 

la fiaccare passu unu hopu aprope in- 

libile; cà ie Hopuri de aceste-a at)iu 

u noif cu misellulu se nu pieci 

ytìH hopuri; metaforice : mari su hopu- 

rik de invinsu pre carrà rile gloriei si 

oife onoriloru; — in «ensu subiectìvu : 

iUds, rnUns, oontentfo, lAbor» operA» 

incordare de tote poterile spre a face 

i scapa do cera, mai vertosn, ase 

i '.rin cadere, a se redicil, etc. : cu 

unu singuru hopu nu essi de unde ai 

ctuiutu; cu unu hopu cauta se restornà mu 

toU obst'iclde ce ne stau ìnaìntei de aci 

Oiai mitigata si famìliariu : ai cudutu, 

hiaii, déro hoim si te redica; hopu baia- 

^dlii^ si f., hopa : fa una hopa; hop\ì 

CQpiUi, d*in pulbr.re ; hop*a Ule acoUOf 

^iveno ad; copillulu e de doni anni 

i ineo nu face hopu sau hopa; — celli 

-fl redica ceva forte greu, striga im- 

Sireuna ioti; esaortandu-se : hopu una ! 

hùpu doue! hopu trcìt etc, c3.te nìsurì 

%en spre a redicà , moka ce su prensi a 

ledici; si fora /copi/, o^a,— compara o/^m 

pus, care se dice si in locu de : mare 

jTOOtatè obiectiva si subiectiva, ceamti 

Eodicatu co espreme hopu, vorb'a opu=: 

yan, e, de alta parte, pre une locuri, 

opolare si mai allesu ia sensulu de :e 

vu. ^. de opu; e opu de mare leuarea 

. (vedi opu in Dìctionaciu). 

u._.ilA, 3. f., 1. iu locu de chora, de 

re vedi in Dictionariu; 2. in locu de 

ra = passere^ de care vedi in Glo3- 

'suiu. 



HOK. 



^88 



HORAIRE, horaitu, horaitura; vedi ; 
foraire, foraitu , /oraiiura, si sforai" 
rCj etc. 

HORAITIA, 3. f., culle, strata prin- 
tre casele unni satu : a ambia pre ho- 
raitte; — nu scìmu se se fia disau sau 
se se dica undeva d'ìu :óce de Carpati. 

HORBOTA, 8. f., parte de albiture 
alle femineloru, albiture dentate, cosate 
cu denti ; — horboiista, muliere ce scie 
lucra horhotCy^QM care vende horiote. 

HORCA, 3. f,, in locu de hirca; inse 
d'in form'a horcu esse : v. horcaire, (déro 
aìhircaire)f sterterc, roncIj(8ure>ahi- 
rif sau birri d*in Itircat d'in tóst*a capu- 
lui : ciimu horr.aiescu copillii ! dèrohor- 
caiescu nesufferitu cà ti-va betivi ador- 
miti; horcaritoriu z:zhircaÃŒtoriUf-af adj. 
s., care horcaie sau hircaie, (ae se observe 
bene , co aceste vorbe si mai tote in 
iire, au si formele verbali de conjuga- 
tione simple cu multu mai desude cà tu 
formele incarcate); horcaitu = hircai» 
tu,-a, part. sup. subst. ; horeaitura = 
hircuitura, s. f.; actione si effectu de 
horcaire hircairc : horcaiturele vostre 
nu ne lassa se dormimu; — horcaire si 
hircaWe su identice, cumu identica e 
hor(^a cu hlrc^a; d'in horca si hirca au 
puUuUatu coveutele : horcaire^ hircai- 
rc, etc, precumu si altele ce aiDn indi- 
cata sì avemu inco se indicà mu: e déro 
de mare importantia a enuntià una i- 
doa asupr'a coventului hhca; Dict. de 
B*Àd^x si celli ce Tau copiata, n'au fa- 
cutu do catu de la hirca si horca se tra- 
mi tta la bubcrca; ca si cumu acelle co- 
vente ara fì identice cu acestu-a si la 
forma si in sensu; inse hirca, c9.tu ce- 
rala de pamentu , e departe de baher» 
ca; cumu déro hirc'a s*tt facutu ingur'a 
poporului baherca? prin una magica 
ponte , pria vivacea imaginatione a 
trausfiguratu hirc'a, (ce ellu scie co nu 
e, in realitate, de cà tu unti iéita de capu 
fora creieri, ca hirc^a sau tést'a capu- 
lui u?m morlu)^ — in bub'a apro^ye ca* 
davtru; deci hirca, ca tésia a capului, 
are se se esplico, se nespuna de uude e: 
de la hiriirez=hirriret sona ce esse d'in 
test\t capului, adeco : d'in hiriu se nasce 
unu adj. hiricura, = relativa la hirOtu 



IM 



HOT. 



si la C6 hirie: apoiabbreviatu : hircuro, 
de unde f. hirca^ leuatu ca subst., cu sen- 
sulu de : ceva unde hirie, adeco tóst'a 
capuliii; ~~ sfl adaiigemu totu alti nati 
si nepoti ai hircei sau Jioreei, cumu : 
horcotu=Jwrcaire, s.; horcafirerescu ,r., 
horcotitu, part. sup., horcotitura, eto. 

HORCAIEE, horcaitoriu horcaitu, 
h<rrcaitura, horcotire. horcotu, etc, vedi 
horca. 

HORHOTIRE. horhotitoriil, horkotitu, 
hofhntUnra, horhotu: vedi hohoiire, 

HORIRE, V., 1. in loca de chorirer 
escu, a canta de chora; a canta lulìp, 
nani, a cauti copìlliloru se dorma, si 
de acL, in genere : a cantd cu una 
monotonia ce addorme; 2. in loca de cho- 
rire, inse cu sensu de : a piange, a se 
vaierà , a nome, a se boci, cumu bocescu 
mulierile pre mortiì Marti siraini; — 
derivati! : horitoriu =i chorUoriu,-tória. 
adj. 8.; horitu =i choritu , part. sup.; 
horìtura =z chorilura; s. f., actioné si 
effectu de horire sau chorire. 

HORITORIU, horitu, horitura; vedi 
horire, 

nORNARIU, homu, in locu de : fot- 
nariu, fornu. cari vedi in Dictiouariu. 

HORTOPA, si huriopa. (si fora h : 
orlopn, urtopa; inse ren, cumu avemu 
se vedemu)f s. f., rorat^o, rortex, ^ur- 
^68; gaura mare si profonda, piena sau 
DU de apa; inse sì : oclu, vortice de apa 
tare profundu : amu daiu intruna fior- 
topa, de Wide cu greu vornu essi; — 
ìwrtopa e in locu de vortopa, trassu d'in 
acea-asi radice cu vortice = Tortex. 

HOSPA, 8. f, glDotft, rolUoalos, si- 
llqQAi Tftglnolat TOlrala, pelllcuU; ce 
int'asciora granutìele cerealiloru sau bac- 
cele , fructele leguminoseloru , asià : 
hospa de faseole, hospc de bacce de stru- 
gurit hos/e de cépa; — hosposur^, adj , 
plenu de hospe; — nu scimii se se dica 
undeva d'incóce de Carpati. 

HOSPOSD,-'', adj., vedi hospa. 

HOSPODARIA, hospodarnc, hospo- 
dariu, etc,; vedi gospvdaria, gospoda- 
tire, gospodariu. 

HOT ARI RE, ìèotorisiu, hotoritn, vedi 
hotaru, 

HOTAiiU. pl.-«, finii, teratiias, U- 




HOT. 

mes, ftfer, terrltortom; margine, fine, 
termina allu unni loou; locu, copreosu, 
territoriu , agra : hotarde und UÂ¥re, 
linci wiosie, unni judeeiu; aintrà in ho- 
tareìe altoru-a; hotaru a puSH Domne- 
dieu fia'Carui lucru; a trece preste Ad- 
taru pre cineva; inse ; a treee tingttru 
preste hotaru sau preste hotart afora 
sau in intru de tèrra; — hotare .te dicm 
si semnele ce marginescu unu coprenÈu 
de locu : a pune hotare mo^iei, a 
hotarelc mosiei; derivate : hotariref- 
V., 1. Umltaref terralDare , a naat; 
limitA, pune hotare sau hotaru : se 
tarimu mosiele nostre; in specie, arce 
prohiberei retloere, contlnereia opprf, 
a contine, margini, infrena, etc, 2. pr«- 
ponere, oonsltlum caperei Bt«taer«i de- 
cernere, a decide, decerne, regulà , or- 
dina, etc. : principele hotaresce relation 
nile proprief"rìloru cu dacasii; cone^ 
liulu adminiatratìvu a hotaritu se obU§e 
pretoti functionarii a veni, in ore fiste, 
la offidele loru; in genere a decide, re- 
solve, etc: a hotart^ a se hotari ae piece; 
s^au hotaritu ioti se fuga de acollo; stau 
pre cogite $i nu sciu la ce se se kokt' 
résca; hotaresce-te una data a te pune 
pre lueru si a lucra cu à nima; 3. «ea- 
teiitUm iloere, jadtoare « dlrtnereia 
pronuntìd sontentia, a decide una lite : 
asid hotarisse judeciulu de diosu, alt 
mente hotari judeciulu de msu^ etc^; 
hotariioriurtoria^SLÃ '}. s., careAOi 
sententia hotaritória. coventu 
riUy passu hotariforiu, doue òataiie h(h 
taritorie ; h*jtariturfi, part, sup 
processe hotar ite pre di^ mosiele h 
si celle nfhotarùe; e hotaritu a 
nu su inco hotariti; cxstioni de 
astadi; — hotarisiu.-a. adj., relativn 
hotaru, si in specie : oontermUat^ ftal 
ilmafl» vecinu, confine, conterminu; - 
hatarnicu, s. m., aprlmenaor» care 
redici planurì de fundurifi'^^tmii 
de aci : hottArnicia, a) arte, maie 
hotarnicu;^] actu essecutatu pria 
maiestrfa: plana defundu, 6tc;— 
nicirercscUf v., a delimiti, a WHì 
operationile cerate de hotarnicVa ui=i 
fundu; deacl: hotarnicilurci, part s^b 
d'in hotarnicire : fumiurt hotamicU^r^ 






J^K 







HBA 

èdie inóù de kota^nicUu. (Compara Ung. 
bAUr, care inse se pare $traiuu si in 
liab'a nngurésoa). 

nnTTT;:sCE, hotiesai, hotia, Mi- 
rr, i hotiu, 

U'JiiL,-a,8ipers., far, latro, praedOf 

plmla; fnru, care si face uua iBcyseria 

dìu furtu : predatoriu, latrone, depreda- 

Urìa, d^spoliatoriìi, si adesea, tortura- 

toriu si Oticisoriu allu oelloru dospoliati; 

— derivate : hotisiorurat adj. s., demi* 

BiUirxi dMn hotiu, hotiescura^ adj., rela- 

i ?iOtiu : crudimi hotiesci, fapta 

I,- hotUscCj adv., in modu ìiotmcu: 

'5 «? in^rorfMce prin mai multe 

^^otiosu.'Q, adj., applecatu la hotia: 

'ia, 3. f., statu, cnrnu sifapta de 

. hotifilo ìoru de asta nùpte; — ho- 

.SCT4. V., furari, latròttlnurl, prac- 

& fard, a essercitd messerf'a de 

a face pre hotiu : a preda, de- 

, despolià prealtii.a violi persone 

l'rietati : de multu hotiesce incesta 

â– le hoti; acestu omu a hotitti tota 

.^tia; — hotiturct. part. siip. subst. 

' 'tire 1 lucruri holite ; alktjuyidu 

mpuiu de hotiiu; — Dict. Buda 

u'inea hotitdui in hnAtÃŒHZ^oste (?). 

-VilAf s. m , vedi crama, 

tìRAM\J=:chramu, s. a].,anniversa- 

'ea patronalui, sà atulu patroau alln u- 

aai baserica, cumu si : patronatulu, pa- 

I^focininlu ensiisì : baseriea cu hramtUu 

*i^ntului AfUoniu; meircpoli*a d'in Bu- 

^resu are hramulu sà ntiloru Impera- 

^ori Constontinu si Helena; — veohiu 

*iavicu? 

HKANA, (dupo locuri si : harana, a- 

U»K3t, ranii), S. f., aUmentafn, nutrìmeu- 

K§m, vlctos: Qutrimentu=ce se manca, 

tìl'acedi tìne omulu (si alte animali) vió- 

Ki*a, potdrile, (multi Romà ni ia locu de 

f" nn couiìosca de cktn viptu-=-victu 

. .nj=ce serve la viéiia) : fora hra- 

^ a bona nu e 8anUate bona; lipsiii de 

Puana suf^/iciente $i substaniiale. óme- 

ii lungescUt depcru.macrescusiperdu 

toiu poierile; hrana suhstaniialc , 

ana fora succu si substantia: hran'a 

•«Je ià a diuQf hran'a de tote dUlele; hra- 

a copUlului differi'j Ì7i calUatik selle 

kin cantUatea sea, de a ontului desvol' 



girti 

iatu; metaforlce : hran^a sufflttuiui, hra- 
n*a tHeniei ; invetiatura e Urania v*en- 
tei; — derivate : /irana^m,- fi, adj. 3., 
^ulosn», mancatiosu, forte mancatiosu, 
nesaturatu. spartu, etc., de acf a. f. reale, 
kranicia si hraniiia, specìa de pianta, 
(sjerm. pfelTerkraut £)i gartonkresHo); — 
hranirc{cu variautile indicate :/iM?otiir e; 
uratiire, ranirej.'escti, v.,Alere, nutrirei 
a dà hrann, a antri, si a se hrani, a leuà , 
introduca in sene hrana : ouilesc hra* 
nescu numai cu èrba: emulai nu ad' 
jungn la hranilu numai erhcle; — de 
aci ; hranitoriu^-tóna^ adj. 9., care 
hranesce, si : caro are potere de a Urani ; 
piante hranitdrie, beuiura pucìnn hra- 
nitória; — hranitu.^a, part. sup. subst. 
d'in Itranire : vite bene hranite, nutre» 
tiu de hranitu vitele; — de unde ? co-ci 
russ. branltl nu esplica neci in intel- 
lessu, neci informa coventulu rom./tra- 
nOf care e subst., èro in russesce nu es- 
siste assemine subst. d'in vorb. russ. 
hranItT , si apoi vorbulu onsusi nu are 
intellesulu coventului romà nescu, ci ìq- 
BÓmna ; a padi, a obse-rvdt etc, neci de 
camu inse : a nutri, a brani, 

HRANACIU, kranire. hrfAnitiat hra- 
nitoriu, hranitu: vedi hrana, 

HKAPIBE, hrapitoriu , hrapitu; in 
locu de : rapire, rapif^riu. rnr-if-.' ari 
vedi in Dictionariu. 

HREDU, 3,m.t oremliinif ramale ari- 
dnm; lemnu, buccata, ramu de lomna, 
smicella, etc, tote uscate si buue de 
orsù; — derivata : hreduiiu, a. m-, pl.-c, 
deraiùutivu d'in hredu; — ae on fia óre 
hredu in locu de haredu, cu h adaiissu 
in locu de ure(Zt4=:arldQm, ueutru d'in 
arE(lai»«-a«-oiii=zusca/n f 

HREDUTIU.s. m., vedi hredu, 

HREMERE. hremitu, etc, in locu de : 
fremere, fremita^ etc., cari vedi in Dic- 
tionariu. 

HRIAND, s. m., (pre alte locuri : 
hereanu^ reanu, etc), 1. raphanns, re- 
dussu in : rahanu, raanu, reanu^ (vedi 
raphimu in Dictionariu); 2. alta pianta, 
sau sì alte piante analoge : nastartlum; 
ooohlparUarnioraoeapirmoracea rustica. 

ilRIBA, s., vedi hiriba. 

UUISCA, (cu 5 aspru siueratu, si in 



\ 



296 



HtJH- 



proDUQtie locali inco : hiriskaj ì^eriscar 
harisra, etc). specia de granii negru. 

HRISOVU, Hristos; etc., scrisse reu 
in locu de : chrisovu^ san si mai bene : 
chrtjsobulu .* Christos, si mai bene : 
Christu vedi ìa Dictiooariu. 

HROPOTIKE.-esctt, v., Bln^nltlrc , 
Atthelare) hlrrlre, ronchlzaro; a snfflà . 
greu si cu stridóre; derivatu : kropoti' 
<«,-<i, part. sup.; déro form'a cea mai 
de insemnatu e subst. hropotu , piar. 
kropotCf slnETultuà , hlrritus, hiriitUt etc; 
— coTentu aprope oeauditu din cócede 
Carpati, 

HROPOTITU, hropotu; vedi hropotire. 

HKUBA, si hrupa, (pre a locuri : hu- 
ruha sati hurUpa. si fora h : uruba, u- 
fMpa), 9. f., HnbterADeum, ?arzuHt!am; in 
genere, gropa sapata in pameatu, mai 
allessa pentru coaservatione de rinurì 
in mare cantìtate : multe hrupe cu multe 
buti si buionie de virtù; betiviloru place 
a bee, vér^a pre mari caldure, in hrupe; 
hrupde servu inse la sopatu de lutu de 
arena, si alide in usulu tdificaiionei de 
case; in specie, casa strimpta, intunere- 
cosa sì nespusu de umida sì sordida, 
mai allessa :bordeiu, jijaura in pamentu 
peutru repausulu fi.ntiei omenesci mi- 
sera; — probabile, co hurupa^ e form'a 
cea mai bene pastrata, inse cu h super- 
fluu, in form'a : uru/;a , care s*ar esplica 
d*in romprro cu oh: ohrupay orrupa,ur- 
rupa, ca si huruire d*in urruere = or- 
ruere ^ ohruer€;—se potè inse ca A in 
hrupn, se fia numai adaassn, ca in hra- 
pirtzzzrapire, atunci inse hrupa ar potè 
perdendu h, remane rupa^ si ri se con- 
fonde cu rupe^. (Compara si germ. i^rabe). 

HRUPA, s. f., Tedi hruba. 

HD» interiectione, vedi hui. 

HUDà si hudra, s.f., f«raraen, aper- 
Ur«i dischisura. gaura, canale; — de- 
miuutivu hiiditia si hudutia : — se nu 
fia huda in loca de hoda = 636^1 loca 
deschisu, calle? 

HUDITIA, hudutia, s. f., vedi huda, 

HUETC, 9. m., vedi Ami si huir^^. 

HCHUREZU, s. m., strU, bub©, o- 
1«U, «pecift de striga; — nu d'in germ. 
DhDf ci d'iu hu repetitu pria onomato- 
peia, oa ai uìtda à 'ìn olnUre = urlare. 



HUL 

HUI, interj., adanssa d*in hu cu v 
se applica, in sensu restrìnsu. numai la 
allungarla cà niloru : hu, potata ! hu. 
siérla ! hu do ad . putori de animali; 
fora h inse accepe sensula vocatwu, de 
vocare, de chiamare a coiva de diparte: 
fi/ frati: u! voi rateciii; cnmu si sen- 



sulu de dorere , 
ce importunu ! 



de neplacere , etc. 



ìzhm 

i 



4 / ce amaru ! ^ u! 
cumu me tormenta ! — se venlmu la hm, 
care espreme : a) ca si lat. hai, mirare» 
stupore; b) impatìentia : hui! mai omt- 
rcndu; e) allungare, in genere, a OBoi 
ceva importunu; in specie, allungar* a 
bestieloru, mai vertosu a porcilora:M 
de^ poreellu ! hui de, fienile brute; 
acestu d*ÃŒD orma intellesau se ap] 
psclamatioaei hui, cumu se ve<le, 
corroborativa : de , care devine 
cumu : huidé, huidii, (fòrte probabilein' 
locu de : hui-de^u =: hui-d^hu ^ hm- 
de-ho^hui-de-óf co-ci se dice si : huidd] 
si asià corroboratu, mai vertosu infoi 
huidu. se applica a allunga nu noi 
bestiele, porcii, ci si 6meni ini 
impudenti, imporiunit etc. : huidu !\ 
ritosi; huidù ! muliere nerossinaia , 
esclamationea huidù, — mai malto 
cà tu hui, — e nu numai simpli de 
lungare, ci si de batujocura, opprobi 
cu cari se persecuta, pre strate, nnuui 
odiosu san infame, ignomiosu; indaU 
avemu se vodemu, apoi co, pria int 
mediuln unuiverbu, esclamatìoueaAi 
devine unu subst. d'in celle mai eaarf 
si terribili pentru miselli; asià , ca v« 
d'in esclamatlonile in cestione, aveniii: 
1. d*iu hui : huirerescu.(ooQL fr-h«er); 
ayeUmAre, rocarey appellare, stbtUr^ 
a strigi , chiami simplu ómeni laa 
bestie cu voce, cu siueru, etc. : Awrii 
ifocii perduti, huira si selbtle nominde 
ac^sioru socii; in desertu pastcrii Aiftfv 
cà nii: h) boare, sonare» resoBarVsaNtU^ 
resouà , siueri : huiescu siratelt de 'caék 
muìtimei; huieau paduriU de 
violente; huira vallile de huecint 
riloru; e) slbUIs expellere» depellH 
siueratura a allunga, afacesemérgai 
se fnga bestie, mai allessa porci :iff 
sertu hmesci porcii, co nu se tiitt 
huimu si gcdline si alte passeri; d) 



HOT. 

18 éxpl«4«rét «xp«ller«9 depellere, 
itIcH» perfieqnl, lo «UqneiB cUmare, 

illongà pre cineva cu siuerature, a lu 
ijocorl, etc : a hul pre unu inseUa- 
m toti huescu pre blastetnatulu de 
mpma^tariu; — derivate d*in verbalu 
htirc r huitu. part. snp. subst. axplABns; 
^ImmuTf cADTlcIpn : ammagitorii huiti 
à ù wuiUime, huìMu muUimei urmédia 
prt emmagitori: huiiura, s. f., actione 
si actu d'in hmre : huiiurele ntuUimei, 
ìmtur^a vallai, huitureìe montiìoru ca* 
ti etc; — 2. d'in huidu : kuidwrer 
fww. (inse forte desa si cu forme 3im- 
ple : huiduiu sau huiduu. kuidui, hui- 
im, etc.), a) despre bestie, espellere, 
d*«p»ll«re, a allnn^à , a face se fuga: 
hvidui porcii. gaìlinde; b) despre per- 
sone, a) in sensii mitì|?atu,ca si celhi de 
Lb a) : nu ti huidui amicut nu huiduiti 
bietii nevóliosi}^) s\h\\\8 explodere, 
^â– Tlrfls et opprobrilB Insectarl. a al- 
lunga CU siuerature, a batujocuri, pre | 
ftrata. in publicn: a huìdtd acforii ce 
*: nu joeatu reu joculu; nu huiduiti pre 
oni; — derivate d'in huiduire : 
fihiìauitùriurfMa, adj, s., care huidve : 
HoHi ceJloruhoni;7iuiduitU'a: part. 
snbst. ; cdli huiduiti nu sciu pre 
se appuce si unde se se asconda: 
huiduitulu puhìictdui nu potu scapa 
Iti; cu huiduite dede afora pre im- 
lori; — huiduitura 8. f., actione si 
ita de huiduire : poti scapa dchw- 
'€?€ puhìicului? — in fine : huidu 
(de 8i d'in acea-asi origine, differitu de 
esclani. Aufc2f4),s. m., clamorioonrlrlnnif 
•ipUftlo : in huiduiu totoru-a, cu huidu 
9€cssrra d'in retate pre ammagitoriu: 
d*in huì. cu insemnare de : susu, in- 
avemu, prin huitu de la huirCj si 
ivatele : huitiu, m., si f., huitìa, (con- 
: hutiUf hutia)^ osclUomy oscilla- 
vftclUatlo, missicare in msu sì 
tu, saltare, oscillare, bilanciare, etc. : 
hoi^tulu hutiu; a dà copillii hu- 
sau hutia; se dau si Ómenii mari 
san hiétia; sì cu scnsu obiectivu 
llu, bilanciatoriu, instrumentu 
ììlare, de bilanciare : puneti-ve, 
[), in huiiu sau in huiia, se ve dà mu 
[«ci in hiUiu, in AuMflÉdU^ * hutiare^ 



Htm. 



29T 



(cu forme simple : hutiu, huii^ hutia)^ 
V,, osollUre, a oscilla, bilancia, le- 
ganà , etc. — at&te-a si celle disse in 
cftti-vaalti articli ai Glossariolui, punu, 
credemu, in depiena lumina importan- 
ti'a intoriectìoniloru romà ne , ce inco 
voru unii a ni le rapi si impanonà lim- 
bilestraìne cu densele. 

HCIDQ, huiduire. huiduitoriu, Ami- 
d'iitu, huiduitura^ huire, huitu. huUura^ 
h dittare, huitia, huiti90, etc.; vedi hui. 

HULA,S. f., Tttnperatlo, reprfiheo8lO| 
obtrectatlOf detreotatlo, cttlumuU» ma* 
ledlctlo, blasi>h«mia; 1. defaimare, im- 
putare, mustrare; 2. detrectatione, in- 
diosare, innegrire, calumnia;3. blasphe- 
mìa, blaspbemiu, blastemu contra Dora- 
nedieu si celle divine, maledictione;— 
derivate: hulirercscu, v., vituperare , 
obtreetare» maledloere, a*defaimà de- 
trectd, calunnie, blasfema;— /wZt^oriu»* 
tórta, adj., care hulesce; huUtu^a, part. 
sup. subst. d*in hulire; hulitura, s, f, 
actione si effectu de hulire; slnv. baia. 

HULIRE, hulitoriu, hulitu^ hulitura; 
vedi hulà . 

HULMUIRErCsctt, v., Tedi hulmu, 

HULMU, 8. ra., Btrnes , eong<^rl6B, 
cumnlns, aeerTQs; mare grumuru, cu- 
mulu, struia; — hidmetìu. b. m., pl.-«, 
demin. d'in hulfnui—hulmuir€re3cu,7,^ 
a face hulmu, a accumula ; — potè co 
hnìmu e corruptu d'in culmu^ sì acestu-a 
in locu de cumulu, 

HDLMUTIU, 3. m., vedi hulmu. 

HULUIRE,-effC«, v., vedi uluire sau 
ulluire, 

HUMA, humaria^ humariu, humosu; 
vedi in Dictìonariu : urna, umariaf t4- 
mariu. umosu. 

HDNTIDPDTU, s.m,, nequan, ne* 
poK, KOfllestna; blastematu, misellu, sce- 
lestu; — nu scimu se se dica undeva 
d'incóce de Carpati. ( Compara germ. 
hundnfott). 

HUPAIRE, si hcpaire^-escu, v.. sa- 
ure, exsUIre* saltare^ exanltareiasarf, 
salta; hupaitoriurtória, adj. s., caraAtt- 
paie; hupaifn, part. s.; hupaitura. s* f., 
actione si actu à e^hupaire; vedi sì hopu, 

HURDDCARE, v., strepere; a face 
strepitu; hurducatUt part. s.; hurduca- 



m UB. 

turùy a. f., actione si effectu de hurdU' 
care; — coventulu pare recommendabile 
prìn form'a sea simpla : hurducu, hur- 
duci, hurduea, se hurduee, hurducaiu etc. 

HUBDUCÀTU, hurducutura; vedi 
hwrducare. 

HUlU)UZEn, 8. m., rndeDBi Tuae 
grossa; — coventu neconnoscutu din 
cóce de Carpati. (Compara ung.hord«id 
=: portatorìu). 

nUBLUIBEf-e^eu, v., vedi urluire, 

HUBLUPU, s. m., £ructa vitìatu prìn 
caldura escessìva;— nu scimu se se dica 
undnva din cóce de Carpati. 

HDBUBA, 8. f., vedi hruba. 

HUBUIBE , (se conjuga huruiu si 
huruescu), v., confrlngrere f frafforem 
edere; a di sau ave sonulu unui ce ce 
cade ai se sférma ; huruitUt part. sap., 
huruUtira, s. f., actione si effecta allu 
actionei de huruire; — si formele : huru 
-^huroy se audu desu cu sensu de : mi- 
seare cu fragore^ (si fora h : uru — ura^ 
ca sì : uruire, eie. pre Idnga huruire); 
de aof potè verbulu : hwruirCy déco nu 
e redussu d'in óbruire = obruere. 

HUBD, vedi huruire, 

HUSÀBESCE, adv., d'in husarescur 
a, adj,, de husariu, relativu la husariu; 
èro husariu, s. m., (fr. hassardy germ. 
hnsar, ung.. hasiér), specia de callariu 



_ lAC. 

militariu, callariu ungurescu, servitoiiia 
publicu sau privatu imbracatu husaresce, 
(Probabile formatu d'in usiariu). 

HUSÀ.BESCU, husanu; ve4i husor 
resce, 

HUTBnPIBEr'^Ctt, v., vedi huMre. 

HUTUPIBEre^cu, v., ntmU avldA e- 
dere, vorare; a manca cu mare avidi- 
tate, a manca ca porculu sau ca lapula; 
a YOxità eyoTÌ;—hutupitoriu,~iória, adj. 
s.f fSAxehuiupeseetJmtupiturci. part. snp. 
subst. d'in hutupire; hut%^Uura, s. f., 
actione sì effectu de hutupire. 

HUTUPITOBIU, hutupitu, hutupi- 
tura; vedi hutupire, 

NB. De observatu : 1. tote, mai tote 
co ventole de la acé&ta littera.À, in Glos- 
sahu, se audu, ba se si scriuu de multi, 
fora initialea h : hapu = apu, hoitu = 
oitti; 2. multi scriuu — si se vede co si 
pronuatia, h in locu de eh, cu totola 
differitu de h in valorea vocale : Atr^- 
nia, hirotonire, Hristos. etc. in locu de : 
chirotonia^ cMrotonirey Ghristos, cea ce 
nu e de cà tu causa de confusione a lim- 
bei; 3. reu si fora regula se scriu cu h 
initiale ce ceru : a) in locu de h nnu v : 
holbare, holtieariret hortopa, in loca de: 
volhare, volticarire, vortopa; b) in loca 
de h unu f: hirida, hica, hiru, etc. ia 
locu de : firida, fica, firu. 



lÀ, scrissu reu dupo pronuntia stri- 
cata, 1. in locu de : ea sau ella, f. d*in 
ellu, (vedi ellu in Dictìonariu); 2. in 
locu de tèa d'in leuare, si mai bene : liéua\ 
cumu si : liéuu, liéui, (vedi leuare in 
Dictionarìu). 

lÀBANGin, (pron. iabangiu), s. m., 
vedi haimanà , 

IABBASIU,-a. adj. s., 1. albu do pèni 
la una parte a corpului, in specie, callu 
albu la coda : callu iabrasiu; 2. deo- 



chiatu, totu de callu : omcnd&ue epele st^ 
iabraalì; 3. hyhridu^-a : mulii su %à bras%9 
turccsca inse mai de totu essitu d'in usu* 

1 lACA, scrissu reu dupo rea pronan-^ 
tia, in locu.de correctulu : ecco; vedi 
ecco in Dictionarìu. 

2 lÀCA, (pronuntia taed), a. f.« 

1. ^ncà , pi. incalle, giiUern mulierescu; 

2. jacrt, mamma, matre. 

lACHNlA si iacnia, s. f., fertura sa0 
coptura de legume cu buccatelle de carne 



Il de pesce : iachnia de pe^ee;— tar- 
!«sea, io loculti caraì-a a intratn germ. 
Ufemaohtr corniptu in : angemachtu sì 
gemcchtu, totu asià de ren ca si cellu 

vlA, s. f., vedi iachnia, 

Kni/A, 8. F., reu scrisan dopo rea pro- 
zia, in locu de : éda, pi. ede. 
ÀDESIU, s. m., pi. -fi. preosóre, re- 
maan : a se prende iadesiu cu cineva: — 
tnrcescu, inse mai de totu essitu d*in 
Q8u; In celle mai multe locnri au cursu 
romà o. prensore, prensu, remasu. 

lÀDNICESCE, adv., d*ÌD iadnkescu, 
ti, adj., de iadu, relativo la iadu, (vedi 
ìodu in Dictionaria), covente reu for- 
—*•' if> bietii paraclosiari, sì cu totulu 
;ce limbei Rom^nului. 
UNLCESCUra, adj., vedi iadni- 

'tAGHEHTJ, 3. m., venatoriu; germ. 
fT, ^cumu essiliatu d'ia limba. 

V, s. f., praedni depraedAtlo $ 

-■\ specie, prèda bellica: a da ia* 

te. in gradina; — turce8cu,acumu 

d'in liraba. 

. ^.ì H i CIARIA, si ieniceria, s. f., statu, 

I cantate, natura si fapta de ianiciariu; — 

f 'tu si ieniceriu. s. m., railitarìn 

iin corpnlu de garda allu sulta- 

Mlui, pre cari, pentru barbarica, crudi- 

oea si desfranata licentia a acestoru ó- 

i&eni enaasi snltanulu se vedù uevo- 

HIq a distruge peno la unulu; metafo- 

rice:iomc*aWu,-o,veri-ce omu barbaru, 

crudu, despotu, tyrannu, desfrenatu in 

f4»8Ìoiùle selle; — derivata : ianiacia- 

«»CB sau leniccrcscMj-a, adj., relativu la 



CIARITT, ianiciarescu; vedi »a- 




Pà , iara, iarasip t'ó^&a, tarna, ias- 
«fl. Mwma, reu scrisseduporMrpronun- 
tia , in locu de correctele : èpa, èro . 
«■«1. irla, téma, ésta^ agiasmajC^rì ve- 
di in Diclionariu; — agiasma trace sì pria 
edi a forma : aiasma peno la ias- 
inse sub acésta forma, l'asma, are 
wnsulu de : spectru fartasma, noi- 
de ad : fieniia{=.OTù\\ sau femina, 
ai alles9n femina) forte macra, ca 
ar fì numai osse si pelle etc. 



lÀSPE, (mai pucinu bene : icapu), ai 
j'tspe, jas^u, (form'a cu e finale m. f., 
èro cea cu u numai m.), Jaspl»» (ra'3m<;, 
fr. jiispe); speda de pétra, de silice cu 
colore forte varia. 

lASMA. s. f., vedi articlulu iapa. 

lASMINU, 8, m., vedi ia^umia. 

lASPU. 8. m., vedi iaspe. 

lASUMTA si iasomia, 8. f., gesmi- 
num» (fr. Jasmln); specia de arbusti!, — 
si : iasmnu sau jasminu^ m., dupo fr, 
Jiismiu ; inse de preferitu e form*a Ut. 
grsmmu =: s^eBmlnuni* 

lATA, adv., reu scrissu dupu rea pro- 
nuntia, in locu de : éta, correctu : ècco, 

lATACU. pl.-e, letA, zetecnUr cubl- 
cnlom , eonolave; camera de donnrtu , 
camera pentru aceatu scopu de totu mica 
si secreta, mai allessu inclavata in mnru, 
e ibiclu, conclave; — turcesculu iatacu, 
n'are locu in limVa romà na. 

IATAGANI!, pl.-«, aolnaees; spocia 
de spata tnrcésca scurta sì lata; — tur^ 
cescu. 

lAURTU, 8. m.,lapte prensu, coglatu, 
lac coi^olatam; — tnrcescu,8Ì pare a 
ssmantiné prin pastoriì cari lu prepara 
si lu vendu. 

lAVASIA, si ievasid, s. f., ferru ce se 
pane in nasu, mai allessu la calli; me- 
tiif. unulu pune iavasiau'a ct4iva=p\ine 
capestrulu; — turcescu , romanesca cu- 
rata capestru, 

lAZERU, si iexeru, pl-e, UeiiS) In- 
ccma, ata^oam, paUs; lacu intensu, tacu 
cu pesce; — slavicu ? 

TAZU t 3. m.. oanalls » a|?;er , moles; 
1. canale de mòra; 2. astupatura si in- 
cludere, marginire a uneì apa : mól€t 
aggere, argine. 

TBANCA, 3. f., straiu ce se pune pre 
spinarea callului sub sèlla. 

IBOSTARETnj,-a, adj. s., vedi ihov- 
nicu. 

IBOVNICn,-a, adj. s. , omlona,-», »• 
maslaiaf-n» amans; amante, faroritu.-n; 
—cu acellu-asi intellessu si ibostaretiu; 
inse tote cadute cu totulu in desuetu- 
dine. 

IBRICELU, pl.-e, vedi ibricu. 

IBIilCU, pl.-c. vasu de apa de spel- 
latu san de fertu : ìbrieu de spellatù; i* 



M 



aoe 



IDE 



bricude cafea. th tfteiai — turcescu;— 
demìnut. ibriceUu. 

IBRISIMU si ibrisinu, pL-c. metasse 
torsa, tortu de melasse; — turcesca. 

ICNELÃ . B, f., vedi icnire, 

ICNIKE. si ifjnire reseti, v., romltu- 
rlro« rmtarc, nrnoUrl; a veni se voma, 
s eractà , niotd; derivata : icniiorÌH ^= 
igniioriu stórta, adj.s., care icnesce; — 
icnitu = ignìtu,-a , part. sup. subst. : 
ìmccatde tcnite , icnitulu de vomere; — 
imiiura = ignitura, s. f., actione si ef- 
fectn de icnire : icniiMre. de vomitu 
forte violente: form'a tenitura suppleoe- 
Bce forte bene form'a icn^la, care e de 
reprobatn; —óre nu d'in igne = IgnUt 

ICNITORID = ignitoriu, ìcnitu = 
ignitu, icnìtura^=iignitura: vedi icnire, 

ICONA, 8. f., vedi acestu coveatu in 
Dictìonariu, ìnse se se adaaga ìaco : ì- 
eonaressa , s. f. , fezniaa a iconarivlui^ 
sau care siagnra pentru sene vende t- 
eone; iconitia, s, f., demiuutivu d'in i- 
cona. 

ICONARESSÃ , ieonitia, rodi icona. 

ICONOMA, iconomia. iconomicu, ico* 
nomìrey iconomitu, iconomu; vedi in Dic- 
tìonariu formele mai dfì preforitu : eco- 
noma, economiay ecotwmicti, economire, 
economitu, economu ; — èro : i^ionomi- 
eesce, iconomisìre, iconomisiiu, etc. sunt 
siincarcate;— ico»atrticofiu,-u, adj., cor- 
rectu : economicosu. cere si precisionea 
de differentia de ìntellessulu intre den- 
sulu si economicu, 

ICBE, s. f. pi., plaotom ora; oua de 
pesce, — cumu se dica pre multe locuri, 
si e, de certu, de preferìtu strainulni 
iere. 

IDR4., idraiaiu, idratu^ idraulicOy i- 
draulicu; vedi in Dictionariu : hydra, 
hydratatn, hydrcUu, hydratdica, hydrau'^ 
liòu* 

IDROCEFALU» idrotela, idrodorain, 
idrocloricv , idrodinamica, idrofobia , i* 
drofobicu, idrofobu, idrogenatuMrogcnu, 
idrografia, idrograficut idrografu, idro- 
logia, idroìogicu^ idrologu, idromelu, i- 
dromftria, idrometricUi idromvùrn. idro- 
paHcu , idropatu , idropoiu , ìdropicfs, i- 
drostatica, ìdrostatiat, idrostatui vedi : 
t hydro-, in Dictionariu. 



IEP. 

♦lEDERA, iedu, iefìinu, idu, reu seri 
se dupo rea pronimtia, in locu de : é 
dera, edu, evtinu, eliu, cari vedi in Di\ 
tionarìu. 

lELE, reu scrisse in locu de : Me, 
f. pi., mnliiM (genius, demon . molae 41 
TaB, rheniBAtlsmasy paral^ittiiy furor; d 
moniu, genia reu, essentiale inse : rei 
dine f dieesse rell?. carorn-a , dapo ere 
dentiele poporului, place a tormenta pr 
bietii morìtori, cari ueci nu cotédia 
pronuntià nomele loru cella ominosu,c; 
lo ìndica numai pria pronomele elie^ e 
devine snbstantivu in acestu sonsu : e 
lele dau, tramiUu morbii celli mai ac 
si dorerosi omenllorti, fcmineloru si m 
scfililoru; cdhi leuatu d^in elle^ sttu 
elle, devine adesca parahjiicu dn ment 
Bau nebonu furiosu; déro mai adesca: celln 
leuatura d'in elle sau de elle suffere de 
paralysi'a nerviloru sau de acuteU do- 
reri allereumatlsmului de articuUUioHii 
peno astadi terranulu esperta, cand 
vede $i observa unu bietu patiente 
èlle, face d'in oclu, si da d'in capu 
caiUatura suppcrata si <:u gesta 
nitiatoriu la mulierile ce stau de faei(f- 
in pre.giu^u : — acó3ta-a probédia, Ci 
multi terraniau viua conscientia dee 
co ara fi reali elle (feminele), celle ce 
casiona acesti amari si dorerosi morbi 
fìa priu farmeculu si furorile amor 
fìa prin virulu nmorei ve.n'ìriu, etc. 

lEGIIERU, s. m., vedi iagheru, 

lENlCERIA, ieniceriu; vedi ian 
ria, ianiciariu, 

lENUFERA, s. f., fructu de imu 
pertty jnnlper! bacca; — ìenuperu, s. m. 
Janipera:^; arbu:jtu ce da ienupcrei pre 
locuri se auda sì formele : ieniperi», 
déro classicele arn fi : juniperu,^a, 
mica furte modificatione la form*a : i 
nupem sau jenuperura. 

IEP CRASI U, 3. m-, vedi ie.purc 

lEPURE, s. m., de care vedi : 
si form'a compiota : lepore in Dtctio 
ria; acl se supplenimu cate va 
sau sensurì de form»", omìsse ia 
nariu, cumu : kpura'iiu ^ lepor 
m., demìnut. mai boau de forma e 
purtllu (=^Ì€porellu) cumu sì form' 
ìepurutiu (=de^orutii4); — le^mraritÉ^-o* 





^éM 



IPO 

adj. 8., vedi ìeporariu, in Dicbionaria, 
are, pre looga sensurile date acollOf 3i 
sensuln forte populariu sì asitatu : ie~ 
purariu^izcane aptu a prende, iepuri; — 
de aci si f., iepuraria ( zji leporarìa) . 
a) Catella apta a prende iepuri; 0) déro 
SI abst. iepuraria, coli, mnltime de ie- 
puri, (vedi si mai la valle: iepurimcie" 
l)ttre/u);— apoi adj. iepureseUy (zzdepo- 
reseu).-a, de iepure, de nskint'Ã iepurelwy 
applicata, prìn estensione, si la omu : 
cu à nima iepuréscut cu frica iepurésca; 
de aci si adv. iepuresce (=leporc8ce); a 
dormi iepuresccy ca iepureU, cu oclii des- 
eìnsi; — iepurime (^deperirne), 8. f., col- 
lect. multìtne de iepurij in acellu-asi 
sensu si alta forma ; iepuretu (zrdepo- 
retu) : formica iepuretulu in aceste sel- 
he; — icpuroiu=^iepuroniu(=l€poroniu), 
angm. d'in iepure, mare iepurf, betrà nu 
iepure; òro iepuroia ^ iepuronit (=le' 
poroniaji reu si fora calle se applica ca 
femina la iepure; iepurire (^eporin), 
-efcti, T., a Ten4 iepuri, 

lEPDBELLU, iepuresce, iepurescu, 
iepuretu, iepurire, iepuroiu, iepurutiu; 
Tedi iepure. 

lERARHIA, itrarhicu, ierarhu,—re\ì 
scrisse dupo rea pronuntia, in locu de : 
ierarchia, ierarchicu^ ierarchu, san : hie- 
rarchia, etc. 

IEBIJGÃ , ieste, etc, reascrisse dupo 
rea pronuntia, in loca de eruga, cste, eie. 

IESL£, s. f., prsesepe; ingraditura, 
in care se pune nutrotiu viteloru, pre- 
sepe; — slavicu. 

lESMÀ, (pronuntia: iésma)^ s. f. vedi : 
iaama la artici, iapa, 

lEVASIEA, s. f., vedi iavasid. 

lEZERU, s. m., vedi iazeru. 

lEZINE = ie£une=if£urt;7=irìezure, 
8. m., neles, taxos} specia de animale, 
acellu-asi, pare , dupo Dict. Buda, cu 
hursuculu; (vedi si : bursucu in Dictio- 
nariu). 

TEOSU, s. m., rUy tener, splritus, 
Impetos, animus; tela, mnierla; potere, 
véna, energìa, vigore, caldura; pà ndia, 
materia, stofa bona; si in genere : bona 
calitate, aptitudine : omu cu ifonu, cantu 
fora ifosu, oratori fora ifosu, discuru, 
fora ned unu ifosu; cu ifosu vorbeece 



ILE. 



doi 



cu ifosu face totu ce face; — d'in grec. 
utpoi; = pandia , tessutura , introdussu 
fora noci una accommodatìone la limba; 
de acea-a astadi cadutu de tota in desue- 
tudine; (vedi si ighemoniconu). 

IGHBMONIÀ, 3. f., scrissu reu in locu 
de : egemonia sau hegemonia; vedi in 
Dictionariu : egemonia, 

IGHEMONICONU, s. m., deeorum, 
dlpiiitaHy quoti deeety magnitudo; splen- 
dor, deeuA; docoru, demnitate, splendore, 
magnificentia, maria in portulu si attitu- 
dinea unui omu ; — d'in gr, ii'(s\u>H%6v, 
neutru d'in i^ysilov^xó^ = princepale , 
domnitoriu,— fora neci una aecommoda- 
tione la limb'a romà na; de acea-a, ca si 
ifosu, cadutu in desuetudine; co-ci, de 
s'ar fi datu acestoru covente una appa- 
rentia de forma romanésca, cumu : hyphu 
= ifu. si higemonicu = egemonicu, in 
locu de ifosu, ighemoniconu, elle aru fi 
prensu potè radicìna in limba. 

IGICNA, igienicu, in locu de hygiena, 
hijgìenicu, cari vedi in Dictionahu; inse 
ce e uesufferiiu in limba, e, de certu, 
form'a : igienesce, adv., in locu de igie^ 
nice sau hygie.niee, pre candu : igienesce, 
nu potea essi de c&tu d'in form'a de adj . 
igienescu, care nu essiste. 

IGIENESCE, igienieu; vedi igiena, 

IGNIKiD, ignitoriu, ignitu, ignitura; 
vedi in Glossariu : icnire, si in Dictio- 
nariu : ignire, ignitu, etc. 

IGRASSIA, igramosu, igrologia, i- 
grometria^ igrometricu, igrom^ru; vedi 
in Dictionariu : hjgrassia, htjgrassiosu 
si : t hygro^, 

IGUMEN£SOE, igumenescu, igume- 
nia, igumenire, igumenu; vedi in Dic- 
tionariu : egumenia, egumenu; inse de 
adaussu : egumentscuj-a, adj., relativu 
la egumenu : officiu egumenescu, viéUa 
egumenesca ; sì adv., egumenese = in 
moda egumnescu : a viue egumenesce; si 
verb. egum'>nir€,'escu=iSk fì egumenu; a 
egumeni doue monastcrie ; — in fine si 
form'a : egumenatu, e de adaussu in Dic- 
tionariu, de si pare synonyma completa 
cu : egunmtia, dfìro totu se face si se 
potè face una diff erentia intre celle doue 
forme. 

ILERU, 8. m., rabentes pnstnlMi ver- 



xm. 

satu menutu si rossin, pustule forte me- 
nutd 3i rossie pre pelle : mai nu potK 
sc^à cùjtillulu de ileru, 

1L£U, à > m.f lucfin] incude, pre cure 
faorulu bate ferrulu arsu cu malli ulu; 
— Dict. de Bud'i cérca a esplica Ueu 
d*ìa iacog, 9au il'ia gr. «IXéu). (Compara 
uug. UlO). 

ILICU, pl.-c , Teatlg peotonlls vel 
lllaoa; vestìmentu, care, ca si gileWa, 
fora mauicef copere truuculu corpului 
de la collu, de la umeri, peuo la stalle 
sau ili£f — de acf, forte probabile, no- 
mele vestimeutului, adeco de la ilie : 
ilieu de metasse; iliculu e unu bonu si 
formosH peptariu; ìlice cosute cu firn; 
se facu 8i Ùice muiieresci cdlu se potè 
de deganti. 

ILJOSCOPIA, ilioscopicu, ilioscopiu, 
Uioscopu; déco aru fi aceste coveate for- 
mate d'in Uìu sau die = UUf sì d*ÌQ 
oxo}C£iy, aru potò sta, cumu su copiate 
acir dupo scriptur'a originale; déro ca 
composite d'iu : fjXio^ z=. bello»» si d'ia 
oxo3i€iv, aceste cov ente cauta, de aecesse, 
a se scriua si lege : helioscopia, hdiosco- 
pku, helioscoptu, helioscopu, sau cellu 
pucinu in fovm'n: ehoscopia, elwscopicu, 
elioscopiu, elioscopu, cumu su scrisse si 
in DictioQarìu in amendoue formele : 
htlmcopiu si elioscopia, — asià si : ^- 
Uotropia sau eliotropia. 

ILIOSCOPICU, Uioscopiu , Uioscopu, 
iliotropia; vedi ilioscopia. 

IMÀMEA, 8. f., pi. ìmamelk, capetulu 
unei pipa do fumatu, care e, de regala, 
facutu d*ia eleotru, si care serve de im- 
buccatu cu gur'a fiimatorìului : Turcii 
su forte amatori de twamc/^t;— turcescu. 

IMBAIIl£,-£scu. V., ca si : imbarba- 
tirerescu, v., verbe date inlocn de: zm- 
, .baiare=iimbaniar€^ sì imburbatare, (cari 
vedi in Dictionariu), nu su de admìssu, 
cà adu poporulu dice pretoteudine x tm- 
baiare si imbarbUare, òro nu ; itnbaire, 
imbarbatirt, totu asiÀ, si mai multu su 
dereprobatu celle alte forme alle celloru 
doue verbe: im&a'i, imbarbatii, imbailu, 
imbarbatitu, in locude : itnbaiai, iMbar- 
baiai, Jmbaiatu, imbarbatatu;—à e n'ar 
fì de cà tu differentia de simpla armo- 
nia, fora se intervioa auctoritatea irre- 



"4 



MB. 

ouaabile a poporului in aeésta mate! 
totusi verl-ce urecla, ciìtu de asfcupati 
ar seutf acésta ilìff<*r»^ntia, déro totui 
s'ar concede si f»;rmele iu ire pre Iod| 
celle mare. — de cari afià mn essempleil 
limb'apoporului,— inse numai sub cO) 
ditlonea «Uè qa» hod :deapune invi 
dere differenti'ade aeusu ce ar intervei 
intre verbele in ure si celle in iri 

IMI^AITU, imbarbatire, imbarbali- 
iu; etc; vedi imbuire, 

IMDAHCIDEKC, pl.-e, (fr. embar- 
cadère)rlocu de imbarcare ;~ìase^ ^^p^d 
forma fon aoalogia in lìmb'a propriaH 
déco s'ar adepti, ar cauta ae devìna 
imbarcatoriu, sau imbarcatóre, sau 
barcatura, 

IMBIELSIQGARE, ?., abandare^co; 
mnlare; a fi in bidnugti, a abuudii, a fi, 
indestuUu; a procura bieUiuffu, a impl^H 
cnmu]À pre ciueva cu iudestullare; t>ip^ 
biiihiugatu , parL sup. : omu imbclsiu' 
gatu, terra imbelsiugata;—cov entu con- 
demnatu dejì a perlimpreuna cu paren- 
tele de nascere : bielsiugu, (Compara 
ung. bSséff). 

lMBIELSIUGATn,-a.psrt. sup., vedi 
imb'dsiugare. 

IMBLACIBE,imò2aCj/u,vediimò^ah'i 

IMBLACIU, pi.-»; aagellDm, trlbo- 
lumj tìà gellu, de batutu grà nele, cerea- 
lile : cu imbUeiii se batu manucia de 
grdnu, de ordiu^ de tneliu: Dict. de Buda 
deduco ùnblacii d*in baolUt, iriae d*iu 
cò-ce de Carpati coventulu nu e conno- 
soutu. 

1MBLATIRE,-Étfctt, v., trltaurt; 
bate cu imblucii, a treier&; derivate 
imblatitoriu.-tória. adj. s., care imbla- 
tesce: imblatitu, part. gap, subat.; im» 
Uatitura, s. f., actulu de imblatire. 

IMBLOJIIlE,-e«cw, v., reUre, obJu- 
cere, Urrare^ pentonam rei pert*i 
luduore; a ìnfasciorà , inveli, coperl^ 
scunde; a mascd, a se mascd, t? 
a se travesti, e te.; derivato: im/^ ; i 
part. sup., rrUtnSf UrvatuB, peraasti 
infascioratu, invelitu, mai aliesau la 
eia : maseatu, larvatu, travestita ; — 
pare a fì essitu d'in acea-asi orlgìoe 
oblojirCj cu nu e de bona si suave odoi 
de altramente coventulu nu scimu se 



4 



« 



^^^dBM 



ma 



XB. 

dica pra undeva d*ìn cooe de Carpati. 

IMBLOJITLV'^t part., vedi imUojirc. 

!MHOBOCIRE,-fri*Cu, v., germiniin^ 
pianare; a dil bchoci, a ÌDColU, ìmmu- 
gorl : /Ionie imbohocescu; ros*a inìboho- 
oesef,**-d eri vate : mbocitUj'a^ part. stip. 
fl^^n ìmhohoeita, tcinpultide imbobocitulu 
^oriloru; — d'in hohocit. 

IMBOBOClTU,-a, part., vedi hnbobo^ 
are. 

IMROGATIHE,-cj!Cii, V., dltwe; aface 
hc^Uu^ a amtf, a inavuti; a se imbogati 
~ '"Mc*re, a se inavuti; —imbogjUUur 
. .'. tìup.; — vedi ^o//aii4,-cir tòte co nu 
e ìiyae de aceste covente, candii avemu 
tlle Dostre : avutire^ inavutire^ etc. 

IMBOGATITU,-a, part., vedi iwòo- 

'OLDIRErCSCU, T., Btlmalare; a 

ca bolduUi. a punge in genere; ai 
• >rice, a indemuà , attiti4, a im- 
pìogé, etc.; — derivate : imbolditoriu.- 
Urw, adj, s., care imboldescc; imbol- 
iiiu^-o, part. 3up.; mboìdUura, a. f., ao- 
tionc si effectu allu actionei de imbol- 
dtn; — d'in imiz:ln, si boldu; vedi boldti 
%\ holdire. 

^^^BOLDITORIU. imboldiiu, imbol- 
: vedi imboldire. 

lAlitOLl)OKLKE,-(^*(:w, v., velare, ob- 
Bitore, obreare; a| iuveU , infusciora, 
insabanigauinaavouf; itnboldoritu, part, 
tmèoldorttura, s. f., actione si effectu 
illu actionei de imboldorire; — d'in t»i 
^n. 5i boldore sau boldura, in locu de : 
*'o^fort\ voltura? d'in voUudeìdivolverf. 
e si voltare, dcsvoUarc; isp. era- 
' ilo = tMniif relum). 

IMB0LNAV]RE»-C5cw, v., aegrotum, 
rtiler*, ai* ^rotare; a face bolnovu; a cade 
i"*«tit'M; — d'in im = in, si bolnavtre. 
ore e ceva mai uà itatu; vedi : boia , si 

niBORTlARE» Vm fecniid*re, ?r»Tl- 

<j" recii, iogreunà , fecundà ; — 

- '/*. si bortiu ^=^ abortiu; in a- 
-1 sensa si cu aceUu-aai znodu 
ita d'in a4j„ boHiosu, = abor- 
j si verbulu: imbortiosiarerediu. 
•aRTlOSlAKE. V., vedi imbor- 

iMlÌOTIE£,-C9Ct4, v,,eorro9are, oon- 



ms. m 

gUharei ceaglomerAre = a fiace botiv. 
a boti ceva, noai vertosu unii vestimentu: 
a imbuì rochìa; imbòfiiu, park, sup.; — 
d'in im = in, si d'in bodre de la boiit^ 
cu tote aceste-a compoa. imbQttre se ap- 
plica cu muìtu inai raru de cà tu sìm- 
plnin botìre, — (Compara si it. Imbot- 
tire, isp. ombutir). 

IMBKANAItE, v., cingere; a cinge, 
incinge cu brà nulu. ,u 

IMBIiOBODiUE,-65m4, V., obonbera, 
obveUre; a inveli, copericapulu, in spe- 
cie pentru feaiine; imbrobodUura, part. 
8up., —d'in im =i«, si brobodire; vedi : 
broboda 8i brobodire. 

IMBULSALA, s. f., vedi imbuhire. 

UlBULSIREi-escu. v., palsare-t Im- 
pnUure, premere, urgere; Irrepere, te 
Intrudere; a iiubrancl, pnlsà , impulsi, 
impinge; refi, a se imbulsi = a 36 in- 
desà t bagà ; imbuhiiu, part. sup., im- 
bulsUoriu^-a, adj, s., care imbulse9Ce; 
— imbulsire e probabile d'in impuhire 
:=.impulsura; inselovm'a tntbulsela e de 
reprobatu. 

IMBULSlTUra.part., vedi imbuhire. 

IMBBOCn, s. m., aqna Uqnida, Uqi- 
pMas liquor; apa limpida, forte limpida; 
probabile d'in imbre == Imber =i gr. 

IMBORDARE, v., torertere, perrQ- 
tere, 9abrertere,corriimp6re;a inverti, 
a intórce pre dosu, a restornd, strìeà , 
derapenà ; a corrumpe, a duce , trage in 
callea perdiarei; —d'in Uvertere? vedi 
si sburdare, 

IMBUKTIOSIARE. v., graflUam re.l- 
dere, fecnnilare ; a face se liée in pan- 
tioe, a ìngrQCiù,;—imburtosi<itu ^a, part. 
sup.; d'in ìm^=ihi; si burtio3ti<ÌQ la burla, 

LMPCSCNARIRErfiscw, v.,|« crume- 
nam condere, forari] a pune in pusw- 
nariu; a fura, a trece d'in puaunartulu 
altui'a in allu seu; — d'in im =i in, ai 
pusunariu. 

IMBUTUCIRE,.c5c«<, v., iueatenare, 
lo vincola oonjloere; a puue io buttuu 
sau in butucii a incatena; — d'in im::zz 
iUy si butucu. 

IMBDTUSlRE,-«s«<, v..l. insensu de 
imbuttici r e; y Qdi dÙTO imbutucir a 2, ArÌ9' 
tare, a ìmbrancf cu violentia mare. 



im^ÉM 



804 



MP. 



IMENEU, si imineu. a. m., calceus 
roftiiooa, calciamentu terranescu, gros- 
solaou, in forma de parUofu:tmineii 6e 
dica si /ilerL 

lAIMLADIARE, v.. vedi mladiare. 
aaiAlAiiCSIOHAKK, V.. minuere, dewl- 
■■«re;a face mai micu; nu e de rocom- 
mendatu, de Óra ce siiu plulu : tnicusiorare, 
adjuDge, si compoditulti nu dice nemica 
mai multu, afora de nu ni se va presen- 
ta in sensuri differite de alle simplulni. 

IMMOIEKE, T.f rea scrissu in locu 
de : immotare , assemine si part. sup. 
immoietu, in locu de immoiatu, etc; co-ci 
verbulu nu e de cooj. II , ci de conj. 1; 
— coventulu bene pronuutiatu prò multe 
locuri, canta se fìa si bene scrissu : im- 
moUiarey ca si simplula : molliare. 

OiOSIELÀ, B. f., Horde»; sorde, in 
specie, sorde de limu san imu; trassa 
d'in imosu ;= Itmosu = Itmosu^, piena 
de imu=.limu, de unde si form'a : imo- 
sia = limosia, mai correcta de cà tu i- 
mosiéla care na e de admisso; — d'in 
imosu si : imosire = lìmosire,'escu, v., 
t»rdldAre, limo contaminare, a implé 
de imu, a sordi cu ima; de unde : imo- 
siiu =■ limosìtu,-o, part. sup. subst; i- 
mo8Ì$oriu =: limositonu,'a, adj. s., care 
imosesce =: limosesce; imositura ^ ii- 
mosUura, s. f., actìone si effectuallu ac- 
tionei de imosire sau a limosire, si se 
potè, de certu totu cu preferentia, ap- 
plica ca si imosia , in locu de imosiéta : 
UmositureU nu stau formosa pre vesti- 
mentCy Umositur'a sta si mai reu pre 
nome sau caracteriu; lìnu>sU^r*a potè 
fi, inse forte utile campurilom sterpe, — 
in fine tmosu^limosu e nascutu d*in t- 
mH=limuy tina, neroiu, etc, vedi : limu, 
limosu si in Dictionariu, unde au dereptu 
si celle alte cu form'a correcta si rega- 
lata : limosia, limosire, Itmosiiu, limosi' 
turot imosire, imositu, imositHrj^ imosu, 
imosia, imu; vedi imosiéla, 

IMPACDRARE, rea scrissu in locu 
de : impvrur'ire, v., (din im=^iny sì pe- 
eura), ptce Unere, Implere, contamina- 
re; a unge cu pecura, a implé, macula 
de pecura: impecuratu,-a. part, part. s., 
impeeuraiura, s. f. , actione si etfectu 
allu actìonei de impccurare. 




m?. 

IMPACURATU, impa€uratun$; iwà 

impacurare. 

IMPAIAGINARE, si impaiaginir^. 
v., vedi impaiaiinire. 

IMPAIAJINIRErescw. v. , nratiel. 

opiìrire, obi^cutHre, Citll^are, Un^iievee- 

re) 1. proprie, a implé de ; 

de pandiu de puiatjiM : s^au ;ìu.-,~'.. 

toti parùiiiii 2. metaforìce, a obscurà , 

coperi óre-cuiuu lumin-^le, oclii, ca ai 

una paiidiade paiuginu, si de aei, al 

gedit vescedi, debilità oclii, rederea, ete 

ni 8*au impaijinitu ooiii; odii a 

ftte su irhpaiajiniti; si, prìn esteiuio 

ne : sz impaiajinesce si luminateck,c^ 

deVa; se tmpamjìfuisce ensusi Umpuk^ 

atmospher^a luminei, etc.;— iwpaio;if««- 

tu,'CL, part. sup., impaiaj ini Cura, 5. L, 

actione si effectu allu actìoDei de ùv- 

paiajtnirei— doro de observata ; a) t 

bulu si derivatele su de scrissu ri 

pronuntìatu, ca ai prìmitivalu 

ginUy cu UQU g : impaiagmire, tmpoM 

ginitu, etc; bj mai bene e aconjugìvcr.» 

buia cnmu conjuga poporulu, dupo coia^ 

jug. I : tmpaiaginare; e) e de preferitjv 

verbulu simplu, ce se aude in gur'a po- 

porului, si a nome : paiaginare : mi .^ 

puiagina oclii; ti s*au paiaginalu r^su 

unu oclu; de ce ni sopaiagina oclii; ùo— <i 

se paiagmu apoi si mtntea; d) fon 00 

mai adaugemu, cono e neci logicu a £ &• 

iroduce composite, candn nu au diO^e- 

rentie in sensu de verbulu simplu* 

care e totu de ana data si mai facile si 

mai placutu de pronuntiatu si cbiani de 

scrissu. 

IMFAIAJINITU, tmpaiajwt^ttTo; 1^^ 
impaiajmire, -"''i â–  â–  ,; 

IMPANDRARE, v., dilapidare» ^ »•- 
digere, profandere; a spende cu Iw ^ * 
si sparta mà na^ cumu se dice, a ros^ ^9\ 
profuude torà computa : midiotn 
dai pre mdna, elli le iMpà mlra ùi 
ra ore; (form*a simpla : tmpà i^dra 6 f 
mai desu audita, èro cea incarcata: f* 
pandrédta forte raru); — derivate ; •* 
pandrutionet s. f., prornsi», dUapIt^^^^'^ 
= actione si effectn <à & impandrare; ••' 
pandratoriuj-toria, adj. s., dilapidasi ^^' 
prodlgensrrcare impandra; impom^^^ 
tu^-Qy part. sup., profuaaft, dilapidai s'* 




ncP; 

tòta averea pari ntésca impandrata: nu 
am argenti de impandratu; imi^andra- 
tulu averei e fatale impandraiurn , s, f., 
pr«ru8lO| dlUpIdAtlOy prodIsraUtas, ac- 
tione de impandrare^ si etfectu allu a- 
oestei actìone : impandrtxturele vomirti au 
se ve derapane starile in currendu; — 
impandrare e, mai aotà niu, in loca de 
vnpendrare; apoi impendrare. a in locu 
de impendurara, rì acestu-a essitu dMn 
«ifip6ndere^linpendflr6|CasÌ5p6niurarr.' 
d'in e5pen£2ere^=speDdere=:expend(!re : 
deci toteformelo su depronnatiatu si scris- 
si], pre de una parte ca contrasse : impeìi- 
drare, impendrationetimpidratoriu, im- 
pendratUtimpendrat*ir a; èro pre de alfa 
ca spendurarBj etc., fora contractìone 
si soppressione a Iniu d*in syllab*a dra : 
impendurare, impenduratione. impendw 
rcUoriu, impenduratu, impenduratura; — 
se scie, credemu, co clasaiculu impendere 
era applicata a espreme mai multa de 
oftcu alte forme d*in acea-si radice : 
pead, cumu : expendere=«;)en(ilere, dl- 
spendaro = dispendere, si prin armare 
bene si formosa va sta populariulu : tm- 
pendraress^n impendurare, etc. pre longa 
classicele : tmpen^€=tmpendere, etc. 

IMPAEATU, 8. m., pi. cu e : hxpa- 
rote, si cu i : imperati, (inse mai puciuu 
bene, Tedi mai la ralle), palatum; pa- 
lata = cerulu gurei; — in locu déro de 
impalcUu, compositu cu tmintn, si pa* 
ZcUfi=:lat. palatum; — derivata : impa- 
ratuciu ZZI imparatutiu {z=imparatusiu) 
:^impalaiuciu, Qto.zzzpalfjtuciu, etc., de- 
minutivu d'in imparatu == mpuhitu =i 
palatu ; inse applicata si in specie, mai 
allessu form*a imparatusiuz^impalatH- 
8iu=^palatusiu = ara paUtl=omu5io- 
ruìu, (bene si correctu; ovusiorulu sau 
uvuHorulu sau uv*a d*in guttu, 

IMPÃ KÃ TUCIU, imparatusiu; vedi 
imparatu, 

IMPAKISYLLABICU,-a, ai imjììfri- 
syllabura, adj., (d'in im = i» = n^, 
pare, syllaba) ^ imparlsyUabnt»; termina 
de grammatica, care nu are pari syllabe : 
omu e imparisyllahu cu omeniu 

1MPART£LÀ, imparienia, s. f., par- 
titloy parilo, dlstrlbntlo; impartire a u- 
nni ce in mai multe parti; in specie : 



IMP. 



305 



impartire de ereditati, de alimi^nte si 
alte lucruri la pauperi pentra suffletulu 
repausati loru; — formele inse nusn con- 
forme lìmb^i cnsasi, si se pota supplé 
cu forme ca : impartire^ impartitura^ etc. 

IMPARTASIANIA, s. f., vedi im- 
partnsire, 

IMPARTASIRK,-««'^M, v., partlcl- 
p«m Tacere, coramonlcare; a face par* 
t'inu de ceva, a commnnicà , mai vertosu, 
a communicd cu sfatele mysterie; déro 
observà mu d'inainte, co, in sensuiu re- 
ligiosa, lm/;ar^l.4f re e cu multu muipucinu 
populare de cà tu communicare, asià co 
derivate d'in ìmpfirtanre, ca impartada' 
nifi, de esseraplu, nu se pronantia de 
Romà uulu liicu, neci de Uomà nulu cu 
facia basericesca, — nu se pronuntia in 
frasi ca : sanVa impartasiania, ci, de 
regala : sant'a communicaturut namai 
in gurele carturarìloru bobisti si ebeti 
s'a auditu si, dorerò, inco so aud e pre 
aL>curi, candu prin fedìtatea formei selle 
coventulu ar h. se fìa departe de gur'a 
Romà aalui; — acumu, ce se attinge de 
impartanrcj ella essitu din im = in, si 
p'irtauu = ptrticipe = partioeps, èro 
partami d*in purulu romanìcu : parte, 
cu f)rm'a as^i, ce na are deplena odóre 
de santitate romanesca, totusi e mai de 
safTaritu de ciltu allu formei din imparta' 
sifini'x sau imparfi-nicnit, da acea-adà ,mu 
cà teva frasi d'in variele insemnari alle 
verbului impartasire : a) in sensata re* 
ligiosu =: a eomnvtnicd a uni pre cre- 
stina cu corpulu si sà ngele lui Christu : 
Sie ve ìmpartantiy cellu pudnu dn patru 
ori pre annu; déco nu te ai confasftatu, 
nu te poti impirtafii, numai copilUi mici 
se imp'irtaicscH neconfessati; neri unu 
preut'i nu vre a impartasi pre spur^ 
C'ìf'H; h) in sensa civile sì sociale : a) a im - 
piiHasi pre cìnevi d',' crva, d*in dv t (mai 
rara : ca t^rvt), si n/hiSiivU' a se impar- 
tasi de cfV'i, d*in c^^va (raru ; cu ccvi) ; 
ncmine na se import i-ìeice d'irt avcma a- 
cestuì opulf.nta, se imparta^i^siu nu nu- 
mai fila, ci si n^potìi d'in auutulu tata- 
lai; de cfi nu impartaseici si aUoru-a 
d'in benele tna ? de re nu ne ati impa r- 
tasitu si pre. noi d'in benfficiele Cam' 
muni ? p) a immrtasi lucrulu cutva ; 
20. G. 



806 



IMP. 



nu impartaaimu ned bucurt*a, n^ci dO' 
rerea vv$lra\ cine potè impartasi pareri 
asta de erratice ? tote cu sensulu de : 
a ave parie , a luà parte ; évo -. a fi in 
parte, cu parte in ceva, a fi partasìu = 
participe, etc, s'ar espreme , nu prin 
composìtulu»m//ar^uM(re, ciprinsimplnlii 
partasire : pariasimu sau nu ^nirlasimu 
la CÉt'a;— derivatele vorbeloru : impar- 
tasitu si partasttu, part. sup.; mparfa- 
sitoriurtória, si partasUoriurtoridt adj. 
s., care se impartasesce sau partase$cei 
— tote, cumu amu indicata mai susu, 
d*ÃŒD paxtasiu = partictpe = partloepsy 
care iéa parte; vedi partasìu, 

lMPAKTASITOBlU,impar^asi«a; ve- 
di impartasire. 

1MPED1SIA.EL1. (pre alocuri ; ìmpie- 
disiare, si provÌQCìalismu inkiedisiare)^ 
T., d'in |jc(2èstu, care merita tractare in- 
aiate de derivatulu : tmpef^t^fare, sau 
BÌm^lnìn : pedmare, care e si mà i popula- 
riu si mai elegante de cà tu compo8. impe- 
disiarej aveudu totu de una data senaa 
mai largii si mai variata de cà tu cellu 
compositu; déro totusìsì inaint(> de pctli- 
8iUf treceform*amai simpla:pc:(iiu,care, 
ca si pedica, nasce de certu, Ã 'inpedt := 
pes) abl. pede* (pron. dupo locuri: piediu, 
kiedtu), pLp€di=piedi, etc, pedie=pitf- 
die, etc, si pediuriz=zpiediuri^ etc; pro- 
prie, io origine ipediu^a, adj., (:=pedluB 
sau pedaus lat.), cu seosulu de : de pe- 
de, relativu la pede, ca pedele, in for- 
nCa de pede, etc, si de aci : obliqua», 
tranurerttUSftranTersallSi Uteralta, prò- 
peosnsy procUris, iDcUnatuH, oblicu, a 
laturi, trausversale, ntc, cumu e pedele 
ì^/luerulu petiorului, de essemplu: cal- 
le pedia aUei'Oj letnnepedtealtorwa^O' 
eli pedi ^ odi oblici, incurbi la una 
parte; a cauta cuiva cu oclu pediu, cu 
odi pedi; metaforice: chiaruuna persona 
e bene sau reu pedia altei-a ^ acea-a 
cdtra acésta-a cu boni odi sau rei celi, 
favorabile sau deravorabile, cn bone sau 
relle cogìte, de bonu sau reu auguriu, etc, 
déro, de regala ni populariu, ca subat., 
a) f., jti{}iitci=ubllquttas; bona vel mala 
fortuna, bonam rei malam uu^urlum, be- 
neroUentla Tel malerolentUf felicitaci 
saluBy rei tafortuDlam,omen; etc., rara 




I^;^ 

in sensu materiale, (Jeessemplu: ;»<'<ii'i 
unei costa de collina , pcdide UUerilo, 
calici; ca mai deftsii io sensuìdeale,cum 
ce pédia rea de muiiere. de barh ' li' 
anthld cu densulu, co e un^t p- 
vcnitu cf* pedie bone, cf* pedie relia; 
una pf'dia. nu ve npropiati de den^^n; H 
au pedie pentru noi, au pedie forte rd 
nu tu ptmeti se ve traga sortii, eo n 
are pìtd'm bona; nu sciti eo ellu e pèdi 
rtia; cu f. ,.Ue relle ne amu insocitu; ?*• 
purile. ìupulu, unu popa, ce essu inain* 
te euiva, su pedie relle fìentru dcnmil 
una batalia de oclu , de urecla. e i 
pédia bona sau rea pentru Romà nu 
h) ra., pediu, pi. pediej se confunde 
allu fem. ptdia, si de acf necessitatea 
lìmbei de a forma in m., cu i : pedi san 
cu uri : p€diuri;p€di areacellu-asi seasi^^ 
ideale, ce are si form^a f>édia, in 8ingn^| 
lare ai in plurale, cu diflferenti'a, co pre-" 
sentasi insemnareafraucescutui hameur 
=i(kiefu, cumu : are kiefu sau nM:=are 
pedi sau nu); asili déro : cu pedi rei 
ai scollata, cu pedi rei te culci; 
esti fora pedi, pedi boni := fr, bonni 
hnmeur, jìedi rei=fr. innuralde hameai 
fora pedt^=.fora pedie^ l'ora fortuna, etc; 
si in singularia, cuassemine semn: esti 
pediu reu := esti pédia rea; inse mai 
multu in singulariu cu varie iusemnatl, 
cumu : a) pediu = obliquità », latera- 
Utas, traDsrerialltasy oblicitate, late- 
ralitate, transversalitate, stata de a fi 
abbatutu de la callea, lini*a, dìrectionea 
devépiti : pedi ulu costdoru, col' • -^ 
ditÀlultniei pt.rpcndicularia,fn tffl 

calle fora pédia; sérpele sta in pediu pre 
callea nòstra; unu lemnu in pedtu 
aUu lemnu face cruce; |3) dee Urli 
propensloy inellnnllo, inclinatìone, ple-^ 
catione, declivitate : pediulu acestvi co- 
petintentu de casa e prea rapidu; pediuì 
unei ripa; se dati mai mare pediu mt 
ginei caWci;— acésta forma : pediu- 
dia, pre cà tu scìmu, se vede co no 
datu derivate, de essempla, uuu verba 
ca pediare, care, de certu s'ar potè foi 
ma forte bene, in sensulu de: a face 
diu, cumu: a pedià bene coperimentt 
casei; — d'iu contra, pedisiu.^a^ (io ìoi 
de pediciUf-a), cu sensulu de: obliquai 



Itaifl 

iuum 
-4 



m 



mp^ 

Uit»rAUi»9 trftBsTertialldyODrvDSi torTua, 
tortost coBt«rtnfl, per ftmbageit, oblicu^ 
inclÃŒDabu, plecatu, laterale, transversale, 
curbii, care la genere mi line, nu are 
lini'a, directìooea regulata; si prin me- 
taforet dissimulato, pr*» depurte^cu am- 
bagi, cu cotìiure, fora'lìbertate sì sìn- 
ceriUte, etc. : a abbate dincallca batu- 
ta si appucà pre calle pedisia; a se uitd 
cu <kIu ptdisiu la cineva; vorbe pedisie, 
hatujocura pcdÌ8ia; si ca adv. a vorbi 
pedtsùéj a se uità pedisiu; ce ontu pedi- 
siu in vorbeló nfaptele sellel—m^ì raru 
ca SBbst. m. reale, unu pcJisiut multe 
pedt9Ì0:aambldfmmaiprep€dm€j io a- 
oestnsensu maidesuca ^^rt. pre pedisia- 
te :prepedisicUe vré a ne Sftppune la volte' 
ìe selle ; vedi ped'aiatu mai la valle); — 
pedisiu déto e cu multii mai fecimdu de 
cktupediu in derivate,- cumu : pedisiare, 
T.,«bUquain reddf^re, oblique etperam- 
bairet Bgere, a face pediswt a lucri pe- 
disiu : a pedtsid callea; pedisiédia odii 
la noi d*tn tempu intempu; nupedisiali 
in vorbele si faptele vostre; au pedisiatu 
mrnUu de la datinele strahone, nu pedi- 
sia in promissele telle, in passii tei; de 
aci : pedisicUoriurtoriOy adj. s., care pe- 
disiédia; pedisiatUj-at part« sup. subst., 
pedisiatura; s. f., actione de pedisiare, 
si efféotu alili acestei actione : pedisia- 
tmra d« ocli incruntata; pedisiaturele 
debit^iului. spre a nu desface ce deto^ 
rà dio; — compos. impfdìsìare, v., are 
SMISQ mai strìnsii ca sìmplulu pedisiare; 
ani si derivatele : impcdtsiathne, im- 
pediiiatoriu, impediaiaitt. itnpedisiatura, 

IMPEDISlà TlONE, tmpedisiatoriu, 
impedisiatu. impedisiatura; vedi impe- 
ditia^. 

nrPEOATU, siimpiegatu, s. m., (d'in 
it laptefsto, proprie : part. de la Im* 
j^rarA^synoDvmu cu aliti oostru: imple- 
Mr«. de UDdi^ apoi ar essi : ùnplecatu=:of- 
/Marn<yi4»tc^ioncttrt4. etc, forma congrua 
nfriiului lìmbei nostra; dérochiaru sì a- 
Bla, nu e de lipsa, de óra ce avemu : 
ftM€iionariu , etc.« cu alAtu mai multa 
• de respinflu forin ^Litmpegatu. impega- 
rt^ «te., in locutu carei-a aintratu si au 
potè a nu intra form'a congrueute ge- 
niulai lunbet nòstre : implicare, implc- 



IHP. 



307 



cutu, rtc. cu seaauìu covenìtu; (vedi ia 
Dìctionariii: implicare, implicaiu^ etc). 

IMPERUSTARE, v., pqboveBre, pllia 
vestirli de regula refless., a se imperu- 
sia y imperusiatUs-a. part. sup.: catelli 
imperusìati , callu bene imperusicUu; 
capete de miéìieri bine imperuniatf ; im- 
pcrusiatura, s. f.. actioueai eiVectu alìu 
actionei de impcrusiare; —imperu&iare 
d'in im ^ m, si perosu, asìà in c&ta : 
a imperusià =za face perosu ^ a se impe- 
rusid = a se face perosu ,' deci bene 
su scrisse sì pronuntiabe sub formele : 
impcrosìare , imperosiatu , imperosia* 
tura , etc, 

IMPISMASIRE, impisfHuire, (mai 
bene impismare. care e populariu); im- 
pismuitu. etc, vedi pìsnui. 

IMPODOBELA, s. f., vedi urmato- 
riuhi impodobire. 

IMPODOBIRE,-,esctt,v,.Driiare,exor- 
nar«9 decorare, a orna, adorni, imfor- 
mosetià : a impodobi capulu, unu lem- 
più, una mar essa, styhiìu,Qtc.;—dmTfktQ: 
impodohitoriu.-tóriaj adj. s., care impo^ 
dobesce; impodobituro, part. sup. subst., 
impodobiiura, s. f^ actione ai effectu aUu 
actionei de tmpodoòtVe, care, casi impo- 
dobire ensusi, leuatn ca subst., cumu se 
applica tòte inOnitivele in re, potè fólte 
bene suppleni form'a : impodobéla, care 
nu e de locu admidsibile, si care pre 
longa aceste-a, nu e populare, ci numai 
sub condeliudecarturariu a leuatu na- 
scere; — in locu de impodobire, intra si 
gimplula : podobire , care ar fì de pre- 
feriti compositului impodobircj si d'in 
care, afora de derivatele compositului, 
esse si altu derivata in form'a : p<?cIo&Ki, 
(npoaò[jLoca), cauticuecclesiasticu, care se 
cà utttduponorm'aaltui-a;— atatu/jodofti- 
r^, cà tu SI impodobire^ e formatu d'inco- 
Teatulu : /W<>&a=oriiameDtDm, ornatus» 
(teoyA,ornamoutu, decoratione, ornatu, in 
formosetiatura « etc. : podobde maressei, 
martlui, reyinei si regduì; spkndid'a 
podoba a acellui teniplu; nu podobe sau 
podobrjle facu formostti a; podob' a mentici 
si à nimei e superiore desertrloru podobe 
alle corpului; — podoba nasce inco una 
fedu copillu ca : ;>0(io6w»cii,-a, oroanHt 
orDatBSyUeooraa, ornante, oraatoriu, de- 



m 



SOS 



rjTP 



coru,elegaQte,formo3U,et;c.,coveutures- 
pÌDSu de boDulu gustu allu Romà nuliii. 

IMPODOBITORIU, impodohitu, im- 
podobitura; vedi impodobirr. 

IMPOFIL^lKE, ìmpo/ilatu, vedi pò- 
filu. 

IMPONCISIARE, (reu scrissu h^wn- 
eisier€y co-ci e de conj, I, nu de conj. II), 
T., si simplu :poncistari^(TeMs cvìs^u pon- 
cisiere), verbe denominative d'in pon- 
cisiUj caro, astadi se applica in vorbire, 
de regula , ca subst. ai adv., èro in ori- 
gino fu, ca si pedit4, pidtsiu. (vedi im- 
pidisiare), adiectivu : ponciu,-(i, cu sen- 
sulu forte variata de : a) puagens, com- 
pungcui, carpeas, carepQoge, inipnage, 
si morsica, rumpe, sfascia, mai allessa 
motaforice : impunge, morsica cu vorbe, 
e mordace, piscatorio, sfasìatoriuinvor- 
be; de ac( : ù) in specie : a) offeadens, 
Irrltani , supperatoriu, interritatoriu ; 
P) JarsloflDB» jorgfttrs, aUoroass, dls* 
nentleney dUsldens, care se cèrta, sebate 
(mai allessa in covante), se desbina de 
altiì, se pune sì sta in discordia cu 
altii; Y) «drerBBB, adrerHarins, repat?- 
nansy oontrarUs; 6)obllqaaH^ traniirer- 
9M, pidesm, oblicu, care se abbate de 
lixii'a, directioneacovenìta, ciimu de es- 
semplu ; berbccii su poncisi, numaipu- 
cinu poncisi su cocosii; vorbe poncisief 
cauiatura poncisia; capr'a comIx cu odu 
poncisiu la capru; celli poncisi strica 
si resipcscu soctetaiile; poncisiu omu, co 
supptra iota lumea; poncisiulu nu se in* 
voliesce cu nemine; unu poncisiu impun- 
ge pr e toli. contradtce tote idcele; — po- 
pulare, cumu s*a dissu, mai vertosu ca 
subst. sau adv., de essemplu : a vorbi 
poticisiu; a se porta mai poncisiu; a sta 
toiuru-a, poncisiu; multi stau poncisiu, 
(inse si : poncisi) la celle mai bone opi' 
nioni si senteniwia appucà poncisiu pre 
calie; de ce lassati callea batuia, si ve 
rateciti inponcisiu (si precelle poncisie)? 
p<mct£^it<(=pDiictIni) «6 sfascia in di3~ 
cursulu seu; — cu acellu-asiintellesu sta 
si alta forma mai scarta : ponciu; camu 
sta si pcdiu pre loDga^rf*5iM.(vedi rw- 
pedisiart.)^ de certa in orìgine ca adj. 
poncìUf-a, déro in usulu vorbìrei popu- 
iare^ de regula, ca subst. m., unu pon- 



IMP^ 

ciu, in plur, poncie. mai vertosu in 
tellesulu de : panetto, carp;lo,Jar7lflmt 
alterctttU, rlxa, certnraen » dL^s^n.^la* 

dlNoordia, etc, impungere, morsìcardcn 
vorbe, cérta^ batalia si lupta iu cov6dI«? 
dissensione sì discordia, oppositioiie, 
repìignantia, etc. : lassati-ve de p^natf, 
co pere tèrra dt ponetele voHrc; aeéUa 
parecla de soci e in continue poneie ; 
ponciek fora haialia nu au attractione 

— Dìctionariulu de Budd da si for 
m'a : ponca^ s. f., pi. ponce^p] 
d*in ponciu, forma, cumu se vede« 
mai originaria si care ne potè dii lumine 
asupr'a etymologieì coveoteloru in Ges- 
tione, numai déco form'a ponea e reaU, 
luata d'in gufa poporului, sì nu cnmuva 
fìctionata in favórea pluralelui : poMoe. 
care se confunde, cumu diesemii, cu : 
poncie de ]b. ponciu; co-ci noi coouoà cema 
d'in gur'a poporului tote formolo fami- 
liei in cestione, afora de form'a : poì%ea; 
déro si fora dens'a, resultatulu nostni 
etymologicu ar fi fostu acellu*a9i, a- 
deco co : ponca e in locu de pùngi», si 
acésta-a in locu depun^ade Ia;juR^ 
ca si popularelti : duca (=: dussa)^ 
la ducere, de unde sì : ponciu = pon- 
giù ^ pungiuj poncisiu = pongiaiu^ 
pungisiUf poncisiare (si acesta-a popu- 
lare, ba inco preferibile composìtalui) 
imponcisiare =: pongisiare san im/>o 
gisiare = pungisiare sau impungiii 
re, etc, in cari tote resare si domi 
sensulu de pungere, impungcre; de al-^' 
tramente pungisiuz:zponcÌ8Ìu sau pon- 
gisiu e inco populare in frasi ca : aerarti 
se lupta pungisiu, asid se lupta in pun* 
gisiu sau in talisiu si doui dtielìanti ; 

— potemu déro scurtà acestu artielu, 
dandu aci verbele si derivatele cu sen- 
sulu loru numai in traductione latina, 
de óra-ce, cu occasìonea formei ponei9m 
s'a desvoltata covenitu acestu sensu : 
poncisiare = pongisiare = pungistare 
si imponcisiare =: iinpongtsiarc =. im- 
pungisiare y v., punserey ooDpaQcer«; 
carperò, dissentire, dlsitd^re, puraftrcy 
repai^nure, adreritarl, jorgarlt rlxarl , 
altercar!; obli^are, corbare, etc; deri- 
vate : ponti siixtoriu ^ pongisiatoriu-=. 
pungisiatonu, si tmponcisiatoriu ^ 



d^ 



i 




\gUìtùriu =: impungimtoriMy'Q; adj. 

.; poncui(xtu =z pon(;ìsiatu ^ pungi- 

Ih, 8i imponcisiaiu=ìmpongisiatu=. 

ipungiiiatUt part. aup. subst.; pond- 

fwru =: poftgisì atura z=pungisiatura 

ri impanci si atura z=. impongisiatura:=. 

wtnputhgisiatura, s. f., actione si efìectu 

alle actìonei verbeloru de ; j?(}»ci5iare= 

pongisiare = pungisiare sì »mponci- 

= impongiaiarc =: «mpun^isia- 

'iMPONCISIATOlUU , iwjyowcis/a^w, 

^nctsia/ura,* vedi imponcisiare. 
IMPOTIONARE, si impopoticnare , 
impotiotioftarerediUj r., nlmUi rnlnodom 
•r»are, esornare; a orna in moda es- 
sageratu , preteDtiosu si ambitìosu , a 
éSiornd : se impótiotiédia m-liereaj si se 
ìpopotionédia , impoiiotionédpì , apoi 
leca in visite; ce mi te ai impopotionniu 
lusid ? numai meretricUe se ìmpotioiio- 
Ha asidt nu ai tempn se te impotio- 
M, — derivate : inìp\)tìonatoriu-=^Ìm- 
popotionatoriu =: ìmpotiotionatoriu,-a, 
care irtìpotionédia, ìmpopotionédia, im- 
fctiotionédia; impotionatu := impopO' 
tionntu â– =. ifnpotiotionaiu.-a, part. sup. 
subst.; impodonatura z=. impopotiona- 
tura ^ ìmpotiottonatura, 8. f., actione 
si elTectti alla actioaei de impotionare 
e: ìmpopotionare ^izìmpotiotionare; — 
prebasea, co Bomà nulu applica» de re- 
'gQla, coventele itupromiitato d'ÃŒD alte 
limbe cu totula straine limbei selle, cu 
Mnsu peiorativu,cenu au acelle covenbe, 
in limbf>le respective, ar potè cineva, 
ìd Devoli'a de a esplica etymologi'a co- 
veotului in cestionet allergà la germ. 
pvta, oroamentii; déro, in vedere, co co- 
ventulu romfLnescu are forma romanica 
'reprensibile, cumu si d'in repugnaatia 
[e a d4 ospetia unui strainismu, cerce- 
ida si scrutandu bene in limb'a nostra, 
iQ coovinsu, co coventele io ces- 
te su de origine romanica : ìd adde- 
•Teru, impotionare, ca si impopotionare, 
impotiotionarct DU su de cà tu verbe de- 
nominative, derivate adeuo d*ÃŒQ unu 
n(mte, fta substanttvu sau adieciivu; to- 
iulu déro se Deduce a discoperi nomele, 
d'in care a esatta verbele : impotio- 
'Mr^i eie.; acestu nome e de certu : pO' 



tione sau potionu (.-=potiomti), care du 
e de cà tu una augmentatìva d*iu potiu; 
de unde iose potiu P nu cumuva d'iu 
potè = potu z= potente? asìi in cà tu 
impotiotionare se insemne : ornare re- 
dicata la potentia. la suprem'a potentia; 
déro acésta hypoihese ne pare camu es- 
sagerata, t^BÃŒimpotionarea, si deacea-a 
credemu a potè assere, fora se ne te- 
memu de mare errore, oo potiu, e in locu 
de putiu de la ptUire, espremendu or- 
natulu putida prin essageratione. cumu 
e, de reguìn, oTfiaiulu putaneloru. cumu 
e putidu si siglulu essageratu in dt- 
gantie si ornamenie; nu negà mu co a- 
supr'a formei putiu = potiu a potuta 
ìnflue si putu = putos, puru, mundru, 
cfe(;anÌe;lacetÌDemu inse aob3ervà ,e,co 
Homà nulu d'in delicateti*a gustului si 
bonului aensu, ce lu caracterisa, a evi- 
tatu de a pronuntià : puiiu , putione , 
imputionare, eie., si a pronuntiatu '.po- 
tiu, potione, impotionare, cumu se aude 
forte desu si potare , in locu de putóre; 
déro ca se marginìmu, se dà mu esplicarea 
particulare a fia-carei-a d'in formele ver- 
bali usitate inconcurrentia mai cu acel- 
lua-assi intellesu, leuandu-ne permissìo- 
nea de a propune espressu esplicarea 
aensului formeloru : ^o/tu , potione, ce 
amu pusu in lumina prin analyse cove- 
nita si possibile in marginile co ni 6U 
trasse; asià : potiu, s. m. = ornamentu 
essageratu, ornamentu putidu , in ge- 
nere , èro in specie : ornamentu mulie- 
rescu putidu si disgratiosu; mai allessu 
allu muUeriloru desfrenate; de aci : po- 
iione, fi. m., augmentativu d'in^o^iu; — 
acumu se vede de sene, co : a) impotio- 
nare, esse dìrectu d*in potione cu pre- 
positionea in ; in-potion-are = twp> 
tionare ; b) co celle alte doue forme : 
a) impopotionare,^) impotiotionare, 8*au 
formatu inpoteroac^^/ut mai princi2y'de 
prin processele , prin cari se desvolta 
limbele analogo cu a nòstra, adeco pria 
compositione, si in parte prin comjìosi- 
tiona a coventului prin senelensusi, adeco 
prin asìà nominata redupUcatione , de 
regula a unei syllabe; asì^ d'in potione, 
pria reduplication»a sjllabeì ìaitiale, se 
face : popotione de unde : in^popotiofi- 



SIO 



TU?. 



are == impopotiónare: èro prin rednplì- 
catione media d'in potione se face : pò- 
tiotione, de «ode : in^potiotion'are = 
impotiotiondre. 

IMPOPOTIÓNARE, impotiotionare; 
vedi impotionare. 

ìM?OTR\y k.impotrimre, impetrivi" 
ioriu, etc; vedi prativa. 

IMPOVATELA,s.f., \edìimpovaiare. 

IMPOVAIARE (reu scrisau in locu 
de : impovoiare, si mai reu : impovaiere, 
co-ci nu e de conj. II, ci de conj. I; bene 
BÌ deplenu correctu in scrissu ca si in 
pronuntia : implovoniare^ (vedi cotrafi- 
nitulu articlului), v.. (cu forme 8imple : 
ìmpovoiu. ifHpovoi. impotyoia, i^npovo^ 
ià mu; se impovoiu, se impovoi, se impo- 
voie; mai raru formeleincarcate : impo- 
voiediu. impovoiedi, impovotédio, se im- 
povoiedie, eie), imbrem, nlmbom obda* 
eere rei so1r«rei obsooraro, InundarCf 
obroere; a adduce nmru si pZoMi'a forte 
mare, a versa ore-cumu cu cofa, a se 
versa cerulu; a adduce mare ìntunerecu, 
a priva de vedere, aorbf ore-cnmu;aÃŒD- 
necà , inundà , inglutf, absorbf, etc. : im- 
povaiasse forte cerulu, nueri grossi ne- 
gri impovoid cerulu; torrenti au ìmpo- 
voiatu tote seminaturele ; nu allegemu 
nemica d*in grà nele impovoiate ; — de- 
rivate: impovoiatoriùy-toria,s,d] s., care 
impovo'a; impovoiatu,-a, pari, sup.; ìnse 
numai d'in creiernlu unui carturariu stu- 
pidu a e38itu form'a peccatosa : impo- 
voiela sau impovaiela, — se aude si form'a 
simpla, fora im =: in ; povoiare, v., cu 
derivatele : povoiatoriu,-a, povoiatu,-a, 
povoiatura; inse cu seusu mai pucìnu e- 
nergieu de cà tu allu formei composita : 
impovoiare; — de altramente amendoue 
formele : povoiare si impovoiare s\x verbe 
dettominative, (vedi imiwtionare) , d'in 
nomeìe substatìtivu : povow, de certu, 
in locu do: plovoniu, augmeotativa d'in 
plouia sau ploia. 

IMPOVARARE, impovaratoriu, im- 
povaratu; vedi povara. 

IMPOVOIARE, impovoitoriu, impo- 
vciatu ifnf>ovoiaiura; vedi impovoiare, 

IMPUASCIAKE sau impr astiata, im- 
prasciatoriu, iinprasciatu; vedi praacia 
sau prastia. 



IMP. 

IMPRESMA, prep.adv., vedi prì 
si impresmuire, (U3te cu 9 Aspm sibi* 
laote). 

IMPRE3MUIRE, itnpresmtà iu; v«di 
présma. 

IMPRETINIRE,-tf«CM, v., in locu de: 

IMPRIETINIRE, imprietiniiu; vedi : 
prittinu sau prietenu. 

IMPRILOSTITUrfl, ». pere.. Iqcm- 
tatu8i obsessud, duraonUoDa; 1. incan- 
tatù, farmecatu ; 2. indracito, obsedutu 
sau obsessu de demoni, demoniacu: — 
si simplu, fora wi = in : prilostUu,-a, 
cu acellu-asì sensu ce are si : imprilo' 
stitu; déro in amendoue formele depleaa 
cadutu in desuetudine. 

IMPROBODIRE, improòoiitonX »w 
prohoditii, improboditura, vedi : ifiòro- 
hodire brobodire, bróboda si prohoda, 

IMPROPODIRE, impropoditu; Tedi : 
improhodirr. si imhróbodire, 

IMPHOSCARE. (cu s aspra sibilante, 
inse cu forme aimple : improseu^ tm* 
prosci.imptosca, seimprosce). v^ Jae«r«, 
projloere, jaetare, mlltere, peter«i Im- 
petere» udorlrl, etc; in sensu proprio, 
a arruDcd in ceva sau incineva cuceva, 
a cauta se lovésca si se vetteroe, ai de 
aci, pria metafore diverse : a attacÀ, a 
maletractà , injurìà , etc, at&ta io seodu 
materiale, cà tu si ideale : se impró$ea 
celli ce sebatunu numai cu aageked'in 
arcuri, ci si cu apa: Ebrm imprctcam 
profeta cu petre =. lapidau; ómcni im- 
proscatipentm crudimealoru; imprc$€a 
eineva si cu hatujocHre^ cu vorÃ’e acerbe^ 
â–  amare si contumeliose; boulu impra$ca CK 
cornulu, leulu impresta cu m»ffiele;impii 
ce improsea cerulu ^ in ctru; improfm 
insuite in voi, si taceti ; -^ derivate : 
improscatione , 9. t, aetione de ùm- 
proscare , Lapldatlo » IcUs ; etc^ ; im- 
proscatoriu,-tó'iat adj.s., care improèea; 
improseatu,-a, part. sup. subst.; intprc 
statura, s f., aetione si efifectu de im- 
proscare; — coventulu, cumu se vede, e 
'compositu d*ÃŒD im=:in, ai d'in simplala: 
proscare; — se fìa ore d*iu projieare de 
la projloere,cu terminatioaeaareiniocQ 
de ere. casi dicare^ predicare, etc., pre 
loDga : diwre, predicerc^— brevitatea lui 
I : projKcore, ar fi potuta casio&i euoee^ 






mA^ 

sivele transformatioaì : projcare, prò- 
acare, (confere 91 : miacare d*ÃŒD missi' 
core); cu tòte aceste-a nu cotedià iQu a 
affirmÀ Demìca. 

IMPEOSCATIONE , improscaioriu , 
i-mproicatu, etc, vedi improscare. 

IMPROSTIEE. imifTostitu; vedi pro- 
^re, sì mai vertosu prostu, de óra oe 
d'incóce de Carpati na se aude : impro- 
séire ci nnmai : prostire. 

IMPROTIVA, mprotmrey improtivi- 
<oriu. improtivitUy improtivnkia» etc.; 
Tedi protiva. 

IMPUSCÀRE, (cu s aspru sibilante, 
d'ÃŒD puscare cu im in locu de in; vedi 
io Dictionariu : puscare, derivata si ellu 
d*io pusca), v.f niìdcnpusc^a. a vulnera 
ià chiaru occide cn globulu ce arrunca 
puse^a si pistolulu, etc, prin manale 0- 
mblai; — derivate : impuscatu.-a, part. 
sop.; itnpuscatura, s. f., actione si efl*ectu 
u actionei de a impuscare : irei im- 
cature de pusca, co-ci sunt si im- 
pyacnture de pistolu. 

IMPDSCATU, impuscatura; vedi im- 
puscare, 

IMPDTERNICIRE.»»»pf4^<?r»t«'^or4tt, 
impviemiciiui vedi puternicu. 

IMD, 3. m., vedi lìmum Dictionariu, 
li imoiia, tmostVe, etc. in Glossariu. 

INACCnJ,-fl. (pronum. inacciu), adj., 
plger* obstfnatiis, nialli^nos, AHtatas; le- 
aosu, care si pregila a face ori-ce : inerte 
si socorde; apoi : inderetricu, obstìnatu, 
ìncapetìnatu, pre caro nu lu poti muUi; 
io fìne si : reutatiosu, aatutu si rea ;nu 
nufnai omenti su inacciif ci si hestiele 
tnco su inaccie; asinulu e cellu mai in- 
ucctu d'in animali; — se fìa ore in locu 
de : inadtvu, stramutatu succeaive in : 
inaccivu. inacciuu. inacdu? 

TS ADIRE, inaditu, etc, in locu de : 
innadire, innadiiu^ etc; vedi déro in- 
nadtre. 

INAGUBIDARE, v., uvae aoerbae 
sieeo, omphaclo aoliare; lo oinphacium 
OBTertere; a acri cu agurida, a face a- 
da, a siThxnuii in a gurida;—itwgu- 
a, part. snp.;— sedicesisimplu: 
gwidare, oguridatu. 

INALBELA^ a. f., reu formatu in locu 
de inoUniura. 



me. 



311 



m- 



INCÀIMAClRE,-esc«, v., vedi 
caimare, 

INCAIMARE, si ingaimarCf (cu forme 
simple : ìncaimu ^ ingaimu: mai rara 
cu forme incarcate : incaimediu^=^ingai' 
mediti)^ V., mossarA, mutire, non per- 
spicca loqul vel Intelll^ere» eonfondere 
et conraodl, a cogitò, si vorbi incuratu, 
a incurcà si confunde, a se incurcà si 
confonde ; ce incaima^ti sau ingaimati 
acollea ? incaimi san ingaimi ce nu are 
a face cu ce te intrebà mu noi ; numai 
incaimau sau ingaimau lucrulu ce uveau 
se faca; — derivate : mcaiwa/orÌM = in- 
gaimatoriu,-at care incaima ^ ingaima; 
ineaimatu=zingaimatUt'a, part. sup.; tn- 
caimnturaz:zingaimatura^ 8. f,, actione s; 
efifectu de aÌHca/m«re^de a ingairnaref 
8i ; incaimatione = ingaimationf". s. f.i 
mai multu cu sensu de actione de cà tu 
de effectu; si chiara : incaimatiosu^n- 
gaimatiosura, adj., suppiisu la incai- 
mare sau ìngaimare; — se audu si fora 
i intermediariu : incarnare, ingamare ; 
si fora in initiale : caimare.=:gaimare; 
—de acl si verbele derivate, prolongate 
cu Buffisse : incamacire=zincamacire si 
ingaimacire=^ngamacire, cu derivatele 
loru : incaimacitu^^ingaimacitu, incai- 
maciÌHra=ingaimacìiura, etc, si cu a- 
cellu-asi sensu ce aa incaimare ai i*ffjfii- 
mare, inse cu una gradu de energia mai 
mare : cine incaimacesce^inca ima forte, 
e forte ingaimatu; si fora in initiale : cai" 
macirez=gaimacire; èro cu l : gaìmacire, 
ca?wacir€, (vedi mai dio3u),si : ingalma- 
rc/ete. — potè co aceste forme su varianti 
cu m in locu de n d'in inganare; cauta inse 
se observà mu co, in specie, form'a : in- 
caimacirej si fora in, caimacire se aude 
si ca formata din caimacu ^ crema : 
a calmaci laptele; — se potè inse ca for- 
mele ; caimare:=gaimare se fia d*in ca* 
lim^ire san callimare, vedi si incalare. 

INCAIMATIONE, incaimuloriu, in* 
caimatUf incaimatura, etc; vedi incai- 
mare. 

INCALARE, (numai cuforme simple : 
incalu, incali, incala, se incale, etc.,cea-a 
ce duce lagemìuationealui l : incallare 
incallu , incalli incallaj etc), v., do- 
rom vel 6«rpaleDÌQiB Aeri; a se face 



8» 



INC. 



tare sau vertoso, a se impetri si cresce 
preste mesura : cà tu au incallatu aceste 
femimf ati incallatu ca nesce giganti, 
incalla acestu omu ca unu calla; ce in'^ 
coUati ca pctt'a si ca boulu ? si refLesa. 
a se incoila : asta s*a ìntoìloiH , co n\A 
max incape cu aliulu in carru, fia acc- 
stu-a cà iu de hirgu; — derivato : incal- 
Ia£ton€, s. f., actione de incallare; in- 
eallaioriu.-tória, adj. s,, care incalla , 
incallaturaj part. sup. adj. subst.; m- 
callaiura, s. f., actione si effectu de tn- 
eaUare.—BÌ cu form'a : irtgalare sau m- 
gallare^ iose cu sensulu do : inganare 
sau de incaìmare=iingaìmarey (vedi in- 
calmare); déro se vede a ave sau a fi 
avutu si senaulu, ce resare in : incallare^ 
adeco sensulu : forte mare si grossu , 
cumu resulta d'in form'a popuìare ga- 
liganu.-a : una galigana de fHa^ forma 
essita, de certu, d'in in-galare sau in- 
gallare, simplu, fora in : galare=gal' 
iQf'C- — Dict. de Buda esplica incaUarc 
pria it. caf^llo, lat. coA^ulnm, v. qua- 
gliare, lai. coagularoy identice cu alle 
nòstre: cagluz=.caghiUfCagIan^caghìa- 
re, (prin metathese : clwigu, chiagare); 
noue iose ni se pare mai probabile ety- 
inologi'a de la callum =: pelle grossa, 
pelle ingrossiata, si in casulu acestu-a 
covenlulu ar merita se figuredie in Die- 
tionariu. 

INCALATU, incalaiione, inealaiura; 
vedi invaiare, 

INCà LOÀRE, T., luradere, oooopare 
(fr. ompk'ter); a Calca in, a intra furi- 
bìu sau priuTÌoleutia inceeallualtui-a, 
a calca dereptulu altui-a, in specie, a 
calca parte sau tota mosVa cuiva : tineti 
cu peptulu, se nu incalcc ostii pain*a; 
Celli potenti au incalcatu mare parte 
d'in fundulu celloru dtbìli, — derivate : 
incalcatione , s. f. , incalcatonu,-t6ria, 
adj. 8.. incalcatu, part. sup., incalcatura, 
a. f., composìtu bene formatti, déro nu 
dice muì multu de catti simplulu calcare 
prin urmare remane ca venitoriulu se 
se pronuntie pentru utilìtatea luì. 

INCARDOSIARE, si incardosire,- 
escUt si incarduirertscu, v., agtrre^arof 
ooiigregarei si congregarli a bugà , a in- 
troduce in acellu-asi carda, a stringe, 



M 



ma 

pune impreuna,a ìn8ocf,etc.; maialless 
refless. a se incardosidj a se incardoH, 
a se incardui; derivate : incardo$iatu:= 
incardùsitu si incarduitu, part. sup.; — 
d'in in-cà rdu; inse form'a incardosiare 
saa incardosìre e mai energica, dice mai 
multu si mai reu ceva de cà tu form'a 
incarduire — vedi icà rdu, haita. 9Ì mai 
vertosu : inhiitare. synonymu cu inear- 
dosiare sau incardosìre, 

INCARLIGARE, incarligatu. incar* 
ligatura, etc. vedi : carligctre, carligatu, 
carligatura, etc; veMi si carligu^ d'ÃŒn 
care su essite tote celle acf mentionate; 
—componitele su mai usitate in vorbir 
simplolo inse su de preferita. 

INCARLIONTIARE , incarlìonii 
tuMG.;ié(iìcarliontiar€,carlÌutUiatu,eic,, 
vedi si carliontiu, de unde celle acl 
mentionate; si aci, ca sì in preceden- 
tele articlu, de preferita su simplel« 
celloru cemposite. 

INCATERAMARE, incakramoÉmi 
vedi : cateramare, catcramatu; vedi si 
cateramay de unde coventeleaci mentio- 
nate; si aci de observatu, co simplele 
su de preferita compositelorn , déco nu 
cumuva compositulu presenta seasu dif- 
feritu de allu sìmplului. 

INCATIFELLlRErCfiCM. v., (fr. ve. 
louter); a investi cu catifea; a da faci'a 
de catifea, 

INCELDIREre^co, V., declpere, M- 
lere; a ammagf, a insella; si fora in 
initiale : celuirc, cuacellii-asi intellessu 
ce are si compositulu: ìnceluire: — Dict. 
Buda crede co celuire ar fi essitu d'in 
lat. celare» inse d'in coce de Carpati nu 
a fostu si uu e undeva connoscutu neci 
celuire, neci inceluire; de preferitu au, 
in totucasulu, formele: celare, incelarti 
fora ìuse a se confunde cu sellare, i«h 
sellare. 

INCEPENIA, 8. f., InltlDm, prlnol- 
plnm, Inceptio} inceputu, incepere; — 
numai d'in capulu carturariloru stupidi 
si maniaci, a potuta ess( d'in origia* 
nobile, cumu e incei>ere, uuu coveota 
feda pria forma ca cww, inc^p-enia, Cé 
poporulu nu a pronuntiata, nu pronun- 
tia si nu va pronuatìd. 
INCElEGAIiE, (si mai reu : * 



i 



INO 

gare), inchiere, inchiorare, etc, reu prò- 
Quntiate sì reu scrìsse; vedi in Dìctio- 
Bariu: inchiagare aìincaglarei inchiaio' 
ffl sì indauare; inchiauarare si in- 
dauare. eie. 

INCHIPUIBE.-CSCM. V., nn^ere, ef- 
Riifpftre» elmaUrey exeo^ltarei Imapi- 
nmrl) cammentlrli iDlelllgere » aDimo 
«•■Bprchendere, etc; d*ÌD in si chipu, 
de care vedi in Glossariu la loculu seu : 
a face unu cìvpu, l.ÌDsensu materiale: 
dorii inchipuescu ameni &i alte ani- 
li prin colori; a inchipni capulu 
va cu gypsu; 2. in sensu iutellectuale, 
si imAgini, a si pune in mente, a co- 
prendo cu mentea, a suspicà , a cogiti 
cenu e, etc: a si inchìpui co cadensulu 
nu e nemine; nu mi poiu inchipui figu- 
gur'a ce tu mi descriui cu votìia; nu mi 
nm inchipuitu ned una data se fii asid 
de perfidu, cumu te aflu in realitate; 
— sì ca subst. inchipuiri de otnu deli' 
Tante; inchipuirea ^piritului prin unu 
corpu de materia; — derivate : incki- 
puUu, pari. tìup. subsl; vedi si chipu. 

rNCHllilARE. (se conjuga si simplu: 
mchiriu, inchirii, inchiria, etc. si cu 
e ìncarcate : inchiriediUf inchiriedij 
inchiriédia etc.) t., locare, condaoore; 
'4 dili sau lena cu chiria una casa, unu 
sgru, una carrutia, etc.t a loca sau al- 
loca si a conduce; — derivate ; inchi- 
toriu.-iória, looator; déro si insen^ia 
d3 chiriasiu, cnìinchiriatonulu inchiria 
hcrulu scu; inse adesea coufundu multi 
Iriatoriu cu chiriasiu; — déco: chiria, 
iriare. inchiriatoriu, chiriasiUj etc, 
aa se remana in lioiba, atunci se cere se 
intre, conformu etymologiei acestora 
coveote, in armonia cu ortografica lim- 
bei adeco ; n/rta, inctjrìure, ctfnanut 
incyr ifitoriu, incyriotu, de ìucyriatUyQic, 
INCHIRIATU, inchiriatoriu, etc; 
Tedi inchiriare. 

INCIDCURARE, v.. vedi in Dictio- 
uariu : ciucurare, de preferitu composi- 
tolui : inciucurare; vedi sì: cimcm?m. de 
onde duettrare, etc. 

INCLESCIARE, sau inclestarcrediu, 

d'in clesce j a stringe cu clescele^ 

fU de acf : a strìnge in genere : a tn- 

id gur'a^ cu gur*a inclesciata; a 



INC. 



$13 



inclescià dentii^ cu dentii inchsciatit cu 
odii indesciati; a inclescià braciele, a in- 
clescid in ghiare, a si indescid ghiarele 
in carnea predci; etc; derivate : inde* 
8€ÌAtoriu-toria, adj. s.xinclcsciatoriude 
denti sau d'in denti; inclesciatu^ part. 
BU\).;indesciaturay 8. f., inclesciatur^a 
gurd , inclesciaturele dcntilòru , etc.; 
vedi clescc 

INCLESCIATORID, inclesciatu, in- 
clesciatura; vedi inclesciare, 

INCLETRE,-cJC«,v.,?lntlo«rtì, atcglo- 
tlnare; a lipi cu chiù, (vedi dérodeiu); 
si simplu : cleiret care inse e mai puci- 
na usitabu de cà tu incleire; asià si deri- 
vatelo : incleitoriu,-toria = cl(ntoriu ,- 
tória, adj. 3.,t»c^e(^u^ck{Y«, part.sup., 
inckitura := cleitura, &. f.; — de pre- 
feritu su ; glutinu, in locu de chiù; giù- 
tinare. agglutinare, inglutinare, in locu 
de deire, inckiré; glutinatUj agglutina- 
tu, in locu de cleitu, incleitu; glutinatu' 
ra , agglntinatura, in locu de deitura 
indeitura, etc. 

INCLEITORIU , indeitu . incleitu- 
ra, etc; vedi inchire. 

INCLESTARE=:ÌMcZe5«are, vedi in- 
clt sciare. 

mCOCARJARE, V., onrbare, Incar- 
bare, Inflectere; vedi simplulu: cocarja' 
re; derivate : cocarjatu = incocarjatu, 
part. sup.; eocarjatura::=incocarjatura, 
8. f.; 86 vede co incocarjare , dice mai 
multu de cà tu simplulu : eocarjare ; ~- 
de altramente nu e indestuUatórla ety- 
mologi'a de la eocarjare; in locu de cà r- 
ja s*ar potè dd una origine mai plausi- 
hilepote; cumu, do essemplu : eocarjare 
in locu de cocurjare, si acestu-a in locu 
do cocar giare =. cocurciare = cocur- 
ciare (=zcruciare) , — sau d'in cocurbiaret 
stramntatn successivu io eocurghiare, 
cocurgiarej in fine in cocurjare, eto. 

INCOCARJATORIU, incocarjatu^in' 
cocarjtituta; vedi incocarjixre, 

INCOIFARE, V., capat ca«»i*l«1e ope- 
rlrej a pune coifu pre capu,acoperi ca- 
pulu cu coìfu, incoifatu, part. Bup.— si 
simplu, fora in : coifare, coifatu, inse 
ca differitu sensu allu compositeloru : 
incoi fare, incoi fatu, 
INCOLTIELA, s. f., d'in incoUire, in- 



éUÈk 



S14 



me. 



se de reprobata peotru forma, cu at&ta 
mai multu co alte forme pure ca : in- 
coltUura, etc, supplu form'a erronia : 
incoUtéla. 

INCOPCARE, (cu forme simple : in- 
ccpcu, incopci, incopca, etc; mai raru 
sì ca pxovìncifiyismn : incopcediu, incop- 
cedi, incopcédia. etc.); assemine sì : in- 
copciare^ (cu forme simple siincarcate: 
xncopckdiUf incopciedi, ineopciédìa.etc.)^ 
V., ObuUre; a prende, a fìssa cu copc'a: 
derivate : incopcaiione. s. f., actioue de 
incopcare; incopcatoriu =,incopciatO' 
riurtória, ad>. s., care incopca saucare 
incopcédia; iììcopcatu^mcopciatu, pari. 
8up. subst, ; inc^catura ^ incopcia-- 
tura, s. f., actioue si effectu alla actio- 
nei de incopcare sau incopciare : incop- 
catura bene strinsa;~Ã ^ in in si copca; 
— 8i formele aimple su in usu : copcar^, 
cdpciare, sì luco cu differentiadeseusu, 
asi& co corcare insémnasimplu:ajjrenie 
copca; èro : a incopca = a prende CM 
arte 8au cu violentia, etc. 

INCOPCATIONE, incopcatoriu. in- 
copciatoriUt incopcatu, incopciatu, in- 
copcatura^ incopciatura; vedi incopcare. 

INC0TK0PIKE,-€5Ctt, v., d'in coirò- 
pire cu in, care mai iiu seaude pre lon- 
ga cotropire: vedi doro cotropire. 

INCOVRIGAEE, v., flolenter loflec- 
tere; a curbà fòrte tare, a face covrigu; 
derivate: incovrigatu, part. sup.; inco- 
vrigatura, 8. f.; — si simplu : covriga- 
re, covrigatu, covrigatura; vedi déro : 
covrigare, covrigu, 

INCOVRIGATU, incovrigatura; vedi 
incovrigare. 

INCRACANARE, incracamitu, in- 
cracire ai incraciiUf etc, au pre longa 
simplele : cracanare cracanatu ai cra- 
cire, cracitu. etc uumai seosu essage- 
ratu ca si form'a; vedi déroia Dictìoua- 
rìu : cracanare, cracanire, cumu si cra- 
CQf d'in care tote formele in Gestione. 

INCRETIELA, s. f., in locu de mcre- 
tiiura. etc, nu credemu se sofia disan sau 
se se dica pre undeva, ci assemini scal- 
ciature s*au formato numaì de cartura- 
rii fora critica si fora gusta. 

mCROPELA, s. f., vedi ineropire. 

INCBOPIREf-etfcu, v., tepefaeere; a 
n ■ • ■ ' 



mD^ 

face in cropu, a ferbe in cropu, a face cal- 
dicellu, a incaldi pucinu.&faoe tepidu : 
incropiti numai, nu ferbeti, ap'a descal- 
datu pruncii. metaforico : a face pucinu, 
sau forte pucinu, a lucra pucìnu sì reu : 
a incropi una modesta avere; a incropi 
economica caseì d'in teliu curmdiH; a in- 
cropi unuprà ndiu fòrte parcu;nH scìe de 
cà tuincropi caleva note de musica ^ etc,; — 
derivate : incropitoriu,-toria^ adj. 3.,care 
iacropesce; incropitu, part. sup., te^e- 
faotusj incropitura, s. f., top«r«eUo| ac- 
tioue si effectu allu actioneì de incro- 
pire: incropitur^a apei de 8cald<itu pruH' 
culu; incropitura, nu fertura, de buccaUt, 
care se se pota manca; inse, pre ìonga 
aceste-a, n'are ce cauti in lìmba form*a 
scalciata ; incropéla ; — si simplw, fora 
in : cropire, cropitu, cropiturOt etc, ace- 
ste-a tote essite d*iu cropu, s. m., Upor; 
statu de pucìna si modica calore : ap'a 
da in cropu, se fia in cropu ap^a de $cal' 
datu fìruncii; acésta forma a datu, cumi^^ 
dissemu, derivatele : cropire , etc, J^| 
prin urmare nu se potè, cumu face U^^ 
MiJclosichy referì la si. kropltl, care dq 
numaì nu se esplica prin una radica sla- 
vica, déro ioco si verbulu slavlcu, care 
va se dica : conspergere = stropire, nu 
are a face in sensu nemica cu ver^uJ 
romanescu : cropire, incropire^ etc 

INCROPITORIU, incropHu, inori 
tura\ vedi ; incropire, 

INCUIERE, incuittòre, incuictu, in- 
cuietura, etc, forme reu scrisse dupo rea 
pronuntia, in locu de formele correcte 
date in Dictionarìu : tncuiare , l'ncMia* 
tore, incuiatu, incuìaturat si mai cor- 
rectu, incuniar€jincuniatoref ìncuniotu, 
incuniaiura; oo-cì verbulu incuniarc 
e de conj. II, ci de conj. I. 

INCUSLDIRE, (cu5 asprusibìlante^ 
-escUf v.fbUndlrl, oiQleere, amAtorte «- . 
^ere; a lingusl, a resfacià , desmerJà , et^kj^l 
de regula retìess. a se cusìui;— déro à 'iW^ 
cóce de Carpati nu a foatu sì nu e oon- 
noscutu undeva sau cuiva; se potè ioae 
se fia essìtu coventulu d*ìn vorb'a blan- 
da, ce se applica cà niloru : cutiu. cuiiu ! 

INDELETE, (de scrisau despartitn : 
in ddete\ vedi mai dìosu), adv., oHom, 
Improperate; cu tempu indestallu, form 



t, nu 



te" 



^ xm. 

precipitare, cu passa lentii si in tempu 
fora alca oocupabione urgente, fora altu 
locri], etc. : a lucra in delete; nu festi- 
na, ó scriue in delete; si cu pre : pre 
in dolete : pre in delete ae face lucrulu 
ftofiMf si CU prep. cu : cu in deìete; si 
eaii8*a e, co coventulu mai simplu sona : 
dcl^^fS.f., otlum , tempns, spatlam ; 
l*e««» «omniodum; tempti noocciipatu, 
tempo indestullu, locu largu de mis- 
care d lucrare, commoditate, statu de 
vacatioae de partea occuaationiloru ob- 
Ugative si urgenti, etc. : avetnu delete 
SB cùnversà mu impreuna edtu de inde- 
gu; nu ti lipsesceddetea, cumu affir- 
tu. Ci bon'a volta si studiulu; de acf 
ea 84lTerbie : in delete, cu délete, pre delete, 
prein delete: de acf derivate : deleticura, 
sdj., «tlosoBi Tacana ; oocopntns , aoti* 
ms, ABÌìgeuHf stadloBDSi etc, adecocu 
sensari aprópe opposite;— ai cu prepos. 
M ; indeleticu; de acf apoi v. deleticire 
^indfleticirer^scu, a se occupa cu ceva; 
— forme spurie 9\iiìi:deletnicu:=inde!et' 
nicu, deìetnicìrf=.indthtnicire, precari 
le redima D. M'klosich spre a le decla- 
r& de slavice, farà se ne arrete co delete 
occurri^ in limb^a slavica. 

INDELETICIRE, indeleticu, indelet- 
nicire, etc, vedi indeltte, 

INDEREPTNICIA . indereptnicire , 
ii^dcreptnicu , inderetnicia , inderetni- 
CN, etc; vedi inderete, 

INDERETU, adv., (inusulufrecente, 
inse DD raru si ca adìectivu, cumu fu si 
e in orìgine, apoi si substaativu, si mai 
in orma adverbiu; vedi desroltarea ulte- 
riore a artìcluluì), retro > relf^rdum, 
M<ip<M, cu care tndéf^uca adv. eaprope 
do tota synonymu : a merge inderetu, 
u intarserà inderetu; a dà inderetu ce 
a impromutatu; si ritdu da ind^iretu ^ 
scade; ^tu ceva : riulu se intorce, eurre 
md^€t^; multi cari inaiiitasaera in a- 
veri $i onori, dedera inderetu ; doreriìe, 
morhii inco dau inderetu; a fugt, a se 
kage i^%deretu ; a face inderetUi a se 
lassa iuderttUf a sta inderetu, aremané 
ind^etu; — composita cu alfce^ prepo- 
si tioni pentni precisionea directlóniloru : 
ùi %ndereiUy de inderetu , pre inderetu 
pre deinderetUf saupre d'inderetu, dea 



IND. 



81S 



inderetu: a merge de a inderetu; si 
cu pluf, a merge de a inderete; fuge de 
a inderete; a lucra, face de a inderete, 
a intellege chiaru de a inderete; tote face 
de a ind€rete=zpT6 dosu, de a indose; — 
e tempulu a trece la natur'a de adiec^tcw 
si substantivu a coventului : a) aij,, 
Ditara in care, cu damnu, se perde pre 
di ce merge : ce omini indereti! cemu- 
lìere indereta ! ce asinu inderetu ! ce hoi 
indereii, ce calli si mai indereti! etc. a- 
sià , sub acésta forma, are parte de sensu ; 
obstlnntas, perrlcax z= incapotìnatu, 
pre care nu lu poti face se se mi-ice d'in 
alle s*»lle, sensu ce are, de regula, deri- 
vatulu : indereticUf {^eà ì mai dioBu), 
b) subst,, in care natura si astadi setine 
in tota poterea coventulul, s. m., inde- 
retu-luj pi. f., inderetele, cu sensu va- 
riato : parit posterlor, regio rei tflreo- 
tU posteriore parte sau directione de 
inapoì, posteriore : stau cu inderetulu 
in facia; nu sta cu ifuleratulu la celle 
alte persone; ce spuni tu, e indereiulu, 
nu faci a lucrului; inderetulu casei, in 
inderetulu casei. de inderetulu casei, de 
inderetulu sau d'in indtretulu casei; in 
p 1 u r . se stracorara pre inderetéle caseloru, 
pre de inderetéle caseloru, pre d\n indere* 
tde carraloru; in form'a modale :deain- 
d'ìrete. mergu de a inderete, de a indere- 
téle; faci tote de a ifideretele ; popul. si 
prov. cu inderetéle inapoi, cu de' inde" 
retele inapoi^ cu de a inderetéle inapoi; 
pettorele de inderetu si de ìnainte alle 
e idrupediloru; — inainte de a dà deri- 
vatele acestui coventa forte importante, 
se cere se connoscemu originea lui : mai 
antà uiu cauta se ne punemu ìnainte, co 
acestu coventu, care d'in coce de Car- 
pati suna pretoten dine : tnciére^u, èro 
d'in collo de Carpati se aude sì chiaru 
se scriue : indercptu, care d'in doue for- 
molo e doro oda addeverata ? care se es- 
plico mai bene si mai completa sensulu, 
care e acellu-asi in tote partile, locuite 
de Romà ni, pre caudu form'a differe do 
la indereptu la inderetu: pentru form'a 
ìndereptu se presenta, desu de la prim'a 
arruncatura de ocla,Ìtìe*a co indereptu 
ar fi in locu de inderectu = lat: lodl- 
rectasy ca sì analogele : indereptare in 



lui 



S16 



IND. 



locu de inderectare; do acésta parere e 
Dict. de Buda, cumu si Dìctìonarìele 
ce au Qrmatu yre urmele acestui Dic- 
tionariu , nu Dumai celle editate d'in 
collo de Carpati, ci si celle typarite d*ÃŒD 
ecce de Carpati, unde au Bcimu sesefia 
auditu sau se se audìa form*a iìidtrcpiti; 
iose sensulu latinn, ce pare a di coven- 
tuiui Dict. de Buda, sensulu negativa : 
InAìreeiuiz^nedereptu = indereptu , ca 
si: iiiiiìHÌu6 ^ Hfjusiu sau injmtVf — 
acestu sensu nu esplica, in necì unu moda, 
intellesdulu ce dau toti Romà uii coven- 
tului indereptu-^inderelu; in hypothe- 
sea, co form*a indereptu ar fi cea adde- 
verata si identica cu latinesculu indi- 
reotnsi s*ar potè trage unu Intel lessu plau- 
sibile, numai déco in=lDs'ar leuà , nuin 
sensu tiegaiivu de ne:^ne» ci in sensulu 
prepositionei tn=lD, asìaco indereptu se 
aiba sensulu ce au coventele : « regione, 
^ t« fackif centra, contrariu, opposUu 
faciei , etc, sensu ce ar covenf , peno la 
unu puntu, formei indereptu, si, priu es- 
tensione aoestu sensu ar adjunge se tìa 
identica cu allu coventului inojjoi, ce, 
de la inceputu, arretaramu co e aprope 
identica cu indereptu = inderetu; déro 
si asià nu se potè satisface mentea in 
statulu presente allu scieutìei filologice 
at&tu de partea sonsului, eà tu si de a 
formei, de cà tu leuandu do ba^? form'a 
inderetu, sì completaudu-ua in partea 
cea mutilata, adeco in syllab'a 6nale 
tu, unde, ca in ro8tu in locu de rostru 
=: roHtrum, d*a suppressu , in rapìdita- 
tea pronuutiationei , consonautea asià 
de molle r; asìà déro : inderetu in locu 
de inderttru, si acestu-a compositu d'in 
trei covante : in-de-retru = lat. In de- 
retro , (confere si fr. rétlf = iwJcre- 
ticUt forniatu, forte probabile, d*in rctru 
=: retro, cu suppressionea lai r); arau 
potè acumu d*inform'asìmplare/ru de- 
duce sau derivi : retricu , retricnrn sau 
retricirc, etc., cauta inse se ne margi- 
nimu la derivatele d'in compositulu in- 
deretu si (lassandu se se védia in Dic- 
tionariu derivatele d'in form'a nemuti- 
lata ind^etru : inderctricu , inderetri- 
ciré, indcretricia, etc), dà mu acl, pre 
scorcn, d'iu form^a mutilata inderetUj 




i in^J 
rlcM 

IfMM 



derivatele acestei-a insocite de alle fòl 
mei indereiftUy cumu sì de formele sci _ 
cìate prÌD strainismi nedemui de limbT 
sigur'aKomà nuluì : a) intlerdicu,-a, (pr^ 
a locuri : inderepticu, strainismu ; ii " 
retnicu si indereptnicu ; vedi iu 
tionariu ; inderctricu)^ adj., obAtlnatai 
pervicax, incapitinatu : callu imi 
ticu, copilli indereticiy mutiere indere* 
tica, ò) indereticia, (pre a locuri ; ind^.- 
repticia; straisnìmu : indertnicia si it 
dereiìtnicia) ^ s. f,, ob^tluatloi perrlci 
cltaH» statu, calitate si fapta de ti 
rt^tCM, (vedi a); e) indcreticire, (prt 
locuri ; indcrepticire; strainismu inde- 
reinicìre ai indereptnicire; vedi in Dic- 
tionariu form'a correcta si completa : 
indtrttricire)^' escUj v., de rogula retìea. 
a se inderdid. (de sf se dice adesea si : 
a ind rdnici pre cineva)^ obìttlnarl, oh- 
stinatam reddere, a fi indcreticu, a face 
indereticu; d) indcretìcitXL, (pre a locuri: 
inderepticitu, strainismu : indtretnic 
si indcrcptnicitu), part. sup.; e) veri 
si cu are : indcretarc. (pre a locuri: in- 
dcrepiiire; strainismu : inderetnart si 
imJer-t^fnare), cu acellu-asi sensu ce are 
SÌ : indcreticire; part. sup. indcrcioiu^ 
(pre a locuri : indtrepttdu, strainismu : 
ind.retnatu si ixderepn'ìtu)^ etC. 

INDERDIKE. si inderjire, inderpn 
v., a face derdiu, (vedi derdiu); dei 
vate : indcrditu , part. sup., etc, de 
si : indcrsnirr, sau indrcsnirp^-cscUt 
de unde: indersnctiu, si indrcsnetìH '% 
adj., audax, tcmeru»; — indcrsnela, $. f., 
audacia » temeritaH p in locu de cari sa« 
de certu , preferibili : cutcdiantia 
bicvì. etc. 

INDERDITU, inderjitu, ù 
re; etc; vf»di indfirdire, 

IND01UT0CIRE,-«c?/, v.. a face do- - 
ìntocu, a abrutl; derivate : indobitoeitu, « 
part. sup., etc. ; si simplu, fora in : do—^ 
bitocirc,-escH, care pre longa inteìles— 
sulu composituluì : indohitocit^ , are av'' 
cellu de : a dice cuiva dobitoeu, (vedf ^ 
dobitocu). 

INDOBITOCITU. eto^ vedi indcbiUn^ 
ciré. 

INDOELÀ, sau indoiéia, 9. f., do^a 
btumy dubltatt»; d*in indoirc 8ai> im^ 



iu : 1 

1 




TNP; 

di''* â–  â–  sau acta de indoire; vpdi 
in driu: i»j(/(>Mtni/a, de prò fe- 
rita iormei erroaia : indoela; vedi a9.se- 
tBlna ìd DictiOQariu : tndouirt. indoui- 
Honef i*tdowtìosu, induoUoriu. induoUttf 
induoitttra, in locu de mutilatale in scrip- 
tara : imioìre, iudoitwne, indoitio^Ut etc. 
LNDRAGIKK,-«»(;f#, v., amore o«pl; 
ft prende deagu dectneva, (vedìdrogu); 
si indragonUrCi-escu, cu acellu-asi in- 
tcllefisu; si refitìsaive : a sa indmgl, a se 
mdrugosti, a se vré unulu pre altulu; 
derivate ; ùidrag tu, indragosiilu; part. 
Slip. etc. 

L^DRAGITU, indrogosiìiu, vedi in- 
dmgìre. 

1^'DKEÀ si undréUf (de óra ce pi. e 
indrdit: . utidrcllc , dupo analogia pi. 
$UiU, £ing. stetta, ar fi de scrissu sìng. 
indrdla BaQ undrellu), s, f. , acuii crao- 
•Ur «i aatrlotorla; —probabile, form'a 
de preferita e ìndrella , in iocu de in- 
trtUa de la ìtitrare , ca instrutnentu de 
it^are = penetrare ^ cumu si am d*in 
tcQpre, = priniìt. pertundefe. 

INDKE8NELA^ mdresnife, indres- 

netiu etc; vedi : indcrdire^^^itidersire. 

''-HRISIAIMU, s. ra., una apecia de 

. x:=zg^anm^=.fSerAaìam^:gr. -jtpà " 

Kov (=:gruirostru), 

INDUBITOCIiiE, etc; vedi : indo- 
bìtocire, 

LNFERBENTIÉLA, s. f., ferror, oa- 
l»r, d'in ttiferbentafc, statu de inftrhm- 
tof»; — e forma de reprobata. 

LNFERICI RE, m/«rmcc«re. inferre- 
eoTtf; tote verbe cu in in locu de sim- 
plelé : furirArey fermecare, aau mai bene 
/ormicar^. ferricare. figura in certe Dic- 
tionarie, fora se li se dea veri-unu sensu 
differita de allu simpleloru. 

INFLORELÀ, s. f., coventu cu forma 
errooia, nu e scusatu, cella pucinn priu 
Wilu seu, nu dicu popuiare, déro ma- 
ni anele parti; — inse bone si for- 
_ : ... Ã u formele : inflorescente, part. 
ftdj., ioflorescensy d*iu Inlloreseere, si 
I. f., infiori scintiti, (Ir. ÃŒnnoreMcence= 
biO'ireiicentU), statu de tTì/lorescente, 

INFLUARE, v., in locu de ivflunc 
UJXtnfluìre; potò- va prende radicina? — 
Da credemu. 



ma. 



317 



INQADOELA , s. f., si ingadumt\a^ 
8. f., vedi ingaduire. 

INGADUiRE,w^'^(;u, v., permlttore, 
slneref eoiieoiteref patii IndulgcrOf Te- 
uiuin d4rt', remitterey oondODarey GtC; 
a di volia, a permitte, a nu strimbord, 
a iudulge, a ai^ieptd, lassd liberu. a nu 
opprimete.;— derivate; itigaducntia,s.tf 
â–¼eiila, pormUftlOf ooooe.itilo, liidulgen- 
tla, etc, cahtate, actu de ingaduire; in- 
gtd téla, a. f., cu acellu-asi seusu ce are 
si ingaduentio, si priu urmarede uesuf- 
ferìtu d'in caus'a fedei forme ce are; tn- 
gaduitUf part. sup.; ingaduitoriu^'tória, 
adj. 3., care ingidue, etc,;— dupo Dict. 
Bud'i dMn indulgere; — veri-curau, e de 
evitatu in tota modulu, si supplenitu cu 
covoute de certu romanesci 

IfOsADUlTOmU , tngaduitu ; vedi 
ingi'dmre, 

INGALMACIRE, ingalmaciioriuj in- 
g'dm^iCitu, ingalmacUura; vedi : incai- 
macire = incalmacire, si incalare; inse 
de nesufferitu e form'a ingilmacéla. 

INGANFARE, tn^tin/u^M, etc; vedi 
ingon/are, 

INGAURIRE, V., d'in in si gaurire; 
si, de ora-ce un se da acestui compositn 
UDU sensu speciale de alla simplului : 
gaurin\ vedi gaurire eususi. 

INGHESDELA, s. f., vedi inghesuìre. 

INGHESDIRE rcWM . v. , premere, 
stringere» condensare, rre^oens esse, 
recoiidere, ab^ondere, confertaro esse» 
abstrodcre, molestare etc, 1. a ap- 
pesa, indusà , strlmptorà : nf, ìnghesuimu 
unii pfp. fUtn, de multi ce sumu lamé'ta; 
refiess. a se xnghesui : se inghesuescu in 
una strimpta incai^ere; metaforice : tati 
se inghrHuescu la donuri, la onori, la OS' 
petie; se inghcsucsct* tati pre Unga a- 
vuH si potenti, si fugu de pauperi si 
mìseri; de ad, a se supperà , etc: : ce in6 
ingh'isucsci asul in pariete, ca cwnu 
ai vre se me sfermi ? — 2. a affundà , a dà 
affundu, a ascunde : a inghesui argenta 
in cfilu mai ascunsH Ã ngia de casa, re* 
fless. a se inghesui in tma cavat ca se 
bea in pace, etc, — derivate ; inghe- 
suitorì ustòria, adj. a. , care inghesuesce 
sau se inghesuesce; iyighrsuitu, part. Sup. 
d'in inghesuirc; inghe8uUura\ s. f., ac- 



A& 



ai 8 



ING. 



tione si efifectu allu actioaeì de inghe' 
suire; — inghesuire e, invederatu. unu 
detuminativu à 'ìn adiedivulu : ingh^ftv, 
lenatu ca^uò^.cusensulu : frequeotUt 
presalo , poUQi» * tmpultins i etc. ^ ìn- 
desUt multima ce se indesa sì se strinip- 
torédia, se sappera uah pre altii, im- 
branciu, etc, (coofere fr. presse) : in- 
ghesulu la mésa si fug'a de lucru. in- 
gkesu mare de spcctatori; — a laturi cn 
compositulu inghesu viue sì simplulu 
gh^u io gur'a poporului, cu acellu-asi 
sensu ce are compositulu, si inco mai e- 
nergicu : a dà ghesu cuiva, a dà ghetu 
lueraiorìlorUf ghesu d'i mancare^ etc.;— 
de unde déro ghesu ? de certu d'in desu, 
si prin armare : inghtsu d'in indesu, si 
inghesuire d'in xndesuire. asià cumu pro- 
Duntia d'in collo de Carpati una parte 
de liomà ni;— pre loQga indesu si desu^^ 
inghesut ghesu, ce avemu lìpse de forme 
fedose ca ghesuéla ? 

INGHESUITORIU, inghesuUu,inghe' 
suUura, inghestt; etc.;vedi inghesuire, 

INGHIMPARE, v., (cu forme sitople: 
inghimpUy se inghimpu, se inghimpe.f^tc.) 
pnngerey stlmoUre: d'in ghimpe si in, 
(vedi ghimpe)^ a punge, intiepd ; spimi 
inghimpa, albìnele ìnghìmpareUj simai 
tare inghimpavespele; metaforice :a in^ 
ghimpd cu vorhe; derivate : inghimpntio- 
ne, s. f., pnnotio, stIiBDiatlo, actioue si 
effectu à e ìngh impare; inghimpa(oriu,~ 
toria^ adj. s., pao^ens, mordAXi care iti- 
ghimpa : ce vorba inghimpatória are ace- 
8iu omu! inghimpatu, part.sup.,pniictns, 
itlmuUtnd : inghlmpatl de xìorb'a loru; 
inghimpatura, pane ti», punetus, actioue 
déro mai allessa effectu de inghìmpart: 
inghimpalure de vespe. Àtà tu radìcea 
ghimpe, cà tu sì Terbuln cu derivatele 
selle se j>aru bone si prin armare merita 
a figari in Dictionariu. 

INGHIMPATIONE, inghimpatòriu. 
inghimpatu, ingh^mpatura; vedi inghìm' 
pare si ghimpe ^ ghimpu. 

INQLINDIRE, sì inglìndissirerescu, 
T.,obL«ctarly delectarl, ladlorts et na- 
gU occuparli a si pertrece» a se occupa, 
a si perde si occide tempulu cu seccatu- 
re : a inglitidi prendendu fluUuri ; — 
turoescu? 









INR 

INGLODARE, si inglodire, v. 
glodu. 

INGLOTAHE, v.. vedi gioia, 

IN<iONFARE, si ingonflare, v., (d 
in si gonfare, sau gonfi jre, déro cu multu 
mai energicu ^i mai nsìtatu de efttti a 
cestu-a; de altramente gonfiare san ^an 
fare e io loca de Gonfiare r= flfit-fi ^a 
inflare forte tare, asìi déro) : InOur*» 
aere rei vento tomescere, SDperbU ta- 
mesoere; 1. proprie, a inflÀcu ceva, mai 
allessa cu aera, cu ventu : a ingonftà 
besice; a si ingonftà panlicele de frffv* 
ture spùtuose; 2. metaforice, ainfi cu 
laude deserte si cu alte desertationi, 
mai allessa cu mandria deserta, cu fama 
sau cu fumurì, a infumurà ; forte desu 
refless. a se ingonfld = a se infumurà , 
a superbì, etc. : ct4mu se ingonfia de 
.^tupiditatea si ignoranti*a sea ì ingon^ 
flati de gloria, de nvutla ; — derivate : 
ingonfiatione, actioue de ingonflare; tn- 
gonfiatoriu,'tóriat adj. 8., care ingonftà 
sau se ingonfia: ingonflatiosu^-a^ adj., 
suppusu la ingonfiare; ingonflaiu; part 
sup. d'in ingonflare; ingonfialura, s. f-, 
actione, df^ro mai vertosa effectu allu 
actionei de ingonfiare. BonTi pentru 
Dictionariu 

INGONFLAKE.ingonfl'Utone, ingon* 
flatiosu, ingonfiatortUj ingonflaiu, >M^H 
gonfi'tturù: vedi ingonfare. ^^ 

INGRAMADIRE,-ew«,T.,Tedi :pro- 
madirc sì grnmada. 

INORI j A RE» {ingrìjediu), ingr^atu, 
— verbu de conj. I, io acellu-asi seasu 
cu cella de conj, IV urmatoriu. 

INGKIJIRE, ingrìittoriu, ìn^ijitu, 
vedi in Dictionariu: ingriffire^inriffUo" 
riu. ingrigitUj cumu sì : grige^ grigeH" 
tia = grijn, 

INGRÓPNITIA, 8. f., cu acellu-asi 
sensu ce are si gropnitia fora tu, redi 
déro gropnitia. ^^ 

INGROZIRE, ingrositoriu,ÌHgra^'hl^È 
vedi grozn. ^^ 

INHAITARE, inhriitatu; vedi haita, 
cumu sì : cà rdu, incardosiare, si im 
duire. 

INHAMARE, (mai correctu t 
mare^ d'm in si camuzrhamu; vedi 3 
in Dictionariu), v., eqooà Jung^err; a 



Agito» , 




TNL. 

pane callulu la h'Wiu. san in hamu^ s\ a 
legÀ carrulu de callu : inhamara si pie- 
cara; carru inhantatu cu optu calli; a 
itikamd si de^hamd calli de la carrtUia, 
INHAMATU, part. sup.d'iu inhama- 

â– ]\ fioro inhumare. 
«^ 4 ilATIAKB, T.* pr«bdDd6rd, capere; 
a prende, appucà , leuà f rapi : ainhaiid 
hai^jocoriioriu de guttu ; iuhatiara 
tele omuLui si deaera fug'a; a 
mhailà furulu si a lu duce la inchisore; 
toii fumu inhatiati si dussila lucrugreu; 
Stricele inhatiatu de ccUusia; — d'in in 
ai A«lt»i;— form'a mai carata pare a fi : 
incahare, de unde degoneratu in : inga- 
tiare^ apoi in : inhatiare; oonfere : ac- 
eaXiar€:^aggattarei vedi si haitu. 

INHATIATU, part. sup. d^in inha- 
tiare, 

INHOLBAEG, (cu forme simple:in- 
Icìèm, inholbi, inholba, se inhoìbe), T., 
«iCB#s «t deforineB rolrere oodIos, o- 
caUs c^nUrqaere, cnmgtaporelntnerlf 
klaall «re contemplarla obatupescere; 
a casca si contòrce mari odi, a contorce 
njDtà oclii, a cauta si a »e uìtà cu 
escati si cu gara cascata, etc. : cumu 
xnhoiba caioniulu oclii la sorice, asid 
inholba vulpea oclii la galline; de ce in- 
holba esti omeni la noi? cu gura si o- 
''â– iti se uitala tote seccaturdCj 
> Ui de spaima, de mcnia, de 
ofpeitiu brutale; — d'io in sì holbare=z 
9<^Hsre do codJ. I, io locu de volberc:= 
vohere de couj. Ili; vedi déro holbare, 
INHOLBATU, part. aup. d'in inhol- 



cm 



319 



INHUMÀEE, si inumare, r., inha- 
■are; a pune io Àuwa=:pamentu, a in- 
gropà , immormentà : nu avemu unde se 
aJmmà mu mortH nostri; si simplu, fora 
la : humare := umare = hamarA = a 
coperl cu huma : a humà cadaverele, 
LNH UM ATU, part. sup. d'in t«A«m«re. 
INIA, 3. f., (fUct«fi In inda natana; 
' telle de glacia, ce iuco du e preusa, 
-ta cu ap'a ce porta glacì'a. 
MTNITIARE, inJttnUialu, etc; 
jttnUia, 

tlNJOSURARB, injosuratu; vedi in- 
Jinrare. 
ISLArTOSIARE,-C(Ziu, v., la lao con- 



vertl; a face lapte, a mut^,ÃŒQ 2ap^;a86 
face lapte, in acestu intellessu si refles, 
a se inlc^tosià ; si simplu, fora in ,- lap- 
iosiare; acestu-a d'in ìaptosu, 

INLAPTOSIATU, part. sup. din in- 
laptoiiare, 

JNLAJ1G1RE,-^*(;m, V. sìinìatircMCUt 
v., n'au neci una dififereutia de sen^q de 
allu simpleloru : largire,~escu, latire,- 
esca, sì pria urmare su superflue. 

INLEMNOSIARE rediu, v., iìrbIO- 
care» llgnifloarl; a face lemnu^ a trans- 
forma, in lemnu; a se face lemnut — in 
acestu intellessu si refless. a se inlem- 
nosid; si simplu, fora in : lemnosiarCf in 
acelln-asi sensu ce are verbulo cu in,-— 
Itmnosiare d'in lemnosu; cu acellu-asì 
intellessu si inlemnire , care vedi in 
Dictiooarin. 

INLEMNOSIATU, part. sup. d'in in- 
lemnvsìare. 

INLESNIRE, inlesnitiosu, inlesnito- 
riu, inlesnitu; vedi lesne. 

lNLUNGIKE,-cficM, v., n'are neci nna 
diflereotia de sensu de aìlu simplului : 
lungirej-escu, 
j INN ABUSIRE, innadire, innadusire, 
innaravire; vedi : nebìAsirCt nada, na- 
dusire. naravu, 

INNOIRE, innoitoriu, innoUu, it^ 
noilura; vedi in Dictionariu celle cor- 
rectu scrisse : innouirCj innouUoriu, m- 
nouitu, innouitura. ^ , 

LNNOMOLIRE, innoroire; vedi : no- 
molu, noroiu, 

INORIA (reu acrissu in locu de: eno» 
ria, gr. Ã vopia), s. f., parochla; com- 
mune rurale, satu cu unu parochu := 
preutu; — dupo Dict. deluda ; inoria 
= r6g ramlllarlv<9 oeconomla, economia 
domestica; — derivata ; inorìasiu=: e» 
noriasiu^ locuitoriu allu unei enoria, 

lNORIASia,-a, adj. s., vedi inorla. 

INOROGU.s. m.^anloornU; animale 
cu unu cornu in fronte : unicornej rhi* 
nocerote, etc; — inorogu e slavicu. 

INRAlURE»-escu, v., part. sup. inra* 
rìltii n'are neci una dìffereutìa de sensn 
de allu simplului. fora in; rà rìrc-escUf 
ratitu, raritwa. etc, prin urmare e su- 
perfluu. 

1NR0BIRE,^5CM, V., itirobUu, part- 



320 ms^ 

8i3p., n'are Deci una difiTerentia de sensu 
de ailu simplalai, fora in : robire,-c8^u, 
rohitu, 

INROLARE, inrolatu; vedi ròlu, 

INKOSIRE, san inrossire.-escu ?'n- 
rossitu, part. aup., n'are neci una diffe- 
rentia de intellessu de allu sìmpliilui, 
fora in : rossirCt rossitu, prio urmare e 
superfluii. 

INROTULARE. v,. leuatu dupo Dirt. 
Barcìanu, unde se esplica cu germani- 
culu : Ibtltnllren. 

INSAlLARE,-frf*«, si insailu, v., Un- 
glori flit diictapra«aoeri>, (t'r. rnDlller);a 
face prelimioariasi provisoria cosuttira, 
a còse cu rare impuuse de acu, a prende 
Dumai partile unui vestimentu : a in^ 
aailà rochi'a, spre a uà cerca pre corpu; 
pria esteosìone si metafore, a adnmbri, 
atrageprimele si prìncipalìleliniamente, 
a face unu inceputu, fora a fini veri una 
parte alucrului : a insaild parietii m- 
fioru cnst;; ainsaUd ceva stare, avere, — 
derivate : i»5{ii7a<onu,-/<5ria, adj. s., in- 
sailaii/j part. sup.; insailntura^ g.f., ac- 
iione ai effoctn alla actionei de insalia- 
te : insailatur''a roch'ci; — forte proba- 
bile, co insailan e in loca de insaliare. 
ca 5C'4i&a, in loca scobia, co insaliare e 
in loca de insalirczji tn-srt^VfrrsariVe, 
asià in cà tu sensulu primitivi) allu co- 
vebtului e : a lucra pre. sarite, lassandu 
parti de ìucru in intermìlc mari, 

INSAILATORIU, insaihtu, insaila- 
tura; vedi insadare, 

INSANIARE, V., (cu forme simple), 
insaniatu, insaniatura. etc, D*au neci 
una differentìa de sensu de allu simplu- 
lui : sini'ire, saniatu^ saniatura. 

INSARACIRE,-e5C'i, in^aracitu, n'au 
neci una differenza de sensu de allu 
simphilui. fora in : saracirr, saracitu, 

INSCAUNARE, v.,apune pre^caiiMU, 
a installa, a introna. 

INSCORTIOSIARE, v., a face scor- 
tiosUf a ìbtarif invertosìà , a coperf cu 
scortia; refless. a se inscortiosid i si 
simplu fora in : scortiosiare. 

INSEPTlRE.-cscu. v., d'in in-sépte, 
a face de sépie ori mai mare; inseptitH, 
part. sup. 

lNSEPTITU,vediin5cp«j>e,(d*insép^c). 



INT. 

INSESSIRE,-wtt, v., d'in in-téìst, a 
face'de^^ssc ori mai mare; part. auj»., 

INSESSITU, vedim«mire(d'ÌD «6<«f )^ 

INSETOSIARE, v,, rehemonter sltl- 
rflj a ave sete forte maro, s^U de foca : 
a inseiosid de dertpiatc : tnasfono/M , 
part. sup. : celli ìnsetosiati de di reptate* 

INSETOSIATU, part. sup. d*m inse- 
iosiare. 

INSMALTARE, si insmaltiare, n'ati 
neci una differenti'a de sensu de alla 
simplului, fora in ; smaltare, smaUiare, 
cari vedi in Dictionariu. 

INSLNUIRE, v., InUnnarc; fiendtt d« 
acellu-asi sensu cu insiPiHare,{veà ì zcb" 
stu-a in Dictionariu), e cu multu de pre- 
ferita insinuare. 

INSTRUUENTARE, v., (fr. Inatra- 
mPDtor); d^in instrumrntu (de musica), 
a dispune y^te inslrumcntc una armonìa; 
derivate : instrumentatione, s. f., actione 
si arte de instrumentare; instrumtnttUu, 
part. sup., d'in instrumpntare ; instru' 
mentistu cella ce scìe sau a dispuue in~ 
sÌrttrm;n/t7e.8aaasonà d'inacestcifis<n4- 
menfe (de musica). 

INSTRUMENTATIONE, instrwHfn^ 
tatù, ivstrumentisiu; redi instrumen' 
tare, 

INSUTIRE.-esCM, r., eenttipllearei a 
face de una 5m^i de ori mai mare; pari. 
sup. insutitu, 

INSUTITU. part, sup,, d'in ins\ 

INTABARARE (rea scrissu in 
de infahfTare, peutru co asià suna chic 
in : iniaheri^ se intabcrr}^ v., ce n'aro 
neci una differentìa de senso de alla sim- 
plului. fora in : taberare; vedi tabera, 

INTABDLARE, v., d'in in sì tabmia 
:=itabla de inscriere puhlìca; asià co : o 
intahrM^a mrcgistrà , trece, inacriue, 
in tablde publice; derivate : iniabula-^ 
tionef 8. f., actione sì actu de intal 
re; intabuiatu, part. sup., capita de 
core intabulate f numertdu mtabtdai 
loru, etc. 

INTAIìUL ATIONE, mf«^>Mrfi/M: 
intabulare. 

INTIEPARE, intiti'uìoriH. ,utii 
tu, etc. vedi : tiépa, tiepare, e ama si 
ciépa, intiepare in Dictionaria, 



part. 

a loe^B 



wm 



tn 



INTIEPENIRE, intiepenitu, otc; 
vedi tkpcnu, 

INTIOLARE. (poto : intionarp, di'n 
in ai tiollu, pre a locuri si .* indolire 
SAtt intioUire)^ v., restlre; a ve3tf=im- 
braocd bene, a provedé cu tote partilo 
Testìinentalni bone si chiarii formose: 
amblu mai de una di dcspoliaift acumui 
vedu ùitiolafi. 

INTIOTIOXARE, inliotiofuitu, etc, 
V., vedi itnpotionarc, 

INTOCMIRE, si intogmircrcscu, v., 

i : tocmire z= logmirc. 
INTORTKLLÙ, 3. ni..pl.-f,specìade 
pianta; — proprio deniinutivu d*in i«- 
toriUf de la intorcere. 

INTOVARESIRE, v.,vedi lovaresiu, 
INTRACTU, 8. n»., (fr. entr'jicto); 
int^rrallu, statione iDtre finitulti nnni 
adu sì incepntulu altni adt4 iirmatonu 
ftUa uuei draraa; co se face in ìnter- 
vaUoIu de repausu allu jocului drama- 
ticu; — d'in prep. intre, si subst. aclu[; 
nsìd déro mai bene 3i correctii ar fi : 
■f"^M»ovitandu-3ea3Ìà dnr'aelisione: 
jrtuz:ziniradu; si mai bene, ea per- 
fetta analoga celloru assemÌDÌ, ar fi : 
inieradu, 

INTRATABILU, adj., forma ce nu 
fideproQuntiata si cu alutu maipucÃŒDn 
do scriiisu, canda in Dictionariii stafor- 
ffi'acorrecta si nerautilata : intraciahile. 
INTREBULXTIARE, m«rc6Mt«i!ìfl/!M; 
Tedi : trtha, trcbuintia^ etc; insede una 
'. formai ca intrcìniintiahUn, — co 
-u in capulu unui soriptoriu de vo- 
tìd. — nu potè fi neci vorba cbiaru 
'u wMi^iaariu. 
INTRECOSTA. s. f., trassu d'in fran- 
ai eutrecfìte,ciosalQtereo8tascaro9 
--.\ do carne de bou, etc. talìata 
' dona co3te alle vitei;— inse for- 
ici correcta si mai analoga a co- 
li ar fi ; mtcrcosta, (confere in- 
tracliik)\ asià sì : adj. intcrcosiale o mai 
correctu de cAtu intrccoslalu, precumn 
li interrcgnu t (aprope populare), e do 
preferitu ncauditului , déro trocuta iu 
tocà bulariulu unui ore-carC| intredoni' 

INTRECOSTALU, inlrfdomnia; vedi 
hUrecosta. 




à mà 



INTRELINTA, intreliniariu, nu sui 
ca si inirecostat intractt*. etc. (vedi raai 
snsu), composite conformo analogielora 
limbei ensasi; forme analogo si correcta 
su date in Dìctionariu : interUnia^ in- 
tcrliniUy inkrliniariu; la cari ar fi mai 
deadanssu: interliniare, intcrliniatione, 
inlerh'niatu, si intfrliniu. 

INTREMEDIARIU, intrancdiu, for- 
me abbaiato de la analogiole limbei, ca 
si intractu, ìntreliniaf etc. (vedi mai 
ausn); aflain Dìctionariu formele analogo 
limbei: ijitermediarin interfttediu; asìà si: 
interpomrc, interpositu^nicrjìOSUj m- 
terrumiìere, intcrruj^tionc , ìnterrtdptu, 
intcrseclionCy otc. in loca de : intrepu- 
nere, inirepusu, intreruperCj intrerup- 
lione. intreruptu, intrescciione . otc.; 
potè, intrqìrenderj . ifitr/prendUoriu , 
in(reprai?fi , itUretincre , intretinutu , 
intrcvedore , intrcvrAÃŒutu , inircvorhire y 
si c^te-va altele^seseadmitta si romà na 
io limha. 

INTREMEDÃŒU, intrepunere , mire- 
pHHu, intrerupere., inircrupiione, m^re- 
ruptu, etc; vedi la intrcmediariu. 

lNTRENTIKE,-mt4, v., n'aro neci 
una differentia de sensnlu simplalui, 
fora in : trentire. 

INTROCNARE =:tM<ro;/narf, si tV 
trohnare, inirohnatu, etc; vedi : troc- 
na=^tro(jna, (rochna, irohnn, trona. 

INTRUPARE, V., vedi trtqju. 

INVALMASIELA, ùwalmasire, m- 
valmasiioriu . invalmasitu , etc. ; vedi 
Vilma 8i avalma. 

IN^VALUftrjA,2nua?MiVe,iwt;a?t4t7«.etc.; 
vedi : invduirff invduita in Dictiona- 
rin; èro invaluéla sau tMre^ttc'^a, in vede- 
rea forraoi erronia, e de evìtalu;— l'rjtJe- 
llsiu=:invditórc nu cade inse iti cate- 
gorica formoi inveìuéla, sidoacea-a aro 
se capite loca in Dìctionariu. 

INVALUIRE, invclisiu; vedi inva* 
luéla. 

INVAPAIARR, invapaiatUjBic; vedi 
vapaia. 

TNVAR[nRE,-escu, v., a dil, spollcu 
raru,— noi nn conaoacemu utaro com- 
posita, care nu dice mai maltu de cUtu 
sìmplulu varuire. 

INVENETATIRE,-e«c«, v., inmìc- 
21. G. 



ai^fl^^^ 



323 



INV. 



taiitu , de acella-asi sensu cu allu for- 
mei d*ÌD Dictionariu: inv£ne^}re, inve- 
neitiu; ìnae acestu-a a essita directu 
d*ÌQ adj. venetu cu prep. in; pre cà udu 
invenetatire cauta se fìa essìtu d'in ve- 
niate, subst. d*in adj. vendu, ca imbo^ 
nitatirc d'in honitate; si, fiendu co ve- 
nc^a/e espreme ^^w calitote de venetu, 
aau si ceva concretu, ca form*a vene- 
tare ^ semnulu vcnciu, proveniiu d'in 
actu 81 aitele; de acea-a varbulu inve^ 
netatire se potè applica la nuantie de 
intellessu differite de alle yerbului in- 
venetire , asiA, de esseoiplu, invenetire 
iosémua ; a face sau fi venett4, pre candu 
invenatatire ar ìnsemnà : a coperi, prin 
ici€t corpulu cuiva cu venetati sau ve* 
netari. 

INVENETATITU. invenetaiitura ; 
vedi invenetatire, 

INVERARE, y., rernaro} a se face 
véra, in specie ì èro in genere, a veni 
tempulu formosn si serena : a inverdi, 
infrondi, in/lori, etc. (vedi in Dìctiona- 
riu : imprimavcrarfi, proprie si in spe- 
cie degpre primavèra); in aceatu sensu, 
de regnla impersonale : inverédia ; ce 
formosu a inveratu! inse cu a HI per- 
sona plur. au inveratu tote, au inveratu 
fiorile, inverédia si arhorii: de aci cu 
sensu mai latu, applicatu chiaru si la 
persone, sonsula de: a fi in véra sau in 
imma-vcra : inverà mu forte buccurosi. 

INVmCOLUiKrCscu, v., invcrcoliiu, 
cu sensu mai energicudecfttusimplulu, 
fora in ; vercolire ; vedi déro vercolirc, 

INVERCOLITU, invercoUtura ; vedi 
invercoìire, 

INVESELIRE,-e5c«, v,, invesclitu, cu 
sensu mai eoergicu, inse adesea pare a 
dice mai pucinu de cfitu simplula, fora 
in : viseU'^e; vedi veselu si vesclire. 

INVISELITU, part. sup. d'in inve- 
sti ir e 

INVETIACELLU. 8.m., (se potè inse 
si f. invcti^celh, ca si invdiatória d'in 
inpetiuforiu)^ dlsolpalas; cellu ce invé- 
tia de laaltulu: scolariu, studente, etc: 
invetiacdlulu e corrclntivu invt ttatoriu- 
lui; nu e invetlacdlu fora invdiatoriu, 
nu e invdialoriu fora invdiaceUu; pi. in- 
v^tiacelli Sì invetiacell^ ^ ~~ connoscutn 



mz^ 

inse mimai poporului romilnu io d'in 
collo de C:ìrpati. 

INVIERE, invidu^ errate dupo pro- 
nuntia sì iu scrissu; vedi in Dictionarì 
celle correcte : mrjare. inviaiu^ de plen 
correcte si integre : inviuare^ inviuat 
cu sensu difì'eritu de simplulu, fora in 
viuare, 

INVIFORARE, mf^/ìw-o/tt; vedi ri- 
feru^V'foru in Dictionariu. 

INVINOSIARE, V., IncbrUrl, vla*- 
flum emo ; a 6 plenu de vinu, imbetatn, 
ammetitu de vinu ; de regula refless. a 
se invinosid ; co-ci ; « invinosid i 
sémna nu numai : a fi vinosu, ci si : 
face pre altulu vinosu; — d'in in si i 
nosu; si simplu numai d'in vinosu: i 
nosiare, 

INVINOVATTRE , invinovatiioriu 
invinovatitUi invinuirCj invìnuitu; vedi 
vina. 

INVOIELA, B. f., in locu de invoien 
tioy iìivoire, (ce vedi in Dictionariu), 
de reprobatu pentru form'a sea straìna 
ILmbei. 

INVOINICIRE, inrolnicire; vedi 
voinicu, tolnicH, 

INVOLBAHE, involbaiu; vedi in 
holb.xre in Glossariu, camu si inrofbare 
in Dictionariu. 

INVRASBIRE, invrashitu, invrasma 
sire, (tòte cu s aspru sibilante), invrtd^ 
nicire; vedi : vrasba, vrasma'^iu, vrt 
nicu. 

INZADARNICrRE,-Ci?Ctt, in£a(ì<xml 
citu, V., nu dice nemica mai moltu d 
cà tu simplulu , fora in : £adwmiare 
vedi ;^adaru si zadarnicié^ 

lNZAVONlRE,v.,in^'at)ont7^ ' •} 
nemica mai multa de c&tu sm 
fora in : eavonire,-cscu, ravonttu, d'i 
zavonv, care, dupolocalitati, sunafu 
variata, adeco afora do ^aronu, sì : r 
vonu savonu, sovonn, savawj, care, e 
sabanu, e form'a cea mai vechìa si ori 
ginarìa : tal* sabaDum= ^ree. oà ^vov 
èro. ca Sjibunu, tine mediala intre e 
amu citata si potemu inco cita d'in lim- 
bele sorori, cumu : med, lat. sarflionit 
isp. tfab&ua=pandia de patu si panila 
de més'a altarìulni, prov. taTena, r. fr ' 
savéne^velu, etc.; cfttu despre seo9ul 



i 



!7I- 

1 



I 






I 



ìm 

coT6QtuIaì ìu limb*a nostra, in tote for- 
tnele enamerate, este, prestre tota, sen* 
sola dalli in DìctiODarìu laformele celle 
mai originarie adeco : sabanu si savanu; 
èro in parte : a) [gabanu in formele : 
Balonu, sabunUf sabunuy insémna, pre 
d*ia ecce de Carpati , unu vestìmentu 
terrauescu mai allessa campenescu, ve- 
stìmentu superiore si lunga apropepeno 
in calcauie, facuta d^instofelipsicanesi 
aprope de form'a asiiH nomituloi ante- 
riu : jraÃ’Hne de mcUasset de stampa, etc; 
anleriulu ensusi inco se dice, pre a lo- 
cwri, sabunu; b) savanu in formele de: 
smfOHU, sovonn, x^avonuj sovonu, in- 
stena erosi in specie : vela de maressa, 
Telala cu care se accopere capulu mares- 
sei Tergine in din'a solleone aconunie- 
ìora : a si jmne savonulu e a se mari- 
tó;— de aci mai allessa : savonire, sO' 
venire^ ^avonire, ^ovonirey si cu in: in- 
MPOnire, insavonire, etc; in sensu de : 
a eoperi, infasciord in genere, déro 
in spiccie : a operi cìpufu; mai in spe- 
ciale : a còperi capulu cu unu velu mu- 
Uerescu; ca mai in speciale : a eoperi 
capulu maressei in diu'a soUenne de co- 
nwnta^llammeoDabere; — cu acellu-asi 
36QSU si derivatele verbulai : savonito- 
riu^'ioria, san ^avonitonu, insavoyiito- 
riu; savonitu, si ^auoniVw, in^atont- 
(Â¥,-(!, etc, 

INZÃ VONlTOHID, inzavoniiu. etc; 
Tedi imavonire. 

INZESTHA.KE, v., ineeslraiu, insc 
itraiorìu ; vedi destre. 

lORGOVANU, 8. m., apecia de pian- 
tA=orgon«8a. 
iPINGEA, s. f., vedi epingéa. 
IPOCHIMENU, (pron. ipohimenu, gr. 
teox«tii.svoc;); sttbiectu; persona, persona 
iure, insemnata; — nu creJomu se se 
Ibauditu altu unde de cà tu la Homà nìi 
Ab d*in CQce de Carpati; dMn ferìcire a 
perìtu cn Fanariotii. 

IPOCOMISSAKIU, s, m., in locu de 
mtihc<fmmissarìu, si a nome subcommis' 
iariu de politia^ in tempurìle aprope de 
perìrea Fanarìotiloru, vorba si hybrkla, 
adèco d'in gr. óko = hypo = sub^ si ro- 
m&aestQ commissariu. 

IPOCUONDRIA, i^ochondricu, ipo» 



ISB. 



Ì2Ì 



chondru, ipuchmia^ ipocritu ; vedi la = 
fhypo, 

IPODIACONIA, 8. f., officia de ipo- 
diaconu (gr. ÒTroStà xovoc, d'in óit6=:sub 
sìoià Mvo<:=zdia€onu); sub-diacouu, dia- 
conu inferiore, sub-ordinatu altni dia- 
conu ;— astadì aii perita d'in gurele preu- 
tiloru romà ni si aceste covente, sup- 
plenite cu : sub-diaconu, si sub-dia- 
conia, 

IPODIACONU, s. m., vedi ipodia- 
coni a. 

IPODROmU, ipodromu; vedi la: 
f hippo. 

1 POPOTÃ MU, 3. m., vedi la : f hippo. 

IPOPSIA, s. f., (gr. hKQi\ioi); suspi- 
cione; d'in acea-asi radice 3ì:ipoptu,-a, 
adj. 8., (gr. o;;osto(;), suspiciosu;— a'au 
dussu si ac6ste-a cu Fanariotii. 

IPOPTU,-a, adj. s., vedi ipopsia, 

IPOSTASE, ipostaiUf ipoteca, ipote* 
care, ipotecariu, ipotecatu; ipotenusa, ipo- 
tese, ipoteticu; vedi la: f hypo, 

IPSOMA, 3. f., (grec. G^ixa, corruptu 
•{»o>tii=:p(lae); pane bene coventata, a- 
ìMfora, 

IPSOSU, 3. m., (gr. o'j;o;, corrupta 
d'in vù'jtoc), in locu de ^psu; vedi la 
Dictionariu : gypsu. 

IREQ, 3. m., arteii ca^tratiis; onde 
r=berbece castrata;— de certa in afflni- 
tate cu ariete; cnmu inse a adjunsu a- 
sìd de mutilata si desfìguratu? 

IRMOSD, s. m , (gr. cipjjwSf;, proprie : 
seria, catena, incatenatione; si metafo- 
rice : incatenatione de sonuri, cantica, 
melodia, armonia, etc.; de acf), cantica 
basericescu : trop%r̀le, condaciele siir- 
mosele su principalile cantari baseri' 
cesci; — form'a intréga greca: etpftrff;, 
romanità ar ff : irmu, pi. irmi, c^psalmu^ 
pi. psalmi, 

IRMDLUCU, pl.-tf, cu acellu-asi sensu 
ce are si ipingéa^epingéa} inse essìtu 
cu totulu d'in usa. 

IRU, 3. m.^ unguentom} unsóro; — 
pare mutilata d*in miru san m^r« ; inse 
d'in còca de Carpati e neconnoscutu po- 
poruluì; de altramente neci e de lipse 
pre longa unsórej untu, ungentu, etc. 

ISBAKOA, 3. f., 8»ece99D8, faclnaii 
vlotorU, qvnstuB^ aUl«| TlDdlota, etc.» 



m^ 



m 



m 



3^ 



I8È. 



SUCCP5SU, Victoria, triunfu, faptastraln- 
cita; casbigu, folosu; resbonare, vìn- 
dieta, etc.,— de acl derivata : ùhandirey- 
cscUf V,, bene cedere» soocedere, sope- 
rarei Tlncere^ulcUclf adipiscl» patrare» 
Impetrare» clc, a merge bene, essi bene, 
a succede, a vingo, resbon^; a castiga, 
capetd, a rcalisd, etc.; derivate d'ia v.: 
insbanditUf part. sup. : vise ishandite; 
ishandUoriurtória, adj. s., care fstan- 
desce; — slavicu. 

ISiiANDliiE, inbandiioriu, isVan- 
dilu; vedi {sbanda, 

ISBAVÀ, s. 1'., salusy llberatlO) sal- 
ratloy servatle^ conscrvatlo; mautuire, 
salute, salvare, scapare, etc; de aci : is- 
havirdrQSCu, v. , liberare » viudlcarei 
Hervare» salvare; a scapa, mantuf, as- 
aecurà , etc; derivate d'in verbu : isba- 
vUoriUj'tória, adj. s., Uberator, aerra- 
fcorf salvator; care scapa, niantao, salva, 
conserva; isbavitu^ part.sup., Ilboratoi^, 
aerratos, salratasj scapatu, inantuitii, 
coDservatu, asaecuratu, etc.;— slavicu. 

ISBAVlRii, isbavitoriUi isbaviiu; 
vedi ubava, 

ISBKLA, s. f., vedi isbire. 

lSliiiiE,-e^C(<, V., Tlolenter plasare, 
tuudcre, feiiref Uodere, otTeudere; a 
loTÌ, pertundo, attacd, attinge, oiìeude, 
supporli, strici, otc: a isbi m capu cu 
maciuC'a; a tsbi m coste óslcu inimicu' 
lui; uu isbUu pre muUi choltr'a sipi:- 
8tiiefUi'(n;—dismsite:isùttonu,'ióriajì3k(ij, 
8.; iòbUUi part. sup.; ^sbUura, s. t'., ac- 
tione si eliectu de isbire; — ce mai e 
de lipse isbéia prelonga tsbiiura cu a< 
cellu-asi sejibu?— slavicu. 

ISi)iT01ilU,-/yAia. isbUu, isbitura; 
vedi isòirc- 

lSllUANlivE,-eò'ct* , v., eilffcrei ra- 
Uonea agaojtccre ycI dlguósoere; a ul- 
lege, lamuri ^i rooonuosce, veritìci uuu 
computa; — slavicu, cadutu io desuetu- 
dine. 

ISBDCNEIiA, s. f., vedi isbucnire. 

lSBUCNIliE,-c5Cw, V., erumpere, ex- 
plodorci eruotare; a erumpe, cu violeu- 
tia a sparge, a essi aiora, a d^, arruncd 
afora, a e^pl^^de, a ver^lk, eructd; — de- 
rivate : isbHCHÌtoriu,-tória^ adj. s. , is* 
OuchUuj part. sup., isbucnituratS.f.fS^o- 



tioue 8i effecta de isbucnire^ — do mi- 
rare e devo, do ce producu uuele voca- 
bularie si form'a isbucni-la, ce nu cre- 
demu se fìa trecutu pria gur'a veri-anni 
Kom^QU, si care nu are, pre longa ace* 
ste-a, neci unu sensu 'lifferitu de allu for- 
mci : isbucniiurai lafìsandu inse la una 
parte toteaceste-a, se observà mu, ishue^ 
nire se dice, si fora t inìtiale : sbucnire, 
sbucnitUf sbucniiura^ si armonisatu d«- 
plenu : sbugnitu, ibugnire; sub caie 
forma covoutulu pare mai romaaisatu — 
Dict. de Buda trage coventulu d*in c$ 
sau 5=ex9 si buccia ca iusemnarea: a 
arruucd, dÀ afora pre gura, a cructÀ, si 
de acì si sonsulu estensu ce arecovcntolu: 
sbugnescu bdltle^ sbugneacu morbiì sii" 
bitanif sbugnesce urr'ui abugnescu pas- 
sionile, sbugnesce bucuri'a ca siintri" 
stationea, prccumu sbugnescu si vulca^ 
nii, sbugnesce sangele d'in ven'a taliata» 
sbugnesce lapide d'in itti a i>rca im- 
pluta si disknsa* 

ISBUCNITORIU, isbucnUu, isbucni- 
tura; vedi isbucnire. 

ISBDTA, s. f., vedi isbuiire. 

ISBUTIliE,-£^cu, v., saticodero; a essi 
la cap&tu bonu, a adjunge la scopu, a 
succede; derivate : isbuCUu, part, sup.. 
isbutu , 8. Ly sncceBiUAf foHx exltasi es* 
situ, bouu successu. 

ISBDTITU, part. sup., d^in isbulir€^ 

ISCALIKE,-fi5C«, v. , bnbicrlbere; 
asubscriue, asubjomndnuu actu scrissu, 
derivate: ìscalitonurióriat adj.s., t'esca- 
lUUt part. sup., iscalUura, a. t\ ,— dupo 
Dict. do Buda d'in ex-caturei la caro 
noi nu cotediamu asubscriue. 

l^CODA, 8. f., d'in v. iscodircresag, 
exploraroi perscratdrt, apecnlarl, Ikve* 
niref exeogUare; acerceU, a perscruta, 
a cauta so afio, a aM, a ioveutd, ima- 
ginà , etc, ; derivate : iscodiioriuj-ióriat 
adj.: iscoditori de dniìneLc QmenilorH ; 
iscodUu, part. sup., iscoditura» a. f., bì 
in tìue ; ucóda, a^ ubstr., aprope io seoaii 
de iscodtrti ca subst. si de iscodUura ; 
b) concr., persona ce iscodes^ :la, 

esplora, ce se tramitte a es[ii , ^ ;o- 
nd;— ^slavica d'in iskatn nu e prol>fr- 
bile;— inse se fìa si none permissu a e- 
milte una opinione etimologica cu multu 



4 



4 



ìMria 




?§?:_„ 

mai pucinu audace si temeraria de cà tu 
cea care trage iscaZiVcd'inex-caluro,— 
modesta opinione, trassadMn credenti'a 
populare, co cod'a ar fi forte sentitória 
la multe animali , co cu coiVa ar fi fa- 
cuudu si aflandu draculu tote, co nn ar 
fi bene a calca pre nimefie pre coda, — 
opinione in fine co iseòda, iscodire ar ù 
formate d*in »5=:cs=ox, (cnmii i in locu 
da epronuntia multi in ncédta particulu. 
de essemplu : mirc^e5sire=rexlr(>), si 
d*in còda ; e8Codire=za descopcri cu co- 
d'a, a 8Ì hagd , cutnu dire Èomdnnlu, 
eód*a se afte ceva, se faca se essa ceva 
la lumina ; se poto inse ca iscodire se tìa 
tripla compuau, adeco d'in : i'n— s=es=: 
ex — còda, asid co in (cu suppresìonea 
naualei) se insemne hxgare a codei in, 
èro 5, scotere cu cód*a ce cauta ; Dict. de 
Buda pentru esplicarea iscódd adduco 
•tuetistA} (oìTaxoosnJt;), esploratoriu cu 
urecra, si do aci : speculatoriu, spionu. 

ISCODIRE, iscoditoriu, iseoditUjisco- 
ditura ; vedi iscoda. 

ISCUSBNTIA, s. f., vedi iscusire. 

ISCUSIRE,-c5CM, V., (inse si cu forme 
siniple : iscosu, iscosi, iscóse), perltom 
et seitnm reddere vel fieri $ a face sau 
a se face aptu, desteru, sciutu, prece- 
putu, indemanaticu, etc.; derivato : ìsch- 
sentia, s.f., perltlay dexterltas, perspl- 
caeltas, soUertla, etc. calitate si fapta de 
iscusitU; iscusitUf part. sup. adj., pe- 
ritosy dexter, scttus, sngaxy preceputu, 
sciutu, espertu, desteru, etc.;— Dict. de 
Buda esplica coventulu d'in exqulsiitaB; 
D. MiUosich d'in slav. Iskosltl := pro- 
bare, tentare I de ce nu ore si d'in ts- 
coser€:=e8z=eji— coserei de óra ce si (2i- 
scosere are seusu analogude : a analifm^ 
inùelUge, percepe, connosce, etc; de al- 
tramente coveutulu e mai mai cadutu 
in uitare si desuetudine. 

ISCUSITORIU, tótfws/itt; vedi iscusirr, 

lSDÀNIRE,-escu, v., Inrenlrey dete- 
sere, edere) a dà la lumina, a afld, dis- 
coperf; part. sup. isdanitu; — Dict. de 
Buda ne spune co vino d'in ex-dare =: 
edere { de altramente nu scimu se se fìa 
pronuntiatu macariu unde-va d'in coce 
de Carpati; coventu doro uitatu sì de 
uitatu, connoscutu, de certu, numai u- 



ISM. 



325 



noni carturarì monomani de slavismi, 
si cu probabilitate formatu de densii. 

ISDANITU, part. sup., d'in isdanire. 

ISETUU, si nìsctru, s. ra., aecipcuHer 
turalo; specìa de pesce : isetri mari si 
grassi se prendu in Dunaria. 

ISGOXA, s. f, vedi isgonire, 

ISG0Nllil!l,-c.5Ct/, V., ablafcre, cxpel- 
lere» rcpellerot rniiudlaro, rejleere; a 
espulsa, dà afora, ullungA, repudia, la- 
pedà , rciectà , etc; derivate : isgonitUy 
part. sup.; isgowi, s. f., ce nu scimu se 
se fìa dissu vcri-una data pre unde-va 
d'in ceco de Carpati ; vedi : gona, co- 
ventu connoscutu ineo poporului d'in Ro- 
mani'a libera. 

ISGONITU, par. sup., d'in isgonirv. 

ISLASU si islasu, s. m., ager eon- 
pascnns; cà mpu de pascutu vitele unei 
commnue, c&mpu do pastiono in giu- 
rulu unni satu; — Dict. Baoul da co- 
ventu lui ca etymologia : tei se lassa. 

ISLAZU, s. m., vedi islasu, 

ISLICU, (pronuntiai.jh'cw), pl.-c, spe- 
cìa de coperimentu de capu, caciuUa; — 
coventu turccscu, asta-di essitu d'in 
usu. 

ISMÀ, s. f., menta; menta, genu de 
pianta; isma broscésea = menta nqua- 
rla; isma cr6'^ta=menta Batlvn, crispn; 
vertlculata; Ì5ma(76CampN=meuta sll- 
restris; isma selbatica =z calamtntba 
menthastrnm ; — coventulu e neconno- 
scutu in multe parti locuite de Komà ni; 
in locu de isma se aude menta sau min- 
taz=menÃŒBm 

ISMENA, s. f., de regula in pi. «me- 
ne, femoralla Interiora f sabllgar; ve- 
stimentu de p&ndia destinatu a coperf 
femorilt sau mai bene crurii; — pre multe 
locuri locuite de Romilni, coventulu e ne- 
connoscutu, parte mare seservu cuvor- 
b'a : bracca, sau pi. bracce, (de unde co- 
ventele mai divulgato : bracciUe, brac- 
cinare sau&r«cce«ariM), parte cu vorb'a : 
femurari z:z ftìmorali=z TemorM^ : ace- 
ste-a su romanico si mai formóse de cà tu 
ismenele slavice; — verbulu : ismenire, 
slavico Umenltly Insdmna : mutare, 
scambaro, si essire d'in mento; asse- 
mine si part. ismenitUy coveute de reu 
auguriu, si de cari n'avemu lipsa. 



isména, 

ISNAi'LICU, V. m., vedi isnafu. 

ISNÀFU, s. m., opiaonm ooUegluui ; 
coDsociatione formata de cìvì de acea- 
asi condìtione si sanctìonata pria logì 
speciali : corporatione, collegiu de ma- 
ie8tri,etc.;— coventuturcescu, cu totalu 
neconnoscatu Komà niioru d*in collo de 
Carpati, bì aprope cadutu de iotu ìnde- 
suetudÃŒDO celloru *Vh\ coce de Carpati i 
cadutu ìmpreuna cu fedosulu seu frate : 
i«no/7tcu, abitudine, asaDtia^modu de vié- 
tia, eie. , ali i celloru d*in acellu-asi 
isnafu. 

ISNOVA, 8. f, noTltas, unntlus, fn- 
belUi htflterioUy oommentpm; deuuo ; 
Doutate, novella , spasa de neaudite si 
insolite f fable , mentioni d*iu iute- 
gru, etc.;— cu de, oa adv., de isnova = 
de nouu, erosi, d*iQ capetu, de a capi- 
tu, eie.;— forma slavica de reprobatusi 
allungata , cumu a si mai peritu d'in 
usu, 8i revine d'in cà ndu numai sub peu- 
D*a maniaciloru de assemiui mundretìe. 

ISOPU, 8. m., vedi in Dictionarìu : 
hyssopu, 

ISi'ASENIA, 8. f., vedi ispasire. 

ISPÀSIRE,-££CU,v., 1. euglene siue- 
rata, si dissu si fora i iaitiale : $pasire, 
piare, explare, peooata loere rei abla- 
tre, peccatU absolrl) liberarla re»lpl- 
■oere; a lauà , spelli de peccate, a cura de 
peccate, a si veni in Gre, a se face erosi 
oa mente si correctu, moderata, etc. : a si 
9po8Ì tote peccatele; derivata: spasenia 
san ispasenia, stata de spasitu, iuse cu 
form'a erronia, sì de acea-a e de reprobata 
si allungata, potendu-se forte bene sup- 
plenf cu formele : spasu san spasilu, si 
mai bene cu : piaeulu, espiationej etc; — 
in comnatia cu aceste covente se pare a 
fi si : ù|'a9H=:ascensionea sau ìnaltìa- 
rea DamnìUui la ceru ;— 2. ispasirc, cu 
8 aspra siueratu, si cu sensu de: dam- 
nin aefttlmaret a ectima, pretiui stri- 
cationea, daun*a facuta; in speciale : a 
estima daun*a facuta de vitele cuìva io 
ttfrrin'a altuì-a : a ispasi stricationea 
facuta de turmtìe de oui in terrine, etc. 

ISPASITORIU, ispasitu, ispasitura. 
ispasu; xeà iispasire. 



ISPITA, s.f.,teDUtio, peUecU0|9*l 
Ucltatlo, impuUto, de»ÌderlQiD, eupMftì 
tentameotam y experimentaioy perlen- 

Uin, etc, cercare, iocercare, proba, es- 
perimentu, impulsa allu dorentiei viua, 
allu cupìditatei, attractìone la peccata, 
aeductiono sau pelloctione, etc* : a yii|>- 
pune amica la mari i^pUc; ispitele dia- 
volului; ispil'a f acuì a innocentià e forte 
culpabilc; nu daceti candorea si easti* 
talea in ispita; ferili-ve de ispite; vrei 
8€ te incrcdi deplenu accstui omu, sup» 
puu€-lu la ispite eie;— derivate sau af- 
fini, cu acellu-asi sensu ce are si form'a 
ispita, cumu: ispìtirercscut v., teaUref 
soUloltare, peìlloere, lapeUere. Indo- 
cere, expcrlrl, appetire» do^lderarOf 
luqulrere, esplorare, speooUrli ter«* 
tari, etc, a cerca, proba, sollicità , in- 
demuà , induce, seduce, attrage, am- 
raagf, dorf, appetì, cercete, scrutJi, etc; 
ve ispitesce diavolulu ; desfrcnaiii ne »- 
spitescu mulierile si fttclc; cà iu Vam 
ispititu tu, si nu am potutu nemica afta 
de la ellu ; derivate d*in verbu cu acel- 
lu-asi sensu : ispititu, part. : ispititu de 
diavolulu', tLsu ensusi fu ispitUu de dia' 
volala ; nu e ellu omu de ispititu ; nu ti 
e ageru ispitittdu; ispititoriurtória, 9À'y 
s*: ispUioridecase oneste; ispiiitoriulu, 
prin esceUcntia, e diavolulu ; ispititura, 
s. f., actione si efì'ectu de ispitire, camu 
in acellu-asi sensu cu allu formeì is* 
pila; Dict. de Buda trago ispitire d*in 
ex-teotare, Dìct. Raoul d'in expete* 
re, òro D. Miklosich d*in slaviculu Itpl* 
tuy m. ; alléga-si lectorìulu intre ace* 
ste treì. 

ISPITIRE, ispilitoriu, ispititu, ispUi- 
tura ; vedi ispita, 

ISPOVEDANIA, 8. f., vedi ispow- 
dire. 

ISPOVEDIRErCSCtt. v., peccata ooa- 
flterij aadire, exclpere; 1. a si spano, 
eonfessà peccatele cniva, in specie con- 
fessorialui spirituale; 2. refless. a te i~ 
spovedi, a si confessa peccatelo cdlra 
confessoriu ; 3. a ispovcdi prc cintva 
a cercete sau ascultd pre cineva ca sa- 
cerdote confessoriu, despre peccata ; de- 
rivate : ispoveditcriurtOriOi adj, s., con- 
fessoriu, care confcìsa sau se confessa, 



< 



I 




ISP^ 

(tedi ispovcdire); isporcditu, part. sup., 

ispovcà urna, 8. f., aotiouo do Ispovedirc; 

— coventele se dicu ai fora ì iaiUale ; spo- 

-^'h'rc, spotvdUoriu, spoveditu, spovcda- 

t.rj, ce iolosu iase, co-cì si iu acésta 

forma nu su mai pucinu slavice ; déro 

d'in fericire, canesce intruso fora potere 

de viétia, au cadutudetotu in desuetu- 

>\m\ liomà nulu in genero, a dissu si 

•\\\(!:rn'irturia^confessìoni'=z(spotmla'' 

nia), marfurire ^ confessare = (npo- 

vsdire), rnarluriiorUu^confessoriu à s^w 

confessatoriu z= (spoveditoriu) , martu- 

ritu-=.cofìf€S8H Hau confc8satu'=.(3pove~ 

ditu), etc. 

ISFOVEDITOKIU, ispoveditu; vedi 
vtpovedire, 

ISPIUVA, s. r., 1. actlo, nctus, fac- 
tin, us^roilomi faoiuas; actioue,lacraref 
Iiicru, actu, fapta, negotiu, etc, in spe- 
cie, fapta mare si insemnata , stralu- 
cita : omu insemnatu prin inulte si mari 
isprave; 2. Arendt r«tlo^iiioi!as,iiiore8f 
problUs, g'oaritas, strenoltas, dlHgen- 
tu, modu do a lucra si a se porti, por- 
' U' bona, prohitate , essactitale, dili- 
^'<;itia, tìdelitate, puntualitate, etc.:oMM 
de isprava, omu de ncci una ispravA ; 
'^. exItttSi fellx exltus , anccesbusy rea 
^tsmt ^eeta, rlctorU» trlnmpltuH, resul- 
^tu, oasitu, succesau, Victoria, triun- 
fu, etc: cu tote sudorilc nostre nu potu- 
^QiHM face ncci una isprava; i. Quia, 
^1^9liitio»ooDBunimattOy cxeootloiefreo* 
^tOf fine, fìoitu,capitu, indepleuire.com- 
l^letare, efl'ecLlone, consumraatìone, de- 
^l=^leDaessdcutatioao, etc; 5. admlnUtra- 
lo, gaberoatloy moderatlo, procnra- 
Ut<^tc-T&dtninÌ3tratioQe,directìoDC,etc.; 
■^^«rivate : a) ispravnicur(i, adj. 8., care 
ace ìsprai'a, administra, essecuta ; iu 
ipecitì : ispravnicUj s. ra., adnainistato- 
iu, prefectualluunu judeciu, districtu, 
"^^rercu, etc; mulierea acestui-a : isprav- 
^^iccssa; ispravnicia. s. f., officiu, dem- 
"^litattì a ispravnicului dejudcciUt cumu 
^ai itloiinistrationea acest-ii-a, tempulu, 
^tnoduluacesteiadmiuistrationo, etc; si: 
^spravnicaiu, s. m , officili de ispravìùcu 
^M judeciu, déro mai allessa esteusioue, 
^2ercn, margine a aoostei deregutoria;— 
~~Wcivnicellu, s. m., proprie, deminutivu 



IST. 



327 



à 'mispravnicu, applicata si elluin sensu 
de administratoriu, a) in bene : ispraV' 
niccUulu unri curie; ispravniceii unoru 
funduri sau mosic; fi) in reu: unuhietu 
ispravnicdlu; ispravnicire,-cscu, \., d'in 
ispravnicu : a fì ispravnicu^ a admini- 
stra ca iffpravnicu unujudeeiu ; isprav- 
nicitu, part. sup. subst.;— &) ispravire,* 
C3CU, V., (directu d'in tspraua), Unire, 
terminare, efdGflre,conflcere, peragerei 
abiiolTero;oonsommdrIy Iiiterlre^ perire, 
inori, etc; — a fìn(, ternaiuii, essecuti, 
coasnmmà , doplen^, ìoiplenf, ÌDdepleni, 
completa etc; si retless. a se fini, a se 
termina, a se impleni, a se depieni, a se 
consume, peri, mori, etc. : a ispravi Iu- 
crulu de primavérn, de véra, de tómna; 
amu ispravUu tote ; nu mai ispravesce^ 
candu incepe a torli; a se ispravi lu- 
crulu ; insc se ispravesce unu omuz^ztson- 
iioituri depere, more; ne ispravlmu de 
anima, de sufftare, deflolmns; absoL, 
a ispravitu^ a ispravitu bene sau reu, nu 
a ispravitu si nu va ispravi ned una 
daia,— derivate d'in verbu : ispravitu^ 
part. sup. adj. subst. : lucruri si tiegotie 
ispravite, tempu de ispravitu unu lucru 
asid de difjficile^ etc;— ispraucma. s, f., 
fìnitu, fine, termìuu, etc. : pre isprave^ 
niaz=.\A finìtu, pre fiuitu, etc; — de ori- 
giue slavica, de si Dict. de Buda trage 
aceste corente d*ia ex-parare; de altra- 
meute elle su adjunse mai tote la ca- 
dere in desuetudìae : celle mai multe, 
cumu : ispravnicu, ispravntcellur isprav» 
nicia, ispravnicatu, etc. asta- dì de totu 
aitate. 

ISPKAVENIA, ispravirc, ispravitu^ 
ispravnicaiUf iapravnicia^ ispravnicclluj 
ìspravni cessa, ispravnicu ; vedi isprava, 

ISTERICO, (pron. isterico), si isteri- 
conu, (mai romanitu, déro reu), s. m., 
(o^t£ptx(5v), hjsieria=.isteria^ lessiuu de 
à nima, dorerò de matrice; capriciu, fumu 
sau fumuri de muliere; vedi in Dictio- 
nariu form'a correcta : hystcricu . cumu 
si affinile : ki/steria, hjsicrismut etc 

ISTaNU, istetia, istetimc, istetire ^ 
istetiu i vedi istitu. 

lSTITD,-a, adj., aptns, Idonea», Ju- 
stos, halilll^, sagaxf pcrsplcax, aontnflf 
in^enloiìuti, sottagjlpaoj aptu, justu, B- 



Mi 



328 



IST. 



daptatu, adjustatu, covenitu, capace, a- 
lilo, sagace, perspicace, sciutu, perco- 
putu, ageru, facutu a nome, nascutu a 
nomo pentru cova ; ensusì, chìaru ce se 
cere, etc. : cellu isUtu la tote adese nu 
e ìstitu la nctnica; nu te face isiitu la 
fófc ; ca adv., apto, justc, Moaeo, con- 
Tenicntery sclte, sngracUor, Ingenlo^Ot 
lp8o laartlcnlo, otc; jaste, apte, cliiaru, 
precìse, coveoìtu, cumu so covine si se 
cade, cu agerime, cu mare precepere,la 
momentu, tempu coTonitu, in addevcru, 
in iaptu, eto.; ÃŒstitu dice si face tote; nu 
te incommette a dice si face tote istitu; — 
invodcratu e, co isiUu o unii partìcìpiu 
d'in unu verbu : istircj trassu si formatu, 
de certa, d*iu istu, estu=.hie, a nome. 
Bau d'in genitivula acestui-a : istiu=>i- 
stui = iittla-H| sau d'in radicea Ut-, cu 
suffìssulu iu := lus-ens, ca in Idoueos; 
a8Ì& co istiura, e unu adiectivu, aptu, 
ca si tdomu^idonens, a espreme seu- 
sulu datu formei : istìtu , nascutu ca 
part. d'in veri, istire^a face aptu, prò- 
priu, otc; co-ci isliu^-a, insómna pro- 
prie sì in origine ; istu i>uu=.€stu ensu, 
de uudo apoi desvoltarea sensuluì, ce s'a 
datususuderìvatului : istitu; se venimu 
déro acumu la celle alte derivato d'in 
acea-asì forma istiu : ìsticiu sau istUiu^ 
istetiura, adj., in t. s. co aro si ìstitu, 
ca adj. si ca adv., d'in istetiura, esse : 
isteiia si istctime, s. f., cali tate de iste- 
tiu, in t. s. adìectivului date la istitu, 
cumu : aptltudo, couTculentliii Idouol- 
ÃŒai } perspio&clUs , aoUertlA , SA^a- 
cltas, Inf^enloBllas , acume» y dUl^eu- 
tUf eto.f aptìtudìno, abilitate , capaci- 
tate, perspìcacitate, agerime, ascuiime 
de mente accuratetia, etc; — istdirer 
escu, T., d'in ìsteiiu, cu t. s. acestui-a , 
8i preste aceste-a si sensulu de : a cote- 
dia, a se incommettef a fi dnimosu, etc.; 
part. 6up., istetìiUyBtc; in fine dorivatulu: 
istanu:=.is(ianura, adj. si adv., cu sensu 
sì mai energìcu de cìltu allu formoi : i- 
stUu. 

ISTORICESCU, istoricesce, in loca 
de : istoricu, istorice; vedi^in Dictiona- 
riuformele'correcte : istoricu. istorice. 

IST0VIliE,-f5cu, y., fluire, tonni- 
narei a fini, termini, pane capitu ; 



n 

I 
1 



lUR 

part. sup., istovìtu; istóvu, s. m., (iae, 
fìuitu, capitu, mòrte, perdiate; de istow, 
=:cutotulu, in totnlu, d*in capitu peno in 
capitu ;—3lavicu, iotrodussu óre-cAndu, 
prin carturarii maniaci do slaToDismita* 
stadi doja obsoleln. 

ISTOVITD, istovu; vedi isiovirc. 

ISVuDl UE» -CSCM, v., iDTenlre^ exc«- 
gltaro ì a afld cu mentoa, a imagin^, in- 
ventai ; isvoditu, part. s.; isvodu, s. m. 
oxeinplary essemplariu, essemphi, mo- 
dellu, archetypu, etc; — slavicu ; d<^n 
mai de totu caduta in aitare si de&ue* 
tudiue. ^ 

ISVODITU, isvodu; vedi isvodire. â–  

ISVORASIU, s. m. , vedi isvoru la^ 
isvorire. 

lSYORIRE,-esCM.v., scatero, Matarl- 
re, munare, proinaDarc, erooBaro, sac-^_ 
?ere, proTcalre; a curro, cargo, inspo^J 
eie, acurge, surge d'in pamenta, a sca^^ 
turi : fontii isvorescu d'in coslele cdU' 
neloru; isiforitoriurtóna, adj. s., care 
isvorescc : isvoru isvoritoriu ; isvorUu, 
part. sup. : reUéle isvorite d*in atea feti' 
tana; isvoru ^ s. m., pl.-c, fona, fonte, 
fontana, inceputu, capitu allu unuicursu 
de apa, ce curro d*in pamentu : limpedo 
isvorc de ajìa bona de beuiu ; isvoru de 
apa metallica, isvore sulfurose; metafo- 
rico : isvorele reului, benclui, avutici, 
scientiei, connoscentieloru, etc; ìjrora- 
siu, s. m., deminutivu d'in isvoru ;— sla- 
vicu? I 

ISVORITORIU, isvorUu, imni,T6« 
isvorire, ^B 

ISVRANIRE,-escM, v.,«yrani7tt,part, 
sup., vedi ishranire. 

ISVRANITD, part. sup,, d'in wpra- 
nire. 

ITIU, s. m., pi. Uia sau itie, in loeu 
de : liciu, pi. UciOt de caro vedi in Dictio* 
nariu. 

inBIRE,-<^CM, V., amare, dUlr»r«; a 
avo amore, afifectione, ardente dorentia 
san doru de ceva sau de cineva : muliù-^ 
rea se si iubéica marituìu, si marit\ 
se si iubtsca mulierea ; iuhiti pn Di 
nedieu d'in totu suf/kiulu, iuhiti si 
apropele ca pre voi ensive ; a se iubt «— 
nulu pre altnlu, a se tubi ìntre scne^^ 
mtiUi iubcscu calla, Mi iubeseu c4»i^| 



idic^ 
tulM 

pré§ 



IXJT. 

à Uii ìubeseu auruìu siargeniulu; fnulU 
inhescu. au iubitu slvoruìuhi glof^i^ai — 
derivate 'Auh'ttoriu,-iòria, adj. 8., amans, 
«rnstor; raro iuhcsct' : ìuhitoriudcoincni; 
. iuhdu : iubitu de ómcni ; — 
. , ' U, Miklosich, iu6?rc vino d'in slav. 
iHtbitl I devo de ce nu d'iu lat. lubererr 
itibire san iubire allu nostra? de ce nu 
d'in germ. llebenl de co nu d'io sanscr. 
itii.i.i co-ci inai tote liiubelo arice aua- 
où'M coventu ; noi nu ailùmu neci unu 
eoventu, dupo care D. Mikloskh aravé 
temeiu a referi , cu pteferentia , roma- 
Qftsculu lubir€:=iubire la slavic*a sì nu 
laUtìa*a; —- de corta se potu nnmal 
[orme» ca : libovu, libovnicu, (cari una 
data au avuta cursu uumai in gurelo 
c&rtiuaritoru maniaci de slavisnii)^ at- 
tribuì limbei slavice; déro noci cu picu 
dec*rtitudine nu se poto face onore cu 
lMhire=iubìr€ mai ^ncìuu Imibei latine 
de c£Ltu linabei slavice. Mai insemnì\mu 
co compositulu latinu allabt^aoo coincido 
si ÃŒD Benau si in forma cu romanesculu 
kbescu = iubescu. 
IGBITOUm, iubUu, vedi iuhire, 
IDCSDCEA, 8. f., pl.-cWc, globu de 
Moe; — turceacu. 

lUNKERU, s.m., (germ.JuBker=fr. 
eiJet); jiiue nobile militariu. 

IUTE, adj.; l. oelerr reloxy rapldas, 

â– 'iMMitlnns; care currendu strabate 

tubilo spatiu ; currendu, rapidu, celere, 

»'eloce, etc. : petioru iute , tnà na iute ; 

ómcni iutide peiioru, d^mdnay degura, 

^ torba; ce iuti calli? ce iute e saget- 

? iute e cugitarea, iuti cugitek, iiUe lu- 

n'a^ etc.; mai iute ca cugitulu , mai 

à ^e ca veniulu fuge callulu teu; 2. do 

^usto, olfactiif etc; acer, asper» relie- 

^MaAf mor<lax,etc.; aspru,ageru,acutu, 

C^rtanditoriu, tare, forte, veraente, etc. 



IVI. 



329 




pror. acidulu iute vasu $ì Btriea ; odore 
iutet iuti eepCt iute ardeiu; 3. de pas- 
sioni: ferrldusj ardens, tracBn(las,pr»- 
oeps| forbouto, ardente, furiosu, meni- 
osu, snpperatìoBU, orba, precipite, etc.: 
omu iute defirCj iutela menta; — caadv. 
iute se duccy iute pine; iute cugitati, iute 
vorbiti; — derivate : iiUime, s. f., cele- 
rltaa, reloclta;», mordiioItAS, asperltag, 
rehomoiitla, etc; calitate de iute : iuti' 
mea sagettei, cugitarci , luminei; — 
forma cu acellu-asi intellessu, déro ìb- 
correcta : iutiéla, 8. f., ai de acea-a de 
reprobata si allungata; ~ iutirc,-escu, 
V., accelerare» excltiirer Incitare, Irrl- 
iaref Iratioi, etc, a face sau se face iu^£: 
a iuti mcrsulu traguioriloru; nu iutiti 
tare acictulu ; nu ve iutiti, co vóue ve 
faceti reu ; part. aup., iuiiiu : miscare 
iuiita, acittu iutitu, etc; — dupo Dict. do 
Buda, iute d'in leuite r= levlter; dupo 
altii contrassu d'in eunte = currente.'z: 
currendu;— nu cumuva iute e affine cu 
ff. Tito) care probabile, e formata, pria 
mutilare, dMnre^ctui;— conn<5scema si 
slav. Koto^crudele. 

IUTIÉLA, iutime, iuiire, itUitu; vedi 
iute. 

IVELA, B. f., vedi ivire. 

IVILICHIU,-», adj., inaltu forte sup- 
tire, gracUU» procerus; — d'in nrmato- 
riulai : ivire? 

IVlRE,*e.<7C^, V., apparere, consplcli 
a appare, a se vede, a ìncepe a se vede, 
a se arret^ puciuu si confusu, mai al- 
lessa ca refless. a se ivi : abia se iviea 
sorele in nueri; nu se ivesce nemica de 
pra inaUulu monte; part. sup. ivitu, etc; 
s. f. ivéla, forma inadmissibile in loca 
dem>« 8. verbale;— de unde? potè d'ia 
ire cu intercalarea licidei v, ivire? 

IVITU, part. sup. d'in vorbulu ivire. 



i^ 



JABA =^(a6a adv., rrustrn, in de- 
serta. 

JACÀSID,-a, adj. tt., Jaoen^, morbo 
ImpItoltoH ; (ìlmaltatld tenax , QU(onÌ8 
appetfDSf riadiclae arltlas; relativi! la 
jacere :=. diacere, 1. care jocc in patu, 
coprensu de morbu, morbosa, iufirmu, 
nepotentioau; 2. cui jace pre à nima ceva, 
cui appesa à nim'aceva, de caro ellu do- 
resce a so liusiurìi, a sì versai veuinulUf 
tbculu, t'uri'a, meora, ur*a, a si resbond : 
vindicativu, setosuderesbonare, etc.; — 
jacasit4,à ''ìn jacerc:=dia€ere, o in locu de 
jaea€iu=:jacacey iuse pucinu recommen- 
dabile. 

JACU, s.m., vediurmatoriuluJocMiVe. 

JÀOUIRE,-cscu, V., rapere, abrlpere, 
dlrlpere, predarla forarly Bpoltarn, oxt- 
gore, extorqndre; raploas exeroerot va- 
stare, devuatare ; a rapi, e83ercit;i ra- 
pine, preda, furÀ, despolià , stórco, deva- 
sta, etc: invasorii barbari jacuira, fora 
misericordia, iòta térr'a; functionarì ra- 
paci jacuescu bieiii krranì; latronii ne 
au jacuitu peno la cawfl5?c;— derivato : 
jacnUoriu.-iória, adj. s., raptor, rapax, 
dlreptopy prndator, fur^ oxiictOTy de- 
rastator^ spoUator, latroy care jacue- 
5ce:rapitoriu, rapace, furu, latrone, des- 
poliatoriu , devaatatoriu, etc; jacuitu , 
part. subst. dlreptas, spoliatas. Tanta* 
tua, derastatus, furatu, despolìati], pre- 
data, devastata : terra jacuiij si male- 
tractala de celli insarcinati si indeiorati 
a uà protege; au jacuitu peno ce n'au 
mai avutu de jacuitu; j acuii ulu, fora mi- 
sericordia, allu hietiloru terrani; jacuì- 
tura, a, f., raplaa^ direptto, prasda, prto- 
datlo, ttpoUatlo, exautlo, latracinlam, 
deTaatatlo. rapire, rapina, prèda, proda- 
tione, despoliatura, devastatioae, etc : 
jacuUurele fuctUe cu barbiriii totorU C€- 
tatiloru si satdoru; — jaouire vine d'in 



jacu. S. 01. 1 rapina, praeda, ruriom» la- 
trocinlum^ rapina, prèda, furtu, latroci- 
niu, etc. : facfi jacuri pretotindine: ja- 
culu loru nu rcapecla ned celle profane, 
ned celle saere; — in locu desueti, jo- 
cuire, so dico, cu acollu-asi sonsu, si : 
/o/V, ja/MiVtf, cari, dupo parerea nòstra, 
su essito dMn jucu, jaeuire, pria strania- 
tarea gntturalei e inlabialea f; celli ce 
assiimu tormele cu labiali : jafujafuirt,^ 
allorgd, pontru esplicarea lorn, cumu si 
a formeloru cu gutturali : jaeUj jaemrt 
parte la francesculu : ^Ibler^ (probabili 
d'in glbarÃŒBni:=clbartum = prada^ Te^^ 
natu), parte la groc. là ^opi; noi insa^ 
convinsi, co form*a cu gutturale : jacu, 
d'in care, cuma ama affirmatu mai susa, a 
essitu, de certu, jafu, o cea mai origina* 
ria si mai organica, referimu, /acu-!w, 
jacuire-a la acoa-asi radice cu preceden- 
tele : jacasiu, adeco la jaccrt^idiacert^ 
ia sensulu precisu si claru, co : totipre^^ 
datorii, furti, rapacH si rapitorii, e1 
^acuitorii se asternu si jacu pre a$m»', 
tulu altui-a, prccumu se asternu si jacu 
locusielc prebìetclestminature : otynao- 
logia mai bene justìfìcata de cdtu ace- 
sta-a, atdta do partea formei, efttu sì 
de partea sensulut, nu credomu so so 
alle alt*a; confore in Dictìouarii] amen- 
doue verbele affini, adeco ; jacere=^dia* 
cerct sijdccrCt confere inco forme cu la-^J 
bialea p in locu à efjjapcaJapalireJa'^M 
puire sau jupuire. jupu, etc, cumu sì cu^tI 
m : jamulire sau jumuUrc ; dero nn pc- 
temn curmii acestu importante articlu, 
fora se dà mu, pre scurtu, sì alta coven- 
tu, adeco : jagnire^-escu, v., (tota d*ia 
radicea : jac)^ inde armonico cu f/ in loca 
do e iaainte de n, de si pre a locari si n&- 
armonisatu : jicnire; sensu: Ittd^re, of- 
feiidere = a lovf, vettemii, strici, in$e 
liusiora stricatione; jagnitoriu,'' torio, 



re, 




JAL^ 

*4j. »., C2iT^jagnesc€;jagnìfu, part. sup.; 
jujnUura, s. f., etc. 

SXCmiORUJ, jacuUu,JacuituraJa- 
m, sedi jacuire, 

JAJUIRE. jafuUoriu, jafuitu, jafui 
mgnire^ jagnitoriu, jaguHuy etc, vedi 
jacuire. 

JÀIE sau jaia, s. f., vedi 2jale. 
JALBA, {sijaloba, la carturarii ma- 
nìaci de slavismi), s. f., petltio, poatu- 
Ifttl^, sapplloatlo, sollloltatlo, querela^ 
^■erlnionU; cerere, mai allessa ìa scrìs- 
su, potìtione, supplica, supplicatione, ro- 
ndone, piangere de nnaolTensa, deuuu 
damou, etc. : a dd jalba la judice sau 
Ì4i judcciu, la domnu, la prefeeiu; al- 
larga cujalòe in tòte parlile, fora se si 
paia afld tìe necaire saiìsfactione: dori- 
vate : jaluir€,'escUf sì reiless. a se jalui^ 
^«•rli Umeotarl, Hupplloare, petere, 
s«ic*rd} a se plauge, mai allessu pria 
serissu, a face saa dd jaìba, a reclami 
coaira ima otTeDsa, etc.;(d'i Dia{òa=y(]/i;a 
=jal%io, poto d*ÃŒD pile, de unde do certa 
ai jaìba. iose sensulu derìvatuluì /acuire 
co derivatele selle se tioe striasu de 
sensalu formei : jalba; déro mai rara vina 
sì formele : jaìbuire, jalbuitu, etc., in 
loca de jcduire, jaluitu); — jaluitoriu- 
tòrta, adj. 3., care ialuesce sau sejaluc" 
tee; jaluUu, part. sup.; jaluiturùy s. f., 
acÙoae si eftectu de jaluire; inse de re- 
profaatu e Fedos a forma : jaluelot care 
M potè forte bene supleof cu formelo : 
jaUtm ca subst. si jaìuitura, do si e mai 
bftae a oflà de covante curatu romanesci, 
CA : pdHione. supplica, etc, —inse una 
forma mai simpla de c&tu a jalbei e : 
jaìé^ s. f., dolor, lootoBy trlstltla, nfQlc- 
tUt nnroTy Inmentom; dorere, dora, do* 
lia, cordìdolìu, trìstetia, at'flictione, me- 
rore, luctu, lamentu, etc : marejalc co- 
prtmse pre Mi de perderea acestui vir- 
tmosu harbatu, derivate :ya7tVe,-e^<:u,v., 
Uy^nt, dolere, noDrere, lamentarl, ejn- 
Ur«f Tagliare^ Bere, deplorare^ a plan- 
f«f deplange, a se vagita sau vaitd.ase 
2ameDt4, a piange cu amaru, aportà do- 
Iju, etc : toiijalimu pre amicu;— jali' 
hriu^-ioria^ adj. s., ìa^fiìi^j csltq jalesce; 
jaHiH, part. sup. luotu comltatus '.jditi 
de totì ctUe boni; —jalnicurcif (cu for- 



JAP. 



831 



ma incorrecta), adj., d'in jale : ìag^nUf 
luotuosDBf lugabris, do1eD8|in<Bata8, trl- 
Htfa, etc. doliosu, in doliu, Ingente, 
lugubre, luctuosu, plcuu de luctu, tri- 
sta; etc — atùtu jalba. cAtu sì jà le, e 
ulav. jnloba si Jall, verb. Jalltl. 
JALBDIRK, jaìbuitu; vedi jalba. 

1 JALE, 8. f., vedi.;aZ&<i. 

2 JALE, s. f., salvia oraoinalUXinH, 
(pre alto locurìcu formele mai organico : 
salhiat salvia, cari vedi- iu Dictìonaria, 
ai d'in enfi jale prin stramutationi suc- 
cesive, ca : saìgia, sìalia, jalia, jalie, 
jule^jaie, etc; — si alta forma derivata 
d'in jale : jalesiu, s. m., ìa acellu-asi 
sensu cnjale^salbia; inse proprie : jah' 
5iw.-a, adj-, d'inja/c=:««fóia,BÌ cu sensu 
de : relativu \dk jale, de unde ca subst. 
m,, julesiu : a) cumu s'a dissu, jalesiu^^z 
in sensu cu : jale ^=. saìhia; b) in altu 
seosu, nome alla altei specia : horaorl- 
njxm, jale {=-saWm) de campu^salvln 
prateudls, Litin. 

JALESIU, adj. s.. vedi : l si 2 jalc. 

JALIRE,yaiitwj'aWMra,jainictt;vedi 
jalba. 

ièdjU^hkJaluireyjaluUori%jaluitu, 
jaluUura; vedi jalba. 

JANDARMÀRIA, janiarmw; vedi 
gendarmaria. 

JAPCA, s. f., Th, violentisi raptos, 
rapina; violeutia, faptu violenta, rapire, 
raptu , rapina, prèda, etc : cu japc*a 
rape de la care «m potè rapi cu fraudea; 
ostea indisciplinata fae^japca in celate; 
— d'in acea-asi radice, de certa, de unde 
si : jacu, jafu, cu labìalea p in locu de 
labiale f; vedi ; jacuire^ confere : jactare 
si japtare sau jeptare, ieptarCt in Dic- 
tìonaria; — de acf sìijapelire sau japeZ- 
lire , (mai reu /Vipc?»«re), bìì\i jupeUire 
(vedi urmatoriulu), si japuire (pria in- 
fluenti'a luì p mutandu-se a in u : ju- 
puire)^-escu, v., dt^ro : a) sub form'a : 
japdlire, mai allessu cu sensulu de : a 
despoUd de penne, de fuìgi, de flocci, a 
smuìge pcìinele sau fulgii unei passere, 
perii unui porcu sau altui animale^ floC' 
cii unei due sau unui amnellu, etc, de- 
plamare , depilare! plotoas rei pllo«, 
no«co8 evelere : ajapélli una gallinot 
mai multe curce sitreiporcellii derivate 



n^ 



â– ma 



332 



JAIt. 



d'in acestu verbu : japelliioriHrtoria, 
adj. s., care japeìltsce; j'ipcUitu, part. 
8Up .siiììst., d'in jrtiH'llire; joptllUura, s. 
f., actione si eflfectu de japellire; h) sub 
{or Widkj aprire mMJupuirej pello «xiiorei 
deeortloare» u despolii d(3 pello uuu a- 
nìmalc sau do scórcia unu arbore, una 
pianta; meiaforìce; spoUiire, prmduil, 
extornaere, a spolid, dìspolià , storce, 
leuà si pellea; derivate : japulforiu := 
juptiitoriu.'tórifif adj. s., cà r e jupucsce; 
Jupuìtu, part. sup. subst. d*in jupuire; 
jupuìtura, s. f., actione sì efFectu de jw- 
puire; — jupuire se conjiiga a\ cu forme 
simplp, cari su de preferita ijapniu sau 
jupóiu, jupìU sau jupói, jtipilte sau ju- 
pÓie, SQ jupuia sau BQJupóia, etc; — ac{ 
vinu, ca si japca, jacu, jafa. etc, a) ja- 
%nuiire si jumulirey v., cu u in locu de a, 
prin influenti'a lui t/i, care labiale, ca si 
p, d'in formele precedenti, e comuata uu 
gutfcurlea e. sau ^.d'in jacf«Ve;cuinu si 
sensulu lui jumulire e analogu cu allu 
lui jacuirey adeco : deplumuroj depllAtei 
expllare, epoUare* «xtorqueroy a spo- 
Wù, de peuDO sau de peni unu animale, 
si de aci metaforice : a despolid, predÀ, 
despolid peno la pelle : otnu honu de 
jumulitH si datu pre mà nule jumuli- 
toriloru rapaci; p) japiu si japu^ s. 
m., cu p in locu do e. (vedi jacuire)^ 
pltalerie , stratum i Htra^ulnm ; stra- 
tu, asternutu san coperimcntu in ge- 
nere; in specie, straiu ttau stragulu de 
callu, ce se pune pre callu sub sèlla, (con- 
fere : amrc/t4=:atDlctu9t formata d'in ara 
si jacere); analogu si : japiiia, 8. f., epa- 
tedia de jugu, rastcllu, etc. 

JAPELIRE, japelitoriu. japelitu, jù' 
pélUura z^japdlire, japellitoriu, japel- 
lifUt japdlituraj sì jiipellirey jupellìtO' 
riM, etc.;jap€luirc, japeluitu, otc; japi- 
Hqj japiu. ìapuire=jupmre, jupuitoriu, 
jufmitu, jitpuitura, japu; vedi japca. 

JAFÃŒilTik^ japiut japu; vedi japca. 

JAKATICU, 8. m., vedi^arw." 

JÃ RU, s. m., pruna, arUcnt carbo; 
carboni ardenti, nestinsi, rapaiade focu : 
tegaia de yaru^roonUs; — mai usìtata e 
inse form'a derivata d'in jaru : jaratecu 
^araticu, cu acellu-asi senau ce are si 
joTH : pre jaraiecu ardcau carne de bùu 






JAV^ 

IR otìórea «wmii^oZm,— dérodirectud*5n 
jarti : jamircr^scu, v., a face jaru, a at- 
titiiljan*?^ pre foculariu «au io cop 
riu; j.\ìrHÌiti, part. sup., ^rtrto'/Mna, 3 
jaruiioritértòria, adj. s.^caui jartà eSi 
ca 8. f., reale, jaruitoria=jaruilùre, i 
strumenlu à e a. jaruÌ:=a.Uìiià )aruìu in 
coptoriu. 

J ASPE sau /twpw, ^ìifispe, ioipu, cuma 
si jaspide = iasjìid'', smj'tspidu = j'as- 
pidu, s. m., (candu e tormittatu in u ; 
iaspu, jaspu, jaspidu , iaspidu, inse f., 
candu e terminatu in e : ja9pe-=iia9pe, 
jn8pidt'z=.ì aspide), jaspis, (t'ctoffi.;); spe- 
cia de pétra, de silice de E^iptn; — de- 
Tì\^ÌQ:jaspidìU=.iaspidi», si :jaspiu,'^, 
adj., jaspldenst jasplosi de jaspc aau de 
iaspCy à Q iaspide ^ iaspide, relativa la 
jaspe sau jaspide, etc. 

JASPIDE, jaspidiu, jaspidUj iaspiu, 
iaspu; vedi jaspe. 

JAVSA, s. f., garrulusy latterà », n*' 
l^ator, siepe rei potlns contlnaa aUa- 
trans rei oblatran», moroaasy aius<^au«, 
nntlens, diniclllsy imporluuus, fatim*, 
insnlsDSj animai, prtesertim oanlK^ macr- 
iiÌ!» et pondentlbus aorlbos; lìmbutu, 
garrulu, gura larga, care nu mai tace, 
ci vorbesce verdi si uscate, care latra 
continuu, cumu so dice, la luna, ca sì 
cSuele, bombanitoriu , stupido, iuepta, 
ne?aratu, importunu, nesufferitu prin 
limbuti*a sea sicbiaru rentatiosn, ineptc 
rentatiosu, lipella infatua si gretiosa etc.: 
ce javra de omu ! ce javrc de mulierifa- 
cestu omu e javra, cui nu poti nemiea 
gral, fora se se javrésca; cdneh e una 
javra candu e cu lunge si late pemkuÈi 
urecle; e javra cà nele. ce latra cu si fora 
tempUy cu si fora ìoeu; javre su cà niice 
latra eontinun pre celli de c-iri nu m 
temu, si fugUf totu latrandu, de ccUi 
cari se tcmu; muUi omsni su javri^j 
latra la luna, cumu dice proverbinlU; 
derivato : javrire^-^seu, v., a fi ja 
a limbuti si latra indesertn; javrikè 
part. Hup.^ javritoriurtoria, adj. s., care 
javrescf; jaimiuroy s. f., actione, acta ^j 
effecta de javrire; — Dict. de Buda t^H 
fere jatra la francesculn Jaaer ; noi cr^^B 
doma, co javfa^ ca si : jacu=::j^ifu, jap- 
ea, etc., e essita din radeciu'a Jae, pria 




rmtarea guttaraloi finale in cea mai 
labiale v; conlere, intre altelo, d'in 
j«e, io Dictionariu : jactantc, limbutu 
kadAtoriu de sene, jadantÙJ, limbatìa, 
Uoda de sene; D. Miìdoìich iuse refere 
oov«2iiu]u la nnu slavicu : jAbratt, care, 
dapo propria marttiria, uu eHsìste do 
Ltu in nona slavìca; de co di^TO n'amu 
Imitte, co neoslavii l'au impromutatu 
d« la Bomani? 
JWlilKE, javritcriu, javrìiu, javri' 
'b; xtùìjavra^ 

JEGU, s. m., senlflSy sriunior; sorde^ 
'8 necurtfa. 

JELEUIA, 8. f., statu, calitattì ÙQje- 
icn"M;érO;e^.r(M,-tìr,adj.siib3tJnqullinn8; 
celia co QU are casa, incìsa a sea pro- 
pria, nu aro bonu fundaou, ci e simplu 
locataria sau locuìtoriu pre unu tempu; 
aci : iarranoniu, mstkanuy hadu- 
w, incultUy etc.;— Dict. do Buda re- 
re coreutulu lal'r. ?Ue; inso se potè se 
il cs-itii d'in jele^ cumu so dice pre a 
tK^ri, lurm'a 1 ja/tf, (vedi sìjalba); — D. 
'Itklosich inse da si acestu coventu ca 
ivico sub form'a : jelorl, de care en- 
ii martur&scef co nu e ia limb*a sia- 
, ci numai ìa cea ncua-slavicaf 
lendu totu de una data, co coven- 
lu s€ refere la unu gena, aieileler; 
ì-cumu inse coventulu e do totu ne- 
laosciita d'in coce de Carpati, si a- 
ttu-a e unu Lene. 
JELERlLVo, adj. a., vedi^'tZerw. 

lA, s. f.f aara^ aurnla; aura, 
..,, — lare de veatu forte lena : tragu 
ifffl'À bori;— Dici, de Buda nu 
de onde vine, apoi d'in coce 
, acestu coventu nu e do locu 
COftiioscuui; potè se fia, ca si cella pre- 
r^iìrnU{Viajele^=ljale, in sensu ore- 
de : suspiriu^: tuspinu allu ven- 

JEMLUGA, 8. f., specia de pesce, 
salMo =: Ir. RftDmon} iase de totu, pre 

rUiu scimu, necounoscutu d*in coce de 

-Li. 

^v j:, HFA, (dupo altii jeriftk=:jerlva)t s. 
Lt ««cr1A<'lttin; sacrami obUtani* obUtio; 
;i, oblatn, oblatione, etc. — 
. iìrerCSCUt v,, aacrafucere, 
iMrlOc«re, ofTorre^ a face jerfaj a faco 



saerificiu, a sacrificilj a oiTere sau offerì; 
part. snp. jerfiiu, Bacriflcatos, obUios; 
jerfiloriurtoria, adj. s., RacriftcAtor, 
Irontolans, oiTorenSf care jer/escc, sacrì- 
ficatoriu, iramolatoriu, oblatoriu; — jer- 
felnicu, s. m., «rA» aliarOf sauctaarlaini 
altariu, mésa sacrificale, sanctuariu, etc. 
—slavicu Jrtra. 

JERFELmCU=:jcrivclnicu, sau jert- 
vcnicu, jertfelnicu; jerfire = jerivire si 
jertfire, jerfitoriuzzjtrtvUoriu sìjertfito- 
ritij jir/itu =.jertvitu bì jert/Uu; vedi 
jf.rfa—jcrtfa sijcrtva. 

JEKUIKK, jeruitu; vedìjaruiref io- 
ruttu. 

JETIU, pL-p, seiles, sella, sedile, bo- 
llom, stratacatlie(lra;scamnusauscaunu 
catu se potè de commodn;_/c^ju cu dosu si 
brade; jdiu domncscUf tronu; jdiu epi- 
scopale, jetie archiepiscopali;— jetiu nu 
e de cùtu una transformatione d'in se-- 
dia; confere si transformarea sesstdui ìtx 
scUiu, cdmpu setiiu, in locu de : campu 
stssti. 

JIDOVESCE, adv., d'in/i(2oi;esCM,-a, 
adj., jud»u8| d'in jidovu,-a, adj. s., Ju' 
iìv!ais=zjudanu, de unde sì : jidovia, s. 
f., calitate à ejidovu; jidovime, s. f., raul- 
time à ejidovi, totu de jidovi; jidovisniUf 
B. m., ji<danùmVj religione si datino alle 
jidoviìoru; jidova BÌjidovoica, a, f., mu- 
hùte judanesca; — tote aceste forme su 
fedosi strainismi, a nome slavismi, in 
loculu carerà - a cauta se figuredio for- 
male popularie, bene stabilite si de pura 
romanitate : judaiiu,-a =. (Jidovu — ji- 
dovà jf judanescc = (jidovescejf judane- 
scu =: {jidovescu)^ judania = (jidovia)i 
judanimi=:{jidovimi)Judanismu=(n^ 
dovismu)^ etc. 

JIDO VKSCU, jidovia, jidovitne^ jido* 
vismuj jidova, jidovoicaj jidovu; vedi ?t* 
dovcsce. 

JIGANIÀ, s.f., pooas, bestU, boUuA, 
jumentura; bestia, pecudo, vita, pre a Io* 
curi si cu sensu de : tera=^fera, beslia 
selbatica; — inse coventulu jigìnia e, a- 
prope de certu, in locu de jugania, es- 
situ d'in jngjnur^i, in origine totu ca 
adj, j(*^jniu,-a, doro remasu in urmain 
u;?u numai ca subst. m., jugania=ibesUa^ 
pecude de jugu=:jum€ntu; déro si for- 



8S4 



JIJ. 



m'a m%BC. juganiu(=:jiganìu), si chiara 
jiganu in bcu de juganUf pare a fi po- 
pulare pre a locari; una alta forma : 
jìgaraia si jigaraniaj in locii de j«(ya- 
rdia 3i jugarania, e popolare mai pre 
totendiuea, ca sensulu generale ce are 
si form'a :jugania; inse ìq specie : ju- 
garaia^be\\nà =.hélìa, fera^^/era; apoì 
si cu sensulu de : ares cohortales, paS' 
seri de curte, passeri domestice. 

JIGABAJA, jigarania; vedi jigania, 
cumu si Hgarire, de unde pare a se de- 
riva cu altu seosu ce are sub jigania, 

JlGARniE,-esc«, V-, marcescere, 
nacTescere, debilltarl » deperire, laa- 
gaescere, tabcscere, exhaarlrly etc.; a 
roacrì, a se dobiìilà , a sì perde carnea 
si poterilOf a doperi, a tabi, asoessaurf, 
a se fini, peri, etc; in specie, deapre vite, 
apoi, prin estensione, si despre ómeni : 
cttmu s'au jigaiitu hidii calli si bietii 
houi! cejigaritu copillu! n'awM vedutu 
juni maijigariti de cà tu celli d*in acca 
tèrra; cu forma refles. e si mai energi- 
co : sejigarescu fiorile de multa umidi- 
taiCf ae jig^rcscu si de multa scccita ; se 
jigarescc omulu de muìtu lacru si pu- 
cinu nuirimentUt se jigaresce mai ver- 
iosu de morbilangorosi . etQ.;—jigaritUy 
part, sup., jipariVuro, s. f., statu deji- 
garire; — pare cui- va strainu, inse de 
certu ^'t^anVc e in locu dejugarire^ d*iu 
accadasi origine cu jugania. jigania, a 
nome à ^ìnjugariu.'Uf adj., proprie :re- 
lativu la juguj si de ac( : pusu la jugu; 
si de acf : jugarire = jigarire se dice 
pentru jumentej vUejdejugu^ ceseprendii 
de pre cà mpu'jn'a^^^ si formose^ ca se se 
puna la jugu^ unde jugarescu, peno se 
deprendu cu greulu jugu;— de aci potè 
si : jigode, s. f., morbas canlnos) unu 
morbu de cani incatena, cala unu jei^t/. 

SlGAìilTUfjigiritura ; vedi jigarire. 

JIGNITIA sìjUniiia. s. f., Uorrenm, 
fraiiarlam; incapere de depusu gr&no : 
granariu, ordiariu, etc; —jignitiariu 
si jUnitiariUj f., jigniliaressa si jUniiia' 
ressa, rei annonarlie carator, curato^ 
riu de incaperile cu griae;— slavicu. 

JIGODK, 8. f., vedi jigarire. 

JIJITIA, 3. f., ramoUs, palmcfli sar- 
ventBinj ramuru, braciu deuna pianta, 



-se Tede d*in g\i^ 
f.i vedi j 




JIH. 

mai allessa de vitia; 
ghitia^viarititt. 

JlLkYELA.^ j itavi a, 8. 
vire. 

JILAVIRErCfiCM, V., d'in adj. ji 
z=:umidi4, udu, etc, a fi umidu, udutMX 
a face umidu, uduy ndare, san a se udd^ 
homitUre, homeotare, Irrigare; hnae- 
seero y macere» raadeseere, si madefii- 
cere, etc; derivate : jilavitUt pari, nup., 
jilavitura^ s. f., forma de preferìtu for- 
mei : jilavéla, cumu e do preferito si 
form*a : jdavia, s. f., statu de jilavu ; 
jilavu^-Qy adj., homtdasy madiilRs, udm, 
umidu. madiduy revenu, revenitu. etc — 
slavicu ? déro in slavic'a nu essiste for- 
m^a : jilavu, de unde tote celle alte in 
limb^a romanesca, ci uumaì ]\\A-=.ven( 
de unde presupune D. Miklosich co 
essitu coventele in romanesco. 

JIL AVITO, jdavitura^ jdavu; v< 
jilavire. 

JILIPU, s. m., 1. aqaaeJaetaa; a] 
ductu, canaio de apa; 2. grez, arai*i 
tnm, turma de ouì, de vacce, etc; 
coanoscuta uade-va si candu-va d'in coco 
de Carpati. 

JILTIU, 8. m., vedi jttiu, d*jn care 
jiliiu 6 alta transformatione. 

JIMBARE, jimbutUf jimbatura, rerbu 
cu derivatele selle, cumu si : jimbu^a, 
adj., de unde verb. jimbare, tote in locD 
de : gimbare^ gimbatu, gimbatura, gim^ 
bosu, gimbu; ero aceste-a in locu de : 
gibbare, gibbatu, gtbbatura, gibbosa, gib^ 
bu; vedi déro aceste forme^partein 
tionariu, parte in Gloséarin. 

JIMBATU, jimbaturaj vedi jimbi 

JIMBIRE, jimbitoriu, jimbitu, jt 
tura; vedi simbìre. 

JIMBLA, s. f., pftne mai alba sì mal 
curata de cà tu pà nea dissa negra; — de 
Jkci : jimblariura , adj. a., relativa U 
jimbla, ce are a face cu jimbra;jìmbla' 
riu, cui place ji>;t&ra. nu place p&nea 
negra ; déro mai sllessu s. m. pers., 
jmVariu, cella co face si vende jiniòla, 
de unde : jimMaressa, a^ mulierea^tm* 
blarudui ; b) muliere ce are in nomele 
seu una jimblaria: — jimblaria, 8. f., 
abst., a) mnltìme de jimble; ^) officiua 
ile jimbla; Y)opificiu à B jimbla; <i*in gerì 




^ 



JiB;; 

MMBBlf sau d*in slmUa, ouffaspru siu* 
mta, si cu b intercalatu? 

JIMBLARESSA. jimblarla, iimhla- 
riti ; \'^<]ijimbla, 

-LVa. adj., y^à ì jimhare. 
.. ..<APENU, 8. m., vedi in Dictiona- 
riu ijuniperv, 

JINDU, s. in. y denltlerlam , onplUo , 
llbld», roluptas; L dorUf mare dora de 
cera ce uè lipsesce : a duce jindu de tote; 
apdi se duceii jindulu de acésta abun- 
damila ; 2. piacere, mare piacere, betfa 
de piacere, ^tc.; cdtu jindu pre betivu 
to gustfi si bce vinu, candu vrc;— deri- 
Tatn : jinduirercscu , v. , desiderare , 
eonenplfccre, cArero, voluptate Inebri- 
tri, a duce doru de ce nu are, a ae ìm- 
l>eti de placerile ce sento ; de aci : Jm- 
iÃŒMitu. part. snp. d'in jinduire, 
JINDDIRE, jinduitUy vedi jindu. 
JINED (proD._/*(Wt!M), 9. m., auspicio; 
prepugu ; — oeconnoscutu d*ÌD ecce de 
Carpati;— so nu fia cumu-va una cor- 
rnjitiODo d*in fr. géuer! 

JIiVQASIHE,-escM, v., d'in jingasiu; 
nà ì ffingasia, gingasiu; pre longajiw- 
gasiusì gingosiu cu acellu-asi intellessu. 
JINOASIU, gingosiu, ve^ìjmgasire, 
JINISTKA, 8. f., speda de pianta; — 
Oli rumu-va in locu de genistra:=zgeni' 
itaz^i-^a^ttUia, (fr. gcuèt)f 

J[2*«TITIA, a f., oilum Telcaprarom 
•erDiD UctU rellqalls mUtum, sera de 
oui sau de capre cu mestìcatura de re* 
mise d'in lapte ;— derivate : ^m^MtVe,- 
e9Cu^ V,, a scote j ini iti a d'iu lapte;7m- 
ffiii/u, part s\ìj^.;--jintuicla, s. f., forma 
de reprobatu; — de unde? 

JlOlREj-escM, v., «gere, rigrere; a fi 
ACtivu, vivace, viuoniu, vegeta, etc.; — 
/Gire d'in viuoire sau vìuonire ? 

JIPU kì ;m;?w, a. m., fascia, vlttn, fa- 
•«lolttf fascia, fascióra, bóLta, ctc.; tbr- 
m'a jupu e de preferitu ; vedi : japu, 
japiuy la art. japca, cetra finitu. 

JLIiAV'Urfli adj., ^Brua, tferernH, «s- 
p«rr rigida», saevos; aspru, severa, au- 
8t«ru, duru, rigida, inessorabile, etc.; — 
Ae 6a, Clima sustiueDìct. de Buda, una 
corniptu d'in scvtru, prin straformari 
ma]tip]«, ca : sicvem, jievcru, jiévcru^ 
jtaveru, sì, pria metathose ijiravu? 



.TIV 



335 



JIREDA, (pronuntia jiVé(?(i, aprópe gi- 
raffa), 3. f., comnlns, acerTos, obloD- 
?Ds cumqlns; cumulu, in specie, cumulu 
de palie, de fene, etc; — in locu de st- 
rada d*ìn 8ira : sira de pcdic =zjira si 
jirada de palie F—jireduiia, s. f., demi- 
nutivu d'in iireda. 

JIREDUTIA, s.f., vedi^Vedfl. 

JIRU , 3. m., ^Uns r«?ltia, njruB; 
1. sensula cellu mai vulgati t : glande 
dti fuga : jirulu place porciloru; 2. pre a 
locuri si cu sensulu de : giuru, cercu, ceva 
rotundu ; — forte probabile, jiru, ca si 
it. giro, e essitu d*iu giru^giuru, ceva 
rotunda, globosa, idea ce intra mai 
in tote speciele de certi arbori; asià fi- 
endu, sensula de sub 2. e cellu prìmiti- 
vu, èro ceilu de sub l. metaforica;- dupo 
D. Mtklosich ar venf covontnlu d*in hL 
jlrù = pahonurn ; d4ro cumu cadrà sen- 
sulu slavicului cu allu romanicului? 

JITARESSA, jitaria, s. f., vedi ;7- 
lariu, 

JITARIU, s. m., agroram costosa 
custode de terrina; Ljitaréssa, a) mu- 
lìero a jitariului , b) muliere ce ensasi 
cuatodeace tórrin*a unei commuae; jiia- 
r^a, a. f., servitiu de jitariu sau de ji- 
fare^sa;— dupo D. M'hlosich d'in slav. 
jltarl^panifex =: otroaot^; = care face 
pà ne^ panar iu. brutarlu, déco vrei ; déro; 
cumu cadrà in sensa jitariulu romane- 
8cu cu jttarl slavicu?— noi j in potere» 
sia formai si a sensului, ne perraiiteniu 
a coutradice assertiouea ìnvetiatultiì 
slavu, si a uà aubminà cu alta asser- 
tione, adeco co : jitariu e in locu de ju" 
tariUf cumu se dice in multe locuri ; ero 
jutariu e d'ÌD./^^« = adjutu, de unde ; 
adjutare, adjuloriu , etc. ; juiariu-lu e 
déro, ca totu adjutoriulu sau admini- 
strulu^ scrvitoriulu unui omu sau unei 
commune; — connoscem si germ. bitter. 

JITNITIA, jUnUiariu; vedi jignitin* 

JITIU, 8. m., vedìjetiu, 

JIVINA, 8. f., animai, bebtfa; Insec- 
tumy vermis; animale, bestia, mai al- 
lessu : animalculu, insectu, verme, etc; 
— D. MMosich sustineco e 8lavìcu;noi 
credemu co e bene a conferì si lat. jn* 
venl^r cu deriv. jaroailEs, jurencPSi de 
si nu avema Upsa do jivina in limVa 



^ 



i^^ 



in 



da6 



JOB. 



romà na, cà ndu dispunemu de vietate, a- 
nimale^ anmalculUf eie. 

JIVIIfUTIA, 8. f., deminutìvu d'in 
jivina 

JOCASIU,-ti,adj.,in locu dejoeacÃŒM^=- 
jocace, applecatu la jocu, cui placu jo- 
curile, in anieadoue aensurile principali 
alle coTentului jocu; — alta forma e : 
jocausiura, adj. s., difTeritu in senande 
jocasiu, intrucà tu ijooausiulueunujo- 
catoriu seiutu, preceputu, abilej (ksteru, 
csscrcitatìu, jocatoriu de messcria, ca so 
delocte spectatorìi, jocatoriu, mai al- 
leasu, de jocuri pre /'wnr, etc; — form'a 
jocatoriu e do preferìtu. 

JOCAUSIU, vedi joca&iu. 

JOGARAIlIU,-a, adj. s., {BÃŒjogaria- 
nu,-a), serrani Gxorcens^ cellu ce lucro- 
dia cu stVr a, cellu ce are una serrarla;— 
à 'injógaru, m., mjógara, f., amendone 
formale in plnr. jógare, Berrarom ma- 
eU\nazz.muchina de serre i — coventulu 
jógaruro, de nnà e jogarariu^ijogarta- 
nu, e neconnoscutu pretotendine d*in 
ecce de Carpati : aci se connosce pre u- 
nele locuri : ferastreu, pi. ferasircie, èro 
pre alte locuri :s<5rr<;,pl.5cTre, form'ade 
preforitu fora indouentia; de aci si Sfr- 
rartM de preferiti! in locu de jogarariu 
$2i\x jogarianu ; s*ar potè adoptà 3Ì for- 
tuele : jugurianu san yu^urari(/=cellu 
ce are juguri ^ (machina) de serra, sì 
j!iguri=i(machina) de serrare sau de «er- 
ratu, 

JOGARIAND, jógaru, jógara; vedi 
jo^rariM. 

JOI, joimari, joimariiia; vedi in Die- 
tionariu formalo integre si correcte :joui, 
Jouitnari, jouimaritia, 

JOLJU, 8. m., tonac Unleun ; vedi 
giolgiu san giulgiu. 

JOPOTIRE, (si;u/>MÌ*Ve),-cscM, spa- 
lare, Tastare, depraoilar!, male traetaro, 
verberare, ferire, laedore ; a dispolid, 
depreda, devasta, maletractd, lovf, bate 
vettemà , etc. \jopotitu, part. sup.; jo- 
poiUura, a. L;—jopotire sau juputire na 
e de cUa una forma mai de^voltata d'in 
japuire s^njupuire, de cari vedi la j ipca, 

JOPOTITU, jopotitura, mW jopotirc. 

JORDÀi s. f., Tlrga, pertica, baco- 
lam; vérga, vergella, bà tiu^ pertica, re- 



JUG^ 

teveiu, etc; in specie, vérga de apperatu 
si de castigata;— ;or£?anirc si Jordire,,-^ 
escu, V., Tlrgls cAodere, a bate cu jói 
sau Jord€;j or ditu mjordanitu, part. su] 
jordiiura, s. f. , actione ai efTocta 
jordirc; — jorditia^ s. f., deminuti' 
d'in jòrda, 

JÃ’RDANIllE, jordirc, jordiiu, joi 
dan\tu,j or dilla , j orditura ; vedi jorda. 

JOSIRE, josMrarc; vedi in Dictiooa- 
riu : diosire, diosurarr; vedi si ; injoi ' 
ìnjosurare in Glossariu. 

JOVINA,^'oeJOMa. b. f., vedi^VVina. 

JDBEA, s. f., vedi giubea, 

JUBRA, s. f«, postula , pusBla, 
\\uU=ipu3C€Ua, puscla, bubusìora, 
stuh, etc; — pÓte in locu do giuhra ^ 
ghiuhra:=gluhra, d'in ^7u&rre=srlabere 
:=:HCarÌ!xr€, scabiare, etc? 

JCrCACE==;'McafiM,;MCfl/!»«,y«c<it4«V 
vedi jocasiu. ^k 

JUCUTELLU, Hjucuiiu, 8. m.» P^tfl^ 
cxacior, raptofi pracdntor; vloloatu "" 
Tei:tl^alium exaotor, coaotor} rapitoriu^ 
storcutoriu, despoliatoriu, depredatoriu, 
si, la specie, violenta cssactoriu, percep- 
toriu de dari piiblice.deimposìte; de acf 
si : jticutia, 8. f., raptua, raptus, exae- 
tlOy spollatlo; violenta et lojosta reotl- 
galtum oxactto; rapire, rapina, raptn, 
storcere, dispoliare, depredatione, si, in 
specie, officiu, actione, functione de ra* 
pace si violentu perceptoriu de dari pi 
blice, do imposite;— coventu neconno- 
scutn d'in ceco de Carpati; déro, fienda] 
co Dict. do Buda da si etymologi'a a< 
cestai coventu, spunenduco^'uctr^'wsau 
jucutcllu vine d'in executori sene Oasi 
none permissu a emitto una opinione : 
^ucttiiM.— de unde dLpoìijvctdeUu siju- 
cuiia—^ se pare a ff in locu dejacutm, 
formatu, decertu,d*in^'dcu [p^jafa, redi 
jacuire:=j'ìfHÌrey vedi si ; japca^ japmirt 
=ju2ìuire), jacuitoriu, d'in natura ap- 
plecatu lay'acM. 

JDCUTIA, 3. f. {^Ton, jucHtla); Tfl< 
jucutdlu. 

JUDAICESCE, adv., in locu do ji 
daice, e contraria naturci lìmbcì rom&i 

J\]QAÌ^lkJugaraia;veà ìjigania, 
garaia. 

JCOÀNIRE,-etfCtf,v.,eastrare|kQ Dì 






a^È 




JUM. 

JDGAKELLU,s. m.^specia de pianta 
(fr. ^«roiftiiiln'ei germ, i^ermaniler). 

JUGASIUr^it a(]j- 3., aptiis, tdonpos 

u— jiin?f<ndo] aptu, bonu dejugu, de 

:ft»: in specie : unu jugasiu e bou 

iicjjgu ì?i ìq genera :caUu de jugu, vita 

à ^! j^fju ^i\:,'=.]umcntu^—\xi locu de/u- 

,^ .^.XA, subst. f., sqttalor, aordeSi 
/rarliusi ttcnbUs sorde crassa» scalore, 
ifaia, rónia, mancariroe,/7/M, missel- 
etc. : jughina de callu^ jughinc de 
Merviiori; de aci : jughinare, v., (cu for- 
me simple :jugìtinUt mejugJùnu, seju- 
ghinu, etc.)t acaberOf se acaberey frl- 
cmrt; le rrlcar«; a scarpind, frecà , si 
redess. a se scarpind, a se frecà , mai 
allesau pre capu , pre cerbice, etc. : 
sr.^ua fi /€ jugh'mo, co nu enti honu de 
ìd somnu 8Ì dì jughinatu; jughi- 
w't'M, part. sup.; jughinnlura, s. f., yu- 
gl^nosura. adj., plonu dejughina; sor- 
dtdut scaliJu, sc<ibiosii , /^^o^u. etc.: 
— probabile, j?i(//*/na de ]iij<tgu,JugK' 
hit etc, la seusu de vulneri de la gittu. 
— : - r'"^?, 8u/ttr/>w5e, si totuuoadata 
j mr irt'tne. 

PK, jughinatu, jtighlna-- 

'4, vedi jaghinru 

. 8. m., caDOm Ju^oiii; Spccia 

; ijjìcu; in speciale, ^M^M, la caro 

:>iiQu cà oii a doifa di dapo lassa- 

ilui de pasce;— curau se vede, 

■ jng-.u d'in j>tgu; — darea iri 

trecKTta punj^geu a cà nilóru e^ 

f'M, reminescentia depunitionecà ' 

romani d'in arcea Capitoliuluìj 

ciniia »fi arrd'tra asta de ncglìgmti 

SI inth^^rinli in cdta nu annuntiara 

'e suirea Gillilorupre montde 

JUMALTltJ, 8.^ m.. maUha=:maMa, 
ri,'C5=rpU,3Ì c^'rarrcerii; 

;re(mai pucìnu bene : Jm- 
frc), mnltharerra m'xlthd^Ã  dd 
— .-.j'//w jumaUiatu, part. sup., etc. 
JCMALTIUIRE,;'ima«(Mi^u;vodij'4- 

iT-MAXARE, 8. f., lunga pertica cu 
;^:i d*ia aduuce putiuri; — 

,.., in locu de dimenare d'in 

ranore ,- poto 8i io locu de dimenare 



JUP. 



837 




san demenare, d'ia d'i si n%enare^^mis' 
sitare, etc. 

JDMARE, 8. f., de regala in pl.,iw- 
marij ovoraoi Intrlta; bticcatade oua, fa- 
cuta d'in oua frìpte si pisate sau tocate. 

JDMCLIRE, jamulittA^ jumulitura; 
vedìjapcì cetra finita. 

JCPANESSA. 8. f., Yfià ìjupdnu, 

JUrANn,s.n3.,domlna8, prlnceps^ pa- 
triclas, mercator, ne^cotlator» oplfex, o- 
perariasycoventu.ce, dupotempurì, leuà 
si avù varie si forte diverse sensuri, asià : 

1. in celle raai vechie tempuri, jupdnu 
se dicea cu scnsulu de: orna de eoa mai 
inalta conditione nobile de fronte, Patri- 
cia de cea mai bona materia, asid, co 
JM^^ariu, eciralea mai multu de cà tu ap- 
prossimative cu latin, prluoepit iatem- 
purìle celle mai formose alle republicei 
Tominatjupdmdcroerauprineipii.no* 
tahiliiterrei; socielejupà nUoru de pre a» 
tund erau sidlejupanes^^jOrceumu otm- 
linrì principesse; JHpà niierauóre-cumu 
domni iHie, titlulu de domnu se dd^ cu 
mare rcsnectUj numù caimlui terrei; 

2. in tempnri posteriori, nomele de^'w- 
pà nu se iatense la toti celli de condì- 
tioQc m'Hlia, laaegotiatori si industriali 
de tote gradalo : soeiele acestoru noui 
JÀpà aì fura tote j'ipanesse. ca si soeiele 
V echilo ru JHpd ni ; 3. ìn tempula Fana- 
riotiloru nomole do jupdnu alla vechi- 
loru patricii casse tìtlului grecescu de 
cr/r/osrrxOpto-; : metropolìtitt ca si epi- 
scopii, princìpii b-xscricei ca si ai hier- 
archiei civile^ portiu toti titlulu de ey* 
rios : muUcrea jupà n^lui de aUa, data 
care acumu era cyrloì. se dicea si ea 
fyria;— acestu titlu grecescu na iatar- 
diara a lui si jupà nii impreuna cu ju* 
panesselc de s^Jrca media; ca se evite 
despretiuln, in care, cu modula indicata. 
cadnsio titlulu de cynos, veckH jupà ni 
avura reciirsu a se impaund cu iitlele 
hìj iantine, fedite celle mai m'ÀÌtc cu fe- 
dose tìon'ne slavice; si ca se nu mai 
pota plébeii, nouii jupà ni si nouii cgrii, 
se U9urpe si aceste title, le reg^jdara , 
prin legi dupu gradde offi^ieloru hieraT' 
chieicivik; inse si aceste title devenìra 
vili in sapremulu grada, sì perirà cnao- 
nita de eterna uitare si de eterna eoa- 

n. Q' 



mi 



888 JtTP^ 

tempta allu vocei poporului; ce remà ae 
déro d'in acestu putrida si faatasmago- 
ricuediBciudotitulatura? nemineastadi 
d'in Komfiai, fia cellu mai infimu, nu e 
caro se nu respinga cu orrore titlele de 
Cì/rios 81 de cyrta; nemine du cotédia 
88 lu dea altuì-a, fora se se téma deres- 
bonarea ìatitulatului cu asià nome; — 
nomele de cyrios si de cyria a peritu cu 
totulu d'in U3U; déro nomele à ejupdnu 
cumusta? abidsemai potedMncdodain 
cà ndu applica judanilorusi servitoriloru: 
^jupanelsacu! jupancssa Maria; — vechiì 
jupdni cautara una noua scnpare in tit- 
lele de : boiariu, boiaressa, coconu, cO' 
cona; déro sì aceste-a nu intardiara a 
86 sordi si cade in dispretiu; mai nemine 
nu aude buccurosu a se nomi asià ; in 
fine ultimulu refugiu, la care confugira 
vcchii jupà ni, fura titlele de : monslenr, 
madame, dame, cari cadara sì mai cur- 
renda in dispretiu, asid co a3ta-di abi& 
aufferu curtcsamle se se califice cu elle 
(vedi si coventele: hoiaria, boiariu, da- 
ma, etc): numai coventele curatu ro* 
mane : domnu, dómna, ca tìtle de onore, 
remasera nesterse in gur'a Komà nului, 
si sperà mu co voru remane peno canda 
va viuà natiouea romà na. — Déro se ne 
iotorcemu lacoveutulur^M^^anM. D. JMi- 
klosich (in oper'a sea : die slarUclten 
eUmente Im rumantschen), assere, co 
rom. jupà nu e impromutatu d'in slav. 
Jopanii, si ca proba acesteì assertìoue 
adduce n.slav/.Jupan, serbjupun, mag. 
Ispaa, n.grec. m.Courcdvo;, f. Co'^;:ayi^; 
èro in oper*a sea: lexlcou palaoo^lore- 
nloo-Kraeco-latinum da, cumu pare, pro- 
b'a scientifica a origineì sloveuice aco- 
ventului in eestione : jupauù = sensu : 
qnl 8Q|»er caupouas et foram eat oonstl- 
%nUi%z^cdlu pusu mai mare preste cau- 
poni:=:^(carcimari) si preste foru-=.{imr' 
catu); allaturandu apoi, ca avendu acel- 
lu-asi intellessUf si : med. grec. xonpA- 
008, med. lat. jopanQs; adaugendu a- 
poi la slav. Jopaufi epitbetele: inali, re- 
iìkl^zmicUf marCf cumu sì d*ia nou : n. 
grecCoorravd^, Cot>;:avti (dupo DiiCauge)^ 
ai med. latin, jupanns, n. slav. jupan, 
Ljapanja, ^tdj.jHpunJf scrb.JupaUf croat. 
Jtpanlk=:;paroohu8^|>aroc/m, mag. U- 



tnt, 

it«lH 



JUP. 

pan, (onde — adauge inco invttiatuì 
slavi$tu—&\A\U qalbnsdam : 6'pan,=r^ 
Uììde la unii slavi form'a : span)\ celi 
peno aci esposite d*in diasele invetli ' 
slavistu, concernu numai coventuli 
vicu cu tota progcn\iur*a sea, rhiaru si 
in romanesce ; acumu inse enumerasi 
analogele independmti de coventulu sld- 
vicu, adeco : pruss. 8oprm[=pat«r fa- 
inlUas=^afa de familia, lìthuan. Jop*o4 
:=cu acellu-asi sensu casi pruss.; golh. 
siponels = disclpolus; apoi si romaa. 
jupà nu^ upà ncs8a-=.dùmìnaif tlAnitnt, 
intre derivatele slavice;— doro desta 
aceste-a, ca se adjungemu a ne iotcli 
lege : de uode scole D. MiMosichf 
nu dicemu d'in veri-unu dialectvcu 
nou slavicu, co-ci cu neci unulu d'in a* 
ceste-a nu are rom. jupdnu nec^ ' * 
neciindermonu, neci in forma 
allesu in sensu , — chiara rfVn veM\ 
slavìca, unu coventu care so correspnn 
in forma si in spirìtu cu jupà mUu r 
manescu?— potè óre seusulu ^'mjjéipuJ 
slavicu ca sìmplu pre/ectu d^ caupo 
se se comparo cu originaria imagi 
pratrici'X ajupanului romana? d*i 
radice a nome slaviea trago saa 
trago slaviculu jnpunri? sì apoi : 
ce nu admitte in^etiatulu slavista 
marea sau improrautarea romanesc 
lui jupdnu mai bene d'in lithu&u. J 
pone, care si in forma si in sea 
cadrà mai multu cu form'a rom 
ca se tacu de pruss. bupAul, care 
de la forra'a romanésca, de sì so 
pia prin sensu, pre candu ghoth «Ip' 
nn convine niciinun'a, neci ioalt'a 
ce in fine ung. ispan, care a datu un 
ru-a d'in slavi form*a ^pan , se nU ' 
impromutatu d'in romanesculu : jtipA 
ca 30 nu se dica co tra^emn foculu 
turt'a Romanului : de ce se uu adoB 
invetiatulu slavistu, co ucg. tspn 
potè ti essìtu d'ìu germ. i^espuniirr 
cotnUej do unde si: gespannuoba 
milutu^ cumu so si nomesce unu 
sau dtsirichi ungarescu^ — déro 
co relationile istorìce alle Rom 
au fostu cu vecbii Frussi sì chi 
yechìì Lìthuani forte departale si pà 
si fìendu co neci aceste dialecte nu 



foi 



\=ZMùCi 



JOB. 

ilìca iupdnulu:de acea-a vomu cerca, 
alto limbe, mai striusa 3Ì mai de 
ttalta legate cu a nostra, nn esplica 
darò si limpede coventulu in cestione : 
ù) no e de respìnsi! si repudiata asser- 
tionea, co jupunu, cu a obscuru, potè, 
de certu, tì si cu e in liml/a nòstra iju- 
pénu; acésta forma, cu simpl'a commu- 
taiione a unui b cu p, sì viceversa, p6te 
ferie b«ne sta in locu de : juhenu de la 
r«ZKcrf=jnbpro, do unde r^uòr^n^c^ii- 
'h^n%:=iìomnif oriti in potere a le gei, cuniu 
eraa jupenii sau juhenii in origine; h) si 
inai pucinu de respinsu si de repudiatu 
eiaco etyraologi'a luì jubenu=jupcnu^ 
tnssa d*in dnobenns, caro, dupo Fé- 
e form'a antica a coventiiluì do- 
\ma»t duobenu suna inso, in limb'a ro- 
"vsan^ si : jubthm sau jupéau^ ca si ;w- 
-wuiale, d'in diumdate; — noi conno- 
se- Mtì etymologio de acé3ta clari- 
ta. . iomu co si invetiatulu sla- 
Tiatu ra subscriue acestei esplicatione 
sipeDtm limbele 3lavic(>; mi mai aller- 
gà ma déro la sancrit'a. de unde ìnco 
una potè trago luminoso esplìcari* M. 
.rr^Pr, g. m , vedi7?/)ri ^xjnpr.x, 

'C, jupniUf jiipuìtura^ etc; 
*i. . j ,, ' i 3Ì j'icuire, 

FUKLUIKE, jupurluiiu, etc, fi- 
a numai una desvoltare d'in /V^M^Vd, 
a in acellu-asi sensu, vedi jupuire, 
jttpuitu, eto. 

JURUBIfiE,-esc«, v.» a hc& jurubi- 
tia, part. sup. jurabitUt etc.; — presup- 
; rinjtVt<6(7io', trassn, de certu. d'in 
. Aruòiiu, in forma de B,d],, jurubì- 
itiLr<h <Ì6 undo jurubitia, ca subst, fem. 
piT?., CU sensulu de : nia in aplrani lorU 
•l co nm\niA=itotH de (ire intorlu si con- 
f^Uu in fornii ajìindric^ : jurubitia de 
t9fÃŒH d^ linu, jurubitie de tortu de co- 
«<•, 'itia de /ire de bombacu, de 

fin .-. • :..a,de fire de mctasse, etc; — 
ettmn ne vede de sene, verbuln juruòire 
ia loca ffiuruhire d'in giurn ^ EryriiB, 



JUT. 



38D 




tradussi! in verbu : giuruirCf ca prdmire 
d'inpre^/u.ddrocu ìntercalationea unui&. 
spre a se evìtd confusionea cu^'urutrc?^: 
giuruire^ (de cari vedi in secentele ar- 
ticiu); asid déro : giurubire, giurubitu, 
giurvbitìa, etc. ecco formolo j uste, dare 
si precise alle coventului iu cestione. 

J[]RUBlTlA,jurubUu.jurubitura,eic.; 
YQdijurubìre. 

JURUENTIA, 8. f., vedi7«rf«re, 
.TDUDIUE,-c5CM, v., (acésta-a e for- 
m*a correcta, èro nu : gìuruire^ care nu 
e de cà tu provìncialismu, ce ar produce 
confusione cu giuruire sau giurare, ca : 
im'pre-giurarCjin'Con- giurare, eU.,Ã ' in 
giuru^f:ytaa^ precandu juruire in Ge- 
stione d'in jure, d'in care silurare, fu- 
stu, etc), boUennitery jarejnrando, ctc, 
proniltter<>; poUfcert, dare, donftroydl* 
care, dedicare, dcdcrey etc; a promitte, 
di, doni, dedica, consecrà ceva sau pre 
cineva cu mare si religiosa, conscien- 
tio3asollennitate,cujuramentu fìdele si 
sinceru, etc. : amujuruitu totu aUu nO' 
stru scalei si bdsericei; juruescu coneeta* 
iianiloruiote fundurilcmelled'iH acèsia 
celate; juruira basr.rinei, aUariului, sin- 
gurulu copillu ce li 5C va da de Dom^ 
nedicu, — derivata : juruitoriUf^iória, 
adj. s., care jtirwe«cc,\;ttrttiiM, part. sup. 
subst.: fundtiri juruite de rfpausati, cu 
dis2)osiÃŒoni dejuruHu tote alle selle sO' 
cietatei a:ademice; nu meincredu in giu~ 
ruitulu, vosiru veri^Ã iu de sollenne mi lu 
dati;—juruitura,s.t, actione,actn, fapta, 
lucru de JHruire : mai multe juruiture 
fticcra scoki; — juruente, part. adj., do 
unde si popul. juruentia-=zjuruiniia^ n* 
f., stiitu, conditione si fapta de ju* 
ruente ; jurmniiele [acute de rep'xusa" 
tulu mjwtìloru sei ; juruentie intarite 

cu marlurir, 

J UUmTOim] Juruiiu.JHruitura; tedi 
juruire, 

JQTARESSA, jutaHaJutariu; vedi 
jitariu. 



K. 



Vorbele de origine straina cari ìticepu 
cu litter*aZi pTOcnxnnik-ilUt helirejcelitu, 
IcefUj kefuiref kefliu^ keltuirCj ky ria, eie, 



s'au trecutu mai totelalitter'aC.incombi- 
natioaea eh, precumu : chelu, chelire, c^- 
litUt diefu^chefuiret chffliu,€hcUuire,fk. 



L. 



LÀBÀ, s. f. Fìendu co s'a contestata 
originea sì paritatea coventului ace- 
stui-a, noi observà mu alci, co radecin'a 
lui se a£la mai in tote limbelo indo-cel- 
tìce, d'in care face parte si limb'a latina 
d*impreuna cu cea romà na, asià in sanscr. 
Y., labh =: prendere , leuare, si subìjt. 
\khha=:prendtrey capere, si instrumentu 
de prenderBy ca allu nostru laba; grec. 
hx^=leuare, de unde si subat. Xa^-^= 
leuare, leuatura, si instrumentu de leua- 
re, ca allu nostru laba; celt. lambh =: 
mdna, chiaru ca si allu nostru laba; lat. 
ensusi: labium sì labrBin=ìnstrumeutu 
de leuare, ca si allu nostru labui de la 
(l«bere)=lainbere=2amZf»re, a leuà cu 
gur*a, etc.;— déro ocurre Ub sì in limb'a 
ungnrésca; — acósta occurrentia inse nu 
demustra co coventulu ar fi de origine 
ungurésca. Laba insémna : 1. petioru de 
animale , branca bestiale , bestlse pes» 
oognlBy ce, ca si mà n'a, serve la prensu, 
la appucatu : laba de catusia, de cane, 
de lupu; labele vuljpei, ursului; 2. prin 
estensìonesi : homlnls manus^ mà n'a o- 
mului : nu ti bagà lab'a in vasulu meu; ce 
mescariicu labele ielle? asta muliere 
are labe ca de ursa; — derivate : labo' 
BUr(^, adj., cu mari labe: ce labosu cane I 



ce labose mani; — si in forma m. labu, 
cu sensu de : mica parte, palma sau laba 
de pamentu, ce reserva unu proprietaria 
pentru sene. 

LÀBOSLf,-Gt, labu, adj., vedi laòa> 

LÃ CÃ SIII, pl.-e, in loca de : locasiu^ 
prin urmare, d'in locu, de si cu forma 
pucinu plausibile, domasi domlollium, 
habltatlo, tempUm, fanam, BaeelUa; 
casa, locuentia, templu, sacellu, etc 

LACà TAKIÀ, lacatariu, lacaiuiia' 
ria, lacatusiu; vedi lacatu, 

LAUÀTU, (pronuntiatu, dupolocuri: 
Idcatu, lacatu, localu, vedi in Dict. 2 
locatu)y pl.-6. S'a contestatu proveuien- 
ti*a acestui coventu, fienda co occurresi 
in limb'a ungurésca, Ukati noi obser- 
và mu inse co occurre si in angl. lok si 
loeket, sax.locy fr. loqneti it. lueeliettOy 
si lassandu cestionea filologica deschiaa, 
ne pronuDtià mu pentru form'a locatUt 
cea trecuta in Dictionariu.— LaccUustii, 
lacatusiaria, derivate cu totulureu for- 
mate in locu de : locatariu, locataria, 

LACUEU, s. m., (ìtal. lacchè, angl- 
lackey, fr. laquaU, celt. lftqaè«), fama- 
ìuHf pedUeqons; serritoriu imbraccata 
in uniforma servile; in specie, servitoriu 
care merge dupo doamulu seu, pediscett. 



LAO 

' "'l'UrRE.-É^^ctt.v.. (reu formata 
ì _ _ : . lackiren); a dà CU laccu sau 
loccd, a verni sau vernicà , a dd cu ver- 
nice', u dd cu lusti'U, a lustrd. 

LACIU {pron. laciurd, adj. s.. «(|uo- 
ws, ItitlnoìjnH ( iiviilris, matlldus; aqua, 
Ul«x, UcuBt Iacuua;oaa(lJ., uposii, udn, 
pleau de a])3; ca Bubst. laciu, pl.-e. lacn, 
ÃŒal4>\ udu, umiditate, eie: seti laciide 
ùpa; cofundatì in unu laciu; — cumu se 
Tede de seue, laciu e essìtu d*in lacu, 
ìo«e potè si cu allnsioue la ^a^/tvzrUtex; 
d^ro fìendu co se dice si Irciut (cu e 
olaru). se potè se fìa esaiiud'ìQ radicca, 
de Dode si : lecorc^icore, etc. 

LACOMESCE, lacomescu; vedi laeo- 
mid, 

LACOMfA si ìacumiay s. f., avUItas, 
tDpIdltas, enpldo» ^olosUas, logluriesj 
alitate de lacomu sau lacumu; évo la- 
comu sau lacwnu.-(i, adj., nrlduii, copt- 
4Mi gulodus, helluO| roraxjgltito tiiex- 
^EfbUlsi iDHBtUbtUs, cui place a mancd 
beuo sì multu, care nu se mai satura, 
nesatiosu, insatiabìle, DesaturatUjSpartUf 
cumu se dice, etc. : e cinevÀ ìacumu nu 
ttumai de buccate, Ã  si de aurUy de ar- 
jfintu, de Ittssu, de gloria etc; si ca 
snbet. unu lacumu, lacumulu nu se mai 
MahsriX, eto.; ai ca adv., a manca lacu- 
mv, (vedi si adr. lacomesce mai die- 
sa), etc; — d'iu lacomu sau lacumu, si : 
lacomìrs sau lacumirCj'escu, y., cupere» 
«oacuplattere, appeiore, atrectare. vo- 
gare» xorMx case, etc; a fì lacumu : la- 
€U$HCSC'C omulu la mancare bona si deli' 
ciosQi d<TO lacumesce si la avere, la li- 
bidini, la argentUj si auru, etc; laco' 
mitu si lacumiiuj part. sup.; —lacomo- 
su^a si lacuvìQSU. adj., d*iu lacumu^ su- 
perUtivu i!ire*cumu allu acestiii-a; — io 
fise : lacomescu si lacuniescu,- a^ adj., 
<lin lacumu ca subst., de acf adv., laco- 
upgce si lactwtescc : ce nhtncati asta la- 
CktHescel—à Q unde? D. Mihlosich re- 
^unde promptusicategoricu : de la sla- 
^icnlu lAk«iiiii; — déro nu ne spuno de 
iftkomìi;— ba ne apuue : vino 
lakail^psarlre=:;'iar6'/{t«ie. 
ro lukvrai esprema : cupidos, aTl<lu.<t, 
«il»«a8| apoi de acf si: u, slav. lakom:^; 
ovWvfty si lakOranlk = eìsai-lonf)} bulg. ' 



LAG. 



341 




la1iOin;=avAru4f alb. laktfraus=a7ai'0Sy 
mag. lakoroa ^ conrlvUin ^ ospctiu; — 
tortft bene, déro ce respunde la Dici, de 
Buda, care assere, co roman. lacomu e 
affìne cu ìt. leecono •=.gluton€, laco- 
mu, si mai produce si it. leccamo := ?a- 
comia si lucru dfj lacomu, deliciu palatale, 
cupe, di*;, — si cliiaru v. it. lecoonU 
= AvldltaH, asià de aprope de allu no- 
stru lacomia si prìu forma sì pria sen- 
su? — respunde, co leccare, de unde so 
tragu.coventele italico susu citate, nu 
insémna : a fiflamcndu, caslav. lakatl, 
ci : Ungere, ca si fr. lffoh«r, etc, cari 
inco nu su romanice, ci germanicc; co-ci 
V. germ. sona : lecconi anglosax. Uc- 
coo, n. germ. leoken; — noi sustiaemu 
co se potè caudu vedemu, in fapta, co- 
vento ca leccone, etc, co ra se dica la- 
comu, avida, gluione; apoi cu tota auto- 
rìtatea doctissimului Dies. nu se poto 
admilte germanitatca coventului ital. 
leooare, fr. léoher, candu dejii Isidoru 
profere: lecator=?aloHaH. de certu d'iu 
uuu verba allu limbei rustico : leoare= 
llnurere, candu si in limb*a romana a- 
vemu; licaire si /ecatrc, (confere si grec. 
Xr/^xvÓ- \v/y6^^ etc, d'in Xs{y=tv^Zm- 
^erc = lat. Ungerei: sancr. Uh, etc); 
déro, déco aceste-a nu convingu pre in- 
votiatulu alavistu, se producemu alta 
proba, — la care crederau co si D. Mi- 
Jdosich nu va mai resiste,— proba coco- 
ventulu uostru lacumu nu e si nu potè 
ù in addeveru slavìcu : mal autà niu du 
se potè nega, co limVa albanesca e 
potè totu a9Ìà de vechia ca cea slavica, 
si cocoventulu alb. Ukeraas si takomla, 
are, in poterea vccliieloru si sttinscloru 
relatioui istorice cu Itoinà nìi, are mai 
mare affìnitate cu alle nostre lacumu si 
lacumia do cà tu slav. lakomft si Uko- 
mlje; apoi, ce e mai multu, dt'co sla- 
viculu lakatt, (de unde lakomu), e af- 
fine cu sanscriticulu Ini', cu mtltu mai 
apropiatu si mai orìginariu e latìnulu 
Ine, de unde : alllcere si^allectare, 
delectaro, iletlclDin, dcllotai etc, care 
esplica si prin forma sì priu sensu si 
prÃŒD comaatl'.i cu llmb'a nostra alle 
nostre d'in alle nostre : lacumu, lacU' 
mlaj lacwnire. 



Jjfc. rijMJI 



â–  



342 



LAO. 



LACOMIllB, laeomitv, ìaeotnosu, la- 
eomu; vedi lacomia, 

LACONICESCE. adv., laeonicescuy-a, 
adj., nu sa de catu vorbe aberratico si 
contrarie limbei; vedi déro in Dictiona- 
riu formele correcte : loconiccj laronim. 

LACOSn,-ti, adj., lacustpr, lacabDs 
abundans; plenu de lacuri; — de adaussu 
la Dictionariu. 

LACDINTIA, lacuirc, lacaitoriu, In- 
euìtu; d*in rea proauntia scrisse si reu 
in locu de : locucntia, locuircj locuHoriUj 
ZocMt^w,— cari vedi in Dictionariu;— Za- 
CMiVc, lacuitu, etc, aru fi proprie deri- 
vate d'in lacu, èro nu d'in Zocu;— de ung. 
lakai nu ne tememu. 

LACUSTA, 8. f-, dupo pronuntia rea 
scrissu reu in locu de locusta, de care 
vedi in Dictionariu. 

LADISIOBA, ladicia sau laditiat la- 
ducia si ladutia, s. f., demìnutive d'in 
lada, longa care cauta se intre in Dic- 
tionariu; asià si ladoniu:=:^ìadoiu, s. m., 
angm. d*in lada, 

LADOIU=:7adoniu, ìadutia, ctc; vedi 
la ladisiora. 

LAE, s. f., vedi laia. 

LAEU (pre a locuri : Ufu), pl.-Mr«, 
aerino longus et loanlSi commeatum, 
mendaclDm, loquacItaSy garruUtas; vor- 
ba lunga si deserta, secca, mentiona, 
limbutia vacua : perdu dilleìe si noptile 
cu ìafuri; in unu lafu duce si nu lucra 
nemica; nu allcgineci unu addeveru d'in 
lafurile loru; — derivate : lafurirey-escu, 
V., a spune la ìafuri : lafuresce iota (2tu'a, 
foraseseappuce decevaseriosu; ìafuri- 
toriurtória, adj.s., care lafuresce; lafw 
rurO'j adj., deprensu cu Za/un, limbutu, 
mentionosu, etc, de acf si altu verbu : 
ìafurare ^ lafurire in sensu, ìnse mai 
espressiva de cà tu acestu-a;— 2a/M, la- 
furu, etc, fòrte probabile iu locu de ìajm; 
lapurUf d*in radicea sancr. lapmoqnl^ 
loquax esse; grec Xoctc, de unde : Xa- 
wupòCi >.aicTó;:=^XDap(5c=/?iacanM; lat. 
larab = allu nostru : lambire, lam- 
pirct etc 

LAGAMIRE,-escM, v., effodere, ro- 
derei a face lagà mu, a cuniculd pamen- 
tulu ; d'in Za^dmu=cuniculu, fossa, mi- 
na, sapatora pre sub pamentu;— proba- 



^r.AJ^ 

bile, lagà mu, corrnptu, prìu treeerea 
sea prin limb*a turcésca, d'in laama, 
laguna sau ìuguma; vedi lacuna si (et* 
guna iu Dictionariu. 

LAGÀMU, 8, m.; vedi ìagamire. 

LAG ARABE, v., castra ponere; a 
pune castre; part., lagaratu^a, d'in germ. 
Iager=:ca8tre, aprope date uità rii. 

LAGONITIA, s. f., borrenm, grau- 
riiim I granariu, ordìarìu , ambarìn in 
genere;— cumu se vede de sene, in locu 
do lagunitia, demìn. d'ìu laguna, 

LAGUMU, s. m., vedi lagà mu. 

LAIA, s. f., torba, UDltltadOy cater- 
va ; multime, caterva ; in specie, catem 
de Tiqani : Tigani de lata , in oppofl. 
cu : Tigani de véira; inse si in genere: 
omu de latay d'in laVa cuiva; — d'in a- 
cea-asi radice cu Xoióc, de ora ce limb't 
tiganesca sémina mai allessu cn limVi 
greca d'in Europ'a, si ca sanscrita dia 
Asi'a;— potè si fem. d'in laiu,-a, adj., 
n\g^T=znegru, cumu su Tiganiì de or- 
dinariu ; co laiu insémna negru se vede 
d'in espressionea, asià desu repetita, mai 
allessu: ?aìa—6eZ^ìfl,inn€Korc!aw—M- 
laie; laiu^hellaiu sauZaiu— &e?Ianra=: 
negru— aìbu; de altramente latulaMace- 
do-romani e commnne, in locu de «e- 
gru; — forte probabile, co latN,-^, 
e in locu de {auiu = lavtu = lavai- 
das ; — laietiu,'at adj. subst., de si nu 
demìn. d'in laiu. se refere inse mai mnlta 
la laia. s. f., tractata in primula loeui 
cu sensu de : de laia, d'in laia, nu (Tùi 
rétra; in S'?n9U mai generale: la%u,'a^ 
nome de selbaticu, orridu, nelautu, ne- , 
peptiuatu, incultu,etc. : ce muliere lé^ \ 
tia! ce juni laietii ce poporu laieUiti^l 
cu ìaietiulu greu ai se te dai, etc. 

LAIBKLÙ si {allerto, s.m., vestimen- 
tu strimptu ce se pune pre trnnclùDln 
corpului, peptariu; —d'in germ. leibrKki 
reu formatu, déro dejà data uitariL 

LAIBERU, 8. m., vedi laibélu. 

LAlGU,-a, adj. s., laioas, (gr.Xatx^; 
d'in XaÓQ^zpoporu); uaulu d'in poponi, 
unulu ce nu e sacratu, nu e pronta, nu 
e diaconu, nu e clericu : omulu care fW 
e clericu se dice laicu. 

LAJA, s.f., a^iu, (fr. agio, germ.uf- 
geld); vedi : agio = agiu; — laja pan 



LAL 

eompta d'in lagia, in locu de Vagia^ a- 
deco ; agio f. in locu de m, ogiu. cu ar- 
tìcla la ; de altramente d'in coce de Car- 
pali e DecooDOseutu. 

LAIETIU, ?ttttt; vedi lata, 

LALAIRE,-e5CM, v., lallare, rocem 
treHDle inoiIaUrl, tremule caoere« ^jir- 
rire, Inillstlucte loqol, balbatlre» efTu- 
tlrftf luepte toiiul; 1. in genere, a e- 
mitte sonuri, voci fora sensu, a vorbf, 
canta fora intellessa; 2. in specie, a) a 
canté se addorma nnn pruneti ; h) a mo- 
dalà voceacu tremori], a tremurii=a face 
se tremnre vocea, a cantd trà llp, sau 
irille, a traila sau trilla, (vedi si mai 
diosu); e) a balbntf, a verbi incurcatu, 
1 limbuti, g'arr^ tìiacari, eflutf ; a vorbi 
tardisi oscate, eie.;— derivate: lalaito- 
nurtoria, adj. s., care lalaiesce; la- 
hitu, pari, sup.; lalaitura, 3. f., actione 
n effectu A^ìalaire; — d'in loia sau mai 
bene : Valla, sonu, care composita d'in 
eea ncìai molle consonante si cea mai 
sonora vocale, e forte aptu la emissio- 
O0a roeei, de si adesea acMa emis- 
lione 6 confusa sì neintelléssa; sonnlu 
ìMcL devine subst. f. una lalla de gure 
UmMe, sau m. unu lallu =. Ullnin si 
UUo9 ^ cà ntu, cà ntu confusu a desea, 
Torba confusa, etc. : lallulu gureloru 
ìimbuie; de acf verbe : Za7/are=lalIarD, 
t cantÀ, si adesea a cantd fora sensu, 
mai vertosu, a cantd asìd, cumu se ad- 
dorma pre cine-va^ in specie, so addor- 
ma onn pruncu, (conf. in Dict. lullti. lul- 
licare); part. s., lallatu, etc.; — lallaire 
ri Idluirr, desvoltate in vocalisrau, uu 
desvoltatu si intellessnlu, cumu s'a po- 
tuta \eà 6 ìnco de la inceputu la laìaire= 
tà Uaire, (confasi grec.XaXo?, XaXetv, Xa- 
Xà Cstv, etc.);— vocaloa a d'in lalla trece 
mai in tote celle alte vocali : asid, a- 
fora de celle susa citate : lallu, lullu, 
wcurru si forme cu o : lollurt^, adj., 
racUUtis, tUubans, claadloans, hnrcnsi 
«'nre in mersula, raotulu , gestulu seu 
' ;, tituba^ se impedica, ccspita, o, 
1 coventu, molle si debile: ce lolle 
'â– i in ioti passii loru; teneri mai 
f cà tu hetranii; de acf derivate : 
* e si lolluir€f'€SCtf, V., Tacili ftre, tl- 
tii)t*rej tinrere» a se impedicd, incurcd, 



LAN. 



343 



in mersu, in lucra, a cespitd, a esita, a 
fi molle si lentu, etc.;— directn d'in 7oRw, 
ca augmentative : a) loUotiur^ , adj., 
forte lolluro, inse si ca suabst. mai al- 
lessu/l ZoWo^m— persona sau lucra lollu, 
a) ca pers, una loUoixa (26om«=care nu 
numai nu e bouu de nemica, déro d si 
spre sarcina si greutate; p) ca lucru : 
cu ìóllotle multe nu faci calle ^ obiecte 
grelle de portatu pre calle; — siform'a : 
lollotu, s. m., in scnsu differitu, adeco : 
clamor, Toclferatloy strepltus, (omal- 
tuB, larma, sboretu, clamore, strepitu, 
tumultu; de nude lolla tirerescu, v., eia- 
mare» rooirerar!, obstreperOt «Julare» 
tumultuari, a face larma, a sberd, a dà 
clamori, 6tc.;'-ac{ paru a se referl si : 
trallu sau irillti, s. m., tremola vocis 
modnlatlo, tremolas «t vlrbans cautos, 
(conf. fr. trllle, it. trillo), modulatione 
vibrante a vocei, vibrante si tremente 
cantu, d8 nude trallare si trillare ^ a 
face traile sau trille. 

LALAITORIU, lalaitu, lalaitura; 
vedi lalaire. 

LALANGHITU, s. m., vedi : abyssu 
in Dictionariu. 

LALLAHE, lallatUj lallaire, lallaitu, 
lallu ; vedi lalaire. 

LALEA, s. f., pi. laldle, (sì sing. la- 
lella), tnllpa» (fr. tullpo), specìa déflore. 

LAMPÀGIU, {pron.lampagiu), s. m. 
pers,, cu forma contraria legiloru lim- 
bei; vedi in Dict. : lompariu, lampada- 
riu; — asid sì lampasiu, s. m, reale, pen- 
tru care vedi in Dictionariu formolo cor- 
recte : lampa, lampade; de altramente 
lampasiu un crodemu se se fìa auditu 
sau se se audia unde--va d*ÃŒD coce do 
Carpati. 

LAMPASIU, 8.m., corruptu unguresco 
d'in form'a latina lampa»; vedi lainpnglu. 

LANOIASIU, 8. m., d'iu lancia, cu a- 
ccllu-asi intellossu ce are si form'a : Jan- 
ciariu, care e de preferiiu, si de care 
vedi in Dictionariu. 

LANCIATA, s.f.,fio«lpellutn;deniinut. 
d'in lanciaf leuatu in sensulu speciale 
de instrumentu chiiurgicu : scalpcUu, 

LANCIUQU, pl.-tf. deminntivG ineptu 
d'in lanciuj care vedi in Dictionariu; — 
d*ìn là nciu sì verbalu ; lanciuireresMt 



S44 



LAT. 



V., a puD6 lanciu san m Manciù; lan- 
ciuitut parb. sup. 

LÀNCiniRE,-efcu> v.| ^anciui^u, part. 
vedi laticiugu, 

LANDGRAFU,s-m.,(germ.lii migrar), 
cornile regionariu, titlude nobilitate. 

LANDVERU, s, m.. (german. Uurt- 
wehr), ^arda oationale la Prussiani. 

LANGAMA, s. f.. encarpon, (fr. fo- 
aten) , ornamentu do archìteetiira d'in 
fiori si d'iu fructe; — langavire.-escu, v.. 
«ncarplB laoldore, a orna, a sapà , sculptà 
cu langavie;-~ìangavi(u, pari. sup. d'in 
langavire; — langaviUf'Q, adj., cu ìan- 
gavie, 

LANGAVIBE, langavUti, langaviu; 
vedi langavin. 

LANGEDÉLA, s. L, d'in langedire, 
coveotu coutrariu legilorulìmboì, ìnlo- 
culu carui-a pota intra forte bene: lan- 
geditaie^ langedime, etc. 

LAN0SIRE,-tf5cii, v., d'in lanosu, a 
face lanosu, a scòte lana, peri pre una 
pannura; lanosiiUt part. sup.;— d'in Za- 
nosu. si s. f., lanosiiatc, ciimu sidirectu 
d'in lana se formédia lunare, v.» carau 
in acpUu-asi sensu cu verb. lanosire. 

LANOSITATE, lanositu; vedi Za- 
nosire. 

LANSKENETU. s. m., (fr. Unstine- 
net, germ. Undsknecht), specia de jocu 
de earti. 

LANTI, pi., gianduia TltiiUna,(fr.rU 
4e TMu);— p<5te in locu de lapti. 

LÀNTIOGU, latUiuire, lantiuitu; 
vedi lanciuQu, lanciuire. 

LAPOVITIA. 8. f., nlmbas, subita- 
iieus Imber} plouia subitana, abundante 
si rapida, ammestecata cu grandine, san 
cu neue;— potè d'in lap, de onde lapide, 
in sensu à e granditie, 

LAPTAGIU, 8. m. pera., cu forna'a 
ffiu. straina lìmbeì, in locu de-^ariu ; 
laptarìu, co vedi in Dict. 

LASCAIA, H. f., medietate de pardf 
aprope medietate d'io hannulu de asta- 
di ; — turcescu, ca sì para. 

LATITIONE, 8. f., vedi Ifaiiiom. 

LATITIOSU y(la(iciosH)ra adj., d'in 
latìtu, ca si ncgritiosUf urritiosu, etc. 
d'in negritu, urtitu; asìii déro : latitio- 
su=zapiUj suppusu ìalutitu, care se potè 



i 



LAZ^ 

Zoiìrc,-— totu d'in litiiu si latitionef 
itone de lalire. dórosi: facultate dea 
lai'xrc.^iaiihilitnte, 

LATURETIUrfl, adj, s., care sta 
lainre, s. f. reale: ^^Zurf^â– a=:va8U, cu 
mai mica, ca mai mica, asià co !ormédl 
ore-cumu latur^: â– =. estremUate in seri 
vaseloru de mesura pentru licide. 

LADDAROSIA, (proa. laudar<^i 
B. f., calìtate si fapta de lau 
vedi in Dict. laudarosu. 

LkVlClkJavith si ZutVta, 3. LtMcat 
noni, sodile; scandnra sau mai multe 
scandure, ce puse horizontale servo 
sedore de persone, la assediare do t 
se, etc; deminut. Invidora si lavUioréi, 
lavisiora ;— D. Mtkìoskh assere co rom. 
lavicia e impromutatu d'in slav. UTl|a« 
comparaudu cu acestu-a : bnlg. lavi»A, 
russ. lava si larka, polon. Uwa sì lawi- 
ea, cech. laTiee, mag. lócsa; de ce na 
profere si slav, lara, de unde celle mai 
multe derivate cu forma demi noti va? 
si de ce apoi nu ne spuno d'in ce radice 
slavica verhale a essi tu subst ala?. , lai fa! 
—de certa pentru co nu afta in slavìc^a 
una radice verhale, cu caro so Oi^plice 8. 
slav. lata; se afla inse in romancsc'a 
assemine radice, adeco ; Zauarfi= Lar- 
ari, lar-ero, de underomau. snbst. Zova 
sau lana, cu sensulu primitivu, ce aret 
ingur'a poporului romà na si demìn. la- 
Piicia— Zar/ciorti, — sensu) u primitiva : 
ceva pre care se lana vasde de ìattatu 
si totu de una data se dìspunu a«Mte 
vase, lanata si iens'a;— òro n'amu p^t« 
dice cu mai mare probabilitate,— peno U 
proba contraria, — co covenlele in ce- 
siione SIA impromutatc de limhdc sl<ivic« 
d'/« limh' a romanésca? 

LAVICIORA, laviiij, lavitiora, lapi" 
siora ; vrdi lavicia, 

LÀZQ, pi, -uri aprire! soli cdKu ts- 
oantU cultura ; curatura, soln sau ugru 
curata de erberelle, etc; sicsllra evia, 
selba taiata si sterpita; — do aci : Za* 
suìre.-escu, v., extlrj»are, a facQ atra- 
tura, a sterpi -erbeie relled'in uau agro^ 
lùguìtu, part. Slip. ; agri ìasuUi, larui^ 
tutu unui agru ; lazuUura, 8. f., tftira- 
tura, (ìic.'.—D. Mtklosich attribno {am 
la unu impromutu d'in slav. laiilf 



im 

"^te io linob'a sUvìet recida t ci 

«uL^»j iu D. slav. Ui^:distellinire, rum- 

pert a und tellina, sì serb. 1az= slira 

■'«ndn-ne totu <1p una data co 

i li cestioDe e de origine g^rma- 

â– ra inso se ne arrcte unii coventu 

tikni, care se espiece lucrulii; a- 

i fcin&ne déro in sngpensione, lls 

yiRE^TajuituJrQ2UÌtura;veà ìlasu, 
LEALITATE, s.f., OdelltnB, slncerl- 
i.t. M Iti,, fr. lojaaléj in forma it, lea- 
ritate, curatf\ de anima ai de 
. caiitate de leale, adj., (reu : le- 
-ci adj.it., e '.leale, èro adj.fr. lo- 
ìooerus, prnt>us, fldas, etc; cui 
- ,.. a ìncrede, pentrucoreutateasifrau- 
tfea DU intra iDilnim*a sì cogitulu Ini;— 
mse : fr. lo^nuté-loyn], cuma si itlea- 
l«— lealltA, Diisu de cà tu profundecor- 
roptioni d'io integrele si intactele for- 
me : h fjal€z=z\^^ aWs ; legaWnte ■=. (le- 
l^tlU^). i\ prin urmare cu greu se potu 
Admitte in limb'a nostra, care nu snffere 
aswmini mutilationi, ctimu se vede d'in 
popnlarìle : taóere = tacere, piacere = 
^Ue«re« eto.; cari in fr. si it. occurru 
OQutilate in : taire, plaire, piacere. 
LEALUrc, adj., vedi lealìtate. 
LEREHA, 3, f.. 1. spccia de passere, 
«noi, (x6xvo?), cycnu; 2. vesliraeotn, 
copere trunchiula corpiUuì; in acestu 
ieosu, in locu de lebeda intra, de rrgiila, 
d^minatinilu acestui^a : lebedea sau le- 
hedclUt. pi. Ichedeìle; — T). Miìclosich re- 
t^rt* libeda fem. d'in limVa romanésca 
la Blav. masc, lebedT, allegando, pentru 
coofirmatloneaseasiin.slav.labodiserb. 
Ift^ad, cecfa. si croat. inbut, polon, la- 
b«dBi si in alte : lobodi d«5ro romà au 
d0U4 cnice CG3tioni de resolutu prin cor- 
eetaril*^ tnvetìatului slavista, sì a nome : 
a) care e radicea verhaìe slavica, care se 
r^nTi.^ì passtrea : hbed'j., si in dialectelo 
I •?: si in dialectuln romanescu? = 

^M. '- esplica C07entulu romanescu 

^fm â–  de sub 2? 

LbCA, tf. t'., mica, fruHtulam, offa, of- 

U\\nx mica, raiga, picitiira, picu, bucca- 

: una loca dd vinu ; nu e Uca de 

- '? -rni una Ucadeapa; demì- 

: una lecutia de tcmpu 



T.EC. 



846 



siete spenduratu de arbore; nu manci 
una lecutia de casìu, si se bei una lecu- 
tiade rÌMM.?— coventulu, in'acésta forma 
fem.: /(.'ci, convine perfectn, si in forma 
si in sensu, cu sanscr. i«(;a=pìcu, pica- 
tura, mica, buccatìca, etc. d*in radicea: 
ll(;,=:a fi raicu, de unde, forte probabile, 
grec. èXtYo^rrpncinu. cu o prefissa, cumu 
8e face in multe casurl, caini[té).Y6tv= 
tj.éXY£iv = raalgoros v. boruss, llcntszi. 
paTru8,litbuan.=ie^a3:=nmcer, etc; — 
déro : ce se facerau si ce se dicemu, fa- 
cia cn form'a masc. 7ecM,— nu in sensulu, 
ce are casi f. Uca, d'in locutioni ca ; nu 
€ lecu de apa, nu aveti lecu de mente, etc; 
ci in sensulu de: tnedloamentanif reme- 
aitim, medicamentu, remediu , aìlina- 
raentu de dorere corporale, de morbu : 
insanitosire etc, — de unde si lecartuz= 
vindicatorìo, f. lecaressa; v., lecitirer 
ese^t. a vindici ; de acf: ZecMiViosM^-a, vin- 
dicabile ; lecuitoriurtória, adj. s., care 
lecuesce; leeuitu. part. s., etc.?— D.JIfi- 
Mosich ne respunde promptn, déro totu 
asià , ca si in multele casari occurrenti 
mai inaiate, fora se ne dea d*in ce ra- 
dice verbale slavica aessitu subst.slav. 
lèkfi=:medle!na, d'in care, dopo inve- 
tiatulu slavistu, ar fi impromutularom. 
lecu =z medicamentu , producundu, ca 
confìrraatione a assertionei : bnlg. cech, 
serb. lek, polon. lek, gotb.lékels si lel- 
keiSf V. germ. lahht, anglosax. l£oe, 
hibern. letshr si adaugundu : e foth. 
mataatl rldentor rUtI = d'in gothic'a 
paru slavii a se fìimpromutatu ; — déro: 
de ce nu d'in oea romincaca. d'in care, 
cumu amu arretatu, siavemu searretà - 
mu, Slavii au impromutatu multe cumu 
au impromutati: si Romftnii de la Slavi^ 
déro cu multu mai tardfu de cfltn d*iu 
alti fonti;— noi pucinu salisfacuti de es- 
plicarea etyraologica d'in.limb'a gothica 
a coventului in cestìone, cercà mu,— cu 
debilile nostre poteri,— una asseminees- 
plicatione d'inform'aZcca. care da probo 
de anticitate mai departata cblarn de c^tu 
a sanscritului le^a, — leca, ti3ià de origi- 
naria, ca si grec. è-XtYo<, e trassa d'in 
radicea verbale : lee-, sau Ile-, éro-si 
mai originaria de cà tu sanscr. ll<;,-care 
se traduce in lirab'a populare a Bomà - 



$46 



LW. 



nului in Terbele : Ue-are sì licare, li-- 
caire (vedi si Zucomfa)=rllngere, Ura- 
b6re=a Unge, lambì sau lampi; Ucaiu, 
licatu, licaiiu, part. sup.; lecaiura, lica- 
tura, lìcaiiura, s. f., actìoDO si efTectu 
allu actiouei verbeloru; déro Picare, li- 
caire au se facu de ciltu cu piculu. pi- 
eatur'at in stille , etc. . care e ccllu mai 
originariu sensu allu verbeloru date;ìiise 
piculut impucinarea^ micusiorarea, etc; 
mergo peno la incdare, lipse, ìessittu, 
?essiwarc, etc. (vedi iii Dictionariu lessi- 
narCy lessinu, etc.); asiii se face in for- 
m'a verbale : licnirereseut totu d*in ra- 
dicea ile (vedi mai susu), fame tabe- 
seercy emorl =a fi lessinaiu de fame : 
licnitu de fame , nu mai potè de licni- 
tUy etc; — d'ÌB acea-asì radice e forte 
probabile co au essitu si : lecire-Ucìret 
leà dt^Ucidu, etc, (vedi in Dict. licire= 
Ucedire^ licidu; si in Gloss. leciuzrdìci- 
du); — acumu, observandu co ìnedìca- 
meniele, in origino se à ^n in. picature 
mai multu, in decocie de succu de erbe, 
gi co cbi&ru asta-di picaturele cotarui 
$au cotarui medicu trecu ca mai bone in 
poporu si se buccura de mare reputatione, 
^credemu firmu , co avemu dreptulu 
a referf, si prin scnsu si prin forma, masc. 
lecu^medicameniu la accllu-asi fonte, 
d*in cai:o a essitu curata romanesculu 
fem. lecot trecundu apoi, cu ìmpromutu, 
la Slavi, si potè la Gothi si altii. 

LEGARE, Zf:caire. Iccatu, hcaitu; vedi 
leca^ lacomiat si licare-licaire; — d*in?e- 
chairey cu gutturalea e aspirata, si : le- 
cairej'CSCU, v., a) carere, ludi^ere, de- 
siderare, a fi in lipse, a duce dorulu, a 
fi seracu lipitu; hi privare, spolUrc, 
exaere, a dìspolid, privi, lipsf, etc. 

LECAKESSA, lecariu; vedi hca, 

LECHAIliE,- escu, v., vedi Ucaret le- 
care. 

LECID, (pron. fe«M),-a, f. adj. s. , 
vedi laciu sì Icdulà art. leca. 

LECU, lecuirc, kctiUiosu, lecuitoriu, 
keuitu, vedi leca, 

LEFÀ, s. f. , 1. capi tu capace allu 
lingurei : lin^ur'a are una còda si una 
léfa, ar potè inae ave doue lefc la celle 
dme capitci prov. asta-a i^a se dica Un- 
gy^actéC^mar^^U/amica; nu place 



:> eeiu 
foS 

i 



gastronomului Ungur*a cu coda /ìm< 
léfa strimpta; 2. merco», pretloBj 
peiidtuffl , pretiu de lucru, de 
mercede, salaria : cu Icfe se prt 
viiorii; fora léfa nu serve nemtne; 
aci derivate: Ivfeglu, meeernarlgft, 
cenariu, salariata; le fair e. - esc u , v. 
dà lefa, a prende si capita cu léfa ; 
faitoriurtónaf adj. s,, care da Ufa; fe- 
faitu, part. cui sedaZ<;/a;— se fiacoven- 
tele in celle doue seusuri de sub celli 
doui numeri (1. 2), asil de diverse 
tre densole? lefa de sub 1., ^/'a li\ 
rei, se refere, forte probabile, prin 
ca si prin sensu la acea-si fontai 
laha, (vedi laba; coof. si germ. Imi 
lìngura); totu ad se se refera si Ufa 
sub 2), in seusu de : media de o/j 
sau prendere pre cineva in serviiiu, 8i 
ce inco are radìcea lab (vedi laba) ?] 
Dict. de Bud't trage léfa de sub 2. 
grec.XdTpov=mcrcede de merceBariur: 
Xatpt;. 

LEFAIRE, lef aitar iu, U/aiiu, 
giù; vedi léfa. 

LEFTICA, s.f., leotloA, earrasbl 
tas ; lectu^patu de portatu mai allessa 
nepotentiosii; carrutia cu doue rote; — 
cumu se vede, corruptu d'in kpticix =r 
ledica, (vedi ledica in Dictionariu). 

LEFUj pi. le furi, If/mre, lefurire,^ 
fura, ìefuru, vedi lafu-lafuri, 

LEGINE, 8. f. pi., d'in Uyanu, c! 
canabula; vedi Icganu in Dìctioi 

LmJJWnk=.l€gucntia.l€guirt,i 
vedi logoda. 

LEHAIRE,-cscM,Z€Aa(7«," vedi Uch» 

LEICA, s. f.. vedi ielle. 

LEITU,'a» adj., slmlUtmaB, eoaslvl- 
lU, omnino Blmtllt), par, oompar, Idra; 
forte assemine, cu totulu si io tutu ;l-<- 
semine, care pare in tote ace]tu-a- 
copilUi tei su letti tatalui; cUu e u 
cu tene; mai allessu ca adverbiu 
kitu ca tene /—probabile d'in unti ri 
perdutu leire^ìiaert* 

LELLA, lelkt lellisiorai hUitioi 
nana. 

LEMAIA (pron. lemdia), Icmaii 
Icrìiiiosiit lem'iitiut lemdiu, lemo\ 
vedi in Dict. Icmonia, lemoniora, lei 
niosUf Itmoniu, Icmóniut lemoncUa» 




m 



m 



■É 



^ LKT\ ^ 

_ IiEMN0SIBE,-(?5Ctt, V., vedi ittlcm- 

, &. f.,palHolDni,TllcpalllDin; 
tiiACH.! j lew portata, reu facutu. 

LCI'EUED, 8. m., Unteuin;pandìade 
wp^ritu ]iatiilu, lintiolu; — Doconnoscutu 
li'in coci^ do Carpati. 

S ITIA sau lessitia, s.f., ruUoaj gpe- 
11 j ic pas3t»re- 

LESNE, adj.f faclUd, coBimodug, lo- 
fi»; liusÌDru de facutu, facile, commodu : 
\Â¥<rH Icsne de dissu, doro greu de fa- 
cutu; omeni liusìotdli si lesni de insci- 
ìatu: — derivate : lesnirerescu, mai al- 
Jw3u cu in : inlesnirercscu, v., a faci- 
liti, a face lesne du essecutati], a pro- 
cord, etc. : a itilesni callca ctiiva; a in- 
Iffni medkle de victia; a inlesni hanni 
Oliva; ìesnitu == inlesnUu, part. sup., 
ksHitiosu — inlesniiiosu^'a, adj. s., les' 
niHone si inlesnitione, s. f., etc; — co- 
TCDtula na pare a ave form'a covenita 
QcBb«i romanesci, sì. probabile, e slav., 
incA rAmi'a slavica Ustlnfi data de D. 
I lUinfaoiosiódia bono pre lesne. 

^^^Ui^nix^iUE, in-lesnire, lesnitiosu, Ics- 
^fboriv hsnitione, etc, vedi lesne, 
. 3. m., vedi lessiu. 

. . ^, s.f.fOratesy rete, nassa y rrn- 

iloetom; 1. grate, retella, pidssa pentru 
direrfl^ usuri, cumu de prensu pesce, de 
o«cftta pome, etc. : léssa potè fi si de 
noueUe^delemne; dcro se facu lesse si de 
oda, de funicelle, etc; 2. ^6'>'sa=zpadu- 
TÃŒe0 cu arbori mici, cu tufo, rara si in 
ptrte taliata, etc.;— D. Mildosich refere 
tesa la slav. lésaj noi nu vedemu neci 
ODA esplicare etymologica a coventului 
étovicu; de acea-a ne permittemu a af- 
finnÀ, co less'a romanesca potè fì essitu 
dìo plessa de la pleifere = pleotere = 
ff, 5rX€x-3iv, — guppriraendu-se /), casiò 

, s. m., cadarer; morticina, 
s cadaveru, corpu mortu, in 
: pu de bestia morta; — deri- 
•uìrerescu, a se face lessiu, a 
u4o à \ jacé mortu, a fi 3cs«/na^«;— af- 
fine CTI : hs9inu. lessinare^ etc, care 
-ariu. 
^... ., i 1 ...ù, lessinitu: vedi lessiu. 
LKTIOSU,-a,^adj., vedi letiu. 



LIC. 



847 



LETrU, s. m., 1. in locu de latiu = 
laciu, de care vedi in Dictionariu; 2. le- 
tìu=^argilla, tutu; de unde si : letiosu^i: 
lutosu, arpillosu. 

LEUEDA , s. f., specia de pianta 
(Diction. Bardanti esplica prin germ. 
berckttobeli Dìct. de Buda prin alllom 
moutatium=gorm. ber^knofftil); vedisi 
in Dictionariu hurda, 

LEUKUSCÀ (cu fi aspni sibilante), s. 
f., specia de pianta, acea-asi cu ^aurusca 
=duhrusca, ce vedi in Dictionariu. 

LEUSCIAND, 8. m., vedi leustianu in 
Dictionariu. 

LE VENDA si levendula, 8. f., vedi 
livanda, 

LIBOVD, 8. m„ «mor, amore; co- 
ventu introdussu 6re-candu prin cartu- 
rarìi slavonì, care inse n'a potuta prende 
radecina, si a caduta in desuetudine; — 
compara si ihovu si ibovnicu. 

LIBUTIU, s. m., larosp specia de 
passere palustre, germ. kibltx, ung. U- 
buoB;— necounoscutu d'in coce de Car- 
pati. 

LICARE, licatu, licaiura, lieaire, li' 
eaitUy Ucaìioriu^ licaitura; vedi ìéea si 
lacomia;~à e acf ìnse sì form'a mai dea- 
voltata : licarirerescu, v., llopere, U- 
fnrlre» Umbere, avide vorare} a Unge, 
lambì, lampf, sorbi, suge, manca si bee 
cu aviditate, se dice in specie mai al- 
lessa do cani si de catusie, iose si do 
ómeni : licarescu d*in tote cà ieleplaeu; 
— derivate : Ucariiione, s. f., licarito- 
riurtà ria, adj. s., licaritu,^B.vi. sup., li- 
caritura, 8. f., licà u, adj. 6., in acel- 
lu-asi sensu cu Ucaritiosuaìlicaritoriu, 
analogu in forma si in sensu cu lingà u; 
inse form*a unoru assemeni covante e 
suspecta, si remane aseregulii;— d<Sro: 
licarire in sensu de /«are, re^ucira, etc, 
e reu applicatu iu tocu de : lucuire sau 
lucurire, de cari vedi in Dictionariu. 

LICARIRE, licaritiùSUj licaritoriUj 
licariiu^ licariturat licà u; vedi licore, li- 
caìre, 

LICHBA, s. f., pL lichélle, Snse dupo 
rea prouuDtìatione reu scrissu iu locu 
de : lipéa=lÌ2)eUa, pi. lipélle, de cari vedi 
in Dictionariu. 

LICHNIRE 3i hhniret lichniin, Mi' 



*k 



d48 



LIO. 



nitura. etc, cu aspiratìone a piilttiralei 
in loci! de : ìicnìre, ìienftu l/cnitura,sx 
fonetice armonisaiu : ìiqnire^ lìf/nttu, 
lignittira; vedi lìcfiirfi, lignire. 

LICNIRB si lignircrGHeu, licnitione 
r=ìigni(Ìon(\ licnitu-=ligni(u. licnUura 
zizììqnHura; T*»di Ir^a spre fìnitn. 

LIFERANTU, adj. stibst., d'in v./»/e- 
rate, v., (d'in gerui. llefern:=fr, Uvrer), 
mlnUtrBret sobmfnUtrar^r Hnppetlltare, 
Instrnere, proTidore. priebore, etc; a 
pune la indemSna, a ministrA. san 8ub- 
ministré cello npcesaarie, in specie, a 
procura, a prevede, approvisionà , etc, 
(vedi si furniré)\ derivate : Uferafo- 
riUy'tória, adj. ^. zzili ferantu. (mai bene 
à r fi ìiferante, de si aci^sta forma, ca si 
celle alte alle covenlnlni in bestione, sn 
tote de reprobati] si de reiectatu, pentru 
co su Btrainismi, sì apoi d*in coce do 
Carpati, precà tn scima, nuseconnoecu 
neci decuma; formele pure si conforme 
limbei nostre aru fi : liberare, liberante, 
hheratoriUf liberaiu, etc, de unde 9*au 
ìmprorantatii si germ. llefern, cu t4te 
derivatele selle), liferaiu, etc. 

LIFER ARE, h/crafonw, liferaiu; vedi 
liferantu. 

LIGA, s. f., d*io lleare, dupo fr. llgtae 
=/V Jti— foBios; confederatione, associa- 
tione politica. 

LIQHIANU, s. m., ]abram,UTacrDm, 
pelvts; vasu de lauatu, de spellatu, in 
specie, de spellata faci'asi mdnule;— nu 
credemu, oumu asseru unii, co ar fi co- 
ventu tercescu, ci forte probabile, esaitu 
d'in ^.Xsxo?, deUD'le:XEXiv7j. Xexivtov, 
D. gr. Xexdvt^ demin. trecunda succes- 
Bive pria formele : lecaniuj leginiu, k' 
cianu = hehianu , ìegìanu = ìeghianu, 
(prin stramutarea lui * d'in syllab'a fi- 
nale in cea media, fora se se sibila ^ut- 
turalea); deci ca, facìa cu scriptur'a ro- 
manesca, se fia potentiosa si de aci in- 
nainto essistenti'a covL»ntului in limVa 
nostra, se cere a reduce vocalea i la lo- 
culu seu primitivu, adeco in Si/llab'afi' 
naie : kcanìuAtganiu, afora de nu pre- 
ferìmu, mai alìessu in scriptura, cello 
romaoice : lauacru =zlavacru, lahru:^ 
lavru, pelv€=:pt*ifU, otc. 

LIGHIOIA si lighioma, lighiona^ s. 



4 



f., antoiikt tmmua4aia, spore u> 
spurcii, immuuJn, caro si '(â–  
in tote; se dice in=!e si unui v 
cu, gret'om, importunn si it$4 
— coventulu are, cnmu sd Tèd 
augmeniafiva d*iu unu priniitir 
z=. ligia essitu d'in lig :=> he. da 
licare, licarire, etc, cu 
ìigfìritoriu^care [si ha(j 
si prin urmaro : cena spureu, 
de aci si poporde ftfìhaéicic. strx 
gune caìifiC'Ue de Romà ni cu 
ìighìone, 
" LIGKIONA, 8.-f., vedi Ughioio. 

LIGNIRE,- cffcu, lignitu, lign\(ur^ 
vedi licnire, 

LIHAIRE, Uhaitii; vedi : Uhairt, 
nire, Hcnive, 

LIHODIELA, 8. f.. stato, cafiUU 
hhodu^-a, adj., io^lpldne, fnaulMif, 
saratu, iusipidu, gretiosu; — necoi 
scutu d'in coce de Carpati. 

LlHODU,-a. adj., vedi W ^ '' 

LlLTACHiU,-a, adj., d'i , 
arbore : de colorea fiorr ni 

ehia liliachio, einguton . . 
form'a : lìliaco8u,-a, adj., C' 
euergicu de cà tu lilifxchiu, si, yw i 
acestu-a, cu sensulu : UliacosurOy^ 
liliacH, de lernuu de UliacH, 

LlLIACOS[J,-n, adj., redi lUiuiA 

LILIQD, s. m., aUmnasi celU 
senta de cine7a,a1umnu;->Decono( 
d'in coce de Carpati. 

LIMBAGID, 9. ra., d i.i. 

moda de limha, de Voi 
sìone; — nu e de re-jom monda tu cu 
mine forma stralna limbei n 

LIMFA, 3* f., ]jmpb«: a 
posa;— inse form'a ■ 
recta, ci se cere s:. 
de caro vedi in Dictionarìu, a^ii «} 
phatìcu sau limpaiim, 

LTMFATICU,.a, adj., vedi limfA.\ 

LIMPEDIELA, s. i rti 

nante limbei, in loculo > 
limpedire, limptditat^-, eie. 

LlNDICU.pl-' VP.li 1rHi:r*.\fì 

tionariu. 

LlNGASIIJ,-(i. 3'ij. s., aiti imi 
inse form'a d'in Dici, lin^ariu e tei 
feritu; alta forma : lingà u e mai 





'f'iriu Bau lingasiu, déro 
l'emà oe a se judecà . 
kU, (prun. Ungà u)^ adj. s., vedi 

»C£ si2e»f£ce, s.f.jtrjinquUItas, 
flftcldttas, lentUa; statu, calì- 
.4fi ^<nM sau ^enn : leoitatOf trancil- 
ipausu, pace, ciute, statu uetur- 
necurburare de suliUtu, placi- 
liniscea ìwyUi, somnului^ 
\t su/fitlulutf etc; —derivatele ; 
si IcniifcirertscUt v., a face li- 
puti^ in Unisce, a impacà , alliuà , 
Ludi, traucillà , etc; knisciioriu=. 
^^rm,'lóna, adj. s., care /mt- 
^PUniscitu si lemscitUf pari. sup. 
\jsiau hntscUu, nu su lini^icitu de 
téUus etc.; — Unisce bau Icrnsce, 
U iu origiud, uau adv. d'in 
;,formatu d'in knu—ìeai», 
a nu Iu recommeudà mu. 
lUIKE, UnUcUortu, UuiscUu; 

ICC. 

(proD. linó)^ si UnoUf s. m., 

UnoD , cea mai fiaa pandia de 

intt|* — COVRII lulu, cumu sa vede, 

^UnH:^%AUt si, apre a potò pieade 

iu litub'a roinauÓ3ca, se cere a 

forma coveuUa acestei limba, 

iu, l'orai*a augmeatativa : U- 

Unoniu, ca si Ir. linuot 

lUf-u^ adj., coi'ciuoua color ; 

iiiia torte viua (Ir. ocurUte , 

kclir«lb,it. acarUlo);— d'iu 

tarpali uecouaosoutu; iase potè 

»rmatu d*ia ociuu, ce baie ia o- 

mu ìiiìie applica iu luculu lui 

fa/i^i-a, de uudtì bi scat latina, 

lìQfca si Uurcuj s.f., /(oru, m.; 

^iciioD. /mrca, ivrica^ lofiUi 

li e de observatu, co d'iu tiorca 

se audu sì forme ce lipseacu 

laarju, adeco : uj adj, Uorcu si 

sorUidasj bparcua i ^oididu, 

ÌDlÌDatu,etc.; ùj verb. Uorcarcaì 

torcmreQìUurcairert^scu,itor' 

tparcare, oontamhiarei a sordi 

lutìxiÀ, spurcà , etc; Uorcatu 

UiorcaUu si Unrcaìtu^ part. 

iwrcatura si Uurcatura = 

Uurcaitura, a, t'., etc 

kj Uorcare, lionaire, liorcaùUf 



ipi. 



iliArUi 



liorcailu, Uorcalura, Uorcaitura^ lioru; 

vedi Uora, 

LIPELA, s.f., Ã 'ÃŒQ Upire, forma stra- 
nia si de reprobata, caudu avemu for- 
me pure si correcte ca :iiiJirc, Uin- 
iura, etc. 

LIPSCANESSA, lipscama; vedi lip- 
scayiu. 

LlP3CANQ,-aj adj. s., forma muti- 
lata dia iipsicanu de ia Lipsia, oetate 
germana, de unde se comparà u mai tòte 
stofelo do vestimente; Upsicunu^=.negQ- 
tiatoriu do stofe ; — de aci si : lipsca* 
nessa, mai bene : Upsicanessa, muhere a 
UpsicuHului, sau muliere ce ia nomele 
seu, are Upsicania, — Upscania, mai 
bene : UpucuniUf s. f. abitr., maiestn'a 
sau ofdciua de Upsicanu. 

LlfSlGANiiiSSA, Upsicaniat Upsi- 
canu; redi Upsicanu. 

LISITIA, sau Ussitiot s.f., vedi lesi- 
tia; de observatu iuse, co se applica si 
lamer^u=mergQ8« 

LlTiOASlU, 3. m., pl^cicDla«; pes- 
cisioru, pesce micu, ^ificu;— necoauo- 
scutu uadeva d*iu coce de Carpati. 

LIIKUSiliEi-tiscu, V., (cu s lene, ca ia 
tote celle grecesci de acea-asi forma : 
agjnidre, aforisire, eie), aolvere, U- 
berarer eonUuere, efa^eio, pertlcervj 
perderey pes^uudare, etc; d'iu grec. Xi>- 
rpóà tv, >^ó^^toat<; , de la Xósiy.:=«olTere=za 
desface, a desiale, iu specie, ditorkle = 
a soipc; a eil'eco, ell'>jcluìi, tìui, termìud; 
a perde, aeu^ìci, doro si : a mautui, li* 
berà , salva, etc. (acésta estensione si 
varietate de sensu probédia iuvederatu, 
co eoventulu datéJia, iu limba, chiara 
iu gur'a poporuluì, inco d'iu departata 
vecliime) : ne amu UCrosUu amsndoui de 
dtCorie ; eu sciattty co ain UtrosUu dUO' 
ti a coirà tene; se ne Utrosimu compu* 
tde; ce mi ai datu de lucru, u'am litro- 
situ iìico totui abtd am UtrosUu tdi/x- 
Ciulu, inceifiUu da mai mulU anni; eliu 
ne a litrosUn de tote nevoUele ; nu te va 
paté Utrosi nemine de actslu moìbuim%, 
mcdicabde ; restpitorii si prodiga lUro" 
8ira,incà ttva dUlc, spltndtdetc loru pa- 
trìmonte, etc; — derivate ; lUrosUtone, 
s. f,, actione si effectu de Ulrosire; U- 
trosttonUi-ióna, adj. s., care mro$esc9^t 



350 



LOB. 



lìtros^lorii nostri de despothmu sì iij' 
rannia; litrosUuj\ìiiTUsu\i,mhst canni ; 
litrositide tote peccatele, muliere liirosiia 
de ioti copillii, etc. 

LÌTnOSìTlOì^E, htroaitoriu, liiro^ 
situ ; vedi Utrosire. 

LIURBENU=/Mf&tfrttt si liurhtruz:^ 
lurbtni, s.m., Uara^tUurusDoUUls, L. 
lauru, specia do arbore, alle cai fructo 
se dica laura ;— d'in coce de Carpati co- 
ventunecaire coonoscutti; ellu e decer- 
tu, germ. lorbeer, atraformalu, la celli 
de d'in collo de Carpati, in mai multe 
forme. 

LIURBERU, 8. m., vedi liurbcnu, 

LIURCA, liureaire, etc.; vedi liora. 

LIVÀNDA , s. f., larandaU ; specia 
de pianta, de care vedi in Dictionariu : 
lavanda si lavandula, lavenda sì laven- 
dula ; doro formele coventnlai celle mai 
pucinu de reprobata su : levenda si le- 
venduldj livenda sau livendtit si liven- 
dula, etc. 

LIVENDA, Uvcndula, etc; vedi li- 
Vanda. 

LIVEDA, s. f., pi. livedi, forme pu- 
cinu correcte.an se se supplenesca cu celle 
d'in Dictionariu mai correcte : sing. li- 
và de, piar, livadìf si mai originale ; li- 
ladc, pi. Uhadi. 

LIVREA (pron. lit^rca, pi. IturcWe), s. 
f., (fr. nTrée)yfaninlllnslgnfa, T0stl8 fa- 
mnlarls j vestimcntu do servitori ai unei 
case, ìnsemnatu pria insemne, ce Tar- 
réta co eservitoriu acellei case;— potè, 
co 3*araccommodà coventulu, intra cà tu- 
va, limbei nostra, déco s'ar traduce in 
form'a librella. 

LIVRESOND si livrrgonUf s. m., reu 
formati! d'in fr. UvraUon=:lìberatione, 
si de acea-a inadmìssibile in limb*a 
romana. 

LIZIRE,-6SC(4. v.isnbrtdere, arridere; 
a subrìde, arride, raedf sau midi; vedi 
medire in Dict. 

LOBADA si loboda, s. f., specia de 
planta=ch6nopodlnra atrlplex Telarli* 
plex; — lohada de gradina z-= atrlplex 
horteoBlSf Linn.; — d'io slav. lobodat 
déro D. Mtklosick nu ne da ca probaia 
assertìonea sea de cà tu : n. slav. serb., 
Ubodii bulg.lobod6| mag. laUoda, cech. 



ìM. 

lebeda; — de ce ìubg ar fi roman. lohada 
d'in slav. loboda? nu ar fi mai bened' 
lat. loba, de unde romau. lohada, sì 
acf si slaviculu cu tote cello alte? 

LOBODA, s. f., vediZo&ariff. 

LOCALU, adj., d'in locu , ou e 
rectu in forma, vedi in Dictionariu 
deverat'a forma : locale = de locu, 
locu, etc. 

LOCASIU, s. m,, forma de reprol 
in locu de: a^ adj-, localeJocariu;b)Bn\ 
locucnfia, etc. date in Dictionariu; 
si lacasìu in Glossariu. 

LOCOTARETI Q, ?oco<aria: v,ì.li 
cotire, 

LOCOTIRE si ?(?«/^iVc.-5*YH, V., 
qBUarl) debUtterar^, garrire, nogAi 
a nu include gur'a si tace, a avti man*- 
carima devorba, a limbutf, garrf 
spune verdi sì usoate, a nu i mai 
gur'a, etc., directu d'in locutu:=:{ntu\ 
derivate iQsedircctud'in verbulu: loi 
lire^zlocudre : locotittone^oct4iiiioi 
s. f., actione de locotit e=.locuiirc ; U 
titiosu =. locuiitioaurCt adj., applecal 
aveudu mancarime de a locotirc: 
tire ; ìocotUoriu^^lociUitoriu.'tóriOt 
s., ìoco'iti4=:locu(it'4j par' '^. 

hcotirez=locutirc;locotUi4 > 
s. f., actione sì etlectu allii actionei 
locotirc^locutvre: ce alate locutUunU 
in Dictionariu inco e data foim*a:2( 
lir€=:locoHre, cumu s'a dissu mai 
trassa d'in 2ocu^m= locotus de la tot 
=loqul; inse d'in acellu-asi loctittà , 
rectu , afora de verbulu , espositu 
susu cu derivatele lui, occurni si 
vatele : locutariu,-a, (intiata in Dicli 
nariu unde veii looutariu,*a) , si 
eutareciu:^. hcutarctiu ^ locotfiri 
adj.. cu acelln-asi sensu ce are 9Ì 
iariu, inse cu malta mai energica de 
acestu-a, asià co insémnaiIiK i^ 
rulns, nugator, cella ce vorbi^^. 
devom, seccature verdi ai 03cat^;-'Cui 
essiste locutir€=:locoiiref cuma esì 
locutariu si locutareciu ìa gar*a poj 
rului ; cauta se fia stata si verbi ~ 

ctdare::^locotare, loctilatu^^ooi 

in sensu intefisivu, ca si form'a data 
Dictionariu locitare:^ lotinltari, e&si 
directu d'in /ocefé=loqal, pre ciUil 



'^e=:ìocGÌare a easilu d'iù part. lo- 
:;— apol : a) locntiosu -a, applecatu 
U^tu. aprope : cu mancarime de lo- 
l«i. C4 SÌ locutareciu; p) ?0(;«//m = io- 
mtìTUrci T aptu a vorbi, la tempu si la 
loca, ale.,— d'in locotariu=:Iocutùriura, 
pu^ a ave cursu si unu verbu : locuia- 
fin, ìocuiariiu, etc, in acellu-asi sensu 
toCìUirez=.locoiire ; inse se ne mar- 
[ma, coimmeusasiinossanribìle e fé* 
iditalea Rom&unUii ca acellu-asi co- 
ktu. 

WCOTVnO^E^zlocutìiionù , ìócoti- 

ao9uzz:locutitiosu, locotitoriu = loculi- 

ten$i^ h''i>ti(u:=lGeutiiu, locotitura^o- 

cuiiosujlocutiujocutivu, eie.; 

re. 

BIOIlU, 8. m., d'io rea pronuntia 
ìnere; vedi ia Dictionarìa form'a 
.'.lùctmoru. 

'^^ ' ' ' V, s. f. , vedi in Dictio- 

',■ de aci : ìocuiniìosH, bene 

iocucntiosu, care se pótc locul, 
.ul^.•. 

IRE, locuiUiosu, locuiìiu, etc; 
•e si locotitione, 
\, s.f.f plancfi, criiab]or tabnla» 
Lara, mésa de vile calitate;— strai- 
cti forma antipatbica limbei ro- 
de L'are na seìmu se 6a undeva 
d'in coce de Carpati. 
- Ã i loja, 8. f., (fr. Ioga), casa j 
kpere mica in un'a mare, in specie, 
r.«ri *ie cà teva perdone in tbea- 
re unde se strìnga membri ai 
\i sucictate secreta; — potè form'a lo- 
Ispeam ar fi de preferita. 

tODA, (pre a locuri : logodna, de 
vedi mai la valle), s.f., BponsaU«= 
ra/ìe, promissione sollenne de a se 
Ijtkftg'i in casaioria : togod'a se potè 
in ca-ta prin intcrmediulu i)aren- 
r, sau si in secrctulu ceUoru doui de 
Bjuncti prin sancie si inviolabili ju- 
"—'y^ logodna, d^in contrae pare mai 
in templuj tnaintea parenti- 
a sacerdotelui; — directu d'in ?o- 
—de 3i 3'a spusu mai susa co ar fi 
micina solknne de cà tu logodn'ot 
;0iii8O cumu se vede d'in derivate, 
da graì>e si de cea mai inalta dHn 
Lmcniniu m^raki rationak, cumu e 2o- 



godn'a aprope d'in domeniulu civile $i 
basericescn—, directo d'in logoda es^e 
verbulu : ìogodirey-eseu, cafe itisémna 
nn nnmai : 5/;o«dere=8pondere=:ra res' 
ponde pre onore a fi fidelc la ce a prò- 
messu, etc; ci, si mai allessa, ce resare 
d'in frasi, ca : parentii si logodira féCa 
cu junde amicnlui; fét^a inse se si logo- 
dissc fora a spunc parentHoru, cu ju- 
nde amicului parentescu de muliu a- 
mante fetiorei; sacerdotele logodi, pre 
principe cu principess^a; se ne logodimu 
si se morimu amendoui indata dupo lo- 
goda; motaforice : eroulu addtveratu se 
logodcsc^ cu mortea penfru vertuti mari; 
a se logodl cu sufferintide cdloru in m- 
seria si assuprili, etc; logoditoriurtòria, 
adj. 8., care logodcscc sau se logodesce : 
logoditorii nostri voru fi certdu cn atei* 
Ide, pamentulu cu arhoni si verdeiiele 
iote^ cu sorde de a supr^a in splendida 
maiestate; — logoditu, part. sup. subst. 
celli logodìii, cellu logoditu si cea logO" 
dita; nu e tempu fìtf logoditu; logoditulu 
sufflddoru si à nimeloru vostre;~logO' 
ditura ; s. f., actìone si elfectn , statu de 
logodire sau de logoditu; — totn d'in 
logoda si form'a : logodna, care e, de 
certu, in locu de ìogodina, cu «rappresa 
su, iem. d'in unu adj. logodinuray M- 
3ÃŒtu directu d'in logodn; precumu d'in 
logoda se forma, si adj., logodicuy'a, a- 
aiA d'in logodna ^ logodina se forma : 
logodnìcurzlogodinicUy-a; — cà tu penfcrn 
etymologi'a coveatului logoda, care, 
ca cea mai sìmpla, a datu tote celle alte, 
Dict. de Buda produce; grec è^Yuà v:^ 
spondore, care cu allu nostru logoda 
coincido, de certu, in sensu, nn coincide 
inse neci de cumu in forma; altii referu 
logoda la grec. "kóiot; =r coventu, com* 
positu cu Séstv = legare sau cu ^istv 
=t£d5vai :=ponere. do unde apoi si alle 
nostre : ìogothetia^logoth(itu=.logofe- 
tia — logofdu, (vedi in Dict. logothetiat 
logothdu]; cu coventula grec. Xó-^o^ sì 
UDulu d*ìn celle alte doue, amu capita 
in addeveru, nnu coventu grecesca, 
analogu si in sensu si in forma cu 
cu allu nostru logodire; inse : a) in pri- 
mula locu, unde se afla, la Greci, acestu 
anaìognP p) cumu a potata formd po^ 



352 



LOG. 



pondu ramdnu unu coventu din doue 
alte covente, unu corentu populare, si 
nu datu prin docti, ca : monofnania, etc ? 
— necesse e à évo a recurge la fontane 
mai populari alle liomìlnulai, lassandu 
la una parte pre invetiatulu slavistu 
Mìklosich. care ne puue inainte pre fi' 
liulu romancscu logoda pre parentele 
slavicu lasrodlQìi, — coventu ce nu es- 
siste neci in kxiculu paleoslavicuj — 
dandu"i ca seusu : aptu8=a/>^u, capace, 
fora se ne presente aite probe de cà tu 
polon. Uffodzloi care erosi nu se poto 
esplica de cà tu potè prin imaginarìulu 
slav. lagodlnìi; — se cercà mu doro a es- 
plica logoda d'in ensasi limb'a nostra : 
noi credemu fìrmu co logoda a es- 
situ d'in legare = Ugaroy a nome d'in 
part. legatura, transformatu succes- 
sive in : Icgadu^-lcgida, kgudu — ic- 
guda, legudu — Uguda, logodu —logo- 
da; nu numai atìltu, ci, si mai vertosu, 
d'in unu adj., sau subst. s'a forma tu : 
legu'lu (confere : legu-lu si dtskgu^ 
lut ca si invetiulu si desveiiuliéj etc), 
d'in acestu adj. sau subit. occurre in 
poporu verbulu : kguircrcscuf ca si : 
legiuire d'in kge, cu sensulu, mai al- 
lessu refi., a se legul = obligarl, prò- 
inlttere« etc, a se kgà , ohlìgd, lega, cu 
juramentu, sì in specie, a se kgà z=a se 
logcdi; de aci derivate : kgucnte, part. 
adj., care se logucscc; s. f. laguttitia, 
statu, cantate de kguenie, (rea sub con- 
deliulu certoru carturari ignoranti de 
limb'a loru, essi form a fedosa : Icguc- 
la), etc; déro si d'in part. Ugiiu de la 
legare, si in moda dircctu : kgatuire, IC' 
gatuitoriu, legatuitu, Icgatuitura, etc, 
in acellu-asi seusu cu form'a d'inadj. sau 
subst. leguire; —d'in cari, mai allessu, 
d'in 2<^a2u a essitu logoda, —neayenà n 
spatiu a ne mai intende, afora asupr'a 
gothicului : liusalt=aDbit=5e insóra; 
—care, probabile, a potutu trece de la 
Bomà ni la Gothi, in stravechicle tem- 
puri, candu aveau relationi cu Eomanii 
Gotha impromutara si allele delaacei- 
asì, cumu a demonstratu si repausatulu 
intru fericire J, Maiorescu. M, — Cu 
tòte aceste-a noi credemu co e bene a 
mai lassa i^e^tionea suspensa, L, 



lOP. 

LOGODIBE, logodUoriu,logoiUu,lO' 
godna, logodina, logodnicu = logodi- 
nictt, logodtcu, etc; vedi logoda. 

LOGUFETELLU, logofetessa, logofe- 
tia, logofetire, logofetu; vedi in Dictio- 
nariu logothetia si logothetu, d'in care 
au cursu deminut. logofetellu, fem. /o- 
gofetóssa si verbulu logofetire cu tòte 
derivatele selle. 

LOIALITATE, loialu; yeà ì kà litaie, 
lealu in Glossarla, sau mai bene legale 
si legiliiate in Dictionariu. 

LOITHA, s. f., eancelUtnm plaustr! 
Utos; uu'a d'in celle doue iaturi mai 
lunge alle unni carru sau alle unei car- 
rutia : carrutb'a are doue loiire, cumu 
are si carrulu mire numai doue loUre 
mai mari; — se fia loitra d'in germ. 
leiterl noi inclinà mu a crede firmu, re- 
dimandu-ne, in speciale pre ratarVa ro- 
mulesca cu aiata ddigentia praticata 
neinturruptu d'in uitate ttmpuri, incli- 
nà mu a crede tìrmu, co loitra e roma- 
nesca, uascuta d'in coventu romanescu, 
a nome d'ìaleuare, transformatu in pro- 
nuntia si in lu-are si cliiaru in Io-are, 
de unde lo-itra, cu sensulu de: ceva 
destinatu a leud , suhleud, incapé, èro 
in specie : modiu de capacitate a «nm 
vegiclu, 

LOJA, s. f,, vedi logia. 

LOLACHIU, loliachiu, s. m., vedih- 
lachiu. 

LOLOTIRE, lolotitu, lolotiiura, fo- 
Iota; vedi lalMre, 

LOMPAU (pron. ìompà u), s. m., »l- 
phftn, slphuDculn^; tìéva, tuba de cir- 
culatione a uaui licida : siphone=^sifoM 
siphunculu =: sifundu; — neconnoscuta 
d'in coce de Carpati. 

LOPATAUE, si lopatire, v., d'into- 
pxtx : a dd ca lopat'a, a mena unu vaaa 
plutitoriu cu lopate, etc; derivate : lo- 
patatu si lopatitu, part. sup. subst; lo' 
patatoriu si lopaiitoriu,'tória, adjectifu 
B., etc ; — potu intra in Dictionarin ea 
celle dejd iutrute: topata, lopalariìi, Io* 
patella, etc, 

LOPTA, s. f., pila, pilae ludusi jocQ 
de pda=mince, cumusiinstrumentude 
acestu jocu : p}7a=fnmce;— coventu ne- 
connoscutud*incoc6 de Carpati; inseoi 



LOZ 

credemQ. — cumi] affirma unii» — co ìopta 
• QDguresca, ci, si mai vt^rtosu, d'in con- 
tri, co Ungurii au corruptu iti lopu co- 
r»nti3Ìu romanes'^n lupta, co-ci lopta nu 
é de catu lupta, lupta copillarescu cu 
atrmi ti- i'upta copUhr'^sca, 

LORA san loriu, s. f., vedi liora. 

LORNARE 3i loniiare, v., (fr. lor- 
(ner), 1. \\mU ooiilts Intnerl; a se ulta. 
Li cinB-va ou có^ra ooluluì, a cauta cu 
ocli limi; 2. traoH cAUi^picillnm Inspi- 
e»rff| a so uità ^ a spectà prin ochia- 
IM, etc; — instrumentulu deiuspectioae 
e ìùrntta sau lornieta, s. f., fr. lo re- 
iette, eoiMpIcIllam, ochi'inu, conspì- 
■" — pucinu conforme limbei nostra 

icNETA, lorniare, lornieta; vedi 

LORD «an ìorlu, adj. ?.. vedi liora, 

LOSA, LOSIttB, etc, vedi Iosa, losi- 
rtj etc. 

^' 'SCE. a. f., aors; sorte, sortiu, sorti; 
, ; ■ ce cade cjìva io sorti la tragerea 
sortiloru pte un* fortuita; — germ. Iona? 
termina neconnoscutu d*in coce de Car- 
pati, undo, plelonga:st>r^;. sortiu. sor- 
ti, etc.. se a«de sì form'a t lotu. de care 
Tedi in Dictionariu sub 2., unde sta si 
fonn'a : lotoniu. cu una conformatione 
covenita limbei propria, io locu de for- 
n'a : lotonn, dupo fr. lotou. 

LOSNIClT=:^o^nKtt, lo mÌ8Ìoru=:loz' 
'msioru; vedi Iosa. 

LOSTONU, s. m., vedi in Dictioaa- 
lia laHtiiHu, 

LOTERIA, s. f., reu pronuntiata sì 
reu scrì.i.^a. de a cui forma mai correda 
Tedi in Dictionariu : fotarìa. 

LOTONU, s. m., vedi losee. 

LOVELA, tf. f., d'in looirey forma de 
tt^robatu, caro se potè suplenf pria sub- 
sUntivulu verbale louire, subst. lovUu- 
Ih, hcitura, etc. 

LOVtSCEt s. f.i loess paladoaris» pl- 
Kliiaì h':\s, locu paludos'i iu specie :pe- 
iccti/i, sttignti san st imriK (de pesce); — 
pota ÃŒJ3 Jocu de lavisce, do unde si : la- 
viicina d'in lavare ^ lautre^ asià co 
itaiu1«cov(»otulfiiar li in origine : apa, 
ìocm eu apa bona de crescutu pesce. 

LOi^i (pre a locuri : lésa), 1. caadj. 



toz. 



35S 



in fem. pentru amendoue generile, cu 
sensulu de : heSes, staitast sUlldosa 
ÓrmBn^f dellransj dirasrans, etc; stul- 
Lu, delirante, divagante, aliurante, ebete, 
essitu d'in menti, etc.;ace3tusensu, cumu 
3Ì form'a de constnictioue, de essemplu : 
una lùs'i de muliere, una Iòsa de bar' 
batti, nesce tose de pretensi preceptUi^ 
nesce tose de administre; vai de tene cu 
tose in n^volia I cu lose vrei a te intel- 
legi? etc, 2. ca subst. in apparentia cu 
altu sensu differita de cellu de sub 1., 
adeco : palni(>g, sarmeiituni. ramulasi 
8urculas,etc,, ramu, braciu allu plantei, 
viti», curpìne de cucumeri, de cucurbita, 
blastare, etc, in specie, blastare, vitia, 
ramu do vinta ; palmite, sarmentu; — 
derivatele : losif-e si lustre, (pre a lo- 
curi: f^sire]rescu, V., delirare, dtra^arl, 
Ineptlre, etc, a delira, aliurà , divaga, 
a vorbf ìnepte, a si essi d*in menti, a fì 
stultu; lozitu r= luzttUf part. sup., losi~ 
iuraz=ilusìtura, s. f., actìone, actu, fap- 
ta, etc, de hsire sau lustre; —alte de- 
rivate paru a se referi, in parte, si la 
sensulu de sub 2. : losinicu si cu i de 
longa Sy cadutu : losnicu si losnicuraj 
adj. s., care delira, aliurédia; deimdesi 
demin. losnictoru ^ losnisiorura, adj. 
s., camu delirante; ca subst. m., reale : 
losnistoru, una pianta, solanum dotca- 
mara, L'»w.— in fino cu form'a eoa mai 
originaria, cumu si sennulu int^gru de 
sub 1. : ludut-ay adj., htalluSfH totlda»i 
ilnlinins, loeptos^ etc, stultu, ineptu, 
delirante, bobletiu, etc, — acéìta for- 
ma, cumu atteneemu, e cea mai origi- 
naria, si ar fi de preferito a se scric dupo 
dèns'a : lodÌa-=ludia . lodìa^ludia, lo- 
dire =r ludire, etc, noi credemu, co co- 
ventalu : ludu.^a, ca si lodiu^.udiu, e 
nascutn d'in lud- cr^^ludere, cu sensula 
primitivu de : ce e delnsu^zda risa, n- 
dicul'4, risibile, sì prìn urmare : cine e il~ 
Um, io illusione, visedm; sensulu de sub 
2. se concilia cu cellu precedente asii : 
ce e ludente, ridente, gratiosu, lussuri' 
ante, etc, cnmu si lodi'a sau ludCa in 
insemnarea de blaHati, etc, tota aef se 
refere poto si form'a ludosu.-a, adj,, d'in 
precedentele ludu . ca augmentativu , 
adeco mai allessu do partea materiale a 
23. G. 



354 



LtJG. 



sensului : sordtdusi sqoalldoSf Impor- 
tunos, sordìdu, spurcu, gretiosu, nesuf- 
feritu,etc., pre candu ludu4qdiu are par- 
tea sensului relativa la intelligentia, a- 
fora déco cumuva ludosu na e ia loca de 
lutosu d'in ltdu;—J)kt de Buda refere 
lodiaz=.loza la grec. Xo£óc=obH4nu8, si 
nnmaì insensu de blastare sau palmite; 
totu asi& D. MiMosich a3sere,coroman. 
loj3a e dUn slav.lozB=palme8j noi, dupo 
celle espuse peuoaci nu avemuamai a- 
dauge nemica. 

LOZIBE, losUu, losiiiura; vedi lo0a, 

LUBA, s. f. si m., lubu, pl.-t, cnoor- 
bltay pepo; cucurbita, pepone, mare pe- 
peue, dovleacuy etc, — unii referu luba 
la germ. kOrbis, cu care n'aro a face 
luha de locu in forma; altii assern co e 
slay. labii, care nu essiste de locu; de- 
riratula bulg. si serb. labenlta se pare 
a fi unulu d'in multele si variatele de- 
mioutive romà ne : lubinu, lubina, lubi' 
nìCÌa^=luhinitiailuhiniciòraXuhinisìòra, 

LUBINA, luUnu, lubinicia^=i luUni" 
tiay lubmidòra, lubinisióra, lubu, etc; 
vedi luba. 

LUBITIU, s. m., una pianta, mya- 
ffrumperfollatumZfinn. germ. leln-flax- 
detter, dupo Dìct. de Buda si Barciunu, 

LUCELA, 8. f., d'in lucire, forma in- 
compatibile limbei romà ne, in locu de 
lucórCy luctre subst. 

LUCIA, s.f., Inxy locor, clarltas; 
luce, lumina, clarìtate; — d'in lu- 
ciu, de acf si verb. lucìare, (ren ; lu- 
ciere), vedi in Dictìouariu : lucìUj-a, de 
unde w.luciare, a face /ucttt, siafì^udu, 
a netìdi sau a se netidf, a lustrui, a se 
lustrul, etc, luciatu, part. s., etc. 

LDCIARE, luciatu; vedi lucia. 

LUDJJiE, luditu, ludUura, ludiu, Zu- 
dosuj Indù; vedi /ora. 

LOGEliELLU, s. m., vedi lugeru. 

LUGEHU, s. m., cu sensu multìplu 
si forte variu, applicatu inse, in specie 
la piante sau vegetali, d'in care produ- 
cemu in parte: l.truncusyoaudexy sca- 
pnloSf Btipes; parte ce sustine rumi si 
aitale : trunclu, caudice sau codice, sti- 
pite, fustu, etc, la arbori mai mari; 
2. oaulUy collsy colloulns, stllusi a»p«- 
ragus; caule, stilu sau stylu, stelu, fu- 



LOTu 

stella etc. la arborelli si piante inai 
mice; 3. in specia ; a) pentra vUfa de 
vinta : rltts} palmes» pamptaas, Mrmea- 
tan, cirri» etc; vite, palmite, sarmento, 
cirri, cari su mà nnle, braciere vini^ii 
frondile, etc; b) pentru laptùei, eepe, 
verdie, prosi, porri, etc. : thyrsyiti.^^li* 
culDBy etc; e) intre celle mai mice: lar- 
culas» BtolOy pnlluBy pollalas, talea» ta- 
lco la» fratexf frotleatlo^etc; surcu, sur- 
cellu, stolone, pulliu, talia, talióra, etc; 
d) medalla arborU, meduU'a, Ã nim'a 
arborelui sau altei piante; 4. despre cea 
mai mica sau tenera vegetatione : gem- 
ina, germeny torlo, cymayetc; mugurn, 
bla3tare=lastare sau bla3tariu=:la8ta- 
riu, gemma, germe, cyma sau cuma, etc; 
—demìnutivu d'in lugeru e lugerellu, pi. 
{u(/er6//e;— coventulu e, de certu, affine 
cu grecX670i;=vimen^wn'"Ccér6a«aii 
pianta tenera si lenta, flessibile, etc, de 
unde cu acellu-asi sensu : Xó-p], verb. 
Xo^tCstv, adj.Xoip']pó(;=(/w(^em,-a, ca adj. 
de unde s. m., luyeru-lu), XoYi^tò;, etc 

LULA, 3dk\xluUa, s. f., 1. vedi luléas»xi 
lullella; 2. vedi lulaireiìn Glossariu, si 
luUuy lullic'ìrc, in Dictìonariu. 

LULACHtU si lolachiu, s. m., lodl- 
srofera tinctoria; specia de pianta, cuma 
si colorea trassa d'in ea négra^albor 
sira : a face lulachiu, proverb. a strici 
lucrulu, a nu succede, eU.^—lolacìm=z 
neo- grecXcoXÃ /A de si pare unu demi- 
nutivu grecescu, e in realitate leuata 
dupo romauesculu lolachiu, care, dujM) 
noi, e loliaclu, d'in loliu := neghina sau 
negrina, cumu se dice si in sanscr. ntìì 
=:nùgra, pianta dissa de Europei : lìdi- 
gofera sau indlgu, fr. ladij^o» — afor» 
de nu cumuva dicu si Turcii lulachu. 

LULEA, (in locu de luUdla, pi. lul- 
ìdle, — pre a bcuri si lulla, d'in care 
lulléa ca deminutivu), s. f., flstaU fa' 
mat>>rla> pipa; ìnstrumentu de fumata 
tabacu, compusu d'in nù^tìóoasmtubfif 
nomita si cibucu, si d'in uuu vascìof^ 
de pamentu care se dice in speciale 
lulla sau ìujiéa; de aci derivatu : luUd' 
lariu.-a, adj. s., care face sau vende ^ 
Itile, sau cui place ìuUéu'a, se bea hif 
UÃ  si se aspire fumului ei de tabaco; ^^ 
acl si : s. f. ab^tr. IMdlaria, malestri* 



ttlC. 



Ukà . 



S55 



de luUellariu san pascione de lulUlla' 
rt«i, etc. —probabile : ìutéa^ ca si cihucuj 
e turcesca, se potè inse sapplenl si cn 
pipa, etc. 

LULELL ABIÀ, luUellariu; vedi lutea. 

LDMETIA, 8. f.. (dlrectu d*ìn lume- 
iiu, adj., d'in lumé)^ calitate sau fapta 
de lumetiu, (de care redi in Dict.); déro 
si form'a : lumia, s. f., (poto dìrectu d*in 
lume, iase potè sid*ÌQnnu adj. Zumzu,-a), 
cu sensu multn mai estensu de cà ta for- 
nica : lumetia. 

LUMIA, lumiu^a; Tedi lumetia. 

LUMINATIU, adj. s., d'in ^ttwma^M, 
(potè si d'in luminaciu == luminacet dì- 
rectu din verb. luminare; potè chiara si 
din lume, pi. lumine: lumincciu, lumine- 
tiuy etc.), locernula, mica Incorna, mica 
lampa, mica lamina, etc. 

LUMINECIUsau lumincfiu; •.di lu- 
minatiu, 

LUNGA, s.f., oonTalU8,TalllS| slnu.s 
alrensy pratam, arrunif pascanm; locu 
Tallosu, ce formédia albi'a mai larga, 
pre unde nu curro, si cn atà tu se versa 
ca mai raru, una riu sau iluriu; asse- 
mine declivitate sau profunditate pare, 
in unele locurii numai despre una ripa 
a unui riu, despre cóst'a unpi collina etc, 
in totu casulu inse : in una lunca ere- 
8CU copiose ai fceunde pastionij pratCt 



fenetie si ehiaru cereali; de acf si : lun* 
ea:=agru, fendiu, etc.;— derivata :2un- 
cosura, adj., piena de lunca: rìpaTun- 
cose; a desea rip'a unuifluviuefecunda, 
pre candu cella alta ripa e sterpa; — 
D. Miìclosich refere lunca laslav.Iènk« 
= palDSy pilude, balia, lacù, etc, déro 
la nemica ce ar potè d& sensulu coven- 
tului romanesca; de ce n'ar fi in locu de 
lunga de la lungu, pre lunga cosfa tc- 
nui altu ceva lungu ? 

LUNCOSU,-a, adj., vedi lunca. 

LUNG AU, (pron. lungà u\ adj. s., d'in 
lunguj cu sensulu acestui-a angment^vu, 
si s'ar cere numai una forma mai con- 
guente cu limb'a romana,— si care for- 
ma ar fì lungone, d*in care au decursn 
scalciatulu lungou, si populariulu lun- 
goiu = lunguiu = lungoniu, cari au de 
assemine sensulu au<;menifa/tt;u;— infine 
lunguretiu pare unu peiorativu d'in de- 
miautivulu lunguru == louffnlos, de si, 
pre a locuri, lunguretiu se Riposi iplocu 
de : Unguretiu sau Ungaretiu; altu ceva 
inse iijsémna lunguretiu si altu ceva lun- 
garetiu, de care vedi ia Dìctionariu. 

LUPTA::;IU,-fl, adj., forma spuria, in 
locu de lui*t-xcc, de care vedi in Dictio- 
nariu. 

LURCARE, turcu, Jurifi, iMru; yedi 
liorUj liorca, etc. 



M. 



MAC, (se potè scriue si : macu, .nu- 
mai se nu se confunda cu plant*a macu)^ 
ìnteriectione, cu care se imita vocea ra- 

£ìef r=an«tU vox : ratielc facu mac ! mac! \ 

— de aci : macaiVc si wacanire,-c5Ctt,v., j 

dupo vocea raiiei : ratiele macaiescu, ce | 

nuii^ith ca ratìCle? — macaitu , pari. , 

sup. sabst. macaitulu ratiei; macaiiura, '• 

8. f., etc. > 



MACAIRE, macaiiu. maeaitwa si : 
macanirc, macaniiu. etc; veili macl 

MACARA, s. f., trochlea» rechamusy 
orbini ductarloH fanls} instrumentu de 
radicata mari sarcine : trochlia, scripeti, 
reciiamn, etc.,— macara face pi. maca* 
rallfy si nu e de admissu, de óra ce si 
macaralle e d'in macard, in locu de;Ra- 
carone, si prin urmare de corressu ca in 



356 



UÀD. 



Dictionariu;— e addereratu, co n. grec. 
^xapòc are relatione si in sensu si in 
io; uia cu machin'a romanesca : macard; 
inse. ca se Iti ponemu in forma admis- 
sibilo aeesrei limba, se cere a supplé ant. 
giec. (juxfaScc cu una forma romane- 
sca : magade sau magare; vedi si : ma- 
gadeu in Glossario si : manganu in Dic- 
tionariu. 

Mà Gà TU, pl.-€, straguU rcstld, stra- 
Kolotn y lodlX) lodicola; copertura de 
lectu : straiu sau itraliu, lodice, veste 
de lectu, 

MAGAU, (prouuntia macà u), s. m., 
Clara, bacDlnm, 8clplo;bà tiu, pam. ma- 
ciuca; deriratu : macatUìu, m. deminu* 
tivù d*in macà u.— de certu co macà u a 
essitu d'in acea-asi orìgine cu maciuca; 
form'a romanésca ar cere macone, d*in 
care apoi scalciatur*a macou, cu o ob- 
scuru. 

MACAUTIU, 8. m., vedi macà u. 

MACELLA, 9. f., forma trassa cu vio- 
lentia asupr*a limbei d*iu macellare^ de 
unde se pota vede in Dìctionariu alte 
forme correcte, ca : macellut macella" 
turùj eie, in locu de scalciatulu : ma- 
cella. 

MADAMA, 8. f., vedi dama, 

MADAPOLAMA s. f., si m., mada- 
polamu, (si madipolamu, madipolanu. 
madipolonu) , s. m., (fr. madapolam, 
dupo nomele unei cetate d*in Indi'a), 
specìa de pà ndia de bombacu pentru 
vestimenti de corpu si strale de lectn. 

MADARlRE,-eóca, v., bUodlri^mol- 
cere, permuloere, blandltlU ati et ca- 
pere, nlmlis bUadltifs corrumperej a 
resfacià , desmerdà , netedi, maogaìà , a 
lingusl, corrumpe, etc, part. sup. ma- 
dariiu,— Dict. de B^da esplica origiuea 
coventului prin lat. modulari; inse s'ar 
potè mai bene compara cu lat. madera, 
madeseere, in legatura cu sanscr. mad, 
mada, madhuy etc., care are nu numai 
simpl'a insemnare de : udars, ci si de 
udare, madefacere cu cava dulce, im- 
hetatoriu, etc, compara si grec. tié*o 
= dulce si imbttatoriu, ca si sanscrit. 
madtto, etc. 

MADARITU, part. sup. d'in prece- 
dcntole mudarire. 



__MÀa 

MADIPOLAMU, madipolonu, etc., 
vedi m'idapolama. 

MADONNA, s. f.. (it. madonna, fr. 
madonne), proprie : mea domna^ appli- 
cato cu cella mai mare respectula: sà n- 
t'a-Vtrgine Maria, matrea domnului 
Jt'm. apoi la : sà ntele imagini <dle a- 
cellei-asi matre; — remanéva coventulu 
si va prende radice in ìimb'a nòstra? 

MADRAS!!, s. m., dupo fr. madras. 
una tessutura nominata asià dupo ceta- 
tea Madras dMn Indi'a, unde se tessd 
mai ant&niu materi'a mentionata, d*ia 
orditura de matasse si trama de bom- 
bacu : mulitfiU pòrta strophie de ma- 
drasu la capu, pòrta inse sì strophie de 
madrasH la collu — potè co coventulu ar 
prende radice mai bene in limb'a nostra, 
déco i s'ar dà form'a fem. madrasa, 

MADRATIA s. f., si madratiu, m., 
coltìita, atagiiUm paloa Impletam, (it. 
materazza si materazzo, fr. matelai, 
germ. mat'-atze); straiu, asternutu, stra^ 
tu de lectu impiota cu palie de regola; 
mai raru se applica, in limb'a propria, 
la strate cu folgi, pastrandu asià Ro- 
mà nii sensulu primitivo allo coventului 
latinu, din care ao essitu si s*au intro- 
dussu apoi nu numai in limbo romaniee, 
ci si in altele, cumu de essemplu in^fcr- 
manic'a, èro coventulu latinu, ce a data 
nascere la celle none, e : matta (vedi 
m^Ua in Diction. dupo care, in limb*a 
nostra, s'ar p''-lé correge mai bene din 
madratia — m'^dratiu in : mairatia — mar 
tratiu si mai bene ìaimattaratia^mat' 
taratiu. 

MAEA, f»ae£.^ria. maes£rir«, etc, d'in 
rea pronuntìatione apoi si rea scriptura, 
in locu de correctele in Dìctionariu : 
maiestriay maJrHrire, etc, èro demaiéd, 
in locu de maéa, vedi mai la valle io. 
Glossario. 

MAGA, adv. conj., (diversu de subst^ 
f., maga din magu), data de Dict* d9 
Buda, in sensu de : macaru co =z et^l^ 
tametsl, Ucet. 

MAGADAU, si magadeu, adj. 8« m^p-^ 
pers., major qoam oportet, m^orqia^*- 
pradentior, stultutf, tneptus; copiilo^ 
baiata, fetu, adolescente mai mare de-*^ 
cfttu s'ar cade, prea mare penferu pra— - 



MAG. 

deoti'a lui, prea mare pre longa prece- 
perea Ini, si de aci : individau cu mari 
pretentioni, care se crede, co, cumu e 
de mare, asià e si de ìntelleptu, pre 
candu nu e de cà tu stultu , ineptu, de 
nemica intra tote, etc, — se vede de sene, 
co magadeu e d*ìn acea asi radice cu 
magura, tnagurdla, etc, adeco d*ÃŒD ra- 
dicea : mag, de uude : ina$r-naS| grec. 
jiéfOL^ sanscr. mah = ma^b, de linde : 
fnahant=oi8irbant, cea mai appropiata 
forma de a nostra : magideu sau maga' 
ieu, cnmu ìnco se dice pre multe locu- 
ri;— la acea-asi radice, potè, se refere si 
animalele ce are mare si multa similitu- 
dine cu magadeulu, adeco : magariulUj 
care inco are analogu in sanscr. tnlhlfà 
=nasliii«à r=:bnraluH,— sinoì nu vedemu 
Deci una ratione cu care invetiatulu sla- 
Tistu Miklosich se incérca a lu revìn- 
dec& pentru nationea sea; — totu la ra- 
dìcea, d*in care esse magadeu, se refere 
de certu si coveutulu : magadetia si ma- 
galdetia, migandetia, si pre a locuri : 
mogadetia. tnogandetia, etc, s. f.,cuin- 
tellessulu deMn^enaspecle^t oiiitcurum 
6thi>rrenduiii monstram, speetrnm, ceva 
immensa mare ce appare prin ìntune- 
reca ca spectru monstruosu terribile;— 
adj.. magadeiiosu, magai detiosu^-a, etc. 

MÀGADEn, magadetiQy magaldetia, 
mfigandftìa, magadetiosUj magaldetiosUj 
migandetiosu; vedi m^gadà u. 

MA.6ADIÀ. sau magma; vedi maga' 
sinUf in Dictionarin. 

MAGASIERU, s. m., reu in locu de 
maga8inariu ; vedi in Dictionarin ;— as- 
gemine ren : magasinagiu sau immagasi- 
nagiu, in locu de : magasinatuf immaga- 
sinatu. 

MAGASINAQIU,s.m.,TedÃŒOT'^rijras/>rt/. 

MAGERAND,(simai reu: magherà - 
nn), in locu de maioranUj vedi in Dic- 
tionarìu. 

MAGHERNITIA, s f., specola, cu- 
Una; casa, easnla, maro applicata ta- 
berna; 1. Dict. de Buda nu da de cà tu 
sensulu de : culina, — inso mis.ra culina 
ca incapere, — adaugundu totu de una 
data co : magherniti'a in acestu sensu e 
d*ìn grec [tatepsiov ; 2. in genere, casa 
forte reu construita, cumu deessempl : 



M*.H 



357 



a) specula de militari san custodì de 
nopte, (fr. inerite) si pre la noi : ghe* 
reta; h) taberniora, ce abià sta redimata 
pre scaiidure longa unn mnru, etc. 

MAGLA, 3. f., salls raassSf grama», 
cumolas; massa de sarò, grumuru de 
sare, in specie; èro in genere: massa, 
cumnlu, acervu, grumu de veri-ce;— 
d'in acea-asi radice, ce amu indicatu la 
magadeu; confere inse si gr. fta'ni.a, es- 
situ d'in acea-asi radice d'in care si rom. 
magìa; a) mogia da derivate in forma 
roman.,cumu:ma^2e]nt4j-a adj.8.,a)cellu 
ce talia si scote masse d'! sare d'in sa* 
line; ^) cellu ce pondera sare taliata si 
scossa; — cu forma mai pucinu correcta, 
de si in acellu-asi sensu cu maglariu^ 
sta si : maglasiu, cu tote co restrinsu 
numai la partea sensolui de : taliatonu 
si scoiitoriu de sare;—b) magia da de- 
rivate in forma ore- cumu grecesca, cumu; 
verb. magltsirc-escu. care totu de a una 
are nu sensulu restrinsu ce are magla^ 
ci larguln sensu allu radicei, de unde 
s'a naseutu magia, adeco : blandirl, «1- 
llcero, pellloerey moloerey blanditila ca- 
pere, corrompere, ndolarl, etc; a res- 
faci&, attrage, concilia, castiga prin 
vorbe si fapte dulci si seductorie, a Iìb*- 
gusf si induce la scopurile selle, etc r- 
cumu scie se maglisesca pre Mi, se ma- 
glisesca^ se farmece si se captive tote à - 
nimele ! mfxglisiiariurtoriu, adj. s., care 
maglisesce : maglisitoriulu totoru à ni- 
méloru; maglisttu^ part. snp. subst. d'in 
maglisire; magliftitura, 8. f., actione si 
effectu de maglisire : pre cà ie a sedussu 
cu ammagitóhe maglisiture ! 

MAGLARIU, maglasiUf maglisire, 
m^.glisitariH , maglisitu , maglisUura ; 
vedi magia, 

MAHÀLA, si moehaldy ba chiaru si 
maalà , si mala, s. f., pi. mahalalle, sb- 
borblom, suburbiu; — derivatu : mahala' 
giù, s. m., mahalagióica, s. f., sobarba* 
008,- ai suburbanu, suburbana; — tur- 
cescu, inse pre callea de a disparé d*in 
gur'a Romà nului. 

MAHALAGIU, mahalagióica; vedi 
mahalà , 

MAHINALICESCE, adv. d'in unu adj. 
mahinalicescurat reu formato, in locu de 



358 



MAH. 



mathinale, si in locu de m6cAanicu,-a, 
adv. merhanice. 

MÃ IIRAMÃ , (si mach'amat si marw 
maj, s. f., relom, llamniouni, Budarlum, 
mantelei muccInluDi ; 1. in spedo si do 
regula : V6la de pà odia cltu se potè de 
elegante, ce pune si porta mulìerea 
pre capu in prim*a df diipo maritati], sì 
de aci, — de regula, cumu s'a dissu, 
mai allessa mulierile de la tèrra — 
uu mai lassa maram^a : verginUe, fetéle 
fetiorc, nu punu marame pre capitele 
selle peno se marita; a sipunemuram'a 
e espressione identica cumaritarea; a 
nu si vré pune maram'a e a nu vré a se 
marita;— 2. ia genere, vela de p^ndia 
la varie usuri cumu : a) tnarame date 
si donato junilorti nuntari de tnaresse; 
h) rnarama de inolia, de facia : sudarla, 
mucciniu; e) marame de mese, de fa- 
cie , ebc. : stergariu, manustergura ; 
d) marame de collu : collare, collanu, 
monile, etc.;— deuudecovcDtuIu? Dict. 
de Buda uè spunecoviae d'in membra- 
uà =^'ntmhrana; prò noi uu satisfare de- 
plenu acósta esplìcatione , ne pare forte 
rea co du aveiuu a luftoa pre Dooanffe cu 
media grccitate, ca se potemu vede ce 
amu aOÃ  asupr'a uou1uigrec.}J.axf^3|ia;, 
aprope cu seusulu si form'a do a uostra 
mahrama^=Lmachrama^=imarama : se fia 
gr. [na'/P^f'^^ <Ì'ÌD [JLaYa^[J.cYa=ma]?na]i) 
si )(pdii.a=/ap{xa=rgjiadluin, roloptasl 
saa mai bene d'in (jL(xx(>a=iou^e, dia, cu 
Xà p(ta, orà adu-se prin coventu : ìnddun' 
ga huccuria si fericìtate conjugiloru ! — 
noi observà muco pre \Qng&machrafìMz=. 
maArama^maramd, se aude in gur'apo- 
porului si ma/rama (reu na/Vflwa), si ero- 
demu co coventulu e unu eompositu : ma- 
iri/lamma=imKÃŒTU flammoam, coutrassu 
in ma/rcimma, pria trauspuuerea litterei 
r, san prin durarea litterei l in r, si apoì 
variatuia marAra»w,ma//rama,maraww, 
— peniru assemiue contractioni si varia* 
tìoni avema destuUe essempleìnlimb'a 
nostra, aici nu ne permitte spatiulu a 
uè intende mai departe, déro el^mentele 
lìendu in promptu. veri-ce cogitatoriu 
pota, fora dìfficultate, a le combiuA si 
a deduce d'intr'ensele co uvacea ti e le ne- 
cessarie. 



I 



MAI. 

MÃ ICÃ , s. f., mater; matre, marna 
sau mamma, — deminutivu abbreviatu 
d*in deminutivulu mamìca, unulu d*in 
celle mai popularì d'in multele si varia- 
tele deminutive d'in marna sau mamma; 
acumu form'a maicu ca deminutivu d*ÃŒD 
mamiea , abbreviatu . cumu s'a dissu, 
prin Bupros3ionoa lui m intcrmedìuiu, 
in mfiica, are sennu speciale, sia nomo: 
a) mofnma, invocata iu celle mai aapre 
nevolie, in celle mai grelle fiufferentìe : 
unde esti maica, se mi alleni tormen' 
tele de filiu? Ã’) cumu ar sona mai bene 
mvttre in maiestatea religionei, ca in e- 
spressioni : maica pre curata . maica 
Domnuluif maic'a totu crestinului; — 
e) in fme/totn in sfor'a religiosa: maica 
=.monac]i-7y calogcra, etc; — cello peno 
ac( espuse su desinile a demonstrd, de 
una parte, reulitatearomani/a^ei formei 
misica, èro pre de aH*a a spulberl illu- 
sionea fondata pre v. slav. mail — maUrei h 
analogo, ba inco idooticu cu lat. nater, fl 
grec. tiatTjp, gerni. mutter, sauor, mù- " 
tar, etc, déro neci de cumu analoga cu 
maica ; e duro supertiuu a per^sìste asu* 
pr'a acestuì punctu, mai bene e a prò* 
duce catcva d'in immensulu uumeru de 
deminutive formate d'in marna — mam- 
ma, lassà ndu mai in urma derivatele 
d'inma^rg^nmater, c%re, prelonga s]av. 
matl— tnatere, a potuta fì fonte deittu- 
stoni si vise; asìà , pre longa : marna' 
mammfif mjmica^m'iica, occurru totu a- 
sia de populari : mamicia-ntamitia , — 
scartate si in : mìcia^miiia : mitia nói- 
stra, — de aci : mamiciora, moMnitiora, 
mamisiora; mamicucia — mamictt^ia — 
scurtate : macucia — macutia; mamuca, 
8curtata in : mucu si mà ca; mamaetécin 
— maiH'iCutta, scurtate iu : macucta-ma- 
cutia; — in fine ca se punemu unu ca- 
pctu, si d'in demin.maica essu: tnaicìk' 
tia, mùcuciora-maictitiora-maictmoray 
si mai'CHsia^ maicana : maicandt Olteni^ 
loru; in fìne: maicuìla, de uoda maicul' 
lica, maicullicia-maicullitia, eie.; — alte 
derivate d'in marna: mamesce-mammejet, 
mamescu-mammescu , mamla-mammia , 
mammosu, mamma, etc, vedi in Dictio- 
nariu; una singura observatione loco a- 
supr'a formei marna-mamma, adeco, co 



I 



I 




MAL 

prìn obscnritatea vocalei a intermedia : 
mà mù san mamma a adjansu, in gur*a si 
snbpenn'a nnoru prea negligenti^se se dica 
si scriua io form'a mtima ;~trec6mu la 
c&te-va derivate d*ia matre, cari namaì 
prìn illusione le refere la slav. matl-ma- 
tere , precamu sant : matrica^ matrice, 
maireeia, mc^retia, essite in addevera 
d*in romanic'a matrez^zmater; — m^i tare 
8*a contestatu romanìtatea derivateloru : 
masteru-mastera j maiXca, (contrasse: 
mastrU'mastra. matca)\ inse : matca e 
in loca de matricoy cu sìnipPa cadere a 
lui r, ca in pei inlocu de peri, si in multe 
altele, remanendu numai : mattca. cu t 
asià de scurtu pronuntiatu, in cà tu se 
ande aprope : matca . processu la care 
poporulu romà nu, in marea si fìn'a sea 
delìcatetia limbistica, recurse, spre a 
stabili una differentia de sensu intre : 
mairica = matrieula, si intre maitcaz:^ 
maiea, cu sensuln de : a) aplum regina, 
regìn'a albinelora; ^) maternam alrear, 
Alveas inatriz» stnpu betrà nu, stupu ce 
serre la propagatione de noni stupì san 
la batatu pentru miere si céra : 7) rtrl, 
flarll alrens 1 enrsns« conralHs , albia 
a unni ria, unui fluviu, albia in sensu 
strinsu, co-ci aìbVa coprende nu numai 
locnlu, pre unde carré ap'a, de regula, ci 
si lune*a, convallea, pre unde se vèrsa 
nne ori cursalu apei ; in sensu si mai 
strinsu : ma^ìfea=mediulu, anim*a, cur- 
sola de apa, cea mai profunda parte a 
faciei san pà ndiei acestui carsu : rturile 
essu a desea d'in mattca ; de unde me- 
taforico : 81 omenii si cssu d'in matìct; 
tnailc'a unei casa e unulu d'in sodi; e 
una ma*tca de bene, cumu e si una ma- 
tXea de reu ; a curmd matìc'a reului ; 
una scola de copilli, fora bonu invetia- 
ioriu, nu are bona matt'^a;- d) matrS- 
ealae pari. soednUi matTca de matri- 
cola : registru cu matlce, scedula fora 
tnatìca , obligationi thesaurarie fora 
matìce; e) fona, norma, regula, (vedi si 
mai susu: metaforice), in genere sì me- 
taforice : fonte, fontana, mediti, centru, 
copti, punctu principale, normi regu- 
ìa, eto.;— derivate d'in matica^nmatca, 
mai allessa deminutive : ma(ìcucia-ma- 
tieuiia = mateutia, de unde : matxcu' 



HAI. 



85d 



eiórcMnateueióra, mattcusiórazzmateU' 

stara, etc.;— occure acumu inco una for- 
ma cu nome reu de slaviea, adeco : m, 
masteru, L mastera, contrasse, cumu 
s*a dissu si mai susu in : mastru-ma- 
stra, cu sensu de : Titrlcns» noreroa, 
vitrigu=tata vitrigu, si : vìtrìga=mam- 
ma vitriga, noverca sau norca (la Ma- 
cedo-romani); si de precapuluacestoru- 
a dìspare macuFa strania si appare in 
data pur'a si splendid'a calitate de roma- 
nitate: mascnlinulu ca si feminniulu, au 
essitu totu d'in romanza »ia2re, prìn suf- 
iìssulu : ster f ce appare in multe alte 
covente, ca in : cap-estru, camp-estru, 
terr-estru . etc. ; asià déro si : matre- 
steru. scurtatu ca si mai susu in acestu 
artìclu, cumu si in art. mahrama, si 
scurtatu successive : matristeru matite- 
rUy masteru, in fine : mastru, fera, ma- 
stra; — inco coventulu matusia, care se 
macula cu originea slaviculuì, matl, — 
déro e invederatu co nu potea essi de 
cà ia d*in roman. matre, eu acea-asi ca- 
dere a syllabei ri, ca si in matca, asìÀ 
co in loca de matrusia devenì matusia, — 
(afora, nnmai déco vocalea obscura d*ìn 
prima syllaba ma-tusia, nu e a ci sau t 
sau e : mìtusia-metusia : co-ci in atare 
casu, coventulu in cestione s*ar fi na- 
nascutu d*in am{^a=amlta). 

Mà ICà NÀ, maicutia-maicucià , mai- 
cusiora, maiculla-maicullitia, etc; vedi 
maica. 

MÀIDÀNU, pl.-e, locos apertos, 
vacnus; locu libera, locu descbisu : unti 
maidanu sta dupo casa sau inaintea 
easei unui terranu ; maidanulu de in- 
ainte se dice si bututur^a casei ; a essi 
la maidanuy in maidanu, pre maida- 
nu, proprie, déro si metof. a se dà de 
facia , a se descoperf, etc. ; — pre celle 
mai multe locuri sepronuDtiatnerdanti, 
si de acea-a nu credemu se fìa turcescu, 
ci roman. , prìn metathesea lui t d*in 
syllab'a medifi in cea initialc : medianu 
de la mediu. 

MAÃŒEÃ . (in locu de : maiella, pi. mai' 
elle; inse form*a cea mai ìntegra si mai 
correcta e : malUclla , pi. mallielle, de 
certa d'in malliu^zmaiuzzzm&UeM, in 
forma fem. in locu de masc, vedisi mai 



360 



UAL 



trassu , de rfìgula d'in ventricule do 
amnelli, vitelli, otc, veutrìcule strinsu 
,legate cu malliulu san tnaiulu:=lìcatt4lu 
'vitellului sau amncUului, ca se immal- 
^Uedierzincagìc lapte: de multe ori itìse se 
assume cam>jll̀Ua,{ca base deincagla" 
re) unu picn de lapte dcjà prmsUj inca* 
pZa^w;— derivat? d'in acollu-asi fonte su 
urmatoriele : maiacn-maìigu. cumu sì : 
rnaiccu-maiegu. totu d'in inHìK^=.tnaUiu 
^mallouB, si in seasu mai vurìatu de 
cà t» allu formei : m^iiéa=.maìbeUay a- 
deco mai in tote insemnarilepriraitivu- 
lui tnalliu^maiuzzznaìleui^f sì in spe- 
cie : a) in ìnsemnarea ce are si mniéa ; 
h) in parte: maiacu-matagu si maùxu — 
makgu. cu seoaulu formei maiu^zmal- 
liu, ca demÃŒDutive d'in acestu-a, pre- 
cumu : maìpce de teca, maiege de sonuiu 
tohe unu tnaiayu d'j hatuiu lucruri de- 
licate, de aura, etc; èro in specie : ma- 
iacu'fPtaiagu ^ maiecu-maìegu^ pertica, 
paru, ascutìta la unu capitu, muoitula 
cellu altu capu cu palìe, sau cu fenu,cu 
una buccata de pà udia, do carpa, etc, 
care serve, cu capulu ascutitu, la ìofìp- 
tu in pamentu, mai allessu cu scopu de 
mesuratu unu locu, unuagru, unufuudu 
saumosia, etc, pertica ad metleiidum 1- 
donea, (fr. jalnu); vedi si : maiugu in 
Dictionariu. 

MAIECD— maitf^w=:wa.'actt — wiaia- 
gu; vedi maiéa. 

MÃ .IERIA.NU,-^, 9. pers. ; vedi m> 

tffM. 

MAIERISTE. maiefitia, vtìdiwmtcrw. 

MAIERSIAGU, s. m., Dict. de Buda 
pnne acestu coveotu:=ÃŒn sensu cu hort::=. 
cà ntica, cart^ìcu=catitlOr cautUena; — 
déro cu mai multe defecte si uooovìen* 
tie chiaru ueiutellesse : aj nu s'a con- 
noscutu si nu seconuoscecoventulud'in 
ecce do Carpati ; b) are uua terminutionc 
spuria : siagu; t) hore (mai bene chorc 
= cboren) nu va se dica alntu cì&altu; 
prin urmare terminulu iutegru cu tòta 
esplìcatìonea lui, e de lapidatu. 

MAIERDi 1. s. pers. m., maìeru, f. 
maiera, (inse s'imaientia)^ tIUIcub— t 11- 
llca« (gertn. mf^er, fr. métayer), viUi- 
cU'Villica, persona ce lucra fuodulu al- 



MAJ. 

tui-a cu arrenda sau in socìetate cu pro« 
priotariulu fundului ; 2. in sensu mate- 
riale, ììììm, prnedium ru!»tIoam. rlllola, 
(germ. maj eroi, fr. raétalrlf), villa, mai 
mica, vtlluta, fundu, fuudu rustica, pre- 
diu, etc.;— de acf 3. derivate : a) maic 
risie, 8. f., in actllu-asi sensu ce are ma- 
teria sub 2., inse Upsitu de tota iiorm*a 
lìmbei propria, cumu e lipsitu assemine 
si m-jìeni de sub 2.: oo-ci s'ar fi cove* 
uitu, cellu mai pucinii, una forma ca 
tnaieria; h) maierianu.-a ^ s. pera., in 
acellu-asì sensu ce are form'a maieru 
sub 1.;— in genere tote formele su d«- 
fective, trasse in modulu cellu mai de* 
fectuosu, si cbìaru damuosu limbeì ro- 
mà ne, dupo coveutele germanico, me>crt 
mederei, si aceste-a scalciate d'in roma- 
nicele i malore, maiorfa^ cari astadi uu 
se mai potu applica iu sen.sulu aci at- 
tensu; vedi iu Dictionariu terminii celli 
boui : villtcUr vtUica, tdla, vdlanu, pìÌ^ 
bariti, etc. 

MALETICU si tnaiaticu, (iategni 
mallidicu-m iUiaticfi), 1. adj., relativ 
la mriV'Z=maUiu, a) in gonore, ad mal 
leiim i»poctaii8 I relativu la malltu . cu 
malliulu. etc: iclu m'ÀlUaticu ; Ò^ìnspc- 
eie, hepatlcDSi relativu la fìcatu : car^ 
nati mallialici; 2. subst. m. in ìnsem- 
uarea speciale de sub Lh): tomaculum, 
tiepatlcom furclmeny caruatu de muUiu 
{z:zficntu), creieru, etc: malliuttcti su 
boni de mancare; —in acellu-aai senuu 
si form'a: maiosiut^ malhosiu.'a, adj.. 
si s. m., maiosiulu=imallio3iulu^=car 
natii de malliu {=:.ficatu, etc). 

MAIESTKRI A, maiesteru; vedi magi 
steria, mugìitru in Dictionariu. 

MAIOSlU,-ff, adj. si subst., vedi mn 
ieiicu. 

MAJA, 6. f., ocutumpondium, c«Dt 
uartum pbnduK; cà ntariu, ceotariu, ceu 
teoariu, pondu de unu centu de libre 
commerci u, termina apropeneconnoscu 
d'in coce de Carind*; —derivate : mw 
jire.^cscu, v. , panderaret a cantari cu 
mafa; majitu, part. sup. d'in majìn ; 
mQJire; composite: mojameitcruz=ma'' 
jitoriu, insaroiuatu a observà cantari- 
rea cu mifa (eedi si miglaria); — tot* 
coveute de origine strania neconnoscata 



1 

4 



1 



din ecce de Carpati, sì prin ormare de 
repadiatu. 

MA JAME3TERD , — majcmesteru . 
o/jMrr-. m^ìjitoriu, rnijitu vedi maja. 

ìLVJUNU, si magiunn, 8. m., eleciu- 

*rlaro, fltctuorluj lictarìu, 

'»\LACOVU, pl.-e, (fr. maUcof) ; 

à *ì jupot de fusto mnWeréiCdk; in 

tuTQului de la Mahcovu (in Cri- 

I. 

liAlAUWJ^nialaifìlu, malaidiare, 

â–  ..twiii, malnire, malaitu^ malaioiu, 

malaioru, mfxìaiu; vedi io Dictiouariii : 
nuUaiariUs mellaiellu, meilaittiart,. mcl- 
JaifiìU. mcllaioniu, melìaire^ meUaiu, 

MALATA, 8. f., a) polenta, apecia de 
fneUiga, prin urmare e de scrissu : mei- 
hia^ ca tote celle provenite d'io m€liu=. 
mieìu; b) malU; vedi in Dictionarìu : 

MALCEDID, sitnaZccsu, s.m.jDinfìn- 
Unm morbast unu morbu de jumente 
sau vite; — forte probabile, in locn de 
mnlac^diu, contrassu malceà iu; vedi in 
Dictionariii ; malacissare. 

MALDERU, pl.-e, rascia, raboloulus, 
feaciclu, manuclu, etc. ; maldere de 
mmelk, mai muiU maldere de pari; — 
io modu collectìvu : èrba verde cossUa 
pentni pecore : maìderu verde. 

MALTRATARE. maUraiaiu, etc; 
Tedi in Dictionariu : maldractare, ma- 
kctrariatu, etc. 

MAMALIGA, mamaligariu , marna- 
ìiguiia: vedi in Dici, memcìliga, mcmd- 
ììgariu. mcmelUgutia, 

MAMIA, mamica, mamieia-mamitia, 
mamiciorc^mamisiora, mamuca, mamu' 
à a'mfitnutia. etc; vedi la maic<i. 

MAM0RlTlA,8.f., apecia do pianta,— 
fr. cumointlle, germ. kumllle. 

MAMOSU, s in., forma anormale lim- 
bei nostro ; vedi in Dìctiotiariu : mammu, 

V \ MULARESCE, mamdarescu, vedi 

â–  hirin. 

wMrLARlA si mammuìaria, s. f., 
. ..itì, ut'gotiu de mamulariUj (vedi in 
])ìci, mammulariu); de unde si : m'.imn- 
^mrti=zmammularìrCf'escu,\.y K^ mam- 
Ttu/anu, aessercità mtmmularVa; mam- 
* ' part. Slip.,— 3Ì : ntfWiìuularc- 
, det7iamwwiarti4, relalivula 



mammularla; de unde si adv. mommw 
!arcsce, 

MAMULARIRE, mafmdaritu; vedi 
mamuìarifi. 

MAN ARE, mancUoriUj manatUj etc, 
Qu se pronuntia, neci se scriue mai ver- 
tosu, in locu de : menare sau minare, 
menatoriu^zminatoriuj mcnatu:=^mina' 
tu, ce vedi in Dict.;— ci : mattare, mana' 
tu etc, se dice si scriue bone, cà udu 
insérana: corcìre=:curare, currere^zcur- 
gcrc. 

AIaNDANEA, san mandandlaf pi. 
mandanellcj s.f., tIucuIuio, Umbus; le- 
gatura; in specie, limbn, bètta in giu- 
lulu unui venti raentu, mai allessu in 
giurulu unuì billardu, (mésa de joca ca 
bilie). 

MANDRA,mfl>?dr£rt mandrìre^man- 
dritu, mandrctia, mandru; vedi in Dict. 
mundra, mundri'/, mundf ire, mundritUf 
mundrttia, muridru, 

MANDIRE, manditu etc; vedi man- 
gire. 

MANEGIARE, (it. mnoes^lare); mai 
reu manej^re, (dupo fr. manéper), v,, 
eqaos domare, edooere; a ìnvetià caUìì; 
in genero : a dressà , invetlà , depren- 
de, etc; part. sup. mancgiatu; — s. m., 
manegiUj actione de manegiare : ma* 
negiulu caìluluì ; metaf. man*^gie de omu 
callidu si astuiu;— potè co form'a mai 
primitiva : manigere = manegere, d'in 
manu'agire, ar fì de preferitu. 

MANEGIATU, man^giu; vedi mane- 
giare, 

MANERIO, pl.-c, vedi in Dictiona- 
riu : maniariu si manaiiu, cari su for- 
mele mai correcte. 

MANEVRA,8.f.,(dupofr.iniina)UYre), 
in genere : lucru cu mà nule, operatìone 
cu mà nule; in specie, ca tennìnu nautica : 
evolutìone, miscare a navei prin funi; 
metaforice, actione artificiosa, artifìcin, 
actu callidu, medìu astutìosu, etc;— de 
unde 8Ì minivrare. v., a face mancvra, 
manrvre, in tote sensurilece are mano- 
vra; part. sup. manevratu. etc; — tote 
' formele acestui coventu su anormali 
limbei, de si pucinu mitigate, dupofor- 
mole francesci : mauwufrf, v inaoipu- 
rrer; formele normali aru fi : manopt' 



mm, 



ign 



1^^ 



MAN. 



HAN 



ra, 8. Umanoperarej v.'.manoperatione, 
8. f., tnanrpfiraiti. part. sup., etc. 

MANEVRARE, ntancvratu; vedi 
manovra. 

MANGAIERE, tnangtieiu, mangaio- 
$Uy mapffaiiùtiut eie., dupo rea pronun- 
tìa reu scrisse, in locu do coriectele : 
manganare, mangaiatoriu , viangaiatUf 
ce vedi in Dictionariu. 

MANGALAU, (pron. mapgaìà u), s. 
m., cyHiidrus expUnaiis, pneaertlm ey- 
liodros Untearias ; cylìndru , sulla de 
calcatu sì esplanatu, de netedita pan- 
nare , pà udie , locuri , etc. ; derivate : 
^nangalire.-escu, v., a esplaod, uetedicu 
mangalà ulu ; part. sup. mangalUu, s, f., 
mangalUura, actìone sì eflectu de man' 
galire ;— si in alte forme de verhu : man- 
gaìuire si mangarluiref-escu, lu acellu- 
a3i sensi! cu allu formei : mangaliref 
precumu sì in locu de mangaìà u, se aude 
pre a locuri, si mangarlà u;~e de ob- 
servatu ìnse, co tote verbele nu para a 
ave mimai sensulu ce are subst. ìttan- 
galà u sau mattgarlà u , ci forte adesca 
si insemnarca de : contamlnAre, Inqui- 
nare, nordidarei hparcarei a intinà . spur- 
cÀ| sordì, sordide, etc.;— de altramente 
acestoru forme asià de orride, se prefera 
formele limate d*in Dictionariu : man' 
ganu, tnanganare, manganire, manga-- 
ndlu, etc. 

MANGALIRE, mangalitu, mangali- 
tura, mangarlire, mangarlitu, etc, vedi 
mangaìà u. 

MANGALU, 8. m., foculas; vasu, fo- 
caria de ìncalditu cu carboni : adtisea 
mangalulu baie la capu: — turcescu? — 
ìnse fora neci una prole in limba, co-ci 
armatoriele : 

MANGALUIRE, mangaluitu, man- 
galuiiura, se referu la : ming'ilà u, 

MANGETA, 8. f., vedi mansieta. 

MANGELA, si manjda, mangeUi- 
re. etc, vedi mingire. 

MANGELLIRK, mangellitoriu, etc, 
vedi mangtre, 

MANGIRE si mnnjire. mandire, man- 
iirer^scu, v., uDj^ere, Uuere, ooUluere, 
dellulre» farrea rei rorfiirea in«zfi II- 
nerCymaoulare^ cootamlnare, bordldare, 
dedeeorare» deturpare, poUuere, cor- 



les- j 




rnmpere* etc, in sensa copiosa si te» 
riu, propria, materiale si ideale : a au- 
ge, in specie : a unge orditur'a unei 
pà udia in stative; a macula, sordi, spac- 
ca, a intinà , spurcà , pangarf, poHue, des 
onora ; ammagf, corrumpe, seduce, d 
decora, etc : a mangi, mandi, ma 
desu pà ndCa; dèca nu mansiti, cu di 
genita orditur'a, stì rumiìu siincurca fi- 
rele acestei-a : spat*a si liciele nu luni' 
ea 8i nu sé misca bene, candu ord 
tur*a nu e mangìta: ne amu mangiti 
vestimentele; se nu ti mangesci nome 
jfP.ntru nemica , pastrédia nema 
virtutea; nu mi mangfscu corpu 
aidtu mai purAnu mi voiu mangi sufi 
(ulu; — in alta dìrectione de scnsu 
mangi ochii cu ceva; nu mi veti man 
à nim\i cuocìii. eie,; — mangituz=^manji- 
tuz=manditu=:Lmansitu part. sup.; man- 
gitoriu ^ mattjitùriu =:. manditoriu = 
mansitoriUf^tóriay adj. s.; mangitura^z 
manjitura=mandituraz:zmansilura, 8. 
f., actìone si effectu de : mangìrezzman- 
ji>e=:ma«dire=rmansire.in3e anormale 
e forra'a : man gela ^=manjéla=z man ' 
dÌ€la=imansiéla;—ùéro occurru si for- 
mele : mangeWre^manjpìUre-^man' 
dillìre=man^illire, cu derivatele: m/m 
gellìiu=:.maniellituz:zmadiìlituz^ntan 
3*UiiUi ma^g-llitura := mfinjdlitura ^ 
mfìndillituraz=:manftiUìtura, et:., in a- 
cellu-asu sensa cu celle mai susu descrìs- 
se, inse cu una nuantìa de Bensa demina- 
tivu;— d'incelleesposite peno aci'se vedo 
de sene, co form'a coventului in Gestione 
presenta, cellupucinu,trci variatroni/o- 
N^^ieeprincipali, io statala seu cella m 
simplu, adeco : m^ing-^ in mang-ire 
mfinjire m'tnd-, in mand^irp, si W'iiM-, 
in m^ms-ire: in acestu modu sta Iota diP 
tìcuUatea solutionei asu^ifa origine! e 
ventului;pre]ongaac*>8te-a8erauItipIic 
difficuitatea prin presenti'a vocaliloru, 
co-ci cu greu se potè divina care d'ia t 
calile clari corresponde cu vocalea oh 
scura d'in formele coveutului nostru 
déco amu potè presuppune numaì, co 
obsctru d'in thematele ce ne stau ia 
naintp, ca enigmatc, tine loca de i, a* 
tunci problera'a ar ff pre locu soluta, af- 
firmandu puru ai simplu, in pott^n^a *^- 



r* 

n 




MAN. 

Tiil«nti{>i data ttijmolcgului phìlologu, 
af'irmandu cn convictione, co mang', nu 
tinmaì in formele : mang-ire si manj- 
kt, sta ìq locu de mng-, in ; ming' 
jre^:ming-ere = mingerei ca si : pet- 
z=.pei-cre, ci si in formele : mand- 
[IM-. in : mand-ire, mans-ire, ar fi 
locu de : ming-ire^=:mitìgerc, cutuu 
J'io vrscìd'ire se audu si forme ca : ve- 
"•■-:re, vescig-ire, sau maiclaru, ingu- 
•oporuluì d*in diverse parti, se aude: 
3aa mingere, mhìj-ire, mind- 
-ire:— de ce nu remauerau do- 
ptenu satisfacti 8i in repausupreacéata 
ttypothetica demonstratione, caus'a e co, 
substituìuda alta vocale clam si alta 
cooson-à nÌQ primitiva in fìnalea radicei, 
ce vrcmu se esplece bene covontulu no- 
stra in cestione, amu uve mcnd-, caro 
sana : mcnd'irc z^ menn-irey wcns-ircy 
wemj-'irù: ca si susu la ming; mend o 
inse affinecu m'8nr7u~-m«ttfifu.^meDilDra. 
ai S8ié coventitlu nostni in cestione, asici 
à e fecundu in progenitur'a sea, cumu 
ama vedutu de la inceputu, se pota forte 
ben^ esplica, cumu se vede si d'in ming- 
-mingere, 8Ì d'in mendu—mend'ì-=. 
j um, aiata in forma, cfttu si in sensu; 
in oecì nmi modu inse nuse potè, cumu 
T.-.-KMìdo D. 3IìIdo3Ìch, a se elucida co- 
lla ramanescu d'in v. slà v. naza- 
U; — remane in finese facomuaobservà , 
co ! ntandire si mansire, ca verbu tras- 
'ia mandiu := ma^isu, cauta se se 
Sì se se scriua totu de a un'a asià , 
i ma^dirp, mansu, in Dictionariu). 
' ^' rlTORIU, mnngiiu, mangìiura; 
1 }ir€. 
j[:\SM']L\.fn'ivjdliretmanjellitoriu, 
manjdlitUt m'.ivjflliiuray marìjire man' 
, i' rtw, manjUté, manjitura; vedi tnan- 

M[JNJETA, 6. f., vedi mansieta, 
MANOMETTA, s. f., vedi mano- 
la art, manometricu. 
MANOMETRICU,-a, adj., (fr. matio- 
■«trlf|o«), relativa h menometru; èro : 
mmometru^ s. m., (fr. mnaomètrey—d'ìn 
ftavtf': = rara, si pipov rr metru, 
tesola), instrumontu do ransnrutu ra- 
rit'i(*:a aeruìui; tnanomctria, s. f,, (fr. 
»4uoBétrte;, arte de a Hibricd si de d^ 



MAR. 



iéh 



applica tnanometrulu; — cauta se aiba 
loca in Dictionariu. 

MANOMETRU, s. m., vedi manome- 
tricu. 

MANSARDA, s. f., (fr, mAotiardé); 
incapere, casa sub coperimentulu nnei 
casa, i ncapcre d*iu celle puciuucomraode. 

MANSIETA si : matìjeia, mangeta, 
s. f., (d'in fr. Dauohelte), llrabosextre* 
uiiD uiaulcae asKutus; limba, bètta co- 
sata la marf^inild manicetoru unei ca- 
mésia, cosata in modu destullu de ele- 
gante; — inse form'a coventului, cumu 
s'a trassu d'in lìmb'a francesca, nu re- 
spundegeuiului limbeiromà ue; formele : 
manìcutia, manicdla. manicariat etc,, 
aru respunde mai bene. 

MANSIONI! (cu 5J aspru sibilante), a. 
m., (dupo fr. inanchon d'in nanche =r 
manica), polita rei rillosa manica; ma- 
nica blacita, ce serve a appena m&nule 
de geru, de frigu;— coventu, casi oellu 
precedente, fora fìru de norma in limb'a 
propria; vedi in Dict. manicariu, 

MANSIKE, mansUoriu, mansitu, mati' 
silura; vedi : a) mangire in Glossarìu; 
h) mansire in Dictionariu. 

MANZELLIRE, mani^cllitoriu, man- 
eelliiu, manzellìfura ; vedi mangire, 
unde sì : man^cUirc =s manjBillire = 
mandillire. 

MANZILLIRE, inati^illitUt eto.; redi 
manselfire. 

MANZIRE , manzitoriu , mandtu , 
manjcUura: vedi a) mangire in Glos» 
sariu; b) mansire in Dictionariu, 

MARAFETOSU,-a . adj, , care scie 
multo maraf^te, care se precepe la ma- 
raftte^ d'in marafctu, s. m. pl.-e, sau 
'urif cu sensulu de : ars, artlflotum, tech- 
ua, fraus, hablUtaa, catlldltaiiy abili- 
tato indemanaticfa de a face artificio de 
insellatoria ; cu maraftie scie aterge 
totu d*m pung'a f4nui omu ; cu marafete 
face dereplulu ncdereptu ;(iVn totu ce e 
stramba se facedereptu prin maraf'tu; 
marafete de advocatasiri ; — coventu 
turcescu? 

MAKAFETU, a.m., veJi marafetosu. 

MA RAI lì E, maraitu, maraitura; vedi 
mariire. 

MAEAMA, s. f., vedi mahrama. 



364 



MAR 



MARARASID, s.m., specia de pianta, 
Dici, Bardanti, esplica gerro. getru-lner 
tfpptch, lat. pheUandrloH;— coveotulue 
probabile nascntu iVin mar arit*, co vedi 
in Dìctìonarìu. 

MARCAVU,-a adj., marcldaa, mor- 
bldut; mareidu, morbidu^ laugidu, vesci- 
du, deperiente, pre caIleapenrei;~d'ÃŒD 
acea-asi orìgine cu mareidu; acf se re- 
fere si marc€tìu,''ì, adj. camu in acellu- 
081 aensu cu marcavu; in specie, s. m., 
murcctia, specia de pianta, arum Tel 
aron maculutum Lrnn, 

MARCKTIU, adj, g., vedi marcavu» 

MARCHERU (pron. »wr/.:grt4), s. m., 
coventu ratecìtu de veri-ce analogia a 
limbei propria, in locu de miircartu, ce 
vedi in Dictionariu. 

MARCHIONATU, OT«fcWo?K, etc; 
vedi mfirchisu, 

MARCHISA (prou. martó'i) , s. f., 
vedi iirmatorinlu marrhisu. 

MARCHISD (pron. wj'^i'^m) , s. m. 
pera. f. marchisa (Ir. marqola, it. mar- 
chette, germ. murkirrar. comite margi- 
naria), litlu de nobilitate la poporele oc- 
cidentali; statulu de asHetniae nobile 
se dice fr. marquUut, it. murclie^ato, 
gp'-TP. markgraftìohart, care s*a tradussii 
la noi in marchisatu; — ^x^^o latinitatea 
media aru fi : m. marcAion'.rrmarchl-», 
r. marchwnesaa ^ marcfaiouls'ia; statu 
marfAiona/u^nArohlonalufl, etc. 

MAKCHITANESSA, s. f., vedi mar- 
chiana, la marchtQnia. 

MARCHITANIA, s f., negotiu, merci, 
offìcina de marthìtanu; èro : marchi- 
/awuzrnegoliatoriude merci menute de 
ararne san deferni=imla«.tarumexaere 
rei ferro merclum propola, (fr. gulti- 
cailler); mulierea mif chitanului , sau 
muliore ce essercita m'trchitanìì, se dice 
mar chiianesso; marchiti >:u se [>are a 
ti corriiplu d'in ital. meroftUnt«, prin 
urraare déco s'ar senti necessitatea lui 
pre viìtoriu, ar potè Juà form'a acésta- 
a : mcrc'x^afUi;, mtrcalnntia. etc. 

MARCHITANU, s. m., vedi marchi- 
iania. 

MARFA, 8. r, mtrxi totu ce e de 
comperatu si de vendutu: marfa de ven- 
duta mar fa de compir atu, mar fa siri- 



MAB, 

cata; fora marfa in Ã’olta; marra hot 
.^e trecCj se vende; totu nrgotatori'.lu 
laudai mntfu; sì m.trfa rostnosa, etc. 
derivate: demia. marfutvt, marfmi 
verb. 7narfuire.-c»cu, a vende 
ambia cu marfu; metaforice : a m^( 
=:a dÌ8po[ià ,etc.; — coventulij morfo 
locii de inérfa, pare corruptu d'in mei 
zriDcrx, ce vedi in Dictionariu. 

MARFDIRE, marfnUu, m^rfuii 
marfusìora; vedi marfi, 

MARGHIOLIA, marghioUre, 
ghiohfu, miirghìolituriì^ vedi m'irghi 

MARQHIOLU,-a. adj. s., qnl pi 
dam elegantUm oflToctat, ctosectati 
oallMu», a<stuto8f rorsntuK, VAfer^ 
ciff^cta, venédia in modu putidn eU] 
tia, gratìa, farmecu, sì e plenu de callii 
tate, astntia, ammagire, seductìone, 
abilitate si percepere, etc.:cf ww^W 
omu ! ce Murghiola mulifre ! ce m< 
teneri.'— de aci derivate : mari 
scu,-a, adj., de m^rghioln : coventf 
ghifilcsr.ì, gcstu mirghiolacu; de un( 
adv., mnrghiolesce : a se porta margì 
lesce; — s. abatr. marghoUa , caliti 
porto, actione, actu de marghiolu 
mi'ghìoUtle ti ammetesce numai 
pitele Siccv; — marghxolirc.-cicu. 
face marghiolxe, a fi marghìolu : a 
ghioU jyre ioti; si rofless. a s*. mar^i 
a se arrota marghìolu, a affectà 
elegantia, gratia, etc; marghivlii 
forici, adj. s., care mo^ghiolesce; 
ghiolitu, part. sup.; marghiolitura. 
actione si effectu de marghwlire : c\ 
lui marghioUture m'a scossu d'in 
(l etc; coveotulu marghioh', ne< 
p.apY^dXQ;, se ')are a fi unu demini 
manica, marlolos, d*in mas, gì il m 
cu sonsu peìorativu. 

MAUGINASIU,-a, adj. s., d'in 
giììc^ cu forma mai pncinu correc 
H celloru d'in Dictionariu : marginvw 
marginianu. 

iÃŒARGIORA, s. f., contrassa di 
murginior'j, deminutivu d*in margii 

MARIAGIU, s. m., dupo fr. marUf 
si marit igiit, s. m., dupo ital. mariti 
glo, tote forme scalciate, in locu de 
^'fj^tvrrcoDJofflum, conunìa, casal 

MARIASIU, 8. m. , (mai reu 



MAR. 

spBciì&de moneta, essita d'ìacommcr- 
iu. med.Iat. raarlAuua ; 2. jocu de cà rtì; 
cà rtil'.' ce servu la acestu jocu; — in a- 
fslu casu, coventulupare aprovenf d'in 
r. niarla:?» CU proDHutia germana. 
M.\K1IRE, V., (cu a obà curu. si cu i 
bucu, se conjuga cu tormt^ simple : ma- 
riu. marie, mai reu : miriesce), se dice 
in specie de vocea cà uìloru, nu latratu- 
lu. ci ceva mai inf^auatti, uuu murmw 
cà nde marie; cà uiì turmó ni'jrieaw; 
xriitoriu.^tòria, adj. s.; nxarlilxiy part. 
Ip.; mariitura. 8. f., etc. ; mariiturde 
ìnelui spariara copilUi; si metaforìce: 
nritturele cnlumnialor.loru mei; ali 
iriitu 3i veti m'trii, fora se me attin- 
ia in fUlf. mellr, 

MARIITORIU, mariitu, mariitura; 
idi mariire. 

MAKIONETA, s. f., d'in fr. mirio- 
papusia ce joca automata : ajocà 
'marionetele; copilliloru placu ma- 
Tìùnttfile. 

MARITAOIU, s. m., vedi mariaglu. 
MAKMELADA. s. f,. dupo fr. m^r- 
)U4«t pulmentu de frucbfl; — coventu 
loinn aci:omraodatu geniului limbei ro- 
mà ne. 

MAROLE sau maroUe. s. f., speda de 

luc>i; — pre a lócuri iose se applica 

If la varice specìa de Ifjptucj. 

.RSIALU, si marosiallu,s,va„{h\ 

kréchal, gcrm.m.irMuhiai); 1. fauru ce 

'reca iiDghìoIe callìloru; mai allesBU 

T€ca calili arraatei; 2. veterinariu de 

[li, mcdicu care cura callii de morbi, 

in specie, veterinariu alili calliloru 

ktei; 3. offìcìarìu supremu allu miei 

;e, ofKeiariii do prima ordine cu 

»ne speciale; administratoriulucur- 

"slcar^sei domriesci;— form*a cares'ur 

^commodd peno la unu gradu óre-care 

tbei romà ne arfì ni areico/ ri«=mcd.lat. 

ireHcitlou*, 

M ARSI A VESCE, marsiavescu, mar- 

I irsiavirf, marsiavitoriu, mar~ 

n . , u.marsinvitUf marsivituraf mar* 

I, etc; vedi marsiavu. 

,R8IAVTI,-a, adj-, mijoer, ma«U- 

itaSf Ktrlgo808| rtribna eihnuHtu», ta* 

lens» deperl(*D&; gordldus, Biiualldast 

HttOtUBi*, fOttdUHy l^uavuH, ti* 



MIB. 



365 



midua. Abjeetatti rllts » abomloabillB, 
perlldus , l^nomlDloHUd , InramU , ne* 

iiua'pj etc; care, de tote partile, la corpu 
ca si la suffletu, e cadutu si decadutu, 
peccatosu si misellu in tota poterea co- 
ventuluL, si in cà te detalìe alle partiloru 
principali si essentiati, a nome, la cor- 
pu, la parte de totu materiale : macru, 
de totu macru, raacilientu, strigosu, nu- 
maì pellt3 sì osse, seccatu sì essaiiritu 
de fortie, langedindu, deperindu, tabin- 
du, consumendu-se in miseria; de par- 
tea portului esternu : sordidu, immundu, 
spuicu, ordurosu, fedu, fedosu, greti osu, 
innotandu in lutiilu ìmmun<Ìitieloru, iu 
putorile nesnfferlte alle insalubritatei; si 
mai reu de partca suffletujui : timidu, ca 
Quu lepuro, frìcosu sì fora tìru de virtute» 
deà i)ima,lassiu, ignavi!, mÌ3elIu,apoì:a- 
bioctu, aborrendu, infame, ignominìosu, 
perlìdu, peccatosu, de nemica capace.abo- 
minabiiesiabomìuaududeto'J,etc,;-d6ri* 
vate; w:ir«mvc>CM -a.adj. relativula ììtar* 
siavnc^snht.:marsiavvitcdceogitrsifùp* 
te aite unui marsiavu ca tene; de unde 
adv. marsidvcscc : marsìavcsce te ui jaor- 
tatti, m.irniuv'.'ice ta porti ; — warsiaVia, 
8. f., calitate, si fapta de m'irsìavu: ce 
orribili marsmimì — dtì aci ; marsiavio- 
su.'O. adj., plenu de mursiavU:, iose ai 
form*a essita directu d'in marstavu, a- 
deco : mar stavo iu^'Uf adj., ca augmentu 
la simplulu : marsiavu; — m'Arsiavire,' 
esou, V, directu d'in tnarsìà vu, a fi 
marsiavf, a std^ a se porta, arretà ca 
unu marsiavu in tote : u marsiavi in cor- 
puìu ftca^ a marsiavi in auf/lttutu seu; 
ca refltss. a se mirsiavl e mai energicu 
si dice mai multu de c&tu a marsiivi, 
marBiavUonur^órin . adj. s., d'in verb. 
marHÃŒavire; mursiavitiosura, adj., ap- 
plicatu la marsivire sau la marsiavia ;- 
marsiavitu, part. sup. subst. d'in mar- 
siavire; marsiavilura t b. f., actìone ai 
effectu de marsiavire : peccatos'a tea 
marsiavitura fora apt/'untia de ptni- 
tentia sì corrcctione; oboHlnubilili mar' 
siavUure alfe scdtratuluì fora sufflè- 
tu;—D. Mtklusich nu ne spune d*iu ce 
a nome vttbaìc radice ar potè trageadv. 
slav. rar^iviì , ca se pota dico apoi: co 
Eomdtiii Vau impromutatu db USlià tfij 



S66 



IfÀB. 



ÌDS6 fiendu co nu ni se potè impleni de- 
répt*a nòstra cerere, se ni so permitta, 
èro ca derepta, se arretà mu, co roma- 
nesculu marsiavu se trage, in mare fa- 
milis, d*in nna romanica radice verbale, 
si co, prin urmare, de acf se deduce 
de necesse impromtUulu ca facutu Sla- 
viloru dMn partea Romaniloru : in ad- 
deverti, roman. marsiavu e unu derivata 
d*in marsiu,-a, adj., care s'a transfor- 
matu, prin trecere luì t in s, ca forte a- 
deseainlimb*anostra,d*inmar<it<=meir- 
du (vedi in Dict. marciu=martiu); èro 
marciUf cumu se disse, nu e de cà tu unu 
adj. d*ia verb. mare-ere :zzmarcire, lat. 
marcare, allu carui sensu nu esplica nu- 
mai intellessulu de macrei=inacer, ce 
are siuguru si isolatu slav. mr^avil, ci 
totu intellessulu , in varietatea lui cea 
mare, curou s*a datu desu de la inceputu 
romanescului marsiavu. 

MÀBSin, s.m., (dupo fr. marche, d'in 
verb. marcher ^ mergere, ambiare^ de 
nude si germ. marsch, ìmpromutatu de 
la Francesi, cumu au ÃŒmpromutatu si 
alte multe popore acestu coventu ca ter- 
minu militare^ confere inse si it. marcia^, 
ttaSf iter, Ittee8ita8,ln?ressa4,a^men,etc. 
miscare, mergere, ambiare, mersu, in- 
cessu, ingressu, etc, in specie, la armata 
si parti de armata : se pune tota armata 
in marsiu; pleca parti, parti ostile in 
marsiulu de batalia; a sund marsiuìu, 
a canta marsiulu ostescu; ca coventu de 
essortatione, de commandu in directio- 
ne, etc. : marsiu la dercpfa! marsiu la 
stang'a ! marsiu inainte, inapoi ! marsiu 
irei passi! marsiu la fuga, la passu, 
lentu, incetUt rapidut etc; — derivate ; 
marsiuirerescu, v., a se pune, a merge in 
marsiu regwVÃ tu: m-irsiuescu mundri si 
animosi la batalia; a m'isriui marsiu 
deunadi;amt.irsiuima^sie sau marsiuri 
rapide;— mar siuitUj part. sup. cJli mar- 
siuiti in acca nopte; marsiuitulu ostei 
rapidu in eursu de trei ore;— cu tòte a- 
ceste-a credemu co romanesculu mersu 
cu V. mergere, e mai boDU. 

MA.RSIUIIiE,mar5iwt(«;vediw«r5Ù/. 

MÀRTÀNU, s. m., oatus, eato, Teìis 
mas; catoiu sau catoniu=icotonìu, catu- 
8ia mascula; — nu prec^pemu de ce si 



MAR^ 

appropria Slavii si acestu coventu, can- 
du, de certu, martanu nu e altu ceva 
de cà tu mortanu sau mortacu, mortoci 
(z=^morte-a soricUoru)^ camu se audeÃŒQ 
multe locuri, cu o claru in locu de a ob" 
scuru in prìm*a syllaba. 

MABTIÀFOIU, martioga, martìoU, 
s. m., vedi martiu, 

MARTIU, adj.s.. Lea adj. martiu=z 
marciura;—m acésta d*ÌD urma forma 
fonetica se afla coventulu in Dictiona- 
riu bene scrìssu si bene esplicata, dapo 
etymologi*a sea, d'in acea-asi fontana 
cu marcidu sau mareedu, de la verbula 
marcire =z marcerò, a cui syllaba ci na 
se pronuntia numai aspra, ci si suptire, 
adeco : marcire si martire, cumu se pro- 
nuntia si adìectivulud'ìntnarcere.'mor- 
ciu si martiu; 2. acestu adj. se applica, 
de regala, ci subst. ca nome alla unni-a 
d*in celli doisprediece mensi ai annului; 
3. occurre in composìtioni : a) martiafif 
iu, adj. s., cu sensude: Ineptua, stoUiii 
stoUdaSy fatansy lastiUns, absardusi eci* 
sanS} stnpldug rerum obriaram admlra- 
tor; mercimonlorum mlnntoram veidl- 
tor, (in acóata d'in urma insemnara: 
fr. mercler, germ. krSmer); oc) in ge- 
nere : stultu, incptu, insulsa sau nesa- 
ratu, fatuu, stupida, Gxscogura^SAU g(h 
racasc.if care nu scie de cà tu casca gur'a 
si ochii la nemicuri, a sta, sedè cu mi- 
nale in scnu, a nu face nemica, a na fi 
bonu, capace de nemica, si cu tote ace- 
ste*a a fi impertenente, insolente, a si 
bagà nasulu in tote si a supperà la- 
mea etc. : nu ti leud in adjutoriu mar' 
tiafoi, co-ci martiafoii te bagi in ntm 
mvolie : martiafoii su omem de in^f- 
catura si de pedice in tote; ce martiaftM 
dfi muìerel ce marti'xfoi dr: administri! 
cu m-irtiafoi de acjsti-a nu e nemica da 
spcratu marti'ìfoiulu e perdutu ptn^ 
lum^., simirtiafoii ce i semina nu sn de 
cà tu greii pamentului; — P) in specie : 
care pare a se applica la negotin de 
merci menute, fora se fìa capace a des- 
voltÀ vri-una activitate de mente, neci 
de corpu, ci mai v^rtosu, caut^i.du se in- 
selle pre altìi spre a tiné mi3ellesc*a lui 
viétìa, inutile sie si altoru-a : cu mar- 
tiqfoi nu se bagi in nf^gotiu omeni «H 




MAS^ 

~b) martiofole conff^^su, mar- 
'. m., a carei interpretare vedi in 
Miariu; e) martiog^j, s.f., applicata 
.i Vita, mai aljessu la callu, ùéro si 
cDki rertosu la epa, .cumu indica fetn. cu 
sflnsu de : equus strl^p^p^^ (fr. rossei 
liarli]«Ue, mazette, bourlqDe; germao. 
K^lB4ai*hre = proprie : epa d<'. pellHu 
pm belliiu); a) caliu (èpa) strigosu, ca 
ttnu sirigoniu, staoduse cada pre branci, 
adutura de bestia ia tota poterea co- 
r^nlulai, si totu de una data, pre Ioaga 
inolile, si rea forte; P) in genere, des- 
alte vite 3i bestie in starea ceLleì 
ente : de ce mai tini aceste mar* 
de boi? ce faci cu aceste mariioge 
asini pre longa alte martioge de calti? 
armessari su asti-a san martioge mori? 
-Va fhiani despre persone fora perso- 
la : ce ti ai Itwitu pre capu asid 
-r^, ..i,</a de mulurc? ce se faca^ la ha* 
Ca/ia, murtwgele de bttrà ni dccrfinti? 
â–  "''I-A:zzwarwZf, s.f., vedi mfiro^i?. 
.\Tk\Xj marunttelu, marun* 
^wu, maruntu, eti;., covente reu scrisse 
epe rea proauutia, in loca de celle mai 
rrecte in Diction. m(;nuniaiu-merun' 
Old, ^Ã w M- f untate, mcruntdlu, mcran- 
i$\*t , mauìilu , si mai correctu in^e : 
uicUiU'menutultu si menutaUe^mcnu- 
H, mtnHtirc, tncHutt6ìu, mcntUUy etc. 
à Sà LA (pron. masald, pi. mam- 
8. f., taeda, fumile, (fr. tircho); 
din lina fune sau uun paru, ce se 
< cu r«siina sau altu bitume la unu 
itu, se apprende apoi si se porta sau 
mai vertosu noptea : aata-di in 
di. masald, e divulgita coventalu 
a S'ju funale , — si bene co pere ma- 
, co-ci e nu numai turce^cu, déro si 
Ipiu coutranu gcuuiluì Jimbei no- 
; — d*iu masald se dioea si : masa- 
celluce porta una mnsa^d, c&ndu 
porla una tottta sau unu fanaff. 
■ liA, s. 1'., disà u si Jà crissu cu 
, .' ultim'a syllaba ; mascara , 
'1 ' uaa rea imitiUlione a Funartoti- 
'•li si limbei nostre imprima cn 
:o fiendu essitu O'in m"Sco, 
rata romaiità cu, remane 
^^timu tonulu, ponendu-lu 
ìi!t «rcuDd'ft syiltkba, ca se fa*:emu se 



m 

intre in normele limbei proprie :,M0* 
scora, in acellu-asi sensu cn 2, mascare 
d'in Dìct.; t^u alta processa de a cor- 
ruga scalciatulu mascara, e de a 9C|im- 
bd acesta coventu in unu demin. mascù' 
rclla (vedi acestu-a in Diction,)i cu a- 
ceìlu-asi sensu ce are si mascara (cor- 
rectatu) si ^, mascarc citatu susu dupo 
Diction ; iuso form'a fedoaa, cu finale tur- 
cesca : mascaralicu, e de respinau, care 
nu dice mai multu de oà fcu mascaria 
sau mascaritura;—mascariciurat adj.a., 
senrri ImmodlouB =: bufone fora mode- 
stia si mesura;— deminutire d'in mosco; 
mascutia, mascusióra, masouUa, ma-' 
scullitia. 

MASCARALICU, mascariciu, mascu- 
tia, etc; vedi la mascara. 

MASGA, (cu a raucu, mà sga)^ s, f., 
auccofl , gUrea* hamor, bsIIta, pituita 
gluUnoHa ; succu, scuipatu, saliva* balle, 
ingenero: umore glutinosa, viscosa* 
glaria sau glarea, etc; — de acf adj. 
m'isgoìUj'a, piena de mdsga : succosu, 
viscosa, pituitosa, salivosu, glutinosa, 
glariosu, etc.;— inse verb. masgAÌre si 
misgalUrerCSCu , part. sup. masgaiiu, 
si masgdUtu,; maigaitoriUy-ioria, adj. 
3.; mas.yjUara si nvxsg dldura, a. f., au 
acellu-asi sensu cnminyire; vedi man" 
//ire,-— poto «idi'i^a, in loou de misgj, cu 
care confere grec, iito^Tj d'in (tìTj'stv. 

M ASG AI RE- nuiig j^ì lire, m isgaitoriH-' 
ma'igvd %tortu,masgaitu-m<isgaUUu,maS' 
gadura^masgAllìturaj masgosu; vedi 
ma^ga, 

MASILLA, s. f., vedi mmiire, 

MASILIKK (si mci^i^jv) ,-esctt, v., 
désUtuere^depùnerei mnneredepulleref 
f xauolorArA ; adupune d'inoffioìiilii seu, 
a deitilut*, a dà diosu, a destronà etc. i 
Fort'a ottomana mà niliùà prò Dommi 
Fanarioti; part. sup. maidìtu; — tote 
d'ili Bubst. masilu sau ma^dn, s. pers., 
cell.i destituita, destronalu, depusu, 
scossa d'in functione, etc: ìrsc masdu 
sau tnazdUt si in sensu reale de : stata 
de collu destituita, depusu, d*;tronatu etc. 
déro cu acesta sensu occurrca si form'a 
abslr. tn'iitlia Sìiixtno^tUa, cumu si ma- 
sUUu — ma£ditu'lu:masiltfulu celiui de 
ct«rr^w(/MÌ)ownw,— seaflasiiuiieo-grec. 



368 



MAT. 



^Z^Xia. ; inse nn credemu a fi fnajsilia 
coventn grecencu, ci turcescu. 

MÃ SIL[TU, tnasilu; vedi masilire. 

MÃ SIXA, masinaria, etc, na su de 
c&tu corente cu totulu contrarie geuiului 
limbei nostre, — ritpagallice imìtationi 
dupo fr. mAchlne, naohtnerlei cari su 
afia in Dictiooariu cu formele correcte 
si proprie limbei nostre : machina^ ma- 
chinariaf etc, pre cà ndu marna, masi" 
nariaj ani fi cu totulu departate ehiaru 
de formele francesci : inaohlne, etc. 

MÃ SLÃ GU, 8. m., specia de pianta, 
care se dice a fi acea-asì cu ciumafaia. 

MA.SLINÃ , s.f., ollvum, ollTBj fructu, 
bacca de maslinu, care e arbore ce pro- 
duce masline; affine cu aceste-a si : ma" 
8linetu=:m\x\ti maslini piantati pre a- 
cellu-asi loca, déro si multe tnasline, 
la unn locu; derivatu d'in celle prece- 
denti si : masliniurat adj., de maslina 
sau de maslinu, vorbindu in specie de 
colore : facia de rochia maslinia, etc; 
apoi : maslu, s. m., a) oleum fiUraram, 
oliu de olive; b) unulu d'in celle sépte 
sacramente sau mysterie alle religìonei 
crestina ;— de acf : v. masluircy-escu, a 
unge cu maslug a communicà maslulu; 
part. sup. masluitu : ceìlu aprope de a 
mori e masluitu , etc; — covente sla- 
vìce, si inloculu loru au facutu beoede au 
intratu si s*au dlvulgatu: olivot olivu, oli- 
vetu, oliUj cre8ma=:=.chresma,=:chrisma, 
ungere^ unciione, (vedi in Dictionariu), 

MÃ SLINETU, masliniu, maslinu j 
maslu; vedi maslina. 

MÀSSACK4BE, v., (fr. massacrer), 
mactare, trooldare ; a occide cu barba- 
ria, a macella ; de aci si : mussacru, s. 
m.« (fr. massacre), caedeSf internectoy 
macellu, ommoru barbaru si in massa. 

1 MkSTEEU —master a^Hiimaatru— 
mastra ; vedi maica. 

2 MÃ STEKU, mastru, masturu, etc; 
vedi in Dict. mesteru. 

MATADOKU, s. m., corentu ispani- 
cn, care insémna proprie : occisoriu de 
tauri, de uude a trecutu si la Francesi : 
matador, de unde se vede co a inaintatu 
si la noi, si cu seusulu generale de in- 
vingutoriu si culcatoriu la pamentupre 
toH celli valenti* 



MAU. 

M.VTAHULÀ, s.f., «•Bstran, for- 
teti tnm , flpeetronii terrleulom; moQ- 
stru, spectru spaimentoriu; — cu pncina 
mutare d*in locu a syllabeloru pare a se- 
mina cu sanscr. mahltnla = tota fadìa 
pammtuluh totu pamentulu; sémina a- 
tuncL cu mamm'a padurei. 

MÀTANAIRE.-esctt, v., raoillare,tt- 
tubarOy tremere, hasltare, dubitare; a 
tremurà , trepida, esitd, vacilla, a na si 
tiné compen'a, a sta se cada, etc, — part. 
sup. matanaitu, s. f., matanaiiura; — 
pare essìtu d*in metania, (vedi in Dict. 
metania), care, invorbireacommune,8e 
aude si ca : matania. 

MATANAITU, matanaiiura, matania, 
vedi matanaire. 

MATAUZn, 8. m., adsper^iUaM, 
adsperdorfom , pealelllos { stropitóre, 
udatóre in genere; in specie, fascicluca 
care hattesa, adsperge preatalu pre cre- 
stini; — neconnoscutu d*ia coca de Car- 
pati, — déro de unde provine ? 

MATCA, 8. f.. vedi maica. 

MATEMATICESCE, matemoticescvk, 
materialicescey materialicescu, material' 
nicu t etc. , covente cadute in acelle- asi 
scalciature antipathice limbei rom&ne, 
ca sì celie de la machina, machinalice* 
nce, etc; de acea-a vedi acollo in QIos- 
sariu, si le correge dupo Dictionariu. 

MATIAIRE,-e5cu, v., etc; ve^ii mo* 
tiaire. 

MATITIA, s. f., nassa, rete; plessa, 
nassa de prensu pesce in apa. 

MATlUIRE,-e5cu, v., etc; vedi mo- 
tiaire. 

MATOCU, 3. m., oatos , fella mas; 
vedi martanu, catoniu (in Dictionariu) 
si mortanu (in Glossariu). 

MATOSTATU, s. m., specia dejaspe 
sangenia;— potè in locu de ema^o«<a^M= 
hematostatu, 

MATROSU,-a, s. pers., (germ. ma- 
trose, fr. matelot); omu ce serve la una 
nane, marinariu, marinu; in specie re* 
mige. 

MATUFU,-a, adj. s., neglessu siim- 
mundu in vestitulu seu, nespellatu, ne- 
peptenatu, neinvestitu. 

MAUZA, s. f., mole8=:mole, mare si 
immensu cumulu, grumuru; — analoga 



MEE. 

poto ca mani, ce se pnne in jocu alea- 

tOliQ. 

MAj^QA, ma^gairet majsgallire, etc; 
Tedi masga. 

MÀZILIA, ma^ilirey masUitu, majsilu; 
Tedi masilirc. 

MAZU, 8. m., vedi maw^a. 

MECACAlRE,-esc«. vedi la Dictio- 
rnecaire. 
i.CANICKSCE, mecanicescUf (orme 
contrarie limbei; vedi mechanice, ntecha- 
Htat, in Dictionarìu. 

MEDELNICIARESSA, 3. f., vedi me- 
ddniciariu, 

MEDELNICIARIU, sì meddniceriu , 

9. m., boiariu, pre vìi^tia d'in allu doile 

grada allu hierarchiei inferiore^ sub re- 

galamentulu organicu; inaiate de regu- 

lamentolu organica medelniciariulu erii 

jcuiariulu mesci domnesci ; mulierea 

w^edelniciariului se dicea meddnicia- 

rB««a;— Dict. Buda definesce vecliiulu 

n^Ã dniciariu asili : flommas daplfe- 

nraa = capulu^ prcfecUdu celloru ce 

tìà dmcu huccokle la mésa; dupo altulu 

qst principi Inrundita^QamftdlaTandas 

■un z= care vèrsa principelui apa se 

H laue pre mane ^mallumurìu ; — de 

orì^ae slavica. 

HEDU, 8. m., DiDfitDm, (B&omell ; mn- 

stn cu raiere, beutura irabetatoria leua- 

U fora mesura ; — covontulu se atla in 

tote linibele indo-celtice, si de si cu dif- 

TtGrentie de intellessti, totusi remane si 

Riforma si in sensUf aceUu-asì coventu 

(iila sauscr. inodhu=dufcf!j si heutura 

ike intbetatoriaf peno la grec. pido^ 

■«(itf predomina heutura imbet-jdória; 

^'la déro Slavii dereptulu de a se à i 

^«ipromatatori Romaniloni de coven- 

^a fiiedu. 

MWDVOS'j ^ùtìieduvosurd, adj., me- 
^«Itoflui» ; pìOQU de medua sau mtduva; 
fedi si io Dictnisdua, nicduUat mcdtd' 



MEL. 



SG9 



IIEENGHIU, si mehenghiu, m^nghiuj 
- m., lapU Ijdlus» (ff. Pierre de tou- 
H«); potrà de probatu addeverulu, ad- 
tie-verat*a valore si puritato a metal- , 
lelora pretlose : mchinghiu mai nu a j 
fb«i« ii nu e comwscntu poporului; pò- 1 
^Wu connoscer »" ^ocu de mchcnghiu, I 



espressionile : probsi de cercare, si scur- 
iu : proba, cumu, de essemplu : prob'a 
aurului, proVa argentului; — dnca-so 
déro imhenqhiu de unde avenìtu! 

MEETINGU, s. m., d'in augi, mee- 
iio^l (pronuntiamt^tnp), unione, strin- 
gere de poporu spre a deliberà de Ge- 
stioni polìtico, sociali, etc. 

MERENGIIID, a. m., xtà ìmemghiu. 

MEIINIRE, bi menire,-e5CM, v., mm- 
rore, nnfisUtU, doloro» trUtltla afflce- 
re Tel afticl, offendere rei offendi ; a 
supperìl. intristd pre cineva; refi, a se 
supperà , intristà , a fì Bupperatu, iutri- 
stu; moìmitoriu r tória j adj. a., sciri 
mehnitoric, oca mai mehnitória de suf- 
fldu; tnehnitUt part. sup.: mehniti forte 
de mórtca amicului; etc. ; — de unde 
acestu coventu? 

MEHNITORIU, mchnitu; vedi mfh- 
nire. 

MELDANU» s. m., vedi maidanu. 

MEISTE, 8. f., terrina de nteiu. 

MELCH, (pre a locuri: melciu)^ s.m.f 
Umax; vielcu, molluscu cu conca spira- 
le; — d'in Umace, prin metatUese, potè 
trece in Dictiouariu, ca si derivatele : 
melcariat melcartu, 

MELEGARIU, s. m., seminariu de 
pomi si de alti arbori;— Dici, de Buda 
esplica : strues flmentBrU planila ma- 
ture glgnendid =. stratu de balligariUt 
spre accelerarea crescerei planleloru; — 
se pare a fì de origine ung. 

MELICO, s. m., tItuIhj, (fr.«TÌTes); 
morbu de calli, caro casiona acostoru-a 
irrìtationi, spariature si re calci tra tioni 
furiose si forte dese; adesea melicu:=in* 
vetiu reu : callu cu melicu, nu lu poti 
disbard de melicu; si, prin estensione, 
si : omu cu melicu, muliere cu melicu; 
totu omulu si are mcliculu;~de unde? 

MELITTA, s. f., franglbulnm, (germ. 
hiinr-flaohBbrechel); intsrumentu de a 
frango, sforma canip*a si linulu, frangi- 
hulu : frangihulu de cdtiipa, de linu; me- 
taforice:»kj/t^ta=gurarea,limbutu,fiia- 
cariu; cut merge gur'a ca mor*a franta t 
acellui'a merge si ca ^nelitCa franta;-^ 
derivatesauaffiui;me2i6*are(cuformedo 
conjug. simple : mcUtiu, meliti, melitia, 
se meliti', etc.} v., Unum rei canablm 
21 Q, 



870 



IfEN. 



franglbali ope frangere, a sfermà i fraii- 
ge lÌDu aau cà nipa cu f}teliti'a:m€liiiati 
cà nipa, meìitìà mu linu, se mehtie mai 
bene linulu; nu amu mclìiiatu linulu 
cdlessu; metaforice : ve melitia gurele 
la si melitia cnsasi; part. snp. melitia- 
tu; melìiiatoriurtóriaytidy^mai multi tnC' 
litiatori si mdìtiatórie voru meìitid mai 
currundu asta canipa; ìnelitiatur a ^s.f,, 
actione si effectu de a melitiare : doue 
bone melitiature date^cà mp6Ì;—meli(Ìa- 
riw,-a, adj. s., care melitia sau face «te- 
litie de mditiatu; —Tùd.1 miiltu de cà tu 
probabile e. co ìnelitìnre e, in locu de : 
mcliiiare.s molitare, demln. sì itemtivu 
d*inmo^re=:molero=mactnare,deuQde 
8i : móra=zmola=^moìti» 

MELITIMIE, mditiariu. memato- 
riu mflifiùtu, melitiaturai vedi mditta» 

MELLA, si mieUa. (fora l méa, micaì; 
meUarez=.mdUtre. proprie ; relat'vu, la 
mellu — mella, ca adj., inse de ordiiiarin 
ca subst. f., mellarCj una pianta, a^iius 
easiuB, (germ. keuifcblamm si koii-ch- 
baufn); mdlaritia=zmidlarì(t<it proprie; 
relativa la tndlu — mdla^ iuse leuatu, ca 
si cea precedente de ordinariu ca subst. 
f. reale : mdlnritia, specia de iosectu 
8upperatoriumuellului.jjr<lMfA/'4^MHin«iZ- 
lidui sau oueì=.fic»ru»f(^f^r CD. soluflAna, 
sohafwuiiKe); mdlarcUu z= miillardlu; 
mdtartssa — miellares-Ha : tneìlmit — 
mielUrla; mdiiriu—midlanui mdlu — 
midlu, indluciu — midhttiuro, ^ndlU' 
sellu — tnidlusd!ti,-a. vidlus'wru si md' 
lisioru — mtellusiotu si ìnÌ'A'ìs-ort4j*a; 
fndlioru^tndora»imieUioy(t==.mtdora; 
— dat-4 toto, cuirni se afla la unii, cfliu 
mai bene scrisse, ca se pota apoi inde- 
reptà la Diction. pontru mai correctesi 
integre forme : mndUt tnndhirr^ innd' 
laritia, mnellareasa, rmiellarM, THHcWa- 
riVf ntrtdlUy mndluciu^ mnelluaiu, mnd- 
Mia, mnóilusioruy mndlisioru, mnd- 
liora. scuriate d*in nmndlu, amw Ila, etc. 

MENAUE, si viendciu. adj. s., mode- 
rator, moileraiiii, azcut»; care ména, duce 
conduce unu carru, callìi iiau bouii unni 
carru. 

MENAGEKIA si m/n/:>W<i, s. f., (fr. 
nénogerte), palutliim peoorosum , (in 
Flin,); locn, ediridn, gradina, eto ,unde 



ftm 

se stringa si so tinu animali de celli 
mai rari si stranie;— cu acestu covent 
occurrn, ca intruse in limb'a propria, s 
affini cu cellu precedente : v,, mena 
giare si mennjare, (fr. méoa^cr). re 
famlltaremailmlnlatrare, pnree uttietc.: 
a economi, adrainistra ca.s'a, avereaetc 
a si economi sanitatea, poterllc; a eco- 
nomi amicìi, a economi pre suppera- 
tiosi, eic,;^mc7ì<igìu si mtf^jvj s. m., 
(fr. ménage), rei» d(>m«»tlcA, econonii*a 
domestica, cura sì diligentia de casa di 
de alle case : are, Une cìnev^ honu vi 
nagiu nu numai cu ai crts'i, ci st cu t 
dmi; catusì'a nu face mcnjgiu borni cu 
cà ndiu etc.,— singur'a forma tolerabìl 
limbei nostra potè fi, intra cà tuva, d 
mai form a : menagcria, 

MENAGI ARE sì menajare, tHcnagi 
sì mcnnj-i; vedi tn^magria, 

M E^N bili E, ?// ^n dìltJ, m 'sn diUtra^ m t 
diiliri', m'indUiUtif m.nddUtura; v 
nianffirf, 

MKNDRE, a. f., vedi mindrr. 

MENGHINEA, ». f. , pluleu*» (fran- 
<^lau, g'Tni. ML'hraiibenutocU); iasCruinco- 
tu de a stringe partile unni lucra, 
care so servu faurii sì alti mechanici, 

MENIUE, )/rni/<ont;, w .niiUf tran 
(urn; vodi nt^ hnin\ 

^[Ì^OìiX^m ìòfiirzt/i'Wora^ztH 
Uora, s. f., vedi mdla in Oloj^sariu, si 
Dictionariu di^ la mmllu |)oao la miii 
lHCÃŒuz=^nnidlutw, 

MEKElKE,-irs':«. r., meni. 
inedUaTido auterrl; — a fi in*; 
imjn ifM. induisti, addussu a face CéV 
—e cumuva d'in in*\rcrct sau d'iu £i 

MEREMETISIRE, titcrmKitsU 

MEREMETU, pl.-r, r.paralloi rep 
ratioue, doregere, reiionatura : Mf^rtHi 
tele facute baserieeì Cttdutc in ruìn'j; 
certi tnennh'ittì la vesti ittnte; actiin 
nu fi inert-tH.tn Iftd^tnlhi la 
ha derapinaia; — derivata : . 
siVc,-r«ctt, V., rtvpiirare, reiJceic» r««r 
«re, a repari, refac^, renouà , diare 
pane in bona stare : st mentMt 
edi/idde phcatc spredecar 
tisitu, part. sup.: casdc in 
(Ì9ite si reu mertwit^ite; — wr/-iw 



di 

4 



â– i^^^^i 



MfeR. 

ocvontu turcescu, déro astadi e aprope 
cadulu ÃŒQ desuetudine. 

MEUEOSlU,-a, adj. s., vedi mcreu, 
MKKESIU, s, m., vedi merisin. 
MERETQ. pl.-c, (d'in wi^.tm), malia 
oonsltaa loca»; locii piantati) CU meri, 
gradina de meri, livade de meri; si cu 
ìDtellessulu de ; merariay de care vedi 
in Dictionariu. 

MEREU, adv., in doue inteiiesse, la 
prima vedere» differite ai aprope oppo- 
site, contrarie : 1. eontlnnoy perpetuo) 
•ssldoey slnelntermlsslonet pcrennlter, 
scmpori fora interruptioue, fora incota- 
re, neiocetatu, in perpetau^totu de auu'a, 
ttre,nelip3itu, continua, assidue, un*a, 
un'a, intr'uu'a, etc. : mf.reu se misca, 
lucra; diua si noptea stau loti mcreu 
pre ìonga mene; mereu carré ajt'a fon- 
telui uostru; mtreu sta si perside longa 
noi; mcreii vinu se no vcdia; mcreu se 
udca si se scolla; plóua mercu» trece 
temptdu mercH si mercu sia Ì7tv<iriuhtki 
2, AeqaaUterf lente, lonlier, senstnif 
Urd«; in modu ecale, totu asia, cu a- 
Q-aai impetu, cyrsn, mersn, passu : 
u, incetti, pre nesentite, déio nein- 
uptn d'in passulu seu, etc; mereu 
rre riulu in alhi'a sea; fora Sffìa un- 
dcva sau canduv^ mai rapidu sau rnu 
nlru impatiuiti mcreu vinesau 
. ulu; eilu merge m^.reulapaì- 
lu *et#;— derivata ca adj., niereticiw^ 
euliu = mcreusiu = mer€osit4r(it cu 
acellu-asi sensu ce vedemu la mtreu ca 
V., cumu so potè leuà si dcrivatulu : 
•reutie su amicde nostre cu noi, mn- 
iia mi canta prcveglaiùrin; m^rculi 
assidui su copuli nostri la scola cu 
ìnvcCiatoriulu; ca adv. mermsiu trecu 
eni pre atei, mtrcutiu S'if/lara ventu- 
— do uude ne potemu convinge, co. 
cumu noi tinomu bene monto a fi an- 
ta in gurele popurului l'orm'a mcrru 
adj., cauta so restabìlimu sì mcreu in 
BSiolu de adiectivu, cumu : m^reivlnu 
la noi arnica, meree cada plouied*ince- 
riJu noitru,—dicmii\t^ dupo restabilirea 
in tote derepturile selleaimportautelni 
coventu mcreu, e liusioru a spuno si ori- 
ioea lui : mvreu nu e de c&tu filiulu 
iectivnlui w^rr/, -j, merui,-a,-DTn; 



MEB. 



8h 



ca si purure din pure de la ^>MrM=p«- 
ras; — ide'a de puritate, Umpidiiate si 
claritate , ne adduce a referi la acea* 
asi origine, la wcfM=oieru8i si form'a : 
merlu,'a, adj., cu sensulu de : orostasi 
cnriileus, crolestlnos, ceruUUy albastru 
si serenu, ca cerulu cellu mai puru. ap- 
plicatu, in specie, la odi formosi, 2tm- 
pidi, sereni, perfectu puri : oclìi merii 
su odi de ccru; cu odi merii, odi de ceru 
serenu, etc. 31. — Cu tòte aceste-a cre- 
demu co e bene a mai moditd si a nu 
precipita decisionea. L, 

MEREU CIU, mereutiu, mereusiut me- 
riu; vedi fnereu. 

MEKTIÀ^ s. f., una mesura de capa* 
citate, grea de determinatu cu preci- 
aione, fienda co, d'in ecce do Carpati, 
uu scìmu so fìa fostu acésta mesura sau 
se fia pre undeva applicata si pronun-' 
tiatn ; stà mu déro si ne tinemu de celle 
ce ne spunu celli de d'in collo de Carpati, 
mai allessa do dissele Dictionarului de 
Buda, care spune, co : a) pre a locuri, 
chiaru d'in collo de Carpati mertt'a ar 
ti inaeranandu metrelfl=iwc^rc^a, (germ. 
vEertelf d"in care corruptulu ferdela); 
h) pre alte locuri, totu d'in collo de Car- 
pati, mcrti'a ar fi insemnandu jumdoie 
de mdrda, (germ.halbrlertel);— in re- 
latione cu mcrtìa sta merticu cu sensulu 
de : j>iJr^)'ont'=portlo, ru/ione^mesura 
determinata prin calculu rigorosu dupo 
datelo impregiurariloru : merticulu ca- 
pitanului nucstimatu iotucà tu simef' 
ticulu miliiariului gregariu ; merlicele 
moriloru variédia de la una mora peno 
la aWa; de acf, pria estensione si meta- 
fore, mtrtioA = meritu, pretiu, valore, 
mercede, etc, dupo lucru , fapta, la- 
bore, si mai allessa dupo involire, pac- 
tìone, etc; — de undo aceste doue co- 
vente affini, mertia si merticu? Diction. 
do Buda daca vtr/mologìa lat. inetretay 
fornata dupo grec. [i.sTp7jr7jc iiumai pen» 
tru form'a mcftia^ deóra-ce form'a mer^ 
licu neci essite in Dictionariula de Buda; 
vericumu inse elymologi'a acestui les- 
slcu nu e mai puciuu forte addeverata, 
dosi nu e doplenu desvoltata si lumina- 
ta, pre candu scriptoriulu aitai voca- 
biilarìu, tra^su dupo crllu dn Buda, as- 



^ "^ 



AMm 



372 



MEK. 



sere co roman. merticu ar fi impromu- 
tata d'in magyar. merték, fora se si dea 
lahorea de a se incredentìà co lucrulu nu 
e asià , ba inco cu totula d'in cootra : 
unu impromutu ungurescu d'in roma-- 
nesce; si D. Mìklosich contradice pre 
scriptoriulu noatru de vocabulariu, si as- 
sere de partea sea, co si mertia si mir- 
tia si merticu su impromuntate tote 
d'in V. slav. in6ra=men8ara;— dece? — 
respundo : co r. slar. néra vine d'in 
sanscr. mà rzmesurare; — benef dérod'in 
acellu-asi sanscr. ma occurru, de certu, 
8i : grec. tté-Tpov=mesura, lat, me-ll-rl 
=mesurare, me-n-8u-8=:raesuratu, (ba 
si : lDi-mA-Dl-8=enorme), ghoth. ma-t 
:=mesurare,(cuQuu^prelongama=:mA), 
germ. ma-88-eii| me-tz-e, etc; — de ce 
acumu se nu concèda invetiatulu sia- 
\istii, co mai cu dereptulu, si mai ra- 
tiouale, si mai lìnsioru chiara de cà tu 
d'in T. slav. méraf s'aru esplica si ju- 
Btìficd mertia si merticu d'in covente 
leuate d'in spher'a grecolatinìtateì, in 
care, cu predilectione, se evolve si vitie 
limì/a romanesca? de ce, de essemplu, 
n'amu potè trage mai liusioru de cà tu 
d'in slav. mèra, d'in grecolatimilu : i^é- 
Tpov=:motraoi form'a metria, care, prin 
mica si liusiora metathese pótedcvenl: 
mertia? de ce, de essemplu, dupopare- 
rea Dictionariului de Buda^ nu mai liu* 
sìoru de cà tu d'in slav. mora totu d'in 
grecolatiuulu : inotretiirr[j,eT|>Yjn);, cu 
aeea-asl liusiora metatbcae, n'aru essi 
coventelo romaaesci : mertia^ merticu? 
— aceste-a aru adjunge a frange asser- 
tionea iuvetiatuluì slavistu; se mi se 
permitta ìnse a mai adauge inco puoine : 
de atà te ori mentionatulu invetiatu pro- 
duce, in alla seu lej:icu, d'in neo-slav. 
nrmatóri'a locutione mdra : T'eno mèro 
= germ. csplicatu : In einem fort = 
intrun'a, mcreu; coventulu nostra me- 
rew, care si pria sensnlu seu in locutio- 
nea slavica precedente, si prìu form'a 
sea se potea trage, macariu de urechie, 
d'in slav. mera, nu a fostu tentata de 
marcie scrutatoriu slavistu; noi amu ar- 
retatu originea coventuluì mcreu in ar- 
tici, respectivu; èro pentru mertia si 
merticu mi cera remasn bonu, pnnenda 



I 

m 



si it. m6HcblDo)j sordldasi praeparcai«, 
tenalHy mli^er, Inrenustas; sorlidu, pn 



MES. 

sub oclii lectoriloru grec. (iépo<;, care 
esplica, ca mai bene, sensula forme! 
merticu, cumu ar potè esplica intelles- 
sqIu si form'a acellui-asi coventuroma- 
nescu si verbulu : merire=.merere=2mè' 
rare, mai allessa part. merìtu, redusau 
in mertu : co-cì mcrticulu se da totu de 
a un'a dupo meritu. 

MERTICU, 8. m., vedi merita. 

MESÀBITIA, B. f., (d'in mesarm), 
mappa meD!ialla;mappa, pà ndia de mésoi 
vedi in Dict. mesale^ tnensale. 

MESAG ERU, mcsagiu^ etc, vedi me#- 
sageruj niessagiu. 

MESATU, s. m., vedi mej-o^. 

MESCHINARIA,si meschineria, 3. f.,' 
calttate, taptsi de mesehìnu: éTO : mescki- 
nUy-ay adj. s., (d'in fr. mesqain, confere 

strinsa de mà na, prea parcu, lessinataf^ 
macru, secca, disgratiosu, grotìoà u. 

MESDREA, s. f., vedi mesdrire. 

MESDRlRiì, (cu 8 aspra siueratu),* 
escUt V., rr^ilerey nbrodere; a róde, 
specie, a róde scórti'a arboriloru;— pai 
sup. mesdritu; de act sì subst. f. reale 1 
mesdréat (mesdrella), instrumontu de 
mcsdrirct 80ul|>riim blmanubrialui 

MESDRITU,-a, part. sup. d'in mes 
drire. 

MESELICU, 8. m., vedi meselicu, 

MESERIA, mescriasiu; vedi in Dii 
messrria, mcsscriariu. 

MESINA, 7n?siu; vedi in Dictionariu 
mcssinn, m'iSfìiu, 

ÌIESSAGERIA, s. f., (fr. inostAfférlfr), 
domicilia de fmssageri plur. d'in mcs- 
sageru.-a, s. pers., (fr. mettsager^-ère. 
confere si iC. messairgiero), nuntfatt la* 
bellarlas, reredarln^; care duce, addoc^j 
una messagiu : portatoriulu de msssagii 
e unu messageru sau una measagert 
inse si : messagerulu e san nuntiu, nui 
iiaioriu prin vorba; Bnutabcllariu, por* 
iatoriu de epistole; sau veredariu. por- 
tatoriu dQ merci;— massagiu, s. m., (fr. 
mesbage, it. messaggio), nuntluSf â– Aa- 
datum; nuntiu^ scire, adducere sau tra* 
mUtere de scire, mandatUj commissione, 
communicatione, etc.; — tote aceste Do- 
vente su trasse d'in part. mesBu san 



ì 

de 



1C«_ 



MET;^ 

NÌSM^iutflSDs, (ìt.. m68so, ff. DiU), de 
ta verli. mettere san rnittcre = mltterey 
(it. mettere, fr. mettre); ìnse nit au for- 
ma plausibile; aru fi de preferita : mes- 
$atict4 sau rnissaiictiy missile^ etc. 

MESSAGERU, messagiu; vedi tmssa- 
geria, 

XIESTECANETU, si mestecanisiu, s. 
m., betuletnn album; locu plautatu cu 

MESTECANISIU, s. m., vedi tneste- 
caneiu. 

MESTERIA, mesteru; vedi in Dìctio- 
Dsrit], la cari s*ara mai potè adauge : 
verb, mestcrire.-escu, fabricare, opera- 
ti, mAcliUurly artes mollrt, a lucra, fa- 
bricA ca diligente artifìce, déro siates- 
M, ordf intrigo, artificie; part. sup. me* 
itirUK etc. 

MESTESIUGARETIU,-a, (* inaiate 

de ty aspru siueratu iu acestu-a si in tote 

ce urm^dia), adj., astata^iy arllflolosuR; 

astuta, artificiosu, precautiosu, intorto- 

cìiiosu, etc; — mesfesug^siura^ adj. s., 

Artlfox, opITexy operarlas, mesteru, ar- 

t/fico, opifice, industriariu; mestesingesce, 

^dv., d'in mestusiugescìirO^, adj., astatus, 

c4llltfo9, callidu, astutu; mesteshigire,' 

^cu^ V., technas a^ere, mollrli a tesse, 

otdi intrige, insollatioai, artefici©, etc., 

<Ìe undo part, aup. mestesiugitu; — mesie- 

^%tgosu,-a, adj., caUldUBlmus, astutls* 

af 8VDiy forte astuta, callidu, inse si in 

ben« : care precepe si scie bene artea sea; 

- — d'ÌQ mestesiugu, s. m., ars, teoboa, 

^brlca, arte, soientia, si essercitiu iua- 

o^ia arte, inse si in reu : intriga, ordì- 

^^ira, etc; — fnestesiugu, compositione 

liybrida, pria urmare de reieptatu cu 

^ota famili'a sea. 

MESTESIDGARTU , mestcsiugesce ; 
^tc, vedi mestesiugaretiu. 

METECltN'A, si metchna, s.f.,<lefec- 
'^^hb, Tttlnm) neyus, maoila; defectu, nia- 
«^ula, vitiu, etc, 

ilETELEC, simc^crca, s. m., (homo) 
^tgpldusy iDcptuS) stlpes, candcx;(oniu) 
^rtiipida, fora firu de sentire si de pre- 
^^aepere, trunchiu, bustianu, butucu, etc 
^B METCREZU.pl.-e, mDnlmeutum,pro- 
^^^^atraacolami tbUovi, muras ooelUtas; 
^^KLuaimenta , intaritura, propugnaculu. 



me 



373 



opu de apperare, vallu, muru cu gaure 
sau celi, etc, : se hatu apperoioHi bene 
in metcrese; a lucra, fecCt construe unu 
forte fw^//?rr^M;— turcescu? 

MCTHODICKSCE. sau meiodicesce, 
adv., d'in methodicu^zmetodicu, e forma 
incarcata si putida; methodicc e form'a 
correcta; vedi mf.thodicu in Dictionai'iu. 

METOGANESCE, %\mitocanesce, adv., 
in modu metocmuscu : vorhesce, salttX 
metocanesce; metocancscu si mitocane- 
cura, adj., de metocanu : gesturi mcto- 
canesci; metocanime. s., multime, tota- 
litate de mctocani; metocanu si mito- 
canura, adj. s., luorlianus, rastIoanu»| 
faorridusi plebejoB ineroaton de mctocUt 
de la uidocu, do pre longa metocut si de 
aci : ìnurhanu, rusticanu, incultu, im- 
politu, grossolanu, si in specie : negotìa- 
torellu, negotiatoriu de negotiulu cella 
mai mic-u ai despectatu : servìtoriu, ba- 
iatu de bolta negotiatoresca, etc; — me- 
tocellu, s. m., deminutivu d'in metocut 
metochu si mitochu, ni€tochu,s, m., reale 
(grec tJLitoyo; in locu de tisTo/stov), suc- 
cursale auQui institutusau stabilimentu 
mai mare; in specie : succursale a und 
baserice, a unei cathedrak : meloculu e- 
piscopiei de Buzeu, care se afla in Bu* 
curesci; mai tote metoceh monasterie^oru, 
mai allessH alle episcopieloru erau fun- 
date, si se afla inco,prin suhkrhide BfiC- 
curesciloru; dupo metccéle acesle-a d'in 
suburbiéle celle mai retrasse alle capi- 
talei leuara metocanii nomineU si cali- 
ficationile ce porta si astadi. 

METOCANESCU, metocanu ^ meto- 
eellu, metocu = metochu; vedi fnetoca* 
nesce, 

MEZ\TD,pl.-e,si-MW. llcltatlo, ane- 
llo, basta pnbllca; licitatione, vendìare 
publica a averei cuiva : a puite, a vende 
la mesatu; fora tne^'itu nu se potè vende 
act'sia avere; — coveutu turcescu, déro 
cadutu cu totulu in desuetudine, si bene 
supplenitu ^vin licitatione, auctione, etc. 

MEZELICU, pl.-ur/, ce se da ìnainte 
de buccate la mésa, ca delìcatetìe esci- 
tanti de appetitu; se dan ìnse si dupo 
mancarea buccateloru mescUicuri ca de- 
licatetie. 

MICHALTIU, 3. m.» specìa de pesce 



374 



MIO. 



^ rnnllas flavlallsy mallnB barbatuluB^ 

MICSANDRA, mksiorare, micsiora- 
toriUf micsioratUt micsiotatura, mksiO' 
rime, micsioru, micsìunéa, mìaiuniu, — 
tote covente abbatute de la reguru ne- 
stramutata in alfahdulu romanu de 
mìlli de anni , si observata in totu a- 
cestu diuturnu decursu de tcnipu, nu 
numai cu scrupulositate, ci chiara cu 
mare religiositate, si nu numai de tote 
natìonile geutoi latine, ci si de natio- 
nile de alte genti, cate, pentru cul- 
iur'a limbei loru, adoptarea aìfahduìu 
romanu,— scriendu totctotudcaun*acu 
rigore nespusa : x, unde se cere acestu 
semnu alfaheticu, sì neci una data : cs ; 
numai la noi, ca la nemine, numai la 
noi appare acestu fenomenu , care, de 
si micu in apparentia, introduce inse si 
trage dupo sene mare perturbatione in 
economica limbei nostra, perturbatione 
ce totì sentu si de care totiplangu, fora 
se èssa d*in indolenti'a si apathl'a in care 
stau ammortiti, sau essu, d'in temeraria 
liusiorentia si nematura cogitare, cu 
estravagantie in contr*a puciuìLoru ce 
lupta cu sudori da sà nge a opprf cur- 
sulu ce reulu appuca cu impetuositate;— 
Dictionariulu romanescu a urmatu cu 
scrupulositate religiósa reguFa stabilita, 
cumu s'a dissu. de millì de anni de pò* 
pore eulte, asià co coventelo enumerate 
la inceputu au sì cauta se so scriua sau 
tote cu X : mixandro, mixiorarc, mìxiO' 
ru, tnixiunéat mixiuniu, etc. : sau tote 
cu 88=x : missandra, missioraret miS' 
siorUf missiunéa^ otc, sau cumu a facutu 
Dictionariulu consultà ndu si pbonetìc'a 
si etimologica limbei, adeco : a) cello 
venite d'in micit, care se sì audu in gur'a 
poporului cu u rapidu:m/cus(ora;r,?Mj- 
cusioratoriu ; micusioratu, micusioyuj 
h) dupo etymologia: mixindray niixionel- 
laBÌ missionclla, nvx'touiu si misiioniu. 

MIGAIELÀ, 3. f., forma crronia si 
abbututa de la genìulu limbei, in locu 
de correctele : migaìa, mifjde. ce vedi 
in Dictionarìu, vedi totu acollo si : mi- 
gaìiref migalitu, nvgaìitura, migxhsu, 
inlocude: migairCt m'^gniu mUjiìturn, 
migaiosu. 



MIL. 

MIHNIRB, mihnitiosut mìhniiariu. 
niihnitu, etc.; vedi meJmire. 

MIJA, mijire, mijitoriu, mijUu, miji' 
tura; mijuz;::mija;fnijlocir€i mijlocitoritij 
mijlocitu, »(/;7ocm,my7ocM,ete.,tote st a- 
formate d'in : media, medire, meditoriu, 
mcditu, medlturaj mediu=imedia, (jocu, 
ludu prin mcdìre=:mijire, etc.), medilo- 
cire, medilocitoriu, medUocUu^ nudilO' 
ciu, medUocu, ce vedi in Dictionarìu: — 
form'a mijotca ecale in sensu cu mija 
si mijuz=media si ntediu, ludu, jocu ca 
legare sau inchidere de oelì, e, de certo, 
in locu de medioéica; — otnidire si orni- 
jire,'€scu, V., in sensu de : a subridé si 
a si ascunde oclii pentru jocu, e de as- 
scminea in locu de omm6<l(>6, compositu 
d'in ob si medire; — vechìulu slav. ml- 
gati^ d'in care pretende D. Mfklosich a 
trage derivatele roman. d'in migaire, 
cà tu si d'in medire = mìjirey nu essiste 
de locu in vechi'a slavìca; abià se afla 
in lexiculu Domnului Miklosich uau adj. 
slav. uil'^'aiYfi=:inabUU, care, de certu, 
e ratecìta prin slavic'a d'in uumerosele 
famìlìe de covente romanesci ad in Ge- 
stione; — amu potè trage d'in sanscrita 
noue ìumiQO asupr'a acestoru familie, 
déro ne multiamìmu cu celle deposite in 
Dictionarìu; si ce mai poti dice si spune 
invetiatului slavistu, care cotédia, fora 
neci unu temeliu, areferf launucoventu 
V. slav. mejda, romanesculu d'in famìliele 
aci in Gestione : mediuina, trassu, inve- 
dcratu, immediatu d'in mcdiu? 

MILA, s. f., mlserlcordfsy t^ratit) cl«- 
inentia« oon^passlo, commUoratlo, eUe- 
mfisyiia, stipa : 1. indorare, misericordiii 
gratìa, clomentia; 2. compassione, com- 
miseratione, cow2)a/7ie»f*V*^,dorere dedo- 
rerea altuì-a; 3. eleemosyna, stipe data 
cersitorìului sau iudigentelui; — deri- 
vate directu sì immediata d'iu mila: 
miluire , - cscu, v. , tnUororl , siìptm 
dare Tcltit4r*biiere, a se indora, meseré 
sau mìsero; a dà , face eleemosyna; a 
dà , dÌ!3tribuL stipe : Dotnnediut se te 
mìli'6:iC'i; Domne, milueice; se mìluitì 
indigoìtii; — frasilo : se ve fii mila, se 
avcti mila de celli miseri, etc. difTeru 
in sensu de frasi ca : milaiti indigeniii; 
—si refiess. a se mitui : miluiii've Oh 



MIL. 

fra, spre miW»;— part. sup. subst. mi- 
luitu : miseri mduitt , stipe di miluitu 
indigenti; adj. s , mìlMtorm.mìl'i- fùria: 
miluitoriì si milmtòntj-- indigeutìloru ; 
adj., miluitiosu , - a , appiccata a tuilui 
sau a semilui; adj. wuo5ì^,-a. adj.pL'nu 
de mila, forte iuduratoriu, forte clemen- 
te, affoctiosu, gratiosii, etc.;— adj.s.mi- 
logu,-a, raiseru cersitoriu, si : vile, a- 
biectu, bassu petitorìu : hùlogn se avl^ 
lescu si se dedecora; m'dogulu baisu si 
vile sì perde tòta dnnnìMea de omu. — 
se ne opprimu puciiiu aci, ca se audimu 
ce ne spnne D; Mih'omh d'ispro sórtea 
formai mila, d'in caro vedurau essita una 
numerosa progenìa, ce ast^pta ac^a-asi 
sorte : bei bene , prelaudatulu slavista 
assore puru si simplu, co milt o filia d'in 
T- slav. mUìi=zmli*uricora, adj.I — asià ? 
déro, precumu a cantatu se conceda men- 
tionatula doct'i slavistu, cogitaj in ro- 
manesce, nu e venita d'in slavesce ; asià 
si pentru acelle-asi ratìoni va cauta se 
concèda, co si miluj care, in limb'a ro- 
mà na, e unu puru substantivu,— si subst. 
abstractu— , nu se potè referi la slav. 
â– illfiy care e puru adiectivu, siadicctivu 
concretu— , fora se ni se pota arretà ,— 
déco nu in vachila slavica, cellu pucinu 
ìa veri unalu d'io nouele dialecte sla- 
vice , unu typu de substuntivu asitl do 
simpla sì elegante si correctu in romct- 
nitatea luì, cumn e form'a romanesca : 
mila: deci cauta de necosse se reeurremu 
pentru mila, ca si pentru gata, la acea- 
asi fontana,— la care recurse si doctulu 
a\avi3tu pentru elucidarea adiectivului 
riavicu milu , la fontà n'a grcco-hiHni- 
iotei, onde aflà mu : ^ziXir»., analoga si 
io sensu si in forma cu alla nostra miU; 
1* fontà n'a si mai vetusta si irrocusa- 
t^iJe, la sancrxt^a^ unde aflà mu : mìl, rad. 
V; de unde unu subst. mila, aprope iden- 
tJCQ, 8i in sensu si in forma, cu alla nos tru 
wj^a ; — se venimu inse la urmatoriele 
Mpre elegantie sia vice, ce nu denega 
■nomine Domnuluì M'Jclosich : eo-ci po- 
porula romà nu, in virtutea dulcei limba 
w profere d'in gura de la titielo mam- 
UBÃŒi a respinsu si lapidata singuru prin 
poteatea spont^meitate a vigeut^ù selle 
iifttioDalitate , in trecutu, ca si in pre- 



ìjllL. 



375 



sente , acelle asperìtìati slavice , si in 
deserta ar mai ave doctulu slavista se 
duca mila si indurare de poporulu ro- 
mà nu, co ar fì tormentata si cruciata 
da nesce novatori pucinu maturi de 
mente, a lu disvetid de slavismi spre a 
Tindopd cu neologismi romanici, incur- 
catori, obscuvatori si destructori de totu 
proji^rt'ssulu in cultur'a lumineloru sci- 
entiei pentru bìetulu poporu romà nu; — 
dà : poporulu romà na, prin ageruluseu 
instinctu de conservare uationale, a a- 
vuta si are peno astadi orrore si repug- 
nantia invincibile centra strainismii, ce 
arn vró inundà in lìmb'a propria, a uà 
disorganìsd si pune in stare trista de a 
nu potè fi capace de a porta vast'a si vi- 
goros'a intellegentia a poporului romà nu, 
care, in marea sea prudentia, ce a eredi- 
ta de la poporula-rege, nu admitte strai- 
nismi in limba de cà tu cu mare resi- 
stentia , cu mare precautione si parci* 
monia, escladenda totu ce e strainu si 
incompatibile limbei propria, admit- 
tendu, cu computu si mesura, numaiuau 
mica numera de strainismi facili a se 
adaptà formeloru limbei;-— celli ce inse, 
auditi, Komà ni, si leuati bene mente cu 
frica si cu cotremurn — , celli ce au ti- 
natu, secl^indelungate, poporulu romà nu 
in crassa ignorantia, in obscurantismu 
profundu; celli ce si astadi sipunu tote 
potcrile a retine acestu poporu plenu de 
aspirationi, in acea-asì trista stare, na 
su altii de cà tu slavomauiaciicarturari, 
cari, chiara astadi,— in faci'a poporului 
romà nu, —in desceptarea la lumin'a sci- 
entiei prin instrumentulu une! pura si 
armonica limba , cu impudente cote- 
diantia si in depiena conscientia, se 
adop:.Ta a reinviuà fedosulu si de men- 
tea romanésca occìditorìu spectru alla 
aspreloru sì ìncompatibililoru elegantie 
slavice, co redicassera, in innocentia si 
incoiiscientia completa — Domnedieu se 
i licrtf! — pre capala romà nului : tu po- 
poru romà ne, ai calcata si uomicitu a- 
cestu monstru ; tu nu lu lassa se reviue 
sub impiele adoperationi alle slavom»* 
niloru do astadi ; uita-te sì vedi cu sa- 
tisfactiono de llomà nu, cà te-va remase 
d'in cadaverulu mortiferu alla strigo- 



376 



MIN. 



aiului limbei tello! (vedi alteleprinalti 
articìi ai Glossariului) ; ecco acelle ro- 
mase, de cari a sangeratu- sede inde- 
lungate limb'a tea crostinésca si roma- 
nésca: mi7oserÌM,-a»adj.=rm»s^r/cori?fi^ 
mUerlcorSf (slav. mllosruila, aspru, da 
bì calcatu dupo compositulu roraani- 
cu; vedi si mai aspro pentru limVa ro- 
manésca, ca :) miloscrdtìiciirct, adj., cu 
acellu-asi intellessu ce are si miloserdu: 
miloscrdia, s. f.znmisericordia^rimU^TÌ- 
eordtB, cu acellu-asi intellessu sì milo- 
S€rdnicia;—fnilosieniat a. Lz=caritaie:=. 
CArttas, e2ecmo.9f/7^a=elc6mo8f DA, stlpB 
= stipe, bannulu cersitoriului; — mito- 
stivu.'O, adj.=mi5ericor(ie, gratiosu^ge- 
nerosu^ benignu, bcneficu, etc; de unde 
8. f., reale : milostivay specia de piantai 
gratiora^gratiolùt (fr. rratlale);— mj- 
hstivirer^scu, v.» nUererl, commUera- 
rli fttlpem dare, etc; (vedi mai susu : 
miluire); part. sup. fnilostivitu; — milo- 
siivia, B. f., calilate de milosfivu; de unde 
8Ì adj., milostmo3Uf-a,=z\>\eu\ji de miìo' 
stivia, etc. M, 

MILORDU, 8. m., (d'in angl. mylord, 
compusud*inm}=:meu,silord=domQu), 
proprie : dotnnu meu; inse form*a; mi- 
lordu e leuata , si la noi , dupo eoa fr. 
Bxlord; si pria nrmare ar cauta se se 
correda ortojp^raphi'a : mylordu ; vedi si 
in Dictionariu : lordu, 

MILOSERDIA, fnìloserdnlcu , mìlo- 
serdUf tniìostenia. fnilostivn, tnilostiviof 
mJostiviosu^ ntilostivire, mìlostivitt4, — 
miìogu, milosu, miluire, miluitu; vedi 
Pilla, 

MIMÀBE, V., (fr. mlmer); a gesticuld 
ca mimu, ajocà ca mimu; part. sup. 
ntimatu:b€ne si vivace fnimata actione; 
vedi si in Dict. viimu. 

IflMILINGIU, 8. m., cellu ce nego- 
tiédia mobili mai eleganti; — coventu 
turcescu caduta in desuetudine. 

MINAREA, s. f., pi. tninarelle, tar- 
oafDtn r«nam| baserica tarci^'sca; vedi si 
giamia. 

MINGE SI minge, s. f., pila; globu 
liusioru de jocu, de ludu :joculu de mìnce 
e pìacutu nu numai copiUiloru , ci si 
órneniloru mari; joculudeminncehonu 
essercitiu hygienicu ;~D, Miklosich as- 



» 

4 



i>nN. 

sere si despro minee co ar fi irapromu 
tata d'in v. slav. ra«oì,carenuessiste, si 
abìà citedia russ. mIoT, cumu afBrma ai 
despre ìuinia=:merUot coar fiimpromn- 
tatu d*in v. slav. mèta, de si concede oo 
si V. slav. meta o de origine latina. 

MINGE, s. f., vedi mincr, 

MINDIRD, 3. f., in acellu-asi Intel 
lessu cu madratiu ;— turcescu ? 

MINORE, si mendrCt cninu si: miM- 
treifnenirc, s. f., pi. mìndri-mendri si 
ìnintri-mp.ntri, in sensu do: Ubido, lu- 
btdo, InHiilsn labido, arbitrlom, rolan- 
taB| Ubera Tolnniasi ta^a et effrenata 
mensi Immodoratlo, TebOBens et t1*- 
lentos auttnl Impetas, etc; pìacu, bom^^ 
placu, capritiu, fantasia, essire d'in t-otaH 
computala, vaga si estravagante actìona " 
a mentei , impetu effrenatu , actu fora 
mesura, in volila arbitriulai si bonulai 
placu, volila libidinei cellei mai deafre- 
nata, etc : ti faci mcndrile de tote, fora 
se respedi nemica ce e de rcspcdatu : ti 
faci m'^ndri de laborea nostra , ti foci 
mendri de easeh nostre, ti faci mendri 
de mulierìlesi filiele nostre^ ti facimen' 
dri de averile nostre, ti faci mendri de 
ce av^^nn mai cam si sacru; decenuU 
ai facutu mendri? ti ai facutu mendri 
si ensusi de tene : ti ai facutu mendri 
de nomele, de glorila tea, de virttUile 
telle, etc;— forte probabile, potemu dice, 
forte certu, mindre sau mendre^ caro sft 
dice si mintre sau mentre, e acellu-asi 
cu mintre sau mentre in compositionea 
adverbiale almcntre, unde intra al=a* 
2/N=aIla8i si mentre d^in mente cu de- 
sinenti^a adrerbiale, care in mentre ca 
subst. ojpreme modulti de usu ahunvu 
allu mmtei, M, 

MINEIU, s. m., vedi in Dictionariu 
meneiu. 

Ml^QEkzumingdla, (rea: mingday^ 
si mingilla , mingcllire si mingUU 
mingelUtorÃŒH si mingillitoriu, mi 
si mingiUitu, mingcUitura sì min 
tura i—'mingire si minjirCy mingitortu sì 
minjitoriu, mingifura si minjitura; ve 
iu Gloisariu mangire, si in Dictionari 
mingere. 

MÌNGHlN'EÀ,s.f., Yeà ìmenghini^; 
turcescu? 



tgiUm^^ 



MIN. 

inNGIRE, si minjire, etc.; vedi mai 
S\iBU mingéa, 

MINISTERIALICESCE, adv., d'in 
adj. ministerialet asìà de peccatosa for- 
ma, ca si malà nalicesce, ce vedi in GIos- 

'iu; chiaru si ministerifilu. adj., uu e 
bplenu correctu ; necì ministeru nu e 
earatu de peccatelle, co-ci se cade sofìa 
inisteriu; vedi in Dictionarìu : mini- 
arti», 

MINTUMU, 8. m., in locu de mini% 
e niODstru in limb'a romriua; vedimmi'ti 
in Dictionarìu. 

MINTALO, adj., reu formatu; vedi 
mtnfah in Dictionarìu. 

MINTENASI, sì mintinasi, mentinasi; 
adv., •lAllm, llllco» subito; in data, la 
momentu, oumai de cà tu;— departe de 
a fi OD^r, mibent, cumu affirma unii, 
noi cr^emu cu couvictione deplena co 
miminosi e unu compositu a) d'in min- 
tinu, h) d'in asi ; a) mintinu = menti- 
nu, e nnu adj. d'in mente, in sensu 
de : m mente, de mente, relativa Za 
Piente^ etc. : fapte mentine, copilli wew- 
tifii, muìicre mentina, (conf. macedo- 
rova.meniiminura, adj., cu acellu-asi iu- 
te llessu ce are si m^n^mu; socìu men^t- 
minu si socia mentimina duca casa men- 
^mina),— leuatu apoi in forma m. min- 
gimi san mentinu, caadv., de essemplu : 
mentinudu te, mintìnu=zmintinasi du- 
te ti mintinasi vino ; — h) asi, particla 
composita sì ea d'in a s\8Ì, care sta, cu 
sensu de appesare, prò longa demonstra- 
tJTB adiectivo si adverhie : acellu-asi:^ 
acelVasi, acellasi; acille-asi:=acilleasii 
acumtc-asi =zacum'asii^ acumasi, etc. ; 
&sià si d'in min^inu=men^inu, devine 
minttnu-asi si mentinu-a3i:=7>tent intasi 
'''nasi, etc, adverb. asià , coojunctu 
..rticl'a asi : 7nefìtinU'a8Ì=imenti~ 
n'a8%=:nten(inasi dice mai multe si cu 
mai appesatu tonu, de cà tu siugurulu 
nimiinu ca adv.; — de altramente men- 
tinu-^si a cautatii se fìa pre trecutu si 
in origine, sì cauta se fia si pre venito- 
riu, nn mimai adv., ci si adj., ca si'sim- 
pltdu lì^^ntinu, de eesemplu : sing. ynsn- 
tin/U'asi— tnetUitta'Sif pi. mentini-asi— 
'^^viniine-asi, precumu; acestH-asi—acé- 
«4a-asi, acesti-asi^aceste'asi. M. 



MIN. 



377 



MINTENU, adj. adv., vedi mwte- 
nasi. 

MINTEUTIA, 8. f., specia de pianta 
san de passere ? 

MINTIA , 8, f-, (cu t dura acf , ca si 
in derivate), 1. lacerna, chUm/d; la- 
cerna, manta mai mica, mai scurta, de- 
stinata la apperare de plouia; 2. amt- 
ODlom, togra, vestimentu superiore mai 
lungu, toga,— 3, derivatelo) niintìulia, 
3. f., demimitivu d'in minata,' b) mintio' 
nu. 8. m., pl.-e, vestimentu analoga cu 
cellu de sub 2, iterranii portavtiniiane 
albe si mintiane mgre; de ad sidemin. 
mintiatiutiu : mintianutie de copilli i — 
se vede desene, sìinvederatu, co miniia 
e in locu de mantiay sì prin urmare si : 
mintiutia.mintianUt mintiantUiUj in locu 
de : mantiutia, mantianu, mantiantUiu, 

MINTIANU, mintianutiu, mintiutia; 
vedi mhitia. 

MINTINASI, win^nw; vedi miWd- 
naai. 

MINUENDU, (d'in miwMerc), 1. gè- 
rundiu , forma verbale invariabìale in 
totn inlimb'a romà na, precandu in lati- 
n*a acósta forma verbale are, cellu pn- 
cinu, flessionile casurìloru singulari; 
2, gerundiva , variabile , pre cà tu fles- 
sionea se intende in lìmb*a romà na,pre 
candu in latin'a are flessionea nomelui 
adiectivu completa; — unu articlu, cove- 
nìtu, desvoltatu de noi pentru Dictiona- 
riu, a fostu suppressu si supplenitu ca 
celle ce se pota vede la art.antZu, endut si: 
gerundiu, gerundivu; afora deacésta-a, 
tractarea lexicographica in parte a ge^ 
rundiveloru, asii de importanti prin sen- 
sulu loru la cea mai mare parte de ver- 
be, a fostu, dupo cumu sì proiectasse 
membri! commissione lexicographice , 
impedicata prin essigentiele persistenti, 
de repetite ori, alle societatei academice 
pentru restrìctionea acestei parti, ca si- 
a multerà altoru parti importanti alle 
Dictiouariului : deci cauta se esplicà mu 
acf prescurtu sensulu gerundivului : mi' 
nticndu, ce no occurse in Dict. Bareia^ 
nu, essìtu la lumìuaincDÌn annulu 1868, 
si prin urmare dejà destulln de vechia 
in hmba si merìtandu si prin momen- 
to3ÃŒtatea sensului seu una esplicare pre 



578 



MIO. 



loDga esplicarea de forma indicata mai 
SU8U, si a uome : mÌHmuilu,-ay sì pi. 
minuendi. 'C=zmìnuea^ìui9~nr firn* Bt pi. 
mlaaeiiai,-ae,-ik, a) ca adj. , siipposìtu 
uneinecessìtaie phij sica san morale : sp^sr 
minuende in vedcteu nijiriloru pcrdfiri 
sentite; caldur'a escetìsivÀ minuenda cu 
irei gradti ; minu&ndti e acestu corpu de 
armati; minuendele appetitelihidino^e : 
h) ca subst.; minuendulu (atibiutell. nw 
meru) e m'à mare de cà tu dfd'ÀCendulu: 
adunati minuendult4 cu aUi^iumen. M, 

ìlìOEA.=zmieora=ztnÌ€Ìora^=-niidUo- 
ra, etc.; vedi ÌQ Gloasariu mdh òro io 
Diotionariu miora, si miorariu, 

MIORCAIRE, miorcaìtu, miorcmtwa; 
vedi miorrare, 

MIORCARE, ?., (se conjugacii forme 
simple), s;ann!re, ^laiieltaro, olamare, 
cUmiUrOf latrare, ulaUre, ejulare» ra- 
gliar», gemerOf fl6ro« lameQtarl; a e- 
mitte voce acuta si plangerosa, se dice 
mai allessa devulpi, lepori, oatuaìe, 
cà ui, catelli, pulii de lupi si lupi, copillì, 
omeDÃŒchiaru, etc: a tipa, 3canci\ geme, 
sbien^i urla, latrd, piange, a se vaieti, 
vaierà , vagita, etc. : mhrca leporde in 
gur^a cà nelui. miorciu fttmundi pulii i 
lupiloru ; m'orcnra de fric'a venatoriloru 
vulpile; miorcà catusi'a in/aci'a catoniu- 
lui; miorcà de fame ctteUii tii jnssonii ; 
ce mi miorca celli copilli mereu preurc- 
chiele melle; — derivate : mìorcatorlu,* 
tórta, udj, s., miorci^u, part. sup.; mior- 
catura, 8. f., aotione si offectu de w/or- 
care : miorcature de lepori ammette' 
cate cu miorcature de vulpi; iu lino unu 
derivata importante e : miorcu, s. m., 
franDltas, gemlta.4, fletus , clamor, la- 
mentura, va^ltus, pUQctu8,ejulata9> etC. 
in tote insemuarilo verbului date mai 
susu : tipetti . sheretu, gemetn, V'ìiriu , 
scancitu, urlata, etc; inse miorcu se 
applica si ca esclamatione spreimìt'^roa 
vocilom de animali indicate mai susn : 
miorcu! miorcu I peutra lepore, ca .^ì 
miau! mi'ìuf peutru pissica, applicati- 
du-se sì cu art. oa una subst. minu-lu 
pÌ3»icitij miorculu lepordui; — in loca de 
miorcu se aude sì miarcu, ceace arréta, 
co coventulu miorcan. caro iaco se aude 
cu a : miarcarCt miarca vulpea^ etc—, 



mn. 

cumu sì tote coventele cean se vlnama! 
la valle, s*au de^voltutii tote d'ìu ?3oU- 
matìonea : mlm, de caro vedi in Die- 
tionariu; — ècco directu d'in miorcu : 
miorcairfij-eicu, v., in acellu-asi sensa 
cu m/'o'Crtre, inso mui energicu; part. 
3up., mr'orcnrtH, s. f., mìorCiiitunt, — si cu 
a:miarcaire, mi^revitu, miìrcaitura^ 
si tote, forte proì).ibile, cu nsupprewii : 
miorcanire si mi'ircanire , mìorcanitu, 
miorcanitara ; — alta forma, ra.ii f-oer- 
gica pria sen^u de cà tu pre^todeutea; 
iniorcairfziz^niorc'mirfij e : mhrcotire, 
cicu. V. part. sup., m'oTrcotHu, s.f., w«or- 
cotUura; — in fioft, una forma cu sens 
restrinsu la catusie saupissice, etmior^ 
lair/* si m'*arhurfi,~p.scu , v. ; part. sup 
m*orlaitu, s. f., mhrlnitunt, — si ace.ste-t 
cu nsuppressu: m'orhinire, miorfantiu, 
mhrlanilura, — si ca seusu tnelaforic' 
applicata chiara si la ora**ni ; ce m*o 
l'inescu f.eìle mulieri? nn fi*^ cade juni 
loru, in tota vigorea poteriloru om^lu 
se miorlnné-ica ca cuteUii dfi pimea, 

MlORCATORtCJ, miorcatu, miorca 
tura, miorcotirt?, mìorcotitu. mwrcoH* 
tura, miorfTìt, miorlaire. mhrlaitn^ m*or^ 
laìtnra; vedi mìorcare. 

MIRAGIU, s. m., (fr, mira?*,— dal 
iiilrer=:mlr&rf=a mira ^a spect^ Ctll 
mirare, a vede ci in spechi); nuera sa 
negura ce appare in d(»sertu si pare apa, 
asiÀ in Cìltu ammatjesce nu namai aoi- 
malile setose, ci sìóraeniì, so allerge, ia 
desertu ea se se adape : Indiami nom 
sr.u forte bene miragiulu ni vorh^n rnirT 
?eUrTHnA=:se^c de anirtiale, dupo es al 
ìerga unu animale setosu; vedi si pop 
lariulu mrmn. 

MlRAZE^7IA, s. f.. d'in acea-asi orì 
gine si cu acellu-asi iotellessu ce are or- 
matoriuln : miragu. 

MIRAZU, pL-i9. casi pr^».- ■ ^ 
mirasenia, amendoue populnri . ì 

cu sensulu de : 1, mirAoulnm, mirad 
mimine; 2. prodi^lam, porteatunit mw 
stram, prodigìu monsiru. arrotare con 
tr'a naturei, legilorn naturei; 3.allqnti 
exceU(>n!f, exl^niiim, piae^erttm: moni* 
Uoara donom ; ceva esceliente, fort* boott 
si in speciale : dona munifica, munnla 
cellu mai bona si mai onoriScu : mr- 



I 




MLA. 

rs^tcZu ie covine ite, (in acestu sensu sì : 
WttrozH, boHU mousH, (u ai renmsu fora 
m€ci unu m(riìsu); 4.a(l(nìssìbìlósìprc- 
bil« in loculi! sì cu sensula formei : 

•rtfjiii. 3f. 

'FiSCE, mirefiesctc, viircnu; 
Vi-- tiìiCiìce, etc. 

M liti ADE, miriamt'tru, etc, redi ìu 
Dictionariii myriade, myriametru. 

MIRIAXESOK, (redussn si in: mire- 
ntscf), adv., in moda mirianescu; mi' 
riancscurd* adj., Uloud, proriiuiisytem- 
^•ratlSf aecnlarU, muiidanas; d^in mi- 
rianv, reiativu la rn^ianu, allu miria- 
nului : poHu mitiatiescn; — mirianu.'Cif 
(mai puciuu bene f. mirianca)^ s. pers., 
Uleti», prorauQfy Heoulariit; laicu, ce nu 
• perdona baserice^ica, spirituale, ci ci- 
tile, Itwusca; — d'in slav. mlru=lume. 

AIIRIIRE, miriilu^ miriiiura, miriiu; 
veJi in Dict. miriire sì mirire, miriio- 
riu, miriCu. tnititura, 

MIBISCE, 3. f., messuDi arruTD, sti- 
paU; Beminattira secerata , remasa cu 
parti d'in paliele cerealiloru. 

MIHUTIÀ, 8. f. , speda de pianta, 
tlBir»*. HiiKuU (boTÌtf)P 

llISLICU,3.m.,edca piscatoria; buc- 
catella de prensu pesce in uncu; — ue- 
cooDoscuiu d*ÃŒQ ecce de Carpati. 

AIISSA, s, f., d'in missu de la mitie- 
re^mUtcre; ce se puno in jocu alea- 
loria. 

ÌIISSADÀ, s. f., hlana d*in mai multa 
pelli : una mi$sada de pelli. 

Ml.STUELA. s. f.. vedi msiuìrc. 

MlTAENIoa.-rt, adj. s., forma pec- 
1 in locu de correct'a: m\tari% ce 

!. 10 Dictionarìu. 

MITOCANESCE. miiocayicscu, mUo- 
cclitf, mtiocu = tniiochu ; vedi metoca- 

' "/JLU, 3, m., carte de calle, passu- 
I. scarte de posta;— coventu tur- 
cedcu caduta de piena in desuetudine. 

MLAJ)IARE,-cdtM. V., ilectere, lune- 

ìtTti a inflecte, a face flessibilCi a mol- 

'lispu8U a se pieci iu veri-ce 

i veri-ce lueru ; part. sup, mia- 

s, f., mladiatura ; — s. f , reale : 

tia blastare, surcelln, ramurellu, 

. i, etc; de unde : mladiosu,-a, adj., 



HOC. 



370 



fle.sttililliat nexQH, flessìbile, plecata a 
se flecto; si d'in adj. si subst. f. »iZa- 
diofiia, flessibilitate; demìnut. d*inm^a- 
dilia se dice mladióra;—deor\gìn6s\B.yn, 
si combinatìonea lìttereloru mi in syl- 
lab'a iuitiale e totu ce e mai incom- 
patibile limbeì romauesci. 

MLADIATD , mladiatura , mladitia, 
mliuìiora , mladiosia , mludiom : vedi 
mlcidiare, 

MLASCINA,fn?ti.y^en7, sì mlostina, e. 
f., locu limosa, tiuosn; de unde si adj. 
mlascinoiu si mloscinosu rf^ : regione 
mlasciìioia;—dB origine neconnoscnta; 
déro, de certu, cu acellu-asi defectu ce 
au si tbrmele de sub mladiare. 

MOCA, s. m., si r., Idiati&f hobes, sii- 
peSf stupltlufli liiepta; idiota, ebete, ìn- 
eptu, stupidu, carenu e bonu de nemica, 
sau care totu ce face, face reu sì pre 
dosu, face cu greu si mai cu greu fine- 
sce, care e de risulu lumei, etc. : unu 
moca de omu una moca de muUcre; ee 
se faci cu acestu moca, cu acésta moca ? 
totusi, in pìur. mai allessu, in genu f., 
chiaru si vorbindu do masculi : cu mo- 
cele nu scoti nemica la capetu; — se fia 
moca affine cu grec. |jL(t>xà Eiv:=a si bate 
jocu, a se stramba a fi unu stramba de 
risu,— sensu ce s'ar coveni lui moca? — 
potè inse se fia mof'a in locu demMcade 
la mucu, ceva, adeeo, pre care nu si da 
cineva n^.ci mudi ,— d'in moca inse osse, 
cumuse vede, una respectabile progenìa: 
mocairercscu , r., lente^ onuotauter et 
male a^ere, a face incetu forte si cu 
tote aceste-a reu veri-ce lucru : se mo- 
caiescH une mulieri diu^a inirégo, ca se 
si arrunce rochx'a pre senesi; adj. s., 
mocaitoriuriórin, part. sup. subst., mo* 
caitu : ce moca te. mulieri; se Cfrn ore de 
mocaitu la doue irci imbuccaiure de pd" 
ne; s. f., mocaitura, —iotdk acésta parte 
de progenia a lui moca cere de necesse 
unu n suppressu : mocanire, mocanitu . 
mocanitura. asi& aru pare essi dMn unu 
wocflnw, nascutu d'in moca, (vedi inse 
mocanu la art. respectivu); — alta gene- 
rationo inse capita moca directu prin 
adj. mocosUj-a, plenu de woca, de mocai- 
turch unui m>ca, de unde apoi : ìnoco- 
sia, s. f. , calitate , porta , processa de 



S80 



MOC. 



mocosu; mocosirc-escu , v.^ dico mai 
multi de catu mocaire sau niocanire; 
part. sup. subst. mocositu : ce juni mo- 
coBiti ca nisce betrdni decrepiti!—^, f,, 
ìnocositura : mocositura de imbraccatu 
preuna integra diua;^s\ in form^imo' 
cosiarcrcdiu^ care e de preferita : part. 
sup. mocosiatu, s. f., mocosiatura, etc. 

MOCAIIIE, mocaiioriu, mocaitu, mo- 
eaitura; vedi moca. 

MOCANESCE, adv., d'in moeanescu : 
in modu mocancscu : a jocd mocancsce; 
mocanescu^Qf adj., d'ia mocanu: sèrica 
fHocant;S€a, oui mocanesci, i^ortu moca- 
ne^Ctt ;— OTocantt,-a, adj. s., 1. alplnus, 
alpestri», moutanas, alpestrltt TrnussU- 
ranlae IricAla ; do monte ^ montami, in 
speciale : UoììUJknu monianu dHn Tran- 
8Ìvani*ay Ilomanu aìlu Tranailvaniei ; 
locuitoriu de monte; 2. nome datu apoi 
totu in specie Romà niloru din Transil- 
vanica , ce si paacu ouile d'in coce de 
Carpati, mai allessa in Terrea romane- 
8ca; — de acf in genere : mocanu^ìm- 
polltas et iDurbanos, rodU, rostloos, 
a^reatU) horrldos, humanltath experri» 
ferns, impolitu, inurbana, rude, rusticu» 
agreste, nelimatu, orridu, ineultu, lip- 
situ de umauitate, de omenfa, selbaticn, 
feroce, etc; — form'a, in care se traduce 
mai allessu acésta parte a Romdnului 
mocanu, e : mocartianHf'Oj applicata si 
chiara liomaniloru de d'in coce de Car- 
pati : esti mocartianUj ursu de padure; 
^mocaniftte. a. f., a)collectivitate, mul- 
time, totì mocanii; h) calitate, statu, na* 
tura de mocanu. — pentru care sensu si 
form'a moennia. 

MOCANESCU, mocaniat mocanime, 
mocanUf mocartianu; vedi mocanesce, 

MOCHORIRE, mochoritione, mocho- 
ritu, mochoru; vedi mohoru. 

MOCIOCA, 8. f,, in loco do macioca=. 
maeiuca, ce vedi in Dictionariu. 

MOCIBLA, 3. f., c-oe&Qtni latam» 11* 
mas, nortarlDm; lima, tina, neroiu; in 
specie : mortariu, mocirla cu arena si 
cu calce pcyitru muru; —mocirla nu potè 
ff, cumu affirma unii d'in ungur. mot- 
siry cu care mocirla du sémina neci 
cumu in forma; — derivate rmocir^Miia, 
s. f., demin. d'in mocirla; mocirlosurat 



mo, 

adj., llfflosns, lDto8a8,ooeiio8us, lacnaa* 
sasf plenu de mocirla: — mocirlirc'eacut 
v. a iotinà , consperge cu tina, si fìg. a 
maculd, dedecorà , desonorÀ; in speciale : 
a face martarfu de muru; — part, sup. 
mocirlilu; s. f., mocirUìtura, ftctione si 
efFectu de modrZiVc;— se dice,— si forte 
desu— , si : modrlare, ca v., care e de 
proferita formei mociWiVc, si prin ar- 
mare : mocirlatoriu, tóriu^ adj. s., mo» 
drhitn, part. sup.; moctirlatHra^ s. f., Ct^H 

AIOCIRLARE, mocWlatoriu , mocif^H 
laiu, mocirlatura, si : mocirlire, modr- 
litoriUy mocìrlitu, mo^irlitura, mocirlosu, 
mocirluiia; vedi mocirla, 

MOCOSIARE, mocosiatorm, moconch 
tu y mocositura, mocosire, mocosUcriu, 
mocositUj mocositura, mocosia, mocosu; 
vedi moca. 

MOCRA, s. f., fractu, poma de mocrM; 
òro mocru, s. m., specia de arbore, ce* 
rasiu duracinu = oetAbuB daracUa ce- 
rasa profereus, ceresiu ce produce cere- 
sie duracine (=::negre^ tari si dulà ); (fi 
galirnleri fructula : ^â– Ipoe ; germ. di 
rinlseher ktraohenbaum , fructu:hftr1 
llelie eder daranUohe klrtìohe; Dìctioflj 
I?raaani4;sUs8l(lrsohbaamt8usttlctrsche). 

MODARlRE,-escM, v., in locude mo- 
durare::=modulare, modellare, mai al- 
lessu in intellessulu speciale, in arcbi- 
tectura, musica si piclura; vedi déro in 
Dict. modellaret modulare, 

MODARLANIA. s. f., vedi modor- 
lanu. 

MODARLANU, moderhnu, in loca de 
modwlanura, adj. s., camu in acellu-isi 
sensu cu hadaranu : bardai, pUmbeat, 
stlpea, truiicos, stolldus obriAram re* 
rnm admlratoty plngots et tardos, dez* 
terltatis expors f rei param habllU « 
Ineptos, ^tnplduii f hebes; ruutlcaaoty 
agrestls, Impolltus, lunrbauui*|liainaQl* 
tatù expers, ueQDam, nebalo, tIUs, ab- 
Jectas, etc; de tòte partile mìsellu si 
de nemica : de partea intellegentiei : 
grenoniu, greu si grossa de capu, tran- 
chiù, bustianu, butucu, stnpidu, casca- 
gura si gn racasca; do partea practif 
in actione : fora desteritate, 
tate, stangacc in tòta poterea 
lui, ineplu, inerte, greulu pi 







mG, 

d4 partea portalui si portare! morale : 
n^Umatu, nepolitu, neformatu, necto- 
pUiu^ impolitu, aeomeaosu, inurbanu, 
nosticu, rusticanu, agreste, aspru, sel- 
baucu , apoi : vile, abìectu « improba , 
nusellu a fundu, otc; — derivate : nio- 
ébirlania = modurlania, s. f., calitato, 
sUtu, natara, fapta de mm^aWanu^mo- 
cUtrlanu ; — mod(irlane$cu:=zmo(lurlane' 
scm^'Q, adj., de modurlanu, de unde si 
adr,, modurlancsce; verb. de regula re- 
floss. a se modurlani=z;i se face modur- 
inse si : a modurlani pre altulUj 
wlanesce, <:d>brutesc€ pre cineva; — 
ne, co modurlanu prin origine mo- 
taroiu^zmoduroniu, adj. s., inse difTe- 
rìtu in caracteriu : morosos, tetricus, 
trlstlsy iliradlU, liBportunns, qneralaSi 
saib»UGu«, sosptclosua *, morosu, tri- 
sto, diffìcile, greu de multìamitu, totu 
de a uo'a baretandu sì plangundu-se , 
nAintraoda nemìne in volì'a lui, impor- 
tunu, fngiDdu de toti, meticulosu, SQspi- 
ciosu, misanthi'opu, etc; — einvedera- 
tu, co moduroniu=zmoduroiu e formata 
d*ÃŒD morfw, pi. moduri , prin acellu-asy 
processu, cu care se nascu morosu=.mù- 
r«tB», d*iu morez^mos, morls^ caro e 
din acea-asi radice cu modt4; asili si 
modurlanu, dìfferendu de moduroniu 
numai prin terminatiofle si dìrectìone 
de wDsu. 

ÌÌODlOLlKE,modioUtH,modiolu,etc.: 
Tedi in Dictiouariu : niodìoUre si mo- 
dioUt. 
"'>DIOR[RE, modiorifM, etc; vedi 
. :.L modiorire sì modiolu, 
MODUBOIQ, adj. 8., vedi modar- 

MOGANDETIA, 3. f., vedi magmde- 
Ha la maffuldctia, la magadaia, la ma" 
gadAuz=:magadiu ; vedi si moghilo, 

RK[J,-a, adj., macer, macie 

, macIUeotB», Ktrt^r^sas; macru 

consumptu de macretia, stigosu, 

i pre branci, cadutura;— coventu, 

ce de Carpati, neconnoscutu; se 

^T&de de sena co e uiin corruptu d*ìn germ. 

•r, affine sau impormutatu d'in ro- 

utu maera = macer, fr. inal- 

m,«tc 
MOCilULA, mohìla, d'in movìllOf s. f., 



MOG. 



381 



coUiSftaraDlos, gromus, cUraH;ifìaltime 
depamentu pre uqu terrenu scssu, de for- 
m'a pyramidale : stelemu se leuà mu re- 
pausu longa treimoville; una numerosa 
seria de moville pre unu vastu cdmpu ; 
— singuru derivata : movillicia^movil- 
litiay 8. f., dorainutivu d'in movUla : mai 
muUe movillitie in giurulu unei mare 
movilla; — moviUosUt'a, adj., pleou de 
moville : cdmpu movillosUf sesauri mo- 
villos€y ripa movUlosa; — D. 3Iiklos%ch 
Du potea so nu referia unu coventu ro- 
manescu asi4 de mobile sì instabile in 
forma ia slav. mo^iSIU; déro chiaru a- 
césta flactuatìone de forma a coventn- 
lui romanescu probédia, peno laevìden- 
tia, co nu tine si nu potè tiné acesta 
coventu romanesca ftuctuante in forma, 
de coventulu unei limba slavioa, care, 
dupo impromutarea coventulai , ar fi 
statu si a statu in faptu cu limb*a roma- 
nésca in relatìoni si mai urgenti de cà tu 
nesco relatìoni intime amicali, ci rela- 
tioni apropo oppressive si dospotice, 
(vedi art. mila maivertosUf ìntre multe 
aitele alle acestuiGlossariu); acéstasim- 
pla observatione derapina d'in fuuda- 
mentu assertionea Domnului Mildosich, 
si n'amu are neci una nevolia de alta 
demonstratìone; inse d'in placerea de a 
vede prò doctulu slaviatu retellendu-se 
inco una data prò sene ensusi, se mi per- 
mitta leclorii se le espuuu pre scurtii 
comedi'a; co-ci, dupo v.slav, i»ogttlIa=: 
tumnloa, se producn surccUe : bulg. 
molila, serb. gomita , alb. ^uvnlja ai 
maffula, apoi allu nostro: moghila, movi' 
la, mokila sau mochila, cumu si allu no- 
stru: magura, cumu cech. mabnra, dandu 
si comparationea sassului Schuller cn 
scot. muktet si coQcludendu in fìae, co 
rad. v. slav. verbale o mojfzrin sensu de : 
crescere,— inse in infin. mosti, si I pers. 
sing. mog-n^in sensu de posse ; — se 
facemu acumu si noi brcvilo nostre ob- 
servationi : limb'a slavica nu are neci 
la rad. rao?, neci la coventulu reale rao- 
gttu de cà tu vocalea o, si in neci un*a 
derivata macariu vocalea a, cumu are 
limb'a Rom&nulai in covente ca : ma' 
gura^ magalUa, magandctia, (si cu o : 
moganddia)^ magadcu, etc., cari su de- 



^^ 



an 



3^ MOQ. 

stulle d*^jà ca se ìnrederedie, co cech, 
mahara e unuìmpromutn de la Bomà ni, 
èro nu rom. mogura de la Cechif pre- 
cumu si multe alte su totu asili, de es- 
senaplu preterisca slav. maolo^a, co ar fì 
datu rom. maciuca, (vedi in Dict. nia- 
ciuca si in Qlossariu tnaiog**), — fora 86 
maiadaugemu, co imagiaari'a rad. slav. 
mog y nu are sensu de crescere, proe- 
minere, inaltiare, tumore, etc, pre cà udu 
coventulu reale slav. mogan ìusémna 
Dumai: possenoOva^^aL^rpo^re; gotli. 
germ, mag^itotere, inse si ide*a de cre- 
scere in magatbsimitJctien, ìulat. map* 
nu8r mac-t'ire> si, ca se abbrevià mu, in 
sanscr. mnh = magh; de ac( a essitu , 
forte probabile, prin celle mai vechie 
relatioDt alle BomaDÃŒloru cu limbe 
indice de forma forte originaria, in 
lìmVa romà na unu coreuta ca niag- 
vilia, care, cu tempulu , assumpse for- 
me successive ca : moyhiìla, rtìagìiat 
mahilla, tnavilla, d'in care uu*a ar fì de 
preferita, de si nu se e^cludu formele 
cu : movilla^ moghiUa mohilla, eie; 
co*ci, se lasshmn co si Iatia*a, casi sla- 
vic*a, presenta desu forte o in locu de a 
incomparationecusancrifa : noc-Gre= 
nsQt noGto=:iiactii, otc; déro in limb'a 
romà na occurre dés'a scambore de a cu 
0, cumu mai susu chiaru io accstu ar- 
ticlu amu attiosu : deci uè margonìmu, 
asserendo cu convictione, co covcnlfdu 
in eestionc nu e si nu | ótc fi slavicu ; 
d*in coutra slaviculu cnsusi mogilila se 
esplica ca viai bene i>rin unu forma ori- 
ginaria a coveniuluirommescUy adeco : 
mag vilh ;—uoiiiin]x numai co scoi, mo- 
ckle, citata mai susino, dùcerti], nuuu'a 
d'in originile coventului : movilla , ci 
potè analoga in sensu sì in forma cu ullu 
Dostru : muehiti ^ muda : mucida de 
collina, muchia de monte., décoacestu-a 
se trage totu d*iu ma-; = mo^ = mug, 
sancr. aa^h^mub. 

MOGHILITIA, moghiìosui vedi mo- 
ghila, 

MOGOROCIRE, si mog^^rosire.'esci, 
T., mntsare, nassltaref loute et ineiite 
Afere ; a face veri-ce cu leiititudine, ue- 
gligentia, iotardiare, si incurcare , cu 
inepUa, etc.; confere : miga^irn in Dic- 



am 

tionariu, si : moco'iiarc, mocaire in Qlos- 
sariu. 

MOHILA, mohilitia, etc.; redi ma- 
ghila, 

MOHORIRE, mohoritione, etc.; vodi 
mohoru. 

MOHORO, si mochoru. s. m., panl- 
com, panlolum = patilcum llalicitni = 
Linn.; specia de meiu negru ce batein 
rossiu; èrba, feuurossiuiochisa: a comI 
mochoru, mochorulu e honu nuiretiu; — 
derivate : mochorircrcscu, v., a colora 
rossiu iacbi3u, a da unui ce colore ros- 
sia inchisa : vcsiinientele prelaitloru 
moC'iorescu; part. sup. adj. subst.^ fi 
choritu : vesihmnU mochorìt^t cjl0re\ 
mochoritu unu vesiimentu; le place ti 
se porte mochoriti; m^ychoritionr^ s. f-j 
actione de mochorire, déro mai allpsi 
eifectu de mochorirt : facia, colore 
chorita : prea inchisa e mocltorUioi 
acestui v.stim^niu; — d'in ung. mobmrl 

MOIERE, moieciosu, moiftoriu, W( 
tcftt.rwoì'^wrtT,— tote reu scrisse dupo r( 
pronuntiatione, in locu de: moiarr, mi 
iaciosu = moifìtiosu^ moiatoriu. maiali 
moiatura vedi in Dictionariu : moiart. 
moWarr. 

MOIMÀ, s. f., specia deminiufia,mi 
muiia m2C/i=:Hlm]olA« 

ilOISCA, 8. f., gcblus, (fr. eoojol] 
specia de pesce; — forte propabilo d*ii 
wiO'arr, ca pwsce cu carm molU% ca tT 
moUnciu, ce vedi in DictionariiL 

MOISCE, s. f.,1aeiiaa. eluTleu, |«ci 
pulustot* rei paladosDJi, uU^lnosnsj pli 
tUi teaipeiitaft (atcTnppri>'8; 1. lacu 
Qosu, lacuua uligiuosa, apa limosa, h 
moiatu de ape si priaacésta-acofuudA- 
tiosu, eluvia, alluviu, etc; 2. tempu pio 
iosu de susu .si tinosu de diosu; — ui 
forma desvoltata d'in procedcntea ej 
moiscina, cu aceIIu*a3Ì sensu mai a| 
pesatu; — se vede de sene, co covt-nt«! 
su uascutfì J'iumo{/ff, molliare^moitre* 

MOISCINA, 8. f., vedi moisce. 

MOJARIU si mojcriu, a. m., MarU- 
rUm; mortariu, mocirla cu arena sì caìc« 
pentru muru; —mtjjaruiiu, demin. d'in — 
moj'iriu, mortarioru^z DiortalI»]on:- 
de3Ì,precdtub;cimU|necouQ03cutuuDÌe^ 
d*in coee de Carpati. insenucrerUnra 




1 




MOL . 

d*ìn DDgar. mossar» ci acestu-a d*ìa 
an. mojariu, probabile in locu de 
a/iu, cu i irutatQ in j» 

MOJElìrU, mojertUtH, s. m., vedi mo- 

MOJICESCE,adj.,inmoilnwjoj»>es/rti: 
a 9e porta sì vorhi mojice^cr; — moiicc- 
scv,-a. adj., d*in mojicu, relatìvula mo- 
JicH : vorba mojìcésca; — mojiciay s. f., 
caliUte, statu, fapia, natura de mo/tcu: 
ctMC p(A<^ raìidù m'tjkitìe vòstre? moji* 
dmn, 8. f., colloct. multi mojici, loti 
mojioi ca catefforia;— njoyVco^Mr^, adj., 
plenu de mojtcia: vorbe mojicose;—mo- 
jieUf'Q, adj. 3.. pers., ruaUcns^«?refttUy 
polttaH, tnurliAiiUd, IncuUaSf rustlcA- 
«f |ia»:&iMi8, vIcaiKiSi ploUejua, l^no- 
hlU loco oatij^; in sensi) speciale : ter- 
ranu, satoanu, rusticUf aratoriu, pluga- 
fiu, unjpestrHt agreste; in sensu gene- 
rile : plebeiu, de nascere obscura, igno- 
bile,si tnaiostensiKrusticauu^iniirbdDU, 
ìmpolitu. grossolana, iucultn, ndimatu, 
orridii , ctc. : mujicii si hoiar'Ã  faceau 
dou< cUt^iti 8f2)irofe; prov. ncci salcea 
j^r-"* * ^i tnojìcuhi oniu; muUliVin fa- 
h. ì3e misculi 3!tnt a desea »iai 

ViojiLi u'-; cdfu ioti wojicn da i^rc lume; 
nobU: dt tUlu si mojicu de cultura e lAìHi 
ru^ — se aade si udu vcrbu d'in mo- 
mDJicirG,Hscu : a face mojicuj a) a 
Tiu uobile plebeìi), a degrada din 
oDe; h) a moiiciyre eifuva. a ì dice 
' ti. a hi caliticl de mcjicu; e) iu for- 
ma rttioss. a se mojici : a) a so prosti- 
tiie, avili; i) a se porta ca un mojku, etc, 
— dupo Dict. de Ì?^(ia alfine cu it. moc- 
1 1 ii ; moca in Gloss.); ÃŒQse dupo 
• r.h mojicu 1= mujicu e d'in 
mujicu^^Tir, derivati! d'in mùjlir 
ui, -.V7J-J, adaiJgundu, co in romanesce 
m/^icu=mujim s'a iutrodussu mai tar- 
' '* 1139. miijic»,— diica-se dt^ro de 
. la alkicuì e, si, perindu do 
u nui, rem;ln;i acollo ih uodo e. 
MOJ lUKSCU , wojicia , mojtcime , 
aire, mojicosu, nwjicu; vedi moji- 

M')LnA,s. f.,iilrews, navtra, labrom; 

11 vase, de ftirmeutatu pa- 

..,f.-.j animali etc. : albia, ca- 

"?, labri», lavacru, nlhcv, troca etc, 



MQL. ^ 

— neconnoscufcu d*in coce de Carpati;pra- 
babile d'in germ. mulde. 

MOLECAU, in locu à e molkcà u; tià }. 
s., lentus, tardasy vuriclator; care cu greu 
si abid se misca sì lucra; — se vede do 
sene, co coventulu essitu d'in molle; 
Diction. de Buda scriue bene : tnoìecou, 
care duce la mollecone, 

M0LFAIRE,-C5cu, v., difOculter, lea- 
tOy crcpltanter eder«9 manderei rodere, 
ramlgaroj cu greu, abià , cu inceta si cu 
siueru de gura a mesticii, ruraigà , róde, 
manca ceva; mal f attor iu,- tórta, adj. s., 
care mùlfuksci; part.sup. subst, móìfaUu, 
s. f., mo^f altura : molfaiiura de cane he' 
irdnu la unu oscioru in tempu de mai 
muìU dille; nu mancati, ci moìfaiti, fe- 
dosu si gretiosu; —alta forma a verbului 
se aude forte desu cu r in locu de l : 
motfairerescHi morfaUoriu^toria, adj, 
3.,mo^/<it7M,part,8up, 8ub=^. wof/di<«rrt, 
3. f., etc., avendo sensuludewìD^/luVecu 
adaussu de : vestcs corra^are, a stricci 
netiditatea vetitimenteloru , sedundu , 
calcaudu prò elle si stringundu-le, de* 
formandu-Ie in toLuraodiilu;— form'ain 
urmi data 0, de certu, cea mai primi- 
tiva sì mai originaria, ca provenìta d'in 
grec. [J.op'f^'=:/orwi7, de undeform'a/^o- 
liularc w. morfuj s, cu seusiilu : a) ce 
amu indicatu la verbelewoI/rijVe ai mor- 
fairc : morfulu fustdoru nostre e de 
}flaìisu; morftdu indclungn si dorerosu 
olili pruHcului cu rjHru forte dtbile a- 
suprn m*\mnx\Ueloru nutricei; b)ìn sen- 
su mai Latu si ideale de : doformatlOf 
vDltU4 et orls cODtorllo, slmutatioi fle- 
tto; tnania Torbu.. commentn^ ctc; de* 
formare a faciei si gurci, cumu sìaad- 
deverului : strambatura, iutortochiatu- 
ra, aimulutione, lictìone, montiona, sec- 
catura, etc. : ce mi faci asid morfurit 
candu cu ti facu tote voliele si totupla- 
culuP se tine de mar furi, ca se ne furc 
tempidu, alle mai mari viorftmessud'in 
gur*a mtntionosului acestui'a; — si cu 
pai'ticra ^=(i5=ex : smorfuy iu sensu 
mai appesatu si mai energica de cà ta 
allu simplului m^rf'uy cumu : smorfulu 
pruncutui face se crepe titicle mamei; cu 
smorfuri de acesie*a nu ne prendi odii; 
si in derivate ifiwor/fiirc.-rsCMjV.i^witJr- 



I^IUA 



S84 



MOL 



faitoriurtória, adj. s., smor/aitu, part. 
Bup.subst.snior/ai^ttra;— siunuaugment. 
8. m., smorfoiu^=8moTfoniu, de unde alte 
derivate : smorfonire=.smorfoire,-€3eu, 
V., smorfonUu=ismorfoiiu, smorfonilu- 
raz=.8morf ottura, etc. 

MOLFAITORID, molfaitu. molfaitu- 
ra; Tedi móìfaire. 

MOLIÀ, s. f., tluea, blatta; specia de 
iaaecta, do verme, ce rode sì strica ve- 
stimentele si matériele de vestimente : 
Uatfa, tin^a , cariulu su sorori si frati 
ai moto*;— deminutive: moliora ai mo- 
licoy de unde apoi : molicia = molitia, 
tHoUcioraz=molisiora; anele d*ÃŒD aceste 
deminutive se applica in loca de primi- 
tivulu molia; asià , de essemplu macedo- 
rom. molitia sau molicia io locu de mo- 
liOy cumu si alb. molisay neo-grec. [ioXt- 
T^a;— adj., fwo?io5i/,-a, plenu de malie : 
vestimentu moìiosUj blana moliosa;— d*in 
acea-asì radice cu melitiai si cu mola= 
moroy adeco d'in molere = molere, de 
unde esse moha, ca si volta à 'ia volere 
=^volire=.vorere=^vurere=^vrere^ etc.; 
co-ci : ce ai se mai dici Domnului Mi- 
klosich, care, fora neci unu temeliu, trage 
covente romaaesci caruo/a, nevoiat ne- 
v(nentiatV0Ì€ntia,etc., dtì la slav. Tolja, 
si mai fora temelìu cauta a trage do u- 
rechìe rotnan. molia do la v. slav. mallt 
la care uu scie di neci una radice ver- 
bale slavica, si priu urmare, ca si in mul- 
te alte casari, s'ar cade se reconaósca, 
co d*io roman. moliat bene justifìcatu 
prin unu verbu, s'a potuta trage slavi- 
CUlu molT. 

MOLICIA, moliciora; vedi molia. 

MOLIDFA, 8. f.. vedi molitva. 

MOLIDFU si molitfu, moUdu, molifu, 
s. m., ables candida» plnus BllrestrUf 
larlx, germ. dupo Dict. deZ?u(2awetiiH- 
flehte, netsstannef ktenbaDiiir klefer, 
rObr^; dupo Dict. Éarcianu : molidfuzz 
lerobenbaaiDi èro : mo^/iu^weldsttohte, 
weUstanney klefer; specia d'in arborii 
resinosi, probabile : 2arice=larlx, (fr. 
■élèie); — de unde? nu crcd»!mu d'in 
slovenesc'a, unde molidfu=:fnolidfa in- 
sémna ; rogatione; potè co covontulu e 
nnu composita d*in molidu, adeco : mol' 
lidu d'in moìkt si d*ia fu^ mutilatu d*ìn 



I 

ro-^^ 
in 
le 



mi. 

fuiu=:foiuz=fóliu, asià co, in orgìne ar 

fi sonata : mollidofoliu san moUifoliu, 

de undo abbreviationea=3pecial6 : mo* 

lifu; èro in molidu, in locu de mòllidti, 

ar fì sìmplu : mollidu d'in molle, 

MOLIDU, s. m., vedi molidfu, 

MOLIFA, s. f-, vedi molitva. 

MOLIFU, s. m., vedi molidfu. 

MOLIOSU,-a, adj. s., vedi tfiolia, 

MOLITIORA, molitia; subst.; vedi 

molia, 

MOLITAVNICU si mólitevnicu, a^i. 
8., vedi molitva, 
MOLITFA. s. f., vedi mólUva, 
MOLITFU, s. m., vedi mólià fu 
MOLITVA, s. f., oratlot precesj ro 
gatione, oratione, prece, precatioue; in 
specie : rogatione religiosa, cerata de 
cultu in diverse impregiurari alle vìe 
tieiomului : moliiva de curatiarca mtdi 
rei dupo 2>alru dieci de dille de puri/i- 
catione du}}0 nascere; molitva de santi 
rea apei; moìivtcle sà ntulut Basiliu pefi 
tru essorcisarea dracului^ ce possedepr 
cineva; molitve de morbo si si nepoUniio' 
si, etc.;— fiendu co cu molitva e legata 
unu casa de obscuraQtismulu,ce a caduta 
pre Komanu, prin indoparea cu slavifmi, 
mai allessa in sferra religionei, unde ned 
preutii Romà ni, ne cumu poporulu, s< 
percepa bene si se intellega asprele el 
gantie slavice, (vedi mila)\ de a acea- 
iaaìnte de a merge mai departe, se ar- 
retà mu formele multiple si inesauribii 
ce leuà , la nevoia urgente, unu coventu 
ca molitvaj — ce e unulu d'in celle mai 
simple in seri'a d'in acestu articlu — , 
lauù ia gur'a bietului Romà nu; ecco una 
mostra : molitva, moltdva, molidfa^ mo- 
litfay molifa, wiofiva, etc; iase vedemu : 
molitvenicuy s. m., in intellessu de : cól* 
lectionet carte, lihru de molitvc^zrcga- 
iioni; in locu de acésta forma, ceama! 
simpla, pre cita se potè, carturarii lan- 
gescu si complica cu : molUvclnicUrmO' 
litavnicu , molitevnicu , etc.; èro popò 
rulu. necessitosa de alle religioaei di 
cumu potè mai simplu, dupo dulcea se» 
limba : moUftnicu, molfenicuy mofmi 
euj etc. ; — puneti déro , boni preuti 
poporului romà nu, in locu de aceste 
vento cari rampa gnr'a romunulu si ebe! 



mi 



MOK. 

mentea lai;— puneti rogationt in locii 
de ntoliiva, si carte de rogaiione, in locu 
de moìiivelnicH, déco nn voiti sei dicoti 
grecesce euchologiu , d*in care bÌ au 
tradnsdu slavi i molitvdnìculu Ioni. 
MOLITVENICU, moUtvelnku; vedi 
Uva, 
!MOL0SU, 8Ì moìodiut s. m., gUreg, 
riidertti humas eg«sta rei tnerestHy ra- 
Id»; petrisiu, arena petrosa, piarla, de- 
rimatDre, Ptc, ce incurca mai allessu 
eotnunioationea stratoloru san a curtì- 
ìornimolostdudela derimarca caseloru, 
malese de la construdionca eloaccloru; 
— probabile d'in wok^=moiesi a nume 
d*in unu adj. mo?oj?tt, -a. =de mare »wo/c, 
plenu de tHokj sì apoi m. molosu ca sub- 
stanti va. 

MOLOTRU, s. ra.,inacellu.asise.u3u 
cu cuminu 8au cifmviu; co vedi in Dic- 
tionarìu. 

MOLO, s. m.f in locu de móle=:mQìeSf 
ce Tedi in Dictionariu. 

""*' ' IIHIA, ren s^rissn in locu de 
VI' i ; — monarhicfsce , contrariu 

Docmeìoru limbeì, mi numai pentru co 
90 aerine cu k in locu de eh. ci si mai 
iUdssa co na se dice monarhiccscu, d*in 
care sa se deduca adv. monarhicesce, ci 
DOtnai simplu ,* monarchicu, do undo adv. 
pCMisibìle numai nwnarchke ; totu asià 
de anormali su si : monarhicu, vionar- 
Ìmìu^ monarhu, in locu do coiroctele : 
monarch'cu, monarchista, monarf^n^de 
CAT» vedi in Dictiouariu. 

MONASTIRE, s. f., in forma correcta 
e : m. monasteriu. 

MONnKANIRE,-csci/, verb., matlro, 
«■Mare, mnssltare. qnerl; a murmurd, 
i bombita, bombani; a se piange, a si 
v«s4 focuìo, etc.;— probabile io locu de 
mMtranirc ^ monstranire == mostrare 
nu musirare = a si arretà suppora- 

^XEDA, monedarla , monedariu 

vedi déro in Dict. mo- 

i : ', wonetariu, 

MONOCHIU, 8. m., monocnlaa; cu 

ttM ochiu, care are numai unu ocJtiu, 

driitru; — inao coventulu, de si e si in 

liiBb'a latina, nn e mai [uicinu hijhridu, 

iJ^ca formatu d'in dono oovcnte lenate 



MOR. 



d£15 



d'in doue diverse limbe, d'in j^rec'a si 
latin'a : [A(5vo^ = unu, si ooQlus=.ocbii]f 
si prin urmare de reprobatu; forra'a nor- 
male e : unoooIna=:unoCM2t<^unoc2u:^ 
unochiut etc. 

MONOCOTILEDONU, monografìa, 
monogramu, monolitu, tnonornUj fnono- 
filu, monopolu, monosilabicUf monosiìa' 
&«;— vedi in Dict. h-fmono- formele mai 
correcte alle acestoru covente. 

MORALICESCE. adv. d'in adj. mor- 
licescu, — amendoue su anormali; (vedi 
mahina,mahinalic€8cé); adauge, co chia- 
ru moralu, d'in care moralicescu super- 
flnu, nu e puru de unu peccatellu : fer- 
rala deplenu correcta e : morale, m. si 
f., d'in care unu adverbiu, dupo norm'a 
classicului morallter, ar fì : moralitere 
sau moralitre; vedi in Dictionariu mO" 
raìitere; — in fi[^e form'a : moravu, 8, 
m.^ = mosf gen. moria = invetiUf de- 
prcnd'.re^ usti, consuetudine, etc., nu 
e mai pncìnu anormale si contrariu le- 
giloru iimbei romtlue, ca forma calcata 
dupo strainismulu : naravu; de ce se nu 
ìntroducemu form'a fundamentale ; more 
=tnore d'in mos, in genu m. more-le, pi. 
mori-i P si de nude apoi tota familì'a : 
morale, moralitaie, moralisarej moratUy 
morosu, etc; vedi in Dictionnariu numai 
pi. mori. 

MORÃ VU, s. m., vedi moraliecsce. 

MORCOSIÀ, s. f., lamina ferrea, gna 
cQrroB axts mrinltar y (germ. achiien- 
blcub); lamina de ferrn, cu care se mu- 
nosce assea carrului;— coventu d'in coce 
de Carpati ncconnoscutu, pre cìltu noi 
scimu;— d'in coce de Carpati se aude : 
òìèchu, hìèvu, si òaltìu, care e de prefe- 
ritn, co-ci hlkJiu e, probabile, german. 
blech, (vedi mai susu : acliienblcch);— 
d'in morcasia si verb. morco8ire,-cscu, 
V., ourrna axem munirei a munì assea 
carrului, a baltid acésta asse; part. sup. 
morcositu, etc. 

MORCÓSIRE, morcositu; vedi mor- 
â– cosia. 

MORCOVU, s. m., specia de pianta, 
dADooti satUuH Linn. (germ, ?elbe rfibe* 
mobrnibc, moliro);— worcoiM decà mpu 
= ilttnoaìj K)lvostrU Linn. (germ. ka- 
rotte, wililo. inobrrUbe); lose fr. carott«| 
S5. Q. 



386 MOB. 

esplicatu priD lat. paìitlnuca liortea»l)t 
Tel satlrai— vedi si ìd Dict. carota; a- 
fora de aceste-a, d'ÃŒD collo de Carpati 
pare co plaut'a mai are si uomiuele de : 
murcoiu^(murconiu), si murocu. 

MORDAIU, s.m., corruptu din mor- 
tariu, ce redi ia Diction., insedila collo 
de Carpati si cu insemuarea speciale, ce 
Dict. de Z/M(7a espreme asid:telum li^nl- 
Tomum minima» HpeoÌ«i 9 rul^o morta* 
rium rei pistoleta mortarU, (german. 
terjseroUf sackpUtoUe, putide)] arma de 
/ocu de cea mai mica speda, vuìyare, 
pistokiu moriariu , pistoletu de sacctd' 
letiu (de pusunariu). 

MORETAUIU, moretn; vedi mosdtiii. 

MOHFAIllE, morfailu, morfuUurrtj 
morfu; vedi moìfaire* 

MOBISCà , 8. f., raoU parrà rei lu- 
sorU; dcminutivu d'in mòra, ce vedi io 
Dìction. ÌQse si cu senSu de mòra de jocu 
pentru copillij de essemplu: monsci d*ì 
pisata caféa; morisca de maclnatu me- 
liupenlru pcsati4 cu lapte; inse : tnori- 
sca de copillij moriscx d^ ventu cu douc 
aripiore. 

MORMAIELÃ , 8. f., vedi mormaire. 

M01iMAlRE,-!^^cr^ (iuse ù cu formo 
de coujug. simple : mormaiu, mormaie^ 
se tnormaia, etc.), v.,murmnrare, mus- 
altare; a inurmurà , a emìtte voci sau 
soDuri ÌQcurcate sì contale: moruvjìtacH 
ursii, mormuie riurdlulu prin vrba ver- 
de; parL sup. subst. mormaitu; s. f. mor* 
maitura : mor/n'iiiur\i cdndui: — tnor^ 
maitura e forma de preferitii formei 
mortufiu-la, care e auormale si de repro- 
batu; — mormairc e, probabile, in locu 
de mormoirc, sì acestu-a in locu de mor- 
morire =. Murmuran;; cu totulu affine 
grecesculuj : (xo[j[i''ìp:tvz=marninrarc. 

MORMAITU, mot)naitura;\ed\ mor- 
Viairc. 

MORMINTALU, adj., d'in mormentu. 
de momientu, sepulcralU; inse incor- 
rectu in forma, co-ci s'ar cere : mor- 
mentale, 

MOìCMOLICD, si mormolocu, s. m., 
gjrlnns; Icbu de brosca (confere si grec. 
(xopp.o>.bxeiov). 

MORNA, s. f., cUta; macinca, ma- 
CÌucaocciditoria,ommorlloria; — deunde 



M OR 

se vede, co marna e unu fetu d'in celi 
nascuti d'in morire : morte, etc. 

MORNAIRE,-e«oi«, mornaitoriu, mor* 
naitu, mornaitura; vedi mormairc. 

MOUOIANU,-a. adj, s.pers., monU 
nuB, nlplnus, alpestrls ; montani], om 
de monte, in specie : Romann de moot 
co-ci : Moriani se dicu, premuUe hcuri 
si lèao astadi, Eomdmi de la mont^; 
moroianu e unu feta, nu d*in simplul 
monte, ci d*in monte=zarce=i castru =. 
mQjnlaj de l]ndepon<crlDm, mura»; at ca 
se se védia mai invederatu, co moroia- 
nulu deriva d'in idcddU in form'a m»* 
rU, cumu se atla in pomcerlomt de- 
stulla se producemu aci verbulu tolu pò 
palare, affine cu moroianu, ca si acestu 
a, essitu d'in moprlom, d'in p»in<prtuni, 
adeco :moroir€rescu, adj. s., moroito^ 
riUy-toria; part. sup. subst. moroitu; 3 
f., vwroiiura. etc, in acellu-asi scasa s: 
de acea-asi origino cu v. muruirc^ m 
riiitoriu, muruttu, muruitura, tote d'i 
mur»= muruB = mfcnUi (vedi muru 
muruirr; iu Dict.);— insedecertumoroir 
csiù moroianu, e formata d*ìn una form 
moroìu, in locu demoroionw, augna, d' 
moru=.mHru. care forma moroiu se a 
plica si la multe nomine de Romfini prò 
prie, cumu se applica si moroianu oa 
Susi ca couuome la multi RoDià iii; 
in Une in locu do moroiVf se aude si a 
forma de verbu cu acellu-asi sensu de eoa 
jugJtìouea 1 : moroiare^moroiiitoriH, 
roiaitt, moroiatura, 

MOROIRE, moroiforiu, moroilu, 
roitura, moro'iH, V(?di moroianu^ 

MORONTIA, s. f., !»erhlcum darAcl- 
nam, moraclum (germ. Uarte pflrtleli» 
persica durecina, persica dura, tare; 
coventulu nu e si nu potè li d*in img 
dnraiitxat, cumu assere uiiu ore-cine, 
de certi! e formata d'in moracia de 
morse lam, cu adaussu de unu n 
rancia^ si cu truosformationi in mor 
tiay moron/m;— deultrameutenu sci 
se fm unde-va d'in coce de Carpati co 
noacutu coventulu mtìrontia; in tota 
sulu inse, fienducosup(r£ÌC£,RÌd6ce 
sì pernici de speci'a io Gestione, caota 
adoptìtmti pentru Dictionarlulu dosi 
una forma correcta, adeco : pomn 



a 

t- 

4 



MQ9. 

M, san ^bsoL ^inuduracinu, 
ca duracina, san absol. f^^- 
na, veri : pomn=:moraciu, poma=z 
acia. 

OHONU, si morunu, s.m., aolpen- 
, tursio, s(laru8, — Linn. acclpeuser 
Of Iscriptur'a latina : iii:i|ieiustir pare 
mai correcta, pentru co pescele in Ge- 
stione BC prende ca mai desu cu acH de 
pacftUu)^ fr. entar^eon, germ. htiDsen, 
e. [i^*>poOva;— genudepesce bene 
utu do pescarli uostri;— cu tote 
aceste-a D. Miklosich cérca so referia ro- 
maneac. morunn la serb. mornua, (ìendu 
co nn afla coventnlu iDT.alavìca sau in 
alla diatecta slavicu ; doro : ce se mai 
dici doctnloi slavista , cà udu ellu are 
c^v i de a referi cliiaru si purulu 

rOi- ■■,:. ìnrena^=murcnii=:h\,. mnrse- 

BA=rgreL\ [tópaivo, la v. si. mrena, care 
uà es3iste de loeu, si abii se afla in n- 
â– eie Qoue dialecte slavico, camuinserb. 
«r«asf care nu mai incapo dubìn, co e 
impromutatu d'in sfer'a limbei roma- 
idee; — pentru mrena vedi in Dictionariu 
iwrena. 

MOfiSÀfS.f., Iierbarom mnlt^nm, Ual- 

bIi et ftiiurH Buvcaiit malsani, muUa,; 

dalce sacca de multe erb^, in specie : 

loccu dulce de ntia de viuia , m^stu . 

â– â– â– T : si d'in miere facutu : morsa de 

lemiere; morsa deerl/aurauluif 

Ucc si mic/ca ursitlui; — nu e lipsa, 

: ; lace unu vocabuliata, se caute io 

limb'a russesca; co-ci morsa se dice sì 

~ "7 : mursa de mkre, tniirsa deuva; 

' si mai desu : midsaj care are si 

t primitiva, ca f. d'in part. mtdstt, 

. '^ ca subst. f., cumu si chiaru in 

iimb*A classica, in latin*a : miil^um, n. 

. si oiaUa n. pi ca subst. inacellu- 

aensu cu mulsa allu nostru; muUa 

Irwe. curau vedumn, in ; nmrsa sì 

MORI ANO, si mortìCH, s. ra., vedi 

\ Q, 8. m., vedi moronu. 
Uj-a, aJj.s., vedi in Diotio- 
uCM. caro e form'a corrccta ^i 
m; èro m^snicu e calcata dupo 

UOSC£, pi. t., rellqalao Nanoiae^re- 



MOiff. 



387 




licio, (remasi^'e) sincte, de osse, corpnri 
alle Biìnctìlora : moscelc sà ntxdui De* 
wwiriM;— coventu slavicu : mastlrrea- 
darer» rellqnlaei Xe[»}<ava; — proprie :po- 
^€n=Flros, de la mo^tl, moErà a, ce vedi 
si la moghila, 

MOSDIRE, mosditoriu, mosditu, mos- 
ditura; vedi mosdeiu, 

M0SDEIU,(cusa3pruslueratu),s.m., 
-pre cà tu scirau noi, d'in ecce de Car- 
pati nu se aude acestu subst., ci numai 
affinile verbali mosdircrescu, iuacellu- 
asi sensu generale, ce are molfaire; a- 
sià si part. aup. masditu; s. f., mosditu- 
ni, adj.s., moìditoriu; — èro subst. motf- 
deiu occurre, se vede, d*ia collo de Car- 
pati cu sensulu speciale de ; una man- 
care terranésc'j de alliu (usturolu) si alte 
multe ingredientie ; ècco si esplicarle 
date io epuri lexicographìce d*in acea 
parte : a) Dict. Burcianu : germ. die 
maUrte, elu» murluirte là udlsolie Ta- 
stenspeUe =: supa cu vinti rcce sau cu 
bererecn. unamurinatatcrrancsca man- 
Ctire in iempu de ajunu; h) Dict. de 
Bada: morotom, aì\{kluu=:-morelu (de 
care vedi mai diosu), aìliatu sau alUa* 
turctj (mancare cu alliu sau usturoiu), 
germ. die miihrte. eia lià udlsches stti- 
tl^ea gcrtohty da esslg:, fcnoblauohe, 31 
D.d. gUzngiimmeii getban irlrd, adeco t 
unu preparatu de mancare, undc sepune 
si ammcstica aciciUt alliu, oliu si alte 
assemini, si se cóccin coptoriu; e) Dict. 
Raoul, care, de certu, a reprodussu co- 
ventalu mosdeiu dupo Die. de Buda» e- 
splica mosd'iiu prìn blrambrot» care e 
unu coveatu oUandicUj compusu d'in : 
bìc=:.here^ ain=CMj sì brot ^ pà ne^ si 
caro, prin urmare, insemina : supa cu 
bere, sacìnru si muscata^ èro une-ori : 
supa cu untu si cu pane; — d'in tòte a- 
ceste espi icari resulta uni obsouritate 
mai mare sau mai mica asupr'a coven- 
tului romanescu mosdeiu, d*in causa co 
esplicatorìi si au espressa esplicarne 
prin covcnte atraine ca : roahrte, blrara- 
hrot, etc., cari nu facu cev'entulu wos- 
d4u pre dpplenu claru, pentru co nuea- 
premu cu accuratetia conceptulu Ro- 
mà nului depusii in covcntuln in Gestio- 
ne; ce potè esplica mosdeiu in sensulu 



ÃŒA 



^ggg^ 



S88 



HOS. 



seu propriu romanescn, ca mancare a 
Romà nului tcrranu, v coventulu clas- 
8icu : moretam, care dupo germanuhi le- 
xicograplm FreDod, Bemiiìtìca: ein lUii- 
dUches eericht ntiH knoblancli, rante, 
cssIib:, Olt u. 8. w.; adeco; unu rtisticu 
iromaìiu) prepar atti de mancare d^inal- 
liu» ruta, acictu, oliu^ si al tele asse ni ini; 
adauge la aceste-a certe linìamente, celle 
religioso mai allcssu, (vedi mai susu la 
Barcianu)^^\ vai ave, inwore^M^Mvechiu- 
lut rustìcu Koraanu, mosddulu recente- 
lui terranu Roìndnu, d'iu acea-asi ori- 
gine, adeco d'ìnniória^muria^maTiA, 
marinata, cumu dice BardanUj si forte 
aprope de acellu-asi ìntellessu; du pote- 
muìntiìi in multele si complicatele de- 
talie de iuterpretare, ce s'aru cere, spre a 
deraonstra, co mosdeiulu nu e decà tu iinu 
forte si estraordinariu cornipfcu moreiu; 
do acea-a ne niargìnimu acf numai la 
nrmatorielo : a) ècco cuniii se espreme 
poetili» Ovidiu iti Faste: non pndetlier- 
boHDin, (11x11, poHuiSHfi moreturn In do- 
mlnae iiiensU! nxk ti a fostu tossine a 
punfit disH€, etbosulu moretu pre mescle 
dèmnei? 3) moreitdUy camica poesfa la- 
na, se atlribuG junetiei marelai poetu 
Virgiiiu; t)d'iu moretu sì adj.derivatu: 
montariUf-a « moretarlus 9 relativa la 
moretu :condt munte mordurkt si ca sub- 
stantivu reale, m. mordariu^ si f. more- 
taria = morttu â– =. marinata, moratu- 
ra, etc; 5) prò longa verbalile : mosdiret 
mosditu. etc. so audti forte desu si ver- 
balile cu aceìlu-asi ìntellessu : mosdel' 
lire; pari, sup., mosdcllitu; 8. f-, mosdeU 
liiuraj etc, 

MOSDELLIRE, mosdellitoriu, mos- 
ddliiu, viosdelliturn ; vedi mosddìà , 

M081CA 8. i"., deminutivu d'in mó- 
m, (vedi mósia \\\ Dictionariu, diffe- 
rita in seusti, pria accentu de mosia,), 

MOSIMOLLA, s. f., fructu de nmi- 
ìHollu; èro : wosimollu, s. m., meapllus, 
(fr. Défller), arboreto ce produce masi- 
molle; wosimoUa, mo^ptlnm, (fr. né- 
tte); — in locn de mosimollu—mosimoUa 
se dice si : mosimonu^-n ; vedi in Dic- 
tionariu m^^spduro^ 

MOSIMOLLU, mostmonu, mosimona; 
redi tHosimolh. 



MOS. 

MOSINIACU, bì mosiniagurat adj., 
s., BeneolOysenloutoB, decrepìtos ««sex; 

deminutivu peiorativu d'in mosiu, (vedi 
in Dict. moliti); si, prin urmare, ditl'e- 
rente in seusu de mosinianura, adj. 
subst, deminutivu d'in acellu-asi co- 
ventu mosiu^ inse cu bonu intellessn : 
terranu propriatar tu, in oppos. cu m 
siariu, (vedi mosiariu in Dietionarìt]^ 
=proprietariu mare si de ordinariu ut- 
banu. 

MOSINIANU,adj. s., vedi mosiniaCH, 

MOSIOGATRE, si mosioircrcscu, V., 
part. sup., mosiogaitu si mosioitu, etc 
vedi in Dictionariu migalire sì in 01 
sariu mocaire, 

MOSIORA, s. f., pr»dlolam; demi 
nntivu d'in mosia, differente de mó 
(vedi in Dictionariu mosia sì móMf 
vedi si mosica. 

MUSIOROIU, s.m.,vedi modior 
in Dictionariu la art. modiólu, 
^ MOSITORIU,- «Oria. adj. s., d'in 
sirCy ce vedi in Dictionariu; d^ro u 
mositoriu nu e unu mosiu, cumu u 
fìtontória e si mósia , de si in reali 
si mositoriulu simositori'a potufìniosi 

MOSIUROID, s. m., vedi mnsinoin 

MOSOCQ, s. m., oanU orlarlus; c&na 
de oui, cane mare si vertosu, ca 96 pò 
luptd cu lupii. 

M030L1RE, mosolitu, mosoUtmra 
mosolu; vedi in Dictionariu modiolire; 
tHodioUtUy modioluj mai alleasu la arU 
modiolu. 

MOSORASIU, pl.-c. deminuL d'I 
mosoru; inse de preferìtu : mosoreliu; 
vedi in Dictionariu mosoru si modioim, 
fHùdioru, modiorclfu. 

MOSORIRE, mosoritu, etc.; vedi io 
Dictionariu modiorire; — se potè inse ca 
acestu coventu se fia in locu de moro- 
sire d'in morosu=zmùTùénAi in compos. 
posomorirerCscUf v., part. sup. pò 
ritu, etc, — care e mai usitatu do eli 
simplulu mosorirt; — metathesea e, 
respectulu formei mosorire, nnmai io 
syllabele vocine : mo si so, pre cAa 
d'in morosire acea-asi metatkese ar 
intre syllabe cu multu mai dep&rtattf 
un'a de alfa. 

MOSOKITU, part. sup. d'in m^soHn 






ne , 

I 




liiii 




M01\ 

MOSSIÀIKE si mossiare, v-, vedi mo- 
tiare, la mx/tiaire, 

"â– 'â– '" vu, s. m., vedi motocu. 

. vIRE, -MCU. Vm uutare, dormi' 
3 l«Q|(er airlUr«; a dormita, si in 
ie, aDutìL=ra pieci si redic4 capnlu, 
ssà se cada se se redice capula prin 
tala poterei de somau, sì ia genere, 
mìscà , agita lena si ÌQcatu capulu 
8AU alta parte a corpului, etc: motiaUi 
toh de somnu; nu nviì pottnmde somnu 
$i nu poietnu a nu motiai motiaiti d'in 
wtamde vostre; cumu si motiaicscu set' 
lAtJ eumu se motiaiescu d'in wneri si 
^inà pakf—éenvAte'.motinUoriu.'tórta, 
adj. s.; motiaitu. part. sup.: prea motia- 
iti lucra ce i a7nu insarcUiotu se lucre^ 
die; tttotiaiiura, s. f., actìone si effectu 
de fféoiiaire : ce su motiaiturde aste-a pre 
toi? — Terbulu inotiaireskTe si forme sim- 
ple de coDJug. taotiaiu, se motiaie, etc; 
— de certu d'ia motiu, iuse nu in sen- 
eula materiate si striosu ce s'a datu in 
DictioDariu coventului motiuj ci si mai 
Tirtoia in sensulu ideale, ce are io pò- 
ieretf etymologiei selle d'in motwzzmo- 
ìmt de la moverezzmoreret cumu se in* 
kìlcge d*ÌD frasilo populari : a face ino- 
In iTtn tapu^ d'in umsri. d'intalia, d*m 
»die, èie; ce inscmna motiulu vostrupre 
(iittOf candu ali dorìnitu una lunga nop- 
U? — de ad si verbulu mai simplu in 
forma de cà tu cellu tractatu la incepa- 
to, ftdeco ; iiiotiarei a) in sensulu ce 
' { are io Dictioo. n moiià ^id. munì 
iiu : a niotid fetelf, fora se motte 
V ; ijalline motiate, coeosiu bene mo- 
li uUc passeri su nemoiiate; meta- 
: olii >ti'ji motiaii dHn notabilii 
«usici urbe; velie mai motiaie d'xn ceta- 
tèa vostra; cine e mai motiatu de cà tu 
Une; inse si restrìnsu la ornatu eie- 
piate : callu elegante si splendide mO' 
fm^; — precumu d'in motu essf motiu, 
si d*in form*a /u9sse*= motu, (con- 
it. mossi» d*in movere), a cnutatu 
tt («sa iHossiUy analoga cu motiu, d'in 
«w apoi verbulu : mossiaire, iuossiaitu, 
imà iaiiura, cumu si mai simplu : mos- 
niossiatu, mossiatura^ etc, in a- 
* sensu cu : motiaire sì mollare, 
&i (orte probabile : int4siarsj musiatu^ 



MOT. 



389 




mfésiéiia, eto., cauta se fia in lucu de 
mossiare =z mussiarc, mossialu = nius' 
Slatti j mossiétia z=. ntussìétia . etc, cu 
sensu doro speciale de ; formoseiiarey for^ 
inostticitu, formosdia. etc, intre multi 
liomftui si mai uUessu intre Macedoro- 
manì» co-ci de essemplu : mossiatu = 
ìnussiatu are sensulu ce are si tnotiatu 
de la mìtittrej sensu de : formasti, ele- 
gante spltndidu, placiUu. etc; de si 
unii au esplicata mmiatu ca abbrevia- 
tione d'io furmusiatu. M. 

MOTIAITOR 1 Ujnotiaittf, rnotiaHura, 
si fnotiare , motiatu, motiotura; vedi 
motiaire. 

MOTIOCHINA, s.f., ^ìmMOtxochinu, 
d*in motiuy (vedi in Diction. wo^'m si in 
Gloss. motiaire)^ in loci de matiocUna^ 
motioclinu, cu seusuaugmeiilivu: motiu 
mare, mai allessa : motiu essageratu si 
disgratiost4,—&à j.., motiochinosura. := 
nu>tiocUnosu-a, piena de niotiochine, 
(confer it. mozzoltno). 

M0T10FALLIRE,v5CM. v., a sarutà 
cu strepìtu, asarutà lingundu cupuciaa 
covenìentia;— coventu essìtu, probabile, 
totu d'in motiu ; vedi motiaire, 

MOTOCD, 8. m., vedi mortnnu ;— ne- 
stemperati ce sucatouiì, mortanii, e 
fòrte probabile, co mi4anu si motocu se 
referu la motu^moioB, M, 

MOTOTOLLIRE, v,, d'in mototoUu, 
aface mototollu, pertarbare, vonturbarsi 
pfrTertere*corruf?are, coacerrare, etc; 
a muta de unde e pusu, a stricà , a coa- 
cerva, astringe rou, aglomurlsau^/jio- 
murà j a utricà form'a, a deforma, eto. ; 
part. HUp. mototolhtu : rnc^ra molollita, 
metaforice : negotie mototolliit. causa 
importante, mototollita; s. f., mototolli-' 
tura : mototollituru vestìmentelor'i, mO' 
totoJUtur'a dertptei nostra causa;— mo~ 
totoUut a) adj. mo^o^o/iu,-a.=(fnpedltQ8» 
ploubeo!), iners, coacerTAtns, airelome- 
ratoH, portnrbatti5i, perverso^, lìerorma- 
to^s: impedicatii, ìncutcabu in lucru si 
vorba, plumbiu, inerte;glomeratu=gtiio- 
meratu, deformata, stricatu, perturba- 
tu. etc : ce mulieri mototoUe ! ce mototolli 
de juni ! tote vestimeniele nostre su motO" 
tolle; b) tiubs. m., mototoUu, unu r/iofo- 
toUUf (nu pere, care se potè liusioru trage 



890 



MUC. 



d*ui adj., ci reale) : vestimentu facuiu unu 
tnotoiollu, unu mototoUu da jmlic, mai 
multe motoioUe de fòiu ; metaforice : ce 
motoiollu s'au facuiu interessile nostre? 
d'in motu cu sylab'a tu=io repetita?— 
vedi ^ìmototoKosire; vedi si in Diction. 
cocollosire, 

MGTOTOLLITU, mototollitura, mo- 
totollu; vedi tnototollire. 

M0T0T0LL0SIRE,-e5CM. v., corru- 
garej perturbare, conglobare. cunglome- 
rarcy tllsftlmiilare ^ occaltare^ commen- 
tiri* eie; specialìsatu in sensti prolunga 
niototollire , asili co se applica prc de 
uua parto la veatimente si altelo ana- 
logo, spre a espremo ideele de: ghiome- 
rare, deformare, disordinare, stringere, 
si incretire, etc. ; èro pre de alta parte 
la culpe, dercpturi, si analogo , spre a 
arretà ideele de : ascondere, dissimulare, 
stergere, facere se péra pria manopere; 
si tota pria manopere : a priva de draptu, 
a nu tace satisfactione, aincurcd cau3*a 
JQSta, etc; part. sup. mototollosìtu, s. f., 
mototollisittira; s.m. reale imototóìllsiu; 
ati mototollisUu rochìelc de ballu alle 
dommloru; cu moioiollositure, si cu mo- 
iotollosie intriganti ati moiototollisitu 
matile abusuri alle amicilom vostri; — 
vedi cocollosire in Dictionariu si moto- 
iollire in Qlossariu. 

MOTOTOLLOSITa, mototoUositura, 
motoiollosiu ; vedi mototollosire. 

MOZOLIKE, mo.:oUtu, mo^ólitura, 
mosolu; vedi mosolire. 

MOVILLA, 3. f, vedi moghUa, 
MREJÀ, 3. f., rete 9 nassa; retella, 
plessa, nassa deprensu pesce;— coventu 
slavicu cu forma incompalibile limbei 
romanesci. 

MRENA, 8, f., vedi morcnu in Olos- 
sariu, si murena in Dictionariu. 

MUCÀ, s. f., in locu de mumuea, vedi 
maica, 

MUCALITLICli. 8. m., re« rlillcala^ 
jocusy caTlllam , sourrlUs jocns, rerna- 
oulafeatlTltas, ratmlco8jocii8,etc.;spusa, 
dissa de riso, spusarìdicula, jocu, scur- 
rile jocn, cavillUf festivitate, mìmicu 
jocu, facetia;— tl'in mucalìturo. adj.s., 
santo, soiirraf facDlui^y lepidus^ r'.'tlruNy 
»o«soa, scurra, facetu, lepida, festiva, 






MUO 

jocosu; — coventu turcescu; mai al^ 
lessa form'a muccditlicu e cu totulu in- 
compatibile lembei romaneseì. 

MUCAVA, (proa. mucavd), s. f., pi, 
mucavalle, charta spl^slor et crasslorf 
(fr. oartoD); cartone, cartonu, cartonii 
zrcarte san cbartela gròssa si désa e1 
(vedi in Dict. car^nf); — derivate; mi 
eavariu,-a, adj. s., mai allessu casubst 
cella ce fabrìca san vende mttcavd, de 
unà Qimucavariay s.f., officina san maie- 
stria de mttcavariu; in acestu seasu si 
form^a: mucnvia; verh. mucìviret^escu, 
a face, a fabricd mucavd ; part. snp. mu- 
cacr^M,"— coventu turcescu, caduta inse 
aprope in desuetudine, supplen^ìtu pria 
cartone si derivatele prio : cartonariu, 
cartonaria. cartonare, etc. 

MUCAVAIilA, mur.avariu, muoaviat 
mucdvirc, mucavilu; vedi mt4i;avd. 

MUCEDIELA, s. f., d'in muccdirt , 
inse cu desinentia incorrecta si cu 
totulu incompatìbile legìloru limbei pro- 
pria; in locu de subst. tnucfdire, muce* 
dime,mucedionc,mucore,muc€dituratt{c*^ 
ce vedi in Dictionariu. 

MUOENIA, si mucenicia, s. f., (d*in 
muccnicu), martyrtam, eraefatuà ; mar- 
tyriu, lorraentu, cruciatu, tortura; wu*- 
centcu,-a, adj. s., martf r y eroeUtas, 
martyruy cruciatu, torturata , etc. ; in 
specie despre martyrii sau marturii cre- 
denliei crestine, ìuse, prìn estensione. s\ 
despre torturatii fora peccata, iuinooeu* 
tia depleoa, si celli torturati peutru cri- 
mine si soeleri:mKtónim crcdtmtich sr 
numera intre sancii; déro in acestu 
sensu in fem. se dice mucenich-- - -, 
c^-nitia, èro nu mucenica; — m 
si mucenirer^'scut v., martlrliare, cru- 
ciare, a martyrisà , cruoii, tortura, etc^ 
part. sup. wucfiHi^u, mucenicìtUf etc.; — 
coveute slavice, intruse in limb*a base- 
rjcei, sì cu tote aceste-a d'in ferìcire, 
cadute mai cu totulu in desuetudine, 
supplenìto pria : martifru-marturu, mar^ 
(yrisare, marturirc si marturisnre, etc. 
de caro vedi in Dict. èro despre munca, 
ce trage D. MiJdosich la acellu>asì oo- 
vcntu slavicu, la care si muoenieu, ^ 
si tote d'in acestu articlu, vedi: Mwnori^ 
io parte la locala seu in Glossarìu. 




MUCENICIA, mucenieu, mueenire, 
icenicire, mucenitu, muc^nicitu, iwwm- 
nitiai vptli muctniiu 

MUCHJA, s. r, pi, muchiey (èro nu 
Dg. mufk^:, [il. muchi, ctimu dicu unii : 
'eehc'urcchi, in locu do correctele : u- 
'chM—urerhÌ€)y coventii cu sensbmal- 
iiplu si forte variu, d'ia care, in specie, 
klAva esseUQple : a) ntuchi'a collinei, 
nele monidui. a descende prc mu' 
tea mai rafìidu a montdui. tnnchCa 
i€ipééra, Mai fntdte d'in muchiele unei 
ipc, étc, moutU Jiigam, Bupertiillum, 
ifinmeoidero uu Dumaiprominfti'auDui 
ite san alliii obiectu iualin, ci si 
^hiulu^ esternu, Uniamenfculu rcsaritu 
[«edcsémnaà nghiuiu, nu numai la monti, 
si la It^niDB lucratp, bì altelo, mar- 
cine rusarita, dunga^ etc, aogaius i^x* 
iri«r, (?erm. kaute, fi. carne) : ìhu- 
thitle pttrdoru sapatt nu su bene pro- 
nuniiate: factti st resariu mai bene celle 
patnà Muchie idle Umnului ce e in Iw 
cru; murh'de fcrraìoru de ferestrc ce 
nti su rotunde; muchiele unei pyramide, 
cumu si muditele nìtoru figure geome- 
trice, ce nu su rotunde; muchiile unei 
calle, muchiele unni riurellu; etc; — 
òi muc/ii'a unui cutUu , coltri dorsam; 
rioie adetìea : cutitdcsucudoue muchie; 
mtichi'a 8(curei , a lovi cu muchi^a 
•e», cutnuchi'a Spatei; d) muchiele 
\ti tèrra, muehkle cosuturei prc mar- 
fwiie vestimenieloru. etc; — muchiora 
:hiuiia, s. t'., dtiminutivu d^ìnm»- 
etc.;— w«f/wosw,-a, adj., plenu do 
•iKfAie;— pre a locuri se aude, cu sen- 
tala do Muchia, si form'a : viuie, s* f., 
iL muli : mulde collìnOt muiea spntei; — 
léco mute e forma mai primitiva de cà tu 
ìttuchia^ atunci cea d*iu iirma o formata 
d'in prìin'a ca deminntivu : viuttda, de 
inde : muUa = muda r= much'a, ca si 
witlad*ìn vetBUy stramuiata apoi in vc- 
da=v€cfùa; — compara inge colle ob- 
t6CvaU) despre muchia si la art. moghdn; 
coaferc si it. macchio; co-ci alla nostru 
wmchia se aude, pre a locuri, si in m. 
ìpmhxu in locii do Uva. muchia; confere 
iafi' ^'izz^mncnlu in Dictionariu. 

^i< {\.k y muchiosu, muchiutìa^ 

rtmhiu i vedi muchia. 



MOCILAGlNE, a. f., (reu straformatu 
in mucdage dupo fr. mucilaare), subs- 
tantlii stati dosa; snbstantta glutinona; 
de aci si : mucdaginosu^-a, adj., (fr. mii* 
elUglneux). plenudemucf^df^me, de na- 
i\xf^nvic^aginei;—niucositate, 9. f.,dMn 
mucosti, — ce vediin Dictionariu—, ca- 
ntate do mucofiu. 

AHICILAGINOSU, mMCO«i^afe; vedi 
mucilri(fi*%e, 

MUFLUZIA. 3. f., vedi mufluzirc, 

MUFLUZIRE,-esc«, v., solrendo noa 
e^ge ; a nu mai fì in stare de a solve credi- 
torii, a falli; part. sup. mu/lu^iiu ; — s, 
m. perd. mu/luBu^'O, fallita ; s. f. reale, 
mullu3Ìa, «tatù de muflu^u; s. m. reale ; 
myflu2\ii':u^ìnulluzla ; — covente turce- 
sci cadute de totu in desuetudìnOf sìsup- 
plenite cnfuUìre, fuìlitu. falìmentUi etc; 
ce vedi in Dictionariu. 

MUFLDZITU, mufluslicu, muflueu; 
vedi muflujgire. 

MUFLIU, 8. m. pers., titlulu capulul 
religionei machomedaae, alla islamij^ 
?nM^4t:— coventu turcescii. 

MUGDRASIO. 3.m.,deminutivud'in 
fHugutu , ce vedi in Dictionariu , unde 
vedi si deminutivnlawiKi/Mrfi/ZM, de pre- 
feriti! formai pucinu correcte a demina- 
tivului peiorativu mugurasiu. 

MlilEliARlU, muicrti, muicrescc, m«- 
ierescu^ muierdu, muieroiu^ muierosu» 
muierusca, nmtrusia, mmeruiia^—veà ì 
ìli Dictionariu : mulierariu, mulierc^ mu- 
litrcscty mulicrcscH, mnlkritu^ muliero^ 
niu, mulicrosu, mulierusca, mulierusia, 
mulicruiii; ìnse una forma insolent'^ si 
fedosa ca : muierdnicu nu potè ave locu 
in conceitulu coventelorii puro si for- 
mose, cumu e : muierariu^ muicrosu si 
mui^raticu. 

MDIEKE, muieiu, muietoriu, mMt'c- 
tunt, etc, reu scrisse dupo rea pronun- 
tia, in loca de : a) muiiìrc, muiaioriu, 
muintUf muiatìira; b) mal correctn : jwo- 
iarct moiatoriu. moi(UUj motatura; e) in 
Fiict. doplcnu correctu : moUmre, moU 
iiatorìut moUiiitu, mollintHra. 

MUIERELNICU, etc; vedi muterà - 
riu, etc. 

MUIMA, s. f., tomor; inflatnraf car- 
nositate, cullositate, eto. 



MULCOSIIEE, si miilcumire,'€scu, v., 
inuloerei permuloere, leulre, delenlroj 
sedare, placare , coiieUlure, aUloere, 
pelUvere, cornimpere ; a mulce, per- 
inuke, uetedi; imblandff ìmpacu, coiici- 
liìi, capiU, attrago, ammagi, seduce, 
corrumpe, etc. : voliti seiìrendcti oclii si 
se muìcmniti à niviéle cu nemkuri; — 
derivate : mulcomitoriu=^mulcumitoriur 
iória, adj. s., care mulcttmesce; part. snp. 
subst,, ìnulcomUu=:mulcumitu : 7nuJcu- 
miti cu falsa auru si false nestimate; s. 
f., mulcomìiura=mu!cHmitura. aetione 
8Ì effectu de mulcumire : mulcumiturele 
opuleniului accusatu uìisera, ^ircnsera 
si leuara oclii Moru judiciloru; — tote 
trasse dm form*a de adj. subst. mul- 
comu^mulcumu iasensude : pax, qules, 
traaqDlllltag 9 animi nqoitas , sllen- 
tlum, etc, pace, repausu, trancillitate, 
tacerò si satisfactione a auffletului si co- 
getului : mulcumulu naiurei e in armo- 
nia perfecta cu mulcumulu suf/letului 
fneu; si ca adr. taccnm mulcnmu=zta- 
cemu mulcumi; cu hlanddia mulvumu 
ascuìtaii plangerile nostre =.mulcumi a- 
scuUad, etc.; — subst. fitdcumu=^mul- 
cume e, dupo convìctìonea nostra, d*in 
verbulu mulcere = muloere =: netedire, 
imblandire, resfaciare, mangaiare, capi- 
tare, conciliare, etc; fora ne mai intrii 
in logoraoclu'a, cu doctulu slavisti! Mi' 
ììlosich asupr'a asaertiouei co mulcumu 
^mulcomu ar fi impromutatu d'in ve- 
cbiulu elav. mlìlkoml. 

MDLCOMITORIO = mulcumiioriu , 
mulcomitu=imulcumÃŒtUj mulcomitufa^, 
muìctmitura, muìcomu = mulcumu ^ 
mulcume; vedi : mul€omire=:mulcumir€; 
vedi si in Diet. multiamire, etc, care, 
dupo noi, iuco deriva (cu derivatele selle) 
d'in una forma a verbuliii mulcere^ 
mnloere» adeco d*ìn muÌ^£i=:aiolcta, care 
implica, prin escellentia, sensulude^a- 
tisfactione. de unde apoì prin unu subst. 
multiamc a nascutu muUiamire. M. 

MDLSA, s. f., vedi morsa si mursa; 
inse acj cauta se observà mu ceva, ce ne 
a scapatu d'in mente la art. morsoy co 
adeco aceste coveute : mulsa^mursa^: 
morsa, au inco, mai allesso sub form*a 
eoa mai primitiva : mulsa^ si seosulu de 



gratia, mai vertosu : mcdiu de gratta «t 
de famiecu allu vcnustatvi, adeco la aes- 
sulu formosu mai allessa : alluruUe si 
(dleìe; vedi sì in Dìctiouariu 2 mulsucà 
sabs. masc. 

MULTICELLD,-a, adj., etc, vedi 
muUieu, 

MULTICO,-a, de unde apoi : mulii» 
cellu, muUicutiu, multiciu, (vedi acestu-a 
si inDìction,), de unde: mnUicioru. mul- 
tisioru etc, loto deniinutivo d'iumii/iu, 
cu dreptulu do a intra in Dictionariu. 

M[JLTIS10RU,-a,adj.,etc; vodimtd' 
iicu* 

MULTIUMIRE, muUiumihriu, mtd- 
tiumitu, vedi in Dictionariu fornielemai 
coTtQcteimuUiamirCymulttamitoriUjmul' 
tiamitu, cumu se sì aude pronuntiandu- 
se de marea maioritate a poporului ro- 
manu. 

MUMIA, s. f., vedi momia in Dictio- 
nariu. 

MUNGA, 8. f., Ubor, opera, stodUoif 
uUu8, opu8} crnolatuìi, Hiippliolom, tvr* 
meutuin; 1. desvoltare a poteriloru peu- 
tru productionea si procuratioueaceUoru 
necessario la viétia : lucru, opera, labore, 
studiu, occupatione, assiduu nisu, etc. : 
fora munea nu castigà mu ytemiea; cu 
munc^a se castiga nu numai cdle m(- 
ccssarie^ ci totu cu munc'a se procura si 
ceìlfi commode, ba inco cumunc'at^fa' 
cemu si placerile; fora munca nn e rt©- 
Ha, cu munc'a se Une omulu pre seme, 
cu munc'a Une pre aisd.eumunc^a ad- 
juta pre scminele seu; munca liusiora, 
munca persistente, fora munca nu e m^ 
dilocu ds a si tiné vietila; de certu $e tf«r« 
si repoiusu, reereatione, pentru refaeerea 
poteriloru pentru munca; inse adeasea : 
munc\j cade ca angaria pre capUéh 
omeniloru; cu munc'a solve a desea o- 
mulu altui-a adjutoriele im^ìrontutate di 
acestu-a, — munc^a e si productulu mun~ 
ceif precumu si lucrulu produce alte tu» 
cruri : d'in munc'a sea se Une omulu 
in imjìregi'jrari de lipse ; 2. in sensu 
de suffdrentìa, pena, tormentu, tortora,, 
supplicìu , etc , mai allessu io 
su religiosa pentru punìtionea pet 
siloru : munc'a dertta a peccaUloru 
inlunericulu infernului; acoUo $upla\ 



r ecat o J 
oru ùm 



I si vaiele in muncele se^npiteme (Ah 
iei divine; inse ai : ce wuucc prc 
u -^i'! fcroceh iyrayinu oc- 

eidc cu â–  :. munce muUme de dia- 
[yra ned una culpa; — derivate : 
.r*»,„ ,rc.-cscu, V., a puao munca: a lu- 
crJl, :i 40 adopera, a suflerf, a versai su- 
i, otc. : cine munccsce pcntm sene. 
8ce bucairosu; cìnemunct^scejìun- 
iru aUuhi, ìtiuncesce cu greu; candu 
muncesce omulu fora castitjut nii potè 
<e mi sufferia de a munci in desertu; a 
' (iltui'U. fora mercede, e dorerosui 
'a annulu inse muncesce omulu cu 
mima, agrulu B9U, iérrxn'a sea; tnun- 
amu. fora se tragcmu nemica d*in wu?»- 
(a nostra; muncescu omenii campurile, 
leWcle, muncescu tote lifirtilc naturei, ca 
te suppuna muncei selle natur'a ines' 
$auribile; — inse : a munci insémoa si : 
I crucia» tortura f tormoutà , suppli- 
dà f etc; — muncitoriurtória, adj.s., care 
wimce$ce, in specie, care cu mauule, cu 
hndele lucra, mai allessa lucra pameu- 
talu : muncitori de viniOf de secere, de 
^''iv'v xnAQ si in genere : unu bonu mun- 
^'dlucdmpuluiscienticii—muncitu, 
pm.iiup. : pane ?»«^io/Va^castigata prin 
mmea: ceUu muncitu fora culpa se dcs- 
ìura; de unde coventulu munca? D. Mi- 
UoncA, ca cea mai depìena cotedìautia 
ti cartitudine, assere co munca e \. slav. 
BikA^^dtao('i/f9;=crDolata8f 6uppllclum» 
ttraMtnniy — %o>.arjLa^.=pDDltlo dolor, 
^p{az=puviia^topavvl;=tjrannl«y — 
f^ra se sì pota escasi fulgerele selle, 
ntpedìte pre una tenera blastare roma- 
nesca, de cà tu allergandu laurmatoriu- 
1» reu adumbratu tabella, v. slav. moka 
^en)cl«tii8,(vedi pucìnu maisusuceva 
luì claru si mai perspicuu), neo-elav. 
«(kt^zemclato», serb. maka^cracia* 
tu(o|»uft!), bulg. mA(?a, magyar. mnnka, 
dib. nund ^ Ubor, crucUtus; roman. 
Mimea = Imbor, craoUtna, si : inun- 
flMfti=:ezoraclo; déro : ore de ce esclu- 
de doctulu alavistu iusemnarea de U- 
bor^r ce au ca faudaiuentale si esseu- 
tiai«, coventelo romaDesci in cestioue, 
atatu verb. muncescu, cà tu si siibstant. 
tttunca, 8Ì prin oimare, de partea sen- 
Bttlou aa mai incape vorba de vechiulu 



998 

slavi cu : neci ca subsi. mohay neci ca v. 
muoltl =: potootvtCeiv — xoXóCetvz^ tor- 
qut?r«, excrocinret pnatre, rifiuipeiv ^ 
caDttgrare?~do acesta parte uumai ung. 
mauka occure cu sensalu ce are si romaD. 
munca, si credemu co aci, ìnlìmVaun- 
gur. cuveululu e unu impromutu d'in 
limb'a romanésca; unulu san doue noue 
dialecte slavice, pre longa sensulu de 
supphciu allu formeloru selle, au sì sen- 
sulu de labore jillu coventului romane- 
scu, care de assemìuea paro unu impro- 
mutu d*ìn limb'a romanésca; iu limb*a 
albaua coventula inco are, ca sì in cea 
romana, sensulu de labore predominan- 
te; in form^a fonetica: maudim, diifere 
de form'a romanesca : munca, sì pare a 
coQSODd cu form*a germ. miidei ermU* 
ileu; èro de acésta parte lìmb'a roma- 
nesca, ca si de partea sensului, e in 
strinaa aftìnitate cu : grec. [ijyoc = la- 
bore, fatiga, |i,o7Etv=laborare, fatìgare; 
germ. mUbo :=laboref fatìga , bemUbei} 
sanscr. raiib=niu?h=a si perdo poterìle, 
a se essauri de potori, a se fatigà , etc., 
intre alte. 

MUNGIKE, muncitoriu, muncitu; vedi 
munca. 

MUNQ IRE, si munjirercseUt v., mun- 
giforiu, mungitUj mungitura; vedi man- 
gire, mingire iu Glossariu, vedi si mun- 
gere ai Dictionariu, 

MUNUNÀ, s. f.f 1. montts Jo^om; 
HQperctllumf oacumeni calme, mucliia, 
sprincena, pi'scw. vertice de monte; 2. co- 
rolla, aoademaf corolla de capu, ana- 
dema de nestimate;— coventula nu scimu 
se aiba cursu pre undeva d'in coce de 
Carpati; inse pare mai multu de cà tn 
probabile, co ellu e de acea-asi orìgine 
cu mun-te. mon-te^ mon-ile, etc. 

MURÀIU, 8. m., 1. murns; muru 
de edificiu; 2. robos eaeslas Linn. spe- 
cia de muru =: muru frùticosu, rabas 
friitloosoHj—muratu e, de certu, in locu 
de muraliu, trassu d'in muru, care, in 
usulu populare, va se dica : muru sì da 
edi6ciu si de pianta. 

MURATORE, a. f., 1. murla. aqna 
salsat apa sarata: moria, muria; 2. my 
riae vas, vasu de muria— muratóre in 
locu de muraiória, femininu d'inwMra- 




394 



MUK 



tùriu de la verbulu : fnurare=zmuriar€ 
sau moriare, (vedi in Dictìonarin 1 mu- 
rare, co-ci 2 murare = edificare de pa- 
ridi). 
MURCOIU, 8. m., vedi morcovu, 
MURDARESCE, murdanscu, vedi 
murdaria. 

MURDÀRIA, s. f., cantate, statu de 
murdariu, cumu si : sorde, gunoiu, lu- 
cru murdariu si lucruri murdarle, fapta 
murdaria, vorba murdaria, etc.;— wwr- 
dariUf'G, adj. s., sordMuiiy Immoiiilusy ob- 
goeDDs; sordidi], necuratu, intìnatu, im- 
puru, immuadu, obscenu, vile, ^retio- 
au, etc. : murdari copilli, murdaria mu- 
ìiere, murdaria in vestimente ca s^i in 
fapte; vorbe mai murdarie de cdtu alle 
vostre nu se potu dice; ce murdariu de 
omu in tota portarea lui! kssinati si 
murdari, etc, — alte derivate : murda- 
rescUf-a, adj., de murdaria, plenu de 
murdaria : covente murdaresci, portare 
mwrdaresca, vestimentu murdarescu, 
vase murdaresci; — de unde adv., mur- 
daresce:=:ìn modu murdarescu: murda- 
rescecogeti, murdaresce vorhescì; — mur~ 
darire,'escu, v., sordidarei loqulnare, 
oontamlnarey pollnerc» detnrparet dede* 
ooraref a face murdariu: a sordida, 
sordi, intinà , pangari, contamina, de- 
turpa, ÌDgresià , etc; refiess. a se mar- 
dariz=:skse sordi, intind, pangari, josnrà , 
misellf, etc, — murdaritoriu,-tória. adj. 
s.; murdaritione, s. f., actione de a »mr- 
(Sartre si à easemurdarire;murdarUur 
a, part sup. adj. subst. lucruri murda^ 
rite; propensione de murdaritu totu ce e 
puru; —murdaritura, s. f., aotione si ef- 
fectu, stata de murdaritu; — inse mur- 
dorZtcw,— fia, cumu dicu altii— si mur- 
dalicu, e forma incompatibile limbei 
propria, si prìn urmare, de respinsu si 
de inlocuitu cu derivationi ca preceden- 
tile : murdaritione, murdaritura, mur- 
daria, etc; — vedi inDictionariuw<ria- 
ria, merdarire, merdariu, etc, de cari 
colle de sasu differu numai cu u in locu 
de e : murdariu, do essemplu, in locu 
de : merdariUf si, prin urmare, manti- 
nemu parerea, co murdariu, murdari- 
re, etc, su de origine romanica, ero nu 
turcesca, cumu asseru altii; numai co« 



_ _ _MUR^ 

ventulu murdarlicu sau murdcdieu are 
fedoaa forma turcesca, M. 

MURDARIRE, murdatione^murda^ 
ritiene, murdaritoriu, murdaritu, mur- 
daritura, murdariu; vedi murdaria, 

MURGIA, s. f., d'in murgu, statu, co- 
lore do murgu, tempn de murgu; vedi 
murgu in Dictionariu, inse adauge, co 
murgu se dice nu numai de colore, ci sì 
de kmtìu, mai allossu cu rcspectu Illu- 
mina, si mai vertosu ca subst. m.,mttr- 
gu-lu : murgulu serei, in murgulu aerei, 
in murgu de séra, pre murgu de ditta. 
in amurgulu demanetiei; si composita 
cu a : amurgu, amurgulu : in amurgulu 
serei; metaforico : in amurgidu vi^iei, 
in amurgidu successului si gloriei aee- 
stui barbata.~m seusula descrissumai 
susa , se dice in intellessu appropiatu 
de corepusculu;~si alte derivate : mur* 
gire,-escu, obseorar!, vesperasoerey ere- 
pusoulom InelperBy algreseerey etc, a 
se face murgu : caHulu meu dHn robiu 
(sau roibu) murgesce dHn ce in ce. d'in 
rosiiaticQ vaccele au murgitu; — detem- 
pu, mai allessu unipersonale : inctpe a 
murgi ; pre candu murgieà , intramu in 
satu; nu a murgitu inco bene; murgesce 
de séra, murgesce diua; — metaforico : 
murgesce glorila lumei, au murgitu suC' 
cessulu pcccatosului; — murgitortu-tórìa, 
adj. s., murgitóriele musiacie cdle ado- 
hscentelui;— murgitu, part. sup. subst 
in murgitulu vietici, in murgitulu de 
diua sau d'j séra; — murgitura, s. f., in 
murgitur'a tardia a serei; —si compos. 
amurgire, amurgitu,amurgitura, etc.,— 
murgu 0, de cortu, in locu de murcu, si 
acestu-a in locu de muricu d*in mure^iz 
mufl, abl. murezzsorice, ca sìmurin«=^ 
murlnnsy care e totu d*ìn mure, asi& co 
ìnsémna, in origine, ceva venetu ca sori* 
cele, apoi mai in urma ceva mai óbscun^ 
ccva negru ce baie pucinu in romu; — 
asìà déro nu potè fi slavìcu, cumu as- 
sere D. MiJdosich, referendu rom. m»^ 
gu la v. slav. mrnkìi, care nu essìstedfl 
locu prò lume. 

MURGIRE, murgitoriu, murgitu, nutr- 
gitura; vedi murgia, 

MURUTJlRE,murmuitu, murmuitmff^i 
vedi in QÌQssjnornmre, si in Dict.mNrM«- 






inse mitrmuire g mai bene de cà tn 
^lUiormoiVf^déromaireudec&tumMMnMrarf. 
MUKOCU, fi. m-, veJi morcovu. 
MUKOIANU, wttroarfi, muroìtu, mu- 
'fura ; vedi tnoroianu, 
MORSA, s. f., vedi «ittica si morsa. 
MORUIANU, muruir€j muruìtUf mw- 
lilura ; vedi moroianu. 
MUSAFIRU, s.m.Jiospee; óspete;— 
iventu turcescUf cadutu de totu in de- 
letudioe. 

MUSACA(pron.w«Msaca.|jI.>MM5ac«?/c), 
f. , mancare parata cu carne tocata 
rta cu pateia^'elie venete; — coventu 
rcescu. 

MUSCADA, 8. f., museante, part. adj., 
idi muscare. 

MUSC'ARE = nioscare, si moschare, 
[v. in form'a vulgare : moacare, cu^as- 
sibilante, asià co se confuudc cu : 
car€:=fnu8sicare^fnursìcare- mor- 
te; vedi in Dictìonariu muscare)^ 
«floharey mogcho Inodorare, (fr. mast- 
4wr); a odorà ^ proCumii, aroma cu wi>- 
\hu san moscu : a si muscd=:moscd:^ 
ìùschd perulu, mMsiacic^c,-— derivate : 
9wseaUone=zmosccUione=zmoschalionef 
'I. f. : moscuticnea periloru ;~muscato- 
Tiu^^moscatorit4=^moschfitoriu ,-<i , adj. 
, mmcatu^ m o$catu =mosckatH. part. 
np. adj. subst. : peri moscati, miistacie 
fHùSCQiey moschu dn 7Uoscatu albiturcle, 
fit^caiulu vcstimenidoru marcssei e i>re- 
He m€S%ira; strutjuri moscati, poma tno- 
9eaia, /lorimoscaie, eie.;— mu(icatura= 
^Hoseaiwa : muscatura iinmodica a pe* 
^iloTH si a vestimcnteloru; museante^ 
99^a9caHté=^moschante , part. pres. adj., 
Care redole a moschu : fiori mosc<mti, 
K^inu moscante , peri 2>^ea tare moscantiy 
^^esuftWiti de moscanti ;— ca mai desu 
applica form'a participiale a perfectu- 
\ : muscatu='nw3catuz=moschatu,'a : 
in genere : erba moscata , fiori mo- 
lte, vinti moscatUf uva moscata, nuci 
^scate, peri forte moscati, nu siede bene 
mloru asià de moscati; mulicri ne- 
ftriU de moscate ce sunt^ moscate pre 
toruj moscate pre vestimentele 
moscate pre pelle si pre totu cor- 
b) in specie, casubstantivu (care 
sobintellege) : a) f., muscata = mos- 



caia^nwschata: a ) »(oscflte= varietate 
de pianta, de flore : mtdte su varie tatile 
moscUelaru ; si specie de moscate essistu 
mai multe ; prin casele ti t/radinelc, mai 
allessu urbane, moscatele desvoUa forte 
formosu fiorile selle; j3') moscaÃŒa=iB.to- 
mai in genero, calda, terbente si pun- 
gente, care serve de condimentu labiic- 
catc aromate : pà »ie de moscatez=:pnne 
moscatat aromaticus rei mcUltob paDlit* 
(fr. paln d'èpiceai sì : épiaetì^moscata, 
aroma, — moscate , aromate); in specie, 
mosca^(i:=3peciadoaroma, nomìta si nu- 
cusiorayf') moscata =: fiuca moscata 
san nuci moscatej uni. nromAiÃŒKh rei my- 
rUtlca, (fr. mascnde, de uode curre si 
la noi : muscadu in locu de correctuln : 
mu$eata=:moscala-=:mo8chQta), 5') mos- 
cataz=:una moscata, dìs9a si : thijmiósa 
(temiiósa)^ uva aplaiin , (fr. nusoat, 
—de nude curre si la noi : m. muscatu, si 
f. muscata, san moscaiu,— moscata; vedi 
si mai diosn); é) muscata = moscata 
moscìiata = (irom«=3nroma, (fr. 4$ple«8; 
vedi si mai susu la p'); m. muscatu ^ 
moscatu = moschatu : a) moacatu = 
vinu moscatu, nomitu si iìnjmiosu (te- 
mìiosu)y Tlnum apUbam, (fr. mosoiit, — 
de unde curre si la noi ; muficatu in locu 
de mai correctulu : tnoscatu =â–  moscha' 
tu); ^') moscatu = moscata do susu snb 
§'); 7') moscatu ^ buccata condita cu 
aroraate, cumu sì beutura de assemine 
condita : beti moscatu spirituosu; noi nu 
bmiu moscale spi>i/«os^,-— derivate d'in 
part. subst., ì.muscateUu = moscatellu 
moschateHu,-a, a) in genere, demina- 
ti vu allupavticipìeloru substantìve, mas- 
culino sau femeuine, cumu di allu par- 
ticipielorii adiective, de essemplu : mos- 
catellu à *ìn moscatu cu vinu; odorifere 
moscat'iUe d'in moscate ca fiori, etc; 
b) in specie, de essemplu : a) muscatel' 
tu z=z moscatellu = moschattUu , m. , 
dnpo Dict. do Kuda, pianta, esplicata : 
lat.geranlnin odorutlaslmasjLfnn gerra. 
daa maaoatellf dar wolilrleolionde Htor* 
ohcnsi-hnabcly it. moseatoy (camu asili 
si Diut. ^arcfVinu, germ.das mnskatelly 
der ìvohlrleclieiide à torchenschnabel ^ 
bUamstoroheiisohuabel); dupo Dictìou. 
Raoul: nolx muscadci (vedi mai susu : 



â–  



m^ 



m 



MU8. 



moscata ^ nuca moscata); p) musca- 
tella = moBcateUa^mosckatella , s. f., 
poma de perù moscai uzzipéra moscata, 
dissa 8Ì thtjmiósa (temiiósa) : moscatelle 
=peremo$cat€lk:=l)ere fhi/miose (conip. 
Barcianu geriu. muskatellcrblroe); — 
2, muscatariu ^ moscaiariuz^zmoscha- 
tariura, adj. s., relativu la moscatu — 
mascnta, (dupo Dict Buda : lat. raoKch»- 
tofl = [moscai it»|, gertn. muskatellcrt 
it. mo^oftdelloj— dopo Dict. Barcianu : 
germ. maakAteller); in specie, s. pers. 
L'ellu co fabrìca sau, veude moscate =. 
aroDiate, (fr. éiiioes), fem. in acestu 
86118U : moscatariaf si mai desu : mosca* 
taressa; — iuacellu-asì sensu sì : mus- 
cataretiu =: moscataretiu =z moscha- 
tareiiura; — d'in muscatariu^zmosca" 
tafiu=.mo8chatariu si form*a : muscata- 
ria =. ìn03cataria-=:muschataria , arte 
de moscatariu, oftìcina de moscatariu, 
multirae de moscate, etc; — directu 
d*in muscu = moscu =z moscku, (vedi 
iu Dict. moschu) essu si formele : tmis- 
cariu^imoscariu=zmoschariUy-a , (prin 
urmare de preferìtu formele cu o, ca se 
uu se confunda cu : muscariu d*in mu* 
sca-ììtusce; vedisi mai siisu), adj. s.,re* 
lativu la woscMsau moschu : preparate 
fHoscariCt medicamentu moscuriu, unsori 
Moscarie, etc; — moscariu,'a, b. pors., 
(f. sì moscaressa)^ cella ce prepara sau 
veude materia moscaria sau composito 
moscarie; de unde si : moscaria^zmos- 
charia, e. f., reale : arte de a prepara 
moscate, commercia de moschu, multime 
de materia de moschu, etc; — in fine : 
muscoUH^lH dracului = una specia de 
plaQta=8cttblo8aaacGÌ8af Linn.^ — unde 
muscatu-lu, (cu $ aspru sibilante), uu e 
unu muscatu d*in moscu sau moschu, — 
care, cumu a*a observatu de la inceputu, 
inco 86 aude cu s aspru sibilante — , ci 
d'in muscatu de la muscare^muasiea- 
re=zmor$ìcare, cumu resulta iuvederatu 
d*iu csplicarìle urmatórie, adeco iu Dict. 
de Buda : germ. abbUs, teureUubblsBy 
dal abbUskraDt; in Dict. Barcianu : 
der abbila , teofeliabblsi , dai abbUa* 
kraot, brommkraat; in frane, la acabl- 
euio de boli=:mori da diable. 
MDSCAKIÀ ^ muscaria si moscha* 



I 



i 



ria, muscarÌH=zmoscariu sì mosehanUf 
musccUaretiuz^zmocataretiu si moscha- 
ttiretiura, muscataria ^moscatariu si 
moschettar ia, muscatariu = moscaiariu 
si moschatariura, mu8cateUu-=moitca' 
teliu si moschaieUu ,' a , muscatione^ 
moscatione sì moschatione, muscaioriu=z 
moscatoriu si moschatoriura, muscatu- 
ra =r moscatura si moschatura, mu8* 
caftA-=zni9scatu si monchatu^-a. mu9e€i' 
tu Iu dracului, si muscatu de dracu; vedi 
muscare. 

MaSCECAPA, 8. f., preuditóre de 
muscci — d'in musca pi. musce, si d*in 
capere. M 

MUSCELLU, 8. m., deminutiru d'ia ^ 
munte ^ monte moutloulis : muscéUii 
Campulongului ; possedemu patru mu- 
scelti ; — 3lu3cdlu e si nomele propriu 
allu unui judeciu de monte ; —de certu 
muscellu := moscellu o forma contrassa 
d'in munticellu:=moniicellu, 

MUSCHEGIU, 8, m., (cu s aspra si- 
bilante), demÌDutivu d'in ìnuscoiu (totu 
cu s aspru sibilante); vedi déro mus- 
coiu, 

MDSCHETA, s. f., si m. muschetm, 
{pTon, musicela, musketUy dupo fr. moia* 
queti it. moicheto), l^oea ballista, ael*- 
petos; arma de focu : sclopetu, balista 
de focu^balista ignia=pusca; derivate: 
muscìieiariu,-af adj. s., relativu la mfii«- 
cheta ; in specie : militariu armatu cu 
muicheta , sclopctariu , solopetttrins 
mllei; muschetariu allu regdui^z scio* 
petariu callare, rtgU eijDeiy^muscA^^ 
toìiuz=:muschetone, a. m., (dupo fr. ■•■«- 
queton), brerUrU lobi scUpetai, solo- 
petQ=pusca ca tìéva mai scurta, — de 
si form'a onuzrzone espreme augmenta- 
tivu; — muschetoria s. f.,(dupo fr.naia- 
iioeterte), cu inteilessu de : a) statu d« 
muschetariu; h) multime, céta dem«s- 
chetari; e) impusoatura de multi m*i8* 
chetati in acellu-asi tempu. 

MUSCHETÀUIÀ, muschetariu, mu- 
chetu ; vedi muscheta, 

MUSCOIU, (cu « aspra sibilante, co-ci 
cu i lenu : muscatu = musconiu rioe 
d'in musca, de caro vedi in Dict.) s. m., 
malnd. hiDiim, ouagor ; mulu, callu by- 
bridu; in speoiet mulu sei batioa 



MUS^ 

rau dupo apa museoii deseHNZM»;— mu- 
scheciUf (cu «aspra sMante), s. m. , 
ìd acellu-asi senau cu precedentele mtc- 
scoiu, inse muscheciu pare deminutiTU 
d'in muscaiu , si, in specie , muschedu 
insémna si eaUu micu de monte, calla 
inse agile;— forte probabile, amendoue 
coventele su essite d'in mti8C-are=imuS'' 
rie'are:=:mo88t0'are=zmùr8ic-are, ca a- 
nimali óbstinate si mordaci. 

MUSCOBNU , s. m., specia de pla- 
centa de vérdìa, de corechiu, etc; — cu 
a aspra sibilante, ca si muscu, (ce vedi 
in Dictionariu), d'in care pare essitu, 
inse si prin inflaenti'a de eornu san 
potè hornu=fomu. 

MUSGITLÀBE, muscularitaie, — co- 
Tonte ce se referu la mu9culu=^mu8clu, 
ce Tedi in Dictionariu, in care au se in- 
tre aitele de acea-asi radice, ca covente 
scientifice, cumu si Tulgari. 

MUSDEin, s. m., vedi mosdeiu, 

MUSELLINÀ, s. f., si m. musellinu, 
(dupo fr. mousBelIne), tela llnea=pà n- 
dia forte rara si suptire, care se conno- 
8ce in Tulgu sub nomeie de tulpanu ;— 
(eof entulu fr. pare essita d*in mouse = 
muaehiu de arbore, etc.). 

MUSIÃ MÃ , (pron. musiamd, pi. mu- 
siamaUe), s. f., tela cerata; pandia ce- 
rata san resinata ; metaforico : a face, 
a pune ceva musiamà , a asconde, cocol- 
losf, dà si lassa la una parte, a negle- 
ge,etc.;— coventu turcescu de eliminata 
d*in limb'a romà na. 

MUSIÀTELLU, s.m., specia de pianta 
forte bene connoscuta poporuluì, fr. ea- 
«•BlUe, latcliamninelnn, anthemls; — 
pre a locuri nomita si : romaniYia, f. san 
rtmanUiu, m.; — pentru musìatiGÌlu, care 
e, de certa, affine cu : musiate, musia^ 
tiare, nmsiaiiaiu, mnsiaieiia, etc, a- 
deco unu deminutivu d'in musiaiu, vedi : 
miotiaire, motiare, mosiare; etc. 

MUSIÀTETIA, mumtu, etc; vedi 
musiaidlu si celle acf indicate. 

HUSICÃ NTU , muBicesce, nu su de 
efttu covente incorrecte si peccatose in 
forma, in locu de correctele : musi" 
etaUe, musice, ce redi in Dictionariu. 

MOSITIÀ, 8.f., Termieolornm torba, 
viUltsdo; multime de vermisiori, de 



MUS 



897 



larve de musee; — veri-ce ar assere 
D. MiMosii^, noi credemu firma, co mu~ 
sitia na e slavicu, ci formata d'in mw 
8ca ensasì, prin mussa, musata, muasi-^ 
ca, mu8sicia:=zinu88itia, etc 

MnSTÀG£U,-a, adj. s., vedi muata- 
retta. 

MUSTÀRETIÀ, s. f., si m. muskire- 
tiu, plantarnm, arbonim sueeus| succu 
de piante, de arbori : mustareiia de tC' 
liu, mustaretia de salce; in specie : mu- 
staretia de mestécanu; cu mustaretia de 
mestécanu se ntUrescu terranii, pre lo' 
curi unde crescu si prospera meatéeani, 
—mustaretiura, una addeveratu adiec- 
tivu, applicatn absolata, ca substantiru, 
e trassu d'in mustariu, ca si porcare- 
tiUf-a, d'in porcariu; èro mustariu e es- 
situ d'in mustu, de unde si form'a mai 
directa si mai simpla : mustedu san 
mustetiu^-a, applicata inse, de reguìa, 
ca subst m. reale : mustetiu,-a, ca sì mu- 
staretiu.-a, in genere, cu sensu de succu : 
mustetiu de florea ursului, mttsteiiu de 
planfa titt'a vaccei; h) in specie, mustu 
de vinu mai pucinu bonu san dulce de 
cà tu se cade se fia mustulu : acestU'O e 
mustedu nu e mustu addeveratu; mustc' 
tiu acru, mustecie stifphose, acerim mu' 
st€ciu;—nn\i altu derivatu de forma mai 
desvoltata, ca si mustaretiu, e : mustini- 
ciu^'aj adj. s., si, de regala subst. m., 
reale : mustiniciu, determinatu ca adj. 
albu : mustinidu albu, esplicata de Bar- 
cianu : germ. wetsser hahneoftass; —in 
fìne form'a : mustaciUt-Oj adj., de mustu, 
in specie subst. m., mus/actu=placenta 
cu mustu san cu vinu, etc. 

MUSTEGIU, mustetiu; vedi musta' 
reiia. 

MUSTEBIRE, (cu s aspra sibilante),* 
escu, T., d'in mosteriu, a fi musteriu, a 
se face musteriu, a face pre cineva mu" 
sUriu, emptorem esse, fieri, Tacere rei 
conciliare; — mus^en'^u, pari sup., — mu- 
^eriura, s. pers., emptor, emptor fre* 
qaens, freqaenllor, cella ce compera de 
la cineva in genere, una data, sau une - 
ori, rara; òro in specie, cellu ce compe- 
ra de ordinaria de la acellu-asi merca- 
torìu;— de origine arabica, communi- 
catu prin Tnrci. 



3B8 



KAB. 



MUSTERITU,wi«fi«er(M;Tedi muséerire. 

MDSTETIUrfl, adj. s., vedi niusla- 
retia. 

MUSTINICID albu, s, m., vedi mu- 
staretia, 

MUSTOCE, s. m., (insesifem.), hlr- 
SBtU et torplbas mfataclbtis preditas; 
(omu) cu mustacie perose, tloccoao, as- 
pre 8i urrite : wm sulJeru acestu mu^toc^.; 
ce muliere mustoce ! cine se ìnsóra cu 
acésta mustoce de muliere ? — d^ÌQ niu- 
atacias cu mutarea lui a in o, sì de cer- 
ta la pi. ca si mustacie, de si ia sensu 
singolare, e de scrìssu mai correciu : 
musiocie, cu tote, co (ca si mucc, butte, 
martiole, etc), potè fi, in origine una 
genitivu. 

MIjSTRDIRE,-c5CM, V., d^in mu&tra, 
monstrarey excrcere, reprehenderp. ob« 
jargarCf exprobrare^ lucrcpare, conri- 
cUrl; amnstrìi, a face mu^/ra, (mai ener- 
gica insa mustruire de cà tu mustrare)^ 
a essercità , deprende, invetiì, castiga, 
certi aspru, barità , fulgerà , a sieri, ma- 
letracU, a striga si infricosììi, etc. : a 
mustrui ostea de doue ori prc di in cursu 
de mai multe ore; nu ti seti mustrui co- 
pìltii, nn cttmu soci a: mustruUi de voi, 
ne va veni si noue ap'a la mora se mu- 



i 



NAB^ 

struimu; a lu mustrui prin mercatu in 
audiulu muUimci vuìgului; — mustrtniu, 
part. Slip, subst.: mustruiti la trei coste; ^M 
nu e tempu de mustruitu, mustruitulH ^M 
teu € prea aspru si acerbu; mustrmic- 
riut-tória, adj. s.; mustruitura^ 8. f., a&- 
tione si effectu de mt4Struire : mustrui» 
tura vessatoria si fatigatoria, etc. 

MDSTKUITOBIU; mmiruilH, mu- 
struitura; vedi mustruire, 

MUSUNOIU, si mttswroiM, (pre a lo- 
curì : musiunoiu sì musiuroiu)^ s. tu., 
vedi in Gloss. mosi^iroiu si mosoroiUy in 
Dìot. modioroniu la modiolH-z=:modèoru, 

MUTALEU, 8. m., vedi mefdeu, 

MUTE, s. f., vedi muchia, 

MUTIA, 9i mutime, 9. f., statu de 
mutui in rorrn'a mutime cu mai maltft 
energia de c3.tu iu forma mutiti^ si totu 
de una data mutime aro si seosu de col* 
lectivu : mnltimc d*! muti. Latìnìi d'in 
surdiis au formatu surdUas* sordlf* SÌ 
snrdltla, d'in mntns n'au cotediatu a for- 
mi ned mutltas, neci mutilo, neci ma* 
tuta. Homà nìi au supplenitu ace^tn d^ 
fecta prin mu/fa si mf4tifne, care presiip- 
pune form'am«^i^mc8au mufitudine; — 
potè co n'ara G supcrHue neci formele 
mutttia si mutitaic. 



i 



N. 



NABÀHIA, s. f., (fi-, iiababtfl), titlti, 
demnitate de nabahu; — évo nabaÒu, s. 
m. pers., principe ìndianu : nahabii su 
prifunpi indiani, 

NABADAIA, s. f., InsanU, furor; fu- 
ria, nebonia, essire d'in mentì, etc.; de 
aci si : nabodai&SfirOy plenu sau appu- 
catu de nabadain. applecatii la nabadain: 
nabadaìosìi intra desu si currcndu in 
naltadaie ; a hagà pre nabadiiosu in 
spaitneniose nahadaie; — mi cumuva na* 
biiditia in locn de nehadaia:=inehaiaia? 



NABADAlOSUr», adj., vedi naha- 
data, 

NAB0niE,-e9£tt, v., a carri nà boic; 

—na/>oi«, pi .-e, massa, grnmurude gU- 

cia, s?oìm; —se nu fiacumuva in locu de nr- 

boiu=n€boniu, augm, dMn ni4/;6':=nub«»r 

NABOIU, p. m., pl.-f, vedi naboirr, 

NABDSIELA, s. f., vedi nabusire, 

NAHUSlRE.-f5Cf4. V., cu mnltiplu si 

varìu, ba iuco dìversu sensn, d*in caro 

proferomn urmat6riele signifioationì : 

1. intrans, a so innecl, a perde sufll»- 



NAB. 

r«a, a leà s'ma, a cade d'in petìore, etc.'; 
di de totu in specie : acrU Matu sutTo- 
, prjierocarlf a 36 iiiDecà , lessioa de 
à ....u si violenta caldura : au nabtisitu 
tuia, co para sta kssinati de caldura; 
l>re nrsurek canelui nahusìsemu de totu: 
KM e asid de caldu, d^i ce se nahusiti '^ 
— b) in genere : sndocarl, anlinfi deUce- 
r9f lav^ueiioerci maroescere» torposoe- 
ret t se ionecd, a perde sufflarea, res- 
pir&rea vericumu, qu numai de ómeoi 
si de animali, ci sì de ptautia, a torpi, lan- 
g'edi, deperì, etc. : ^uìbmfìicxi arburii si 
pernii pusi asid de df^sU nabusimu inde- 
9mt% dn mare muUme de vuìgu; nabu- 
simu chiaru de vorÃ’ele lunge si ifisidse 
fà Ue ImbtUiloru, noi nu nabusimu asid 
decurrcndu; nabuscsct^ commcrciu'a, na- 
òi$9Cseu artUd. nabusescu scientiele, na- 
hmséscu celle mai nobili aspirationi sub 
oppntsionea dcspolisnmÃŒHi; nabusescu si 
dep€Tu mUìoni mari integre sub grculu 
Jugu de tyrannia; 2. trans, si retless.; 
U) «uir#c*re r iiraefooare, strangulArei 
A stringe de guttu, a innecu.straDguIìl; 
i^abus^ti eopiUulu cu aiate coperture; 
nu nabu^iti biriii bdfà ni, cu nu se potu 
tmuige d'in desimca vostra; veti nabusi 
biettt calili cu allergature asid de vio- 
lente; ne nabusìti cu vorb'a vostra nein- 
ceUUa; au nabusilusi mentile copillìloru 
prin grellc studi. ; se nabusescu ani- 
mciensentinwntde dnimeloru prin trac- 
tare aspra si bu.rbara; Z*) opprimere, 
r«i»rlmoroi depiiuere, a oppreme, as- 
dupii : d^potii nabusescu poporele, na- 
biùe$CH si libcrtaiUe; nu potemu nabusi 
reUekt nabusi causclc rcUeloru; e) se- 
imr^f concllUre^ pncRre, colilbere, coer* 
«ere, a allenti, impacà , seda, imblandi, 
pune in frene, infreuà y eie, labid se putù 
nabusi revulutionea poporului irritatu; 
dtusi passionile vanenti si 
potè nabusi furi' a marci 
xnttrrktaitf d)tt\i^t^y dlrufìre,eorruere, 
rv^rfere, deatriiere» a derapinii, ruinà , 
I :d la pamentu, restornà , dìstruge, 
i, uemicì, etc. : vcrsatura apcloru 
rn, inunda si nabusescr. tote alle 
i; invasorii si prtdatorii barbari 
^^utida si nabusescu tcrrele nostre, etc. 
— derivate : nabusitione, actione bì ef* 



NAC. 



m 



fectu de nabusire : nabusitionUe assu- 
pritorìloru asupr^a poporului; — nabw 
sitorìu'tòria, adj. s. : nabusitùrie arsure 
de sore, nahusìtòrie vessaiioni alle iy- 
rannuluif nabusitórìe vorhe; — nabusitu, 
part. snp. subst. : nabusìti de caldura; 
mesure de nabusitu Ubcrtatea; —nabusì- 
tura, s. f., actione 3i effectu de nabusire : 
nabusiturele totoru cà lliloru de. libertate; 
— inse nabusiéla e forma incompatibile 
cu limb'a romà na : nabusiella ar fì mai 
in armonia cu legile limbei;— D. Miklo- 
sich refere roman. nabusire la r. slav. 
bu^Ulf care nu essiste, abiìi potè cita 
serb. burliti, care, déco in addeveru es- 
siste, e UQQ impromptu d'in roman. hu- 
sin, atti ne cu aubst. busiu : busiele co- 
pìitnlui, (vedi in Gloa.s.); déro cu ce to- 
meliiL afBrma densulu, co poporulu ro- 
mà nu, allu cui e proprie coventulu na- 
busire. ar fi potuta d*in uun imagiuariu 
slav. husUt, forma iinu corentu ca nabu- 
sire cu una prep. uà totu asid si de ima- 
ginaria precumu si neconnoscuta de loca 
poporului romà au?— Dict. d.t Buda iuse 
produco una esplicare etymologica a co- 
veutului nabusire, asià de apta si for- 
mei si seusului, co lipsescu Domuului 
Miklosicht iu cà tu noi sumu tentati a ne 
redima pre dens'a cudepleaasecuritate, 
cautandu numaiadesvoltà inpuciueco* 
veate celle espresse de meutiouatulu Die- 
tionariu, adeco : nabusire, it. nablasare 
^ziìx sensu cu lat. eraere, promere : in 
addeveru, it.nablssare e formatud*ina= 
Itisi abltjBare d'in AbIs8o=:ab/diios; bei 
bene, totu asiu d'in abyssu =: abissu ai 
abussu (pre a locurì : avussu in gur'a 
poporului), si d'in acea-asi prep. in s'a 
formatu si: in-avu$sire=ziu*abusS'irc ^ 
fora { : nibussircy ea si : naìtu in locu 
de : in-ultu, (vedi si nac^u); formele de- 
piene se audu asiiì de desu, ca si celle 
mutilate (fora i)i cumu : iìtabussire» ina- 
bussttortUf inabussitu, inabussitura, otc. ; 
—de si amu ave a produce ai alte calli do 
esplicare a coventului in cestione, cauta 
iose sene margioìmu la satisfactori'a in- 
terpretatione a vechìului nostru Lf.xicu, 
NAHUSITIONK, nabusitoriu, nabu- 
situ, nabusi tura; vedi : wa/jwsire=i>ia- 
bussire. 



mmÉÉm 



400 



KAD. 



NÀCÀDIUf B. m., vedi necadiuz^ne" 
casu. 

NACLÀDU, s. m., stlpes, oAodex; 
trunchiu, stipite, butucu, etc.;— coventu 
Deconnoscutu d*in coc« de Carpati, de si 
potè co e essila d*ia acea-asì radice cu 
gr. xXdSo^. 

MACLAIELA, s. f., vedi nadaire. 

NACLAIKE,-escM. v., ilUnere, obll- 
nere^ Teheatenter contanlDare et pol- 
loerej a iDÌngf, spurcù., sordi, cofundà 
sau coperf, incarcd de sordi, scalori, 
ordori, loture, etc.; derivate : nadaitu, 
part. sup,; nadaitura, s. f., actione si 
effectu alili actione de nadaire, forma 
cella pucìnu de preferita formei fedosa : 
nadaiéh; — de unde? potè d'iu dciu : 
inadeire, scnrtatu in : nadeire. 

NACLAITU, nadailurai vedi na- 
elaire, 

NACOVÀLA, B. f., Incus; ineudc, 
instrumentu de batere a ferrnlui;— pre 
a locurì ; yiicovala, nicovana, nocovana, 
pentru co e coventu slavicii, si una strai- 
nisoiu iacompatibile limbeì rom&ne nu 
potè de cùtu llucturà . 

NACBAVALEU, s. m., Ilnteam col- 
Ur©; legatura degnttu;—neconno3cutu 
de locu d'iu coce do Carpati. 

NACIiIRE,-escf4, V., reuscrissu dupo 
rea pronoutiatìoue, in locude: inacriV^; 
vedi in Dictiouariu acriresiinacrìre. 

NACTU, s. m., (sau mai bene adv.), 
pecunia aumorata; argeatu n^merafu: 
a av(ì summ'a nadu, a veni si compera 
naetu = in Ã’anni ; numai nadu . pre 
nadu, cu nadu vendimu si comperùmu ; 
—nadu e matilatu d'in in-adu = in 
adu = in fapta, in reaìi(att\ sì de ftcf, 
despre monda : in numeratore, etc. 

NADA, 9. r, ciimu si derivatele: uà - 
dire, naditoriUf naditu nadUnra^ ca 
compos. ìnnadirc, innadUoriu. innadi- 
tu, innadìtura , etc. , se potu redé , in 
Dictionariu la artici, nodu (cetra fini- 
tulu acestui articulu), bene si claru ia- 
terpretate ; aci na avemu de cìltu a re- 
spande in forte pucine covente la asser- 
tiODca doctului slavistu despre originea 
coventulni romanescu nada; D.Mifdo- 
sich assere, co roni. nada onascu/u d*ìn 
T. slar. nadétl r= tnfll^erey si redìma 



NAiy 

apoì acéstaassertìone, (foraneciuita ap- 
parentia de adrleveru), numai sì numai 
pre serb. naillt!=luaere« care iiise, e 
si slav. naaètl, n'aro nemica a face, nec' 
ìd sensu , ned in forma cu coventuhi 
romanescu nada ;— noi amudemonatratn 
in Dictionariu la art. mai susu citatn 
cumu, pria collu mai liusioru d'in prò 
cessele fonetico alle limbeì piena de in 
atinctulu juatu alla poporulni ce uà vor- 
besce, a trecutu form*a nodu, — care 
are totu asià de appriata si form*a no- 
da.— in fine la form'a nada, in strinsa 
connessione cu sensulu formei dominante 
nodu : ce se cere asìi déro mai multu 
spre a demonstrd identitatea de orione 
a coventeloni nodu-noda cu nada ? — ne- 
mica; cu tote aceste-a se puncmu cnr 
rendu si in scurtu, in cvìdontia, iden 
tttatea fonetica si inteìleduaìe, chiarii' 
in acea-asi stirpe d*in celle doue limb 
ariane ca mai strìusu collegato cu llmb 
Komanului , adeco : a) sanscr. radice 
na(lh^nab=n6c-tere, part. silbst. aail- 
da=:nexDSf nodatUHi nodoa; b) lat. meo 
tere, nexos (^neo-si^) , nod-U9tÃŒDS9 
sì cu a (peno ac( cu e sì cu ó) : na«-*«=r 
(naiai=iiac-8a), natta (^=nac-ca), etc.; 
— vedi si nadaire. 

NADAIRE,*e5Cu, v., pievle opluart, 
putare, prmsasrire; a ca\it& a nmìd san 
nada, nadi óre-c\imu curmeiu at (eiu, 
d'in teiu curmeiu, a nodii fiitoriulu cu pre 
sentele, a coniecturi, opina, presenti, 
presagi sortea si a si pune la bona cali 
acésta sorte, etc. : de mullu nadaie 
ineo va nadai fora se dea de Crtiv/wl 
Inerulni la care nadaie, — nadaitti. pari, 
sup.: nadaiie capete; nu e tcmpu de 
nadaitn , cu nadaitnln tcn nn ti ad- 
jtingi scopuìu; — nadailura, 8. f.. ac- 
tione si eftectu de nadaire : nadaiturde 
vostre nu ducu si nu voru dnce la neci 
unu capetn ; — verbulu se applica fort 
desu ca reftess, a se nadai, cu sensu e 
dice cu multu mai multu de ciltu sim- 
plulu a nadai : cu dillele se nadaie»Oi 
peniru nemicnrì;^forie probabile d*iu 
nada, cu sensu despre cogitare : a nadi 
^=nodà d'in teiu curmeiu. 

NADAITU, nadaifura; vedittod. 
si nada. 



M 



I 



-f "TI 



NAD. 

NADESDE, 8. f., (cu s aspra sibi- 
laDte)^ Bpes; speraniia (vediia Diction. 
nperare.sperantefSperaniiaj sperata, etc.) 
— deriTate : nadesduirei-escu, v,, ape- 
rtret a sperà ; nadcsduitu , part. sup. 
sobst., »p6rata8, speratu; nadesduito- 
rK/,-/yWa, adj. B., iperaii)*, sperante j 
spiratoriu, etc; — covente slavice, ca- 
dete, d*ìn fericiref in depiena desuetu- 
dÃŒDe, si cn fericiro sQpplete in giir'a 
popornlui romanu prin susu indicatele : 
ip§tante, speranti a ^ sperare, sieratu, etc. 
NADESDUIRE , nadesduitoriu, «a- 
desduitui Tedi nadesde. 

NADIAIlIRE,-cs(n4, v.imp., obscnre 
VÌ4erl» Apparerò; balluclnari, a parò co 
â–¼ode ce in realitate nu vede, a cogita 
li crede ce nu e , a si nalìuci : ce ti a 
maditariiu ? ve fiadiaresce ce nu mirose 
a nasu de omu; sì refless. a se nadiariy 
cv mai multa energia : vi se nadiaresce 
gi de umbr*a vostra; ce ti s'a nadìaritu 
pre mene P He ti se nadiaresce de tote 
cote nu vedi; — nadiariti4, part. sop,; 
nadiarituraj s. f. : si calìulu are nadia- 
riture; — nadiarire e in locu de ina- 
diarirc := in-a-diarire, 

NADIAKITU, nadiaritura; vedi na- 
diarirf, 

TRADIRE :=. innadire^ naditoriu, 
nadUUj nadiiiura; vedi nada, obser- 
T&ndu iota de una data , co nadire se 
ftude forte desu in fonnele conjiigatio- 
nei l ; nudare = innadart\ nadatione, 
nadahriu, nadatu, nadatura := inna- 
daitirat — cari, de certu, su identice cu 
celle ce au o intermediu : nodare=.in- 
nodurCj nodationr, nodaiorìu, yiodutu^ 
ra, etc. ce vedi in Dictioaariu. 

NADIliO, 3. m., (fr. n:idlr, — co- 
Tento arabicu): puntulu directu oppusu 
puntului verticale nomìtu ::cmthu, 

NADBAGELLU, pi. nadrogeUi^s, 
nu, vedi nadragu. 

NADRAGU, 8. m., de regala in pi. 
fudra^ , cttU^aram genag * feinorAlla 
ftl romlnnlia; braccameuto pentru po- 
liore, ciorici^ipetiorici, iciari=:liciari, 
femorali, ctc; insc singuliiriiilu nadrugu 
se applica, io speciale, unui-a d*in cei 
doui crurì ai braccanienieloru ; asìd : 
seotu ómenii nadragii^ cà ndu 



NAD. 



401 



braccamentele su complete; ero : candu 
unu nadragu lip^e9ce unei parecla de 
nadragi, cti acesti nadrogi mand nu se 
potè ìmbraccd Ofnulu si essi in lume; — 
derivate : nadrageìluj deuìnutivu : unu 
nadragellu de copillu, inso, de r^-gula, 
in pi.; nadrogdld unui copillu; asià si 
form'a de deminutìvu : nadragutiu, de 
regula in pL ìiadraguti : ambia fora 
nadraguti; —in fine forma de deminu- 
tìvu d'in nadragu e si nadragillu^'a, 
adj. 8., inse, de regula, in form'a f.tza- 
dragillaj applicata cu sensu de : feral- 
naUa Inepte gerens , portandu reu si 
pre dosu nadragii sau nadragéllii : co- 
pillii su, in spQciey nescc nadragilli sau 
nesce nadragille ; — dupo unii coven- 
tulu nadragu ar fi d'io ung. nadrà gj 
dupo D. Mikhsick acellu-asi coventu 
ar fì V. slav. nadra^iii =. romlniUa; — 
déro ar potè fi si una derivata de la : ne- 
re = véstv = torcere si tessere, prin 
form'a netru, netracu, apoi mutilatu in 
nedragu sau nadragu, 

NADRAGILLA, nadragillu; vedi >w- 
dragu. 

NADRAGULLA, s. f., in locu de ma- 
tragulla =: m'draguna; vedi ip Dictio* 
nariu : m^traguna, 

NADBAGUTIU, pi., de regula : na- 
draguti; vedi nadragu. 

NADOFOSU,-a, adj., d'in nadufu, 
piena de nadufUf suflQoauHt nnlmam tix- 
stiiigaens) sufTocaato, asfissiante, occi- 
ditorin, etc.;— «ac^M/i*, s. m., snflTocutlo, 
auimto exstinctlo I deletlo, mortlfer 
aèrU IractiH, mortifer acr; aera mor- 
tiferu, sulToCtitìoiie prin aera veneuosu, 
stingoroa rospirationei, asjihyxia sau as- 
fissia, inaecatione prin sufflaro de aera 
venenatu : in grope inMse se fonncdia 
nadafu: in specie : A^rls artìtas, iune^ 
caro , lessiuare de prea mare caldnra : 
morirà multi de nndufu ; nu mai potu 
sufferi nadufuh»; in genere: ^ravamen, 
molestta, dolor, sufTerentia, grcutate, 
uevolia, supperare, dorere, etc,;— acel- 
lu-asi covcutu so mai aude si in for- 
m'a : nidfJiu =• n(^duch% in loca de 
nadufu, de nude apoi derivato ; nadu- 
sire,'€scu, v., Hudure^ asfludare; fiulTo- 
eare^ anlnarn exBtln^aeref ft assudìl, 

26 0. 



402 



NAI. 



iuse ai : a suflìà greu, a innecà , sufib- 
cii, eto. : nadusira si se nadusira multu 
prin calde si tari beuture; ne naduseace 
caldur'a canicidei; me nadusescu ioti 
d'in pregiuru ; se nadusì si testina; — 
fiadusiforiu,~Ìóriai adj. s., nadusUu^-ai 
part. Slip, etc, si ledoa'a forma : nadusié' 
la; — covente slavice, cadute io desuetu- 
dine, respinse pria addeverat^^lo coveote 
romanosce : sudore, sudare, assudarCj 
inmcu, suffociÀtione, l^sinu. etc. 

NaDOFD, 8. in., vedi nadufosu. 

NADULLIKE,-e5Ctt, v., aride appe- 
tere , ardentor fetodere'; a duce mare 
doru, adori; part. ^uj^.^ naduUitu; s. f., 
naduUitura^ adj. s., nadtdliioriUf'tória; 
— probabile d'in nada^ nadire. 

NADULLITOKIQ, mdullìiu, nadul- 
lUura; vedi naduUire. 

NÀDUSIELAf na<jt4sire, tiadusiloriu, 
nadusiiUj nadusitura ; vedi nadufosu , 
nadufu. 

NAFRÃ MÃ , s. f., vedi mahrama. 

NAFTA, 8. f., si m. naftu; vedi in 
Dlctionariu : napìUha. 

NA.FURA si nafora, s. f., vedi in 
Dictionariu ; anafora:=anaphora, 

NAGATIU, s. m.t specia de passere a- 
patica, palustre, raaclUb (gorm. kiblu)7 

NAHOliU, s.m., care aro uumai unu 
teèticlu, 

NAIBA, s., (ieuatu ai ca f. si ca m. 
iu siog., èro in pi. de regala ca f.), a»- 
moti , dliiboius , malum> mala rotti ne- 
quam^ »celestus, ficeleratus; l.diavolu, 
dracii, demono, spiritu necuratu : natò*a 
imptllUhtu, si naib*a imptUitiaiu; nai~ 
ha gollu in acestu omu , in acésta mw- 
liere; a dà naibei^ du'tc naibci, duceéi-^e 
cu natb'a, du-(c la naiba; ce naib'a pre 
aiciF de naibo nu scapùinu; unu noi" 
Ã’Qj una naiba; 2. reu, calamitate, ne- 
volia, mai allossu : omu misellu si scele- 
ratu : omulu naihei esti tu; allu naibei 
omu, a naibei muUere, nn e ned de nai- 
b'a, cu naiba omu, naiba de copillu, 
naxbe de fttc , unu naiba de soeiu ; — 
derivato: naibosu.'U, adj., plonu de 
naiba; — TiaibutiOy deminutivu; — forte 
probabile d*in nu aiba = n'ai'fta, in 
frasi imprecative ca : n'aiba parte, n'ai- 
ha locu aicf , ete., apoi m tempulu re- 






KAM. 

dussu la unu subst. na'^a adjnnse una 
din espressionile reului ideale, realisata 
ca draculu, demonele, etc. i 

NAIBOSU, naibutia; vedi naiba, 

NAIEMIRE si naimirerescu, v., U- 
care Tel condaeere ; a dà san leuà cu 
nniemu z=. mercede ; naicmitu si «oi- 
mitu, part. sup., — adj., naicmiioriu»- 
tórta; s. f., naiemitura sì naimilura; — 
form*a cea mai primitiva, d*in care tote 
celle precedenti , este : naiemu si nai^ 
mUj s, m., raeroes, qua ootil locator vel 
oondooltnr, uanlom, vocOXov, mercede cu 
care se lóoa san se conduce, se da sau 
se prende cova cu mercede ; in specie^ 
naulu = mercede pentru coaducerea u- 
nei nave sau locului unei nave : naie* 
mulu e diaru si nu me potu imbarcasi 
stramutà pre apa cu atà la summa de 
naiemu ; — tote aceste covente si mai 
abbreviate sub formele : namH=. nai\ 
mu ai naiemu, namire ^ naimire si 
naiemire , namitu ^ naimiiu sì naic- 
mituy etc. — Dict. de Buda interpreta 
aceste covente prin gr6c.|iiat><5;, jjia^*»- 
oic, fora se alba aceste-a relationo for- 
male cu celle romanesci; Miklosich re- 
porta totu la V. slav. unlmìì; noi credemu 
co slaviculu e impromutatu d'in roma- 
nesculu naiemu^ trassu d'in naic=:znaue 
Bau natte = oarU^ prin suffissulu mu, 
cumu si naulu ^= naolauf yai>XQv,e 
formatu d'in acea-asì radice prin alta 
suffìssu , adeco : lu = lum, Xov; de la 
acesLu sensu specialìsatu autaniu la in- 
tellessulu de naulu, apoi estensu la or- 
ma la senaulu generale de mercede; — | 
de altramente, coventulu : naiemu n 
derivatele sèlle : naiemire, etc. mai de 
totu su cadute in desuetudine; abid la 
oartile basoriccsoe se mai audu cspros' 
aloni ca : se nu intre naìmitulu sai 
namitulu in ouile itile. 

NAIEMITORlU=na»mì^oritt, noie- 
mitu = naimitu, naiemu , etc 4 vedi 
naitmire, 

NAIMIRE, naimìioriu» naimitu^ nat- 
mu; vedi naiemire. 

NAIQ, s. m., Fauls QatulA, arandl- 
nes ; ilueru pastorescu ; — se dico si 
neiu, vedi sì iu Dictionariu : nahUu, 

N A LUCA, nalucirc, nalueUofiu^Ha'^^^^ 



I 




NAK 

lucUu, nalucUura; vedi in Dictionariu : 
naUuca, nallucire, nallucitoriu, nallu- 
ciiu, naUuùiiura. 

NAMIRE, namitoriUj namitu, nami- 
tura, namu = naimu si naiemu ; vedi 
naiemire, 

NAMBSNICIA, s. f., statu de na- 
tnesnieu; èro: namesnicura, adj. s., 
inferlor, ricArlus; in genere : inferiore, 
subordinatu, suppnsu, subiectu, etc; in 
specie : vicarìu , locotenente allu unni 
demnitarin, si mai allessu, vicarìu alla 
unni demnitariu basericescu, — coven- 
tele se incarca inca cu forme slavice : 
ncaneatnida, namestnicu; d'in fericire 
cu totu su cadute in desuetudine; — 
totu Bsià e si : namestia si namestnia^ 
s. f., poBsesstoj possessione, proprieta- 
te, avere, avutu, avutia, bonu, bo- 
nori, etc. 

NÀMESNIGU , namestnicu, names- 
tia, namestniUf vedi namesnicia, 

NAMETE, s. f., si m. nametu, nlves 
vento eongest», nlrtoin strnes f oama- 
Usj neue accumulata de venta; cumulu, 
stmia de neue; — D. Miklosich refere 
coventulo la v. slav. nametìi | déro a- 
cesta coventu nu essiste in limb*a sla- 
vica, ci este curata imaginariu; serbes- 
culu : nametj care consuna in sensu cu 
cellu romanesca, cauta se fia una im- 
promutu d'in limVa romà na, care esplica 
coveniula in cestione claru si lìmpide 
pria omeiUt a) multime de ommi co- 
acereervati, &)apoì; verice acervu, cu- 
mola, si, in specie, de neue : mari omcti 
de neue ; — de acf cu in : in'Otnctu=^ 
inamdu; si apoi abbreviata : nometu, 
obscuratu in : nà metu> 

NANA, nanaillùf nanaire, nanaito^ 
riu, nanaitUt nanaititra, nanare, nana' 
ioriUt nanatu, nanatura, nanasiat na- 
nà sia, nana8Ìre,nanasìtoriu, nanasitUj 
nanasilura, nane-nani, nanirc^ nani- 
ioriu, nanitu, nanitura, etc, vede nanu. 

NÀNU,-a, adj. S., 1. nannsy pomllDs, 
pomlUOf pomllo, {và vo<:, vivvoc, it. nanOy 
fr. naln); forte micu, nespusu do mica : 
pitica, sterpitura, etc. : omu nanu , fé* 
mina nana, unu nanu de harhaiu, nesce 
nani de militari, unu nanu dctauru; si 
de lucniri : pepene nanu butoniunanu, 



NAN. 



'iOS 



unu nanu de cadu, una nana de cada » 
2. metaf. a) ingenero, nanu^a, mai al- 
lessa ca adj., suptire' suptirellu, deli- 
catu, dilectu, amata, respectabile, vene- 
rabile; h) in specie, mai allessu ca subst. : 
a) ca m. f., a') nanUt-^a:::: aroiiculusy a- 
mita, matcrtsra; unchiu, matusia, prò 
alocuri; ^') nanura, = nanasiu, nasiu 
si nanu, de undo derivate : nanare, v., 
a fi nanu=:nanusiu, si : nanatoriUf-tù' 
ria, nanatu, nanatura, applicate ca si 
nanu ensusi numai pre alocuri; inse forte 
usurpate, totu d'in nanu : p) derivate 
a') nanasiu,-a, {znnanaciUj d'in nanu,'a 
cu suffissu aciu), (pronubos) pronobay 
paranymphnBy-A> (pater Instricusy ma- 
ter lastrica} testis baptlsml vel matrl- 
moDll); teste de baptezu san de conunia 
apoi d*in nanasiu derivatele : nanasia, 
s. f. abstr., statu, affinitate, relatìonede 
nanasiu; nanasirerescu, y., a fi nana- 
siu, a conunà ; nanasUoriu, nanasitóriaf 
adj. s., care nanasesce; nanasitu , part. 
sup. subst., nanasitura, s. f.,— se audu 
pre multe locuri si formele de conjug. 
I: nanasiare,'Cdiu; nanasiatoriurtà riaf 
nanasiatu, nanasicUura;—^') nasiura» 
abbreviatione d*in nanasiu, in acellu- 
asi sensu cu acestu-a;, déro cu multa 
mai usurpatu in celie mai multe locuri, 
ìmpreuna cu derivatele selle : nasia, s. 
f,ab3tr.=nanasla, si: nasire,-cscu=^na- 
8iare,'€diu, v., nasitoriu = nasiatoriu- 
tóriaj adj. s., nasitu:=na$iatu, part. sup- 
subst, nasitura = nasiaturoy s. f. , — 
y) numai fem. nana, cu scnsulu speciale 
de : a') soror nata major, soru mai ma- 
re in etate : tu csti nana, sor\i nana a 
familiei nostra; ^') alils uatu major Te- 
mioa, femina in genere mai in ctate 
de cà tu altii, fìa acesti-a masculi sau fe- 
miue : nana dice cca mai tenera sau 
etllu mai t&ncru celici mai Ã’etrane; i ) a- 
mlcay amata, amasia, ilomina, amica, a- 
mata, amante, curteana (inse nu asil 
ca lellea do mai la valle); natrix, ma- 
ter nntrlx, bona, nutrice, benigna fe- 
mina cdtra una alumnu san si alta per- 
sona; inse : 5), nanu, nana, noDiius,-af 
monachu,-a,calugeru,caIugere3sa, (vedi 
mai diosu nonu '•=^ nonnu. nunu = 
ntinnti); s) subst. reale, m. sing. nanu, 



pi. nane si nanif m. : nanu4u, nanéle-j 
nani-i^nenia , Carmen vel oan^lcum 
poerllef UUam, cantica pentru addormi- 
tulu prunciloru, pentra resfacìatulu co- 
pìlliloru si chiaru personeloru in eta- 
te mai iuaintatat eie., canticu forte sim- 
plu Bìfora regule bene determinate, inse 
plemi de afl'ectione, de si adesca sf de 
ironia: nane / nanelpuiulu meu; nani! 
naniljune animosu si plenu de viriute; 
lassati-me cu naniisi cu tote nanele vo- 
stre; cu nanuhi teu ne addormi pretoti; 
incetati d'in nanulu ce inspira somnu 
lucratoriloru; ce nanuurritu! — derivate 
d*in nanulu^ nanele^ nanii, reali : na- 
nare, t., laUare, eantiUare, a cauta de 
docmitu, si de ad, a canta in cetu, a su- 
Burrd, a iaganà a dose tonuri false si 
urrite etc; nanatoriu.'tória.s^i]. 8.,care 
nana sau nanédia ; nanatu , part. snp. 
subst. : nanatulu vostru e urritiosu; na- 
natura, s. f. : nanaturele vostre nu de- 
léeta, ci disgusta; — alte forme, ce se 
auda mai desu, déro mai pucinu plau- 
sibili, ca forme, occurra: pafiaircrescu^ 
t., cu derivatele selle : nanaitoriu, na- 
naituj nanaitura : nanaiiurele dadace- 
loru rauce; si verb. : nanire,-es€u , cu 
derivatelo solle : nanitortu,-tória, na- 
nitUy tiarti/ura;— in fineform'a nanailla 
si f*, care nn e.neci nanatoriu, nici na- 
naiioriUt neci nanitoriut ci mai multa si 
prea de asupr'a : ìneptu in cogitare, in 
portare si lucrare, etc, — trecemu in- 
aiate, observandu mai aotà niu, co noi 
credemu casi in urmatóriele, co tote co* 
ventole esplicate peno ac{ aru fi bene de 
geminata, ca si gr. viwo; = »mNu de 
la ÌQceputu; asià déro : nannu, nanna, 
nannailla^ nannarc, nannatoriu^ nan- 
naiura^)ianni,nannirejnannit<mu,nan- 
nitura^nannasire, nanna^m, e te,,— 3, cu 
vocalile immutate : a) sub form'a ncn" 
ne, si cu scnsulu de : a) uata major frate r^ 
frate mai mare in etate: tu csti ncnnc allu 
nostru; nenne intrenoi, fratti, nemiele e 
ceUu mai mare de etaicy ellu e si cellu mai 
intelleptu; nenne mare; ?) in genere, a- 
to&ouIdh alllqae proploqo!, uncbiu si 
alti consangeuimaiiu etate : nenne un- 
chiù; f) in sensu mai largu cbiaru si de 
ecali si inferiori, mai allessi! priaatlec* 



tiene si resfaciare; — derivate : nenni- 
sioru, deminutivu d'in nenne, inse se a- 
piica si ca nome, mai allessu nome pro- 
pria : Nennisioru, mai multi Nenni* 
siori de nome, asid si : nennica, scur* 
tatù in ncica, caro se dice adose si in 
sensulu de nenne : neica fratele, ruica 
sociulu; — nenneca'=incnnica, f., materi i 
mamma; —h) sub form*a nannu si nun^ ■ 
nu^a, s. pers., a)noDnu8,-a, (it. nonaa, n 
fr. noune), monachu, monacba, caluge- , 
ru,-a; in genere: persona venerabile; 
^) pater altor; mater altrlx, tata sau 
mamrLa nutrice; Y)(pz'oaubus) pronobAy 
paraQjrmphns, iestts matrlaonllf mar- 
turu de conuufa, (neci de cumu da bap- 
tezu, cnmu e nasiu sau nannasiu), de 
unde derivate : nonnare =. nunnare,- 
ediu, si : nonnire=nunnir6r€SCu, v., a 
fi nonnu:=-nunnu; nonnatoriu sau nun* 
natoriu = nonnitoriu sau nunnitoriu'^ 
tória, adj. s., nonnatu sau nunna(u^= 
nonnitu sau nunnitu, part. sup. subst., 
nonnatura si nunnatura; nùniiitura si 
nunnìtura; in fine : nonnia = nunnia , 
B. f. abstr., statulu personei cu sen- 
sulu de sub. a) : monachiat cfl.tu sica 
sensulu de sub f) : stata, relationo a , 
nonnului sau nunnului, nunnei, ca mar- m 
turi de conunia; — 4. ordine de idee, ' 
espresse cu l in locu de n, si pertìnenda 
mai allessu la lallu, fallare^ (de care 
vedi : lalaire. Zagare in Glossariu), di5ro 
totu priu ido'a fundaiuentale strinse cu 
celle peno aci esposìte , si a nome : 
a) Iella si lellu, s. f. m., reale, ca si nan^ 
nu cu sensu reale, intollessulu de: erroi 
raffabnndus, fora capetà nìu, vagabuudu, 
nestemperatu, etc; h) numai fem. Ielle, 
(ca si nanna numai ca fem.)t <^) «sta 
major soror^ soru mai mare de etate; 
3) alllD senior femioa, femina mai mare 
de etate de cà tu alti!; v) amica, amasta« 
Aùmina, meretrix» amica, amante, cur« 
teana, meretrice : fìliu de Ielle, de nei. 
derivate : lellìsióra, deminutivu d'in IdJe 
applicatu inse si ca Ielle cu resfaciare; 
lellisiòra inse e forma trassa d*ia lelli- 
cia=^l€llitìa, si acesta-a din lellica; mu- 
tilata in : leica. cari tote so usurpa cu 
sensulu formo! Ielle. 

NAPADA, 9. f., impotofl, oppr«asÌa^ 



NAP^ 

•brntlo} impeti], attacu, assaltu, perse- 
cutione, vessatione , appesare, strivire, 
cople88ÃŒre, etc, de nnde : napadirCf' 
escu^ T.^riiere, Irraero, ohrartrey oppri- 
mere, TCiare, etc, a se rapedf, preci - 
pitd. arruncd, acadé cu furia asupr'a, a 
oppreme,strivf, vessa, persecutd, appesa, 
nemicf, inneca, inundìi, sufToc^, etc; 
napaditor iti •(Oria, adj. 3., care napa- 
desce; ìiapiditu, part. sup. siibst.; na- 
padt^«ra,s.f.;—inse si una forma repren- 
sibile, ca napadéh, s. f., — coveote de 
origioe slavìca. 

NAPADELA, napadire, napaditoriut 
napadUu, napaditura; vedi napada. 

NAPASTE, 3. f., calumala, injurla, 
Affllctto, vexatlOf cruolatos, calamltas; 
calumoìa. diffama, injuria, contumelia, 
afflictione, vcssatione,tormentu, tortura, 
cruciatu, calamitate;— derivate : napa- 
siuire,-ss€Ut y., calumnlaro, iDcnaaroi 
tfSIgeret vexare, opprimere» tiruelire, 
a calamuia, diftìmd, ìncusii, incrimina, 
affiige, tormenta, tortura, vessa, etc, 
napastuitoriurtórta, adj. 8.;napastuUu, 
part, sup.; n:tpastuUurat s. f.,— tote de 
origiBO slavica. 

NAPASTUIKE, napasluitoriUf napa- 
sluitu, napastuiiura: vedi napasle, 

NAPERCA, 8. f., vipera; vipera, sèr- 
pe forte veninosu;— demin. napercutia; 
— dupo Dict. de Buda ar fi fiapcrca in 
locu de noverca; veri-cumu, de preferitu 
e popuL vipera 

NAPERCDTIA, a. f.. vedi naperca, 

NAPEKLrUE,-oscM, v-, plUs amlt- 
tere» Immotare; a lapidi, scambA, muta 
pendu: boui, calli, cani si alte ÃŒM:st iena- 
perlescu in ioiianmi;ù: multi serpina- 
pcrlcscu la diverse epoche; — derivate : 
napeflitoriUj'iòria, adj. s., care naper' 
leste; najyerlitu, part. sup. subst- : cani 
naperlitit canii su in napcrlitu; naper- 
Utura, s. f.^naperlitur'a callult4Ì;SL\tn 
scriu neperlìre, ca compos. d'in »e-;;crM; 
noi credemu co napetlire e in locu detn- 
aperlirtz^in-a-perlire, 

NAPERLITORIU, naperlitut naper- 
litura; vedi naperlire. 

NAPERSTOGU, pl.-t\ auiUile,degì- 
tariu, care se puue la degitu la cosuta: 
— de respensu pre longa form'a pura si 



NAB. 



405 




romanésca : degiiariu, sì pre longa altX 
mai romanica : di'gìtare=de(jìtalc. 

NAPLAIRE,- escM, v., opprimere, 
soffocare; a appesa, opprime, sud'ocà , 
innecà ; — derivate : naplaitoriu,'iòrvi, 
adj. 8., care naplaiesee; naplaitu, part. 
sup. : naplaiturat s. f.,— de unde ? 

ì^kVLAlTOBl{jjnaplaitu,naplaìiura; 
vedi napìaire. 

NAPRASNA. 8. f., fortultas, Impro- 
vldus, Iboptansy Improrlsos, horreudns 
et horrlbills casuB) fors» rortaoa; casu, 
interaplare nepreveduta, neasteptata , 
terribile si spairaentatoria : morte de 
naprasna^ attacii de naprasna; — deri- 
vate : naprasnicurOj adj., Improvlsaa, 
iDopinatnsi snbltas, horreodos, torri* 
blllff terrlfloos; improvisu, inopiuatUf 
neasteptata, subitu, subitanu, spaimen- 
tatoriu, orribile, tenibile, fiorosu, etc: 
morte napraanica, invasioni naprasnice; 
— naprasnicia, s. f., statu, calitato, de 
naprasnicu : naprasnict'a moriei; — de 
origine slavica. 

NAPRaSNICIA, naprasnicu; vedi 
naprasna, 

NAPUST1RE,-CWM, v.. dereUnquere, 
desorcre; a lassìt, delassiì, parassi, lassi 
sìnguru BÌdescrtu, a arrunc&si lassd la 
una parte, a ncglego , etc. : a napustl 
cas'a, famili'a, lucrulu, de-^orra;— deri- 
vate : napustUoriu,'fùria , adj. aubst., 
care napustesce; napustitu, part. sup.: 
najjustitu de ioti ai sei; inse napustu, 
a) locu desertu si tristu; h) momentu 
criticu,agon!a,ultimumomentu;c^ statu 
amaru si forte tristu, nevolia forte grea; 
d) si personificata : napustu = naiba , 
spirita maligna, malitiosu; — formate 
totu dMu pustu:=pust'X sau pustia; co- 
ventu strainu sau romauescu? 

NaPUSTITORIU , napmtitu, na- 
pustu; vedi napustire. 

NARANDIA si narantia , s. f., po- 
mam aurantlnm, poma de auraniiu; — 
narantiu-lu, pomulu de narantie^ malas 
anrantia] — formele aurantia, aurantiu 
sunt de preferitu. 

NARAVBLA, naravite, naravitUj na- 
ravosìi, etc; vedi naravu, 

NARAVU, p1.-mW, mo8» moresj con- 
■aetado f usai»; aatara^ indolet» i luge- 



À^^j^atmÈkSm^^i^ 



406 



NAS. 



i)Ivm;TltlQin,dcrectii»;lU>Mo,t»rftterTlfl« 
l>eUUntla; instinctu »i(U invetiu houu 
sau reu, modu, appiccare, propensione, 
impetu , impalsu de a lucrd, ;a se' por- 
ta, etc.; moro, mori,*'con8uetndinp, ush, 
usantia, usitatione, invetiu, deprendere, 
datlna, appucaturafuiai departe: natu- 
ra, caracterìu, ingenìu, modu de lucrare 
in bene sau in reu; defectu, vitiu, si in 
parte aftectiva: passione, cupìditate, li- 
bidine, petulantia, procacia,*" furia, etc.: 
naravuri bone, naravuri rell/'; unu callu 
cu naravu reu, inse si sìmplu : callu 
cu naravu; — derivate : naravirCy-escu, 
T., a leuà , a dd naravu-, naravitu. part 
sup., callu reu naravìtu; fiaraviturOf s. 
f.; naravosura, adj., plenu de wara- 
vuri, in parte de naravuri reZ^;^repro- 
babile e form'a : narav€la,5.t abstr. — 
naravitttra, cumu si naravia. s. f., statu, 
calitate de unu reu naraviiUf cnmu si 
fapta de unu assemìne; — naravu cu 
tote derivatele selle sunt de relegatu 
d'in limb'a romà na in cea slavica de 
undc au irruptu. 

NARGHIALEA, pi. narghialdle; pi- 
pa de fumatu, nude fumulu trece prin 
unu vasu implutu cu apa;— d'in Persica 
addnssu prin Turci. 

NAETU, pl.-ri\ taxatto, Btatatnm 
rolpretlum^pretiu fìssatu, tassa :a/;une 
nartu la tote mcreile; raetaforice ; forare- 
gula, fora mosiira;— separé a fi asiaticu. 

NASxVDIHE, nasadUu, etc.; vedi 
sadire, sadu. 

NASÀHAMBA, s. f., staltlU. laep- 
tla, etc, stultetia, nebonfa, ìneptia. 

NASCALA, s. f., vedi nespda. 

NASCOCORIRC-et/cw, v., offervosoe- 
re; a apprende, ìnferbentà , interrita, 
menid, infurid, etc.,— derivate ; nasco* 
coritoriu rtória , adj. s., nascocoritu, 
part. sup., nascororitura, a, f. 

NASCOCORITOUIU, nascocoritu, 
nascocorìtura. 

NASDRA VANIA, s. !.. Torliorom 
praestlgiae, inagta, reneflclain; fapta, 
vorbe animagitorie, prestigie, scarlata- 
u(a, farmecatoria, — d'in nasdravanu, 
-a, adj. 3., prae»tlt?Ìator , reterator, 
magiisi reneflcu9| insellaloriu, scarla- 
tanu, farmecatorìu. 



NAT. 

NASDRAVANU, adj. s., vedi na$- 

dravania. 

NASIA, nasia, s. f., vedi : nasiu si 
nanu, 

NASIPOSU,-a, adj., areuoBus; plenu 
de nasipu, areuosu,— d'in nasipu, s.m., 
arenAi arena , pamentu arìdu, arente : 
nasipu menuiu, — covontu strainu, èro 
cellu roDoanescu : arena, abbreviatu : 
rena, arenosu^renosu, do cari vedi in 
Dictìonariu;— vedi si formole : nesipu, 
ncsipo^u cari se audii pre ulocuri. 

NASIPU, s. ra., vedi nasiposu. 

NASIRE, nasitoriuj nasitu. nasitu* 
rOf nasiu; vedi nanu; vedi si in Dictio- 
narìn : nasire, nasitu. 

NASLIRE,-e5CM, v., vedi nasuirr, 

NASPRELA, 3. f., asperltas, — for- 
ma in totu modulu dercprobatu, in locu 
de inos;>riffie, asprime, aspritura, etc 

NASTRAPA , s. f., pftoaUnii espa; 
cupa, poteriu. vasu de beutu. 

NATAFLETIU.-o, adj. s., KtopMuH, 
stoltua . ineptna, InguiBOs» hebeti; stultu, 
stupidu, ineptu, ebete , fora phcepere, 
nepreceputu; —de acf para derivate ai: 
natangu.-a, cu aeoHu-asi inteìlessu ce 
aro 3Ì nataflctiUf~de unde apoi derivate : 
natanyiat subst. f. abstr., statu, cali- 
tate, faptu de fuitangu, ca si f. naia/le- 
^tci d*in natofletiu; natangosura^ adj., 
plenu de natangia ; — asiil sì notoria, 
3. f. abstr., d'in naiarcu, f. natarea, cu 
acallu-asi inteìlessu ce au sì : nata/le- 
ti a, natofletiu;— ai form'a ncUaniocu,-a^ 
adj. s., in acellu-asì sensu cu natan^u; 
— potè d'in natu^ natas, cu intellosao 
apropeia form*a n<AÌivu. (iiAtUag), con« 
fere si fr. natir, mai allessu naif cu 
sensulu appropiatu de alloru nostre. 

NATANGIA, naiangosu^ natatUocm, 
notarla, natarosu , natarcu, eie., vedi 
nataflctiu. 

NAUTELLA, s. m., demìnuUvu d*ÌD 
nauiu. 

NAUTIU,-a. adj,, vedi nauiu. 

NAUTU, s. m., eloer^ cicere, speoia 
de legume; — derivate : natdcUut — 
vedi in parie: nauteMu; nautiu.-a. adj., 
de colorea nantu-lui, galbiuu inoJiisu. 

NAVALLA, s. f., Impetas, aggrosflo, 
Irruptlo, tncuritlo, Invaslo; impeto, ai- 



I 



NEB^ 

taca, aggressu , aggressiooe , incarsu, 
incursione, invasione; — de unde : «a- 
vallirej'escu^ v., aggredì, adorirl, Irroe- 
re, irrompere i lDTadere« Impetnm fa- 
eere | a aggrede, a aggressà , a adori , 
Irrumpe, invade, attacà , assali, assari, 
assalta, face impetu, assalta, aggressu, 
incnrsu, etc; navaUiioriurtória, adj. s., 
care navà llesce; navallitu, part. sup., 
navaUUura , s. f., actione si eiFectu de 
navallire ; reprobabili cu totuln su for- 
mele : navalnicu,-a, adj. s., applecatu, 
propensua navallit — de unde : nava^m- 
eia, 9. f. abstr.;— déro tote de respinsu 
ca barbare. 

NÀV ALLIEE , navalliioriu , navaU 
litu, navaUitura, navalnicut etc, vedi 
navaUa. 

NAVODIRE , navoditoriu, navoditu, 
navoditura^ vedi navodu, 

NAVODQ, s. m., piscinm rete; re- 
tella de pesci, pléssa; — derivate : na- 
vodiret-cscii^ v., retibus plsces capere» 
a prende pesci cu navodu = a prende 
pesci cu reti; navoditoriurtória, adj. s., 
care navodesce; navoditu, part. sup.; 
navodUura, s. f., actione si effectu de 
navodire; — tote de respinsu ca urrite 
si inutili. 

NEÀUSIU si neosiUf-Qj adj., Indiges, 
ladtgeQDs, poros, pnras ac patos, me- 
rns I nascutu in tèrra : indegenu , pa- 
menteanu ; curatu fora ammesticu de 
nascere; in genere, pura, puru si putu, 
deplenu pura : neausiu romanUy neausiu 
vinu romanescu. 

NEBiV]yJTDlTORIU.-a, adj. s., qnl 
non Indlt, olfendit, nocet; nevettema- 
toriu, nesupperatoriu, inoffensivu, inno- 
cuu; si nehantuiturdy (d'in ne si ban~ 
iuUu; vedi bantuire Gloss.), part. adj., 
tneolomlsy tutasi fiituctas f Integer, 
flalTDs} neattcnsu, nevettematu, crutiatu, 
intactn, integru, incolume, nesupperatn; 
— covente de orìgine straina, 

NBBANTUlTU,-a, part. adj., vedi 
nehantuitoriu. 

NEBANUITORIU,-iórta, adj. s., In- 
iBipfeans, Insasplclosos; care nu sus- 
pica, nu 8Uspioe,in3U3piciosu, neproponi- 
tiosu, neprepronitoriu, eic,;—Hbbanuitu, 
"Of pari, adj., Insvspectos y insuspectu, 



NEB. 



407 



I nesuspectu , neprepusu ; — covente de 



! origine straina. 

' NEBANUITU.-a, part. adj., vedi ne- 
hanuitoriu, 

NEBICIULUITU,-a. adj., uon aestl- 
matu; nu estimatu , necstimatu, nesti- 
matu, inestimatu , nepretiuitu, cu du- 
più sensu : a) cu sensu generale d'in 
tote formelo mai susu date , adeco : ce 
nu are pretiu, ce nu s'a pretiatu; b) ce 
e mai pre susu de verì-ce pretiu, sensu 
ce au si formolo classico : Inaestlmabl- 
Its, Impretiabills, pre candu tote celle 
mai susu produsse in limb'a romanesca 
au acellu- asì sensu , afora de form*a : 
nu estimatu, nu 2yretiatu; de essemplu : 
inestimatu inestimabile, ncestimaturr-ne' 
stitnatu, impretiabile, ncpretiabilc : ne- 
pretiatu thesauru, nestcmata gemma; in 
specie, nestimata, ca subst. f., insémna, 
prin sene : gemmai pétra pretiosa, s.e. : 
rubimi, adamantii , saphirii su nesti- 
mate, corone incarcate de multe si vo- 
luminose nestimate; — cà tu pentru ne- 
biciuluitu nu scimu se se fìa auditu sau 
se se audia pre unde-va d'in coco de 
Carpati, pare numai in Dict. de Btid'a 
si do Barcianu; —in totu modula estc 
de respinsu, ca provenitu d*in origine 
straina. 

NEBIRUITU,-fl, part. adj., non vie- 
tasi InTiotus, inrlnolbillsy iusuperabl- 
liaj nu invinsu , neinvìnsu, invincibile, 
insuperabile; — coventu de origino 
straina. 

NEBISUITU, part. adj., non praesn- 
mensi non arroganS) cui nlhll concrcdl 
potesti nu presumente, neci arrogante, 
cui nemica nu se potè increde, neci con- 
credo 

NEBLESNICiA , a. f. , stnpMttas , 
Btoltltlat absnrdltasi ineptlae; stulte- 
t(a, stupiditate, iuaptia, nepreccpere,etc. 
cantate de n€bl€snicu,-a, blennos, gar- 
dos, bardDB, stapldas; grossu de capu, 
nepreceputu, bustianu, stipite, stupi- 
da, etc.; — covente ce nu scimu se se 
fìa auditu noci se se audia pre undeva 
d*in ecce de Carpati; Dict. de Buda in- 
se ne spune co aru fi d*ìu latinulu blen- 
nuB (^XEvvòt;) , mucosu, si de aci : greu 
si grossa de capa, stupidu, idiotu, etc., 



408 



NEC. 



cumu inse se esplceà mu nogativulu ne 
si intrusionea unei sibilante s; probabi- 
le d'in Blav. hlaituu, de unde se aude si 
d*ÃŒQ coco do Carpati pre a loculi : 
hlasna sì hlesna. 

NEBOLTITU,-a, part. adj., band for- 
iilcAtus; nuboUìtu, csltc nu skve boUa; 
vedi in Dictionariu : ftofóci, boUire, boi- 
titu. e te. 

NEROTTEZATD,-fl. part. adj., in 
locu do nebapiezatu-^znchaitesatUy cuinu 
si care nu scie de baptczu de si de for- 
ma e batiezaiu; vedi in Dictionariu art. 
nehagare de sema, etc. 

NEGA DIRE, necaditoriu, necaditu, 
necaditura, neeadiu, ntcaditiosUt etc. si: 

NECÀ.JIRE, necojìtoriu, necojitu, 
nccajitura^ necaiitiosUf et-o. vedi nccasu. 

NECALCATDr«, partadj., non cal- 
ca1u8| Inviolatusy tategen Bairus^ ioeo« 
lamisj nu calcatu, incalcabile, necalca- 
bile, inviolata, inviolabile, integra, 
intactu, neattinsu, salvu, totu sì iute* 
gru, etc.; vedi in Dictionariu : calcare, 
Calcaiu. etc. 

NECALlTlVa. pari, adj., (d'in Mcsi 
calitu di! la caìirej co vedi in Glosaariu): 
na calitu, nu aciariatu, nu ìntaritu, nu 
a^cutitu; — noimbotatu, sobriu, fruga- 
le, in tote mentile, etc. 

NECANONlTUro. part. adj , irapn- 
ultii«» non castlsratiis; nu caoonitu^ im- 
punitu, nepunìtu, necastigatu, iucasti- 
gatu, — d'in ne si dinonitu de la 
canonire; vedi in Dictionariu: cano- 
nirr, eanonìtu, canone^ canonUy eie. 

KECARMDITU,-a. part. adj., non 
admlnUtrAtusy Inailmlul&tratus; nu ad- 
mìnistratu, noadministratu, nedereptatu, 
lassata arbitriuluì seu, in voli'a sea; — 
d'in ne si carmuìiu de la carmuirey ce 
vedi in iilossariu. 

NEi;ASATOHITU,-a, part. adj,, ca- 
lebs» lonnptos; nu casatoritu , celibe, 
care vino in calibatU} neìnsoratn;— d'in 
tM si casatoritu do la casaiorire; vedi : 
casatorirc , casAioritu , etc. in Dictio- 
nariu, 

NECASIRE, neeasiticsu, nccasitoriu, 
ncr^ìstiiura vedi necasu. 

NECASNICIA, s. f., rllii celebs, ce- 
llbntas; vìélia de celibe, celibatu, stata ' 



I 



NEO 

de nQcasnicu,-at adj. s., a) celebs» in- 
nuptosi necasatoritu, celibe; b) necas- 
ntcf4,-a, si cu sensulu de : rei ilonestl- 
oae uogllt;eu9,- caro nu si cauta de casa; 
— de si d'in radeciuo romà ne : ne si casa, 
déro reu formate , si prin armare de 
respinsu. 

NECASNICU,-a,adj.8., vedi ne$ca$' 
nicia. 

NECASU , pl.-e si '«n, (si pre a lo-j 
curi : necadiurnccadiuri), ^rnrameiiy ca- 
808 trl8lUy arflictloy trlbulatlo, ac«r- 
bltasf ierumna, crox, crDoiatutf, mUerU» 
labor, oaU*:titas, tae^Um; casu greti, 
dorere, amaru, afflictione, tribulatione, 
tormenta, tortura, vossatìone, calami- 
tate, tedia, supperationo, lucrugreu,^ 
labore, appesu, pesu, etc. : a si versd^È 
necasulu à nimei; ai necasu pre noi; cu^^ 
neca^ìdu cdlu mare se facu ìucrun 
mari; a face necasu cuiva; a pati ncca- 
snri , de la cari nu nskpld ned unu 
necasu; fora necasu nu e piacere; in 
mari necasuri nasce mulierea; in ncca* 
sulu tcu vorbimu si ne portà mu asid ;\ 
— derivate : necasire-t-escu . v., (prò a 
locuri : ncca JiVfl , «eco/tre), cu st>nsu 
variata : a) AftUetìre, angore, voxare» 
tributare, orucUret Incommodta afAoe* 
re» a supporà , amari, aftlìge, ange, ves- 
sa, tribulà , tormenta, tortura; b) Irri- 
tare, Iram voi ittouiachum alleni moT«r«« 
ad tram concitare, proTOoare, a In* 
torritd, a irritll, invcnìnii, a concita sau 
provoca meni'a, fieroa si venenulu; e) af- 
flici, angi, tributari, croclarl, vexarl, 
snocenburl, Irasoi, ludlernart, a sd' 
sapperd, menìd, amari, invenend, infu- 
ria, vessa, tormenta, tortura, apprende; 
d) operam dare, narare^ conatoni adhl« 
bere, ulti, nnnltl, enltl; fraugl; a se 
adoperd, a labore, a assudd, a se incor* 
dà ; a sft^rmà , desellil , frange, etc; — 
nccasitiosura , adj. , (d'in part. neca^ 
sUu)f EracnudDs, IrascIblUs, Btoraacb«< 
808, accrbus , superatiosu, nienìosu, i* 
rascibile. iracundu, acerba; necasiloriu, i 
-a, adj. sabst., care necasesce; nrca5t«^É 
iUf-o, part. sap., necasitura^ s. f., 4oU>^B| 
ne sì effectu de necasire; — slaviculn 
propusu do D. MiMosich no esplica co- 
ventulu romanescu, care, dupo noi 






4 



i-^^ 



1^ 




NEO 

potè esplicÀ cu elemonte pure romaniee 
ca : f9£ si cadiu sau casu d*in cadcrez= 
cadere, si ca$u=casos* 

NECATELLITU,-<i, part. adj., nuca- 
ieUiiu, (d'in ne si catellitu do la catel- 
Urt!)\ vedi : catelh, catellare^catelliret 
eie, in Dictionariu. 

NECAUTARE, s. f., (d'io ne si eau- 
iare)^ a)in genere: actlo non adsplolendlf 
feon Itttoedl; actione de a nu cauta, nn 
speda, nu intuita; h) in specie, a) ne- 
pllgentfoy nepesare, neglegentia-.p) mer- 
elam ceutemptos; emptoram dereetvBf 
despretìu de merci; lipae, defectu , de- 
seriare de comperatori; — necautaiu,-a, 
part. adj., non adspeohis, non inqnlsl- 
Xvs, loTlsItatns, debertoH p dereliotus, 
■«flectns, mi cantatu , neccrcatUf ne- 
cercetata, invisitata = nevisitatu, ne- 
gUssDf delassatu, desertatu, parassita ; 
vedi : cauUìté in Dictionarin. 

NECAUTATD ,-a , part. adj. , vedi 
neeautare. 

NKCERCAKE, s. f., Jnlonlatio, lucx- 
yerì»ntia, Imperltla, (d'in ne si cercare), 
i) in genere : intentationef Hpse de ori 
ce tentatione » esploratione, proba, de- 
TDonstratione; h) in specie, inesperien- 
tia, iraperitia, lipse de esperientia, de 
counoscentia, de scìentia, nescientia;— 
ii(uv*rc<i/tf,-a, part. adj., Intentutus, in- 
txptoratns, Imperttos, Inoxpertns, In- 
cela», Uro, netontatii, nedemonstratu, 
hatu; inespertu=ineespertii, impe- 
ì' , K»ra esperientia, fora connosceniia, 
fora scieutia, ignorante, nesciente, ne- 
iciutoriu, noviciu, tirone, etc. 
^rECERCAT[J,.a, part.adj., vedi we- 

::OERCETATU,-a, part. adj., (d'in 
w si ccrcetatu de la cercetarv)^ non ex- 
lalnatnSf InexploratuB, indemoutitra- 
tm; nu cssaminatu, inessamiuatu, nu 
cercetatu, inesploratu^neesploratu, in- 
demoDstratn , nedemonstratu , nepro- 
tatu, etc. 

KECERNITU,-«i, part. adj., (d'in ne 
Hi cemitu de la cernire); non Ingnbri 
n%U Indatos; fora vestimentu cemitu, 
fora vpgtimente sau inserane funebri; lu- 
irfse, fora doliu. 
_^^UNDTU,-a, paiiu adj., (d'in ne 



NEC. 



400 




si cerntdu do la cernere), non cribratus, 
Incretns; uucernntu,iucernutu, ìncreta, 
neallessu, nelimpeditu. 

NECERTATUrrt. part. adj., (d'in ne 
si certatu de la ccrtare), Irreprehenaua, 
non rexatnsj nu certatu, irreprensu^ ne- 
mostratn, fora im^utatione, fora discor- 
dia, fora disseossione. fora dissidiu, fora 
urrà , etc, vedi si in Diction. necercatUf 
necerceiatu, necernutUf neeertu, nece^^ 
rutu, etc. 

NECETATIANESCU,-a, adj., de ne- 
ceiaiianu; èro necetatianura, adj. s., In- 
clrlooBy InoirUf nu cdatianu, care nu 
e cctatianu, ìncivo, incìvicu; de act si: 
necetatiania, 8. f. abstr., statu, positio* 
ne, conditione de necetatianu ; vedi in 
Dictionariu : ^ ne, si cetatianUf cetatia- 
nia, cdatianescu, etc. 

NECETATIANIA, necetatianu; vedi 
nccetatianescu. 

NECETETIU,-ff, adj., IlleglbllU, ad 
le^endum toeptus; illegìbìlo, nelegìbilo, 
ce nu se poto Ugere; ineptu, incapace a 
legere;— d'in ne si cetetiu, (vedi inGlos. 
cetire, cetitUf cetetiu). 

N'ECnEDIASIUITU,-a, part. adj., nu 
chediasiuitUy negarantatu, incautu; — 
(d'in ne si chediasiuitu de ì^chediasiuirc, 
in Glossariu). 

NECHIAMATU,-fl, part. adj., vedi in 
Dictionariu necìamatUf etc. 

NECHIARITU = nedaritura, part 
adj., haad cl<ira8, minime clarns, band 
perslpicuns, obscnrns; obscurii, nuohia- 
ritu, nelimpeditu, — (d*in ne si chia- 
ritu ■=■ cìaritu de la chiarire = darire; 
vedi in Diction. chiarire si ch\ararez=. 
darire si clarare; chiaritu si chiaraiu 
z=,clariiu 8Ì claraiu, chiaru'=.daru , de 
unde si nechiaruz^neclaru, camu in a- 
celluasi seusn cu nechiaritu), 

N'ECIIIARU,-fl, adj., vedi ncchiaritu. 

NECHIBZDIRE=««c^i>j?MtVc , s, f., 
(d'in ne si chihzuire in Glossariu), inoo- 
pltatio f Imprudeutlu , incon^tdoratlo , 
necogitare, inconsiderare , nuconsidcra- 
tione,inconsideratione;-~ncc^2'&£'ui7u>-a, 
Ineocritaus, Inco^ttatns, fmprndens, In- 
constderatua, Inconsaltns; necogitaute 
uecogitatu, imprudente, inconsìderante, 
iaconaideratu, inconsulta. 



410 



NEC. 



NECHIPZUITU,-a, i»art. adj., vedi : 
nechipcuirc, nccMhsuire, 

NECHITITUrfl, rari adj.,(d'inwcsi 
chitìtu de la diitire in Glossariu), Inor- 
niitnì}} Ineomptiia, Incultuti , ìnornatu, 
neornatu, incomptu, necomptii, nepep- 
tenatu, incultu ; do unde si : nechUitura 
3. f., statu do nccJiititu, 

NECHITITDRA, s. U\QÃ \nerhifUu. 

NECHIVEUNISELA, s. f., forma pre 
deplenu de reprobati!; mai pucinu rea e : 
nechivernisire^ g. f., pareimonlae negli- 
gontia, negligeutia de alle casei, starei; 
ncdiivernisiturd, part. adj., neglectu», 
ImproTlBus, neglessu, improvisu, nepro- 
visu, neprovedutu; — (d*in ne si chivcr- 
nisire in Glossariu). 

NECHIVERNISIRE, part. adj., tw- 
chivernisitu; vedi ncchivernisela. 

NECINSTE, s. f., (d'in ne sìcinste in 
Gl03sariu),liihonesta8»dedecuS}lnfainÌay 
lujorla, opprol)rIutJi,probruin,aagÃŒtionit 
oontumeliaydliramatioyoonteinptlo; ino- 
nestate, neonestate, dcdecu , desonore, 
defaima, infamia, neomonf a, improbitatei 
despretiu, contemptu,opprobriw; flagitiu, 
misellia, batujocura, injuria, etc; deri- 
vate : neeinsiirerescu, r., fahonestare, 
dedecorare, dlffamareilnjurlarejexpro" 
brare» Improbare^ Infamia rei dodecoro 
afilcorei a desonorfL, a batujocurà , in- 
juria, dedecorà , esprobrà , defamd, etc; 
nednsHioriura, adj. s. , care necinstC' 
sce; necms^//u, part. sup., Inhonestatus» 
dedeeoratusi infamia affectusy desono- 
ratu, dedecoratu, batujocoritu, defaraa- 
tu, injuriatu, ìnsultatu, esprobratu, op- 
probriatu, etc.; necìnstiturat s. f., actione 
si effectu de net^nstire; — barbarismi. 

NECINSTIRE, necinstitoriu, nccin- 
stitUj necinstitura: vedi neeinste. 

NECIOCANITU,-a, neciontatu, m- 
eiuntaturo^ , necioplitura , part. adj. , 
(d*in ne si cioeanitUf c%ontatu=zeiuntatu, 
d&plitUt de la ciocanire; ciontarc~=:ciun' 
tare, ciopUre in Glossariu , in care vedi 
sì : eiontu, eiuntu, ciutu, etc). 

NECIVICU,-a, necivilCf necivilisare, 
necivilisaiionej necmlisatti, neciviliia- 
te, etc, vedi in Dictionariu 2 ne si ci- 
vicUj civile^ civilisare, dvilitate, cumu 
si : incivile, ineivilitatef incivicu. 



_ TSKC. 

NEdURUlTU.-a. part. adj., (d'intw 
si ciuruitu de la ciuruire, de cari redi 
in Dictionariu). 

NECLADITU,-a, neckUitu,-a, ne- 
cìcitura^neclintitura, part. adj.(dMn ne 
si cìaditUy clatitUj cleitu, cìintUu. de la 
cladire, cìatiref deirCf dintire in Glos- 
sariu); — neclintire e si s. f., atabllltaii 
flrmltaD, constnntla, porseverantla, fir- 
mitatc, nestramutare, stabilitate, perse- 
verantla, constantia. 

NECLINTIRE, nedintitu; vedi ne- 
eladitu. 

NECLOClTU,-a, part. adj., (d'in 2 
ne si cìocitu in Diction., vedi in acel- 
lu-asi: nc(;7oc2Ytilaart. neelamatu^ine' 
diiatnatu). 

NECOMMENDATUr», part. adj., 
haud commendatus; nu commcndatu, in- 
commendatila — (d.'in 2 ne si commen' 
datti de la commendare, de cari vedi in 
Dictionariu). 

NECOMPLECTU,-a, adj., Inconpl»- 
tns, forma erratica, in locu de correc- 
tele; necompletuz=incompletu; vedi m- 
comphtu si necompletuìSLfiTi. nedamatu 
=necìmmatu in Dictionariu. 

NECOMPARABILU, neeompatibUu, 
necompressibilUt necommunìeabilu , nc- 
consociabilu, etc, forme erratice in locu 
de : necomparahUez^incomparahile, ne* 
compatibìlez=incompatibil€, necompreS' 
sibile z=z incompressibile, necommuniea' 
bile z=z incommunicabile, ncconsodabiU 
=:inconsociabile, etc, vedi in Diction. 
art. nedamatu=znechiamatu, 

NECOMPATIMIRK,.cwtt. v. , haod 
compatì; a uu compatemì = a nu com- 
patì; necompatemitoriu,'-tùria, adj. s. , 
band compatlens; necompatemitu, part. 
Bup., etc, — sìmplele, fora ne su : eom- 
patemire, compatemitoriu, eompatemitu, 
ce lipsescu si in Dictionariu si in Glos- 
sariu. 

NEOONTENIRE, s. f., Inooatlnentla, 
vedi in Dictionariu : fiecontcnentia, ne- 
contenitu. 

NECOiNVENIBILE, (reu neconveni- 
bilu)^ adj., dupofr.lnconvenable, carui- 
a ar respunde, la noi, unu inconvena' 
bile, déco inse e de admissu si ensnsi 
inconvenibile, care nu e classicu, ci in 



looalu lui sta : inooiirAiiieDS=:tncoMt)e- 

nà en/ff in Dìctìonariu, sì neconvetiieTUe 
la Bcriptori si vorbitori correctì ; asià 
BÌ : ncccnvenientiat s. f., de care vedi 
in Diclionariu. uodo si inconvenientia. 
NECONVINSU, nccoperitu, nccoptu, 
mecorr<ctu, necorrìgihile, nccorruptili' 
Ir, ntcorruptiUlitate, nerorrupiu, neco- 
siiu; etc.;— vedi in Dictionariu^ ne si: 
eonvinsu, eoperitu. coptu^ eorredUy cor- 
righile, corruptìhile, corruptihilitatc.cor- 
wiMpiUy cosiiu, cumu sì : inconvinsu, in- 
corrtciu, incorri gìhile, incorruptibUe , 
itae&rrtà ptibililatet inc&rruptu, 

NECOVALA, uecovana, etc, vedi no- 
eovala in Glossariu. 

NECO\i:RSITU,-a, part. adj., liaDd 
•vperatDS, iiiauperabllU; un coversiiu, 
na intrecutu, neintrecutu, insuperabile, 
nesuperabile;— (d'in ne ^i covcraitu de 
1a covcrsire in Glossario), 

NECREDERE, s. f., sìnccredimenlu, 
pl.-c. negationi de credere, actione si 
aetn de a nu credere, — de adausse pre 
looga celle d'in Diction. necredentej ne- 
eredeniìa, neeredcntiosu;— pre longa a- 
cestd-a si : necred«-ZM=repulsionea dog- 
w^ religiose, contraposita la crcdulu 
credcntiosiloru; — ba chiara si unu verbu 
Begfttivu : a crede san nccrcde, in ana- 
logia cu : a voi sau nevoi, etc. 

NECREDIÃŒIENTD, mcredu; vedi 
netredere, 

NECRESCUTU, necrestinu, necresti- 
nescuj part. adj.; vedi ; -5 ne si crcscutu, 
arsiin^scu, crestinu in Dictionariu. 
vrrT?ESTINESCE , necrcstincscu , 

•i, vedi necrcscutu. 

-\LUL.CERIA=:necoce»icr, s. f., cali- 

atede necoceru; necO€eru=:n€CU€€rUf-a, 

itamnalisDa , band sumtnigfiDs, luobe- 

tiflflf, ladoniitus^lnderotuS) Implus; ne- 

mpposUt neascultatorìu, indomita; iude- 

mo, irrespectuosu cetra celle sancte, 

ìodevotu, impili, irreligiosu : pecure nc- 

c; c€dlu necoceru, copilli necocrri , 

e ««cocerM;— derivate: necuceritH-=z 

u,-a,part.adj. , d'in ne si cuoeritu 

cocerilH de la cucerire = cocerire, 

care mai dtosu: CHQerire=.cocerire,- 

ttcu^ (si simplu ; coceru, coccri, coce- 

rt; etc.), sobinnfer6>domar«i rerentenii 



derotam, plum rcddere; a suppiine, do- 
mi, domiti, domestief, imblandi douna 
parto, òro de alta parte ; a face devota, 
più, a face se venere, se adoro, se re- 
specte cello sacre : a coceri vitele, a ce- 
ceri lercie^ a coceri pre mcniosi si ve- 
menti; celli blandì se coccrescu persone- 
hru has€ric€8Cì;~co€eritorit4,-tóriaf adj. 
s., care coceresce sau se coceresce; coce- 
ritu, part. sup., adj., (vedi mai susu); 
cocaitura^ s. f., actione, actu si elVectu 
de cocerire^ — se fia coventulu ccccrirc , 
d'in cu=:conzzcom, prep. si cerire^zce* 
rere^quiiorere, apropeidenticu cu sen- 
Bulu frane, conquerir^coiiiiutrere ? sau 
adj., cuceru^a, se fia in locu de cecuru 
zrc/'cwrM— clcor=bIandu, domitu, etc? 
—veri cumu, ne pormitemu a allaturà 
pre longa cello de susu si urmatóriele : 
ntcuccrnu = necocemura, adj. , haad 
ptuB, IndevotuH, Irrollglogns, nu piu,nu 
dcvotu, indevotu, neinchinatu lucruri- 
loru religiosa fora coltu si adoratione 
cotra celle sacre;— de acf : nccucemiat 
s. f., calitate de necuctmUj necuccrni- 
ct4,-a, adj., camu in acellu-asi sensu cu 
ntcuccrnUy precumu si s. f. abstr. necu- 
ccrwtcia;— simplele, fora ne : cucernu,- 
a, cucernicurOj cucerniciat etc. opposite 
la celle cu ne, 

NECUCERIKE, necuceriiu, necuceri- 
tura, necticeru, tiecucernicuj fiecucernu, 
necucerniciaj necucernicUt «te; vedi ne- 
cuceria. 

NECUNUNATD = neeononatu , - a, 
part. adj. (d'in 2 ne si cononatu de la 
cononare)^ oppositu la cononalu : ccllu 
necononatu e inco sau nu — conotatusau 
in ilUgetima cononia, 

NECau.UJILE, adj., (d'in 2 ne si cu- 
rabile), in acellu-asi sensu cu incura* 
bile. 

NECURATIENIA, s, f,, forma de re- 
probatu in locu de form*a bona : necu- 
raiia; de assemiue nectiratitu, part. adj , 
in loculu purului nccuratiatUf difTeritu de 
necuratu in punte iusemnate. 

NBCORATITU,-tt, part. adj., vedi 
necuratienia. 

NECURI03ITATE, s. fem,, calitate, 
fapta do ìiecuriosu : wccmWosm,-(i> adj., 
Incarlosas; nu curiosu, incuriosu, fora 



m 



412 



KEP 



curìositate; vedi si incutiosUate, mcu- 
riosu in DictioDariu. 

NECQRMATD=mco»ma<M,-a, part. 
adj., uoD liilerriiptusy nu cormatu, ne- 
interruptu, neincetatu, — (d'in ^ ne bì 
eurmatu=€ormatu de la curfn9re-=cor- 
mare), 

NECUSUTU=nccosM^w,.rt,part. adj,, 
liaud atitusi QU cosatu, — (d'io ^ ne sì 
co8iUu de la cosere); asià 8i necusutura 
z=ineco3utura, s. f., opposi fcu la cusuiura 

NECDVENITD=tk'COMttrtw,-a, part. 
adj., (d'in ^ fie si covcnitu de la cove- 
nife); vedi si : nccoventatoriu, nccuvien- 
tia,nfiCtivi(intiom necuviosu^otcìn Dici. 

NEDARNICIA. s. f., calìtiito sau fa- 
pta de nedarnicu; n€daniicu,-aì adj. s., 
lUoberalU, araras, nu darnicu, avaru, 
illiberale, strinsu do mana^-iuse, ca si 
darnkhf damicu, tote su forme erra- 
tìce. 

NEDECrPRABILE, (cu rea forma : 
nedccifrobìlu), adj., illefrlblUa; nu des- 
cifrahile, inde sci f r abile ^ ce nu se potè 
dcscifró, illpgibile, nelegibile. 

NEDECLINABILE, ncdeclinahilita' 
tCf nedclehile, nedtbilitate, etc, (d'in 2 
ne BÌ declinà bile, declinabiliiale ; dele- 
bikt delebìlitatc); vedi in Dict. ind^cli- 
nabilCf indeclinabUitatej indclibile, inde* 
libilitate. 

NEDEDATU, part. adj., ne^/bima- 
turct, part. adj., ncdtfìnitu-a, part. adj., 
nedegeratu,'ay pnrt, ^ù.].,ncddic(Àteiia,s. 
f.abstr., ncddicaiu,-ay adj., np-dcntnìtate, 
8. f. abstr.,7icdnjirtM.-a, adj.— (d*in/2ne 
si : dediitUf defaimatu, definilUf dege^ 
raiu. ddicatetiaj delicatUy de la : dedare, 
difaimarey definire^ degcrare, dtfwwtt); 
vedi in Dictionariu ; indf:finìiu=^nede' 
finìtu, indenmitate sau indtgnitate, in- 
dignUate=in€demni(ate,indeUcatcti(\z=: 
nedclicaUtia, indiiicotu=^n€deIicatu. 

m:DEOSÂ¥AURE,s,f.,nedcoscbitoriur 
lória, adj. 8., nedcosdniu, part. adj., — 
(d'in ne si : dcosebirej deosebiioriUf deo- 
sebitu iu Glossariu). 

NEDEOSEBITORrU,ncicose&«ftt;vedi 
nedeoscbire, 

NEDEPEN DENTE, adj., nedepen- 
dcntiaj b. f. abstr., nedeplenu = ncde- 



Nm 

plinUj adj., md^plenitate^ 8. f. absir. 
nedeprendere, 8, f. abstr., nedeprensu,- 
a, part. adj., n«Zeriwarc,s.f. abstr., «t; 
dcrimaturci, part. adj., nederivatu; 
]*arfc. adj., nedescoperire, 3. i 'â– '^^* 
d^acoperitUj'a. part. adj,, n* 
8. f. abstr., nedescureatinnc . r, 

ncd€3curcaty,'a, part. adj.,»; 
rCf s. f.. nedesdaunaiurctt part. adj., 
desecatUf-aj part. adj., nedeseriaiu 
part. adj. , — tote d'in :2 ne si d'ia : 
pendente, depend^ntia, depUnitaU^ 
plenUr deprcndere, dt^prenstu, d^ 
derimatUy dcrivatu, descop^rire, desco- 
periiu, descurcirCf dcscurcaiione , 
sctircatu, desdaunare, desdailnatu, 
secatu, desertaiu; vedi in Dictionariu 
acesto-a,si: independente^znedepen 
te, indfpmdentiaz=n€dependentia, tu 
derivatfÀ^^nederivatu. 

NEDESEVERSIRE = nedesaver, 
S. f., Imporfectlo, tmpcrrectlblItUs, i 
perfectione, iraperfectibilitate, deì'ect 
sitate, vitiositato, dogencratione; n^ 
scversitu ^ ncdesctversitu^'a, part. adj., 
ImperfectoS} linpi*rf«otlbtIISf def^cLAà i», 
TittosDs, imperfectu, imporfectibile, vi- 
tiosu, dofectuosu, degeneratu; — ^d'in: 
de6avcrsir€-=z.deseversire,8eversirf 
versire, covente de origine slavica) 

NEDESFACUTU,-», part. adj., »*- 
des^entiare, s. f. abstr., nedcttficn'- 
a, pai-t. adj., nedesficntia, 8. f. 
nedeslegare, 3, f, ncdeflegatio 
nedesìegaturcf) part. adj., no 
3. f. abatr., ned^slipitttj-a^ part. 
desluoire , (pre a locuri : n^Jesl 
3. f. abstr,, ntìdtslucitonu^'tória^hìì] 
nedesludiurd^ part. adj., etc. ; (d' 
ne si : desfacutuj desfientiarf. rì 
tiatUf desficntia, desìegare, d 
deslcgatu^ desh'pire, dcAìpitu, ,. 
(pre a locuri : deslusire)^ deèlu 
deslucitu, iu Dictionariu. 

NEDESPAGUBA, s. f., n<d€»p<f!J^ 
&ire, B. f., nedcspagubitoriu, - (ór: 
s., ncdeapagìibitu.-a, part. adj.;— ^.^ 
ne si d'in despaguba, despagubire, dei- \ 
pagubitoriu, despaqubitu, in Qlo.--:.' ^ 

NEDESPARTliìlLE, adj., ned 
tibilitate, s. f., ntdesparfituro. ^^(^^^* 
adj., nedespeceiaturci, part.acy.,MJtf- 




Nm __^_ 

M,-a, part. adj.,— (d'in 2 ne ai 
: despariihilCy dcsimrtihiliiate^ des- 
, despccdaiUt despicatUi ia Dic- 
riu). 

EDESTOINICIA, s. f., calitate de 
ntdtsioimcu; — nedestoinicut-as adj. s., 
IncapaX} lueptufl, loltAbllls, Indextor, 
iBì^erltui», Id«!>cIu9] lodootus Ignuraim, 
tftt&ru»; incapace, necapace,ineptu, ina- 
lile, neindemanaticu, nepreceputu, im- 
perita, nesciu, nesciutoriu, indoctu, fora 
scientia, fora doctrina, ignorante, igna- 
nr: — (d'in ne bì d'in destoinicUf desùo- 
iii Qlosfiariu). 
.w>OESTR0CTlBILE, adj., nede- 
ftrucitbditat€y s.f., nedetetminare, s. f., 
wtddcrminatione, s. f., nedtterminato' 
r\u,-tória, adj.s., ntfde^érmtnn/u.-a, par- 
tic, adj., — (d*in 2 ne bì d*ia : destruc 
desiructibililate, d^terìuinaret de- 
naiicne, determinaioriu, determi' 
vedi in Dictionariu, unde si : tn- 
ihile, indestructihilUate, indeter- 
iotie, indeterminatu si indekrmi* 

NEDIARlTUra, part. adj., (d^ia ne 
■ *"itu d*in diarìre, differitu inae cu 
do nadiaritu de la nadiarire in 
Ugssariu). 

NEDIBACIA, s. f., calitate de nedi- 
ìfoui — nedilace, adj. s., Ineptaa, loha- 
MIU, iadex.tor, lacapaXf luiperitos, 1?- 
B«rAn«i Igimras, iuaclns; ineptu^ inabile, 
â– 1, incapace, imporitu, ignorante, 
;L.-:oriii, nepreceputu ueindemana- 
— (d'in nesìdibaciaj de la dt&ace in 
riu). 
NEDIGESTIBILE, adj., ncdigestibi- 
, s. f.j mdifjcstione, a. f-, nediyeHuy 
du=.nediresstiraf part. adj., ne- 
_ ino, 8. f., nedisciplinabiìc, adj., 
stipliuabilitaie, s. f., ntdiscipilina- 
8, f. abstr., nedisciplinatur(fy part. 
„ ìudiscfdionc, s. f., yicdìscreiu^-a, 
ntdispcnsahile, adj., nedispe?isabi- 
VinU, 3. f-, ncdispensurdi part. adj., ne- 
dìspenaarc, s. f., ncdispensaiione, a. f., 
mdispcnsione, a. f., nedisponcrezzinedis- 
fmnert, s. f., nedisponìhile^^ncdispuni* 
M^, adj., ncdisponibilUaic=:nedispuni- 
biiiicU^f 3. f., ncdispositione-t s. f., ncdis- 
pcsUuro* part. adj., ncdispostura,^n,xL 



NED. 



413 



adj., ncdisposu=nidtspu8u, part. adj., 
nedisputabife, adj., ntf(ZiS5o?K6i7é',adj., we- 
rfi55oZwò</i7u^o, 9.f. , n£rf?ssM,-a, part. adj., 
nedioisihile, adj., ncdivisibiliiate, s. f., 
ncdetj/^w^-a, part- adj., ncdociVe, adj., «e- 
rfociZiYrt^', etc., (d'in 2 ne ai: digestibile, 
digestibilitate, digestione, digcstu, dì* 
rcctu, diressu, discipUnn^ disciplinabile, 
discipUnabiiitatey disciplinare, discipU- 
natUf discrcéionCj discreiUf dispensabile, 
dispcmabilitate , dtspensUj dispensare, 
dispcnsatione , dispennone, disponete, 
disponibile, disponibihtate, disiwsUione, 
dispositu, dispostu, disposu, disputabile, 
dissolubile.dissolubilitale, dissu,divis^ t- 
le divìsibilitaic.divisu, docile. docilitate in 
Dictionariu, unde sì : indigestibile=zn€- 
digesUbiley indigestibilitaie:=.ncdigcsti- 
bilitate, indigastione^nedigestionc^ in- 
di gestu^ficdigestu, indirectu=:nedirec* 
tu, indisciplina^nediscipUna, indisci- 
plinabile =■ ncdiscipìinabìkj indiscipli- 
nabilitate =r nedisciplinabilUate , indis- 
crciionc =z ncdiscretione, indiscreiu =: 
n£discreiu^indispensabilc::=:ncdispen3a' 
bil€,indi8pt;n8abilitaie=in€dispensabili' 
tate, indi$pcnsu.=zmdispenst4, indispen- 
sare=nuiì3pcnsare, indispensatione^. 
nedispcnsatione, indispensione^nedia- 
pensione, indisponerc^nedisponere, m- 
disponibilez^ncdisponihile, itidisponibi' 
litatc=.fudisponibÌlÌtat€, indispositionc 
=n€dispositione, indiapositu^ncdispo' 
situ, indispostu =: ncdispostu, itidispU' 
labile = nedispulabile, indissolubile = 
nedissolubile, indissolubilitate ^ nedis- 
solubilitaie, indivisibile rz nedivisibile, 
indivisibil itale ==â–  mdivisibilitate, indi' 
visuz=:ncdivisu, indocile =z nedodlCi in- 
docilitatc^zncdocilitate. 

NEDOJENlTU,-fl, part. adj., haad 
admonttasy non admonitas; un monitu, 
nu admonìtu, ncadmonitu, nemustratu; 
— (d'in 7t€ si d'in dojcniiu de la dojc- 
nirc in Gloaaariu). 

NEDOMESTICIA, s. f., nedomstici- 
re, s. f., «e(i{)we5^(c^7w,-a, part. adj., d'in 
nedomesticura, adj., —vedi in Dictio- 
nariu : domcsiicia = domesticitate, do- 
mesticir€-:::~doMcsticare. dotncsticii, 

NEDOMIHUIE, s. f., nedomiritura, 
part. adj., (pre a locuri si : nedumirire, 



414 



KEF 



nedumiritu); — (d'in ne si d'in : donti' 
rire, domiriiUy in Glossariu);— asiii si : 
uaìomolitu,<i, pari, adj., — (d*in ne ai 
d'in domolitu, de la domolire in Glos- 
sariu). 

NEDORIRE, B. f., nedoritu^-a, part. 
adj., ncdorUt s. m., nedortnire, s. f., ns- 
dorntUu.'a, part.8ubat.,— (d'in 3 «e si 
d'ÌD dorire, doru Bau (Ìorm» f/ormi>c);asià 
si : nedospire, s. f., nedpsi^Uura, part. 
subst. (d*in ne si d'in : dòspire, dospitu). 

NEDOVEDITUrrt. part. adj., non 
oonriotosj non demonstraiasi nccon- 
vinsu, neprobatu , nodemonstratu; — 
(d'in ne si d'in doveditu de la dovedire 
in Qlossariu). 

NEDUMIRIBE, nedu7ttifìiu; vedi ne- 
domirire, 

NEEGALE, (si mai veu necgalu), adj., 
in locude inceale, loroqnalU; neegaUta- 
te, in loca de intealitate^ liinquAlltag; 
nccZf ^iftife, (reu necligtbilu)^ adj.^ncc/t/^i- 
bilitate^ B. f.| neescusabìl'^f (reu tieescu- 
saUlu)^ adj., neescusabiliiate^ s. f., ne- 
cspcrienic, adj., wcc^j^trjr^i/ia. s, f., wc- 
cipcrimew^a^Mrc, part.adj., neesplicabile 
(rou neespìicabilu)^ adj., neespressibiU 
(reu nccftprfssibilu, sì mai reu MCC5/?n*- 
m.o&(7«J, adj., nf;;5sc<;«/a6»/c,otc., d'in 
;^ wc si d'in : ccaie, ccaUiaie, eligihile, 
cligibtlitate , eseusabile , escusabitUaie , 
cspcrienict esperìeniia, esperimcfitaiu, 
esplicabile, espressióne, cssecuiabile; 
vedi tote in Dictionarìu unde ai ineectU^ 
inccalttcUe, ÃŒneligibik=inecUgibiley ine- 
ligibilitatezi^neclìgibilitate, incscusabile 
^ necscusabile, inescusabilitate =: ìie~ 
escusabilitate,in'ispcrtent€=::neesp€rkn- 
te, intspericntia'^^ncespcncntia, ù/e*^«- 
rim(ìittUn=:ìicfspfinmeìita(u , insplica' 
b\lez=.neespì\cabili'y vicsprcssibìle z=ne~ 
espressibUc, imssecutabdc=neess€cuta' 
bile. 

NEEVLAVIA, s, f,, Implétasj im- 
pietate, lipse de respectu còtta celle sa- 
cre, (d'in ne si grec. EÒXap(a), potè co 
ar fi mai hene[on€vhblat gv. à veoXapta. 

NEPALLIBILE, adj., neralltbiliiate, 
B. f-, nefcricej adj., ca neferìcitu; inse 
nafericCf 8. f. reale : nfftricm^=.\nU\ì' 
e\ÌM9,UitùrÌunlnm;—ìuficfititì, s. f.,«e- 
fìUoriurtà ria, adj. s , (mfiitoriu de /o- 



KEG. 

eia), nefirescu,^, adj., nefrangih 
adj., nefrangibìliiate, s. f., abatr.; — 
fratescura. adj.; nafractU'O, part adj 
neftici, s. f.,nc/)*tcostt,-a,adj., ucfriptu, 
part. adj,, nefrUdu, s,m.,ntfrucÃŒHomr 
a, adj., fiefuratura, part. adj., etc, — 
d'in ^ ne sì d'in : faUihilr^ falhhditaU, 
fericey fìiloriu, ficntiUyfirescUj frangibile, 
frangibiliiale , fratescu, frccatu. frica, 
fricosu, fmctu, fructuosu, furatu; si co 
m ; mfalUhìleznuefaUibiU, infallibiliiate 
^nefallibiUtalej hìfdice = ncfvìice. ùì- 
frangibile = nefraugibUe^ Vifrangibili- 
tatez^nefrangibilitate, \nfructosu'=^^ • 
fructuosu, etc., vedi in Dictionarìu. 

NEGANDIBE, s. f., ^leganditura , 
part. adj.,— (d'in m si d'in gandire, sì 
gariditUj vedi in Glopsariu). 

NEGATA, adj., Imparatos; imparai 
»epara<«.— (d'in ne si d'in^a^a, in Glo 
sariu);— camu in acellu-asi sensu aifor 
mele j ncfjatatUj-a^ si negatitu^a, 

NEGHÃŒOBESCE, adv.,8tnUej in mo- 
du ìieghiobescu; èro neghiobescUf^a, a 
trassu d'in mghiobu, cu caro ^le^rA 
bescu are camu acellu-asi sensu, ado' 
neg}iióbu,'(x, adj. s., stultns, stapld 
tneptas, insoUns; stultn, stupida, inepta 
nepreccputu; — de acf verb. ncghiobir^t 
escu. V., a fi si se porti ca ueghìobu : 
neghiohi ca galUn'a òrba; »eghiobi 
part. sup.; n^ghiobìtara, s, f., aciione 
effectu do ìieghióbire;— in fine totu d 
ueghìobu si : neghiohia, s. f., calitate « 
fapta de >ìcghiobu, adeco : stultetia, stu^ 
piditate, inoptia, etc. — se fia neghici^É 
in locu de ìirgloÒu, de ora ce in forlfl 
multe limbo so applica totu ce e rofundu, 
cumu e 8Ì globu-lu, la ce o si preccputuP * 

NEGHIÒBESCU, neghiobia, neghio — 
bire, ìughiobitu, neghiobu; vedi neghio — 
hesce. 

NEGLASNISCO,-a, adj., d'in. ne sf- 
glasnìcu deja glafiu, cadute de tot.: i 
desuetudine, asii co in locu de n--; .^ — 
nica se audo numal coyisunanit, 

NEaLOIiITU,-a, part. adj.,— d*ia » ^ 
si d'in globitu do la^^o&rrc, de caro vedE 
in Glossariu. 

NEGRAITU,-o, part. adj.,-a'in f^Ji 
si d'ia graitu do la grmre^ ce vedi • fl 
Dictionariu. 



i 




NEH. 

N£GBELA| s. f., forma erratica d'in 
tiegru sau d'in negrire, in locu do negre' 
tia^ negróre, colóre negra , atramentu. 

NEGJRESIELNICIA, s. f., calitate de 
fìegresieìnicu; èro ucgresieìnicura, adj. 
8.» errori» expers; care nu potè cade in 
errore, vifà Uihile^ nefallihile^ — peutru 
formele de respinsu, celle douo citate su 
de totu cadute in desuetudine si detotu 
neconnoscute poporului veriuna data 
ci numai unoruinepti oarturarì;se con- 
nosce inse si se aude si astadi, in usale 
locori, form'a : negresitura, part. adj., 
qotneii errarli» non/efelllt, care nu a 
erraiUt nn a raiecitu, uu a fallitu; h) adv. 
eerte» eerto> haad dnbley indubltanteri 
de certu, fora induoientia, fora dubiu, 
fora contradictione, etc.,— déro neci a- 
césta forma nu se potè aprobà ,ci merita 
a fi relegata intre barbarismi. 

NEGHESIELNICU, mgresUu; vedi 
negresUHnida. 

NEGBIJÀ, B. f. , negrijirereacuj v., 
tugrijitu, pari adj., d'in ^ ne si d'in : 
gt^jOf gfijtrc, grijUu, de cari vedi in 
Dictionariu formale mai correcte : gri- 
gè, grigire, grigiiu. 

NEGIiOLLICÀ, 8. f., si negrusca (si 
ìiegruiiea)^ s. f., amendoue essite d'in 
negru ca nomine de piante in sensu e- 
spllcata de Dict. Barcianu in german. 
schwarier korlauder, schwarzcr kflm- 
aelv d«8 nardenkfant. 

NEGRUSCA=:wc^rttsj>a, s. f., vedi 
negrillica. 

NEGUITIU si ncgutm, s. m., specia 
de passere dupo Dict. de Buda : iarosi 
gravla TBlgarU, tringa vaiiellas germ. 
fclbltai vedi si lilmtiu. 

NEGUSTATU,-a, part. arlj., — d^in 
^ ne si d'in gustatu de la gustare in 
Dictionariu. 

NEQARNICIA, s. f., calitate si statu 
de nehamicu; èro ncharnicvfaf adj. s., 
ineapazy InhabiUSy Ineptod, hau>1 ÃŒdo- 
Bensi incapace, necapace, inabile, ineptu, 
neìndemauatu, nepreceputu, nosciutu, 
nesciutorìu, etc, — (d'in ne si harnicu, 
de caro vedi in Glossarìu). 

NEHOTARIRE, s. f„ wMariturct, 
part, adj.,— (d'in ne si d'in holarirejhO' 
tariiu in Glossariu). 



NEI. 



41Ì 



NElERTARE.s. f., ndertaiura, part. 
adj.,— d'in 2 ne si à 'mkrtare, si iertatu 
=.licrtarey licrtatu in Dictionariu. 

NEIMBLANITU,-a, part. adj.,-(d'in 
ne si d'in imhlanUu de ÌAÌmblanireà ^ìn 
im=zin si blanire in Glossariu). 

NEIMBOGATITU,-a, part. adj., — 
(d'in 7ie si d'in imhogatifUf do la imbo- 
gaiìre in Glosiiariu) , de respinsu, prò 
candu avemu : ìnavutitu, inavutirej ìiea- 
vuiitu, 

NEIMPARTASITU,-a, part. adj.,— 
(d'in m si d'in impartasitu de la tm- 
partaaire in Glossariu). 

NElMPATDRATU,-a, part. adj.,- 
(d'in ne si d'in impaturatu de la impct- 
turare, in Dictionariu). 

NBIMPODOBITU,-a, part. adj., (d'in 
ne si d'in impoà ohitu de la impodobire 
in Glossariu);— asià si : neimpovaratur 
ay part. adj., (d'in ne sì d'in impovoratu 
de la impovorare in Glossariu). 

NElNCHIPUITU,-ff,part.adj,.-(d'in 
ne si d'in inchipuitn, de la inchipuirc in 
Glossariu, unde vedi si chipu)* 

NEINCIIlRIATU,-a, part. adj.,.(d'in 
ne si d'in inchiriatu de la inchiriare, in 
Glossariu). 

NEINCHISU ,-a , part. adj., nein- 
cinsurat part. adj., neìncoroncUu ^-a, 
part. adj., nemconnoscentiatura, part. 
adj., neincurcaturo, part. adj., nein' 
coventiatu, 'a, part. adj., neindctO' 
ratura, part. adj., etc, — d'in J2 ne si 
d'in : inchisu do la inchidere , incinsu 
do la incingere, incoronatu de' la inco' 
fonare, inconnoscentìatu de la inconno" 
scentiarej incureatu de la incurcarc, 
incovieniiatu do la incovientiare, inde* 
toratu de la indeiorare, otc., tote d'in 
Dictionariu. 

NEINDELETNICIRE, s. f., neinde- 
. Ictnicitura, part. adj.,- (d'in ne si d'in 
indehtnidrc, indelctnìcitu in Glossariu), 
asìà si ncindestoiniciat s. f.,- (d'in ne si 
indestoinicla); cumu si : neindrasncla, 
s. f., ncindrasnetiura, adj. s.,- (d'in ne 
si indrastìéla, indrasnctiu, in Glos- 
sariu). 

NEINDREPTARE, s. f., ncindrepta- 
tione^ s. f., ndndreidaiiosura t ncìn' 
dreptatu,'a, adj., neindreptatiiu, adj., 



410 



NEI. 



ncindulcitrif-a, part. adj., nein/latUf~a, 
pari adj.,nein/arwo^w,-a. part.adj.,«e- 
infrenahile, adj., neinf retiare, s. f., wein- 
frumusdiatu ^=. ncinformosetiatu , • a , 
part. adj., neinfruntatu=nۓnfrontatur 
o, part. adj., etc.,— d'in 2 ne si d'in :>n- 
dreptarc , indreptationCt indreptatiosuy 
indreptatitu, induìcitUy inflatu . infor- 
matila infrenabile, infrenare ^ infrumu- 
8etiatuz=.informo8ttiatu, infruntatu := 
infroniatu, etc., tote in Dictìonariu. 

NEINGADDlTORIU,-a, adj. s., ne- 
iugaduitura, part. adj ,- (d'in ne si d'in 
ingaduitorlu, ingaduitu, amendoue d^ìn 
?erb< iugaduire, in Glosaariu). 

NEINGHIACIATD = ndnglaciatu, 
-a, part adj., neingrassiatu,-a t part. 
adj., neingrijire =. ncingrigire , s. f., 
ncingrijitoriUy'af adj. s., neingrijUu.-af 
part. adj., (vedi mai susuwif/yrya^.etc., 
— d'in 2 ne si d'in ingkiaciatu = i»- 
glaciatu , ingrassiatu, ingrigirCt ingri- 
giioriu, ittgrigiiUt eto.^ tote in Dictio- 
nariu. 

NEINLESNIRE, s. f., neinlesniioriu, 
-a, adj. a., neinlesnitura, part. adj., - 
(d*in ne si d'in : inksnlrc, inksniioriu, 
mlcsnitu in Qlossarìu). 

NEINNEGllITU,-a> part. adj., miti- 
aanctosiatura, part. adj., neinsemnare, 
8. f., ncìnsocìtura , part. adj., neinte- 
f)wiatu,'^i part. adj., ndìUrarmatura, 
part. adj., nflua/reòa^u.-c/, part. adj., ne* 
hìtrodussurdf part. adj., ueinvcliturat 
part adj., neinvitaturct. part. adj., etc. 
— dMu 5 no 8Ì d'in : inncgrilu de la /»- 
nc^ire == \H-mgr\rv, insandosiaiu de 
laiMia^ieiosiare, inscmnarc^ insocitu de 
la insocirCy inirarmatu de la inirar- 
mare = intre- armare, intrehatu de la 
intrtharc, inlrodusnu do la ipitroducere, 
Ì7ivditu de la invcUret etc. tote iu Die- 
tionariu. 

NEINTREDDENTIATU . - a . part. 
adj.,- (d'in «e si J*ìn inlnbuefUiaiu do 
la infrcbuaitiare iu Glossariu). 

NKISBANDA, s. f., neisbtaire, s. f,, 
fi<ùòu/cn/((i, 3. f., neiscusentia, s. f., »c- 
iseusiturOt part. adj., ueispìtUura, purt. 
adj., HCÌ£/)oiWiYu.*a, part. adj., uets- 
prava, s, f. , ncispravitu,'a, part. adj,, 
ptejnfuitut-a , pari, adj., nc^cuiYfi.-a , 



NBL^^ 

part. adj., etc. — (d'in ne si din: w- 
òancJa, isbutire, isbuUntiaf iscustutiaM 
isaisitUy ispitìlu ^ ispovediht, ispra 
ispraviiu, jufuitu, lecuitu de la Ucmre^ 
in Glosssariu.) 

NELAMURIRE, g. f., nelamurUu^-a, 
part. adj., nelaudabiUt (reu ndauda- 
bilu) adj., neZaudfj^u,-a, part. adj. 

NELEGALE, (reu nekgalu). adj,, 
nelcgalitaie^ s. f., ne^^a^M,-a, part. adj., 
mkgiiimitaU, a. f., nc^t^'mura, adj., 
neliberale, adj., (reu u&/i'kra2u); idj., 
ncliberaliiatCf s. f., j2 3Ztmt^a/u,-a, pari, 
adj., ndimpiditu,'a, part. adj., neiipMi- 
tUt-a, part. adj., etc; d'in m si d'in : 
lamur/rc, lamuritUf laudabik, laud<UUf 
kgak, kgatu, kgitimitatc, kgitimK '>* 
berak, libcralitatef liìnìlatu^ Umpiditu 
ìipsUu, etc, tote in Dictìonariu; inse i 
loca de mai multe cu ne se dica si et 
in : ilkgde = nckgak, illaudabile = 
ndaudabik, illibcrak =: neliberale^ i 
leberalitate = neliberaliiale, illimitatm 
= ndimitatu, illcgitimu z= ìtelegiiimm^ 
ilUgitimitak = ncUgit imitate^ 

NELINISCE, s. f., ndinisà tUf-a^ 
part. adj.,- (d'in ne si d'in Unitce^ K— 
nencitn iu Glossariu.) ^_ 

NELOGODITU,-a, part. a4j.,. (d*ia| 
m si d'in logoditu do la ìogcdirt , fe* 
^0(2(1, etc, iu Glossariu) 

NELIJCRARE, s. f, M«birnii^*a.! 
part. adj., ncmarturitui^at part. a^}^ 
»i£man^utYu,-a, part. adj., uemMmr^-9^ 
adj., nemaUriak, adj., (rea form^ ad? 
U£tna^rta?j£:c5Cc), uematcrialisnm, s, m., 
ncmaieriaìislUf s. m.; nemcrferiolìMe, 
s. f., 7icr/icmoM'a^, (reu wqwowor i ahi), 
adj., ncmestccatura, part a^)., mom- 
surabile, (reu ncm£sura2rr(«i), a4Ì-« »o- 
tnestirare, s. f, lu-menirafiif^o, pari. 
adj,, etc,- d'iu 2 ns si d'in : 
Iticratu, tnarttiritUf materiaU, 
lismUy ìHoicrialisiu, maieri<iìHaU , 
turu, niemorifxle^ mtsUcaU^ 
mesuruhilt; — in locu de u$ tate al 
in in urroatorìele : immatefiA c= ««- 
maUriak, ìmfTifUerialismH rr 
rialismUf immaterià lisiu ^ 
listtAy ììnmemoriak = % 
mesuralìk san 7;/)?»c7f9«roMle= 
9urà bik. 



i 




mL 

NEMANGITD=:n€?«a7ijji».-a. pari 
5., noìtamhllitu -0, part., mmohnitu, 
•fl, part. adj., — (d'in nes\à *ìnmang'ituj 
mandilliiu, de la matig'rcj mandillirc, 
mohnUu de la rnaJinire in Glossariu). 

NEMERrRE,-esctf, v., oolUneare, at- 
tloirerc, iureulre, adreulre; a ocliid cn 
ochii, a atUDg«, a levi dreptu la semnu, 
aadjuDger a puDe miln'a ori camu pre 
ceva, etc; — nemeriioriurtóriaf adj. 8., 
caro nemeresce, nemeritu, part. aup., ne- 
mcriturOf 8. f., actione si effectu de a 
nemerirc; — de unde? 

NEMERITORIU, nemeriiu, nemeri- 
twa; vedi nemerire, 
VT^\n';RNICrA, s. f.. cantate a nc- 
I >iicuha; èro ncwernfcu,-o, adj. subst» 
fcreirrtnoSyadvenAfaUenQajTa^us, erro^ 
veaiticu, adveuu, straina, vagabundu, 
are ambia si strabate multe terre; de 
ari : nemcrmcirc^ v., peret?rlriAr], a am- 
bii d'in tèrra ìd ttSrra, a vaga, vaga- 
biindi, a nu ave neci nnu capetaniu; ne- 
mrfìicUoriu.'toriat adj. a., ncmernìci- 
tu, etc.;— barbarismi. 

NEMERNICIRE, ncmfrnicìfonu, ne 
^*t<rHÃŒcitu. ncmernicu; vedi nemcrnkia. 
^ NEilESIESCE, adj.. in moda nemc- 
^fcficu,—ncm€sicscur<it adj., relati vu la 
^GmGsiv; èro ncmesìu^-a, s. pers., (de la 
' - getuj, gente), nobile, (gentllhom- 
ie acf : ncmtsla, a. f.j statu de no- 
e, nobilitate; — ung. nemes. 
^NEMESIESCU, nemcsia, nemesiut 
eà ì adv. ncmesiesce, 
NEMETB, 9. m., vedi namde si omde 
ùffutu. etc. 
NEMILOSTIVIRE, s. f., ncmilosti- 
^>nd,-a, adj., 7it'milosur(i, adj., — (d'iu ne 
ai d'in ; milostivirct milo^iivtt miloAu, in 
Olossarin, uudo vedi mai vertom wìla). 
NEMTROSIT0RIU,-a. adj. a., nrmi- 
^ositUy'O, part. adj.; ncmistuire. s. f., 
yicmisiuitiosu , - a f adj., nemintuituro, 
part. adj., — d*in ne si à 'in -.mìrositoriUf 
"■■^ ' i7k. mhtuìirc^ mistuitiosu, mìstuUuy 
.n Dictionariu. 
NEMLADIOSIA, s. f., ncmhdiosurcit 
:ii?ì., — (d'in Ne si d'in mladiosiaj mla- 
, in Glossariu). 
riEMOLirSITU,-£». part. adj.,— (d'in 
ne 8i molrpsltu in Dictionariu). 



NEN, 



417 



''NEMD, pl.-ttW, (pron. ncmu, pi. «J- 
muri)f K^unif stirpa, speoiosy gens» na- 
tio, cognatlo t fà nilUa) propInqDitag » 
oontian^D!neltastgenUlita8;genu,slirpe, 
gente, nationo,cognatione, familia, oon- 
sangenitate, gentilitate, specia, vitìa, 
aementia, etc; — compara ung. nóin. 

NEMUCEDITU,-a, part. adj., ìumu- 
tfo.sw,-a, adj., nemurire, s. f., ncmurito- 
riurOy adj. s., — d*in ne si d'in : muee- 
ditti, mucosu, murir€=^morire, murUoriu 
zizmoriéoriu, etc., in Dictionariu. 

NEiIDNCITUra. part. aOi., - (d'iu 
ne sì d*in muncitu do la muncira in GIos* 
»ariu). 

NEMUSCATU,-a, part.- adj., ncmu- 
straturd, part. adj., nemutabilc, adj., 
nemtUahilUak, s. f., ncmutaturci, part. 
adj., — d'in ne si d'in : muscatu, m«- 
stratu, mutabile^ nitUahilUaic, tnutatu, 
in Dictionariu. òro in locu de ne intra, 
in unele forme, mai rcgnlatii in : l'w- 
fnutabile=^n€mutabil€,ifnfHutabilìtniccz 
ncmuéabiUtatc, 

NENADESDUIRE. s. f., ncnadtsdw 
i(t4f-a. part. adj.,— (d'in «e si d'in; wa- 
d'sduiref nadesdttUu, in Glossariu). 

NENALlJiTUrff. i art. adj.,— d'in ne 
si d'in : nalbìtu, Òro acestn-a inlocii do 
inaìbitu:= in-albUu* 

^^ENASCUTU,-a, part. adj., - d'in 
ne si nuacutu in Dictionariu. 

NENE=;iitn«c', nenneca, ncnnisioru; 
vedi fianu, 

NEN0DrLE,(reuMcnwòt/i4),adj.MiHor- 
male, (reuncnorma^*), adj.,— d'in ne si 
d*ÌD:«o&?7<vm?m':i^c;iusecuminlocudonc 
liTiifi mìiì normali : ìnnobik siìpnormidc* 

N'ENOKOClRE,-escu,v.,laffcllcemTel 
Inrortnuatum rcdilore a dioere; a faco 
in fortnnatu, a dico, califìcd in fortuna tu, a 
ora san impreca rcu'a fortuna, co-ci nr- 
norocire. e essitu d'in ^icnorocu, s. m., 
iurortaulam, mala fortuna^ rortannad» 
versa, calamitai, infortnniu, rea fortu- 
na, fortuna adversa, casu adversu, cala- 
mitate, adveraitate, in acestu sensu se 
iéa si subat. verbale ncnorocire; — d'in 
nenorocUj derivata : nonorocosurdj adj., 
mala fortuna arfliclus, vexatu»; tormen* 
tatii , vfìs.^atu , cruciata do nenofocu, 
plonu de amanilu ncnoroctt/»»;— d'in oc- 

27 0, 



É^^ 



4)ft 



NEO. 



KEP. 



rtorocire derivatu : nenoroeUu,'a, pari. 
s., InrortDiifttusylnreU^» neferìcìtu, dif- 
ferita multu de adj., nenorocosu; — acf 
inso adaugemu si oppositulu : noroeu, 
s. m.y fortaiiai bona furtaua, feUoltuBj 
fortuna, bona fortuna, felicitate; deri- 
vate : norocosurd, adj., TortanataSf f«- 
llx, faastiitf, proaper, fortunatu, felice^ 
ferice, prosperu» etc; — norocircrescu, 
V., beare» rortunatum reddere, dlcere» 
a face, dice fortunatu; «oroci^M,-«, part. 
8., — dupo unii in locu de : narocire oc- 
curre si unulu compusu cu in : innoro- 
cirerescuj innorocitu, part. sup.; — co- 
vontulu noroeu si tote derivatele su bar- 
bare, dora slavice. 

NEXOIIOCITU , nenorocùsu, neno- 
rocu, nenorocire, noroà tUf norocosu, no- 
roeu; vedi nenorocire. 

NENUFARU=:ncnMp^Mrti, s.m., spe- 
da de pianta,— dupo fr. nénofar si né- 
UDphar, lat. njmphaoa. 

NENUMEHÀBILE, (reu nenumera- 
hilu)y adj., nenuiìieraturdj part. adj., ne- 
nuni€rosu,-a, adj., nenumUu=inenomi- 
turCkt part. adj., — d'in «e si d'in nume- 
rabile, numcratUj numerosu in Diction.; 
io locu de uenutnerahile e mai correctu 
innumer abile. 

NEOBICINUENTIA, a. f., neobici- 
«M?>e, s. f., neohiciìiuUu.-a, part. adj.; 
neohosìre^ s. f., neóbositQriu.-a^ adj. s., 
neohositUt-a, part. adj., neocarvmxtUt'-a, 
part. adj., neocrotitur<if part. adj., nc- 
odihnay s. f., neodihniiUy-a, pari, adj., 
fhcogoritura, part. adj.,— d*in ne sì d'in : 
ohiciniuntia, ohicinuirej obicinuitu, oho- 
sire, ohositUf ocarmuilu, ocroiiiu, odih- 
9KI, odihiitu, ogoriiu in Glossarìu. 

NEOBLEGATORIUrfl, adj. s.; neob- 
servante^ adj., fieobservaniia j a. f . , 
neoccupanie, adj., neoccupaiione^ e. f., 
fia>cup<.\Ui ,-a , part. adj.; — d'in ne si 
d'in : oblegatoriUf olservante, observan* 
tia, occupante. occupcUione , occupatu, 
tote in Dictionariu; — in locu de cu ne 
su mai correcte cu in : inohìigatoriu , 
inobservante, inobservautia, inoccupan- 
tCt inoccupcUione, inoccupaiu. 

NEONESTATE = neonestitatc. s. f., 
n€oncstu,-a, adj., neoppor{unitaic,s.f.t 
n€opportunH,*a, adj., neoppriturOt P^rt. 



adj., neorganicu,-a, adj., neùrganiaaiu, 
-a, part. adj.; — d'in ne si d'in onesta- 
te = onestitoie, oiiestu . opportunUair, 
oppartunu, oppritu, orgaìùsatu in Dic- 
tionariu; inse multoru convine in in locu 
de ne : inonestate = inoneslUaie, ino- 
ììestUf inopportumtate, inopporiunu; èro 
pentru inorganicu, (dupo fr. InorgraoU 
Que) , ar fi de preferitu form*a anorga- 
niCH, (à vopYavtxói;), 

NEORINDDELA, s. f., neonnduitu, 
-a, part. adj., neostenire, s. f., neosteni- 
toriu^-a, adj.s., neos^^ni^M.-a, part. adj., 
neotraviioriu f-a , adj. s,, uepaditu.-a, 
part. adj., ncpagubituro, part. adj., ne- 
panditura, part. adj., nepangarUu^^a, 
part. adj., ncpardositura , parL adj., 
— d'in ne si d'in : orinduélot orifuiuìCu, 
osienitu, otravUoriu, paditUy panditu, 
pangaritu, pardositu in Glossariu. 

NEPACIDIRE, 8. l,nepaeiuUoriu,-a. 
adj. 3., nepaciuiturCk, part. adj.; — d'ia 
ne si d'in : paciuire, paciuitoriu , pcH 
duitUf vedi pacjuìre in Dictionariu;— po- 
cinu pare plausibile inse form'a ; nepa- 
cinicurOy adj., trassa directu prin ni 
d'in pacinicu in locu do paciUcu. 

NEPARTIALE, (reu nepariia^u), adj., 
nepariialiiate, s. f., nepiriinire = »*• 
partenire, s, f., nepartinitoriu.-a, adj. 
a., nepartiniturat part. adj., nepasetitu, 
-a, part. adj., mpaiire^ s. f., nepaiUu.-a, 
part. adj., nepeceabile, adj., rupeec^i- 
litate, 8. f-, mpeccatoriuj^. adj. b., ne- 
peccatosurci , adj., nepeccatuire , s. f., 
nepeccatuitura, part. adj., nepeniimU^ 
adj., ncjienitentia. s. f., nep€ricidosu,-it, 
adj., nrperitiosura, adj,, neperfcctibile, 
adj,, neper fectibiliiate, s. f., ìieperfora* 
tione , 8. f., neperforalu^'O, part. adj., 
nepesare (reu nepasarc), s. f., nepiMa* 
toriut (reu nepasaioriu)ra, adj. §^ fi9- 
pesa/M,-a. part. adj., nepesu, (reu i»^ 
pà sfO, s. m., nepipaitura , part. tdj., 
nepiperatura, part. adj., neplecaiio^Ut 
-a, adj., ncpoiW^M.-fl, part. adj., n<|N>- 
lUicosura, adj., ncponderabile, adj.,M^ 
j>on(^ra&t7i^uJ6', s. f., nepopulaniaìe, s. 
f., nepossibilitate^ s. f.;— d'in n6 si d'in : 
partiale,partialitaUt partinire^ pariim' 
toriu, partinitu, pascutu, patire^ patùu^ 
peccabile f peccabilitcUc. peccatomi, 






KEf. 

aitìiitu,penÌtcnte,penit€nÌij,pcricuIosUj 

' '^'«, perfcciihile , pcrfedibiUtate, 
diofìc, pcrforuéu^ pesare, penalo- 
atu, p'qmiiu, piperatu,plecatiosu, 
. polHicosì4, pondcrahÙet pondc- 
'fé, popularilate, possililitatet to- 
te !a Dictìonariu ; ìnsc in locn de ne 
inlm in muUfl mai bene particuVa m ; 
'ah, impartìalitat^ , impeccabile, 
-. , .. ihilitate. impcnitcutc, i'ìtpcnitcn- 
^ia, imperfcctibilc, imptrfcctibili(ai€y im- 
jurforaiionc, impcrforatu^ impofidcra- 
hUe, impondcr abilitate, impopularitatef 
mpossibiUtate. 
.NEPLAMADITU.-a, part. adj , ite- 
ire, fl. f. , ntplatitura, part. adj., 
Ictniciaf s. f. , ìreplainicu^'Q , adj., 
lupocainfia, s. f. , nepocaitura, part. 
adj., ncpofta, s, t^ ncpofìiturci t part. 
adj., nepom€nitur(ti part. adj., nepofr^)- 
l'rfM.-a, part. adj., nejìoiolitn.-a, part. 
idj., nepotrivire :^ ncprotivire , s. f, 
nfpotrirtiu =^ neprotivitu-a, part. adj., 
"neprodvircrescu, v., (d'in neproliva^ 
adj. adv-, oppositu la : protivat ce vedi 
in parie);— d'in ne sì d'in : plamaditUf 
"^ ''â– ''?. pocaitu . y)o/?fa, poftitu, ponie- 
, 'tcovitu, potolttu,potrlvirc:=prO' 
.'i/'irc. poiriviiu = protivitu, in Glos- 
si! in. 

M:rOVESTITQ,-a, part. adj., ne- 

praiitu^-a, part. adj., ncpravilnicescet 

adj., Mrpran7wjcfa, 8. f., nepravilnicuy' 

"' , nc|>r<?^a^i7«,-a, part. adj,, ne- 

..'7. 8. f-, ncpricfi«osw,-«, adj.,«£- 

.!/,-a, adj. s., nrpriimire, s. f., 

. r- • ''"toriu^-Ot adj. S-, ncpr\imii%-a, 

paft. adj., neprnniio8u,-a, adj., nr;);?- 

■«(fi05«,-a, adj., nrprocopsùla , s. f., 

ntptQCiipsiiUy'a, part. adj., — d'in we si 

"l'in : povcittitu, pravilnictscc, pravilni- 

^*T jratihìicUf prcgatitu, pridinlat 

litt, pridinu, priimirej priimiiu, 

'ffiu, proeopséhf procopsHu in 

ti II, 

' TICABILITATE, s. f., nc- 
^ :■.. .-..„, ,,:w,-a, part.adj., «fprcwrmarc, 
il!., ntpr€Curmatur(i ì part. adj., ne- 
prcéa(u,*a, |'art. adj., tìepreparatu,-a, 
jf&ri. adj., ncprescriptibile (reu n^ptrS' 
7n), vrprcscriptìbtlttute, 8. f.,«c- 
..>■#«,-«, part. adj., tj/;)^csrMr/afti, -a. 



NEP. 



419 



part. adj., nepreUuire, s. f., (si nepre- 
ihircrcscfi), ncprcfÀuitu,»a . part. adj., 
nrprcveghiatoriu ,'a . adj. 8., ncprcve* 
jfhi(Uu,'a, part. adj., neprohabilitate, s. 
f., ncjìrvduciibilc , adj., vepre ptitv rci^ 
part. adj.,— d'in «e si d'in : praciicabi- 
litaiCj prccà lculatu, prccurmare, predir- 
tnatUj prcdatu. prcparatu. pnsctiptibile, 
prescriptibilìiate^prescrissu.prcscurlatu, 
prdiuirB, prdiuitu, prcvajJùQtoriu. pre- 
ve ghiatu , probabditatc, productibile , 
proptìtUf tote in Dictionariu; inse in locu 
de ne intra, in multe , si cu multa mai 
bene, forra*a in : impraclìcabilitfUr, im~ 
prescriptibde, imprescriplibililaic. 

NEPUTREDITD,-a, pari adj., nera- 
sUj-a, part. adj., nerationabile, adj., ne- 
ratecìturc^. part. adj., nerccusabìlet^à ],^ 
neriformabiU, adj., nerdigiosiiate, s, f., 
nereligiosurat adj., ncrcHonatoriu ro, 
adj. s., nerespanditura, part. adj., nc- 
respectuosu l' n , adj., neresiornafuro, 
part. adj., neresucituro, part. adj., ne- 
revocabile, ncrevocaiura, part. adj.,«o 
sanfitUf-a, part. adj., nesanitaret s. f., 
nesarutatura, part. adj. subst., ttcscal' 
datu,-a. part. adj., nescarminatH.'a, 
part. adj., ncscrobitu^-a, part. adj., «e- 
scruiabilet adj., neseuiiiUy-a j part. adj., 
nescuturatt4t'a, part. adj., ne'^ewno^w,- 
fl, part. adj., neseparabile, nesecuru.-u. 
adj., ncsecuritatc , s. f., «C5<?ci4ra«^c, 
adj., «e^ccuraw/ifl , s. J., (reu «('^///m- 
raM^io), msemtibile (mai bone nfAVH.W- 
òi7t), «estria/u,-a. part. adj., nesmah 
tatu=inesmaUitu, (mai pucinii bene nes- 
niaUuilu),'it, part. adj., tìesolubililaie , 
8. f., ncspoilu=^nespolitt4,-a. part. adj., 
nesponcf^ (rou ncsporyixcu)^-a j — d*in 
ne sì d'in : putndìtu, rasu, ratìona- 
bilCf rccusabile , reformabilcy rdigiosì- 
tate, rdigiosu, rcsonatoriut rcspafìdUuy 
respectuosu, resfornotu, resucitu, rivc- 
C'jbìleyrevocatu, sarutare^ sarutatUf scal- 
dutu, scarrninaiu, scrobi^u, scrutubilCj 
sctUiiUt scuturattif scmnatu, separabile, 
securUf seeurilafe, sccurante, securan- 
iia, scnsibdc, serbata, smaltalu, sohdn^ 
lìtate. spólitu^ spori cu, tote in Diction.; 
inse in locu de ne la multe intra mai 
bone in : irratior abile ^ irrcctisabih', ir- 
r( formabile, irreltgìositate . irreligìosn, 



tSÈ^^ 



420 



NES. 



irrespcctuosu y irrevocabile, irrevocatUj 
inseparabile, insensibile, insolubile, 

NERANITU.-a, part, adj., a)'A'in 
ranire = vulnerare; b) d'in rdnire sau 
renire^curatiaret purgare; e) rà nir€=: 
hranir€'=nutrire; nerinduéla, s. f., ne- 
rcsplaiitoriurd , adj., nerasplatitu,-a y 
part. adj., nerodesce, adv, , nerodcscur 
a, adj., ncrodia, s. f., nerodìrCt s. verbale, 
(cu di sibilaute) : stnltitia, ineptia, in- 
capacitate , ueprecepere , etc; (cu di 
duru) : aau il fructuo3U, a nu fecandà , 
ncroditorÃŒH,-at adj. b., (ca ei la nero^ 
dirc)^ nerodurdj adj. b., (vedi rodn in 
Gloss.), nesadittira, part. adj., nesbi- 
cHuj-a; part. adj., nescarbitu,-a, part. 
adj., nescopìtUt-a, part. adj., nesdrobi- 
Jm,-6(, part. adj,, fieserguire, s.f., neser- 
guitoriurd. adj. 3., neserguentia, s, f., 
neseversire, 8. f., neseversitura, part. 
adj.,«es/crW/M.-a, pa^t,adj.,nc5/^jcwsM,- 
a, adj,, nesfintitura. part. adj., nestien- 
iiat 8. f., nesilitUt-a^ part. adj.. nesilni- 
curOj adj., nesilnicla, s. f., nesZcictosu,- 
a, adj., neslcitu,~a, part. adj., neslobo' 
dn,~at adj., nesocotire, s. f., (si nesoco- 
^>e,-e5c«)» wcjoco^i^t4,-a, part. adj., nc- 
£oeo^e»fia, s. L, nespovedUuraf part. 
adj.;— d'in «e si d'in : ranitUj rinduéla, 
rcsplatitoriu^ rcsplatitUf rodesce, rodcscu, 
rodio j rod ire ^ roditorin, rodu, saditu^ 
sbià tu, scarbiiu, scopitUf sdrobitu, sor- 
guire, serguitoriu, seversiref seversitut 
sfersitUf sfiiciosu, slìntituj sikntia, si- 
lUUySilnicUj siimela^ sleiciosUt sleitu, 810* 
bodut socotir€y socotentia in GlossarÌD. 

NERCA, 3. f., vedi norca, 

NESTARUENTIA, s. f., nestaruito- 
rÌM,-a, adj. s., ncstat€tcriur=z nestatuto- 
riuy-a, adj. a,, nestaloricia, s. f,, «€S/a- 
toricu ,-a, adj., (mai rello formo : wc- 
atatornida, nestatornicu)^ nestantiinitu 
=^ncs{iyighiaritu sau nestinglariturdf 
part. adj., KC5^or^'«,-fl» part. adj., ne^^ra- 
ctiratUf-a. part. adj., nestrulucitura j 
part. adj-, ncstramutabile, adj , nestra- 
vedere, s. f., ncstravcditoriu^'a. adj. s., 
nestrimpiorntu::=.nesirinctoratu,-fX part. 
adj., ncstringere, a. f., n'^stringnioriu,- 
o, adj. 8., nrMrcpitUy-a, part. adj., «e- 
subordinare, s. f., nesu/Jcribikj adj., ne- 
su/ftrirc. s. 1*., nc8ufìcriioriu,-a, adj. s.. 



a tWjii 

tbor-^ 
iriio'^ 

fortwfl 
ssati^ 



NBT. 

nesuìlimanilurti, pari, adj., ncsunati 
riu^nesonaioriuraf adj. s., nesuppc* 
raturOf part. adj., nesupporiabiU, adj., 
n^^a&aci^M.-a. part. ^Ã }.,netas3atu=He^ 
taxatUfO, part. adj., etc. — d'in n0_ 
d'in : staruitoriUt statctoriu:=staii 
stataria, statoriu, stanginitu^= stin^ 
ritu sau stinglarilH, storsu, stracuratu, 
stralucitu, stramutabile, siravedere^sùrinq 
vcditoriu, strimptoratu = strincton 
stringere, stringutoriu, stropitu^* subor- 
dinare^ sufferibile, su/ferire, sufferiio' 
rtti, sullimanitUf sunatoriu:=sonai( 
BupperatUt Bupportabik, iabacitu, tassatt 
=.tax(UUt tote io DictìooariuiDsein locu 
de ne la multe e mai corroctu in : in- 
stramtUabiìe, insufferibile, insupporia^^j 

bUe. m 

NESTRADALNlCU.-a, adj., nesira^ 
dania , s, f. , nestraduire , 8, f., ncstra' 
duitoriurd, adj. s., netagaduire, s. t^l 
netagaduitura. part. adj., netainictOy 9^ 
f., ne^am(c«<,-n, 8. L^neiainuUUj-a, p>ari. 
adj., neJaZcui^u,-^, part. adj., netalmt 
citura, part. adj., netamaduitUf-a, 
adj., — d'in ne si d'in.-^^raJa/n^'cii, sfr^ 
danm, straduirej straduitoriu; tagadui 
re, iagaduitoriu , tagaduitUf tainieia 
tainieu^ tainuìlu, taltnacitu^ tafnaduUi 
io Glossariu. 

NETEDIELA, s. f., forma do 
batu pre longa altele bone, ca: nei 
netedme, nttcditura, etc. asià roa 
netemeinicu^ iu locu de: fora tcmeliu. 

NETENCDIT[I,-a. part. adj., neUt- 
cuitu^-a, part. adj., — d'in «e si d'ia:/««' 
cuitu, tcscuitu de la kmuire, tescuire 
Glossariu. 

NETESSUTUrfl, part. adj., ndinuiu,- 
a> part. ad},, nctociiu,-a, part. adj., ne- 
topiUosur(i> ndj., ndopitur ' " . 

ndorsu.-a, part, adj., ndr-. 
netrainicur<ii adj., ndran8Utvu,'a,%d}.{ 
ndrupescu,*-a, adj. (inse si mai rea 
form'a : netrupelnicura*)^ nctyparitu,^ 
a, part. adj., neuitatu,'a, part. adj., neuì 
miturci^ part.adj.,(vedi: uimircuimitH tu 
GIoss.), n^nmb!atu=zn:amblaÃŒHf'a, pari, 
adj., ncumbritH = neumbratUp-a, pari 
adj., ncumplutu = ncimpluiu,-a 
adj., ncun/latuz=zncitiflatu,-at part. adj, 
nevalidilalc, s. 1., ncvalidUf'a, (do pi 



^ 



mg^ 



NEV\ 

Itu foriueloru : neralablle, [si mai reu: 
tlabUu],n€valabilUatc) , mvapsHUf-a, 
pari adj.,etc.,— d'in ne sì d'in : tcsmtu 
HnuiUt (ocìtU, topitiosu. iopitUt torsu, 
triiftahiìe, (reu tratabik, 3i mai reu : 
hi)^ traiuicu. transUivu, trupescu, 
..,, .. .Iti, uitatu, uimitUj umblatuz^am- 
Uatu, umbntu=:.umbratu. umpìutuz=m'' 
lHutUt unflatn^nflatu, vaìidu, validi' 
tate^ vapsitu, tote inDiction.; inaein locu 
dalie mai correctu in: intractabtlej in- 
transiiivUj invaliditate.invalidu, sì peno 
la inni punbu : invalibile, etc. 

NETICNITU,-a, part.adj., netoctnitur 

0, part. adj„ mtrebniciaf a. f., ndrcbìii' 

-'\, adj., neirebnicurCif adj., neire- 

( i, 8. f., futrehuentio8U,-a,B.Ã ].t7iC' 

\!nruttura, part. adj., n€vedUur(ij part. 

idj., ncverstnicia, s. f., neverstnicura, 

ni), etc.,— d'ÌD ncBÌ d'in : iicnitUt iocmiiu, 

■'■•Ij, ircbniciosu, trtbnicu.trcbw,n- 

òucHiiosUf varuUu, vcdUu, verst- 

mcia, verstnicu, in Glossariu. 

NEUTRA LICESCE, adv., forma de 
lotu de reprobata, si chiara adj., ncutrà lUf 
in lO'-u de correctulu neutrale. 

NEVASTUlCA-rr^jcffS^MiCfl, s. f., mu- 
it«iu, specìa de animale : nevestuicade 
p<idttrt>^ scuriolu. 

NEVESCEDlTU,-a, part. adj., d'in 
Msid'iu vesccditu de la vcscedire in 
Diotionario. 

NEVE3TA, 8. f., uxor, codJdxi ood- 
lon, reoenter nupU; muli ero , con- 
iuge, consorte, de currendu maritata; de 
Ki demiu. ncvesticoy ntmstutia, cumu 
: ncvtatuicwnznevastHica;^ Ã w^o unii 
tèsta d'in ne si t'esca =:▼€ sta. 
KEVESTICA, ncvcstutia, nevestuica; 
Tedi utvésto, 

NEVESTITU,-a, part. adj., nevicle- 
nht B. f., nevicUnu sau nevidianura, 
adj., mvinovatia, 8. f., «tvi«ot?a/w,-a, 
part, adj., ncvoinida, s. f.,nct;omiCM,-a, 
adj., nevolnicia, s. i^nevolnicurct, adj., 
(wiredMicta, 3. f., n£i'rc<2n/cM,-a, etc.— 
d'in ne sì d'in : ventitu de la t>^^^t>6, tel- 
iti, vicUnu:=inclianu, vinovatia, vi- 
tUy voinim,voinicu, vredniciatvred- 
nicu in Glossariu. 

NEVIN DICA BILE, adj., nevindicare, 
nevindicatiosurat adj., nevindicatUi- 



NOM. 



421 



a, pari, adj., neviolabilitate, s. f.^nevoia' 
sin sau tHvoliastu,-a, adj,, «e^U(;rapt^tt, 
=^ne^ographitu,'at part adj.,— d'in ne 
si d'in : vin(?iCfl6i7(?, vÌ7idicaref vindica- 
tiosu, vindìcatu, violabiUtate, (voiasiu)^ 
eographitUt in Diction.; inso pnntru ne in 
cateva mai bene in : itivindicabile^ in* 
violahilitate; èro in locu de nevindicare» 
ncvindicatUt etc, vedi iu Diction, sì: 
nevcndicaref nevendicaiu, 

NICOVALA, s. f., vedi nacovda. 

NIPARIU, 3 m., specia de piperu ce 
se pune in carnati ca condimentu. 

NISTESTEiV, (cu amendoui 5 aspra 
sibilanti), s. f., flore de farina. 

NOBlLIARIU,-fl, adj, p., si : 

NOBILI TARIU,-a, adj, s., (dupo fr. 
ooblllalre), relatìvu la noii^, caroti- 
no de nohiUtat€j mai vertosu tine, prin 
nobilitariu, da nobilitatUt part., ca fa- 
Chiù nohilp. de unde nobiliariu. 

NOBILITORIU si nobilatoriurtòria, 
adj. 3. , d'in nobilare si nobilire. ce au 
acellu-asi sensu, (vedi in Dictìonariu 
nobilare sì nobUìre); in accllu-asi sensu 
si {orm'ii : nobilitatorìUy'tória; d'in verb. 
nobilitare, a nome d'in part. nobilitatu, 
(vedi : nobilltatoriu sì nobilitarej no- 
hilitatu in Dictìonariu). 

NOBLETIA, s. f„ nobUltasj calitate, 
condiiioDO, atatu, titlu de nobile svkn 
de «o6/7i^a^<,— (dupofr. uoblesso, scur- 
tatù d'in nobiletia). 

NODÀ , 9. f., vedi : nodu in Dictio- 
nariu, de unde si dcmin. noducia=:^ no- 
dtitia. inse applicata si la unu nome de 
pianta. 

NOEMA, pi. noemalef (prò a locuri 
noima, d'in vo'^pia), sensaa, IntoUectuSi 
nornifi, redola; sensu, intellessu, nor- 
ma, regula : 2ucra/t foranoeina, n'ai 
noema ncci in vorba^ ned in portare. 

NGICIA sau noitia, s. f., vedi : noui' 
eia iu Dictìonariu. 

NOIMA, 8. f., vedi noema mai suau. 

NOJITIA , 8. f., firu, acia pentru le- 
garea calciamenteloru. 

NOMOC'ANONE = nomocanonu, a. 
m., (vo[xoxavwv , d'ìu vó[j.oc ^ lege , ai 
xavukv = canone) , lego, regala, coUec- 
tione de legile basericei. 

NOMOLIRE, nomolosUf vedi nomolu 



422 



ORA. 



NOMOLU, s. m., llmuM, oocDm», lu- 
tum $ lìuui = imii, tiiiii, lutii; de acf : 
monolosuro, adj.. liraosu = imosu, ti- 
nosu, lutosu, spurcosu; nomolirct^cscu, 
V., a limosf=im03f, inlinà , spurcà , ma- 
cula, etc; — covente straino. 

NOMOPHYLACE. s. m., (vo(j.o!poXat, 
d*in vójio-; =legtì si 'fjXai ^ eustodo), 
custode, tutore, protectoro allu legìloru. 

NOIM'UICA, s. f., vedi naperca, 

NOUCA, s. f., iiorerca; noverca, 
scurtatu : «orni, nerca , raatre vitrica; 
— si cu sensu do : ìutra = vldra, spe- 
da do anìm ile palustre. 

NOKISIORU. norliti: vedi noru. 

NOKMATlVU,-«, adj., ce serve ca 
norma ; vedi in Dictionariu norma si 
derivatelo ei. 

NOROCIUE, norocosuy norocu; vedi 
ncnorocirc in Glossariu. 

NORODU, pl.-c, popuiuHf i,'oii8, tur- 
ba» tribDs; poporu, plebe, multime; — 
coventu slavicu. 

N01lOIlìE,-CSCW, V., olillmarc, limo 
obruero; anecil cu uoroi't, s. m., Urna», 
coi>iium, limu = imu. tina, (vedi si no- 
molu)^ d'in caro verbulu;— totu de aei : 



^BE; 

noroioitura, adj., llmOBusi coenosas, li- 
mosu=:imosu, tinosu, — si verbu com- 
positu cu in : innoroirercscu : neinno' 
roimu reu; — de origine barbara. 

NOUOIOSU, noroiu; vedi noroire. 

NOROSU,-a, adj., vedi noru. 

NOUU, pl.-^(coDtra3sud'in nbbllBa 
=: nubiluj nuheru , nueru, apoi noni), 
1. nobe»» nobllum}— derivate ; norisioru 
==. nuerisiorUj norosu = nuerosu, no- 
ruHu = nueritiu; (vedi in Dictionariu 
nucru si derivatele); 2. sub form*a nufu, 
carmeui Incantamentum, lllec^braf le» 
Docliilum I blandltlae» bUndlmeiitaa , 
t^ratla^ Boavltas, amoenttas; incantare, 
incantamentu, illecebra, lenociniu, blan- 
dimentu, farmecu, gratia , suavitate , 
placu, piacere, etc.; ea are nuri pre fw 
eia; *- derivutu : norliu sì nurliu.'a, 
adj., plcnu de nuri; inse acósta finale 
nu paro romanésca , si prin armare nu 
se potè recommendà . 

NUNA, nunu; vedi in Dictionariu 
nuna, nunu; vedi si in Gloss. nanu, 

NUNTASIU,-a, adj. s. , in locu de 
nuntarÃŒH, ce vedi in Dictionariu. 
NURLIU, nuru; vedi naru, sub 2. 



O. 



OIJAGIA, H, i"., ubxgismu, {omagiS' 
»m), s. m., conditioue ù*iobafjiu. {orna- 
giu)^ stare servile a terrauiloru iu Un- 
gdria, dcsfìentiatd in amiiilu 1848; 
spoeta de vassallitatc. 

OBAGIU, (omught), adj. s., (fr. hom- 
me 11») ; tcrrauu aSiiervitu do doinnulu 
directu (dominus dlreclus) allu pamen- 
tului, specia de vussallu do couditionea 
infima, in Ungaria. 

OBACHTU, s. ni.. TlgllU, castoUIaj 
veglia, custodia ; — coventu germanu 
hanptiraoht. 



OiiANCA, s. f., so fia cu acellu-aù 
scnsu ce aro oblaneuP 

OBEDA, s. f., oanthua, apsU, compo* 
des, uianloae; arcu, curbatnra solida d*io 
cerculu rotei ; apoi : compedi , pedice, 
catene, in cari se léga arresfaatii; — de- 
rivato : obeà arerediu, v., rotas absidi- 
bn» monire; a muni rót'a cu obede; o- 
brdatorìuraj adj. s., care obcdédia; eòe- 
datu, part. sup. subst., obedcUura, 8. f.* 
actione si eil'ectu de a obedare; si for- 
m*a : obedariur^, adj. s., care scie fii- 
brìcà obede; — fem. obedixria si obeda' 



ressa ; arte de ohedariu , ohedaria ; — 
s'ar pare coventu strainu , inse ar potè 
se fìa sì romanesca, formatu d*ìn <^ sì 
pede, oppedc, ca si compede, d'in eom 
Bìpede. 

OBEDA.RE, obcdatoriu, obcdatu, ohe- 
datura, ohedariu, obedaressa; ^eà ì o- 
beda, 

OBELLÀ, a. f.» odo, pannoUs; peticu 
de pandia sau pannura^ cu caro se in- 
fasciora petiornlu candu se pune in cal- 
damente; — derivata: obellosu,'at adj., 
PAI1D03U8, Ifloer; plenu de óbclle, si de 
acl : peticosu, rupturosu. 

OBELLOSU,-a, adj., vedi obella, 

OBERSIA , 3. f., 1. (pronuntia ober- 
$Ììà ), oampog edltior e valle senstra ad- 
Borgeas; campu, planetia ce se inaltia 
d'in una valle pre nesentite ; 2. (pron. 
obersia), roas, lates; fonte, fontana, la- 
tice, apa scaturiente in susn. 

OBICEfU, pl.-e si ari, dsds, conane* 
lodo, mo8 1 mores, libido, oupldltas; 
usu, usantia, consuetudine, deprendere, 
iuvotiu, appucatura, appetita, pornire^, 
impeta, passione, cupiditate, etc; -^ 
derivate : obicinuirey-cscu, v., obicìnui- 
icriurtófia, adj. s.; còicinuitu, part. 
gap., si : obicinuentia^ s. f.; — covente 
de origine slavica. 

OBICINDENTIA , obicinuire, obici- 
nuitUj etc; vedi obiceiu. 

OBIDA, s. f., raoeror, tnoestlttsi tri- 
«tltlaf dolor, acerbità ^; dorare, triste- 
tia, intristatione, amaritione, acerbitate, 
meróre, mostitia, Inìma amara, etc.; — 
derivale : obidarey obidu, etc. si ohidire^ 
"CSCU, Vm GontrUtarPr moestarei moe* 
rtre vel dolore aruoere ; a intristì , 
amari, implé de amara, de intristatione, 
de dorere, de morere; obidaiu si obiditti^ 
part. sup. ; obidaiura, s. f., etc; obido~ 
iUj'a, adj., plenu de obida. 

OBIDARB, obidire, ohidatu si óbidi' 
tu^ ohiditura^ obidosu; vedi obida, 

OBLADUIREre^CMi v., regere, reg- 
oare» gobernar<*» adralnUtrare; a gu- 
bemà , adiDinistri, domnl, regnd, domi- 
ni; — derivate : obladuentia, s. f., regi- 
«•Hi regime, gabernu, administratìone; 
oUaduitoriu , ' toria, adj. a., care oò^a- 
dutsce; obladuiiuy part. sup.; — covente 



de origine slavica de totu cadute in de- 
suetudine. 

OBLADDITORllT, obladuUu; vedi o- 
bladuire, 

OBLANCn, S. m., pila sellm eiinarl»; 
globu, arcu allu sellei callului : oblan- 
culu de dHndereiru se oppune ctilui de 
dHnainte. 

OBLASTIA. s. f., cu sensulu de obla- 
duentia, eto., perdute d'in consuetudine, 
oa ai oUaduire. 

OBLOQA, s. f., DoralO) aolt oossatlo; 
cessatione sau lassare in repausna uuui 
pamentu de aratu. 

OBLICIRE,-escu, v., audlre, oompe- 
rlre* apprehendere, InteUl^ere; a sentf, 
audi, intollege, IquA in m^iìie;—oblici(u, 
part. sup.; — dupoDictionarlulu de I/wda 
coventulu ar fì formatu d'iu obUquus = 
oblicu, inse d*iD coce de Carpati no se 
aude acestu coventu. 

0BLlRE,-f5CU, T., aeqaarey explaua* 
rOf Gomplanaroi dolare; a planft, com- 
plana, netedf, nivelld, lìbelld, libra, eci- 
librà , doli, poli, etc; oblitoriu,-toria, 
adj, 8., ohlitu, part. sup.; óblitura, s. f., 
actione si effectu de oblire; — vorbulu 
cu derivatele e essitu d'in oblu,'a, adj., 
rectast dlreotos, pUnu8, aeqaatì, nìXU 
dasi laevls, lenls, lento», pIaoÌdii8,per« 
BpIcaaS} olarofl, certos, veros; derectu, 
dereptu, planu, ecu, ecale, netidu, lena, 
fora asperitati, lontu, molle, placida, 
iaceta, luminata, invederatu, certa, ad- 
deveratu; ca adv., ohlu : dlrecte, rectc^ 
reota, perspteno, dare, diserte, vere, 
ireoQlne, dlatlueto, oltlde^ Ueviter, lo* 
Dlter, lento, oommode, o^immodnm, tan- 
tum qaod, dereptu, dreptn, netidu, lonu, 
incetu , lentu, commode, fora pedica, 
cumu mQigQ la ilnima, fora supperare, 
luminata, invederatu, addeveratu, incu- 
ratla do Anima, etc; ca subst. ohlu, m. 
reale, ranclna, runcina, catitonia, rin- 
dea;— do unde ohlu, ce a datu tote coveu- 
tele d*ìn acestu artìclu ? 

OBLITORIU, oblitu, óblitura, óblu; 
vedi oblire. 

OBLOCASIU, 8. m., demin. ridicala 
d*in oblocu, s. m.,foricolaf valra lignea 
fenestrae; tabla, valva de ferestra, ap- 
peratore do ferestra; ca demin. d'in a- 



424 



OBR 



cellu-asi ohlocu se aude pe a locuri si : 
oWocttitM;— vedi si ohlonu. 

OBLOCU, ohlocutiu; vedi oblocasiu, 

OBLOJELÀ, s. r, fomeatum, empia- 
Btrnuit cataplasma; fomcntu, emplastru, 
cataplasma, specia de apparatu medi- 
cale,- -do la verbula ohlojire,'escu, fo- 
meiitU forere, a pone, applica fornente, 
cmplttstre, cataplasmate; ohlojitoriu- 
toria, adj. s., oUojitu, part. sup., oblò- 
jitura. s. f., actione si effectu de a oblo- 
^ir^;— covante straine. 

OBLO.TIRE, ohlojitoriu, óblojitu, oblò- 
jitura; vpiii oblojéla, 

OHLONASIU, 9, m.,demia. ridiculu 
d'in olloniij s.m., feneslrae tabula; tabla 
de apperatu una ferostra de ventu si de 
alte pericle. 
'^ OBLONU, s. m., vedi ohlonasiu. 

OBLU, vedi ohUre. 

OBORIRE, (coDJ. aimple : oboru, o- 
horij obore, etc), v.,dejlcerei deootere, 
dolere, abolere; a dà diosn, a culcà la 
pameutu, a derimdr a desfleutià . aaboli: 
a obori fruii multe legi; — oboritorìu,~ 
toria, adj. s., ohoritUj part. sup.; — co- 
vente de origine si straina, si mai de 
totu essite d'in usu. 

OBOUrrOBIU. obloritn; vedi oborire. 

OBOSELA, s. f., ratlgatlo, lierullsr». 
tu, la>»itiido; fati^'a, fatigationo, dcfa- 
tigatioue, lassitudine, langoro; — d*in 
verb. ùbosirc.'escu, defatigare, Udnaref 
frangere , frangi, fatlgarl, deTatlgurif 
lan^uesoerey tabescerey a S' fatigi, se 
defatigfi, se desellà , langedi, tabesce, so 
ùixrìge; — óbositoriurtoria, adj. a., obo- 
aitu, part. sup., obositurat s. f., — do 
origino ntraiua. 

OBOSIEE, obosiioriu, obositu, obesi- 
tura: vedi obostia, 

OBOTQ, 8. f., velu = 8aYonu de me- 
ressa prò la terrani. 

OBBAJELLU, s. in. pl.W , deiniu. d'in 
obra;:u, gennlo;— oJrarM, s. m. pL-r, si 
-r, gena, «ala, buco;)» f«ole:i«osy vnlius* 
pudor$ gena, bacca, facia,vultu, pudore, 
rossiue ; /ara obrajnu, grassa de obra^u; 
cuccohrasu v-^i face assemini fapin? 
obra^H t/i; cane; nu ai obra^u;—à Q acf 
inco : vbrasnicura^ adj. s., Impadeos, 
UsoloM, arrogansy elTroos, duri orla} 



i4 



OBS^ 

Dorossinatu, impudente, insolente, arro< 
gante, effronte. — de acf : dbroMnicia, s. 
f., cantata si fapta de obrozìiicuióbraz 
niccscurat adj., — obra^nicesce. adv. 
ce obroMnicesce se porta!— ò^mobra^ni* 
cu si verb. óbrasnidre^-escu. a fi óbraa» 
nicUj mai cu potere in form*a reflessiva : 
a se ohrasnici; part. sop.^ obrarmcUu; 
— directu d*ìn obroeu esse verb. óbra^ 
girercscu : a) ca transìt. ezprobraref 
obJDrgarpf reprehenderCf Increpsrei 4 
defaimà , batujocorf, injurià ; b) intr. si, 
refless. a se obrosi =: o se obroeniH d< 
mai susu; ohra^itu, part. sup.. — tote co-^ 
vento straine si de reprobatu. 

OBRAZIRE, obrozitu, ohrvsnittsce, 
obrozniccscu^ obrosnlcia, obrazniCK o-^ 
brajfnieire, obraanicitoriu, obra^nicKt 
vedi obrajeUu, 

OBREJA, s. f., terra edilUr, cam- 
pus elattor et stertHor; tórra, campu 
inaltu si storpu. 

OBRINTELA, s. £., inflammaUe; in- 
flammatìono, inferbentaro sau caldura, 
inflatura de morbu; — obrintirercseuy 
V., lanHinmarer InOammurl; a Inflanuni; 
si a SO infiamma, a apprende san a se ap- 
prende, etc., ohrintitu, part. sup., — cO" 
vento straine. 

OBRINTIRE, obrifUUu; vedi obrin- 
téla. 

OBnOGlKErCSCu, v., pabalum voi a* 
ronam oquo praebere; a d4 uuuì calli 
nutretlu sau avena; obrccitu, part. snp.;] 
— verbu formatu à 'ìn: obroeu, &, ra, pL 
e. pabaUm* areua, modtus » pa3tìona«'3 
nutretiu, avena, moiiiu=mesura d<^c^ 
reali. 

OBKOCU, s. m , vedi obroeire. 

OBSGE, S. f., oommune, commantl 
moUIlado, Tultffu>i; commune, communi- 
tate, multime, vulgu; — de acf : obsce- 
scuy'Of adj., relatìvu la ohscc, óbsccsee^ 
adv., in modu obscescu; obscimc, fi. t. 
communitate, multime, publicitate; ob* 
scire,'€scu, v., dlrutt^are; a divulga 
reapandi in vulgu, a publicd, a Tulg£$| 
cbsciia, part. sup.,— oovente straino, ai 
superflue. m 

0BSUE3CE, obsc€s:u,lobscire, obscittMt 
vedi obsce, " 

OBSE, interj.i forgi forBan, nt flm^ 



I 



â– ^^ 



OCA; 

l»iUr ol TallerU] potè, 80 potè crede, de 
uu te iuaelli, — necouuoscutu, credemu, 
d'in coce de Carpati. 

OBSiTARIU si obsita.siu,9. m.,mnes 
dlnilasiis; iniUtarìu dimìdsu lìceDtiatu ; 
-d'iu obsitu,a. m. reale, dlmUslo, com- 
â– eUas; dimissione, commeatu, licen- 
tiflf volia dafcu unui militariu; — d'in 
gorm. Abhohled) inse neconnoscuta in 
KomaDÌ*a libera. 

OBUSIARID, {reu ohusieru); b. m., 
(ilupo fr. obosler), Urmeraentoiii bel- 
Itenin majos; tormentu bellicu mai mare, 
machina bellica de arruncatu, morta- 
rra do intorsu si arruncatu obuse, pi. 
d'in obusu, s. m., globns mtnor pf rio 
l»ultrere confertos; globu minore incar- 
catn CQ pulbere do focu, bomba mica. 

OBUSD, 8. m.. vedi obusiariu. 

OCA, (proD. pre une locuri : ocà y pi. 
oeoZZa. pre alte locuri mai romanesce : 
ooa, pi. oce), a. f., (óX)tdi,=.óXxT^) , qnn- 
«iranaiti; pondu de patru libre sau litro 

11300 gn^amme fr. 
OCACAIA, ìnterj, sau s. f., vedi oca- 
OCACAIELA, s. f., ruiiarnm clamor; 
clMDore, sberetu do^brosce ,— forma in 
tota de reprobata caro inse u'amu aa- 
■Illa neci una data; — mai de suffo- 
ritu tì form'a oeacaiOy care se aude si 
caìnteriectione si ca subst.Jf., d*ìn care 
apoi : ocaCaire.'escUf v., couxnre, (fr. 
e«axer), a clama, sberd, canta ca bro- 
soele : broscde ocacaiescu si ocacaia;— 
hriu^'iória; adj.s., ocactii/u : part. 
; ùcacailulu brosceloru : ocacaitura 
I. f.,— forte probabile affine cu classicuiu 
ftixarej potè corruptu ocacairo d'io oe- 
(Oassare sau occocoassare, 

VCAIRE, ocacaitoriu, ocacaitu, o- 

. i*r(i; vedi ocacaiéla. 

OOARA, S. f., probram,opprolirlDin, 

^^-^^a, eootainelU, dcdcous; opprobriu, 

Mira, in j uria, insulta, offensa; parte 

'jianosa, obscena; — de aci : ocarire,- 

ueu, V., exprAbrarOf dedeoorure, objur- 

Strei corrlpere, convIcUrl} reprelien- 

Un; a esprobrd, injarìà , batojocorl, ob- 

J3rgÀ, mustrà , infroutà ; ocaritione, s. f, 

CI si ocara , inse acea-a mai energica 

de c4tu acésta-a; ocaritiosu.'a, adj., ple- 



OCI. 



435 



nu de ocaritioni; oeariionurtoria, adj- 
s., ocaritu. part. sup. subst.; ocaritura, 
s. f,; — nu se pare neci slavicu, cumn pre- 
tenda unii, neci tìgauescn, cumu pre- 
teudu altii; ci probabile ocara e in locu 
de occaroz=.ob-catayéxo cara=xdpa;a8Ìà 
déro de Bcrissu si: occarire. occaritionej 
occariiu, etc.;— de alta parte e affine cu 
adj, ocaru^=occarura, maculosu, pestri- 
tiu la facia; asid sì cu acestu seosu face 
allusione la gr. xipa. 

OCARIRE, ocariioriu, ocaritiosu, oca- 
ritu^ ocarituroy ocaru; vedi ocara. 

0CARMUIRE,-esct4, v., deriv. ocar- 
muitoriurtória, adj. s., ocarmuitu, part. 
sup., vedi catntuire in Glossariu. 

OCHIESELLU, adj,, faseuUat «ob- 
fusculna I deminut. d'in óchiesiu : ftte o- 
chiesélle, baiati ochiesellii ochi ockieseHif 
spriricenc ochicselle, /acìa ochiesella, jw 
ne ochiesdlu; — óchiesiUj-a, adj.. fascos, 
HQbfascasy badUs, spadlx, ratIloB;fu3CU 
subfascu, badin, spadice, rutilu, care, 
prìn colore la pòru, facia, ochi, etc., bate 
bene in negru : cu stricene óehiesk, 
caliti Óchiesiu» june óckiesiUt muliere 6- 
chÌ€sla;—Mm cu ocMu? 

OCHlESID,-a, adj., vedi ochicscUu. 

OCHIERE, v.si 8. verbale, ochielu, 
part. sup. subst,, ochieiura, s. f., co- 
veute reu prouuntiate si scrìsse, ìu locu 
de cari vedi in Dictionariu formele cor- 
recte : ochiare, o<Jiiatt4, ochiatura , si 
mai correcte : odarej odatu, odatura, 

OCIELLARIA, (pronunt, o^ieWarta, si 
aicì si in tote urmatoriele), s. f,, ocieU 
lariuy-a, adj. 8., oddlaressa, s. f. pers., 
oddliret v. sì s. verbale, ocieìliiu, part. 
sup., ociello8u;-a, adj., oddlu» s. m.,'o- 
cierire, v. si s. verbale, ocierìosUf-a, 
adj., oderitu^ part. sup., odetaria^ s. f., 
od€tariu,'a, adj. s., odetaressa, s. f. 
pers., odetire, si s. verbale, odeiitoriur 
a, adj. 3 . odelitUj part. sup. subst-, o- 
ddosurdt adj., odetu, s. m., de cari 
vedi in Dictiouariu formele celle ma! 
correcte : adellaria, adellariUj-a. add' 
laressa^ addlire, addlitu, aà dlosu, a- 
ddìu, adarìre, adaritu^ adariosu, a- 
cietorta, adetariut addaressa, acwfiVe, 
additoriura, addttul adeiost^^ addii. 

OCINA, 3. f., fuQdaa iuternaBdoma»] 



mm 



m 



§^m 



426 OCB;^ 

loca interna allu curtei; ocinicu, s. m. , 
moUtorU Ailjutor meroouArloii; servì- 
toriu mercenariu la mor'aunui morariu; 
— de origine slavica. 

OCINICD» 8. m,, vedi ocina. 

OCNÀ, S. f., Btltbfojtna, sallfodlna, 
salinai fodlnaf fodioa, minerà do sare , 
salina, fodinasau minerà in genere, unde 
se sapa cera; in parte, cena si locu de 
punitione grea pentru criminali si sce- 
lesti;— ocna^u,-a, adj. Sm d) care sapa 
la una ocna;h) cellucondemnatu la ocna; 
de acf si : ocnire, v., a) a Inerii la ocna; 
^) a yedi! in ocna ca condomuatu; — ra- 
dicea se pare ascunsa sub slaviculu o- 
kopno de la okopatl. 

OCNASIU, ocnire, vedi ocna. 

OCOLIRE,-csCM, V., cingere, olrcum- 
dare; ritaro, devltare} evitare^ ambire; 
clrouBlre, eirouire, per ambagea Ire; 
a cinge, incongiurd, impressard, inchide, 
coprende; a evita, a se departà , fugi, a 
flecte, a lud calle stramba, a face incur- 
caturìf a ambia prin ambage, etc.; o- 
cólisiUj s. m., olroaltaa, amba^esiHiersu 
pre departe, incongiurare, cìrcuitu, ap- 
pucare a laturi; ocolitorìurat adj. s., o* 
colitu. part. sup., ocoliiura, 8. f., actioae 
si effectu de ocolire; — ocolu^ s. m., (de 
unde tote celle precedenti), orbls, olr- 
0D8} olreoItDsi oaala, ovile, cors, aula} 
mmh&^tifUexuSf dtrertloalum, effuglDin| 
Orbe, cercu, curte, gardu, ambage, flessu, 
abbatere, circuita, effugiu;— sub form*a 
occoKt4, (ob— coUum ?), ocoUirCf ocoUUu, 
aru ini facia romanica, inse pucinu pro- 
babile. 

OCOLISIU, oeólitu, ocolitura, ocolu; 
vedi oedire. 

OCKOGU = ocrugu, a. m., clrong, 
clronmìicrlptlo j cercu, circunscrìptione, 
tinntUi periferìa, districtu, etc; — nu 
e romanescu, déro d*ÌD fericirecu totulu 
cadutu in desuetudine. 

OCOSin,-a. adj., pradens» sololos, 
«rgntoi; plenu de mente, preceputu, 
prudente , sciutoriu, etc; — cu totolu 
neconnoscutu d'in ecce de Carpati. 

OCROTELA, s.f., favor, tutela; jpro- 
tectione, favore, apperare, sustentatio- 
ne, — d*in ocrotircrcscu, v., farore, 
laerly sosteolare, norarl, oommorarli 




1 



ODO 

a protege, sustentà , apperi, umbri, bi 
tU—ocrotitoriuraj adj. s., care ocrot€s< 
oerotitu, part. sup.; — covente strain 

OCROTIRE, ocroéUoriut ocrctifu 
vedi ocroiéla. 

ODAGACIU, s. m., specia de lemn 
aromatica indianu, ac^aloetilum (Ã ifiX- 
Xo^ov), lemnu do aloe, mai de preferìtu 
aru fì formele : agallochu sau ag<xlochi\ 
agalociu. 

ODAIÀ, 3. f.» oonclarlnmi eoHolAT»^ 
cella, villa j conclavìu, conclave, cella, 
camera, incaperò; villa;— oJdiVia, b, f, 
demin. d'in odaia; odaiasiurat b. pers 
famolas; servitoriu, cameraria. 

ODAIASIU, odaiiia; vedi odaia 

ODALISCA, 8.f., muliere deharemu, 
muliere de casa turcésca, mai allessa 
d'in palatiulu sultanului. 

ODESDIA, mai allessa pi. odesdict 
(cu 8 aspru sibilaate), vestis Htiirgle«i 
vestimento liturgico; — barbarìsnau, 

ODIUNA, s. f., gnles, roqules; re- 
pausu; — odihnirer^scu, v., qateaeera, 
reiiolesoere; pacare, traaquIlUrey ae- 
dare; a repausd, impaci, alliuÀ, ad- 
dormì; odìhnitùriitrat ui^. s., odihnUu, 
part. sup.; ~ barbarismu. ^ 

ODIHNIRE, odihnitoriu, odihnUu^ 
vedi odihna. ^^ 

ODOBELA , s. f., laearceraiUy o«r* 
cer; carcere, incarceratione, incbiso- 
re; — si dohéla in locu de odoòéla; —^m 
barbarismi. ^M 

ODOGACIU, 8. m„ vedi cdagaciu. ^ 

ODOLENU, 3. m., nardas sllveairl^— 
valeriana oruotoalli, Linn. pianta; -^^ 
odolenu de monte. ^^ 

ODORBIREU, s. m., adalnUtraUr. 
prorlsor ; adminìstratoriu, provisori 
ìu curtea unni proprietaria nobile la D 
guri. Compara ung. ndrarblró. 

ODOBOGA, s. f., rractum ras; e 
nor^ strepItDs; ceva frà nta si stricaiu; 
vasu spartu, cumu si : gura sparta , 
de acf : larma, clamore, sberitu, str 
pitu : odoroga de carrutia , odoroga 
gura^ nu le mai taeu odorogcU de gu 
" odorogire^-escu, v„ a frà nge, spargi 
stricà , ai de acf : a strigi, sberi, voc 
feri , vorbi verdi si ascate ; odorogùi 
riut-a, adj. s., care odorogesce; 



1 



OGA. 

gUu, part. sup., odorogitura, s. f.;— la 
alili se aude : hodoróga, hodorogire; la 
altìi : odorojire , odorojitoriu , odor<h 
jiiura, 

ODOKOGITORIU si odorojitoriu, o- 
dorogiiu si odorojitu , odorogitura si o- 
dcrojitura; vedi odoroga. 

ODOBU, pl.-e, munns, gemma, the- 
saariiB ; muDii, daru munifìcUj gemma , 
thesauru, — mai allessu daruri de nun- 
ta; (confere S&pov). 

ODOSU, s. m., arena fatnai Litin.^ 
speda de avena san ovesu , avena sel- 
batìca. 

ODOVAIBNIA si odovania , octava 
eaJoBdam festl; octav'a unei serbatore; 

— odavairerescu, v.» ootaTam fosti oe- 
Ubrarei repeterej a serba octav*a unei 
serbatore, si de acf : a repetl, a reitera, 
a redlce; odovaitu, part. sup., odovaitura, 
s. f., — covente cu totulu cadute in de- 
suetudine, (confere ^^oo<i = octaTos). 

ODOVAIBE, odovaitu, odovaitura; 
vedi odovaienia = odovania. 

ODBASLA, s. f., germeu, palmes, 
pnllnSy fetoBy proleSf suronlas; germe, 
pulliu , surcellu , fetu , muguru, prole, 
coltiu; — odraalirereacu, v., germlna- 
re, pallolarey pnllnlesoere} a germina, 
proìeficÀ, procrea, impullià , pullula, in- 
colti, mugurà ; odraslitoriu.-a, adj. s., 
odraalOu, part. sup., odraalUura, s. f., 

— covente straine cadute deplenu in 
desuetudine. 

ODEASLIBE, odraà liioriu, odraali- 
tura; vedi odrcala, 

OFEBLIBE,-escu, v.,eonriolarl,coQ- 
tnmellA vel IgnoraUlà afflcere; a con- 
vicià , injurìà , batujocurÀ, insulta, op- 
probrìà , incarcà de opprobrìe; oferlitu, 
part. sup., oferlitura, s. f,; — neconno- 
Bcute d*in coce de Carpati. 

OPERLITU, oferlitura; vedi oferlire. 

OFILlBE,-€SCti, V., pallesoere, Un* 
goeseerc, tabeseere; perire , mori; a 
palli, langi, langedi, tabesce, deperì, 
peri, moti;—ofilitu, part. sup., ofiliturat 
B. f.;— barbarismi. 

OFILITU, ofUitura; vedi ofilirti, 

OGARGA, s. f., d'in m. ogaru, cane 
de liepori, leporarìu, de aci sìdemin.o- 
ganiiiu si ogaru8ÃŒu; si d*in ogarca de- 



OGR. 



427 



mìnutìvu ogarcutia ; — tote de origine 
straina si necounoscuta. 

OGARCUTIA, ogaru, ogarutiu; vedi 
ogarca. 

OGASIU, s. m.; vedi fagasiu, va- 
gasiu, 

OQIGIRErC9Ct«.v.,&loearef exsicoarcy 
arefaoero; a seccd, osseccà ^uscà , des- 
seccà , arde, frige; ogigitu, part. sup. 

OGLINDA, s. f., specnlnmi speclu : 
a se uUÃ  in oglinda; metafor. oglindta 
apeìoru; — oglindare si oglindire, v., 
mai allessu refless. a se oglindó, a se 
oglindi, a se uiti in oglinda; oglindatu 
si oglinditu, part. sup.; — oglindariura, 
adj. s., specolariusj «pecu^oriu, care fa- 
brica san vende specie; oglindaria, s. f., 
a) arte de oglindariu, oftìcina de ogìin- 
dariu; h) multime de oglinde, in specie : 
ornatu in case si alte locurì cu oglifide; 
—de origine straina. 

OGLINDARE, ogìindire, oglindaria, 
oglindariu, oglindatUj oglinditu; vedi 
oglinda. 

OGNA, s. f., vedi ocna. 

OGOOU, 8. m., qnlee, reqnloB; re- 
pausu, pace, tranciliatate; — neconno- 
scutu d*in coce de Carpati. 

OGOIARE, V., (conj. simplu : ogoiu, 
ogoii, ogoia, etc, asià si form*a; ogoire: 
ogoiu, ogoii, ogoie, etc), lenirei Bedare» 
transqai Ilare; lenlrl» sedarl; a allinà , 
impacH, imblandi; a se impaci, a seal- 
linà ; — ogoiatu si ogoitu, part. sup.; — 
ogoiu, s. m., aphaeristerlom» jocu de pi- 
la, de mince. 

OGOIATU, ogoitu, ogoiu ; vedi ogo- 
iare. 

OGORIRE,-esc{i, v., a^rnm prescin- 
dere; Tetramere; a proscinde, a sulcd, 
intorce agrulu, a vervage ; ~ ogoritu, 
part. sup., ogoritura, s. f, in fine o^oru. 
s. m., novale, Terraotum, ager proBcls- 
BD8, agru intorsu, vervactu, novale; — 
nu se pare neci ungaricu neci slavicu, 
ci corruptu d'in a^ru=ager. 

OGORITU, ogoritura, ogoru, vedi o- 
garire, 

OGRADA, s. f.,8eptnm, hortaa;gar- 
du, septu, locu incbisu cu gardu; — o- 
gradire.-escu, v., aeplre» a ingradi, in- 
gardi, inchide; ogradOu, part. sup. 



428 



OLE. 



OGRINJI, s. m, pL, feniim a pecorl- 
lius relletum, fenu sau parte de nulrc- 
tiu lassatu de pecare , lapidatura d'in 
nutretìu. 

OHAVNICIA, 9. f., stata de ohavnicu; 
—ohavnicurat adj., propriu, libero^ allu 
seu propriu, scutitu de verice dare, ab- 
Bolutu de verice impoaitu. 

OrNABE, oinatu, oinaUira; vedi te- 
naria. 

OINARIA, g. f., statude oinariu, éio 
omaWu,-a,adj., errotrat^abnudod, Iner^ 
plger; vagabuadu, care dmbla fora ca- 
pìtà nìu, fora lucru, inerte, pegru, ba- 
tendudrumurile; — oinarire^-cscu. v.* ta- 
?arl; a vagd, a ambM fora capitHuiUf a 
baie callea, a nu se occupa cu nemica 
utile; oìnaritu^ part. sup., oinariturat s. 
f,, inse si oinaturoj a. f., d'in verb. oi- 
tiare, oinatu, part. aup.; — se aude pre 
a locuri cu h initiale: hainare, hoinaiu, 
hoinatura, hoinaria, hoinariu, hoina- 
tire, eU. 

OISTE, (cu 8 aspru sibilante), sau oisce^ 
s. f., temo , temone, pertica de care se 
injuga jumentele, 

OJIJIRE, vedi ogigire. 

OJINA, 3. f., mancare de séra; — oji^ 
tiare, v., mereudum sumero; a Iena me- 
renda, mancare de séra ; ojinatu, part. 
s,;— covente aeconnoscute d*in coce de 
Carpati; se Ga corrupte d*in ajunaret a- 
junatUf ajunu^ etc. ? 

OJOGU, s. m., scopa fumarla; ma- 
tura de foruu, pamatufu de coptoriu; — 
neconnoscutu d'in coce de Carpati. 

OLACÃ KIA, s. f., statUf conditione 
de olacariu, èro olacariu, ?. m. pera. (f. 
olacaria sì oìacaressa), nuniìui ; uuntìu, 
oursorìu do nuntìe; — amendoue essite 
d*ìa olacu, ^h~e, jumentu de posta, callu 
de posta, carniiìa de posta. 

OLACARIU, olacu; vedi olacaria. 

OLAIRE, olalaire, olaitu, olalaitUfO- 
laitura, olalaitura, olaIeu;(\Qà ì in Gios. 
interj. ho, hoi; confere si gr. Ã XaXdCetv). 

OLEARIA, 3. f., o^ariw,-a, adj. s.,— 
óUire, v. sì subst.» oleìtuy part. sup., 
oleiosu,-a, adj., oZcu sau ol€Ìu=:ulciu, 
s. m., etc. vedi in Dictiou. formele mai 
correcte : oliariu^ oliariu, oliarej oUaiUf 
oliosu^ oliUf etc. 



OPA 

uLOGIA, s. f., statu de chgu; 
ologui-a^ s. 'pers,, oUiidn», paralitica*, 
schìopu, lìpsìtu de petiore, paraljtica 
metaf. masere ologa, faseoli ologi, a 
absol. ologa, oìogì;—dQ &QÌ:ologtre,'68 
V., a face san ti ologu; ologltu, paii. aup. 
^ologìme^ s. f., multime de ólogu 

OLOGIME, ologire, ólogUu, ologu; 
redi ologia. 

OLUlSA, s. f., Bodnm albam Linn,; uoa 
pianta. 

OLOVINA. B.f.,i6tham, cerrUU,c^ 
roTléln; cervisia, cerevi8ia,ber0; — n 
connoscutu ìnse d*in cóco do Carpati* 

OMACU si omecut omega, ciimu si o 
miaou, omiagu, s. m., aconltum uapM 
lusy Linn,, pianta : omef/u galbinu^=^ 
germ. grirthelt, dio woiramUch 

OMENETIÙ,-a.adj., bnmanas, comU 
arbanus, bonlgnasy cItIUs, probu^, b9 
uestog; umanu, omenosu, omcnescu, 
blandu, clemente, urbanu, civile, onestu, 
probu. 

OMETOSU,-o, adj., vedi ometu 

OMETU, s.m., Lbomluom turba» ht 
mtulbas abuudanà looas; multime m^« 
de ómeni, locu abundante de ómeni; 
pL in e : ometc, pre candu pi. la ixrnu 
toriulu 2 io t, cumu : 2. ntrcs a v»dU 
oongestae, nlTlom oumalnsynlx; ne 
accumulata de venturi, cumula de ueu 
neuo grossa, dosa siprofunda;— probabii 
ossitu d*in omu, cumu invederédìa seu 
3ulu de sub L; —omdosur<i, adj., pien 
de ómeni, si plenu de neue : terne o 
tOHBy curie Qììietosa, 

OMIACU, omiagUf vedi omacu 

OMIDA, s. f., eruca, specia de in- 
sectu ce devota uasceutile fructe alle 
planteloru;— omida decurcchiu, germ. 
kohlraupe; — omidutia, 5. f., deniinut. 
d'in omida. 

OP ACELA, 6. f., actione de 
coventu cu forma erratica. 

OPAIETIU si opaitiu, s. m,, la ter 
ranì, moda de a lumina sér'acu sea pus 
in una tèsta cu festìlla; — opaictiu ì 
sémnasi nasu de rea mirosu? 

OPALITELLD, s. m., ijrohnU; spcc 
de pianta ce are flore rossia ca a focului, 

OPARELA, 3. f., vedi oparire, 

OPARIK£,-<;^cu, V., aqoa ferrlda pe 



'â– n 

i 



ma 




__^ OPR. 

ftinderet amborerej Utalo; a torna apa 
ferbente, a ferbe, a incaldfi a inferbentà , 
afrige; — oparUoriura, adj. s., opa- 
riiu, part. s., oparUura, s. f., oparéla, 
8. f., tote barbare. 

OPARITOSIU, oparitUy oparitura; 
vedi oparire. 

OPlNGÀf s. f., oarbatlna, pero, solea, 
sandallnmi calciamentu terranesca d'in 
pelle, ce se léga de petioru cu curelle 
san cu acie de tortu ori de perù smulsu 
d'in codele calliloru : opinc'a se dice si 
carbatinaf perone aau peroniu, solia, 
aanà oiiu, dupo delicateti^a formei si a tu' 
ctuIhì, eumu si lussulu inateriei,care nu 
e tatù de a una d'in pelle mai multu sau 
mai pucinu cruda; -^opincariura, adj. 
8., a) cella ce pòrta opince; b) cellu ce 
fabrica sau vende opince; e) mai alles- 
su ca adj., terranu., agreste, incultu, 
rade, rusticana, laboratoriu, inurbana, 
impolitu, incivile, aspru, etc.;— opmca- 
riOf s. f., a) lucru si negotiu de opinca- 
riUf P) portu de opincariu, 7) portare, 
cultura de opincariu; —de unde radiceu ? 

OPINCARIA, opincariu; vedi opinca. 

OPINTELA, s. f., adoperatione, in- 
cordare de tote poterile, — coveutu do 
respinsn chiara numal pentni forma;— 
opintire^'cscu, v., nltl, adulti, oonarf, 
•peram dare, a se incordi, a se ado- 
peri, a si pune tote potcrilo, a se nisuf, 
a se frange, — in forma refless. e mai 
energicu;— opin^i^M, part. sup. 

OPINTIBE, opindtu; vedi opinicla, 

OPISU, s. m., registra de cancella- 
rla; — strainu si pre dcplena cadutu in 
desuetudine. 

OPBEQU, pl.-c, Telnm anterlns vel 
posteria^; vela ce feminele punu pre de 
inainte sau prò d*inapoi,— coventu, cumu 
86 vede de sene, essitu din verb. oprire, 
ce vedi in Dictionariu; d'in acellu*asi 
fonte, fora inse noci una rospectu do 
correctionea limbei, e si forma : opréla, 
8. f., in sonsu do oprire sau oprituraf ce 
vedi in Dictionariu; si mai urritaeinse 
opréliscei s. f., in sensulu co s*a veduta 
si la opréla; cumu sì : oprclnicura. adj., 
de assemine difforme, déro care se poto 
forte bene snppld cu opritoriu d'in Dic- 
tionariu. 



OBD. 



429 



OPRIMARE, V., in locu de oppretnere, 
oprimatu, in locu de oppressu; vedi in 
Dictionariu : oppremere, oppressu; 0- 
pressione, opressivu, 02>pres8or%u; op* 
punere, oppusu, etc. 

ORA, s. f., alea domestica, arls co- 
hortalls, passere de carte, multime de 
passeri;— (affine cu Spvtc^op-vtc). 

ORANGUTANGO, s. m., maxlmng 
slmlus, mare simiu, mare mimutia. 

ORASELLU, s. m., demin. d'in 0- 
rasiu , oppidnliim | micu oppidu; èro 0- 
rasiu, pl.-e, oppldom,iirl)8; oppidu, urbe 
cetate; de ac( si : orasianUf-a^ adj. s., 
oppidanasy nrbanosi oppidanu, urbanu, 
cotatianu, cine sau ce siede in cetate, 
urbe, oppidu, ce se tino de oppidu; — 
orasianime, s. f., multi orasiani, toti 0- 
rasianii unni orasiu, locuitorii unni O' 
rasiu; orasiania, s. f., calitate de ora- 
sianu; orasianescuro, ad), d'in adj. 0- 
rasianu, care e si subst.; — d'in acestu-a 
sì orasianesce, adv. , orbane, opplda- 
ne» etc.,- compara ung. T&rost 

ORASIANESCE, orasianescu, ora' 
sianla , orasianime , orasianu,[ orasiu; 
vedi orasellu, 

ORBANTIU (si orhaltiu), s. m., ery- 
slpelas, erysipelate , branca, flussione 
rossia, focu viuu. 

ORBENICE, adj. s., oaeeulus, eaeon- 
tlens; camu ceca, camu orftM;— rea for- 
matu d'in orbu. 

ORBOTA, s. f.,textam ilentlonlatiim» 
testura denticulata, ornameutu de ca- 
mésie, mai allessu femìnine : denteila, 
dcntura sau dentatura. 

ORCiVNU si oragmu, uraganu, s. m., 
insana procella, furiósa tempestate, no- 
bona procella, spaimentatoria fortuna, 
mai allessu, si de regula, prò mare, pre 
oceanu. 

ORDA, (si horda), s. f., popalas fe- 
ros , miUtum torba IndlsolpUnata ì 
multime, multu poporu solbaticu, céta 
de militari indisciplinati si depredatori. 

ORDONARE,v. sis. verbale, ordonan- 
tia, s. f., ordonatoriurtÓriaj adj. s., or- 
donatUt part.sup.,— tote formo abbatuto 
de correctionea limbei, vedi celle correcto 
in Dictionariu : ordinare, ordinantia, or* 
dinatu, etc. 



430 



ORT. 



OHDU, 9. m., numera de douedieci si 
cinci. 

ORENDUELA, orenduire, etc. ; vedi 
orinda, ortnà uire^ etc. 

OUGOLlOSU,-a, adj.» superbusy au- 
perbu, mundru;— or^o^itt, s. m., soper- 
blAf superbia, muDdria; — coTeutelo se 
atla in uuele d'io sororile limbei nostra, 
inse cu limb'a romà ua nu cousuaa, si 
sunt si superflue. 

ORINDA, s. f., ordOf jag^um i Impe- 
rlami fatami sor», eommodum, oomrao- 
dIUs, mali rortana; ordiue, commanda, 
imperiu, fatu, sorte, destinu bonu sau 
rea,comix]odu,incommodu,commoditate, 
bona sau rea fortuna : nu veti ave bona 
orinda, de nu veti ave si bona portar e;— 
orinduirercscu.v.^ ordlnarai dUpooere» 
componere, collooarej a ordinai, diepune* 
compuue, collocii, a pune la loculu seu, 
a regala; orinduitoriu, a, adj. s., orin- 
duitu. part. sup., orinduitura^ s. f., inse: 
oriììduéla^ s. f. e forma incorrecta; — 
probabile co coventele d'inacestu articlu 
potu fì pucinu corrupte d*ìa classìculu : 
orrfiwcrrordo, 

ORINDUELA, orindulre^ orinduUo- 
ri«, orinduitUjOrinduitura; veà 'iorinda. 

ORMEtìHIA, s. f.. comttatas, com- 
mitatu, tinutu, judeciu, cercu, circum- 
scriptioue;— nu se aude d'in coce de Car- 
pati; —compara ung. rarmoyj-o. 

OROPSELA, s. f., repudlatlo, rejec- 
tu, exsillam, expoUloy proscriptio; ro- 
pudiatione,reiectione,e3puliìioDe, essiliu, 
proscriptione ; — aropsirercscu, v., io 
•x^lllum mlttere, relegarei oxpellere, 
proserlbore, a essilià , atramitte in es- 
siliu, a relega, a deporta, a espelle, a es- 
pulsa, a proscrìue; oropsitorlura, adj. 
i,^oropsUu, part. sup., oropsitura^ s. 
f., etc.,— tote aceste covente paru cor- 
rupte d'in gr. èiopiC(tv, è^òptoi;, sau d'in 
simplulu : óplCscv, optotc. 

ORTAClRE,-C5Ct4,v., sodare, conao- 
cUre, junf?ere, conjiin^ere, In 80clet4i- 
t«m Attrahere, reconcltlAre, concllUre; 
sooUrl, ooDSoolartf coiicUlurl, recon- 
oUUrl, a socia, consocia, conjunge, at- 
trage in socletate , concilia, reconcilìà , 
attrage, unf ; a se uni, a se socia, a se 
consocia, se concilia, se impacd, etc; 



OSE. 

ortacitoriu ,~n , adj. s., ortacitu , pBrt. 
sup., ortacitura, s. f.; — colle precedenti 
essite d*in f>r^act4,-<9j adj. s., soclos, eo* 
raea, sodalla» sociu, comite, aodale, u- 
uitu, conjunctu, — ferain. nu numai or- 
(aca, ci sf ortacitia; — d'in ortacu 8i 
ortacia, s. f., societas, sodAlltAS, socie* 
tate, sodalitato, unione, fratd, etc.; — ' 
cu intellessulu de unione se andò si for- 
m'a pucinu correcta : ortà , oriaua, pi. -j 
ortalle; — barbarismi. ^H 

ORTACITOBIU, ortacUu, oriaciturii,^, 
ortaoia. ortacitia, ortacu; vedi ortadre. 

ORTO, s. m.,numeru de diece parai* 
le; — barbarismu. 

OSCHIGA, 3. f., lollom, bromaa aeea- 
Unasi Linn,; lolìu, aegUina, loliu de se-^JU 
cara, loliu secarosu; — se dice sì osi^ ^H 

OSEBI, adj., dtstinotim, se^ralm» ae-^^ 
pArAtlm,soparatu; si cu de : deosebi, — 
d*in osebi derivate : oscbirc^-escu , y., 
separarei secernere, segregare, dlBllB- 
gaere, a separa, segrega, distingo, de^* 
parti, despreunà ; oje/'i^onu.-o, adj. 8.,^d 
oscbitu, part. sup.; — covente stj^ine^^ 
mai de totu caduto in desuetudine; vedl^ 
si deosebirc in Glossariu. 

OSEBIRE, osebitoriu,08ebUu; vedi 
mai snsu osebi. 

lOSENDA, 3. f., plgoe omeatuoi, 
oHSlnm piagoedo; grassu, omento, grata- 
sime de omentu . grassime de osse; — 
osendosUj-a, adj., plenu de oienda; — 
forte probabile co coventulu e formata 
d'in 03SU, si cere a fi scrisdu : ojseikla. 

2 OSENDA, 3. f., daraoitloy CAinif m- 
natlo, ponlilO) poenn, moleta; danaua- 
tiene, condemnatioue, puuitione, pena, 
podepsa, multa sau muleta, emenda sau' 
amenda; — osendirerescu, v., damoAro, 
coudomnare , a damniì, condemnl, pa- 
ni; osendUoriu,'a, adj. s., osenditu, pari. 
sup.; — covente straine pre calle deca- 
dere in depleua desuetudine. 

OSENDIRE, oscndiioriu, osendUu, 
vedi 3 osenda. 

OSENDOSU,-«, adj., vedi 1 osenda. 

OSERDIA, 3 f., lailnstrlJi, dlU^on- 
tla^ opora, UUor, nlius, sollorlla, ao- 
diilU<is; industria, diligentia, stadio, o- 
pera, labore, sollertia, otc; — Jerìra- 
te : oserdiosu,'at adj., lodustrlnity 4111» 



4 



dBi 




0S1\ 

9«BH, fitadloaus , sollerst Uborloauti) 

MdalaSf indu3triu, industriosa, dilìgen- 
ta, studiosu, laboriosu, sollerte;— oscr- 
duirCf-escUj v., nltt, luoltl, couarl^ oon- 
tendere, operam dftre, Industrtam rei 
diUgeBtUm adhtbdre; a 5& adoperi, a 
so incorda, a si piino tote poterile, a se 
applica, a se d;ilalucru;— o^ctìkì^o^-im, 
•a, adj. s., oserduUu. part. sup., oser- 
duUura, s. f., oserduenaa, s.f. confere 
cu oserdta form'a : oscrduentiay s. f., 
déro pre deplenu reprobate su formele : 
Qserdnieu, -a , adj., si s. f., aserdnicii^ 
cumu su de reprobata si celle prece* 
denti ca straine Hmbei romà ne si ca- 
duto in depiena desuetudine; vedi si : 
miUit uade o invederatu co mUoser- 
dia^ etc., intra si in coventele d'in aoe- 
stu articlu. 

OSERDIOSU, oserdnida. oserdnicu. 
Oierduentia, oserduire, oserduitoriu, o- 
serduUu, oserduiiura; vedi oserdia, 

OSIOA, 9. f., vedi oschiga. 

OSTACÃ , s. f., Ab:jtiicnlam, obstaclu, 
pudica;— ' aitine cu obstaclu. 

08TASCA. a. f., vedi ostavca = ot- 

03TASCSCE, adj., mllltartter, in 
moda oitasescu; ostasescurd, adj., ml- 
UUrU, militarla, militarescu; ostasiiu^j 
9. f., mllinm maltltiido , multime de 
militari, Ã e ostasti ostasirerCScUf v., ml- 
liUrOf a milita, militari, osti; ostasitu. 
patì, sup.; 05^itt,>. m., mllea.ostariu, 
mìtitariu; — tote d'in oste, de unde : o- 
Béariu, ostianu, ostire, ctc, ce vedi in 
Dictionariu correcte, oro celle prece- 
denti in acostu articlu au tote incorrec- 
Uoneade limba, ce are ostoiM, d'in care 
au essita celle alto. 

OSTAVCA, si otstavca ostasca, s. f., 
■llltis dlmUsto, dtmìs^ìonea unui mili- 
tftfia d'in armata sau militìu; coventu 
venitu d'in Russila in seclulu moderna. 

OSTENELA, s. f., vedi cstenire. 

OSTENlKE,-esctt, v., ratltrare, deFa- 
tlrOi UiBar«) uHI> adoltl, opernm dure) 
itadere* eonarlf contoiiderei fatlgarl, 
defatlKftrt; a fatìgà , defatigli, lasaà , de- 
Us$i; a se adopera, a se incorda, a si 
pune tote poterile, a so fatigli, se dafagil, 
sé punccu à nim'a la lucru, a saflfeil; o- 



0TB. 



431 



8tenitio3u,-af adj., d'in ostenitionet a. f., 
ostenitoriura, adj. s., ostenUu^ parb. 
3np.;—ostenéla, s. f., e si mai de repro- 
bata de cà tu tote celle precedenti. 

OSTEZANU,-a, adj. s., subnrbanDs» 
suburbanu; d'in oste^^u^ s. m., subur- 
blam, 5t42>uròiu;— neconnoscutu d'in coce 
de Carpati. 

OSTOIRE,-e*CM, v., sedAre, tranqail* 
lare, tnttlparoi pacare; a a]len«'Ì, impa- 
ci, imblaudi; ostoitUt part. sup., ostoitu- 
ra, s. f.;— coveute straine. 

OSTROVELLD, s. f., demin. d'in o- 
strovu, èro ostrovu, pl.-e, losnla, insula; 
ostrovutiu, 8. m., deminutivu d'in oS' 
trovu; ostrovianura, adj. s.^tlnialarlas, 
insularìu, care locuesce in insula. 

OTATELLU ai otratdlu, pl.-i, bora- 
lo ofUolnallB, L/nrt.; boragine officina* 
le, pianta. 

OTAVA» s. f., fenam Herotlnanif ■!• 
oUlmentani; fenu serotìnu, sicilimentu, 
renascere de èrba, èrba crescutadupo 
prim'a falcatura sau cossitura; — otavi- 
rc'escu, V., rorsas herbasceroi ftjbaa- 
sci, èro a resari èrba, a se renasce; o* 
tavUu, part. sup., otaviiura, s. f. 

OTCA, s. f., vedi votca, vutca, 

OTBLU, 3. m., (dupo fr. hotel); casa 
pentru receptionea óspeliloru, ospitiu, 
ospitare. 

OTGONQ, pl.-e, si un, fonU, rodens; 
fune, grossa fune, rudente. 

OTIAPOCU si otiapopu. s. ra., 1. la- 
ma, lamina, buccata; 2.paliu, culmo; — 
nu e connoscutu d'in coce de Carpati. 

OTICU, s. m., rallam; rallu, radìu, 
sapa. 

OTIRNIA, otrenia si uirenia , s. f., 
(d'in £pdpov), offlclam matotlnuni; offi* 
ciu matutinu, rogatìoni si cantari ce se 
facu demaneti'a inainto de incepntulu 
liturgici. 

OTBAVA, s.]f., voneuQm, ilros, lo- 
xloami venenu, viru, tossìcu san topsi- 
cu; — otravircrescu t v., renenare, re- 
neanm prnebere; a venenA, a invenend, 
invirà , intos^icil, intopsici; otravUiosié, 
-a, adj., venenosu, vinileutu; otraviio- 
r/M,-«i, adj., otravitu, part. sup., otra' 
viiura, 8. f ; — tote covente straine sì 
superSue. 



432 



Pia 



OTRAVIRE, otravUioau, oiravUu, o- 
travitura; vedi olrava, 

OTREPA, s. f., si otrepu, ra. man te- 
le, mautlle; mantele, raantile, carpa, 

stergutóre. 



PAC. 

OTRONG, s. m,, fnnU; fune; vedi «ì 
otgonu. 

OVACHTQ, s. m., vedi ohacJUu. 

OVESU, 8. m., forma comipta in loca^ 
do avena, avena. 



PACALLA, 8. (de regulam. unupa- 
calla, muUi pucaUif dérosi in fem. una 
pacalla, multe pacalle; lui pacalla eop- 
positu, d'in celle mai vechie tempuri, 
una alta persona ideale : tandalla^ de 
caro avemu se tractamu, ca so redicamu 
si tote assertioaile puerili allo mai mul- 
toru docti atraini),— in acnsu forte lar- 
gu si variu appare pacalla , pre candu 
tandà Ua^d.ve cu multu inferiore, asid co: 
1. pacaUa=^rUUQuìai,derì^\cuXQdf peri* 
dlculos, deiisor, Irrlsor, oachlnno, san- 
nlo, India»» mimna, scorra^ lepldoa, face- 
tos* dlcaxy Jocosaa, hllarls, Usolvus, 
ine]>ta9,lD8Ql9a8 oarlUntor, nogax,nu^a- 
tOTy rraadalentas, astutuSy fallai, dc- 
ceptor, meiidaxy vafer, subdolus^ cai- 
Hdo^ uiiu rìdiculu, deridiculu, perrìdi- 
culu, derisoriu, irrìsorìu, risutoriu, san- 
Dione, ludiu, mimu, comìcu, scurra, le- 
pida, facetu, dicacG, jocosu, ilare^'estìvu, 
iascivu, ineptu, insulau, nesaratu, cavil- 
latoriu, nugatoriu, fraudulentu, insella- 
toriu, ammagìtoriu, fallace, astutu. de- 
C6ptoriu, mendace, mentiooosu, subdolu, 
si altele ce aru potè espreme typuluZui 
pacalla : pacalla si tutidalla su douetfiari 
nevolie; innevoUa teabjgatupacalh^din 
nevolia se te acóiìa pacalla; metaf. nu 
te bagd cu pacallii in relation^ — deri- 
vate : pacallttiu^^at hUtrlo, oavtllator, 
ttourra, saontOy rldtcnlos, derUor» de- 
ocptor, etc. (vedi mai susu); — pacal- 
Ure^'CSCUt v., deridere, Irridere, carll- 
lari, Udiras attere, fncptlre. Jooarl, clr- 
cornvenlre, decipere; a ride, d'iride, ir- 



ride, aiuepti, a spune seccature, ajocuni, ^ 
a ammagi, infielli; — pacuUitori*i,'tó''^M 
ria, adj. s., care picallesce ; paeaUitu!^^ 
part. sup., nu pacalli, case nu /Â¥ i ;>a- 
calUu; pacallUura^ s. f., ce de pacMUu- 
re spune; — 2. tandalla, a) s. m., Wiu 
fanddlfìf L^ una tandalla; Bcarr«, al* 
rousy hUtrla, lasotvus, oarllUtor, 4ert- 
sor, rldleaUs, IneptDs, abieotas; ridi- 
toriu, batujocoritoriu, comicu, mima, i- 
strione, cavillatoriu, derisoria, ineptu, 
de nemica; h) ca lucra : tandilla=^ìì^- 
gae, loeptlae, rea nlkllt, gerrae: lacru 
de nemica, seccatura, nemica; — derì* 
vate : tandalUa, s. f, c&litate de ian* 
dillo; tandalUrerCSCu, v., jocarl, las- 
clvlr'', nagarl. deridere, Irridere; a jo- 
cura, iascivf, a ride, deride, irride; ton- 
dalUtUy part. sup. , tandallUura , B, f.: 
tandalliiure scccaturose. 

PAOALLETIU, pacallire, pacMitc^ 
riuj pacaUitura; vedi pacalla. 

PACHARNICIA, s. f., statu d« po- 
charnicu; pacharnicu, s. pers., plaoarnap 
poclllator, a cjalhU mlalster; pincer- 
nariu, cupariu, tìtlu de nobilitate; — 
(em. pach^rnkéìsa , muliere a par4ar- 
nicului; — tote d'iu parh'xru, pl.-A pa- 
calam, oupn, calli, poculu, pocariil, cupa, 
calice; —de aci demin. pacharasiu^p^xeha' 
rellu, pacharuiiu, s. m., poclUnm, cali* 
cuIds, pocilla; — pacìtarnictUu, 8. m.« 
dem. d'io pichìrnicu, 

PACHARNICU. pacharnicdlu^pa- 
charu^ pacharcllu, pacharuliu, eie, 
\edì pacharnida^ 



m^ 




PaD^ 

PACHBBOTU, 8. m., (dupo fr. pa- 
«■ebot), narla tabelUria; nave tabella- 
ria, nave de espedìtu annuntie (angl. 
packetbeat). 

f FACHETÀRE, v., (dupo fr. empaqae- 
ter), In fascicalam oolUgare; a lega in 
fascicla ; pachetatu , part. sup., — tote 
d'in paclùiu, s. m., (dupo fr, paquet), 
fastfts, fiiBcleiilns : paelmtu de epistole, 
fascicla de epistole, (conferà si angl. 
yaek si paeket). 

PACHETATU, paehetu; vedi pache- 
tare, 

PACINICESCB, adj., ptciace;'-d'in 
pacinieescur<Jtf adj., pacificasi pacìficu; 
pacinieki, S. f., pax, paotflcatlOf tran- 
qatlltasy pace, pacifìcatìone, trancilitate; 
— d*in pacinìcura, pacKious, quietos} 
traaqoillafi; pacìfìcu, trancìllu; — paci- 
meirCf-escu, v., paeiacare, sedare, tran- 
qitllare; a pacifìcd, impacci, allinà ; tran- 
dllfi; pacinicitut part sup. 

PACINICESCD, pacinicla, pacinicu, 
pamnieire, pacinicita; vf dì pacinicesce. 

PAOLA, (pron. pà cla), s. f., califfo, 
aablliiai; caligine, negani, mare intuno- 
ììcU',~-paclo8u,-a, adj., callgloosos, no- 
bilBs; piena de caligine, de negura. 

PÃ COSTE, S. f., perloalnin, incom- 
modoMf detrlmentam, molestia, Injiirla, 
infortanlvm, oalamnla,lneasatlo, onns; 
perìcln, ìncommodu, detrìmentu, dam- 
nn san daunu, infortuniu, molestia, in- 
jnrìa, inCQsatione, impntatione, calum- 
niatione, calumala; sarcina, greutate, ne- 
Tolìa. 

PADIA, (cu d sibilante), s. f., ca^t^* 
dUt tnteU,attentlo, dtllgeotla, rlgllan- 
tlCf viglila, cara; custodia, tutela, atten- 
tione, leuare a mente, bagare de sòma, 
diligentia, vigilantia, veglantia = ve- 
ghiantia, vegla=veghia,cura;— de acl: 
padirCf^tSCu, V., eustodlre, taerl , ser- 
vare, eoBiervare, protegere, defendere^ 
«•vere, parare, praeparare, coqnere, co- 
qolaare, attendere, figliare, earare, albi 
•avere, properare, festliiare; a custodf, 
8erv&, conserva, protege , defende, de- 
feD8&, apperà , cave, garantà , assccurà , 
attende, leud a mente, bagà iu sémasau 
de sèma, a si cauta de sene, a veglìl=ve- 
ghi&, prevegld = preveghià , card; pro- 



PAI. 



43S 



perà , festina; a para, prepara de alle 
mancaci], a face de mancare, a ferbe etc.; 
se ne padésca Domnedieu; padesce-te 
de catusi'a blanda; a padl pecorele, vi" 
teliti; nu m'am paditu de mistìlii aceU 
li'U; padesce-ii cas^a, copilliif multe- 
rea, pecorele;— paditoriurtória, adj. S-, 
paditu, part. B\xp,^ paditura, e. f.,actione 
si effectu de padire; — form'a : pasnicu 
sau paznicura, adj. s., e de reprobata; 
—tòte de orìgine straina. 

PADBICA, s. f., qaadrlgnj carru cu 
patru calli ; — vedi form*a cadriga in 
Dictìonariu, care e mai correcta de cftta 
padrica. 

PADURELNICU,-a, adj., sllve^teri 
selbestru, padurescn;— noi na scìmu co 
se se dica undeva padurélnicu, si de cer- 
tu, in locula acestui-a, potu, cu dereptn, 
intra: silh58tru,padurescu,padureeiu etc. 
in Dictionariu. 

PAPTA, (pron. pafid, pi. paftalle), 
cinga loro, flbala; cingutóre, in specie, 
paftallele (de regula metallice) incin-* 
gu partea cingutorei de de inainte. 

FAGUBÀ, s. f., damuam, detrlmen* 
tam; damnu,dauna, detrimento, perdia- 
re, prejudeciu; —derivate : paguhaaiu,- 
a, attinsa de dammi, de detrimentu, de 
perdiare; paguhiref-escu, v., damnam af- 
ferre, laferre, laedere, offenderei dam- 
iinm pati, damno afflcl, jacturam faterei 
a face damnn,a vettemà , oifende, a per- 
de, a pati damnu; paguhitoriu,-toria, 
adj., s., care pagubesee pre à ltulu sau 
pagubesce cnstisi; pagubitu, part. sup.; 
— de origine straina. 

PAGUBASIU, pagubire, pagubitoriu, 
paguhitu; vedi paguba. 

PAHQIU, s. m., frntexj frutice; — 
se vede a ft in loca de paiiu d*in paia. 

PAIA, s, f., paleo; vedi in Dictiona- 
ria palia, 

PAIANGINELLU, s. m., 1. araneola; 
araneola, mÃŒGU paianginu;2. una pianta, 
germ. kohl-lllla. 

PAIANTA, 8. f., materlatio, materia- 
ria Htroctara; materia; matcriatione, 
materiaria structura, structuradelemnn 
ìmpluta cu caramide;— paia«iarc,-t<?ÌH, 
v., materlarl, Ugnum dolure vel coag* 
mentare;a materia, a stringo lemnu, a fa* 

38 G. 



434 



PAJ. 



hrìcùhmnyi ^eÌJC.;paìaiUatoriurtória^aiù}, 
s., CATepaiantédiUf (redi si mai diosu pa- 
iantariu);paiant>jiu. part.sup.f^/uiay/^a- 
turUf s. f.t muturlatorn, matorìatura, ac- 
tione si efl«etu de paimtare, (vedi mai 
dio3U pmnniatìa)\ — paiantariUy-a, adj, 
8., mutcrlarlus, tlgnArloSt Hf^nartas Fa- 
ber, relativa la materia de lemnu, lu- 
cratoriu &au fubricatoriu de leniDu, fa- 
bricatoriu de lemuarfa, leranan'ii, tìg- 
nariu; — paiantaria, s. f., nnterUtura, 
erg materlarU, materiatora, arte ma- 
teriarìa, lemnaria, tignarla; — ;)aia«<a, 
d'ÃŒQ care tote celle alte forme, coventu 
se paro fauritu d'ÃŒQ paia=ipal\a; (vedi 
palla ìu Dictionarìu). 

Pà IANTARE, %ìQìanlvitvriUj paian- 
tatù, paiantatura, paiantaria, paianta- 
riu; vedi paianta. 

l'AlCU,s.m.per8.,cnr8or>pr»cur»or; 
cursoriu, precursoria, rapida cursoriu. 

PAINO ENl^LLU, s. m., pianta, gerra. 
stcngrel voti Asphodlll;— si : paingaritia^ 
s. f.( arachullesf pianta; — cvi^\ pauifigi- 
nellu de mai sucìu, si aceste nomine de 
piante paru trasse d'in paianginu. 

PAlESlE, s., f, a) moUlludo pale», 
septom pAlesoj multime de paté, curte 
san gardu de imie; — de preferita ar fi 
form'a : paietu^^palieiu; — paisiu si pa- 
iusiu, s. m., de care vedi in Dictionarìu, 
insómnaìnco: ^V aridi }?rainlnts Tel ari* 
darnm herbarum acervDSy acervi! de gra- 
mine sau de erbe arìde; e) pianta, germ. 
raseuBcbrolele. 

PAIETU, paisiu; vedi paiesce, 

PAIATA, s. f., loD^lor alrdus rei ta- 
bula pUtorU^albia, capìsteria, tabla mai 
loDga de lermentatu pane, germ. walk- 
troff. 

PAIDSIU, 9, m., vedi paiesce, 

PAJERA 33Ln})ajirajpagira slpajura, 
S. f-, ariulU, Imperlali^ avU, Hlgnatn; a- 
cera sau passere imperiale, semnu; — 
se pare a fì una corruptione d'in i^^ssere. 

PAJISCE, S. f., cespesy campoa gra- 
mioensy grnineo , pratiim; cespite, cam- 
pa gramiuiu sau graminosu, tenera sì 
molle *?rba, pratu, verdétia, verdétia de 
gradina sau de cà mpu»— nu crederau se 
fia d'in slaviculu pajiti, ci cova formatu 
d'iB paia, ca si patesce de mai sasu. 



PAL 

PAJURA, s. f., vedi fmjsra. 

PALA, 8. f., pala, pala^ L e nu QQ- 
mai lopata, ca in Dìctionariu; ci 2. e si: 
a) furca de pale, de feuu sau si de ai- 
tele; h) lopata de coptorìu; e) lopata de 
aria; d) sapa; t) stipite, truachiu, ba- 
stiano. 

PALAMAKID, s. m., fanU, rail^Df; 
fune, rudente, grossa fune; vedi ,-? poZ- 
lamariu, in Dìctionariu. 

PALAMIDA, s. f., serratala arresaU j 
Linn, pianta; — nu credemu se Qa sU- fl 
vica; vedi si in Dictionarìu pallamida, ^ 

PALANCO, si palangti , palantUy pa- 
lanUi s. m., Bcptnm tabDllnam] septu 
sau gardu de scan-Iure, garduridescan- 
dure;— vedi in Dictionarìu palayica, 

PALASCA sì plasca. s. f., 1. roaiia; 
funda, cu care se arruuca pétre; 2. una 
pianta, alchemllla rul^nrlH, Linn. 

PALAVATIUL\, s. f., calitate, stata 
do palavatici4,'a, t^ro palavaticUt-a, adj. 
s., stuUusy stopIdBs, iD^anag, aemeas, 
Imprndensj stultu, stupìdu, nobonaticn, 
nebonu, fora mente, imprudente; — pa- 
lavaticire,'S3cu. v., insanirei a iì nebo* 
nu, a fi cu mentile perdute; palavatidiHt} 
part. sup. 

PAL AVATICD, pdavaiicire, palava- 
ticitu; vedi pala\;a(icla. 

PALAV UÀ, s. f., TaoUoqaUiiip t««« 
tot>a l>qDacltii8y olrcuUtorla jaetatl*» 
InaiiUjnotaQtln, putMaostentattOiCoai- 
meDlDin, mendaclaniy ralUela; vanilo- 
ceutia, ventosa locaeitate, deséitajac- 
tantia, vorbe secce, putida osteutatio* 
ne, seccature, mentiona, fallacia; — pa- 
lavrìrcrcscu, v., gloriose Uqoiy se Jae- 
tare et ostentare, splendide mcBlIrl, 
Inepte garrirei effatìrei meutlrl;avorbÌ 
glorìosu, a se jactA, a menti infricosiaip, 
a latrti verdi sioscate, aganl mentioni, ^"^ 
a se ostenta in vorbe secce; — palapri' 
éortUf-ay adj. s., care palavre^ce; paia' 
vritti^ part. sup., palavriiura, s. f., ac--^ 
tione si effectu à ^ palavrirt, — inse for-- 
m'a ; palavragiura, adj. s., uu e plau*, 
sibile; — d'in isp, palabra^ si acealu-:- 
d*ÃŒQ parabola, (;ra(pO(,3oXij). 

PALAVRAGIU, polavrirt, palavriit 
riu, paravritu, p<davritura; vedi pi 
lavra. 



i 



I 
I 

1 



a 



tAL. 
â– *-'â–  - - - 

FÀLEBU Bìpalieru, s. m., 1. archi- 
teotflS) arcfaìtectu; 2. operarlomm pr»- 
féfltnsi prefectu, inspectoriu allu lucra- 
torìloru sau operariloru; ~- d'in germ. 
bastfu poller, déro neconnoscutu d'in 
coce de Carpati. 

PALIERU, 8. m., vedi paleru, 

FALlMARIUt 8. m., vedi io Glossa- 
riu palumartu, SÌ ia Dìctionariu pciUa' 
man'M. 

PÃ LINCA, s. m., vedi patire. 

FALlB£,-eact4, r., palleret palUsoe- 
rtf nredlne arfiel; ferire, tanderej a 
palli, a arde de eeccita, de arsur*a so- 
relui si de a brumei, frigulai, geruliii; 
a loTit bate, pertande;~2^a2t^onu,-a,adj. 
B., paHitu, part. sup., pcdiiurat s. f.; — 
8i form*a palinca, s. f., rachiu, vinarsu, 
spirita» etc., — noci unguresci , cumu 
pretendu unii, neci slavìce, cumu snsti- 
nu altii, Du potu fi aceste covente, ci 
romanice cumu su date in Dictionariu, 
paUire, pallUu, pà llitura, pà llidu, pal- 
lore, etc. 

PALITIA, 8. f., perticar fustU, ba- 
ealoi; pertica, vérga, vergella, fuste, 
bà tiu, paru, baclu, bastoDu;~forte pro- 
babile formatu d*ia palu=:zparut paisà . 

PALIVANIA, 8. f., statu, fapta de 
paUvanu; èro palivanura, adj. s., fu- 
BAmbaUSy fanlrepns; funamblu, salta- 
toriu pre funi;— de aci si : palivanire,- 
eseUf V., a fi palivanu; — metaf. ajocà , 
a ride, a ridiculà ; — palivanxtoriiira, 
adj. 8., palivanitu, part. sup. palivani- 
tura, s. f.;— barbarismi. 

FALIVÀNIRE, palivanUoriu, pali- 
vanUUf palivanitura, pcdivanu; vedi;)a- 
Uvania. 

FALNIA, 8. f., InfaodlbaUm; infun- 
diblu, specia de vasu conicu de intro- 
dassa licidu in alta vasu : cu pà lnie se 
haga vinu in òu^i;— barbarismu. 

FAIiOSIU, s.m., Kladia«, gUdIus fal- 
uUSf pagtOy puertaBeolofl, alea; gladiu, 
gladio falcata, pugnale, sica;'— barba- 
rismo. 

PALTIEU, 8. m., fusti»» bacolas; fa- 
ste, bà tiu, baclu, bastonu, paru; — re- 
di : palUia, d'in care si paltieu. 

PALUSTRADA, s. f., (dupo fr. ba- 
Ustrade» déro rea formatu), mai bene 



PAN. 



435 



ar fi : balmiraia , care nu e de cà tu 
part. de ì^hà lustrare, v., (fr.balnstrer), 
a orna cu halustre sau òalustri, singul. 
balustru, (fr. balnstro), columna la ha- 
lustrata, Sksìù, co balvstra, in locu de pa~ 
liistra, insémua una columna, ce se 
pune pre redimii unui septu. 

PAMATUFU sì pamaiusiUt pl.-c,pe- 
nlclilaa» pculcolos» aspergi Un m; peni- 
cillu, aspergillu, basilicu; in specie inse 
pentru : carpa de stersu si curatiatu. 

PAMBRIA, 8. m., tessutura d'in la- 
na merina. 

PAMFLETARID, adj. s., vedi pam- 
fletu, 

PAMPLETU, 8. m., (dupo fr. pam- 
phlet), censorias de rebus polUlols 11- 
belUs; carte, lìbellu , libellu censoria 
sau criticu de negotìe politice;— deac( 
sì : pamfktarìu,-a, adj. s., cellu ce serie 
pantfltte, 

POMPONU, s. m., (dupo fr. pompon), 
facutu in modu ineptu in limVa nostra 
care ar sona : pomponiu sau poinpone, 
molIebrU apparata», claolnal; mulie- 
rescu apparata , cincinni , mulieresci 
fiori. 

PANACHIDA, (mutilata d*in pim- 
chida sau pinachide , de la gr. irtvaxk, 
gen. ntvax^Soc), s. f., tabella aeriptorla; 
tabella de scrissu. 

PANCARTA, s. f.. (dupo fr. pancar- 
te), libellos publloe affixas, Hbellus fa- 
mosQB; libellu in publicu aftìssu, li- 
bellu famosu, injuriosu; — d'in gr. Tcà v 
z= totu, si x^P^*^ = carte, carfceia. 

PANCOVA, s. f., pa^Ulaa, traetos, 
traota} pastìUa, pila, pilula. 

PANCltEATE , S. f., (dupo fr. pan- 
creas, d*ia gr. ;ri'pcpEa(; = tota carne), 
se dice in specie de tutu corpulu globw 
losu allu abdominelui;—éBTÌv^%6:pan- 
creaticura, adj., (fr. pancróatlqno = 
TraYxpeatixòt;), relatìvu la panereate. 

PANDASIU,-a , adj. s., in locu de 
pandariu in Diction., cumu e correctu 
si cumu se aude, de rcgula, in guVa po- 
porului; inse pandó'a nu e forma plau- 
sibile; pentru care vedi form*a : pjnda 
in Diction.; in acellu-asi cauta se intro 
si ; pandiit*, part. .sup. subst., d'in ver- 
bulu partdire in Diction.; asià si zjtandi- 



torezzpanditória, ca subst. f. reale, ce 
serve ca panditoriu, ca ceva ce are 
panda, 

PANFLETARIU. pafìfldu;r&à ì pam- 
fleiu. 

PANGAKE, pangaria , pangariu; 
vedi i>angarire, 

PANriARIRE,-e5tft4. v., polluere^fco- 
dare, sporcare^ ìuqalnare, contamlaaref 
dedecorAre^ exprobrare, calumnlarl ; 
a spurci, intinà , contamina, batujocu- 
rà ,dedecorà , desonorà , esprobrà , calum- 
nìJl, innegfj; — pangariiionc, s. L^pan- 
gariioriUj'U, adj. s., pangarituro, part. 
8up., pangariiura, s. f.; — si pangariUf 
•a, adj. s., poilutnsy foDdas y fcDdatas , 
sporons, contaminatosi dcdecoratasi In- 
famlfl, iinpiQs, poUutu, fedu, fedatu, in- 
tìnatu, spurcu, spurcatu, dedecoralu, 
defamata, infame, desonoratu, batujo- 
curatu, fora Domuedìeu, impiu; — de 
acf sì : pangaria, 8. f., statu de panga- 
riu; — in fine : pangarc, adj. s., d'in 
care au essitu tote peno acf esposite, in 
sonsude : ce epollutu si spurcatu : nu 
anthtd cupangiirilCf co^ci te imngaresci; 
nu ve awmcstecati cu pangarile, co-ci 
pangari ve faceti;^ inse form*a jjflti^a- 
réla nu e plausibile. 

PANGARITIONE, pangarKoriu , 
pangariUi, pangaritura, pangariu, etc; 
vedi pangarire. 

PANQLICA, (altii dìcu si ponilica)^ 
s. L, taenlsy fusclay llgaUf ritta, lein- 
nUcns, taenUla; tenia, teuiola, fascia, 
fascióraf ntta, betta, cordella ; in spe- 
cie, panglica espreme si vermele de sto- 
macu, Um'a; — panglicariUf-ct, adj. s., 
care fabrica sau vende panglice, femin. 
sì sub form'a : pan glicar essa; — pan- 
glicaria, arte do panglicariu; — demiu. 
panglìcuiia ; — se pare a fi essitu d'in 
germ. band. 

PANGLICARlA, panglicariu^ pian- 
glicutia; vedi panglica, 

PANTA, s. f.. vedi penta. 

PaNTALONU, pl.-i, (dupo fr. pm- 
talon, it. pantaloni); vedi in Dictionaria 
pantalo7i€. 

PANTOFLA, s. f. si m., pantofln si 
pantofUf vedi in Dictionaria :j|)flM/o^arta, 
pantofarìUf panfofu. 



I 



PANUSIA, S. f, Enroluorum; invo- 

Incm, coperimenlu, fasci('»ra, in specie : 
fascióra sau papnsia de papusioniu; — 
se pare a fì essitn dUn acea-asi orìgine ^ 
cu papusia. â–  

PAOSU, B. ra., vtnniB 8acriaea1e;TÃŒnu " 
sacrificale; — se pare a fi in loca de 
pausUf repausu, pontru repausulu mor* 
tiloru. 

PAPARECU si papareciUj paparetiUy 
S. m., tubalarlnsy merclmonloram ml- 
Dutornm Tosditor; tabulariu. venditorìu 
de merci menute, mercifóliu, corruptu 
in marciofoiu. 

PAPARONA, 8. f., pianta,— germ. 
kornblDino, racmlthe dupo Dict. Bar- 
cianu; — noi crederau , co e d'in acea- 
asi origine cu papa^ papare, etc.; inse 
pre catu scimu noi, paparóna, ca pian- 
ta, se da mai vertosu la copilli morbosi 
de versata. 

PAPAKUDA , 8. f., femina, mai al- 
lessu si de regula, femina tigana; acesto 
feminc, in numeru mai mare in fia-care 
annu, dupo Pasci, jóca, salta, mai al- 
lessu in Aprile si in Main , incoronate 
cu frondi , pre la casele sateaoiloru si 
urbanìloru , si su udate de ai casei cu 
apa cà tu de rece pre corpurile adomate 
cu frondi : dupo saltare paparudele ae- 
cépiadaruri de la ai casei, undc elle jóca. 

PAPIA (pron. poph\ s. f., demoita- 
te de papi=. pontifico allu Romei; vedi 
jìipatu in Dictionariu; — papistasiu.'O^ 
adj. s., BÃŒpapistasiescttrfi^ adj., sunt for- 
me spurie, in locude : papistu, papistieu, 

PAPIRU, s, ra., vedi in Dictionarin 
papynt, 

PAPRICA, 8.f.,plper; piperu, so dice 
inse si despre ardeiu; èro form'a.'paprt- 
casiu, trassa d'in pa^rtca, se applica di- 
rectu la una spccìa de buccate facute 
cu arJcm,— forma pucìnu plausibile. ^ 

PAPUCARESSA, 8. f., vedi pa/w- â–  
caria, ~ 

PAPUCARIA, s. f., maieatria de pa- i 

pucarìu; papucarìu^a, adj. s,, (fem. fl 
si : papucaressa)^ care fabrica san rende ^ 
papuci; reu inse si : pajiucasiuro» in 
locu de pjpucariu; — papucUt pl.-f, 
ojcalceas, trepida, calcia, calcionu, 
pantofu; b) una specia de pianta, de care 



4 



â– i 




PAK; 

vedi Hahonneu in Olossariu, care se 
dica sUpapuculu domn€Ì,~à emm\xi.pa' 
fucuHu, papuceUu;—cojìreiitn turcescu? 

PAPUCARIU, papucu, papuێllu,pa' 
pucidiu; vedi papucaria. 

PAPURISCE, s. f-, locu piantato de 
papura san de papure abundanti;— ter- 
minatione erratica, in locu de : papu' 
retu. ca si nucetu d'in nuci, 

1 FARA. (pron. para), pi. paralle, 
moneta d'in celle mai mice de valore, 
astadi essita d*in usu, si supplenita prin 
hannUf nDmmass — demin. parallutia^ 
Bammulns. 

2 FARÀ, s. f., fiamma; fiamma, va- 
paia , focu mare; — nu credemu se fia 
de origine slavica, ci potè se stea in re- 
latione cu gr. ?cùp = focu. 

PARADA, s. f., (dupo fr. parade), 
peaipa, apparatasi pompa, apparato; — 
in locu de parata, d'in part. paratu de 
la T. parare; vedi in Dìctionariu. 

PARADOSIA, 8. f., vedi paradosire, 

PARADOSIRE,-fifiCM, v., a dà , a tra- 
de, remitte in mà nule cuiva; in Moldo- 
Tia : a invetià , a tractà , a propune, a dà 
invetiatnra; part. sup. paradosUu;— s. 
f., paradosia, (^capà Soat^) , remissione, 
traditione, transitione. 

PARAFARE, parafatu, parafernale, 
parafernaìUate, parafemu, parammo- 
«e, parafrasare, parafrasatu, para- 
firase, parafrasticUf parafraatu» pa^ 
nrf'renese, parafrosima , parafu, pa- 
r(Ã i9are , paralisatUt parcdise, parcAi' 
ffai, parali^ùUt etc., vediinDictionariu: 
paraphare, paraphatut parapherr^ak^ 
paraphernalUate, paraph^nutparaphi- 
mese, paraphrasare, paraphrasatUf pa- 
raphraae, paraphrastku^ paraphrastu, 
paraphreneae, paraphrosyna, paraphù, 
poTcdyso/rty paraly8<du,paraly8e, para- 
lysia, paralytiùH, 

PABAaiNIRE,-escu, r., relloquere, 
4e»erere; a lassa, delassà , a nu mai cu- 
ra, deserta ; part. sup., paraginitu : a- 
gri paraginiti, casa paraginitat templu 
paragmitu; — sì : paraginat (pre a Io- 
curi parangina)f s. f., a) desertonir ver- 
Taetuniy sali eessatloy novale; desertu , 
Terice lassatn si incnratu , in specie : 
sola» €&mpa, agru lassatu in repausu, 



PAR. 



437 



vervactu, novale; h) èrba, pianta odori- 
fera, antoxantum nemorosuniy Lmn. 

PARAIRE, parà u, parautiu, otc.; 
vedi peraire, 

FARALEU, adj. s.,dtve8, opolentns; 
divite, avutu, avutiosu, opulenta, care 
are cà tu adjunge; — covontolu e d'in 
gr. %apà si roman. leu, 

PARALLUTIA, s. f., vedi 1 para, 

FARANGINA, s. f., vedi paragìnire. 

PARAPETTO, s. m., (d'in gr. zapà 
si ital. petto), apperatóre de peptu, ré* 
dimu de peptu^ muru care appera peno 
la peptu. 

PARAPLEU , s. m. , umbrella, am- 
bracnlam} umbrella, umbraclu, umbra- 
riu; in specie : umbrella de plouia; — 
(mutilatu d'in fr. paraplale, compositu 
d*ia gr. napà si fr. piale). 

PARARE, (in form'a simpla : paru» 
pari, para, se pare, etc.) ^ v., palaroi 
pali» manlre ; a munì cu pari, a bate 
pari; part. sup., paratu, s. f., paratura; 
vedi in Diction. imparare si paruire» 

FARASINU, s. m., specìa de pianta, 
brizxa media, Linn. 

PARASIRE,-escu, v., reltnqaere^ de- 
rellnqaere, deserere, valedloere; a las- 
sa, delassà , deserta, valedice, a si loud 
remasu de despartire; parasitu, part. 
sup., parasita casa^ parasiti parenti 

FARATONERU. s. m., (dupo fr. pa- 
ratonaerre), reu formatu, in locu de : pa' 
ratoniiu sau paroftdmine. 

PARCALABIA sì purcà labia , s. f., 
calitate, officia de parcalà bu; èro par* 
ealà bUj s. m., a) admlaistratot} cara- 
toriprovlsor,administratona,curatoriu, 
provisoriu, prefectu; b) vectigaliam eo- 
Actor,perceptoriu, mai allessu allu sate- 
loru, communiloru rurali alta data; 
e) careerifl praefeotasy prefectulu, in- 
spectoriulu carcerei, inchisorei; — inse 
astadi de tota caduta in desuetudine 
intre toti Romanii;— (pyrgolabu?) 

PARCANU, pareare, parcatu, par- 
chetare, parcketu, etc., vedi parcu, 

PARCU, pi. -e si-ttn, forte vecUiu in 
limb'a propria, si nu numai in tote so- 
rorile limbei nostra, ci si in celle strai- 
ne, germana, anglese, etc, aro camu a* 
cella-asi sensu ce are in tote limbele 



438 



PAR. 



lueDiioDate, adeco: l. 8«ptuin,(fr.parc)i 
septu, locu vastu iuchìsu, unde su for- 
mose sì placute solbOf unde su bestie 
sflìbatice; 2. in fepecio : parcu de oui, de 
ccUli, de coltre; in ace&tu parcu se ofla 
multi arieti; parcu de per ambiare, parcu 
inse si de tunuri; — de aci : a) covento 
romanesci d* rivate d'in parcu, ca cea 
mai simpla forma si iu limb'a nostra^ 
adeco : a) parcanire^-escv, v., si par- 
cunette. inArfrtnaref claudere , a mar- 
iani, a inchide in determinato margini; 
do tinde : parcanitoriura, adj. s., par- 
canitu^ pari, sup., parcanHura, s. f, 
p) vcrbalu parcanire a essitu directu 
d'in parcanu^a, adj., si acpstu-a d*)n 
parcu, apoi louatu mai allessi! ca subst. 
m., parcmiU'lu , jiì.y parcane-le, appli- 
cato in seosulu de: a') ora, mar^o, in 
genere : margine; p') in specie : margi- 
ne de fornuri, de porte, antepa^menta; 
margine de muri. coroBfl, corona, etc; 
— b) covente ce su npologe in liraba, 
si au lipse de correctioni : a) parchda- 
rd. V., (dupo fr. parqneter), parlmentnin 
facere tesaellatam, contnbnlare. a face 
podella cu scandure san cu tesselle, a 
contabuJd, (vedi si panhsire); p) par- 
chdu, 8. m., (dupo fr. parquet), a') pa- 
flmentam teasellatom, pavimentu tes- 
sellatu, podella de scandure, mai allessa 
cu scandure bene lucrate; 3')in specie: 
roreDHert caoreUI, curfae ctnustrji, clau- 
atrulu san claustrele, unde stau judicii; 
y') camere despartìte judiciloru. etc; — 
in locu de parchetarc sì parchetu, cauta 
86 intre , dcpo celle formate de poporu 
d*in primula covenfcu parcu, de nude a- 
dausse si correctioni , ca : porcate, v., 
(fr. parquet) : a parca ouile := a par- 
cani ouile y si de aci derivate bone: 
parcatoriu ra , adj. 8., pareatn, part. 
8up., parcatura. s. f.; — apoi : parcu- 
lare, v., in locu de parchetare ^ a face 
pavimentu, podella» etc, cu derivatele : 
pareulatoriuro,aà }. s.^parcuhtu, part. 
snp., eto.; in locu de parchetu va ìutrd 
form'a part. parculatu, ca m., san par- 
culaia, ca f.; — sepotu formi si d'in 
pareu covente ca : parcellu , parculu , 
parcone, etc. , cari potu leni multe in- 
semnari d'in celle esposite mai susu. 



4 



4 



^^ 

PAKDONARE, v. , rontam rei ^n- 
tlam dare, propinare» exoaiare. abaol* ^i 
rere, remittere; a dà gratta, a iertii A^| 
propritià , reraitte. escusà , absoWe, — ^^ 
dupo forma inse efr. pardonnery in care 
nu potè intra prop. par, ci cea romanica 
f>er=piìr; asià d^ro form'a correda ar 
fi : perdonare, d'in care celle derivate : 
perdonatoriurci, adj. 3,^i)erdonatUt part. 
sup.; — inse si s. m. , perdonu venia, 
ffratla, etc, in locu de pardonu = fr. 
pardon. 

PARDOSRLA, s, f.. vedi pfirdosire, 

PARDOSIRE,-c*cw, v., lapldlbaa tei 
UgnUsteracire; a sterne CDpetre, lemne 
si alte materie : a pordosi baseric'a, ca- 
s'a, murulu,~'pardosiioriu-a, adj., par- 
dosUu, part. sup., pardoHturOf s. f. : M- 
lide pardositure; —ìnsQ foTm*n pardoséia 
e do reprobatu;— (pare mntilatu pardo^ 
sire d*in unu gr. jcapà ds'st^). 

PARECHIARITIA, s. f., una planU , 
dupo Dict. Barcianu, germ. 8U Petora- a 
kraot. H 

PARFUMARE, par fumaria, purfw 
mariu.^parfumatoriu, parfntmtH,'^Ms 
vorbe iocorrecte prin fr. par» de cari 
vedi in Dìciìon. prof umare, pro/um^Mria, 
profutnariu, profumatu. 

PARG A, (pron. pà rga)^ partjuire, par* 
guitu, etc; vedi perga. 

PARrGORlSIRE,-e«c«. v., coniiolaHi 
a consola, mangaìà ;— ^)arù;,ì^i*/fM, pari. 
sup.; de si d*in gr, 7rap7|Yoi>iC"v, cu tote 
aceste-a form*a verbulni nostra de ad- 
mÌ33U,d'in paregoria\('^eà x in Diction.), 
ar fi paregorire. 

PARIMICU, (bene : paremieu), s. m. 
reale, cu sensulu de : a) paremia , (vedi 
in Diction.), proverbìn; b) cartea bìblica 
a testameutulni;— in orìgine adj. part- 
micura, ce se attinge de paretnia, 

PARJOLIRE. parjoÌM, i^dìperjdire. 

PARMACLICU, s. m., olatbrt, can- 
celli; concelli, clausnra , gardu; — Uff- 
cescu ? 

PARMA CU, pl.< oolumolU, coln- 
melh, paru^ balustru, fora care no w 
face gardu; — tu rcescu? 

PARNASIA 8. f., specia de plaaU 
dupo Dict. Barcianu^ germ. <las leber* 
l>lùnicliea« 



4 

4 
4 



PAS. _ 

PAROCA, s. f., oaptlUmentam ; pe- 
ruea; Tedi in Diction. peruca, 

PAEPAUIRE, V., vedi pcraire. 

PARPARITIA, s. f., turbo; turbine, 
vertetiu;— nu e connoacutu d*ia coce de 
Carpati. 

PARSEGQ, s. m., BorinlaiD,Borlnlam 
fltnirlBin;— scrinia vitrariu; — necon- 
noscutu d*ÃŒQ coce de Carpati. 

PARTALESIU, si partasiura, adj., 
pArtleepsf aocios; partìcìpe, sociu, par- 
teanu; — ìnse partalesiu uu se aude d*ìn 
coce de Carpati, déro si partasiu are 
terminatione spuria. 

PARTERU, 8. m., (dupo fr. parterre), 
cu sensula de : a) ilo ralla, floraìie, in 
pi., locnri unde in gradina su seminate 
fiori; in locu de fioralie dicemu si flora- 
ria, de si are si alte iutellesse; b) pla- 
num tbeatrl soUm, ex qoo spectatores 
aiidlunt fabulas» planulu de diesa allu 
theatrului, unde asculta spectatorii dra- 
matele, planulu tcrrenu. 

PARTICICA, s. f., in locu de parti- 
celiai ce sciu tot! Romanii. 

PARTIELA, 8. f., forma erratica, in 
locu de partitione, 

PARUMBELLU si porumhdlu, pa- 
rumbu si porunibu; vedi in Dictionariu 
palumlm, 

PARURA, 8. f., (dupo fr. parure), or- 
«ataSf •rnamentum, munilus moUebris; 
ornatu, ornamentu, mai allessu orna- 
mentu muliebre;— form*a romanica ar fi 
pOToiura, 

PARUSCETIU, s. m., paxlllng.demi- 
nutiTU d'in paru, nu inse dìrectu d'in 
paru, ci d'in una forma deminutiva : 
parìMcu, care pre pucine locuri se aude; 
Tedi in Diction. parudu^parutiu, 

PARVA, (pron. parva), s. f., vedi 
partu, 

PARVO,-a, (pron. pà rvu; vedi in Dic- 
tionariu parvu), 1. adj. parruB, micu, 
micatellu, pucinellu, si metaf. mlser, tI- 
lls, perdltuB, abjectu^; miseru, misellu, 
vile, abiectu, perduta;— 2. subst. f., pro- 
stlbBlan, meretrix, iopa, scortum, pro- 
stibulu, meretrice, lupa, scorta, curva 
pelle rea etc. 

PASARE , T. impers. , cui-ae oBse i 
«•rdl ease, InteresBey referrei ^rarlter 



PAS. 



439 



Tel moleste forre» Uborare» etc; 
vedi in Dictionariu : pesare, pésa, pesa, 
pesa, etc, cari su de plenu corrccte, pre 
caudu de tota ìncorrecte su : pasare, pa* 
sa, pasà , pasd, etc. 

PASAT0SU,-a,adj.,moUls,farlno8B8; 
farinosu, molle; èro acestu-a formata 
d'in pasatu, a. m., care insémna : a) cova 
fertu, ce episatu: puU| pultlculay pulte, 
pulticla, zéma; in specie : pasatucu lapte 
mai allessu meliu pisatu se face pasatu; 
h) nefertu, a) allea, gflarea ferlnea, ptl- 
Bana» allea, glaria farinia, ptisana: ^) ml- 
llum, ffllllum excorlatom, meliu, meliu 
pellitu, escoriata;— /)asa^M, subst., ca 
si pasatosu, adj., stau in forme nesuf- 
ferlte, in locu de celle correctu scrisse : 
pesatu saa pisatu, pesatosu sau pisa^ 
tosu, cumu se veda in Dictionariu. 

PASCHILLANTE (rea paschilantu), 
part. adj. d'in una verb. paschillare := 
carmina famosa, Ubellos probrosos fa- 
cere; a face versuri ìnfamose, injurìoso, 
batujocuritórie, satyrice, etc, de unde 
s. m., paschillu (dupo it. pasquUlo), in 
sensu de : dlcterlami oarmeu famosam» 
Carmen probrosam, maleillcentia, llbel* 
loB contumellosui»; dicteriu, vorbe mor- 
daci, versuri infamose, batujocuritórie, 
libellu injuriosu, satyricu;— inse in locu 
de precedentile forme, occarru, cu acel- 
lu-asi sensu, si : paschinante, part. adj. 
(it. pasqulnante), d'in verb. paschinare» 
(it. pasqulnare), de unde part. sup. paS' 
chinatUy in specie form'a fem. paschi' 
nata, (it. paBQulnata), in acellu-asi in* 
tellessu cu precedentelo : paschillu , de 
la verbuln paschillare; inse form'a cea 
mai bona e paschinu, b. m., (it. pas^ut- 
no), nome datu unui torsu tnartnoriu de 
gladiatore in Roma, unde , de regala, 
se affigu libellii famosi sau infamosi, 
si de ari si : paschxnut synonyma cu 
paschillu sau paschinata; — forte proba- 
bile, co />a5r/i>nv, it. Pasquino, e cssitu 
d'In pasca, it, pasca si pasqua» deci tote 
ca si coventele, ceimprcuna cu prisca, se 
coprendu in Dictionariu, cauta se se in- 
cline, d^co vreu se capite unu locu in 
Dictionariu, la sanctele regule alle lim- 
bei proprie, mi co in locu de celle mai 
susu scrisse, vomu ave : pas€Ulantej::^pa'' 



440 



PAS. 



9chiUante, pascillare := paschillare, po- 
8€Ìlluz=pa8chillUf pascinare^paschina- 
rCj pascinatu^paschinatu. pascinata=^ 
paschinata pascinu=:.paschintì, 

FASCElLLARE=pas€Ìlhrc,pascMlu 
^pascUlu, paschinart-:=:pascinare , pa- 
sehinatu^=pascinotUj paschinata =r^a- 
scinata; vedi paschillante. 

rASLA (pron, pà ila), paalarh, pas- 
lariu, paslire, paslitoriuj 2^''slitt^f pas- 
lUura; vedi pésta. 

PASMA, Sr f., 1. TasclculuHj fasciclu, 
fsscióra; 2. farfar mellorU HortIs« far- 
fare de mai bona calitate. 

PASSAGERU,-a. adj. s., (dupo fr. 
p«88ager), irlator, peregriuas; peregri- 
nu, callatoria, trecutoriu;— pa^so^m. s. 
m. , (dupo fr. passale), transgressto, 
traosltofi, trojecilo, transmlsslo, iter^ 
tU, traniesi locu8 (^crlptorlii) ; trans- 
gressione, transìtu, traiectione,transn]Ì- 
aione, calle, carrara, trecutóre, locu»(buc- 
cata d'in unu scriptn), buccata, tractu, 
tractura, trassura, ['arte, paasu, etc, ; — 
desi coventele passageru si passagiu nu 
su dupo regulele limbei propria, cis'aru 
potè correge d'in acellu-asi coventu ; 
pa^9i4=pas8oa, (d*ia care si fr. passa^er 
si passase), in formele : passatoriu, pus- 
sariu, passaticu, passatu^ etc, vedi in 
Dictionariu passare. 

PASSAGIU, s. m.f vedi passageru, 

PASSAURA, B. f., detrttus paouus. 
qulBqallUe rei quIaqutUai ceuto^ lacer 
pauDloiloSf peiilcalameutum, rebUa dt- 
Ubidttf penlcoluBy penlculum, penlcll* 
lom; frecata, detrita pannura, buccata de 
pannura, peticu sfasciatu , peticu, pe- 
niculu, penicillu, carpa, eie. 

PASSERICA, 9. f., demin. d'in pas- 
sere; vedi in Dictionariu passere si pas- 
scrdla, etc. 

PASSIA, 9. m., pl.-t, dox, gnberna- 
tory A^alolatrAtor, praetor; duce, gu- 
bernatorìu, administratoriu, generaria, 
capitana, pretore, prefectu;—|>awffl, s. f. 
officiu, demoitate de pass/a, provincia, 
regione, iin\iiu;—passialicu, a. m., offi- 
cia, demnitate, gubernìu iiepassia, pro- 
vìncia, regione, tioutu, continutu; — co- 
vinte turcescì. 

PASSIALICU, 8. m,, vedi passia. 



PAV^ 

PASTARNACD sau pastemacu, t. 

m., pianta; pastinaca satira, L,, vedi in 
Dictionariu paslinacttj pastinaoL 

PASTKAMA, 8. f., carne de oai» da 
boui, de capre etc, uscata. 

PASTRAYU, 3i pastrugu, pasimm, 
pastruut 9. m., irata; truta, pescai fori* 
placata;— se aude si cu e la syllab*a inì- 
tiale : pestravu, pcstrugu, pcstrtivu, etc. 

PASC (pron. pcsu), s. m., vedi posa, 

PATA, patarp, patain, etc.; redipéte^ 
ptiare, pelai**. â–  

PATARAMA, s. f., braclilataeratM,^ 
arcera, ì^'-estatorluiiir ferculum, leotlcA; 
bracciata crate^ arcera, gestatoriu, fer- 
clu, lectica. 

PATATU, s.m.,coQroUDlu»i)aUUs; 
convolvulu batata; — introdusan dupo fr 
patate, ar ti se 6a fem. patata, cumu sa 
pómele romanesci. 

PATIMASlUra, adj. 3., patleni, %^ 
i^rotans, aeger; patiente, egrotante, e- 
gru, tìufferente. 

PATLAGEA,s. f., pianta legumÃŒDO>M: 
pailagelle verdi, patlagellc vendei— %MLS' 
cescu ? 

PATLAGINA, s. f., specia do pian- 
ta , dupo Barcianu, gertn., wererUb, 
HpUzwegerIch* 

PATRADLA, patrola si patrulOy ». f, 
(dupo fr. patronllle), excublae; custodia 
de nópte, veglia; —patrolare, pairuUtre, 
mai bene potè patrollare, /^a^ni^^e,] 
(dupo fr. patroulUer), si tota asià subst 
patrolìa, patrulht (casi fr. patreoltU) , 
Yn excublas agere; a vegbià ;— ai form*a; 
palrollu sau pairullt*, s. m. pera., BlUf i 
clroltor, militariu cercitoriu, circuitoriu.{ 

PATROLA sau patrolìa, paUrollan : 
patrollu sau patrullu; vedi patraula, 

PATRONAGIU, s. m., (dupo fr. m* 
troaage), patroDataa ; patronatu, prò* 
tectione, sustentatione. 

PATRULA sau pcUndla, pairultìn 
sau patruUare; vedi patraula. 

PAVA, 3. f., cuneod, aognla»; canla, 
&Dglu, clìau, cliou de camóiia.] 

PAVlANU,-a, 8. m, f., vlMlu,-a 
simìu,-a, miinitiu,*&, mai allessa m&rà j 
simiu. 

PAVILONU, (mai bene pavilìone^ 
mai bene papilione)^ s. m., (dupo fr. p«^ 



I 




PEIX 

flIUD» formata d'in lai. papillo), («ber- 
baodIdd) , tentortam praetorlum» aedes 
qDAdrolae Htruotorae, narale Texlllutn, 
uBbracolom; tabernacln, tentorìu, om- 
braclUf umbrariu, vessìlln navale, flam- 
mura oavale; casa da structura cadrata, 
pretoriu, etc. 

PAZA, pazire. pazitoriu, pan^itu» pa- 
jBitura, vedi padire. 

PE, prep., mutilata d'in pre, pormis- 
sa Dumaì in voi b'a familiare. 

PECELNICU, pecetnicu, pecetlariu; 
vedi pecetluire, 

PECETLUlRE,-e5CM, v.,Blgrnare, «b- 
slgnare, sUUiare, obsl^lUarei a sigilla, 
obBÌgilli, pecetà ; — pecciluitortu ,-a. 
adj. subst, pecetluiiu, part. sup.. pecet- 
luìtura, 8. L't^peceinicu, pecelnicu. pe* 
C€ilariu,*a, adj. s.» si pecctlcu; tote for- 
me erratice, in loculu caroru-a vedi in 
Dictionariu: pecetc, peatare, peceiariu. 

PECETLDITORIQ, pccciluitu, pecet- 
Imtura; vedi pecttluire, 

PECTÀ| 8. f., pantlclH Tel dorsi caro 
U»u Tel ad tobtum ; carne de pantece 
sau de spate fripta aau pentru friptu, 
(vedi si it. peoola). 

PECLAf 8. f., califfo, aestQs; caligì- 

^^ negura^ arsura infricosìata; — pe- 

^Piu,-a, adj., plenu de fiecZa, — slavicu? 

^TECLIVANIA, s. f., stata de pccZi- 

vanu; évo pedivanurVk , adj. s., iDdioe, 

blfltrlo, mlmuji clrcDlator, praestlgla* 

ter, fuoambaUsi soarra, rldlotilns; lu- 

diu, istrione, mimu, prestigiatoriu, fu* 

namblu« scurra, bufone. 

PEDELLO, 8. m., apparltor; appari- 
toriu« servitori)) de scola. 

PEDESTALU si pede^tariu, s. m., 
vedi in Diction. pedestallu, 

PEDESTRASIU, b. m., pedester; pe- 
deatru; vedi in Diction. pede&iru. 

PEDISIA, prdisiare, pcdisiatu, pc~ 

Kìre, pcdisiton'u, pcdisUu pedìsitu- 
pedisiUf pediu, etc. ; vedi im/>crft- 
re in Glossariu. 

P£DUCELLA,8. f.^specia de pianta, 
oraihaefDB oi/acauthu, Lmn. 

FEDXJCULUjìiìTlA, ptduMcdniiiu; 
redi peduchiaritiu. 

PEDUCHIARlTlUrfl. adj. 3., d'in 
ìoduchiu (vedi in Dictionarìn i^educAe, 



PEL 



44t 




peduchiu , pedtidu) , relativu la pedu- 
chiariu , care faco sau cauta si afla 
mnliì ptduchi; inse in specie : peduchia- 
ritia, insémna mai multe piante, dapo 
Barcianu : burzetdorn, wci^dUtel, sta- 
cheliraisernusi; -- peduchhritìu 6 na- 
scuta d'in pcduchiariu :^ peduclarìur 
a, adj. s., relativu la peduehiu = pe- 
iuclUf mai allessa la subst. m., pcdu" 
chiariu=: pcduclariu, (vedi in Diction. 
pedanclarin)^ specia do pianta, dupo 
Barcianu : germ. laoaerkraDt, dio ste- 
phaiiBkQrner; — paduckiasiura , adj. 
s., relativu \?k peduchiu ^=. pcduclu, èro 
ca subst. peduchiasiu = peduchioru^^ 
pcdudoru^ deminut. , d'in dcminutir. 
peduchiu = peducìu; — peduchia, s. f., 
statu do pednrhiu, multime ÓLepeduchi: 
paduchla de letnnu = pedudtia de d- 
mici; — peduchime = pcdudimey s. f., 
multime de pedndii; — pedudiialnitiut 
•Gf adj. s., relativu la pedudiiu = pc- 
dudu, déro ca s. f., pedudiialniliaj se 
applica la femina si la omu cu sensnlu 
de : plenu depeduchi; acé.-tta forma e 
contr'a regnici, si du potè a fì admissa 
in limb'a correcta. 

PEFUGARE, V., lo faeram dare; a 
pnne in fug9, a pune pre fuga, (de unde 
s'a si formatu acestu verbu estraordi- 
nari u). 

PEIU, B. m., se dice de un callu : b«« 
dtos, spadlx, gfllras; badiu , spadice, 
gilvu, galbinu, rossiaticu, etc. 

PELCAf 8. f., pila tjrpoffrapbloa ; 
pila typographica, sulla de typographia; 

— pdcariura, relativu la pelea , ca 
subst. m. pers. , typograpbn ce manoa 
pelosa. 

PELCU, (pron. pvlcu), pl.-ttrt, grtx, 
torba, copia, moUttudo; grege, turba, 
trnpa, copia, multime : pèlcu de passeri; 

— slavicu. 

PELERINA, s. f., (dupo fr. péUrloe), 
velu, veste ce porta mai allessa mulie- 
rile, — d*iu pelcrinu,'a, adj. s., (dupo 
fr. pélerln), peregrinane, qol saoram 
peretrrlautloneni obit; pcregriuaute, ca- 
re visita locurile tìà ucte; —pdt-rinagiu, 
s. m., (dupo fr. pélérloa^e), pia pero- 
grlnatloy peregrinatione lasà uctele Io- 
curi; — tote coventele su mutilate d*in 



m 



i^MlM^M 



442 



PEP. 



classicele : peregrinare, v., peregri' 
nantCy part. adj., peregri natione, pere- 
grinuray adj,, de unde si s. f., peregri- 
na , de cari vedi in Dìctionariu, co>ci 
formele impromutate d*ìn 1ìmb*a fran- 
cese mi couvinu limbei nostre, cumu nu 
convinu neci : agiu , agialicu , etc, in 
Glossariu. 

PELTA, s. f., dopn, astiipu; gardn do 
pesci, cotetiu, etc. 

PELTEA, 8. f., pi. pdidlc, congelata 
de pome : pdteìle degutunie, depr-Ane. 

PELTICAIKE, iKÃŒticaiiorm, pdti- 
caitUfpelticirejpelticHiotie,2^,cìHcitu,eic.; 
vedi peìtic». 

PELTICU,-a, adj. s., bnlbii8, bluosu», 
UugoB httositaas, bamballo; bulbu, blesu, 
incurcatu la limba, bambalione; — /;c^ 
tieaire si ptìticire,-escu, balbutire, liii- 
fpaa faaesltare, tltub»nter Inqnt; a bal- 
butì, bobleti, a si incurcd liiub^a, a esita 
d'in linoba, a tituba din limba; — j;cZ- 
ticaiioriu si pdticUoriUj-a, adj. s., pel" 
ticitione^ s.t^pcUicaituBÃŒpelticitu, pait 
sup. subst. , pdtieaitura si peUicUu'- 
ra, s.f. 

PEMSELU, s. m., vedi pamatufu. 

PENELLU, s. m., pouIolUuH, peiil- 
eolus; penicìUu ^^Mpcìikéllu, (vedi in 
Dictionarin). 

PENICILLU, s.nu, »cali»eUum, »cal- 
per penuarlos; scalpella, scalpru pen- 
nariu sau de penne; — demin. pcnicil- 
lusiu. cà tu so potè de ren formatu. 

PENNIME, s. m., ponnarnm multi- 
todo; multime do penne; — pennitia, 
8. f., demin. d*in penna , precnmu si : 
pennosurtt, adj., plenu de penne; — in 
fine : pennisiora, pennutia, totu demi- 
nutìre d'in penna; (vedi in Dìctionariu 
penna), 

PEPELLE, s., peresrrhius, Tagabun- 
das; peregrinante, vagabundu, percur- 
soriu de multe popore. 

PBPENETU si pepineiUy s. m., locu, 
aratura, terrina de p€peni;-~ìùSQ pepe- 
nisce, s. f., e de reprobatu; ---pejyenosu 
si pepinosu,'a, adj., plenu de pieni; — 
pepiniera^ g. f., (dapo fr. péplnlòre, fa- 
catii d'in fr. pépln = grauatiu semen- 
tia, etc), semliiarlaoiy plantarluoiy se- 
minariu, plantariu. 



PER. 

VEPINETJJ, ' pepiniera, pepinisce, pe- 
pinosu; vedi 2)epcnetu. 

PEPTENASIU si peptinasiu, s. m., 
demin. ridìculu d'in peptine; vedi in Dìc- 
tionariu peptinutiu, 

1 PERA, (pron. péra), s. f., (vedi in 
Dictiou. p(ra)i aci insemnà mu inco: 
a) pere paduretie, atà tu in sensa propria 
cà tu si metaforicu; h)péra de pameniu, 
pianta : lufjrus taberosos Linn. èro in 
Dìctionariu de Buda: germ. pUtter* 
crbttp, erdnussi fel^eoelcbeln; e) pianta 
nomita si : alluna de pamentu sola- 
num tuberoHumy Linn, Dìctionariu de 
Buda : germ. irrDndbIrne y fcarUfel » 
erdtfUtel. 

2 PERA (pron. péra sau pira), s. f., 
actio, postalatlOyftceDiiatlo, delatlt;ae- 
tioue, postulatione, accusatione, dela- 
tiene, tragere in judicata;— pmre (pron. 
icfire 8^u 2>trti^e)^-e8cu^ v.. In Jaa aiterei 
acoosaro. deferre^ lucnsare, Inorlnlas' 
rcy calutnniarly certare» Ute ecrtarey II' - 
ttgrarej a trago in judlcata, a defere, ac- 
cusa, incrimina, calnmnid, a se certa, i 
litiga;— pcri.'orJM.-fli adj. s., actori w 
c'utfator, Inou^atoFf actoriu, accusatorio, 
incusatoriu, tragutoriu la judicata, etc^ 
perUUj part. sup., aotos, aeeasHtaSi traB- 
su la judicata, accusata; peritura, s. U 
actione si effectu de per «re; —pcHwtt,-a, 
adj. s., actor, accusator, deUUry taci' 
8ator,lacrlmlQatoryactoriu,aCGUBatorìn, 
delatoria , incusatoriu , incrimìnitorin, 
litigante, litigatoria, etc. 

PEUAIELA, 8. f., vedi 2 peraire. 

1 PERAIRE,-escM, v-, (ca e obscura 
in syllab'a initiale), flaerei maaartr a 
fliie, manà , curro; part. sup. peraiiu;-^ 
d*iu pereu sau pertiu, s. m., rtvasy rlrt- 
lasy torrens; rìurellu, torrente; de nnda 
demin. ridicula : perriasiu, s. m., rlrr 
lus, riusioriu; — s'ara serie mai ben« 
pertiire. 

2 PERAIRE, (pron. 6 0b3cnru),-esc«. 
v., crepitare, ooncrepltare « striderti 
clamare, clamltare, Inelaraaref recIC»* 
rari, ejolare; a crepita, concrepit&, strì- 
de, clamd, elamita, vociferi, tipa, tin- 
nì etc; — peraitoriura, adj. s., peraihtt 
part. sxip,, ptraitura, s. f.;— ce su aeuU 
peraiture? 



^ TER^ 

PEBAITOBIU. pcffliYii, r^raitura; 
redi l per air e. 

PERARTA, 8. f., officina, arte do pc- 
rartw, coiiiu sì miiltime dQpvru; èro pc~ 
foriHrO, (sì (. peraréssa), adj.s., celtu se 
wcupft a face pcri^ crini, peutru capite 
a alte obiecte; iaso perariurd ca adj., 
relativa l^peru. 

PERCA UNA, 9. f., (dupo fr. perca- 
lle), patidia de bornhacu lustrata; — 
d'Io percalu, (potè inai bone percola, f.), 
8. m.. (dupo fr. percale), pandia forte fina 
de bombacu. 

PEKDAFTJ, s. nj., primu liicru, pri- 
nifi lustru , Ptc., metaforìce : loiputa- 
"tione; — perdofuirer^scu. v., a dà per^ 
«Ja/tf^ a f ace bonu inceputu; nietaf. a im- 
puta, raustré, n^t^nde; perda fuUu, part 
fiup.; — barbarismi. 

PEBOENTA, s.f., damnoni) dfìtrlmcii- 
'tsMi damDU, dauna, debrimeutu, per- 
dere, perdiare, iiicomraoda, etc; — tòta 
iorm'a vorbei perdenia nu e plausibile. 
PERGA, s. f., prlmltlae; primitie, 
prime pome ce se collogu sau se offeru : 
jtrimitie de uve; — perffuirc.-escH . y., 
'«filp^re maturaro rei mAtarescero; a 
ùicepe a maturi 3au a se matura;— part 
^p, perguUu; — jìcrgarìu, s. m., 1. mu- 
ftlo«p«9 muDÌi^pe; 2. munUìIplDoi, iiiii- 
flicipiu, communitate; 3. ctrltntU ad- 
•iÌBl»trator; admioistratoriu allu ceta* 
t6à san communei,— fora iose s^se con* 
Alndacu perga etc, — {pyrgarin=zpyv^ti' 
«•Ina, d'in pjrgos, compara v. germ. pur- 
«•r, D. germ. btirgor). 

PERGAMOTA si pergamuta, s. f.. pl- 

syrtum, ptrom bcrgnmlunif (fr.ber- 

«ot(>), spccia de péra forte deliciosa. 

PERGARIU, perguirCf perguitw, vedi 

PEBGHELU, s. m., clrclnos; cìrciiiu, 

ompassu, instrumeatu de proportione; 
— turcescu? 

PEliGHIA, 8, f., pertica, Tecllsj per- 

, vecte jugu sau braciu de bilance, etc. 

PEKIAIUA, 8. f., arto de periariu; 

ro periarit4,a. adj. a., relativu la pc- 

fii ca subst. periariUj care face sau 

Vende perie, 

PERIORISlRE,-€SCtt. V., terminare, 
tUire, d^Qttlre; a termina, determina-, 



REB. 



4a 



fini, definì, margini; deriv. periorisiiu, 
part. sup.,— d'in 7cs(>'.op{C£tv, marginire. 

rEKLNDARE, (simpluinconjng. p«- 
rindu, perindi, it^Tinda, se pcrhide, etc), 
V., mntltiire, peniatare^ Invloem rau- 
tare, altomare, Tarlare; amiitd, scam* 
bd, permuta intre 8pn«, a muta impro- 
mutata unulu cu altulu , a alterna, a 
varia, a scambi unulu cu altulu;— ps- 
rindaioriu^-a, adj., subst., perindatione, 
s. f., pcrindat-Hy part. sup.. perindatura, 
B. f.; — (d'in pc rlndHi ca si pefugare^ 
d'in pe fuga), 

PERIRE, pfifimif perttoriu, perUu, 
peritura; vedi ^ pera. 

PERIUTIA, s. f., deminut. d'in pe- 
m, ce vftdi in Dictionariu. 

PERJ0LlRE,-esc(4, v., nummare, 
fnnammare, accendere» inoeudere, ex- 
arde^of^rOf Incitare, exclUro; a flam* 
ma, infiamma, flacnrà , inflacurà , accen- 
de, incende, apprendo, a inciti, escité; 
— pcrjolitUr part. mp. ; —per jolu.s, m., 
influmtnatlo , Incendium, erOng-ratlo ^ 
oonflagruilo; iullammationd, iucendiu, 
intìacuratione, conflagratione, 

PERLEDIU sau perlezu, s. m. trans- 
itua per sepeìt; transita, trocore, intra- 
re prin sepi, prin garduri; — potè d'in 
perlire. 

PERLEA, s. f. pi., perhlh; cumu ai : 
perìéhtt perleu; vedi perlire. 

PEULIRE,-fi5CM. v., urere, adurere, 
amborere^ comburere, cromare, Dstu* 
lare; eludere, deotpere; a arde, a com- 
bure, crema, a pune in focu, adi focu, in- 
tlacuri, abagà in focu; a elude, decepe, 
ammagi, insolIA;— i)er^7c)hM,-iória,adj. 
8., perlitUj part. sup , perlìtura, — de aci 
si iptrlea, s. f.pl. perklie, arsura, ìnse 
metaf. : elusione, deceptione. ammagìre, 
fallacia, insellatione;— mai pucinu plau- 
sibile form'a : perUlo, s. f., —perUìu sau 
perìeti, s. m., lixirla, labrum tlutoariara; 
lesala, labru sau spellatorìu lìntiarìa, 
lavatura de vestimente de liuu sau inu; 
— de acf : perluirej-escUf v., lixare, U- 
livla perluere;ales.sii, alauà , spellà cu 
lessia; part. sup. perluitu . etc; — de si 
perluire si perìdu. etc, aru pare affini 
de aprope cu perlire, etc, totu potu fi 
affini cu claasiculu perluere. 



^w^ 



444 



PES. 



PEROSIARE si pcrusiarti^ y., a face 
perosu; part. sup,, perosiatti ^ìptrusia' 
tui—à 'ìn pcrosu, ce vedi in Dictionarin. 

PERSIANA, 8. f , (dupo fr. pirèlou- 
De], care ou e de cà tu fem.d'in adj.perm- 
fiMf-a, cu intellessuludoiclatlirua per- 
itens;— ingeucrolD locu do fr. JaIousIci 
fenestrA caaccUntii, transennA* ferostra 
cancellata, traaseuna, forestra sau per- 
della ver^ellata. 

PEKSONAGIU, 3. ra., (dupo fr. per- 
iODDft^e), in acelluasi intellesu cu per- 
sona, ce vedi in Dìctìonaria. 

PERUSIARE, perusiatu; vedi p^o- 
siare. 

PERVASI!, 8. m., tsboUe margot oo- 
rooa, ora; margiae, corona, ora, orbe, 
cercu, cadru, cadrà ; (compara Tjsptpaot;). 

PESCERA 3i pescete, s. f., ^pecua, 
spelanca, careroa. aatrnm; specu, spe- 
lanca, caverna, antru;— pcsce;'OJMr«,'ca- 
Terno8nì),prorDadas; cavernosu, profun- 
à u; ~ {fìcsccrc ar potè ti mutilatu d'in 
Bpecufl prin unti abl. specrre). 

PESÃ’HESIU, 8. m., donnn, raanoB; 
donu, munu, daru;— turcescu ? 

PESCHL\RU si peschierurdf adj, s., 
perKtaii, liabllU, dexter, caUldas, astu- 
tofl ; peritu, preceputu, abile , desterà , 
callidu, astuta, dolosu; — turcescu. 

PESCHIRU sìpescirUjS, m.-mantcle 
maniiU; stergariu, manstergura;— tur- 
cescu? 

PESMÀ, (cu s aspru sibilante), s. f., 
una pianta, centanrea moschatat Linn. 

PESMETD, pL-t, biscoptu : pesmeti 
à e armala;— (compara 7tép.|jia,dem, iteji- 
[tdtiov). 

. PESTRAVU, s. m., vedi pastravu. 
' PESTRECERE, (probabile d'in pes- 
trecere, èro pcs d'in pez^per, si *=fi5=: 
ex), V., Unqul, dellquiam pati; a lessinà 
B si essf d'in menti, a si perde poterile, 
a ammorti;— /jes^reCM^w, part. sup., les- 
sinatu, essitu d*in mentii fora menti, a- 
fora d*in menti, fora poteri, laogidu, am- 
mortitu. 

PESTRITIARE si pistritiare, v., va- 
riare, vario colore distinguere , macu- 
tls Tarlare, pollU lafuscare; a vergdcu 
varie colori, distiuge cu macule varie , 
a picallà , vergd, muscà ;— pca^ri^ia^om,- 



PET; 

a. adj. s., pestriiìtUuy part. sup. 
tiaturit, s. f.; — pcstriiiurfif adj., { 
care au essitu tote celle precedenti), va 
rius, dlToraicolort multlc»lor, ina<ta 
dlstluotnsi variu, multicolore, diversi 
lore, maculatu, picallatu, vergata;— 
aci si alta forma : pistruiura, adj., 
acellu-asi sensu cu pistritiu, déro si in 
specie : rossìatìcu, cu macola fuscatu 
rossìatu, piena de macule tossiate, le 
tillosii; de aci si : pìstruia . s. f. reali 
macula de rossiétia^ pìcatcUa de rosaia 
—{pcstriciu ar fi potutu esi d'in v.pìa- 
gere prin pinstriciu^zjHstriciu), 

PESTRITIATOHIU, pestritialu^ pf^ 
stritiaiura, peatritiu, pesiruia, petinm; 
vedi pcstritiare, 

PESTRUGU, pc5frMtJW,- s.m,,vedip(h 
stravu. 

PETA, s. f., macula; macula; metaf. 
pete m sore, petele peecateloru; peU in 
nesiimate, in genere;— pt-iar^.-^JiV v., 
maculare, oorrampere, dedeooraro, Ig- 
nominia afilceret a macula, corrut2)p^ 
dedecoriL, incarcé de ignominia, bata* 
jocori; petatu, part. sup., petatttra, s.f.; 
—Tedi si in Dictionariu : péia, peian. 
petatu. 

PETACA, s. f. si m., peto/cu, namnii 
septem oruolfurorum; moneta de Btpie 
crucìferi;'nu e connoscutu d*in eccede 
Carpati. 

FETALE, petatu, pdatura,^ " 

PETE A, ai., ^IpetelU.ngu ... u ,, 
betta, cordella;— vedi in Dìctìonaria: 
peteìla, 

PETlNGINARE, pc/in^*na^a. pdw- 
gine, petinginosu, ce tote vedi depUDfl 
correcte in Dictionariu. 

PETRAN JELLU si pctrangellu, a. dl, 
ce vedi in Diction., observandu ad no- 
mai : petrangellii cà ndui f dapo Sor- 
ctanu, germ. die handgleUse. 

PETRACHIRU, 3. m., mutilata d'io 
èjttTpax>i^tov = epUracheliu , devenito 
apoi : pttrachim, ptUrachiru, itola. 

PETRECANIA, a. f., dekotatlo. «b- 
lectatlo , gABdlom; delectat: 
lectatione^ buccuria, gandiu, j- 
pertrecu; metaforice : a sì face ptir<' 
cania deceva; etc; — form'a coventa* 
lui petrecania, nu e inse in regula. 



ra- 

i 
I 



PIO 

PIANO, s. ZD., vedi piana in Dictio- 

iMASTIlD, a. ni., pl.-ì, uamtau» ar- 
Eoateas hlsipaiilcDs, (fr. pUstre^ it. pia- 
itft, isp. pltatra) ; moneta de argontu 
i^)adi)ica, applicata ìnse si la doì, cà n- 
duva in locu do raonet'a leu. 

PICAJIIS1RE,-C5CM, V., (dupo fr. pl- 
4iior, 8« plqiicr) ; pangere^ impuugere, 
««rilere, atrlufirereyperatrfti^ere; a pun- 
ge» inipunge; mordo, morsica, stringe, 
p<r3tringe,piscà , etc.;— ìnsein neci unu 
oodu in corpnlu propria allu lirabei nu 
p6le intra unu coyentu ca picarmret 
iéco nu cumnva so va reduce la roman. 
pieare. 

PICATDRICA si picaturieia sau pi- 
€:aiuritia^ a. f., tote rolle demin. d'in pi- 
co^urtì,- vedi picaturella in Dictionariu, 
PICATURlRE,-cscM,>., stillare, ?at- 
«rei Infttlllarc; a face picature, a stilla 
ttstillà , guttà ; — pica<ur?7M,part.sup. etc; 
— inso ar fi mai bona form'a : plcatu- 
'orCf picaturalii. 

PICHETD, pl.-c sau -uri, (diipo fr.pl- 

|iili=rpailllai>), pxpedita mllltain ma- 

BDi; mà na de militari ospedita, veglia 

^ marginile terrei; — in fine : unu nu- 

nieru do carti de jocu. 

PICIOCA, B. f., cartofu, alluna depa- 
meutu; — de acf si : piciorca, s. f,, specia 
dùphuta, faellantha^ tuberosus Linn, 
PICIORANGU, pl.-c, irrallae, ligneps 
yei; gralla, gralle , putioru de lemnu : 
pt€ piciorange dttbla celli cj si aufranUi 
Udiorele; ambia pre piciorangs ai ówr-tiii 
Qau petìorele sanitose; — picioranguy e, 
^e certo, d'in p€tioru=^pÌcioru,—n\i o 
Oli pucinu de lìpse a cspune formele 
tote, cà te se audu in gur'a poporului ; 
ìkioru (la unììchicioruj la alti! ciciuyu)^ 
CD derivatele : picioreUu, picioruiiu, pi- 
^crusiu, picioroiu, pecioroniu; in Dict. se 
*fla : peiiolu, peiioru, pdiorone si pe- 
^OrortiH, peliorutiu^ peUorusiu, 

PICIÙRA, a. f., plouia rece care in- 
Shiacia immediatu. 

PlCNIBE,-fl5C«, V., tuudero, puguare, 
^«rberarej a lovt, bate, tunde, pumni, 
Pomnà ;— picrtiYu. part. sup., picnìiura, 
f., — potè fi in affinitate cupiigoar»^ 
sì cu picare. 



PJL. 



445 



PICNICU, s. m., (dupo fr. pique-ulqoe 
germ. plknik); ceva collectivu, ballu cu 
collatione de multi socii. 

PICOTARE, (in formo de conjug. 
simple : picotu, picoti, picctaj se pieo- 
te, etc.)., V., dormltrtre, a dormita, apìcd 
de somnUj a n\oiiù{\—picotatoriurat adj. 
8., picotatu, part. sup., j^^fco^a^Mra, s. f. 

PICULLINA (forte probabile d'in unu 
masc. adj.j picuUinu,sì acestu-a d'inp?- 
cullu, de la pi'cw), S, f., major tibia, (fr. 
baatbols), una tibia mai sonora, fiauta 
sau fiautn. 

PIDALEONU, 8. m. , reu in locu de 
correctulu pcdaliu, ce vedi in Diction. 

PIESA, 8. f., (dupo fr. pièce), para, 
partlcoUi fraptnentnin; tormentutn boi* 
lleiiDi; nummas; lltU iDtitruiDcntum; o- 
pod) earinen, oratto, fabula; parte, par- 
ticula, fragmentu; tormentu bellicu sau 
tunu; aummu, moneta; documeutu, carte 
de litìgiu, opu, scriptu, poesia, oratione, 
coventn, fabula, drama, buccata de jo- 
catu, de representatuj—iuso colli ce am- 
mestica jnesa cu piedìa sau pcdieof es- 
plicandu : piesa = casu, fortuna, ne- 
voia, etc, ìnsemnari ce covinu la pédica^ 
(de cari vedi in GIoss. la impcdisian}, 
confundu doue radicini diverse ; — fr. 
pièce, prov. pe^sa si poza, port. pe^a t 
isp. ptesa, it. pezza si pezzo , med. lat. 
petliim, affini cu romanesculu peticu. 

PIFTIA, s. f., recitura, buccataroce cu- 
al]iu,allìata, alliatura, sau aiate,aia|turn. 

PIGULIHE, sau mai beue: piguìlire, 
-escu, Y., pedeteatlui evollere, Ubare ; 
a smulge ìncetu, a smulge cu iucetulu, 
a piscà , a leuÀ unu picucdte unu pìcu^ 
a leui prò nesentite; — pigullitonuj'af 
adj. s., piguUitu, part. sup., ptguUitura; 
— formalu, de certu, d'iu unnipigullu^'- 
a,aclj., in locu de pictUlUf-a, adj. domÃŒD. 
d*in picu. 

1 PIHA, s. f., piuma, lanoso; piuma, 
lanugine, fulgu, pufu. 

2 PIHA, ìnterj phj', pliolf phiba, fu- 
fae^ phui, fui, fafe, etc., interiocbioue co 
espreme neplacere, grétia. 

PIHOTA, s. f. , pedlttttus; peditatu, 
pede3tnme,infautaria;— 2"'/*o/a5»M,s. m., 
pedester; pedestru;— covento straine. 

PILAFU si pilavH. s.m., condita joro 



446 



riL. 



orjria; orezu couditu cu zcmasi untu;— 
coventu turcescu, fr. pllau. 

PILCA, pileariu; vedi pelea, 

PILCU, 3. m., vedi pélcu, 

PILDA, S. f., exemplum, parabola y 
paradigma, slmiUtudo; ess*;mplu, para- 
bola, paradigma, simìlìtudiuc, assemì- 
nare ;— pildire,-t3CUf v., per exeinplai 
simlUtudines, lìgarau , traiulalloneB » 
teote, occulte^ loqui; a vorbi priu es- 
semple, similitudini, asseminari, figure, 
tropi, pre departe, pre coperite, pre a- 
scunse; pilditu, part. sup.; —si form'a : 
pilduire,-e3cu, v., exempla darei osten- 
derOf ofTerrey praebere, castli^^are; a dà , 
arretà , pune inainte, estende, offerì es* 
semple; a face cuiva essemplu, a face pre 
cineva essemplu, a castiga, corrige;— 
pilduitUt part. sup.; — coventu strafor- 
mata d'in germ. blldi vechin germ. pild. 

PILIRE, si mai bene; piilirerescu, 
v., llmaret polire, radere» pUare, furari 
pellem rei cntem detrahere; a lìmd, 
pilla, poli, rade, smulge, spulìà , fura, 
dospolià de pelle, a nudd, predd; — pil- 
litonu^'U, adj. s., pillUu, part. sup.;pj7- 
ÌUura, 8. f.;— vedi si : pilla, pilla* e, pil- 
latoriu, pillatu, pillatura in Dictionariu. 

PILNIA, 8. f., vedi pdlnia, 

PILOTA, 8. f., calcita plamea; cul- 
cita plumia, peploma de fulgi. 

PILOTAGIU, 8, m., YQà ì pilotare. 

PILOTARE, V., narein guboruare, 
dHoere, conducere; a gubernà una nave, 
a fi piloiu ; a duce, conduce prin locuri 
grelle si neconnoscute, a fi duce la calle; 
— pilotatUf part. sup.; — vedi pilota 
in Dictionariu; — inse pilotagiu^ s. m., 
(dnpo fr. pllotasre), nu convine lim- 
bei propria, mai bene couviue pilota^ 
tu'luj trassu d*tn part.pt^o^a^u, ca subst. 
m., ce espreme oÌ^Qì\A\x pilotului, 

PILU, 8. m., llagellam; fiagellu, ca- 
rella de batalia; — de aci si : pilugu, s. 
m., demin. órecare d*in pihi, si affine in 
sensu, adeco : darà , pllam, pUtlUonif 
nalleaii; maciuca, pilu, pistiliu, malliu 
san maiu, batutoriu , pisatorìu : cu pi' 
lugele se batu grande in pine; pìlugele 
servuapisd ver ice; vedi se nute adj mi" 
ga cu pilugulu la capu; —de certu pilu 
e classiculu pllum, de nnde apoi si pi' 



m 

lugu mai affine, prin sonsu, classiculuif 
conferò si : pllamen :=. substantia pi- 
sata. 

PILUGQ, 8. m., vedipzZtt. 

PIMNITIA si pivnitia, R.f., cella vi* 
narìa, collare, cellarinm; cella vinaria, 
cellaria, cellariu;— 7>«mnicwra=pjwii- 
Cìora, s. f. deminut.; — pimnieiariu si 
pivniciaTÌu,-a , f., si pimniciaréssa san 
pivniciaréssa, cellarlodi promoa; cella- 
rìu, prornu , provisoria de cellariu; — 
(s*ar potè compara cu pineniia , (de la 
fftvstv), locu pentru beuture). 

PINDÀ, pindire, pinditoriuj pìiuittei 
pinditura; vedi panda. 

PINGEA, s. f., pi. pingelle, dlnldla- 
ta Boleai sartara, pannati; deeeptttf 
fraos; semìsolia, in specie: petica, sa^ 
tura, carpitura; si metaf. fraudo, decep- 
tione , insella tiene; — pingellircesGUt 
v., sarctre, reparare; decipereyfrnstra- 
rt, a sarei, carpi, repard; a frustra, de- 
cipe, inselid, ammagf; — pingeUitm% 
-a, adj. Sm pingéllitu, part. sup., pingel' 
litura, s. f.; — potè in locu de pingSa 
de la pangere, de unde allu nostru tM- 
pingere. 

riNGELLIBE, pingelliioriu, pingi- 
litu, pingdlitura; vedi pingea, 

FINTA, s. f., cupa : pinta de oìnv. 

PINTENARIA, s. f., arte de pìn^ 
naviu; èro pìntmariu, s, m., (f. p»«fe- 
naressa) , care fabrica pinieni, (vedi : 
pintine , pintenare in Dictionariu); — 
pintenogura,Cdixe are una macula albt 
diosu la petieru, — de unde si ipinte^ 
nogla, s. f., calìtate à e pinéenogu; — 
inse in loca de pintenoguj pintenogk 
ar fi mai bene cu a de c&tu cu o : pifH 
tenagUj pintenagia, 

PINTENARIQ, pttdcnogia, pinkwh 
gu; Vf di pintenaria, 

PINTOC[J,-a. adj. s., abJectvB, Iner 
tiìs; abiectu, ineptu, de nemica;— sobst 
reale, medietate d'in cova forte mica. 

PIONARE, v., (dnpo fr. ploDaer), i 
leuà pionu; — pionatu, part. sup.; — 
ère pionu, s. m., (dupo fr.plon), pedeii 
caloulas ; pedite , pedestru , calcuIOi 
nomini de jocuri cu figuro, cumu: rege, 
regina^ sau siachu^ dama, etc. 

PIPAICIOSU, reu in locu de pigd- 



m^ 

fi.icn -41^ d'in pìpaire, ce v«di in Dictio- 

rit'ARCA, 3. f., capHtcum, oap^iuum 
«nnnom, Limi.; capsìcu, eapsicu aunuu^ 
-â– '.â–  iu. 

i'ASin, S. m.» Tomator, runl^otor, 

/.orili, fumigatoriu, fumatoriu de 

u; — d*ÌD_;)/^a. (vedi : pipa, pipa- 

Dictionarii]), reu formatu, mai be- 

Be ar fi pìptiriu, 

PIPEKASIU, s. m., specia de pianta, 
dupo B'ircianu, germ. lieUsbeoro. 

PIPERNICIRE,-65CM. V., de regala : 

nfless. (1 se pipernicl, lam^ueticere, ae- 

rroUro* attGnuarl; a langi, a egrotd,."a 

8« attenod, a deperf; — pipernicitn, 

ptrt. sup. : vUc pipernicite , copilli pi- 

PIPEKNITIA, 8. f., piperis, pyxls 
^tpcrU ; piperide, pianta ca si pipar- 
di de mai sa<)u, (vedi si in Diction. ;)i- 
^triU san pìp^idc; vedi si : pipcscam 
«•'-■■1" -^-^i spnsn); — vascioru, vasutiu 
e . triti ptpcrU raflcolain. 

ril'lLlUA, s.f., ?:«lUaa guttata; gal- 
lina gattaia; — se aude mai dosu si in 
mai multe lociiri cn ò in locn de p : hi- 
bilica, 

PIPIRIGU , 8. m., scirpns, Janciifi; 
adrpa, juncu, papnra; — pre alte locuri 

PIPOTA, S. f., aTlum ventrlculus, 
stoBiaciiDs; stomachu, ventriclu de paa- 
spri. 

PIRGIBE, pircUUf pircUuroi vedi 

PIKCIU si pira, s. ra. , hirous , ca- 
D**r: ircu, fircu, capra : a are yutorc de 
u , a pati a pirciu , a impcrachid 
l'ircì CU Opre; metaf. desfrenatu, libi- 
tiinosu; — forte probabile pircn, de nu- 
de pirciu. e in locn de fircu, care se dice 
8Ì in latìu'a Orcas in locn do hircas;— 
pircjre,-f*CM , Inlre, subire; a anf, in 
spf-ciiilo despre pircu cu capra, déro si 
deiipre alte animali; — pircitu, part. 
iup. ; pircitura , 8. f. , actione ai ef- 
f*ctu de pircire, 

PIULOGA, s, f., si s. ra., pirlogu, 
|»11 coftHatlr>, soliim cosaaiiit, solom In- 
rttU«in,rfr|utetuin arrum. Incultua ag'^r, 
Ttrt aetan, QOTnle; solu in repansu, ces- 



PIS. 



447 



satioue de solu, solu cessante, solu in- 
cultu» agrnincultu, vervactu, novale, 
para^ìna, mai allessu : solu cessante si 
Inssnriantp; — pirl agire resoUf v., a de- 
venip»7op.4 sau pìrlogu; pirlogitu, part. 
sup,, pirlogiiura s. f., actìono sì effectn 
à .Q pirìotfìre j (vedi parfl<?/««). 

PIROSTIA , (pre a locuri : pjroiliu 
si pirosteu), piroticu, pirotire, pirotitu, 
pirotiiura;—^cÀi in Diction. la: pyro-; 
— inse form'a pirotéla nu e plausibile; 
pota se transformà in : pyrotella , py- 
rotia. etc. 

PIRPIRIU,-a. adj. s., debUii, lan- 
gutduB, objeotas, rlUs, mliiellDs; debi- 
le, langidu, abiectu , vile, misellu; — 
pare in analogia cu co ventole d'in pre- 
eodenlele articlu [pirosiiaj piroticu, pi- 
rotire» otc.), si a nome pirpiriu in loca 
de pyrpi/riUf (de doue ori : itòp-nòp = 
focu-focu). 

PIRTE si pirlia, (cu t duru fora si- 
bilare), 3. f., semita, onlUii, tramei, via 
perrla ; semita, tramite, carrare, callo 
pervia, deschisa de necesse de essera- 
plu mai allessu prin neue. 

PIUVA, 3. f., aiitrum, specns, latibu- 
lum, ferae cubile; antru, specu, latìblu, 
cubile de fera. 

PISAGIRE,-e5CM. V., verberare, tun- 
derCi contuodero, lotlbiin rei piignls 
coutuudero; a bate, verberà , contunde, 
a contunde cu icturi sau cu pumui , a 
sfermà , pisii, sparge; — pisagitoriura*. 
adj. 3., pisagitu, part. sup., pisagitura, 
s. f., actione si elTectu de pisagire; — 
trassu. de certa d'in pisare; vedi sipi- 
S'jlogu, 

PISALOGU si pisahgu, 8. m., pIloiB, 
plsttllura, flstiica, varlcula; pilu, pìs- 
tillu, fistuca, pavida, batutore; — di- 
rpctu d'in pisarc^ mai antà nin : pisnlu, 
sau mai bene pisallUf apoì : piiallucu 
^ pisallugu, pisaìlogu, cu tote co ar 
potò sta mai bene : pifitillUf pisuUueUt 
pi3ullugu, ptsuUogu, 

PISAUID, 8. m., scriba; scribu, scrii- 
toriu, copista, transcriptorin; — coventu 
slavicu doplcDU cadutu in desuetudine. 

PISCOIA, {pisconia. ca angraentati- 
vu, fem. d*in pisconiu. si acestn-a d'in 
pi$Gu)t s. f., daotoa, oanatli, HngnU, 



448 



PIS. 



oADalleulDs; duetti, canale, canalìclu, Ha- 
gola, mai allessa : caDaliclu de cursulu 
farinei la mora; —piscu, s. m., proral- 
nentla, emlueutla, oacamep, ro^tram, 
temo, ACDmen; promiitentiaf emiaeutìa, 
cacume, acume, rostru, temone; — de 
aci : augm. pisconiu si domio. piscullu, 
piacullctiu, pisciisìorUj pìscutiu; — d*ia 
acelluasi fonte si : piscuirey-escu, t., 
a) proprie : a face piscu, b) metaf. de 
pulii mici : piscuescu pullii pre essUe 
d'in <mu; — piscuitoriura, adj. b., pi- 
scuitu, part. suo., piscuitura, s. f. 

PISCONIA, pisconiu, piscu, piscuire. 
piscuìtoriu, piscuitu, piscuitura^ piacul' 
ìu, piscuUetiu; vedi piscoia. 

PISCU, piscuire piscuiloriu^ piscutu, 
piscuìiura; Todi piseoia. 

PISDA, 8. f. , cunniis, raWo; cunnu, 
vulva, membru genitale allu femiaei. 

PISIATIOSU, sau mai ììohq pissia- 
tiosu, (redi in Dictiouariu : pissiare, 
pissiatoriu, pis8iatu)ra, adj.^ espusu la 
pissiaiu; — pissiUorei s. f., (trassn d'in 
pissiiitória do la pissiutoriu) , locu se- 
creta à e pissiaiu;— pissiotÌcu~a, adj. s., 
appiccata a pissià , mai allessu ialectu, 
in patu : multi copillii su pissiotici; — 
se dice, pentru amendoue sessele, si nu- 
mai in fem. pìssioticaj si abbreviata : 
pissiotca; — in acellua-asi sonsa si : pis~ 
siolicu,-at pota mai bene : pissiollicurat 
8Ì pentru amendouo sesscle : f. pissiol- 
lìcat si abbreviata : pissiolca. 

PISLA, s. m., Hubcoucta, coactUta; 
materia de perù sau lana, pisata fora se 
fia tessuta, mai allessu lana forte molle 
si delicata (fr. feutrc, malletoo; germ. 
Ila); — pislaria, 8. f., arto de piilariu. 
ptalariurdt adj. s. fem,, pislurcsS'X, — 
care fabrìea pìda, — pislirercscu, v., a 
face, fabricd pisla; pislitoriu.-a, adj. s., 
pislitUy part. sup., pislitura, s. f., actio- 
ne si eficctii de pislire, 

PISLARESSA, pislaria, pislariUf pis^ 
lire, pislitu, pìditura; vedi pisla. 

PI8MASIU, adj. s,, vedi pismata- 
reiiu. 

PISMATAliETIU,-o, adj. s., InìlJas. 
laTldlosBs; — invida, invidiosa, pimo- 
tfM,-o, adj., à 'ìnpìsfna; — infine;/)**»!»- 
9ÌUrQt adj. a.=^pismariuy pìstnaiariu. 



il 



nr 

PISOPD, 8. m., arenn; arena; vedisi; 
nasipu, wfi^ipu;— inse neconnoscntu d'in 
coce de Carpati. 

PISSICUTIA, 8. f., demin. d'in pis- 
sica, cumu si : pissoiasiu^pìssoniasiu, 
s. m., demin. d'in pa^somu; vedi in Die - 
tion. pissica, pissonlu, 

PTSTELA, s. f-, yQà 'ì pistire, 

PISTrRE,-esCM, (cu 5 asj>ru sibilante), 
v.,iDauare,sa(Ure,stilUre«fluItar6; a ma* 
nà , suda, stilli, pica, picurd; — pistUo* 
riu^a, adj. a., pistitu. part. sup., pisii' 
tura, 8. f., actioue si effectu de pistire; 
— piatela, s. f., care forma inse nu e 
plausibile. 

PiSTIRI, s. pi. f., vedi pi/ìia,— poto in 
locu de pisiifi. 

PISTORNICU, pl.-e, sU'ilU» «Do4 
panibuH lUurglcta Imprlmltur; sigilla 
impressa pre pano liturgica; sigilla pre 
oblata; — (ar poti5 fi derivatu de 
pUtor). 

PISTRITIARE, pistritiatu, p«r, 
plstruiUy etc; vedi pestritiarc, 

PITA PORCULUl, 3. r, (pifa por- 
cului), specia do pianta, dupo B^rcianu, 
germ. das bchweinsbrod, dupo DiCt, da 
Buda : cjolamoD; — pit'a vaccei, s. f , 
specia de plaata, dupo i?ircianf<, germ. 
dei* in/>08chsmai. 

PITACD=^i«acM, 3. m.jVedi inIMc- 
tionariu pittaciu. 

PITARCA, 8. f., specia de pianta, l 
clatUriiB. 

PITICO, pitigaiare, pidgaiaiu.piii 
iu, pitigusiu, etc; vedi piiirc. 

PITIRE,-e5C!4, v., absoondere, re«» 
dere, celare, oeoalere, occoltare; a fl 
cande, rescunde, celd, occulta;— pidtC' 
riurd, adj. s.» pitUu, part. sup. : <o/i pi- 
iitft pititulu nestimitelorUf in pHUulm 
culpabilorw^—pititura. s.f., actione ai ef- 
fectu de p//i>f,— vedisi : pUuUcax, pi' 
tullire, pitullusiu in Diclionariu; — ìqm 
de certa, analogo su si urmatóricle cu 
preccdentìle : mai anUluiu sapponema 
form'a eoa mai simpla : pi/u.-a, udjt 
nalogii cu picu (vedi : picu in Dìcl^D 
cu sensu speciale de; tea qIs, parru-ty mi- 
natoH, nautiBi recondltas, occnUiu, •«• 
cretuit, pjgmwiis, ImperceptlbUt»; 
tire, suptirellu, micUt forte mico, 



aaj 



â– â– i 




PIT; 

QQtitf naDU, ascuDsu, occultu, secreta, 
pygmeo, ìmperceptibile, pititut tievedutu; 
—de acl : piticu.'a, adj. s.» déro mai ver- 
to- ^ ''^t. in intellessu de: w/cM,/or^e 
tt*i, . itu, nawM, etc, a)adj., /t/epi- 

Uee, arbore piticu, rege piYin<.— inetaf. 
à nana pitica, duce piiicUf pitici nobili, 
pitica inUìIigentiat etc, ?J 8ubst., a') in 
: uuu piticudecopitlujunupiùicu 
cttiatu, unu piticu de rege, pitici 
é nobili, pìtici de arbori; pitia de cO' 
(fite, da sttttimente, p') in specie: pìticUj 
uinu oricare; pi^fct4, ca pesce : déro sunt 
n pitici mai mari, (confere fr. petU, no- 
8lru petica, peticUy pUuUare, pltuUice, otc. 
io Diction,); pUicirerBSCU. v., a face pi- 
(icu, piticiiu, parfc. sup., — pltiyaiare = 
pUtgaliare; 7., (form'a: pitigaiu saup/- 
ttgatiu 6i pitigaiediu aaa pitigaliediu) , 
I sQptirìì> micusiorà suptilid, mici, mi- 
nili; pitigaia(u,-a, part. sup.^ inse 3i ca 
adj., suptire, suptìreìlu, tenue, etc; pt- 
Ugaiaiura sau pitigaliatura^ s. f., atatu 
d« suptire, etc.;— pi^/<7o;'M = piUgoniu , 
adj. 3,, a) adj.^ macru, debile, scursudo 
poteri, AuheUS} langidu, ammortitu : pi- 
tigome coyUe^ ineni>, pitigonie; ^) subst. 
a') MgUhAlas , aplaatra, (germ. mcbe, 
'- r^^jsanse), egilhalu, apiaatra; p') pi- 
•i wure^ dupo Burcianu. germ. kol- 
â– eliie; i) pttigoniu micu, dupo Bar- 
d-.mUf germ. tiplogelmeisey blaumciiio; 
'^goniu codatUf dupo Barcianu , 
icnu. ilf yfllmelsej.e') pitigùniu a cresta, 
W BarciofVA, germ. koppmelse; ^')pi- 
hg<miu ètlbaticu, dupo Barcianu, germ. 
iuadUo ; r{] pitigoniu veneta , dupo 
fiarn'anu, germ. mehlmelne/ d') pitigO' 
»«, •Bg;iiiatt«, suggìllatìone, snggillu, 
Tuiau pria ictu; i) p\Ugoniu, carbone, 
icula , etc; — alta forma , cu a- 
Bensuri ipitiguciura, adj. 8.; 
— mQ p^tigusiu, paro a fi unu adde- 
rewlu demin. d'in unu piiigu, èro piti' 
lu, de 81 cu forma augm. are intel- 
demin.; piUgu iose e in locu do 
fì^al, (vedi iuai diisu). 
PITITUKIU, piiitu, pi^ifHra, etc.; 

- 1 ANAsi pitUngìamf s.f., g ra- 
:r»na(.uni, puntcum; gra- 

,;;lb :^a!i i.nnÌ,^3^ d'in pO- 



PLA. 



449 



mulu granalu, granatulu; èro florca 
granfUului se dice halaustiu =z balaa- 
Btlom. 

PITONCA, s. f-, boletas borlnus; 
borete boviuu; — vedi manaiarca; — 
DU e counoscntu d*ÃŒD coci do Carpati. 

PITPALACA, s. f., coturnlx; cotur- 
nice; — potè co pitpalaca e formata ca 
si piéuUace, ce vedi in Dictionariu. 

riTDSCA, s. m., derain. d'in pita. 

PIULITIA, 8. f., in locu de piullitia, 
demio. d'in pina, c.q vedi in Dictionariu. 

PIVNITIA, 8. f., si celle alte ; vedi 
pimnitia. 

PLACARE, V., (dupo fr. plaquer), a 
applicii ceva planu pre altu planu, de 
essemplu: a applica lamina pre lamina, 
placa pre placa; — placatu, part. sup. 
subst.; in specie ca subst. m., unu pia" 
catu sau f. placata f annuntiu applicatu 
pre mura sau tabla;— inse: phcagiu, s. 
m.,(dupo fr. placaee), UssaìU^tcs sella; 
apoi : plicardu . s. m., «filxnH poblloe 
Ubellus, libellu affissu in publicu; de 
unde : plaeardare, v., (dupo fr. placar» 
rtor), UbGllos ufrtgere, a affige libello, 
(vedi si mai sasu). 

PLACAKDAUE, placardu, placata, 
placatu: vedi phicarc* 

PLAIASIU,-a, adj. s., cnsUn Uni* 
tiiin; custode de limiti;— p^ii^^/w, inse: 
aj pUuittoH; pianeti I, locu de plaiu; 
b) omu ce locuesca in unu phv'u; vedi in 
Dìctìouariu plaiariUj plaiu. 

PLAIVASU, 3. m., (craphium, plom- 
beam instramentuffl ; grapbiu. instru- 
mentu de plumbu, plumbu de scrissu; — 
germ. blelwe[s8=bleltitirt. 

PLAMADELA, 3. f,, seiìì phmadire. 

PLAMADIRE.-'-^CM , fermeutarei a 
fermenta; —2>kma<ii7onM,-fi, aclj.s.,p?rt- 
maditu, part. sup., piaw5(2'i«ra , s. f., 
inse : plantadéla, s. f., nu are forma 
plausibile. 

PLAMANAIilA, s.f., mutilila dMn 
pulmonarii, d'in m.ptdmonarii/,{ce\'ciìi 
in Dictionariu), pianta, dapo Barcianu, 
germ. das ^ebriiuchUche !onffenkr.iot. 

PLANGKROSU,-a s. m., vedi pian- 
gUìosu, 

PLANGITIOSU. rt, adj., ftcMlls; fle- 
bile, applecatu a pìà vgf; pluynjltoriu 
29 G. 



^^^ 



450 



PLA. 



a, adj. B., lacrlmanSj qaerlbundosj qae* 

rulos; lacrimante, ceribimdu, lamenta- 
bile; plangerosuro, adj., plenude pian- 
geri, de lacrime; vedi iu Diction. pian- 
gere, eie, 

PLANlSLRE,-esc«, planare, expla- 
naretaeiinAre, declperei incantare, sub* 
Jloerei a planiì, espiane, appiana, ecd; 
insB si : a dccepe, incanta, farmeeà , am- 
magi, soppune, domita; — j^/ani^i^u, 
part, 8up.; — inse form'a planisire nu 
e plausibile. 

PLANTAGIU, 8. m., (dupo fr. plan- 
tare), plantatlo, con8ÃŒtÃŒo; plantatione, 
consitionet vedi in Bìciìon. plantatione, 
forma asid de plausibile, pre ciltu plan- 
tagiu e implausìbile. 

PLANTUCIA sau pìantutia, s. f., mi- 
ca pianta, germe; vedi in Dìctionariu : 
plantula =. phntura, 

PLANDIliErf^cM, V., a tesse anu 
planu, a tesse cevareu, a ordì cuiva 
cnrse, insidie; planuUu, part. sup. 

PLÀPANDU,-a. adj., dellcatns, fra- 
^ÃŒWiif sentleus^ delicatu, fragile, sensi- 
bile, molle; — de certu immutata d'in 
palpandu = paìpalundu. 

PLAPOMa, plupomaria, plapomariUf 
plapomioraj eie. ; vedi : paplofm, si in 
Diction. pepìoma. 

PLA»SA, 8. f., in locu de pìéssat cumu 
si : plassca, s. f., in locu do : pìessea^z 
plessella; vedi : plcssa, pkssella in Dìc- 
tionariu. 

PLASCA (cu s aspru sibilante, pre a 
locuri pìéaea), s. f., 1. funrU; funda de 
arrancata cu petre s* alte masse; 2. al- 
ehomtUa rulgarUiZ.tnn., speda de pian- 
ta; 3. cuptura, praeda» apolta, piaeda- 
tloj captura , prèda, predatione, spoliu, 
spolia; — plascaire si phscalrc,*escUi 
v.,crepllarct Btridere* croparc, alapani 
ducere; a crepita, stride (despre focii, 
llacura), a crepd (cu budiele, etc), a da 
palme, a frecci; ~ plascaitoriu si 2>leS' 
caitoriurd, adj. s., 2>^S€aitu si pUscai' 
tu, part. sup., plascaitura sì pkscaitura, 
s. f., actione de plcscaire. 

FLASU si pla^Hf s.m., dentale; den- 
tale, scaudur^a sau lemnulu unde se in- 
troduce ferrulu aratrulni. 

PLÀTA, s. f., ROlutUy Btipendtom, 



J LJu 

mercoB y emolomeotani , r«aioneratl 
auctorameDtuniy pretium; solutìone. sti- 
pendiu, raercede,eaioliimentu, remaaera- 
tione, auctoramentu, preti ii, recompeosa, 
salaria, onorariu, m\ìnìì;—platirej'e$cUf 
solvere, exsolvere, persolrere, trlba«« 
re, retrlboere, renanerarl^ repeodéref 
expendoro, reddere* luere, pootias «tol- 
vere, satUfaoore» ralere; a solve, cssol- 
ve, persoke, desface, retribuì, remuoe- 
rà , repende, espende, redde, intórc«; 
laud, spella peccatele, satisface, multìa- 
mi, vale : nu platesce un^i cépa = mu 
vale ned una cépa;—platiioriti,»a, adj. 
s., care platesce; platitu, part. sup.; — 
plaitìicu.-a, Bolreni, solvente, care pdtd 
solve, etc, forma erratica; déro tot« su 
de orìgine straina, si pucinu sympatlùee 
limbei romà ne. 

PLATAGINA. s. f., 1. piantalo ma- 
jor, Linn. pianta dissa si : limb'a orni; 
2. platngina de a^)a=:alltiuia plantair«« 
alta//i^n^^inc, nomìta de Dìct. dei?«i- 
da gerni. der wasaerwe^erlch, pre cando 
playiiagmea de sub ]., ai germ* we^e- 
rlch; — se vede de sene, co phtaginm 
e pucinn mutilata d'in pluntagine=. 
pUotagOt ce vedi in Dìctionariu. 

PLATICA, s. f., specia de pesce 
na de mancare, forte alba, citu se 
de lata, lat. allmmas. 

PLATIRE. pUtiiioriUy pìcJUu, pìaV 
nieu; vedi pUUa. 

PLaTITIA, s. f., anpasia pars «irrl; 
angusta, mica parte d'in unu ?. 
unu cà mpu; — potè d'in acea- 
ne d*iu care platica, de si poLe lì à *{ 
plalìa = piada. 

PLATOSIA, 3, f., lorica, thorox^ 
rica, thorace, coriucia; — ;'■<--• 
m., lorlcatux, loricata; , 
lorica munire y a munì cu j^Hi<oà ia,^H 
refleas. : a se phitosiu; platosiaiu, pAnH 
sup., lorloaliiH, thorloatnsi vedi 9i po- 
vesa in Dictionaria. 

PLAVANU,-a, adj., QaTus; flavn; 
specie : bau plavu, ca nomo proprii 
dot Plavani trag-A carrulu meu, — di 
plavura, intre d>3U)in. si augai., ibiTi 
ilavu, bollami : piavi calli tra:v ^â–  
rulu vodru; — do acf demin. 
•a, labnaTDf) = subflavu , belUuelij 



e ^ 

1 



Tt^ 

/iCe placiiiei — plavu e asìÀ aprópe de 
/CovM. ÌD cà tu ne ar face se credemn 
io sc«&-nBÌ orìgine. 

PLEBANU, s.m., med.lat. plebftaaiì, 
ila plebs» plebU; parochu allu plebei, 
fUMbu alla commonei, in baserìc'a ca- 
gliai. 

PLECHU, 8, m., vedi hlévu in Gloa- 
oda. 

PLEDAEE, V., (dupo fr.pUlder), U- 
t^r«y UUm habere, litem a^ere» de- 
fta iar», eanaara agere* orare; a litìgd, 
a defecde, apperi una lite, a se apperà 
pre s«ne, ora, perori; — pledoru, (du- 
po fr. plaMear) , llti^ator, liUgatoriu; 

piedória, s. f., lUl^atio, foreniiis actns, 

iiti^ioDe, actu san actione forense; — 

pUdaim , part. sup. subst. , tote coTente 

implausibili. 

PLEGA, 8. f. , pU^ft =z plaga, èro 

form'a pièga se aude numai pre pucine 

locnrt. 

PLEOPA, 8. f., palpebra, cilium, gè- 

n»; palp4'bra, ciliu , geoa; — pleop^a 

pare mutilata d'in una forma palpa, de 

Dnd* p>^pfh*^»l, 

PLk.OSCAIRE, (* aspru sìbilante),- 
hB<a«, dli;ltl8, iBAnlbBfl acot* »a- 
>e, frxpU4ere$ cu lirab'a, degiteJe, 
auoule ai alieie a soni aciilu, a esplo- 
da, a tace se esploda;— pkoscai^rìu.-a. 
adj. 1^ pUaseaUu, part. sop.. pleoscaiU" 
rot 9- r^ actione si effectu de pleoscaire; 
— pkuscu , 8. m., (d*in care s^an oaa- 
esto eelle alte), se aode in atrigate ca : 
fie^eu! pUoseu! mttUe pÌeo$aari; — pt- 
n co verbola are si forra*» de I coojag. 
jiÃŒmmotc; pUo i ct tu ^ pboMotora. etc. 

PLBOSG[SE,-<ieii, r^ c#K«lcar*9 
pr«terfr«,t«rér«i,tef risarà »#pprla»rc; 
a caldt , coocolci, protcre, atrìri, depre- 
aa« eppreme; — pkotcdorii^'a, adj. i^ 
faeAantea pvt. Mp-r puMflrfWj %* u 
FLSSCA^ plramre. pbm^tmim, jrfc- 
aanfu, jdawaihmt; ff»fi 

PLBSIA, a. U ctf rttl, 
cai r ettt=ealbeitt4|bkcli^ gbbrtete; 
— din pÌMÌK.-«, adj. A^aaalTM^ ttir»' 
tur» fflakar, calTv=ealba, ttlfiitn, 
l^lra;— alse Cara* fìa 
fl«i»i^-«, ad j. M^ calrw, 
bo; fftaHMU, a.C «alrllita, <ah«tti= 



PLE. 



411 



calbetia; — plfjiiuvur<fi adj. a., r«1«Bi| 
calvu=calbu; ptvaiuvuì, h. f., rHlilltoii, 
calvetia^calbetìa; — verbo d'in tote 
adiectivole procedenti : a) pìesirfit-rMn, 
V., oalreftoere» «olveUorl, a oalv(=oal- 
bt, a seoalvf=caU>f, a se ealvoracu; ph' 
sìtu, part. sup. sxìÌhì, , pltmtura, h. f., 
statu à o pUsiÈu^ Htatu in plrsitn; — 
b) plesiugwey-escUt plmui/Uoriuro, adj. 
8., pleaiugitu, part. eup. Bubit, plnsiu' 
gitura, s. t.; — plciìuvèrerf^cUt plctiu^ 
vUoriu,'a, adj. 8., pU»ÌHvUu, part, mip. 
subst., /j^^JftutifMrfi, a. f., Btatti do ph* 
siuvitu, eie; — doro mai tote ucomIiu Do- 
vente caduto' in depiena diiHtiotndìne, 
candu avemu in limb'a nostra: calvu^i 
calbu, calvia=icalbia, calvdin^^ùdbHia, 
calvetire=ical(tftirf, CfilvetUu = ralbeti* 
tu, etc. cari vedi in Dictionariu. 

PLESNA, 8. f., flHirelll, munuump fa- 
fltls lanoB rei Ictui. flaicwlll Nplnulum, 
Ulum, funlonliiHy reMtteaU; Honii, HouìUi 
sau ictu de fiagellu , de mane, de fu- 
sto, eto.; acume, ^pìnulu, piMcii, ariti, 
fìru, funicula, rcstìcula a 11a|(ul)ului| «« 
pUsnirCf'^escu, v. rehflneuler fvriraiver' 
berare, percBtera . paliar», coUI4or«y 
BcntaeoBare, crcpare, timgtfWÃ  arapUa* 
re, maatbBi plaudvret eipU4«r«, aram- 
per«4 erampl, rampi, lra«i;t, Nt«macha- 
rly aBCceaierCf labrU vr«pllar«; cu ve* 
mentìa a lov{, impumni, pcrcuU*, pnUé, 
coUidet afenni, cu acume mui, ilijarA, 
crcpi, plaade d'in rnJlni% lirnba, labre; 
a eaploMi a erumpe, a un eruoipe, a «e 
rompe, a aa menii, se infuriììi, a crapl- 
ti co iabrale : a pU$nÌ d^ menia, pU$-' 
nttee de invidia, au plunUu dlaféU 
nmife am $e u plmugea odU h pU§' 
luacM bndkU ; pU9m$ee tt n« cofjii^ii; 
n$ pUfmira (nimidé . déro n< pU»nira 
9i à UH «KM inainit; oh pUnnUu UfU «a* 
pmik. ci#^ ' pUmhfét^r^, adj. i. s 
pfeaiatorto ia òtaéaé» um^ ff lun i i ^^ é« 
f^ek, pt m m é io H m ai ds Ime^uri dU raa» 
pteitt; — ia iitiifAé t f«^x1« ' i.UìiHÌtéf$ 
(^pUtn ^M, 

p U J méft, a u p'^n ^4 s 

à Umà flTM aa* la 



tmlpUmM^fk». 

9m4$ ai ; pUt m ié u s fié^mim 



453 



PU 



tutu urechieloru ; — pUsnitura , s. f-, 
actione si effectu de plesnire : plesni- 
turele puscilorUf hesiceloru, fìerrelorn; — 
si form'a : plesnu, s. m., plesnu de 6«- 
die, plesne de facies nu mai incéta plcs- 
nulu tubeloru, (?edì la inceputu plesni), 

PLESNIRE, ^jZe5ni7or^, plesniioriu, 
plesnitu, plésnitUy plesnitura , pUsnu; 
vedi plcsna, 

VhETOSXJ^zplettosurci, adj. s., ^lenu 
de pleite; vedi pletia in Dictionariu. 

FLEUTIU; s, m., UmelU, lamellola» 
lamella, lamellula. 

PLEVA, s. f., l.aoDS, g. aceri»; paUn, 
acere, palia, pellìtia de grSbe, ordie^etc., 
mai alìesdu caadu se treiera si s? allega 
grauntiele d*ÌQ acere sau pìéva; 2 piaci- 
cotot)) pUoulDs minatosi pescisiorn, pe* 
scìcellu, pescicelli minuti; 8. dbnU, sub- 
ietti', fibula, subscude; — dexmn.plevuica, 
8. f., mai allessu in sensulu do sub 2.; si : 
plevusca (cu 8 aspru sibilaDte), in acel- 
lu asi sensii; — iuse plevosu^-Oy relativi] 
prin seosu la oumerulu 1. : phnu de a- 
cere, de palia, 

PIEVANO, adj. s., vedi plavanu. 

PLEVITIA, 8. f-, snbsooa, fibula» Ter* 
rea fibula, aaatj oncinns^Diionsy hamna, 
TetlnACDlDm; subscude, fìbula, ferria fi- 
bula, ansa, uncìuu, uncu, amu, retÌDaclu; 
— pare affine cu pleva, mai allessu ia in- 
tellessulu de sub 3. 

PLEVOSU, pkvuica, pUvusca; vedi 
pleva. 

PLICTISIRE, V., taedlnm afferre, fa- 
stidio Tol satletate nfilcere, mule.^tarey 
odiosQm rei ImportoDDin esse; a adduce 
tedia sau urritu, a adapA de fastìdiu, de 
aatiu, de satiete, a molesta, snpperà , a fi 
importunu, uesulTeritu, odiosa, veninosu, 
VLm'à rosn; —plictisttoriu, adj. s. : plidisi* 
tortu de loti; pUciisiiUy part.sup.;— p/ic- 
tico8U,-a, adj., taedloausr raatldlosus, o- 
dlosns, moiestos, Importunns, morosiid} 
tediosa, fastidiosu, odiosa, molestu, itn- 
portuDU, Desutleritu, nesatìosu, morosa; 
— d'in gr. irÀTrjxrtxó.;, care are cere : 
pledicare, v» part. sup. plccticatUt etc. 

PLINAPUTINTIA, s. f., in locu de 
pknipotentia. ce vedi in Dictionariu. 

PLIOSCAIKE, pUoscaitoìiu, plios^ 
eaUu, plioscnHura; vedi pteoscaire. 



PIA 

PLISCQ, s. m., rostruiD) rostru; 

plìscu passercscu. 3. m., specia de pi 
ta, dnpo BtrciauH, gorra, die f«Uaw| 
bfll) erdnnsst — pare co pliacu ar fi af 
cu piscu, vedi piscn. 

PLITU, 8. m., snlfl rlctis rei 
trnm; rittula sau rostrula scrofe! 
verrului. 

PLIVELA, 8. f., vedi pUvire, 

PLIVIRE,-e?CM, V., rancare, 6rfl«l 
re, garrire, saronUre; a ruacd, erm 
sarrl, sarculà , smulgo orbele de prìì 
— plivUoriu,'at adj. 8., — ca s. L u 
plivitóre {z=:privitória)^ sareulai 
oulos, mateola, sarculu, matiola;— j 
tu, part. aup,, jjhVi^Mrti. s. f., — inse 
m'à plivéla,s* f.,e cu totnlu de reprobi 

PLIXISU, s. Mm (d'in gr. ?r>.i;5t^),. 
sensulu ce vedi si la : plìclisire, adi 
taedlnm, faslMldiam, satletai^ 
tanitas; tedia, urritu, fastìdiu, aal 
tietate, ìmportunitate, — inse forte 
formata si se cere, de neceese , fot 
pkxc sau plcss6z=.T!iXiiÃŒK%, 

PL0C0NIRE,-c8eM, v., InollMr*,^ 
Inclf uare, fevererl, reoerarl, «e tabi 
tore, se pro»tnrnere| se demttl^r», 
proTOlvere, se deprimere, e« abJU 
in hnmllUatem se 8ubiiiltter«| aincbì 
a se ìachiDà , a piedi, a se plec:^, • 
vero, venera, a se submitte, a 8d si 
pune, a iacurbà , a se iacurbà , a le 
min, a se umilia, a se depreme, 
abiece, a ÌQgenuchì&, a se pieci si 
raitte in umilitate; — ploc<yn\U>riu^^ 
adj, s., ploconitH, part. sup.,prt>coni^4 
B. f.; — plocoHM, 8. m., (ce a datu 
cere celioni alte covonte) , in 
reale de : donarti, monna, mnnntcalal 
dona, muuu, muniisculu, dani; ìq 
eie: terranii venieau cu plocont la 
nii mosisi; mi mai pucinu offerietm 
cone, ceUoru de la cari vreau capita \ 
vori; astad'ì ploconeU a% peritu, 
auperittimai Mesi affinile phcom 

PLODU, s. m., natrlxi rnUa, atei 
foetas; matrice, vulva, utora, foia. 

PLOIA, ploioìu, ploare, ploatu, 
vedi in Dictionariu : ploHarB, 
plouia, ploHÃŒosUj etc. 

PLOPISCE, 3. f., (d'in plop»), mi 
me de;^^;n, locu piantata cuplopi; ai 



potè reoommead^; mai bon'a e form'a/>Zo- 
peht^ ca di .- ììuccìu, fagetu, eie.;— plopu, 
arbore gnttiosu, populod : plopu albu, po- 
ptLÌMé alba Linn.f 2)lopu negru, popolo» 
•Ifr* ii>»». , — nu su de uitatu necf 
fonoelet adj., plopiu=zpopliu sì populiu," 
ìpuniu = poptdniu = popolnensf 
i^7>o-puZ7{u = popnlnDtj, etc.,— 
in Dictionariu tote aru cauta sta in 
L-wì forma : pophtUy poplosu, poplu 
pofmbuty eie.; vedi si la Dìciìon. poplu, 
PLOSCA, s. f., unuvasu debeutu, fa- 
«kn dd lemn\i;—pldtcutia, s. f., demÌD. 
d'io pìùsca, si : plosculììtia , in acellu- 
^ iotellessu; — analagu o ploscona, s. 
t^ ìQ aeusii de : bumllU meta foeiil, mi- 
^rcuDÃŒu de fenu; co-ci : ploscoiu = 
'roniu e p»ru augni, d'in plosca; — 
>9easiu=ploscariurci» cu variu sensu, 
id«co : nu numai cellu ce portaj duce 
jioica, bea plosc'a; ci si : sarrnluìi, lln- 
|Ui, loquaxy taeplDi blatero^ elreum- 
t»««tArf con^pIclUo; garrula, iimbutu, 
loetce, ineptu blaterone, cìrcumspectoriu, 
tecillone. 
I riA, 3. f., olmcx; cimice, pe- 

^u lumnu. 
ILOTOGARIU, adj, s., vedi pioto- 

'LOTOOIBE,-wc«. v-, resarclre^re- 

ì$ a rasarci, reparà , derege, Carpì, a 
cu plotogc (vedi mai dioau : pio- 
Àf^); — pioto gif or iu^-a^ adj. s., ploiogitu, 
put aup., plotogiturat s. f., — plotoga- 
-a. 8, m. f., (iD f. sì plotogaressa), 
:iu, resartori u, reparatoriu;— pio- 
fi. m., pl.-e, panuasy sesrmeutam 
ilcvUmeatam, partlcula, oeotOy de- 
panaos; petlcu, segmentu, peni- 
ita, centone, carpa, ruptara; — 
locurì ai iorme\e:poltogH,poìtog(i- 
pdtù'i:\r€^sa, póltogire, poUogitoriu, 

UogUura. 
i^rjiv'MJ, s. m., (dupofr. peloton), 
rtoHM* flobtts;gIomu, globu, micaceta 
arai ali. 

PLUGARESCU,-a, adj., vedi più- 
• 

tUGAHIA, 8. f., arte de plugariu , 

in Diction.,— de hplngu, ce vedi 

jmiDe in Diction., occurru mai 

deniÃŒQUtive : {plvgullu), pluguUc- 



tiu, plugidiu,'plugureoi=:plugurella; inse 
reu à emin, plugnitia; — pìugurescura^ 
adj., relati vu la plugu. 

PLUMBAHIA, s.f., plamhatlo; plum- 
batioue, arte de plumbariUf ce vedi in 
DìctioQ., loca nnde se funde pìumbulu; 
— plumbuUoriura, d*in plunihmrc. ce 
vedi in Dictionariu, déro d'in plumbui' 
toriu e formata : plumbniióra rz plum- 
hiiitória, 3. f. reale, iustrumentu de a 
applica plumbu; — d'in plumbuitu , ce 
vedi in Diction. essìste : plumbuitura, s. 
f., actione si etVectu de plumbuire, ce 
vedi totu in Dìciion; — plumbiiiaf 8. f., 
Gola de plumbu, lagena plumbia. 

PLUMONA, 9, f., din collo de Car- 
patì (cu u dar u si cu ù obscuru); uro 
d*ia cóce de Carpati : plumotiUf s. m., 
pL piumoni, (cu ù obscnru si cu 6 ob- 
scuru); vedi in Dictionariu : pulmone, 
bene scrissu;— cu acestu coventu paru a 
sta in affioitate de forma (nu inse de 
sensu) mai multo piante : a) pulmona^ 
Dympliaea Linn. germ. seerose, b) pul- 
mona a/òa, Djoiphaea alba, Linn. germ. 
die wctiiBBe Heerose, waHdertnlpe; e) pul- 
mona galbina^ njmphaoa Utea Lt'nn. 
germ. die grelbe oeerose; d) pulmonare 
si pulmonarica, pulmonarU ofllolnalU, 
germ. das luDGTonkraatj dor birschk«bly 
das hlrschmangold y dte etarUtwurs; 
ej pìumonaritia^ germ.das liingeumoos; 
— acumu occurru eovento cari se reforu 
directe la pulmon€f adeco ; plumònia s. 
f., de cari vedi iu Dìctiou. pulmonia; 
plumùHìtia, s. f., demin d^in pìumónia, 
a cui forma justa are fì : pulmoìtitia; 
plumónutiaf s. f., demin. d'in plumonat 
a cui correcta forma e m. pulmontitiu ; 
(confere 3Ì//«/wMncJu, pulmondlu in Dic- 
tionariu). 

PLUSIOSUrfl, adj., vedi pltmu. 

PLUSIUfS. m., (dupofr. pelaelie), vU- 
losn» pannus; villosa pannura, materia 
cu lungi villi sau peri; — de aci : più- 
siosurd, adj., tUIoboS} villosu, perosu, 
fìrosn, aciosu. 

PHJTASIU,-fl, adj. s., vedi in Dic- 
tionariu plutariu;—m^\ de reprobatu e 
form'a : plutnicUj-ix, adj. 

rOBmCIKE,-fi5CM, v., spioQS dcre» 
Uotaa lecere; a college spicele lassate^ 



454 



poa 



a college celle lassate in urma;— poòiV- 
ciioriu-af adj. »., pobircitu^ part. siip.^ 
pobìrciiura. a. f., — tote essite d*in pò* 
birciUy 8, m., HiAcìit^ìumfSpieìlfgiuiCol' 
lessu de spìce remase in urmu. 

POCAINIA, pocainiia, vedi pocaire. 

POCAIRE,-cscw. v„ poeuUere, do- 
lere, iioenltentUm de preoatls ag'ereicor" 
vìgere^ emendare, oa8tl>rare , mellora 
probare» sereclpere; a penitc't ropeDÌté, 
a senti dorerò, a pare reu, a face peni- 
tentia de peccatela correge, emendd, ca- 
stiga, a se iotorce la mai bene, a se 
correge, a se recepe, a so college io sene; 
— ;}0Catn/ia,8.f.,poeDlteDtia, peniteiitìa, 
parere de reu, dorare de &uìma peutru 
pecoate, intorcere la bene, collegere in 
sene, emendatione, castìgatìone, — ìnse 
form*a : pocainia. sì/wcan/a, pocaìaniaj 
s. r, in acellu-asi sensu cu pocaintia, e 
sirnaipeccatósa;— pocatYoriM,-a, adj. s., 
care pocaiesce 8GL\i8epocaiesce;^pocaitu 
part. sup., etc. 

POCALTlRK,-f«CM, V., Inanescere, 
Inaniref fame tabeseerpy Inedia dcfloerey 
deperire, mori, macescern; a ìnanij de 
fame si de inedia a tabi, lassine , de- 
perì, morf,maci, macri;— poctì/^i7u, part. 
sup., Inauls, fame exhaustnft; inane, de 
fame lessinato, macru, Haccìtu. 

P0CIRE,-(?5CW, Vm deformare, detur- 
pare» fo>dare r simulare, dls^lmalaroi 
«•atorqueref mutilare, Immutarei tran* 
oarsy rtttaref df^prarare, eorrDmpero;a 
deformii, deturpa, fed-^, sim'ilà , dissìmn- 
lÀ, contorce, ìntortoohìà , mutila, truucà , 
vitià , deprava, corrnmpe;— ^ocjÌoWm.-o. 
adj. 9., pocitu, pari, sup., pocitura,8.ty 
actione si effectu de podre : pocitureh 
nu su de cà iu monstre;-- d'in pocitu si 
derivate : pocitare, v., vehementer de- 
formare, detarparei foedare; a deforma, 
deturpa, fedii tare; part. sup., pocitatu» s. 
L^ pocitaturat konidum monstruM, Im- 
manis turplludo, nauseosa deformltas; 
orridu moostru, infricosìata turpitudine 
sau urritìone, nausiósa sau gretiósa de- 
formitate; — pocitania, s. f., in acellu- 
asi intellessa cu : pocitaturai—pocinocu 
ùpocinogu,-a, adj. subst., d'in adj., po- 
ctnu,-(], deformisi torplit foedas, cod- 
tortua» prarus; deforme, turpe, fedu, fe- 



' POP. 

dosu, contortu, iniortoohiatu, pn 
stramba, etc., sensu ce are si pr 
sau procinogu.-a inse ca subsL in. ri- 
ale : unu pocinocu sua nnu pocinogn, 
pi. podnoce sau pocinoge : a) in grat- 
re : casuB, Impedlmentum^ obsUealav, 
nalam, Infortantum, oalamltaa» emea) 
casu, casu nefericitu, pedica, impedica^ 
mentu, obstaclu, reu, nevolia, infortn- 
DÃŒu, calamitate, semnn reu; b) priaa 
TendtUo In niindlals; prima vendìare ìs 
mercati»; — barbarismi. 

POCINOCU, pothogu, pocinu, pi 
tarCy pocìtania, pocitatu / ira 

citoriu^ pocHUf pocitura, > .re. 

POCIU, in locu de po/fu,posBaai,pri 
persona d*in presentele indicattvului r 
bului; pofere=;p«<tfrfl,yedi in Dictaona 
poi^e, ca verbu si ca subst. 

POCIUMPU, s. m., palDS, paxIUu», 
clara^, fulcltora» fulclmentam, falcrosf 
foltora, admlnlculom, prasldlami 
parutÌQ, tierusìu, cunìu, penna, falci 
ra, adminiclu, presidiu, ródiran, prop 
la; — pocmmputiu, pociumpusiu, poei 
pasiu. 8. m., demin. d*in pocìumpu. 

POCLADD, s. m., dorsuale j^tra 
Infra sellami eqol Btratom) dor 
stratu sub sèlla, stratu allu caliulai 
pertura a callului. 

POCNlllE.-csctf» T., percatere, 
bos complodere, explodere, difilli 
creparot flaarfllo sonare, aosto lO&Art, 
pcrsonare, cropltum edere , fraff« 
edere, ferire, Icere» eromperei Sade 
Andl, rampi, crepare; a perente, cn m 
nule complode, esplode, cu degitele con- 
crepa, cu flageliulu soni, cu vemeotit 
sona, resouÀ, persoud, dà crepita, dà fra- 
góre, lovi, perente; aieptà , erumpe, dw 
pica, sparge; a se rumpe, se despicik b» 
sparge, crepa; — pocnUoriu^'O, adj. 3^ 
pocnitu, part. sup. subst., pocnUuut, & 
f., actione si effectu de pocnire : pocni' 
turde tunului, pocniture sangerose i* 
capiie. 

POCOSID,-a. adj.,Bnffrafflna««iifr 
nas rei pedea dolore contractl* rlr 
di} suifraginosuy rigidu, spasmosu, c« 
vulsim, mane sau petióre contraete, ■ 
gide, convulsive. 

PODÀRITU, 8. m., DQ e de oftta a 



rosf 

panLÃ i 

IdM 

ftja 




wS^ 



^mm 



POP. 

derìfatn d'in podariu, ce vedi ia Die- 
tiODarìu, cu scnsulti de: tassa de ponte. 
ie podti^ portorUm; portorìu, care e mai 
l&rgu io aensu; — forra'a podela, nu e 
pltosibile, ci se potè correge in form'a: 
podca^podillat s. f., tabnUtniiii tnbu- 
Utii, tablatu.coutablatu, precamu si : ta- 
bulft,sc;induraytab1a;apaì : podclla infe- 
r(arc.=pavÃŒciGntuinytabiiIatum,cisi:;jo- 
à tlla supcriore de pre coperemmiulu ca^ 
8fi=tAbuiAtiim tfiiperiuiì; — déro occurru 
n demiuutive dìrecte d'iu ponte si podu, 
cnmn : podilla, podinat podisca, podu- 
(*â–  " : ine, inse si masQ. podisiorv^ 
l j'odiscu; d<5ro d'in celle femi- 

Diae aa insemna numai : 2^onil si po- 
deri mici, ci si : tablat scaridurat mai 
allessa io formele : podillat pedina; — 
à e alta parte : podisiom are insemnare 
de : icrlatoiii> armarlura^scriaiu, arma- 
rio;— /;tì(?f*u =ipodé'\u, 8.tii.,de si demin. 
d'io podu, totusi iusémna si : alta pia- 
alilaa, ioalta planetìa; — augm. d'in 
potìt* e : podoniu^podoiu. 

PODBELLA, 3. f.» bì podbellu. s. m., 
specia (io pianta, tus^llago faufarn, Linn. 
germ. der buAattlclit braudlatUcb, ross- 
bafi èro Barcianu dìstinge: a) podbellu 
de oparzgerm. 4«r froà chlSAel; h)pod- 
IcUu de monte-=zgeTm. der irohlferlel. 

rOhCOW A4>odcovirej podcovitUt pod- 
eopiiura^ etc. vedi potcova. 

PODEUiA, poddiu=zpodeiUj ììodilla, 
podino, podisca. podusca,podisìoru. pò- 
doiu.^zLpcdonìu, etc. vedi podaritu, 

r(>Dll)lRE,-e5i;w, v., onerare, onero 
grAvare Tel premere» opprimere, obru- 
â– rey eonterere, comulare, ooDf^orerei 
iaponere. Inpetum tacere, irruere« pe- 
Ifre; a onera, incirca, opprome, obrue, 
coDtero, accumula, coogere, imp!ine, ir- 
rae, a face impetn, uttacà , sari, ìuipug- 
ol : a podidi in lacrime; multe relle po- 
didira pre hietii cresfini; — part. sup., 
pùdiditu : podiditi de mare turba; s. f., 
•tura : podidilura infricosiata de 
ni,— forma barbara de origine ob- 
5cura. 

rODLOGlHE, podlogu, etc, vedi po^ 
hffire. poilogu. 

~- '' ' '' \, 8. f., vedi potgoriu. 

s. m,, a^i^er, profumla 



POP. 



455 



ripa limosa) aggere, argine, profanda 
ripa limosa. 

PODOBA, S. f., deonsi oroatas» orna- 
menturaj omatu, omameutu, decora;. — 
podobìre,'€SCUj v.. ornare ■ decorare; 
a orni, adorna, decord, informoseti4, — 
vedi inso si : impodohire, v., care se dice 
maidesude cà tu simplulu : podobirc; — 
podobia, s. f-, cantica bascricescu. 

PODOROGU, s. m.,ooinraoatDa; com- 
meatu, passu de calle, ia specie ; calli 
de posta; barbarismu, déro d*in fericire 
caduta deplenu in desuetudine. 

PODROMU si podrumu , s. m., cel- 
lo vinaria, cella, celliro, oellArium; cel- 
la vinaria, colla, celiare, cellaria, 

PODVALLU, s. f., coUllle doUorum 
rlaariorutn; stratu de lemnepentru buti 
cu vinu;— neconnoscutu d'in coci da Car- 
pati. 

PODVEDA. s. f., operarum prebitlo; 
prestatìone, lucra de presta tiene, an- 
garia. 

rOFI, a. m. pi. (pre a locuri si : po~ 
c}ù,pQhi)y pOBlllenn; curolla lunga cara 
se trece pre subcod'acallului;— po^Wa» 
s. f., (pre a locuri: pocìùlla, pohilla)^ in 
acellu-asi intellessu cu pofi; inse si m., 
pofillu (pre a locuri : pochUlUf pohillu); 
— verbe d'in tote : pofircrcscHf pofiUare, 
a face pofi san a pune po/ii; part. sup., 
pofitu, pofUlatu. 

POFIBA, s. f., (pra a locuri : pocìiibay 
pohiba), si pofida, s. f., (pre a locuri : 
poch\da,poh'\dd)^ prwtextus» speeles^ hI- 
malatlo, anbaipea; pretestu, specia, si- 
mulatione, ambage, ambagi, pre a latu- 
ri, pre de parte;— pofibire si pofidiref- 
escu, V., preatexerO) prntendere, oan- 
sari, slraalnre, per amba^es agore et 
loqnl; a pretende, a pretesse, causa, si- 
mula, a lucri si vorbi cu ambagi, a vor- 
bi pre a laturì, pre de parte, a allude. 

POFTÀ, s. f., cupido, cuplditas, ari- 
dltas, libido, ardor, deslderlum, appe- 
tltns; cupidine, cupidìtate, avidìtate,U- 
l)idine, ardore, desideriu, appetita; — 
^o/ìJiV<?,-escw, cnpere, concophoore, po- 
tere, appotere, poscere, postulare, de- 
siderare , precari, Imprecarl; a cupe, 
concupe, concupf, concupisco, potè sau 
petr^ postuli, appete, desiderai, preci, 



roga, impreca, blastem4; — adj. b., pof- 
iiioriur(i, part. sup., pofìitwy—poftirQ e 
asià aprópe de pascere, in cà tu tentódia 
a siiHpPctd una orìgine commuue. 
POPTlRE.po/^Yoriw»po/tì/«vedipo/^(7. 

POFTORIRE,-esCtt. v.. repetcre, Ite- 
rare* redtterarei Insistere^ persistere, 
perseferare; a repete, repeti, iteri, re- 
dit'rii insiste, persevera; — part. sup., 
paftori(u;~si : poftora^ e. f. 

P0GHIRCIRE,-€5CM, V.. coHIgere, le- 
cere, splcas (lerellotas lecere, oras ra- 
flciDArl;acolIt'gc,lege spico remase, uve 
lassate in nrm'a collessului; —poghir- 
Cìtoriu.'Oj adj. ?.. pogJiirciiu, part. sup,, 
poghircitura, s. f.;— vedi si pobircire. 

POGONARIU, s. m., pner mlnans 
bores aratoreK; baiatu care mena bonìi 
aratori; in specie : omu mare care ara cu 
diu'a la allulu;— inse ; pogoniciu. s. m., 
e baiatu ce mena bouii aratrului cuiva; 
— pogonu. s. m., mesura de spatiu, a 
nome de 1296 de stensini, jugemni. 

P0G0RIRE,-f5CM, v., discendere, de- 
coteref dejtcere;a dcscnde, decute.de- 
iece; — part. sup., pogoritti, si subst. : 
pogohtulu pre cost'a montelui; — si : po~ 
gorisiu^ s. m., a) actione, actu de pogo" 
rire: h) locu de pogorirc. 

POGRERANIA 3i pogrevanio, s. f., 
fuiiua, oxsequiffi; fanu, fuueralie, esse- 
eie, immormontare; — barbarismo ca- 
dutu in depiena desuetudine. 

POHI, poh^ha^ pohilla. etc; vedipt?^. 

POHITNICU. 3. m., vedi popivnicu. 

POHVÃ LA, s. f., pompa, solennltas, 
inaje!)tnj}, (gloria: pompa,3olennìtate,ma- 
iestate, gloria; si : anctoritas, arapllto- 
do; auctoritate, amplitudine;— poAraJo- 
sUf-a, adj., poinpo8U8, pompAttoQ8;pom- 
poaii, pompaticii;— inse nu scirau se fia 
san se fia fostu aceste covente pre unde- 
va in usu d'in coci de Carpati. 

POIANA, S. f., pratuin In mediU sU- 
tU, 8ltrae calTltlum; latrina; pratu in 
selbe, calvitiu de selba; in specie : la- 
trina, locu de desertare;— demin. poia- 
7\\iia, poianutìQy s. f. 

POIATA, s. f., bubtle, titabalum bu- 
blle, casa aalarla; staulu de boi, staulu 
bubile, casa salaria, de sare. 

POJARU, s. m., ptiboUe, rnbentcs 



posulae; pasule, pusule rossie, venata 

d'in pusule rossie, 

POJINARIU, s. m., vedi pfmmariu 
si husunariu, 

POJITIA, 8. f.. pelila, cut!8. eortex; 
pelle, cute, coiiice, scórlia. 

POLA, 8. f., in locu de polloy cumu a 
in Dictionariu, aci insemnà mu nnxnai : 
polla alba, specia de morbu; — p6[Ua 
Sanici Marie, dupo Barciaau, germ. 
das matterkraat, dupo Dict. de Buda : 
matrice=Tnatrlearta parthenlam Ltnn, 

POLAIU, 3.m..teuorliinpollomlrinw. 
specia de pianta, dupo germ. ber^polet. 

POLATA, s. f., palalìiim, aula; pala- 
tiu, aula;— nueconnoscutu d*in coce de 
Carpati. 

POLCOVNTCELLTI , poleovnieessa , 
polcovnida: vedi pólcovnicu. 

POLCOVNICC, 8. m., capu alluunui 
regimentu de militari, nome caduta a- 
stadi in depelna desuetudine cu tote de- 
rivatele selle, si suppletu prin : coìoneU 
lu, dupo fr. colonol, care respunde la 
mai multo ospessioni cu allo vechilorn 

Romani, adeco : chlUarchus/fxt^iipx^^) 
= fr. colonel d'iDranterle, (si la ooi ; 
cóloneìlu de ififantaria); le^tonU tribo 
DOS, tribunu de legione, in acellu-asi 
sensu cu fr. colonel dMiffaaterle. pedi- 
ditoni prsBrectQ4=:fr. ?éu6ral dMuran- 
terle, gcìierariu de infantaria, si ▼©- 
chiù : prcfidu de pedestri, eqottam prv 
feotnB=:fr. i^ónéral de cavalerU g^ne~ 
rariu de eavaìluriat si vechiu : prrferiu 
de callari; — poleovniceìlu, a. m. detnio. 
d'in pólcovnicu; — póìcovnicii s. f., of- 
ficiti allu poìcovnicuìui, care ar corres- 
ponde vecbìeloru : triòunatu prtfcdU' 
ra: —polcornicessa. s. f., muliere a pà i' 
covnicului. 

P0LCU,8. m., leiflo, replmentoia, (fr. 
replmeni); regimentu, legione. 

POLECRA si porccla. s. f., eogBoae«> 
cot^nomentum, agnomea, nonen rei caf- 
namoo ridlculDm, jooularlunii «Bg'arlDiB, 
fippelUtlo l^nomluo» rei probrasai 



I 



cognome,cognomeDtu,agnomedefamiIla, 
inse si : nome sau cognome ridicola, da 
risu, de batujocnra, nogaria, secca, vile; 



4 



appellatione Ignominiosa, probro9i| ba- 
tujocurosa; — polecrirt sau poredire. 







POL 

V., eosrnomlnaro, co^nomen tiare, 
1 Impouere, co^uomlne BDi^erc, unge- 
rà rHVcolo eofrnomlne, frodare sppelta- 

tlone,* a cognomina, dd sau impune cog- 
nome, a adant,'^, mari cu unu cogrnome, 
ìn»e sf: a lipi cuira ridìculu cognome, a 
M& prin appelatione;— part. sup, poìe- 
triiu sau porecìitUt s. f., polecritura sau 
poreeWiéra : porecHture iniuriose. 

POLETELA, a. f., polltoraj semlan- 

ra»; politura; (vedi in Diction. politu- 

ro); 3emìauru=parutu auru, prefacutu 

mm, — inse coventulu e contr'a re^ule- 

oru lìrabpi; déro, canascutud'inpoWrff, 

potè facile corredo, asì4 co nu are de 

dtu set 80 reduca la form'a plausibile : 

^Doleia^ care e in locu de : poleìia^ ca sì : 

^jt>o7ctti. s. m., ìd locu de poleliu , tota 

^*ÃŒD polire, in sensu de: irpUcIdlom, tI- 

"•reaprtìlnB?|?elicidia,vitriaprinna, neue 

^stn plouia glaciale, ce cade pre piante 

» de multe ori inglacia sì sirica; — si 

^otm^i polelia f. in sensulu de : pruina, 

^lacia, etc, se potè intende si lainsem- 

marea de : poIltiOf IffivlRatlot splendori 

'Sftror, aorom, nltor^ etc., polittonef le- 

"^gatione. splendore, levore» netore sau 

:aik)re, auru, etc.,— d'in poldia si poh- 

2iu derivate : poleìire=poleirer€$cu,y,i 

poltre, BDrnia vel arfiroulnm polire, fx< 

9«llre, UfiTlurarOy Uevare; fuscnm colo- 

"^tm ladaere* tergrere, detorererc, arma 

t*r8rer<»j a poH» sau espolf, leviga aurulu 

sau argentulu, a leud fasca san n<^gra 

colore; a terefe, sterne» deterge, si poli 

eie; — adj. s., pohlìtorm-:=poleiÌoriu, 

a, polltor, expolltor, Inaurator, laefl- 

«^tor, tersor armoriim; politorìu, 6spo- 

litoriu, auratoriu» inauratorìu, levigato- 

1ÌQ. Btersoriu, detersoriu de arme; — 

"pwt. 8up. subst. poìelitu si poìeitu; s.f., 

fdfUtura si poleitura : poklìturele ima- 

Sìniforu, iconiìoru. 

POLTCANDRU, s.m., (inse correctu: 
pòiycandru^=póIi/cand€ruz=.poìycande' 
^],l]rehnflclin8(Xo7Voùxo;) peaslU», po- 

POLIANDRIA, poliarchia, poliar- 
^cu, policotiUdonu. 2>oUgamiat poliga- 
"i^, pòligamUt poliglottUjpoUgonUy pò- 
Kwfwtt, poliptifjJu, poliposUy poHpu, po- 
^MoìbUf polUcchnicu , polikiamu, pò- 



POI. 



457 



Ufeistu, politrirhia: vedi in Dictionariu 
celle correcte deplenula artici. tpo?y—: 
poh/andrta, pohjarcMa, poìtfarchicu, po' 
ìycotijledoniu , polygamia , poh/gamìcu, 
pohjgamu. poJygonu. pohjnoniiu, poh/- 
pdalH, polijposu, pólypu^ pohjsiiUahu, 
pohftechiieuj poli/ikeismu j pohjiheisiu » 
pohflrkhla» 

POLTCIA sì politla, s. f., inse, d*in 
caus*a pronuntìationeì, cu doui l : poh 
licia^ de care vedi io Dictionariu : pol- 
licia, (differita de poUtia); a) tabnla, 
axlS) assta, looDUmentiiniy salcolos, lo- 
CDlamenta grodatlm ordinata; tabla, as- 
se, loculamentu, salculu,Iocularaente in 
grade ordinate, scandura de inseriatu si 
tinutu; h) poììkiora, s. f. demin. d'in 
polìicia : tabella, assola; tabella, assula, 
stratusiorìu de dispositu. 

POLITIAIU, 8. m., in loco de pólitia' 
riUy ce vedi in Dictionariu;— ero : poli- 
tianesce. adv. d'in poliiianescu, ce e de 
assemìae in Diction. ; — inadmìssibìle e 
form*a : polìticesce, adv., ce in Dictio- 
nariu sona politica 

POLMUDU si polmolu, s. m,, vedi 
podmolu. 

POLOGAHTU,-a, adj. s., sarolnator, 
saroluatrU , Interpolator , laterpola- 
trlx; sarcinatoriu,-t<5ria, inteipolatoriu, 
-toria, carpacin.-a;— d'in 2>o7or7«, s. m., 

a) Tetom dactlle, (ectl sfparlaum rei 
sDpparfnm, Hopreranm leot! tegmen; ve- 
lu ductilo, BÃŒpariu sau suppariu, coperi- 
mentu de lectu, suprema tegme delectu; 

b) toenlììisiam 9 i^ramen deineesum rei 
falcatum; fenificiu, fòDU sau èrba, grame 
falcata sau cossltu; e) faenloldloaii foe- 
ulseclum; fenicidiu, fenìdecìu, fenu sau 
èrba taliata, secata; d) lie^inentom pel* 
\h, oorli; segmentu, petìcu de pelle, de 
coriu; — barbarismi de origine necon- 
noscuta. 

FOLOGU, s, m,, vedi pólogariu, 
FOLOMIDA, s. L, a) nerratala ar- 

reaslfl Linn., (vedi in Diction. pallamU 

de) ; b) ooutoItuIus, convolvulu si vol- 

bura, alta, speciade pianta. 
FOLONA, 8. f., probabile in locu de 

pollona de là pólla : lacInUj siuns > para; 

lacìnia, ruptura,s3DU, parte, buccata,etc. 

de vestimentu, de muru, etc. 



453 



POM. 



POMADA si pomade , s. F., vedi in 
Dictionariu pomata. 

POMELNICD, 8. m., carte co serve 
la memoratalii defuoctiloru^cu fastidio- 
sa forma d*iu iioména^ (pre a lociiri : 
pomafiQ)y s. f., a) memoria, oommemo- 
rAtlo, moDtio ; menooria, memoratione^ 
commemoratione, meniioDe; h) slUcer- 
ii1om,oonTÌrlura funebre; silìcernìiifCon- 
viviu sau ospetiu de funpralie, capite do 
morti, comraendUf commend:\re facuta 
nianiloru sau moriìloru; e) stlpa^ elee- 
mosyna; stipe, elemosyna, iu genero sì 
pODtru mani san morti; d) auxlllam, do- 
num, manns; adjutoriu , dOQU, niuQU, 
darà ; e) gratultam aaxUiam; gratuitu, 
adjutoriu: a dà de. pomana; de pomana 
vinii te duci ; a face pomana totoru in- 
di gentiloru ; C'ipitc si pomaiic pentru 
manii vostri; — poincnirercscu, v., me- 
morare f commemorare, memlolssey la 
memoriam revocare; excitare, eiper* 
gefacere; fulsse vcl rixlsse; experglscty 
tomno exoitarl, loopluanter Uerl, ad- 
renlre, erenlri^ » accldoro ; a memorìi, 
commemora, tiné mente, revoca in memo- 
ria, adduce amente, a sì adduco amente, 
a escitìi, descitd, discepti\, a se desceptà 
d'in somnu, a fi fostu, a fi visgu, traìtu; 
a 86 face pre ueasteptate, pre inopinate, 
advenf, eveni, accide; — adj. a,, pome- 
nitoriut-a. raemorator.— trix; mcttiora' 
toriu^'iória; — part. sap. subst., pome' 
nitu, 8, f., poìneniturai — pomtnmtiat 
S. f., memorU} memoria; ponienlOy a. fi 
■«noria» commcmoratlo, coaTlvIam fu- 
nebre; memoria, commemoratione, men- 
tìone, ospetiu funebre, capite de morti; 
— D. MiMosich n'a potutu deraonstrà , 
co pomana ar fi t. slavìcu, pre cà ndu e 
cu multu mai probabile, co impromu- 
tula in lìmbile slavice e facutu d'in lim- 
b'a romanésca, de óre ce coventulu po- 
mana sau pofnania, s'a potutu formìi d'in 
elementele romanesci, adeco, sau d'iu pò 
=|>oi=p09tj si ma«?r=man<'8, sau d'in 
po=/>oi^poBt, si menirc, ca si remlnl- 
9QÃŒZIZ rcmenirercscut d'in re si mentre^ 
care are acoUa-asi iutellessuì adeco : a 
adduce a mente. 

POMENIAz=/)om5nia, pomenire = 
pomanire, pomenitoriu ^ pomaniioriu* 



^ka 



4 






ponr. 

poìnenen(ia=pomanentia, etc.; ve4ipo- 
mefnicu. 

POMERIDA, s. f., incorrectu; vedi in 
Dictionariu promeridie. 

POMITIA, s. f., fraya, fragom; fra- 
ga, mura, — d*in pómat in genero, ce 
vedi in Dictionariu. 

POMuSNICU (cu 8 aspru sibilante), 
9. m., inbularll cDstos , cliaitophjlax. 
archlvo praeposìtus.; custode alln tabu- 
lariuluì, chartophylace , preposìta ar* 
cbìvuliii, registratoriu, propositu matrì- 
culei; — coventu strainu si forte aspru,^ 
déro d'in ferìcire cadutu in deplena de- 
suetudine. I 

POMPONA, s. f., (dupo fr. pompou),B 
mai bene ar fi masc. pompcnu, mu-" 
IlcbrU apparaias; apparatu mulierescu, 
lussose ornamente. 

POMISIORU, 8. m., demin. d'in p< 
viUj ce vedi in Dictionariu, in care de- 
miuutivulu acestu-a si mai multe lip 
sescu, cumu : pomuetu = pomutiu, pt 
musioru, pomtiUuy pomuUetiu. pomuselluf 
inse : pomusellu :=:tamarlnda4 (fr. U* 
maria), si tamaiix, sì in fine tamarle^r 
cuacésta diifereutia, caallu no3tru pro-^ 
priu : pomus€llu:=m\C}i arbore; asìd dé- 
ro pomusdlu ar ^ micu pre longa arbo- 
rele : tamarìce, m. sì fem., pre canda , 
tamarindVf ca fructu, ar fi cu preferenti 
tia f. tamarinda. ^ 

POMUCIU, pomusioru, pomuUn, pò- 
mullctiu, pomusellu; vedi pomisioriu. 

PONGA, ponce, pona8iare^{re\i pon- 
cisiert) , poncisiatH j (reu poncisidu)^ 
poncisi'itura (rcu poncisieiura)^ pond- 
siu; vedi : imponcisiare in Glossario, 

PONE, 8. f. pi., acus gen. aei»rl«, p« 
lea; acero, palia=paia;— vedi si : pie* 
va, déro pone ar fi de preferitu. ca, pro- 
babile forte, provenite d'in ponete. 

PONIUOSIA, poìnhosu; vedi : poti 
vosia, ponivosu. 

PONIVOSIA, B, f., myopU, U»«ltlt>, 
tIbub bebetndo; myopia, lu9CÌtÌ0Di?,ebd 
tudine de vedere; — ponivosu.^a, a^j 
a) mjops, loscltlosus, hebetla ttcat 
myope , luscitiosu , de ebete veder 
òjstrubo, paetos, llmfs lotnenHjstrani 
da odi , petu, care se uita ou unu oclò 
intr'una parte, ou albulu intr'alt'a. 



n 



M 



1 




K 



K 



vm. 

PONOSIRE,-e«c«, r., male ntl, usa 
deUrerc, luraoitam Interré, exIstlmA» 
llonero rloUre, dedecorore, Bdem p«r- 
doret notam ftd Ignomlnlam Euurer»; a 
uSii rei), a stricd prìu usu, a nemid, a 
adduce infamia , a viola estimationea, 
dedecorà , disonora, perde Fedea, inferra, 
inferra cu nota de ignominia; - adj. s. 
ponositoriu.-a, part. sup., panositu, s.f., 
ponosiiura : ce de ponositure accumu* 
late prc voi; — ponoFu , 8. m., (care a 
datu nascere la tote celle precedenti), 
Infimla, dodocus, inhonestas, probrum, 
cpprobrlnm, abjectlo; infamia, dedeco- 
re, inouestate disonore, opprobriu, pro- 
bro, ignominia, batujocura, misclKa;— 
(ponosuQ^ forte probabile d'in gr. fivoaic 
=blasiematfa, infamia, cu prep. è:covo- 
oic, unde a caduta z initiale in limb'a 
romanesca); — inse si anu adaussu de 
lu la penosu penoslu^ s. ra., cu acellu- 
asì sensu ce aro ponosu, afora de : qne- 
stofl, querelU, (|DorlmonU, luGusatlo; 
piangere, plansóre, vaietu in genere si 
cu araaru; — si d*in ponoslu derivate 
cu acellu-asi sensu ; ponosluire rescu, 
T., ponosluiioriu,-a. adj. a., ponosluitu, 
part sup., 8. f. ponosluitura; cari nu su 
de recomraeudaiu. 

PONOSITORIU. ponositut ponositu- 
ra, pmosluire, ponosluitoriu, pono&Iui- 
tUf poncsìuitura, poyìoslu, ponosu; Tedi 
pOHOtnre. 

PONOVU, s. m.. Ubor. fatlfclnm, o- 
per», ntaas; labore, fatiga, opera, nisu, 
incordare de poteri; — (potè d'in gr. 

oc, confere si Trotvij^pfteBfl). 

PONTEKIU, s. m., semlquai!rans,be- 

Ina (gr. '^(i.tva), cotjU^z ootjle^co- 
ì9\m semìcadrante, emina sau hemina, 
cotyia=cotyle=cotula;— neconnoscutu 
4Ì*ÌD còca de Carpati ; — de unde ? 

PONTONIERU, 8. m., (dupo fr. pon- 
t«aler), naotl exaotor, poutlnm Ktrae- 
Un essBctoriu, perceptoriu de naulu; 
constructoriu de ponti ; pontonagiu, s. 
m., (dopo fr. pontoiiage), ttaulnm, naulu 
ce se solve pentru trecerea tmei ponte; 
— pontonu, 3. m., (dupo fr. ponton), 
^•■U, pontone; — tote forme spurie,- 
vedi celle plausibili in Dìctionarin; — 



onariuy pontonatu, pontone. 



POR. 



459 




POPÀLNIBE,-MM. T., oomalare, ao- 

cDoiolare, aipgorere; a cumula, accumu- 
la, aggere; — part. sup., popalnitu, 

PÓPASC, s. m., statlo, dtrertloa- 
lom, dlrer^orlam, locns appellandl; sta- 
tione, divorticlo, deversoriu, locu de 
tragere; — poprisire (pre a locuri : pò- 
p03Ìre),'€SCU, v,, qatetU aat rcfeotlanU 
oaaoa dlrertero, appellerò ; pentru re- 
pausu sau refectione a diverte, a se ab* 
bate . a trago, a sta; — part. sup., pò* 
pasitH, 

POPICU, s. m., pl.'C, metoli; me- 
tula, buccata de lemnu lunga si rotun- 
dita : a jocd popice, jocu de popice. 

POPILNICO, s. m., vedi popivnicu. 

POPISTASILJ, 8. m., in locu de pa- 
pistasiu , care e totu asid de corruptu, 
— d'in collo de Carpati ; vedi papistu. 

POPIVNICU, s. m., specia de pian- 
ta : asaram europaenm Linn.; — po' 
pivnicu ifpurescu:= anemone hepattea 
nobllis Linn. 

POPLONU, s. m., in locu de paplo- 
ma, — d'in collo de Carpati. 

POPORAKIU,-a, adj. s., relativii la 
poporu, de poporu^ amatu do poporu; — 
poporasiuy s. m., demlnut. ridiculu, d*in 
poporu; poporianurOf adj., in acellu-asi 
sensu ce are in form^a poporanu in Dio- 
tionariu; — poporitne , e. f., collectivu 
d'in poporu, populatione, parte de po- 
poru, a unui locu; — poporosura, adj., 
plenu de poporu, numerosu; (vedila 
Dìction. populosu). 

PUPOSIRE, poposìtu, ctc; vedi po- 
pam. 

Pi)PRlRE,-c»ctt, V., vedi in Diction. 
oprire; — poprire se pare mutilatu d'in 
preoprire. 

POPU, s. m., pila» columno, praesi- 
dium, columen, parastata» autact folci* 
meutam , faitnra « admlnlonlon ; pila, 
colnmna, colarne, presidiu, parastata. pi- 
laatru, anta, fulciraontu, fultura, admi- 
niculu, rédimu. 

POKA, 8. f., vedi porteti; — coven- 
tuln e neconnosontu d*ÃŒD coci de Carpati. 

PORANICIU, 9. m., specia de pian- 
ta : orchi» maseula Linn, 

PORAVD 8ipt«rar«,-a, adj., feroi, 
feroi , taeruBy petolani; feroce, sevu 



460 



roR 



furiosi!, petulante^ selbaticu; -- nu pa- 
re coDDOscutu d'in coci de Carpati. 

PORCARIME, s. f. , multime de 
porci; — totu d*in porcu sì porcasiut nu 
ca demin., ci in specie, unu pesce : c>- 
prluo8 ^ìheliioì— por cinu, de cari vedi 
in Dictiou.,— ca s, m„ specia de pian- 
ta : p^ljsfonym arlcuUre Linn.i—por- 
com= porccniu , s. m., a) porcu mare, 
augmentativu; h) inse de ordinariu : 
oon?erte£>j strues, ooaoerratio^ acerrus, 
enmulus; cumulUf gnimtirUi acervi], co- 
acervatioue, congerìa, strue, siroia; — 
in specie : porconiu de fènu; metafori- 
co : porconiu da aurVf porc07iic de orc^u; 
— in fine : porcu de cane, espressione 
injariosa. 

PORCASIU, porcinu, porcoiu, porcu 
de cane; vedi porcarime, 

PORCELAND, s, m., (forme multe 
si curiose, si d'in elle semuata : porca- 
lanu)^ vedi inse in Diction. porcellana 
sìpotiolana. ce pota duce la correctioae. 

PORECLA, poreclire, porecìitoriu, 
poreclitu, porccUtura; vedi poUcra, 

PORNELA, 8. f., ImpetoB. lrrupt!o, 
UceptlOf buaccptloy Inttlom, InchoKtto» 
agerreasio; impetu, irruptione, incepere, 
Bugcepere, aggressione; — cu forma de 
reprobatu; — pornire.porniiura.tiQ.^oiM 
supplé;— vedi in Diction. pornire, por^ 
nitu, inse lipsesce pofnUur(t. 

PORODITIA, s. f., gerraen, proge- 
nleSf propago, proles, generatlo, origo; 
germe, progenie, propagine, prole, ge- 
neratione, origine, vitìa;— barbarismu, 
si neci co e conuoscutu d'in coci de Car- 
pati. 

POEOSEU, 8. m., arena serlptorU; 
arena scriptoria; — neconnoscutu d'in 
coci de Carpati. 

PORTAI' OH, portafoiu. portofoiu.òtc. 
(dupo fr. portefeulLlc), in casu de ne- 
cessitate, form*a acceptabile ar fi: por- 
tafoUu z= portafoiu, s. m., capHa^ gerì- 
nlntnj— pentru eompositione compara : 
cascagura, perdcvéra, eie. 

PORTiVLU,s.m., (fr. portali, germ. 
portai), maxima rei prlacepa porta^ 
frODB, proth^ran, praeclpaui latroi- 
tas; cea mai mare porta, porta princi- 
pale, prothjru, introitu precipuu;— for- 



pon 

m*a erratica porialu s'ar potè correge 
prin portale, 

PORTERU, 8. m., (dapo fr. porfcer, 

trassu dupo angl. porte r), specia da 
bere dupla, bere anglica forte spiritao- 
sa, imbetatorìa. 

PORTIESin,-a, adj.s., eotttrlbveat, 
contrlbutloui snbjacens; contrìbuento « 
suppusu contributionei; — de certu : 
porticsiu \ìne d*ÌD pot-tlo = poriiancy 
doro cu forma asid de fedosa, in c^tu 
bene , co nu a trecutu si d'in coci de 
Carpati. 

PORTOCALLA si portuecdla, a. f., 
fructu de arborele : portocallu si portw 
cqUh, 3. m.;— avemu si portocalUu san 
portucalUut-(i, adj., relativu la portu^ 
callu, in specie inse la colori : vesti- 
meniu portùcalliUt vele portucaUif. 

PURTOPEU, 8. m., (difformatu dupo 
fr. porteépée), cluotlcalos, balteasi 
ciiictura, cìngutore, baltiu. 

PORTRETARID, portretarc, etc; 
vedi portretu, 

PORTRETU, 8. m., (dupo fr, p«r- 
tralt), Imago, efQsless imagine, efiigia, 
—' si \er\ì. portreiar e, a face /'or/re/u 
sau portrek; portctrariu, 8. m., care fa- 
ce portrcie, nu su prea fericìte imita- 
tioni; (vedi si in Diction. portradu.) 

PORU^IBA , porumhuressa , i 
huriUf porumhuriUj porumbea=zpom 
Iella, porumbellu, porumbisce. porum 
bilia, porumbutiu, porumhu,— d*iu cari 
in Diction. appara in forme classiceuu- 
raai ; paìnmhfi^^porutnba^ palumòofiu 
^porumònriu,p'Autnbu^zporunébu;un' 
de mai e de insemnatu: a) go pormmlm 
mai are si : a) sensulu de papusioim; 
fi) sensulu de prunu selbaticu ; b) pò* 
rmnbariu are si sensulu de magajtinu 
de papr45Ìoiu,'— adauge : porumbartssa^ 
porumbiria, porumbea, porumbdlu, po^ 
rumbUiUt porumbutiu, cari se potu faci- 
le correge in: paluwbaresttHj palumb<k- 
ria^ palumbdla, paìumbnUu^ palumbitia, 
palumhuliu ; — se aude si una forma 
spuria : porunibÌ3C€f care se potè corregd 
in : porumbatu si in : palHmhttu. 

POEUNCA, 3. f., jU88Ul}jQVSUin,|u- 

perlouii pmeepton, raandutam^ deere- 
tamy rescriptum; jussu, imperia, prd- 



I 



! 




POS; 

eeptn, mandata, decreta, commaDda, 
commandamenta, rescriptu, ordine, ordì- 
nantia, ordinatione, officia, ìmpositionA, 
— porwnci>c,-«scM, v., Jabere» Imperare; 
mandare, praeclpere» Injunsreref prae- 
8erlber«y signlfioare; a jubé, impera, 
manda, demanda, commandd, injunge, 
prescriue, OTà ìni;~poruncUorUi,-a, adj. 
S., JnbenSi Imperans, mandator, prae- 
eeptor, Inperlosos} jubente, imperante, 
preceptorìu,mandatoria,commandatorin, 
ordÃŒDatoriu.prescriptoria, imperiosa, im- 
perativa;— porwiwi^M, part. snp.;— po- 
runeéla, b. f., forma spuria, in sansa de 
porttnca;— barbarismi, mai de tota ca- 
dati in desuetudine. 

PORUNCELA, porUncire, poruncUo- 
riu, poruncitu, etc., vedi porunca. 

POSA, s, f., (dupq fr. pose), posltos, 
lapldam posltasy exemplarh posltio^ te- 
ttar, ferma', flgoray speoles; positu, sta- 
ta, statura, stractura; positu alla petre- 
loro, positu alla unui essempìariu, te- 
nore, forma, figura, specia; — verb. po~ 
sare, (dupo fr. poser), ponere, locare » 
flelloeare) statnere; a pane, loca , col- 
loca, statue, pane in stata, forma, posa; 
— part. gap., posatu; — fr. pose, e forte 
probabile, a^ne cu unulu dMn partici- 
piele passive de la ponere=:punere , a- 
deco ; po8u.=zpusura. 

FOSAGlJ,-a. adj. s., moroans, trtstis, 
tMltarons, qnerulDSjiracnndns, Impor- 
tanti; morosu, taciturna, iracundu, im- 
portuna, Ã nima rea. 

FOSADA, s. f., l.domns excnbltorla 
in Itmltlbni; casa de veghiatu in limi- 
tile terrei; 2 cononbtna, pellex, mpre- 
trlx; concubina, tinutória, peìlice, me- 
retrice;— d'in posada derivatu ; posad' 
nicaf 8. f., care si face una maiestria d'in 
occupationeasea;— posadntcls, s. f.,sta- 
tu ieposadmca, 

POSDARIA si puBdaria, s.f., acus ca- 
■abU Tel Hot; acero de cà nepa sau de 
lina, pelliciele inutili alle acestoru pian- 
te, de cari se curetia. 

POSGHITIA (cu s aspra sibilante), 
8. f., sillqaa. vaUolae; silica, ralvula, 
specia de pellitia ce infascióra certe le- 
gnznine. 

POSINDICU si posidicu, posindocur 



POS. 



461 



0, adj. s., homnnoio, homoncalas, la- 
8ctrD'4, petnlaiis, petnloas, aeqaam, ab- 
jcctus, nebnlo, furclfer, craelfer; omu- 
tiu, omuncla, lasciva, petulante, omu de 
nemica, abiectu, blestematu, misellu, 
furciferu, strangaria, spenduratu. 

POSIRCA, 8. f., resaltatu alla fer- 
mentationei pruoeloru puse in bute, in- 
aiate do a le ferbo spre a stórce alcoo- 
lulu; — metaf. ce nu e puru, curata, cla- 
rificatu. 

POSNÀ, s. f., oarfllatio, Jocatlo, fa- 
cctlae, ìrrlslo, dtcterlam,JocoB, nogae, 
veruiUtas, senrrlUtas, scarrlles Jooi, 
Jocosa verba, vernacnla festlrltas, sce* 
nfca dlcacitas, sonrrllls dlcaoltas, ver* 
nlle dictam, scena, mimici Joel, mimi, 
res riiUcDla et inepta, orbanl salos, 11- 
beralea JocI, asperae Taceliae, aonleati 
JocI, dlcacitas, polttlaslmae facetiae, 
lepos, attloos lepos, sales amari et a- 
cerbl, JocDS renenatos, sales felle suf- 
fasl; cavillatione, jocatione, facetia san 
facetie, irrisione, dìcteriu, jocu, nuge, 
seccature, vernilitate, scurrilitate, scur- 
rili jocure, jocose vorbe,vernacula festi- 
vitate, scenica dicacitate, scurrile dica- 
citate, vernile dissu, scena, mimejocuri, 
mimi, lucra ridiculu si ineptu, urbana 
aare, urbane sari, liberali jocure, dicaci- 
tate, politissime facetie, lepore, attica 
lepore, sari amare si acerbe, jocu vene- 
natu, sari intinse in fieroy in fine posna e 
tota ce delecta, farmica, etc, ce morde, 
irride, batujocora, ridicala, ofifensa, sup- 
pera, invenenédia, essacerba, etc, adeco 
ce aprope de amendoue partile attinge 
si misca vemente una à nima sentitória; 
— posnasiUf posnaciura, posnaee, adj. 
8., in tota largulu sensu alla substanti- 
vuluì posn^; carlUator, irrisor, jocosnsi 
facetas, dicax, lepldos, scorra, sanalo, 
CcHtlros, mordax, rernacalns orbanas 
rei rilld, etc; cavillatoriu, irrisoria, 
jocosa, batujocutoriu, faceta, dicace,Ie- 
pidu, scurra, sannione, festivu, mordace, 
pangntoriu, venenatoriu, infieratoria, a- 
ccrbu, secatoriu, veruaclu urbana sau 
vile, misellu;— posnacaró si posnacirCt 
V., in largulu sensu alla lui posna si 
posnace : carUiari, jocarl, lodere, ir- 
riti ere,derldere,etc., a cavilla, joci, lude, 



463 



POS. 



batujocorf, ride, irride, doride etc; part. 
BUp., posfMcaiu, posnacitu, s. f., posna- 
calura, posnacitura^—^oia si : posnarCf 
V., direcLu d'in posna, adj. s., posnatO' 
riUj-a, part. aup., pos7iatu, s. f., posna- 
tura, etc.,— totu directu d'in posna^ sau 
d'in verbulu posnare, si form'a forte be- 
ne tornata : posnatecu = posnaficu, cu 
acellu-asi sensu si inco mai gratiosu in 
forma sì in espressione; (confere germ. 
posse, possen, possenfaaft:, possenmA- 
eher, posaunrelaser, possierlloh; vedi 
si mai diosu). 

POSNACE, posnaciu, posnasiu, pos- 
nacarcy posnacirej posnacatUj posnacittif 
posnacatura, posnacitura, posnare, pos- 
ncUoriUy posnatut posnaticu, posnalura; 
vedi posna* 

POSOMANTARESSA, s. f., din poso- 
maniariu.-a, adj. s. d'in posomantu, s. 
m., connoscute numai d'in colle de Car- 
pati, reu formate d'in germ. ponitmeat, 
po8Am«Dt]er, si aceste-a inìpromutate 
de la fr. pAssement, pRSsementler ; èro 
d'in coci de Carpati in urmatori'a or- 
dine : pasmentu, (mai bono: passamen- 
tu), S. m., llnhuSf taenia textllU; llm- 
bu, tenia testile, tessutura, mai allessa 
tenia testile larga si distinsa ; — paS' 
mentarc, (mai correctu: passawen^arc). 
V., tsenlU texttllbas restem Tarlare, 
oroAre, dlstliigaere, cu tenie tt'stili a 
varia, orna, distiugo sau verga una ve- 
ste sau UDU vestìraentu; — de aci si: adj. 
s., passamenlaioriUt-aj part. sup., pas- 
Bumentatu, s. f., pussamcntaturat actione 
pre longa effectulu, lucrala in realitate, 
materia : passameniu; — d'in acestu-a 
directu si : passamentariu, (mai reu : 
pa8meniariu)^-a, adj. s.,relativu la^as- 
sameniu^ in specie : Uenlaram textl- 
lIomopIfeXitAetitarafntextorreltextrli; 
opifice, artifice, rubricante, tessutoriii, 
testoriu de tenie testili, — fem. testrice 
de tenie testili,— èro dwpo passamenta' 
riu si : passamentaria sau passamene 
iaresBa, — passamentaria, s. f., opificiu, 
arte, fabrica si chiara negotiu allapaj- 
iamentariului (fr. pASà ementerle); — 
asià déro, déco na s'ara introduce for- 
mele classice , de preferitu aru f( celle 
trasse d'in limb'a francese, celloru im- 



POS^ 

prumutate si de acollo reu, d'in limVa 
germana. 

POSOMORIRE,-€£CU. v., morosam, 
tAcIturnam , trigtcm, melAnclioltcoBi « 
acrerum lacere rei reddere, TroDlIs t»1 
BoperciUoram contractlonem, corroM' 
tlooera produoere; a face morosu, taci- 
tuniu, trista, melancholicu, severa; a 
produce contractione sau corragatìone, 
incretitione, strictione sau stringere de 
fronte, de supercilie sau sprincene; — 
part. sup. subat. adj. poscmorUurdf ■•- 
roBDS, taoltarnns, oontrUtAtns» froolA 
rei supercillU corrogratas, conttActns, 
striotDSi uielAuoholIcnsi tristfs, bbaa- 
stu9;moro3u, taciturDU,coDtrÌ3tatu,cor* 
rugatu sau cootractu, strictu, ìacretita 
la fronte si la supercilie, maltcholtoa, 
trista, mesta, aspritu, etc; — s. f,,po«o- 
morituray actione, eifectu si stata de po'^ 
somoritu; cu acellu-asi sensu intra sì : 
posomorire, ca subst. verbale, precumu 
si form'a : posùfuorut s. m., (pota io o- 
rigine e adj., co-ci scìmu co se dice io 
poporu : facia posomora, vinu posomoru 
[iiegru;] odi posoinori,eic.. èro ca subst.); 
posomorulu tempului, ccrului, sordui, 
lumi, stdUloru; me taf. posomorulu d- 
nimeij à nimeloru, — posomoru. (d'in care 
deriva celle alte covente d*in acestu ar- 
ticla), pare a fi unu composita d'in : pò 
sì somoru, èro somorv, prin Temente 
mofcathostì, pare a fi in locu de : morosu 
=:morA&DH; cà tu pentru pò potè fi essita 
ca in multe casari, d'in pfi=/>r^=:^^r= 
peri asid restabilitu posomorttu, e:per- 
mc?rosM=permoro8u8, cx superlativa, — 
de nu cumuva se accordamu cova coven- 
tului fr. sombre, ce sd afla mai in tote 
sororile; vedi si : mosorire, in DictkHi. 
si Glossarìu. 

POSOMORITU, posomorUura, poso- 
moru^ vedi posomorire. 

POSTA RI RE,-c5cMi, v., a fi posiarim . 
a espedi cu posta sau postari in coce si 
irxollo, in tote partile; — iuse postasiu, 
s. m., se potè suppleof prin postariu ei 
postaressa d'in Dictionariu. 

POSTATIA, 8. f., formata d'in po- 
statu, ce vedi in Dìction., cu sensu de 
demio. drecamu d'in postata : maimul" 
te postatie de or die seceraie. 



I 



I 



POT\ 

POSTA VAI114, s. f., stata, negotiu, 
irt«i artì6ciU} ofAcina, stabìlìmentu de 
potfat'iin'Ul-a, adj. s., rolativu la posta- 
mi bì caro tesse, fabrica sau vende p> 
davu, fem. posiavaria sau postavuresaa; 
—tH>stavu, s. ta, reale, pi. postave sau 
•<rf\ pannasi panntealos, pannai 
- •» pnnuuìt bomUjcIniia , panrins 
vlllQius; panaUf pauuura^ panna serìcu 
iiQ matessosu, panna bombycinu sau 
bombacosu, pannu villoaa sau perosu si 
paanu lanosu, eie,,— pò stavo su y-a, adj., 
nattoso-*; pannosu, plenu de pannu;— 

i . . ...L.VICESSA, 3. f., femina a 
pùsUlnicului; postdniciaj s. f., offìciu, 
demoitate de postdnicu; èro postelnicu, 
S.m., eublcularladfCaeremonUram magl- 
«fcterj umilud^intre primii demnitari in 
Xiierarcbia boiarésca; sub regulamentu: 
«ecretarìu allu statalui pentruaffacerìle 
esteitH?; demin. postelnictllu, care ser- 
"^ià gub orà ìrnÌQ poste! nieului, — tote co- 
ireute de orìgine barbara, astadi cu to- 
"tulu cadute ìd desuetudiao ea ìnutiiì. 

POSTI RE,-e*CM, v., jajonareia ajunà 
a mancd macru, seccu, a nn manci dulce, 
a mancd numai legumine;— part. sup. 
subst, postilu; — adj. s.. postitoriura, 
)«jaoati9, Jejuoator; ajunante, ajunato- 
ria, ajuaatória; — s, f., postUura, jeja- 
utU; ajunatìone; — mai spuria forma, 
e: postelnicu. -a f adj. care postesce, po- 
ititoriu, ajunatoriu, etc; — posiUt a. m, 
(care a data oaicere la tote celle pre- 
cedenti), jejanlam, abiìtfacntU; ajanu, 
•bstinentia, seccu; — (d'in gr. òltzo^izìvj 
=a cibo abstluere, 'Ã ;ioot':{ci=rab:)tlnea- 
tfa, à "óaito;=:ab8llnens, de unde si sla- 
tìcuIq poetiti, sì germanicalu fasten). 
POSUNARIU, s. m., redi pusunariu. 
POTAIA, s. f., (si m. unu potata, vedi 
mai ]a valle), irrupti et incpti latratos 
eftBla; cà nosau Catella ce latra fora tem- 
po ai fora locu; — metaf. si despre unu 
omu san muliere : Importonos, Ineptns 
fiataasrimportunu, uesufTerìtu, féistidiosu, 
ioeptu, fatuu, gretiosu : unu potaia de 
preiensu invetiitu. 

POTANiìU, 3. m., pì.-i, cohun, cu- 
rella grosita, cu care posteriórea parte 
a aralrului e collegata cu cea anterióre; 



POT. 



469 



{Fesiu dice : GOkum lornm, qao temo bi- 
TÃŒs com jusTO colU^atuTf a cohtbendo.^ 

cohut loru sau curella, cu care tcmonele 
burei se collega cu jugulu, de la coki- 
bere sau continereJ) 

POTARNICHIA, s. f., vedi potur- 
nichia^zcoturnichia. 

POTCA, s. f., malam, Ineommodoui , 
graramen, moleHtta, morboH, aegrltndo, 
miseria, JurKlnnii rlxa, altercatlOf lltl- 
gUm , (Us^Idlom, discordia, dUseniU; 
reu, incommodu, gravame, greutate, ne- 
volia, molestia, supperatìone, morbu, e- 
gritùdine, miseria, misellia, jurgiu, cèr- 
ta, rissa, altercatione, litigìu, dissidiu, 
discordia, dìsbinatione, dìssentioae : 
omu de polca, callu de polca, servitori 
de polca; — potcaUesiu.-at adj. s. , d'in 
polca : loaluSf mallsuas, iDCommodofl, 
molestusy jarglosus, rii.09a8, lltlgrloBns, 
dUcordloiinst dUsldloaos, turbuleotaa, 
linportunu8t(|aeriiln3,accrbD8; reu, ma- 
ligna, incommodu, molestu, supperato- 
riu, jnrgiosiu. bataliosii, rissosu, litiglo- 
3U, discordiosu, dissidiosu, tarbutentu, 
turburatoriu, importuna, acerbu, Ã nima 
rea; potcasiu-a, adj., cu acellu-asi sensu 
ce^are si potcallesm; — barbarismi. 

POTCAPIARIA, (mai reu : potcapìé- 
ria)t s. f., artificiu. fabrica, officina de 
poteapiariu, (mai reu ; potcapietiu), a. 
m., caro fabrica sau vende potcapie; — 
potcapìu, s.ra.plnr. ;30<capie, mai reu poi- 
capiurif gulerus sacerdotalts, cucqUod, 
cDcaUlo; cuculia, cucullione sau abn 
cullione sau cuUioniu, co pòrta popii : 
polcapiele su mai voluminose in partea 
supcriorCy èro cuctdlionii sau cullionitlc 
su ci/lindrice in totx eslcnsìonea ; — 
potcapiu se pare a fi unu compositu 
d'in barbarìculu poi, si d*in romanicutu 
eapu, 

POTClREr eseu, v., (d'in polca, co 
vedi mai susu), dlfformare, deformare, 
detjirpAro, matfUre, foedare fa^claare, 
IneanUre, exoaotare. praeetlislls uti; a 
ditformó, deforma, deturpa, feda, mutila, 
degrada, fascini, ìucaotà , escaotìi, pre- 
stigio, farmecà ;— adj, a., potcitoriti,'a 
part. subat. po'citu, s. f., potcilura. m.v 
ìom reneflclli» rei Ineantatlonlbn» tlls' 
tDiR, deroriaatto, etc. ; reu addussu de 



464 



POT. 



farmice sau de incaatationi, deforma- 
tione, eie. 

FOTCOVA si podcova, s. T, eqal tcI 
bovla furrumentanif Terrea solea; ffer- 
ramentu de callu, de botiu, etCf in ge- 
nere : tenia solia, ferratura;— ;;uictjra- 
f i«,-a, adj. s., relativa la potcova, in 
specie : artiQce, rubrìcante, fabru sau 
fauru de potcove; ca|3ubst, reale : roalleo- 
1q8, qao ferresB »oleae fabrlcantur, rei 
eqDiSt praeolpue,aflli;aiitQr; mallìu, mal- 
lioru, (ciocanu, ciocanellu), cu care se 
faura, fabrica ierramonbelesauseaffigu 
aceste-a calliloru;— ;»oicouuria, s.f., ar- 
tificio, fauratione, fabricaiione, lucru de 
potcovariu, — poUovire, T. , a muoi cu 
po^cotfi;— adj. 8., potcoviioriura, pari. 
sup, potcoiitu, Q, f., potcovUura,— \.otQ 
coveute straine si de allungata d'in 
limba. 

POTECA, s. f., (d'in collo de Car- 
pati m. poUcu)^ atimtiUf cullUi truutes, 
dlrertiouiara; semita, cariare, tramite, 
divirticlu; — /io^ecu^m, s. f., deminut. 
d'in poteca : appucati pre aOiSte potè* 
Ctt^ie;— de unde? 

POTKKA, s. f., arcua, sagittii; tedi- 
tlo, rebelllo; Insectatlo, o»useotat1o, 
persecutlo, saglttai-lorum agmeu; arcu, 
sagetta, sedilioue; ìusectatioue, consec- 
tauoue, periìecutìone, ceta de arcari sau 
de sagettari;— ^''^^eraò-iM^s. m.,(d'iuiJO- 
tera), aat^HUrluSt ttedltiotin», tumultuo- 
BUS I rebelilbf iusectalor, pertiecutor; 
sagettariu, arcariu, seditio^u, rebelle, 
tamultuosu, iusectatoriu , persecutoria, 
cercatori u de facutori de relle, de latro- 
ni; Qtc: potere si poterusi nu mai csaistu 
u&tadi, nu se aude de poterà sau de pò- 
ttrasi. 

POTEBNICHIA , s. 1'. , vedi potur- 
nichia. 

POTtìOKlA si podgoria, s- f.. Tlne- 
tnm laleriuìi; viuutu iul'eriore, adeco vi- 
nie piantate pre colline, la pollelo moa- 
tiioru;— coventu straiau si do allungata 
d'ÃŒD limba. 

rOTlCA, s. f., mutilatu din apotica 
sau mai bene apoteca, si mai bene opo- 
tì^ca^ de care Tedi in DicLiouaria. 

POTICNIUE si poligninrescu , v., 
Ubi, prolabi, In rem otTeusare, offea- 



I 

-TU 
r- 

i 



seg- 



POT; 

dere, calcitrare, recalcitrare, oaesplU 
re, taUpedare , raccIUare , titubar», 
nuctuare, ^rarlter prolabi; a lauicÀ, 
alluuicà , a calcitra, recalcitrd, cespità , 
talipedà , vacilla, titubi; iluctud, allu 
nicà greu; — adj. s. , poticnUoriura 
part. aup., poticnitu, s. f., poticnitura 
poticnìturele armessariului; — barba 
rismi. 

POTIRNICHIA, a. f,, vedi pctmr 
nichifi. 

POTLOGABIU,-a, adj. s., reUtiv 
la potlogu, ca subst., care strioga poi 
Ioga sau cose potloge, — fem. pottogar 
si poilogaressa; — potlogaria, a) mult« 
potlcge. b) adunatura do potloge, e) ma- 
iestrla de potlogariu; — potlogu^ s. m. 
pl.-e.deti-ltas paouutf, lanciala, se;ni«»- 
tum, fragmeutum; panna delritru^pajmu 
ruptu, ruptura de panna, peticu, seg 
menta , i'ragmeata, buccata, dlrpa; — ^ 
barbarigmu, de unde? 

P0TL0NJAND,8.m.,vedipì/f»HÌ 

POTMETD, s. m., pi, po//)M:i«. 
XQ\xpotmtturif lllex, e8ca,.Ulectbr». !!• 
Ucium, luritameutum, Incltameatim; 
illice, òsca, illicia, (aceste-a amma- 
gescu Si attraga pescii la uncini , èro 
urraatoiiele in sensu mai larga), ittd- 
tamenta , invitameutu, indemau, im 
palsu, propulsa, etc. 

POTOIGU, 8. m., pl.-e, sau -<, ci 
tura monacale; — barbarismu. 

P0TOLLlKE,-c«CM, v.,»tlug:ttere,«- - 
atiagucre, sedare, inokere, placar», le- 
nire, deloulte, temperare, mltlgar^^ 
aoplre; a stinge, estinge, seda, mulc^H 
allinà , ijipacà , leoi, deleni, allena, tciti^^ 
perà , stamperà , mitiga, sopì; — adj. 8., 
potolllioriu^'a^ part. sup. potollttu; s. (., 
potoliiiura,—potoUu, s.m., (care a datu 
nascere la tote celle precedenti), extiac- 
tu, sedatlo, mulctlo, placatio, teap^> 
ratio, mltlgatlo; estinctioue, s-.datione, 
multione, pacatione, impaciu 
linatioue, miligatiouo , tem^- ^ 

stemperatione, sopitione, indulcire, de- 
dulcire. 

POTOPENIA, s. f., vedi pot^ire, 

POTOPIHE,-mu, v., Inuuiiure, d«- 
8traerp. exstiiigufire, perdere, puasaA- 
dare, uocare, Interlmere, lat«rflc«ra, 



M 



^A 



Btt 




^ 



POT. 

â–  

•eeldere^ sappUelo affioere; a ìnundà , 
inaecà , destnige, stìnge, nemici, perde, 
inUreme, interface, occide, cu supplìciu 
affecd sau afTectÀ; — adj. s. , potopUo- 
rkà .'O, part- sup.» potcpitu, 8. f., potopi- 
Uara, de preferito formeì deforme : po- 
topenia, 8. f.; — potopu , s. m., (care a 
data nascere la tote celle precedenti), 
tllvrluoiy IdqiicIaUo , inraslo, oxltlanii 
pernleles» deatraetlo, Intorltas, bara- 
thravy TOragOf mina; inundatìone, in- 
Aecatio&e, deluvia, invasione, essitiu, 
intenta, pernicia, destructione, bara- 
timi» Toragine, precipitiu, mina;— tote, 
▼orbe straine, déro, d*in fericire cadute 
in aitare prin coneurrenti'a altoru co- 
'vente pure si sìmple alle limbei ro* 
mane. 

POTBICALA, 8. f., tercbra; terebra, 
Iji specie de gauritu cìure sau ciurelle; 
— neconnoscatu d'in coce de Carpati. 

POTRIVA si prativa t s. f., in aensu 

<3e diverse directioni, 1. in genere : tl- 

^lUtado, parltaAy eomparltai, aeqDltaSt 

'««qaalltas, proportlo, eomparatlo, so- 

yerlorltaflf tnferiorltas, tammltas, op- 

"UlaisB, peaslmum, etc. ; similitudine, 

yiitate, comparitate, ecìtate, ecalitate, 

proporllone, comparatione, superiorita- 

^, inferioritate, summitate, optimu-lUf 

jftés-.mu-lUf etc. ; ioti su de mna proti- 

^mnu estideuna putriva cu mene; par- 

ak eeationei su de una protiva, de una 

prUtva in virtute si inteligenlia: cine se 

pà t€ pune à c una prativa t n formoseiia 

maeétta virgine?— 2. in specie, des- 

pre loco : a) e regione, ex adrerso : ca- 

$'a da m protiv'a basericei lui SÃ niu 

Antfontw ; de in potriv*a easei vedi in 

potrìva eea mai insemnata parta a «r- 

bei; h) c«ntra, adrersus; contra : tende 

in protiv^a ventului; e) metaforice : a 

9t seoHà in prativa Urrà nostra; a se 

h^à in proiiv*a r€ulw,pas3ìaniloru,eÌG, 

— derivato : profivire (si potrivirc) ,- 

fisCH, V., ilmllem , parem redderc, ac- 

faare^ eompAraro, conferro, proportlo- 

aate dUpooore, dlgorere f ponderare, 

41rl|rero» aptare^ pianare, explanare, 

eoaplanare, laeTlgarc, associare, con- 

JsBgere, conciliare; a face simile, pare, 

assimili, assemiuà , apparecbià , ecd, e- 



POV. 



465 



cala, ecalisà , compara, conferì, dispune 
in proportione sau proportìonato dìgo- 
re, pondera, campanf, cantari, dtrege, 
aptà , adapti, plana, espiane, compiane, 
leviga, netedf, associa, conjunge, conci- 
lia, impacà ; — si refless. : a se assimi- 
la, se accorda , se apparecbià , se asso- 
cia, se uni, se intollege, se concilià ,etc.; 
— adj. 3., prativitoriura , part. sup., 
praiivitu : doui casaiarUi protiviti, doni 
armessari pro^ivi^i;— inse form'a : pro- 
iivnieura, adj., adrersarlas, Inlmlons; 
adversariu, inimicu , — cumu si s. f., 
d*in acestu-a : prativnicia— , e si mai 
barbara;— inse si celle de susu su strai- 
ne limbei nostre, si avemn numai a no 
feliciti, co au caduta mai de totu in de* 
Buotudine. 

POTROCA, 8. f.. 1. febrlfogU, gen- 
tla ocntaurluin tnlnua Linn,, specia de 
pianta, care porta si nomele populare : 
fiérea paynentului ; 2. in pi. potroee, de 
ordinariu, in seosu de : a) mlnores al- 
tiUumpartes, parti de passere micutie, 
mai allessu : ficatì, buccatello de capitelo 
aripeloru, etc; b) exta, lateitttna, oma- 
Bnm, intestine, omasu, de alte animali, 
bone de mancare. 

POTROSU si protasu; s. m., vedi pO' 
ir iva:^pr oliva. 

POVAKA, s. f., onas, aarclna, pon- 
das, moled ; sarcina, pondo, mole, greu- 
tate; — pavarmcH,-a, adj., onerosa», 
grarls, moleatas, oiierarlos ; onerosu, 
gren, molestn, onerariu , (in form'a o- 
ncrariu, activu, care pòrta oneri: navi o- 
neraric);— pouarostt;-a,adj.,cuacellu-a3Ì 
aeusii ce are si jioyarniCM;— barbarismi. 

POVARNA, 9. f., fabrica, machina 
de facuta spirite, beuture spirìtuose, 
de3tillatóre,destillatória,de3tiIlatorfa; — 
povarnaglu. s. m., cellu co are una po~ 
varnaj cu care lucra; destillatoriii, de- 
stillator, (fr. di^itiUatoor). d'in destil- 
lare, ce vedi iu Dictionariuj — barba- 
rismi. 

POVERNIRE sì p^virnircrcscu, v,, 
Inollnaro, tnflectcre, descendere, door- 
sura radere; a inclina, plec^, lassd in 
diosu, umilf, descende, a so dà diosu, se 
plecà , lunici in diosu;- part, sup., pò- 
verìiùu^povimitu, s. f., pov€rniti4ra=^ 
G. 50 



4CC 



POV. 



povirniiura; — povermsiv^povirnisiut 
S. ID., pl.-e, (lecHflta:^, \IcollTain, pro- 
eUTiU8,deseen<*D!»; declìvìtaU, declivu, 
proclivitat^, descensu, muchia. 

POVESTE, 3,f., narratlot narratlon- 
evUy fabelU, Tabala, hUtorlola; narra- 
tione, narratiaacula, fabula, fabella, is- 
iorióra, mentionella; — povestelnicurd, 
adj. s., care narrédìa, relatiru ì^poveate, 
ìa povcsti; — povcsHref-eseUf v., narra- 
re, rererrc, fabulari, fabalam uarrare, 
sermocinari, cAiifabulari , ooUoqui, v:at' 
rlre; a narra, refere, spune, fabula, nar- 
rì& fabule, sermocina, timbutf, toci man- 
tionelle, a si jocà gur*a; — adj. 8., po- 
vesiitoriu.-a. narratoriu, istoritoriu, lim- 
butitoriu, etc; part. aup., povesHtu; — 
barbarismi. 

rOVETIA, 8. Lj'pLpovetie, monltom, 
monltlo, aJmonltlo, praeceptiOf prae- 
ceptiiv, oonallUm, dactas; monitu, mo- 
nìtione , adaionitione, preceptione, pre- 
ceptii, invetiUf lectione, ductu, consiliu; 

— si ca pers. consiliariUj preceptoriu, 
invetiaioriu , ductoriu ; — povetiuirer 
eseUf V.,moiiero, admoncre, praeelpere, 
ducerò, doducere, dooere; a mone, ad- 
moné, duce, deduce, conduce, invetià ; 

— povettuitoriu,-a , adj. s. , (vedi mai 
8USU form'a povetia ca pers.); pare, sup., 
povetiuiiu; — (prin partea veiiu [vedi 
invcliu] covcubulu povetiu ^= poveiia , 
contradico forte straiuismulu). 

l'OV'lliA, s. f., postllona; posbilena; 
curoUa co se trece pre sub cód'a callu- 
lui; vedi bì pofi. 

POVIUNIKE, povlrnisiu, povimiiu^ 
povirniiura; vedi povernire. 

POVUDA, s.f., froiium, frena, habena^ 
babttnac; fremi, frene, abena, abeno; in 
apecie, frenulu 8au aben'a calluluì de m&- 
na, de Bub mftna; — povodu, s. m., si in 
fOTmo\(i: povolu, povolnicu^ povodnicu, 
fquu* doxuUorluH; calln desulloriu, callu 
partttri, infronutu; calla de mftna. 

l'OVOIU, H. ta,,\*ì>-povoìet mai pa- 
«Iriu bene povoturi. iraber» nlmbus, tor« 
rttnui liiibro, nìmbn, torroute : imbre si 
nimf*** tiHj'forjr ccB". vrrsa cucofa ore- 
vutn»; ' '" (i>*-^rntr. r riusiorìu ce sr. fw- 

JÌ9 #/ thv^Ht l^riosu prin mbrcsinim' 
n;- tofl*^ pi'obflbil'^ co povoiu e in loco 



I 



PUk. 

de plovoiìi^plovoniu =1 plouia Temente' 
si forte abundante. 

POZNA, poznacìi, pojsnaticu, pos- 
nire, etc, vedi posna. 

PRABALUIRE,-fi5C«. v., efedosa for- 
ma in locu de formos*a : prohare, qu mai ^ 
plausibile e : prohalnirerCSCUf v., totu | 
in casnl.i lai prahaluire, 

PB AB US IRE;-C5CM. v. , pria grossa _! 
errore, de ora ce verbnlu in cestione e 
compositu, déro limb'a nostra na are 
prepo3. pra, ci prfi=per, in cà tu correcta 
e : prehiisire, si mai correctu : perhusi- 
re, compositu d'in partici, per si verb. i 
husire^ ce vedi in Gloss. pentru sensu si jH 
origìnea etymologìca; compositnlu inse: ^^ 
perbusire, prin poterea lui per, are sen- 
sulu potente : domoHrI. obterere, prò- 
tererOf contereret concnlcarOf procnl- i 
oarei diraere, eraere, obraere erertere» jH 
destraere, submer^ere , Immergere ; a ^ 
derimi, derapind, scofundli, affundà , 
conculca, proculcà , dirue, obrne,destru- 
ge, subraerge, immerge, strivf;— adj. s.' 
perbusitoriuy-a, part, sup. perbusitu, s 
f,, perbusiiura; — perbtmwzr^preliusiu, 8 
m., (care a datu nascere la tote celle 
precedenti), obtrltlo, obtrltDs, protrl- 
tto, obratto, proculeatlo, Gonc"lcatl9, 
demoliti!)» detrttlo , evemia, deitrae* 
tio» Immergo, sobmerfllo; obtrìtione, ob- 
tritu, strjvitura, derimatnra, derapina- 
tura, detritione, detritura, eversione, do- 
stnictioue, demolitione , immersione , 
submersione, scofundatura, atTundatura. 

PfìAFABIA, s. f., a) multoai pulre- 
ri8,multapulb6re, 6)iocds In ^oopalTl 
Dltratas confloitnr rei serrator, loca 
unde se face, se fabrica si se conservai 
pulbere nitrata : deposita san maga 
zinu de pulbere nitrata, fabrica de pu! 
bere nitrata; — pra/bsurd» polveren», 
pulberio, pnlberosu, plenu de pulbere; — 
prafuj 8. m. : a) pnlrU, pulbere: pulbere 
de pamentu, dt^ro si : pulbere de carbone 
de lemnu taliatu cu sérr'a, de oboriu 
arsu, de metallu limata, etc; h) pra fu 
de puscQj pulbere de pusca, nltratos ral 
snlphureoB paUIs, uiiruta sau sulfuria 
pulbere;— 2>ro/wi>c,-c5Ctt.v., a face pra- 
fu, a face pulbere, a coperl de prafu^, 
a coperf de pnll>ore, a reduce in pro/uz^^ 



lÉ 






n 



a reduce in polbere, etc., — adj. s., pra* 
fuiioriuraj care pulberisa» reduce in pul- 
b«re, coperà de pulbere, etc, pari, sup., 
frafuUUf^prQfull€tiu,s,m,, demin. d'in 
profu; — tote coventele : profuire, pra- 
farla, etc, nu su de cà tn straìne, pre 
candii ipulber e, pulberosu,ptdber are. etc 
8u pure romane; vedi in Dictionariu ; pul' 
aerare, ptdberariu, puìberaria, pulbera- 
iicu, pulberatione, jntìberatu', inlbere, 
fìulbetisarejpidberisationet ptUberiu, pul- 
berosu, etc. 

PRAFTDEA, s. f., fabrl cljflter; cly- 
ieriu de fabru sau fauru, ìnstruraentu 

udatu ferrulu arsu in focu. 

PRAGIKE, progitUj pragitura, etc, 
vedi : prejirCy prt^jitu, prejitura, la ar- 
ticulu préja, 

PRAGU,8. m., Umenjlime;— coventu 
straiuu ai de allungatu d'in limba. 

PRAJINà , (dupo altìi si : pragina)^ 
8. feiD.y pertloBf longurlus, deoompedaj 
eoDlasr amesi pertica, longuriu (in spe- 
cie pentru mesura de spatiu); decempe- 
da, mai allessu mesura de pamentu; 
contu (in specie de luntre), amìte (in 
specie de prensu passeri); redi pertica 
in Diction.;— metafor. una pragina de 
amu sau de mtdkrcj lonfifarlo, longa- 
rione (despre omu)^ Juncea femlna; jun- 
cia femina, ioalta fomina, inse suptire 
ca UDu jnncu sau papura, 

PRANDITORlU,-a. &dj. b.» relativu 
la prdréditf^ care prandtsct; prandiulle- 
iiu, s. m.^ dcmin. din prandiu^ in spe- 
cie aespre ospetiu : ospetiu liusìoru. 

PRAPADEN1A, s. f., vedi prapadire. 

PRAPADIRE,-e5c*!«. v., obruore, de- 
•truere, perdere, omtMere, olTeDdoro, 
Uedere , Tastare , devastitre; a obrue, 
rnÌD&, derimà , destruge, perde, amìtte, 
Bupperà ^ offende, offensÀ, lede, stricà , 
TastÀ, devasta, nemici;— adj. s., prapa- 
ditoriura. part sup. prapuditu; — co- 
vante fjlavice. 

PRAPASTIA, s.f., praeclpHIgm, giir- 
gaa, karathrura, vora^o; preuipitiu, gur- 
gite, baratliru , voragine, abysu, affun- 
du ìaìmens\i;~-prapasiiosUt-a. adj., pre- 
dpiiiosu, voraginosu, ruposu; — pra- 
pasiuiriij-cscu,\'.^ praecIptUre, dejicure, 
4éje6tare, abjicere, abjectare; a preci- 



pita, dejectà , abìectà , arruncà in abys- 
su, in voragine, in baralhru, in gurgìte; 
a nemici, desfientià , etc; — part. sup. 
prapas^Mi^w;— covente slave, ce d'in fe- 
ricire au cadutu in desuetudine. 

PRAPORU, si prapore prapure^ pra' 
puru, s. m., 1. rexIUara eccleslastlcom; 
lìamraura ecclesiastica, vassillu sacru 
sau funebre, pentru immormentare; 2.o- 
mentan, Intestino rum TOlocrDin, mem- 
brana; omeutu, volucru sau membrana 
de Intestine. 

PRAPURCICU, a. m., slffoifer, tcxU- 
llfer; vessillariu, stegariu, officiariu de 
infìmulu gradu, acumu sublocotencntc. 

PRASECA, s. fem., equoram et eqaa- 
rnm arraentnm, equtnae proUs grex, 
cqnorum et cquaram prolelarlam ar- 
mentun, voi eqnliias ^rex proleta- 
rlas, staUolam armenti proletari); ar- 
mentu de calli si de epe, grege sau ar- 
mentude armessari si de epe proletarie, 
grege proletaria de calli, stabln de ar- 
mentu proletarìu;— d'inacea-asi origine 
cu praséca si coventele : prasilla, s. f., 
proles, pro^enies; prole, progenia, io 
sensulu cellu mai larga: prasilVa unei 
familia, vrasiWa unei vacce, conjugiu 
fora prasilie, prasiWa canina si por- 
cina, se stinse una prasdla de poporu 
atrei anni; — prasire (cu s lenu),-e5CM, v., 
procreare, prodoccre, generare, parere, 
glgnere, fetlflcare, fotus edere; a pro- 
crea , produce, genera, uasce, fetificà ; 
fetà , fetÀ feti;— si redess. a separasi, a 
nu se prasi; — adj. s., praSì(oriu.*a , 
scrofa prasitória, neprasìtória femifta; 
part. sup. subst. prasitu : ccrpilli prasiti 
d*in prim'a casatoria; prasitulu fccundu 
aUu scrofei; — s. f., prasitura : prasitU' 
relè epeloru, vacceloru, scrofeioru; — 
Dict. de Buda attribuo prasire si prìn 
urmare tote affinile lui, la gr. Trpdaativ 
=i:-^3(TTEtv.=ai;ero, f icere=:a face, pro- 
duce; noi inse crcdemu pre deplenu co* 
ventulu afline cu sanscr. praso, compo- 
situ d*ìn prop. prB=pro, prae classico 
latine, si d'in su^parero, ^l^iicro, pro- 
creare, (vt'di mai susu verb. prasire). 

PUASIRE,-f5C«, V., (cu s aspru sibi- 
lante), rodere, terram foilorc, sarrlre, 
•nrculare , paNtloare, colere; a 8up&, 



Barri, sarculÀ, pastina, cnr6tià de erbele 
vottematóric ciUoru utili, mai allessa : 
a prasi poptisioniulUf iase si : a prasi 
vint'a, a sapli vini'a; — adj. a., prasito- 
riura; part. sup. subst. prasitu; s. f., 
prasitura : mai multe prasiture se ceru 
pentru acésta lussuriante aratura de 
poptisioniu: — forte probabile affine cu 
prasire de la art. praséca, in senau de : 
a reproducey renascCt etc., papusioniulUj 
apperandu-lu de occiderea si innecarea 
erbeloru relle, ce inradu si soffoca pian- 
ta nutritiva. 

PRASNICIRE, prasnicUu, etc.» vedi 
praanicu, 

PRASNICU, s. m., pl.-c, festam, fe- 
BtiTltas, aoUennltAs, sallennc; festa, ser- 
batore inaemnata, sollenne, solleunitate, 
festivitate; — prasmcire si prasnuire,' 
escu, T. , celebrare, solUonla a^^ere; a 
serba, a celebra, a face sollennìtate, a 
serbà torf cu ceremonia, cu pompa, etc; 
— adj. s., prasnieitoriu si prasnuitoriu, 
-a, part. sup. prasnicUu si prasnuitu; — 
covinte slavice, d'in fericire cadute in 
desuetudine. 

PRASTIA, (pron. |>ra*cia),8. f., fonda; 
fanda, Gre sau acie, funicelle implettite 
pentru arrancare de petre si de alte ma- 
terie;— pras^ia^tt^. s. m., fandltor, fun- 
ditoriu; vedi in Dìct. funda si fundito- 
n'u, si remà na sauitóse coventele straìne 
morte de desuetudine. 

PRASTILLA, (cu s aspra sibilante, 
si do acea-a forte probabile de scrissu : 
prascilla; vedi si praslia)^ s.f.,8clodDla 
fagtuea, scindula, scandurella de fagu. 

PRAYALIA, S. f., tabcma. taberno- 
Uf «ractnn; taberna, tabernula, officina; 
— pravaliasiu, s. m., taboroarios, ta- 
bernariu; — pratatiorOf s. f., demin. d'in 
pravu/ia^ tabernula; — se fia órepravilla 
affine cu gr. ^rpoaoXfov, asili co pravalia 
insémna pioprie : locu de cspunere, de 
ad : locu de espositione a nierciloru ? 

PRAVALll{E,-csc«, v.,TolTcre, prò- 
valfere, dorolrere, rolotaro, JriTcrtere, 
evertere, sobrertere, ^opinare, resiipl* 
aere, Boplnam caderis toItI, prorolrl, 
efertl. Habrertt; a volve, provolve, de- 
volve, voluta, inverte, everte, subverte, 
restoruà , supina, resupìnd» oadé supina, 



a sa rolvo, se provolve, se everte, ee sub- 
verte, serestornà ;— adj, s., ^avoZi^oriti, 
-a, part. sup. pravalitu, s. f, pravalitu' 
ro;— dupo Dict. de Buda, care scriue : 
prepo^iVe,— are ^ essitu verbulu ir Ges- 
tione d*in rolrere^volvere. 

PRA VARIA, s. f., 1. mola poUerl* 
f^nireri) mor'a pulberei de pu3ca; 2. hor- 
roBm polrorli} vjrW; magaziou sau de- 
positu de pulbere de pusca; — forma de 
d'in collo de Carpati , io locu de cea de 
d*in coci, ce sona :pra/aria; vedi acestu 
coventu mai susu. 

PRAVILA, (pron. prdwZa), 3. f-, lei, 
Jas, oodex; lege, jure, justitia, codice, 
(conculca) : dupo pram^rr leglnai, le- 
gitìmu; — pravilìstu, s. m., jnrlscousul- 
tos, jurisconsultu, jurìsprudente, sciu- 
toriu de lege, de codice, de jure;— /)ra- 
vilnicescUy^a, adj., leglraas, legalls, la 
jore, legitimu, legale, de jure, in jure, 
dupo jure;— de aci : pratji/nic««cc. ad v., 
legfltime, joste, aeqne, dojure, legìtime, 
juste, dupo lege, dupo jure; prainlnida, 
s. f., legrltlmttas, justitia, aeqnitaB, le- 
gimitate, justitia, dereptate, editate; — 
covante slavice, d'in fericire, essite d*ÃŒD 
usala limbeì romà ne. 

PRAVOSLAVIA, s. f., ortUodoxU, 
Qdes cathollca; orthodoxia, credeniia ca- 
tholica=universale;— ;)ravojZamtcu.-a, 
adj., orthodoxua, ortbodossu, derepta 
credentiosu;— covente slavice, inse,d*in 
fericire, essite d'in limb*a poporului ro- 
mà nu si chiaru d'in limb'acarturarilon] 
basericesci, cari le introdussessera fora 
successu. 

PRAVOSU, pravUi pravutre^ pratmi* 
tu, etc, vedi pravaria. si pra/aria. 

PREÀLAOILE(maì teu : prealahilu^ 
adj. (mutilata dupo fr. préulable), prae- 
Tlu»;previu: cestione prcaJahik, celione 
previa care debe a se tractà inaiote de 
alte cestionì; de ordinaria : respingere. 

PREACURVA si 2>rtcurva, s. f., (din 
prca si curva), adultera, moccha, roere- 
trlx; addultora, mecba, meretrice; — 
preacurvariu.-ci, adolter, meochna, adnl- 
teru, mecbu; — preacurvia si precurvia 
8.f.,adulterlam, inoecbla,adulteria, m^ 
cliia; — prcacurvire si precurvirCt^escm, 
v.,addalterare| maecharl, a adulieri^tud* 



I 



I 
I 

I 




chà ; adj, s., preaeurviloriti si precurvi* 
toriuro, part, sup., preacurvitu si pre~ 
cttrw'iw;— vorbe urr ite si de reapinsu d*in 
limb'a eulta. 

PRECESTÀ, 8. f., peroasU, deiparfi, 
dolgealtrlx, mater del, beata Tirile Ma- 
ria; preacasta» percasta, deipara, dei- 
gentrice, matre a Ini Domnedieu, bea- 
;'a virgine Maria;— D. MiklosicK nuda 
'neci uoa proba demonstratira de sla- 
Tismu, si predata DU essìste de locu in 
^■totu Lexicon palaeoslorentoo — ^raeco 
^È^ lAtlaiim ; asià déro noi credemu in 
Hprob'a probante, co precesta e d'in unu 
^Haiiau : praecestas, compoijitu d*in prae 
sì 0a8to8;vedi si precurata. M. 

PRECOLLICIU si precuUiciu. (pre a 
locu ri si: pricollicitéy priculliciu), s. m., 
yertDmuujì, Protead, qui se Indlrersaa- 
nlmalla transfl^nrare potaeraat; Yer- 

â– tumnu, Proteu, cari se potura transfigurd 
in diverse animali; in unucoventa: pri- 
eolliciulu e una imaginariafìentia, ce se 
p(4e transmutd in tote generile de ani- 
mali; de acl infricosiatorie covente pen- 
tru fricosi : ambia precoUiciulu pre aid 
si are se ve tormente cu furia. 

PRECDPESCU si precupeiiescura, 
adj., d*in precupetiuraj s. m. f., laorl cu- 
plilui, qaaestaoaus, fla^rans enpldltate 
iQcrl; unu cupidn de castigu, cestuosu, 
flagrante de cupiditate decustigu;— prc- 
oupetia, 3. f., calitate de precupetiurctf 
— precupirc, bì precupetire, • escu ^ v., 
Justo mnjore pretto Tendere, nlrolo lu- 
cro flagrare, cu mai mare pretin a ven- 
de, a flagra, arde de prea mare castigo; 
— adj. 8., precupitoriu sì precupelitoriur 
a; part. sup., precupitu si precupeiitu; s. 
f., precupitura 8i precupetitura. 

PKEDÃ NIA, si., trfldltlo, transmls- 
slo, proditlo, delatlo} tradìtìone, trans- 
ncissione, translatìone , proditione, de- 
latione; — de reprobata inse e form'a 
barbara predania- 

PREPACIA, B. f., (dupo fr. préface). 
praefatlo» prefatione, ce vedi si in Dìc- 
tionariu, co-ci are unu sensu deplenu; èro 
prefacia e aprope unu non sensu. 

PREFONTU, s. m., pania pabllens 
ralUtarts, pane publica militar'-; — ne- 

[floscutu d'in C0C6 de Carpati; (d*ia 




germ. provUoti oorrupta d*in lat. pr«" 
vivendo). 

PREFUSU, s. m., lletor militarla; 

lictoriu militare; neconnoscutu d'iucoce 
de Carpati; (d'in germ. profois, corruptu 
d^in lat. praepoiltod). 

PREGATIKErCSCw, v., praepararti; 
dlHponerey comparare, apparare. Insti- 
taere* expedlre, procurure, provldflro| 
blanditi, rorere, mlllffare, coDclllarey 
deatlnare, decernere; a prepara, dispune, 
compari, appari, institue, espedi, pro- 
curi, provedé, blandi, imblandf, mìtigii 
concilia, destini, decerne, iadulcl, mo- 
mf; — adj. s., pregatitoriurdt part. sup., 
pregatitu; etc., vedi si : gota, gatare, ga- 
tire, (d'in care pregatire^ cu prep. pre). 

PREINNOIRE, (mai correctu : prein-^ 
noMÃŒrc).-C5CU, v., renoTare; a renovi, re- 
nou(; — adj. s., preinnouitoriut-a^ part. 
sup.. preinnouitUj etc; — d'in pre si »n- 
nouire. 

PRElNTEMPlNARE,v., praevenlra, 
procDrrere;obrlam Ire; a prevenf ,pro* 
curre, essi san merge inainte;— adj. s., 
preint€mpinator\u;-aj part. sup., prein- 
tempinatu, etc. 

PREJETARE, preietatoriu,pr€Jetatu, 
prejetu, etc. in locu de : pregttare, pre- 
getatoriUy pregetatu, prcgetu; etc, ce vedi 
in Dìctionariu. 

PREJA, (pron. préja), s.f., cratlcola, 
toata BDper cratlcnla caro; craticnla, 
cratitia de friptu, carne fripta pre cra- 
ticula;— prf;ére,-/-scM, v., oarnem super 
cratlcnla torrere, frtgere; u frige carne 
in cratìcula, in genere : a frige, torre, 
combure, ambure,— part. sup., prejitu : 
cafea prejUa; — s. f., premitura : preji' 
tura deoua. 

PRELUCA, s.f., pratolnm, rei looai 
collucatas In medila sllrts; pratulu, nai- 
cu pratu, mica livade, in genere : loca 
collucatu in mediele S6]be;~invederatu 
de sene co preluca e d'in unu composita 
verbale : prcfMCere, prelucire, ce vedi in 
Dictionariu. 

PRELOPTARE. v., (d'in ;;r€=prae, 
si {tip^arc=luctarl), pmlDctarl, prae- 
pB^nare^ propu^rnare, pugnam Inclperei 
a proluctà (care e form'a cea mai per- 
fecta), a propugni, a incepe paga 'a, 



i'Tl Oh -cagali 



ìu€t\i •=. lupfa; — 8. f., preluptatione^ 
l>roluctationef adj. a., preluptatoriUy •:=. 
prohictatoriura, part. sup, preluptatu 
:=. proludatu. 

PREMENELA, sau pnmeneUa, pi. 
premenelle; primeneUaf primenelle; al- 
bitura, albiture, camésia, camesie, nouo 
vestimente, albe, laute veatìf albìtnre, 
Itnteom, nora vel reoentlft Uutea, no- 
Tae Tel recente» retiteg; — premenire 
8Ì prm^nire sau prìminircrescu, verb., 
a) rellcerc, reoreare; a refece, recred, 
releuà poteri, reamioA, revivificÀ, animi; 
h) mutare, perrontarf; commutare} Im- 
mutare t traasfl^uraro, renorare, can- 
dida Tel laeta, nova recentla (lutea In- 
daero, Doras rei recente» vebtes ladue- 
re; a muta, permuta, commuti, immuti, 
scambi, transfiguri, renovi albe sau 
laute, uoue camesie sau vestimente» a 
pune vesti, a vestf, a investi, a se in- 
vesti, a se imbracci'cu noue,recenti vesti- 
mente;— adj. s. prem€nitoriu-=zprimin:- 
toriura, parL sup. premenìtu zz primi- 
niiu, s. f. premeniiura r= priminitHra : 
doueprìminiturepuney seamba, muta pre 
fiaccare di; — v. slav. premeultl nu e 
probatu ca patre alla roma nescului pre* 
fmnire, de óra ce slaviculu nu are pri- 
nia insemiiare a romanesculiii, adeco : 
reficere, recrearey renovore si celle ana- 
loga; acestu coventu immìnìre e, dupo 
t'orma si dupo ìntellessu, nascutu forte 
naturale d'in pretnu, (vedi urmatoriulu 
artici. pr£mu)=pn'rnti=r primis, de Ufì- 
de una forma derivata ; premcnu^pri- 
minM.-a, de onde verbulu : prtmtnirc=z 
priminìre, de undoapoi intellessulu do- 
mioatoriu de : rcfedione^ recrcatione, 
renovatione, revivificatione. essilaratio- 
nt*f aniffiationet etc.,dMn care facile cel- 
le alte semnificationi : noue vestimentej 
albe camesiCt Iota camésia, chioru si re* 
uov'ìta, etc. M. 

PREMU,-a, prlmQs,-«,-om; asià va- 
ria, pre a locuri, si derivatele: premat'^a 
z=primavérat premariu^zprimariu : rc- 
tu premuriu=:vtru primariu: vedi si in 
Dictiou. primu, prhuuriu, prmavéra^ 
cari au forma mai originaria; — de ob- 
servatu ìnco e sipremu-u. casubst., cu 
sensula de : ora, llmbns, Titta, faseUy 



tacnU, Ugola; ora =^ marginr. limbu 
(limbulu coronei), vitta sau vetta^bet- 
ta, fascia, tenia, cordella, etc; premttire 
sì primuircrèseu^ v., limbo, Titta, ti»- 
ola cingere; a cinge, incinge ca limbu, 
cu vetta, cu betta, cu tenia, cu cordelle; 
— adj. s. premnitoriu^^^primnitoriu ^-a^ 
part. sup. premuiiu, s. f. preìnuiiura : 
premuitura de bettet de tenie si de tor* 
delle splendide si formosu colorate* 

PREMUIRE, premuitoriu. premuitti, 
premuitura; vediprciWM. 

PREOBEJENIA,s. f.,traDHflgnraUo; 
transfiguratìonea, scambarea la facìa a 
lui Cbristu;— coventu slavicu introdua- 
su prin carturarii basericesci ignoranti, 
èro astadi deplenu cadutu in ddsnetu- 
dine. 

PREOTIRE si preutirerCBCU. v., (d'io 
preotu^=preutu)^ sacerdotem ordinare, 
aot aaoedortem agere; a ordini preotu, 
a esserciti ca prcotu, a esserciti preotCct; 
— part. 8up. preoiiiu = pretUiiu. 

PREPASTE, prepastia, prepasteniOf 
prepasiiosu, prepastuirr, prepasluitorim, 
prepastuitu, etc; vedi : prapaste, pra- 
pastia, 

PREPADIRE, prepaditoriu. prepa- 
ditu, prepaditura; vedi prapadìre, 

PREPELIAGU, 8. m., loitra de per- 
tico. 

PREPELICIU, s.m.,feBlmetaj meta, 
grumuru delénu. 

PREPELITIA. 8. f., cotornU; cotur- 
nice;— ^repeh'^ùriu.-ei, adj. s., relativo 
la prepelitia : cane prepehtiarÌH, »i ab- 
sol. bonu prepelìatiariu; ca subst. pers., 
pcprtlUiariu^ venatoriu de prepelitie. 

PREFUTENTE, priputtntia, prf^>w- 
lerc, in louu de cari vedi mai correcte in 
Dictionariu : prepotente , prepoUntia, 
prcpoiere, 

PRESA, s. f.,cu errore scrissu inlocu 
de pressa» ce vedi asìi in Dìctlonaria. 

PRESENA si presina, s. f., anUlena, 
aDtilena, parte de stratu, de ornatu a]lu 
peptuliii unni callu, cureira desabpep* 
tulu callului;— potè de scrissu cu s du- 
plicatu : pressena. prcsiina ri, forte 
probabile, nascuta d'in pressu^-a, c£ pe» 
satoriu pre peptu, 

PRESERA, s. f., praevespera} aaie- 



< 



I 



^ '^i^ ^ 



PRE^ 

Te8per«ra, prorespera; preveapera, au- 
tevespera, proveapera. 

PKES1LLA.J presire, presHoriUf pre- 
sUh, prcsitu;— tote cu 5 lenu uibìlante; 
vedi : prasilla, prasire, etc. 

PRESIRE , presUoriu, presitu, pre- 
sUura; vedi ; prasire, etc, — potè co vo- 
calea e d'in ìnitiale e cea addeverata in 
loca de a, déro si cu s duplicata : pres- 
sire, pressiioriu, pressitu, pressiiuraf a- 
8Ìà luminata d'in pressu = preHsuHi cu 
seasu à eicevaoppressorÌH si totu de a 
una data affundatoriu. 
PRESIMTIAII^'TU, presitniire, pre- 

simiUione, presimlitw, vedi in Dìctiona* 

ria : prescfitimcntu, presentire, preseti- 

iitione, presentitu, etc. 

PEESINTABILE,prc«»jiare, presiti- 

iatitme, presitUaiUf persinte, persitUia; 

vedi in Dictiouariu : presentabile, pre- 

^entar€j presentanone, presentatu, pre- 

senie, presentia. 

1 PBESMA, 8. f-, pi. presmate, (cu 
«rrore ra. presmu), d'in gr. 7:pfp[xa = 
toBorj tumore, intlatura, mai allossu la 
callu, la care so face a desea prestila 
d'in cuus'a curellei, cu care se lega si se 
lane capulacallului. 

2 PRESMi^, (cu s aspru sibilante), s. 

i., 1. proplnqulUst adspeotus, conspec* 

titt} 0B| rultufi, facies y clrcultag, sep- 

tutùf BpAiium Tel oampuB elrcainjacenB, 

TlolnU» Tlclrilum, conlluiAf locaclrcam- 

Jecifty vlclua^ propinqua , Uultlnia ; pro- 

pincitate, appropìatione, aspectu. con- 

spectu, faoia, vuìtu, circuìtu, septut gar- 

da, spatiu sau cà mpucircumjacente, ve- 

cinia, vecinitate, confinie, locuri circum- 

jecte, cìrcumjacenti, veciue, fìuìtìme, 

de pre impregiuru : in présm'a ocUloru; 

in presrn'a urbei. oppidtdui, palatiuluif 

(heatrului, in prestala casei tióstre, in 

presin*a mea; presidia òasericei, presttiele 

casartnei, prestnele iurmeloru; tfin pres- 

w'a vòstra, in presm'a nòstra; in pres- 

m'a Bomaniei su mai multe terre mari: 

in presma de tèrrea nostra e Turci'a, in 

presina de tèrra nostra e Il'issi'a, in 

presm'a acelki-asi e si Austrì'a, —2. elr- 

0», eirettori ooram, ex «drersOf paUm, 

«coaspeeto; si alte adverbìj ; in prcs' 

w'a ocliloru; iti présm'a mea, inpréstn'a 



PHE. 



471 



tea: metafor. in présm'a nnimet, deparie 
de à nim'a nòstra, in prlstn'a in itniclloru, 
in présm'a cupiditatìloru; — derivate : 
prestnuire , - escu^ v., Heplre, clrcairef 
elauderey laoludoroi olrcurnsepirej a se- 
pi» ingradi, impregiurd, circui, Claude, 
include, ìuchide, circuusepi'; — part. sup. 
presmuitu, s. f. presmuitura, adj, subsfc. 
presmuÌtoriu,-(*, — si composita cu in :■ 
impresmuirerescH, adj. s. impresmuito- 
riuj-a, part. sup. impresmuitUf s. f. im- 
presmuitura, — iuse cu mai mare esten- 
sione de sensu : impresmuìra inemicii 
si i batura reiu 

PHESSIU, s.m., paoiiofi e vUlU capri- 
nU Tel camelluU; pannu, tesdutura de 
villi sau peri caprini sau camelini, (de 
capra sau de camela);— vedi si arrariu. 

PRESTOLU, s. m., si prisiolu. pri- 
slorUt ara» mensa sacrlUflU; ara, mésa 
de sacrlficiu, sauct'a mésa; — de aci si 
prestornicu si pristornicu, pistornicu, 8- 
m.; vedi pistornicu, 

PRESTAVILIRErC5flw, v., in loca de 
prestabilire, ce vedi in Diction. inse dif- 
ferito cu totulu do forma si in seusa 
sunt urmatoriele doue : 

PRESTEVALIRE.-esrw, ai prcslogo- 
lire,-escu, v., devolrore^ deruerej In Ue- 
ficeusum dejicere, derolutaro; a devolve, 
derue, a face se deicenda, a Hi in de- 
scensu, adeiece, deiecta,voIuti!i, revoluta; 
— adj. 8., prestevalitoriu-=preSiOgolÌtO' 
riUf-a, part. sup. pr est evali tu=zprcstogo- 
liiu, — vedi ai pravalire si tostogoUre, 

PRESUDVIA, s. f., proetorlom, can- 
oellarll praetorlam; pretoriu, pretoria 
allu cancelìariului sau cancellariei; — 
presudvia e coventu straiuu, ce, cu feri- 
ciré, a essitu d'in limb'a poporului sì 
cliìaru d'in a cancellariei. 

PRESUMABILE, presumare, presU' 
mata, — tote forte peccatóse; vedi celle 
correcte in Dictiouariu : presumente, 
presumere, prc^mptionc, presumptiosu, 
presumptivut presumptu, si mai diflìcile, 
presumibile, mai facile : presumpiihile, 
affine cu form'a : presuiuptivu, inse cu 
sensu diversu; asià co presumptihih ra- 
spunde prin passivitatc la prcmmptivu, 

PRESURA, fi. f.coasaium, (fr.pró- 
sure); coagulu, caglu, {cagkiUt ehiagu). 




472 



PEI, 



PRETENDARE, v. si s. verbale, pr»- 
tendero. petero, postularei 8. praeten- 
bIo; a pretende, cere, cu pretensione; — 
s. pretensione, preteutione; — pretendaref 
forma peccatósa; vedi in Dìctionariu : 
pre(c7idtnte , pretendere, pretenditoriu; 
pretinsonu, prcutensione t pretentione, 
pretentiosu, pretensu. pretentu. 

PRETENESCE, preienescu, pretenia, 
pretenire, pretenitu, pretenosu. pretenu; 
vedi prìetenesee, etc. 

PREVESTIRE.-escw, v., praedlcere, 
praeuuntlaret praesagire, praefarl, ra- 
tlclDari, prae&entire, prae^noacere; a 
prenuntià , predice, presagi, TaticÌD&,pre- 
senti, pregnosce, preconnosce;— adj. b., 
prev€Stiioriu,'a. part. sup. prevestitu;-- 
(d'in pre si vestire; vedi vestire in Glos- 
sar in). 

PREVORBIRE,-e»cu, t., praeloqal, 
praedlcere; a predice, a prespune; — 
adj. 8., prevorhitoriuro, part. sup. pre* 
vorbitu, 

PREVUSIRE, prevusitoriu, prevusiiu, 
prcvtisiiuta: vedi prabusire sì pravusire. 

PRIBEGlRK,-escw,T.,liiex8!Unraire, 
la exaillnm mltlFy peie^rlnarly vagarly 
errare, pcrragarlj a merge in essiliu, a 
il tramìssu in essiliu, a se essilia, essi 
si se departà de tèrra, de patria; a pe- 
regrina, erra, pervagà , vagabundà ; — 
adj. s., pribegitoriu^'a; part. sup. subst. 
pnbegitu s. t., brihegìturai—pribegu^'a, 
adj. s., (care a data nascere la tote celle 
precedenti}, exul , rupltlras , peregri- 
iians» errana» vagrana» ta^us, ragabau- 
dna, UstablUe; essule, fugìtivu, essilia- 
tu, peregrinante, errante, vagante, vagu, 
ragabundu, instabile, fora locu sì tèrra, 
necairi stabilita; — de unde? 

PRIHOIKE,-escM, v., caelare, aoalpe- 
re, scalperò) seolptare, eaelareaaroTel 
argeoto, Blgiiare;a cela, scalpe, scalpi, 
sculptà ; a cela auru sau argentu; a ceU, 
sapà ^semad in ere sau ararne; — adj.subst. 
prìboitoriura; part. sup. priboUu; 8, f., 
priboitura; — priboiu, s. m., (care dede 
nascere totoru celloru predenti), caelun, 
acAipra m; celu, scalpru;— de undeV 

PRICAJlKE,-rsc«, v., 1. polloerf, 
Inquinare, oolnqnloare, oontamlaarcy 
Bporcaref maculare y foedare^ peocarCf 



adralttore, oonattere; a pollue, iotìnà , 
coiutinl, spurcd, contamina, maculi, fe- 
dl, paugari, pecca, admitte, committe 
(peccate); 2. arfllfere, anserei rexare» 
trlbolarei dolore rei moerore^ aeerbl- 
tate afnoere; a afflige, urge, vessa, trì- 
buM, eupperà , turburà ; cu dorerà sau 
merore, acerbìtate, amaritione, veninu 
si à nima rea affece, adap&; — adj. a., 
pricajiioriuro; p&rt. sup. pricajUw; a. f, 
pricajitura; — prieaju si pricadiu, pri' 
casu, prìcasu, 8. m., (care dede nascere 
totoru celloru precedenti), poUatlo, t»-^ 
(|alDattO| oolnqoloatUt eontaalaatU* 
sporoUlei) naoBlatlOf foedatl», poooA- 
tani, flagltlnin, lofamla, affllot!0|aBff«rt 
Texatlo, trlbalailo; noeror, contrlata- 
ilo, acerbità !} pollutione , intinatione, 
cointinatione, contamÃŒDatione, sporca- 
tione, maculatiooe, fedatione, pecetta, 
fla^ìtiu, infamia, pangare, pangarìtione, 
afflictione, angore, ressatione, tribala- 
tione, tortura, tormenta, crnciatu, mero- 
re, tristetia, intristatìone, acerbìtate, a- 
maritione, venenu, etc. 

PRICE, 8. f.,oaa8a, praetextQir risa» 
altcroatlo, jarglonif conteatio, tls, !)•«• 
trorerila, Itilglura, objorgliBi, trlcaef 
nagae, aplnae^ caTllIatto» TltlllUgatl^, 
Inaldiae, doli, Uqueui* pedka; causa, 
pretestu, rissa, altercatione, jurgiu, con- 
tentione, cèrta, dìsputa, lite, controrer- 
sia, litigiu, objurgiu, trice, intrigo, in- 
cnrcature, seccature, apine, oarillatione, 
Tltilitìgatione, insidie, doli, lacìu, laoie, 
pedica, pedice, grentati : cauta priee, 
se tine de priee, fugiti de prici\ pridU 
su miselle; d'in price in price irec^ m 
impacà mu prieile d'intre noi; price fora 
coventu, fora rottone, fora causa; céUe 
mai multe prici su fora ned unu moH' 
vu; price fora ned unu obiectUf cu cdéU» 
mai multe prici fora sttbkcte; faci price 
in jocu; cu pricea te occupi se neprmdi 
si se ne vittemi, — pricir€,-escu, t., rl- 
xarl| altercarl,Jurgarl, oerlare, 4eoar» 
tare, oonteodero, In oontrtrertU eaaa, 
objnrgarl, earlllarl, angari, TltlHtlgar«| 
litigare, lite deoertare , tr tearl ; a ria- 
sa, alterca, jurgà , ae certa, contenda, fi 
in controversia, dìsputa, objurgi, caTil- 
1&, nugà , secca, vitilitigé, intrici, litì^ 



I 



I 



I 



^ 




PEL 

MQt& liti, certe, : a ^mci vecinii fora 
moHtm; d'in astutia pricesce lumea; a- 
€Uti misdli se pricescu in tote dilleìe; 

— ftdj. 8. priciioriura, part. Bup. pWci- 

tm; — priciosura,d.à i., rlxosnsjnrglosns, 

lltIgtoBDS, eontentlosna, coDtroTerilo- 

iis, ««TllUtor, AstotuB, doloflos; rÌB80- 

su, jurgiosu, conteDtioBu, controTersio- 

flQ, astulu, dolosu, cavìllatoriu, intrigali- 

t«, issidiante;— d*ÌD priceanascutu, in- 

vederatu « pricinay s. f., cassa, ratio, 

prtnolplQD)^ fons^ Inltlom, motni, motto» 

n#tor9 motnentum, nobile» qoMatlo. 

rea» BBbjactum, obJeotuiD,naterleir anc- 

t«r, praetex.to8, speolefl, loooft; calila, 

— Ila, eansa, proeessDfl, actlo, Jodlelun; 

causai raiioDe, principili , fonte, origine, 

initia, inceputu, motn, motione, moto- 

rin, momentu, mobile, motivu, Gestione, 

lacm, materia, subiectn, obiectu, auc- 

torìa, pretesta, specia, apparentia, locu, 

calle, — lite, causa litigiosa, litigiu, pro- 

cessa^ctìonegudeciu, judicata : fora pri- 

^na nemica nu se misea, nu se face, nu 

^; fora pricina nu te ai certatu; clim'a rea 

^ ^prieina de multi morbi; pricinenttme- 

•^ose 8U la tribunariu; a castiga prici- 

-ji'a , a perde pricin'a ; prieina derépta 

apposita und pricina stramba; — pri- 

<inuire,'^8cu, v., (d'in prima), CAoiaro, 

•ffieere, alTerre» auctorem e^se, agate, 

— praet^xerc , praotendere , caaaarl, 
azenaare, exoDBarl; a cause, effece, pro- 
duce, procrea, fi auctorìu, motorìu, lu- 
cri; — a pretesse, pretende, causa, es- 
cuii, cauti a escusà , se escnsà ; — adj. 
8., pricinuitoriu,-a j efflclena, praeta- 
xeas; efficiente, effectoriu, auctoriu. pre- 
tessente, pretestoriu, pretendente, pre- 
tensoriu; — part. sup., pricinuitu, etc; 
—pricinare, si mai vertosu compositu : 
impncinarerediu , v. , observandu co 
form*a pricinare are sensu si de: a causa 
d de : a pretesta , — èro : impricintre 
are sensuln speciale de : a litiga , apre 
essemplu : a impricind mai multi vfcini 
cu agri ; si refless. a se impricind mai 
inmUidespre mosi^; imprkinoti nume- 
fosi mostiani in de demuUu; — D. Mi- 
Mo9ÃŒch attribue romanesculu pricina la 
V. ilavicu prlotoa, fora se aiba alte do- 
civate Bau reruna orìgine etjmologicai 



Ptt 47a 

cumu vedemu co possedè oellu roma- 
uescu si una origine etymologica si nna 
vasta familia de derivate; abi& mai pro- 
duce doctulu slavicu si russ. pricina» ce 
are pucìne c&teva derivate analogo in 
sensu cu alle formei romanesca pricina, 
déro neci una arma d*in celle alte dialecte 
slavice; asià déro cu rationea rationante 
avemu dereptu de a affìrmà , co pucinele 
derivate alle coventului in Gestione ce 
occurru in limb'a russesca sunt impro- 
mutate d'in limb'a romà na^ in care fa- 
cile se potè esplica d*in cea mai respec- 
tabile si antica origine etymologica, a- 
deco d'in price, care se reduce la coven- 
tulu lìmboi sanscrita : prac-^prié, 
radecin'a de unde subst. praciA=praf;.- 
DÃ zzinterrogatione, Gestione, etc, sensu 
cu totulu analogu cu allu nostru priee, 
gì in forma si in intellessu ; nu e déro 
strambu sì peccatu, co D. Miklosìch, 
dupo flexlones^ spune co pricina, (fora 
mentìone macarn de price), abià e con- 
noscata poporului romdnu, co 8*ar fi 
admissu in limb'a scrissa abià pre lafi- 
nitulu seculului XYII; — unde sta inse 
price^ care n'are urma in lìmb*a slavlca? 

PRICESTANIA, s. f., oommenicatu- 
ra, sanVa commenicatura, eucharìstfa; 
— preeestuiret-escu , v., |a cemmenic4 
cu eucbaristfa; part. sup., prtcc^^iit^u, 
comraenicata ca eucharìstfa; — covente 
slavìce, perite de mnltu d'in limb'a pò* 
poniluì romà nu. 

PRICIU, 8. m., grabatoa; grabato, 
mìseru si reu patu. 

PRICOLLICIU , 8. m. , vedi precoU 
liciu. 

PRIDIDIRE,-€SCtt, V.; cogere, pre» 
nere, inperare, vincere, onerare, coa- 
cerrare, flnem Indere, terminare^ expe- 
dlre, matorare , perltara rei expertum, 
seltam eaae, latlifacere; a coge, con- 
strìnge, supperà , vìnce, essi de asopr'a, 
remane pre de asupr'a, onera, incarcl, 
coacerva , a pune fine, a pune capitu , 
termina, espcdf, matura, fi perita, es- 
pertu, sciutu; a sci ce face, a se precepe, 
9cf dà de capitu , satisface , multami, 
contenta : a prididi cu intrtbari; ne 
prididfscu cu cereri si e8sigentie;—^à 2, 
s., prj(2id(iortu,-a, part. lup., prìdidiCu : 



prididiH de muliu Zucru;— oomposiiione 
spuria. 

PRIDVORASIU, 8. m., deminut. d'iu 
pridvoru t S. m. , reatlbulom, atrlom, 
portlcDBf podlum, propjrUeuni, perÌ6t>- 
Uni} peristi Uum; vestibulu, atrìu, por- 
ticu, podiu, propyleu, peristylu, peristy- 
liu; —pridvoru strainu si de allungata 
d'in limba , cumu 3*a si alluagatu mai 
de tota. 

PRIETENESCE sìprietimsce, adj., 

lice; in moda prieiinescuj — prieie^ 
nescu si lìrietinescu^-ai adj., umlcAllSf a« 
nltiBblllB; amical6| amicabile; — d*in 
pridenu sì prìetinUy^a, adj. s., amioos, 
Hodalia; amìcu, sodale; — de aade inco : 
prktenla si prietinia, s. f., calitate de 
pridinUt Amloitla, :ìodaUtaH, amìcitìa, 
BOdalit&te; — prictenosu ai prictinosu,- 
a. arntcabillB, eomls, lodalla, aznioabile} 
come, sodale; — prxdesiugu, s, in., for- 
ma sì mai peccatósa cu acellu-asi senau 
ce are si pridinia, ìnse cu órecare diffe- 
rentia; — tote covente slavice, doro d'in 
ferìcire, perite d'in limb*a romà na, si 
Bupplete cu pure corento romanìce. 

PRIGONA, 8. f., rlia, altercalo, Jur. 
glDM» oontentlOt lltlgUoiy oontrorerstat 
dliflidioDii dtiseoBlo, disoordla; rissa, 
altercatione , jurgiu, coutentìone, cèrta, 
litigiu, controversia, disputa, dissidiu, 
dissensione, discordia;— pri/yontre.-escw, 
T.f rlxariy altercar!, Jurgari» liticare) 
oèrtare; a rissd, altercai, jurgà , se certii, 
disputa, se disputa, lìtigd; — adj. s., 
prigoniioriura, part. sup., prigonitu, s. 
f,, prigonitura; — tote covente straine 
8i aprope de totu disparute d'in limb*a 
romà na. 

PRIGORE, 8. f., passere devoratoria 
de albine : prigoriU d^voru albinck. 

PRIGORIRE.-cfiCM, v-, Urrore, ra- 
fare, rufettcerp, torrcfacere ^ cr&tlcalae 
Imponero, amburcret comburere; a tor- 
re, a rufìì, torretìcà , impone pre cratrì- 
cula sau in cratìcula, a frige, ambure, 
combure; — part sup., prigoritu, s. f., 
prigoritura. 

PRIHANA, s. f., macola, labes, ia< 
qulnameataiiiy poUutlo, ToedatlOi ooa- 
tamlnatio} macula, labe, iutìnamentu, 
intinatione, pollutioue, fedatione, conta- 



miaatione; — priìninirc-escu, t., mae» 
l«ref Inqnlnarei contamluare, foedarei 
pollaeroi bpurearoi a macula , iutìnà , 
contamina, fedii, peliue, spurcà , panga- 
ri;— adj. s., prìhanitoriura. part. sup., 
prihaniiUj s. f,, prihunitura, 

PRIIIORIU si prkhoriut s. m., spe* 
eia de passere : erlthacosf pboealourDsi 
erithacu, phenicuru. 

PRIIRE, priitoriu, priiiu, ce vedi i; 
Dictionariu : prejVe , prcitoHu, preiiu; 
adauge inae ai : preiente, part. adj., a- 
lilUi propitlas, prosper; utile, propi* 
tiu, prosperu; — preientia , (reu priin 
Uà ), s. f., prosperltas f faror« atlUUi; 
prosperitate, favore, utilitate; — preien' 
^j05M,-fl,adj., à *ìn preientia, (reo f>rrm- 
ciostt) . faastusr otHls, prospcr, propt* 
tias; faustu, utile, prospera, propitìu. 

PRIIMIRE BÃŒpreimire, premire, pri- 
mirCi'escu, v,, acolpere, reeiperc; aa* 
nuere, admttterei probare, approbarvi 
oomprobare, repouore, reTerrey reca- 
peraro, traotarei beueiractrare, male* 
tractare; a accepe, acceptìl, recepe, an- 
nue, admitte, proba, approbd, compro- 
bà , repune (ìntre nobili, intre dici); a* 
poi : a recuperi, capetà , tractà . beae- 
tractà , maletractà ; — adj., preimiiio8M 
QÃŒpriimitiosu, primiiiosu, premitiosurU' 
acolpiendus » aoo<*ptas > gratns ; acc^ 
pieodu, acceptu, acceptibile, acceptabi- 
le, gratu, placutu; — adj, s,, preimiUh 
riu si priimitoriu, primitoriUt premUo^ 
riH.'Qt acelpleaa, acooptorj aoclplendai, 
adnifislblKs, bospltalU; accìpiente, ac- 
ceptoriu, accìpìendu, acceptibile, acoep- 
tabile, admisaibile, ospitale, ospitosu;- 
part. sup., preimitu si priimitut primiiu, 
premiiu, — d'in prc=prae, si emere^ 
emere» in genere ; Uuare, capere, eU.^ 
cu mutatione conjugationei verbulnide 
la III conjug. la IV conjug.; asià déroin 
locu de preemere contrassu in premere, 
(care a'ur fi confusu cu currentele pre- 
ndere = promere, déco ar fì remasu de 
conjug. III). 

PRILASU si prelasUf prela^u, s, m., 
i trADsUoti per Hepemf trausitu pria sep^. 
trecere sau trecutore pria gardu. 

PRILEJQ, 8. m., casus, «ccaslo, tom* 
pQs opportanDH, ria, caltis, r»rton»{ 



( 



I 

i 



FRI. 

casa, occasione, tempu opportanu, bonii 
tenipu, fortuna, intemplare; — prilegi- 
rerescu, v., mai allessu refless. a se 
prilegi, aool4er«} evenire, continuerei 
Incidere, adrenlre; a accìde, incide, ca- 
de, ereni, adveoi, conti Dge : multe pri- 
lejcseu 8QU se prilejescu bene aau reu; — 
part- sup., prilegitu. 

PRILOSTIRE,-fisctt, v., Incantare, 
excantare, fascinare, pelUoere, alllce- 
re, seduoere, Indncere, hiantllrl; a in- 
canta, escantd, fascini, farmecÀ, polli- 
ce, allice , ammagi, momf, seduce, in- 
duce, blandi, ìndulci; — adj. subst., 
prilostitoriurd. part. sup., priloatiéu, s. 
f., prilostitura : priìostiturek unei mu- 
lierc prilcstìtórìa si farmecatória. 

PRIMADONA, s.f., (dupo it. prlma- 
denaa), prima actrice la theatrulu ita- 
lianu , mai allessu la theatrulu lyricu, 
in opere de cantatu prò scena, dramate 
lyrice. 

PBIMESDIA, B. f., perloDlum, dU- 
orlmen, exstremon , calamltas, dam- 
aom, detrlmeutum, jactara; perìclu, di- 
scrìme, estremu, estremìtaie, cularailate, 
damnn, detrimentu, pordiare;— ;)r/we5- 
diosUj-a, adj., perlculosns, ancepe, per- 
ntclogos, praecf ps; perìculosu, ancepite, 
perniciosu, precepile; — primesduire,- 
escu, V., perlolltarl, In perloDlo rersa- 
rìt lalutem rei rltam In dUorlmen ail* 
4Bcere ; a periclità , a se periclità , a se 
aflà in perìclu, a pune salutea sau vieti*a 
in discrirae, in mare periclu; — adj. 3., 
prht^siìuitoriu.-a, part. sup., pn'mesdttt- 
tu; — barbarismi. 

PRIMESU, 3Ì primediu, pnmesu, g. 
m., pariete sau murude separatioue, se- 
ptm«fM^u=sepfniontDm. 

PRIAIUIRE, pn'mM, etc.; vedi premu. 

PRINOSU, 3. m., sacrlOclam, sa- 
erBn,obUtlo, donum, inniius; sacrìfìciu, 
sacru, oblatìone, donu, munu, offerta, 
daru; — barbarismu. 

PRIPA, 3. f., celerità ^, relocltas, pro- 
peratlo, festluatlo, haatl mora, non mo- 
ra, slnemora; celeritate, velocitate, 
properatione , festinatione , fora mora, 
precipitantia : in pripa, in iota prip'a. 
Ctt iota prip'a; — pripire sì prcpircr 
UCU, ?■» c»Ur*r», accelerare» propera* 



FRI. 



in 



re, Pestlnare, maturare, praeceps cor- 
rere; a celerà , accelera, properà , festi- 
na, matura, curro precepite, face se 
curra prepete , pune in fag'a cea mai 
mare, face se sbore in sborulu acerei; — 
adj. s., pripitoriu si prepitoriUy'a; — 
part. sup. , pripitH si prepitu : mergeti 
ioti prepiii f cu passi prepiH si chiaru 
menti prtpitc^ — s. f., pripiti^ra si pre- 
pitura : prtpiiur'a e adesea csecssu pre 
longi t)r{pa\ — . pripéla^ in locu de prt- 
piturùt e forma erratica;] — mai multa 
de cà tu probabile e , co prepa e ^*in 
praepest gen. praepttis , compusn d*in 
prep. prae» si verbulu petere, a cui ce- 
leritate nespusa se trade sì in alte co- 
ventc, ca : impe/u :=lnipetue, impetuo- 
«tt= impetoosoB, etc.; — D. Mìklcsich 
trage d'in t. slav. prfpestl, prlpekfi = 
coquerei numai pripire sau prepire si 
pripelisce =^ aestos; déro prepire n'ara 
neci in forma neci in sensu oeci una re- 
lattone cu slaviculu prlpestl* 

PRIPASIRE si prepasire^-escu , v. , 
tranttnl^fAre allqao Ibique aedem col- 
locare, domiclllom flgere; atransmìgrà 
undeva si a se assediìll acollo, a figa 
sau defìge domiciliala, a se stramuti si 
prende locu de sedutu, in specie de ani- 
mali, despro cari se dice si in locu de : 
o fetà ; — adj. s., pripasitoriu si prepa- 
sitoriu , -a , in amendoue intellesaele 
precipue de mai susu ; asià si : part. 
sup., pripasitu si prepasitu , s. f., pri~ 
positura, metaf. prepasiture numerose 
8*au collocatu in communea nostra. 

FHIPELA, pripiret pnintiosu, pripi- 
toriu, pripitu, pripituraj pripelisce; vedi 
pripa^prcpa, 

PRIPONIRE sì preponirerescuj v., 
equam ab eragatlone por pasooiB Ta- 
cerra oohibere; a Opri cu vacerra UUU 
calla do la eragationea prinpastione; — 
adj. s., preponiioriu,'^, part. sup., pre- 
ponila ; calli preponiti; s. f., preponi* 
tura : nu ati ordin(ìtu bene prcponiiu- 
rele pre acésta nopt€;—priponu sau pre- 
ponu, 3. m., (care a data nascerò la tota 
celle precedenti), Tacermi filre funU lon- 
gìotf quo (ad paxtUnm In terram InAxani 
libato) cohlbetnr eqoas ab ora^atlone» 
erratloneqoe per pa^oatm^ vacerra, sau 



476 



PRI. 



fané mai lunga legata de uau pani scurtu 
infiptu in pamentu, cu care se opresce 
unu oallu de a evagà prin pastione si se 
constringe a pasce intr'unu apatiu de- 
terminatu; — dupo forma preyonu se pare 
co e formata d'in pre =: pr»e, si ponere 
=puner£^ponere, cusensu de: ponere 
inainie (callului) una pedìca. 

PRIPORU si preporu, s.m., Iooub ab- 
ruptast praeroptua, praeceps, rapldus, 
rlgldas, praeotplttum, ropes; locu ab- 
ruptu, preruptu» precepite, rapida de- 
reptu indìosu si rigida forte, precepitiu, 
rupe, abyssu, muchia forte plecata si pro- 
fuDda;— potè fi straformatu d'in properu. 

PRTSLDGA, s. f, IncendIarU «rundo, 
Tir^ai tubus; aruDdioe, vérga , tiévia, 
tabu, implate cu pulbere nitrata, care 
apprensa esplode si rampe pétr'a. 

PRISNELLU (abbreviatu d*in pristi- 
nellu), 8. m., a) terUolllun, gpoDdjlus; 
yerticillu, vertebra, rotilla, spomlnlu, 
— in specie rotilla de la capitulu infe- 
riore altu fusului; b) una speciade pian- 
ta, dupo Dict. BarcianUj germ. diu Mehaf- 
^arbcy da» trausendblatt, — vedi mai la 
valle: prisHnu, d*in care, jinvederatu, 
pristinelluj unu deminutivu;— pns^enu 
si pristinu^ S. m., rertebra, rertlealomi 
rerUclUos, spondylus; vertebra, verti- 
clu, verticillu, spondylu, rotilla, rota,— 
in specie : rotilla a capitului inferiore 
allu fusului; — altu deminut. d'in pri- 
idinu, adeco : pristinioru, s. m., a) Tor- 
tlclllus, spoa<l7lu8;verticillu, spondyla, 
rotilla de fusu; P) specia de pianta: gly- 
«omft bederaoea, Linn.f ohamaeelasog» 
germ. die ^^ouderrebe, der epheablut- 
trlfire e:nnderniiion;^pWs^inue forte pro- 
babile acellu-asi cu adj. pristinu =z 
]^rlstlDi]8, vedi pristinioru si in Dictio- 
narin. 

PRISPA, 8. f.,Test!bBUiB, eedllejve- 
vestibulu, sedile, — in specie, prìspa, ca 
banca, sedile, pre louga parietele case! 
terranalui, mai allessa parietele ante- 
riore allu caseì, de regula, facuta d'in 
pamentu. 

PRISSOSELA, s.f., d'in prissosu; for- 
ma erratica, si stiperflna, pentrucolim- 
b'a possedè subst. correcto prissosu, ce 
Tedi in Dictionariu. 



FRI^ 

PRISTAVIRE,-esCM, v., «♦ri, decedè' 
re; a mori, decedè, se duce d'i n riétia; adj] 
3., pristavitoriurct, part. sup. prUtax 
— covente straine^ introdusse de carta?) 
radi ignoranti, astadi essite d'in limbi 

PRISTAVD, 8. m., praeco; preconi 
strigatoriu publicu; — d*in fericire, 
straìnismu, peritu d^ìn limb'a Roi 
nului. 

PRISTINIORU, pristinellu = pri$i- 
Tiellu; pristinUf vedi prisnellu. 4 

PRISTOCIRE, si priiocir€,'e$€ti, r^ 
elntrlare capolare, deoapnlaref tram- 
faudere ; a elutrid, capulà , decapi 
li, transfunde, clarificà , transvasà , 
tote aceste vorbese dicu, in specie, da 
vinulu ce se separa de fece si de alte 
covientie; évo in genere pristocire 
pritocire se applica si la : fondere i 
funde, tornd, versa; aqoBta In ras Inftia" 
dersi a infunde, inversa apa in vaso; 
funilere vlnum, a effunde, eversa tìdi 
intttillareoleam lomlnl, aiastillà , versi, 
inversa oliu in luminare; aqoani mani* 
hua dare, a dà apa mftnuloru; — adj. s. 
pristrocitoriu, si pritocìtoriu, - o, enpi 
lator, capulatoriu, decapulatorin , cai 
transvasa d'in unu vasu in altu, in s\ 
tn'nu, a3i& si : part. sup. pristocitu bì 
tociiu, 8. f.^prìstroeitura; — prittocìi 
pritocu, 3. m., (care a nascutu tote pi 
cedentìle), caputa, capala, vasu de appli* 
catu la claritìcatìonea vinului si oliidui 
mai vertosa la stravasarea vianlni d'ii 
unu vasu in altnlu prin care se separa à $i 
fece; — credemu, co forte probabile pri» 
tocUf de unde : pritocire, etc., e in locu 
d3 pretocu de la pre =: prae» si iocu sau 
iocGy ce vedi in Dictìonarìu. M. 

PRISTOLU, pristorti,s, m., vedi pre- 
stolu; asià si : pristornicu, s. m., vedi 
pistornicu. 

PRITOCIRE, imtocitoriu, priioà tu, 
pritocitura. pritocu; vedi pristocire, 

PRIVEQHIERE, priveghietoriu, pn- 
veghietu, priveghietura, priveghiu, — 
forme incorreote , in loculu caron2*a 
vedi in Dictionariu celle correcte : pn^ 
veglare , preveglaioriu , preveglatì<m4 , 
prevsglafore, prevrgìatoriu, preveglatu, 
preveglaittra , preveglìu = preveghk^* 
re, preveghiatore, preveghiaiarm ^ 




478 



PRO. 



lectione, repetitione;— proce^ire si prò- 
citire,-€scu, v., praelegere, legrere, re- 
petere; a prelege, relega, repete, b^sìù, co 
prelegerea se face cuira sau catorura, 
èro relegerea se face d'in nouu pentru 
ceva totu nouu» in fine repcterea se face 
si se dice acellui-asi lucru ìnco de mai 
multe ori; — adj, s., procetitoriu si prò- 
cititoriuraf part. sup., procctitu si pro- 
cUUUf s. f. , procetitura si prociUiura , 
care e, ca si mai susu : praelectlo, re- 
lectio, repetltiOf prelectioDe, relectione, 
repetitione;— forma barbara trassa d'in 
classic^a : cUare, recitare. 

PROCLETU, s. f., calitate de prò- 
cletu; — èro procletu^-a, adj. subst., per* 
dltasy perversai», scelestu», seelaratns, 
Beqaam; perversu, scelestu, sceleratu, 
misellu; de nemica, blastematu de omeni 
si de Domnedìeu. 

PROCOPSELA, s. f., forma spuria 
d'in verbuln procopsirei care e si subat. 
precumu e si procopsentia, s. f., dlscl- 
pllofty doetrina, erudltlo, perltla, pru- 
dentlatCO^nltlOftieleiitla, profectuSfpro- 
rreB808; disciplina, doctrina, eruditìone, 
perìtìa, prudentìa, scientìa, conDOscen- 
tia, precepere; profectu, progressu, cas- 
tigu, utilitate; — procopsire,-e8Cu, v., de- 
cere, InHtroere, In^tltaere, eradlre, In- 
formare, proflcere, proipredl^ dlsoere, e- 
rndlri; docé, invetià , instrue, erudi, in- 
forma, profece, progrede, castiga, se e- 
rudi, se forma, se instrue, etc— adj. s., 
proeopsitoriUj'a. part. sup., procopsUu; 
— d'in gr. sp(5xo'J;t(;=:progressu in partea 
intellectuale si materiale. 

PROCOVETIÃ , s. f., Btragolum, cen- 
to, amphiupa; stragulu, centone, am- 
phitapa, in genere : coperimentu, Tela, 
tapete; care se pune pre locuri alle alta- 
riului; — in form'a masc. procovetiu se 
applica la poteriu. 

PROFONTU si profuntu, s. m., pa- 
nia pBblIoDS militarti, pUne publica mi- 
litare;— neconnoscutu d'in eccede Car- 
pati; (d'in germ. prorUnt, corruptud'in 
lat. prò Tlrendo). 

PROFDSSD, s. m., llctor milltarlsy 
liotorìu militare; — neconuoacutu d'in 
coce de Carpati; (d'in germ. profeta, cor- 
rnptu d'in lat. praopositna). 



P RÃ’, 

PROHODIRE, si provodire.^scu, t., 
Justa, funcbria persolrere; offlclom se- 
poltarae a^ere; a celebra officiala ae- 
pulturei; — adj. s., prohoditoriu si prò- 
vodiioriurOj part. sup., prohodiiu si prO' 
voditu; — prohodu si provodu, s. m., (d'in 
care essira celle precedenti), offlolom se* 
piiltaracy Justa et fkinebria, ofOclam fa- 
nebre; officia de ìmmormentatione, in- 
gropatione; — ca straine de limb'a nÓ- 
atra au si caduta in depiena aitare a 
poporuluì. 

PRONOMin, s. m., Jna, prlvelegUm; 
jure, dereptu, privilegia;— d'in gr, srpo- 
yóp;o;. 

PROPODA, propodircj propodiiu, 
propo^lnicu, etc., vedi proboda. 

PROPOVEDANIA, s. f., (d'in verb. 
propopeiire),prAedlcatÃŒo, praennocUtlo; 
predicatione, prenunciatione; — prop^ 
veduire si propovedirert^seu^ v., praedl- 
care, praenunttare, coutlonurl | a pre- 
dica, prenuntià , contionà , propaga; — *> 
adj. 8., propaveduUoritt sì prop<ivedit 
rÌM,-a , part. sup,, prr^poveduitu si prò» 
poveditu; — covente slavice , cari, dia 
fericire, au cadutu si d'in gur'a popo- 
ruluì si d'in a carturarìloru ignoranti 

PEOPTA, s. f., folcrnm, falclmea, 
fulcImentuDij adralntoBlnai, praesIdlsM^ 
columeu; fulcru , fulcime, fulcìmentu« 
adminiclu, presediu, colume; — coven- 
tulu propta a nascutu proptdla=. prop* 
tea, ce vedi in DicUonariu; èro propta 
forte probabile, co s'a nascuta d'in prep. 
prop€=prope;— asìà déro verbula prop- 
tire d'in Dictionarìu , e de redussu U 
proptu^, éio nu directu la proptdla; — de 
alta parte su de completatu formele ver^ 
h\x\\i\ propiire ^ ad eco : proplUoriu^-Hii 
propUtorc, proptitu. proptitura, 

PRORISMOSU , 8. m., praedeatUa- 
tlo; predestinatione, — inse reu traaao 
d'in gr. ;:popto(io;; form'a correcta ar fi : 
pronsmu^ — aici observà mu co in Dic- 
tionarìu lipsescu : predestinare, prede* 
stinationey prcdestinatoriu, predestina 
tivUf predfsiinatu, etc., cari aunt de ad 
daussu acollo. 

PROROCIA, f., vedi prorocire. 

PROROCIRE,-csctt, V., praedioere, 
TAtlcInarl, prophetare; a predice, vati- 



I 




PRO 

dna, profeta san prophetisà ; — adj . s., 
prorocUoriu,-a, part. snp., prorocitu, s, 
f., prorocitura , actione si efl'ecta de a 
prorocire; — a. f., prorocia ; praedlc- 
tUy rattclnlnm, prophetla; predictione, 
raticlDÌa, prophetia; — prorocu^ a. ni., 
(care dede nascere la tote coventele pre- 
cedenti), ratei) prophetes , propfaeta; 
rate, prophetu; — de acì inco : proro- 
eescUt-Qt adj., prophetlcus, fatldleas; 
propheticu , proplietescu , fatidìcu ; — 
jororocesce, adr., P^opli^tlco, propheti- 
ce, cu spiritu prophcticu;— si s. f.^pro- 
^oeiiÌQj Tfttes, ratìdlca, prophetlsfia; Ta- 
"te» fetidica, prophetesga; — covente de 
origine alaviea, introdusse prin cartu- 
3*arii ignoranti, astadi pre callea de e- 
3nìgratìone , respinse de celle curatu 
S'ornane. 

PROSCOMEDIA si pro$comià la , ^. 
:^.i Mensa proposUIonts, rul^o oflferto- 
rxÌMXùx més'a propositionei, offertorio;— 
^*ÃŒD grec. ;:pooxo[u5tov sau TTpo'^xciit^Tj, 
d'in verb. xpo^xojJLtCetv = offerre, af- 
fé rr». 

PR0SLA.ViRE,-e5Ctf, v., jJorincare, 
ma^Bllleare» celebraroT alUadare, col- 
Uodare; a glorifìci, magnifica, celebra, 
allaudà , collaudi; — adj. s., proslaviio» 
ritt,-a, part. sup., proslavitu, etc.;— co- 
vente slavice introdusse prin carturarìi 
inoranti , cari neci ima data n*au in- 
tratn in gur*a poporului, astadi essite si 
d'in g-jr'a carturariloru. 

PROSOPIU, s. f., mantlle, mantlUam; 
mantile, mantiliu, stergariu ; — coven- 
tula e dMn gr. rpoaóTcìov de la apo^ =: 
spre, si fi«{^=:facia. 

FROSTACELLU.-'x . adj, s., demin. 
d'in adj-, prostacur(i> si d*in prostacdlu 
tss^ Ã eminui. prostacelluciu san prosine 
eeUutiUj'a^ care espreme mai multa 
prostia de cà tu tatalu prostaceìluj si a- 
cestu-a mai multa de cà tu tatalu pros» 
iacurdi — se trecemu iuse la coventuhi, 
care e parentele, atrabonulu, stirpea si 
chiaru radicea numerosei familia de do- 
meniiilu acestei stirpe, -— coventulu : 
prostUf-a, adj. s.,— d'in toti fetii numai 
singuru intratu in Dictionariu, — are 
sensu forte vario si diverso , care cere 
si ore-cari divisioni : a) rostloas, col»- 



PRO. 



m 



nBS, nirrleola, arator, plebetas, gre^a- 

rlosi rustieu , campestru , terranu, ara- 
toriu, agricola, plebeiu, gregario : milì' 
tariu prostu=z militariu gregario; celli 
mai numerosi su 8i celli mai prosit ; a 
degrada d'in capUdnu intre miliiari 
prosti; terranii si araiorii senumera 
intre prosti, cu acestu intellessu prostH 
se computa dopo grado; — Ò) rodis, In- 
doctoB, imperltofi) IpnarDS, Insclnsy ne- 
scfns, Inliablllay Ineapax; rude, indoctu, 
imperito, ignorante, nescintu, nesciuto- 
riu, inscìu , inabile, incapace, neprece- 
putu; — e) rD8tlcana8, loarbanns, Im- 
polltus, Inhamanast Incnltos, agrestlS) 
aBperi ferus, ImmaDU, ferox , saeros; 
rosticanu, impolitu, inorbann, inumana, 
ncomenosii, incolta, agreste, aspro, sel- 
baticu, immane, feroce, 8evu;—dJ hIhi- 
plexf bIdUos, stnpIdoBf hcbe.4y Ineptua, 
stolidos y InenISDs, fatoos, abinrdaii; 
simplice, simplu, stultu, stupido, ebete, 
inepto, stolido, insulso, nesaratu, fa- 
tuu, absurdo, capu grossu, mente gros- 
sa, cervice grossa; — e) malo», InotllU; 
InfrnctDosDs; reo, inutile, ìnfructoosu, 
necovenitu, de nemica : vinu proatu, ve- 
stimenie preste , huccate proste^ lucru 
prostu , proslujocu; — ca ad Terbio se 
intende in tote significatìonile peno ac( 
addusse : a se porta prostUt fiendu co si 
tòta lumea se pòrta prostu; mai prostu 
cine vorbesce de cdtu tene?— mai prostu 
inteìlege de cà tu unu asinu: prostu te 
nascusi , peostu traisi si prostu ai se 
mori ; nu potè lucra de cà tu prostu ; 
prostu forte la maiestrraj ce singuru si 
a allessu ; a tracia prostu pre toti; — 
derivate directu d*ìn prostu : a) subst., 
prostia, 8. !., stato de prostu in tote di- 
rectionile de senso, ce are; — prostime, 
g. f., a) raoltime de jyroBti; P') partea 
eoa mai mare a unui poporu : volgo , 
plebe, classea cea mai de diosu, classea 
infima, infimii; — p) aij. s., prostanur 
a, allu cui sensu e mai energicu, in 
sensulo radicei prostu, de cù.ii\ pros- 
tacu : unu prostanu de pretensu inve* 
(iatu; — de acf si subst. f. abstractu 
prostania, mai energica forma de cà tu 
cea directu trassa d'in prostu , adeco : 
prostia; — prontatecu sau prostatÌ€UrO> 



480 



PRO. 



asi4 de energiou, mai energicu de c&tu 
collude SMSVi prostanu , cnmu. tamnaticu 
e aptu cu totulu la una espressione ca : 
ponte iomnaticej si totu asii : prostatìca 
ti e mentea; — prosialÓu. si mai euer- 
gicu da cfttu prostaticut déco nu ar ave 
una forma implausibile; — prosteseUf- 
Qy adìectivulu, ce espreme, cu ma- 
re facilitate, tote varietatile de aen- 
su: prcstesci vestimente, prostesca por- 
tare, prostésca cogetatione, prostesa 
huccatCt prosteseu atudiu, ce prostesca 
casa ! ce prostesci vinurii etc, de acf si 
adv*. prosteace, care are, oa si adj. prO' 
stescUf acellu-asi estenau sansa; — f) verb. 
a) d'iu radice ensasi : prosUrerCSCUj ru* 
d«Di Tel AfifresteiD reddere; hebetera rei 
Inbeoilem redderei obitopefacere, de* 
mlttere rei deprimere f proaternere, 
nlnaere, rei Immlnnare, se abjleere, 
dfìtnrpare; doformArej a face rude ori 
agreste, a face ebete, a ebeti obstupe- 
face, demitte sau depreme, prosterne, 
umili, avili, minui sau imminuf, diosu- 
rà , degrada, deturpa, deforma; — part. 
8up. proslitu; — ^') d'in derivate, mai 
allessu d*in demìuut., spre essemplu : 
prosticare, prosticatu; prosianare, prò- 
itanatu, etc., — d*in celle ce espusemu 
péne acf si ce amu potè inco espune, cu- 
mu si din vechimea coveutului prostu 
in Iimb*a propria, vedemu forte pucinu 
in coventulu slavìcu la care D. Mi' 
Iclosich ar vró se reduca pros^u,|fora se 
ne à é Tre-una esplicatìone etymologica, 
precandu noi avemu fìrm'a convictione, 
co pro5^u e nascutu d'in prostare=zprQ- 
iUrc,(compU3U d*in prep. prò = prò, si 
Terb. stare =&Ure, cellu mai commune 
8Ì dìspersu in mai tote sororìle), asià 
co prostu, e formatu ca si costu (d'in co- 
stare := constare), care inse in form*a 
ccstu e totu de una data si subst. m. si 
pers. I d*in costare, èro prostu ca verbu 
nu edeplenu popularisatu, e inse ca adj. 
s., prostUy'O, pentru sensu so se védia, 
co prostare aro sensuri turpi si contem- 
ptorie,ca8Ì prostituere. 

FWSTACELU]Ci[]=pro8tacelltUiu, 
prostalòUj prostania; prostanu, prosta- 
tecup prostacare, prastacatu, prostanare, 
prostanatu, prostesce, prostescu, pro^ia^ 



^RO 

prostime, prostire, prostUu, prosit^ vedi 
prostaeellu. I 

PROTACARIU, s. m., rana arb#reat 
dUpetes, ealamltes; brósca arboria, dio- 
pete, calamite;— se vede aoambatu si 
mutillatu d*ÃŒD Ã’ratacariu := brotacariu, 
trassu d'in bratacu, ce vedi si in Die- 
tìonariu. 

PEOTIA, 8. f.,l«eat prlmaa, prlnet- 
patos; locu prìmu, prìnctpatu, in gene- 
re; èro in specie, la jocuri da carti, la 
mersu la anafora in baserioa; — d'in gr. 

PR0TIAPIRE,-C5CM, V., praetez«re, 
eaaflarl, praetenderej a pretesse, caaaà , 
pretende, a pune pretestu, se escusi, a 
apperà ; part. aup. protiapUu, etc., — 
d'in protiapUf s. m., Uno btr^reasi te- 
mone bifurcu, lemnu de care traga boaii, 
mai vertosu la carré sau carrutie. 

PROTIMISIA, 8. f., preferenti», an- 
terioritate; — d'in proiimì8Ìre,-escUf v., 
a preferì, a allego de preferentia, san d4 
de preferentia, dd preferentia; part. sup. 
pro^imm/M;— d*in gr. Trpouji.Tj'Stc. 

PROTODIACONU, s. m., prima dia- 
conu, onde su mai multi diaconi, chiam 
doui diaconi la unu epìscopu sau ar- 
chiereu. 

PROTOPENDARIU.-a, adj. e., rela- 
tivu la protopefUade,ce vedi iu Diction.; 
inse ca subst. nobile, boiariu d'in prim'a 
classe de boiari; —coventulu, ca Tenita 
d'in protopsntade, are fi fostu completa : 
protopentadariu. 

PROTI VA, prodvire, protivitu, j)ro- 
tivnicu. etc.; vedi potriva. 

PROTOCINGHELU, a. m., corruptn 
d'in protosyncellu, (7cp(OTOa6TX*r]Xoc), pH- 
mns eontuberaaliSfgrada monachale mai 
mica de cUtu arcbimandritu. 

PROTOPOPA si protoi>opu, s. m., (dHn 
gr. «pwro?, si 7:an%Q = prima popa) , 
preutu prepositu unei cìrcurnscriptìone 
baserìcesci;— soct'a protopopului se dice 
protopopéssa; — protopopescu^-a , adj,, 
relativa Xaprotopopa : detorùlc protùpO' 
pesci, derepturile proio2)opesci ; de aci 
si adv., prGtopopesce, in modu protopo' 
piseu : a ìuerd protopopesce;^ protopo^ 
patu, s. m. si protopopiatu, s. m., dem- 
nitatc de protopopa, inse si : circam- 



PBU; 

Bcrìptìone a anai protopopa; apoi si for- 
m'a : protopopia, s. f., cu amendoue sen- 
surile, ce au ai formele : protopopiatu si 
proiopopatu; — protopopare si protopo- 
pire, T., a face protopopa, a ìuvestf cu 
protopopVa sau proiopopatulu, protopO' 
piattdu; — part. sup., protopopatusìpro' 
topopUu; — pentru destituere se dice di- 
sprotopopare sau disprotopopire^ dispro- 
ti^opatu sau disprotopopitu, eie. 

PROTOPOPATU, proiopop^scc, prò- 
topopeseujprotopopessa. protopopla, prò* 
topophtu, protopopire, protopopitu, prò- 
tà popu, efcc. vedi protopopa. 

PROTOPRESVITEliALU(reu in locu 
à eprotopresbyteralt),2Là j., d'in protopre^ 
sbyteru, s. m., in aceilu-asi sensu cu 
protopopa = protopopu, ce vedi in art. 
de mai susu. 

PROTOSINGHBLU,s.m.,vedì proto- 
einghdu. 

PROTU, s. m., (fr. prote, d'in gr. 
icp<&roc=:prima8), cellu mai espertu ar- 
tìfice d'in operarli typographici. 

PRUNCIMEi 8.m., multìme à Q prunai, 
totì pruncii, 

PRUNDOSUra» adj.,arenoì4ns, sabu- 
l«8D8y gUreosus; arenosu, sabulosu, gla- 
reosu, plenu deprundw;— pnindw, s.m., 
sabBloBii glarea, arenosa ripa, arenosnm 
llttosy vadosa ora, vadoanm Uttas; sablu 
grossa si petrosa adesea,glaria san arena 
grossa si petrósa, arenosa ripa, arenosa 
littu, vadosa ora sau costa de apa fluente 
sau stagnante, vadosa littu : prunduluse 
earra si cu dmstdu se asternu mai à lles- 
su straték puhlice aUe terrei;—prunda- 
riu, (pucinu correctu : prundasiu)j'aj 
adj. B., relativu la prundu : carrature 
prundarie pintru stratéle puhlice; ca 
snbst. prundariu, — f. prundaressa,^ 
a) cellu ce carra prundu; ^) cella ce a- 
Bterne una parte de strata publi'ca cu 
prundu; 7) una specia de passere : pla- 
vUlISy pardalus; pluviale, pardalu. flue- 
rariu;— ce e minunatu, e co, in genere, 
tote formele descrisse p@no aci so dica, 
in concurrentia, si cu t, in locu de d : 
pruntu, pruntariu, pruntaressa, prun- 
tosu, inse cu t si demìn. prunteciu sau 
pruntetiu, pruntisioru, pritntueiu sau 
pruntutiUfprunieìlu, pruntusiu, prurUu" 



PS A. 



481 



sioru, etc, déro de certa, in cà tu se nu 
se audìa adesea acelle-asì deminutive 
si cu d : prundetiu, prundisioru, prun* 
dHsiu,prundusioru,etQ,; — acumue de ob- 
serrato, co nu desu au amendoue, si cu 
d si cu ty acellu-asi sensu; inse form'a 
pruntu, si tote derivatele selle, au sen* 
su particularej ce nu scimu co s'ar aud{ 
la celle cu d, de si alternarile su asìà 
da liusióre intre d si t; vomu esplica la 
finita acésta cestione mai luminatu, dan- 
da pentru aci sensulu preciau allu for- 
mei pruntu : Insula, parrà InsoUf In- 
constan) Insula; insula, mica insula, in- 
constante insula, co-ciaceste insule d'in 
fiuvie si duri sau riurelle, parte apparu 
de asupr'a acestoru ape currenti, parte 
inse apparu numai canda apele currenti 
scada forte, apoi disparu, candu apele 
cresca, in cà tu cu dereptu se dicu insule 
celle ce paru si disparu in epoce diverse; 
— una alta observatione, ce scimu co sta- 
bilescu mai toti ca una darà dìfferentia 
de sensu intre pruntu si prundu, e co 
pruntulu nu are numai sahlu, arena, 
glaria, etc, (vedi mai susu), ci si ar^ 
gilla, lirnH, etc, de si form'a collectiva 
d'in acea-asi fontana, adeco : prundisiu, 
s. m., scimu co se dice si cu sensu de : 
CHmu^u de tèrra , si cumulu de arena , 
sablu^ glaria ; — se trecemu acumu la 
esplicarea erymologica a coventului fun- 
damentale prundu si pruntu, cea ce cre- 
demu forte facile de facutu : pruntu, e 
invederatu, form'a cea mai originaria, 
in loca de prontu, (vedi it. pronto» si in 
Dictìonariu promp^urrpromtns). redus- 
su d'in promtu sau promptu, de la verb. 
promere=prom6re, compusu d'in prep. 
prorzpro si verb. cwere^emere, care, 
in sensulu cellu mai anticu si generale, 
va se dica : lerare ^ Uwxre, rcdicare, 
inaltiare, accumulare, coacervare, de uude 
sensulu luiprunfu sau prontu esse acumu 
d'in promere,%ì acestu sensu se estende la 
prundu sau prondu in varie differentie; 
— vedi in Dictìonariu nu numai promfu, 
ci si rena = arena, ce joca man? jocu, 
maiallessuin forme, cumu proni"- (vedi 
la inceputulu acestui artiolti). M, 

PSALTICHIA, psaHirJr'iwi. psnlti- 
re, — at&te forme incorrectc iu loculu 

31 G. 



4S2 



PCF. 



oaioru-a c$ vedi in Dictìonaria c«ile cor- 
recte : paaltka la psalticu, la psalicre, 
psaftcriu, 

PSIHOLOGIA, psìhologicu, psiholo- 
gu, — forme incorrecte inloeulucaroru-a 
veUi in Dictiouariu cplle correcte: psy- 
chologìai )fst/cìiolo(jicu, pst/chologuj la 
art, psycho-. 

PUCIGNA, s. f., speda de pianta, 
eorlandrom tentionUtoin» Linn. 

PUCIGSA. puciosu, in locu de putto- 
sa, putiosu. CG vedi in Dictiooariu. 

PUFAIRE,-f!scw. V., anheUrei an- 
helitiim T^x dacero, oaohinnarl; a aneM| 
trage abià si co greu anelitulu, greu snf- 
Uatulu;— adj. a.^pufaitoriura^ part.sup. 
pufJtu, s. f. pufaitura : pufaitura de 
multa fattga si labore, pufaiture de firn; 
— pufaire pare mutilata d'in pufanire, 
de nude se audo sì alta forma : pufnire 
:=pi4fanirCf'e8CUt v., adj. a., pufmioriu 
-a, part. Bup.pufnitu, 8. ì\ pufmtura, cu 
iiitellessu mai energicu do cà tu pufaire 
si derivìitele selle : pufniture de risite 
urìa(oric; pufniuH tùli de risu d'in furi' 
dulu pulmofnloru:~\n affinitate cu pu- 
faire si pufnire, occurru si : }'ufa\u^ s. 
m., ttdtui»^iulUtaB| iafliitlOf oonflatlo,ta* 
mortTObUajflatu, inUatUfindatiouefCon- 
flatione, tumore, turaefactione, boaica; de 
\Xiifì^\l>ufaioììii-a, adj., Hubiitflalay, to- 
nldus, TfiutosuS} TADOSy oTaQlluSf arro- 
gaott, subinliatii, tumida, subtumidu, 
ventosu, vano, evanida, arrogante;— si 
pufaìu si pufaiosu paru in locu de : 
ptìfaniu, pu/ aniosui devo puf u, 8. m,, a- 
vium piuma molllor, lauogo; clamory Ic- 
tns; ianugime, peri tineri pre barba de 
essemplu; clamore, sberetu, tipetu;ictn, 
iovitura violenta; piume, penne de pas- 
seri, fulgi, ce 3ervu a impló peplomate 
si pulvìni san perinc; do unde : pufosu* 
-a. adj., plonu de pu/u, do fulgi, dn la- 
nugine; inse 8i : plenu de anelitu, ìn- 
flatu; de unde verb. p^*fire si pufuire," 
escu, cu actìllu^asi sensu ce au celle de 
susu : imfnre £ti pufnire, déro cu mai 
multa energia : a sufflà , ancJa, a bosin- 
(là y a tona si fulgcrd, a crqiitdt a su/fld 
ctt unu tauru san armc^sariu; — adj. 8. 
pufiioriusì pu/uitoriura part. sup. pu- 
Hiu sì pHfuìiH, 8, f. imfitura si pufnitu- 



PUN 

ra : pufuiture de Itone;— sì : pu/ul 
s.m., demin. d*iD pufu, dìrectainsed^in 
altu à ^mìa. pufuìli4;—puft4. (careeatìr- 
pea totoru celloru alto eoveate d*ÃŒn a- 
cestu ai'ticlu), in origine, e pura escla- 
niatioae, intenectioue : pufu! aliu cui] 
sensu Tariódia apoi cu potere in limb' 
poporului. 

PDFAITORIU, pufaiiu, pufaitura, 
ptifanire:=pufnire, pufnitoriu, pufniiu, 
pufnitxira^ pufaiu, pufire si pufuirt\ pu- 
fìtu si pufuitUj pt^tftra si pufuUura, pu- 
fut pufuUetiUtpufuUu, etc; vedi pufaire. 

PCNCIU si ponciu, s. m., (fr. puncli* 
d'ÃŒB angl. punch), viou fertu cu sacLaru. 

PDNDERANTU, pMuhrantiat pun- 
derare, punderatiunc, pundcratu, pun- 
deraturay punderosu, pundtt,—\eà ì celle^ 
correcte in Dìctionarìu : ponderante J^È 
ponderantta, potidcrare., ponderaiione 
ponderaiura, ponderosu, pojidu. 

PUNGARIRE,-escj4,v.,d'inpunfftirtK, 
maranpium exlaaritrei exeatvrare, sup- 
pUare, Harrìporeì ^ fi pungariu, essinani 
pungete, essenterd pungde, a deapoHA, 
suppill, surripe, sufFurA;— adj. 3. pun 
giritoriu^a, part. sup. ptm^jnìu, s. T 
pungaritura, — pungariuro., adj, 8^ rc- 
lativu la punga : interessi pungaric; ca 
subst., a) opulentua, dlroM, multa ha- 
bens mar8iipla; opulenta, divito-, avutu, 
avutioau, possessoriu de multo punge; 
h) allornm roantuplorora cupldusy ari 
dutf, Qliorum marsopla surrlpteiiit Co 
pidu, avida, surripiente de pungck a!- 
toru-a, furu, latrone; — inse forra'a j 
pufigislu, in locu de pungariu, au a 
plausibile; — altu verbu directu d'in 
punga : pungircrcscu, cu sensu propria 
de : rt fura ptingclc omenilom, san a fi 
rà oni'^nii de punge : cine pungeace, 
forte dt'sit:ru in maicatn^a sea; adj. 8. 
pungitoriurii, imri. sn^.jiUJigitu, s. lem 
ptoigitura; — in locu do pungire, v., ca 
acellu-asi sen^u intra nua forma, pu 
cinu polita sì plausibile, ad eco ipuMy »)><*, 
déco nuocumuva ipnìujaifc-=.pu>nj^tni' 
re).-eseUf adj. s, pungaitoriurOy pari, 
3Up. pungnUu, otc, — domin. directu 
d*ìn punga : punguUa, de unde : pun^J^ 
gullicia san j^uiìguUitiai punguca^ ^41 
unde : pungucìa sau pungutia^ si de^ 



i 



g» 



pua 

ac( : pungtaiìa , pungusiora sau pun- 
ffudora, etc. 

PUNGARID, pungire , pungitoriu , 
putigilória, pungitu, pung'tturUf ftungu- 
ire, puttguUoriUf punguitu^ punguitum, 

ngulla, punguUitia, punguca, pung'i- 
etc; vedi pungarire, 

VUÌ^TE, punti ficalu, punti fioatti, pun- 
ii/iee, forme incorrecfce, iu loculu caro- 
ru-a vedi in Dictionariu : ponte, ponti- 
ficaie, pontificaiu, pontifice. 

PDRCOrU, 8. m., vedi porcoiu, 

PUUURE , adv., sempert peVpotao, 
â– eterno, In aetorno; aemprfl, perpetui], 
ÃŒD perpetau, tota de a un'a, continuu, 
necootenìtu. 

PUSCALLUIIIE.-.CJCU, v., (d'in /m/s- 
ca), f^qnenter jActare; a arrnncd desìi, 
a pmeó , a face desu usn de pusca; — 
adj. 8., puscaìluìioriti ,'a . part. siip., 
puscaUuitu, s. f., puscalluitura. 

PUSCASID. 8. m., vedi in Diotiona- 
rio fornica mai correcta : puscariu. ciimu 
96 dice si : puscaria. 

PUSDARIEsi ptmìcrie, s.f.pl.; vedi 
2>osdcrie. 

PCSGHITIA 8i posghitia, (cu « as- 
pra sibilante), b. f., sflltinaf tnntcnlH; 
silìca, tunica, pellitia, paataro, folle for- 
te suptìro la unole piante; — deminut. 
pustghitìóra ai pnfighióra; — pusghitiarc. 
si posghìtiare. v., a dispolii do puaghi- 
Uà ; adj. 3., pusgMMtoriu sì posghitiato- 
ri«,-flr, part. snp., pusghitiatH si ponghi- 
tiatH , 3. f., pitsghitiatura si poaghitia- 
tura. 

POSINARIU, s. m.; vedi pusunariu. 

PUSlC,-a, adj. 9-, (d'in ^)«^i, co vedi 
in Dictionariu), pa^nlusy nanns, pjg» 
mAeus ; pitsulu. nanu, py^meu, copilln 
forte mici), pìtìcu. 

PUSLALLEU, 3ÃŒpush:Uj (cu s aspru 

laute), 3. m., erro, rapahiimlti»; er- 

rone, vagabondo, nesterapf>ratu laiinu 

cu, caro ambia d'in coce in collo, d'in 

rta in por^a, d'in usia in usia, etc. 

PUSPANDO si puspayiu, s. m., spe- 
do pianta : bnxaa sempor Tlrcns. 
n.;bns3u semprovirentc, gorra, hnciis- 

nm. 

POSTA, K. f., vedi puf^fi^. 

PUSTEA, pustdlosu, (cu h aspru si- 



m 

bilante); vedi in Dictionariu : puscélla, 
pusceìlosu, pusci^Uucia sì puscdlutia. 

PUSTIA, (pron. piis^w), s. f., deser- 
tan, locQB dcsertas, eremai», ruHtItaM, 
Inane, Tacuam; desertu, locu deserti], e- 
remu, vastitate, inane, vacuiif vacuità - 
te; metaf. pustia := naiha , ce vedi in 
Glossario; —pu^fa, s. f., mai originaria 
de cà ta pustia, inae camu in acelln-asi 
sen3U amendoue formolo, de si pusta e 
mai poetica si mai energica : prin pu- 
stele Americeii—pustiu t-Oi adj., deser- 
tas, Tastasi lucnttna, derelletnat otlo- 
808; deserta, desertatu, vastu, dcreliotn, 
delassatu, parasitu, incultn, otiosu; — 
s. m., reale, pustiwlu, in pmtiulu eelln 
mai infricosiatu; duceii'Ve in pustiulu 
cellu mai tristu;—i& acf : pusiietiite, 8. 
f., stata de pustiu, solitudine, vastitato, 
deserta; — pustiosu^-a. adj., (d'in pw- 
»/««), piena de pustia^ eremosu, solita- 
ria, (lerelictu, vanu, metaf. : in pusiiose 
cogite, nu ve bvgati in pustiosc. ncgotit; 
— pustiiref-fiscu^ v., (d'in pustia), ▼*• 
stare, derastarc, deserore^ derellmiuertì, 
prsedarl, df pnvdarl, expoUuro,[oxlerinl- 
naro, abk'orpy pcllcro, oxpe Itero, per- 
dere, peasamderes a vastd, devastd, de- 
sere, deserti, derelice. delassd, parasi, 
predi, depreda, spolii, despolii, denuda, 
evacui, oatermini, pelle, espelle, es- 
pulsi, perde, pessnndi, ruini, destrugo, 
nemici; — adj. 8. puHtiitonu^'a , part. 
snp. puvtiitu. s. f. pustiitura :pu8tiitHra 
de mai multe si estense regioni <dk 
impcriu^ui; — pustuicu.-a, adj. s., (irìn 
pusti), in specie : solltarins, cromilA* 
anaohoreta; solìtnrìu, anaciioretu, ere- 
mita; — do acf : pminicia, a. f. absbr., 
stata do pustnicn, viétia solitaria, ere- 
mitica, anachoretiea; — pustnìcesct*,'/*, 
adj., aiiai'horetlcas, eremUleina; orime- 
lanns, 8!>llt.arlus; anacboroticu, eremi- 
tico, eremitanu, solitario; de onde si 
adv-.^JKs^m'/v^s'c-i^rianachoreticp^ereraiti- 
ce, ernmitanice; — pustni€irc,-esru, v., 
Tllam aaochoretlciim docern, eremum 
colere» Titani anachorctlcnm amplectli 
eromum rei solltodltiem petere, appe- 
tere; a duco vìt'tia anacboroctica; a sedè 
in ercrau, nppntf eroraulu san solitodi- 
rea;— adj. s.,?'H»6)T>»7or/M,-rt, part. aup. 



484 



pur. 



pustnicìiUt 8. f., pustniciturc:, — barba- 
rismi. 

PUSTIETATE, pusiiire, pusliUoriu, 
pwUitUt pustiitura, pustiu. pustnicesce, 
pustnicescu, pustniciat pustnicire, pusé- 
nicitoriu, pustnicitu, i}u8tnicUt4rat pust' 
nicu. etc, vedi pustia. 

PDSDNARIA, pw^nanVc, etc; vedi pu- 
sunariu, 

PUSUNARIU 8i posunatiu, (si cu b 
initiale; busunariu, Ã’osununu, si abbre- 
viati] : pusnariu}^ perulu^ uaccds, 8ac- 
cnlosy flftccula» tanlcae t*! jiIIuh restltty 
maraupluirii cruracua* locellua; perula, 
Baccu, sacculu, sacculla, tjacculletiu de 
tunica sau de alta veste, marsupìu, cru- 
mena, locellu, — in specie pentrusaccul- 
letiulu vesbinoentulni, èro in genere si 
pentru punga, si alte usuri; — jmsund- 
rire.'escu, v., in peralam vcl erumenam 
condore; suppElare, surrlpprOf argento 
emonfrorc, rdrarl,bablllter frustrarJ; a 
pone bene in perula sau crumenaf^^usu- 
nariu)t a sappila, surripe.despolìì&, s ter- 
ge cuiva d'in pusunariu ce are, a In furd, 
a lu frustra cu iudemanare; — adj. s. 
pusunaritoriu, pari. sup. awhst. pusuna- 
riiu : pusuyiarihdu iotoru-a cu desUri- 
tate; s. f. pusunariiura: — pusunariUf s. 
f., fraudosu si desteru furtu d'in pusu- 
nariele altoru-a, si in genere : furtu, la- 
trociuiu plenu de desteritate; — demiu. 
d'in pusunariu : ^lusunarellu, pusuna' 
rutiuj etc; inse form'a : pusunarasìu, e 
implausibile;— mai multu ca probabile. 
co pusunariu e fetulu d*in pusu=.p{)su 
d'in ponere=:puner€,sì auorae d'In unu 
posane ^ pusonCtUiìgn) eiii'à i. d'in postUy 
cuaeusu, de certu, de : depoiitu securu; 
apoi UDu derivatu d'in posone in form'a 
cea originaria : posonare, de nude in ur- 
ma : posonariu =. pusMiariu; asili déro 
tote formele su de scrissu : posonare, pò- 
sonariuj posonarire, posonariiu, poso- 
narcllu, etc. M,—Fojsonariu ar potè fi 
una contractione d'io f>;roCcovà pLov; vedi 
eona si sonariu, in Dìctionariu. L. 

PUTEKE, puiifiiia, putintc, puiin- 
ciosu. pututu^ — reu scrissu, in loculu 
caroru-a vedi celle correcte in Dictiona- 
rìu : potere, pctentia, potente, potcrosu, 
potentiosHj po^MfM,— inse si reprobabilì 



i 

1 




_^ ^ PUT. 

si reiecfcabili su urmatoriele '. puter 
cUt'Of adj. s., potoBgj rortis, robnato 
pollena, praoraieas, rlolnntQSy opolea- 
tu^v dlrd'if oopUsiu, nber; potente, for 
te, robustu, poHente, prevalente, viol 
tUt opulentu, copìosu, dìvite, avutu, 
vutiosu, ubare; ^puternicia, s. f., (d* 
putf.rnia*), yh, mbur, rortttut<»ipoi«n 
tu* poleitai, fiHctorltti» rioleatUi r 
bore, fortitadiae, potentia, poiesta 
auctoritate, violentia;— /Ji-tZ-y-wicMCM, 
adj. (d'in adj. puternìcu, si camu in 
cellu-asi sensu); de aci si adv. puierni- 
cesce, fortUcrr vi « ex auotoritatei d 
potestate; cu foi-tia, cu potentia, d'i 
auctoritate, dupo potestate, etc.; 
krnicire 'cscu, inse, de regula, composi 
cu in : imputcrnicire .' cseUf roborar*^ 
oerrobare, rlreu trlbuere rei aililer*| 
roboreBcere, Tiretto aperOf sonere; aac- 
t»rem esse rei Uerl, jiire ngere, p«t«- 
state pottri, potentia ralorc, pnevAlere^ 
a roborà , corroboià , fortifica, conforti; 
a da poteri, a leud pot-eri sau robore, 
fortitudine; sau : a se roborà , a s^ cor- 
robora, se intvamé, se intarf, se impo- 
teri; a fi Aa,\ì face cu auctoritate, cu po- 
testate, cu potentia; prin sau de jure 
lucrd; a vale, prevale pria potentia a 
favore; — adj. s., impiUernicitormf 
parL sup. subst. impotemicUu; — in 
se d'in putere sau patere s'a creatu 
vige in giir'a popornlui unu verbu 
nalogu cu puiemicire si wiputcrnictr^ 
doro ferìiu de ori-ce spurcatìone bar- 
bara , si a nome : poterire . mai re- 
cente, inse cu multu mai vecbiu cello 
compusu cu in : itiipotcrire, cu 
si inco supr^rioro, co amu dcs^ . i 
precedentilo pu^crnicirc 6Ì imputemie^ 
re, cumu, de ossemplu : poterire si m- 
poter ir ercscu, adj. s., poter itoriu si un 
poter itùriura, part. sup. subst., ^JO^erà 
si impoU:r'ttu, s. f. , poteritura si l'wpo* 
ierUura;—ìn fine inco doue forme nouo 
plausibili totu d'in potere ^ au lesati] 
sboru in gur'a poporului rom&na; a) pò- 
tcrosu.-a, adj., care s'a pusu im 'V 
inceputulu acestui articlu; h) }â– â–  . 
a, adj., care inse mai cauta a fi ucarmi- 
natu prin critica. 

PUTREDIELA, s.f., pnlreaoj putrd- 



É^riMi 



QUA^ 

diue, putrediooe, pntreditione, putredi- 
re, etc, ce vedi in Dictionariu, fora ao 
avemu opu de fedÓ3*a sì disgratióia 
forma : putrediéta. 

FUTHOCA, g. f., (acellu-aai gm pò- 
trocutCe vedi.observandii. co amendoue 
formale su d'i» : imtrni. mai fora pio- 
babililate d'in : putire) , 1 , specia da 
pianta : cfotaurca genttaua i centaii- 
rlDin; germ. taaacndRrDltJonkraut; cen- 
taoria gentiana, céntauriu, centarìa, fie- 
rea pamentuluì\ èrba aotifebrile, febrì- 



QUI. 



485 



fuga, febrlfai^a; 2. mlnores altillam (a- 
vliim) parte», inteatlnam, omasanf extSf 
lutestlna; mai mice intestine de passeri, 
omasu ; tote aceste-a in genere , parti 
de animali de mancatu ; in specie, la 
Komani , se face putroca . de regula ; 
u^acra, mai allessa ouborsiu, si cu 
succu de agmide sau cu acietu, lemo- 
uia, etc; b) estremele mici d*ÃŒQ corpula 
passeriloru, cumu ; estremele aripeloru, 
petiorelorii, capulu, coUul», etc.;— bar- 
barismu ca si votroca. 



Q. 



In Dictiouariu amu esplicata, de ce 
na trecerau cu lìtter'ag in Dictionariiilu 
elaboratu de noi ensine , necì unii co- 
Tantu de alle nostre romanico fìa mai 
rechie fi.i mai recenti. Aici in Glossa- 
ria credemu cu tote aceste-a , co mi e 
de prìssosu a iusemnd cflte-ra cocente, 
cari in vocabulariele publicate in seclulu 
nostru B*au typaritu cu acósta littera 
initiale, pentru orientarea lectoriloru, 

<^UARTIRU, 3. m., (dnpo german. 
qanrtlor, impromutatn d'in fr. fiiiartl^r 
r=qaartarÃŒDa=car^ariÃŒu, de cari vedi in 
Diclionariu), 1. eartnriu^ allu cui spnsu 
generale, ca siibst. m., h : quarta par», 
quaifraus. quartnm; cart'a partena pa- 
tria parte, cadrante, cartn; 2. cartariu 
de oppidu sau deurbo, (fr. <ioarti«r d'u- 
ne vili»), despartimentìi, divisione, re- 
gione de oppidu , de urbe , de cetate; 

3. rariarm de una armata assediata in 
cAmpu, (fr. fjunrtter d*un camp); de aci 

4. eastre. caHlrn^-orom, case de locnitu 
pentru militari; si de acf 5, casa de lo- 
cuitu fia straina sau propria, provìsoiia, 
sau permanente: abìtatione, abitaclu, 
dOfflicìliu; — de acf sì verbulu : iriqttar' 
tirare, a dà locuentia, a assedi in case 
de locaitu , se dice mai allesbu despre 
isUitari. 



QUARTO, (ablat. lat.d'ia quartn8= 
cartu). in compositione cu prep. In ; In 
(juartOy in a patr*a parte de còlla: carM 
tt/parita in q>4arto , care se potè dice 
totii asìil de bene : in c<ir(u , precumu 
36 dice : in ndavu, 

QUASU, 8. m., pl.-tìri. (dupo frane. 
kwas, d*in russiculu kwasu) , beutnra 
imbetatória sì aera co Russii estragu 
d'in farina de secara dissoluta in apa ; 
— s'ar potò serie si : cvasu^ si chiaru 
kvaftu, cumu scrìu Russii. 

QUESTIONE, s.f., quaesti©; vedi ce- 
titione in Dict.;~(le \xd: questionare, v, 
si qucstionariu. adj. s., vedi cestionare si 
cfisiionariu in Dict.;— apoÌ compoaitele 
cu derivatelo loruriM^MiVerc, inqvisitio- 
nej iììquimtoriUy inqMsHu; requirere, rc- 
quisitione, nquintoriu, requisitu, etc.» 
vedi incert^ret inc^sitionc, incesitoriu. re* 
cerere, recesìtionej rcci^itoriu, etc.in Dict. 
QUESTORI U, questura; vedi in Dic- 
tionariu cestoriu, cvstura, 

QUINTICU, 8. m., (d'in germ. qnlnt- 
clieii de la lat. qiilntula), qaadrana semtun» 
clapj a patr'a parto de semiunciasau de 
lotu, in Austria, pre candu dupo etymo* 
logia ar deb<^ se fìa a cincia parte (quln- 
tnla); — neconnoscutad'incócede Carpati. 
QDITANTIA, si chUantia. s. f., (it. 



j^^mm 



ibi 



486 



RAB. 



fluiUnzAf fr. qulttance* ungi. quUtaucOf 
germ. qnlttnug); addererentia de acce- 
pero a unei summe ; — potè co ar fi 
mai bene quietantia =. cidantia, déco 
amu fì securì co provine do la qaietus 
= detu; — in legatura cu q'iitantia 
sta:fy«i7w, (fr. quitte, germ. qiiltt, ang. 
quii), liberata, solntu; si v., acquiiare 
^ztucchiiare =accktare, (fr. aequitter), 



EAO 

a solve, a liberi, a absolve de una de* 
toria, sau de una accusalioue; — spurie 
su formele : quUuire^^chiiuire, in acel- 
lu-a:4i sensa cu acquitare , déro si cu 
sensula de : uemicire, reducere la ne- 
mica; de unde si derivate : quituUoriu, 
quituitUt etc. 

QUITU", quHuire, quituiloriu. qui-^ 
iuitu; vedi quUantia, 



lì. 



RABÀRin, 3. m., specia de passero : 
rondinella de mare; — uu cumuva ana- 
logu lastunttlui, halajond? 

RABATU, s. m., (dupo IV. rabat sau 
rabals) , dlminotiOf dcduoito, deu04»io: 
diminutìone , deductione, scadere, sca- 
dimentu, substractione , lassare din 
pretiu; cumu sì mai vertosu, aripe de 
pandìa lassate de la collu pre peptu, 
(totu dupo fr. rahat). 

RABBlNICCfsi rabinicurat adj , re- 
lativa \^Tabhinu;—rabUn% a. m., dootor 
bebraeiis; doctoriu, ìuvctìatorìu do bi- 
blia si religioiTo hebraica: — inse e si : 
unu rcMinismu, s. m., docriaa sau di- 
sciplina a rabbiniloru; — e si : rabbi- 
nistur^, adj. s., devotatu rabbinismului, 

KABBINISMU, rabbinhtu, rabbinu, 
vedi : rabbinicu. si rabinicu. 

KABITIA, s.f., gobio, gobluii} go- 
bione, gobiu, speda de pesce micutellu. 

RÀBLA, s. f., (dupo sensu si masc), 
bttrÃŒcu8=:burrlQU8, equos strlgosas. fa- 
me emaolatua; buricu = burrìcu, calla 
atrigosu , emaciata de fame, lessinatu, 
care da pre branci, etc. ; — si form*a : 
ìn'irtina=^marc'ma, s., (de forma fem., 
inse de sensu si masc), cu acellu-asi sensu 
ca si rabla. oquuH Htrl^osan, fame ema- 
clatu»; cailu strìgosu, emaciata de fame, 
data pre branci, de tota lessinatu, etc.; 
— confere si inartiogu, etc. ìu Glossar. 

RABOSIU, s. m., talea, crena; talia, 



taliatura , crena , crestatura pre quii 
lemniaioru pentru essactitatea obiectd- 
loru in numera;— barbarismu. 

RACHETA. s.f., (dupo fr. raqoette), 
tubBlus nitrato pulrere fartus; tubulo ,n 
implutu cu pulbere nitrata; — racheUì~^M 
riUt s. m., (fr. raquottler), qui tabnloa ^1 
nitrato polrere farto^ Tacerò soli} celio 
ce scìe face racliete = tubuli implati 
cu pulbere nitrata. 

RACIIIA, rachiaresso, rachiariai vedi 
rachiu. 

RACHIU, s. m., (pre a locuri si fem. 
rachia), rlrinm l^nc Toporatum et stil- 
latami bloera, crematuin ; vinu evapo- 
rata si stillata , sicera , eremaiUf ben- 
tura spirìtaosa : rachiu de buecate, de ^J 
8ec<ira, rachiu de tnnzi, de ftcc, de vina-^È 
ci€y de pruno; — rackiariura , adj. a., 
relativa la rachiu, — cs^ sabst. f. si for- 
m*a : rachiaressa, caro fabrica rach^ san 
vende rachiu; — rachiatia , s. f. reale, 
multime de rachiu, fabricare si vendere 
de rachiu. 

RACILLA si racina, s. f., taealo» vul- 
nus, dIodh^ plapa« malum; lesione, valoa, 
ulcu, plaga, reu. 

BÀCNIRE si ragnircj-escut v., rapi- 
rei moslre, rodere, olamaroi laclanara, 
ejularo , ululare; a mugi, rugl, rude, 
clama, clamitd, inclamà , eiulà , urli, 
sberà , strigi; — adj. s., racnitoriu si 
raqnUoriu,-a, part. sup. subst., racnitu, 




RAG. 

ca subst. sona si ca : racnitu sau ratj- 
Hiiu, iliiro si ca : rà cnitu si rùgniiu, si : 
fà cnetH si rà gnetu; s. f., raaiitura sau 
raffnitura; — racuire san ragnire pare 
a fi UDa forma , ceva alterata, d*in ru- 
girezzzTti^ìTe t adeco cu adaussu do uno 
n : ruginire , care prio elisioaea lui i 
de loDga g : rugnire, sì intanecarea cea 
mai intensa a lui u in (1 : nìgnire. 

BACOINA si racovinut s. f., speda 
de pianta : aUlue media., Linn., germ. 
d«r hiiiicrilAriDf da% rogelkraat; — bar- 
barismi;— vedi si urmatoriulu racu, 

KACU, s. m., pl.-t'. caucer; cancru; 
— Larbarismu; vedi in Diction. cancru. 

RADA, s. f., (dupo fr. rado), vadosa 
oro, uRTlnm atatio , stallo opiiortuna 
ua«lbu8; vadosa ora san còsta de naare, 
stutioue de navi, statiooe opportuna na- 
viloru;'— se potè ca rada=:fr. rade, se 
Ha essìta d'in raderei radere , a rade, 
attìngo ceva possibile pentru navi, se 
fio appropic si so stea, sieda in assemìne 
loca do statione. 

HÃ DYANQ, 8. m., rbeda, CHsedam, 

rms 9 carrus, plaustrnmr carmoa; 
rlieda, essedu, carru, carruca, carrucia 
BUM carrutia, carruciora. 

RAPFINARIA, s. f., (fr. rafflnerle), 
lt»eO(«i ]ii quo sftccliarum pnr^ator; locu 
in care saccbarulu so clarifica^ se raffi- 
na; motaf. siibtilltuB menth ; subtìli- 
kle de monto ; — raffinatoriuj-a , adj. 

(Ir. raniiieur), qui purgando saocba' 

r« dai oporam; care so applica a raf- 

fwi, purga sau clarilìcà saccbarulu; 

►art. sup., roffìnatu, s. f., raffinatura, 

i effcctu de ra//imirei (vedi si 

'uariu : raffinare), 

KAiTA si raftUj s. f. m., pars raU, 
f«rtl« rata, lemniseat»; parte sau por- 
tione rata , lemniscu; inse pentru lem- 
nisa<, si in specie pentru cordellele de 
la eoronele victoriloru , se applica for- 
nica m. raftu. 

KAFUlKE,-e5Ctt, v., debita soUero, 
dl^nolrerc) a solve, dissòlve, desfuce, al- 
lego 31 termina debìfcole; — adj. a., ra- 
/«t/oriM,-a, part. sup., rafuitu, s. fem., 
rofuittà ra, 

RAGACE sì ragaciuj s, ui., pi : ruda- 
sca, 9. Im lucatiDSy soornbeus lovanas ; 



lUtf. 



48*? 



lucanu, scarabeuhtcanu,— ?pecìa dein- 
secte; inse d'in coce de Carpati coventulu 
DU e eonnoscutu. 

RAGAIELA, s. f., vedi ragairt. 

KAGAIRE, (cu forme de conjiig. sim- 
ple : rà griiUf rugai, ragaìc. etc.) , v., 
ruotare, eructaro; a ructii, eructil, versa 
sau ave impulse de a versd, scòte ven- 
turi pre fauci, etc.,— adj.s.,ra/;a/^*o^(W,- 
fl, part. sup. &nhst, rogai tu. n, L, ragai^ 
tura: — iose : rag'^Jéla, nu aro forma 
plausibile, si se potè inlaturd cu subst. 
ragaiiu^ ragaitura:—\yà rQ co ragaire e 
d'in ragamre, cu alteraiiouea vocalei de 
louga r, a nomo a vocalei mai primitiva 
tt. prin care rugaira sau ruganire, ar 
arretà mai claru aualogi'a sea cu ntc- 
far£=raetare, care e unn derìvatu dUn 
rugerej de unde tactu, si de acì \n4ctare; 
vedi in Dictionariu : ructu, rugcrc, etc. 

RAGALTA, s. f., horbae radlx; rade- 
cin*a unei èrbe sau unni arborellu. 

RAGASC si rogazHf s. m., requles, 
resplrinm, rosplratioy otloio , mora, 
tiauotatloj dlUtlOi proorattlln^ttlo, prò* 
rog'atlo; reoiete, repausu, respiratione, 
respiriu,asteptare,otiu, intardiare,tQm- 
pu, cunctatione , dilatione, ammanare, 
procrastiuatioue, ammanare deadi péuo 
mane, prorogationo, dare de pace, etc. 

RAGUSIELA, s. f„ coventu d'in ra- 
gusiref fora forma normale, in locu do 
ragusitura, ce vedi in Dictionariu, 

RAHATU. 3. in., pasta cu saccbaru, 
pasta de moda turcósca* cumu o coven- 
tulu rahatu totu turcesou. 

RAI A (prou. rum), raiare^ raiosu, otc. 
vedi in Dictionariu ; riia,ruart\rÃŒiom, 
cumu si : roHia, roniare, roniosu, etc. 

RAIU^ s. m., paradUuif, puradUtin 
terrestris, paradlitns ooeletttta; para- 
disa, loca de piacere, locu amenu, para- 
diso terrestre, paridisu celeste; — acestu 
coventu e probabile strainu, cumu ave- 
mu totu strainu si ; cdemu = edemiiH, 
coventQ cbraicu. 

RALITIA si rallitia, s. f., vedi ra- 
ritia. 

RAMA, s. f., Diario, era, qnddra, 
lliDbaii; margine, ora, cadrà , limbu, pen- 
tru imagini, ferestre, etc.; — d'in coce do 
Carpati nu scimu se se audia pre un- 



ma 



m 



488 



RAN. 



deva; Dict. de Buda reduce rama la 
gr. p3|i.p,a = sntara = cosutura, potè 
ÃŒDSe si dupo germ. nthmen. 

RAMAGIU, s. ni., pI.-e.{dupo fr.ra- 
na^e)} arlum cnulus rei garrltns, oou- 
centos; cantu, cantica, garrìtu, cirìpibu, 
coDcentu de passeri. 

RAMASIAGU, s. m., ramasiret ra* 
masiiu. etc, vedi remasiagu, 

RAMAZAND, s. m., coventu turcescu 
ce insémna ajunii. 

RAMFU, s. m., specia de pianta : a- 
rlstolochla olematltls Linn.; — in ììmb'a 
romanesca se dice sì : nfernlu lupului, 

RAMNI RE, tafnnitoriUtramniiUfeic.j 
vedi : remna san rimna, si rivna. 

RANA, S. f., Talnuf>, alcua, pla^a, 
cloatrU; vulnu, ulcu, piaga;— ra«?rÉf,- 
e$cu,\.t rolnerare, siQuiaro, offendere, 
laedere; a vulneri, saucid, ofende, ledo, 
plaga, vottemà , stricó, derapinà , etc; 
— adj. 8., ranitotiurdy part. sup. ranitu, 
3. f., raniiura,— demin. ranutiUf rani- 
si^ra;— slavice, apprope tote cadute in 
desuetudine. 

RANCACIU, s. m., semlcaslrutui , 
semicastratu; — sì adj. lasolro», ealax, 
UbldlnohQB; lascivu, salace, libidinosu, 
nestemperatu, desfrenalu; vedi si in Dic- 
tionariu. 

RANCEDIELA, s. f., d'in ranctdite, 
inae cu (orma spuria si prin armare de 
reprobatu, de ora ce se potè bene sup- 
pie prìu covente. ca : runcedìre. rancc' 
dUura, ranctdUate. etc, ce vedi in Dic- 
tionariu; — ìose adj. demin. ranctdutiu^ e 
forma escellente. 

lUNCHESARE, rtmi^tsatu, rancM- 
satura, etc, cauta, dnpoorigiDeacoven- 
teloru, a ^ scrisse, ca in Diction. ron- 
cheznre. ronchejsotu ronchiMaiura. 

RANCOIERE, rantolttu, etc in locu 
de : rantolare "i^-ranconiare, rancoìatu 
^^ranconiatu, raftcoialura= rartconia- 
tura, ce vedi iu Dictionariu. 

RANDU, randuirt\ rauduitu, etc., 
vedi rendu san rindu, 

RANFU, 8. m., vedi ramfu, 

RANGA, s. f.. pertica; pertica, paru, 
lemnu forte lungu; — de nude? Dictiona- 
rìulu de Buda l'allatura cu it. siaDi^a; de 
ce cu cu germ. «Uut e ì de óra ce, pre cfttu 



RAP. 

scìmu noi, nu se aude pre undera d*in 
coce de Carpati. 

RANGU, s. m., gradog, ordo^eerle^t 
olassltt, diluita», (^fr. ran^, germ. ran?). 
gradii, trepta, ordine, serie, classe, dem- 
nitate; — se producemu cà teva essemple 
de sensulu coventniui in cestìone, com- 
parate cu celle france si classìce ; ran^ 
guri de militari in batalia; fr. ranp» de 
Boldatìi dan» une butullle, mllUmo or- 
dlDes io pugroa, ordinile miliCarìloru in 
lupta; ronguri de arbori, fr. rao^s d'ar- 
bros, arboram ordlaes; ordini de arbori; 
spatiu ìtìtre doue ranguri, fr. e8pac« en- 
tra deux ran^s, Interordlnlum, ioteror- 
diuiu; —ratt</u:^ locu de onore : cellu 
mai dtstìnsu d^in rangulu sgu, fr. le 
plus dUtlDi^iié dtt 800 ran?, sul ordlnla 
i^pectatlmilnius, d'in ordinea sea cella 
mai spectatu; a se inaliid h unu mai 
inaltu rangii. fr. s'élerer à un plu« hant 
rang*, ad altloren ^raduin ascendere, a 
ascende la mai inaltu gradu;— m ran- 
gulu dieiloru, fr. mettre au ran^ dei 
dlenx , atiqnem Inter deos referre, n 
pune pre cineva in nuraerulu dÃŒei]oru,etc. 

RANIRE ranitu, ranisiorat ranu' 
tìa; vedi rana» 

RAN'ITIA, 8. f., tntlllla saooui»; sacca 
allu milltariului, uode acestu-a pòrta ia 
spinare tote obiecteie selle; — afdra do 
ranUia, occure si tolb-j, si alte coveotHi 
totu asià de straine limbei rom&ne. 

RANJIRE, rauj'tUt rttnjttura, ©te, 
vedi r*ngire. 

RANTASIU, 8. m., farina tobU etbe 
Incoctaj farina tosta sau friptu in udu 
cibu sau buccata; — necoonoscutu d*i 
coce de Carpati. 

RAPCIUGA, mai bene scrissu rop 
iioga. s. f., iuse se dice si pcutru maec., 
si cliiaru in congrueuti*a grammaticei : 
unu rapiioga, ca si : una raptiog'X^ ÃŒd 
scnsu de : raoocas, mala pituita ansi, 
excrementum narlum ; muccu, rea pi' 
tuita a nasuluì, scremeutu allu nariloru 
in specie la callu, epa, si alte animali 
pnaloge : multi calli si epa raptiog*i su in 
afmtntulu vostru — metaf. una raptioga 
de muliere, unu raptìoga de serviionu^ 
nu e mai mare raptìoga ca Une, — raf 
tiogosuraj adj. : c^ se faci cu actsii calli 



« 



"n 

D-^ 



IU 



j^ 




4d0 



KAP 



rapiti averea, coplllii si turmclc; nu sciti 
castiga de cdiu cu rapst'o. 

RAPSCIRE» roi)Scitarìu;rai'Scitu, ra' 
pscitura, etc., vedi raptscire, 

RArTSCIRE, 3i rapscire, rapsìre^ v, 
(in forme si deconjug. sìmph iraptsciu 
si rapsciu, raptseii si rapscìi, ruptscìe 
si rapscie; si,— dero mai rarti,— in con- 
jng. allongata : raptscescu san rapsce- 
3CU, raptsccsci sau rapscescit se rapsce- 
Hca sau se rapsesca, etc, asià si form'a 
mai simpla de celle doue pivcedenti : 
rapsire, in conjugatione simpla ; rap- 
sìu, rapsii, rapsii\ se rapsì^, etc, èro 
in coDJvig. allongata :yapstfsc«, rapsesd 
rapsescc, se rapsasca^ etc., care forma 
deji de sene, se vede, co e essita d'in ra- 
pcre=irapir€:=iTapere, a nome,— casi 
precedentele : rapsia^ d'in uan supinu ; 
rap8u=:rapiu^=zTAptuBi pentru celle alte 
doue precedenti, differenli'a de forma 
vedi la finitiilu acsatui artìclu), tote cà te 
trele forme in sensu de: fromore,iiinrinu- 
rure, obmui-murarei reb^'llare, adrer- 
Mrly repugnare , rU&ri, ccrtare, con- 
tiimacem et rerr^ctarlum easOf Intrac- 
lAtilll et Indoclbllt iugenio uti, so op- 
ponere» oaloltrare et rccalettrarCy rn- 
pere, raptare, «pollare; a freme, fre- 
miti, frende, murmurà , obmurmurà , re- 
bellà , adversi, repuguli:=rrepumnà , ris- 
sa, alterca, se certa, fi contumace si re- 
fractarìUi usa sau usitd de iutractibile si 
indocile iageniu sau mente, cogctij,cou- 
siliu; a se oppune, calcitrii si rocakitrA, 
a se baie, a rupe, rapi, raptd, rapìud, 
dispolià , depradd, preda, etc. — adj. a., 
rapsUoriu BÃŒrapsciioriUj raplscitoriu^a; 
a. f., aet. rapsci(iou*Js\ rapsUionc, rapt- 
scUione, part. sup. subst.^ra/'^t^ÃŒMsirup- 
sci^M. raptscitu : rapsitulu cu ropsia de 
la tota lumea; rapsUi cantra guberniu; 
— 8. (., rapsitura si rapscitura, raptsci- 
tura : contumoce si refractoria rapsitu- 
ra, dupo unti occulta ronspiratione de 
rtifellionc coittra i>rincip€;-~s. m.^rap- 
8U SÌ rapsciu, roptstiH^ camu in acellu- 
usi intellessu cu form'a fem. rapala; totu 
usii si d'in snp. rapsu^zraptu=LTìkpX\i%^ 
esse sì subst. m. rapm, totu camu in 
acellu-asi sensu cu rapsia, rapsa, raptu, 
raptura, etc.; — rapsUf rapsia rapsiu, 



rapsire, etc, sii, de certu, esatte d*ii 
raptrt=:rnplr€:=Ttipere, cumu amu af- 
fìrmatu si mai susu in repeiìto ori, a 
nome d'in snp. raptfu. asìd formatu d'in 
rapcrCf chiaru ca si doue supine d*ÃŒD 
spargere : sparsti si spartu; celle doue 
forme : mpscirc si raptscìre paru mai 
difficili de esplicata in originealoru; 
tote aceste-a, d'iu una cautaiura appai 
si elle facili: (orm^n rapi tara e ìnvedi 
rata in locu de ruptuscirst cu u perduti 
preste totu, déro de certu, nascutu d'ii 
Bup. raptu de la rapere, cu sufossulu 
sciref C6 a pastratu io tote tempurilo sì 
modurile, d*in coutra ce facu celle alto 
vorbe allo lìmbei nostra, cari nuruaì in 
tempulu prosente, aum. sing.sipers. HI 
pL pastrédia se cumu, de ossemplu : 
siog. ncgr-escu, negr-escì, yiegr-escc, ne- 
gr^esca, se negr-esca, ai le perdu in pi 
pers, I si II;— d*io coatra : rapscire, ci 
tote derivatela selle, a perdutu nu nu' 
mai u de la snp. rnptu, ci si svìlab'a in- 
tegra tu, simplitìcà ndu-se cu gur'a p< 
porului romanu. 

UAPU, s. m.; vedi rapom. 

RARIME, s. f., staiu de rarw, dila- 
tatone, departare sidespartiro, unalog^MJ 
cu form'a : ran'Aj/e, fora se seconfundil^ 
sensulu colloru douo forme; — rarisce, 
s. f., loeiis arborlbu8 racuas ìm «llfj 
calrUliiniylooas rarls arboribaa conaltvi 
locu vacuu de arburi iu selba, 
de selba, selba cu rari arbori [ . 

— form'a rarisce e spuria. 
HAUITIA, s. f-, aralrura tcrisslrnsi 

Bine rotU;aratru forte liusioru forarot 

— compara si : ralitia sau mUttia^ ti 
vedi si iu Diction. la art. ruUu, cu acel- 
iu-asì sonsu ce are si rariiia, 

RASACHIA, sau ra^achla, s, f., api 
eia de uva =:strugnru. formosu si albi 
struguru cu bacce mari in volume 
demin. rasacJÃ ora, rasachiutia, 

RASADIRE,-csru, v.. part. sup. m- 
saditu. etc; vedi r esadire. 

RASARIRE, raihatere; vedi in Die- 
tionariii: resarire, resbatere, 

RASBIRE.-fscu, v.. Tarare, traMf*- 
rare, perfernro^ transfodore, terebrare, 
portercbrAfc, pcrtuailere, trautlU»r«| 
trirnspuog^eref pouetr^re, vincere, •■- 



RAS 

peraM: domarey Hubjloere, summlttore; 

a fora, gaurà , transforà , perfora traus* 
fode, terefarà , perterebrà , pertunde = 
petruDde, transfige, transpange, impun- 
ge, penetra, vince, invince, supera, doma, 
8iimmitte,suppun6, umilia;— adj. s.,ras- 
hUoriUj'a, part. sup., rasUu, s. f., rati' 
hitura; — covente slavìce, d*in fericìre 
aprope cadute in desuetudine. 

EÀSBOIRE, (dupo altii : reaboire),- 
esCUf T., bellaref beUl^erare, bellum 
gerere, pagnare» certare; a bella, bel- 
ligerd, porta beUu, pugna, se certa, se 
bate, combate; — arlj. s., rashoitoriurdi 
part. sup. raaboUu; — rtishoiu, s. m., 
a) bellom, bellu, lupta, batalia; h) tez- 
tendl Tel textoria ars , textrlnoiiiy arte 
de a tesse, artetessatória/de unde subst. 
fem. reale : tessutóriazztessutóre^ma- 
cbina de tessutu; déro si testrinu, tes- 
trìna = textrlna, su nu numai arte, fa- 
brìcade tessutu, ci si machina de tessutu; 
— réboinicUf'at adj. s., relatiyu la res^ 
boinin sensa de sub a)^ bellator, belll- 
cvai beUleosuBf bellatoriu, bellicu; — - 
tote Govente slavice, inse, d*in fericìre 
cadute pre deplenu in desuetudine prìn 
conearrenti'a celloru pure romanice : bel' 
ìare, heUigcrare, bellantet belligerante, 
heìlatariUf belìaiu, bellu, bellicu, belli- 
eo9u; etc, — cercarea facuta de unii de 
a supplé slavismìi prin : resbellu, res' 
bellicu, resbélUre, resbellitoriut reabel- 
litu, nn fu fericita. 

BÀSBUNARE, rasbunatoriuj rasbu- 
tmiu, inlocu de: resbunare=zrùshonarey 
re8bunaioriuz=re8bonatoriu , resbunatu 
= resbonatUt etc, ce vedi in Dictio- 
nariu. 

BASCHIERE, raschietóre, raschietu, 
raschirare, raschircUu, etc., in locu de: 
reschiare, reschiatóre, reachiatu, reschi-' 
rare, reschiratu, etc, ce vedi in Dìct. 

RÀSCOLà , raacólire, rascolicioaUf 
raacólitùriu, raacolitu, rascolUura,— in 
locu de : rescoUa, reacoUire, rcacolH- 
tioau, rescollUmu, reacoUitu, rescol- 
lUura; sau mai correctu : rescMa, 
rescollare, rescollatioau , rescoUaioriu , 
rcseolUUu, rescollatura; ce vedi in Dic- 
tioD.;— déro form'a : rescolntcu, ca con- 
coniraria lìmbei, e de respinsn. 



RAS. 



491 



RÀSGÀTÀRE, raagaiatioau , rasgai- 
toriu, rasgaiatu, rasgaiiura, forme in- 
correcte in scriptura ; vedi : reagaiare 
s^u reagauiare. 

RASITIA, s. f., specia de pianta, no- 
minata si: cócadia a7&(i=rlb68 grossula- 
ria! Linn, 

RASMILITIA, si rasmiritia, s. f., se- 
dttlo, rcbellSo, rerolutloy tamultos, bel- 
Iuiii> pugna, certamen, proelium ; sedi* 
tione, rebelUone, revolutione , tumultu, 
bellu, pugna, certame, preliu, batalia, 
insurrectione ; — coventu slavicu, care 
intra in gurele unoru Romà ni iu 1821, 
prin cét*a de armati slavi si albani de 
prin Turci*a cu capitanulu Sava, in ca- 
pulu loru, cari perirà de mà nile Turci- 
loru; cu densii peri si coventulu reami' 
ritia, 

RASNA, si rasna, s. f., erratlo, abar- 
ratlo, ragattoi cursltatlo, clrcumcorsa- 
ttoy temeraria obambuUtlo ; erratìone, 
raticire, aberratione, cursitatione , cir- 
cumcursatione, merdu in collo si venitu 
in coce, obamblatioue fora consideratìone 
si fora coDsiliu, — ècco cà teva essemple : 
vacc'a nostra ambia raan*a si de casa 
ai de vitéllu; ce appucati rasn*a si 
ve duceti diarie in rasn'a; in rasfi^a 
ai mersu eri, in rasn^a vrei merge si 
astadi, — raanirereacu, v., errare, aber- 
rarOy vagarl, perragari, Gircumragari| 
oursitare» otroumeursaro » ablro Ulne 
et adrontrc huc; a errd, rateci, aberrd, 
vaga, pervagà , circumvagà ,vagubundà , 
cursitd, circumcursd, a so duce in collo 
si veni in coce fora scopu;— ecco citeva 
essemple : rasniti tota diu*a prin totu 
oppidulu, fora se ve appucati de vcrunu 
lucru; pre uude mi rasniti, copilli, de 
casa si de parinti; ve ati raanitu de noi, 
amidi affectuosi, cumu cauta cineva a 
se roani de unu inimicu neimpaeatu; — 
adj. s., ra$nitoriu,-a, part. sup. rasnitu 
s.f., rawe^Mra;— covente, probabile, sla- 
vice, cumu af firma D. MiUosich, de si nu 
produce ned una proba despre cellu mai 
simplu coventu : rasna sau rajifna^ cumu 
nu e ueci unulu in vechi*a slavìca. 
RASOLELA, s, f., vedi rasolire, 

RASOLlRE,-ef CU| T., l.carnemekher- 
bai ««quere, 6lUare,ellxa a«sU alieere; 



492 



RAS 



a ferbe carne ai erbe, in specie : a fer- 
be carne, si a nome carne de vacca san de 
bouu san de bufalu spro a face rasolu 
(vedi mai diosu); a elissà ; a mesce ferte 
si fripte; si in sensu metaforicu : a me- 
stecà de multe tote, a face arababura;— 
2. metaforico : rnderare, pjrpsare, gy- 
pso ladnoereyOaemeutoBtraere; valtum 
lineo illtnere, TltlaoocDltare tact; a ru- 
deri, mura in modu grossolanu, gypsà 
spoli cu gypsu, a construe cu cementu; 
unge faci^a cu fucu sau cu derossu, as- 
cunde vitiele cu fucu sau cu deressu, etc. 
— adj. 8., rasoUtmUy-a, part.sup. raso^ 
litu, 3. f. , rasolitura;— rasolu, s. m., — 
care e trunclulu totoru coventeloru pre- 
cedenti, si care are se esplico si pre a- 
ceste si pre sene,— cu sensu ce amu ve- 
duta la verb. rasólire^ adeco ; u) elixa 
earoy carne elissa sau férta, in specie : 
carne de vacca sau de bouu elissa sau 
férta : rasolulu asta preparatu se da 
dupo 8upa; cu rasolu pucini se mulHa- 
mescu, ha inco su multi cari recusa ra- 
solulu,-~b) metaforico : rode et Impe- 
ritura opos^ Imperltu fctuctara ; rode- 
ratlo , {cypseum opus y lafuoata opera 
rei rltia, roderà ; rude si imperitu opu, 
imperita si stangace structura ; groso- 
lana constructione, editìcatione; rudera- 
tione, adeco : constructione d'in ruderi, 
demolitione ; gypsiu opu , infucate o- 
puri sau vitie, rudere=derimatura, de- 
rapinatura, ruderi=:ruine, spoliture^etc. 
— D. MikUsich refere rasolu la v. sla- 
vicu rasolfi, care nu essiste necaire, sau 
déco essiste undeva, e in n.slavìcusiin 
serbicu, iuse cu sensulu de coagQinir= 
cagluzuchiagu, si de marIa^mttrta,fMd- 
ria, ce nu are a face nemica, in sensu cu 
romà uesculu raaolu; déco bulg. rA8ol=r 
caro bQbuU=carn£ hubula sau bovina, 
de bouu, ce sémina mai multu cu romà - 
nesculura8o2u,invederédianumai,cod'in 
cellu romanescu e impromutatu bulga- 
resculu; èro russ. razsolù^germ. salz- 
wasser ^ mBrÃŒa:=mfin'a sau moria, e 
departe de allu nostru raso^-— occurre 
ìnse in russésc'a si form'a rosolu, care, 
pre longa murtaz=?»ur/a sau moria, in- 
sémna si itk'A-:=.sma de carm; assémine ' 
occurre in polon'a form'a roBol=:jQsco- 1 



lum;— inse noi rogà mu, pre D. MMo' 
sich, cnmu Tamu rogatu de repeiite ori, 
se si adduca aminte co Romà nii in tempu 
de mai multe sede se afla in medilocnia 
unni vastu eceanu de Slavi cari no po- 
teau se nu impromnto si ei covente de 
la Romà ni,— in cà tu pentru Russi debe 
se scia D. MfUosich co la curtea lui 
Petru cellu mare imperatoriulu totora 
Russieloru, se afld unu invetiatoriu ro- 
raanu. — Eccoacumu,cumu se desfasciora 
etymologi*acoventului rasolu, reduasa 
la addeverat*a sea forma: rassoUu^ coxH' 
positu d'in: re=re, as5U=assv8, si oUa 
=oUa, cu insemnarea de : fertu si re- 
fertu in òlla;— in urm'a acestei correo- 
tione orthograpbice, care ne da orìginea 
etymologica a coventului. cauta a se 
serie si derivatele : rassóllire, rcwsd- 
litoriUf rassollitu, rassollitura^zreassd' 
lire, reassollitoriu, reassollitu, reassó^ 
Z?Vttra;— inse form'a rasoléla, s.f. e im- 
plausìbile. M, 

RASORASID sau radiorasiu, s, m., 
d'in rasoriu, sau radiortu, — ce vedi in 
Biction.— propiaqaus, Tlolnnsi propin- 
cu, vacìuu, cine e pre longa acellua-asi 
fadioriu sau rasorm— mai correctn ar 
fi in form'a : rasorariu sau radiorariu, 
RASPINARE, v., vedi correctulu re- 
S2>t^iare in Dìctionariu. 
RASPASI!, s. m., vedi respassu. 
RASTALNITIA, s. f., sponda, lata» 
exterla» leotl, lectt compagea llgaea; 
sponda, latore esteriore a lectului, com- 
page de lemnu a lectului, margine de 
lemnu a patului; — coventu neconnoscutu 
d*in coce de Carpati, unde se ande :^a- 
stanitia , mai reu : zastalnitia, ca si ra- 
stalnitia in locu de : rastalitiu; vedi fa 
specie, la nastalUia, 

RASTAPALED, s.m, roduU, seob!- 
na, lima, oraHsa llmm radula, scobina* 
lima, grossa lima, pilla, sau grossa 
pilla; — coventulu nu e connoscutu d'in 
coce de Carpati. 

RASTIRE,-e5CM, v., refles. a se rorfi, 
dorlfi affari, altoqul; aspere et acerbe 
excipere, Incleroenter ac dure adorlrl, 
acerbiuEi Invehl, vorbls recare vel ver- 
berare, fncrepaie; rerbU asperU re- 
prehendereyclamorlbos etconrlcUi eoi* 



RAS; 

leetarly alUtrurC) objarg^are, pasam In- 
dignar!; a vorbf cu dura cordate; cu 
asperìtate si acerbitate a escepe, cu ìa- 
clementia si duretia a attacà , cu amari- 
tioQd a se invege, cu vorbo a ve^Ã  sau 
verberà , increpà , tona si fulgerd, a re- 
prcnde, mostra cu aspre coveute, a con- 
8flctà , allatrà , latra, objurgà .batujocori, 
injurià cu clamori si couvicìe; a se io- 
dìgnà a se arretd furiosu, menìosu, ira- 
cundu, etc, — adj. subat. raslitorm-a, 
adj. rastiiiosurOf part.sup.subst. rastitu: 
rastitulu tìjrannului spuria iota lumea 
fnai tare de cà tu rugitulu honelui; s. f., 
rastitura: la rasiitur'a vostra sur ira ani- 
mile hietiloru copi^^i';— coveotulu e, de 
certUf una stramutatione d'iu : irascire:= 
Irasoli cu omìasìoue de inìtìalea i, si 
permutatiouea lui ci in ti, M. 

BASTICI! , s. m.fplnmbi clneros , 
ffalla» nux galiiM cenusia de plumbu , 
galla, nuca de galla ansasi, pianta gal- 
la; ensasi rasiiculu e nuca sau gogosia, 
in m., déro si in fem. rasticazznuca de 
galla. 

BASTIGNlliB,-È3CM. v., libere, affl- 
gere, craoiflgere; a fìge, affìge, oruci- 
fige pune pre crucc; — adj. s., rastigni- 
toriura, part. sup, subst. rastignitu;— 
covente slavice, cumu se paru, inse ca- 
dute in depiena desuetudine, prìn sup- 
plerea celloru pure romanesci : crucefi- 
gere, cru€efietoriu^:crucffiptori% cruce- 
fiptUf etc, ce vedi in Dìctionariu. 

BÀSTOCà , s. f., fossa, canali») eltx, 
sulcns aquariufl; fossa, canale, elice, sul- 
cu apariu = sapatura canalìca pentru 
scursu de ape d'in plouia si aitele; — 
neconnoscutu , pre cà tu scimu noi, d*in 
cóce de Carpati. 

KASTOPASTA, s. f., specia de pian- 
ta, dupo Dictionariulu Barcinnut germ. 
das htelkraot. 

BaSTBISTE, s. f.. vedi rcstriste, 
BASTU, S. m. , lympanite», TentrU 
inferiorts hjdropa, InAatto; tympauite, 
hydrope sau inflationc, inflatura a ven- 
trei inferiore; — de unde coventulu ? 

BASURA, s. f., a) V) nosbatus; cynos- 
batu, specia do plauta; &j alta specia 
de pianta; roaa sllrostris; roa silves- 
tre ; e) specia de p&ne, de placentióra : 



RAT. 



493 



IJbam rasum; libu rasu, placentióra ra- 
sa; vedi si : rasura in Dìctionariu. 

BAT AGIBE, ratacitoriu, ratacitu, etc. 

— tote covente romanesci, inse reu 

scrisse, in locu do : ratecirct ratecitoriu, 

ratecitu, eto.; — coventulu ratecire sau 

' ratlcirc, e forraatu d'in raticura* care 

I mutilata de syllab'a initiale er— , in- 

tregu : trraiini =z crratlcus i asid si 

; derivatelo ; erraticirct crraticitoriu^ cr- 

raticiùUf erraticiiura: vedi la litter'a E 

in Dìctionariu form'a intréga a ace- 

storu covente. 

BASVBATIRE,-c5CM, v. act. si refles. 
a ss rasvrati : concitarey exoltaro, In- 
citare; solUuItare, rebellare, secederei 
Insurgere; a concita, escità , incita, su- 
scita, sollicità , sublevà , rebellà , insur- 
ge, etc.;— adj. s., rasvratitoriuj-a. part. 
sup., rasvratitu, s. f., rasvratitura; — 
covente slavice , inse, d'in fericire, de 
multa essite d'in limb'a nostra. 
. BATANA, adj., vedi rdiu. 

KATKDIARE si ratejsarc, ratcdiato- 
ria si ratczitoriu, ratediatusìratezatUj 
ratediotura si ratejsaturat — tote co- 
vente romanesai, inse reu scrisse, in locu 
do : retediare , retediatoriu , retediatu, 
rttediatura, rctediu, etò., ce vedi in 
Dìctionariu. 

BATIOIBE, ratioitoriu^ ratioitu, ra- 
tioitura, etc, vedi ratioiu, 

BATI01U=:ra^*ow(a (cu n molliatu), 
8. m., d'in raii'x, ca augm.; inse, de re- 
gula applicatu la : anas mas, ratìa ma- 
scula; — unu demin. totu d'in ratta in 
form'a : rattuca si ratiuica^ s. f., pre 
lònga form'a d'in Diction. ratisiora; — 
ratioìre^=:ratìonirer€SCu. v. refiess. , a 
se infid ca rationiulu : tomeBCorey tar- 
ge8cer0,ln4oleater8eeffer«sarro?anter9 
Insolenter, superblos Incederò «tagere^ 
superbum ^ arropantem j Insolentem f 
praeferocem esite ; Tuitum erectlorem 
haberej reliementer inrehl» Irasct, mt- 
nari; a tumesce, turgesce, a se inconflà , 
tiné nasulu susu; se inaltìà , ambia, se 
porta, lucrd, fi cu arrogautia, cu inso- 
lenti a, cu prea mare superbia, cu fero- 
cia, preferocia, a ave vultulu sau faci'a 
prea erecta sau prea susu; a se menià , 
seinjurìà , ammenitià cu vementia si 



494 



RAV. 



jnsolentia, etc.;— ècco cà teva ossemple : 
ce ve rationiti asid ? ai noi ne scimu 
bene rationi ; multi copilli ca mai mici 
veti vede raiionindu'Se; a se rationi cu 
insolentia, cu superbia si cu arrogantia 
importuna, etc.; — adj. s., rationitoriu; 
— pari. sup. subst., rationitu, s, t, ro 
tionitura : ce rationiiure piene de sU' 
perbia insolente ! 

RATU,j(pron. r^tt=rto), a. m., co- 
ventu paru romanescu, inse incorreotu 
prin scriptura, precanducorrectu ar fi: 
fUu si mai bene : rictu si rtttu, ce vedi 
in Dictionaria, déro coventulu are doue 
significationi , cari ceru ore-care espli* 
catione, si adausse, ce nu stan in Dictio- 
nariUf a) rUu, mai bene : rUtu si rictu, 
rlotns, cascatura a gurei, gura mare, a- 
poi : botu, rostru;- de acf derirate : W- 
tanu^=.riiianu =r rictanUj-ay ce vedi in 
Dictionarìn, de acf : ritania = rittania 
=z rictania, co vedi in Dictionaria; — 
b) pratam, pratom foenarlDm, pratu, 
pratu fenariu, fenatiu defalcatu, — bene» 
intellessu, co, ca affine cu collu de sub 
a)t e de scrìssu, nu : rà tu, ci : rUu = 
rittu:=^nctu, asià si demia., nu iratutiu, 
ci ritutiu = rittutiu = riciutiu^ s. m., 
pratalam, pratalu, pratutiu. M, 

RATUNDU,-a, adj., coventu puru ro- 
manescu, inse reu scrissu, in locu de : 
r<^undu, ce vedi inDictionariu; deriva- 
tele inco ceru a fì correcte : rotundire, 
rotundime, rotunditatc, rotunditu, ro- 
tunditura, rotundioru, etc. in locu.de 
incorrectele : ratundirCf ratundime, ra- 
tunditate, ratunditu, ratunditura, ra- 
tundioru, etc. 

EAVASELLU, s. m., cumu si : rava- 
sire, V., etc. vedi ravasiu. 

RAVASIU , pl.-c , (reu-wrO, talea , 
erena^eplstoltniiiy schedai schedulay Ut- 
terolae» chlrographom, Idio^ruplium , 
Berlptoin,8yn|^raphA pecntiiae acceptae) 
tpocha, acoeptt cliiro^raplinm, caatiOf 
oommoatosy ronla rei renlao stgnnm, 
ferlptom; talìa, taliu sau taiu, crena prò 
lemnìsiore de taliatu sau crenata nu- 
meri, cantitati; scheda sau sceda, sche- 
dula sau scodala, cedala, (reu ticdula), 
cetura, foliora, foliutia, billetu, scrisso- 
rella, chirographu, idiographu, scripta, 



BAV, 

inscrissu, syngrapha de pecunia ac- 
cepta, apocba,cietaDtia, chirographu de 
acccptn, cautione, commeatn =r passa- 
portu, venia sau permissione ori semnu, 
scriptu, lìbera volia, semnu de libera vo- 
lia; — demin. ravasellu, s. m.; — verb. 
ravasirerBscu, a) a face ravasiu de so- 
lata, de desfacata debite, daraveri, a à i 
ravasiu de pecani'a accepta, a refer«, in* 
scriue, insemnà summa, numera, canti- 
tate data, etc.; b) metaforico : BonUrl, 
perscroUrly Inqalroreyexplerarey «•■- 
siderarey tntaerly disoatere, a aerati, 
perscruta, cerca, cercetÀ, esplori, consi- 
dera, intuita, discose, scarmini, etc.— 
adj. 3., ravasitoriura, pari. sup. snbsi 
ravasitu, s. f., ravasitura : ravasiture 
(acute in tote angluriU ea8ei;^D, Mi- 
klosich refere ravasifdu la v. slavico : 
roTBfl, care, nu essiste in v. slavica! 
noi ne reservà mu cercetarea etymologiea 
in lìmVa propria , impossibile fìendn, 
cumu se vede de senej, assertionea gra- 
tuita a doctului slavista ; conferò peno 
atnnci : ispan. rajàs pi. d'in raya. 

BAVENELA, s. f., vedi ravenire. 

BA VENIRE, ravenitiosuy ravenito* 
riu, ravenitu, ravenitura; ravenu, rea 
scrisse in locu de : revenire, revenUiosu 
=suppusu sauapplecatn, propensa lare- 
venire; revenUu, revenitura, revenu; d'in 
acesto-avedi si inDictionariu irevemen' 
te,revenire,revenitu, revenitura, rcveniu; 
aici ne permittemu a tractà cu deame- 
nutulu : revenuj-a, adj .8., — revenu, ca 
subst. reale, ca pi. revene, (mai pucina 
bene : revenuri), — ndo8)nnildaB,hDmee- 
tas, nli^lnosas, rlgous, lao^sos, ranei- 
du8, patria, putrida»; corraptas, rltU- 
808, prarod, loatlUs, nocens, pernleta- 
sns, e&itlosus, rerrisoratuSf reconsyre- 
creatn§, refeotns, virax, vlgeasy vlred- 
ccns, Tlrens, revirens; udu, umida, 
umectu, ulìginosu, riguu, aposu, prea 
aposu, imbetatu de licida, rancida, pu- 
trida, corruptu, vitiosu, pravatu, depra- 
vata, inutile, noconte, vettematorin, 
stricatoriu, perniciosu , essiiiosn; re- 
creatu, refectu, reparatu, recente, vi- 
gente, vironte,vireseente,vivace,florent", 
Horescente, etc; — ca subst. revenu-lu, 
revene~le:=zììnmidnm^hnmìó^l revenu-h. 



REB^ ^__ 

nvene^ie ^~ ranciilain, rnneida; rtVH' 
nu-luj r£t;fl»r-Z(;=:receu8, rccenlisf ctc, 
— lìespre : rtvtinitiosu,-a, adj., vedi 
mai gusu; — inse form'a rettitela, s. f., 
nu e plausibile. 

RAVNIUE, ravmtùriu,ravnitu. etc, 
vedi : rcvnire aaii t ivnire, revnitorius^n 
ritniioriu, nvnitu sau rivniiu; vedi mai 
allessu : r6vna=rivna=zrmna, etc. 

UA7AMXYÌEtraeimanu,ro£Ìmatoririj 
ra^imaCu, etc.,— rea scrisse inlocu de: 
redimare, redimariu, redwi'jiioriu, rc- 
dimatu. ce Tedi in Dictionariii. 

REACOPEUIRE, rcacoiJùntu; rea- 
dortmre^readormitu, readucere^ rcadusu, 
rcafundaret reafundatu; reakgtre, rea* 
Usu; reaparere. reaparutu; rtaperare, 
naperaiu; reapcsarc, rcapcsaiu, reaprifi" 
dert\ reapnnsUj reapucare, reapucatu, 
rearctare, rearetatu; rearuncate, rea- 
runcaiu; r€<isìediarc, reaskdiiitUf etc., 
in locH de : reaccoptrire. reaccoperitui 
recifWormirc, rtaddormitu; readducere , 
ranidussu; rcaffuìulare , reoffundaiu; 
rcallcgerc, reaìlessu; rcapptirerc, rcop- 
yarutu^ rctippesarCf rcappesaiu; rtap^ 
pfcndtr€i rmpprcnsu; rcarrdiare, rear- 
rtUiitu; rcarruncarCt rearruncatt4; re- 
msediare, rcassedicdu, ce vedi in Dic- 
tionariu. 

llEASSOLlRE=ra5soiirr ai reassoU 
Ur€=^rassoUire, r$assoliti>riu=::Lrassolli- 
iorìu si rcissoliloriu, rcussollitu ==: ras- 
solUu Sì rassollUUj r€assoilitura,=^ra3' 
soUitura si rassolitura, etc, vedi rasalirc, 
RIsATINGEUE, rc(Uinsu, rcata<iu; 
featintarr, rcatitUatu; rcaiitiare, rcoti- 
tiolu; in iocu do : reattingere, reattinsu, 
rcaUadu, rcaliintare^ rtatiinUdu^ reat- 
titiarCf rmUUiatUf etc, co vedi iu Die- 
tionariu. 

RElJE<JIRE,-cscu, v., frlgere, frige- 
»eer«, refc-l^eHcere, goUrl, con;;eUrly 
ff*la»core» conj^olftdcere, gelo durar J, 
jMttftrlngir frl^'orfì olirige»ccrey algore} 
exeuZare, perctgrìnarl, huc iUui; ambu- 
larci Yogarl; a Irige, frìgesco, rige de 
frigii, amiijorli de l'rigu, refrigcsce, gè- 
rA, congela, deger;^, so duri, siringG, 
obrige, ammorti do goni, alg^, fi per- 
trunsu de algore; a essala ti in essllìu de 
sene, essi ÃŒd strainetate, f<igi d'in terr'a 



EEC. 



495 



sea, d^intre parentiì si amidi sei; pe- 
rc-griijìl, a ambia de ici de collo, va- 
ga, vugubundà , Ieuà lumeaincapu,etc; 
— vedi pontrii acostu d'in urraa sen- 
si] : prebegire sau prihegire, unde sta 
verbulu cu prep, pre sau per; èro in a- 
ccstu articlu, pre longa acellu-asi verbu 
hegirc sta partiGl'a : re, — adj. a. rthcgi- 
ioriu.-dy part. sup. subst. rtbegitu, s. f. 
rebegifura : rebegitura in totu corptdu 
din causi a frigului si gerului; rebegUu- 
r*a nostra este intensa ea si algorca cea 
mai violenta. 

REBUBNELA sirebufncla, rehuvncla. 
8, f., vedi rtbuhnire. 

REBUDNIRE si rehifnxre, re5ttw«re, 
'Q8Gi4y v., tomord, tnrgescerer forreseeret 
efferrcsccrp, fermontesceret cUraltar6| 
lnclainitare> rocKorarU «jiiLaret conTl- 
clari, lucrepltare; a turno, turgesce, se 
bo3ÃŒufl:i, ferbe, efferbe, eftorbesco, fer- 
menta, fermentesce, clamila, ìnclamitó, 
vocifera, convìcid, ejulii, increpìta, ful- 
gora si tona, sberì, bereta, batujocurl; 
— adj. s. rcbtòniioriu si rcbufnttoriUt 
rtbuvniloriura, part. sup. subst. rcbub- 
nitu si nbufnttu, rcbuvnitu, s, f. rebub' 
nitura si tcbufniiura^ rebìwnìtura, — re" 
bubnu si rcbufnu. rtbuvnUj s. m. — for- 
m'a : n bubncla^ìri bufnélat ttbuvntla, 3. 
f.,nn e plausibile;— coventulu rcbubnire 
si rcbu/niref rebuvnirc, e compositi! d'in 
partic^a re si d'in trei vario forme ver* 
bali, d'in curi, cu unu adaussa de aasalea 
n. doiie; bui» si bHV=^bob^ hov» espremn 
bouu =bodf gei). bovU, pi. d. bobus si 
liulias; ^ro nn'a d*ìu trei : buf. espreme 
&u/a?u=boraig8| done animali, bouu-lu 
si bufalu-lu. ce su ca mai aptcast in- 
fldj sbtrd, ioìià y ddond, ctc; — cu ce 
potu beue forte se osprÓma, aprópetrni- 
taiivH : rt bubnu, rthufnu, rebuvnu, r6- 
bubnire, etc. M, 

fìECANTARlRE,rtJC(w/e>are. rccan- 
^ifr,— tote verbtì romauesce, ce vedi in 
Dictionariu, composite cu particFa in- 
separabile ; rc::^re. 

RECELA, s. f., d'in rcce. reciVc, cu 
forma iraplau.-iibilo. 

RECEN'L'U, adj., fonna i rratica; vedi 
cea correda : recente in Dictionarin. 
RhlCEriSU, 8, m., forma p^^ccatósa; 



496 



KEC. 



vedi cea correcta : recepisse in Dictio- 
nariu. 

RECERCARE, recercatu; recercetare, 
rccercetatu; recerente (reu : reeerintu)^ 
recererUia (reu : recerintiaì, amendouo 
d'in verbulu : recerere, ce vedi in Dic- 
tionariu, 

RECERIU, 8. m. reale, d'in ree*!, inse 
reu scrissu, iu loeu de rcciariu^ ce vedi 
ia Dictìonariu. 

RECHIEMAliE, rcchiematUy — reu 
scrisse in locu de : rechiamare, recìm- 
t?i'iÌM,— mai bene inco : reclamare, re- 
clamatu, ce vedi in Dictìonariu. 

RECITIRE si recetirerescu, V., (d'in 
recitare, inse cu sensulu de) relegerej 
a relege; part. sup. recititu si recetitUj 
releotusi relectu, relessu. 

RECLADIRE,-C5C«, v., reaedlftcare; 
a reedìficà ; part. sup., recladitUt reaedi- 
flcatus^ reeditìcatu. 

RECLEIRE,*e5CU , v., reglotinare; a 
reglutinà ; — pari sup., recleiiu, regln- 
tlnatos, reglutinatu. 

RECNIRE si regnire, recnitu si rfg- 
nitu, etc; vedi : rugnire, rucnire. 

REGGINA si recovina, s. f., vedi : 
racoina si racovìna. 

RECORELA, s. f.. d*in verb. recori- 
re, ce vedi in Dictionariu; — recoréla 
inse e forma implausibile. 

RECOSSERE, recossire; vedi la re- 
cufundare, 

RECUFDNDARE, recufundatu; recul- 
carCf reculcatu; reculegere, reculesu; re- 
cumpensa, recumpensare, reeumpensatu; 
recumpunere, recumpusui recunducere, 
recundusu; recunfruntare ^ recunfrun- 
tafu; recunoscere, recunoscintia, recu* 
noscutoriu, recunoscutu; recurinte, re- 
curerei recusabilu; recossere, recussuiu: 
recossire, recossitu, etc, covente romà - 
nesci. inse reu scrisse, in locu de : re- 
cof andare y recoftindatu; recolcarc, re- 
colcatu; recoUegere, recollessu; recom- 
pensa , recompensare , recompensatu , 
recomponerCt recomposu; rcconducere, 
recondussu; reconfrontare, recon frati' 
tatù; reconnoscer€j reconnoscentia. re- 
connoscutorìu, reeonnoscutu; recurrente, 
recurrere; recosere , recosutu ; recosire, 
recosUu, si recossire, reeossitu. 



BED;; 

REDARE , redatu, v.» d'in v. dare si 
partid'a re, de care vedi in Bìctiona* 
riu, classicele: reddere, reddUu, reddutu, 

REDARACrRE,-cscK,.v., d'in v. da- 
racire, ce vedi in Glossariu, si d'in par- 
tid'a re, asià iu cà tu insémna : reear- 
mlnare , a recarmioà , = a darad de a 
dou'a ora: — adj. s., radaracitoriura^ 
part. sup. subst., radiracitu, s. f., redor 
racitura. 

REDIGIARE, v., conj. redigezu, redi* 
gezi, redigésa, redigemu, etc , — pec- 
cate dupo peccate accumulate pre bié- 
tta limba a Romà aului , provenite 
dupo fr. rediger, care nu are nect una 
culpa, ci tòte peccatele su alle preten- 
siloru litterati romà ni cari potu fi per- 
sone forte onorabili, dérolimb'anasiua 
connoscu; — formele addeverate roma- 
nesci sunt : infiu. redigere san redegere 
=redigerc = fr. rediger, inse limb'a 
francesca conjuga verbulu seu dupocon- 
jugationea I, pre cSndu natur'a limboi 
romà ne cere, de necesse, conjugatio- 
nea III, ca si limb'a classica; asia déro 
ind. pres. sing. rediga san redegu. re* 
degi redege, red€gsmu,redegeti, redegu; 
perf. red-issi sau redessei, redessesi, ri- 
desse, etc, part. sup. redessu si redactu, 
de unde unu verbu cu intellessu inten- 
sivu mai energicu : redactare; vedi in 
Dictìonariu amendoue formele, adeco : 
redigere sau redegere, si redactare. 

RED0BENDIRE,-e5cw, v., d'in do* 
ft^ndjrc,— ce vedi in Glossariu,— si d'in 
partid'a re, cu sensu de : recoperarfl,a 
recupera, recapita, recastigà ; part. sup. 
redobenditu, recaperatns, recuperata, 
recastìgatu. 

REDUCIBILU, adj. d'in reducere, 
inse ; a) desinenti'a finele : u, e implan- 
sibile si incompatibile limbai romà ne; 
si se cere, de necesse, e in locu de mu- 
tulu u ; reducibile; b) in locu de form'a 
d'in presente a varbului reducere, e de 
preferìtu decisivu form'a d'in unu sa- 
pinu allu acellu-asi verbu : reductìbile, 
cumu e si in limbele sorori, de essem- 
plu : fr. redaotlble; vedi in Dictionariu 
reductibile, 

REDVANU, pl.-e; rheda, piientna, 
earpentnin, esseda, carrnea; redai pi- 



_^ ^BEF. 

loDtu, carpentu, esseda, carruoa, cami- 
cia sau carrutia, carniciora, etc.; vedi 
si ruiìvnnu, 

REFENEA, s. f. , pi. reftntlU, sjm- 
boUt BjDUboUmf colleetat rata pars, 
rata portlo, quota pars, f]ebltorum so- 
lutlo 9 tmusavMo , cmptlo et TendltlOf 
oailibet capiti pecnniao solrendae In- 
dieta pars; symbola, symbolu, coUecta, 
rata parte, rata pcv'tione, solutione de 
debite, completa dìsfacere si liberare de 
daterie, transactione, comperare si ven- 
dere, comperatóre si venditóre, voricui 
capu indicta san indicata parto de pe- 
cunia solvenda,; etc. — ecco si cà teva 
essemple : atnicii facn adesea refendi^ 
irdre dcnsii; rifcnelle mire cellt cari 
participa laoetìttiui se vcdemu rcfeììéua 
fio'Carui d*in numerulu persondoru, ce 
parHcipa la acésta pertreccre; mi faceti 
bone refenelle la tote opoihecek nielk; 
officina fora refenelle ; — refenén^a e 
derivata, decertu,d*in verbiila :rc/aw-c,- 
esca, debita solrere, dlssolrere, aes a* 
IleDDm solTere» creditorlbus Hatisfaco- 
rej llborarc rei liberar! , eximere rei 
eximi, nnire, terrniuaro; a solve, dìsol- 
Te debitele, solve irapromutelo sferaine, 
satisface creditoriloru, liberà sau se li- 
beril, scoto sau se scote d'in nevoiie, 
gravamine, scapa sau se scapa, inantui 
sau se mantui, si de acl : a fìnì^ ttrmi- 
nói desfacCj scapa compldu, ti^assecu- 
rà , etc., — adj. s., rcfaiioriut-at part. 
8Qp. sabst refuUUt s. f., rf/uiturai inse 
fonn*a: rtfuéla, s.f., nu e plausibile;— 
tota de aci, pare, co si : refu, s. m., se 
tine, cu sensulu particulare de: nloa, cd- 
bltus, ulna, eubitu, cotu. 

REFLECTARE, refledatu. v., trassu 
d*ÃŒQ retlcclere = reiioctere i inse fora 
necì una rogala, ci potè dupo fr. reflé- 
ter; care in limb'a Romà uuluì ar fi, dapo 
snpin. rcflcssu = reflexum, adeco : re- 
flessarc, re/lessata, ca vorbu cu sonau 
intenaivu d*ia supinula lui rtflcdcre;— 
tota asià , nu refledoriu.—ùn^o fr. r<S- 
tecteufi — ci, dupo regura adraissa do.ra- 
tionea limbei proprie, d'in supinulu ver- 
bului reflectere , care e rcflcssu z= re- 
flexan^ a) reflcssoriu, fia ca adj. s. m. 
f.i omu sau femina care rcflecte, cogita, 



REO. 



497 



san si unn reale: speeìu rcfl^ssoriu; in 
fine ca subst. reale, m., rmu reflessoriu, 
instruniButu ce reflctce lumina si alte 
obiecLe reflessibili ^ b) rcflcssu, s. m., ab- 
solutu in genere, ca reale actìvusan pas- 
sivu, (vedi acésta forma in Dictìonariu), 
nu inse, erosi orrore dupo fr.reflei: e) rc- 
fi-ctihihi^ d,Ã ].'e\rrfcchhilitatc^^, f., cari 
cauta do necesso, corresse iu; reflessìbiìe, 
rcflcfisìh'ditde, ce vedi in Dictionariu. 

REFRANU, si refrcnu. pl.-e, (fr. re- 
frain, isp. retrau), Interaalarls versoH, 
Iteratlo rei repetUlo ejDsdom vcrsos 
Tol rocabnll; adaglum; versa intercalare, 
iteratione sau repetìtione a acelluì-asi 
versa sau covcntu, ce finesce veri-care 
stropha a unni cantilena sau canticu; 
adagiu, proverbiu, dicutóre, sententìa 
morale, etc. 

REFD, rffui'f.a, refuirc, refuUoriu, re- 
fuitu, refuitura; vedi refenea, 

REFDNDARE , v., refundatoriu.-a, 
rifundaiura. etc, — verbu curata ro- 
mauescu sì cu correctione tornatu, asiA 
co merita a intrd in Dictionariulu lim- 
bei romana. 

REGAIELA, rcgairc, regaitoriu, re- 
gaitu, regaiturnj regaiu, etc; vedi rw 
gairCy vedi si ragaìre, rigaire, 

REGASSIRE,-fisc?i. v., dMn particl'a 
re= re, si verbulu simplu: gassire, ce 
vedi in Glossarìu, Itcrara reperirò^ in* 
veolrc, Inrentare, aporlre , detenere, 
rctegere, patefacerey iutrogploere* por- 
Bploercj erosi gassi^ reperì, invenf, in- 
venti!, aperi, descopen*, detege, pateface, 
intro8pece,porspece,retege;- adj. subst, 
regassitoriura, part. sup. subst. regas- 
situ, 8. f., rcgassitura, 

REQASU, si regazii, s. m., paosa^ 
quieti, roiiulos , respiriam, rcspIrattOt 
otluoi; pausa, pausu, ciete, rcciete, res- 
piriu, jrespiratione, resufflatóre, rcsuf- 
tlaro de luiita, labore, fatiga, etc, otiu, 
incetaro de lucrn, de studiu, de adope- 
rationc , de incordatione, de nisu aJlu 
corpului ai allu meotei, etc. — vedisi: 
raga^u sau ragasu; — inse rcgratia, S- 
f., otlum, rAspIrium, amimlatlOy dea»- 
buUtia, exbllaraUo, oblectatlo, delee- 
tatlo, laì^o dltitractlo; OtìU, repauSU, 
de lucru , de nisu , do labore , de fati* 

88 G. 



49S 



REO 



ga, etc; amblatione, Ã mbletn, ambiata, 
&ixib1u, deamhulation^ deilrohletu, de- 
amblatu, deilmblu; ogsilaratìone, obUc- 
tatioDo, delectatione, disfetatione, resfa- 
ciatiouo, pprtrt-cprft, pertrpcu, dislraiv 
tione t dir^rtiraontu, (conffìre si fr. d!- 
rertlTneiii), etc. pare unii coveotu des- 
fìgurata d'in rtcrtation'', (mai aotà uiu 
trecutuprin form'a implausìbile : recrca- 
Ha, apoi rerrut'a, iii fine rrgratìa), 

REGHEMENTU si reghmintu, a. ni., 
rcgicìdu, s. m. pors., (occisorìu df rege); 
8Ì regicidu, 8. ni. reale (occidiu de rege); 
rcgimenfif s. m. real«»j regintia, s. f.,re- 
gintu, adj. part. siìbst. m. f.; regiaaont," 
ùy B. m. i'., — tote incarcate de peccate 
oelìeriate, in loculu celioni correcte : rt- 
gimentu, regictdiu, regiculu, rigime (pi. 
regtmine}t regentia, regente, ce vedi in 
Dictionariu ; — òro regissoru, dupo fr. 
réffUsftur, c CU totulu coQtr'a naturci 
limbeì llomà Qului, vedi inse io Dictio- 
nariu forra a eorrecta regttoriu,-cx, 

KEGONIKE,-cscM. v"., d'in particl'a. 
re = ro, si verbulu gonire, ce vedi in 
Glosaariu, repeller»^, remlitere, r^JIce- 
re, pellero, expoUere, oxpnlflAre, do- 
roltterft, al»1eg:;iret a goni órosì, a re- 
pelle, remitte, reiece» reiectà , espelle, 
espulsa, dimittCf ablegà , di drumu, scote 
d'in casa, etc. — part. sup. subst. re- 
goniiu, 

REGRATIA, s. f., vedi : regasu aau 
regoj^u. 

REORUTA, s- f., uorl mllltes, tiro- 
nes, imperiti; uoui militari, noviciì, ti- 
Toni, imperiti; — coventu corruptti d'in 
recruta. a. f. abst., d'in recrutu, adj. p. 
m., ce vedi in Dicuonariu. 

REGULAKESID,-a si rcgulaHìUrii, 
adj., regalarh; regulare, regtilarin, — 
cu cari 30 corregu scalciatelo si nesuf- 
feritele forme : rerularpsiu, regulasiu; 
— tota asià acalciatu e ai verbulu : re- 
gulircj-escu, etc, in locu de care vedi 
in Dictionariu form'a eorrecta: regalare, 
regulediUf etc. — potè, co regulomra, 
adj., cu sensu de : petnltiiiHy perflcaxy 
protorrns^ Insoleit^y llhldlnosua, Impu- 
il^nH; petulante, pervicace, protervu, in- 
solente, impudente, nerossinatu, libidi- 
Dow, desfrenafeu,— póbeco forra'»: rcgu- 



BEI. 

losu cu suffisdu romanicu ; osu. s ar a* 
daptii la subst. tegnla. cu ìntfllessnli 
de : prea regulatn^ si ce t \irta rtg 
Ifitu^ e de regulif preste rrg/Ã la, nfo 
de regulQ=:iììm\u repaUrSs, ptfTiorM 
Iqh iusaoud, huI InpoteoN^ireste regriU, 
perturbutu , fora mente sauitosa , fo 
menti, impotente; — de assemineafo 
m^le : rtigul'Artsfilione, a. f-, regular^ 
satu, part, dup.d*in r^gnlansarc, ce Te 
in Dictionariu, nu ^otu fi de cà tu plau 
sibili; — d'in centra unu adv., ca : regtd\ 
ricfsce, nu pótefisofi'eritu inlimb'acor 
r6Ct& 

KEHNIllE, rfhnitoriu, rchniiu, reH^ 
nUura^ etc. reu scrisse; cava mai de sof- 
feritu aru ff : mntrez^rc.gnire, rtcm 
tonu ^ rcgnitoritif rccnitu = r€gBÌtu^^ 
rccnitura; vedi racnire Bi ragnirej r»^ 
nirc. 

REIMBRACARE, reimbracatu, 
d'in particl'a »*e = re, si verbulu iV 
bracare : rereslirojarovestt, revestìre^ 
revestìtu, erosi imbraca, imbracare; 
rcinaltiurfi, rtinaltiatH, v. d'in part. 
^ re, si verbulu inaltiare : rorsu* tol 
loroyrvtollnre; erosi aiualtlÀ ' 
inaltiatii; — rcmcalnvirc, rem 
V. d'in part. rt :iz:r«, si verbulu xnea 
dare : rureius calcearc; erosi aincolà d, 
incaloiare , incalciatu ; — rcimpiuiire. 
reimjìartUUj v. d'in part. rf=re, si irw- 
pttrtirc : rardUH linpartlre rei Impor^ 
tire; erosi impartì, impartire, impartii 
— reimpingere. reimpinsu^ v, d'in 
ticl'a r«=re, si verbulu impingere: erosi 
a irapinge, — rrimpUre^ r^rimjdutu, v. 
d'in particl'a re=r«, si verbulu implc- 
re : nirsus finpler«, erosi a ìmplé, ini- 
plere; — rcimportaref reimjyortatu. d'in 
part. re = rr, sìùnpartare : rurins la* 
portare; erosi a importai, importare^ — 
riimpnmere, rdmpreasUy reimpresiiù- 
nCf v. d'in partic. rc^ro, si verbulu tm- 
prcìmre : rnrsns Imprimere; erosi im- 
premere z= rcjircmtrc, cu derivatelo : 
rcimpremBnie, part. adj. d'in reimprtr 
mere; reimpressionej s. f., actìone al ef- 
fectu de reimpremere; revnpressu, pari 
SQp. d'in V. reimpremere; rcimpresuorm,' 
a, adj. snbst. care reimpr^mn: m*w;ir«- 
sura, B. f., actiouo 8i effectu d'in rWm- 



a- , 

I 

i 
I 

if- 

I 



REI. 

premere; (incorr^cte sa formale : reim- 
primare in locu de rcimiìremcre^ reim- 
primaiu in locu dereimpr€ssu);—rcim- 
pftfMnorfj reiniijrf.unaiu, v. compnsinriu 
particKa re=zre, si verltulu imprrunarc: 
— reincarcare. reincarcatu, v., comp. 
d'in particra re=:rey si rerbulii iticnr- 
sore; — ninceperc, part. sup., rci'ncc- 
putH , reinnptUj verbii corapusu d'in 
particra re ^- rci si d'in vevbuln incc' 
pere ; — reinchiderc . reinchisu , (mai 
btne : reincluderef rcinclusn), v. com- 
pUBO d'in particra re = re, si verbulu 
inchidere ^ includere ; — rctnchtare . 
THfuhiatu, (mai bene: reindauiarc, 
'Teindauiaiu), v, compusu d'in part. re^^ 
Y«» BÌ verbulu inchiaiarc san ìnc/au/orf ; 
— remcofo/arf, r«>icot?02a^tt. (mai bene: 
â– nncovciare, rcincoveiatu). \, compusu 
<i'in particra re = re, si d*in verbnlu 
l'ncoiWTi?; — reindouire, reindouìtu, v. 
<ompD3U d'in particlV re = re, si d'in 
rerbulu ìndouire; — reindojmrej reittdo- 
joaiu^Y. compusu d'in part. re=re si d'in 
Tfrbulu indoparf;—reindrfi'fare, rein- 
drepMUj — (ma; bene : rcivder cintare :=: 
rci^iderectarc, reindcrr^ptatu •=. rcinde* 
t€ctatu), V. compusu d'in particl'a r(=L 
re, si d'in verbulu indercc^are;— rei w/a- 
diiare si reivfacioìiiarr, m'vfor.isiatu si 
rein/aciosiatu , v. compu3" d'in parti- 
cra rÉ=rre, si d'in verbele infacisiare si 
ùifacio$iare; — rtinfìeniiare. rdnfien- 
iiaiu, V. compusu d'in particla rr^rc, 
fi d'in verbuln in firntxar e -.—rà n fiorire^ 
minfloriiu, y. compusu d'in particra re 
^ r« 8i d'in verbulu inflorire: — rein' 
ntgrire, reinncyritu f v. compusu d'in 
particra re == re, si d'in verbnlu i'wnc- 
grire; — reinnod^ìrc, reinnodatu. v, comp. 
d'in particl'a rc=rc, ai d'i verbulu inno- 
dorè; — reinnouire (reu ; reinnoire), 
reintM^Mt^H, v. compusu d'in particra re 
=re, ai d'in verbulu innouirc; — rein- 
(nffféiire, reinsuf/htìtu, v. corapusu d'in 
jarticra re =. re, si d'in verbulu insuf' 
,Jlttire;—r€Ìnt€irdiarc (reu : reintardir- 
'9«)^reiniardìQtu, v. compusu d'in par- 
VcVa re=:r« si d'in verbulu inianZiore; 
"-^cintar ire, rà niarHuj v. compusu d'in 
''^ariicra re=:re, si d'in verl>ulu intari' 
rei ~ ftintencrire (reu ; rcintinerirc), 



REI. 



409 



reintcneriiu, v. compusu d'in particl'a re 
=re, si d'in verbulu intenerire; — rein- 
torcere, reiniorsìt si retntoriu, v. com- 
pusu d'in particl'a rfi:=re, si d'in ver- 
bulu itìtorcert; - rcirìtramarci reintra- 
fnatu, V. compusu d'iu particl'a re=re, 
si d'in verbulu intramare; — retn^rare, 
rcin^ra^tt. v. compusu d*in particUa re 
=rre, si d'in verbulu intrare; ~ reintC' 
grire, mai bene reintegrare^ (reiniregi- 
re)y rcintegratti si rcintregitu, v. com- 
pusu d'in particra re =: re, si d'in ver- 
bulu integrare sau intregxre; reinviare, 
reinviatt4, v. compusu d'iu particUa re 
=zrtt si d'in verbulu inviuare; vedi ea- 
plicarca totoru acest^ru verbe la loculu 
loru in Dictionariu. 

REIIlE,-£sc«. V., directu d'in rcM,= 
rea, adj., usitatu in celle mai multe re- 
gioni locuite de Romà ni, mai allessu la 
Macedonìani,cusensulude: deteriorare, 
deteriD8 Tacere vel fieri, In pejus rDere, 
Ing-raTeflccrei maoescere, langnescerei 
maclo araci, macllontna fieri, n«f^ro- 
tare; a deteriora, so deteriora, face sau 
so face deteriore, face sau se face reu, 
d'in reu mai reu; se pnne pre precipitinlu 
ce e mai reu, ingravesce, se face d'in ce 
in ce reulu mai grave, macf, maceace, 
langedi, de macia se afFece sau affectà , 
(ì macilentu , egrotd, sufteri de grave 
morbu, etc. — adj. s., reitoriur^h P^^t. 
sup. rcilu, s. f., rcitura; — s. f., rcMC- 
iia e snbat. abstractu, ecale aprope in 
sensu cu form'a : rnUaic; vedi amen- 
done formele : rcmiia si reutate in Dic- 
tionariu. 

REISBIRE, -csew, v., compusu d*in 
particla re=: re, si d'in verbulu isbire, 
co vedi in Glossai'iu. 

RElVIRE,-e5CM, v. compusu d'in par- 
ticra re = re, si d'in verbulu rtrc, (ce 
vedi pentru sensu in GIossariu);i sau refi.: 
a se retti, a appare, pare, drosi, etc; — 
part. sup. subst, rcivitu, s. f., reiviiura. 

REIilErU, s. m., dupo fr^rellcO cor- 
resau inse in Dictionariu in form'a ; re- 
leviu, d'in verbulu rclevarcj ce veditotu 
in Dictionariu. 

RELIGHIA, 8. f , si reìighionu, m. 
pl.-e, forme cu totulu scalciate, cbioru 
si in Dict. de Buda, cari sona in Die- 



500 



REBT. 



tionariulu nostru cu correct'a splen- 
dida si gratios'a form*a : (sdnrta) reli- 
gione: totu asid sona in Dìctionarìu si 
derivatele : reiigiosu, reltgionariu^ re- 
ligioftitnlr,. 

RELCCINTIA, 8< f., rtlucintu, part. 
adj,, d'in verbulu rducire, ce vedi in 
Dictionariu : rducire si rductre—, inse 
relucintia si relìicintu su scalciate in 
locu de : relucentìa. relucente; — cà tu 
pentru form'a : rclucio8u,-a, adj., res- 
plendeoBt aplendldos, liieldas* resplen- 
dente, splendida, lucidu, — e de obser- 
Tatu, co nUf cumu pretende Vocabtda- 
riidUf unde se aflacoventulu in Gestione, 
potè essi prin derivatione, directu d'in 
Yerbulu rr.lucire sau relucere, ci numai 
si numai d'in una forma do subst. re- 
luciu, care simplu si fora particl'a rt^ 
ret adeco : luau , de essemplu : ludulu 
marci, essiste in gur'apoporului romà nu. 

RELUCKARE, (cu forma de codju- 
gatione simpla : relucru, relucrif ne lu^ 
are, ctc, pre longacoujugationeacusof- 
fissu edi in unele persone alle tempului 
presente : relucrediu , relucrcdi , relu- 
crédiaj se relncredie» etc; de certu for- 
m'a simpla e de preferita; vedi lucrare 
in Dictionariu), v., compusu d'in parti- 
cl'a re = re, si d'in verbulu lucrare 
(vedi : re si lucrare in Diction., vedi si 
in Glossariu artici, r^lecéare) , iterom 
rei operam dare; erosi si erosi, de a 
dou'a 6ra si de multe ori, de noun a lu- 
crd, repnne mà n'a pre acellu-asi lucru, 
reface, reformd, etc.;— adj. s., relucra' 
toriu,*a. part. sup. relucratu, etc. 

REMAClNAliE, v, compusu d'in par- 
ticl'a r€=:re, si d'in verbulu macinarct 
(vedi part. re si verbulu macinare in 
Dictionariu; vedi si in Gloss. preceden- 
tele relucrare si art. la rcflectare) , Ite- 
rimi nolere, t'Tosi, de nouu a macina; — 
adj, s., rcmacina/orm, -a, part. sup. sabst. 
refnacinatu, s. f., remacinaturaj etc. 

REMARCHEZU, remarcìiezi, remar- 
ékésa, se remarche^e^ etc; — forme de 
persone presenti de la verbulu remar- 
care, (ce vedi correctu in Dictionariu), 
C&tu se potè de monstruose si contr'a 
naturei limbei Romà nului. 

REMASIÀGU, 8. m.,d'in remasu, de 



::i 



BEH. 

la remanere (ce vedi in Dictionariu), ini 
cu form'a spuria si reprobabile pt*ni 
limb*a nostra, nude form'a plausibile e: 
remiisu. s. m. reale, ce vedi in Dict; — 
8i mai peccatosa si onìda e form'a ver- 
huìni: rema s^uire-escu. in locu de: re- 
mosiVtf. ceve'diin Dictionariu;— retori, 
s. m. plur, reale, in acellu-asi seà sa cu 
rtmasu in intellessu à e prensore^^p^n- 
8lo mDtna, sponsione, prensore mutuale, 
nu potè fi de catu forte elegante. 

REMONTA, s. f., (dupo fr. romoote), 
cquoruni Hoppedltatto ; provisione ^de 
calli, suppletione de calli, — caUi de 
remoniot (fr. otaeTauxderemonte), aulr- 
dUltU er|Di, calli subdititii, de supplel 

RENDASIA, s. Urendasiu, s. 
vedi rcndu. 

RENDEA, si rindéa, rundéa» randéa. 
s. f., ra&ca, raacloa» dolabra; runca, 
runcina, dolabra, cutitonìa r= cutit^ì 
— dupo forma, ca si dupo intellesf 
coventulu appare a fì romanesca; v( 
calea radicale e ditìcile de deteraùnal 
e acésta vocale a? atuuci coventulu 
cestione se esplica facile d'inrac2e»«, 
prin intercalarea nasalei n; verì-cuma 
inse coventulu nu pare a fì straìnu; si 
prin urmare form'a de singalariu e, de 
necesse, geminata : ratideUat rindeUa, 
rundella, cumu se aude in pronuotiatio- 
nea popuiare, plur. geminatu : randeile, 
rindeilCf rundcUe, 

RENDO, si rindu, s. m., pl.-ttrt, ordoy 
serleSf coetus, tnrbay maltUodoy iprez, 
agmen; tempos» aetas, saeculora, loca», 
negotiam, cADsa|TÌ8, fatiuttaH, pDtwIaaf 
ju8, opus, comnodani, c^amodltas, 
dlgnltas» grada»; ordine, seria, fìru, 11- 
nia, céta, turba, multime, grege, tempu, 
momentu, occasione opportuna, ora, 
etate, seclu,vìc6, locu, calìe, mediu, ne- 
gotiu, occupLitione, causa, potentia, po- 
tere, potestate, facultate, jure, dereptu, 
avere, avutia, commodu, commoditate, 
gradu, dignitate san demnitate, etc.;— 
ecco cà te-va essemple : mai multe ren- 
duri de arbori, de militari pedestri = 
ploreti arborum , mlUiam pede'strlBK 
•rdlnesi mai multe ordini de arbori, de 
militari pedestri; renda <2m;)0 rendm 
8i ÃŒHCurru invasori barbari ^ eatem 




EENL 

IlDia advenlout et Inourruiit barbari In- 

tAAoresy ordine dupo ordine, etc; — in 
ftncht^ pre rendu, dupo rendu := ordì- 
110, ex •rdlne, in ordine , dupo ordine, 
pre ordine; afora d*tn rendu =z extra 
ardlaem rei seriem f estra ordine sau 
seria; fora rendu = ulne online^ nullo 
•rdlue, fora ordine , cu oeci una ordi- 
ne; ùmefìi de rendu = bomlnes ordlna- 
rlli commanes, rui^ares, InUinl, onienì 
ordinari, communi, Yulgarì, intimi rr: 
forte de diosu; a putte lucruri in rendu 
^= In ordlnem rea poufìre, dUponctrei 
collocare, u pune, dìspune, colloca lu- 
ermile io ordine; allu aù e rendulu = 
eujus eftt ordo, a cui e ordinea? allu 
9neu e rendulu ^ neus eat vrdOy a 
mea e ordinea ; oÃ’servati, nu stricati 
rendulu ^ ordluem serrate , uè tor- 
baie 9 ordinea servati , nu turburati; 
déco ai altu lucru, tinu cu rendulu tcu, 
=sl allud qnopptam ne^ottnm tiht est» 
•go rioem «ccnpo f déco ai altu ne- 
^tiu, occupu eti TÃŒcea tea; zn^r^unu 
rendu, intrti douc renduri, intru caleva 
tenduri = tIco qaudain, bis rei blnls 
Tletbosy de dona ori, intru bine vici; 
intru multe renduri = eaepe» saepena* 
■«roy freqpenter, adoìiea, desu, si : 
Iteratili rldijns^ de iterate vici sau ori; 
unu rai(2uJ6 tC£^=re6te«yTeiitltai», or- 
natu», vesti, vestimmte, vestitu, ornato; 
muUc renduri de clari si dodi oratori 
vissera la Athcne = moltae clarornm 
ft iloctornm oraforum actates AthcnU 
Tiseront, multe età ti de clari si docti 
oratori vìssera la Atheue ; mai multe 
renduri de copillì, de si robusti^ mor- 
rira currendu = plures pueroram , 
i(aamTlarebuHforDmi aetatessabltomor* 
Ua« KBQt; vrelicompard cellu mai spUn- 
didu auctoriu cu U7ìu rendu de medio- 
cri ingenie ^ Tultlsne splendUslmam 
aaetorencuminediocrlDm turba lugenlo- 
twm Mnferre, etc— derivate d'in rendu: 
renduire.'escu, v., ordinare, dlspouere» 
Io •rdioem collocare* redli^ere, desl;- 
narei nomiuare, gtataere , applicare, 
erearCi j ubere, Imperare} decidere, de- 
feraere, deUvrere^ delegar? a ordina, 
dispuue, in ordine colloca, desemnii, no- 
mini (la anu oftìciu, dignitate, etc.)» sta- 



REP. 



501 



tue. applica, crea, face, jabé, imperà , 
decide, decerne, dà ordine, delego, de- 
lega, manda, deraendà , commenda, etc. 
— adj. 8., renduHoriu,-a, maiallessucu 
: orenduiCoriu,'a^ (vedi in Glossanti 
orenduire); part. sup. subat., renduitu; 
a. f., renduilura; inse forra'a renducla, 
s. f., ordo, ordine, — care se dice si cu 
; orenducUt, (ca si orcnduitoriu de 
mai susu), e implausibile, — cu tote co 
tota vorbele d'in acostu articlu, ca si 
d'in orenduire, su suspecte de strainismu, 
sì, d*in fericire su cadute mai de totu 
iu desuetudine. 

RENGIRE (pre a locuri : renjìre)^ si 
r ingire j-escu t v., vedi in Dictiooariu 
ringire. 

KENTA, 8. f., (dupo fr. renio), vedi 
in Dictionariu redditu, unde si reddita, 
cu acellu-asi sensu, ce are si fr. rente; 
inse form'a renta nu e compatibile cu 
limb^a romanésca. 

KENU, si rennUf s- m., (dupo fr. ren- 
ne)t btppelaphutt; hippolaphu, cerbu care 
sémina cu callulu, (d'in tirao^ = callu, 
si iXa'fo;:=cerbu). 

RKPARDOS!RE,-esctt, v.,compo8ÃŒtu 
d'in particFa re=:re, sì verbulu pardo- 
sire, (ce vedi in Glossario, cumu si art, 
refledare), a pardosi d'in nouu;— adj, 
s., repardositoriurci, part. sup. repar^ 
dositu, y. f., repardositura. 

REPECETLUIRE ,-cscm , v., compo- 
situ d^in partìcra re-=i re, si verbulu 
pecetluire, (ce vedi in Glossariu, cumu 
sì art. refleclare), Iterom alenare, bI^II- 
laro. obHlgnare, a sigilla de a dou'a ora; 
— adj. s., repeeetluitoriUj'af part. sup.re- 
pecetluiiu, s. f., r€pecetluitura;~-sp\ìrìe, 

REPERCUTIRE, repercutitu, forme 
false, (dupo fr. réperonter, reperente), 
in locu de : repercutere , repurcussUf ce 
vedi in Dictionariu. 

REPRESALIA, s. f., do regula in 
pi. represalie , (dupo fr. représatlles), 
clartgatlO| coinpeniìatlo , vtnOlcta; eia- 
rigatione, compensatìone (de damnu, de 
detrimentu, faptu de inimici)), vindicta, 
=:(rfis6onarc);— potè coar 6 mai bene 
scrissu cu ss duplicatu : repressalie, prin 
care ar resarf mai claru originea ety- 
mologica, ca coventu essitu d'in Bupi- 



502 



RES. 



nula repì-essu, de la verbulu repremere 
=:zreprÃŒmore. 

REPRESSIRE^-esctt, v,, cu pari. sup. 
repressitUj — trassu d'in part. sup. re- 
j}re£su=repres8am, de la repretnere:=^ 
reprimere , — déro in contr'a nature! 
limbei Romà nului, care nu deriva in a- 
cestu casu, de cà tu in modu iotensivu, 
dupo prim^a conjngatione, adeco : re- 
pressare, repressatu, ce vedi dupo re- 
gula, in Dictionariu; — apoi si repressi- 
&iZw, forma peccatósa, in locu de; rcpr^s- 
sihile, ce esse tota d'in sup. repressu^ 
cumu vedi assemine in Dictionnariu. 

REPRIIMTRE si reprimirerescu, v. 
compositu d'in particFa r€=:re, si ver- 
bulu priimire sau primire, (vedi pri- 
wmVc, cumu si art; reflectare in Glos- 
sarìu), a primi erosi ; — adj. s., repì-i' 
mitoriura, part. sup. reprimitu. 

REPUMNANTE, repumnantia , re- 
pumnare, repumnatione, repwnnatu, etc. 
ce vedi in Dictionariu sub formele mai 
classice : repugnanie, rcpugnantia^ re- 
pugnare, repugnationej rejìugnatu, etc. 

RESADIRE,-C5CM, v., compositu d'in 
particrartf:=re, si d'in verbalu sadire, 
(vedi in Glo33ariu sadire, cumu si art. 
reflectare), a sadire erosi; — adj. a.» re* 
saditoriUy-aj part. sup. subst. resaditu, 
8. f., resadUura, ce are camuacellu-asi 
sensu cu allu formeì : resadu, s. m., repe- 
titionedeplauiatione;— detotu reproba- 
bile e form'a straìna limbei romà ne : 
resadnitiaf cluaru si accentulu la cart'a 
syllaba de la fìnitula coventului, ce nu 
suffere lìmb'a Rom&nuluì. 

RESALTARE, v.^ compositu d'in par- 
ticl'a rc=:re9 sì vorbulu saltare (ce vedi 
in Dictionariu, vedi si in Glossariu ar- 
tici, reflectare), a salta, erosi; — adj, 
8., resaltatoriura, part. sup. subst. re- 
saltatu; s. f., resaltatura, ce are camu 
acellu-asi sensu cu form'a : rcsaliu^ s. 
m., de siacestu-a e maienergicu de cà tu 
resaltaiura. 

RESARESCU, persona I sìng. de la 
indicativu, forma incarcata, io loeulu 
cellei simple si forte vecliie : resariu, 
resari, resare, resarimu, resariti, resaru, 
plano ca : audiu, periu, patiu, sciu, 
sentiti, etc; — celle incarcate sunt mai 



^S 

vertosu derivate d'in adìective sau mi 
stantive, cumu : negrire, domnire, e 
cari facu : negrescu, domnescu, etc. 

RESASIC,si rezasiUf rcsesiura, adj. s. 
m.f.,Iimitrofu,vecindeDnaripa&unuirin, 
vecinu ce possedè fascìe de pamentu pre 
lunga marginea unei selba; — de certa, 
essitu d'in rasu de la radere, care es- 
preme coutìguitate de ripa; inse ani fi 
mai correctu in forma, déoo s*ar serie 
si prouuntìà cu r in locu de sin ultim'a 
syllaba, asìà déro : rasatiu; asìà si form'a 
radiariu, directu trassu d'in rerbola 
radere, ili. 

RESBANDERE, reshansi ai restan- 
sci, resbansu si reshassu, v., paoderef 
e^teodere^ expaaderei expUcarei «pe- 
rire, pnesertlm ocoloHadmiratione) In- 
tuita et conspecta admlrante, litape- 
ficente>eblectat(one et deleotttlone ape* 
rlre , pascere , exIiIUrarei refloere i 
inoautaref exaultiire] apande, espande, 
estende, largì, ostenta, esplica, aperf, 
disclude=didchide mari odi pieni de 
admiratione, de intuitusiconspecta ad- 
mlrante, staposcente, de oblectatione si 
delectatione, a pasce, essìlarà , refece, 
dosfotl, incantili, essult/i : cine nu ai reS' 
bande oclii pre divin*a fortnoseiia a 
cesici candide virgine ? ineptii si stu- 
pidii nu si respandu oclii de nemica in- 
cantatoriu; — adj. s., reshanditoriu = 
rcshansor\u,-a^ part. sup. subst., res- 
bansu si resbassH, s. f., reshansura si 
resbasBura; alta forma : respandiiu = 
respandelH, s. m., reale abatr.;— de aode 
vino acestu verbu resbandere? nuìnCM^ 
neci unu dubiu despre unu verbu, care 
porta apparatulu conjugationei III, care 
e cea mai primitiva; noi avemu depleaa 
convictioue , co resbandere nu e, si nu 
potè fì de cà tu in locu de respandere, 
compositu d'in particFa rfi=re, si ve 
bulu spandere, èro verbulu spand 
compositu mai simpInd'ìuparticFa $ 
es=ex,si d'in verbulu radicale pandere 
=: pandere j asid déro, dupo noi, ioco 
una data, Du mai incapo dubiu de espli- 
carea depiena si invederata a verbaluì 
resbandere cu prosentelo : resbatìdu, 
perf. resbansi, part. snp.^\ì])sl,,re$bansu, 
resbassuj etc, co-ci simplulu , posu in 



i 




BKS. 

federe, adeco : pandere^ are, de Decesse, 
acelle-asi forme conjiigative : pandu , 
panai, pansu^=passuz=\tmndeTef puoUl, 
pintium .si poìisani. JT. 

RE3BELAT0RIU, reshdnicì4, res- 
belv, r esodar e, resÒelatUy reshoire, res» 
UnioriUt reshoiu, etc, forme parte hy- 
brida, parte barbare, cari na castiga nì- 
mka pria duplicarea litterei l: reshellu, 
resbeliare , resbdlatoriu , reshdlatu , ci 
merita completa roprobatione: formale 
correcttì sunt cello d'in Dictiouariu : 
hdlmìte, hdlare, bdlatorìu, hdlaiu, hd* 
Ueu, bellico^u, si corapositele : imbelle, 
r^elU, belligerare, belligerante, belli- 
geraioriu, bdligcratu, etc.,— vedi si in 
GlOdsariu : rasboirCt rasboinicu, rasboi- 
toriu, rashoitu . etc, cari d'ia fericire, 
au perita cu totulu d'in limb'a ro- 
milna. 

RESBIRE, V., vpdi raabire. 

RESCAMBIARE (prin i stramiitatu 
loDga syllab'a .ca ; reacaimb'xrr. ^ ai a 
conjunctu cu i in un'a. fora se so sibila 
e, d'in care causa se propuso intercala- 
reaseranuluiA;5c/iim6ar^ dupo una pro- 
nantiatiouecamu generalisatainvulgu), 
V., composita d'in partiGl'a re =^ re, ^ 
Terbulu scambiarey a scambia erosi; — 
adj. s.^ re8cambiatoriu,-a, part. sup. 
sobst-, rescambiatUy s, f., rescambiatura: 
Mot multe rescambiature de d^nti; s, tn., 
reseambìH , iterata scambiu , repetitu 
scambili. 

BESCAIRE, rescaitu j V,, vedi res* 
ffaire, 

RESCLANCAIRE,-es(?tt, v., (si res- 
dangaire), compositu d*in particl'a re:= 
re, si verbulu dancaire sau clangaire , 
(vedi in Glossariu dancaire, clungaire; 
Fedi si artici, rt/kctare), a dancni si 
dangai erosi, Iterum «laogere, fragorem 
•dere, crepitare;— adj. 3.,re5c^a«ca/^onM 
ùresclangaitoriu; pivi, auy. subst. res- 
cìancaitu, si resclangaitUf s. f., rcsclan' 
cattura si resdangnitura, s. m., rcsclan" 
caiu si rcsclangaiu : resdavc'irtiele a- 
cerehru, 

BESENTIRE, resentii ai rasensi sau 
rescnsei, resentitu si resensu, (formele: 
resimtire, resinUitUf resimittAf etc. nu 
Bont destuilu de correcte), v., compo- 



BfiS. 



508 



sita d'in particl*a rn =z re, si verbulu 
sentire, (ce vedi in DìctiODariu, vedi si 
in Glossariu la artici, nflectnre)^ lt«- 
rnm sentire, vchementer sentire, Ben- 
tleudo reupondere seiisu , sentiendl 
imau'liteui, speciem dare et aoclpere | 
SDCcoaBere, atomachiirl , Irasct, exHr- 
desoerfl , lorebl; a sentì erosi, de nona, 
d. senti cu vementia, la 5cn/i>e a res- 
punde cu sentire; a dà si accipe iraa^i- 
nea, ecbulu sentirei, a so m^nià , sfco- 
maed , apprendo, inflacard « animi, ar- 
de, etc, — adj. a., resentitoriu si resen- 
soriura. part. sup. subst. resentitu si 
resensu. (form'a resensu se applica es- 
clusiva ca subst. m.); — resfntìmentu, 
s. m., pl.-f.aresensulu totu alla espres- 
sioniloru, ce esplica verbulu. 

RESGAIELA, s. f., vedi resgaire. 

RESO AIRE si rescairerescu, v., com- 
positu d'in particl'a re=ire, si verbulu 
sgairez^-^ìcaire, (vedi in Diction. Bcauire, 
scà u; vedi si in Gloss. artici. rp/?«;c/are; 
observa in ultra, cosi resr^atr e, rescaire, 
ausi formeleconjugationpii, fora adaussu 
de suffissulu edi : resgaiu si rcscaiUt reS' 
gai si rescait resgaia si rescaia, se res* 
gaie si sercscaie)^ insensulude: ocalos 
admodom stolide ap«r1re, cum atupere 
intoerl, Btnpe<4cere,stnperfl;orDraetoi 
Admodom Inepte dlntetiilore, dlscludere^ 
falacorp, dobÌ8cere;(traDSlate) : moltiui 
hab^re, blandir!, blando sermone et 
LreHtIbug dellnlre, mulcere , palparl, 
buppalparl, exhUarare, Uetarl, slbl ni* 
mtum Indulgere, loxDrIarl, dlrltiU vel 
TOluptatibuB dIfQaere , corrompi , vt- 
tUrl, delectari, oblectarl; a si des- 
cliide peste me3uraoclii;spectd, intuiti, 
se nità cu stupore, stupì, stapesce; des- 
clude-rrdeschide, largì', casca cu ineptia 
crurile sau cracii, petiorele, gur'a; (mo- 
taforice) : a resfacid, blandi, mulce» ca 
blande vorbe sìgeste a delinf, faceplacn 
si piacere, palpd, suppalpd, letd , essi- 
lard, lascivi, lussurìd, seimbetd de avu- 
tie si voluptati, se corrumpe, so vitià , 
se miselli, se delectd, se oblectd, etc— 
adj. 3., rescaiatoriu si regaìaioriu, part. 
sup., re8caiatu^ìre»gaiafti.s, f., rcwata- 
tura si resgaiatura; s. m., rescaiu si res- 
gaiu : rescaiu do copiUuti;—\nse : reS' 




^ 



506 

cupe, concupisco, cu aviditate concu- 
pisco;— adj. s. revnitoriu si rivnìtoriu, 
cumu si: rèmnitoriu si rimnUoriu.-a^ 
xelotesy stiidloKDay Aemulator, concnpl- 
tor, etc, zelote, zelosu, piena de zelo, 
apprensu de zelu; studiosu, emulatorìu. 
emula, rivale, ardente, avida, cupida, 
concupitoriu;— part.sup. rtvnitu si riv- 
nitu, cumu si; rcmnitu si rhnniiu; — s. 
f., revnifura si rivnitura, cumu si: rem- 
nitura sìrimnitura, cu sensu appopiatu 
de form'a sìmpla ; revna sì rima, cutnu 
si : retnna si rimna, 

REZIDIBE,-escM. v. compositu d'in 
rc=:re,8i zidire (co vedi in Glossariu), 
reaediflcare; a reedificd; adj. s. rtóJi/o- 
riUj-a, part. sup. subst. rcj^iditu, s. f. 
rc:^idìtura, 

RIBÀR[U,-a, s. f., stema; sterna, una 
passere, germ. dio meergebwAlbe. 

RIBITIA, s. f., speda de pesce: To- 
bias» germ. aiegruudel. 

RICAIU, s. m., rlroatla, Tosalo; ri- 
matione, scariatura, sapatura. 

KIFQ, s. m., ulna, (fr. aaae); ulna, 
cotu de mesuratu, cotulu in mesura. 

TUGA, 8. m., corraptu d*ìn rege, rex; 
— tota asift de corruptu e si rigatn; in 
locu de rcgatuy sau mai bene rtgnu = 
remnu, re^num. 

RIGATU, s. m., vedi riga. 

RIJNIRE, rijnitoriuy rijuitUp rijni- 
tura; vedi resnirc, 

RIMNA = rcmnay rimnìrey rimnitO' 
riu, rimnitUn rimnitura; vedi rcvna, 

RINDEA, pi. rindelle; vedi rendea, 

RINDIA := rinjsa, s. f., rindiosu = 
nWo*M,-a, adj.,— descrissu bene: ran- 
sa, ransosu^ (vedi in Dictionariu); — 
inse form'a, rìndisioru,-a, care ar fi unu 
deminutivu d'in rindiosu =. rin^osu^ se 
applica si ca subst. fem. dopo Barcianu. 
(i)ransiora, germ. das kUtzclien, &)ran- 
sior'a pintenelui^ germ. das spirnadel. 

RlNJTRE,-e5CN, v., rivJUoriu. m- 
jitUj rinjUura,—veà \ iaDiction. form'a 
de scriptura : ringire^ ringìtoriu, rin- 
gìtu, ringitura. 

RlPStlKE=:rip5rTre, ripscitu, etc, 
vedi : rajìstire-zzrapsdre. 

RTSCA,3.f., frnneninra nliErrom^sara* 
cenoni rtnmentum; grdnu negru, gr^nu 



I 
1 



ROB^^ 

saracenu ; — altii daa si nome mai 
loDgu: riscasia. inse 8 iiiaìnte de ca, 
siuera aspru, atà tu in risea c&tu si in 
riscasia. 

BISCA = riscu, riscabilu, vedi rii- 
care, 

RISC ARE, V., d'in care adj. subst 
riscaioriHj-a, part. sup. adj. riscaiu,^ 
subst. f., risca sì m. riscu, tote de cor- " 
ressu': rissìcare ^= riscare, rissicatu := 
riscatu, rissica^=riscat rissicu=:riscu, 
dupo Dictionariu. 

RISCOVU, (cu s aspru sibilante), s, 
m., a^artcus oanthorellas rei dellelo- 
8D3; a^ricu cantborellu sau delicìosn. 

RISGAIRE, risgaitoriu, risgaitu, m- 
gaitura: vedi : resgiìre, rescaire. 

RISIPA , risipire , risipitoriu . ri' 
sipiiu, risipitura, — tote de corressu 
in scriptura: resipa t resipare^ (mai' 
pucinn bene: resipire), resipatoriu, (re- 
sipìtoriu). resipatu, (resipitu)t resipaln- 
ra, fresipituraj. 

RITMlCU,-a, adj., relati vu !a riimu; 
— ritmu, s. m., rhjrthmofl, rhjthmu; *— 
vedi in Dictionariu rhgihmu cu tote 
derivatele lui. 

RISNIRE (cu 8. aspru sibilante); ris- 
nitoriu, risnitu^ ristiitura, risnitia.ris- 
nitìora: vedi resnire. 

RISU, s. m. pl.-t, pardDs, tj nx| par- 
du, lynce. 

RITORICA, ritoricescc, riioricescu^' 
riÃŒorM,~dcformate (Vin: retorica z=rhe' 
lorica, retorice =:rhctorice, retar icu = 
rhctoricu, retoriu:=rh€toriu=rhetore=z 
rhetor, rpT^Twp^;— vedi aceste forme cor-' 
recte in Dictionariu. 

RIVNA, rivnire, rivnitoriu, rivnitu; 
vedi remia. 

1 ROBA, s. f. vehioulnm manoalei' 
pabo, currlcnliiDi truHAtfle,(ìt. ofirretto, 
fr. brnuotte); carrutia cu una rota, card 
se impinge cu mftn'a, si cu care se ducu 
sarcìne;— Dictìonariulu de Btida cr^de 

co roba e straformatu d'in pabo. ^ 

2 ROBA, s, f., vedi robu, f 
ROBESCE, adv., in modu rohcscn; ro- 

bescu.-^j adj. relativu la robu^ Barrili»; 
— rohurft, s. m. f., serrai, -a, famiili8,-A, 
oaptlraSf-a» manolplam, foi^ltiruif; ser- 
vu,-a, famulu,-a, captivu,-a, mancipio. 



I 




• 



RQG. 

ftigitivu,-a;— derivate d'in robu: róbta, 
s. f.y statu de rohu : servitute, captivi- 
Ute, jugu, oppresyìone ; roWrfi,-fiSCw, v., 
capere , oaptlmm Taocre , asserrlrei 
8errlre« (translate); attralierOf animos 
devlnctro, ullloere. allectare; a prende, 
subjngii, captivà , face captivn, asservì, 
servi; metaf.: attrage, allectà , alleee, de- 
vincf animile; — adj. s., robitoriura, 
part- snp. robitu» etc. — rohota, 8. f., 
aerTltlum dominale, opera Tel Andarla 
serrlUs; servitiu dominale, opera san an- 
uria servile; — de aci rohotaswra, prm- 
ftans operai» servUem; ccilu obligatn la 
róbola, cellu ce presta opera servéaca, — 
barbarismi. 

ROCIU. 8. m.i rote, rerrlculam, fonda 
p!Hcatorla;retella, verricln, pléssa, fun- 
da pescatoria. 

ROCOINA, s.f,, speda de pianta : al- 
alne modla^ Linn, 

RODA. 8. f., vedi rodire, 

RODTRE,-cscM.v., rrnotincare, fruc- 
tus afferei procreare, prodncere ; a 
fructificà , adduce, produce, procrea fruc- 
te; — roda or iu, -a* adj. 3. part. sìip. 
sabat. roditu, s. f. roditnra; — roda, s. 
i., frootasy fertlIltAs, reflundltas, uber- 
tafly proles, soboles» pro^entes, foetus; 
fructu, fertilitate, fecnnditate, uber- 
tate, prole, sobole, progenia, fetu;— òro 
rodtif s.m., pK-e, fractusjroetQSfproye- 
b(c8; fructn, fetu, progenia; de aci si : 
rodosu,-o, adj., si d*in roda si d'in rodu: 
plenu de roda, plenu de rodu; — d'in 
rodu nasce si rodnicura, adj., fertllls, 
fecandoa, fertile, fecundu; de aci : rod- 
nida, 8. f., statu de fecundn, fecundita- 
te; — rodnicirej'CSCUt v., rertUom, fe- 
cQDdnin, obererà reddorpf procreare; a 
face fertile, fecundu, ubera, a procrea, 
produce; — adj, s. rodnicitoriura, part. 
sup, rodnicìtu; — tote barbare. 

RODNICIRE, rodnicitoriu, rodnicitu, 
^odosut rodu, etc, vedi rodire, 

ROGHINA, 8, f., vedi rovina inDic- 
tionariu. 

ROGOJINA, s. f., storea, marta, tfl- 

Kes; storia , matta , tegite; — de acf : 

^ogojinariUf-a , adj., relativu la rogo- 

^itia : materia rogojinariai inse de te- 

S^la ca subst. perà , m., rogojinariu , 



^ R OL. 

celili ce lucra, face rogojine; f., rogcji^^ 
nariaf inse, do regala : rogojinaressaf 

— yogojinarta , s. f., arte a rogoiina- 
riului, precuma sì multìmo de ro^oj'mg; 

— rogajina, si derivatele d'in dens'a : 
rogojinaressa, rog&jinariu^-a, se alide 
si cu d sibilante in locu de j : rogodina^ 
rogodinariu , rogodinaressa ; si de aci 
potu fi aftini acosto covente cu urmato- 
riele : rogodiu =: rogozH. s. m., oarex, 
carei psrndopyperuii Linn,y scirpas, 
juncasy ojrperns rei cjpernm» TeoUnlum, 
marathram,hIppomBrathrDm,marIson8y 
pnlturn.^, ^Udlolas, dama», dometamt 
rabiis, rnbetnm; carice, carice pseusdo- 
cyperu, L'mn.^ acirp» sau jnncu := pa- 
pura, cyperu, feniclu,marathru, liippo- 
marathru, mariscu , paliuru , gladiolu, 
dumu, dumetu, rnbu, rubetu, tufa, tu- 
fisiu, etc; — de aci: rogodiosu sau ro- 
go^osUi-a, adj., carice, Joncis, arqodl- 
uiboA plenus; plenu de carice, de jancì, 
sau papure, de arundini, etc. 

ROGOJINARIA, rogojinaressa, ro^ 
gojinariu, rogodiosu=::rogoeosu, rogodiu 
^=rogozu; vodi rogojina» 

R0IRE,*e5CM, v., examlaarey examlua 
oondere, emlttere; a essaminà , a fundà 
essamine, scote, duce in colonie essa- 
minele, colonia san colonisti essaminele; 

— adj s,, roitoriu^-a, care roiescet in- 
démna roii a essi d4n stiipi si a se co- 
lonia in stupii sei in locn de ai mam- 
meloru albine; — part. sup. subst. roitu, 
s, f., roitwa; — d*in roiu, s. m., pl.-i, 
essu precedentile covente, cu sensu de : 
aplDDi examen, pnllltlos, grox, tarba» 
oolaula ; ossame , muHimo nespusa » 
grege, turma, turba, colonia : adesca 
essu dHn acellu-asi stupu nm muUi roi 
sau essamine, cari si Hllegufia-carelo' 
culu de colonia ; — totu divectu d'in 
roiu a essitu una demin. roiuiiu sau 
roiuciu, roiusiu, de unde si alte demin. 
roiusioru etc; — de unde roiu? 

ROLA, s. f., mai benescrissu : roZ^, 
si m., roUu, (fr. ròle, cu l simplu, germ. 
rotle cu II duplu, d*iu lat. rotoli , de- 
minutivn d'iu roia=zroia)^ 1. proprie, 
mica rota, si apoi trochlia; 2. volume 
de earte, registra, codice : rolle deccn^ 
trihutioncj rolle de processe; 3. metafo- 



608 



KOS. 



rice : persona, parte, caracteria oe re- 
presenta UDU acboriu in uaa draroa : 
acesti actori si au jocutu h ne roilelc 
loru: — d'ia rolla aau roUu s'a formata 
sì UDU verbu : rollare, Tolvere; sì udu 
COinposìtu : inrollare^ oouacrlberer de- 
leetom habtire : a inroUd militari; adj. 
s,, inrollatoriu , ' a , part. inroUaturiJff 
subdt. inrolatu si ìnrollamentu, (fr. en- 
rOlemdnt). 

KOMANITii, 8i pre alte locuri : ro- 
monitia, s. f., vedi musdellu, 

iCOSCALIRK si roscoUrc , roscoli- 
ioriu, roscolìcu, etc; vedi rascoUre. 

ROSETA. 3. f., rea pusa in locu de 
reseda, fr. resèda, in sensu de : geau de 
piante, genu typu alla familiei reseda- 
cielorut care coprendo nnu numera de 
douediece de specie, vivaci si annuali, 
d*in cari rcsed'a odorante, originaria 
d'in Barbarla si d'in Egyptu, cu fiori 
albastrie, cu anthere de colore cernii- 
dia, cu odoro placata si dulco, etc. 

ROSICOBANDsiro«coi;anM,-a» ^dj., 
mai bene da scrissa correctn: rossicn- 
hanu si rossicuvanu=:ros$icahu si rossi- 
cavura, pentru co asìd de sene, pare 
covenbula legandu-se siaguru, ca com- 
posita, de alle Dictionariuluì: rossiu^à ì^- 
ferita de rosiu ce se vede tota in Dic- 
tion.), si d'in cuòu^zcupu sau cava, ce 
vedi tota in Dictìou.; asià déro: rossi- 
cabanu sau rossicovanu, are, de certa 
ca sensu : robrae, rutiaae « sobrubrae 
et profundae ^euae et facies; rubre, 
rasse, subrubre, rossie si profunde gene 
sì facia. M, 

liOSICHINA, mai bene si correctu : 
rossiehina, 9. f.^ ara snb ttoìia calore 
e*cta; strugara copta la sore , si sia- 
phiditH, facutu staphida dau slaphijU- 
de;--rossiclina nu e de cUu rossiu, ca 
deminutivu cu desinenti'a clina:=:ckina. 

ROSICOVA, 3. f., fructa, poma de 
rosicovu, 8- m,, poma ce produce rosi- 
cove; de corressu in : rossicova, rossica- 
va, ro8sicovi4=zross%cavu. 

ROSIETICU,-a, adj., — covontu de 
tota certitudinearomaaicuirubldosy ro- 
blcandas, Knbrubloandos, sobrubery sob- 
rafai, aubfuHcuii ; rubìdu , rubicundu, 
siibrubicundu, subrubru, subrufu, sub- 



R0R 

fuscu, rossifìtru^ etc, — de corressQ in 
rofit^atittu dupo Bictionariu. 

ROSOLIA, s. r, mai bene scrissa: ro*- 
solta^ (de qu cumuvarosso^usau rosso- 
re, ca composita d'in rore =: roue •=. 
rog, 3Ì sole à au Bore = sol, soUh), cà ta 
pentru sensu : ros&olia sau ro^5oZe=ll- 
quor, (fr. Unqeorr in specie fr. roaso- 
lls), licore, licore aromata si dolce; — 
in alte lessice sta acestu cuveutu in 
formele mutilate, rosoliu sau rosciu^ 
cu esplicarea ; crematnm dulce arena* 
tibu4 ooDilltam, vinu arsu san fertu cu 
aromatB. 

ROSTEIU, pl.-e, eUthri, cancelli fe- 
uostraloB, crates ; clatUrì, cancelli fe- 
nestralì, crate, grate, vergelle de lemnu 
sau de ferra iugradite la ferestre; pare 
cevacorrupta d'In rastdliu, de nucamu- 
va d'in restelliu de la r«5fe=re«tl*, cu 
confusione de rete, 

ROSTOCC, s. m., qnlotis dles, prae- 
sertlm prò nUttlbas ; di de repausii, 
mai allessa pentru militari; (d*in germ. 
raatta?), necounoscutu undeva, pre c&tu 
scima noi, d'in coce de Carpati. 

ROSTOGOLELA, s. f., forma spuria, 
in locu de rostogoUitura^ sau mai bene 
rotocolUtura si rotocollu. 

ROSTOPASTE, s, f., specia de pian- 
ta, cbelidoulam majusy Lmri.germ. daa 
BohTralbeakraot, dte ^oldwurzeK 

ROTASI U, 9. m., in locu de rotariv, 
ce vedi in Dictionariu. 

EOTUNDELA, s. f., forma spuria 
d'in v. rotundirc^—ììi loca à erotundime, 
roiundUate, rotundìturat etc., de asse- 
mine cu totulu peccatosu e unu adv. ca 
rotundesce, care nu se potè deriva aeoi 
d'in verbulu rotundire, neci d'in adiec- 
tivulu rotundu, 

RUBA, s. f., vedi rubla. 

RUBARIU, pl.-e, termina de compa- 
ratìone, do parallela de ossemplu: a si 
fckCe pre colare ruhariu. 

RUBEA sau rubella, rubclle^ moneta 
tarceaca, a cui ctrculatìone in térr'a ro- 
manésca incetà nu de mullu : rubellele 
aveaUy in acestu d'in urma tempu, va- 
lore de sesse hi veeki, 

RUBlNOSU,-a, adj., d'in héinu, ce 
vedi in Dictionariu, piena de ryirim, ce 



I 




â–  



ETO, 

luce de colorea ruOmului, ce are iacar- 
natu de rubtnu. 

RUBLA,sirMÒj, 3. f., moueta russéa- 
ca, la valóre de patru lei noui = patru 
fraoci. 

RODA, s. t., 1. ìq mai multe iusem- 
nari differite: o) perticar bavnluiif vir- 
ga; pertica, paru, nouella, bà tiu, baclu, 
vérga, vergella, tìa de lemnu sau de 
ferru; b) temO| temone de trassu carni, 
curratiu, aratra : callu de ruda, j agalla 
eqoaSy eqoDH temoal juuctuBy callu ju- 
gale , calla pusu la jugu, callu juDctu 
sau injugatu la temone; e) Ubri veetliiy 
vecte de. labru, vasu de carratu loturi, 
cibariu, vasu ciburiu; d) saponU Ubn- 
ÃŒMf tabla de sapoue, buccata de sapone, 
mai allessu mai lunga de cà tu lata; 
e) maBBA cerae siguatoriae hlspanicao, 
massa decora sigillatorìa ispanica, buc- 
cata de céra rossia de sigillatu, bacili u 
sau fustellu de céra sigillatorìa; e) a- 
Tlnm sedile; sedilo de passeri, pari sau 
DOuelle pre carisarupasserilesidormu; 
inse : passerile d'in paduri dormu pre 
ramure; f) ridica, palus, pedainen, pe- 
daaientniDy adminlcalanit Btatamen; ri- 
dica, paru, pedame, pedamentu, admì- 
niclu, statume, characi; g) palanca, pa- 
langa sau paranga de redicatu sarcine; 
h)in modu mai speciale : a) obex=obice, 
clauiatore, inclauiatoro ; ^) lon^nriii^, 
longuria, pertica pusaiatre calli in stau- 
lulu calhloru; vJ^ubernacuU ausn, ansa 
de gubernaclu alla une! nave , torta a 
unuL gubernaclu; 6) ardenti raasHa, mas- 
sa de argentu, lamina de argentu; inse : 
argentuiii Inroctum, argentu infectu, ne- 
Incratu, incoi n lumina; 5) linea, linia, lì- 
nìa trassa cu unu condeliu; •^) aestoa- 
rlniBi cstuariu, banca arenosa ce ìm- 
pedica curaulu unui fluvìu; d) i-adluH, 
radiun^radia, vergella de estensu pla- 
cente, pasta sau coca peutru verice scopu; 
— acl intra cu form*a si senaula, (ne- 
fiendu de c^tu unu dérivatu d'in prece- 
dentele l.rwda),si rudariura, s. m. f,, 
inse de regula f. mdaressa, — ccllu ce 
d*inmateri*a,per excelientlaDi,(gr.r)\72), 
iaoe si vende fuse, capìsterìe, lingu- 
re, etc.; — de acf rudaria, s, f., maie- 
stria de rudanu,—2. proplncjult&B rei 



I prn|ifD(|UiiH ; eeiiKasruiUHUH, Tel eoDBBa- 
guliiltaAi aurnatlo rei. agnatUB} cognatlOy 
I Tel cogiiHtu»; propìiicitate sau pro- 
I pincu, de apprope uousangiaia sau con- 
I sangenu, consaogioitaleflau consaagine, 
I agnatione sau aguatu, cognatione sau 
I cognata, parentia io genere, sau coujuuc- 
j tiene priu sange, in specie : rudde se 
\ numera di^po arbortlc genealogicuy ca 
se ai t^ime appropiarea sau departarea 
de pareniia; totu de una data 2. ruduj 
e in sensu si abstr. sì concretu, cumu 
s'au si datu, la fia-care esplicatìone a- 
mendoue espressionile, abstracta si con- 
creta; — derivate d'in 2. néda^ (de care 
a fostu sterpa 1. rada) : rudircrescu^ 
v. activ. si refless., a) in form'a activa : 
a rudi itrc cineva cu altu cincva = a 
rudi prin affinitalc, prin cusa^oria mai 
vertosu; h) in form'a reflessi va, a) a se 
rudlprin af/ìnitate, cari su ruditi nu 
prm consangenitate, cimtmai prin con- 
junctioni, ohliyattonii P) a se rudi prin 
sange, prin cognationti sau agnatione, 
prin procreatione, prin nascere ^ prin 
productione, prin generatione; prm prò- 
pagalione, prin progenia, etc, — d'in 
verbulu rudirt derivate : adj, s., rwd»- 
toriuru, part. sup. subst., ruditu, s. f., 
ruditura; s.f., ru^nia, camu inacellu- 
asi sensu cu ruditura;— \xn\i scriptoriu 
de Vocabulariu, intituìatu JDictionariUt 
ìmparte 1. ruda limbei unguresci , si 
2. ruda limbei russesci; MMosidi re- 
dnoo celle doue covente in cestione la 
vechìulu slavicu : rodù; noi de sì la ar» 
ticlulu roduj roda . cu tote derivatele 
loru : rodire, roditoriu, toditu, rodnicu, 
rodninire, rodntcia, etc, ama concessu 
impromutulu, credemu tare co 1. ruda, 
si 2. ruda sunt romanesci impromntate 
de Sciavi de la liomìlni, ero nu de ace- 
sti-a de la Sciavi, si no oblighmu a de- 
monstrà assertionea nostra : primo, a) a- 
tatù sensulu coventului 1. ruda, care 
va se dica: pertica, vérga, vergella, pa- 
langa sau paranga, radia, vecte, temone, 
paru. etc, iMu si form'a sonora, ducu 
derecte la limbo, ce stau, cumu s'au ve- 
duta in mai multe article d'in Glossarìn 
si cateva d'in Dìctionariu, ca douc d'in 
cello mai antico si mai cnltivate, de cari 



510 



RUD. 



limVa Bom&uuluìeforte striosn legata, 
adeco limb'a classica latina sì limb'a 
sanscrita indiana : sanscr. ruh ^ roUli, 
de óra co rottbira=::saDge pastrediatfA, 
fora perderea lui d; èro radicea : rudfa, 
insémoa : a cresco, uasce, si aualoge; lat. 
rodlM^^rnde, atà tusubstautìvulu : rudt\ 
care ìnsémna : pertica , vérga , pam , 
batutoriu de putineliuluttu untu, ebc.| 
cà tii si adiectivulu : rade, care are in- 
tellessu dd : novitiu ^ tiroue , abìfi uas- 
cutu, etc, si prin armare seusuri legate 
si analogo, cuniu su legate si unaloge 
cu forin^a si mai iavederatu, uu pota fi 
de cà tu essite d*ia radicea sanscrita : 
rodh, si, de certu, dupo connoscentieie 
de astadi, fora neci una aspiratioue, stau 
in clasaìc'a latina, si un e opu de a citii 
inco si latine ca : rudlmeotam^rudi- 
mentu, rodeoH=rudent6, fune, et<;., ce 
de assemine, ca si colle precedenti, su 
strinsn conjnncte si in sensu si in for- 
ma, cu radicea sanscrìt4i: rodb, allucui 
sensu si forma, d^n sede nenumerate^ 
se conserva in essenbia, pre cà tu in la- 
tin*a classica, pre atà iu si in un'a d*ìn 
filiele classicei latina , adeco in limb'a 
Homà nului, atà tu 1. ruda^ cutu deriva- 
tele : rudatia^ ntduressa, rudariu, cu 
sensu si forma in radicea sanscrita rudhi 
si in mai multe covante do acea-asi stir- 
pe cu a latinei classice; b) coventulu, 
2. ruda, comparatu cu sauscrìculu ru4ii 
= crescere, si cu derivatulu acestui-a 
rudhira=.sAnge, demonstra póno la evi- 
dcntia aftlaitatea iiitre aceste radecine : 
rude SHtU celli nasculi si crescuti d^in 
acellu-asi sà nge; e) pentru rodu si roda^ 
comparate cu sanscritcle ruii = i-udh, 
sì rdha =:: rOdUa := generatone, cres- 
cutora, fetu, prole, muguru, flore, etc, 
affinitatea nu poto fi mai clara; com- 
para in ultra si formele latine : rudus 
= rodttB sì randos = massa san mate- 
ria rnde san nepolìta. Jl/. 

RUDAKESSA, riidaria, ruduriUf ru- 
dire, rudiioriu, rudiiu^ rmknia, ruda sì 
altele; vedi ruda do la inceputu. 

RUDASCA (cu s aspru sibilante), s. 
f., lucanus, Mcarabvns ItuanuN; liicauii, 
scarabeu lucann, nmi ìnsectn ^ucftr/fo- 
Km, ce nu lipsesce, pre nopti serene a 



^UJ. ^_^_ 

lucuri; — compara ruda, d'in car« m- 
dasca pare a fi una derivatu. , 

RUB'A, B. f., ilnteat vesteff IIbIm», 
liiiteu sordida lATftiidii; lintie, vesti sau 
vestimenttì lìutie, lintie sordide de lau- 
tu;— pre ionga aceate-a,iioporulu romà - 
nu, in genero, distìnge prin coventele: 
a) (liba sì ulbef aìbdura si albiture, peo- 
tru vestile ce se porta mai allessa pre 
pelle, camesie, etc; b) negru si negre 
sordidu si sordide; — de acf; rufariu.'^. 
adj. 8., — inseca subst.f.si; rufaressa. — 
cella ce scie bone lau^ camesiele, cellu 
ce si face una raaieiifcna d'in acésta oc- 
cupatione;— rw/ttria, s. f., a) maiestria' 
de kuatu vesti sau camesie ; b) multi- 
me de lintie de lauatu; e) in sensu mai 
generale, se fia sau nu cdbUe^ camesiele 
si alte vestminte analogo se dicu rufe^ 
peutru una perìna, mai vertosu in cal- 
latorìa; — dupo unii, coventalu rufa ar 
fi turcescu; dnpo Diption, do Buda ar 
provenf de la ruf»ti = rw/«, rufa, 

RUGNIRE, si rucnirCj-eacu, v., ra- 
pire, munirò, nlolare, ejalare, Tooife- 
riirt, rrag«rem edere; a nigl, sbcrà , mu- 
gi, url^, vocifera, i-mitte fragore sau 
fragori; — adj, s. rugnitoriu si rucnito- 
riUy^a, part. sup. subst. ru^ni/u si nic- 
nitUy s. f., rugniiura si rucnitura ; s. 
f-, rugniiiauf; inse : s. m. nignitu si ruc- 
nifu^ care se aude, si : rugnetu si rwe- 
netu, cn sensu difTeritu de alla parti* 
cipiului rugnitu si rucnitu; — vedi si ; 
rugire, rugUu, etc., in Dictionarin, pre- 
curau si : rcgnire si rccnirc,* rignire si 
ricnir^, cUiatu ree Anirc si rchnire etc. in 
Giossariu. 

RtJGUCIU=rttÌMCJ«=rM&i</iMi tu* i 
guciofu =: rugtisioné si rubusioru^ ru- 
gcUu=:rubellH, de unde ; rugeUuciu sau 
rugelltUiUj — tote subst. deniinutive d'iu 
rugu=^rubu^ ce vedi inDictlonariu, sci- 
endu, co in acestuopn sedau celle dona 
formo allo coventului, mai allessa alle 
coventuluì fundamentale allu familieì. 
adeco : rugu.\sì rubu ; èro, de essemplu : 
rubctu, colkciivuj numai sub acésta for- 
ma, nu si sub form*a : rugeiu, etc. 

RD.TA (dupo locuri: rudia, rugia, rtt- 
sia, rosi'i), s. f., 1. DicLion. de JJud^a cu 
fonn'a : rnsìa sau ro^ia, esplica ; aj r«ta 



^e=:d 




=: rosa^ rosa in genere, mentioDandu sì 
irandafihiz^i^n rosa; h) rusta san roma 
^aaibina san stlbtUtca. si comparu si u- 
^Hésta flore totu trandufirului; e) tusìu- 
^^^itiasirosìoiìiiatBX traujitte lu: rosìoftt» 
(care do certu e f. de la adj. rontoru ; 
vedi in Diction. rossioru), care uà es- 
plica priu oaiauUulu ofilciuaUti, Linn.j 
2. dupo Barcianu : ruja = germ. die 
butterblDme;— iQaiant&iudet.oLe obser- 
và mu co: ruja,rugia, rusia, nmaf rosa, 
lat, roriftf gr. ^ooov, Hunt at'tiai sau prò 
Tina d'iuacea-aai radice, si iu specie: rw 
Sìa provine d'ia fonu'a adj. ro«e<is,-M,- 
un; iuse Cìirosiaz=>ruja, deordiiiariu se 
deséinna alta tióre, care n'are commu- 
ne cu rosa de cà tu coiórea, precumu e 

BDLADA, s. f., 1. dupo fr. ronlade, 
f., rox Toiutatim Inflexa, vocin eur- 
tas per omnes (tòuo8| voce pre volu- 
tate inflessa, cursuLu voceìprin tote so* 
ourile; — rM([«fÌa=:=ir. roolade e una pia- 
cere, ba cbiarii desletattone sau oliveta- 
tiene de cauta, de canticUfCaDtione; lune 
form'a: ndadut dupo francésc'a, e iucom- 
patibile cu natur'a limbeì Uomtlnului; 
a c oventulu francescu e formatu d'in a- 
^Hellu-asi radicalo cu ròle =: rolla sau 
^^llu, (vedi rola ìnGlossariu^; in limbu 
romana nu incape, cu decore, de cà tu 
dupo rolla^ a nome in part. vorbiilui : 
rollare, rolUtiUraj si precis3u;s. f.. rolla- 
ta, una rollata;— ècco sì cateva frasi prin 
tote sonorile, cumus'a dissu laìncepu- 
tulu acestui articlu : vario vocis flexa 
vonan ducere» a duco cu vari'i flcssu so- 
nulu; sonam contluDO splritu trahcre 
In lon^iim acrolntar»; a trage sonu cu 
continuu spiritu in lougu si a bene vo- 
luta; vocnm Qontirientl Hplriin modula- 
t« dlITundfìre, a diirnndtare, prò modu- 
late, Tocea cu continente spiritu; volu- 
lAtlm iDflectere, pre volutate a intlec- 

M, etc; — 2. rulcta^ 8. f. , dupo fr. 
tdeUCy rotyla=:rofMÌa; roliha, — for- 
'a fr. roulette nn convine, limbei ro- 
llane, ci chiara disturba; conviuu inse 
Vimbei romà ne forte bene: rottila, rotu- 
la si rotura, afora de nn no ar pLicó a 
cred totu d'in rohi = rolla, una fonna 
deminutivu: roUeia, 



RUMENELÀ, rumeneliu, rutnenire* 
rumenitUf rumtnitura, etc, vedi: ru- 
mena. 

KL'&IENO, sì ruminu^Oj adj., rubi- 
uuH, robleouduij; rosi», rosiaticu; deri- 
vate: rHtmnu sau fttinmu^ s. m. ph-e^ 
riicui«, pigoieiitufD, ceru&iia, purpurlÉiHa, 
minlum, rtJbrJoelu, rubrica, rosens co- 
lor; fucu saudere83u,pigfflentu sau spo- 
litura, cerussa; purpurissa sau purpuriu, 
ca facia ca de purpura, mìuiu, rubrice- 
ta, rubrica sau rossiu, spolitura cu ros- 
sin, rossia colore; — rutìwnosus&u rumi- 
nosu.^a, adj., piena derummu ca subst. 
mai Busu : rogeusi raber, rublcundasi 
raben8;rosìu,rubru, rubicuudo, nibeute, 
rossìaticu, rubricu; ècco anu essemplu : 
ruminuiu jacici ^ rumin'a faaa a 
Dùì^nd , etc; — tumKneUu si rxmt- 
nelluj-a, adj., deminutivu d*in tìiminu; 
de unde s. f. rumindla, pi. rurnine/k, in 
celle miii multe sensuri d'in rMVNÃŒnu, s. 
m. (vedi mai susu) : deresau sau dressu, 
fucu, pigmentu , spolitura pre albu in 
rossiu; etc. ruvierhire si ruminirc^-escUt 
rubore, rnbeacere, colore rubro htllcere 
tei Inducorp, TucAre, o» fiicare, fuco EUI- 
nerCy ineroeH fuuarcy Increturo faoiem, 
a rubé sau rubf, nibesce, rossi, unge cu 
rubru sau rossiu, fucà , derege, fucà la- 
brele sau faci'a, a le spoli cu rossin, au- 
ge, alline cu lucusau deressu, fucà mer- 
ci, increti faci'a, spolf cu creta;— adj. s. 
rumeniloriu si r«7wini/or/M,-a, care scie 
rumini, rossi, fucà , derege, etc; part. 
sup. subst. rumcnitu si ruminitu, s. f. 
rumanitura si ruminitura : ruminilura 
dt menttonti — spuria e form*a rumeni- 
la^ care nu e neci neces.sarìa candu a- 
vému, rwmnu'lu, riminitu-luj tumini- 
tur'a, etc, — D. Mtklosich rofere roma- 
nesculu rume»in,laTechiulu slavicuiru- 
méuìi, <^ro V. slavicn la magaitic*a si forte 
vigoros'a sanscrita rodh, prin care amu 
esplicatu totu artìclulud'inrM(iaimpre- 
una cu roda sì rodu, lassate de doctulu 
slavistu fora neci una esplicare, fora 
neci una ratione; noi inse precumu amu 
demonstrat4i la rtida . asia vorau de- 
niOdslTii si acf, co runtcnu se léga strinsu 
de vigorÓs^a stirpe a radicei sanscrite 
rudh; si ècco cumu : sanseritntu rndh, in 



513 



Btre. 



form'a causale face rò-pa-jraml = facu 
se cresca; de aci se deriva muUime de 
covente, subdtuQtive sau adìective; noi 
vomu ciià numaicateva forme derivate; 
a) rdpa, s. D. statura d'in crescere, for- 
mosa statura, formosetia, forma, colore, 
rubore, rossiétia, naturale proprietate, 
natura, indole, ingoniu, etc; b} rùpyai 
adj. ^ formosa, uespusu de i'ormosu, 
confer. gr. Ã v&7)po7cpdao)7coc, etc; e) r6- 
mAn, s. f.,:r=spleudidu perù; d) in fine : 
ròmantliayaei v. = ruinlgr«re =z rumi- 
.nar6=rumigare, etc.; — nu remane de 
cà tu una scurta observatìoue, co ruminu 
e cu m in locu de p, ce sta in verbnlu 
sancritu causale ròpayaml; inse m sì p 
amendoue labiali, se potu muta, scam- 
biai UQ*a in alfa; de alta parte, defaptu, 
si in classic*a : ruratnare ^ ruoigare, 
precumu si iu sanscrit'a : róman = es- 
simiu perù, si rdmantliajae=rumìga- 
re, etc., care tote au unu m, si de certu, 
in ruminu allu nostru e originariu de 
mai multe lunge sede, io gur'a Romà nu- 
lui, fora ca acestu-a se fìa fostu con- 
strinsu a lu impromutii d*iu gur'a Scla- 

TUlui. Jlf. 

RUjVIU, s. m., sncous saccharirerae 
arandUU l^rno raporatus , (fr. rham , 
angl. rum), succu de saccharifera arnn- 
dine , sau canna, evaporata prin focu : 
cu rumu se jacu tìtec escellenti; — pre 
a locuri se aude si cu o in locu de u; in 
totu casula e mai bene u, si in genere 
depreferitu form*a francesca : rlium, cu 
tìnalea romanésca rhumu» 

RONDUNi!i=rttndint, rithdiné, tun- 
dure, runduniiia, — tote reu scrisse in 
locu : de rundinella sau rondinella, etc. 
— potè co n'ar fi de prisosu a restabilf 
si form*a originalo : rundine sau roM- 
dine d'in care rondimUa deminutìvu. 
_ RUPTASlD,-a. s. ra. f., forma spu- 
ria essita d'in radecina curatu romà na; 
vedi ruptariu iu Dictionariu. 

RURALU, adj., forma peccatósa in 
locu de rurale, ce vedi io Dictionariu. 

ROSALIA, pi. rusalii , form'a pecca- 
tósa; vedi iu Dictionariu rosale. 

BUSIA, rosiay etc., vedi ruja. 



I 



Rtrr. 

RUSIETIA, rusieiiu, rusinarct m- 
sincUoriu, rusinaiu, rusinatura^ rusi' 
no5u,etc,, vedi in Dictionariu : rossieUa^ 
rossietiu, rossinare. rossinatonu^ rossi- 
natu, rossmatura, rossinosu, etc. 

RUSUNOIQ si rusuroiu^ 3. m., pl.-i, 
lioam rasum, germ. das troguchererl, 
libu rasu; — uu scima se se audia d*in 
coce de Carpati ; [cu toti' aceste-a ere- 
demu, co amendoue coventele su romft- 
nesce, probabile forte cu amendoue to- 
calile u d'in a obscuru: rasanoiu, ra* 
saroiu, cu n elisu d'intre oiu, asi^i co 
integre ar fi: nxsanoniu si rosaronùi.cari 
su|augmentative d'in : rasanu si rasaru; 
òro aceste-a d'in urma su formate d'in ' 
rasu de la radere, M. â–  

RUTINA, s. f., (dupo fr. ronUne), " 
aHHiduus Dsns, quotldluna oxercltatio, 
HtutUamj assiduu usa, cotidianu invetiu, 
cotidiana esseroìtatione, cotidianu eeaer- 
citiu, studiu, lucru laboriosa ai fora ia- 
terrumpere; — derivate: ruminare, r., a m 
face rutina, face multa essercitiu, asi^l fl 
co prin consuetudine, invetiu si esserci- ' 
tatione assidua, adjuuge departe, apoi 
a lucr^ cu abilitate , cu desteritate, cu 
aptitudine;— adj.s. rutinaioriuray part. 
sup. subst. rutinatu^ a. f. rutinatura;— 
rutmariUiHif (fr. routlnter si roatter) 
adj. s., relativu la rulina, pleuu de ru- 
tinUf si ca subst. care lucra pria rubina : 
qni a trita via nunquam defleotlt, lo re 
ex.ercltatis8lmus, multum diutine rer^a- 
tu8) belli uéo perltos ae pu^nia exer- 
cltata»; care neci una data nu deflecte 
de la callea batuta, cssercitatissimo in 
unu lucru, multu si in deUmga versata 
in lucra, essercitatu pria lupte, care e in- 
vechitu, imbetrauituiu unu lucru: abile, 
desteru.indemanaticu, pcrceputn, astutUf ^ 
fallace, insellatoriu, etc. â–  

RUTINARE, nUinatu, rutinatoriK 
rutinariu, etc, vedi nditut. 

RDTISI0RA,8.f., si s. m., rutUiorUy 
specia de pianta, dupo Sarcianu germ. ^ 
die krStf^ndlstelt dan bellblati;— inve- fl 
deratu derivata d'in plant'a ruta^ ce vedi ^ 
in DictLouariu, a nome: rutisiora si ru- 
tisioru sunt demlnutive d'in ruta. 



^EktitSkmmmm 



s. 



• ferii 
C0-< 



SA, a) pnm : sa, la unii cu accentu 
grare : sa, care uu aro locu pre aceatu 
pronome possessivu de person'a III, gen. 
f. contrassu d'ìa sea, gen. m. seu, ca si 
ia d'in tea, gen. m. ieUf iose numai tnea, 
gen. m. meu; — b) s'a, cu elisione de la 
proDumeie personale se person'a III in 
ìiciisativu : a) in fììtorìu : s'a duce de la 

e, in locu de : se va duce de la tene; 
co-ci a claru e mutìlatu, in massaie po- 
porului, d'in va, person'a III a verbului 
voirCt ce, oa ausìliarìu aìlu fìitoriului, e 
in locu de volire, ai nu numai in III per- 
sona singulare, ci sì in tote personale 
d'in numerulu singularìu si plur., (vedi 
in Dictionariu votu:=.oìu); P) in perfec- 
tala periplirasticu, in peraou'a»!!! sin- 
gvl&re si plurale a acestui tempu per- 
fectu; sÃŒDg. : s'a datti mare donu basC' 
rìcei, in locu de : se a daluj etc; asia si 
in plur. s'au data premio, (vedi vorbulu 
avere in Dictionariu); i) Stt,cuaobscuru, 
in locu do se cu e obscuru, caro se pune 
ìnaintea subjunctivului sau conjuDCtivu- 
loi : se faci, se fuca, se nu faceti, unde 

tTinii si permittaa^crìa? sa /à c/, sa faca^ 
^a nu /aceti, etc.;— c> si mai peccatóaa 
e fornata : §a, in locu de $iéa, siéua, si a- 
^ésta*ainlocu de adloy (cu s aspru sibi- 
lante), pL sctle; vedi in Dictionariu scila. 
SABASIU, 3. m., coventu tractatu nu- 
mai in Dict. de Buda, cu sensu de : for- 
viAf fipeoles externai habitus eorporis, 
> DMlara* creatnraj forma, speciu sau fi- 
fgura esterna, statura a corpuhii, crea- 
tura, factura sau faplura;— barbarismu. 
SÀBOIESCE, adv., sarloriH more; ca 
Bau oroitoriu, de la adj. sahoiescuraj 
adj., relativu la sahou; — sahoUj s. m,, 
»«rior> sartoriu, croitoriu; de acisi ver- 
bulu : saboirsr^cu, surtorem Agp.rt, a 
fì croitoriu, a co3e sau carpi; — part. sup. 
«aioifM;etc,;— coventede origine ungu- 



résca neconnoscute d*incoce de Carpati. 

SÀBORU si aaburu, s. m., speda de 
pianta aloesi (fr* aloè»), aloe : cu stte- 
culu saburului se fdeu purgative de sto- 
machu. 

SACA,(pronuntiafiacJ),9. f., vasude 
carratu apa de la vadu sau de la unu 
reservatoriu de apa;— coventu turcescu; 

— se chiama sacagiu» s. m., care carra 
apa cu sacau*a. 

SACALU, 8, m., vasu pentru stinge- 
rea focului; — se pare a fi acellu-asi cu 
sacà , ìnse ueconnoscutu d'in coce de Car- 
pati, 

SACAZd, (pron. saccLsu)^ s. m., ma- 
BtlchOf mastlxi mantlcham, lenstUcoit; 
masche, mastica, mastice, mastichu sau 
masticu, lentiscu; vedi sì in Dictionariu: 
mastica, masticu, ?ens^wcM;adauge deri- 
vate : masiicorcHÃŒlentiscare, v.(fr. mnatl- 
f4D«r), a mestica cu mastica sau cu masfìCt 
kntìscti, etc.;— part. sup. masticatu sau 
Icntiscatu; s. f., masticatura si lenf-isca- 
tura, etc. 

Sà DEA, adj., s. f., applìcatu ìnse bì 
la genulu m. si chiaru ca adv., cu sensu 
de : simplu, fora ornamentu, monotonu. 
vulgare, infìmu, fora neci u^ gradu de 
onori, eto.;— coventu turcescu. 

SADIBE, saditoriuy saditu, etc, vedi 
sadn. 

SADU, pl.-t4n, pianta, plantarlunii 
aemen; pianta, plantarìu , micu arbo- 
rellu de plautata, seme, sementia, etc.; 

— derivate : sarf tre , - esc« , v., aererei 
pl'autare ; a plantd; metaf. : a sadi in 
à nimde copilHloru C0(jitatiùni si senti' 
incute inaltc si noòdi: — adj. a. sadi- 
toriuro, part. sup. subst, saditu. s. f., 
sadttura ; — 2>. Mtkksich refere sadu 
d'in limb'a romana la v. slavicu sadici 
fora se considero ìntrii nemica, co sadu 
allu Iimbeì romane sta in strìnsa lega- 

33 G. 



514 



8AF. 



tura cu latiaulu Batoit, de la verbulu 
ter«re = seminare, de care dìffere nu- 
mai prin litter'a d scambiata d'in t. cu 
probabilitate spre espremcrea diltbren- 
lìeide seuau intra sa/t4=pUiitaj sì satu 
= pai^OHy Tloai<. 

SAFIANU, 8. m,, vedi salìianu. 
, SAFIRU, pl.-e, flupphlrus, (oóro- 
^ipo^, fr. saphlr, germ. der sApphir- 
sUlQi sapphlr]; pétra pretiosa, gemma, 
nestimata : safìrulu e gemma afbnstra; 
— ortbograpbi'a latjna : sapphirus io con- 
soDantìa cu cea greca adt^tpeipoc;, ni se 
pare de preferitu; — derivate : sapphl- 
rarCf v.; adj. s. sapphirùtoriu^-a, part. 
Bup. sapijhratu, sttppliiratuB , ornatu 
cu sopphxrBj 8. f. sopphiraturQj in fine : 
sapphinnUy-a, adj., sapplilrlnns, ornatu 
de sapphire : lApphIrluU UpUlls orna- 
tas, ornatu cu sapphire. 

SAFKANlU,-a, adj., cu tonu sau ac- 
oentu pre i, iu regula; iuse, pre alocuri 
se sibila aspru s initiale allu covontu- 
lui , asià co ici se aude : siafraniu sì 
collo : siofraniu: (vedi safranu in Dic- 
tionariu), de colore de «u/VawM, faciade 
safranu. eolor croceuB, racIeB crocea* 

SAFTEA, s. r, (pre a locuri si : sef- 
téa, tiendu co plur., fia d'ìu saftca sau 
d'in stftéa, se dice : safttllc si seflellc, 
dupo locuri; de acea-a si in sìngulariu 
si sufitUa si sefìdla, remanendu in ur- 
m'a acestui articlu a se desbate sì al- 
lego), in sensu de : htrenaj rooilendl pri- 
monllum, otendl prlmordiun^ Inltlura, 
orsù») prlmordlam, 1. strena, donu de 
prim*a di^ a anuului ; 2. primordiu de 
Tendere, de vendutu, inceputulu ce se 
face Bau nu se face, inceputulu nnei dille 
cu inceputulu uaei merce cu fauste ven- 
dià ri, etc.; 3. in genere : primordio de 
QSUi de servìtiu; prìmordiu, Tutu, casu, 
^Aorte, tote bone si fauste, etc; — deri- 
Tate : saftdlare sau srfkllare, v., pri- 
wttlas habere aUouJos rei, ntl priori 
loco, auspicato ordlri; a avé primìtìele 
nnui lucru,a us4 d»=> primulu locu^ a ordì 
pre auspicate;— adj. s, safkllatoriu sau 
8eft€lla(oriu.-a, part. sup. saftdtatu sau 
$€fi:llatu, etc.; — d'io celle douc : saf- 
tella si Hftdla, cea cu a insjllab'a ini- 
tiale pare mai pucicu mutilata, asià co 



SAH; 

softella se potè dice degenerata d'in sap* 
td!a, care fusse, forte probabile, nascuta ^ 
d'in unu saptura, partìcipiu, de la ver* 
buio sapere, a gusta cu piacere, a ave in ^ 
placu;de3ÃŒueuti'a: dia, deininutivu, caxe^ 
si resfaciatoria, desfetatoria in totn 
modulu, — acésta desinentia devine una 
d'in celle delectatorie impreuna cu saptu, 
de unde si : saporCj sapidu, etc.; redi in 
Dictionariu sapere. M, 

SAFTIANARE, saftianatariu, saf- 
tianatii, saftianatura^ sa/tianaria, saf- 
tianariu, etc; vedi suftianu, 

SAFTIAND, pl.-e> (pre alocuri : sa- 
fianu, potè in locu de : saffianu, unde 
sta/secundu in locu de t assimillatu 
cu / prirau), in sensu de : hirolnum co- 
rlum coDuInnatum, caprina alata, hiret 
rei capri, oaproB nttldunicorliiin, alata; 
coriu de capre aptatu sì adaptatu, pelle 
de capre forte molle si fina; aiuta, pelle 
molle si coriu tenerti, apoì si : saccu, 
sacculetiu, bursa, bachiaru: ornamentu, 
fucu, pigmento, cerussa, purpurissu etc.;^ 
~ derivate : safUanariura, adj.s. d'iftfl 
saflianfl, relativu la safìianu, èro ca 
subst. m. safUanariUf si f. saftianaria. 
ìnse forte desu : f. saftiamressat caro 
lucra pelle de capra, etc^isaflianaria, 
8. f.,d'ia stj/ViafianM,maie8trÌ8, arte, offi- 
cina, stabilimentu,vendiaredeobiectedo 
saftianu lucratu, etc;— sa/iiawarev., a 
lucrai pelli de capre, etc; adj. s., saftia- 
natonura, par^. su^, saftianatu, s. f., 
saftianatura; — saftianulu luco se pare a 
descende d'in acea-asi radice, de unde 
aflaramu co-deseende^a/^t^^a, adecod'in 
aapturctf part., d'in sapere, asid co saf' 
tianu e si ellu, ca si safttUa=zsapUlla, 
cbiaru sì puru : saptianu, in locu de 
saflìanu; una observatione vine a con-, 
firma co saftianut o in locu de snptiam 
—acésta observatione , e co d*iu colh 
de Carpati, se dice safianu sau mai ba-' 
ne saffianu, in locu de softianu , cumu 
dicemu noi cesti-ade din cóce de Car- 
pati; germanii scriu «artlan, èro frane»- 
sii au cu totulu altu coventu, adeco : ma* 
roiota. 

SAHANQ, s. m., lanx, catlnas, ea* 
tllUsi oatlnnlas, patera, patella; lance, 
catÌQU sau catìnia=catiìa, catillu, caìì- 



\ì3M 



lAte 




SAL. 
^^^^1 ■ — ■ — - 

buia sau oacinuru, catinella, patera, 
patella; — nu potè ti turcescu , cumu 
pretendu unii, ci, forte probabile, salta- 
uà e in locude sagana, prin mutilatìo- 
nea lui g io A, fora se ne inteudemu a 
face mai multe discussioni. 

SAHARA RIA, saharcUa, saharisiret 
rnhorisitu, saharnitiaj saharo<Uj sa- 
haru, — tote forme peccatose in locu 
de ; sachararia, sacharella, sachariceU 
lOf sa€liari8ire, sacharisitu, sarharcsu, 
sacharu , san mai bene : saccharariu, 
sacchardla, saccharicella, saccharisire, 
saccharisitu, aaccharosu^ sacckaru; in- 
se, in locu de saccharisire. saccharisitUt 
mai bene: saccharire^accharìtUy sau sao 
chca^are, saccharatu-éTO sacckarnilia e 
incompatibile cu limb'a Romà aului ; 
vedi formele celle bone in Dìctionariu. 
SAIA, s. f., tt&balnm, eiiDlle, bovile 
relbublJe, orile, caprile; stablu sau 
staulu, bovile san babile, ovile, capri- 
le ; staulu e nome generalo de adappo- 
stare pentru pecore, èro celle particula- 
rie, cumu : ovile, bevile, caprile, etc, 
se applica numai la specie de pecore. 

SALAHORD, (si fora h .- salaoru), s. 
m., opera* operarlns ; operarli!, omu 
coastrinsu a lucré , fora mf^rcodo , pre 
una sau mai multe diUe : an^i^ariu ; — 
saiahoria si salaoria, s. f., statu de sa- 
ìahoru san salaoru , tempu cì^tu lucra ; 
^ pare co saLahom sì salaoru nu su de 
catu mutilate d'm salarm; — salohoria 
sau salaoria^ angaria. 

SAXARITIA, 8. f., sallnum; saHnu, 
aare de culina, cumu si de mésa ; vedi 
salinu in Dictionariu. 

yALASKLLU, s. m., habltatinncnU; 
mica abitatiouo, domìiiutivu d'ìnsubst. 
•malasiu: èro salasiu, pl.-eì, 1. halrltatloy 
^omloUliiiDj casa, abitatone, domiciliu; 
H, lioHi>ltluin, deTers'irium, ospitiu, OS- 
jdtarfa, deveraoriu san locu de abbatere 
iUtt calle spre repausu si ^pre manca- 
le; — saìà u sau salhtf 8. m., bospes » 
Urorsor; ospite, deversorin; — inae a- 
Hta coventu snU-u sau .fa^*«, nu e con- 
Tioscutn d'in coce de Carpati; — saìn- 
•io^m, 8. ra., cnrotor hot-plll/irom • cu- 
Ttlorio, magistru de ospitie; — mlasi- 
ftrftcu, T., oollocarot babltare, demo- 



SÃ L. 



515 



rari, sedere» hospltio reolpere» dever- 
ter<?» derertl» dlrertere ; a colloca, 
abita, sedé^ locui; a recepe ìu ospetia, 
a dì ospetiu, a deferte, se abbate pen- 
tru repausu, dormitu, mancare; — adj. 
3., salasiioriu.'at ce trage sau so abba- 
te undeva; in forma f. reale : salasitó- 
n'a, contrassa : salasitóre = specìa de 
pianta: ouonU spinosa et mitls^ lÀr^n,; 
germ. dlehaaiiecbel;— part. sup, subst. 
sulasitu , 8. f., salasiCura; — si altu 
verbu : saJasiuluire, abbreviatu : sà Ui~ 
siluire, si saìasluire, (cu s aspra sibilan- 
te inaiate dei), in acellu-asisensu ca sì 
precodentele ; adj. s., salasluitoriut-a, 
part. sup. subst., salasluitu, etc; — ra- 
dicea: salnstu oc^nrre in ung. szAlIAs, 
comparasclav. selo=:satu,d*in lat. itedes. 
SALASIAHIU, salasire, salasìtorwt 
salasitóre, saìasluire, 8alasluiiu,saìasiu^ 
salà u sau saìèu, etc, vedi salaseUu» 

SALATEA, 8. f-, cu t sibilante, care 
se corrige prin geminationea, co se ce- 
re, de necesse , intre ea finali , cumu : 
salatellaf pi. salateìle, dissu de totu Bo- 
manulu d*in tote locurile, una apeciade 
piante, mnuDonlDsflcarU} ohelìdonlnn 
miauìi, Ltnn. 

SALATA, s. f., èrba sau erbe de sa- 
lata sau mancare salata bene sarata, ce 
vedi in Dictionariu, aci inse e vorb'a de 
trei specie de piante, descrisse de D. 
]ì:trcianu: a) solatia iepurelui (lepore- 
luì), lat.? prenftiites; h) salafa mielu- 
lui (nmttiÙului), germ. lìer aoVerbal- 
drlan; e) salala stlbatica, germ. der 
lammerlattlob. 

SAIiATIA, 8. f., (cu ti duru), speda 
de piante dupo D. Porciantt, germ. dui 
HcbarbockHkrsnt, retceUTrurzIiraat. 

SALATILA ZmULCI, a. f., (sdati' 
ca e totu d*ìu 9a^afa. cu desenenti^a tea), 
specia de piante, dune liarcianu germ, 
das cboodrlUenkatit, die spanlache we?- 
warte. 

SALATIItU. pl.-e. (dupo fr. saUdler), 
olitorla Uuxi lance de erbe de manca- 
re; — form'a fr. saUdlor, nu convine 
norme! lìmbei Rominului; ci nnmai 
forme, ca : snlntru. salatariu, ca subflt 
rcale,co-ri ca snbst. person. ar insemnà : 
a) cellu cui pince snWa , h) ceUu ce 



516 



SAL. 



caltiva, vende salata, etc., redi in Dio- 
tionariu £aZ<i/a. care un e turcésea.cnmu 
a treciitu priu ment« unui scriptoriu de 
Vocabularìu iotitulatu Dictionariu ro" 
mano-francesu. 

BALBH MOLLE, s. f., Bpecia de 
piante : «toujuub earopaeDi, Lt'nn.» 
germ. der apl«Ibiium, spIndelbAum. 

SALBIA , B. f., ce vedi ia Dictiona- 
rìu, UDfie alaiure cu a nòstra salbia stau 
lat. biItU, ital. pori. ìsp. ««UU, prov. 
baIta» fr. Maoico, bì cu tote aceste*a mi- 
nunatolu scriptoriu de Dtctionarm ro' 
mano-francesu scìe si d*in salina se faca 
unu coventu germanu , salbel, pre care 
chiaru Germauii caracterisa de straiau 
iimbei loru. 

SALCÃ MU, (pronuntia saZrdmti), 8. 
m., specia de arbore, acacU; acacia; — 
salcamescuy-at adj., de salcà mu; salca- 
mo8M,-a, adj., plenu de salcdmi; — sai* 
tamdu. s. m., locu plantatu cu saleà mi; 
— mai multu de cà tu probabile, co 
salcà mu e uiu prole a salcei , si 8*ar 
serie mai bene salcà nu, 

SALCICORNU, 8. m., specia de 
piante : aaliioU kall, Lmn,j »oda; sai- 
sola calia, soda, sare de cenere, sau 
sare de ceousia. 

SALCIUNE, si sà lcione, s. f., Inslpl- 
dUaSf r^tuitaiftp Alno t>apore * saporU 
«xper«: ìnsipiditate, faiuitate, fora sa- 
pore, esperte de verice sapore ; — de 
certa salcione e fetuìu uoui verbu, cumu 
e fetu si adj., salciu, ce vedi in Dictio- 
nariu ; verbulu ar souà : salcire^-escu, 
part. sup. subst., salcitu. 

SALEPARIÀ, s. f., maiestrfa, arte, 
negotiu allu saìtpariu4ui: salepariura, 
adj. 8., care face si veude salepu; — sa- 
lepu, 3. m., substantia vegetale si ali- 
mentaria ce prepara orientali!, d'in ra- 
decinele mai muìtoru orchie, si care da 
unu Dutrìmentu ^etosu si usìoru, co- 
vientiosu mai vortosu morbosiloru. 

SALEPARIU, sfUepu, etc, vedi sa- 
leparia, 

SALINA, s. f., Aplora grareolent, 
lÀnn,, apiu graveolente;— vedi io Dic- 
tionariu : salimi = salina, forme cari 
stau in rolatione cu cea insemnata aici. 

SALITIA si sallitia, s. f., deminutivu 



SAH 

d'in sala san saìla, ce vedi in Dictio- 
nariu. 

SALITHARIA, s. f., substantia de 
salitra san salitru, ce vedi in Dicti â–  ; 
xiu;—8alUrariu,-a, adj. subst,, celia e.. 
scie lucra salitra san salitru; — vedi, si 
satpetru in Dictionariu. 

SALXICA, s. f., una specia de pian- 
te : gleclioraa hedcraoeai glechoma ede- 
racia ; — vedi si : roiunjora ^ rotun- 
diora. 

SALNITIA, 8, f., (cbntrassu din m- 
linitia, de la salina san salìnu, ce vedi 
io Dictionariu, de unde saliniiia, ca 
deminutivu ; inse in specie) : sallouni, 
sallilum, salinu sau salina, salilla» vasQ 
micu de sare ce se pune pre mésa. 

SALONASIU si sallonasiu, s. m., 
deminutivu d'in salone san salhne, ce 
vedi in Dictionariu; iuse «aZonosw, e 
forma spuria; mai bene ar fi : salomUu 
sau saUonellu. % 

SALOPd, s. OL, palla; mantella de 
femìna si fora mauìce. 

S ALTEA, (mai bene saltella), s. t, 
^L salttlkj calcita; culcita, pre ce te 
ctJci.'sterautu, asternntn, stratu, straiu 
san straliu; — saltellucia sau sallclU' 
^la, 8.f., demÃŒQUti?u d'in saltella, eolcl- 
tula; noi nu credemu co saltella se 6& 
ae origine turcésca, ci mai currenda 
inclinà mu a crede co provine d*in saUn 
de la verbulu salire = sarire. 

SALUlRE,-es«M , v., part. sup., M' 
luxiu, adj. s., saluUoriu, etc; vedi : j$< 
lastllu, 

Salva, s, f., vedi salve, form'a mai 
Qormale, in Dictionariu. 

SALVATA , 3. f., si m., salvaiu. in 
sensude: miippa, nmppuUy manUle; 
mappa, mappula, manUle, serbietu ssa 
servietu de mésa; vedi setbietu = ser- 
vietu in Dictionariu; inse salvata si sai- 
vatu nu so connoscute d*ìn cóce de Car- 
pati; — dupo forma se pare a lì unu im- 
promutu de la ital. aniTtotu, no do U 
fr. Btrrlette» cumu pretende Dictiooa- 
riuiu de Buda. 

SAMA, samuìrCf samuitu, eie.; vedi 
in Dictionariu si in Glossarla : aémOf 
semuire, scmuitu^ etc. 

SAMALAGKA, (mai bene lomo/a* 



^ 



N 



geUa)^ eabst. fem. , piar, samà lagdle : 
pannDs bombyclnas, niAterlofl ròl ma- 
teria bombycìDai serica; panoubomby- 
cinn, pannurabambycina, materia bom- 
bycioasau serica; samalageUele su ma- 
terie serice orientali. 

8AMACHTSIA, s. f., vedi stmlrhisia. 

SAMÀDASILff samadmre^ S'imadui- 
tUt etc ., Tedi sèma ìa Glossanti. 

SAMANIU (proD. saniamuìy-a, adj,, 
Tedi sèma in Glossariu. 

SAM AKAllÉ, sainararia^ saiìiarariu, 
samofutu, samarcUoriu, samaratura^ sa- 
maru, — vedi in Dictionariu tote si mai 
multe si maicorrecte, conforme naturei 
lìmbei KomìlDuIui : sagmare si sagmu' 
tiare, sagma, sagmariu^ sagmarariui 
sagniariatu si sagmaratu, sagmaratoriu, 
aagmaraiuray sagna :=. sagma, sagmre 
^ saqmire^ etc. 

SAMBATA, 8. m., Tedi sahhata in 
Dictionariu. 

SAMBILA, s. f., specia de piante : 
bfaoInthusTel hyanolnthOB,dupo Linn» 
branclnthiiii orlentaltiit germ.dle welsHe 
bjaciDthe, gr. i>d(xtvd-oc ; vedi si : zam^ 
bìla in Glossariu. 

8AMCEA si sancéa, s. f., vedi in Dic- 
tionaria form*a normale si compatibile 
limbei Komanuluif adeco : senUccUa. 

SAMESIA (pron. samesia). aameaiu; 
redi fìcma in Dictionariu si in Glossariu. 

SAMMEDKiU. s. m., iu locu de San- 
Demetriu^ si mai bene: Sanciti Dametriu* 

8AMPETRU, 3. m.. in locu à eSà m- 
PetrUj si mai bene SÃ ndu-Fetru. 

SAMOVARU, 8. m., cocuma theae 
Btneuatt»; rasa in care se ferbe tbeia;— 
de origine njssósca? 

SAMSAItLICU, s. m.f proxent^tae^pa- 
raril manna; of6ciulu UDui prosseneta 
san parariu; — samsarÌH{s\ samsaru)^ 8. 
m., prozeneta» (zpoiryr^Tyj;), pararluSf 
(ìt. sen^alei genn. bengala fr. còurtlar), 
prossenetu , pararìu , mediatoriu sau 
intermediariu la venderi si comperari; 
— saMaarìicu e cu desinentia euratu 
iurcésca: inse nu e deraonstraiu, déco 
dicea e assemine turcésca. 

SfMTABTOU, s. m., (d'iu ungures- 
culu: ssAmtartó), computatoriu , care 
face computele, eompuiabUe; — barba- 



rìsmu orrìbile neconnoscutud*ìn ecceda 
Carpati. 

SAMUIRE, samuitcriu , samuitu, «a- 
muiiura, etc; vedi sèma in Glossariu. 

SAMQRn, 8. m.» mu^teWa xlbeUIua 
Tel zibelliia, marteti jsth«llna * (j^erm. 
xobel, fr. martre-zlbeltoe), mustella zi* 
belina, marte ì^ibdliua : samurii au pelli 
ce su negre lucióse si cari se netidescu 
forte bene, 

SANCEA (pron. saneéa), s. f., vedi 
samréa. 

SANCinOi-a, adj., taoltaraas^mo»!- 
tas, trlstUi morosiis, torvus, tatrloasi 
acerbo^, reneoosns; taciturnu, mestu, 
tristUf morosu, torvu, tetricu, acerbu, 
supperatiosUf amaratiosu, vcnenosu, cu 
à oima amara; — forte probabile, co san^ 
chiù e in locu de sanclUf fetu d*in san- 
cire = eaaelre, cu sensu, ce vedemu, 
formatu d'in coventulu 5r4nc/t4» udu mo- 
stru de reutate, precumu si ìnorosu = 
morofias, d'in inceputulu acestui arti- 
clu , nascutu d'in more = mos, no- 
ri8, ce espremu cova morale, perfectu 
bonu, degenera, ea si sanchiu, in : in- 
deretricu, iraportunu, fastidiosu;— totu 
acf se inseria si: sanjico^.-a, care are 
acellu-asì sensu cu precedeutele sanchiUt 
si prin urmaro n'avemu de cà tu se de- 
clarìimu, cu certitndine depiena, co si 
sandicosu e in locu de saiUtcosu, cu 
scambiatioue de t in d, si acestu-a in 
locu de sandicosu, proleacelloimaìper- 
fecte radice : sancire = sancire; — inse 
sandicosu enascutu d'in substantivulu ; 
sandacH sau sandicu^ in senso de : ta- 
tiiturnìta», tristltla, aaooror, morosltasf 
tetrlcita», etc. (vedi la inceputulu ace- 
stui articlu adlectivele produsse). 

SANDICOSU,-fl, adj., sundicu si san' 
dacu, 8. m., vedi sanckiu. 

SANGE <ic none frali^safigéle nmeu- 
lui = sangple dracului sau dragonelui; 
—vedi in Dictionariu laarticlulu sange 
cótra fine. 

SANDIUENA, si sanjuetta, s. f., a)una 
specia de piante : f alllom veram /Ann. 
(vedi si in Diction. la fìaele articlului 
sanctu); h) sandiuena de padure, uua 
specia de piante : asperula odorata. 
SANGf^ARE, sanger atecu, sangt- 




518 



U\\ 



ratu, sangeraiurat sangerariu, sang^ 
raritia, sangerosH, sangeruj—veà 'i for- 
mele celle bone in Dictìonarìu : sangc- 
nare, sangenaticu, sangenatUf sangena- 
tura, sangenariu, sangenaritiUy sange* 
nosu, sangenu; Dict. de Buda : sangeru 
:=zsengenu^ cornns sanguinea, Linn.; 
— de esplicatu e inco : songercritìa^:^ 
tangenaritia, dopo Bareianu germ. das 
•ohlanffengras; — fonn'a sangiosUj-a, 
tdj., cu sensula formosnlui sangmosu 
^ sangerosUf nu se poto approbl. 

SANIE, saniere, aanietoriu, sanietu, 
^ianietura, — tote incorrecte in scrip- 
tura; vedi in Dictionariu correctele : 
sanici aaniare, (conjugatu : saniu, sa- 
tin, santa, se sank, etc. mai bene de 
cà tu : saniédiUf sanicdì. sanù'diaj se sa- 
niedie, etc.), sanhtoriu, sani^Uu, sa- 
matura, adauge si : saniora, «awwca, 
saniuda san saniutia etc., deminutive 
d'in santa cu diverso Bensiiri. 

SANTA-HARBUKA sau Smcta-Bco^- 
bara, s. f., nomele propriu Sandei vir- 
gine Barbara. 

SANTA-MARIA sì Sanda-Maria, s. 
f.; 1. nomele propriu : beata virgo Ma- 
ria; beat'a virgine Warfa; 2. serbatorìle 
tcestei beate vìgine Maria: uj Santa- 
- Maria mare, fetitom ossumptae beatae 
Marlae vlrgioln , festnlu addormirei 
beatei virginn Maria; b) Stncta M^irUi 
micfi, natlrltaH benlao .Viirlae vlrginU, 
nativitatea beatei rirgine Maria; — pu- 
nemu margine acestoru espositioni , si 
tramittemu la articlulu Dìctìonariului, 
intìtulatu ; sanctu sì santa, la alln carui 
fine inco su descrìssi mai multi sancii 
sau divi, lassandu scriptorìloru ecclesia- 
stici a continua seri'a. 

SANTINELLA, s. f,, ron scrissu dupo 
pronuutiationea fr. sentinelle; vedifor- 
m'a corrpcta sentindhi in Dictionariu. 

SANTIENIA, 3. f., forma spuria in 
loca de sanciitaiCf ce vedi iu Dictiona- 
riu; — derivate d'in sà ntu sau iancfUt 
santia, santirej santitoriu, santifu, vedi 
celle integre in Dictionariu: sancHa: 
sanctitate, sanctirCt sanclitoriu, sanC' 
iitu, etc. 

SAPALI6A, 8. f., Hffo. i>:8Muiim, 
raBtellam; ligone,pastinu, rastdllu,spe- ' 



SAR. 

eia de sapa bìfnrcata, ou doue furoe; — 
sapalìcìa si sapalitia^ s. f., deminutiva 
d'in sapa, ce vedi in Dictionariu. _ 

SAPETU, 8(^eiu, sì sipdu, e. nu, ■ 
rlscusy Tldulas, hippopera, arca^ capsa: 
rìscu, YÌdulu, hippopera, arca, accula, 
capsa, capsula; — supetellu, sepetdlu, 
sipddlu, s. m., deminutivu d'in sapdu, _ 
sepetu, sipdu; se 6a turcescu ? â–  

SAJ^UNARE, sapMnarca.saptmartf^a. 
sapunarcscu, sapunariea, sapunaritia, 
sapunarinu, sapundria, sajnmaria, ffa- 
punarìu, sapunatu, sapunatura, sapu- 
nea, supunelu » sapunetu , sapunina , 
sapuninu, sapunire, sapuniiu , aapu- 
Hosu, sapunu, — tote bone covante, 
inse nu destnllu de bene scrissejdeci con- 
sulta Dictionariulu, si vedi acollo : 5a- 
ponare, aaponarella, $aponares€u, sa- 
ponaressa^ saponaria, saponaria, aapo' 
nariu, saponatu^ saponattira. sapondla, 
6apondlu,sap:mvUi, saimnina, saponinu, 
sapoTiire^ saponitu, sjponosu, saponu, 
ìnse mai bona si mai correcta e form'a : 
sapone, 

SARAOESCE, adv. (dHu adj. sarti- 
cescii), more panperls^ parce^ tenult«r; 
ca pauperu, in statu pà uperu, cu strim- 
tore, in miseria^ fora indestuUare, fora 
adjunsu; — saracKscurfi, adj., d'in sa~ 
racu : paupepf ad paapprlem redaetns, 
mtsor, praeparcQSi teouls^ liiUina«| de 
pauperu, la pauperia redussu, in pau- 
pertate cofuudatu , miseru , preparcu , 
prea sirinsu de m^aa, strimptoratu, fora 
adjiinsD, infimu, vulgare, etc. — «ara- 
cUt-a. adj. s., paaperj Inops, lafortona- 
toH, Infelix, «^enSf e^enm^ lii'Ug«us, 
indl^uDs» miser, meiuIlooSyhamitlitfiuU- 
rans; pauperu. inope, infortunatu nefe- 
ricitu, infelice, egente, indigente, in» 
diguu, in lipse, in nevolia, in strimpio- 
rare, miaeru, mendicu, umile, inHmu,etc.; 
— saracutiu -a, deminutivu d*in sarucu; 
eifulBH, paupercoliis, pauperculu, camu 
pauperu, bietu pauperu; — sarada^ a. 
f., (d'in sara'm), statu de saracu: pan- 
pertas, p.ìnperi«i, InopUf affeitaa, la- 
dl^eutla , Infortuniiim , Inrellcttan, mi- 
seria, meniliclti:}. liamlllUSt Innmlt*»; 
pauperta te, pauperia,ÃŒDopia. lipse, strim* 
ptore, nerolia, necessitate, egestate, ia- 



I 
1 



\èJM 



digentia, infortuniu. ìnfelicitate, misd- 
ria, meDdicìtate, umìlitate, inimitate, 
vulgaritate, ebc. ; — saracime , s. f., 
(d*ia sarar»), oj stata da saracu, camu 
in acellu-asi sensn cu form'a saracia, 
inse : b) form'a saracimCf de regula, ca 
eollectìvu : multi saraci, totisaracii, eie; 
— saracire.-escn, v., d'in saracu : p»a- 
perare f ad paupertaton, Inaplam * e- 
geaUtern, etc, redUere rei redigi; a pan- 
perà , a redege la paupertate, iuùpìa, o- 
gestate, etc; si a se redege, a cade in 
paupertate, in egesLate, in inopia, etc, 
— Dict. de Buda refere saracu, (care 
e basea totoru celloru alto covento de- 
scrisse in ucestu articlu), la gr, ^laXaxmv, 
esplicaodu, co : oa>.axu}v o paaper, qui 
opnlentlam Jactat; redi salace^ ttalax, si 
salacoHCy lìalaoo , ('laXa'/.wv), cari tote 
potu duce facile ba paupertate persona 
ca celle caracterisate pria aceste coven- 
te, asii co nimica mai facile de cà tu sa- 
raculu nostra se ossa d'in assemìni es- 
prossiOQÌ cu intellessulu cellu d'in urma 
de egesiate sì miseria allu aceatoru es- 
pressioni , numai cu una neiosemnata 
scambartione de unu l in r, forte ordi- 
naria in limb'a romà na; si priu urmare 
saracu e nnu fotu, ce numera mai multo 
sedo do viótiain limb'a Komdnului d'iu 
tote regionilo unde abita Uo/uà nì; — desi 
acumu couvensi de originea saracului 
d*in siirpea: salsd.n sar^ deuadesanVó 
sau salire = salire, totusi ne permit- 
teiBU a obsorvà , co d'in una radice san- 
scrita : ^rl=:rampere, perrumpore, cor- 
rumpero etc, ar fi potutu essi una for- 
ma derivativa: ^-araoa, conforme cu allu 
noetra : saracu^ fora inse se insistemu 
a introduce acé^ta etymologìa ca base 
p«ntni biefcalu saracu, M. 

SAIIAOESCQ, saracia, saracime.sa- 
raeire,* saracitu, saracosu, saracu, sa- 
racuciu sau saracutiu, etc, redi sarà - 
ccscr, 

SAIiACDSTA, 3. f., dupo Diction. 
de Buda : offlelDm deccm llturgiarutn 
(mlHsarum); oftìciu de dieco liturgie; 
asili sì Bireianu germ. zeba raesaenge- 
b«t«; — pre citu scimu si aurlìmu noi 
d*in coce de Carpati, coventulufaracu^a 
se dice despre patradieci da liturgie; 



déro saraeusta de certu nu e de c&tu 
unn coventu mutilatu d*ÃŒD gr. aapaxo- 
onj, rautilitatu si aceatu-a d'in rsooapa- 
xoin), d'in tsgcapaxooró^ = qnaodra- 
^eslmnsf allu patmdiecelo; prìn urmare 
correctu coventulu ar fi si in limb*a ro- 
manesca : tessaracosta^ sjncopatu : sa- 
racosta sau saracusta, allu cui sensu nn 
potè fi altulu de cfLtu : officia la dìu*a 
patrudiecea. 

SARAPLICU, si^ara/^ictt, s. m., ma- 
nns argentarli; officiu de argentarla, 
maiestrfade bancariu; — sarafu, s. m., 
arireatarlus, m«n»arlus, nuinmuIarlD<(, 
mensnlarlD)»; argentarìu, mensarìu, men- 
sulariu, nummulariu, bancariu, cambia- 
toriu, scambiatoriu , etc. (redi si fr. 
banqoler, ohan^eur; germ. weohsler). 

SARAILIA (pronuutia sarailia)^ s. f., 
placenta orientale cu tìdea si cu miere 
sau saccbaru; — probabile turcescu. 

SARANDAJtlU, s. m., pK-fi, officiu 
liturgicu de patrudieci de dille; d*in gr. 
3apavTdptov,si acestu-a d'in tE'7?apavrd= 
patrudieci, vedi si in Dict. : sarindariu. 

SARBEDIEL A, s. f.. d'in verbulu wr- 
òedire, forma spuria, in locu de : serbidétia, 
serbidia, serhidtme^ serbidione, serìndi-' 
tura ce vedi in Dictionariu. 

SARDONlCUrfl, adj., vedi in Dic- 
tionariu : sardonia, unde se utia si sar- 
donicu, 

SAREA PISSICEI , eaìusiei . fniiiei, 
s. f., spocìa de piante, dupo Barcìanu 
daa frauenf;Uh« katzenglas* 

SARINDAKIU, y, ra., vedi sarandariu 
inGlossariu.si sanncJariMin Dictionariu. 

SARMA, 8. f, (prou. sarmd), pl.-aor- 
malle, globulu de carne cu orezu infaa- 
cioratu cu frondie do vitia, de vérdia, da 
folie in genere; — coventu turcescu. 

SARMANIA, sermania si sirimania, 
3. f., (d'in Aarmanu=:paii|>er), panperles, 
Inuplfty esreataH , tndlgentla, nodltas, 
meridlcltasy orbltan; paupertate, paupe- 
rìa* inopia, egestate.ìndìgentia, nuditate, 
mendicitate, atrìmptore, lipse, nevolia, 
orbitate=orfanitate, statu de copilli ca 
si au perdutu parentìi, precuma si de 
parenti, patre sau matre, ce si au per- 
dutu copillii, filii si filìole; — sarma»», 
sermanu, sirimanurdt, adj. s., ojpao- 



520 



SAR. 



peri pADpertlttoii Inopi, e^«no9t Indl- 
ffdiis, meodlcDs ; paupern , pauportìnu, 
inope, egenu, indigente, mendica, in 
lipse. in strimptore, in nevolia, in ne- 
ressitate; h) orbne, orphanns, parenti- 
bofl prtratus pner, flilos , flila; lUlIs 
privati parentes. pater etmator; orbu, 
orfano, copillu, filiti, filia privati de pa- 
tre san de raatre, precumu si parenti 
privati si de filli si filie; — sarmanme, 
sermanime, sirimanime; s^f.,collectivu 
formata d'in sarmanu : muJtime de ser- 
mani, etc; — sarmanu se pare affine 
cu saracu, ce vedi in Glossariu la arti- 
clulu snracesce. 

SARPINGEA, 8. f., pi. sarpingelle, 
earboncDlns , anthrax ; carbnncla , an- 
thrace, morbu pestilentiosu; — sarpin- 
geUo8U,'a, adj., d'in sarpingella : co- 
prensu de sarpingella: carbunculosu, an- 
thraculosu, pestìlentiosu;— pare coaob- 
scoru, d'in sjllab'a initiale, e in locu de 
e, si prin urmare : serpìngella, serpin- 
gélle, serpingellosu, de sf coventele, in 
Gestione, se referu la morbi pestilentiosi 
oriffntalì, si prin nrmare ar ff de cautatu 
ÌB Hmbeìe orientaliloru. 

SARPUNTT , a. m., serpjlluin , 8«r- 
pollDDiy Linn.thynna Horpilluiof specia 
de piante rserpullu, serpillu, thymu ser- 
pillu, in locu de sarpunu. limb'a Ro- 
m&nnlui eere : serpunu, mai bene : ser- 
ponu, si mai bene : srrponiu, perfectu : 
serpone^ — vedi in Dictionariu serponCf 
serpondlUt serpullUt serpillu, thìjmu ser- 
pillu. eie. 

SÃ RSAILLA, 8. f., insQ si m. unu sat' 
saillay homo Tarlosct motabillH^ rarlos 
et multlplex* homo morosa et dlfflcill 
natura, homo arbitrio suo TivensToI a- 
gens; homo libidinose so gerens; omu 
Tariu si mutabile, variu si multiplice; 
omu de morosa si diffìcile natura; omu 
care viue si lucra dopo arbitriulu seu; 
omu care se pòrta libidinosa; — ^cco 
cà te-va essemple : maritulu devine sar- 
saiUaj dupo sarsailVa de ussore; sarsad* 
Hi 8Ì sarsaillele m fora sensu coMmun*"; 
fugi de sarsaiìli, déco nu vrei a nehoni; 
ce de sarsaiìli in acellu oppidu ! nu vii 
place a avr de a faoe cu unu sarsailloj 
peci cu una9ar8:iinaj'ntul(iprden$i poeti 



SkV\ 

8i poetesse nu su de catu inepti si in* 
sulsi sarsaiUi ai tnepte si insulse sar^ 
saiìle: unu bidu sarsailla e addeveraiu 
essitu d'in menti; fugi si de sarsaiìli si 
de sarsaille; — sarsaiUiat s. f. abstr., 
statu. ('.alitate de sarsaill-a;— pare forte 
probabile , co sarsaiUa si saraaiUla , 
s'au nascutu d'in repetitionea sjllabe- 
loru : saf=sal, d'in cari au essitu : sa- 
rire:=.salir€. M, 

SASAFRASU, s. m., una specia de 
arbore : lanrns aassafras, Linn»: — de 
scrissu : sassofrasu san sassafraae = 
lauru sas^nfrase? 

SASCHIU, s. m., specia de pianta, 
Tlnoa, perrlttoa; vinca, perv]nca,(fr. per- 
venche), dnpo Barcianu gerin. daswlB- 
tergrUu^iverdétia de iérna=:pervinca. 

SATA, (pronuntia sà ta\ s. f., in locu 
de sista. ce vedi in Dictionariu. 

SATASIU.-a, adj. s., d'in satu, rela- 
tivu la satu, locuitoriu de satUj sateanu, 
rusticu, rusticanu, ro8ticn§» rnsttoau», 
rloanus, i>>ifi:Anns; — forma spuria, si 
incompatibile cu norm'a limbei Ron:Ã - 
nului, in loculu celici bone : sateanu, 
fem, satcana; — d'in sateanu derivatu 
satcanicu,-a, adj., relativu la sateanu, 
ce tine de sateanu; èro in fem. satea- 
nica, se dice de muìierea sateanica, care 
prin elisiouea vocalei t, se profere : sa- 
(eancat inse cu nuautla de ore-care dis- 
pretiu. ' 

SATCELLU si sacdlu, syncopatu d'in 
saticcllu, deminutivu d'in satu; vedi in 
Dictionariu : satumi^satutiu. 

SATIRU, s. m., sccurlenla, grandlor 
CDlteri popluarlas calter; tabnlu ad ae- 
candam mlnutatira oibun Idonra^ mino- 
tal Tel dboH intrltuti; securella saa se* 
curicula de taliatu buccati de carne 
pentru cibu, una mai maro eultra san 
cutìtu de talliatu buccati de carne; — 
fig. minutalie, tocatura de carne, ete.; 
— turcescu? 

SAViVi^TD, 3. m., (dopo fr. aiTant), 
eradltas^ doctas ; erudita , doctu , ìb- 
vetiatii^ vedi in Dictionariu acesti es- 
pressioni compatìbili cu limb'a Roma- 
nului , pre canda savantu e cu totola 
contr'a uatnreì limbei romAne. 

SÀVARSIRE^esct^, r., floiroy termi 



I 



IHM^JI 



^ 



8BE. 

AAre» perBcere f coìillcere » peragere, 
eonsomere, absolrerei imtraro, perpe- 
trare, exseqai» consummare; a tini, ter- 
mina, perfece , eoufece, (incela capu, 
consume, patrà , perpetrò, essecutà . ab- 
8olve, conaummà ; — adj. s., savarsito- 
riUf'tória, flnitor, perrector, consnm- 
mator, perpetrator; JinitoHu, pcrfecto- 
riu, consummatoriu, perpetratoriu, etc; 
pari. snp. subsL , savarsitura, llnftaB, 
tcrmltiataBy pefflctiiBt penictueiy absola* 
tu8, finitu, terminata, perfectii,peractu, 
absolutu, etc; — tote de orìgine slavi- 
ca, déro, d'in fericire, cadute in desue- 
tudine; vedi si : seversire, sfersire, sfar' 
gire , farsire in Glossariu. 

SBACNIRE, shacnitti^ sbacnitura.^ì^, 
vedi sibucnire. 

SBAKCIUE, sbareitu, sbarcituraj 
Sbà rciUf etc, vedi shercire, 

SBÀRNÀIRE,-e5cu, v., bombltare, 
marmarare^ susurrarci rremcrc, Htro- 
pere, roassare, maasltare; a bombita, 
murmurà , sussura, freme, strepe, mus- 
sa, mussità ; — adj. 3., sbarnaitoriura. 
part. sup. subat., sbarnaitu, s. f., sbar* 
naitura^ 

SBATAIA, 3. f., din sbaterc, asià co 
sfmtaia e de certu, in loca de abatalia, 
(vedi sbatere in Dictionariu), InoAriiiea- 
lotni polUoarlum eribrara; incornicili, 
pollìnariu cribrii san ciuru , seta sau 
sita, etc 

SBEGO, s. m., a) joons, laduB, ladt- 
flcatlo, oblectatloy ^audlunii hllarltas, 
laetUiae sltpniacatlo; jocu. ludn, ludifì* 
catione, òblectatioue, gaudiu, ilarìtate, 
voliosia, segnifìcatione de letitia, la< 
scìvia, petulantia, etc. ; b) festa et re- 
litlra torba, caterva, maltltoto; festa sì 
festiva turma, caterva, multitudine; — 
derivate : sbeguirercscu , v,, de regula 
retless. a se sÒegui : gaudere » joaarl, 
ludtdcare, nagari » lai^ctTfre, la^ittla 
perfrol, oblectart» doleetarl, resilrei 
irento indulgere} semot bear<*; a se buc- 
curd, a se joc4, aludidcà , nugl, lascivi, 
so desfetà de letitia; se ddectd, oblec- 
tà , gesti, indulge geniului, etc; — adj. 
siibst., abeguUoriu,'a. part. sup, subst., 
8h:guitu, n, f., sbegnitura. 

SBEKCIOGU, 8. m., (aln sbcrcire, ce 




-^ 

vedi in Dictionariu), de régtila inse in 
plur. sberciogi, . ia inteilessu de : una 
specìa de pianta = lat. phalUs, (grec. 
fvXkót:) = figur'a membrului genitale 
masculu. 

SCCCIUMARE, sbuciumcUu, sbuciu- 
mntoriu sbucìumatura, — tote covcuto 
romdnesci, inse reu pronuntìate si reu 
scrisse in loca do : sbuccinare, shueei^ 
natoriu, sbucduatu, Ã buccinaturaj ce 
vedi in Dictionariu. 

SBUCNIRE,-t'SCM, si sbugnirerescu, 
palt>)tare, trepidare, Iromero, tnlcarey 
abslllre, abrumpere, erompere, abrue- 
ro. ernera, ernctare, evadere, eipredl, 
ciLorlrl, ooorlt-i; a palpita, trepida, tre- 
me. tremurà , mica, absilf sau absari, 
abrurape, enirape, abrue, erue, evade, 
egrede, essorf , coorf, sari, essultà , eruc- 
tà , arrnctà , etc; — adj. s., sbucniioriu 
si shugnUoriu,-a, pert. sup. subst., 
sbugniiu; subst. f., Ã bugniiitura 3i sbuc- 
nitura : sbugniture de terribili vulcom; 
— 3. m., sbùgnitu si shUnitu^ òro nn 
participìu si supinu. 

SBUGHIARE, (cu conjugationesim- 
pia : sbughìH, sbughi, sbughia , se sbu" 
ghie, etc), v.. fueram capere, capesbere, 
Iti fu^am ut coujlcero, praeclplter Tu- 
gere, loco eccedere, posoes&tone cede* 
rof decedere, posaessloue marore, e 
poiiiiesslone exturbaret In pedesseooo- 
Jteere; meroeu expoiltas coLllt?eret00n- 
dcre 9 expedtre; a ajipucd fug'a , a se 
coniece sau coniectd in fuga, a fugi cu 
precipitantia si vemente festiuatìono , 
escede d*in locu, cede d'in possessione, 
decede d'in possessione, missici, ostur- 
bl si espulsa d'in possessione, dispoM, 
denuda , depreda, etc; — adj. s., sbu- 
ghiaioriurd, part. sup. subst., sbughia- 
tu, 9, f., sbughiatura; s. m., sbughiu, in 
sensi! de: propera « feittluaiis , prae» 
pes, rapida, praeceps fug^a; exposltaOf 
eoudttaf! et expoditae morooà ; loci, 
ftindl rei domoa rellotlo; propera, fes- 
tante, prepite , rapida, precopìto tuga; 
esposite, condite si espedite merci; re- 
lictione sau delassatione de locu, do 
fundu si de casa; — noi credemu, ba 
chiara ne aflà mu in firma convictione, 
co sbughiare e in locu de sbugiar 



verbu compusu d'in partìcraa=cff=:exi 
BÌ d'in verLulu bugiare, in care binitia- 
le in locu de f, asili io cà tu h^iglare. e 
in locu de fuylarez=:fagulare^ de la ver- 
bulu fugar e^z-ta^aref ce vine d'in fugire 
=. fugere, si a nome d'in substaativulu 
fugula, 3. f., deminutivu d'in fuga=:c\x 
class. UgHa; asid déro form'a normale 
a coventului sbughiare e , invederatu , 
forma gratiosa si concinna pentru lim- 
b'a KomQ.nuhii : sfuglare = sfughia- 
re, de totu degenerata in figur'a sbu- 
ghiare. M. 

SCAIETIOSUra» adj., d'in scaiete, 
plenu de scaieti, de cardai, — coventu 
bene formata, inse inco cu lipse de lìt- 
tere cerate de form'a normale sì origi- 
naria etymologica, a nome : scabieiosu; 
redi si scahi^ie in Dictìonariu. . 

SCALA, s. f., scaU, Toonm BcaUj pa- 
ronjchla pecornm^ a) in genero : scala 
sau scara, ce vedi in Dictìonariu; b) pa- 
ronychia de pecore : a) abscessu de un- 
ghia la boni si alte. vite; ^) in genere, 
aunumai: paronychlaj f., ci sì paronj- 
ehlnm =z par ony chiù, si pauarlclQm= 
inmariciu. m., a) totu unu reu de unghie 
de vite; ^) reu la oclulu do vite, déro 
si la oclulu sau faci'a unui omu, asìà 
paronycMa, paronychitdu, panar iciulu 
su buie reìlef ca sugellulu, cuniulu, pu- 
stul'a, etc. 

SCALADA, s, f., (dupo fr. esealoie), 
seaUe muro admotae Irroptlouls o&osai 
scaUrnm ad uoeula applloatIr> rei ad- 
motto , oaptum sculU oppldom ; scale 
sau scare puse pre muri pentru irriip- 
tiono, applicatione a scaleloru sau sca- 
relorn la murii muniti; oppidu coprensu 
prin scale sau scare;— do aci ai v. sca- 
iadare, (dupo fr. c:tcaUdor), ad mooola 
scalari admorere, soalls tentare maroH 
urbi»; a pune scarele la muri, a teutd 
murii urbe! cu scare; scaltìi admotu In 
oppidam Irrampere, Inradere» CU scale 
sau scare a irrompo in oppidu; muras 
sealls BoperabllUf mura care se potè 
Ina cu scare; — adj. s., scfil(idariu,-aj 
sealU muros adorleas; care cu scale sau 
scare attaca murii; — part. sup. seda- 
datUf s. f., scaladaturaj etc; — limb'a 
francesca are, contr'a naturei limbei 



Homà nului, litter'a d in locu de t, si 
prin urmare tote coventele accstui ar- 
ticlu cauta se aiba formele ; verb. sca- 
latore, de la scaliUiir^, part. siip. de la 
verbulu scalare; si de aci derivatele : 
scalatatoriUf scalatatura. èro d'in paii. 
primitiva scalaturù, esse de assemine : 
s. f., scalata. ^ 

SOALAMBU, 1. prifn'a persona sin- 
gulare, care e catu se potè de correcta, 
cumu sta si in Dictionariu cu formele 
principali : scalambare, scalambata. sea- 
lambaf'U, scalambatura ; inse lipsescu 
ramurile stirpii in totulu seu, a nome : 
a) scalambatiósH,-ai ^dj., plenu de sca* 
lambattiref de scalamba^rureU celle mai 
tarpi si indecore; b) scalatnbatoriura, 
adj. s., opifìce de scalambaiure; e) sea- 
lambu, ce s'ar potè de cine va leud capri- 
m*a persona singularo, d'in ìnceputulu 
articlului, ce tractà mu; inse mare dif- 
ferentia do sensu e iutre scalambu de 
prim'a persona singulare, si ìntre sca- 
lambUf a) adj. s. personale, ca sensa de : 
oa slbt dUtorquere solita» , os albi 
Toedo contorqaeady dlutorquens^ £xtof 
queus, doprarans , tiirpltor BlmulatUMf 
dlitsimolatus; ìnvctiatu a si distorce fa- 
ci'a; contorcundu, distorcundn , estor- 
cundu, depravando cu fedore faci'a soa; 
cu urritìone si turpitudine simulanda si 
simulatu, dissimulante si dìsiiimulatu; 
^) s. m. reale si abstractu : orla oou- 
torslo ot deprafatlo, toUbs eotopoat*- 
ì'iTùt foeda et torpU slmoUtlo; con- 
torsione sì depravatione do facia» com- 
posìtura de vnlta, feda si turpe simula- 
tìone. 

SCALCIA, s. f, vedi: 5. calcesi catei 
in Dictìonariu , tracbata ca specìa de 
piante si de fiori. 

SCAMOTARE, v., part. sup. scamo- 
tatUj s. f., scamotaturut vedi : scarna-' 
torta; scamutoriUj scamatória = scarna" 
ture in Dictìonariu. 

SCANCIRErescu, v., L Ucrlmas Ite* 
rare, lacrimati lln(;ere; a totu piange, 
a repetf sau itera lacrime, a piange con- 
tinua, a 6 in plansu; 2.c1aodlcare, a clau- 
dica, a dchìopìti, a cespite : a seand de 
unu peftoru, scancesce de amendonepc' 
tiorele; metaf. ^multe scancescH podii in 



mrn^ 






fc] 

^MÃ Ca 



K 

i 

ri 



fersiiri2e 2ort4; 5t oratorii cèlli mai es- 

/«n/i inco scauccscu; — adj. s., scan- 
eitoriu,'a part. snp. scancitu; differeu- 
tia de forma, mai allessu prìn accentu, 
asìÀ co particìpiulu sona : scancitu. èro 
substantìTulu se aude, de regula : scà n- 
t7u;— 3. f., scancitura, 

SCANDALA si scandila, s. f., defec- 
tosu in forma, si de acea-a vedi : scan- 
dalisare, scandalisaiUy scandalu in Dic- 
tionariu. 

ì SCANDIRE, acanditu, seanditionef 
Teu formato in locu de : scandire = 
8cander0| scanscriu, scansu, scatisuray 
ce vedi in Dictionariu, 

SCANDUIUCE, adj., deminutivu din 
scandura; vedi déro in Dìctiouariu : 
scandurclla, cu alte deminutive d*in 
scandura, 

SCAONTJ, scaonasiuyS, m., rea scrisse 
in locu do : seaunu, scaunasiu; vedi in 
Dictionariu form'a cca mai plausibile : 
scamnu; — scaonasiu deminutivu ridi- 
culu in locu de scaunutiu, sì mai bene 
si formosu scamnutiu; vedi uu*a si mai 
formosa : scamnellu, ce ìndica Dictio- 
oarìuluprelon^a5caì4tie2^dela£camnw. 

SCAPECIDNE, 8. f., forma scalciaU 

loca de : scapetione sau scapitionc, 

paiionej (celle prime d*ih scapitare)^ 
u maltu inse mai bene : scapitatone, 
ce vedi in Dictionariu, 

SCARARE, scaratoriuy scaratione, 
scaratu, scara^wra.— tote cu acellu-asi 
sensu ceau in Dictionariu : scarìre^sca- 
4^UUt scaritura^ etc. 

SCAKAMfìA, a. f., a) ushIs, assuU, 
«ggolns, afislcDlaa, lamina llffooR seotl- 
ì\» t schtilla Tol sehtfll» (gr. a^i^ta), 

se, buccata de lemnu, scaudurella, ta- 
la; assula=ascla sau aschìa, talìatura 
de lemnn; schidia sau pi. schidie:=dìs- 
|>idtcatura sau dispicatella, dispicatulle 
de iemau; assulu, a3suclu,:=scandur6lia 
e leuiDU; lamina lemniasectile, lamina 
if\ [i^mnu sectile; 6^ trunciilas, fraRineu, 
rr«(cin*iilom; trunclu, trur.cloru, fragrae, 
fraguuMitu, mai allessu de lancia, de 

ris&a^Iancìa lunga a Macedoniloru; 
€) UfcneoB itcDteiis , aculiu do leranu; 
d) ùnnU fragrmontDta, fragiucntu» fran- 
tura de ossu; aj bractevU; particella de 



ferru c= bractiola; f) paléoU aurea rei 

Hricentea; palìola, paliu suptire de auru 
sau do argentu, etc; — forte probabile, 
co scaramba e in locu de scalamha, care 
se pare a ff unu compositu d*in acala=^ 
scara, si d'in verbulu ambiare, M, 

SCASBA, (pron. scdrha), s. f., nan- 
sea, fastldlom, taedlnm, dlspllcentta , 
repDgoautla, odlDm, aversio, refragsn- 
tta, vomltos croptio, importuultasi do- 
lor, crDclntas, aerumna, mocror, mole- 
stia, triAtltia, aegrttado, toleratlo, per- 
pesfilOt labor, afllictlo, irraTaroon; nau- 
sia, fastìdiu, tedin, displicentìa. repug- 
nantia, odiu, urrà =. orrore, aborrore, 
aversioup, refragantia, erruptionede vo- 
mitUf importunìtate, dolore sau dorere, 
cruciatu, erumna, meróre,mestitia. mo- 
lestia, tristetia, egritudine, toleratione, 
perpessione, labore, afflictione, gravame, 
difficultale, greutate, etc.; — derivate : 
searbire,-€scH, v., fastidire, dlspUcere, 
taedere, repognare, odUse, arersarl^ 
refra^arl» vomltum oansare, dolore af- 
flcore* ernclare, molestare, contristare, 
moererI| ^rararl, pati, porpetl} a fastidì, 
ingretiosì^ displicé sau dispiace, putì, 
tedf, se urri, repugnà , urrf sau aborri, 
aversd, refragà , causa romltu, afTectà 
de dorerò, crucia, molesta, contrista, se 
intristii, se gravi, pati, perpetl, etc.;— 
adj. s.fScarbitùriurft, fa^tldltor, rasilo- 
BDSf repn^nans, odlosoti, etc, fastidi- 
toriu, fastidìosu, repngnatoriu, odiosu , 
gretiosu. otc.; — part. snp. scarbitu, s. 
f., sr.arhitura; — scarhosurOj adj.s., d*iu 
scùrba, plenu de scdrba, gretiosu: naa- 
seabDodus, nansoosos, fastldlo^as, sor* 
dldasy ttpurcas, borrldus atque squall- 
dii8, repu^nans, ocnlt»» et aiiimiim lao* 
dPDSi offendeiis, Imporliinns, tavdlosasi 
taedttUa, gfaTcolens, IntolerablUs, af- 
ilL'eDs,cruclaa8, tgnobUN. potldu8,etc.; 
nansiabundu, nausiosu, fastidiosa, sor- 
didu, spurcu, spurcosu , orridu si sca- 
lìdu, repugnante, ledente oclii si offen- 
dente anim*a, importunu, tediosu, te- 
dulu, graveolente, intolerabile, ignobile, 
putìdu , affligente , cruciante, etc; — 
ScdrbUt-a, adj. s. in sensu carau acella- 
asì cu scarbosu , inse se intellege co 
acarbosu e cu multu mai energica de 




524 



se A. 



Cfltn sedrhu, oo*cì adj. acarhosu e nnu 
fetu, directu uascutu d'in scà rha, care 
e nnn substantìvii abstractu siabsolutu, 
trassu si ella, de certu, d'io adj. scar- 
hu,-a, ce e, cu mare certitudine, gene- 
ratoriula totoni coventeloru d'in acestu 
articlu;— D. MiUoskh refere scà rhu la 
V. slavìcu «krùbT^moeror, care differe 
forte in sensu de coventula nostru scà rhu; 
noi ìnse credemu co scà rhu e d'in sca- 
ribu, si aceatu-a d'in sealibu. inlocudo 
acalidu ^ sqnalldDS, de la v. scalere^z 
sqralere, si co e prin urmarc de orìgine 
romana, nu sclava. M. 

SCARNA, (pron. scarna), a. f., flmns, 
SLmuìtìf sordes f excrementam, merda, 
Imnundltiae , fastidlom , Utns rei lu- 
tata, ocenum, obscenltasy Inipudeutla, 
Insolontla, natcae; fìmu = ballegariu; 
sorde san sordi, escremento san sere- 
mente, merda, caoatu, immunditie, me- 
taf. : fastidili, grétia, latu, tena, macu- 
la, obscenìtate, impudentia, ÌDSolentia, 
nnge, seccature, ignominia; — scarna- 
vla, s. f., (d'in scarfustvu), fapta, stata 
de scarnavu; — scarnavuray adj. s., 
squaUdo», surdldus, sqaalorlH plenas, 
spurcDSf Immiindus, inqulnafn», Impu- 
rns, obsceoim, Impadlcns; Bcalidu, sor- 
dida, plenu de scalore, spurcu, incinatu 
^ntinatu, impuru, obscenu, impudica; 

— scarnare^ v., (d'in scarna), in sensu 
analoga cu allu substantivuluì scà may 
cumu : caeare, oacatarlrc, Infinloare, 
squulere , Hpuroare, Horddlare, Hordere, 
sordescere, ImmuDdiira esse^ obbcenum 
ebBe, Impurtim et Impadloum esse; a ca- 
ci si a se cacd; a cacaturi si se cacatu- 
rl; a ìncind si intind, se iutinii; a scaH 
sau scale, a spurcà , sordf, sordesce; a fi 
immundu, impuru, obscenu, impudica; 

— adj. 8., scirnatoriu-a , part. snp. 
subst, scarnatUj a. f., «camu^ura;— d'in 
part. scarnatu si scarnatìcu -a , adj., 
cama in acollu-asi sensu cu scarnavur 
a: inse si adv. scarnavu produce nnu 
secundu verbu : scarnavira , adv. s., 
scarnavitoriu,-ay part, sup. subst., «car- 
navitu, s. f,, scarnavìtura; — déro ge- 
ni torìu allu totoru fetilom d'in acestu 
articlu e ; scarn«.-a. adj., in sensu a- 
nalogu cu allu celloru doue adiective - 



SCA^ 

seamaHcH si scartMvUf-a ; ìnse din a- 
cestu adj. scarnurn, nasce si subst. re- 
ale feminu : scarna : — D. 3likloskh 
cauta ^i peutru scarna una radice sia- 
vìca; noi inse ne permittemu a i adduce 
a mente de sanscritulu ^acrlt := excre- 
mentam; de grcc. ox(op, gen. oxatòCf si 
oxtDpta, lat. scoria, de lat. sqnalory de 
verbulu lat. cacare^gr. y.axxató, ai de 
subst. storcoB, gen. stercortsy radici cu 
multu mai probabili de cà tu alle Dom- 
nului MiMosirh: — vedi si sedrba, 

SCARSNIRE, (pronuntia scar.fnire), 
-escu, V., a) sirlderpy frondere deatt- 
Imib; a stridCf frende = trece dente pre 
dente cu soau stridente, neplacutu ure- 
chieloru, german. kalrscheo mlt dea 
zftbnen; h) stridere* gemere, crepitare, 
ad oreiittaonll molarU Instar strepere, 
aonte tonare, manibns ptaudere, flanrel* 
lo Insonare; a strìde, geme, crepiti, 
strepe ca crepitaclulu de mòra, son& a* 
cutu, pre acuto; plaude cu m&nule, iu- 
sonà cu flagellulu; crepiti ventrele sau 
intestinole; — adj. s. , scarsnitoriu.'a^ 
part. sup. sub3t., scarsnitut s. f., scars- 
nitura; — scà rsiu, s. m., care e patrele 
totoru celloru alte derivate , in sensu 
de : strider , ^eMltns « aoutas sonns, 
manaum plaiisas; stridore, gemìtu, acutu 
soQU, insonatìoDO cu fiagelliilu, plausulu 
mà nuloru;— pare forte probabile, a fi na- 
scutu d'in unu participiu scarsu-a^ de 
la unu verbu scargere affine cu stri- 
gare, M, 

SCAUTECA , (pre a locuri mai bene 
scortica) , s. f., carte rea, scriptu inu- 
tile, dupo Iì(trcxanu. 

SCARTIIRE, (coDJugatione simpla : 
scaffiw, scartìi, $carti€,sc scurtia, etc), 
V., crepare, crepitare, stridere, g-eme- 
re, acute sonare, mantbns piaodere» a4 
crepttacull molarls Instar strepere, 
Tocirerarl, dare acrem sonllam; a ere* 
piti, stride, geme; soni acnte, pre acu- 
te; plaude cu manale , strepe ca pétr'a 
de mòra, crepiti intestinole sau ven- 
trele, vociferi,di acre si forte sonitu,etc.; 
— adj. s. , scartiitoriu, -a, part, sup. 
subst., scartiitu; — scartiu, s. m., in 
sensulu verbului dcscrìssu in incepu- 
tuia articlului, spre essemplu: sc^b^t<i«< 



Ottfil 




b 



acutu allu nmUoTu carta neun&e dt 
tauUe dille: acà riiele acri alle rotille- 
loru; — adj. s., scarHitoriura t care 
scafile , care crepita, etc.; inse, in spe- 
cie , ca subst. f. reale : seartiatória =: 
scartiitória =z scartiatóref orotalum rei 
crotaU , ororaatay crepIUcolnm, stre- 
pltaonlnny molare rei moLendluarlum 
crepltacnlam, Ad crepttatacall moUris 
instar streplttm , polyeucnon, (ttoXó- 
xvTjfxov); crotalo sau pi. crotale, instru- 
menCu facutu d'in doue ossg sau d'in 
done buccati de lemnu , ce se baia u- 
Dulu cu altulu; crumate, pi.; — scartii- 
tu, pari. sup. subst.; — scartitturay 8. f. 

8CÀTINA , s. f., specia sau gena de 
pesci, dupo Barcianu comparatu cu 
scalu, germ. engeiascb. 

SCATIU (pron. scatiu , cu t duru), 
acaottaU, luteoUy frlgiUu voi fflngiUa 
TlrldU, galgalus, galbnlb; gsDU de pas- 
seri cu specie : acantbide , lutiola sau 
lutìora, frigilla sau friugilla rerdc, gal- 
gulu, galbula, etc. 

SCÃ TOLCÃ  si sC(dulca, a. f., arcala, 
oapsoU , capsula IogdUh dlstlncta; ar- 
dila, capsula, capsula cu locuxi distinctaf 
unde pentrucallatoria sau calle sepunu 
DecessarielepeDtrufflés'acallatoriuluT,— 
scatcica sau scatulca sunt do cortu, de- 
minutive d'in scatola sau scatula, ce 
vedi in Dictiouariu. 

SCAUIKE, {scairct sgairé), v. , part. 
8np. subst., «cauiiu, {scaitu, sgaiiu)^ s.f., 
scauitura, (scaitura, 5^ai/ura),etc., cari 
tote au desiueutìa cu i, inse mai bene 
«u a, cumu : scauare, v.; s. adj., scaua' 
toriUf-a, part. sup. subst., scauatu, s.f., 
scauatura, s. m., scauu; vedi si in Dic- 
tìonarìu scau, scauiret seauiturat etc. 

SCAUNASID, pl.-e, a) derainutivu 

ridiculu, in locu de scauuellu sau scam- 

nellu; Bcabeltam; b) derìvativu d*ìo 

seaunu in sensulu de : judeciu sau dis- 

trictu : seauìiulu Sabifuului = jude- 

ciulu Sahiniuluij priu urmare : scauna- 

*"i'»i ^ locuitoriu in scaline; — scaunale, 

dj. retativu la scaunu, (ca judecio sau 

districtu); of/iaulu scaMtalc; — tòte d'in 

-s<^unu,* Tedi scamnu, scamntllUf etc. in 

I>ictionariii. 

SCAZU , V., pera. I, sing. indie, si 




coDJunci;.; part. sup., scosutUf etc, reu 
scrisse in locu de ócadiu sau scadu, de 
la ìnfìnit. scadere , part. scadutu^ etc., 
vedi in Dictiouariu. 

SCHELA, s. f., crepldoy lapideas Ho* 
vìi Diargo, agger, portus; perfuglnm, 
asjluni; crepidine, margine de pétra la 
unu fluviu, aggere, portu ; perfugiu, a- 
sylu; — form'a sckela e mutilata d'in 
8cda=:zs€ara. 

SCHELETU, pl.-5, eceletog, os^ea 
Tormai larva nudls osslbas cohaereuB, 
eodATer rei corpus anima eassnnii cor* 
pus exanlmej sceletu, forma sau figura 
de osse, cadavere sau corpu privatu de 
à nima, corpu essanime;— scAe/d^w e reu 
scrissu si reu pronuntiatu; vedi sceleiu 
in Dìctionariu. 

SCHIDOLARE si schidolire, schido- 
laioriu si schidolitorìut'a, schidolatu si 
schidolitu f schidolatura si schidoUtu- 
ra, etc.; vedi schidolu,-a. 

SGKIDOLU,-a, s. adj., matllosy mn- 
tilatas, mcmbrls eaptus, membrU on- 
ulbus captati, debllls atque luerHy rau- 
tUtts et docurtutub,dIirormt8, dtìrormU, 
iadectroa, truncu8)-a3-am, detruncatus, 
obtruncut(it},deprarata8,corruptas; mu- 
tila, mutilatu, privata de membra, de 
tote membrele, debile si chiara inerte: 
mntilu si descurtatu; ditlbrme, deforme, 
indecoru, trimcu,-a, (adj.), detruucatu, 
obtruucata, dcpravatu, corruptu; — de 
obserratu e, co form'a schidola, casub- 
atantivu, se pane si pentru barbati si 
pentru femine; — derivate d'in sdìii- 
dolu^'U ; schidolare, v. (cuconjugatione 
simpla : schidoluj schidolù schidola» se 
8chidolc,etc.); natlUre,deeiirtare, m«m* 
bro iiapìf oinaibus memhris capi, debi- 
litare Tel debilttari, dorormarc, dede- 
corare, deturpare, castrare, detruncare, 
deprararei carrnnip(tr«; a mutila, de- 
curti, discurtÀ, se priva de unu mem- 
bra, so priva de tote membrele; a debi- 
lità sau se debilità , dedocorà , deturpi, 
castra, detrunci,depravà ,corrumpe,etc.; 
— B. ^d'j., éichtdoìaforiuj- a, part. sup. 
subst. sdndoitUu^ s. f., schidolatura; — 
inse e de observatu, co, in locu desehi- 
dolu-(i, so dice in multe locuri, schilO' 
dura, adecosjllabele d'in urma ae per- 



626 



SCH. 



muta mi*acu alt*a : schilodura. =â–  schi- 
doluta; —infine precedeutelc verbu ; 
schìdolarefSchidólatoriUjSchidolatUtSchi' 
dolatura, are in tote formele selle acea- 
asi permutatìone a celloru doue syl- 
labe alle coventului sckidolu, adeco in- 
tra schidoin si schilodu, precumu : scìà i- 
dolare sì schilodare , schidvlatoriu si 
schiìodatoriu, schidolatu si schilodatUj 
schìdoìatura si schìlodatura; — prelODga 
schidolare sau schilodare si derivatele 
selle : schiMaioriu si schlodatoriu^ ete. 
se aude pre a locuri cu acellu-asi sensu 
i in locu de a. adeco : schidolire, si schi- 
lodire^escUf s. adj. schidoliioriu sì schi- 
loditoriu, part. sup. subst. schidolUu sì 
schiìoditUt 6. f., schìdoliiura si schilodi- 
iura; etc.; — schilaire.-escUf t., Ta;?ire, 
•joUre, gemere, lu^ere^ lamentarii mi- 
sorerly deplorare, tieflere, munire; a vagf 
san vaf, vaietà , geme, deplora, piange, 
mug(; muriìiurà , se boci, etc.;— adj. s. 
8chìlaìtoriUj-a, part. sub, subat., schi- 
ìaitu, 8. f., schilaitura;—9, m,, schilaiu, 
TapItnB, ejnlatos, gemitiis, luetns, la- 
nrontora, lamontatlo, mlseratlo, deplo- 
ratio, (IoAoIdb; vagita sau vaitu^ ge- 
inetu, luctu, lameutu, lameutatione, mi- 
seratìone, deploratìone, defìetu, plansu, 
bocìtu, etc, — apoi una secunda forma 
mai disvoltata in sonorìtatedo cà tupre- 
cedeutea schilaire^ si anome : schilalairey- 
escuj V. in sensu ceva mai energicu de 
cftta schdaire : raslr*, ejuUro, genio- 
re, iDgeroj laneutarl, mUererl, deplo- 
rare, deflerc, munire; a vagì, se vagita, 
se vaielà . geme, luge, lamenti, miaerii, 
deplora, piange, se bocf, mngi, etc; — 
adj. 8. schìlataitoriuj'-a, part. sup. subst. 
Bchilalaiiu , s. f., schdaìaituraf s. m., 
schilalaiu; — trecemu acumu la alta 
seria de forme si de nuantie : schilavirc,' 
matlture, decartare, mcmhro cApl,ném- 
brH omnibus capi; debilitare, defor* 
mare, dedeeerare, deturpare » eattrare» 
detrancaroi dcprarare, oorrnmpere; a 
mutili, descurti, discurti, a se privi de 
unu membru, a se privi de tote mcm- 
brele, debiliti, dedecori, deturpi, castri, 
detrunci, depravi, corrompe, otc; — s. 
adj., schilavit^riurti. part. sup. snbst., 
ithilavitu, s. f., schilavilura; iase si 



SCE 

form'a uhilavaret cu derivate : schila- 
vatoriu, schilavatu, etc; — adj. schi' 
lavu,'a , care e genitorialu totoru feti- 
loru acestei familia fecunda, cu aoella- 
asi sensu ce are si schidolura, adeoo : 
mottlas, raottlatas , membro capto», 
membri^ omnibas captns, dcbills atqoo 
ìnera, Impoten^t prlratusqae nembrls, 
mntltns et deourtatos, deTormlfl, tran* 
ciis,-a,-nm, detrancatos , depraratos , 
corroptiiH « dedccoratosi dctarpatos i 
castrato»; mutilu, mutilatu, privata de 
unu membru, de tote membrele; debile 
si inerte, impotente si privata de mem- 
bre, mutila si decurtatu si asii discur- 
tatu, deforme, truncu,-a, detruncatu, 
depravatu, corruptu, dedecoratn, detur- 
patu, castrata, etc; — apoi d'in acki- 
lavH se genera si : schilavia^ s. L, ab- 
stractu si absolutu, cu sensulu integro, 
ce are genitorialu , adeco : mutìlatio- 
ne, privatone de una raembni , priva- 
tione de tote membrele, debilitatesi 
cbiaru iuertia, ìmpotentìa si cbìara si 
privatione de membre, motilitate side- 
curtationo , doformitate , depravitate , 
corruptione, deturpatioue, dedecore, ca- 
stratione, etc.; — 8chdavu,-ay precumu 
a generata ; schilavire, schilavitu, etc, 
asii genera si : schilavare, v.; 8. adj., 
schilavaiorìwa, part. sup. subst,, schi^ 
laV'ttu, 8. f., schilavatura; — in legatu- 
ra cu aceste-a occurre in Dìctionariulu 
de^r4da:s. adj., cAiZu,*A=homancnlo8| 
homo nanct t homo nlblU, homo abjee* 
tntt; apoi cJtilavu.-a^ adj., malHoH, ti an- 
cus, claudus; siv., chiiavirc,'escu, mn* 
tilaro t part. chilavUu, subst f., ckila' 
vitura. 

SCHIDOLARE si schihdare, schido- 
lire si sckilodire, schidolatoriu. schido- 
latu^ schidohlura; sehilairc. schilaitoriu. 
achilf'ìCUf schiJaitura; schilalaire, sfhi- 
laìaitoriu . schilalaìfu , srhihìaitura , 
scJìilalaiu, schilavare si scìnfavire, $€hi'- 
lovatoriu , schilavatu , schilavatura , 
schiiavu,schilavi%, etc; vedi schiddu-n, 

SCHIMA, schimadcu , scJiimatismu, 
schfmbare» schimlmrtft . hchimbaciosu , 
schirnhaciune, schhnhatoriu, schimhatUt 
schimbafura , srhimbu , schmnirrset ^ 
schimnkcscUf schimnida, schimnicismu. 



1 



I 



SCH^ 

schimnku, schìnionosire, sckimonosHo' 
riu, schtmonositu, schimo?iositura, schi- 
mosiret schìfuositoriu, schimositu, schi- 
tnositura , — parte d'in aoeste covente 
su pure romanesci, precumu cello de la 
sehimhare peno la schimht: parto sn de 
orìgine greca, romanisate cn mai multu 
sau mai pucinu successu. dupo tempulu 
in care 3*au introdnssn, precumu : schi- 
tna, schimaticu, schimatismn, schimni- 
cesce, schimnicrscu^ schimìticia schim- 
nieìsmu, schimnku, schimcnosirc^ schù 
monositoriu, schimonosUUf schimonosi- 
tura , sdiimosire, schimositoriu schi- 
mosUu, schimositura, cari se potu vede 
in Dictionariu cu formele correcte ; 
schema, 9chemrttief4,schùmaiismu, schem- 
nicesce, scJiemnìcescu^schemnkiaf schem- 
nieìsmu, schemnkUy sch^monosìrc^ sche- 
monositorìté, schcmnnoaitu. srh'^monofn- 
tura; schemonìre, schemonitoriu, schcmO" 
niiu , schemonituru ; — catti pontru 
achimbu, schimbare, si derivatele selle, 
observa co s'au nascutu d'in scamhiu, 
scambiare, cu trecerea vocalei i in pri- 
m*a syllaba si cu obscnrarea syllabeì 
dmb : scidmbu, seià mbare, nude pnntru 
impedpcarea sibilationei se intercala h : 
schiambu, schià mhare; (compara in res- 
pectuln permutationei : eaglu:=.caghiu 
= chiagu, ewgìa — cinghia =z rhifign)\ 
vedi in Dictionariu srà rnlnu, scomhitire, 
cu derivatele selle; — unii grammatici 
au propusu a se serie : ^caimbu, acaim- 
hire, etc., noi credemu co se poto serie : 
scà mhu^ scà mbare^ etc. fora lesione de 
paritatea limbei. 

f SCIUNAKE, s. f.,8edicepre alocure 
pria massele poporului iu locu de : spi- 
nare, co vedi in Dictionariu cu tote aftì- 
nile selle. 

SCHINGIUIREr«ct4, v. torquere . 
ernelare, exorocUre, tortare; a tor- 
tura, tormenta, crucia, escrucifi, vessa; 
— adj. sckingiuiforiu'^, part. sup. subat 
schifi giuìtu ; s. f., schingiuitura^ s. m., 
schiugiuy — vocalea initiale tìendu ob- 
scura se serie de unii schìngìnirr^ rtc, 
de altii scingiuire. (totu cu e duru), otc; 
potè co ar fi mai bene a se serie sfà n- 
giuirc, etc. 
&JCH1NTÀ, (cu i obscurU} adeco : achin- 



SCfH. 



527 




ta, dupo altii scinta, |cu e duru], sau 
scà nia)y s. f., scurtatu d'in scantelia, 
dupo Dictionatiula de Buda: soIntllU, 
euttn, bllum ,0aDUitam^ modlciim; unu 
picu, pucinu. pucìuellu; -'Schinte€,schin' 
teere, seìnnteutia, reu scrisse in locu de : 
scan(LÌa=sC'jntdia sau scìnitliùt scan^ 
teiare=seanieliar€ sau scinteliare sca- 
teiutia = scanieliutia sau scinteliutia: 

— vedi in Dictionariu : scà nta, scdn- 
teia = scanteliay scanieìare =: scanie- 
li(xre . scantilla, etc, vedi apoi : scinta 
scifìtelia. scintcliaret acintilla^ etc. 

SCHINU, 8. m., se dice pre a locure 
prìn raassele poporulni in locu despinu; 

— vadi spina si spinu in Dictionariu. 
SCHIPTRD, pl.-c.reu pronuntiatu si 

re» scrissu in locn de sceptru; —• vedi 
sceptru in Dictionariu. 

^C}{\RB\,schirbire,8chirbÃŒioriu,8chir' 
hìtu. schirhiiuray schirbosu, schirbosia, 
srhirbu. sdurhia, etc; vedi 5f^rèa, scar- 
bire. etc, in Glossario. 

SCHIRCIONU, acà rciunu, schìrciumu^ 
(cu i obscuru d'in syllab'a initiale), dupo 
altii : scrìncìonu, scrinciunn. scrivciu' 
mu, si scrtnciovu. \>\.-r, instrumentu de 
leganatu, compuan d'in lemne si d'in 
funi. 

SCHIENA, schimavu, schirnaviay 
schìrnavire . sckinirtvitorirt , schirna- 
vitu. otc; vedi artìclulu de mai susu : 
scà mti^t scarnavu, etc. 

SCHIROSU. s. m.. (oxt^^o;), uIcdi, 
cancer; uuulu d'in morbii celli mai cor- 
roditori de carnea omuloi, care potè duce 
la cawcen4 sau cancm; pronunti'a co- 
ventuluì schirosu e imitataddpo & Qre- 
ciloru moderni si form*a scalciata dupo 
dens'a in modu orribile; vedi form'a co- 
recta in Dictionariu : scirrhUj cu deri- 
vatele : scirrhoma, seirrhose, seirrhosu, 
si cu compositele : scirrhoc<:le: etc. 

SCHIRSNIRE, (cu i obscuru in sjl- 
lab'a initiale, sì cu a aspra sibilante), 
escu, V. in locu descrtrsntVc,— assemine 
si derivatela : schh\<nÃŒtoriu^ in locu de 
scdrsnitoriu, schirsnUu in locu de srars- 
niiu* schtrsniiura iu loca de sc(%rsni~ 
tura; vedi tcarsnirc in Glossariu. 

SCHTRTIIRE, (cn i obscnni in syl- 
lab'a iiiitlale),-Mcu, v. in locu de Mdr- 



aire; vedi seà riiire in Glossaria, vedi si 
cdrtiire, 

SCHITACIA, 8. f., statu, iotelligen- 
tia, scientia de schitace^cJiitace (pre u 
locure sc/uYacÌM,-fl)»'ad"s.» Tlvax , tI- 
g«ii8, vegetQg, rlriduB, alacer, hllarISf 
UetD)}, JOC08U4; per8pìcax; vivu, vivace, 
vigente, vegetu, vivida, alacre, ilaru, 
J0C03U, perspicace, percepitoriu. 

SCHITIA, 8. f., (it. schizzo, isp. es- 
QDlclo, fr. csijDlsse, d'in schedlus. gr. 
a;(éStog), lerit) rei adnmtiratlo ; .adurn- 
bratioue usióra a uuui lucru, desemau 
rapidi! si numai cu liniele principali; — 
de aci Y.^schitiare, (ays^idCsw, it. schiz- 
zare, fr. eaquìaser), a adumbrà usiorii, 
a desemnd rapide si numai cu liniele 
principali; — adj. s., sMtiatoriu ^^ a, 
part. sup., schiiiatura^ s. f., schitiatu- 
ra, s. m., schitiu. 

SCHITD, pl.-urj, aaooterlam, mona- 
sterlam , mouaHterioluni , coonobium, 
eoenoblolnm; asceterìu, iDonasteriUiino- 
nasteriolu , cenobiu san cenobiolu, mai 
allessu retrassa si isolatu, in care ónae- 
nii retrassi d'in vallurìle lumei sa esser- 
cita in pietdte , abstiaentia si alte vir- 
tuti crestinesci ; — coventulu schitu e 
reu formata dupo gr. byzantinu : Ã Tytij- 
n^;=:€xercÌtori care e subst. personale, 
uu reale, si numai prin ana confusione 
de idee a potuta trece la iusemnirea Io- 
culai sau a casei unde petrecu si se es- 
sercita in viriute assemine persone; — 
vedi in Dictiooiriu formele celle correc- 
te : asceU, asceUriUj asceticu, ascelismUf 
ascetu, etc. , 

SClllBA, (cu t obsciiru, sclrba), scir- 
Wrc, uìrhitmm, sdtbiiUi scirbiùura, 
acirbiaj sdrbosti, sctrbu, etc; vedi art. 
scerba in Glossari u. 

SCIRCIDMU, (cu i obscuru, scìrciu- 
mu). pl.-é si -tot i vedi art. sclurcicmu^ 
in Glossariu. 

SCLEFÃ , (cu^initiale aspru sibilan- 
te), s. f., dupo Dictionariulu de Buda : 
Mclda, german. eia i^chelt , despicatura 
(de leinnu) ; — v. sdefarct'cdiu, dupo 
Dìction. de Buda : lliiUere, dlfitiiflaru , 
germ.opalteo, a despicà ; part. sup. «e2c- 
faiu, despicatu; — barbarismu neconno- 
scutu d'in c6ce dQ Carpati. 



SCLEPTIU, (cu sinitiale aspru sibi- 
lante), pl.-e, si -uri, dupo Dictionariulu 
de Buda : ocstrus , germ. die brAraii*, 
strechia; — barbarismu neconnoscutu 
Komà niloru d'in cóce de Carpati. 

SCLIMPUSIU, s. m., uDotnas, flbola 
lignea; fìbla de lemnu cu care se figu 
pre fune lintiele spellate ca se nu le iee 
ventala; germ. der.wSschhaken. 

SCLIPIRE.-WCM, V., lacere, radere, 
micar<ì; a luci, fulge, mica; — derivate 
sclqntiosuj'a, adj., laceosy mlcaos, Tul- 
gidua; care ard calitatea dea scZi>f, ful- 
gida; sclipitoriuraj in sensu mai multu 
activu ; — sdipéla, s. f., forma spuria 
din radecioa barbara, fulgor, fulgore. 

SCLIPETIU, s. m., una pianti, tor- 
meutilla erclta, Lìnn, germ. blutwarzi 
rahrwarz, hellwurz, dupo Barcianu 8Ì 
felgwarzenkraut* 

SCLISSA , s. f., ca si cllssa, dupo 
Dict. de Buda: lardum, larldum) larda. 
carne grassa de porcu, suiltina, 

SGLIVISSLRE,-fi«CM, v., levigare, pt- 
llre, limare^ a poli, a di unu lustru la 
metallo si la alte materie, a lima; de- 
rivate : sclivìssitoriUj'U, adj. s., polito- 
riu, limatoriu, lustruitoriu; de ac( si 
sabst. f. reale: scUvissitóriu san aclivÌ8~ 
sitare; — sdiviaaìtUt part. sup. subst.; 
sdivìssitura, s. f.; — inse sdivisaéla a. 
f., e forma spuria d'iuradecina barbara, 
politura, pollilo, politura; (compara 
gr. artXpóetv). 

SC0BALTmE,-c5CU, v., dupo Dic- 
tionariulu de Buda : calcitrare , Ubi, 
lappare; a lunecd, a cade lunecandu. 

SCOBERDARE, v., a curbl, a arcua, 
alucrà ceva in forma de arcu, dupo Bar- 
cianu germ. bogeoformlg aa^arbellva , 
krOmmen; de aci si part. adj. scoberdatm^ 

SC0B0RIRE,-esct4, v., scoborisiu, a. 
m. : vedi coborire , eoborism , etc^ io 
Glossariu. 

SCOCIOBIRE,-etfCw, v,, 1, dUjIoere, 
dissipare; a arranca in derept'a si ìd 
staog'a; 2^ scaherf^, runparl, proroare; 
a rimd , scòte afiira cu rostruLu . cnma 
facu gallìncle si porciì; fìg. a scruta, a 
perscruta; — derivate : scodar UoriUy~a, 
adj. 3.; scodoritH^ part. sup. aubst.; »co- 
ciorUurQt s. f. 



4 

É 

I 




sc^. 

SCODOLIRE, $eodorirt\ si srodor- 
molirc.'cscu, v. , dupo Dictionariulu de 
Buda, sjnonyme cu scocìorìre: vedi d(?ro 
AceUn Terbu cu tòte derivatele selle. 

SCONTARE , scontatoriu . scontaiu , 
scantu; vedi in Dictionariu : scomputare, 
seompuCdtu, scomputu, 

SCOPIRE,-cscw, V.» castrare ; a ca- 
stri; derivate : «copiVortM .-a , adj. s., 
castratore castratorìii; ^copi^», part.sup. 
sub5t.,ca8tratas, castrata; — separé a 
tì in affÌDÌtute cu scoìnre^ sì potè chiarii 
cu seulpire. 

SCORBELLIREresctt, v.,dupoDictio- 
nariola de Buda : rlrourei mere) sca- 
dere, si ca essemplu ; ascorhelll m de^ 
(jetulu in wasM,— n'amu auditu verbulu 
neci una data. 

SCORMONIRE,-«CM , v. ; vedi seur- 
mare in Dictionariu impreuna cu deri- 
vatele selle. 

SCORNA CE, si $corfìadu,'a, adj., 
dupo Dictionariulu de Buda : rfgll, rl- 
tIUbi I modico soinao Induigens; — 
uóue DU ni e connoscutu coventulii. 

SC07ARDA szw acovérda, 3. f., piar. 
icovf-rdi; placenta suptire. 

SCOVERDARE,7.,«coycrdtt^«, part., 
« se InflÀ ca una ^icovérda, a ne stramba; 
— compura si scobcrdare. scohardutu. 

SC0YERSIRE.-c5Cf< . t. , In loca de 
covfi.r9ÃŒrfl, vediacestti verbu in Glosaariu. 

SCRAMBIT[A,s.f.,clHpfiahjir.!U5aa, 
â– alee, halec, halex; areoga, speeia de pe- 
sce boDu de mancata. 

SCRASNIRE, (cu s aspra sibilante). 
-e$cu, y., vedi scursnirc in Glossario. 

SCRINTE, 3. f., 8>rln,-a vulgarU . 
L\nn. tinu arbustu , m^lUwi, dupo Dic- 
tioaarulu de Buda. 

8CRINTEIA sau scrinttUa, (cu l mol- 
liatu), s. f., una pianta, dupo Barcianu 
g6tm, das allberkrantf der ^fiosorlch, 
^M flofAfkrAot. 

SCRINTELA, a. f., forma spuria in 
^(K!U de scnntitura, lu.\4t(o . laxntorn; 
lussatura, dislocatione;— verbulu scrin- 
'«•^ cu tòte derivatele sell » : scrinato- 
f*^ii , scrifiiiióre , scrintitu , scrintìtuni , 
*Oco nu da tòta sGcuraDti'a de puritate 
^'omà oa, si remane a fi suppusu discus- 
•^oneì venitória. 



SCO. 



sag 



SCRrVTRE,-e5c« , V., lamootarl, (it 
ilg;noiAr(ì); a pià nge, a se raietà , a la- 
menta; — derivate : scrivitoriu,zà y »., 
scnvìtìij part. sup., serivUura, s, f., alta 
forma mai urrita e scrivélaj déro pacinu 
a si lata. 

SCROBÉLA, s. f., amflnm (it. ani- 
do, fr. amidoD, isp. AlmidoD); flore de 
farina viscosa estrassa d'in grà nu, cu 
care se servescu spellatoressele spre a 
dà lintieloru una gradu de rigiditate : 
sctùhela alba , scrobela albastra ,■ — a- 
césta forma spuria provine d'in verbulu : 
S€robìrc,-escu , anylo solldare, a intarf 
lintiele cu ^my\n \~-8crobitoriurci, adj. 
s., scrobit% part. sup., scrobitura, 8. f. 

SCRUBQ, s. m., germ. scbraobe, e«- 
chlea; coclilia, vite; vedi si sirofu, sirupu 
si siurupu. 

SCUMPU,-fl, adj., a) caros , pretlo- 
KQg y mai^nl pretllj pretiosu , de mare 
protia ; hj araras , avaru ; — derivate : 
scttmpetc . si scumpetaie^ s. f., carltas , 
Bunonae oaritas; tempu canda lucrurila 
su scumbe, mai allesu candu buccatele 
su scumpe, scumpete d*i buccate;—scum'- 
pcnia . s. f., forma spuria in loca de a- 
vuritia ; — scumpia . 8. f. , a) «jrlnfra 
Tolgarh I Linn.y vedi mai susu scrintci 
|3) rfaus carUrta , germ. gilrberhaam « 
rilrbcrbaam 9 «salgbauniy sumaoh ; -v. 
scumpire.'Cscu , a) activa, prettnm aw- 
(?er*, a redicà , a inaltlA, a mari pre- 
tiulu; b) refi, a sescumpi, pretlom crea* 
cerey a se redicà pretiula, a se face mai 
scumpn; e} refi, a se scumpi^ nlmlo lu* 
ero Inhlare, a voH a castiga multu la 
veudiare sau la comperare, a fi avaru; 
— uuu derivatu estraordinarìu e : scum* 
pttu , pi, scumpetun, lucruri scumpe^: 
prttió>€ ; — adiectivulu seumpu, de si 
de origine dubìa, uu su pare rebelie lim- 
bei romilne; oppositulu lui e evdnu, ce 
vedi ìd Dictionariu. 

SCULLARE, v., sctdlatu» part.» vedi 
SCoU'Urti, srollalu, in Dictionariu. 

SCUNDUra^ adj., luiDilIN, (bassaa); 
bassii, micu de statu-a; — straformatu 
sau d*ÌQ fìcurtu, sau d'in xovtói; cu prò- 
nuntiationea gr^^ca moderna. 

SCUTELA, s. r. , forma spuria d'in 

verbulu sentire de la subst. scutu, in 

54. Q. 



5S0 



SDB. 



loca de sctUUura; — scutelnieut s. m., 
care e scutUu = essemptu de contribu- 
tione cdtra statu; de acf : seutelnìciat 
calitate do sctUitu^ forme essite d'in. usu. 

SDERU, (cu s aspra sibilante)»3. m., 
unu micu animale patrupede selbatecii, 
mariura, martet»* mastella foloa, Lina. 
(fr. foulnei ìt. martora, germ. marder). 

SDEANCANlRE,-escM, v.. orepere, 
orepItarOf strepere, strepitare; a stre- 
piti, a face uuu suoitu disgratioau;— 
sdrancanitUi part. sup. subst.; sdranca- 
nitura, s. f., strepitata, crepltus, actione 
SÌ effectu dfl sdrancanire, 

SDKANTIA si sdrùnlia, s. f., laclnUi 
lacìnia, raptura, peticu raptu de pan- 
dia, de paanura, etc.; — derivate : sdran- 
iiosu si, 8drantiurosu,'Ct> adj.,la<i6r, la- 
ceru, laciniosu, ruptu; sdranHuìre,-t8cUt 
T., lacerare, dilacerare, a lacera, a rupe, 
a face laciuìe; sdrantiuUUj^a, part., U- 
oeratud, lacerat;u, ruptu. 

SDEAVENUr», adj., IncolamU, In* 
tegreri sanus, UrmuSf forttu, robostusi 
praestans; intregu, sanetosu, ralente, 
robu3tu,preataDte; derivate: sdravenire,- 
escu, T., a face sauetosu, a iasanetosid., 
refi, a se insaDetosià ; sdravenitu,-at part. 
iosanetosiatu; composita : nesdravenu,- 
a, supernaturale, fatuu; — radice scio- 
venica. 

SDRELlHE.-esctt, v ., Ã w^o Barcianu 
germ. stretfen> zerdrUcken^ die blu- 
uea abbrechon, abpflUckeQ» aofrltzeo, 
sohrammciia 

SDKÉNTIA, 8. f., vedi sdrantia, 

SDKOBIRE,-escM. v.» terere, conte- 
rerCf coatoudere, quassaro^ conquassa- 
re, fraoBere; a frange, a sfermii, a pre- 
face in buccatelle; gerivate: tfiroòi/onu, 
•/órta, sfermatorìu; s(^ro6i^u,-t:,adj.part. 
sfermatu; sdrohitura» s. f., actione si ef- 
fectu de 8drobir€j sfermatura;— ^^ro^M, 
8. m., (care se pare a fì radicea verbu- 
lai), fragmentuMt fragmeutu, frustu, 
ruptu, ruptura; — radice barbara, pare a 
fi affine cu darabu, ce vedi in Glossariu. 

SDROIA, B. f., caterna; vedi dróia in 
Glossari u. 

SDRUHAIEE si sdruhanircrescUf v., 
qnaterer snoostere, agitare, exagllare, 
a scuturé, a sdruncinà , (cu care se pare 



^ 

h'^ 



SET 

a sta in legatura etjmologìca); deriva- 
te; sdruhiUoriu si 3dnihanitoriu,'-tóna. 
adj. e., sdruhaitu si sdruhartUu.'a, part. 
sdruhiilura si sdruhanitura , actione si 
etfectu de sdruhanìre. qoassatlo, soe- 
cassio« usrllatlo, sdruncinatura. 

SEBORU, s. m., vedi sohoni cu tòte 
derivatelo selle. 

SECASTRU, s. m., dupo Dict. de Bu- 
da : cumuru ds fènu oblungii. camulas 
foeul oitloQgruiJ, germ. elae lìlafirltcfce 
heutr leste. 

SECHASTRU si skJmtru. mai Lcnv 
sifchastm sau esychastfH, (d'in ri^o'/Ã ' 
Csiv^qBicscere), soìitariu, eremita, a- 
nachoretu, a^cetu, eremita, aoachora 
asoetesj derivate : seckastrta sì sic 
sfria, mai ben^* s^chaséna san f.sych 
stria, s. f.. tUa anachoretlca rei soli- 
taria, viétia solitaria sau stjehastrìea; 
sychastricurd. adj., ftoUtarlus, er«nl- 
tlons, solitarìu sau eremitica; s'jcha' 
strice, adv., more eremltaram, in moda 
eremiticu; sycJia8tre8cu,-a, adj., eremi- 
tieu; sychastresce, adv., eremitice; sy- 
chastnre ,-escu , v., vltam eremlttean 
ducere, a duce vidtia sychastrica^ a fi 
sydifx8tru> 

SECICA , (pronuntia se^ea), s f., 
dupo Dict. de Buda: nutretiu meruatn 
taliatu , pabulum sectam, germ. der 
hSckerfingrt da» li&cksel. 

SEICA. siéica si sidica, s. f., lantri 
llnteri scapha, ojmba; derivata : snea" 
riu, sieicariu ai 8ÃŒaicariUt s. m.^luntraria 
care duce cu luntrea, si care face luntrì; 
—radicea se paro a fi turcósca. 

SECCTIA, (cu s aspru sibilante, ^i 
cutia, ba chiara jecutia, si jueutia), 
f., corruptu d'in lat. exaeebtlo, esseca- 
tiene; derivate : ^ecutircrcseu, v., ex- 
seiisi, a essecutà ; secutiu, s. m., exse- 
cutor, essecatorìu; vedi formele celle 
bone in Dìctionariu : essecere, essectUare, 
esseeutione, essccuioréu, 

SEIMENU, s. m., militarin merce- 
nariu, soUatii, voluntariu straioa :«et- 
menii erau militari condusni cumercetU, 
d*%fUre straini: elli facura bone sercii 
terrei, inse mai in urma devcntra 
veraii pretoriani^ si d'in acèsia 
se desfientioura. 



"M 




SER 

SEIMU, 3. m., adunare ^renerale la 
PoloDÌ; coventulu figuredìa in crooicele 
nòstre, inse de multu s'a datu uitarìi. 

SEIMU.-o, adj., glancns; ceuiisiu, se 

dice despre perù : perù setnu, calluseinu. 

SEMTIRE si $Ì7ntirej v.. sentire; vedi 

aeniire in DictiODariu cu tòte derivatele 

selle. 

SEPELLIRE. (cu saspru sibilante, .jc- 
pellirejrescUy v., dupo Dict. de Buda : 
BappUntarn Terba palato; a pronuntià 
passerescp, gerru. lispelnd aaHsprechen. 
SEPETU, B« m., olata, arca; cìstaf 
arca; arrivale : sepetellu j clstaU. ci* 
stella, clBtellnU, cistella; sfpetariu, a. 
m., care face si vende sepete^ aroularlns» 
areularìu, cistellarìu. 

SERACU, seracia. scracime, seraci- 
rtf, s^acutiut seraniocu, seraceseUf se- 
racesce; vedi sarac*i8ce etc. in Glo3sariu. 
SERAID san seraliu, s. m., (fr. gtì- 
ratl), palatiulu sultanului;— de origine 
turcésca. 

SERASCHIEEIU, s. m., generariu 
tarcescu; derivata :«6r£iscÀGria,officiulu 
terascJiieriului. 

SERBETQ, (cu s aspra sibilante, .jer- 
betu sau surbetu), s. m., una specia de 
iemoaata turcésca; originea coveotului 
se pare a fi arabica;— derivata : ^erbegiu, , 
fi. m., care face si vende ì^^.rbetu. 

SERDARIU, s. m., (capltaneus), dux, 

«apitanu ìd armat'a turcésca; derivatu: 

Merdar€8$a, muliere a serdariului ; — pre 

^mpulu regimelui fanarìotica coventulu 

se iatrodussesse ìu Rouiani'a ca titlu 

uobilitariu, acumu g'a datu uità rìi ; — 

oriRÃŒnea lui se pare a fi persica, 

SERGENTE, s. m.. (fr. sergent, it. 
•ergente, isp. sargento si sergente), 
derivatu, d'in serviente, priu sergienic 
adjaaae sergente, servitoriu publioa, p. 
6. la justitìa; apoi gradu militar ìu : de- 
corione, sergmte'maìore =: decurione 
maiore. 

SERGU, 3. m., in compositionea : de 
sergu, cito, continuo; derivate: scrgui- 
rey»escu, V. refi., Htadere, nltl, conarl, 
•peram dare; a se adopera, a lucra cu 
dÌUgentìa;£cr^f<'"')^ie], s. 1., atadtom, co- 
aatoa, opera, IndnatrU, dUlfpentUi se* 
doUtas; dìligontia, adoperatione, zelu, 



SFA. 



531 



stndiu; S€rgì4entiosu.~a^ adj., dlUgrenSi 
Indofttrlu», sedalng, i^navaa, gtudiosns; 
dilingente, industri osu, studiosu, ade- 
perativu; serguiioriu,-tórìa, adj. s., sy- 
nonyrau cu serguentiosu, cu mica dìffe- 
rentia, co serguentiosu se refere mai 
multu la calitatea, èro 5ei*^4»^oriu laac- 
tivitatea espressa ^rxxi fierguentia; — ser- 
guéla. s. f., unu barbarìsmu, si mai mare, 
sjuonymu cu nergueniia, inse pucìnn 
usitatu, 

SÉRLA, (cu 8 aapru sibilante, qérla)^ 
s. f., unu cane macru, unu cà ue care la- 
tra cootinuu; — s'ar potò facile ca ^irla 
se fìa unu deminutivu d'in sèrra, instru- 
mentu care dcà rtia oontinnu. 

SERLAIU, (cu 5 aspru sibilante), s. 
m.,dupo Dict. de Bfida : tì^\v\& »cUrea. 
germ. soharUcbkraut, specia de erba 

SEHLATANU,-^, (cu s aspm sibi- 
lante, .^érlatanu, scrissu si : scarlatanu)^ 
adj. s., (fr. oharlatan, it. eUrUtaao); 
medicu insellatorìu, indellai^oriu in ge- 
nere; derivate : ^erlcUunaria^ sau scar' 
latanaria, s. f. , (fr, etaarUtanerlo , it. 
ciarlataneria) , professione de searla- 
tanu, fapta de seariatanu * portare de 
searltitanu, insellatodà ; S'Hatanescu , 
sau scarlfUanescurti. adj., (fr. charlata- 
nesque), relativa \& seariatanu; ì^crìa' 
tanìsmu, sau scarlatanismu, s. m., (it. 
charlatanlame, it. clarlutanlsno), pro- 
fessione de seariatanu, lucrare scoria^ 
ianésca, 

SERMANU,-a. adj., mUer, mUeran- 
das, paoper; sermania, s. f.^ mUerla, 
paupfìrttts; Vedi sartnania in Glossariu. 

SE30NU, 3. m., reu formatu d'in fr. 
saUnn, (it. stagloiio), anni tcmpa»; tem* 
pulu aunului, iinulu d*in celh^ patru tem- 
puri allo annului : primavèra , véra , 
tómna, iérna. Form*a sesonu, ca si rti- 
sonu, e incompatibile cu limb'a romà na. 
Déco s'ar senti necessitatea de a se in* 
troduce, n*ar potò figuri de cà tu sub 
form'a slatione, dupo it. stagione, isp. 
eataclon» port. estasio, — de si fr. baI- 
•on s'ar pare co ména la form'a flatfone. 

SE VERSI RE, seversitoriu, seversitu: 
vedi sfirsire, sfirsUoriu, s/irsitu. 

SFADA.s. f., rlxa, Jurflaa, UttgUm. 
coatentloyAltercatlo; cèrta, disputa, li- 



532 



SFA. 



tìgiu, altercatioDe; derivato : sfadirer 
escu, V. refi., a se sf adi, rl^Hrif jargArt, 
alterearl f contendere « litigare; a se 
certà f a se dìsputa^ a se altercfi; sfadi- 
tiosurdf adj., rlxosas, JiirsriosDs, liti- 
gUsnsy conteutiosDs* certatoria, lìti- 
giosu, contentìosu; alta furma si mai 
barbata e : sfadnicura, syDooymu cu 
sfaditiosu, inse pucìnu usitatu. Iladicea 
acestuì coveDtu se pare a jacé uscunsa 
sub germ. fehde = cèrta, disputa, osti- 
litate, bataia, bellu. 

SFANTIU, s. m., d'in germ. zwanil- 
gerrz viceaariu, nummu de argenta de 
20 cruciari austrìaci, ìq valóre de nnu 
denariu republicanu romanu, de care in- 
tra 84 in una libra romana, — moneta 
acamu essita d'in cursu; — derivate : 
sfantiuirerescu, v., a lui de la cineva 
moneta prin abusu, a prevarica; sfan* 
iiuiiùriurtória, prevaricatortu; sfantim- 
^u»-a.^part. sup. in sensulu verbului. 

SFAÌJTU sau svà ntu,~a, adj. s.. sonc- 
tBi I sà ntu sau s&actu ; vedi si sfiniu cu 
tòte derivatele lui. 

SFABAf 8. f., rnmor^ fragor» clamor^ 
Tocireratlo, fremltus» strepltub, mngl- 
toSy ro^ltaSf ejulatus, ranroiur» sosur- 
raS} querelai tiaesta^; rapor, erapora- 
tlO) nldoT} ferror ; aqua bnltans , toan 
bnllis steiiaos; sordes; rumore^ fragore, 
clamore, vociferatione, fremitu, strepitu, 
fingitu, rugltu, urletu, scommotu, mur- 
muru, susurru, plansetu, vaietu; vapore, 
evaporatione , nidore, odore a culinei, 
fumngrassu, ierbore; apa bullantet fonte 
stellante de bulle; sorde, scalore, putore : 
sfarà mare a essUu prin terra d§ nomele 
unux omu neconnoscutu ; — derivate : 
BfararCt v., ciamare, clamltare, Btre- 
peroy fremere, frng'orem eder^, percre- 
beicera, morniDrarei sosarraro, munire, 
•Jolarei qnerl) conquerl, ferrerà , effer- 
veieere^ bollire, obnlllrei iindatim sea- 
torlre, bollare) undaroi redondare; a 
clama, clamiti, strìgd, Bbeni, strepe, 
Trame, murmurii, susurrà , ra»gi\ urli, a 
se piange, se bocl; ferbe, bulli, se ìdRìì 
prin ferbere, a bulla, undà , redundd; — 
adj. 0.,5/ara<oriM.-a, pirt. %\ì!^.t sfaraiu^ 
s. f., sfaratura; — uno secundu verbu 
ve form^a : sfarairerCBcu, do unde adj. 



SFA. 

8., sfaraìtoriurOt part. sup. sabst.» sfa- 
raiiu, B. f., sfaraitura, cu senso forte a- 
propiatu de allu formeì precedente; — 
D. Mikloskh cerca se reduca coventullH 
sfarà la v. slavìcu skrara^ nldor; uolH 
ne permittemu a la intrebfl, co peotra 
ce nu compara gr. G^Ã pafo^^ifratror si 
sonitns^ care e de certu una derìvatu, sì 
presuppune una radice : c^apo, care e 
chiara coveutulu nostru in cestione. 

SFARLA, 8. f., dupo Barcmnu germ. 
der Hpsy fr. cblqueoaude; derivata : 
sfarlédiat s. f., brommkrelBCl, klapper, 
drebrildchen, cartìaitdre. 

8FAULIRE,-escM, v., a seintórce im- 
pergiuru intr'una petioru, (fr. plrovct- 
ter); dmf^te: 8 farlitoriu ri ùria, adj. s-, 
care se intórce impergiuru, s. f., sfarli' 
tórta sau sfarlitóre, specia de fusa cu 
ròta, cu cart' se j6ca copiliii, (fr. pi- 
rosette); sfarUtóre de renati, (fr. ipl- 
rooette). 

SFARLÓGA, si., dupo Dict.de Buda : 
pelle vechia argasdita, pelli» anttqaa, 
et detrita* 

SFARMARE, v., vedi sfermareBÌ de- 
rivatele selle in Dìctionariu. 

SFARNà RIU, 8. ni., negotiatorìu mi- 
seru, negotiatorìu de bassa conditione, 
care vendo merci ordinarie si do micu 
pretiu, care ambia cu mercea d*ìn casa 
in casa; derivate : afarnaréssay naulìerea 
afarnarìulm; sf amar ire,- escu , a face 
negotiu cu merci ordinarie si de mica 
pretiu; sfirnaritu. part. sup. subst 

SFATO sau svatu, s. m., coubUUm; 
Consilia; derivate : sfatuire san svatuire,^ 
còCH, v., coQiilllDOi dare, a d& Consilia, 
a consilil; refi, a se avatuif conaaler», 
consultare, deliberare; a se consulti, a 
deliberii; sfatuitoriu B^nsvatuitoriurt^*- 
ria adj. s., oooslUator» anctor; con* - 
siliatoriu; sfatuitu sau svaiuitura, adj.,«. 
consilìata; — 8fatosu,-a, adj., 8cloUf«v.- 
care se crede co are multa mente, c^ 9ci^ 
multe; arrogante, care se aramestica \im . 
tote consiLiele. Radi'ìea latina saadere^ 
de unde snaftunij sta asìà de aprópe d£ 
svatu, in c&tu ar potè se faca pre cineva 
se créda co acestu d*in urma provine d& 
la acellu-a (suaifv);\me occurre si Bh\^m 
sovlétff. 




SFECLA sau svechi, s. f.jieu, ì. sve- 
da rosìot boUrabr*, beta Tiiljr«riit, (fr. 
betUrjiTe) ; 2. svecla aUìa , beta alba, 
(fr. poiróei porr^ei bette); pianta cura- 
decina gròssa bona de mancata, care sé- 
mina cu liapiì. 

SFECLIRE,-e*Ctf,v., 1. errarla erra; 
2. erubesccrc. a inrosi, dupo Barcianu 
germ. errdthen , suhftfnrotb werden , 
part. sfeditura; — radice incerta, 

SFERSIRE, sftrsitu; vedi sfirsire 
$(%r8itu. 

SPERTICARE, V., lacerare, dlUoo- 
rare^ ranpere, dUolndere^ couBolodere, 
dUcerpere; a laoerÀ, a dilacera, a talià in 
bucatene, \)iiri. sffrtkaCti,'a. licer, lace- 
ratoti dlUflcratos, lacerata, dilacerata, 
taliatu in bncatelle; — form'a se parte 
romaDésca, iase originea e incerta. 

SFERTU, 8. m., desfìguratu dupo slav. 
^rertfl, quarta pari, quadrans; cartu, 
cadrante, patrariu. 

SFESNICU, (cu s inaiato do n aapru 
sibilante, sfe^nicu). pi. -e. candeUbrnni} 
Ijobonubas; candelariu, luinìnarìu; de la 
8lav. sré^tnlcii derivata din srétììr^lu- 
mina, si lume. 

SFESTAITIA. (cu s inainte de t aspro 
sìbìlaute), s. f.. aqnae benedlotlo; bene- 
dicerea apei; —dupo slav. srla^ténle^ 
aanotlilcatto; — barbarismu orribile. 

SFETIRE, (cu t duru),-£sct4. v., 1. re- 
velaro, mauirestari*, patefacere, aperire 
lBdloar9;arevelà , a descoperì, a arretà ; 
2. sub form'a refi, impers. mi se sfdescc, 
«ueoedere^ bene cedere, a essi bene; — 
radice slavica dupo t<^ta probabìlitatea. 

SFETNICU san sveinku^ a. m,, con- 
BilUrias, consìliariu; — derìvatu de la 
sfiUUi cu forma cu totulu slarica; fase 
deplenu anticatu : av^mu consiliari, 7iu 
mai avemu sfetnici, 

SFIALA, s. f., rerecundlii; verecundia; 
— cu forma spuria derìvatu de la ver- 
balu sfiire. 

SFiniE,-tfScu. V. refi, rererl, rerecnii- 
dari; a nu ave desinila cotediantia, a 
DU cotedii ; derivate : sfìitionc . s. f., 
verecundiai verecundia; 9^i^i05t4rO, adj., 
terecundos, verocandu; — a*ar pare a 
fi in relatìone cu sfiderei- fr. ne défler, 
noi ÌDS6 DU cotediumu a affirmà . 



SFILCD (cu i obs^uru, sfilcu), s. m., 
pipita aammlUarlBi papìlFa tìtiei. 

SPraTUrfl, (in sing. cu i obscuro, 
sfintu. in pi. cu % claru, sfinti), adj. s., 
corruptu, prin influentia slavica, d*in 
sancite, ce vedi in Dictionariu; derivate : 
sfinita 9. f., io locu de 8anctia=:8ancti- 
iate, ce vedi in Dictionariu; sfintienia, 
B. f., in locu de sanetiiate, si de sancii- 
ficatione; sfinHre.'Cscu, v., in locu de 
Bandire ^ sandificarc, sacrare, conae- 
erare, ce vedi in Dictionuriu ; sHnti' 
tura^ adj, part., in locu de sanditu =. 
sandipcaiu, sacratu. consecratUt ce vedi 
in Dictionariu;— 5/9n/e«ce, impers. des- 
pre sóre : sfintescc sórelct a sfintitn 8Ó~ 
r£^t\appune sórele. a appususórele, — are 
alta radecina, adeco svanire, svanitire, 
coQtrassu svdntire, si in fine sviniire. 

SFIRIDA si firida , s. f. , feaeitra 
ilmuUta; fenéstra òrba. 

SFIRSlRE,-f*cw, V., fluire, terni- 
nare ^^yMoWere; cotr&Diaere; ooasam- 
mare; ^nf a termina, a absÓlve; a con- 
sume ; a consummà ; derìvatu : sfini' 
toriurtoria, adj. s., flnien», flattorf 
abualront» , finìtoriu ; sfirsUura , part. 
QuItUHy termlaataS} absolnta^; oen- 
sumptDd; couflummatiia ; s/irsitu, s. m., 
Unls , termiDHs i eiltna , extremam ; 
fiiio, tìnitu, terminu, essitu, capetu; — 
barbrismula acestu-a se potè correge 
pretotindine cu classiculu finire, finitu^ 
care are tòte senioifìcatiouile acellui-a. 

SFITA, 8. f. (a'ftxtoòptov), vesti mentu 
superiore cu care se investu sacerdotii 
la liluigia, feloniu, («a'.Xwvtov). 

SFORAIRE,-escM, v., si cu formesim- 
ple, Htertere; a sterte. a suffld cu au- 
netu prin nasu; derivate : sforaxtoriu^- 
tória adj. s., slertensf care 5/orate, care 
.sterte; sforaitu^ part. sup. subst.; sfa* 
raitura, s. f., actione si effectu de sfora* 
ire; sforaiéla o forma spuria, io locu do 
sforaitura. 

SFRANCIU, (pronuntia sfrantiu), 
s. m., iues reuereai morbus urallloaa ; 
morbu veneriu, nomitu asià de la Fran- 
cia, fìendu co se credea c-o acellu morbu 
s'ar ncommunìcatuprin/ranci sau fran- 
cesi; derivate : sfranciosu sau sfretici- 
OSUf-a^ adj., lue renerà Inreotii, infoc- 



534 



SO A. 



tatù de morbu veneriu; sfrancire san 
3frcncirc,-€8CUf v., lae Tenerla inflcere, 
a iafectà cu morbu veneriu; sfrancitu, 
sau sfrencituriit adj. part., lue vonerea 
InreciDs, infectatu de morbu veuerìu. 

SFREDELLU, pl.-e, terebra si tere- 
broin; terebra, terebru, instrumeutu de 
ferrn cu care se facu gaure in lemnu sau 
ìd nietalle, gaiiritoriu, foratoriii; (com- 
para it. Terrina. siCTerrugarla, fr. TriUe, 
probabile din lat. Tern, la Plautu rero- 
Ina); derivate : sfredellasiu, s. m,, de- 
minutivu ridiculu din sfredellu; sfredd- 
lire.*escuj V., terebrare, perforare, a 
terebrà , a perfora, a gauri cu sfredellulu; 
sfredellitoriurtória, adj. s., tcrebran^, 
perforans, care gauresce cu sfredellulu: 
sfredellitu, part. aup. subst.; s/redellUura, 
9. f., terebrameDy terebratus, terebratlo, 
actione si effectu de sfrtdùllire. tere- 
bratione, terebratura, perforatìone, per- 
fora tura. 

SGÀIRE,-escu. v., refi. conAtopore 
totnerl; a se uità cu mirare, a deschide 
ocbii tare ; derivate : sgaitòriu .-tana. 
adj. 3., Q>dXQ%^$g{Aksce\ s^aiYw.part. sup. 
subst.; sgaiturat s. f., actione si effectu 
de sgaire. 

SGARCIEE,-C5c«. v., contrthere , 
carropare; a contrage, a stringe, a cor- 
ruga; refi, a se sgarci. coutrabi, corru- 
garli a se ooutrage, a se stringe, a se cor- 
ruga; derivate : sgarcitu.-at adj. part., 
eontraotus, oorrugatus, contrassu, strìn- 
su. corrugatu; tìguratu : araros, avaru; 
sgarciturUt S. f., contraotlo , corrugatlo« 
contractione, corrugatione; sgarciu s. 
m., (care a datu nascere la tòte celle 
precedenti) , 1. Bpasmoi^ oonruUlo ^ 
spasmUf convulsione, carceiu; 2. cartl- 
Ugo, cartilagine; — pentru starea de 
s^arct^M^ravaru, s*a formatu unu mon- 
stru de substantivu abstrcatu : sgarcc' 
nia = avaretia , care nu e de*sufferitu 
in pur'a liinba romà na, si care se potè 
corrcge prin sgarcitate^ mai bene inse 
prin avaretia, 

SGATIAIRE, sau ^gatktrer<^$cut (si 
cu forme 3impl« : sgatteiu. sg^tici, sgu' 
tieie, sgxtieimu , sgatieUi . ligaiieit)^ v,, 
^(exoulerc), avritare, eiagltjire; a scu- 
lurÀ, a essagità ; derivate : sgatùitoriu," 



SGP. 

tórta, adj. s., care sgatieie; sgatiaitu, 
part. sup. subst. ; sgatieitura , s. f ., h 
actione si effectu de sgatieire, H 

SGAU, s. m., tnatrix, TDlray oteros) 
pantece de muliere, matrice, valva, u- 
teru; — probabile d*ÌD £cat;ur=«x si ea- 
Tum, de unde verbulu excarare, care 
ìnsémna intre aitele si paedlcare,— co- 
ventu obscenu, mai mai essitu d*in usu. 

SGAURARE, V., onraetoporelntaerlt i 
a se uità . cu mirare, — affine cu sgairc; J 
— compara lat. cavere, oantnnf de unde ^ 
rom. catUare, care ìntre altele insémna 
intuitare : a cauta la dneva sau ceva 
cu ochìi tare deschisl 

SGHIABU, s. m., cataraota^ canaltt; 
cataracta, canale, scocu; — in Dacia supe- 
riore se dice si in alte sensuri : ajsghiahu 
de pétrOf massa de pétra, rupe; &> se ap- 
plica in locu de slcriu, cassa sau arca 
de morti; e) pléssa de prinsu pesci; — 
originea coventuluie obacura,póte co nu ^ 
e barbara. â–  

SGLOBIU,-a, adji, loqatetDB, peta« 
lans,exorbltaii8;UbclTDs;nestemperatu, 
nobonaticu, petulante, resfacìatu; deri- 
vate : sghbire.-escu, v. refless., a se 
sglobi, petnlanter le gereret Usclrlre; 
a se resfacià , a face nebonie; sglóbitione^ 
8. f., petnUntlaylaacirla, petulantia, la- 
scivia, resfaciare; — form'a sglobenia e 
de rea gustu, inse radecin'a intréga nu ^ 
suna a romanésca. H 

SGORNIRE.-csca. v., expellere ; aâ„¢ 
espelle, e espulsa ; vedi si scornirc in 
Dictionariu. 

SGRABUNTIA, s. f., posula, poUuLo, 
papula; pustula, mica insatura pre pelle; fl 
derìvatu : s^a6ttw^((3aM.-a. adj., poso- 
losns, pustulobQ9; plenu de sgrahurìtie 
=. puptule, pustulosu. M 

SG RI BCRIRE,-f5CM, (si cu forme sim- V 
pie : à griburlu, sgriburi, sgrìbure; ete.), 
V., pra? frlffore tremare, dentlboi crf 
paroi dentes concutere; a tremurà de 
frigu, a si concute dentii de frigu. 

SGODCIRE, V., HDocolere, eoBcut«re« 
commoTcre, grarltor moverò; a miscà 
tare, a scuturà ; derivate : sguduitoriu,- 
tóriaj adj. s., socoitlenB, concotleaa, 
coramoTCìiS) sn-fussor, cnnoaBsori oam- 
motor; scuturaiorin; sgaduitu^^Oj p&rt. 




m^ 

SubstM succusKQs, conoaasos, com- 
tuB , scuturatu sguduittirat b, f,, ino- 
ssìO| eencDttsIo, commotfo; actìone bì 
€ctu alili actionei do sguduire.f scu- 
turatura; — sguduire e asià de apropede 
Biccutere , in c^tu oonstringe pre omu 
B créda co e numai una desfiguratìoDe 
Bku:estuì verbii d*ìn urma, cu tót« ace- 
TO-a cn greu se potè esplica, cumu ver- 
bulu excutere, care a datu pre scótere si 
pre scuturare, ar fi mai potutu dà si pre 
^sfìguratulu sguduire. 
â–  8GULLIRE,-cscM. v. refi., se contn- 
■«re; a se stringe, a se contrage, a se 
faceglomu;spM//iYw,-a,part., contractos; 
strinsu, contrassi!, glomeratu, glomuìtn. 
SGVEèlWKE, sguravitu; vedi 5^- 
ravu mai dìosu. 

SGURAVU,-rt, adj., dupo Dict. de 
Buda : BiocoB» blccaneu»; secu, UBcatu; 
derivati! ;s/;wrrat;tfe,-cscf4,v,, l.activu: 
Recare, exsloosre» a Beccà i a uscà ; 2. refi. 
■«6 $guravi, slccarly slceeseerep a se 
lecca, a se usci; de acE part. sguraviturOj 
slecAtDH, uscatu. 

SIA, siawfl, pL sielk; vedi sella in 
^ictionariu; — pL siaìle, lambì» lumbì, 
■tu d'io selle, inse cu è tare desohisu 
l^re a distìogc prin pronuntia differen- 
ti*ft de seusu. 

SIACHU, s. m., rege in 1ìmb*a per- 
tica; de aci nomele uuuì jocu cu figuri 
mobili pre una tabla desemnatacu spa- 
tie patrate, germ. «ehadi, fr. éefaees, 
it. seacchl pi. 

SIADE, siede, pers. III. a verbuliii 
mederut sedere; vedi sedere in Dictionariu 
cu tote derivatele selle. 

SIAGA, s. f., Jocu«, lodiiB; jocura, 
gluma; derivata : nioguirc.-escu. v.. je- 
c«ri{ a jocnrii, a glumf; in Moldavia 
pronuntia : siuguire. 

SIà ICà , siaicariu, ai siéica, sieiCQ' 
riu. Tedi séica, seieanu, 

SlAlTOU, 8. m., dupo Barcianu 
germ. wairenwtude, trocblia cu caro so 
servescu oarratorii spre a rodica car- 
rulu, it. verrleello da alsare earrl, 
fr. férln; — coventulu se ^are alt de ori- 
gine uitgurésca, si nu se aude io Dacia 
uferiore. 
SILLOD, s. m., unu pesce, dupo.fiar- 



m 



su. 



585 



eianu germ. sander, schiel, UndbarBoh, 
dupo Raoul fr. perche, Pliniu lat 
perca; se pare a fi desfiguratu d*in germ. 
.^chtel. 

SIALLITPA, s. f., dupo fr. ehaloape, 
soApha, lembDB, llntcr; scafa, luntre, — 
coventu inutile, ca si siatca, candu a- 
vemu : scafa, luntrey barca^ navicella, 

SIALYARI, pi. m., braocae tarelcites 
liciari largi, liciari turcesci; derivatu 
sialvaragiu, s. m., 1. care face si vende 
sialvari; 2. care pòrta sialvari; — co- 
ventu turcescu addussu in tèrra de fa- 
narioti, acumu numai io batujocura. 

SIANTIU, H. m., fossa, fesBatom, fo8- 
satas; fosaa, fossatu; derivate :sian/iui- 
re^'esctif v., fossarer foBsam dueerc, ft 
face Sìaniiu, a face fossa; a fossa; siati' 
tiuitUt'Uy adj. part., foHBatuH, fossatu; 
dem. siantiuilctiu, pi. -e, foBsola, micu 
fossatu;— compara germ. schanie. 

SIAPCA, s. f., corruptQ d'in capa, 
cdpina, ^alerlculnra; de aci : siapcariu, 
s. f., care face capine, capinariu, 

SIAPTE sau siépte, septem} vedi 
sépie in Dictionariu cu tote compositele 
selle. 

SIARA, 8. r, serra; vedi sèrra in Dic- 
tionariu. 

SIARGlA,s. f., corruptu d'in fr.char- 
sre, (carica, carca, sarcìna), functione, 
gradumilitAriu;— coventu inutile 8Ì reu 
introdussu in limb'a rom&oa. 

SIARIVARI, s. corruptu d*in fr.eha- 
rivarl, synphoDla dlscors; ooDTlclam; 
musica discordante, musica rea,masica 
de pissice. 

SIARLA sau siérla; vedi §érla in 
Glossarìu. 

SIAliLATANO sau sierhtanu; vedi 
^erlatanu si derivatele sello in Glossarìu. 

SIAllPE, s. ra.; vedi sèrpe iu Dictio- 
nariu. 

SJARPIA, s. f., corruptu d'in fr. ehar- 
ple, scarna de p&ndia. 

SIARTA, 8. f., corruptu d'in f. charte, 
carta, constitutioue scrissa. 

SIASE sau sicse^ sex; vedi scsse in 
Dictionariu cu tote compositele selle. 

à SlATRA, siatrariu; vedi sciatta, 
sciatrariu in Dictionariu. 

SIAUCA, 8. f., corruptu d*iu séllka. 



536 



SIL. 



tericam equi, sétlele, spatele san crucea 
callului. 

SIBOIU, 8. m., una pianta oheiraa- 
thui IncauuB, Linn» ^ 

SICANÀt s. f.f dupo fr. clilenne, mai 
bene ar fì ciccana, iiArlllatlo; de acì : 
sicxftare, v., fr. chloaner, mai bene ar 
iiciccanarCf carUlarl; sicana^w,-a, pari. 
fr. chloauéi mai bene ciccanaiu; — dò 
,la it. cica = micu lucru, si acestn-a de 
]at. arch. cIccom : cIccdb a«a iater- 
iDlm, Plaut, rud. 2, 7, 22. 
SICEASTRU, sich'%9tna. ticha' 
\stricu, etc; vedi sechastru, in Glossariu. 
SICLU, (cu 8 aspru sibilante, jicZw), 
S. m. , dupo Dici, de Buda : «l»t4 (raem- 
brana) Inanratitj voi argenUtaj pelle (lu- 
crata) aurata sait argentata; de acf : .j(* 
CÃŒuire^*escu^ v., auro ret ari^ento obdu- 
oere, a poK cu aurn sau cu argento; ^i- 
eìuUurCt, pari., Inaoratas Telarfeutatasy 
polita cu aurn uan cu argentu. 

STCU, (cu 8 aspra sibilante, jicti), s, 
m., vedi jìc/m, mai busu. 

BIDEFU, a. m.i.Diiionum cr^nehii, (it^ 

naceheray isp. DAoara, fr. naoroimasc. 

isp. nacar, it. naccaro), matripork. 

SIÉA=i5<?rtff;vedi^é^f«inDictionariu. 

SIEDA sau sceda^ siedula sau scedula, 

Todi scheda = sced^i in Dìctionariu. 

SIEFU, 3. m., corrupto dupo fr. chef 
r= capn, in sensulu de superiore ;'-nn- 
mai stupiditatoa scriptoriloru d*in can- 
cellario a potuta se introduca unuatare 
'larbarìsmu. 

SIERBETD, 8. m.; vedi 8€rbHu in 
Glossariu. 

SIERIFU, 8. m., (fr. chérlf). principe 
arabescu, descendente allu lui Macho 
mede. 

SIGDRU. sigurare, siguralUj aigu- 
f unita, sifpAritutr, vedi isecura. secarti- 
re. securntu, securanttOj secutìiate io 
Dlotionariu. 

SILA sau siila (cu a lenu sibilante), 
sau sijllnj B. f., ▼{«, Ttolentltt. cmacIus; 
violentia, constringero, coostrlctione : 
cu siVa^ rìf rlolenter; de aita, coacte; 
derivate : silirer^scu, v.; eoeero, adt- 
ifort, acoge, a constringe; refi a se ttili, 
conar), ulil, stodere^ operam {!«re » a 
se adoperà , a pune diligentiat a l'i dili- 



ì 



m. 

genio; silcntìa, s. f. dillgentla, «ona- 
tuiif nlsugy studlottir Indnfttrla; dìligeu- 
tia, nesueuiia, adoperatione; silUoriu,y 
tórìa, adj., dlII^ODKt &«daUS} goaTaa^J 
InduHtrlutt f &tuUi>Ba8; in sensolu ac- 
iivu : cv^ens, adi^eni»; siliturd, pari.* 
voactis, adaotasj constrinsu; 5i2ifMra, s. 
f.i eoaetafl,-us, actione si efifectn allu ac- 
tionei de silire, constrìciura; alta forma 
e : 8iluire,-e8cu, staprom alical Inferre, 
a violenta, a face cuiva violenita mai 
allessa prin stupru; siluiiu -a. pari, sta- 
prani pati coactan, violentata, siupratu 
prin violentia; — silnicu,-a, adj., tIo- 
leutufl, violentu; silnicia s. f., vlolentU, 
violentia, forme si mai orride do cà tu 
celle peno aci citate;— compara gr. •aòXif), 
o6Xai priedA, ap^lluujsi y.^ (vAiv^zup»- 
Ilare, dlrlperi, violare; slav. alU^^rU» 
potentia. poteataa. 

SIMBÉ, dupo Dict. de Buda: tùtmu- 
la afUrnandl reerlo, procerto* lodable,^ 
p. e. simbónu. sau sdniulu simbénu; *^fl 
noi n'amu auditu-a neci una data. 

SIMBRA, a. f., ^ocletiisi eonmunloi 
oommcrclam; societate, asiOCiatìoae;de 
aci : simbroitiUj 8. m., «.ooios; socin. as- 
sociatu; — simbra pota fi nnu coventa 
bonu, (compara gr. aD(L3oXiiJ, si oottpoo- 
Xtj, si chiaru e 
una carricatura. 



Xtj, si chiaru a'jfi^Xov) , simbragim »' 



SiMBKIA, s. f , lOfTces, atlpendIaM, 
pretliim cotidaotl; mercede, stipendiu. 
salariu; demìn. simbriutia, s. f., nier««- 
dnla, mica simhria: (compara av(i,po^, 
Bjwbola); simbriasiu, 3. m., Bi«rceBa- 
ri US, inercenariu, e una carricatura. 

SIMIGIU, 8. m., plator, copedrnftrloa 
oupedtarlus, sllUInarlua, crostularias, h 
dAlclarlusy candtdarIod{ cupedinarìu; I 
de aci : aimigeria, s. f., plstrln», plstrll- 
la, pistrina; — coventu tuicescu. 

SINA, (cu 8 aspru sibilante, §ma), 
sau scifu. 3. f.» pertica ferrea; pertica 
de ferru; compara germ. soblene. 

SINCEKICA, s. f., dupo B^rdoMiu 
una pianta, lat soleraathus. 

SlNDlCOSU.-a adj„ dupo Dict.de 
JBMfia.'moreiusytArvuK.tetrlcuH^morosa 
tetricQ;— in Daci'a inferiore nu seande 
acestu coveutn, se paro a fi una fetu 
UDgurescu. 



I 



w 



n 
k 



^ 



sia 

SlNJ)ILLA..sìndrilla,sindillarìu,ùn' 
drUlariUt sindillirc, sindrillirc, sindil- 
lUu. sindrdlUu; vedi seivdilla, scindd- 
ìariu, scindillirc in Dìctionariii. 

SINÉGU, 3. m., (lupo Dict. de Buda: 
oDbulus: una mesura de arìde, gallóia, 
se dice i a baoatulu Temisiauu ; (com- 
para gr. xoìvti, mesura care contine 4 xo • 
TÓXac); ÌQ alte locuri mi se audu. 

SINETU sau scneiu, s. ni., actii, docu- 
mentu in scrissu; — coventu turcoscii. 
SINCEPU,s. m.,d\ì^o RaouljT. mar- 
irei marte; martura; dupo Sarcianu 
gerzD. marderpelzy pellicia de martura; 
de acl : singlpiut-a, adj., de colórea mar- 
tarei, cenusìu; — coventu turcescu. 

SINGHILIA, 8. f., corruptu d'in 8Ì- 
gillu, dupo Dict. de Buia : Ut ter» «- 
^Ueopales testantea culdam sacerdoti 
JurUdictlanem InoertAm parochUm osse 
collatan, rnlgo : format* rol jarlodlctto; 
carte sau diploma (munita cu aigillu) 
data de epìscopu unui parochu, prìn care 
se certifica acostuÌ-a jurisdictioaea iu 
una parocliia, diploma episcopale. 

STNICU. 3. m.; vedi sinégu {'/orni), 

SINORU, sinuru,snuru, (cu s aspru 
sibilante), s. m., ruuloalasy Unea; funi- 
cella, acìa ìmplettita dec3.nepu, de linu, 
de lana, demetasse, etcgerm. schniir; 
derivate : sinoriro, s^inur r^.. sfiuruirc,- 
escUjy.^ vesti uulplam roulcnlos luìsuore; 
a còse funicelle la unu vo3tìmentu;~& 
ttunfcn funicelle folielo unui codice; si- 
tìoritu, sinuritu, snuruttura, part. fuul- 
culU assutas, cosutu cu funicelle; demia. 
«inorutiu , sinurutiu, s. m., funicella 
soptire. 

SIOCOTIU.a. ro., dupo Bareianu ger. 
ratte, dupo Haool fr. rat, sórece mare. 

SIODUrO. adj. 3., lodlcrus, rldloulos, 
Jocosua, corlosDs, paradoxos; curìosu, 
comicu, ridiculu, paradosau; de acf di- 
minut. sicduliUrdi adj. s., camu curio- 
8U, comicu. ridiculu, paradossi!; siodh, 
8. f., rea ludiora, rea ridicola, Jocas; lu- 
cra ridiculu, liicru comico, jocora. 

SIOFKANU, siofranellu, aiofranire, 
iiofrunituj HioffanasiUfdumxn, ridiculu; 
nà \ : $afranu, safrandh , safranire, 
saf**ìnìlu in Dictionariu, cumu se cade 
scrìsse si prouuatiate. 



SIC. 



537 




SIOGORD, 8. m., din ung. aogor, si 
ucestu-a corruptu d'in germ. sehwager; 
comnatu; se aude numai ingur*a Roma* 
niloru rari locucscu printre Ungurì. 

SIOIMU, s. m., falco} falcone, una pa- 
sero selbatica care se potè sì domestici, 
si cu care se serveacu venatorii spre a 
prende alte passeri. 

SI01RE,-cs<:u, V. auaplrare, nfemeDij 
a suspiri, a oftà , a geme; — nu so aude 
d'incoce ds Carpati; — origine incerta, 
se potè inse a fì esaìtu d'in acea-asi ra- 
dice de unde a esaitu ai alblUre=Wu0- 
rare. 

STOLDA, 8. f., dupo Bareianu germ. 
botrasreret, insellatione, insellatorfa. 

SIÓLDANU, s. m,, dupo Bareianu 
germ. etn hevrl^er hasej liepure din 
estu annu. 

3IOLDIXA,8.f.,dupoJ5arcianttgerm. 
glcht. artrìtide, podagra; vedi sioldu. 

SIOLDU, 3. m., coxa, coxeodlx» fe- 
meii, femar; cópsa, femore; deaci:5ÌoZ- 
diUf-at adj., paralysatu la còpse : caUu 
sioldiv. 

SIOMOIAGU, s. m., dupo Dict. de 
Bud'i : maoutiloUm. fasolcalna btra- 
mlnli voi f<Dnt Iu olrcolaai couTolotos; 
fascióra de nalie sau de fénu strìnsu in 
cercu; dMncoce de Carpati nu se aude; 
— compara uup. csoma, 

SIONTOUOG[J,-ti, adj., dupo Dict. 
de Buda : olaDdiis. claudloann; scliiopu; 
— compara ung. sAuta, compusu cu slav. 
uogii = petioru; — coventu auperfluu, 
candu snJihpu ospreme tolu. 

SIuPlRLA, s. f., vedi 5er/;i^^ in Dic- 
tionariu. 

SIOPRU, 81 siopronu, s. m,, d*in germ. 
BcfaopOD , tecium, tu^orlam , uublU* 
lioin; receptaeulum; turgiiriu. coperi- 
menta , accoporimentu , constructione 
simpla a carei parte principale e cope- 
rimentulu redicatu pe columne cu parieti 
sau fora parieti, si care servesce pentru 
adappostarea carraloru, viteloru, etc.; 
it. rimessa, fr. rt^mUfl. 

SIOPTA, s. f., sDsarras, susurramea« 
«DBorratl'v; susurru, susurratione, spu* 
nere la urecbìa cu voce bassa; derivate : 
8ÌoptircrC8CUf\.. «B-orrare. losnsor- 
r«re, ad aorem liisusarrare; a susurrl, 



m 



m 



S88 



sm. 



a vorbi iocetu, a vorbf cu voce bassa la 
iireclii'a cmTB;sioptitoriuj'tória, adj. s., 
suBurran8f8n8arrator;susurratoriu,care 
susurra la urechia; sioptitu^ pari. sup. 
subst.; sioptitura. s. f., Husurratlo^ ac- 
tione 8i efìectti allu actionei de sioptire^ 
Bynonymu cu aiopia, 

SIÓRECE, siorccdlu» siorecoia, sto- 
recoica; vedi sórict in Dictìonaria cu 
tote derivatele seller 

SlURLICIU, s. m., vedi soriciu 2. in 
Dictionariu. 

SIORMENTU . s. m., corruptu d'in 
sarmentu; vedi sarmentH in Dictionariu. 

SIORTU, 8. m.,dupo Dict. de Buda: 
nota, maonla l^oralulte; macula morale, 
ignominia, nome reu;— dincóce de Car- 
pati nu se aude coventulu. 

SIOSSÉA, 8. f., corruptu d*ÌD fr. chaus- 
sée, (din lat. ealolata^ it. selciata), calle 
asternuta cu petrisìu, atrata selciata^ 
airata glariata; — numai stupiditatea 
a potuta straformà in sio^féa coveutulu 
fr. ohaushée. 

SIOVAIRE,-esctt, si cu forme simple 
T.| amba^lbaa utl, titubare, uutare; a 
ambia cu ambagi, a se abbate d'in calle 
spre a scapa si a fugi; a tituba, a nu 
sta fermu pre petióre; — sicvaiesceven- 
f«ZM=8uffla cu sunetu; derivate : sio- 
vaitoriurtória, adj. s., amba^ibD^ oteiift, 
tltabans, notAQS, fremeos; siovaitu^ parL 
3up. subst.; siovaitura. s. f., actione si 
efFectu allu actionei de siavaire, 

SIOVARU,s.m..dupoBurciaw«germ. 
schllf; pupura, jitncu. 

SIOVERNARE,-ediu. v.. amba^lbos 
utl; a ambia cu ambagi^ a se abbate d'in 
calle spre a scapa si a fugf;— se pare a 
fi numai unu derivatu d'in siovairc, 

SIPETU, sipetellu, etc; vedi sepc- 
tv, etc. in Glossarìu. 

SIPOTU, (cu s aspra sibilante, ji- 
potu)^ s. m., fonti fliituUrIs, scaturliroy 
sllanas; fontana fìslularia^ scaturìgine, 
ailanu; derivatu, sìpotariu^ &>. m., care 
face stpote. 

SIREGLa. 8. f.. dupo Dict. de Buda : 
cUthrl Keatatorll, germ. scbragel uog. 
sAroglja; d'incóce de Carpati nu se aude 
coventulu. 

SIRÉGU, 8. m,, I. looga sertes; una 



sm^ 

seria lunga; 2. caterva; multime, torma 
numerosa,— compara germ. schaar, inse 
nu uità neci lat. series, din care Ungu- 
rii au facutu serepr. 

SIRÉPU, (cu s lene sibilante), s. m., 
dupo Dict. do Buda : feros» ferox» pe* 
tnUns; feru, feroce, ferosu, selbaticu, 
petulante : unu callu sircpu; — d'incóce 
de Carpati nu se aude coventulu. 

1. SIRETU, (cu 8 aspru sibilante), 
6. m., corruptu d*in germ. scbrot, ^laoi 
plombea; glande de plunibu, globuli de 
plumbu, cu cari se pusca animali mai 
mici. 

2. SIRETD, (cu s aspru sibilante), 
s. ra., acia, funicella, cordella formosa 
implettita;— ^oventu probabile turcescu. 

3. SIRETU, (cu 5 aspru 8ibilante)ra, 
adj. s., astotus, Torsutus, rafer, fallax, 
raiaas; astutu, versutu, fallace, fa\su, 
ìnsellatoriu; de acf : siretlicuy s. m., a- 
fltos, aiitotla, TerBDtIa, Tafrltla, falla- 
ciae; astutia, versutìa, vafritia, fallacia, 
insellatoriai— 'Coventu turcescu, deriva- 
tala si cu affissu puru turcescu,— duca- 
se de unde a venitu. 

SIRGU, sirgumiia. sirguire, sirgui- 
toriu; vedi sérgu, serguentiOy serguiret 
serguitoriu io Glossariu. 

SIRIMANU, sirmanu . sirimania^ 
sirmania: vedi sermanu, sermanla^ la 
sarmania in Glossariu. 

SIELMPOD, (cu s aspni sibilante), s. 
m., dupo Dict. de Buda: fru^fi=oana- 
\ÃŒA aquartos, doctas aquae^ eaeuam pro- 
rDDdum, caniculus soblerraneos, ex qno 
elfodltur unrum, arragla; canale de apa, 
tinaprorunda,cunìclu sau canale subt^r- 
raniu d*ia care se scòte auru;— coventu 
probabile uuguresca, d'incóce de Car- 
pati nu s& aude. 

SIRINGA, (cu s aspru sibilante), g. 
f., dupo Dict. de Buda : laelnla arri} 
una fascia de agru; de acf : siringiUia, 
5. f.f demiu. d*in siringa, una fasoìóra 
angusta de agru. 

SIRIO, (cu s lene sibilante), s. m., 
dupo Dict. de Buda: Uosa, laoerna; ve* 
stimentu superiore U rustici sauterrani; 
—d'in cóce de Carpati nn se aude co- 
ventulu. 

SIBODÀ, (cu s aspru sibilante), b. f., 



I 
I 
I 



I 



£. 



sni. 

dupo Dict. de Buda : lacDBcalns, cados 
minor; cada mica. 

SIROFU, (cu s aspni sibilante), s. m,. 
corruptu d^in germ. schraobe, cochUa; 
cocblia, vite, cylindru cu spirale, caro 
se iutorce in unagaura cu spirale, fr. é* 
croQ, d'in carear essi ^frn&Mca forma mai 
correcta de cà tu sirofu.sirupu^ siurupu. 

SIBOin, (cu 8 aspru sibilante), s. m., 
torrens; torrente ; — se pare a ff unu 
sogmentativu derivatu d'in siVm. 

SIRO, (cu s aspru sibiianto), s. m., 
«orruptu d'in seria: vedi seria in Die- 
tìonariu. 

1 SIRUPU, (cu J5 aspru sibilante), s. 
m.; vedi siurupu si sirofu. 

2 SIRDPU, (cu s lene sibilante), s. 
XD., fr. fijrop, flirop, it. sciroppo, sci- 
loppo, germ. ijrup; buccu de sacbaru; 
— coventu asiaticu. 

SISCA, (cu s aspru sibilante, §i§ca), 
8. f., maga, incaiitL'trlx; maga, incanta- 
tória, farmecatória ; derivatu : ^i^coiu 
sau ^i^coniu, S. f., aagn^f lueantator; 
maga, incantatoriu, farmecatoriu. 

SISCAVU, (cu 8 aspru sibilante, .jé- 
^cavu),-a. adj. s., deDf.naqao6, blaesos; 
dentilocu, care vorbesce printre denti, 
iblesu; derivatu: sì8cavir''..-escu, v., imp* 
plantare lerba palato; a rorbi prìotre 
denti. . 

SISSA, (cu s aspru sibilante, i^issa)^ 
8. f., d'ìu scissa, cu seusulii ÒQ^cindrillat 
scandura augusta sì suptire. 

SlTlKlRE,-e5Ci4,v., dupo Diction. de 
Suda : Impellere, Insistere, urgere; a 
mena, a impolle, a impinge, a insiste, 
a urge; sUiritu.-a. adj. pari., menata, 
ìmpulsu. impinsu. 

SITIVI RE,-csc«. V., dupo Barcianu 
germ. stark helserl? werdeo, die Ktloinie 
'verllereu; a sì perdo vocea, aragusi tare. 
SIUBÀ, s. r, palllom, laena; mantellu, 
Testimentu de callatorfa; — radice in- 
certa. 

SIUBREDn,-a, adj., lauEruidus, debl- 
U«. cadDODs; langedu, flaccu, debile, ca- 
ducu, fora potere, macru: — covontulu 
se pare a fi corruptu d'in una radice ro- 
mana,— se nu fìa se-Tiiltdaii? 
SIUCHIATUra, adj.s., Tento»os,Ta- 



SIU. 



589 



una, levU; U8ÃŒon],usiorellu,Teni08U,Be- 

mistultu. 

SIDGARELLU,s.mMdupo Barcianu: 
rosmarinu selbaticu, germ. berg^ppIcU 

1 SIDIU, s. m., 1. cancerj unu morbu 
care corrompe carnea si róde ossele; 2. ar- 
thrltla; arthritide, podagra, chiragra. 

2 SIUIU,-a, adj. e., gracili»; gracile, 
suptire, macru. 

iSlULDOU, 8. m.; vedi sioldanu, 

SIULENDRA, casi bnUndra, s. f.» 
meretrtx, Inpa, seortom; meretrice, fd- 
mina corrupta care nu mai are pudóre. 

SIDLLEU, s. m., dupo Dict.de Buda : 
ludo perca; unu pesco; vedi siailòu in 
Glossariu. 

SlUMENU.-a. adj., dupo Dìcfc. de 
Buda : iaebriatus, ebrUs, potos; ìra- 
betatu, béotu, betivu; derivate ; siuvte- 
nirCy-escu. v., refi, a se imbetà ; smme- 
»t/e/,-a, adj. part., imbetatu. j 

SIUNCA, B. f., corruptu d'in germ.^ 
Boblnfcen; petioru de porcu affumatu si' 
uscatu; lat. poma fr. Jambon, it. pra- 
aolotto si presclotto. 

SIUPARIU,-a. adj. 8., dupo DicU da] 
Buda : ferut, ferox, petulana; compara : 
sirépu. 

SIURA, 8. f., corruptu din germ. 
acbeuer, liorreom; coperimeuiu in cara^ 
se dopune gr&nula si alte cereali, se 
treiera si se conserva; derivate : siura'^ 
riti, s. m., horreariQu, inspectoriulu $iu- 
rei; siurisióra^ si siuritia, s. f., bftrrea. 
Iddi, mica siura. 

SlURLA, s, f., Ã \ipo Barcianu germ. 
relbsand; arena de frecatu; de acf : siun 
luirC'Cscu, V., germ. relben, aaarelbfnj 
a frecà cu arena. 

SlURTIU sau sioriiu, s. m., corruptu 
d*in germ. t>chUrzei prarlli^amen, «uUll- 
var, subll^aculDBi, roanltnra; sublega>- 
riu, tabliariu, (fr. tabller), greraiariu, (il 
yrembUlB). 

SIURUIRE,-CJCM, V , dupo J5rtrcianu 
germ. rleseln; a plouà menintu, a pic^ 
cura, a cerne (dospre plouia). 

SIORUPD, s m., corruptu d'in girn^ 
gehraobf*, cachila; cochlia, vite; ved] 
si sirofut corruptu dlnacfa-afil radeoina«1 
mai bona ar fi form'a scruhu; — dprl- 



ilfaiilMM^ 



540 



SLA. 



vatu : siurttpuire.-escu , v., a firma cu 
cocfalia, a incochlià . 

SIDSnjlKE,-e5Cf4, V.; vedi susurrare 
in Dictionariu cu tote derivatele selle. 

SIUSTARID, 9. m.; vedi sestariu in 
Di'.tiouariu. 

SIUSTER(J,8. m., corruptu d'ingerm. 
•ehaster, si acestu-a d'inlat. tutor, cai- 
oiooariu. 

SIUTEU, 3. m. corruptu d'io ung. 
s(it5, plstor, panirex; paniQce, panariu. 

SIUTU,-fl, adj. 8., corutbna destltu- 
tos; fora cóme. 

SHjyA-IRE.-cscM, y.; veà ìsiovaireìn 
QIo8S*ria. 

SIUVARU, 8. m., dupo Dict. de Buda: 
loons ttrauaiuobas;locuaruudÃŒD03U;dupo 
Bareianu ; siov^ru, gertn. itohllf, pa- 
pura, juncu; vedi mai susu siovaru. 

SIUVITIA. B. f., (pleota); pletta, le- 
gatura de 6re sau de perù. 

SLÀBUi-a, adj. s., debllls. tnarmot^ 
tBralldoa, Imbelliti, Imheotilt» sau Im- 
beciltus; macer, raaclleatus; rltlai ftb- 
Jeotas ; flaccu, debile, f^ra potere, fora 
tarla, infirmu, invalidu, imbeinllu, im- 
belle; macrn, macilentu, fora carne; vile, 
abiectn, fora tana morale, fora caractc- 
riu; derivate : slabutiuy-a. adj., demìnut. 
camu slabH^= fìaccu; slabla, s. f., dcbl- 
UUb, lulIrmtUs, ImbnclUltas; flaccitate 
in tòte sensurile adiectivului; sìabire.' 
C8CU, V. transit., 1. debUltare, Inflrmare» 
IfflbeclUum rod(]ere;a flaccida face flaccu, 
a debilità ; 2. romlttere, relaxare; a 
lassa d'in incordare; intransit, debili* 
tari, deOoere , vtres amittere; a perde 
poterea, a devenf flaccu; si macere, ma- 
cesoer^j maoreacpret raacllentuti Aeri; 
a perde d*in carne , a deveni inacru , a 
macri ; slabitionc, s. f., deblUtas, la&r- 
fflltas, lint)ectllltas;flaccitate, debilitate, 
infirmitate, irabecillitate; slabanogura, 
adj. s., a) paraljrtloDH, claodan; paraly- 
tìcu , care nu potè merge pre petiórele 
selle; h) debllU. Ineptoa, Inhabllls, ml- 
ler; flaccu, nepoteutiosu, amarita, mi- 
sera, ticallosu; e) laxuH, remtshus, de- 
tentug^ dtiisolutoB ; lassiu, neinteuiu, 
neiacordatu; dupo Dict. de Buda : slaba- 
nogu insémna si doue piante : Impatieaa 
«•li ma tangere, Zim}.germ. da» iprtn;- 



SIX 

kraot. dar sprlndrsaaaien, d«r jud«nbal, 
dt« g'fibe balsamine; merourlHlt.^ annoa 
Linn, germ. daa blogeUraul;— de acf : fl 
sìab^nogl^ s fi. f.. paralyals, debilitai ^ 
membroram; paralysia, stare de paralj- 
ticu; shbanogin.-esm. v. transit., a) de- 
bilitare ; a debiliti , a paralysl , a face 
paralyticu; ?) remlttere, relaxare, laxam 
reddere; a relass^ una còrda, a destende; ^ 
iutrausit. paralysl oapl. debilitate nani- â–  
broriiiB capl^adevouE paralyticu; «{a- 
banogitura, adj, pirt., in t<He seosurile 
verbului. Radicea e alavica, si slabanogu 
e s( unu composita slavicu; germ. sehlapp 
si aoblaff inco sta in rolatìone cu acea 
radice. 

SLÀBCCÀBin, B. m., dupo DicL de 
Buda : spuma; spuma; — se pare a ff 
unu derivata d'in slabucUt selabucu, care 
d'in GÃ’ce de Carpati ee pronuntia ela- 
&HCf4 spuma do sapone, — iuse tota co- 
ventulu cu tòte formele lui e anperflaa, 
c&ndu avemu spuma, curalu rotnauesou. 

SLÀDU, a. m., dupo Dict. de Buda: 
P'>leuta. germ, mah; ordiu macerata d*LQ 
care se face bere. 

SLÀVI^^A, 8. f., Uridum, lacdaai ; 
lardu, Sfvìlina, gr.issime de porca. 

SLATINA, 3. f., loeiM palnater; loca 
limosa, lima, tìna. 

SLAVA, s. f., gloria, mi^ebU», ma^r* 
DiOoentla; sobllmltaa ; gloria, marire, 
maiestate, magnìticentìa; sublimitate : 
in slavaj la anbllml. in aeru; derivate : 
sìavirercscu t v., glorlUcarf, magnlfl* 
care, eelebrare, paedlcare, laudiboa af- 
ferre, extollere, colere;. a glorifìcci, a 
marf, a magnifica, a celebra, a predici, 
a inaltii cu laude, a laudÀ; slavUoriu," 
tória, adj. s., glarlfloana, masnlQeana, 
cclebrana, colens, oaltor; glori fica torin, 
raaritoriu, magnificatone, celebratoria, 
cultorìu.laudatoriu;*?at;.7M,-rt, adj. pari., 
^lorloanst celelirls, magnlflcuB, Inol^- 
tun; gloriosa, ce1ebru,marìtu, magnifica, 
inclitu, laudata. Auctorii Dict. Ã eSuda 
ìnsémna ca possibile derivationea coreo* 
tlllui slava de la lat. aalve. forma sala* ^ 
tuudt, care ar fì sufferitu una metathese V 
in limb*a slavìca; noi ne reservà mu opi* 
nionea peno la investigatìone ulteiiore. 

SLAVINA,s.f.,dupoJ?arcianM, germ. 



I 
I 



SLO 

der habn an eliidm Casso, pip*a la una 
bute^ prìn care curge licidulUf canata. 

3LAV0CA, 8. f.» dupo Dict. de Buda : 
Uphlo», germ. froschUiioli , seetenfel, 
unu pesce care sémina cu brósea. 

SLAVOSLOVIA, s. f., {doxolo^ia = 
5oSoXoY{a)t doxologia, cantare de lauda 
in baseric^a crestina, Te Deom laadamas; 
— a fìguratu nuroai in traductìonìte cello 
servili alle cà rtiloni basericesct, astadi 
nu 88 mai aude neci in baserìca. 

SLEIREf-escu, V.; l.exhanrtre; a es- 
sauri, a scòte tòta ap'a d'in putiu; 2. in 
BDam nassam cogere, congrelare; intran- 
8Ìtiru, concre^cere; a incbiagà , se dice 
despre untu^ seu, céra; refi., a se inchiagà ; 
8leitoriu,-tóriat. adj. s. : 1. e^hauriens, 
essaurìtoriu ; 2. eo^ena, cong«Ian9 ; in- 
chiagatoriu; deiiura, adj. part. : 1. ex- 
haDBtDB; essauritu; 2. coneretas, oonge- 
latoa, ooagalatus, iuehiagatu ; sleitura, 
s. f., actioDB si effectu allu actionei de 
skire, 

SLICU. (cu s aspra sibilante , §licu 
sau §di€u), 3. m,, dupo Dict. de Buda: 
polreres mlnerantai , germ. »clilick , 
8cblamm; pulbere de minore. 

SLOBODIA, siobodienia, 8-óbodirt\ 
alchoditoriUt sloboditu; vedi slohodu, 

SLOBODU.-a. adj.; l.solntos, Uber, 
raunn»; liberu, aolntu; 2. IlcItiH, non 
luterdictus ; permissu, licitu, neinter- 
dissu, neop^^ritu; 3. remlssufl, laxos, so- 
utaff) relassatu, iassiu, neincordatu; de- 
rivate : slcìxjdia, s. f.. si mai barocca ; 
idobodicnia. s. f., Itbertas, lice/itU, re* 
Bla;GOfflmoaturìì lìbertate, licentia, per- 
missione; slobodirerGscid, si cu forme de 
CODJiigatioQe simple, v., I. aolrere, Ube* 
rare, ellbvrare, illmlttore; a solve, a 
liberà , a dimitte, a dà drumulii; 2. cor- 
eeilore, permltlere, reoJam facere, fa- 
coltateoi dare; a concede, a permitte, a 
dèi velia; 3. remittere; relaxare; a re- 
lassft, a deat^nde; 4. vilins exponere; 
a mai lassa d'in pretiu;5. emlttere. ex- 
pellere, explotlero; a dà focu pusceì^ a 
esplòde ; 0. venam aeuare , sangulnem 
Biittttre; a lassa sange; 7. refles<i. a) ha 
ileroiuere; a se lassa in diofìU;/>Hnipetnm 
capere; a se aÃŒopt:i; e) Induci; a so alUi- 
necà la ceva, p. e. la una neeovientia; 



SLD. 



541 



— dobodiloriuy-lóriaf adj. s. UberaiiS) 
Uberator; liberatorìu; sloboditurfif &dj. 
part. 8oIut.;^,l!berataafdliiiiH:sus; soluta 
liberatu, dimisuu, etc. in tote seusurile 
verbului. — Radìcea sroboda occurresi 
in limb'a slavica, déro lat. solvere, pre- 
cumu a observatu dejd Dict. de Buia^ 
asià do apròpe si cu form'a sì cu sen- 
sulu, in cà tu se obtrude de necesse oty» 
mologului. Deci ne permittemu a insem- 
nd, co d'in 8olverez=8olbere Komà nulu 
a potuiu forma fòrte facile solòiduz^:sol- 
bedt4:=solbèdu^ care apoi a datu nascere 
la tòte celle alte. Observà mu in ultra, co 
neci slaviculu svoboda, neci ungurescula 
Bzabod , nu aro L Prìn stramutarea a- 
cestei littere, coventulu a luatu in lizn- 
b'a rom&na una fisionomia barbara, ia 
c&tu noi, cu tota probabìlitatoa prove* 
nientiei selle, nu cotedià mu a lu recom- 
mendà . 

SLOIU, S. m., 1. massa, frusiun, gif 
mas, coacretam; m.issa ìacliiagata de 
céra, de seu, etc; 2. sttrla; fusu de 
glacia. 

SL0VA,3. f. luterà ; littera; derivate : 
slovariu, B. m., lexlcov, dictionariu «^o- 
venescu; Qlovianu sau alovcnura, ^dj. b., 
solavtnDJ care e de nationea shviano; 
^lovenescUf'a, adj.. nclavlciis; relatìvu la 
sloviuni: slovent';sc*i, adv., solarloe; slO' 
venire sau slovnirc.'e8CUf v., jj-llabaa 
UUttoguere, a syllabisà ; slovenitu, 6au 
slovnitu, part. sup. subst., syllabisatd; 

— covante introdusse pria dascaliis^o- 
viani, acumu cu totulu essite d'in usu. 

SLO VARIO, slovianu, slovénu, slo- 
vencscuy stovcnesce^ slovenirc. sau slov' 
nire., slovenìtu sau slovnitu; vedi slova, 

SLOGA, 8., cu forma feminiua, inse 
cu sensu masculìnu , servai, famalos, 
mlatster; servu, servitoriu; derivate: 
slugariurdf &dj. s., serrlena, BorvHh; 
serviente, servile; 5/«^i4rt>f,-c«CM,v., aer- 
Tlre, inserrlre, mlnlatrare; a servf, a 
face servitili; alug'irUoriu.'iória, adj. 
s., orncioBDs, obseiiQloBua, ad servltla 
promptus; promptu la servitiu, indema- 
naticu; alugarUu, part. sup. subst.; «il*- 
garitura^ s. f.; fainnlatfo, mlnUtratU; 
actiono si efi'ectu alln actionei de ser- 
vire;— Ww^ire sau alujirr^^escH, v., ««r* 



542 



SLU. 



Tire, Ittserrtre » fà malarl , ministrare, 

% servi, a officia, a ministra, aiunctiooà ; 
aluf^tortu san alujiioriu^-tóriay adj . 

, iietTOti. serri tor, famalas, mini- 
iter; apparito r; servitoriu, functionariu; 
-apparitorìu ; sluffitu san sIvjUh, part. 
[8Up. SubatM serrltos , flerTltDm, serrl- 
tlnn; slugulUtia^ si sìugutia, 8. f., oa 
B6nsu masculiou, Ht^rruloa. «errolus; 
demin. d'in servii, mica sorvu;— sÌusÒéi, 
(cu 8 aspru sibilante inaiate de 6, slu^- 
ha, contrassu d'in slugìba sm slujìba), 
R.f., serfitstf, serrltlnm, famutataH, mi* 
Btsterlura; SDrvituie,servitìUt functiono, 
officia; sli'sbdsiu, (contraaaii d*iu dugì- 
.baaiusdM slujfbasiu),B.m,^ aerrlens, fun- 
'gent; servitorin, apparitoriu, fuuctio- 
narìa; slu§builUia. S. f., pnrrDra, ralni- 
itertam; mica 3er7ÃŒtio, mica fuactione; 
8lt$snka, (ca s aspra sibilante inainte 
de n, slu^nicd. contrasau d'in sluginica 
s^n slujtnicct) ^j.f., serra, famnla. aTicllU; 
serva, servitória; slu^nieariu. s. m., an- 
elllas proonraas; care procura servito- 
ne; care petrece cu aervitór ie; slu^nicu- 
^iia, s. f., jierrula, aaclllula; demin. d*ÃŒQ 
'l?M«n?ca, mica servitória, servitória a- 
mabile,— Barbarismi nesufferiti. 

SLUGARIU, slugarire, alugaritorin. 
alugaritu, slugaritura; vedi sluga. 

SLUGIKE s^vìslujire, shtgitoriu san 
slujiloriUf slugitu san 8lujitu;\^Ã \ shiga. 

SLUGULLITA, sluguiia; vedi sluga. 

SLUSBA, (slugìbaz=slHJìha), slu.^ba- 
aÌH. (alugJba8Ìu:=z8lujib€isiu)f slu^bulli- 
tia, (slugthullitia ^: alpjìbulliiiaj; redi 
sluga. 

SLUSNICA , (8lugìnioiz=8ÌujìnicaX 
alu^icarht, {slugìnicariu = sluiinica- 
riu), slu^nicutia, (slugìmetdia^slujX' 
nicutia); vedi sluga. 

SLDTIRE, sluiitu, glatitura; vedi 

r^luiu. 

* SLUTUf-a, adj. s,, natllus, raanous, 
tmocafi; mutilu, matilaitu, mancn. trun- 
eatu; in unele locuri se dice si in sen- 
«nlude: torpl». urritu; derivate rstoire,- 
^$8CU. T. matilare, maucum reddere; a 
mntilft, a esturpià ; à lutitUf-a. adj. part. 
«iQtlUta»; mutihitu, esturpiatn; ^luti- 
furof 3. f., matllatlo; actione si efifectn 
alla actioneì do mutilare, cliiaru si In- 



es, 

su, a 

in«H 



WS^ 

cru mutilala.— Barbarismi grossi, cumu 
se potè indata observÀ atà tu d'in con-^ 
cursula littereloru sl^ cà ta si d*in pro-fl 
nunti'a dura a litterei t inainte de ». ^ 

SMACltiE,-csct«, V., 1. rapcre, rap- _ 
tare, corrlpere, abrtpere; a rapf ceva 
cu violentia; 2. extorqaere, maalbi^ e< 
rlpere, erellere; a smulge coiva cera 
dMn m&nì; 3. repercutere; a repercute : 
smacesce una pusca prea tare irnpluta; 
derivale: smacUoriu.'tória, adj. a., care' 
smact'sce in tote sensarile verbului f\ 
smaoitUy part. sap. subst, smaciiuraf s. 
f., actione si effectu allii actioneì de ami* 
ciré; vedi si sm^jncire in Dictionariu c\i 
tòte derivatelo selle. 

SMANGALLIREì;,sman^aniÌu, sman- 
gjllitura; vedi mangalire. mangalUu, 
mano'ilUura in Glossaria. 

SMARCEDU,-a. .adj., tiirpU, fodas, 
soriiuius, dorormU; urrita, feda, fedosu, 
sordida; — alta forma e : smarcévu,- 
adj., cuacella-asi inteHessn;— cea d'an- 
tania pare a se appropià de tnarcidu, 
cea d'in arma se departédia mai tare; 
— smà rdu,-a, adj., ca acellu-asi intel- 
lessa, se pare a fi numai uaa contrae- 
tione. fl 

SMARCU, s. m.. dupo Dict. de Bnda :â–  
antlla, germ. pumpe; pampa. 

SMARDO,-a, adj.; vedi smà reedu mai 
susu. 

SMECIRE, iìmcitUf amecUura; vedi 
smacire in Glossarla ai smancire ia^ 
Dictionariu. m 

SMEDD,-a. adj., dupo Dict. de Buda : 
pallens» paUidnt», pallidu. 

SMEGU, (cu s aspru sibilante, .jr^ie^-^ 
gu), corruptu d'in germ. g«*chra«clt ," 
grnBtus, sBpor; gusta, sapóre; mai aliesu 
sapóre falsa. 

SMERKDDIREre^cti, v., dupo Bar- 
cianu germ. aerqof^tschen, zerretiea, a 
strivi, a rampe in mici baccatelle. 

SMERENIA, smerinu, smemieUt 
smernicia; vedi smerire. 

SMERIRE,-e5cu, v.. hatatUare, daprl- 
merej a umili, a appesa; refi. a8€ $meri. 
(t) SA d^ntttere, »e humlllare , a 9e Q- 
mili; b) modeste se cerere, a ae porti 
modestu, a fi modesta, derivate : sme- 
ritUf-a, adj., humilti> demUsHi, gttbaU* 



^_ 6 M0. ^ 

1B89 raodeatDSf podlcob; umile, umìlìtu, 
modesta, pudicu, rusinosa; smerìnu.^a. 
adj-, synonymu cw sviehtu; smerenia. s. 
f.f liaiDlMtas, (Inmiìtslu, 8ubmls!»l0r mo- 
deatli, pudloltia» umìleutia, inuililate, 
modestia, pudicitia; smfrnjcM.-a. adj., 
STDonymu cu smerinu sì cu smeritu: de 
acf : smemkiat s. f., synonymu cu sme- 
renia, — Barbarismi. 

SMICLlKEt-flscM. V. impers., dupo 
Diction. de Buda ; fulsrorurc; a fulgerà : 
smidesce, rulgoraty fulgora. 

SMIDA, 8. f.,dupo Diction. de Buda: 
radloM rulminU; fulgeru, ra^liu de ful- 
geru; deaci : smidirej-esce, v. impera., 
synonymu cu sinidire. 

SMINTELA. 8. f., (reu formata d^n 
smintìre), a) mendum, crror, colpa, no- 
xif Tltiom, dellotum; erróre, culpa, de- 
lictu; b) ofTenalo, gcundalQiii; scuadalu; 
— unii au formatu si smirUa in acelhi- 
agi sensu , inse amendoue sunt de reu 
gustu. 

SMINTIRE, smintitu. smMitura; 
vedi smentire iu Dictionariu. Pronuati'a 
dura a Utterei t inaiate de t demustra 
fonnationea recente a corentolui. 

8M0CHINA, s. f., ttca»; fica, pom'a 
arborelui ficu; — smochinutia, s, f., fl- 
eala, deminutivu d'in smochina. 

SMOCHIND, 8. m., flcns urbor; ficu, 
arbore co produce fice. 

SMOCHINUTIA, vedi smochina, 
SMOLLA. 3. f., pix, blturaen; bitu- 
me, pecura, mai allesu pecura co care 
se ungo assea carraloru sau altoru ma- 
cÃŒDe, axQugta, untura pentru assemino 
scopa; derivate : *wo//«>tf,-fi5Ci4» v., ploe, 
t>aumlne, AXoDBriA tnlioere; a unge cu 
pecura sau cu untura do ròte; stnollitUy 
<-a, ad. part., axong-tA infectas, unsu cu 
pecura sau cu untura de ròte; smolhtura. 
«. f., actìone si effectu allu actionei de 
'^mollire. 

8M0LLIBE, smollìtuj smollitura; vedi 
smollire. 

SMOTRU, fl. m., corruptu d'in tno- 
ghu.mustra; decurslo campcstris, aimu- 
Ucrain pa?nae; mustra militaria, ma- 
nopera militaria, essercitiu militariu; — 
acestu terminu desfiguratu fu introdusu 
prin Bussi numai in seclulu noatru, déro 



80B. 



543 



d*in fericire pentru limba, a*a prensu ra- 
decine. 

SMUCIRE, smucitti, smucitura; vedi 
smacire io Glossarla si smaneireìrx Dic- 
tionariu. 

SNEPANtJ. (cu a aspra sibilante, 
.jwépawM), 8. m., dupo Dict. de Buda : 
a) bacca vel ^mniim Joalperi; oleum e 
baocl» Jontperl; aqua Joafperl; semen- 
tia de juuiporu, oleu d'in sementi'a de 
juniperu; vinarsu de juniperu; l) cuneos, 
cuniu, penna, (potè cnniu de abiete); — 
&népanu pare a fi unu derìvatu d'in ur- 
matoriulu snépu; — d'in coce de Carpati 
nu se aude. 

1 SNEPU,(cu«aspru sibilante, f«épa), 
3. m., dupo Dict. de Buda : Junlperai 
comraoDl^; juniperu, bradisioru. 

2 SNEPU. (cu 5 aspra sibilante, jwcptt), 
8. m., corruptu d'in gorm. icbuepf sau 
sehnepfer dupo Dict. de Buda : «colo- 
paXf pordix ruBtlcay fleedala, graUlnago; 
gallina de campa, fr. béoasae. 

SNOPARIA, snopiref snopitu; vedi 
snopu, 

SNOPU, s. m., meri^ea, iDanlpuIas; 
mergite, manunchìu, mai allessa manun- 
chia de grana, desecara, de ordiu, etc; 
derivate : snoparia, s. f ,0) multimede 
snopi. b) loculu unde se tiau snopii; 
snopircrBScu, v., a face snopi; snopitu, 
part. sup. subst. 

SNUBD, f;Hurtttre, snuruitu, (tòte cu 
s aspru sibilante, i^nuru, ^nuruire, ^nu- 
ruiiu); vedi sinoru. 

S06A, s. f., farnacula; coptoriu de 
incaldìtu casele; derivate : sobariu . s. 
m., care face sobc; sobullUia, sobuiia si 
sobitia, s. f., dominntived'in ^oòa, mica 
soba; — inTemisian'a soba •=. camera, 
germ. atube;— pentru etymologia confe- 
re: 5o6u»germ.»tabe,it.atara,isp.eatDfa; 
prov. eiituba, fr. étore. 

SOBABin, sobitia, sobulUtiaf sobuiia; 
vedi soba. 

SOBOLLANU, sohoUariu; vedi so- 
bóllu, 

SOBOLLU, a. m., tulpa; specia do 
aórice campestre care rima pamentulu; 
derivato sobolìanu, s. m., nii.s; specia de 
sóricemaro; soboUariu. a. m., care prende 
soboìlì. 



544 



80C. 



SOBOBNICESCE, sobornicesQu. SO'^ 
borniac vedi sohoru. 

SOBORU, (si stboru), g. m., coacl- 
Uom, fljiio(]u9, (oóvoSoc); conciliu, sy- 
nodu, adunare, mai allessa adunare de 
preuti; derivate : sobornicUf-a, adj.» si 
sobor9iic€sci4,-a, adj., synodUIs, rrenera- 
lU, uDlr^rHftlU; synodale, generale, u- 
Dìrersale; sobormcesce. adj., bjutdftll- 
ter, general Iter, anlrersallter; io modu 
syoodale, generale, universale; coveotu 
slavicu, formata dupo gr. oòvoòo^, acumu 
iotre Romà ni caduta in desuetudine. 

SOBURA, 8. f., dupo Dict dt^Buda: 
toi Uctis receoB; smentanU; gr-rm. sOas- 
^•berB, de unde pare a se fi iatrodussu 
intre unii Romà ni d'in susu de Carpati, 
d*in cóce coventulu nu e connoscutu. 

SOCACIA, socacire, socacUia, noca- 
eiiu; vedi socaciu. 

SOCACIU, 3. m,, coqQus;buccatariu; 
derivate : socacia, s. f., urs coqolnarla; 
arte sau professione buccataria, bucca- 
taria; socacìre^- escu, v., t'oqDer», ooqui- 
nare; a essercìtà professìonea buccataria, 
a ii buccatariti ; socacitÃŒQ^ s. f., coqna; 
buccataressa; socacitu, pari. sup. aubst.; 

-coventulu se aude numai in gurile Ro- 
[m&uiloru cari locuescu printre Uoguri, 
si acesti-a l'au impromutatu de la Scla- 
viani, cumu au impromatata si multe 
gitele : aaafc&ci, t:ik&os, korà cB, eie; 
noi cari avemu huccatarVa nòstra cu 
tòte celle necessarie, n'avemu ce face 
cu atari barbarismi. 

SOCOTA, si socoléla^s, f.» 1. compa- 
tatù, computu; 2. sententla, Judlc!am; 
parere , opinione, judecata ; 3. attonito, 
eonslderatlo,€ÌroniBéipoctlo;attentione, 
cousidoratione, cìrcumapectioue; 4. mo- 
doB, ratio; modu, ratio ne ; 5. propoHl- 
tnm, coDBlIIum; proposit'J, scopu;— de- 
rivate ; socotire,''escUt (si cu forme do 
conjugattone simple), v., 1. computare, 
acomputd; 2. putare, opinar], arbitrari, 
exiBtiroare, ceneere, sentire, a cogita, 
a opind, a crede, a judicà , a fi de parere; 
<3. cogitare, conitlderare, ropatare, de- 
.Itberare, a cogita, a considerìi, a pon- 
derila a deliberà ; 4. proponete, «tatneret 
a propune, a statue; 5. ratlonem habere, 
raiptoare» a luÀ-inconsideratione, aap* 



SOR; ^ 

pretii, a respecta; — socotUoriur-tóriaf 
adj. 8., putans, compatans, repotanB, etc.; 
in tòte sensurile verbului;— «oco^^-a, 
adj. part, compntatas, ropatatm, eoa- 
sideratiis, etc, in tote sensurile verbn- 
luì; ^socolentifl^ s. f., opinlo, aententla, 
ratto, «ori»lderaUo, deliberatio; parere, 
opinione, cousideratione, deliberatione. 
judecata. Divtìonarialu de Buda are si 
soeotu, 3. m., oonpntns, ratio; co mputu. 
Radicea coventului e obscura, cu tòte 
ace&te-a compara it»hcotto, isp. escote. 
prov. aseot, fr. éoot, lat. med. Bcotom, 
contributiooe la ospetiiL 

SOCOTÉLA, socotcniia, socotirt^ à th 
cotitoriUf socotUu^ soeotu; vedi aocóta, 

som, 8. m,, BtirpB, geans, speeieé; 
stirpe, vitia, genu, specia. 

SOLGABIROU, s. m., jndex pedii- 
neo8;judece de gradulu infima, inaarci- 
natu si cu administratìoneain Ungarìa, 
bzolgAbtrf). Barbiirìsmu orribile. 

SOLNITIA, s. f., Balinnra ; salina, 
scoica cu sare;— forma barbara d*ia ra- 
dice latina. 

SOLOMONARlU,-a,adj. 8.,(dnii5o- 
lomone regele judanìlorii), care pretende 
co pótG produce efl'ecto supernaturali, co 
potè face miracle; solomonia, s. f., na* 
«la, magfa, pretensa, arte de a produce 
uiTecte supernaturali. 

SOLOVERFU, s. m., dupo Dict. de 
Buda : nna pianta, orlj^a^om raifare, 
Linn., germ. wohlKematti, doBteo» 

SOLU, s. m., legatus, nnatias; tra* 
mìssu, nuntia; derivate : Holia, s. C, le- 
patlo^ mnnUB ledati, nDUttiin; missione, 
sarcina, iwìniìii; soiire.-^.sci4 Y.^nìUg^- 
tton« rangl, Ie^atl'»uero ohlrn, a impleoi 
una missione; h) efUcere, olttlnere. Im- 
petrare, a scòte la capetu una Inorare; 
80lUoriu, -tòrio, adj. s., medlator, later- 
ceasor; mediatorìu, intfirceasoriu;«ti^t^if, 
part. sup. subst. in sensulu verbulai. 
Barbraismu cu tota apparontia .ìp R.v 
maoismu. 

SOMNU, 8. m., una specia uè pesce, 
Bilorud. sllnrus ffranls, germ. WoU. 

SURCOVA, s. f., rama artificiale a- 
dornatu cu flori, cu care copillii augura 
ti^te prosperitatilo la serbatórea nasce- 
rsi Domnului ; derivate : sorcovainr 



I 
4 



I 
I 



'V., a augura, utteagaodu curamulu 
artfìcìale, tòte prosperitatile; sorcovaitUf 
p&rt. flup. subst., ÃŒD ÃŒDtellesaulu ver- 
baluì. 

SOKCOVAIRE, sorcovaitu; vedi «or- 
cova. 

SORQOSrn,-a, &dj., nr<en§y neoea- 
larlas; urgente, necessario; — barba- 
rismu ungurescu, izorgos, neconnoscutn 
d'incóce de Carpati. 

SOROCÃ , 8. !'., InterstltlDin, tnterTa- 
lam, Interjeetlo, oomma; pausa, repausu, 
intervalla, virgula ia sedere, in can- 
tare, eie; compara sorocu de mai dìosu. 

SOBOCÉLA, a. f., eltatloj vedi soro- 
eire, mai dìosu. 

SOR0ClK£,-ejcttf, t., citare, U Jai 
Toeare; a citi la judecata; de acf : soro- 
<itUj-a, adj. part, cltaluri, cìtatu; soro- 
<é!a, s. f, oitatio, citatione; sorocu^ e. m., 
4tei, terrotniiH, tempat praeflion ; ter- 
ùLiinu, tempu prefìsau. 

SOBOCU, 8. m.; vedi sorocWe, mai 

ID8D. 

SOEOCOVETIU, a. m., uumas rlglntl 
eruelferorDin, rul^o rloevlmarlu»; numu 
vicenariu austriacu, nomitu aaià de Russi 
pre timpulu canduvìcenariulu Iacea pa- 
tru-dieci de paralle, (una leu). 

SOSSIRE.-escu, v., adrenlre, perre- 
ilre, appellere;aadreni,a adjuuge; «05- 
rà u, pari. sup. subst. in ìntellesulu ver- 
buluì, care aresi semnific^tioue de sub- 
etantivu : sosairep gaasire sunt doue wr- 
6e de origine incèrta in limb*a romà no, 

SOVERSIRE, soversitu; vedi sever- 
$iret sftrsire ai sfirsire in Gloasariu. 

SPARGA, 8. f., dupo Dict. de Buda: 
1. aaparagnsefflelnaUt, Xinti.; sparanga 
Bau sparangu; 2. ruulcnlus , reBUeala ; 
sfora, funicella, acia ìmplettita. 

SPASSENIA, B. f., vedi spasBire, mai 

iiOBU. 

SPASSIRE.-eif7t4, v.,8alrAre;a salva, 
> raanlui ; derivate ; spassitorìurtória, 
^. a., sAlTAtor; salvatorìu.mantuìtorìu; 
^passitu, part.sup. subst., in inteles- 
*Qln verbaluì; apassenia, s. f.. haIiih; sa- 
lute, mantuire. mentuentia. Barbarismi. 

SPEIA, s. r. dupo Dict. de Buda : 
iunior • «ortlce arborls; cosiu sau corbe 
fftcuta d*io acórtia de arbore. 




SPL ^ 

SPEIU, 8. m., dupo Barcianu germ. 
baaninooii elchenmoos; muscu de arbore. 

SPELINQHERID, s. m., oorruptu d'in 
gertn. pranger, eolDmnn lgroiiilDÃŒae> pa- 
lut) pablloDB Ignointnlae; CÃ’Iumna sau 
paru de care se léga in publicu crimi- 
nalii cari au commissu fapte rosinóse; 
d'incóce de Carpati nu a'a audìtu co- 
veutulu, si ar fì de doritu ca se lìpsésoa 
si d*in gur'a Romà niloru de auptu seep- 
trulu AuBtriei. 

SPENDIU, 8. m., dupo Dict. deB«Ai : 
heUeborns vlrldls, Linn. , german. die 
prUue nleiBwnrii una pianta, sternuta- 
to rea. 

SPERGHIA, a. f^dupo Dict. de J?^i. 
^Udlusy enala; aabia, spata. , 

SFERLA. s. f., dupo Dict. dei^udcj: 
oiols fttramiofiDi) ceuusia de palle. 

SPERLIRE,-é«CM, v-, dupo Dict. de 
Buda : hirvotam reddere, hUpIdare; a 
sberli, a redicó pèrulu in ausu; derivate: 
sperlitu,-a, adj. p., hlrgotofli blrlBs^hls» 
pidoBf aberlitu; sperliiura, s. f, actione 
si efifectu de sberlìre, aberlitura^ vedi 
sherlire si sperlire in Dìctionariu cu tote 
derivatele loro. . 

SPl!;RLOSU,-ff, adj,, hlrantus, hit- 
tal, bUpidas; aberlitu; vedi aperlilu la 
sperlire, 

SPETÉDIA, s. f,, vedi spaiédiaìn 
Dìctionariu. Dupo Dict. de Buda : spe- 
tédia e ai nomele uuei piante, etlamai 
acoroB Tel odoratoH^ Linn* 

SPETELA , s. f. , vedi apetitura la 
Bpeiire, sì sputitura iu Dìctionariu. "" 

SPETIRE , spHitu , spetitura ; vedi 
Bpatire. spatìtu, spatitura in Dìctionariu. 

SPICALCJIRE, -escti, v., dopo Dict. 
de Buda : lardo trajteere; a ìnapìcà cu 
lardu; coventu reu formatu d'in spicare^ 
germ. spleken. ' 

SPICHINATD, s. m., dupo Dict. M 
^uf2a.-laTeadalaBpÃŒflB,Bplca nardi, ipfoa 
aaffustlfolln, Linn. una pianta; — se 
pare a ti unu compositu d*ìn splca-narà u. 

SPICIA sau spitia, s. f. ; a) radtua 
rot» , radiu de róla ; //; t radas , linea ; 
gradu de cousangenitate; vedi ai speda 
in Dìctionariu. 

SPILUIRE,-e5c«, y.^dupo Dict de 
Buda : pUare, eiptUr», forà rl. eleptre; 



S46 



SPB. 



ft «spilli a farà ; coventa rea formata 
d*in explUre. 

SPITAIU, spitaliu, s. m., vedi ospi- 
tale si ospitiu in Dictionarìa. 

SPITIA, s. f., Tedi spicia mai gusu. 

SPOrÉLà , s. f, mtrga; materia de 
8poìtu^=spolUu. si 8poitHra:=spolitura. 

SPOIUE, spoUoriUt spoitu. spoitura; 
vedi «polire ia Dictionariu cu tot? deri- 
vatele selle. 

SPORICU si sporisiu, s. m., TorUoaa 
offlclDalls, Linn., una pianta, specia do 
verbena. 

SPORIU, S. m., progreasns , profc«- 
toi; ubertas; progresau,ubertate, fecuQ- 
ditate; Ã m^aie: sparir e, co vedi in Dic- 
tionariu; spornicurat adj.. coventa rou 
formatu, cu sensuln de : frnctuo'iui, fe- 
«anduB , fertlUa , fruglfer , uber ; fruc- 
tuosu, fecundn, fertile;— radicea separé 
a fi gr. a7iópo<;=:S9mentia, sau compuaa 
d'inl^ sau el; si ripoc = calle. 

SPORNICU; vedi sporiu mai susu. 

SP0R0VAIRE,-c5c«. v., dupo Bar- 
eianu, germ. scbwatzen , a verbi raultu^ 
a spune multe gecature. 

SPOVED.y'flA, 8. f,, confessi^; con- 
fessione, marturire sau marturisìre; vedi 
$popedire. 

SPOVEWRE si spovediéirerescu, v., 
oonflUrl; a coufessà , a marturf sau mar- 
tarisi peccatele; si cu insemnare transi- 
tiva : confesfllonera cxolpere, a ascultà 
confeasioaea cuiva ; apoi refi., a se con- 
fessii a se marturi sau marturiaf; spo- 
vedUu si spoveduitu, part. sop. subst. ; 
$pavcdania, s. f-, confesslo, confessione 
-^ forma barbara d'in radice barbara; 
vedi 81 ispovedire in Glossariu. 

SPRIJANA, sprijina, $pnjinéla, 
Sprijóna,3,l, tuteli, sastentacplum, 
falcniin, colamen, pmeidlam, auxlllom, 
admlulcaUm; tutela, sustentacla, fulcru, 
proptella. presediu, adjutoriu, adraini- 
clu; derivate :spr»;7mre,-fiscM. v.; l.tran- 
gitivu, folcire, snffolctre, siistentare, 
adminicoUre ; a fulci , a suffulci, a su- 
stentd, a propti, a redimii; 2 refl., nltl, 
IiibUI; a se fulcl, a se redimii: sprijinì' 
icriurtoria, adj. s., totor, fullor, lìusten- 
tatort protector; tutoria, protectorìu 
•Ufltentatoriu; iprijinitu, part.sup.subst.; 



STA. 

sprijinitura, 3. f., actione si effectuall 
actionei de sprijinire; sprijtnu. s, f., td 
tela, Ru-tteataoulam, foloramr coloneiij 
prflBsldlain, aDtlUanit a-lmlnloBlam; ti 
tela, Bustontaclu, fulcru, proptella, pr< 
sedili, adjutoriu, admlniclu. 

SPRIJINA, sprijinélaj spnjin u-i 
sprijinitqriu . sprijinitu , sj^rijinitura^ 
sprijinu; vedi sprijana, 

SPRIJONA, 8. f., vedi $prtjana. 

SPUDIELA , s. f., forma spuria d'ii 
spudia cu 3dU3ulu de : puutut», pustul 
pre pcUó; spudire,-escu , v., po^vtaUn 
poHlalesoere» a pustulà , a capetl pi 
stuie; spudUura^ ad), part., po^talatoii 
pustulatu sau puatulitu; vedi si spodii 
in Dictionariu. 

STA iVT, s. m., d*ÃŒD germ. stab, statj 
majore la militari; nu se aude d'in có< 
de Carpati. 

STACHETA, s. f., d'in it steccai 
steccato, stecconato, germ. stackete 
gardu de pari grossi, palisata; gardu di 
lati; gardu de cancelli. 

STACOJIU,-a, fidj., cooclaeafi ««e< 
olnos; rosiu de scarlata , rosla scap 
latinu. 

STACO'JU, S. m., oammaros » (x^- 
[j.apo;)f caacer marlnos; cammaru, caa- 
cru marinu. 

STAMPA, s. f., d'in it. stanpa 
pressa , 1. typarìu , impressa , timbra^ 
3. pà ndia snptire de bumbacu; stampi 
s.m.,tadicalaipl9tinam;pisatorLu;9^ 
puirer€scu, v., plseref plnsere, plasar^ 
flstucareja piua;s^ampuiiu,-a, adj. part*] 
pietas; flstncatua; pisatu. 

STAMPARE, stampatu; vedi stampi 

STAMPU, 8. m., vedi stampa, 

STANA , (stà na)f s. f., vedi stctia in 
Dictionariu. 

1 STANCA, (cu a claru io prìra'a 
syllaba), s. f., 1. ptea; pica, cotiofanu; 
2. cornicuU; specia de cióra mai mica; — 
siancuiia, s. f., deminulivu d'in stanca. 

2 STANCA, (cu a obscuru jn prim'a 
syllaba, stanca), a. f , saium, rapes; pé- 
tra mare, rupe; d'in collo de Carpati se 
aude si form*a masc^/unCM, in acella-asi 
sensu ; stanctUta , s. f, , seopalo^ « mica 
rupe, scopùlu, scopellu; 8iancosu,*a, adj., 
HaxoHBSi asper; ruposu, petroso, asprtL 



STANCOSn,-a. adj., saxAsiis, aaper; 
redi 2. stanca. 

STANCU, itanculìa; vedi 2. stanca, 

STANDARTU, s. m., vedi stendnriu 
in Dictìonarìu. 

STANGINELA, si stanjinéla; vedi 
sianginìre si atanjinire, 

STANGINIRE si sianjinirerescu. v., 
retloere, detlnere, retardsre, oITceref 
obiUre, Impedimento esse; a opprf de 
la lucru, a tioé pre locu, a fì pedica, a 
std centra, a vettemà ; derivate : stangi~ 
nitu si stanjinitu -a, adj. part., in sen- 
suiu verbului; vedisi stanginire inDic- 
tionariu; — forra'a stanginéla si stonji- 
néla. nu e admissibile: Dict. de Bada 
are si alanginu^ s. m., cu sensulu de : 
•bex, ImpedlnootoDif pédica, care iase 
nu Re aude d'in c6ce de Carpati. 

ISTANGINTJ 3Ì8tanjtnu,9.m,,da^o 
Dìctionariulu de Buda, uomele douoru 
fiori : a) IrU pseodacorn», Zmn., germ. 
die wasaerlilie, die gelbe lille, Itiia gai- 
bina , &> Iris f?ermaoloa. Xinn.. germ. 
die seliwerdtHlie, die blaue line, lilia 
vèneta. 

2. STANOrNU si stanjinu, a, in.; 
vedi sUngynu in Dìctionariu. 

STANO, 9. m., saxam, rupea^ potrà , 
eaxit«fl| atatua; pétra, rupe ; statua de 
potrà ;— s^awM. ca si 2. stanca, provinu 
dupo apparentia d'in verbulu stare, inse 
form'a loru face se ne indouimu despre 
romanitatea loro. Compara angi stoae 
si germ. «tela=:pétra. 

STAPANA, stapà nu. stapanirej sta- 
p%Httoriu , siapanìtu; vedi stcpdnu si 
stopà nu cu derivatele loru. 

STARCU, (cu a obscuru, stà rcu), s, 
m., vedi sfèrcu. 

STARETIA, 8. f.. (abballila), prìó- 
rea sau suprriorea unuì monasteriu de 
mooache; staretiu, s. m., (abbas), prìo- 
rele sau superioreleunni monasteriu de 
monachi, egumeuu, archimandritu; sta- 
rctia, 8. f., prioria, demnitate de stare- 
tiu sau à Q8taretia:—coventxi\\Ji sclavicu 
siaretiu va se dica bstrà nu sau seniorCt 
(gr. Tép<uv), si credemu co s'ar potè fa- 
cile ioiocuf cu seniotf. 

STAROSTE, s. f.. d'in acea-asi radice 

Csliu, masrlster, capulu uneì cor- 



porationi, si mai marele noei colonie 
straìne; de acf ,; 

STAROSTIA, s. f., demniUte deite- 
roste, ma^lstratas. 

STARVU, (cu a obacuru, stà rvu)^ s. 
m., vedi stfrvu. 

STATO RNICESCE, adv., vedi staior- 
nicia mai diosu. 

STATO KN [CIA, s. f., oomftantla, flr- 
mltas, stabilltaa; constantLa, fìrmitate, 
stabilitate; — formalu d*in statormcura, 
adj., coaBtana, firoKia. stabllla. pervia- 
neos; constante, stabile, permanente; de 
undesi : s^a^ornic€«^e, adv., coustaoter, 
flrmiter, gtablllter, ÃŒD modu constante, 
fìrmu, stabile; si : statornicire^-escu , 
V., btabilirey a sio,hi\i ; siatornicUUjf 
a, part., atabltltnsy 3tabìlìtu;—totu for- 
me spurie uascute d'in una radeoiua cu- 
rata romà Da, alare, statoriu; vedi stato- 
rire si utatoriu. in DictiODariu. 

STATO RNICFRE, statornicitu, sta" 
tornieu; vedi siatomicla mai susu. 

STAVA, S. f.. araieatuiB equorooiie- 
qDltiain, eqaarla; eparfa, turma de epe 
sau de calli; derivatu ; ^avariu, s. m., ar- 
cnoDtarlnA,pabtar equarlos, pastor equi- 
tti, aerrud eqnarlas; epariu, pastoriude 
epe sau de calli; stavaressat s. f., mu- 
lierea stavariului, 

STAVARIU, stùvaréssa: vedi stava. 

STAVILA, s. f., obaacolum. obei; 
obstaclu, obice, pédica;— dupo Dicc.de 
B'ida se dice siavda pantru a) Uta« leoll 
exterlDs, latnrea patului d'in ufara, care 
n'ar fi de cà tu una accoptione particu- 
lare a coventului; b) qotnqne meri^ltaa 
Tel quinto merKltom; numeru de cinci 
manunchi de grà ou sau da alte cereali; 
— derivate : stav%Lire,~esc\i , v., «bloem 
ponere ,a pune obice, a impedecà ca se nu 
mérga mai departe; stavilitura, adj. 
part., in sensulu verbului;— s^avi^a pro- 
vine d'in una radeciua curatu romina, 
stare; inse termìnationea ce a luatu, im- 
preuna cu accentulu pre antipenultima, 
faci^ se ne indouimu despre puriiatea 
formei. 

STEGHIA, 8. f., vedi stevia in Dìo* 
tionarìu. 

STEGLITA si steglitia; vedi sticUté 
in Dìctionariu. 



1M8 



STE. 



STELLAGIU, s, m., talmlttom; ta- 
blatu sau tabulata, spre a sta si lucri 
pre dénsulu, san spre assedia alte lu- 
cruri pre déusulu. 

STELNITIA, s. f., olmex ; peducbiu 
de pariete; se audo Dumai in Moldavia , se 
dea Domnedieo se nu se propage mai 
departe. 

STELFAKE, s.f.^ramns rlrldls» ^or- 
cqIds, gtjlni; ramu rerde. 

ST£LPn, s. m., st^Ufl, stele sau 
tUU» più, eolnuna» oolamen; columna, 
pila , pilastni ; derivate : stelputiu , si 
tUlpisioru^ s. m., colnnella; mica co- 
Itunna, columella; stelpnicu,-at adj. s., 
ityllteiy saper eolamna sedens; relativo 
la stelpu=zco\ìimn&; stylitu, care siede 
pre columna; — forma spuria si contra- 
ria naturei lìmbei romà ne. — Rade- 
cin*a propria a coventului stelpu pare 
a fi oT{)Xoc=iityltt8, sau atf^Xi^ :r: stcU, 
inse asid de aturpiata, incà tu nu se mai 
eonnósce. 

STEMPU, (pronuntia ^Hmpu) s. m., 
dupo Dict. de Buda : tallus; paru grossa; 
pi. stémpttri, molla metallica, germ, 
stampfmtilile f pachmUhle, pochwerk; 
macina cu care se pìsédìa petrele ce co- 
preadu metalle; vedi stampu mai susu 
la stampa, derivatu ; stempuire.-escu. 
T., a pisà ; vedi stampuire la stampa. 

STENDU, (pronuntia sténdul s. m., 
dupo Dict. de i^to^a ; oroala, flcaphlnm, 
TAioolnm oblongrom, germ. stUnder; vasn 
rotundu angustu si lungu, putina, 

STENGA, (pronuntia ^tcnga), s. f., 
dopo Dict. de Buda : pertica, germ. 
itange, it stanca, pertica. 

STENU, (pronuntia siénu) ^ s. m., 
sténu de pétra^ saxam, rupes; sténu de 
camésia, trunoos ladosll; vedi «fanu. 

STEPA, 8. f. d'in germ.steppe, re^lo 
dfliertATastaqaejregionedesértasivasta. 

STEFANA, i>t€panirej stepanitoriu^ 
skpaniiu; vedi stepanu. 

STEPANU, 3.m.,5loJt(5n)<;, domlnnSy 
Btepà na, s. f., Sé^nroiv^, domina. Noicre- 
demu co coventulu provine d'in gr. da*?- 
«(Snjc, prin derivationo despotanu, aphe- 
rese sì transpositìone stopà nu , (vedi 
iCopdnu); cu tòte aceste-a , nu ne po- 
tamu retine de a observà , co d'in lati- 



nalu hoapes , gen. hospltls , occorre sia 
form*a hospltos, bosplta, cu derivatali 
reale hospltlam, d'in care Grecii modernij 
au formati! òa7rfjit:^casa, èro Albanesiij 
siepi =ca3a. Derìvatulu personale d'ii 
bospltag, boflpUa, ar ff ospitanUt ospi- 
tanaj prin aphereae sì transpositìoue stt 
pà nu, stepà na, domnulu si domn'a ca»! 
sei (hotìpltli, 6i;:fjn, gtepl), si prin con- 
secentia s'ar potè seriosi asiìl : stepdm 
stepà na; de aci derivate : stepanirisr^i 
v., domlnarl, Imperare, ?aberaar«, pos- 
fildere; a domnf, a fi domnu , a impera 
a guberoà . a possedè ; stcpanUoriu^-tt 
ria, adj, h., doralnanii, ImperaoM, g'aber' 
nana , praeses ^ praereotos , pvssessar 
domnitoriu, gubernatorìu , administn 
toria, possessoria; stepanitu,-a, 9^Ã j. 
part, in tote seasurile verbuluì. 

STERCIRE sm starcireresctt, v. refi,, 
eonqulnlseere ; a se plecà si culcà pi 
pamentD . 

1. STERCO, stìrcu san stà reu, s. m., 
otoonla, germ. gtoroli, cu care se pare a 
sta in legatura stéreulu nostro. 

2. STERCU, s. m..' dupo Barcianì 
germ. spUtter, ascbìa suptire. 

3.STERCU,3. m. corruptu d'in genffij 
starkmehl, amylom; amylu, estractu d'ii 
grà nu cu care se intarescu si se lustre* 
dia lintìele. 

STEREGOIÀ, s. f., dupo Diction.d^H 
Buda : reratrom nlbara, helleboros al*^ 
bD8, JAntu una pianta, elleborn albu. 

STERNIKE, stimire sau atarnite^ 
*eseu, v. exeltare, a desceti; derivatela 
sternìtoriUf'tória, adj. s., exoltans, dea- 
cetatoriu; sternitu,-a, adj. part. ezolia- 
tuB, descetatu ; stemitura, ». f., «xelta- 
tlo, descetatura; vedi si stemireiti Dic- 
tionariu. despre a carni romanitate ne 
indonimu. 

STERTIU, s, m., dupo Dict. de Bada 
lucerna , germ. llcbtscberbe , rrnbei 
llcbt , grubenleuchter; lucerna cu oai 
se servescu omenii in fodìne. 

STERVU , stlrvu sau sidrvu, s. m. , 
raortlclnlom, cadarer; mortecina, cada- 
veru, corpu de animale mortu; — radi- 
cea se pare a fi germana de la tterben, 
btarb, ffestorben ^ angl- atarre; — n'a- 
vemu necessitate de déns'a. 



i 



I 



STO, 

STILPARE , stìlpu , stUpnicu ; vedi 
stelpare, stdjìUf sfelpnicu, 

STIOBD, s. m., dupo Dici, de Buda: 
1. rasoalnm ligneam oblon^nm , bca- 
phlnm , oroola; rasa de lemnu aDgasta 
sì Inngn ^ putina ; 2. trna, traila, U- 
brom elQTlel; albia sau tróca de porci; 
3. quadrans metretae; una mesura dea- 
rìde , unu cartu de patrantariu , sésse- 
spre-diece litre; — d'ia coce de Carpati 
DU se aude coventulu. 

STIOLNA, 8. f., dupo Dìct. de Buda: 
Ingressos BÃŒve os fodlnae, germ. stollen; 
gur'a fodinei; — pare a 6 numaiunacor- 
niptione d'in germ. stoìleni — d*ia cóce 
de Carpati dq se aude. 

STlPUIKErescM . v., dupo Dici de 
Buda : fllU ope aoas ordlaatlm Tarla- 
re t germ. steppcs, d'in care e Dumai 
Qoa corriiptione stupida. 

STIDBECIU, 3. m., dupo Bardanu, 
germ , blelweiss'; condeliu de plurabu , 
cerussa, 

STIUBEIU, s. m. , dupo Barcianu, 
germ. eln aelehtor bronnen ; putiu fora 
apa. 

STinCÀ, sau stuca, s. f., lupai (pia- 
ol8)i iQoloSf esox looins; unu pesce, luciu, 
it. laccio, fr. brochet. 

STIUCU sau stucu , s. m. , rrastnm ; 
germ. stuck, d^in care s'acorruptu stiu- 
ctt, frustu, fragmentu, buccata;— in Ro- 
mftni'a libera nu se aude. 

STIULBICARE, v. , dupo Dict. de 
Buda : nutare, prafì sonno nntare, dor- 
altare; a dormita, a nutà d'in capu]dor- 
mit&ndu. 

STIULBICU , s. m. , dupo Dict. de 
Buda : coato» plecatoriaa ; pertica de 
pescuitu. 

STOBORU, pl.-tf, crater exterlorpa- 
Mi pDteal, (;cepcaTÓiiiov 'fpsatoc) , cine- 
tur*a QDui putiu de asupr'a pamentuluL 

STOCFISIU, s.m., corruptu din germ. 
•taokfl§ch , gadoB norrhaA; specia de 
pesce care se vende uscabu; -- oa batu- 
jooura : capu seccu ; — vedi batocu in 
Qlossariu. 

STOLNlCn, S. m., aroblmagiraH, e- 
deatros, (è^saipoc) , Btrootor peni f ÌL 
seaeNcalco, germ. traeliB^i!) ; mesariu , 
ìngaicinatu cu celle necessarie pentru 



STB. 



549 



mésa , care pune si redica més^a , care 
servesce la mésa ; siolnìcèssa, s. f., mu- 
liere a atolniculuì, raesaréss'a. In evulu 
medìu stolnkulu era unu offìciariu alla 
curtii domnesci.—Radice slav. stólu ^= 
mésa. 

STOPANAf stopanire^ siopanitoriu , 
stopanituj vedi stopà nu, 

STOPÀNU, 8. m., 5s<3?rónf](;, domlnatf 
beroB; stopà na, s. f., SéoTiotvac , domina, 
hera; vedi despotu in Dictionariu; —de- 
rivate : 8topanire,-escu , v., doslnari , 
Imperare, gobernare, posstdere; a dom- 
ili, a imperà , a guberna, a possedè; $io- 
panitoriur^ória, adj. s., doralnansi la- 
perans, gabernans, praeses, praefeetast 
possessor; domnitoriu, gubernatoriu, ad- 
ministratorìu, possessorìu; stopanitura, 
adj. part., in tòte sensurile verbului; — 
vedi si form*a stepà nu mai suso. 

STRADA, 3. f., corruptu dupo it. 
strada; form'a curatu romanésca e stra- 
to; vedi acestu coventu in Dictionariu. 

STRADALNICU , stradania . vedi 
$traduire, mai diosu. 

STRADUIRE,-eficw. v. refi., stadere, 
conarl, nltl» adnltl, operamdareyoona- 
tum adhibere; a studé , a se odoperà , a 
fì diligente, a pune dilìgentia , a se ap- 
plica cu dilìgentia ; derivate : stradui' 
Ìoriu,~tória, adj. s. , dlllgens, sedo- 
luB^ooDanSf gnavos, indostrlns, studla- 
8Qi;dilìgente.appIicatu,adoperativu, in- 
dustria, studiosUf zelosu; sircuiuintia sau 
siraduentia (care pressuppune uaupart. 
straduenie)^ s. f., dltiffeotla, sedalltaa, 
gnavItaBy ladostrla, stodlam^ oonameny 
conatn8;diligeDtiaf adoperatìone, seduli- 
tate, studiu , conatu; — forme spurie 
sunt:s^ra(la2n2Ci4,*(], adj., dlllgens, etc; 
sistradarm, s. f., dtligentU, etc. Radice 
barbara, de si s'arparé aste inrelatìone 
cu atndere. 

1. STRATO, s. m., corruptu d*in germ. 
strare, poena; pena, punctione, pedepse; 
derivate : stra/uirc-escu, v., pnalre; a, 
punì, a pedepsi; siraftiitu^^ar part., pn- 
nltus; punitu, pedepsìtu. 

2, STEIAFU, s. m., corruptu d*in germ. 
strelff linea, vlrga, taenla; vérga tes- 
suta. 

STRÀICUTIA, s. f., perola; demiaut. 




S50 



8TR. 



rd^in straitia, vedi acestu coventu dubìu 
.in Dictionariu, unde vei afii si strai- 
móra, 

STBà JÀ sau stréjat s. f., rlgllla, ex- 
onbUe, euiitodU; vegla sau veghia, cu- 
stodia; — se pune si cu sensu personale, 
in locu de: tI^II, ooBtos. excabltor. ve- 
glatoriu, custode ; derivate : simjariu 
san sirfjariu, s. m., ri^ll, costoft, exoa- 
bttor; veglatoriu, custode; strajaritìùBÌ 
ttrajaressa, b. f., veglatória; strajire si 
Hrajttire sau strfjuire^-escu, v-, vistlUs 
agere; a veglà ; strajtAÌtoriurtória, adj. 
«., exGtibUor; veglatoriu; strajuUu-,~a, 
part.f castodltDs ; custoditu. (Compara 
OtpatfiEoe =: tnllttia). 

STRAJAMESTEKU, s. m., tlfflUt- 
rum maglster; germ. wachtmel<iteri 
feldnebelj maìestru do vegle , decurio- 
ne maiore, sergente maiore;— d'in cÓce 
de Carpati nu se aude coventulu. 

STRAJARIU, strojaritia, strajares- 
4at strajire si strojmret strajuitoriu, 
Mtrajuitu; vedi straja, 

STRASINA si strésina, (cu s in syl- 
lab'a si sspru sibilante, s^rajms), s. f., 
proUotam , sab^runda , subi^rnDdlnni ; 
marginea de diosu a coperim^utului u- 
nei case, caro trece preste muru, si aerve- 
8ce pentru stracurarea apei caudu plóua, 
it. t«ttoJA = tectória; derivatu : stra- 
8inire E^nstresinire^'escu, v., a prevede 
cu sirasina; strasinitu sau stresinitUf'a, 
adj. part., provedutu cu strasma. Nu 
connóscemorigiaea coveutului. S*ar pare 
unu compositu cu prep. 5^rti=inafora. 

STRASNICIA, (cu s aspru sibilante 
inainte de n), s. f., vlgtlautla; sererltasi 
terrar; veglantia; severitate, terrore; 
vedi strasnku. 

STRASNICU, (cu s aspru sibilante 
inainte de n, stra^nicu),'a , rlgtlans, 
sereroft, terrlbtlls; veglatoriu; severu, 
terribile, iufricosiatu; derìvatu: sfras- 
nìcia, s. f., TlgilantUi sererltas, ter- 
ron veglantia, severitate, terróre. 

STRASTIA, 8. f., dupo Dict. de Bu- 
da: offlclam noctornom eooleslaAticom» 
vulgo Doctorna vel nocturnom} offìciu 
ecolesiasticu care se face nóptea. 

STRASTNICU, s. m., pathematariu» 
carte ecclesiastica care coprendo gHì- 



i 



1 



sm 

ciulu septem&nei patbemateloru, passio 
donlnl nostri Jesa Cfaristl. 

STREJA, stnjariu, strejire si sirt- 
juire, strejitu si strejuitu; vedi straja, 
strajariu, strajire si strajuire, strajitu 
si atrajuitu mai susu in Glossarin. 

STRENGU, strengariu, strengarta , 
strengarire; vedi sùrangUj strangariu, 
strangaria, strangarire in Dictionariu. 

STREPEDE. slrepedire, strepeditu, 
strtpeditura; vedi strepidu, strepidiret 
strepiditu, strepiditura in Dictionariu. 

STRÉSINA , strcsinire , stresinitu ; 
vedi sirasina, strasinirCj strasinitu mai 
susu in Glossariu. 

STRIGHIA, s. f., dupo Dict, de Bu- m 
da : meUigoj germ. bonlgtaa; róua de f 
miere, rena dulce. 

STRINFO sistrunfu, s. m., d'in germ. 
fitrumpft tibiale) calcione de p&ndia, 
ciorapu. 

STROFD si strafu, a. m., germ. atra- 
tBf poena^pena, punitione, pedepse; de- 
rìvatu : s{rofaluire,-e8cu, v., punirei a 
punf, pedepsi; strofaluitu,'a, adj. part., 
puuitua, punitu, pedepsìtu. Barbarismi 
inadmissìbilì in limVa romà na; — vedi 
sì strafu mai susu in Glossariu, 

STRONCANIRE,-escu. r., dupo Dict. 
de Buda : l. conterere , cantondere;^ 
frendere; astrivi, p. e. struguri, 2. bU« 
tarare; a blatera, a vorbf verdi si usea- 
te; derivate : sironcanitoriurtória, adj. M 
s., 1. bacalos pressorlas ; strivitoriu , 1 
2. blaterans} blateratoriu; stroncanitu, 
part. 3up. subst., in sensula verbului. m 

STR0P31ÉLA, s. f., cu forma apuriftf 
d'in stropsire, in locu de stropsitura; 
vedi stropsirCt stropsitti, stropsitura io 
Dictionariu. M 

STR\]OlB,Erstrucitura: vedi struei-^ 
nare sì sdruncinarc in Dictionariu cu 
tòte deriiratele. 

STKUGARIQ, atrungariu, strunariu. 
s. m., toraator; toroatorìu; lemnariu sau 
templariu care face lucrurì rotunde; — m 
derivatu d'in urmatoriulu : â–  

STRCGa, strung^ sirunu , s. m., 
torna»; tornu, instrumentu cu care lu- 
cra lemnarìi sau templarii cari facu In- 
cruri rotunde. 

STKUGIRE, ca d virucire, strugilw 




» 



SUD. 

ra ca sì strucitura] vedi atrucinare si 
sdruncinare in Dictionariu cu tòte de- 
rivatele. 

STRUNA, 3. f., chonlaj còrda; deri- 
ratu : sirunariu, s. m,, care face slrunc 
= còrde; si care lucra cu struntdu. 

STRUNU, 8. m., tornuB; tornu, in- 
sirumentu cu care lucra lemuarii aau 
templarii cari facu lucruri rotuude; de- 
rivatu : strunariu^s. va., tornAtor« tor- 
oatoriu, lemnariu sau templariu care 
face lucruri rotunde. 

STUCU, 3. tn.i d'in germ. gtUok, fra- 
atomi rr«ii;meiitniiij vedi sì siiucu. 

STUFA, 8. f., d'in germ. stufe, dupo 
Dìct. do Buda : minerà , rados, se?- 
neatora a>rU| VUlgO stura; mÃŒQera sau 
pétra in care se à fla metallu. 

STUFO, si stufisiu, £. m., arDadine- 
tom f cADDetum; arundìnetu, canetiu, 
padure de arundiue, selba de arundioe. 

STUHA, 3. f., dupo Barcianu germ. 
r<»hrgraiB, èrba care cresco priatre a- 
ruodìne; probabile in affinitatecu stufu 
stufisiu. 

SDCà LLÀ, S. f., rfaomboa textorlna, 
gene, epnirad; sullu cu ròte, instru- 
mentu allu tessutoriloru. 

SUCHIATU,-a, adj. s.;veiimchìaiu 
in Glossario. , , 

SUCIU, s. m., pento; pelliòiaria, care 
face pellicie, òlanariu. 

SUGNA, a, f., toga mallebrls; vesti- 
meotu mulierescu superiore, rochia; de- 
mÃŒD. sucnuUa^ s. f., togala mallebris^ 
■togula, rochUia; — d'in origine straina 
pare a fi trecutu pria gur'a Cngurului. 

SUCUIRE.-cfiCtt, V,, solere; a fi de- 
preosu a face ceva, a face de ordinarìu; 
— barbarìsmu care se aude numai la lo* 
cuitorii dUntre Uoguri, de la cari se 
pare a ti impromutatu. 

SQDALMA, s. f., mAledlotum, conrl- 
elam, objnrgatlo; injuratura, ìnfrontare, 
infront^tura ; — derivata d'in $udmr€. 

SUDUIRE. (cu forme de coDJugatione 
simple : suduiu, sudui, sudue^ suduimu. 
auduiii, stiduu), V., maledlcere, coari- 
cUrl. bUipbemaretlmprecarl; a lujurà , 
a mustrà a infrontà ; derivate : sudui' 
toriu^-tórìa, adj. e., maUilIcenfl* nale- 
dlcBi> oonvloUnsy oonTloiator, bUiphe- 



SUR. 



551 



TDDs; injuratoriu, mustratoriu, ^afroata- 
toriu; soduitu, part. sup. subst., in sen- 
sulu verbuluì; suduiiura, s. f., maledte- 
tlo, oonrlolDm, bUsphemla, tmpreoatlo; 
injuratura. '" 

SUFULFU, s. m.,' dopo Dict. de^*' 
Buda : moUlotas orfleinallb; Ztnn., tri* ' 
foliu mare, suìfina sau sulcina. 

SUHATU, s. m. , pasounm; pastione, 
locu grassu de pastìonatn; — barba- 
rìsmu, cumu se vede la primulu aspectu. 

SUGNA , s. f,, vedi suena, mai susu 
in Glossariu. 

SUITA, 3, f., d'in fr. sulte, oomlU- 
tD9, oohora; curte care insociesce pre 
domnu , comitatu, insociatori; — suiia 
Du se potè romanisà . 

SULCINA, s. f., dupo Dict. Ã ^Buda : 
synonymu cu su/ulfu, trìfoliu mare. 

SULFINA, 3. f., una pianta, acea-a»i 
cu sulcina ; vedi suffina in Dictionariu. 

SULLEGERU si sullégeturd» adj. 8., 
dupo Dict. de Buda : subtlllS) teBuUy 
graolUs; Buptire, gracile. 

SULLINARIU, s. m., dupo Dict. de 
Buda : arbor jarenls procera; arbore 
teneru inaltu. 

SUMMEDENIA , s. f., corruptu d'in 
summUf cu ioteutione de a i di una 
forma augmentativa^ lugens raaltltud»! 
multime enorme. 

SURGUNIRE sì surghiunirereacu j 
V., in extllinm mlttere, relegare, ejl- 
cere; a tramitte in essiliu, a essili^, a 
espatria, a relega, a scòte sau arrunci 
d'in terra; surgunitu sau surghiuni- 
^u,-a, adj. part., inexsillnm mlisosi re- 
legatos, ejectas; tramissu in esgiliu, es* 
siliatUf espatriata , relegatu; surgunu 
sau surghiunuj-a, adj. s., exsalf «Jeetaii " 
patrlù pulsus, relegatus ; essiliatu, es* ' 
patriatu, relegatu. Barbarismi orribili. " 

SURLA. s. f., tlbln; tibia, flueru. * 

SURUCLUIRE.-e#ctt, v., ad aafni-^r 
titts redigere; a reduce la angustia, la , 
egestate, la lìpso estrema; — pare a fl 
unu ungurismu; d'in coce de Carpati nu 
se aude. • " 

SURUQIU, s. m., aarlitaf veredarlaf »^ 
corsor publloos; postillione ; 86 aude. 
numai d'incòce de Carpati; — pare a fl 
de origine turcdsca. 



%h$ 



&Vk. 



SUBZdlBE asu $ursuirere9eu , v., 
dnpoBìct. de Buda : 1. aiisrere, adaa- 
gére» addere, supttraddere; a adang^e; 
2. qnereret acqnlrero, pararst oonpa- 
rare* Uorlfacnrc; a castigl, a se foiosi; 
noi n'amu audita neci una data acestu 
verbo. 

SnSÀin, s. m., aaneboi oleraoeai» 
Linn/, susaiu de padure, pernantbei 
■tnrftUs* lAnn,, dóue piante diverRe. 

SUSANU, 8. m,, anlaam; una pianta, 
anìeu. 

SUSEIU, 8. m.. dupo Dict. de Buda: 
eavara* arca framentarla ; ambariu de 
grAnii; d*inc(5ce de Carpati mi se anele. 

SOTA, 8. f., eentnm j r^ntn, numoni 
10X^0=100 : una auia ie omini, 
Buie si miUi; derivati! : Butasiu» s. ra., 
eentarlo ; centurione, caro commanda 
unB5i4^t=:centu de mìVii^TÌ; sutire-escu, 
▼., «entuploeare; sutituro, adj. pari., 
oentoplaBi mai usitatu in compositlone : 
msuHre, instUitu; suta e uniculu bar- 
harismu care a intratu in numeraWe 
ftOiire. 

SUYEICA, 8. f., radia» textoriaHi (de 
la BDbT«heref iii1>Tehl<tn1ani ?) 

SY\D X,8vadir£, svaditu;jBà ìsfadat 
$fadire, efaditu». 

SVANTIU» BPantiuire . suanHuitu; 
vedi sfantiu, sfantiuire, sfantiuitu mai 
BUBU in Glossariu. 

SVANTU,-a, adj.,corraptu d'in sà niu 
=z aà ndu » sanotid ; si mai tare cor- 
ruptu in sfdntu, si afintu; vedi aceste 
corruptioni la locurile Ioni in Gloiaariu, 
inse cauta a nu confando aceste forme 
spurie Qu celle genuine : sdntu, sà nctu, 
BtfnctUcUé, sanctifiearc eie, d*in Dictio- 
nariu, cari singure merita recommen- 
datione. Sclaviculu srtétii a essercitatu 
una influentia cornimpìtória asupr'a ro- 
maniculuì sdnctu, cu tòte acentè-a n'a 
^potuta ee elìminedie pre n neci chiara 
In gar'a carturariloru fllosclavi cari au 
tradassu cà rtile basericeeci.— D'In svà n- 
iUf deriva v. svantire^ cu dóue intelles* 
suri : sanetlflcare, si oeeldere : svan- 
ieà ce sorele) svantescè lun'a, svantescu 
stBlUie, inse acestu din urma e con- 
trasBO d'in 5t'arti/i>c=eTaneBoere. 

SVATU, svatuire, svcUnitoriu, svatu- 



9V0. 

ìtu; Tedi afatu, tfatwre, sfatuUoriu, sfa- 
tuitu in Qloaarìn. 

S VECLA; vedi afeda mai aasu in Oloa- 
sariu. 

SVECLTRE, sveclUu, vedi Bfedùrt, 
sfeditu in Glossariu. 

SVERCOLLTHEsi svergódirereseu.j, 
refi., 86 Jaotare, se proJtoAre, b» volrer*; 
a se armaci si a se voluti ; avereóUitu 
sì 9vergoUiia, part. sup. Bubst, in gen- 
sulu verbului. 

SVERCIT, 8. m., vedi smdrcu in Gloa. 

SVERLIGA, 8, f., dupo Dict. de Buda : 
^ohblQs; unu pesce, gobbiu. 

SVERLIRE -cseu, (si cu forme simple 
de conjugatione : svrrliu, srtVK, svérle, 
sverlimu, sverliti, svértu), v., 1. jaeer», 
Jaotare, mltter^; a arrunci; 2. caleltrare, 
oalees reralttere; a dà cu petioralu, ba 
dice despre callu; 3. dejleere, aternore; a 
arruncà la pamentu, se dice despre callu; 
derivate : sverlitoriurtóriat adj. a., J*- 
etens.Jactan», oalcltrans, aternens» 4e- 
jloeniiarruncatoriu in totesensarìle ver- 
bului; Svrrlitura, adj. part., Jaotnd, J««- 
tatus, deJaetBs, Btratog ; arrunoatu, in 
tote sensurilo verbului; sverlitura, a. f., 
jaotas; actione siefTectu alluactionei de 
sverlire. 

8VERLDGA, s. f. , dupo Bardanu 
germ.yrnndeìj unu pesce: gobbiu; a- 
cellu-asi cu sverliga de mai susu. 

SVeSNICU, (cu 8 aspru sibilante in- 
naintfl de n, 3Vۤnicu); vedi sfeanieu mai 
susu in Glossariu. 

SVETNICU. (curata Bclovenismu. 
HOTletnlkQ) ; vedi sfeinicu mai susu in 
Glossariu. 

SV0CuTIRE.-e5ca, v., dupo Dict. de 
Buda : palpitare, trepidare, ntcare; I 
palpiti, a tiepidi, a bate cu violentia, 
se dice despre sftngele in vene; noi n'amu 
audita in vióti'a nòstra verbula ace- 
Btu-a; se pare inse a fi acellu-aei cu 
svugnire si cu sbucnire, 

SVONU, s. m., ramer; rumóre; — 
barbarismulu acestu-a pare a se fi for- 
mata d'in lat. sonng cu pronuoti'a ii. 
9Mono. rom. 8onu sau sunu : ce te tuna 
in lume. Se dice co in Temisian^a se 
clà ama asìi si Buoetnla oaxpanei , tri 
chiara campan'a. 






m 



SVUGNIRE; vedi éòugnire in Glos* | vomi«u; 2. oratori vorbìtoriu la unu 08- 

sarìumai susu. I petiu; (compara germ. irortmann); derì- 

SVOBNICU, s. m., dopo Dict. de | vata : svomicla, s. f., officiulu de óvùT" 

Buda: 1. aoellu-asi cu dvornku sau < mcu; —barbarismi! orrìbile. 




T. 



TABACASIU, 8, m., reu formatu in 
locu de tabacariut care trage tabacu^ fia 
cu pip*a, fumu de tabacu; fia cu naaulu, 
pwZòere de tabacu. 

TABACÉLA, s. f., forma spuria io 
loca de tahf7ciiurar=zargaai(ura, 

TABALLUSIA, 8. f., dupo Dict de 
Buda : eatelUy oanloula; oatellaf catd- 
lusia- 

TABERA; s. f., 1. castra; castro; 2. e- 
xereltoM, coplae; essercìtu , armata; 
3. expedltlo, bellnm; cà mpu de batalìa, 
Campania, e?peditìone, belìu; 4. oaterra, 
«■ItltDdo; caterva, multime; -^ coren- 
talu se pare a fi transformatu d*ia fo- 
herna^ si pria urmare de origiue romana, 
cu tòte aceste-a suspendemu judecat'a 
nòstra peno la investigationi mai acrupu- 
lóse; — derivate : taòerianu, s. m. oastren- 
•U, BiUet; militariu castrense; 2a&erir«,- 
esCUt V., 1 . «aatra raetarl^ eastra pou ere; 
apuoe, a asedià castrele; 2. oonvtdere; a 
86 assedia, a se stabili undeva; 3. ag- 
gredì, ImpetuDD, faceret a veni asupr^a 
«aiva, a attacà pre cineva; — iabariiu, 
pari. anp. subst., in tòte sensarìle ver- 
buluì. 

TABERIANU, b. m., vedi iabera. 
TABARIRE» taberitu; vedi tuberà . 
TABLASIU,8. m., reu formatu in locu 
de iablariu, aisesBor; assessoriu la ta- 
ò^a=:Gurte judecatorésca , tribunariu ; 
seaudenumai in gur*a Romà niloru rari 
locuesou printre Unguri;— vedi iablit in 
Dictionariu intre essemplele esplicative 
cAtra finita. 

TÃ BLOU, 3. m., rea formatu din fr. 
t4i>leaDy care nupótediì de c&tu tabellu 




aau tabella^ tabula piota, tabella pie- 
tà ; tabella pietà , pictura; — si mai rea 
e form'a tablonu, cu care au ootediatu 
unii scriptori inepti d*in tempulu mo- 
dernu a essf la lamina. 

TACAMU, (pronuntia tacdmu)^ a. m., 
a) compleusulu ìostrumenteloru de mésa, 
necessarie la mancare; b) complesaulo 
pà rtìloru unui tota; e) (ìgaratu : omu de 
nemica, vagabundu, strangariu; — co- 
ventu asiatica, addussu in Romaui'a prin 
. fanarioti; d'incollo de Carpati nu se aude. 

TaGA, si tagada, tagcìdatu, s. m., ne- 
gatlo; negatione; derivate: iagadòu, 
8. m., ae^rator; negatoriu; tagc^uire,- 
esett, V., negare; a nega; tagaduiicriut- 
tória, adj., s. negani. negator; negato- 
riti, care nega; tagaiuitura, adj.. part., 
negatos; negatu;— compara ung. lagad* 
de unde se pare co provine aceatu bar- 
barismu cu tòta famili'a lui. 

TAGADA, tagadatu^ iagadòu; vedi 
taga, 

TAG ADUIRE, tagaduUoriu, iagadui- 
tu; vedi iaga, 

TAGARTIA, B. f., 1. pera; saccal- 
letiu pentru callatorfa; 2. amlotas, habi- 
tni; vestimente, ca termìnu rìdiculu; de- 
rivate : tagartiatet v^ raptare, vlolenter 
trahere ve! trudere; a raptà , a trage sau 
impingecnvìolentìa; tagartiaiu,'af adj. 
part. in sensolu verbului. 

TAGARTIARE , tagartiaiy, vedi ta- 
gdriia. 

TAIGA, contrassu d*in tatica de la 
iaiat 8. m., pateroalui; parentellu, ter- 
minu adulatoria cu care se servencu filli 
còtra parentele loru; derivatu : iaic^diu 



554 TAli. 

si 6aicutia, 8. m., deminut. d*ia domi- 
Dutivulu taica r= pareotellu. 

TÃ IARE, taiatelli, taiatoriut taiatu, 
taiatura; vedi taliarey talìatelli, talia' 
toriu, taliatUj taliatura in DictioDar;(i. 

TAIERE, taietiei, taidoriu ^ taietu , 
taieturaf reu scrisne in locu de : taia- 
re, etc; vedi formele de mai susu^ si 
serie dupo celle propuae in Dictionariii : 
tatiare^ etc. 

TÀINAf S. f., mjitterlDin, aroAnam, 
Hocretum, sAcramentam; mysleriu, ar- 
cano, secretuJucruascuDsu, sacramenti); 
derivate : tainicuy'ay adj. s., arcannsi 
•ecdltaii, secro'as, mjstlcos. taclturnua 
teottiB, «bscarus; arcanu, ascunsu, se- 
creta, mysticu; taciturnu, tacutii. ob- 
scuru; tainuir€,-€SCt4t v., ocoultaref ob- 
goosdere, celare; a asconde, à tiné as- 
cunsu; iainuitoriu^'lóriaf adj. s.i ooool* 
tator, reUtor; ascunditorÃŒD; tainuitu^-a, 
adj. part., ocouUatuSf oelatus; ascunsu. 
Badicea lat. tacere e asià de aprope de 
tamat incfttu se obtrude etymologului; 
cu tòte aceate-a, fiendu co taina occarre 
in limb'a slav., remà ue a se cercete mai 
profundii cumu s'a ìotemplatu acésta 
traositìone. 

TAlNICn,*a» adj. s., vedi taina mai 
BUSO. . ' - 

TÀINUIRE, iainuitoriu , (aintdlu: 
v«di taina. 

TAISIU, 8. m.; vedi taliaiu in Dictio- 
nariu. 

TALÀNTU, s. m.; vedi taUntu in 
Dictionariu. 

TALà ZU, 6. m., uuda, flaoto»; nnda^ 
vallu, fluctu; — compara : talassa^-tha' 
hwa, daXaaooE r= mare. 

'TALBAC1BE si ialòaiieire,'e^cu, v., I 
dopo Dict. de Buda si Barcmnu germ. , 
sehlnpfeo, scheltenja injura, a certa cu 
vorbe aspre. 

TALBACILLA. s. f., dttpo Borcianu 
germ., Bobimpr— Dod aobBAhwort; ÌD* 
jur^fctra. 

TALCO sau toku^ (pronuntia tà ku 
sau tòlcuh s* ni., loterpretatio, expoil- 
tla, «xplaaatU, expllcalUf glofisat io- ; 
terpretatìone, espositìone, esplicatione ; 
derivate : Meuire.-eseu, v., Interpre- 
tarli expooere^ explaneres explicare} a 



, TAL. ,( . 

interprete , a espune , a esplica ; talcui' 
toriuj'tória, d^'y s., interprea, interpre- 
tatori eipasltor» explasatori explloa* 
tor; interprete, ìoterpretatoriu, esplica- 
toriu; talcuitu, part. sup. sobst., in sen- 
aulu verbuluì, 

TALCUIRE.tócut^orm, ialcuitu; vedi 
tà lcu, 

TALHARELLA, s. f., dupo Dict. de 
Pud'j : peruanthes nuralla, germ. BAn< 
erberslattkh; una pianta, synonyma 
cu susaiulu de padure. 

TALHARESCE,«a?A(<reic«; vedi tal- 
hariuy mai diosu. 

TALHARIA, 3. f.; vedi talhctriu, 
mai diosu. 

TALHARIRE. ialhariiu; vedi talka- 
riu, mai diosu, 

TALHARITIA, 8. f.; vedi ialhariu 
mai diosu. 

TALHARin,8. m., latro, pnedo, 
furj latrone, predone, furu ; derivate : 
talhtritia, s. f., latro femlaa, latronA; 
taìharia, s. f., latroelalara; latrocioÌQ, 
latronfa; talharesoi.'a, adj., latr^loa- 
Usj latronescu^ propri u latronilom; (al- 
haresce, adv., latrocinallter; io modu 
latronescu, latronesce; talharìrerescUt 
v., latroolDarl9pr«darl,fararI;a latro* 
cinà , a preda, a turà t a essercìtà latro- 
cÌQÌu; taìharituy part. sap. subst., in Ben* 
sulu verbuluì; — potè co form'a cea mai 
plausibile ar fi : tohariu, cumn oócurre 
si in limb'a ungurésca : tolraj, de la t. 
lat. tollere eau defectivulu fero, tuli, 
lutDu,d'intrecari presentale fero adatu M 
far=furu;8npiaulalatDmadaialatr«.^ f 
latrone; remanea perfectulu tali se dea 
toluariu sau tolvariu, esturpiatu iùlha* ^ 
riu; — inse remane cestìone deschìsa : jM 
cumu si ad apropriatu rJnjS^urii (allu ca- ^^ 
roru nome turcesoe in^émiìHk tal kart u) a- 
cestu coventu cu torma italica : t«lr«j, 
mai correcta de c&tu oea romanésca ? ^ 

TALLEHU, s. m.« 1. nanma» ar^au- ■ 
tesa uaciali»} numtnu de una nocia de 
argenta, fiorente de atgentu;— (compara 
gr. daX*p6«=aoren»)f 3. orbi* , orbi- 
calaat dlsooa, catioau sive catlattia, cft* ^ 
UUoA sive, oattllan, germ., ultMf^for- â–  
matu d'in taliariu, cumu attesta ensQsi ' ^ 
repausatulu Diez; it. tagliere, isp. talleri 



I 



à ^ 



i 



TAL 

retoroman. tagliar, fr. taUlolri la cari 
insémna : scandura de taliaiu, 

TALMACIHE, talmacUoriu, taltnacitu, 
talntacitura ; vedi talmaciu mai dìosu. 
Tà LMà CIU, s^Mtolmaciu, (pronuntìa 
ià lmacm sau t'Umaciu), s. m., luterpres, 
interpretator; interprete, interpretato- 
ria, traductoriu ; derivate : tcà maciref 
'CSCUy V., interpretarlf a iaterpretà . a 
traduce si esplica; tdlTnacitoriUt-tória, 
adj. Bm liiterprei}, tuterpretator^ inter- 
pretatoriu, traductoriu si esplicatoriu; 
talniacitu, part. sup. subat., ìd seosulu 
verbului; talmacitura, s. f., interpreta- 
ilo, actione si etTectu allu à ctionei de in- 
terprotare. Coventulu e de origine asia- 
tica, eia trecutu in lìmbele europeane 
priu diverse esturpiationi; pdte co ar fi 
mai bene a se serie : tolmaciu, tolmaci- 
re, etc., cu tòte co n'avemu mare lipse de 
déosulu, candu dispunemu de interprete, 
interpreiatoriu, traductoriu, otc. 

TALPA, 3. f., (probabile straformatu 
d'in gr. xXÃ rr], de unde si lat. plmnta, in 
punta pedlij; 1. pianta pedtti;palm*a 
p€tiorului;'2. solea; pellea calciamente- 
loru pre care calcà mu; 3. pedjimentutty 
ball»; partea cea mai de desuptu a veri- 
carni lucru. Coventulu uu se pare bar- 
barn, ìnse se confonde cu sórecele talpa, 
care sapa campala, ^oòo^/u,— vedi ^alfa 
in Dictionariu. In sensu figurata se 
dice: talp'a gdscei, una pianta, dupo 
Bareianu germ, herz^espano; talp'a 
stà ncei, una pianta^ coronopai, germ. 
kraheuFussj ialp'a ursului. una pianta, 
acanthuB, germ. bareoklaa«. Derivate: 
talpariu, S. m., cordo, corfariui, pella- 
rluB) BolearloBy care prepara pelle peolru 
talpele calciamenteloru, soliariu; talpa* 
ré3aa,5.L<f muliertì ^talpariului; talpu- 
ire,*e5Cti, v., soleam calccU sabdaceret 
8upplner«re; a pune /a//)3=solia la cal- 
ciamente, asolìà calciamuntelc; ^a2ptii7t4, 
part. sup. subst. in sensulu verbului. 

TALPAKIU, talparéssa; vedi talpa 
^ai susu. 

TALPIDIU sau talpì:fUrO, adj. s.; 
dupo dict. de Buda : astotob, caUldofi 
rerfiBtugj astuta, veisutu, intrigante. 

TALPUIRE , ialpuitìi ; vedi talp<% 
mai susu. 



TAN; 

TAMAIA, famawre^^amaia^oriii, &â–  
maiatu\ vedi ̀miaz:z,t1%ijmia^ lemiarQ^^ 
ihymìare, temìatoriu:^lhymiatoriu, T 
miatu ir: thymiatu in Dietionariu. 

TAMANDARE , tamandatoriu , «a-'( 
mandatu; vedi tramandare^ tramandà -^^ 
toriu, traynandatu in Dietionariu. , 

TAMEDUIRE, -é5c«, v., 1 transit, 
mederl, curarCf tanare, sanitari resti-**] 
toere; a medica, a curii, a face sanetosn/ 
a insanetosiii; 2 refi, a se tamcduij eonTa* 
leacere» consanesoore, resanescere, va* 
lotodinem reoaperare; a se modica, a se' 
indereptà , a 3ein3anetosià ,a si recuperai, 
sanetatea, a se face sanetosu; derivate:' 
tameduitoriu.'tória, adj. s.^nedeosi me' 
<lIous; medicu. mcdicatoriu, vendicatoriu; 
tameduUu, part. sup. subat., ÃŒQ sensolnf* 
verbului. Radicea acestuì verbu ar potè fi^ 
tra-mederl, ca si la iamandare tramai-* 
dare, scambarea conjugationeì n*ar fl| 
unu lucru raru; noi inae nu cotedià mu a 
affirmà nemica. 

TAMBURà , 8. f.» dupo Dict. de Buda : 
1 jra; lyra; nu e cumuva fr-tambo^rln t 
si care e cu totulu diversa de lyra;—tam' 
hurariu, a. m., care face tambure, si caré^ 
jóca san cinta cu tambur'a. 

TANDALLA, tandalUre, tandallitu, 
tandMtìAra, vedi pacalla mai susu itt'^ 
Glossarlu. 

TANDA-MANDA, doue persone ima-^" 
ginarie, cari espremu in forma adverM-T 
ale secature. 

TANGELA sau tanjéla» s. f.» temo 
anterlor; temonele d*inainte la carru. 

TAKGlREsau tanjirerescu v., 1.»-. 
gre ferre» Indl^narl; a se supperi, &^ 
se amari, a face ceva cu neplacere; 2. u« ' 
besoere; a se topi, a se consume, a SQ^ 
nemici cu incetulu. 

tÀNGDÉLA, s.f.; vedi iatti^Mirc, mal'] 
diosu. 

TANGU1RE,-€«K, ?., 1. transit. da- 
flere, deplorare, lacere; a plaage* a 
deplora; 2. refi, a se tangui. qnerli con- 
quarli lameatarl; a se piange, a se va- 
ieta, lameuti: a reclama ìnaintea unei^ 
auctorità ii; derivate : éanyuttcriuri^ria,^ 
adj., 5. aeoH, ploraos, la^ea», qaareat, 
lamentans; plangutoriu, vaietatoriu . la- 
meotaioriu ; reclamatoriu \ tanguitu , 



SS6 



TAR. 



pari. sup. subat. in sensulu verbului; tan- 
guUura, b. f.,(|nestaSj querela, lamentam, 
Umentatlo; actione si effectu allu aotio- 
nei de tanguire, piangere, vaietare, la- 
mentare; reclamare;— alta forma spuria 
e ianguéla, 8. f.» in acellu-asì sensu cu 
subst. verbale. 

TÀEABA, 8. f., tabula, mensa^ aba- 
eaa; tabla sau mésa ìd taberae; deri- 
vate : tarabióra, s. f., demìnut. d*ÌQ ^a- 
roba; — tarabuiia, s. f., larcinolaj fascióra 
de tòte lacrurìle : ^ a luatu tarahuWa 
si s*a du89U, 

TARAIRE, ictraiioriu, taraitu^ tarai- 
tura; vedi : tirtre, tiritoriu, tiritu, tiri* 
tura in Dictionariu. 

TARBACÉLA, s. f., vedi tarhacire 
mai diosu. 

TARDA CIRE,-c«CM,v., male tracUre, 
Tertlgrlne affloere; a maletractà , a am- 
meti'; tarhaciturOj ^dj. pari, male trac- 
tatnB, rertlgUe afTectun; raaletractatu , 
ammetitu; tarbacéla, s. f., cu forma spu- 
ria, actione si cffectu allu actiouci de 
tarbacire. 

TARCARE, V., varlls oalorlboa pln- 
rerej a pinge cu diverse colorì; deri- 
vate : tarcaturat adj., part., TarlD§, rer- 
•loolor, maealosos, sootolatai; variu, 
variatu, pistricìu , pinsu cu diverge co- 
lori; tarcatura, s. f., rarletas; varìetate 
de colori, pistriciatura ; torce, 3,d.ì. s., 
naoaloias; equo» maonlosDs; callu cu 
diverse colorì, calla tarcatu. 

TARCE, vedi tarcarc mai susu. 

TARGA, 8. f., 1. fcroaUmj tabla de 
Bcandnre pre care ducu lucratorìi ma- 
teria de constructìone; 2. dupo Dict. 
de Suda : ingraditura a) care servesce 
de patu : frrabatus crAtltian , leotus 
«astreasis; b) urloniu sau fumaria ia- 
gradita la casele terranìloru , fumarl- 
am cratltlum. 

TARGU, targuéla, targuirc, iarguÙu^ 
vedi tSrgUj terguéla, terguìre, terguiiu. 

TARMTUv 6- va., larciDai odbhj 
sarcina; tarhosu^'a , adj. gravUus; gra- 
vidu, iogrecatu, insaroinatu. Radice uu- 
gnr^sca. 

TARHITIA, s. f., dupo Dìct. de 
^t4da : perdlx; perdlce, passere bona 
da mancatu. 



TAS; 

TABLA, 8. f., vedi turla. 
TARNACOPU, s. m., dolabra; sapo- 

niu, inytrumentu de ferra in form'a Hi- 
tereì T, cu care se servescu lucratorii 
la derimarea murìloru, la saparea fun- 
dumenteloru, etc. 

TARNATITJ, b. m., portlona » pro- 
stati, (jipoarà c); porticu, galleria;— bar- 
barismu. 

TARNITIA, s. f., safffflftt cUtellie, •- 
phtpplDm; sèlla ordinaria pentru caUi* 
muli si asini. 

TARNOirtTA. 8. f., vedi temoméUt, 

TARNOSELA, tarnosire, tarnoiUu, 
iarnositura; vedi ternoscUif ternosiref 
ternositu, ternositura, 

TARNOSU; tà rnu, tarnuire, taf' 
nuitu; vedi temosu, tèmui ternuire, 
tcrnuitu, 

TARSIRE , tarsitu. tarsitura; vedi 
tersire, tersitu, tersitura, 

TARSITIA, a. L, dupo Dict. de Buda : 
pastlnom, sarcnlam ; sapa sau sappnta; 
uu se aude d'incóce de Carpati. 

TARSIU, (pronuntia tà rsiu), s. m., 
dupo Dict.de Buda:dumuB; Tritax; 
dumu, tufa, tufisiu. 

TARTACUTIA, s. f., una specìa de 
cucurbite mici ca pumnulu si cu pelle 
globulósa , cucurbita turcésca sau tata- 
résca. 

TARTANU,8.mM l.dupo Barcianu, 
germ. teufeUratleh, unu arbusta; 2. una 
velu grossu cu care ne apperà mu de frìgn; 
3. nome ce se da judaniloru in batujo- 
cura; in acestu senau postrema se pare 
a provenf d'in germ. unterthano, sub- 
ditu, adeco subditu atrainu, cumu suut 
judanii in Romanfa. 

TAHTITIA. 3. f.,dupo Barcianu, 
germ. das atelssbelo, ossulu ultìmu allu 
vertebrei spinale, ossola cucului, (ossulu 
curului). 

TASCA sau tascula, s. f., dupo Dìct 
iÌQ Buda : pà noeolu», sacolparlom; sacca 
de pelle, straitìi de pelle. 

TASCARE, (cu forme simple : tascu^ 
tasci, tasca, etc), v., deeiperey olronai* 
venire; a insella, ^pacalU; derivate : 
tascatoriu,'tória, adj. s., deolplens, clr- 
eamreuleiia ; ìnscllatoriu , pccallitoriu; 
iascaiu, part. sup. subst*, in sensulu 



TkV. 

yethv\u\; tascatura, s. f.fdecepUo, olr- 
enmTentto ; insellatura, pacallitura ; — 
tasecue pare a fì mimai una straforma- 
tione d*ìD taxare in sensu fìguratu. 

TASSA , 8. f. , si tassu , s. m. ; vedi 
1. ta3sa in Dictionariu , — dupo Dict. 
de Buda : tassu se dice in locu tIepj-xU 
eleenotifBArti. 

TASTA , s. f. , dupo it. tasto, germ, 
tette, (fr. tnuebe), parte a organnlui de 
mnaìca, care se attenge cudegetelespre 
a face se resune instrumentuln ; potè co 
ar fi mai bene tactu , pi. tacte: vedi 
tacà u sub 3 in Dictionariu. 

TATAISIA, s. f , 1. frà trU; muliere 
a fratelui, comnata; 2. glo6; sora a bar- 
batalui, comnata; 3. nna pianta, carlina 
Manila, Linn,, in anele locuri nomita : 
pung'a babei. 

TATANÉTIA, :. f., dupo Barcianu. 
germ. die i^chwarzwnrzeU nna pianta. 

TATAKCA, sX, dupo Dict de Btida : 
polfgonnni phasropyram « Linn. ; tra- 
gain; granu saracena, rhiscj, 

TATARESCE, iaiarescti, iatarire, ta- 
iaritu; VL'di taiaru. 

TATARU, B. ra., nome allu unni po- 
poru asiatica , venitu in Europa in s«- 
clulu Xlil, care s'a stabilitu in Crime- 
ri'a si In locnrile vecine, si a incurau 
mai de multe ori in Romani'a : princi- 
pele Tatariloru se nomid Ghanu-tataru, 
care inspira terróre ómeniloru . de ad 
impreeationea : du-te la Chanu-tataru ! 
htd'te'or Chanu-tataru, derivate : tata- 
rescu,-a , adj, , n'iativu la tatari ; tata- 
rescCf ad?., inmodu tatarescu; tatarirer 
€$€Uf V. refi. , a se tatari, a se face ta* 
tat%; tatariturOf part., care s'a facutu 
taiaru. 

TATINÀ , s. f. , una pianta , nomita 
si : érb'a lui tatinu, Hjmpbj-tom ofAot- 
■ale» Linn. 

TAT0V1RE,-C5CM, v,, dupo (fr. UUb- 
•r I germ. tatotren si tattowlren) ; a flì 
pinge corpulu cu colori, a ai punge fi- 
gure pre corpu si a ìnfìge colori in pun- 
eeture; taiovitUj part. sup. subst. in sen- 
suln verbulai. 

TAU, tawre, tautiu; vedi tòu. 

TAVALLIRE,-ejCM, v., Tolr«r«, da- 
Tolrare, volotare ; a vólbe, a devólbe ; 



TIÃŒL. 



587 



a tirt pre pamentu, si de acf : a sòrdfi 
eordtdan reddere; derivatu : iavà Uitur 
a, adj. part., rolutns, d«Tolatqa» toIo* 
tatua; Bordidan; in sensurile verbului ; 
tavalliiura, i-. f., actioue si effectu allu 
actionei de tavaUire; iavallucu, a. m., 
cilindrali, phalaoi^A, soutola ; cjlindru 
care se pane sub una massa mare spre 
a uà potémiscà . Potè co provine d'in tra- 
vallire sau travolbere. 

TECADIUIRE.-fifiCtì, v., dupo Dict 
de Buda : rea In «ubili ardlnarei dti- 
ponere, dUer«re; a directici in casa; — 
d'in cóce de Carpati nu se aude verbulu 
acestu-a. 

TECARUIBE.-csctt, v., dupo Dict 
de Buda : vertere, versare, torqnere, 
otrouma^erp; ung. tekernl; a intorce; — 
d'in cóce de Carpati nu seaudeverbnlu 
acestu-a. 

TEGLADIOU, s. m., VBÃ i tegladiuire 
mai diosu. 

TEGLADITJIRE,'e*cw. v„ dupo Dict 
de Buda : Invlsare; a calci tessuturele 
cu ferrulu; derivate: tegladiuitu,-a, ad}, 
part, iBvIgataa; calcatu cu ferrulu; te- 
gladióu, s. m., ferrttraentBm levigato- 
rlom; ferru cu care se calca tessuturele; — 
barbarisrau ungurescu, d'in.c6ce de Car- 
pati nu se aude. 

TELALLU sau teìlallu, e. m,, pr*ie- 
neta, (Trpofsvr^r^c). pararlo», luteroei- 
aer, tnterpraa; coda, arlllator; media- 
torìu lanegotiu; mulierea care face atari 
negotie se dice : teìMlcica. 

TELARIU sau tellariu. s. m., car« 
face teUu sau vende tellu; vedi tdlu 
mai diosn. 

TELEGA nd^ntelUga, earroiblratui, 
clfllam, birota; carru cu d)5ue ròte, cai- 
rutia; derivatu : t^Megariu, s. m., callu 
care trage la tcUégay inse si callu da 
trassura in genere : doui formosi telìe' 
gari. 

TELLEGARIU, s. m., vedi idUga, 

TELLERU, 8. m.. vedi taliariu in 
Dictionariu. 

TELLETINU, s. ra.,8pecia de pelle ar- 
gasita in Russila : ealciammte de tellc' 
tinu. 

TELLISCA, s. f., dupo Dict. de Bu- 
da: clreaea lotetlana, Lintt. una pianta. 



558 



XEB 



TSLLTT, s. m.,BlBB netaUloon; firu 
de metallu ; tellu de ferru, kllu de a- 
ran%e. 

TELNIRE.-escM.v. l.c9na«rere,coin' 
ponere, conrerre; a compnne, a combi- 
na doue sau mai multe lucrurì; 2. co- 
venlre alluoeu, obriam flcrt cuiplam; 
vedi compositulu intelnire. 

TEMEINICC.-o, adj,, (forma spuria 
d*io kmeiu)tCn temeliu^ care are/ctnc^iu, 
beue inUmeliatu; unii amatori de for- 
me epurio au incercatu a formA si te- 
meinicia, s. f., stare sau fire cntemeliu; 
vedi temeliu si themeliu in Dìctionarìu 
cu derivatele loru. 

. TEMIS'ITIA, 8. f., carceri inchisóre, 
carcere; derivate : ^emnf/iare, v , Incar- 
oerj^re; ieìnnitiaiUj pari., Incarceratns; 
compos. intefunitiaref intemnitiatu; tem- 
nitiariu; s. m., praeféctas carcerisi cv- 
•tOB caroerist carcerarìu; tcfnnUiaressa, 
8. f., muliere a carcerariulai. Radice 
barbara. 

,'|. TEMNITIARE, temniiicUu. tcmnitia' 
9Ìu, tcmnìtiaréssa; vedi temnilia. 

TEMPU,-a, adj., obtasna, bebesj ob- 
tu8u, ebete, stupidu; derivate : tempire,- 
eseu, V., (empitura, adj. pari., vedi lem- 
ptrCfiempitu ìa DictioDariu; compara 
germ. btQmpf. 

TENCHIU.s. m.t dopo Dict de^H(7a: 
sea najsy Linn,. cucuruzu, porumbu^ 
papuswiu; — deacf : tendtisic, 8. f.,locu 
piantata cu ^enc^iM=cucuruzu; se aude 
numai in gur'a Romiluiloru cari locuescu 
printre Dnguri. 

,^ . TENGU sau ieancu, s. m., fascia, sar- 
«Ina; fasce, sarcina; se dice mal allessu 
despre chartefa : unu téncu ile chartaia^r 
n.umeru de 5000 còlle. 
„;: TENGHELLITIA, s. f^dupoDict de 
Suda : eardaells aoanthisi Linn.; una 
passarella , sticleie; vedi acestu coveatu 
siiclete in Dictìonariu. 

TEOCU , 8. ^., vedf tocu in Dictìo- 
nariu. 

TERAIRE, teraiiùrìu, terailu. terai- 
t%tra; vedi tiralire si tirirc, tiriioriUt ti* 
ritu, tintura in Dictionariu. 

TERCIU, S. m., poU fartnae pbagro- 
Pfrl; pesatu molle de farina de porumbu; 
derivate ; ierciuirerescut ?., a face ter- 



TE R. 

ciu; ierciuiiuraì adj. pari., facutu ter' 
cifei. Radice neconnoscuta. 

TERFA, s. f., 1. pannai detrltos et 
sordUas; tessutura usatasi sordida; 
2. prostituta y meretrix, flcortoni fe- 
mìna prostituta, meretrice» curva; deri- 
vate : terfariu, s. m. ^ laeoo , meretrl- 
dai: care line terfe, care petrece cn 
terfele ;— dupo Dict. de Buda : tpauai 
coaes; care insociesce pre sponsa; <er/eZ- 
lircrescu, V. , nsn deterere, bordldar^i 
sordidnm reddere , lD(]nlnare{ a strici 
prin usu 1 a usa tare unu lucru ; a sor- 
dìdà , a intingi ; ter/dlìiu^'af adj. part., 
DBD detritpHy BordldatuBy laqniiiataa; u- 
satu, sordìdatu, intinatu. 

TERFARIU, 8. m., vedi ierfa mai 

SQSU. 

TERFELLIRE , terfellitu; vedi ierfa, 
mai susu. 

TERGASIU, s. m., vedi itrgu, mai 
diosu. 

TERGOVETIU, s. m., vedi tergu.mìì 
diosu. 

TERGU, (pronuntia iérgu), s. m. , 
1. nundlaae; nundine, adunare pentru 
vendere si comperare , actione de ven* 
dere si comperare; 2. meroatai; mercata. 
locu unde se aduna ómenìi spro a vende 
si compera; 3. oonTdatvni, pacton; ac- 
corda; derivate : tergutre.'escu, verba^ 
1. naadlnari, emere; a comperà ; 2. pa- 
clMol; a accorda . a se un( asupr'a pra- 
tiului; terguitoriurtória. adj. s., empter^ 
comporatoriu; terguitu, part. sup.sabst. 
in sensulu verbului; tergusiorti, s. m.. 
demin. d*iu it-rgu, mica térgu; — alta 
demin. ridicala : iergasiu, $. m., dopo 
Dici de Buda : 1. merces Dundlnatl- 
tiaei merci de vendiare, negottu; 2. emp* 
tto, res emptuia; merce comperata san 
de comperata ; 3* doonm nundlnarlan ; 
donu nundinariu, donu comperata; — 
tergovetiuj s. m., personale, nondlnat^ri 
qui bene novlt nondioarii mercaUr 
nuodìnatoriu, negotiatoriu, mercatoriu, 
care se occupa cu uegotiulu, care siede 
ia térgHzzzmerczia, 

TERIBONTIA sau tirihofhtia , s. f., 
diipo Dict. de Buda ; pabo, oarras Ira* 
satuu; rotala, carretta sau carretta, it 
•affetto, fr. broaette. 



I 

4 



^ 



I 



I 






TERTTIA^fl. f., maiallessu in pi. 
teritie, ftarfar; furfnre, pellicielede grflnu 
ce rem^Du in seta la cernerea farìaeì. 
TERLA, 9. f., vedi turla. 
TERNACOPU, s. m., retìì t'^rnacop^ 
TERNATIU, s. m., redi tarnitiu. 
TERNOMÉTA, s f., dupo Diction. de 
Buda : pale»; palie batate, ' 
TERXQSftLA, s. f-, vedi fnrnosire. 
TERXOSIRE.-cscu. v., (d'in gr.x^t^ié- 
p<(Kitc)f dedicare tennplam, templi encae* 
aU(ÌYxa(vigt)efìl6brare,lQKngiir4r6; a de- 
dica, a inaugard, aconsocrà unutenlplu; 
(wnosf^M, part,9up.9ul)9t. inaensuluver- 
Inlui; temosUura, b. f., actroue si eft'ectu 
allu acfcionei de ternosire = dedicare, 
maagurare, conaecrare; — forma spuria 
e : ternoiéla, s. f., dedUatlo, Inau^ara- 
tlo, eocaenlt templi. 

TERNU, (pronnntia térnu)^ a. m., 
sQop« rlr^oie, metura da vergelle ; de 
aci : t^muire.'Bicu, y., 1. In terra to- 
tatare, a voluti pre pamentu; 2. cvncnl - 
««re, conterere, eoDqoaBsnre: a calca cu 
petiórele, a contreierà , a concassà ; temw 
%im. part.sup.subst., insensuld rerbulai. 
TERNUIRE, innuitu: redi té<nu, ' 
TERRTMU, s. m.. redi tm-enu in 
Dictionariu. 

TERSIRE,'^CM,r.,nQdÉre,deiio(Ure, 
rete^ere; a nudA, denuda, despolìl; de- 
rivate : tersitura, adj. part., icidatas, 
ileaaditiis, reteetos; ondata, denudatu, 
despoliatu; tersitura, s. f., nodatl», de- 
adatlo; actione si efFectu alla actionei 
de despoliare, despoliatura. Possibile se 
proviaa de la lersuiT 

TERTIA-PERTIA, s f.,tltlTllItlaiii, 
^IsqttlU», ?err». r«4 nthUIr secaiura, 
bagatella, lucru de nemica; Dict. de 
Buda produce frasea triviale : t^irtin^ 
pertia si nemica, si crede a ff liià ta d'in 
lai. tertis ^ars et neo mica. 

TESACU aau iess^r.u, s, m., aabia, 
baionetta;— de origine russéaea. " ' "• ' 
TESCARE, t^scato^M. fescatu,tf9ca' 
tttra; vedi tascate^ ta9cai0f'% taHatH^ 
iascatura. ' '" ' * 

TE3CABESSA, muliereafcycanwW; 
tescariu, s. m., care are uan teacUj si 
care atórce cu tesculu; vedi téìcu, mai 
dioau. 



HA. 



55d 



f TESCOVINA, pi., te$covìne\ vedi tèscn 
mai diosn. 

TESCD, (pronuntia/^3CM), s. tó.; ter- 
onlara, tnrcalar, tarcnlarlom: prelom; 
torclu sau torclariu; prelu, pressa; deri- 
vate : teìcuirer^-scu^ V., pronierd^ ter- 
quere, extorqoere; a stórce cu torcklu; 
iescuiiM, part. sup. subst. , in sensulu 
verbului; tescuitura. s. f., actione si ef- 
fectu allu actionei detorclare; iescariu, 
s.m., tercaUrlDBfterculator» torcularìa, 
care possedè unu torcia, si torcùlatoriu, 
care stórce cu torclariulu ; tescarcsia^ 
s. f.. maliere a ifìBcarÌHluì; tcsbovina 
s. f., mai alìessu in pi., tescovìne. rtna- 
cea; restulu uvelora sau altera póme 
stórse iu torclaria, torclature, fr. mare. 
TESCUIRE. tescuUu, teseuitura;\eà ì 
téscu mii susu. 

TESGHÉA, (cu s aspra sibilante , f«- 
ghea), s. f., mensa, meDgola; mésa pre 
care se numera banni si se facu cotApu- 
tele in taberne; derivata : tssghetà Hnj 
3. m., mensnlarloD; mesarìu, nTimerato- 
rio, coraputatoriii; —de orìgine turcésca. 
TESIRE,-5/?cw, V., 1. caneatlm «elii- 
■tfére; a talifi. in fórma de caniu; 2. refl. 
a se tesi, tererli tereonndarl, a'nti co- 
tedià , ase rosioA; tcsitu.-a, adj. part., 
1. cnneiktlffl sotssos; taliatu in forma J? 
cuniu; 2. rerttos; rosiiiatU. 

TESLA, s. f, etelam, scalpron eitca* 
vatloal.serrle&s; scalpru, idstramdUtl] 
taliatoriu cu care se servescfi carpo ù- 
tarii spre a scalpo iemnalu pusn ori- 
soatale; derivata: tt^^lanu s. m., faber 
It^oarfn»; carpe utarìu; ieslarpisif 8. f., 
maliere a /e?Ì(xn'4ft«'ricarpeatarlulal, 
carpentarrssa. 

TESliARtìSSA. ^fisi'iWtt; v^di iés^a 
mai 9U3II. 

TE3TEA sau testelh. s. f, risma, ^ii 
altesau risma de ohtrtef^; numera de 
24 còlle;— de origine turcé^ca. "■ -^^^^ 
TEXUIRE,-cscw, V., Ureìrt.é^ittt- 
ciré, referclre; aim^létare, a fndesS; a 
indopà ; ^ra:Mi7u,-rt, adj. part., farto?, re- 
r^rtos; implntu tare, indosatu, indopatn. 
TIANDARA, s. f., cdrruptu d'in ^n- 
dura, assola leonlif parrulam fra^meti- 
toni;micabuccata taliata d'in lemnu; de- 
rivate : tiandarire,-€scu, v., tainUtlm 



TIE^ 

lelndere; tiandaritUf'at adj. part.. ms- 
ItnUtin goUiDB; tiandarosUy'ùt adj., ai- 
iDUtlm AbsoedenB. 

TIABCÀ sau tiérca, s. f., ploa; una 
passere : pica, cotiofana, 

TIARCn, a. m.y Boptum; locu inchisu 
ou gardu uDde se tinu vitele. 

TIARRA, reu scrisau in locu de tiérrOj 
sì mai bene tèrra, redi acestu corentu 
in DictioDariu cu tòte derivatele selle. 

TIBISIRU, s. m., oret»; creta; — 
pare a fi turceacu. 

TlCÀIKE,-e£CM , T., misere rlrere; 
a trai in miseria, a duce viétia mieera; 
UcaitUf part. sup. sabst., in seusulu ver- 
bulni. 

TICHIA, B. f., mitella; mitella, mìcu 
coperìmentupreverticelecapulaì;6cAtu- 
Na, 8. f.f deminatiTU d'in ticAio;— pare 
M i& turcescu. 

TIGNA, 8. f., lapor JacuDdas; sapóre 
placuta; piacere dapo mancare , candu 
buccatele cadu bene; derivate : ticnire, 
'€9Cu, T., impera., oondaoeretbentt Ter- 
tert; a cado bene, se dice dospre buc- 
eate; iicnitUf-^a, adj., Jneundas; placati!; 
li eoat«ntaB, multiamitu; si pUcldoB ai 
traoqallluB) — forma spuria e : iicnéla, 
8. f., ToloptABy JnoBnditaB, oommodltAB; 
— barbarismi. 

TIDIU Bau^#u, S.m, homon}no*i;0- 
monymu; omu care are acelu-asi nome 
de baptesmu. 

TIDVÀ, s. r, onoBrblUUrf^nATla; cu- 
curbeta cu gùttulu lunga. 

TIEGLÀ, tieglariu, etc. vedi teglOf 
teglariu, etc, ìu Dictionariu. 

TIELLINA, 8. f,; vedi tellina, in Dic- 
tionariu. 

TIELLU, B. m., (ciXoc), Baia, (oxótcoc); 
Bcopu;— compara si germ. zlel. 

TIEPENIRE, tìepenitu; vedi tiepmu 
mai diosu. 

TIEPEND,-a, adj., fortii , r«Hdos , 
r»baBtBt, rlgldus; tare, forte, valida, 
robustu; rìgidu; derivate :/t«p€ni>e,-escu, 
V., flroiArt!; a intarf, a prende tare; iu- 
trans., ridere; a deveni rìgidu; tiepenitu, 
-a, adj. part., in aensulu verbului; se 
aude mai multu in compos. intiepenirc, 
intiepenitu. 

TIEPI8IU,-a, adj., abielsut, dedlrU, 



I 
I 
I 



1 



rni^ 

praeoepB; declive, tare plecatu spre li- 
ni*a verticale. 

TIEPUSIA, B. r. de la tiépa ce vedi 
in Dictionariu, aoooUaB, bMtlU; deri- 
vata : tiepusiosura, adj., aealeatai; a- 
culiatu, care are tiepusie. 

TIERMU si tiermure, tiermurire; vedi 
iermu si tcrmure , termurire in Dic- 
tionariu. 

TIEERA, etc; vedi tèrra in Dictio- 
nariu, cu tòte derivatele selle. 

TIERDSID aau tierrusiu, a. m., pa- 
xUIob; parisìoru» paru micu. 

TIESSELLA, a.f., redi tessellasxxh 2 
in Dictionariu. 

TIESSERE, etc., vedi tessere in Dic- 
tionariu. 

TIÉSTA, tiestu, tiestosu; vedi Uskk 
testUf testosu, in Dictionariu. 

1 TlQLk, tiglariaf tiglariu; vedi te* 
già , teglaria, teglariu in DictioDariu. 

2 TIGLA, (cu t duru), b. f., dupo Dict. 
de Buda : densltas aquota; deaitate a- 
patosa; derivate : tiglosu^-a, adj., den- 
suB et aquoB»; deausi apatoau; de aci : 
tiglosiarertdiu, ai tiglosire ^'escu , T. , 
deDBoa et aqdosuì fieri; a ae face desu 
si apatoBu; tiglosiatu si tiglosìtUr(^ adj. 
part., densBi et aqaoaot factoi; facutu 
4esu si apatosu, m 

TIGLIANU, (cu ti sibilante). 8. m.«f 
parns; una passerella care se vede ai pre 
la noi. 

TIGLOSU, tiglomresì tiglo9Ìre,BU., 
vedi 2 ligia. ^ 

TIQÌ^A, tignire, ligniiH ; vedi fècmif 
mai susu. 

TIGORIRE,-e<ctt, v., dupo Dict. d» 
Buda : afAletan vltam doeare; a dact 
una viétia amarita. 

TUTÓRE, fn/orttt.^»a; vedi thmt, 
tinitoriu, tinii6r€y tinutu in DictioQ&ri 

TILINCA. sau tdlinca. a. f., tlb 
poellatorla e eortlee Ballsaeo; fine 
d'in acórtia de salce. 

TILISCA aau tiUisca, a. f-, dupo Diet. 
de Buda : clrcaea lutetlanai Linn.^ 
una pianta; vedi mai susu telliaca. 

TIMARIU, 8. m.. dupo Dict. de Buda : 
oerdo eorlarlas , pellarlni»; argaaitoriu 
de pelli; derivatu : timaritiat s. f., mu- 
liere a timariului; coventulu occurre ai 



re. 



^ 



» 



^ 



I 



TIO. 

la UnguTÌ, doro de imde provine ? for- 
m*a b'^ìi- pare romanésca. 

TIMIITIA,sau te$naiti% s. f.,dupo Dict. 
de Buda : nomele douoru piante : a) ohe- 
DopodlDDi ambrosUldes, Linn.*^ h) teo- 
crlnm chamnpytiBi Linn, 

TIMPINA, s. f., (dm róiixavov = 
XymptLnuin^ttjmpana)^ ìu^trumenfcu de 
musica compusu d*ÃŒD pelle ioflata care 
se bate cn betie. 

TINCU, 8. m., si iincuda^ s. f., tec- 
torlam opiti; vedi tincuire mai diosii. 

TINCDlRE.-e.'JCM, v., Incrnstare; a 
incruatà parietì cu una crusta de cìmentu; 
iincuitUj part. sup. subst., in sensula 
verbuluì; se aude sì subst. iincu^ sì do- 
rivatulu cu forma spuria iincMé/a; com- 
para germ. tUuche. 

TINCUSIA sau iincusìu, (cu ii sibi- 
lante), s., lemnu pre care se crésta nu- 
merii romani ìntre poporulu de la tèrra. 

TINDA, (cu fedurn), 3. f.; ytà Xtenda 
in -Bietionariu. 

TINDECHrA, (cu /idnru), s. f., vedi 
iendecla in Dictionariu. 

TINDERE, ihiiu. etc.; vedi teìidere, 
iensu, eie. in Dictionariu. 

TINGANIRE, (cu ti 3Ìbilante).-<?5«M, 
T.« tinnir*; a tinnì, asond campRuell'a. 

TINGIKR, (cu ti durn), s. f., «ila; 
òlla, mai allesa òlla de metalln ; — si 
tarUff«; tigaia; — pare a U turcesou. 

TINICHIBA sau iintchidU, g. f., la- 
mima ferrea; lamina de ferru, ferru albu; 
tintchigiu s. m., person. care face lami- 
ne de ferru, care vende lamine, sì care 
coperà casele cu lamine; — se pare a ti 
de origine turcésca, compoBÌtuJu poste- 
riore are si suffisau lurcescu. 

TINTA, (cu ti sibilante), 8. f., 1. ola- 
Toi; cuniu micu, cunisìoru; tintuiref Un- 
iuitu, batutu cu tinte; 2, flnlst sooput>; 
8C0pu; derivatu : tintare si ttntlre; v., 
collineare; tintatu sì UntUu, in sensulu 
verbului; — d'in tendere, tentu^ cq vedi 
in Dictionariu. 

TIOLARE, tiolatu; vedi tiolu mai 
dìosu. 

TIOLINA, 8. f., vedi iiolu mai dìosn. 

TIOLU, pi., tióle^ Itatenm, llnteolam, 
Testimentu de pà ndìa; relamoD, velame, 
reln; lodix, vela de patu ; ~ de aci : 



TlT. 



S0I 




tiólare, tiolatu^ vestire, restltns; mai 
usitatu : intiolaref intiolatu, care potè 
fi si unu coraposìtu, si unu sìmplu, in 
locu de lintiolare, lintioìatu; — fiocina, 
3. f., prostitDtay meretrix ; meretrice; 
— de la liniiolu. 

TIPSlA, s. f.; 1. tabola, lanx; tabla 
sau tava; 2. sartaro; tigaia; tip9iutia^ 
8. f., deminutivu d'in tip^a, 

TIPERIGU, (cu ti sibilante). ». m., 
acìdn ammoniacu, salmìacu. 

TIPTILU, adv., (cu ti dura), Inooj- 
nlto; preasciinau, prefurisiu; travestitu. 

TIRA, (cu ti sibilante), s. f., atUla; 
panllalomy paDxlIlDtn; picauira; pucinu, 
ÃŒQ compositionea : una tira de pane, 
una tira de sare, da-mi una tira de lapie; 
derivate : tiraire-eseu, v., stillare; a pi- 
curà ; tiraitUf part. sup. subst, in sensulu 
verbului; tiraita. s. f., picatura, in com- 
positionea : cu tirait'a, itlUatliay cu pi- 
catar'a, pucinu cà te pucinu. 

TIRAIRE, ttraitu. iiraUa, ve4f «tra, 
mai suau. 

TIREGHIA, 8. f., dupo Barcianu, 
germ. w«lngteln, orenor tartari; vedi 
iar^rw in Dictionariu. ' - 

TIRlACHIU.-a. adj. 8., béetn, amme- 
titu. confusu;— d'in tkeriaeu? 

TIRIBONTIA , s. f. , dupo Dict. de 
Buda : pabo, carros trusatllls; Vedi te- 
ribontia mai susu. 

TIlilDI A, s. f., dupo Sfircianu, germ. 
warifobale; lance, scafa la bilancia. 

TISA sau tissa (cu ^ì duru) , fl. f. , 
dupo Dict. de Budn : taxca baoeata ; 
unu arbore; eÃ’enuluP 

TISTIA, s. f., oCactom, omoas, éìg- 
nttas; ofHciu, demnitate, fnnctione, d'in 

TISTU, 8. m., munero fungenn, *ope- 
rlor; functionariu, ofticiariu. In Romft- 
nl'a libera se aude in gur'a poporuluì 
numai espressìonea: ttsiu de dorubanti^ 
decurìonele apparitorìloru. 

TITORIA, contrassu d'in ditoria, b. 
f., p^tronAtos; d*ìn 

TITORIU, contrassu d'in clitoriu, s. 
m., (xuTtop), rondatttr) patrono^; funda- 
toriulo unei baserice; derivate : iitoHa , 
s. f., patrouatnB; calitate de tttoriu; ti-* 
torescUj-Q, adj., reu formata titorica* 
c«,-», adj., relativu la cttloriu, 
36. a. 



pg|£ 



M 



51» 



TOÀ. 



TITULA, B. f., tUalus; vedi tUtdu in 
Dictionarìu. 

TITDLUSID, s. m., forma acalciata 
in locu da titulu san tituru, ce vedi in 
Dictionariu. 

TìTVà , s. f., vedi tidva, mai sasu. 

TIUCALLU, 3. m., niAtnU; olla de 
DÓpte; — pare a fi do origine turcé.-ica. 

TIOCà RE, v:, OBooUri; a sarutà , a 
pup&; se aude numai ìq Crisian'a. 

TIDCLDIU, 3. m., dupo Barcianu, 
germ. der zlpf» das hftngelohen; parva 
UolnU; mica lacinia, appendicla. 

TlUICÀ, s. f., specia de vinu arsu 
(racliiu) reu destillatu. 

TlDlRE,-cscu, V., tinnire; a tinDf;8e 
dice : fui tiueacu urechiefe; tiuitu, part. 
9up. Bubst. in seDSulu verbuluì : tiuitulu 
urechieloru; tìuituray s. f., tinnitasi ac- 
tioue si eCfecta alla actionei de tiuìre; 
vedi tinnire in Dictionariu, d*in care e 
formatu iiuire pria immolliare codso- 
nanttlL^M. 

TIURCA. dopo altii turca, s. f.. per- 
ióDA} larva; una larva cu care ftmbla co- 
pilii la serbatorilo nasaerei Domnului, 

TIURLOIU, dupo altii turloiu, s. m., 
tabai; tubu prìn care curge ap'a. 

TIUTIUIARE ^u^iMia^u.vedi tiutiuiu. 

TIDTIUID. 8. m.. apex, rtrUx, ca- 
«uueo* BpIcDloro, cnapU; apice, vertice^ 
cuspide; derivate : tiuttutare, v., aouere* 
Ae«mlBar«y onapldare; a ascQtf. ft acn- 
mìn&, a cuspidà ; tiHiìtà ì'jtu -a, adj. part.^ 
fteamlnatoSf our>pIdAtas; ascutitu, acu- 
minatu cuspiditu. 

TiUTlURARE. V., dupo Bircianu, 
germ. beutelu, Oelm ttchnpf nehmenj tiU" 
tiurf'tu, part., in senaula verbulm. 

XIVlRi!l-e5Cw, V., elroumtoere, ora» 
Itabo clrcDDidarei it. orlare» far l'orlog 
fr. oorler, border» germ. eloaaamen i 
A còse pre margine , a margina; tivUUy 
part. 8up^ subat. in seniulu verbului;fi- 
vttura; s. f., tlmbasi it. «rUtarai 003Q- 
tur*a pre margine. 

TOALETTA, s. f., d'in ìt. taroletta, 
sau d'in fr. collette, méd'a linei doome 
cu tòte celle necessarie peotru adorna- 
tulu lei; adornatulu easuai. 

TOASTU, 8. m., d*ia angl. toast, fr 



TOI. __ 

toaatt propinatloi propìnatioDe, bentara 
in sanetatea cuiva. 

TOBA, B. f., trtnpanani, fr. t«nbaor| 
instrumentu de musica , compusn d' 
unu tabu larga si acurtu de lemnu, pr 
ste alle carni capete e una pelle intensa, 
si care se baie cu doue betie; derivate : 
tobariu, (reu tobasiu), 9. m. , care baie 
tob*a. 

TOGACrU, 3. m., dupo Dict.de Bi«Ja: 
teitor; tesBukoriu; impromiitatu de la 
Unguri cari Tau impromutatu de la Sclo- 
vaci; in Romà nica libera nu se aude. 

TOCMAsi tocvìai, adv., aeqne» plant» 
prorsns. prorecto; chiaru asìÀ, 

TOCMÉLA, 9. f. 1 ooDToatnmi p*e- 
tumtoanduio,eond(ict1o; accordu.pacto; 
vedi tocmire, 

TOCMIRE,-e«cu, v., 1. transit a) «•• 
qoaro, planare » complatiare ; a iode- 
reptà , a compland, a facedereptu.a face 
plana; b) dlsponera^ordlnure, dirigerei 
a dispune, a ordina, a assedia, a direp- 
i&; e) reparare^ refloere» eniea4Are«e«r* 
riffflre; a reparà , a indrepti, a correge, 
a correctÀ; d) coadaeerej a accordi, a 
Ina cu contractu; 2. reti, a se tocmi, pa- 
olacly oonrenlri'; a se accorda, a nego- 
tià asijpr*a couditioniloru, asupr'a pre- 
tiului, sì a conveni, a se uni, a 9e ìnvol 
asupr'a acelloru-a; derivate : (ocmttori 
-tórta, adj. s., lucratoriu in t. a. verbu 
luì; tocmìtu,'a, adj. part. in t. s. verba 
lui; locméloy a. f., cu forma spuria; ood 
veotam, paotum ^ eondltlo t eondaotlé | 
accorda, pactu. 

TODOMANIA, todomanire, todoma 
ne/, vedi tudomuìiia, tudomantre, ludo 
manu, mai diosu io Qlossariu. 

TOQMA, tugmai, togmire, togmitc- 
rtv, togmùui vedi tocma, focmat, ^eiwt- 
re, tocmitor^HttocrnUu, mai susu in Olos* 
sariu. 

TOIAQELLU, s. m., leà ìtoiagu, mai 
diosu. , 

TOLAGU. 8. m., baaaUs^selpU» vlr* 
sa; bà tiu. bastone, vérga; dètuÌQ. loia* 
gutm si toi'igdiu, l. m., bacliliia,ba«tl- 
lum; batisioru. 

TOIRE,-e«cH, v., dupo Dici, de BmAl- 
clamara, exolaiDare« «lanorem tolUr*; 






n 
1 




I 



TOP. 

a Btrìgà , a redicà una etrigare; toUu, 
part. sup. subst. ia sensulu verbolui. 

TOLBÀ, s. f., 1. phArotra; faretra in 
care se porfcaasagettele; 2. UÃ tU; fasce, 
legatura delucrurì, sarcinEf care se pòrta 
ìd spinare; 3. bat^a; saccu de pelle care 
se pòrta in callatoria; derivata : tolba- 
riUy sau cu forma ridicula tolbasiu, s. 
m. , clrettor } negotiatoriu care ftmbla 
ou marcea in spate, mamullariu, 

TOLCIAKIU, s. ra., dnpo Dict. do 
Buda: Infuudlbulam; iufundiblUf implu- 
torìu, Tasu cooicu cu care se servescu 
ómeDÌi caodu torna udq licidu pre una 
gauraiu altu vasu mai mare; demìn.ri- 
diculu iolciarasiu, s. m.;— compara uog. 
tOlcsér;— nu se aude d'in cóce de Car- 
pati. 

TOLCU sau tùlcu, tolcuire sau iul- 
euire, etc; vedi tà lcu, ialcuire^ eie, mai 
suaa iu Glossariu. 

TOLLANiRE^e^cu, v., docambere^ a 
se cuicà cu tòta commoditatea, a se in- 
tende pre asternutu; toUanitu, part.sup. 
substf in intellessulu verbului. 

TOLMACIU, tolmacire, tolmacitoriu^ 
iolmacìiu, tolmacitura; vedi talmiciu, 
Udmacire, talmacilonu, talmacUii, tal- 
madtnra, mai susu in Glossariu. 

TOLVAttlU, tolvaria, tulvarireMva- 
rUÂ¥t etc.; mai bene scrissu de c&tu : tal- 
hariu, ti^lharia, talharire, taìkaritu. etc,, 
o# vedi mai susu in Glossariu. 

TOMNÃ , (pronuQtia tofnna)^ lomnai, 
tomntre^ tomnUoriUf tomnitUt tomnéla ; 
vedi tocma. tocmai, tocmire, tocmxtoriu^ 
iotm^tu. tocméla, mai susu in Qlossarìu. 

TONOaNIRE.-^wk, v.^dupoDict de 
Buda : aj poU«re» peraODure facerej a 
bata, a face se sune; bj sonare, pprio- 
Btr«j a aunò, a di anu sunetu; in Koma- 
ni'a libera nu se aude verbulu acestu-a; 
pire a fi unu imitativa : long, tottg. 

T0NTAlRE,-e5CM, v.; vedi contu, mai 
dìosa» 

TOI^TUra, adj. s., homo btuUo», oaa- 
iex, ttipe*» traooui ; stultu, bustiana, 
traDCu;derivatu : tontuirf^-tscit, v., itni- 
Ut tttfTi; a se fdce tontHf adeveoiian/M. 

TOPILLA, B.i., dopo Dict. d9Bnda: 
l.ltquatorlami vasuin care /upimti cera; 
i. loQui macoraBd» canabl } loou unde 



TUA 



563 



topimu cftuep'a, topitóre:=topit6ria; d'in 
verbulu lopire ce vedi in Dictionariu. 

T0P0RA9IU, toporire.ioporhie, vedi 
toporu, 

TOPORU, 8. m., Becorlsi secure, in- 
strumeutu do ferru cu care talitlmu lemne; 
derivate : toporasiu, s. m.; 1. secarlcaU; 
securicla; 2. delphlDlam ooosollda, re- 
ffalls, oalcatrlpa, Linn. ; una flore; to- 
porisie, 8. f.f maaubrlain aecorlft; cód'a 
securei; toporire,'€8cu, v., Ungere, eoa- 
Qu;er«| a finge, a iìctionìl, a fabricÀ 
mentioni; in acestu sensn : d'in toporu, 
pura mentìona. 

TORTELLO, s. m., dupo Dìction. de 
Buda : onioota earopmM , Linn. ; una 
pianta, care de altramente se dice sì m- 
tortdlu; coventulu potè se fìa curatu ro- 
manesca, inse nouo nu ni e coonoscutii. 

T0TE3CU, totu, in locude:ieft<e«c«, 
feutu, cumu nomescu Rom&nii preSclo- 
vacii d'iu Ungarica. 

TOU, (pronuntia tóu), s. m., laoaa; 
lacu; derivate :^7u^l», s. m., Ucoscalos; 
lacudioru; touire.-cseu, v., «xundare, tn- 
nndare; a essundÀ, a furmii hcu; — ra- 
dicea e ung. tò; rem&na la densìì, noi 
n'avemu lipse de atari barbarismi. 

T0VÀUESIA,8. r, socIetBs, cOD8»r- 
tlum, sodAlItlomi societate, mai alleasu 
societate de negotiutori ; asifociatioue, 
derivate ; iovaresirereseu, y . rt!fi. socle- 
tatem tniro, associarti a se insocf, a I9 
associa; tovaresitUf-a.hii. part.; aisocta- 
tua; associatu, iusocitu ; iovarcsiu, (<o- 
varotiiu),'» adj. s. Boelns,iodalli,oomet) 
socia, associatu; — barbarismu si cu 
totula superfltiu in limb*a rom&ua. 

TOVARESIRE./ot^arflM^M; vedi tova- 
resia, 

TOVAKESlU,(^oreiro5i«4); vedi tova- 
resia. mai susu. 

TRADANIA, s. f, cu forma spuria in 
locu de troditìone, tradltloi bì in loca 
de p'oiitione, prodltlo» 

TRADARE, v., in locu de (radere, 
trai6re;fra(2t4^ri«<.-a, adj. B., in locu de 
troditorÌM, traditore si la loou de prò» 
diioriu^ proditori tradUu. part. in locu 
de tradtt4, tratlUosi si in locu de prO' 
dtiu^ proditut. 

TB A6ULA, I. (m dupo Dtot. de B'^da : 



S64 



TRA. 



oDeorbita lagenaria; cucurbeta de tras- 
8U, CU care so servescu omenìì la tra- 
gerea vinului sau aitai licìda d'io buti, 
specia de s'iphone, stpho. 

TKAILLÀ, s. m., formata d*iii traìu 
delaT.^raire.bomo Toluptutl obseqaeni;^ 
omu care traiesce peutru piaceri. 

TRAINICU,-o,adj. formatu d'in traiti 
de la rerbulu ^rairé*, cu finale spuria, flr- 
m&B) diatornaS) perdoranii, durabllls; 
perdurante, durabile, care tratesce multu 
care dura multu, care tine multa; deri- 
vata ; traimela, s. f., flrmitas, dlutarnl- 
taay durabllltan; firmitate, durabilitate. 

TRAISTA, 8. f., pera; vedi strailia 
in Dictìonariu; iraistariu, s. m., pera- 
ram textor^ care face traiste; traistulli- 
tia si traistutia^ s. f., pernia; Btraìti- 
sióra. 

TEÀMBÀ, 8. f.i dupo Barcianu, germ. 
die waUe^lelawand^dle trompete, maal- 
trommel. 

TRAMBITI A, tramhitiare, iramhitia- 
riu; vedi tromhttia. trofr^itiare, iromhi- 
tiariu in Dìctionariu. 

TRANCANIRE, v., garrire, blate- 
rarOf eflTatlre, nagarl; avorbf socature, 
a blatera; derivate : trancanitoriut-tória, 
adj. 8., garruÌQ8, nog«tor, scorra; in 
sensulu verbului; trancanUu, s. in., si 
trancaniturit, b. f., garritos; actione si 
efl'ectu allu actionei de trancanire. 

TKA^^COTA, 8. f.; nugae, rldlcalnn; 
jocura, unu ce de rì.HUi una segatura. 

TRANDAFIRU, 8. m.,(d'in gr.mod. 
TpiavTdi^XXov:=;trei*dìeci de folle), rosa; 
rosa; derivata : trandafirin^-a, adj., ro- 
leas; rosiu ca trandafirtduy de colorea 
tratidafirului:=,Ã Q col*5rea rosei. 

TRANDAVIA, trandavire, (randa- 
vosu; vedi trandavu, 

TRANDAYUra^adj.pIger» Ignaras, 
deieif reien? sooori, otloim, Inerì» ne- 
gllgens; pìgru, lenosu, socorde^ inerte, 
negligente; derivate : trandavla, s. f, 
ptgrltlay IgnaTla, dealdla, torpor, so- 
eerdla, otlna, aeedla, InertUf negli* 
geatla; pigretìa, lene, lenosia, socordia, 
otiu, ìnertìa, negligeutia; trandavire,- 
6«CM, v. refi., ptgrere, plgrarl, otUrl, 
dvBlden esse; a fi pigru, a fi leuosu; si 
plgresoerti iegne«oere;a se face pigra, 



'onditM 

•IUs9 

ralcd-S 



i 



TRA^ 

a se face lenosu; ^randovoits-o, adj., d*- 
stdlesDs; syaon}iQU CQ Inuuicnw. 

TRANDOSa, a, adj.; vedi in 
mai diosu. 

TKANDU, 8. m., 1, daraB»a,d&rtl 
duretia, duritate; 2. eallan, eailoslUi 
pelle grossa pre palme sau pre a 
nie etc. callosìtate; 3. cnnctat^rt de«ei; 
orna lenosu, omu greu care de abii se mi- 
sca; derìvatu : trandosurOi adj., l. dn- 
rns, spUsnSy deoifus, glebosag; duru, de-^ 
su, glebosu; 2. callosas; callosu, vertosu^^ 
invertosìatu ca pellea de pre palma sau 
de pre calcà aìe;3. Urdus, torpldos, Ig-, 
narns; lenosu, molle, care de abii s^j 
misca; — in acestu sensu ar potè fi 
radicea adj., trandavu, si a subst. tran^^ 
davla. 

TRANJI sau transi, (cu s aapru sibi- 
lante, trà n§i), s. m. pi., haenorrhtlda, 
(at{iofi^of^), emorroidi; scnrsura de saoga, 
stricatu, unu morbu; derivatu : tranjot 
sau transiosura, ad., baetnorrholeati' 
(aijxoppovx^(:);emorroidicu, emorroidoi 
piena de emorroidi, 

TKANSIARE, v., dupo fr. tranobtrj 
secare p scindere, caedere » prncldereyj 
percuterei a talià ; iransiaiurai adj, 
part., fr. tranohé, taiiato : mia eeéiioì 
trantiiata. resoluta, decìsa; barbarismi 

TRANTELA, s. f., vedi Crantire, 
diosu. 

TRANTIRE. (cu ti d\ìnx)re8€u t. 
1. transit, j^À^ere, dejloere, prssolpltare, 
alUdere; a^rruncà , aarruncà cu violeo- 
tia, a impinge cu violentia : a tranH 
unu lucru; a tranti usi'a, aeranti pre et- 
neva la pamentu; 2. refi, laetarl; a ad 
luptà :a 8€ tranti cu unu fetioru; trcui« 
titoriurtóriaf adj. s.^ Jaclensi dejicirnai 
praf^olpltans, allldens; loetans t car4 
irantesoe; trantitu part. sup. subst., il 
seosulu verbului;tran^t<iira 8. f., a/aO' 
tìone si effectu alia actionei de /rati* 
tire: h) sclrrhas In pianta pedU; una 
infiatura dura pre talp'a petiorului; — 
irantéla, s. f., forma spuria in loca de 
trantUura, ca intellessulu de sub a). 

T^ASTUTORW.irantituJraniU^int; 
vedi tranttre. 

TRANTOBU, s. m., ftaoaa; fucu, apa- 
cia de albine cari nu locra, ci mAnoa 



1 

a-" 



1 




rsE. 

o&mai; de aci figurata : unu omu lenosu; 
— potè se fìa in legatura etymologìca 
GQ trandu si cu trandavu. 

TKANTU, fi. m., vedi trandu mai 
6U8U in Glossariu. 

TRASNIRB, traanitu; vedi trosnire, 
irosnitu in Dictionariu. 

TRASTIA, s, f., dupo Dictiou. de Bu- 
da: onicium aocturnum eodesUBtlcDm, 
TUglo Docturna vel nooturiium; oF^cìu 
Docturnu la baserica; vedi strastia mai 
8USU. care pare a fi aceliu-asi terminu. 
TKAXAKIKE, v., (cu forme simple 
de cODJugatione: iraxariu, traxari. tra* 
xare, dc,)^ trantiUtre) resUIrei reool- 
lare; a trasari, cu proDUutia inasprita : a 
^roxon'.— vedi trasarìre in Dictionariu. 
TREBA, S. f., negotlom , autiiii, rea, 
•pD8, Qsas, uttliu§j negotìu, affacere, a- 
genda, occupatione, foiosa, utilìtate, ne- 
cessitate : otnude treba^ a) homo Idoneusj 
omu idoniu, aptu; b) homo houestu^f 
proboe, omu oaestu, probu; cu treba si 
fora trebUf negotlls ocoupatas et otlo- 
8B8y occupatu si otiosu;— derivate : 1. cu 
forme spurie : trebnicu,~a, adj., niills, 
IdoneoBi rrootaosus; utile, idoniu, folo- 
aatoriu; ai negativa : ne^reònict4,-a> adj., 
Inottlls, loepins; inutile, nefolositoriu, 
ineptu; trcbnicia, s. f., atlUtas, Idonel- 
Xmsp Aptitado; utilìtate; aptìtudioe; 2. cu 
forme mai romaaesci : trebuirer^cu. ai 
<:u forme simple de conjagatìone, mai 
&11&8U in pers. IH. trebue^ v., debere, op* 
^•rtere, opns ea«e> neoesftriam esse; a 
^ebé, a cauta, a se coveol, a se cade, a 
fi necessaria : mi trebue^ opaA «st ralhl ; 
'9%u ti trebue. non eit opni tlblj ce trebue 
^e facemu, qald ageadum est nobitt t n*ar 
<^rebui ae sedeti a casa, ooa opporteret 
"Wos domi ietltrt^trebuitoriu, -tórta, adj. 
^k., otills, nec«8flarluB; folo^itoriUf n^ces- 
^raria. forma mai colta de cà tu spuriulu 
Xrebnicu, — trfbuéla, s. f., vedemu trecuta 
%. n Dict. de Buda, ce noi n'ama auditu 
"«neciunadata, inlocude:Ìrfi6Mc»7^M,8.f., 
V3eceH.s|ra9, opus, dbdh) tidcessita u, lipse, 
Xisu, utilitate; trebuentiarcj-edru, mai 
illesa io cou. ^.ùtione : intrcbmntiarc, 
'T., uììf adbiberei a se foiosi, a se servi 
cu ceva, a applica ceva; trebuentiatu , 
^^ maiallesuin compos. m^rcòi4en^ia/tt,-a, 



T!UE. 



5«5 



adj. parL, a) tdblbltai» applicatu; b) e- 
geni, lipsitu de ceva; — trcbtientiosura, 

adj., utilisiueoeBH&riait; utile, folositoriu, 
necessaria. 

TREBNICIA, trebnicu; vedi tréba, 
mai susu. 

TREBDE, irebuentia, trebuetUiare, 
trebuentiatu , trebticntiosu ; vedi iréba, 
mai susu. 

TREBUIRE, irebuitoriu, vedi iréba, 
mai sasu. 

TREDI A, iredire, treditu; vedi trédiUy 
mai dìosu. 

TREDIU ,-a, (proDuntia Irédiu) , sau 
treadiu.-at adj., 1. sobrlasj sobriu, care 
nu e béetu; 2. vigli, experrectiis; de- 
scetu, descetatu; derivate : tredia, s. f., 
1. Bobrletas, sobriebate; 2. TlgUantia, 
veglantìaf stare descéta; tredire,-e8CUf 
v.f 1. crapulam allcu! depcUerei a scóte 
pre cinevad'in betfa; 2. exeltarCf exper- 
gefaoere; a deBcetfi. d*in somnu; refless. 
a se tredi, 1. arapulam exhalaro, a essi 
d*in betia; 2. expergUrl^ exoltarl, erl- 
gllare, a se descetà d'iu somnu; trcditut 
-a, adj. part., in sensulu verbului;— alta 
forma de substantivUi spuria, se ande in 
gurele unoru cartarari : tresviay s. f., in 
loca de tredia. ce vedi mai sasu;— ìnse 
radicea ìntrega e suspecta. 

TRBNCA, sau treanca, s. f., in com- 
positionea triviale ; treanca- fieanca^ nu- 
gae,gera6;secatare, lucra de nemica. 

TRESCO sau treascu, si iroscH, a. m., 
mortartom; mortarìu, specia de puaca 
sau tunu, care implutu cu pnlbere ni- 
trata si apprinsu face una esplosione ter* 
rìbile; vedi in Dictionariu verbeie : troS'- 
canire si trosnire, cari dupo tòta proba- 
bilitatea au acea-asi orìgine. 

TRESTIA, a. f.,afOQdo, oanua; arun- 
diane, canna pianta care cresce derépta, 
lunga si cava; derivate: trestióra. si tres" 
tiutia, s. f., deminutived'in trestia; ire' 
stiosUt-a. adj., arandlnovoss arundinosa, 
plenu dn arundine. 

TRESVlÀ, s. f.^vedi /redia mai busu. 

TREVE, trenelle si trevere, s- f. pi., 
rloAceae; peìlicie de póme storse in tor- 
clu, torclature, germ. treber. Radicea 
terere se off-ire ca naturale, cu tòte a- 
ceste-a nu cutedìà fflu a uà dà ca positiva. 



TRICOTABE, v„ dupo fr. trlt^ter, ■ ' 

UBse reielle; de acf si subst. m., trito- 
tagxu. fr., trlcAUj^e, aetulu de trieoiare; 
—tricoiu, 9. m., fr. tricot, tessutara in 
retplle. 

TRIC0TlEE,-ffaci4,T. refi., dupo Dict. 
de Buda : Tedi svergóllire, s« Jaotare, 
it projioflr«; a 86 aiTUDCÀ SI a se voluti. 
TRICTERU. s. m., dupo prerm.trUh- 
ttr, Infondlbulora; infundiblu, impleto- 
riu, vasu conicu prin care se vèrsa lice- 
de ìd alte vase mai mari, in buti, buto- 
nie. eie. 

TBÃŒUBlTlk.inmbiiiareJrimbitiariu. 
irimhìtiatu; vedi iromhitia. trotnhitiare^ 
irombitiariu. trombiiiatu io Dìctìonariu, 
inse teresce-te de trimbUiasiu ìq locu de I 
ironthUioriu. 

TRTMITTERE, Irimissu; vedi (rami- 
ierejramiasu in Dìctìonariu. 

TRINCO, ». m., contrassu din (ferm. 
trlokeii=beere, dupo Dict, de Buda : 
•rooiataffl leeondarturai vinu arsu b6cdd- 
dariu, 

TROASIO. 8. m,, dopo Dict. de ^u- 
Ja ; prttom raenlU i^ptomt pratu ìd- 
chisu oa i^ardu; d'in cóce de Carpati mi 
le aride. 

TROCNA., 8. f., jcrtredo. o»tarrhii; 
guttnralìQ san ^utturariu; ìnflaminatione 
a corpuluì macosu; — oompara germ. 
triviale fitranebea* 

TROTTIA, 8. f.. trttiltaM trinitate . 
treim^ coventti introdiiSBU prin stupidii 
traductori ai cà rtiloru basflrìcesci, care 
inse n'a potuta a sn popnIari-4Ì. ai a«)tadi 
deabià mai coiédiaasfìBervicu densulu 
filosclavii celli lipsttì de cogitare. 

TRONFI!, s. m., (ae pare corruptu 
d*in triumfu), colóreaceamai insemnata 
lajoculu de cà rtì, si care bate pre tòte 
celle alte; de acf unu derivata fòrte ia- 
eptu : tronfaluiri sau tronfoUihe^^escu, 
T., a cere colórea cea mai iosemaata la 
jocolu de cèrti. 

TROPAIRE, ^xtropotirerescu, v., sop* 
pUoderet sopplodere, oum strepita In- 
cedere» telntlm tnoedero; a merge in 
iropu. a merge batendu tare pameatulti 
.cu pitiórele; derivate : tropaitorm^Mro' 
potìionu,-i6nat adj. s., sopplodenn, to- 
â– tla liee4ea4;oare merge in troptiiko- 



I 



paHu si irapòtitu p&rt. sup. subtt., in 
sensulu verbului; tropattura si tropotihk- 
ra, s. f., tropoiu, 8. m.inpploiU, tace** 
sni fltrepltA9D8{ tote d*in iropu. a. m., 
gradna tolatUIs; vedi 2. ^fopu in Pie- 
tìonariu. ■ 

TROSCOTELLTT, s. m.; vedi fro$€otu ^ 
mai dìo<9U. 

TROSCOTIRE,-escM. v., dupo Dict. de 
Buda : garrir*; a vorbf verdi si uscite; 
noi n'amn anditu verbulu acestu-a. fl 
TROSCOTU» 8. m., si deminntivniu " 
troacòtellu, s. m., dupo Dict. de Buda : 
1- polyxoiiiimftvictitarf*; Lmn. ana pian- 
ta, t)orctnu; 2. portalaeaoleraoeafLcnH.« 
èrba eranna de crradina. 

TROITOARID, s. m., d'in fr. tr«t 
tolri narro; marginea stratei pre care 
roergu ómeniì pedestri, marginea pede-a 
atriloru; — coventulu are una physio-V 
nomia prea straina, si cu greu se va pot4 
romanisà ; potè co form*a troUariu n'ar 
fi asii de antipathìca, noi inse nu oot^ 
dià mu a uà recommendà ;— Italiani! dion 
marelapti^do. 

TRUDA, s. f.i oonatofi, ntiuB, laber, 
opera, fatlvlomi adoperatione* labore, 
fatiga; derivat*» : trudire, (cu di dom),- 
esctL v., 1. transìt. vexara, affitctara. fk- 
tUari^s a vessi, a tormenti, a fatigi; 
2. refi, a ie trudi. ««narlf ulti. op«r«m 
dare, stadere, Ubarar«; a se adoperi, a 
ai incordi poterile. a lucri on mare i*lo; 
tmditonu.'tórii, adj. s., Ubor^BS, laHo* 
rlosQ«* oneraiuislabonosu, activn, inda* 
striosu, dilitfente; truditu^^n, adj. part, 
malto Ubire TrAota^i i storsu de poteri 
prin multa labórOi fatìgatu p9no la e- 
stremiti tfl. 

TRUDIRE truditoriu, trudUu; vedi 
trudq, mai ansu. 

TRUFASlU-,-a, adj. a., formata d'in 
irufii. ce vedi in Dìctionarìu, iosa cu 
desinentia spuria: Leoperboa, rastoiii, 
elataii» arrotcans; superba, fastosa, muo- 
dru, arrogante; 2. veooitaii eleir«a»i 
deeorus; formosa* venusta, elegante; vedi 
trvfionH in Diotionaria. 

TRUFIRE.-MCM, V. refi, d'in tnifia^ 
ce vedi in Dictlonariu, soperblre^ In »«- 
perblam voi arro^Antlaia efferrli 4 sa 
superbi , a ìje summeti , a se mondtli 



irufiiu, p&rt. Bup. aubst., in sensulu ver- 
buloì. 

TRUFULUIRE -c«CM, v., dupo Dict. 
de B'*d'i . pfioalUre; vedi acpfltu verbu. 

TRUPESID.-a. adj. a. formatu d'io 
trupu.ce vedi ìq Dictionariu, iuse cu de- 
si neDtiaspurìatOorporoHOR, co rpuiontoNj 
oorporosu. oorpulflntu, formosu la corpu. 

TKDPUSIORU, bì truputiti, b. m., de- 
minutìve d*ia trupUf oorpnsculqmi cor- 
puBcnlu. micu corpa. 

TRUTIU, 8, m., l.tuberpanl»; infla- 
tara de pà ae, coltucu: 2, contumAoU, 
ulmns coDtumaxs contumacia, Ã’utu; in 
acentu flensu posteriore d'io germ. trotz. 

TDCINA sau tutina, a. f., si tucinu 
sau tutinu. 9. m., corruppe d'in ducina, 
ot T^di in DiotìoDari)]. 

TUCin.B. m., ferram fuiutn. fr. fonU; 
ferra fuau ferru versata, ferra tornatu, 

TDDDMANIA iudomania, todoma- 
nia, B. f., 6Ì tudumanUf tudom'mu, todo- 
manu, s. xn„ InterceasUt contrAdIotlo, 
proUtUttos contradictione, protestatio* 
ne;— dopo forma s'ara pare a consunà 
cu UDg. tudoTnaD/=3cientia, conooscea- 
tia ; inse dupo intellesau correspuode 
ung. elienimondà ** = cootradictione . 
protestatione ; in tjtu uaodulu barba- 
rismn neconnoscutu d*incócede Carpati, 

TPDDMANIRE, tudomanire, todo- 
monif^rtscu V., intercedere, contra- 
dlcere, protestar); ung. elleatmuiidacil; 
a contradice, a protesi à ; — barbarismu 
care nu se aude d'in cóce de Carpati. 

TDLBA, tulbariut tulhaniu; vedi tol- 
òo, tolbariu, tolbasiu, mai ausu in GIob* 
sarin. 

TULBANU Bau turhanu, s. m., sa- 
leroa torolooei coperimentu turcescu, 
legatura la capu oumu pòrta Turcii; fr. 
torban* 

TCLBURARE, tuìhuratu, iulbure , 
tulburu; vedi turburare, turburatu, tur* 
buru in Dictionariu. 

TVLCJJttulcuireJulcuiioriu.tulcuau; 
redi tdlcu, talcuiref talcuitoriu, talcuitu, 
mai suso in Glcssariu. 

TULIPANO, s. m., toMpa, it. toll- 
paao} una f óre, Mpanu, 

TCLIFJND, 8. m., dupo Dict. de Bur 



da : dapfane mezereatn , LinH., Una 

pianta, lemou oanesou. 

TULLEU sau tuUeiu, a.m., 1. cantlei 
BcapnB, st/lDs; scapu, fustella, atylu la 
piante; 2. arista, paalcuUj apiou lacu- 
cunidiu. stulete; vedi aceatu corentu in 
Dictionariu. 

TDLNrCD, B. m., dupo Dict. de Buda . 
1. bDoetna; biicoìna san bucciou; 2. ti- 
basteittorlajtubastentoria, instrumentu 
de stri^atu. 

TDLPANU, 8. m.. 1. peticu de pan- 
dia suptire cu care se léga mulierile la 
oapu; 2. pftndia suptire pentru vesti- 
mente featiniae, fr. noassellne, BÌ ^aie. 

TOLTO, B. m., unu nummu austrlaou 
de IScruciari. acumu essitu d'in oursu. 

TDPILLARE, tupillatu: vedi pitul- 
lare^ piOdlatu in Dictionariu. 

TORCA si tiurca^ s. f., Urrà } una 
larva cu care &.mbla copillìi la Berbato- 
rile naacert^i Domnului. 

TORCOID, 8. m., dupo Dict. Ã ^Buda : 
prunella vni^arU, Lxnn, basilica rosiu, 
BÌ basilicu de c&mpu. 

TURIACO, ecApas ootharaU tubulu 
do pelLn alla calcionelui. 

TORITIA, B. f., dupo Dict. de Buda : 
eallum aporlne, Linn.^ una pianta sca- 
lió^a; turìtia m'ire, aprloionla eopato- 
riom, Linn.; alta pianta Domita sisim- 
plu ogri,n„)mi, 

1 tURLA, (cu u daru), b. f., ooq- 
trassu d'io turricula sau turrula. tur- 
ria» torriouU; turnu, mai allessa turno 
Buptire. 

2 TURLA, (cu 14 obacuru, ttirìa), b. 
£, contrasBU d*ia turmula, torba, tarma, 
eaterra, iprex, mnltUudo; tarma, cater- 
va, multime. 

TUTUNO, s. m., tabacu; derivate : 
tutungità , 8. m., (cu sufdsBU turcescu), 
negotiatoria de Munu, tutunctriu: tu* 
tung-ria, 8. f., (iucarcatu cu unu suf- 
fissu romanescu preste cellu turcescn), 
officina d^Munu, tutunaria; — bar- 
barismi orribili. 

TOSIARIU, 8. m., dupo Dict. de Bu- 
da : 1. neffetlatort me^Gator; negotia* 
ioriu; 2. ocpetlater bearloi; negotia- 
toria de boi, sau de vite in genere. 



HI 



^ 



u. 



TTCASU sau ucajeUt s. m., dacr^tnin i 
edlotum; decretu, edictu , ordìnantia h 
imperatorìuluì Kassieloru, sì se dice nu- 
mai despre decretele si ordioantield a- 
celluì imperaloriu, cari au potere de lege. 

UCENIA, B. f., doctrtna, disciplina, 
exerolttam; doctrìna, discipliua , inve- 
tiatnra, essercitiu ; derivate : ucenicu , 
8. m. dlsclpuloe; disciplu, scolariu. ÃŒq- 
retìacellu; ucenicia, s, L diaelpulatus; 
starea sau calitatea de disciplu; uceni- 
Ua; 8. f. dlaclpula; discìpla, scolaria, in- 
vetìacella; - radice si forme slavice, a- 
Gumu essite d'in usu. 

UCENICIA, ucenicu, ucenitia, vedi 
ueenia, mai susu. 

UCIGA-LU CRUCEA. ucigasiu, uci- 
gaiariu: vedi ucigu, mai diosu. 

UCI6U, forma esturpiata in locu de 
uccidu Bau ocddUf persóna I. ìndicat. 
pres. de la verbulu uccidere sau ocdde- 
re, ce vedi in Dìctìonariu; assémine in 
conjunctivu : se ncigu , si pers. Ili se 
uà ga, in locu de : se ueddut se uccìda, 
sau ae oecidu^ se occida : ueiga-lu cru- 
età , imprecatione asupr'a diavoluluì; u- 
cigasxu% s. m., cu forma spuria, si uciga- 
ioriu, s. m.y <>«otd«n8, horalolda, in locu 
de ucddiioriuj occiditoriu, sau occisoriu^ 
oe vedi in Dictionarin; — se pare co con- 
cursulu donoru sibilanti a produssu a- 
cèsta transformatione. 

IJDA sau huda si hudra s. f., deminu- 
tiru : uditia sau hudUia^AÌ udutia sau hu- 
dulia y 3. f. ; vedi huda , mai susu io 
Glossariu. 

UDlBE^-effCM, v. dupo Dict. de Buda; 
Agore, abtgere, pellerej a meni. 

UEGA» 3. f., Tllrum, laKena; vitru, bu- 
iella; compara ung. aver; d*iu cóce de 
Carpati nu se audc, si d*in collo seaude 
numai intre Bomftnii cari locuescu prin- 
tre UD|furi. 



DETU, huetu sì vudu, vedi vuetu m 
Dictionariu. 

UIMÀ, s., f., Htateoma, obscesiai^ ìn- 
flaturai abscessu, tumore in carnea o- 
mului. 

UIMIRE,-e»CM, v.,stopore, obstopere, 
in ecstaslrn abrlpl; a immarmorij a in- 
lemnif a cade in estase; uimituy-a, adj. 
part. stnpens, obstapens, in eostaalm 
abreptns; immarmoritu, inlemnitu, ra- 
pitn in estase. 

UIMITD,-a, adj. part.; vedi uimire, 
mai susu. 

UIRE, huire si vuirBf-escu^ v., ejala- 
re, Tooiferarl; a vocifera, a strigali tare; 
a urla; derivatn, udu, ce vedi mai sqbu, 
compara gr. èXoXOCwv. 

DITDCUra, adj., forma spuria d'in 
1. uitare, ce vedi in Dictionariu, obli- 
Tlosua; care uita fasile, care nu line 
mente, uitaioriu; vedi acesta coventuin 
Dictionariu, si lassa uitueu S6 se duca. 

OJINA sau cyjina, s. f., vedi ojà nUf M 
mai snsn in Glossariu, V 

ULCEA, nlcica, uldiia, s. f., demi- 
nutive d*in òlla, oliala; vedi ulc^lla ni m 
ollicdla in Dictionariu. f 

ULEin, s. m., uleio8u,-a, adj., vedi 
oHu si olìosu in Dictionariu. 

DLLIGAIA, 8. f., dupo Bardanu^ 
germ. fklke, hablcht, «perber; affine ou 

ulliu, 

ULLITIA, s. f., *ta» viens; callaia 
sate si oppide, calle marginìta cu casa de 
amendoae laturile; ullìtióra, (tdlictÓra), fl 
3. f., demin. d*in uUUia, mica sì strinola ^ 
calle priotre case, it. stradelUyStrailat- 
ta» itradlralodla; — compara diuditia, 
si gr., ò^ór^ trecerea lui d in f ar fì cà 
in Sà xpOfJLi, lacrima^ si 'OSoots&òc, Uljt- M 
bea. ^ 

ULLIU, 9, m., «oolpUer, mtlTasi ac- 
cipitre, milvu, irete; passere selbatica, 



I 




care prende alte passeri mai miei, specia 
de falcone; — compara ung . «Ijt. 

ULLUCA, s. f., ulluce pL, postU» ral- 
las; scandure grosse cu cari se inchide 
una locu. 

DLLUCU, 8. m., dupo Barcianu, 
germ. nuth, inclavatura in lemnu. 

TJLLUÉLA 8. f., vedi uìluire^ mai 
diosu- 

ULLUIREj-e^CM, V., 1. dupo Dict. de 
JBìtda : 1. loqnlrere, iiiTestl^are» a cer- 
reta a infestigd; 2. refi., a se uUui, eou- 
foodly errare, a se incurcà , a se rateci, 
a se ammeti; derivate : uUuiturar ad. 
part., 1. InqDlsltDBt ìnrestlffAtus; corcc- 
tatu, investigatu; ulluita, s. f., Inquisftio, 
Inrttsttgatloy cercetare, investìgalione; 
2. oosfasasy errabuudoa; confusi!, incur- 
cata, ratecitu, ammetitu;— u^Jt^é/a. s. f., 
cu forma spuria, dupo Dict. de Buda : 
gynooymu cu ulluita, 

ULLUITA. ulluiiu; vedi uUuire, mai 
susu. 

ULTUIRE, ultuiCu; vedi altuire, al- 
tuitu in Dìctiouariu. 

DMDLTUÉLA, s. f., vedi umuUuire 
mai diosu. 

DMULTUIRE,-M(!M, v„ dupo Dict, 
de Buda : propagare; a propaga ^una 
pianta; umuUucla. 6. f., cu forma spuria, 
propa)<atlOt propago* tradox, rlrlradtx; 
propagatioue; propagine; — nu se aude 
d'in cóce de Carpati;— compara ungur. 
hovUtaal. 

UNCHLASIU, 8. m-, in locu de un* 
chiastru; vedi undasiru in Diotionariu. 

UNDITIA 8ìunghitia, s. f., vedi un- 
glUia, in Dictionariu. 

UNDREA sau undrella, si indrea 
BAU indrellat 8. f., vedi indrea^ mai susu 
ìq Glossario. 

UNEà LTÀ, 8. f., Instrumentam, in- 
Btrumentn; — coventu formatu de poporu 
d*ÌD un€'alUy pentru senile in genere, si 
apoi pentrn instrumente inSne redussu 
la singnlarìn in intellessulu de iiistra- 
mentu; — derivate : unfUire, (cu t duru), 
-esca, V., Ardiri; a ordiceva^ mai allessa 
cera reu, a intriga; uneltHoriu, stòria j 
adj. 8., artlfex* Invontor; ordìtoriu, in- 
ventoriu; uneltiiurat adj., artefaetos, 
artiaolaUs; artefacta, arteà ciale. 



UNELTIRE, uneltitoriu, umìiitu; 
vedi uneà liaf mai susu. 

URD1ELA, 8. f., cu forma spuria din 
verbulu urdire sau ordire, atamen; vedi 
orditura in Dictionariu. 

URDINARE, V.. d'in ordinare, inse 
cu varie sensuri speciali : 1. freqoenter 
latrare et exlre; a intra si a essi a 
dese ori d*in una locu : a ordina d*in 
una camera in aìta^ d*in una casa in 
alta casa ; 2. rrequeotarei freqneQter 
adire, accedere; a merge de multe ori 
undeva; 3. frequenter alram^ezonerare; 
a merge a dese ori la amblatóre, de acf : 
Va appucatu urdinarea ; are urdinare 
cu sangc; nu lu mai lassa urdinarea; — 
urdinisiu^ s. m., cu forma spuria, fora- 
meu aliearU; gaura prin care intra si 
essu albinele d*ìn albinariulu loru , cu 
relatione la intellesulu de sub |1. alla 
verbuluì urdinare ; vedi ordinare in 
Dictionariu. 

DRDmiSIU, 8. m.; vedi urdinare, 
mai susu. 

URIASIU,-a,adj.s., gli^as, glgaoteDi 
gigante, giganticu. 

URICARIU, 8. m.; vedi uricu, mai 
diosu. 

URICIRE,-€SCUj V., dupo Diction, de 
Buda : exitlrpare; a estirpa, a sterpi, 
p. e. una padure; uriciiurat ailj. part., 
exstirpatuB; estirpatu, sterpitu. 

URICU, s. m.j dlploua; diploma, do- 
cumentu, actu publicu; uricariu, 8. m. 
1. dlplomatam scrlpter; scriptorìu de 
diplomate, diplomatarìu; 2. colleetione 
de diplomate sau documento publìce. 

URIMIRErCscu, v., dupo Diction. de 
Buda : rasare, obfteorare; a roga pre 
cioera; — barbarismu care nu se aude 
d'in cóce de Carpati. 

UBLUÉLA. 8. f., vedi wrluire, mai 
diosu. 

URLUIRE,-escu, v. orasBlos molere; 
a macini ceva caiuu grossu; urluitu^ 
part. sup. subst. in intellessulu verbu- 
lui; urluitura, si cu forma spuria, «r- 
luéla, 8. f., farina TÌllHalma; farina forte 
vile; farina pentru porci, ferrecatura. 

USITIA, uffiulliiia^ s. f., deminutive 
d'in usia; ostllam; «sfora, uscióra. 

DStfÀ, (cu 5 aspra sibilante, u^na). 




8. f., dupo Dìct. deluda: omr^o; mar- 
gine, gardine. 

DSTENÉLA, ustenire, uatenitoriu, u- 
à Unitu; vedi ostenéla, ostenircj osteni- 
toriti, ofitenitu, mai buso ìd Olossaariu. 

USTOIRE, ustoitu, ustoitura: vedi 
osioire, ostoiiu, ostoitura, mai susu in 
Glossariu. 

UTRENIA. s. f.. «pdpov, offlclom dl- 
vldom natntlnum; offìoiulu sau servi- 
tiulu de demanéti'a in baserica , or- 
thrulu, adoco la oriulu aórclui. 



UVRAGIU. s. m., d'iu fir. 0Dvra««,— 
coventu ca totulu aDtipathicu timbei ro- 
mftne, care s'a introdassu prin unii sorìp- 
to*'i stupidi , 8i care nu se va potè neoì 
una data romaoisà ; aveinu : carter opu, 
opera, sì nu se sente Deci una lìpse de 
uvragiu, 

UVRIEKU. 8. m., d'iafr. oarrleri o* â–  
perariu, lucratoriu; — incercare stupida 
bì Buperdaa, caadu dìspuuemu de ter- 
tnioi curatu romanesci cari insémna ) 
cellu-asi lucru. 



V. 



VAOALLASIU, s. m., dupo Dict. de 
Buda : teetorlam , arenAtam , lorloi» 
germ. die tOuclre, dai tQacb^rerkt der 
mKrtelt UDg. TftkoUa. crustadecementu, 
de calce férta 8Ì mpstecata cu arena 
cu care se iocrusta laturile parìetiloru 
de pétra sau de caramida; - se aude 
numai tn gurele Rom&nìloni cari lo- 
ouescii printre Unguri; d'incoce de Car- 
pati se aude altu barbarìsmu, t*Hcu tìn* 
evéla, d'in german. ttìnche, precuma a- 
cellu-a proviae d'in ung, TakoU«. 

VACALLUIRB.-escu. v., dopo Dict. 
de Bttda teotorto Indac^re* lorteare» 
trDlllisare, arenare; a iocrustà cu ce- 
mentu, cu calce férta mestecata cu a- 
rena ; derivata : vacfilluìtu , part. sup. 
iQbit., in st^nsulu verbului : lingura de 
vacalluttu^ tmllaceneDUrla, trulla(mi- 
stri'i) de incrustatu; — d'in acea-asi o- 
rigine ung. TakAinl; d*in coce de Car- 
pati se aude barbariemuluttncutre» d*in 
germ tOneh^St flbertfiaohcD* 

VACALLUITU; vedi vacalluire, mai 
Busa. 

VADRA, s. f»; vedi vedrà in Dictio- 
oariu. 

VAGAUNA, 8. f., foranea; gaura. 



I 



VAQONU, 8. m., d'in aogl. waffroiii 
d*ÃŒD germ. wairen; carru, carni mare, co- m 
mu su carrele de pre cà llile ferrate. f 

VALCEA sau V'xleella,B. f., deminut. 
uontra83u d'in vallicella, ce vedi in Die- 
tionariu. â–  

VALCEDIELA, và fcedire, valeedu:^ 
vedi vutcedièla, vuleedtrey vidcadu, mai 
dio^u. 

VALCEGU sau valceagu, s. m., dupo 
Dict. de Budfi : pretlom redemptlonlti 
pretìu de rescomperare; corruptu d*i& 

UOg. klrà ltnpélt. 

VaLCICA, 8. f., deminut. d'in demln. 
vcdcf^a ce vedi mai suau. 

Và LETD, (pronuntia vaìétu\ s. m., 
DumeraH anBorom mrm rulgarU; nome- 
rulu anoiloni crei vulgare; —d'in slav. 
to-léto=iu annulu; barbarismu super- 
fluu pre c&tutempu avemu annulu, care 
se intellege de totu Rom&nulu, deunde 
se vede co scriptorii 6IoBclavì an volita 
numai se ne mystifice , introduoanda 
unu termiou barbara neconnoscutn, in 
loculu coventului romanescu connoscuta 
de tòta lumda. 

VALFA san valva, 8. f., dupo Dict. 
de Bitda: 1. aaeterltaiitBpHUdo; aac- 




N 



TkX, 

torìUte, demnìtatd, amplitudine; 2. p«m- 
PA, volennltaff) pompa, solenDÃŒtate ; 
3. prnclpQDin; tota ce e mai allessu, 
fronte, lucru de fmnte; 4. và lfa hà niei, 
Ur viontaTios, dnmon raetalllous; spi- 
rita sau spectru care appare ^dupo cre- 
denti'a vulgului) in fodinele de metalluj 
— compara alav. TolhTÌli Tdlhottnie, si 
duca-se de unde a venita, co Romà oulu 
nu sente lipse de ataro terminu. 

VALLANTACU si vaUantoeu, s. m.» 
dupo Dict. de Buda : â– oervns, cumaloi, 
â– aita, rlobtifli acervii, cumulu, massa, 
globu; — barbarismu. 

VALLATASIU, s. m., Inqnlsltlo, In- 
T«ttlKatl«; ceroetare, investigatione; — 
d'in ung. TallatAs; nu se aude d'in coce 
de Carpati. 

VALLATUCU, s. m., cyllndros; cy- 
lindru. sullu; compars si vallantocu de 
mai susu. 

VALLOU, s. m., dupo Dict. Ã eBu^ 
da : alrens aqoarlat; albìa de apa, tróca 
de apa, d*in care se adapa vitele;— d'in 
ung. f Allyù; d'in cóce de Carpati nu se 
ande. 

VALLUGU. 9. f., dupo Bareianu, 
jSfenn. dUwInilf, dlevehllTsvrtDdn.apll* 
le. d**- dr«ìi— , ankerhaspel; specìa de 
trorhlia. 

VALMÀ, B. f., acerTDi, eomnluni ca- 
tèrva, rioboi; cumulu, massa, globu; 
de a voìm*a: a) ararvatlm, cu acf'rvulu. 
cu mass'a; h) provnUro^^ mesticata, fora 
à f^f^renixB;— voi mn 9* é^a, s. f., coafoilai 
oonfosione, incurcatnra; vfilma8irt>,'e8eu, 
T., oanfanderf»; a confunde. a incurcà ; 
aeeste-a nascute d*ìn unu subst. sau adj., 
v^ltnasiu, care iuse nu se aude; — bar- 
barismi Desuflr''riti in limb*a romftQa. 

VALMASiftLA, valmasire, mìma$iu: 
vedi vnlira, 

VALSA, vallia, 8. f.,BÌ vaìtiUf 8. m., 
d*in g'trm. wuìier, fV. taUe; saltu ger- 
manu, saltu in gjru, saltu in care doue 
persoiie tinondu-se de mftni se intorcu 
de mai multe ori in gjru, dupo tactulu 
do musica. 

TAMA, s. f.. Odljia, pt/tta?), porto- 
rliiBi telonluni; '») tassa cu se salve pen* 
tru triiDsitu; b) loculu unde ae solve a.s- 
•emino tassa; vamasiat 8. f., Joi Ulaally 



TIC. 



hn 



dereptulu de a p«roepe vama; t^omann, 
8Ì vame9iu, s. m., partltor, telnaarlntii 
pnbIloinBt,iiamanu,carepercepet)am*a; 
vedi vafna si vamariu in Dictionariu. 

YAMASl A, vamasiu si vatHesiu; Tedi 
vama, mai susu. 

VARDA, 8. f., damai Tlrlltarnm; casa 
de veghie; veghia; tjardistu, s, m.» «n- 
■t«i, custode; d'in it. ^oardla, fr. yarde; 
vedi (jarda in Dictionariu. 

VÀRMEGIA. s. f., eomltatDi; comi- 
tatù, districtu care are in frontea sea 
unu comitf, eomite supremu, in terr'a 
UDgurésca; varmegistu, s. m., functio- 
narlu applicatu la vartHe^ia=comitata; 
— compara ung. rArmeffye, Tà raseryl- 
ita; d*in c<jce de Carpati nu se audu as- 
semine covente. 

VARNITIA, 8. r, (de la 3 varu. ca 
vedi in Dìct.)^ fornai oalearla; coptorìn 
de varu; coptoriu in care se arde oaloea, 
coptoria calcarìn. 

VATA, s. f., d'in angf. wad. germ. 
fratte, fr. ooato; implutura cu bumbaon 
la vesMitiAnte. 

VATAFU, si vatavti 8. m., dnotar« 
caratar, provtior; ductoriu, onratorin, 
provisoriu ; derivata : vatasdlu, s. m., 
apparitar, «oitAi; appantorìu, custode 
de DÓptp; vaifì^a. a. f. . co6t«dla, custo- 
dia, fnnctioue de custode; potanre.-^MCUt 
v., a fi vnfnfifiìÌH. a servi ca vatoaellu, 

VATASELLU, vatasia. vatasire, vedi 
voiofu. mai pusu. 

VATEMA EE, vatematoriu, votemaiu, 
vaUmatura; ^cà .ìv^ctimare=iv*tt(mare, 
vectimotoriu = vHtémaioriu, veci*nkxtn 
:=. vdttmatu , vertimatura = vttkmo' 
tura in DìctioDariu. 

VA TRA, vatrariu, vediré^ra, vetrariu 
in Dictionariu. • 

VATRICE 8.f.,dap0jB'?rctanw gena 
dai relarurrettkraDty dai wormkraot, 
una pianta. 

VECA, 8. f., dupo Dict. de B^da : 
clreolui, ooraoay «rater; annellu de 
ferra latn. 

VECERNIA, 8. f., Teiparae, offlclan 
dlviaum reapf^rtlttom; vespera, offiotu de 
séra la baserica. 

VECHILLETU, s. m., vedi véchillu, 
mai dioiu. 




VECEILLIMEA, s. f.. vedi veehiUu, 
mai diosu. 

VECHILLU, s. m., pro«urat«r; pro- 
curatoriu, plenipotentìarìa; derivata : 
vfchiiletu, s. m., procuratora; procura- 
tura, pleuìpotentia; veehilliméa, s. m., 
raandatam; mandatu, documentu scrissn 
prin care se autorisa cineva a face uoa 
lucrare. 

VECI| s. pL, vedi veciloru, swoBla 
sacnloranif de la vécu, s. m., sacnlam; 
seclu. Compara : rom. vechiut lat retuii 
gr. ho<:. D'in veci derivato : veda, s. f., 
ntarmuD, ceternltas, eteraìtate; apoi : 
vecìnicurdi adj., leternDSf semptternas, 
perpetoufl, eternu; si d'in acestu-a alta 
derivata : vecUicia, s. f . , aaterDltaH, 
eternitate. Formele spurie s'au intro- 
dussi] prin curturarìi basericesci. 

VECIA, vectnicia^ vecìnicu^ véotti vedi 
v€ci mai susu. 

VEDENIA, s. f., flsuni, tUIo» o»teo* 
tott, Bpectaciilum, adspectad* conspec- 
toit Taoleif, gpeotrom; TÃŒsioae, ostento, 
Bpectacln , aspecta , conspectu, facia , 
spectra; — forma spuria d'in unu yerbu 
curatu romanesou, 

VEDTRE,-P«<!tt, V., aperlre, detegere, 
nndaret patefacerey Indle^e; a desco- 
perf, a d^ pre facia, a arretà , a indica; 
derivate : veditoriUt-tória , adj. s., pa- 
tefaotor» IndloaUr, enuntlator; desco- 
peritoriu , indicatoriu ; vediturct , adj. 
part., patefactas» manirestaM; descope- 
ritu, datu pre facia, manifestu; — bar- 
barismi. 

VEDITORIU, vedUu; vedi vedire, 
mai susu. 

VEJlKE,-e«CM, V., dupo Dict. decada: 
1. eonpon^re^ ooaju^ere, rite conneo- 
tere; a compune, a (^Djugd, a combini 
bene; 2. refi, a se veji. bfne coarenlre, 
rit« flon^roere, a se iinf bene, a concorda 
bene; vejitu,-'** adj. part.* conrenlensj 
••afrBaB;conrenieQtef congruente, con- 
cordante. 

VEJlTUra, adj., vedi vejire, mai 

BUBD. 

VELCEDIÉLA, velcedire, velcedUu, 
vélcedu; Tedi vuìcediéla, vulcediret vuU 
eediiUt vulcedu, mai diosu. 

VENDIOCU, s. m., dupo Dictioa. de 



Buda : uAntsnotolaa» T$9tls; legatur», 
fescióra. 

VENDI0LLIRE,-c5Ctt, v. refi-, dupo 
Dict. de Buda :\ttctà rìi rlres toteod^rt] 

a se luctà , a si istinde san incordi pò- 
tenie; a se svercollL 

VENJIEE, venjosu, vedi venju. mai 
diosu, 

VENJU, s. m., flexIbllUai; flessibi- 
lità te; derivate : venjire,-€3cu, v., flet- 
tere; a flecte, a pleca unu hicru elasticu; 
venjosura, adj., flexlbllls, agllla; flessi- 
bile, agile, care se potè facile pieci. 

VENSLA., venslarCi venalaioriu; Tedi 
vista, vislare, vislaioriu, 

VERBUNCASIU, s.m.; vedi verluncu, 
mai diosu. 

VERBUNCU, s.'m., d'in germ. wer- 
hung, oonqoisitlo nllitnn; stringere de 
voluntari la servitiulu militari u; verhun- 
casiu, s. m., oondaotor ralUtom; care 
siringe voluntari la servitiulu mìlitariu. 

VERCALLDIRE,-Mct4, 8.,dupo Dict. 
de Buda: mà Butkm rumpere^ nassam di- 
videre; a rumpe alluatulu, a impartf al- 
luatulu; vercalluUu,''a, adj. part., dlvl- 
BDs; ruptu, impartitu, se dice despre al- 
luatu ; — barbarismu. 

VERCOLLÃ CI, 8. m. pi., fientia ima- 
ginarìe, de cari dice poporula co mftaoa 
lun'a candu acéata-a se eclipsédìa. 

VERFU sau vérvu. s. m., r«rtex. eal- 
men, caoomen, fastlgluin, apex> caspia; 
vertice, apice, cuspide; —coveutulu ecor- 
ruptu d*in vertice prin influentìa strai- 
na, si debe a fi istabilitu pretotindine 
in form'a sea C€^ para. 

VERIGA, 8. f., vedi verriga in Dio- 
tiooariu cu derivatele selle. 

VERIGARIU, 8. m., dupo Dict de 
Bt^iA : rhamtiDS oathartloosi Linn, ger- 
man. der weitedorn, kreaid^mi hlntoh- 
dorn; specìa dfì spinu, 

VERINCA sau veringfif a. f., dnpo 
Dict. de Buda : straRBlim, itraf olat 
cento, ampbltapa; straglu sau straiu; 
d'incóce de Carpati uu se aude. 

VERITELLU, s. m., dupo B'irdanu, 
germ. dte lommerwurs; die tonneununi, 
una pianta. 

VERNICIA, verdrticia BÌ vredmcia, 
a f., vedi vernicu, mai diosu. 



VERNICD, verdnicu, si vrednicura, 
adj. dlgons, aptati, idonean, merituB ; 
demou, aptq, idonìu, merìtosu; vernicia, 
verdnicia^ si vrednida^ s. f., dti^nttas, 
■ptltndot id«ne(tA8)inerltiiin; deiunìtate 
aptitudìae, ìdonidiate, meritu;— barba- 
rismi. 

VEROGA, 8. f., dupo Barcianu^ germ. 
1. weiabAoke^ sapa de rinia , sapatura 
de TÌnia; 2. pTUìze, lacu limosu, balta 
limósa. 

VERPELLIRB,-C5C</. v.; vedi svercol- 
lire 8i sveTij'^Uire, mai busu. 

VERSIA, 8. f., dupo Dict. de Buda : 
TOrrioulDiDi nassa, solrpioala piscatoria; 
nassa sau léssa de pescuitu. 

VERSTA, 8. f., 1. aetas; etate, nu- 
merQlu anoìloru de la nascerea omului, 
stadiulu vietisi; 2. ItDea, stria, t»Dla, 
Tlrga; linia, strìa, vérga io tessatura; 
3. sertam, faseloalas flornm; fascìclu de 
fiori; derivate : verstare^-ediu, v., llnels, 
dlstlngaeret striare. Tarlare, Hoeare; a 
distioge prin linie, a linià , a strìa, a 
vergÀ; versaturCi» adj. part., UueatoM, 
atrlatofl, vlr^atus; liniatu. striatu, ver- 
gati!; — verstnicUf^a, adj., natoras, a- 
doltusy (majorenals) , tnaturu, aduUu, 
majorenne; veratnicia,^. f., aetas adulta, 
aetas natura, aetas rlrllis; etate adulta, 
etate matura, maturìtate, maìoreDDla; — 
radice barbara, celle doue derivate po- 
streme : verstnicu, si vtrstmda, iocar- 
cate, ai cu suftisse barbare. 

VERSTARE, verstatu; vedi versta, 
mai fiusu. 

VERSTNICLA, ver8tnicu;yedì versta, 
mà i 8USU. 

VERTELNITIA, s. f., d*in radice bona 
i>ert€rej inse lacarcata cu suflTussu bar- 
bara, rhombai, glrgllUs, instrumeotu 
pre care feminele ìntendu fìrele tòrse; 
redi verientta in Dìctiooariu. 

VERT0PU,8. m.. locus paloster; locu 
palustru, locu limosa; — ' rbarismu. 

VESDDCHD, s. m., aer, aether; ae- 
TQ. atmosfera; barbarìsmu care astadi 
de abi& se mai aude in gurele anorn car- 
turari basericesci. 

VESSELIA, s. f., laetUlo,hlIarH«8,ro- 
loptas, Jucoodltas, obtectatlo, Kandliim; 
letetia, ilarìtate, jucuodìtate, voluptate, 



buccuria; derivate ; vesselirerescu, v,, 
1. traoBit. Intare, listldoare, obleetare, 
exhtlarare. Intltlà afUcere; a leti6cà , 
a implé de letetia, a implé de buccarfa, 
a buecur&; 2. refi. Itetart obleotarl, lie- 
tltU orQct, guudcre; a 86 obleotà , a se 
desfetà , a se buccurà ; vesselitoriurtà riay 
adj. s., Iwtabllls, IntlOcus, Juoandns, 
bllarla sive bilarlas; letifica, jucunda, 
ilaru; vesselitu^-'a, adj. part.,ìn sensulu 
Verbului; vesselosu^-a» adj., ItstUla ple- 
nos; plenu do letetia; vesselura^ adj., 
care e generatoriulu acestei i'amilie spu- 
ria, loDtos, hllarls vel bllaros, juoaodui, 
genlalls; leta, ilaru, jucunda; — com- 
para lat. absoletu TUularl;=i]caiavtCetv, 
dosi Du pretindemu ajustìficà una bar- 
barismo ca vesscìu. 

VESSELIHE, vesaditoriu, veaselitu, 
vcsselosUi vessdu; vedi veasdla, mai 

8U8U. 

VESTE, S. f., faaa, rvaor, uiotUt 

vel noutlum; fama, rumore-, Duntìu.scire: 
fora veste t ex loprorUo , laoplna(«, 
praeterapeiD,ln!jperate;preDea8teptate; 
derivate : vfiSÌire,'€SCUy v., nnntlare, an- 
nonLlarf, deoantlare; a anDuntìà , a ia- 
scientìà , a incoauoscentià , a dà scìre, a 
publicà ; vestitoriu.-tória, adj. s., anatloa, 
annuDtlator, praeeo ; DUDtiatoriu, aa- 
nuotiatoriu, procone; vestitura, adj. 
part, nontUtas; crleber, famosas; nun- 
tìatu, aDnnntìatu;ce]ebru» famosu. 

VETUILLA, 9. f., dupo Dict. de Bu- 
da , velum Datale; velu navale, velnlu 
navei;— barbar ismu. 

VETOiU.-fi, B., pullos; pallia; in 
specie : pulii u de lìepore; dupo Dict. de 
Buda : vttiM, capra iiorelta, edu sau é(U; 
— Doi n'amu audìtu covantulu, astep- 
tà mu inform^itìoDl de la alti!;— radicea 
vttHriu coDtradicB sensului de pulUu, 

VEVERITIA. 8. f., scluros; sciuru, 
mica animale solbaticu care sare d*in 
unu arbore in altulu, cu còda perosa si 
formosa; — compara si viverra^ pentni 
forma, de sì acestu-a insémna alta ani- 
male, adeco una specìa de mustellaj ce 
vedi io Dictionariu. 

VEZIRIATU, 8. m., vedi vwiWm, mai 
diosu. 

VEZlRin, sau vesiru, s. m., prae^ 



feetM praetorto tpnd ImperAtorea a- 
•Utlcos; prefectula pretoriulu la sultanii 
asiatici, prìmalu niiuìstru allu sultanu- 
Ini; vìJBiriatu, 8. m., demnitatea, fuDC- 
tìonea de veziriu. 

VEZURE, 8, f., raeUs; mele, raarbura, 
UDU aDÌmale selbatìcu, 

VIGA, 8. f., dupo Diction. de Buda : 
metreUi modias; mesura de capacitate 
pentru aride, patrantariu de IG cupe sau 
de 64 litre; — compara ung. yéka; d'in- 
cóce de Carpati du se aude. 

VICARESID, s. m., corruptu prin in- 
flaentia barbara d'in vicariUf vedi acestu 
coventii in Dictionariu. 

VICLENESCE, adv.; vedi videnia , 
mai dioBu 

VICLENIA, s. f., astutla, vcrRutli, t»- 
frltlea, cAUirtlt&s; astutia, versutia, va- 
fritia, calliditate, insellalione, pertidia, 
rea credentia; derivate: viclenire.-cscu, 
T., astate Agere, deolpere , fallere ; a 
insella; vidtniiUf part. sup. subat., in 
fl6nsuluverbalui;rtd€nesc<7, adj , astate, 
rersute» varre, cAllUe; in moda astuta, 
Tersntu, callidu, dolosu, perfidu insella- 
toriu, cu rea crediutia; vidénu, sau i>t- 
deant't'a, adj., astatas, Tersntos, rafer, 
«AllidDs, perudna; astutu, versutu, va- 
fru, callida, perfidi!, dolosu, inaellutoriu,- 
care a datu nascere la tote celle prece- 
denti; — altu subst. abstractu, si mal 
barbirn de c&tu videnia, e videaiugu, 
s. m., cu aceìlu-asi sensu; — compara 
ung.blileii=:perUdas; pentru curiositate 
compara lat. retarator cu barbarulu ri- 
deanu. 

VICLENIRE, videnUu; vedi wcZenld, 
mai SDsn. 

VICLESIDGU, 8. m.; yeùividenia, 
mai suso. 

VICLIaNU, vicieaw», vidénu ; vedi 
videnift mai buso. 

VICOLU, san vicoVUt B. m„ tempes- 
tai procellosa, procella; tempestate, 
procella, fortuna; — compara vùcotu si 
vtfo^u, vedi si v'feru in Dictionariu 

VIERID; vedi vintanu in Dir,tion, 

VITELU, 8. m.. dupo Dict. de B'*da : 
iBvlUtor ad ui>ptia« ; iuvìtatoriu la 
nuota; — compara uog. rSréo/; d'incóco 
Ì9 Carpati ou le aude. 



VIFORU, 8. m., vedi vifen4 in Dictio- 
nariu. 

VIGANIA, 8. f., rlffor, viTAcltas: vi- 
góre, vivacitate; derivate : viganirerescu, 
v., 1. transit. retretnm reddere, exeltar», 
a descetà ; 2. refi, vigere. exoItAtl, ve- 
getus Iteri; a fi dosceta, a se descetà ; vt- 
f^jnu.-a.&dj.Tl^OAi, repetas, rfridus, vi* 
TAx; vigente, vegeta, vivace, vivìdu, — 
care a datu nascere la tote cello prece- 
denti; — d'incóce de Carpati nu se aude, 
si de si Diot. de Biida inderépta la ra- 
dicea lat. regetas , noue ni se para aa- 
speetu. 

VLQANIRE, vìganu;ieà ì vigania, mai 
susu. 

ViJAIEE,-£«CM, V., itrldere, freniere, 
strepere, eaerire, sonare; a stride, a 
freme, a strepe, a sevi, a siuera, a 
sunà ; derivate : vtj attor iu.-tória, adj. s., 
strldens, freroeotf, utrepeos, lAerieoiy 
sooAog; stridente, fremente, strepente, 
soviente, siueratoriu, sunatoriu ca ven* 
tulu candu bate tare; vyjaiiu, part. sup. 
subst,, in tòte seosurile verbului; vc^'oi- 
tura, s. f., Btrtdvr, fremltua, ttrepUta, 
aoDito»; stridóre, fremetu, strepetu, su- 
netu, siueratura; V'jatli'À sau viJ^Uia, 
s f., tempettuB, preeellA, aealoa; tem- 
pestate, procella, fortuna cu voutu siue- 
ratoriu si viuleutu; viiailionu sau vjd- 
liosura, adj., tenpestosod, preeelUits; 
t«mp«t8tosu , procellosu, forlunoau; — pa- 
re a fi una ìmitatione a nalurei. 

VIJAITORIU, vi)aitt», vtjaìtura; vedi 
V'jaìrfi, mai susu. 

VIJALLIA sau vijdlia, vijaUio$u; 
sau vfjUtosu; vedi vijairCj mai susu. 

YINA, s. f., onlpA, noxAi errcr, erl- 
men; causa; culpa, crime, causa; deri- 
vatu : vtnovcUu.'-a, adj., reot» ooileii 
sodi; culpabile, culposu; d'in ao«stu-a 
derivate : vriovutirt, (mai allessu in com- 
pos. tnvtnovaiìrt)rt8Ctt, v., ealparei ao- 
Ga-»Are, luilffluUre» CDlplam Aliqald eri* 
miai dare; a oulp&, a inculpà , a accuaft; 
vinov'dttu (mal allessu iu compos. tn- 
vtnovatiiu}y-a. adj. part., colpatui, rei»S| 
AieiiiAtos, InalmuUtua; culpatu, iQOul» 
patu, Bccusatn; vinovutia. s, f., q^xÃŒa; 
stare de culpabile, culpabilitate, culp&- 
sitate; cccarre ti altu derivatu directa 



ÉkiilMtttt 



m 

d'in vina ; vinuire, (mai allesau iu com- 
po8. invinuire)rescu, v., culpare, cri- 
mini dare; a ciilpd, a inculpà ; vinuitu. 
(mai allessu ìd compo9. invinuituj^'a, 
adj. part., cDlpfttDs» reas, aecnaatus, Id- 
ilmniAtna; culpatu, jnculpatu, accusatu. 

VINDECELLA. s. f., dupoDict.de 
Buda : betouloA ofUolnalis^ Liiin., una 
B6re, betonia sau betonica. 

VINDEREU, 8. m., dupo Dici, de 
Buda : falco tlnanculue; uoa passere* 
specìa de falcone. 

VINETIELA. 8. f., cu termiuatione 
spuria, d'iaré/ie^M, colóre vèneta. 

\1N0D, s. m., dupo Dict. de Buda : 
suaplclo;8U8pìcìono, — ìd legatura cattimi 
CQ vedi mai susu. 

VINOVATIHE, vxnovatitu, vinomiia, 
vinovatH; vedi vina, mai susu. 

VINTHISIU, adv,, 1. ventre repeni; 
tirfodu-se pre ventre; 2. obllqae, late- 
raU^nri io directione oblìca. 

VINDIUE, vinuUu; vedi «iVwi, mai 
sosu. 

VIRCOLLIRE, vWcóilitu, vircoìUiura; 
Vidi svercoUirCj mai susu in Qloasariu. 

VIRLAND, 9. m., dupo BarcianUy 
germ. der aal; uuu pesce, an^alUa. 

VIRLUGA» 3. (,, dupo Barcianu, 
germ. der ffrttndliug, das rotbaug^o, die 
piflcie; utiu pesce, goblus, (r«hto, gobiu 
sau gobione, fr. s^ujon. 

ViSCOLU sau viscollu^ s. m., vedi 
vicoiu si viforu in Glosaarin, vedi si vi- 
f»u in DictiODariu; observa inse co d'in 
coce de Carpati se dice mai allessu des- 
pre ninsórea cu ventu tare; derivatu : 
vttcoUtrerescet v., unipers., ninge si baie 
ventulu; vtseoUitu, part. sup. subst.t in 
seosulu verbului. 

VISCOTU, 9. m.. dupo Dict. de Buda: 
laquleiudo; ìacietudine, turburaro. 

VI6ECTU, corruptu d'in béssesiu san 
mai bene d*in bisscjitiU ; annu visectu, 
in locu de : annu bissestUe, 

VISIEU, 8. m., dopo Dict. de B«(?a; 
aelum, ■ealpram, iical|r«iUm; dèlta SaU 
daita, una instrumentu cu C4r6 se ser- 
TMCu carpentani spre a scblpi in lemna; 
— compara ung, téitf; d'io c*^ce da Cht- 
pati Qu 86 aude. 

ì ViSLA, (ou 9 obacurui vUla)t s. f.i 



VU, 



57S 



reiDDi; remu, lemou iatu, palata, lapata^ 
topata, cu care se ména navea; derivate : 
vistare, v., remigare, a remiga, a ména 
navea cu remii; vìslutoriurtóna^ adj. 
s., remex; remigatoriu; vislasiu, s. m., 
reraex; remigo, remigatoriu. 

2 VISLA, (cu i ciaru si cu s aspru 
sibilante), s. t, dupo Dict. de Buda: ea- 
nis aquaticns; cane de apa. 

ViSLAKE, visiatoriu, vislasiu; vedi 
1 Vida, mai susu. 

VISÓNC, 9. m.,b7i8as, (pòoooc); pfta- 
dia suptire; — pare a fi corruptu d'in 
gr. ^(waoi;. 

VlTEUlA, vUediesce, vitedi^cu, vite- 
dire; vedi vttédiu, mai diosu. 

VITEDIU.-a, adj. s., fortts, genere- 
SD»; ii«re8; forte, valente; eroe, omu cu 
Anima si de una tarla estraordinaria; de- 
rivatie : vitcdia sau vitejia, s. f., fortl- 
tude^aulmos heroleuu, faoions heroteom; 
fortitudine, valentia, Ànima eroica, fapta 
eroica, eroismu; vittdieacu sau vtttjescu^- 
ai adj., forti», Konerosoa, herolons; forte; 
valeute, eroicu; vUtdttsce sau vUajtsce, 
adv., fortltar, veneroae, hereloe; iu modu 
eroicu, eroice; vUtdire sau vUcjirerescUt 
T. reA., fottlter se gerere, anlnuoi he- 
rolcum prff>«tare; a He porta cu &aima, 
cu Goragiu, cu valentia, u face fapta e- 
roice; — compara ung. rltói, cu tÓle eo 
SI Ungurii l'ttU imprumutatu do la ultii; 
seusulu propriu aliu lui vUédiu e : via- 
ceadl cuptdua, fletorlae arldu8« 

VIIEJESCE, vUvjtiscu, Vit€Jia ; vedi 
vitédtu^ ffltti susu. 

VlZiriU, (cu ti daru), s. m.; aarlra; 
auriga, menatoriu de calli; muluraa oi» 
.^fiMiu) so dice vieUQica, s. f.; — com- 
para ung. ve8etO-=coaducU)nu; barba- 
rismu ueconnoscutu Romftniloru cari 
ptirtrecu priutro Unguri, si uu potamu 
divina cuma s'a iutrodusu in Romaufa 
libera* 

VIZQINÀ sau vidiuitìa, s. f., feisAf 
fovea, oaverna; gaura, fovia In care lo- 
cue^cu animalUe sclbAtice. 

yLADiCA,8.m.,ei;Uoopoi;epÌ8oopu» 
archiereu; derivate : vuu^toti, s. T, epl- 
•c»paiai»;ept8C0pacu; Wu<Ì<ce«L-M,-a. adj., 
epltcopaiU;epi9Cope8CU, episcopale; via- 
à icesce, adj., (epU eepailter), episoopesce, 



576 VOL 

in modu opiscopesc», cumu se covine 
unui episcopu; vlwìicirerGScUf v., epi- 
scopi niBDtre fungi, opUcopum esse) a 
fi episcopu, a admìnistrÀUDuepiscopatu; 
vladicituj part. sup. subst, ia S6nsula 
verbului;— radice slavica, care insétnna 
proprie JsorótYjt;, domlDos, domnu, — 
introdaBsa prin clerulu slavicucaro d*ÃŒD 
nefericire a domnita aUte sede in ba- 
sericea romUoa. Romfinii d*in Transiva- 
ni^a nepoteodu-se famìliarisà cu desi- 
nentfa femina : cu la dudicu,caredupo 
sensu are se fìa barbata, au fabrìcatu 
vladicu in contr'a natureilimbeislavice, 
inse fora successu; in seclulu nosfcru ter- 
minulu iniregu a devenitu triviale si 
chiaru ridiculu, cu tote derivatele luì, 
si s'a restituìtu vecliiulu episcopu in 
tòte drepturile luì. 

VLADICESCE, vladicesou, vladicla, 
vladicire, vladicitu, vladicu; yeà ìvladica, 
mai ausu. 

VLASTARE sau vlastaria, 9. f., si 
vlastariu, 8. m., d'in p^vaoraptov; vedi 
blasiare iu Dictionarìu cu tote deriva- 
tele selle. 

VODA, contrassu d'in voievoda^ s. m., 
proprie bellidux, germ. herzog-, titulu 
ce se dà principiloru romà ni pre tem- 
pulu influentiei sclavice; contractionea 
(care pentru limb'a sclaviou a degene- 
ratu in unu DonseQ3u,co-ci ia densii rod« 
va se dica apa) pare a se fi facutu de 
Bomftni; io seclulu uostru termiuulu a 
deveniiu triviale si chiaru ridiculu prin 
restabilirea uDiverstile aterminuLui (^om- 
nUt domnitoriu, principe, 

VOIESTNITIA, s. f., dopo Dict. de 
Buda : meaiba sllvestrls ; meuta sau 
istna de c&mpu; -- n'auju auditu coven- 
tuia in vietila nòstra. 

VOIEVODU, 8. m., bellldox; vedi voda 
mai snau. 

VOJIKfi, vojeire, vojaire.-eseu, T.; 
redi vtjutre, mai susu in Glossariu cu 
tote derivatele selle. 

VOJOIU, si vo)u, 8. m., dupo Dict. de 
Btida i rftruiB cuput i>r«Bale»; vérdìa 
rara. 

VOLNICESCR, volnieia, volnià re; 
vedi volnicu, mai diosu. 

yOLNlCO,-a^ adj.f d*ÃŒD volia cu ter- 




minatiouo spuria, voluntarlas, ari 
rins, lUier; care lucra dupo volta sea, 
dupo arbitriulu seu, cu tòta lìbertatea, 
Toluntaria, arbitraria, lìberu; derivate : 
volnicesee, adv., volontarie, arbitrarle, 
Ubere; in modu voluntariu, arbitrariu. 
libera, dupo volila sea, dupo arbitrariulu 
seu, cu tòta lìbertatea; volnich, s. f., U- 
bf^rtas) Ubera volontas, llborom arbt- 
trioni; libertate. voluntate libera, arbì- 
trìu libera, actu fora respectu lu lege; 
volnicirfir^gCU,y.^ arbUrarle a^erp; alo- 
crd dupo volta sea, a lucra arbitraria; 
— barbarismu formatu de carturarii 
fora crìtica, care inse s'a descreditata 
pre deplenu in dillele nòstre. 

VOKNICELLU, vorniceaaa, vornida; 
vedi vormeu, mai diosu. 

VOKNICU, s. m., prefectai, prspo- 
sUub; prefectu, prepositu, primarìu; in 
vechi'a hierarchia politica vornieulu 
era prefectulu curtii domneact. (prafec- 
tas prntorto), apoi ministrulu affaceri — 
loru interne, capulu adminìstrationei pò — ^ 
lit^ce, gnvernatoriulu terrei; pre tempuh 
fananotiioru senomira doui vornìeif m- 
unlu de térr'a de susu si altulu de \én*ì 
de diosa; demnitatea vorntculni 
ministeriulu seu se dicea vornida 
subalteroii lui, vornicdli ; coosói 
vornicttlm se chiama vomicé$8a ; prv* 
marii communiloni inca se Domiaa 
vornici : vornieulu sattilHi^ mnlieril^ 
loru , vorntcesse ; marele vomiùtt- 
dupo rogulamentulu organica, — eri tuo 
titula nobilitarìu de prim*a ordine;!* 
cumu cu adjutorula lui Domnediea aou 
scapata de tòta acésta archontoloifvi 
barbara; — form*a primitiva bcUtìc» 
correda fu dvomicu, care nu 99 poul 
pronuntià de Hom&nu, cf sau ae soalciij 
in «t'orniCM, sau se redusse io tomi 

VOSMEIE, vosmentà ie, vosmeniì 
(cu 8 aspru sibilante ìuaiute de «), 
m. pi., dupo Dict.de ^uia: carnet ptj 
olnae, cà rnuri de porcu, parti d'io 
nea porcului; — noi n'ama andìtn 
ventele aceste-a in viéti'a nòstra; 
fìa ore d'in òzòc=8occn8, de unde 
omentam, (op meutom, si apOÌ eii 
tam)? care ar ti atuncì mai vecbj 
cà tu classicalu onentvm* 



i 



VRA^ 

VOSTINA (cn b aspra sibilante, vol- 
tino), B. f., mai allessa in pliir., v<Kfl'tn*\ 
(lupo Dìct. de B^ida : faex ocroa, fetiìle 
de céra cari remà aa du;to storcereu fa- 
urului de céra; derivati] ; vostinarm, 
m., no^mtor fofvla cereae, care com- 
pera sì face negotìu cu fecile de céra, 
aegotiatoriu de feci de céra;— altii pro- 
DQQtia : hoalinat bostinariu. 

VOSTINARID, s. m.; vedi vo$lma, 
mai susu. 

VOTliD, voiria, voirire, roHiu; redi 
vQtru, mai diosu. 

VOTEU, s. m., 1. Ubo; lenone, pro- 
caratoruide meretrici, rufianu; 2. miij>- 
tUramcoDcllUtorjpetitoriupentrualtiì; 
derivate : votra, s. f., 1. leno; lena, pro- 
curatòria de metrici, rufiuna; 2. nuptla- 
rum eonclllatri&j petìtória pentru altii; 
voOia, s. f., 1. lenoolulum; If'nociniu, 
procuratione de metrici, professione de 
rufiunu siiìi rufiana, 2. conjogll petltto; 
petitorfa; i^otrirertscu^ v., 1 leoooLnarl; 
a lenocìoà , a procura meretrìci; 2. oup- 
tlas ooooUlare; a peti in casatorfa; vq- 
triiu, part. sup. subat., ìn seusulu verbu- 
lui; — form'a votra (comparata cu lolru 
latr«f iu locu d«i lalor) ar duce la votor 
(care du assisto iu limb'a latina, déro 
fi*ar potè formd d*ìn rotum) cu sensulu 
de pruniissoriu, cea ce e arìllatonuUu 

VRABIA, s. f., pas8«r, frlugllla do- 
meHtlcft. Liuti.; pa^iserella cara strica 
grà nele ; vedi vùlnbtle iu Dlctiouariu , 
d*ÌLi care paro a fi una ecalcialura; derì- 
Tatu : vrabiariu, 3. m., puBserum anoeps; 
care prendo passerelle de gooulu celloru 
ce strica gr&nele. 

VRABIARIU, (reurni6imtt),3. m.; 
Tedi vrabi ì, mai 3L13U. 

VBABU, sau vravt^t s. m., dupo Dict 
de JBudì : cumulusi acervua; cuoiulu 
gcervu; — noi n'amii aiidilu corentnlu 
acestu' a. 

VEAGl A, vra^iVf, vragiioriu, via- 
fUu; vedi vruja , vrajirfi, vrajUoriUt 

Emajitu, mai diosu. 
f VRAGIBA, vragìhirc, vragìhitoriu, 
vragihitu, vedi vra^ba, vra^hire, vra§' 
bitonu; vrnsbUu, 
VRAGIMASIA, vragìmasiesce.vrayi- 
masiescti , vragfmasirc , vragìmASitu , 



VRA. 



S77 



vragtmasiu: vedi vra^^masiaf vra^a* 
sitsco. vra^maskscUj vrajmasire, vroj- 
m(^^tti vrfismasÃŒH, 

YKA JA, sau vragìu, s. m., ari|aastca| 
lucAtitatlo; arte magica, magia, incauta- 
tura,farmecatura, necrt*mant(a; derivate: 
vrajtre sau vragtre.-escu , v. , 1. arte 
mà gica liti, Incantare; a face magie, a 
incanta si descantÀ, a farmecà , a face 
necromuntie; 2. <:arHÃŒtare, ciroomcur- 
Hirej a allergà incóce si incollo; vraji- 
toria sau vragitonu rtùnu t adj. 8., 
ma^lcos; S. m., magus, inoantator; fl. f,, 
ma^a lacaotutrlx; magica, ìno&otatoriu 
farmccatoriu, uecromaute; vrajitùria sau 
vr<igito-ÃŒa, S.T, arKmaglcs, magU; arte 
magica, magia, farmecatoria; vrajUu sau 
vr^gitH part. sup. aubst., io sensulu ver- 
bului; vrajiiurtt 8&n vragituraf s. f., In- 
cAutAtto; incantatura, farmecatura, ne- 
cromnotia ; — barbarismi orribili cari 
potu place uuraai Bloiclaviloru incarnati. 

VKAJIRE, VTfijdonu. vrojUotXQjVra- 
jitUy vf'ij'tura; vedi vrt'jfi^ mai susu. 

VRAMNITIA, 8. f.; vedi vranitia^ mai 
diosu, 

YR\NA, sau vréna, s. f., oi, orifi* 
cium dolll; gur'a sau gaur*a nnei buti; 
dopulu cu care se aatupa acea gura san 
gaura; — barbarismu. 

YRANTIA, sau vramnitia,s, f., portai 
p<5rU; — barbarisniu BUperfluii, 

yRASBA,(ciuaspruaibilaiitt»,tTtf^&a) 
Bau vrag^bity P. m. dlafeldlum, dlHCOrdUy 
altorcatlOy Jurglnm, conteatio, rUaa» 
Irloao; tiimoltiu), ^trepllas; discordia; 
c<^rta; tumultu, strepetu; derivate : rras- 
bire sau vragtbifc^'~{mìi\ mnltu ìn com- 
post ÃŒnvrasbire),'C3cu,v .t 1. tr.ins. a) tur- 
baro, oottcltaret fnttUgare; a turburli, a 
iastìg&, a attitiìi; b) rixaa excltare, rl- 
xai ciero, Jurglajaetare, dUsensIanem 
racere, disoordUti scmliiurr; a descet& 
cèrta intro óa:eni; a semini discordie, a 
faro iniuìicìtia; 2. refi, i) animo sejunirl, 
tiilmlcitUs Misulp«re:ase desbiuÀ, a se 
certA, a se frfce inimici; bj oxcltnrl, con- 
ettari, Irritar!, ailvorMis allquem; a se 
interrita, a se menili asiipr'a cuiva; — 
vrasbitoriusd^n vragìhitofia, (mai multa 
in compos. %nvrashiiorÌM)rtòri(x. adj. 3., 
dUcordIosns, tarlttlentuft, tarbai spi- 



578 



VRE. 



ranii; concitatore turbator, Jorgioram 

uBotor; discordìosu, turburatorìu, atti- 
tiatoriu, orditoriu de certe si ìnimicitie; 
— vrasbitu sau vragihitu, (mai multu 
in compos.tnt;r{)s&i^t4), pari. sup. subst., 
ÃŒD BBDSula verbului. 

VRASBTRE , vrashiiorxu , vrasbitu; 
Tedi vrafìha, mai siisu. 

MASIA, vrasmasiesee, vrasma- 
itmasire, vrasmasi^u; vedi vras- 
ai dìo9u. 

\(IÀSIU, (ca 8 aspru sìbilauto, 
wa^mà siu)aà \ìvragimà siu,s. ni., Inlml- 
oaif hoHtIs, AiWeraarlas^ inale?oliiH; ìn- 
imicu, ndversariUf dusmanu ; vra^md- 
sia, sau vragimusia, s. f., Irtlmlca, ho- 
ttlB, adrersarU, male rolai Inimica, ad- 
Tersarin, dusmana; — vra^masiu sau 
vragìmasiu^-a, adj., Teliemeua, ralldoai 
fortls, patflus; veemonte, tare, potente, 
terribile, infricosiatnj derivato : vra§' 
matia sau vragìmasiat s. f., abstr., Inlmi- 
«Ula«hoitlUtad|iaAloTolentlajicimicitia, 
ostilitate, dusmanla, malevolentia; vra^- 
masiescu san vragimasU8CUr(^ , adj., 
IntmlcuH, bostllUy ualeTolnij iuìmicu, 
ostile, malevolu; vra^niasiesce sau vragU 
masiesce^ adj., Inlmtee, hosilUter, male- 
vele; in modu iaimìcu, ostilo, mulerolu, 
ca ioimicij; vra^mu&ire sau vraglmasire, 
-escu, r. trans,, hoatiUter agere, a la- 
orA ca inimicu; a so porti ea inimicu; refi. 
a ie vra^masi, (mai multu in composit. 
invrQsmasi)^ Inlmlcos fiori, a se face in- 
imicu ; vrii^nasUu sau vragìmasitu , 
(mai multu in compos. invrasmusUu),~a, 
adj. part., Inimicns factus; facutu ini- 
micu, —barbarismi orribili, acumu tare 
discreditati. 

VRASTINA, (cu 9 aspru sibilante, 
wa{/i«a), s. f., synonyfnu cu vrabu sau 
vravu. 

VRAVU, s. m., onmaliiS} acerras; a- 
cellu-asi cu vrabu; — covento cu totulu 
contrarie naturei limbei romà ne. 

VREDNICIA, trcà fiicirt: vrcdnicitu; 
Tedi vrednicu, mai dìosu. 

VREDNICU, vcrdnicu si vernicur<Jt, 
adj., dIgnuB, aptos, hablllt, bene mereos. 
meritila; demnu, aptu, capabile, abile, 
roeritosu; vrednicia, vcrduicta si verni- 
cia, i. r, abst^r. aignltas; aptilnilo, ha- 



VRE. 

bllitaf, merita msdemnltate. aptitndìae, 
capacitate, abilitate, meritu; vrcdnicii 
verdnkiref sì vernicire, (mai multu iif 
compos. invredniciye^'escu , v. trans.f 
dignura rotldere ; a face demnu; refi, 
dlgnari; dl^nan llert; a benoToi ; a 81 
face demnu ; vrediùcitu , verdnicitu sj 
vernicitu. (mai multu in composit. in* 
vrfJn«ciYii),-i/, adj., part., dlgoatua;— ori' 
giuea coventului e obscura : sclav. rred- 
nii ar semina la forma, insc mi convinci 
sensului, fionda co semnifiea : stricatiosufl 
germ. wdrdlff s'ar appropìa mai taro cu 
sensnlu de adicctivulu in ccstione , ai 
peno la unu grada cu form'a verdnia 
inse nu da neci una garantfa; latinnlQ] 
Teredtgnns ar fi potutu degeneri iu vred^^ 
nicH nuraai in gurole ómonìloru lipsiti' 
de totu gcniulu limbei loru . Form'a ,J 
veri-cumu s'ar luA, remane rcbolle lim- ' 
bei romane, d'in acésta causa mi C3i*1 
ttou a relegd intre barbarismi adiec- 
tivolu vrtduiai cu tòta famili'a lui. 

VREMEfS. f., tempos , tompeiktaft; 
tempu, tempestate; derivate : vretnel^m 
nicUt-a, adj., temporalls, tempAraneatjl 
temporale; de aof : vrctnelniclit s.f.. tem- 
poralità !^; temporalitate; vreinelnicesef, ^ 
adv., temporali ter, prò tempere^adtem-fl 
pns; temporale, peutru unu tempn. peno ' 
la unu tempu;— d*ia rreme s'a formata _ 
si^unu verbu unipors. : vrcmmrr.-esce, e 
tempu reu, plóna, ninge, bate vontuln»^ 
Coventalu vremc asi^ cumu se presenta,^ 
are ph} sionomia sclavica, inso cestìonea 
despre orìginea lui remane deschiaa. 
Compra gr. &ipo«, ^epa^;, *ép|iot, ^fj^nj, 
lat. ferrerò , de unde fcrmeutum care' 
nu e de c£ltu prolongationea torm^ut 
germ. wurm» wiirmo, cari stau tiSte ia| 
connessione etymologica:dspp.ot,f©rwen^] 
iriirmef Trema; observa CO rreme e neu- 
tra ca sì ferme» si ^ép{jt,a, si co face pt. 
rremlna, ca si fermlnn; scmnificatiouea 
principale e : teinpesivie ^^teferbc, germ*^ 
rretter. 

VREMELNICESCE, vremclnida.vre- 
melnicu; vedi vrcmc, mai sasu. 

VREMUIRE, vremucsce; vedi preme^ 
mai 8\m\. 

VRKNA, (pronuntia vréM),%. U ti 
vrana, mai susu. 



VB18TA, 8. f.; vedi versta, mai susii 
in Glossari u. 

VRCCirU,^. m., bruclius, HcarabHeus 
wclolaiita; scarabeu d*ia luu'a luì Maiu. 

VUCLA, s. f., d'in fr. boucle, cincin* 
nas; cineìnnu de pòru, spirale de perù. 

VULCEBIELA, vulcedire, vulcedUu; 
Yedi vulcedu, mai diosu. 

VDLCEDU, (proDuntia m obacuru vtU- 
€edu),-a, adj., Urldus, sii?(?tiiAtus; li- 
vidu, véDotu de batalia; derivate : vul- 

'téla, s. t, cu forma spuria, llror, tI- 
»«x, infffcitlatio; venoturìa, piHa vOneta 



pre pelle causata prìobaUlis: vulcedire. 
'Cscu^ V. trans., HuggllUre j a face cor- 
pulu vtmetu pria batalia; refi, a $e vul- 
cedi, livere* 8U9^'IIUrl; a se face véuetu 
prÌD batalia; vulcedUu^ part. aup. subat.« 
iu teusulu verbuluì. Dictioo. de Buda : 
deriva vulcedu de la nlouii^ noi lassà mu 
cestionea deschisa peno la investiga- 
tieni mai profuude. 

VUTCA, s. f., prò a locare olca, or«- 
iiiAtain; vinu arsu, licóre; — barbarisma 
cu totulu contrariu legilora limbai ro- 
mà ne. 



Z. 



ZA, £iiua, 3. r., pi. zallc, lorica, tlio- 
r«xj lorica, thorace, coriacia, (it. coraz' 
x»t fr. culriHHe). 

ZADALLA, s. f., I. lupatnm, poBto- 
â– Is vel prostomifl, (Tcpo^iofjiU, aTrtoto- 
(li?); freon, partea de ferru a frenului 
care se pune in gur'a callului, moraulu, 
(it. morso, imboccntara» fr. mors); 2. po- 
UaU» Hcheu in ancrolo orU; pustola ca* 
re so face in à nglulu gureì; derivatu cu 
forma deminntiva : sabaìluiiat s. f., ca- 
ien'a care siringe freuulu preste falcile 
calliilui, (fr. gonrmetle). 

ZABAVA, s. f,, mora; iotardiare; de- 
rivate : gà bavirej-escu, v., morarl, com- 
lorarl, moras nectere; a intardià ; ^a- 

\vUoriur(ó*'io. adj. ?., morator, ceasa- 
tor, tardos; intardìatoriu, tardìvu; za- 
havnicUj-a. adj., morans, moratorlDs^flea- 
NauB, tardusf morosDs; intardìatoriu, tar- 
divu, morosu;— barbarismo nesufferitu. 

ZABATIRE, tà bavitoriu. Mahavnicu, 
vedi saltava, 

ZABLOU, ^cu obscuru, zahlhu), s. 
ni., 1. carbasus, velom; velu de pà ndia 
gròssa cu care se accopere carrulu incar- 
catu cu merce; 2. adoleseeus, Jorenls; 
Petloru, june, copillandru;— pentru celle 



doue sonsuri disparata pam a (ì don* 
radici diverse, déro amendoue barbare. 

ZABRANICU, 8. m., pannoB» reotao 
lOKtilUy linea nebuU; pftndia rara si cu 
fire cretie, fr. crèpe; — barbarìsmu. 

ZABREA san zahrdla, pi. zahrelle^ 
cUthrl, cancelli; cancelli, gardelle san 
gardille, gratili^; derivatu : zcJ>r€llariu, 
s. m., oaneellorura fabor; fauru de can- 
celli, si negotiatoriu de cancelli; eabrd- 
ìutiej s. f. pi., deminutivu, tennos oan- 
celli, mici cancelli. 

ZABDNARIU, s. m.; vedi tà buìm, 

ZABDNU, 8 .m., toga, tosala; vesti- 
meutu terrauescu; derivatu : nahunariu^ 
8. m.; care face, si care vende Maìmnt; 
— vedi sahanu in Dictìonariu. 

ZACATORIU, xacaturaj Macere^ sa* 
cutu; vedi jacerc, jacutoriu, jacutu, ja* 
cuturat in Dìctionariu. 

ZACHiAlRU, (jsaharu)^ zaeharosu, *a- 
chartr€t gacharisire, sacharitUf zachari' 
3itu, etc; vedi saccharu in Dìctionariu 
cu tòte derivatele si compositele selle. 

ZACUSCA, 3. f., jentacDlnra; dejunu; 
— barbarigmu orribile si anperfluu. 

ZADA, s. f., Urli; larice, specia da 
pinu bonu pentru constructioni. 



%m 



ZAL. 



ZADARIRE,-e««*t V-1 ««lUr©, Irri- 
tar»; a interrita, ft descetà , a attitii; 
^SariÌArÌH^-^à rin^ adj. s., «xclUn»* Ir- 
rìUa«i. exritntori IrrItntAr; ìuterrìtato- 
-iu, attitiatoriu ; sìd'xntH, part. sup. 
Kjbst; in sensulu verbnlni; eadaritura^ 
i f.. actioQ(* &i effcctu allu actionei de 
i:i' Tritare, etc. 

ìADARITORTIT. eaddriiUy tadari- 
ttuf/i; vedi giidarire. 

'^ADÀKNICIA, ^adamicirey sadarni- 
citv, Mulamicu vedi eadam, mai dio3u. 

ZADARU, adj., mai multi) in locn- 
tionea : in sadaru. In caisnin, In Tanum, 
fruftlra, pratU} in deaertu, in vanu; de- 
rivato : ffitdamicura, adj., Tanna, Irrl- 
ttii Inanlii; ddsertu, vanu, fora foiosa. 
fora scopu; de acf : jtadarnieiay s. f., Ta- 
nnai, ioanitnfi; desertatione, vanitate, 
iiìuuitate; ladarnicirercscu, V., rannm 
hieera» ad rannm et Irrltnm rÉdÌ7er6; 
a reduce la nemica, a ìmpedìca una lu- 
crare, a nomici, a BnnuUk; t'idamicitu. 
part. Riip. Hiibst., in sensulu verbulnì. 

/ìADIE, (cu di dnru), a-f.^dupoDìct. 
iIa liuda^ BublliTAf, KabllirAciilnra, prae- 
llMmeo» nnnltura; stiblìgarìu, tablia- 
riu, irreniiariu, cretontia, t683utura Ie- 
llata d'inairite ni lassata prB.ste genunchì; 
-noi n'amu audifcu coventulu noci una 
data. 

ZADUKn, sfftduvti, :^'xduchu, a. m.; ae- 
NtuNp ealor, ardor, Terror; caldura ua- 
furule maro, ardóre, fervóre; — barba- 
rÃŒRmi) inutilo. 

ZAOANU, ». m., dupo Dici, do Bada : 
ìMUor peron©piernM I (;r£pxvórrgpo;) , 
tipada de vulture cu pconoìi^ negrastre. 

ZAdA/ilJ, s. m., apger; argine, vallu 
de nameutu careìmpedica cursulu apei; 
" Durbarivmu. 

ZAHANA, (pronuntia ^aJia?ìd)^ s. f.; 
vedi g'ifhfinà , mai diosu. 

ZAHAKKA , (proDiintìa cf^nréa, pi. 
gahftrrUf), ». f.. provisione de bnccate; 
'- coventu tnrcescu. 

ZAIU, tì. m., dupo Dict. de B^da : 
fUelna Boluta In aodla uatans; ghìacia 
ruptJk o:^re ì nuota pre apa. 

ZALHANÀ, (pronuntia taìk'ind\ s. 
f.i casa sau locu unde se talìa vìtele, 
macella, macellarfa:— coventu tiirc^scu. 



__^ tAPj^ 

ZALLA, 3. f,, anunlas e«tr>niD| an* 
nelln d'in una catena. 

ZALLOGIRE, znUogiiu, saìlogitura; 
vedi Z'iUoqu, mai dio3u. 

ZA.LLOGU, s. m.^ pl^Ds; pemnu, hy- 
potheca, lucrn datu in possessionea al- 
tui-a. ce serve do garantfa peno la sol- 
verea unei summe; derivate ueà Uogirf^- 
e^CH V., 1. oppliraerareia oppemaerà , a 
pune pemnUf a dà pemnu; 2. plenerarl» 
pignori sumere; a luà ceva ca pemnu; 
3. ptgnoB «apere de qooplam; a lud pem- 
nu de la cineva; eallogHUt part. sup. 
subst., in aensulu verbnIui;^aZo^t7«ra, 
8. f., rea plgneratlela, s. f., actione si ef- 
fectu allu actionei de pemnerare. 

ZALLUDU,-a, adj., dupo Dict. de.Bu- 
da : simplex» itolldna; sìmpln, fora 
multa mente, 3tolidu,/)rof^<. 

7jX}Ak=zgéma, a. f.; vedi sèma in Dic- 
tionariu cu tòte derivatele selle. 

ZÀMBILLà ,s. f.. hyaelnthDfl, vaoel- 
nlnni, una flore, hyacintbu, vaccinia. 

ZAMISLTRE,-e5Ct4. v., «enrlpere; a 
concepe, a lu& in pantice; samislitura, 
adj. part., oonccptug; concepulu, Uiatu 
in pantice;- -barbariamu orribile. 

ZAMOSIRE=;?etMO»Jrf,-«gcu, v. refi., 
a se jscmosi^ Bncee rf>p^erl; a se implé^ 
de ré»i/i^succu; 0amO8Ìiiiz=£cmo$itUt*U 
a adj. part., sacco replftns; implutu de " 
j?c'wazrsuccu. De supplenitu in Dici. 

ZAMOSITIA. s. f., blhlHcom. altbma 
ofUcinaiis. Lmn,; una specia de malbai 
ibiscu, altbéa; — formatu d*ìn Momotu 

ZAMOSU=jrtfmo$u,' vedi zemo9Uf iaV 
DictioDaTiu. 

ZAMURCA ^ x^cmitrea, s. f., jntao* 
lum vile; zéma vile, supa lunga, supa 
care nu se potè manca; — peatra forma 
compai a amitrou. De supplenitu io 
Dictionariu. 

ZA PACÉLA, 8. r, vedi zapadre^ m 
dioau. 

ZAPACIRE,-««CM.v., 1. trans, ravrta»? 
dere; a confunde, a ammeti, a incurci; 
2.r6fl.conrandl| ase coufande, a se am* 
motf, ase incurcé; gapucitu^'a. adj., e^a- 
fosos; confusa, ammetitu, incurcatu, 
béetu;— £'a;}ao^/a, s. f., cenf&Ble coufiisio- 
ne,arametire,ìncnrcatura;— barbarismo. 



4 



ZAR. 

ZAPACITU,-a, adj.; vedi eapaeire. 

ZAPÀDÀ, s. f., nix; neue, ninsóre. 

ZAPARSTE^s., dopo ^arcfanw, germ. 
der Ietitg^eborne;ultimulu nascutu, po- 
stamas, postumnlu; — barbarismn pu- 
cÃŒDu respanditu. 

ZAPCIU, s. m., coventu turcescu in- 
trodussu pre tempnlu fanarìotiìoru, care 
se potè compara cu subprefedu, 

ZAPISUsan eapissu, s.iD.,x«ip(^TP°'' 
90V , 9t>Y7pa^, syn^rapha; documentu 
in scrissu, in specie obligatione;— scla- 
Tonìsmu inutile. 

ZAPODIA, 8. f., dnpo Dict.de 5«da; 
TalllSf eoiiTAlltB; valle; — sclavonismu 
inutile. 

ZAPOBU, s. m., dupo Dict. de Bada : 
morbini nethl, robeolae; specia de mor- 
bu prin care rosiesce pellea» rubióre. 

ZABIRE ,-690(1, V., Ã npo Barcianu , 
germ. nlcht brDnsen k5onen, a nu se 
potè pissii; sioh verstopfen, a se opprl 
pissiatulu, a se astupà ; jfaprituray adj. 
part., care nu se potè pìssi4, cui s*a op- 
prìtu pissiatulu; — barbarismu. 

ZAPBITU,-», acy., part.; vedi zaprire 
mai susu. 

ZAPSIRB,-'?«CM,v.,dopoDict.de5«wla; 
Inopinate deprohendere ; a prende pre 
cineva in delìctu pre neasteptate; zap- 
$UurCif adj. part.; Inopinate depreheo- 
nns; prensu in delìctu pre neasteptate; — 
birbarismu. 

ZAPSITU,-flf,adj., part.; vedi zapsirCf 
mai susu. 

ZAPUSIELA, B. f.; vedi mpusire^ mai 
dioBU. 

ZAPUSIREreaCM. v. snffooarl prao 
ealore; a se suffocà de caldura; derivate: 
js^pusHoriurtòriay^à i. s., snffocans; suf- 
focatorìu; eapusitura, adj. part., Buffo- 
eatas; BuSbcatu; zapunéla, s. f., auffo- 
eatlo; actione si cffectn allu actionei de 
suffocare; — barbarismn. 

ZAPUSITORIU, zapusUuiM^AìzapU' 
sire, mai susu. 

ZARA^xrérff, s. f.; vedi séra in Dic- 
tionarìa. 

ZABAFU, s. m.f arfeutarlns, trape* 
aita; menHarInsiiinnimalarlas; scambia- 
torìu, bancariu; derivatu : saraflicu, 
8. m., reale, res ar^entartaiscambiu;— 



ZAR. 



$81 



coventu turcescu; compositulu d*in urma 
ìncarcatn si cu suffìssu turcescu; — se 
aude Dumai d'in cóce de Carpati. 

ZARE, 3. f.; Inx, Innen, splendor» 
ftalf^oFf olarltaa; luce, lumina, splendóre, 
fulgóre, lucóre, claritate; derivate : za- 
rire.'escu^y,^ eernerOf eonsplcare, spoe- 
tare; oculls observare; a vede cu pnci- 
na intensitate; zaritura, adj. part., spee- 
tatns, ocnlls obserratns; zarédia, B. f., 
dupo Bict. de Buda : splendor, aneto* 
ritasy anpUtodos splendóre, anctoritute, 
marire, amplitudine; — vedi diarire in 
Dictìonarìu, sì diara in Glossariu. 

ZARÉDIA, zarire,£farUuì vedi zare, 
mai susu. 

ZARlFl7|-a, adj., amoonag, vennstnat 
deeorafly elegrana; formoau, venusta, e- 
legante, amenu; zariflicu, s. m., reale, 
deeas, rennstas» gratla, elegantia; for- 
mosétìa, venustate, gratia, elegantia;— 
de orìgine turcésca; cellu d'in urma in- 
carcatu si cu suffissu turcescu. 

ZARNIRE ,-e5CU, v. refi., retorres* 
cere; a se fiaccf, a se esturplA, a se palli, 
se dice despre piante;^ zarnitu,^ adj. 
part., retorrldos; fiaccitu, esturpìatu , 
pallitu;— barbarismn. • 

ZARNITD,-a, adj. part.; vedi zornire 
mai susu. 

ZARU, s. m.,corruptu d'in sera; vedi 
zaru in Dìctionarìu , vedi si 2 séra in 
Dictionarin. 

ZARVA, s. f., 1. tnmnltnB} clamor, 
strepitns; tumultu, clamore, larma, stré- 
pctu; 2. rlzae, Jurplai cèrta, discordia, 
derivato : zarvuirer^scu, v., 1. tnmnl- 
tnart, strepitare, clamorem clero; a 
tumultua, a strepita, a face larma; 
2. rlxarly jnrgrarl; a se certa; — zarvui" 
toriUf-toria, adj. s., rlxosns, Jorgloans; 
rixator, jurpator, Jnrg-atorlna; certato- 
riu; zarvuitUj part. sup. subst., in sen- 
sulu verbuluì; ^ barbarismn. 

ZARVUIRE, sarvuitoriu, zarvuiiu, 
vedi zarvfi, mai susu. 

ZARZAVATU, s. m., legttnilna;legu- 
mìne; derivatu : zarzavagiu, s. m. pera, 
leirnmlnarlasj leguminariu; — corentulu 
sémina cu verdiana, inse alterationea 
e supprendìtória;xrarravap{ue incarcatu 
cu unu suf6ssa turcescu, cea ce descéta 



582 



ZAV. 



Buspicionca despre romanitalea covcn- 

tului intregu. 

ZÀBZERÀ, S. f., |»ruuum armouiauiim; 

\ iicósa naturale ; ;:ar::eru, s. m., ar- 

L-.*'iiir.oi(arbor)japncosu naturale, ponili 

.;jrt* produce ssarzere, 

/ABZERU, s. m.; vedi sarztra, 
ZÀSCU, s. m.fdupo Dict. do Ituda : 

1. pegrmay sug^estos; lablatu, stcllagiu, 

2. coblle Tlnariorum; lemnu pre caie se 
assedia butile cu vinu. 

Zà SITE sau zassUCt s. f. pi.» dupo 
Dict. do Buda : furfores farinosi; fnr- 
iuri farinose, téritie mestecate cu farina; 
— barbarismu. 

ZASTAMU, s. f., dupo lardanu, 
germ. der ^rund, die gruudlage; funda- 
mentu, base;— noi n'amu audìtu coven^ 
tulu; credemu inse co e fòrte barbaru. 

ZATIGNELA, s. f., vedi satignire, 
mai diosu. 

ZATIGNIKE,-csCtt,Y., 1. turbare, In- 
terpellare; a turburà i a interrupe, 2. of- 
fendere» scandalom praebero; a oiYendc, 
a supperà , scandalisà ; zoiignitoriv^'iória 
adj. S., tnrbator, Intorpellator, offensor, 
turburatoriu, interraptoriu; supperatoriu; 
oiì'ensoriu^ scandalisatoriu ; zatignitUy 
part. sup. subst., insensulu verbului;— 
zatignéla, s. f., cu forma spuria, 1. tur- 
batioi interpellatie; turburare, interru- 
pere; 2. oirenslo, offendionlnm, scanda- 
lom; snpperatione, ofensione, scandalu; 
— barbarismi orribili, inse superllui. 

ZATORU, s. m., dupo Dict. de Buda : 
snmen; ugeru de scròfa. 

ZÀÙÀ, 3, f.; vedi zà ^ mai susu in 
Glossarla. 

ZAUITÀRE, zauitaiu, in locu de ui- 
lare, uitatu; se aude numai in banatulu 
Temisianu la Homà nil cari stau in con- 
tactu cu Sorbii. 

ZAVÉDIA, s. f., dupo Dict. de Buda : 
Telami plaga, cortina.; velu, cortina, 
perdella; — barbarismu. 

ZÀYEBÀ, s. f., proprie : prò fide, 
pentru credontìa, luptapentru credentia, 
apoi revolutione; zavergiu, s. m. pers., 
care se lupta pentru credentia, revolu- 
tìonariu;— coventu compusu, de origine 
sclavìca; zavergiu e incarcatu si cu unu 
saffissa turcesca. 



ZIP. 

ZAVESDÀ, s. f., stella, avterlieas ; 

Hsteriscu de metallu care se pane preste 
dìsculucu pà nea'consecrata, in baserica; 
—coventu barbaru si obscuru, pre c&ndu 
astcrlscH si stella espremu lucrulu.ca 
multu mai bene si maiclaru. 

ZAVISTIA, s. f., Invidia, llror; in- 
vìdia, pisma; derivate : zavi8tnicur<^, 
adj. inTidusy lUldas; invidiosa, pisma- 
tariu; zavistuirercscu, v., Inridere; a 
invidé, a fi invìdiosu, a pismui, a fì |n«- 
matariu; zavistuUu, part. sup. sub3t.,in 
sensulu varbului; — barbarismi orribili 
cari inse nu se audu in gur'a poporolai, 
ci numai in gur'a carturarìloru filosclavi. 

ZAVISTNICU; vedi-raM5^«a,mai susu. 

ZAVISTUIKE, zaviaiuUu; vedi za- 
vistia, mai susu. 

Z AVUDU, s. m., dupo Dict. de Buda : 
caais lanlarlus; cane de macellariu; — 
barbarismu. 

Z AVOin, s. m., dupo Barcianu, germ. 
der ìrald an einem flusso; selba sau pa- 
dure lònga unu riu;— barbarismu. 

ZAVORIRB, zavoriiu; vedi zavoru, 
mai dio3u. 

ZAVORU, s. m., dupo Dict. de Buda : 
pessDlus, repagiilnm, retlnaculnni) vee- 
tls; pessulu, repaglu, cuniatória, vecte 
care so pune perpendicularin prò usia in 
partea d'in intru spre a uà incunià , si 
a impedecà deschideroa de partea d'io 
afora; derivatu : zavorirerGscth v., pea- 
sulo olaodore; a incunià cu pessululu; 
zavoritUy»a ,adj. part., pessnlo clansas; 
incuniatu cu pessululu. 

ZECHE sau zecliia, s. f., vedi 2, sagot 
si aagla in Dictìonariu. . 

ZÈSTRE sau sestria, s, f.; vedi die- 
stria in Dictìonariu. 

ZIDARESSA, ziddriaj sidarire, ztdor 
ritu. zidariu, vedi zidtt, mai diosu. 

ZIDIRE, ziditoriut ziditu; vedi zidtt, 
mai diosu. 

ZIDU, s. m., mnras; derivate : zidariu, 
s. m. pers. oaementarlos; murariu, mu- 
ratoriu; zidaréssa, s. f., caementarla, 
muliere a murariului, muraressa; zida- 
rh, s. f. reale, a) opns laterleiam; lucni 
de muru; h) ars caementarla, arte a 
murariului, murararia;— zidarirerescu, 
V., caementarlam artem exercerey opos 



m^- 



ZLA . _â–  

laterleiom faeero, murare; a ossercitd 
artea de mnrarìu, a constriie cu caramida, 
a mura; eidaritu, part. sup. subst.» in 
intellessulu yerboiui;vedLSÌ ziduire mai 
diosu; — zì4irej*€8CUt v., ti) aetliflcnro, 
oendere, strnere, exHtrnore; a edificd, a 
construe, a face unuedifìciu; b) marare, 
opus latorioium faeere; a murd^ a face 
moru de caramida; e) creare prodacere, 
a croA , a produce ; ^iditoriurtória , 
adj. s., a) aeiilflcator, condltor, exfltrn- 
etor; edìfìcatoriu, constructoriu; h) opus 
laterloiam faeleofl, mnram straenft, mu- 
ratori!]; e) oreator, fabrlcator, piatte»; 
creatoriu, fabricatorin, formatoriu;— xri- 
dituri^t aedlflcatos, exstrnetDs; mura- 
tas; creatos; edificatu, construitu; mu- 
rata; creata, facntu, formatti;— ^i'dMiVe, 
-esùu, V., mnraret «pus laterloiam fi- 
eere ; a murd, a face muru, a construe 
cu caramida; ziduitUf part. sup. subst.; 
in seiisulu verbului; — Tedi si zidarire 
mai SUBII,— tòte d'in radecìna barbara. 

ZlDUIRF]«iV2cit/u, vedi ^'(?u, mai 3U3U. 

ZIMBETU, s. m., vedi emUre, mai 
dìosu. 

ZIMBIRErC^CK, y., snbrldere, arri- 
dere, renldere; a surrida^ a arrido; de- 
rivate : £ÌmhitonUj'tòria^^à ].s., subrl- 
deitSi arrldensy renldens; surriditoriu, 
arriditoriu; zimUtu, part. sup. subst., in 
sensulu verbului ; zìmhitu san zlrnhetu . 
8. m., rlsus lenisi arrislo, renldentia; 
aurrìsu, arrisii. 

ZIMBRA, 8. f., dama; cérba, dama, 
capriora. . 

ZIMBRI, s.m. pi., dentos Inplnl; denti 
lupini cari crescn in gur'a omului. 

ZIMBRU, s. m., bos urus> boa tfilre- 
strig; bouru, bou selbatecu. 

ZINGALLIRE,-e5CM, v., comprimere; 
a compreme, a sordi, se dice despre lin- 
tie; s.ngallitorxUj-tòria, adj. s.,comprl- 
mens; care compreme, sordesce lintiele; 
singallitu, part. sup. subst, in sensulu 
verbului ; zingà llUuraf s. f., actione si 
effectu allu actionei de singallirp. 

ZIRNA, 8. f., dupo Dict. do Buda : 
aolanam iit^rnmy Zfn»., una pianta, so- 
lanu negru. 

ZLATAUESSA, slatarii; vedi .:hfa- 
rtM, mai diosu. 



ZOL 



583 



ZLATARIU, s. m.,aBrarlo8jaurariu, 
spollatoriu de auru; gìataressa, s. f., au- 
raria; auraria, spellatoressa de auru, si 
muliere a aurariului; dataria, s. f., ras 
auraria; auraria;— radice slavica, con- 
traria geniului limbei romane, si cu to- 
tulu superflua. 

ZLATINA, s. f., dupo Dict. de Buda: 
saUnra^ sahitora, salsedo ; salslla^; 
saratura; — barbarismu pucinu connos* 
cutu. 

ZLOTU, s. m., proprie : aoreosi fio- 
rentìnu de auru ; apoi una Horento de 
argentu; unu fiorente de ararne;— sum- 
raa de 30paralle; — radice slavica, de 
multu essita d'in usu. 

ZOIU sau j^oia, s. pi., eoie, faecos; feci, 
loture, sordi, spurcationi. 

ZOLLA, s. f., dupo Dict. de Buda : 
laetay labor; lupta, lucru greu, incorda- 
tione de poteri; derivatu : ^ollirerescu, 
V., 1. trans. larare; a spella; 2. refi. Ino- 
tarlf vlres littondere; a se laptà , a si 
intendo poterile, a si incorda poterile, a 
se adopera d'in tote poterile; £ollitu, 
part. sup. subst., in sensulu verbului. 

ZOLLIRE, jsoUUti, vedi golia tnai susu. 

ZORIRE, soritoriu, eoritu; vedi zoru, 
mai diosu. 

ZORU, 3. m., orgeus neoessitas, ar- 
gentla; urgentia : a ave soru, arbori, 
premi, pelli, ftfstiaare; a fi impinsu de 
cova, a fi pressata sau firessuratu, a fe- 
stina, a propera; a <ia^oru;iirserey pro- 
mero, peìlere; stimalaro, exeltare; a im- 
pinge, a pressa sau pressura, a stimuLi, 
a face se propere; a vede sorulu, argreu- 
tem uoco!4Bltatem ridere, cogl) a vede 
necossitatca urgeute, a vede nevoli'a, a 
fi constrinsu; cu soru, coaete, Tlolenter» 
prompte, rapide; cu urgentia, cu vìolen- 
tia, promptu, rapide;— derivate i^orirc,- 
€8CU, V., urgere y stimolare^ promerOf 
pellero, exoltaro; a urge, a stimulà , a 
pressura, a impingo, a insìste, a desco- 
ta, a iuimii, a iucoragìd; ^oritoriurtória, 
adj. s., nrgens, stlmnlantty promenSj pel- 
leas, excltans; ursoriu, stìmulatoriu, 
pressuratorìu, impulsoriu, descetatoriu, 
incoragiatoriu; soritu, part. sup. sub.^t., 
in tute sensurile verbului. 

ZULF; s. f. p., d'iu Cf^Xo? = gr' 



A 



584 



ZCE- 



Tadi mZm, lélosia si^ZocCa in Dictioiu- 
rin;— delirate : rttlip^tiY.-eirN. v., d'ia 
^i^V^jK'/, icUre sì icl^ I; a fi j£:c5u = 
^elosk pre eiaeva- 'j si zulip^iste 

hofhuthiu: ìy dipsace m»- 

litTca; ^â– -!-. .bst, iaseix- 

.prà :i. Tedi^u!^. zsii 
.gv ac^Ã i? forme soilciate. 
^orarea formelorù bja^ d'in 
./flariu. 

ZULCTU, 5. OLf cl&tfinais; ciccin: , 
spirale de ^èrt;;— eoreata iurcesca. 

ZUBAlHE,-f.sef4, r.. crcpare, strepi- 
tare | a crepi*^, a sirepità , a faor unu 
strapetu care assirdesce urcchirìr : de- 
mAUiémraiiu, part. snp. subst. iniec- 
sola verboloi;— jurai.'kT'i. ?, f.. crepi- 
tai, »trepltms; actione si effe j:u allu a:- 
tionei de zurair-.. — pare a ^ uan imi;a- 
tira alia saneiulii sur r^.r, ~com^-ara 
si sitsurru, 

ZUBà ITU . iuratiurì: Tedi «uraiW, 
mai snsn. 

ZURCANA, 3, f., dupo Dict.de Bjdt : 
arili leoffUrl et dorlorl Uba; óui ca 
Iftua lunga si gro;^^; d^rirarr. : ^r r^:i- 



ITZ. 

mescu,'^- aij.. Klitiri li : :-i --i.rwna : 
C2ciu^,l2 zar: ine' ai :s:iilli dr pelle d» 

ZUHGaLLEC 5Ã ; .-^:j-k::';i4. a. m., 
iu:o D.::. ie ^lii.-sUitaa^aiBs:: :in- 

ZCitXA»3S.-:-i,-j. T.. ere j*re, stre — 
pitAre; 3 Ìà :ì -il sITf^-rli a5?-riit0^ 

riu; ."UT»^;?':*. ;à r-. sic*. s^C'ìt , io s?a.*. 



-rC-hòU ■Z'mfn-.u'jif'ji, 



f.. «repU 

ta*. >trepiKBi: a.::::ie si efz ::^ al'.u ac- 
ùoari de jur.'iu.i-e, — co^vira chraù-i 
ie Oi:e cu iì^ere ie cà :. irli. :-?e:::o- 
nei ìiitrrei n: — si ìc: uTea:- de a race 
C'.i una ixità tM-ni a i^ki^irrì. 

ZURNAlTl". jurM4;!*rj. Tri: *•*'• 
H'iirz. mii 5QSU. 

ZCZlTU. s.m.. dipD:.:. ÌtE.ìjl: 
strepitus» frea:tB«« er«pltBs« s«itis;, 
strider* naratar; strepe:::, irexr::. «-• 
neta. stridóre. Iarx3. xrr:z:rr. 

ZUZUIB£,-f frv, T.. stridere, freaerc, 
s»D&re; a strid-», a frexe. a ?-ii; j%- 

z Tt:- 
r rar; 



S'ir». >nr«5' 



zttiiu, par 

bului: — couipi.-a #./::*: — :: 
a fi :aìi:a:ioDi ali- nii-rri. 
ZrZL'ITL'. Tedi z,"ti.ir^. zzt: 



FlMTLL GlOsSABIlLV: 



THE UNIVERSITY OF MICHIGAN 
GRADUATE LIBRARY 

DATE DUE 




1. 

r 




rorm B&S4 





3 9015 02581 0004 



BOUND 


^^^^^^H 


AMf^--u ii«9 


^^^^1 


l 


^^^^ 






BOOK CARD 
DO NOT RE MOVE 


â–  


O 


A charge will be made 
if thls cord is mutilateti 
or not returned 
with the book 



GRADUATE LIBRARY 

THE UNIVERSITY OF MICHIGAN 

ANN ARBOR. MICHIGAN 



! 






GL 



£ 







m. 



I 




I 
I